49.

Mihai Emiescu, Noaptea

1. Expresii i locuiuni cu substantivul foc: a se face foc i par, a da foc, apune paie pe foc, a avea un
foc la inim
2. n structura Pe-ai mei ochi, cratima are funciune prozodic, facilitnd rostirea ntr-o silab a dou
cuvinte diferite, pentru pstrarea msurii i a ritmului printr-un diftong.
3. Enunuri cu sensurile conotative ale cuvintelor: lumin i frunte. Cnd a vzut-o, n ochi i s-a aprins
o lumin de bucurie. i-a aruncat privirile spre fruntea semea a munilor.
4. Tema poeziei este iubirea - tem romantic, susinut de urmtoarele motive: noaptea, iubita, somnul,
ochii, trecerea timpului.
5. Descrieri poetice specifice imaginarului poetic eminescian: Lumnarea-i stins-n cas, somnu-i cald,
molatic, lin; Alb ca zpada iernei, dulce ca o zi de var; Cu-ale tale brae albe, moi, rotunde,
parfumate.
6. Ritualul iubirii este conturat prin numeroase figuri de stil: epitetul te-apropii surznd sugereaz
imaginea diafan a iubitei, care i comunic prin surs sentimentele fa de eul liric. Comparaia i
surzi, cum rde visul ntr-o inim-ndrgit accentueaz sentimentele ndrgostitei, care se apropie de
fiina interioar a eului liric, cei doi trind n consens cele mai profunde sentimente de dragoste, asociate
cu meditaia i evadarea n vis.
7. Romantismul poeziei este evident prin caracterul profund subiectiv al structurii lirice, tema iubirii;
motivele romantice visul, evadarea din cotidian - , sentimentul c trecerea timpului va diminua bucuria
cu care se manifest cei doi ndrgostii.
8. Titlul acestei poezii, Noaptea..., trimite la un timp specific romantic, propice iubirii, constituind un
cadru ocrotitor, benefic pentru manifestarea sentimentului. Noaptea ofer prilejul unei compliciti ntre
cei doi ndrgostii, frumuseea luminoas a iubitei realiznd un contrast cu atmosfera nocturn.
9. Primul catren contureaz atmosfera nocturn specific iubirii romantice, ascunse de privirile
indiscrete. Imaginea focului ilustreaz o antitez cu ntunericul nopii, dar cldura lui completeaz
caracterul intim al cadrului. Cele dou epitete potolit i vnt exprim, de asemenea, o armonie
excepional a spaiului, care favorizeaz jocul de dragoste. Repetiia din versul Pn'ce mintea mi
adoarme, pn'ce genele-mi clipesc realizeaz un paralelism sintactic ce red gesturile amorite, linitite,
sugernd detaarea de zbuciumul cotidian. Descrierea gesturilor culmineaz cu imaginea lumnrii i a
somnului care anticipeaz un abandon n iubire al cuplului de ndrgostii.