UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ ” ION IONESCU DE LA BRAD” - IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURA

SPECIALIZAREA: TEHNOLOGII ALTERNATIVE ÎN

AGRICULTURĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,

Conf.Dr.COSTICĂ AILINCĂI

Masterand,

Olărașu Ramona-Florentina

IAȘI,2014

-7-
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ ” ION IONESCU DE LA BRAD” - IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURA

SPECIALIZAREA: TEHNOLOGII ALTERNATIVE ÎN

AGRICULTURĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,

Conf.Dr.COSTICĂ AILNCĂI,

Masterand,

Olărașu Ramona-Florentina

IAȘI,2014
-8-
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ ” ION IONESCU DE LA BRAD” - IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURA

SPECIALIZAREA: TEHNOLOGII ALTERNATIVE ÎN

AGRICULTURĂ

TITLUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE:

IMPACTUL SISTEMELOR DE LUCRARE ASUPRA
PRODUCȚIEI ȘI PROPRIETĂȚILOR SOLULUI ÎN
CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE DE LA ,,EZĂRENI’’,
IAȘI

2014

-9-
- 10 -
 CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................7
CAPITOLUL 1 - SCOPUL ȘI IMPORTANȚA CERCETĂRILOR
EFECTUATE ÎN RAPORT CU STRATEGIILE NAȚIONALE ȘI
INTERNAȚIONALE...............................................................................8

1.1. Sisteme de agricultură durabile.......................................................................8

1.2. Sistemul de agricultură durabilă....................................................................8

1.3. Sistemul de agricultură de precizie................................................................11

1.4. Sistemul de agricultură ecologică...................................................................13

1.5. Sistemele de lucrare a solului în diferite sisteme de cultura......................... 15

1.6. Sistemul convențional de lucrare a solului......................................................15

1.7. Sistemele minime de lucrare a solului.............................................................16

1.8. Sistemele conservative de lucrare a solului ...................................................17

CAPITOLUL 2 - CADRUL NATURAL ȘI CONDIȚIILE

ECOLOGICE DE EXPERIMENTARE...............................................19

2.1. Geomorfologie..................................................................................................19

2.2. Geologia și litologia.........................................................................................20

2.3. Clima................................................................................................................21

2.4. Solurile.............................................................................................................22

- 11 -
CAPITOLUL 3 - METODA DE CERCETARE ȘI CONDIȚIILE DE
EXPERIMENTARE.............................................................................23

3.1. Materialul și metoda de cercetare....................................................................23

3.2. Condițiile de experimentare.............................................................................24

CAPITOLUL 4 - INFLUIENȚA DIFERITELOR SISTEME DE

LUCRARE A SOLULUI ASUPRA PRODUCȚIEI ȘI FERTILITĂȚII
SOLULUI...............................................................................................25

4.1. Influența sistemului de lucrare a solului asupra producției............................25

4.2. Influența sistemului de lucrare a solului asupra unor însușiri fizice ale
solului.....................................................................................................................31

4.3. Influența sistemului de lucrare a solului asupra unor însușiri chimice ale
solului......................................................................................................................36

CAPITOLUL 5 - IMPACTUL RESTURILOR VEGETALE ASUPRA

FERTILITĂȚII SOLULUI...................................................................37

5.1. Influența fertilizării organice asupra producției de soia................................37

5.2. Influența fertilizării organice asupra producției de porumb..........................37

5.3.Influența fertilizării organice asupra producției grâului de toamnă...............38

CAPITOLUL 6 - CONCLUZII.............................................................39

Bibliografie.....................................................................................41

- 12 -
 Lista tabelelor

Tabelul 4.1.1. Influenţa sistemului de lucrare a solului şi de fertilizare asupra producţiei

de soia............................................................................................................................................27

Tabelul 4.2.2. Producţiile medii de grâu obţinute la diferite sisteme de lucrare a solului în
rotaţia soia-grâu-porumb............................................................................................................30

Tabelul 4.2.1. Influienţa sistemului de lucrare a solului şi a îngrăşămintelor asupra stabilităţii

hidrice a agregatelor de sol cu Ø > 0.25 mm (%)......................................................................... 34

Anexe: Fig. 1. Utilaje pentru afânarea solului fară întoarcerea

braydei..........................................................................................................................................35

- 13 -
 INTRODUCERE

Pentru a realiza producții mari și de calitate,plantele au nevoie de soluri cu un grad mare

de îngrijire și fertilizare.Sistemul de fertilizare reprezintă un ansamblu de procese complexe de
natură biologică și fizico-chimică aplicate solului fiind influențate puternic de anumiți factori ca
măsurile agrotehnice dar și de condițiile climatice.
Sistemele de lucrări ale solului reprezintă principala preocupare actuală ce face referire
la adoptarea unui ansamblu de măsuri în vederea definitivării conceptului de agricultură.În urma
unor analize se crede că sistemele clasice de lucrări ale solului ce se sprijină ca mărunțirea și
afânarea solului precum și arătura sunt în contradicție cu anumite procese ce condiționează
conservarea și intensificarea particularităților de fertilizare a solului în pofida unor costuri mult
mai mari.Ca și alternativă se poate opta pentru sistemul de lucrări minime ale solului.
Lucrările solului sunt o succesiune de operațiuni agrotehnice prin care modificăm starea
fizică a solului cu ajutorul unor mijloace mecanice.Cunoaștem operațiuni de bază și
auxiliare.Scopul lucrărilor aplicate solului este acela de a crea condiții optime plantelor cultivate
în vederea obținerii unor recolte cât și reglarea conținutului de substanțe nutritive.
Lucrările solului se efectuează cu diverse mașini care realizează operațiunile de
bază.Operațiunile de bază efectuate în anumite condiții se definesc prin sistemul lucrărilor
solului.În timpul lucrărilor solului acesta este expus simultan mai multor factori externi care pot
fi utili sau dăunători dezvoltării plantelor.(www.fermier-satmarean.ro).
Am ales ca temă de disertație ,,Impactul sistemelor de lucrare asupra producției și
proprietăților solului în condițiile pedoclimatice de la Ezăreni,,deoarece face parte din domeniul
agricol.Prin intermediul acestei lucrări am dorit însușirea unei vaste game de informații din
domeniul agricol și analiza principalelor sisteme de lucrări ale solului și de fertilizare.
Prezenta lucrare este împărțită în cinci capitole: capitolul1: Scopul și importanța
cercetărilor efectuate în raport cu strategiile naționale și internaționale,capitolul 2: Cadrul natural
și condițiile ecologice de experimentare,capitolul 3: Metoda de cercetare și condițiile de
experimentare,capitolul 4: Inflența diferitelor sisteme de lucrare a solului asupra producției și
fertilizării solului,capitolul 5: Impactul resturilor vegetale asupra fertilității solului.

- 14 -
 CAPITOLUL 1.

SCOPUL ȘI IMPORTANȚA CERCETĂRILOR EFECTUATE ÎN RAPORT

CU STRATEGIILE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE

1.1. Sisteme de agricultură durabile

Agricultura durabilă presupune utilizarea științifică și armonioasă a tuturor

componentelor tehnologice specifice: lucrările solului, rotația culturilor, fertilizarea, irigarea,
combaterea bolilor și dăunătorilor inclusiv prin metode biologice, creșterea animalelor, stocarea,
prelucrarea și untilizarea rezidurilor rezultate din activitățile agricole pentru realizarea unor
producții ridicate și stabile, fără a afecta mediul înconjurător. Pentru terenurile agricole afectate
de secete periodice este indicată menținerea celor trei funcții ecologice ale acestora: Producția de
biomasă, tamponarea, transformarea materiei și a apei pătrunse în sol, pentru a asigura circuitul
acestora în natură, habitat pentru organisme. Starea mediului ambiant și utilizarea eficientă a
resurselor naturale care influiențează condițiile de creștere economică, nivelul și calitatea vieții
populației.(Costică Ailincăi,Gerard Jităreanu,Lucian Răus-2012).

Caracteristicile agriculturii durabile sunt:

- productivitatea

- rentabilitatea

- protecția și ameliorarea

- sănătatea

- siguranța

- mediul înconjurător

- 15 -
1.2. Sistemul de agricultură durabilă

Schimbarea condițiilor de mediu (climă și sol) și a creșterii cerințelor de energie, hrană și

