Limba Română Pentru Toţi - Vol.6

P age |1
LIMBA ROMÂNĂ
PENTRU TOŢI
VOL.6
MANEA ADRIAN
P age |2
Copyright © 2022 by Manea Adrian
KOBO eBook
Vol.6 – eISBN – 1230005506163 – April 2022
Smashwords eBook
Romana – Book VI - ISBN-13: 9781005993924 – Apr. 2022
All rights reserved. This book or any portion thereof may not be reproduced or used in any
manner whatsoever without the express written permission of the publisher except for the use
of brief quotations in a book review or scholarly journal.
First Printing: 2022

=(seria – Nivelele limbii
Nivelul morfologic)
ISBN
P age |3
Contents
Capitol 6.1. – Flexiunea sintetică primară – Vocale de bază ............................................................... 9
6.1.3. – T-3 – Semivocala ‘’-ĭ ‘’ .................................................................................................... 9

VERBE ............................................................................................................... 21
6.1.3.1.a - T – 3 – 1 – eu tai – tu tai – el taie – să taie ............................................... 25
ADJECTIVE ....................................................................................................... 28
Substantive FEMININE ....................................................................................... 30
Substantive feminine defective de plural ....................................................................................... 31
Substantive feminine defective de singular ................................................................................... 32
Substantive NEUTRE .......................................................................................... 33
Substantive Neutre defective de plural ........................................................................................... 37
Substantive Neutre defective de singular ....................................................................................... 37
=Alte părţi de vorbire ........................................................................................... 38
VERBE ............................................................................................................... 40
6.1.3.1.b - T – 3 – 1 - ai – (IV) -ăi ........................................................................... 41
ADJECTIVE ....................................................................................................... 41
Substantive MASCULINE ................................................................................... 44
Substantive feminine folosite rar la plural ..................................................................................... 54
Substantive feminine defective de plural. ...................................................................................... 55
Alte substantive feminine defective de plural ............................................................................... 56
Substantive feminine defective de singular ................................................................................... 57
Substantive defective de plural .......................................................................................................... 59
Alte substantive (probabil) neutre cu pluralul probabil în –URI............................................ 63
Substantive defective............................................................................................................................. 64
P age |4
VERBE ............................................................................................................... 65
6.1.3.2.a - T – 3 – 2 – (I) ăi – ( III = IV) –ă-ie .......................................................... 66
ADJECTIVE ....................................................................................................... 66
Substantive defective............................................................................................................................. 67
VERBE ............................................................................................................... 68
Verbe cu forme duble ............................................................................................................................ 69
Verbe defective (unipersonale).......................................................................................................... 70
Verbe de conjugarea a IV-a cu forme duble ................................................................................... 71
6.1.3.2.b - T – 3 – 2 – (I) –ăi – ăi – aie - ăi ............................................................... 74
ADJECTIVE ....................................................................................................... 74
Substantive MASCULINE ................................................................................... 74
Substantive masculine defective de singular ................................................................................ 74
Substantive cu forme duble de plural .............................................................................................. 74
VERBE ............................................................................................................... 76
6.1.3.3.a - T – 3 – 3 – (M) – vioi – (F) - vioaie ......................................................... 77
T – 3 – 3a – i semivocală ......................................................................................... 79
ADJECTIVE ....................................................................................................... 79
Substantive mobile .............................................................................................. 82
M (sing. = Pl. / -OI) + F (sing. = Pl. /OAIE)......................................................... 85
Substantive FEMININE (sg. = pl.) ....................................................................... 91
substantive marcînd genul feminin la unele animale:................................................................ 92
Substantive marcînd naţionalitatea.................................................................................................. 93
sau numele soţiilor unor bărbaţi cu funcţie, .................................................................................. 93
alte substantive feminine (sing. = pl. – OAIE): .............................................................................. 94
Substantive feminine cu forma de plural neprecizată: .............................................................. 96
Substantive feminine cu variante flexionare de plural: ............................................................. 97
Omonime flexionare la plural ........................................................................................................... 101
Augmentative neutre ........................................................................................................................... 103
Alte substantive neutre cu forma de plural în ‘’–ÓAIE’’ ........................................................... 106
Substantive neutre cu forme duble de plural .............................................................................. 114
Substantive Neutre (-uri) – roi – roiuri / ...................................................................................... 115
Substantive neutre cu forma de plural neprecizată .................................................................. 116
Substantive defective........................................................................................................................... 117
=Substantive rareori la plural sau defective de plural ............................................................. 117
substantive defective de singular .................................................................................................... 118
VERBE ............................................................................................................. 120
6.1.3.3.b - T – 3 – 3 – oa-ie – (pl.) oi...................................................................... 121
ADJECTIVE ..................................................................................................... 122
Substantive MASCULINE ................................................................................. 123
Substantive FEMININE ..................................................................................... 136
P age |5
Substantive defective de plural:....................................................................................................... 142

Substantive defective de singular.................................................................................................... 143
Excepţii ................................................................................................................................................ 144
Substantive NEUTRE ........................................................................................ 145
Adverbe .................................................................................................................................................... 145
VERBE ............................................................................................................. 145
6.1.3.4.a - T – 3 – 4 – ei – ei – e-ie – e-ie ............................................................... 146
ADJECTIVE ..................................................................................................... 146
Substantive NEUTRE cu omonimie flexionară la SINGULAR (masculine = neutru)....... 148
Substantive NEUTRE cu omonimie flexionară la PLURAL (feminine = neutru) .............. 149
Substantive neutre (-EI – (pl.) – E-IE)................................................................ 150
Variante neutre ...................................................................................................................................... 158
VERBE ............................................................................................................. 160
6.1.3.4.b - T – 3 – 4 –ei – ei – e-IE - ei................................................................... 161
ADJECTIVE ..................................................................................................... 161
Substantive masculine defective ..................................................................................................... 165
Substantive masculine defective de plural ................................................................................... 165
Substantive masculine defective de singular .............................................................................. 166
Masculine plural aparţinînd de tipul de flexiune consonantică ............................................ 168
Substantive neutre cu plural neprecizat ....................................................................................... 174
Substantive neutre defective de plural .......................................................................................... 175
VERBE ............................................................................................................. 175
6.1.3.5.a - T – 3 – 5 – îi – îi – î-ie – î-ie .................................................................. 176
ADJECTIVE ..................................................................................................... 176
VERBE ............................................................................................................. 179
Verbe defective ...................................................................................................................................... 181
Verbe de conjugarea a IV-a cu forme duble ................................................................................. 182
6.1.3.5.b - T – 3 – 5 – îi – îi – î-iE - îi .................................................................... 183
ADJECTIVE ..................................................................................................... 184
VERBE ............................................................................................................. 186
6.1.3.6.a - T – 3 – 6 – sui – sui – suie = suie ........................................................... 187
ADJECTIVE ..................................................................................................... 188
P age |6
Adjective invariabile ............................................................................................................................ 190

Substantive compuse – ....................................................................................................................... 190
Substantive neutre cu forme duble de plural .............................................................................. 193
Substantive neutre cu forma de plural neprecizată .................................................................. 194
VERBE ............................................................................................................. 195
Verbe defective ...................................................................................................................................... 196
Verbe de conjugarea a IV-a cu forme duble ................................................................................. 197
Excepţie ............................................................................................................................................... 201
6.1.3.6.b - T – 3 – 6 – pui = pui – (F) gutu-IE – gutui............................................. 202
ADJECTIVE ..................................................................................................... 202
Substantive feminine cu sufixe diminutivale (-UIE) ................................................................. 206
Substantive feminine defective de plural ..................................................................................... 207
Substantive feminine defective de singular ................................................................................. 207
Substantive masculine defective de plural ................................................................................... 207
substantive masculine defective de singular............................................................................... 207
Adverbe .................................................................................................................................................... 207
VERBE ............................................................................................................. 207
6.1.3.7.a - T – 3 – 7 – ii – ii – i-e – i-e .................................................................... 208
VERBE ............................................................................................................. 208
6.1.3.7.b - T – 3 – 7 – -I-E – (pl.) -ii....................................................................... 209
ADJECTIVE ..................................................................................................... 209
Forme de feminin cu omonimie flexionară (cf. viu – vie)........................................................ 209
Substantive feminine defective de singular (sau rar folosite la singular). ........................ 216
Excepţie:.............................................................................................................................................. 220
Substantive neutre de obicei la plural ........................................................................................... 221
VERBE ............................................................................................................. 222
Verbe defective ...................................................................................................................................... 222
6.1.3.8. – Sistemul flexemelor sintetice vocalice şi semivocalice ........................... 223
Tip.1 – Flexeme sintetice vocalice ..................................................................... 223
Tip 2 – Flexeme sintetice semivocalice (semivocala ‚’-ŭ’) ................................. 224
Tip 3 – Flexeme sintetice semivocalice (semivocala ‚-ĭ’) ................................... 226
FLEXEME SINTETICE SEMIVOCALICE – ................................................... 227
Alte substantive terminate cu diftong descendent (semivocala ‚’-i’’) ................................. 229
6.1.3.9. – În loc de concluzii – Flexiunea sintetică primară – vocale de bază .......... 232
P age |7
POLISEMIA...................................................................................................... 233
Numerotarea sensurilor unui cuvînt polisemantic - Cauzele polisemiei ........................... 236
Numerotarea omonimelor – Cauzele omonimiei ....................................................................... 242
Polisemia şi omonimia sunt două categorii semantice diferite............................................. 243
OMONIMIA...................................................................................................... 245
Omonime ................................................................................................................................................. 245
Omonime lexicale.................................................................................................................................. 245
a - Omonime lexicale care aparţin la aceeași clasă morfologică ........................................... 246
b - Omonime lexicale care aparţin la clase morfologice diferite ........................................... 248
c -Omonimele lexicale pot reprezenta şi părţi de vorbire diferite. ...................................... 249
d- Omonimia lexicală între părţi de vorbire flexibile şi părţi de vorbire neflexibile...... 250
e - Omonime pot fi considerate şi cuvintele de categorii gramaticale diferite, dar avînd
aceeaşi rădăcină lexicală. ............................................................................................................................. 251
f – Omonime derivaţionale ................................................................................................................ 251
g- Omonime formate prin conversiune ......................................................................................... 252
Pseudo-omonimia şi pseudo-paronimia ....................................................................................... 253
OMOGRAFIA ................................................................................................... 255
Omonimia flexionară ........................................................................................................................... 255
Variante lexicale .................................................................................................................................... 257
Relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de GEN grammatical.. 259
Variante de genuri diferite................................................................................................................. 261
Flexemul de gen ..................................................................................................................................... 264
FLEXEMUL şi arbitrariul semnului lingvistic ................................................... 267
Heteronime ............................................................................................................................................. 268
Genul personal ....................................................................................................................................... 268
Substantive moţionale......................................................................................................................... 269
Substantive epicene ............................................................................................................................. 271
Relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de număr ..................... 273
Forme flexionare duble ....................................................................................................................... 279
Substantive cu forme multiple de singular. ................................................................................. 280
Substantive cu forme multiple de plural:...................................................................................... 282
Relaţia dintre sensul lexical şi sensul gramatical. ............................................... 284
Relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de CONJUGARE (I _ II_
III_ IV) ............................................................................................................. 290
Forme flexionare duble ....................................................................................................................... 296
P age |8
P age |9
Capitol 6.1. – Flexiunea sintetică primară – Vocale de bază

[continuare]
6.1.3. – T-3 – Semivocala ‘’-ĭ ‘’
Păstrînd caracteristicile definite pe cele 4 cadrane, observăm că alternanţele vocalice finale

nu pot fi reduse doar la cele menţionate. Prin extindere, lăsăm cadranele II şi IV cu
caracteristicile lor de PLURAL şi glisăm cele două axe pentru a extinde aria de definiţie a
cadranelor I şi III. Obţinem astfel cele 4 cadrane redefinite:
-LE III –
Substantive feminine sing.
-E - IV – Verbe persoana III, sing.
Substantive feminine, pl.
Verbe, pers. III sing. – Conj.
- I , – vocală - II – I–
Substantive masculine sing.
‘-ĭ’, - semivocală Verbe persoana I, sing.
“-ị”– final asilabic (‘I-zero
Substantive masculine pl.
Verbe persoana II, sing.
=
În care axa verticală este la stînga întregului system vocalic, permiţînd oricărei vocale să fie
în poziţie finală. Axa orizontală este şi ea deplasată pînă deasupra vocalelor semi-deschise,
pentru a separa formele de singular ale masculinului de formele de singular ale femininului.
Apare astfel o zonă comună, care cuprinde substantive de ambele genuri.
- Un grup de substantive masculine la singular se intersectează cu terminaţia specifică de
singular a substantivelor feminine (-Ă).
- Un grup de substantive masculine (şi neutre) şi un grup de substantive feminine au la
singular aceeaşi desinenţă –E’, specifică pluralului substantivelor feminine.
P a g e | 10
IV -LE III -A III

-eA
-LE
-E -Ă
(-i) -E
-E I -Ă I
II - I , – vocală I -U I
‘-ĭ’, - semivocală -u
-i
“-ị”– final asilabic
(‘I-zero = consonantic)
P a g e | 11
P a g e | 12
P a g e | 13
VOCALE ANTERIOARE CENTRALE POSTERIOARE

Deschis A 1–A
2 - ěA
Semi-
deschis
O 6–O
-
ộ
3-Ă
Ă
Semi-
închis
E 4–E
-
ě
ĭE
Î - Î
închis U 7–U
8-ŭ
ŭ
5–I
9-ĭ
I
ĭ
Consonantic ị
asilabic
Total = 12 ị ĭ I ě E Î Ă ěA - A O U ŭ
Semn
diacritic [ɨ]
3 4–5- - 7 8 10 - 12 - 13 - 14
6 9 11
P a g e | 14

Deschis 1–A
A 2 - ěA
Semi-deschis
O 6–O
-
ộ
3-Ă
Ă
Semi-
închis
E 4–E
-
ě
ĭE
Î - Î
închis
U 7–U
8-ŭ
ŭ
5–I
9-ĭ
I
ĭ
Consonantic ị
asilabic
Total = 12 ị ĭ I ě E Î Ă ěA - O U ŭ
A
Semn
diacritic [ɨ]
3 4–5- - 7 8 9 10 - 12 - 13 - 14
6 11
P a g e | 15

Deschis A 1–A
2 - ěA
Semi-
deschis
O 6–O
-
ộ
3-Ă
Ă
Semi-
închis
E 4–E
-
ě
ĭE
Î - Î
închis U 7–U
8-ŭ
ŭ
5–I
9-ĭ
I
ĭ
Consonantic ị
asilabic
Total = 12 ị ĭ I ě E Î Ă ěA - A O U ŭ
Semn
diacritic [ɨ]
3 4–5- - 7 8 10 - 11 12 - 13 - 14
6 9
P a g e | 16
7 diftongi descendenṭi Ai – Ăi – Oi – Ui –[ Ei – Îi –– Ii]

La masculine singular, toţi diftongii descendenţi sunt flexeme:
‘-Aĭ” – T – 3 – – (bălai)
“-Ăĭ” – T – 3 – – (budăi)
“-Oĭ’ – T – 3 – – (greoi)
“-Eĭ’ – T – 3 – – (tei)
“-Îĭ” – T – 3 – – (lămîi) + T – 3 – 2 – (călcîi)
“-Uĭ” – T – 3 – – (gutui) + T – 3 – 2 (cui)
“-Iĭ’ – T – 3 -
Tip 3 – variantele a.
P a g e | 17
P a g e | 18
Semivocala /ĭ/ în Dicţionarul Invers [şi verbe în HIAT]

SUBSTANTIVE Total
Diftong
Prepoziţii
Conjuncţii
Interjecţii
Masculine
Neutre
Feminine
Articol
adjective
Pronume
numerale
adverbe
HIAT – Voc -I
Conjugarea IV
VERBE
-Aĭ 81 166 8 - 18 4 - 24 16 - 4 36 357
-Ăĭ 15 9 13 - 5 - - 8 799 - 2 8 859
-Oĭ 453 383 6 - 50 3 2 12 181 - - 10 1100
-Eĭ 172 172 1 - 16 2 1 2 45 - - 18 429
-Îĭ 18 13 4 - 15 - 1 3 146 - - 1 201
-Uĭ 53 55 1 - 53 2 - 7 1782 - - 11 1964
-Iĭ 15 8 103 - 3 - 3 8 70 - - 17 227
total 807 806 136 - 160 11 7 64 3039 - 6 101 5137
TOTAL diftongi descendenţi cu /ĭ/ = 1927

P a g e | 19
P a g e | 20
Semivocala /ĭ/ în Dicţionarul Invers [şi verbe în HIAT]

SUBSTANTIVE Total
Diftong
Prepoziţii
Conjuncţii
Interjecţii
Masculine
Neutre
Feminine
Articol
adjective
Pronume
numerale
adverbe
HIAT – Voc -I
Conjugarea IV
VERBE
-Aĭ 81 166 8 - 18 4 - 24 16 - 4 36 357
-Ăĭ 15 9 13 - 5 - - 8 799 - 2 8 859
-Oĭ 453 383 6 - 50 3 2 12 181 - - 10 1100
-Eĭ 172 172 1 - 16 2 1 2 45 - - 18 429
-Îĭ 18 13 4 - 15 - 1 3 146 - - 1 201
-Uĭ 53 55 1 - 53 2 - 7 1782 - - 11 1964
-Iĭ 15 8 103 - 3 - 3 8 70 - - 17 227
total 807 806 136 - 160 11 7 64 3039 - 6 101 5137
TOTAL diftongi descendenţi cu /ĭ/ = 1927

P a g e | 21
VERBE
T - 6 – verbe – G- 4
conjugarea I – (verbe care nu primesc – EZ)
Verbe cu rădăcina terminată în –I -
Unele verbe cu rădăcina vocalică care au persoana I singular identică cu persoana II singular
şi nu prezintă nici o distincţie între forma de conjunctiv present şi cea de indicativ present.
Persoana III singular este identică cu persoana III plural, cu
Terminaţia –E (nu – Ă).
Explicaţia e de natură fonetică : diftongul –IĂ de la indicative present s-a transformat în “-
IE” şi astfel indicativul a ajuns identic cu conjunctivul.
A tĂ-iA – eu tai = tu tai – el ta-ie = ei taie, să ta-ie, (imp) taie !
A în-che-ia – eu = tu în-chei, el = ei în-che-ie, să încheie, încheie !
A întretăia, a descheia,
A desfo-ia – eu = tu desfoi, el = ei desfoa-ie, să desfoaie, ger. Desfo-ind
A încovoia, înconvoia, descovoia,
A în-mu-ia – eu = tu în-moi, el = ei înmoa-ie,
A despuia, / A descuia,
A în-cu-ia – eu = tu în-cui, el = ei în-cu-ie, să încuie, ger. În-cu-ind
==Unele verbe au forme duble :
A în-fo-ia – el în-foa-ie = el înfo-ia-ză
A scălîmbăia – el scălîmbăie = scălîmbăiază, să scălîmbăie = scălîmbăiază
A în-vi-a – eu = tu în-vii, el = ei în-vi-e, el să învie, noi înviem, ger. În-vi-ind
(eu înviez, tu înviezi, el înviază, el să învieze)
A co-pi-a – eu copi-ez (= co-pii), el co-pi-a-ză (= co-pi-e/ variante neliterare)
Unele verbe cu rădăcină vocalică au de fapt un DIFTONG în ultima silabă:
Verbele cu rădăcina în semivocală de tipul “a APROPIA, a continu-a” ( în transcriere
fonetică “apropi-ia, continu-ua”) fac excepţie numai aparent, datorită grafiei, de la regula
identităţii dintre persoana I singular a indicativului present şi tema verbului.Astfel, aceste
verbe adaugă în scris la rădăcina verbului un “-I” care există şi la infinitiv, dar nu e marcat în
scris.
A apropia – (în transcriere fonetică – apro-pi-ia) –// a întîrzi-a (= întîr-zi-ia)
A apropi-a - eu = tu apro-pii, el = ei apropi-e, să apropi-e, (imp) apropie-(te) !
A întîrzi-a – eu = tu întîr-zii, el = ei întîr-zi-e,
A îm-bi-a – eu = tu îm-bii, el = ei îm-bi-e, ger. Îm-bi-ind
A sfî-şi-a – eu = tu sfî-şii, el = ei sfî-şi-e, ger. Sfîşi-ind
A împrăşti-a – eu = tu împră-ştii, el = ei împră-şti-e, ger. Împrăşti-ind
A înjun-ghi-a – eu = tu în-jun-ghii, el = el în-jun-ghi-e
A jun-ghi-a – eu = tu jun-ghii, el junghi-e, să junghie, ger. Junghi-ind
A mîni-a – eu = tu mî-nii, el = ei mî-ni-e, el să mîni-E
A înfu-ri-a – eu = tu înfu-rii, el = ei înfuri-e,
A peri-a – eu = tu pe-rii, el = ei pe-ri-e, să perie,
A spe-ri-a – eu = tu spe-rii, el = ei spe-ri-e , ger. Spe-ri-ind
A zgîri-a – eu = tu zgî-rii, el = ei zgîri-e
A adi-a – el adie, să adi-e, ger. A-di-ind
P a g e | 22
6 – verbe – G -4
conjugarea IV
Multe verbe cu rădăcina vocalică – Ăi, -Îi, -Oi, -Ui,
Au persoana I sing. identical cu persoana II singular (adaugă desinenţa – U semivocalic) şi
persoana III sing. identică cu persoana III plural “- iE “
Unele verbe sunt de origine interjecţională şi se formează prin adăugarea vocalei –Ă sau Î
între rădăcina interjecţiei şi sufixul de infinitiv –I :
Mac-ă-I, horc-ă-I, chiţ-ă-I, / bîz-Î –i, vîj-Î –I, fîş-Î-I, mîr-Î-I, pîr-Î-I, fîs-Î-I,
Fie se formează prin repetarea interjecţiei :
Sî-sî-I, şî-şî-I, gî-gî-I,
==Unele au forme duble (şi cu –Esc pers.I)
A şovăi – eu şovăi/ =şovăiESC, el să şovă-ie/ = să şovăiASCĂ
A lălăi, lăfăi, molfăi, orbecăi,
A sforĂi – eu = tu sfo-rĂi,, el = ei sforĂ-iE, să sforă-ie, (imp) sforă- ie !
A pipăi – eu = tu pipăi, el = ei pipă-ie, să pipă-ie,
A tropăi, mormăi, zornăi, ronţăi, cotrobăi, horcăi, smiorcăi, molfăi, fonfăi, colcăi, plescăi,
clefăi, măcăi, orăcăi, behăi, grohăi, schelălăi, miorlăi, hămăi, fornăi, răpăi, lipăi, ţopăi, sforăi,
chiţăi, moţăi, zumzăi,
Unele au variante de infinitive la conjugarea IV:
A bîjbăi = a bîjbîi, gîfăi / gîfîi, vîjîi / vîjii, hîşîi / hîşii, scîrţîi / scîrţii, pustii / pustei,
Şîşîi / şîşii / şişei, primejdui / primejdii, încleia / înclei, a tîrî (eu tîrăsc) = tîrîi (eu tîrîi)
A zgîlţîi – eu = tu zgîlţîi, el = ei zgîlţî-ie, să zgîlţi-ie, zgîlţîie !
A sîcîi – eu = tu sîcîi, el = ei sîcî-ie, să sîcîie, sîcîie !
A tîrşîi – eu tîrşii = eu tîrşîi
A bîjbîi, bîlbîi, bîrîi, bîţîi, bîzîi, fîsîi, fîşîi, gîfîi, gîgîi, gîlgîi, cîrîi, rîcîi, rîgîi, sfîrîi, ţîţîi, hîrcîi,
Dîrdîi, fîlfîi, vîjîi, zbîrnîi, pîlpîi, mîrîi, pîrîi, ţîrîi, sîsîi, hîşîi, şîşîi, fîţîi, scîrţîi, bîzîi, hîcîi,
A zgîmboi – eu = tu zgîmboi, el = ei zgîmboaie,
A îndoi – eu = îndoi, el = ei îndoa-ie, să îndoaie, îndoaie !
A dezdoi, înfoi, jupoi,
A Jupui – eu = tu jupoi, el = ei jupoaie, să jupoaie, jupoaie !, ger. Jupuind
A sui – eu = tu sui, el = ei suie, să suie, suie !(var. sui-te!)
A I-U-I – el i-u-IE, imperfect – el i-u-ia
A îngădui – eu = tu îngădui, el = ei îngăduie, să îngădu-ie, îngăduie !
A bubui, dudui, dudui, zuzui, ţiui, chiui, bîigui, huidui, durui, hurui, turui, piui, huşui,
Bîntui, bizui, sudui, gîtui, înghesui, dezvălui, învălui, stărui, bîigui, închipui, înşirui, zgudui,
dăinui, înghesuie, atribui, retribui, contribui, restitui, distribui, substitui, institui, constitui,
destitui, mistui,
==Unele au forme duble (şi cu –Esc pers.I)
A dibui – el dibuie = el dibuieşte, să dibuie = să dibuiască
A dăinui – el dăinuie = el dăinuieşte, să dăinuie = să dăinuiască
A birui – eu = tu birui, el biruie, el să biruie
P a g e | 23
Posterioare
u
U
Posterioare
o
O
Centrale A
Centrale
Ă
Centrale
Î
Anterioare
E
e
Anterioare
I
ĭ
ị
Semi-deschis
Semi-închis
deschis
închis
închis
P a g e | 24
4 – Alternanţă semivocală – vocală

v - +V [prin diftongare sau prin reducerea diftongului] [-ĭ] – [+ E]
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15
ł ị ĭ I E Î Ă eA A O U
ǔ
IV III sing. III
PL. sing.
3 urị FEM + Ma
iE iE
II PL. I I
sing. sing.
Masc.
9 ĭ ĭ ĭ
P a g e | 25
6.1.3.1.a - T – 3 – 1 – eu tai – tu tai – el taie – să taie

P a g e | 26
P a g e | 27
P a g e | 28
ADJECTIVE
bălai – bălaie – bălai – bălaie
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. [At: ALECSANDRI, P. I, 26 / V: ~ae sf, af / E: băl + -ai(e)]
bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. băláie, pl. băláie/bălăi [sursa: Ortografic (2002)
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond.
[NOTĂ – adj. –
pentru varianta‘’F. sing. LAIE (pl.) lăi’’ vezi 6.1.3.1.b]
bîcsai /=bâcsai, ~e [At: LB / V: băc~, boc~, buc~ / Pl: ~i, ~e / E: bâcsi + -ai] 1-4 smf, adj.
(Trs; rar) (Om sau) (copil) mic și îndesat. 5-6 smf, a (Trs; rar) (Om) gras și urât. 7 sn (Reg)
Mălai dumicat și prăjit în grăsime. 8 sf (Reg) Mămăligă prăjită. 9 sf (Reg) Turtă de mălai
copt, abia scoasă din cuptor, ruptă bucățele, care se ung cu grăsime. [sursa: MDA2 (2010) /
bocsai;
băcsái, băcsái, s.m. (reg.) om, copil scurt, gros, îndesat [sursa: DAR (2002)
băcsái, ~e sm. f vz bâcsai/ bucșai sm vz bâcsai / var. bucsai / bucsăi/ /bocșái sn vz bâcsai
[sursa: MDA2 (2010)
cecái, ~ie smf, adj. [At: DA / Pl: ~, ~ie / E: mg csáko] 1-2 (Vită) cu coarnele aduse în afară.
[sursa: MDA2 (2010) Forme diferite ale cuvantului cecai: cecaiie [Probabil cecai – CECAIE]
culai, ~ie adj. [At: H II, 252 / Pl: ~ / E: culaș] (Reg; d. boi și vaci) Gălbiu. [MDA2 (2010)
Forme diferite ale cuvantului culai: culaiie [probabil culai – CULAIE]
gai1, s.m. (reg.) Pădure (la șes). [sursa: DAR (2002) gai1 sm [ / Pl: ~ / E: srb gaj]
gai2, gaie, adj. (reg.) Negru. [sursa: DAR (2002)
gái (-iuri), s. n. (Banat) Pădure, hățiș. Sb. gaj (DAR). [sursa: DER (1958-1966)
gai s. n. [sursa: Ortografic (2002)
havái (haváie), adj. – Albastru. Tc. havayi (Șeineanu, II, 212). Sec. XVIII, înv. [sursa: DER
(1958-1966) havái adj. (înv.) azuriu. [sursa: DAR (2002)
havai adj. [At: (a. 1793) ȘIO, ap. DA ms / V: a~ / Pl: ~ii / E: tc havai] (Înv) Albastru-azuriu.
[sursa: MDA2 (2010) [?]
HAVAÍU, -ÍE, havaii, adj. (Înv.) Azuriu. – Din tc. havāi.
havaíu (înv.) adj. m., f. havaíe; pl. m. și f. havaíi [sursa: DOOM 2 (2005)
avaiu, ~ie adj. vz havaiu [sursa: MDA2 (2010) Var. – avai
daraí sf [At: (a. 1726) N. A. BOGDAN, C. M. 159 / Pl: ~e / E: tc darai] (Înv) Țesătură
asemănătoare cu taftaua. [sursa: MDA2 (2010) Plural: daraie
NOGÁI, -ÁIE, nogai, -aie, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație mongolă
turcizată
nogái s. m., adj. m., pl. nogái, art. nogáii; f. sg. și pl. nogáie, g.-d. sg. art. nogáiei [sursa:
Ortografic (2002)
nohai, ~aie sm. f., adj. vz nogai [-sursa: MDA2 (2010)
șupai, -e adj. vz șupar [sursa: MDA2 (2010)
șupar, ~ă adj. [At: LB / V: (reg) ~ai / Pl: ~i, ~e / E: ns cf șupi1] (Trs; mai ales d. cai) 1
Zburdalnic. 2 Greu de stăpânit. 3 Nărăvaș. [sursa: MDA2 (2010). [probabil supai – SUPAIE]
șovîi adj. / =șovâi, ~ie adj. [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 187 / V: (reg) șohâi / Pl: ~ / E: ns
cf șovăi1, șovan3, șoveu] (Ban) 1 Strâmb. 2 Înclinat. [sursa: MDA2 (2010)
=[
brâncălắu, ~láie adj. [At: GOROVEI, C. 237 / Pl: ~ăi, ~aie / E: brâncă1 + -ălău] (Reg) Care
are brânci2 (3) mari Si: brâncovan. [sursa: MDA2 (2010) pl. Brîncălaie
starpaláie adj. (reg.; despre ființe de sex feminin) stearpă. [sursa: DAR (2002)
sterpălău, -áie, s.m. și f. (reg.) 1. (s.m. și f.) oaie sau vacă stearpă. 2. (s.f. la sg. cu sens
colectiv) turmă de oi sterpe. 3. (s.f.) femeie stearpă; sterpătură. [sursa: DAR (2002)
P a g e | 29
sterpălău, ~aie [At: CHEST. V, 66/29 / Pl: ? / E: sterp + -ălău] 1-2 sm.f., rar la m, (Trs; Ban)
Sterp (24, 26). 3 sf (Trs; lsg csc) Turmă de oi sterpe (24, 26). 4 sf (Reg) Femeie stearpă (28)
Si: (pop) stârpitură (1), sterpătură (2). [sursa: MDA2 (2010)
[Variante posibile – Sterpălaie;=Stărpălaie
DUDẮU ~áie n. pop. 1) Loc năpădit de buruieni (mari); bălărie [sursa: NODEX (2002)
dudău sn [At: DOSOFTEI, V. S. ap. TDRG / V: ~dac, ~dăi, ~deu sn, ~daie, ~dauă sf / Pl:
~daie, ~dăie, ~deie, ~ri / E: ns cf mg dudva] 1 (Bot; pop) Cucută (Reg; îf dudăi) [sursa:
MDA2 (2010)
dudắi1 sm vz dudău [sursa: MDA2 (2010)
dúdăŭ n. pl. ăĭe (d. dudă 2, ca și ung. dudva, dudăŭ, și rut. dúdva, cucută). Mold. Bălăriĭ, loc
acoperit de buruĭene marĭ. [sursa: Scriban (1939)
Subst. masculine + feminine
murgai, ~aie smfi [At: ROSETTI, L. R. I, 119 / E: murg2 + -ai] 1-2 (Reg) Bovină cu părul
murg2 (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 30
Substantive FEMININE
PAGÁIE, pagaie, s. f. Vâslă scurtă cu o singură pală
Brezaie s.f. - Pl. și: brezaie (PAS, L. I 105). [sursa: DLRLC (1955-1957)
cáie sf [At: MARDARIE, L. 1419 / V: cáilă / Pl: ~ / Caie [sursa: MDA2 (2010) [?]gắĭe și
(nord) cáĭe f., pl. ăĭ [Scriban]
cotoráie sf [At: DA ms / Pl: ~ / E: cotor + -aie] 1 (Reg) Cleștișor cu care se scot firele din
sprâncene sau din barbă Si: pensetă, (înv) cimbistră. 2 (Lpl) Haine (vechi) în dezordine. 3
(Lpl) Scule în dezordine. 4 Act sexual la pisici Si: (reg) băcrănire, horjitură Cf cotârji, cotoci.
[sursa: MDA2 (2010)
cotoráĭe n. pl. (cp. cu cotovaĭe). Ml. Catrafuse. [sursa: Scriban (1939)
țâțaie sf [At: MILLE, V. P. 159 / V: țiț~, țaț~, țaie / Pl: ~ / E: ns cf țață] 1-6 (Mol) Țață (1-6).
[sursa: MDA2 (2010) Ţîţaie /=țâțaie țațaie țițaie / țaie2 sf vz țâțaie /
țáță f., pl. e (ngr. tsásta, mamă [în limba copiilor]. Cp. cu dadă, gagă). Epitet respectuos care
se adresează uneĭ surorĭ, mătușĭ orĭ femeĭ maĭ în vîrstă, dar încă tinere. – Forme familiare:
țațáĭa (Mold. sud.), țîțáĭa (Mold. nord) și țățíca.
P a g e | 31
Substantive feminine defective de plural

băiețăráie sf. singular [At: DA ms / P: bă-ie- / E: băiat + -ăraie] (Reg) Mulțime de băieți (10)
Si: băiețime. [sursa: MDA2 (2010
clocăráie sf [At: CV, 1952, nr. 4/42 / E: nct] Aer închis (înăbușitor). [sursa: MDA2 (2010)
Flocăraie s.f. – {loc cu mulţi floci – cf. floc]
flăcăráie s. f., art. flăcăráia, g.-d. art. flăcăráiei [sursa: Ortografic (2002)]
focăraie sf [At: DICȚ. / E: foc1 + -ăraie] Focărie (1) căldură mare – [sursa: MDA2 (2010)
fleoșcăraie sf vz fleșcăraie
gărăgaie sf [At: MARIAN, S.R. II, 12 / E: fo] Gâgâit de gâște. [sursa: MDA2 (2010)
PAINGÎNĂRAÍE s. f. (Regional, cu sens colectiv) Cantitate mare de păienjeniș. Au crescut...
buruieni împrejurul ei [fîntînii] și paingînăraie, de i-a acoperit gura. PAMFILE, CR. 112.
[sursa: DLRLC (1955-1957
șperlăraie sf [At: DLR / V: (reg) sp~ / E: șperlă + -ăraie] (Mol; csc) Ceată1 (19). [sursa:
MDA2 (2010)
șfărăráie s.f. (reg.) fum înecăcios (rezultat din arderea grăsimilor sau ieșit din sobă într-o
încăpere); șfărărie, sfară, scomârlă. [sursa: DAR (2002) șforăraie sf vz șfărăraie
șfărăraie sf [At: A V, 15 / V: (reg) șforă~ / E: șfară1 + -ăraie] (Mol; Buc)
Vîntăraie /=vântăraie sf. singular [At: CADE / E: vânt + -ăraie] (Buc; Mol) Vântoasă Vz
vântos (9). [sursa: MDA2 (2010)
mărțaie sf [At: DENSUSIANU, Ț. H. 190 / Pl: ? / E: marți + -aie] (Reg) 1 Vacă născută
marți. 2 Epitet depreciativ dat unei femei Vz mărhaie. [sursa: MDA2 (2010)
marțoale f. [var. - marțoale sf] ființă rău făcătoare, pedepsește pe femeile cari torc Marția,
strâmbându-le gura. [Personificare rea a zilei de Marți]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
marțolea s [At: ANON. CAR. / V: ~oale sf, ~ole sf, mărțoală sf, măr~ sf, mârțoială sf / E: cf
marți1] 1 (Îvp; în superstiții) Ființă imaginară, cu chip de babă, despre care se crede că
pedepsește femeile pe care le găsește lucrând în noaptea de marți spre miercuri Si: marțiseara
(1). 2 (Îvp; în superstiții) Sărbătoare legată de credința în marțolea (1) Si: marțiseara (4). 3
(Reg; dep) Cal bătrân. [sursa: MDA2 (2010) / [Variantă posibilă - Marţoaie
MARȚOLEA sau MĂRȚOAIA (în mitologia românească), divinitate
Lunaie s.f. – posibil – vacă născută luni.
lunarie sf [At: LM / Pl: ~ii / E: lat lunaria] (Bot; înv) Lunăriță (Botrychium lunaria). [sursa:
MDA2 (2010)
Mîndraie /=mândraie adj.f [At: HEM 596 / Pl: ? / E: mândru + -aie] (Trs; d. vaci) 1 Mare. 2
Robustă. 3 Frumoasă. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 32
Substantive feminine defective de singular

Bîrdîhaie /=bârdâháie sfp [At: I. CR. III, 122 / E: ctm bârdâhan + măruntaie] Bârhaie. [sursa:
MDA2 (2010)
bârháie sf. plural [At: ȘEZ. IV, 79 / V: -hâie, -heie / E: nct] (Reg) Organe interne ale unui
animal (sau rar, ale unui om). [sursa: MDA2 (2010)
Borîndaie / =borândáie sfp [At: DA ms / E: nct] (Ban) Măruntaie de vită. [sursa: MDA2
(2010)
borândắu sn [At: REV. CRIT. III, 89 / V: -randoi, -rin-, / Pl: ~daie / E: nct] (Reg) Mâncare
din sânge (de vită, de porc etc.) și bucățele de carne, cu sare și oțet, îngroșată cu făină (de
porumb) sau fărâmituri de pâine. [sursa: MDA2 (2010
căláie s.f. pl. (reg.) accesorii (la căruță, car, plug etc.); ciopoc, tacâm, hâltei. [sursa: DAR
(2002)
căláie sfp [At: H IX, 231 / E: cf călăi] 1-2 (Reg) Nume generic pentru toate părțile
componente ale căruței, scule etc. Cf ciopoc, hâltei, tacâm. [sursa: MDA2 (2010
fierătáie s.f. pl. (reg., înv.) piese multe de fier. [sursa: DAR (2002)
fierătaie sf. Sing. [At: RĂDULESCU-CODIN / E: fierăt + -aie] (Pfm; csc) Obiecte multe din
fier. [sursa: MDA2 (2010)
fiștăraie sf. plural [At: TOMESCU, GL. / E: nct] (Atm; Olt) Gambe. [sursa: MDA2 (2010)
fițăraie sf. plural [At: BUL. FIL. VII-VIII, 259 / E: fiță + ~(ă)raie] (Fam) 1 Fițe (1). 2
Grimase. 3 Mișcări necontrolate. [sursa: MDA2 (2010)
gheraie sf. plural [At: GRAIUL I, 90 / P: ~ra-ie / E: gheară + -a(i)e] (Pop) Gheare (mari).
[MDA2 )
Gînaie /=gânaie sfp [At: ALRM II/I h. 12 / E: dl gunoaie] (Reg) Gunoaie Vz gâmboase.
[MDA2 (2010)
măruntaie – (este la plural, DEFECTIV de singular) – art. hot. – măruntaie-LE
Variante: măruntăi / mănuntaie /mărunţele (reg. art. – mărunţele-LE)
[din latină – Minutalia = mărunţişuri] – Unele dicţionare îl consideră substantive FEMININ
la plural. - măruntáie s. n. pl. [sursa: Ortografic (2002)
mănuntăi sf.plural vz măruntaie [sursa: MDA2 (2010)
măruntaie sf. plural [At: MOXA, 387/9 / V: (îrg) ~tăi, ~tăie, ~tări, mănun~, mănuntăi, (înv)
mănuntei, (reg) ~rân~, ~răntăie, ~iuri, ~teie, mânun~, morân~ sf. plural, (nob) mărutai sn / E:
ml minutolia] 1 Organe interne umane și animale Si: viscere. 2 (Pre) Organe interne din
cavitatea abdominală Si: (pop) mărunțiș (12), (reg) mărunțele (18), (îvp) mărunțușuri (7),
(Mar) mățăcăi (2) Vz mațe, potroace. 3 (Pop) Pântece al femeii, considerat ca un loc unde se
concepe fătul. 4 (Înv) Organe genitale la bărbat. 5 (Fig) Interior al ființei omenești, considerat
ca sediu al gândirii, al sentimentelor, al conștiinței etc. Vz maț (33), rărunchi. 6 (Pex) Parte
din interior, din adânc a unui lucru Si: mijloc. 7 (Îrg) Lucruri mărunte (18), fără mare valoare
Si: mărunțișuri (9). 8 (Arg) Bani mărunți Si: mărunțiș (10). [sursa: MDA2 (2010)
Variantă: măruntăi (GANE, N. III 190) s. f. pl. [sursa: DLRLC (1955-1957)
Mînuntaie /= mânuntaie sfp vz măruntaie [variantă posibilă – Mănintaie]
MĂRUNTÁIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale și la om; viscere, vintre;
[Din lat. minutalia.] măruntáĭe și (vest) mănuntáĭe n. pl / Măruntăi; / Mănuntăi /
Măţăraie – s.f. plural ( cf maţe) ), (Mar) mățăcăi.
P a g e | 33
Substantive NEUTRE
scai s.n. – (pl.) scaie; // scaie sf vz scai1 [sursa: MDA2 (2010)
scai1 (plantă) s. m., art. scáiul; pl. scai, art. scáii [sursa: DOOM 2 (2005)
scai1 sm [At: CORESI, TETR. 13/ V: (îrg) zgaie sf, (reg) scaie sf, sgai / Pl: ~, (rar) ~uri sn /
E: nct] 1 sm[ sursa: MDA2 (2010)] Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze
ghimpoase.
SCAI2 s. n. Imitație de piele făcută din material plastic, maleabilă și rezistentă la schimbările
de temperatură. – Et. nec. //scai2 (material) s. n., art. scáiul [sursa: DOOM 2 (2005)
Solgabirai s.m.
solgăbirău sm [At: (a. 1628) IORGA, S. D. XII, 280 / V: (înv) ~rai, ~reu (S și: szolgăbireu),
~rou, ~ăib~, ~gab~ (Pl și: solgabirai), ~gb~, ~gob~, săl~ / Pl: ~ăi, (îvr) ~raie, ~ăie / E: mg
szolgabiró] (Înv; Trs; Ban) Funcționar cu diverse atribuții în fosta administrație austro-ungară
(corespunzând, aproximativ, pretorului sau prim-pretorului de mai târziu). [MDA2 (2010)
Solgăbiraie – masc.[D.I.] [?]
șerlái s. m./s. n., pl. m. șerlái/n. șerláie - art. șerláii/șerláiele [sursa: Ortografic (2002)
șerlai sm [At: LB / V: (reg) sarlai, sâr~, ser~, șar~, ~loi sm ~e sf / Pl: ~ /[ sursa: MDA2
(2010)
șărláĭ m. (=salvie – [Scriban]
sarlai sm vz șerlai [sursa: MDA2 (2010) șerloi sm vz șerlai /
sarlai – f. [D.I.] [?]
ȘERLÁI, șerlai, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele lânos-
păroase și cu flori albe (Salvia aethiopis). [Pl. și: (n.) șerlaie]
bînai /= bânái sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Loc steril, neproductiv. [sursa:
MDA2 (2010)
brai, bráie, s.n. (reg.) băț de lemn,[ sursa: DAR (2002)
brái (-ie), s. n. – Piuă de lemn. Rut. brai (DAR). În Mold. și Bucov. [sursa: DER (1958-1966)
braĭ n., pl. urĭ (rut. braĭ). Mold. Maĭ cu care se îndeasă brînza în putină (Pe alocurea tot una
cu brighidăŭ). [sursa: Scriban (1939
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. [Pl. și: (II) buhaie]
BUHÁI 2 ~iuri n. Instrument musical
BUHÁI2, buhaiuri și buhaie, s. n. Instrument popular [sursa: DLRLC (1955-1957) / buái sn
vz buhai [sursa: MDA2 (2010)
buscái sn [At: GIUGLEA, U. 112 / Pl: ~e / E: ns cf bușcă1] (Reg) Bucățele de lemn putrezit
care, uscate, sunt bune pentru aprins focul. [sursa: MDA2 (2010)
buşai – (pl.) bușắie, s.n. (reg.) bușeală, lovitură. [sursa: DAR (2002) [Variantă probabilă –
buşaie]
bușáĭ n., pl. urĭ (d. bușesc). Fam. Trîntaĭ, trînteală țeapănă: ĭ-a tras un bușaĭ de-a duduit
pămîntu. [sursa: Scriban (1939)
ciuvái, ciuváie, s.n. (reg.) 1. covată, albie. 2. cauc de lemn, găvan. [sursa: DAR (2002)
ciuvái sn [At: LIUBA-IANA, M. 99 / V: ~án, ~ániu, ~ánă sf / Pl: ~e / E: vsl чванъ] 1 (Ban)
Albie pentru frământat pâinea sau spălat rufele [sursa: MDA2 (2010)
cravái, craváie, s.n. (reg.) darurile făcute lăuzei; plocoane, rodină, rodion. [sursa: DAR (2002)
[Variantă posibilă - =crăvai
cravái (-iuri), s. n. – (Banat) Dar care se face lăuzelor. Sb. krava(l)j „dar de nuntă” (DAR).
[sursa: DER (1958-1966
criștái sn vz /cleștar1 sn [At: (a. 1800) IORGA, S.D. XVI, 21/ V: (înv) criștal, criștai, ~al,
cliș~, criș~, criș-iu, clistar, clistariu / Pl: ? / E: mg kristály] (Azi poetic) Cristal. [sursa:
MDA2 (2010) [Probabil Criştai – (pl.) criştaie]
P a g e | 34
cușcái, cușcáie, s.n. (reg.) săniuță pe care se transportă lemnele de foc. [sursa: DAR (2002)
cușcai sn [At: DA / V: (reg) ~e sf / Pl: ? / E: ns [sursa: MDA2 (2010)
Dîgmai /= dâgmái sn [At: KLEIN, D. 228 / Pl: ~e / E: nct] (Trs) Săculeț de 2-3 kg, în special
pentru cereale. [sursa: MDA2 (2010)
dîrlai /=dârlái, dârlaiuri, s.n. – (reg.) 1. Cântec (de dragoste, de dor); doină: [variant posibilă
(pl.) dîrlaie]
durái sn [At: CHEST. IV, 94/66 b., 106 / V: ~áriu / Pl: ~e / E: ms cf dâră] 1 (Trs) Urmă din
pădure făcută prin târârea crăcilor sau lemnelor tăiate. 2 (Reg) Pietrișul care cade de pe
munte, la vale. [sursa: MDA2 (2010)
EVANTÁI, evantaie, s. n. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. Éventail
FÂRTÁI, fârtaie, s. n. (Reg.) Sfert.
Fîrtai / = fârtai sn [At: (a. 1717) IORGA, S. D. XII, 235 / V: făr~, ~al, fărtal, ~ar, fărtar, (înv)
fărtariu, fârtariu, sf~, sfârtar, sfârtariu, (sst) furtare sfp / Pl: ~e, (rar) ~tăi / E: mg fertály cf
ferdelă, firtă] (Trs; Mol) 1 Sfert. [sursa: MDA2 (2010) fărtai sn vz fârtai / fărtái, -ie, s.n. – v.
fârtai. [sursa: DRAM (2011)
fîrtáĭ n., pl. aĭe, -ál și -ár n., pl. e (ung. fertály, d. germ. viertel, sfert. Și sfîrtaĭ (Trans. vest). În
Mold. și cĭofîrtaĭ (din cĭofîrtă și firtaĭ), cantitate despărțită din alta maĭ mare [Scriban]
sfârtai [At: (a. 1726) IORGA, S. D. XIII, 86 / V: sfăr~ / Pl: ~e sn, ~ sm / E: s- + fârtai prin
apropiere de sfert] [sursa: MDA2 (2010) [Variantă posibilă - sfîrţai
furnecai sn [At: DELAVRANCEA, S. 263 / V: ~nic~ / Pl: ~e / E: furnică + -ai] Furnicar1
[sursa: MDA2 (2010)] furnicai sn vz furnecai
ghilavai sn [At: COMAN, GL. / V: ghilăvae / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Zgomot mare de copii.
2 (Pex) Chef cu multă lume. [sursa: MDA2 (2010) ghilăvae sf vz ghilavai [sursa: MDA2
(2010) [Feminin – ghilăvaie – (pl.) ghilăvăi]
grinzai sn [At: VAIDA, ap. DA / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Gunoi din casă. [sursa: MDA2 (2010)
guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie [sursa: Ortografic (2002)
guturai1 sn [At: ANON. CAR. / V: ~rar, cutunar, ~tnar, butunar, ~tânar, ~tunai, gutânai / Pl:
~uri / E: lat *gutturalium (<guttur „gât, gâtlej”)] Boală contagioasă [sursa: MDA2 (2010)
[var. - gutînai /= gutânai sn vz guturai / gutunai sn vz guturai
hudvai sn [At: CHEST. IV, 117/162 / A: nct / Pl: ~e / E: nct] (Trs) 1 Loc de pășune pentru
vite. 2 Teren comun de pășune. [sursa: MDA2 (2010)
jintai sn [At: CHEST. V, 107/44 / Pl: ~e / E: ns cf jintuit] (Psr; reg) Smântână obținută din
urdă. [sursa: MDA2 (2010)
mălái s. n., (turte, semănături) pl. măláie [sursa: Ortografic (2002)
MĂLÁI, (2) mălaie, s. n. [Pl. și: mălaiuri] [sursa: DEX '09 (2009)
MĂLAI subst. 1. (Mold., Ban.) Mei Forme gramaticale: pl. mălaie (NECULCE). Etimologie
necunoscută. Cf. p ă r i n g. [sursa: DLRLV (1987)
măláĭ (vest) și maláĭ (est) n., pl. ĭe și urĭ / Trans. (mălaĭe pl.). Holde de porumb. [sursa:
Scriban (1939) [Variante posibile - budri-mălai – adj / budrinai / Expr. ‘’Şi-a trăit traiul, şi-a
mâncat ~iul’’ se spune despre un om în vârstă
MĂLÁI s. n. (Și cu pronunțare regională ‘’MALAI’’) 1. Făină de porumb;
mălaie sf [At: DR. IV, 865 / E: mălai] (Reg; într-o ghicitoare) Mămăligă
măsái s. n., pl. măsáie [sursa: Ortografic (2002)
MĂSÁI, măsaie, s. n. (Reg.) Față de masă.
măsai1 sn [At: TOMICI, C. A. 71/8 / V: mas~, masaniu, mes~ / Pl: ~e / E: masă1 + -ai] (Ban;
Trs) 1 Față de masă.[ sursa: MDA2 (2010) mesai sn vz măsai
măsai2 s [At: REV. CRIT. III, 160 / V: mâs~ / Pl: nct / E: nct] (Trs) Obicei. [ MDA2 (2010)
P a g e | 35
MĂSÁI, măsaiuri, s. n. (Regional) Față de masă. N-ai nici măsai pe masă. HODOȘ, P. P.
191. [sursa: DLRLC (1955-1957)
molărai sn [At: BL XIII, 116 / Pl: ~e / E: cf ger Malerei „pictură”] (Gms; Ban; Trs)
Fotografie. [sursa: MDA2 (2010)
molărắi s.n. (reg.) fotografie, pictură. [sursa: DAR (2002)
mordai sn, smi [At: KLEIN, D. 382 / Pl: ~e / E: mg mordály] (Înv) Pistolet. [sursa: MDA2
(2010
muhai1 sn [At: H IX, 496 / Pl: ~e, ~uri / E: cf buhai] (Mun) Căciulă mare, diformă, urâtă.
[sursa: MDA2 (2010) muhái, muháie, s.n. (reg.) căciulă [ muhai2 sn vz mohair / posibil
=muhui
muhai1 sn [At: H IX, 496 / Pl: ~e, ~uri / E: cf buhai] (Mun) Căciulă mare, diformă, urâtă.
[sursa: MDA2 (2010) muhái, muháie, s.n. (reg.) căciulă [ muhai2 sn vz mohair / posibil
=muhui
PAI, (pl.) paie, s. n [Lat. Palea];
părnăhái, părnăháie, s.n. (reg.) 1. față de pernă. 2. om mut, nebăgat în seamă. [DAR (2002)
părnăhái, s.m. – (reg.) 1. Față de pernă. [sursa: DRAM 2015 (2015)
părnăhai sn [At: DR. IV, 762 / Pl: ~e, ~uri / E: mg párnahai] 1 (Trs; Mar) Față de pernă. 2
(Mar) Epitet dat unui om neînsemnat. [sursa: MDA2 (2010)
pospái s. n. [sursa: Ortografic (2002)
pospai sn [At: PANN, H. 8 / V: (reg) pas~, pâșpai, ~păi, ~poi, pospul sm, pus~ / Pl: ~e / E: bg
паспал cf srb paspalj] 1 Pulbere de făină produsă în timpul măcinatului, care se depune pe
pereți și pe toate obiectele din moară [sursa: MDA2 (2010)] – variante – paspai s.n. / pâșpai
sn. / pospăi sn. / pospoi sn. / puspai sn. /
pospáĭ n., pl. urĭ (ngr. paspáli, vgr. paspále, pospaĭ - Și pospóĭ n., pl. tot urĭ. V. ometiță,
pĭelm, sperlă. [sursa: Scriban (1939)
pîrai =/ pârai sn vz pârâu / pîrai (pl.) pîraie
putregái s. n. (sil. -tre-), pl. putregáiuri [sursa: Ortografic (2002)
putregai sn [At: DOSOFTEI ap. C. CR. 240/17 / V: (reg) ~răg~ (Pl: ~răgaie, ~răgăi, ~răgai)
smn, (îvr) ~e sf, (îrg) ~rig~ (Pl: ~rigaie, ~rigăi, ~rigai) smn / Pl: ~uri, (îvp) ~e, (pop, sm) ~ /
E: putred] 1 Lemn, plantă putredă (1). 2 Masă vegetală în descompunere. 3 Obiect de lemn
putred / / Îvr; îf putregaie) Variantă: (regional) putrigái s.n. / putrăgai sn / /[ sursa: MDA2
(2010) / putrăgai sn vz putregai / putrigai s.n. / putregaie sf vz putregai /
rotai sn [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~e / E: roată + -ai] (Înv) Făgaș1 (1). [sursa: MDA2 (2010)
săláĭ n., pl. urĭ și ĭe (var. din sailă. Cp. și cu ung. szál, ață). Munt. Mold. Însăilătură,
șular.[sursa: Scriban (1939)
șerlái s. m./s. n., pl. m. șerlái/n. șerláie [sursa: Ortografic (2002)
șerlái (reg.) s. m. / s. n., pl. șerlái/șerláie, art. șerláii/șerláiele [sursa: DOOM 2 (2005)
șerlai sm [At: LB / V: (reg) sar~, sâr~, ser~, șar~, ~loi sm ~e sf / Pl: ~ / E: ger Scharlei] 1
(Bot; Tr) Plantă erbacee [sursa: MDA2 (2010) șerlaie sf vz șerlai [sursa: MDA2 (2010)
{variante - sarlai sm / serlai sm / șărláĭ m./ sârlai sm vz șerlai
ȘERLÁI, șerlai, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele lânos-
păroase și cu flori albe (Salvia aethiopis). [Pl. și: (n.) șerlaie] – Din germ. Scharlei. [sursa:
DEX '09 (2009)
șpitai sn vz spital / (reg) ispitai,/ ișpitai,/ Pl: ~e, (înv) ~uri,
spital [At: PRAV. MOLD. 52r/15 / V: (îrg) șp~, șpitali, (înv) os~, ospitale, ~lie sf, ~ion sm,
șpitaliu, ~iu, (reg) ispitai, is~, ispitaliu, ișpitaliu, ișpitai, ișp~, ișpitar, șpitai, șpitală sf, șpitar
sm / Pl: ~e, (înv) ~uri, (10) ~i sm / E: ngr σπιτάλι,, ger Spital, lat hospitale, fr hôpital; ispital,
ișpital, ișpitar < mg ispitál(y)] 1 sn (Înv; șîs ~ pentru săraci, ~ de obște) [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 36
Variantă: (regional) șpitái (HODOȘ, P. P. 131) s. n. [DLRLC (1955-1957) [Var. posibilă –

spitai ]
strai (haină) s. n., pl. stráie [sursa: Ortografic (2002)
stráiul-broáștei (plantă) (reg.) s. n. art
straĭ m., pl. ĭe, rar urĭ [Scriban]
STRAI1, straie, s. n. (Mai ales la pl.) . (Pop.) Haină, îmbrăcăminte, veșmânt.
STRAI2, straiuri, s. n. Parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a
catargului de proră. – Din it. straglio.
șlingărai sn vz șlingherai [sursa: MDA2 (2010)
șlingherai sn [At: JAHRESBER. III, 328 / V: Şlingărăi (reg) ~găr~ / Pl: ~e / E: ger
Schlingerei] (Ban; Trs) 1-2 Broderie (1-2). 3 Dantelă (1). [sursa: MDA2 (2010)
Şuvai s.n. – (pl.) şuvaie [vezi şofei]
șuvaie ss plural vz șofei [sursa: MDA2 (2010)
şuhai – (pl.) şuhaie – s.n. [vezi şuvoi]
trandaváĭ n., pl. ĭe. Cov. Prut. Prostovol. – La Ant. trandadáĭe, pl. ăĭ, plasă (numită și
tîrîtoare), care se tîrăște pe fundu apeĭ ca să prindă cega. [sursa: Scriban (1939)
trandada sf [At: ANTIPA, P. 523 / V: (reg) ~ie, ~ndavai sn / Pl: ~le / E: nct] (Reg) Prostovol.
[sursa: MDA2 (2010) [Variantă: trandadáie s. f.
țârai sn [At: ALR I, 1 266/350 / V: țăr~, ~răi / Pl: ~e, ~uri / E: pvb țârăi2] (Reg) 1 Ploaie
măruntă, deasă, de scurtă durată. 2 Lapoviță. [sursa: MDA2 (2010)
țârăi1 sn vz țârai / ţîrăi (neutru) [D.I.] /țărai sn vz țârai
țârái, s.f. – Lapoviță [sursa: DRAM (2011)
TRAMVÁI, tramvaie, s. n
VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă ◊ Expr. (Pop. și fam.) Trai pe vătrai
P a g e | 37
Substantive Neutre defective de plural

cifái sn. Sing. [At: DICȚ. / E: nct] (Trs) Pietriș. [sursa: MDA2 (2010)
FAI (fără plural – (învechit)= stofă, taftă; (variantă – FAIU) –
(plural – Fa-iuri = VARIETĂŢI de ţesături)
fofigai sn. singular [At: C. V. 1949, nr 8, 33 / V: forf~ / E: fofig + -ai] Fofig (2). [sursa:
MDA2 (2010) forfigai sn vz fofigai
fumegai sn.s [At: GORJAN, FI. IV, 197/22 / E: fumeg + -ai] (Reg) Fumărie. [sursa: MDA2
(2010)
fumegáĭ n., pl. urĭ. Munt. Fumegătură. [sursa: Scriban (1939)
halimai sn [At: BULL. LINGU. II, 161 / V: halima2 / Pl: ? / E: rrm halimata pll „halipe”]
(Arg) Zgomot mare. [sursa: MDA2 (2010)
SCĂPAI s. n. (Criș.) Scăpare
spumegái (rar) s. n. – spumă murdară [sursa: DOOM 2 (2005)] cf putregai
Substantive Neutre defective de singular

călai sm. singular [At: H XIV, 358 / V: cal~ / Pl: ~ie / E: tc kalay] 1 (Ban) Cositor. 2 Smalț la
oală. 3 (Pan) Oală smălțuită. [sursa: MDA2 (2010] [?] [posibil substantive neutru]
căláie s.f. pl. (reg.) accesorii (la căruță, car, plug etc.); ciopoc, tacâm, hâltei. [sursa: DAR
(2002)
căláie sf. plural [At: H IX, 231 / E: cf călăi] 1-2 (Reg) Nume generic pentru toate părțile
componente ale căruței, scule etc. Cf ciopoc, hâltei, tacâm. [sursa: MDA2 (2010)
Cusuraie s.n. pl. - / cusurău1 sn [At: CABA, SĂL., ap. DA / Pl: ~raie / E: cosor + -ău] (Reg)
Cuțit (mare) de tâlhar. [sursa: MDA2 (2010) (pl.) – Cusuraie
Dudaie s.n. pl. - /cf. dudău sn [At: DOSOFTEI, V. S. ap. TDRG / V: ~dac, ~dăi, ~deu sn,
~daie, ~dauă sf / Pl: ~daie, ~dăie, ~deie, ~ri / E: ns cf mg dudva] 1 (Bot; pop) Cucută [sursa:
MDA2 (2010) / DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.) Cucută; (cu sens colectiv) buruieni, bălării
dúdăŭ n. pl. ăĭe - Mold. Bălăriĭ, loc acoperit de buruĭene marĭ. [sursa: Scriban (1939) [var. -
dudáe sf vz dudău / dudắi1 sm vz dudău
P a g e | 38
=Alte părţi de vorbire

Pronume nehotărît invariabil – ‘niscai, nescai, niscaiva, niţicai / [niţic, niţel, niţeluş]
NISCAI - / nisca/
niţicai = nițcai /adj.nehotărît invariabil Pop.) Care este, se află într-o cantitate nedeterminată,
într-un număr oarecare; niscaiva - (Popular; determină substantive la pl.) Niște. =vz niscai
[sursa: MDA2 (2010) [Acc. și: niscái] – Lat. nescio qualis.
niscai anhi [At: CORESI, EV. 385 / V: (îrg) nes~ (A și: nescai), nescari, (înv) ~ar, ~are[1],
~arii, (reg) neșcai, nescar, nescari, nescarele, niscar, niscare, niscarii, nișcai, nițcai, niţcare / A
și: (reg) niscai / G-D: (îvr) niscărora / E: ml nescio qualis] (Îvp) 1 Niscaiva (1). 2 Puțin.[
sursa: MDA2 (2010) niscai nescai nescari niscare neșcai
niscáĭ, niscaivá și niscaváĭ vechĭ și niscáre, niscarevá și nescáĭ, nescáre pron. indefinit (lat.
nescio qualis, nu știŭ care. P. va, V. la-va). Fam. Oare-care, niște, ceva: niscaĭ oamenĭ, niscaĭ
mîncare. – Se poate scrie și -aĭ-va, -are-va. [sursa: Scriban (1939) – var. – niscaie [?]
CORÁI adj. invar. (Adesea substantivat) De culoare roșie cu nuanțe de galben. – Din fr.
corail.
FRAI adj. invar., adv. (Rar) Liber. – Din germ. Frei [sursa: DEX '09 (2009
DÍTAI adj. invar. (Fam.) [Var. detai]. – Cf. țig. dita „iată”
dítai ai, i [At: MARIAN, O. II, 33 / V: ~ta, díct~, dílta, dét~ / E: rrm dita] (Fam) 1 ai Care
este (foarte) mare Si: coșcogea, ditamai 2 ai Important. 3 i Iată! 4 i Uite! [sursa: MDA2
(2010)
dítamai/dítai (fam.) adj. invar / var. - detai
DÍTAMAI adj. invar. (Fam.) Care este (foarte) mare; coșcogea, ditai. – Ditai + mai1 [sursa:
DEX '09] variant - detamai, /
DIHÁI adv. (Mold., Munt.; numai în loc. adv. și adj.) Mai dihai = mai mult / dihái av [At:
ALECSANDRI, T. 10 / S și: de hai / V: dihá2, dehái / E: ns cf tc daha „mai, încă”] (Pfm; îe)
(E) mai ~ (decât) (E) mai grozav (decât). [sursa: MDA2 (2010)
var. diha, dehai; / dihái (mai ~) (pop., fam.) adv.
niznái (pop.) adj. invar. (în expr. a se face niznai), s. m., art. niznáiul (în expr. a (o) face pe
niznaiul) [sursa: DOOM 2 (2005)
niznái adv. [sursa: Ortografic (2002) Variantă - neznai,
niznai adv. Mold. neștiind nimic: încă te faci niznai? CR. (Rus. NĬEZNAĬ, nu știu].[ sursa:
Șăineanu, ed. VI (1929)
[NOTA MEA –
niznai (variantă – neznai) Eu cred că poate fi adjectivat – ‘’avea o fată cam niznaie’’ / un
păcal niznai de fel’’ ‘’erau toţi nişte niznai la carte’’(cf. Rus. ne znaju „nu știu” ni- znaiu – nu
ştiu) – el e un niznai de felul lui / ea e cam niznaie / E o niznaie ca mă-sa, da e din alea care
nu-l ştiu pe nu.]
niznáĭ adj. fix (rus. ni znáĭu, nu știŭ). Fam. A te face niznaĭ, [sursa: Scriban (1939)] cum
făceaŭ soldațiĭ ruşi după ce furaŭ, și, cînd îĭ întrebaĭ răspundeaŭ: ni znáĭu!
NIZNÁI adv., adj. invar. (Pop. și fam.) Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, n-ar ști nimic,
[sursa: DEX '09 (2009)
niznai [At: CREANGĂ, P. 168 / S și: nis~ / E: rs не знаю „nu știu”] 1 av Manifestând
ostentativ indiferență, nepăsare, dezinteres față de cei din jur. 2 av Ca și cum nu s-ar fî
întâmplat nimic. 3 av Ca și cum n-ar ști nimic. 4 sn (Îe) A face pe ~ (sau pe ~ul) A se preface
că nu este la curent cu evenimentul petrecut. 5 sn (Îae) A pretinde că nu știe nimic despre
ceva. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 39
Adverbe:
MÚSAI adv. (Pop.) 1. Neapărat, negreșit, în mod necesar. 2. (Cu funcție predicativă) E
absolut necesar, trebuie. 3. Cu insistență, cu încăpățânare, morțiș. – Din magh. muszáj.
LÍȘTAI adv. (Popular, învechit) Chiar (ca), întocmai, aidoma, leit
mucsai, tivai, fertai, listai, liştai, încai, încaleai, întocmai, tocmai, întogmai, togmai, tomnai,
mai, măi, camai, cam mai, numai, numa,
SĂVÁI adv. (Învechit și popular; și în forma savai)
săvai [At: COD. VOR. 148/20 / V: (îvp) sav~ (A și: savai) av, (înv) săva[1] av, c, săbai av,
seva c, (reg) ~văi (A și: săvăi), savăi (A și: savăi) av / E: să + va „vrea”] [sursa: MDA2
(2010) Var. – savai / savăi / săbai / săva / săvăi / seva / [variant posibilă =sîvai
sevai conj. Tr. măcar; / = săvai = încailea
Adverbe (şi conjuncţii) – savai, săvai, săai, savăi, săvăi, dai, ai, păi, apăi, apoi,
P a g e | 40
VERBE

IE” şi astfel indicativul a ajuns identic cu conjunctival
A tĂ-iA – eu tai = tu tai – el ta-ie = ei taie, să ta-ie, (imp) taie !
A tăia [At: PSALT. HUR. 75v/18 / P: tă-ia / Pzi: tai, (reg) tau / E: ml *taliare] 1 vt A separa
retăia vt [At: BARCIANU / Pzi: retai / E: re- + tăia] A tăia din nou.
întretăiá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întretái, 2 sg. te întretái, 3 se întretáie, 1 pl. ne
întretăiém, 2 pl. vă întretăiáți; conj. prez. 3 să se întretáie; ger. întretăíndu-se; part. Întretăiát
[sursa: DOOM 2 (2005)
strătăiá (a ~) (pop.) vb., ind. 1 și 2 sg. strătái, 3 strătáie, 1 pl. strătăiém, 2 pl. strătăiáți; conj.
prez. 3 să strătáie; ger. strătăínd; part. Strătăiát [sursa: DOOM 2 (2005)
P a g e | 41
6.1.3.1.b - T – 3 – 1 - ai – (IV) -ăi

ADJECTIVE
bucăláie adj. f., pl. bucăláie/bucălái [sursa: Ortografic (2002)
bucălái (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucăláie [sursa: DOOM 2 (2005)
bucăláie1 (cu lâna albă și cu părți de culoare închisă) (pop.) adj. f., pl. bucălắi [sursa: DOOM
2 (2005)
bucăláie2 (oaie, capră, cățea) (pop.) s. f., art. bucăláia, g.-d. art. bucălắii; pl. bucălắi [sursa:
DOOM 2 (2005)
bucoláie sf vz bucălaie [sursa: MDA2 (2010) Bucolaie – adj./ Bucălaie – adj
bucălaie [At: JAHRESBER. XVI, 221 / V: ~col~, ~coliță / Pl: ~lăi / E: bucă + laie] 1 sf Oaie
cu botul negru
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă. [sursa: DEX '09 (2009)
BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. [At: JAHRESBER. XVI, 221 / V: ~col~, ~coliță / Pl: ~lăi / E:
bucă + laie] bucăláie s. f., art. bucăláia, g.-d. art. bucăláii; pl. bucălăi
bucălắŭ, -áĭe adj. pl. m. și f. ăĭ (var. din bucălat). Bucălat. Cu lînă multă (vorbind de oĭ:
Mioriță, laĭe, laĭe, bucălaĭe. (P.P.) V. lăŭ, laĭe. [sursa: Scriban (1939)
LAI (masculin singular = LĂU adj. m.)
LAIE (feminin singular) – (pl.) Lăi
LAI, LÁIE, lăi, adj. (Pop.) Negru ‚’ Ori laie, ori bălaie’’ Variantă: lău [sursa: DEX '09 (2009)
laĭ și lăŭ, láĭe adj., pl. m. laĭ și lăĭ, f. lăĭ (alb. lĭaĭ, id.). Cenușiŭ închis [Scriban] expresie - Nici
laie, nici bălaie / ‘’Ori laie,(=negru)~, ori bălaie.
laie [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (rar) lai sn / Pl: (rar) lăi / E: pn laja] 1 sf (Asr) Ceată
de rromi,[sursa: MDA2 (2010)
láĭe f., pl. lăĭ (pol. laja, rut. laĭá, ceh. láje, ceată, haĭtă. Bern, 687). Ceată de ţiganĭ nomazĭ. V.
șatră. [sursa: Scriban (1939)
Singular, articulat – LAIA – ‘’ Laia se opri la cea întîi crîșmă’’. ALECSANDRI
◊ (Adverbial, uneori în forma compusă laie-gaie) De cîte ori vine pe la noi mătușa... vin și
băieții laie-gaie. STANCU, D. 14. N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții (=
vagabonzii) laie după dumneata. CARAGIALE, O. I 44.
lăŭ, láĭe, V. laĭ, laĭe.
lai1 sn [At: DN3 / P: le / Pl: ~uri / E: fr, eg la
laie2 adj. [At: CREANGĂ, A. 47 / Pl: lăi / E: lat labes, ngr λάἴο] (Pop) PLĂVÁI, -ÁIE,
plăvăi, adj. 1. (Pop.; despre animale, mai ales despre oi) Care are părul sau lâna de culoare
albă-gălbuie sau albă-cenușie;// Poamă plăvaie
Adj. – ţigău – ţigăi – (F) – ţigaie – ţigăi
adj. M. – ţigău [variante -‘berbec ţigău / ţigai / ţiclău =
adj. F. – ţigaie – [oaie ţigaie = cu un anumit fel de lînă
Plural M = F – ţigăi / (variantă ţigai) ţîgai (adj)
F. (substantiv numai la plural – ŢIGĂI [nişte ţigăi negre]
ȚIGÁIE, adj. f., s. f., pl. țigắi [Ca şi adj. lău, lăi, laiE,
ȚIGÁIE, țigăi, adj [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 48 / V: (reg) țigău sm, țigai sm, a, ~gâie
adj., ~are (Pl: țigări, țigare), ~ară (Pl: țigare) sf, a, țigar sm, ~gără sf, a, ~gâră (Pl: țigâre),
țighire (Pl: țighire), cig~ (Pl: cigăi), cigare a / Pl: țigăi / E: nct] 1 sf Rasă de oi cu lână scurtă,
creață, moale și fină. 2-3 sf, a (Oaie) cu lână scurtă, creață, moale și fină. 4 a (D. lână) Care
este obținut de la oaie țigaie (3). 5 sf (Reg) Lână obținută de la oaia țigaie (3). 6 sf (Îvr) Lână
de calitate inferioară. 7 sf Stofă fabricată din lână țigaie (4). 8 a Care este făcut din lână țigaie
(4). 9-10 sm (Reg; îf țigai, țigar, țigău) Berbece (sau miel) de rasă țigaie ([sursa: MDA2
(2010)
P a g e | 42
ţigăi (adjectiv) [D.I.]

