Sunteți pe pagina 1din 77

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

RELAłIA DINTRE CLIMĂ ŞI VEGETAłIA SPONTANĂ ŞI

CULTIVATĂ DIN JUDEłUL VRANCEA

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

Ă DIN JUDE ł UL VRANCEA REZUMAT TEZ Ă DE DOCTORAT Coordonator ş tiin Ń ific

Coordonator ştiinŃific Prof. univ. dr. Sterie Ciulache

2010

Doctorand Elena Dumitrof

CUPRINS

INTRODUCERE

4

1.1. Aşezarea geografică a judeŃului Vrancea

6

1.2. Scurt istoric al cercetărilor ştiinŃifice în judeŃul Vrancea

6

PARTEA I

11

CAPITOLUL I. - Factorii climatogeni

11

I.1. Factorii radiativi

11

I.1.1. RadiaŃia solară

11

I.1.3.BilanŃul radiativ

12

I.2. Factorii dinamici sau circulaŃia generală a atmosferei

12

I.3.1. Relieful

13

I.3.1.1. MunŃii Vrancei - caracteristici

13

I.3.1.2. SubcarpaŃii Vrancei –caracteristici

14

I.3.1.4.

Dealurile Tutovei

15

I.3.1.5 – RelaŃiile dintre elementele cantitative şi calitative ale reliefului şi

aspectele climatice şi vegetale din judeŃul Vrancea

16

I.3.2. Hidrografia

18

I.3.2.1.

Apele

curgătoare

18

I.3.2.2.

Apele

stătătoare

20

I.3.2.3. InfluenŃa reŃelei hidrografice asupra parametrilor climatici

II.1.1.Temperatura medie anuală

20

I.3.3. VegetaŃia

20

I.3.3.1.Aspecte generale ale învelişului vegetal natural din judeŃul Vrancea

20

I.3.4. Învelişul edafic şi relaŃia cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea

23

PARTEA A II-A

24

CAPITOLUL II – ParticularităŃile principalelor elemente climatice pe cele trei trepte de relief ale judeŃului Vrancea

24

II.1.Temperatura aerului şi solului pe teritoriul judeŃului Vrancea

24

24

II.1.2. VariaŃiile neperiodice ale temperaturilor medii anuale ale aerului faŃă de media multianuală calculate pe baza criteriului Hellman

26

II.1.3. Temperaturi medii sezoniere ale aerului

28

II.1.4.Temperaturile medii lunare ale aerului

28

II.1.5.Temperatura medie a lunii ianuarie

29

II.1.6. Temperatura medie a lunii iulie

29

II.1.7. Amplitudinile de temperatură

29

II.1.8. Temperaturile extreme absolute

30

II.1.9. Inversiunile de temperatură

30

II.1.10.

ÎngheŃul

31

II.1.11.

Temperatura suprafeŃei solului

31

Concluzii II.2. O serie de indici ecometrici termici şi relaŃia lor cu vegetaŃia spontană şi cultivată

32

din judeŃul Vrancea

33

II.2.1.Tetraterma Mayr

33

II.2.2.Temperatura activă (analiza pragurilor termice)

34

II.2.3 Histofenograma

34

II.3. PrecipitaŃiile atmosferice

35

II.3.1. RepartiŃia spaŃială a cantităŃilor anuale de precip itaŃii

36

II.3.2.VariaŃiile neperiodice ale precipitaŃiilor medii anuale faŃă de media multianuală, calculate pe baza criteriului Hellman

36

II.3.3. CantităŃile medii lunare, anotimpuale şi semestriale de precipitaŃii

38

II.4. O serie de indici pluviometrici şi pluviotermici şi relaŃia lor cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea

39

II.4.1.Indicele Gams

39

II.4.2.

Indicele

Angot

40

II.4.4.

Indicele

hidrotermic

40

II.4.5. Indicele K sau bilanŃul convenŃional al umidităŃii

40

II.4.6. Suma precipitaŃiilor din perioada de acumulare a apei în orizontul biologic activ 40

II.4.7. Suma precipitaŃiilor din perioada cu consum maxim al plantelor

40

II.4.8. Indicele de ariditate Thornthwaite

40

II.4.9.

Climograma Peguy

 

41

II.4.10. Climogramele

41

II.5. Umezeala aerului

42

II.5.1. Umezeala relativă a aerului

42

PARTEA A III-A

43

Capitolul III- Caracteristici ale vegetaŃiei spontane din judeŃul Vrancea în funcŃie de elementele meteo-climatice din spaŃiul analizat

43

III.1. InteracŃiunea factorilor climatici cu vegetaŃia spontană

43

III.1.1.Lumina

 

43

III.1.2.

Rolul căldurii în viaŃa plantelor

44

III.1.3.

Umiditatea ca factor ecologic al

fitocenozelor

44

III.2.

Caracterizarea vegetaŃiei spontane

din judeŃul Vrancea

45

III.3. Organizarea spaŃiului forestier din judeŃul Vrancea

46

III.3.1. EvoluŃia suprafeŃelor forestiere din judeŃul Vrancea

46

III.3.2.

Exploatarea fondului

forestier din judeŃul Vrancea

48

III.3.3.Prelucrarea masei lemnoase

 

49

III.3.4.Pepinierele forestiere

50

PARTEA A IV-A

50

CAPITOLUL IV –Caracteristici ale plantelor de cultură dn judeŃul Vrancea, în raport cu factorii meteo-climatici locali

50

IV.1. Aspecte generale ale spaŃiului agricol din judeŃul Vrancea

50

IV.2. Factorii meteo-climatici şi relaŃia acestora cu plantele de cultură

51

IV.3.CerinŃele faŃă de elementele meteo climatice ale principalelor plante cultivate în judeŃul

Vrancea

 

52

CAPITOLUL V – Cultura viŃei de vie

52

V.1. Caracterizarea principalelor podgorii din judeŃul Vrancea

54

V.1.1.

Podgoria

Panciu

54

V.1.2.

Podgoria

Odobeşti

54

V.1.3.

Podgoria

Coteşti

55

CAPITOLUL VI – Pomii fructiferi

56

CAPITOLUL VII – Păşunile şi fâneŃele

58

PARTEA A IV-A Capitolul VIII- Modificări în peisajul natural al judeŃului Vrancea

VIII.1. Modificări ale peisajului prin dinamica modului de utilizare a terenurilor agricole59

59

VIII.2. Indici de naturalitate ai spaŃiului vrâncean

59

VIII.3. Presiunea umană prin modul de utilizare a terenurilor

59

VIII.4. Amenajări pentru irigaŃii şi desecare

59

VIII.5. UnităŃi administrativ-teritoriale considerate defavorizate pentru activităŃile agricole59

VIII.6.

