SATUL CIOCARLIA

Este situat in partea de Est a orasului Buzau intr-o zona de trecere

de la campie la deal.

VECINI

N. Satul Vadu pasii, actuala comuna din anul 1968, Autorola,

albia paraului Calnau si un cartier de locuinte asezat in apropierea
paraului Calnau.

S. Satul Scurtesti (cei din vale), albia raului Buzau cu raul Buzau,
crivina (pasune pentru animale) din albia raului Buzau, Tabarasti,
Bentu, Galbinasi si Putul (fantana) lui Gioaba (acum in 2019
disparut).

E. Platoul agricol cu fosta orezarie din 1964 iar acum desfiintata.

V. Albia si raul Buzau, Balastiera Vadu Pasii cu doua balti de

peste, o parte din zona industriala.

Pentru a intelege mai bine situatia actuala a satului Ciocarlia voi

prezenta pe zone delimitate de punctele cardinale pe cat va fi
posibil.
N. satului – din partea de nord a satului Ciocarlia vine soseaua
principala care trece prin centru. Aceasta sosea vine din directia
Vadu Pasii, coboara o panta (movila) in Ciocarlia si, dupa doua
curbe periculoase, se indreapta spre Sud trecand prin satele din
vale, Scurtesti si Stancesti, la iesire din satul Stancesti, la Ion
Radu, din nou urca o panta si se indreapta spre E in directia
Dambroca,Bordusani, Sageata.
Atat satul Ciocarlia, cat si satele Scurtesti si Stancesti, sunt cele
mai vechi sate din aceasta zona, comparativ cu satul Vadu Pasii
care apare dupa 200 de ani.
Ca atestare documentara pentru satul Ciocarlia avem un hrisov
domnesc din timpul lui Radu Mihnea din anul 1613, dar si din
timpul lui Matei Basarab din anul 1640 (informatia a fost luata din
monografia comunei Vadu Pasii, intocmita de d-na profesor de
istorie Serbanoiu Mariana de la pag.18).
Din timpuri indepartate care corespund cu anii de domnie ai
acestor domnitori (1613 -1640) satul Ciocarlia s-a mai numit
Malureni, Ulmi, Tatulesti, apoi Ciocarlia.
Explicatie:
Malureni este cea mai veche denumire pe care a avut-o satul
Ciocarlia. Denumirea vine de la un catun ce popula o parte din N-
V satului unde astazi incepe movila de la Mosoiu Nicolae.
Si astazi in popor s-a pastrat expresia „cei de pe mal”.
Trebuie sa retinem si urmatorul aspect, ca toponimul de malureni a
mai fost atribuit si satului Focsanei.
Ulmi. Numele vine de la faptul ca in zona erau foarte multi copaci
cu acest nume, chiar si astazi in satul Ciocarlia exista foarte multi
ulmi.
Tatulesti. Numele vine probabil de la un locuitor al satului care
avea o stare materiala deosebita, asa cum s-a intamplat la Scurtesti,
Stancesti si chiar la Cochirleanca, care mai intai s-a numit
Gageanu. Aici a locuit pentru inceput un anume Ion Gageanu care
a strans in jurul sau copii, nepotii si prietenii, formang satul
Gageanu, astazi Cochirleanca.
Ciocarlia. Este ultimul toponim, deocamdata, pe care il stim
pentru acest sat si dateaza din timpul lui Matei Basarab (1640). Se
spune ca o pasare cu un glas foarte frumos (ciocarlia) canta in
fiecare zi intr-o padure de salcami de pe o movila. Movila
respectiva a fost localizata de mine ca fiind movila din Valea lui
Oprisan, situata i E satului, unde inca se mai afla cateva resturi
(buturugi) de copaci seculari.
De remarcat este faptul ca aceasta movila nu a suferit nici o
modificare prin interventia omului asa cum s-a intamplat cu unele
locuri unde Ocolul Silvic de la Dumitresti a plantat puieti de
salcam (1964-1965) pentru a preveni erodarea terenului.
 Aceasta movila de la Oprisan a fost impartita in doua de
viitura apei de ploaie sau de apa provenita din topirea zapezii.
Desigur ati observat ca am folosit de foarte multe ori
cuvantul probabil, care inseamna nesiguranta, deoarece acest sat
Ciocarlia fiind mic ca numar de locuitori, nu prea a fost bagat in
seama de autoritati, incat a disparut si de pe harta judetului, a
primariei si a tarii, ba mai mult decat atat unii anti-scribi au
binevoit sa-l dea disparut in anul 2010 intr-o carte despre comuna
Vadu Pasii scrisa de profesorul Andreica si inca doi coautori, la
pagina 21.
Daca Basil Iorgulescu in anul 1892 vorbeste despre acest sat,
in Dictionarul sau la pagina 165, nu intelegem cum domnul
Andreica impreuna cu consultantii si cei doi coautori l-au dat
disparut in anul 2010 ? Chiar acest Basil Iorgulescu spune la
pagina 165 ca satul Ciocarlia avea atunci (1892) 43 de case si 170
familii de locuitori iar acum (2019), satul “disparut” are 200 de
case si 450 de locuitori, din care 35 sunt cu studii superioare si cu
functii administrative (vezi foto si pag.)
Cele trei sate Ciocarlia, Scurtesti si Stancesti sunt inconjurate
de o movila de pamant care incepe din satul Gura Calnau. Satul
Ciocarlia este ocrotit de aceasta movila care este foarte vizibila din
partea de N-V a satului “la Mosoiu” (vezi foto, pag din N-V
satului)
 Aceasta movila inconjoara satul Ciocarlia trecand prin partea
de N pe la Botita Maria (soacra lui Tulu) apoi continua spre N-E
pe la Botita Maria, Botita Nicolae, Buzoiu Elena (Motica), Duta
Vasile, Stanciu Gheorghe, Voinea Marin, apoi se indreapta spre E
pe la Stefan Ion – Emilia, Valea si Movila lui Oprisan si Stanciu
Ieremia.

