DREPTUL

Definitie : Dreptul reprezinta ansamblul normelor juridice stabilite sau recunoscute de catre stat in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei statului, a caror respectari obligatorie este garantata de forta coercitiva(de constrangere) a statului. Caractere: Primul character este caracterul social intrucat dreptul reglementeaza conduita oamenilor , omul este singura fiinta care are discernamant. Al doilea caracter este caracterul volitional , dreptul reprezinta vointa statului, statul avant monopolul elaborarii si aplicarii dreptului. Al treilea caracter este caracterul obligatoriu deoarece respectarea legii este obligatorie. Structura interna sau logico-juridica a normei juridice Definitie : Norma juridical ete o regula de conduit ace are carater general si impersonal stabilita sau recunoscuta de catre stat conform vointei acesteia,a carei respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva(de constrangere) a statului. Caracterele normei juridice : caracterul general se aplcia unui nr nelimitat de situatii ori de cate ori se intalneste o imprejurare care se inscrie in trihotomia normei ; norma este impersonala se aplica oricarei personae care se gandeste in situatia descrisa de norma NORMA ESTE OBLIGATORIE. Structura interna a normei juridice : Are caracter trihotomic intrucat este alcatuita din trei elem interdependente : 1.ipoteza 2.dispozitia 3.sanctiunea 1. IPOTEZA este acea parte a normei juridice care indica situatiile sau categoriile de personae carora li se aplica norma juridica Ex. Norme referitoare la functionarea publici,la studenti sau elevi,statutul parlamentarilor. IPOTEZA poate sa fie simpla , atunci cand descrie o singura imprejurare sau o singura categorie de personae carora li se aplica norma juridica. IPOTEZA este complexa atunci cand sunt descrise doua sau mai multe situatii ori categorii de personae carora li se aplica norma juridica 2. DISPOZITIA este al doilea element structural al structurii interne a normei juridice, descrie conduit ape care trebuie sa o aiba subiectul normei juridice in situatia descrisa de ipoteza.

DISPOZITIA poate fi simpla atunci cand descrie o singura conduita posibila si poate sa fie complexa cand descrie ai multe conduite complexe posibile. DISPOZITIA poate sa fie determinate atunci cand in textul normei este descrisa in mod clar conduita subiectului. Dispozitia este relative determinate atunci cand conduita subiectului este lasata la aprecierea instantei de judecata sau a persoanei care aplica legea. 3. SANCTIUNEA NORMEI J Este urmarea nerespectarii de catre subiectul normei a conduite descrise de dispozitie in situatia trasata de ipoteza. SANCTIUNEA poate sa fie simpla atunci cand descrie un singur tip de pedeapsa(detentie). SANTIUNEA poate fi complexa atunci cand sunt prevazute mai multe tipuri de pedeapsa care se pot aplica impreuna. Ex; detentiune si interizcerea practicarii undei profesii sau meserii de care faptuitorul s-a folosit in vederea comiterii de infratiuni. Sanctiunile pot ifi cumulative ,atunci cand doua sau mai multe pedepse se aplica in acelasi timp.Snctiuni determinate a caror cuantum este stability inca din textul normei (detentiune pe viata) Sanctiunea este relativ determinate atunci cand textul normei sunt prevazute un minim si un maxim de pedeapsa(intre 100 si 500 lei amenda) intre 6 luni si 10 ani. Urmand ca instanta de judecata sa faca individualizarea pedepsei. Dupa natural or sanctiunile pot fi : -administrative destituirea din functie -drept civi- daunele de intarziere -contraventionale- amenda , advertisement -penale- detentiunea , confiscari speciale

SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC

Numai oamenii pot fi subiecte ale raportului juridic fie ca persoane fizice (deci individual), fie ca subiecte colective de drept. Persoana fizic trebuie s aib capacitate juridic. Aceasta desemneaz aptitudinea general i abstract a persoanei de a avea drepturi i obligaii n cadrul raportului juridic. Capacitatea juridic e reglementat de normele juridice n cadrul fiecrei ramuri de drept. Putem deci distinge o capacitate juridic civil, penal, administrativ etc. Capacitatea juridic este general (nu vizeaz un anumit domeniu) i special (se refer la un anumit domeniu, ramur, instituie etc.). O capacitate juridic special au de regul organizaiile, deoarece ele sunt create pentru un anumit scop, ea fiind tocmai competena instituiei. n general, capacitatea juridic este unic. n dreptul civil, distingem: capacitatea juridic de folosin i capacitatea juridic de exerciiu.