țigău sn. vz țigaie
Cigaie – adj. – F. pl. cigăi
cigáie sf vz tigaie [sursa: MDA2 (2010)
țigai sm, adj. vz țigaie [sursa: MDA2 (2010)
țigáĭ și țigắŭ, -áĭe adj., pl. m. și f. țigaĭ, ca laĭ, lăŭ (cp. cu germ ziege, capră, și cu rom. țiclăŭ).
Se zice despre un fel de oĭ cu lîna maĭ mică, bătută și mătăsoasă, de calitatea cea maĭ bună:
berbec țigaĭ (saŭ țigăŭ), oaĭe țigaĭe. De oaĭe țigaĭe: lînă țigaĭe. Făcut din asemenea lînă:
postav țigaĭ (Acad. la bîrsan). V. țurcan. [sursa: Scriban (1939)
CHEHÁIE s. f. v. chehaia
chehaiá / cheháie (reg., înv.) s. f., art. chehaiáua / cheháia, g.-d. art. chehaiálei / cheháiei; pl.
chehaiále / chehắi, art. chehaiálele / chehắile [sursa: DOOM 2 (2005)
capuchehaiá/capucheháie s. f., art. capuchehaiáua/capucheháia. g.-d. art.
capuchehaiálei/capucheháiei; pl. capuchehaiále/capuchehắi, art.
capuchehaiálele/capuchehắile [sursa: DOOM 2 (2005)
cheháia (-ắi), s. m. – 1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al
domnitorilor români la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – Var. chihaia, chihaie.
[sursa: DER (1958-1966)
cheháĭ și (maĭ noŭ) chiháĭ m., și chehaĭá și (maĭ noŭ) chihaĭá f., pl. ĭele (turc. kehaya și kĭaĭa,
/ Chehaĭa-beĭ, Mold. Chiháĭe (f., ca slugă, pl. ăĭ). Șef de pădurarĭ. Pin Pt. și cheĭá (f.),
intendent la vie. [sursa: Scriban (1939)
chehaiá sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II, 183/21 / V: ~ie, chih~, chiháie, chiháiu / P: che-ha-ia
/ Pl: ~hắi / E: tc kehaya, kyaya] (Înv) 1 Intendent al vizirului sau al pașei, / Si: capuchehaia.[
sursa: MDA2 (2010)
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. / . [Var.: cheháie, chiháie s. f.] –
Din tc. kehaya. [sursa: DEX '09 (2009)
CAPUCHEHÁIA s. f. Reprezentant sau agent diplomatic al domnilor români la Poarta
Otomană. [Var.: capucheháie, capicheháie s. f.] – Din tc. kapıkâhaya. [sursa: DEX '09 (2009)
capuchehaia sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 336/29 / V: ~pechehaie, ~pic~, ~pichehaie,
~pichihaie, ~ie / Pl: ~iele / E: tc kapu kehaiasy] sursa: MDA2 (2010)
capeChehaie – m. f.
capi Chehaie – m. f.
capu Chehaie – m. f.
capi Chihaie – m. f.
capucheháĭ și -chiháĭ m. și capucheháĭe și -chihaĭá f. (turc. kapu-kehaĭasy. V. chehaĭ). Vechĭ.
Agent diplomatic românesc la Poartă. -Și capicheh-. [sursa: Scriban (1939)
buligáĭ m., pl. tot așa (rudă cu bulihaĭ, budihache și uligaĭe). Cov. Fam. Persoană grasă și
proastă. [Scriban]
budígă f., pl. ĭ și budigáie f., pl. ăĭ (var. din budihace). Gorj. Pasăre de pradă.
P a g e | 43
=Un exemplu de omonimie a flexemelor de plural din cadranul IV,

Substantive neutre la plural = substantive feminine la plural:
F – (sing.) ciumăfaie – (pl.) ciumăfăi
N – (sing.) ciumăfai - (pl.) ciumăfăi [N. pl = F. pl]
ciumăfói sm vz ciumăfaie
ciumăfae (ciuma fetei) f. Mold. Tr. Bot. laur.
ciumăfaie sf [At: CALENDARIU (1844), 69 / V: (reg) cimanhaie, cimofaie, ~mafain sm,
~mafoi sm, ~mahar sm, ~mahariu sn, ~maică, ~ai sm, ~foi sm, ~foie sm, ~ăhaie, ciumf~,
~mifoaie, ~migoaie, ~mofai sm, ~muhai sm, ~muhoaică / E: mg csudafa] 1 (Var. - ciumăfái
sm / ciumofáie sf. /
cĭumăfáĭe f., pl. ăĭ (ung. csuda-fa, și csoda-fa, nume de plante). Trans. Mold. Datură. – Și
cĭomofaĭ (Mold.) și (prin etim. pop.) cĭuma feteĭ. [sursa: Scriban (1939)
Situaţia este caracteristică variantelor b [6.1.3.1.b]
Comparativ, între variantele a şi b putem avea omonimia flexemelor între cadranul III (b) şi
cadranul IV (a).
F – (sing.) JIGĂRÁIE – (pl.) jigărăi / jigăráie (pop.) s. f., art. jigăráia, g.-d. art. jigărắii; pl.
jigărắi [ sursa: DOOM 2 (2005) jigăraie sf [At: ȘEZ. IV, 126 / V: jâgar~, jâg~, jigar~ / Pl:
~răi / E: ns cf bg жегар, mg zsigora] (Pop) [sursa: MDA2 (2010)
N – (sing.) jigărai - (pl.) jigărăi [ N. pl. = F. pl]
jigăráĭ n., pl. urĭ și jigăráĭe f., pl. ăĭ [Scriban] Variante – jerăgai / jegărai / jărăgai /
negráie adj. f. (înv.) neagră. [sursa: DAR (2002)
rîncai /= râncai sm, adj. [At: DAMÉ, T. 52 / Pl: ~ / E: ns cf râncă1, râncaci] 1-6 Râncaci (1-
6). [sursa: MDA2 (2010)
păhai, ~e [At: CONTEMPORANUL, I, 835 / V: păhuie / Pl: ~hăi / E: cf ucr пах] 1 sn (Mol)
Miros. 2-3 smf (Mol; Buc; dep) Câine (jigărit) Si: javră. 4 smf (Reg) Nume generic pentru
urși și lupi. 5-8 sf (Reg; dep) Om (rău,) (urât,) (prost sau) bătrân. 9 sf (Reg; dep) Om
netrebnic. [sursa: MDA2 (2010) [variantă posibilă - Pahai
PĂHÁIE, păhăi, s. f. (Depr.) Câine; p. ext. termen depreciativ pentru un om rău. [sursa:
DLRM (1958) Varianta – pahaie [pahaia di moșneag să-i strîce bordeiul. ȘEZ. XXIII 54.]
păhái, păháie, s.m. f. și n. (reg.) 1. (s.n.) miros. 2. (s.m. și f.) câine jigărit, javră. 3. (s.f.) om
rău, urât,
plăvái adj. m., f. plăváie; pl. m. și f. plăvăi [sursa: Ortografic (2002)
PLĂVÁI, -ÁIE, plăvăi, adj. [sursa: DEX '09 (2009)
În est și plăváĭ, -áĭe (după bălaĭ, -aĭe). [sursa: Scriban (1939)
plăvaie f. varietate de struguri. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
plăvai, ~aie [At: GANE, N. I, 44 / V: (reg) plevai / Pl: ~ăi / E: plav2 + -ai] 1 a (Pop; d.
animale, mai ales d. oi) Care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie. 2 a
(Pop; d. părul sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie. 3 a (Reg; d.
oameni sau părul lor) Blond. 4-5 sf, a (Șîs poamă, ~e) (Strugure) care are boabele sferice și
bătute, de culoare albă sau albă-verzuie, folosit mai ales pentru producerea vinului Si: (reg)
plăvan (6-7). [sursa: MDA2 (2010) [posibilă variantă – Plevaie]
plevái, s.n. – (reg.) Lopățică de amestecat urda (la fiert) (Grai. rom., 2000). – Probabil din
plev + suf. -ai. [sursa: DRAM 2015 (2015)
P a g e | 44
Substantive MASCULINE
(sing.) AI – (pl) AI, (art. Aii / verb – a aii)
AI4, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. [Lat. allium.]
AÍ5 s. m. Mic mamifer arboricol cu mișcări lente, din America de Sud și Madagascar
(Danbontonia madagascarensis). – Din fr. aï
ai5 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr aï] Mamifer arboricol [sursa: MDA2 (2010) [Pron. a-i. / < fr.
aï < cuv. tupi].
aĭ m. pl. tot așa (cuv. brazilian). {Scriban]
bodái sm [At: ȘEZ. II, 150 / V: modai, bodaia / Pl: ~ / E: nct] (Reg; rar) 1 Om sucit. 2 (Îf -a)
„Dracu cel pocit”, cu care se sperie copiii Cf cauă. [sursa: MDA2 (2010)] modai sm vz bodai
bodắi (-i), s. m. – Om arțăgos, ursuz, nesuferit.
buhai s.m.– (pl.) buhai
buháĭ m., pl. tot așa (rut. buháĭ, rus. bugáĭ, d. turc. bugá, id. buhač, bufniță; bg. bugá; ung. [d.
rom.] buhay. V. buhă). Taur (V. bic). Popușoĭ care nu rodește (adică care se deosebește din
mulțime ca „tauru’ntre boĭ”). S.n., pl. urĭ saŭ e. Stup care nu roĭește într’o vară. (V. paroĭ)
[Scriban]
buhái1 sm [At: H III, 139 / V: buái / Pl: ~ / E: rs бухай] 1 (Reg) Taur
budoinái sm [At: DA / Pl: ~ / E: nct] Bălărie. [sursa: MDA2 (2010)
Buligai – (pl.) = buligáĭ m., pl. tot așa (rudă cu bulihaĭ, budihache și uligaĭe). Cov. Fam.
Persoană grasă și proastă. [sursa: Scriban (1939)
butumalai –(pl.) = butumalái sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ / E: nct] (Reg; prt) Flăcău gras.
[sursa: MDA2 (2010)
cabadai – (pl.) =cabadái sm Înv. (sec. XVIII).[ At: ARICESCU, ap. ȘIO / E: tc kaba-dayi]
Tcî) 1 Hoț. 2 Voinic. [sursa: MDA2 (2010)] var – căbădai / cabadái (cabădái) s.m. (înv.)
hoțoman, voinic; brigand. [sursa: DAR (2002)
ciumăfái sm vz ciumăfaie / ciumfai / ciomofai / [Var.: ciumăfái s. n.] ciumuhái sm vz
ciumăfaie
COBÁI, cobai, s. m. Mic mamifer rozător
coscai –(pl.) = coscái (-i), s. m. – Corb. Origine necunoscută.[sursa: DER (1958-1966)
coscái, coscái, s.m. (reg.) corb. [sursa: DAR (2002)
coscái sm [At: POP, ap. GCR III, 298/27 / V: ~ie sf / Pl: ~ / E: nct] (Orn; reg) Corb (Corvus
corax). [sursa: MDA2 (2010) [coscaie sf vz coscai
CRAI, crai, s. m. 1. (Astăzi poetic sau în basme) Împărat, rege, domnitor
cucuvai sm vz cucuvea / cucuvaie s.f.
Fîsai -/= fâsai sn [At: DA / Pl: ~ / E: fâsui + -ai] (Buc) Fasole (Phaseolus vulgaris). [sursa:
MDA2 (2010) [probabil substantive masculin]
FASÓLE, (rar plural) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee / Variante: (regional) fasólă (ȘEZ. IV
110), fasúlă, fasúle, făsúle (SBIERA, P. 10), păsúlă (BIBICESCU, P. P. 53) s. f., făsúi s.m.
(TEODORESCU, P. P. 315), păsúi s. m. [sursa: DLRLC (1955-1957)
idrișai sm vz indrușaim
angrișái sm.plural vz indrișaim [ sursa: MDA2 (2010)] idrișai sm vz indrușaim [sursa: MDA2
(2010) indrașaia sf vz indrușaim / indrișaia sf vz indrușaim / [sursa: MDA2 (2010)
/indrișaie sf vz indrișai [sursa: MDA2 (2010) – indrisaie
indrușaim sm [At: FILIMON, C. II, 640 / V: droș~, dr~, endriș~, ~rașaia sf, ~raș~, ~rișaia sf,
~riș~, ~rișain, ~roș~, ~in, mân~ / P: ~șa-im / Pl: ~i / E: tc itirşahi, itrişahi] 1 Plantă agățătoare
decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe Si: sângele-voinicului
(Lathyrus odoratus). 2 (Reg) Mușcată (Pelargonium odoratissimum). [sursa: MDA2 (2010)
indrişai – s.f. [D.I.] indrișai sm.invariabil [At: I. GOLESCU, C. / V: ~e sf / E: nct] 1 (Bot)
Indrușaim /indrișaie sf vz indrișai [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 45
MIRALÁI, (pl.) miralai, s. m. (Învechit) Ofițer turc

miralái s. m., pl. miralái, art. miraláii [sursa: Ortografic (2002)
midhai sm.i [At: KLEIN, D. 379 / V: ~ar, ~drihari, milhariu, mithai, (înv) mithal / E: nct]
(Iht; reg) Mihalț (1) (Lota Iota). [sursa: MDA2 (2010) mithai sm vz midhai /
mithai sm vz midhai [ variant posibila - mnithai
midhai smi [At: KLEIN, D. 379 / V: ~ar, ~drihari, milhariu, mithai, (înv) mithal / E: nct] (Iht;
reg) Mihalț (1) (Lota Iota). [sursa: MDA2 (2010) [Variante posibile - =nidhai / =nithai /
=mizgai
păcurai s.m. - / păcurar1 sm [At: PALIA (1581), 23/18 / V: (îrg) ~ai, ~riu, pec~, (reg) ~ular,
pecuar, (înv) poc~ / Pl: ~i / E: ml pecorarius] 1 (Îrg) Păstor. [sursa: MDA2 (2010) –
Varianta/păcurai s.m.
papagai sm vz papagal [sursa: MDA2 (2010) papagal sm [At: FL. D. (1680), 84v/5 / V: (îrg)
~ai, ~aie sf, păpăgai, (reg) ~lă sf, (îvr) ~lo / Pl: ~i / E: ngr παπ(π)αγάλ(λ)ος, it pappagallo,
[(Olt; îf papagaie) Ciocan pneumatic de abataj. 11 (Reg; îf papagală) Plantă nedefinită mai
îndeaproape. păpăgai sm vz papagal / papagaie sf vz papagal [sursa: MDA2 (2010
polițái s. m., pl. polițái, art. polițáii [sursa: Ortografic (2002)
puhai – (pl.) puhai -smi [At: BORZA, D. 138 / E: nct] (Bot; Trs) Corcoduș (Prunus
cerasifera). [sursa: MDA2 (2010)
scobái s. m., pl. scobái, art. scobáii [sursa: Ortografic (2002)
scobaie sf vz scobai [sursa: MDA2 (2010)
SCOBÁI, scobai, s. m. (Iht.; reg.) Scobar. – Din sb. skobalj. [sursa: DEX '09 (2009)
scobai sm [At: I. IONESCU, M. 93 / V: ~e (Pl: scobăi) / Pl: ~ / E: scobar1 [Probabil Feminin
– scobaie – pl. scobăi]
SUSÁI s. m. Gen de plante erbacee
șumigái, (pl.) șumigái, s.m. (reg.) 1. pește mic; peștișor. 2. (în forma: jimigai) rest, rămășiță.
[sursa: DAR (2002) Varianta posibilă - şumugai
șumigai sm [At: STANCU, D. 40 / V: (reg) jim~, jumug~, ~mug~ / Pl: ~ / E: ns cf jimi] 1
(Olt; Mun) Pește mic. 2 (Mun; îf jimigai) Rămășiță. [sursa: MDA2 (2010)
șvai sm [At: DR. IV, 179 / V: (reg) șuv~ / E: ucr швай] (Buc) 1 (Îs) ~ chiranda Om desfrânat.
2 (Îlv) A umbla ~ chiranda A hoinări. [sursa: MDA2 (2010) șuvai1 sm vz șvai
vilai sm [At: BORZA, D. 108 / Pl: ~ / E: nct] (Bot; Trs; șîc ~-alb, ~-gol, ~-plin, ~-roșu)
Micsandră (Matthiola incana). [sursa: MDA2 (2010)
vicecrai sm [At: IST. AM. 6r/2 / V: (reg) vițâșc~, (înv) vițe~ / S și: vice-crai / E: vice1- +
crai] (Îrg) 1-3 Vicerege (1-3). [sursa: MDA2 (2010) / viţîşcrai /= vițâșcrai sm vz vicecrai
P a g e | 46
suráie, surắi, s.f. (reg.) vacă de culoare sură. [sursa: DAR (2002)
suríu adj. m., f. suríe; pl. m. și f. suríi [sursa: Ortografic (2002)
SURÍU, -ÍE, surii, adj. (Pop.) Care bate în cenușiu-deschis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare
cenușiu-deschis. ♦ (Despre păr) Ușor încărunțit. – Sur + suf. -iu. [sursa: DEX '09 (2009)
suriu, ~ie [At: ASACHI, L. 95 / 8 / V: (reg) surâi, surâie / Pl: ~ii / E: sur + -iu] (Pop) 1 sn
BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Scăldat, / (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (=
balnea). [Art. baia; G.-D. băii; Sil. ba-ie]
BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină1
băcăráie sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~răi / E: ger Bäckerei] (Reg) Prăjitură. [sursa: MDA2
(2010)
bănănáĭe f., pl. ăĭ (d. bănănăiesc). Est. Iron. Lucru prea mare: ce bănănaĭe de pălărie! V.
măzănaĭe, odobaĭe. [sursa: Scriban (1939
bărbăláie sf [At: V. ROM. sept.-oct. /1931, 363 / Pl: ~lăi / E: nct] (Rar) Bărbărie. [sursa:
MDA2 (2010)
bărbătáie sf [At: DA ms / Pl: ~tăi / E: nct] 1 (Reg) Vâlvătaie provenită din arderea paielor
(pentru pârlirea porcului tăiat). 2 (Reg; rar) Tăierea porcului. [sursa: MDA2 (2010)
BĂTÁIE, bătăi, s. f. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)allia
bleoștiraie sf [At: N. REV. R. II, 93 / Pl: ~răi / E: bleoșticăi + -aie] Noroi din băltoace Cf
fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie. [sursa: MDA2 (2010)
bolnăháie sf [At: CHEST. II, 16/258 / Pl: ~hăi / E: nct] (Reg; șîs ~ de casă] Dărăpănătură.
[sursa: MDA2 (2010)
bosorcáie sf [At: ȘINCAI, HR. 1, 33/26 / V: bosorcă / Pl: ~căi / E: mg boszorkány] (Mit;
pop; Trs; mgm) 1 Vrăjitoare ce se transformă în animal și ia laptele vacilor. 2 Strigoaică.
[sursa: MDA2 (2010) borsocáie sf vz bosorcaie
boșorcáie (-ắi), s. f. – Vrăjitoare. Mag. boszorkány (DAR). În Trans., puțin folosit. Cf.
boscorodi. [sursa: DER (1958-1966)
brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezăii; pl. brezăi [sursa: Ortografic (2002)
brezaie sf [At: LM / V: briz~, ~zoaie sf ~zoi sn / E: nct] 1 Joc cu caracter de pantomimi,
asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia.
2 Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe și împodobit cu
panglici și petice colorate. 3 (Irn) Femeie (bătrână) care se împodobește în mod ridicol ca să
placă. [sursa: MDA2 (2010) brizáie sf vz brezaie / În Munt. la munte și brăzaĭe. V. paparudă.
[sursa: Scriban (1939)
Budigaie - budígă f., pl. ĭ și budigáie f., pl. ăĭ (var. din budihace). Gorj. Pasăre de pradă.
buduháie sf vz buduhaliță (monstru) / [variantă posibilă =Budulaie – (pl.) buduhăi
bujáie sf [At: DA ms / Pl: ~jăi / E: nct] (Reg) Buruieni care cresc în lanuri. [sursa: MDA2
(2010)
butălaie sf [At: CHEST. II, 463/57 / Pl: ~lăi / E: ns cf botă1] (Reg) Vas din care iau țăranii
apă de băut când sunt la câmp, la lucru. [sursa: MDA2 (2010)
ULIGÁIE, uligăi, s. f. (Regional) Uliu; erete.
uligaie sf [At: LB / V: buligai sm, b~, buligă, ~goaie / Pl: ~găi / E: ctm uliu și gaie] (Orn;
reg) 1 Uliu [sursa: MDA2 (2010)] urligaie sf vz uligaie / Buligaie
uligáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu ulĭ și gaĭe și cu buligaĭ). Șoricar, un fel de ulĭ (búteo). [sursa: Scriban
(1939)
buligáĭ m., pl. tot așa (rudă cu bulihaĭ, budihache și uligaĭe). Cov. Fam. Persoană grasă și
proastă. [sursa: Scriban (1939)
P a g e | 47
gắĭe și (nord) cáĭe f., pl. ăĭ / Cp. și cu buligaĭ, uligaĭe) [Scriban]

cațabáie, cațabắi, s.f. (reg.) fată cu țâțe mari. [sursa: DAR (2002)
cehădáie (-ăi), s. f. – 1. Proțap de plug. – 2. Persoană insolvabilă sau neserioasă. – Var.
ce(a)cadaie, cicăt(a)ie.
cehadáie sf [At: REV. CRIT. IV, 141 / V: ceacadáie, cecădáie, cicătáie / Pl: ~dắi / E: mg
cságató] 1 Piesă a plugului, de care se prinde tânjala Cf schimbătoare. 2 (Fig; îf ceacadaie)
Om nestatornic. 3-4 (Îf cecădaie) Om flecar sau batjocoritor. 5 (Îf cicătaie) Om de nimic.
[sursa: MDA2 (2010) Variante – Cecădaie; / Cicătaie / ceacadáie sf vz cehadaie
cermăláie sf [At: DA ms / Pl: ~lắi / E: cermălui] (Reg) Larmă. [sursa: MDA2 (2010)
checăráie sf. plural [At: CHEST. II, 225 / E: nct] (Îrg) Legăturile care leagă paiele unui
acoperiș. [sursa: MDA2 (2010)
chehaie, art. chehaIA- (pl.) chehăi / capuchehaie – capuchehăi
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. Var.: cheháie, chiháie s. f.] –
Din tc. kehaya. [sursa: DEX '09 (2009)
chehaiá sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II, 183/21 / V: ~ie, chih~, chiháie, chiháiu / P: che-ha-ia
/ Pl: ~hắi / E: tc kehaya, kyaya] (Înv) 1 Intendent al vizirului sau al pașei, însărcinat cu
inspecția curții sale [sursa: MDA2 (2010)
cheháĭ și (maĭ noŭ) chiháĭ m., și chehaĭá și (maĭ noŭ) chihaĭá f., pl. ĭele (turc. kehaya și kĭaĭa,
d. pers. kethuda, stăpînu caseĭ [ket, casă, și huda, stăpîn]. Vechĭ. Intendentu unuĭ vizir saŭ al
unuĭ pașă. Capuchehaĭ. Ceauș, șef peste zece soldațĭ (Bălc. Chehaĭa-beĭ, al doilea comandant
al ĭenicerilor. Comandantu general al oștiĭ turceștĭ pornite contra zavergiilor la 1821. Azĭ.
Mold. Chiháĭe (f., ca slugă, pl. ăĭ). Șef de pădurarĭ. Pin Pt. și cheĭá (f.), intendent la vie.
chihái sn vz chehaia
chiháĭ m., chiháĭe și chihaĭá f., V. chehaĭ. [sursa: Scriban (1939
cibotáie sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Mică plantă erbacee din familia Liliaceae
care crește prin poieni, cultivată, uneori, ca plantă decorativă, cu frunzele radicale pețiolate,
cu pete-roșii, florile mirositoare, roșii-purpurii, mari, solitare și aplecate în jos Si: (reg)
măseaua ciutei (Erithronium deuscanis). [sursa: MDA2 (2010)
cibotáie, cibotắi, s.f. (reg.) numele unei flori (roșie-vineție) care crește pe lângă tufișuri și
cărări; măseaua-ciutei. [sursa: DAR (2002)
ciuháie, ciuhăi, s.f. -(reg.) Vacă slabă (Faiciuc, 2008; Dragomirești). – Din ciuhă + suf. -aie.
[sursa: DRAM 2015 (2015)
cĭuhắĭe, cĭuhéĭe, V. cĭoveĭ
ciumăfáie s. f., art. ciumăfáia, g.-d. art. ciumăfăii; pl. ciumăfăi [sursa: Ortografic (2002)
ciumăfáie s. f., art. ciumăfáia, g.-d. art. ciumăfắii; pl. ciumăfắi [sursa: DOOM 2 (2005)
CIUMĂFÁIE, ciumăfaie, s. f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică
ciumăfaie sf [At: CALENDARIU (1844), 69 / V: (reg) cimanhaie, cimofaie, ~mafain sm,
~mafoi sm, ~mahar sm, ~mahariu sn, ~maică, ~ai sm, ~foi sm, ~foie sm, ~ăhaie, ciumf~,
~mifoaie, ~migoaie, ~mofai sm, ~muhai sm, ~muhoaică / E: mg csudafa] sursa: MDA2
(2010) Var.: ciumăfái s. n./ Și cĭomofaĭ (Mold.) / ciumăfai/ (ciumafău, ciumăhaie), s.f. –
(reg.) ciuma-fetei,
Faie – vezi ciumăfaie / cimofáie sf vz ciumăfaie / ciomofáie sf vz ciumăfaie / ciumăháie sf vz
ciumăfaie / Ciumahaie / ciumfáie sf vz ciumăfaie/
ciumăfáie, (ciumafău, ciumăhaie), s.f. – (reg.) Tăciune de porumb
cioșcotáie, cioșcotắi, s.f. (reg.) vacă slabă. [sursa: DAR (2002)
cioșcotáie sf [At: DA ms / Pl: ~tắi / E: ns cf școtaie] (Reg) Vacă slabă. [sursa: MDA2 (2010)
școtai s [At: ȘEZ. III, 98 / A: nct / Pl: ? / E: ns cf șcât] (Buc; dep) Vacă slabă și nărăvașă.
[sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 48
șcótai s.m. (reg.; deprec.) vacă slabă și nărăvașă. [sursa: DAR (2002)
ciuváie sf [At: DIACONU, P. 25 / Pl: ~vắi / E: nct] (Reg) 1 Vas de doage cu cercuri de lemn.
2 (La plural) Accesoriile stânei. [sursa: MDA2 (2010)
ciuváie s.f. (reg.) 1. vas de doage, legat cu arcuri de lemn. 2. accesoriile stânei de oi. [sursa:
DAR (2002)
CLÁIE, clăi, s. f. Grămadă mare de fân /[G.-D. clăii; Sil. cla-ie] /<bulg., sb. Kladnja
clețáie sf [At: DA / Pl: ~țắi / E: cleanță + -aie] (Reg) Femeie rea de gură. [sursa: MDA2
(2010)
COBÁIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii.
cobáie sf [At: MARIAN, O.I 129 / V: (reg) go~ / Pl: ~bắi / E: cobe + -aie] (Mol; Buc) 1 (Șir)
Găină (Gallus domestica). 2 (Lpl) Orătanie. [sursa: MDA2 (2010)
cobáie s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi [sursa: Ortografic (2002)
cobaĭe și gobaĭe f., pl. ăĭ (d. coabe, cobie). Mold. Iron. Pasăre de curte: gobaĭa a intrat în
bucătărie și mĭ-a spart un pahar. V. angărie. [sursa: Scriban (1939)
cocáĭe f., pl. ăĭ (bg. sîrb. kuka, cîrlig, cinghel. V. coacă). Olt. Cujbă: țeapa în care s’a fript
mĭelu și cocaĭa pe care s’a atîtnat căldarea de mămăligă (CL. 1922, 365). V. țăcălie. [sursa:
Scriban (1939)
cocaie sf [At: CONV. LIT. Liv 166 / Pl: ~căi / E: pbl mg kakó, vsl коука „cârlig”] 1 (Reg)
Lemn strâmb, de care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă. 2 Cobiliță.
codáie sf [At: BARCIANU / Pl: ~dắi / E: coadă + -aie] 1-2 (Reg) Coadă (lungă). [sursa:
MDA2 (2010) / codîie s.f. [posibil plural – CODÎI]
codănáie sf [At: CHEST. V, 74/114 / P: ~na-ie / Pl: ~nắi / E: codan(ă) + -aie] Oaie cu coada
lungă Si: codancă (1), codălărită (1), codoasă Cf codană (1). [sursa: MDA2 (2010)
conopáie sf [At: DA / Pl: ~pắi / E: ucr конопля] (Buc) Oaie cu pete albe, negre, roșii etc.
[sursa: MDA2 (2010)
copáie s. f., g.-d. art. copăii; pl. copăi [sursa: Ortografic (2002)
[Variante - cupaie sf vz copaie / opaie sf vz copaie /
COPÁIE, copăi, s. f. (Reg.) 1. Albie [Art. copaia; G.-D. copăii; Sil. -pa-ie] /<bulg., sb.
Kopanja
corháie sf [At: ȘEZ. VII, 179 / Pl: ~hắi / E: corhă + -aie] (Reg) Loc râpos. [sursa: MDA2
(2010)
corlobáie sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~bắi / E: ns cf cârlobat] 1 (Reg) Lemn de la osie. 2
Schimbătoare la roțile plugului. [sursa: MDA2 (2010)
corobáie sf [At: MAT. FOLK. 618 / V: ~ová~ / Pl: ~bắi / E: ns cf bg корыга] 1 Scorbură. 2
Trunchi de copac găunos. 3 Văgăună. 4 Vale adâncă a unui râu Si: (reg) horoghină, scochină.
5 Albie a unui torent. [sursa: MDA2 (2010) [ corováie sf vz corobaie
corobáĭe f., pl. ăĭ (rudă cu coroboĭos). Trans. (Turda). Stîncă pleșuvă. – În Arg. scoroboaĭe,
pl. oĭ, văgăună. [sursa: Scriban (1939) [Variantă posibilă – colobaie]
scorobaie sf [At: SCRIBAN, D. / P: ~ba-ie / V: ~boa~, ~ova~ / Pl: ~băi / E: s- + corobaie]
(Reg) 1 Coajă de dovleac (scobită) Si: scorovace. 2 Vale adâncă și îngustă. [sursa: MDA2
(2010) / var. - scoroboaie sf. / scorovaie sf.
cotáie (pl. cotắi), s. f. – (Banat) Ceaun. [sursa: DER (1958-1966)
cotáie1 sf [At: (a. 1757) IORGA, S. D. XIV, 86/12 / V: ~ál sn / Pl: ~tắi / E: ns cf vsl котилъ]
(Ban) Găleată mare fără mâner pentru fiert apa. [sursa: MDA2 (2010)
cotáie2 sf [At: TDRG / Pl: ~tắi / E: ctm cotei + potaie] (Mol) Javră. [sursa: MDA2 (2010
coțobáie sf [At: MARIAN, O. I, 327 / Pl: ~bắi / E: nct] (Orn; reg) Codobatură (Motacilla
alba). [sursa: MDA2 (2010
P a g e | 49
coțovlaie, coțovlăi s. f. pungaș. [sursa: Argou (2007

cotováĭe și cotăváĭe f., pl. ăĭ (cp. cu cotoraĭe). Olt. Tivdă (dovleac) scobită și uscată de ținut
făină. V. bîtcă. [sursa: Scriban (1939)
cotovaie sf [At: CADE / Pl: ~văi / E: ns cf mg kóty „pepene”] 1 Jumătate de dovleac copt. 2
Coaja unei jumătăți de dovleac copt, din care s-a scos miezul. [sursa: MDA2 (2010)
crăcaie sf [At: GOROVEI, C. 291 / Pl: ~căi / E: cracă + -aie] 1 Crăcană (1). 2 (Gmț) Pirostrii.
[sursa: MDA2 (2010)
Crumpeliştaie – [posibil plural – crumpeliştăi]
crumpeliște sf [At: CHEST. IV, 100/15 / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) Loc cultivat, înconjurat de o
pădure sau de teren arid. [sursa: MDA2 (2010) [?] / cf. crumpei sm [At: BORZA, D. / Pl: ~ /
= cartof
cucuvaie – (pl) cucuvăi / cf. cucuvEA – cucuvele
cucuváie s. f., art. cucuváia, g.-d. art. cucuvăii; pl. cucuvăi [sursa: Ortografic (2002) -
cucuveá s. f., art. cucuveáua, g.-d. art. cucuvélei; pl. cucuvéle, art. cucuvélele [sursa: DOOM
2 (2005)
CUCUVÁIE, cucuvăi, s. f. Cucuvea. [sursa: DLRLC (1955-1957)] ‘’ Zboară peste-adîncul
văii Tristul vai al cucuvăii. – Uhu, hu!’’ COȘBUC
cucuvaie sf vz cucuvea sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 23 / V: ~ubea, ~cumea, ~cumeagă, ~vaie,
~elă, ~vai sm / Pl: ~ele / E: ngr χουχουβάτια] 1 Pasăre răpitoare de noapte sursa: [MDA2
(2010)
Si: (reg) cucumeică, cucuveică, cocioveică (reg) ciuvică [sursa: MDA2 (2010)
cucuváĭe (vest) f., pl. ăĭ, și cucuveá (est), pl. ele (ngr. kukuváĭa, kokováĭa,/ – Și cucuveĭcă, -
veáŭcă și cocovéŭcă (nord), pl. veĭcĭ, veŭcĭ, și cucumeá (vest), pl. ele. V. puhace. [sursa:
Scriban (1939)
CUȘCÁIE, cușcăi, s. f. Instalație simplă (în formă de jgheab)
DĂNĂNÁIE, dănănăi, s. f. (Reg.) 1. Ciudățenie, năzdrăvănie; bazaconie
DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1).
[Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie. [Variante posibile – Dananaie; / Dăndănaie;]
derecáie sf [At: ALRM II/I / Pl: ~cắi / E: nct] (Reg) Pilotă. [sursa: MDA2 (2010)
drăcăráie sf [At: SFC III, 55 / Pl: ~rắi / E: drac + -ăraie] (Reg; fam) 1 Drăcime (1). 2 Afacere
încâlcită Si: belea, danadana, încurcătură. 3 Glumă. 4 (M. plural) Lucruri mărunte Si:
fleacuri, mărunțișuri. 5 Lucrare de mântuială. [sursa: MDA2 (2010)
dugáe sf [At: DA ms / Pl: ~gắi / E: ns cf dugheană] (Reg) Prăvălie. [sursa: MDA2 (2010)
[Probabil – Dugaie]
fuzaie s.f. – [probabil plural – fuzăi]
fuzáie s.f. (înv.) pușcă veche; flintă, sâneață. [sursa: DAR (2002)
fuzâie sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 417/31/ Pl: fuzâi / E: pn fuzya] (Înv) Flintă. [sursa:
MDA2 (2010)
GÁIE, găi, s. f. (sil. ga-ie), art. gáia, g.-d. art. găii; pl. găi
gaie sf [At: BIBLIA, ap. TDRG / V: (înv) ca~, (reg) gae[1] / Pl: găi /[ sursa: MDA2 (2010)
pițigaie sf [At: MARIAN, O. II, 143 / V: (reg) piciganie, ~ane / Pl: ~găi / E: pițigoi] 1 (Orn;
Ban; șîc pițigane-mare) Pițigoi
ucigaie sf [At: VASILIU, P. L. 31 / Pl: ~găi / E: ucigă(-l) + -aie] 1 (Reg; în imprecații)
Diavol
gargalaie sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~lăi / E: fo] (Reg; când se taie porcii; pbl) Zgomot,
guițături, larmă. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 50
gilăváĭe f., pl. ăĭ (cp. cu vijălie). Ml. Mare huĭet, tărăboĭ, gălăgie, hărmălaĭe. [sursa: Scriban
(1939) [var. – Ghilăvaie/ ghilăvae sf vz ghilavai
gionaie sf [At: TOMESCU, GL. / V: geo~ / P: gi-o~ / Pl: ~năi / E: ns cf cionaie] (Reg; dep)
Vacă mică și slabă. [sursa: MDA2 (2010)] Var. - geonaie sf vz gionaie
GOBÁIE, gobăi, s. f. (Regional) Pasăre de curte; orătanie / [var. - gobaie sf vz cobaie [sursa:
MDA2 (2010)
HARABÁIE, hărăbăi, s. f. Casă, încăpere, curte etc. de dimensiuni mari. ♦ Vehicul mare.
[Pr.: -ba-ie. – Var.: (reg.) hărăbáie s. f.] – Din tc. Harabe
harabáie s. f., art. harabáia, g.-d. art. hărăbăii; pl. hărăbăi [sursa: Ortografic (2002)
hărăbáie (pop.) s. f., art. hărăbáia, g.-d. art. hărăbắii; pl. hărăbắi [sursa: DOOM 2 (2005)
HĂLĂLÁIE, hălălăi, s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] = hărmalaĭe.
harhalaie sf vz hărhălaie / alaláie sf vz halalaie/
hărhălaie sf [At: ȘIO, ap. DA ms / V: harhal~ / Pl: ~lăi / E: ctm harhăt și hărmălaie] (Reg) 1-
2 Hărmălaie (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
hărmăláĭe f., pl. ăĭ / Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie / În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc.
hărhălaie sf [At: ȘIO, ap. DA ms / V: harhal~ / Pl: ~lăi / E: ctm harhăt și hărmălaie] (Reg) 1-
2 Hărmălaie (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
harhaláie (= hărhălaie) s. f. (pl. – ) [sursa: DMLR (1981)
hărhăláie s. f., art. hărhăláia [sursa: Ortografic (2002)] – [considerat defectiv de plural]
hămălaie sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~lăi / E: nct] (Reg; prt) Femeie sau fată înaltă, solidă și
neghioabă. [sursa: MDA2 (2010) Hămălaie – adj. [D.I.]
HOBÁIE, hobăi, s. f. /var. – obaie (Reg.) Râpă
hodaie1 [At: VICIU, GL. / Pl: ~dăi / E: nct] (Reg; lpl) Focuri care se aprind pe dealuri în
marțea din Săptămâna Brânzei. [sursa: MDA2 (2010)
hopaie sf [At: MAT. FOLK. 1602 / Pl: hopăi / E: pbl ctm hop + văpaie] (Reg) Flacără. [sursa:
MDA2 (2010)
hodobáie, hodobăi, s.f. (reg., înv.) 1. măsură de capacitate cu care se măsura fânul. 2.
grămadă mare. [sursa: DAR (2002) [Var. – Hodobaie; / Udubaie;
odobáie, odobắi, s.f. (pop.) 1. trunchi scobit (știubei) în care se opăresc rufele.
odobáĭe, hodo-, udu- și hudu- f., pl. ăĭ (d. dubă. V. odobeală). Mold. Mare ștĭubeĭ saŭ trunchĭ
scobit în care se opăresc (se zolesc) rufele (V. buhadă). Fig. Bănănaĭe, [Scriban
HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă
monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie]
hurdubaie sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~băi / E: cf hudubaie] (Reg) Vas mare, larg. [sursa:
MDA2
jăvălaie sf [At: PASCU, S. 202 / V: javalai sn, juvalaie, juvalavie / Pl: ~lăi / E: nct] (Reg)
Mulțime zgomotoasă. [sursa: MDA2 (2010) / juvalaie sf vz jăvălaie / juvalavie sf /jăvălai/
juvăláĭe și jăvăláĭe f., pl. ăĭ (cp. cu vijălie). Est. Mulțime dezordonată care sosește (de ex.,
niște Țiganĭ). [sursa: Scriban] /javalai sn vz jăvălaie/ jăvăláĭe V. juvălaĭe./ juvalaie sf /
juvalavie sf /
jigăráie s. f., art. jigăráia, g.-d. art. jigărăíi; pl. jigărăi [sursa: Ortografic (2002)
jigăraie sf [At: ȘEZ. IV, 126 / V: jâgar~, jâg~, jigar~ / Pl: ~răi / E: ns cf bg жегар, mg
zsigora] (Pop) 1 Boală [sursa: MDA2 (2010) / jâgaraie sf / jâgăraie sf. / jigaraie sf /
jigăráĭ n., pl. urĭ și jigăráĭe f., pl. ăĭ (d. ung. zsigora, colică cînească, infl. și de jigărit și de
term. din potaĭe). Marazm la cîni, jabă. Fig. Iron. (jigăraĭe). Potaĭe, cotarlă, javră, jigodie,
șarlă, cîne urît. V. jerăgaĭ. [sursa: Scriban (1939) [variant posibilă - Jîgiaraie
P a g e | 51
LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, [Pr.: -ca-ie. – Var.:
LEȚCÁIE/ lescáie, lețcáie, lițcáie s. f.] – Din ucr. ljackyj. / F – (sg) lăscaie(monedă),
variante; lescaie, leţcaie – (pl) lăscăi
lefârdaie sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~dăi / E: lefârdău] (Mol; Trs) 1-2 Lefărdaucă (1-2) [sursa:
MDA2 (2010)] [Variante posibile – lefărdaie; Lăfîrdaie; [Probabil substantiv neutru]
lăspădaie sf [At: DR. X, 295 / Pl: ~ăi / E: lespede] (Trs; mpl) 1 Strat subțire. 2 (Fig) Fulg
mare de zăpadă. [sursa: MDA2 (2010) [variantă posibilă – Lespădaie
loscobaie sf vz lostopană / loscoboaie sf. / loscovoaie sf / lostopaie sf/ loscoboi smn vz
lostopană [sursa: MDA2 (2010)
lostopánă și (rar) -áĭe f., pl. e și ăĭ (din *stolopană, talapană, toloapă). Mold. Munt. est Bucată
mare de materiĭ moĭ (noroĭ, varză murată ș. a.). Fig. Bașoldină, femeĭe grasă. – În nord și
șteolopană (eo dift.), pl. e; în Bz., și loscopánă, loscoboaĭe și -voáĭe, pl. oĭ; în Olt. roscobáĭe,
pl. ăĭ; în Meh. leșcovă, pl. e. În Nț. láșpaniță, pl. e, bucată de lemn (rest) la fabricile de
scîndurĭ. V. stolohan și răscăbușurĭ. [sursa: Scriban (1939)
lostopană sf [At: I. IONESCU, C. 6 / V: (reg) ~scobaie, ~scobină, ~scoboaie, ~scoboi sm,
~sco~, ~scovoaie, ~paie, lostopan smn, ~păn, ~pân sm, ~pină, ~oran sm / Pl: ~ne, ~păni,
~pene, ~păi / [sursa: MDA2 (2010)
ludaie sf [At: PASCU, S. 204 / V: (reg; css) ~dău sn / Pl: ~dăi / E: srb ludaja] (Ban; Trs) 1 (
ludáĭe f., pl. ăĭ. Ban. Bostănel, / ludău sn vz ludaie
ludắu, ludăi, s.m. – (bot.) Bostan,
ludău sn vz ludaie / ludáie (ludắi), s. f. – (Banat, Trans.) Dovleac, bostan. Sb. ludaja
(Candrea). [sursa: DER (1958-1966)
măgheraie sf [At: CHEST. II. 437/276 / Pl: ~răi / E: ns cf măgheruște] (Reg) Groapă în care
se păstrează cartofii. [sursa: MDA2 (2010)
mărháĭe f., pl. ăĭ (d. marhă. V. marfă). Trans. Vacă. Mold. Iron. Femeĭe grasă cît o mărhaĭe,
femeĭe foarte grasă. V. durbeniță, bașoldină, talaghir. [sursa: Scriban (1939)
mărhaie sf [At: STĂNOIU, C. I. 50 / V: mârhai / Pl: ~hăi / E: marhă + -aie] (Trs; Buc) 1 Vită
cornută, bou sau vacă
mătăhaie sf [At: PAMFILE, C. 23 / V: mătâh~ / Pl: ~hăi / E: cf mătăhală, mătăhăi] (Reg)
Matahală (3). [sursa: MDA2 (2010) [variantă mătîhaie sf./ posibila - Mîtîhaie
măzănaie sf [At: DDRF / Pl: ~năi / E: ns cf ger Maserholz „lemn cu pete”] Măzănaie
măzănáie, măzăníi, s.f. [Forma de pl. este probabil greșită. ](reg.) umflătură pe trunchiul
copacilor; lemn cu noduri mari; tumoare.[ sursa: DAR (2002)]
naie sf [At: F (1871) 539 / Pl: ~, năi / E: lat navis] 1 (Îrg) Corabie. 2 (Trs) Naos (1). [sursa:
MDA2 (2010)
nămaie sf [At: ANON. CAR. / V: nămai s / Pl: ~măi, ~ / E: ml animalia] (Reg) 1-2 Vită
(cornută). [sursa: MDA2 (2010)
năgădáie, năgădắi, s.f. (reg.) arătare, iazmă, pocitanie, monstru. [sursa: DAR (2002) f
măgăoaie]
odáie (pop.) s. f., art. odáia, g.-d. art. odắii; pl. odắi, art. odắile (-dă-i-) [sursa: DOOM 2
(2005)
odaie1 sf [At: URECHE, L. 209 / V: (reg) ho~, (înv) oda[1] / Pl: odăi / E: tc oda, bg одая] 1
Cameră. 2 (Reg) Casă. 3 (Reg) Cămară. 4 (Reg) Sobă. [sursa: MDA2 (2010) / odáĭe f., pl.
odăĭ / Și hodaĭe / hodaie2 sf vz odaie / / ODÁIE, odăi, s. f. 1. (Pop.) Cameră[Sil. o-da-ie]
/<turc. oda, bulg. Odaja
păstaie sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~are, (reg) ~ară, ~tăl, ~tău, ~tie, pâs~, pos~,
postavie, postău, postâie, postovie / Pl: păstăi /
P a g e | 52
pițigaie2 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~găi / E: pițiga] (Mun; csc) Nuiele subțiri
pentru aprins focul. [sursa: MDA2 (2010) pițigáie2, s.f. (reg.; cu sens colectiv) găteje subțiri
pițigaie1 sf [At: MARIAN, O. II, 143 / V: (reg) piciganie, ~ane / Pl: ~găi / E: pițigoi] /
țițigaie sf. [sursa: MDA2 (2010)
PÂNTECĂRÁIE, păntecărăi, s. f. (Reg. și fam.) Diaree.
pânticăraie sf vz pântecăraie / Și -ráĭe, pl. ăĭ./ [variantă posibilă – Pînţicăraie;
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, (Arg.)
Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie]
plesnáie s.f. (înv.) idee neașteptată și ciudată; trăsnaie. [sursa: DAR (2002)
pocănáie, pocănăi, s.f. (reg.) 1. mică farfurioară de lut 2. (în expr.) de-a pocănaia = joc de
copii. [sursa: DAR (2002)
pocăráie, (pl.) pocărăi, s.f. (reg.; de obicei la pl.) dulciuri, preparate de patiserie, prăjituri.
(mai ales la plural) [sursa: DAR (2002) păcăraie sf vz pocăraie /
pocăraie sf [At: DDRF / P: ~ra-ie / V: păc~ / Pl: ~răi / E: ger Bäckerei] (Ban; mpl) Dulciuri,
preparate de patiserie, prăjituri etc. / păcăraie sf vz pocăraie / [sursa: MDA2 (2010)
porodaie sf vz porodică
porodăi sf. plural vz porodică [sursa: MDA2 (2010)
porodică sf [At: BORZA, D. 102 / V: ~obici sfp, ~daică, ~daie, ~dăi sfp, ~dăici sfp, ~deici
sfp, porodic s, ~iciuri sfp / Pl: ~ici / E: mg paradicsom] (Bot; Trs) Pătlăgea (Lycopersicum
esculentum). [sursa: MDA2 (2010)
POTÁIE, potăi, s. f. (Fam.) Câine slab
scorobáie, scorobăi, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac (fără miez). 2. vale adâncă și îngustă.
[sursa: DAR (2002)
scorobaie sf [At: SCRIBAN, D. / P: ~ba-ie / V: ~boa~, ~ova~ / Pl: ~băi / E: s- + corobaie]
(Reg) 1 Coajă de dovleac (scobită) Si: scorovace. 2 Vale adâncă și îngustă. [sursa: MDA2
(2010)] scoroboaie sf. / Scorovaie s.f. /
scoroboáĭe V. corobaĭe. [sursa: Scriban (1939) corovaie
scobaie sf - [posibil plural – SCOBĂI] vz scobai
scobai sm [At: I. IONESCU, M. 93 / V: ~e (Pl: scobăi) / Pl: ~ / E: scobar [sursa: MDA2
(2010)
stufăríe f. (d. stuf). Desiș de stuf, trestiiș: stufăriile Dobrogiĭ. – În nord stuhărie și stuhăráĭe
(pop. -araĭe), pl. ărăĭ (Șez. 33, 26). V. tihăraîe. [sursa: Scriban (1939)
smicăraie sf [At: CADE / V: ~ruie, ~curuie, mișc~, zm~, zmicăruie / Pl: ~răi / E: smicura]
(Olt; Trs) Bucățică de mălai, de pâine etc.. [sursa: MDA2 (2010) miscărăi ss plural vz
smicăraie [sursa: MDA2 (2010 /micăraie sf / mișcăraie sf / zmicăraie sf / zmicăruie sf /
mişcărai s.n. / variantă posibilă - miscărai
suráie, surắi, s.f. (reg.) vacă de culoare sură. [sursa: DAR (2002)
șopârcáie, șopârcắi, s.f. (reg.) amăgea, minciună, înșelare; (în expr.) a umbla cu șopârcăi = a
umbla cu amăgele, cu minciuni, cu înșelăciuni. [sursa: DAR (2002) [Variantă posibilă -
Sopîrcaie
șușugáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu gaĭe). Trans. Un fel de vultur. – În Serbia șturligaĭe și șurligaĭe,
pasăre. V. și cilihoĭ. [sursa: Scriban (1939)
tălaie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~lăi / E: nct] (Reg) Familie (1). [sursa: MDA2 (2010)
TIGÁIE, tigăi, sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/14 / P: ~ga-ie / V: (îrg) ~ane (Pl:
~găni), (reg) ~anie sf, tigău s, (înv) ~an (Pl: ~e) sn / Pl: ~găi / tigău sf vz tigaie.
F – tigaie, art. tigaia, G-D art. tigăii – (pl.) tigăi – art. tigă-i-LE,
tihăraie sf [At: CIHAC II, 409 / V: (reg) ~rai sn / Pl: ~răi, (rar) ~ / E: ns cf mg cihere] (Mol) 1
Povârniș
P a g e | 53
tîrhăláĭe f., pl. ăĭ (cp. cu terfelesc). Iașĭ. Toriște, gunoĭ făcut în prejur de cel ce mănîncă (vite,
copiĭ). [sursa: Scriban (1939)
trăncălaie sf vz trancana / Trăncănaie
trancana sf [At: PANN, P. V. III, 95/8 / V: (reg) trăncălaie, trăncăna, trăncănaie (Pl:
trăncănăi), trâncănaie, trăncănale / Pl: ~le / E: ns cf tranc1, trăncăni] 1 (Reg) Vorbă goală Si:
(pfm) palavră. 2 (Reg; lpl) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite sau aruncate în dezordine /
Olt; lpl; îf trăncănăi) [sursa: MDA2 (2010)
trăncănắĭ f. pl. (de la singularu rar trăncănaĭe, var. din trancanale). Munt. vest. (Isp.).
Catrafuse. [sursa: Scriban (1939)
trăsnáie s. f., art. trăsnáia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi [sursa: Ortografic (2002)
trăsnaie sf [At: BARCIANU / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~năi / E: trăsni1 + -aie] (Pfm) 1 Idee
năstrușnică, extravagantă Si: (pfm) trăsneală (2), (înv) plesnaie. 2 [sursa: MDA2 (2010)
Ţaie s.f. – (pl.) ţaie / (pl.) ţăi
țaig1 sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 96 / V: țaic sn, țaică, țaie (Pl: țaie, țăi) sf, țâu sn / E: săs
Zaich (ger Zeug)] 1 (Reg) Țesătură deasă, subțire și rezistentă, din care se fac de obicei haine
de lucru. 2-3 (Mun; Olt; îf taie, țâu) (Lpl; îf țaie) Țoale Vz țol [sursa: MDA2 (2010) țâu3 sn
vz țaig / țaie1 sf vz țaig
váĭe f., pl. văĭ (ngr. váĭon, pl. váĭa, stîlpare de finic). Dos. Palmier. [sursa: Scriban (1939)
Vîjgăraie /=VÂJGĂRÁIE, vâjgărăi, s. f. (Reg.) Vânt puternic de iarnă, care spulberă zăpada.
– Din vâj1 [sursa: DLRM (1958) var. văjgăraie s.f. /
vâlvătaie sf [At: ISPIRESCU, L. 347 / V: văl~, ~vot~, (rar) valvat~ / Pl: ~tăi, ~ / E: vâlvă,
învâlvăta cf bobotaie, pălălaie] 1 Flacără mare și dogoritoare (care se propagă cu rapiditate)
Si: vâlvoare (1), (rar) vâlvă1 (26), vâlvorare (1), (înv) vâlvaie, vâlvâitură, (îvr) vâlvărac, (reg)
bobotaie (1), vălgărie, vălvărău, vâlvâială (1), vâlvăraie (1), vâlvoreală (1), vâlvăt (1), (nob)
vâlvotă. [sursa: MDA2 (2010)
Vălvăraie; vîlvăraie; Vîlvaie / [var. - bolbotáie sf vz bâlbătaie / Bîlbătaie /=bâlbătáie sf vz
vâlvătaie
vâlvaie sf [At: POLIZU / V: văl~, vulvoa~ / Pl: ~văi / E: vâlvâi cf vâlvoi] (Înv) Vâlvătaie (1).
[sursa: MDA2 (2010)] / vulvoaie1 sf vz vâlvaie / vălvaie sf vz vâlvaie
văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpăii; pl. văpăi [sursa: Ortografic (2002)
văpaie sf [At: (a. 1550-1580) GCR I, 6/25 / V: (îvr) vop~, (reg) hop~ sf, văpai sn / Pl: văpăi,
(înv) ~ / G-D: și (înv) ~i / E: ns cf alb vapë] [sursa: MDA2 (2010)
vînătaie, art. vînătaiA, G-D art. vînătăii – (pl.) vînătăi – art. vînătă-i-LE [şi învechit – vînatare
– pl. vînătări]
zăgăraie sf [At: DLR / Pl: ~răi / E: zagara + -aie] (Reg) Zagara (2). [sursa: MDA2 (2010)
zbănáie, zbănăi, s.f. – (reg.) Zbatere, agitație, freamăt [sursa: DRAM 2015 (2015)
zbătáĭe f., pl. ăĭ. Rar. Acțiunea de a se zbate. [sursa: Scriban (1939) variantă – sbătaie s.f.] .
zgaie sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: zgăi / E: z- + gaie] (Reg) 1 Copil.
P a g e | 54
Substantive feminine folosite rar la plural

pălăláie s. f., art. pălăláia, g.-d. art. pălălắii; pl. pălălắi, art. pălălắile (-lă-i-) [sursa: DOOM 2
(2005)
PĂLĂLÁIE, pălălăi, s. f. Flacără mare; vâlvătaie. – Din pălălăi. Cf. vâlvătaie. [sursa: DEX
'09 (2009)
pălălaie sf [At: DONICI, F. 71 / V: (reg) papal~, pălal~ / Pl: ~lăi / E: pălălăi1] 1 Flacără mare
Si: flăcăraie, vâlvătaie, (rar) pălălaică, (reg) bobotaie, pălălăială. 2 (Fig) Pasiune. 3 Cantitate
mare de fum care se ridică în rotocoale Si: fumăraie. [sursa: MDA2 (2010)
PĂLĂLÁIE, pălălăi, s. f. (De obicei la sg., cu sens colectiv) Flacără mare; vîlvătaie.
Variante: palaláie (BART, E. 268, ALECSANDRI, S. 7), pălaláie (ȘEZ. II 161) s. f. [sursa:
DLRLC (1955-1957)
hopătaie sf [At: POMPILIU, B. 1011 / Pl: ~tăi / E: ctm hopaie + vâlvătaie] (Reg) Flacără
mare.[ sursa: MDA2 (2010)
bobotáie s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotăii; pl. bobotăi [sursa: Ortografic (2002)
bâlbătáie sf vz vâlvătaie
văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpăii; pl. văpăi [sursa: Ortografic (2002)
văpaie sf [At: (a. 1550-1580) GCR I, 6/25 / V: (îvr) vop~, (reg) hop~ sf, văpai sn / Pl: văpăi,
(înv) ~ / G-D: și (înv) ~i / E: ns cf alb vapë] [sursa: MDA2 (2010)
pl. -ăi. g.-d. -ăii, (înv.) -aiei. și (reg.) vopaie, hopaie s.f. /cuv. autoh.; cf.alb. vapë. [sursa:
DEXI (2007) VĂPÁIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătăii; pl. vâlvătăi [sursa: Ortografic (2002)
VÂLVĂTÁIE, vâlvătăi, s. f. Flacără mare; pălălaie, vâlvoare[1], vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-ie.
– Var.: vălvătáie, vâlvotáie s. f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie) [DEX]
vâlvătaie sf [At: ISPIRESCU, L. 347 / V: văl~, ~vot~, (rar) valvat~ / Pl: ~tăi, ~ / E: vâlvă,
învâlvăta cf bobotaie, pălălaie] 1 Flacără mare și dogoritoare (care se propagă cu rapiditate)
Si: vâlvoare (1), (rar) vâlvă1 (26), vâlvorare (1), (înv) vâlvaie, vâlvâitură, (îvr) vâlvărac, (reg)
bobotaie (1), vălgărie, vălvărău, vâlvâială (1), vâlvăraie (1), vâlvoreală (1), vâlvăt (1), (nob)
vâlvotă. 2 (Pex) Foc violent și mistuitor (care se propagă cu rapiditate) Si: vâlvoare (2), (rar)
vâlvorare (2), pârjol. 3 (Îla) De ~ (sau ~tăi) Dogoritor. 4 (Îal) Roșu aprins (ca focul). 5 (Îlav)
În ~tăi Cu flăcări mari și dogoritoare. 6 Fascicul de lumină. 7 Lumină strălucitoare. 8 (Fig)
Ardoare (1). 8 Sentiment puternic (și chinuitor). 9 Intensitate. [sursa: MDA2 (2010) r.: -ta-ie.
– Var.: vălvătáie, vâlvotáie s. f./ sil. -ta-ie. pl. -ăi. și vălvătaie, vîlvotaie s.f. /de la vîlvă, după
pălălaie, bobotaie. [sursa: DEXI (2007) vîlvaie, vîlvăraie. BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.)
Vâlvătaie
BĂLBĂLĂU s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare. [sursa:
Sinonime (2002) bâlbără, bâlboare, bâlbătaie, bobotaie, flăcărie, hopătaie, pălălaie, vâlvătaie,
vâlvoare.
P a g e | 55
Substantive feminine defective de plural.

