ELIMINAREA EXCESULUI DE UMIDITATE

DE PE AREALUL LOCALITĂȚI LOVRIN

PRIN DESECARE
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A
BANATULUI „REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA

Facultatea de Agricultură

Specializarea: Agricultură

PROIECT

ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE

Coordonator:

Conf.dr. Ienciu Anisoara

Student:

Cozorici Gheorghe Ciprian

Anul universitar 2022-2023

Timisoara
2023
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. GENERALITĂȚI................................................................................pag. 1

1.1. Excesul de umiditate, factorii și efectele acestuia asupra plantelor și

solului.................................................................................................................................pag. 1

1.2. Obiectivul și scopul lucrării; metode de eliminare a excesului de

umiditate.............................................................................................................................pag. 8

CAP 2. CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL COMUNEI

LOVRIN..........................................................................................................................pag. 10

2.1. Considerații geomorfologice.........................................................................pag. 10

2.2. Caracterizarea climatică a zonei....................................................................pag. 10

2.2.1. Temperaturi medii multianuale......................................................pag. 10

2.2.2. Precipitații medii multianuale.........................................................pag. 11

2.2.3. Evapotranspirația medie multianuală.............................................pag. 12

2.2.4. Umiditatea relativă a aerului multianuală și regimul eolian...........pag. 12

2.3. Hidrografia și hidrogeologia..........................................................................pag. 13

2.4 Considerații pedoameliorative........................................................................pag. 13

CAP 3. PROIECATAREA LUCRĂRILOR DE DESECARE..................................pag. 15

3.1 Descrierea lucrărilor proiectate......................................................................pag. 15

3.2. Calculul suprafeței și a pantei terenului de pe planul de situație...................pag. 16

3.3. Calculul debitului total de evacuare de pe suprafața supusă desecării și

drenajului..........................................................................................................................pag. 17

3.4 Trasarea rețelei de canale de desecare și drenaj pe plan.................................pag. 19

 3.5 Dimensionarea canalelor de desecare și drenuri trasate.................................pag. 20

3.6 Redactarea profilelor longitudinale și transversale pentru un canal terțiar și

secundar............................................................................................................................pag. 22

CONCLUZII...................................................................................................................pag. 23

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................pag. 25
 CAPITOLUL 1. GENERALITĂȚI

1.1. Excesul de umiditate, factorii și efectele acestuia asupra plantelor și solului

Excesul de umiditate

Excesul de umiditate constituie un factor limitativ al productivității solurilor și

totodată poate să creeze un mediu de viață insalubru și poluat.

Prin excesul de umiditate se înțelege acea cantitate de apă care aduce solul într-o stare
necorespunzătoare de lucrare și cultivare. Excesul determină reducerea sau chiar calamitarea
recoltelor , prin stânjenirea sau întreruperea vegetației plantelor.

Formele de manifestare a excesului de umiditate pot fi : de băltire la suprafața

terenului și de îmbibație în profilul solului.

Excesul de umiditate se clasifică după mai multe criterii :

 din punct de vedere al sursei excesului :

- exces de natură pluvială
- de natură freatică
- de altă natură : scurgeri pe versanți, inundații, irigații excesive etc.

 după durata excesului :

- exces temporar sau periodic
- exces permanent

1
 Prezența excesului de umiditate într-o anumită zonă cauzeză pagube a căror mărime
depinde de natura și durata excesului, precum și de folosința terenului.
Pagubele produse agriculturii de excesul de umiditate constau din :

- neexecutarea la timpul optim a lucrărilor agricole

- scumpirea costului lucrărilor ca urmare a creșterii consumului de energie
- calamitarea parțială sau totală a producției agricole.

În vederea înlăturării excesului de umiditate din sol și de la suprafața solului s-au

realizat în țara noastră numeroase lucrări de desecare și drenaj. Primele lucrări
hidroameliorative dateaza din secolul al XIII-lea și ele au constat din asanarea unor terenuri
agricole din depresiunea ,, Țara Bârsei ,, .

În intervalul 1717 – 1800 s-au redat agriculturii întinse terenuri inundabile și

mlăștinoase din Câmpia Banatului, s-au construit canale de desecare în jurul orașului
Timișoara și în bazinele hidrografice ale râurilor Timiș si Bârzava și a început amenajarea
canalului Bega în scop de navigație. Începând din anul 1847 s-a regularizat albia râului
Someș și s-au efectuat lucrări în scopul desecării terenurilor dintre Crișuri și Mureș. În
secolul XX, s-au executat în vestul țării lucrări de refacere și complectare a vechilor sisteme
de îndiguiri și desecări bazate pe principiile tehnicii moderne.

Factorii și efectele acestuia asupra plantelor și solului

Factorii favorizanți rezidă în elementele cadrului natural al zonei, la care se adaugă

contribuția factorului antropic.

2
 Factorii naturali care generează exceul de umiditate pot fi externi sau interni, ei
intervenind în procesele de hidromorfism atât pe calea regimului hidric al solului, cât și pe
cea a drenajului natural.
Principalii factorii externi sunt cei climatici, hidrogeologici, hidrologici și
geomorfologici, iar factorii interni sunt cei de natură pedolitologică.

a) Factorul climatic

Studiul elementelor climatice ( precipitații, temperatură, evapotranspirația, vânt, etc. )

arată efectele lor în declanșarea sau accentuarea excesului de apă din sol sau de la suprafața
solului.

Precipitațiile reprezintă principala sursă a excesului de apă, atât prin cantitatea totală anuală,
cât și prin repartizarea lor sezonieră, lunară, decadală, sau chiar zilnică.