MOVILA IN DISCUTIE

Aceasta movila este usor de observat cand intri pe Dj 302 de la

Autorola spre Vadu Pasii.
Cand venim de la Buzau spre Ramnicu Sarat, trecand raul Buzau
pe podul de la Maracineni si paraul Calnau, ajungem la un sens
giratoriu. De la acesta facem la dreapta spre Vadu Pasii. La numai
1 km de la Autorola urcam o panta formata de aceasta movila
milenara. Aceasta movila adaposteste in partea dreapta satul Gura
Calnau (in vale) si o parte din satul Focsanei (cei de jos) unde se
afla cea mai veche biserica din lemn cu hramul ”Cuvioasa
Paraschiva”, praznuita pe 14 octombrie. Urcand aceasta panta si
avansand pe DJ 302 spre Vadu Pasii si Sageata ne trezim pe un
platou agricol cu pamant foarte bun pentru culturile de porumb,
grau, floarea soarelui, orz, sfecla de zahar, rapita. Pe acest platou
agricol se afla cateva sate: Focsanei, Vadu Pasii, Scurtesti,
Stancesti. De remarcat este faptul ca satele Focsanei, Scurtesti si
Stancesti sunt impartite in doua (cei de la deal si cei din vale).
Aceasta movila de pamant de care discutam, ajunsa in valea lui
Oprisan la Ieremia, isi continua drumul spre S-E trecand pe la
Plesca Octav, apoi ajunge in satul Scurtesti unde se intersecteaza
cu drumul (soseaua) de la “Prajitura”, trece pe la Gheorghe
Munteanu (tatal lui Bujor) si pe la Biserica din Scurtesti cu hramul
“Buna Vestire”, sarbatorita pe 25 martie.
De aici movila ajunge mai departe pe lunca la Fani a lui Telca si la
grajdul comunal (astazi 2019 proprietatea d-nului Burlacu Ion).
Ajunsi aici se pare ca movila a luat sfarsit dar nu este asa.
De aici, dar mai exact de la fiul lui Fani a lui Roaita, movila face
un arc de cerc spre N-E prin fata lui Copaie, pe la proprietatea lui
Nelu a lui Codina si urca spre Ion si Petre a lui Itica, apoi se
intersecteaza cu un drum (sosea) Gura Vadului la Chele, iar de
aici trece prin spate pe la Ghiurca, ajunge la Bucuroiu (astazi
2019), moara lui Bunda, si ajunge in “Valea Mare” la Ion Radu,
Vasile Chiru, fiul lui Radu Ifrim si frate cu Ion Balalau. Prin spate
pe la gradina lui Ion Radu movila ajunge la “Cotul Malului” spre
satul Dambroca. De aici spre Bordusani, Sageata, Beilic, movila
numita de Bazil Iorgulescu “ Movila Lunga”, scade in inaltime
foarte mult, incat albia raului Buzau devine inundabila spre stanga
si spre dreapta spre satele: Posta, Cilibia, Bentu.
 In fata casei lui Copaie apa care venea de pe versantul movilei
forma aici pe “lunca” prin anii 1958-1960 o balta unde locuitorii
satului si parintii mei aduceau canepa la “topit”. Tot pe aceasta
lunca (spatiul dintre Scurtesti si Stancesti) tinerii din satele
Ciocarlia, Scurtesti si Stancesti se adunau duminica la hora in
“poiana”, apoi se plimbau doi cate doi, unde se infiripau primele si
frumoasele relatii de prietenie, care nu de putine ori se sfarseau cu
o bataie (paruiala zdravana) intre cetele de flacai ai satelor pentru
unele fete mai cochete. Pe timp de iarna si eu ca toti copii satului
(1960-1964) mergeam la sanius pe aceasta movila.
Despre aceasta movila vorbeste si Basil Iorgulescu in dictionarul
sau la pag.165, dar in acelasi fel aminteste si d-na Serbanoiu
Mariana, profesor de istorie in satul Vadu Pasii, intr-o monografie
a comunei Vadu Pasii, la pag.11. Tot despre aceasta movila
vorbeste si profesor Andreica intr-o carte despre comuna Vadu
Pasii, la pag.108.

DESPRE VALEA MARE

Desigur ati sesizat ca undeva am amintit de „Valea Mare”. Pentru

a nu va ramane dator cu unele explicatii voi incerca sa va spun
cateva cuvinte despre aceata Vale Mare de care ma leaga multe
amintiri melancolice, nostalgice, ale copilariei. Ca locuitor si
traitor in satul Stancesti, unde se afla valea in discutie, nu pot trece
cu vederea unele amintiri care trezesc chiar si astazi sentimente de
nostalgie ale unui novice ce sunt. Pe acesta „Vale Mare”, impreuna
cu alti copii ai satului Stancesti prin anii 1960-1965, mergeam cu
vitele la pascut, dar si la pazit via, care era in apropierea acestei vai
si unde se afla si inca se mai afla putul (fantana) lui Vasile Radu -
bunicul meu pe linie materna. De retinut este faptul ca atat de bine
pazeam via incat eu si ceilalti copii umpleam galeata de la fantana
cu strugurii cei mai buni si ii bagam la rece in fantana.
Aceasta „Vale Mare” era de fapt o adancitura, o taietura facuta de
ape in aceasta movila de care am discutat. Aceasta “Vale Mare”
era permanent udata si alimentata de cateva mici izvoare de apa,
care isi urmau cursul spre raul Buzau. Din acele izvoare noi toti,
copii, beam apa, fiind foarte limpede si rece. Apa din aceste
izvoare, unita cu apa de ploaie si apa din topirea zapezii, alimentau
permanent o balta unde domnea stuful, papura, dar si o multime de
broaste care aveau in fiecare seara “concert”. Aceasta vale venea si
inca mai vine din partea Potarnichesti, Posta Calnau, dar nu a
cercetat nimeni locul de origine.
Prin anii 1955-1960, aici in Valea Mare, la putul (fantana) lui
Vasile Radu (bunicul meu pe linie materna), s-a construit un pod
din barne din lemn (o podisca), peste care treceau carutele si
masinile incarcate cu porumb, struguri, pepeni. De retinut este
faptul ca acest drum se numea „Drumul Morilor”, despre care vom
discuta pe parcurs.
Pe sub acest pod se scurgea un firisor de apa provenit de la aceste
izvoare unite cu apa din ploaie si zapada. Dar pana a se construi
acest pod din lemn, drumul trecea prin acest loc mlastinos, iar
masinile incarcate cu pepeni, conduse de soferi cu experienta,
trebuiau sa reduca viteza, iar o parte din copii se urcau (catarau) in
masina aruncand pepeni prin lanurile de porumb, iar alti copii
impreuna cu mine ii adunam.
Apa din aceasta balta se varsa si se varsa in raul Buzau, trecand pe
sub un pod de lemn langa Cosareanu si Ion Radu.
Prin vara anilor 1963-1965 prin aceasta vale s-a format o viitura
de apa foarte mare, incat a demolat podul de lemn si intrat in satul
Stancesti, ajungand pana la actuala scoala, langa Zengu si
Tacanele.
Aceasta “Vale Mare” se face resimtita si este vizibila cand ploua
2-3 zile. Acest lucru se poate vedea la Scurtesti – Ciocarlia pe linia
(drumul) “Complex”, dar si la Stancesti pe linia numita “Pamant”,
unde atunci cand ploua abundent nu se mai poate “urca” in camp.

