Capitolul 2

NOŢIUNI GENERALE

2.1. MAŞINĂ HORTICOLĂ

Maşina este un sistem tehnic complex format din organe şi mecanisme care execută mişcări
determinate pentru a efectua un lucru mecanic util sau pentru a transforma o formă de energie în
energie mecanică sau invers. Maşinile care transformă energia se numesc maşini de forţă (de
exemplu tractorul) iar cele care efectuează lucru mecanic util se numesc maşini de lucru (de exemplu
maşina de recoltat cartofi).

Maşina horticolă de lucru este o maşină destinată pentru efectuarea uneia sau mai multor
lucrări în cadrul proceselor de producţie din horticultură, respectând cerinţele impuse privind valorile
indicilor de calitate ai lucrărilor respective.

Trebuie precizat un lucru important şi anume că maşina horticolă este un mijloc de producţie
care permite creşterea accentuată a productivităţii muncii şi reducerea eforturilor fizice efectuate de
muncitori.

Prin creşterea productivităţii muncii, lucrările horticole sunt efectuate în perioade și termene
optime, contribuind astfel la obţinerea unor producţii horticole sporite şi de calitate superioară,
precum și la un preț cost redus.

2.2. UNEALTĂ HORTICOLĂ

Unealta este o piesă sau un ansamblu simplu de piese folosite pentru prelucrarea mecanică a
unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor, a poziţiei sau a proprietăţilor
acestora.

Unealta horticolă este folosită pentru efectuarea unor lucrări ca: prelucrarea solului, plantat,
recoltat, curăţat şi sortat seminţe şi fructe, tăierea coardelor la viţa de vie etc.

Acţionarea uneltei se poate face manual (sapă, greblă, seceră, foarfecă etc), cu animale
(plug, grapă cu colţi, prăşitoare etc) sau mecanic. Unealta horticolă acţionată mecanic, spre
deosebire de maşina horticolă, nu are mecanisme de transmitere a mişcării de la sursa de energie
(sau de la roţile de sprijin pe sol) la organele de lucru (de exemplu plugul, grapa cu colţi, grapa cu
discuri, tăvălugul sunt unelte horticole acţionate mecanic, în schimb freza, semănătoarea, cositoarea
sunt maşini horticole). În cazul în care organele de lucru ale plugului, cultivatorului, greblei cu tambur
rotativ sunt acţionate de la o sursă de energie (tractor) sau de la roţile de sprijin, aceste unelte devin
maşini (de exemplu plugul cu trupiţe vibratoare, cultivatorul cu cuţite cu mişcare oscilatorie, grebla
cu tambur rotativ acţionat de la priza de putere a tractorului sau de la roţile de sprijin ale acesteia
sunt maşini horticole).

1
 2.3. AGREGAT HORTICOL

Agregatul horticol reprezintă ansamblul format din maşina de forţă (tractor), ca sursă de
energie, şi una sau mai multe maşini horticole de lucru, cu care se execută una sau mai multe lucrări
concomitent

După modul cum efectuează lucrările, agregatele horticole pot fi: agregate mobile şi agregate
staţionare. Agregatele mobile efectuează lucrările prin deplasarea lor (agregate de arat, de grăpat, de
tăvălugit, de semănat etc). Agregatele staţionare execută lucrările fără a se deplasa (agregatele de
curăţat seminţe, agregatele de sortat fructe, agregatele de mărunţit îngrăşăminte chimice solide etc).

După lucrarea pe care o efectuează, agregatele horticole se clasifică astfel: agregate de arat,
agregate de grăpat, agregate de semănat, agregate de plantat răsaduri, agregate de plantat arpagic
etc.

După numărul lucrărilor efectuate concomitent, agregatele pot fi: agregate simple și
agregate complexe. De exemplu, plugul în agregat cu tractorul constituie un agregat simplu de arat.
În schimb freza, semănătoarea, maşina de administrat îngrăşăminte chimice solide şi tăvălugul, toate
acestea în agregat cu tractorul, constituie un agregat complex de pregătire a solului, semănat şi
fertilizat.

Există tendinţa de extindere a utilizării agregatelor complexe, deoarece efectuarea lucrărilor

cu agregatele simple presupune treceri repetate pe teren ale tractoarelor şi maşinilor de lucru.
Folosirea agregatelor complexe determină reducerea numărului de treceri pe suprafaţa ce se
lucrează, micşorându-se astfel gradul de tasare a solului şi consumul de energie la efectuarea
lucrărilor. Dacă la o trecere se efectuează patru lucrări, înseamnă că se elimină trei treceri.

2.4. INSTALAŢIE HORTICOLĂ

Aceasta reprezintă un ansamblu de agregate, maşini, aparate, instrumente şi accesorii care

serveşte fie pentru efectuarea unor operaţii într-un proces de producţie, fie pentru asigurarea unei
funcţii necesare desfăşurării procesului de producţie; de exemplu instalaţie pentru condiționarea
seminţelor, instalaţie de irigare, instalaţie pentru vinificaţie etc.

2.5. UTILAJ HORTICOL

Prin utilaj se înţelege totalitatea instalaţiilor, agregatelor, maşinilor, aparatelor,

dispozitivelor, uneltelor etc, folosite pentru efectuarea unor lucrări dintr-un proces de producţie sau
pentru realizarea unui proces tehnologic din diferite sectoare de activitate din horticultură. Utilajul
horticol este utilajul folosit în diferite sectoare de producţie horticolă, pentru efectuarea mecanizată
a lucrărilor sau pentru deservirea producţiei.

Se precizează că noţiunea de utilaj se mai foloseşte şi pentru a denumi fiecare instalație,

agregat, maşină, aparat, dispozitiv sau unealtă, considerate separat.

2
 2.6. OPERAŢIE HORTICOLĂ EXECUTATĂ

MECANIZAT

Operaţia este o parte a lucrării horticole. Efectuarea mecanizată a unei operaţii nu constituie
o sarcină de care să răspundă în mod special un muncitor şi rezultatul ei, în general, nu se măsoară.
Astfel, la recoltarea cu combina pentru cereale păioase a semincerilor de legume la care seminţele se
găsesc în inflorescenţe sau păstăi, tăierea plantelor, treierarea inflorescenţelor (păstăilor), separarea
de către scuturători a seminţelor din masa de tulpini etc, constituie operaţii, care nu pot fi
individualizate în cadrul lucrării de recoltare a semincerilor de legume cu combina.

Operaţiile horticole se execută folosind dispozitive, aparate, mecanisme sau sisteme montate
pe maşina sau instalaţia horticolă respectivă.

2.7. LUCRARE HORTICOLĂ EFECTUATĂ

MECANIZAT

Lucrarea horticolă efectuată mecanizat reprezintă o parte componentă a procesului

tehnologic, care se caracterizează prin executarea mecanizată a unei sarcini de muncă concrete,
pentru care se elaborează norme, încât rezultatul acesteia să poată fi măsurat şi individualizat.

Lucrările horticole efectuate mecanizat pot fi simple (arat, grăpat, frezat, prăşit) sau
complexe (semănatul concomitent cu prelucrarea solului, fertilizarea şi aplicarea erbicidelor).

Efectuarea lucrărilor horticole se realizează folosind unelte, maşini sau instalaţii horticole.

2.8. PROCES TEHNOLOGIC DE LUCRU MECANIZAT

Acesta reprezintă totalitatea operaţiilor de lucru efectuate concomitent sau ordonate în

timp, necesare fie pentru realizarea unei lucrări sau a unui grup de lucrări, fie pentru obţinerea unui
produs prin prelucrare sau asamblare, fie pentru întreţinerea sau repararea unui sistem tehnic. De
exemplu, procesul tehnologic de semănat este constituit din următoarele lucrări: încărcarea
seminţelor în mijlocul de transport, transportarea seminţelor, descărcarea lor în cutia (lada) de
seminţe a semănătorii şi semănatul.

Procesul tehnologic de lucru mecanizat se mai numeşte şi proces de muncă mecanizat, el

fiind un element component al unui proces de producţie.

2.9. PROCES DE PRODUCŢIE MECANIZAT

În agricultură (horticultură) procesul de producţie mecanizat reprezintă un proces tehnic

complex pentru obţinerea unui produs. Acesta este constituit din unul sau mai multe procese

3
tehnologice de lucru şi din procese tehnologice de transport, de control, de pregătire a producţiei, de
încărcare a produselor horticole, folosind şi procesele biologice care au loc în organismele vegetale.

Exemple de procese de producţie: procesul de producţie pentru obţinerea cartofilor,

castraveţilor, verzei albe pentru căpăţână, cepei, morcovilor, mazării verzi, fasolei-păstăi verzi etc.

2.10. TEHNOLOGIE DE MECANIZARE

Tehnologia de mecanizare reprezintă un ansamblu de procese de producţie, procese

tehnologice, lucrări şi operaţii justificate din punct de vedere economic şi tehnic. Acestea trebuie să
se desfăşoare într-o anumită înlănţuire, respectând anumite condiţii stabilite şi folosind o gamă bine
precizată de utilaje. Tehnologia de mecanizare este determinată de specificul ramurii de producţie,
ea se încadrează într-o formulă precisă de executare mecanizată a lucrărilor horticole la epocile
optime, legate de fazele procesului biologic, cu specificarea modului de efectuare a lor, pentru
obţinerea unor producţii maxime, cu cheltuieli minime pe unitatea de produs.

2.11. MECANIZARE

Aceasta reprezintă acţiunea de înlocuire a muncii manuale şi a tracţiunii animalelor din

procesele de producţie, cu maşini, unelte sau instalaţii, care efectuează lucrările şi operaţiile din
cadrul proceselor de producţie.

Mecanizarea se realizează în scopul creşterii producţiei de bunuri materiale, a productivităţii

muncii, scăderii costurilor pe unitatea de produs şi uşurării muncii oamenilor. Este una din direcţiile
principale de introducere a progresului tehnic în toate ramurile de producţie materială.

În vederea extinderii mecanizării la toate operaţiile şi lucrările din cadrul proceselor de

producţie, maşinile, uneltele şi instalaţiile horticole trebuie să corespundă cerinţelor biologice ale
plantelor, condiţiilor naturale de sol, climă şi condiţiilor economice ale fiecărei unităţi de producţie
unde acestea se folosesc.

Productivitatea muncii la lucrările efectuate mecanizat, folosind tehnica actuală, este de circa
12 ori mai mare decât la lucrările executate manual.

2.12. AUTOMATIZARE

Aceasta reprezintă acţiunea de efectuare a unei operaţii de lucru sau a unui complex de
operaţii de lucru, fără intervenţia de dirijare a omului.

Prin automatizare, funcţiile umane de efort, observaţie, decizie, memorie, necesare în

4
dirijarea unei operaţii de lucru sau a unui complex de operaţii de lucru, sunt înlocuite cu funcţii ale
unor organe de maşini, maşini sau instalaţii, care permit realizarea aceloraşi scopuri cu mijloace
tehnice, pe baza unui program determinat, stabilit în prealabil.

Cele mai importante mijloace tehnice de automatizare se referă la operaţiile de lucru pentru:
comandă, reglare, control, semnalizare, avertizare, protecţie, blocare, sortare, clasificare, calcul.

Automatizarea uşurează munca, contribuie la mărirea productivităţii muncii, la reducerea

consumului de energie, a cheltuielilor de producţie şi constituie direcţia principală de dezvoltare a
progresului tehnic, inclusiv în agricultură. De exemplu, automatizarea controlului funcţionării
maşinilor şi a instalaţiilor horticole (controlul automat al debitului de lichid funcţie de viteza de
deplasare la maşinile de stropit, controlul preciziei de semănat, controlul pierderilor de seminţe sau
fructe la maşinile de recoltat etc).

2.13. ELECTRIFICARE

Prin electrificare se înţelege folosirea energie electrice în efectuarea lucrărilor şi operaţiilor

din cadrul proceselor de producţie.

Utilizarea energiei electrice într-o proporţie cât mai mare constituie una din căile principale
de introducere a progresului tehnic actual în horticultură.

Procesul de electrificare se caracterizează, în general, prin coeficientul de înzestrare efectivă

a muncii cu energie electrică. Acesta se determină prin raportarea consumului de energie electrică la
numărul mediu scriptic de muncitori (kWh/om) şi prin coeficientul de electrificare a producţiei, care
reprezintă raportul dintre consumul de energie electrică pentru producţie şi consumul total de
energie electrică al unităţii respective.