Agricultura ecologică

59

VIII.7. Analiza SWOT integrată a judeŃului Vrancea

59

CONCLUZII GENERALE

59

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

62

INTRODUCERE

Teza de doctorat cu titlul „RelaŃia dintre climă şi vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea” tratează probleme fundamentale şi aplicative cu privire la relaŃiile care se stablesc între cele trei componente luate spre analiză: clima, vegetaŃia spontană şi cea cultivată din judeŃul Vrancea. Studiul reprezintă o analiză detaliată, atât cantitativă cât şi calitativă, structurată în cinci părŃi şi opt capitole, care încearcă să trateze fiecare tip de spaŃiu component al judeŃului Vrancea, atât individual dar mai ales prin prisma relaŃiilor care se stabilesc între componentele fizico-geografice (în special cele climatice) şi implicaŃiile acestora în peisajul vegetal spontan şi cel agricol din teritoriu. Prima parte a acestei lucrări tratează aspecte ale factorilor climatogeni din cadrul judeŃului Vrancea (radiativi, dinamici şi fizico-geografici), factori care au o importanŃă deosebită în repartiŃia covorului vegetal natural şi a plantelor de cultură, organizate pe cele trei trepte majore de relief din cadrul teritoriului analizat. Cea de-a doua parte a lucrării, cuprinde o analiză complexă a principalilor parametri climatici, pe cele trei trepte majore de relief, în funcŃie de care, au fost scoase în evidenŃă particularităŃile climatice ale teritoriului. De asemenea, s-au calculat o serie de indici ecometrici climatici pe baza cărora s-au stabilit o serie de aspecte ale vegetaŃiei spontane şi cultivate specifice zonei analizate. În partea a treia se face o analiză complexă a formaŃiunilor vegetale naturale, funcŃie de specificul condiŃiilor climatice iar în cea de-a patra parte a lucrării sunt prezentate în detaliu, principalele culturi agricole din judeŃul Vrancea, de asemenea, funcŃie de caracteristile agroclimatice. S-a avut în vedere rolul factorilor meteorologici în viaŃa plantelor de cultură şi analiza dinamicii suprafeŃelor, repartiŃiei spaŃiale, productivităŃii, la nivel de judeŃ şi de unităŃi administrative. În ultima parte a acestei lucrări, am prezentat o serie de modificări apărute în peisajul natural şi agricol, prin intervenŃii antropice şi de asemenea am surprins câteva aspecte referitoare la agricultura ecologică şi analiza SWOT integrată a judeŃului. Pentru elaborarea acestei lucrări, am abordat numeroase metode de lucru, începând cu colectarea, sintetizarea şi prelucrarea unui imens volum de date de arhivă şi statistice, puse la dispoziŃie de către instituŃiile de specialitate, selectarea materialelor bibliografice, până la observarea directă pe teren a unor fenomene. Analizele detaliate, de sinteză sau de teren, au fost posibile datorită consultării unor materiale de tip cartografic, pentru o percepŃie cât mai detaliată a dispunerii în spaŃiu a componentelor principale luate spre analiză în această lucrare, a dinamicii în timp, datorită mai ales, intervenŃiilor antropice.

Materialele grafice din acestă lucrare au fost realizate pe baza datelor cantitative, prin metode moderne de lucru, informatizate, precum metoda S.I.G., Corel Draw, Adobe Photoshop, pentru prelucrările hărŃilor de detaliu, precum şi Excel pentru reprezentările grafice evolutive ale elementelor cantitative. În final, sunt prezentate concluziile generale şi bibliografia, cu lucrări de referinŃă pentru spaŃiul analizat. Aspectele teoretice din această lucrare sunt surprinse întrun număr de 52 de tabele, 114 grafice, 34 hărŃi şi 30 fotografii. Elaborarea şi definitivarea acestei lucrări, a fost realizată sub îndrumarea permanentă a conducătorului ştiinŃific, prof. univ. dr. Sterie Ciulache, de la Facultatea de Geografie a UniversităŃii din Bucureşti, căruia îi aduc cele mai sincere mulŃumiri pentru sprijinul acordat. De asemenea, aduc mulŃumiri tuturor celor care m-au ajutat în aprofundarea şi perfecŃionarea cunoştinŃelor, cercetători şi specialişti din cadrul ANM (secŃiile de Climatologie şi Agroclimatologie), INHGA, Institutul de Geografie Bucureşti, DirecŃia Silvică Focşani, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Vrancea, DirecŃia Agricolă şi Dezvoltare Rurală Vrancea, INS, etc. Nu în ultimul rând, pentru sprijinul permanent de care a dat dovadă în toate demersurile mele, de-a lungul întregii perioade de pregătire şi definitivare a acestei lucrări, aduc mulŃumiri şi deosebit respect, soŃului meu.

1.1. Aşezarea geografică a judeŃului Vrancea Aşezarea geografică a judeŃului Vrancea este definită de intersecŃia paralelei de 45º latitudine nordică cu meridianul de 26º longitudine estică, ce îi conferă o poziŃie exterioară faŃă de Curbura CarpaŃilor, în sud-estul României. În raport cu unităŃile administrative limitrofe de acelaşi rang, Vrancea se învecinează cu judeŃul Bacău la nord, Vaslui la nord-est, GalaŃi la est, Brăila la sud- est, Buzău către sud şi Covasna la vest. UnităŃile majore de relief care definesc poziŃia judeŃului Vrancea sunt: MunŃii Vrancei, ce ocupă treimea vestică, sectorul Subcarpatic cuprins între ZăbrăuŃ şi Râmnicu Sărat în arealul central şi Culoarul şi Câmpia Siretului, ce acoperă treimea răsăriteană. În aceste limite judeŃul însumează 4857,03 km² ceea ce reprezintă 2% din suprafaŃa Ńării (fig.1)

ceea ce reprezint ă 2% din suprafa Ń a Ńă rii (fig.1) Fig. 1. Pozi Ń

Fig. 1. PoziŃia geografică a judeŃului Vrancea în cadrul României

1.2. Scurt istoric al cercetărilor ştiinŃifice în judeŃul Vrancea Prin caracteristicile deosebite ale cadrului natural şi social, regiunea Vrancei, s-a aflat în atenŃia a numeroşi oameni de ştiinŃă şi cultură încă din cele mai vechi timpuri, evidenŃiind frumuseŃea acestor locuri şi profunzimea sufletească a oamenilor. łinutul Vrancei, a constituit şi în perioada contemporană, un permanent subiect de studiu pentru studenŃi sau cercetători experimentaŃi, care s-a materializat întrun bogat volum de informaŃii, publicate fie sub forma unor articole cu referire la diferite unităŃi geografice din cadrul judeŃului Vrancea, fie în lucrări cu caracter general. Necesitatea unei analize detaliate din perspectiva spaŃială şi deterministă a elementelor naturale (dar în special climatice) şi antropice care influenŃează dezvoltarea şi repartiŃia învelişului vegetal natural şi a celui cultivat, a determinat

elaborarea prezentei lucrări. Încă din secolul trecut, dar mai ales în secolul nostru, această zonă a fost studiată de oameni de ştiinŃă din diverse domenii (geologi, geografi, istorici, etnografi ş.a.). Rezultatele cercetărilor efectuate de aceştia s-au materializat în lucrări cu o tematică foarte variată care oferă informaŃii bogate despre elementele cadrului natural şi social- economic. Printre primele informaŃii asupra unor elemente de geografie fizică şi umană de pe teritoriul Vrancei, sunt cele cuprinse în scrierea lui Miron Costin Cronica Ńărilor Moldovei şi Munteniei”, (1677) şi în cea a lui Dimitrie Cantemir DescripŃio Moldavae”, redactată se pare în 1716, în care, autorul arată că “în Muntele Vrancea, în Ńinutul Putnei se află păşune bună”, variaŃia cadrului natural din bazinul Putnei fiind vestită. În a doua jumătate a secolului XIX (1869) Ion Ionescu de la Brad, oferea date asupra fizionomiei regiunii şi proceselor de modelare a acesteia, în lucrarea sa “Agricultura română din judeciu Putna”. Monumentul ridicat în faŃa şcolii din Soveja, aminteşte de profesorul universitar Simion MehedinŃi (1868-1962), fiul acestor plaiuri, întemeietorul geografiei moderne româneşti. Având în vedere tema acestei lucrări dar şi relaŃia strânsă care există între vegetaŃia spontană şi cultivată cu toate elementele cadrului natural şi a celui economic, vom enumera în continuare o serie de lucrări cu caracter selectiv, din mai multe domenii de cercetare, realizând astfel o imagine de ansamblu asupra stadiului de cercetare din teritoriul analizat. Primele descrieri geografice ale regiunii, din secolul XX, aparŃin lui Emm. de Martone şi se referă la evoluŃia reŃelei hidrografice, la nivele de eroziune şi la terasele ce însoŃesc văile ce străbat regiunea. Ca urmare a complexităŃii sale litologice, structurale şi tectonice, regiunea de la Curbura CarpaŃilor s-a aflat în atenŃia a numeroşi geologi. În domeniul geologiei cercetări importante în această regiune, au realizat I. Dumitrescu (1936), Mutihac V., Ionesi L. (1975), care semnalează prezenŃa flişului carpatic ce se “suprapune” peste zona miopliocenă corespunzând, în general, contactului CarpaŃi - SubcarpaŃi. În 1973, H. Grumăzescu studiază SubcarpaŃii dintre Câlnău şi ŞuşiŃa, din punct de vedere geomorfologic. O analiză complexă a seismicităŃii, fenomen caracteristic acestei zone, este inclusă în lucrarea de dată recentă (1985) “Cutremurele din Vrancea”, în cadrul ştiinŃific şi tehnologic, semnată de Constantinescu L. şi Enescu D. Primele referiri asupra reliefului sunt prezente în lucrările lui Emm. de Martonne şi G. Vâlsan, la care se adaugă rezultatul investigaŃiilor efectuate de Şt. Mateescu (1927, 1930), care, deşi geolog, este preocupat de aspecte privind relieful şi în special de cele de ordin geomorfologic. De asemenea, un studiu deosebit de important, cu