de agrement ale populației viitoare, sistemele de agricultură trebuie adoptate acestor cerințe și
fiecare suprafață să fie destinată pentru folosirea durabilă care va asigura îmbunătățirea
biodiversității, creșterea producției de alimente, produse tradiționale și biocarburanți, dezvoltarea
turismului și a unor zone de agrement.(Jităreanu G.,Samuil C.,2003).
Principalele componente ale sistemului de agricultură durabilă care acționează conex și
independent sunt: asolamentul care constituie pivotul central în managementul integrat de
protecție al culturilor și a factorilor de mediu, structura culturilor, utilizarea îngrășămintelor
organice, utilizarea unor doze optimizate a îngrășămintelor chimice împreună cu cele organice,
lucrările solului, managementul de protecție a plantelor și folosirea tuturor resurselor interne din
zona rurală.(Onisei T.,Jităreanu G.,1999)
Obiectivele specifice ale agriculturii durabile le stabilim în funcție de diversitatea
arealelor agroecoclimatice, care oferă oportunități diferite privind potențialul de producție
agroalimentară și agroindustrială. Penrtu a realiza aceste obiective avem în vedere următoarele
activități:
- evaluarea stării de calitate a resurselor de sol, apă și climă;
- stabilirea metodelor și îmbunătățirea tehnicilor pentru protecția și ameliorarea solurilor
slab productive și poluate;:
- modernizarea tehnicilor și extinderea sistemelor de irigație, drenaj, combaterea
eroziunii solului și a altor lucrări de îmbunătățiri funciare;
- crearea de soiuri și hibrizi productivi la plantele de cultură adoptate condițiilor
agroecologice;
- ameliorarea raselor de animale pentru diferite categorii de alimente și produse;
- îmbunătățirea tehnologiilor de cultură a plantelor pentru terenurile plane și în pantă, în
regim irigat și neirigat;
- îmbunătățirea tehnologiilor de creștere a diferite rase de animale;
- optimizarea factorilor tehnologici și economici din producția agricolă și industria
alimentară prin creșterea gradului de mecanizare;
- dezvoltarea unor sisteme alternative de agricultură pentru creșterea caracterului de
durabilitate a proceselor de producție agricolă;
- realizarea de produse, tehnologii și servicii moderne în acord cu cerințele pieții
internaționale.(Costică A.,Gerard J.,Lucian R.,2012).
- 16 -
 Zonele rurale ăn special a celor cu potențial agricol deficitar, prin implementarea unor
sisteme de producție agricolă, agroalimentară și agroindustrială durabile trebuie sa aibă în vedere
următoarele:
- asigurarea teritoriului agricol și cerințelor securității alimentare;
- creșterea urbanizării și schimbării climatice globale;
- reducerea impactului intervenției antropice asupra mediului;
- protecția, îmbunătățirea resurselor naturale ale agriculturii, stării de sănătate a plantelor
și animalelor, calității produselor vegetale și animale;
- tendințele de evoluție a cantității și calității resurselor.
Activitățile agricole viitoare vor fi orientate pentru optimizarea costurilor tehnologice, în
funcție de condițiile pedo-climatice existente și de posibilitățile funciare de a produce profit, fără
de care nu se asigură investiții dezvoltării agriculturii. Elementele tehnologice trebuie orientate
cerințelor pentru limitarea efectelor secetei și asigurarea stabilității producțiilor, reducerea
consumurilor tehnologice, creșterea eficienței economice, valorificarea eficientă a resurselor
limitate de apă, conservarea solului și protejarea mediului înconjurător.(Toncea I.,2002).
Tehnologia de producție durabilă trebuie să pună la dispoziția societății umane, recolte
care să-i satisfacă necesitățile din punct de vedere cantitativ și calitativ, în condițiile asigurării
calității mediului.(Costică A.,Gerard J.,Lucian R.,Denis Ț.,2012).
Sistemul tehnologic durabil trebuie să susțină societatea umană într-un sistem economic
prosper și cu un habitat care să garanteze sănătatea și existența umană.
Elementele fundamentale ale dezvoltării durabile sunt: bunăstarea economică, calitatea
vieții și protecția mediului pentru a satisface nevoile prezentului, fără a compromite viitorul
generațiilor și propriile lor nevoi.pentru realizarea acestor componente, presupune schimbarea
tipului de creștere economică și controlul poluării într-un cadru internațional și legislativ, care să
protejeze resursele.(Davidescu D.,Davidescu V.,1994).
Agricultura este integrată ca o componentă multifuncțională, în dezvoltarea rurală și are
următoarele scopuri:
- conservarea și protejarea florei și faunei sălbatice, apei și a solului;
- menținerea sistemelor agricole cu o biodiversitate mare;
- îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Directiva
- diversificarea și extinderea activităților economice alternative în exploatațiile agricole;
- îmbunătățirea practicilor pentru gospodărirea și managementul terenurilor agricole din
zonele defavorizate.(Ailincăi C.,2007).
Indicatorii pentru monitorizarea evoluției calității mediului sunt specifice pentru diferite
zone și țări.
- 17 -
 Din diversitatea obiectivelor pe care țările le stabilesc pentru agricultură și mediu,
fermele durabile din agricultură trebuie să adopte practici și tehnologii care:
- folosesc tehnici și tehnologii complexe care mențin integritatea ecologică;
- sunt profitabile pentru producătorii pe termen lung;
- utilizează eficient resursele reînnoibile și neregenerabile;
- asigură viabilitatea activităților agricole și creșterea calității vieții;
- sunt eficiente din punct de vedere economic și social;
- satisfac cererea pentru produse agroalimentare ale consumatorilor.
Programele de producție, ameliorare și utilizare durabilă a resurselor de soluri se pot
realiza doar în cadrul unor lucrări complexe de amenajare ecologică poli-funcțională a
teritoriului, la nivel zonal și național, ținând cont de toate componentele capitalului natural.
Țările dezvoltate au în capul listei de priorități informația și consumă cele mai selecte
servicii și produse iar structurile de producție care consumă multă substanță, energie și forță de
muncă au fost considerate servicii, care trebuie să le facă cei mai puțin informatizați, și au fost
împinse spre țările în curs de dezvoltare sau dezvoltare medie.(Stoleriu V.,Grădinaru
G.,Munteanu N.,Jitărenu G.,2008).

1.3. Sistemul de agricultură de precizie

Acest sistem de agricultură este considerat un sistem de gestionare a fertilităţii solului şi a

activităţilor agricole prin folosirea unor baze de date şi a unor echipamente de mare precizie.
Agricultura de precizie este cea mai avansată formă de agricultură, care este practicată în
cele mai dezvoltate ţări ale Uniunii Europene şi SUA, care are la bază cele mai moderne metode
de control și a stării de calitate a resurselor de mediu, optimizarea tuturor componentelor
tehnologice şi un control riguros asupra producţiei şi a mediului.(Costică A.,Gerard J.,Lucian
R.,2012).
Conceptul de agricultură de precizie nu substituie pe cel de agricultură durabilă care,
pentru a rezolva cerinţele economice, ecologice şi sociale din zonele rurale, pot folosi
instrumentele agriculturii de precizie.(Costică A., Gerard J.,Lucian R.,Denis Ț.,2012)
Pentru protecţia calităţii apei şi a solului fertilizarea şi tratamentele cu pesticide trebuie
efectuate într-un regim riguros controlat. Sistemul de agricultură de precizie foloseşte cele mai
avansate cunoştinţe, tehnici şi tehnologii, pentru a conserva şi ameliora fertilitatea solului şi
potenţialul său productiv şi este capabil să asigure sustenabilitatea sistemelor de cultură şi să
protejeze calitatea mediului înconjurător. Ca urmare a degradării componentelor de mediu

- 18 -
legislaţia UE pun monitorizarea indicatorilor pentru aprecierea eficienţei economice şi ecologice
a agriculturii din ţările membre.(Costică A.,Gerard J.,Lucian R.,2012).
Datorită faptului că activităţile antropice dintr-o zonă influenţează factorii de mediu la
nivel regional dar şi global, pentru că apa şi aerul nu au graniţă, toate ţările sunt solicitate să
urmărească şi să ofere informaţii privind calitatea solului, a apei, caracteristicile climei şi alte
caracteristici de mediu, evaluate după unităţi şi indicatori comuni ţărilor din UE.
Fiecare teritoriu va trebui să aibă o strategie proprie a sistemului de producţie, adecvată
condiţiilor agroecologice, care să ducă la creşterea indicatorilor economici şi de mediu din
teritoriu.
În ţările UE agricultura este considerată o funcţie complexă şi o unitate social -
economică multifuncţională din teritoriu, în care funcţia socială şi mediul sunt pe primul plan.

Pentru gestionarea producţiei şi a solului, în condiţiile creşterii profitului şi a reducerii

degradării mediului, tehnologiile agricole de precizie includ tehnici cum sunt sistemele de
poziționare globală, Sisteme Informatice Geografice pentru controlul fertilităţii solului, sisteme
de monitorizare a terenurilor, sisteme de teledetecţie pentru monitorizarea producţiei, factori
climatici şi calitatea mediului.(Costică A.,Gerard J., Lucian R.,Denis Ț.,2012).

Presiunea tot mai mare pentru securitatea alimentară, durabilitate şi stoparea degradării
mediului a determinat creşterea atenţiei pentru utilizarea resurselor fermei prin adoptarea, în
ultimul deceniu, a tehnologiilor agricole de precizie. La început studiile privind agricultura de
precizie s-au bazat, în principal, pe o abordare economică în gestionarea resurselor fermei şi
dirijarea elementelor tehnologice privind folosirea îngrăşămintelor, apei de irigare, lucrările
solului, substanţele pentru protecţia culturilor apoi, au inclus factorii agro-ecologici iar acum
sunt analizaţi mulți factori, grupaţi în factori socio-economici, agro-ecologici, instituționali, de
percepție şi comportamentali și factori tehnologici.(Gerard J.,Samuil C.,2003).

Există deja în Statele Unite și Canada fermieri care folosesc instrumentele agriculturii de
precizie "precision farmers" utilizând datele prin satelit pentru a gestiona şi dirija eficient starea
terenurilor şi a culturilor. Departamentul Agriculturii din SUA, National Aeronautics and Space
Administration (NASA) lucrează pentru ca noua generație de fermieri să poată folosi bazele de
date, imaginile aeriene și de teledetecție din satelit, pentru dirijarea activitatilor agricole şi pentru
îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu.(Onisei T.,Gerard J.,1999).

Suprafețe foarte mari de terenuri agricole, din Asia, Africa, America de Sud şi din Europa
de Sud și de Sud-Est, sunt lucrate de mici fermieri, cu până la 3-5 ha, care sunt în majoritatea
cazurilor şi fragmentate, sunt lucrate în sistemul convenţional de agricultură care determină
- 19 -
scăderea fertilităţii solului şi a producţiei, ajungându-se la o agricultură de subzistentă. Pentru
aceşti mici fermieri sistemele conservative de agricultură pot constitui o alternativă sigură pentru
obţinerea unor producţii eficiente şi pentru menţinerea fertilităţii solului.(Toncea I.,2002).

În zonele cu climă mai caldă reducerea materiei organice din sol şi înrăutăţirea
proprietăţilor fizice, chimice şi bilogice determină mai rapid scăderea producţiilor şi degradarea
solului, ajungând la o agricultură de subzistenţă. Pentru fermierii cu suprafeţe mai mici, care
practică o agricultură de subzistență şi care utilizează puţine îngrăşăminte şi substanţe pentru
protecţia culturilor, prcticarea agriculturii conservative este posibilă dacă folosesc tractoare şi
utilaje moderne de mici dimensiuni şi aplică tratamente pentru controlul buruienilor, patogenilor
şi a dăunătorilor.(Davidescu D.,Davidescu V.,1994).

Pentru fermierii mici, dar foarte mulţi care exploatează un procent mare din suprafaţă,
aplicarea sistemului de agricultură conservativă, cu utilaje moderne, asolamente cu leguminoase,
îngrăşăminte organice şi resturi vegetale, care aplică tratamente pentru protecţia culturilor şi
celelalte elemente tehnologice cu rol de ameliorare a solului, determină în timp, îmbunătăţirea
calităţii solului şi obţinerea unor producţii, din care o parte să fie comercializate, pentru reluarea
procesului de producţie.(Costică A.,2007).