Raportul dintre volumul lucrărilor electrificate şi volumul total al lucrărilor efectuate din
cadrul unui proces de producţie constituie gradul de electrificare al procesului de producţie
respectiv, denumit şi indice de electrificare.

2.14. PARTICULARITĂŢILE PRODUCŢIEI

HORTICOLE

Faţă de industrie, unde maşinile lucrează staţionar, în spaţii închise, protejate, în care
condiţiile de lucru şi toţi factorii de producţie sunt controlate de om şi acţionează asupra materiei
inerte, pe care o prelucrează în tot timpul anului, în agricultură maşinile lucrează în general în câmp
deschis, sub influenţa directă a factorilor atmosferici, acţionând asupra solului, plantelor şi
produselor, cele mai multe lucrări executându-se prin deplasarea maşinilor şi oamenilor pe terenul
pe care se efectuează lucrările.

Horticultura prezintă particularităţi şi mai mari privind efectuarea mecanizată a lucrărilor,

datorită faptului că sectoarele producţiei horticole sunt amplasate atât pe terenuri orizontale cât şi
pe terenuri înclinate, iar culturile prezintă a mare variabilitate.

5
 Procesele tehnologice din agricultură se caracterizează prin ansambluri de lucrări care se
efectuează într-o succesiune precisă, în anumite perioade de timp, stabilite agrotehnic pe culturi.
Ciclurile producţiei vegetale au în general durata unui an şi sunt influenţate în măsură importantă de
factori naturali, pe care omul nu-i poate influenţa decât în mică măsură. Fac excepţie culturile
horticole amplasate în spaţii închise, sere şi solarii, unde factorii de producţie sunt controlaţi de om,
realizându-se mai multe cicluri de producţie pe an.

2.15. CERINŢELE MECANIZĂRII LUCRĂRILOR ÎN

HORTICULTURĂ

Particularităţile producţiei agricole, în general, şi ale producţiei horticole, în special, impun

pentru maşinile care lucrează în horticultură anumite cerinţe:

 maşinile, uneltele şi instalaţiile horticole să respecte cerinţele agrotehnice impuse privind

valorile indicilor de calitate ai lucrărilor şi operaţiilor efectuate, ca de exemplu: coeficientul de
variaţie a adâncimii de lucru şi gradul de mărunţire a solului la lucrarea de arat, gradul de nivelare a
solului la grăpat, gradul de distrugere a buruienilor şi gradul de vătămare a plantelor la lucrarea de
prăşit etc;
 utilajele horticole trebuie să fie cât mai universale şi mai ieftine. Maşinile universale,
utilizându-se pentru efectuarea mai multor lucrări la aceeaşi cultură sau pentru executarea aceleeaşi
lucrări la mai multe specii de plante, vor fi folosite un număr mai mare de zile în timpul unui an,
reducându-se astfel cheltuielile de amortizare pe unitatea de produs. De asemenea, cu cât maşinile
sunt mai ieftine cheltuielile de amortizare pe unitatea de produs vor fi mai mici;
 maşinile şi uneltele horticole trebuie să fie cât mai uşoare, deoarece efectuând lucrările,
în general, prin deplasare pe sol, la energia necesară consumată pentru executarea lucrării se adaugă
şi energia consumată pentru deplasarea maşinii (uneltei) pe teren. În acelaşi timp, maşinile tasează
solul, această tasare influenţând negativ asupra producţiei. Totodată, la maşinile mai uşoare
contravaloarea materialelor de construcţie înglobate în ele este mai mică, ceea ce înseamnă că
aceste maşini sunt mai ieftine. O soluţie pentru realizarea acestei cerinţe o reprezintă construirea de
maşini purtate care, faţă de maşinile tractate, având suprimate roţile de sprijin, o serie de dispozitive
şi mecanisme, sunt mai uşoare, mai simple şi respectiv mai ieftine. Maşinile purtate pe tractor mai
prezintă şi alte avantaje, legate de lungimea mai mică a agregatelor ce se formează cu ele, de
micşorarea razei de întoarcere şi respectiv de reducerea deplasărilor în gol la capetele parcelei, cu
efect direct asupra măririi productivităţii, reducerii consumului de combustibil şi micşorării costului
produselor agricole obţinute;
 utilajele horticole trebuie să prezinte o mare siguranţă în exploatare şi să-şi menţină în
timp parametrii funcţionali; să corespundă constructiv, funcţional, energetic şi din punct de vedere al
exploatării; să fie simple, rezistente, sigure în funcţionare, uşor de servit şi de manevrat; să aibă
productivitate mare; să necesite un număr redus de operaţii pentru întreţinere tehnică; să fie
eficiente din punct de vedere economic;
 maşinile şi uneltele horticole trebuie să corespundă din punct de vedere al securităţii
muncii şi al prevenirii şi stingerii incendiilor.

2.16. SISTEM DE MAŞINI HORTICOLE

Prin sistem de maşini horticole se înţelege totalitatea tipurilor de maşini, unelte şi instalaţii
horticole folosite pentru mecanizarea tuturor lucrărilor din cadrul unui proces de producţie.

6
 Sistemul de maşini trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

 să asigure mecanizarea totală a procesului respectiv de producţie;

 lucrările şi operaţiile executate de maşinile, agregatele şi instalaţiile horticole să
corespundă cerinţelor agrotehnice stabilite, iar utilajele care efectuează lucrările să corespundă
nivelului tehnicii moderne;
 lucrările şi operaţiile executate de o maşină, un agregat sau o instalaţie horticolă să
pregătească condiţii optime de lucru pentru maşina, agregatul sau instalaţia ce urmează în fluxul
tehnologic de lucru.
Sistemul de maşini trebuie să fie perfecţionat continuu, corespunzător dezvoltării rapide a
tehnicii şi cuceririlor noi ale ştiinţei, avându-se în vedere continua înlocuire a tehnicii şi tehnologiei
vechi cu tehnica şi tehnologia de lucru modernă.

Un sistem de maşini horticole trebuie să asigure ca totalitatea maşinilor, agregatelor şi

instalaţiilor care-l compun să fie corelate între ele din punct de vedere tehnic, economic şi
organizatoric, în vederea obţinerii unor producţii horticole maxime, la costuri minime.

În cadrul unui sistem de maşini horticole sunt cuprinse: maşini comune tuturor culturilor
horticole; maşini comune unei grupe de culturi horticole; maşini specifice unei singure culturi
horticole.

Sistemul de maşini cuprinde sursele de energie, maşinile simple, maşinile combinate şi alte
mijloace tehnice necesare.

Clasificarea sistemelor de maşini şi instalaţii horticole se face în funcţie de procesele de

producţie care se mecanizează. Ca urmare există sisteme de mașini horticole specifice fiecărui proces
de producție şi sisteme de maşini horticole comune mai multor procese de producţie. Exemple de
sisteme de maşini horticole specifice: sistemul de maşini pentru legumele din grupa verzei, pentru
castraveţi, pentru tomate. Exemple de sisteme de maşini horticole comune: sistemul de maşini
pentru lucrările solului, pentru aplicarea îngrăşămintelor, pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor.

2.17. CRITERII DE ALEGERE A MAŞINILOR

HORTICOLE

Pentru ca în producţia horticolă să se utilizeze cele mai corespunzătoare utilaje trebuie să se

ţină seama de următoarele criterii:

 zonalitatea mecanizării, determinată de relieful terenului, rezistenţa solului, structura

planului de cultură, disponibilul de forţă de muncă;
 tehnica posibilă de folosit, determinată de caracteristicile tehnice ale utilajelor horticole,
de modul în care acestea satisfac cerinţele agrotehnice impuse, de posibilitatea folosirii utilajelor la
performanţele lor tehnice;
 eficienţa economică, concretizată prin timp redus de recuperare a investiţiilor făcute în
maşinile şi instalaţiile ce se utilizează şi asigurarea unor beneficii la valori mari.

7
 2.18. DESTINAŢIA MAŞINILOR HORTICOLE

Maşinile horticole sunt maşini de lucru, destinate să efectueze o diversitate de lucrări în

cadrul proceselor de producţie din horticultură, conform cu cerinţele agrobiologice şi tehnico-
economice impuse fiecărei lucrări în parte.

Prin folosirea maşinilor în executarea diverselor lucrări din cadrul proceselor de producţie din
horticultură, se asigură:

 mărirea considerabilă a productivităţii muncii;

 realizarea unor lucrări cu indici calitativi ridicaţi şi executarea acestora în termenele
optime stabilite, ceea ce contribuie la creşterea cantitativă a producţiei şi reducerea pierderilor;
 reducerea costurilor pe unitatea de suprafaţă cultivată;
 reducerea intensităţii efortului fizic, munca manuală fiind înlocuită cu munca de
conducere a maşinilor.
Aspectele prezentate justifică tendinţa generală ce se manifestă pe plan mondial privind
dotarea horticulturii cu tractoare, maşini şi instalaţii perfecţionate şi crearea de noi tipuri de maşini şi
instalaţii, pentru extinderea utilizării maşinilor la toate lucrările ce se pretează a fi executate
mecanizat. Se poate afirma că progresul în horticultură – obţinerea de producţii cantitativ şi calitativ
ridicate, introducerea unor noi tehnologii – este de neconceput fără tractoare, maşini, unelte şi
instalaţii perfecţionate.

2.19. CLASIFICAREA MAŞINILOR HORTICOLE DE

LUCRU

Maşinile horticole se clasifică după mai multe criterii.

După felul lucrărilor pe care le execută maşinile horticole se clasifică în: maşini pentru
lucrările solului (pluguri, freze, cultivatoare, grape etc); maşini de semănat; maşini de plantat; maşini
pentru aplicarea îngrăşămintelor; maşini pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor culturilor
horticole; mașini pentru lucrări specifice de întreținere la culturile horticole; mașini pentru recoltarea
culturilor horticole; maşini pentru condiţionarea produselor horticole (maşini de curăţat şi sortat
produse horticole, instalaţii de uscat etc); maşini pentru vinificaţie.

După modul cum execută lucrările maşinile horticole se clasifică în: maşini mobile; maşini
semimobile; maşini staţionare. Maşinile mobile efectuează prin deplasare lucrările pentru care sunt
construite (pluguri, grape, maşini de semănat etc). Maşinile staţionare sunt montate pe platforme,
postamente etc, unde se aduc materialele ce trebuie prelucrate, ele lucrând la staţionar (maşini
pentru condiţionarea produselor horticole, maşini pentru vinificaţie etc). Maşinile semimobile
execută lucrările tot la staţionar, însă pot fi deplasate sau se autodeplasează de la un loc de lucru la
altul, unde se găsesc materialele de prelucrat, fiind prevăzute cu roţi şi dispozitive de tracţiune sau cu
dispozitive de prindere la tiranţii ridicătorului hidraulic al tractorului.

După natura sursei energetice maşinile horticole se clasifică în: maşini cu acţionare manuală
(unele maşini de condiţionat seminţe, de semănat etc); maşini cu acţionare electrică; maşini cu
tracţiune animală (acţionate de la roţile de sprijin proprii sau de la motoarele fixate pe ele); maşini cu

8
acţionare mecanică. Maşinile cu acţionare electrică sunt, în general, maşini staţionare (maşini de
condiţionat seminţe, maşini de sortat fructe, maşini de tratat seminţe etc).

După modul de ataşare la sursa de energie şi poziţia în timpul lucrului şi transportului,

maşinile horticole mobile se clasifică în: maşini tractate; maşini purtate; maşini semipurtate; maşini
autopropulsate; maşini aeropurtate.

Maşinile tractate sunt prevăzute cu roţi proprii prin care se sprijină pe sol atât în timpul
lucrului cât şi în timpul transportului. Aceste maşini sunt cuplate la tractor printr-o bară de tracţiune
sau un triunghi de tracţiune.

Maşinile purtate se cuplează la tractor prin montare directă pe cei trei tiranţi ai ridicătorului
hidraulic al acestuia. Ele nu au roţi de sprijin pentru poziţia de transport, când sunt susţinute în
totalitate pe tractor.