SOSEAUA PRINCIPALA
 Face legatura intre satul Vadu Pasii, actuala comuna din 1968,
venind din N spre S, trece prin satele Ciocarlia, Scurtesti si
Stancesti.
Observam cu multa lejeritate ca soseaua principala, dupa ce
coboara o panta in satul Ciocarlia la Burlacu Ion, Neacsa Dobrita si
Cordonasu Nicolae, strabate doua curbe periculoase, apoi se
indreapta spre S trcand prin satele Scurtesti si Stancesti prin vale.
Soseaua principala desparte satul Ciocarlia in doua:
1. cei de pe sosea
2. cei de sub coasta (din partea de E).
Cei de pe sosea (din V satului), ca si toti locuitorii din Ciocarlia,
sunt oameni foarte gospodari, dar mai ales s-au specializat in
cultivarea legumelor: cartofi, rosii, varza, morcov, ardei,
castraveti, marar, patrunjel, ajutati fiind si de prezenta raului
Buzau din apropiere de unde isi iriga gradinile de legume.
Cantitatea de legume obtinuta o folosesc pentru intretinerea
familiilor, dar uneori o valorifica in diferite piete din judete
limitrofe: Buzau, Prahova, Bucuresti, Brasov, Braila, Galati,
Constanta, Intorsura Buzaului, Ghimes Palanga.
Dintre bunii gospodari putem aminti: familia Saris Cornel si Ion,
familia Manole Ion, Moise Constantin, Popa Vasile, Zemoiu Ion,
Aurel Necula, Fratila Mariana, Oprea Elena. Acest lucru
demostreaza ca satul Ciocarlia nu a disparut niciodata de aici.
 Acesti locuitori, dar si altii, au invatat „mestesugul
gradinaritului” de la o familie de greci veniti si stabiliti aici prin
anul 1895 din insula Kyos din Grecia.Acestia faceau parte din
familia Saris. Prima data aceasta familie de greci s-a fixat in
Teleorman si de aici au migrat in partea Buzaului. Stabunicul
aacestor greci a lucrat ca administrator la palatul lui Cristofor
Zerlendi, acesta fiind un mare proprietar de pamant in satul
Scurtesti. Acest Cristofor Zerlendi fiind un bun gospodar si bun
comerciant a construit la Scurtesti prin 1864 o primarie (actuala
gradinita), o scoala (Scoala Noua din padure), un palat si o
biserica. Palatul a fost construit in padurea de la Scurtesti langa
actuala scoala , unde astazi se afla solariile si serele familiei Saris.
Biserica a fost construita unde astazi (2019) se afla strada Serilor,
pe langa Gigi a lui Ion Grigore, mai exact unde are casa acum
Gloigaru. Si se numeau in popor palatul si biserica lui Cerlinte.
Din acestea toate mai exista doar gradinita (fosta primarie) si
scoala noua care a suferit multe modificari, iar celelalte
constructii, palatul si biserica au disparut incat nici ruinele nu mai
sunt. Va spun toate acestea pentru ca eu preot Radulescu am
cautat aceste ruine fara a le depista. Toate infomatiile le am de la
batranii satului (Oprea Gheorghe si Petrea lui Stan Gardianu), dar
si dintr-o carte pe care am citit-o.
Ca dovada ca aici au fost acesti greci si astazi (2019) mai aveem
cateva familii de greci in aceasta zona:
La Ciocarlia: Vasile Grecu (Saris Vasile), acesta era casatorit cu
fiica unui bun si vrednic gospodar, bastinas al satului, numit
Radulescu Lupascu. Acest Lupascu era casatorit si a avut doi
copii, pe Gheorghe zis Giorgel si o fata Alexandrina zis Didina.
Aceasta fata a lui Lupascu, Didina, se casatoreste cu Vasile Grecu
(Saris) si au doi copii, pe Cornel si pe Ion, ambii buni gospodari
si specialisti in legumicultura, incat si-au construit cateva sere si
solarii.
Revin putin la d-nul Lupascu care avea o gradina de legume langa
Vasile Nistor, pe care o ilucra cu oameni din sat si o iriga cu
ajutorul a doua roti din lemn, actionate cu cate o pereche de boi,
platind copii din sat cu cate 50 de bani pe ora (ex. Ene Voinea).
Pe acest teren a fost posibila aceasta irigare pentru ca panza
freatica era la suprafata iar acest Lupascu a sapat doua gropi unde
se strangea apa necesara pentru irigat si tot in aceste gropi venea
si apa meteorica (apa din ploaie sau din topirea zapezii) dar si apa
dintr-un izvor din Valea lui Oprisan.
Acest domn Lupascu fiind si un foarte bun comerciant a reusit sa-
si faca la Scurtesti un magazin si o brutarie. Aceasta cladire si
astazi (2019) inca mai dainuie in centrul satului, pe care
comunistii i l-au confiscat, dar a ramas tot un magazin de marfuri
industriale, unde era vanzator Ionica Nistor. Dar nu pot trece cu
vederea un aspect de mare folos sufletesc pentru toti crestinii din
zona. Acest domn Lupascu, jumatate din productia obtinuta la
brutarie (covrigi si paine) era impartita saracilor, care la acea
vreme nu erau putini (informatie din sat de la d-na Buzoiu Elena
- Nutica).

La Scurtesti erau doua familii de greci:

- Mitu Grecu (Dumitru Iulian)
- Vanghele
Mitu Grecu (Iulian), urmas al grecilor de odinioara, bun gospodar
si specialist in legumicultura, pe urmele lui calca fiul sau Petrica
care, ca si verii lui, are cateva sere si solarii in padure la Scurtesti.
La Dambroca: Aici era un frate al acestora pe numele sau
Fanache (Stefan). Era casatorit si a avut doi copii: Mircea si
Gheoghe Saris.
Mircea era maistru mecanic la Statia de Salvare (UPU Buzau),
dar a decedat in 1995, iar Saris Gheorghe lucra la Militia Buzau,
la sectorul Moravuri si locuia pe Fundatura Parang, in spatele
Bisericii Sf.Dumitru. Dupa revolutia din 1989 se pensioneaza cu
gradul de colonel si deschide un restaurant „La Bolta Rece” langa
actuala Autorola.
RAUL BUZAU

