ASOLAMENTUL - ELABORAREA ASOLAMENTULUI AGRICOL

Definiție - Asolament - repartizarea și succesiunea culturilor pe sole în timp și în spațiu,

însoțită de un sistem corespunzător de lucrare a solului și de aplicare a îngrășămintelor care
asigură creșterea fertilității solului și sporirea cantitativă și calitativă a recoltei.
Succesiunea culturilor nu este un scop în sine, ci trebuie să se facă în mod rațional după
anumite principii, reguli științifice, în așa fel ca fiecare plantă să găsească în sola unde este
cultivată, condiții de vegetație optime, asigurând o producție mare și cu eficiență economică
maximă, iar fertilitatea solului să crească continuu.

Cultivarea unei plante mai mulți ani pe același teren duce la o serie de neajunsuri cum ar
fi:
- extragerea unilaterală din sol a anumitor substanțe nutritive,
- sărăcirea unor straturi în anumite substanțe și concentrarea în altele,
- favorizarea răspândirii buruienilor specifice, a bolilor criptogamice și a dăunătorilor,
- apariția oboselii solului și alte procese dăunătoare.
Din cele prezentate rezultă că stabilirea unei succesiuni raționale a culturilor în cadrul
asolamentului apare ca o necesitate.
La stabilirea succesiunii culturilor în cadrul asolamentelor va trebui să se aibă în vedere
câteva principii, dintre care mai importante sunt:
- alternarea plantelor cu înrădăcinare superficială cu plante ce au o înrădăcinare mai
profundă,
- alternarea plantelor care au un consum mare de apă cu plante cu consum mic,
- alternarea plantelor mari consumatoare de azot cu plante care trăiesc în simbioză cu
microorganisme fixatoare de azot atmosferic,
- alternarea plantelor mari consumatoare de diferite substanțe nutritive cu altele care au
pretenții mai moderate,
- alternarea culturilor, care prin densitatea lor și lucrările specifice de întreținere stârpesc
buruienile cu plante de cultură care sunt sensibile la înburuienare,
- alternarea culturilor în așa fel ca între data recoltării plantei premergătoare și semănatul
noii culturi să existe timp pentru executarea lucrărilor de bază ale solului și de bună pregătire a
patului germinativ, precum și
- alternarea culturilor în așa fel ca plantele care au boli sau dăunători comuni să nu fie
învecinate nici în timp și nici în spațiu.
Lucrările se concretizează în “Schița de organizare a teritoriului și asolamentelor” care va
avea următorul conținut:
- Stabilirea modului de folosință a terenului și a măsurilor și lucrărilor necesare pentru
realizarea suprafeței agricole și arabile planificate;
- Stabilirea numărului și mărimii asolamentelor și delimitarea teritorială a acestora.
- Delimitarea solelor și a parcelelor de lucru în cadru fiecărui masiv de asolamant.
- Stabilirea structurii și rotației culturilor pe asolamente.
- Stabilirea drumurilor tehnologice agricole.
1
 - Stabilirea lucrărilor antierozionale și agropedoameliorative pe terenurile arabile.
- Elementele organizării teritoriului și asolamentelor sunt strâns legate între ele și se
condiționează reciproc.
De aceea, proiectarea lor se face în complex, adică concomitent pentru toate elementele
reciproc legate și nu prin amplasarea succesivă.
Pentru asolamentele de câmp durata de rotație este de 3-6 ani.
Sola este veriga de bază în organizarea teritoriului, în executarea lucrărilor agricole și în
organizarea procesului de producție. Pentru îndeplinirea în cele mai bune condiții a celor 3
funcții, este necesar ca la delimitarea solelor în cadrul fiecărui asolament, să se îndeplinească
următoarele condiții:
- fiecare solă trebuie să cuprindă terenuri cât mai omogene ca favorabilitate pentru culturi
și potențial de producție, pentru a permite aplicarea unor tehnologii unitare pe întreaga suprafață;
- pentru a asigura o stabilitate a suprafețelor însămânțate pe culturi, un ritm egal de
obținere a producției totale pe culturi și ani de rotație, pentru a înlesni o planificare mai operativă,
un control și o evidență mai ușoară, este necesar ca solele din cadrul unui asolament să fie pe
cât posibil egale ca suprafeță sau cu abateri care să nu depășească 3-5 % față de sola medie;
- forma și dimensiunile laturilor solelor trebuie să permită folosirea cu randament a
tractoarelor și agregatelor la executarea lucrărilor agricole, să permită mutarea mecanizată a
aripilor de udare pe terenurile irigate și aplicarea măsurilor și lucrărilor pentru prevenirea și
combaterea eroziunii solului.
Sola poate fi formată din una sau mai multe parcele de lucru. Parcela de lucru este cea
mai mică unitate în exploatarea eficientă a terenurilor agricole. De regulă parcela de lucru este
delimitată de drumuri, canale, căi ferate, râuri, limite de categorii de folosință și alte limite obligate
în teren.
Pentru realizarea mărimii solelor în cadrul asolamentelor se însumează mai multe parcele
de lucru care prezintă condiții omogene din punct de vedere al potențialului productiv. În situațiile
când în teritoriu nu există limite obligate, suprafața de teren se parcelează în funcție de mărimea
solelor asolamentelor.
Când într-un număr egal de ani cu numărul solelor și în situația când toate culturile trec pe
toate solele, se vorbește de rotație ciclică, iar când în fiecar an trebuie să găsim pentru fiecare
cultură cele mai potrivite premergătoare , se vorbește de rotație aciclică.
Când pe o solă se amplasează 2-3 culturi, aceasta este o solă mixtă. Condiția de bază
este ca pe aceeași solă culturile care se amplasează să facă parte din acceași grupă
agrobiologică sau să aibă cam aceeași perioadă de vegetație pentru a se putea efectua toate
lucrările concomitent.