Maşinile semipurtate se cuplează la tractor prin cei doi tiranţi laterali (barele inferioare) ai
acestuia, dar au şi roţi prin care se sprijină pe sol atât în timpul lucrului cât şi în timpul transportului.
Astfel, în lucru şi în transport, partea din faţă a maşinii se sprijină pe tractor, iar partea din spate se
sprijină pe sol prin intermediul roţilor. Aceste maşini au, în general, masă şi dimensiuni mai mari faţă
de maşinile purtate.

În cazul maşinilor la care organele de lucru sunt acţionate, acestea pot primi mişcarea: de la
roţile proprii de sprijin sau de la roţile secţiilor, de la priza de putere a tractorului sau de la un motor
propriu montat pe maşină.

Maşinile autopropulsate au un motor propriu ce acţionează atât organele de deplasare, cât şi

organele de lucru care asigură efectuarea operaţiilor din cadrul procesului de lucru.

Maşinile aeropurtate sunt maşini purtate pe avioane şi elicoptere.

După mişcarea pe care o au organele de lucru ale maşinilor mobile, în timpul efectuării
procesului de lucru, acestea se clasifică în: maşini care execută procesul de lucru având organele de
lucru numai în mişcare de translaţie pe direcţia de deplasare (pluguri, cultivatoare, grape cu colţi ficşi
etc); maşini la care toate organele de lucru primesc mişcări suplimentare în timpul lucrului (mişcare
de rotaţie, liniar-alternativă, de oscilaţie etc), concomitent cu mişcarea de translaţie pe direcţia de
deplasare (combinele de recoltat cereale, cositorile etc); maşini la care o parte din organele de lucru
execută procesul de lucru datorită deplasării maşinii, iar o altă parte din organele de lucru primesc
mişcări suplimentare (maşini de semănat, maşini de plantat, combine de recoltat cartofi etc).

2.20. SISTEME DE ACŢIONARE A MAŞINILOR

HORTICOLE DE LUCRU

Pentru acţionarea maşinilor horticole mobile, tractate, purtate sau semipurtate, principala
sursă energetică este tractorul. În prezent, tractoarele horticole, datorită marii diversităţi de condiţii
de lucru (terenuri orizontale şi terenuri în pantă, culturi legumicole, plantaţii de pomi, plantaţii de
viţă de vie etc) sunt diversificate, fiind construite corespunzător în ceea ce priveşte puterea,

9
parametrii constructivi, sistemul de rulare şi echipamentul de lucru.

În afară de tractoare, pentru acţionarea maşinilor horticole mobile se pot utiliza şi şasiuri
autodeplasabile, universale sau speciale.

La unele lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor culturilor horticole sunt folosite ca

surse de energie avioane şi elicoptere utilitare, pe care sunt montate instalaţii de stropit sau prăfuit.

În vederea acţionării maşinilor horticole staţionare se folosesc ca surse de energie motoare

electrice, motoare termice şi tractoare.

Acţionarea maşinilor, a organelor de lucru şi a mecanismelor acestora se poate realiza prin

următoarele sisteme de acţionare:

 prin tractare (sau împingere) cu ajutorul tractorului;

 de la priza de putere a tractorului sau de la motorul propriu de acţionare al maşinii;
 de la roata maşinii (de sprijin sau cea de tasare-acţionare de la fiecare secţie);
 prin sisteme hidraulice de acţionare ale tractorului sau maşinii.
Pe lângă aceste sisteme de acţionare, care sunt extinse la marea majoritate a maşinilor şi
instalaţiilor horticole, la unele aparate se foloseşte şi acţionarea manuală.

Acţionarea prin tractare sau împingere. Acest mod de acţionare se foloseşte în toate cazurile
când organele de lucru ale maşinii efectuează procesul de lucru printr-o mişcare de translaţie pe
direcţia de deplasare (pluguri, cultivatoare, grape cu colţi ficşi, maşini de dislocat legume rădăcinoase
etc).

Acţionarea de la priza de putere a tractorului. Se utilizează atât la maşinile horticole mobile

cât şi la cele staţionare. Transmiterea mişcării de la arborele canelat al prizei de putere la organele de
lucru ale maşinii horticole se face prin transmisii cardanice, cu două sau mai multe articulaţii,
montate pe maşină. Turaţia arborelui prizei de putere independente sau asincrone (cu turaţie
constantă) este de 540 rot/min, sensul de rotaţie al acestuia fiind cel al acelor de ceasornic (privind
din spatele tractorului). La unele tractoare turaţia prizei independente este de 1000 rot/min.

Atunci când priza de putere se foloseşte în regim sincron, cu turaţie variabilă, arborele prizei
se roteşte cu o turaţie proporţională cu turaţia roţilor motoare ale tractorului. În general, în cazul
funcţionării prizei de putere în regim sincron, la deplasarea roţii motoare a tractorului cu un metru,
arborele prizei execută 3,3 – 4,3 rotaţii.

Acţionarea de la motorul propriu (destinat pentru acţionare). Se foloseşte la unele maşini

staţionare şi la unele maşini horticole mobile. În cel de al doilea caz motorul montat pe maşină este
folosit pentru acţionarea organelor de lucru ale acesteia; deplasarea în lucru a maşinii se face cu
ajutorul tractorului, iar uneori prin împingere sau tracţiune manuală.

Acţionarea de la roata de sprijin pe sol a maşinii. Acest sistem se utilizează la maşinile la

care este necesar să se asigure o turaţie variabilă la organele de lucru, proporţională cu viteza de
deplasare a maşinii (de exemplu la maşini de semănat, maşini de plantat, maşini de încorporat
îngrăşăminte în sol etc), puterea necesară pentru acţionare fiind mică.

10
 Acţionarea prin sisteme hidraulice ale tractorului sau maşinii. Toate tractoarele, maşinile
autodeplasabile, precum şi unele maşini tractate sunt prevăzute cu sisteme hidraulice de acţionare,
cu multiple posibilităţi de comandă sau reglare. În general, un sistem hidraulic de acţionare este
alcătuit din: rezervor de ulei, filtru, pompă, supapă de siguranţă, distribuitor hidraulic, prize
hidraulice, motoare hidraulice.

2.21. SISTEME DE CUPLARE A MAŞINILOR

HORTICOLE MOBILE LA TRACTOR

Cuplarea la tractor a maşinilor horticole tractate se face prin intermediul unui triunghi sau
bară da tracţiune (ce aparţine maşinii), acest dispozitiv fiind prevăzut cu o furcă sau ochi de cuplare.
Triunghiul (bara) de tracţiune este prins rigid sau articulat de cadrul maşinii.

Ataşarea la tractor a maşinilor horticole purtate se realizează în majoritatea cazurilor prin

intermediul mecanismului de suspendare al acestuia, cu prindere în trei puncte. În cazul unor maşini
purtate, cuplarea acestora la tractor se face prin montarea maşinii sau a părţilor acesteia direct pe
cadrul tractorului sau prin intermediul unor şasiuri ori mecanisme ce fac parte din componenţa
maşinii.

Prinderea maşinilor semipurtate la tractor se face prin intermediul mecanismului de

suspendare al tractorului, pentru prindere utilizându-se numai cei doi tiranţi laterali (barele
inferioare) ai mecanismului.

Mecanismul de suspendare al tractorului cu prindere în trei puncte este alcătuit din doi
tiranţi laterali (bare inferioare) şi tirantul central (bara superioară). Montarea maşinii purtate pe
mecanism se face prin fixarea capetelor posterioare ale celor trei tiranţi ai tractorului, pe triunghiul
de prindere al maşinii. În componenţa mecanismului de suspendare al tractorului mai intră: doi
tiranţi verticali de lungime reglabilă, prin intermediul cărora se face legătura între tiranţii laterali şi
cele două braţe montate pe arborele de ridicare; două lanţuri (sau tije) cu lungime reglabilă, capătul
anterior al lanţului fiind prins de tractor iar cel posterior se prinde de tirantul lateral corespunzător,
destinate pentru schimbarea poziţiei maşinii pe direcţie transversală, blocarea sau limitarea
mobilităţii maşinii pe direcţia respectivă.

Acţionarea întregului mecanism se face cu ajutorul unui cilindru hidraulic, conectat la

instalaţia hidraulică a tractorului (tija pistonului din cilindru roteşte arborele de ridicare, iar braţele
acestuia ridică tiranţii verticali, tiranţii laterali şi maşina purtată).

3.6.7. PLUGUL DEZAXABIL PENTRU LIVADĂ

Acest plug este destinat pentru prelucrarea solului pe intervalele dintre rândurile de pomi, în
livezile clasice sau intensive amplasate pe teren cu panta de 0 ... 7 grade.

11
 Plugul dezaxabil pentru livadă (fig.44) este alcătuit din următoarele ansambluri: cadrul (1),
dispozitivul de cuplare la tractor (2), cinci trupiţe (3), cuţitul-disc (4), roata de sprijin, reglaj şi copiere
(5) şi dispozitivul de dezaxare (6).

Cadrul plugului este alcătuit din două tronsoane, realizate din ţeavă pătrată.

Dispozitivul de cuplare la tractor permite montarea tiranţilor laterali ai tractorului la cadrul

plugului în trei poziţii pe verticală, în funcţie de înălţimea tractorului folosit şi de condiţiile de lucru.

Fig.44. Schema plugului

dezaxabil pentru livadă: 1 –
cadrul plugului; 2 – dispozitivul
de prindere la tractor; 3 – trupiţă
cu cormană; 4 – cuţitul-disc; 5 –
roata de sprijin, reglaj şi copiere;
6 – dispozitivul de dezaxare; 7 –
avantrenul; 8 – posttrenul; 9 –
furca oscilantă; 10 – tije de
lungime reglabilă; 11 – orificii
pentru prinderea tijelor de
lungime reglabilă; 12 – orificii
pentru prinderea furcii oscilante
la avantren

Trupiţa are cormană culturală şi brăzdar trapezoidal cu daltă detaşabilă şi reglabilă. Cele cinci
trupiţe sunt montate pe cadrul plugului astfel încât între urmele a două brăzdare alăturate să rămână
un spaţiu liber de 2 cm. Fixarea trupiţelor pe cadrul plugului se face prin câte două şuruburi, din care
unul este de forfecare.

Cuţitul-disc este montat pe cadru faţa ultimei trupiţe.

Dispozitivul de dezaxare serveşte la deplasarea cadrului cu trupiţe, faţă de tractor, spre

dreapta sau spre stânga. Acest dispozitiv este alcătuit din următoarele ansambluri:

 avantrenul (7), solidar cu dispozitivul de cuplare la tractor;

 posttrenul (8), care face corp comun cu cadrul cu trupiţe al plugului;
 furca oscilantă (9);
 tijele de lungime reglabilă (10), care se pot fixa în câte nouă orificii (11), aflate pe
avantren şi posttren.

12
 În vederea măririi dezaxării, furca oscilantă se poate fixa la avantren în unul din cele 3 orificii
(12).

Plugul dezaxabil pentru livadă poate efectua arătura prin trei metode: în părţi, la cormană şi
într-un singur sens.

În cazul arăturii prin metoda "în părţi", la început plugul se dezaxează la maximum spre
dreapta. Brazdele sunt răsturnate spre rândul de pomi pe intervalul dintre rânduri, atât la dus cât şi
la întors. Pe măsură ce agregatul se apropie de centrul intervalului dintre rânduri, dezaxarea spre
dreapta se va regla la valori din ce în ce mai mici. Lângă fiecare rând de pomi va rezulta o creastă
(coamă), iar la mijlocul intervalului dintre rânduri rezultă un şanţ (răzor).

Când arătura se efectuează prin metoda "la cormană", la început plugul se dezaxează foarte
puţin spre stânga. Lucrarea se începe de la centrul intervalului dintre rânduri, brazdele fiind
răsturnate la fiecare parcurs spre centrul intervalului. Pe măsură ce agregatul se apropie de rândurile
de pomi, dezaxarea spre stânga se va regla la valori din ce în ce mai mari. În final lângă fiecare rând
de pomi se formează un şanţ, iar la mijlocul intervalului dintre rânduri rezultă o creastă.