Apele din precipitații căzute pe sol se fragmentează în :

- ape care se reîntorc în atmosferă prin evaporație și transpirație;

- ape care se înfiltrează în sol, contibuind la formarea terenurilor umezite și înmlăștinite și a
pânzei freatice;
- ape care se scurg la suprafața terenului, concentrându-se spre cursurile de apă.

Studiul temperaturilor se referă la valorile medii lunare și variația lor de la an la an, la

valorile extreme, precum și la cele absolute.

Evapotranspirația reprezintă consumul productiv prin transpirația plantelor și

pierderile prin evaporație de la suprafața solului. Dacă nu există date determinate direct
asupra consumului total de apă, evapotranspirația se poate stabili indirect folosind diferite
relații de calcul. Normativele tehnice indică folosirea în condițiile țării noastre a formulei
Thornthwaite.

3
 b) Factorul hidrologic – hidrografic

Factorii de natură hidrologică sunt reprezentați de afluxul superficial de apă atât sub
forma scurgerilor de pe versanți și de pe terenuri înalte învecinate cât și sub forma
inundațiilor cauzate de revărsarea cursurilor de apă și a torenților.

Densitatea și adâncimea rețelei hidrografice influențează drenajul natural al

terenurilor și implicit mărimea și intensitatea excesului de apă. Astfel o rețea densă de văi
torențiale favorizează reducerea excesului, în timp ce o rețea hidrografică rară determină o
acumulare a apei în interfluvii cu drenaj natural nesatisfăcător.

Dacă rețeaua hidrografică are o capacitate de transport insuficientă, cu albii adeseori

colmatate sau invadate de vegetație, terenul este inundat frecvent, rezultând exces de
umiditate.

c) Factorul hidrogeologic

Nivelul ridicat al apei freatice temporar sau permanent reprezintă o altă sursă a
excesului de umiditate.

Acest nivel poate fi influențat atât de apele din precipitații, cât și de infiltrațiile din
zonele limitrofe (râuri, lacuri de acumulare, bazine piscicole, amenajări pentru irigații).

La solurile care au un strat impermeabil situat la adancimea de 40-60 cm si chiar

deasupra hardpanului, in urma topirii zapezii sau a caderii unor precipitatii abundente pot sa
apara straturi de apa suprafreatica (strat freatic sezonier). Acesta nu trebuie confundat cu
stratul freatic propriu-zis, masurile de prevenire si combatere fiind diferite.

Apa freatica cu nivel ridicat liber creeaza un exces de umiditate ce se manifesta prin
ridicarea nivelului apei catre zona radacinilor plantelor, sau ajungand chiar deasupra nivelului
terenului sub forma de luciu de apa, afectand luncile si campiile joase.

4
 d) Factorul geomorfologic

Relieful si microrelieful teritoriului sunt factori dominanti in producerea excesului de

umiditate.

Zonele de lunca si campie joasa caracterizate printr-un relief depresionar sau plat, cu
pante mici, insuficiente pentru a asigura un drenaj extern eficient, sunt predispuse la exces
de umiditate.

Nota de preponderenta a reliefului decurge din caracterul de neuniformitate a

suprafetei solului. Aceasta favorizeaza stagnarea sau scurgerea apei cu viteze foarte mici,
umezirea excesiva a solului si formarea excesului de umiditate, fie la suprafata solului, fie in
profilul de sol.

Suprafete cu pante mici se intalnesc frecvent in lunci, campii joase, terase, campii
inalte, culmi deluroase cu relief plan sau usor ondulat, unde apa provenita din ploi sau din
topirea zapezilor se scurge lent, producand exces de umiditate si uneori inmlastinirea solului.

e) Factorul pedolitologic

Factorii interni de natura pedolitologica sunt strans legati de drenajul intern al unor
soluri, determinat de textura straturilor care imprima o anume permeabilitate pentru apa.

Astfel, cu cat solul este mai argilos (mai greu), cu atat drenajul intern este mai redus,
excesul de umiditate mai frecvent, cu o durata mai mare, care poate sa apara chiar si la
cantitati reduse de precipitatii.

Este cazul solurilor din clasa argiluvisoluri, care au ca diagnostic un orizont B, greu
permeabil, impiedicand pastrarea apei in adancime. In aceeasi situatie sunt solurile
hidromorfe sau cele din clasa vertisolurilor, care datorita continutului ridicat de argila pe
primii 50-60 cm ai profilului, au drenajul intern neasigurat, favorizand aparitia excesului de
umiditate.

f) Factorul antropic

Acest factor poate genera, accentua sau chiar reduce excesul de umiditate.

Interventiile nerationale ale omului prin care se provoaca intensitatea excesului de

umiditate sunt urmatoarele:

- aplicarea unei agrotehnici necorespunzatoare, prin executarea araturilor la aceeasi

adancime (formarea hardpanului) si tasarea excesiva a solului prin treceri repetate cu utilaje
grele; . . .
- executia sau exploatarea defectuoasa a unor lucrari hidrotehnice si hidroameliorative, cum
sunt lacurile de acumulare si amenajarile piscicole, unde prin infiltrare pot influenta
terenurile situate in apropiere;
- irigatii excesive fara asigurarea unui drenaj suplimentar al solului;
reducerea capacitatii de colectare si transport a albiilor naturale si a canalelor prin neglijarea
lucrarilor de intretinere;

5
- bararea scurgerilor de suprafata catre reteaua hidrografica prin amplasarea unor ramblee de
drumuri, cai ferate, diguri; .