Principalele grupe agrobiologice sunt:

1. Cereale păioase de toamnă: grâul de toamnă, orzul și secara de toamnă.

2. Cereale păioase de primăvară: orzul și secara de primăvară, ovăzul, grâul de
primăvară și meiul.
3. Leguminoase anuale: mazăre, soia, fasolea, măzărichea pentru boabe și sub formă de
borceaguri, iar pe suprafețe mici lintea, năutul, bobul și lupinul.
4. Prășitoare: porumbul, sfecla de zahăr, floarea – soarelui, cartoful, bumbacul, sorgul,
etc.

5. Leguminoase perene: lucernă, trifoi, sparcetă.

6. Plante furajere anuale: iarbă de Sudan, borceagurile, porumb masă verde etc.

2
 Locul în asolament pentru fiecare grupă de culturi

1. Grupa cerealelor păioase de toamnă (grâu, orz, secară)

Sunt considerate cele mai pretențioase la planta premergătoare deoarece însămânțându-
se toamna, este necesar ca planta premergătoare să elibereze terenul cât mai devreme pentru a
fi timp suficient să pregătim solul în vederea însămânțării.
Cele mai bune premergătoare sunt: - leguminoasele anuale ce se recoltează devreme
(mazăre, fasole, linte, borceaguri – lasă în sol mult azot)
Bune premergătoare: - culturi care se recoltează devreme (rapiță de toamnă, cartofi
timpurii, in, porumb siloz, etc.)
Cum în țara noastră suprafața ocupată cu grâu de toamnă și cu porumb este ridicată față
de alte culturi (circa 65%), cultivarea grâului de toamnă după porumb devine o necesitate.
Trebuie aplicate însă măsuri agrotehnice, care pot face din porumb o mai bună premergătoare
pentru grâu și anume: grâul să urmeze după hibrizi dubli timpurii, să se fertilizeze solul pentru
porumb cu gunoi de grajd și să se prășească de minimum trei ori, pentru ca solul să fie curat de
buruieni și afânat.
Grâul de toamnă nu se recomandă să se cultive în monocultură. El reușește un an - doi
după el însuși, dacă solul este bine lucrat din vară, dacă s-a cultivat după o premergătoare bună
și dacă nu au apărut dăunători ca gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides), cărăbușul grâului
(Anoxia villosa) etc.

2. Cereale păioase de primăvară (orzul și secara de primăvară, ovăzul, grâul de

primăvară și meiul). Această grupă prezintă o importanță economică mai redusă în condițiile țării
noastre, ocupând suprafețe mici.
Sunt mai puțin pretențioase la planta premergătoare pentru că indiferent când planta
premergătoare eliberează terenul, avem timp suficient să pregătim solul în bune condiții. Ținând
cont de faptul că cerealele de primăvară se îmburuienează puternic, se recomandă ca ele să
urmeze după prășitoare (porumb, sfeclă pentru zahăr, cartof, floarea-soarelui, tutun etc).
3. Leguminoase anuale (mazăre, soia, fasolea, măzărichea pentru boabe și sub formă
de borceaguri, iar pe suprafețe mici lintea, năutul, bobul și lupinul).
Leguminasele îndeplinesc un rol ameliorator, pentru că îmbogățesc solul cu azot, calciu și
materie organică.
Fiind plante amelioratoare, leguminoasele urmează de obicei în asolament după cerealele
de toamnă sau de primăvară.
Dar, cum ele cer un teren curat de buruieni, mai ales mazărea și lintea, este bine să fie
cultivate după prășitoare ca porumb, cartof, bumbac, sfeclă.
În rotație, leguminoasele se plasează după culturile care consumă mult azot, cum ar fi
cerealele de toamnă, cânepa, inul și porumbul.
După leguminoase este bine să urmeze cereale de toamnă, fiindcă solul este mai bogat în
substanțe hrănitoare și, în special, în azot.
Întrucât nu sunt pretențioase la planta premergătoare, rezultate bune se obțin după
prășitoare.

