Laborator 1

Calculul distanțelor și orientărilor din coordonate

Calculul distanțelor
Cunoscându-se coordonatele absolute (X, Y) ale punctelor ce determină o
distanță A-B, aceasta se poate calcula cu formula:

D0 A B  ( X B  X A ) 2  (YB  Y A ) 2

Exemplu:
Se cunosc: X1= 2450, Y1= 3700;
X2= 2655, Y2= 4380;
Se cere să se calculeze distanța orizontală D1-2.

D12  ( X 2  X 1 ) 2  (Y2  Y1 ) 2  (2655  2450) 2  (4380  3700) 2 

 205 2  680 2  462400  42025  504425  710,228m
Calculul orientărilor

Având dreapta 101 102 , determinată de punctele 101 şi 102 (fig. 1), ale căror
coordonate absolute se cunosc, se poate calcula orientarea laturii θ101-102, din
triunghiul dreptunghic 101, A, 102 astfel:

Fig. 1 Calculul orientărilor din coordonatele punctelor

101  A  Y101102 Y Y
tg θ 101102 = = = 102 101 = α
102  A  X 101102 X 102  X 101

102  A  X 101102 X  X 101

ctg θ 101102 = = = 102
101  A  Y101102 Y102  Y101

În funcție de semnul lui ΔY și ΔX se întâlnesc 4 situații:

1
 ∆𝑌+
I. Când avem suntem în cadranul I, orientarea rămâne cea rezultată pe
∆𝑋+

calculator (α).
∆𝑌+
II. Când avem suntem în cadranul II, orientarea se calculează scăzând
∆𝑋−

unghiul rezultat de pe calculator din 200g (200g- α).

∆𝑌−
III. Când avem suntem în cadranul III, orientarea se calculează adunând
∆𝑋−

unghiul rezultat de pe calculator la 200g (200g+ α).

∆𝑌−
IV. Când avem suntem în cadranul IV, orientarea se calculează scăzând
∆𝑋+

unghiul rezultat de pe calculator din 400g (400g- α).

Exemplu:
Se cunosc: X2= 2655, Y2= 4380;
X3= 1775, Y3= 5200.
Se cere să se calculeze orientarea laturii 2-3.
𝑌 −𝑌 5200-4380 820
θ2-3 = arctg𝑋3 −𝑋2 = arctg 1775-2655 = arctg −880 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 − 931818181 = 47, 7540
3 2

→ 47g 75c 40cc

+
→ cadranul II
−

θ2-3 = 200g - 47g 75c 40cc = 152g 24c 60cc

TEMĂ:
Se cunosc:
X405 = 5583,537 m, X406 = 5627,548, X407 =5628,543
Y405 = 5753,449 m, Y406 = 5843,543, Y407 = 5934,591.
Să se calculeze orientările θ405-406; θ406-407

2
 Laborator 2
Calculul punctului pe segment (metoda analitică, metoda trigonometrică)

Metoda analitică
Cunoscându-se coordonatele rectangulare ale punctelor A şi B ce definesc
dreapta AB, se cere să se determine coordonatele punctului P, aflat la distanţa “d”
faţă de A (Fig. 2).
Proiectând punctele A, B şi P pe axa Y – lor şi ducând o paralelă prin A, la
aceeaşi axă, se formează triunghiul ABB” unde putem scrie următoarele:
PP' AP
 .
'' AB
BB
XP  XA d
PP’ = Xp – XA deci  .
XB  XA D

BB” = XB - XA
AP = d
AB = D şi extrăgând valoarea lui XP avem:
d
a) XP = XA + (X B  X A ).
D

Fig. 2 Calculul punctului pe segment (metoda analitică)

Scriind raportul laturilor în triunghiul APP’ şi ABB ” pentru a determina pe YP

avem:
P' A d YP  YA d
 sau  .
''
B A D YB  YA D

3
 d
b) YP = YA + (YB  YA ).
D
Dd d
Verificarea se face luând raportul în loc de .
D D

De exemplu:
X Y
A (250,40 780,30)
B (520,60 1200,50).
d = 215,35 m.

Se calculează mai întâi distanţa AB:

D 0AB  (X B  X A ) 2  (YB  YA ) 2  (520,60  250,40) 2 

+ (1200,50  780,30) 2  249576,08  499,37m.

d 215,35
YP = YA + (YB  YA )  780,30  (1200,5  780,3)  961,44m.
D 499,37

d 215,35
XP = XA + ( X B  X A )  250,40  (520,6  250,4)  366,48m.
D 499,37

b) Metoda trigonometrică:
Considerând segmentul AB, determinat din coordonatele rectangulare ale
punctelor extreme A şi B, se cer coordonatele unui punct M, aflat la distanţa d
cunoscută, de punctul A (Fig. 3).

Fig. 3 Calculul punctului pe segment (metoda trigonometrică)

4
 XM = XA ±  XA – M; X AM  d AM  cos  AB

YM = YA ±  YA – M; YAM  d AM  sin  AB

YA B Y  YA
tg A  B   B .
X A  B X B  X A

X A B X B  X A
ctg A B   .
YA  B YB  YA

TEMĂ:
Se cunosc:
X405 = 5583,537 m, X406 = 5627,548, X407 =5628,543
Y405 = 5753,449 m, Y406 = 5843,543, Y407 = 5934,591.
Să se calculeze XA, YA, știind că punctul A se află pe segmentul 405-406 și
distanța D405-A = 57,50 m;
Să se calculeze XB, YB, știind că punctul B se află pe segmentul 406-407 și
D407-B = 47,45 m.

5
 Laborator 3
Întocmirea planului de situaţie pe baza coordonatelor
rectangulare ale punctelor

Cunoscând coordonatele rectangulare ale punctelor, se poate întocmi planul

de situaţie, raportând aceste valori într-un sistem de axe de coordonate OX şi OY la
o scară calculată sau aleasă. Pentru precizia reprezentării se foloseşte
coordonatograful.
Fazele întocmirii planului sunt următoarele:
1) determinarea coordonatelor relative maxime, rezultate din diferenţa abscisei
(ordonatei) maxime şi a abscisei (ordonatei) minime;
X max  X min  X max

Ymax  Ymin  Ymax

Aceste elemente calculate, determină mărimea hârtiei de desenat şi scara la

care se pot raporta punctele.
2) stabilirea originii axelor, în funcţie de abscisa minimă şi ordonata minimă, la
care s-au eliminat partea zecimală, unităţile şi zecile;
Scopul alegerii acestor origini constă în a nu lăsa spaţiu prea mare nefolosit,
pe coala de desenat.
3) - gradarea axelor la scara aleasă din centimetru în centimetru, operaţie
efectuată de obicei pe foaie milimetrică.
În exemplul dat mai jos, se observă aceste faze. Fie punctele de coordonate
cunoscute.
X Y X Y
101(2310,80; 1503,45) 104(1795,60; 3620,60)
102(2905,60; 2050,30) 105(900,00; 2780,30)
103(2694,60; 2980,30) 106(1400,00; 980,40).
Xmax = 2905,60 – 900,00 =2005,60 m.
Y max = 3620,60 – 980,4 = 2640, 20 m.
Dacă am dori să întocmim planul de situaţie la scările alese mai jos, formatul
hârtiei de desenat trebuie să corespundă dimensiunilor înscrise în tabelul 1.

6
 Pentru originea axelor, se iau valorile minime ale abscisei şi ordonatei, cu
condiţia ca acestea să nu se raporteze direct pe axe din motive estetice de întocmire.
Tabelul 1
Scara Lungimea Lungimea maximă
maximă a hârtiei a hârtiei pe axa
pe axa OX OY
1 : 1000 190,56 cm 264,02 cm
1 : 2000 95,23 cm 132,01 cm
1 : 5000 38,11 cm 52,80 cm
1 : 10000 19,60 cm 26,40 cm
1 : 20000 9,8 cm 13,20 cm

Fig.4 Întocmirea planului de situaţie din coordonatele rectangulare ale punctelor

Astfel, în cazul acesta se va alege originea axei pentru OX = 800,00 m, iar

pentru OY = 900,00 m.
Scara de reprezentare aleasă pentru a raporta toate punctele din coordonate
este 1 : 20.000, adică la un centimetru de pe plan îi corespund în teren 200 m.
Având aceste date determinate, se poate întocmi planul suprafeţei ridicate,
care în final va avea forma desenului din figura 4.

7
TEMĂ:
Se cunosc:
Nr. pct. X Y
1 2716,55 3380,75
2 2729,48 3443,64
3 2715,86 3487,90
4 2630,15 3519,22
5 2658,86 3424,15
6 2641,00 3365,20

Să se reprezinte pe hârtie format A3 suprafața delimitată de cele 6 puncte.

