1. Măsuri de crestere a eficientei energetice a clădirilor.

· Suprafete de captare orientate judicios: sud, sud –est, sud vest

· Existenta masei termice (pereti, plansee masive, pardoseli)

· Izolare termica superioara (supraizolare)

· Reglarea incalzirii

· Protectia suprafetelor vitrate pe timpul noptii in anotimpul rece pentru mentinerea

energiei captate si, pe timpul verii, pentru evitarea supraincalzirii

· Încălzire - compensarea pierderilor de căldură prin transmisie şi ventilare

· Prepararea apei menajere

· Iluminat natural

2. qînc=Qînc/Aînc

[kWh/mp.an]

Qînc – necesarul anual de energie pt asigurarea conditiilor de confort si igiena in

spatiul incalzit

Qînc – necesarul anual de energie pt asigurarea conditiilor de confort si igiena in

spatiul incalzit raportat la suprafata

Qînc = Qtrans + Qvent - (Qs + Qi) [kWh]

3. Coeficientul global de izolare termică G reprezinta valoarea cantitatii de

necesare de energie pentru a ridica cu 1grd. C temperatura unei unitati de volum de
aer din spatiul incalzit

G=UmediuA/V + 0,034 n [W/mc.K]

Umediu = (suma AiUi)/suma A1 mp k/W

Factorii de care depinde valoarea coeficientului global de izolare termica

•Umediu - transmitanta termica medie a anvelopei cladirii [W/mp.K]

•A - aria anvelope cladirii [m.p]

•V - volumul incaizit al cladirii

•n - numarul de schimburi de aer necesar pentru asigurarea calitatii aerului

4. Sunetul este forma sub care org uman percepe orice perturbatie produsa intr un
mediu elastic. Miscarea oscilatorie a particulelor mediului prin care se manifesta
asemenea perturbatie excita organul auditiv prin intermediul timpanului si este
transmisa centrului nervos afferent. Prin urmare, in notiunea de sunet poate fi
inclusa orice vibratie capabila sa impresioneze4 urechea umana.

5. exista 2 probleme ale acusticii constructiilor

-protecţia acustică a clădirilor care urmăreşte diminuarea la limite admisibile a

nivelului de zgomot prin măsuri urbanistice sau de izolare fonică;

· proiectarea acustică a sălilor de audiţie, care are în vedere punerea în valoare a

sunetelor şi difuzarea lor pentru obţinerea unei audiţii corespunzătoare destinaţiei
lor.

6.· Inaltimea

· Taria sunetului

· Timbru

Întrucât urechea poate deosebi sunete cu variaţii de tărie mai mici decât de două
ori, în mod curent, ca unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră se
foloseşte decibelul (dB).

La zgomote cu nivelul de intensitate mai mare de 120 dB, leziunile organului

auditiv cu surditate pronunţată apar după un timp destul de scurt. Este cazul
personalului care lucrează în aeroporturi, la bancurile de probă pentru motoare de
avion, în cazangerii, în industria metalurgică sau textilă.

7. Devierea arterelor caracterizate de fluxuri intense catre periferiile zonelor

rezidentiale (crearea de rute ocolitiare – centuri)

· Amplasarea de zone plantate verzi intre zonele de locuit si sursele de poluare

fonica
· Dispunerea judicioasă a clădirilor faţă de axul străzii

· Realizarea de detente si dispunerea acestora normal pe axul strazii, cu fatade

plantate orientate catre acesta

Realizarea unor ecrane de protecţie acustică constituite din clădiri care nu reclamă
un nivel de zgomot scăzut

· Evitarea amplasarii cladirilor de locuit in incinte deschise spre artere cu circulatie

intensa

· Evitarea dispunerii clădirilor în incinte deschise spre arterele de circulaţie care

amplifică zgomotul stradal sau cel produs de jocul copiilor

Am plasarea unor cladiri cu inaltimi diferite pe cele 2 fronturi ale strazii este
favorabila numai daca cladirile de locuit sunt amplasate la un nivel superior strazii

8. Masuri de reducere a zgomotului la sursa

· Carcasarea – izolarea intr-o carcasa imbracata pe suprafata int cu material

fonoabsorbant a utilajelor generatoare de zgomote

· Racorduri elastice

9. Zgomotul aerian se defineşte ca zgomotul produs într-o încăpere dintr-o unitate

funcţională, care se propagă prin mediul aerian al încăperii respective, până la
elementele delimitatoare prin intermediul cărora este radiat în încăperile vecine.