privire la hazardele naturale din CarpaŃii şi SubcarpaŃii dintre Trotuş şi Teleajen, a fost realizat în anul 2005, de către D. Bălteanu şi colaboratori, lucrare de referinŃă în ceea

ce priveşte impactul fenomenelor de risc asupra spaŃiului rural din acest sector, în care

se încadrează şi judeŃul Vrancea. Cea dintâi abordare complexă a reliefului şi a cadrului uman al regiunii studiate, aparŃine lui N. Al. Rădulescu (1937) şi se intitulează Vrancea- geografie fizică şi umană”. Această lucrare a fost reeditată de AsociaŃia Personalului Didactic ,,Simion MehedinŃidin Focşani, în anul 2005.

Studii importante au fost realizate, de asemenea, de către V. Tufescu (1973), A. Nordon (1933), cu privire la suprafaŃa de eroziune medie carpatică, denumită în MunŃii Vrancei “platforma plaiurilor înalte” de către N. Al. Rădulescu, deoarece se identifică în plaiurile cu păşuni alpine ca cele din MunŃii Giurgiu (1520-1600m), iar V. Tufescu o numeşte “SuprafaŃa Sboina Frumoasă”. SuprafaŃa carpatică de bordură a fost studiată în MunŃii Vrancei de Şt. Mateescu (1927), care a numit-o “Peneplena Muşa-Monteoru-Frumoaseleşi ulterior, N. Al. Rădulescu (1937) o denumeşte “Platforma plaiurilor mijlocii” considerând-o de vârstă ponŃiană, identificând-o la 1400-1500m, dar coborând la 1100m uneori. A. Nordon (1933), descrie această suprafaŃă de bordură în toŃi CarpaŃii Curburii. Deşi cu caracter mai general, lucrarea “Relieful României” (Gr. Posea, N. Popescu, M. Ielenicz-1974), oferă date preŃioase cu privire la relieful complex din cadrul JudeŃului Vrancea. Studii recente cu privire la cunoaşterea regiunii montane de

la Curbură, au fost realizate în domeniul geomorfologiei de către Ielenicz M. (1984),

Cioacă A. (1985), Mihaela Dinu (1987). Agresivitatea fenomenelor naturale sau antropice asupra versanŃilor din SubcarpaŃi, este evidenŃiată de către M. Ielencz (2000) în studiul ,,Sisteme de modelare a versanŃilor în SubcarpaŃii de Curbură şi impactul manifestării lor asupra peisajului”, publicat în revista Geo-Carpathica, nr.1. Referiri asupra cadrului natural, din regiunea aleasă spre cercetare, se află şi într-

o serie de lucrări de sinteză precum “CarpaŃii Sud-Estici”(V. Mihăilescu, 1963),

,,Geografia României” (Al. Roşu, 1980), “Geografia CarpaŃilor şi SubcarpaŃilor” (Valeria Velcea, Al. Ungureanu, 1987), ,,Geografia României” , vol. I, III, IV,V (1983, 1987,1992, 2005), ,,SubcarpaŃii României” (M. Ielenicz, Ileana Pătru, Mioara Ghincea, 2003), ,,MunŃii Vrancei”- un ghid geografic şi turistic realizat de către Fl. Roman (1989); ,,łara Vrancei, studiu geografic”, realizat de Jenica Sava şi Bogdan Dumitrel Sava (2007), ce urmăreşte analiza complexă a regiunii prin prisma diferenŃierilor de peisaj, activităŃilor antropice, originalitatea spaŃiului de habitat. Aspecte de ordin climatic pot fi desprinse din lucrările lui N. Şt. Mihăilescu (1969), Octavia Bogdan, Niculescu Elena (1990, 1999), Octavia Bogdan, Elena Mihai, Niculescu Elena (1974) în lucrarea “Clima CarpaŃilor şi SubcarpaŃilor dintre Teleajen şi Slănicul Buzăului”, I. N. Bordei (1979, 1980, 1988). De asemenea, se remarcă o serie de lucrări cu caracter general, dar care abordează şi o parte din relieful

zonei alese spre a fi studiată, cum ar fi “InfluenŃa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei” (Bâzâc Gh. 1980) “Geografia României” (vol. I şi III, 1983, 1987), “Geografia CarpaŃilor şi SubcarpaŃilor” (Valeria Velcea- 1982). Aspecte de ordin hidrologic au constituit subiectul cercetării pentru I. Ichim (privind transportul aluvionar), Liliana Zaharia (1994, 1996) cu privire la regimul scurgerii lichide, aluviuni în suspensie în bazinul Putnei precum şi studiul hidrologic complex cuprins în teza sa de doctorat ,,Resursele de apă din Bazinul Putnei (1999)”, Roman F. (1995), precum şi într-o serie de lucrări cu caracter de sinteză hidrologică, din care menŃionăm “Râurile României- monografie hidrografică” (1971), Geografia apelor României” (Ujvari I., 1972).

În ceea ce priveşte elementele de ordin fitologic şi edafic se remarcă articolul

“Solurile din bazinul superior şi mijlociu al Putnei” (C. ChiriŃă şi colab. 1958), şi o serie de lucrări cu caracter general, precum “Geografia solurilor României” (N.

Florea şi colab. 1968), “Biogeografia României” (R. Călinescu şi colab., 1969), Geografia României” (vol. I şi III, 1983, 1987).

În 1955, S. Paşcovschi, V. Leandru şi S. Purcelean, efectuează studiul tipurilor de

pădure din bazinul superior şi mijlociu al râului Putna, abordând şi probleme de ordin metodologic necesare stabilirii tipurilor de pădure din zona colinară şi montană, în vederea reconstituirii arboretelor conform condiŃiilor staŃionare specifice. Al. Beldie, Gh Dihoru (1967), realizează o lucrare despre asociaŃiile forestiere şi de pajişti din MunŃii Vrancei, pentru satisfacerea necesităŃilor economice ale producŃiei forestiere şi pastorale, iar M. RăvăruŃ şi D. Mititelu (1958), studiază pajiştile naturale din bazinul Putnei şi ŞuşiŃei. Tot în anul 1967, Al. Beldie studiază răspândirea endemismelor şi elementelor dacice din flora României, cu privire şi la speciile cunoscute din MunŃii Vrancei. Climent Horeanu (1980-1986), publică, atât singur cât şi împreună cu colectivul Muzeului de ŞtiinŃe Naturale din Focşani, o serie de articole cu privire la vegetaŃia şi flora din câteva rezervaŃii naturale din Vrancea (Cenaru, DălhăuŃi, Cheile TişiŃei, Reghiu-Scrutaru şi Lepşa-Zboina), precum şi date referitoare la unele specii de arbori ocrotiŃi ca monumente ale naturii din Municipiul Focşani şi din judeŃul Vrancea, inclusiv unele specii de floră şi faună. Ana-Maria Coroi, M. Coroi (1997-2001), publică 13 articole cu referire la flora şi vegetaŃia din bazinul râului Milcov.

