TEORIA SUBIECTELOR DE DREPT CIVIL

SUBIECT DE DREPT – SUBIECT AL RAPORTULUI JURIDIC

Calitatea de subiect de drept este dedublată permanent cu aceea de subiect

al raportului juridic; subiectul de drept este un participant virtual, în timp ce
subiectul raportului juridic este un participant efectiv la raportul juridic

Omul și persoana

Individul este omul, care înseamnă pentru știința dreptului persoana

Destinatarul dreptului este omul în calitate de persoană, care participă

la raporturile juridice civile individual sau ca persoană juridică
 DREPTUL ȘI SUBIECTELE DE DREPT

Sunt noțiuni distincte, dar strâns legate între ele

Subiectul de drept, în această

Dreptul (obiectiv) stabilește condițiile
calitate, își exercită drepturile civile și
în care omul devine subiect de drept
își execută obligațiile născute în
cadrul raportului juridic civil

Normă juridică apare ca opera unor

subiecte de drept abilitate să o Fără normă juridică nu există subiecte
elaboreze de drept
 TERMINOLOGIA FOLOSITĂ

Termenul de persoană se utilizează întotdeauna când legislația, doctrina sau

jurisprudența se referă la subiecte de drept, adică la oameni care pot avea drepturi
și obligații. Cuvântul persoană desemnează deci omul care are capacitate juridică

Terminologia este, desigur, convențională: denumirea de persoană fizică se

folosește pentru subiectele individuale de drept (pentru omul luat individual), ea
fiind considerată de unii autori nepotrivită pentru a acoperi realitatea; denumirea
de persoană juridică privește entitățile (omul-oamenii organizați ca entități
distincte) care se constituie în vederea participării la circuitul juridic, dar ele nu cad
sub simțirule noastre

Chiar dacă denumirile folosite nu sunt dintre cele mai reușite, legislația, doctrina și
practica judecătorească le acceptă și le utilizează. Unii dintre doctrinarii noștri
continuă să caute denumire, care să acopere mai bine noțiunile respective
 NOȚIUNEA DE SUBIECT DE DREPT CIVIL

AM VĂZUT:

Subiectul de drept este participant virtual la relații sociale cu valoare

juridică. Subiectul raportului juridic concret este un participant efectiv
la raporturi juridice, care poate fi denumit parte a raportului juridic

Subiectul de drept civil este acea persoană (fizică sau juridică) care participă
la raporturi juridice civile, în calitate de titulară de drepturi și obligații civile*

Subiectele de drept intră în raporturi de drept civil fiindcă așa a vrut

legiuitorul, independent de voința persoanei, sau pentru că urmăresc
realizarea unor scopuri, satisfacerea unor interese materiale și
spirituale, când este necesară exprimarea voinței lui, în condițiile legii

* Articolul 13 din Noul Cod Civil are următorul conținut:

„(1) Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice și persoanele juridice.
(2) Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi și obligații civile.
(3) Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condițiile cerute de
lege, este titulară de drepturi și obligații civile. ”
 CALITATEA DE SUBIECT DE DREPT ȘI CAPACITATEA JURIDICĂ

Calitatea de subiect de drept a persoanelor se exprimă în capacitatea lor juridică

Personalitatea este premisa capacității juridice ce, astăzi, pune pe toți oamenii pe
picior de egalitate. Aceasta înseamnă că fiecare om, indiferent de orice criteriu, are
deplinătatea capacității juridice*

Egalitatea și deplinătatea capacității juridice au, uneori, limite determinate de

normele dreptului pozitiv. Chiar dacă capacitatea juridică aparține astăzi tuturor
persoanelor în mod egal există, totuși, unele diferențiere între ele, în funcție de
criterii ca vârsta, cetățenia, sexul etc., restricții care, prin caracterul lor excepțional,
confirmă principiul egalității

Personalitatea juridică este vocația de a fi titular de drepturi subiective. Ea nu se

confundă cu persoana juridică, care este o categorie distictă de subiect de drept.
Toate ființele umane au dreptul la personalitate juridică. Personalitatea juridică
este în legătură directă cu corpul omului și nu cu conștiința sau voința sa

* În art. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată în 1948 de Adunarea

generală a Națiunilor Unite) se prevede: „Toate ființele umane se nasc libere și egale în
demnitate și în drepturi”, iar art. 6 din aceeași declarație stabilește: „Fiecare are dreptul
să i se recunoască personalitatea sa juridică sa oriunde s-ar afla”.
 CAPACITATEA JURIDICĂ

Capacitatea juridică generală sau capacitatea de drept civil

Punerea În ce sens trebuie privită capacitatea civilă, ca o capacitate

problemei generală, având ca domeniu de aplicare toate ramurile
dreptului, cu anumite particularități de la o ramură de
drept la alta, sau ca o capacitate de ramură, civilă, al cărui
domeniu de incidență este restrâns la dreptul civil

Opinii Într-o primă opinie, inițial de largă circualție, dacă nu de totală

posibile audiență, se susținea teza caracterului general al capacității civile

Într-o a doua opinie s-a susținut că divizarea capacității juridice în capacitatea de

folosință și în cea de exercițiu a fost opera științei dreptului civil, fiind consacrată
de legislația civilă. Aceste categorii ale dreptului civil au fost uneori generalizate în
mod neîntemeiat pentru toate ramurile dreptului. Pe temeiul acestei constatări,
s-a conchis: capacitatea juridică este unică. Această concepție stă la baza stabilirii
capacității de subiect de drept în toate ramurile dreptului, în afara dreptului civil
 În prezent, autorii înclină spre o capacitate de
Opinia
ramură și, în cadrul acesteia, spre o capacitate
majoritară
civilă aplicabilă în cadrul raporturilor de drept civil

Poziția
noastră

În ce ne privește, îmbrățișăm cea de-a doua opinie și anume aceea a capacității de

drept civil, ca o capacitate de ramură, admițând că în orice categorie (ramură) de
drept, unde există o reglementare în această materie, se poate admite și
recunoaște o capacitate specială a participanților la raporturile juridice respective,
denumite capacitate de drept penal, de drept administrativ, de dreptul muncii, de
drept comerial etc.
 ARGUMENTE ÎN FAVOAREA CAPACITĂȚII DE RAMURĂ, DE DREPT CIVIL

Invocăm Argumentul de consecvență logico-juridică constă în aceea că, din

următoarele moment ce se admite existența autonomiei diferitelor ramuri de
argumente drept, trebuie să se admită și consecințele care decurg de aici, adică
stiințifice: recunoașterea capacității specifice fiecărei ramuri de drept

Un argument de interpretare (sistematică și gramaticală), care recunosc drepturile

civile pe care persoanele le au, iar nu drepturi și obligații în general

Argumentul bazat pe deosebirile dintre capacitatea civilă și capacitatea în alte

ramuri de drept privește structura capacității, începutul, conținutul și încetarea
acesteia

În privința structurii capacității, este incontestabil că nu în toate ramurile de

drept este necesară și posibilă o disociere a acesteia în capacitate de folosință și
capacitate de exercițiu, cum se întâmplă în dreptul civil și dreptul procesual civil
 Sub aspectul conținutului capacității, este incontestabil că normele fiecarei
ramuri de drept stabilesc distinct drepturile si obligatiile specifice

Cât privește începutul capacității, soluțiile sunt diferite nu numai de la o ramură

de drept la alta, ci uneori și în cadrul aceleiași ramuri de drept. Astfel, în dreptul
civil capacitatea de folosință se dobândește, de regulă, de la naștere, iar prin
excepție, sub anumite aspecte, de la concepție, pe când capacitatea de exercițiu
deplină se dobândește la majorat (sau prin încheierea actului juridic al căsătoriei
de către femeie de la vârsta admisă de lege), iar capacitatea de exercițiu
restrânsă la împlinirea vârstei de 14 ani

În dreptul civil capacitatea încetează odată cu moartea, declararea

judecătorească a morții, respectiv radierea din evidențe a persoanei juridice
(dacă sunt supuse înregistrării) sau la data actului la care s-a dispus încetarea ori
la data îndeplinirii unei alte cerințe prevăzute de lege, capacitatea de exercițiu
putând înceta și prin punerea sub interdicție judecătorească sau, la persoane
juridice, ea poate fi restrânsă prin intrarea în faza de lichidare
În fine, argumentul de bază pentru determinarea înțelesului rolului dreptului civil ca
„drept comun” față de alte ramuri de drept învecinate înseamnă „împrumutul” de
către alte ramuri de drept, de la dreptul civil, de noțiuni ori soluții, dar numai în
măsura în care, la acele ramuri de drept, asemenea elemente lipsesc, iar cele
împrumutate nu contravin esenței și spiritului instituțiilor proprii
 PROBLEMA CALITĂȚII DE
SUBIECT DE DREPT A
ANIMALELOR
Situația juridică a animalelor

Animalele Animalele sunt Animalele sunt

sunt bunuri? viețiutoare? subiecte de drept?

Da! Nu!
 Posibile luări de poziție

Animalele Animalele Animalele sunt Animalele sunt

sunt bunuri? sunt lucruri? viețiutoare? subiecte de drept?

Da. Este Da. Este

Da/Nu. Nu. Nu are
opinia legală, indiscutabil și
Opinie temei legal;
doctrinar de la sine
doctrinară se sugerează
majoritară, înțeles, de
minoritară. într-o opinie
dar netăgădiut.
Foarte puțini izolată,
discutabilă Această
autori s-au susținută cu
opinie
exprimat în argumente.
constituie un
acest sens Nu sunt
suport pentru
subiecte de
o eventuală
drept, dar pot
viitoare
deveni
opinie
 PERSOANA FIZICĂ – SUBIECT DE DREPT CIVIL

TEMA I

CONCEPTUL DE PERSOANĂ FIZICĂ

Omul și persoana fizică

Calitatea de persoană fizică a omului nu privește numai

Omul apare în
domeniul dreptului civil, ci și alte domenii ale dreptului privat,
raporturi juridice
unde ele sunt denumite ”subiecte de drept”. Omul, ca persoană
civile, înainte de
fizică, are calitatea de subeict de drept și în multe raporturi de
toate, singur sau
drept public, când vorbim despre contribuabil (în raporturile
împreună cu alții,
juridice ale dreptului finanțelor publice), despre contravenient
ca persoană fizică.
(în dreptul administrativ), infractor (în raporturile de drept
Denumirea de
penal), ca cetățean sau alegător (în dreptul constituțional) etc.
persoană fizică se
folosește în mod Calitatea de persoană fizică este recunoscută tuturor ființelor
convențional. umane privite în mod individual. Toate persoanele fizice se bucură
în mod egal de posibilitatea de a participa la raporturile juridice
civile.
 Expresia de persoană fizică se deosebește de:

Persoană fizică se
Persoana fizică este un individ al speciei umane, omul considerat prin
deosebește de termeni ca:
totalitatea însușirilor sale fizice și psihice. Dreptul civil cercetează și
reglementează relațiile sociale în legătură cu corpul uman, cu organele
și țesuturile detașate de el, chiar durerea fizică sau psihică ș.a.

Personajul este o ființă care îndeplinește

Personajul și
un rol într-o acțiune, un erou într-o
personalitatea sunt
operă literară, artistică, cinematografică
Personaj și ele persoane care
sau plastică, dar poate fi denumit
participă la
personaj și acela care deține o funcție
raporturi juridice
importantă în viața publică.
civile și dobândesc
drepturi subiective
Personalitatea în limbajul comun și își asumă obligații
desemnează ceea ce este propriu, civile. Dar nu toate
caracteristic fiecărei persoane și o persoanele apar ca
Personalitate
distinge ca individualitate. Tot personaje sau
personalitate este și un mare om de personalități
știință, un conducător renumit etc.
 Persoană fizică, subiect de drept civil
este:
Cetățeanul român Cetățeanul străin Apatridul (persoană fără cetățenie)
Reglementarea legală a statutului persoanei
fizice
Distingem două categorii de reglementări legale

Reglementări legale Reglementări speciale

În privința sediului materiei, reglementările juridice se găsesc în următoarele acte

normative: Constituția României: [art. 16, art. 22 alin (1), art. 23. alin (1), art. 25,
art. 26, art. 27 alin. (1), art. 29, art. 30 alin. (1), art. 32, art. 33, art. 34, art. 40, art.
44, art. 46, art. 46 ș.a.]; Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată în
1950; Pactul internațional privind drepturile civile și politice ale omului; Convenția
cu privire la drepturile copilului; Convenția europeană a drepturilor omului.
Menționăm că, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, dispozițiile constituționale
privind drepturile și libertățile oamenilor vor fi interpretate și aplicate în
concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu
celelalte tratate la care România este parte.
 Corelația dintre calitatea de subiect de drept civil și capacitatea de
folosință

Această corelație se exprimă prin legătură

indisolubilă dintre calitatea de subiect de drept civil și Puncte comune
capacitatea de folosință a persoanelor fizice.

Distincții

- Până când capacitatea juridică civilă se divide în
capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu;
- Această diviziune este străină persoanlității juridice;
- Noțiunile de personalitate juridică și capacitatea
juridică de folosință nu se suprapun:
• Capacitatea de folosință presupune
compartimentări, ea fiind divizibilă;
• Personalitatea juridică este, în mod obligatoriu,
indivizibilă.
Cele două instituții juridice se dezvoltă în același plan și se întâlnesc în mod necesar
- Personalitatea juridică este o aptitudine
generală de a participa la viața juridică;
- Capacitatea precizează pentru fiecare
persoană condițiile acestei perticipări, adică
personalitatea juridică abilitează
participarea persoanei nu numai la
raporturile juridice civile, ci și la raporturile
juridice de altă natură, și îi conferă acesteia
nu numai calitatea de subiect de drept civil,
ci și pe aceea de subiect al raporturilor
juridice de altă natură
 Categorii de subiecte de drept civil
Dreptul civil modern reglementează prin normele sale egalitatea juridică și
garantează, totodată, realizarea sa pentu toate persoanele fizice. Această egalitate nu
înseamnă și uniformitate, întrucât persoanele fizice se deosebesc și sunt susceptibile
de clasificări.
Criterii de clasificare Română

Cetățenia persoanei Străină Cu toate că cetățenii străini și apatrizii (fără cetățenie) sunt
asimilați cu cetățenii români în ceea ce privește drepturile
Apatrizii lor civile, aceasta se face totuși în condițiile legii.

În funcție de care aplicăm reguli diferite

Cu domiciliul în România
în privința adopției, schimbării numelui
Domiciliul persoanei
pe cale administrativă, regimului
Cu domiciliul în străinătate
investițiilor, acordarea creditelor etc.
Sub 14 ani După acest criteriu se delimitează capacitatea de exercițiu a
persoanei fizice; anumite situații reale reclamă unele
Vârsta persoanei Între 14 și 18 ani diferențe în acest domeniu. Cu timpul, deosebirile s-au redus
foarte mult, dar nu au dispărut în totalitate. Ele fac ca
Peste 18 ani egalitatea și deplinătatea capacității juridice să sufere și
astăzi anumite restricții, ceea ce, prin caracterul lor
excepțional, confirmă totdată regula (principiul).
 CAPACITATEA DE DREPT CIVIL A PERSOANEI FIZICE

Personalitatea juridică a persoanei fizice

Personalitatea juridică este desemnată și prin noțiunea de capacitate juridică.

Fiecare subiect de drept civil are o parte din capacitatea

juridică denumită capacitate de drept civil (capacitatea civilă).

Capacitatea de drept civil este condiția prealabilă sau premisa necesară

pentru nașterea și dobândirea unor drepturi civile subiective).

Capacitatea civilă este recunoscută subiectelor de drept civil, independent

dacă ele pot sau nu exercita drepturile, respectiv executa obligațiile civile.

Capacitatea de drept civil constituie o instituție comună a tuturor părților

raporturilor juridice civile, adică tuturor subiectelor de drept civil.

Capacitatea de drept civil este recunoscută tuturor persoanelor, rasa, culoarea, naționalitatea,
originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea, originea socială, gradul
de cultură, precum și orice altă situație similară nu au nicio influență asupra acestei capacități.
 Componentele capacității de drept civil

Capacitatea de drept civil a persoanei fizice este alcătuită din două elemente:

Capacitatea de folosință Capacitatea de exercițiu

Suport legislativ al ambelor elemente

Uneori, capacitatea de drept civil a persoanelor

fizice este privită, alături de cele două elemente, și
sub un al treilea aspect și anume acela de
capacitatea delictuală. Capacitatea delictuală a fost
examinată și analizată în doctrină prin prisma
răspunderii civile delictuale și înseamnă că persoana
fizică poate fi obligată la repararea prejudiciului
cauzat, dacă este capabilă de a-și da seama de fapta
săsvârșită și de urmările ei, adică dacă are
discernământ faptelor sale.
 Capacitatea civilă de folosință a persoanei fizice
Definiția
Prin capacitatea de folosință
în praorturile de drept civil
înțelegem acea parte a
capacității civile care constă în
aptitudinea omului de a avea
drepturi și obligații civile.
Terminologie
Această definiție exprimp calitatea omului de subiect de drept
civil, aptitudinea sa de titular de drepturi și obligații civile.
Capacitatea de folosință apare ca o expresie a aspectului
static al capacității civile, desemnând doar posibilitatea
abstractă a persoanei fizice de a avea drepturi și obligații
civile.
În doctrina noastră mai recentă se arată că expesia
”capacitatea de folosință” a fost rău aleasă pentru a
desemna aptitudinea de a avea drepturi și obligații, întrucât
cuvântul ”folosință” semnifică dreptul de a folosi un bun,
adică de a-l utiliza, întrebuința sau de a profita de el. Și cu
toate acestea, terminologia a fost preluată fără obiecții de
către literatura juridică și practica judiciară, încetățenindu-se
astfel în limbajul juridic. Se propune expresia de capacitatea
subiectivală.
Nu s-a reținut denumirea propusă, printre alte motive, datorită faptului că ea nu acoperă conceptul de
”capacitate de folosință” ca parte a capacității civile, ci, mai degrabă, pe acela de ”capacitate juridică” sau
”capacitate de drept”, aparținând teoriei generale a dreptului; denumirea propusă să înlocuiască este și mai
improprie decât cea supusă înlocuirii.