Capacitatea de folosin se definete drept capacitate de folosin de a avea drepturi i obligaii, acestea ncepnd de la naterea persoanei i ncetnd o dat cu moartea acesteia. Drepturile copilului sunt recunoscute din momentul concepiei sale, ns numai dac se nate viu. Capacitatea de exerciiu este capacitatea persoanei de a-i exercita drepturile i de a-i asuma obligaiile, svrind personal acte juridice. Capacitatea deplin de exerciiu ncepe de la data cnd persoana devine major. Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani are capacitate de exerciiu restrns, prezumndu-se c el nu are nici suficient experien de via i nici suficient discernmnt. Nu are capacitate de exerciiu: a) minorul care nu a mplinit 14 ani, b) persoana pus sub interdicie. Prin urmare, capacitatea juridic deplin de exerciiu implic ncheierea unor acte juridice n nume propriu. Astfel, un minor poate fi proprietar al unui bun, dar nu l poate nstrina prin acte proprii. Subiecte colective de drept sunt diversele organizaii: societi comerciale, ministere, parlament, dar i statul. n dreptul civil, subiectul colectiv este definit sub forma persoanei juridice, care presupune o serie de condiii speciale referitoare la organizare, conducere, patrimoniu, rspundere, firm etc. Trebuie precizat c exist numeroase subiecte colective de drept care nu sunt persoane juridice, de exemplu instanele judectoreti, diverse asociaii etc.

CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC

Coninutul raportului juridic este format din drepturile i obligaiile subiecilor ntre care se desfoar o relaie social. Drepturile i obligaiile sunt prevzute de norma juridic. O distincie trebuie fcut ntre dreptul obiectiv ca ansamblu de norme i dreptul subiectiv ca posibilitate. n cadrul raportului juridic, dreptul subiectiv apare ca o posibilitate conferit de norma juridic titularului dreptului (persoan fizic sau subiect colectiv de drept) de a pretinde subiectului pasiv s fac sau s nu fac ceva, realizarea acestei posibiliti fiind garantat de fora de constrngere statal la care poate recurge titularul dreptului, n caz de nevoie. Drepturile subiective se clasific n trei mari categorii: a) drepturi fundamentale (drept la via, demnitate, libertate etc.), b) drepturi care decurg din inseria individului n viaa social (dreptul la nume, la domiciliu etc.), c) drepturi care deriv din nsi voina indivizilor (ex. dreptul de a ncheia contracte). A. Dup gradul de opozabilitate distingem: a) drepturi absolute (dreptul la via), b) drepturi relative (dreptul cumprtorului de a primi bunul este opozabil fa de vnztor, cruia i-a achitat preul bunului). B. Dup coninutul lor distingem: a) drepturi patrimoniale i b) drepturi nepatrimoniale. La rndul lor, drepturile patrimoniale sunt: drepturi reale i drepturi de crean. Dreptul real este acel drept patrimonial n virtutea cruia titularul su i poate exercita prerogativele asupra unui bun fr concursul altcuiva. Dreptul de crean este acel drept patrimonial n temeiul cruia subiectul activ, numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, s dea sau s fac sau s nu fac ceva, creditorul neputndu-si realiza dreptul fr concursul debitorului; drepturile nepatrimoniale sunt: a) drepturi care privesc existena i integritatea persoanei, b) drepturi care privesc identificarea persoanei, c) drepturi care decurg din creaia intelectual. Obligaia juridic, ca terminologie, are o semnificaie multipl. Astfel, n dreptul civil se distinge: a) un sens larg care configureaz raportul juridic de obligaie; b) un sens restrns pentru a desemna obligaia subiectului pasiv i c) sensul de nscris constatator. Ca element corelativ al raportului juridic, obligaia juridic poate fi definit ca ndatorire a subiectului

pasiv al unui raport juridic, pretins de subiectul activ, de a da, de a face, sau de a nu face ceva, conduit care poate fi impus, dup caz, prin fora coercitiv a statului.

