Valea Bistritei-Valea bisericilor de lemn

Prezentare generala- Valea Bistritei

Valea Bistritei este o zona turistica mai putin cunoscuta si mai putin promovata, fiind situata
intre Muntii Stanisoarei si Muntii Bistritei.

In primul rand este cunoscuta pentru practicarea raftingului, raul Bistrita clasandu-se printre
cele mai favorabile in ceea ce priveste practicare a acestui sport alaturi de raurile Crisul
Repede, Nera si Jiu.

Deasemenea,este valorificata si din punct de vedere geografic, fiind foarte vizitate zonele
montane Giumalau si Rarau cu renumitele « Pieterele Doamnei », rezervatie naturala
protejata.

Cand spunem Valea Bistritei ne mai gandim si la renumita opera a lui Ion Creanga, «Amintiri
din copilarie » sau traseul Vitoriei Lipan, personaj din romanul « Baltagul » de Mihail
Sadoveanu.

Din punct de vedere istoric, aceasta zona a fost una foarte prielnica in ceea ce priveste
refugiul ardelenilor credinciosi in zona Moldovei, care au lasat nenumarate amprente ale
credintei lor, precum biserica de lemn din Farcasa, construita in 1774, biserica Sf. Gheorghe
din Galu

Din punct de vedere cultural, in satele de pe Valea Bistritei s-au pastrat si inca se mai practica
obiceiuri foarte vechi in preajma sarbatorilor de iarna sau la sarbatorile mari religioase.

Fiind o zona montana, aici se pot observa aspecte

de straveche traditie ale asezarilor rurale ale
gospodariei, ale ocupatiilor traditionale (viata la
stana-participare la degustat produse lactate
autentice, plutarit, pielarit, cusut etc), ale
arhitecturii populare si mai ales ale portului
popular care se poate surprinde si astazi
duminicile la biserica sau la petreceri si nunti.

Aceasta zona se distinge prin originalitatea si

frumusetea potului popular, un loc aparte
avandu-l « bondita inflorata ». Deasemenea se
mai pot cunoaste mesteri populari- cojocari care
confectioneaza cojoace, pieptare si bondite
inflorate.
Zona etnografică “Valea Bistriței”
O alta specificitate a acestei zone este bogatia
teatrului folcloric cum ar fi jocul caprei, cerbului, ursul cu pronuntat caracter de urare sau
jocul cu cai. Cu prilejul sarbatorilor de iarna se mai practica si teatrul haiducesc- Jianu, Bujor,
la care participa un mare numar de oameni, cu masti variate si originale.
Obiective turistice de vizitat :

1. Manastirea de maici "Adormirea Maicii Domnului" din Pentru Voda- ctitorie a lui
Stefan cel Mare- staretul Manastirii- Iustin Parvu- renumit duhonic al Romaniei.

Manastirea a fost atestata documentar in anul 1500 in vremea domnitorului Stefan cel Mare.
Iustin Pîrvu este staretul Manastirii Petru Voda, unul dintre cei mai renumiti duhovnici ai
Romaniei si un cunoscut luptator anticomunist.

Manastirea este cunoscuta pentru orfeliantul de copii si pentru vindecarea oamenilor cu

credinta bolnavi. Fiind o manastire de 70 de maici, acestea au studii superioare, in medicina,
in asistenta sociala, in pedagogie. Pentru sarcinile ce au de indeplinit maicutele beneficiaza
de un corp de chilii si un mic paraclis cu hramul Sf. Pantelimon, in care se slujeste Sf.
Liturghie si cele sapte laude. Ele vin in ajutorul parintelui Justin Parvu ajutandu-i pe oamenii
sarmani, oameni bolnavi, copii neajutorati. Cu o inima suferinda pentru umanitate parintele
Justin intr-o poienita din muntii de la Petru Voda - un complex asezamant filantropic, in care
convietuiesc in buna randuiala si maicutele, si batranele, si copiii.

2. Poiana Largului-Viaduct-nod de legatura intre Ardeal-Moldova-Bucovina

Situat in zona “Coada Lacului”, locul unde se întâlnesc cele 4 drumuri care vin dinspre
Moldova şi Transilvania, au ca punct comun splendida realizare umană, viaductul Poiana
Largului, înconjurat de piscurile Ceahlăulu. La extremitatea nordica a lacului Bicaz acest
drum se intersecteaza cu drumul national 17 B constituind un adevarat nod de legatura intre
cele trei provincii istorice: Ardeal-Moldova-Bucovina.