Solul este o resursă complexă, care prin funcțiile sale îndeplinește atât rolul pentru
producție (produse alimentare, hrană pentru animale) cât şi rolul esențial pentru protejarea apei și
a stabilității ecosistemelor. Ca un depozit de carbon la nivel mondial, solul are un rol important
în atenuarea schimbărilor climatice.(Stoleru V.,Grădinariu G.,Munteanu N.,2008).

Solul este un rezervor de gene (gena folosită ca sursă de ADN pentru rezistenţa
Organismelor Modificate Genetic la glifosat a fost luată de la o bacterie care trăieşte doar în sol)
și este un element important care asigură frumuseţea peisajului și valoarea habitatului.

Culturile de protecţie, cu leguminoase şi graminee perene contribuie la creşterea

conţinutului de carbon organic din sol și a biodiversității,ameliorează funcţiile solului şi reduc
procesele de degradare prin eroziune, compactare şi acidifiere.(Istrate M.,Rotaru L.,2008).

1.4. Sistemul de agricultură ecologică

Agricultura ecologică, spre deosebire de agricultura convențională trebuie să se bazeze

pe o stimulare a proceselor naturale ciclice care asigură menținerea fertilității solului și un

- 20 -
management integral al protecției și nutriției plantelor cu cheltuială moderată de energie și
resurse, dar cu susținerea producției la un nivel optim.(Onisei T.,Gerard J.,1999).
Agricultură ecologică este un procedeu de a cultiva plante,de a îngrășa animale și de a
produce alimente, care se deosebește atât de agricultura intensivă cât și de cea abandonată, de
supraviețuire sau de subdezvoltare. Rolul acestui sistem de agricultură este acela de a produce
hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelație
cu conservarea și dezvoltarea mediului în respect față de acesta, față de natură..
Practicarea agriculturii ecologice presupune utilizarea acelor procedee și tehnologii care
se apropie foarte mult de legile naturii, de legile ecologice sau acelea a căror aplicare nu lezează
aceste legi nici prin modificare și nici prin eliminarea lor.(BERCA,2002).
Agricultura ecologică este alternativa la agricultura convențională în care:
- sistemul agricol este proiectat și condus tridimensional (economic, ecologic și social) în
care aceste aspecte sunt menținute și dezvoltate în funcție de condițiile specifice gospodăriilor și
fermelor agricole;
-cultivarea plantelor și creșterea animalelor se face pe principii ecologice (diversitate,
stabilitate, echitate, productivitate);
- elementele tehnologice convenționale sunt înlocuite cu cele ecologice (ecotehnologii);
- structurile vegetale și animale sunt înlocuite cu structuri complexe corespunzătoare
ciclurilor trofice - producător de biomasă - consumator - descompunător;
- rotația și asolamentul culturilor cu succesiunea în timp și spațiu a tuturor speciilor de
plante cultivate și necultivate; nu se poate face agricultură ecologică fără asolamente;
- mecanizarea cu fluxul de energii, incluzând și pe cele cosmice și atmosferice;
- fertilizarea cu reciclarea elementelor nutritive;
- reducerea și nu eliminarea în totalitate a substanțelor chimice,aceasta impune un
echilibru în utilizarea lor, prin introducerea Managementului integrat al Protecției și Nutriției
Plantelor.
Agricultura ecologică vizează în primul rând valorificarea resurselor proprii și numai
după epuizarea lor apelează la ajutorul altor ramuri economice.(Costică A.,Samuil C.,2003).
Sistemele de producție ecologică conviețuiesc în inter-dependență cu cele naturale ale
căror reguli trebuie să respecte:
- biodiversitatea nu-și propune eradicarea populațiilor dăunătoare ci numai controlul lor;
- susținerea mediului, adică ecosistemele naturale își propune să îmbunătățească calitatea
resurselor naturale (sol, apă, aer, lumină);
- contribuie la dezvoltarea durabilă a agriculturii și impune Managementul Integrat al
Protecției Plantelor (și nu numai) ca element esențial consecutiv al acesteia;
- 21 -
 - agricultura ecologică interzice utilizarea organismelor modificate genetic din generația
I-a ca și a produselor derivate din acestea (semințe, resturi organice etc.).
Agricultura ecologică trebuie să combine avantajele agriculturii industrializate cu cele ale
agriculturii biodinamice și organice, punând pe prim plan producția agricolă și productivitatea,
atenuarea impactului dintre agricultură și mediu și diminuarea presiunii asupra resurselor
neregenerabile angrenate în procesul de producție agricolă.
Organizarea agriculturii ecologice, presupune tehnici și tehnologii adecvate, cunoștințe
specifice,mai multe informații, folosirea de materiale biologice ,, curate’’, continuări
corespunzătoare în activitîțile de procesare și de marketing, instituții și mecanisme de control,
mediu economic permisiv și sprojin din partea statului și a diferitelor organisme
neguvernamentale.(Stoleru V.,2008).

1.5. Sistemele de lucrare a solului in diferite sisiteme de cultură

Prin aceste sisteme se înțelege totalitatea lucrărilor aplicate solului și succesiunea lor,pe
culturi și sole,în cadrul unui asolament.Elaborarea acestor sisteme de lucrare este absolut
necesară la înființarea unei culturi sau la introducerea unui asolament în scopul obținerii de
producții ridicate.Sistemul de lucrare trebuie să contribuie la păstrarea și conservarea fertilității
solului.
La stabilirea sistemului de lucrare se va ține seama de condițiile specifice de climă și
sol,cerințele fiecărei plante,specificul fiecărei sole,mijloacele mecanice disponibile,lucrările
mecanice aplicate în ultimii 2-3 ani,și noutățile care au apărut în domeniu.(Costică A.,Gerard J.,
2003).

1.6. Sistemul conventional de lucrare a solului

Sistemul convențional de lucrări are o caracteristică principala: aratura cu plugul cu

cormană prin care se întoarce brazda. Acest sistem este aplicat pe plan mondial pe cca 55 % din
suprafața arabilă. Avantajele sistemului sunt : obisnuința in lucrarea solului,încorporarea
resturilor vegetale,a buruienilor si a semințelor acestora, siguranța în funcționare datorită
construcției simple a plugului,efectul de afânare.
Se estimează pentru următorii 20 ani, reducerea ponderii acestui sistem la 40 %, motivat
în principal de obiective ecologice (reducerea degradării structurii solului, a eroziunii etc.),de
necesitatea de a reduce consumurile de combustibili si de a crește productivitatea la efectuarea
lucrărilor,pentru a putea respecta perioadele optime de lucrare a solului și semănat etc.(Gerard
J.,Samuil C.,2003).

- 22 -
 Ținând cont de plantele cultivate si specificul unor situații date de calamități naturale sau
greșeli tehnologice, sistemele clasice ale solului se grupeaza în :
- sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă,
- sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară,
- sistemul de lucrări pentru culturile succesive,
- sistemul de lucrări după culturile compromise.

1.7. Sistemele minime de lucrare a solului

Sistemul de lucrări minime ale solului are mai multe avantaje:

- semănatul direct este considerat un sistem de lucrare conservativă a solului, întrucât se
apropie în mare măsură de starea naturală a solului aflat sub vegetaţie ierboasă perenă;
- scăderea semnificativă a riscului erozional şi creşterea rezervei de apă din sol, ca urmare
a prelucrării mecanice foarte reduse şi a prezenţei mulciului vegetal la suprafaţa solului;
- determină creşterea conţinutului de materie organică, în stratul de la suprafaţa solului, şi
îmbunătățind caracteristicile fizice, chimice şi biologice ale solului;
- reduce consumul de carburanţi, adesea cu 40 până la 50 %, datorită numărului extrem
de redus de lucrări efectuate;
- contribuie la reducerea emisiilor de gaze, cu efect de seră, prin scăderea mineralizării
materiei organice se reduce şi pierderea în atmosferă a bioxidului de carbon şi se diminuează
levigarea nitraţilor;
-reduce variaţiile termice, în primii 10 cm de sol, evaporaţia apei şi stimulează activităţile
biologice a macro şi mezofaunei din sol;
- reduce timpul de lucru şi necesarul de forţă de muncă cu aproape 40- 50 %, datorită
numărului extrem de redus de lucrări mecanice;
- influenţează pozitiv procesele biologice şi biochimice din sol şi compoziţia de
microorganisme, care îmbunătăţesc structura şi porozitatea solului;
- sistema de maşini agricole, necesară pentru efectuarea diferitelor lucrări, este mai puţin
costisitoare, mai uşor de întreţinut şi reparat şi are o sarcină pe osie mai redusă, cu efecte
benefice asupra solului;
- îmbunătăţeşte, în timp, caracteristicile de traficabilitate şi lucrabilitate ale solului, astfel
că, acestea se pot efectua în cadrul unui interval mai larg de umiditate, comparativ cu sistemul
convenţional;
- permite încadrarea în timpul optim de semănat şi în perioadele optime de executare a
lucrărilor;
- 23 -
 - sistemul de lucrări minime determină valorificarea mai bună a apei de irigat, a
nutrienţilor şi a celorlalţi factori tehnologici;
- recolta care se obţine este mai redusă, doar cu 5-10 %, faţă de cea realizată în sistemul
convenţional, însă beneficiile sunt mai mari, iar în anii secetoşi, producţia poate fi mai mare;
Dezavantajele sistemului de lucrări minime sunt:
- combaterea buruienilor este mai dificilă fără lucrările de arat cu întoarcerea brazdei.
Sistemul de lucrării minime are o mare dependenţă de erbicide şi de metodele agrotehnice,
întrucât nu se aplică combaterea mecanică. Sortimentul, dozele de erbicide, momentul de
aplicare trebuie respectate în funcţie de structura culturilor din rotaţie;
- necesită obligatoriu un asolament şi o rotaţie adecvată a culturilor;
- sistemul de lucrări minime şi în special semănatul direct nu se practică pe terenuri grele,
puternic îmburuienate;
-combaterea bolilor şi a dăunătorilor este mai dificilă în condiţiile prezenţei resturilor
vegetale la suprafaţa solului şi a renunţării la arătură; resturile vegetale favorizează înmulţirea
bolilor şi dăunătorilor, fapt pentru care folosirea unor rotaţii este obligatorie;
-terenurile lucrate în sistemul de lucrări minime, datorită resturilor vegetale în diferite
grade de descompunere de la suprafaţa solului, sunt mai puţin estetice faţă de cele lucrate în
sistemul tradiţional.
- producţiile obţinute sunt reduse, când se folosesc doze mici de azot;
-resturile vegetale şi materia organică care se acumulează în straturile superficiale pot
imobiliza, pe o anumită perioadă, îngrăşămintele cu azot, reducându-se disponibilitatea acestora
pentru culturi, dacă nu există utilaje, care să plaseze îngrăşămintele sub zona cu cantitate mare de
substanţe organice.(Ailincăi C.,2007).