4. Prășitoare (porumbul, sfecla de zahăr, floarea – soarelui, cartoful, bumbacul, sorgul,

etc.)
Suprafața ocupată cu plante prășitoare reprezintă peste 50% din suprafața arabilă a țării și
de aceea ele intervin cu o mare pondere în rotație.
Sub raportul particularităților biologice, aceste plante se deosebesc mult între ele, însă, sub
raportul particularităților agrotehnice au unele asemănări. Toate se seamănă primăvara, ceea ce
permite ca pregătirea solului să se poată face în condiții corespunzătoare, indiferent de durata
perioadei de vegetație a plantelor premergătoare.

3
 Majoritatea lor preferă arături normale și adânci și necesită un număr însemnat de prașile în
timpul vegetației, dacă nu se folosesc erbicide.
Ca urmare, prin cultura prășitoarelor solul este mobilizat mai activ și sunt combătute mai
energic buruienile.
Urmează după:
- cerealele păioase, atât după cele de toamnă cât și după cele de primăvară.
După aceste plante solul se poate lucra încă din vară și se poate asigura semiogorul, cu
toate efectele lui bine cunoscute: îmbunătățirea proceselor biochimice, refacerea rezervei de apă
și substanțe nutritive în forme ușor asimilabile plantelor, combaterea buruienilor etc.
Totodată, cerealele extrag substațele nutritive din stratul superficial al solului, pe când
prășitoarele, având un sistem radicular mai dezvoltat, explorează și straturile mai adânci.
După cerealele păioase se asigură și timpul necesar administrării îngrășămintelor organice,
gunoiul de grajd fiind mai bine utilizat de către prășitoare.
Porumbul se poate cultiva după numeroase culturi; de obicei se plasează după cereale de
toamnă sau de primăvară, deseori după plante prășitoare (sfeclă, cartof etc.) și de multe ori după
el însuși.
Este una dintre cele mai puțin pretențioase plante față de cultura premergătoare, în special
pe solurile bogate în humus, din stepă și silvostepă. Totuși, porumbul reacționează foarte bine
atunci când i se poate asigura o premergătoare bună.
Pentru valorificarea fertilității ridicate a unor suprafețe nou luate în cultură (mlaștini
desecate, terenuri aluviare din luncile râurilor) se pot cultiva cu porumb 3-4 ani consecutiv,
obținându-se producții mari.
Porumbul se poate cultiva după el însuși 2-3 ani și chiar mai mult;
Sfecla pentru zahăr - nu se poate cultiva după ea însăși. Experiențele au arătat că după 2
ani de cultivare pe aceeași suprafață, recolta a scăzut cu 15% și după 4 ani, cu 40%.
~ngrășămintele nu pot menține recolta la un nivel prea ridicat, în cazul cultivării sfeclei mai
mulți ani după ea însăși.
Floarea-soarelui - nu suportă cultura consecutivă;
Nu va reveni pe același loc la intervale mai mici de 5-6 ani, atât datorită epuizării solului, cât
mai ales înmulțirii puternice a lupoaiei (Orobanche cumana), putregaiului alb (Sclerotinia
sclerotiorum) sau manei (Plasmophara helianti).
De asemenea, nu este indicat să urmeze după fasole, soia, care sunt și ele atacate de
putregai, iar în cultura neirigată din regiunile secetoase, nici după sfeclă și lucernă, întrucât
floarea-soarelui este mare consumatoare de apă.
Cartoful se autosuportă, însă datorită înmulțirii virozelor, manei (Phytophtora infestans) și
gândacului de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) este mai indicat să urmeze în rotație cu alte
plante.
Cartoful pentru industrie nu este bine să se cultive într-un teren prea bogat în azot,
deoarece excesul de azot face să apară grăunciori de amidon foarte mici și aproape 40% din
acest amidon este spălat la decantarea în apă. După cartof și, în special, după cartof timpuriu se
cultivă, cu rezultate bune, cerealele păioase.