8
 Laborator 4
Calculul coordonatelor punctului de intersecție a două drepte

Punctele topografice formează drepte, care se pot intersecta în puncte unice.

În funcție de poziționare, există trei cazuri sub care putem găsi punctul de intersecție
a două drepte:
- punctul de intersecție se află pe ambele segmente;
- punctul de intersecție se află pe unul dintre segmente;
- punctul de intersecție se află la prelungirea celor două segmente.
Problema care se pune este să determinăm punctul de intersecție a două
segmente de dreaptă. În acest caz trebuie să pornim de la coordonatele cunoscute
ale punctelor. Astfel, considerăm dreapta D1, determinată de punctele 1 și 2 de
coordonate cunoscute (X1, Y1; X2, Y2) și dreapta D2, determinată de punctele 3 și 4
de coordonate cunoscute (X3, Y3; X4, Y4). Trebuie să determinăm coordonatele
punctului de intersecție P (XP, YP), care se găsește pe abele drepte (Fig. 5).

Fig.5. Punctul de intersecție a două direcții

Se calculează mai întâi orientările dreptelor cunoscute: θ1-2, θ3-4 din

coordonatele punctelor respective (vezi lab. 1.).
Se știe că θ1-P = θ1-2 și θ3-P = θ3-4
Dar:
∆Y Y −Y
tg θ1-P = ∆X1−P = XP −X1 = tgθ1−2
1−P P 1

∆Y3−P YP −Y3
tg θ3-P = ∆X =X = tgθ3−4
3−P P −X3

9
 de unde rezultă că :
Yp – Y1 = (XP – X1) tg θ1-2
Yp – Y3 = (XP – X3) tg θ3-4
Prin scăderea ecuațiilor:
Y3 – Y1 = (XP – X1) tg θ1-2 – (XP – X3) tg θ3-4
Y3 – Y1 = XP tgθ1-2 – X1 tg θ1-2 – XP tg θ3-4 + X3 tg θ3-4
𝑌3 −𝑌1 +𝑋1 𝑡𝑔𝜃1−2 −𝑋3 𝑡𝑔𝜃3−4
XP = 𝑡𝑔𝜃1−2 −𝑡𝑔𝜃3−4

Pentru a determina Yp, se înlocuiește valoarea obținută pentru XP în una dintre

relațiile de mai sus.

Temă: Se cunosc coordonatele punctelor care determină direcțiile 12-18 și 2-

10, respectiv:
X12 = 2574; Y12 = 4159
X18 = 2560; Y18 = 4188
X2 = 2730; Y2 = 4089
X10 = 2504; Y10 = 4113
Să se calculeze coordonatele punctului de intersecție (I) al celor două direcții.

10
 Laborator 5
Capătul de drum
Problema constă în a găsi poziţia punctelor care determină una din limitele
platformei unui canal sau dig, marginea şi capul unui drum, de unde pleacă o a doua
latură a drumului (Fig. 6).
Fie segmentele AB şi BC laturi ale unui drum. Se cere să se traseze un drum
paralel cu latura AC de lăţime “1”. A doua latură a drumului intersectează latura AB,
în punctul M ale cărui coordonate trebuie determinate.
a) Procedeul trigonometric: - din triunghiul AMN se poate calcula:

1
AM = d = .
sin 

Fig. 6 Calculul capătului de drum

Unghiul se calculează din diferenţa orientărilor, determinate din coordonate:

α =  AC   A B .
 X A M  d  cos  A B ; X M  X A  X A M .
 YAM  d  sin  A B ; YM  YA  YAM .

b) Procedeul analitic:
- coordonatele punctului M se calculează ca un punct pe segment.
sup rafa ţa AMC
r= , în care 2SAMC = AC · 1.
sup rafa ţa ABC

- suprafaţa triunghiului ABC, se calculează din coordonate:

Având toate datele necesare se pot calcula coordonatele punctului M astfel:
XM = XA + r (XB – XA) şi YM = YA + r (YB – YA).
TEMA: Să se determine coordonatele capătului unui drum cu lățimea de 6m,
cunscând coordonatele liniei 3-4 de la tema 3.

11
 Laborator 6
Frântura de drum
Calculul frânturii unui drum de lăţime egală
Fie poligonul 101-102-103-104, faţă de care trebuie să se traseze interior
paralel, un drum de lăţime “1” (fig. 7). Se cere să se determine coordonatele
punctului 106, considerat ca frântură de drum. Se cunosc coordonatele punctelor
101, 102, 103, 104.

Fig. 7 Calculul frânturii unui drum de lăţime egală

Coordonatele punctului 106, se calculează din coordonatele punctului 103.

X106  X103  X103106.

Y106  Y103  Y103106.

Prelungind dreptele 107  106 şi 105  106 până la intersecţia cu dreptele 103  104
şi 102  103 , se formează rombul B-103-A-106, în care .
diagonala 103  106 , este şi bisectoarea unghiului α103.
Unghiul α103 se calculează din diferenţa dintre orientarea dreptei 103  102 şi
103  104.
103  103102  103104.

1
Distanţa d103-106 este egală cu .
103
sin
2

Orientarea dreptei 103  106 este dată de relaţia:

103 103
103106  103104  sau 103106  103102  .
2 2

12
 Exemplul de calcul:
X103 = 2965,956 m ; Y103 = 6744,462 m.
1 = 4 m; 103104  285 g 08 c 05 cc.

103 118 g 71c 25 cc

103  118 g 71cc 25 cc    59 g 35 c 62 cc .
2 2
1 4
D103106    4,981m.
sin  103 0,803032
2

103
103106  103104  = 285g08c05cc + 59g35c62cc = 344g43c67cc.
2

X106  X103  D103106  cos 103106  2965,956 + 4,981 · 0,642695 = 2969,15 m.

Y106  Y103  D103106  sin 103106  6744,462 + 4,981 · (- 0,766122) = 6740,64 m.

Calculul frânturii de drum cu lăţime neuniformă

Pe linia poligonului 101, 102, 103, faţă de care trebuie să se traseze un drum
cu lăţimea l1, paralel cu latura 101-102 şi un drum de lăţimea l2, paralel cu latura 102-
103 (fig. 8).

Fig. 8 Calculul frânturii de drum cu lățime inegală

Se cere să se calculeze coordonatele punctului 104, unde se realizează

frântura drumului. Pentru a se putea calcula coordonatele punctului 104, trebuie să
se afle mai întâi coordonatele punctului A. Ele se vor calcula din coordonatele
punctului 102.
X A  X102  X102A ; X104  X A  X A104  X102  X102A   XA-104

YA  Y102  Y102A ; Y104  YA  YA104  Y102  Y102A   YA-104.

13
 X102A  d1  cos 102103;

Y102A  d1  sin 102103 .

11
d1  ; iar   102101  102103.
sin 

X A104  d 2  cos 104106  d 2  cos 102101

YA104  d 2  sin 104106  d 2  sin 102101.

104106  102101; deoarece dreapta 104  106 este paralelă cu dreapta 102  101 şi

deci, au aceeaşi orientare.

Y102101 Y101  Y102
tg102101   .
X102101 X101  X102

TEMA: Să se determine frântura unui drum paralel cu direcția 1-2-3 (de la tema 3),
cu lățimea egală de 8m.

14
 Laborator 7
Calculul suprafețelor – metode grafice, semigrafice
Metoda grafică
Se folosește în cazul în care nu dispunem decât de un plan de situație al
suprafeței, pe suport de hârtie, la o anumită scară. Metodele grafice asigură o
precizie mică la calculul suprafeţelor, însă în cele mai multe cazuri ele sunt singurele
care se pot folosi la determinarea mărimii suprafeţelor.
Precizia metodelor grafice depinde de scara la care este întocmit planul de
situaţie şi anume la scară mică vom avea o precizie mai mică, iar la scară mare o
precizie mare. Erorile înregistrate mai depind şi de instrumentele folosite la
măsurarea distanţelor, de construcţiile grafice executate în poligonul respectiv, de
forma conturului suprafeţei.
La redactarea planului şi măsurarea distanţelor de pe plan, pentru calculul
suprafeţelor, se recomandă ca pe aceeaşi planşă, să fie şi o scară grafică
transversală care să asigure o precizie mai mare de raportare a lungimii măsurate.
Această metodă de calcul pe cale grafică constă în împărţirea suprafeței de
pe plan în suprafeţe geometrice (triunghiuri, dreptunghiuri, trapeze, paralelograme,
pătrate etc.) a căror arie se poate determina prin formulele cunoscute.
Pentru măsurarea suprafeţelor cu mai multă precizie, se recomandă ca bazele
figurilor geometrice să fie aproximativ egale cu înălţimea lor, iar la figurile vecine să
se aleagă aceeaşi bază.
Controlul calculelor constă în a se reîmpărţi suprafeţele respective în alte figuri
geometrice, după care să se afle din nou mărimea acestora.
Calculul suprafeţelor determinate de linii curbe (Metoda trapezelor)
În cazul contururilor curbe ale terenurilor raportate pe plan, se poate calcula
suprafaţa dacă se va lua pe latura unui poligon înscris între aceste hotare, părţi egale
notate cu „a” şi se vor ridica perpendiculare până la linia curbă, a căror înălţime se
poate măsura la scara planului. Suprafaţa fiecărui trapez va fi egală cu:
2SI = (11 + 12 ) · a
2SII = (12 + 13) · a
2SIII = (13 + 14 ) · a
2S N  (1n  1n 1 )  a

