Relația dintre loc și cultură în interpretarea

modelării energetice
-rezumat-

1
2
 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ”Ion Mincu”

Școala Doctorală de Arhitectură

Relația dintre loc și cultură în interpretarea

modelării energetice

Student doctorand: arh. Adrian Ioniță

Îndrumător: Prof. em. dr. arh. Cristina Victoria Ochinciuc

Cuprins
Cuprins .......................................................................................................

Introducere.................................................................................................
Stabilirea domeniului de cercetare.........................................................

Motivația studiului..................................................................................

Stabilirea nișei de cercetare....................................................................

Ocupația spațiului creat și metodologie..................................................

Definirea termenilor folosiți....................................................................

1. Atmosfera și performanța în modelarea de arhitectură............................

1.1 Loc și cultură – o expunere teoretică în contextul
modelării spațiului arhitectural...............................................................

1.2 Către o interpretare a modelării energetice pornind

de la influența atmosferei și performanței asupra
modelării arhitecturale...........................................................................

1.3 Despre performanță și atmosferă în modelarea

spațiului arhitectural...............................................................................

1.4 Aspectele materiale, non-materiale și conceptuale

în cadrul modelării spațiului arhitectural................................................

1.5 Ipostazele spațiului arhitectural – integrarea

aspectelor materiale, non – materiale și conceptuale
în cadrul modelării de arhitectură..........................................................
4
1.6 Concluzii............................................................................................
2. Modelarea energetică și performanța spațiului arhitectural....................
2.1 Către o abordare arhitecturală a modelului energetic.....................

2.2 Modelarea energetică pentru analiză și informare..........................

2.3 Determinarea vulnerabilităților termice ale volumetriei.................

2.4 Modelarea energetică avansată.......................................................

2.5 Dinamica modelării energetice avansate.........................................

2.6 Geometria modelului energetic.......................................................

2.7 Datele/Informațiile asociate geometriei modelului energetic.........

2.8 Relația dintre OpenStudio și

alte programe (Therm, Radiance, Butterfly)...........................................

2.9 Rezultatele simulării energetice avansate........................................

2.10 Concluzii..........................................................................................

3. Identificarea unei gândiri arhitectural-energetice în contextul

modelării spațiului arhitectural...................................................................
3.1 Gândirea arhitectural-energetică
și relația ambiantă-performanță............................................................

3.2. Scopul gândirii arhitectural-energetice...........................................

3.3 Conceptul de tranziție în gândirea arhitectural-energetică.............

3.4 Integrarea gândirii arhitectural-energetice în proiectare prin studii de

caz. Relația dintre modelarea arhitecturală
și modelarea energetică.........................................................................
5
3.5 Concluzii............................................................................................
4. Interdisciplinaritate – spațiu arhitectural – spațiu energetic....................

5. Bibliografie..............................................................................................

6. Anexă......................................................................................................

5. Listă de ilustrații......................................................................................

Mulțumiri: Prof. em. dr. arh. Cristina Victoria Ochinciuc, Prof. dr. arh. Adrian Spirescu,
Prof. em. dr. arh. Daniela Rădulescu-Andronic, Prof. em. dr. arh. Mircea Ochinciuc, Prof.
em. dr. arh. Cristina Olga Gociman, Prof. dr. arh. Anca Mitrache, Conf. dr. ing. Mihaela
Georgescu, Conf. dr. arh. Andreea Iosif, Prof. asoc. cerc. gr. I ing. Dan Berbecaru, Prof. dr.
ing. Iolanda Colda, Conf. dr. ing. Cătălin Lungu, Prof. dr. arh. Iuliana Ciotoiu, Conf. dr. arh.
Codina Dușoiu.