Sufixul lexical –ĂRA-IE / -ĂRI-E, cu care se formează substantive COLECTIVE;
Cele care sunt formate cu sufixul colectiv ‘’-ăraie’’ au de obicei formă de singular cu înţeles
de plural, de cantitate mare. [pentru comentarii la această temă, vezi şi capitolul concluzii – 2.
Unii lingvişti consideră că acest tip de substantive colective sunt formate cu sufixe
augmentative-peiorative]
FLEȘCĂRÁIE sf. singular [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~eoș~ / E: fleașcă2 + -ăraie] Noroi mult
amestecat cu apă și cu zăpadă Si: fleașcă1 (2), fleșcărie, (reg) fleșcăială (2), (reg) fleșcăriță,
(rar) fleșcăitură ( var. – Fleoşcăraie]
APĂRÁIE s. f. sing. Apărie. – Apă + suf. –ăraie.
LĂCĂRÁIE s. f. Lăcărie. – Lac1 + suf. -ăraie.
COLBĂRÁIE f. Cantitate mare de colb., prăfăraie [Sil. -bă-ra-ie] /colb + suf. ~ăraie
PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie.
GLODĂRÁIE s. f. (Pop.) Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros; glodărie. [Pr.: -ra-
ie] – Glod + suf. –ăraie
STUFĂRÁIE s. f. Stufăriș. [Pr.: -ra-ie – Var.: (reg.) stuhăráie s. f.] – Stuf + suf. -ăraie.
CLĂDĂRÁIE, clădărăi, s. f. (Pop.) Clădărie. – Cladă + suf. -ăraie.
CRENGĂRÁIE s. f. Crengărie. [Pr.: -ra-ie]
VIERMĂRÁIE s. f. Viermărie. – Vierme + suf. -ăraie.
Tăblăraie – cantitate mare de tablă;
TIHĂRÁIE, tihărăi, s. f. (Pop.) /var. – Tiharaie/ Povârniș pe coasta unui munte
FUMĂRÁIE s. f. Fumărie. [Pr.: -ra-ie] – Fum + suf. -ăraie.
FLĂCĂRÁIE s. f. 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie
Rufăraie = rufărie
rufăríe s. f., art. rufăría, g.-d. rufăríi, art. rufăríei [sursa: Ortografic (2002)
RUFĂRÍE s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea rufelor
rufărie sf [At: DDRF / Pl: (rar) ~ii / E: rufă + -ărie] 1 Totalitatea rufelor Si: lenjerie. 2 (Reg;
lpl) Zdrențe. [sursa: MDA2 (2010)
=Acest tip de substantive feminine poate fi considerat defectiv de plural din cauza sensului
cantitativ, dar formal pot avea un plural gramatical – (sing) – ăra-ie – (pl) – ă-răi, după
modelul substantivelor feminine similare ca sens – (sing) – ări-e – (pl) – ă-rii. (vezi T-1-5)
N – ciocărău – (pl.) ciocă-RA-IE (reg. = ciolan)
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] [var. – Pînticăraie] – Pântec + suf. –ăraie
JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. (Pop.) 1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2.
Câine slab, prăpădit; jigodie. [Pr.: -ra-ie] – Cf. magh. zsigora = „boală de câine” și (2) bg.
žegarĩ.
HĂLĂLÁIE s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi
hălăláie (pop.) s. f., art. hălăláia, g.-d. art. hălălắii; pl. hălălắi [sursa: DOOM 2 (2005)
hălălaie sf [At: ISPIRESCU, L. 375 / V: halal~ / Pl: ~lăi / E: hălălăi] 1 Zgomot. 2 Vorbărie. 3
Ceartă zgomotoasă. 4 Petrecere zgomotoasă. [sursa: MDA2 (2010) alaláie sf vz halalaie
HĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi,
hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f. / Harmălaie ] HĂRHĂLÁIE s. f. (Reg.) Hărmălaie.
HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. [At: CONTEMPORANUL, II, 240 / V: harmal~, har~, ~ăială /
Pl: ~lăi / E: fo] 1 Zgomot mare (produs de strigăte, de glasuri amestecate) Si: (reg) hărhălaie
(1). 2 Dezordine însoțită de zgomot Si: (reg) hărhălaie (2). [sursa: MDA2 (2010) [Var.:
harmaláie s. f. harmăláie] – Formație onomatopeică. hălălaie, hărhălaie. harmalaĭe și
harhalaĭe
P a g e | 56
hărmăláie s. f., art. hărmăláia; g.-d. art. hărmăláiei - pl. hărmălăi

nătăráie s. f. (pl. nătărăi) [sursa: DMLR (1981) – vz nătărăie
smicăraie sf [At: CADE / V: ~ruie, ~curuie, mișc~, zm~, zmicăruie / Pl: ~răi / E: smicura]
(Olt; Trs) Bucățică de mălai, de pâine etc..[sursa: MDA2 (2010) micăraie sf vz smicăraie /
mișcărai sn vz smicăraie / mișcăraie sf vz smicăraie / zmicăraie sf vz smicăraie / zmicăruie sf
vz smicăraie / misgărăi /
miscărăi ss.plural vz smicăraie
Alte substantive feminine defective de plural

ciligáie s.f. (reg.) gălăgie. [sursa: DAR (2002)] – defective de plural
ciligáie sf [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~gắi / E: ns cf mg csellegni] (Reg) Gălăgie. [sursa: MDA2
(2010)
maie1 sf [At: (a. 1557), ȘIO III, 243 / E: ns cf tc maya] (Înv) Stofă scumpă din care se făceau
caftane. [sursa: MDA2 (2010)
șopârláie s.f. (reg.) numele unei boli. [sursa: DAR (2002)
șperlăráie s.f. (reg.) mulțime, ceată. [sursa: DAR (2002) [variantă – sperlăraie]
dadáie sf [At: TDRG / E: dadă + -ae] (Mol) Dădacă. [sursa: MDA2 (2010)
maie3 sf vz mamaie
P a g e | 57

NĂBĂDĂI s. pl. v. epilepsie, furie, înverșunare, mânie. [sursa: Sinonime (2002) năbădaie f.
(întrebuințat mai ales la pl.) năbădắĭ f., pl. (d. bătaĭe, bătăĭ, cu pref. slav. na-
năbădáie s. f., pl. năbădăi [sursa: Ortografic (2002)
năbădáie (pop.) s. f., g.-d. art. năbădắii; pl. năbădắi [sursa: DOOM 2 (2005)
năbădaie sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~dăi / E: nct] (Pop; mpl) şi: (pop) pandalie. Si: (reg)
năbădaică.
NĂBĂDĂI s. f. pl. 1. (Pop. și fam.) Acces de furie, de mânie [ singular – năbădaie [rar]
◊ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ◊ Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a
înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (Pop.) Criză epileptică. – Et.
nec. [sursa: DEX '98 (1998)
borhăĭ f. pl. (lat. pop. burbalia, a.î., ca măruntaĭe și vînătăĭ, d. mĭnutalĭa și venetalia. Lbk.
1400). Mold. Iron. Măruntaĭe, mațe: l-a călcat trenu și ĭ-aŭ ieșit borhăile. – Și borháturĭ n, pl.
(Nț. – Rev. I. Creg. 5, 183). [sursa: Scriban (1939)
Mățăcăi – v. măruntaie
mățăcăi ss plural [At: CHEST. V, 110/66 / E: maț cf mățiguș] (Mar) 1 Intestine. 2 Măruntaie
(2). [sursa: MDA2 (2010)
cinắi sf.plural [At: COMAN, GL. / E: ns cf cinie] (Reg) Rechizite.[sursa: MDA2 (2010)
ciornắi sf. plural [At: PAMFILE, J. II / E: rs чорн- „negru, rău” + -aie] (Reg) Vite slabe și
mici. [sursa: MDA2 (2010)
ciopătắi sf. plural [At: ARHIVA XXXII, 24239 / E: ciopată + -aie] (Reg) Picior.[ sursa:
MDA2 2010] / ciopátă (reg.) s. f., g.-d. art. ciopắții; pl. ciopắți / ciopătăi, s. f. pl. (labe);
rătăcăi ss. plural [At: TOMESCU, GL. / E: nct] 1 (Reg; îe) A băga (pe cineva) în ~ A zăpăci
(pe cineva). 2 (Îae) A mustra. [sursa: MDA2 (2010) / Rătăcăi, substantiv la plural (regional) /
Sinonime: (expresie; a băga în rătăcăi) a mustra, a zăpăci.
pițigăi ss.plural [At: VICIU, GL. / E: nct] (Reg) Cimitir [sursa: MDA2 (2010)
N. – PIŢIGĂI (plural) = reg.= cimitir, ţintirim, temeteu;
= substantive feminine cu forma [PROBABILĂ] de plural din aceeaşi categorie
birắie sf [At: PÎRVESCU, C. 76 / V: -rac1 / Pl: ~i / E: birău + -ie] (Trs; rar) 1 Funcția de
primar. 2 Localul primăriei. 3 Personalul primăriei. [sursa: MDA2 (2010)
Bîscaie /=bâscáie sf [At: H II, 282 / E: ns cf bașchie] (Reg) Unealtă a fierarului nedefinită
mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010) [Posibil plural – bîscăi]
beștieráie sf vz bestie1 sf [At: VLAHUȚĂ, P. 52 / V: (Trs) beș~, (reg) beștieraie / Pl: ~ii / E:
lat bestia] 1 (Înv) Animal. 2 (Fig) Om cu apucături sau instincte de fiară. [sursa: MDA2
(2010) [Probabil subst, fem. Sg – (pl.) beştierăi]
brehănáie sf vz brehnace (uliu) [posibil plural – brehănăi]
călăie s.f. – [posibil Pl. călăi
călăie sf [At: VICIU, GL. / P: ~lă-i-e / Pl: ~ii / E: tc kaliye] Plăcintă din făină de grâu, cu
lapte și cu ouă, coaptă în cuptor, pe vatră, groasă ca de două degete, de formă lungăreață, care
se face la sărbători. [sursa: MDA2 (2010)] [?]
cionaie sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 243 / V: ceo~ / Pl: cionai / E: mg csunya] (Reg)
Vită nărăvașă. 2 Vită slabă. [sursa: MDA2 (2010) [Posibil plural – cionăi]
[ var. ceonaie / cionóie s.f. (reg.) vită nărăvașă. [sursa: DAR (2002)
guliubaie sf [At: DA ms / Pl: ~bai / E: nct] (Buc) Lighioană. [sursa: MDA2 (2010) [posibil
plural – guliubăi]
papagaie – (pl. posibil – papagăi
păpăraie – (pl. posibil – păpărăi – [cf. papară – (pl.) papare -(Reg.) Omletă. [Pl. și: păpări. –
Var.: (reg.) păpáră s. f.] papară sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 119/15 / V: (reg) păp~,
pop~, pup~ / Pl: ~re, păpări
P a g e | 58
păpăraie sf vz păpăradă
păpăradă sf [At: KLEIN, D. 64 / V: papar~, pap~, ~ragă, ~raie, pip~ / Pl: ~de / E: papară cf
săs paperade] (Ban; Trs) Jumări de ouă. [sursa: MDA2 (2010)
=[
cheșáie sf [At: DA / E: nct] (Îvp) Femeie oacheșă. [sursa: MDA2 (2010)
cheáie adj. vz chel
ciocănáie sf [At: TOMESCU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Olt; țes) Iepe. [sursa: MDA2 (2010)
coscaie sf vz coscai
duhuváie sf [At: ALRM II/I, h. 336 / Pl: ? / E: ns cf duhovcă] (Reg) 1 Cuptor. 2 Bucătărie
[sursa: MDA2 (2010)
jaie1 sf [At: L PAPAHAGI, C. L. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Distanță mare. [sursa: MDA2 (2010)
jale2 sf [At: PANȚU, PL. / V: jaie, jele / Pl: jăli / E: mg zsálya] (Bot) 1 (Șîc ~-de-grădină)
Mic arbust / jále (tristețe; plantă) s. f., g.-d. art. jálei [sursa: Ortografic (2002)
năclaie sf [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~năclai / Pl: ? / E: cf năclăi] 1 (Mun) Untură
multă. 2 (Reg) Căldură mare. [sursa: MDA2 (2010) / năcláie, năclắi, s.f. (reg.) 1. untură
multă.
Şcomîrlaie /= școmârlaie sf [At: PAȘCA, GL. 53 / Pl: ? / E: școmârlă + -aie] (Reg) 1-2
Școmârlă (1-2). 3 Ceartă (1).[sursa: MDA2 (2010)
șuștáie s.f. (reg.) băț, retevei. [sursa: DAR (2002)
tocaie [At: DLR / Pl: ? / E: toc3] (Trs) Cadă mare (pentru murat varza). [sursa: MDA2 (2010)
trăgáie s.f. (reg.) închizătură, limbă la ușă. [sursa: DAR (2002)
țăcăraie sf [At: CADE / Pl: nct / E: ns cf țac] Sunet subțire produs de un clopot mic. [sursa:
MDA2 (2010)
P a g e | 59
Substantive defective de plural

muscatai s [At: H XVIII, 301 / E: mg muskotály] (Trs; mgm) Soi de strugure cu boabă
lunguiață și cu pieliță tare. [sursa: MDA2 (2010)] MUSCÁT s. m. varietate de struguri
babáie s.m. (reg.; fam.) Tată. • pl. babai. g.-d. -iei. /babacă/<tc. baba. [sursa: DEXI (2007)
tataie - s.m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [Pr.: -ta-
ie] – Tată + suf. -aie.
jimigái s.m. sg. (reg.) rămășiță care se aruncă; lepădătură. [sursa: DAR (2002)
(Îf jumugai, s.n. ) Pește mic de orice specie.
jumugai sm.sg. vz jimigai [sursa: MDA2 (2010) variante - mijigai s vz jimigai / mișugai s vz
jimigai / jimigáĭ, n., pl. urĭ. La ChN. 2, 80, jumugaĭ. În Bucov. juméde f., pl. ezĭ.
hatai sfs vz hataia [sursa: MDA2 (2010)
hataĭá f. (turc. [d. pers.] hataĭi, hetaĭi, d. Hataĭ, Hetaĭ, China de nord. V. chitaĭ). Vechĭ. Un fel
de pînză de matasă: rochie de hataĭa. – Și hataĭ și hetaĭ n., pl. urĭ. [sursa: Scriban (1939)
hataia sf [At: (a. 1693) COND., ap. TDRG / V: ~tai sn, hetai sn / Pl: ~le / E: tc hatayî] (Tcî)
Stofă fină de mătase. [sursa: MDA2 (2010) – turcism învechit
hataiá s. f., art. hataiáua, g.-d. art. hataiálei [sursa: Ortografic (2002
cuscrái s.n. sg. (reg.) numele unui joc de copii. [sursa: DAR (2002)
cuscrai sm. Sing. [At: H IV, 90 / E: nct] (Reg; îcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai
îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
teșcai sn.sing. [At: COMAN, GL. / E: ns cf teșcălău] (Reg) Teșcălău. [sursa: MDA2 (2010)
tărărái s.n., s.m. (reg.) 1. (s.n.) cântec continuu. 2. (s.m.) om aiurit, cu care nu te poți înțelege.
[sursa: DAR (2002) 2 sm Om cu care nu te poți înțelege.
rezai s [At: (a. 1803) T. PAPAHAGI, C. L. / V: ~an / E: tc rizai] (Tcî) Un fel de țesătură
nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)] / rezai, f. [D.I.]
COPÁI s. n. Substanță extrasă din copaier, conținând terebentină, care se folosește, în
medicină, împotriva unor tulburări ale căilor urinare. – Din fr. copahu.
P a g e | 60
Substantive NEUTRE
Unele substantive neutre au forme duble de plural:
burhái (rar) s. n., pl. burháie / burháĭ n., pl. e și urĭ. Vezi şi burhálă sf [At: COSTINESCU /
Pl: ? / E: ns cf burhai] (Reg) Ploaie măruntă din pâclă. [sursa: MDA2 (2010)
BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie
ABÁI s.n. v. cioltar, [ a-ba-i ] se pare că cuvântul abai are trei silabe/ Nearticulat: abai la
plural este abaiuri (forma la plural nearticulată) [ Variantă posibilă - =Abaie]
Articulat: pluralul pentru abaiul este abaiurile (forma la plural articulată)
ABÁI s.n. – sg. abai – (pl.) abaiuri [v. cioltar, șabracă, valtrap. [sursa: Sinonime (2002)
cotorái sm [At: DA ms / Pl: ~rắi / E: cotor + ~ai] (Reg) Persoană care sapă și îngrijește via Cf
cotor (26-28). [sursa: MDA2 (2010) [probabil neutru]
mucegai sn [At: FILIMON, O. I, 94 / V: (reg) ~cig~, muște~ / Pl: ~uri și (rar) ~găi / E: cf
muced] [sursa: MDA2 (2010) ]Variantă: mucigái s. n. [sursa: DLRLC (1955-1957)
muștegai sn vz mucegai / mucigai sn /
mucegái s. n., pl. mucegáiuri [sursa: Ortografic (2002)
pufáĭ m., pl. tot așa (d. puf). Trans. Puf, o cĭupercă. Fig. (n.). Ceva ca pufu, ceva fără putere:
pufaĭu sărăciiĭ (Agrb. Înt. 139). [sursa: Scriban (1939
pufai2 [At: LB / Pl: ~e, ~uri / E: cf puf2] 1 sn (Înv) Ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător
cu puful2 (1). 2 smi (Bot; pop) Gogoașă (Globaria gigantea). [sursa: MDA2 (2010)
pufái s.n. (reg.) 1. ciupercă [sursa: DAR (2002)
trandaváĭ s.n., pl. ĭe. Cov. Prut. Prostovol. – La Ant. trandadáĭe, pl. ăĭ, plasă (numită și
tîrîtoare), care se tîrăște pe fundu apeĭ ca să prindă cega. [sursa: Scriban (1939)
TRANDADÁ, trandadale, s. f. (Reg.) Prostovol. [Var.: trandadáie s. f., trandavái s. n.] – Et.
nec. [sursa: DEX '09 (2009)
alái s. n., pl. aláiuri [sursa: Ortografic (2002)
alai sn [At: NECULCE, ap. LET. I, 269/35 / V: h~ / Pl: ~uri (rar) / E: tc alay] 1 (Înv) Suită
[halai sn vz alai / variant posibilă - hălai
BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz
bicherái sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg; gmț) Bicherie Cf bicheri (1). [sursa: MDA2
(2010)
CEAI, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n.
chinzái sn [At: PAȘCA, GL. / V: cin~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) 1 Chin (1). 2 Tratament crud. 3
Bătaie. [sursa: MDA2 (2010) var. – cinzai [Posibil plural – chinzaiuri]
chin sn [At: COD. VOR. 141 / Pl: ~uri, și (înv) ~ure / E: mg kin]
chirvái sn [At: ALEXICI, L. P. I, 217/6 / Pl: ~uri / E: ger Kirchweihe] (Reg) 1 Hram. [sursa:
MDA2 (2010)
chișái sn [At: I. GOLESCU, C. 103 / Pl: ~uri / E: bg кища] (Reg) 1 Pământ gras, de culoare
albă sau gălbuie, cleios, folosit pentru lipirea caselor Si: humă, lut.
chișái (pop.) s. n., pl. chișáiuri [sursa: DOOM 2 (2005)
(V. șușaĭ și pufar). Ml. (Cod.) Pămînt bun de lucrat. V. cifaĭ. [sursa: Scriban (1939) cifáĭ n.,
pl. urĭ. Trans. Petriș, prund. V. chișaĭ.
chitáĭ n., pl. urĭ (pol. kitaj, Chinez, nanchin; rus. kitáĭka, Chineză, nanchin; turc. [d. ar.] ketan,
pop. keten. V. hataĭa). Vechĭ. Nanchin. [sursa: Scriban (1939)
chitái [At: TDRG / V: ~tán sn / Pl: ? / E: rs китай] (Iuz) 1 sm Chinez. 2 sn Stofa de bumbac
pentru căptușeală. [sursa: MDA2 (2010) chitái s.m. și n. (înv.) 1. (s.m.) China. 2. (s.m.)
chinez. 3. (s.n.) stofă de bumbac pentru căptușeală, șifon. [sursa: DAR (2002)
emai – vezi email - email sn [At: ENC. ROM. / V: emai, emaliu / A și: email / Pl: ~uri și, înv,
emalii / E: fr émail, ger Email] sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 61
flușcai [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Cantitate mică din ceva Si: pospăială.
[sursa: MDA2 (2010)
forfigáĭ n., pl. urĭ (d. forfotesc cu sufixu -gaĭ ca în mucegaĭ, putregaĭ). Br. Mulțime de
peștișorĭ (fîță). [sursa: Scriban (1939)
futai sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~uri / E: fute] (Trv) Act sexual. [sursa: MDA2 (2010)
gheláĭ n., pl. urĭ (d. ghélaĭ și ghelir). Olt. Venire, sosire, curgere: ghelaĭu oștilor. (Vț. Lit.
Bucureștĭ, 1, 17, 8, 2). [sursa: Scriban (1939)
ghelai2 sn [At: PAȘCA, GL. 30 / Pl: ~uri / E: ns cf ghelai] (Reg) Gălăgie pe care o fac copiii
când se joacă. [sursa: MDA2 (2010)
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce;
GRISÁI, grisaiuri, s. n. Pictură monocromă (de obicei în tonuri de gri), care dă impresia
reliefului și a sculpturii; camaieu (1). [Pr.: grizai] – Din fr. grisaille.
gulái (-iuri), s. n. – Ospăț, masă bogată, crăpelniță. – Var. guleai, huleai. Rus. guljaj, imper.
de la guljatĭ „a petrece” (DAR). [sursa: DER (1958-1966) huleai sn vz guleai
guleai sn [At: CREANGĂ, P. 325 / V: (reg) gulai / Pl: ~uri / E: rs гуляиъ (imperativul lui
гулятъ)] (Mol) Chef. [sursa: MDA2 (2010) gulai sn vz guleai
guleáĭ și huleáĭ (eaĭ o silabă) n., pl. urĭ (rut. hulĕáĭ, rus. guleáĭ, [Scriban]
hai3 sn [At: STANCU, D. 163 / Pl: ~uri / E: nct] 1 Zgomot mare. 2 Veselie gălăgioasă. 3
(Șîe) A face cuiva un ~ Scandal. [sursa: MDA2 (2010)
HAI - II. Subst. (Fam. și arg.) Hărmălaie; scandal. ◊ Expr. A face (un) hai = a face scandal în
semn de protest, de reproș;
humai sn [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 133 / Pl: ~uri / E: abr hatihumaium] Hatișerif.
[sursa: MDA2 (2010) – Variantă probabilă - hatinumai
hatihumaiu sn vz hatihumaium- pl. -uri [sursa: MDA2 (2010)
hraĭ n., pl. urĭ (var. din vraf, vraiște). Nord. Casă prea mare, hardughie, dam (Șez. 30, 293):
primăria asta-ĭ cît un hraĭ (Arh. 16, 10). [sursa: Scriban (1939)
izbáĭ s.n., pl. urĭ (înv.) 1. lovitură. 2. trântă. [sursa: DAR (2002)
JĂRĂGÁI, jărăgaiuri, s. n. (Pop.) 1. Jar1. 2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3).
[Var.: (reg.) jeregái s. n.] – Et. nec. [sursa: DEX '09 (2009)
jărăgai sn [At: BOCEANU, GL. 12 / V: jer~, jere~ / Pl: ~uri / E: slv жєгати] 1 (Reg) Jar (1).
2 Foc mare. [sursa: MDA2 (2010)
jerăgáĭ și (rar) jegăráĭ n., pl. urĭ (d. vsl. žegon, ard, infl. poate de jeratec. V. jig, jigălă). Munt.
est. Jig, arsură pe esofag. Munt. vest. Jaratic. – În Olt. jeregaĭ (NPl. Ceaur, 42, 72 și 82) și
jărăgáĭ. jaratic. V. jigăraĭ. [sursa: Scriban (1939)
MAI2, maiuri, s. n. Nume pentru diferite unelte
MAI3, maiuri, s. n. (Reg.) Ficat.
MAI4 s. m. invar. A cincea lună a anului, care urmează după aprilie; florar. – Lat. maius, sl.
maĭ.
mîlcigai /= mâlcigai sn [At: PASCU, S, 202 / Pl: ~uri / E: mâlced + -ai (prin apropiere de
mucegai, putregai)] (Reg) Lemn putred Si: putregai. [sursa: MDA2 (2010)
minerai sn vz minereu [sursa: MDA2 (2010)
mineráĭ n., pl. aĭurĭ, și mineréŭ n., pl. eurĭ (fr. minerai, d. minière, minieră, mină maĭ mică, d.
mine, mină, săpătură). Mineral, substanță minerală așa cum se află în natură. [sursa: Scriban
(1939
mohai sn vz mohair
mohair sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 160 / P: ~ha-ir / V: (înv) muh~, mulhaier, (reg)
mohai, muhai / Pl: ~uri / E: fr mohair, cf tc muhayer [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 62
NAI, naiuri, s. n. Numele a două instrumente muzicale populare de suflat:

nai sn [At: AMIRAS, ap. LET. III, 151/28 / V: (înv) nei / Pl: ~uri / nei sn vz nai
PLAI, plaiuri, s. n.
prefáĭ s.n., pl. urĭ (d. prefac?). Munt. vest. Reparațiune, meremet: a da un prefaĭ unuĭ lucru
(Isp.). [sursa: Scriban (1939)
RAI1 s. n. [singular] Loc plin de încântare și de fericire
RAI2, raiuri, s. n. (Mar.) Roată de lemn
SCLAI, sclaiuri, s. n. Parte a joagărului
SERÁI, seraiuri, s. n. 1. Palat al sultanului [Var.: sarái s. n.] – Din tc. saray, seray. [ Variante
SARÁI s. n. v. serai. / caravanserai / chervanserai / divan-sarai /
SEVÁI, sevaiuri, s. n., (Turcism înv.) Țesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. [Var.:
suvái, s. n.]
sevaíŭ și suvaíŭ n., pl. urĭ (turc. sevaĭl, după numele unuĭ oraș). Vechĭ. O stofă albă de matasă
și de fir. – Și suvaĭá (Iorga, Negoț. 136; Sadov. VR. 1910, 4 59: anteriŭ de suvaĭa). [sursa:
Scriban (1939)
suvaia sf vz șevai [sursa: MDA2 (2010) [?]
sevai sn [At: GHICA, S. 501 / V: sav~, suv~, suvaia[1] / A: (și) sevai / Pl: ~uri / E: tc sevai,
sevayi] (Trî) Țesătură de mătase cu fir auriu sau argintiu / sevái (înv.) s. n., art. seváiul;
(sorturi) pl. seváiuri [sursa: DOOM 2 (2005)
SLÁI, slaiuri, s. n. (Pop.) 1. Fiecare dintre cele două scânduri care leagă tălpile unei sănii;
oplean
SPIRÁI, spiraiuri, s. n. Capac
SPLÁI, splaiuri, s. n. Mal înalt al unei ape;
stupáĭ n., pl. urĭ (rus. stupáĭ, pleacă, marș, pașol, [Scriban]
stupai [At: NECULCE, ap. CADE / Pl: (2-5) ~ / E: rs ступай] 1 i (Înv) Marș. 2 sm (Îe) A da
~ A mâna1 din urmă. 3 sm (Înv) Unitate militară (aflată în marș). 4 sm (Pex) Soldat1 (1). 5
sm (Pex) Cotropire a unui teritoriu străin, a unei localități etc. de către o unitate militară, de
către o armată. [sursa: MDA2 (2010)] – (pl.) =stupai
SUFLÁI, suflaiuri, s. n
ȘAI s. n. Un fel de postav alb
șováĭ s.n., pl. urĭ. Vechĭ. Șovăire. – La Dos. Șuvai [sursa: Scriban (1939)
ȘUVAI s.n. (Mold.) Eschivare / =şuvăi /șuvai2 sn vz șovai2
șováĭ n., pl. urĭ. Vechĭ. Șovăire. – La Dos. șu-. [sursa: Scriban (1939)
șovai2 sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (înv) șuv~ / Pl: ? / E: ns cf șovăi1] (Înv) 1
Eschivare (2). 2 Pretext. 3 Subterfugiu. [sursa: MDA2 (2010)
tai2 sn [At: H XIV, 444 / Pl: ~ / E: tc tay] (Reg) Mânz de trei ani. [sursa: MDA2 (2010)
tai3 sn [At: (a. 1761) ap. ȘIO II2, 117 / Pl: ~uri / E: tc tay] (Înv) Balot (2). [sursa: MDA2
(2010)
TRAI, ~iuri n.
trîntáĭ s.n., pl. ĭurĭ (d. trîntă). Fam. Trîntă strașnică [Scriban]
P a g e | 63
Alte substantive (probabil) neutre cu pluralul probabil în –URI

murai s [At: LB / Pl: nct / E: de la mur2] (Reg) Mur2 (2). [sursa: MDA2 (2010
răsai s [At: MATEESCU, B. 51 / Pl: ? / E: pvb răsări1] (Reg) Răsărit1 (5). [sursa: MDA2
(2010)
rohai sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) „Loc rău, rupt de apă”. [sursa: MDA2 (2010)
șticărái, s.n. – (reg.) Dantelă, broderie
șticărai s [At: GLOSAR REG. / V: (reg) ștecăraie sf / Pl: ? / E: ger Stickerei] 1 (Mar) Dantelă
(1). 2-3 (Reg) Broderie (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
țai sn vz țaică1
țaică1 sf [At: CRĂINICEANU, IG. 244 / V: țaic (Pl: țaicuri), țaig, țaihi, țai, țahi, țechi sn / Pl:
~ice /
tișlărai sn [At: CHEST. II, 33/5 / Pl: ? / E: ger Tischlerei] (Reg) 1-3 Tâmplărie (1-3). [sursa:
MDA2 (2010)
țanțavai sn [At: I. CR, IV, 85 / V: țonțov~ / Pl: ? / E: ns cf rs танцовать] (Mol) Petrecere cu
lăutari. [sursa: MDA2 (2010) – var. - ţonţovai
trupai sn vz tulpan1
tulpan1 sn [At: (a. 1720) IORGA, B. R. 328 / V: (înv) ~lip~, (reg) trupai, trup~ / Pl: ~e, (rar)
~uri / E: ngr τουλπάνι] 1 Pânză de bumbac
țurai2[1] s [At: DLR / E: pvb țurăi3] (Reg; csc) Măzăriche [sursa: MDA2 (2010)
tulai1 sn, i [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 264 / V: (reg) tolvai, ~loaie, ~luai, ~luvai,
~Ivai, ~Ivăi / E: mg tolvaj „tâlhar”] (Reg
vai2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Acoperiș (detașabil) la stupul primitiv, făcut
din paie1 sau din șovar. [sursa: MDA2 (2010)
volăvai sn vz volovan
volovan sn [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~lăvai / Pl: ? / E: fr vol-au-vent] Preparat culinar din
aluat franțuzesc umplut cu pește, carne sau ciuperci. [sursa: MDA2 (2010)
zăhai sn [At: DLR / Pl: ? / E: pvb zăhăi] (Reg) Stinghereală. [sursa: MDA2 (2010)zai
zdrai s [At: VICIU, GL. / S și: sdrai / E: ns cf stroh] (Reg) Paie zdrobite mărunt (și
nefolosibile). [sursa: MDA2 (2010)
zurai2 s [At: TDRG / Pl: ? / E: pvb zurăi] 1-2 (Îvr) Zăngăneală (1-2). 3 (Trs) Sfărâmătură de
stâncă Si: grohotiș (2). 4 (Pex) Loc pe coastă, acoperit cu grohotiș. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 64
Substantive defective
MAMÁIE s. f. (Pop. și fam.) 1. Mamă (1). 2. Bunică.
6 – 3 – F – (sing) mamaie – art. mamaiA
6 – 3 – M – (sing) tataie – art. tataiA
TATÁIE m. pop. (şi cuvânt de adresare) 1) v. TATĂ. 2) Tatăl tatălui sau al mamei; bunel;
bunic
tataie sms [At: DL / P: ~ta-ie / E: tată + -aie] 1 (Fam) Tată (2). 2 (Reg) Socru (1). 3 (Fam)
Bunic (1). 4 (Fam; dep) Bărbat în vârstă. [sursa: MDA2 (2010) (Regional) Apelativ familiar
cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. / tătăiţă
babáie (înv., reg.) s. m., art. babáia, g.-d. babáie, art. babáiei [sursa: DOOM 2 (2005)
babáie sm [At: N. XENOPOL, ap. ȘIO / Pl: babai / E: tc baba] (Îrg) Tată. [sursa: MDA2
(2010)
P a g e | 65
VERBE
De la substantivul feminin –(sing. “baie – (pl.) băi “ – verbul “ a BĂI” = a face baie, sau a
lucra într-o baie = mină. (cf. băieş) – Indicativ present - eu = ei băiesc, ei se băiesc, Imperfect
– el băia; conj. Prez. El să băiască; Flexiune la fel ca verbul “A SE CĂI”
Verbul defective “A BĂI” = a tutui pe cineva cu interj. BĂI!” / sau “A MĂI” = cuvînt de
adresare cu interjecţia “măi/ mă!” [ vezi şi verb“A HĂI -
P a g e | 66
6.1.3.2.a - T – 3 – 2 – (I) ăi – ( III = IV) –ă-ie

ADJECTIVE
flăcăie sf [At: RĂDULESCU-CODIN / P: ~că-i-(i)e / E: flăcăi + -ie] (Rar) Perioadă pe care
un bărbat o petrece ca flăcău (1) Si: flăcăi. [sursa: MDA2 (2010)
lălăie sf. Plural [vezi lălîu – LĂLẤU, -ẤIE, lălăi, adj. (Fam.) Care are mișcări greoaie, leneșe,
lipsite de grație; p. ext. care este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. [Pl. și: (f.)
lălăie] – Probabil formație onomatopeică. [sursa: DEX '09 (2009)
Substantive NEUTRE
budắi (reg.) s. n., pl. budắie [sursa: DOOM 2 (2005)//
BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage,
budăi sn [At: MARIAN, ap. DA / V: ~dai, ~daie, ~ău, ~dâi, ~dâu, ~deu, ~die, ~dui / Pl: ~ie /
E: mg bödöny] (Reg) Variante: budîi (SBIERA, P. 308), budúi 1 Vas de lemn, confecționat
din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp
sau se țin băuturi. 2 (Înv; îe) A turna ca în ~ iul țiganului A mânca în neștire. 3 Trunchi
scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. [sursa: MDA2 (2010] budaie sn vz budăi
budúĭ n., pl. ĭe (ung. bödöny, putinică, rudă cu bădan, budacă, butoĭ). Mold. Trans. Doniță
fără fund, trunchĭ saŭ tub larg pus în pămînt ca să primească apa unuĭ izvor la suprafață.
Putinică saŭ găleată p. diferite lucrurĭ. – Și budăĭ, pl. aĭe; bădăŭ, pl. ăĭe; și budîĭ, pl. îĭe. V.
sulinar. [sursa: Scriban (1939) Var. budîi(e), budău, budîu, budae, buda(ș)că, budălău,
budereu
N – budăi – (pl.) budăiE – Conform Dicţionar: “ BUDĂIU subst., un fel de putinică. 1. Budăi
(Vr; GL); – fam. (Paș); – frecv. (Buc); -u (G Bog); -ul (Dm; Ștef). 2. Budaiu, ard., 1726
Variante:budîi (SBIERA, P. 308), budúi ) s. n. / budâi /
budắi (-áie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Șanț, canal de scurgere din lemn. – Var.
budîi(e), budău, budîu, budae, buda(ș)că, budălău, budereu. Mag. bödöny „butoi” (Cihac, II,
485; DAR). – Der. budălău, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul);budihace (var.
budiheci, budihală, buduhală, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi,
s. m. (butoiaș, burduf). Rom. budalău, a ajuns în mag. (dialectal) în forma bödölö (). Cea mai
mare parte a acestor der. au fost considerate creații expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).
[sursa: DER (1958-1966)] „
budaie sn vz budăi [sursa: MDA2 (2010)
budaie f. Mold. V. budacă. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929
budacă f. 1. putineiu scurt și larg; 2. fig. și fam. femeie scurtă și grasă. [Variantele: budașcă,
budaie, budălău, buduiu / Var. budîi(e), budău, budîu, budae, buda(ș)că, budălău, budereu.
buduháie sf vz buduhaliță [sursa: MDA2 (2010) buduhaliță sf [At: LB / V: ~haie, ~haiță / Pl:
~țe / E: nct] Monstru. [sursa: MDA2 (2010)
Butăi sn [At: (a. 1712) URICARIUL XV, 272/7 / Pl: ~taie / E: ns cf butuc] (Înv) Butuleu.
[sursa: MDA2 (2010) [?] [cf. T 2 – 5 ] buturắu sn [At: JAHRESBER. I. II, 314 / V: ~tulắu,
~tuléu / Pl: ~ăie / E: cf butură] 1 Țeavă de lemn Cf buduroi. 2 (Îf butulău) Ghizdeiul fântânii.
3 Fântână aflată pe hotar. [sursa: MDA2 (2010)
ciuhăi s.n. – (pl.) ciuhăie [vz – ciovei]
cĭuhăĭe, - vz ciovéi (reg.) s. n., pl. ciovéie
/ „ceoveĭe” / Și în Nț. și cĭuheĭe (rev. I. Crg. 5, 183), în Btș. șuveĭe. În Meh. șuveĭ, o bucată
de lemn de aruncat într’un pom ca să cadă poamele. [[sursa: Scriban (1939)
P a g e | 67
borhắie sn.plural [At: CIHAC II / V: ~heie, ~fei / E: nct] 1 (Reg) Organele tubului digestiv. 2
(Reg) Intestine. 3 Măruntaie. 4 (Lpl) Potroace. [sursa: MDA2 (2010) borhéie snp vz borhăie
borhăie n. plural. Mold. mațele vitelor. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
bârháie sf. plural [At: ȘEZ. IV, 79 / V: -hâie, -heie / E: nct] (Reg) Organe interne ale unui
animal (sau rar, ale unui om). [sursa: MDA2 (2010) borféi1 sn vz bărhaie [sursa: MDA2
(2010)
borféi2 sn vz borhăie
P a g e | 68
VERBE
Conjugarea IV
între rădăcina interjecţiei şi sufixul de infinitiv –I: Mac-ă-I, horc-ă-I, chiţ-ă-I,
horcăi (ind. prez. 1 sg. horcăi, 3 sg. și pl. horcăie) [sursa: MDO (1953)
horcăí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. Şi pl. hórcăie, imperf. 3 sg. horcăiá; conj. prez. 3 să hórcăie
horcăi vi [At: PANN, E. II, 49/2 / V: ~coi, ~coni, (rar) horăcăi, ~ăni / Pzi: hor~, (rar) ~esc /
E: horc + -ăi] 1 (D. oameni) A avea respirația grea a celui aflat în agonie Si: a hârcâi (3), a
horăi (1), a horcoti (1), a horogi (1), a hrocoti (1), a hropoti (1). 2 (Reg) A sforăi. 3 (Reg; d.
intestine; îf horcoî) A chiorăi (1). [sursa: MDA2 (2010)
A sforĂi – eu = tu sfo-rĂi,, el = ei sforĂ-iE, să sforă-ie, (imp) sforă- ie !
A pipăi – eu = tu pipăi, el = ei pipă-ie, să pipă-ie,
A tropăi, mormăi, zornăi, ronţăi, cotrobăi, horcăi, smiorcăi, molfăi, fonfăi, colcăi, plescăi,
clefăi, măcăi, orăcăi, behăi, grohăi, schelălăi, miorlăi, hămăi, fornăi, răpăi, lipăi, ţopăi, sforăi,
chiţăi, moţăi, zumzăi,
lăfăí vb., ind. prez. 1 sg. lăfăiésc/lăfăi, imperf. 3 sg. lăfăiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
lăfăiáscă/lăfăie [sursa: Ortografic (2002)
cucăi vi [At: ANON. CAR. / V: coc~, ~câi / Pzi: cucăi, (înv) ~esc / E: cf mg kukkadoz
„moțăie”] (Reg) A moțăi. [sursa: MDA2 (2010)
cocăi – cocăie
cocăí1 (cucăí), cócăi (cúcăi), vb. IV (reg.) a moțăi, a dormita, a picui. [sursa: DAR (2002)
cocăí2, pers. 3 sg. cócăie, vb. IV (reg.) a cotcodăci. [sursa: DAR (2002)
mormăi vi [At: CANTEMIR, IST. 121 / V: mâr~, mârnăi, mârnâi, ~răi, ~ăni, ~moi, ~moni,
~rnăi, ~roi, murăi, mur~, murmui / Pzi: mormăi, (rar) ~iesc / E: mor + m(or) + -ăi] 1 vi (D.
urși)
olecăí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se olécăie/se olecăiéște, imperf. 3 sg. se
olecăiá; conj. prez. 3 să se olécăie/să se olecăiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
eu mă olecăi – tu te olecăi – el/ei se olecăie = el/ei să olecăie
Variante: olăcăí (ȘEZ. XIII 1), olecăí (MAT. FOLK. 551) vb. IV.
olecăi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 52r/5 / V: (reg) d~, olăc~, ~cui, (cscj) olicăia, olic~,
olicări, oligăi, oligări, oric~, oricări / Pzi: ~esc / E: oleo] 1-2 vtr (Îrg) (A face pe cineva să se
vaite sau) a se văita. [sursa: MDA2 (2010
OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și:
olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo. [sursa: DEX '09 (2009)
Puhăi [adj. cf D.I.] - verb
Eu puhăi – tu puhăi – el/ei puhăie – să puhăie
răscăia [At: CIAUȘANU, GL. / V: ~ăi, ~coia / Pzi: răscăi, răscai / E: ns cf răscări] 1-2 vtr
(Olt) A (se) crăcăna (3-2). 3-4 vtr A(-și) îndepărta degetele unul de celălalt. 5 vr (Buc) A se
lăți. 6 vr A se umfla. 7 vt A împrăștia iarba proaspăt cosită sau fânul ud pentru a se usca. 8 vi
(Reg; îf răscoia) A se întinde. [sursa: MDA2 (2010)
eu răscăbăi =>răscăbăia vr [At: VASILIU, P. L. 160 / V: lă~, ~ăi / Pl: ~iez / E: ns cf răscăia]
1 (Reg)
pospăí, pospăiésc și póspăi, vb. IV (înv. și reg.)
pospăi2 [At: PSALT. 305 / V: (înv) pospi, (reg) pospăia, pospoi / Pzi: ~esc, (reg) pospăi / E:
pospai] 1 vt (Îrg) A răspândi pe deasupra
smolcăi vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~esc, smolcăi / E: ns cf molcăli, moscoli1] (Reg) A
mozoli. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 69
șoncăí, șóncăi, vb. IV (reg.) șoncăi [At: GR. S. III, 343 / V: (reg) șolc~, șolcăia (Pzi: ~iez) /
Pzi: șoncăi / E: șonc3 + -ăi] 1 vi (Mun; d. ființe) A șchiopăta [sursa: MDA2 (2010) șólcăĭ,
eu şoncăi – tu şoncăi – el/ei şoncăie = să şoncăie
șopăcăi [At: CADE / V: (reg) ~pâc-, ~pâcâi, ~pcăi, ~poc~ / Pzi: ~esc, (reg) ~păcăi / E: șopăi]
(Reg) 1-2 vti A șopti (1-2). 3 vt A șopti (3). 4 vz (îf șopâcăi) A chicoti (1). [sursa: MDA2
(2010)
zgâmăi [At: CADE / V: ~mâi, ~mui, ~âima, ~âima, zgămâi (S și: sgămâi), zgămâia / S și: sg~
/ Pzi: zgâmăi și ~esc / E: nct] 1 vt (Reg; c. i. răni, bube etc.) A zgândări
eu zgîmăi – tu zgîmăi – el/ei zgîmăie = să zgîmăie
zvăpăiá vb., ind. și conj. prez. 1 sg. zvăpăi, 3 sg. și pl. zvăpăie, imperf. 3 sg. Zvăpăiá [sursa:
Ortografic (2002)
zvăpăia vr [At: PONTBRIANT, D. / P: ~pă-ia / V: svăpăi / Pzi: zvăpăi /
Verbe cu forme duble

=Verbe cu forme duble la conj. I:
A scălîmbăia – el scălîmbăie = scălîmbăiază, să scălîmbăie = scălîmbăiază
scălâmbăia [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-ia / V: ~ăi, ~ba, ~lăm~, ~limba, ~limbăi / Pzi:
scălâmbăi, ~iez / E: scălâmb] Var.: scălămbăia, scălâmbă vb. I] – Din scălâmb.
SCĂLÂMBĂIÁ, scălấmbăi, vb. I. Și în forma scălămbăia.[sursa: MDA2 (2010) Var.:
scălămbăia, scălâmbă vb. I]
scălâmbăiá vb., ind. prez. 1 sg. scălâmbăiéz/scălâmbăi; conj. prez. 3 sg. și pl.
scălâmbăiéze/scălâmbăie; ger. Scălâmbăínd [sursa: Ortografic (2002)
Unele au variante de infinitive la conjugarea IV:
A bîjbăi = a bîjbîi, gîfăi / gîfîi;
==Verbe cu forme duble la conj. IV (şi cu –Esc pers.I)
A şovăi – eu şovăi/ =şovăiESC, el să şovă-ie/ = să şovăiASCĂ
A lălăi, lăfăi, molfăi, orbecăi,
P a g e | 70
Verbe defective (unipersonale)

Verbe defective unipersonale sunt de obicei întrebuințate la persoana a III-a:
măcăie, behăie, etc., care nu pot avea persoanele I și a II-a (păsările și animalele nu pot
vorbi).
behăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. béhăie, imperf. 3 sg. Behăiá [sursa: Ortografic (2002)
behăesc, -hăe 3, -hăiam 1 imp.[sursa: IVO-III (1941)
behăí [At: H III, 108 / V: behehăi, (nob) becăcăi / Pzi: behăi, (rar) -esc / E: fo] 1 vi (D. capre
și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: a mehăi, (îvp) a zbiera. 2 vit (D. oameni, fig)
A cânta urât, nearmonios.[sursa: MDA2 (2010)
corbăi vi [At: GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 161 / Pzi: 3 corbăie / E: corb] (Reg; d. corb) A
croncăni. [sursa: MDA2 (2010)
ocăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ócăie [sursa: Ortografic (2002)
orăcăi – ea orăcăie
P a g e | 71
Verbe de conjugarea a IV-a cu forme duble

Unele verbe de conjugarea a IV-a (multe de origină onomatopeică) au dublete flexionare.
Există o SINONIMIE GRAMATICALĂ între sensurile gramaticale ale celor două serii de
flexeme
behăi (behăie),
behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie [sursa:
DOOM 2 (2005)
behăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. béhăie, imperf. 3 sg. Behăiá [sursa: Ortografic (2002)
behăesc, -hăe 3, -hăiam 1 imp. [sursa: IVO-III (1941)
behăí [At: H III, 108 / V: behehăi, (nob) becăcăi / Pzi: behăi, (rar) -esc /[ MDA2 (2010)
boncăi (boncăiește / boncăie), / bóncăĭ și -ĭésc (mă) v. refl. [Scriban]
boncăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. boncăiéște/bóncăie, imperf. 3 sg. boncăiá; conj. prez. 3
să boncăiáscă/să bóncăie [sursa: DOOM 2 (2005)
boncăí vb., ind. prez. 3 sg. boncăiéște / bóncăie, imperf. 3 sg. boncăiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
boncăiáscă / bóncăie [sursa: Ortografic (2002)
boncăi [At: PRAV. MOLD. 10/2 / V: ~coi, bun~, ~ălăi, ~ăli / Pzi: ~esc / E: ns cf srb bukati]
[MDA2 (2010)
cloncăi (cloncăiește / cloncăie),
cloncăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiéște/clóncăie, imperf. 3 sg. cloncăiá; conj.
prez. 3 să cloncăiáscă/să clóncăie [sursa: DOOM 2 (2005)
cloncăí vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiéște / clóncăie, imperf. 3 sg. cloncăiá; conj. prez. 3 sg. și
pl. cloncăiáscă / clóncăie [sursa: Ortografic (2002)
cloncăí vi [At: ȚICHINDEAL, F. 73/7 / Pzi: clóncăi, ~ésc, 3 ~e / E: clonc + -ăi] A cloncăni.
[sursa: MDA2 (2010) = a cloncăni [Pzi: cloncăn, ~nesc /
CLONCĂÍ, pers. 3 cloncăiește, vb. IV. Intranz. A cloncăni. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăie] –
Clonc + suf. -ăi. [sursa: DEX '09 (2009)
dupăi (dupăiește / dupăie),
dupăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. dupăiéște/dúpăie, imperf. 3 sg. dupăiá; conj. prez. 3 să
dupăiáscă/să dúpăie [sursa: DOOM 2 (2005)
dupăí vb., ind. prez. 1 sg. dupăiésc/dúpăi, 3 sg. dupăiéște/dúpăie, imperf. 3 sg. dupăiá; conj.
prez. 3 sg. și pl. dupăiáscă/dúpăie [sursa: Ortografic (2002)
dupăí vi [At: SBIERA, P. 10 / V: dupuí, a zdupui; tu~ / Pzi: ~ésc / E: dup2, cf ceh dupati]
(Reg) 1 A umbla cu picioarele goale. 2 A călca apăsat. 3 A izbi cu piciorul în pământ. [sursa:
MDA2 (2010) Pzi: 3 dúpuie
hăpăi (hăpăie / hăpăiește), / HĂPĂÍ, hăpăiesc, vb
hăpăí (a hăpăi) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. hắpăi / hăpăiésc, imperf. 3 sg. hăpăiá; conj. prez. 3
să hắpăie / să hăpăiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
hăpăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăpăiésc, imperf. 3 sg. hăpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
hăpăiáscă [sursa: Ortografic (2002)
hăpăi [At: (a. 1868) BARCIANU ap.TDRG / P: ~pă-i / V: hlă~ / Pzi: ~esc / E: hap1] 1 vt A
mânca repede. 2 vi A mânca zgomotos Si: a hăpăci. [sursa: MDA2 (2010)
horpăi (horpăie / horpăiește),
horpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. hórpăi/horpăiésc, imperf. 3 sg. horpăiá; conj. prez. 3 să
hórpăie/horpăiáscă [sursa: DOOM 2 (2005
horpăí vb., ind. prez. 1 sg. hórpăi/horpăiésc, imperf. 3 sg. horpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
hórpăie/horpăiáscă [sursa: Ortografic (2002)
horpăi vt [At: TDRG / Pzi: hor~ și ~esc / E: horp + -ăi] (Mol) 1 A sorbi cu zgomot Si: a
horpoti (1). 2 A mânca necuviincios Si: a horpoti (2). [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 72
HORPĂÍ, hórpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele.
[Prez. ind. și: horpăiesc] – Horp + suf. -ăi. [sursa: DEX '09 (2009)
hórpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. hörpölni, szörpölni, rudă pin sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb
cu mare zgomot (ca ghĭorlaniĭ). – Și leórpăĭ. V. clefăĭ. [sursa: Scriban (1939)
leorbăi (leorbăie / leorbăiește), /
leorbăí (a ~) (reg.) (leor-) vb., ind. prez. 3. sg. leórbăie/leorbăiéste, imperf. 3 sg. leorbăiá;
conj. prez. 3 să leórbăie/să leorbăiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
leorbăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorbăiésc / leórbăi, imperf. 3 sg. leorbăiá; conj. prez. 3
sg. și pl. leorbăiáscă / leórbăie [sursa: Ortografic (2002)
LEORBĂÍ, leórbăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. [Prez. ind. și:
leorbăiesc] – Leoarbă + suf. -ăi. [sursa: DEX '09 (2009)
leorbăi [At: CIHAC, II, 669 / V: lio~ / Pzi: leorbăi, ~esc / E: leoarbă + -ăi] [: MDA2 (2010)
leorbău s. m. (sil. leor-), art. leorbăul; pl. leorbăi, art. leorbăii [sursa: Ortografic (2002)
leorcăi (leorcăie / leorcăiește), / lorcăi v vz leorcăi / liorcăi /
leorcăí (a ~) (pop.) (leor-) vb., ind. prez. 3 sg. leórcăie/leorcăiéște, imperf. 3 sg. leorcăiá;
conj. prez. 3 să leórcăie/să leorcăiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
leorcăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorcăiésc / leórcăi, imperf. 3 sg. leorcăiá; conj. prez. 3
sg. și pl. leorcăiáscă / leórcăie [sursa: Ortografic (2002)
liorcăesc, -căe 3, -căiam 1 imp. [sursa: IVO-III (1941)
LEORCĂÍ, leorcăi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) face leoarcă, a (se) uda (tare) cu apă.
[Prez. ind. și: leorcăiesc] – Leoarcă + suf. -ăi. [sursa: DEX '09 (2009)
leorcăi [At: PAMFILE, J. I, 125 / Pzi: leorcăi, ~esc / E: leorc + -ăi] [MDA2 (2010)
leórcăĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. leorcă. V. fleorcăĭ). Ud leorcă. [sursa: Scriban (1939)
leorpăi (leorpăie / leorpăiește), / LEORPĂÍ, leórpăi, vb. [Prez. ind. și: leorpăiesc]
leorpăí (a ~) (reg.) (leor-) vb., ind. prez. 3 sg. leórpăie/leorpăiéște, imperf. 3 sg. leorpăiá;
conj. prez. să leórpăie/să leorpăiáscă [sursa: DOOM 2 (2005
leorpăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorpăiésc / leórpăi, imperf. 3 sg. leorpăiá; conj. prez. 3
leorpăiáscă / leórpăie [sursa: Ortografic (2002)
(se) olecăi, (olecăie / olecăiește),
olecăí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se olécăie/se olecăiéște, imperf. 3 sg. se
olecăiá; conj. prez. 3 să se olécăie/să se olecăiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
olecăi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 52r/5 / V: (reg) d~, olăc~, ~cui, (cscj) olicăia, olic~,
olicări, oligăi, oligări, oric~, oricări / Pzi: ~esc / E: oleo] 1-2 vtr (Îrg) (A face pe cineva să se
vaite sau) a se văita. [sursa: MDA2 (2010)
OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și:
olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo. [sursa: DEX '09 (2009)
orbecăi (orbecăie / orbecăiește),
orbecăí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. orbécăie/orbecăiéște, imperf. 3 sg. orbecăiá; conj. prez. 3 să
orbécăie/să orbecăiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
orbecăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbecăiésc, imperf. 3 sg. orbecăiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
orbecăiáscă [sursa: Ortografic (2002)
orbecăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp. [sursa: IVO-III (1941)
orbecăi vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213v/11 / V: (înv) ~ăni, (pop) orbăcăi, (reg)
horbăc~, horboc~, obărc~, obârcui[1], ~bocăi / Pzi: ~esc și orbecăi / E: orbeca + -ăi] A merge
nesigur, pipăind lucrurile din jur Si: a bâjbâi, a dibui, (îvr) a orbeca, (reg) a horhăi [MDA2
(2010)
Variante: orbăcăí (POPA, V. 83, ISPIRESCU, L. 59, POPESCU, B. II 31) vb. IV, orbecá
(SBIERA, P. 258) vb. I. [sursa: DLRLC (1955-1957)
P a g e | 73
obârcui / ORBECÁ/
obî́rcuĭ și -ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V. bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe
drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și orbî́cîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orbócăĭ, (h)orbắcăĭ
(Munt.), obercăĭ saŭ -ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și urbúguĭ (Serbia). Forma a orbecá (oarbec saŭ
orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V. díbuĭ. / orbắcăĭ și orbécăĭ
saŭ -ĭésc, V. obîrcîĭ. [sursa: Scriban (1939)
cotrobăi (cotrobăie / cotrobăiește),
cotrobăí (a cotrobăi) (co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotróbăi / cotrobăiésc, imperf. 3 sg.
cotrobăiá; conj. prez. 3 să cotróbăie / să cotrobăiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
cotrobăí vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotrobăiésc, imperf. 3 sg. cotrobăiá; conj. prez.
3 sg. și pl. cotrobăiáscă [sursa: Ortografic (2002)
cotrobăi [At: ALECSANDRI, T. I, 422 / Pzi: ~esc și cotrobăi / E: ns cf cociobăi, coțobăi,
cotroci] 1 vt A deranja lucrurile dintr-o încăpere căutând ceva. [MDA2 (2010)
P a g e | 74
6.1.3.2.b - T – 3 – 2 – (I) –ăi – ăi – aie - ăi

ADJECTIVE
bodắi (-i), s. m. – Om arțăgos, ursuz, nesuferit. Origine necunoscută. DAR îl apropie de sl.
bodǫ „a lovi cu coarnele”, rut. bodjan „cu coarne”. Cuvînt rar, folosit în Mold. [sursa: DER
(1958-1966)
bodái sm [At: ȘEZ. II, 150 / V: mo-, -a / Pl: ~ / E: nct] (Reg; rar) 1 Om sucit. 2 (Îf -a) „Dracu
cel pocit”, cu care se sperie copiii Cf cauă. [sursa: MDA2 (2010)
bădắi sm.neutru vz bădăi [sursa: MDA2 (2010)
bădái sm [At: HEM 2843 / V: ~dâni1 / Pl: ~dâi / E: ns cf badim] (Reg) Migdal (Amygdalus
communis). [sursa: MDA2 (2010) [?]
Substantive masculine defective de singular

cocărắi s.m. pl. (reg.) flori de primăvară. [sursa: DAR (2002)
fărăgăi sm.plural [At: CHEST. II, 258/85 / E: nct] (Reg) Prăjini care fixează un acoperiș de
paie, pentru a nu fi luat de vânt. [sursa: MDA2 (2010)
flecărdăi sm.plural [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) Intestine de animal (aruncate după
sacrificarea acestuia). [sursa: MDA2 (2010)
M – ţurţulăi (pl.)
Substantive cu forme duble de plural

Voşmîntăi =voșmântăi ss plural [At: LB / V: (îrg) ~turi / E: nct] (Trs; înv) Cărnuri de porc.
[sursa: MDA2 (2010)
voșmânturi ss. plural vz voșmântăi [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 75
[NOTĂ - Pentru a se încadra în acest tip de flexiune substantivele feminine ar trebui să aibă
la singular forma ‘-Ă-IE, pentru că cele cu forma ‘’A-IE’’ au fost incluse în tipul 3.1.b
Substantivele neutre ar trebui să aibă forma de plural identică cu forma de singular ‘’-ĂI’’
Vînătăi s.m. – (pl.) vînătăi [Masculin singular = masculine plural]
vânătăi sm vz vânătaie [sursa: MDA2 (2010)
vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătăii; pl. vânătăi [sursa: Ortografic (2002)
vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi [sursa: DOOM 2 (2005) [G.-D.
vânătăii] /vânăt + suf. ~aie
vînătáĭe f., pl. ăĭ (lat. *venetalia, vînătăĭ. Cp. cu bătaĭe). Semn vînăt rămas pe pele după o
lovitură (echimoză). – Vechĭ vînătare, pl. ărĭ. Vînătările ceruluĭ, marginea pămîntuluĭ, unde
ceru pare că se unește cu pămîntu. [sursa: Scriban (1939)
VÂNĂTÁIE, vânătăi sf [At: PRAV. 231 / V: ~tăi sm / Pl: ~tăi, (înv) ~ / E: vânăt + -aie] 1
Pată vânătă care apare pe piele, de obicei în urma unei lovituri Si: (med) echimoză, vinețeală
(3), (înv) vânătură2, (îrg) vânătare, (reg) vâlcă (2), vâlcezeală (1), vânățauă Vz vinețel (10). 2
(Îvr; fig) Suferință morală. 3 (Trs) Bolta albastră a cerului. 4 (Trs; pex) Atmosferă (1). 5 (Trs;
pex) Spațiul atmosferic. [sursa: MDA2 (2010) [Vînătăi – s.n. [?]
birắie sf [At: PÎRVESCU, C. 76 / V: -rac1 / Pl: ~i / E: birău + -ie] (Trs; rar) 1 Funcția de
primar. 2 Localul primăriei. 3 Personalul primăriei. [sursa: MDA2 (2010)
gắĭe și (nord) cáĭe f., pl. ăĭ (ung. kánya, sîrb. kánja, rus. kánea, d. lat. cônia și cicônia, barză.
V. Bern. 1, 483. Cp. și cu coroĭ, șoĭm, ulĭ și vindireŭ, toate ungureștĭ. Cp. și cu buligaĭ,
uligaĭe). [sursa: Scriban (1939)
sărăoáie, sărăuăi (Forma de pl. pare greșită.), s.f. (reg.) 1. tigvă (plantă). 2. țeavă de tras vinul
din butoi (făcută din tigvă); sursa: DAR (2002) [ posibil plural – sărăoi]
sărăoaie sf [At: VICIU, GL. / P: ~ră-oa~ / V: ~ăboi sm, ~ănaie / Pl: ~ăuăi [sursa: MDA2
(2010) sărănaie sf vz sărăoaie / sărăboi sm vz sărăoaie.
P a g e | 76
Substantive NEUTRE
+ Uri / ?/
ștăi s [At: ALR I, 1938/103 / Pl: ? / E: nct] (Bot; reg) Mușețel (Matricaria chamomilla).
[sursa: MDA2 (2010
hăi (neutru) [D.I.]
hăi1 [At: ALECSANDRI, T. 906 / V: hait, hâăi, hâichi, hâit, hâiti / E: fo] 1-2 i (Are) Hai (1-
2). 3 i Strigăt cu care se mână vitele. 4 i (După un vocativ) Formulă familiară de adresare. 5 i
Strigăt cu care vânătorul asmute câinii după vânat. 6 sn (Reg) Hăit1 (4). 7 sn (Reg; pex) Urat.
[sursa: MDA2 (2010)
hăit2, ~ă adj. [At: MDA ms / P: hă-it / Pl: ~iți, ~e / E: hăi2] 1 Îndemnat. 2 Colindat2.[sursa:
MDA2 (2010)
hăit1 sn [At: TEODORESCU, P. P. 143 / P: hă-it / V: hâit / Pl: ~uri / E: hăi2] 1-2 Hăire (1-2).
3 Strigăt cu care se îndeamnă vitele. 4 Strigăt al colindătorilor care umblă cu plugușorul Si:
hăi (6). 5 (Pex) Plugușor. 6 (Pex) Colindat. [sursa: MDA2 (2010)
=Dicţionarul Invers prezintă cîteva adjective pe care nu le-am găsit în alte surse:
docăí v vezi docăni [Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru docăni:
docăní (-nésc, -ít), verb [– A pisa, a insista, a deranja.
– Variante docăi. [do-că-i] Creație expresivă, conform tocăni, bocăni. În Olt. și Muntenia
Forme diferite ale cuvantului docani: -nésc docani-ít
Definiție sursă: Dicționarul etimologic roman
–măi2 vt [At: L. ROM. 1959, nr. 1, 52 / Pzi: ~esc / E: măi1] (Reg) A spune cuiva „măi” sau
„mă”.[ sursa: MDA2 (2010)
măi1 interjecţie [At: NECULCE, L. 21 / V: mă, (reg) mo / E: nct] (Fam) 1 i Cuvânt de
adresare
ZUPĂÍ, zupăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A tropăi. 2. A lovi, a bate, a izbi. [Var.: zopăí,
zupuí vb. IV] – Zup + suf. -ăi.
VERBE
P a g e | 77
6.1.3.3.a - T – 3 – 3 – (M) – vioi – (F) - vioaie
IV III
Feminine Feminine
Plural Singular
- E-iE - E-iE
- oA-iE - oA-iE
- A-iE - A-iE
- Ă-iE -
II I
Masculine Masculine
Plural Singular
- Ei - Ei
- Oi - Oi
- Ai - Ai
- Ăi - Ăi
P a g e | 78
P a g e | 79
T – 3 – 3a – i semivocală
ADJECTIVE
adj. – greoi – greoaie – greoi – greoaie
- vioi – vioaie – vioi – vioaie
albói, alboáie, albói, alboáie adj. (pop.) alb, albicios, alburiu [sursa: DAR (2002)
albói, alboáie [At: HEM 753 / V: (Ban) -onu sm / Pl: ~ori / E: alb + -oi] 1 a (D. câini) Alb (ca
neaua). 2 a (Reg, d. porci, îf albon) Alb-bălan. 3 a (Reg) Albicios. 4 smf Obiect (sau ființă)
albă (1). 5 sm (Iht; îf albonu) Albișor (3). [sursa: MDA2 (2010
amărói, ~oáie adj. [At: REV. CRIT. III, 86 / Pl: ~, ~ / E: amar + -oi] (Reg) Amărui (1).
[sursa: MDA2 (2010)
ARZÓI, -OÁIE, arzoi, -oaie, adj. (Rar) Arzător, dogoritor.
arsoi, ~oaie adj., sf, sn vz arzoi
arzoi, ~oaie [At: POLIZU / V: (înv) arsoi / Pl: ~, ~oaice / E: pbl arz (pzi al lui arde) + -oi] 1 a
(Înv) Torid. 2 a (Înv) Înfocat. 3 sf (Fam) Arzoaică. 4 sf (În descântece, vrăji) Personaj din
mitologia populară care arde, incendiază. 5 smf (Reg) Persoană iute, mereu în mișcare, ca și
cum ar avea foc sub tălpi. 6 sn (Reg) Mâncare din lapte fiert și mămăligă. [sursa: MDA2
(2010) ]
arzoi, s. m. invar. om violent; bătăuș. [sursa: Argou (2007)
ascultói, ~oáie adj. [At: PRAV. GOV., ap. HEM 1818/ Pl: ~ / E: asculta + -oi] (Bis; înv) 1
Supus. 2 (Îe) A sta (sau a se arăta) ~ A asculta (15) de cineva. [sursa: MDA2 (2010)
NEASCULTOI adj. (Mold.) Neascultător. Defaimi neascultoii legii tale. DOSOFTEI, PS., s.
v. ascultoi. Te feceși neascultoiu și sămăț. DOSOFTEI, VS., s. v. ascultoi. Etimologie: pref.
ne- + ascultoi. Vezi și ascultoi. [sursa: DLRLV (1987)
ascultător, -oáre adj. Care ascultă, supus, plecat: copil ascultător. – La Dos. ascultoĭ, numaĭ
sing., pl. tot așa. [sursa: Scriban (1939)] Vezi și neascultoi.
asprói, ~oáie adj. [At: VAIDA / Pl: ~ / E: aspriu css] (Reg) 1-6 (Reg; rar) (Mai) aspru (1-2,
19). [sursa: MDA2 (2010)
balșoi, -oaie, balșoi, -oaie, adj. mare, opulent. [sursa: Argou (2007)
bețivói, ~oaie sm. sf., adj. vz bețivan [sursa: MDA2 (2010)
bețivan, ~ă [At: N. XENOPOL, ap. TDRG / V: (îvr) ~vlan, ~vler, ~voi, ~voaie / Pl: ~i, ~e /
E: bețiv + -an] 1-2 smf, a Bețiv (1-2). 3-4 smf Bețiv
bleói, ~oáie adj. [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ / E: ctm bleot + greoi] (Reg) 1 Prostănac.
2 Bleandă1 (2). [sursa: MDA2 (2010)
drăgói, ~oáie adj. [At: ANON. CAR. / Pl: ~, ~oáie / E: drag + -oi] (Îvr) Plăcut. [MDA2(2010)
gălbănói, gălbănoáie, adj. (reg.) foarte galben. [sursa: DAR (2002
gălbenoi, gălbenoaie, adj. [At: ALRM II/I h. 84 / Pl: ~ / E: galben + -oi] (Reg) Palid. [sursa:
MDA2 (2010)
HĂLĂÓI, -OÁIE adj. (Reg.; adesea substantivat) Greoi, leneș; stângaci.
Hălăoaie var. Halaoi [sursa: DLRM (1958)
lucrói, lucroáie, adj. (înv.)/ pl. tot așa/ harnic, activ, dinamic. [sursa: DAR (2002)
lungoi, ~oaie adj. [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: lung + -oi] 1-2 (Rar; șdp) Lungan (1-2).
[sursa: MDA2 (2010)
MĂRÓI, -OÁIE, măroi, -oaie, adj. (Reg.) Augmentativ al lui mare1. – Mare + suf. -oi.
meroi, ~oaie adj. [At: ALR I, 62/289, 315 / Pl: ~, ~oaie / E: mier + -oi] (Reg) Mieriu1. [sursa:
MDA2 (2010)
modoroi, ~oaie [At: LB / V: ~dur~ / Pl: ~, ~oaie / E: ns cf modor, modoran, modorât] 1-2 sm,
a (Reg) (Om) tăcut, morocănos, posac, ursuz Si: modoran (3-4), modur (3). 3 a (Trs; Buc)
Leneș. 4 a (Trs; Buc) Care se mișcă lin, domol. 5 a (Reg) Plăpând. 6 a (Buc, d. oameni) Prost.
[sursa: MDA2 (2010)] var. moduroi s.m. /adj.
P a g e | 80
modorói, -oaie, adj. – (reg.) 1. Moleșit, plictisit, leneș

nărodoi, ~oaie adj. vz nerodoi [sursa: MDA2 (2010)
nerodoi, ~oaie smf, adj. [At: BL V, 144 / V: năr~ / Pl: ~, ~oaie / E: nerod + -oi] (Reg) 1-4
(Om) nerod (2, 4). 5-6 (Om) idiot. 7-8 (Reg) (Om) fără căpătâi. [sursa: MDA2 (2010)
negrói, -oáie, adj. (reg.) negricios, negros. [sursa: DAR (2002)
pistriói, -oáie, adj. (reg.; despre oi) cu pete negre pe bot. / Pistrioaie – adj /[sursa: DAR
(2002)
prădói, -oáie, adj., s.m. și f. (reg.) (om) risipitor. [sursa: DAR (2002)
prădoi, ~oaie smf, adj. [At: DENSUSIANU, Ț. H. 330 / Pl: ~, ~oaie / E: pradă + -oi] (Trs) 1-
2 (Om) risipitor. [sursa: MDA2 (2010)
sărăcói, -oáie, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (copil) orfan. 2. tare sărac, sărman. [sursa: DAR (2002)
scalói2, -oáie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat; (despre
oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat. 3.
(s.m.) persoană foarte slabă și înaltă. 4. (s.m.) om înalt și molâu. 5. (s.m.) femeie sterilă. 6.
(s.m.) unul dintre numele diavolului. [sursa: DAR (2002)
scalói1, scalói, s.m. și scaloáie, s.n. (reg.) 1. fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb. 2.
căpățână de usturoi nedezvoltată, fără căței, formată dintr-o bucată. 3. varză cu căpățâna
nedezvoltată. 4. grăunte.
scaloi1 sm [At: VICIU, GL. / V: Scăloi / Pl: ~, ~oaie sn / E: ns cf (Allium) ascalonicum] 1
(Reg) Fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb
scaloi2, ~oaie [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~, ~oaie / E: ns cf scaloian, scaloi1] 1 sm (Reg)
Persoană, în special copil sau tânăr, foarte vioaie, neastâmpărată. 2 sm (Mun) Persoană foarte
slabă (și înaltă). 3 sm (Olt) Om înalt și molâu. 4 sm (Mun) Femeie sterilă. 5 a (Olt; d. copii)
Zburdalnic. 6 a (D. oameni) Inoportun. 7 sm (Mol) Diavol (1). [sursa: MDA2 (2010)
SPRINȚĂRÓI, -OÁIE, sprințăroi, -oaie, adj. (Reg.) Augmentativ al lui sprințar; foarte
sprințar. – Sprințar + suf. –oi
străpungói, -oáie, adj. (reg. în descântece) străpungător. [sursa: DAR (2002)
tăói, -oáie, tăói, -oáie, adj. (reg.) mocirlos, apătos. [sursa: DAR (2002)
tăoi, ~oaie adj. [At: CHEST. II, 73/389 / Pl: ~ / E: tău2 + -oi] (Reg; d. terenuri) Mocirlos.
[sursa: MDA2 (2010)
Tăoaie (pl.) tăoaie sf [At: TEAHA, C. N. 272 / Pl: ? / E: tău2 + -oaie] (Trs) Apă stătătoare
permanentă, puțin adâncă, cu o bogată vegetație acvatică Si: baltă, tău2 (8). [sursa: MDA2
(2010
titifoi, ~oaie adj. [At: COMAN, GL. / Pl: ~ / E: nct] (Reg; d. oameni) Scund. [sursa: MDA2
(2010)
vânătoi, ~oaie adj. [At: ALR I, 31/28 / Pl: ~, ~oaie / E: vânăt + -oi] 1 (Ban; Trs) Vânăt (1). 2
(D. cer) Albastru (1). [sursa: MDA2 (2010)
verdoi, ~oaie [At: PASCU, S. 118 / Pl: ~ / E: verde + -oi] 1-2 adj. (Trs; Ban) Verzui2 (1-2). 3
adj. (Reg; d. fructe, semințe etc.) Verde (37). 4 sm (Orn; reg) Florinte (Carduelis chloris
chloris). [sursa: MDA2 (2010)
=excepţie aparentă:
stoi, ~ie adj. [At: LEXIC REG. 86 / Pl: ~, ~ie / E: bg стой (Imt al lui стоя „a sta”] (Reg) Care
nu poate fi clintit. [sursa: MDA2 (2010)
stoi, -ie, adj. (reg.) care nu poate fi clintit; de neclintit. [sursa: DAR (2002)
ar trebui scris – STOI – STOAIE.
vâlvói adj. invar. [sursa: Ortografic (2002)
P a g e | 81
Vîlvoi VÂLVÓI adj. invar. (Despre păr) Ridicat în sus (în neorânduială); zbârlit, ciufulit.
[Var.: vulvoi adj. invar.] – Et. nec. Cf. vâlvoare. [sursa: DEX '09 (2009)
vâlvoi [At: I. GOLESCU, C. / Variante: vălvói; Vulvoi; V: vul~, (înv) fâl~, văl~ ain, vulvoaie
sn. plural, (îvr) vâlvoaie adj.f / E: vâlvă1 cf vâlvoare] 1 ain (D. păr) Ridicat în sus în
dezordine Si: ciufulit [sursa: MDA2 (2010)
vulvoi sn vz vâlvoi / vâlvoaie sn vz vâlvoi
VÎLVÓI adv. În neorînduială, în dezordine. / Variante: vălvói (EMINESCU, N. 110), vulvói
(ISPIRESCU, U. 5, BOLINTINEANU, la TDRG) adv. [sursa: DLRLC (1955-1957)
P a g e | 82
Substantive mobile
Spre deosebire de substantivele heteronime (care denumesc ființe și care prezintă cuvinte
diferite
pentru a indica cele două sexe – ex. Băiat – fată), substantivele mobile au formele de
masculine şi de feminin provenite din aceeaşi rădăcină tematică, la care se adaugă sufixe
diferite pentru a indica genul. (ex. – a lucra - lucrător, ~oare [At: CORESI, EV. 192/2 / V:
(înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: lucra + -tor]
LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f.
Substantivele care formează femininul de la forma de masculin urs-ursoaică sau cele care
formează masculinul de la forma de feminin vulpe-vulpoi se numesc substantive mobile.
Unele masculine nume de animale sunt substantive MOBILE formate din substantive
feminine, prin adăugarea sufixului moţional – OI.
(vulpe – vulpOI, vrabie – vrăbiOI, pupăză – pupăzOI, cioară – ciorOI, broască – broscOI,
barză – bărzOI, raţă – răţOI, cinteză – cintezOI
=
În limba română se formează augmentative de la baze substantivale și adjectivale, rar de la
verbe sau onomatopee, cu câteva sufixe:
-andru: băiețandru, copilandru;
-an(că): bețivan(că), puștan(că) (de la substantive), bogătan(că), golan(că), grăsan(că) (de la
adjective), cloncan (de la o onomatopee); De asemenea, sufixe simplu augmentative
păstrează sensul peiorativ al bazei, ex. bețivan, golan, grosolan, țopârlan
-oi/-oaie: cărțoi sau cărțoaie, căsoaie (de la substantive), usturoi (de la verbul ustura).
În capitolul despre flexemele sintetice vocalice avem două tipuri de derivate augmentative:
- T 2 – 5 (cu sufixul augmentativ ‘’-ău/ -ălău’’);
- T 3 – 3 (cu sufixul augmentativ ‘’-oi / -oaie’’ şi ‘’-ăraie)
Unele augmentative au, pe lângă sensul lor originar, și alt(e) sens(uri) cu anumite baze. Unul
din aceste sensuri este peiorativ.
Unul din sufixele augmentativ-peiorative în limba română este ‘’-anie’’, împrumutat
împreună cu unele cuvinte slave ca ‘’dihanie sau jelanie’’, și aplicat unor cuvinte autohtone,
rezultând de pildă ‘’pățanie, petrecanie, piticanie.
Unele sufixe augmentative dau derivate cu nuanţă peiorativă:
papițoi, (pl.) papițoi s. m. (peior.) om ușuratic, cu pretenții de eleganță vestimentară și bune
maniere. [sursa: Argou (2007)
Relaţia de antonimie între derivatele diminutivale şi derivatele augmentative care au rădăcina
lexicală comună este uşor de demonstrat. (casă – căsuţă – căscioară – căsoaie)
Unele sufixe augmentativ-peiorative cum sunt:
-oi (ex. băboi, băbóĭ, m. pl. tot așa (aug. d. babă). Iron. Babă uricĭoasă. [sursa: Scriban
(1939)
şi -aie, ex. apăraie, colbăraie, fleșcăraie.]
intră într-o co-relaţie antonimică cu perechi de sufixe diminutivale:
= săpuță sf [At: ALR SN I h 28 / Pl: ~țe / E: sapă1 + -uță] (Reg; șhp) Săpăligă
săpoi sn [At: LB / V: ~oaie sf, sap~ / Pl: ~oaie / E: sapă1 + -oi] 1-2 (Șdp) Sapă1 (1) mare. 3
(Reg) Săpăligă
=FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică.
FĂTÓI, fătoaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui fată; fată robustă, voinică, care seamănă mai
mult a bărbat. – Fată + suf. -oi.
P a g e | 83
= Sufixul lexical augmentativ – OI (cu care se formează substantive şi adjective

augmentative, care exprimă ideea de creştere a proporţiilor obiectului denumit.
băieţOI, în raport cu ‘băiat’, şi opus lui ‘băieţEL’)
Alte sufixe augmentativ-peiorative sunt -oi / de masculin, adăugat unor substantive feminine
(ex. băboi, fătoi) puţă - puţoi;
FĂTÓI, fătoaie, s. n. (Fam. și peior.) Augmentativ al lui fată; fată robustă, voinică, care
seamănă mai mult a bărbat. – Fată + suf. -oi.
Eu consider posibile două forme paralele: sing. Un fătoi / o fătoaie / (plural) două fătoaie.
PUȚÓI, puțói, s. m. 1. (Vulg., depr.) (pop. și fam.) 1. băiat mic; Băietan, flăcău. 2. Țoi2.
(pentru țuică, rachiu). (din puță + suf. augm. -oi; cf. puțin) [sursa: DER (1958-1966)
puțoi s. m. invar. 1. copil sau tânăr care dovedește lipsă de respect față de adulți. 2. copil sau
tânăr cu pretenții nefondate de emancipare. [sursa: Argou (2007)
puțoi [At: DDRF / Pl: (1-2, 6-12) ~oaie / E: puță + -oi] 1-2 sn (Șdp) Puță (1) (mare). 3-4 smi
(Pfm; șdp) (Puști) care, în viziunea adulților, dovedește lipsă de respect față de aceștia sau
pretenții nefondate de emancipare. 5 smi (Fam) Puță (5). 6-7 sn (Olt) Țoi pentru țuică, rachiu
etc. 8 snp (Reg) Țurțuri de gheață. 9 sn (Reg) Mică plantă erbacee din familia orhidaceelor,
care crește prin poieni și pășuni în regiunea subalpină, cu frunze numeroase și flori mici
purpuriu-negricioase, cu miros plăcut de vanilie Si: sângele-voinicului (Nigritella nigra). 10-
11 sn (Olt) (Fruct de) ardei iute (Capsicum annuum). 12 sn (Reg) Specie de cartofi lunguieți,
gălbui. [sursa: MDA2 (2010)
Sufixul –OI pentru masculine şi sufixul –OAIE pentru feminine (sufixul – OAICĂ nu
funcţionează pentru acest grup; cf. cerb – cerboaică, sîrb – sîrboaică, tătar – tătărOAICĂ
Sau pentru: lup – lupoaică; leu – leoaică; zmeu – zmeoaică;) – sufixul lexical ‘_OAICĂ’ are
forma de feminine plural – ‘-OAICE”] ?= mestrițóĭ, -oáĭcă s. (d. mistreț).[Scriban]
Unele au forme doar la masculin – coadă – M- (sg) codOI
Altele au forme doar la feminin – nevastă – F – (sg) nevăstOAIE
P a g e | 84
=Substantivele care au forme la ambele genuri, pot avea alternanţa – OI (masculin) – OAICĂ
(fem)
6 – 2 – M – (sing. = pl.) băieţOI, tătărOI, omOI, iepurOI,
(cu formele corespunzătoare de feminine singular – băieţoaică, tătăroaică, omoaică,
iepuroaică, vezi T-9-2 – sg. –CĂ, / pl. -CE )
arendășói sm [At: NEAM. ROM. III, 1856, ap. DA / Pl: ~ / E: arendaș + -oi] (Și dep) 1-2
Arendaș (gras, urât etc.). [sursa: MDA2 (2010) / Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar)
arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.). [sursa: Scriban (1939)
mestrițóĭ, -oáĭcă s. (d. mistreț). Serbia. Amestecat (vorbind de populațiune). [sursa: Scriban
(1939) MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.)
Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; / Mistriţoi
P a g e | 85
M (sing. = Pl. / -OI) + F (sing. = Pl. /OAIE)
= Alte augmentative, derivate cu sufixe augmentative de la – ‘casă, ladă, …’ au ambele forme