3. Piatra Dracului-Poiana Teiului

Piatra Teiului sau Piatra Dracului– cea mai cunoscută stâncă din judeţul Neamţ poate fi
admirată în toată splendoarea ei acolo unde lacul de acumulare “Izvorul Muntelui” îşi închide
luciul apei. Aşezată pe malul stâng al
Bistriţei, stânca Piatra Teiului este un bloc
de calcar apţian formând, ca structură şi ca
vârstă, continuarea spre nord a
sinclinalului Ceahlăului, adică zona Bicaz,
Bistricioara, Poiana Teiului, Capul
Obcinii, Piatra Cornului.
Localnicii cred despre aceasta stâncă cum
că ar fi blestemată, deoarece de-a lungul
anilor de la înălţimea ei spectaculoasă s-au
tot aruncat (sau au căzut în gol) zeci de
oameni, dovadă fiind cele câteva cruci de
fier ridicate în vârf sau în jurul acesteia. Stânca a stârnit însă şi imaginaţia localnicilor, care,
cu mintea lor simplă, au născocit tot felul de legende despre originea ei.

4. Biserica de lemn "Buna Vestire" – ctitorie din 1741 al Mitropolitului Gheorghe

Movila.

Prin tradiţie, acest monument este identificat cu vechiul schit "Poienile", ctitorie a
Mitropolitului Gheorghe Movilă, fratele lui Ieremia Movilă şi strămutat aici din valea
Hangului pe la începutul secolului al XVIII-lea sau, dupa alte surse, la 1741.

Biserica aparţine secolului al XVIII-lea, considerandu-se că în momentul strămutării de la

Boura-Fârţâgi (unde se crede că s-a aflat schitul "Poienile"), a fost refăcută fără a se mai ţine
seama de vechea arhitectură. Facută din bârne de brad captuşite cu scânduri, biserica actuală
are un acoperiş simplu în doua ape, cu marginile larg evazate mai ales deasupra altarului unde
se aseamănă cu un clopot. Probabil, cu prilejul reparaţiilor din 1892-1894, s-au adaugat
pronaosul şi pridvorul, iar pe axul median acoperamântului s-au plasat trei turle învelite cu
tablă, în flagrantă contradicţie cu spiritul constructiv şi cu estetica întregului edificiu.

5. Biserica de lemn "Sf. Trei Ierarhi" Poiana Largului- biserica din barne pe temelie de
piatra din sec. al XIX-lea

Ctitorie din sec. al XIX-lea, strămutată în 1838 de la Durău, realizată din bârne pe temelie de
piatră, a fost captuşita cu scânduri de brad atât la interior cât şi la exterior, iar vechiul
acoperamânt de draniţă a fost înlocuit recent cu o învelitoare de tablă care nu mai reuşeşte să
pună în evidenţă planul treflat al edificiului. Absida altarului şi peretele vestic au forma
poligonală, în timp ce absidele laterale se simplifică în pătrat, cu câte o acoperire plană.
Pridvorul, situat în partea vestică, are deasupra intrării icoana hramului, iar în interior nava
bisericii este împărţită în doua printr-un perete deschis. Sistemul de boltire apeleaza la
rezolvările tipice unor astfel de edificii: în timp ce altarul este acoperit cu o mica boltă en
berceau, în faţa iconostasului s-a înălţat o boltă conică sprijinită pe nervuri de lemn, restul
interiorului prezentând un plafon de forma plană.

6. Biserica "Sf. Gheorghe" din Galu -ctitorie din 1818- exclusiv din lemn in stil
molodvenesc cu influente ardelenesti, ornamentie bogata cu motive specifice Vaii Bistritei.