1.8. Sisteme conservative de lucrare a solului

Sistemele tehnologice conservative au evoluat rapid în ultimii ani, iar în prezent la nivel
mondial suprafața lucrată în acest sistem este de peste 70 milioane ha, cea mai mare parte fiind
răspândită în America Latină, Statele Unite ale Americii și Australia, și doar o mică parte, în
celelalte zone ale lumii.Prin acest sistem lucrările de arat și cele pentru pregătirea patului
germinativ au fost înlocuite parțial sau în totalitate prin introducerea erbicidării totale pentru
controlul eficient al buruienilor.(Onisei T., Gerard J., 1999).
Lucrarea conservativă constă în executarea lucrărilor de afânare și pregătire a patului
germinativ în vederea semănatului, în condițiile excluderii întoarcerii brazdei și menținerii
acoperite cu mulci vegetal a cel puțin 30 % din suprafață,după semănat. Acest sistem de ,,
- 24 -
lucrare conservativă’’, cuprinde procedee extrem de variate, de la semănatu direct în sol
neprelucrat până la afânare adâncă fără întoarcerea brazdei, între acestea regăsindu-se numeroase
variante ca: lucrări reduse, lucrări parțiale sau în benzi, sisteme de lucrări diferențiate funcție de
cerințele culturilor din rotație, lucrări în mulci vegetal, lucrări în trafic controlat, lucrări în
biloane, etc,. Pentru aplicarea lucrărilor conservative, trebuie analizate și cunoscute dacă
condițiile climatice, compoziția granulometrică, stare de compactare, panta, gradul de
îmburuienare a solului, relieful,adâncimea apei freatice, sunt pretabile pentru acest sistem de
lucrare a solului.(Ailincăi C.,2007).
Principalele caracteristici ale sistemului de lucrare conservativă a solului sunt:

-lucrarea de arat se execută fără întoarcerea brazdei, cu cizelul paraplow și doar odata la
3-4 ani pentru încorporarea îngrășămintelor organice se face arătura cu întoarcerea brazdei;
-folosirea de agregate combinate care realizează la o singură trecere lucrările de pregătire
a patului germinativ, erbicidat, fertilizat și semănat;
-resturile vegetale sunt tocate simultan cu recoltatul plantei premergătoare, sunt
încorporate parțial prin lucrarea de bază iar cel puțin 30 % rămân la suprafața solului cu rol de
mulci;
- resturile vegetale care acoperă cel puțin 30 % din suprafața solului,după semănat, reduc
ritmul de încălzire a solului și încetinește germinația semințelor astfel încât în zonele cu
primăveri reci acest sistem nu este recomandat;
-fertilizarea organică și aplicarea amendamentelor se face odată la 3-4 ani iar anual se vor
folosi doar îngrășăminte minerale împreună cu cele foliare;
-controlul bolilor și dăunătorilor trebuie efectuate cu mare atenție,întrucât substanțele
chimice nu se pot încorpora în sol, semințele trebuie tratate obligatoriu înainte de semănat,
resturile vegetale favorizează înmulțirea bolilor și dăunătorilor, astfel că monitorizarea atentă
este deosebit de necesară;(Toncea I.,2002).
-arderea resturilor vegetale este exclusă.

- 25 -
 CAPITOLUL 2

CADRUL NATURAL ȘI CONDIȚIILE ECOLOGICE DE

EXPERIMENTARE

2.1. Geomorfologie

Având în vedere particularităţile sale geomorfologice, Câmpia Moldovei este considerată

un district geomorfologic al Podişului Moldovenesc. Relieful cu fragmentare colinar deluroasă,
cu înălţimi medii în jur de 150 m, cu o energie a reliefului de 60-70 m şi pante predominante ale
versanţilor văilor în jur de 5o, s-a format ca urmare a eroziunii selective, desfăşurată în condiţiile
succesiunii unor climate umede, predominant temperate, mai calde sau mai reci, din pliocen şi
cuaternar. Pe acest teritoriu se deosebesc trei subdistricte geomorfologice, şi anume: Câmpia
Jijiei superioare şi a Başeului, Câmpia Jijiei inferioare şi a Bahluiului şi Lunca Prutului.(Ailincăi
C.,2007).
Din punct de vedere al aşezării geografîce, ferma Ezăreni se încadrează între
coordonatele 47°5'- 47010’ latitudine nordică şi 27028' -27°33' longitudine estică .Relieful
Câmpiei Moldovei are un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare şi deluroase, sub formă de
platouri joase. Formele au contururi domoale, cu înclinări prelungi către S şi SE, având doar câte
o coastă mai abruptă spre N şi NV iar văile sunt largi.
Relieful actual al fermei Ezăreni se integrează în aspectul geomorfologic general al
Câmpiei Moldovei. Cea mai mare parte dm suprafaţa fermei cuprinde platouri largi cu altitudini
medii de 100-130 m şi pante de 2-4%. Altitudinea cea mai mare este de 170 m (Dealul nucului),
iar cea mai mică înălţime (60 m) aparţine văii pârâului Ezăreni.
Reţeaua hidrologică este reprezentată prin câteva forme depresionare care constituie
trasee de concentrare a scurgerilor de suprafaţă în urma ploilor mari sau la topirea zăpezilor.
Pârâul Ezăreni, afluent al pârâului Nicolina, este cel mai important curs de apă cu debitul
nepermanent. Datorită regimului hidrologic torenţial, acesta este regularizat prin două bazine de
acumulare.

- 26 -
 Zona geografică a laşului se caracterizează printr-un climat temperat cu particularităţi
determinate sub influenţa climatului stepei ruseşti.
Ferma Ezăreni face parte din provincia climatică Dfbx (după clasficarea lui Koppen), sau
IIDps (după Clima României) caracterizată prin climă boreală, cu ierni friguroase şi geroase, cu
temperatura celei mai reci luni sub -33°C şi temperatura celei mai calde luni 27°C.
Indicele de ariditate "de Martone’’ are valori între 26-30, corespunzâtor condiţiilor
climatice din silvostepă care se datorează influenţei anticiclonului azoric.
Temperatura medie multianuală este de 9,4°C, minima de -8,1°C înregistrându-se în luna
ianuarie, iar maxima de 28,4°C realizându-se în luna iulie.
Precipitaţiile medii multianuale în zona laşului sunt de circa 529 mm lunile cele mai
ploioase fiind mai, iunie, iulie şi august.
Din punct de vedere structural, Câmpia Moldovei face parte din vechea
Platformă Moldovenească care nu este altceva decât o prelungire a Platformei Ruse pe teritoriul
ţării noastre.Această platformă cuprinde un etaj inferior, precambian, constituit din roci cristaline
cimentate şi un etaj superior, de cuvertură, care cuprinde depozite sedimentare, având grosimea mai mare de 100
m.Etajul superior, denumit şi fundament, a suferit o serie de scufundări şi ridicări repetate îndecursul erelor
geologice, devenind, rând pe rând, fund de mare sau regiune cu teren uscat.Aceste fenomene
tectonice au favorizat, pe de o parte, fenomenul de depozitare, creând stratul de cuvertură, gros de peste 100 m, iar
pe de altă parte, unele fenomene de modelare a cuverturii sub acţiunea numeroşilor factori externi.Datorită
retragerilor şi înaintării mării de pe acest teritoriu, depozitele de cuvertură ale etajului superior au
dobândit în componenţa lor ca predominante argilele şi marnele, cu unele intercalări de nisipuri şi unele orizonturi
subţiri de gresii slab cimentate. Orizonturile de gresii mai rezistente au determinat apariţia zonelor înalte din
centrul şi partea estică a Moldovei.(Gerard J.,Samuil C.,2003).

2.2. Geologia şi litologia zonei

În alcătuirea geologică de ansamblu a Podişului Moldovenesc se pot distinge trei unităţi

geostructurale deosebite: Platforma Este-Europeană, Platforma Bârladului şi Platforma
Covurluiului. Studiile de specialitate au arătat că în evoluţia paleogeografică îndelungată a
acestor unităţi structurale se pot distinge două etape importante, cu caracteristici tectono-
structurale deosebite, materializate prin cele două etaje structurale:soclul şi cuvertura. Evoluţia
geologică a acestor unităţi structurale se deosebeşte, în special, în privinţa fundamentului
complicat şi diferenţiat, consolidat în faze orogenetice succesive.(Lucian R.,2007).

- 27 -
 Formaţiunile geologice care apar, aparţin sarmaţianului inferior şi sunt reprezentate de
argile şi depozite de marne. În orizonturile superioare, marnele au suferit procese de alterare
formându-se marnele löessoidizate (luturi) iar în aceste condiţii, rocile de solificare sunt
reprezentate prin depozite löesoide şi luturi pe care s-au format cernoziomurile cambice.
În cadrul acestei unităţi sunt prezente tipurile de relief structural şi cel de relief de
acumulare de-a lungul văilor.
Formaţiunile geologice care apar, aparţin sarmaţianului inferior şi sunt reprezentate de
argile şi depozite de marne.În orizonturile superioare, marnele au suferit procese de alterare,
formându-se marnelelöessoidizate (luturi).În aceste condiţii, rocile de solidificare sunt reprezentate prin
depozite löesoide şi luturi pecare s-au format cernoziomurile cambice.În cadrul acestei unităţi sunt prezente
următoarele tipuri de relief:- relief structural;- relief de acumulare de-a lungul văilor.Relieful structural este
reprezentat de suprafeţe interfluviale de eroziune, cu fragmentare deluroasă şi colinară, ce constituie relieful
dominant din cadrul fermei.Aceste suprafeţe s-au format pe un complex argilo-marnos, puternic fragmentat de
reţeaua hidrografică. Versanţii afectaţi de procese geomorfologice actuale (spălări, eroziune liniară îndiferite stadii,
alunecări) sunt un alt tip de relief întâlnit în cadrul primei categorii.Relieful de acumulare întâlnit de-a lungul văilor
cuprinde văi halocene de origine aluvială inundabilă, reprezentate de albia pârâului Corneşti şi terase ce apar în
partea estică a teritoriului.Relieful actual al fermei Ezăreni se integrează în aspectul geomorfologic
general al CâmpieiMoldovei. Cea mai mare parte din suprafaţa fermei cuprinde platouri largi, cu altitudini
mediide 100-130 m şi pante de 2-4%.Altitudinea cea mai mare este de 170 m (Dealul Nucului), iar cea mai mică
înălţime (60m) aparţine văii pârâului Ezăreni.(Lucian R.,2007).