Masculin sing. = pl. sufixul – OI
Feminin sing. = pl. sufixul – OAIE
M sg. = M pl.
F sg. = F pl.
(Masc.) Omoi – (Fem.) omoaie
omănoi smi [At: CĂTANĂ, ap. T. PAPAHAGI, C. L. / E: om + -oi] (Ban) Omoi.
OMÓI, -OÁIE, omoi, -oaie, s. m. și f. (Reg.) Augmentativ al lui om. . – Om + suf. -oi
avocăţoi s.m.
Avocăţoaie - (pl.) avocățoaie sf [At: DA ms / V: adv~ / Pl: ~ / E: avocat + -oaie] 1-2
Avocăteasă (4-5). [sursa: MDA2 (2010)
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi. [sursa: DEX '09
(2009)
băbói (baborniță) s. m., pl. băbói, art. băbóii [sursa: Ortografic (2002)
Băboaie s.f. – augmentative
Băcioi (pl.) băcioi sm [At: HEM 2821 / P: bă-cioi / V: (reg) ~oniu / Pl: ~ / E: baci + -oi] (Îrg)
Proprietar al laptelui dintr-o stână. [sursa: MDA2 (2010)
Băcioaie (pl.) băcioáie1 sf [At: CHEST. V, 26/98 / Pl: ~ / E: baci + -oaie] 1-6 Băciță (1-6).
băcioáie2 sf [At: CHEST. V, 121/46 / Pl: ~ / E: baci + -oaie] (Psr) Parte a stânei unde se țin
laptele și produsele din lapte Cf băceag, băcie. [sursa: MDA2 (2010)
bărbătoi sm [At: TDRG / V: ~ățoi / Pl: ~ / E: bărbat + -oaie] (Prt) 1 Bărbat mare și voinic. 2
Bărbat cu apucături grosolane. 3-4 Femeie cu apucături (sau trăsături) bărbătești Si:
hermafrodită. [sursa: MDA2 (2010) / Var. – Bărbăţoi/sf. bărbăţoaie
Bărbătoaie (pl.) bărbătoáie sf [At: MARIAN, ap. TDRG / Pl: ~ / E: bărbat + -oaie] 1-2 (Înv)
Femeie cu apucături (sau trăsături) bărbătești. [sursa: MDA2 (2010)
boieroi (pl.) boieroi -s.m.
Boieroaie (pl.) boieroáie sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 255 / Pl: ~ / E: boier1 + -oaie]
1-4 (Îvr) Boieroaică (1-4). [sursa: MDA2 (2010)
Buturugoi s.m.
Buturugoaie – sf. Buturugă mare – cf. BUTURUGĂ s. buștean, butuc, / buruga mică
răstoarnă caru mare (Prov.).
Cerboi (pl.) cerbói sm [At: MURNU, O. 164 / Pl: ~ / E: cerb + -oi] 1-4 Cerb (1-2) (mare).
[sursa: MDA2 (2010)
Cerboaie (pl.) cerboáie sf [At: LB / Pl: ~ / E: cerb + -oaie] 1-2 Cerboaică (1-2). [sursa:
MDA2 (2010)
CHIABURÓI, (pl.) chiaburoi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui chiabur. – Chiabur + suf. -oi.
[sursa: DEX '98 (1998)
Chiaburoaie sf.= chiaburoaică
CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. / cirói sm vz cioroi /
cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s. m., sf. (peior.) 1. țigan. 2. negru. [sursa: Argou (2007)
cioroáie sf [At: MARIAN, O. II, 25 / Pl: ~ / E: cioară + -oaie] (Orn) Cioară (Coracias
garrulus). [sursa:
ciumói, ciumoáie sm. f. [At: MARIAN, D. 171/ Pl: ~mói, ~oáie / E: ciumă + -oi, ~oaie cf
cium, ciuman, ciumoaică] (În descântece) Personificare a ciumei (1) Si: ciumoaică. [sursa:
MDA2 (2010)
P a g e | 86
crăciunoi s.m. [‘’ În mijlocul mesei aşează colacul de Crăciun (crăciunoi)’]

crăciunoaie (pl.) crăciunoaie sf [At: PAMFILE, CR. 58 / Pl: ~ / E: Crăciun + -oaie] (Mit;
pop) Crăciuneasă. [sursa: MDA2 (2010)
cucuruzoi sm [At: BORZA, D. / Pl: ~ / E: cucuruz + -oi] (Bot; reg) 1 Barba-caprei
(Tragopogon dabius). 2 Coada-vacii (Verbascum phlomoides). [sursa: MDA2 2010
Cucuruzoaie (pl.) cucuruzoaie sf [At: H XVIII, 168 / Pl: ~ / E: cucuruz + -oaie] (Bot; Ban)
Plantă nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
diochiói, ~oáie smf vz deochioi [sursa: MDA2 (2010) [cf. deochitor, ~oare smf, adj vz
deochetor
Deochetoroi (pl.) deochetorói sm [At: ȘEZ. IV, 151 / V: ~chitur~ / Pl: ~ / E: deochetor + -oi]
1-2 (În superstiții) Deochetor (1, 3) [sursa: MDA2 (2010)
Diochioaie s.f. / Deochioaie [ cf. - deochi1 sn [At: EMINESCU, P. 188 / V: dio~, dăo~,
didio~ / Pl: ~ și ~uri / E: de4 + ochi] (În superstiții) [sursa: MDA2 (2010)
drăcói sm [At: ȘEZ. IV, 201 / Pl: ~ / E: drac + -oi] 1-2 (Pop; șdp) Drac (1) (mare și afurisit)
Si: (reg) drăculete (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
drăcoáie sf [At: (a. 1852). GCR II, 341/19 / V: ~oáe / Pl: ~ / E: drac + -oaie] (Îvp) 1-2
Drăcoaică (1-2). / drăcoáe sf vz drăcoaie /[sursa: MDA2 (2010)
GĂZDÓI, găzdoi, s. m. (Pop.) Augmentativ al lui gazdă.
găzdoi, ~oaie [At: ECONOMIA, 105/4 / P: ~doi, ~doa-ie / Pl: ~, ~oaie / E: gazdă + -oi] (Reg)
1 sm Gazdă (1). 2 sm Stăpân. 3 sf Soția gazdei (1). 4 sf Gospodină. 5 sf (Rar) Soție. 6 sf
Stăpâna casei (în raport cu oaspeții săi). 7 sf Stăpâna casei (în raport cu chiriașii săi). [sursa:
MDA2 (2010)
IEPURÓI, (pl.) iepuroi, s. m. Augmentativ al lui iepure; iepure mascul.
Iepuroaie (pl.) iepuroaie sf [At: ȚICHINDEAL, F. 209 / Pl: ~ / E: iepure + -oaie] (Reg)
Iepuroaică (1). [sursa: MDA2 (2010)
ilioi, ~oaie smf [At: T. PAPAHAGI, M. 130 / P: i-li-oi / Pl: ~, ~oaie / E: iele + -oi] (Mar; în
superstiții) Apariție supranaturală răufăcătoare Cf strigoi. [sursa: MDA2 (2010) / Fem -
Ilioaie
ilíoi, ilioaie, s.n. – (mit.) Zână malefică: „L-o tâlnit ilioi cu ilioaie, / Strâgoi cu strâgoaie”
(Papahagi, 1925: 284). (Maram.). – Din iele + suf. -oi (MDA). [sursa: DRAM 2015 (2015)
mânzoi sni [At: ALR I, 1106/772 / E: mânz + -oi] 1-10 (Reg; șdp) Mânzoc (1-10). [sursa:
MDA2 (2010) [?] [probabil masculin]
mânzoaie sfi [At: ALR I, 1098/552 / E: mânză + -oaie] 1-2 (Reg; șdp) Mânzoaică (1-2).
[sursa: MDA2 (2010)
STRIGÓI, -OÁIE, strigoi, -oaie, s. m. și f. (În superstiții) Sufletul unui om (mort sau viu)
STRIGÓI ~ m. 1) (în superstiţii) Sufletul unui mort / f. Strigoaie
Masculin – (sing.) un strigoi = (pl) doi strigoi
Feminin - (sing) o strigoaie = (pl) două strigoaie
strigoáie s. f., art. strigoáia, g.-d. art. strigoáiei; pl. strigoáie [sursa: Ortografic (2002)
stirigoaie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: stereg~, sterg~, ster~, ~igie, streg~, str~,
ștereg~, șterghie, șt~ / Pl: ~ / E: nct] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor [sursa:
MDA2 (2010) stirigoáĭe și stirigóĭ V. strigoaĭe 2. [sursa: Scriban (1939
strigoi2, ~oaie [At: LEX. MARS. 222 / V: (îvp) ~râgoi[1], (reg) stereg~, steri~, stir~ sm,
~regoaie[2] sf, ~rug~ smf, știr~ sm / Pl: ~, ~ / E: strigă + -oi] 1 smf (În superstiții; rar la f.)
[sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 87
jurătói, jurătói, s.m. (reg., înv.) administrator de plasă, pretor. [sursa: DAR (2002)
jurătoáie, jurătoáie, s.f. (reg., înv.) soția administratorului de plasă (a pretorului). [sursa: DAR
(2002)
jurătoaie sf. invariabil [At: PÂRVESCU, C. 73 / E: jurat + -oaie] (Înv) Soție de pretor. [sursa:
MDA2 (2010)
Leoi (pl.) leoi sm [At: GR. S. VI, 142 / P: le-oi / Pl: ~ / E: leu + -oi] (Pop; șdp) 1-2 Leu (1)
(mare). sursa: MDA2 (2010)
Leoaie (pl.) leoaie sf.invariabil [At: PO 174/4 / P: le-oai~ / E: leu + -oaie] 1 (Îvp) Leoaică (1).
2 (Bot; reg; șîc ~-de-mare) Gura-leului (Anthirrhinum majus). [sursa: MDA2 (2010)
leoáĭcă f., pl. e (oaĭ o singură silabă: le-oaĭ-că). Femela leuluĭ. – Vechĭ și leoaĭe, pl. ca
lighioaĭe. [sursa: Scriban (1939)
mișcóĭ și mușcóĭ m., pl. tot așa (augm. d. vsl. mĭskŭ, fem. mĭska, a. î.; bg. mŭska, rus. mesk;
alb. mušk). Vechĭ. Catîr. – Și mîșc. Fem. -oaĭe, pl. tot așa. În Ps. S. 31, 9, și mujdei, ceĭa ce
pare o greșeală. =Păduche [sursa: Scriban (1939)
Mîşcoi s.m.– (f.) Mîşcoaie
mâșcoi sm invariabil [At: PSALT. 55 / V: mășcoi, mișcoi, mușcoi / E: mâșc + -oi] 1 (Îvr)
Catâr. (Rar) Cal. [Var. - mișcoi2 sm vz mâșcoi / Măşcoi / Muşcoi / mășoi sm vz mâșcoi
[sursa: MDA2 (2010)
mîșcoaie s. v. CATÎRCĂ. mâșcoaie sfi [At: PSALT. 55 / V: ~coie, muș~ / E: mâșc + -oaie]
(Înv) Catârcă. mășcoaie sf vz mâșcoaie / mîşcoie /Muşcoaie / [sursa: MDA2 (2010)
Mîrloi /= mârloi smi [At: CV 1951, nr. 1, 36 / E: nct] (Mun) Animal mic, pipernicit, urât.
[sursa: MDA2 (2010)
Mîrloaie /= mârloaie sf [At: ANTIPA, F. I. 213 / Pl: ? / E: nct] (Iht; Mun) Mârliță2 (2).
[sursa: MDA2 (2010)
moroi2, ~oaie smf [At: ANON. CAR. / V: muroi / Pl: nct / E: slv мора cf boroi] 1 (Mtp)
Stafie, strigoi / var. muroi3, ~oaie smf vz moroi2 [sursa: MDA2 (2010]
muroaie sf vz muroi2 [sursa: MDA2 (2010)
MORÓI, moroi, s. m. (În superstiții) Strigoi, vârcolac, pricolici. – Cf. sl. mora. [sursa: DEX
'09 (2009)
moróĭ m., pl. tot așa / Strigoĭ făcut din copil mort nebotezat. – În Ban. muroi- (Șez. 36, 96).
motohói, -oáie, motohói, -oáie, s.m. și f. (reg.) 1. sperietoare de păsări în grâu. 2. om tăcut,
nesociabil, ursuz. [sursa: DAR (2002)
Motohoi (pl.) motohóĭ m., pl. tot așa (ca și mătăhală). Vs. Om hursuz. [sursa: Scriban (1939)
motohoi, ~oaie [At: A III, 18 / E: cf motofoi, matahală] (Reg) 1 smfi Sperietoare de păsări
care se pune în grâu Vz matahală. 2 smi Epitet pentru un om tăcut, nesociabil. [sursa: MDA2
(2010)
mătăhoi smi [At: I, CR. IV, 56 / E: cf mătăhală] (Pop) Om mare, diform și prostănac. [sursa:
MDA2 (2010) [Varianta posibil feminine – mătăhoaie [?]
mătăhaie sf [At: PAMFILE, C. 23 / V: mătâh~ / Pl: ~hăi / E: cf mătăhală, mătăhăi] (Reg)
Matahală (3). [sursa: MDA2 (2010)
Măscuroaie (pl.) măscuroáĭe f., pl. tot așa (d. mascur). Suc. Scroafă. [sursa: Scriban (1939)
=Măscuroi
mascur sm [At: PSALT. 166 / V: (reg) ~col, ~cor, ~cru (Pl: ~cri, ~uri) ~re (Pl: -re) / A și:
mascur / Pl: ~i / E: ml masculus] Der. măscuroaie, s. f. (scroafă). [sursa: DER (1958-1966)
nemțói, nemțói, s.m. (pop.; deprec.) neamț. [sursa: DAR (2002) – (rar) Nemţoaie –sf.
P a g e | 88
nevăstói s.m. pl. (reg.) nume purtat de tinerii căsătoriți în primele șase săptămâni după nuntă.
[sursa: DAR (2002)
NEVĂSTOÁIE, nevăstoaie, s. f. (Rar) Nevastă. – Din nevastă + suf. -oaie. [sursa: DLRM
(1958) nevestoaie sf vz nevăstoaie ;
ospătoi, ~oaie smf [At: CABA, SĂL. / V: (îrg) ospet~, ~oaie, ~pețoi, uspătoi~ / Pl: ~ / E:
oaspete + -oi] 1 (Trs) Musafir. 2 (Ban; Trs) Nuntaș. [var. - ospetoi, ~oaie smf vz ospătoi /
ospețoi, ~oaie smf vz ospătoi / [sursa: MDA2 (2010) var. - =Ospătoaie sf.
păcurărói, (pl.) păcurărói, s.m. (reg.) ciobănoi. [sursa: DAR (2002)
Păcurăroaie (pl.) păcurăroáie s.f. (înv.) soția păcurarului (ciobanului). [sursa: DAR (2002)
ciobănói sm [At: I. CR. IV, 305 / Pl: ~ / E: cioban2 + -oi] 1 Cioban bine făcut. 2 (Dep) Om cu
purtări grosolane. [sursa: MDA2 (2010) var. posibilă – ciobănoaie sf.
Păscoi (pl.) păscoi sm. invariabil [At: CONV. LIT. XLIV2, 268 / E: pește2] (Pop) Pește2
mascul. [sursa: MDA2 (2010)
păscói, păscói, s.f. (reg.) păstrăv mascul; pește mascul. [sursa: DAR (2002) [?]
Păscoaie (pl.) păscoáie s.f. (reg.) femela păstrăvului; pește femelă. [sursa: DAR (2002)
Pîndăroi /= pândărói, -oáie, s.m. și f. (reg.) persoană lipsită de delicatețe, grosolană,
necioplită. / s.f. – Pîndăroaie [sursa: DAR (2002)
pitpălăcoi smi [At: GR. S. VI, 137 / V: pârpăloi, pâtpâl~, pip~, ~pal~, ~tcă~, ptiptălăgoi[1],
tăptălagoi, tuptilegoi, tuptiloi / E: pitpalac + -oi] (Reg) 1-2 Pitpalac (2) (mascul) (Coturnic
coturnix). Variante – Pitpălăcoi / pârpăloi sm / pâtpâlăcoi sm / pipălăcoi, / pipălăgioi sm. /
pitălăcoi / pitcălăcoi sm / ptitălogoi / [sursa: MDA2 (2010)
pitpălăcoaie s.f. v. PITPALACĂ. [sursa: Sinonime82 (1982)
pocitorói, -oáie, s.m. și f. (reg.; în credințele populare) ființă imaginară, duh rău care pocește
oamenii și animalele; pocitor. / s.f. – Pocitoroaie [sursa: DAR (2002)
variante - Pocituroi / Pocituroaie /
pocitoroi, ~oaie smf [At: MARIAN, Î. 13 / V: (reg) ~tur~, pocituroaie / Pl: ~, ~oaie / E:
pocitor + -oi] (Mtp; reg) Pocitor (5). [sursa: MDA2 (2010
Porumboi (pl.) porumboi smi [At: LB / E: porumb + -oi] 1-2 (Îrg; șdp) Porumb (1) (mare). 3
Porumbel (1) bărbătuș. [sursa: MDA2 (2010
Porumboaie (pl.) porumboaie sfi [At: ALR I, 1023 / E: porumb + -oaie] (Trs; Mar) Porumbiță
. [sursa: MDA2 (2010)
potcói, -oáie, s.m. și f. (reg.) duh rău care aduce potca, deochiul. [sursa: DAR (2002)
potcoi1, ~oaie smf [At: ȘEZ. III, 136 / V: ~cioi sm / Pl: ~, ~oaie / E: potcă1 + -oi] 1-2 (Reg;
în descântece; șdp) Potcă (11) (cu mare putere malefică) Si: potcoaică (1-2), potculeasă (1-2).
[sursa: MDA2 (2010)] var. Potcioi s.m. / Potcoaie sf;
prăvói, -oáie, s.m. și f. (reg.) 1. (s.f.) bârnă care leagă între ei (în partea de sus) stâlpii unei
case. 2. (s.f.) bârnă care se pune deasupra ușorilor ușii și ai ferestrei. 3. (s.m.) ușor la ușă.
[sursa: DAR (2002) var – Prăvoaie
PUPEZÓI, pupezoi, s. m. Bărbătușul pupezei.
Pupăzoi - pupăzoi sm vz pupezoi
pupezoi smi [At: MARIAN, O. II, 157 / V: (reg) pepigioi, pepingioi, pipigioi, pipijoi,
pupăzoi, pupăzui, ~egioi, ~ejoi, pupuzoi / E: pupăză + -oi] 1 (Orn) Bărbătuș al pupezei (1). 2
(Mun; fig) Tânăr ușuratic. 3-4 (Bot; reg) Orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). 5-6
(Bot; reg; îf pupegioi) Orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger). 7 (Bot; reg; îf pupegioi)
Floarea-paștilor (Anemone nemorosa). 8 (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 9 (Bot;
reg; lpl; îf pipigioi) Brebenei (Corydalis marschalliana).
Variante - pepigioi sm / pepingioi sm / pipigioi sm / pipijoi sm / pupăzoi sm /pupăzui sm /
pupegioi sm / pupejoi sm / pupuzoi sm / Pupazoi [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 89
Pupăză – der. Pupăzoaie s.f. [‘’ Nu-mi mai sta ca o pupăzoaie,’’ Sau cu vreo pupăzoaie să mă
spurc’’]
răhnoi, ~oaie smf vz râhnoi [sursa: MDA2 (2010)
Rîhnoi /=râhnoi, ~oaie [At: CANDREA, F. 118 / V: răh~ / Pl: ~oaie / E: râhnă + -oi] 1 smf (
Reg; în descântece) Ființă imaginară despre care se crede că aduce râvna (9). 3 a (Reg)
Râvnitor (7-8)./
Sămcoi (pl.) sămcoi sm [At: TEODORESCU, P.P. 390 / V: (reg) săn~, sam~, sâm~, șam~ /
Pl: ~ / E: samcă + -oi] (În credințe și în superstiții populare) 1-2 (Șdp) Samcă (mare). 3
Samcă de sex masculin. / samcoi sm vz sămcoi / săncoi sm vz sămcoi / [variant posibilă –
Şamcoi / [sursa: MDA2 (2010)
Sămcoaie (pl.) sămcoaie sf [At: MARIAN, NA. 377 / P: săm-coa-ie / V: (reg) sam~ / Pl: ~ /
E: samcă + -oaie] 1-2 (În credințe și în superstiții populare ; șdp) Samcă (mare) Si: sămcoaică
(1-2). samcoaie sf vz sămcoaie / sămecoaie [sursa: MDA2 (2010
Sărăboi s.m. – sărăoaie s.f.
Sărăoaie sărăoaie sf [At: VICIU, GL. / P: ~ră-oa~ / V: ~ăboi sm, ~ănaie / Pl: ~ăuăi / E: nct]
(Trs; Mar) 1 (Bot) Tigvă (Legenaria siceraria). 2 Țeavă de tras vinul din butoi (făcută din
sărăoaie (1) / sărăboi sm vz sărăoaie / sărănaie sf vz sărăoaie / [sursa: MDA2 (2010)
sărăoáie, sărăuăi, s.f. (reg.) 1. tigvă (plantă). 2. țeavă de tras vinul din butoi (făcută din tigvă);
tâlv. [Forma de pl. pare greșită.] - sursa: DAR (2002)
ȘERPÓI, șerpoi, s. m. Augmentativ al lui șarpe. /1) Șarpe mare. 2) fig. Om viclean și rău.
/șarpe + suf. ~oi [sursa: NODEX (2002)
șerpoi [At: LM / Pl: ~ sm, ~oaie sn / E: șarpe + -oi] 1-2 sm (Șdp) Șarpe (2) (mare) Si: (reg)
șerpălău (1-2). 3 sn (Olt; lpl; îs) -oaie pentru apă Trepte pe care le formează acoperișul de
paie1 al caselor. [sursa: MDA2 (2010)
ȘERPOÁIE, șerpoaie, s. f. (Rar) 1. Șerpoaică
Şîrpoaie /=șârpoaie sf vz șerpoaie
șerpoaie sf [At: DDRF / V: (reg) șâr~ / Pl: ~, ~poi / E: șarpe + -oaie] (Reg) 1 Șerpoaică (1). 2
(Pan; îf șârpoaie) Funie groasă. [sursa: MDA2 (2010)
SLUGÓI, (pl.) slugoi, s. m. Augmentativ al lui slugă;
Slugoaie s.f.
speriói, -oáie, s.m. și f. (reg.) duh necurat care provoacă spaima. Var. -Sperioaie [sursa: DAR
(2002)
sperioi, ~oaie smf [At: GR. S. VI, 147 / Pl: ~, ~oaie / E: sperie + -oi] (Trs; în descântece)
Speriat2 (12). [sursa: MDA2 (2010)
stărostoi, ~oaie [At: (a. 1677) IORGA, S. D. V, 90 / V: ~răs~ / Pl: ~, ~oaie / E: staroste + -oi]
1 sf (Înv; îf stărăstoaie) Nevasta starostelui (2). 2 smf (Pop) Pețitor. [sursa: MDA2 (2010)
STĂROSTOÁIE, (pl.) stărostoaie, s. f. (Pop.) Femeie care stărostește. – Din staroste + suf. -
oaie. [sursa: DLRM (1958)
surói, -oáie, s.m. și f. (reg.) cal sau bou sur ori vacă sură. [sursa: DAR (2002)
TÎLHĂRÓI, tîlhăroi, s. m. Augmentativ al lui tîlhar; om ticălos, nemernic. (Atestat în forma
tălhăroi) Mă duc să dau jalbă că m-ai bătut în casa d-tale ca un tălhăroi. ALECSANDRI, T.
1544. – Variantă: tălhărói s. m. [sursa: DLRLC (1955-1957)
Tîlhăroi /=tâlhărói s. m., pl. tâlhărói, art. tâlhăróii [sursa: Ortografic (2002)
tălhăroi, ~oaie sm. sf. vz tâlhăroi / Tîlhăroaie s.f.
tâlhăroi, ~oaie smf [At: BUDAI-DELEANU, ap. CADE / V: (reg) tăl~ / Pl: ~ / E: tâlhar + -
oi] 1-2 (Pop; aug) Tâlhar (1) (mare) Si: nemernic. 3 (Reg; pex) Haiduc 4 (Fam; cu nuanță de
mustrare sau de admirație) Copil poznaș Si: ștrengar. [sursa: MDA2 (2010)
TĂTĂRÓI, (pl.) tătăroi, s. m. Augmentativ al lui tătar
P a g e | 90
Tătăroaie (pl.) tătăroaie sf [At: LIUBA-IANA, M. 76 / Pl: ~ / E: tătar + -oaie] (Reg) 1-2
Tătăroaică (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
Unguroi – s.m. – augmentativ de la úngur’/ bozgoroi - / bozgor, -oaică, bozgori, -oaice, s. m.,
s. f. (pop.) ungur, maghiar [sursa: Argou (2007)
Unguroaie (pl.) unguroaie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: ungur + -oaie] (Reg) 1-2 (Șdp)
Maghiară (1). 3 (Bot; lpl) Unguroaică (3). [sursa: MDA2 (2010)
urcoi, ~oaie smf [At: DR. I, 262 / V: urgoi / Pl: ~, ~oaie / E: ns cf lat orcus „spirit din infern”]
(În credințele populare) Duh rău Si: moroi1. / s.f. – Urcoaie urgoi, urgoaie sm. F. vz urcoi
[sursa: MDA2 (2010)
VĂDUVÓI, -OÁIE, văduvoi, -oaie, s. m. și f. (pop.) Augmentativ al lui văduv. + suf. -oi. / f.
văduvói s. m., adj. m., pl. văduvói, art. văduvóii [sursa: Ortografic (2002)
Văduvoaie s.f.
văduvoi, ~oaie [At: DOSOFTEI, ap. TDRG 1707 / V: (reg) ~dâoi, ~uoi smf, a, ~dăoi, ~dăvoi
sm, ~doi, ved~ smf / Pl: ~, ~oaie / E: văduv + -oi] 1-2 (Pop) smf, a Văduv (1-2). 3-4 smf
(Pop; șdp) Văduv (1) (bătrân). 5 a (Reg; d. bărbați; îf vădoi) Care a rămas necăsătorit. [Var. -
văduoi, ~oaie smf, a vz văduvoi / vădîoi, -oaie s.m., s.f. v. văduvoi./ vădoi, -oaie s. m., s.f. v.
văduvoi. / văduoi, -oaie s.m., s.f. v. văduvoi. / [sursa: MDA2 (2010)
vădăoi, Vădăoaie s.m., s.f. v. văduvoi. [sursa: DEXI (2007) Var. posibilă - Veduoaie
Vădîoi /= vădâoi, ~oaie smf vz văduvoi / vădăoi sm vz văduvoi / Văduoi / Văduoaie / Vădoi /
văduvoi, -oaie s.m., s.f. (pop.) Aug. al lui văduv. • pl. -oi, -oaie. și (reg.) vădîoi, -oaie, vădăoi,
-oaie, văduoi, -oaie, vădoi, -oaie s.m., s.f. /văduv + -oi. [sursa: DEXI (2007)
vătoi, ~oaie [At: NALR – O III h 546/994 / Pl: ~, ~oaie / E: vătui css] (Reg) 1 smf Ied sau
iadă (de un an). 2 sm Iepuroi. [sursa: MDA2 (2010
VIESPÓI, (pl.) viespoi, s. m. Augmentativ al lui viespe
viespoi sm [At: CONV. LIT. XV, 465 / V: (reg) viesproi / Pl: ~ / E: viespe + -oi] 1-2 (Șdp)
Viespe (1) (mare) Si: (reg) viespoaie (1-2). 3 (Reg; spc) Masculul viespii ([sursa: MDA2
(2010) [Variante posibile – Vesproi / Vesproaie /
viespói s. m., pl. viespói, art. viespóii [sursa: Ortografic (2002)
viespăroi (pl.) viespăroi sm [At: MARIAN, INS. 256 / Pl: ~ / E: viespar + -oi] (Ent; Buc)
Viespoi (5) (Sirex gigax). [sursa: MDA2 (2010)
viespăroaie sf [At: MARIAN, INS. 256 / Pl: ? / E: viespar + -oaie] (Ent; Buc) Femela
viespăroiului. [sursa: MDA2 (2010)
Vulpoaie s.f. / cf – vulpe – vulpoi s.m.
ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi.
[sursa: DEX '09 (2009)
zgripțuroi, ~oaie [At: BOLLIAC, O. 203 / V: ~țoroi / S și: sg~ / Pl: ~, ~oaie / E: zgripțor + -
oi] 1 sm (Reg) Pajură (1). 2 smf Persoană rea și nemiloasă Si: zgripțor (2), (reg) zgripcea,
zgripcă, zgripț1 (2). [Variante – zgripţoroi sm. f. Zgripţoroaie / [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 91
Substantive FEMININE (sg. = pl.)

Substantivele feminine formate cu sufixul –OAIE atît la singular cît şi la plural, nu reprezintă
augmentative decît într-o mica proporţie.
Augmentativele sunt cuvintele derivate cu sufixe care arată că ființele sau lucrurile denumite
sunt considerate de vorbitori mai mari decât cele denumite prin cuvintele de bază. În cazul
unei perechi lexicale de tipul: OMOI – OMOAIE, sufixele augmentative sunt justificate,
marcînd diferenţa de gen.
Substantive neutre de tipul:; butoi – (pl.) butoaie;
sunt derivate cu sufixe lexicale fără nuanţă augmentativă.
=femininele augmentative de obicei denumesc obiecte mai mari.
BĂRBOÁIE s. bărboi, (rar) bărbărie. (Are o ~ cât toate zilele.) [sursa: Sinonime (2002) cf.
barbă.
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. [(Are un ~ până la piept.)
Cănoaie (pl.) cănoáie sf [At: N. REV. R. VIII, 85 / Pl: ~ / E: cană + -oaie] 1-2 (Șdp) Cană
(mare). [sursa: MDA2 (2010)
Căpiţoaie (pl.) căpițoáie sf [At: DA / Pl: ~ / E: căpiță + -oaie] (Pop) Căpiță1 (1) mare. [sursa:
MDA2 (2010)
CĂSOÁIE, căsoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casă [Var.: căsói s. n.] – Casă + suf. -oaie. //
Căsoi
CUȚITOÁIE, cuțitoaie, s. f. 1. Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel
Ferestroaie (pl.) ferestroaie sf [At: CHEST. II, 193/9 / V: (reg) ~ane / Pl: ~ / E: fereastră + -
oaie] (Reg) Fereastră mare. [sursa: MDA2 (2010)
LĂBOÁIE, lăboaie, s. f. Augmentativ al lui labă; labă mare; p. ext. (fam. și peior.) mână
grosolană, mare. – Labă + suf. –oaie
nuieloáie, nuieloáie, s.f. (reg.; mai ales la pl.) nuia lungă și groasă pentru împletitul gardurilor
sau pentru construirea pereților unor case și adăposturi. [sursa: DAR (2002)
STRĂCHINOÁIE, străchinoaie, s. f. Augmentativ al lui strachină. [Pr.: -noa-ie] – Strachină +
suf. -oaie.
SCĂUNOÁIE, scăunoaie, s. f. Unealtă a dulgherului sau a dogarului,
scăunoáie s. f. (sil. scă-u-), art. scăunoáia, g.-d. art. scăunoáiei; pl. scăunoáie [sursa:
Ortografic (2002) vz. Scăunoi <=scaun
șuroaie ss. plural [At: GL. OLT. / E: șură2 + -oaie] 1-2 (Reg; șd) Șiră1 (1) (mare). [sursa:
MDA2 (2010)
PEPENOÁIE, pepenoaie, s. f. (Rar) Pepenoaică. – Pepene + suf. -oaie.
PUȘCOÁIE, pușcoaie, s. f. (Pop.) Pușcoci. – Pușcă + suf. –oaie
VÂNTOÁIE, vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. –oaie / Vîntoaie
/=VÂNTOÁIE, (pl.) vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. -oaie. [sursa: DEX '09
(2009)
vântoáie s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie [sursa: Ortografic (2002)
VINTROÁIE, (pl.) vintroaie, s. f. Vintir mare. – Din vintir + suf. -oaie. [sursa: DLRM (1958)
P a g e | 92
substantive marcînd genul feminin la unele animale:

cioroáie sf [At: MARIAN, O. II, 25 / Pl: ~ / E: cioară + -oaie] (Orn) Cioară (Coracias
garrulus). [sursa: MDA2 (2010)
ciutoáie sf [At: MARIAN, D. 237 / Pl: ~ / E: ciută + -oaie] 1-2 (Pop) Ciută (1) (mare). [sursa:
MDA2 (2010)
Dihoroaie (pl.) dihoroáie sf [At: DLR ms / Pl: ~ / E: dihor + -oaie] (Zlg) Femela dihorului
[sursa: MDA2 (2010
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. –
Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”. [sursa: DEX '09 (2009)
GHIONOÁIE, ghionoi (ghionoaie), s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o- – Var.:
gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.
ghionoaie sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 282 / P: ghi-o~ / V: gheo~, gheu~, gheunoi, geonoaie,
geunoaie, gio~ / Pl: ~ / E: cf alb gjon] 1 (Orn; Mun) Ciocănitoare
GHIONOÁIE, ghionoi și ghionoaie, s. f. (Ornit.) Ciocănitoare. [Variante: gheonoáie,
gheunoáie (
ghionoáĭe și vionoáĭe f., pl. oĭ (ghionoaie gheonoaie gheunoaie geonoaie geunoaie
ghenoaie gheunoi gionoaie
LUPOÁIE, lupoaie, s. f. 1. (Înv. și reg.) Lupoaică. / masc. lupoi
rățoaie [At: ALR I 1008/96 / Pl: ? / E: rață + -oaie] 1 (Reg) Rață (1). 2 (Șdp) Rață (1) mare.
[sursa: MDA2 (2010
ȘERPOÁIE, șerpoaie, s. f. (Rar) Șerpoaică. – Șarpe + suf. –oaie
sturzoáie, (pl.) sturzoáie, s.f. (reg.) femela sturzului; sturzoaică. [sursa: DAR (2002)
Tigroaie (pl.) tigroaie sf (Învechit) [At: DRĂGHICI, R. I., 46/1 / Pl: ~ / E: tigru + -oaie] (Îvr)
Tigroaică [sursa: MDA2 (2010)
VULTUROÁIE, vulturoaie, s. f. Vulturoaică. [Pr.: -roa-ie] – Vultur + suf. –oaie
Zîmbroaie (pl.) zâmbroaie sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 50r/16/Pl: ~ / E: zâmbru + -
oaie)] (Îvr) Femela zimbrului (1). [sursa: MDA2 (2010)
ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. 1. Var. Zmăoaie/ Zmeoaică (1) [Pr.: zme-oa-ie] – Zmeu + suf. -
oaie. / masc. – Zmeoi
P a g e | 93
Substantive marcînd naţionalitatea

(unguroaie, nemţoaie, săsoaie, arăboaie)
sau numele soţiilor unor bărbaţi cu funcţie,
rareori şi o profesie:
DOFTOROÁIE, doftoroaie, s. f. (Pop.) 1. Femeie (bătrână)
COMISOÁIE, comisoaie, s. f. (Înv.) Soție de comis. – Comis + suf. –oaie
GĂZDOÁIE, găzdoaie, s. f. (Înv. și reg.) 1. Stăpâna casei (în raport cu oaspeții sau cu
chiriașii săi); gospodină. 2. Chiaburoaică. [Pr.: -doa-ie] – Gazdă + suf. –oaie / masc. Găzdoi
GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (Reg.; de obicei depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană
(având titlul de contesă); soție de grof. – Grof + suf. –oaie
PRISTĂVOÁIE, pristăvoaie, s. f. Soția pristavului. [Pr.: -voa-ie] – Pristav + suf. –oaie
PROTOPOPOÁIE, protopopoaie, s. f. (Rar) Protopopeasă. [Pr.: -poa-ie] – Protopop + suf. –
oaie
SĂMEȘOÁIE, sămeșoaie, s. f. (Înv.) Soție de sameș. – Sameș + suf. -oaie.
agoaie sf [At: ALECSANDRI, T. III, 1436 / Pl: ? / E: agă + -oaie] 1-2 (Rar; irn) Nevastă a
unui agă (3-4). [sursa: MDA2 (2010)
armășoaie sf [At: HEM 1680 / Pl: ~ / E: armaș + -oaie] (Înv) Soția armașului (1). [sursa:
MDA2 (2010)
birăoáie sf [At: (a. 1766) IORGA, S. D. XIII, 260 / Pl: ~ / E: birău + -oaie] Birăiță. [sursa:
MDA2 (2010
CHIAIE s. f. v. CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. [Variante: chehaie (M. COSTIN; R.
GRECEANU), chiaie (M. COSTIN), chihai s. m. (NECULCE). Etimologie: tc. kehaya.
[sursa: DLRLV (1987)
Grecoaie (pl.) grecoaie sf [At: ȘINCAI, HR. II 215/36 / P: ~coa-ie / Pl: ~ / E: grec + -oaie]
(Îrg; șdp) Greacă (1).[sursa: MDA2 (2010) [vz.grecotei]
Iuzbăşoaie (pl.) iuzbășoaie sf [At: BOGDAN, GL. / Pl: ~ / E: iuzbașă + -oaie] (Tcî) Soție de
iuzbașă. [sursa: MDA2 (2010)
Jitniceroaie (pl.) jitniceroaie sf.invariabil [At: (a. 1763) STEFANELLI, ap. DA ms / E:
jitnicer + -oaie] (Iuz) Soție a jitnicerului (3). [sursa: MDA2 (2010)
Medelniceroaie (pl.) medelniceroaie sfi [At: (a. 1724) IORGA, S. D. VI, 130 / E: medelnicer
+ -oaie] (Îvr) 1-3 Medelnicereasă (1-3). [sursa: MDA2 (2010)
Nemeşoaie (pl.) nemeșoaie sf.i (înv.)[At: LB / V: ~miș~ / E: nemeș2 + -oaie] (Reg) 1-6
Nemeșoaică (1-6). [Var. - nemișoaie sf vz nemeșoaie [sursa: MDA2 (2010)
Ostăşoaie (pl.) ostășoaie sfi [At: (a. 1652), ap. TDRG / E: ostaș + -oaie] (Înv) Soție de ostaș.
[sursa: MDA2 (2010) / ostáș m. (d. oaste). Rar azĭ. Oștean, soldat, militar. – Fem. vechĭ
ostășoaĭe [pl. tot așa], nevastă de soldat. [sursa: Scriban (1939)
pășoáie, (pl.) pășoáie, s.f. (înv.) soție de pașă. [sursa: DAR (2002)
Pîrcălăboaie (pl.) pârcălăboaie sfi [At: (a. 1619) IORGA, S. D. V, 81 / V: părcălăboaie sf vz
pârcălăboaie / Pl: ~ / E: pârcălab + -oaie] (Îrg) 1-6 Pârcălăbeasă (1-6) [sursa: MDA2 (2010)]
pîrcălăbeásă f., pl. ese. Nevastă de pîrcălab. – Și -íță, pl. e, și -oáĭe, pl. tot așa (nord).
[Scriban]
Popoaie (pl.) popoaie sfi [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 95 / P: ~poa-ie / E: popă1 + -oaie]
(Îrg) Soție de preot Si: preoteasă. [sursa: MDA2 (2010)
SĂMEȘOÁIE, sămeșoaie, s. f. (Înv.) Soție de sameș. – Sameș + suf. -oaie.
săsoaie sf [At: N. COSTIN / P: ~soa-ie / V: sășo~ / Pl: ? / E: sas + -oaie] (Îrg) Săsoaică. /
sășoaie sf vz săsoaie [sursa: MDA2 (2010)
sucăcioáie, (pl.) sucăcioáie, s.f. (reg.) bucătăreasă. [sursa: DAR (2002)
P a g e | 94
VĂTĂȘOÁIE, (pl.) vătășoaie, s. f. Vătășiță. Nevastă de vătav.

vătășoaie sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~tăjo~ / Pl: ~ / E: vătaș + -oaie] 1 (Olt) Vătășiță
(1). 2 (Reg) Vorniceasă (12) la nuntă. 3 (Reg) Vătășiță (3). 4 (Olt) Patroană a unei case de
toleranță. 5-6 (Înv) Vătășiță (4-5). [sursa: MDA2 (2010
zeoaie sf [At: ȘINCAI, HR. I, 12/8 / Pl: ~ / E: zeu1 + -oaie] (Îvr) 1-3 Zeiță (1-3). [sursa:
MDA2 (2010)
dumnezeoáĭe, -oáĭcă și -íță f., pl. ca lighioaĭe, leoaĭcă și zeĭță. Vechĭ. Azĭ fam. Zeĭță. – La
Em. dumnezee, pl. după liliaceŭ, -ee, adică tot -ee. [sursa: Scriban (1939)] variant probabilă –
Dumnezoaie
alte substantive feminine (sing. = pl. – OAIE):

ardioáie sf vz ardioane
ardioáne sf [At: REV. CRIT. III, 86 / V: -deoa-, -aie, -doan / P: ~di-oa~ / Pl: ~ / E: nct] (Bot;
reg) Iorgovan (Syringa vulgaris). [sursa: MDA2 (2010)
Armăroaie (pl.) armăroáie sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: armar + -oaie] (Trs) Lădiță pentru
păstrarea laptelui, a vinarsului etc., tăcută după dimensiunile firidei unde se așază. [sursa:
MDA2 (2010)
bârzoaie, bârzoaie s. f. prostituată. [sursa: Argou (2007)
Borzoaie (pl.) borzoáie1 sf [At: MARIAN, INS. 572 / Pl: ~ / E: borză + -oaie] Borză (8).
borzoáie2 sf [At: DA / Pl: ~ / E: borz + -oaie] (Buc) Vită cu părul de pe cap zbârlit. [sursa:
MDA2 (2010)
Bozoaie (pl.) bozoaie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 48/9 / Pl: ~ / E: boz1 + -oaie] (Iuz)
Zeitate păgână feminină. [sursa: MDA2 (2010)
Burduhoaie (pl.) burduhoáie sf [At: PAMFILE, J. III / Pl: ~ / E: burduh + ~ oaie] (Reg) 1 Vas
de lemn pentru păstrarea vinului. 2 Conținutul unei burduhoaie (1). [sursa: MDA2 (2010)
buzoáie sf. plural [At: CREANGĂ, P. 239 / V: buzói sn / Pl: ~ / E: buză + -oaie] Buze mari și
urâte. [sursa: MDA2 (2010)
Căroaie (pl.) căroáie sf [At: ALECSANDRI, T. 947 / Pl: ~ / E: car + -oaie] (Trs) 1 Teleagă cu
două roți, cu care se transportă plugul Si: (reg) cotigă [sursa: MDA2 (2010)
Ceasoaie (pl.) ceasoáie sf [At: MARIAN, D. 234 / Pl: ~ / E: ceas + -oaie] 1-3 Ceas rău Cf
ceas (22-24). [sursa: MDA2 (2010)
Cepsoaie (pl.) cepsoáie sf, adj. [At: H XVIII, 141 / V: ~áne / Pl: ~ / E: ceapsă + -oaie] 1-2
(Oaie) cu coarnele întoarse îndărăt. [sursa: MDA2 (2010)
cheoáie adj.f vz chel1
ciuhoáie sf [At: DA ms / P: ~hoa-ie / Pl: ~ / E: ciuhă + -oaie] (Reg) Arbore crescut rău,
scund, gros, urât și bătrân. [sursa: MDA2 (2010) [Variantă posibilă – Ciohoaie]
ciuroáie sf [At: CHEST. II, 246/257 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Lemn triunghiular, așezat între
acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei și a feri pereții de ploaie. [sursa: MDA2
(2010
Cîrpoaie (pl.) cârpoáie sf [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~ / E: cârpă + -oaie] 1 Cârpă (1) mare. 2
(Spc) Basma pe care o poartă femeile pe cap Si: cârpă (9). [sursa: MDA2 (2010)
Ciulicoaie (pl.) ciulicoáie sf [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~ / E: ciulică + -oaie] (Reg) Femeie
desfrânată. [sursa: MDA2 (2010)
ciulihoáie sf [At: ȘEZ. IX, 151 / Pl: ~ / E: ciuli + ciuhă] 1 Sperietoare așezată în lan. 2-3
(Fam) Om slut sau mătăhălos. 4 (Fam) Femeie înaltă și greoaie. [sursa: MDA2 (2010)
ciuroáie sf [At: CHEST. II, 246/257 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Lemn triunghiular, așezat între
acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei și a feri pereții de ploaie. [sursa: MDA2
(2010)
P a g e | 95
Cocinoaie (pl.) cocinoáie sf [At: ANTIPA, P. 577 / Pl: ~ / E: cocină + -oaie] 1-2 Cocină (4)
Diavoloaie (pl.) diavoloáie sf [At: PAMFILE, S. T. 138 / Pl: ~ / E: diavol + -oaie] (Pop)
Diavoliță (1) [sursa: MDA2 (2010)
fărtoaie sf [At: DA / Pl: ~ / E: fărtoi] (Buc; înv) Parte de drum alunecoasă și denivelată, pe
care săniile alunecă într-o parte cu spatele. [sursa: MDA2 (2010)
Var. -fărtoaie, s. f. (pantă, povîrniș cu gropi și primejdios pentru sănii); hartoi, s. n. (ghețuș,
derdeluș). [Variantă posibilă – Fîrtoaie]
fărtoáie, fărtoáie, s.f. (reg.) loc din drum la răspântii, puțin aplecat, unde săniile alunecă într-o
parte cu spatele. [sursa: DAR (2002)
felezoaie sf [At: DA ms / Pl: ~ / E: felezeu + -oaie] (Reg) Felezeu [ sursa: MDA2 (2010)
fiștigoaie sf [At: VICIU, GL. 41 / Pl: ~ / E: ns cf flișcoaie] (Reg) 1 Fluier (cu sau fără găuri)
pe care și-l fac copiii din coajă de salcie Si: fiștigoace (1) Cf drigană, fofează (14), flișcoaie,
țignal. 2 Băț mic Si: fiștigoace (2). [sursa: MDA2 (2010)] [Variante posibile - =Fişgoaie / /
Fliscoaie /
flișcoáie, flișcoáie, s.f. (reg.) fluier făcut de copii din nuiele de salcie. [sursa: DAR (2002)
flișcoaie sf [At: VICIU, GL. / V: ~isc~ / Pl: ~ / E: flișcă + -oaie] (Reg) Fluier din lemn de
salcie, cu care se joacă copiii. [sursa: MDA2 (2010) /fliscoaie sf vz flișcoaie/
gărdoaie sfi [At: BUL. FIL. VII-VIII, 274 / V: ~dăo~ / E: gard + -oaie] (Reg) 1 Gard pentru
clăile de fân. 2 (Îf ~dăo~) Îngrăditură în formă de cerc unde se adună nutrețul de iarnă al
vitelor. / var. gărdăoaie sf vz gărdoaie /[sursa: MDA2 (2010)
Hîmnioaie /= hâmnioaie sf [At: I. CR. VI, 126 / P: ~ni-oa-ie / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1-3 Poreclă
dată unei femei hămesite (1, 3, 5). [sursa: MDA2 (2010)
Humoaie (pl.) humoaie sf [At: PAMFILE, I. C. 382 / Pl: ~ / E: humă + -oaie] (Reg) Humă
vânătă Cf humă (3). [sursa: MDA2 (2010)
Meteloaie (pl.) meteloaie sfi [At: DDRF / E: meteleu + -oaie] (Trs; rar) Femeie proastă.
[sursa: MDA2 (2010)
născoáie, (pl.) născoáie, s.f. (reg.) fătătoare, fătăciune, pipotă, naștere (la iepe). [sursa: DAR
(2002)
priculicioáie, priculicioáie, s.f. (reg.; în credințele populare) pricolicioaică (v.). [sursa: DAR
(2002)
Pricolicioaie / vezi priculicioaie sfi [At: GR. S. VI, 145 / P: ~cioa-ie / E: priculici + -oaie]
(Mtp; Ban) Pricolicioaică. [sursa: MDA2 (2010)
PUȘCOÁIE, (pl.) pușcoaie, s. f. Pușcoci.
sămcoaie sf [At: MARIAN, NA. 377 / P: săm-coa-ie / V: (reg) sam~ / Pl: ~ / E: samcă + -
oaie] 1-2 (În credințe și în superstiții populare ; șdp) Samcă (mare) Si: sămcoaică (1-2).
[sursa: MDA2 (2010)
schimboáie, schimboáie, s.f. (pop.) schimbătoare la osia cotigii plugului, care reglează
brăzdarul plugului. / șchimboaie sf vz schimboaie [sursa: DAR (2002)
tucoaie sf [At: ALR I, 1011/93 / V: (reg) turc~ / Pl: ~ / E: tucă2 + -oaie] (Orn; Trs) Curcă
(Meleagris gallopavo). turcoaie2 sf vz tucoaie [sursa: MDA2 (2010)
Turcoaie (pl.) turcoaie1 sf [At: URECHE, L. 198 / Pl: ~ / E: turc + -oaie] 1-2 (Înv) Turcoaică
(1-2). 3 (Reg; lpl) Varietate de prune mari. [sursa: MDA2 (2010)
Ţîncoaie (pl.) țâncoaie sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ / E: țânc2 + -oaie] (Reg; dep) Persoană
mică de statură. [sursa: MDA2 (2010)
țuhoaie sf [At: DENSUSIANU, Ț. H. 338 / V: țuhon / Pl: ~ / E: țuhă + -oaie] (Trs) Căpiță
mai mare de fân. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 96
Substantive feminine cu forma de plural neprecizată:

bocáie, s.f. – Urcior cu o capacitate mai mică de ½ de litru (ALR 1971: 311). – Probabil din
bocal „pocal; vas” (< srb. bokal). [Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din
Maramureș
Clînţoaie /= clânțoáie sf [At: JAHRESBER. VII, 84 / V: (Ban) ~áne / Pl: ? / E: cleanț] (Îvp)
Hop. [sursa: MDA2 (2010)
corcoáie sf [At: H IX, 3 / E: corcai] Loc unde apa unui râu face un zgomot puternic. [sursa:
MDA2 (2010)
cursuroaie sf [At: DA ms / Pl: ? / E: nct] (Reg) Margine a acoperișului de grajd. [sursa:
MDA2 (2010) [cusurae sf vz cursuroaie [sursa: MDA2 (2010)
dandăroáie sf [At: DR. I, 755 / Pl: nct / E: dandăr + -oaie] (Reg) Străină îmbrăcată în haine
nemțești. [sursa: MDA2 (2010)
dodolaie =dodola (dodoloaie) f.
Dodoloaie =dodola (dodoloaie) f. numele bănățean al paparudei
Dodoloi /dodoloiu m. Banat: 1. V. dodola; 2. om ud până la piele (ca paparuda). [sursa:
drugoáie sf [At: DENSUSIANU, Ț. H. 82 / V: ~ánă / E: drugă + -oaie] (Îvr; csnp) 1 Oaie. 2
Soi de prune. 3 Prună drugoaie (2). [sursa: MDA2 (2010)
duhoáie sf [At: MARIAN, D. 234 / E: duh + -oaie] (Îrg) Spirit malefic Si: (reg) duhoaică.
[sursa: MDA2 (2010)
foitoie sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: ns cf fuitui] (Trs; mgm) Îndesare. [sursa: MDA2
(2010)
hărăoaie sf [At: COMAN, GL. / Pl: – / E: nct] (Reg) Hotar. [sursa: MDA2 (2010)
lopătoaie sf [At: PASCU, S. 114 / Pl: ? / E: lopată + -oaie] 1-2 (Șdp) Lopată (1) (mare).
[sursa: MDA2 (2010)
Mahalagioaie s.f. – (pl. [?] mahalagioaie
mahalagioáică s. f. (sil. -gioai-), g.-d. art. mahalagioáicei; pl. mahalagioáice [sursa:
Ortografic (2002) {variante posibile - mahalagiță, (peior.) țață. / Mahalagiţoaie /
mahalagioaie /
ninsoaie sf vz ninsoare
ovăsoaie sf [At: H XVIII, 168 / E: ovăs + -oaie] (Reg) Plantă erbacee din familia
gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, dar mai înaltă, cu semințele mai lungi și mai subțiri,
care crește prin culturile de păioase. [sursa: MDA2 (2010)
păducheoáie s.f. (reg.) plantă erbacee. [sursa: DAR (2002)
răutăoaie sf [At: GR. S. VI, 145 / P: ră-u~ / E: rău] (Într-un descântec; csnp; îcs) Răul
copiilor cu răutăoaia. / var. – Rautăoaie [sursa: MDA2 (2010)
scoáie, s.f. (înv. și reg.) covată, albie, ladă în care curge făina morii. [sursa: DAR (2002)
șistoaie sf [At: DLR / Pl: ? / E: ns cf șistoare1] (Reg) Fâșie îngustă de pământ. [sursa: MDA2
(2010)
terfăroaie sf [At: PĂCALĂ, M. R. 176 / Pl: ? / E: terfar + -oaie] (Reg) Terfăriță. [sursa:
MDA2 (2010)
tilnoáie s.f. (reg.) chinga hamului, care trece peste pieptul calului; (reg.) presen. [sursa: DAR
(2002) Pl: ? / E: nct]
tuloaie sf [At: BORZA, D. 116 / E: nct] (Bot; reg) Negrușcă (Nigella arvensis). [sursa:
MDA2 (2010)
Zgîrvoaie /=zgârvoaie sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: zgârvă + -oaie] (Reg) Zgârvă. [sursa:
MDA2 (2010)
P a g e | 97
Substantive feminine cu variante flexionare de plural:

CILIHÓI, -OÁIE, cilihoi, -oaie, s. m. și f. (Ornit.; reg.) Pasăre mare de pradă. ♦ Ceahlău. –
Din cealh[ău] (<ceahlău) + suf. -oi. [sursa: DLRM (1958)
cilihói, cilihói, s.m. (reg.) pasăre răpitoare ce cuibărește pe stâncile inaccesibile; ceahlău.
[sursa: DAR (2002)
Cilihoi (pl.) cilihói sm [At: MARIAN, O. I, 178 / Pl: ~ / E: nct]
(Orn; reg) Vultur bărbos. [sursa: MDA2 (2010)] cilihóĭ și cĭulihóĭ, V. ceahlăŭ. [Scriban]
cilihoáie sf [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cileh~, cilioá-, cilioh-, chil- / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1
(Orn) Femela cilihoiului. 2 Namilă. 3 Pasăre urâtă. 4 (Îf -lioa-) Pasăre pestriță, cât o sarcă.
[sursa: MDA2 (2010)
cilihoáie, cilihói, s.f. (reg.) 1. sperietoare de păsări pe ogoare. 2. ființă urâtă la chip și port.
[sursa: DAR (2002) / cilehoáie sf vz cilihoaie
cilioáie sf vz cilihoaie s.f. – (reg.; ornit.) Pasăre pestriță, cât o sarcă
chilihoáie sf [At: PAMFILE, J. II / E: nct] (Reg) Namilă. [sursa: MDA2 (2010)
cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl. oĭ (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ
mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre
de pradă. V. cĭuhă. [sursa: Scriban (1939)[ var. – Ciuhoaie /
MĂLĂÓI, (pl.) mălăoi, s. m. Numele a doi arbuști [sursa: DLRM (1958
mălăoáĭe f., pl. tot așa saŭ oĭ. Un copăcel cu florĭ galbene în strugurĭ, cu fruct capsular și care
crește pin locurĭ aride (heliánthemum). [sursa: Scriban (1939
mălăoi, ~oaie [At: LB / V: ~on / Pl:~oaie / E: mălai + -oi] (Reg) 1 sn (Trs; îf mălăon) Pâine
făcută din făină de secară amestecată cu făină de porumb. 2-3 sn (Șdp) Mălai [sursa: MDA2
(2010) MĂLĂÓI, -OAIE subst. (Regional) 1. S. n. / Pl.: mălăoi, -oaie.
pițigoaie sf [At: PAMFILE, J. III, 39 / Pl: ~, ~oi / E: pițigoi + -aie] 1 (Trs) Tilincă din scoarță
de salcie, din cotorul frunzei de dovleac sau din pană de gâscă. 2 (Reg) Decorațiune din lemn
așezată pe acoperișul caselor. 3 (Pex) Sperietoare de păsări care se atârnă prin copaci. [sursa:
MDA2 (2010)
Porcioaie – [(pl.) porcioaie sf sau porcioi [At: REV. CRIT. III, 165 /P: ~ci-oa~ / Pl: ~, ~oi /
E: porci (pll porc) + -oaie] (Trs) 1 Ciubăr în care se dă de mâncare porcilor (1). 2 (Pex) Vas
în care se adună resturi de mâncare pentru porci (1) Si: (reg) lăturar. [sursa: MDA2 (2010)
porcioáie s.f. (reg.) ciubăr în care se dau lături porcilor; vas, putină în care se adună lăturile;
lăturar. [sursa: DAR (2002)
Ursitoaie (pl.) ursitoaie sf [At: ALR I/II h 241 / Pl: ~oi, ~ / E: ursitoare (pan cu substantive de
tipul strigoaie, sămcoaie etc.)] (Trs; Mar) Ursitoare (3). [sursa: MDA2 (2010)
Ursitoi
VULTUROÁIE, (pl.) vulturoaie, s. f. (Rar) Vulturoaică. [Pr.: -roa-ie] – Vultur + suf. -oaie.
[sursa: DEX '09 (2009) [Variantă posibilă – Vultureoaie/
vulturoáie s. f., art. vulturoáia, g.-d. art. vulturoáiei; pl. vulturoáie [sursa: Ortografic (2002)
VULTUROÁIE, vulturoi, s. f. (Rar) Vulturoaică. Se rătăcește din cealaltă lume o vulturoaie.
MARIAN, O. I 185. [sursa: DLRLC (1955-1957) [?]
=
zoáie (pop.) s. f., art. zoáia, g.-d. art. zoáiei; pl. zoáie / zoi, art. zoáiele / zóile [sursa: DOOM
2 (2005)
zoáie s. f., art. zoáia, g.-d. art. zoáiei; pl. zoi/zoáie, art. zóile/zoáiele [[sursa: Ortografic
(2002)
ZOÁIE, zoaie, s. f. (Pop.) Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor
etc.; apă murdară, lături. [Pl. și: zoi] – Cf. bg., ucr. zola.[sursa: DEX '09 (2009) ‘
zoae f. (pl. zoi) [Săineanu]
P a g e | 98
ZOÁIE zoi f. mai ales la pl. Apă murdară rămasă după spălatul vaselor sau al rufelor, apă
murdară, lături. [Pr.: zoa-ie.] [G.-D. zoaiei; Pl. și zoaie]/cf. bulg., ucr. Zola [sursa: NODEX
(2002)
ZOÁIE, zoi și zoaie, s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.)
ZOÁIE, zoi, s. f [Pr.: zoa-ie. - Pl. și: zoaie]
zoaie sf [At: LB / P: zoa-ie / V: (reg) ~ală (Pl: zoale, zoali), zoi sn (Pl: zoaie, zoiuri), zoia (Pl:
zoiele), zoie / S și: so~ / Pl: zoi, ~ / E: slv *zola cf bg зола] (Mpl – zoală ]] 0 (Lpl; Olt)
Șiroaie. 11 (Reg; îf zoi) Apă spumoasă și cu vreascuri adunată la stăvilarul morii. 12 (Buc;
Trs; îf zoi) Bloc de gheață plutitoare. 13 (Înv; îf zoi) Pleavă.
P a g e | 99
Substantive NEUTRE
= Pot fi considerate augmentative şi unele substantive de genul neutru, cu alternanţa sufixelor
augmentative ‚’-OI (sg.) / -OAIE (pl.)’’. Ele pot intra într-o relaţie de omonimie flexionară
fie cu substantive masculine la singular, fie cu substantive feminine la plural.
Neutre - un căsoi /două căsoaie /
Feminin. – o căsoaie – două căsoaie: casă + sufixul augmentativ –oi/ -oaie;
Un lădoi (s.n.) – o lădoaie (s.f.)
cărțoi sau cărțoaie;
măturoi/ măturoaie;
scăunoi /scăunoaie
F (sg. = pl.) scăunoáie (scă-u-) s. f., art. scăunoáia, g.-d. art. scăunoáiei; pl. scăunoáie [sursa:
DOOM 2
SCĂUNOÁIE, scăunoaie, s. f. Unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă
pe care lucrătorul stă călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de
cioplit. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -oaie. [sursa: DEX '09 (2009) scăunoaie sf [At: DDRF / P:
scă-u-noa-ie / Pl: ~ / E: scaun + -oaie]
Un substantiv este de genul neutru dacă poate fi numărat de forma un ~ / două ~ sau dacă
admite contextele adjectivale acest ~ / aceste ~. Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul
neutru. [Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus] este evidenţiat de
combinaţia dintre forma de masculin singular şi forma de feminin plural:
M – (sing. = pl.) căsoi, lădoi, măturoi,
F – (sing. = pl.) căsoaie – 2 căsoaie /lădoaie,
PĂPUȘÓI, (I, II 1) păpușoi, s. m., (II 2) păpușoaie, s. n. I. S. m. Augmentativ al lui păpușă (I)
2. S. n. Loc plantat cu porumb; porumbiște. [Var.: (reg.) popușói s. m., s. n.
PĂPUŞÓI2 ~oáie n. reg. v. PĂPUŞOIŞTE.
BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai de jos a unor instrumente muzicale. – Bâz +
suf. -oi.
bâzói (partea cimpoiului) s. n., pl. bâzoáie [sursa: Ortografic (2002)
BÂZÓI1, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda
BÂZÓI2, bâzoi, s. m. Viespe.
cepói sn [At: ȘEZ. V, 56/7 / Pl: ~oaie / E: ceapă + -oi] 1-6 Ceapă (1-3) (mare). 7 Soi de ceapă
mare. [sursa: MDA2 (2010)
cepoi (pl.) CEPÓI ~ m. (augmentativ de la ceapă) Ceapă care înflorește și face sămânță. [Sil.
ce-poi] /ceapă + suf. ~oi [sursa: NODEX (2002)
Dudoi (pl.) dudói1 sm [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ / E: dudă + -oi] (Reg) Dud care face dude
mici.
dudói2 sn [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~oaie / E: svc duda] (Reg) Bucium (din scoarță de salcie).
[sursa: MDA2 (2010) dudói, dudoáie, s.n. (reg.) bucium
suloi1 [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~oaie sn, ~ sm / E: sulă + -oi] (Reg) 1-2 sn (Șdp) Sulă (1)
(mare și grosolană). 3 sm (Iht) Sulac (9) (Cyprinus carpio hungaricus).
suloi2 [At: DDRF / Pl: ~oaie sn, ~ sm / E: sul + -oi] 1-2 sn (Pop) (Șdp) Sul (1) (mare). 3 sn
(Olt) Pâlnie lungă. 4 sm (Trs) Lemn de brad subțire cioplit în două dungi. [sursa: MDA2
(2010) sulói1, suloáie, s.n. și sulói, s.m. (reg.) 1. (s.n.) sulă mare.
Tîndăloi (pl.) tândăloi1 sm [At: MARIAN, O. I, 124 / Pl: ~ / E: tândală1 + -oi] 1-6 (Reg; șdp)
Tândălău (1-6).
tândăloi2 sn [At: H XV, 245 / V: tandaloi sn vz tândăloi (reg) tandal~ / Pl: ~oaie / E: tândală2
+ -oi] (Mol) Tândală2. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 100
Ţîmboi /= țâmboi [At: BĂCESCU, P. 186 / V: (5) țamboi~ sm / Pl: ~ sm, ~oaie sn / E: ns cf
zgâmboi] 1 s (Reg) Muchie de deal 2 s (Reg) Ridicătură de pământ asemănătoare unei
movile. 3 sn (Mun) Arac mic. 4 sm (Mun; fig) Epitet dat unui copil. 5 sm (Olt) Nume al unui
pește nedefinit mai îndeaproape. / țamboi sn vz țâmboi [sursa: MDA2 (2010)
tufoi [At: LIUBA-IANA, M. 102 / Pl: ~oaie sn, ~ sm / E: tufă + -oi] (Reg) 1-4 sn (Aug) Tufă
(1-2) (mare). 5 sm Tufan (9). [sursa: MDA2 (2010)
țurțoi1 sm [At: SCL 1980, 91 / Pl: ~ sm, ~oaie sn / E: ns cf țurțur1] (Olt; Trs) Țurțur1 (1).
țurțoi2 sn [At: CHEST. IV, 91/175 / Pl: ~oaie / E: ns cf țurțan, țurțui2] (Reg) 1 Țurțan (2). 2
Furuncul. [sursa: MDA2 (2010)
usturoi, ~oaie [At: (a. 1600-1630) CUV. D. BĂTR. I, 308 / V: (îrg) ~unoi a, s, (îvr) ostor~ sm
/ Pl: ~, ~oaie / E: ustura + -oi] / ustunoi, ~oaie adj., s vz usturoi / Usturoaie / [sursa: MDA2
(2010)
usturóĭ m. ca plantă și n., pl. oaĭe, ca marfă [Scriban]
usturói s. m., pl. usturói [sursa: Ortografic (2002)
P a g e | 101
Omonime flexionare la plural