Monument ce stârneşte admiratia prin câteva caracteristici pe care numai în foarte rare cazuri
le gasim reunite în arhitectura aceleiaşi construcţii: folosirea exclusivă a lemnului, chiar şi la
îmbinări, proporţiile miniaturale de un impresionant
echilibru, puritatea stilului şi măiestria execuţiei. Biserica
este realizată în spiritul celui mai curat stil moldovenesc, pe
trunchiul căruia s-au altoit cu deplin succes unele influenţe
ardeleneşti, lucru pe deplin explicabil dacă avem în vedere
transferul masiv de populaţie, la sfârşitul secolului al XVIII-
lea, din Transilvania spre Valea Bistriţei moldave. Planul
cruciform a fost dezvoltat spre sud cu un pridvor deschis,
având câte patru colonete de lemn pe laturile ce străjuiesc
intrarea. Învelitoarea de sită lasă să se citească toate
elementele de baza ale edificiului: altarul, absidele laterale şi
încăperea pătrată a clopotelor situată deasupra pridvorului,
iar pereţii din bârne de brad îmbinate în "coadă de
rândunică" pun în evidenţă măiestria meşterilor care au
lucrat aici folosind numai cuie de lemn. Interiorul, căptuşit cu scânduri de brad, este împărţit
printr-un perete de dulapi în care a fost tăiat un gol în arcadă, reliefând mai bine structura
sistemului de boltire cu planşeu drept în pronaos şi bolţi cu fâşii curbe în plan octogonal în
naos şi altar. Ancadramentul uşii de la intrare este împodobit cu un brâu încrustat, neterminat,
iar catapeteasma realizată de către Ion Zugravul, unul dintre cunoscuţii meşteri de la
Rapciuni, etalează în ornamentica sculpturală o splendidă îmbinare de motive populare
specifice Văii Bistriţei.

7. Biserica de lemn "Sf. Înviere" din Săvineşti

A fost construită în 1820 din bârne pe soclu de piatră de către obştea satului şi constituie o
creaţie reprezentativă a arhitecturii populare religioase, remarcabilă prin eleganţa şi
proporţionalitatea ei.

De comuna Săvineşti se leaga numele combinatului de fire si fibre sintetice, cândva mândria
industriei chimice românesti.

Centrala hidroelectrica Stejaru

8. Biserica de lemn din Dreptu

Impunatoare, ridicata din piatra, ea are acoperisul si turlele facute din lemn, cu un intortocheat
model de flori si elemente religioase. Nu este nici veche si nici considerata monument de
vreun fel, dar atrage privirile celor care trec pe drumul ce leaga Dorna de Neamt.

9. Biserica de lemn „Sf. Parascheva” din Farcasa – “zestrea” din Neamt- biserica muzeu-
detine o psaltire cu insemnarile lui David Creanga, bunicul lui Ion Creanga.

Micuta cladire din lemn, ridicata pe la

1774 de catre ardelenii refugiati in
Moldova. Purtand hramul “Sf.
Parascheva”, biserica nu are elemente
constructive inedite, insa bogata sa
ornamentatie o ridica la rangul de cea mai
“inzestrata” din judetul Neamt.

Transformata, la randul ei, in muzeu,

biserica adaposteste o bogata colectie de
icoane si obiecte etnografice, printre care
o Psaltire in paginile careia se pastreaza o
insemnare a lui David Creanga, bunicul povestitorului Ion Creanga. Se poate vedea in
lucrarile din colectia bisericii si zbuciumul istoriei acestor locuri. In icoana lucrata in stil
popular, pe lemn cu glet de ipsos neuniform, scena invierii lui Iisus este “actualizata”. Mai
exact, Mantuitorul se ridica dintr–o racla tinuta de doi osteni care au mundire rusesti, caciuli
de arnauti si iatagane turcesti la sold. Reţin atenţia mai multe icoane pe sticlă, de provenienţă
ardelenească, de la începutul veacului trecut, un splendid castron (bărbânţă) din coajă de
mesteacăn.

Catapeteasma a fost pictată în 1837 pe lemn de paltin de către cunoscutul creator Ion
Zugravul, ce a realizat şi alte lucrări similare pe Valea Bistriţei, şi nu este exclus ca tot lui să îi
datorăm şi spătarul sculptat al stranei care se mai păstrează astăzi, având încrustat acelaşi an
1837.
Actuala catapeteasmă a bisericii (cea din imaginea alăturată) a fost realizată în anul 1853. De
asemenea, merită să amintim că încă se păstrează clopotul mare al bisericii, pe care stă scris:
"Dăruit de Simeon an de la Hristos 1784".