O lucrare cu caracter monografic, ce cuprinde referiri atât asupra cadrului

natural cât şi a celui social-economic, este cea realizată de N. Şt. Mihăilescu, V. Macovei, intitulată Valea Putnei” cu privire specială asupra Vrancei (1970). Tot în 1970, H. Grumăzescu şi Ioana Ştefănescu au realizat lucrarea monografică JudeŃul

Vrancea”. Urmează o serie de studii complexe asupra SubcarpaŃilor, ce sunt reprezentate de teza de doctorat a lui H. Grumăzescu (1973) - ,,SubcarpaŃii dintre Câlnău şi ŞuşiŃa. Studiu geomorfologic, şi lucrarea realizată de Ioana Ştefănescu (1972) -„SubcarpaŃii dintre ŞuşiŃa-ZăbrăuŃ şi Buzău. Studiu geografico-economic”.

Studii recente cu privire la anumite aspecte ale vieŃii sociale, activităŃile tradiŃionale, populaŃia şi originea acestora, transformări recente ale satelor, etc., au fost realizate de către oameni ai locurilor, oferind astfel informaŃii preŃioase asupra acestor aspecte. Se remarcă: ,,Negrileştii Vrancei” (Costică Neagu, 2005), ,,Cârligele” (Ionel Budescu, 1979, 2004), ,,Năruja, inima Vrancei” (Titel-Toader Chirilă, 2005), ,,Monografia comunei Dumitreşti” (Nicolae Giurcă, 2002), ,,Jariştea, vatră de istorie şi podgorie românească” (Cezar Cherciu, 2007), ,,Comuna Popeşti, tradiŃie şi continuitate în podgoria vrânceană(Petre Abeaboeru, 2007), ,,Tulnici, centrul Vrancei istorice” (Ştefan Neagu, 2008), ş.a MenŃionăm, de asemenea, prin valoarea deosebită a informaŃiilor pe care le conŃine, studiul lui I. Conea Vrancea-geografie istorică, toponimie şi terminologie geografică”, apărută postum (1993). Prin frumuseŃea peisajelor naturale şi prin trecutul istoric, MunŃii Vrancei au constituit obiectul unor interesante descrieri, menite să atragă turişti din toate colŃurile Ńării. În acest sens, se remarcă P. Decei (1977), Pasere D. (1987), Roman F. (1989), BănăŃeanu T., Stoica G. (1988). Din cele prezentate se poate constata un volum destul de bogat de materiale informative, referitoare la zona Vrancei. Cu toate acestea însă, informaŃiile complexe şi sintetizate despre interdependenŃa factorilor climatici cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea sunt reduse, motiv pentru care am ales să ne aducem contribuŃia la completarea acestor informaŃii. Fără a considera că am epuizat menŃionările privind contribuŃiile tuturor autorilor la analizarea spaŃiului geografic în general şi al spaŃiului vrâncean în special, vom încerca să aducem un plus de informaŃii, prin elemente originale şi de noutate, utile în alte demersuri ştiinŃifice, sau doar pentru informare.

PARTEA I

CAPITOLUL I. - Factorii climatogeni Caracteristicile climatice ale judeŃului Vrancea sunt rezultatul interacŃiunii factorilor climatogeni: radiativi, dinamici şi cei care Ńin de suprafaŃa activă subiacentă. Situarea teritoriului judeŃului între 45˚23’ şi 46˚11’ latitudine nordică face ca el să se gasească, în întregime, în zona temperată. Dispunerea reliefului in trepte, ce coboară către est, deschide larg spaŃiul judeŃului Vrancea, în primul rând influenŃelor est-continentale. Dar şi influenŃele climatice ale nordului şi ale sudului găsesc, de asemenea, în acest mod de dispunere a reliefului, condiŃii favorabile pentru pătrunderea lor. Culmea joasă dar continuă a CarpaŃilor de la Curbură, care reprezintă treapta cea mai înaltă a reliefului teritoriului analizat, are funcŃia de deversor natural pentru masele de aer vestice. Aceste mase de aer, coborând pe treapta de relief a dealurilor subcarpatice, ca urmare a încălzirii lor adiabatice, sunt supuse fenomenului de foehn. În timpul pătrunderii maselor de aer vestice, temperatura aerului creşte, umiditatea relativă scade, fapt ce are ca urmare reducerea frecvenŃei precipiŃatiilor şi micşorarea intervalului rece, precum şi reducerea amplitudinilor variaŃiei temperaturii aerului. Datorită direcŃiei predominant vestice a circulaŃiei atmosferice, acŃiunea foehnului este prezentă în toate anotimpurile. Din cele de mai sus rezultă că teritoriul judeŃului Vrancea este, pe rând, supus influenŃelor maselor de aer de provenienŃă diferită şi centrelor de acŃiune cu particularităŃi meteorologice foarte contrastante. De aceea, clima teritoriului, formată dintr-o succesiune de tipuri de timp, cunoaşte circumstanŃe climatice excepŃionale; dacă în mediile sale clima este temperată, ea prezintă însă mari variaŃii sezoniere.

I.1. Factorii radiativi I.1.1. RadiaŃia solară, important factor climatogen, constituie principala sursă energetică pentru procesele şi fenomenele meteorologice, reprezentând suma dintre radiaŃia solară directă (S) şi radiaŃia difuză (D). Regimul anual al radiaŃiei globale variază în strânsă legătură cu condiŃiile de relief şi de circulaŃie a aerului care condiŃionează regimul nebulozităŃii şi al duratei de strălucire a Soarelui. Pentru zona montană de Curbură, din care fac parte şi MunŃii Vrancei, valoarea medie anuală a radiaŃiei globale este cuprinsă între 105-110 kcal/cm², în SubcarpaŃii de Curbură între 120-122.5kcal/cm² iar în regiunea de câmpie din cadrul teritoriului analizat, peste 125 kcal/cm² (Atlasul RSR, 1972-1979). Dispunerea reliefului în trepte, care coboară de la vest către est, determină o expunere favorabilă la Soare şi o supraîncălzire a povârnişurilor orientate spre est şi sud-est. Factor determinant în

dezvoltarea plantelor spontane şi cultivate, lumina variază regional, în raport cu expunerea şi înclinarea versanŃilor, precum şi cu energia de relief. Valoarea ecologică a acesteia este exprimată prin doi parametric de bază şi anume: durata de strălucire a Soarelui şi insolaŃia. I.1.2.Durata de strălucire a Soarelui variază între 2000-2200 ore /an în cea mai mare parte din regiunea de câmpie şi a glacisului subcarpatic (Focşani- 2170 ore/an, Adjud – 2174 ore/an, Odobeşti – 2081 ore/an) şi scade treptat spre zona montană având valori de 2020 ore /an la staŃia Tulnici şi 1650 ore /an la staŃia LăcăuŃi. În extremitatea sud-estică a judeŃului se înregistrează valori mai mari de 2200 ore/an (fig. I.1).