IZVOARELE DREPTULUI Izvoarele dreptului repr forma de exprimare a normelor juridice . Acestea sunt: 1.Obiceiul 2.Legea scrisa 3.Contractul normativ 4.Precedentul judecatoresc Izvoarele formale ale dreptului Exista doua mari categorii de izvoare ale dreptului : izvoare materiale si izvoare formale 1.Obiceiul sau cutuma juridical
Dup cum se tie, obiceiul este o regul de conduit ce se formeaz spontan ca urmare a aplicrii ei repetate ntr-o perioad de timp relativ ndelungat ntr-o colectivitate uman. Obiceiul, sub forma unor datini, tradiii i practici cu caracter moral sau religios, a reprezentat modalitatea principal de ordonare a relaiilor sociale i de influenare a aciunii umane n comuna primitiv. Obiceiul a continuat s aib un rol social i ulterior, de fapt n toate epocile istorice, ponderea sa variind de la o epoc la alta. Puterea de stat are fa de obiceiurile existente urmtoarele atitudini: a) de recunoatere, consacrare i sancionare, dndu-le for juridic acelora pe care le consider utile consolidrii ordinii de drept. b) de receptare i tolerare a acelora care prin semnificaia i importana lor nu reclam transformarea lor n norme cu caracter juridic, iar prin prevederile lor nu contravin ordinii de drept. c) de interzicere a acelora care contravin ordinii instituite i aprate de puterea de stat

2. Legea ca izvor al dreptului

Legea Legea este actul cu valoarea juridica cea mai mare, in cadrul izvoarelor dreptului. Ea se adopta numai de catre Parlament, cu respectarea anumitor cerinte constitutionale. Legile sunt de trei feluri, asa cum le defineste si Constitutia noastra: a/. Legi fundamentale, acestea fiind Constitutia si legile de revizuire a Constitutiei, sau alte legi de modificare a Constitutionale; b/. Legi organice, sunt acelea prin care se reglementeaza cele mai importante relatii in cadrul societatii, privitoare la organizarea si functionarea autoritatilor esentiale ale statului, precum si in alte domenii limitativ si expres prevazute in Constitutie, ca: sistemul electoral, organizarea judecatoreasca, statul functionarilor publici, apararea nationala, contenciosul administrativ etc.

c/. Legi ordinare, care se adopta in celelalte domenii nesupuse reglementarii prin lege organica si se caracterizeaza in plus printr-o procedura mai simpla in adoptare. Hotararile Parlamentului Reprezinta o alta categorie de acte normative, cu valoare deosebita din punct de vedere juridic si privesc reglementari de organizare interna a Parlamentului si alte domenii limitativ prevazute de Constitutie. Cunoscut si sub denumirea generala de lege, actul normativ reprezinta cel mai important izvor de drept. Notiunea de lege are doua acceptiuni: un sens restrans, prin lege intelegand acel act juridic normativ adoptat de catre Parlament ca unica autoritate legiuitoare (art. 51, art. 58 din Constitutie), precum si lege in sens larg, ca orice act normativ ce emana de la o autoritate a statului si in raport de care se normeaza comportamentul persoanelor. De asemenea, in categoria de izvor de drept, cu ponderea cea mai mare in sistemul dreptului, se mai intalneste si o alta categorie de acte normative, neadoptate de catre statul roman, dar acceptate ca atare de acesta, in cazul unor Conventii internationale, intelegeri, acorduri etc.

STATUL Definitie : Statul reprezinta organizatia politica ce detine monopolul fordei de

constrangere al elaborarii si aplicarii dreptului , exercitand asupra unei populatii aflate pe un anumit teritoriu, puterea suverana din societatea respectiva. Trasaturile caracteristice ale statului: -Detinerea monopolului , elaborarii si aplicarii dreptului -perceperea de la populatie de impozite sit axe -existenta puterii politice suverane -organizarea administrative teritoriala a teritoriului de stat Doctrina constitutionala occidentala a evidentiat trei elemente constitutive ale statului aflate intr-o unitate organica. -teritoriul -populatia -puterea politica suverana FORMA DE STRUCTURA A STATULUI D.p.d.v conceptual prin structura de stat se intelege modul de exercitare al puterii in raport de teritoriul statului. D.p.d.v structurii de stat ; statele pot fi : -state simple sau unitare -state compuse sau complexe STATUL UNITAR : prezinta urm caracteristici :