La acestea se adauga cauzele de natura agrofitotehnica reprezentate de categoria

folosintelor si de intensitatea cultivarii, care pot modifica regimul de apa din sol prin
consumuri specifice diferite.

INFLUENTA EXCESULUI DE UMIDITATE ASUPRA SOLULUI SI PLANTEI

Excesul de umiditate din sol si de la suprafata solului influenteaza in mod negativ atat
evolutia solurilor, cat si cresterea si dezvoltarea plantelor.

a) Influența asupra solului

Se manifesta prin aceea ca excesul de umiditate micsoreaza gradul de aerare a solului.

Aeratia insuficienta incetineste procesele de oxidare din sol, stanjeneste activitatea
microorganismelor aerobe si favorizeaza procesele bacteriene anaerobe care nu asigura
descompunerea materiei organice, dand nastere la fenomene de reducere, care au ca rezultat
gleizarea si pseudogleizarea solurilor.

Aceste fenomene determina compactarea excesiva a solului, compactare care

micsoreaza, in mare masura, permeabilitatea pentru apa si aer a acestuia.

Pe de alta parte fenomenul de reducere exercita o influenta defavorabila asupra

compusilor asimilabili ai azotului, fosforului, fierului si sulfului, care sunt imobilizati sub
forma de compusi organici insolubili in apa si deci inaccesibili plantelor.

Astfel, compusii ferici trec in compusi ferosi (prin pierdere de oxigen), fosfatii
asimilabili se fixeaza sub forma de fosfati de fier, aluminiu si mangan, iar nitratii nu numai ca
nu se formeaza, ci chiar dispar total, atat prin folosirea azotului nitric de catre
microorganismele anaerobe, cat si prin reducerea lor pana la azot elementar.

Excesul de umiditate influenteaza in mod nefavorabil si regimul termic al solului.

Astfel, solurile umede sunt mai reci decat solurile uscate din cauza evaporatiei abundente si
faptului ca se incalzesc mai greu, avand nevoie de 4-5 ori mai multa caldura pentru a-i ridica
temperatura cu loC.

6
 Excesul de umiditate predispune solul la inghet pe adancimi mai mari, indeosebi in
iernile fara zapada, precum si in timpul ingheturilor tarzii de primavara.

Din motivele aratate aceste soluri nu se pot pregati si insamanta in perioada optima,
iar lucrarile de intretinere a culturilor se fac cu intarziere si de o calitate inferioara.

In concluzie, solurile cu exces de umiditate se pot identifica usor, deoarece fata de

cele cu regim hidric normal prezinta urmatoarele aspecte:

- sunt, de obicei, soluri grele si astructurale; la apasare sunt elastice;

- in stare uscata se intaresc formand o crusta si chiar crapaturi adanci care impiedica
cresterea plantelor;
- au coeziune mare si se lucreaza greu, necesitand un consum de energie cu peste 25 % mai
mare decat solurile normale; de asemenea, pe aceste terenuri circulatia masinilor agricole se
face cu foarte mare greutate;
- in timpul primaverii zapada de pe aceste soluri se topeste mai greu, amanand lucrarile
agricole; vegetatia este intarziata, iar culoarea plantelor devine galben - verzuie;
- deasupra terenurilor cu exces de umiditate ceata este mai densa si persista mai mult;

Pe aceste terenuri se dezvolta o flora spontana, caracteristica solurilor umede

(hidrofila) ca: stuful, papura, rogozul, pipirigul etc.

b) Influența asupra apelor

Excesul de umiditate este daunator plantelor nu prin el insusi, ci prin faptul ca

determina in sol o aeratie insuficienta vegetatiei.

Dupa cum s-a aratat, apa si aerul ocupa impreuna spatiile lacunare dintre particulele
de sol. Plantele au o crestere normala atunci cand aerul si apa se gasesc in sol in raport de
l/2 l/3, mai exact cand aerul ocupa 30 - 40 % si apa 60 - 70 % din volumul porilor.

Excesul de umiditate modifica acest raport in defavoarea aerului. Altfel spus, apa in
exces indeparteaza aerul din porii solului si odata cu aerul, si oxigenul. Lipsa oxigenului
impiedica dezvoltarea sistemului radicular al plantelor, reducand capacitatea de absorbtie a
radacinilor.

Daca excesul de umiditate este permanent, iar nivelul freatic se mentine ridicat,
plantele isi dezvolta un sistem radicular superficial, care exploreaza un volum mic de sol,
inrautatind aprovizionarea plantelor cu elemente nutritive.

Fluctuatia nivelului freatic afecteaza si mai mult sistemul radicular, deoarece ridicarea
si coborarea repetata a acestui nivel face ca respiratia radacinilor din aeroba sa devina
anaeroba si invers si ca urmare in sol sa se acumuleze produse toxice.

In sfarsit, umiditatea excesiva favorizeaza atacul unor boli ale radacinilor, in special
putregaiul.

7
1.2. Obiectivul și scopul lucrării; metode de eliminare a excesului de umiditate

Metode de eliminare a excesului de umiditate

Pentru eliminarea excesului de umiditate de pe terenurile agricole se folosesc

urmatoarele metode :

- metoda de desecare prin canale deschise, care urmareste eliminarea excesului de umiditate
de la suprafata terenului;

- metoda drenajului, pentru eliminarea excesului de umiditate din profilul solului;

- evacuarea apei, prin scurgere la suprafata terenului si drenarea stratului radicular, care
consta din aplicarea concomitenta a desecarii prin canale deschise si a drenajului;

- desecarea biologica a apei in exces, care consta din folosirea de culturi si plantatii cu un
consum mare de apa si cu rezistenta ridicata la excesul de umiditate;

- colmatarea terenului cu nivel freatic ridicat, prin depunerea materialelor solide in zonele
joase in scopul ridicarii cotei terenului si realizarii in felul acesta a adancimii de drenaj;

- drenaje frontale, care constau din siruri de puturi amplasate dupa diferite scheme;

- desecarea prin canale deschise, se recomanda in zonele in care excesul de umiditate este
de natura pluviala. Cantitatile de precipitatii provoaca baltirea apei la suprafata terenului
precum si umezirea excesiva a stratului superior al solului.