înregistreaz ă valori mai mari de 2200 ore/an (fig. I.1). -Fig. I.1- Insola Ń ia produce

-Fig. I.1-

InsolaŃia produce o încălzire diferenŃiată a suprafeŃei topografice, influenŃând astfel procesul de fotosinteză şi repartiŃia spaŃială a asociaŃiilor vegetale şi a unor tipuri de plante. Ea este condiŃionată de expoziŃia şi înclinarea versanŃilor dar şi de poziŃia geografică a punctului analizat. În ceea ce priveşte valorile insolaŃiei pentru teritoriul judeŃului Vrancea, aceasta este mai mare în perioada caldă a anului, când în medie, pentru intervalul mai-septembrie, depăşeşte 200 de ore şi mai redusă în noiembrie- ianuarie, când această medie scade sub 100 de ore. I.1.3.BilanŃul radiativ este condiŃionat de caracteristicile fizice ale suprafeŃei active care determină atât potenŃialul energiei preluate cât şi pe cel al energiei cedate în atmosferă, ca şi starea atmosferei. Valorile anuale ale bilanŃului radiativ sunt pozitive, fiind de aproximativ 50 kcal/cm 2 (N. AndriŃoiu, I. Ciocoiu, 1968) în cuprinsul MunŃilor Vrancei. Iarna, bilanŃul este în general negativ şi anume în jur de – 1,0 kal/cm 2 x lună, valorile mai mari fiind efectul unui albedou pozitiv, până în noiembrie, cu un maxim în mijlocul verii, de circa 8kcal/cm 2 x lună.

I.2. Factorii dinamici sau circulaŃia generală a atmosferei CirculaŃia generală a atmosferei reprezintă factorul climatogen care stă la baza tuturor variaŃiilor neperiodice manifestate în clima unei regiuni, atât pe parcursul celor patru anotimpuri, cât şi de la un an la altul. JudeŃul Vrancea, se încadrează circulaŃiei generale a atmosferei Ńării noastre, sub influenŃa celor patru mari centri barici cu caracter semipermanent, de origine termică sau dinamică: anticiclonul Azoric, ciclonul islandez, anticiclonul siberian şi ciclonul mediteranean.

I. 3. Factorii fizico-geografici sau suprafaŃa activă subiacentă Factorii fizico-geografici locali (altitudinea reliefului, orientarea versanŃilor, gradul de fragmentare, geodeclivitatea, solurile, vegetaŃia, suprafeŃele acvatice) formează suprafaŃa activă, la nivelul căreia au loc cele mai intense schimburi de energie şi materie, cu rol important în diferenŃierea spaŃială a elementelor climatice.

I.3.1. Relieful Relieful major-aspecte morfologice şi morfometrice

Relieful major al teritoriului judeŃului Vrancea este foarte variat atât din punct de vedere al altitudinii şi al formei, cât şi din punct de vedere al originii şi vârstei lui. Ceea ce caracterizează relieful acestui teritoriu, din punct de vedere altimetric, este dispunerea sa în trepte ce coboară de la vest către est, influenŃând în acelaşi sens dispunerea principalilor parametri climatici. Privită mai în amănunt, variaŃia altitudinală a reliefului este mai complexă, în cadrul fiecărei forme principale de relief existând de asemenea mai multe trepte altitudinale.VariaŃia originii, altitudinii, formei, alcătuirii interne şi vârstei principalelor forme de relief determină diferenŃierea, în cadrul teritoriului, a mai multor unităŃi şi subunităŃi de relief. Aceste unităŃi, care se eşalonează în ordinea înălŃimii şi vechimii de la vest la est, sunt: MunŃii Vrancei, Dealurile subcarpatice şi Câmpia Siretului.

I.3.1.1. MunŃii Vrancei - caracteristici SituaŃi în partea de nord-est a CarpaŃilor de la Curbură (fig. 2), MunŃii Vrancei se desfăşoară pe o lungime de 79 km (în direcŃia nord-sud) şi o lăŃime de 25-30 km (în direcŃia est-vest) având o suprafaŃă de 1666 km 2 . Sunt munŃi cu altitudini mijlocii, alcătuiŃi dintr-o alternanŃă de culmi (LăcăuŃi, Giurgiu, Zboina Frumoasă) şi masive izolate cu aspect de măguri (Goru, Pietrosu, Clăbuc) fragmentate de văi adânci, cu numeroase chei şi sectoare de lărgire sub forma unor mici depresiuni (Lepşa, Greşu). Trăsăturile geografice reflectă prezenŃa depozitelor de fliş pe care s-a dezvoltat un relief cu altitudini mijlocii, cu o fragmentare accentuată, generată şi de un regim pregnant de torenŃialitate. Nodul orografic principal Goru (1785m) – LăcăuŃi (1777m) situat în sud-vest, corespunde unei axe de înălŃare tectonică maximă în CarpaŃii de la Curbură şi reprezintă un obstacol major în calea circulaŃiei maselor de aer. MunŃii Vrancei sunt alcătuiŃi dintr-o serie de culmi muntoase şi masive izolate cu aspect de măguri, a căror altitudine absolută oscilează între 960m-1785m, ceea ce determină o etajare a principalilor parametri climatici. Altitudinea medie este în jurul valorii de 1500m (fig.I.2). După elementele morfohidrografice şi raportul relief-structură geologică, MunŃii

Vrancei cuprind două compartimente distincte:

Compartimentul central-nordic, cu grad foarte mare al fragmentării reliefului, prezenŃa crestelor montane înguste mărginite de versanŃi puternic înclinaŃi şi scurŃi, vârfuri piramidale şi conice şi văi ce formează chei. Acest sector se grefează pe formaŃiunile semisferei tectonice Putna-Vrancea. Compartimentul de nord, vest şi sud, grefat pe depozite specifice Pânzei de Tarcău, se caracterizează prin culmi largi şi prelungi, delimitate de versanŃi lungi şi cu înclinare medie de 20-35 0 , masive greoaie, unitare, cu vârfuri estompate, trapezoidale (Goru, LăcăuŃi, Muşat). Zăbala are o vale largă cu o luncă joasă şi aproape continuă pe sectorul ei longitudinal (amonte de “Căldările Zăbalei”) iar cele două Bâsce prezintă o alternanŃă de defilee şi lărgiri, unele foarte bine individualizate.

I.3.1.2. SubcarpaŃii Vrancei –caracteristici Aceştia se întind între Valea Trotuşului şi valea Râmnicului. În cadrul acestei unităŃi de relief, al cărei areal se suprapune cu cel al unităŃilor structurale, se diferenŃiază mai multe forme principale de relief:

Depresiunea submontană. Este situată între povârnişurile estice ale MunŃilor Vrancei şi cele vestice ale dealurilor înalte vestice (fig.I.2). Privit în general, relieful depresiunilor submontane este destul de uniform. În amănunt însă, el este destul de variat. Astfel, la nord de cumpăna de ape dintre bazinul Milcovului şi Râmnicului, depresiunea este compartimentată în trei sectoare diferite din punct de vedere morfologic:

- un sector nordic, între aliniamentul Tulnici-Negrileşti, la sud şi limita nordică a teritoriului la nord, un sector central, între Valea Putnei şi aliniamentul dealurilor łipău-Tojanului şi un sector sudic, între dealurile łipău-Tojanului la nord şi povârnişul vestic al culmii subcarpatice longitudinale în prelungire cu abruptul zonei muntoase. Glacisul subcarpatic. La nord de înşeuarea de la Odobasca, această formă de relief constituie planul de racordare între câmpie şi culmile dealurilor estice, în timp ce, începând de la această înşeuare spre sud, ia contact direct cu dealurile sud-estice. În cuprinsul său pot fi diferenŃiate două trepte: una superioară (350-180m), numită de G.Vâlsan Câmpia Înaltă a Râmnicului, iar de I.Donisă (1957), Câmpia piemontană înaltă şi alta inferioară, cu altitudini între 180m şi 120-90m. CondiŃiile morfologice, pedologice şi climatice specifice acestei regiuni sunt deosebit de favorabile dezvoltării viticulturii, ceea ce a determinat existenŃa aici a unor podgorii renumite, cum sunt cele de la Odobeşti şi Coteşti. În acelaşi timp, pe spaŃiul glacisului subcarpatic se remarcă o mare densitate a populaŃiei şi a aşezărilor. I.3.1.3. Zona de câmpie Cea mai joasă unitate de relief corespunde părŃii nord-estice a Câmpiei Române. În cadrul ei se pot diferentia două sectoare şi anume: câmpia înaltă (piemontană) şi

câmpia joasă (de subsidenŃă) (fig. I.2). Denumită de V. Mihăilescu (1966)-Câmpia subcolinară a Putnei, iar de I.Donisă (1957)-Câmpia piemontană joasă, câmpia înaltă, are un aspect vălurit datorită conurilor aluviale ale principalelor cursuri de apă ce traversează regiunea (Putna, Milcov, Râmna). Altitudinile scad de la 120-90m la contactul cu glacisul, la 70-50m la limita cu câmpia joasă (în nord) şi 35m în sud. Cea mai mare parte a câmpiei are aspectul unei suprafeŃe netede, foarte slab înclinată spre est, uşor vălurită datorită prezenŃei unor mari conuri aluviale depuse de principalele cursuri de ape care o străbat, respectiv Putna, Milcovul şi Râmna, precum şi a unor conuri de dejecŃie depuse de cursurile de ape care traversează glacisul subcarpatic, la contactul acesteea cu câmpia. Câmpia joasă (de divagare sau subsidenŃă) ocupă extremitatea estică a bazinului. Ea face parte din Câmpia Siretului Inferior. Altitudinile absolute ale acestui sector bazinal sunt cuprinse între 50-70m (în vest) şi 20-30m (în est). Zona corespunde ariei de subsidenŃă din nord-estul Câmpiei Române în care depozitele cuaternare s-au acumulat pe grosimi de peste 200m (C.Ghenea şi colab.,1971).Aspectul general al câmpiei este acela al unui şes aluvial, format din îngemănarea luncilor Siret, Putna, Milcov şi Râmna ale căror albii sunt puternic meandrate. Zona de câmpie oferă condiŃii propice culturii plantelor (cereale, legume, plante industriale), dar şi creşterii animalelor (prin valorificarea pajiştilor de luncă şi a islazurilor).

I.3.1.4. Dealurile Tutovei La est de valea Siretului teritoriul judeŃului Vrancea cuprinde şi o mică porŃiune din extremitatea sudică a Podişului Bârladului, respectiv Dealurile Tutovei (fig.I.2). Relieful este constituit din interfluvii relativ largi, netede ori slab ondulate, a căror altitudine absolută variază între 200 şi 300m, despărŃite de văi adânci de circa

100m.

altitudine absolut ă variaz ă între 200 ş i 300m, desp ă r Ń ite de

-Fig.I.2-

I.3.1.5 – RelaŃiile dintre elementele cantitative şi calitative ale reliefului şi aspectele climatice şi vegetale din judeŃul Vrancea Numeroasele procese şi fenomene meteorologice depind într-o măsură mai mare sau mai mică de caracterul montan al unităŃii analizate, de altitudine, orientarea şi înclinarea versanŃilor, gradul de fragmentare şi prezenŃa formelor de relief convexe şi concave. Astfel, dispunerea MunŃilor Vrancei în cadrul CarpaŃilor Curburii, pe direcŃie predominantă nord-sud, se constituie într-un factor important, aflat în calea circulaŃiei maselor de aer vestice, mai umede, care determină cantităŃi mai mari de precipitaŃii pe versanŃii vestici ai MunŃilor Vrancei. Pe versanŃii estici, masele de aer umede (vestice), odată ce depăşesc aliniamentul culmilor înalte format din Culmile Arişoaia- LăcăuŃi-Goru şi Giurgiu, devin mai sărace în precipitaŃii. Contrar, masele de aer estice, în înaintarea şi ascensiunea lor, determină scăderea temperaturii aerului şi creşterea cantităŃii de precipitaŃii şi a gradului de nebulozitate. Totodată, sectorul carpatic de curbură determină torsionarea maselor de aer reci din est şi nord-est care sunt dirijate spre Câmpia Română (N.I. Bordei, 1979). Treptele hipsometrice influenŃează caracteristicile climatice, cu implicaŃii în etajarea formaŃiunilor vegetale, regimul fenologic al plantelor din acest teritoriu. Treapta altitudinală de peste 1500 m este caracterizată prin valori reduse de temperatură (1.2 o C la staŃia LăcăuŃi) şi precipitaŃii abundente, atât sub formă lichidă cât şi solidă, strat gros de zăpadă cu o durată mare, astfel că şi dezvoltarea vegetaŃiei este mai redusă, aici fiind predominant domeniul golurilor subalpine şi al pădurilor de răşinoase (în proporŃie mai redusă). Treapta altitudinală cuprinsă între 1000-1500m, se caracterizează prin aspecte mai blânde ale elementelor climatice, comparative cu etajul subalpin, ceea ce face ca aici să se dezvolte cu precădere asociaŃii vegetale forestiere, fie sub forma de păduri pure de conifere (cu diferite specii), fie sub formă de păduri de amestec de răşinoase şi foioase. Treapta altitudinală de 500-1000m, cu aspecte climatice moderate ale tuturor parametrilor, este favorabilă habitatului şi în care predomină păşunile, fâneŃele şi terasele utilizate pentru culturi agricole. Treptele altitudinale mai joase de 300-500m au o deosebită importanŃă pentru culturile agricole din teritoriul analizat, beneficiind de aspecte ale parametrilor climatici favorabile pentru cultivarea diverselor plante cerealiere, plante tehnice, care vor fi analizate pe larg intrun capitol separat. Fragmentarea reliefului prin modificarea condiŃiilor microclimatice, a frecvenŃei şi expunerii versanŃilor, influenŃează direct şi indirect repartiŃia diferitelor asociaŃii vegetale. În acelaşi timp, datorită culoarelor de vale dezvoltate pe diferite direcŃii, sunt influenŃate şi perioadele de producere a diferitelor fenofaze. Referitor la văi, pe lângă alte caracteristici locale şi temporare ale vremii (mai multă ceaŃă şi umiditate), ele favorizează inversiunile termice evidente (mai ales

primăvara şi toamna), fenomen ce permite, de exemplu, prelungirea duratei medii de topire a stratului de zăpadă sau apariŃia timpurie a îngheŃului şi brumei. Densitatea fragmentării reliefului este un indicator util pentru stabilirea limitelor subparcelelor şi parcelelor din cadrul unităŃilor de producŃie din domeniul forestier precum şi pentru stabilirea mărimii asolamentelor din domeniul agricol. Acesta are valori mari în spaŃiile depresionare subcarpatice (Depresiunea Vrancei) şi de câmpie, datorită convergenŃelor hidrografice şi sinuozităŃii accentuate impuse de pantele reduse. Energia de relief este rezultatul adâncirii reŃelei hidrografice în decursul timpului, fiind un factor favorizant în declanşarea proceselor de eroziune şi a proceselor gravitaŃionale (prăbuşiri, rostogoliri, alunecări de teren), cu implicaŃii deosebite în desfăşurarea vieŃii economico-sociale, mai ales în sectoarele superior şi mijlociu ale principalelor râuri din teritoriu (Putna, Năruja, Zăbala). Valorile energiei de relief, scad de la vest la est, în concordanŃă cu desfăşurarea treptelor altimetrice pe aceeaşi direcŃie, adâncirea puternică a văilor fiind în sectorul montan de 400-500m în culmile LăcăuŃi-Goru şi 200-300m în restul sectorului montan, iar în spaŃiul subcarpatic, cele mai mari adâncimi sunt specifice văilor principale (Putna, Zăbala, Milcov), între 400-600m, înregistrându-se în faŃa Măgurei Odobeşti, unde văile Putnei şi Milcovului sunt adâncite cu peste 500m. În sectorul subcarpatic depresionar, energia de relief are valori între 200-400m, iar în sectorul de câmpie aceasta are valori foarte mici (0-25m/km), fapt ce indică o eroziune scăzută în adâncime, compensată însă de eroziunea laterală, vizibilă în teren prin numeroase meandre şi cursuri părăsite, care lasă loc unor microdepresiuni în care se manifestă