a. este format dintr-un ansamblu unic de orga nisme constitutionale prin care se exercita puterea de stat la nivel central si local b. activitatea de guvernare se difuzeaza de la centru pe cale ierarhica c. exista o singura ordine juridical intemeiata pe o constitutie unica d. populatia are o singura cetatenie, desi statul este unitary , teritoriul sau poate fi impartit in unitati administrative-teritoriale(judete) STATUL UNITAR are o singura constitutie si o legislatie uniforma , are un singur parlament , un singur sef al statului ,un govern unic, o singura limba oficiala si o singura cetatenie. STATUL COMPUS SAU COMPLEX Este format din mai multe unitati statale reunite intr-un singur stat suprapus lor si legate intre ele prin legaturi mai mult sau mai putin stranse. STATUL COMPUS poate imbraca forma confederatiei sau a federatiei. -CONFEDERATIA este o asociere theoretic permanenta de state care urmaresc obiective identice mai ales in domeniul relatiilor internationale,in domenii economice sa de aparare. Statele care compun confederatia sunt legate intre ele prin angajamente reciproce. Foecare stat componenta a confederatiei pastreaza suveranitatea sa interna asupra cadrului constitutional. STATUL FEDERAL -Este format din mai multe entitati statale care beneficiaza de un statut de autonomie in materie constitutionala legislative si judecatoreasca si se subordoneaza acestuia. Statul Federal se prezinta asadar ca o asociatie de state care se supun pe de-o parte unei puteri centrale unice(puterea federala si care pe de alta parte conserva o larga autonomie constitutionala administrative si jurisdictionala. FORMA DE GUVERNAMANT A STATULUI Este un concept juridic si de-o potriva politologic care indica natura organului care indeplineste functia de sef al statului. Intr-o alta acceptiune forma de guvernamant indica modul in ccare sunt constituite si functioneaza organelle supreme si este raportata in principiu la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile acestuia cu puterea legiuitoare. Potrivit criteriului de guvernamant statele se impart in monarhii si republici. MONARHIA este acea forma de guvernamant in care seful statului care se numeste MONARH (imparat,rege,tar,emir) este desemnat pe baza succesiunii la tron.

SUCCESIUNEA poate sa fie : -in linie directa(parinte-fiu sau parinte-fiica) -pe linie colaterala (unchi-nepot( -pe linie materna -pe linie paterna Succesiune pe baza recunoasterii dreptului primului nascut. MONARHIA poate sa fie ABSOlUTa in cazul in care monarhul este cel care detine forta suprema in stat si este unicul abilitat sa conduca statul. MONARHIE limitata sau dualista situatie in care puterile monarhului sunt limitate: - de existanta unei constitutii, situatei intalnita sub denumirea de MONARHIE CONSTITUTIONALA , monarhul revenindu-I prerogative destul de extinse (conducerea armatei, numirea demnitarilor) situatiile care apar astazi in statele din Orient. -de existenta unui parlament ai carui membrii sunt alesi printr-un vot ( MONARHIE PARLAMENTARA REPUBLICA acea forma de guvernamant in care seful statului care se numeste Presedinte este ales de catre cetate nii cu drept de VOT pt o perioada limitata de timp numita MANDAT. Un presedinte nu poate avea mai m ult de doua mandate care pot fi si consecutive. REPUBLICA poate fi si parmalentara , prezidentiala si semi-prezidentiala. *prezidentiala- presedintele ales de catre cetatenii care au drept de vot si este in acelasi timp si sef al puterii executive (priministru) sua si franta *semi-prezidentiala in cazul acesteia regasim atat trasaturi caracteristice republicii parlamentare cat si trasaturi caract specifice rep prezidentiale.

REGIMURI POLITICE ALE STATULUI -se refera la ansalmblul metodelor si principiilor de infaptuire a puterii de catre stat si a conducerii statului in stransa legatura cu situatia drepturilor si obligatiilor cetatenilor si cu posibilitatea acestora de a determina sau influenta politica statului prin participarea lor la adoptarea deciziilor. D.p.d.v al regimului politic statele sunt de doua feluri : -state democratice -state dictatoriale STATUL DEMOCRATIC : -existenta separatiilor puterilor in stat -existenta pluralismului politic,adica existenta mai multor forte social-politice -respectarea drepturilor fundamentale ale cetateniilor -libertatea mass-media REGIMURILE DICTATORIALE se caracterizeaza prin: -lichidarea opozitiei politice -intarirea aparatului represiv al statului -stabilirea unei ideologii oficiale si dominante concomitant cu intregimentarea cet mai multor personae in partidul unic -ridicarea teoriei absolutizarii luptei de clasa la rangul de politica de stat