6
 Relația dintre loc și cultură în interpretarea modelării energetice

Tematica studiului prezentat abordează problematica gândirii formei în arhitectură

din mai multe perspective, încercând o îmbogățire a suitei de gesturi și decizii pe care
arhitectul le realizează prin modelare.
Modelarea de arhitectură generează forma obiectului arhitectural având ca resursă și
influență locul și cultura.
Prezența modelării energetice în complementaritate cu modelarea de arhitectură are
rolul de a extinde posibilitățile modelării de arhitectură spre o anticipare/controlare în timp
a proceselor energetice (transferul de energie) care afectează un obiect arhitectural. Prin
urmare, simularea și gestionarea unei cantități considerabile de informații în modelarea
energetică este esențială.
În contextul arhitecturii sustenabile, conștientizarea proceselor energetice și
gestionarea modului în care obiectul arhitectural pierde sau primește energie din context
poate ajuta la o eficientizare și limitare a consumului de energie pentru a asigura necesitățile
ocupanților.
Pe de altă parte, confortul biologic
(termic, vizual și acustic) sunt strâns legate de
cel psihologic – prin faptul că, anumite
senzații care provoacă diferite stări sunt
asociate cu texturi sau culori ale materialelor
puse în operă. Prin natura psihologică a
percepției lucrurilor și obiectelor, modelarea
energetică este legată de modelarea
arhitecturală – care afectează confortul
psihologic.
Ca o completare a celor spuse
anterior, pentru a susține complexitatea
modelării spațiului arhitectural, atât în sens
formal, cât și în sens energetic este de
remarcat expoziția „The weather project”
realizată de artistul Olafur Eliasson în cadrul
muzeului de artă Tate din Londra ce avea
rolul de a experimenta într-un spațiu interior
fenomenele care compun climatul din mediul
natural. Olafur încerca o vizualizare – și prin
urmare – o modelare a non-materialului – ce The Weather Project, Tate Musuem, Londra, Marea
poate fi simțit dar nu palpat sau stabilizat Britanie, 2003 – Olafur Eliasson
7
într-o formă coerentă – dar în același timp la
fel de prezent ca lucrurile materiale.
 În primul capitol al studiului este reiterată modelarea de arhitectură și sensul în care
aceasta se raportează la atmosfera spațiului arhitectural. Intenția este de a sistematiza
principalele elemente prin care este conturat spațiul arhitectural și este prezentată o primă
încercare de a orienta ideea de model arhitectural către modelarea energetică.
Al doilea capitol constituie o prezentare a ceea ce înseamnă modelul energetic și
relația sa cu modelul de arhitectură. Acest capitol urmărește o detealiere a tipurilor de
modelare energetică cu gradul de detaliere al proiectelor de arhitectură. Accentul cade pe
utilitatea modelului energetic în contextul profesional al arhitectului și al actului constructiv
prin prezentarea alcătuirea modelului energetic și a tipurilor de simulări și diagramelor
extrase în urma acestora. De asemenea, în acest capitol este prezentată o plajă de programe
ce poate fi utilizată în cazul a mai multor etape de proiectare cu gradul de detaliere specifică.
Al treilea capitol corelează temele generale care determină proiectarea și modelarea
de arhitectură cu informațiile modelului energetic. Dacă în capitolul 2 modelul energetic este
prezentat în contextul general al industriei destinate construcțiilor de clădiri, în capitolul 3
este încercată o dezvoltare u unei metodologii de lucru ce utilizează modelul energetic
printr-o focalizare pe activitatea specifică a arhitectului. Prin aceasta, modelarea energetică
devine o metodă de lucru – un instrument de proiectare.

Capitolul 1 - Atmosfera și performanța în arhitectură

Modelarea reprezintă structurea și ierarhizarea unui sistem de informații deschis în
vederea transmiterii unui mesaj. Informațiile abordate prin actul de modelare acoperă un
areal mult mai larg decât cel aferent fomei și al caracteristicilor fizice ale obiectului
arhitectural.