15
 Fig. 9 Suprafața determinată de linii curbe
2STOTAL = (11 + 212 + 213 + 214 ….. 21n + 1n+1) · a.
11  1n 1
Sa  12  13  14.....1n .
2

Metoda semigrafică
Metoda semigrafică presupune cunoaşterea valorilor laturilor unui poligon
oarecare, măsurate pe teren – se recomandă să se folosească aceste date, care
corespund cu laturile figurilor geometrice formate în poligonul respectiv.
Înălţimile se măsoară cu ajutorul riglei sau a scării grafice transversale,
transformându-se în mărimi reale din teren, în funcţie de scara numerică la care este
reprezentat planul de situaţie.
În exemplul dat (fig. 10), suprafaţa totală se împarte în patru triunghiuri, ale
căror suprafeţe se vor calcula făcând produsul bazei cunoscute cu înălţimea
măsurată la scara 1 : 2000.

Fig. 10 Calculul suprafețelor prin metoda semigrafică

D101-102 = 134,23 m.
D102-103 = 297,345 m.
D103-104 = 136,432 m.
D104-101 = 370,007 m.

16
 h1 = 4,1 cm; H1 = 4,1 · 20 = 82 m.
h2 = 8,0 cm; H2 = 8 · 20 = 160 m.
h3 = 2,45 cm; H3 = 2,45 · 20 = 49 m.
h4 = 8,44 cm; H4 = 8,44 · 20 = 168,8 m.
2S1 = D102-103 · H1 = 297,345 · 82 = 24382,29 m2.
2S2 = D103-104 · H2 = 136,432 · 160 = 21829,12 m2.
2S3 = D104-101 · H3 = 370,007 · 49 = 18130,34 m2.
2S4 = D101-102 · H4 = 134,23 · 168,8 = 22658,02 m2.
2STOTAL = 2S1 + 2S2 + 2S3 + 2S4 = 24382,29 + 21829,12 + 18130,343 +
22658,02 = 86999,77 m2.
86999,77
STOTAL =  43499,88m 2 .
2

TEMĂ: Să se calculeze grafic și semigrafic suprafața reprezentată la tema 3.

17
 Laborator 8
Calculul suprafețelor – metode numerice
Metodele numerice asigură precizie mare în calculul suprafeţelor. În funcţie de
elementele măsurate pe teren (mărimea laturilor şi unghiurilor), precum şi în funcţie
de coordonatele rectangulare ale punctelor calculate, se pot aplica relaţiile date de
geometria plană, trigonometrie şi geometria analitică după cum urmează:
a. Metoda geometrică.
b. Metoda trigonometrică.
c. Metoda analitică.
Metoda geometrică
Cunoscând valorile laturilor triunghiurilor formate pe teren, se poate determina
suprafaţa fiecăruia conform relaţiei cunoscute (fig. 11):
abc
S= p(p  a)( p  b)( p  c) ; unde p  .
2

Fig. 11 Calculul suprafeței prin metoda geometrică

Când nu se cunosc laturile măsurate pe teren, dar se cunosc coordonatele
punctelor, atunci distanţele se vor calcula cu ajutorul următoarei formule:

DOnn1  ( X n1  X n ) 2  (Yn1  Yn ) 2 .

Suprafeţele parţiale se vor calcula astfel:

abc
S1  p1 ( p1  a)( p1  b)( p1  c) ; p1  .
2
cd e
S2  p2 ( p2  c)( p2  d )( p2  e) ; p2  .
2
e f  g
S3  p3 ( p3  e)( p3  f )( p3  g ) ; p3  .
2
n
STOTAL  S1  S 2  S 3   S i parţiale.
i 1

18
 Metoda trigonometrică
De la trigonometrie se ştie că suprafaţa triunghiului se determină cu relaţia:
2S = a  b  sin α.

Fig. 12 Metoda trigonometrică

Cazul a: - când se cunosc distanţele

g c cc
102 =115 73 25 .
g c cc
104 = 81 21 75 .

D101-102 = 134,230 m.
D102-103 = 297,345 m.
D103-104 = 136,432 m.
D104-101 = 370,007 m.

2S1  101  102  102  103  sin 102  134,23  297,345  sin 115 g 73c 25cc = 134,23 · 297,345 ·
0,969619 = 38700,057 m2.
2S2  104  101  104  103  sin 104  136,432  370,007  sin 81g 21c 75cc  136,432 x

370,007 · 0,956772 = 48229,622 m2.

2STOTAL = 2S1 + 2S2 = 38700,057 + 48229,622 = 86999,679 m2.

86999,679
STOTAL  43499,839m 2 .
2

19
 Cazul b: - când se cunosc diagonalele şi unghiul la centru  .
2S1  a  b  sin .

2S 2  b  c  sin .

2S3  c  d  sin .

2S 4  a  d  sin .

2S  sin (a  b  a  d)( b  c  c  d) ; 2S  sin [a(b  d)  c(b  d)] .

2S'  sin (a  c)( b  d) ; 2S  sin (a  c)( b  d).

dar a + c = AC şi b + d = BD.
Deci 2S = AC · BD · sin  , adică suprafaţa unui patrulater se poate determina prin
produsul lungimii diagonalelor, cu sinusul unghiului format între acestea ().

Calculul suprafeţelor în funcţie de coordonatele polare ale punctelor

Fie poligonul 1, 2, 3, 4, ale cărui puncte sunt definite prin coordonate polare.
Unind punctele 1, 2, 3, 4 cu punctul de origine, a măsurării orientărilor O, s-au format
patru triunghiuri 012; 023; 034; 014.
Aria poligonului 1, 2, 3, 4, este egală cu aria 01234, din care se scade aria
014. Aria 01234, este egală cu suma primelor 3 triunghiuri.
d 1  d 2  sin( 2  1 )
S1  .
2
d 2  d 3  sin( 3   2 )
S2  .
2
d 3  d 4  sin(4  3 )
S3  .
2

Fig. 13 Calculul suprafeţelor din coordonatele polare ale punctelor

20
 d 4  d 1  sin( 4  1 )
S4  .
2

S1-2-3-4-1 = (S1 + S2 + S3) – S4.

Calculul suprafeţelor în funcţie de coordonatele rectangulare

Este metoda cea mai precisă de determinare a suprafeţelor. Cunoscându-se
coordonatele punctelor, vârfuri ale unui poligon, se poate determina mărimea
suprafeţei în următorul mod:
Fie poligonul 1-2-3, ale căror vârfuri au coordonatele cunoscute:
1(X1; Y1); 2(X2;Y2) şi 3(X3; Y3).
Raportând aceste coordonate într-un sistem de axe şi proiectând vârfurile pe
axa OY, se observă că se creează o serie de trapeze a căror suprafaţă este dată de
relaţiile de mai jos:
2S1 = (X1 + X2) (Y2 – Y1).
2S2 = (X2 + X3) (Y3 – Y2).
2S3 = (X1 + X3) (Y3 – Y1).

Fig. 14 Calculul suprafeței din coordonate cu proiecție pe axa Y-lor

În aceste relaţii valorile X – lor ţin loc de bază mare şi bază mică, iar diferenţa
Y – lor reprezintă înălţimea trapezului.
Din figura 14, se observă că suprafaţa trapezului S1 şi S2, cuprinde pe de o
parte suprafaţa poligonului 1-2-3, iar pe de altă parte suprafaţa trapezului S3. Deci,
dacă din suprafaţa primelor două trapeze se va scădea suprafaţa ultimului trapez,
rezultatul va fi chiar suprafaţa poligonului 1-2-3.
Poligon 1-2-3 = S1 + S2 – S3.