Dacă arătura se execută prin metoda "într-un singur sens", brazda se răstoarnă în aceeaşi
parte pe tot intervalul dintre rânduri. Pentru aceasta plugul se dezaxează la început spre dreapta, la
maximum, apoi dezaxarea spre dreapta se micşorează tot mai mult, astfel încât atunci când se ajunge
la centrul intervalului dintre rânduri plugul este nedezaxat. În continuare plugul se dezaxează din ce
în ce mai mult spre stânga până ce se termină de arat intervalul. În acest fel, pe fiecare interval dintre
rânduri vor rezulta o creastă lângă rândul din dreapta şi un şanţ lângă rândul de pomi din stânga.

Schimbarea poziţiei pe verticală a bolţurilor de pe plug pentru tiranţii laterali ai tractorului se

face astfel:

 bolţurile se montează în orificiile de sus pentru condiţii grele de lucru şi când se lucrează
cu un tractor pe roţi cu înălţime mai mare;
 bolțurile se montează în orificiile de la mijloc pentru condiţii medii de lucru şi atunci când
se foloseşte un tractor pe roţi cu înălţime mai mică;
 bolţurile se montează în orificiile de jos pentru condiţii uşoare de lucru şi în cazul în care
se utilizează un tractor pe şenile (cu înălţimea cea mai mică).
Adâncimea de lucru a plugului se reglează prin deplasarea pe verticală, faţă de cadrul
plugului, a roţii de copiere. Fiecare trupiţă, independent, poate fi deplasată faţă de cadru pe
verticală, modificându-i-se astfel adâncimea de lucru. Adâncimea de lucru se reglează în limitele 12 ...
18 cm, aceasta fiind mai mare pe centrul intervalului dintre rândurile de pomi şi mai mică lângă rând.

Reglarea lăţimii de lucru a fiecărei trupiţe (25 sau 27 cm) se realizează prin rotirea în plan
orizontal a suportului trupiţei. Se poate mări astfel lăţimea de lucru a plugului de la 125 cm la 135
cm.

În funcţie de distanţa dintre rândurile de pomi se poate modifica lăţimea de lucru a plugului,
100(108) cm sau 125(135) cm, prin montarea pe cadru a 4 sau 5 trupiţe.

Dezaxarea plugului faţă de tractor se realizează prin fixarea furcii oscilante în unul din cele
trei orificii de pe avantren (12 fig.44). Se obţine astfel, după necesitate, o poziţie a planului dezaxată
spre stânga, una centrală (plugul nedezaxat sau cu dezaxare mică spre stânga ori spre dreapta) şi alta

13
dezaxată spre dreapta. Se fixează apoi furca oscilantă în poziţia care asigură dezaxarea necesară,
folosind orificiile (11 fig.44) de pe avantren şi posttren şi tijele de lungime reglabilă (10). Prin
modificarea lungimii acestor tije se asigură şi unghiul normal pe care îl formează plazul trupiţei cu
peretele vertical al brazdei (numai capătul posterior al plazului trebuie să fie în contact cu peretele
vertical al brazdei).

Poziţia dălţii brăzdarului se reglează astfel încât vârful acesteia să depăşească cu 3 ... 4 cm
vârful brăzdarului (vârful dălţii să fie în faţa vârfului brăzdarului).

Dezaxarea plugului faţă de tractor se face numai atunci când se lucrează în livezi cu pomi ce
au o coroană cu diametru mare şi ramuri care coboară mult spre suprafaţa solului. În cazul dezaxării
plugului are loc o sporire a consumului de combustibil şi mărirea uzurii agregatului; din acest motiv
se recomandă ca, pe cât este posibil, plugul să fie folosit în poziţia nedezaxat sau cât mai puţin
dezaxat.

3.6.8. PLUGUL-CULTIVATOR PENTRU VIE

Acesta reprezintă utilajul de bază pentru efectuarea lucrărilor solului în plantaţiile viticole,
fiind destinat pentru lucrări de arat, afânare a solului, prăşit şi îngropat în vii cu diferite distanţe între
rânduri. În agregat cu tractorul viticol pe roţi, plugul-cultivator poate lucra pe terenuri cu înclinarea
de 0 ... 9 grade; dacă este ataşat la tractorul viticol pe şenile, plugul-cultivator se poate folosi pe
terenuri cu panta de 0 ... 12 grade.

Plugul-cultivator pentru vie (fig.45) este alcătuit din două părţi distincte şi anume, pe de o
parte cadrul (1), cu dispozitivul de prindere la tractor (2) şi două roţi de sprijin (3), care constituie
ansamblul de bază al utilajului, şi pe de altă parte mai multe echipamente de organe de lucru ce se
pot monta pe cadru pentru efectuarea diferitelor lucrări.

Fig.45. Plugul-cultivator pentru vie: 1 – cadru; 2 – dispozitiv de cuplare la

tractor; 3 – roţi de sprijin, reglaj şi copiere; 4 – trupiţă; 5 – rariţă.

14
 Cadrul plugului are trei lonjeroane şi două traverse. Lăţimea cadrului se poate regla în funcţie
de distanţa dintre rândurile de viţă de vie.

Se pot folosi două tipuri de dispozitive de prindere a plugului la ridicătorul hidraulic al

tractorului: unul obişnuit, cu plugul oblic în poziţie de transport, şi cel de al doilea, caz în care
cadrul plugului în poziţie de

transport este înclinat cu 80 ... 850 faţă de orizontală (aşa-numitul dispozitiv de ridicare "la verticală",
fig.46). Dispozitivul de ridicare "la verticală" se poate utiliza pentru ataşarea plugului la tractorul
viticol pe roţi, fiind destinat pentru reducerea lungimii totale a agregatului în scopul de a putea fi
întors uşor pe drumurile înguste de întoarcere din plantaţiile viticole. Rabaterea cadrului "la
verticală" se realizează cu ajutorul unui cilindru hidraulic montat pe plug, racordat la instalaţia
hidraulică a tractorului.

Fig.46. Schema dispozitivului de ridicare "la verticală": a – poziţia de lucru;

b – poziţia de transport.

Echipamentele de organe de lucru (fig.47) ale plugului-cultivator pentru vie sunt formate din
trupiţa şi rariţa pentru arat, trupiţe speciale pentru îngropat, cuţite-săgeată pentru prăşit şi ghearele
de afânare a solului. Trupiţele de îngropat se livrează numai la cerere.

Fig.47. Tipuri de organe de lucru ale plugului-cultivator pentru vie: a –

15
 trupiţă pentru arat; b – rariţă centrală; c – trupiţă pentru îngropat; d – cuţit-
săgeată; e – gheară de afânare.

Trupiţele şi rariţa plugului-cultivator pentru vie se caracterizează prin faptul că au cormane

de tip cultural. Brăzdarul trupiţei este prevăzut cu o daltă detaşabilă şi reglabilă, ceea ce oferă
condiţii optime de pătrundere în sol şi de rezistenţă la uzură. Lama brăzdarului este durificată în zona
tăişului, pe partea inferioară, pentru a se obţine autoascuţirea. Trupiţele plugului sunt de două feluri:
trupiţe care întorc brazda spre dreapta şi trupiţe ce întorc brazda spre stânga, fiind amplasate lângă
rândurile de viţă de vie.. Rariţa, atunci când se foloseşte, se amplasează pe mijlocul intervalului dintre
rânduri, fiind o trupiţă dublă: întoarce brazda concomitent spre dreapta şi spre stânga.

Adâncimea maximă de lucru este de 18 cm pentru trupiţele de arat-îngropat şi rariţă, de 12

cm pentru cuţitele-săgeată şi de 15 cm în cazul ghearelor de afânare.

Lăţimea cadrului plugului-cultivator pentru vie se reglează în funcţie de tipul şi repartizarea

organelor de lucru, în funcţie de distanţa dintre rândurile de viţă de vie şi zona de protecţie necesară.

Reglarea adâncimii de lucru se realizează prin deplasarea pe verticală, faţă de cadru, a celor 2
roţi de sprijin.

La lucrarea de arat trupiţele şi rariţa se montează aşa cum se vede în fig.48. Pentru arătura
de toamnă (cele două figuri de sus) după metoda "în părţi", rariţa se montează în partea centrală şi
din spate a cadrului, folosindu-se plazul cu cuţit stabilizator cu care este dotată în scopul realizării
unui echilibru cât mai bun în plan orizontal. Zona de protecţie la nivelul brăzdarului, în cazul arăturii
de toamnă, este de 25 ... 30 cm în funcţie de vârsta şi modul de conducere a butucilor. La arătura de
primăvară (cele două figuri de jos) după metoda "la cormană", zona de protecţie poate fi de circa 30
cm când coardele au fost complet îngropate în toamnă şi de aproximativ 20 cm când toamna s-a
făcut numai lucrarea de bilonare. La această arătură, de semidezgropare a viţei de vie, rariţa nu
trebuie folosită în condiţiile în care toamna s-a făcut o arătură corectă, respectiv dacă există un şanţ
relativ adânc pe mijlocul intervalului dintre rânduri.

Fig.48. Schema de repatizare

a trupiţelor pentru lucrarea de
arat: a – pentru distanţa între
rânduri de 1,6 ... 1,8 m; b –
pentru distanţa între rânduri de
2 ... 2,5 m.

16
 În cazul folosirii trupiţelor speciale de îngropat (fig.49) repartizarea lor pentru distanţa dintre
rândurile de viţă de vie de 1,6 ... 1,8 m se face ca şi în cazul trupiţelor pentru arat, cu o zonă de
protecţie la brăzdar de 350 mm, amplasându-se rariţa în faţa trupiţelor pentru a se mări cantitatea
de sol necesară pentru formarea biloanelor fără a se lucra prea adânc. La distanţa între rânduri de
1,9 ... 2,25 m se foloseşte schema de la arat, cu deosebirea că lângă rândurile de viţă de vie se
montează trupiţele mari, de îngropat.

Trupiţele de îngropat se utilizează cu bride de prindere la cadru prevăzute cu şurub de

siguranţă. Aceste bride au o construcţie specială, realizată cu scopul de a permite forfecarea unuia
dintre şuruburile de strângere, care este dimensionat în aşa fel încât să cedeze la suprasarcini ce ar
putea duce la deformarea trupiţei sau a cadrului. Soluţia aceasta este deosebit de utilă nu numai la
trupiţele de îngropare, care au solicitări mai mari, dar şi la trupiţele obişnuite ale plugului pentru
cazul când se folosesc pe soluri pietroase sau cu diferite alte obstacole accidentale, de exemplu
buturugi.

Fig.49. Schema de repartizare a trupiţelor la

lucrarea de îngropat

La lucrarea de prăşit, repartizarea cuţitelor-săgeată se face ca în fig.50 a, iar la lucrările de

afânare a solului, repartizarea ghearelor de afânare se realizează ca în fig.50 b, folosind 4 ... 5 organe
de lucru la distanţa dintre rânduri de 1,6 ... 1,8 m şi 5 ... 7 organe de lucru la distanţa dintre rânduri
de 1,9 ... 2,25 m. Zona de protecţie la lucrările de prăşit şi de afânare a solului se reglează între 20 şi
30 cm, în funcţie de abaterile de la rând ale butucilor de viţă de vie.

În cazul în care se efectuează lucrarea de arat se poate lucra fie cu acoperire între urmele
brăzdarelor (la distanţe mici între rânduri), fie cu un spaţiu nelucrat (netăiat) de brăzdare (la distanţe
mari între rânduri). În acest spaţiu netăiat, cu lăţimea de până la circa 10 cm, solul este rupt datorită
întoarcerii brazdei, nefiind tăiat de brăzdar. La lucrarea de prăşit însă, este absolut necesar să se
asigure o acoperire între urmele cuţitelor-săgeată, acoperire care trebuie să fie de cel puţin 20 mm.

17
 Fig.50. Scheme de repartizare a organelor de lucru la lucrările de
întreţinere: a – repartizarea cuţitelor-săgeată la lucrarea de prăşit; b –
repartizarea ghearelor de afânare la lucrarea de afânare a solului.

În cadrul procesului tehnologic de efectuare a lucrărilor solului în timpul anului, în plantaţiile

viticole, se recomandă aplicarea următoarei succesiuni: arătura de primăvară "la cormană", afânarea
solului cu ghearele de afânare (după tăiat şi legat coardele), praşile cu cuţite-săgeată în timpul verii,
alternativ cu lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor, şi arătura de toamnă "în păţi". În
condiţii grele de lucru, pe teren înţelenit, deosebit de uscat sau compact, atunci când cuţitele-
săgeată sau trupiţele nu pătrund în sol, este indicat să se execute în prealabil o lucrare cu plugul-
cultivator echipat cu gheare de afânare. De asemenea, în condiţii de îmburuienare excesivă, când
cuţitele-săgeată se înfundă des, este indicat să se efectueze o lucrare cu echipamentul de trupiţe şi
rariţă fără cormane.