Am amintit ca in partea de V a satului Ciocarlia se afla raul

Buzau, care a fost si este benefic pentru locuitorii din sat, dar mai
ales pentru cei din partea dreapta a soselei.
Raul Buzau izvoraste din partea de E a muntilor Ciucas si se
varsa in raul Siret mai sus de localitatea Maxineni la Voinesti,
dupa ce strabate patru judete ale tarii: Brasov, Covasna, Buzau,
Braila. Prezenta acestui rau in apropierea satului Ciocarlia aduce
avantaje si dezavantaje locuitorilor.
Raul Buzau asigura apa necesara pentru irigatul gradinilor de
legume.
Cand ploua foarte mult apa raului Buzau nu mai are loc in albia
initiala si incepe sa se reverse (iese din matca), aducand cu sine
un pamant nisipos foarte bun pentru legume. Cand acesta se
retrage in albia sa, adica ii scade din debit, lasa in urma sa acel
pamant amestecat cu nisip pe care locuitorii il folosesc in
gradinile de legume.
Cand raul Buzau iese din albia sa, adica cand vine mare, aduce cu
sine foarte mult material lemnos din partea muntelui (Nehoiu,
Nehoiasu, Siriu), iar cand acesta revine la cote normale (cand
scade) lasa in urma sa pe albia raului acest material lemnos pe
care locuitorii din Ciocarlia, Scurtesti, Stancesti, Sageata, Beilic,
il aduna folosindu-l la incalzit pe timpul iernii.
In popor a existat o expresie populara: a venit garla mare (raul
Buzau) si are peste pentru ca a plouatla Pacle.
Explicatie: Garla mare (raul Buzau) in anii copilariei mele (1960-
1965) cand ploua foarte mult (abundent) era foarte tulbure si avea
foarte mult peste, dar nu pentru faptul ca ploua la Pacle, caci la
Pacle nu exista si nu a existat peste, ci alta era cauza si anume:
este stiut faptul ca la Pacle (mai sus de Berca, Joseni, Policiori) se
afla o parte din dealurile subcarpatice ale Buzaului.
In aceasta parte a Buzaului amintita mai sus se afla Vulcanii
Noroiosi, la Paclele Mari si Paclele Mici. Cand sunt cantitati mari
de precipitatii, apa meteorica provenita din ploaie si zapada
topita, se unea cu lava vulcanica, emanata de acei vulcani, care
era foarte lipicioasa si sulfuroasa (avea mult sulf), se varsa in
paraul Saratel in apropiere de satul Criviteni (un catun de rromi).
Acest parau Saratel unit cu apa venita dintre vulcanii noroiosi
trecea si trece pe sub un pod la Policiori si se varsa in raul Buzau,
pe care il tulbura si agita foarte mult, incat pestele care respira
prin bronhii venea la suprafata apei pentru a inhala apa mai
curata. Acest peste, ametit de mal si de sulf, era pescuit (prins) de
localnicii din Ciocarlia, Scurtesti, Stancesti, si valorificat sau
consumat in familie.
Dar sa vorbim si despre partea mai putin benefica a raului Buzau.
Cand acesta venea mare, era foarte tulbure si avea valuri foarte
mari incat matura tot ce intalnea in cale: case, podete, cotete de
pasari si porci, grajduri de vite, gradini de zazavat, gramezi de
lemne.
Cand raul Buzau venea mare noi, copii din Stancesti, Scurtesti,
Ciocarlia, cand mergeam la balciul Dragaica, trebuia sa ocolim
acest rau traversandu-l pe podul de la Vadu Pasii, iar cand acesta
era mic il traversam pe o punte din lemn, apoi cu barca in
schimbul a 25 sau 50 de bani, unde era barcagiu si vamuitor
Giurgea Lazar (tatal lui Giurgea Stefan zis Carabus si al lui
Giurgea Marian). Dupa ce traversam raul Buzau pe punte si cu
barca ne continuam drumul prin gradinile de legume ale sarbilor
din Buzau, apoi traversam calea ferata printr-o bariera la canton
(acesta si astazi 2019 este vizibil). Acest canton era de fapt
locuinta personalului care deservea bariera, construit de Depoul
CFR. Ajunsi in marginea orasului Buzau, ne spalam pe picioare si
pe fata la fantana si ulucul lui Catuneanu, apoi continuam drumul
pe jos pe str.Catuneanu (astazi 2019 str.Dorobanti), pana la
carciuma lui Baracuta, iar de aici continuam deplasarea pe Iazul
Morilor si intram in Dragaica (astazi 2019 actuala întreprindere
Contactori).
De retinut este faptul ca raul Buzau prin anii 1960-1965 curgea in
apropierea satului Ciocarlia, langa Mosoiu Nicolae. De aceea unii
meseriasi faceau caramida si chirpici folosind pamant din acea
movila si apa din raul Buzau pentru inmuiat pamantul.
Unul din acesti meseriasi era Voinea Gheorghe (tatal lui
Cartofaru) caruia localnicii ii spuneau nea Voinica, cel cu nasu
rosu.
Unde este acum (2019) raul Buzau prin anii 1960-1965, pe la
ferma Verguleasa, erau diua balti pline cu stuf si papura, de unde
locuitorii din Ciocarlia, Scurtesti, Stancesti, Vadu Pasii, taiau
papura pentru legat ciocanii. Locul acela se mai numea balastiera
pentru ca de aici carausii (lucratorii cu carutele) incarcau pietris
(balast) si-l carau pentru incarcat vagoanele care-l transportau mai
departe.
Tot de aici din balastiera locuitorii celor trei sate, Ciocarlia,
Scurtesti, Stancesti si nu numai, erau obligati sa aduca 5-6 carute
de balast pentru intretinerea drumului (soselei). Aceste gramezi
de balast erau imprastiate tot de acei oameni, fara nici o plata, si
se numea corvada.

