NEOFORMAŢIUNILE DE SOLIFICARE

Neoformaţiunile de solificare → acumulări sau separaţiuni locale de diverse materiale care au luat naştere
în profilul solului, ca o consecinţă a proceselor de pedogeneză.
După natura şi originea compuşilor de acumulare, neoformaţiunile se clasifică astfel:
1. neoformaţiuni rezultate prin acumulări de săruri;
2. neoformaţiuni ale acumulărilor de oxizi;
3. neoformaţiuni ale coloizilor minerali şi organici;
4. neoformaţiuni reziduale;
5. neoformaţiuni biogene.

1). Neoformaţiunile rezultate prin acumulări intense de săruri apar sub formă de:
a) neoformaţiuni de carbonaţi; b) neoformaţiuni de săruri solubile.
a) Neoformaţiunile de carbonaţi sunt alcătuite cu precădere din acumulări de carbonaţi de calciu şi
magneziu.
Din această categorie de neoformaţiuni fac parte eflorescenţele, pseudomiceliile, vinişoarele, tubuşoarele,
petele, pungile şi concreţiunile.
■ Eflorescenţele sunt depuneri de carbonaţi de culoare albă sau alb-murdară, care apar de-a lungul traseelor de
circulaţie a soluţiei solului pe profil.
■ Pseudomiceliile reprezintă depuneri incipiente, de culoare albă, pe feţele agregatelor structurale, sub forma
cristalelor aciculare fine de carbonaţi secundari, cu aspect de micelii de ciupercă.
■ Vinişoarele constituie acumulări fine de carbonaţi în golurile rămase prin descompunerea rădăcinilor foarte subţiri.
■ Tubuşoarele sunt depuneri de carbonaţi asemănătoare vinişoarelor, care prezintă în interiorul lor canale de-a lungul
axei longitudinale.
■ Petele constau din acumulări foarte fine de carbonaţi, care apar pe feţele elementelor structurale sau pe pereţii
crăpăturilor.
■ Pungile sunt acumulări friabile de carbonaţi, de culoare albă sau alb-cenuşie, care se depun în unele spaţii libere,
în fisuri, culcuşuri de larve, crăpături etc.
■ Concreţiunile sunt noduli de carbonaţi, de formă sferică sau ovală, cu dimensiuni diferite şi care sunt bine
cimentate. Unele concreţiuni prezintă şi spaţii goale în interior, motiv pentru care se numesc concreţiuni septarice.
b) Neoformaţiunile de săruri uşor solubile sunt depuneri alcătuite cu precădere din cloruri şi sulfaţi de K +,
Na , Mg2+ şi Ca2+. Aceste neoformaţiuni au mai fost denumite şi neoformaţiuni saline.
+

Neoformaţiunile saline apar sub formă de: eflorescenţe, tubuşoare, pungi, pete şi cruste.

2). Neoformaţiunile formate prin acumularea oxizilor iau naştere prin procese de iluviere a oxizilor, de reducere
şi oxidare, sub influenţa excesului de umiditate.
a) Neoformaţiunile rezultate prin iluvierea oxizilor: duripanurile, cuirasele şi orizontul de ortstein.
■ Duripanurile reprezintă orizonturi situate la suprafaţă sau în apropierea suprafeţei solului, cimentate îndeosebi cu
silice, oxizi de fier sau carbonaţi. Duripanul are o consistenţă extrem de tare şi poate fi casant.
■ Cuirasele reprezintă orizonturi subţiri, puternic cimentate sau indurizate prin îmbogăţirea în sescvioxizi de fier
şi/sau aluminiu, reziduali sau iluviaţi. Cuirasele sunt întâlnite la plintosoluri şi feralsoluri plintice, în savane, unde
climatul prezintă contraste sezoniere.
■ Orizontul de ortstein este un strat subţire, format prin cimentarea nisipurilor de către oxizii de fier şi mangan, cu
sau fără materie organică. Asemenea orizonturi sunt caracteristice solurilor nisipoase din regiunile umede.
b) Neoformaţiunile rezultate prin procese de oxidare şi reducere sunt reprezentate prin pete de oxidare şi
de reducere, dendrite şi concreţiuni feri- manganice.
■ Petele de oxidare sunt depuneri fine de oxizi de fier şi mangan, de culoare brună sau roşcată, pe suprafeţele
agregatelor structurale.
■ Petele de reducere constau din acumulări fine de oxizi feroşi hidrataţi, de culoare cenuşie, verzuie sau albăstruie,
pe suprafeţele agregatelor structurale.
■ Dendritele sunt pelicule de oxizi de fier şi mangan depuse pe suprafaţa agregatelor structurale, având conturul
ramificat.
■ Concreţiunile feri-manganice reprezintă acumulări sferice de oxizi de fier şi mangan, depuse în strate concentrice
în jurul unor particule de cuarţ.