Machete ale atelierului PeterZumthor Asamblarea ipostazelor în cadrul

care reprezintă încercări, modelării spațiului arhitectural
experimentări în a crea o anumită
atmosferă.
 Prin urmare, caracterul Informațiilor structurate prin acțiunea de modelare sunt cele
care descriu atmosfera și performanța unui obiect construit. Atmosfera este o stare
compozițională descoperită printr-un proces și cuprinde informații care descriu aspectele
vizibile și identificabile prin formă, textură, culoare, siluetă, etc. Pe de altă parte,
performanța este anticipată, fiind definită de finalitatea unui proces (măsurabilă prin
indicativi de performanță).
Pendularea constantă între performanță și atmosferă sunt două abordări ale spațiului
arhitectural care influențează activitatea de modelare și modul în care sunt structurate
informațiile într-un proiect de arhitectură.
Spațiul arhitectural este strâns legat de loc și de cultură, înglobând în modelarea sa,
gesturi care se raportează la aspectele materiale și non-materiale specifice locului cât și la
aspectele conceptuale referitoare la cultura și experiența unui grup/comunitate. Spațiul
arhitectural este, în sensul modelării sale, o totalitate rezultată din gesturile/intenții care
ierarhizează și structurează informațiile incluse în arealul său orientate către crearea unei
anumite atmosfere dar și obținerea unei performanțe dorite.
În crearea unui cadru informațional ce are rolul de a asimila noțiunile aferente
modelării energetice, studiul a propus o regrupare a gesturilor care sunt operate prin
modelare în sensul unor ipostaze ce înglobează informațiile conținute atât în conceptul de
loc și în conceptul de cultură.
Ipostazele prezentate sunt, prin urmare, o integrare a informațiilor privind aspectele
materiale, non-materiale și conceptuale pe 3 niveluri de detaliere – configurația
ansamblului, configurația unei încăperi, configurația limitei ca element de arhitectură.
Prin urmare, modelarea unei atmosfere reprezintă un proces de cercetare și
experimentare, prin care informațiile structurate în ipostazele spațiului arhitectural au rolul
de a comunica în plan fizic/biologic dar și psihologic cu un privitor. Pe de altă parte,
modelarea unei performanțe se raportează direct la rezultat, deci la finalul unui proces – iar
toate gesturile au rolul de a conduce spre rezultatul dorit.

Capitolul 2 - Modelarea energetică și performanța spațiului

arhitectural

Modelul energetic înseamnă, prin urmare, o esențializare a modelului de arhitectură

spre a reprezenta principalii parametrii care afectează transferul și consumul de energie. În
relația cu evoluția proiectului de arhitectură și cu diferitele grade de detaliere este important
să remarcăm faptul că se poate structura activitatea de modelare energetică în două etape:
modelare energetică pentru informare și modelarea energetică pentru avansată. 9

A. Modelare energetică pentru analiză și informare – concept și design schematic

B. Modelare energetică avansată – detaliere și documentații specifice
 A B

Modelarea energetică pentru analiză intervine augmentând analiza calitativă a locului

printr-o informare cantitativă despre potențialul termic și solar ce pot determina anumite
performanțe verificabile ale viitorului proiect. Este tot o citire a sitului dar care deschide și
alte posibilități. Scopul modelării pentru analiză este de a determina viitoarele
vulnerabilități termice a volumetriei prin corelarea diferitelor criterii ale analizei – viteza
mișcării aerului cu incidența solară în general.

Utilizarea volumetriei în faza de concept pentru a informa energetic soluția arhitecturală

În fazele mai detaliate modelarea energetică structurează informațiile privind spațiile

și elementele constructive – pereți, planșee, acoperișuri și goluri în suprafețe și volume de
transfer termic. Volumul modelului energetic în fazele mai detaliate de proiectare acționează
prin a fi o sursă de informații ce sunt introduse ca date de intrare într-un motor de simulare
al transferului de căldură.
Într-o completare a informațiilor deja abordate în cadrul modelării de arhitectură,
modelul energetic anticipează performanța spațiului arhitectural prin următoarea structură
ce poate fi asociată ipostazelor spațiului arhitectural dezvoltate în cadrul primului capitol:

Geometria modelului energetic

-Elementul geometric: suprafețe, volume și zone termice
Date asociate geometriei modelului energetic
-Elementul numeric (date asociate volumetriei, suprafețelor, spațiilor și zonelor
10
termice): rezistențele termice și alte proprietăți termodinamice ale suprafețelor, tipuri
de încărcări, planificarea gradului de intensitate al încărcărilor provenite din utilizarea
clădirii
 Structura modelului energetic – suprafețe < spații < zone termice