În legătură cu această controversă, s-a mai susținut că sintagma ”capacitatea subiectivală” este mult mai
sugestivă decât aceea de capacitate de folosință, întrucât evocă vădit aptitudinea persoanei de a fi subiect de
drepturi și obligații.

Sintagma ”capacitatea subiectivală”, nici doctrinar și nici legislativ, nu s-a bucurat de consacrare.

În legătură cu această controversă, s-a mai susținut că sintagma ”capacitatea subiectală” este mult mai
sugestivă decât aceea de capacitate de folosință, întrucât evocă vădit aptitudinea persoanei de a fi subiect de
drepturi și obligații.

Reținem că, în reglementările de drept internațional privat, conceptul de capacitate de folosință este înlocuit
cu acela de ”personalitate”.
 Caracterele juridice ale capacității de folosință

Prin caractere juridice înțelegem acele trăsături esențiale și specifice ale

DEFINIȚIE: unei instituții, care exprimă o particularitate ale acesteia, constituind
specificul ei și distingându-se de alte trăsăturim ale fenomenului.
Enumerarea
caracterelor
Acest caracter rezultă din lege și exprimă, în esență, faptul că ea nu
poate fi reglementată, sub toate aspectele sale, decât prin lege.
Instituirea, începutul, conținutul și încetarea nu pot fi determinate sub
Legalitatea
nicio formă prin voința individuală, adică sursa este prin excelență
legea. Capacitatea civilă de folosință este recunoscută persoanei fizice
exclusiv prin lege, ea nefiind de domeniul voinței individuale.

Acest caracter este unanim acceptat în doctrină și consfințit în

reglementările naționale și internaționale. Este vorba de aptitudinea
de a avea drepturi și obligații, fără să se îngrădească sfera drepturilor
sau a obligațiilor pe care le poate avea subiectul de drept. Fiecare om
Generalitatea
este deopotrivă susceptibil de oricare drept privat sau, cu alte cuvinte,
fiecare om posedă deplinătatea capacității juridice. Acest caracter
exprimă calitatea de persoană fizică a omului, adică personalitatea sa
juridică.
 Exprimă ideea că ea nu poate forma, în tot sau în parte, obiect de
renunțare și nici obiect de înstrăinare. Ar fi lovit de nulitate absolută și
Inalienabilitate prin urmare, lipsit de orice efect juridic acel act prin care cineva ar
renunța, total sau parțial, temporar sau definitiv, la capacitatea sa de
folosință.

Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință, decât în cazurile

și condițiile prevăzute expres de lege, dar și așa numai în mpd
excepțional, pentru situații temeinic justificate, dar nici prin lege nu
Intangibilitatea
poate fi lipsită total de capacitatea sa de folosință, ci poate fi doar
îngrădit în această capacitate. Capacitatea de folosință a omului nu
poate fi pierdută integral, decât prin dispariția sa, ca subiect de drept.

Acest caracter se bazează pe principiul general, valabil în tot sistemul

Egalitatea juridic, dar special în dreptul civil; este vorba de principiul egalității în
fața legii.

Acest caracter exprimă ideea că această capacitate este recunoscută

Universalitatea
tuturor persoanelor fizice.
 Începutul capacității civile de
folosință

Distingem două momente,

adicp regula și excepția

Regula Excepția

Capacitatea de Drepturile
folosință începe copilului sunt
de la nașterea recunoscute de
persoanei la concepere,
însă numai
Această dată are, sub diferite aspecte, o importanță dacă el se naște
deopotrivă teoretică și practică, în primul rând de la viu
această dată vorbim de un nou subiect de drept Copilul conceput este considerat că există.
aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile. Copilul născut mort este considerat că nu
Această dată, în cele mai multe situații, este certă. există.
 Conținutul capacității civile de
folosință

Conținutul capacității civile de folosință a persoanei fizice cuprinde toate drepturile

și obligațiile civile, pe care le poate avea, potrivit legii, un astfel de subiect de drept.

Inventarea dreoturilor și obilgațiilor ce constituie conținutul capacității

civile de folosință a persoanei fizice este imposibilă, dar și inutilă.

Numărul drepturilor subiective și obligațiilor civile este

nedeterminat și nedeterminabil, cu excepția drepturilor reale

Analitic este posibil și necesar a exprima conținutul capacității de folosință a persoanei fizice, dar numai
prin gruparea, după anumite criterii, a drepturilor subiective și obligațiilor civile pe care le poate avea omul.

Pentru aceasta se au în vedere unele reguli:

1. Acest conținut trebuie raportat la reglementările legale în vigoare și aplicabile la un moment dat.

Această primă regulă impune cerința examinării conținutului capacității civile de folosință a persoanei fizice în
dinamica sa. În privința țării noastre, prin reglementările naționale și internaționale adoptate după
evenimentele din 1989 a intervenit o îmbogățire importantă a conținutului capacității civile de folosință a
persoanei fizice, ca urmare a introducerii unor noi drepturi ori restabilirea altora.
Întinderea reală a conținutului capacității civile de folosință a persoanei fizice se poate determina numai cu
luarea în considerare a îngrădirilor legale existente în privința acestei capacități. Această regulă este în
strânsă legătură cu prima. În acest sens, capacitatea civilă de folosință a persoanei fizice cuprinde nu numai
aptitudinea omului de a avea toate drepturile subiective și toate obligațiile civile recunoscute, dar și
îngrădirile prevăzute expres de lege.
Din acest punct de vedere, trebuie ținut cont atât de îngrădirile care sunt măsuri de protecție a unor interese
(individuale ori generale), cât și de acelea care au caracter de sancțiune (civilă sau penală).

De a crea entități ca persoane juridice distincte

De a dobândi, în condițiile legii, orice alt drept subiectiv etc.

Pentru stabilirea corectă și completă a conținutului capacității civile de folosință a persoanei fizice trebuie
luate în considerare nu numai izvoarele dreptului civil, ci și actele normative aparținătoare altor ramuri de
drept, dar care (și numai în măsura în care) se referă la elemente ale conținutului capacității civile de folosință
a persoanelor fizice.
 Îngrădirile capacității civile de folosință

Din caracterul intangibili al Prin astfel de reglementări, Nu pot fi deci considerate

capacității de folosință a
persoanei fizice rezultă că nu pot
exista îngridiri ale acestei
capacității, decât în cazurile și
condițiile stabilite expres de lege
legiuitorul nostru a stabilit
unele incapacități de folosință
ale persoanei fizice; acestea
sunt, în concepția noastră,
incapacități de drept civil
îngrădiri ale capacității de
folosință, și deci ale capacității de
drept civil, acele îngrădiri sau
incompatibilități care sint
stabilite în alte ramuri de drept

Știm: capacitatea are caracter legal, deci și îngrădirile sale trebuie să aibă totdeauna un astfel de caracter

Incapacitățile de folosință au un caracter excepțional

Incapacitatea de folosință totală nu
Incapacitățile de folosință nu si-au găsit o consacrare într-o parte
poate însemna decât că o persoană
distinctă din Codul civil sau într-o altă lege. Ele sunt reglementate
nu poate fi titulară a vreunui drept
dispersat. Înmănuncherea lor este făcută de doctrină și
sau obligații, adică practic
jurisprudență, fără să se creeze o teorie generală a incapacităților
inaptitudniea de a fi subiect de drept
Dar incapacitatea de folosință nu înlătură personalitatea juridică a omului, ci doar
privează unele persoane de folosință anumitor subiective și de anumite obligații
civile
 Clasificarea îngrădirilor capacității de
folosință

CRITERII
Incapacități cu caracter de sancțiune
După finalitatea lor
Incapacități cu caracter de măsuri de protecție a persoanei

Care operează de plin drept (ope legis), prin simpla încadrare a

omului în impoteza normei de drept civil care stabilește
incapacitatea
După modaul cum operează avem
Incapacitatea care operează prin efectul unei hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile

Cele stabilite de legea civilă

După izvorul lor
Cele stabilite de legea penală
 Incapacitățile prevăzute de legislația civilă

Sunt aplicabile atunci când, prin conduita persoanei fizice, se

încalcă o normă de drept civil sau în alte situații stabilite de lege

Amintim Aceste acțiuni sunt prevăzute expres în norme legale

Este sancțiunea (iar nu pedeapsa) civilă și constă în decăderea moștenitorului legal din dreptul de
a moșteni, dacă s-a făcut vinocat de o faptă gravă față de defunct sau față de memoria acestuia

Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală Se caracterizează prin următoarele:

Se aplică numai în cazul săvârșirii faptelor expres și limitativ prevăzute de

lege
Operează de drept, efectele neputând fi în principiu
înlăturate

Domeniul de aplicare nu poate fi extins la alte moșteniri

Aplicându-se pentru fapte săvârșite cu vinovăție, moștenitorul trebuie să fi acționat cu

discernământ
 Sancțiunile civile

Erezii care au dat la o parte sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni nu mai au facultatea de a se lepăda de
dânsa; cu toată renunțarea lor, ei rămân erezi și nu pot lua nicio parte din lucrurile date la o parte sau ascunse

În acest caz este vorba de o acceptare forțată a moștenirii ce duce

la înlăturarea de la vreun drept asupra lucrurilor dorite sau ascune

Decăderea din beneficiul de inventar

Eredele care au ascuns obiecte ale succesiunii sau care cu știință și rea credință n-a
trecut în inventar efecte dintr-însa nu se poate folosi de beneficiul de inventar

Această sancțiune atinge parțial capacitatea de folosință a persoanei fizice, înlăturând

de la moștenire bunurile ascunse ori dosite, bunuri care fac parte din masa succesorală
Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de
Decăderea exercitare a drepturilor părintești, prin purtatrea abuzivă sau neglijență gravă în
din îndeplinirea îndatoririlor de părinte ori dacă educarea, învățătura sau pregătirea
drepturile profesională a copilului nu se face în spirit de devotament față de România, instanța
părintești judecătorească, la cererea autorității tutelare, va pronunța decăderea părintelui din
drepturile părintești
 Incapacitățile prevăzute de legislația penală
Incapacitățile cu caracter de pedepse penale asupra capacității de
folosință a persoanei fizice sunt considerate numai cele complementare și
accesorii
Complementare Accesorii

Este vorba de Interzicerea tuturor Dreptul de a ocupa o

drepturilor prevăzute funcție implicând exercițiul
Interzicerea Dreptul de în Cod penal, adică: autorității de stat
drepturilor a fi tutore
părintești sau curator Dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita
o profesie ori de a desfășura o activitate, de
Aceste pedepse trebuie să fie cuprinse expres în natura aceleia de cara s-a folosit condamnatul
hotărârea judecătorească de condamnare; incapacitatea pentru săvârșirea infracțiunii
este întotdeauna limitată în timp (temporară)
Drepturile părintești
Aceste măsuri au loc întotdeauna în baza hotărârii
judecătorești, iar incapacitatea rezultă din pedeapsa Dreptul de a fi tutore sau curator
accesorie operează de plin drept

Incapacitatea rezultată din pedeapsa accesorie operează de plin drept

 Incapacități cu caracter de
protecție

Îngrădirile capacității civile de folosință a persoanei fizice cuprind acele incapacități pe care legiuitorul
civil le-a instituit din considerente de ocrotire sau de protecție a intereselor persoanelor fizice respective
Vom prezenta și aceste măsuri ca fiind legate de capacitatea de
folosință
Aceste îngrădiri sunt prevăzute de legea civilă sub forma unor incapacități speciale de a dobândi anumite
drepturi subiective și a-și asuma anumite obligații civile, urmărindu-se ocrotirea intereselor anumitor categorii
de persoane

Care operează între un subiect de drept civil determinat și toți ceilalți subiecți
Absolute
nedeterminați
Ele pot fi:
Care operează numai între subiectul de drept civil avut în vedere
Relative
(determinat) și un alt subect de drept civil, de asemenea, determinat

Incapacitățile speciale sunt prevăzute expres de lege și operează de drept, prin simpla întrunire a condițiilor
legale, deci fără să fie necesară o hotărâre judecătoarească
Incapacitățile speciale se disting după izvorul lor. Se cunosc astfel de incapacități reglementate de Codul civil
sau de alte acte normative

Incapacitatea tutorelui și a rudelor sale

Incapacitatea minorului sub 16 anu de a dispune de
apropiate de a încheia acte juridice cu
bunurile sale prin donație sau testament; incapacitatea
minorul aflat sub tutela sa; incapacitatea
aceluiași de a dispune prin testament de mai mult de
minorului cu capacitate de exercițiu
jumătate din bunurile sale; incapacitatea tutorelui de a
restrânsă de a face donații ori de a
primi legate de la minorul de 16 ani aflat sub tutela sa;
garanta obligația altuia
incapacitatea medicilor și farmaciștilor de a primi donații
sau legate de la persoana pe care au tratat-o și aceasta a
decedat de boala respectivă (reguli care sunt aplicabile și Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi
preoților); incapacitaea ofițerilor de marină de a primi dreptul de privată asupra terenurilor, dacă
legate de la persoana pe care au tratat-o și aceasta a condițiile nu rezultă din tratate
decedat de boala respectivă (reguli care sunt aplicabile și internaționale pe bază de reciprocitate
preoților); incapacitatea ofițerilor de marină de a primi
legate printr-un testament făcut pe navă; incapacitatea
soților de a vinde unul celuilalt; incapacitatea tutorilor, a
mandatarilor, a administratorilor și a funcționarilor
publici; incapacitatea judecptorilor, procurorilor și
avocaților de a fi cesionarii drepturilor litigioase
 Sfârștul capacității civile de folosință a persoanei
fizice

Sfârșitul capacității de folosință a persoanei fizice este fixat în momentul morții. Moartea este un fapt material

Regula Moartea fizic constatată Excepția Declararea judecătoarească a morții

În principiu, sfârșitul capacității civile de folosință, În cazul absenței calificate, intervine

adică a faptului că o persoană fizică a încetat din viață
la o dată determinată, va trebui dovedită, ori de câte
ori de proba acesteia depinde admiterea reclamației
sale. Cu alte cuvinte, dovada morții persoanei fizice
cade în sarcina aceluia care reclamă pentru sine vreun
drept sau formulează vreo pretenție, adică a aceluia
care afirmă faptul morții altei persoane. Ființa în viață
se prezumă, cătâ vreme nu se probează decesul
persoanei respective. Moartea nu se prezumă
necesitatea de a se lua măsuri pentru
protecția intereselor absentului și a celor cu
care el se află în raporturi juridice.
Recuregerea la acest mijloc juridic este o
necesitate socială pentru a se putea rezolva
problemele pe care le ridică incertitudinea
existenței în viață sau a morții persoanei fizice
respective. Aceasta este justificarea instituției
declarării judecătorești a morții

Decesul unei persoane fizice se constată de medic sau, în lipsa acestuia, de către un cadru sanitar mediu.
Declarația de deces se face verbal la primăria localității în a cărei rază teritorială s-a produs decesul. Actul
juridic de deces se întocmește la primăria respectivă pe baza declarației de deces, declarantul trebuind să
depună și certificatul medical constatator al decesului. După întocmirea actului de deces, ofițerul de stare
civilă eliberează declarantului certificatului de deces, care servește drept dovadă în această privință
 Rectificarea datei
morții
Data morții stabilită de instanța judecătorească poate fi înlăturată și poate fi dovedit, prin orice mijloc legal de
probă, că moartea a intervenit la o altă dată, când instanța, la cerere, pe baza probelor administrate în acest
sens, va pronunța o altă dată ca fiind data morții

Data morții prezumate, stabilită de către instanța de judecată are

caracter relativ. Atunci când se consideră că această dată nu este
”adevărată”, adică ea nu corespunde realității, și când se ivesc
noi dovezi în această privință, apar indicii mai concludente cu
privire la data morții sau chiar dovezi cu privire la această dată
(că alta este data morții), se va putea recurge la rectificarea datei
morții
Cererea de rectificare a datei morții se soluționează de către instanța care a pronunțat
Competența
hotărârea
În cazul în care se dovedește că alta este data morții decât cea
stabilită anterior, instanța de judecată va rectifica data morții
 Anularea hotărârii declarative de
moarte

Intervine atunci când cel declarat mort este în viață

După ce hotărârea de declarare a morții rămâne definitivă și
irevocabilă, persoana în cauză reapare sau există vești despre ea că este
în viață
Anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea ”se poate cere”, adică nu este
obligatorie
Anularea poate fi cerută atât de fostul dispărut, cât și de orice altă persoană

Cel declarat mort și reapărut poate cere anularea hotărârii declarative de moarte

Dreptul la acțiune în anulare este imprescriptibil, deci se poate cere oricând

Hotărârea de anulare se va comunica serviciului de stare civilă pentru a se face

cuvenita rectificarea în registrul actelor de stare civilă (în registrul de decese)

Efectul principal nepatrimonial: încetarea capacității de folosință a persoanei fizice respective este înlăturată
 COMORIENȚII

Prin comorienți (comuritori) înțelegem acele persoane fizice care au murit în aceeași împrejurare (catastrofă
aeriană, naufragiu, cutremur, bombardament etc.), fără a se putea stabili dacă una a supraviețuit celeilalte

Din punct de vedere juridic, aceste persoane au murit deodată,

fapt ce este important înainte de toate în materie succesorală

Persoana ce succede trebuie să existe în momentul deschiderii

Important deoarece
succesiunii. Existența persoanei înseamnă că este în viață

Din punct de vedere juridic poate prezenta interes nu numai data morții, ci chiar momentul încetării
din viață al unei persoane. Putem întâlni situații când determinarea sferei celor chemați la moștenire
este dependentă tocmai de un atare moment, deoarece el marchează deschiderea succesiunii