Clasificare asolamentelor

Asolamentul se organizează pe unitatea agricolă, pe grupe de ferme sau pe fermă.

În funcție de structura culturilor din planul de producție al unităților agricole și de celelalte
condiții arătate, asolamentele pot fi:
1. Asolamente agricole sau de câmp, care cuprind cea mai mare suprafață ocupată cu
principalele culturi agricole, care în ordinea importanței lor economice sunt: cereale (grâu,
porumb, secară, orz, orzoaică, ovăz, etc.), leguminoase (mazăre, fasole, soia), plante tehnice
(sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, cartof etc).
2. Asolamente furajere, care au ca specific faptul că cea mai mare parte din suprafața lor
este ocupată cu plante de nutreț pentru masă verde, fân și boabe.
4
 3. Asolamente mixte se realizează prin asocierea culturilor de câmp cu cele furajere și
chiar din alte tipuri de asolamente. Astfel, se pote organiza un asolament agricol-furajer sau
furajer-agricol, după ponderea pe care o au unele sau altele din culturile agricole.
4. Asolamente speciale, se organizează în afara asolamentelor de câmp sau furajere, în
unitățile în care o anumită cultură sau mai multe culturi au o pondere importantă datorită unor
condiții speciale. Printre acestea, cele mai importante sunt: asolamente pentru orezării,
asolamente legumicole, asolamente pentru plante medicinale, asolamente de pepinieră ș. a.

Exemplu de elaborare a unui asolament în silvostepa Moldovei

Proiectarea unui asolament agricol cu suprafața de 403 ha.
Etape:
1. Stabilirea structurii culturilor și a suprafeței în ha și în % ocupată de fiecare
cultură.
Tabelul 1
Structura culturilor

Nr. Cultura Suprafața

crt.
ha %
1 Grâu de toamnă 81 20,10
2 Orzoaică de primăvară 40 9,90
3 Ovăz 42 10,45
4 Porumb boabe 100 24,80
5 Cartofi 36 8,95
6 Sfeclă de zahăr 24 5,95
7 Fasole 25 6,20
8 Mazăre 30 7,45
9 Borceag primăvară 25 6,20
TOTAL 403 100,00

2. Stabilirea grupelor de cultură, a numărului de sole și suprafața unei sole

(gruparea plantelor de cultură cu cerințe agrobiologice asemănătoare și cu tehnologii cât mai
apropiate)
Pornind de la datele înscrise în tabelul 1, plantele de cultură repartizate pentru asolament
pot fi grupate astfel (tabelul 2):

Tabelul 2
Gruparea plantelor de cultură
Nr. Suprafața Nr. de
crt. Grupa de cultură sole
ha %

TOTAL

5
 La stabilirea suprafeței unei sole se pornește de la plantele cele mai bune premergătoare
pentru cerealele de toamnă.
Este necesar să avem o solă “amelioratoare” care contribuie la refacerea fertilității solului
și asigură plantele cele mai bune premergătoare pentru o anumită suprafață ce urmează a fi
cultivată cu o cereală de toamnă.

3. Repartiția culturilor pe sole

În această etapă se precizează pentru fiecare solă, ce culturi se vor repartiza și suprafața
în ha, ocupată de acestea.
-
-
-
-
-
- Total = ha sole

4. Stabilirea tipului și a schemei de asolament

La stabilirea rotației culturilor în cadrul asolamentului este necesar să se aibă în vedere că
fiecare plantă trebuie să întâlnească condițiile cele mai favorabile, iar fertilitatea solului și
producțiile să crească în mod permanent.
Rotația se începe de obicei cu grupa de culturi sau cultura amelioratoare, leguminoase
anuale sau perene, dar acest lucru nu este obligatoriu.
Se alcătuiesc mai multe variante de succesiuni a culturilor după care se alege varianta
cea mai potrivită pentru condițiile concrete din unitate.
Când pentru fiecare solă se indică culturile ce urmează a fi amplasate se vorbește de tip
de asolament.
Când pentru fiecare solă se indică grupa de cultură, se vorbește de schemă de
asolament.
Tipul de asolament:

Schema de asolament:

6
5. Întocmirea planului de rotație în timp și spațiu cel puțin pentru un ciclu complet de
rotație
Tabelul 3
Tabelul sinoptic al succesiunii culturilor
Sola
I II III IV V
Anul

2012

2013

2014

2015

2016