= -OAIE =Plural (Subst. neutru = subst. Feminin)
budurói s. n., pl. buduroáie (sil. -roa-ie) [sursa: Ortografic (2002)
BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Pop.) 1. Vas de lemn / budurói sn [At: ȘEZ. V, 39/27 / V:
Buduroaie sf / Pl: ~oaie / E: nct] 1 Putină mare în care se strânge laptele de la oi Si: budăi.[
sursa: MDA2 (2010 )
buduroáie sf vz buduroi [sursa: MDA2 (2010)
cimpoi1 sn [At: COD. VOR. 157/11 / V: cempoaie sf, ~mboi, ~oaie sf, ~on, ciumboi, cium~ /
Pl: ~oaie / E: nct] 1 (Reg) Burduf. 2 (Reg) Foale. 3 Instrument muzical popular, [sursa:
MDA2 (2010) [Var. - cimbói sn vz cimpoi / ciumbói sn vz cimpoi / cempoáie sf vz cimpoi /
cimpoáie sf vz cimpoi /
cimpóĭ și cĭumpóĭ n., pl. oaĭe / Un instrument muzical compus dintr’un burduf cu niște
fluĭere. V. gaĭbă,
codói [At: BĂCESCU, P. 26 / V: ~oáie / Pl: (1) ~oáie, (2-3) ~ / E: coadă + -oi] 1 sn Coadă
(1) mare. 2 sm (Iht) Pește nedefinit mai îndeaproape. 3 sm (Iht) Somn de 0,5 – 2 kg Si:
somotei, iaprac, codău (3), codolan. [sursa: MDA2 (2010)
codoáie sf vz codoi
cotoráie sf [At: DA ms / Pl: ~ / E: cotor + -aie] 1 (Reg) Cleștișor cu care se scot firele din
sprâncene sau din barbă Si: pensetă, (înv) cimbistră. 2 (Lpl) Haine (vechi) în dezordine. 3
(Lpl) Scule în dezordine. 4 Act sexual la pisici Si: (reg) băcrănire, horjitură Cf cotârji, cotoci.
[sursa: MDA2 (2010)
Cuţitoaie sf./ = cuțutoaie sf vz cuțitoaie [sursa: MDA2 (2010)
cuțitoi1 [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / Pl: ~oaie / E: cuțit + -oi] 1 sn Cuțit mare (arcuit la vârf)
Si: cuțitoaie s.f. (6). 2 sn Cuțitoaie (1). 3 sm (Iht; csnp) Zvârlugă (Cobites taenie). [sursa:
MDA2 (2010) cuțitói, cuțitoaie, s.n. – Unealtă
crucĭóĭ s.n., pl. oaĭe (d. cruce). Vest. Bucata de lemn de care se leagă șleaurile la trăsura cu
doĭ caĭ (fr. palonnier). – În est orcic. [sursa: Scriban (1939)
Crucioaie (pl.) crucioaie sf [At: H II, 88 / Pl: ~ / E: cruce + -oaie] 1 Cruce mare. 2 (Reg)
Crucea căruței.[sursa: MDA2 (2010)
dosói sn [At: ALR I, 1956/51 / V: ~oáie sf / Pl: ~oaie / E: dos + -oi] (Trs) 1 Prosop din pânză
de cânepă. 2 Batic. 3 (Spc) Față de masă. 4 (Îs) ~oaie de gumă Mușama. 5 Bucată pătrată de
pânză cu care se transportă în spinare iarbă, fân etc. / dosoáie sf vz dosoi [sursa: MDA2
(2010)
Făţoaie (pl.) fățoaie sf [At: VICIU, GL. / V: fățoi sn / Pl: ~ / E: față + -oaie] (Mar) Față de
masă.[sursa: MDA2 (2010) / fățoi sn vz fățoaie
fundoaie sf [At: SBIERA, F. S. 125 / V: (1) fundoi sn / P și: (Ban) ~doa-ńe / Pl: ~ / E: fund +
-oaie] 1 (Buc) Loc (uneori cultivat) ascuns prin munți, dealuri, păduri etc. Cf: fund (10),
fundătură (3). 2 (Ban) Partea de dinainte a unei case. 3 (Olt) Fundație [sursa: MDA2 (2010)]
Var. - fundoi sn vz fundoaie
găzoi sn [At: DA ms / V: ~oaie sf / Pl: ~oaie / E: gaz1 + -oi] (Reg) 1-2 Gazorniță (1-2).
găzoaie sf vz găzoi [sursa: MDA2 (2010)
PISÓI1, pisoaie, s. n. (Reg.) Pisălog1. – Din pisa + suf. -oi. [sursa: DLRM (1958)
pisoi3 sn [At: PAMFILE, I. C. 195 / Pl: ~oaie / E: pisa + -oi] 1 (Reg) Pisălog (1). 2 (Reg)
Bolovan care se pune pe vatră, sub lemnele care ard, pentru a le ține ridicate și a le face să
ardă mai bine. 3 (Ban) Făină de porumb măcinată mare Si: păsat. [sursa: MDA2 (2010)
pisoaie sf [At: FRÎNCU – CANDREA, M. 43 / Pl: ? / E: pisa + -oaie] (Trs) Piatră pisată
mărunt. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 102
huroi s [At: VÎRCOL, M., ap. DA ms / Pl: nct / E: nct] (Reg) Piatră măruntă. [sursa: MDA2
(2010)
Huroaie / uroaie sf vz urui
urui1 sn [At: CADE / V: huroaie sf, huroi, h~, uroaie, uroi / Pl: ? / E: pvb urui3] (Olt; Ban)
Urluială (2). [sursa: MDA2 (2010)
Ţîţoi /=țâțoi sn [At: COSTINESCU / V: ~oaie sf, (reg) țițoaie sf / Pl: ~oaie / E: țâță + -oi] 1-6
(Șdp) Țâță (1-3) (mare) Si: (reg) țățoaică (1-6). 7 (Reg; îf țâțoaie; șîs poamă ~oaie) Numele
unei varietăți de struguri nedefinite mai îndeaproape. 8 (Trs; Bot) Lupoaie (Orobanche
ramosa). 9 (Trs; Bot; îf țâțoaie) Smântânică (Orobanche cumana). 10 (Reg) Bubă. / țițoaie sf
vz țâțoi [sursa: MDA2 (2010
urzoi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) or~, ~oaie sf / Pl: ~oaie, (reg) ~ sn, (reg) ~uri
/ E: urzi1 + -oi] 1 snm (Pop) Urzitor (1). 2 sn (Trs) Vârf, gurgui la opincă. 3 sfp (Reg; art.)
Ursitoare (3). [sursa: MDA2 (2010) /var. - orzoi sn vz urzoi / urzói, urzoaie, (urzitor), s.n. –
(reg.) Instrument / Var. - urzoaie sf vz urzoi / orzoi sn vz urzoi / urzoaie sf. plural vz hârzob
[sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 103
Augmentative neutre
FĂTÓI, fătoaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui fată;
BĂLTÓI, băltoaie, s. n. Baltă (mare); băltău. – Baltă + suf. -oi.
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. – Barbă + suf. -oi.
bărdoi sn [At: FUNDESCU, L. P. 85 / E: bardă + -oi] 1-2 Bardă (mare). 3 Lovitură cu
bărdoiul (1). [sursa: MDA2 (2010)
biloi, biloaie s. n. (augm.) 1. bilă pentru rulmenții de dimensiuni mari. 2. cap mare. [sursa:
Argou (2007)
brățoi sn [At: LM / Pl: ~oaie / E: braț1 + -oi] 1-2 Braț mare (sau lung). [sursa: MDA2 (2010)
BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.
bucățói sn [At: BARCIANU / Pl: ~oaie / E: bucată + -oi] Bucată mare. [sursa: MDA2 (2010)
bucăţoaie – (sing.) o bucăţoaie – două bucăţoaie
bucóĭ n., pl. oaĭe (din bicoĭ [aug. d. bic] și buhaĭ. Cp. și cu băĭcon). Sud. Bilă maĭ mare cu
care băiețiĭ izbesc bilele maĭ micĭ și le scot din arman, ca mada la jocu cu petricelele. V. ichĭ,
gĭoală, topuz. [sursa: Scriban (1939)
bulzói sn [At: DA ms / Pl: ? / E: bulz + -oi] (Reg) 1 Cocoloș mare. 2 Franzelă. [MDA2(2010)
BUZÓI, buzoaie, s. n. Augmentativ al lui buză (1). – Buză + suf. -oi.
CĂCIULÓI, căciuloaie, s. n. Augmentativ al lui căciulă. – Căciulă + suf. -oi.
CĂLDĂRÓI, căldăroaie, s. n. Augmentativ al lui căldare. – Căldare + suf. –oi
cămășói s. n., pl. cămășoáie [sursa: Ortografic (2002)
cămășói sn [At: CREANGĂ, A. 48 / V: cămeșoi~ / Pl: ~oaie / E: cămașă + -oi] 1-2 (Șdp)
Cămașă (1) (mare) croită dintr-o bucată. [sursa: MDA2 (2010)
cănățói sn [At: LM / Pl: ~oaie / E: canată + -oi] 1-2 (Șdp) Cană (mare). [sursa: MDA2 (2010)
căpói1 sn [At: DA ms / Pl: ~oaie / E: cap1 + ~oi] (Pop) Cap mare. [sursa: MDA2 (2010)
căpói2 sn vz copoi
căprói sn [At: LIUBA-IANA, M. 118 / Pl: ~oaie / E: capră + -oi] (Reg) Capră (28). [sursa:
MDA2 (2010)
cărói sn [At: POLIZU / Pl: ? / E: car + -oi] 1-2 (Șdp) Car (1) mare (și grosolan). [sursa:
MDA2 (2010)
cărtói sn vz cărțói sn [At: JAR, E. 49 / V: ~rtói / Pl: ~oaie / E: carte + -oi] (Rar; gmț) Carte
mare, voluminoasă. [sursa: MDA2 (2010)
CĂRȚÓI, cărțoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui carte. – Carte + suf. -oi.
circoi sn [At: LIUBA-IANA, M. 45 / V: ciur~ / Pl: ? / E: nct] (Ban) Tufă mare, cu crengi
dese Si: chirchiligi. [sursa: MDA2 (2010)
ciubotói sn [At: DA / V: (reg) ciob~ / Pl: ~oaie / E: ciubotă + -oi] 1-2 (Șhp; reg) Cizmă (1)
(mare). [sursa: MDA2 (2010)] ciobotói sn vz ciubotoi/
clăói sn [At: SBIERA, P. 321 / Pl: ~oaie / E: claie + -oi] (Buc) Claie mare. [MDA2 (2010
codóĭ n., pl. oaĭe. Fam. Coadă mare. [sursa: Scriban (1939)
coifoi sn [At: GIUGLEA – VÂLSAN, R. S. 77 / Pl: ~oaie / E: coif + -oi] (Îppl) Coif (1) mare.
[sursa: MDA2 (2010)
conțoi sn [At: H XVIII, 173/ V: ~on / Pl: ~oaie / E: conț + -oi] 1-2 (Ban; șdp) Cont (1)
crăcoi sn [At: DR. V, 179 / Pl: ~oaie / E: crac2 + -oi] 1-22 Crac2 (1, 4-7, 9-10, 15) (mare).
[sursa: MDA2 (2010)
crifói, crifoáie, s.n. (reg.) bucată sau felie mare (de pâine, mămăligă, slănină etc.); hartan,
halcă, huchium, dărab, crihan, codru, talcan, troșmei. [sursa: DAR (2002)
Crîmpoi /= crâmpoi1 sn [At: GHEȚIE, R. M. 95 / Pl: ~oaie / E: crâmpen + -oi] (Reg) 1-2
Crâmpen (1) (mare). 3-4 Ciocănoi. 5 Baros.
P a g e | 104
crâmpoi2 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~oaie / E: vsl кржпъ + -oi] 1-22 Crâmpei (1-11)
(mare). 23 (Spc) Bucată mare de stofa. 24 (Spc) Bucată de pâine. 25 (Spc) Bucată mare de
lemn rămasă după prelucrarea acestuia. [sursa: MDA2 (2010)
crâmpói, crâmpoáie, s.n. (reg.) 1. bucată mare dintr-o stofă, dintr-un lemn, dintr-o pâine etc.
2. căluș. [sursa: DAR (2002)
crișcoi sn [At: H XVIII, 173 / V: (reg) ~on / Pl: ~oaie / E: crișcă + -oi] (Ban) Bucată mare.
[sursa: MDA2 (2010)
dăltói sn [At: H. II, 82, 172 / Pl: ~oaie / E: daltă + -oi] 1-14 (Mol; șdp) Daltă (1-7) (mare).
[sursa: MDA2 (2010)
DRÂMBÓI, drâmboaie, s. n. Drâmbă (mai mare). – Drâmbă + suf. -oi. = Drîmboi
fluierói, fluieroáie, s.n. (reg.) fluier mare (de 70-100 cm lungime și de 3-4 mm grosime);
caval. [sursa: DAR (2002)
fugoi sn. Sing. [At: CONTEMPORANUL II, 153 / E: fugă + -oi] 1-2 (Rar; șdp) Fugă1 (8)
FURCÓI, furcoaie, s. n. Furcă (1) mare (cu doi dinți)
ghețóĭ n., pl. oaĭe. Mare bucată de gheață care plutește pe apă, sloĭ. [sursa: Scriban (1939)
Gîrloi /= gârloi sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 71 / V: ~oaie / Pl: ~oaie / E: gârlă + -oi] Gârlă
(1) mare. [sursa: MDA2 (2010) / gârloaie sf vz gârloi
Gomîrdoi /= gomârdoi sn [At: BOCEANU, GL. / V: gâm~ / Pl: ~oaie / E: nct] 1-2 (Aug)
Grămadă (de obiecte de același fel) (mare). /gâmărdoi sn vz gomârdoi [sursa: MDA2 (2010)
Hîrboi /=hârboi sn [At: H XVIII, 21 / Pl: ~oaie / E: hârb + -oi] 1-14 Hârb (2-8) (mare). 15
(Reg) Vas în care se duce mâncarea la câmp. [sursa: MDA2 (2010)
LĂCĂTÓI, lăcătoaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui lacăt./ variantă posibilă – lăcăţoi /
LĂDÓI, lădoaie, s. n. Augmentativ al lui ladă; ladă mare. – Ladă + suf. -oi.
lămpoi sn [At: PASCU, S. 116 / V: lamboi, ~mboi / Pl: ~oaie / E: lampă + -oi] 1-14 (Șdp)
Lampă (1-3, 5, 8-20) (mare). 15 (Reg; îf lamboi) Opaiț. /lamboi s vz lămpoi / [MDA2 (2010
lățoi sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~oaie / E: laț + -oi] 1-10 (Reg; șdp) Laț1 (1-5) (mare) Si:
(reg) lățoaie (1-10). [sursa: MDA2 (2010)
LINGURÓI, linguroaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui lingură (I 1). ♦ Polonic. / linguroiu sn
vz linguroi / lingurói s. n., pl. linguroáie [sursa: Ortografic (2002)
Măciucoi sn. – (pl.) Măciucoaie (cf măciucă)
MĂMĂLIGÓI, mămăligoaie, s. n. 1. Augmentativ al lui mămăligă. 2. (Reg.) Făcăleț. –
Mămăligă + suf. -oi.
MĂSÓI, măsoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui masă [Var.: măsoáie s. f.]
MĂTURÓI, măturoaie, s. n. Augmentativ al lui mătură (1); mătură mare; spec. mătură de
nuiele (folosită la țară); târn1. – Mătură + suf. -oi.
mățăgoi sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~oaie / E: maț cf mățiguș] 1-2 (Reg; șdp) Maț (1) (lung).
[sursa: MDA2 (2010) / Măţăgoaie
MELIȚÓI, melițoaie, s. n. Meliță mare. – Meliță + suf. –oi
moliftoi sn [At: TEODORESCU, P. P. 130 / Pl: ? / E: moliftă + -oi] 1-2 (Pop; șdp) Molitvă
MOVILÓI, moviloaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui movilă. – Movilă + suf. -oi.
mustățoi sn [At: PASCU, S. 115 / V: ~oaie sf (reg) ~teț~ / Pl: ~oaie / E: mustață + -oi] 1-10
(Șdp) Mustață (1, 8-11) (mare). / var. mustețoi sn vz mustățoi / [sursa: MDA2 (2010)
NĂSÓI, năsoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui nas; nas mare. – Nas + suf. -oi.
OLÓI, oloaie, s. n. Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.
păhăroi sn [At: DLR / Pl: ~oaie / E: pahar + -oi] 1-8 (Șdp) Pahar (1, 14-16) (mare). [sursa:
MDA2 (2010)
P a g e | 105
pălmoi sn [At: DOINE, 51 / Pl: ~oaie / E: palmă1 + -oi] 1-6 (Șdp) Palmă1 (1, 55-56) (mare)
Si: (nob) pălmoacă (1-6). 7-8 (Pex) Lovitură de palmă1 (47) (dată cu putere) Si: (nob)
pălmoacă (7-8). [sursa: MDA2 (2010)
perinoi sn [At: ARH. FOLK. I, 206 / Pl: ~oaie / E: perină + -oi] 1-6 (Reg; șdp) Pernă (1, 8-9)
(mare). 7 Pilotă. [sursa: MDA2 (2010)
PIETRÓI, pietroaie, s. n. Augmentativ al lui piatră; bolovan. /Var. -Petroi - =pietroi
Petroi (est) și pĭetróĭ (vest) n., pl. oaĭe (augm. d. peatră). Bolovan, peatră mare. [sursa:
Scriban (1939) / Cataroi - =pietroi; piatră mare; bolovan;
pipói, pipoáie, s.n. (reg.) pipă mare. [sursa: DAR (2002)
piroi sn vz pirón (piroáne), s. n. – 1. Cui mare. – 2. Minciună. –
PITÓI, pitoaie, s. n. (Reg.) Augmentativ al lui pită. – Pită + suf. -oi.
pitoi sn [At: TDRG / V: (reg) pitoane sf / Pl: ~oaie / E: pită + -oi] 1-2 (Reg; șdp) Pitan
ploscoi sn [At: SCL 1960, 41 / Pl: ~oaie / E: ploscă1 + -oi] 1-2 (Reg; șdp) Ploscă1 (1) (mare).
ploscóu, ploscoáie, s.n. (reg.) ploscă mare
PUNGÓI, pungoaie, s. n. Augmentativ al lui pungă; pungoci. – Pungă + suf. –oi
pușcoi sn [At: ȘINCAI, HR. II, 270/25 / V: (reg) ~oaie / Pl: ~oaie, ~ / E: pușcă + -oi] (Reg)
1-2 (Înv; șdp) Pușcă (1) (mare). 3 Pușcoci (1). 4 Săgeată pentru arc. [sursa: MDA2 (2010)
SĂBIÓI, săbioaie, s. n. Augmentativ al lui sabie. [Pr.: -bi-oi] – Sabie + suf. –oi
SĂCÓI, săcoaie, s. n. Augmentativ al lui sac. – Sac + suf. -oi.
sănioi sn [At: ȘEZ. XIX, 112 / P: ~ni-oi / Pl: ~oaie / E: sanie + -oi] 1-2 (Șdp) Sanie (1)
săpoi sn [At: LB / V: ~oaie sf, sapoi~ / Pl: ~oaie / E: sapă1 + -oi]
sitoi sn [At: ALR I, 1061/347 / Pl: ~oaie / E: sită + -oi] 1-2 (Reg; șdp) Sită (1) (mare).
[MDA2 (2010)
sulói1, suloáie, s.n. și sulói, s.m. (reg.) 1. (s.n.) sulă mare. 2. (s.m.) varietate de crap de formă
lunguiață; crap săltăreț, sulac. / pl. = Suloaie s.n.
sulói2, suloáie, s.n. și sulói, s.m. 1. (s.n.; pop.) sul mare. 2. (s.n.; reg.) pâine lungă. 3. (s.m.;
reg.) lemn de brad subțire cioplit în două dungi. [sursa: DAR (2002)
TĂLPÓI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă
ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă / = Ţepoi
teșcoi sn [At: GORJAN, H. IV, 74/15 / V: (reg) tecș~ / Pl: ~oaie / E: teașcă + -oi] 1-2 (Reg;
șdp) Tașcă (1) (mare). / Tecşoi / [sursa: MDA2 (2010) / Tăşcoi s.n. – vz teşcoi
ţigăroi – s.n. - augmentativ de la ţigară – [‘’ Adela își aprinde un ţigăroi imens. Suflă fum
înspre blondele’’ ‘’ca să-i explodeze ţigăroiul între dinţoii..’’]
tilincoi sn [At: CHEST. V, 86/55 / Pl: ? / E: tilincă + -oi] 1-2 (Reg; șdp) Tilincă (1) (mare).
[sursa: MDA2 (2010)
tîrnoi /=târnoi sn [At: CIHAC II, 402 / Pl: ~oaie / E: târn1 + -oi] 1-4 (Îvr; șdp) Târn1 (3-4)
(mare). [sursa: MDA2 (2010
TRÎMBIȚÓI, trîmbițoaie, s. n. Augmentativ al lui trîmbiță / Variantă: trimbițói s. n. [sursa:
DLRLC (1955-1957) trâmbițói s. n., pl. trâmbițoáie [sursa: Ortografic (2002)
turtoi sn [At: H II, 257 / V: (reg) ~oaie sf / Pl: ~oaie / E: turtă + -oi] 1-2 (Reg; aug) Turtă (1)
udmoi sn [At: GR. S. VI, 148 / Pl: ? / E: udmă + -oi] 1-2 (În descântece; șdp) Uimă (1) mare,
inflamată. [sursa: MDA2 (2010)
zeghioi sn [At: JIPESCU, O. 80 / V: zechioi, zeichioi / Pl: ~oaie / E: zeghe + -oi] (Reg; aug)
1-5 Zeghe (1-5) mare. / zechioi sn / zeichioi sn / [Variantă posibilă – Zeighioi sn. /Zeghioaie
s.f. ] [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 106
Alte substantive neutre cu forma de plural în ‘’–ÓAIE’’

acói s. n., pl. acoáie [sursa: Ortografic (2002)
ALTÓI, altoaie, s. n. Ramură mică [Pl. și: altoiuri] oltoi s vz altoi / ultoaie sf vz altoi/
PORTALTÓI, portaltoaie, s. n. Plantă
arămóĭ n., pl. oaĭe. (d. aramă, adică „căldare de aramă”). Mold. sud. Șum. [sursa: Scriban
(1939)
arioi1 sn [At: CADE / P: a-ri-oi / Pl: ~oaie / E: arie + -oi] 1 Arie1 (1). 2 (Spc) Arie pentru
mai multe feluri de cereale. 3 (Reg) Moviliță de grăunțe și pleavă Si: vraf, vran, bocluc.
arioi2 sn [At: DR. III, 454 / P: a-ri-oi / Pl: ~oaie / E: nct] Grup de oi despărțit de turmă.
[sursa: MDA2 (2010)
băturói sn [At: / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg) Bătătură. [sursa: MDA2 (2010)]
BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot; izvor.
bobotói sn [At: MARIAN, SA. I 272 / Pl: ~oaie / E: bobot + -oi] (Ban) Foc cu vâlvătăi și
trosnituri. [sursa: MDA2 (2010)
bocicói sn [At: CHEST. II, 452/385 / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg) Tip de fântână. [sursa: MDA2
(2010)
borandói sn vz borăndău / borândắu sn [At: REV. CRIT. III, 89 / V: -randoi, borindău, / Pl:
~daie / E: nct] (Reg) Mâncare din sânge (de vită, de porc etc.) și bucățele de carne, cu sare și
oțet, îngroșată cu făină (de porumb) sau fărâmituri de pâine. [sursa: MDA2 (2010)
brăzdói sn [At: LM / Pl: ~oaie / E: brazdă + -oi] (Reg) Brazdă rezultată din devierea
brăzdarului. [sursa: MDA2 (2010)
burdói sn vz burdúi sn [At: H XI, 281 / V: ~dói / Pl: ? / E: lat *burdoneus] (Reg) 1-2
Coardare la vioară (și cobză). [sursa: MDA2 (2010
burdulói sn [At: H IX, 87 / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg) Buturugă. [sursa: MDA2 (2010)
burloi sn [At: DA / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg; rar) 1 Urcior de pământ, cu găurele la gură și
prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. 2 Conținutul unui burlinc (1).
[sursa: MDA2 (2010)
țurloi-burloi adj. i [At: CIHAC, II, 437 / V: ~lui-~lui / E: ns cf țurlu-burlu] (Reg) 1 (D. părul
capului) Zbârlit. 2 (Pop; pbl) Ridicat în sus. [sursa: MDA2 (2010)] țurlu-burlu (țurloiu-
burloiu) adv. Sbârlit [Săineanu]
BUTÓI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn făcut din doage
butorói sn vz buturoi2
buturói1 sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~oaie / E: butură + -oi] (Reg) Gârliciul de la fântână, făcut
dintr-o bucată de lemn.
buturói2 sn [At: CALENDARIU (1814), 86 / V: ~torói / Pl: ~oaie / E: ctm butură + mușuroi]
Mușuroi de cârtiță. [sursa: MDA2 (2010)
cămilói sn [At: CHEST. II, 337 / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg) Spațiu dintre vatră sau sobă și
peretele din dos, unde se culcă, adesea, copiii și bătrânii Vz căloi2 (3). [sursa: MDA2 (2010)
Cătrînţoi /=cătrânțói sn [At: DENSUSIANU, Ț. H. / Pl: ~oaie / E: cătrânță + -oi] Parte din
spate a fotei. [sursa: MDA2 (2010)
chisóĭ n., pl. oaĭe, și chisagắŭ n., pl. ăĭe (d. chisez, mold. îld. pisez). Mold. Rar. Macahon,
chilug de lemn. – Forma lit. pisoĭ nu se aude. [sursa: Scriban (1939)
chitói adj. n. [At: LIUBA-IANA, M. 115 / Pl: ~oaie / E: nct] 1 (Ban) Căpățânos. 2 Flocos
între coarne. [sursa: MDA2 (2010)
CIMPÓI, cimpoaie, s. n. [At: COD. VOR. 157/11 / V: cempoaie sf, ~mboi, ~oaie sf, ~on,
ciumboi, cium~ / Pl: ~oaie / E: nct] 1 (Reg) Burduf. 2 (Reg) Foale. 3 Instrument muzical
popular, [sursa: MDA2 (2010)
ciocorói, ciocoroáie, s.n. (reg.) cârlig de fier cu coadă de lemn, cu care se prind lemnele
plutelor. [sursa: DAR (2002)
P a g e | 107
ciotói sn [At: DDRF / V: ~ora / Pl: ~oaie / E: ciot + -oi] (Reg) 1-2 Parte de picior (sau de
aripă) ruptă de la încheietură Cf copan. [sursa: MDA2 (2010)
CIURÓI, ciuroaie, s. n. [At: POMPILIU, B. 1007 / V: (reg) ciorói, cirói, giurói / Pl: ~oaie / E:
pbl ciurui] 1 Izvor care curge pe un scoc îngust de scoarță de copac Si: șipot (1), (pop) bijoiu,
ciurgău, țuroi. 2 Jghebuleț, scândurică sau coajă de copac prin care curge apă. 3 Firul apei ce
țâșnește din pământ. [sursa: MDA2 (2010)
Cîrhoi /= cârhói, cârhoáie, s.n. (reg.) ridicătură de piatră; corhană. [sursa: DAR (2002)
cârhói sn [At: H VIII, 137 / Pl: ~oaie / E: cf corhană] (Ban) Ridicătură de piatră (uneori
acoperită cu arbori) care se află deasupra unui deal ori munte. [sursa: MDA2 (2010)
cîrjóĭ n., pl. oaĭe. Est. Linie curbă. [sursa: Scriban (1939)
cârjói sn [At: DA ms / Pl: ~oaie / E: cârjă + -oi] Babă care stă la marginea unei păduri. [sursa:
MDA2 (2010)
cofoí2 sn [At: DA ms / Pl: ~oaie / E: cofă + -oi] 1 Cofă (1) mică cu care aduc copiii apă de la
fântână. 2 Vas cu care se aduce mâncarea la câmp. [sursa: MDA2 (2010)
COI, coaie, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. coleus.
CONVÓI, convoaie, s. n. Grup, șir de vehicule [Pl. și: convoiuri]
COSÓI, (2) cosoaie, s. n. 1. Piele netăbăcită, transparentă din care se confecționează curelușe
de cusut și de legat. 2. Obiect dintr-o astfel de piele. – Et. nec. [sursa: DEX '09 (2009
cosói sn [At: (a. 1645) IORGA, B. R. 89 / V: corsoi, cusoi / Pl: ~oaie / E: nct] 1 (Reg) Cui
care prinde scaunul de osia carului.[ sursa: MDA2 (2010)
coșói sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~oaie / E: coș3 + -oi]
cotoi1 sn [At: PAMFILE, A. R. 181 / V: ~tui / Pl: ~ / E: ns cf cotolan, cotolean] (Pop) 1
Picior de pasăre fript Si: (reg) artig, ciric, copan (3). 2 (D. oameni) Partea piciorului până la
genunchi Si: coapsă. 3 Ciolan. [sursa: MDA2 (2010)
cotoaie s. n. pl. picioare [sursa: Argou (2007)
cotói2 (obiect, os, copan) (pop.) s. n., pl. cotoáie [sursa: DOOM 2 (2005)
cotói (instrument, os, copan) s. n., pl. cotoáie [sursa: Ortografic (2002)
cotói2 [At: ALEXANDRESCU, M. 313/6 / Pl: ~ sm, ~oáie sn / E: *cată + -oi cf vsl коту] 1
sm (Zlg) Motan. 2 sm (Reg) Pisoi de un an. [sursa: MDA2 (2010) cotúi sn vz cotoi1 /
cotóĭ n., pl. oaĭe (rudă cu cotonog). Vest. Copan, but de pasăre. [sursa: Scriban (1939)
cotoróĭ n., pl. oaĭe (cp. cu cotor). Btș. Varză murată mărunt și feartă și în care se pune puțin
uleĭ și meĭ saŭ orez. [sursa: Scriban (1939)
cotorói1 sn [At: DA ms / Pl: ~ / E: cotor + -oi] 1-44 Cotor (1-5, 10-12, 15,18-25, 61, 65-68)
(mare). [sursa: MDA2 (2010) [?]
cursunoi sn [At: DA / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg) Umflătură ce apare, uneori, la pâine în timpul
coacerii. [sursa: MDA2 (2010)
custuroi sn [At: CHEST. II, 122/294 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Loc gol în peretele caselor de lemn
de la țară, destinat cuptorului de pâine. [sursa: MDA2 (2010)
dîrlóĭ n., pl. oaĭe (imit. înrudit cu țurloĭ). Btș. Bîzoĭ fluĭeru gros care ține basu la cimpoĭ (nota
re). Prin Trans. dîrloĭ și durloĭ, fluĭer de salcie orĭ de alun. V. carabă. [sursa: Scriban (1939)
dîrmoi s.n. – (pl.) dîrmoaie / dîrmón n., pl. oane / Trecut șĭ pin cĭur și pin dîrmon saŭ pin cĭur
și pin veșcă, om foarte stricat, rafinat, șiret și saŭ experimentat. – Și dîrmól, pl. oale, și
dîrmóĭ, pl. oaĭe. [sursa: Scriban (1939) var –Dîrmoi s.n. /’’ Multe cuvinte ...si în ciur si în
dîrmoi cernute.’’ CANTEMIR, IST.’’
dudulói sn [At: CADE / V: (reg) ~oáie / Pl: ~oaie / E: dudă2] 1 (Reg) Lujer de ceapă care
poartă în vârf semințele Si: (reg) dudulean, dudulan. 2 (Olt) Dudă2. 3 (Reg) Dudulean (1). 4
(Reg) Barcă rotundă de brad, necioplită, folosită pentru căpriorii de casă. [sursa: MDA2
(2010) pl. Duduloaie / var. - Duloaie
durói sn [At: TOMESCU, GL. / Pl: ~oáie / E: dură + -oi] (Reg) Fus de letcă. [MDA2 (2010)
P a g e | 108
durlói1 sn [At: PAMFILE, I. III, 39 / Pl: ~oaie / E: nct] 1 (Trs) Fluier făcut din coajă de alun
sau de salcie. 2 (Spc) Fluierul, țeava cimpoiului. 3 (Pan) Penisul calului.
durlói2 sn [At: LEXIC REG. II, 59 / Pl: ~oaie / E: fo] (Reg) Locul unde cade apa unei
cascade. [sursa: MDA2 (2010)] DURLÓI, durloaie, s. n. (Reg.)
feroi sn [At: DENSUSIANU, Ț. H. 291 / V: (reg) ~oniu / Pl: ~oaie / E: fier + -oi] (Reg) 1-2
(Drug de) fier (la coșul carului). [sursa: MDA2 (2010)
fușoi sn [At: ALECSANDRI, P. P. 228 / Pl: ? / E: ns cf fâșăi] (Mol) Cotor de plantă. [sursa:
MDA2 (2010)
găurói (fam., reg.) (gă-u-) s. n., pl. găuroáie [sursa: DOOM 2 (2005)
gheboi sn [At: MANOLESCU, I. 181 / P: ~bo-i / Pl: ~oaie / E: ghebă + -oi] (Reg) Zăbun.
[sursa: MDA2 (2010)
GHIONÓI, ghionoaie, s. n./ [At: DAMÉ, T. 38 / V: gheunoi / Pl: ~oaie / E: nct] Târnăcop
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop / var. – chionoaie
ghinoi sn [At: V. HANEȘ, Ț. O., ap. DA ms / Pl: ~oaie / E: cf ghionoi] (Reg) Târnăcop.
[sursa: MDA2 (2010)
Gîldoi -/= gâldoi sn [At: CHEST. IV, 39/15 / V: (reg) ~oniu / Pl: ~oaie / E: gâldău css] (Reg)
Adâncime cu vârtej într-o apă curgătoare. [sursa: MDA2 (2010
Gîrniţoi /= gârnițoi sn [At: CHEST. II, 464/87 / Pl: ~oaie / E: garniță + -oi] (Reg) Vas pentru
apa de băut. [sursa: MDA2 (2010)
GOGOLÓI, gogoloaie, s. n. (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică [var.
=gogolui] gogoliu sn [At: I. CR. II, 230 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Cocoloș. [sursa: MDA2 (2010
gonoi sn [At: ALRM I/I, h. 183 / Pl:? / E: nct] (Reg) Puroi. [sursa: MDA2 (2010)
GUNÓI, gunoaie, s. n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare
Gîrgoi /= gârgoi sn vz gurgoi
gurgoi sn [At: SEVASTOS, N. 85 / V: gâr~ / Pl: ~oaie / E: gurgui css] 1 Gurgui (1,
gurgói, (gurgui, gurgâi), s.n. – (reg.) 1. Vârful ascuțit al opincii
hartói, hartoáie, s.n. (reg., înv.) drum pe o coastă de deal; fărtoaie. [sursa: DAR (2002)
hartoi2 sn [At: I. CR. V, 183 / Pl: ~oaie / E: hartoi] (Reg) Drum situat într-un loc costiș.
[sursa: MDA2 (2010)
Hîrgoi /=hârgoi sn [At: ȘEZ. VII, 190 / Pl: ~oaie / E: ns cf hang] 1 Parte a cimpoiului. 2
Țeavă lungă făcută din patru țevi de soc, pentru bas. [sursa: MDA2 (2010)
hononoi sn [At: CIAUȘANU, V. 167 / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg; csc) 1 Roi. 2 Grămadă. 3
Pâlc. [sursa: MDA2 (2010)
hornói, hornoaie, s.n. – 1. Coș la casă
hornoi sn [At: CALENDARIU (1814) 87/3 / V: ~rloi, hurloi, hurlou, urloi / Pl: ~oaie / E:
horn + -oi] 1 Gaură făcută în acoperișul casei pe unde iese fumul. 2 (Îf hurloi, urloi) Horn
horloi sn vz hornoi [sursa: MDA2 (2010) /hurloi sn vz hornoi
huduroi sn [At: POMPILIU, BIH. 1001 / Pl: ~oaie / E: nct] (Mpl) Locuri sălbatice. [sursa:
MDA2 (2010)
HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă.
Variante – ududai/ odudai sn vz hududoi / ududoi sn vz hududoi [sursa: MDA2 (2010)
hududóĭ și ududoi- n., pl. oaĭe (sîrb. hudo udolje, vale rea). Olt. Rîpă, loc surpat de torente la
poalele dealurilor humoase (Izv. Ian. 1923, 13). V. tihăraĭe. [sursa: Scriban (1939)
/HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă
hurgoi sn [At: VICIU, GL. / V: ~rnoi / Pl: ~oaie / E: nct] (Trs) Bucium din coajă de salcie.
hurnoi sn vz hurgoi [sursa: MDA2 (2010)
INIMÓI, inimoaie, s. n. (Reg.) Inima carului. – Inimă + suf. -oi.
irigoi sn [At: N. REV. R. VIII, 86 / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg) Groapă cu apă Si: (reg) crov.
[sursa: MDA2 (2010) /irigói, irigóiuri, s.n. (reg.) groapă cu apă; gropan, crov. [DAR (2002)
P a g e | 109
jirlóĭ n., pl. oaĭe (rus. žirló, gură de tun saŭ de vulcan; rut. žereló, izvor. Există și o gîrlă Jirlăŭ
în Ialomița. Munt. Mold. A curge jirloĭ saŭ jirloaĭe (lacrămile, sîngele, apa de ploaĭe), a curge
în mare cantitate. [sursa: Scriban (1939) /jirlóĭ n., pl. jirloaĭe / vz. și gîrlă, șiroĭ, șirioĭ, surlă)
moțoțoi sn [At: LEXIC REG. 55 / Pl: ~oaie / E: moț1] (Reg) Vârf. [sursa: MDA2
(2010)/Moţoi
mumói, mumoáie, s.n. (reg.) 1. grămadă de fân. 2. moviliță, hotar între loturi de pământ.
[sursa: DAR (2002)
moșoróĭ și mușuróĭ (Munt.) și moșinóĭ și -unóĭ (Mold. Trans.) n., pl. oaĭe /= moșunoaie
mușânói, mușânoaie, s.n. – Pământul pe care îl scoate cârtița; cârtițoaie (ALRRM, 1971:
580). – Var. a lui mușuroi (< lat. mus araneus). [sursa: DRAM 2015 (2015)
MUȘURÓI, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói,
moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus. mușuroi s.n. [ / V: moșinoi,
moșiroi, moşonoi, moșoroi, moșunoi, Moşuroi, =moș~, (îrg) ~ muşinoi, ~ Muşiroi, ~
Muşoroi, (reg) ~unoi / Pl: ~oaie// muṣuroaie
NORÓI, noroaie, s. n. 1. Pământ amestecat cu apă / naroi sn vz noroi /
noroi1 sn [At: ANON. CAR. / V: (îvp) năr~, (rar) nar~ / Pl: ~oaie / E: bg нарои] 1 Pământ
muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite Si: mocirlă, nămol (2), (rar) noroială, (reg) glod,
năglod, nămală1, pahnă [sursa: MDA2 (2010) [variante – năroi s.n./ naroi /
năroáie s.f. (reg.) făgaș sau râpă, pline cu cioturi și pietre, făcute de șuvoiul ploilor; năruitură.
[sursa: DAR (2002)
tinoroi sn [At: COM. SAT. V, 98 / Pl: ~oaie / E: ctm tină + noroi] (Reg) Noroi1. [sursa:
MDA2 (2010)
OBÓI, oboaie, s. n
ogói s. n., pl. ogoáie [sursa: Ortografic (2002) / orgoi sn vz ogoi2
ogoi1 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: pvb ogoi3] 1 (Reg) Liniște. 2 (Reg) Odihnă. 3 (Îrg) Loc de
popas. [sursa: MDA2 (2010)
OGÓI, ogoaie, s. n. (Reg.) Loc în care se joacă copiii cu mingea
osoi sn [At: ALR II, 5656/987 / Pl: ~oaie / E: os + -oi] 1-2 (Reg; șdp) Os (1) (mare). [sursa:
MDA2 (2010)
pastói, pastoáie, s.n. (înv.) încartuire, găzduire. [sursa: DAR (2002)
pastoi s [At: CR (1830), 2492/5 / Pl: nct / E: rs постой] (Înv) Încartiruire. [sursa: MDA2
(2010)
pănțoi s.n. [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XII, 45 / Pl: nct / E: nct] (Îrg; îs) ~ de Brașov Pânză
deasă și groasă, de calitate inferioară. [sursa: MDA2 (2010)
pliscoi sn [At: CONV. LIT. XX, 1015 / Pl: ~oaie / E: plisc1 + -oi cf piscoi] (Reg) Muștiuc.
[sursa: MDA2 (2010) =Pliscoaie
popói, popoáie, s.n. (reg.) 1. mălai subțire copt în spuză. 2. pâine mică de forma unei turtițe.
[sursa: DAR (2002)
PORCÓI, porcoaie, s. n. Grămadă de fân sau de paie; spec. căpiță. ♦ P. gener. Grămadă,
morman, maldăr. [Var.: purcói s. n. - (pl.) purcoaie] – Porc + suf. -oi. [sursa: DEX '09 (2009)
PURCÓI, purcoaie, s. n. Grămadă de fîn (sau de paie), porșor, căpiță;[ DLRLC (1955-57)
porcoi [At: DDRF / V: (reg) pur~ smn, ~oaie sf / Pl: (1-3) ~, (4-9) ~oaie / E: porc + -oi] 1-2
sm (Rar; șdp) Porc (1) (mare) [sursa: MDA2 (2010) [var - porcoaie sf vz porcoi /
porcói2/ purcói (grămadă) s. n., pl. porcoaie/purcoaie [sursa: DOOM 2 (2005)
PRIBÓI1, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară
PRIBÓI1 ~oáie n. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare
pribói1 s. n., pl. priboáie // priboi1 sn. M. [At: ANON. CAR. / V: (reg) br~, prab~, priboc,
pribon / Pl: (1-15) ~oaie, (16-20) ~ / E: bg пробой] 1 sn Unealtă / bribắu s vz priboi / [sursa:
MDA2 (2010) Variante – braboi / Praboi / var. posibilă - Prăboi [sursa: MDA2 (2010) –
P a g e | 110
priboiu n. unealtă de găurit cercurile de fier, de scos cepuri sau cuie

PRIBÓI2 ~iuri n. Unealtă de perforat [sursa: NODEX (2002)
pribóĭ și braboĭ n., pl. oaĭe (sîrb. preboj, a. î.). Dun. Sită de sîrmă de curățat de peliță icrele de
morun ș. a. [sursa: Scriban (1939) [Var. briboi. sursa: DER (1958-1966)]
pripói (-oáie), s. n. – Lipitură, metal pentru sudură. Sb., rus. pripoj (Tiktin). Sec. XVII, înv. –
Der. pripoi, vb. (a lipi), din sb. pripojiti. [sursa: DER (1958-1966)
pripoi1 sn [At: MARIAN, NU. 653 / Pl: ~oaie / E: rs припой] (Buc; Olt) Ospăț oferit de
părinții mirelui după cununie, la care mesenii oferă daruri mirilor.
pripoi2 sn [At: CANTEMIR, IST. 295 / Pl: ~oaie / E: slv припой, rs припой] (Îvr) Metal
care servește la lipit sau la sudat. [sursa: MDA2 (2010
PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării
PUHÓI, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apă /= şuvoi [Var.: (reg.) pohói, povói s. n.] – Din sl.
povonĩ. puhoi1 sn [At: URECHE, L. 112 / V: (reg) covoi, hopoi (Pl: ~uri), opovon, păvoi,
pâh~, povon, puvoi, (îvr) pogh~, (pop) poh~, (îrg) povoi / Pl: ~oaie, (rar) ~uri / E: slv
повонь] 1 Cantitate foarte mare de apă, / Variante – Poghoi / pâhoi sn/ păhoi / hopoi sn vz
puhoi
Pohoi- / Povoi / Puvoi /[sursa: MDA2 (2010) / povóĭ, pohóĭ și (est) puhóĭ n., pl. oaĭe (vsl.
povonĭ, potop, [Scriban
PUPÓI, pupoaie, s. n. (Fam.) Sărut zgomotos. – Din pup[at] + suf. -oi. [sursa: DLRM (1958)
PUPÓI, pupoaie, s. f. (Familiar) Sărut cu zgomot. ‘’ La urma urmelor, unde nu-i dă și
Trăsnea cel urîcios un pupoi fără veste ‘’[ sursa: DLRLC (1955-1957) [?]
pupói2, pupoáie, s.n. (reg.) lipie. [sursa: DAR (2002)
PURÓI, puroaie, s. n. Materie lichidă vâscoasă, Lat. *puronium (< pus, -ris)
puroi1 sn [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 470/4 / V: (îvr) punoaie sf punoi, (înv) ~oaie
sf, (reg) pânoi, pâroi, ~oare sf, ~on, purur / Pl: ~oaie, (înv) ~ / E: ml *puronium] [sursa:
MDA2 (2010), / Variantă:(regional) punói / punoaie sf vz puroi1 / puroaie sf vz puroi /
În est punoĭ. Vechĭ și puroaĭe, f., pl. puroĭ. [sursa: Scriban (1939)
putoi s.n. [At: CHEST. V, 8/65 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Stâlp la stână. [sursa: MDA2 (2010)
rașpóĭ – vz ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpắŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și
rașpél n., pl. e / rașpăŭ și rașpoĭ) [Scriban]
RĂZBÓI1, războaie, s. n. Conflict armat / S și: răsboiu, res~ / Pl: ~oaie, (înv) -ure / E: vsl
развой „ucidere, jaf'
RĂZBÓI2, războaie, s. n. 1. Mașină de ţesut
rășpoi sn vz rașpel
RĂSUNÓI, răsunoaie, s. n. (Reg.) Aluat ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea;
pâinișoară făcută din acest aluat. – Din răsură1 + suf. -oi. [sursa: DLRM (1958)
răsunoi sn.m. [At: POLIZU / V: ~sin~, ~uroi, rășuroi, rusân~, rus~, rustu~, rusuroi / Pl: ~oaie
sn, ~ sm / E: răsură1 + -oi] 1 smn (Reg) [sursa: MDA2 (2010) răsuroi snm vz răsunoi /
răsunóĭ n., pl. oaie (d. ras, răsură 2, ca lătunoaĭe, lăturoaĭe). Trans. Mold. Pîne saŭ turta făcută
din aluatu ras din albie (Șez. 30, 168). Vc. Pîne saŭ turtă împletită (ca colacu). – Și rusunoĭ,
rusuroĭ. [sursa: Scriban (1939)] rusunoi snm vz răsunoi
SPĂTÓI, spătoaie, s. n. Ie (reg., Crișana).[ sursa: MDA2 (2010)
spurcoi sn [At: TEAHA, C. N., 266 / Pl: ~oaie / E: spurc + -oi] (Trs) Furuncul. [MDA2(2010)
stăurói, stăuroáie, s.n. (reg.) adăpost pentru animale mici. [sursa: DAR (2002)
SUBTÓI, subtoaie, s. n. (Regional) Grindă groasă de lemn
subtoi sn [At: LB / V: ~bstoaie, ~oaie, suptoaie, supt~, sustoaie, sust~ / Pl: ~oaie / E: ns cf
subt] (Reg) Grindă groasă de lemn care susține o construcție (în special pereții unei case) Vz
talpă. [Variante - substoaie sf / subtoaie sf / [Variante posibile – Subtoi sn. = =Substoi [sursa:
MDA2 (2010)
P a g e | 111
sucilói, suciloáie, s.n. (reg.) sul subțire de aluat folosit pentru ornamentarea colacilor, a
turtelor etc. [sursa: DAR (2002)
SUFLÓI, sufloaie, s. n. (Reg.) 1. Țeavă de trestie
șarampóĭ m. (ung. sarampó, sorompó, barieră [d. germ. schranke, barieră], de unde și turc.
șaranpol, palisadă, și sîrb. šarampov). Nord. Par: șarampoiĭ unuĭ gard de nuĭele. – Și -mpăŭ,
în Trans. șorompăŭ, pl. ăĭe. [sursa: Scriban (1939)
șarampoi1 sn [At: LB / V: (reg) sarămpău, ~pău (Pl: ~pauă), ~plău, șarâmpău, șărămboi,
șărămpău (Pl: ~paie, ~peie), șărâmpău (Pl: ~paie, ~peie), șărâm~, șempărău (Pl: ~raie),
șirâmboi, șirimboi (Pl: ~uri), șirimpău, șorâmpău, șorompău / Pl: ~oaie / E: ns cf șar1] 1
(Reg) Dâră (de apă, de paie, de grăunțe etc.). 2 (Reg; îf șarampău) Urmă lăsată pe pământ de
roțile carului. 3 (Mun; îf șărămboi) Fâșie de pământ rămasă nearată între brazde. 4 (Reg)
Brazdă mare. 5 (Reg) Șir (10) (neregulat) de râuri la cămașă, la ie etc. 6 (Reg) Cusătură mare.
7 (Mun; irn; îf șărămboi) Desen cu linii mari, groase, neregulate. 8 (Trs; lpl; îs) Șărămpaie de
foc Fulgere (1). 9 (Reg) Șanț1 (3) pentru scurgerea apei. 10 (Reg) Șanț1 (4) prin care se
scurge din grajd zeama de la gunoiul vitelor. 11 (Reg; îf șărămpău) Șanț1 (4) făcut cu
săpătoarea, în care se pun cartofii. 12-13 (Reg) Șar1 (6-7). 14 (Dob; Mol; art.) Dans popular
nedefinit mai îndeaproape. 15 (Reg; art.) Melodie după care se execută șarampoiul1 (14). [
sursa: MDA2 (2010) [var. - şărîmpoi /= șărâmpoi sn vz șarampoi1
șarampoi2 [At: AETHIOPICA, 5477 / V: (reg) ~pău, ~pon, șerăm~ (Pl: ~oaie) șorompou (Pl:
~pauă) șeremplău, șorompău / Pl: ~poi sm, ~oaie, ~uri sn / E: mg sorompó (reg sarampó)] 1
sm (Pop) Stâlp de lemn, lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. Si:
par, (reg) șaranț (1). 2 sm (Buc) Leaț. 3 sm (Buc) Scândură groasă, utilizată în construcție Si:
(reg) ulucă. 4 sn (Olt; lpl; îf șerămpoaie) Cuie foarte mari. 5 sn (Reg) Iesle (pentru oi), având
forma unui coș, făcută din nuiele împletite în jurul unor bețe înfipte în pământ. 6 sn (Reg; îf
șorompou) Barieră la intrarea în oraș. [sursa: MDA2 (2010) șarampău1 sn vz șarampoi1 /
șorompău1 sn vz șarampoi1 [sursa: MDA2 (2010) șorompău2 sm vz șarampoi2 [sursa:
MDA2 (2010)
șibói (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuri [sursa: DOOM 2 (2005)
ŞIBÓI n. 1) Plantă erbacee decorativă / Şiboaie – s.f.
șiboi [At: CIHAC II, 615 / V: (reg) si~, sivoi, șab~, șivoi smn / Pl: ~oaie, -uri sn / E: tc
șebboy, bg шибой] (Reg) 1 sm (Bot) Micșunea [sursa: MDA2 (2010)
sigói, sigoáie, s.n. (reg.) târnăcop. [sursa: DAR (2002)
șiróĭ și șirlóĭ n., pl. oaĭe (imit. înrudit cu jirloĭ, gîrlă ș. a.). Lichid care se scurge în mare
cantitate: șiroaĭe de lacrămĭ, de sînge, o ploaĭe ce curgea șiroaĭe. – Și șuroĭ și șurloĭ (Mold.) și
șirlăŭ, plural - ăĭe (la Dos. ăurĭ). Var. / șihoi sn vz șuvoi1/ ). șiroĭ, șirioĭ, jirlóĭ [sursa: Scriban
(1939)
ȘIRÓI, șiroaie, s. n. 1. Șuviță (abundentă) de lichid care curge
Şivoi șivóĭ, șuvoĭ și (Trans. Mold.) șlóĭ n., pl. oaĭe / Şivoaie (Scriban]
ȘUVÓI, șuvoaie, s. n. (Mai ales la pl.) [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: (îrg) șiu (Pl: ~ri), (reg)
șui (Pl: ~uri), șihoi (Pl și: ~uri), șioi, șivoi, șuăi, șuhai (Pl: ~e), șuhoi (Pl: ~uri), șuoi (Pl:
~oaie) sn, șion, șuai, șuoau, ~vai s, șăoaie, șioaie sf / Pl: ~oaie, (rar) ~uri / E: ns cf mg sió (dal
siu, sivó), rom puhoi] 1 Curs de apă torențial, care se formează (în zonele de munte sau de
deal) prin topirea zăpezii sau în urma unei ploi abundente Si: torent, șiroi1 (1), (reg) puhoi,
șirlău (1), șugău (1), șușoi1 (1), (îvg) năboi1. 2 (Pex) Curs de apă (cu debit rapid) Si: torent,
șiroi1 (2), (reg)puhoi, șirlău (2), șugău (2), șușoi1, (îvg) năboi1. 3 (Pe lângă verbe ca „a
curge”, „a trece” etc.; îlav) În ~ Vijelios. 4 (Prc; șîs ~ul apei) Porțiune din curentul unei ape
curgătoare, în care apa are viteza cea mai mare. 5 (Reg; îf șihoi) Braț al unei ape curgătoare.
6 (Mun; îf șioi) Vârtej. 7 (Reg; îaf) Copcă2 (1). 8 (Rar; de obicei lpl) Șiroi1 (5).
P a g e | 112
9 (Reg; pex; îf șivoi) Șirlău. 10 (Reg) Pământ neproductiv (pietros, nisipos, văros, argilos).
11 (Reg) Pământ apătos. 12 (Reg) Pământ lunecos. 13 (Reg) Pământ productiv, mănos. 14
(Reg) Pământ afânat. 15 (Mun) Fâșie de pământ rămas nearat. 16 (Reg; îf șioi) Dâră subțire
de cereale rămase pe arie după treierat. [sursa: MDA2 (2010) [variante - șuăi sn vz șuvoi1 /
şuhai / şioi/ vz şiroi / șioi1 sn vz șuvoi // şuai / [variante posibile – suai / =Suhai / ] șuhai sn
vz șuvoi1
şoi s.n.– (pl.) şoaie (vz. Şui)
sultói, sultoáie, s.n. (înv.) temelie. [sursa: DAR (2002)
Tăgîrcioi /= tăgârciói, (pl.) tăgârcioáie, s.n. (reg.) săculeț pentru bani. [sursa: DAR (2002)
tărăbói s. n., pl. tărăboáie [sursa: Ortografic (2002)
tărăbói, pl. tărăboáie, sn [At: CREANGĂ, A. 57 / V: (reg) dă~ / Pl: (nob) ~oaie / E: ngr
Θόρυβος] (Pop) 1 Gălăgie mare SI: scandal, zarvă, (pfm) tămbălău, (reg) tălălău1, tololoi. 2
Agitație în jurul unui fapt. Si: vâlvă. [ sursa: MDA2 (2010
TĂRĂBÓI n. 1) Tulburare mare, însoţită de gălăgie şi scandal; hărmălaie; tevatură.
Tărăboaie
tololoi1 [At: TDRG / Pl: ~ sm / E: ns cf tălălău] (Reg) 1 sn Zarvă. 2 sm Persoană care
pălăvrăgește. [sursa: MDA2 (2010) tărăbóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu alb. tărboĭ, înfuriĭ, cu gr.
thórybos, tărăboĭ, cu rus. barabóĭ, sunet de barabană, / var. dărăbói sn vz tărăboi /
TOLOLÓI2 ~iuri n. pop. Gălăgie mare; larmă. /cf. tălălău [sursa: NODEX (2002)
tololóĭ n., pl. oaĭe (imit.). Est. Fam. Tărăboĭ. [Scriban]
tinoroi sn [At: COM. SAT. V, 98 / Pl: ~oaie / E: ctm tină + noroi] (Reg) Noroi1. [sursa:
MDA2 (2010)
troscoi sn [At: PRIBEAGUL, P. R. 58 / Pl: ~oaie / E: troască + -oi] (Ban) Troască. (reg.)
clopot la gâtul oilor. [sursa: MDA2 (2010)
țoloi sn [At: NALR - B 1 511/45 / Pl: ~oaie / E: țol2 + -oi] (Ban) Bucată de țesătură pe care o
poartă femeile dinainte, peste rochie, pentru a-și proteja îmbrăcămintea Si: șorț. [sursa:
MDA2 (2010)
ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului
țurloi [At: POLIZU / V: (reg) ~lui, țir~, țâr~ / Pl: ~oaie, (rar) ~ sm / E: țurlă3 + -oi] 1 sn
(Pop) Jgheab prin care curge apa din izvor, din cișmea etc. 2 sn (Pop; pex) Apă care curge Si:
șiroi1. [sursa: MDA2 (2010 Var. - țirloi sn vz țurloi / țârloi2 sn / țurlui2 sn/
țurlóĭ n., pl. oaĭe (var. din burluĭ). Burlan, țeavă groasă. Fluĭeru picĭoruluĭ. – Și țurluĭ, pl. -ĭe.
[sursa: Scriban (1939
țurói, țuroáie, s.n. (reg.) izvor care curge pe un jgheab îngust.
țuroi [At: CHEST. II, 463/312 / V: (reg) țor~ / Pl: ~oaie / E: țur + -oi] (Trs) 1 sn Izvor care
curge pe un jgheab îngust făcut din scorță de copac. 2 av (Cu exagerarea ideii de cantitate)
(Care curge) în felul unui izvor. / țoroi sn vz țuroi / [sursa: MDA2 (2010)
țurțói (țurțudắu), țurțoáie (țurțudáie), s.n. (reg.) deal nu prea înalt, ca o căciulă; movilă,
stâncă, pisc. [sursa: DAR (2002)
ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi1. 2. (Pop.) Robinet. 3. S. n. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi.
[sursa: DEX '09 (2009
țuțuroi sn [At: H XIV, 235 / V: ~rloi sn, ~oaie (Pl și: ~) sf, țurț~ sn / Pl: ~oaie, ~ sm / E:
țuțur1 + -oi] 1 (Olt; Mun; și cu determinarea „de gheață”) Țurțur1 (1). 2 (Olt; Mun) Jgheab pe
care curge apa de la izvor sau de la cișmea. 3 (Olt; Mun; pex) Cișmea. 4 (Olt; Mun; pex)
Robinet. 5 (Olt; Mun) Gurgui la urcior. 6 (Olt; Mun) Cioc la cană. 7 (Olt; Mun) Orificiu la
ciutură, prin care se poate bea apă. 8 (Olt) Șiroi1. 9 (Olt; îe) A ploua cu ~ A ploua foarte tare.
10 (Olt) Cascadă mică. [sursa: MDA2 (2010) Var. -țurțuroi sn vz țuțuroi / țuțurloi sn /
țuțuroaie sf vz țuțuroi /
P a g e | 113
țuțúr și țuțuróĭ n., pl. oaĭe (din aceĭașĭ răd. cu cĭucĭur, țîrîĭ ș. a.). Olt. Cĭucĭur de lemn pe care
se scurge un izvor (bijoĭ, cĭuroĭ, țîrloĭ). [sursa: Scriban (1939)
tutói, tutoáie, s.n. (reg.) bucium mic din coajă de salcie; tuturez. [sursa: DAR (2002)
țuțoi sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~oaie / E: țuțu + -oaie] (Reg) Leagăn în care se balansează
cineva Si: (reg) țițeică1 (4). [sursa: MDA2 (2010)
ududoi sn vz hududoi
URLÓI, urloaie, s. n. (Pop.) (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. –
Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă. [sursa: Scriban (1939)
uroi s vz urui sn [At: CADE / V: huroaie sf, huroi, h~, uroaie, uroi / Pl: ? / E: pvb urui3] (Olt;
Ban) Urluială (2). / uroaie sf vz urui /[sursa: MDA2 (2010)
urzitoi sn [At: DLR / Pl: ~oaie / E: urzitor css] Urzitor (1). [sursa: MDA2 (2010)
vătroi sn [At: CHEST. II, 331/192 / Pl: ~oaie / E: vatră + -oi] (Reg) Platforma de cărămidă de
la baza cuptorului Si: (reg) vătruș. [sursa: MDA2 (2010)
vojoi1 sn [At: LB / V: vlo~, voj, ~joaie, vojgoi, ~e / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg) Căpățână de
varză ale cărei foi nu sunt bine strânse Si: vojoieți. [sursa: MDA2 (2010)
vojoaie sf vz vojoi1 / vlojoi sn vz vojoi / [Variantă posibilă – vlejoi /
ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă
zăvoi1 sn [At: URECHE, L. 85 / Pl: ~oaie, ~uri / E: vsl завои „
zăvói s. n., pl. zăvoáie [sursa: Ortografic (2002
zăvoi2 sn [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Mâncare rece făcută din lapte
(dulce sau acru) amestecat cu smântână și cu caș zdrobit (sau cu brânză de vaci). [sursa:
MDA2 (2010)
zbîrgóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu zbîrlit orĭ cu bîrzoĭ). Est. Fam. Intemperie, timp răŭ: pînă’n
primăvară trebuĭe să maĭ tragă un zbîrgoĭ. [sursa: Scriban (1939)
P a g e | 114
Substantive neutre cu forme duble de plural