În doctrina s-a arătat și sfera persoanelor cu Pentru identitate de rațiune, se

privire la care putem vorbi de comorienți; situația admite că există comoriență și
comorienților presupune persoane între care în cazul în care persoanele au
există vocație succesorală reciprocă. În același dispărut ori au murit în
timp, se cunoaște și opinia care nu condiționează împrejurări diferite, dar produse
situația juridică numită comoriență de în același timp, și fără a se putea
reciprocitatea vocației succesorale stabili care a murit mai înainte
 Capacitatea civilă de exercițiu a persoanei
fizice
Simpla existență a persoanei fizice nu este suficientă pentru ca ea să-și poată exercita drepturile și să-și
poată executa obligațiile civile, încheind acte juridice. Numai persoana fizică ajunsă la o anumită maturitate
psihică poate să încheie în mod valabil, conștient și personal, acte juridice civile. Maturitatea psihică la care
ne-am referit constituie coniția în care legiuitorul recunoaște unei persoane fizice capacitatea de exercițiu

Capacitatea de exercițiu o are numai acea Discernământul se dobândește numai ca

persoană care are maturitatea psihică urmare a înaintării în vârstă a minorului; la unii
necesară, adică discernământul de care legea acesta apare la o vârstă fragedă de 12-14 ani, la
civilă leagă dobândirea acestei capacități alții mai târziu, la 14-18 ani, iar la unii niciodată

Capacitatea civilă de exercițiu a persoanei fizice este acea

parte a capacității de drept civil care constă în aptitudinea de a
Noțiune
dobândi și exercita drepturi subiective civile și de a-și asuma și
executa obligația civile prin încheierea personală de acte juridice

Ea privește în exclusivitate actele juridice, nu și faptele juridice

Aspectele esențiale
Ea se rezumă doar la aptitudinea persoanei de a încheia
acte juridice civile, iar nu și acte juridice de altă natură
 Existența capacității civile de folosință a persoanei fizice
Premize
Existența discernământului

Legalitatea

Generalitatea

Caractere juridice Inalienabilitatea

Intangibilitatea

Egalitatea

Lipsa capacității de exercițiu

Categorii Capacitatea de exercițiu restrânsă

Capacitatea de exercițiu deplină

 Lipsa totală a capacității de exercițiu la persoana fizică

Lipsa totală a capacității civile de exercițiu exprimă situația în care persoana fizică nu
Concept poate încheia în mod valabil acte juridice civile, cu unele excepții, datorită faptului că
îi lipsește discernământul necesar pentru a prevedea consecințele actelor respective

Minorii sub 14 ani

Persoane lipsite de capacitate de Enumerare
exercițiu limitativă
Interzișii judecătorești

Actele juridice pe care le-ar încheia aceste Aceste persoane sunt protejate pentru a nu suferi
persoane sunt anulabile (nulitate relativă) din cauza unor acte care le-ar fi defavorabile
 Începutul lipsei capacității civile de exercițiu

Când lipsa discernământului se De la

datorează vârstei fragede a minorului naștere
Distingem două momente
Din momentul în care hotărârea
Când lipsa discernământului se datorează
de punere sub interdicție a
alienației mintale ori debilității mintale
devenit definitivă și irevocabilă
Capacitatea de exercițiu deplină
Din aceste momente încetează
Capacitatea de exercițiu restrânsă
 Reprezentarea legală a celor lipsiți de capacitate civilă de
exercițiu
Dacă nu ar exista instituța juridică a reprezentării, cei lipsiți de
capacitate de exercițiu nu s-ar putea bucura de niciun avantaj al vieții
juridice
Soluția Pentru cei ce nu au capacitate de exercițiu actele juridice se fac de reprezentanții lor legali

Reprezentarea

Este un procedeu tehnico-juridic prin care o persoană, denumit reprezentant, încheie un

act juridic civil în numele și pe seama altei persoane, denumită reprezentat, în așa fel
încât efectele actului juridic civil încheiat se produc direct în persoana celui reprezentat

În numele și pe seama persoanei fizice lipsite

de capacitatea de exercițiu actele juridice civile
se încheie către părinți, tutore sau curator
 Acte juridice care pot fi încheiate de
persoanele lipsite de capacitate civilă de
exercițiu
Celor lipsiți de capacitate de exercițiu li se Doctrina și jurisprudența admit constant valabilitatea
recunoaște posibilitatea de a încheia anumite unor acte juridice civile încheiate de cei lipsiți de
categorii de acte juridice civile, deși legea capacitate de exercițiu care, prin specificul lor, nu
noastră civilă nu o consacră expres, nici în cauzează autorilor lor nicio vătămare, niciun fel de
principiu și nici în anumite cazuri concrete prejudiciu. Aceste acte juridice civile sunt:

Rezultă că incapacitatea persoanei Acte de Acte de

fizice nu este totală, ea permițând conservare administrare
încheierea anumitor acte juridice
civile de către incapabil

Acte juridice, ce se încheie de minorii

care nu au împlinit vârsta de
paisprezece ani, sunt anulabile pentru
incapacitate, chiar dacă nu este leziune
 Sfârșitul lipsei capacității civile de exercițiu

Starea de lipsă a capacității de exercițiu încetează

În cazul minorului sub 14 ani În cazul interzisului

Împlinirea Decesul sau declararea La ridicarea Decesul sau declararea

vârstei de 14 ani judecătorească a morții interdicției judecătorească a morții
 Capacitatea civilă de exercițiu
restrânsă
Aptitudinea minorului între paisprezece și optsprezece ani de a dobândi și a exercita
Noțiunea drepturi civile subiective și de a-și asuma și executa obligații civile prin încheierea personal
de acte juridice civile, dar cu încuviințarea prealabilă din partea ocrotitorului legal

Caracteristici definitorii

Această aptitudine poate reveni numai Este restrânsă, deoarece, deși minorul încheie acte juridice
minorilor între paisprezece și optsprezece ani civile personal, pentru valabilitatea lor este necesară
încuviințarea prealabilă din partea ocrotitorului legal

Faptul că această capacitate civilă estre restânsă nu înseamnă că

trebuie să avem în vedere aspecte cantitative, că numai anumite
acte juridice civile ar putea fi încheiate de către minorul respectiv

Minorul cu capacitatea civilă de exercițiu restrânsă

încheie, în principiu, toate actele juridice civile personal
Începutul capacității civile de exercițiu coincide cu împlinirea vârstei de 14
ani
 Conținutul capacității civile de exercițiu
restrânsă
Avem în vedere toate actele juridice civile pe care minorul Domeniul conținutului capacității civile de
între paisprezece și optsprezece ani le poate încheia exercițiu restrânse este dat numai de
numai cu încuviințarea prealabilă a ocrotitorului său legal actele juridice civile cu caracter patrimonial

Se impun următoarele distincții

Acte care se pot încheia fără a Actele pe care le poate încheia

Acte pe care le poate încheia
fi necesară încuviințarea valabil doar cu încuviințarea
valabil doar cu încuviințarea
prealabilă a ocrotitorului legal prealabilă a ocrotitorului legal și
prealabilă a ocrotitorului legal
sau a autoritățile tutelare a autorității tutelare

Acte pe care nu le poate încheia, chiar dacă ar exista încuviințarea

prealabilă a ocrotitorului legal și a autorității tutelare

Acte juridice de conservare și acte mărunte, precum și actele interzise cu

desăvârșire minorului între 14-18 ani, dar pe care le poate încheia majorul, nu
pot constitui elemente ale conținutului capacității civile de exercițiu restrânse
Detaliere Acte pe care le poate încheia personal și fără încuviințare

Actele de conservare care nu sunt lezionate

Actele de administrare a bunurilor și patrimoniului care nu sunt lezionate

Contracte de depozit bancar în condițiile legislației speciale

Acceptarea unui legat particular neafectat de sarcini sau condiții

Recunoașterea paternității sau maternității cu condiția să aibă discernământ

Minorul care a împlinit 16 ani poate dispune prin testament de

jumătate din bunurile de care ar fi putut dispune dacă ar fi fost major

Minorul care a împlinit 16 ani poate să încheie contract de muncă

Actele juridice civile pe care minorul între paisprezece și optsprezece ani le încheie
valabil personal, dar numai cu încuviințarea prealabilă a ocrotitorului legal
Toate actele de punere în valoare a bunului respectiv, fără a se ajunge la înstrăinarea
lui
 Toate actele de administrare a patrimoniului în sens larg care aparțin minorului,
inclusiv acelea care, raportate la un bun determinat, au caracterul unor acte de
dispoziție cum sunt culegerea și întrebuințarea fructelor (naturale și civile),
contractele care au ca obiect efectuarea reparațiilor de întreținere a bunurilor ș.a.

Actele juridice civile pe care minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă le încheie

personal, dar cu dubla încuviințare din partea ocrotitorului legal și a autorității tutelare

Cele de înstrăinare a bunurilor minorului, cu excepția celor supuse

pieririi ori stricăciunii și a celor devenite nefolositoare pentru minor

Cele pentru gajarea și, implicit, ipotecarea bunurilor minorului,

dar numai pentru garantarea unor obligații proprii ale acestuia

Cele de renunțare la un drept al minorului

Cele privind plata creanțelor pe care le au față de minor tutorele,

soțul,o rudă în linie dreaptă ori frații sau surorile tutorelui

Actele de acceptare a unei donații sau a unei liberalități testamentare

Actele juridice civile interzise minorului de 14 și 18 ani, adică acele acte pe
care nu le-ar putea încheia valabil chiar dacă ar exista încuviințarea prealabilă
a ocrotitorului legal și a autorității tutelare. Ele sunt enumerate expres de lege

Minorul nu poate să facă, nici chiar cu încuviințarea,

donații și nici să garanteze obligația altuia

Este oprit să se încheie acte juridice între tutore, soțul, o rudă în linie
dreaptă ori frații sau surorile tutorelui, de o parte, și minor, de alta
 Sfârșitul capacității civile de exercițiu restrânse

Capacitatea civilă de exercițiu restrânsă încetează prin ajungerea la vârsta majoratului,

prin căsătorie și prin decesul sau declararea judecătoarească a morții a minorului

Majoratul Căsătoria Decesul sau declararea

judecătorească a morții
Regula este Privește numai femeile
Când orice persoană fizică își
Prin încheierea căsătoriei pierde nu numai capacitatea de
Absolută Relativă încetează starea de exercițiu restrânsă, ci și
la bărbați la femei capacitate civilă de exercițiu calitatea sa de subiect de drept
restărânsă civil
Este relativă, fiindcă la desfacerea
căsătoriei înainte de împlinirea de către
femeia a vârstei de 18 ani, se revine la
starea de capacitate civilă de exercițiu
restânsă
 Capacitatea civilă de exercițiu deplină a persoanei
fizice
Este acea parte a capacității civile care constă în aptitudinea persoanei de
Definiția a dobândi și exercita drepturile civile și de a-și asuma și executa obligații
civile prin încheierea personal de acte juridice civile permise de lege

Actele juridice civile se încheie personal, iar nu prin reprezentant legal

Rezultă Actele juridice permise de lege se încheie fără încuviințarea prealabilă și obligatorie

Persoana respectivă poate încheia toate actele juridice civile permise de lege

Nu este permis pe deplin exact a defini capacitatea de

Observăm că niciuna din definițiile date nu
este, sub aspect științific, riguros exactă
exercițiu deplină și nu este suficient a se rezuma la ”a-și
exercita drepturile” și ”a-și asuma obligații, săvârșind acte
juridice”, deoarece aceste drepturi și obligații trebuie mai
întâi dobândite și asumate tot prin acte juridice civile și apoi
exercitate, respectiv obligațiile asumate trebuie și executate

În ceea ce privește definiția preconizată în Codul civil, nici ea nu este perfectată, întrucât capacitatea de exercițiu nu
se rezumă la aptitudinea de a încheia acte juridice civile, ci cuprinde și exercitarea drepturilor civile și executarea
obligațiilor respective. Apoi, așa cum am precizat, acte juridice civile pot fi încheiate nu numai ”singur”, ci și de către
o pluralitate de subiecte, care apare ca o singură parte a raportului juridic civil, dar cuprinde mai multe ”persoane”
 Dobândirea capacității civile de exercițiu depline

Excepția: minora, încheie actul juridic al căsătorie, în

Se cunosc o regulă și o excepție
condițiile legii, înainte de împlinrea vârstei de 18 ani

În cazul anulării căsătoriei înainte de împlinirea vârstei de 18 ani dacă minorul a fost
Regula
de bună-credință la încheierea căsătoriei, păstrează capacitatea deplină de exercițiu
La împlinierea majoratului, când aceasta este efectul scurgerii timpului, se
dobândește capacitatea deplină de exercițiu, fără ca persoana să întreprindă ceva în
acest scop
Nu se aplică regula când minorul este
pus sub interdicție judecătoarească
 Conținutul capacității civile de exercițiu
depline
Determinarea conținutului acestei capacități se poate
Numai generic
face
Prezentarea exhaustivă ar fi imposibilă și
inutilă
Înțelegem toate acele acte juridice civile pe care persoana fizică majoră și nepusă
Noțiune sub interdicție judecătorească le poate încheia personal pentru a dobândi și
exercita, respectiv pentru a-și asuma și executa drepturile și obligațiile civile

Conținut, uneori, ”atribute” sau ”

Expresii folosite
îndreptățiri”
Caracteristica esențială Deplinătatea relativă

Nu pot fi exprimate toate drepturile și obligațiile civile pe care persoana fizică majoră cu capacitatea
deplină de exercițiu le poate dobândi respectiv asuma prin încheierea de acte juridice civile

În principiu, persoana fizică cu capacitate de exercițiu deplină are aptitudinea

de a încheia orice fel de act juridic civil, cu excepția celor prohibite de lege
 Încetarea capacității civile de exercițiu depline

Legea nu dispune în mod expres cu privire la momentul respectiv Ea poate avea loc prin

Încetarea este definitivă, ea neputând supraviețui suportului ei material

Moartea fizic constatată
(persoana umană în viață) și nu poate exista fără capacitatea civilă de folosință

Definitiv
Declararea judecătorească a morții Poate înceta
Vremelnic, prezumată și condiționată

Definitiv
Poate avea
Punerea sub interdicție judecătorească
caracter Tempora
r
După unii autori, prin anularea căsătoriei înainte ca femeia să fi împlinit vârsta de 18 ani
Privește anularea căsătoriei încheiate de către femeia minoră
de rea-credință mai înainte ca ea să fi asjuns la vârsta
majoratului
 Incapacitățile speciale de
exercițiu
Legea instituie anumite prohibiții privind încheierea anumitor acte
juridice civile de către persoane care au capacitate deplină de exercițiu
Soții nu pot încheia între ei contracte de
vânzare-cumpărare

Tutorii nu pot să cumpere bunuri de la cel aflat sub tutelă

Mandatarii însărcinați să vândă bunurile unei persoane nu pot să cumpere aceste bunuri
Exemple
Medicii nu pot primi donații de la persoanele tratate de ei în cursul
bolii care a pricinuit moartea acelor persoane, iar preoții nu pot primi
donații de la aceia pe care îi asistă spiritual în timpul celei din urmă boli

Minorul ajuns la vârsta majoratului nu poate dispune, prin donație sau testament, în
favoarea fostului său tutore, dacă socotelile tutelei n-au fost prealabil date și primite
 Sancțiuni aplicabile

Nerespectarea normelor legale în materie poate atrage sancțiuni juridice

Consecințe
posibile
Sancțiunile diferă în funcție de caracterul normei
juridice încălcate și în raport de gravitatea încălcării legii

Sancțiuni juridice

Nulitatea relativă a actului Consecința aplicabilă Consecințe penale Nulitatea absolută

juridic astfel încheiat încălcării unei dacă nu s-a respectat
incapacități de folosință, intangibilitatea ori
dacă a fost nesocotită o egalitatea capacității
asemenea limită de exercițiu

În situația în care nesocotirea unei reguli referitoare la capacitatea de exercițiu restrânsă

constituie, în același timp, și încălcarea unei incapacități de folosință, atunci sancțiunea este
nulitatea absolută sau relativă în funcție de natura interesului ocrotit prin norma juridică încălcată
 IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE

Conceptul de identificare

Aceste ”semne juridice” se utilizează pentru a distinge pe om de semenii săi

Apartenența persoanei fizice la grup presupune și necesită individualizarea ei față de ceilalți

Interesul este și personal și social

Prin identificare, doctrinar, înțelegem individualizarea persoanei fizice în raporturile juridice

Noțiune
civile cu ajutorul unor atribute (elemente) ce caracterizează omul, ca subiect de drept civil
Conținut, uneori, ”atribute” sau ”
Ca instituție juridică
îndreptățiri”
Individualizarea persoanei fizice
Atributele de identificare a persoanei fizice
Terminologia Identificarea persoanei fizice cu ajutorul drepturilor personalității
utilizată umane
Individualizarea cu ajutorul drepturilor personale nepatrimoniale
Toate exprimă în esență același lucru
 Natura juridică a identificării

Este o instituție juridică complexă

Numai o parte aparține dreptului civil

Acea parte care cuprinde normele de drept civil ce reglementează

mijloacele de individualizare a omului în raporturile de drept civil

În raporturile de drept civil, interesează acea parte a instituției care

servește la cunoașterea statutului legal al omului, ca subiect de drept civil
 Mijloacele de identificare

Atribute de identificare Mijloacele care servesc la individualizarea persoanei fizice

Pot fi privite în două sensuri

2. Se mai desemnează și alte mijloace, de regulă,

1. Înțelegem toate acele
înscrisuri, cu ajutorul cărora se face dovada acelor
atribute care servesc la
calități ce individualizează persoana fizică (CNP, actele
individualizarea persoanei fizice
de stare civilă, cartea de identitate, chiar livretul militar)

Sub aspectul naturii juridice Este vorba de drepturi subiective civile nepatrimoniale

Persoana care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim, la denumire, la
onoare, la reputație, în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere științifice
ori literare, de inventator, sau în orice drept personal nepatrimonial, va putea cere
instanței judecătorești încetarea faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate
 Codul Numeric Personal

Istoric Statul modern dintotdeauna era preocupat de ținerea

evidenței populației și eliberarea actelor de identitate

Inițial, s-a urmărit doar cunoașterea numărului locuitorilor țării, înainte de toate din necesitatea
de a se evindenția cât mai exact populația contribuabilă și cea de mobilizat în scopuri militare

Reprezintă un număr semnificativ ce individualizează o persoană fizică și constituie singurul

Concept
indicator pentru toate sistemele informatice, care prelucrează date nominale privind persoana fizică

Componență CNP este alcătuit din 13 cifre, având următoarea structură:

O parte semnificativă, alcătuită din 7 cifre. Exrimă sexul și data nașterii

O parte secvențială, formată din 5 cifre, care poate fi explicată în sensul că: primele două cifre
reprezintă secvență atribuită județului sau sectorului în care s-a născut persoana ori în care
avea domciliul în momentul acordării CNP, iar ultimele trei cifre ale acestei părți reprezintă un
număr secvent între 001 și 999, repartizat pe puncte de atribuire, prin care se diferențiază
persoanele de același sex, născute în același loc și cu aceeași dată de naștere (anul, luna, ziua)
O cifră de control dată de calculator, care permite depistarea eventualelor erori de înlocuire
sau inversare a cifrelor din componența CNP (care este rezultatul unui calcul matematic)
 Atribuirea, schimbarea și modificarea
CNP
Se face de către ofițerii de starea civilă, pe baza datelor
înscrise în actul de naștere, referitoare la sex și data nașterii
Se atribuie și cetățenilor străini, care domiciliază în
Atribuirea CNP România
Odată ce a fost atribuit unei persoane, CNP rămâne al acesteia,
neputând fi atribuit ulterior altei persoane, nici după decesul titularului

Nu poate fi schimbat, decât în cazurile în care se modifică,

în condițiile legii, datele privind sexul și data nașterii
Schimbarea CNP
În caz de adopție, când se întocmește un nou act de naștere,
pentru cel adoptat, se preia CNP-ul atribuit anterior

Dacă a fost atribuit eronat ori a fost înscris greșit în actele de stare civilă
Se poate reface la cererea persoanei în cauză sau a reprezentantului
Modificarea CNP legal al acesteia, ori din oficiu, dar numai cu avizul formațiunii locale
de evidență a populației și cu aprobarea primarului
Aprobarea se dă în baza procesului-verbal de
constatare a erorii întocmit de ofițerul de stare civilă
 Numele persoanei fizice

Conceptul de nume este

Un cuvânt sau mai multe cuvinte care

individualizează persoana fizică în societate.