Transpunerea unui model de arhitectură într-un model

Gradul progresiv de detaliere dar și corespondență prin conceptul de ipostază a

spațiului arhitectural demonstrează posibilitatea de a îmbina modelarea energetică cu cea a
atmosferei spațiului arhitectural în cadrul activității de proiectare.
Reiterând corelația dintre principiile expuse mai sus și parcursul unui proiect, de la
concept și până la avizare – în cadrul evoluției unui proiect de arhitectură – studiul atrage
atenția asupra unor pași cheie între evoluția proiectului de arhitectură și dezvoltarea
modelului energetic:
 Analiza climatică în prima fază a proiectului, în paralel cu obținerea
certificatului de urbanism și primele discuții cu beneficiarul despre intențiile
acestuia. În cazul în care este un concurs de arhitectură, analiza climatică
poate aduce o fundamentare extensivă a propunerii arhitecturale.
 Determinarea vulnerabilităților termice a primelor concepte volumetrice.
Vulnerabilitătile termice marchează trecerea de la gândirea volumetrică, la
schițarea primelor zonificări și compartimentari funcționale.
 Adaptarea proiectului de arhitectură la un nivel de detaliu schematic într-un
model energetic și stabilirea zonelor termice.
 Probarea modelului energetic de bază și stabilirea unui deziderat în consumul
energetic.
 Corelarea constantă între proiectare, exigențele beneficiarului și modelarea
11
energetică pentru a atinge consumul modelului proiect.
 Detalierea proiectului și verififcarea punților termice.
 Rezultatul simulărilor realizate cu ajutorul unui model energetic sunt informații care
pot fi transpuse/reprezentate în diferite metode diagramatice sau volumetrice.

Consum energetic

Transfer energetic

Capitolul 3 - Identificarea unei gândiri arhitectural-energetice în

contextul modelării spațiului arhitectural

Prin denumirea de gândire arhitectural-energetică este încercată o integrare a

modelării energetice în temele generale care determină proiectarea și modelarea de
arhitectură: poziția sau loc, orientare, formă, anvelopantă, raportul plin-gol și
funcționalitate.
Pentru a anticipa natura proiectării și gândirii arhitectural-energetice, consider că
este de referință pentru acest studiu modul în care arhitecții Reiser și Umemotoi dentifică
spațiul printr-o abordare bivalentă - extensivă și intensivă.
Noțiunea de abordare extensivă se identifică cu ideea de extindere spațială, în
generalitatea formelor măsurabile prin distanță – ele fiind proprietăți ale materiei, subscrise
conținutului dimensional al elementelor vizibile, determibabile prin unități de măsură.
Elementele spațiului arhitectural, materialele, pereții, planșeele, etc. sunt asimilate prin
gândirea extensivă.
Abordarea intensivă este conturată prin determinarea proprietăților materiei, cum ar12
fi elementele indivizibile, prin alte forme de cuantificare decât distanța. Reiser și Umemoto
le denumesc într-un mod plastic: gradiente, prin faptul că, din punct de vedere conceptual,
un gradient se oprește doar prin prisma extremelor lui – el este definit prin schimbarea în
intensitate constantă a unei proprietăți. Acestea sunt cazuri aferente atât realităților
energetice dar și asociabile activității, mișcării și funcțiunii arhitecturale.
Așadar, gândirea arhitectural-energetică pornește de la elemente extensive, dar
lucrează cu intensități. Căldura și umiditatea, vântul și lumina sunt forme de energie
cuantificabile prin intensitatea lor. Transgresarea gândirii din planul dimensiunilor în planul
intensităților energetice aferente unui spațiu energetic poate fi o exprimare a conceptului
de tranziție în cadrul spațiului arhitectural.

Spațiul arhitectural Spațiul energetic

Conceptul de tranziție

Relația dintre elementele extensive și elementele intensive în cadrul spațiului arhitectural

Pentru a structura informațiile într-o manieră coerentă metodele de lucru aferente

medlării arhitectural-energetice propuse prin acest studiu sunt sunt atât reprezentarea
spațială a parametrilor care afectează confortul termic, cât și dispunerea lor în timp, prin
diagrame. Cea de-a doua metodă favorizează un control al acestora la nivel de proces.

Simularea și modelarea ipostazelor energetice (temperatură, lumină și mișcarea aerului)

care afectează confortul termic și vizual

13

Modelarea și verificarea prin simulare a proceselor care afectează obiectul arhitectural