Substantivele NEUTRE terminate la singular în –I semivocalic au la plural desinenţa –E sau
–URI
Există un grup de substantive neutre care au la singular sufixul ‘’-OI—( rareori
augmentative) şi care au forme flexionare duble de plural.
Altoi s.n. – (pl.) altoaie /altoiuri,
altoi1 [At: PRAV. MOLD. 15/1 / V: ~tui1, ol~, ul~, (reg) altoan, (Ban) olton, oltoan, oltan,
ultoan, hultoan, hultuan sn (css) altoană, ultoană, hultoană, hultuoană, hultuana sf / Pl: ~toaie,
~uri, ~toi / E: mg oltovany, oltvany[1]] 1 sn (Hor) Altoire. 2 sm (Med; iuz) Vaccin. 3 sn
(Hor) Planta altoită, după ce s-a prins și a crescut. 4 sn Pepinieră de altoaie. 5 sn Mlădiță cu
care se altoiește [sursa: MDA2 (2010)]
variante - oltoi1 s vz altoi / altuí sn.m. vz altoiu / ultoaie sf vz altoi /
altóĭ m., și n., pl. oaĭe / S. n., pl. urĭ și oaĭe. Vaccin. V. prasad. [sursa: Scriban (1939
portaltoi, pl. portaltoaie [sursa: MDO (1953)
portaltói s. n. (sil. mf. port-), pl. portaltoáie [sursa: Ortografic (2002)
Portaltoi s. n., pl. portaltoiuri [sursa: DMLR (1981)
N - trifoi – (pl) trifoaie (lanuri) / trifoiuri (sorturi)
trifoi sn [At: BORZA, D. 171 / V: (reg) că~, strefoi, tărfoi, târfoi, tili~, tir~, Trafoi, trăf~,
trâf~, tref~ / Pl: ~uri / E: ml trifolium] 1 [ variante - Tîrfoi / Tărfoi/ (Și, reg, îc ~-roșu) Plantă
erbacee, [sursa: MDA2 (2010)] târfoi s / trâfoi / Tirifoi /
trifói s. n., (sorturi) pl. trifóiuri; (lanuri) pl. trifoáie [sursa: Ortografic (2002)
TRIFÓI, (1) s. m., (2) trifoiuri, s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante din familia
leguminoaselor [sursa: DEX '09 (2009
năboi1 sn [At: N. COSTIN, L. 54 / V: na~, ne~ / Pl: ~uri, ~oaie / E: cf srb naboj] 1 (Îrg)
Puhoi provocat de umflarea apelor primăvara. 2 (Mun) Ceată. 3 (Rar) Lipsă de aer. [sursa:
MDA2 (2010
năbói1 (înv., reg.) s. n., pl. năbóiuri [sursa: DOOM 2 (2005)
NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul
primăverii). – Cf. sb. naboj. [sursa: DEX '09 (2009)
NĂBÓI1, năboaie, s. n. (Învechit și regional) Curent puternic născut prin umflarea,
primăvara, a apelor și care duce cu sine sloiuri de gheață și zăpadă. (Fig.) Un năboi de
povești... s-a revărsat în cîmpia literaturii romînești. GALACTION, O. I 30. [sursa: DLRLC
(1955-1957) neboi sn vz năboi1[sursa: MDA2 (2010)
năboi2 sn [At: DLR / Pl: ~oaie / E: cf naboinic] (Reg) Pană de lemn groasă și mare, cu care
se despică butucii. [sursa: MDA2 (2010)
OLÓI1, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.
OLÓI2, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj. [sursa:
DEX '09 (2009) Uloi sn vz olio
paróĭ n., pl. urĭ și oaĭe (rut. páriĭ, pároĭok, paroik, sîrb. parojak, nsl. paroĭ; rus. po-roitĭ-sĕa, a
roi). Est. Roĭ provenit dintr’un roĭ format în aceĭașĭ vară. Roĭ care n’a roit într’o vară, numit
și buhaĭ. V. pîrvac. [sursa: Scriban (1939)
PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în
aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi. [sursa: DEX '09 (2009)
soi (specie, fel) s. n., pl. sóiuri [sursa: Ortografic (2002)
soi, soiuri s. n. somn. [sursa: Argou (2007)
SOI3, soiuri, s. n.
soaie f. murdărie din grăsime: treanța ei cea cu soaie PANN. [Cf. zoaie]. [sursa: Șăineanu, ed.
VI (1929) soaie2 sf vz zoaie
P a g e | 115
SOI1, soaie, s. n. (Pop. rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. [sursa: DEX '09 (2009)
soi2 sn [At: PANN, P.V. I, 158/24 / V: soaie / Pl: (rar) soaie, ~, (nob) ~uri / E: ns cf zoaie]
(Pop) Slin / soaie1 sf vz soi2 / soaie2 sf vz zoaie /[sursa: MDA2 (2010)
soi3 s [At: A III, 18 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Lingură mare pentru urdă. [sursa: MDA2 (2010)
soĭ (Munt. vest) n., pl. inuzitat urĭ și soáĭe (Munt Mold.) pl. inuzitat soĭ (cp. cu zoaĭe). Slin,
murdărie din grăsime depusă pe păr, pe haĭne ș. a.: soĭu de pe guler (Delv. la Tkt.), tarabă
încleĭată de soaĭe (ChN. 2,26). [sursa: Scriban (1939)
Substantive Neutre (-uri) – roi – roiuri /

BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy. [sursa: DEX '09
(2009)
boi4 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; pop) Micsandră
cioi1 sn [At: H XVII, 95 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1-2 Cauc (1-2). 3 Măsură de
tinichea de un litru. 4 Cantitate cuprinsă într-un cioi1 (3). 5 Piuă.
cioi2 sn [At: H IX, 88 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] Ciot (2). [sursa: MDA2 (2010
croĭ n., pl. urĭ (sîrb. bg. kroj, croĭală). Mold. Olt. Croĭală (se zice maĭ ales de cizmele făcute
dintr’o singură bucată de pele: cĭobote dintr’un croĭ). [sursa: Scriban (1939)
pospáĭ n., pl. urĭ / Și pospóĭ n., pl. tot urĭ. V. ometiță, pĭelm, sperlă. [sursa: Scriban (1939)
sloi s. n., pl. slóiuri [sursa: Ortografic (2002)
sloi1 sn [At: N. COSTIN, LET. II, 33/27 / V: (reg) scl~, zl~ / Pl: ~uri, (îrg) sloi sm, (reg)
sloaie /Variante - scloi / zloi sn vz sloi / [sursa: MDA2 (2010)
stroi s. n., pl. stróiuri [sursa: Ortografic (2002)
tăboi sn vz tabun sn [At: CUPARENCU, V. 24/28 / V: (reg) ~bon (Pl: ~oane), tambon, tăboi,
tăbon / Pl: ~uri / E: tt tabun cf ucr табун] 1 Herghelie de cai sălbatici (din stepă)
TOI, (3) toiuri, s. n. 1. ((Mai ales la sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui
fenomen în desfășurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. (Înv. și pop.)
Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (Înv. și pop.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy
„banchet”. [sursa: DEX '09 (2009)
toi s. n., (învălmășeli, cete) pl. tóiuri [sursa: Ortografic (2002)
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță
zboi1 sn [At: ANTIPA, P. 176 / Pl: ~uri / E: z- + boi] (Rar) Împletitură de papură, de sârmă
etc. cu care se leagă ostrețele pescărești Si: (rar) Voi. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 116
Substantive neutre cu forma de plural neprecizată

ciucói sn vz circoi sn [At: LIUBA-IANA, M. 45 / V: ciur~ / Pl: ? / E: nct] (Ban) Tufă mare,
cu crengi dese Si: chirchiligi. [sursa: MDA2 (2010)
cartafói sn [At: CHEST. VIII, 48 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Mâncare preparată din plămânii și
ficatul porcului. [sursa: MDA2 (2010)
smocoi s.n. [At: H IX, 194 / V:Zmocoi;/ zmăcoi / smăcoi / Pl: ? / E: nct] (Mun; trs) Mâncare
preparată din caș amestecat cu zer sau cu janț, cu lapte dulce sau cu urdă și unt. [. / var. -
smăcoi s vz zmocoi / zmocoi s vz smocoi [sursa: MDA2 (2010)
tocoi sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: ns cf toc3] (Trs) Bucată dintr-un trunchi2 de copac,
având lungimea de 1 metru. [sursa: MDA2 (2010)
țărinoi sn [At: LIUBA – IANA, M. 96 / Pl: ? / E: țărină + -oi] (Ban) 1 Pământ nisipos. 2
Nisip. [sursa: MDA2 (2010)
zagabói sn [At: BUGNARIU, N. 3/179 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Larmă. [sursa: MDA2 (2010)
Zgăiboi –sn. cf. ZGÁIBĂ, (pl.) zgaibe, și (reg) zgăibi /s. f. 1. Bubă mică, rană
P a g e | 117
=Substantive rareori la plural sau defective de plural
Petroloi / petreoloi / patroloi sm vz petrol / petriloi sn vz petrol /
petrol sn [At: STAMATI, D. / V: patroloi, pătralion, ~ralion[1], ~rălău, ~rileu, ~rilion, ~riloi,
~riol, ~rion, ~rior, ~ei, ~eu, ~ion, ~oi, ~on, ~ruloi, pitriol / Pl: (rar) ~uri / E: fr pétrole, ger
Petroleum, mg petroleum]
mihoi1 s.n. (reg.) [At: DDRF / V: mioi / E: srb Miholj „Mihai”] 1 (Ban) Sărbătoare populară
care se ține, după localități, la 26 septembrie, 29 septembrie sau 6 octombrie, zi când se
serbează patronul oilor. 2 (Reg; îs) Vara lui mioi Timp călduros la sfârșitul lunii septembrie
sau începutul lunii octombrie. [sursa: MDA2 (2010) var. =Mioi
vinoi sn. [At: ALIL XXVI, 152 / E: vin + -oi] (Reg) Vinoaică
tontorói s. n. [sursa: Ortografic (2002)
tontoróiul / țonțoróiul (în expr.) s. n. art. [sursa: DOOM 2 (2005
tontoróĭ (vest) și țonțoróĭ (est) n. (ung. tántorogni, a juca tontoroĭu). [Scriban]
tontoroiul sna [At: BOLINTINEANU, O. 417 / V: (reg) toronto~, țonțor~ / E: nct] (Reg) 1
(Îe) A juca (sau a sări) ~ A sălta, făcând mișcări dezordonate și bruște Si: (pfm) a țopăi. 2 (Îe)
A juca pe cineva ~ sau a face pe cineva să joace ~ ori a- i juca cuiva țonțor~ A obliga pe
cineva săse supună capriciilor sale. 3 (Îae) A ținela cheremul său. 4 (Îe) A umbla țonțor~ A
umbla haihui. 5 Dans (cu sărituri). [sursa: MDA2 (2010)
țonțoroi adj. [At: ALECSANDRI, T. 813 / V: ~rloi / Pl: ? / E: ns cf țonțoroiul] (Mol) 1
Grozav. 2 Deosebit. [Var. țonțorloi a vz țonțoroi / [sursa: MDA2 (2010)
țanțavai sn [At: I. CR, IV, 85 / V: țonțov~ / Pl: ? / E: ns cf rs танцовать] (Mol) Petrecere cu
lăutari. /țonțovai sn vz țanțavai /[sursa: MDA2 (2010)
ȚORȚÓI s. n. (Regional, numai în loc. adv.) Cu țorțoi = cu mare dichis, cu multe podoabe.
zorzoane. Crîșmărița se găti încă mai cu țorțoi. SLAVICI, la TDRG. [sursa: DLRLC (1955-
1957)
gunoi, noroi, pînzoi –
ostoi sn sg. [At: LUNGIANU, ap. CADE / E: pvb ostoi2] (Reg) 1 Potolire. 2 (Îe) Un ~ de
ploaie Ploaie repede și de scurtă durată,
MOI s. n. (Regional) Înmuiat. Se lasă [firele de lînă] treizeci și șase de ore la moi.
PAMFILE-LUPESCU, CROM. 116. / moĭ n. fără pl. (d. moĭ 2). A pune la moĭ. V. amoĭ.
[sursa: Scriban (1939) amóĭ adv. (a 4 și moĭ, a muĭa). A pune amoĭ (și la moĭ),
Băldoáie sf [At: JIPESCU, O. 35 / V: -dova- / E: Bălde, Baldov(in) + -oaie] (Rar) Varietate
de struguri nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010) [băldováie sf vz băldoaie
fohoaie sf. Sing. [At: COMAN, GL. / E: mg fahéj] (Trs; mgm) Scorțișoară. [sursa: MDA2
(2010)
P a g e | 118
substantive defective de singular

cioroboáie sn. plural [At: VARONE, J. R. 64 / E: ns cf ciorciobâtii, ciorcioboate] (Reg)
Hodoroage. [sursa: MDA2 (2010)
gămoaie sf. plural [At: BUL. FIL. VII-VIII, 272 / E: nct] (Pop; rar) Vin de terasă, acrișor.
[sursa: MDA2 (2010)
modrogoaie sf. plural [At: COMAN, GL. / E: ns cf coaie] (Reg) Testicule de copil. [sursa:
MDA2 (2010)
pișoaie sf. plural [At: VICIU, GL. 97 / E: pișa + -oaie] (Trs) Stropi de apă amestecați cu
pietriș care intră prin ochiurile de la piua în care se pune piatra pentru a fi măcinată. [sursa:
MDA2 (2010)
pistricioaie sf. plural [At: ALR 1/1, h 26/850 / E: pestriț + -oaie] (Rar) Pistrui. [sursa: MDA2
(2010)
șomoldoaie sn. plural vz șomârdoale sn. Pl. [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 87 / V: (reg)
~ane, ~moldoaie, șormod~, șurdumo~ sn. plural, șordomoi (Pl: ~oale) sns / E: ns cf șomoltoc,
șomârdoc] (Reg) Hopuri (18). [sursa: MDA2 (2010)
F – o droaie (este la plural cu sens de ‘mulţime, ceată’), art. Droaia, G-D art. Droaiei
F – acioaie –
F – LAIE, ZOAIE,
noi s. pl. (reg.) 1. (în superstiții) cenușă, cărbuni, frunze etc. (nouă elemente), care intră în
compoziția unor leacuri băbești
P a g e | 119
=NOTĂ
Un exemplu de modul în care variantele a şi b au flexiune convergentă:
Piscoaie s.f. –
piscoáie1 (fluier) (reg.) s. f., art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáie [sursa: DOOM 2
(2005)
piscói2 (om scund) (reg.) s. m., pl. piscói, art. piscóii [sursa: DOOM 2 (2005)
piscoáie2/piscói1 (tub sonor, oboi, parte a morii) (pop.) s. f. / s. m., pl. piscoáie/piscói [sursa:
DOOM 2 (2005)
PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Regional) 1. Parte a morii, prin care curge făina; [sursa: DLRLC
(1955-1957)
PISCÓI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în alcătuirea diferitelor instrumente
muzicale (ca cimpoi, orgă etc.). [sursa: DLRLC (1955-1957)
piscoi, ~oaie [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 209 / V: picicoaie, (reg) ~coace, ~coară, pișcoaie,
pițcoaie sf / Pl: ~, ~oaie, (rar, sf) ~ / E: pisc1 + -oi] 1 smf (Trs; Ban) Fluier mic, pentru copii,
făcut din lemn de salcie sau de soc. 2 smf (Îrg) Fluier sau tub sonor care intră în componența
unor instrumente muzicale. 3 sf (înv, sm) Oboi. 4 sf (pop, sm) Vrană la moară. 5 sf (Reg)
Jgheab prin care se scot cerealele din hambar. 6 sf (Trs) Jgheab de scurgere la teasc. 7 sf
(Reg) Pisc2 (12). 8 sf (Reg) Teică a morii. 9 sm (Reg) Om scund, sfrijit. [sursa: MDA2
(2010)
piscoaie / piscoi (la moară, fluier) piscoi picicoaie piscoace piscoară pișcoaie pițcoaie
piscoaie / piscoi (tub) piscoi picicoaie piscoace piscoară pișcoaie pițcoaie
piscoi (la moară, fluier) picicoaie piscoace piscoară pișcoaie pițcoaie
piscoi (om) picicoaie piscoace piscoară pișcoaie pițcoaie
pușcoi sn [At: ȘINCAI, HR. II, 270/25 / V: (reg) ~oaie / Pl: ~oaie, ~ / E: pușcă + -oi] (Reg)
1-2 (Înv; șdp) Pușcă (1) (mare). 3 Pușcoci (1). 4 Săgeată pentru arc. [sursa: MDA2 (2010)
pușcoáie s. f., art. pușcoáia, g.-d. art. pușcoáiei; pl. pușcoáie [sursa: Ortografic (2002)
P a g e | 120
VERBE
A desfo-ia – eu = tu desfoi, el = ei desfoa-ie, să desfoaie, ger. Desfo-ind
A încovoia, înconvoia, descovoia,
încovoiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. încovói, 3 sg. și pl. încovoáie, 1 pl. încovoiém; ger.
Încovoínd [sursa: Ortografic (2002)
încovoia [At: GOLESCU, C. I 337b / V: (înv) ~văi, ~văia, ~veia, ~via / Pzi: încovoi, (îvr)
~iez / E: slv *ковалгати, ucr ковалнь /
A în-mu-ia – eu = tu în-moi, el = ei înmoa-ie,
A despuiá vb. (sil. -pu-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. despói, 3 sg. și pl. despoáie, 1 pl.
despuiém; ger. Despuínd [sursa: Ortografic (2002)
despuia [At: PRAV. 23 / V: ~poia, dispoia / Pzi: ~poi / E: ml dispoliare] 1 vt (Îrg; Mol) A
jupui de piele. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoiá vb.
A în-fo-ia – el în-foa-ie = el înfo-ia-ză
înfoiá vb., ind. prez. 1 sg. înfói/înfoiéz, 3 sg. și pl. înfoáie/înfoiáză, 1 pl. înfoiém; conj. prez.
3 sg. și pl. înfoiéze; ger. Înfoínd [sursa: Ortografic (2002)
Verbe conjugarea IV
A zgîmboi – eu = tu zgîmboi, el = ei zgîmboaie,
A îndoi – eu = îndoi, el = ei îndoa-ie, să îndoaie, îndoaie !
îndoi (a ~) (a împături, a încovoia) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îndói, 3 îndoáie, imperf. 3 sg.
îndoiá; conj. prez. 3 să îndoáie [sursa: DOOM 2 (2005)
A dezdoi,
A Jupui – eu = tu jupoi, el = ei jupoaie, să jupoaie, jupoaie !, ger. Jupuind
jupui [At: ALEXANDRESCU, M. 330 / V: ~pi, ~poi, ~poia, (înv) jep~, jip~, / Pzi: jupoi,
~esc /
=Unele verbe au variante de infinitive la conjugarea IV
A jupui = a jupoi
=Unele au variante de infinitive la conjugarea I şi Conjugarea IV
înfoi v vz înfoia [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 121
6.1.3.3.b - T – 3 – 3 – oa-ie – (pl.) oi

Oa-ie – (pl.) oi
IV III
Feminine
Singular
- ĭE
II I
FEMININ Masculine
Masculine singular
Plural
- ĭ
T – 3 – 3b - F sing. –OA-iE – pl. –Oi

La plural se reduce cu o silabă
P a g e | 122
ADJECTIVE
bădăroi (pl.) bădăroi adj. [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ / E: bădăr(an) + -oi] (Reg) Prost. [sursa:
MDA2 (2010)
blendói sm, adj vz blendău1[ blendắu1 sm, a [At: PAMFILE, J. II. / Pl: ~ăi / E: blendă1 + -
ău] 1-2 (Om) distrat și prost. / blendắu2 sm [At: CANTEMIR, IST. 26 / V: ~doi / Pl: ~ăi / E:
blendă2 + -ău] (Orn; nob) Bleandă1 (1). [sursa: MDA2 (2010)
gâlcói, adj., s.m. – (reg.) Cu gâlci, cu noduri
guduroi adj. m [At: PAȘCA, GL. / E: nct] (Reg; d. cer) Înnorat. [sursa: MDA2 (2010)
matoi adj. m. invar. Beat [sursa: Argou (2007) [probabil singular - =’’matol’’]
Mărunţoi (pl.) mărunțoi adj. [At: N. REV. R. VIII, 86 / Pl: ~ / E: mărunt + -oi] (Ban) Mărunt
[sursa: MDA2 (2010)
mocioi adj.in [At: ALR SN III, h 844/316 / E: ns cf moci2] (Reg) Ud leoarcă. [sursa: MDA2
mototoi adj. in [At: PĂCALĂ, M. R. 140 / E: cf mototol1] (Reg) Prostănac. [sursa: MDA2
(2010
râncoi1 adj. [At: ALR I, 1109/103 / Pl: ~ / E: ns cf râncă1, râncaci] (Reg) Râncaci (2). [sursa:
MDA2 (2010
zganțoi adj. i [At: L. ROM. 1960, nr. 2, 20 / E: nct] (Reg) Arțăgos (2). [sursa: MDA2 (2010
=[
moi1 [At: (a. 1749) GCR II, 43/12 / E: drr muia] (Reg) 1 adj. invariabil (D. obiecte de
îmbrăcăminte, pex d. oameni) Ud, muiat de ploaie. 2 s (Îe) A pune (sau a da, a băga, a lăsa, a
sta) la (sau a, pe, de-a) ~ sau a pune de-a -ul A pune sau a lăsa, a sta într-un lichid, pentru a se
înmuia. 3 (Îe) A umbla de-a ~ul A umbla tot timpul beat. 4 s Copcă mare în gheață Si: (reg)
căldare. [sursa: MDA2 (2010)
MOI s. n. (Regional) Înmuiat. Se lasă [firele de lînă] treizeci și șase de ore la moi.
PAMFILE-LUPESCU, CROM. 116. [sursa: DLRLC (1955-1957)
moĭ n. fără pl. (d. moĭ 2). A pune la moĭ. V. amoĭ. [sursa: Scriban (1939)
moi2 sn vz molie [sursa: MDA2 (2010) / moale2 sf vz molie /
P a g e | 123
Substantive MASCULINE mobile (care formează masculinul de la forma de feminin)
6 – 2 – M – vulpoi = 2 vulpoi / vrăbioi = 2 vrăbioi / pupăzoi, cioroi, cintezoi,
broscoi – 2 broscoi / răţoi – 2 răţoi /
=
abribóĭ și (vechi) ambribóĭ m., pl. tot așa (turc. pers. amberbuĭ, adică „miros de ambră”: ngr.
Amberbói [Scriban]
Agudoi (pl.) agudoi sm [At: C V, 1950, nr 4, 41 / Pl: ~ / E: agud + -oi] (Reg) Dud cu flori
masculine, care nu face fruct. [sursa: MDA2 (2010)
arăboi, arăboi s. m. (augm.) arab [sursa: Argou (2007)
arabiţoi – s.m. (augmentativ. depreciativ)
așchiutói sm [At: BUD, P. P. 27 / P: ~chiu~ / Pl: ~i / E: așchiut + -oi] 1-2 (Reg) Așchiut (1-
2). [sursa: MDA2 (2010)
Avăţoi (pl.) avățói sm [At: HEM 2153 / Pl: ~ / E: avat + -oi] (Iht) 1 Avat. 2 Avat mare. 3
Peștele Aspius rapax. [sursa: MDA2 (2010)
babaroi (pl.) babarói sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ / E: băbar + -oi] (Reg) Văduv care vrea să
se recăsătorească. [sursa: MDA2 (2010)
Baboi (pl.) baboi sm [At: DDRF / V: băb~ / Pl: ~ / E: bg бабой] (Iht) 1 Pește mic de orice
specie. 2 (Reg; șîs) ~ ghebos Biban (Percufluviatilis). 3 (Reg; șîs ~ de nisip sau de glod)
Guvid (Gobius). [sursa: MDA2 (2010) băbói2 sm vz baboi /
babói (zool.) s. m., pl. babói, art. babóii [sursa: Ortografic (2002
BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee / baraboiu (barlaboiu) s.m. / [Art. baraboiul; Sil. -
ra-boi] pl. barabói, art. barabóii
/ baraboi1 sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~rla~, bârla~, bărboi / E: bg барабой, mg
barabolya] barabóĭ și barlabóĭ m./ Bîrlaboi (bg. Baraboĭ -baraboiu (barlaboiu) [sursa: MDA2
(2010) [pl. -oi. și barlabói, barlói s.m. / barbói sm vz baraboiu / Cartof. S.n., pl. oaĭe. O
horă{Scriban]
baroi sm [At: I. CR. I, 25 / V: ~on / Pl: ~ / E: baros + -oi] (Rar; prt) Rrom. [sursa: MDA2
(2010)
baroi, baroi s. m. (intl.) v. barosan [sursa: Argou (2007)
garóĭ și zgaróĭ m., pl. tot așa. Est. Iron. Țigan. – Și baroĭ și boroĭ. [sursa: Scriban (1939)
Barzoi (pl.) barzói sm [At: ENC. VET. 709 / Pl: ~ / E: rs барзой] Ogar rusesc. [sursa: MDA2
(2010)
Bădioi (pl.) bădioi sm [At: ZANNE, P. IV, 249 / P: ~di-oi / Pl: ~ / E: bade + -oi] 1-2 (Îvr)
(Soț sau) amant bogat, puternic, dar care nu este iubit. [sursa: MDA2 (2010)
BĂLOI s.m. (Ban.) Bou bălan, alb.
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi.
Becheroi (pl.) becheroi sm [At: ALRM I/II, h. 386 / V: (reg, 2) ~oni / Pl: ~ / E: becher + -oi]
1 (Reg) Burlac. 2 (Ban) Copilandru. [sursa: MDA2 (2010)
bibilói s. m., pl. bibilói, art. bibilóii [sursa: Ortografic (2002)
BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1). 2.Fig. (Fam.) Bibic2. – Bibil[ică] + suf. -oi.
[sursa: DEX '98 (1998) Fig. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat persoanelor iubite.
BIBILÓI s. (ORNIT.) (Mold.) picheroi / Pichiroi
picheroi smi [At: GÎRLEANU, L. 70 / V: ~chir~ / E: pichere + -oi] (Orn; Mol) Bărbătuș al
bibilicii Si: (reg) bibiloi. / pichiroi sm / [sursa: MDA2 (2010)
bârzoi2 sm [At: ȘEZ. II, 149 / E: nct] Floare nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2
(2010)
P a g e | 124
Bîrzoi /= BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. – Et. nec.
bârzoi1 [At: SANDU-ALDEA, SĂM. III, 742 / V: ~zău / E: bâză + -oi] 1 a (Îlav) Cu coada ~
Cu coada ridicată în sus. 2 av (Îe) A-și face coada ~ A o lua nebunește la fugă. 3 a Ștrengar. 4
adjectiv - Țanțoș. 5 av (Îe) Cu părul ~ Cu părul măciucă (de spaimă). [sursa: MDA2 (2010)
În Olt. bîzoĭ. (NPl. Ceaur, 48). [sursa: Scriban (1939)
Bînzoi /= bânzói sm [At: MARIAN, INS. 194 / E: bânzăi + -oi] (Reg) Bondar. [sursa: MDA2
(2010)
Bîzgoi s.m. - =muscoi
Bîrdigoi (pl.) bârdigói sm [At: ANTIPA, P. / Pl: ~goi / E: nct] (Iht; reg) Zglăvoacă (Cottus
gobio).[sursa: MDA2 (2010
bochiói sm [At: ȘEZ. III, 139 / E: nct] Floare galbenă care se culege la ziua crucii și este
folosită la descântecul de năjet. [sursa: MDA2 (2010)
Bogătoi (pl.) bogătói sm, adj. [At: CHEST. II, 7/52 / Pl: ~ / E: bogat + -oi] (Reg) 1-2 (Om)
care are mai multe case. [sursa: MDA2 (2010) [variantă posibilă – bogăţoi]
bogắi sm. plural [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) Oameni bogați. [sursa: MDA2 (2010)
bondăroi (pl.) bondărói sm [At: MARIAN, INS. 577 / Pl: ~ / E: bondar + -oi] 1-12 (Șdp)
Bondar (1-6) (mare). [sursa: MDA2 (2010)
Bongoi (pl.) bongói sm [At: MARIAN, INS. 193 / Pl: ~ / E: nct] (Ent) Bărzăun (Bombus).
[sursa: MDA2 (2010) bângóiu sm vz bongoiu / [variantă posibilă – Bîngoi / Boncoi]
bonzărói sm [At: MARIAN, INS. 194 / Pl: ~ / E: bonzar + -oi] (Ent) Bărzăun. [sursa: MDA2
(2010)
Bozgoi (pl.) bozgói sm [At: MARIAN, INS. 194 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Bărzăun. [sursa:
MDA2 (2010)
borfói sm [At: ȘEZ. II, 73 / Pl: ~ / E: bo(a)rfă + -oi] 1 Om greoi. 2 Om desfigurat. [sursa:
MDA2 (2010)
Borţoi (pl.) borțói [At: H. VII, 153 / Pl: ~ / E: borț + -oi] (Reg) 1 sm (Iht) Pește nedefinit mai
îndeaproape. 2 sn Piatră mare Cf bolovan. [sursa: MDA2 (2010)
Bosorcoi (pl.) bosorcói sm [At: ALEXICI, L. P. I, 210/2 / Pl: ~ / E: mg boszorkány] 1
Vrăjitor. 2 Strigoi. [sursa: MDA2 (2010)
bribói, (pl.) briboi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee,
bribói s. m., pl. bribói, art. bribóii [sursa: Ortografic (2002)
brânzoi, brânzoi s. m. om naiv /credul. [sursa: Argou (2007
Broştioi (pl.) broștiói sm [At: DA / Pl: ~ / E: cf boști] (Rar) Lapte acru adunat de mai multe
zile în putine și scuturat permanent. [sursa: MDA2 (2010)
buciói sm [At: H X, 85 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. [sursa:
MDA2 (2010)
Buduhoi (pl.) buduhói sm [At: PAMFILE, C. / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Om gras și greoi. [sursa:
MDA2 (2010)
Bufoi (pl.) bufói sm [At: VICIU, GL / Pl: ~ / E: buf1 + -oi] Tufă mică de fag, cu crengi
frunzoase. [sursa: MDA2 (2010)
bulgăroi (pl.) bulgărói sm [At: EMINESCU, P. 247 / Pl: ~ / E: bulgar + -oi] (Șdp) 1-2 Bulgar
[sursa: MDA2 (2010)
Bunduroi (pl.) bundurói sm [At: CV, 1949, nr. 7, 34 / Pl: ~ / E: nct] Om mic și gras. [sursa:
MDA2 (2010)
Bungoi (pl.) bungói sm [At: CHEST. VI, 27 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Insectă asemănătoare cu
albina. [sursa: MDA2 (2010)
bușói sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: nct] (Cui; reg) Caltaboș. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 125
Buţoi (pl.) buțoi sm [At: BĂCESCU, P. 1337 / V: (Ban) ~on / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Pește-lup.
[sursa: MDA2 (2010)
buzguróĭ și guguróĭ m., pl. tot așa (cp. cu borz și gogoriță). Sud. Numele unuĭ monstru cu
care se sperie copiiĭ: nu te duce’n becĭ, că te mănîncă buzguroĭu! Fig. Om care se scoală cu
noaptea’n cap (prea de dimineață). – Și bîzguroi (Olt.) și ghizuroĭ (Mold. Cp. cu vĭezure). În
Fc. bîzgorie, f. V. bordea, caŭa, gogoriță, hală 1 și joĭmăriță. [sursa: Scriban (1939)
buzgurói sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ / E: nct] 1 (Reg) Șobolan mare. 2 (Fig) Om care se
scoală devreme. [sursa: MDA2 (2010)
CALINDRÓI, calindroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. [Var.: calendrói s. m.] – Et. nec. [sursa: DEX
'09 (2009)
Căloi (pl.) călói1 sm [At: LIUBA-IANA, M. 122 / V: ~óniu / Pl: ~ / E: cal + -oi] 1-2 (Prt) Cal
(1) mare Si: (îrg) călău2
căloi2 sm [At: ANON. CAR. / V: ~oniu / Pl: ~ / E: ns cf căloi1] 1 (Reg) Dispozitiv deasupra
vetrei sau cuptorului care prinde fumul și scânteile [sursa: MDA2 (2010)
Cămiloi – masc. de la cămilă
căpitănoi (pl.) căpitănói sm [At: TDRG / Pl: ~ / E: căpitan + -oi] (Dep) 1-48 Căpitan (1-4, 8-
10, 15, 19-31) (bătrân). [sursa: MDA2 (2010)
caprifoi sm [At: PANȚU, PL. / V: ~raf~, ~oaie sf, catrafoi / Pl: ~ / E: ml caprifolium] 1 (Șîf -
oaie) Arbust / Variantă: caprafói s. m./ căprifói sm / [variante posibile – Caprefoi; /Caprizoi] /
catrafói sm vz caprifoi
carabói1 sm [At: H XVIII, 102 / V: cărăb~ / Pl: ~ / E: nct] 1 Calaican. 2 Piatră vânătă. [sursa:
MDA2 (2010) Ban. Olt. carabóĭ, n., pl. urĭ.[Scriban]
cărăbói sm. singular vz caraboia [sursa: MDA2 (2010) / caraboiá sf [At: (a. 1761) ap. ȘIO /
E: tc karaboya] (Tcî) Vitriol de aramă Si: galițcă. [sursa: MDA2 (2010)
carabói2 sm [At: H IX, 436 / Pl: ~ / E: ns cf baraboi] (Bot; reg)
caraboi3 sm vz baraboi
Carciofoi (pl.) carciofói sm [At: ECONOMIA, 124/11 / Pl: ~ / E: ns cf srb carcofao]
Anghinară. [sursa: MDA2 (2010)
Căţeloi (pl.) cățelói sm [At: DA / V: cățăl~ / Pl: ~ / E: cățel + -oi] 1-2 Cățelan (2-3). [sursa:
MDA2 (2010)
Ceasovoi (pl.) ceasovói sm [At: PAMFILE, VĂZD. / Pl: ~ / E: rs часовой] (Rsm; rar)
Santinelă, strajă. [sursa: MDA2 (2010)
CERCELÓI, (pl.) cerceloi, s. m. (Rar) Augmentativ al lui cercel. – Cercel + suf. -oi. [sursa:
DEX '09 (2009)
Ceroi (pl) cerói sm [At: H IX, 85 / Pl: ~ / E: cer4 + -oi] 1-2 Cer4 (1) (mare). [sursa: MDA2
(2010)
CHIABURÓI, chiaburoi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui chiabur. –
Chişoi (pl.) chișói sm [At: H XVII, 425 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Pește nedefinit mai
îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
Chiţoi (pl.) chițói sm [At: CONV. LIT. Liv, 165 / Pl: ~ / E: nct] (Olt) 1-2 Parcelă nesecerată
(sau nearată). [sursa: MDA2 (2010)
chiuchiurói sm. (reg.) [At: JAHRESBER. VI, 81 / Pl: ~ / E: ns cf mg pityer + -oi] Ciocârlie
(Alcinda arvensis). [sursa: MDA2 (2010) [variantă posibilă – Chiuchiroi]
chiuchiurói s.m. (reg.) hammer.
cintezói sm [At: ODOBESCU, S. III, 181 / V: (reg) ~tițói, ~tiz / Pl: ~ / E: cintez + -oi] 1
Masculul cintezei Si: cintez1 (1). 2 (Orn; reg) Scatiu (Carduelis spinus). [sursa: MDA2
(2010) Variantă: cintizói (PAS, Z. I 266), cintițói (COȘBUC, P. II 36) s. m. / țintezoi sm. /
țintizoi sm. / țințizoi sm./ Și cintezóĭ, cintizóĭ și jințitóĭ. [sursa: Scriban (1939)] – Tinţizoi;
P a g e | 126
CINTEZÓI m. (augmentativ de la cintez) v. CINTEZ. /cintez + suf. ~oi [sursa: NODEX

(2002)
cintenetezói sm [At: PAMFILE, J. II, 128 / V: cínte, cíntene / Pl: ? / E: nct] (Pop; în jocuri de
cuv.; csnp) 1-2 Cintezoi (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
cintenezói sm [At: DA ms / Pl: ? / E: nct] 1-2 Cintenetezoi (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
ciobîrlănoi (pl.) ciobârlănói sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: ciobârlan + -oi] 1-2 Ciobănoi (1-2).
[sursa: MDA2 (2010)
Ciobîrloi (pl.) ciobârlói sm [At: GOROVEI, C. 295 / Pl: ~ / E: nct] 1-2 Ciobănoi (1-2).
[sursa: MDA2 (2010)
ciobănoi (pl.) ciobănói sm [At: I. CR. IV, 305 / Pl: ~ / E: cioban2 + -oi] 1 Cioban bine făcut.
2 (Dep) Om cu purtări grosolane. [sursa: MDA2 (2010)
Ciocioi (pl.) ciociói2 sm [At: CV, 1949, nr. 9, 34 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Ramură uscată.
[sursa: MDA2 (2010)
Ciocîrloi (pl.) ciocârlói sm [At: MARIAN, O. I, 334 / Pl: ~ / E: ciocârlie + -oi] 1-10
Ciocârlan (1-10). [sursa: MDA2 (2010)
cioclói sm [At: T. PAPAHAGI, M. / Pl: ~ / E: nct] (Orn; reg) Ciocârlie1 (1). [sursa: MDA2
(2010)
ciocói s. m., pl. ciocói, art. ciocóii [sursa: Ortografic (2002)
CIOCÓI1, ciocoi, s. m. 1. Termen de dispreț pentru un parvenit (mai ales la sate) din
rândurile arendașilor, vătafilor etc.; ciocofleandură; p. ext. boier. 2. (Înv.) Fecior în casă,
servitor angajat la un boier. – Et. nec. [sursa: DEX '09 (2009)
ciocói2 sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 310/6 / Pl: ~ / E: cioacă2 + -oi] 1 (Înv; om) Mascul
al cioacii. 2 (Orn; reg) Corb. 3 (Orn; reg) Ciocârlie. 4 (Orn; reg) Ciocârlie moțată. 5 (Orn;
reg) Ciocârlan (2). 6 (Înv; Mol; Buc) Servitor domnesc care ținea la curte papucii și meșii
boierilor. 7 (Înv) Fecior care-l însoțea pe domnitor la plimbare pe jos sau în trăsură, stând în
spatele trăsurii Cf lacheu, valet. 8 Om slugarnic. 9 (Iuz) Boier parvenit. 10 (Iuz) Arendaș. 11
(Iuz) Boier îmbrăcat nemțește. 12 (Iuz) Funcționar particular al boierilor. 13 (Iuz) Perceptor.
14 (Prt) Asupritor. 15 (Prt) Hoț. 16 (Pop; îe) A sta ~ A sta dus pe gânduri. 17 (Pop; îe) A se
băga Ia ~ A se angaja pe moșia boierească (pentru arături). 18 (îc) ~-gulerat Ciocoi de la oraș.
19 (Dep; iuz) Membru al partidului conservator. 20 (Pex; iuz) Boier. [sursa: MDA2 (2010)
/cĭoclóĭ, V. cĭocoĭ. [sursa: Scriban (1939)
ciofói sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: ciufan + -oi] (Reg) Ciufan. [sursa: MDA2 (2010)
Ciorcoi (pl.) ciorcói sm [At: DA / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Pește nedefinit mai de aproape. [sursa:
MDA2 (2010)
Ciorofoi (pl.) ciorofói sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: ns cf cioară, ciorogar] (Reg) 1 Venetic. 2
Cerșetor. [sursa: MDA2 (2010)
CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3.
Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene
(Inula). – Cioară + suf. -oi. [sursa: DEX '09 (2009) / cirói sm vz cioroi
Ciorsoi - (pl.) ciorsói1 sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ / E: cioarsă + -oi] (Reg) 1 Om
bătrân. 2 Om slab. 3 (Pex) Vagabond. 4 Cerșetor. [sursa: MDA2 (2010)
cârloi, cârloi s. m. persoană cu un comportament grosolan / de mitocan. [sursa: Argou (2007)
cârtițoi sm [At: NOVACOVICIU, C. B. I / V: ~on / Pl: ~ / E: cârtiță + -oi] 1 (Zlg) Bărbătușul
cârtiței (1). 2 (Reg) Mușuroi. 3 (Med; pop) Cârtiță (3). [sursa: MDA2 (2010) [‘’cîrtiţoi şi
cîrtiţoaie prea v-aţi întrecut măsura’’]
P a g e | 127
Cobiliţoi (pl.) cobilițói sm [At: A. TOMIAC, ap. DA / Pl: ~ / E: cobiliță + -oi] (Ent; Buc)
Bărbătuș al cosașului. [sursa: MDA2 (2010) [cobelete sn [At: TEODORESCU, P. P. 121 / Pl:
~ / E: cobilă + -ete] (Olt; gmț) Cobiliță (1). [sursa: MDA2 (2010)
codobăturói sm [At: MARIAN, O. I, 333 / V: ~dăb~, cotorob~, cotorbat~ / Pl: ~ / E:
codobatură + -oi] Codobator. [sursa: MDA2 (2010)
Cotorbaturoi (pl.) cotorbaturói sm [At: PAMFILE, J. II 375 / V: ~rob~ / Pl: ~ / E: cotorbatură
+ -oi] (Reg) Codobăturoi. [sursa: MDA2 (2010) [Variante - cotorobaturói sm vz cotorbaturoi
/ Cotorbăturoi / Cotorobăturoi
codoi s.m. (peşte), somotei
Codoroi (pl.) codorói sm [At: CHEST. V, 74/28 / Pl: ~ / E: coadă] (Reg) Oaie cu coada (1)
lungă Si: (reg) codișe, (reg) codișetă, (prt) șpucăl. [sursa: MDA2 (2010)
Copiloi (pl.) copilói sm [At: LIUBA-IANA, M. 24 / Pl: ~ / E: copil + -oi] 1-2 Copil (1)
Copîrştoi /= copârștói, copârștói, s.m. (reg.) copil înalt și deșirat; cătărig. [sursa: DAR (2002)
copói s. m., pl. copói, art. copóii / copoi sm [At: CANTEMIR, IST. 110 / V: ~pou, ~pău, că~,
căpou, căpău / Pl: ~ / E: cf mg kopo[1] copóu; - capăŭ; căpău.
corciói adj. m [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~ / E: corciu + -oi] (Reg) Amestecat. [sursa: MDA2
(2010)
corói s. m., pl. corói, art. coróii [sursa: Ortografic (2002)
coroi1 sm [At: (a. 1575) MARDARIE, L. / V: ~rui, curui / Pl: ~ / E: mg karoli] 1 Pasărea
răpitoare Variante: corúi, curúi [sursa: MDA2 (2010) = şoim
coropișnițói sm [At: PAMFILE, J. III, 80 / Pl: ~ / E: coropișniță + -oi] 1 (Reg) Mascul al
coropișniței. 2 (Șdp) Coropișniță (1) mare. [sursa: MDA2 (2010) Coropişniţoi – vz.
coropișniță sf [sinonim – coroi]
Cotîngoi /=cotângói sm [At: N. R. R. L. I. S. II, 19 / Pl: ~ / E: cotâng + -oi] (Reg; șdp) 1-8
Cotângan (1-8). [sursa: MDA2 (2010)
cotângói sm [At: N. R. R. L. I. S. II, 19 / Pl: ~ / E: cotâng + -oi] (Reg; șdp) 1-8 Cotângan (1-
8). [sursa: MDA2 (2010)
cotói (motan) s. m., pl. cotói, art. cotóii [sursa: Ortografic (2002)
cotârlói sm [At: CADE / Pl: ~ / E: cotarlă + -oi] (Ban) Copilandru. [sursa: MDA2 (2010)
Cotrihoi (pl.) cotrihói sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: ctm cotrenci și trifoi] (Reg) Fân cu
buruieni. [sursa: MDA2 (2010)
coţofenoi (pl.) coțofenói sm [At: MAT. FOLK. 1579 / Pl: ~ / E: coțofană + -oi] (Pop) Mascul
al coțofenei. [sursa: MDA2 (2010)
coțói, coțói, s.m. (reg.) om mic de statură; puțoi, ghijură. [sursa: DAR (2002)
Coţoi (pl.) coțoí2 sm [At: A. TOMIAC, ap. DA ms / Pl: ~ / E: ns cf puțoi] (Reg; dep) Om mic
de statură. [sursa: MDA2 (2010)
Curcoi (pl.) curcoi sm [At: DA / Pl: ~ / E: curcă + -oi cf bg куркой] 1-2 (Șhp) Curcan (1)
dihănoi (pl.) dihănói sm [At: GOROVEI, C. 230 / Pl: ~ / E: dihanie + -oi] (Reg; șdp) 1-2
Dihanie (4) (mare). [sursa: MDA2 (2010)
Dîrzoi (pl.) dârzói adj. m [At: ALECSANDRI, T. II, 94 / Pl: ~ / E: dârz + -oi] 1-14 (Îvr)
(Exagerat de) dârz (1-2,4,7,12,17,19). [sursa: MDA2 (2010)
dîrzóĭ adv. (d. bîrzoĭ, supt. infl. luĭ dîrz). Rar. Bîrzoĭ, țanțoș: să staŭ cu capul dîrzoĭ (Al.).
DROPIÓI, (pl.) dropioi, s. m. Bărbătușul dropiei. [Pr.: -pi-oi] – Dropie + suf. -oi. [sursa:
DEX '09 (2009)
P a g e | 128
fărșingói, (pl.) fărșingói, s.m. (reg.) fărșangar. [sursa: DAR (2002)

fărșingoi sm [At: VICIU, GL. / V: fâș~, fărșân~ / Pl: ~ / E: fărșang + -oi] (Reg) Fărșăngar.
[sursa: MDA2 (2010) / var. - fărșângoi sm vz fărșingoi =Fărşîngoi / fășingoi sm vz fărșingoi
=Făşingoi /
Fătătoi (pl.) fătătoi sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: fată + -(ă)toi] (Mol) FĂTÓI, fătoaie, s. n.
(Fam.) Augmentativ al lui fată [sursa: MDA2 (2010)
Feteloi (pl.) feteloi sm [At: JAHRESBER,VIII, 82 / Pl: ~ / E: feteleu + -oi] (Reg) Fătălău (2).
[sursa: MDA2 (2010)
flențói, (pl.) flențói, s.m. (reg.) om îmbrăcat în flențe (haine rupte, zdrențăroase). [sursa: DAR
(2002) flențoi sm [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ / E: fleanță + -oi] (Rar; dep) Om
îmbrăcat în flențe
Flogotoi (pl.) flogotoi sm [At: PAMFILE, C., ap. DA / Pl: ~ / E: flotag + $-oi] (Reg) Fulg
mare de zăpadă. [sursa: MDA2 (2010)
frontavói, frontavói, s.m. (înv.) ofițer înaintat în grad pe front, fără școală militară. [sursa:
DAR (2002)
garoi sm [At: H II, 310, 49 / V: goroi~ / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1 (Orn) Cioară. 2 Termen
injurios pentru rromi. [sursa: MDA2 (2010)] var - goroi sm vz garoi /
garóĭ și zgaróĭ m., pl. tot așa. Est. Iron. Țigan. – Și baroĭ și boroĭ. [sursa: Scriban
Găzdăcoi (pl.) găzdăcoi sm [At: MÎNDRESCU, UNG. 75 / V: ~ăgoi / Pl: ~ / E: găzdac + -oi]
1-2 (Reg; șdp) Bogătaș. / var. - găzdăgoi sm vz găzdăcoi [sursa: MDA2 (2010
Ghijoi – vz ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj,
ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ. [sursa: Scriban (1939)] Var. – ghijoi / vîjoi
Ghioroi (pl.) ghioroi sm [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ / E: nct] Țăruș de fier cu care se
fac găuri în pământ. [sursa: MDA2 (2010)
Gîscoi /=GÂSCÓI, gâscoi, s. m. (Rar) Gâscan. – Din gâscă + suf. -oi. [sursa: DLRM (1958)
gîzóĭ m., pl. tot așa. Nord. Gîză mare, muscoĭ. [sursa: Scriban (1939)
gogonoi (pl.) gogonoi sm [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. / Pl: ~ / E: gogon + -oi] (Pop)
Poreclă dată unui om mic și gras. [sursa: MDA2 (2010)
Gorodovoi (pl.) gorodovoi sm [At: ARDELEANU, ap. DA ms / Pl: ~ / E: rs городовои]
(Rusism; iuz) Agent al poliției municipale însărcinat, în trecut, cu menținerea ordinei. [sursa:
MDA2 (2010) hardavoi sm vz gorodovoi /
goțoi [At: (a. 1639) IORGA, S. D. I, 276 / Pl: ~ / E: pn gotă + -oi] (Trs) 1 sm Fecior care este
udat cu apă în ziua de Sf. Gheorghe. 2 sm Fecior care se îngrijește de pernele miresei ca să nu
cadă din car. 3 am (D. bărbați) Îmbrăcat cu zdrențe. 4 adj. m (D. bărbați) Supărat. [sursa:
MDA2 (2010)
Grănguroi s.m. -[‘’ Ce tragedie pentru noi, de la grăngurei pân' la grănguroi!’’] cf. grangur –
s.m.
Guzuroi (pl.) guzuroi sm [At: MARIAN, ap. DA ms / V: ~unoi / Pl: ~ / E: ctm guz +
mușuroi] (Zlg; reg) Cârtiță./ var. - guzunoi sm vz guzuroi [sursa: MDA2 (2010)
Hîrţoi /=hârțoi sm [At: H XVIII, 283 / P și: ~oni / Pl:: ~ / E: hârț2 + -oi] (Zlg; reg) 1-2 Hârț2
(mare). 3 Hârț2 mascul. [sursa: MDA2 (2010)
horói, horói, s.m. (reg.) ciocănitoare. [sursa: DAR (2002)
Huţoi (pl.) huțoi sm [At: H XVII, 339 / Pl: ~ / E: huță2 + -oi] (Reg) Fiecare dintre cei doi
feciori care îngrijesc de cununa miresei și de lada cu veșminte. [sursa: MDA2 (2010)
împărătoi smi [At: RETEGANUL, P. I, 34 / E: împărat + -oi] (Aug; fam; irn) 1-2 Împărat (1)
(mare). [sursa: MDA2 (2010)] [variantă posibilă – împărăţoi
P a g e | 129
jendăroi (pl.) jendăroi smi [At: TDRG / E: jendar + -oi] 1-2 (Rar; șdp) Jandarm (rău). [sursa:
MDA2 (2010)
jiloi smi [At: BĂCESCU, P. 184 / E: nct] (Olt) Pește nedefinit mai îndeaproape. [sursa:
MDA2 (2010)
Lăcustoi (pl.) lăcustoi smi [At: ALR SN III, h / 749/791 / E: lăcustă + -oi] (Reg) 1 Lăcustă
(2) (Decticus verrucivorus). 2 (Ent) Cosaș mic (Locusta cantana). 3-14 (Șdp) Lăcustă (1-6)
Lăutăroi – (pl.) lăutăroi smi [At: ȘEZ. XII, 37 / E: lăutar + -oi] 1-8 (Reg; șdp) Lăutar (1-4)
(prost).[sursa: MDA2 (2010)
LEBĂDÓI, (pl.) lebădoi, s. m. (Rar) Masculul lebedei
LIFUROI s.m. (Ban.) Pici, țînc. Lifurony. AC, 350. Etimologie: lifuri + suf. -oi. Vezi și lifuri.
[sursa: DLRLV (1987)
Lotroi (pl.) lotroi smi [At: ANON. CAR. / E: lotru + -oi] 1-2 (Îvr; șdp) Hoț (mare). [sursa:
MDA2 (2010)
luboi smi [At: ALR I, 855/186 / E: lubă + -oi] (Bot; Trs) Bostan (Cucurbita pepo). [sursa:
MDA2 (2010
măgăroi (pl.) măgăróĭ m., pl. tot așa. Măgar mare. S. n., pl. oaĭe. Munt. Căpiță maĭ mică,
porcan. [sursa: Scriban (1939
MAIMUȚÓI, maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui maimuță; maimuță mascul.
maimuțoi sm [At: MUMULEANU, C. 138/21 / V: (reg) măi~, măm~ / Pl: ~ / E: maimuță + -
oi] 1 Mascul al maimuței (1). 2-3 (Fam; dep) Bărbat (urât sau) care obișnuiește să imite pe
alții. 4 Om neserios Vz maimucă, maimuțar. [sursa: MDA2 (2010)
Variante – Măimuţoi / Variantă: (Mold.) momițói / mămuițoi sm. / măimucoi,/
În est momițoĭ și ob. monițoĭ. / monițóĭ, V. maĭmuțoĭ. [sursa: Scriban (1939)
mămuițoi sm vz maimuțoi
MOMIȚÓI, (pl.) momițoi, s. m. (Reg.) Augmentativ al lui momiță2; masculul maimuței. –
Momiță2 + suf. -oi. [sursa: DEX '09 (2009)
măimucoi smi [At: ALR SN III, 4686 / V: (reg) măiemucon, mucon / E: maimucă + -oi]
(Reg) Maimuțoi (1). [sursa: MDA2 (2010)
Mamorniţoi (pl.) mamornițoi sm [At: MAT. FOLK. 549 / Pl: ~ / E: mamorniță1 + -oi] (Pop;
în descântece) Duh rău. / Popular, în descîntece) Numele unui duh rău. Acolo se-ntîlnea
strigoaica cu strigoiu, Muma-pădurii cu păduroiu, Mamornița cu mamornițoiu. MAT. FOLK.
549. [sursa: MDA2 (2010)
mardoi s. m. invar. 1. v. machior. 2. individ rezistent la privațiuni. [sursa: Argou (2007)
Maranioi (pl.) maranioi smi [At: PAMFILE, J. III, 44 / E: nct] (Bot; Trs) Baraboi
(Chaerophyllum bulbosum). [sursa: MDA2 (2010)
MARȚAFÓI, marțafoi, s. m. (Fam.) Om de nimic, golan; secătură. – Et. nec. [sursa: DEX '09
(2009) Și fem. -oaĭcă, pl. e. [sursa: Scriban (1939) marțafoaică, s. f. (vagaboandă).
Matroi (pl.) matroi smi [At: I. CR. VI, 152 / E: nct] (Reg) Om greoi și lipsit de îndrăzneală.
[sursa: MDA2 (2010)
Mătuşoi (pl.) mătușoi smi [At: PASCU, S. 111 / E: mătușă + -oi] (Ban; Trs) Unchi. [sursa:
MDA2 (2010)
măzăroi (pl.) măzăroi smi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: mazăre + -oi] (Bot; reg) 1-2
(Șdp) Mazăr [sursa: MDA2 (2010)] [variante posibile - =Mazeroi / =Măzeroi
Maziloi (pl.) MAZILOl s. m. Augmentativ (cu sens depreciativ) al lui mazil. Pl.: maziloi. –
Mazil + suf. -oi. [sursa: DLR (1913-2010)
mierloi1 smi [At: PONTBRIANT, D. / V: (pop) mir~, zm~ / E: mierlă + -oi] 1 Bărbătuș al
mierlei 1) Si: (reg) mierlar, mierlu, mierlătoi. / mirloi1 sm vz mierloi1 / zmierloi sm /
P a g e | 130
mierloiu m. [sursa: MDA2 (2010)

Merloi-(pl.) merlóĭ (est) și mĭerlóĭ (vest) m., pl. tot așa. Masculul merleĭ. [sursa: Scriban
(1939)
mierloi s. m. invar. (er.) penis. [sursa: Argou (2007)
Miroi (pl.) mirói, s.m. – Mire; pereche de miri.
Mîţoi /=mâțoi smi [At: LB / V: (îvr) muț~ / E: mâț (sau mâță) + -oi] 1-4 (Pop; șdp) Mâț (1-2)
(mare). 5 (Reg; dep) Om perfid Si: fățarnic. [sursa: MDA2 (2010)
Variante - mățoi s vz mâțoi2 / muțoi sm vz mâțoi / mățoi s vz mâțoi /
MÎȚÓI, mîțoi, s. m. (Rar) Augmentativ al lui mîță.
Moloi (pl.) moloi s.m.[At: ALR II, 3721/310 / E: moale1 + -oi] (Reg) 1 ami Molâu (5). 2 sm
Pește nedefinit mai îndeaproape, probabil molan1 (Nemachilus barbatulus). [sursa: MDA2
(2010)
mondroi smi [At: ȘEZ. XX, 107 / E: nct, cf modoroi] (Mol) Om tăcut și ursuz. [sursa: MDA2
(2010)
morcoi sm vz morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oavă sf ~ob,
~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz, ~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков]
[sursa: MDA2 (2010) Variante - morcoi sm vz morcov / murcoi sm vz morcov / murcoi sm
vz morcov
Morloi (pl.) morloi sm [At: BĂCESCU, P. 37 / E: ns cf morlan] (Iht; Mun) Pui mic de somn.
[sursa: MDA2 (2010)
moroi1 smi [At: BĂCESCU, P. 37 / E: ns cf morun2] (Reg) 1 Pește de baltă nedefinit mai
îndeaproape. 2 (Lpl) Pește sărat adus spre vânzare
MORÓI, moroi, s. m. (În superstiții) Strigoi, vârcolac, pricolici. – Cf. sl. mora. / În Ban.
muroi- (Șez. 36, 96). [sursa: Scriban (1939)
moșoi1 smi [At: TDRG / E: moș + -oi] 1 (Reg) Soț al moașei. 2 (Ban) Naș2. 3 (Mun; Dob)
Pește nedefinit mai îndeaproape.
moșoi2 sm [At: ALEXI, W. / E: nct] (Nob) Alizee. [sursa: MDA2 (2010)
motofoi sm [At: ARH. OLT. XXI, 270 / Pl: ~oli / E: nct] (Olt) 1 Persoană de statură mică. 2
Persoană care nu poate vorbi deslușit. [sursa: MDA2 (2010) [ ? ]
motohóĭ m., pl. tot așa (ca și mătăhală). Vs. Om hursuz. [sursa: Scriban (1939)
motoroi smi [At: ALR I, 1135/361 / E: cf motan] 1-2 (Reg; șdp) Motan (1) (mare). [sursa:
MDA2 (2010)
MOȚPĂNÓI, moțpănoi, s. m. (Reg.; ir.) Augmentativ al lui moțpan. – Moțpan + suf. -oi.
[sursa: DEX '09 (2009)
moțpănói s. m., pl. moțpănói, art. moțpănóii [sursa: Ortografic (2002)
moțpănoi sni [At: ALECSANDRI, T. 20 / E: moțpan + -oi] 1-6 (Mol; șdp) Moțpan (3-5)
mușcoi sm vz mășcoi / mîşcoi / mişcoi / – Vechĭ mișcoĭ1 și mușcoĭ./
MUSCÓI, (pl.) muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă mare. –
nădrăgoi (pl.) nădrăgoi -smi [At: CIAUȘANU, V. 181 / E: nădrag + -oi] (Dep) 1 Pantaloni
mari. 2 (Olt) Țărănoi. [sursa: MDA2 (2010)
nasoi sm vz năsói (epitet) s. m. [sursa: Ortografic (2002)
Năzdoi (pl.) năzdoi sm.i, adj. m [At: CV 1950, nr. 36 / E: nct] (Reg) 1-2 (Om) scrântit la
minte. [sursa: MDA2 (2010)
ochioi sm. i [At: DLR / E: ochi1 + -oi] 1-2 (Șdp) Ochi1 (1) (mare). 3 Varietate de struguri
albi nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 131
ODIVÓI, (pl.) odivoi, s. m. (Înv.) Infanterist. – Din rus. hodovoĭ. [sursa: DEX '09 (2009)
Oiţoi (pl.) oițoi sm. i [At: MARIAN, O. I, 383 / E: oiță + -oi] (Orn; reg) 1 Cintezoi (Fringilla
coelebs). 2 Cinteză de iarnă (Fringilla montifringilla). [sursa: MDA2 (2010)
OMETÓI, ometoi, s. m. (Regional) Om mare de stat, matahală, găligan. [sursa: DLRLC
(1955-1957) var. - Omătoi / = omățoi sm vz ometoi / ometioi sm vz ometoi /
ometói, ometói, s.m. (reg.) ometeu, omoi. [sursa: DAR (2002)
Ospecioi (pl.) ospecioi sm [At: LEX. MARS. 213 / V: (reg) Uspecioi =us~ / Pl: ~ / E: oaspete
+ -oi] (Trs; Ban) 1 Musafir. 2 (Îf uspecioi) Invitat la pomană după înmormântare. 3 (Lpl)
Invitați ai mirelui la nuntă. [sursa: MDA2 (2010)
păunói, păunói, s.m. (reg.) păun mascul. [sursa: DAR (2002)
PEPENÓI, pepenoi, s. m. Augmentativ al lui pepene
pepenói s. m., pl. pepenói, art. pepenóii [sursa: Ortografic (2002)
pepenoi smi [At: PAMFILE, A. R. 174 / V: (reg) păpăn~ / E: pepene + -oi] 1-14 (Șdp)
Pepene (1-4, 12-14) (mare). / var. - păpănoi sm vz pepenoi /[sursa: MDA2 (2010)
PĂPUȘÓI, (I, II 1) păpușoi, s. m., (II 2) păpușoaie, s. n. I. S. m. Augmentativ al lui păpușă
(I). II. (Reg.) 1. S. m. Porumb. ♦ Rodul porumbului (știuleți sau boabe). 2. S. n. Loc plantat
cu porumb; porumbiște. [Var.: (reg.) popușói s. m., s. n.] – Păpușă + suf. -oi. [sursa: DEX '09
(2009
păpușoi s [At: NECULCE, L. 122 / V: (reg) păpâșoi, păpșoi, popișoi, popșoi, pop~ / Pl: ~oaie
/ E: păpușă + -oi] 1-12 sm (Șdp) Păpușoaie (1-12). 13 sm (Spc) Păpușă care reprezintă o
figură masculine [sursa: MDA2 (2010)]
Variante – Păpîşoi / Păpşoi / popişoi / popâșoi / Popşoi / popușoi /
păpușóĭ și (maĭ des) popoșóĭ m. ca plantă și n., pl. oaĭe, ca felurĭ de semănături și marfă (d.
păpușă). Est. Porumb, cucuruz, / Pl. Popușoaĭe, semănăturĭ de popușoĭ. Felurĭ de popușoĭ.
[Scriban]
păpușoiu (popușoiu) n., numele moldovenesc al porumbului, al cărui spic cam aduce cu o
păpușă îndesată. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
PĂSĂRÓI, păsăroi, s. m. Augmentativ al lui pasăre; bărbătușul unei păsări. – Pasăre + suf. -
oi. [sursa: DEX '09 (2009)
pășoi s. v. GUZGAN. ȘOBOLAN. [sursa: Sinonime82 (1982)
Pîşoi /=pâșói, (pl.) pâșói, s.m. (reg.) șobolan. [sursa: DAR (2002)
pășușói, (pl.) pășușói, s.m. (reg.) proprietar. [sursa: DAR (2002)
Perioi (pl.) perioi sm [At: P. CONSTANT, R. 105 / P: ~ri-oi / Pl: ~ / E: perie + oi] 1-10 (Șdp)
Perie (1, 5-8) (mare). [sursa: MDA2 (2010)
pirchițói, pirchițói, s.m. (reg.) bărbătușul bibilicii. [sursa: DAR (2002)
pirchițoi[1] smi [At: A I, 13 / V: ~chitiț~ / E: pirchiță + -oi] (Trs) Bărbătuș al bibilicii Si:
(reg) pircoi / pirchitițoi sm / [sursa: MDA2 (2010)
PISÓI, pisoi, s. m. Pui de pisică, pisic; (în special) cotoi.
pisoi2 smi [At: CARAGIALE, M. 179 / E: piesă + -oi] (Reg) Monedă de argint de cinci lei
Si: (arg) pisică2, pisicuță2. [sursa: MDA2 (2010)
pițigoi smi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: pâțâg~, ~țâgău, țițingău sm (reg) ~piţigui,
~pițugoi, tâchi~, tâșâg~, țâțâg~ țâțâgoi sm; țițigoi s.m.; țițigui s.m./ / E: cf pițiga] sursa:
MDA2 (2010) Var - pâțâgoi sm / pițâgău sm / pițigui sm / pițugoi sm / țâțâgoi sm / țițigoi
s.m. / țițigui sm. / țițingău sm vz țițigoi / Variantă posibilă - =Păţigoi /
plăchiói, (pl.) plăchiói, s.m. (reg.) om greoi. [sursa: DAR (2002)
pocoi1 smi [At: CREANGĂ, A. 140 / A și: pocoi / E: slv покой] 1 Nume al literei „p” din
alfabetul chirilic. 2 Semn grafic pentru pocoi1 (1). [sursa: MDA2 (2010)
pomilói, (pl.) pomilói, s.m. (reg.) corcitură, bastard. [sursa: DAR (2002)
P a g e | 132
Popînzoi /= popânzói, popânzói, s.m. (reg.) 1. șoarece. 2. (adv.) ca un popânzoi;

popânzoi [At: CADE / E: cf popânzac1] (Reg) 1 smi (Zlg) Șoarece (Apodemus sylvaticus). 2
av (Pan; îe) a sta ~, a se așeza ~ etc. A sta în picioare, drept și nemișcat. 3 smi (Pan)
Sperietoare de păsări. 4 smi (Gmț; pan) Leneș. 5 smi (Gmț; pan) Popândău (10). [sursa:
MDA2 (2010)
poroi sm [At: BORZA, D. 14 / Pl: ~ / E: por4 + -oi] (Bot; reg) 1 Praz (Allium porrum). 2
Hașmă (Allium ascalonicum). [sursa: MDA2 (2010)
potângói, potângói, s.m. (reg.) om mitocan, bădăran; slugă; bătăuș. [sursa: DAR (2002)
Potîrnichioi /= potârnichioi smi [At: GR. S. VI, 137 / V: păt~ sn, păturnicoi sn, pătur~ sn,
piturnicoi sn, potârnicoi sn / E: potârniche + -oi] (Orn; reg) Potârnic / Variante - păturnichioi
sm / păturnicoi sm. / potârnicoi / piturnicoi sm / potârnicoi sm./ [sursa: MDA2 (2010)
potârnichiói, potârnichiói, s.m. (reg.) bărbătușul potârnichii; potârnic, potârnicar, potârnichel.
[sursa: DAR (2002)
Presuroi -(pl.) presuroi s [At: GR. S. VI, 137 / Pl: ~ / E: presură1 + -oi] (Olt) Presur. [sursa:
MDA2 (2010)
pircói, pircói, s.m. (reg.) bărbătușul bibilicii; pirchițoi. [sursa: DAR (2002)
privighetoroi smi [At: MARIAN, O. I, 244 / V: ~veghe~, ~toi, ~veghetur~, ~ighit~ / E:
privighetoare + -oi] 1-2 (Reg) Privighetor1 (1-2). Variante - priveghetoroi sm / privegheturoi
sm / privighetoi sm / privighitoroi sm / [sursa: MDA2 (2010)
pruncói, (pl.) pruncói, s.m. (reg.) prunc mai mare; băiețandru. [sursa: DAR (2002)
puicoi sm. i [At: DR. IV2, 1328 / E: puică + -oi] (Trs) Curcan (1) (Meleagris gallopavo).
[sursa: MDA2 (2010)
pupezoi sm. i [At: MARIAN, O. II, 157 / V: (reg) pepigioi, pepingioi, pipigioi, pipijoi,
pupăzoi, pupăzui, ~egioi, ~ejoi, pupuzoi / E: pupăză + -oi] 1 (Orn) Bărbătuș al pupeze
puțói, (pl.) puțói, s.m. (pop. și fam.) 1. băiat mic. 2. țoi (pentru țuică, rachiu). 3. (la pl.) țurțuri
de gheață. 4. plantă denumită sângele-voinicului. 5. fruct de ardei iute (mic). 6. specie de
cartofi lungăreți, gălbui. [sursa: DAR (2002) PUȚÓI, puțói, s. m. 1. (Vulg., depr.) Băietan,
flăcău. 2. Țoi2. (din puță + suf. augm. -oi; cf. puțin) [sursa: DER (1958-1966)
puțoi [At: DDRF / Pl: (1-2, 6-12) ~oaie / E: puță + -oi] 1-2 sn (Șdp) Puță (1) (mare). 3-4 smi
(Pfm; șdp) (Puști) care, în viziunea adulților, dovedește lipsă de respect față de aceștia sau
pretenții nefondate de emancipare. 5 smi (Fam) Puță (5). 6-7 sn (Olt) Țoi pentru țuică, rachiu
etc. 8 snp (Reg) Țurțuri de gheață. 9 sn (Reg) Mică plantă erbacee din familia orhidaceelor,
care crește prin poieni și pășuni în regiunea subalpină, cu frunze numeroase și flori mici
purpuriu-negricioase, cu miros plăcut de vanilie Si: sângele-voinicului (Nigritella nigra). 10-
11 sn (Olt) (Fruct de) ardei iute (Capsicum annuum). 12 sn (Reg) Specie de cartofi lunguieți,
gălbui. [sursa: MDA2 (2010)
Radavoi (pl.) radavoi sm [At: ȘEZ. III, 87 / Pl: ~ / E: rs рядовой] (Reg) Militar. [sursa:
MDA2 (2010)
rămăsoi sm [At: T. PAPAHAGI, M. 13 / Pl: ~ / E: rămas2 + -oi] (Mar) Văduv. [sursa: MDA2
(2010)
răscoi sm [At: BĂCESCU, PĂS. 146 / Pl: ~ / E: nct] (Orn; Buc) Râpar (2) (Riparia riparia).
[sursa: MDA2 (2010)
RĂȚÓI1, (pl.) rățoi, s. m. Bărbătușul raței
Rîmboi /=râmboi1 sm vz drâmboi
sapornói, (pl.) sapornói, s.m. (reg.) ființă imaginară despre care se crede că îmbolnăvește sau
omoară oamenii; săpornicar. [E: ns cf saporniță] [sursa: DAR (2002) [Variantă posibilă -
Saporniţoi
P a g e | 133
sfântói, sfântói, s.m. (înv.; peior.) om prefăcut; fariseu. [sursa: DAR (2002)
Sfîntoi (pl.) sfântoi sm [At: KLEIN, D. 60 / V: (înv) ~nțoi / Pl: ~ / E: sfânt + -oi] (Înv; prt) 1-
2 Sfânt (14) (mare). 3 Om prefăcut Si: fariseu. / Var. – Sfînţoi = sfânțoi sm vz sfântoi [sursa:
MDA2 (2010) [variantă posibilă – Sîntoi]
Sîngeoi – (pl.) sângeoi s.m. [At: ALRM SN III h 943/836 / E: sânge + -oi] (Reg) Sângerete
[sursa: MDA2 (2010) [Variantă posibilă – Sîngeroi]
starșói –(pl.) starșói, s.m. (înv.) inspector. [sursa: DAR (2002)
șerloi sm vz șerlai
ȘIȘCÓI, șișcoi, s. m. (Regional, în superstiții) Strigoi, moroi. – Variantă: șiscoi (MARIAN, Î.
418) s. m. / ȘISCÓI s. n / [sursa: DLRLC (1955-1957
Şoricoi (pl.) șoricoi sm [At: POLIZU / V: (reg) ~rec~, ~icioi / Pl: ~ / E: șoarec + -oi] (Zlg) 1-
12 (Șdp) Șoarece (1-6) (mare). 13-18 (Reg; îf șoricioi) Șoarece (1-6) mascul. 19 (Reg; îaf)
Pui de șoarece (1-6). [sursa: MDA2 (2010)
șoșoi1 sm [At: BACALBAȘA, M. T. 168 / V: (reg) suș~, șuș~, șușui / Pl: ~ / E: rrm šošoi]
(Arg) 1 Iepure. 2 Pui de iepure. 3 Copil în fașă. 4 (Irn) Rrom. [sursa: MDA2 (2010)
ȘOȘÓI2, șoșoi, s. m. (Regional) Iepure. / șușui1 sm vz șoșoi1 /
șotói, șotói, s.m. (reg.) pui de iepure. [sursa: DAR (2002)
știoi, (pl.) știoi, s.m. (reg.) / V: (reg) ștoi, ștui / Pl: ~ / numele a două specii de păsări
răpitoare de noapte, înrudite cu bufniță: ciuf de baltă și ciuf pitic. [sursa: DAR (2002)
ștoi sm vz știoi [sursa: MDA2 (2010)
știoi sm [At: MARIAN, O. I, 227 / V: (reg) ștoi, ștui / Pl: ~ / E: nct] (Orn; Olt; Ban) 1 Ciuf-
de-baltă (Asio flammeus). 2 Ciuf-pitic (Otus scops). [sursa: MDA2 (2010) știoi, (pl.) știoi,
s.m. (reg.
ștói (-i), s. m. – (Arg.) Penis. – Var. ștoagă. Origine necunoscută, probabil țig. [sursa: DER
(1958-1966)
ștoi, ștoiuri s. n. (vulg.) penis. [sursa: Argou (2007)
suloi – (pl.) suloi – s.m.
Şuşoi (pl.) șușoi1 sm [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ / E: ns cf șoșoi2] (Mun) 1-2 Șuvoi1 (1-2).
șușoi2 sm vz șoșoi1
șușoi3 s [At: VICIU, GL. / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Reg) Fiertură preparată din pâine tăiată
mărunt, sare și uneori brânză.
șușoi4 s [At: ALR SN IV h 945/310 / Pl: ? / E: ns cf mg sisak] (Reg) Cască (1) (militară).
[sursa: MDA2 (2010)
tărtăroi (pl.) tărtăroi sm [At: I. CR. III, 286 / Pl: ~ / E: tartor + -oi] (Reg) Drac (1). [sursa:
MDA2 (2010)
Terhoi (pl.) terhoi sm [At: ȘEZ. V, 162 / V: (reg) tăr~ / Pl: ~ / E: ns cf terheci] (Mol) Mânz
de doi ani. / tărhoi sm vz terhoi/ [sursa: MDA2 (2010)
Tîrsoi /=târsoi sm vz târșoi
târșoi sm [At: VICIU, GL. / V: (reg) ~rsoi / Pl: ~ / E: târș2 + -oi] (Trs) Târș2 (1). [sursa:
MDA2 (2010)
tiurlihoi sm [At: LEXIC REG. 118/ Pl: ~ / E: nct] (Buc) Om leneș. [Variantă posibilă -
Tiuliuhoi [sursa: MDA2 (2010)
Tiutiuroi (pl.) tiutiuroi sm [At: DR. IV, 1553 / Pl: ~ / E: fo] (Orn; reg) 1 Ciocârlie (Alauda
arvensis). 2 Ciocârlan (Galerida cristata). [sursa: MDA2 (2010)
tulihoi sm [At: PAMFILE, C. 54 / Pl: ? / E: tuleu cf tulihău] (Reg) Tuleu (8). [MDA2 (2010)
Turcoi (pl.) turcoi1 sm [At: LB / Pl: ~ / E: turc + -oi] (Bot; reg) Busuioc-sălbatic (Prunella
vulgaris). [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 134
turcoi2 sm vz tutcoi / Tucoi /