Sa mergem in partea de S-E a satului. Datorita raului Buzau,

prezent in vestul satului, a fost posibila infiintarea unei culturi de
orez, in anii comunismului 1963-1964. Aceasta cultura de orez
(orezarie) s-a format in partea de S-E a satului Ciocarlia pe un
platou agricol in partea stanga a unui drum (sosea) numit in popor
Drumul Morilor, cand ne deplasam spre Sageata. Apa necesara
pentru orezarie era luata din raul Buzau cu ajutorul unor pompe si
deversata intr-un canal principal care trecea pe langa casa lui
Tanase Coman, pe langa Petrica a lui Mitu Grecu, apoi prin fata
caselor lui Duracu Nicolae, Badea Marian, Petre Aurel (fiul lui
Ancuta) si anjungeau sub coasta la Plesca Octav, unde era stransa
(depozitata) in doua bazine de ciment langa o statie de pompe
(astazi 2019 grajdul de vite al lui Octav). Pompele de la raul
Buzau erau deservite de Costel a lui Turcu, apa traversa drumul
spre Octav, pe sub sosea (subteran).
Apa pompata din statia de la Octav ajungea sus pe coama (pe
movila) tot intr-un canal principal, iar traversarea drumului s-a
facut tot subteran. Astazi 2019 inca se mai vad doua bazine din
ciment pe Drumul Morilor care faceau legatura dintra canalul
principal din vale de la Octav cu canalul principal din orezarie.
Din acest canal principal s-au format alte cinci canale mai mici
care duceau apa in parcelele de prez. Debitul de apa era coordonat
de cateva stavilare care de fapt erau niste porti din scandura care
culisau in sus si in jos pe doua profile in U. Aceste instalatii zis
stavilare erau manuite (deservite) de un muncitor denumit
vatagiu. Primul muncitor vatagiu in orezarie a fost Ion Matei
(tatul lui Leon), iar sef de ferma in orezarie era inginer Berca.
Atat canalul principal cat si cele cinci canale mai mici au fost
facute manual de catre unele persoane care veneau la munca dupa
orele de serviciu pentru a-si pastra cele 15 arii de pamant date in
folosinta fiecarei familii, dupa colectivizare (1962).
Dupa o perioada scurta, autoritatile au constatat ca apa infectata
din orezarie se infiltra in panza freatica, ajungand in fantanile
locuitorilor, incat apa din fantanile satenilor nu se mai putea
consuma (nu mai era potabila).
In aceste conditii autoritatile au hotarat desfiintarea orezariei iar
in locul ei s-a infiintat o gradina de legume, apoi o cultura de
capsuni, folosind tot apa din raul Buzau.
In acesta gradina de legume a lucrat si mama mea care la ora 12
avea o ora pauza de masa. Cei mai multi tarani (muncitori)
mancau la capul locului pe tarla, dar mama, avand familie
numeroasa, venea acasa la Stancesti, pe jos, pentru a da mancare
copiilor dar si unui cumnat de care avea grija. In discutiile noastre
ne spunea ca, astazi, a lucrat tocmai la Mosoiu la Ciocarlia. Acest
Mosoiu avea pamant in zona respectiva de aceea se numea la
Mosoiu. Dupa ce s-a desfiintat orezaria, pe coasta (movila) la
Octav s-a plantat vita de vie nobila (altoita). Si pentru ca la asa
vin trebuia si o mancare pe masura, autoritatile au infiintat si doua
balti de peste alimentate cu apa tot din raul Buzau.
Actuala casa a lui Plesca Octav gazduia birourile orezariei, ale
gradinii de zarzavat, dar si ale pescariei, unde autoritatile locale si
cele venite in control organizau cate un chef de zile mari, cu
mancare, bautura si cu lautari.
La vie si la pescarie era brigadier un cetatean din Scurtesti anume
Dedu, ajutat de cativa oameni din Ciocarlia: Alexandru Vasile,
Corbu Nicolae, Necula Aurel zis Bijboc, Mitica a lui Smantana.

Despre Plesca Octav

Acest fiu al satului, bun si vrednic gospodar, s-a nascut in anul
1960 la Botosani in satul Cotusca. Scoala cu clasele 1-8 a urmat-o
in satul natal. A fost calificat ca strungar dupa stagiulmilitar facut
la Oravita la graniceri. Se casatoreste cu actuala sotie Gica
(Georgeta), fiica lui Nicu Neamtu in 1981. In anul 1991 cumpara
aceasta locatie de sub coasta (camera de pompe – actualul grajd
de vite) si casa din apropiere pe care o reface dupa ce a fost
distrusa de un incendiu dupa revolutia din 1989.