2.3. Clima

Zona geografică a Iaşului se caracterizează printr-un climat temperat, cu particularităţi

determinate de influenţa climatului stepei ruseşti. Ferma Ezăreni face parte din provincia climatică Dfbx (după
clasificarea lui Koppen), sau IIDps (după Clima României), caracterizată prin climă boreală, cu ierni friguroase şi
geroase,cu temperatura celei mai reci luni sub –33 oC şi temperatura celei mai calde luni de 25-27
oC. Indicele de ariditate “de Martone” are valori între 26-30, corespunzător condiţiilor climatice dinsilvostepă,
care se datorează influenţei anticiclonului azoric.(Lucian R.,2007).
Pentru caracterizarea condiţiilor climatice, datele au fost preluate d
e l a S t a ţ i a Meteorologică Miroslava. Anul agricol 2004-
2005 a fost un an favorabil culturilor agricole.
Cea mai ridicată temperatură s-a înregistrat în luna iulie, 22,2 oC, cu o abatere pozitivă faţă de
media multianualăde 0,9 C . Cea mai scăzută temperatură s-a înregistrat în luna februarie -3,1oC,
- 28 -
cu o abatere pozitivă de 1,2 oC faţă de media multianuală. Luna ianuarie a înregistrat cea mai ridicată abatere
faţă de media multianuală, de 2,7oC.În anul agricol 2005-2006, temperatura medie anuală a fost de 10,3oC,
înregistrându-se oabatere pozitivă de 0,7 oC faţă de media multianuală. Cea mai mică temperatură s-a înregistrat
în luna ianuarie (-7 oC), cu o abatere de 2,4 oC faţă de media multianuală, iar cea mai mare
temperatură (+21,6oC) a fost înregistrată în luna iulie. În timpul perioadei de vegetaţie s-a înregistrat
o temperatură de 17,80C, cu o abatere de 0,5oC faţă de media multianuală (17,3oC).În anul agricol 2006-2007,
temperatura medie anuală a fost de 12,5oC, înregistrându-se o abatere pozitivă de 2,90C faţă de media
multianuală.În luna februarie s-a înregistrat cea mai mică temperatură (+1,3oC), cu o abatere de +3,2oC faţă de
media multianuală, iar cea mai mare temperatură medie, de 23,5oC, a fost înregistrată în luna iunie, cu o
abatere de +4,1oC, comparativ cu media multianuală a lunii respective.Temperatura medie în
timpul perioadei de vegetaţie a fost de 19,2oC, cu o abatere de +1,9oCfaţă de media multianuală
(17,3oC).(Lucian R.,2007).

2.4. Solurile

Utilizarea durabilă a solului presupune măsuri pentru menţinerea productivităţii

potenţiale a resurselor şi urmărirea evoluţiei acestora, pe baza unor parametri şi indicatori
care să monitorizeze schimbările produse asupra calităţii solului.
Acești indicatori de calitate sunt de trei feluri:
- indicatori de presiune asupra resurselor de sol;
- indicatori de schimbări în starea calităţii solului;
- indicatori de răspuns ai societăţii la aceste schimbări.
Unii parametri şi indicatori de calitate a solului, din punct de vedere economic, sunt deja
folosiţi. Aceştia sunt:
- satisfacerea cerinţelor edafice ale culturilor şi a altor activităţi umane;
- comportarea solului ca mediu pentru producţia de biomasă;
- pretabilitatea terenului pentru diferite utilităţi;
- rolul solului referitor la reciclarea gunoaielor urbane şi menajere, a deşeurilor şi
reziduurilor.

- 29 -
 CAPITOLUL 3

METODA DE CERCETARE ȘI CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE

3.1. Materialul și metoda de cercetare

Experienţele au fost realizate în cadrul Staţiunii Didactice aparţinând USAMV IAŞI –

Ferma Ezăreni, unde după recoltarea plantei premergătoare, în vara anului 2005, s-au executat
lucrările de bază ale solului. Terenul se caracterizează printr-o pantă de 3-4 %, sol de tip
cernoziom cambic mezocalcaric regradat, cu un pH slab acid, textură luto-argiloasă, format pe
depozite loessoide, mijlociu aprovizionat în N şi P2O5 şi bine în K2O.
Experienţa s-a amplasat după metoda „parcelelor subdivizate”, în 3 repetiţii, fiind
polifactorială, de tipul AxBxC, având suprafaţa unei parcele de 60 m2 (figura 4.2). În studiu
s-au luat următorii trei factori:
Factor A: Lucrările solului:
Sistem neconvenţional
a1 – lucrat numai cu grapa cu discuri
a2 – paraplow
a3 – lucrat cu cizel + freza cu rotori verticali la pregătirea patului germinativ (FRV)
Sistem convenţional
a4 – arat la adâncimea de 20 cm
a5 – arat la adâncimea de 30 cm

Factor B: Doze de îngrăşăminte (kg s.a./ha):

Soia Grâu Porumb
b1 – N80P80 b1 – N80P80 b1 – N80P80
b2 – nefertilizat b2 – nefertilizat b2 – nefertilizat
Factor C: Planta cultivată:
c1 – soia
c2 – grâu
c3 – porumb
Cele cinci variante de lucrare a solului luate în studiu sunt: a1 lucrat cu grapa cu discuri
GDU 3.4 + U 650, realizându-se mobilizarea stratului de sol pe adâncimea de 12 cm, a2 lucrat
- 30 -
cu plugul paraplow + U 650 pe adâncimea de 22-25 cm, a3 lucrarea solului cu cizelul în agregat
cu tractorul U 650 la o adâncime de 22-25 cm, a4 arat la 20 cm, a5 arat la 30 cm, ultimele două
variante realizate cu PP3-30 +U 650. Până în toamnă terenul s-a menţinut curat de buruieni prin
două treceri cu GDU-3.4 + U650. În sistemele neconveţionale de lucrare s-au păstrat la suprafaţa
solului cca. 30% resturi vegetale (coceni, paie, vreji).
Pregătirea patului germinativ pentru cultura de soia s-a făcut cu GDU-3.4 + U650 şi apoi
cu combinatorul în aceiaşi zi cu semănatul, pentru variantele unde lucrarea de bază s-a executat
cu GDU 3.4, paraplow şi PP 3.30 iar pentru varianta lucrată cu cizelul, pregătirea patului
germinativ s-a realizat cu freza cu rotori verticali Breviglieri FRB3 care, echipată cu tavălugi
Packer şi bară nivelatoare, poate realiza la o singură trecere mărunţirea, nivelarea, tasarea în
profunzime şi afânarea la suprafaţă a solului. Concomitent s-au administrat şi îngrăşămintele
chimice, complex 12:52, asigurându-se necesarul de fosfor iar restul de azot pe vegetaţie.
La cultura de soia s-a folosit soiul PR92B63 de la Pioneer, un hibrid semi timpuriu cu un
excelent potenţial productiv, cu bobul este mare, uniform, sferic, cu hilul de culoare cafenie si un
continut ridicat in proteina.. Acesta se caracterizează printr-o productivitate bună, MMB
cuprinsă între 180-220 g, toleranţă faţă de principalele boli, rezistenţă la cădere şi scuturare,
maturare uniformă, stabilitate la recoltare. Norma de sămânţă folosită a fost de 90 kg/ha, cu o
desime de cultivare de 40 – 55 b.g./mp.

3.2. Condițiile de experimentare

Pentru caracterizarea solului s-a executat un profil de sol în zona câmpului, la începutul
experimentărilor. Descrierea morfologică a profilului de sol s–a făcut pe baza indicatorilor
pedomorfologici prezentaţi în metodologia elaborării studiilor pedologice (vol. III, I.C.P.A.,
1987). În urma descrierii morfologice, solul a fost diagnosticat ca cernoziom cambic
mezocalcaric regradat, adâncimea de apariţie a carbonatului de calciu fiind de 78 cm.
Cernoziomul cambic are o textură „lut argilos”, reacţia slab acidă până la slab alcalină, este un
sol cu volum edafic util mare şi cu regim aerohidric bun. Solul este relativ afânat exceptând
stratul subarabil unde se prezintă slab tasat. Datele obţinute, arată că este vorba de o morfologie
de tipul Ap, Atp, Am, AB, Bv1, Bv2, Bv3k Cca1, Cca2, II Ck. Prin analizele şi observaţiile care
s-au efectuat s-au pus în evidenţă caracteristicile morfologice ale solului pe care s-au efectuat
experienţele.

