Universitatea „Constantin Brâncoveanu”

Piteşti
FACULTATEA DE MANAGEMENT MARKETING ÎN AFACERI
ECONOMICE
- RÂMNICU VÂLCEA -

SPECIALIZAREA OFERTEI TURISTICE ÎN

CADRUL STAŢIUNII BĂILE GOVORA

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR:
Lect. univ. dr. Carmen Iordache

ABSOLVENT:

2005
 CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………….2
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE BĂILE GOVORA………..……...2
1.1.Poziţia geografică…………………………………………………….2
1.2.Scurt istoric al oraşului Băile Govora……………………………….3
1.3.Cadrul natural………………………………………………………..9
CAPITOLUL II
ANALIZA ELEMENTELOR ACTIVITĂŢII ECONOMICE…………….23
2.1. Populaţia şi aşezările umane……………………………………….23
2.2. Zonele funcţionale ale oraşului Băile Govora…………………….28
CAPITOLUL III
COMPONENTELE OFERTEI TURISTICE……………………………….33
3.1. Resursele turistice…………………………………………………..34
3.2. Structuri de turism………………………………………………….46
3.3.Evaluarea ofertei turistice…………………………………………..55
CAPITOLUL IV
DEZVOLTAREA TURISMUL BALNEAR ÎN STAŢIUNEA BĂILE
GOVORA
4.1.Necesitatea dezvoltării turismului balnear în staţiunea Băile Govora
4.2.Măsuri privind lansarea staţiunii Băile – Govora pe piaţa turismului
intern si internaţional
4.3.Dezvoltarea durabilă a turismului în staţiunea Băile Govora
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

1
 Capitolul I

CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE BĂILE GOVORA

1.1. Poziţia geografică

Oraşul Băile Govora s-a dezvoltat în apropierea văii Oltului formând

alături de oraşele Călimăneşti – Căciulata, Olăneşti, salba de staţiuni
balneoclimaterice a judeţului Vâlcea.
Oraşul Băile Govora s-a dezvoltat în depresiunea de dealuri subcarpatice,
la altitudinea de 360-460 metri. În partea de nord se află dealul Piscopia ce se
continuă cu Prajila şi separa valea Hinţa de bazinul văii Govora; iar în partea de
sud se află dealurile Frăsineşti, Curăturile, Zapodia, care separă valea Otăsau de
valea Hinţa.
După coordonatele matematice oraşul Băile Govora se află la întretăierea
paralelei de 45°5’ latitudine N şi a meridianului de 24°8’ longitudine E, care
cuprinde, pe lângă staţiune şi satele: Curăturile şi Gătejeşti.
În cadrul judeţului Vâlcea se află, la o distantă de ~ 22 km de municipiul
Rm. Vâlcea. În limitele actuale, stabilite în 1968, teritoriul oraşului se
învecinează cu comuna Buneşti la NE, comuna Mihăesti la SE, comuna Păuşesti
la SV şi comuna Stoeneşti la NV. Oraşul se află pe o derivaţie a şoselei aflate
către Horezu şi Tg. Jiu.
Căile de acces:
Staţiunea este accesibilă prin toate căile de transport. Autobuzele fac
curse între Gara Govora si staţiune pe distanţa de 12 km. trenurile ce opresc în
Gara Govora vin dinspre Sibiu, Cluj, Bucureşti, Craiova, Timişoara. Cu
autoturismul se poate ajunge prin municipiul Rm. Vâlcea, când se călătoreşte
dinspre Sibiu sau Bucureşti, iar dinspre Craiova, via Drăgăşani, Băbeni prin gara
Govora.
Dinspre Tg. Jiu se călătoreşte prin Horezu, Pietrari, Băile Govora.

2
 În ultimul timp, două firme particulare de transport – Transmixt şi
Normandia – fac legătura dintre Tg. Jiu – Horezu - Băile Govora – Rm. Vâlcea
– Sibiu şi Horezu Băile Govora – Rm. Vâlcea – Sibiu.

1.2.Scurt istoric al oraşului Băile Govora

Urmele existenţei umane se pierd în negura vremurilor. Dovezile

arheologice aflate în colecţia muzeului local atestă existenţa omului în epoca
neolitică, a bronzului, geto dacă, a convieţuirii daco-romane de mai târziu.
Cele mai vechi urme ale unei aşezări omeneşti datează din mileniul III
î.e.n. fiind identificate în punctul Stogşoare. Materialele scoase la iveală din
această aşezare aparţin culturii Coţofeni.
Importante sunt de asemenea mărturiile culturii Govora care s-a dezvoltat
pe fondul culturii Verbicioara cu influenţe şi întrepătrunderi ale culturii Gârla
Mare, elemente ale culturii Tei din Muntenia şi Wietenberg din Transilvania,
evoluând în secolele XIII-XII î.e.n. ca fază de tranziţie a bronzului clasic spre
epoca fierului.
De asemenea, numeroase vase de lut, obiecte de podoabă, unelte,
ilustrează continuitatea aşezărilor omeneşti în perioadele geto-dacă, romană şi
apoi în procesul de formare a poporului român.
Primul document care conţine referiri la aşezarea de pe actualul perimetru
al staţiunii este datat 4 februarie 1488 prin care voievodul Vlad Călugărul
întăreşte Mănăstirea Govora, “ocina numită Hinţa cu tot cu hotarul”. (Doc. Hinţa
Romanie, Ţara Românească, B. sec. XIII-XV Bucureşti 1966, documentul 210,
p. 335). Aşezarea de aici a fost sub stăpânirea Mănăstirii Govora, ctitorie a
Basarabilor, după cum arată un document datat 3 noiembrie 1533 după care “…
Hinţa li este Mânăstirii Govora dedină de când este Ţara Românească şi de când
s-o ridicat sfânta mânăstire”.( Doc. Hist Romanie, Ţara Românească, B. sec.
XVI, vol. II, Bucureşti 1951, documentul 149, p. 150).

3
 Vechile hrisoave, aduc şi prima menţiune despre izvoarele minerale de
aici, căci la 21 septembrie 1494 hotarele ocinei Hinţa întărită lăcaşului monahal
de către voievodul Radu cel Mare sunt fixate şi la “Vârful care fierbe” (A.
Sacerdoţeanu Glodul şi Hinţa doua sate dispărute ale mănăstirii Govora rev.
Analele Universitatea Bucureşti seria ştiinţe sociale – istorice an XVII an 1968
pagina 63) situat între Gătejeşti şi Prajila. În acest loc se află sonde care extrag
apa minerală folosită la băi în staţiune.
Coroborând informaţia documentară spre “Vârful care fierbe” cu tradiţia
orală, se poate aprecia că apele minerale de aici au fost folosite empiric încă din
evul mediu.
După secularizările averilor mănăstireşti din anul 1864 ocina Hinţa, ca şi
celelalte proprietăţi apropiate mănăstiri Govora, intră în stăpânirea foştilor
clăcaşi mănăstireşti. (Pr. Gheorghe Petre-Govora – „Govora de la primii oameni
la contemporani”).
Descrierea izvoarelor minerale şi începutul folosiri lor ştiinţifice duc la
situaţia ca o parte din terenurile atribuite localnicilor prin reforma agrară din
1864 să fie răscumpărate de stat cu ajutorul unui credit de 1 milion de lei votat
de Camera Legiuitoare în vederea realizări captărilor şi transformarea staţiuni
într-o staţiune balneară.
În anul 1879 în urma identificării unor izvoare de apă minerală, se iau
măsuri pentru paza acestora.
În intervalul anilor 1879-1881 aici sunt săpate puţuri în vederea
exploatării de ţiţei de către societatea austriacă “Klaus et Comp” cu sediul în
Rm. Vâlcea, societate ce se va transforma apoi în societatea “Govora –
Călimăneşti”. Rezultatele fiind nesatisfăcătoare, forajele sunt părăsite, iar pe
fundul puţurilor se acumulează apă minerală care mirosea a iod.
Doctorul A. Bernard – conducătorul laboratorului de chimie al
Universităţii Bucureşti – efectuează primele analize chimice ale apelor minerale
de aici în 1884. În 1886 sunt reanalizate de către inginerul Anghel Saligny.

4
 Tot în 1886 consemnăm şi folosirea apei minerale captate în puţuri la
tratarea militarilor bolnavi. Rezultatele uimitoare, determină guvernul să ia
măsuri de captare a lor şi de construcţie a unui nou stabiliment balnear.
Guvernul de atunci ia măsuri de prospectare şi studiere a zonei. În acest
sens în anul 1886 este adus din ordinul lui I.C. Brătianu – prim ministru –
general doctor N. Popescu Zorileanu care studiază apele din punctul de vedere al
acţiunii lor fiziologice şi terapeutice. Rezultatele cercetărilor sale determină
captarea izvoarelor, fiind formată o echipă din care făceau parte : ing. francez
Bochet, R. Pascu şi alţii.
În 1888 se construieşte primul stabiliment de băi dotat cu 20 de cabine şi
2 bazine.
În 1890-1894, staţiunea începe să capete aspectul cunoscut prin
construirea de hoteluri, stabiliment de băi, amenajarea parcului şi captarea
definitivă a izvoarelor. Odată cu conturarea staţiunii se dezvoltă şi sectorul
particular prin construirea de hoteluri, vile de odihnă. În aceste mod în 1894,
guvernul hotărăşte ca noul aşezământ să poarte numele de Staţiunea balneară
Govora.
Un bun organizator şi întemeietor a fost general doctor N. Popescu
Zorileanu (părintele unuia dintre pionierii aviaţiei româneşti Mircea Zorileanu).
Acesta reuşeşte ca la 13 iulie şi 8 septembrie 1903 să tipărească periodicul
“Govora – buletin al staţiunii balneare Govora” în care erau publicate reclame,
indicaţii de tratament, lista cu vizitatori.
În 1906 general doctor N. Popescu Zorileanu, tipăreşte şi primul ghid al
staţiunii Govora.
La începutul secolului XX staţiunea dispunea de un stabiliment de băi cu
50 de cabine şi 2 bazine mari pentru băi, duşuri, sală de inhalaţii, 3 hoteluri ale
staţiunii şi numeroase vile particulare. Statisticile consemnează că în 1905, în
staţiunea Govora au fost trataţi 18000 bolnavi.

5
 Din 1910, staţiunea este administrată de către “Societatea Govora
Călimăneşti”. În primii ani după concesionare, societatea reconstruieşte
pavilionul băilor. Până în 1915 este dat în folosinţă hotelul Palace (foto 1) cu
240 de camere şi un Institut de fizioterapie.

Foto 1 – Hotel „PALACE”

În 1911 doctorul H. Botescu înfiinţează aici primul laborator din ţară.
Izbucnirea primului război mondial are urmări nefaste pentru staţiune.
Înainte de a intra în stăpânirea ocupanţilor, dotările şi spaţiile au fost folosite
pentru militarii români după care au rămas la bunul plac al ocupanţilor.
Refacerea staţiunii după primul război mondial a durat mai bine de doi
ani, perioadă în care a funcţionat sporadic.
Ca urmare a refacerii staţiunii şi dezvoltării localităţii prin construirea de
noi vile şi clădiri particulare în 1927 Govora e trecută în rândul comunelor
urbane sau oraşe.
După 1936 întră în circuit şi noul hotel Balneara, una din marile investiţii
din staţiune; azi hotelul “Parc” (foto 2).

6
 Foto 2 – Hotel „PARC”
Ca urmare a apropierii celui de al doilea război mondial în staţiune se
simte o nouă perioadă de impas. Astfel, în anul 1940 au fost 1409 vizitatori iar
în 1941 doar 714.
Pentru nevoile armatei române sunt rechiziţionate toarte hotelurile şi
vilele mari în care se instalează spitale militare. “Societatea Govora-
Călimăneşti”, ajunsă în impas financiar este nevoită să vândă hotelul “Balneara”
în 1943 Institutului general de asistenţă, economie şi credit al funcţionarilor şi
pensionarilor publici.
După război se trece la refacerea staţiunii care din 11 iunie 1948 este
naţionalizată. Începând cu această dată, staţiunea se dezvoltă continuu sub
diferite aspecte: edilitar ca bază de tratament, etc., transformându-se dintr-o
staţiune sezonieră în una permanentă.
Încă din primii ani de naţionalizare, se trece la captarea de noi surse de
apă minerală şi recaptarea celor vechi. Sunt construite bazine noi de acumulare a
apei minerale din peste 15 surse. În paralel se introduc în tratamente şi
procedurile cu nămol terapeutic în care scop sunt construite bazine şi instalaţii
speciale. În staţiune se introduc noi proceduri. Se adaugă secţii noi de
helioterapie, kinetoterapie, laboratoare de cultură fizică medicală.
Prin trecerea staţiunii în rândul celor permanente, de rang republican, sunt
refăcute sanatoriile, li se introduce încălzire centrală, un grad sporit de confort.

7
Pe lângă refacerea şi dotarea vilelor se construiesc altele noi, iar pensiunile sunt
reutilate.
În anul 1973 s-a construit satul de vacanţă “Silva” (foto 3) cu 100 locuri
de cazare. Tot anul 1973 marchează şi ridicarea Băilor Govora în rândul
staţiunilor internaţionale. Aici vin turişti din Germania, Suedia, Finlanda, etc.

Foto 3 – Popas turistic „SILVA”

Ţinând seama de profilurile de tratament variate în staţiune a luat fiinţă şi
“Sanatoriul de copii” care tratează sechele reumatice şi astmatice netuberculoase
ce dispun de 148 locuri de cazare, unde pe lângă tratarea afecţiunilor, copiii
învaţă carte, contându-se astfel pe recuperarea lor.
Şi localitatea Băile Govora a cunoscut o dezvoltare edilitară şi economică
însemnată. Astfel, în oraş s-a introdus reţeaua de apeduct şi canalizare, a fost
racordată la sistemul energetic naţional, au fost asfaltate şoseaua principală şi
unele drumuri laterale, etc. Piaţa oraşului a fost modernizată. Au fost construite
noi edificii: clădirea Liceului industrial, ulterior extinsă, noul local al poştei,
blocuri de locuinţe, amenajarea pârâului Hinţa, importantă acţiune de
împădurire.
În 1977, localitatea a fost racordată la sistemul de telefonie automată, tot
atunci s-a deschis Muzeul (foto 4).