21
 Deci suprafaţa poligonului 1-2-3 va fi:
2S1-2-3 = (X1 + X2) (Y2 – Y1) + (X2 + X3) (Y3 – Y2) – (X3 + X1) · ·
(Y3 - Y1) = X1Y2 – X1Y1 + X2Y2 – X2Y1 + X2Y3 – X2Y2 + X3Y3 – X3Y2 – X3Y3 + X3Y1 ––
X1Y3 + X1Y1.
Efectuând operaţiile se va obţine:
2S1-2-3 = X1 (Y2 – Y3) + X2 (Y3 – Y1) + X3 (Y1 – Y2).
- generalizând rezultă următoarele formule:
n
2S1-2-3 = X
n 1
n (Yn 1  Yn 1 ).

n
2S1-2-3 = X
n 1
n (Yn 1  Yn 1 ).

Dacă în relaţiile de calcul ale trapezelor se va atribui ca indice “valoarea n”,

indicele următor va avea valoarea “(n + 1)”.
Deci formula generalizată a suprafeţei unui poligon ale căror vârfuri sunt
proiectate pe axa Y – lor este:
n
2S1-2-3 =  (X
n 1
n  X n 1 )(Yn  Yn 1 ).

Fig. 15 Calculul suprafeței din coordonate când proiecția se face pe axa X-lor

În cazul în care vârfurile poligonului 1-2-3, sunt proiectate pe axa X – lor (fig.
15) se formează de asemenea, trapeze care sunt notate cu A, B, C, ale căror
suprafeţe sunt redate de relaţiile de mai jos:
2S A = (Y1 + Y2) (X2 – X1).
2S B = (Y1 + Y3) (X1 – X3).
2S C = (Y2 + Y3) (X2 – X3).

22
 În relaţiile de mai sus valorile Y – lor, ţin loc de baza mare şi baza mică a
trapezului, iar diferenţa X – lor de înălţimea trapezului.
Din figură se observă că trapezul mare C, cuprinde atât suprafaţa poligonului
1-2-3, cât şi suprafaţa trapezelor A şi B, deci:
S poligon123  SC – (SA + SB).

2Spoligon1 2 3  (Y2  Y3 )( X 2  X3 )  [( Y2  Y1 )( X 2  X1 )  (Y1 + Y3) (X1 – X3)].

Prin însumarea şi atribuirea indicilor “n” ; “n – 1” şi ,,n +1’’ se vor obţine

următoarele relaţii:
n
2S =  Y (X
n 1
n n 1  X n 1 ) .

n
2S =  Y (X
n 1
n n 1  X n 1 ).

Relaţiile de mai sus se pot generaliza şi astfel:

n
2S =  (Y
n 1
n  Yn 1 )( X n  X n 1 ).

Exemplul de calcul numeric: - fie poligonul 101-102-103-104, ale cărui vârfuri

au următoarele coordonate rectangulare:
Nr. Coordonate
punct rectangulare
X Y
101 3303,45 6634,20
102 3262,84 6762,166
103 2965,95 6744,462
104 2934,19 6611,761

Fig. 16 Reprezentarea poligonului din coordonate

23
 Datele se aranjează în tabelul de mai jos în care primul punct se repetă după
ultimul punct:
n
2S =  (X
n 1
n  X n 1 )( Yn  Yn 1 ).

Nr. Suprafeţe
X Y X n  X n1 Yn  Yn1
pct. + -

101 3303,45 6634,20 - - - -

102 3262,84 6762,166 40,61 13396,366 544026,42 -

103 2965,95 6744,462 296,89 13506,628 4009982,79 -

104 2934,19 6611,761 31,76 13356,223 424193,64 -

101 3303,45 6634,20 -369,26 13245,961 - 4891203,55

 4978202,85 4891203,55

2S =86999,3 m2
86993,3
S   43499,65m 2 .
2
n
Dacă se foloseşte formula 2S =  ( X n  X n 1 )(Yn  Yn 1 ).
n 1

Tabelul va avea următoarea formă:

Nr. Suprafeţe
X Y X n  X n1 Yn  Yn1
pct. + -

101 3303,45 6634,20 - - - -

102 3262,84 6762,166 6566,29 -127,966 - 840261,86

103 2965,95 6744,462 6228,79 17,704 110274,49 -

104 2934,19 6611,761 5900,14 132,701 782954,47 -

101 3303,45 6634,20 6237,64 -22,439 - 139966,40

 893228,96 980228,26

-2S = -86999,3 m2 /-1

86999,3
S=  43499,65m 2  4,349965ha.
2

Pentru calculul suprafeţei se poate folosi şi următoarea formulă:

n
2S =  Y (Y
n 1
n n 1  Yn 1 ).

24
 sau
n
2S = X
n 1
n (Yn 1  Yn 1 ) .

În cazul acesta 2S = X101 (Y102 – Y104) + X102 (Y103 – Y101) +X103 (Y104 – Y102) +
X104 (Y101 – Y103) = 3303,45 (6762,166 – 6611,761) + 3262,84 (6744,462 – 6634,20)
+ 2965,95 (6611,761 – 6762,166) + 2934,19 (6634,20 – 6744,462) = 496855,40 +
359767,26 – 446093,70 – 323529,65 = 86999,3 m2.
86999,3
2S = 86999,3 m2  S   43499,65m 2  4,349965ha.
2

TEMĂ: Să se calculeze prin metoda geometrică, trigonometrică și analitică suprafața

delimitată de punctele de coordonate cunoscute de la tema 3. Să se compare
rezultatele cu cele obținute în cazul celorlalte metode de calcul.

25
 Laborator 9
Calculul suprafețelor – metoda mecanică
Metoda de calcul constă în determinarea suprafeţelor pe planuri şi hărţi, cu un
randament foarte mare, folosind un aparat numit planimetrul polar (fig. 17). Operaţia
de determinare a suprafeţelor delimitate de contururi bine definite, pe hărţi sau
planuri topografice, efectuată cu ajutorul planimetrului este denumită “planimetrare”.

Fig. 17. Planimetrul polar

Aparatul este format din următoarele părţi componente:

Fig. 18. Planimetrul polar părți componente

a) braţul polar (tija polară);

26
 b) braţul trasor;
c) dispozitivul de înregistrare a diviziunilor;
d) liniuţa de control.

1. Polul (greutatea); 2. Braţul polar; 3. Braţul trasor; 4. Acul de urmărire a

conturului sau lupa; 5. Aripioare de mânuire a braţului; 6. Piesa de susţinere; 7.
Cadrul dispozitivului de înregistrare; 8. Rotiţa R2; 9. Rotiţa R1; 10. Rotiţa de susţinere;
11. Şurub de fixare; 12. Vernierul; 13. Braţul polar; 14. Şurub de fixare; 15. 16. 17.
Dispozitivul micrometric de deplasare a cadranului metalic; 18. Fusul conic; 19.
Şurub fără sfârşit ce acţionează rotiţa R1 şi R2; 20. Liniuţa de control.
a) Braţul polar: - este o tijă metalică, de lungime constantă, prevăzută la un
capăt cu o greutate în formă cilindrică, sub a cărei bază se află un vârf ascuţit cu rolul
de a se fixa pe planşeta de lucru.
b) Braţul trasor: - este tot o tijă metalică, de lungime constantă, gradată
milimetric. La un capăt este prevăzut cu un ac trasor (stilul) sau o lupă, cu ajutorul
căruia se urmăreşte conturul suprafeţei şi o plăcuţă metalică cu care putem mânui
braţul trasor.
c) Dispozitivul de înregistrare: - este compus dintr-un cadru, care-i permite
fixarea braţului trasor. Pe acest cadru este fixat în două lagăre un ax orizontal,
prevăzut cu un şurub fără sfârşit care acţionează rotiţa R1 orizontală, divizată în 10
părţi egale (0 …. 9) şi o rotiţă R2 perpendiculară pe ax, împărţită în 100 părţi egale,
numerotate din 10 în 10.
Operaţii pentru utilizarea planimetrului polar
Înainte de a începe planimetrarea unei suprafeţe se va avea în vedere să se
respecte următoarele reguli:
a) masa cu planşeta de lucru să fie orizontală;
b) planşa pe care este făcut planul să fie perfect întinsă, să nu aibă ondulaţii
sau să fie şifonată, deoarece acestea pot împiedica rotirea lui R2.
c) se va verifica dacă acul trasor este reglat convenabil şi dacă rotiţa R 2 se
mişcă uşor;
d) se alege un punct pe plan, în care se fixează polul “P” şi se încearcă dacă
cu acul trasor sau lupa se poate urmări conturul întregii suprafeţe. Dacă suprafaţa
este prea mare se împarte în suprafeţe mai mici;