Tutcoi (pl.) tutcoi sm [At: ALR I, 1012/61 / V: (reg) tuc~, tupc~, turc~ / Pl: ~ / E: tutcă + -oi]
(Orn; Trs) Curcan (1). [sursa: MDA2 (2010)
Turturoi (pl.) turturoi sm [At: POLIZU / V: (reg) tut~ / Pl: ~ / E: turturea css] (Orn; reg)
Turturel (1). tuturoi sm vz turturoi [sursa: MDA2 (2010)
ȚĂRĂNÓI, țărănoi, s. m. 1. (Fam.) Augmentativ al lui țăran. 2. (Peior.) Om bădăran,
mitocan, mojic. – Țăran + suf. -oi. [sursa: DEX '09 (2009)
țărănoi sm [At: NEGRUZZI, S. III, 21 / V: (rar) țerănoi sm. / E: țăran + -oi] 1-2 (Șdp) Țăran
(7) (corpolent, solid). 3 (Dep) Persoană lipsită de educație, de maniere Si: mojic. [sursa:
MDA2 (2010)
ȚARCÓI, țarcoi, s. m. (Reg.) Masculul țărcii. – Din țarcă + suf. -oi. SARCÓI s.m. v. țarcoi. [
[sursa: DLRM (1958)
Ţărcoi (pl.) țărcoi sm [At: MARIAN, O. II, 48 / V: (Trs; Mar) să~ / Pl: ~ / E: țarcă1 + -oi] 1
(Orn; reg) Masculul țărcii1 (1). 2 Epitet dat unui bărbat care merge iute și săltat. / sărcoi sn vz
țărcoi [sursa: MDA2 (2010)
ţigănoi (pl.) țigănoi sm [At: BARIȚIU, P. A. I, 108 / Pl: ~ / E: țigan + -oi] 1-2 (Șdp) Țigan (1)
solid Si: (reg) țigănoc (1-2). 3 (Reg) Meșter țigan. 4 (Fig) Bărbat negricios și mare de statură.
[sursa: MDA2 (2010)
tigăroi sm [At: GR. S. VI, 148 / Pl: ~ / E: pbl tigoare + -oi] (Reg; dep; într-un descântec;
csnp) Om de nimic. [sursa: MDA2 (2010)
Ţiţigoi sm vz pițigoi / țâțâgoi sm / țițigui sm / țițingău sm
țițidoi [At: BĂCESCU, PĂS. 343 / V: ~de (S și: țiți-de) / S și: (1) țiți-doi / A și: (1) țițidoi /
Pl: (2) ~ / E: ns cf țițigoi, pițigoi, țuțudei] 1 i (Are) Cuvânt care redă sunetele caracteristice
scoase de unele păsări. 2 sm (Orn) Pițigoi (Parus maior). [sursa: MDA2 (2010)
țârloi1 sm [At: TDRG / V: ~lui / Pl: ~ / E: țârlâi + -oi] (Orn; Trs) Ciocârlan (Galerida
cristata). [sursa: MDA2 (2010) țârlui sm / ţîrlui /= țârlui sm vz țârloi1 /
toi2 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 165 / E: tc toy (kușu)] (Orn; reg) Țiclean (Sitta europaea
caesia). [sursa: MDA2 (2010)
ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. [sursa: DEX '09 (2009)
țoi1 [At: DOMBROWSKI, P. 223 / V: tui, țui / Pl: ~ sm / E: fo] 1 i (Și cu „o”, „i”, prelungite;
repetat) Cuvânt care imită sunetele specifice scoase de țiclean (1). 2 sm (Orn; reg; șîc ~
comun) Țiclean (1) (Sitta europaea). 3 sm (Reg; fig) Epitet pentru un copil neastâmpărat și
gălăgios. 4 sm (Orn; reg; îf țui, tui) Ciuf (Otus scops). [sursa: MDA2 (2010)
țoi2 [At: JIPESCU, O. 161 / V: (reg) țui snm / Pl: (1-2) -uri / E: nct] 1-2 sn (Conținutul unui)
păhărel având forma unei sticluțe cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu Si:
(pop) ciocan (26), (reg) cioflec (3), puțoi, sălic. 3 sn (Arg; îe) A da pe ~ A da pe datorie. 4 sm
(Reg; îf țui) Ardei iute. [sursa: MDA2 (2010)
tui2 sm vz țoi
țui3 sn.m. vz țoi
vărzoi1 sm [At: ALR I, 847/954 / Pl: verzoi / E: varză + -oi] (Reg) Varză (8) nedezvoltată,
fără căpățână. [sursa: MDA2 (2010) [?]
Vederoi (pl.) vederoi sm [At: MARIAN, NU. 134 / Pl: ~ / E: vedere + -oi] (Trs) Grup de
persoane alcătuit din părinții unei fete și un consătean care merg în vizită la viitorul ginere.
[sursa: MDA2 (2010)
VERDÓI, (pl.) verdoi, s. m. (Ornit.; regional) Florinte. [sursa: DLRLC (1955-1957)
viezuroi sm [At: ALIL XXX, 181 / Pl: ~ / E: viezure + -oi] (Reg) 1-2 (Șhp) Viezure (1)
(mare). 3 Viezure (1) mascul. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 135
vârdăroi sm [At: SFC IV, 169 / V: vârdoi, verdeloi / Pl: ~ / E: vârdare + -oi] (Olt) 1-5
Bărbătușul vârdării (1-5). [sursa: MDA2 (2010)
VISTAVÓI, (pl.) vistavoi, s. m. (Mil.; înv.) Ordonanță. – Din rus. vestovoi.
vistavoi sm [At: VLAHUȚĂ, S. A. I, 104 / V: ri~ / Pl: ~ / E: rs вестовой] 1 (Mil; iuz)
Ordonanță. 2 (Mun; îe; îf ristavoi) [sursa: MDA2 (2010)
VOLINTIRÓI, (pl.) volintiroi, s. m. Augmentativ al lui volintir2. (înv.; Depreciativ)
volintiroi sm [At: ALECSANDRI, T. 23 / V: (reg) lințiroi / Pl: ~ / E: volintir + -oi] 1-6 (Îrg;
șdp) Volintir (1-3) (rău). [sursa: MDA2 (2010)
Vrăbioi (pl.) vrăbioi sm [At: SCRIBAN, D. / P: ~bi-oi / Pl: ~ / E: vrabie + -oi] 1 Bărbătușul
vrabiei. 2 Vrabie mai mare. [sursa: MDA2 (2010)
Zăicoi (pl.) zăicoi sm [At: MARIAN, O. II, 69 / V: zaicoi / Pl: ~ / E: zaică + -oi] (Om; reg)
Bărbătușul zaicii (1). [sursa: MDA2 (2010)
ZĂVÓI2, zăvói, s. m. (Var.) Zăvod2. (prob. din sl. zavoditi = a conduce) [sursa: DER (1958-
1966)
zăvod1 sm [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VIII, 10 / V: (reg) zăo, zăhoi, zav~, zavoi, zăoz, ~oi,
zev~, zovoi / Pl: ~ozi / E: nct] Câine mare (ciobănesc, de vânătoare etc.) Si: dulău1 (1), (reg)
zăblău2 (3). [sursa: MDA2 (2010) / zovoi sm vz zăvod1 / Var. zăvoi. / zavoi sm vz zăvod /
zăvoi5 sm vz zăvod1 / / zovoi sm vz zăvod
zăhoi sn vz zăvod1 [sursa: MDA2 (2010) [?]
Zburăturoi (pl.) zburăturoi sm [At: MAT. FOLK. 648 / Pl: ~ / E: zburător + -oi] (În
descântece) Personaj fabulos, malefic, masculin. [sursa: MDA2 (2010)
zestroi sm [At: L. ROM. 1962, nr. 3, 263 / Pl: ~ / E: zestre + -oi] (Reg) Bărbat care, după
căsătorie, se mută în gospodăria soției Si: (îrg) zestraș. [sursa: MDA2 (2010)
ZGÂMBÓI, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici.
zînoi (pl.) zânoi sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 30r/11 / Pl: ~ / E: zână + -oi] (Îvr;
aug) Zân (mare). [sursa: MDA2 (2010)
ZMEÓI, zmeoi, s. m. (în basme) Augmentativ al lui zmeu
zmeoi sm [At: DL / P: zme-oi / V: (reg) zmeroi / S și: sm~ / Pl: ~ / E: zmeu + -oi] (În
descântece, basme; aug) Zmeu (3). [variant posibilă – Zmieroi] [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 136
=Spre deosebire de situaţia omonimelor flexionare la plural (-OAIE – subst. neutre pl. =
subst. feminine pl.), în acest grup pot apărea omonime flexionare prin încrucişare: Subst.
neutre singular = subst. feminine plural; iar forma de plural a substantivelor neutre este
omonimă cu forma de singular a substantivelor feminine:
Ex. BĂRBOAIE s.f. bărboi, (rar) bărbărie. (Are o ~ cît toate zilele.)
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. (‘’are un bărboi…)’’
=[
F – (sing.) oa-iE – (pl.) OI (reducerea diftongului)
oáie s. f., art. oáia, g.-d. art. óii; pl. oi, art. óile (o-i-) [sursa: DOOM 2 (2005)] / E: ml ovis, -
is]
ursoáie (înv., reg.) s. f., art. ursoáia, g.-d. art. ursóii / ursoáiei; pl. ursói / ursoáie [sursa:
DOOM 2 (2005)
FOÁIE, foi, s. f. 1. Frunză / (sing.) foaie, G-D art. foii – (pl) foi /
FOÁIE, foi, s. f. 1. Frunză. [Pr.: foa-ie] – Lat. folia (pl., devenit sg., al lui folium),
Cartifoaie s.f.– [‘’ Intr'o foaie, cartifoaie şede-o oaie oacärä“ (cartifoaie nu e…’’] cf foaie –
(pl.) foi [Posibilă formă de plural – ‘’cartifoi]
acĭoáĭe și acioaĭe f., pl. oĭ / (talangă). – Și cĭoaĭe [Scriban]
acĭoáĭe și acioaĭe f., pl. oĭ (it. acciajo, vechi acciaro și aciale, oțel, d. lat. pop. aciarium și
aciale, care vine d. acies, ascuțiș; ven. azzale, fr. ocier, sp. acero; ngr. atzáli. V. ață, arcer,
oțel). Bronz. P et Clopot. Iron. Glas de acĭoaĭe, glas pătrunzător, asurzitor: a’nceput cu glasu
eĭ de acĭoaĭe. Munt. Clopoțel cu sunet supțire care se atîrnă la gîtu vitelor, maĭ ales al mînjilor
(talangă). – Și cĭoaĭe (Mold. sud): o vacă purtînd o cĭoaĭe mare (Sov. 186). [sursa: Scriban
(1939)
CIOÁIE s. f. (Reg.) Acioaie. [Pr.: ci-oa-ie] – Din acioaie. [sursa: DLRM (1958) / cihoáie sf
vz acioaie
acioáie s. f. singular invariabil (sil. -ci-oa-), art. acioáia, g.-d. acioáie, art. acioáiei [sursa:
Ortografic (2002 cihoáie sf vz acioaie / ciuoáie sfs vz acioaie / ciuái sf [At: CUV. D. BĂTR.
II, 230 / Pl: ? / E: nct] (Înv) Acioaie. [Pr.: -ci-oa-] [sursa: MDA2
acioaie s. f. invar. [sursa: Argou (2007
boiengioaie sf [At: PANȚU, PL. / V: ~ian~ / Pl: ~oi / E: boiangiu + -oaie] (Bot) Drobușor
(Isatis tinctoria). [sursa: MDA2 (2010) boiangioáie sf vz boiengioaie [variantă posibilă –
Boiemngioaie]
Brădoaie (pl.) brădoáie sf [At: I. IONESCU, M. 368 / Pl: ~ / E: mg bidiny] (Reg) 1 Vas de
lemn. 2 (Bot) Brad. [sursa: MDA2 (2010)
brădoáĭcă f., pl. e și brădoáĭe f., pl. oĭ saŭ oaĭe, ca foaĭe, lighioaĭe, -oĭ, saŭ căsoaĭe, pl. tot așa
(d. brad. Cp. cu arămie). Sud. Putinică (de brînză). – Dim. brădoĭchiță. [sursa: Scriban (1939)
bulihoaie – (pl.) bulihoi / bulihár m. (ca și bulihaĭ). Mold. (Btș.) Pasăre răpitoare (vultur,
gaĭe). Fig. Om urît. – Și bulihare, f., pl. ărĭ; bulihoaĭe (Vc.) și cĭulihoaĭe (Nț.), pl. oĭ. V.
cilihoĭ, gobaĭe, hulubej. [sursa: Scriban (1939)
clăoáie sf [At: DA / Pl: ~ói / E: claie + -oaie] (Buc) Claie mare. [sursa: MDA2 (2010)
Cobîlcioaie /=cobâlcioáie sf [At: DA ms / Pl: ~ciói / E: cobelciu + -oaie] (Zlg; Trs) Melc.
[sursa: MDA2 (2010)
droáĭe f., pl. droĭ (alb. droe, frică, precum și din groază s’a dezvoltat aceĭași ideĭe: o groază
de banĭ, o mulțime de banĭ). Cîrd, mulțime: o droaĭe de scatiĭ, de copiĭ, de samsarĭ, (fig.) de
ideĭ. Și duroaĭe (Prah.). – În Trans. droaĭe, targă. [sursa: Scriban (1939)
droáie1 [At: LB / V: dur~, zd~, droi sn / Pl: nct / E: alb droe „groază”] (Pop) 1 sf Cârd mare
de animale. 2 sf (Prt) Mulțime mare de oameni. 3 sf (Pex) Număr mare din ceva. 4 sf (Îlav)
P a g e | 137
Cu droaia (sau în ~) Cu grămada. 5 sf (Îal) În număr mare. 6 av În număr mare. / variantă –

droi [sursa: MDA2 (2010)
droáie2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Targă de cărat materiale de construcție.
[sursa: MDA2 (2010)] /
DROÁIE s. f. (Adesea urmat de diverse determinări) Mulțime, ceată (de oameni sau de
animale) [Pr.: droa-ie]/ duroáie sf vz droaie /
droaie sg. și pl. (rar). [sursa: IVO-III (1941)
droáie s. f. (sil. -ie), art. droáia, g.-d. art. droáiei [sursa: Ortografic (2002)
droaie sg. și pl. (rar). [sursa: IVO-III (1941)
DROAIE s., adv. buluc, gloată, grămadă, valvîrtej. (S-au repezit ~ la el.) ◊ Loc. adv. Cu
droaia = în număr (foarte) mare, cu grămada
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. –
Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f. / Variante: gheonoaie, gheoroaie / gionoaie sf. ] – Cf. alb.
gjon „cucuvea”. [sursa: DEX '09 (2009) [variante - geonoaie sf. / geunoaie sf / ghenoaie sf /
ghionoaie sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 282 / P: ghi-o~ / V: gheo~, gheu~, gheunoi, geonoaie,
geunoaie, gio~ / Pl: ~ / E: cf alb gjon] 1 (Orn; Mun) Ciocănitoare. 2 (Fig) Femeie rea și
cicălitoare. 3 (Reg) Legumă nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
GHIONOÁIE ~ói f. pop. Pasăre [G.-D. ghionoii și ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. Gjon
[sursa: NODEX (2002) gheunoi2 sn vz ghionoi / gheunoi1 sm vz ghionoaie [sursa: MDA2
(2010)
ghionoáĭe și vionoáĭe f., pl. oĭ / V. ghionoĭ). Cĭocănitoare, o pasăre. Ghionoi (Bz.). – Și
gheon- și gheunoi. [sursa: Scriban (1939
iertăoaie sf [At: DA ms / Pl: ~oi / E: nct] (Reg) Iertaș. [sursa: MDA2 (2010)
joaie sf [At: DA / Pl: joi / E: ns cf joian] (Bot; reg) 1 Salvie de câmp. (Salvia pratensis). 2
Cinsteț (Salvia glutinosa). [sursa: MDA2 (2010)
lătunoáie s.f. / lătunói s.n., pl. lătunói / lătunoáie [sursa: Ortografic (2002)
lătunói (reg.) s. m. / s. n., pl. lătunói / lătunoáie [sursa: DOOM 2 (2005)
lătunoáĭe (est) și -roáĭe (vest) f., pl. oĭ (augm. d. lature). Vest. Pardaf, scîndură laterală care
rămîne de la o grindă și care e rătundă pe o parte și plană pe cea-laltă. Îngroșătură în firu
bătăturiĭ pînzeĭ, ceĭa ce e un defect: Pe sulu de dinapoĭ o sută de lătunoĭ, pe sulu de dinainte
cine le maĭ ține minte? (P. P.). Fig. Defect, lipsă: a suplini o lătunoaĭe. V. cîrcĭob.
lăturoáĭe, V. lătunoaĭe. [sursa: Scriban (1939)] - [Munt. laturoae f. V. lătunoae:/
lăturóĭ, V. lătunoĭ. / Munt. Scîndură numită și lăturoĭ și provenită din marginea grinziĭ (decĭ
are o parte curbă și una plană) saŭ și din mijlocu eĭ, dar cu marginile nenetezite. [sursa:
Scriban (1939) lotunoi / Loturoi / Lutunoaie / Lutunoi
LĂTUNOÁIE, lătunoi, s. f [Pl. și: lătunoaie. = Var.: (2) lătunói s. n.] – Latură + suf. -oaie.
LĂTUNOÁIE, lătunoi și lătunoaie, s. f.
lătunoaie sfi [At: LM / P: ~noa-ie / V: (reg) ~troaie, (reg) lătunoi sn; (reg) ~uro~, (reg) lăturoi
sn; (reg) lut~ / E: latură + -oaie] 1-2 (Reg) (Gaură sau) răritură care se face în pânză în timpul
țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. [sursa: MDA2 (2010)
lihoaie sf [At: TUDORAN, GL. / Pl: ~, ~oi / E: ns cf lighioaie] (Reg) Animal sălbatic. [sursa:
MDA2 (2010)
lighioáĭe f., pl. oĭ saŭ tot oaĭe, și lighioánă (oa duft.) f., pl. e (d. legheon, adică „legheoanele
de jivine”). Fam. Animal (saŭ și om) de aspect straniu, dihanie, jiganie: multe lighioĭ maĭ sînt
pe fața pămîntuluĭ! [sursa: Scriban (1939)
lighioană sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 60 / V: (reg) ~aie, ~on sm, ligioaie, ligi~ / Pl: ~ne și
(pop) ~oni / E: slv лєгєонъ] 1-2 (Adesea cu determinări prt sau dep) Animal (sălbatic) /
[Var.: lighioáie s. f / ligioaie sf vz lighioană / lighioae f. pop. lighioană. [sursa: Șăineanu
P a g e | 138
măgăoáie (pop.) s. f., art. măgăoáia, g.-d. art. măgăóii; pl. măgăói, art. măgăóile (-o-i-) [sursa:
DOOM 2 (2005) MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f [Var.: magaoáie s. f.]
măgăoáie s. f., art. măgăoáia [sursa: Ortografic (2002)
MAGAOÁIE s. f. v. măgăoáie (pop.) s. f., art. măgăoáia, g.-d. art. măgăóii; pl. măgăói, art.
măgăóile (-o-i-) [sursa: DOOM 2 (2005)
măgăoaie sf. invariabil [At: V. ROM. iunie 1955, 42 / V: magao~, ~oană / E: nct] 1-2 (Pop)
Matahală [sursa: MDA2 (2010)
MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f. (Pop.) 1. Sperietoare de păsări. [Var.: magaoáie s. f.] (reg.)
Sperietoare, momâie. – Et. Ne
măștihoáie, măștihói, s.f. (reg.) mamă vitregă. [sursa: DAR (2002)
măștihoaie sfi [At: MARIAN, O. I, 14 / V: ~ioa~, ~teh~ / E: maștihă + -oaie] (Ban; Trs)
Mamă vitregă. / var. – Măştioaie / măştehoaie / [sursa: MDA2 (2010)
măștihoi smi [At: CANDREA, Ț. O. 50 / V: măst~, ~ioi / E: maștihă + -oi] 1 (Reg) Tată
vitreg. 2 (Trs) Tutore. / var. - măștioi sm vz măștihoi [sursa: MDA2 (2010)
moșinătoaie sf [At: URICARIUL, X, 403 / Pl: ~oi / E: cf moșinoi] (Înv) 1 Mușuroi1. 2
Săpăligă sau alt instrument cu care se mușuroiește. [sursa: MDA2 (2010
nevóie s. f., art. nevóia, g.-d.art. nevóii; pl. nevói [sursa: Ortografic (2002)
nevoie [At: PSALT. 264 / V: (îrg) ~voaie / Pl: ~oi / E: slv нєволꙗ] 1 sf Ceea ce se cere, se
impune să se facă Si: cerință, [sursa: MDA2 (2010) nevoaie sf vz nevoie
F – (sing) Voie (articulat “voiA mea”) – (pl.) art. Voi-LE
vóie s. f., art. vóia, g.-d. art. vóii; pl. voi, art. voile [sursa: DOOM 2 (2005)
expresie - De voĭe, de nevoĭe, vrînd, nevrînd, guĭ, neguĭ. / A împlini voia (sau voile)
cuiva/(îvr) în voile cuiva (ori a ceva) La la dispoziția cuiva (a ceva). ‘’Ii face toate voile’’.
voie sf [At: PSALT. HUR. 15v/25 / P: vo-ie / V: (îvr) voaie / S și: (înv) voe / Pl: (rar) voi / E:
vsl воліа] 1 Voință, vrere / 4 (Îvr; îls) Voia-voilor Dumnezeu // voaie sf vz voie [sursa:
MDA2 (2010) voaie sf vz voie
piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și
piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă
la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe. [sursa: Scriban (1939)
piscoi, ~oaie [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 209 / V: picicoaie, (reg) ~coace, ~coară, pișcoaie,
pițcoaie sf / Pl: ~, ~oaie, (rar, sf) ~ / E: pisc1 + -oi] / pișcoaie sf vz piscoi / pițcoaie sf vz
piscoi / [Variantă posibilă - =Pişicoaie
piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe
PISCOÁIE, (I) piscoaie, s. f., (II) piscoi, s. m. (Reg.)
PLOÁIE, ploi, s. f. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia)
A ploua/ a ploia – (sg.) ploaie – (pl.) ploi
[vezi şi PARAPLOAIE - / pralapoi s.n. / fr parapluie] (Îrg) Umbrelă.
ploscoaie sf [At: A II, 6 / Pl: ~ploscoi / E: ploscă2 + -oaie] (Trs) Ploscoană (1). [sursa:
MDA2 (2010)
psifoáĭe f., pl. oĭ (ngr. psifi, vgr. psephion). Vechĭ. Mozaic: marmurile și psifoile și
zugrăvelile cu psifoĭ (Arh. Rom. 2, 50, ms. d. 1715). [sursa: Scriban (1939)
psifoi sf. plural [At: (a. 1715), ap. TDRG / V: (înv) ~fii / E: ngr ψηφί] (Înv) Mozaic1. Variant
- psifii sfp vz psifoi [sursa: MDA2 (2010)
scoroboaĭe, pl. oĭ, văgăună. [Scriban]
sfoaie, sfoi s. f. (cart.) tehnică de trișare la pocher, constând în permanenta păstrare a cărților
de deasupra prin servirea celor imediat următoare. [sursa: Argou (2007)
scoaie sf [At: CIHAC, II, 332 / P: scoa-ie / Pl: ? / E: nct] (Îdt) Covată (11) (în care curge
făina, la moară). [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 139
F – (sing) stirigoaie – (pl) stirigoi /

STIRIGOÁIE, stirigoi, s. f. Nume dat la două plante erbacee otrăvitoare din familia
liliaceelor, dintre care una cu flori albe (Veratrum album), iar cealaltă cu flori de culoare
purpuriu-închis, dispuse în raceme (Veratrum nigrum). [Var.: știrigoáie s. f.] – Et. nec. [sursa:
DEX '09 2009
STIRIGOÁIE, stirigoi, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu florile albe;
crește prin fînețe, în regiunile muntoase și se întrebuințează în medicină (Veratrum album).
Iau rădăcină de stirigoaie... o pun într-o oală la foc să fiarbă. MARIAN, INS. 481. Zama de
stirigoaie încă e bună la spalat vitele ce au păduchi. ȘEZ. IV 124. – Variantă: știrigoáie s. f.
[sursa: DLRLC 1955-1957]
strigoáĭe și stirigoáĭe f., pl. oĭ (orig. neșt.). O plantă liliacee veninoasă (veratrum album)
întrebuințată ca emetic, purgativ, antispazmodic, provocator de strănutare ș. a. Poporu o
întrebuințează contra insectelor și rîiĭ și, în Olt., crede că îmbată peștiĭ care o mănîncă. Chear
se și întrebuințează la prins păstrăviĭ, care amețesc orĭ mor dac’o mănîncă. –. Și steregoaĭe,
sterigoaĭe și stirigoĭ. / Sterigoaie / șteregoaie sf vz stirigoaie / Ştirigoaie s.f./ stergoaie sf vz
stirigoaie / strigoáĭe f., pl. tot așa, și -oáĭcă f., pl. e (f. d. strigoĭ). Rar. Stahie. [Scriban (1939)
TOÁIE1, toi, s. f. (Regional) Baltă adîncă; bulboacă, dornă.
TOÁIE2, toi, s. f. (Bot.; regional) Omag. [sursa: DLRLC (1955-1957)
țifloáie, (pl.) țiflói, s.f. (reg.) 1. pântece umflat, burtă mare. 2. om bătrân. [sursa: DAR (2002)
țifloáĭe (vest), țifoáĭe (est) și țivoáĭe (vest, est) f., pl. oĭ (din *țevoaĭe, adică „unflat ca cu
țeava” cum se face cu meiĭ ca să li se desprindă pelea în ainte de a-l jupui. V. țuvloaĭe). Adv.
Unflat țivoaĭe, foarte unflat (de multă mîncare orĭ de vre-o boală). Se zice ironic și despre unu
îmbrăcat cu prea multe haĭne pe dedesupt, așa în cît cea de deasupra plesnește de unflată ce e.
țifloaie [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: țifoaie sf, țifoi (Pl: țifoiuri) sn, țivoaie sf, țarfoi smn /
Pl: țifloi / E: ns cf foale] 1 sf (Reg) Pântece umflat de mâncare. 2 av (Reg) Foarte (sătul). 3 sn
(Olt; îf țarfoi) Burtă mare Si: (fam) burduhan (2). 4 sn (Reg; îf țifoi) Vită cu burta umflată de
mâncare. 5 sm (Olt; îf țarfoi) Epitet pentru un om bătrân, ramolit. [Variante - țarfoi smn / țifoi
sn / țifoaie sf / țivoaie sf /[Vatiante posibile – Ţîfoaie / Ţîfoi / [sursa: MDA2 (2010)
TÂȚOÁIE, tâțoi, s. f. (Bot.; reg.) Smântânică
Tîţoaie /=tâțoáie s. f. (sil. -oa-ie), g.-d. art. tâțoáiei; pl. tâțói [sursa: Ortografic (2002)] (Bot.;
reg.) Smântânică
tâțoi, ~oaie [At: BORZA, D. 122 / Pl: ? / E: nct] (Bot; reg) 1 sm Lupoaie (Orobanche
ramosa). 2 sf Smântânică (Orobanche cumana). [sursa: MDA2 (2010)
țivloaie [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~vo~, țifo~ sf, țivloi (Pl: ~), țilvoi (Pl: țilvoaie)
sn, țuv~, țufl~ sf / Pl: țivloi / E: țivli + -oaie] 1 sf (Mun) Țivlică (1). 2 sf (Mun; îf țuvloaie)
Fluier mic ciobănesc. 3 sf (Mun; îaf) Un fel de fluier folosit pentru atragerea vânatului. 4 sf
(Reg; îf țivoaie) Țipă1 (3). 5 sn (Mol; îf țivloi) Fluierătoare din metal. 6 sf (Reg; îf țifoaie)
Țeavă care se introduce sub pielea unei oi tăiate și în care suflă măcelarul ca să o umfle
pentru a jupui oaia mai ușor. 7 sf (Mun) Parte tubulară din tulpina unei plante sau din pana
unei păsări. 8 sn (Olt; îf țivloi) Coadă mai groasă de ceapă, în care suflă copiii ca să o umfle,
după ce au înmuiat-o dând-o prin foc. 9 sn (Reg; pan; îaf) Țurloi (10). 10 sn (Reg; îf țivloi,
țilvoi) Beregată la păsări. [Variante - țifoaie2 sf/ țivoaie2 sf/ țufloaie sf/ țuvloaie sf/ țilvoi sm /
țivloi sn / [sursa: MDA2 (2010] [Variante posibile – Ţîlvoi / Ţîvloi]
țuvloáĭe f., pl. oĭ (din *țivloaĭe, țifloaĭe. V. țifloaĭe și țivlesc). Munt. vest. Un fel de fluĭer
cĭobănesc mic (CL. 1910, 396). Un fel de șuĭerătoare de înșelat vînatu. [sursa: Scriban (1939)
țivloáie, s.f. (reg.) 1. fluier (de copii, ciobănesc, la cimpoi), tilincă. 2. parter tubulară la
plante. 3. țivloi. 4. beregată la păsări.
P a g e | 140
țivlói, țivloáie, s.n. (reg.; înv.) fluierul polițistului de stradă. [sursa: DAR (2002)
țivloiu n. Mold. fluierul gardistului. [sursa: Șăineanu]
URSOÁIE, ursoi, s. f. 1. (Rar) Ursoaică (1). 2. (Înv. și reg.) Ursoaică (2). 3. (Înv. și reg.)
Ursoaică (3). ♦ Fiecare dintre bârnele. în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului. [Pr.: -
soa-ie. – Pl. și: ursoaie] – Urs + suf. -oaie. [sursa: DEX '09 (2009)
viermoaie sf [At: DR. IV, 1039 / Pl: ~oi / E: vierme + -oaie] (Zlg; Mar) Șerpoaică (1). [sursa:
MDA2 (2010)
P a g e | 141
=am enumerate la modelul flexionar anterior substantive feminine cu variante flexionare de

plural:
cilihoáie, cilihói, s.f. (reg.) 1. sperietoare de păsări pe ogoare. 2. ființă urâtă la chip și port.
[sursa: DAR (2002)
cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl. oĭ (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ
mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre
de pradă. V. cĭuhă. [sursa: Scriban (1939)
GOBÁIE, gobăi, s. f. (Regional) Pasăre de curte; orătanie
mălăoáĭe f., pl. tot așa saŭ oĭ. Un copăcel cu florĭ galbene în strugurĭ, cu fruct capsular și care
crește pin locurĭ aride (heliánthemum). [sursa: Scriban (1939)
pițigoaie sf [At: PAMFILE, J. III, 39 / Pl: ~, ~oi / pițigoáie, pițigói, s.f. (reg.) 1. fluieraș de
salcie făcut de copii; tilincă. 2. figură de lemn așezată decorativ pe casele țărănești;
sperietoare de păsări așezată prin copaci. [sursa: DAR (2002)
porcioaie sf [At: REV. CRIT. III, 165 /P: ~ci-oa~ / Pl: ~, ~oi / E: porci (pll porc) + -oaie]
(Trs) 1 Ciubăr în care se dă de mâncare porcilor
ursitoaie sf [At: ALR I/II h 241 / Pl: ~oi, ~ / E: ursitoare (pan cu substantive de tipul
strigoaie, sămcoaie etc.)] (Trs; Mar) Ursitoare (3). [sursa: MDA2 (2010)
VULTUROÁIE, vulturoi, s. f. (Rar) Vulturoaică. Se rătăcește din cealaltă lume o vulturoaie.
MARIAN, O. I 185. [sursa: DLRLC (1955-1957
zoaie sf [At: LB / P: zoa-ie / V: (reg) ~ală (Pl: zoale, zoali), zoi sn (Pl: zoaie, zoiuri), zoia (Pl:
zoiele), zoie / S și: so~ / Pl: zoi, ~
ZOÁIE, zoi, s. f. Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă
murdară, lături. [Pr.: zoa-ie. - Pl. și: zoaie] – Cf. bg., ucr. zola. [sursa: DEX '98 (1998)
ZOÁIE, zoi și zoaie, s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.)
ZOÁIE zoi f. mai ales la pl. Apă murdară rămasă după spălatul vaselor sau al rufelor. [G.-D.
zoaiei; Pl. și zoaie] /cf. bulg., ucr. Zola [sursa: NODEX (2002)
P a g e | 142
Substantive defective de plural:

avistrițói sm. Sing. [At: MAT. FOLK. II 1578 / E: avistrița + -oi] 1-3 Avestița (1-3). [sursa:
MDA2 (2010)
bolibói sm. sing. [At: VARONE, D. / E: nct] (Pop) 1 Horă în trei. 2 Melodie după care se
execută boliboiul (1). [sursa: MDA2 (2010) [Variantă posibilă - =Biliboi
tiliboi s [At: MAT. DIALECT. I, 216 / Pl: ? / E: nct] (Reg; îcs) De-a ~ul Joc de copii
codrói sm [At: PANȚU, PL. / V: cond~, (reg) ~óniu / E: codru+ -oi] Plantă ierboasă [sursa:
MDA2 (2010) var. – condroi
forfoi sm. Sing. [At: ȘINCAI, HR. III, 239/6 / V: fîrfoi =fâr~ / E: nct] (Trs; Ban; gmț sau irn;
îlav) 1 Cu ~ Cu mare pompă. 2 (Îal) În mod exagerat. [sursa: MDA2 (2010) / fârfoi sms vz
forfoi
Pîrţoi s.m. (cf. pîrţ) (posibil – moş băşinos)/ Pîrţoi [‘’arţira pîrţira încalică pe arţoi pîrţoi, dar
arţoi pîrţoi nu poate să-ncalice pe arţira pîrţira“ explicaţia este cioara şi porcul’’]
răroi sm. singular [At: ALR II, 5 198/47, 279 / E: rar + -oi] (Reg) Holdă rară (1). [sursa:
MDA2 (2010)
scorogoi sm. singular [At: GRECESCU, FL. 478 / scorgoi smsV: ~rgoi / E: nct] (Bot; reg)
Bundița vântului (Phlomis pungens). [sursa: MDA2 (2010)
arămói1 sn [At: CV, 1949, nr. 9, 33 / E: nct] (Pop) Rachiu foarte tare, întrebuințat și pentru
frecții Si: (pop) fuză, șum. [sursa: MDA2 (2010)
arămói2 sn [At: CV, 1949, nr. 7, 33 / E: nct] (Reg) Pământ moale rămas după retragerea apei
care-l acoperise. [sursa: MDA2 (2010)
ACIOÁIE s. f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de
metal sau aliaj. [Pr.: -ci-oa-] – Cf. it. acciaio „oțel”.
băldoáie sf [At: JIPESCU, O. 35 / V: -dova- / E: Bălde, Baldov(in) + -oaie] (Rar) Varietate
de struguri nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
lioaie sf [At: ARH. FOLK. VI, 2 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
[sursa: MDA2 (2010)
orzoáie s. f., art. orzoáia, g.-d. art. orzoáiei [sursa: Ortografic (2002)
orzoaie sf [At: CANDREA, T. O. 51 / Pl: ? / E: orz + -oaie] Orzoaică
ORZOÁIE s. f. (Reg.) Orzoaică. [Pr.: -zoa-ie] – Orz + suf. –oaie
P a g e | 143
Substantive defective de singular

colțoi sm.plural [At: VICIU, GL. / V: ~țui / E: colț + -oi] (Ban; bot) Colțișori (Deuteria
buillifere). [sursa: MDA2 (2010) [Var. - colțúi sm.plural vz colțoi]
hardaboi sm. plural [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) Cartofi. [sursa: MDA2 (2010)
șuroaie ss plural [At: GL. OLT. / E: șură2 + -oaie] 1-2 (Reg; șd) Șiră1 (1) (mare). [sursa:
MDA2 (2010)
noi2 ss plural [At: PAMFILE, B. 13 / E: nct] (Reg) 1 (În supersitiții; șîs ~ de pădure sau ~ cu
leac) Cenușă, cărbuni, bucăți de frunză etc. care intră, de obicei în număr de nouă în
compoziția unor leacuri.
P a g e | 144
Excepţii
După modelul flexionar descris la 6.1.3.6.b s-a adaptat şi vechiul cuvînt ‚’OBOE’’
(împrumutat din germană):
oboi (it. oboe [înv. oboè]; fr. hautbois; germ. Oboe), instrument de suflat din lemn, [sursa:
DTM (2010) oboe [înv. oboè] da caccia (cuv. it. „oboi de vânătoare”; fr. hautbois de chasse;
germ. Jagdoboe)
obói (-iuri), s. n. – Instrument muzical de suflat. – Var. pl. oboaie. Fr. haut-bois, prin
intermediul germ. Hoboe. – Der. oboist, s. m. (cîntăreț la oboi). [sursa: DER (1958-1966)
obói s. n., pl. oboáie [sursa: Ortografic (2002)
hoboe f. instrument muzical de vânt (= fr. hautbois). [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
oboi sn [At: FILIMON, O. II, 278 / V: (înv) oboie sn/ ~ie / Pl: ~oaie / E: it oboe, ger Oboe]
Instrument muzical de suflat,[ sursa: MDA2 (2010)
=Au rămas excepţii de la modelul flexionar trei substantive feminine împrumutate prin filieră
franceză:
alóe s. f., art. alóea, g.-d. art. alóei; pl. aloe [sursa: Ortografic (2002) Variantă: alóes s. f. [Pr.:
-lo-e] – Din fr. aloès, lat. aloe.
aloe sf. singular [At: TDRG / V: ~s, ~oi / E: lat aloe] [ sursa: MDA2 (2010) - plantă
alóe s. f., art. alóea, g.-d. alóe, art. alóei; pl. aloe [sursa: DOOM 2 (2005)
aloe s.f. sing. Nearticulat, (pl.) aloe / G-D nearticulat Sing. Aloe / pl. aloe.
Articulat – aloea, (pl.) aloele/ G-D sing – aloei / (pl.) aloelor.
alói sm vz aloe [sursa: MDA2 (2010)
Variantă: alóes s. f.
alóes sm vz aloe [sursa: MDA2 (2010] - ALÓES S. f. v. aloe. [sursa: DLRLC (1955-1957)
alóe f. (vgr. aló, lat. áloe). Bot. Numele științific al saburuluĭ. – Articulat ar fi aloĭa, ca ploaĭe,
ploaĭa. [sursa: Scriban (1939)
canóe s. f., art. canóea, g.-d. art. canóei; pl. canoe [sursa: DOOM 2 (2005) [Sil. -no-e] /<fr.
Canoe
canoe s.f. sing. Nearticulat, (pl.) canoe / G-D nearticulat Sing. canoe / pl. canoe.
Articulat – canoea, (pl.) canoele/ G-D sing – canoei / (pl.) canoelor.
benzóe s. f. [sursa: DOOM 2 (2005) singular E: fr benzoë] (Chm) Smirnă.
Modelul flexionar [F.sing. = F. pl.] este comparabil cu T 2 – 7 (a-te-E) [cu HIAT]
(sing.) alo-E, art. Aloea, G-D art. aloei – (pl) alo-E /
(sing.) cano-E, art. Canoea, G-D art. canoei – (pl.) cano-E /
Excepţii –
F – (Sing) – joi s. f., art. jóia; g.-d. joi, g.-d. art. jóii;
(plural)- JOI, art. JOILE (jo-i-)
într-o jo-iE / joiA, Joia Mare - (pl) 2 joi, art. Joi-LE
joi [ / Variantă: jui / E: ml Jovis (dies)] –
‘’într-o joi a plecat’’,,două joi la rînd l-am aṣteptat’’
joi1 [At: CORESI, EV. 16/25 / V: jui / E: ml Jovis (dies)] 1 sfi A patra zi a săptămânii, care
urmează după miercuri. 2 sfi / (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare zi
de joi. – Lat. [dies] Jovis.
joi s. f., art. jóia; pl. joi, art. jóile (sil. jo-i-) [sursa: Ortografic (2002)
{notă – propunere de regularizare a flexiunii – cf. o nevoie (sg.) – (pl.) două nevoi –
(sg.) o JOIE – (pl.) două JOI.
P a g e | 145
Substantive NEUTRE
+ Uri / ?/
==[
Adverbe
denapói adv, adj, prep. vz dinapoi
dinapoi adv. de înapoi, / prep. cu gen. (din și apoĭ) (Substantivat; în forma dinapoia s.f.)
Jumătatea din spate a corpului unui animal sau al unui om.
înapoi1 [At: DOSOFTEI, PS. 288/42 / V: ~a, înăp~, îra~, na~, năp~, ra~ / S și: înna~ / E: în-
+ apoi] 1 av În direcția contrară înaintării Si: în spate, îndărăt. 2 / Și rapóĭ (est) ca strigăt
caluluĭ să se dea înapoĭ = „nazat”. V. dinapoĭ și cp. cu dinainte, înainte. /
fiștigoi adv. [At: CV 1950, nr. 5, 32 / E: nct] (Mun; îlav) Fără ~ Pe neașteptate. [sursa:
MDA2 (2010)
tántoi adv. (reg.) întocmai./ tántoĭ pe tántoĭ și tánti pe tánti loc. adv. (d. it. tanto, atît). Vulg.
Tocmaĭ, tocmaĭ pe tocmaĭ. [sursa: Scriban (1939)
VERBE
P a g e | 146
6.1.3.4.a - T – 3 – 4 – ei – ei – e-ie – e-ie

ADJECTIVE
– adj. – rotofei – rotofeie – rotofei – rotofeie
ROTOFÉI, -ÉIE, rotofei, -eie, adj
albéĭ adj. m. Rar. Cu păru alb: un cîne albeĭ.[sursa: Scriban (1939)
albéi [At: ȘEZ. II, 126 / Pl: ~e / E: alb + -ei] (Reg) 1 a (D. oameni) Blond. 2 sm (Bot) Pir-
gros (Panicum dactylon). 3 sm (Bot) Pir (Agropyron repens).[sursa: MDA2 (2010)
albéĭ adj. m. Rar. Cu păru alb: un cîne albeĭ.[ sursa: Scriban (1939)
ALBÉI s. m. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari și cu spic ramificat. – Alb + suf. -ei.
[sursa: DEX '09 (2009)
ALBÉI s. m. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari și cu spic ramificat. – Din alb2 + suf. -ei.
[sursa: DLRM (1958)
ciuntéi adj. m [At: PAMFILE, C. 20 / Pl: ~ / E: ciunt + -ei] (Fps; în ghicitori) Ciunt. [sursa:
MDA2 (2010) [Variantă posibilă – Ciontei]
Corhei - (pl.) corhéi adj. m. (reg.) care se ține de petreceri, chefliu, bețivan. [sursa: DAR
(2002)
corhéi adj. m. (reg.) care se ține de petreceri, chefliu, bețivan. [sursa: DAR (2002)
covéi, covéie, adj. (reg.) încovoiat, întors, cotit. [sursa: DAR (2002)
grivéi (reg.) adj. m., pl. grivéi [sursa: DOOM 2 (2005)
GRIVÉI, grivei, adj. m. (Despre animale) Griv, pestriț (cu pete albe și negre) (Reg.; adesea
substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.
mermerei adj [At: N. A. BOGDAN, C. M. 161 / V: ~ri / E: tc mermeri] 1 (Tcî) Ca de
marmură1 (1). 2 Cu desene care imită vinele marmurii Vz marmorat. [sursa: MDA2 (2010)
stéi (-ie), adj. – Breaz, cu pată albă în frunte. [sursa: DER (1958-1966)
stei s. n., pl. stéiuri [sursa: Ortografic (2002)
STEI, steiuri, s. n. (Uneori determinat prin «de stîncă», «de piatră») Pl. și: (m.) stei
(ISPIRESCU, M. V. 47). [sursa: DLRLC (1955-1957)
stei1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uri și (rar, m) ~ / E: nct] 1 Colț (ascuțit) de
stâncă. 2 (Pex) Stâncă (1). 3 (Fig) Fâșie de pământ pietros. 4 (Rar) Bolovan (2). [sursa:
MDA2 (2010)
doroftéi sm vz dolofan, / durduliu / dolofan, ~ă [At: (a. 1481) MIHĂILĂ, D. 96 / V: (înv)
~lfen, dulf~, (reg) to~, doroftei sm / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 adj.
P a g e | 147
cheșei sm / adj.[At: DA / Pl: nct / E: nct] (Îvp) Oacheș. [sursa: MDA2 (2010)
cheș (-șe), adj. – Pestriț, bălțat. Mag. kese (DAR). În Trans., rar. [sursa: DER (1958-1966)
oacheș, ~ă [At: NECULCE, L. 227 / V: (reg) ~chiș, ~eoș, ochiaș[1] / Pl: ~i, ~e / E: ns pbl
ochi1 + -eș cf oacăr] 1 a (D. oi, rar d. alte animale) De culoare albă, cu pete (cearcăne) negre
împrejurul ochilor [Variantă posibilă – feminin – cheşeie]
glemeie sf vz gâlmei [sursa: MDA2 (2010)
Gîlmei / =gâlmei1 sn vz ghelmea (pl. ghelmele)
gâlmei2 sn [At: CADE / V: (cu metateză) glămâie, glămeie, glemei, glem~, glămie, glimeie,
glemeie sf / / E: pbl gâlmă + -ei] (Reg) 1 Deal râpos, stâncos, fără verdeață. 2 (Îf glemei)
Movilă (1). 3 Grămadă de gunoi care se scoate din grajd [sursa: MDA2 (2010) Pl:
~ghelmei[2] Aceasta nu este o formă de plural. Poate este o variantă? —]
gâlmă s. f., g.-d. art. gâlmei; pl. gâlme [sursa: Ortografic (2002)
lovei sf. plural vz lovea sf [At: BARONZI, L. 112, 149 / V: lovă, ~ei sfp / Pl: ~ele / E: rrm
lovo] (Arg; mpl) Bani. [MDA2 (2010)
=NOTĂ
Şi formă de plural de la substantive cu semivocala ‘’-u’’
MERÉU, -ÉIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. [f. sg. și pl. meréie (-re-ie)]
mereu, ~eie [At: (a. 1617) IORGA, D. B. I, 33 / V: (înv, 1-5) ~eae, (reg, 13-16) ~riu, (6-12)
mireu / Pl: ~ei, ~eie / E: ns cf mg merö „rigid, fix”] 1 a (Îrg; îoc umblător, mișcător, plutitor;
îs) Pod [sursa: MDA2 (2010)
mereu, ~eie [At: (a. 1617) IORGA, D. B. I, 33 / V: (înv, 1-5) ~eae, (reg, 13-16) ~riu, (6-12)
mireu / Pl: ~ei, ~eie / E: ns cf mg merö „rigid, fix”] 1 a (Îrg; îoc umblător, mișcător, plutitor;
îs) Pod ~ Pod fix care se întinde de la un mal la altul al unei ape.[ sursa: MDA2 (2010)
târțeie sf.plural – [vezi terţiu – adj.]
terțiu2, ~ie [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 208/4 / V: (reg) întâr~, înterț, ~in sm, a, înter~,
tarțău, int~, întăr~, înterțâu, tărsâu, tărsiu, tărtău, tărțăl, tărțău, tărțâi, tărțâu, tăr~, tărsău,
tărsâu, târsiu, tărțău, târțâu, târ~, târzâu, ~rsân, terț, ~țău, ~țâi, ~țâu, ~țeu, tirtău, tor~ sm, târță
sf, târțeie sfp / Pl: ~ii / E: ns cf lat tertius] 1-2 (Reg) sm, a (Berbec) a cărui limită de vârstă
variază, după regiuni, de la un an la trei ani. 3 a (Îrg; d. bovine, îf înterțiu) A căror limită de
vârstă variază, după regiuni, de la un an la trei ani. 4 sm (Reg; fig; îf târțău, terțău)
Copilandru (1). [sursa: MDA2 (2010)[ variantă posibilă - tierţîi
terțiu m. berbece de trei ani în jos. [Și tărțiu, înterțiu: cf. lat. TERTIUS]. [sursa: Șăineanu, ed.
VI (1929) terțíu (-íe), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu.
Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu < negru, suriu < sur etc
=compuse
Pişca-floarei –
coáda-șoricélului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cózii-șoricélului
P a g e | 148
Substantive NEUTRE
Substantive NEUTRE cu omonimie flexionară la SINGULAR (masculine = neutru)
La singular, substantivele neutre au aceeaşi formă ca si substantivele masculine, de care se
deosebesc prin forma de plural:
= costréi s. m., pl. costréi, art. costréii [ sursa: Ortografic (2002)
costréi sm [At: LB / V: ~téi, ~éme / Pl: ~eie sn / E: vsl костриежъ, bg кострей]
COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee [sursa: DEX '09 (2009)
costréĭ m. ca plantă și n., pl. eĭe saŭ eĭurĭ, ca nutreț [Scriban
costéĭ m. (rudă cu costreĭ și cu rus. kostérĭ, neghină). Pir, o plantă. V. pir. [sursa: Scriban
(1939)
ciritéĭ și (vechĭ) ceretéĭ n., pl. urĭ și eĭe (V. ciritel). Secĭ, desiș, tufăriș. – În nord și ciritiș. V.
rădĭ și sihlă. [sursa: Scriban (1939)
Ciretei –v Ciritei [Variantă posibilă - =Cerîtei] variantă – dritei [‘’ Mă lăsai pe plai de-o
parte... Sub frunziș de dritei,’’]
ceretéĭ, V. ciriteĭ. [sursa: Scriban (1939)
ceretéi, (ciritéi), s.m. (reg.) tufiș; copăcel, prunișor. [sursa: DAR (2002)
ceritéi sm, sn vz ciritel [sursa: MDA2 (2010)
ciritél sm, sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I / V: (reg) ceretéi, ceret~, ceritéi, ~cer~, ~éi, ~retéi,
ciritís / Pl: ~ (m), ~éie (n) / E: ucr (o)черет] (Mol) 1 (Îf ~ei) Tufiș. 2 (Lpl; îf ceretei) Copăcei
din desișul pădurilor Si: ciritiș (2). 3 (Lpl; îaf) Pomișori mici și spinoși. 4 (Spc; lpl; îf ciritei)
Măceși pitici. 5 (Mpl; îf cirit~, ceri~) Desiș. 6 (Buc; spc) Arbore cu coroană bogată. 7 Arbust.
8 (Bot; Buc) Cununiță (Spiraea ulmifolia). [sursa: MDA2 (2010)
tei [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 9r/1 / Pl: ~ sm, ~e sn / E: ml tilia] 1 sm
TEI, (1) tei, s. m., (2) teie, s. n. 1. S. m. Arbore 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la
legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva
avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia). [sursa: DEX '09 (2009)
expresie - A lega teie de curmeie
curméi s. n., art. curméiul; pl. curméie //Și curmeŭ, pl. eĭe / curmee/
tei1 (arbore) s. m., pl. tei, art. téii [sursa: DOOM 2 (2005)
tei2 (fibră) s. n., pl. téie [ sursa: DOOM 2 (2005)
țipei1 sm vz țipău2
țipei2 sn vz țipău3
țipău1 sm [At: ANON. CAR. / V: ~pou, ~poi (Pl: țipoaie sn), ~peu, ~piu, țăpoaie sfp / Pl: ~ăi,
țipauă sn / E: mg cipó] (Reg)
P a g e | 149
Substantive NEUTRE cu omonimie flexionară la PLURAL (feminine = neutru)

ciocâltău sn [At: DAMÉ, T. / V: ~călteu sn, ~tei sm, ~teu sn, ciuculteu sn, ~cârteie sfp / Pl:
~teie, (Trs) ~tauă / E: mg csikoltó Cf cioacă, cioc, ciocălău, ciocâlti (s ciopârți)] 1 (Reg) Cui
de lemn / Reg; lpl; îf ciocârteie) Unelte pentru ascuțit coasa Vz ciocan, nicovală, gresie.
[sursa: MDA2 (2010] cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe [Scriban] ciocâltău (ciocâltéu), ciocâltáie
(ciocâltéie), s.n. (reg.) [ var. - Ciocîltei / =ciocâltéi sm vz ciocâltău
ciocâltău (ciocâltéu), ciocâltáie (ciocâltéie), s.n. (reg.) 1. cui, scurtător de lemn, par mic. 2.
(pop.) cuiul de lemn cu care se prinde jugul de proțap; cuiul japiței (tiglici). 3. unealtă,
instrument, cinie. [Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
curcubéŭ n., pl. eĭe (var. culcubăŭ, cuculbăŭ (Trans.), cucurbăŭ, cocîrbăŭ și curcubăŭ [nord]
[Scriban] curcubei sn vz curcubeu1
metehei s.m. – [variantă posibilă – meteheie s.f.] metehei sm vz metehău
metehău sn, adj. [At: ȘEZ. VIII, 61 / V: ~hei / Pl: ? / E: ns cf meteleu, mătăhaie] (Reg) 1-2
(Om) bleg. [sursa: MDA2 (2010)
metehắŭ m. (d. meiehăĭesc). Nord. Fam. Blegan, prostan. [sursa: Scriban (1939)
metehei sm vz metehău [sursa: MDA2 (2010)
metehắu (-ắi), s. m. – Pocitanie, sluțenie; bădăran. Creație expresivă, cf. mătăhăi, Nu are
feminin, poate pentru specializarea sa în sensul propriu de mătăhală. E dubletul lui meteleu, s.
m. (Trans., pocitanie, prost), meteloaie, s. f. (bădărancă, prostituată). [sursa: DER (1958-
1966)
pălălău1 [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DLR / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) 1 sn Prăjină groasă. 2
am Înalt și subțire. [sursa: MDA2 (2010)
pălălău2, ~ăie Adj. vz bălălău
bălălău1 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~lăie / E: nct] (Reg) Mâncare făcută din mămăligă, unt și
brânză. [sursa: MDA2 (2010)
bălălău2, ~aie [At: CREANGĂ, P. 322 / Pl: ~ăi, ~laie / E: bălălăi + -ău] (Reg) 1-3 a
Bălăbănit2 (1-3). 4-5 smf Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 sn Variantă a jocului
bâza. [sursa: MDA2 (2010) fem. Bălălaie
pălălău2, ~ăie adj. vz bălălău
hârdău sn [At: POLIZU / V: (înv) ~dai, hăr~, (îvr) hurdai, hur~, hurdoi / Pl: ~daie / E: mg
hordό] hîrdắŭ (vest) și hordắŭ (Maram.) n., pl. ăĭe / hurdai sn vz hârdău / hurdoi sn vz hârdău
prășcău2 sn [At: CHIRIȚESCU, GR. 253 / V: pârș~, prăsc~, ~cai, prâș~, prișcai, priș~,
proșcai, proș~ / Pl: ~ri, ~ăi, ~caie / E: cf bg пръска] 1 (Reg) Ninsoare rară, cu fulgi mari, care
se topește repede. 2 (Reg; îf prișcai) Burniță. [sursa: MDA2 (2010)] variante - prășcai sn vz
prășcău / prișcai sn / proșcai sn.
TÎNJĂLẮU, tînjălaie, s. n. Tînjală.
paraplei s.n. – (pl.) parapleie
paraplei sn vz parapleu – umbrella
parapleu sn [At: LB / V: ~aclău (Pl: ~aclaie), ~anplei (Pl: ~eauă), ~ei, ~liău (Pl: ~liauă), ~lie
sf (Pl: ~ii), ~lou, ~lui, părăp~, părlăpreu, pralapoi, pralău / Pl: ~ee, ~eauă / E: mg paraplé, fr
parapluie] (Îrg) Umbrelă. [sursa: MDA2 (2010
carabei – probabil substantive neutru – (pl. – carabeie
carabéi sm [At: DA / Pl: ~e / E: nct] 1 Soi de strugure nedefinit mai îndeaproape. 2 Strugure
din soiul carabei. [sursa: MDA2 (2010)
carabéi substantiv masculin [Atestat: DA / Plural: carabeie / Etimologie: nct] 1 Soi de
strugure nedefinit mai îndeaproape. 2 Strugure din soiul carabei (1). [Probabil substantive
neutru]
P a g e | 150
Substantive neutre (-EI – (pl.) – E-IE)

