Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Geografie

Evaluarea terenurilor agricole

-Erodosol-

Coordonator: Conf. dr. Demeter Traian

Masterand: Neacşu Eduard Maximilian

Geomorfologie şi cartografie cu elemente de cadasru

Bucureşti

2020
 Cuprins

Cuprins ............................................................................................................................................ 2
1. Introducere .................................................................................................................................. 3
2. Localizare .................................................................................................................................... 4
3. Metodologie ................................................................................................................................ 6
4. Rezultate I ................................................................................................................................... 7
5. Rezultate II ................................................................................................................................ 12
Concluzii ....................................................................................................................................... 15
Bibliografie ................................................................................................................................... 16

2
 1. Introducere

Evaluarea terenurilor agricole se bazează în special pe o analiză a calităţii terenurilor

agricole pe clase de fertilitate şi a modalităţilor de acces la terenurile respective. Această
activitate reprezintă o condiţie esenţială pentru organizarea şi valorificarea pămăntului.
Acest studiu urmăreşte mai multe direcţii dar cele mai importante sunt determinarea notei
de bonitare naturală pentru tipul de sol, în speţă erodosolul, realizarea hărţii ce ne arată bonitarea
pentru arealul aflat in studiu şi anume teritoriul aflat între localităţile Măcin în partea nordică şi
Carcaliu în partea sudică, dar şi ceea ce fiecare student în parte are de realizat şi anume evaluarea
agroeconomică a unei parcele din zona pe care o avem în analiză.
Erodosolurile sunt reprezentative pentru terenuri foarte puternic şi excesiv erodate sau
decopertate, ca urmare a acţiunii antropice, astfel că orizonturile rămase nu permit încadrarea
într‐un anumit tip de sol.
De regulă, prezintă la suprafaţă un orizont Ap provenit din orizont B sau C, din AC sau
AR, având sub 20 cm grosime. Materialele parentale scoase la zi prin eroziune (sau decopertare)
sunt considerate roci şi încadrate ca atare.
Erodosolurile sunt destul de răspândite, dată fiind extinderea mare a terenurilor înclinate
(peste 2/3 din teritoriul ţării). Diversitatea lucrărilor agricole (realizate necorespunzător)
favorizează, eroziunea şi împiedică refacerea învelişului de sol de la un ciclu agricol la altul.

3
 2. Localizare

În zona de analiză se regăsesc doua localităţi şi anume: Măcin în partea nordic, respectiv
Carcaliu în partea sudică, ambele localităţi, după cum se poate observa (Fig.1), se regăsesc pe
teritoriul Judeţului Tulcea la contactul cu Judeţul Brăila.
Arealul de studiu se suprapune peste trei mari unităţi de relief din cadrul României
(Fig.2) şi anume, de la este la vest, Balta Brăilei, Glacisul Măcinului şi pe o suprafaţă redusă
Munţii Măcinului.
La intrarea în județul Brăila, fluviul Dunărea se desparte în trei brațe: Dunărea navigabilă
(în vest), Brațul Vâlciu (în mijloc) și Brațul Măcin (în est). Brațul Măcin împreună cu Brațul
Vâlciu delimitează Insula Mare a Brăilei.
Munţii Măcinului reprezintă martorul rezidual cel mai evident al orogenezei hercinice de
la sfârșitul Paleozoicului cu aspect de inselberg. Ei ocupă colțul de nord-vest, ridicându-se
deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400 m și se prelungesc sub forma unei culmi înguste
deluroase (numită Pintenul Bugeacului) până în apropiere de Galați.
Glacisul Măcinului este o formă pozitivă de relief aflată în pantă, ce este poziționată la
contactul dintre o zonă înaltă a Munţiilor Măcin și una joasă în speţă Balta Brăilei Aceasta
rezultă ca urmare a acumulării de materialelor care au provenit din scurgerile de pantă.

Fig.2- Localizarea administrativă a localităţilor Mâcin şi Carcaliu

4
Fig.2- Localizarea arealului de studiu

5
 3. Metodologie

Bazele de date utilizate pentru realizarea acestui studiu, sunt date spaţiale, de tip vector,
raster sau atribut, care au fost organizate pe diferite straturi depinde de tipul de analiză pe care l-
am efectuat, scopul pe care acestea îl prezintă este acela de a reda o anumită caracteristică a
terenului din zona de studiu.
Datele raster, au forma unei matrici şi sunt alcătuiţi din pixeli foarte bine organizaţi în
coloane şi lini.
Date Tip Sursă
Soluri Vector; poligon Harta solurilor 1:200.000
Utilizarea terenurilor Vector; poligon Corine Land Cover 2018
Curbe de nivel Vector; linie Harta topografică 1:25000
Reţea hidrografică Vector; linie Harta topografică 1:25000
Reţea de drumuri Vector; linie Harta topografică 1:25000
Localităţi Vector; poligon Harta topografică 1:25000
Canale Vector; linie Harta topografică 1:25000
Diguri Vector; linie Harta topografică 1:25000