3). Neoformaţiunile coloizilor minerali şi organici:

a) Neoformaţiunile de coloizi minerali sunt rezultate prin procese de iluviere a mineralelor argiloase şi se
prezintă sub formă de pelicule (cutane).
Peliculele (cutanele) sunt depuneri foarte fine de minerale argiloase, sub formă de peliculă, pe suprafaţa agregatelor
structurale.
1
 Mineralele argiloase iluviate sunt orientate vertical, deosebindu-se de restul masei agregatului, la care
particulele argiloase nu prezintă o anumită orientare. De asemenea, peliculele de argilă iluviată se deosebesc prin
coloritul ceva mai închis, în comparaţie cu interiorul agregatelor structurale, întrucât preiau compuşi minerali din
orizonturile superioare.
► După gradul de dezvoltare, peliculele se împart în:
• rare, când peliculele argiloase acoperă parţial feţele agregatelor structurale;
• discontinue, când peliculele acoperă pe suprafeţe mari agregatele structurale, dar nu în totalitate;
• continui, dacă peliculele acoperă în întregime atât agregatele structurale, cât şi unele canale de mici
dimensiuni ale rădăcinilor plantelor ierboase sau ale microfaunei din sol.
b) Neoformaţiunile de coloizi organici se formează prin acumulare datorită iluvierii humusului. În anumite
condiţii humusul din orizonturile superioare migrează pe profil şi se acumulează în orizonturi subiacente, sub formă
de limbi de humus.
■ Limbile de humus sunt acumulări mecanice, care se formează prin antrenarea compuşilor coloidali ai humusului
(sub acţiunea apei de infiltraţie), depuşi pe pereţii agregatelor structurale. Aceste neoformaţiuni se întâlnesc cu
precădere la solurile cu textură mijlocie-fină şi fină.

4). Neoformaţiunile reziduale s-au format prin îndepărtarea progresivă a peliculelor de coloizi minerali şi/sau
organici din unele orizonturi situate la partea superioară a profilului de sol şi acumularea pe loc a particulelor
reziduale de nisip fin şi praf. Aceste neoformaţiuni sunt specifice proceselor de eluviere argiloiluvială şi humico-
feriiluvială şi caracterizează orizonturile eluviale.
Din această categorie fac parte pulberile de silice şi petele silicioase.
■ Petele silicioase sunt depuneri fine de silice, de culoare albă, la suprafaţa agregatelor structurale şi caracterizează
orizonturile eluviale, cu o levigare parţială a coloizilor.
■ Pulberile de silice reprezintă aglomerări de particule minerale fine, de culoare albă, alcătuite din silice amorfă.
Sunt specifice orizonturilor eluviale cu procese foarte intense de îndepărtare a coloizilor minerali şi/sau organici, dar
şi a oxizilor sau hidroxizilor.

5). Neoformaţiunile biogene sunt acumulări locale de materiale minerale şi organice, rezultanta directă a acţiunii
vegetaţiei şi faunei din sol.
a) Neoformaţiunile biogene de origine vegetală cuprind cornevinele şi dendritele.
■ Cornevinele sunt canale ale rădăcinilor de plante lemnoase, umplute, de obicei, cu material humifer sau cu materiale
din alte orizonturi, superioare celui în care s-au depus.
■ Dendritele reprezintă urme de rădăcini (ierboase şi/sau lemnoase) imprimate pe feţele agregatelor structurale.
b) Neoformaţiunile de origine animală sunt: coprolite, crotovine, cervotocine şi culcuşuri.
■ Coprolitele constau din aglomerări organo-minerale (rar minerale) formate prin acţiunea râmelor, în urma trecerii
materialului de sol pin aparatul lor digestiv.
■ Crotovinele sunt vechi galerii ale animalelor din sol (îndeosebi macro şi megafaună), umplute cu material pământos
adus din alte orizonturi, dar pot fi şi galerii goale.
■ Cervotocinele reprezintă canale create de râme sau alte animale mici (mezofaună), umplute sau nu cu material
pământos.
■ Culcuşurile sunt locaşuri de larve.
Neoformaţiunile de origine animală determină la nivel de varietate caracterul vermic (când peste 50 % din
volumul unui orizont este constituit din canale de râme, coprolite, galerii de animale umplute cu material de sol adus
din orizonturile supra şi subiacente).
Incluziunile în sol sunt obiectele întâmplătoare, care n-au nimic comun cu procesul de geneză a solului şi
evoluţia lui, de exemplu: bucăţi de roci sau bolovani, rămăşiţe de lemn, bucăţi de cărbune, scoici, bucăţi de cărămizi,
bucăţi de vase etc.