Pe de o parte un atribut de identificare a persoanei fizice

Pe de altă parte un element al stării civile

Calitatea esențială Este un drept nepatrimonial din categoria

a numelui atributelor de identificare a persoanei fizice

Este acel atribut de identificare a persoanei fizice care constă în

Definiția
dreptul omului de a fi individualizat, în familie și societate, prin
doctrinară
cuvintele stabilite, în condițiile legii, cu această semnificație
 Nu este reglementat în Codul civil, în mod special

A reglementat dreptul la nume numai incidental,

imputând doar ca în registrul de stare civilă persoanele
Dreptul
să fie arătate prin numele și prenumele lor
la nume

Caracterele juridice

Unitatea Legalitatea

Personalitatea Inalienabilitatea

Universalitatea Opozabilitatea față de terți

Obligativitatea Imprescriptibilitatea
 Sensurile numelui persoanei fizice

Pentru identificarea persoanei fizice se folosește

Sensul numelui
expresia de numele persoanei fizice într-un îndoit sens:

Legislația, jurisprudența În sens larg În sens restrâns

și doctrina folosesc (lato sensu) (stricto sensu)
ambele sensuri
Exprimă atât Înțelegem doar
numele de familie, numele de familie
cât și prenumele

Împreună individualizează în orice

raport juridic civil aceeași persoană

Uneori, se impune analiza lor didactică ori

Sensurile (larg și restrâns) ale numelui,
științifică distinctă; tot astfel procedează și
ca elemente constitutive ale acestei
legiuitorul care reglementează unele
instituții juridice
aspecte specifice acestor elemente
Unitatea numelui nu se confundă cu
„unicitatea” sa, prin care înțelegem că o
persoană fizică nu poate avea, în același timp,
alternativ sau cumulativ mai multe nume

Numele de familie se poate modifica și, împreună

cu prenumele, se pot schimba în condițiile legii
 Numele de familie

Orice persoană are drept la numele stabilit sau dobândit

Dreptul la nume
potrivit legii

Structura numelui Numele de familie

Prenumele Prerogativele titularului de a purta, de

a folosi numele stabilit sau dobândit
Conținutul
Facultatea de a cere îndreptarea, rectificarea erorilor,
dreptului subiectiv
a greșelilor strecurate în actele care cuprind numele
la nume cuprinde
Dreptul de a se opune folosirii ilegale
a numelui de către alte persoane

S-a considerat de către anumite persoane că

fiecare titular ar fi proprietarul numelui său
Natura
Știm însă că numele nu poate fi evaluat sau exprimat în bani
juridică a
și deci nu poate constitui obiect al dreptului de proprietate
numelui
Jurisprudența franceză a considerat dreptul la
nume ca cel mai energic dintre drepturile
subiective, ca un veritabil drept de proprietate

Doctrina a obiectat că dreptului la nume îi lipsește

un atribut esențial al dreptului de proprietate, și
anume dispoziția în forma alienabilității

Se confundă „a fi” cu „a avea”

În Codul civil german, dreptul la nume este considerat

unul dintre drepturile persoanalității, un drept
primordial alături de dreptul la viață, la onoare etc.
 Stabilirea numelui de familie

Numele de familie se stabilește

(dobândește) prin efectul filiației
În funcție de aceste situații, diferă și
La filiație pot exista două situații
modul de dobândire a numelui de familie

Părinții (sau Părinții sunt Momentul care trebuie avut în vedere

unul dintre ei) necunoscuți pentru dobândirea numelui de familie:
sunt cunoscuți

Al nașterii Al întocmirii
Părinții sunt Părinții sunt persoanei actului de
căsătoriți necăsătoriți fizice naștere

Copilul Copilul va În cazul copiilor din În cazul

va fi din fi din afara căsătorie ai căror copiilor din
căsătorie căsătoriei părinți au nume afara
comun în căsătorie căsătoriei*

* Explicație: până în momentul înregistrării nașterii, filiația lor se poate stabili față de ambii
părinți, ca urmare a recunoașterii copilului de către tată odată cu declararea nașterii.
 Stabilirea numelui de familie al copilului al cărui părinți (părinte) sunt cunoscuți

În funcție de felul filiației Copilul din afara căsătoriei

Copilul din căsătorie Există două reguli legale

Se ia numele Se ia numele Copilul

de familie unuia dintre primește Dacă filiația a fost
comun al părinți ori numele stabilită concomitent,
părinților numele lor părintelui față dobândirea numelui
reunite, prin de care s-a de familie al copilului
învoiala stabilit mai se face ca și în cazul
părinților întâi filiația celui născut din
căsătorie, când
părinții nu au nume
Numele Cuprinsă într-o de familie comun,
comun trebuie declarație prin înțelegerea
declarat la scrisă și părinților
încheierea semnată
căsătoriei
 Numele
Dacă părinții nu Dacă părinții nu
comun
se înțeleg, decide se înțeleg, decide
poate fi
instanța de tutelă instanța de tutelă

Numele Numele
unuia lor
dintre ei reunite
 Stabilirea numelui de familie prin actul unei
autorități administrative sau judecătorești

Ne găsim în astfel de situații

În cazul unui copil găsit (născut În cazul copilului abandonat de mamă în spital
din părinți necunoscuți) (după 30 zile de la constatarea abandonului)

În ambele cazuri se stabilește prin dispoziția primarului comunei,

orașului, municipiului sau sectorului municipiului București, în a
cărui rază a fost găsit copilul ori s-a constatat abandonul

Dacă astfel de copii au numele trecut în certificatul medical

constatator al nașterii sau în înscrisurile ce se găsesc, eventual,
asupra lui, ei vor fi înregisrați ci acel nume. În caz contrar,
numele de familie se stabilește de către primarul localității unde
se înregistrează nașterea, ca și atunci când părinții nu au nume
comun și nu cad la învoială în această privință
 Modificarea numelui de familie

În cazul persoanei fizice aceasta poate avea loc

Ca urmare a modificării
(schimbării) stării civile a acesteia

Dar nu orice modificare a stării civile are

ca efect și modificarea numelui de familie

În filiația persoanei fizice

Modificările
Determinate de adopție
pot fi grupate
Determinate de căsătorie
 Stabilirea filiației copilului din afara
căsătoriei și față de al doilea părinte

Admiterea acțiunii de tăgada a

paternității copilului din căsătorie

Ipoteze Admiterea acțiunii de contestare

concrete ori anulare a recunoașterii filiației

Încuviințarea, desfacerea
și nulitatea adopției

Modificările intervine
în starea conjugală
 Modificarea numelui de familie determinată de modificări în filiație

Distingem mai multe situații

Stabilirea filiației copilului născut din părinți

necunoscuți produce efecte juridice de drept

Modificarea stării civile se înscrie în actul de stare civilă, în

baza căruia se eliberează certificate cu noul nume de familie

Stabilirea filiației copilului din afara căsătoriei și față de al doilea părinte

Nu conduce automat la modificarea numelui de familie, ci numai

dacă se cere și instanța judecătorească va da încuviințare

Admiterea acțiunii în tăgada paternității

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă

Copilul din căsătorie devine din afara căsătoriei; numele

de familie se dobândește – se știe – prin efectul filiației
 Când mama nu are nume de familie comun cu soțul tăgăduitor,
copilul va lua numele mamei (din momentul nașterii)

Soluțiile Când mama are nume comun cu soțul

posibile tăgăduitor, copilul păstrează acest nume

Dacă se stabilește paternitatea față de un alt bărbat, instanța

judecătorească va putea încuviința purtarea numelui acestuia

Admiterea contestației ori anularea recunoașterii de filiație

au ca efect schimbarea stării civile, copilul ca redobândi,
pentru viitor, numele pe care îl purta la data recunoașterii
 Modificarea numelui de familie determinată de instituția adopției

Prin încuviințarea adopției, copilul

dobândește numele celui care îl adoptă

În ipoteza desfacerii adopției, instanța ca trebui să se pronunțe și cu privire

la numele celui adoptat pe care-l va purta după desfacerea adopției

În cazul nulității adopției, fostul înfiat

revine la numele purtat anterior înfierii
Modificarea numelui de familie determinată de instituția juridică a căsătoriei

La încheierea căsătoriei, viitorii soți vor declara, în fața delegatului de

stare civilă, numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie

Încheierea căsătoriei nu atrage întotdeauna modificarea numelui de familie

al soților, cu toate că înseamnă totdeauna schimbarea stării civile

Nu intervine nici o modificare în privința numelui

Pentru ambii soți, când ei se învoiesc să poarte,

ca nume de familie comun, numele lor reunite
Variante
posibile Pentru soțul care a luat ca nume de
familie comun numele celuilalt soț

Unul dintre soți ia numele lor reunite

Aceasta înseamnă că legea nu permite luarea unui alt nume de familie
total străin ca nume comun în timpul căsătoriei, ci stabilește că soții pot să-
și păstreze numele lor de familie dinaintea căsătoriei, să ia numele unuia
sau altuia dintre ei sau numele lor reunite
 Modificarea numelui de familie prin divorț

Divorțul poate să producă modificarea numelui de familie al foștilor soți numai dacă
aceștia au avut în timpul căsătoriei nume comun, dar și atunci numai în privința
acelui soț al cărui nume a fost modificat în urma încheierii căsătoriei acum desfăcute

Regula Dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea,

generală fiecare dintre foștii soț va purta numele ce avea înainte de căsătorie

Dacă între soți intervine o Deci, și modificarea numelui

astfel de învoială și comunică
aceasta instanței de judecată
înainte de pronunțarea
divorțului, aceasta va lua act
EXCEPȚIA
de învoiala respectivă prin
hotărârea de divorț și numele
de familie nu va suferi nici o
modificare în urma desfacerii
căsătoriei
de familie prin revenirea la
numele purtat anterior
căsătoriei (pentru ipoteza în
care în timpul căsătoriei soții
au purtat nume comun) este
condiționată de o manifestare
de voință a soților, respectiv a
instanței de judecată care
pronunță divorțul
La fel, nu se modifică numele
de familie al foștilor soți care
Divorțul în sine nu produce nici
nu au avut în timpul căsătoriei
un efect asupra numelui copiilor
un nume comun și nici atunci
născuți sau concepuți în timpul
când instanța, pentru motive
căsătoriei, indiferent dacă vor fi
temeinice, încuviințează
încredințați părintelui al cărui
dreptul de a purta numele
nume îl poartă ori celuilalt
comun de familie și după
părinte
divorț „chiar în lipsa unei
învoieli între soți”
 Modificarea numelui de familie prin nulitatea căsătoriei

În lumina principiilor
efectului nulității

Nulitatea căsătoriei va conduce întotdeauna

la reluarea numelui dinaintea căsătoriei, fără
a putea interveni învoiala ori încuviințarea
instanței de judecată în materie

Numai pentru viitor, indiferent dacă

soțul sau soții sunt de bună-credință
sau de rea-credință
 Schimbarea numelui pe cale administrativă

Operațiunea prin care se înlocuiește, la cerere, numele de familie al

Noțiune
persoanei fizice cu un alt nume prin decizia unei autorități administrative

Cetățeni români și persoanele fără cetățenie domiciliate în

România pot obține, pentru motive temeinice, în condițiile
stabilite de lege, schimbarea numelui de familie, operațiune
juridică care se deosebește de „modificarea” acestuia, care
este consecința de drept a unei schimbări a stării civile

Cererea se
depune la

Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor fizice,

care se află în subordinea consiliului local al comunei,
orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București
 Cererea, cu toate actele și eventual opozițiile, se trimite spre
Cererea se
soluționare de către serviciul public local către serviciul
soluționează
public județean, respectiv al municipiului București

Schimbarea numelui de familie Competența de aprobare sau respingere

al minorului se poate cere odată a cererii de schimbare a numelui pe cale
cu schimbarea numelui de administrativă revine președintelui
familie al părinților ori separat, consiliului județean, respectiv primarului
pentru motive temeinice general al municipiului București

Dovada schimbării numelui pe cale administrativă se face cu dispoziția de

admitere a cererii sau cu certificatul eliberat de serviciul public, pe baza dispoziției
Prenumele persoanei fizice
 Prenumele persoanei fizice

Operațiunea prin care se înlocuiește, la cerere, numele de

Noțiune familie al persoanei fizice cu un alt nume prin decizia unei
autorități administrative

Este o parte a noțiunii de „nume” în sens larg, constând într-un

cuvânt, eventual vocabulă, sau dintr-un grup de cuvinte, cu sau
fără sens, care individualizează persoana fizică în familie și,
împreună cu numele de familie, în societate

Natura Persoana fizică are asupra prenumelui un drept subiectiv

juridică nepatrimonial, care prezintă același conținut ca și dreptul la
numele de familie
Stabilirea
Prenumele nu se transmite prin filiație descendenților
prenumelui
Prenumele se stabilește la data înregistrării nașterii, pe baza
declarației de naștere făcute de persoana care declară nașterea
Cel ce declară nașterea are libertatea deplină în alegerea
prenumelui
Dacă părinții nu se înțeleg cu privire la prenumele
copilului, va decide instanţa de tutelă.

În cazul filiației stabilite

Pentru copilul născut din afara căsătoriei, numai față de unul dintre
prenumele se va stabili în funcție de părinți, prenumele se
filiația stabilită stabileşte de către
părintele față de care s-a
În cazul copilului găsit, născut din părinţi
stabilit filiația
necunoscuţi, precum şi a copilului părăsit de
către mamă în spital, de către mamă în spital, În cazul filiației stabilite față de
dacă nu se cunoaște prenumele copilului, ambii părinți, prenumele se va
acesta se stabilește, prin dispoziție, de către atribui ca și în cazul copilului
primarul localității unde se înregistrează din căsătorie
nașterea
 Schimbarea prenumelui

Prenumele odată stabilit, nu este supus modificării în urma schimbării stării civile

Prenumele poate fi schimbat doar pe cale administrativă

Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând

prenumele este format din expresii indecente, ridicole

este transformat prin traducere sau în alt mod
au fost efectuate mențiuni greșite în registrele de stare civilă
Cererea se au fost eliberate certificate de stare civilă cu prenume
poate eronat, în baza cărora au fost eliberate alte acte
aproba
când prenumele este format din mai multe cuvinte și se dorește
schimbarea acestuia
prenumele purtat este specific sexului opus
au fost adoptați minori și se dorește ca aceștia să poarte un
alt prenume
Competența
Sunt comune cu cele prezentate în legătură cu numele
Procedura persoanei fizice
 Pseudonimul
Pseudonimul este compus dintr-un cuvânt ori un grup de cuvinte
Noțiunea de și constituie, în esență, numele pe care-l ia cineva și îl
pseudonim întrebuințează pentru a ascunde publicului adevăratul său nume

Este deci un nume fals pe care persoana și-o alege în mod liber, pentru a se
individualiza în societate, mai ales într-un domeniu de activitate desfășurată de
scriitori, artiști, în domeniile tehnico-științifice sau chiar în cercuri de prieteni

Cu toate că legea obligă la purtarea numelui înscris în registrele de stare civilă,

persoana fizică poate folosi pentru identificarea sa într-un domeniu sau altul un
pseudonim, cât timp acest lucru nu implică fraudă sau scop ilicit

Pseudonimul constituie obiect al unui drept

subiectiv nepatrimonial ocrotit de lege

Caracterul de drept subiectiv nepatrimonial al pseudonimului este consacrat de

lege unde se stabileşte că autorul îşi poate publica opera sub nume real sau sub
pseudonim (art. 4 alin. 2 şi art. 10 lit. c din Legea nr. 8/1996)

Alegerea și purtarea unui pseudonim este

doar un drept, iar nu și o obligație
 Pseudonimul și porecla constituie mijloace de
identificare a persoanelore fizice
Porecla
Este o denumire expresivă pe care nu și-o alege
persoana, ci pe care i-o dau alții

Pseudonimul este un drept subiectiv civil

nepatrimonial, pe când porecla nu are acest caracter și
Deosebiri deci nu este ocrotită de lege

Pseudonimul se alege liber de către titular, pe când

porecla este atribuită de alții
 Domiciliul persoanei

Este acolo unde o persoană fizică declară că îşi are locuinţa

Concept
principală

Este acel atribut de identificare a persoanelor fizice cu care ele

sunt localizate în spațiu

Cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să îşi schimbe, în

mod liber, domiciliul sau reşedinţa, în țară sau în străinătate

art. 25 alin. (2) din Constituţie, Cap. III din Titlul II a Cărţii I din
NCC, art. 86-97, art. 496-497 din NCC
Reglementarea
legală
O.U.G. Nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi
actele de identitate ale cetăţenilor români; Legea nr. 272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului; C.E.D.O.
 Caractere Specifice Obligativitatea
juridice
Unicitatea

Generale
Stabilitatea

Inviolabilitatea

Libertatea alegerii

Opozabilitatea
erga omnes Imprescriptibilitatea Universalitatea

Inalienabilitatea Personalitatea
 Felurile domiciliului

Domiciliu de drept comun

Diviziunea tripartită
Criterii conform doctrinei Domiciliu legal

Domiciliu convențional (ales)

Teritoriul pe În țară
care se află
În străinătate
Domiciliu de origine

În funcție de Fostul domiciliu

succesiunea lor
Actualul domiciliu

În raport cu
Domiciliu conjugal comun
situația
soților Domicilii separate
Domiciliu profesional
În atenția
instanțelor de Locuința caravană
judecată
Domiciliul persoanei morale
 Domiciliul de drept comun

Această denumire este o creaţie a

doctrinei şi a practicii judecătoreşti
Definiţia legală
„Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde
ea îşi are locuinţa statornică sau principală”.