procese de înmlăştinire sau salinizare, nefavorabile practicării agriculturii. Depresiunile au caractere comune cu cele ale văilor: plus de umiditate, scăderi de temperatură, adăpost împotriva vânturilor, inversiuni de temperatură noaptea şi mai ales iarna. Comun pentru văi şi depresiuni este faptul, că în funcŃie de orientare, pot favoriza pătrunderea curenŃilor de aer rece, care se dirijează de-a lungul lor. Deschiderile spre nord-vest (Culoarul Bâscei Mici, GhelinŃei), spre nord (Culoarul Oituzului şi Putnei în cursul superior) şi spre est (Culoarul Putnei în sectorul mijlociu) şi sud-est (Valea Zăbalei şi Bâsca Mică), favorizează canalizarea maselor de aer şi creşterea accentuată a frecvenŃei vânturilor din direcŃiile respective. De asemenea, trebuie amintite formele concave de teren care se caracterizează prin condiŃii climatice extreme iar cele convexe prin condiŃii climatice mai moderate. În văi şi depresiuni primele îngheŃuri sunt mai timpurii iar ultimele mai târzii decât pe versanŃi şi pe culmi. Declivitatea constituie o reflectare a specificului condiŃiilor în care se desfăşoară modelarea reliefului, în strânsă legătură cu factorii de ordin climatic, hidrologic,

Aceasta se constituie şi ca un indice morfometric

limitativ pentru repartiŃia vegetaŃiei şi împreună cu expunerea versanŃilor, joacă un rol

pedologic, geologic, fitologic, etc

determinant în dispunerea plantelor heliofile şi ombrofile. Cele mai mari valori ale declivităŃii se întâlnesc în MunŃii Vrancei, între 35 o şi 45 o (Masivele Coza, Zboina Frumoasă), în restul sectorului montan predominând înclinările între 25 o şi 35 o . Treptat, către sectorul subcarpatic, pantele scad spre 12-18 o , aici fiind predominante păşunile şi fâneŃele, mai rar păduri de fag şi gorun, iar pantele între 6-12 o au pretabilitate pentru cultura pomilor fructiferi. Pantele cu înclinări sub 5 o sunt ocupate cu plantaŃii de viŃă de vie şi culturi de câmp.

ExpoziŃia versanŃilor determină, alături de ceilalŃi parametri climatici prezentaŃi anterior, gradul de acoperire cu vegetaŃie (în funcŃie de variaŃiile de lumină şi căldură). Pe teritoriul judeŃului Vrancea, o mare parte din versanŃii din bazinul Putnei, se încadrează în marea lor majoritate, categoriilor cu expunere estică şi sudică la care se adaugă un procent însemnat de suprafeŃe orizontale (fig.I.3). VersanŃii umbriŃi sunt acoperiŃi cu păduri de molid şi brad în sectorul montan. VersanŃii cu expunere estică şi sudică (datorită numărului mare de ore de strălucire a Soarelui), din glacisul subcarpatic, au permis extinderea celor mai mari podgorii de la Curbură, podgoria Coteşti şi Odobeşti, în continuarea celei de la Panciu şi mai departe spre Buzău şi Prahova.

de la Panciu ş i mai departe spre Buz ă u ş i Prahova. - Fig.

- Fig. I.3-

I.3.2. Hidrografia

I.3.2.1. Apele curgătoare Datorită condiŃiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziŃia geografică în cuprinsul Curburii Orientalilor şi de alŃi factori, teritoriul judeŃului Vrancea oferă condiŃii prielnice organizării unei reŃele hidrografice dense (fig.I.4). Aceasta are o distribuŃie radiară, încrustându-se pe ambele flancuri montane. Văile dirijate spre est aparŃin bazinului hidrografic Siret, iar cele orientate spre vest revin bazinului Olt. ExcepŃie face Bâsca Mică, al cărui curs, deşi se formează pe versantul vestic al MunŃilor Vrancei, este aferentă tot bazinului Siret. Datorită disproporŃiei accentuate a extinderii celor două flancuri muntoase vrâncene, văile orientate spre est sunt mai lungi şi mai numeroase în raport cu cele de pe flancul opus, rezultând astfel o

evidentă asimetrie hidrografică. De aceea, bazinul Siret colectează majoritatea cursurilor de apă din acest spaŃiu montan. Siretul (care formează limita estică a judeŃului), colectează din cuprinsul MunŃilor Vrancei o reŃea de ape constând din cinci bazine hidrografice importante:

Oituz, SuşiŃa, Putna, Râmnicul Sărat şi Buzăul. Bazinul Oituz este reprezentat de râul Oituz şi afluentul său, Caşin. Bazinul ŞuşiŃa – ocupă contactul dintre culmile muntoase Zboina Neagrăłiua Golaşă, la vest, şi Depresiunea subcarpatică Soveja, la est. ŞuşiŃa are o lungime totală de 68 km, străbate sectorul nordic al SubcarpaŃilor Vrancei şi se varsă în Siret, la sud de oraşul Mărăşeşti. Frecvent, începând din sezonul cald şi până către sfârşitul toamnei, cursul inferior îşi pierde complet apa prin infiltrare, încât albia devine seacă. Bazinul Putna are o suprafaŃă totală de 2742km 2 , din care aproximativ jumătate înglobează MunŃii Vrancei drenând aproape exclusiv flancul lor estic. La alcătuirea bazinului hidrografic participă şi râul Zăbala (unit cu Năruja), precum şi totalitatea pâraielor montane. Bazinul Râmnicul Sărat aparŃine MunŃilor Vrancei doar în sectorul superior. Râul Râmnicul Sărat izvorăşte de pe versantul sudic al MunŃilor Furu (la 1310m) şi are ca afluent important în zona montană, SărăŃelul. Aval, el străbate sectorul sudic al SubcarpaŃilor Vrancei, Câmpia piemontană a Râmnicului şi Câmpia Siretului Inferior. Bazinul Buzău participă la întregirea sistemului hidrografic al Siretului printro suprafaŃă dublă (5564 km 2 ) faŃă de cea a bazinului Putna. Caracterizează domeniul MunŃilor Vrancei prin cursul superior al Bâscei Mici, Bâscei Mari şi Valea Slănic.

al Bâscei Mici, Bâscei Mari ş i Valea Sl ă nic. - Fig. I.4 Bazinul hidrografic

-Fig. I.4

Bazinul hidrografic Olt colectează foarte puŃine ape de pe teritoriul MunŃilor Vrancei, prin intermediul bazinului Râului Negru. În Bazinul Râului Negru din MunŃii Vrancei se varsă râurile Ojdula (cu izvoare în MunŃii Muşat) şi GhelinŃa cu izvoare de pe versantul vestic al Culmii Stogu-Mare-Baba (GhelinŃa Mică) şi cel nordic al MunŃilor Zârna (GhelinŃa Mare).