In zonele in care microrelieful terenului determina un drenaj natural extern slab, iar
solul are un drenaj intern neasigurat, se pot recomanda lucrari de nivelare in panta si de
modelare a terenului, care imbunatatesc scurgerea apei. De asemenea se pot recomanda
lucrari pentru favorizarea circulatiei apei pe verticala, cum sunt subsolajul si afanarea adanca
a solului, lucrari care au rolul de a preveni o acumulare de apa in exces, fie la suprafata
terenului, fie in sol, pe o durata de timp mai mare decat perioada de rezistenta a plantelor la
exces de umiditate.

a) Drenajul se aplica in zonele cu nivel freatic la mica adancime, cu scopul coborarii

si mentinerii acestuia sub stratul radicular al plantelor. Consta din drenuri orizontale, verticale
si din canale deschise adanci.

In zonele fara pericol de saraturare si inmlastinire a solului, reteaua de drenuri, ca si

cea de canale deschise, poate fi folosita si pentru aplicarea subirigatiei.

b) Evacuarea apei prin scurgere la suprafata terenului si drenarea stratului radicular,

se realizeaza prin aplicarea concomitenta a celor doua solutii. Se practica pe suprafete unde
excesul de umiditate are o provenienta atat pluviala, cat si freatica.

c) Desecarea biologica a terenurilor cu exces de umiditate, metoda cunoscuta si sub

numele de biodrenaj, se bazeaza pe transpiratia ridicata a unor specii (pomicole, silvice sau
chiar culturi agricole), insotita de evaporatia apei de la suprafata terenului.

8
 d) Colmatarea este procedeul care consta din suprainaltarea nivelului terenului prin
depuneri de pamant in mod natural (folosind aluvionarile) sau artificial (preluand material din
gropi de imprumut).

Aceasta metoda devine economica atunci cand se foloseste pamantul rezultat din saparea
unor canale magistrale, sau din lucrarile de regularizare a cursurilor de apa.

e) Drenurile frontale se prevad pentru preluarea infiltratiilor rezultate din: surse de

apa cu niveluri mai ridicate decat cotele terenului supus ameliorarii.

Trebuie mentionat faptul ca pe langa masurile tehnice care se iau pentru ameliorarea
solurilor cu exces de umiditate, se impun si masuri agrofitotehnice specifice, adica o
agrotehnica adaptata noilor conditii create prin aplicarea masurilor hidroameliorative.
Aceasta adaptare se refera la soiuri, asolamente, ingrasaminte si amendamente, la modul de
executare a lucrarilor solului, la un sistem de masini agricole potrivite situatiei create si altele.

9
 CAP 2. CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL COMUNEI LOVRIN

2.1. Considerații geomorfologice

Localitatea Lovrin este amplasată în partea de nord-vest a județului Timiș, la 47 km

de municipiul Timișoara și 17 km est de orașul Sânnicolau Mare. Lovrinul este străbătut
de DN6 care face legatura între cele două orașe, respectiv vama Cenad. Lovrin este un mic
nod feroviar, la intersecția dintre trei linii feroviare. Legăturile din gara Lovrin sunt între
Sânnicolau Mare și Timișoara, Nerău – Periam – Arad și Lovrin - Jimbolia.

Vecinii localității sunt: la nord satul Pesac (4 km pe drumul județean 594), la sud-
est Șandra (circa 10 km pe DN6) și Bulgăruș (circa 8 km pe drumul comunal 20), la sud-
vest Gottlob (5 km), și la nord-vest Tomnatic (10 km).

2.2. Caracterizarea climatică a zonei

Se încadrează, după Koppen, în formula C.f.b.x. specifică zonei; un climat de

continental de tranziție, cu influențe evidente ale climatului mediteranean în mod particular al
Adriaticei; mai deschisă vânturilor vestice și sub influența curenților mediteranieni și
atlantici. Climatul acesta temperat imprimă veri călduroase, ierni nu prea friguroase, uneori
călduțe, primăveri destul de timpurii și toamne, uneori lungi. Aceasta și ca urmare a faptului
că în Banat, pătrund mai puțin influențe reci-polare și mai mult influențele Mării Mediterane.

2.2.1. Temperaturi medii multianuale

Anul Data Temperatura Data Temperatura Temperatura

minimă Maxima medie anuală
1950 12.I - 14,0 3.VII 39,2 12,3
1951 25.XII - 8,0 9.VII 37,5 12,1
1952 10.II - 14,0 15.VII 35,5 11,7
1953 25.XII - 19,6 20.VII 35,0 10,6
1954 6.II - 29,5 15.VIII 38,0 9,7
1955 5.III - 19,2 20.VI 32,5 10,5
1956 17.II - 30,5 21.VIII 36,5 9,3
1957 4.XII - 18,5 15.VIII 38,5 11,0
1958 30.I - 19,0 27.V 37,5 11,0
1959 19.I - 16,1 12.VII 36,0 10,8
1960 11.I - 23,7 27.VIII 35,0 11,1
1961 27.XII - 16,4 10.VIII 36,5 11,5
1962 7.II - 16,0 7.VIII 36,0 10,4
1963 24.I - 33,2 15.VIII 36,5 10,7
1964 17.I - 24,0 22.VII 34,5 10,3
1965 11.II - 20,0 26.VII 35.0 10,6
1966 15.I - 20,5 15.VIII 33,0 12,1
1967 19.I - 21,0 5.VIII 35,5 11.7
1968 10.I - 18,5 9.VII 37,0 11,9
1969 11.I - 22,8 15.VIII 33,5 10,5
1970 27.XII - 17,0 23.VII 32,5 10,3
1971 13.I - 20,5 7.VIII 35,5 10,4