27
 e) între braţul trasor şi braţul polar la începerea operaţiunii de planimetrare,
este bine să fie un unghi de 900 sau 100g;
f) pe conturul suprafeţei se alege un punct de pornire care se marchează cu
creionul;
g) mâna dreaptă cu care se conduce braţul trasor şi se urmăreşte conturul, va
fi sprijinită de planşetă;
h) braţul trasor va fi rotit în sensul acelor de ceasornic (de la stânga la
dreapta);
i) pentru fiecare suprafaţă se vor face cel puţin trei planimetrări succesive şi se
va lua valoarea medie, dacă eroarea este mai mică decât toleranţa;
j) pentru planimetrări pe acelaşi plan se va cunoaşte constanta planimetrului,
calculată, sau extrasă din notiţa tehnică a planimetrului;
k) conturul suprafeţei se urmăreşte printr-o mişcare continuă, de aceeaşi
intensitate fără şocuri, devieri şi reveniri pe traseul pe care se realizează
planimetrarea.
Metoda de lucru
Planimetrarea suprafeţelor mici cu polul planimetrului amplasat în afara
suprafeţei de planimetrat. Respectând condiţiile impuse mai sus, se fixează
planimetrul pe planşetă şi se alege mărimea suprafeţei de planimetrat, în funcţie de
raza braţului trasor. Se marchează cu creionul un punct de pe conturul suprafeţei
după care se urmăreşte cu foarte mare exactitate linia acestuia până în punctul de la
care s-a pornit.
La pornire se efectuează citirea, când lupa se află deasupra punctului marcat,
iar după planimetrarea suprafeţei citirea se face când punctul din mijlocul lupei sau
acul braţului trasor, se află pe punctul din care s-a pornit.
Se notează cu C1, citirea pe dispozitiv la pornire şi cu C2, citirea pe dispozitiv
după ce s-a făcut o singură planimetrare. După ce s-a înscris citirea C2 în carnet, se
efectuează a doua planimetrare, notându-se citirile efectuate cu C3, după care
urmează a treia şi a patra planimetrare notate cu C4 şi C5.
Citirile au fost efectuate corect dacă diferenţele între două citiri consecutive,
sunt egale sau există o eroare între ele de 2-3 diviziuni.
C2 – C1 = a1 ; a1 = 1086.
C3 – C2 = a2 ; a2 = 1089.
C4 – C3 = a3 ; a3 = 1088.

28
 C5 – C4 = a4 ; a4 = 1087.
Dacă valorile a1 = a2 = a3 = a4 sau diferenţele sunt foarte mici, luăm ca citire
medie, media aritmetică a acestor valori adică:
a 1  a 2  a 3  a 4 1086  1089  1088  1087
CM    1087,5 diviziuni.
4 4

În cazul în care o diferenţă se abate de la medie, aceasta se va elimina.

Mărimea suprafeţei planimetrate se află, făcând produsul dintre citirea medie
(CM) şi constanta planimetrului (K).
S = K · CM
Calculul constantei planimetrului
Constanta planimetrică este înscrisă în notiţa tehnică a aparatului,
corespunzător pentru o scară dată şi o poziţie fixă a dispozitivului de înregistrare a
braţului trasor.
Dacă această notiţă lipseşte, constanta planimetrică se calculează astfel: - pe
aceeaşi planşă se desenează un pătrat cu latura de 10 cm, a cărui suprafaţă se
calculează în funcţie de scara planului.
Dacă scara planului este de:
- 1 : 500 suprafaţa pătratului este de 2.500 m2;
- 1 : 1000 suprafaţa pătratului este de 10.000 m 2;
- 1 : 2000 suprafaţa pătratului este de 40.000 m 2;
- 1 : 5000 suprafaţa pătratului este de 250.000 m2;
- 1 : 10000 suprafaţa pătratului este de 1.000.000 m 2.
Se planimetrează de 4-6 ori pătratul, se calculează diferenţa dintre aceste
citiri, se elimină diferenţele cu abatere mare, iar dintre cele rămase se calculează
citirea medie notată cu Cm. La această citire medie, corespunde suprafaţa pătratului
la scara planului, deci, din raportul lor se deduce constanta planimetrului.
K = Spătrat / Cm.
De exemplu, citirile pe dispozitivul de înregistrare la planimetrarea pătratului
sunt:
C1 = 1363; C2 – C1 = a1 = 248.
C2 = 1611; C3 – C2 = a2 = 251.
C3 = 1862; C4 – C3 = a3 = 253.
C4 = 2115; C5 – C4 = a4 = 255.
C5 = 2370.

29
Dintre aceste citiri se elimină a4 şi se obţine:
a 1  a 2  a 3 248  251  253
Cm    250,66.
3 3

Cm = 250 diviziuni.
2500m 2
- la scara 1 : 500; K 1   10m 2 / diviz.
250diviz.

10000m 2
- la scara 1 : 1000; K 2   40m 2 / diviz.
250diviz.

40000m 2
- la scara 1 : 2000; K 3   160m 2 / diviz.
250diviz.

250000m 2
- la scara 1 : 5000; K 4   1000m 2 / diviz.
250diviz.

1.000.000m 2
- la scara 1 :10000; K 5   4000m 2 / diviz.
250diviz.

Planimetrarea poligonului
Nr. Valoarea Diferenţa
Citirea medie
citirii citirilor dintre citiri

C1 3025 - -

C2 4111 1086

C3 5200 1089 1086  1089  1088  1087


4
C4 6288 1088  1087,5

C5 7375 1087

a 1  a 2  a 3  a 4 1086  1089  1088  1087

CM    1087,5 diviziuni.
4 4

Suprafaţa totală se află cu formula: ST = K · CM.

10000
- k la scara 1 : 1000 =  40m 2 / diviz.
250

ST = K2 · CM =40 m2 / diviz. · 1087,5 diviz. = 43500 m2 = 4,35 ha.

- la scara 1:500; ST = K1 · CM = 10 · 1087,5 = 10875 m2 = 1,08 ha.
- la scara 1 : 2000; ST = K3 · CM = 160 · 1087,5 = 174.000 m2 = 17,4 ha.
- la scara 1: 5000; ST = K4 · CM = 1000 · 1087,5 = 1.087.500 m2 = 108,75 ha.
- la scara 1 : 10000; ST = K5 · CM = 4000 · 1087,5 = 4.340.000 m2 = 434 ha.

30
 Planimetre digitale
În acest moment se pot folosi planimetrele digitale. Acestea funcționează după
același principiu ca și cele mecanice, diferența fiind că se scurtează mult timpul de
planimetrare și se poate scăpa de erorile datorate citirilor eronate.

Fig. 19 Planimetrul digital QCJ-2000

Planimetrul digital QCJ-2000 poate măsura rapid aria figurilor neregulate,
poate fi folosit în aplicații pentru cadastru, agricultură, exploatări forestiere,geologie,
investigații de teren. Aria maximă care poate fi măsurată este de 30 cm lățime, fără
limită de lungime, având o eroare relativă de ±0,2%.
Se poate folosi pentru a determina suprafețe de pe planuri sau hărți la orice
scară, rezultatul fiind afișat, la alegere în hectare, km 2, m2 sau în unitățile anglo-
saxone de suprafață. Poate salva datele în 8 locații de memorie, poate realiza suma
sau media suprafețelor înregistrate în cele 8 locații.
Tastatura (fig. 20) cuprinde tastele pentru diferite comenzi:

Scale Ha/7 ac/8 qin/9 F1 reset

Unit Km2/4 mi2/5 mu/6 F2 trace

Test m2/1 ft2/2 fen/3 F3 enter

Esc cm2/0 in2 ch2 F4 F5

Fig. 20 Tastatura planimetru digital QCJ - 2000

31
 Unit – unitate de măsură;
Scale – scara planului;
Trace – controlează conturul figurii;
Enter – confirmă;
Esc – pentru a schimba rolul tastei de funcție;
F5 – memorie
F4 – pentru a afișa memoria;
F1 – calculează media;
F2 – adaugă la arie;
F3 – pentru a șterge memoria;
Reset – inițializare;
Test – verificarea înainte de a ieși din fabrică.
Modul de folosire: Calculul mediei unei suprafețe

Fig. 21 Determinarea unei suprafețe

Exemplu: scara planului 1:2000, unități: m2 (fig. 21)

Se apasă butonul de pornire/oprire ”ON”, de pe laterala aparatului,
instrumentul afișează ”masurat 0 cm2”. Pentru alegerea unității de măsură se apasă
tasta ”unit”, apare pe afișaj ”MODULE cm2”, apoi apăsăm tasta ”m2/1” se afișează
”MODULE m2”, apoi validăm cu ”enter” iar afișajul indică ”area m 2”.
Pentru alegerea scării la care este întocmit planul de situație, se apasă tasta
”scale”, planimetrul afișând ”scale 1: - ”. Se tastează ”ft2/2” apoi ”cm2/0” de 3 ori,
planimetrul afișând ”scale 1: 2000”, și apoi tastăm ”enter” pentru validare. Se alege
”a” ca punct de start, se plasează punctul roșu al brațului trasor pe ”a” apoi se apasă
tasta ”trace” (aparatul va afișa mesajul ”TRACE 0.0 m2) se urmărește conturul
suprafeței de planimetrat în sensul de mișcare al acelor ceasornicului. Când am

32
ajuns din nou deasupra punctului ”a”, tastăm ”enter”, pe afișaj apare suprafața
determinată ”S: X.X m2” - unde X.X reprezintă suprafața . Pentru a introduce
valoarea afișată în memoria planimetrului, tastăm f5 și se afișează mesajul ”stock”.
Apăsăm ”m2/1”, se afișează ”stock 01”, apoi ”enter”. Astefel suprafața determinată a
fost salvată la poziția 1. Se repetă procedura de mai multe ori și se salvează
suprafața determinată la celelalte poziții rămase (de la 2 la 8).
Pentru a face media măsurătorilor salvate, tastăm f1, se afișează mesajul
”average X”, apăsăm ”enter” și se afișează ”S: XX.X m 2” acesta reprezentând
rezultatul obținut.