8
 Foto 4 – Muzeul
Staţiunea Băile Govora oglindeşte transformările şi reorientările suferite
în timp. S-au amenajat terenuri de volei, tenis, handbal şi de fotbal. S-a amenajat
şi modernizat reţeaua comercială prin construcţii de magazine noi; în aceste
condiţii în staţiune se tratau 30000 bolnavi făcându-se peste 150000 proceduri
fizico-balneare. Pentru îmbunătăţirea serviciilor de turism a fost dat în folosinţă
la 3 iulie 1985 un complex U.G.S.R. (foto 5), cu 411 camere, din care 84 confort
lux, deschiderea ştrandului şi popasului turistic “Silva” şi a popasului “Orizont”.

1.3.Cadrul natural

Constituţia geologică a zonei

Formaţiunile geologice ce se găsesc în această zonă sunt de vârstă terţiară,
aparţinând miocenului. Cele mai vechi aparţin helveţianului care formează baza
miocenului. Aceste roci sunt formate din marne, gresii şi nisipuri de culoare
cenuşie si cărămizie. Sunt depozite ce se văd uşor spre Govora Sat şi spre
Sanatoriul de copii. Peste depozitele helvetiene apar depozite mai noi de vârstă
tortoniană. Atât tufurile de origine vulcanică albe gălbui vizibile în deschiderile
din dreapta şi stânga şoselei care duce spre Govora Sat cât şi marnele cenuşii-

9
verzui, cu cristale de gips care apar în deosebi în regiunea Ocniţei, aparţin
tortonianului.
Tortonianul în jurul oraşului Băile Govora este prezent prin şisturi
argiloase negricioase în stare udă şi gălbui cu structură foioasă în stare uscată
bine vizibile pe malul stâng al văii pârâului Hinţa în amonte de uzina termică,
precum şi prin marnele cenuşii cu frecvente intercalaţii de marne calcaroase
(marne cu spiralis) ce apar în spaţiul puţurilor sulfuroase. De aceste depozite
sunt legate apele de mare concentraţie în hidrogen sulfurat şi clor.
Din punct de vedere tectonic, depozitele miocene formează un anticlinal
denumit anticlinalul Govorei tăiat de o falie longitudinală care face ca flancul
sudic să fie scufundat în timp ce flancul nordic format în helveţian rămâne
ridicat. Imediat, la sud de acest anticlinal se identifică un sinclinal strâmt
dezvoltat de-a lungul văii Hinţa, care apoi trece spre al doilea anticlinal denumit
anticlinalul de la Baba Floarea.
Din punct de vedere hidrogeologic, regiunea Govorei cuprinde 5 straturi
de ape la adâncimi diferite:
a) un strat de apă dulce de suprafaţă format în ape freatice provenite din
precipitaţii atmosferice care se infiltrează în sol până ce întâlnesc un strat
impermeabil.
b) un al doilea strat este format dintr-un strat de ape slab mineralizate
caracterizat printr-o concentraţie mică de hidrogen sulfurat şi clor, dar bogat în
bicarbonaţi. Din acest strat ies izvoare sulfuroase bicarbonatate calcice,
magnezice ce se folosesc în cura internă în cadrul staţiunii.
c) al treilea strat este format din ape cu o concentraţie de hidrogen
sulfurat mai mare (30-100 mg/l).
d) al patrulea strat cuprinde ape minerale cu o concentraţie mare de
hidrogen sulfurat (100-300 mg/l). Aceste ape captate în puţuri cu adâncimi de
10-15 m sunt folosite pentru băi, inhalaţii, pulverizări – în cadrul tratamentului
efectuat în staţiune.

10
 e) al cincilea strat este format din strate sărate, sărate iodurate care se scot
prin sondă de la o adâncime de 100-150 m. După ce sunt depozitate în bazine de
beton ele sunt pompate la pavilioanele unde se fac băi. Concentraţia lor creşte o
dată cu adâncimea. (După „Băile Govora – Staţiune balneo-climatică”.)
În concluzie, apele sulfuroase de mare concentraţie sunt de origine
vadoasă şi sunt legate de depozitele tortoniene şi îndeosebi de şisturile cu
radiolari şi marnele cu spirale ce conţin sulfuri negre şi se mineralizează pe
seama lor.
Concentraţia lor ridicată în hidrogen sulfurat denotă că circulaţia apelor se
face destul de lent. Concentraţia salină foarte ridicată a acestor ape se datorează
probabil depozitelor cu faies sărat de la baza tortonianului.
Zona de manifestare a apelor sulfuroase din Govora este legată de
sinclinalul strâmt care se dezvoltă între anticlinalul Govora şi anticlinalul Baba
Floarea.
Apele sărate iodurate şi bromurate sunt cuprinse în formaţiuni helveţiene
şi sunt bogate genetic în zăcăminte de hidrocarburi.
Apele sulfuroase slab mineralizate ale staţiunii folosite în aerosolizare şi
cură internă, sunt de origine vadoasă cu activitate dinamică accelerată şi care
circulă prin depozitele sarmaţianului.
Baza hidro-minerală a staţiunii poate fi îmbogăţită prin foraje ca să
mărească debitul staţiunii, apă iodurată şi cu ape sulfuroase.
Deci, dacă se execută aceste forări şi exploatări staţiunea Govora nu va
suferi de lipsa acestor ape.
Relieful şi implicaţiile în potenţialul turistic al oraşului Băile Govora
Staţiunea este amplasată într-o regiune de dealuri subcarpatice ce
reprezintă treapta intermediară de relief cutat dintre munţii din şi regiunea de
podiş din sud, înălţimile acestora scăzând de la nord la sud (de la 1062 m la 767
m în Măgura Slătioarei) ca apoi să scadă la 500 m trecând în regiunea de podiş
prin câteva denivelări locale de pe linia: Târgu Ginguleşti (Valea Terâia),

11
Bălteni (Cerna), Armăseşti – Oteşani (Luncavăţ), Buleta (Govora), Budeşti
(Olt), Ciofrângeni (Topolog).
Întreagă regiune subcarpatică ne apare ca o asociaţie de dealuri cu
depresiuni: Dealul Buneştilor între Olăneşti şi Govora: Piscupia – Pietrari între
Govora şi Bistriţa Vâlceană; Dealul Negru între Olt – Simnic şi Topolog; Dealul
Mango între Olt şi Muiereasca; Dealurile Frumoasa – Purcăreţul – Capela între
Olt, Muiereasca şi Olăneşti.
Depresiunile care despart dealurile sunt depresiuni subcarpatice la
contactul cu muntele şi anume Milostea, Polovragi, Horezu pe Luncavăţ,
Zmeurătu pe Dobriceni, Muereasca pe Muereasca.
Interfluviile sunt largi, cu spinări domoale aproape plane.
Înclinarea pantelor este în general mică, de 15-20°, energia de relief
moderată. Dealurile sunt în general asimetrice pe direcţia est-vest. Expunerea, în
general a dealurilor în nord este sudică, acestea fiind prelungi în timp ce
versantele nordice ale acestora sunt mult mai scurte, ceea ce determină o
asimetrie în relieful staţiunii.
Modelarea actuală este evidentă urmare a despăduririlor efectuate în
ultimele decenii, asupra păşunatului, mai ales pe versanţii sudici – dealurile
Picupia şi Prajila.
Principalale procese geomorfologice sunt reprezentate prin alunecări de
teren, torenţi, ogaşe, ravene şi prin procese de pluviodendare.
Alunecările de teren au fost intense după perioadele cu alternanţă secetă-
precipitaţii abundente.
Aceste procese au fost în bună parte stabilizate în urma unor acţiuni
dirijate de către personalul Primăriei Govora, prin plantaţii de arbori pe versanţii
înclinaţi, prin evitarea supra-păşunatului, mai ales primăvara timpuriu sau prin
arături şi drenări corespunzătoare pe versanţi.
Pârâul Hinţa adună apele de pe versantul sudic al Prajilei şi de pe cel
nordic al Babei Floarea.

12
 Particularităţile climatice şi rolul lor în activitatea turistică
Clima este temperat continentală, net influenţată de poziţia staţiuni între
dealurile subcarpatice reprezentând astfel un climat de dealuri.
Datorită obstacolelor naturale din nord – Carpaţii – care împiedică trecea
maselor de aer rece; şi a celor din sud, care permit invadarea depresiuni cu mase
de aer cald, aerul stagnant face ca în staţiune climatul să fie lipsit de curenţi de
aer puternici, să fie moderat de umed cu veri prelungi şi ierni blânde.
Staţiunea nu cunoaşte variaţii bruşte şi mari de temperatură, iar vânturile
sunt de intensitate redusă.
Temperaturile medii multianuale pe intervalul 1961 – 2003 variază în
lunile de vară între11 şi 20.9°C (vezi tabelul numărul 1) iar în lunile de iarnă
între (-1.7 –0.5°C). Din analiza datelor din tabelul numărul 1 rezultă că în acest
interval cea mai ridicată temperatură multianuală apare în luna iulie (20.9°C) iar
cea mai scăzută în luna ianuarie –1.7°C.
Staţia Rm. Vâlcea

25 90

80
20
70
15
60
mm
ToC

10 50

5 40

30
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 20
-5 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Luna Luna

Temperatura medie
Precipitaţiile medii
multianuală 1999-2003
multianuale 1999 - 2003

13
 Numărul zilelor de iarnă este destul de redus. Cele mai friguroase zile de
iarnă sunt în luna ianuarie de 10 – 13 zile. Anual sunt în medie 28 zile de iarnă.
Cea mai scăzută temperatură înregistrată la Govora a fost de –27 °C la 11
februarie 1929. Anual sunt 86 zile de vară cu T° de >25°C.
Numărul zilelor tropicale cu temperaturi > 30° este de 21, în general astfel
de zile se înregistrează în lunile iulie şi august, rar în iulie.
Precipitaţiile atmosferice cad în cantităţi mari în luna iunie 82.2 mm;
iarna cad precipitaţii sub formă de zăpadă. Cele mai numeroase zile cu
precipitaţii s-au înregistrat în luna mai.
Presiunea atmosferică este în general mică vara şi ridicată iarna. Această
variaţie multianuală a presiunii este inversă celei a temperaturii, fapt
caracteristic localităţilor cu climă continentală. Valorile presiunii atmosferice
sunt cuprinse în medie între 729.8 mm coloană de mercur – în aprilie – şi 734.4
mm coloană de mercur în ianuarie. Mersul anual al presiunii atmosferice
prezintă un al doilea minim în iulie, 730.6 mm coloană de mercur şi un al treilea
minim în decembrie.
Iarna, presiunea atmosferică se poate ridica la 754.6 mm coloană de
mercur în ianuarie dar tot în această perioadă, presiunea atmosferică poate
înregistra 707.7 mm coloană de mercur. Amplitudinea absolută este deci de 46.9
mm coloană de mercur. Cea mai mică amplitudine este în luna august. În
general presiunea atmosferică are media anuală de 732.4 mm coloană de mercur
cu uşoare variaţii sezoniere, mai scăzute în intervalul februarie-august, cu
valoarea cea mai scăzută în luna aprilie (730.1 mm coloană de mercur), iar cele
mai ridicate valori peste media anuală în intervalul septembrie-ianuarie (734.8
mm coloană de mercur în noiembrie).
Umezeala aerului este variabilă ca şi cea a temperaturii. Umezeala relativă
la Govora este cuprinsă între 59 % în august şi 79 % în decembrie. Creşterea
valorii umezelii aerului este destul de marcantă toamnă, în special creşterea de
toamnă ce atinge 62 % în septembrie iar în octombrie 72 %. În restul anului

14
variaţiile de la o lună la alta sunt în general mici. Important este faptul că între
minimul din august şi maximul din decembrie există o diferenţă de numai 19 %,
arătând că în această localitate şi din punctul de vedere al umezelii relative clima
este mai regulată.
În cursul zilei, din cauza încălzirii aerului, umezeala relativă la orele 14
scade la 45-50 % vara şi 60-70 % iarna.
Vânturile sunt în strânsă legătură cu aşezarea geografică a Govorei, motiv
pentru care staţiunea este ferită de multe vânturi puternice. Datorită prezenţei
Carpaţilor, vânturile sunt canalizate pe direcţia sud-vest şi sud-est. marea
frecvenţă a calmului atmosferic face ca viteza mijlocie a vânturilor să fie cu
totul redusă variind între 1.2 m/s în august şi 3 m/s în aprilie; viteza mijlocie
fiind de 1.9 m/s.
Zilele cu vânt puternic mai mare de 10 m/s sunt în medie 10 pe an. Iarna
vânturile au viteze reduse.
Nebulozitatea prezintă un mers destul de regulat cu un maxim în
decembrie de 6.2 % şi un minim în august de 2.4 %, date ce coincid cu
maximele şi minimele prezentate de umezeala relativă a aerului. Nebulozitatea
medie anuală este de 4.5 %. În perioada caldă a anului (mai – septembrie)
nebulozitatea se menţine între 2 % şi 4 %. Această nebulozitate redusă face ca
Soarele să aibă o durată de strălucire mare, lucru esenţial pentru o staţiune
climaterică. Zilele senine care sunt înregistrate în intervalul iunie-septembrie,
sunt mai numeroase în luna august. Sunt 20 de zile senine în iulie, 22 în august
şi 19 în septembrie. Iarna sunt de obicei câte 8-11 zile senine pe lună. Anual
sunt 158 zile senine. Zilele cu nebulozitate între 7.6 % - 10 % prezintă un mers
anual invers, frecvenţa lor fiind mai mare iarna. Anual sunt 102 zile cu cer
acoperit. Zilele cu nebulozitate între 3.6-7.5 % sunt mult mai uniform repartizate
în cursul anului. Numărul lunar variind între 7-12 zile, anual sunt 105 zile
noroase. Remarcăm deci că numărul anual al zilelor senine depăşesc simţitor pe
al celor noroase şi al celor acoperite.