 Un exemplu care materializează conceptul de tranziție arhitectură prin modelarea
arhitectural-energetică este proiectul pentru un imobil de locuințe realizat pentru un sit din
Hamburg, Germania care structurează forma obiectului arhitectural prin raportarea la
gradientul vertical/diferența de temperatură a aerului pe verticală.
Modelarea arhitecturală a formei s-a realizat împreună cu modelarea energetică a
intensității temperaturii aerului prin raportare la confortul termic al ocupanților. În
consecință, zonificarea funcțională a apartamentelor este corelată cu temperatura
optimă/agreată de corpul uman pentru a îndeplini o anumită activitate. Așadar, pe lângă
dispunerea planimetrică, spațiile și funcțiunile asociate capătă o mișcare pe verticală ce este
corelată cu necesarul de căldură asociat activităților. De altfel, este de remarcat existența
unei zonificări termice, în completarea zonificării funcționale.
Această dispunere pe verticală și raportarea la zonificarea termică favorizează și
reducerea consumului de energie într-o perspectivă sustenabilă, dat fiindcă, spațiile și
activitățile fiind deja corelate/adaptate termic, este eliminată sau redusă necesitatea de a
modifica temperaturile interioare prin instalații mecanice pentru a le aduce la temperatura
necesară aferentă activităților propuse.

14
Convective apartments, Hamburg, Germania – arh. Philippe Rahm
Modelarea volumetrică și dispunerea funcțională în relație cu stratificarea orizontală a
temperaturii aerului
În concluzie

Atmosfera spațiului arhitectural este un concept sensibil și fundamental pentru

acțiunea de modelare a spațiului arhitectural în relație cu conceptele de loc și de cultură.
Conceptul de atmosferă direcționează modelarea de arhitectură către o înglobare într-o
totalite compozițională a unei direcții ce structurează, direcționează și ierarhizează toate
informațiile privind aspectele materiale, non-materiale și conceptuale incluse într-un model
arhitectural.
Emergența exigențelor care ridică probleme privind performanța spațiului
arhitectural reliefează necesitatea modelului energetic de a se raporta la o dinamică a
proceselor. Intenția de a incorpora în gestul de arhitectură o dimensiune a controlului unor
procese a căror rezultat este vizibil în timp, favorizează o adaptare a gestului de arhitectură,
dar și a modalităților prin care acesta este materializat.
Conturarea spațiului energetic în sensul unui cadru general – conceptual al gesturilor
prin care sunt controlate fenomenele naturale materializează o schimbare în modelarea
spațiului arhitectural – atât funcțională și formală, prin apariția unor idei de arhitectură
orientate către fenomenele climatice, cât și tehnologică, datorită explicitării modului în care
clima se prezintă prin procesele sale și apariției diferitelor metode prin care poate fi
condiționată și modificată în interiorul spațiului arhitectural.
Utilizarea metodelor și mijloacelor digitale și de calcul prin care pot fi
gestionate/ierarhizate/controlate cantități considerabile de informație asimilată în procesul
de modelare este un alt avantaj în modelarea spațiului energetic. Așa cum a fost argumentat
în decursul studiului, modelarea este o activitate prin care este gestionat un sistem de
informații ce poate fi abstractizat, completând aspectul volumetric al unui model. Prin
modelul energetic este posibilă gestionarea unui set de informații ce pot îndrepta
modelarea de arhitectură către o mai eficientă relaționare cu aspectele care influențează
spațiul energetic.
Prin urmare, raportarea la conceptul de spațiu energetic, având sub control forma și
funcțiunea unui obiect de arhitectură, poate favoriza un consum redus de energie, dar și o
mai bună fundamentare și justificare a conceptului de arhitectură.
În același timp, modelul energetic poate deveni un teren de dialog între specialitățile
implicate în actul de proiectare și construire – dialog ce poate fi demarat încă din fazele de
început ale unui proiect de arhitectură; atunci când, de fapt, deciziile care duc spre o
schimbare a conceptului (schimbarea orientării, schimbarea volumetriei sau a poziției
golurilor) au impactul cel mai redus asupra costurilor și timpului necesar pentru a modifica
un proiect. 15
Prin incursiunea în alte domenii realizată dintr-o perspectivă arhitecturală studiul se
dorește a fi o sursă de informare cu privire la modalitățile prin care atmosfera unui spațiu
poate fi verificată, augmentată și într-o anumită măsură cuantificată spre exigențele unei
performanțe energetice.

În esență, raportarea la spațiul energetic facilitează obținerea unor performanțe în

reducerea consumului de energie atât pentru construire (energia înglobată) cât și pentru
acțiunea de încălzire sau răcire a spațiului interior.

Relația dintre modelarea energetică și modelarea de arhitectură în contextul ambianță –

performanță

Bibliografie selectivă
Ander, G. D. (2003). Daylighting: Performance and design. New Jersey: Wiley.