10
 1972 16.I - 15,5 16.VIII 35,0 10,9
1973 2.XII - 16,0 17.VII 34,0 10,5
1974 15.I - 9,0 4.VIII 35,5 11,2
1975 21.XII - 10,0 23.VI 32,0 11,4
1976 9.II - 17,0 20.VII 35,0 10,2
1977 6.XII - 15,5 14.VI 33,0 10,8
1978 21.II - 21,0 22.VII 33,5 9,8
1979 17.I - 17,5 4.VIII 33,5 10,8
1980 15.I - 20,0 5.VIII 34,0 9,6
1981 17.I - 18.5 3.VIII 36,5 10,7
1982 26.I - 14,5 26.VI 34,5 10,9
1983 23.II - 12,0 28.VII 36,5 11,4
1984 27.XII - 19,0 13.VII 36,0 10,6
1985 12.I - 25,0 29.VII 36,5 9,7
1986 28.II - 16,2 19.VIII 34,5 10,7

Temperatura medie anuală a aerului pentru cei 37 de ani (1950-1986) a avut valoarea
de 10,8 C. În comparație cu acesta, valorile anuale ale temperaturii au oscilat simțitor, de la
9,7 C (anul 1956) până la 12,3 C(anul 1950). Temperaturile medii lunare, în această
perioadă, nu au coborât sub -7,7 C (anul 1963) și nu au urcat peste 25,5 C (anul 1952 –
VII).

2.2.2. Precipitații medii multianuale

Anul Cantitățile anuale de precipitații

1950 355,5
1951 400,5
1952 612,6
1953 462,8
1954 613,5
1955 625,4
1956 464,4
1957 457,6
1958 503,8
1959 586,0
1960 601,4
1961 407,2
1962 444,6
1963 543,8
1964 476,0
1965 576,7
1966 628,8
1967 413,4
1968 497,7
1969 605.5
1970 588,3
1971 418,3
1972 627,0

11
 1973 422,2
1974 652,7
1975 557,4
1976 592,2
1977 617,7
1978 507,2
1979 572,3
1980 521,8
1981 630,3
1982 502,2
1983 293,4
1984 474,4
1985 393,8
1986 505,0
Media 517,6

Pe parcursul celor 37 de ani de observare la Lovrin, cantitatea anuală de precipitații a

avut valori oscilante, de la 293,4 mm (anul 1983) la 652,7 mm (anul 1974). Media
multianuală pentru perioada 1950-1986 are valoare de 517,6 mm (litri/m²).

2.2.3. Evapotranspirația medie multianuală

Mediile lunare și anuale între anii 1960-2000

Lunile Media
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anuală
91 87 78 74 73 73 70 71 73 79 88 91 79

2.2.4. Umiditatea relativă a aerului multianuală și regimul eolian

Este în general favorabilă vegetației culturilor agricole, cu o valoare medie anuală de

79%. Cu toate că umiditatea relativă a aerului, ca valoare medie, nu coboară sub 40% decât în
mod excepțional, totuși valorile diurne ale umidității aerului au coborât până la 25% între
orele 13-18 în zilele (25.IV, 1.X, 3.X anul 1986) .

Luna
Anul Media
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1950 84 85 69 66 57 54 52 55 62 72 86 91 69
1951 90 82 79 74 73 68 60 65 65 69 81 90 83
1952 89 87 69 64 60 56 43 47 65 81 90 93 68
1953 83 89 69 62 61 68 60 59 57 67 76 83 69
1954 93 83 82 62 64 74 61 69 66 74 92 92 74
1955 92 89 77 68 59 61 71 71 65 86 88 88 76
1956 89 87 75 61 68 71 56 55 53 65 81 89 71
1957 89 76 55 57 76 58 60 57 68 77 81 92 71
1958 93 80 76 70 51 56 51 57 56 75 87 82 69
1959 84 84 67 55 59 56 59 65 58 59 82 81 67
1960 93 81 71 77 72 69 76 67 66 76 89 86 84
1961 81 87 67 67 81 73 71 75 76 85 93 91 79