15
 Zilele cu ceaţă sunt foarte puţine pe an, între 8 şi 11 zile. Frecvenţa ceţei
este maximă în decembrie 3 zile şi este o zi în octombrie, noiembrie, februarie şi
martie.
Regimul radiativ este destul de intens datorită nebulozităţii reduse;
umidităţii cu valori medii şi lipsei de pulberi din atmosferă.
Intensitatea radiaţiei solare variază în lunile de vară între 0.5 – 0.7
cal/cm2/min la ora 7 a. m. şi 1.2 – 1.35 cal/cm2/min la ora 12.
Anual durata de strălucire a soarelui însumează 12000 ore.
Cercetările efectuate la Institutul de Balneologie Bucureşti în 1990 asupra
parametrilor fizico – climatici ai oraşului relatează următoarele aspecte:
- numărul total de ioni este de 1060 ioni “+” şi “-“ /cm 3 aer în număr
egal: 530 ioni + /cm3 şi 530 ioni - /cm3; coeficientul de unipolaritate fiind 1.
- concentraţia ionilor în pădure a fost mult cu mult mai mare decât în
zona popasului turistic (1630 ioni + şi - /cm³ aer în primul caz faţă de 960 ioni +
şi - /cm³ aer din al doilea caz). În ambele situaţii s-a constatat o predominare a
ionizări negative (coeficientul de unipolaritate (de 0.96 şi 0.99).
- concentraţia clorului molecular care face parte din grila poluanţilor
cu efect iritant asupra aparatului respirator a fost semnalată în zona satului
Bârseşti, unde către orele de prânz s-au măsurat valori foarte ridicate la limita
superioară a concentraţiei maxime admise în aerul atmosferic = 0.3 /mg/m³ aer.
Măsurătorile efectuate în spaţiile împădurite din perimetrul staţiuni au arătat că
acest gaz se află în cantităţi mici ceea ce confirmă în plus puritatea aerului în
aceste păduri verzi.
- ph-ul aerului a înregistrat de asemenea un caracter ceva mai acid
(6.3) cu tendinţe de scădere spre mai acid (6.1) în orele de prânz ceea ce indică
prezenţa în atmosferă a acizilor minerali sub formă de aerosoli lichizi sau gaze.
Concentraţiile unor componenţi chimici ai aerului cât şi a conţinutului de
particule au scos în evidenţă pluritatea aerului în vecinătatea şi în interiorul
spaţiilor verzi din perimetrul staţiunii.

16
 În cadrul climatului local, condiţiile fitogeografice au determinat diferite
complexe micro-climatice. În parc, în sezonul cald este un climat răcoros;
platoul acoperit cu iarba din apropierea Hinţei are un microclimat cald – vara;
iar terasa de beton de la etajul IV al edificiului Palace are acelaşi climat ca al
platoului cu iarbă. În sezonul rece diferenţierile micro-climatice dintre zone
scad, tinzând către omogenizare.
Hidrografia
Depresiunea este drenată de pârâul Hinţa, fiind tributară văii Govora.
Valea Govora îşi trage izvoarele din Dealul Mare Bărbăteşti (998 m) situat la
poala sudică a masivului Buila Vânturariţa.
Valea Govora, are în general afluenţi scurţi cu obârşia în dealurile din jur;
afluenţi care devin torenţiali în timpul ploilor înnoroind albia cu aluviuni.
Pârâul Hinţa străbate staţiunea Băile Govora trăgându-şi izvoarele din
dealurile Păuşeşti şi Baba Floarea. Cursul pârâului este orientat vest-est şi
confluează după 5 km cu valea Govorei pe teritoriul satului Govora. Pârâul a
fost în mare parte amenajat îndiguit şi canalizat.
În ceea ce priveşte apele subterane, ele sunt prezente prin cele 5 straturi de
ape situate la adâncimi diferite şi care au constituit baza apariţiei şi dezvoltării
staţiuni Govora (vezi capitolul 2.1).
Apele minerale îşi datoresc mineralizarea diverselor formaţiuni geologice
care se găsesc în această regiune.
Aceste ape minerale, în staţiunea Govora sunt considerate factor natural
de cură de mare eficienţă mai ales pentru inhalo-terapie şi cură internă.
În zona staţiunii sunt cunoscute şi exploatate în scopuri curative ape
minerale sulfuroase cât şi ape minerale alcaline bromurate, iodurate,
bicarbonatete, clorurato – sodice.
În urma studiilor hidrologice, au fost omologate următoarele rezerve
exploatabile:
- ape sulfuroase categoria Cı: 38 m³/zi

17
 - ape bromurate iodurate, clorurate, sodice categoria Cı: 736 m³/zi,
categoria C2: 121 m³/zi.
Vegetaţia şi fauna
Vegetaţia este determinată de relief, condiţiile climatice şi sol.
Numeroasele specii de plante de aici – circa 983 – aparţin diverselor regiuni şi
provincii floristice: europene, circumpolare, mediteraneene, continentale
balcanice, dacice, mediteraneene pontice, pontice, etc.
Întreaga zonă a perimetrului staţiuni are suficientă vegetaţie floristică în
suprafaţa de 170 ha defalcată pe specii astfel:
fag – 60 ha
gorun – 50 ha
pin – 25 ha
molid – 5 ha
salcâm – 20 ha
diverse – 10 ha.
În general pe faţada sudică apar stăjeretele, pe culmi gorunete – făgete şi
pe versanţii nordici, mai reci, făgetele.

Pădurile de gorunete – făgete au cea mai largă răspândire, cuprind culmile

dealurilor şi sunt bogate în specii de amestec. Astfel, pe lângă speciile
dominante – stejar (Quercus petraea) şi fag (Fagus silvatica) apar şi alte specii
precum: carpenul (Carpinus betulus), teiul (Tilia cordata şi Tilia platiphyllos),
jugastrul (Acer compestre), frasinul (Fraxinus excelsior), mojdreanul (Fraxinus
ornus), ulmul (Ulmus carpinifolia), etc.

Etajul arbuştilor este format din: alun (Corillus avellana), lemn câinesc
(Ligustrum vulgare), corn (Cornus mas), sânger (Cornus sanguinea), soc
(Sembucus migra). Apare şi iedera (Hedera helix) ca plantă agăţătoare.

18
 Etajul erbaceu foarte divers ca bogăţie în specii este format din merişor şi
afin (Vaccinium vitis – ideea şi Vaccinium myrtillus), muşchi (Xanthoria
parietina) etc.
Pe terenurile de alunecare au fost plantaţi salcâmi (Robinia pseudocacia).
În pădurea de fag cresc câteva specii endemice cum sunt: sânzienele
(Solium rotundifolium), ceucuşoara (Alissum linifolium) şi vulturica (Hieracium
areranthiocum). Din pădurile de stejar amintim următoarele endemisme: coada
şoricelului (Achiblea chritimifolia), scoruşul (Sorbus cretica), opăţelul (Lychnis
coronaria) şi altele.
Toată această vegetaţie forestieră aduce staţiuni avantaje de ordin climatic
şi sanonogenetic. Aceste păduri şi dealurile respective reprezintă o componentă
fundamentală a cadrului peisagistic.
În ceea ce priveşte funcţia directă sau indirectă a pădurii în fenomenul de
sanogeneză, după uni cercetători în acest domeniu putem spune că pădurii îi sunt
proprii funcţiile de protecţie fizică a mediului înconjurător, funcţia de protecţie a
solului ca funcţie antierozională; funcţia de protecţie a regimului cursurilor de
ape ca şi acumulări de ape, deci funcţia hidrografică; funcţia de ameliorare a
factorilor climatici, funcţia de purificare a atmosferei, funcţia estetică în
peisagistică, funcţia de protecţie ionică, funcţia de recreere şi agrement ca şi
funcţii unitare complexe.
Pădurile conţin o mare cantitate de ioni negativi foarte importanţi pentru
sănătate. În pădure se află de 2 –3 ori mai mulţi ioni ca pe litoral şi de 10 ori mai
mulţi decât în atmosfera urbană. Tot pădurea este aceea care atenuează
zgomotele reducându-le cu 8 – 11 decibeli. Ea purifică atmosfera.
S-a arătat că un ha de pădure de molid reţine în jur de 32 tone de praf; cea
de prin reţine 56 tone iar cea de fag 63 tone praf. Majoritatea arborilor de pădure
emană şi substanţe volatile care exercită efecte împotriva anumitor germeni
patogeni. Sa arătat de asemenea că un ha de pădure de stejar răspândeşte zilnic
în atmosferă în jur de 606.2 kg fitocide – substanţe care distrug agentul cauzal al

19
dezinteriei. Fitocidele pe care le emană pinul, distrug bacilul Koch agent cauzal
al tuberculozei pulmonare, iar cel al molidului distrug bacilul difteriei. Într-un
m³ de aer de pădure nu există decât în jur de 500 microbi faţă de 4 milioane
care-i putem: măsura în cantitatea corespunzătoare de aer din atmosfera unui
magazin.
Pădurea este dătătoare de aer curat şi de linişte care echilibrează sistemul
nervos; limitează stresurile. Constituie un factor terapeutic odihnitor de refacere
a forţelor vegetale, iar staţiunea Băile Govora este dotată din abundenţă cu acest
factor.
Frumuseţea peisajului staţiuni diferă de la un anotimp la altul: primăvara
odată cu înmugurirea fagilor, stejarilor, alunilor, plopilor, alături de verdele
închis al pinilor şi molizilor şi al florilor albe ale salcâmilor şi castanilor; vara îşi
oferă pe lângă umbra atât de mult dorită, un cadru înverzit cu verdele sub toate
nuanţele sale. Bogata toamnă îţi oferă un colorit natural variat şi amestecat al
frumoaselor frunze, galbene, maronii, alături de verdele mai închis al frunzelor
de pin şi molid. E un colorit feric al unui peisaj de toamnă pe care îl oferă
staţiunea.
Iarna totul e alb şi încremenit.
Totodată pădurea este şi o “farmacie verde”: arbori, arbuşti, plantele ce
cresc în această pădure sunt leacuri împotriva multor boli. De exemplu:
mesteacănul din frunzele şi mugurii căruia se fac ceaiuri care ajută la eliminarea
oxidului ureic şi colesterolului, tratează guta, reumatismul, are acţiune
antibiotică asupra stafilococului auriu, stimulator al poftei de mâncare, etc. În
antichitate era numit “arborele vieţii”. Păducelul – calmant împotriva
tulburărilor cardiace cu acţiune vaso-dilatatoare generală, sedativ în nevroze
cardiace, etc. Este un uşor sedativ vegetal, uşor hipertensiv. Este “arborele
inimii”. Salcâmul - ale cărui flori sunt bune ca ceaiuri calmante ale tusei, iar
frunzele foarte bune în colitele de fermentaţie şi diaree. Alunul din frunzele
căruia se fac ceaiuri, iar din muguri ceai în emfisemul pulmonar. Cornul, ale

20
cărui frunze ca ceaiuri febrifuge şi antidezinterice. Plopul negru are acţiune
antiseptică iar mugurii sunt folosiţi ca adevărate antibiotice sub formă de ceaiuri
în bronşite, în astmul infectat şi infecţios şi în reumatisme. Ulmul cu scoarţa sa
bună ca revulsin în sciatică şi intern ca depurativ şi sudorific în reumatism.
Frasinul din ale cărui frunze şi scoarţă se fac băi şi ceaiuri împotriva
reumatismului şi gutei. Socul, ale cărui flori se folosesc la ceaiuri cu proprietăţi
sudorifice, diuretice şi laxative. Iedera se foloseşte pentru ceai (din frunze) şi
diminuează spasmele bronhice, are acţiune antinevralgică în mialgii anestezice,
dureri reumatice. Sub formă de comprese are acţiune topică în ulceraţii, etc.
Să nu uităm rolul păduri în oxigenarea aerului. Clorofila frunzelor
consumă CO2 şi elimină în schimb O2. Sa demonstrat că un arbore mijlociu cu
coroana sa dă în 24 de ore oxigenul pentru 3 oameni, iar pentru un ha de pădure
dă intr-o zi însorită 220 kg de oxigen, absorbind în schimb 2800 kg CO2.
Dintre plantele cu acţiune tămăduitoare, în multe boli, amintim: nalba
mică, izma, podbalul, păpădia, sunătoarea, traista ciobanului, coada şoricelului,
urzica, smeurul, măceşul, etc, plante care se găsesc din abundenţă în spaţiul
staţiuni.
Flora ornamentală din parcurile staţiunii cuprinde numeroase specii
lemnoase dintre care amintim: tisa (Toxus baciata), bradul argintiu (Abies
concolor), molidul (Picea abies), pinul (Pinus nigra, Pinus silvestris, Pinus
strobus), zada (Larix decidua), salcia (Selix caprea şi Selix babylonica), arţarul
(Acer negundo), platanul (Platanus acerifolia), castanul sălbatic (Aesculus
hippocastanum), liliacul (Syringa vulgaris), etc.
Etajul arborescent al arborilor parcului este format din arboretele vieţii
(Thuja orientalis), tuie (Thuja occidentalis), ienupăr (Juniperus communis),
chiparosul (Polyanthus tuberosa), clopoţelul galben (Forshythyo suspensa).
Bogăţia plantelor lemnoase existente în parcul din jurul vilelor conferă
staţiunii un aspect aparte, faţă de celelalte staţiuni vâlcene şi anume de a fi o

21
staţiune-parc unde aerul curat, liniştea, mireasma florilor aduc o notă în plus de
frumuseţe şi atractivitate.
Fauna corespunde şi ea pădurilor de amestec. Aceste păduri reprezintă
mediul de viaţă al căprioarei (Capreolus capreolus), ariciului (Erinaceus
roumanicus), pisicii sălbatice (Felis silvestris), mistreţului (Sus scrofa), veveriţei
(Sciurus vulgaris), iepurelui (Lepus europaeus), şoarecelui de pădure
(Apodemus sylvaticus), etc.
Dintre păsările care populează pădurile oraşului şi aleile staţiunii amintim:
privighetoarea (Luscinia megarhynchos), măcăleandrul (Erythocus rubecula),
fâsa de pădure (Anthus trivialis), piţigoiul (Parus major), scatiul (Carduelis
spinus), sturzul (Turdus viscivorus), mierla (Turdus merula), uliul (Accipiter
nisus), guguştiucul (Streptopelia decaocto), pupăza (Upsups epopas),
ciocănitoarea (Dendrocopus major) şi în fâneţele umede apar şi berzele albe.
Prin speciile sale, fauna completează decorul natural al staţiunii.
Solurile
Ca şi în alte regiuni, solurile reflectă particularităţile climatice, de relief şi
microrelief, ale rocilor superficiale, ale vegetaţiei şi ale pânzei freatice.
În cadrul dealurilor subcarpatice sunt condiţii pedogenetice favorabile
solurilor brune eu-mezobazice, brune luvice, etc. În cadrul acestor dealuri
subcarpatice şi implicit în aria oraşului Băile Govora apar soluri brune podzolice
erodate şi neerodate precum şi soluri brune podzolice şi soluri brune podzolite
erodate.