TEMĂ: Să se planimetreze suprafața reprezentată la tema 3, utilizând planimetrul

polar și cel electronic.

33
 Laborator 10
Rectificarea hotarelor
Problema rectificării hotarelor apare atunci când două proprietăți vecine, au
hotarul de forma unei linii frânte sau sinuoase.
Datorită acestui hotar nu se pot crea parcele uniforme ceea ce duce la
îngreunarea lucrărilor de mecanizare şi agrotehnice, iar operaţiile de normare a
lucrărilor nu se pot efectua în mod corespunzător. Ca urmare a acestor
inconveniente se recomandă, ca asemenea hotare să se rectifice trasându-se o linie
dreaptă, în aşa fel încât suprafeţele celor două imobile să rămână neschimbate.
Fie două imobile S1 şi S2 (fig. 22) şi între ele hotarul sinuos 106, 115, 114,
113, 112, 111 care trebuie rectificat. Coordonatele punctelor sunt:
Nr. curent X Y
101 2056,50 1586,42
102 1731,48 1084,80
103 2317,95 1012,40
104 2801,55 1027,93
105 3381,50 1605,90
106 3298,52 1945,33
107 3366,85 2164,25
108 3320,00 2380,00
109 3002,98 2595,00
110 2520,00 2520,00
111 2270,97 2077,92
112 2517,17 1917,96
113 2742,98 2140,99
114 3020,62 1809,95
115 3182,98 2067,46

Fig. 22 Rectificarea hotarelor

34
 Pentru aceasta se calculează mai întâi suprafaţa societăţii S 1, al cărei hotar
este alcătuit din punctele (111-101-102-103-104-105-106-115-114-113-112-111) pe
cale analitică.
S1 = 111-101-102-103-104-105-106-115-114-113-112-111.
2S1 = X111 (Y112 – Y101) + X101 (Y111 – Y102) + X102 (Y101 – Y103) + + X103
(Y102 – Y104) + X104 (Y103 – Y105) + X105 (Y104 – Y106) + X106 ( Y105 – Y115) + X115 (Y106 –
Y114) + X114 (Y115 – Y113) + X113 (Y114 – Y112) + X112 (Y113 – Y111) = 2270,97 (1917,26 –
1586,42) + 2056,50 (2077,92 – 1084,80) + 1731,48 (1586,42 - 1012,40) + 2317,95
(1084,80 – 1027,93) + 2801,55 (1012,40 - 1605,90) + 3381,50 (1027,93 – 1945,33) +
3298,52 (1605,90 - 2067,46) + 3182,98 (1945,33 – 1809,95) + 3020,62 (2067,46 -
2140,99) + 2742,98 (1809,95 – 1917,96) + 2517,17 (2140,99 - 2077,92 = 751327,71
+ 2042351,3 + 993904,14 + 131821,82 - 1662719,9 – 3102188,10 – 1522464,9 +
430911,83 – 222106,19 – 296269,26 + 158757,91 = - 2296673,67 m2 = 229,667367
ha/-1.
După aceasta se uneşte punctul 106 cu 111 şi se obţine suprafaţa S i formată
din punctele 111-101-102-103-104-105-106-111 care trebuie să se calculeze din
coordonate astfel:
2S1’ = X111 (Y106 – Y101) + X101 (Y111 – Y102) + X102 (Y101 – Y103 )+ X103 (Y102 – Y104) +
X104 (Y103 – Y105) + X105 (Y104 – Y106) + X106 (Y105 – Y111) = 2270,97 (1945,33 –
1586,42) + 2056,50 (2077,79 – 1084,80) + 1731,48 (1586,42 – 1012,40) + 2317,95
(1084,80 – 1027,93) + 2801,55 (1012,40 - 1605,90) + 3381,50 (1027,93 – 1945,33 )
+ 3298,50(1605,90 - 2077,92) = 815073,84 + 2042351,3 + 993904,14 + 131821,82
- 1662719,9 – 3102188,10 – 1556967,4 = - 2338724,36 m2 = 233,872436 ha / -1.
Calculul diferenţei dintre cele două suprafeţe S1’ şi S1:
2SC = 2S’1 – 2S1 = 2338724,36 – 2296673,67 = 42050,69 m2 =
= 4,205069 ha.
Diferenţa dintre suprafaţa iniţială S1 şi suprafaţa rezultată în urma rectificării
este de 4,2050 ha, deci, suprafaţa societăţii S1 este mai mare cu 4,2050 ha, faţă de
suprafaţa iniţială, avută de aceeaşi societate.
În concluzie, linia de hotar trasată 106-111, nu este bună de aceea trebuie să
se traseze un nou hotar 106-111’, astfel încât să obţinem suprafaţa iniţială.
Din figura 235, se observă că suprafaţa “SC” care trebuie cedată este de formă
triunghiulară, iar din formula de calcul pe cale trigonometrică a suprafeţei, se poate
determina distanţa 111 111' astfel:
35
 2S = a  b  sin  .
2SC  D106111  D111111'  sin   42050,69m 2  4,2050ha.

  111106  111101  391g 83c 27 cc  273g 80 c 61cc  118 g 02 c 66 cc .

Y106  Y111 1945,33  2077,92  132,55

tg111106     0,128998.
X106  X111 3298,52  2270,97 1027,53

111106  400 g  arctg 0,128998  400 g  8 g16 c 72 cc  391g 83c 27 cc .

Y101  Y111 1586,42  2077,92  491,5

tg111101     2,291695.
X101  X111 2056,90  2270,97  214,47

111101  200 g  arctg 2,291695  200 g  73g 80 c 61cc  273g 80 c 61cc .

D106 111  ( X111  X106 ) 2  (Y111  Y106 ) 2  (2270,97  3298,52) 2 

(2077,92  1945,33) 2  1036,06m.

D106-111 = 1036,06 m.
2 SC 42050,69
D111111'    42,270m.
D106 111'  sin 1036,06  0,960177

D111-111’ = 42,270 m.

Având distanţa D111-111’ şi orientarea 111101 calculate, se pot calcula coordonatele

relative şi absolute ale punctului 111’.
X111111'  D111111'  cos 111101  42,270  (0,399941)  16,905m.

Y111111'  D111111'  sin 111101  42,270  (0,916540)  38,742.

X111'  X111  X111111'  2270,97 16,905  2254,065m.

Y111'  Y111  Y111111'  2077,92  38,742  2039,178m.

În final se constată că, hotarul rectificat dintre cele două societăţi este linia
dreaptă delimitată de punctele 106 şi 111’, ale căror coordonate sunt: X 106 = 3298,52
m; Y106 = 1945,33 m; X111, = 2254,065 m; Y111’ = 2039,178 m. Suprafaţa celor două
societăţi vecine, în urma acestei operaţii rămâne neschimbată, dar se elimină toate
dezavantajele pe care le prezenta hotarul sinuos dintre cele două proprietăți.
TEMĂ: Să se facă rectificarea hotarelor pentru suprafața reprezentată la tema
3, în așa fel încât să rezulte s suprafață de formă trapezoidală.
36
 Laborator 11
Detașarea în triunghi printr-un punct obligat

Problema constă în detaşarea unei suprafeţe de o anumită mărime, printr-o

dreaptă ce trebuie să treacă printr-un anumit punct. Din suprafaţa triunghiului ABC,
calculată din coordonatele rectangulare, se cere să se detaşeze o suprafaţă “s”,
printr-o dreaptă care să treacă prin vârful B.
a) Procedeul trigonometric: - linia BM formează linia de separare, deci trebuie
calculate coordonatele punctului M. În triunghiul ABM se calculează din coordonate
orientarea laturilor AB şi AC, iar din diferenţa lor rezultă unghiul  (fig. 23).
YB  YA
tgA  B 
XB  XA

YC  YA
tgA  C 
XC  XA

α =  A C   A  B .