Tabel 1- Baze de date

Harta realizată Resurse utilizate Funcţile ArcMap utilizate

Unităţi administrative
Harta localizării Judeţe ArcToolbox – Analysis Tools –

administrative Localităţi Extract - Clip

Harta localizării în cadrul Unităţi de relief ArcToolbox – Analysis Tools

unităţilor de relief – Extract - Clip
ArcToolbox – Spatial Analyst
Harta Hipsometrică Curbe de nivel Tools – Interpolation – Topo To
Raster

Tabel 2- Hărţile şi resursele folosite

6
 4. Rezultate I

Prima etapă constă în aflarea notelor de bonitare pentru fiecare tip de sol care se găseşte
pe teritoriul de analiză, astfel pentru a se ajunge la determinarea căt mai exactă a notei de
bonitare naturală în primul rănd trebuie să se ţină cont de condiţiile de mediu care influenţează
stabilirea favorabilităţii pentru fiecare folosinţă în parte. Astfel, cele mai importante condiţii de
mediu sunt: relieful, clima, hidrografia dar şi însuşirile fizico-chimici ale solului.
Bonitarea naturală se referă la căt de bun este un teren decăt altul, vorbind strict din punct
de vedere de producţiile care au loc pe aceea suprafaţă, de fertilitatea lui în speţă.
Ca o scurtă definiţie bonitarea naturală a terenurilor agricole reprezintă o operaţiune
complexă de cunoaştere a condiţţilor de creştere, rodire a plantelor, dezvoltare şi determinare a
gradului de pretabilitate a acestora pentru anumite categorii de folosinţă sau culturi, prin
intermediul unui sistem complex de atribuire de indici dar şi note de bonitare.
Se realizează un studiu pedologic complex pentru a determina calcularea notelor de
bonitare a terenurilor, prin care se stabilesc indicatori de caracterizare a terenurilor.
Fiecare plantă (recoltă) îi se atribuie un indicator de caracterizare a terenurilor pentru care
în speţă, îi corespunde un coeficent care oscilează în funcţie de mai multe valori, de la 0 la 1.
Fiecare echipă a avut de analizat un profil de sol care îi a fost atribuit, astfel pentru studiul pe
care l-am efectuat profil de sol ales a fost erodosolul.

Fig.3- Profilul de sol

7
 Fig.4- Indicatorii folosiţi pentru calcularea notei de bonitare la erodosol

Calcularea notei de bonitare are în vizor pentru realizarea ei mai multi indicatori naturali
sau antropici, precum:

1. Temperatura medie anuală, precipitaţiile medii anuale.

2. Panta, alunecările de teren, adăcimea pănzei freatice.

3. Inundabilitatea, gleizarea, stagnogleizarea, salinizarea şi alcalizarea.

4. Textura solului, ph-ul, volumul edafic, conţinutul de CaCo3, rezerva de humus, gradul
de poluare.
Fiecărui indicator de caracterizare a terenurilor îi corespunde un anumit coeficent care va
fi notat în fişa de bonitare a terenurilor.
Astfel, pentru completare fişei de calcul cu nota de bonitare a fost nevoie de tabelele cu
coeficienţi, de unde au fost inserate datele specifice fiecărui indicator în cauză.

8
 Fig.5- Fişa de calculare a notei de bonitare

Pentru completarea fişei şi aflarea notei de bonitare a fost nevoie de tabelele cu coeficenţi
astfel, ca exemplu am luat porozitatea, care este de 44,3 şi se încadrează pentru o porozitate
foarte mică, astfel se completează tabelul şi cu coeficenţii respectivi.

Fig.6- Tabel pentru porozitatea total

Nota de bonitare reprezintă produsul coeficienţilor indicatorilor de caracterizare a

terenurilor, înmulţit cu 100. Astfel, pentru un exemplu am ales lucerna,
1*0.8*0.5*0.7*0.8*1*1*1*1*1*1*1*0.9*1*1*1*1*0.5=10.8, după cum am spus mai sus, acest
rezultat se inmulţeşte cu 100, astfel, 10,8*100=10.80 nota de bonitare pentru lucernă.
Pentru categorii de folosinţă se foloseşte media aritmetică a primelor patru note de
bonitare, astfel rezultatul este de 3,86 ca notă de bonitare.
Nota de bonitare reultată pentru pentru tipul de sol şi anume erodosolul este 4.51, astfel
cu această notă, putem afirma faptul că solul pe care l-am avut în analiză se încadrează în clasa
de bonitare X.

Fig.7- Calculul notei de bonitare

9
 Se poate observa faptul că cele mai mari note de bonitare, sunt obţinute de Lucernă,
Trifoi, Grău şi Orz.

Fig.8- Cele mai mari note de bonitare pentru arabil

Astfel fiecare echipa a aflat nota de bonitare pentru fiecare profil de sol analizat. Pentru
realizarea hărţii finale am avut nevoie de toate notele de bonitare calculate pentru profilele de
sol. Aceste 10 note se vor grupa în clase şi trebuie să rezulte 5 clase, conform cu tabelul si
legenda pe care am primit-o.