22
 Capitolul II
ANALIZA COMPONENTELOR ACTIVITĂŢII ECONOMICE

2.1. Populaţia şi aşezările umane

Numărul şi structura populaţiei

Rezultatele definitive ale recensământului arată ca populaţia oraşului
Băile Govora număra, la data de 30ianuarie 2001, 3023 locuitori; ceea ce
reprezenta 0,68% din totalul populaţiei pe judeţ.
Faţa de recensământul din 1930 populaţia oraşului Băile Govora a
înregistrat un ritm mediu anual de creştere de 232 %. Ritmul mediu de creştere
al populaţiei 2001 faţa de 1992 este de 75,8 % la nivelul oraşului.
Densitatea populaţiei
Este influenţată de o serie de factori de natură demografică, economică şi
geografică.
Densitatea populaţiei în cadrul judeţului Vâlcea în perioada 1977 – 2001 a
crescut de la 71,9 % loc/km² la 76.0 loc/km² în 2001.
În cadrul judeţului 11 oraşe, 36 de comune şi inclusiv municipiul Rm.
Vâlcea au depăşit în prezent media pe judeţ. În această situaţie este şi oraşul
Băile Govora cu 215.9 loc/km².
Un alt motiv care a influenţat creşterea densităţii populaţiei oraşului Băile
Govora a fost procesul de urbanizare a populaţiei judeţului Vâlcea, proces
justificat prin migraţia populaţiei de la sate spre oraş ca urmare a procesului
accentuat de dezvoltare economică.
Conform datelor definitive ale recensământului populaţiei se remarcă
faptul că aproape două cincimi din populaţia judeţului Vâlcea este concentrată în
municipiul Rm. Vâlcea şi în alte 7 oraşe. Între aceste 7 oraşe apare şi Băile
Govora (cu 0.68 % populaţie urbană din totalul judeţului) menţionat ca oraş cu
populaţie mică (3023 locuitori).

23
Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe
Pe baza datelor de recensământ în cadrul oraşului Băile Govora apare o
uşoară predominare a populaţiei de sex feminin care la recensământul din 2001
era de 1557 persoane, ceea ce reprezintă 51.5 % din populaţia oraşului.
Concluzia este că populaţia feminină deşi a scăzut faţă de 1966 când reprezenta
de 53.0 % din populaţia oraşului a rămas în continuare majoritară.

Fig. nr. 10 Structura populaţiei pe sexe şi

grupe de vârstă în anul 1966

>65
60-64
55-59
50-54
45-49
40-44
35-39
30-34
25-29
20-24
15-19
10-14
5-9
0-4

pers

M F

Structura populaţiei pe sexe şi grupe

de vârstă în anul 2001

Fig. nr. 11

>65
60-64
55-59
50-54
45-49
40-44
35-39
30-34
25-29
20-24
15-19
10-14
5-9
0-4

M F pers

24
 Dacă în anul 1966 populaţia oraşului reflectă o structură oarecum
echilibrată în ceea ce priveşte grupele de vârstă în anul 2001 asistăm la un
fenomen de îmbătrânire progresivă a populaţiei.
Pe baza analizei piramidelor de vârstă se remarcă pentru anul de
recensământ 1966 o uşoară dominare a populaţiei mature şi a celei tinere. Deci
în această perioadă oraşul Băile Govora poate fi considerat un oraş cu o
populaţie tânără care poate asigura forţa de muncă.
Numărul şi structura populaţiei pe naţionalităţi
Datorită poziţiei sale în cadrul ţării şi în cadrul judeţului, pentru oraşul
Băile Govora este justificată majoritatea absolută a populaţiei româneşti. Acest
lucru fiind bine explicat în datele de recensământ. Pe baza analizei acestor date
se remarcă procentul mic al celorlalte etnii în cadrul populaţiei oraşului. De
exemplu în perioada 1966 pe lângă românii care reprezentau 99.4 % din
populaţia oraşului mai trăiau maghiari care reprezentau 0.09 % din populaţie;
turci (0.04 %) şi bulgari (0.04 %). În anul 2001 se observă că în continuare
românii predomină cu 99.4 % pe lângă aceştia apărând maghiari (0.13 %) şi
germani (0.9 %).
Numărul şi structura populaţiei după religie
Situaţia prezentată la recensământul din 2001, arată că 99.9 % din
locuitori judeţului Vâlcea şi-au declarat apartenenţa la una sau alta dintre religii,
iar persoanele care s-au declarat atee reprezintă ≈ 0.03 % din total.
Se remarcă preponderenţa populaţiei de religie creştin-ortodoxă – 435722
persoane, adică 99.4 % din totalul populaţiei judeţului din care 0.68 % sunt în
oraşul Băile Govora. Din totalul judeţului, 709 persoane adică 0.2 % au declarat
că aparţin religiei romano – catolice iar din acestea 5 persoane (0.7 %) sunt în
Băile Govora alte 268 persoane aparţin confesiunii adventiste din care 3
persoane adică 1.1 % sunt în oraşul Băile Govora.

25
 Mişcarea naturală şi migratorie a populaţiei
Mişcarea naturală a populaţiei se înscrie într-o evoluţie puternic marcată
de interacţiunea complexă în timp şi în spaţiu a celor mai diverşi factori
biologici, economici şi sociali.
În cadrul oraşului mişcarea naturală a populaţiei este condiţionată de
sporul natural şi de soldul migratoriu.
Natalitatea pe baza datelor statistice a înregistrat o creştere însemnată
ajungând de la 6 născuţi la 1000 de locuitori în 1930 la 33 născuţi la 1000 de
locuitori în 2001 pe baza măsurătorilor luate după 1996. Un salt de remarcat al
natalităţii este între 1930 şi 1966 (22 ‰) după 1966 creşterea natalităţi nu mai
este atât de bruscă.
Mortalitatea la fel ca şi natalitatea apare într-o creştere accentuată de la 8
‰ în 1930 la 28 ‰ în 2001.

Mişcarea naturală a populaţiei în perioada1930 -2001

35
30

25
20 Natalitate
Pers. %0

15 Mortalitate
10 Spor natural

0
1930 1966 1977 1992 2000
-5

Sporul natural, influenţat de natalitate şi de mortalitate a oscilat în

intervalul 1930 –2001 de la valorile negative de –2 ‰ din 1930, sporul natural
atinge valori pozitive, cu diferenţe mici de la un an la altul.

26
 Mişcarea migratorie
În cadrul staţiuni Băile Govora, mişcarea migratorie a populaţiei este
determinată de forţa de muncă. Astfel apare o deplasare a populaţiei atât dinspre
staţiune către zonele industriale: zona industrială Rm. Vâlcea – sud, zonele
centrale industriale ale municipiului; cât şi dinspre localităţile din jur (Buneşti,
Păuşeşti, Otăsău, Pietrari, Mihăieşti) către Băile Govora. Este un fenomen firesc
de polarizare a interesului de la localităţile mai mici spre cele mai importante.
Resursele de muncă locale se referă la domeniul balnear turistic, comerţ,
servicii şi învăţământ. Numărul de navetişti fiind de 450 persoane.
Resurse de muncă şi posibilităţi de ocupare a acestora
În oraşul Băile Govora au fost înregistraţi pentru anul 2003 un număr de
1850 salariaţi (48 % din populaţia oraşului) care ocupă următoarele ramuri de
muncă:
Resursele de muncă şi gradul de ocupare al acestora
Tab.nr.2.1
Ramura industriei Nr. salariaţi %
- industrie 343 16.8
- construcţii 45 4.8
- agricultură 560 13.8
- silvicultură 125 0.39
- transport 40 1.62
- telecomunicaţii 24 1.56
- circulaţia mărfurilor 169 10.9
- gospodărirea comunală 142 6.78
- învăţământ, cultură artă 93 6.0
- ştiinţă 8 0.52
- ocrotirea sănătăţii 449 29.1
- instituţii financiare şi asigurări 5 0.32
- administraţia 36 1.69
- şomeri 70 4.55
- alte ramuri 50 0.78

Sursa: Planul urbanistic general al oraşului Băile Govora

Din analiza datelor de mai sus, reiese faptul că cel mai mare număr de
salariaţi 29.1 % sunt ocupaţi în ocrotirea sănătăţii iar 16.8 % sunt ocupaţi în
industrie.

27
 2.2. Zonele funcţionale ale oraşului Băile Govora

Zonificarea funcţională a pornit de la stabilirea funcţiei dominante pentru

anumite teritorii aparţinând oraşului şi s-au propus 4 zone:
- zona balneară
- zona rezidenţială
- zona administrativă
- zona spaţii verzi şi agrement.
Intravilanul este ocupat de terenuri cu păduri şi păşuni aparţinând
Ocolului Silvic, având rol de protecţie şi menţinere a climatului staţiunii.
Repartizarea teritorială a zonelor funcţionale în cadrul intravilanului a
ţinut seama de natura activităţilor dominante – respectiv balneo - turism, zona
centrală, zonele de locuit ale populaţiei stabile şi a avut în vedere relaţiile
complexe între acestea.
Zona balneară este adiacentă şi parţial suprapusă zonei centrale. Se referă
în primul rând la parcul central, la dotările balneo-turistice existente aici din care
amintim:
- Pavilionul nr. 1 “Palace” monument de arhitectură
- Pavilionul Central
- Pavilionul Silva
- Vila dr. Zorileanu
- Policlinica
- Sanatoriul de copii
- Camping Silva (foto 3)
- Camping Orizont.
Un nou grup de construcţii, conturat la intrarea în localitate format dintr-
un motel camping şi alte spaţii de cazare şi alimentaţie publică alături de ştrand
având bazine de apă şi spaţii de sport.

28
 Majoritatea vilelor aparţin Ministerului Turismului, au 2 - 3 nivele, dar
sunt într-un stadiu de uzură necesitând restaurări.
Pe lângă aceste spaţii de cazare oferite de Ministerul Turismului şi
Ministerul Sănătăţii se pot găsi numeroase alte spaţii de cazare în gospodăriile
personale.
Zona administrativă cuprinde între
clădirea Poştei la nord –vest şi grupul de
blocuri la sud – est; cuprinde o serie de
construcţii din perioada interbelică cu un
accentuat caracter balnear (Vila Liliacul,
Vila Panseluţa, clădirea Muzeului de
Arheologie, vechea Primărie, Biblioteca,
Casa de Cultură). Acestora li s-au adăugat Primăria
construcţii mai noi care introduc o notă discordantă: complexul turistic al
sindicatelor – “Hotel Oltenia”, blocul K cu regimul de înălţime P + 6, blocul de
garsoniere (P + 4) din piaţa agro-alimentară, clădirea nouă a dispensarului, noua
clădire a Primăriei (în stil francez), clădirea grădiniţei (str. N.C.C.). mai puţin
agresive şi fără a fi integrate în stil sunt: sediul P.T.T.R., hotel Parc, blocurile de
locuinţe din extremitatea estică a zoanei centrale.
Zona rezidenţială a populaţiei permanente din staţiunea Băile Govora,
este relativ distinctă de cea balneară, fiind formată din două subzone, una la
intrarea dinspre Rm. Vâlcea, alta în partea opusă spre Horezu. Sunt zone
constituite din gospodări individuale. Zona dinspre Rm. Vâlcea are case relativ
noi cu un regim mediu de înălţime (P + 1) în stare foarte bună, iar în
extremitatea vestică acestea sunt mai vechi cu oarecare influenţe tradiţionale.
Pe lângă cele 2 subzone mari mai apar ramificaţii tentaculare pe străzi, la
nord de strada principală Tudor Vladimirescu formând grupări de gospodării în
jurul acesteia.

29
 Localităţile componente: Gătejeşti, Curăturile sunt formate numai din
gospodării individuale cu dotări de interes local, şcoală, grădiniţă, magazin mixt,
biserică.
Localitatea Gătejeşti este aşezată pe DN 67 având locuinţe în stare bună şi
foarte bună din cărămidă şi material lemnos. Iar localitatea Curăturile este
aşezată pe un drum local, formată din 152 locuinţe cu gospodării aflate în stare
bună.
Zona de spaţii verzi şi agrement ocupă locul primordial în cadrul
localităţii acestea menţinând climatul de curăţenie de bază. Parcul central este el
însuşi o pădure de fag, reprezentând punctul de atracţie al staţiunii .