Poate să aparţină unei persoane fizice

cu capacitate deplină de exerciţiu

Dreptul subiectiv civil nepatrimonial la acest domiciliu

permite individualizarea în spaţiu al titularului său

Să fie cetăţean român

Se alege liber
cu condiţia
Să aibă un domiciliu în ţară
 intenţional
Stabilirea domiciliului Prin conjuncţia
de drept comun unui element
material

Oricând
Schimbarea domiciliului
Să aibă o locuinţă statornică
de drept comun
Condiţia
Să declare adresa
 Domiciliul legal

Locuinţa statornică sau principală, stabilită de lege cu caracter

Definiţie
imperativ, pentru anumite categorii de persoane

Minorul, care locuieşte împreună cu

părinţii sau părintele său

Minorul încredinţat de instanţă unei alte

persoane decât părinţii
Categorii de
Minorul aflat sub tutelă
persoane
Persoana fizică pusă sub interdicţie

Persoana dispărută (în anumite situaţii)

Cei chemaţi la moştenire (în condiţiile

legii)
 Se stabileşte de lege distinct pentru diferite
Cazuri tipice categorii de persoane fizice lipsite de
Există capacitate de exerciţiu deplină
Cazuri atipice

Are loc odată ca efect al schimbării domiciliului

Schimbarea de drept comun sau voluntar al ocrotitorului
domiciliului
legal Prin excepţie, în caz de reîncredinţare a minorului prin
hotărâre judecătorească celuilalt dintre părţi, dacă aceştia
nu locuiesc împreună, sau prin numirea unui alt tutore

Încetarea
Odată cu dispariţia condiţiilor
domiciliului
care au determinat stabilirea lui
legal
La data împlinirii Încheierea căsătoriei
vârstei majoratului înainte de majorat

Decesul ocrotitului Ridicarea interdicţiei

 Domiciliul conveniţonal (ales)

Este un domiciliu fictiv, un „artificiu juridic”, cu ajutorul căruia,

printr-o convenţie accesorie, părţile unui act juridic derogă de la unele
Noţiune
efecte normale ale domiciliului real, fie obţinând o „prorogare de
competenţă”, fie o simplificare a unor forme procedurale

Este dificilă, dacă nu imposibilă stabilirea naturii juridice

Când apare sub forma unei convenţii accesorii, aplicăm

Natura juridică principiul de drept accesorium sequitur principale

Când alegerea domiciliului convenţional are loc print-o

convenţie, trebuie să fie respectate toate cerinţele de
valabilitate a convenţiilor

Când produce efecte doar în privinţa

părţilor, a moștenitorilor celor care au
încheiat-o şi a altor avânzi-cauză
 Reședința

Este locuinţa la care persoanele fizice locuiesc temporar, alta decât

Concepţia
cea de domiciliu

Este o altă adresă decât cea a domiciliului

Este un atribut de identificare în spaţiu a persoanei fizice

Este un drept subiectiv nepatrimonial, fiind ocrotit de lege

Are caracterele dreptului subiectiv nepatrimonial

Libertatea alegerii
Caractere
Inviolabilitatea

Caractere proprii Vremelnicie

Facultativ

Unicitatea
 În cazul minorului şi al interzisului reşedinţa are caracter
Caracter special legal şi coincide, dacă este cazul, cu reşedinţa
reprezentantului sau a ocrotitorului legal
 Starea civilă

Totalitatea calităţilor inerente care constituie condiţia

Noţiune
juridică a persoanei fizice în stat, în societate şi în familie

Nu este definită, dar este determinată de lege

Legea prevede condiţiile în care se stabileşte starea civilă

Persoana nu îşi poate modifica direct starea civilă,

dar poate săvârşi acte care schimbă starea civilă

Ca urmare a producerii unor fapte şi încheierii unor acte

Dobândirea
juridice sau a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti
 Posibilitatea omului de a se individualiza

Posibilitatea de a pretinde
Conţinut Ca drept subiectiv
să fie individualizat

Posibilitatea de a apela la
Ca suma unor calităţi
forţa coercitivă a statului
personale

Cu filiaţia stabilită – cu filiaţia nestabilită

Din căsătorie – din afara căsătoriei

Înfiată - neînfiată
Cuprinde următoarele
Născut din părinţi cunoscuţi - necunoscuţi
elemente-pereche
Căsătorită - necăsătorită

Divorţată - văduvă

Bărbat – femeie, etc.

 Sexul persoanei

Cetățenia

Naționalitatea

Ocupația
Rămân exterioare
Locul nașterii
conținutului
Grupul sanguină

Religia

Contravenient

Infractor
 Actele de stare civilă Deosebirile
existente
Numele între ele nu le
izolează;
Delitmitarea Corelaţii
Domiciliul autonomia lor
stării civile starea civilă şi
nu înseamnă
Capacitatea civilă că între ele
n-ar exista
Cetăţenia legături

Exprimă ideea individualizării prin

Nomen
purtarea numelui ce corespunde stării ei
(nume)
civile

Rezultă din Constă în tratarea sau considerarea de

Tractatus
întrunirea a ceilalţi ca fiind persoana căreia îi aparţine
(tratament)
3 elemente starea civilă folosită

Înseamnă recunoaşterea în familie şi

Fama societate ca fiind persoana căreia îi
(reputaţie) aparţine starea civilă de care se
prevalează
 Legalitatea

Indivizibilitatea

Indisponibilitatea

Caractere juridice Personalitatea

Imprescriptibilitatea

Universalitatea

Naţionalitatea

Principala sursă = legea

Actele şi faptele juridice Evenimente

Sursele stării civile care dau naştere, modifică
sau sting starea civilă a Actele de stare civilă
unei persoane fizice
Hotărâri judecătoreşti
 OCROTIREA PERSOANEI FIZICE

Mijloacele de drept civil de ocrotire

Orice atingere adusă corpului și sufletului uman trebuie

considerată și este o atingere adusă persoanei fizice

Aceasta subliniază importanța ocrotirii persoanelor fizice prin

mijloace juridice
Justificare
Principiul inviolabilității corpului și sufletului uman guvernează
mijloacele juridice

Regula în dreptul privat este: niciun individ nu poate fi

constrâns să suporte o atingere adusă corpului și sufletului său
 Prin ocrotirea juridică înțelegem folosirea ansamblului
mijloacelor de drept prin care se urmărește protecția omului

Sistemul mijloacelor de ocrotire este dat de cvasi toate

Conceptul
ramurile de drept

Pentru ocrotirea dreptului subiective civile legiuitorul a

stabilit mai multe mijloace de drept civil

Prin ocrotirea persoanei fizice înțelegem aplicarea

ansamblului mijloacelor de drept civil prin intermediul
Prin prisma cărora se asigură recunoașterea și protecția drepturilor
dreptului civil civile subiective și intereselor îndreptățite ale ocrotitului,
precum și a mijloacelor de protecție a persoanei fizice, ca
participantă în circuitul civil
 Recunoașterea și apărarea drepturilor subiective civile

Nulitatea relativă de protecție a unui interes personal

Suspendarea cursului prescipției extinctive

Repunerea în termenul de prescripție extinctivă

Mijloacele de
Capacitatea civilă de folosință anticipată
drept civil
Majoritatea îngrădirilor capacității civile de folosință

Lipsa capacității de exercițiu

Capacitatea de exercițiu restrânsă

Reprezentarea ori asistarea în timpul participării la

raporturi de drept civil
 Minorii, către părinți, tutori sau
curatori
Categorii de persoane fizice
Alienații și debilii mintali, de
supuse ocrotirii prin mijloace de
către tutori
drept civil
Persoane fizice capabile aflate în
situații deosebite, prin curatori
 Ocrotirea părintească a minorilor

Această instituție juridică complexă este mijlocul natural și firesc

de ocrotire care constă în ansamblul drepturilor și îndatoririlor ce
revin părinților față de copiii lor minori, indiferent dacă aceștia
Conceptul
provin din căsătorie sau din afara căsătoriei și dacă aceștia sunt
de ocrotire
naturali sau adoptați, a căror exercitare, respectiv executare
părintească
trebuie să se facă exclusiv în interesul minorului, cu respectarea
independenței patrimoniale a celor ocrotiți și sub îndrumarea și
controlul efectiv al autorității tutelare

Exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor

părintești numai în interesul minorului
Egalitatea părinților în exercitarea ocrotirii părintești
Asimilarea deplină a condiției copilului din afara
Principii căsătoriei cu cea a copilului din căsătorie
Independența patrimonială dintre părinți și copil
Încetarea ocrotirii părintești la majoratul copilului
Exercitarea ocrotirii părintești sub îndrumarea și
controlul efectiv și permanent al autorității tutelare
 Modalitățile de exercitare a ocrotirii părintești

Copilul din căsătorie și cel din afara căsătoriei

Copilul adoptat

Copilul care are un părinte mort, decăzut din drepturile

părintești, pus sub interdicție etc.
De ocrotire
se bucură Copilul încredințat, în urma divorțului, unuia dintre părinți

Copilul rezultat dintr-o căsătorie nula sau anulată

Copilul dintr-o adopție desfăcută

Copilul dat în plasament familial

 Ocrotirea părintească se exercită de către ambii părinți

Regula Ocrotirea părintească revine numai în parte părinților

Prin scindarea ocrotirii părintești între părți și alte

persoane sau instituții de ocrotire

Unul dintre părinți este mort,

Ocrotirea
părintească Decăzut din drepturile părintești
se exercită
Excepția numai de dacă
Este pus sub interdicție
către unul
dintre
Se află în neputință de a-și
părinți
manifesta voința
 Conținutul ocrotirii părintești

Privește atât persoana, cât și bunurile copilului

minor adică latura personală și cea patrimonială

Drepturile și îndatoririle părintești sunt mijloacele

juridice prin care se realizează ocrotirea
Conținut
Conținutul ocrotirii părintești îl formează
drepturile și îndatoririle părintești

De a crește copilul
În ceea ce privește
Îndatoriri De a supraveghea copilul
persoana copilului
Îndatorirea de a întreține copilul
 De a-și ține copilul

De îndrumare
Drepturi
De a consimți la adopția copilului

De a reprezenta pe minor ori de a-i încuviința actele

De administrare a bunurilor
Referitor la
Întocmirea inventarului (dacă este cazul)
bunurile Îndatoriri
copilului
De a cere autorității tutelare stabilirea sumei
necesare anual pentru întreținerea minorului și
pentru administrarea bunurilor

De administrare a bunurilor

Drepturi De a-l reprezenta pe minor în actele juridice

De a-i încuviința actele juridice

 Încetarea ocrotirii părintești

Încetarea

Prin În ipoteza Prin moartea

dobândirea instituirii minorului
capacității tutelei
civile de minorului
exercițiu
depline

Regula Excepția

La împlinirea Prin încheiera actului juridic al

vârstei de 18 ani căsătoriei de la 18 ani si
recunoasterea anticipata
 Conceptul de ocrotire prin tutelă

Tutela se exercită de către tutore numai în

interesul persoanei ocrotite

Este acea instituție juridică, care servește la ocrotirea unor categorii

Noțiune
de persoane fizice (minore sau majore) aflate în anumite situații

Instituția juridică cuprinde totalitatea reglementărilor legale

privitoare la ocrotirea minorilor lipsiți de ocrotire părintească și a
persoanelor puse sub interdicție judecătorească

Prin tutelă înțelegem activitatea desfășurată

Într-un alt sens de o persoană fizică și de către autoritatea
tutelară în legătură cu această ocrotire
 Tutorele

Persoana care exercită sarcinile unei tutele, având paza

Noțiunea
minorului și fiind însărcinată să administreze bunurile lui

Întreaga această activitate se face sub

supravegherea și îndrumarea autorității tutelare

Tutorele este numit prin decizie și supravegheat, controlat

Numirea
și îndrumat, potrivit legii, de către autoritatea tutelară

Pentru tutore tutela este o sarcină deosebită

Sarcină
Pentru cel ocrotit tutela este o măsură de ocrotire

Sarcina tutelei poate fi îndeplinită, în

principiu, de orice persoană majoră
Cine poate fi
numit tutore? Trăsături și condiții legale nu există

Orice persoană fizică majoră, indiferent de sex, de stare

civilă, de diferența de vârstă sau gradul de rudenie
 Minorul sau interzisul; cel căzut din drepturile
părintești sau declarat incapabil de a fi tutore; cel
căruia i s-a restrâns exercițiul unor drepturi
Cine nu poate fi
politice sau civile; cel lipsit de dreptul de a alege și
numit tutore?
de a fi ales deputat; cel îndepărtat de la o tutelă;
cel care din cauza unor interese potrivnice cu ale
ocrotitorului nu ar putea îndeplini sarcina

Cel care are vârsta de 60 de ani împliniți; femeia

însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
Cine nu poate fi cel care crește și educă 2 sau mai mulți copii; cel
numit tutore? care exercită o altă tutelă sau curatelă; cel care din
cauza bolii; infirmității; a felului îndeletnicirii etc.
nu ar putea îndeplini sarcina
 Ocrotirea persoanei fizice prin curatelă

Este instituția de drept civil care are ca scop ocrotirea juridică

Noțiunea temporară și subsidiară a persoanei fizice aflate în anumite situații
de curatelă speciale, care o împiedică să-și exercite drepturile și să-și apere
interesele

Felurile curatelei

Curatela Curatela
capabilului incapabilului

Curatelă propriu-zisă, care Curatelă specială, care reprezintă

reprezintă măsura de ocrotire luată
în favoarea persoanei fizice cu
capacitatea de exercițiu deplină,
dar care se află în anumite situații
speciale
măsura de ocrotire luată în
favoarea celui lipsit de capacitate
de exercițiu sau cu capacitate de
exercițiu restrânsă, la un moment
dat, lipsit de ocrotire legală
(părintească sau prin tutelă)
 Ocrotirea minorului prin curatelă

Acest mijloc juridic, temporar și subsidiar, este instituția de drept

Noțiunea civil prin intermediul căreia se asigură ocrotirea unor minor aflat
curatelei în anumite situații expres prevăzute de lege, care îl pun în
minorului imposibilitate de a-și exercita drepturile și de a-și apăra interesele
personal
Locul
acestei Curatela specială se înscrie, alături de ocrotirea părintească și
curatele tutela, în sistemul mijloacelor de ocrotire a minorului

Conținutul Privește atât persoana minorului, cât și bunurile acestuia

Curatorul va administra bunurile minorului și-l va reprezenta la

Latura
încheierea actelor juridice civile până la împlinirea vârstei de 14
patrimonială
ani, respectiv îi va încuviința actele respective între 14 și 18 ani
Competența Instanţa de tutelă de la domiciliul minorului

Procedura Poate fi instituită din oficiu sau la cerere, cu respectarea

instituirii aceleiași proceduri ca și la tutela minorului
La moartea tutorelui, în cazul în care moştenitorii
acestuia sunt minori
Când înlocuirea tutorelui nu se produce în același
moment
În cazul contrarietății de interese dintre minor și
tutore, care nu conduc la înlocuirea tutorelui
Cazuri de
instituire În cursul procesului privitor la punerea sub
interdicție a unui minor
Când tutorele minorului este împiedicat să-și
exercite atribuțiile față de minor

Notarul public, în cadrul procedurilor succesorale

La moartea tutorelui, în cazul în care moştenitorii

acestuia sunt minori
 Ocrotirea majorului prin curatelă

Este măsura de ocrotire luată în favoarea persoanei

Noțiunea
fizice cu capacitate de exercițiu deplină, care se află
curatelei
în anumite situații speciale, ce o împiedică să-și
capabilului
ocrotească interesele și să-și administreze bunurile

Dacă din cauza bătrâneții, bolii sau infirmității fizice majorul nu

poate să-și administreze bunurile și să-și apere interesele și nu
poate numi un reprezentant
Când din cauza bolii sau altor motive capabilul nu poate lua
măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare
Când din cauza bolii sau altor motive părintele sau tutorele este
împiedicat să îndeplinească atribuțiile
Cazuri de Dacă persoana fizică lipsește vreme îndelungată de la domiciliu
instituire și nu a lăsat un mandatar general
Când conservarea bunurilor succesorale necesită anumite
cheltuieli și nu există un custodie al succesiunii, notarul public
numește un curator, ca și atunci când există indici că
succesiunea urmează a fi declarată vacantă
Surdomutul care nu știe să scrie nu poate accepta o donație
decât cu asistarea unui curator special
 Procedura de instituire