Transmisia acestuia prin elementele de compartimentare şi de faţadă se face într-o

măsură mai mare sau mai mică, in funcţie de capacitatea de izolare acustică a
acestor elemente.

Criteriul de apreciere al capacităţii de izolare acustică la zgomot aerian îl constituie

indicii de atenuare acustică, Ri, determinaţi prin măsurare directă, in situ, în benzi
de frecvenţă de 1/3 octavă, în domeniul de frecvenţe cuprins între 100 şi 3150 Hz
(domeniul de frecvenţe care interesează în tehnica de izolare acustică) sau prin
calcul.

10. Zgomotele de impact se realizeaza prin lovirea unui element de constructie, sub
forma de zgomot structural si este transmis in incapere sub forma de zgomot
aerian. Sunt generate de mers, caderea unor obiecte pe pardoseala care fac sa
vibreze elementul masiv, aceasta vibratie fiind transmisa prin aer

Utilizarea unor pardoseli elastice (mocheta, mase plastice) dispuse pe o placa din
beton cu grosime minima de 13-15 cm

· Adoptarea unui sistem de pardoseala cu dala flotanta ce sprijina pe o placa din

beton de grosime moderata, cca 10 cm. Dala flotanta – strat superior de uzura dur
(parchet), rezemat

pe un suport rigid (beton slab armat de cca 4 cm, PFL sau PAL) care sprijina la
randul sau pe un strat elastic (polistiren, pasla) ce amortizeaza vibratiile de impact

· Solutiile de mai sus pot fi imbunatatite prin prevederea unui tavan fals, suspendat
prin legaturi elastice

11. Atunci cand unda sonora loveste suprafata unui corp solid pot sa apara 2
situatii:
- daca dimensiunile obstacolului sunt mai mici sau egale cu lungimea de unda a
sunetului, apare difractia.
- daca dimensiunile obstacolului sunt mai mari decat lungimea de unda a sunetului
incident, o parte din energia sonora este absorbita de obiect, o parte reflectata -
Obs : La contactul cu o suprafata energia undelor sonore este partial
transmisa, partial absobita si partial reflectata
12.Ecoul este fenomenul de repetare prin reflexie a sunetului emis de o sursa si
perceperea lui ca un sunet distinct de sunetul primar. Explicatia consta in
proprietatea urechii umane de a distinge separat sunetele care ajung la timpan la un
interval de timp mai mare de 1/10...1/20 secunde. Deci pentru a fi perceput ecoul,
drumul undei reflectate trebuie să fie cu cel puţin, c/15 respectiv cu 23 m mai lung
decât drumul undei directe, c fiind viteza de propagare a sunetului in aer.
Doua sunete care vin cu o intarziere mai mare sunt percepute ca 2 sunete distincte.
In 1/10 secunde sunetul parcurge 34 m , iar in 1/20 sec. 17 m. Evitarea
fenomenului de ecou presupune ca diferenta intre drumul parcurs de unda incidenta
si unda reflectata pana la urechea receptorului sa nu fie mai mare de 17 m.
Normele fixeaza distanta maxima de la sursa la peretele reflectant la 12 m pentru
vorbire si 15 m pentru muzica.
13.Experimental, prin masurari ale intensitatii sonore intr-un spatiu pe o anumita
durata de timp, se constata ca sunetul persista in incapere si dupa incetarea
functionarii sursei. Acest fenomen, de prelungire a duratei sunetului într-o încăpere
după încetarea acţiunii sursei poarta numele de reverberatie.
14.Durata de reverberaţie T, exprimată în secunde, este ia sonoră dintr-o încăpere
se reduce la a milioana parte din valoareadurata în care energ intiala, după
încetarea acţiunii sursei, respectiv cu 60 dB.
Pornind de la ecuatia densitatii de energie sonora in raport cu timpul poate fi
analizat fenomenul de reverberatie printr-o reprezentare grafica