Sa venim in partea de E a satului

Daca plecam de la biserica satului Ciocarlia spre E pe o straduta,
trecem pe langa fosta gradina de legume a d-nului Lupascu (langa
Vasile Nistor), ajungem la Valea si Movila lui Oprisan langa
Stanciu Irimia. Daca nu avem o busola bine calibrata si verificata,
cu cele patru puncte cardinale, cu siguranta ne putem orienta dupa
pozitia Sfantului altar de la orice biserica ortodoxa, care
permanent se aseaza spre rasarit.
Urcand aceasta panta (movila) de la Ieremia ne va intampina un
platou agricol. Este foarte posibil ca aceasta movila sa fi fost
cercetata de Grigore Tocilescu in anul 1881 cand a fost gasit un
mormant al unui soldat ingropat cu calul si sabia sa. Despre acest
eveniment aminteste si Basil Iorgulescu in dictionarul sau editat
in anul 1892 la pagina 165, dar localizeaza aceasta movila ca
fiind la Vadu Pasii in cartierul Bascenilor, in partea se S a satului.
De retinut este ca satul Vadu Pasii apare dupa Ciocarlia, Scurtesti
si Stancesti dupa aproape 200 de ani.
Eu am localizat aceasta movila, fara a face sapaturi arheologice,
ca fiind aceasta movila din satul Ciocarlia. M-am orientat la
aceasta localizare dupa infomatiile d-nei profesoare Serbanoiu
Mariana dintr-o monografie a comunei Vadu Pasii la pag.11.
Tot despre aceasta movila vorbeste si d-nul profesor Andreica
intr-o carte despre comuna Vadu Pasii la pag.108. Plecand de la
acesti trei anti –scibi am considerat ca aceasta este movila
studiata de Grigore Tocilescu.
La toate acestea eu. Preot Radulescu, mai vin cu o informatie
culeasa din sat de la batranii satului si anume ca, aici, langa
aceasta Movila a lui Oprisan, pe timpuri indepartate era o cruce
din piatra, foarte veche, numita in popor „crucioiu”, care nu se
stie de cine a fost ridicata pe locul parintilor lui Manole Nicolae
zis Gadei. Aceasta cruce din piatra numita crucioiu a fost luata de
comunistii timpului si aruncata nu se stie unde, la un loc cu alte
cruci. Eu am facut aceasta legatura ca acea cruce (crucioiu) a fost
ridicata pe locul altei cruci mai vechi.
Aceasta Movila de la Oprisan inca mai pastreaza urmele unor
copaci seculari. La inceput aceasta Movila de la Oprisan era un
tot unitar - un monolit – dar apa meteorica provenita din ploi si
din topirea zapezii, venita de la Vadu Pasii si Scurtesti, se aduna
pe varful movilei apoi se scurge la vale, formand in movila o
adancitura (un sant) si impartind-o in doua, de aceea localnicii i-
au zis Valea lui Oprisan.
Acest Oprisan a primit movila ca mostenire de la parinti. Oprisan
era castorit cu d-na Elisabeta si au avut patru baieti si o fata,
anume Anica. Din cei patru baieti ai lui Oprisan unii traiesc si
astazi.
Alexandru Vasile (decedat), tatal lui Nelus si Titi; Alexandru
Voinea (decedat), sotul lui Cuta; Alexandru Gheorghe zis Mosu –
in viata; Alexandru Ion (decedat la Pitesti). Fata se numea Anica
si a fost mama lui Danoiu Maria.
In aceasta vale a lui Oprisan, tocmai la baza, se afla un nuc si un
izvor de apa foarte vechi, care si astazi (2019) inca mai supureaza
(izvoraste), pe care eu l-am vizitat impreuna cu Stefan Ion (sotul
lui Emilia) la data de 14 noiembrie 2018.
Deci apa meteorica venita din varful movilei se unea cu apa din
acel izvor si pornea la vale, iar in fata casei lui Ieremia se
despartea in doua. Oparte o lua prin spatele casei lui Pinghioiu
Petre zis Bibi, pe la Ion Emilia, prin fata casei lui Giurgea
Niculina, Gheorghe Anica, Giurgea Oprea – Mia, trcea pe la
Alexandru Voinea – Cuta – Violeta, pe la Danoiu si inunda locul
de casa a lui Matei Oprea (Musulin).
Cealalta parte de apa venea prin fata casei lui Ieremia pe un sant
haotic, se unea cu apa din gradina lui Matei Oprea (Musulin) si
ajungea in gradina lui Lupascu in cele doua gropi facute de acesta
pentru a-si iriga gradina (in spate la Vasile Nistor).
Apa care era in plus in gradina lui Lupascu, dupa ce iriga toata
gradina, se scurgea intr-o balta la moara lui Benone, dupa ce
alimenta o portiune de teren plina cu stuf si cu papura de la
Octav.
Dea la moara lui Benone apa ajungea pe un canal pe marginea
drumului (soselei), apoi se scurgea spre Scurtesti in „tiganie”, la
Capatana si de aici se varsa in raul Buzau.
Sa revenim la Movila de la Oprisan.
Deci, urcand aceasta movila pe hotar la Ieremia, ajungem pe un
platou agricol asa cum ati mai citit. Ajunsi in varful movilei, daca
privim putin spre dreapta (S-E), vedem canalul principal din fosta
orezarie dar si cele doua bazine din ciment, iar daca privim putin
la stanga spre N-E, vom vedea o unitate militare, numita
„departata”, care are legatura cu o alta unitate militara de la
Bobocu numita „apropiata”. Aceste doua unitati au rolul de a
dirija avioanele care aterizeaza la baza aeriana Bobocu.
Daca mergem spre Bobocu pe langa canal, tocmai aproape de
acest sat, ajungem la putul (fantana) lui Baroian, unde vom vedea
ruinele unei foste unitati militare rusesti unde, pana in anul 1958,
cand s-au retras trupele rusesti, era o statie de bruiaj. De atunci a
ramas in popor o vorba „la rusi” care si acum se foloseste. Aici, la
rusi, copii satului veneau cu vacile la pascut (pana in 1958), iar
soldatii rusi le cereau lapte (davai malaco) in schimbul unor
conserve de carne. Acesti copii intorsi acasa searaisi primeau
„papara” de la parinti pentru ca vacile nu mai aveau lapte.
Faptul ca aici la Ciocarlia se intamplau aceste lucruri o dovedesc
si cateva zicale populare care inca se mai vorbesc. Unde ai
pamantul?
1. in orezarie – fosta orezarie;
2. pe canal – pe langa canalul principal care ducea apa din raul
Buzau in orezarie;
3. pe la militari – aici unde si astazi (2019) se afla o unitate
militara de transmisiuni „departata”;
4. pe la complex – pe acest drum inca se mai vad ruinele
(restaurate) unor grajduri unde era un complex de ingrasare a
vitelor cornute (tauri, vaci, oi).
Daca mergem pe la militari, spre Bobocu, pe langa UM
Departata vom ajunge la „linioara” (a doua) unde drumul se
infunda dar se bifurca la stanga si la dreapta. La stanga drumul
duce spre linia ferata de la Vadu Pasii ajungand si la casa de
apa. Aceasta casa de apa era si este o cladire din caramida
construita de catre edilii comunisti, care adapostea cateva
pompe de apa, care trebuiau sa impinga apa ce venea din raul
Siret printr-un canal. Aceasta apa trebuia sa irige tot acest
platou agricol de la: Focsanei, Vadu Pasii, Ciocarlia, Stancesti,
Scurtesti care era prevazut cu tevi din azbociment ingropate pe
tot campul. Este stiut faptul ca acest proiect, foarte bun, nu s-a
putut realiza mai ales ca in anul 1989 a avut loc revolutia
anticomunista, iar aceste conducte au fost scoase din pamant si
valorificate de anumiti cetateni care pentru cativa bani le
vindeau prin sate, fiind folosite ca podete in fata curtilor dar si
ca hornuri. Ajunsi la „linioara” a doua, daca vom face la
dreapta, ajungem in drumul de pe canal unde daca o luam la
stanga spre Bobocu vom ajunge tot la Putul lui Baroian (adica
„la Rusi”), iar daca o luam la dreapta pe langa canal ajungem
inapoi la Ciocarlia, mai bine spus ajungem la cele doua bazine
de ciment de pe „Drumul Morilor”.
Deci acest platou agricol este brazdat si limitat de aceste
drumuri amintite notate cu 1,2,3,4 care duc toate spre Bobocu
si Cochirleanca, dar mai este limitat de doua drumuri
medievale
I – Drumul fierului – se afla in extremitatea estica a satului
Ciocarlia adica la „Zilistea” (Boboc) unde acum se afla o baza
militara aeriana.
Explicatie!
Personal consider ca este de mare folos o mica lamurire pentru
cei care vor citi carteadespre „drumul fierului” pentru a nu se
mai confunda cu „drumul morilor”, asa cum a facut un
antiscrib pe numele sau Andreica care intr-o carte despre
comuna Vadu Pasii, spune la pagina 48 ca „drumul fierului”
trece prin Scurtesti, Sageata, Gavanesti deci si prin Vadu Pasii
(carte editata in anul 2010). Acest lucru nu este adevarat. Tot
profesorul Andreica in aceeasi carte spune la pagina 24 spune
ca „drumul fierului” se afla la Zilistea. Denumirea de „drumul
fierului” are doua variante:
A. pentru mine ramane prima, cea adevarata descrisa de Basil
Iorgulescu in Dictionarul sau editat in anul 1892, la pagina
 186, cand vorbeste despre comuna Cochirleanca unde spune
ca: (vezi foto)
Dar si domnul profesor Andreica vorbeste in cartea sa despre
„drumul fierului” la pagina 48 unde spune ca pe acest drum,
carausii carau minereul de fier adus din Ardeal spre Braila
unde era incarcat pe slepuri pentru a fi transportat pentru
prelucrare in Turcia, Italia, Cipru si Franta. Tintind bine scopul
„drumului de fier” domnul profesor nu a fixat bine locatia.
Pentru mine, mai mult, ramane ceva neclar (o enigma) – de
unde era adus aici minereul de fier si cu ce era transportat.
Probabil era adus din Ardeal cu trenul de marfa in gara Boboc,
de unde era incarcat de acei carausi si dus la Braila.
Acest lucru este posibil deoarece, aici la Boboc, era o linie
ferata prin anii 1870-1880 ce lega Buzaul de Ramnicul Sarat.
Deductie: Basil Iorgulescu tipareste acest Dictionar in anul
1892 dar editarea a durat aproape zece ani (din Prefata). Acest
lucru inseamna ca linia ferata de la Boboc era mai inainte de
1892 (vezi xerox pg. 47).
B. A doua varianta nu are un suport solid. Informatia este
culeasa de la Ion Costel, preot in satul Bobocu, caruia i-a
povestit un batran de 90 de ani, fost primar. Acest batran
sustine ca armata germana a vrut sa construiasca o linis-e
 ferata de la gara Boboc spre Braila pentru a transporta
cereala in tara lor.
SPRE STIINTA!
Chiar daca a existat aceasta idee in primul razboi mondial
(1916-1918) sau in al doilea razboi mondial (1940-1945), tot
prima varianta de la punctul A ramane valabila fiind facuta
publica in anul 1892 facuta de Basil Iorgulescu. Dar sa nu
facem confuzie intre „drumul fierului” si actuala sosea ce trece
prin Bobocu sat spre Cochirleanca.
„Drumul fierului” este localizat de catre toti batranii cu care
am discutat dar si de toti tractoristii care au lucrat in zona ca
fiind prin partea de V a satului Bobocu pe camp, prin spatele
satului adica pe terenurile de la Vadu Pasii, Ciocarlia,
Scurtesti, Stancesti, Dambroca, Sageata. El pleaca din gara
Boboc (bariera actuala) si trece prin catunul Haimanale
(Tarlele – Trei Izmene). Acest catun exista si astazi si este
deservit de preotul Ioan Costel. In acest catun am fost si eu
dupa apa minerala pentru oamenii cu care lucram La recoltat
porumb pentru ca Parohia Beilic (pe care am suplinit-o intre
1996-2003) avea pamant in acea zona. Mergand in acest catun
nu am gasit nici un fel de apa minerala pentru ca nu aveau nici
macar magazin alimentar, iar eu am fost nevoit sa merg in satul
Bobocu, pe „drumul fierului”.
Pe acest „drum al fierului” circulau si masinile incarcate cu
oameni din partea muntelui (munteni) care veneau aici in zona
pentru a lucra pamantul agricol obtinut prin improprietarire.
Acesti oameni zis munteni erau din Aldeni, Cernatesti, Blajani.
Soresti, Manzalesti, Lopatari, Ratesti. Acestia ramaneau aici,
pe camp, cinci, sase sau sapte zile pana terminau de lucrat
pamantul, de aceea autoritatile lor au hotarat sa le construiasca
pe camp o cabana (o casa mai mare), unde sa se adaposteasca
noaptea sau pe timp ploios (nefavorabil). Aceasta cabana a fost
construita pe pamantul din dreptul satului Bordusani (pe
Bordusanca) la putul lui Scarlet, la hotar cu pamantul (mosia)
de la Sageata. Aceasta se numea „cabana muntenilor” care in
ziua de azi nu mai exista.