Se face la cerere sau din oficiu Numirea se face, exceptând cazul

curatorului unei succesiuni, de către
instanţa de tutelă

Sunt aplicabile regulile de la mandat

Conținutul Nu aduce nicio atingere capacității celui reprezentat

Activitatea curatorului trebuie să se circumscrie

scopului care a prezidat la instituirea curatelei
Fie prin revocarea curatorului,
Funcția curatorului fie la cererea curatorului,
poate înceta după trecerea a 3 ani de la
numire
Măsura curatelei va Prin ridicarea ei, ca urmare
înceta a dispariției cauzelor
 Ocrotirea medicală a persoanelor cu tulburări psihice

Persoana bolnavă psihic, cu dezechilibru psihic sau insuficient

dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau de droguri și persoana
Concept
care manifestă alte dereglări ce pot fi clasificate ca fiind tulburări
psihice

De acestea se deosebesc persoanele cu tulburări psihice

grave, care nu înțeleg semnificația și consecințele
comportamentului lor, care necesită ajutor psihiatric imediat

Instituirea Serviciile medicale sunt acordate în cadrul sistemului de

tratamentului asigurări sociale de sănătate sau prin rețeaua de sănătate
medical privată, în rețea ambulatorie de psihiatrie sau de către medicul
obligatoriu de familie
 Protecția persoanelor cu tulburări psihice se deosebește de
interdicția judecătorească și de punerea sub tutelă

Aici avem de-a face cu o protecție administrativă, dispusă de

Comparație autoritatea medicală. Instanța judecătorească soluționează
doar eventualele plângeri

Cele două feluri de măsuri pot fi cumulate

Un alienat sau debil mintal poate fi internat voluntar (la cerere

INTERNAREA sau cu consimțământul lui) ori nevoluntar (împotriva voinței
sau fără consimțământul lui) la o instituție sanitară specializată

Dacă condițiile care au determinat internarea

Încetarea
nevoluntară au încetat, se decide externarea
internării
pacientului și cu aceasta încetează internarea
 Protecția copilului aflat în dificultate

Copilul se află în dificultate dacă dezvoltarea sau integritatea sa

fizică sau morală este periclitată
Concept
Un astfel de copil se bucură de protecție și de asistență în realizarea
deplină și exercitarea corespunzătoare a drepturilor sale

Organe Comisia pentru protecția copilului este organ al consiliul

specializate județean (a sectorului în cauză din municipiul București)

Referitoare la stabilirea măsurilor de protecție a acestor copii și la

relațiile cu serviciul public specializat pentru protecția copilului. Ea
Atribuții coordonează activitatea autorităților administrației publice locale
din unitățile administrativ-teritoriale de pe teritoriul județului, în
domeniul autorității tutelare și al protecției copilului

Serviciul public specializat pentru protecția copilului se înființează prin hotărâre a

consiliului județean (a sectorului în cauză din municipiul București) și funcționează ca
instituție publică de interes județean, respectiv local
Atribuții Acest serviciu propune comisiei (...) măsurile de protecție
legale a copilului aflat în dificultate și asigură aplicarea acestora

Măsuri
privind Încredințarea copilului unei familii, persoane sau unui
protecția organism privat autorizat
copilului
aflat în Încredințarea copilului în vederea adopției
dificultate
Încredințarea provizorie către serviciul public specializat
Comisia
poate Plasamentul copilului la o familie sau la o persoană
stabili
Plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la
un organism privat

Plasamentul copilului în regim de urgență

Plasamentul copilului într-o familie asistată

Supravegherea specializată
 Asistarea anumitor persoane fizice majore la încheierea unor acte juridice

Persoanele care au vârsta de pensionare stabilită de lege

Persoanele
vârstnice
Aceasta persoane au dreptul la asistență socială, în raport cu
vizate
situația socio-medicală și cu resursele economice de care dispun

Condițiile La încheierea anumitor acte juridice, dacă se

asistării găsește în una dintre următoarele situații

Nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau a unor

persoane obligate la acesta

Nu are locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de

locuit pe baza resurselor proprii

Nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente

pentru asigurarea îngrijirii necesare
Nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată

Se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile socio-medicale,

datorită bolii ori stării fizice sau psihice
 Acest mijloc suplimentar de ocrotire nu afectează capacitatea
civilă de exercițiu a celor ocrotiți și, prin urmare, dacă actul
Consecințe juridic respectiv se încheie fără asistare, actul este valabil și
nu poate fi anulat pe motivat că înstrăinătorul nu a fost
asistat
 REGIMUL LEGAL AL PERSOANELOR JURIDICE

TEORIA PERSOANEI JURIDICE

Importanța instituției persoanei

juridice
Importanța
instituției
persoanei Poate fi evidențiată în diferite domenii ale
juridice dreptului pozitiv, cât și în științele sociale

În dreptul constituțional
În dreptul administrativ
În dreptul internațional public
În dreptul penal material
În dreptul procesual penal și civil
În dreptul privat
În științe sociale
 Definiţia noţiunii

Având în vedere reglementările legale în vigoare şi

luând în considerare precizările de ordin teoretic

Este acea entitate, ca subiect de drept distinct, care este

creată facultativ de către o altă sau alte persoane cu
respectarea cerinţelor legale de fond şi de formă,
Definiţie
activitatea sa juridică fiind îndeplinită distinct de aceea a
persoanelor care o alcătuiesc şi care lucrează detaşat de
fiecare din acestea

Definiţia redă esenţial, fără a fi încărcat cu elemente, importante în

sinea lor, dar inutile pentru noţiune

Nu cuprinde ideea de „subiect colectiv” de drept

Explicaţii
Din moment ce este subiect de drept distict, desigur participă în
nume propriu la raporturi juridice

Nu apare nici ideea răspunderii proprii, care este caracteristică

oricărui subiect de drept, nefiind un element specific
 În toate timpurile s-a dorit înţelegera resorturilor
care permit afirmarea anumitor entităţi ca subiecte
de drept distincte de persoanele fizice
Stăruinţa
spre o Dar este deosebit de dificil a găsi criterii obiective
definiţie generale care să justifice un astfel de demers
corectă
Au existat şi există entităţi cărora legea nu le
recunoaşte calitatea de persoană juridică
 Terminologia folosită

În legislaţie În mod convenţional

În prezent În doctrină cvasiconstant

În practică cvasiunanim

„Persoană juridică”

„Persoană morală”
În trecut În doctrină, uneori, şi în prezent
„Persoană civilă”

Denumirea „persoană juridică”

Oricare denumire Se foloseşte în mod s-a formulat în dreptul privat,
este artificială convenţional dar astăzi este folosită în toate
ramurile de drept
 „organe de stat”

„partide politice”
Persoanele
„sindicate”
În alte ramuri juridice sunt
de drept desemnate şi cu
„societăţi comerciale”
alte expresii
„cooperative”

„agenţi economici” etc.

 Funcții ale persoanei juridice

Entitatea unor subiecte de drept apare ca o instituție juridică deosebit de

importantă pentru desfășurarea vieții economico-sociale și a celei juridice

În viața socială, persoanele juridice îndeplinesc mai multe funcții

Existența și rolul celor trei puteri ale statului nu

pot fi închipuite în afara persoanelor juridice

Importante forțe umane și materiale se unesc

prin înființarea persoanelor juridice publice

Persoanele juridice organizează, ordonează și

exprimă interesele colective sau individuale
împletite ale persoanelor pe care le cuprind
Ele apar ca garanții mai sigure pentru participarea la
circuitul civil în numele întregii entități și pentru realizarea
unor interese ale celor ce compun persoana juridică

Sub aspect economic, multe persoane juridice

îndeplinesc funcția de acumulare de capital, fiind cea
mai potrivită formă pentru centralizarea capitalului

Administrarea averilor poate fi realizată cu mai mare

siguranță și eficiență în cadrul unor persoane juridice

În domeniul învățământului, științelor, culturii, al

sănătății, etc. sarcinile dificile pot fi rezolvate mult mai
ușor decât în cadrul unor inițiative private individuale
 Teorii privind esența persoanelor juridice

Este cea mai veche și cea mai elaborată teorie,

care încearcă se explice esența persoanei juridice

Era concepută deja în dreptul roman

Teoria Era urmată de glosatorii Evului Mediu,

ficțiunii dar și de canoniștii din Evul Mediu

Potrivit acestei concepții, persoana juridică

este o creație artificială; ea poate exista
doar dacă un text de lege prevede aceasta

În această concepție, pilotul vieții și purtătorii dreptului

sunt formațiunile denumite persoane juridice, care nu
Teoria pot fi considerate simple ficțiuni, creațiuni ale dreptului
realității
Ele apar ca cele mai animate realități
Teoria drepturilor
fără subiect
Treptat se conturează și o a treia grupă de
Teoria patrimoniul
păreri, care urmărește, în esență, scoaterea
de afecțiune
persoanelor juridice din lumea juridică
Teoria
instituției etc.
 Critica teoriei colectivului

Teoria colectivului se bazează pe ideea că persoana juridică este o colectivitate,

care se compune dintr-un număr de persoane care alcătuiesc un colectiv

Această teză este falsă, irealistă sub două aspecte

Există persoane juridice care au în spatele lor o singură persoană

În primul
(fundațiile, societățile comerciale cu asociat unic) care, evident nu
rând
constituie o colectivitate, teoria respectivă fiindu-le inaplicabilă

Există persoane juridice care nu au în spatele lor nicio

În al doilea persoană (fundațiile testamentare). În aceste cazuri este
rând și mai evident că nu suntem în prezența unei persoane
juridice care să aibă în spatele ei o colectivitate

Prin urmare, teoria colectivului poate fi acceptată doar

Prin în privința acelor categorii de persoane juridice care
urmare înmănunchează doar o parte a acestor subiecte de
drept, care cuprind în structura lor mai multe persoane
 Lipsa discernământului împiedică pe oricine să participe
personal în viața juridică, încheind acte juridice. Dreptul
Soluția
se adresează oamenilor capabili să înțeleagă și să urmeze
posibilă
regulile dreptului obiectiv și care pot judeca rațional
voiesc și pot acționa în cadrul unor raporturi juridice

Dreptul este inventiv și, așa cum suplinește lipsa capacității de exercițiu la
anumiți oameni cu considerarea activităților reprezentanților legali ca activități
proprii ale celor fără capacitate de exercițiu, și în cazul entităților lipsite de
discernământ a trebuit să găsească o soluție

Și a găsit soluția prin aceea ca, în locul și numele entității, anumiți oameni să
execute dispozițiile legilor care reglementează conduita acestora. Și astfel se
ajunge în situația ca acțiunile oamenilor care compun organele persoanelor
juridice să fie considerate acțiuni ale înseși persoanei juridice. Astfel, dreptul
obiectiv a creat un subiect de drept artificial, care poate participa și acționa în
nume propriu, dar și în numele altora, în cele mai variate raporturi juridice
 ELEMENTELE DEFINITORII ALE PERSOANEI JURIDICE

Reglementarea legală

Stabilește explicit și prin normă imperativă trei elemente

Art. 187 N.C.C. constitutive ale oricărei persoane juridice: organizarea de sine
stătătoare, patrimoniu propriu, scop în acord cu interesul public

În doctrină, autorii sunt aproape unanimi în privința celor trei elmente

Aceste trei elemente sunt nu numai necesare, dar și suficiente

Se cunosc, prin excepție, unele opinii care nu împărtășesc această părere

 În această concepție se propune adăugarea:

Participarea în nume propriu la circuitul civil

Răspunderea patrimonială

Desfășurarea unei activități legitime

Socotim că participarea în nume propriu, răspunderea patrimonială,

nu sunt elemente constitutive, ci consecințe ale întrunirii cumulative a
În ce ne
celor trei elemente prezentate, iar desfășurarea unei activități
privește
legitime este exprimată în elementul scop determinat și licit, ele nu
pot fi autonomizate
 Elemente definitorii și caracterele

Desigur, fiecare dintre aceste elemente prezintă particularități de la o

categorie de persoane juridice la alta și, uneori, chiar de la o persoană
juridică la alta. Alta va fi configurația lor în cazul unei instituții publice
bugetare și alta în cazul unei societăți comerciale

Organizarea de sine stătătoare, patrimoniul propriu și scopul în acord cu

interesul public, ca elemente constitutive ale oricărei persoane juridice, se
caracterizează, în același timp, prin aceea că ele sunt generale, legale,
cumulative, exclusive și diverse

Exprimă ideea că ele sunt aplicabile în egală

Generalitatea
măsură tuturor categoriilor de persoane juridice

Înseamnă că aceste elemente constitutive sunt

Legalitatea instituite prin lege, precum și faptul că numai
legea poate institui un asemenea element
 Exprimă ideea că, pentru dobândirea calității de
persoană juridică, entitatea respectivă trebuie să
Cumulative le întrunească pe toate trei în același timp. În
lipsa numai a unuia dintre ele calitatea de subiect
de drept nu i se poate acorda entității respective

Exclusive Ele sunt nu numai necesare, dar și suficiente

Privește conținutul lor, care comportă anumite

particularități de la o categorie de persoană
Diversitatea
juridică la alta și, chiar în cadrul aceleiași
categorii, de la o persoană juridică la alta
 Organizarea de sine stătătoare

Acel element constitutiv al oricărei persoane juridice care

constă în structurarea ori compartimentarea subiectului
Definiție
de drept dat ca un tot unitar, încât acesta să-și
desfășoare activitatea în vederea realizării scopului său

Exprimă ideea că o entitate, pentru a avea calitatea de persoană juridică,

trebuie să aibă o structură determinată de lege/statut (regulament)

Calitatea organizării, conținutului, criteriile

legale ale acestei structuri, finalitatea

Organizarea (...) fiind astfel un mijloc

Acest element pentru realizarea unui scop determinat
constitutiv
privește Stabilirea organelor de conducere ale
persoanei juridice respective și desemnarea
persoanei (persoanelor) cu funcție de
conducere, care vor reprezenta subiectul de
drept în raporturile sale juridice
 Organizarea de sine stătătoare se înființează sub
variate aspecte, fiecare persoană juridică trebuind
să determine structura organizatorică proprie

Nu există norme unitare în materie și rigiditate de

Aspecte structură

Rațiunea care stă la baza organizării de sine

stătătoare a fiecărei persoane juridice constă în
funcționalitatea eficientă și flexibilitatea întregii
activități
 Patrimoniu propriu

Acest element constitutiv este concretizat și detaliat în reglementările

legale speciale care privesc diferitele categorii de persoane juridice

Este vorba de drepturile și obligațiile civile cu conținut

economic ce aparțin unei persoane juridice; el este o sumă
Noțiune
de valori, și nu un ansamblu de bunuri materiale, care nu
cuprinde drepturile nesusceptibile de evaluare bănească

Este format din două părți: partea activă, care cuprinde drepturile
patrimoniale (reale și creanță) și partea pasivă, care cuprinde
obligații patrimoniale (contractuale ori extracontractuale)

Trebuie să fie propriu al subiectului de drept, adică să aparțină entității

respective, și trebuie să fie distinct, adică să poată fi distinsă de patrimoniul
tuturor subiectelor de drept din afara persoanei juridice respective, precum și
de patrimoniul fiecărei persoane care face parte din persoana juridică titulară
 Este un element constitutiv al oricărei persoane juridice
Se caracterizează
Titular al patrimoniului respectiv este o persoană juridică

Conținutul este dat de totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale

Se distinge prin conținutul său de patrimoniile altor subiecte de drept

Aceasta creeză posibilitatea pentru persoana juridică de a participa în

nume propriu la raporturile juridice patrimoniale și de a avea o
răspundere patrimonială proprie (baza materială constituind, de
regulă, numai acest patrimoniul social pentru obligațiile asumate de
ea).