Apar 3 etape distincte intre momentul care marcheaza inceputul emisiei si

momentul in care se constata reducerea intensitatii cu 60 dB:
I- Imediat după ce sursa începe să emită se observă o creştere a intensităţii
de energie sonoră după o curbă exponenţială,
II- După un anumit interval de timp, a cărui mărime depinde de capacitatea
de absorbţie-reflexie a suprafeţelor delimitatoare, intensitatea sonoră se menţine
constantă; energia absorbita de suprafete si cea transmisa spre spatiile adiacente
este echilibrata de energia reflectata.
III După încetarea emisiei, intensitatea acustică descreşte logaritmic, având
loc o prelungire a sunetului în încăpere, ceea ce reflectă fenomenul de reverberaţie
definit anterior. Dacă se ia în considerare faptul că durata de reverberaţie
corespunde intervalului în care intensitatea sonoră descreşte cu 60 dB după
încetarea sursei, se obţine expresia duratei de reverberaţie, Tr:

V
⇒T R =0 , 161
A [s]
In care V reprezinta volumul incaperii, iar A absorbtia totala rezultata ca o suma a
produselor dintre aria suprafetei Si si coeficientul de absorbtie al materialului αi.

A= ΣSixαi [m2]
15.După încetarea emisiei, intensitatea acustică descreşte logaritmic, având loc o
prelungire a sunetului în încăpere, ceea ce reflectă fenomenul de reverberaţie
definit anterior. Dacă se ia în considerare faptul că durata de reverberaţie
corespunde intervalului în care intensitatea sonoră descreşte cu 60 dB după
încetarea sursei, se obţine expresia duratei de reverberaţie, Tr:

V
⇒T R =0 , 161
A [s]

In care V reprezinta volumul incaperii, iar A absorbtia totala rezultata ca o suma a

produselor dintre aria suprafetei Si si coeficientul de absorbtie al materialului αi.

A= ΣSixαi [m2]

Formula lui Sabine

ln( 106 )
tr  4 V
cA
V
 0,163
A

© Claude-A. Roulet, Lausanne,

2004 16
 Relaţia este cunoscuta sub denumirea de formula lui Sabine şi permite
calculul duratei de reverberaţie în ipoteza că absorbţia se produce în mod continuu.
16.Proprietatile acustice ale materialelor si structurilor se analizeaza in laboratoare
care se pot organiza sub forma de camere reverberante sau camere surde.
Camerele reverberante sunt dotate cu suprafete si elemente reflectante capabile sa
maresca durata de reverberatie. Se folosesc pentru inregistrari sau studii muzicale.
Camerele surde sunt delimitate de suprafete rugoase, cu absorbtie acustica
maxima, obtinuta prin contacte multiple ale undei sonore cu suprafata. Acestea
servesc pentru studiul proprietatilor acustice ale materialelor sau ale tratamentelor
acustice.
17.Energia disipată şi energia transmisă sau, într-un cuvânt, energia nereflectată
este considerate ea fiind absorbită de suprafeţele încăperii, raportul între energia
absorbită şi cea incidentă fiind numit coeficient de absorbţie acustică
Disiparea energiei este provocată de frecări, iar frecările cresc odată cu creşterea
vitezei de deplasare a particulelor de aer. La rândul său, viteza de deplasare a
particulelor creşte cu frecvenţa, aşa încât pentru caracterizarea unui material sau
sistem din punct de vedere al absorbţiei acustice este necesar să, se cunoască
coeficientul de absorbţie pentru un domeniu larg de frecvenţe.
Pentru obţinerea absorbţiei acustice sunt utilizate două procedee, bazate pe
fenomene fizice diferite:
- disiparea energiei prin frecare în cadrul unor materiale cu pori
deschişi - absorbanţi fonici poroşi;
- disiparea energiei prin punerea în mişcare a unor sisteme oscilante
care la rezonanţă amplifică viteza de circulaţie a aerului, realizând o sporire a
eficacităţii frecărilor.
Sistemele oscilante fonoabsorbante sînt de două categorii:
- membrane vibrante, constând dintr-un volum de aer care formează
resortul sistemului oscilant şi dintr-o membrană care închide acest volum de aer şi
a cărei masă constituie masa sistemului oscilant;
- rezonatori, care sunt sisteme mecanice constând din cavităţi cu aer
deschise, comunicând cu exteriorul printr-un orificiu (gât); resortul sistemului
oscilant este constituit din volumul de aer care umple cavitatea, iar masa oscilantă
din masa aerului din orificiu.
 Materialele utilizate ca absorbanţi fonici poroşi sunt: vata minerală, vata de
sticlă, PFL poros, pâsla, poliuretanul. Montarea acestora se face direct pe suport
sau cu interspaţii de aer, iar mascarea se realizează cu pânză de sac.
18.Obiective urmarite prin proiectare
- Evitarea ecoului
- Uniformitatea câmpului sonor
-Durata optima de reverberaţie
-Evitarea frecvenţelor proprii si a fenomenului de rezonanţă
-Inteligibilitate