Parcul
Ieşind din parc, spre zona centrală a staţiunii se disting două forme verzi:
una de-a lungul malului râului Hinţa – parţial îndiguit – şi o a doua zonă în
lungul străzi Tudor Vladimirescu unindu-se în zona centrală într-o singură fâşie
mai lată în lungul Hinţei.
În extremitatea sud – estică a localităţii, unde accesul carosabil pe două
fire este însoţit de o limbă verde mai lată se doreşte o amenajare semnal
deosebită care să marcheze intrarea şi staţiunea. Versanţii din jur sunt acoperiţi
cu păduri de fag (60 ha), gorun (50 ha), pin (25 ha), salcâm, molid, etc.

30
 Zona administrativă – funcţia dominantă a oraşului Băile Govora este de
staţiune balneo-climaterică, având ca funcţii secundare: agricultura şi activitatea
forestieră.
Industria s-a dezvoltat în măsura rezolvării unor necesităţi pentru
deservire. Astfel la sud – est la intrarea in localitate se află o fabrică de pâine, o
platformă RAGCL şi un depozit de materiale.
Un al doilea punct ar putea fi considerat complexul centrală termică şi
spălătorie aflate în partea de sud a Parcului central.
Orice altă formă de industrie şi depozitare, zonă gospodărească care ar
putea să apară pe parcurs va fi amplasată în zona sud – estică a oraşului fără a
afecta accesul în staţiune.
Activităţile agricole şi silvice se referă la activitatea particulară având o
pondere ridicată în satele Gătejeşti şi Curăturile.
Echiparea edilitară
Oraşul Băile Govora beneficiază în prezent de principalele reţele edilitare:
- alimentare cu energie electrică (LEA 15 km Buneşti);
- alimentare cu energie termică prin centralele RAGCL, centrale
proprii cu încălzire cu gaze naturale;
- reţea de canalizare insuficient dezvoltată la ora actuală;
- oficiu PTTR.
Reţelele de alimentare cu apă sunt în toată staţiunea cu excepţia zonelor
propuse pentru extinderea intravilanului. Parţial sunt însoţite şi de reţele de
canalizare.
În zona centrală unde reţeaua este construită de la începutul secolului XX
se propune o înnoire a acesteia.
Reţelele de gaze sunt pe tot teritoriul intravilan.
Zona cu reţea termică cuprinde toată zona balneară, zona centrală,
blocurile de locuinţă, hoteluri, vile cu centrale proprii.

31
 Se propun evaluări reale ale situaţiei existente, executarea de reparaţii
capitale şi extinderea de reţele în zonele care încă nu beneficiază de o echipare
termică şi edilitară la un nivel corespunzător.
Reţeaua căilor de comunicaţie
Din acest punct de vedere, staţiunea are legături cu drumul DN 67 (Rm.
Vâlcea – Târgu Jiu) şi cu staţia de călători C.F.R. Govora Gară.
Reţeaua stradală a oraşului nu este modernizată decât parţial.
Accesul auto este greu, ocoleşte zona centrală care devine astfel pietonală.
Circulaţia pietonală este intensă, fiind determinată de activitatea de
tratament – recreere, odihnă, sport şi se face mai ales către zonele verzi, dotări
orăşeneşti, zone de plimbări, etc.

CAPITOLUL III

32
 ANALIZA COMPONENTELOR OFERTEI TURISTICE

În ceea ce priveşte oraşul Băile Govora, oferta turistică este asigurată prin
Societatea Comercială pe acţiuni Băile Govora S.A. şi prin Compania de turism
a sindicatelor “SINDACO” S.R.L.
S.C. Băile Govora S.A. are formă juridică cu capital de stat, înfiinţată prin
Hotărârea Guvernului României nr. 1041 din 1990 anexa 1 poziţia 105.
Sediul societăţii este în România, localitatea Băile Govora, str. Tudor
Vladimirescu nr.119 Judeţul Vâlcea, telefon 770430 (770531, 770250). Durata
societăţii este nelimitată cu începere de la data înregistrării în Registrul
Comerţului, Judeţul Vâlcea.
Obiectul de activitate al societăţii este următorul:
- prestarea de servicii şi desfaceri de mărfuri în valută şi în lei ;
- promovarea şi contractarea externă a programelor turistice şi derularea
lor;
- organizează şi comercializează programe de excursii, odihnă şi
tratament balnear, în ţară şi peste hotare pentru cetăţeni români;
- transport turistic.
Compania de turism a sindicatelor “SINDACO” S.R.L. asigură în staţiune
409 locuri la Hotelul Oltenia pentru ca turiştii să beneficieze de un tratament
profilactic şi curativ, sau de un sejur de odihnă. Rezultatele fiind garantate prin
confortul asigurat în spaţiile de cazare, printr-o alimentaţie şi un agrement pe
măsură şi nu în ultimă instanţă prin dotările tehnice balneare şi înalta pregătire a
personalului de specialitate.
Unităţile de turism ale sindicatelor deţin în total peste 25000 locuri în 17
complexe turistice.
3.1. Resursele turistice

33
 Staţiunea Băile Govora, profitând de aşezarea sa într-o regiune de dealuri
subcarpatice, împădurite cu fag şi stejar, pe valea pârâului Hinţa la altitudinea de
360-460 m, beneficiind de numeroase resurse naturale şi-a permis dezvoltarea
turismului.
Astfel, resursele naturale s-au impus in activitatea de turism prin: valoarea
peisagistică, estetică şi recreativă, calităţile unor factori naturali de cură, inclusiv
a bioclimatului staţiunii.
Resursele cultural-istorice şi socio-demografice se găsesc într-un număr
covârşitor în jurul staţiunii.
Potenţialul turistic natural
Staţiunea Băile Govora beneficiază de un potenţial turistic natural bogat,
datorită factorilor naturali terapeutici: clima, microclimatul, ape minerale, nămol
sapropelic, aeroionizare, plante medicinale, etc.
Microclimatul staţiunii este un factor important pentru tratament. Se
cunoaşte influenţa factorilor atmosferici asupra organismului uman. Multe
persoane au sensibilitate deosebită faţă de factorii atmosferici. Sunt astfel
binecunoscute durerile reumatice ale articulaţiilor, muşchilor şi nervilor,
furnicăturile, amorţeala mâinilor şi a picioarelor, durerile de cap şi unele şi unele
forme de migrene în timpul schimbărilor de vreme. Anumite schimbări ale
vremii declanşează crizele de astm bronşic şi înrăutăţesc starea generală.
Variaţiile presiunii atmosferice influenţează puternic funcţiile organismului. S-
au constat numeroase şi variate modificări respiratorii, circulatorii, sangvine sub
acţiunea scăderilor sau creşterilor de presiune. Astmul bronşic e una dintre bolile
cele mai reactive la schimbările de vreme. Crizele se declanşează la fronturile
reci sau la schimbarea bruscă a vremii cu scăderi sau creşteri de ale presiunii
atmosferice. În timpul acestor schimbări ale presiunii atmosferice se
înregistrează creşteri de tensiuni arteriale chiar şi la oamenii sănătoşi. În general,
presiunea atmosferică în Govora este caracterizată prin uşoare variaţii sezoniere,
deci foarte favorabile tratamentului. Atât minimele cât şi maximele barometrice

34
sunt mai accentuate în timpul iernii şi mai atenuate vara după cum rezultă din
valorile minime şi maxime absolute. Cale mai mici variaţii le găsim în luna
august. Aceleaşi caracteristici le au şi celelalte elemente ale atmosferei ca:
temperatura, umiditatea, nebulozitatea, vânturile (vezi cap. Clima). Deci
condiţiile bioclimatice din toate anotimpurile sunt favorabile pentru tratamentul
balnear şi climatic.
Aeroionizarea din staţiune, unul din factorii sezonieri dominanţi în
perioadele de aclimatizare, exercită o acţiune sedativă asupra vaso-motricităţii.
Determinările făcute de specialişti au demonstrat predominarea aeroionilor
negativi, concentraţia acestora în aerul staţiunii Govora fiind superioară celui
din staţiuni ca Sovata şi Eforie Nord. Staţiunea beneficiază de un climat propice
tratamentului afecţiunilor respiratorii. De asemenea, parametrii climatici,
urmăriţi pe o perioadă lungă de timp, s-au dovedit a fi componenţi ai unor
indicatori sintetici de mare valoare – stress-ul pulmonar şi stress-ul cutanat –
foarte favorabili bioclimatului staţiunii.
Cercetări efectuate de specialişti din staţiune, în cadrul unei hărţi
alergologice au demonstrat că polenul atmosferic, ca număr de particule şi
structură, fungii atmosferici ca număr de colonii şi varietăţi precum şi praful din
casă (dermato – fongoides ocaraianus) răspunzători de aproape 50 % din totalul
sensibilizărilor atopice, nu pun probleme de poluare vegetale legate de
“ecoterapia afecţiunilor respiratorii”.
Apele minerale în staţiunea Govora sunt considerate ca factor natural de
cură de mare eficienţă, utilizat mai ales prin inhalo-terapie şi cură internă.
În zona staţiuni sunt cunoscute şi exploatate în scopuri curative ape
minerale sulfuroase, cât şi ape minerale alcaline, bromurate, iodurate,
bicarbonatate, cloro-sodice.
Apele cloro-sodice, iodurate, bromurate cu degajări de gaze (hidrocarburi
uşoare printre care predomină metanul) sunt ape de adâncime cu concentraţie
mare exploatate prin sonde. Govora este una dintre cele mai bogate staţiuni în

35
ape bromurate şi clorurate din Europa. Moret o citează a 2-a din Europa după
Gechelebronne din Alsacia cu 562 mg ‰. Astfel iodul şi bromul sunt de origine
organică rezultate din putrezirea microalgelor. Calciul şi magneziul pe care
aceste ape îl conţin în cantitate destul de mare şi anume: calciu 1.5-3 ‰,
magneziu 0.77-1.05 ‰ s-ar datora nisipurilor şi gresiilor. Caracteristica apelor
de zăcământ este, de asemenea, prezenţa amoniului. Aceste ape nu conţin
hidrogen sulfurat, sunt ape captate în sonde, la adâncimi de la 90-1860 m.
Fiecare debitează între 40-160 m³ de apă în 24 ore. Apele clorurate iodurate –
bromurate din sonde sunt ape vechi, fosile, formând pânze-pungi, ce stau în
structuri permeabile, în nisipuri. Apele de sondă, având circulaţie redusă, iar pe
de altă parte , contactul dintre ele şi rocile din jur fiind foarte vechi prezintă o
mineralizare aproape constantă.
Apele de zăcământ de la Govora sunt însoţite de emanaţii de gaze, inert,
unele sonde datorită acestor emanaţii de gaze debitează fără intervenţia
pompelor. Sondele existente azi din care se extrag apele iodate pentru cură sunt:
610, 601 bis, 606, 607, 608, iar în ultimul timp sau forat 617, 618, 619, dintre
care una este şi termală.
Apele sărate-sulfuroase captate în /6 puţuri sunt legate genetic de
depozitele cu sare din miocen ale depresiunii getice. Sunt ape cu o mineralizare
mare, ajungând chiar la 160 g ‰, conţinând hidrogen sulfurat şi clor, dar bogate
în bicarbonaţi. Ele apar în depozitele sarmaţiene destul de abundente pe valea
Hinţei care are spre bază marme negricioase urmate apoi de bancuri de nisip cu
pachete de marme şi intercalaţii de gresii. De aceste depozite sunt legate apele
sulfuroase slab mineralizate precum şi pânza de apă dulce.
Nămolurile terapeutice. Calităţile terapeutice al apelor minerale sunt
completate de nămolul sapropelic mineral fosilic, transportat de la Ocnele Mari,
utilizat sub formă de cataplasme sau împachetări parţiale, în terapia afecţiunilor
locomotorii şi ginecopatice.

36
 Alţi factori naturali de cură. Cercetările specialiştilor au identificat în zonă
numeroase specii de plante între care multe sunt plante medicinale (vezi cap.
Vegetaţia). Pentru extinderea fitoterapiei, ca procedură de tratament ar fi
necesară inventarierea tuturor speciilor de plante medicinale din zonă şi
folosirea lor într-un cadru organizat.
Tot ca factor natural de cură, poate fi menţionată folosirea mierii de albine
sau apiterapia. Apiterapia se aplică utilizând produse agricole, ca mierea simplă
sau cea cu adaos de diferite substanţe ca: polenul, lăptişorul de matcă, veninul
de albine, etc.
Trăsăturile şi caracteristicile factorilor naturali de cură din staţiunea
balneoclimaterică Govora, comparate cu parametrii terapeutici ai altor staţiuni
din ţară şi de peste hotare, permit desprinderea următoarelor aspecte:
- staţiunea Govora dispune de cei mai valoroşi factori terapeutici din ţară
în tratarea unor boli ale aparatului respirator, ca de exemplu astmul bronşic;
- în lume, staţiunea Govora se numără printre primele 30 de staţiuni, iar în
Europa printre primele 16, al căror renume în tratarea afecţiunilor respiratorii
este de mult cunoscut.
- prin concentraţia mare de sulf şi iod, apele minerale din staţiunea
Govora concurează cu staţiuni de renume mondial: Aix les Bains, La Bourboule,
Conterets (Franţa), Bad Hall (Austria), Salsomaggiore (Italia), Marianske Lazne,
Marienbad (Cehia şi Slovacia), Durkhein, Reichenhall, Wiesbaden (Germania),
etc.
- prin aşezarea sa geografică, prin formele de relief şi de climat, staţiunea
oferă posibilitatea de a organiza antrenamentul la efort dozat în aer liber, sub
forma aşa numitelor “cure de teren” care constituie un factor terapeutic de
mare valoare pentru bolnavul dispneic.
- prin varietatea factorilor naturali de cură: ape minerale, nămoluri
sapropelice, climat – staţiunea oferă posibilitatea de profilaxie pentru cei cu
‘factor de risc” respiratoriu, ereditar, de mediu profesional şi social în cadrul