Fig. 23 Detașarea în triunghi printr-un punct obligat

Cunoscând suprafaţa “s” a triunghiului ABM şi latura

AB = (X B  X A ) 2  (YB  YA ) 2 aflată din coordonate, se calculează distanţa AM

2s
astfel: dA – M  .
d A  B  sin 

Se calculează coordonatele punctului M astfel:

X M  X A  d AM  cos  AC ; YM  YA  d AM  sin  AC .

AM
b) Procedeul analitic: - se bazează pe raportul r  , prin intermediul
AC
suprafeţelor triunghiulare “s” şi “S”, care au aceeaşi înălţime H.
37
 2s AM  H
  r.
2S AC  H
Se calculează coordonatele punctului M, ca punct pe segment

X M  X A  r(X C  X A ) şi YM  YA  r(YC  YA ).

TEMĂ: În triunghiul 156 (Tema 3), să se detașeze 3 suprafețe egale, în așa fel încât
linia de detașare să treacă prin vârful 1.

38
 Laborator 12
Detașarea în triunghi printr-o dreaptă paralelă cu una din laturi

a) Procedeul trigonometric: - Din coordonatele punctelor se calculează laturile

şi (fig. 24).

Fig. 24 Detașarea în triunghi paralel cu una dintre laturi

1  2  (X 2  X1 ) 2  (Y2  Y1 ) 2 etc.
Se coboară perpendiculara 2-P pe latura 1 3 . Notând cu B latura 1-3, se
observă că ea este formată din laturile 1 P şi P  3.

B = 1  P  P  3.
Din coordonatele punctelor se calculează orientările laturilor 12 , 13şi 32 şi
din diferenţele acestora se calculează unghiurile  şi  .

  13  12 şi    32   31 .

Lungimea sectoarelor 1 P şi P  3 în raport cu înălţimea H, rezultă astfel:
1  P  H  ctg şi P  3  H  ctg .

B
B  H(ctg  ctg); iar H .
ctg  ctg
b1
Din triunghiul M-2-N rezultă h 1  .
ctg  ctg

Suprafeţele triunghiului 1-2-3 şi M-2-N, notate “S” şi “s”, vor fi:

B B2
2S  B  H  B  
ctg  ctg ctg  ctg

b1 b12
2s1  b1  h 1  b1   .
ctg  ctg ctg  ctg

Suprafaţa trapezului M-N-1-3, este diferenţa triunghiurilor.

B2 b12 B 2  b12
2S  2s1   
ctg  ctg ctg  ctg ctg  ctg

39
 b 1  B 2  2(S  s1 )(ctg  ctg).

B b1
Înălţimea trapezului h = H – h1 =  =
ctg  ctg ctg  ctg
B  b1
= .
ctg  ctg
h h
Laturile neparalele K = 1  M  şi 1 = 3  N  .
sin  sin 

Coordonatele punctelor M şi N, se calculează ca punct pe segment:

X M  X1  K  cos 1 2 ; X N  X1  l  cos 1 2

YM  Y1  K  sin 1 2 ; YN  Y3  l  sin 3 2

b) Procedeul analitic: - triunghiurile M-2-N şi 1-2-3 sunt asemenea:

2  M 2  N b1 h 1 Ss
     r.
1 2 3 2 B H S

Cunoscându-se S şi s se poate calcula raportul “r”.

X M  X 2  r(X1  X 2 ) ; YM  Y2  r(Y1  Y2 )

X N  X 2  r(X 3  X 2 ) ; YN  Y2  r(Y3  Y2 ).

TEMĂ: În triunghiul 345 (tema 3) se vor detașa 3 suprafețe egale, paralel cu

latura 45.

40
 Laborator 13
Detașarea în trapez prin drepte paralele cu baza

Din relaţiile de mai sus se scot elementele pentru prima parcelă de detaşat:
h 1 B  b1 2S1 (B  b1 )( B  b1 ) B2  b 2
 ; H  şi
H B  b ( B  b) (B  b)( B  b) (B  b)( B  b)

2S1 (B 2  b 2 )( B  b) 2S1 B 2  b 2
 ;  .
H (B  b)( B  b) H Bb

2S1 (B  b)
b 1  B2  .
H

N
N

Fig. 25 Detașarea în trapez prin drepte paralele cu baza

B  b1 K 1
Înlocuind valorile lui b1 în relaţia   r1 se obţin valorile h1, K1, 11;
Bb K

h 1  H  r1 ; K1  K  r1 ; 11  L  r1 .

Dimensiunile lui h2, K2, 12 etc., pentru celelalte parcele vor fi obţinute prin
relaţii identice:
2S 2 (B  b) b  b2
b 2  b12  ; r2  1 deci
H b1  b

h 2  H  r2 ; K 2  K  r2 ; 12  L  r2 .

h 3  H  r3 ; K 3  K  r3 ; 13  L  r3 .

Coordonatele punctelor A, B, C, D care determină dreptele de detaşare se

calculează ca puncte pe segment.
b) Procedeul trigonometric: - elementele cunoscute în această problemă sunt
coordonatele punctelor 101, 102, 103, 104 şi mărimea suprafeţelor de detaşat S 1, S2,
S3 … Sn (fig. 25).

41
 1) unghiurile  şi  se calculează din orientări şi ele sunt:
  101104  101102  84 g 33c 75 cc .

  104103  104101  81g 21c 75 cc .

Y
2) orientările laturilor se calculează din coordonate tg  ;
X

3) distanţa D101-104 = ( X104  X101) 2  (Y104  Y101) 2  370,007m.

4) STOTAL se calculează din coordonate S = 43499,15 m2.

S1 = 15000 m2.
S2 = 15000 m2.
S3 = 13499,15 m2.
Coordonatele punctelor trapezului sunt:
X101 = 3303,45 m; Y101 = 6634,20 m.
X102 = 3262,848 m; Y102 = 6762,166 m.
X103 = 2965,956 m; Y103 = 6744,462 m.
X104 = 2934,199 m; Y104 = 6611,761 m.
5) se calculează astfel b1:

b1  B 2  2S1 (ctg  ctg )  136905,18  30000(0,555017)  346,77m.

2S1 2 15000 30000

6) h 1     41,85m.
B  b1 370,007  346,77 716,79

h1 41,85
7) K 1    43,15m.
sin  0,969887

h1 41,85
8) 11    43,74m.
sin  0,956792

9) Se calculează b2:

b 2  B 2  2(S1  S 2 )(ctg  ctg)  136905,18  33301,032  321,88m.

2(S1  S 2 ) 60000
10) h 2   h1   41,85  44,86m.
B  b2 691,882

h 1  h 2 41,85  44,86
11) K 1  K 2    89,41m.
sin  0,969887

h 1  h 2 41,85  44,86
12) 11  12    90,63m.
sin  0,956792

13) Calculul coordonatelor punctelor, ca puncte pe segment:

a) X101A  K1  cos 101102  43,15  (0,301919)  13,027m.

42
 X A  X101  X101 A  3303,45  13,027  3290,42m.

Y101A  K1  sin 101102  43,15  0,953333  41,136m.

YA  Y101  Y101A  6634,20  41,136  6675,336m.

b) X104B  l1  cos 104103  43,74  0,232215  10,157m

X B  X104  X104  B  2934,199  10,157  2944,356m.

104103  103104  200 g  285 g 08 c 05 cc  200 g  85 g 08 c 05 cc .

Y104 B  l1  sin104103  43,74  0,972664  42,544m.

YB  Y104  Y104B  6611,761  42,544  6654,305m.

c) K1 + K2 = 89,41 m.
X101C  (K1  K 2 )  cos 101102  89,41 (0,301919)  26,99m.

Y101C  (K1  K 2 )  sin 101102  89,41 0,95333  85,23m.

X C  X101  X101C  3303,45  26,99  3276,46m.

YC  Y101  Y101C  6634,20  85,23  6719,48m.

d)11 + 12 = 90,63 m.
X104D  (l1  12 )  cos 104103  90,63  0,232215  21,04m.

Y104D  (l1  12 )  sin 104103  90,63  0,96664  88,15m.

X D  X104  X104D  2934,199  21,04  2955,23m.

YD  Y104  Y104D  6611,761  88,15  6699,911m.