a.Evitarea ecoului – este cunoscut faptul ca intr-un spatiu inchis, unda sonora
directa are nevoie de mai putin timp pentru a ajunge la receptor decat unda
reflectata. Daca intervalul de timp intre perceptia celor 2 sunete generate de unda
incidenta, respectiv reflectata este mai mare de 1/10…1/20 secunde aceste sunete
vor fi percepute distinct, ceea ce este de nedorit. Daca intervalul de timp este mai
mic, cele 2 sunete se suprapun. Pentru aceasta diferenta de drum intre unda
incidenta si cea reflectata trebuie sa fie mai mica de 12m pentru vorbire si 15 m
pentru muzica.

Evitarea ecoului se poate realiza prin: Geometria salii- adoptarea unei forme pentru
tavan si pardoseala astfel incat pentru utilizatorul cel mai defavorizat din acest
punct de vedere (plasat in primul rand, in imediata apropiere a sursei sonore),
diferenta de drum intre unda incidenta si reflectata sa respecte valorile de mai sus.

-In cazul in care acest lucru nu este posibil din cauza dimensiunilor salii sau din
alte motive, pe peretele opus sursei sonore se aplica un material sau un tratament
cu o capacitate de absorbtie acustica mare in toate benzile de frecventa
b. Uniformitatea campului sonor
•In interiorul unei sali de auditie destinate productiei muzicale sau vorbite, toti
spectatorii trebuie sa beneficieze de acelasi nivel de intensitate sonora. Avand in
vedere faptul ca intensitatea snora scade cu patratul distantei de la sursa de emisie
si punctul de receptie, acesta scadere poate fi compensata prin suprapunerea
undelor reflectate. Acest lucru se poate obtine respectandu-se anumite reguli de
adoptare a formei optime a salii in plan si in sectiune care pot fi rezumate astfel:
•Forma in plan si in sectiune a salii se alege astfel incat undele reflectate sa fie
dirijate spre ultima treime a salii pentru a compensa diminuarea intensitatii undei
incidente .
Rezulta:
Forma optima in plan
– trapeziodala, cu peretele frontal plan
- trapeziodala , cu perete frontal concav, dintat pentru a evita concentrarea
sunetelor si a favoriza difuzarea acestora
- drepunghiulara cu pereti laterali dintati, supafata dintilor fiind tratata absorbant
spre scena si reflectant spre spatele salii. pentru a asigura dirijarea undei reflectate
spre a doua jumatate a salii
- alte forme, cu acordarea unei atentii speciale modului de tratare a suprafetelor,
absorbant sau reflectant
Forma suprafeţei pereţilor:
Trebuie să fie studiată astfel încât să fie respectate următoarele condiţii:
•forma în plan să ia în considerare direcţionarea sunetului; unghiul de vedere sub
care se văd fotoliile limită din locul emiţătorului de sunet trebuie să fie cît mai mic;
•este necesară dirijarea reflexiei prin tratarea corespunzătoare a pereţilor laterali;
•aceste forme se vor evita deoarece se ştie că formele concave duc la concentrări
de sunete;
•este necesară corecţia acustică prin tratamente absorbante pentru a se evita
ecourile repetate

Forma optima a tavanului in sectiune se adopta pe baza unei constructii grafice

prezentate in Normativ NP 002-096 Forma optima a pardoselii in sectiune
corespunde curbei de vizibilitate, trasata pe baza unei ecuatii logaritmice, conf.
Normativ NP 002-096 Panta pardoselii aprox.15 grd.)