37
balneologiei sociale; de asemenea, factorii naturali de cură permit îmbinarea
celor trei tipuri de asistenţă medico-balneară – profilaxie – tratament cu
posibilităţi de extindere a asistenţei medicale la vârstele extreme (copii şi vârsta
a III-a).
- complexul de factori şi mijloace terapeutice existente au făcut ca
staţiunea Govora să ocupe un loc deosebit în profilaxia, tratamentul şi
recuperarea bolnavilor respiratori, îndeplinind condiţiile prevăzute de Federaţia
Internaţională de Termalism şi Estatoclimatism (FITSC) pentru o staţiune de
profil.
Potenţialul turistic antropic
Spre deosebire de componentele naturale, atât de numeroase şi de variate,
oraşul Băile Govora deţine mai puţine componente antropice: muzee,
monumente istorice de arhitectură sau de artă. Cu toate acestea împrejurimile
oraşului se bucură de o mare varietate a acestor componente antropice de care
orice turist se poate bucura realizând o serie de plimbări în jurul staţiunii fie în
mod organizat, fie pe cont propriu.
În acest caz, între componentele cultural-istorice ale potenţialului turistic
al acestui oraş, un rol covârşitor îl au
monumentele istorice şi de arhitectură ce se
află în jurul staţiunii (vezi Harta turistică a
judeţului Vâlcea).
Iată ce putem vizita:
Mănăstirea Govora – pe drumul de la
gară, din autobuz se vede mănăstirea Govora Mănăstirea Govora
care apare impunătoare aşezată pe o coastă
de deal, încadrată de ziduri semeţe. La staţia de autobuz Govora Sat sau
”Bulgaru”, indicatoarele îţi arată drumul spre lăcaşul sfânt.
Aşa cum este azi, este de pe vremea lui C-tin Brâncoveanu. Înăuntru se
pot vedea piatra de mormânt a ziditorului vechii mănăstiri de la sfârşitul

38
veacului al XV-lea din care abia se mai păstrează ceva din temelie; e chipul lui
Radu cel Mare alături de cel al D-nei Catalina, soţia lui. În subsol se află locul
unde a fost tipografia, de peste 300 de ani, de pe vremea lui Matei Basarab.
De la Mănăstirea Govora prin pădure se poate ajunge la Mănăstirea
Surpatele şi la Mănăstirea dintr-un Lemn. Vizitarea lor se poate face şi pe
drumul mare ce trece pe lângă Sanatoriul de copii, apoi prin comuna Păuşeşti
Otăsău – comuna Frânceşti până la Mănăstirea dintr-un Lemn.
Mănăstirea Surpatele a fost înălţată de D-na Maria, soţia lui C-tin
Brâncoveanu.
Mănăstirea dintr-un Lemn cuprinde în ea mormântul soţiei lui Ştefan
Cantacuzino (1725) cu fiul şi nepoţii săi. Câţiva stejari seculari de o frumuseţe
rară străjuiesc biserica cu pereţii de lemn şi

Mănăstirea Bistriţa acoperiş cu şindrilă, construită din lemnul unui

singur stejar; de aici şi numele de Mănăstirea
dintr-un Lemn.
Ceva mai departe de Govora, pe drumul
ce merge în comuna Pietrari şi mai departe spre
Horezu, se poate vizita Mănăstirea Arnota,
Bistriţa şi Hurezi.
Înainte de traversarea Bistriţei, un drum
modernizat se desprinde pe dreapta pe şoseaua naţională. Prima aşezare este
comuna Costeşti. În centrul comunei drumurile se ramifică, unul din ele ducând
spre Băile Costeşti, localitate balneară de interes local cu apă minerală
sulfuroasă, clorurată, bicarbonatată, sodică, unde se fac băi calde cu ape
minerale. Mai departe pe valea Bistriţei care-şi sapă chei în calcare, sub peretele
de piatră albă este clădită Mănăstirea Bistriţa; zidită între 1491-1492 de boierii
Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu Craioveanu. Mihnea Vodă cel Rău o distruge dar
ctitorii ei o refac în 1519 ca în 1683 C-tin Brâncoveanu să o restaureze.
Domnitorii Gh. Bibescu şi apoi Barbu Ştirbei construiesc aici un palat voievodal

39
ca reşedinţă de ţară iar în mijlocul curţii înalţă între 1846-1860 o biserică
domnească gen catedrală. Pictura monumentală din interior poartă semnătura
vestitului pictor Gh. Tărătescu.
Drumul forestier prin cheile Bistriţei vâlcene, de un pitoresc inedit, de
circa 600 m lungime, urcă până sus la izvoarele Bistriţei în munţii Căpăţânii sub
vârful Zmeurătului cu o înălţime de 1938 m. La intrarea în chei (cele mai
înguste din ţară), pe partea stângă poate fi vizitată peştera săpată de râu în stâncă
(Mănăstirea Bistriţa).
Pe aceste meleaguri, cresc exemplare vegetale rare şi de interes ştiinţific
ca: tisa, floarea de colţ, brusturele negru, garofiţele de stâncă, mierea ursului,
etc. Sunt în general 450 de specii care mai de care mai frumoase. Iar în această
apă de munte cresc păstrăvi indigeni, mult căutaţi de pescarii sportivi.
De la Bistriţa, pe şoseaua spre carieră sau pe o potecă lungă de circa 1.5
km se ajunge la Mănăstirea Arnota, ctitoria lui Matei Basarab, una dintre
primele ctitorii ale acestuia. Numele ei se trage de la “arnăut”, costum în care
domnul s-a deghizat şi a scăpat de urmărirea haiducilor puşi pe urmele lui de
turci înainte de a fi domnitor. În interior se află mormântul lui Matei Basarab şi
al tatălui său Jupân Damian, pe care se află inscripţia “Aici zace Matei Basarab,
odinioară stăpân şi domn al Ţării Româneşti”. Arnota, la vremea sa a fost un
focar de cultură românească şi a întreţinut puternice legături spirituale cu
aşezămintele culturale de la Bistriţa, Govora şi Hurezi.
Către Hurezi, la 3 km, pe dreapta se ajunge la satul Romani şi la
Stilul
mănăstirea Hurezi ce seamănă cu o cetate cu ziduri brâncovenesc
groase la
din cărămidă şi
Mănăstirea Hurezi
piatră. Este aşezată la poala muntelui în margini
de pădure unde odată se aflau mulţi ciuhurezi,
de aici şi numele de Hurezi. S-a construit între
anii 1690-1691. Pe sub portal se oferă
panorama întregului complex brâncovenesc:
biserica, foişoarele, frumoasele arcade ale

40
chiliilor formează un tot frumos şi armonios. Este o bogăţie ornamentală. Este
socotit cel mai reprezentativ monument al arhitecturii epocii, de inestimabilă
valoare, de artă, aşa numitul “stil brâncovenesc”. Interiorul bisericii, ca şi al
paraclisului, e un adevărat muzeu de pictură. În tinda bisericii stau înşiraţi pe
peretele din răsărit portretele nefericitului domnitor cu copii şi bunicii lui. În
interior se află mormântul gol al lui C-tin Brâncoveanu, singura descendentă
înmormântată aici fiind Ancuţa, fiica domnitorului. Pe latura de vest a curţii
există un colţ deosebit – paraclistul mănăstirii, sala de mese, chilia, bucătăria. Pe
latura sudică se află fosta reşedinţă domnească, ce cuprinde sala gărzilor, sala de
consiliu, locuinţa propriu-zisă şi biblioteca. În cancelaria domnească, o pisanie
aminteşte că “această casă cu hrană sufletească oferă iubitorilor masa prea
înţeleaptă a curţilor”. La vremea sa, mănăstirea Hurezu a fost unul dintre cele
mai importante centre de cultură din ţara noastră.
Înainte de a intra în Horezu, pe un drum local ce se desprinde în stânga,
ajungi la complexul muzeistic Măldăreşti, format din 2 hule, construcţii
specifice nordului Olteniei în secolul al XVI – XVIII şi o biserică. Se pot vedea
hula Greceanu şi hula lui Duca (1812) – în limba turcă “huli” înseamnă locuinţă
fortificată, ascunzătoare. Cele 2 hule au devenit muzee.
Oraşul Horezu este un centru comercial cu tradiţii meşteşugăreşti în arta
lemnului şi a olăritului. La Casa de Cultură poate fi vizitată o expoziţie a
meşteşugarilor locali. Anual, în prima duminică a lunii iunie are loc târgul
olarilor din ţară numit “Cocoşul de Hurez”. la 8 km de Horezu se află satul
oierilor Vaideeni, unde tot în luna iunie se organizează nedeea păstorească
“Învârtita dorului” la care participă oieri de pe ambii versanţi ai Carpaţilor. satul
a fost întemeiat de păstori (oieri de lângă Sibiu) şi păstrează un tezaur folcloric
ciobănesc. De aici, din Vaideeni, poţi merge pe frumoase trasee turistice pe
valea Luncavăţului şi spre munţii Căpăţânii. De la Horezu poţi merge mai
departe spre peştera Polovragi şi mai departe spre frumosul Novaci şi de aici
mai departe la cabana Rânca.

41
 La întoarcerea spre Horezu un drum spre dreapta duce în satul Bărbăteşti
unde se poate vizita o renumită şcoală de ţesături populare condusă de poeta
ţărancă Gheorghiţa Măleanu. În centrul comunei există un muzeu cu obiecte ale
meşteşugarilor locali. Din această pădure, pe o cărare, ajungi la schitul Pătrunsa.
Tot din Govora, dacă pleci într-o excursie scurtă prin Stoeneşti către satele
Dobriceni, Zmeurăt, dai de schitul Jghiabului într-un cadru natural de pădure.
Din Băile Govora, se mai pot face excursii pentru vizitarea staţiunilor
Ocnele Mari şi Ocniţa. Exploatările de sare Ocnele Mari sunt cunoscute încă din
vremea romanilor. Pe dealul Cosota s-au descoperit urmele cetăţii dacice
Buridava. Factorii terapeutici de aici sunt apa
sărată a lacului helioterm încălzit de soare, în
care se fac băi în aer liber şi cu o plajă de jur
împrejur unde se fac băi de soare. Aici există şi
nămol terapeutic şi fosil care adus la Govora se
foloseşte la băi de nămol, cataplasme,
împachetări. Sunt şi instalaţii pentru băi calde
cu apă sărată şi aer liber şi instalaţii cu vane
pentru ape sărate calde. Pentru cazare există vile amenajate şi un sat de vacanţă
de 100 locuri. Există o cantină-pensiune şi un restaurant. Concentraţia de sare a
Muzeul Judeţean
apelor de aici este de 216-250 g/l. sunt deci hiperconcentrate.

42
 Parcul Zăvoi
După ce vizităm aceste staţiuni, ajungem în oraşul Rm. Vâlcea, reşedinţa
judeţului Vâlcea. Aici se pot vizita:
- Muzeul Judeţean cu secţii de istorie, etnografie şi arte plastice.
- Casa memorială “Anton Pan” construită la sfârşitul secolului al XVIII-
lea în stil românesc.
- Dealul Capela cu monumentul Eroilor şi de pe vârful căruia se poate
vedea în ansamblu întreg oraşul unde există un han şi un popas turistic.
- Complexul muzeistic memorial Gh. Magheru.
- Parcul Zăvoi amenajat din ordinul demnitarului Barbu Ştirbei cu un lac
de agrement; reamenajat în 1966. Aici s-a cântat pentru prima dată imnul actual
al ţării.
- Muzeul arhitecturii populare vâlcene situat la ieşirea din oraş spre
Bujoreni, drumul spre staţiunea Călimăneşti.

Muzeul satului vâlcean

- Lacul de acumulare al hidrocentralei Rm. Vâlcea (7.5 km lungime,
200-800 m lăţime, pe râul Olt) şi pe care se fac plimbări cu bărcile.
Rm. Vâlcea este la răscruce de drumuri de unde se poate pleca spre alte
staţiuni balneare: Olăneşti, Călimăneşti – Căciulata – Cozia, valea Lotrului spre
staţiunea climatică Voineasa.
La Olăneşti se pot vizita cele 22 de izvoare de ape minerale şi vestitul
izvor 24. Aici se poate vedea biserica din lemn a lui Horia (1746) iar din staţiune

43
 Olăneşti, vedere generală
se pot face drumeţii spre Piatra Scrisă, Lacul Frumos, Peştera Pescarului şi pe
pârâul Tisa la Cheile Reci, pe valea Cheii, la schitu Iezeru, schitul Pahomie,

schitul Pătrunsa. Pe valea Olăneşti poţi merge la muntele Stogu: se poate urca pe
munţii Căpăţânii sau de la centrul Cheia se poate ajunge la masivul Buila, Părul
de Piatră, Muntele de Piatră, Între râuri. Sunt locuri bune de pescuit pentru
iubitorii sportului cu undiţa.
Staţiunea Călimăneşti – Căciulata – Bivolari şi ea cu izvoare vestite, cu
mănăstirea Cozia – mănăstire a neamului nostru de sub Mircea cel Bătrân.