La lucrările de toamnă, când se foloseşte echipamentul de trupiţe pentru îngropat, nu se mai

execută şi arătura, în cazul distanţei între rânduri de 1,6 ... 1,8 m. Atunci când distanţa între rândurile
de viţă de vie este de 1,9 ... 2,25 m este indicată utilizarea întâi a trupiţelor de îngropat pentru
formarea biloanelor pe rânduri, urmând ca între aceste biloane să se execute apoi o arătură "în părţi"
cu trupiţele de arat laterale fără cormane şi rariţa centrală cu cormane. În acest fel este posibil a se
prelucra complet şi la adâncimea necesară intervalul dintre rânduri, întrucât la o singură trecere
lucrarea nu ar putea fi executată complet la distanţe mai mari între rânduri, din cauza forţei de
tracţiune insuficiente.

Bolţurile pentru prinderea plugului-cultivator la tiranţii laterali ai tractorului se vor monta la

cele două găuri inferioare ale dispozitivului de cuplare la tractor în cazul tractorului viticol pe şenile şi
la cele două găuri superioare când se foloseşte tractorul viticol pe roţi.

3.6.9. PLUGUL REVERSIBIL PURTAT

Este destinat să lucreze în agregat cu un tractor pe şenile pentru efectuarea arăturii în livezi
sau pentru culturi de câmp şi legumicole, pe terenuri cu panta până la 27 grade. Acest plug este
reversibil şi dezaxabil.

18
 Plugul reversibil purtat (fig.51) este alcătuit dintr-o parte fixă (a) şi o alta reversibilă (b).
Partea fixă este prevăzută cu dispozitivul de prindere la tractor (1, 2) şi cu mecanismul de inversare
(3, 4, 5, 6, 7, 8), cu 1800, a plugului. Partea reversibilă a plugului este alcătuită din dispozitivul de
dezaxare şi cadrul propriu-zis al plugului pe care se montează patru trupiţe (două cu răsturnarea
brazdei spre dreapta şi două cu răsturnarea brazdei spre stânga), patru cuţite lungi şi două roţi de
sprijin, reglaj şi copiere.

Mecanismul de inversare a plugului cu 1800 (fig.52) este format din cilindrul hidraulic cu
dublă acţiune (1), în care se poate deplasa pistonul cu dublă acţiune (2), cremaliera (3), care este
angrenată cu roata dinţată (4) de pe axul de inversare a plugului (5). Axul de inversare este sudat pe
glisiera

Fig.51. Schema constructiv-funcţională a plugului reversibil: a – partea fixă

(1 .,.. 5); b – partea reversibilă (6 ... 12); 1 – punctele de prindere a tiranţilor
laterali; 2 – punctul de prindere a tirantului central; 3 – cilindrul hidraulic; 4 –
cremaliera; 5 – roata dinţată; 6 – bara transversală; 7 – sania; 8 – furca
oscilantă; 9 – cadrul reversibil al plugului; 10 – roată de sprijin, reglaj şi
copiere; 11 – cuţit lung; 12 – trupiţă.

(bara transversală) dispozitivului de dezaxare. Mecanismul de inversare mai are în componenţa sa şi

dispozitivul de zăvorâre, care este format dintr-o placă-suport (montată pe partea fixă), un zăvor,
două plăci de blocare a plugului în poziţia de lucru şi şuruburile de reglare a unghiului de inversare
(fixate pe glisiera dispozitivului de dezaxare). Racordurile (6) ale cilindrului hidraulic sunt puse în
legătură cu instalaţia hidraulică a tractorului.

19
 Fig.52. Schema mecanismului de inversare a plugului reversibil: 1 – cilindrul
hidraulic; 2 – pistonul; 3 – cremaliera; 4 – roata dinţată; 5 – axul de inversare a
plugului; 6 – racorduri pentru ulei.

Dispozitivul de dezaxare (fig.53) este format din două părţi distincte: dispozitivul principal de
dezaxare şi dispozitivul de dezaxare suplimentar.

Dispozitivul principal de dezaxare este format dintr-o bară transversală (glisieră) (4), pe care
se poate deplasa sania (5), prin rotirea unui şurub cu manivelă (6). Dispozitivul de dezaxare
suplimentar este alcătuit din sectorul cu orificii anterior (7), sudat pe sania (5), furca oscilantă (8) şi
sectorul cu orificii posterior (9), sudat pe cadrul plugului (10). Furca oscilantă se poate fixa în diferite
poziţii pe cele două sectoare cu orificii, cu ajutorul unor bolţuri ce se introduc în orificiile sectoarelor,
realizându-se astfel diferite dezaxări.

Fiecare trupiţă a plugului are un brăzdar trapezoidal, la vârful căruia se găseşte o daltă
detaşabilă cu poziţie reglabilă, şi o cormană semielicoidală.

Fig.53. Schema dispozitivului de

dezaxare a plugului
reversibil; 1, 2 – dispozitiv de
prindere la tractor; 3 –
mecanismul de inversare; 4 –
bara transversală (glisiera); 5 –
sania; 6 – şurubul cu manivelă
pentru reglarea dezaxării; 7 –
sectorul cu orificii anterior; 8 –
furca oscilantă; 9 – sectorul cu
orificii posterior; 10 – cadrul
plugului; 11 – trupiţele plugului.

Bolţurile de prindere a plugului la tiranţii laterali se vor fixa mai sus pentru condiţii de lucru
grele şi mai jos pentru condiţii de lucru uşoare.

Reglarea adâncimii de lucru se face prin modificarea poziţiei pe verticală, faţă de cadru, a
celor două roţi de copiere. Fiecare din cele două roţi se reglează atunci când trupiţele plugului se
găsesc în poziţie de lucru; se aduc în poziţie de lucru trupiţele care întorc brazda spre dreapta şi se
reglează roata cea mai apropiată de sol, apoi se aduc în poziţie de lucru trupiţele ce întorc brazda
spre stânga şi se reglează cealaltă roată, care acum este cea mai apropiată de sol.

20
 Reglarea unghiului de pătrundere în sol al trupiţelor se face prin rotirea trupiţelor spre
înainte pentru condiţii grele de lucru sau rotirea spre înapoi pentru condiţii uşoare; acest reglaj se
execută cu ajutorul tijei filetate prinsă pe bârsă şi suportul acesteia.

Reglarea unghiului de inversare la valoarea 1800  50, separat pentru fiecare sens de
răsturnare a brazdei, se face prin deplasarea pe cadrul reversibil al plugului a celor două plăci pentru
bolţul de înzăvorâre.

Modificarea lungimii lanţului dispozitivului de blocare-deblocare a cadrului reversibil al

plugului pe cadrul fix, pentru a se asigura blocarea (plugul coborât) şi deblocarea (plugul ridicat).

Dezaxarea cadrului reversibil al plugului pe direcţie transversală, faţă de tractor, în funcţie de

panta terenului sau de distanţa la rândul de pomi, se realizează prin deplasarea saniei pe glisieră şi
prin rotirea furcii oscilante, urmată de blocarea acesteia cu bolţuri ce se fixează în orificiile de pe
avantren şi posttren.

Mărimea dezaxării (dezaxarea fiind considerată distanţa de la marginea şenilei la

extremitatea brăzdarului) depinde de condiţiile de lucru. Reglarea dezaxării plugului faţă de tractor
se face având în vedere panta terenului (fig.54).

Pentru terenuri cu panta de 0 ... 10 grade succesiunea operaţiilor ce se efectuează pentru

dezaxarea plugului este următoarea:

 se deplasează sania (2) pe bara transversală (1) la circa 200 mm (spre stânga sau spre
dreapta) faţă de axul de reversare;
 se scot bolţurile din orificiile sectoarelor şi se deplasează lateral cadrul plugului până la
obţinerea dezaxării necesare (spre stânga sau dreapta);
 se montează bolţurile în orificiile (7) ale sectorului posterior, astfel ca furca oscilantă să
fie rigidă faţă de cadrul cu trupiţe;
 se montează bolţurile în orificiile (8) ale sectorului anterior la o distanţă de circa 3 cm de
o parte şi de alta a furcii oscilante; acest joc este necesar pentru a permite plugului să oscileze în
timpul lucrului în jurul axului vertical (9) care asambleză furca oscilantă cu sania, limitând însă
deplasările laterale ale cadrului cu trupiţe în timpul reversării sau întoarcerilor la capetele parcelei.

21
 Fig.54. Posibilităţile de dezaxare a plugului reversibil: Poz.a – pentru
efectuarea arăturii după metoda "în părţi"; Poz.b – pentru efectuarea arăturii
după metoda "la cormană"; 1 – glisieră; 2 – sanie; 3 – şurubul pentru
deplasarea saniei; 4 – manivela pentru acţionarea şurubului; 5 – sectorul cu
orificii posterior; 6 – furca oscilantă; 7 – orificiile sectorului posterior pentru
fixarea furcii oscilante; 8 – orificiile sectorului anterior pentru fixarea furcii
oscilante; 9 – bolţul pentru fixarea furcii oscilante la sanie; 10 – sectorul cu
orificii anterior.

Montarea greşită a bolţurilor în orificiile celor două sectoare are ca efect conducerea greoaie
a tractorului, dacă furca oscilantă este rigidizată cu sania şi oscilează faţă de cadrul cu trupiţe, sau
deteriorarea glisierei, dacă furca oscilantă este complet blocată prin bolţuri.

Furca oscilantă se rigidizează la ambele capete (atât cu sania cât şi cu cadrul cu trupiţe)
numai în transport, în scopul eliminării oscilaţiilor laterale ale cadrului cu organe de lucru.

Pentru terenuri cu panta de 10 grade sau mai mare sania se deplasează pe glisieră, la
dreapta sau la stânga faţă de axul de reversare, la următoarele distanţe:

 230 mm pentru terenuri cu panta de 10 grade;

 260 mm pentru panta de 15 grade;
 300 mm pentru efectuarea lucrării pe o pantă de 20 grade;
 350 mm pentru terenuri cu panta de 25 grade.
Aceste valori sunt orientative şi pot fi modificate în funcţie de condiţiile reale de lucru. Dacă
tractorul are tendinţa de a se roti spre deal (acest plug, pe teren situat în pantă, răstoarnă brazdele
numai spre vale), se va mări dezaxarea saniei pe glisieră, iar dacă tractorul tinde să se rotească spre
vale, dezaxarea va fi micşorată treptat până la valoarea care asigură un mers rectiliniu şi o conducere
uşoară a tractorului.

22
 Celelalte operaţii de reglare a dezaxării sunt identice cu cele efectuate pe teren cu panta de 0
... 10 grade.

Plugul reversibil prezentat are posibilitatea de a fi reglat pentru a răsturna brazda către
exterior, spre rândul de pomi (Poz.a fig.54), sau spre interior, către mijlocul intervalului dintre
rânduri (Poz.b fig.54). În primul caz arătura se face după metoda "în părţi", iar în cel de al doilea caz,
după metoda "la cormană".

Trecerea plugului din poziţia (a) în poziţia (b) se face prin deplasarea saniei pe cealaltă
ramură a glisierei şi continuarea dezaxării cu ajutorul furcii oscilante.

Pe terenurile situate în pantă, reversarea plugului, la capetele parcelei, se va efectua atunci

când agregatul, în timpul întoarcerii, are axa longitudinală paralelă cu linia de cea mai mare pantă.

3.6.10. PLUGUL BALANSIER PENTRU DESFUNDAT

Acest plug este destinat pentru efectuarea arăturii de desfundare a terenului, la adâncimea
de 40 ... 60 cm, pe terenuri cu înclinarea de 0 ... 18 grade.

Plugul este de tip tractat, prinderea la tractor făcându-se cu un cablu de tracţiune în timpul
lucrului şi cu o bară de tracţiune rigidă pentru transport. Brăzdarul trupiţei este prevăzut cu daltă
reglabilă.