Forma tavanului scenei se adopta uramrind: - evitarea concentrarilor de energie

(stanga) - difuzarea undelor reflectate spre cea de a 2-a jumatate a salii ( dreapta )

Influenta formei tavanului asupra uniformitatii campului sonor

a - nivelul de intensitate sonoră redus în rîndurile din spate;
b - forma curbă a tavanului duce la îmbunătăţirea cîmpului sonor în a doua
jumătate a sălii;
c - îmbunătăţirea cîmpului sonor prin fragmentarea tavanului şi înălţarea
rândurilor;
d,e - îmbunătăţirea calităţii acustice prin utilizarea
balcoanelor.
19.Forma sălii. Prin alegerea formei celei mai potrivite din punct de vedere
acustic, după determinarea destinaţiei sălii, se pot elimina multe probleme de la
bun început. In general, orice formă este posibilă şi ameliorabilă, fie prin
tratamente acustice, fie prin împărţirea suprafeţelor interioare in fâşii absorbante şi
reflectante, fie prin aplicarea ambelor metode concomitent.
Este totuşi preferabil să adoptăm de la bun început o formă corespunzătoare
cerinţelor acusticii. Astfel, sub aspect acustic, forma trapezoidală reprezintă unele
avantaje, împiedicând formarea ecourilor repetate fi asigurând o bună transmisie a
sunetelor directe.
Pentru asigurarea premiselor unei bune acustici, forma sălii va fi controlată
de aproape aceleaşi legi pe care arhitecţii le-au întrebuinţat şi în trecut, pentru
asigurarea unei cît mai bune vizibilităţi.
Respectarea unor raporturi convenabile între lungimea şi lăţimea sălii, în
vederea obţinerii unei forme proporţionate în plan orizontal, ajută în general la
obţinerea unei acustici corespunzătoare.
ea.
20.Sisteme pasive – efect de seră + efect de corp negru.
Materialele transparente (sticla, plexiglasul etc.) au proprietatea de a fi permeabile
la radiatia luminoasa si impermeabile la radiatia cu lungimi de unda mari, in
domeniul IR si IR indepartat. Ca urmare, intr-o incinta care este delimitata de o
suprafata transparenta, va patrunde radiatia luminoasa cu energia asociata.
Suprafetele interioare absorb energia, se incalzesc si emit radiatii in domeniul IR,
care nu mai pot parasi incinta si conduc la cresterea temperaturii aerului. Se ajunge
la depasirea cu mult a temperaturii aerului exterior. Pe acest principiu functioneaza
captatorul solar plan si sistemele passive.

-Sistemul este alcatuit dintr-un perete masiv din zidarie, beton etc., care constituie
masa termica. Spre exterior se amplaseaza un vitraj la o distanta de 10…15 cm. In
peretele masiv, la partea inferioara si la partea superioara, se practica orificii pentru
circulatia aerului. Radiatia luminoasa patrunde prin vitraj, este absorbita de
suprafata absorbanta a peretelui masiv (vopsita in culori inchise) emite radiatie
calorica (IR) incalzeste aerul din spatiu de 10…15 cm, care patrunde pe la partea
superioara si este inlocuit cu aer rece prin deschiderile de la partea inferioara. In
timpul noptii orificiile se inchid.

-Sistemul functineaza similar cu peretele cu efect de sera, cu deosebirea ca spatiul

dintre vitraj si masa termica (peretele masiv cu rol de stocare) are dimensiuni mai
mari, de la 0,5 m ( spatiu solar) la 1,5 m (logii sau balcoane vitrate) la 4…5 m sau
mai mari.

-De mentionat ca atat la peretele Trombe cat si la spatiul de tip sera, incalizirea
spatiului util se face prin circulatia aerului incalzit, dar si prin caldura transmisa
prin radiatie de peretele masiv, in timpul noptii, cand temperatura acestuia
depaseste temperatura aerului din spatiul util (in special in timpul noptii).