I.3.2.2. Apele stătătoare deŃin o pondere foarte mică în cadrul judeŃului Vrancea şi sunt reprezentate prin lacuri, bălŃi, mlaştini, reduse însă ca număr şi ca dimensiuni. Mai importante dintre ele sunt lacurile, atât naturale cât şi antropice. Din categoria lacurilor naturale, singurele remarcabile sunt cele de baraj natural, consecinŃă a proceselor de versant (îndeosebi alunecări de teren), frecvente în sectorul montan şi subcarpatic. De asemenea, merită menŃionate şi lacurile şi bălŃile, în general de mici dimensiuni, prezente în luncile organismelor fluviatile. Lacurile antropice de pe teritoriul judeŃului Vrancea sunt reprezentate în general de amenajări piscicole de tipul iazurilor, dintre care cel mai important este cel de la Mândreşti, cu o suprafaŃă amenajată de 92 ha. Tot pentru folosinŃă piscicolă sunt şi o serie de iazuri de pe cursul inferior al Râului Putna sau Păstrăvăria de la Lepşa (în sectorul montan).

I.3.2.3. InfluenŃa reŃelei hidrografice asupra parametrilor climatici În ceea ce priveşte reŃeaua hidrografică, ce se constituie într-o sursă permanentă de vapori, oglinzile de apă ale râurilor şi pâraielor, contribuie la umezirea şi răcorirea aerului în semestrul cald şi la umezirea şi încălzirea lui în semestrul rece. Evident, suprafeŃele acvatice, din spaŃiul luat în studiu, sunt prea mici pentru ca influenŃa lor să fie sesizabilă pe distanŃe cât de cât importante, dar umezirea şi înmlăştinirea pe care ele o provoacă adesea în luncile inundabile, sporesc substanŃial rolul atenuator exercitat de apă asupra principalelor elemente meteorologice. De asemenea, unităŃile acvatice lacustre din acest spaŃiu analizat, nu se constituie în elemente majore de modificare o parametrilor climatici, ele fiind doar responsabile de crearea unor microclimate specifice unităŃilor acvatice cu temperaturi mai coborâte şi umezeală mai mare decât în împrejurimi.

I.3.3. VegetaŃia

I.3.3.1.Aspecte generale ale învelişului vegetal natural din judeŃul Vrancea Trăsăturile de ansamblu ale asociaŃiilor fitogeografice din cuprinsul judeŃului Vrancea, sunt o reflectare a condiŃiilor de mediu, proprii fiecărei trepte de relief şi a climatului corespunzător. Pe lângă ele, intervin însă o serie de factori locali care influenŃează calitativ şi cantitativ învelişul biotic al teritoriului. Etajarea reliefului de la vest la est, de la 1875m la mai puŃin de 20 m, a impus şi o etajare pe verticală a componentelor biogeografice în strânsă concordanŃă cu caracteristicile solurilor şi a parametrilor climatici. Cu excepŃia regiunii de câmpie care aparŃine domeniului silvostepei şi numai parŃial, la sud de valea Râmnicului, domeniului stepei, vegetaŃia teritoriului judeŃului

Vrancea se încadrează aproape în întregime în domeniul pădurii (fig.I.5). Etajul subalpin corespunde treptei montane înalte (1650-1750m), cu temperaturi medii anuale de 2 0 C şi precipitaŃii medii anuale de peste 800-1000mm. Aici se întâlnesc păşunile subalpine ce caracterizează mai ales vârfurile Goru, LăcăuŃi, Giurgiu, Pietrosu, Zboina Frumoasă (Roman,F.,1989) şi unde întâlnim asociaŃii vegetale alcătuite din păiuş (Festuca ovina ssp. Sudetica, Festuca supine, Festuca

rubra), firuşa (Poa violacea), afin (Vaccinium myrtillus), merişor (Vaccinium vitis-

Doar pe Vf. Goru se mai întâlneşte

jneapănul (Pinus mugo). ConsecinŃa substituirii pădurii pe cale antropică este apariŃia golurilor din interiorul spaŃiului forestier ocupate cu asociaŃii vegetale ce constituie pajiştile montane cu Ńăpoşică (Nardus stricta), firuŃă, păiuş, ştevia (Rumex alpinus)-în jurul stânelor, etc În arealul pădurilor se disting două etaje: etajul boreal (al pădurilor de conifere) şi etajul nemoral (păduri de amestec). Etajul pădurilor de conifere caracterizează treapta montană mijlocie, unde în condiŃii de temperaturi cuprinse între 2 şi 4 o C şi precipitaŃii de 800mm, predomină pădurile de molid (Picea abies), brad (Abies alba) şi pin silvestru (Pinus sylvestris), în special pe versanŃii cu expoziŃie vestică. Insular se dezvoltă molidişuri pure (Picea excelsa), brădete sau pinete pe văile superioare ale Putnei, Zăbalei, Nărujei, Mişinei, extremitatea vestică a MunŃilor Vrancei sau insular în jurul vârfurilor Zboina Frumoasă, Bonio, Muşat, Muşa. Datorită valorii economice ridicate a molidului, arealul iniŃial al acestora a fost mult diminuat în urma exploatărilor intense din ultimul secol. Ca urmare a tăierilor rase practicate pe suprafeŃe mari, molidişurile cu arborete bătrâne şi floră caracteristică se mai întâlnesc doar pe suprafeŃe restrânse. În spaŃiile în care au fost distruse, au apărut pajişti secundare cu caracteristici asemănătoare celor subalpine. Etajul pădurilor de amestec de fag şi răşinoase are o extindere deosebită pe versanŃii cu altitudini de la 600m până la 1300–1400m, fiind prezent atât în sectorul montan (mai ales pe versanŃii estici, în masivul Zboina Frumoasă), cât şi în sectorul subcarpatic. Ca specii predomină fagul (Fagus silvatica) în asociaŃie cu paltinul (Acer platanoides), carpen (Capinus betulus), gorunul (Quercus petraea) iar spre partea superioară şi pe văi, cu molidul şi bradul. Etajul pădurilor de stejar au ocupat suprafeŃe extinse în arealul subcarpatic, fiind defrişate în cea mai mare parte, în special în prima jumătate a secolului XX. În prezent, există suprafeŃe restrânse sub forma pădurilor de amestec (fag şi gorun) în dealurile subcarpatice interne, iar în părŃile inferioare ale versanŃilor subcarpaŃilor estici şi glacisului piemontan, se întâlnesc pâlcuri de stejar pedunculat (Quercur robur). Pe culmile teşite ale versanŃilor, pe podurile de terase şi treimea inferioară a versanŃilor, pădurile au fost înlocuite cu pajişti secundare, iar în depresiunile unde aflorează brecia sării, sunt prezente plantele halofile (Festuca pseudovina şi Cynodon

idea), ienupăr (Juniperus communis), ş.a

dactylon) (Geografia României, Vol. IV, 1992). Zona silvostepei este caracterizată prin pâlcuri de stejar pedunculat, brumăriu şi pufos (la contactul cu regiunea subcarpatică iar în apropierea oraşului Focşani se remarcă stejăretul în terase şi interfluvii (Geografia României, Vol.V, 2005). În stratul ierbos se remarcă păiuşul (Festuca valesiaca), colilia (Stipa joannis, S. capillata), rogozul (Carex praecox), ş.a. Dintre arbuşti, abundenŃi sunt păducelul (Crataegus monogzna), măceşul (Rosa canina), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). Zona de stepă apare pe un spaŃiu restrâns în partea estică şi sudică, îndeosebi la sud de valea Râmnicului. Flora şi vegetaŃia spontană a fost înlocuită aproape în totalitate de culturi agricole. SpaŃiile care mai păstrează astăzi o floră spontană prezintă o alcătuire floristică interesantă. Pe fondul elementelor eurasiatice, europene şi central-europene, se păstrează încă