Plugul balansier pentru desfundat (fig.55) este alcătuit dintr-un cadru (1), două roţi de sprijin
(2), mecanismul roţii din brazdă, mecanismul roţii din câmp, un mecanism de direcţie cu două volane
(3), două scaune de conducere (4) două roţi pentru reglarea şi menţinerea adâncimii de lucru (5)
două trupiţe (6) din care una cu răsturnarea brazdei spre dreapta şi alta cu răsturnarea brazdei spre
stânga, două cuţite lungi (7), două antetrupiţe (8) şi un cablu de tracţiune (9).

Deplasarea agregatului în timpul lucrului se face după metoda "în suveică", cu răsturnarea
brazdei în aceeaşi parte a parcelei. La o cursă se lucrează cu una din trupiţe, iar la cursa următoare,
cu cealaltă trupiţă. La capetele parcelei cablul de tracţiune se decuplează de tractor, acesta se
întoarce singur, se întoarce şi cablul, care se va prinde la tractor şi începe o nouă cursă. Balansarea
plugului, respectiv scoaterea din sol a trupiţei care a lucrat la cursa precedentă şi intrarea în sol
trupiţei care a fost suspendată, se face prin 1 – 2 tracţiuni cu şoc.

23
 Fig.55. Plugul balansier pentru desfundat: 1 – cadru; 2 – roţi de sprijin; 3 –
mecanism de direcţie; 4 – scaun; 5 – roată pentru reglarea şi menţinerea
adâncimii de lucru; 6 – trupiţă; 7 – cuţit lung; 8 – antetrupiţă; 9 – cablu de
tracţiune.

În timpul lucrului plugul este condus pe brazdă de un muncitor care menţine direcţia prin
acţionarea volanului de la mecanismul de direcţie.

Lăţimea de lucru a plugului este de 60 cm. Adâncimea de lucru este de maximum 70 cm în

cazul trupiţei şi de 25 cm pentru antetrupiţă.

Reglarea adâncimii de lucru a plugului se face cu ajutorul roţii din câmp şi a roţii din brazdă.
Acţionând asupra şurubului de reglare de la fiecare din cele două mecanisme se coboară cadrul de
susţinere a grinzii principale a plugului.

Reglarea trupiţei plugului constă în rotirea în limite mici a trupiţei în plan vertical
longitudinal, cu ajutorul unui şurub. Prin aceasta se urmăreşte modificarea unghiului de pătrundere
în sol a brăzdarului, în funcţie de compactitatea solului, pentru a se asigura intrarea trupiţei la
adâncimea necesară.

Dalta detaşabilă a brăzdarului trebuie să aibă vârful situat cu 5 ... 10 cm în faţa vârfului
brăzdarului.

Cuţitul lung se reglează astfel încât adâncimea sa de lucru să fie cu 12 ... 15 cm mai mică
decât adâncimea de lucru a trupiţei.

Lăţimea de lucru normală a plugului se reglează în funcţie de sol şi de panta terenului, astfel
încât lăţimea efectivă de lucru să fie de 55 ... 65 cm. Aceasta se realizează deplasând lateral puntea
de tracţiune, respectiv grinda principală, faţă de traversa cadrului. Totodată, se poate acţiona şi prin
schimbarea punctului de cuplare a cablului de tracţiune pe cadru, respectiv modificând unghiul de
tracţiune a cablului.

Cu ajutorul mecanismului de direcţie cu volan, la începutul cursei de lucru se obţine

deplasarea plugului cu 60 cm spre câmpul nearat, pentru a se intra într-o nouă brazdă. În timpul
lucrului se menţine roata din brazdă la o distanţă de 3 ... 5 cm faţă de peretele vertical al brazdei.

24
 3.6.11. PLUGUL PENTRU SCOS POMI ŞI PUIEŢI

Acest plug este destinat pentru dislocarea din sol a pomilor altoiţi din pepinierele pomicole.
De asemenea, plugul serveşte şi pentru dislocarea puieţilor din şcolile de puieţi, plantaţi în rânduri
sau în benzi. Plugul pentru scos pomi și puieţi (fig.56) este purtat pe tractor, fiind alcătuit din cadrul
(1) confecţionat din ţeavă, organul de lucru pentru dislocare (2) prevăzut în partea posterioară cu
prelungitoare metalice pentru afânarea şi mărunţirea solului, un cuţit-disc (4) ce are rolul de a
echilibra plugul în plan orizontal, o roată pentru reglarea adâncimii şi copiere (3), dispozitive pentru
prinderea tiranţilor laterali ai tractorului (5) şi dispozitivul pentru prinderea tirantului central (6).

Pentru dislocarea puieţilor, plugul este prevăzut cu un echipament suplimentar compus

dintr-un cuţit plan montat pe un cadru care se fixează în partea centrală sub cadrul plugului.

Fig.56. Schema plugului pentru scos pomi şi puieţi: 1 – cadru; 2 – organul de

dislocare; 3 – roată pentru reglarea adâncimii şi copiere; 4 – cuţit-disc; 5 -
dispozitive pentru prinderea tiranţilor laterali ai tractorului; 6 – dispozitiv
pentru prinderea tirantului central.

Lăţimea de lucru este de 55 cm pentru cuţitul curbat şi de 110 cm în cazul cuţitului plat.
Adâncimea de lucru este de maximum 50 cm la dislocat pomi şi de maximum 35 cm când se dislocă
puieţi.

La scoaterea pomilor altoiţi şi a puieţilor semănaţi în rânduri echidistante, plugul este echipat
cu un organ de lucru curbat care este montat lateral şi iese în afara gabaritului tractorului. Cuţitul
pătrunde în sol pe sub sistemul radicular al pomilor, realizând afânarea, mărunţirea şi dislocarea
parţială a solului de pe rădăcini, ceea ce determină uşurarea operaţiei manuale de smulgere a
pomilor. În cazul puieţilor semănaţi în livezi, plugul se echipează cu un cuţit plat montat central,
tractorul încălecând banda de puieţi ce urmează a fi dislocaţi.

Reglarea adâncimii de lucru se realizează cu ajutorul roţii de sprijin. Modificarea unghiului de

pătrundere în sol a organului de dislocare se face prin schimbarea lungimii tirantului central al
tractorului.

Echilibrarea plugului în plan orizontal se realizează cu ajutorul cuţitului-disc, prin modificarea

25
unghiului format între acesta şi direcţia de mers, în funcţie de rezistenţa solului.

Efortul smulgerii manuale a pomilor dislocaţi de către plug este de 50 ... 108 daN la pomii din
câmpul III şi de 10 ... 30 daN la pomii din câmpul II.

Capitolul 18

MAȘINI PENTRU EFECTUAREA TĂIERILOR ÎN VII ȘI LIVEZI, ELIMINAREA

COARDELOR ȘI A RAMURILOR ȘI ÎNTREȚINEREA PARCURILOR

18.1. MECANIZAREA LUCRĂRILOR DE TĂIERE ȘI

ELIMINARE A COARDELOR DE VIȚĂ DE VIE

În scopul mecanizării parțiale a tăierilor ”în uscat” de rodire la vița de vie se folosesc instalații
cu foarfeci portabile, acționate pneumatic sau hidraulic, precum și mașini pentru tăierea prealabilă,
iar pentru tăierile ”în verde” se utilizează mașini de cârnit lăstari. În general, însă, tăierile de rodire la
vița de vie se fac manual.

18.1.1. TĂIEREA MANUALĂ A VIȚEI DE VIE

La tăierea manuală a viței de vie se folosesc diferite tipuri de foarfeci și fierăstraie (fig.256).

Fig.256. Unelte pentru tăierea manuală a viței

de vie: a –foarfecă; b – fierăstrău.

18.1.2. POSIBILITĂȚI DE UȘURARE A EFORTULUI

DEPUS LA TĂIEREA ÎN USCAT A VIȚEI DE VIE

26
 În vederea ușurării efortului depus de muncitori la tăierea viței de vie, se pot folosi instalații
cu foarfeci pneumatice comandate manual. Instalația cu foarfeci pneumatice, montată pe tractorul
viticol (fig.257), se compune dintr-un compresor de aer cu 6 ... 8 guri de ieșire a aerului; de

Fig.257. Instalație cu foarfeci

pneumatice: a – compresor de aer;
b – rampa de susținere a foarfecilor
montată pe tractor.

aici, aerul comprimat la presiunea de 1 ... 1,2 MPa este condus prin furtunuri, susținute pe un suport
metalic, la un număr corespunzător de foarfeci pneumatice.

O asemenea foarfecă (fig.258) este alcătuită dintr-un suport (corp), un mecanism de

acționare cu piston, pârghii și foarfeca propriu-zisă. Comanda de tăiere este realizată prin
deschiderea manuală (cu o manetă) a supapei care permite accesul aerului comprimat în cilindru.
Redeschiderea foarfecii se realizează cu ajutorul unui arc.

Masa unei foarfeci este de 500 ... 900 g, aceasta realizând 15 ... 85 tăieri/min.

Utilizarea instalației de tăiere cu foarfeci pneumatice are o eficiență economică scăzută,

deoarece:

 numărul de muncitori care deservesc instalația este scăzut (6 până la 8 muncitori);

 se imobilizează un tractor și un tractorist;
 furtunurile instalației pneumatice se încurcă des în coardele deja tăiate;
 consumul de combustibil al motorului ce acționează compresorul de aer este destul de
mare.
Cu toate acestea, instalațiile cu foarfeci pneumatice reprezintă singura soluție practică
aplicată până în prezent pe scară mai largă la tăierea mecanică a viilor, deoarece ușurează mult
munca tăietorilor.

27
 Fig.258. Foarfecă pneumatică: 1
– corp; 2 – piston; 3 – manetă; 4
– distribuitor de aer comprimat;
5 – arc; 6 – lama tăietoare
mobilă; 7 – lama tăietoare fixă.

Capacitatea de lucru a unei asemenea instalații, la tăierea în uscat a viței de vie, este de circa
0,8 ... 1,0 ha/sch.

18.1.3. MAȘINI PENTRU TĂIEREA MECANICĂ ÎN USCAT

A VIȚEI DE VIE

Mașinile pentru tăierea prealabilă a viței de vie, numite și ”mașini de pretăiat”, sunt
destinate pentru tăierea mecanizată a coardelor de un an la o anumită lungime. Tăierea se poate
face în plan orizontal, la partea superioară a plantei (fig.259 A), sau în plan orizontal dar și în plan
vertical paralel cu direcția rândurilor de plante, în părțile laterale ale plantei (fig.259 B), și apoi este
definitivată manual.

Fig.259. Posibilități de tăiere prealabilă a viței de vie: A – pentru vii cu

plante fără tulpină și conducere pe spalier monoplan; B – pentru vii cu plante
cu tulpina semiînaltă și conducere liberă; 1 – coarde de un an rămase după
tăiere; 2 – corde îndepărtate; 3 – sârme de susținere; x-x, y-y, y'-y', - planuri
de tăiere; h – distanța de la sol la planul de tăiere; b – lățimea plantei după
tăiere.

Mașinile de pretăiat sunt purtate frontal, lateral sau în spate pe tractorul viticol, organele de
lucru ale acestora fiind acționate de la priza de putere a tractorului sau hidrostatic. Aceste mașini

28
realizează tăierea coardelor cu aparat de tăiere cu mișcare liniar-alternativă (tip cositoare), cu disc
rotativ dințat, cu cuțite rotative articulate etc (fig.260).

Un model experimental de mașină pentru tăierea în uscat a viței de vie a fost realizat la
disciplinele de mecanizare a agriculturii, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină
Veterinară din Iași, de către dr.ing. Ilie FILIPESCU, în cadrul tezei sale de doctorat.

Fig.260. Tipuri de aparate de tăiere folosite la

mașinile de tăiat vița de vie în uscat: 1 – cu
mișcare liniar-alternativă; 2 – cu disc rotativ
dințat; 3 – cu cuțite rotative articulate.