- 31 -
 CAPITOLUL 4

INFLUENȚA DIFERITELOR SISTEME DE LUCRARE A SOLULUI

ASUPRA PRODUCȚIEI ȘI FERTILITĂȚII SOLULUI

4.1. Influența sistemului de lucrare a solului asupra producției

Cultura grâului de toamnă

1.Elementele de productivitate la cultura grâului prezintă variabilitate în funcție de

factorii agrfitotehnici și climatici dar cu diferențe mici față de varianta considerată martor și în
general nesemnificative.
-Masa a o mie de boabe (MMB) nu a fost influențată de sistemul de lucrare,cu excepția
variantei lucrate cu grapa cu discuri în care valorile acestui parametru au fost mai scăzute,cu o
diferență de 5% asigurată.În condițiile anilor de experimentare s-a înregistrat o tendință de
scădere a valorilor odată cu reducerea adâncimii de lucrare și o creștere pe agrofondul superior,la
fiecare metodă de lucrare.
-Masa hectolitrică (MH),a prezentat o tendință asemănătoare cu cea prezentată anterior
iar,diferențele calculate au fost asigurate statistic doar în varianta lucrată cu grapa cu discuri.
2.Interacțiunea între lucrările solului și nivelurile de fertilizare a determinat sporuri de
producție pentru variantele lucrate cu întoarcera brazdei dar,neasigurate statistic.
3.Absorbția apei de catre rădăcini este direct influențată de către distribuția porilor după
mărime și continuitatea acestora și mai puțin de către porozitatea totală.Coeficientul de corelație
a avut valoare redusă (0,8399),fără asigurare statistică,datorită faptului că sistemele de lucrare
studiate influențează într-o mică măsură valorile porozității utile.(Răus Lucian,2007)
Cultura porumbului

1.Elementele de productivitate la cultura porumbului au fost influențate într-o oarecare

măsură de tehnologii aplicate și de condițiile climatice specifice fiecărui an.
În ceea ce privește MMB,s-a înregistrat o creștere a valorilor în varianta arată la 30 cm
față de varianta martor,cu diferențe distinct semnificative și de asemenea,o diminuare
semnificativă de aprox.7% în varianta lucrată cu grapa cu discuri.S-a pus în evidență și o creștere
a valorilor MMB odată cu sporirea dozei de azot dat,dar cu diferențe neasigurate statistic.

- 32 -
 2.MH și randamentul,au oscilat în limite restrânse,iar diferențele obținute între variante
pentru ambii indicatori nu sunt asigurate statistic.
3.În ceea ce privește corelațiile dintre nivelul producției și valorile porozității utile,s-a
constatat o corelație pozitivă dar nesemnificativă,coeficientul de corelație fiind de numai
0,8673.(Răus Lucian,2007).

Influenţa diferitelor metode de lucrare a solului si sisteme de fertilizare asupra

producţiei şi a fertilităţii solului pe terenurile în pantă din Podişul Moldovei.

Cercetările efectuate, au urmărit influenţa diferitelor metode de lucrare a solului asupra

producţiei şi a însuşirilor fizice şi chimice ale solului. Experienţele au fost amplasate după
metoda parcelelor subdivizate pe un sol de tipul cernoziom cambic tipic, cu textură luto-
argiloasă, cu un conţinut mediu de humus (3.2 %), cu o reacţie slab acidă şi cu o asigurare
mijlocie în elemente minerale.

- 33 -
 Tabelul 4.1.1.

Influenţa sistemului de lucrare a solului şi de fertilizare asupra producţiei de soia

Lucrare sol Fertilizare Producţia medie (kg/ha) Dif.

kg/ha %

N0P0 1630 100 0

N60P60 2018 124 388

Arat la 20 cm N60P60+6 t/ha paie 2319 142 689

N90P60 2787 171 1157

N60P60+30 t/ha gunoi 3035 186 1405

Media 2358 100 0

N0P0 1714 100 0

N60P60 2400 140 686

Arat la 30 cm N60P60+6 t/ha paie 2576 150 862

N90P60 2989 174 1275

N60P60+30 t/ha gunoi 3217 188 1503

Media 2579 109 221

N0P0 1488 100 0

N60P60 1982 133 494

Cizel + disc N60P60+6 t/ha paie 2381 160 893

N90P60 2568 173 1080

N60P60+30 t/ha gunoi 2914 196 1426

Media 2266 96 -92

N0P0 1369 100 0

N60P60 1898 139 529

Paraplow + disc N60P60+6 t/ha paie 2312 169 943

N90P60 2471 180 1102

N60P60+30 t/ha gunoi 2660 194 1291

Media 2142 91 -216

N0P0 1289 100 0

Un an arat un
an discuit N60P60 1803 140 514

- 34 -
 N60P60+6 t/ha paie 2165 168 876

N90P60 2439 189 1150

N60P60+30 t/ha gunoi 2595 201 1306

Media 2058 87 -300

DL 5% Lucrare sol (A) Agrofond (B) Interact AxB

DL 1% 125 131 297

DL 0.1% 182 175 409

274 229 564

Experienţa este amplasată într-un asolament de trei ani (soia-grâu-porumb), fiecare

cultură a cuprins cinci sisteme de lucrare a solului, fiecare cu cinci variante de fertilizare
minerală, organică și cu resturi vegetale de soia, grâu și porumb, tocate şi aplicate la fiecare
cultură în toamnă.
Culturile de soia, grâu și porumb s-au amplasat în următoarele condiţii de lucrare a
solului: arat la 20 cm adâncime, arat la 30 cm, arătură fără întoarcerea brazdei cu cizelul și
paraplowul și varianta un an arat, un an discuit. La soia s-au experimentat dozele de N0P0, N60
P60, N90 P60, N60P60 + 6 t/ha paie grâu, N60P60+ 30 t/ha gunoi iar la culturile de grâu și porumb
N0P0, N120 P80, N160P80, N80P80 + 6 t/ha paie grâu pentru porumb și N80P80 + 3 t/ha vreji soia
pentru grâu și N80P80+ 30 t/ha gunoi. La cultura grâului s-a folosit soiul Gabriela, la porumb
hibridul Oana iar la soia soiul Eugen.
Producţiile medii obţinute la soia în variantele lucrate cu cizelul + discul şi Paraplow +
disc au fost practic egale, respectiv de 2378 şi 2272 kg/ha iar la varianta un an arat un an discuit
producţia obţinută a fost mai mică, faţă de arătura la 20 cm, cu 10,2 % (253 kg/ha) (tabelul. 1).
În perioada, aplicarea dozei de N90+60 kg/ha P2O5 a determinat realizarea unor sporuri
de producţie la soia de 71 % (1157 kg/ha) la varianta arată la 20cm şi de 74% (1275kg/ha) în
cazul arăturii efectuate la 30 cm. Producţiile medii obţinute la soia, în medie pe trei ani, au fost
mai mari, fata de varianta arată la 20 cm, cu 9% (221 kg/ha) la arătura efectuată la 30 cm şi mai
mici cu 13% (300 kg/ha) la varianta lucrată un an discuit şi un an cu plugul.
În condiţiile climatice cu o medie anuală a precipitaţiilor apropiată de media multianuală
şi mai mare cu 106,1- 130,3 mm în ceilalţi producţiile medii obţinute la cultura grâului în
variantele arate la 20 şi 30 cm şi lucrate cu cizelul au fost foarte apropiate (tabelul 2).

- 35 -
 Aplicarea dozei de N160+80 kg/ha P2O5 a determinat realizarea unor sporuri de producţie
la grâu de 148 % (2183 kg/ha) la varianta lucrată cu Paraplow+disc şi de 149% (2536 kg/ha) în
cazul arăturii efectuate la 30 cm. Administrarea unor doze moderate de îngrăşăminte minerale
(N80P80) impreună cu 3 t/ha vreji soia a determinat realizarea unor sporuri de producţie
cuprinse, funcţie de sistemul de lucrare a solului, între 88 % (1295 kg/ha) la varianta lucrată cu
Paraplow+disc şi de 97% (1652 kg/ha) în cazul arăturii efectuate la 30 cm.
La cultura grâului, amplasată în asolamentul soia-grâu-porumb, procentul de agregate
hidrostabile a fost mai puţin influenţat de metoda de lucrare a solului (47.6-53 %) şi mai mult
de îngrăşămintele aplicate (38.6 - 56.2 %) (tabelul 3). Cel mai mare procent de agregate
hidrostabile s-a înregistrat la fertilizarea cu doza de N80+80 kg P2O5 (48.3-50.7 %) şi în cazul
fertilizării organo-minerale (52.6-53.2 %). La cultura porumbului procentul de agregate
hidrostabile a oscilat, funcţie de dozele de îngrăşăminte aplicate, între 41.1 şi 52.0 % la lucrarea
de arat la 20 cm, între 44.2 şi 53.1 % la arătura de 30 cm şi între 41.7 şi 51.2 la lucrarea cu
cizelul. Stabilitatea hidrică a structurii în varianta lucrată cu cizelul a avut valori mai reduse, faţă
de sistemul clasic cu arătură la 20 cm, numai la suprafaţa solului (46.1-46.7%) iar pe adâncimea
de 10-30 cm aceasta a crescut cu 2.3 % la grâu şi cu 3.7 % la porumb.

- 36 -
 Tabelul 4.2.2.

Producţiile medii de grâu obţinute la diferite sisteme de lucrare a solului în rotaţia soia-
grâu-porumb

Lucrare sol Fertilizare Producţia medie (kg/ha) Dif.

kg/ha %

N0P0 1607 100 0

N80P80+ 3 t/ha vreji soia 3002 187 1395

Arat la 20 cm N120P80 3746 233 2139

N160P80 4088 254 2481

N80P80+ 30 t/ha gunoi 4225 263 2618

Media 3334 100 0

N0P0 1703 100 0

N80P80+ 3 t/ha vreji soia 3355 197 1652

Arat la 30 cm N120P80 4006 235 2303

N160P80 4239 249 2536

N80P80+ 30 t/ha gunoi 4338 255 2635

Media 3528 106 194

N0P0 1550 100 0

N80P80+ 3 t/ha vreji soia 3171 205 1621

Cizel + disc N120P80 3748 242 2198

N160P80 3973 256 2423

N80P80+ 30 t/ha gunoi 4110 265 2560

Media 3310 99 -24

N0P0 1480 100 0

N80P80+ 3 t/ha vreji soia 2775 188 1295

Paraplow +
N120P80 3415 231 1935
disc
N160P80 3663 248 2183

N80P80+ 30 t/ha gunoi 3839 259 2359

- 37 -
Media 3034 91 -300

N0P0 1600 100 0

N80P80+ 3 t/ha vreji soia 2956 185 1356

Un an arat un
N120P80 3587 224 1987
an discuit
N160P80 3893 243 2293

N80P80+ 30 t/ha gunoi 4061 254 2461

Media 3219 97 -115

DL 5% Lucrare sol (A) Agrofond (B) Interact AxB

DL 1% 220 198 352

DL 0.1% 316 232 465

289 596

4.2. Influența sistemului de lucrare a solului asupra unor însușiri fizice ale solului

Densitatea aparentă a solului.