Are o importanță deosebită pentru

Importanța constituirea, existența și activitatea persoanei
juridice și chiar în faza de lichidare a acesteia

Are la bază, înainte de toate, dreptul de proprietate asupra bunurilor proprii

 Un scop determinat

Este, în esență, obiectul de activitate al persoanei juridice

Este acel element constitutiv al persoanei juridice care

concretizează pentru fiecare entitate felul sau obiectul
Noțiune său de activitate

Scopul propriu-zis este acel element constitutiv al

persoanei juridice care concretizează pentru fiecare
entitate felul sau obiectul său de activitate

Pentru a fi valabil, scopul persoanei juridice trebuie să

Condiții
îndeplinescă următoarele condiții:

Să fie licit

Să fie determinat

Să fie în concordanță cu interesul public

Din punctul de vedere al conținutului său, scopul poate fi de două feluri
Patrimonial
Este de natura economică, dacă
persoana juridică urmărește
realizarea unui profit (cum sunt
regiile autonome, societățile
comerciale, organizațiile
cooperatiste primare, societățile
agricole etc. )
Principiul specialității capacității
juridice nu se bazează pe un singur
scop, putem distinge:
Nepatrimonial
Când nu se urmărește realizarea
unui scop economic, ci unul ideal
(fundațiile, asociațiile, cultele
religioase, partidele politice,
sindicatele, instituțiile de stat etc. )
Un scop principal (activitatea de bază)
Un scop secundar (activitățiile anexe)
 Clasificarea persoanelor juridice

Persoanele juridice sunt numeroase și variate. Ele se aseamănă

și se deosebesc între ele. Această situație se explică prin
Utilitatea
varietatea scopurilor și intereselor a căror urmărire și
clasificării
satisfacere se realizează de o persoană fizică sau grupează un
număr de astfel de persoane într-o persoană juridică

În prezent, în sistemul nostru social, economic și politic există următoarele

persoane juridice: statul, organele puterii legislative, puterii executive și puterii
judecătorești, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile de stat, altele decât
organele la care ne-am referit, regiile autonome, societățile comerciale,
societățile agricole, organizațiile cooperatiste și unitățile înființate de acestea,
partidele politice, sindicatele, asociațiile, fundațiile și cultele religioase

Persoane juridice de drept public

Utilitatea
Criterii
clasificării
Persoane juridice de drept privat
 Prin acte de dispoziție
Modul de
constituire
Prin acte de asociere

Cu scopul patrimonial
După
scopul lor
Cu scop nepatrimonial

Române
După
naționalitatea lor
Străine

Înființate pe durată nedeterminată

După
durata lor
Înființate pe durată determinată

În România
După locul unde
se află sediul lor
În străinătate
 CONSTITUIREA PERSOANELOR JURIDICE

Înființarea persoanelor juridice

Dreptul de a înființa persoane juridice nu este reglementat

Conceptul
expres în legislația noastră civilă. Avem astfel de reglementări
de înființare
în art. 40 din Constituție și în unele reglementări speciale

Dreptul la libera asociere prevăzut în Constituție constituie premisa pe care se

întemeiază reglementările legale referitoare la constituirea persoanelor juridice

Persoanele au dreptul de a se asocia și,

Interesul public determină
uneori, dreptul de a înființa singure
conținutul activității statului în
entități distincte cu personalitate juridică
direcția dreptului la asociere
pe care voința statului le acceptă
Noțiunea de Crearea unor noi subiecte de drept, altele decât persoanele fizice,
constituire de către o altă sau alte persoane deja existente, în condițiile legii

Constituirea unei persoane

juridice nu este, de regulă, o
simplă recunoaștere sau Astăzi avem mai multe reglementări noi
autorizare administrativă și nici în privința constituirii persoanelor
chiar o simplă autorizare juridice
judecătorească (cu excepțiile
legale), ci este, de cele mai
multe ori, rezultatul unei
proceduri complexe, care
durează în timp de la adoptarea
primului act constitutiv și până
la dobândirea personalității
juridice
 Regimul juridic aplicabil

Pentru a fi legal înființate, persoanele juridice trebuie să se

supună dispozițiilor aplicabile categoriei din care fac parte

După adoptarea Codului civil nou, se aplica prevederile

respective, dacă prin lege nu se dispune altfel

În temeiul actului de înființare al organului competent (în

cazul autorităților și al întituțiilor publice, al unităților
Modurile de
administrativ-teritoriale, al agenților economici de stat)
înființare

În temeiul actului de înființare al celor care o constituie;

autorizat

În orice alt mod prevăzut de lege

Categorii de perosane juridice Private

Publice
Societățile civile, comerciale și
Statul, unitățile agricole
administrativ-teritoriale
Societățile cooperatiste și
Parlamentul asociațiile teritoriale ale acestora

Administrația Prezidențială și Regiile autonome

autoritățile administrației publice
centrale
Sindicatele și organizațiile acestora
Instanțele judecătorești
Asociațiile și fundațiile
Autoritățile administrației
autonome Cultele religioase

Instituțiile de stat și cele ale Orice altă entitate privată

autorităților locale

Partidele și alianțele politice

 Rolul și atribuțiile statului

Teoria persoanei juridice

Statul are un rol deosebit în crearea și înzestrarea persoanelor juridice cu

capacitate de folosință și capacitate de exercițiu; dreptul acceptă înființarea
acestor subiecte artificiale de drept și reglementează conduita lor în viața
juridică și deci trebuie să se îngrijească ca în locul persoanei juridice lipsite de
discernământ și în numele ei să poată acționa anumite persoane fizice

Prin transferul uriașei reglementări privind oamenii cu capacitate de exercițiu

asupra celor fără o astfel de capacitate și aplicarea acestor reguli și la
persoanele juridice, dovedește că statul, cu ajutorul dreptului, a creat un
subiect de drept care participă, alături de om, de pe poziție de egalitate
juridică, la circuitul civil

Fără instituția reprezentării juridice și fără voința statului nu

ar exista persoane juridice, ca subiect de drept distincte
PERSOANA JURIDICĂ ESTE O CREAȚIE A STATULUI, CU
AJUTORUL DREPTULUI

Rolul Asigurarea respectării interesului public în cazul constituirii

interesului persoanelor juridice se realizează prin intervenția celor trei
public puteri ai statului

Puterea legislativă adoptă reglementările legale

Puterea executivă înființează direct, avizează

înființarea, înmatriculează și ține evidența unor
categorii de persoane juridice

Puterea judecătorească autorizează

constituirea multora și înmatriculează în
registre unele persoane juridice
 Înființarea persoanelor juridice prin act de dispoziție

Prin act de dispoziție înțelegem o variantă a actului de

Noțiune înființare, adică actul de putere al unei autorități publice
competente prin care se înființează un nou subiect de drept

Legile adoptate de Parlament, ordonanțele, decretele-legi,

Astfel
decretele președintelui, hotărârile Guvernului și ale altor
de acte
organe centrale ale puterii executive, hotărârile organelor
sunt
administrației publice locale

Domeniul Prin act de dispoziție se înființează: unitățile

de administrativ-teritoriale, organele puterii legislative,
aplicare executive și judecătorești etc.

Adică, prin act de dispoziție se înființează

toate categoriile de persoane juridice de drept
public, cu excepția partidelor politice, precum
și unele persoane juridice de drept privat, care
îndeplinesc și atribuții de interes public
 Înființarea persoanelor juridice prin actul celor care o constituie

Manifestarea de voință a două sau mai multe persoane săvârșită cu

Noțiune intenția de a produce ca efect constituirea unei noi entități, ca
subiect de drept distinct

Formele Contract de societate uneori plus statut (societățile comerciale)

O hotărâre a adunării de constituire plus statut (cooperativele)

Un act autentic de notarul public și statut (societățile agricole)

Poate fi O convenție și statut făcut în forme autentice (asociație)

Un act autentic și statut sau orice alte alcătuiri care vor însoți
actul de fundație

Procesul-verbal de constiture constituire și statut (sindicatele)

Hotărâre de înființare, statutul și programul politic propriu

(partid politic)
 Uneori, adoptarea actului de constituire trebuie precedată de
unele acte administrative

De regulă, după adoptarea actului de constituire urmează

procedura de recunoaștere

Procedura Sunt și situații când actul de asociere nu este nici precedat și nici
urmat de vreo recunoaștere (se înființează în mod absolut liber
– societățile agricole)

De regulă, în toate situațiile urmează intervenția instanței de

judecată privind cererea de înscriere într-un registru special sau
comun cu alte persoane juridice
 Momentul dobândirii personalității juridice

Diferă În funcție de categoria și felul persoanelor juridice

Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării

în registrul comerțului, ceea ce s-a efectuat în 24 de ore de la data
pronunțării încheierii judecătorului delegat prin care se autorizează
înmatricularea
Societatea cooperativă este persoană juridică de la data înmatriculării
în registrul comerțului, iar asociațiile și uniunile respective prin
înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor deschis la grefa
Astfel
judecătoriei
Asociația și fundația devin persoane juridice din momentul înscrierii
lor în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei.
Federația acestora devine persoană juridică din momentul înscrierii în
Registrul federațiilor aflat la grefa tribunalului
Un partid politic de la data rămânerii definitive și irevocabile a
hotărârii instanței privind admiterea cererii de înregistrare

De cele mai multe ori, personalitatea juridică se dobândește de la

Regula
data înscrierii subiectului de drept respectiv în evidențele statului
 Înființarea persoanelor juridice prin act juridic unilateral

Actul juridic unilateral, prin care se înființează o persoană juridică, este

Noțiune rodul voinței exprimate de o singură parte (care este o singură
persoană)

Societatea comercială cu răspundere

Domeniul limitată constituită de o singură persoană
de
aplicare Unele fundații (cele testamentare)

În cazul societății, nu se încheie contract de societate,

ci se întocmește doar statutul (denumit act constitutiv)

În cazul în care cerințele legale sunt îndeplinite,

judecătorul delegat, prin încheiere, pronunțată în termen
Procedura
de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerințe, va autoriza
constituirea societății și va dispune înmatricularea ei

În cazul fundației, testamentul trebuie făcut în

formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute
 În cazul societății comerciale, de la data
Momentul
înmatriculării în Registrul comerțului
dobândirii
personalității
În cazul fundației, prin înscrierea în
juridice
Registrul asociațiilor și fundațiilor

Dacă fundația dobândește personalitate

juridică după decesul fondatorului,
efectele liberalităților făcute în favoarea
fundației anterior constituirii ei se vor
produce de la data morții testatorului
 CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANEI JURIDICE

Concept

Personalitatea juridică este recunoscută acestor

Noțiunea de
subiecte de drept pentru a avea drepturi și obligații
capacitate civilă
dobândite, respectiv asumate în nume propriu în cadrul
a persoanei
celor mai variate raporturi juridice, iar la nevoie pentru
juridice
a se putea sta în instanță fie ca reclamant, fie ca părât

Persoana juridică are o altă capacitate juridică, care se

deosebește calitativ de aceeași capacitate a persoanei fizice

Persoanelor juridice, privite în totalitatea lor, le este caracterisitic regimul

drepturilor și obligațiilor aproape în totalitate, fiind excluse doar acele
drepturi și obligații a căror premisă determină individualitatea personalității
umane și anumite calități naturale omenești legate organic de calitate de om a
persoanei fizice, prin care aceasta se deosebește de cealaltă mare categorie
de subiecte de drept civil, care sunt persoanele juridice
Persoanele juridice nu pot să încheie orice fel de act juridic și, pe acest temei,
să dobândească orice fel de drept subiectiv și să-și asume orice fel de obligație,
fiindcă ele sunt limitate în această privință prin scopul pentru realizarea căruia
au fost înființate

Această nu înseamnă că ele au o capacitate juridică mai limitată

decât persoanele fizice, ci exprimă doar faptul că actele juridice
pe care le încheie persoanele juridice trebuie să fie aliniate
scopului pentru realizarea căreia ele au fost înființate

Orice generalizare a capacității juridice a persoanelor juridice se lovește de

prevederi exprese ale legii, deoarece orice act juridic care nu este făcut în
vederea realizării acestui scop este nul

Capcatitatea juridică generală a persoanelor juridice este o idee

potrivnică oricăror reglementări legale care se referă la diferitele
categorii de astfel de subiecte de drept ce poartă denumiri diferite
 Noțiunea de capacitate juridică și capacitate civilă

Capacitatea juridică a entităților ca subiecte de drept

Definiția
autonome exprimă aptitudinea de a avea drepturi și
capacității
obligații și de a le dobândi și exercita, respectiv de a
juridice
le asuma și îndeplini obligațiile respective

Definiția capacității civile

Este acea capacitate de ramură, prin care înțelegem capacitatea juridică civilă
a entităților, ca subiecte de drept distincte, care exprimă aptitudinea de a
avea drepturi și obligații civile și de a le dobândi și exercita, respectiv de a-și
asuma și îndeplini obligațiile civile

Specificul capacității civile constă în acea că ea cuprinde în conținutul său

numai drepturi și obligații născute în cadrul unor raporturi de drept civil la
care este parte subiectul de drept, adică ea este o capacitate de ramură

Această idee se completează cu principiul specialității capacității civile a

oricărei persoane juridice
Această capacitate este elementul care definește calitatea de subiect de drept
civil a persoanelor juridice, făcând posibilă integrarea lor în circuitul civil
Corelația dintre cele două capacități

Orice persoană juridică este titularul capacității juridice, putând avea și

exercita (executa) drepturi și obligații de orice fel, dar tot fiecare dintre ele
participă, înainte de toate, la raporturi de drept civil (de proprietate etc. )

În componența capacității juridice a oricărei persoane juridice un loc aparte

îl ocupă capacitatea civilă, care coexistă cu capacitatea din alte ramuri de
drept

Această corelație exprimă raportul de la parte la întreg. Capacitatea juridică

include capacitatea de ramură
 Caracterele juridice și structura capacității civile

Legalitatea

Generalitatea
Caractere
Inalienabilitatea

Intangibilitatea

Aceste caractere se deosebesc în conținutul lor, într-o anumită

măsură, de caracterele capacității civile a persoanelor fizice

Elementele sunt Ca și la
Structura
denumite convențional persoana fizică

Capacitate Capacitate
de folosință de exercițiu
 Capacitatea de folosință a persoanei juridice

Acea parte a capacității Persoana juridică are

juridice civile a acestor
subiecte de drept, care constă
Noțiune
în aptitudinea generală și
abstractă de a avea drepturi
subiective și obligații civile
capacitate de folosință
specială; ea nu va putea
avea decât acele drepturi și
obligații care sunt necesare
realizării scopului propriu

Caractere
Exprimă ideea că ea este stabilită expres de lege, voința
părții sau părților neputând avea nici o influență asupra
Legalitatea
determinării începutului, conținutului, sfârșitului acestei
aptitudini

Exprimă caracterul ei abstract, fără o enumerare limitativă

Generalitatea
a drepturilor și a obligațiilor respective

Înseamnă că această capacitate nu poate fi înstrăinată

ori cedată pe orice cale de către titularul său, nici în tot,
Inalienabilitatea
nici în parte. Actul juridic de renunțare ori cedare ar fi
nul
 Exprimă ideea că această capacitate nu poate fi
îngrădită, decât în cazurile și condițiile prevăzute de
Intangibilitatea lege. Nici prin acte juridice și nici prin fapte fapte ilicite
nu este permisă îngrădirea capacității de folosință a
persoanei juridice

Constă în însușirea de a avea doar acele drepturi și obligații

care sunt necesare realizării scopului legal sau statutar,
Specialitatea
caracteristică exprimată în principiul specialității capacității
de folosință a persoanei juridice

Momentul
dobândirii În cazul actului de dispoziție, de la data publicării actului de
înființare
În momente
diferite, în funcție Persoanele supuse înregistrării, de la data înregistrării lor
de modul de
constituire
Celelalte de la data recunoașterii ori autorizării lor sau de la
îndeplinirea oricărei alte cerințe prevăzute de lege
 Principiul specialității capacității de folosință

Este acea regulă de drept civil potrivit căreia, prin acte juridice
Noțiune aceste subiecte de drept pot avea doar acele drepturi și obligații
care sunt necesare realizării scopului legal sau statutar

Dacă ne referim la capacitatea civilă, vom avea

în vedere doar drepturile și obligațiile civile

Astăzi, acest principiu nu trebuie privit în mod static, ci analizat în dinamica sa, adică
limitele sale trebuie interpretate nu în mod rigid, ci adaptate la cerințele economiei
de piață

Aceasta este exprimat și concretizat în actul de

înființare ori statutul persoanei juridice prin stabilirea
scopului sau obiectului de activitate
Exprimarea
principiului Alături de scopul principal, indicat în actul de
constituire și înregistrat la stat, se mai pot stabili și
obiective de activitate complementare sau secundare
(după noi) precizate și ele în actul constitutiv, inițial sau
modificat
 Acest principiu nu privește și capacitatea delictuală a persoanei
Excepție
juridice

Principiul acționează numai în situațiile juridice în care izvorul

Regula
drepturilor și obligațiilor îl constituie voința subiectului de drept

Ideea lărgirii sferei obiectului de activitate este legiferată în dreptul

În prezent nostru în privința asociațiilor și fundațiilor, organizațiilor sindicale
ș.a.
 Sfârșitul capacității de folosință a persoanei juridice

Concepție În lipsa unei reglementări legale în materie

Momentul încetării capacității de folosință a persoanelor juridice poate avea loc

odată cu încetarea calității de subiect de drept a acestora, concluzie doctrinară care
ni se pare indiscutabilă

O situație
Când încetarea are loc pe calea dizolvării, prin lichidare
specială

Prima Capacitatea de folosință se restrânge, de la data

treaptă pronunțării hotărârii de dizolvare

În perioada de lichidare, persoana juridică există, dar nu va putea

încheia acte juridice decât în vederea realizării drepturilor patrimoniale
și pentru plata datoriilor față de alte persoane
A doua
etapă
Atât capacitatea restrânsă, cât și capacitatea în întregime încetează
definitiv prin radierea persoanei juridice din registrul în care era
înmatriculată
 Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice

Administrarea patrimoniului și realizarea scopului persoanei

juridice este cu putință numai angajându-se activitatea
persoanelor fizice în numele și pe seama entității ca subiect de
Preliminarii drept distinct. În acest scop, persoanele fizice majore, cu
discernământ, vor trebui să acționeze în calitate de părți
componente ale organelor și, prin acesta, ale persoanei juridice
înseși sau în calitate de mandatare individuale ale acesteia

Altfel, persoana juridică ar fi „incapabilă” – ca minorii sub 14 ani și

interzișii – să acționeze juridicește

Voința persoanei juridice se manifestă, în condițiile stabilite de

lege, prin persoane fizice, care sunt nu reprezentante, ci
acționează ca părți componente ale unității respective

Acea parte a capacității juridice civile care constă în aptitudinea

acestui subiect de drept de a dobândi și exercita drepturi subiective
Noțiune
civile și de a-și asuma și îndeplini obligații juridice civile, încheind
personal acte juridice
Recunoașterea acestei capacități a persoanei juridice este opera legiuitorului

Ea se pune în valoare prin participarea la circuitul civil, ca urmare a încheierii de acte

juridice civile

Manifestarea de voință a persoanei juridice se realizează prin intermediul organelor

sale de conducere

Această construcție juridică este foarte importantă și indispensabilă, întrucât acest

subiect de drept este lipsit de voință juridică proprie, neavând nici discernământ, așa
cum are omul matur
 Reglementări legale privind capacitatea de exercițiu a persoanelor juridice

Reglementări Regulile generale în materie sunt concretizate într-o serie de

legale reglementări speciale referitoare la diferite categorii de
generale persoane juridice