Pentru a face posibilă utilizarea acestei mașini, plantațiile viticole trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:

 să fie amplasate pe teren orizontal sau cu panta de maximum 10 grade;

 rândurile de plante să fie drepte, echidistante și cu distanța între ele de 1,8 ... 2,2 m;
 terenul să nu prezinte denivelări accidentale mari;
 butucii de viță de vie să aibă tulpină semiînaltă, iar conducerea lor să se facă în cordon
bilateral;
 mijloacele de susținere (spalierii) să nu fie aplecate către intervalul dintre rândurile de
viță de vie;
 sârmele de susținere a coardelor să fie bine întinse.
Mașina pentru tăierea în uscat a viței de vie lucrează în agregat cu tractorul viticol pe roți,
fiind montată pe partea laterală dreaptă a acestuia (fig.261). Această mașină are un cadru adecvat
prin intermediul căruia se prinde pe șasiul tractorului. Pe cadru se fixează, prin sudare, o ramă-
suport, pe care se poate deplasa, pe verticală, cu ajutorul unui cilindru hidraulic, un cărucior. Ape
acest cărucior, prin intermediul unui alt cilindru hidraulic, se montează aparatul de tăiere de tip
cositoare. Cuțitul aparatului de tăiere este acționat prin intermediul unui motor hidrostatic.

În timpul lucrului, aparatul de tăiere (5) se fixează la înălțimea necesară prin deplasarea pe
verticală a căruciorului (3) cu cilindrul hidraulic (4); după aceasta aparatul de tăiere se poziționează
deasupra rândului de plante prin deplasarea sa pe direcție transversală cu ajutorul cilindrului
hidraulic (6). Același cilindru hidraulic se va folosi pentru retragerea aparatului de tăiere pe intervalul
dintre rândurile de plante, în vederea depășirii spalierului (stâlpul de beton).

29
 Fig.261. Mașina pentru tăierea în uscat a viței de vie: A – vedere în plan
vertical longitudinal; B – vedere în plan vertical transversal, din față; C – detaliu
privind căruciorul; 1 – cadru; 2 – ramă-suport; 3 – cărucior; 4 – cilindru
hidraulic pentru deplasarea pe verticală a căruciorului; 5 – aparat de tăiere; 6 –
cilindru hidraulic pentru poziționarea pe direcție transversală a aparatului de
tăiere.

18.1.4. MECANIZAREA LUCRĂRILOR DE TĂIERE ÎN

VERDE A VIȚEI DE VIE

Tăierea în verde a viței de vie se realizează cu mașini de cârnit lăstari, care efectuează tăierea
(tunderea) tuturor lăstarilor ce cresc din planta de viță de vie; tăierea lăstarilor se realizează la partea
superioară a plantei și în părțile laterale ale acesteia. Aceste mașini sunt purtate pe tractor sau se
montează direct pe șasiul acestuia, iar organele de lucru ale lor sunt acționate de la priza de putere a
tractorului sau cu motoare hidrostatice.

Organele de lucru pentru tăiat lăstari (fig.262), ale mașinilor de cârnit, pot fi:

 aparate de tăiere cu cuțit cu mișcare liniar-alternativă, cu simplu sau dublu cuțit (fig.262
a);
 aparate de tăiere cu cuțite cu mișcare continuă (cuțite pe lanț);
 aparate de tăiere rotative, de diferite tipuri: rotoare cu cuțite prinse articulat, rotoare cu
cuțite cu prindere fixă cu sau fără contracuțit (fig.262 b), tobe sau tamburi rotativi (fig.262 c) având
lama de tăiere pe generatoare.

30
 Fig.262. Tipuri de aparate de
tăiere pentru mașinile de cârnit
lăstari: a – aparat de tăiere tip
cositoare; b – rotoare cu cuțite cu
prindere fixă; c – tobe rotative
sau tamburi rotativi.

Organele de tăiere rotative, cu excepția celor cu cuțite cu prindere fixă și contracuțite,

efectuează tăierea liberă a lăstarilor (tăiere prin inerție, fără rezemarea lăstarului), la viteze ridicate
de tăiere (40 ... 60 m/s).

După numărul și modul de dispunere a aparatelor de tăiere, mașinile de cârnit lăstari de viță
de vie pot fi (fig.263):

Fig.263. Variante constructive de mașini de cârnit lăstari de viță de vie: a –

pentru tăierea lăstarilor pe o jumătate de rând de viță de vie; b – pentru
tăierea lăstarilor pe un rând complet de viță de vie; c – pentru tăierea
lăstarilor pe două jumătăți de rând; 1 – cadru; 2 , 3 – cilindri hidraulici pentru
reglarea poziției în spațiu a aparatelor de tăiere; 4 – motoare hidrostatice; 5,
6 – aparate de tăiere verticale și orizontale; B – lungimea aparatului de tăiere
orizontal; L – lungimea aparatului de tăiere vertical; D – distanța dintre
rândurile de viță de vie;  - unghiul de înclinare a aparatului de tăiere față de
verticală; h – distanța față de sol a aparatului de tăiere orizontal; h1 – distanța
față de sol a capătului inferior al aparatului de tăiere vertical; bs – distanța
dintre aparatele de tăiere verticale la partea superioară; bi – distanța dintre
aparatele de tăiere verticale la partea inferioară; d – distanța dintre aparatul
de tăiere vertical și axa rândului de plante.

31
  cu o secție de cârnit o jumătate de rând de viță de vie (fig.263 a), echipată cu aparat
de tăiere orizontal, care taie lăstarii superiori, și aparat de tăiere vertical, ce taie lăstarii situați lateral
pe plantă;
 cu o secție de cârnit pe un rând de plante complet, prin încălecare (fig.263 b), care taie,
la o singură trecere, lăstarii de la partea superioară a plantei și cei situați lateral pe ambele laturi ale
rândului de viță de vie;
 cu două secții laterale de cârnit pe câte o jumătate de rând de plante (fig.263 c),
realizând o lățime de lucru egală cu distanța între rânduri, la o trecere a agregatului;
 cu două secții de cârnit încălecătoare, care realizează cârnitul, la o trecere, pe două
rânduri complete de viță de vie.
O mașină de cârnit lăstari de viță de vie (fig.263 c) este alcătuită dintr-un cadru, montat de
obicei la partea din față a tractorului, organe de transmitere a mișcării la organele de lucru, aparatele
de tăiere a lăstarilor și dispozitivele de reglare a poziției în spațiu a aparatelor de tăiere.

Dintre variantele constructive de mașini de cârnit lăstari expuse mai sus, cel mai mult folosită
este varianta montată în fața tractorului care lucrează pe două jumătăți de rând, deoarece este mai
ușor de supravegheat, ceea ce conduce la vătămări mai reduse ale plantelor de viță de vie.

Aceste mașini lucrează cu viteze relativ mici (2 ... 4 km/h) și de aceea realizează capacități
reduse de lucru, de 2 ... 3 ha/sch.

18.1.5. MECANIZAREA LUCRĂRILOR DE ELIMINARE A

COARDELOR DE VIȚĂ DE VIE TĂIATE

Grebla pentru adunarea și eliminarea coardelor de viță de vie. Această unealtă este
destinată pentru adunarea și scoaterea la alei a cordelor de viță de vie rezultate în urma tăierilor de
rodire.

Din punct de vedere constructiv, grebla pentru adunarea coardelor de viță de vie (fig.264)
este formată dintr-un cadru prevăzut cu dispozitiv de prindere la tractor și patine de sprijin. Pe cadru
sunt fixate organele de adunare a coardelor tăiate, dispuse pe trei rânduri transversale.

Prin înaintarea agregatului pe intervalul dintre rândurile de viță de vie, spațiile dintre
rândurile transversale de organe de lucru se umplu cu coarde tăiate, care vor fi transportate până la
capetele rândurilor de viță de vie. Aici, prin ridicarea utilajului și înclinarea acestuia, astfel încât
cadrul să fie aproape în poziție verticală, grebla se descarcă de coardele adunate.

Principalele reglaje, specifice greblei pentru adunarea coardelor tăiate, sunt:

 reglarea poziției pe verticală a patinelor de sprijin, pentru a limita pătrunderea în sol a

ghearelor de adunare a coardelor la 1 ... 3 cm, se realizează prin deplasarea acestor patine pe
verticală față de cadru;

32
 Fig.264. Grebla pentru adunarea
coardelor de viță de vie: a – poziția de
lucru; b – poziția de transport; c – poziția
de descărcare; 1 – cadru; 2 – dispozitiv de
atașare la tractor; 3 – patină de sprijin; 4
– organe de adunare a coardelor; 5 –
cilindru hidraulic.

 reglarea lungimii active a ghearelor de adunare a coardelor, în funcție de profilul

terenului pe intervalul dintre rândurile de viță de vie, se face individual pentru fiecare gheară în
parte;
 reglarea lățimii de lucru a greblei se face prin adăugarea sau scoaterea a câte 2
tronsoane cu gheare la capetele barei-suport a ultimului rând transversal de organe de lucru.
Pentru ca adunarea coardelor cu grebla să se facă în bune condiții, este necesar să se
respecte următoarele reguli:

 adunarea coardelor tăiate începe cu al treilea rând transversal de gheare, primele două
rânduri de organe de lucru fiind ridicate (în poziție orizontală). După umplerea cu coarde a spațiului
dintre ultimele două rânduri de gheare, se aduce în poziție de lucru rândul al doilea de gheare și așa
mai departe (fig.265).
 coardele tăiate trebuie să fie depuse (în timpul lucrării de tăiere) pe centrul intervalului
dintre rândurile de viță de vie;
 când rândurile de viță de vie sunt scurte sau volumul de coarde tăiate este mic,
eliberarea intervalului dintre rândurile de viță de vie se face printr-o singură trecere; dacă rândurile
de viță de vie sunt lungi sau volumul de coarde tăiate este mare, eliminarea acestora se face din două
treceri, pornindu-se de la jumătatea lungimii rândurilor și înaintând către capete;
 în ceea ce privește perioada de timp în care se face această lucrare, se recomandă ca
adunarea coardelor tăiate să se efectueze înainte de executarea arăturii de primăvară.

33
 Fig.265. Procesul de lucru al
greblei pentru adunarea
coardelor tăiate de viță de vie

Mașina pentru curățat pășuni. Aceasta este destinată pentru curățarea pășunilor de arboret,
mărăcini sau mușuroaie. Mașina poate fi utilizată și în plantații viticole pentru cosirea ierbii pe
intervalele dintre rândurile de viță de vie, nivelarea solului sau tocarea coardelor tăiate. În vederea
tocării coardelor, este necesar ca la partea posterioară a carcasei rotorului cu cuțite să se monteze
niște colți reglabili pe verticală care au rolul de a reține coardele în spațiul de sub carcasă până la
tocarea completă a acestora.

Mașina pentru curățat pășuni (fig.266) este purtată pe tractor, fiind acționată de la priza de
putere a acestuia.

Fig.266. Mașina pentru curățat

pășuni: 1 – carcasa rotorului cu
cuțite; 2 – dispozitiv de atașare la
tractor; 3 – rotorul cu cuțite; 4 –
colții de reținere a coardelor; 5 –
roata de sprijin, reglare și copiere;
6 – grup conic de acționare.

Din punct de vedere constructiv, mașina este alcătuită dintr-o carcasă metalică pe care se
montează: dispozitivul de prindere la tractor, organul de lucru (rotorul cu cuțite), roata de sprijin,
reglare și copiere, colții pentru reținerea coardelor și organele pentru transmiterea mișcării de la
priza de putere a tractorului la rotorul cu cuțite.

Organul de lucru este un rotor orizontal, acționat de la priza de putere a tractorului prin
intermediul unui grup conic. Rotorul este alcătuit dintr-o bară, la capetele căreia se prinde articulat
câte un cuțit plat. În mișcarea de rotație cuțitele toacă coardele în fragmente mici, care rămân pe sol
în urma mașinii.

34
 Principalele reglaje ale mașinii pentru curățat pășuni, adaptată pentru tocarea coardelor de
viță de vie, sunt:

 realizarea poziției flotant a mașinii față de tractor pe direcție transversală, prin scoaterea
știftului de la partea superioară a brațului de susținere a tirantului lateral din stânga al tractorului
(tractorul viticol pe roți, de 45 CP);
 înălțimea de lucru a cuțitelor de tocare, prin deplasarea pe verticală, față de carcasă, a
roții (5);
 poziția colților de reținere a coardelor, prin deplasarea lor pe verticală față de carcasă.
Rezultate bune se obțin atunci când coardele rezultate la tăierea viței de vie sunt depuse pe
centrul intervalului dintre rânduri și dacă au fost eliminate coardele mai groase de 25 mm.