Arnheim, R. (1977). The Dynamics of Architectural Form. Los Angeles: University of California
Press

Bachelard, G. (2014). The poetics of space. London: Penguin Classics

Bergdoll, B., Buchanan, P., Frampton, K., Hall, P., Irace, F., MacCannell, D., . . . Ambasz, E.
(2017). Emilio Ambasz: Emerging nature: Precursor of architecture and design. Zürich,
Switzerland: Lars Müller.

Bliuc, I. (2005). Higrotermica clădirilor. Iaşi: Editura Societăţii Academice "Matei-Teiu Botez".

Błażejczyk, K., Jendritzky, G., Bröde, P., Fiala, D., Havenith, G., Epstein, Y., . . . Kampmann, B.
(2013). An introduction to the universal thermal climate index (UTCI).

Brackney, L., Parker, A., Macumber, D., & Benne, K. (n.d.). Building Energy Modelling with
OpenStudio. Cham: Springer International Publishing AG.

Borch, C., Böhme Gernot, Eliasson, O., & Pallasmaa, J. (2014). Architectural atmospheres: on
the experience and poli cs of architecture /Chris an Borch (eds.) ; with texts by Gernot
Böhme, Olafur Eliasson, Juhani Pallasmaa. Basel: Birkhauser.
16
Capeluto, G. (2003). Energy performance of the self-shading building envelope.

Casey, E. S. (2013). The Fate of Place: A Philosophical History / Edward S. Casey. Berkeley, CA:
University of California Press.
Ching, K. F., & Shapiro, I. M. (2014). Green building illustrated. Hoboken, NJ: Wiley.

Cody, B. (2017). Form follows energy: Using natural forces to maximize performance. Basel:
Birkhauser.

Corner, D., Fillinger, J. C., & Kwok, A. G. (2018). Passive house details: Solutions for high
performance design. New York: Routledge.

Deary, V., & Ilin, D.-L. (2017). Cum suntem: o psihologie a rutinei. Bucureş : Humanitas.

DeKay, M., Brown, G. Z., Sekiguchi, T., Kline, J., Mhuireach, G., Bennett, S., & Cartwright, V.
(2014). Sun, wind & light: Architectural design strategies. Hoboken, NJ: Wiley.

Department of Energy. (2020, March 27). Engineering Reference [PDF]. University of Illinois.

Department of Energy. (2020, March 27). Input Output Reference [PDF]. University of Illinois.

Evans, H. M. (2016). How buildings work. London: RIBA Publishing.

Georgescu, M. S., & Dumitrescu, C. Ș. (n.d.). Rezultatele proiectului de cercetare S.I.R.

Reabilitarea complexă, multicriterială, integrată a ansamblurilor urbane și de locuințe.
Certificarea clăđirilor durabile. București: Editura Universitară „Ion Mincu”.

Gómez Alberto Pérez. (2016). Timely meditations: selected essays on architecture. Montreal,
Canada: Rightangle International.

Guzowski, M. (2000). Daylighting for sustainable design. New York: McGraw-Hill.

Hatch, C. R. (1984). The Scope of social architecture. New York: Van Nostrand Reinhold.

Hegger, M., Fuchs, M., Stark, T., & Zeumer, M. (2008). Energy manual. Basel: Birkhauser
Verlag.

Heidegger, M., Liiceanu, G., & Cioabă Cătălin. (2006). Fiinţă şi timp. Bucureş : Humanitas.

Hemsath, T., & Bandhosseini, K. A. (2018). Energy modeling in architectural design. New
York: Routledge.

Hertzberger, H. (1984). The Interaction of Form and Users. în R. C. Hatch (Ed). The Scope of
Social Architecture. New York: Van Nostrand Reinhold.

Ingold, T. (2013). Making anthropology, archaeology, art and architecture. London:

Routledge. 17
Jones, P. B. (2017). Architecture and ritual: how buildings shape society. London: Bloomsbury
Academic.
Lechner, N. (2009). Heating, cooling, lighting: Sustainable design methods for architects.
Hoboken, NJ: John Wiley & Sons.

Malpas, J. (2018). Place and experience: a philosophical topography. London: Routledge.

Moravánszky, A. (2018). Metamorphism: Material change in architecture. Basel: Birkhäuser.