Orientările laturilor se calculează din coordonate folosind următoarele formule:

Yn 1  Yn X  Xn
tg n  n 1  ; ctg n n 1  n 1 .
X n 1  X n Yn 1  Yn

În final după ce s-au calculat coordonatele punctelor, se ştie că linia de

detaşare este stabilită cu foarte mare precizie, iar în urma calculelor suprafaţa
fiecărei parcele, trebuie să fie egală cu suprafaţa propusă pentru a se detaşa.
Pe teren se măsoară de la punctele de bază 101-102-103-104, distanţele K1,
K2, K3 şi l1, l2, l3 şi se stabilesc cu precizie hotarele fiecărei parcele. Dacă terenul este
înclinat, se transformă distanţa orizontală de pe plan, în distanţă înclinată.

TEMĂ: În urma rectificării hotarelor ( tema 10) a rezultat o suprafață trapezoidală. Să

se detașeze 4 suprafețe egale, paralel cu baza mare.

43
 Laborator 14
Detașarea în trapez prin drepte perpendiculare pe bază
Se cunosc următoarele (fig. 26):
- STOTAL = 43499,84 m2.
- coordonatele punctelor:
X101 = 3303,45 m; Y101 = 6634,20 m.
X102 = 3262,84 m; Y102 = 6762,16 m.
X103 = 2965,95 m; Y103 = 6744,46 m.
X104 = 2934,19 m; Y104 = 6611,76 m.
Să se detașeze perpendicular pe direcția 101-104 următoarele suprafețe:
S1 = 9000 m2.
S2 = 11000 m2.
S3 = 15000 m2.
S4 = 8499,84 m2.

Fig. 26 Detașarea în trapez prin drepte perpendiculare pe bază

Suprafaţa tarlalei s-a determinat din coordonatele punctelor 101, 102, 103, 104 şi
este de formă trapezoidală având ca laturi paralele dreptele 101 104 şi 102  103 . Se
cere ca această suprafaţă să fie împărţită în suprafeţele S1, S2, S3 şi S4 diferite, prin
drepte perpendiculare pe bazele trapezului.
Pentru aceasta se parcurg următoarele etape:
1) Calculul dreptelor 101 104;102  103 şi 101 102 din coordonate:

D101104  (X104  X101) 2  (Y104  Y101) 2  (2934,19  3303,45) 2 ' +

 (6611,76  6634,20) 2  370,007m.

44
D102103  (X103  X102 ) 2  (Y103  Y102 ) 2  (2965,95  3262,84) 2 

 (6744,46  6762,16)2  297,41m.

D101102  (X102  X101) 2  (Y102  Y101) 2  134,23m.

2) Calculul orientărilor laturilor din coordonate:

Y102  Y101 6762,16  6634,20
tg101102    3,151716.
X102  X101 3262,84  3303,45

arc tg – 3,151716 = 80g46c45cc.

θ101102  200g  80g 46c 45cc  119g 53c 55cc.

Y104  Y101 6611,76  6634,20

tgθ101104    0,060770.
X104  X101 2934,19  3303,45

arc tg 0,060770 = 3g86c39cc.

θ101104  200 g  3g86 c39cc  203g86 c 39cc.

3) Calculul unghiului 101:

α101  θ101104  θ101102  203g86c 39cc  119g 53c 55cc  84g 32c84cc.

4) Calculul înălţimii H:
H  D101102  sin 101  134,23  0,969826  130,186m.

5) Calculul lui d1’’:

d1''  D101102  cosα101  134,23  0,243690  32,71m.

6) Calculul suprafeţei triunghiului 101-102-M:

4258,29
2s1  D101102  d1''  sinα101  134,23  32,71 0,969853  4258,29m2 . s1   2129,14m2 .
2

7) Calculul suprafeţei dreptunghiulare s2:

s2 = S1 – s1 = 9000 – 2129,14 = 6870,86 m2.
S2 = L x 1 = 6870,86 m2. L = H = 130,18 m.
S2 6870,86
 d1'    52,77m
H 130,18

8) Calculul distanţei d1, d2, d3 şi d4:

d1  d1'  d1"  32,71  52,77  85,48m.

S 2 11000
S2  H  d 2  d 2    84,49m.
H 130,18

S3 15000
S3  H  d 3  d 3    115,22m.
H 130,18

45
d 4  D101104  (d1  d 2  d 3 )  370,007  (85,48  84,49  115,22)  84,81m.
d '4  D102103  (d '1  d 2  d 3 )  297,41  (52,77  84,49  115,22)  44,93m.

Y103  Y102 6744,46  6762,16

tgθ102103    0,059618.
X103  X102 2965,95  3262,84

arc tg 0,059618 = 3g79c09cc.

θ102103  200g  3g 79c 09cc  203g 79c 09cc.

9) Calculul coordonatelor punctelor A, B, C, D, E, F:

X B  X101  d1  cosθ101104  3303,45  85,48  (0,998159)  3218,13m.

YB  Y101  d1  sinθ101104  6634,20  85,48(0,060642)  6629,01m.

X A  X102  d '1  cosθ102103  3262,84  52,77(0,998227)  3210,17m.

YA  Y102  d '1  sinθ102103  6762,16  52,77(0,059512)  6759,02m.

X D  X B  d 2  cosθ101104  3218,13  84,49(0,998159)  3133,80m.

YD  YB  d 2  sin 101104  6629,01  84,49(0,060642)  6623,89m.

X C  X A  d 2  cosθ102103  3210,17  84,49(0,998227)  3125,83m.

YC  YA  d 2  sinθ102103  6759,02  84,49(0,059512)  6753,99m.

X F  X D  d 3  cosθ101104  3133,80  115,22(0,998159)  3018,78m.

YF  YD  d 3  sinθ101104  6623,89  115,22(0,060642)  6616,90m.

X E  X C  d 3  cosθ101104  3125,83  115,22(0,998227)  3010,81m.

YE  YC  d 3  sinθ102103  6753,99  115,22(0,059512)  6747,13m.

Verificare:
X104  X F  d 4  cosθ101104  3018,78  84,81(0,998159)  2934,13m.

Y104  YF  d 4  sinθ101104  6616,90  84,81(0,060642)  6611,75m.

X103  X E  d ' 4  cosθ102103  3010,81  44,93(0,998227)  2965,95m.

Y103  YE  d ' 4  sinθ102103  6747,13  44,93(0,059512)  6744,46m.

TEMĂ: În urma rectificării hotarelor ( tema 10) a rezultat o suprafață trapezoidală. Să

se detașeze 4 suprafețe egale, perpendicular pe bază.

46
 BIBLIOGRAFIE

1. Badea G., 2014, Cadastru, Editura Conspress;

2. Boş N., 2003, Cadastru general, Ed All Beek, Bucureşti;
3. Boș N., Iacobescu Ovidiu, 2009, Cadastru și cartea funciară, Ed. C.H. Beck,
București;
4. Călina A. și colab., 2010, Topografie generală și inginerească, Edit. Sitech,
Craiova;
5. Călina A. şi colab., 1999, Calculul şi detaşarea suprafeţelor, Nivelmentul, Editura
Sitech, Craiova;
6. Tămâioagă Gh., Tămâioagă Daniela, 2005, Cadastrul general şi cadastrele de
specialitate, Edit. Matrix Rom, Bucureşti;
7. X X X, 2005, Măsurători terestre. Fundamente. Volum. I-III, Colectiv Facultatea de
Geodezie, Editura MatrixRom Bucuresti ;
8. X X X, Legea Cadastrului și piublicității imobiliare 7/1996, republicată;
9. X X X, Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată;
10. X X X, Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente;
11. X X X, Regulament - Avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi
carte funciară, ANCPI, 2014.

47
 CUPRINS

Calculul distanțelor și orientărilor din coordonate …………………………………. 1

Calculul punctului pe segment ………………………………………………………. 3
Întocmirea planului de situaţie pe baza coordonatelor rectangulare ale
punctelor ……………………………………………………………………………….. 6
Calculul coordonatelor punctului de intersecție a două drepte …………………... 9
Capătul de drum ………………………………………………………………………. 11
Frântura de drum ……………………………………………………………………… 12
Calculul suprafețelor – metode grafice, semigrafice ………………………………. 15
Calculul suprafețelor – metode numerice ………………………………………….. 18
Calculul suprafețelor – metoda mecanică ………………………………………….. 26
Rectificarea hotarelor …………………………………………………………………. 34
Detașarea în triunghi printr-un punct obligat ……………………………………….. 37
Detașarea în triunghi printr-o dreaptă paralelă cu una din laturi ………………… 39
Detașarea în trapez prin drepte paralele cu baza ………………………………… 41
Detașarea în trapez prin drepte perpendiculare pe bază ………………………… 44

48