1.Valorile medii ale densității aparente înregistrate în perioada de semănat la cele trei
culturi au oscilat între 1,10 și 1.17 g/cm în stratul 0-10 cm,cu amplitudinea maximă între
variantele la cultura grâului de toamnă (0,07 g/cm) și mai redusă la celelalte culturi.Densitatea
aparentă a crescut în stratul în care s-a efectuat pregătirea patului germinativ.Variantele lucrate
cu toarcerea brazdei au prezentat valori mai ridicate ale indicatorului la toate culturile,fiind
cuprinse între 1,23-1,24 g/cm la grâul de toamnă,față de variantele lucrate fără întoarcerea
brazdei (1,28-1,37 g/cm la grâu).
2.În perioada de vegetație,densitatea aparentă a crescut la cultura grâului pe intervalul de
adâncime 0-10 cm cu diferența cea mai mare în varianta lucrată cu grapa cu discuri,care s-a tasat
cel mai puternic în stratul superior de sol,în intervalul de la semănat la alungirea paiului.
3.La culturile prășitoare,densitatea aparentă s-a menținut la valori ridicate în stratul
superficial de sol până după efectuarea lucrărilor de îngrijire.
4.Pe adâncimea 20-30 cm s-a constatat că la variantele la care solul nu s-a mobilizat la
acestă adâncime (arat la 20 cm și grapa cu discuri),amplitudinea de variație între cele două faze
de vegetație a densității aparente,a fost minimă,spre deosebire,în principal,de varianta arată la 30

- 38 -
cm,uramată de valorile densității aparente au crescut cu până la 0,09 g/la grâul de toamnă.(Răus
Lucian,2007).
Rezistența la penetrare

1.În perioada de semănat a culturilor,variantele arate au prezentat în general valorile

medii pe profil mai scăzute decât variantele lucrate fără întoarcerea brazdei.
2.În perioada de vegetație rezistența la penetrare a oscilat,diferențiat pentru fiecare
cultură,în funcție de tehnologia specifică.La cultura grâului ,în urma proceselor naturale din
intervalul semănat-alungirea paiului solul s-a tasat,așa încât,valorile rezistenței la penetrare au
crescut în toate straturile.
3.Pe adâncimea 10-20 cm,s-a observat că solul s-a tasat mult față de perioada de semănat
în varianta lucrată cu grapa cu discuri (27,00 daN/cm) și mai puțin în celelalte variante.
4.La prășitoare,după efectuarea lucrărilor de îngrijire,s-a format un strat mai tasat la
adâncimea 10-20 cm unde rezistența la penetrare a înregistrat creșterile cele mai importante față
de perioada anterioară,oscilând între 20,85 și 28,64daN/cm la porumb.
5.Pe intervalul 20-30 cm solul s-a tasat mai puternic în variantele arate unde diferența față
de perioada de semănat este cea mai mare.Totuși,valorile medii au fost mai mari în variantele
lucrate cu cizel decât în cele arate ,acest fenomen explicându-se prin formarea hardpanului la
adâncimea de lucrare a plugului.(Răus Lucian,2007).
Porozitatea totală

1.Porozitatea totală a oscilat în sens invers față de valorile densității aparente,scăzând pe

adâncime și în cursul perioadei de vegetație,în toate variantele analizate.
2.În perioada de semănat,valorile medii ale indicatorului au fost ridicate și relativ
uniforme la toate variantele de lucrare a solului în stratul superficial dar,au scăzut mult pe
adâncimea 10-20 cm,efectul resimțindu-se mai puternic la variantele arate cu întoarcerea brazdei.
3.În cursul perioadei de vegetație porozitatea totală a scăzut în toate variantele,dar cu
intensități diferite pe profil în funcție de lucrarea de bază.
4.Amplitudinea de variație a valorilor porozității totale pe adancime la culturile de
prășitoare a fost mai mare decât la grâu în toate variantele,în principal datorită lucrărilor de
îngrijire,care au determinat menținerea la un nivel ridicat a valorilor indicelui în stratul
superficial 0-10 cm și a scăzut foarte mult pe adâncimea 10-20 cm,cu intensitate mai mare în
variantele aparte și în cele lucrate cu cizelul și care s-au menținut până la recoltare la un nivel
aproape constant.

- 39 -
 5.Valorile porozității totale determinate pe ultimul interval de adâncime analizat,indică
faptul că efectul compactării s-a diminuat odată cu adâncimea,indiferent de sistemul de lucrare
sau cultură.(Răus Lucian,2007).

Categoriile de porozitate

1.Valorile porozității de aerație s-au diminuat odată cu adâncimea în toate fazele de

vegetație,indiferent de sistemul de lucrare,datorită așezării și tasării progresive a solului,porii de
dimensiuni mari reducându-și diametrul și trecând în categoria porilor unde poate fi cantonată
apa utilizată de către plante.
2.În decursul perioadei de vegetație porozitatea de aerație a scăzut,cu intensitatea cea
mai mare în stratul superficial de sol,îndeosebi în variantele ce au presupus mobilizarea mai
intensă a acestuia,iar,pe adâncimi mai mari,indiferent de variantă,ampitudinea de variație a
porozității de aerație a fost mult mai redusă.
3.În stratul 20-30 cm,s-a observat că de la an la an porozitatea de aerație are valori mai
reduse în toate sistemele de lucrare care nu mobilizează solul la această adâncime.
4.Porozitatea utilă nu a suferit modificări importante pe adâncime,în cursul perioadei de
vegetație sau diferențiat pe sisteme de lucrare.
5.Porozitatea inactivă a avut o evoluție direct proporțională cu starea de compactare a
solului,ea crescând pe adâncime și în cursul perioadei de vegetație,în toate sistemele de
lucrare.(Răus Lucian,2007).

- 40 -
 Tabelul 4.2.1.

Influienţa sistemului de lucrare a solului şi a îngrăşămintelor asupra stabilităţii hidrice a

agregatelor de sol cu Ø > 0.25 mm (%)

Lucrările Doza de Grâu Porumb

solului îngrăşăminte Adâncimea (cm) Adâncimea (cm)

0-10 10-20 20-30 0-30 0-10 10-20 20-30 0-30

Arat la 20 cm + disc N0P0 38.6 40.4 46.8 41.9 38.4 40.2 44.6 41.1

N80+80 P2O5 44.2 48.5 52.3 48.3 42.6 45.8 48.2 45.5

N80+80 P2O5+ 51.2 52.8 53.9 52.6 48.8 52.3 54.8 52.0

30 t/ha gunoi

Media 44.7 47.2 51.0 47.6 43.3 46.1 49.2 46.2

Arat la 30 cm + disc N0P0 39.6 44.3 49.7 44.5 40.1 45.2 47.2 44.2

N80+80 P2O5 46.5 49.3 56.2 50.7 47.2 51.2 55.1 51.2

N80+80 P2O5+ 52.1 53.2 54.2 53.2 52.8 52.6 53.8 53.1

30 t/ha gunoi

Media 46.1 48.9 53.4 49.5 46.7 49.7 52.0 49.5

Cizel+ disc N0P0 37.4 41.3 48.7 42.5 38.2 42.6 44.2 41.7

N80+80 P2O5 43.2 49.2 53.6 48.7 41.5 44.5 53.8 46.6

N80+80 P2O5+ 50.4 54.3 54.2 53.0 50.2 48.2 55.1 51.2

30 t/ha gunoi

Media 43.7 48.3 52.2 48.0 43.3 45.1 51.0 46.5

Principalele măsuri pentru prevenirea şi diminuarea degradării solului sunt:

1) reducerea numărului de treceri a utilajelor agricole prin efectuarea concomitentă a mai

multor lucrări pentru pregătirea terenului şi pentru întreţinerea culturilor;
2) aplicarea resturilor vegetale şi a altor materiale organice ;
3) includerea în asolament a culturilor de leguminoase şi graminee perene (amelioratoare);
4) utilizarea maşinilor agricole cu pneuri de presiune joasă şi cu roţi late pentru a reduce
tasareasolului;
5) reducerea din asolamente a ponderii culturilor care provoacă degradarea fizică a solului;

- 41 -
 6) alternarea adîncimii arăturii, în corelare cu cerinţele tehnologice ale culturilor din rotaţie şi
efectuarea periodică (o dată la 4-5 ani) a lucrărilor de afînare la adîncimea de 35-40 cm, folosind în acest
scop, pluguri fără cormană sau cizele;
7) executarea lucrărilor agricole în condiţii pedoclimatice favorabile;
8) introducerea sistemelor de lucrări conservative a solului.

Fig. 1. Utilaje pentru afânarea solului fară întoarcerea braydei

- 42 -
4.3. Influiența sistemului de lucrare a solului asupra unor însușiri chimice ale
solului

1.Lucrările solului au contribuit la modificarea regimului aerohidric și creșterea

potențialului redox,care corelată cu aciditatea produsă de îngrășmintele chimice aplicate,au dus
la scăderea valorilor pH în mediu apos cu 0,4-0,5 unități în patru ani.
2.Cea mai mare amplitudine de variație a valorilor pH s-a înregistrat în variantele lucrate
fără întoarcerea brazdei unde valorile reduse ale pH-ului în stratul superficial se corelează cu
aciditatea produsă de îngrășămintele chimice aplicate și neîncorporate în sol și ca urmare a
creării unor condiții mai puțin favorabile levigării nitraților și anionilor însoțitori din sol.
3.Rezultatele analitice obținute în variantele de lucrare a solului au arătat un conținut de
cationi bazici schimbabili cuprins între 21,4 și 26,5 me/100 g sol.
4.Valori medii mai mari ale acidității hidrolitice s-au evidențiat în variantele lucrate cu
cizelul și grapa cu discuri (2,12-1,46me g/sol) și mai mici în variantele arate.
5.Nu s-au semnalat diferențe importante între variante pe 0-30 cm adâncime în ceea ce
privește valorile gradului de saturație în baze.
6.Nu s-au evidențiat diferențe majore între variante în ceea ce privește indicele de
azot,valorile medii fiind apropiate de profil.
7.Conținutul în carbon organic a scăzut odată cu intensificarea gradului de mobilizare a
solului și de asemenea pe adâncime,datorită reducerii activității biologice din sol și a creșterii
rădăcinilor.
8.Rezerva de humus pe profil a fost mai mare în variantele lucrate fără întoarcerea brazdei
decât în variantele arate.În general,rezerva de humus a fost mai mare în orizontul 10-20 cm, la
toate variantele mai puțin cea lucrată cu cizelul,unde valoarea maximă a indicatorului a fost
determinată în stratul superficial.
9.Rezerva de humus pe stratul 0-30 cm a fost mai redusă în variantele arate,știindu-se
faptul ca mobilizarea mai intensă a solului favorizează o mai rapidă epuizare a humusului
acumulat în timp,sinteza redusă a humusului nou și intensificarea mineralizării materiei organice
în sol.(Răus Lucian,2007).