Merleau-Ponty, M., & Smith, C. (1962). Phenomenology of Perception ... Translated ... by
Colin Smith. Routledge & Kegan Paul: London; Humanities Press: New York.

Merleau-Ponty, M. (2008). Vizibilul şi invizibilul. Bucureş : Humanitas.

Meiss, P. von, Frampton, K., & Hariton, A. M. (2014). De la formă la loc tectonica: Bucureş :
Capitel Avangarde.

Metzger, C., & Walter, R. (2018). Neuroarchitecture. Berlin: Jovis.

MGM. (2015). El Croquis, (181).

Neufert, E., Neufert, P., & Kister, J. (2012). Neufert. Oxford: Wiley-Blackwell.

Norberg-Schulz, C. (1974). Existence, Space and Architecture. New York: Praeger Publishers

Norberg-Schulz, C. (1996). Genius loci: Towards a phenomenology of architecture. New York:

Rizzoli.

Ochinciuc, V. (2018). Compendiul de soluții și principii arhitecturale și de reconfigurare

urbană și peisageră cu scopul de a reduce impactul „Insulelor Termice Urbane. București,
România: Editura universitară „Ion Mincu”.

Oliviera, S., Marco, E., & Gething, B. (2020). Energy modelling in architecture: A practice
guide. London: RIBA Publishing.

Pallasmaa, J. (2015). Architecture and Human Nature: A call for a sustainable metaphor.
În Local architecture: building place, craft, and community, MacKay-Lyons, B., McCarter, R,
New York: Princeton Architectural Press.

Pop, D. (2015). Despre percepţia spaţului în arhitectură. Bucureş : paideia.

Rapoport, A. (1990). The meaning of the built environment: a nonverbal communication

approach. Tucson: University of Arizona Press.

Reiser, J., & Umemoto, N. (2012). Atlas of novel tectonics. New York, NY: Princeton 18
Architectural Press.

Rădulescu Daniela. (1996). Arhitectura centrelor culturale moderne. București: Editura

Tehnica.
Robinson, S. (2019). București: Editura Fundației Arhitext Design

Semper, G., & Mallgrave, H. F. (1989). The four elements of architecture: and other writings.
Cambridge: Cambridge Univ. Press.

Sedofsky, L. (2017). Peripheral vision. In E. Ambasz, B. Bergdoll, P. Buchanan, K. Frampton, P.

Hall, F. Irace, et al. (Authors), Emilio Ambasz: Emerging Nature Precursor of architecture and
design. Zurich: Lars Muller.

Sloterdijk, P. (2016). Spheres. Vol. 3: Foams: Plural spherology. South Pasadena, CA:
Semiotext(e).

Shīrāzī Muḥammad Riz̤ā. (2016). Towards an articulated phenomenological interpretation of

architecture: phenomenal phenomenology. London: Routledge.

Ştefănescu, D. (2010). Proiectarea higrotermică a clădirilor. Iaşi: Editura Societăţii Academice

"Matei-Teiu Botez".

Strauven, F. (2002). Aldo Van Eyck and Dogon Culture

Tait, J. (2018). The architecture concept book: An inspirational guide to creative ideas,
strategies and practices. London: Thames & Hudson.

Tuan, Y.-F. (1974). Topophilia. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.

Tuan, Y. (1990). Topophilia: A study of environmental perception, attitudes, and values. New
York: Columbia University Press.

Turan, N. (2019). Architecture as measure. New York, NY: Actar D.

Tomlinson, G. (2018). Culture and the course of human evolution. Chicago: The University of
Chicago Press.

Tehnrani, N., & Fowler, J. (2011). Aggregation . În Material design: informing architecture by
materiality. Basel: Birkhäuser.

Universitatea de arhitectură și urbanism „Ion Mincu”, Centrul de cercetare, sinteză și banca

de informații în construcții, arhitectură și urbanism (2002). Documentare privind criteriile de
performanta specifice iluminatului natural si controlului solar.

Wille, L. F., & Wolf, D. (2015). Thermal and occupant comfort. În C. J. Hopfe & R. S. McLeod
(Eds.), The Passivhaus Designer's Manual. Oxon: Routledge.
19
Zumthor, P. (2019). Atmosfere: Împrejurimi arhitecturale, lucrurile din jurul meu. București:
Arhitext design.