Construită în 1774 de către ardelenii refugiaţi în Moldova şi refăcută în 1951, biserica de

lemn din Fărcaşa se înscrie printre cele mai valoroase monumente religioase de pe Valea
Bistriţei, punând în evidenţă acele inepuizabile resurse populare de creaţie ce apropie până la
identificare meşteşugul şi arta.

10. Brosteni – biserica de lemn a lui I.Creanga-

muzeu cu icoane pictate de Grigorescu, Tonitza si
Tattarescu.
In orasul Brosteni, se poate vizita, bisericuta unde povestitorul Ion Creanga a invatat in
perioada in care a stat la Irinuca si a luat raie de la caprele ei, asa cum isi amintea chiar
autorul. Vechea biserica, ridicata la 1760, fiind prima constructie atestata documentar din
localitate, a fost cladita din brad, cu intarituri din lemn de tisa si cuie forjate de mesteri fierari.

Devenita acum muzeu, bisericuta adaposteste cateva exponate cu o vechime de peste 200 de
ani, precum si icoane pictate pe lemn realizate de renumitii artisti Tattarescu, Grigorescu si
Tonitza.

11. Mormantul invatatorului lui Ion Creanga - Niculai Nanu, învăţător de seamă, la şcoala
lui Baloş.

Piatra simbolica din Brosteni cu care

Mormantul invatarului caprele raioase ale Irinucai i-au distrus
Niculai Nanu casa.

12. Cheile Zugrenilor – Cabana Zugreni-

Cascada Zugreni
Cabana Zugreni este situata pe o insula
inconjurata de raul Bistrita, pe drumul dinspre
Vatra Dornei spre Piatra Neamt, DN 17 B, la
km 18. Cheile Zugreniului este rezervatie
naturala ce cuprinde circa 100 de hectare este singurul loc din lume unde se intalneste specia
florala Petrosia Levita Mentosa. De asemenea, tot aici se mai gaseste si floarea de colt
denumita de localnici "Albumita".

Zona Zugreni este un important nod de trasee turistice: de aici se pleaca pe numeroase
poteci(trasee montane) ce urca spre Giumalau, Rarau, Dracula, Lacul Rosu.

Cascada Zugreni- practicarea catararilor in sezonul de iarna- “ice-climbing”

13. Rezervatia Pietrele Doamnei- atractie peisagistica, drumetii si trasee alpinism

Pietrele Doamnei inalte de 70 metri se afla la o altitudine de 1634 m, la mica distanta de
cabana Rarau. Impreuna cu zona
inconjuratoare formeaza o rezervatie
complexa (890 ha) care atrage an de an
numerosi iubitori ai naturii. Peisajul salbatic,
formele bizare ale stancilor au invaluit aceste
locuri in aburul misterios al legendelor.

Legenda locului precizeaza ca pe la anul

1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru
Rares, ajungand aproape de culmile Raraului
(care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat aici sotia, fiul si o parte din
avere. Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o
gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i.
Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul bogatiilor ce au ramas
inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului. Asa ca oamenii de pe aceste meleaguri i-
ar fi spus de atunci Todirescului Rarau (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-
o pe doamna sa scape cu viata au fost numite Pietrele Doamnei. Aparent inaccesibile, Pietrele
Doamnei au fost escaladate pentru prima data in 1921. Mai tarziu, nu putini au fost cei care s-
au catarat impinsi de dorinta teribila de a fi martorii unui rasarit de soare vazut de la o
inaltime de 1648 m.

14. Biserica din lemn "Acoperământul Maicii Domnului" Gheorghiteni

Ctitoria I. P. S. Teodosie Arhiepiscopul Tomisului pe locul casei părinteşti, spre cinstirea

părinţilor, moşilor şi strămoşilor.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de către

Sanctitatea Sa Bartolomeu I Patriarhul
Ecumenic al Constantinopolului şi de către
Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Biserici Ortodoxe Române, ăn data de 20 octombrie
2004.

Frumuseţea plaiurilor bucovinene a fost înnobilată de un ansamblu monahal ce-şi înalţă

silueta rugătoare drept sprijin pentru ca Acoperământul Maicii Domnului să se aştearnă şi să-i
ocrotească pe cei ce locuiesc, pe cei ce poposesc sau pe cei ce sunt pomeniţi în rugăciunea
neîncetată şi smerită a maicilor.