- 43 -
 CAPITOLUL 5

IMPACTUL RESTURILOR VEGETALE ASUPRA FERTILITĂȚII

SOLULUI

5.1. Influiența fertilizării organice asupra producției de soia

Gunoiul de grajd,dat direct culturii de soia,în doze de 15-20 t/ha,determină sporuri de

recoltă evidente pe solurile erodate.Pe celelalte soluri din zonele de cultură a soiei se dovedește
mai puțin eficient.Această operație trebuie făcută cu mult discernământ.În acest sens,se va ține
seamă mai ales de fertilitatea naturală și actuală a solului,de regimul de umiditate,de dezvoltarea
bacteriilor din nodozități etc.
De foarte mare importanță pentru creșterea producției de soia este nu numai inocularea cu
tulpini bacteriene selecționate,ci și numărul de bacterii ce revin pe fiecare sămânță.
Bacterizarea semințelor se face la adăpost de razele solare și puțin timp înainte de
semănat.Bacteriile își reduc din vitalitate dacă stau prea mult timp în contact cu aerul sau dacă
suprafața boabelor se usucă.De aceea,sămânța bacterizată și rămasă de pe o zi pe alta să se
rebacterizeze.(Gh.Bîlteanu,V.Bîrnaure,C.Vasilică,1979).

5.2. Influența fertilizării organice asupra producției de porumb

Gunoiul de grajd constituie pentru porumb un îngrășământ deosebit de prețios.El

determină sporuri de producție în toate zonele cultivatoare de porumb din țara noastră.Efectul
pozitiv al gunoiului de grajd asupra producției de porumb este mai redus decât pe podzol argilo-
iluvial din cauza precipitațiilor care cad în această zonă în cantitate mai mică și neuniform
repartizate pe perioada de vegetație a porumbului.
Dacă se face o analiză a sporurilor de producție pe ani de experimentare,se constată că în
toți anii bogați în precipitații,favorabili porumbului,sporurile sunt datorate gunoiului de grajd
considerabil mai mari în comparație cu anii secetoși.Sporul de producție sub influența gunoiului
de grajd crește evident pe solurile freatic umede.Ținând seama de efectul prelungit și de acțiunea
multiplă a gunoiului de grajd asupra fertilității solului,adimistrarea lui pe aceeași solă nu se face
anual ci odată la 4 ani.Luând în considerare toate culturile din rotație,gunoiul de grajd se

- 44 -
administrează direct porumbului,sau plantelor premergătoare cu perioadă lungă de vegetație și cu
cerințe ridicate față de însușirile fizice ale solului.
Gunoiul de grajd se poate transporta și depozita în câmp pe măsură ce se produce și
încorpora sub brazdă imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare.Deosebit de
importantă este răspândirea pe teren a gunoiului cât mai uniform.
Reziidiile ce rezultă din grajdurile cu grătare,unde nu se folosește așternut,se adună în
bazine,de unde se transportă și se împrăștie mecanizat pe terenul ce urmează a fi cultivat cu
porumb,sub formă de tulbureală.(Gh.Bîlteanu,1979).
În cultura porumbului se folosesc adesea și resturile organice,care din motive
justificate,nu pot primi altă destinație,în acest caz resturile se toacă și se încorporează sub brazdă.

5.3.Influența fertilizării organice asupra producției grâului de toamnă

Gunoiul de grajd se poate aplica în cultura grâului de toamnă direct,sau plantei

premergătoare,în toate regiunile de cultură.
Sporurile de recoltă ce se obțin prin folosirea gunoiului de grajd sunt deosebit de
mari.Gunoiul de grajd își mărește eficacitatea dacă se dă împreună cu îngrășămintele
minerale.Gunoiul de grajd se poate aplica grâului atât fermentat cât și proaspăt,fără să se
înregistreze diferențe de producție.Cu toate că grâul valorifică mai bine decât porumbul gunoiul
dat direct,în rotația porumb-grâu,gunoiul de grad trebuie aplicat întotdeauna porumbului,iar la
grâu se folosesc îngrășăminte minerale.Această practică este determinată în primul rând de
timpul scurt ce stă la dispoziție,după recoltarea porumbului,pentru transportul
gunoiului,împărtășirea lui și pregătirea solului.Trebuie făcută menținerea că grâul de toamnă
valorifică destul de bine gunoiul de grajd și atunci când acestea se dă plantei premergătoare,în
cazul de față porumbului.(Gh.Bîlteanu, 1979).

- 45 -
 CAPITOLUL 6

Concluzii

1.Activitățile agricole viitoare vor fi orientate pentru optimizarea costurilor tehnologice,în

funcție de condițiile pedo-climatice existente și de posibilitățile funciare de a produce profit,fără
de care nu se asigură investiții dezvoltării agriculturii.
2.Tehnologia de producție durabilă trebuie să pună la dispoziție societății umane,recolte
care să ii satisfacă necesitățile din punct de vedere cantitativ și calitativ în condițiile asigurării
calității mediului.
3.Programele de producție,ameliorare și utilizare durabilă a resurselor de soluri se pot
realiza doar în cadrul unor lucrări complexe de amenajare ecologică poli-funcțională a
teritoriului,la nivel zonal și național,ținând cont de toate componentele capitalului natural.
4.Conceptul de agricultură de precizie nu substitue pe cel de agricultură durabilă
care,pentru a rezolva cerințele economice,ecologice și sociale din zonele rurale,pot folosi
instrumentele agriculturii de precizie.
5.Agricultura ecologică,spre deosebire de agricultura convențională trebuie să se bazeze
pe o stimulare a proceselor naturale ciclice care asigură menținerea fertilității solului și un
management integral al protecției și nutriției plantelor cu cheltuială moderată de energie și
resurse,doar cu susținerea producției la nivel optim.
6.Utilizarea durabilă a solului presupune măsuri pentru menținerea productivității
potențiale a resurselor și urmărirea evoluției acestora ,pe baza unor parametri și indicatori care să
monitorizeze schimbările produse asupra calității solului.
7.Lucrările solului au contribuit la modificarea regimului aeohidric și creșterea
potențialului redox,care corelată cu aciditatea produsă de îngrășămintele chimice aplicate,au dus
la scăderea valorilor pH.în mediu apos cu 0,4-0,5 unități în patru ani.
8.Conținutul de carbon organic a scăzut odată cu intensificarea gradului de mobilizare a
solului și de asemenea pe adâncime,datorită reducerii activității biologice din sol și a creșterii
rădăcinilor.
9.Gunoiul de grajd,dat direct culturii de soia,în doze de 15-20 t/ha,determină sporii de
recoltă evidente pe solurile erodate.
10.De foarte mare importanță pentru ccreșterea producției de soia este nu numai
inocularea cu tulpini bacteriene selecționate,ci și numărul de bacterii ce revin pe fiecare sămânță.

- 46 -
 11.Gunoiul de grajd constituie pentru porumb un îngrășământ deosebit de prețios,el
determină sporuri de producție în toate zonele cultivatoare de porumb din țara noastră.
12.Gunoiul de grajd se poate aplica în cultura grâului de toamnă direct sau plantei
premergătoare,în toate regiunile de cultură.Sporurile de recoltă ce se obțin prin folosirea gnoiului
de grajd sunt deosebit de mari.

- 47 -
 Bibliografie

1. Ailincăi C.,Jităreanu G.,Răus L.,2012,Tehnologii și metode agrotehnice

pentru protecția și utilizarea resurselor agroecologice din Câmpia
Moldovei,Editura ,,Ion Ionescu de la Brad,,Iași,I.S.B.N. 978-973-147-
120-4.

2. Ailincăi C.,Jităreanu G.,Răus L.,Țopa D.,2012, Tehnologii de cultură și

metode de protecție a solului,Editura ,,Ion Ionescu de la
Brad,,Iași,I.S.B.N.978-973-147-121-1.

3. Ailincăi C.,Jităreanu G.,Răus L.,2012.

4. Ailincăi C., Jităreanu G., Răus L.,Țopa D.,2012.

5. Ailincăi C.,2007.

6. Ailincăi C.,Samuil C.,2003.

7. Ailincăi C.,Jităreanu G.,2003.

8. Ailincăi C., 2007- Agrotehnica terenurilor arabile,Editura ,,Ion Ionescu

de la Brad,,Iași,454 p,I.S.B.N. 978-973-7921-85-2.

9. Axinte M.și colab.2007.

10. Berca,2002.

11. Davidescu David,Davidescu Velicia 1994-Agricultura Biologică o

variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii,Editura Ceres,1994,ISBN
973-40-0272-1.

12.Gh.Bîlteanu,V.Bîrnaure,C.Vasilică,1979-Fitotehnie,Editura Didactică și
Pedagogică București 1979.

13.Gh.Bîlteanu,Fitotehnie-Editura Ceres 1979.

- 48 -
14. Jităreanu G.,Samuil C.,2003.Tehnologii de agricultură organică,Editura
Pim,Iași,ISBN 973-7967-32-1.

15. Onisei T.,Jităreanu G. 1999- Agrotehnica,Editura.,,Ion Ionescu de la

Brad,Iași,1999.

16. Toncea Ion 2002.Ghid practic de agricultură ecologică-tehnologii

ecologice de cultivare a terenurilor.Editura AcademicPres,Cluj-
Napoca,ISBN 973-8266-16-5.

17. Răus L.,2007.-Teză de doctorat.

18. Stoleru V.,Grădinariu G.,Munteanu N.,Jităreanu G.,Istrate M.,Rotaru

L.,Vrabie I.,Senic I.,-2008-Ghid de bune practici în producția agricolă
ecologică,Editura Stef,Iași 2008.

19. www.fermier-satmarean.ro.

20. Vol.III ICPA.,1987.

- 49 -