Fig.9- Tabelul cu notele de bonitare ale fiecărui profil de sol

10
 Astfel, se observă că cea mai mare notă de bonitare se întâlneşte la cernoziom (50,39), iar
cea mai mică la gleiosol salinizat (4,07).
Cu aceste date, a fost realizată harta claselor de bonitare pentru arealul analizat. Pentru
toate tipurile de sol din aceast areal au fost calculate notele de bonitare şi stabilite clasele.

Fig.10- Harta claselor de bonitare pentru arealul aflat în analiză

11
 5. Rezultate II

În etapa a doua fiecare student a avut de evaluat din punct de vedere agroeconomic o
anumită parcelă, care i-a fost repartizată, astfel vom analiza parcela cu numărul 13.
Această note de evaluare agroeconomică se realizează în funcţie de nota ecologică de
bonitare şi factorii restrictivi exprimaţi sun forma unor coeficenţi.
Acest lucru se realizează prin intermediul unor indicatori cărora le corespund anumiţi
coeficenţi, la fel ca la calcularea fişei de bonitarii naturale.
Au fost astfel elaboraţi indicatori indirecţi (de infrastructură) care influenţează la rândul
lor valoarea economică a unui teren:
1. Distanţa de la parcelă la baza de recepţie şi calitatea drumurilor
2. Căile rutiere de acces şi perioada de accesibilitate
3. Situaţia rampelor de încărcare CFR a produselor agricole
4. Mărimea parcelei cadastrale
5. Forma parcelei cadastrale
6. Gradul de comasare a parcelelor
7. Fragmentarea reliefului

După cum se poate observa şi în harta claselor de bonitare, parcela numărul 13 se

suprapune peste clasa de bonitare IX, reprezentată de aluviosolul gleizat, care are nota de
nonitare de 19,71.

Fig.11- Tabelul cu coeficenţi pentru parcela numărul 13

12
 Un indicator foarte important a fost determinat in aplicaţia ArcGis şi se referă la distanţă,
calculată cu ajutorul vectorilor pe ortofotoplanul din anul 2017, astfel ea are valoarea de 4,1 km.
Nota de evaluare agroeconomică se calculează prin înmulţirea notei de bonitare naturală
cu produsul coeficienţilor de bonitare şi potenţare

Fig.12- Calcularea produsului coeficenţilor şi aflarea notei de evaluare agroeconomică

Produsul coeficenţilor de bonitare şi potenţare rezultă din inmulţirea tuturor coeficenţilor,

astfel:1*0,92*0,98*0,98*0,90*1*1*0,96*1*1*1=0,78.
Iar nota de evaluare agroeconomică a fost determinată din calcularea produsului dintre
nota de bonitare a profilului de sol şi anume aluviosol gleizat cu produsul coeficenţilor, astfel
0,78*19,71=15,35.
Coeficientul identificat în tabel face ca nota de bonitare să scadă atunci înseamnă că este
un coeficient de penalizare şi se aplică penalizări pentru fiecare coeficent în parte.
Astfel după cum se poate observa şi în (Fig.11), calitatea drumului, deoarece este de
macadam şi pămănt a primit o penalizare de 8 puncte, de asemenea coeficentul legat de căile de
acces de la reţeaua rutieră la parcelă, a primit o penalizare de 7 puncte, situaţia rampelor de
încărcare CFR a primit o penalizare de 10 puncte, iar gradul de comasare a parcelelor a primit o
penalizare de 4 puncte.

13
Fig.13- Localizarea parcelei cu numărul 13 în cadrul arealului de studiu

14
 Concluzii

Acest studiu a atins direcţiile pe care le avea de parcurs atăt din punct de vedere
individual dar şi din postura de a forma o echipă, a fost determinată nota de bonitare naturală
pentru solul aflat în analită şi anume erodosolul, cu o nota de bonitare de 4,51.
Cu ajutorul notelor de bonitare aflate şi de restul colegilor a fost realizată harta cu clasele
de bonitare pentru zona aflată în analiză, dar şi aflarea individuală a evaluarii agroeconomice a
parcelei cu numărul 13, care este de 15,35, deoarece se suprapune peste clasa de bonitare a
aluviosolului gleizat.
Astfel, se poate spune ca utilizarea terenului este influenţată in mod direct de factori
precum sunt relieful, clima, vegetaţia, hidrologie, care îşi pun amprenta asupra modului de
folosinţă a respectivului teren. Acest lucru se poate face doar prin analiza de studii pedologice de
teren dar şi analiza lor în laborator.

15
 Bibliografie

Notițe curs, lucrări practice, Traian Demeter an universitar 2019-2020.

16