12
1962 93 94 93 83 80 82 79 70 72 74 90 90 83
1963 89 91 79 74 73 73 69 67 73 79 79 91 78
1964 91 89 91 76 78 76 76 78 82 84 90 96 89
1965 95 91 82 85 81 84 74 78 80 79 94 97 85
1966 94 93 84 81 75 78 80 77 80 83 94 95 84
1967 95 89 81 83 78 77 70 70 77 79 86 96 81
1968 95 92 76 66 73 70 70 83 87 83 94 96 82
1969 93 97 89 75 73 80 73 78 74 78 89 99 83
1970 95 95 89 80 80 82 78 81 79 84 90 98 86
1971 98 89 87 75 76 77 69 62 72 72 86 89 79
1972 78 74 61 67 64 62 71 74 78 84 87 74 73
1973 86 86 72 74 62 70 67 65 70 78 82 88 75
1974 91 83 72 71 75 75 68 69 69 91 85 95 78
1975 90 81 72 74 71 77 75 76 91 86 82 89 80
1976 91 94 71 72 72 80 72 78 86 85 93 96 82
1977 95 94 85 86 77 77 85 94 84 92 97 98 88
1978 92 94 89 87 91 84 83 77 91 91 96 96 89
1979 93 85 85 80 69 75 79 79 75 80 96 94 82
1980 95 93 85 84 88 83 81 80 80 84 93 92 87
1981 92 88 88 76 72 78 66 70 85 87 88 91 81
1982 91 91 94 96 98 98 99 98 95 97 95 94 95
1983 88 76 71 82 80 78 72 63 65 66 76 89 75
1984 90 86 81 73 91 84 87 85 89 88 96 99 87
1985 100 98 95 94 91 82 71 69 63 73 84 86 84
1986 84 86 79 63 61 63 66 59 56 64 75 89 70
Media 91 87 78 74 73 73 70 71 73 79 88 91 79

2.3. Hidrografia și hidrogeologia

Lovrinul nu este traversat de nici o apă curgătoare cu debit propriu. Canalele de

scurgere, concepute ca o rețea care să asigure desecarea terenurilor localității Lovrin și care
să facă legătura cu cele ale localităților din sud (Bulgăruș, Șandra, Uihei, Lenauheim) au fost
realizate în anii 1957-1960 în cadrul unor lucrări de hidroameliorații cu participarea
locuitorilor comunei. Se prevedea un sistem hidroameliorativ care în Banat să cuprindă cel
puțin 150.000 ha cu funcțiune dublă sau reversibilă.

Lovrinul este traversat de canalul Galațca, care a fost alimentat cu apă din Mureș, la
Periam, printr-o stație de pompare, care din anul 1990 nu mai funcționează. Din acest canal
se irigau culturile începand din Periam apoi Pesac, Lovrin și în continuare în localitățile din
aval de Lovrin, încât s-a format un adevărat bazin legumicol pe traseul acestui canal.

2.4 Considerații pedoameliorative

Solul

Teritoriul Lovrinului este situat în zona de silvostepă cu nivelul hidrostatic al apei

freatice ridicat și roci parentale diferențiate, ceea ce a determinat un fond pedologic foarte
variat. Dominante apar cernoziomul și cernoziomul cambic, care ocupă 95% din suprafață,
diferența revenind solului brun eumezobazic, lăcoviștilor, solurilor salinizate și nisipurilor.

13
Tipurile de cernoziom, având nivelul hidrostatic al apei freatice ridicat sunt denumite, la nivel
de varietate, freatic umede, gleizate, salinizate, alcalizate, în adâncime.

Pe aceste tipuri de sol s-au produs, cu o intensitate mai puternică sau mai slabă,
fenomene de gleizare, salinizare și de carbonatare, care au determinat formarea unei game
largi de tipuri, subtipuri și varietăți de soluri individualizate în 54 de unități de sol.

14
 CAP 3. PROIECATAREA LUCRĂRILOR DE DESECARE

3.1 Descrierea lucrărilor proiectate

Excesul de umiditate din sol și de la suprafața solului influențează în mod

negativ atât evoluția solurilor, cât și creșterea și dezvoltarea plantelor. Excesul de
umiditate este dăunător plantelor nu prin el însuși, ci prin faptul că determină în sol o
aerație insuficientă vegetației.

Pentru eliminarea excesului de umiditate de pe terenurile agricole se folosesc

următoarele metode :
- metoda de desecare prin canale deschise care urm re te eliminarea excesului
de umiditate de la suprafața terenului;
- metoda drenajului pentru eliminarea excesului de umiditate din profilul
solului;
- evacuarea apei prin scurgere la suprafața terenului și drenarea stratului
radicular, care constă din aplicarea concomitentă a desecării prin canale deschise și a
drenajului;
- desecarea biologică a apei în exces care constă din folosirea de culturi și
plantații cu un consum mare de apă și cu rezistență ridicată la excesul de umiditate;
- colmatarea terenului cu nivel freatic ridicat, prin depunerea materialelor
solide în zonele joase în scopul ridicării cotei terenului și realizării în felul acesta a
adâncimii de drenaj;
- drenaje frontale care constau din șiruri de puțuri amplasate după diferite
scheme.

Desecarea prin canale deschise se recomandă în zonele în care excesul de

umiditate este de natură pluvială. Cantitățile de precipitații provoacă băltirea apei la
suprafața terenului precum și umezirea excesivă a stratului superior al solului.

Această metodă constă din rigole, șanțuri și rețea de canale de colectare și

evacuare care preiau apa în exces, eliminat din câmp și o transportă în afara teritoriului
amenajat până la cel mai apropiat curs de apă natural.

În zonele în care microrelieful terenului determină un drenaj natural extern slab,

iar solul are un drenaj intern neasigurat, se pot recomanda lucrări de nivelare în pantă
și de modelare a terenului care îmbunătățesc scurgerea apei. De asemenea se pot
recomanda lucrări pentru favorizarea circulației apei pe verticală cum sunt: subsolajul
și afânarea adâncă a solului, lucrări care au rolul de a preveni o acumulare de apă în
exces, fie la suprafața terenului, fie în sol, pe o durată de timp mai mare decât
rezistența plantelor la excesul de umiditate. Drenajul se aplică în zonele cu nivel freatic
la mică adâncime, cu scopul coborârii și menținerii acestuia sub stratul radicular al
plantelor. Constă din drenuri orizontale, verticale și din canale deschise adânci. În

15
 zonele fără pericol de săăturare și înmlăștinare a solului rețeaua de drenuri, ca și cea de
canale deschise poate fi folosit și pentru aplicarea subirigației.