Mânăstirea Cozia
În insula Călimăneştiului se poate vedea schitul Ostrov zidit de Radu cel
Mare în 1500 şi reclădit de Neagoie Basarab. Traversând Oltul, peste podul
Jiblea se poate ajunge la vârful Cozia şi cabana Cozia, o rezervaţie naturală cu

44
multe plante şi arbori, cu o peisagistică inedită. De la Căciulata se ajunge în
plaiul Priboieni, vârful Cheia cu brazi, Vârful lui Stan, satul Valea lui Stan pe
Lotru după o drumeţie de 12-14 ore.
De la Căciulata, pe valea Oltului ajungi la Brezoi şi de aici poţi parcurge
frumoasa vale a Lotrului. Este o vale bogată în lacuri energetice, cu frumuseţi şi
peisaje rar întâlnite. Se pot vedea toate frumuseţile munţilor Parâng cu cele peste
30 de locuri glaciare ale sale. Valea Latoriţei apare plină de farmec, ea e însoţită
de un drum uşor de străbătut care urmăreşte culmea dintre pâraiele Rudăreasa şi
Mânăilea până la muntele Turcitu (2054 m), unde se întâlneşte cu alt drum
pornit de la Ciunget pe culmea Repezi (1976), continuă împreună prin muntele
Puru până ce ajunge la vestitul transcarpatic din zona alpină dintre Novaci şi
Sebeş. Vizitând Ciungetul se poate vedea hidrocentrala Lotru, barajul Vidra cu
înălţimea de 121 m, lung de 380 m, lat de 450 m. lacul de acumulare se întinde
pe kilometrii de la baraj spre Obârşia Lotrului. Aducţiuni secundare care
aprovizionează lacul captează 86 de pârâuri din munţi, între care: Lotriţa, Jiul de
Est, Jieţul, Luncavăţul, Cerna, Bistriţa, Lotrioara, Olteţul, etc.
Pe şoseaua ce merge mai departe pe malul drept al Oltului şi după ce se
trece de Satul Valea Măceşului, se ajunge la Voinişiţa şi de aici la staţiunea
climaterică Voineasa la circa 700 m altitudine cu o capacitate de cazare de circa
2500 locuri. De la Voineasa spre nord, pe un drum cu o durată de 10 ore se
ajunge la cabana Hoteagu, cabana Dobrunu cu castelul de vânătoare şi de aici la
cabana Balindru, lacul Vidra la Obârşia Lotrului.
La 2 km vest de
Voineasa este satul Capra Foii
Voineasa
cu vechi tradiţii folclorice
ciobăneşti. De aici pe şoseaua
din dreapta urmează Lotrul
prin cataracte, se ajunge la

45
Lacul Vidra în apropierea căruia este prevăzut să se amenajeze un ansamblu de
trei staţiuni climatice.
Numeroase cărări duc la lacul glaciar Gâlcescu de unde izvorăşte Lotrul.
Este singurul ca faună piscicolă populată natural, cel mai mare din Parâng. În
împrejurimile acestui lac este o rezervaţie geologică şi botanică cu o turbărie
situată la ieşirea apei din lac, cu floră rară vegetaţie densă de jnepeni.
Acestea sunt doar o parte din drumeţiile ce se pot face, dar sunt mult mai
multe cărări care duc la munte, alte puncte turistice ale Parângului.

3.2. Structuri de turism

Staţiunea Băile Govora beneficiază de o structură turistică complexă şi

destul de bine pusă la punct. Structurile de primire sunt foarte variate, de la
hoteluri la popasuri turistice cu caracter sezonier. Structurile de alimentaţie
publică sunt la fel de bine reprezentate, iar baza de tratament este complexă.
Totodată staţiunea dispune de o diversă bază de agrement.
Structuri de primire
Activitatea unităţilor de cazare turistică reprezintă un ansamblu de acţiuni
care se desfăşoară în hoteluri, vile, popasuri turistice, cabane case de odihnă, etc.
În scopul asigurării condiţiilor pentru înnoptare şi odihnă turiştilor români
şi străini, precum şi a serviciilor suplimentare prestate în unităţile respective în
raport cu cerinţele turiştilor şi cu categoriile de confort al unităţilor în cauză.
Serviciile de cazare reprezintă un component de bază al produsului
turistic, ele fiind un element indispensabil pentru asigurarea unor condiţii
corespunzătoare de sejur pentru turişti, pe traseele turistice parcurse, sau în locul
de destinaţie. Alături de serviciile de transport, alimentaţie şi agrement,
serviciile de cazare constituie unul din elementele esenţiale care condiţionează
dezvoltarea traficului turistic intern şi internaţional.

46
 Gama serviciilor oferite de unităţile de cazare diferă de la o unitate la alta
potrivit criteriilor de clasificare ale acestora şi a altor condiţii specifice .
În acest caz, menţionăm:
- serviciile de cazare propriu-zisă care răspund necesităţilor fiziologice
de odihnă şi reconfortare ale turiştilor;
- servicii complementare legate de funcţiile de cazare sau de
posibilitatea ofertei turistice pentru petrecerea agreabilă a sejurului;
- servicii legate de alimentaţia turistică, prin servirea la cameră sau în
spaţiile unităţilor de alimentaţie publică din incinta unităţilor de cazare;
- servicii comerciale legate de aprovizionarea turiştilor cu o serie de
bunuri necesare în timpul sejurului (articole de strictă necesitate);
- servicii de informare care vin în întâmpinarea turiştilor pentru o mai
bună orientare a acestora în privinţa serviciilor pe care le oferă staţiunea, locul
sau zona în care este amenajată unitatea de cazare.
Activitatea unităţilor de cazare reprezintă în fapt îmbinarea armonioasă a
acestor pachete de servicii în scopul asigurării unui sejur cât mai agreabil pentru
turist.
În cadrul staţiunii Băile Govora apare o gamă destul de variată a
structurilor de primire şi destul de numeroasă ţinând cont de mărimea oraşului
Băile Govora, cu o răspândire aproape uniformă în cadrul staţiunii.
Structuri de alimentaţie publică
În ceea ce priveşte structurile de alimentaţie publică în staţiunea Băile
Govora situaţia s-a schimbat în timp prin reducerea acestor spaţii şi prin
modernizarea celor existente.
Baza materială destinată alimentaţiei publice şi capacitatea acesteia
existentă în staţiunea Govora în 1985 se prezenta astfel (vezi tabelul nr.9).
În 1985, staţiunea Băile Govora dispunea de o reţea foarte slab
diversificată de alimentaţie publică. Astfel, ponderea o deţineau:

47
 - pensiunile (unităţi cu circuit închis) care concentrau 63 % din numărul
locurilor la mese.
- restaurantul, ca formă de bază în alimentaţia publică cu 568 locuri,
reprezentând doar 31 % faţă de numărul total de locuri;
- barul de zi deţine o pondere de 0.8 % din capacitatea de aprovizionare
publică;
Ca şi în cazul unităţilor de cazare, capacitatea de alimentaţie publică este
dispusă în construcţii vechi (exceptând restaurantul Silva).
Se constată o reţea insuficientă de alimentaţie publică marcată de o
pondere ridicată a unităţilor de tip pensiune, şi o pondere scăzută a unităţilor tip
restaurant, precum şi lipsa unităţilor de tip cafenea patiserie, discotecă,
restaurant cu specific, etc.
În următorii ani, situaţia s-a modificat simţitor mai ales în ceea ce priveşte
capacitatea de alimentaţie publică. Vechile pensiuni au fost reamenajate şi
modernizate, a apărut o nouă pensiune în cadrul Hot. Oltenia1
În anul 2005 staţiunea Govora dispune în continuare de o reţea slab
diversificată de alimentaţie publică. În continuare ponderea o deţin pensiunile
(631 – 1985). Creşte proporţia altor unităţi de alimentaţie prin apariţia unor noi
baruri – bar de noapte Oltenia, bar de zi Parc, braseria Oltenia, etc.
La fel ca în anii trecuţi unităţile de alimentaţie publică sunt cuprinse în
aceleaşi clădiri, doar că între timp au fost efectuate lucrări de îmbunătăţire şi
modernizare.
Totodată apar unităţi de alimentaţie publică noi cum ar fi: cofetăria
Liliacul, amplasată în zona comercială a oraşului Băile Govora, la parterul vilei
cu acelaşi nume împreună cu alte categorii comerciale. Aceasta deţine 60 locuri
la mese şi o terasă neacoperită cu 15 locuri. În urma activităţilor particulare este
pusă în funcţiune o discotecă cu pizzerie “Dolce Vita” şi o altă discotecă “Black
Sound”.

1
Hotel apărut în 1985 şi care aparţine sindicatelor – SINDACO; fost UGSR până în 1990

48
 Structuri de tratament
Capacitatea de tratament a staţiunii a suferit ca şi celelalte structuri
(cazare, alimentaţie publică) o serie de transformări, marcate de modernizarea în
timp a acestora (apariţia hotelului Oltenia cu propria bază de tratament). Ca
urmare a reducerii fluxului turistic a rezultat închiderea unor baze de tratament
mai vechi.
Astfel în 1985 baza materială destinată tratamentului cu factori de cură,
este dispersată în 8 imobile:
1. Policlinica balneară (cu următoarele secţii: fizioterapie 6 cabinete,
ultrasunet şi aparate pentru propolis, stomatologie, radiologie, laborator clinic,
cardiologie, prese funcţionale);
2. Pavilionul central (cu: fizioterapie – 12 cabinete, inhaloterapie – 24
aparate, băi, nămoloterapie, hidroelectric, kinetoterapie);
3. Vila Palace (hidroterapie, băi de iod – 6 aparate, fizioterapie – 5
cabinete);
4. Vila Balneara (fizioterapie – 6 căsuţe);
5. Vila 17 (azi Panseluţa) cu inhaloterapie 2 băi;
6. Vila 20 (cu fizioterapie, 1 sală şi 5 aparate);
7. Vila 21 (Bujorului) cu fizioterapie 2 cabine;
Începând din anul 1985, în cadrul complexului UGSR s-a dat în folosinţă
o nouă bază de tratament, cu aparatură nouă, modernă, dar care deservea şi
deserveşte şi azi doar turişti cazaţi în complexul UGSR.
Faţă de situaţia din 1985, în 2004 baza de tratament a staţiunii s-a
restrâns. Tratamentele efectuându-se mai ales în incinta hotelurilor – Palace,
Parc, Oltenia, mai puţin în vile şi în Pavilionul Central.
Hotelul Parc oferă cabinete medicale dotate cu aparatură modernă pentru
tratament, fizioterapie, inhalaţii, masaj parţial şi general.
Hotelul Palace – baza de tratament este amplasată la demisolul hotelului.
Baza comunică cu hotelul şi restaurantul prin interior având şi o cale de acces

49
din interiorul hotelului. Are în compunere 16 cabine pentru tratament cu apă
iodurată, o sală de pulverizări iod sau sulf şi o cabină pentru tratamente boli
galvanice, dotată cu 3 posturi.
Hotelul Oltenia – baza de tratament are circuit închis deservind doar
persoanele cazata în hotel. În cadrul dotării bazelor de tratament predomină
aparate aerosoli U.S.T. aparat biodinamic. Totodată există şi o sală de
gimnastică.
Vila Tineretului cu fizioterapie şi inhaloterapie la fel cu circuit închis.
Se observă din cele de mai sus, o restrângere a bazei de tratament. Acest
fapt este rezultatul reducerii simţitoare a turiştilor în staţiunea Băile Govora.
Drept urmare bazele de tratament din vile au fost închise deoarece şi numărul
turiştilor cazaţi în vile a scăzut simţitor, iar baza de tratament care funcţionează
este suficientă pentru cazarea turistică actuală.
Activitatea bazei de tratament este executată de cadre medii sanitare cu
studii de specialitate.
Structuri de agrement
Oferta turistică adresată agrementului ca element definitoriu pe lângă
motivaţia de bază (dată de complexul de factori naturali de cură şi mijloace
terapeutice), la nivelul oraşului Govora nu poate ocupa direct într-o mică măsură
timpul liber al turiştilor.
Astfel, până în 1989 posibilităţile de agrement oferite de staţiunea Govora
sunt concentrate în Casa de Cultură a oraşului dotată cu: un club, bibliotecă fără
sală de lectură, discotecă, sală de audiţie, cinematograf cu ≈ 300 locuri.
Agrementul sportiv este reprezentat de: un teren de fotbal, un teren
multifuncţional şi o popicărie.
Oferta de plimbări, drumeţii, excursii, este mai generoasă, dat fiind faptul
că atât parcul (deosebit de atractiv) cât şi toată zona peisagistică a oraşului sunt
bine întreţinute oferind condiţii pentru recreere.

50
 Natura a fost darnică cu staţiunea Govora prin parcul şi pădurile din jur,
care te ademenesc la turism. Aleile şi cărările tăiate prin flori şi arbori coboară
către centrul staţiunii, în centrul comercial. De aici pe lângă vila 20 se poate
ajunge la Satul de vacanţă Silva. Drumul de întoarcere se poate face prin
pădurea de fag pe poteca de lângă vila Silva, pe la izvoarele de cură internă
”Ferdinand”. Este un drum circular, o adevărată excursie.
Un alt traseu de care orice turist se poate bucura este pe lângă hotel
Palace, spre apus dincolo de Vila Tineretului urcând până la drumul Bârlogului,
apoi coborând spre satul Pietrari.
Asemenea excursii se pot face în fiecare zi. Sunt exerciţii care măresc
eficacitatea băilor.
Un traseu incitator este şi drumul spre Baba Floarea, un deal izolat ce
poate servi drept ţintă pentru excursii, deoarece drumul duce prin pădurea de
fag, apoi prin cea de pin cea de salcâmi. De pe culmea dealului se desfăşoară o
frumoasă panoramă asupra dealurilor, de aici se pot contempla Carpaţii sudici.
Din paleta excursiilor solicitate de turişti menţionăm: excursiile la peştera
Polovragi, peştera Muierii, la mănăstirile Horezu, Bistriţa, Arnota, Govora, etc.
(vezi Harta turistică a judeţului Vâlcea). Se organizează excursii care fac turul şi
returul staţiunilor de pe valea Oltului, barajul Vidraru, Curtea de Argeş,
Voineasa, Păltiniş.
Dacă până în 1985 unităţile de alimentaţie publică, fiind în mare parte de
tip pensiune, nu ofereau turiştilor posibilitatea de petrecere a timpului liber; în
prezent situaţia sa schimbat apărând unităţi de alimentaţie publică cu statut de
restaurant, bar şi braserie. Totodată au apărut două pizzerii moderne şi noi
discoteci.
Şi în prezent turişti se pot bucura de acelaşi peisaj încântător al staţiunii şi
de aceleaşi excursii în împrejurimi.