Există un număr foarte mare de astfel de reglementări

legale, de exemplu:
- art. 2 din Legea nr. 590/2003 – pot încheia tratative
Guvernul, diferite ministere etc.
- art. 20 din Legea nr. 500/2002 prevede că ordonatorii
principali de credite sunt miniștrii etc.
- art. 67 din Legea nr. 215/2001 dispune că primarul
reprezintă municipiul, orașul sau comuna ș.a.m.d.
Reglementări - art. 70 din Legea nr. 31/1990 prevede că administratorii
legale societăților comerciale pot face, în principiu, toate
speciale operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a
obiectului de activitate a societății
- Legea nr. 1/2005, Legea nr. 566/2004 și O.U.G. 97/2000
reglementează sub foarte multe aspecte capacitatea de
exercițiu a organizațiilor cooperatiste care se realizează prin
adunarea generală, consiliul de administrație, președintele
directorul executiv, cenzori
- O.G. 26/2000 reglementează capacitatea de exercițiu a
asociațiilor și a fundațiilor
- Legea nr. 54/2003 a organizațiilor sindicale ș.a.m.d.
 Momentul dobândirii capacității de exercițiu

În legislație nu există nicio reglementare privind începutul

Generalități
capacității de exercițiu a persoanei juridice

În doctrină s-au conturat trei soluții posibile:

Prima soluție A doua soluție A treia soluție

Capacitatea de Se dobândește în De la data înfiinţării

exercițiu se momentul desemnării persoanei juridice, dar ea
dobândește împreună organelor de poate fi pusă în valoare
cu capacitatea de conducere ale numai de la data
folosință persoanei juridice desemnării efective a
organelor de conducere
Capacitatea de exercițiu se dobândește de la data desemnării
În ce ne
organelor de conducere a persoanei juridice, adică din momentul
privește
înființării acesteia

Premisia obligatorie a capacității de exercițiu este prezența capacității

de folosință
 Conținutul capacității de exercițiu

Căutând a da explicația cauzei conținutului nelimitat al capacității

Precizare de exercițiu a persoanei juridice nu putem să nu apelăm la
prealabilă principiul specialității capacității de folosință a acesteia și la
organica legătură din cele două elemente ale capacității juridice

De voința organelor persoanei juridice

Acest conținut
nu depinde
Nici de voința persoanelor fizice
care fac parte din aceste organe

De principiile care guvernează existența

și activitatea persoanelor juridice
Acest conținut
depinde
De voința legiuitorului

Adică aptitudinea de a dobândi și de a-și exercita

Laturile Cea activă
drepturile civile prin încheierea de acte juridice
conținutului
capacității Adică aptitudinea de a-și asuma și îndeplini
de exercițiu Cea pasivă
obligațiile prin încheierea de acte juridice civile
Prin urmare

Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice, în timpul cât

capacitatea ei de folosință este dirijată de scopul legal sau
statutar al entității respective nu poate fi nici ea decât limitată

În astfel de condiții, capacitatea de exercițiu nu poate fi

mai întinsă sau mai restrânsă decât capacitatea de
folosință
Realizarea conținutului capacității de exercițiu este guvernată de
următoarele principii:
1) Principiul pluralității organelor de conducere
2) Principiul răspunderii celor ce compun organele pentru modul
cum realizează capacitatea de exercițiu a persoanei juridice
 Sfârșitul capacității de exercițiu

Nu face nicio referire expresă la sfârșitul

Legea
capacității de exercițiu a persoanei juridice

Capacitatea de exercițiu încetează

Din economia odată cu încetarea persoanei juridice
reglementărilor în
materie rezultă Capacitatea de exercițiu nu poate supraviețui
celeia de folosință, iar aceasta din urmă
încetează la desființarea persoanei juridice
La persoana fizică, existența subiectului de drept
civil nu este condiționată de prezența capacității
de exercițiu (a se vedea minorii sub 14 ani și
interzișii)
Deosebirea dintre Persoana juridică există ca entitate distinctă
persoana fizică și și subiect de drept numai dacă și până când
persoana juridică are ambele elemente ale capacității juridice
În cazul desființării persoanei juridice prin
lichidare, vorbim doar de restrângerea capacității
sale de exercițiu (ca și a celei de folosință)
 Identificarea persoanei juridice

Prin identificarea aici înțelegem stabilirea identității ei ca persoană

Precizări
juridică, problemă fundamentală a oricărui raport juridic, deoarece
prealabile
în acest fel se individualizează subiectul de drept

Aceasta se realizează în mod diferit, în funcție de

Cum se face conținutul raporturilor juridice civile respective,
identificarea dacă au în conținutul lor drepturi absolute sau
relative
Această determinare se realizează, ca și în cazul persoanelor fizice, prin
identificarea persoanelor juridice participante la raporturi juridice civile

Prin aceasta se poate cunoaște cu exactitate cine este titular de drepturi subiective
și obligații civile, care poate fi tras la răspundere, cine poate succede etc.

Este individualizarea sau nominalizarea persoanei juridice, ca subiect

Noțiune
de drept, în raporturile juridice la care participă în nume propriu

Identificarea se impune pentru a putea distinge subiectul activ

Scop de subiectul pasiv, în general pentru a putea observa distinct un
astfel de subiect de drept de altul
 O persoană juridică se individualizează nu
Individualizare în toate
numai în raporturile de drept civil, ci în
raporturile juridice
toate raporturile juridice la care participă

În orice raport juridic civil concret, indiferent că acesta este contractual

sau extracontractual, participă subiecte de drept concrete, persoane
individualizate, determinate. Circuitul civil nu se poate concepe altfel
 Mijloacele de identificare
Actele
normative Reglementează principalele atribute de identificare
în materie

Atribute generale: Atribute speciale: C.U.I., C.F.,

denumirea, sediul,
naţionalitatea, nr. de
înregistrare într-un
registru public, contul
bancar
forma juridică concretă, contul
bancar, capitalul social, nr.
tel., telex, e-mail, fax etc.

Sunt drepturi subiective nepatrimoniale

Natura
juridică
Ocrotite de legea civilă Dar și de normele altor ramuri de drept
 Naționalitatea

Exprimă apartenența persoanei juridice la o anumită

Concept comunitate, concretizată într-un anumit stat, prin
aceasta la un anumit sistem de drept național

Naționalitatea este pentru persoana juridică

ceea ce este cetățenia pentru persoana fizică

În condițiile social-economice actuale, când

activitatea economico-socială se poate desfășura pe
Importanța
teritoriul diferitelor state, aplicarea legislației se face,
de regulă, după naționalitatea persoanei juridice

Uneori, este un mijloc de identificare necesar

(și în raporturile de drept civil român)

Este un mijloc de identificare general

Caracteristicile
(în măsură în care este și necesar)
 Este un mijloc de identificare obligatoriu (în
raporturile de drept internațional privat)

Este un mijloc de identificare subsecvent

(privește persoanele juridice deja
identificate prin denumire, sediu etc.)

De naționalitatea Dacă au sediul

română stabilit în România
Felurile
Străină Dacă nu au sediul în România
 Denumirea

Denumirea se compune dintr-un cuvânt sau mai multe cuvinte

stabilite prin actul de constituire sau statutul persoanei și acceptate
Definiție
de organele de stat competente, în vederea distingerii acestor
subiecte de drept de alte participante la raporturile juridice civile

Are același rol ca și numele pentru persoana fizică

Rol
Este protejată de lege

Are semnificația unui drept subiectiv nepatrimonial,

care-i permite titularului său să folosească acel cuvânt
Semnificația în vederea identificării și individualizării sale în
raporturile juridice concrete, să ceară să o identifice
prin denumire, iar la nevoie să ceară protecția legii

Este nu numai un drept, ci și o obligație

 În cazul persoanelor
juridice de drept privat
Stabilirea și
atribuirea
În cazul persoanelor
juridice de drept public
Se stabilește în actul constitutiv
ori în statutul adoptat și se
obține prin trecerea sa, odată
cu înregistrarea sau înscrierea
titularului în registrul oficial

Se atribuie: prin lege (pentru unitățile administrativ-teritoriale, sate etc.); de

către Guvern, prin hotărâre, pentru instituții publice și obiective de interes
național; de către autoritățile administrației publice centrale, pentru obiective
și instituții publice pe care le înființează, precum și pentru cele care se află în
subordinea acestora; de către consiliile județene, prin hotărâre, pentru
instiuțiile publice și obiectivele de interes județean, cu avizul consiliului local pe
al cărui teritoriu administrativ sunt amplasate instituțiile și obiectivele în cauză

Legislația noastră actuală nu stabilește nicio condiție sau criteriu în privința

stabilirii sau atribuirii denumirii persoanei juridice

Căile legale arătate sunt singurele căi de dobândire a dreptului la denumire,

fiind de neconceput uzucaparea, vânzarea, donarea etc. Ea se va putea utiliza
legal de la data dobândirii personalității juridice, Dreptul se stinge la încetarea
persoanei juridice
 Sediul

Este acel atribut de identificare a persoanei juridice, cu ajutorul

căruia ea se individualizează și se localizează în spațiu prin indicarea
Noțiunea unui sediu determinat concret, unde își desfășoară activitatea
conducerea și administrația principală a subiectului de drept
respectiv

Pentru stabilirea acestui atribut de

identificare nu există criterii legale
Stabilirea
Sediul poate fi ales și stabilit de către cel (cei) ce constituie
persoana juridică, pornind de la interesul comun al autorilor

Trebuie să fie real, iar nu fictiv

Condiții
Trebuie dovedită prin acte juridice (de proprietate, de închiriere, de
comodat etc.) în fața organului chemat să autorizeze înființarea
persoanei juridice
 Persoana juridică poate avea de regulă un singur sediu, prin excepție și
mai multe sedii, dintre care unul va fi principal, iar restul secundare

Sediul Acel loc (spațiu) unde se cuprinde întreaga

Felul principal activitate a acelei unități, locul unde persoana
juridică își desfășoară întreaga activitate

Sediile Este obligatoriu, stabil și unic

secundare

Unde se desfășoară activitatea de coordonare și conducere a acelei părți a activității

care se desfășoară pa raza teritorială a acestora. Persoana juridică are astfel de
sediu, de regulă, când cuprinde în structura sa organizatorică și unități componente
sau subunități fără personalitate juridică în alte localități decât cea în care se află
sediul principal
 Felul sediilor

Este obligatoriu, se stabilește

prin actul de înființare/statut și
De drept comun
După se înscrie în registrul în care se
caracterul său înmatriculează persoana juridică
Convențional

Sau ales este facultativ, se stabilește de către persoana juridică deja

existentă și un alt subiect de drept, prin manifestarea lor de voință, pentru
un act sau anumite acte juridice

Nu există criterii legale

Stabilirea sediului Sediul poate fi ales și stabilit pornind de la

de drept comun interesul lor (material sau de altă natură) comun

Sediul se stabilește potrivit actului

care a înființat-o sau a statutului
 Sediul nou sau modificat se ia în evidență
de stat la înregistrare în registrul de profil
Evidenţa
sediului
Evidența se dovedește, în principiu, prin
orice mijloc de probă, în condițiile legii

Deși, în principiu, are caracter permanent, sediul poate fi

schimbat, când rațiuni economico-sociale impun acest lucru

Schimbarea Legea civilă generală nu

sediului reglementează schimbarea sediului

Schimbarea se va putea face în aceleași moduri care

sunt reglementate pentru stabilirea inițială a sediului
 Reorganizarea persoanelor juridice

Este operațiunea juridică bazată pe un fundament

economico-organizatoric ce implică una sau mai multe astfel
de subiecte de drept existente sau care astfel iau ființă și
Noțiune care produce efecte constitutive, extinctive și translative (de
înfiinţare, modificare ori de încetare)

Poate avea loc în cazul subiectelor de drept privat și de drept public

Cadrul organizatoric inițial nu totdeauna corespunde și cerințelor

ulterioare

Importanța Reorganizarea este acel mijloc juridic cu ajutorul căruia se

realizează dinamica nevoilor economico-sociale și care dă
expresie juridică dezvoltării, capătând astfel o importanță
practică deosebită în perfecționarea relațiilor sociale

Reorganizarea se decide de aceleași organe care au hotărât

Competența
înființarea lor
 Absorbție
Comasarea
Fuziune
Inițial
Totală
Divizarea
Parțială

Formele Absorbție
Fuziunea
Contopire

Totală
În prezent
Divizarea
Parțială

Transformarea
 Fuziunea

Operațiune juridică-economică prin care o persoană

juridică se absoarbe de către o altă persoană juridică
Noțiune sau mai multe persoane juridice existente se contopesc
într-o singură entitate pentru a alcătui o persoană
juridică nouă
Înființarea De persoane
De regulă juridice
Efectele Desființarea
fuziunii
Modificarea structurii și
Uneori
conținutului persoanelor juridice

Absorbție
Căile de
realizare
Contopire
 Este acea formă de fuziune care constă în înglobarea
Absorbție uneia sau a mai multor persoane juridice existente de
către o altă persoană juridică existentă

Persoana juridică absorbantă își păstrează

personalitatea juridică, iar unitatea sau unitățile
absorbite își încetează existența ca subiecte distincte

Drepturile și obligațiile cu conținut economic ale

unităților absorbite se transmit asupra persoanei
Efectele
absorbante, producându-se o contopire totală a
patrimoniului printr-o transmisiune universală

Persoanele care alcătuiau subiectul de drept absorbit

încetează a mai face parte din el și devin părți
componente ale persoanei juridice absorbante
 Operațiunea juridico-economică prin care două sau
Contopirea mai multe persoane juridice se unesc pentru a forma
o nouă persoană juridică

Încetarea personalității juridice a tuturor subiectelor

participante la operațiune și radierea lor din registre și
înființarea obligatorie a unei noi persoane juridice din cele
contopite

Drepturile și obligațiile cu conținut economic ale unităților

Efectele
fuzionate trec asupra noii persoane juridice astfel înființate,
care preia integral, în principiu, drepturile și obligațiile
patrimoniale existente la data fuziunii, cu toate consecințele ce
decurg de aici pe tărâmul răspunderii pentru executarea
obligațiilor contractuale

Persoanele care compun unitățile fuzionate își pierd calitățile

lor în persoanele juridice desființate ca urmare a fuziunii și
dobândesc o nouă calitate (de acționari, deținători de părți
sociale, fondatori, cooperatori, membri de sindicat etc.) în
persoana juridică înființată prin fuziune
 Divizarea persoanei juridice

Este acea formă a reorganizării care constă în împărțirea,

în totalitate sau în parte, a unei persoane juridice între
Noțiune două sau mai multe persoane juridice deja existente sau
care iau astfel ființă

Totală
Felurile Ele se aplică distinct atât în teorie (art. 236 alin.
divizării 1 din NCC), cât și în practică
Parțială

Divizarea Se realizează prin împărțirea întregului patrimoniu

totală al unei persoane juridice între mai multe persoane
juridice care există sau care iau, astfel, ființă

Este operațiunea juridică care constă în desprinderea unei

părți din patrimoniul persoanei juridice, care își menține
Divizarea
ființa, și transmiterea acestei părți către una sau mai multe
parțială
persoane juridice care există sau care se înființează în acest
mod
 Transformarea persoanei juridice

Este acel mod de reorganizare a persoanei juridice care intervine

Noțiune atunci când un subiect de drept din această categorie își încetează
existența și concomitent se transformă într-o altă persoană juridică

Art. 241 alin. (1) şi (2) din NCC

Sediul
materiei
În mai multe acte normative speciale se reglementează
transformarea

Ea intervine atunci când o persoană juridică își încetează ființa,

concomitent cu crearea, în locul ei, a unei alte persoane juridice
 În trecut „transformarea” s-a practicat la noi într-o singură
direcție; unele unități nestatale au fost transformate în
unități de stat, fără nicio reglementare legală
Domeniul
de aplicare
În prezent, transformarea se poate realiza, cu
respectarea prevederilor legale, în privința persoanelor
juridice din toate domeniile vieții economico-sociale

Schimbarea formei de organizare

a activității economico-sociale

Aplicarea altor reglementări

Consecințele
legale în materie
transformării
Nu se impune și schimbarea denumirii, a
sediului etc., dar vor trebui create organe de
conducere potrivit noii forme organizatorice
 Efectele reorganizării

Concept Efectele se produc în toate domeniile dreptului

Încetarea, înființarea ori

În dreptul civil
transformarea persoanei juridice

Efectele se produc cu privire la Transmiterea, totală sau

parțială a patrimoniului

Întinderea răspunderii patrimoniale

Se constituie obligatoriu noi

subiecte de drept:
- la fuziune și la transformare
Constitutive
sau creatoare
Se constituie în mod facultativ
noi subiecte de drept:
- prin divizarea totală
Efectele pot fi
- prin divizarea parțială
 Se desființează obligatoriu unele
subiecte de drept:
- la contopire (cele fuzionate)
Extinctive sau
- la absorbție (unitățile absorbite)
distructive
- la divizarea totală (unitatea divizată)
- la transformare (unitatea
transformată)

Transmiterea poate fi universală

Translative
sau cu titlu universal

Prin transmiterea din patrimoniul unui participant în patrimoniul altui participant se

stabilește proporția împărțirii patrimoniului, după care se stabilește întinderea
răspunderii patrimoniale a celor care dobândesc din patrimoniul respectiv
 Încetarea persoanei juridice

Această instituție juridică diferă substanțial de situația când, în

urma reorganizării, unele subiecte de drept încetează a mai
Precizare
exista. În astfel de situații, locul persoanei juridice care a încetat
este luat de un alt subiect de drept care există ori ia astfel ființă

Încetarea persoanei juridice înseamnă dizolvarea sa; sfârșitul,

în mod definitiv, ireversibil și total, al capacității ei juridice,
Noțiune
este „moartea juridică” a subiectului de drept, fără ca locul lui
să fie luat de unul sau mai multe alte subiecte de drept

Persoanele juridice de drept privat – prin dizolvare

Modurile
Persoanele juridice de drept public – prin
de încetare
desfiinţare – adică actul de dispoziție al
organului care le-a înființat
Este operațiunea juridică prin care, în cazurile și
Dizolvare condițiile prevăzute de lege, încetează definitiv și
ireversibil persoana juridică de drept privat
 Dizolvare de drept
După criteriul modului
cum operează Dizolvare voluntară în temeiul
unui act juridic al organului
competent
Clasificări
Dizolvarea judiciară (în
temeiul unei hotărâri
judecătoreşti definitive şi
irevocabile)

În funcție de caracterul Dizolvarea voluntară

ori natura lor (de regulă)
Dizolvare forțată (silită)