II – Drumul morilor
Acesta incepe din DN 85, mai exact de la Autorola, trece prin
Focsanei, Bajani, Vadu Pasii si duce prin „Valea Mare” spre
Sageata si Robeasca.
De ce se numeste „drumul morilor”?
Explicatie: Din timpuri indepartate (1800-1850-1900) pe acest
drum se transporta tot graul obtinut de pe acest platou agricol
la morile existente in unele localitati pentru ca atunci se faceau
programari la moara cu un an inante, de unde si zicala „la rand
ca la moara”. De atunci a ramas denumirea de „drumul
morilor”.
Morari si morarit in zona
Pe acest „drum al morilor” erau cateva familii de morari
renumiti, asezati in diferite sate prin anii 1700-1800-1850-
1900. Pentru ca moraritul era si este o ramura principala a
economiei apar cateva nume de morari si de mori.
La Scurtesti: In secolele 16 si 17 este amintit mesterul morar
Ion care lucra la moara domneasca.
In anul 1940 tot la Scurtesti apar doi mostenitori, Nicolae
Munteanu si C… Adam care primesc in dar in anul 1935 o
moara dar este inchisa in 1940.
La Vadu Pasii: In acest sat se aminteste de doua mori, una la
Elena Gurita si una la Ion Grajdan.
La Focsanei: In acest sat se aminteste de o moara la d-na Atena
Dumitrescu (informatie din manuscrisul D-nei Serbanoiu
Mariana).
Fiind o ramura importanta a economiei, moraritul s-a dezvoltat
si mai mult prin secolele 19 si 20 incat apar morari renumiti in
aceasta zona a judetului Buzau, dar in special in zonele de
campie.
La Stancesti: Apare moara lui Fani Moraru (Gliniski Stefan);
Din infomatiile primite de la o nepoata a acestuia, acest Fani
Moraru ar fi ramas aici cu parintii dupa primul razboi mondial,
fiind de origine polonez. Era casatorit cu Stefana (fata lui Stan
Nita, sora cu Mitu Sanitarul) si au avut impreuna noua copii:
Costica, Ion, Titi, Victoria preoteasa (sotia preotului Stratone),
Dida, Orita, Paula, Dudi, Machi. Acesti urmasi ai lui Gliniski
Stefan erau toti foarte buni meseriasi mecanici incat unii au
ajuns sefi de ateliere la SMA si SMT - urile din zona.
La Scurtesti: Apar trei familii de morari renumiti: Benone,
Carol, Leoaica.
DE RETINUT!
MOARA LUI LEOAICA – sotul ei, pe nume Leon, era morar
si au avut trei copii, iar dupa moartea prematura a acestuia
locuitorii i-au spus sotiei „Leoaica”.
La Vadu Pasii: in acest sat apara un renumit morat – Gica
moraru (Stanila Gheorghe). Ca dovada ca era un foarte bun
meserias si un chivernisitor al banului devine proprietarul unei
masini de renume, Volga, de culoare neagra prin anii 1950-
1960. Era casatorit cu doamna Smaranda (Smarandica) si
impreuna au avut doi copii Nicolae si Mariana. Prima moara a
lui Gica moraru a functionat unde astazi (2019) este sediul
Politiei din Vadu Pasii; de aici se muta aproape de Primarie,
langa Banca Populara. Din motive inca necunoscute se
desparte de sotia sa Smarandica si pleaca la Intorsura Buzaului
in satul Barcani, judetul Covasna, unde se recasatoreste cu o
doamna care il ajuta la moara si in casa. Impreuna au un copil.
Infiinteaza o moara si un darac de lana.
Tot in aceasta perioada mai apar cateva mori renumite:
1. Moara de la plopi – se afla in Simileasca in spatele
intreprinderei Chimica din Buzau
2. Moara lui Garofidi de la Tintesti. Acesta prin anii 1880-
1890 era prefect de Buzau, cel cu care colaborat B.
Iorgulescu.
3. Moara de la Bobocu
4. Moara lui Zangopol – situata in cartierul Postei langa „Cap
de Mort”. Tot el construieste aici si scoala din cartier.
5. Moara de la Sageata – se afla la intrarea in Sageata, pe
partea stanga venind de la V. Pasii
6. Moara de la Dambroca – era situata langa cimitirul actual
de pe sosea, pe albia raului Buzau.
7. Moara de la Jirlau – aflata la granita judetului Buzau cu
judetul Braila si astzi renumita pentru calitatea foarte buna
a fainii de grau.
8. Moara de la Ciocarlia – apare o moara pe lunca langa Petre
Ancuta (mama lui Aurel). A fost adusa aici de comunisti
prin daramarea morii lui Benone. Primul morar aici a fost
unul Panait de la Scurtesti, apoi Benone, fostul proprietar.
Astazi mai sunt doar cateva ruine.
GRADINITA DIN SATUL CIOCARLIA