Trebuie menționat faptul că pe lângă măsurile tehnice care se iau pentru

ameliorarea solurilor cu exces de umiditate, se impun și măsuri agrofitotehnice
specifice, adică o agrotehnică adaptată noilor condiții create prin aplicarea măsurilor
hidroameliorative. Această adaptare se refer la soiuri, asolamente, îngrășăminte și
amendamente, la modul de executare a lucrărilor solului, la un sistem de mașini
agricole potrivite situației create și altele.

Rețeaua de desecare-regularizare a regimului umidității sau canalele terțiare și

drenul absorbant reprezină elementele de ultim ordin ale sistemului de desecare.
Canalele colectoare de ultim ordin sau canalele terțiare au rolul de a colecta apa
stagnantă sau care se scurge la suprafața terenului și apa adusă de elementele provizorii
ale amenajării (șanțuri, rigole, drenuri cârtiță).

Rețeaua de colectare și evacuare este alcătuit din canale colectoare de diverse

ordine (principal, secundar) sau din drenul colector care adună apele din rețeaua de
regularizare, eventuală a canalelor de intercepție (centură și infiltrație) respectiv dren
absorbant și le conduce în canalul magistral de evacuare sau în emisar. Rețeaua de
desecare poate fi completat în unele situații cu drenuri subterane sau canale deschise cu
rolul de a intercepta afluxul de ape externe scurse de pe versanți (canale de centură) și
canale sau drenuri de captare a apelor de infiltrație (canale de infiltrație), care se
descarc direct în emisar fie în canalele de evacuare. Recipientul sau emisarul este de
regulă, un curs natural, în care sunt evacuate apele gravitațional sau prin pompare, dar
se pot folosi ca emisar și un lac, o vale sau un strat drenant subteran cu o mare
capacitate de înmagazinare a apei.

Am calculat suprafața planului de situație și a pantei terenului de pe planul de

situație, după care am calculat debitul total de evacuare de pe suprafața supusă desecării
și drenajului. Pe baza calculelor efectuate am trasat rețelele de canale de desecare și
drenaj pe planul de situație, având la final trasate 3 canale terțiare, un canal principal și
unul secundar. După trasarea canalelor am efectuat calcule în ceea ce privește
dimensionarea canalelor de desecare, acestea fiind prezentate într-un tabel. Adâncimea
canalelor este determinată de: debitul canalului, înălţimea de siguranţă şi asigurarea
desecării apei din canale de ordin superior. Adâncimea canalelor terţiare este în funcţie
de lucrările agropedoameliorative executate.

3.2. Calculul suprafeței și a pantei terenului de pe planul de situație

Am calculat suprafața totală a planului de situație prin metoda împărțirii în forme

geometrice (în cazul acesta prin triunghiuri și dreptunghiuri de diferite forme și mărimi).
Am determinat aria fiecărei forme geometrice (14 forme geometrice).

Rezultatele obținute sunt prezentate mai jos:

16
 A▲1a = 32,7 ha
A▲1b =2,6 ha
A▲2 = 24 ha
A▲3 = 12,6 ha
A▲4 = 7,9 ha
A▲5 =9,9 ha
A▄ 6 = 24,6 ha
A▲7a = 6,7 ha
A▲7b = 7,4 ha
A▲8 = 8,5 ha
A▲9a = 17,3 ha
A▲9b = 22 ha
A▄ 10 = 6,5 ha
A▲11 = 14,ha

Splan = 227,2 ha

Calculul pantei canalelor:

89 , 75−88 ,75
CT 1= x 1000=1 , 25 % ₀
800

90 , 50−90 ,75
CT 2= x 1000=0 , 31% ₀
800

91 , 0−90 ,75
CT 3= x 1000=0 , 31 % ₀
800

91−87 , 25
CS= x 1000=3 , 13 % ₀
1200

89 , 75−87 ,75
CP= x 1000=2, 5 % ₀
800

3.3. Calculul debitului total de evacuare de pe suprafața supusă desecării și drenajului

qmax = 0,97 l/s

Splan = 227,2 ha

17
Qmax = 227,2 x 0,97 = 220,38 l/s → 0,220 mt/s.

QT1 = SCT1 x qmax → 23,6 x 0,97 m/s = 22,89 l/s = 0,022 m³/s

QT2 = SCT2 x qmax → 23,8 x 0,97 m/s = 23,08 l/s = 0,023 m³/s

QT3 = SCT3 x qmax → 21,6 x 0,97 m/s = 20,95 l/s = 0,020 m³/s

QCS = SCT1,2,3 x qmax → 0,065 x 0,220 = 0,0143 mt/s.