51
 Agrementul sportiv s-a diversificat prin amenajarea unor noi baze sportive
şi construirea ştrandului SALUS, a cărui apă cu iod îmbunătăţeşte sănătatea
turistului.
Indicaţii terapeutice
La Govora sunt indicate pentru cură următoarele boli:
a) Boli ale aparatului respirator
- traheitele cronice, traheo-bronşitele, bronşitele cronice netuberculoase şi
necanceroase, asmatiforme, hipersecretorii, infecţioase;
- bronhopneumopatia cronică obstructivă şi mixtă (bronşita cronică cu
emfizem pulmonar);
- emfizemul pulmonar, scleroemfizemul;
- astmul bronşic alergic, astmul infecţios şi astmul alergic infectat precum
şi cel intricat cu emfizemul, în perioada de acalmie, fără crize frecvente şi cu
tulburări circulatorii cel mult de gradul I;
- bronşictazia care nu poate fi înlăturată chirurgical şi sechelele post
operatorii;
- supuraţiile pulmonare, sechele ale abceselor, mai ales la bolnavii în
vârstă ca un supliment la tratamentul medico-chirurgical.
b) Boli ale aparatului locomotor:
- stările preartrozice
- reumatismul cronic degenerativ
- spondilozele cervicale, dorsale şi lombare
- boli post reumatice
- osteoporoza
- reumatismul cronic inflamator ca:
1)Reumatismele cronice secundare foste focare de infecţie
(amigdalite, sinuzite, infecţii ginecologice, anexite, etc.).
2)Sechele după reumatism cardio-articular.
3)Poliartrita cronică evolutivă în faza de acalmie.

52
 4)Spondilita tranchilopotică şi fazele de acalmie, etc.
c) Boli ale sistemului nervos:
- nevralgii sciatice, hernie de disc şi sechelele post operatorii;
- nevralgii cervico-branhiale;
- nevralgii faciale, trigeminale;
- paralizii şi pareze;
- semipareze sechelare după accidente vasculare sau traumatice fără
simptome de evolutivitate şi fără contraindicaţie cardiovasculară;
- parapareze sechelare fără evolutivitate şi fără tulburări trofice.
d) Boli ororinoloringologice (nas, gât, urechi):
- rinitele cronice alergice, catarale periodice şi aperiodice;
- rinofaringitele congestive, spasmodice;
- rinitele purulente torpide, adesea la originea tulburărilor laringiene şi a
bronşitelor adultului;
- faringitele cronice necongestive şi în special faringita granuloasă;
- rinoforingitele hipertofice;
- rinoforingitele atrofice cu sau fără ozenă;
- laringitele cronice;
- infecţiile rino-faringiene la copii, la limfatici;
- sinuzitele cronice, rino sinuzitele infecţioase sau alergice;
- otitele congestive de origine alergică la copii astmatici, eczematoşi,
curele minerale.
c) Boli de nutriţie şi metabolism:
- gută;
- diabetul zaharat simplu fără acidoză şi fără complicaţii;
- obezitatea fără complicaţii cardio vasculare;
- intoxicaţiile profesionale cu plumb şi mercur.
d) Boli endocrine:
- distiroidele;

53
 - hiperfuncţii ovariene, hipofizare, suprarenale, paratiroidiene.
e) Boli dermatologice:
- psoriazisul;
- pitiriazisul;
- eczema cronică;
- cheloidele;
- foliculitele;
- sindromul urticarian.
f) Cura cu ape minerale la Govora:
Apa minerală a unor izvoare se prescrie sub formă de cură internă la
bolnavii care au asociate boli digestive, metabolice sau urinare. În acest scop
sunt folosite apele slab mineralizate. Sunt indicate în:
- colecistite cronice;
- dischinezii biliare;
- sechele post hepatice;
- hepatite cronice neevoluate;
- sechelele post colecistectomii;
- sechele după operaţii pe caile urinare;
- intoxicaţii profesionale (cu Pb şi Hg)
- diabet zaharat;
- gastroduodenite cronice hipoacide;
- dispepesii gastrointestinale hipoacide, obezitate.
Aceste izvoare se folosesc şi sub formă de gargarisme şi inhalaţii în unele
afecţiuni ale căilor respiratorii superioare şi inferioare.
Staţiunea Govora este unică în ţară în care se află ape minerale cu o
compoziţie chimică diferenţiată ca: ape sărate iodurate bromurate; ape sărate
sulfuroase foarte concentrate, izvoare cu ape sulfuroase, bicarbonatate, sulfatate,
sodice, calcice, magnetice şi nămol sapropelic adus de la Ocnele Mari.

54
 Datorită acestor factori naturali cu o compoziţie chimică diferenţiată se
pot trata şi multe boli asociate la profilurile de bază. Astfel, apele din Govora
sunt binefăcătoare în multe boli. Ele se prescriu sub formă de cură de 18 – 21 de
zile, depinzând de boală, de stadiul evolutiv al ei şi de reacţia individuală.
Adesea este util să fie prelungită parte 21 de zile şi chiar repetată după 3 – 6
luni.
Prescrierea apelor minerale o va face medicul de specialitate în urma unui
examen medical şi în urma unui diagnostic precizat. Apele minerale din Govora,
se pot prescrie sub formă de băi ale căror oligoelemente pătrund prin piele în
marea reţea capilară subcutanată şi de aici prin circuitul sangvin în tot
organismul. Se mai prescriu sub formă inhalatorie adică pulverizaţii, aerosoli,
aerosoli calzi sau reci. În camerele comune se pot aplica de la 13 – 30 – 60
minute în funcţie de boala respectivă, iar cei individuali 10 – 20 minute. Se mai
prescriu şi sub formă de gargarisme. Unele izvoare se prescriu sub formă de
ingestie (cură de băut).

3.3.Evaluarea ofertei turistice

Dintre factorii ce conturează piaţa potenţiala a staţiunii Băile Govora vor

fi analizaţi următorii: elementele componente ale ofertei si emisia potenţiala de
turişti.
Un element de consemnare a valorii ofertei turistice, ca factor determinant
al cererii îl reprezintă indicele de activitate pe principalele elemente turistice din
staţiunea Băile Govora.
Indicele de activitate se determina pe baza factorilor ce definesc oferta
turistica a unei zone si exprima gradul de atractivitate al zonei turistice analizate.
El reprezintă influenta dintre ponderea fiecărui element component al ofertei si
nivelul sau calitativ, conform formulei:
Ia =Σqi x ci
unde:

55
 Ia – indicele de atractivitate
Q – ponderea fiecărui element al ofertei
i - numărul elementelor componente ale ofertei
c – nivelul calitativ al acestor elemente; este cuprins intre 1 si 3
(1<c<3)
Dacă
c = 1 – nivel calitativ foarte scăzut;
c = 2 – nivel calitativ mediu;
c = 3 – nivel calitativ ridicat.
Elementele ce definesc oferta turistica in staţiunea Băile Govora si care
vor fi luate in considerare la calcularea indicelui de atractivitate sunt: natura si
clima, infrastructura minerala, condiţii socio – economice, resurse antropice,
baza tehnico – materiala a turismului, activitatile turistice posibil a fi practicate,
care sunt prezentate in tabelul următor.

Indicele de atractivitate al staţiunii Băile Govora

Tab. nr. 3.1.
Nr. crt. Elementele ofertei turistice Ponderea (%) Calitate Qxc
1 Resurse naturale 28 - -
- peisaj 5 3 0,15
- climat 5 3 0,15
- ape minerale 16 3 0,48
- păduri 2 1 0,02
2 Resurse antropice: 14 - -
-monumente arheologice 1 1 0,01
-monumente istorice de arta 3 1 0,03
-monumente arh. populara

56
 -etnografie si folclor 5 2 0,10
5 2 0,10
3 Condiţii economico – sociale 10 2 0,20
4 Cai de acces 10 2 0,20
5 Baza tehnico – materiala 20 2 0,40
6 Forme de turism: 18 - -
-balnear 10 2 0,20
-recreere si odihna 4 2 0,08
-cultural 2 1 0,02
-de week-end 2 1 0,02

TOTAL 2,16

Sursa: INCT – Gradul de atractivitate al zonelor cu potenţial turistic ridicat, 2001.

Staţiunea Băile Govora are areale turistice diferite din punct de vedere al
activitatii lor. Varietatea resurselor turistice si a distribuţiei lor teritoriale
determina concentrarea fluxurilor turistice către anumite zone. Pe baza acestui
sistem de apreciere a fost evaluata oferta turistica pe zone turistice stabilindu-se
următoarea ordine ierarhica:

Indicele de atractivitate pe principalele zone turistice din jud. Vâlcea

Tab. nr. 3.2.
Nr. crt. Zona turistica Indice de
atractivitate
1 Calimanesti – Caciulata 2,20
2 Govora 2,16
3 Olanesti 2,09
4 Valea Lotrului 1,91
5 Rm. Vâlcea – Ocnele Mari 1,38
6 Munţii Coziei 1,30
7 Horezu 1,20
8 Depresiunea Lovistei 1,15
9 Dragasani 1,13
Sursa: INCT – Gradul de atractivitate al zonelor cu potenţial turistic ridicat, 2001

57
 Staţiunile Calimanesti, Olanesti si Govora au un indice de atractivitate
cuprins intre 2 si 3, ceea ce înseamnă ca fac parte din zonele de interes naţional
si pot fi promovate si valorificate pe piaţa turistica internaţionala.
Alături de acest indicator, valorificarea ofertei turistice mai poate fi pusa
in evidenta si de funcţia turistica a unei zone ce poate reda forma de turism
predominanta. Aceasta se calculează pe baza formulei:
F=_L x 100/ (P + k x L)
Unde :
f – funcţia turistica___
L – numărul locurilor de cazare din localitate
P – populaţia independenta de activitatea turistica
K – gradul de valorificare turistica, categoria hotelurilor din zona
respectiva; K este cuprins intre 0 si 1 (0 < k < 1 ).
Aceasta funcţie diferă in funcţie de mărimea localitatii, de tipul acestora.
Pentru oraşele din judeţul Vâlcea, funcţia se prezintă astfel:

Funcţia turistica a principalelor zone turistice din judeţul Vâlcea

Tab. nr. 3.3.
Nr. Localitati Populaţia Populaţia independenta Nr. locuri K Funcţia
crt. de activitatea turistica de cazare turistica

1 Rm. Vâlcea 120497 119996 780 0,4 0,7

2 Băile Olanesti 4829 3899 2269 0,6 43,1
3 Băile Govora 3127 2374 1769 0,6 51,5
4 Calimanesti 9020 7877 3872 0,7 36,6
5 Ocnele Mari 3549 3048 332 0,3 8,2
6 Horezu 7369 7151 120 0,2 1,7
7 Dragasani 22470 22194 65 0,1 0,3
Sursa: Buletin statistic al judetului Vâlcea, 2004, INCT Bucureşti

fRm. Valcea=100 x 780 / (119.996 + 0,4 x 780) = 0,6

58
fOlanesti = 100 x 2.269 / (3.899 + 0,6 x 2.269) = 43,13
fGovora = 100 x 1.769 / (2.374 + 0,6 x 1.769) = 51,49
fCalimanesti = 100 x 3.872 / (7.877 + 0,7 x 3.872) = 36,57
fOcnele Mari = 100 x 332 / (3.048 + 0,3 x 332) = 8,21
fHorezu = 100 x 120 /(7.151 + +0,2 x 120) = 1,67
fDragasani= 100 x 65 / (22,194 + 0,1 x 65) = 0,29
Staţiunile Calimanesti, Olanesti si Govora au o funcţie turistica
ridicata (respectiv 36,6; 43,1 si 51,5) ce pune in evidenta potenţialul turistic al
acestor zone. Aceasta funcţie turistica ridicata se datorează si faptul ca peste
62% din baza tehnico – materiala turistica a judeţului Vâlcea se afla localizata in
aceste zone, iar coeficientul de sezonalitate înregistrează un trend liniar (scăzut).
Zonele turistice cu o funcţie turistica ridicata (peste 30) sunt generate de
activitati turistice tip balnear, montan, litoral, odihna si recreere.

BIBLIOGRAFIE

Berbece V.; Botvinic V.; Purece S. 1982 – “Băile Govora, Băile Ocnele Mari”
Editura Sport Turism Bucureşti
Călinescu R. 1969 – “Biogeografia României” Editura Ştiinţifică Bucureşti
Cristescu M. Ionescu Dunăreanu I. 1969 – “Prin Oltenia subcarpatică”
Meridiane
Erdeli Gh., Istrate I. 1996 – “Potenţialul turistic al României” Editura
Universităţii din Bucureşti
Florea N., Munteanu S., Rapaport C.,
Chiţu C., Opriş M. 1968 – “Geografia solurilor României” Editura Ştiinţifică
Bucureşti

59
Marinoiu Costea 1987 – “Itinerarii Vâlcene” Editura Sport Turism Bucureşti
Petre-Govora, Gh. – „Govora de la primii oameni la contemporani”, Editura
Petras, Rm. Vâlcea, 2001
Ştefănescu C-tin, Girnetea A. 1968 – “Călimăneşti Căciulata, Băile Olăneşti,
Băile Govora” Meridiane Bucureşti
Velcea I., 1996 – „Geografie rurală”, Facultatea de Geografia Turismului,
Sibiu.
Velcea Valeria, 2001 – „Geografia fizică a României”, Editura Universităţii
„Lucian Blaga”, Sibiu.
Velcea Valeria, 1992 – „Cartografierea turismului”, Facultatea de Georgrafia
Turismului, Sibiu.
* * “Judeţul Vâlcea. Ghid turistic al judeţului” 1976 – Editura Sport Turism
Bucureşti
* * “Băile Govora – Staţiune balneoclimaterică” 1992 – Editura Mirador
** “Ghid de vacanţă” 1992 – Compania de turism a sindicatelor SINDACO
Bucureşti
** Imagini foto din arhiva S.C. BĂILE GOVORA S.A. şi din reţeaua Internet

60