Prima gradinita din Ciocarlia a functionat in casa lui Botita Maria

(mama lui Motica) in anul 1964. Prima educatoare a fost doamna
Ilinca (fata lui Spiru), sora cu Floarea lui Judet. A doua educatoare
a fost doamna Viorica, sora cu Ilinca. Dupa ce acestea au plecat,
formand fiecare cate o familie in locul lor au venit doamna Nitu
Alexandra zis Tica sora cu Maria lui Culita.
Aici era bucatareasa Botita Maria.
Dupa 1960 gradinita s-a mutat la actuala scoala unde avea
program numai in vacanta elevilor de scoala. Din lipsa de spatiu
gradinita se muta in casa lui Burlacu Tudorache zis Gabolea unde
locuieste acum mitel.
In aceasta casa era educatoare tot Nitu Alexandra (Tica)
ajutata fiind de Voinea Niculina si Mita (mama lui Mitel) care
distribuia mancarea la copii. Dupa revolutia din 1989 gradinita
revine in scoala din Ciocarlia si functiona in cancelaria scolii unde
era educatoare doamna Dina de la Buzau urmandu-i cu siguranta
doamna Belizan din Ciocarlia apoi alte educatoare.
 SCOALA DIN CIOCARLIA

Ca in majoritatea satelor din Romania primele bastonase si

primele litere copiii le invatau in Biserica unde dascalii erau preotii
bisericii. In acest caz ca si in multe alte despre satul Ciocarlia nu
avem prea multe informatii deoarece scoala din satul Scurtesti a
fost de cateva ori mistuita de flacari arzand si arhiva scolii.
Toate aceste informatii despre sat, scoala si gradinita au fost
culese de la batranele satului (Voinea Elisabeta, Buzoiu Elena)
care cu greu mai tin minte unele evenimente. In acest context va
aduc la cunostinta ca m-am straduit pe cat am putut sa va pun la
indemana un material cat mai mai realist. Cei care vor urma dupa
noi vor avea aceste randuri scrise cu adevar si probabil vor
constitui un bun material pentru cei ce vor sa scrie o monografie
mai dezvoltata si cat mai detaliata.
Prima scoala, aici la Ciocarlia, a functionat in casa lui
Belizan Dumitru care era casatorit cu Belizan Maria. (acum, 2019,
casa lui Voinea Ion). Acestia, Dumitru si Maria, neavand copii, au
infiat o fata, Filita (mama lui Niculina).Belizan Dumitru pleaca in
primul razboi mondial si moare pe front, iar Filita se casatoreste cu
Voinea Lazar, facand o casa langa pr.Radulescu Vasile (2018).
Acestia au impreuna cinci copii: Ene, Constantin, Ilinca, Niculina,
Aurel – decedat la 6 luni.
 Primul invatator in aceasta casa a fost Dabija Dumitru din
Stancesti, astazi strada ii poarta numele.
De remarcat este faptul ca aici in satul Ciocarlia prezenta lui
Hristos a fost si este vizibila prin lucrarile sale. Acestia amintiti
mai sus (Botita Maria, Belizan Dumitru, Burlacu Tudorache) si-au
insusit foarte bine morala crestina, dar mai ales si-au insusit
cuvintele Sf.Apostol Iacob care spune: „credinta fara fapta este
moarta”. Prin tot ce au facut aceste persoane arata ca au venit in
ajutorul aproapelui. Acesti crestini au imbinat armonios fapta si
credinta, drept urmare, peste cativa ani aici, la Ciocarlia, se
construieste o biserica ortodoxa cu hramul Sf.Prooroc Ilie.
In anul 1926 incepe la Ciocarlia constructia unei scoli cu o
singura clasa, un hol si o camera pentru cancelarie, constructie care
dureaza cativa ani pana la finalizare. In aceasta scoala incep
activitatea renumiti invatatori incepand cu Dabija Dumitru,
Popoviciu Elena – directoare, Popoviciu Gheorghe Teodoru,
Morarescu (din V.Pasii), Preda Valerica (1953-1956), Ana (fata
preceptorului din Scurtesti) – zis Harabagiu.