Mașina pentru tocat coarde tăiate de viță de vie. Această mașină se poate folosi în toate
plantațiile viticole unde coardele tăiate nu depășesc 18 mm în diametru.

Mașina pentru tocat coarde de viță de vie (fig.267) este formată dintr-un cadru metalic,
prevăzut cu dispozitiv de prindere la tractor și două roți de sprijin, reglare și copiere. Pe cadru sunt
montate: carcasa de protecție, rotorul cu cuțite, colții de ridicare a coardelor și transmisia.

Fig.267. Mașina de tocat coarde

de viță de vie: 1 – cadru; 2 –
dispozitiv de prindere la tractor;
3 – punctele de prindere a
tiranților laterali ai tractorului;
4 – punctul de prindere a
tirantului central; 5 – carcasă de
protecție; 6 – rotorul cu cuțite;
7 – roțile de sprijin, reglare și
copiere; 8 – colții de ridicare a
coardelor; 9 – transmisia.

Rotorul cu cuțite este format dintr-un arbore orizontal cu secțiune transversală hexagonală,
dispus perpendicular față de direcția de mers a mașinii. Pe arborele rotorului, prin intermediul unor
suporturi metalice sudate pe arbore, se prind articulat grupe de câte două cuțite diametral opuse.
Cuțitele de pe două suporturi alăturate sunt montate decalat la 90 grade, realizându-se astfel o
așezare a cuțitelor după o înfășurare elicoidală cu două începuturi.

Prin înaintarea mașinii (fig.268) cuțitele, prin rotire, ridică coardele de pe sol și la toacă prin
tăiere liberă, rupere sau fragmentare cu ajutorul contracuțitelor. Coardele neantrenate de cuțite sunt
ridicate de colții (4) și duse în zona de acțiune a cuțitelor. Tocătura rămâne pe suprafața solului, în
urma mașinii, într-o bandă continuă.

35
 Fig.268. Procesul de lucru al
mașinii de tocat coarde de viță de
vie: 1 – rotor cu cuțite; 2 – carcasă;
3 – bare fixe cu rol de contracuțite;
4 – colții de ridicare a coardelor; 5 –
coarde de viță de vie netocate; 6 –
coarde tocate.

Înainte de începerea lucrului mașina trebuie verificată cu atenție și se vor efectua

următoarele reglaje importante:

 se va asigura poziția flotant a mașinii față de tractor pe direcție transversală, prin

scoaterea știftului de la partea superioară a brațului de susținere a tirantului lateral din stânga al
tractorului (tractorul viticol pe roți, de 45 CP);
 înălțimea de lucru a rotorului cu cuțite (distanța de la rotorul cu cuțite la suprafața
solului să fie de 4 ... 10 cm) se reglează prin deplasarea pe verticală, față de cadru, a roților. În nici un
caz cuțitele nu trebuie să atingă suprafața solului;
 înclinarea colților, de 28 ... 42 grade față de suprafața solului, se reglează prin rotirea
țevii-suport a acestora. Se preferă unghiuri de înclinare mai mici, deoarece în acest caz cuțitele trec
printre colți și realizează o tocare mai bună a coardelor;
 poziția colților de ridicare a coardelor astfel ca aceștia să intre în sol la adâncimea de 1 ...
2 cm, se reglează prin deplasarea lor în țeava-suport;
 întinderea curelelor trapezoidale care acționează rotorul cu cuțite se realizează cu
ajutorul unei role de întindere.
În vederea utilizării mașinii cu rezultate corespunzătoare este necesar să se respecte câteva
reguli importante:

 tiranții laterali ai tractorului se vor prinde la mașină prin orificiile superioare ale acesteia
în cazul tractorului pe roți și prin orificiile inferioare, dacă se folosește tractorul pe șenile;
 coardele rezultate la tăierea viței de vie se vor așeza pe centrul intervalului dintre
rândurile de plante;
 coardele mai groase de 15 ... 20 mm se vor elimina înainte de folosirea mașinii de tocat
corde de viță de vie;
 tocarea cordelor tăiate de viță de vie se va efectua înainte de arătura de primăvară;
 agregatul se oprește și funcționarea mașinii se întrerupe imediat dacă apar zgomote
anormale la rotorul cu cuțite sau dacă cuplajul de siguranță patinează.

18.2. MECANIZAREA LUCRĂRILOR DE TĂIERE ȘI

ELIMINARE A RAMURILOR DE POMI

18.2.1. MECANIZAREA TĂIERII RAMURILOR DE

POMI ÎN LIVEZI

Tăierea ramurilor de rodire, tăierea de rărire și, după caz, cea de regenerare a pomilor,este
una din cele mai pretențioase lucrări. Această lucrare cere multă pricepere și atenție din partea celor

36
care o efectuează. De aceea soluțiile de mecanizare a tăierii ramurilor de pomi se rezumă la unele
perfecționări aduse uneltelor de tăiere.

În ultima perioadă de timp, în plantațiile pomicole palisate (gard fructifer), se practică

experimental tăierea mecanică de limitare a creșterilor pe orizontală și pe verticală. Pentru astfel de
tăieri se folosesc mașini purtate pe tractor, echipate cu aparat de tăiere de tiă ”cositoare” sau
”discuri rotative”. Lucrarea (efectuată mecanizat) este apoi retușată printr-o tăiere manuală de
corectare.

La tăierea manuală a pomilor se folosesc diferite tipuri de foarfeci și fierăstraie, care au fost
deja prezentate la tăierea viței de vie (fig.256).

Pentru a micșora efortul depus de muncitori în timpul lucrului, se pot utiliza foarfeci
pneumatice comandate manual.

Instalația cu foarfeci pneumatice și foarfeca pneumatică au fost prezentate în figurile 257 și

258, la tăierea în uscat a viței de vie.

În cazul tăierilor la pomi, înălțimea de lucru a foarfecii pneumatice poate ajunge până la 4 m
prin folosirea unui prelungitor; totuși, într-o astfel de situație mânuirea foarfecii devine greoaie și de
aceea, pentru a lucra cu o productivitate corespunzătoare la înălțimi de circa 4 m, se pot folosi
diferite platforme destinate recoltării fructelor (fig.269).

Capacitatea de lucru a instalației de tăiere cu foarfeci pneumatice este de 0,3 ha/sch în

livezile clasice și de 0,8 ha/sch în livezile palisate.

Fig.269. Platforme pentru recoltat fructe, utilizate și la tăierea pomilor: a, b

– platforme cu posturi fixe; c, d – platforme cu posturi reglabile ca poziție.

Mașinile pentru limitarea creșterilor la pomi efectuează o tăiere oarbă. Aceste mașini
realizează tăierea în uscat sau în verde la pomi și au unu sau două aparate de tăiere de tip
”cositoare” (fig.270) sau ”discuri rotative” (fig.271), acționate cu motoare hidrostatice. Tăierile de
limitare a creșterilor la pomi se pot face atât în plan orizontal cât și în plan vertical (fig.272).

37
 Fig.270. Mașina de tăiat pomi
cu aparat de tăiere de tip
cositoare: 1 – tractor; 2 –
paralelogram deformabil; 3, 5 –
cilindri hidraulici; 4 – aparat de
tăiere; 6 – hidromotor.

18.2.2. ELIMINAREA RAMURILOR TĂIATE DE PE

INTERVALUL DINTRE RÂNDURILE DE POMI

După efectuarea tăierilor de rodire în livezi ramurile rezultate rămân pe intervalele dintre
rândurile de pomi. Pentru executarea lucrărilor ulterioare (întreținerea solului, combaterea bolilor și
dăunătorilor etc) este necesar ca ramurile tăiate să fie eliminate.

Fig.271. Mașina de tăiat pomi cu aparat

de tăiere de tip discuri rotative: 1 -
tractor; 2 – bara-suport; 3 – disc rotativ
de tăiere.

38
 Fig.272. Tăierile de limitare a
creșterilor la pomi: a – tăieri în
plan vertical longitudinal; b –
tăieri în plan vertical longitudinal
și în plan orizontal.

În practica pomicolă se folosesc două metode de eliminare a ramurilor tăiate și anume:

 adunarea manuală sau mecanică a ramurilor și scoaterea lor la capetele rândurilor de

pomi;
 mărunțirea ramurilor direct pe sol cu ajutorul mașinilor de tocat.
Mecanizarea lucrărilor de eliminare a ramurilor de pe intervalul dintre rândurile de pomi sau
de tocare a acestora se realizează cu aceleași unelte și mașini care se folosesc în plantațiile viticole.

18.3. MAȘINI PENTRU ÎNTREȚINEREA

PARCURILOR
În parcuri (în spațiile verzi în general) se aplică două lucrări de întreținere mai importante și
anume:

 limitarea creșterii gardurilor vii și aducerea lor la forma inițială;

 cosirea (tunderea) ierbii.
Limitarea creșterii gardurilor vii se poate face manual, cu ajutorul unor foarfeci speciali, dar și
mecanic, cu ajutorul unor mașini similare celor de cârnit lăstari de viță de vie.

Cosirea ierbii se poate realiza în următoarele variante:

 tunderea ierbii la intervale de timp scurte, o dată sau de două ori pe săptămână,
materialul tăiat rămânând pe sol;
 cosirea ierbii, cu rămânerea materialului rezultat în brazde, de unde va fi adunat cu
utilaje adecvate;
 cosirea ierbii și adunarea materialului rezultat, printr-o singură trecere.
Mașinile cu ajutorul cărora se efectuează cosirea ierbii se numesc cositori.

39
 După sursa energetică folosită, cositorile se clasifică astfel:

 cositori împinse de către muncitor;

 cositori purtate pe tractoare de putere mică;
 cositori autodeplasabile, la care muncitorul se deplasează pe jos sau conduce (pe scaun)
cositoarea autopropulsată.
După tipul aparatului de tăiere cu care sunt echipate, cositorile se clasifică în:

 cositori cu aparat de tăiere prin forfecare, de tip clasic sau cu dublu cuțit;
 cositori cu aparate de tăiere prin inerție (fără plăci contratăietoare fixe), care se rotesc în
plan orizontal sau vertical (a doua variantă fiind reprezentată, de regulă, prin tobe cu cuțite
elicodale).
Aparatul de tăiere prin forfecare, de tip clasic, cu degete, este alcătuit din partea fixă, care în
timpul lucrului face numai o mișcare de translație (odată cu deplasarea cositorii), și partea mobilă,
care pe lângă mișcarea de translație execută și o mișcare liniar-alternativă pe direcție transversală.
Partea fixă este formată din bara port-degete pe care sunt montate degetele cu plăcuțele
contratăietoare. Partea mobilă este alcătuită din cuțit, care este format dintr-o lamă-suport pe care
sunt montate cuțitele propriu-zise (construcția detaliată a aparatului de tăiere prin forfecare,
funcționarea sa și schemele corespunzătoare vor fi tratate la mașinile pentru recoltarea semincerilor
de legume cu semințele dispuse în inflorescențe).

Aparatul de tăiere prin inerție, rotativ în plan orizontal (fig.273), este format dintr-un
arbore vertical, pe care sunt montate articulat, în general, două cuțite, care, în mișcarea lor de
rotație, efectuează tăierea ierbii.

Fig.273. Cositoare cu aparat de tăiere prin inerție, rotativ în plan orizontal:

1 – carcasă; 2 – arborele rotorului; 3 – cuțit; 4 – motor; 5 – mânere pentru
conducere; 6 – roți de sprijin.

Aparatul de tăiere al cositorii poate fi amplasat în partea din față a mașinii (fig.274), lateral
între roțile din față și cele din spate ale tractorului și lateral în spatele tractorului.

40
 Fig.274. Cositoare autodeplasabilă, cu
aparat de tăiere prin forfecare montat
frontal: 1 – aparat de tăiere; 2 –
separator de brazdă; 3 – scut pentru
îngustarea brazdei; 4 – cadru; 5 – roți
motoare; 6 – motorul și transmisia; 7 –
mânere de conducere.

După modul de acționare a aparatului de tăiere, cositorile pot fi:

 cositori acționate de la roțile de sprijin proprii;

 cositori acționate de la un motor termic, electric sau hidrostatic;
 cositori acționate de la priza de putere a tractorului.

41