3.4 Trasarea rețelei de canale de desecare și drenaj pe plan

18
3.5 Dimensionarea canalelor de desecare și drenuri trasate

19
Dimensionarea canalului terțiar 1 – CT1

b = 0,5
h = 0,5
m=1
n = 0,0275
y = 0,26

1. ω = ( b + m • h) • h
ω = (0,5+1• 0,5) • 0,5
ω = 0,5

2. P = b+2h√𝑚2 + 1
P = 0,5 + 2 • 0,5 √12 + 1
P = 0,5 +1 • 1,41
P = 1,91

ω
3. R=
P
0,5
R=
1 , 91
R = 0,26

1
4. C= x Ry
N
1 0 ,26
C= x 0 ,26
0,0275
C = 36,36 • 0,70
C = 25,45

5. ∀ = C √ Ri
∀ = 25,45 √ 0 , 26 0,00205
∀ = 25,45 √ 0,000533
∀ = 25,45 0,023
∀ = 0. 059

6. Qcalc = ω • V
Q = 0,5 • 0,059
Q = 0,030

Dimensionarea canalului terțiar 2 – CT1

b = 0,5
h = 0,3
m=1
n = 0,0275
y = 0,26

20
1. ω = ( b + m • h) • h
ω = (0,5+1 • 0,3) • 0,3
ω = 0,24

2. P = b+2h √ m2+1
P = 0,5+2 0,3 √ 12+1
P = 0,5 + 0,6 • 1,41
P = 1,35

ω
3. R¿
P
0 ,24
R¿
1.35
R = 0,18

1
4. C¿ Ry
N
1 0 , 26
C¿ 0 , 18
0,0275
C = 36,36 • 0,64
C = 23,27

5. V = C √ Ri
V = 23,27 √ 0 , 18 0,00205
V = 23,27 √ 0,000369
V = 23,27 • 0,019
V = 0,442

6. Qcalc = ω • V
Q = 0,24 • 0,442
Q = 0,106

Dimensionarea canalului secundar – CS

b = 0,5
h = 0,4
m=1
n = 0,0275
y = 0,26

1. ω = ( b + m • h) • h
ω = (0,5+1• 0,4) • 0,4
ω = 0,36

2. P = b+2h √ m2+1
P = 0,5+2 0, 4 √ 1²+1
P = 0,5 + 0,8 • 1,41
P = 1,63

21
 ω
3. R¿
P
0 ,36
R¿
1.63
R = 0,220

1
4. C¿ Ry
N
1 0 , 26
C¿ 0 , 22
0,0275
C = 36,36 • 0,67
C = 24,36

5. V = C √ Ri
V = 2 4 ,36 √ 0 , 22 0 ,00 313
V = 24,36 √ 0,0262
V = 24,36 • 0,0262
V = 0,638

6. 6. Qcalc = ω • V
Q = 0,36 • 0,638
Q = 0,229

3.6 Redactarea profilelor longitudinale și transversale pentru un canal terțiar și

secundar

22
Cotele care trec prin canalul terțiar T1 și distanța dintre acele cote.

CT1

P0 = 88,75 P0 – P1 = 0,4 => 40

P1 = 89 P1 – P2 = 0,5 => 50
P2 = 89,25 P2 – P3 = 4,5 => 450
P3 = 89,25 P3 – P4 = 0,3 => 30
P4 = 89,50 P4 – P5 = 0,6 => 60
P5 = 89,75 P5 – P6 = 0,9 => 90
P5 = 89,75 P6 – P7 = 0,8 => 80
P7 = 89,75 Ptotal = 8 => 800

CONCLUZII

În concluzie trasarea și proiectarea canalelor de desecare și drenaj prezintă o

importanță deosebită în ameliorarea excesului de umiditate pe terenurile unde apa există în
exces.

Toate aceste îmbunătățiri funciare au ca scop îmbunătățirea producției agricole,

precum și protejarea mediului înconjurător. În general, un plan bine elaborat și adaptat la
particularitățile fiecărei zone agricole poate fi foarte eficient în realizarea acestor îmbunătățiri
și în creșterea rentabilității agriculturii.

În concluzie, îmbunătățirea terenurilor agricole este un proces continuu și necesar

pentru a spori producția agricolă și pentru a proteja mediul înconjurător. O abordare integrată,
care combină diferite metode și tehnologii agricole, poate fi cea mai eficientă pentru a obține
îmbunătățiri funciare durabile și pentru a asigura o agricultură sănătoasă și sustenabilă.

Este important să se ia în considerare și impactul îmbunătățirilor funciare asupra

mediului și să se ia măsuri pentru a minimiza orice efecte negative. De exemplu, utilizarea
excesivă a pesticidelor poate avea un impact negativ asupra solului și asupra sănătății umane,
iar irigarea excesivă poate duce la epuizarea resurselor de apă și la degradarea solului.

De aceea, este important ca îmbunătățirile funciare să fie realizate într-un mod

sustenabil, astfel încât să se asigure un echilibru între producția agricolă și protejarea
mediului înconjurător. Aceasta poate fi realizată prin implementarea unor practici agricole
mai sustenabile, cum ar fi agricultura ecologică sau agricultura regenerativă.

În plus, îmbunătățirile funciare pot fi și o oportunitate de a sprijini dezvoltarea rurală

și de a îmbunătăți condițiile de trai ale comunităților rurale. De exemplu, prin construirea de
sisteme de irigații și de drumuri, se poate îmbunătăți accesul la apă și la piață pentru
produsele agricole, ceea ce poate contribui la creșterea veniturilor și la reducerea sărăciei în
zonele rurale.

23
 În concluzie, îmbunătățirile funciare sunt esențiale pentru a spori producția agricolă și
pentru a proteja mediul înconjurător, dar trebuie realizate într-un mod sustenabil și echilibrat.
Prin implementarea unor practici agricole mai sustenabile și prin sprijinirea
dezvoltării rurale, putem contribui la crearea unui sistem agricol mai eficient și mai durabil.

24
 BIBLIOGRAFIE

1. Oncia Silvica, Imbunătățiri funciare, Editura Agroprint, 2009.

2. Calinovici Ioan, Imbunătățiri funciare - lucrări practice.

3. Ion D. Șandru, Lovrin Monografie, Ed. ArtPress, 2009.

25