bolféi sn [At: DA / Pl: ~e / E: bolfă + -ei] (Nob) Morman. [sursa: MDA2 (2010)
bordéi s. n., pl. bordéie
bordei sn [At: DOSOFTEI, V. S. 25/2 / V: (înv) ~eai, bur~ / Pl: ~ee / E: nct] 1 Încăpere
săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2 Locuință mică,
rudimentară. [sursa: MDA2 (2010)]
BORDÉI (bordéie), s. n. – Colibă. – Var. burdei. ‘’Bordei ar putea fi despărțit cu greu de
cuvinte ca burdă, burdei, bujdă, bujdei, bușdei, bujdeucă, care înseamnă toate „colibă”
bordéĭ și -éŭ n., pl. eĭe (aceĭașĭ orig. cu bordel, luat de noĭ de la Gepizĭ orĭ de la Goțĭ. D. rom.
vine bg. bordeĭ și burdeĭ, rut. burdeĭ). [sursa: Scriban (1939) Burdei s.n. – vezi bordei
borféi1 sn vz bărhaie [sursa: MDA2 (2010)
borféi2 sn vz borhăie
borfei s.n. [? Pl. borfeie ] - borféi1 sn vz bărhaie [sursa: MDA2 (2010) / borféi2 sn vz
borhăie [sursa: MDA2 (2010) /borheie s.n. plural / bîrheie s.n. plural
BOTÉI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec. [sursa: DEX '09
(2009) botéi sn [At: H III, 280 / V: ~eu / Pl: ? / E: nct] Turmă de oi sau de cârlani alcătuită
din mai multe ciopoare. [sursa: MDA2 (2010)
bujdéi, bujdeie, (bujdă), s.n. – (reg.)
bușdéi sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~eie / E: bujdă + -ei] (Reg) Încăpere în care se usucă poamele
Si: (reg) șujnic.[sursa: MDA2 (2010)
Bulfei s.n. – (pl.) bulfeie
bulféi s.neutru şi masculin vz bulfeu2 [sursa: MDA2 (2010)] sn [At: DAMÉ, T. 13 / V: bal~,
bâl~, bel~, ~fei, ~feie sf, ~fele sf / E: mg bélfa] Fiecare dintre cele două speteze care leagă
partea de sus a jugului de policioară. [sursa: MDA2 (2010)
bulfeiu n. plural. cele două lemne curmezișe și perpendiculare ale jugului. [sursa: Șăineanu,
ed. VI (1929)]
bulféŭ și bolféŭ n., pl. eĭe (ung. bélfa). Lemnu opus resteuluĭ, fiulare, jiglă. – Și -féĭ (pl. eĭe)
și -feĭe, belfeĭe (pl. eĭ). V. jug. [sursa: Scriban (1939)
caravéi sn [At: MAT. FOLK. 146 / V: cărăvei / Pl: ~e / E: nct] (Rar) 1 Bucată dintr-un întreg
Si: bucată, cap, fărâmă. 2 Scurtătură de lemn Si: retevei. 3 Sac scurt. 4 (Fig) Om scund.
[sursa: MDA2 (2010)
cărăvéĭ și caravéĭ n., pl. eĭe (cp. cu reteveĭ)
cărăvéĭ și caravéĭ n., pl. eĭe (cp. cu reteveĭ). Ban. Olt. Lodbă, bucată de lemn scurtă și groasă:
băgaŭ (în foc) caraveĭe, că era pădurea lîngă bordeĭ (NPl. Ceaur, 39). Fig. Iron. Om scund și
gros, buricu pămîntuluĭ. [sursa: Scriban (1939)
castéi, castéie, s.n. (reg., înv.) castel. [sursa: DAR (2002)
castéi sn [At: ȘINCAI, HR. III, 176 / Pl: nct / E: mg kastély] (Reg; mgm) Castel (1). [sursa:
MDA2 (2010)
ciomplei sn [At: DR. V, 307 / V: ~enă sf ciumpeu, cium~ / Pl: ~ee / E: mg csömpoly] (Reg) 1
Ciomp (1). 2 Rădăcină a cozii Cf bât, butur, ciont, cotor, muc, tulei, trupină. [sursa: MDA2
(2010) ciumpléi sn vz ciomplei / cipéi sn vz ciomplei [sursa: MDA2 (2010)
ciopéi sn [At: COMAN, GL. / V: ciupéi / Pl: ? / E: nct] (Reg) Rădăcină a cozii calului. [sursa:
MDA2 (2010)
ciovéi (reg.) s. n., pl. ciovéie
CIOVÉI, cioveie, s. n. (Reg.) Obiect casnic (vechi și fără valoare). – Et. nec. [sursa: DEX '09
(2009)
ciovéi sn [At: (a. 1824) URICARIUL XX, 345/4 / V: ciovói, ciuhéi, ciuvéi, șofén / Pl: ~ee /
E: nct] (Reg; mpl) 1 Ciubăr. 2 (Lpl) Vase folosite la stână. 3 (Lpl) Vase de bucătărie. 4
P a g e | 151
Obiect casnic (vechi și fără valoare). [sursa: MDA2 (2010) [var. - ciuvei / ciuvói sn vz ciovei
ciovói sn vz CIOVÉI, cioveie, s. n. (Mai ales la pl.)
CIOVÉI, cioveie, s. n. (Mai ales la pl.) -[Var.: ciuvéi s. n.] – Sas șof (germ. Schaff) + suf.-ei.
cĭovéĭ și cĭuvéĭ n., pl. eĭe (sîrb. čivija, bucățică de lemn. Cp. și cu it. civaie, legume). Nord.
Pl. Cĭorcĭoboate, hondrobeĭe, obĭecte casnice (cutiĭ, putinĭ, clondire ș. a.): în acest paravan
încap multe cĭoveĭe ale caseĭ, ca într’o camară (Sadov. VR. 1911, 3, 384); ghemuit între
bulendre și „ceoveĭe” într’un cort (N. N. Beldiceanu, CL. 1910, 12, 1145). – Și cĭuhăĭe, în Nț.
și cĭuheĭe (rev. I. Crg. 5, 183), în Btș. șuveĭe. În Meh. șuveĭ, o bucată de lemn de aruncat
într’un pom ca să cadă poamele. [sursa: Scriban (1939) Var. - ciuhéi /cĭuhắĭe, cĭuhéĭe
ciritei s.n. – (pl.) ciriteie
ceritéi sm, sn vz ciritel [sursa: MDA2 (2010)
dritei – vz ciritel
ciritél sm, sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I / Variantă: ciretél - V : (reg) ceretéi, ceret~, ceritéi,
~cer~, ~éi, ~retéi, ciritís / Pl: ~ (m), ~éie (n) / E: ucr (o)черет] (Mol) 1 (Îf ~ei) Tufiș. 2 (Lpl;
îf ceretei) Copăcei din desișul pădurilor Si: ciritiș (2). 3 (Lpl; îaf) Pomișori mici și spinoși. 4
(Spc; lpl; îf ciritei) Măceși pitici. 5 (Mpl; îf cirit~, ceri~) Desiș. 6 (Buc; spc) Arbore cu
coroană bogată. 7 Arbust. 8 (Bot; Buc) Cununiță (Spiraea ulmifolia). [sursa: MDA2 (2010)
ciritél (reg.) s. m., pl. ciritéi, art. ciritéii / (pl.) ‘’ printre ciritei de brad.’’/’’ Sub frunziș de
dritei, Unde trec turme de miei.’’ ALECSANDRI, P. P. 257 /
CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în
pădure). – Et. nec. [sursa: DEX '09 (2009)
ciubeléi sn [(probabil) pl. ciubeleie] / vz ciubuléu sn [At: VAIDA / V: ~balắu, ~beléi, ~lắu /
Pl: ~ee / E: mg csobolyó] (Reg) 1 Vas ciobit. 2 Ulcior care are deschizătura ca la cană. [sursa:
MDA2 (2010)
cĭucĭubéĭ n., pl. eĭe (din sicĭ și beĭ). Munt. est. Jocu băĭețesc numit și țurcă. [sursa: Scriban
(1939)
ciuciubéi sn [At: DICȚ. / Pl: ~ee / E: nct] (Reg) Țurcă. [sursa: MDA2 (2010)
ciuhéi sn - (pl.) cĭuheĭe [vz ciovei
ciumpéi s. n., pl. ciumpéie [sursa: DOOM 2 (2005)
cĭumpéĭ n., pl. eĭe (d. cĭump). Munt. est. Lucru rămas scurt: un cĭumpeĭ de lopată, niște
pantalonĭ rămașĭ cĭumpeĭ (intrațĭ la spălat). [sursa: Scriban (1939)
ciurubéi sn [At: SIMA, M. 183 / Pl: ~ee / E: nct] (Reg) Cireașă verde Si: golosea. [sursa:
MDA2 (2010)
cârdéi sn [At: CHEST. V, 20/114 / Pl: ~e / E: cârd + -ei] (Reg; îs) ~ de babane Turmă de oi
bătrâne.[sursa: MDA2 (2010)
Cîrtei /=cârtei sn [At: CHEST. V, 15/27 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Grup de 15-30 de oi. [MDA2
(2010)
cociorvei s.n. – (pl.) cociorveie
cociorvéi sn vz cociorvă1 [sursa: MDA2 (2010)
cocĭoarbă. În Btș. Dor. cocĭorvéĭ, aĭurea și corcĭoveĭ, n., pl. eĭe, vătrar.[ Scriban
cociórvă1 sf [At: ȘEZ. V. 58 / V: (cu metateză) cor~, ~rbă, cuciórbă, ~véi sn / Pl: ~ve / E: rs
кочерва, ucr кочерха] sursa: MDA2 (2010
coféi (reg.) s. n., pl. coféie / Cofa mai puțin înaltă și mai largă. – Cofă + suf. -ei.
condéi s. n., pl. condéie [sursa: Ortografic (2002)
condei sn [At: DOSOFTEI, PS. / Pl: ~ee / E: ngr ϰονδύλι(ον)] 1 Unealtă de scris [sursa:
MDA2 (2010)
coștéĭ n., pl. eĭe
P a g e | 152
coștéi2 sn [At: ECONOMIA, 55/18 / Pl: ~e / E: ucr кощили] (Reg) 1 Coșar din nuiele, de
păstrat porumbul știuleți Si: (reg) sâsâiac, porumbar. 2 (Reg) Porumb. [sursa: MDA2 (2010)
coștéi3 sn [At: ȘEZ. XXIII, 43 / Pl: ~ee / E: ns cf coștei2] (Reg) 1 Săculeț de pânză în care se
pune făină [sursa: MDA2 (2010)
coștéi4 sm vz căștei [sursa: MDA2 (2010) / coşteai sn vz coștei1
coștéi, coșteie, (coștui), s.n. –
coștei1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 66/2 / V: cost~, coster, ~eai / Pl: ~ee / E: mg kastély, bg
къщтa[1]] (Mgî) 1 Castel. 2 Culă. 3 Fort. 4 Turn de cetate.
costéi1 sn vz coștei1 [sursa: MDA2 (2010)
coștéi2 sn [At: ECONOMIA, 55/18 / Pl: ~e / E: ucr кощили] (Reg) 1 Coșar din nuiele, de
păstrat porumbul știuleți Si: (reg) sâsâiac, porumbar. 2 (Reg) Porumb. [sursa: MDA2 (2010)
costéi2 sn vz coștei2 [sursa: MDA2 (2010)
coștéi3 sn [At: ȘEZ. XXIII, 43 / Pl: ~ee / E: ns cf coștei2] (Reg) 1 Săculeț de pânză în care se
pune făină. 2 Dos de pernă. 3 Față de pernă. 4 Coșuleț în care se pune brânza de oaie. [sursa:
MDA2 (2010)
costéi3 sn vz costrei [sursa: MDA2 (2010)
coștéi4 sm vz căștei [sursa: MDA2 (2010)
cotéi (cotitură) s. n., pl. cotéie [sursa: Ortografic (2002)
cotei1 [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~e / E: cot2 + -ei] 1-5 sn Cot2 (26, 29-32). 6 sn (Reg) Zigzag. 7
sm (Reg) Cotea (4). [sursa: MDA2 (2010) cótea sm.singular [At: PAMFILE, J. I / E: cot2 + -
ea] (Îrg) 1 (Gmț) Persoană care refuză întotdeauna
cotei2 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 32 / V: (înv) ~eai / Pl: ~ / E: vsl котель] (Pop) 1 Specie
de câine mic. [sursa: MDA2 (2010)
cotéi (câine) s. m., pl. cotéi, art. cotéii [sursa: Ortografic (2002)
crîmpei /= crâmpéi s. n., pl. crâmpéie
crâmpei1 sm [At: DA / Pl: ~ / E: ns cf crumpenă] (Bot; reg) Cartof [ sursa: MDA2 (2010)
curcubei sn vz curcubeu1
curméi s. n., art. curméiul; pl. curméie [sursa: Ortografic (2002)
curmei2 sn [At: I. IONESCU, C. 153/26 / Pl: ~ee / E: curm1 + -ei] sursa: MDA2 (2010)
curméĭ n., pl. éĭe Și curmeŭ, pl. eĭe (Cov.). Cp. cu bordeĭ, -deŭ. [sursa: Scriban (1939)
Expr. A lega teie de curmeie
cuvei sn [At: CHEST. V, 34/57 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Parte a stânei unde se păstrează
berbințele și acareturile. [sursa: MDA2 (2010)
dârméi sn [At: ȘEZ XXXI, 82 / V: drim~ / Pl: ~e / E: dârma + -ei] (Reg) 1 (Mpl) Bucată
mică, fragment dintr-un întreg. 2 (Lpl) Crengi frânte. [sursa: MDA2 (2010) [driméi sn vz
dârmei
dupéi sn [At: COMAN, GL. 81 / V: ~píi / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Șuviță de păr care e trecută pe
sub urechi, apoi întoarsă și împletită în coadă. [sursa: MDA2 (2010)
dupei s.n. = dupíi sn vz dupei [sursa: MDA2 (2010)
fei sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Frână (1). [sursa: MDA2 (2010)
fundéĭ n., pl. ĭe. Arg. Trans. sud. Fund așternut de paĭe orĭ alt-ceva pe care se înalță claĭa de
fîn. [ sursa: Scriban (1939)
fundéi, fundeie, s.n. – 1. Așternut de paie pus la baza unei căpițe de fân. 2. Claie (de fân)
neterminată: „Am polog din nouă clăi / Și căpițe de-un fundei” (Bârlea, 1924, I: 295). – Din
fund „partea de jos a unui obiect” (< lat. fundus) + suf. -ei (MDA). [sursa: DRAM 2015
(2015)
P a g e | 153
fundéi, fundéiuri, s.n. (reg.) 1. rămășiță dintr-o trâmbă de pânză, din care s-a tăiat o bucată. 2.
rămășiță dintr-o claie de grâu, după ce s-au luat cei mai mulți snopi; așternutul de paie pe care
se face stogul de grâu. 3. parte de sus a intestinului gros. [sursa: DAR (2002)
funderei sn [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~e / E: fund + -erei] (Reg) 1 Claie de fân începută. 2
Putină de brânză începută. [sursa: MDA2 (2010)
fundurei sn.singular [At: VICIU, GL. / E: ns cf. ir funduril „lapte înăcrit”] (Reg) Jintiță.
[sursa: MDA2 (2010)
fuştei – s.n. – (pl.) fuşteie -(vezi fuscel]
ghilotei sn [At: ȘEZ. V, 74 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Lemn cu noduri. [sursa: MDA2 (2010)
GHIZDÉI, ghizdeie, s. n. Un fel de trifoi / ghizdei / [sursa: DLRLC (1955-1957)
ghizdéi, -eie, s.n. – Peretele din bârne sau piatră, cu care se căptușește fântâna pe dinăuntru
(Antologie 1980). – Din sl. gyzda „podoabă, ornament” (DA, DER, DEX). [sursa: DRAM
(2011)
GHIZDÉI, (pl.) ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene
(Lotus corniculatus). – Et. nec. [sursa: DEX '09 (2009)[ ghizdei sm [At: GÂRLEANU, N.
114 / S și: ghisd~ / V: viz~ / Pl: ~ / zizdeu sm vz ghizdei/ E: ghizd + ~ei] 1 (Șhp) Ghizd.
gingei sm.n. vz gingie [sursa: MDA2 (2010)
gingie2 sf [At: PISCUPESCU, O. 310/43 / V: ~ge (Pl: gingi), ~gea, ~gei smn (Pl: ~gei,
~geie), ~geie sf (Pl: ~gei), ~gel, ~gen, ~gin sm, ~genă, ~ină[1] sf / A și: gingie / Pl: ~ii / E:
lat gingiva] [sursa: MDA2 (2010)
Gînjei / =gânjei sn [At: DAMÉ, T. 153 / V: ~eu, cânjeu, ~ Gînzei / Pl: ~ie / E: gânj + -ei] 1
(Reg; Mor) Părpăriță. [sursa: MDA2 (2010)
gâjdei sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~eie / E: nct] (Reg) 1 Grup mic de oi. 2 (Lpl) Lucruri
mărunte, vreascuri etc. ce încurcă la treabă.[sursa: MDA2 (2010
gânjei sn [At: DAMÉ, T. 153 / V: ~eu, cânjeu, ~nzei / Pl: ~ie / E: gânj + -ei] [sursa: MDA2
(2010) gânzei sn/ gânjeu s.n. (Pop; îf ~nzei) gânjeu sn vz gânjei / gânzei sn vz gânjei [sursa:
MDA2 (2010)
gârdei sn [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~e / E: pbl ctm cârd și botei] Turmă mică de oi sau miei.
[sursa: MDA2 (2010)
glujdei sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~eie / E: nct] (Reg; mpl) Bețe de ogrinji.[sursa: MDA2
(2010)
GRINDÉI, grindeie, s. n Grindă + suf. -ei.
grindéĭ m., pl. tot așa. Grindel.[ sursa: Scriban (1939)
grindeu sn vz grindei [sursa: MDA2 (2010) Grindei - grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie /
grindei sn [At: ECONOMIA, 20 / Pl: ~e / V: grândei grindeiu grindeu (reg) grindeu, grân~,
~u / E: vsl *грєдєли] (Reg) 1 Grindă mica / grândei /grindeiu / grindeu / Grîndei / [variantă
posibilă – grindeai] . / grândei sn / grindeiu sn / grindeu sn vz grindei [sursa: MDA2 (2010)
hamei s.n. - hămeiu, -meie. [sursa: IVO-III (1941)
hamei sn [At: (a. 1821) URICARIUL II, 127/31 / V: (reg) hăm~1, hem~ / Pl: ~e / E: nct]
(Bot; reg) Plantă erbacee [sursa: MDA2 (2010) Variante: hăméi (ODOBESCU, S. III 28,
NEGRUZZI, S. I 96, ALECSANDRI, P. P. 407), heméi s. n./ hămei /
heméĭ (Mold.), haméĭ (Munt.) și hăméĭ (Trans.) m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca substanță
[Scriban
hăței sn [At: DA ms / Pl: ~eie / E: hățaș2 + -ei] (Reg; șhp) 1-12 Hățaș2 (1-6) (mic). [sursa:
MDA2 (2010)
hăitei s.n. – (pl.) hăiteie
hăitei sn vz hinteu [sursa: MDA2 (2010)
Hîitei /= hâitei sn vz hinteu / haitei sn vz hinteu/
P a g e | 154
hentei sm vz hinteu [sursa: MDA2 (2010] –

Hîltei = hâltei sn vz hinteu [Variantă posibilă -=Hiltei] /hîitei = hâitei sn vz hinteu / hăitei sn
vz hinteu
mabei sn vz mabeu sn /
mihei sn [At: CABA, SĂL. / V: mehei, ~e, ~eu / Pl: ~uri / E: mg mühely] 1 (Trs; Olt) Atelier
meșteșugăresc. / mehei sn / miheu sn / [sursa: MDA2 (2010)
MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească ortodoxă
minei1 sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196/8 / V: ~eu / Pl: ~e / E: slv минеи]
mineu1 sn vz minei1 [sursa: MDA2 (2010)
mânei sn [At: TOMICI, C. A. 61/24 / V: man' ei, maneu, maniu, măneu, mâneu, mâniu (Pl:
mâniuri), menei, meneu, minei, mineu / Pl: ~e / E: mână1 + -ei] 1 (Trs; Ban) Mâner (1). 2
(Reg) Lamă de cuțit sau de briceag. [sursa: MDA2 (2010) măniu sn vz mânei
mîrsei s.n. – (pl.) mîrseie
mârsei sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: ~sâi / Pl: ~e /
mîrsăcăcĭúne f. (din mursecăcĭune, d. mursec). Vechĭ. Poftă, pasiune. – Și mîrsăĭetură f., pl. ĭ,
și mîrsăĭală, f., pl. ĭelĭ, și mîrséĭ, n., pl. eĭe și eĭurĭ. [sursa: Scriban (1939)
mehei s.n. - miheu sn vz mihei sn [At: CABA, SĂL. / V: mehei, ~e, ~eu / Pl: ~uri / E: mg
mühely] 1 (Trs; Olt) [sursa: MDA2 (2010 /mehei sn /
mihei sn [At: CABA, SĂL. / V: mehei, ~e, ~eu / Pl: ~uri / E: mg mühely] 1 (Trs; Olt) [sursa:
MDA2 (2010 /mehei sn / miheu sn vz mihei
mei – s.n. – (pl.) meie s.n.[vz mei
mei1 (plantă) s. m / meiu sg. [sursa: IVO-III (1941) Var. meiu.
meĭ m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (Scriban) 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.
mei s [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 2862/12 / Pl: (3, 6) ~uri, ~ie / E: ml milium, -ii]
[sursa: MDA2 (2010) (Mai ales la pl.) Lan, de grîne, de meiuri, de cartofi, de toate
mei (meiște) s. n., pl. méiuri [sursa: Ortografic (2002)
◊ Expr. Cît ai zice mei /
meiu! int. cât ai zice meiu, într’o clipă ISP. [V. miau]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929
mee sfs [At: CIAUȘANU, V. 179 / E: nct] (Olt; îe) A se duce în ~ A dispărea. [sursa: MDA2
(2010)
mujdei s.n. – (pl.) mujdeie / [Var. - mudai sn vz mujdei
mujdeu sn vz mujdei [sursa: MDA2 (2010)- Muşdei [‘’ îi pisează bine transformându-i în
muşdei, cu care îl ung pe omul "pocit"] ‘’ ălită în zeama ei, cu muşdei de ustu roi,’’]
mujdéi s. n., pl. mujdéie /mujdei [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) mojdai, moj~,
~dai, ~eu / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: must + de + ai] 1 sn [Var.: mojdéi s. n.
nedéi, nedéie, s.n. (reg.) gleznă. [sursa: DAR (2002)
obicei – obiceie/ (rar) obiceiuri / proverb - * Câte bordeie, atâtea obiceie
OBICÉI, obiceiuri și (rar) obiceie, s. n [Pl. și: obiceie] oblicei sn vz obicei/
obicei sn [At: TETRAEV. (1574), 250 / V: (îrg) ~eai, ~cii, (înv) obliceai, (reg) ~er, obli~,
oblicii, oblicer, obri~, obricer / Pl: ~uri și (îvp) ~ie / E: bg обичай] [sursa: MDA2 (2010)
obiceai sn / obicii sn / obicer sn / obliceai sn / oblicei sn / oblicer sn / oblicii sn / obricei sn /
obricer sn
olei2 sn vz ulei2
ovéi [At: JAHRESBER. III, 233 / V: conv~ / Pl: ~e / E: ns cf încovoia] 1 a Încovoiat. 2 a
Întors. 3 a Cotit. 4 sn Cotitură [sursa: MDA2 (2010)
PARASCÎNTÉI, parascînteie, s. n. [sursa: DLRLC (1955-1957) [?]
parimei sn vz parimie
perșei sn vz perșeie
pirostei sm vz pirostrie [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 155
piscotei s.n. – (pl. probabil – piscoteie)

Piscotei sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ele / E: pisc2 + -otei] 1-8 (Mun; șhp) Pisculeț
(1-8). [sursa: MDA2 (2010) ( Plural – PISCOTEIE]
podéi, podéie, s.n. (reg.) 1. pod (la șură, la grajd)
podei sn [At: DRLU / V: podeu sn (reg) ~eu / Pl: ~e / E: pod1 + -ei] 1-2 (Trs; șhp) Podeț1 (1-
2). 3 Pod1 (1) al unui coteț. 4 (Îvr) Pridvor. 5 (Îvr) Podium (2). 6 (Trs; Ban) Platou (1). 7
(Reg) Movilă. 8 (Reg) Poiană. 9 (Trs; înv) Teren mlăștinos. [sursa: MDA2 (2010)
poderéi, poderéie, s.n. (reg.) ‘’este un poderei spinos’’
poderei sn [At: (a. 1755) ȘTEFANELLI, D. C. 57 / V: ~eu, ~dir~, ~direu, (sst) ~diree sf / Pl:
~e / E: pod1] 1-2 (Buc; Trs; șhp) Platou (1) (mic). 3 (Reg) Poiană. 4 (Buc) Movilă. [sursa:
MDA2 (2010) podereu sn podirei podireu / Podirei /
podiree sf vz poderei [sursa: MDA2 (2010)
poléĭ n., pl. eĭurĭ și eĭe (d. vsl. polediti sen, a se acoperi cu gheață, d. ledŭ, gheață; sîrb. bg.
paledica, poleĭ, de unde vine și polégniță, -cniță și póliviță în Ban. Trans.). Gheață supțire
care provine dintr’o ploaĭe măruntă care îngheață îndată ce se depune pe petre, ramurĭ ș. a. –
Și políce f. (Mold. Rar). [sursa: Scriban (1939)
poléĭ m., pl. tot așa (nsl. ceh. pol. polej, rus. poléĭ, germ. polei, [Scriban]
POLÉI1, poleiuri, s. n / polie sf vz polei1/ - polai sm vz polei / poleai sms vz polei2 /
polei1 sm [At: POLIZU / V: (reg) ~eu, ~lie / Pl: ~uri, (pop) ~e / E: pvb polei4] 1 Strat subțire
și neted de gheață [sursa: MDA2 (2010)
polei2 sm.singular [At: COTEANU, PL. / V: (reg) ~lai, ~eai, pul~ / E: ger Polei cf lat
puleium] (Bot; Trs) Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium). [sursa: MDA2 (2010)
polei3 sm.plural [At: VICIU, GL. / E: ns cf lei (pll leu)] (Reg) Ființe supranaturale din
basme. [sursa: MDA2 (2010
putinéi s. n., pl. putinéie
putinei sn [At: LB / V: (înv) ~eiu[1] / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: putină + -ei] 1 Putină
putineiu sn vz putinei [sursa: MDA2 (2010)
restei – (pl.) resteie s.n.
răstei sn vz resteu sn [At: ANON. CAR / V: (reg) ~tău, ~tei, ~tel (Pl: ~eluri, restei), ras~,
răs~, răstiu, rășteu, ~teu, răstel, răștel, lăstău, răstrău (Pl: răstaie), răstăi, Ies~ / Pl: ~eie, (reg)
~eauă, ~ri, ~ei / E: nct] RESTEI s. n. v. resteu. / răstei sn vz resteu
răsteiu n. 1. băț ce ține gâtul boilor în jug; 2. cuiu lung de lemn. [Cf. răstav].
răvei sn [At: BUGNARIU, N. / V: rev~ / Pl: ~e / E: nct] (Trs; Mar; mpl) 1 Unelte. 2 Unelte
necesare pentru ca plugul să fie complet. 3 (Pex) Unelte agricole. [sursa: MDA2 (2010)
Retevei s.n. – (pl.) reteveie
retevéĭ n., pl. eĭe (slav?). Scurtătură, băț scurt și gros. Lovitură de reteveĭ: ĭ-a tras un reteveĭ.
– În Meh. rătăvei, în Dolj rataveĭ. V. cărăveĭ. [sursa: Scriban (1939)
retevei sn [At: POLIZU / V: (reg) ratav~, răt~, rătăv~, rotov~, ~eu / Pl: ~e, (reg) retevei sm /
E: nct] 1 Bucată de lemn scurtă și groasă Si: scurtătură, (reg) caravei, ciocârtac, cotrompleț,
răzbici1 (4). 2 (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A bate (128). 3 (Îae) A trata cu asprime. 4 (Reg)
Butuc (2). 5 (Fig) Om mic de statură și viguros, puternic. [sursa: MDA2 (2010) rătăvei sn /
retevéi (pop.) s. n., pl. retevéie / var. Rătevei / ratavei sn vz retevei /
ridei sn [At: LEXIC REG. 21/ Pl: ~e / E: nct] (Reg) Scândură folosită la oprirea minereului
din rostogol. [sursa: MDA2 (2010) ridéi, -e, s.n. – (min.) Scândură folosită la oprirea
minereului din rostogol. – Et. nec. (MDA). [sursa: DRAM (2011)
roștéi (reg.) s. n., pl. roștéie [sursa: DOOM 2 (2005)
rostei sn vz roștei [sursa: MDA2 (2010) răștei sn vz roștei /
roștei sn [At: LB / V: rașchiu sn, răș~, rojdeie sn. plural, rostei, roșchiu, ~ea sf, ~eu / Pl: ~e /
P a g e | 156
E: mg rostély cf resteu] 1 Cadru cu gratii pus în tocul ferestrelor sau al ușilor pentru
siguranță. [sursa: MDA2 (2010) roștéi (reg.) s. n., pl. roștéie / rostei sn vz roștei /
săcrei sn vz sicriu / săcrii sn vz sicriu / secrei sn vz sicriu / sicrei sn vz sicriu / [MDA2 (2010
sicrei – (pl.) sicreie
sicrei sn vz sicriu / săcrei sn vz sicriu/ secriu sn vz sicriu / secrei sn vz sicriu / sâcriu sn vz
sicriu/ săcriu sn vz sicriu / săcrii sn vz sicriu / săcrei sn vz sicriu / sacriu sn vz sicriu/
sicriu sn [At: VARLAAM, C. 408 / V: (îrg) ~in, sâcriin[1], sâc~, sac~, săcrei (Pl: săcrei),
săc~, secrin, sec~ (Pl: secriuri și secrie), (reg) săcri, săcrii, săcrin, scarin, (îvr) ~rei, ~rid,
secrei / Pl: ~ie, ~uri / E: mg szekrény] 1 (Îvp) Dulap1 (1). 2 (Îvp) Ladă. [sursa: MDA2 (2010)
săcriu secriu sicrin sacriu săcrei săcri săcrii săcrin sâcriu scarin secrei secrin sicrei
sicrid;
SĂCOTÉI, săcoteie, s. n. (Rar) Săculeț.
schimbéi, schimbéie, s.n. (înv.) - schimbei sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: ns cf schimba] (Îvr)
Lemn scobit în formă de jgheab care se pune în locul unde un izvor iese din pământ.[sursa:
MDA2 (2010)
șofei sn [At: LIUBA-IANA, M. 99 / V: (reg) so~, ~eu, ~fii, ~fiu, șuf~, șuvaie ss plural / Pl:
~e / E: ns cf ger Schöpfe, rom șof] (Reg) 1 Ciubăr (1). 2 Cofă (3). 3 Găleată (de lemn). 4
Căuș [sursa: MDA2 (2010) șufei sn vz șofei
ȘTIUBÉI, știubeie, s. n. (Reg.) 1. Stup primitiv.
știubéi (reg.) s. n., pl. știubéie [sursa: DOOM 2 (2005)
știubéi, știubéie și știubéiuri, s.n. (reg.) sursa: DAR (2002)
știubei1 sn [At: NECULCE, L. 302 / V: (înv) stu~, (îrg) st~, ștu~, (reg) șchiu~, știb~ / Pl: ~e,
~uri / E: știob1 + -ei] Si: (reg) știob1 (1), știobărău, știubăroc Si: (reg) (2), ștubeu [sursa:
MDA2 (2010) știubei2 sn vz știubeci / ștubei sn vz știubei1
știuléi, știuléie, s.n. (reg.) fructul matur al porumbului; porumb, cucuruz, păpușoi, drugă,
știulete. [sursa: DAR (2002) var. – ştulei.
șuvei1 sn [At: CLEMENS / Pl: ~e / E: ns cf ciovei, ciuvai] (Reg) Retevei. [sursa: MDA2
(2010)
șuvei2 sn [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ? / E: ns cf șofei] (Trs; îs) ~ul popii Ultimul pahar.
[MDA2 (2010)
șuvéĭ n. V. cĭoveĭ. / cĭovéĭ și cĭuvéĭ n., pl. eĭe
temei – (pl.) temeiuri / temei sn [At: TETRAEV. (1574), 211 / Pl: ~uri, (îrg) ~e / E: bg
темель, srb temeljj] 1 (Îvp) Temelie [sursa: MDA2 (2010
teméĭ n., pl. urĭ și (vechĭ) eĭe (Scriban)
troșmei sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: ns cf trușnic] (Buc) Mămăligă vârtoasă. [sursa: MDA2
(2010)
tuléi (cotor al penelor, fir de păr) s. n., pl. tuléie [sursa: DOOM 2 (2005)
tulei sn [At: CANTEMIR, IST. 193 / V: (reg) tiu~ / Pl: ~e / E: ns cf srb tulaj, ucr тулій]
[sursa: MDA2 (2010) tuleie de barbă. [Și tiuleiu:/ tiulei sn vz tulei / tuléĭ și tĭuléĭ n., pl. eĭe
țărcotei sn [At: PAMFILE, A. R. 163 / V: țor~ / Pl: ~e / E: țarc + -otei] (Reg) 1 (Îf țorcotei)
ȚĂRCOTÉI, țărcoteie, s. n. (Regional) 1. Diminutiv al lui țarc = țorcotei)
țărcotei sn [At: PAMFILE, A. R. 163 / V: țor~ / Pl: ~e / E: țarc + -otei] (Reg) 1 (Îf țorcotei)
[sursa: MDA2 (2010)
zgobei sn [At: CIAUȘANU, V. 212 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Pâine sau turtă
fărâmicioasă.[MDA2 (2010)
ulei – uleiuri (varietăţi diverse, nume da materii)
ulei2 sn [At: PO 121/8 / V: (îrg) ol~, uleu / Pl: ~uri /
P a g e | 157
ULÉI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite
lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de
copac scorburos). – Din bg. ulej. [sursa: DEX '09 (2009)
ulei3 sn [At: (cca 1600) IORGA, S. D. XVI, 61 / V: (înv) ~e sf, (reg) hulei, uleu / Pl: ~e, ~uri
/ E: bg улей] 1 (Mun; Olt) Trunchi de copac scorburos. 2 (Mun; Olt) Vas făcut din ulei3 (1).
3 Vas pentru spălatul rufelor. 4 Stup primitiv, dintr-un trunchi de copac scorburos sau cioplit
Si: (reg) știubei1. 5 (Lpl; îs) ~e de beton Tuburi de beton. [sursa: MDA2 (2010)
uléĭ n., pl. eĭe (bg. rus. uléĭ, stup). Vest. Stup, ștĭubeĭ. [sursa: Scriban (1939)
P a g e | 158
Variante neutre
=Unele substantive neutre sunt variante ale unor substantive cu finală consonantică.
Ele s-ar putea încadra în sistemul flexionar al acestora, cu forma de plural în –‘’-URI’’[ex. –
tănei – (pl. ? tăneiuri / şporhei – (pl. ? şporheiuri]
tănei sn vz tănear /
tănear sn [At: CV 1949, nr. 3, 34 / V: (reg) ~ai, ~ei, ~eu, tenei sn, ~nea sfi toneie sfp / Pl:
~uri / E: mg tanyára] (Reg) 1 Conac cu acareturi pentru vite și pentru îngrijitori. 2 Așezare
gospodărească la câmp în care locuiesc țăranii în timpul muncilor agricole de vară. 3 (Îf
tănei) Loc unde dorm vitele peste noapte, în timpul verii. 4 (Îf tănea) Adăpost pentru păstori.
5 Cătun (8). [sursa: MDA2 (2010)
tonei s.f. – (pl.) toneie
tenei sn vz tănear [sursa: MDA2 (2010) sfi toneie sfp / Pl: ~uri / (Îf tănei) (Îf tănea
toneie sf. plural vz tănear [sursa: MDA2 (2010) tănei sn vz tănear
șporhei sn vz șparhat / sporhei (Pl: ~uri) - sobă
șporhei sn vz șparhat [sursa: MDA2 (2010)
șparhat sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) spăr~, sperhert, spohert (A: nct), spoherț, spohort,
sporhei (Pl: ~uri), sporhert, ~ahert (A: nct), ~aler (A: nct), ~rert (A: nct), ~hait (A: nct), ~het,
șpărhert, șpehert, șperhart, șperhert, șpohert, șpoherț, șpoier, șpoiert, șpolher, șponerț, șporai,
șporeit, șpor~ (A: nct), șporhei, șporheit (A: nct), șporhert, șporherț, șprahait (A: nct),
șproheiț / A și: șpar~ / Pl: ~uri, ~e / E: ger Sparherd, mg șpórhej, sporhelyt] 1 (Reg) Mașină
de gătit. 2 (Reg; pex) Plită zidită. 3 (Reg; pex) Sobă prevăzută cu plită. 4 (Ban) Cuptor (la
mașina de gătit). 5 (Reg; îf sporhert) Ridicătură de zid pe care este așezată vatra sau soba.
[sursa: MDA2 (2010) șporai sn vz șparhat [sursa: MDA2 (2010) sporhei sn vz șparhat [sursa:
MDA2 (2010)] șporhei sn vz șparhat [sursa: MDA2 (2010)
=Alte substantive neutre care sunt variante ale unor substantive feminine fac pluralul după
acestea:
canapéi sn vz canapea [sursa: MDA2 (2010)
canapeá s. f., art. canapeáua, g.-d. art. canapélei; pl. canapéle, art. canapélele
canapea sf [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 23 / V: (Trs) ~peu sn, ~pei sn / Pl: ~ele / E: ngr
ϰαναπές] Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori, capitonată) pe care se stă și pe care se poate
dormi. [sursa: MDA2 (2010)canapéi sn vz canapea [sursa: MDA2 (2010)
caféi sm. Sing. vz cafea [sursa: MDA2 (2010)
pușchei sn vz pușchea
pușcheá (pop.) s. f., art. pușcheáua, g.-d. art. pușchélei; pl. pușchéle, art. pușchélele [sursa:
DOOM 2 (2005) pușchea sf [At: KLEIN, D. 409 / V: (reg) fâșta, fâștie, fușcea, fuș~, fușteală,
fustie (Pl: ~eli), pâș~, pusce, puscea, puschea, pustea, pușcea, pușche sn, ~ei sn, pușchie, ~uă,
puștea / Pl: ~ele, (reg) pușchi / E: ml *pustella]
gâlmei1 sn vz ghelmea [ sursa: MDA2 (2010) [probabil şi variant – ghelmei]
gâlmei2 sn [At: CADE / V: (cu metateză) glămâie, glămeie, glem~, glămie, glimeie,
glemeie[1] sf / Pl: ~ghelmei[?] / E: pbl gâlmă + -ei] (Reg) 1 Deal râpos, stâncos, fără
verdeață. 2 (Îf glemei) Movilă (1). 3 Grămadă de gunoi care se scoate din grajd [sursa:
MDA2 (2010) Reg glămâie sf vz gâlmei
ghelmeá, ghelméle, s.f. (reg.) ridicătură de pământ. [sursa: DAR (2002)
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
gîlmă (gấlme), s. f. – 1. Colină, dîmb, coastă. –
gâlmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67/2 / V: hâ~, hâlm, holm sn / Pl: ~me
ghelmea sf [At: I. IONESCU, M. 551 / Pl: ~ele / E: gâlmă + -ea]
glemeie sf vz gâlmei / glimeie sf vz gâlmei
P a g e | 159
=Sau au forme adaptate tipului de flexiune:

GLĂMÉIE s. v. măgură, movilă
Sau substantive masculine
Prîslei – cf. prîslea
sărăcei sm.plural vz saragea [sursa: MDA2 (2010)
saragea sf [At: ȘIO II2, 103 / V: ~angea, ~rigea, sărăcei smp / Pl: ~ele / E: tc saruca] 1
Călăreț din vechea cavalerie turcească. 2 Călăreț din corpurile de cavalerie cu caracter
neregulat, în țările române. 3 (La plural) Vechi corp de cavalerie, (cu caracter neregulat) din
Imperiul Otoman și din țările române. [sursa: MDA2 (2010)
sarageá s. f., art. sarageáua, g.-d. art. saragélei; pl. saragéle [sursa: Ortografic (2002)
Sărăcei - sărăcéĭ m. pl. (formă romanizată din sarigele, saragele și sarangele, cum s’a zis întîi,
d turc. saryca, gălbuĭ, [Scriban] variant posibilă - Sărăgei
P a g e | 160
VERBE
A în-che-ia – eu = tu în-chei, el = ei în-che-ie, să încheie, încheie !
, a descheia,
P a g e | 161
6.1.3.4.b - T – 3 – 4 –ei – ei – e-IE - ei

= Faţă de forma ‘’-ei’’ din cadranul I, forma identică din cadranul II poate reprezenta pluralul
atît al masculinelor, cît şi al unor feminine:
Masculin – tei (singular) = (plural) tei
Feminine – (singular) feme-iE – (plural) fe-mEI.
Omonimia flexemelor de tipul ‘’e – iE’’ este însă mai complicate. Flexemul ‘-e-iE’’ poate
reprezenta:
- În cadranul III, forma de singular a substantivelor feminine care fac pluralul în
cadranul II, cu reducerea unei silabe (prin reducerea diftongului din flexem): (singular) feme-
iE – (plural) fe-mEI; cf. oa-iE - (pl.) oi;
- În cadranul III, forma de singular a unor substantive feminine în ‘’-e-iE’’, care au
pluralul (în cadranul IV) identic cu singularul: zéie s. f., art. zéia, g.-d. art. zéiei; pl. zéie
Învechit şi rar, forma scrisă ‘’zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée. [Pr.: ze-ie] –
Din < zeu, cf. lat. dea]. ‘’Ești o zeie și ție mă închin’’. ALECSANDRI] ZÉE, zee, s. f. (Înv.,
rar) Zeiță. [Scris și: zeie] – Din zeu. [sursa: DEX '09 (2009) Bucuria că te știu aproape, Zee
(STANCU). • pl. zee. /<lat. dĕa, -ae, prin apropriere de zeu.=> zee sf [At: BUDAI-
DELEANU, Ț. 73 / V: (îvr) zie / Pl: ~ / E: ml dea (pad zeu1)] (Înv; liv)
- În cadranul IV, forma de plural identică cu forma de singular a unor substantive
feminine;
- În cadranul IV, forma de plural a unor substantive neutre: curcubeu – (pl.) curcube-iE.
NOTĂ
Uneori, varianta de scriere ṣi de pronunṭare la feminine singular, cu -E-E, este ortografiată cu
final -E-iE.
chée, V. cheĭe.
=
trei1 [At: COD. VOR. 98/11 / V: (îrg) tri, trii, (înv) tre, (reg) trâi / Pl: (rar) trele sf, trei sm,
~uri sn / E: ml tres] 1 nc (Adesea în componența unor numerale cardinale compuse) Număr
care, în numărătoare, are locul între doi și patru. 2-3 sm, a (Semn grafic) care reprezintă
număml trei (numeral cardinal)
Treii – numeral / Trii – numeral /
Trăie – numeral ordinal
treilea, treia [At: COD. VOR. 88/2 / V: (pop) triel~, (îrg) ~le, triile, trii-, (înv) trăie, ~el~,
~eii, triia, trilui, (reg) trâil~, tria, triea / E: trei1 + le + a] 1 no (Precedat de art. „al”, „a”)
Număr care se află între al doilea și al patrulea Si: (înv) treti
ADJECTIVE
P a g e | 162
bei s. m., pl. bei, art. Béii //bei sm [At: MOXA, 405 / V: beg, beu, beiu (7-10) be / Pl: ~ / E:
tc bey] = titlu
BEI, bei, s. m. 1. (Învechit) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii turcești. 5 (În epoca
fanariotă, (Grecism învechit, în apelativul onorific) îf ‘’bei-mu’’, ca formulă de politețe)
Domnul meu
bei sm [At: MOXA, 405 / V: beg, beu, (7-10) be / Pl: ~ / E: tc bey]
beilerbei sm [At: MAG. IST. I, 101/24 / V: beglerbeg, beglerbei, behlerbei sm / Pl: ~ / E: tc
beylerbeyi] beilerbéi s. m. (sil. bei-), pl. beilerbéi, art. beilerbéii [sursa: Ortografic (2002)
Chehaia-bei
Chihaia-bei [vezi – Chehaie]
alivéi sm [At: LTR / Pl: ~ / E: nct] Coridor în partea superioară a unui vapor, în care se
depozitează mărfuri și cărbuni. [sursa: MDA2 (2010)
ardéi s. m., pl. ardéi, art. ardéii [sursa: Ortografic (2002)
(var. înv. – ardeiu)
bobéi sm [At: JAHRESBER. XII, 156 / E: bobi + -ei] Câine ager, care dă ușor de urma
vânatului. [sursa: MDA2 (2010)
bolbéi sm [At: DDRF / Pl: ~ / E: nct] (Zlg; pop) Bursuc. [sursa: MDA2 (2010)
boldéi s. m., pl. boldéi, art. boldéii [sursa: Ortografic (2002)
boldéĭ m., pl. tot așa (d. bold). Sud. Coteĭ, cățel. Un fel de cîne patic (negru cu galben) care se
bagă pin vizuinĭ („îmboldește” vînatu să ĭasă). – În Tel. holdeĭ. – Fem. -eĭcă, pl. e. [sursa:
Scriban (1939) poldei sm vz boldei [sursa: MDA2 (2010)] boldeiu/
brei s. m., pl. brei, art. bréii [sursa: Ortografic (2002)
brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori
verzui [sursa: MDA2 (2010)
BUFLÉI, buflei, s. m. (Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. – Et. nec.
[sursa: DEX '09 (2009) buflei – (cf. buflea, gras)
căștéi sm [At: CIHAC II, 45 / V: coș~ / Pl: ~ / E: rs кощей] (Rsî) Avar. [sursa: MDA2 (2010)
ciornéi sm [At: ȘEZ. II, 187 / Pl: ~ / E: rs чорн- „negru, rău” + -ei] (Reg) Om brunet Cf
arămiu, tuciuriu. [sursa: MDA2 (2010)
ciuturéi sm [At: DDRF / Pl: ~ / E: ciutură + -ei] (Reg) Butucul roții de la moară. [sursa:
MDA2 (2010)
Cîrstei / =cârstéi sm vz cristei – (pl.) cristei / crâstei sm
cristéĭ și cristél m., pl. eĭ (vrom. crăsteĭ, d. vsl. krastelĭ). Est. O pasăre [Scriban
CRISTÉI, cristei, s. m. [Var.: crâstél, cârstél s. m.] – Din sl. krastĕlĩ. ariante: (regional) cîrstéi
(TEODORESCU, P. P. 283), crîstéi (SANDU-ALDEA, U. O. 192), cristél (SADOVEANU,
O. I 284) s. m.
Cîrstei s.m. – (pl.) cîrstei
cristei2 sm [At: LB / V: ~el / Pl: ~ / E: cf cârstei] 1 (Orn; reg) Cârstei.
cristei1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: nct] (Pes) Crâsnic. [sursa: MDA2 (2010)
cocoșléi, (pl.) cocoșléi, s.m. (reg.) pasărea denumită ciorică. [sursa: DAR (2002)
codobateléi sm [At: DOMBROWSKY, P. 213 / Pl: ~ / E: codobatură css] (Orn; reg)
Codobatură-albă (Motacilla alba). [sursa: MDA2 (2010)
coțovéi, coțovéi, s.m. (reg.) cățeluș, cotei [sursa: DAR (2002)
crivéi, crivéi, s.m. (reg.) om șoldit. [sursa: DAR (2002)
crivei2 sm vz grivei / griveiu adj. pestriț
crucei sm [At: SEVASTOS, N. 295 / E: crucer] (Reg; pbl) Bănuț. [sursa: MDA2 (2010)
derebéi (pl.) derebei - sm [At: I. IONESCU, M. 97 / V: (înv) ~ég / Pl: ~ / E: tc derebey] (Tcî)
P a g e | 163
Mic principe turc, cunoscut ca aprig jefuitor prin regiunile muntoase ale Anatoliei. [sursa:
MDA2 (2010)] var - derebeiu (derebeg) m. / ‘’tot viță de derebeghi /
dragavéi s. m., art. dragavéiul; pl. dragavéi [sursa: DOOM 2 (2005) dragavél sm vz dragavei
dragavéi sm [At: GRECEANU, FL. 506 / V: (reg) ~él, drăgăvél / Pl: ~ / E: nct] 1 Plantă
erbacee [sursa: MDA2 (2010)
drăgăvéi sm vz dragavei / (Pop; îf drăgăvei) / (Reg; lpl; îf drăgăvii)
fusei sm [At: ALECSANDRI, P. P. 359 / V: ~soi / Pl: / E: ns cf fus1] (Bot; reg) Fasole
(Phaseolus vulgaris). fusoi sm vz fusei [sursa: MDA2 (2010)
găunei sm [At: VAIDA / Pl: ~ / E: găun1 + -ei] (Ent; reg) Tăun. [sursa: MDA2 (2010)
Ghibîrdei /= ghibârdei sm [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Gâbârdeci.
[sursa: MDA2 (2010)
ghizdéi s. m., pl. ghizdéi, art. ghizdei [sursa: Ortografic (2002)
ghizdei sm [At: GÂRLEANU, N. 114 / S și: ghisd~ / V: viz~ / Pl: ~ / E: ghizd + ~ei] 1 (Șhp)
Ghizd. 2 (Bot; reg) Plantă perenă de nutreț,[ sursa: MDA2 (2010) / zizdeu sm
GHIZDÉI, ghizdeie, s. n. Un fel de trifoi cu florile galbene, bun de nutreț pentru cai
[sursa: DLRLC (1955-1957)
groștéi s. m., pl. groștéi, art. groștéii [sursa: Ortografic (2002)
GROȘTÉI, (pl.) groștei, s. m. - [At: RĂDULESCU-CODIN / V: Goştei~, ~ost~ / Pl: ~ / E: lat
*gross[i]cellus] grostei sm (Îrg) Purcel mic Cf godac, grăsun. [sursa: MDA2 (2010) Var:
grostei sm
GRECOTÉI, (pl.) grecotei, s. m. (Peior.) Grec.
Livdei –(pl.) livdei smi [At: PĂSCULESCU, L. P. 62/29 / E: nct] (Bot; îvr) Plantă nedefinită
mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
LUPÉI, lupei, s. m. Cîine născut din încrucișarea cu un lup. [sursa: DLRLC (1955-1957)
mocotei smi [At: BĂCESCU, P. 37 / E: moacă + -otei] 1 (Iht; Dob; mpl) Pui mic de somn Si:
somotei. [sursa: MDA2 (2010)
Somotei – (pl.) somotei - somotei sm [At: ANTIPA, F. I. 98 / V: (reg) ~mno, ~orm~ / Pl: ~ /
E: som + -otei] 1 Pui de somn1 (1) Si: (reg) mocotei. 2 Somn1 (1) mic (până la 1 kg) Si: (reg)
mocotei. [sursa: MDA2 (2010)] sâmbotei sm vz somotei
sormotei sm vz somotei
negrotei s. m. invar. (peior.) persoană de culoare, negru [sursa: Argou (2007)
omotei smi [At: COMAN, GL. / E: om + -otei] (Reg) Omoi. [sursa: MDA2 (2010)
onei sm.invariabil [At: BĂCESCU, PĂS. 119 / E: nct] (Orn; reg) Botroș (Pyrrhula vulgaris).
[sursa: MDA2 (2010)
Ovrei – (pl.) ovrei sm.i [At: PSALT. 200 / V: (reg) ~eu / Pl: ~ / E: ngr ὀβριός] 1 (îrg) Evreu.
2 (Iuz; prc) Comerciant evreu. [sursa: MDA2 (2010] Evrei (Ovrei) m. pl. popor semitic
originar din Asia
pónei s. m. (sil. -nei), pl. pónei, art. Póneii
prelĭubodéĭ, V. preacurvar. [sursa: Scriban (1939)] Și prelĭubodeĭ1, pl. tot așa / După alte
surse: preliubodeaĭ (vezi DAR (2002)
Prîslei /=prâslei smi [At: COMAN, GL. / E: ns cf prâslea] (Reg) Localnic. [sursa: MDA2
(2010)
scrivéi, (pl.) scrivéi, s.m. (reg.; deprec.) copil plângăreț; scrivilă. [sursa: DAR (2002)
Sîrbotei /= sârbotei sm [At: SEVASTOS, N. 282 / Pl: ? / E: sârb + -otei] (Reg) Sârb (1).
[sursa: MDA2 (2010)
ȘFEI, (pl.) șfei, s. m. Pește mic de apă dulce, cu corpul scurt și lat, Boarţă, (Rhodeus
sericeus). [sursa: DLRLC (1955-1957) V: (reg) șfoi / Pl: ~ /
tașchilei sm [At: DLR / Pl: ~ / E: ns cf tașcă] (Reg) Vită cu pântece mare. [MDA2 (2010)
P a g e | 164
tei = 2 tei [masc] / neutru] tei – pl. teie

Teie TEI2 téie n A lega teie de curmeie v. curmei A găsi tei de curmei = a găsi pretexte
țuțubei [At: BĂCESCU, PĂS. 341 / V: ~udei (S și: țu-țu-dei) i, (Mol; Olt) ~undei i, sm,
țuțbei sm / Pl: ~ / E: fo] (Reg) 1 i Cuvânt care redă strigătul caracteristic al pițigoiului. 2 sm
(Orn) Pițigoi (Parus maior). 3 sm (Orn; îf țuțundei) Ciocârlie (Alauda arvensis). [variante -
țuțbei sm. / țuțudei sm./ țuțundei sm. / [sursa: MDA2 (2010) [Variantă posibilă – ţiţibei – cf -
țițibeie i [At: MARIAN, O. II, 149 / E: fo] (Buc) Cuvânt care redă strigătul pițigoiului. [sursa:
MDA2 (2010
ursei sm [At: ALEXANDRESCU, O. I, 348 / Pl: (rar) ~ /ursuleţ
UCLÉI, (pl.) uclei, s. m. (Iht.; regional) Obleț. – Variantă: ocléi s. m. / ocleie sf vz uclei
ocléĭ și ucléĭ m., pl. tot așa [Scriban]
uclei (pl.) uclei sm [At: DAME, T. 127 / V: oc~, ocleie sf / Pl: ~ / E: bg оклей, rs уклея] (Iht;
reg) Obleț (Alburnus alburnus). Variantă: ocléi s. m [sursa: MDA2 (2010)
holtéi s. m., pl. holtéi, art. holtéii
holteie sf [At: RUSSO, S. ap. DA ms / P: ~te-i-ie / Pl: ~ii / E: holtei1 + -ie] 1-2 Burlăcie (1-
2). 3 Timp cât cineva este holtei1 (1).[ sursa: MDA2 (2010) [?]
holteíe (înv., reg.) s. f., art. holteía, g.-d. holteíi, art. holteíei
P a g e | 165
Substantive masculine defective

Este foarte greu de definit substantivele masculine defective de singular sau substantivele
masculine defective de plural. Deoarece la acest tip de flexiune forma de masculine singular
este identică cu forma de masculine plural, ele nu pot fi diferenţiate decît în contexte diferite.
De asemenea sunt de părere că unele substantive neutre care se încadrează în acest model de
flexiune (sing. = pl.) ar trebui considerate de genul masculine.
cațavéi sn [At: H XVI, 11 / Pl: ~ / E: ns cf cațaveică] (Reg) Unealtă de dulgher nedefinită mai
îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010 [?] [probabil substantiv masculin]
caznacéi sn [At: C1HAC II, 46 / Pl: ~ / E: rs казначей cf cazon] (Rsî; iuz) Casier (la armată).
[sursa: MDA2 (2010) [?][probabil substantiv masculin]
caznacéi s.m. (înv.) casier (la armată). [sursa: DAR (2002)
Substantive masculine defective de plural

Îndrei sm.invariabil [At: GCR. I, 93/97 / E: ctm îndrea + Andrei] (Reg) Decembrie. [sursa:
MDA2 (2010) îndrea sms [At: DOSOFTEI, ap. HEM. 1171 / V: an~, un~ / E: ngr ’Ανδρἑας]
(Îrg) 1 Decembrie. 2 (Imp) Andrea. [sursa: MDA2 (2010)
ÎNDREÁ s. m. (Înv. și reg.) Decembrie. – Din n. pr. Andrei. [sursa: DEX '09 (2009)
Andrea (Indrea, Undrea) m. ziua sfântului Andreiu (30 Noemvrie)
macavéi s.f. (reg.) sărbătoare la 1 august: ziua crucii de vară.[sursa: DAR (2002)
macavei s [At: PAMFILIE, S.T. 2 / V: ~cov~ / Pl: ? / E: slv макавей, ucr маковiй cf ngr
Mαϰϰαβαῖος (nume de persoană)] var. macovei [sursa: MDA2 (2010)] [‘’Cine au fost
macabeii?
vârtolomei1 s [At: PAMFILE, VĂZD. 48 / V: (reg) hortolomei, var~, văr~, ~e, ~mie, ~miu,
vortolomeiu / E: Vartolomeu] Sărbătoare bisericească populară care se celebrează la 11 iunie
(în cinstea apostolului Vartolomeu) sau după Sf. Ilie. [sursa: MDA2 (2010) / vărtolomei sm
vz vârtolomei1 / vartolomei sm vz vârtolomei1 / vortolomeiu s vz vârtolomei1
vîrtolomei /= vârtolomei2 sm [At: DR. VI, 452 / V: ~ete / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Pasăre
nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 166
Substantive masculine defective de singular

atârnățéi sm.plural [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 79 / E: atârnat + -el] Desene în formă
de stâlpi pe ouăle încondeiate Cf atârnați (7). [sursa: MDA2 (2010)
bușicéi sm. plural [At: H IX 509 / E: nct] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. [sursa:
MDA2 (2010)
calicéi sm. plural [At: H X, 228 / E: nct] (Reg) Specie de bureți nedefinită mai îndeaproape.
[sursa: MDA2 (2010)
călțunéi sm. plural [At: H I, 334 / E: călțun + -ei] (Șîc ~-popii) Plantă nedefinită mai
îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010) /[variantă posibilă – calţunei]
ciocănăței s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei sau ciocănaș. [sursa:
DAR (2002)
cleștéi smp [At: CHEST. II, 271/406 / E: nct] (Reg) Stâlpi fixați între grinzile prispei și
grinda acoperișului casei. [sursa: MDA2 (2010)
clocoșéi smp [At: GRECESCU, FL. 22 / E: nct] (Bot; reg) 1 Vițișoară (Clematis viticella). 2
Curpen (Clematis vitalba). [sursa: MDA2 (2010)
cocorățéi smp [At: PANȚU, PL.2 / E: cocor1] (Bot; Trs) Zarnacadele (Narcisus poeticus).
[sursa: MDA2 (2010)
colăceréi smp [At: H XIV, 26 / E: colăcer] (Bot; reg) Ghiocei (Galanthus nivalis). [sursa:
MDA2 (2010
cucușei smp vz cocoșel
cocoșei m. pl. 1. Mold. floricele de porumb; 2. V. cocorei; 3. (de câmp) sau iarba cocoșului,
plantă ce crește prin semănături și locuri inculte (Adonis). [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
cocoșei s. pl. v. FLORICELE. MĂSEAUA-CIUTEI. PORUMBEI. [sursa: Sinonime82
(1982)
cocorei m. pl. plantă cu florile mari roșii-purpurii, sinonim cu cocoșei, după coloarea florilor
(Erythronium dens canis). [Diminutiv din cocor cu sensul primitiv de „cocoș” (v. cocor)].
[sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
corompéi sm. plural vz corumpenă [sursa: MDA2 (2010)
crúmpenă s. f., g.-d. art. crúmpenei; pl. crúmpene [sursa: Ortografic (2002)
FRECĂȚÉI s. m. pl. (Reg.) Aluat nedospit frecat mărunt în palmă
frecățéi s. m. pl., art. frecățéii [sursa: Ortografic (2002)] / tăiţei/ zdrenţe
funicei m. pl. Mold. și Tr. 1. bubulițe roșii cu vârful alb (pe față și pe ceafă); 2. un fel de
cârcei proveniți din scurtarea mușchilor. [Origină necunoscută].[sursa: Șăineanu, ed. VI
(1929) var. – Funigei / furnicél (-éi), s. m. – Furuncul. –
iminei sm. plural [At: I. GOLESCU, C. 181 / V: ~nii / E: tc yemeni] (Iuz) 1 Pantofi de modă
turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați odinioară de boieri. 2
Jumătăți de ghete. 3 Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de țărani. 4 Opinci cu talpă de
lemn. [sursa: MDA2 (2010
iminii smp vz iminei./ inimei smp vz iminei / iminei pl. [sursa: IVO-III (1941)
iminéĭ și iminíĭ m. pl. (turc. ĭemení,[Scriban]
IMINÉU, iminei, s. m. (Mai ales la pl.)
ÎNCĂLȚÉI s. m. pl. (Regional) Încălțăminte. [sursa: DLRLC (1955-1957) =încălţări
meșinei sm.plural [At: MANOLESCU, I. 188 / E: meșini (pll meșină) + -ei] (Mol; șhp) 1-2
Meșini (4) (mici). [sursa: MDA2 (2010)
miretei sm. plural [At: BUD, P. P. 11 / V: ~rităi / E: mărit1 + -ei] 1-2 (Mar, Trs; șhp) Mirei
(3-4). mirităi sm. plural [sursa: MDA2 (2010)
mișcotei sm. plural [At: REV. CRIT. I, 184 / E: mișcote] 1 (Trs) Păduchi. 2 (Reg) Viermi
care se mișcă fără încetare. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 167
mucherei sm. plural [At: COMAN, GL. / E: mucher2] (Reg) Lemne rotunde de brad cioplite
simetric pe două părți. [sursa: MDA2 (2010)
năvrăpéi s.m. pl. (reg.) numele unei plante; năvalnic. [sursa: DAR (2002)
oblăcei sm. plural [At: ALEXICI, L. P. 198 / E: ns cf srb oblak] (Ban; pbl) Nori. [sursa:
MDA2 (2010
ogliștei sm. plural [At: DR. I, 362 / E: ns cf aglicel] (Bot; reg) Aglică (Spiraea filipendula).
[sursa: MDA2 (2010)
pepenei sm.plural [At: VÂRCOL, V. 97 / E: pepene + -ei] 1 (Bot; Olt) Varietate de prun care
face fructele cărnoase Cf pepeniu, pepenos. 2 (Buc) Papanaș (2) (Trifolium arvense). 3 (Reg;
îcs) De-a ~nii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
POTURÉI s. m. pl. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui poturi. – Poturi + suf. -ei. [sursa: DEX '09
(2009)
răpurei sm. plural [At: CADE / E: rapură] (Ban; Trs) Rapor (1). [sursa: MDA2 (2010)
Răsurei – s.m. plural- RĂSURÉI s. m. pl. (Reg.) Flori cusute pe pânză în rânduri șerpuitoare.
– Răsură2 + Suf. -ei. [sursa: DEX '09 (2009)
Ribizei – s.m. (pl.)
ribizli sm. plural [At: BULET. GRĂD. BOT. V, 66 / V: (reg) libriză sf librizdi smp, libizdri
smp, răbiză sf răviză sf râbiță sf rebizlă sf, rebiz~ smp, reviză sf ribiță sf ribiză sf ribizei smp,
ribizi smp, ribizil sm, ribizl sm, ~lă sfi / E: mg ribizli, ger Ribisel, srb ribizl] 1 (Pop) Coacăz
(1) (Brukenthalia spiculifolia). 2 (Pop) Coacăză. 3 (Reg; îf ribiță, răbiză) Agriș (1) (Ribes
grossularia). 4 Agrișă. [sursa: MDA2 (2010)
rujinei ss plural [At: BULET. GRĂD. BOT. V, 56 / E: ns cf rujă] (Bot; reg) Filimică (1)
(Calendula officinalis). [sursa: MDA2 (2010)
TĂIEȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat in șuvițe lungi și
subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [Pr.: tă-i-. – Var.: tăițéi s. m.
pl.] [sursa: DEX '98 (1998)
tăiețéi/tăițéi s. m. pl. [sursa: Ortografic (2002)
tomologei sm. plural [At: CV 1950, nr. 7, 33 / E: nct] (Reg) Tăieței. [sursa: MDA2 (2010)
turnăței smp [At: TDRG / E: turnați (pll turnat3) + -ei] (Reg) Aluat subțire făcut din făină,
ouă și puțin lapte sau apă, care se toarnă puțin câte puțin în supă (sau lapte) când fierbe Si:
(reg) zdrențe. [sursa: MDA2 (2010
P a g e | 168
Masculine plural aparţinînd de tipul de flexiune consonantică

=Unele substantive masculine sunt defective de singular (sau se folosesc rar la singular). Spre
deosebire de tipul de flexiune 3.4.b – reprezentat de substantive masculine cu forma de plural
identică cu forma de singular (cu finala diftongul descendent ‘-ei’’), mai există un grup de
substantive masculine faţă de care apare fenomenul de omonimie flexionară:substantive care
la singular se termină cu consoana ‘-L’’:
Fuscel – (pl.) fuscei;
Pătrunjel – (pl.) pătrunjei;
Păducel – (pl.) păducei;
Sisinel – (pl.) sisinei;
Boierel – s.m. (pl.) boierei
boieréi sm.plural [At: CANDREA, Ț. O. / E: boier1 + -el] (Bot; reg) Floare galbenă
nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
boieréi sm [At: (a. 1883) POP, ap. COLUMNA 24, I / Pl: ~ei / E: ctm bourel + boier]
Bourel1. [sursa: MDA2 (2010)
BUTUȘÉL, butușéi, s. m. (Var., Transilv. de N.) Botuș. [sursa: DER (1958-1966)
fuștél m., pl. eĭ /Și fușcel m., și fușteĭ, n., pl. eĭe. [sursa: Scriban (1939
FUSCÉL, fuscei, s. m. (Și în forma fuștel) 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de
urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. Variante: fușcél, fuștél (pl. și: (n.) fușteie,
SLAVICI, N. I 54) s. m. [sursa: DLRLC (1955-1957
Miel – (pl.) miei
mel (est) și mĭel (vest) m., pl. meĭ, mĭeĭ (lat. agnĕllus [dim. d. agnus], de unde s’a făcut mñel
apoĭ ñel [cum se zice și azĭ pop. în est], apoĭ mĭel, mel; it. agnello, pv. agnel, fr. agneau. V.
mĭa, mioară). Berbece în primele lunĭ după naștere: melul blînd suge la doŭă mume (Nec.
Let. 2, 257). Carne de mel: a mînca mel. Fig. Ființă blîndă și bună: un mel de om. [sursa:
Scriban (1939)
motocei s. pl. v. PAPANAȘ. [Variantă posibilă - =Motoşei]
motocél s. m., pl. motocéi, art. motocéii [sursa: Ortografic (2002)
motocel m. pl. Mold. trifoiu:[ sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
pătrunjél s. m., (sil. -trun-), pl. pătrunjéi [sursa: Ortografic (2002)
pătrunjel sm [At: GCR I, 356/14 / V: (îrg) ~răn~, ~rejel, ~rin~, ~ei, ~nzel, petrăn~, petrin~,
(înv) patrânzăl, pat~, păntrânjăl, păntrijăl, ~răjel, ~răngai, ~rănjei, ~rănjeni, ~rânjei, ~rânjel,
~ujei, ~ujel, ~ngel, pântrijăl, pentrijel, pentrunjel, petrânjel, petren~, petrijăl, petringel,
petrinjei, petrinjiu, petrungel, pet~, pintrajel, pintrejel, pintrinjel, pitren~, pitrin~, prunjăl / Pl:
~ei și (reg) ~eli, (rar, sn) ~jăluri / E: lat petroselinum cf mg petrezselyem, ceh petr(u)žel] 1
(Reg; șîs petrinjei de casă) Plantă erbacee [sursa: MDA2 (2010) / pătrănjei sm vz pătrunjel /
pătrăngai sm / pătrănjei sm/ Pătrînjei /=pătrânjei s.m. / pătrunjei sm / petrinjei sm / [Variantă
posibilă - =Pătrugei]
păducél (păducéi), s. m. – 1. Scaiete [variantă - =Peducei
SISINÉL, sisinei, s. m. (Mai ales la pl.) plantă
SISINÉI s. m. pl. Plantă erbacee păroasă, cu flori violete, în formă de clopot, aplecate în jos
(Anemone pratensis ). [sursa: DLRLC (1955-1957)
șoricél s. m., pl. șoricéi, art. șoricéii [sursa: Ortografic (2002)
îmblăcei sm. plural vz îmblăciu [sursa: MDA2 (2010)
îmblăciu sn [At: URECHE, ap. LET. I, 185/31 / S și: (îrg) înb~ / A și: ~ăciu / V: (reg) ~cei
smp, ~iri smp, ~ătiu, mlă~, umblăcii snp, umb~ / Pl: ~ie, (îrg) ~ii / E: îmblăcit + -iu] (Reg) 1
Unealtă agricolă rudimentară, (Pan; îf îmblăcei) Briceag rudimentar cu lama atârnând ca
îmblăciul (2). [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 169
îmblăcél, îmblăcéi, s.m. (reg., înv.) briceag

îmblăcíu s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíe [sursa: Ortografic (2002)
crășéĭ m. pl. (d. crășel sing. inuzitat, derivat d. crușîn). Crușîn. [sursa: Scriban (1939)
crășei sf vz crașci
crașci sfp [At: PANȚU, PL. / V: ~asici, crăsici, crășei / E: vsl краса „frumos”, „roșu”] (Bot;
reg) Crușin (Rhamus frangula). [sursa: MDA2 (2010)
crușéi, (pl.) crușéi, s.m. (reg.) 1. plantă denumită crușin
crușei sm [At: BARCIANU / V: ~șiu, (reg) ~șâiu / E: cf crușân] (Bot) 1 (Șîc ~ frânguriu)
Crușân (Rhamus frangula). 2 Verigariu (Rhamuns cathartica). [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 170
[Notă
Vezi şi CHEIE (pl.) chei] F – (sg) cheie (scris ṣi – che-E) – (pl) chei
CHEIE – pl. chei, sf ,ap. GCR / V: (înv) claie, cle~, (Mun) chie (P: chi-e), ~iu / Pl: chei / E:
ml clavis, -em]
chée, V. cheĭe.[sursa: Scriban (1939)
podiree sf vz poderei [sursa: MDA2 (2010)
bárnee sf [At: PSALT. (1651) / V: -nie / E: nct] (Înv) Pradă. [sursa: MDA2 (2010)
bárnie sf vz barnee [sursa: MDA2 (2010)
bárnee și bárnie f. (cp. cu vsl. braniĭe, luare). Ps. S., Cor. Pradă, folos. [sursa: Scriban (1939)
bárnee, bárnei, s.f. (înv.) pradă, jaf [sursa: DAR (2002) [ cf. T 2 – 7b]
F – feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
femeie sf [At: Cuv. D. BĂTR. II, 52 / P: ~me-ie / V: fămeie, (înv) fămeaie, fom~, fum~,
(Mol) fim~ / Pl: femei / E: ml familia „familie”] Variante: fămeaie (AP. 1646, 5v: PSALT.
1651; FL. D 1693, 32r; AMD 1759, 61v, fomeie (LEX. MARS., 204). Etimologie: lat.
familia. fămeĭe, fomeĭe, fimeĭe și fumeĭe. [Vechiu-rom. fămeaie, familie (ca și în macedo-
româna): „să meargă la besearecă cu toată fomeaea” / [variante – Fămeie / Fomeie / Fumeie /
[Art. femeia; G.-D. femeii; Sil. fe-me-ie] /<lat. Familia
Femeie FEMÉIE, femei, s. f. [Pr.: -me-ie] [Art. femeia; G.-D. femeii; Sil. fe-me-ie]
femeie sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 52 / P: ~me-ie / V: fămeie, (înv) fămeaie, fom~, fum~,
(Mol) fim~ / Pl: femei / E: ml familia „familie”] 1-2 (Înv) Familie
femeie – (pl.) femei / (cu multe forme regionale ṣi învechite: fămeie, fomea (Rosetti), fomeie,
fumeie, fimeie (ALR h.1609)
cîrcéĭe f., pl. eĭ (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap
moschéĭe f., pl. eĭ (fr. mosquée. V. mecet. Geamie
Nedeie sf [At: HERODOT (1654), 14 / V: (înv) ~eaie, ~diaie / Pl: ~dei, ~ / E: slv нєдѣлꙗ
„duminică”] nedéie s. f., art. nedéia, g.-d. art. nedéii; pl. nedéi, art. nedéile (-de-i-) nedeaie sf
vz nedeie nediaie sf vz nedeie
nedéie s. f., art. nedéia, g.-d. art. nedéii; pl. nedéi, art. nedéile (-de-i-)[Vechiu-rom. nedeae,
sărbătoare, adunare solemnă = slav. NEDEĬEĬA, nedĕlja „duminică”].(sing = Pl) (g-D nedei)
nedeie sf [At: HERODOT (1654), 14 / V: (înv) ~eaie, ~diaie / Pl: ~dei, ~ / E: slv нєдѣлꙗ
„duminică”] 1 Serbare populară câmpenească [sursa: MDA2 (2010) nediaie sf / nedeaie sf.
[NOTĂ – diferit de subst. neutru - nedéi, nedéie, s.n. (reg.) gleznă. [sursa: DAR (2002)
ninéĭe Variantă. Nineácă – pl. ninei Art. nineia
perșéie, perșéi, s.f. (reg.) 1. pușculiță, cutie de bani. [sursa: DAR (2002)
perșeie sf [At: ALRM SN I, h 223 / V: perj s, perșe sf, perșei sn, perșet sn / Pl: perșei
perșei sn vz perșeie [sursa: MDA2 (2010)
spei sm vz speie [sursa: MDA2 (2010
spéĭe f., pl. speĭ / ar azĭ. Oboroc: Aŭ doară vine făclia să pue supt spee saŭ supt pat? Aŭ nu să
va pune în sfeșnic? (Ev. București. 1723, I, 46, b). Cîlțĭ în spele / Las’să steĭe Pînă’n
primăvară, c’atuncĭ e ziŭa maĭ mare (P. P. Iașĭ, despre femeĭa leneșă) [Scriban
spéie (-i), s. f. – Coș, coșniță. spéĭe f., pl. eĭ /
speie sf [At: N. TEST. (1648) 6v/31 / V: (îrg) spei, ~eană sf, ~enc s, ~ene, spienă sf / Pl: spei
/ E: nct] 1 (Îvp) Coș [sursa: MDA2 (2010)] spéĭe s.f., pl. speĭ
șpeie sf [At: CHEST. II, 53/373 / Pl: șpei / E: nct] (Reg) Casă mare.[sursa: MDA2 (2010)
parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-) [DOOM 2005)
parascântéi s. n. (sil. mf. -scân-), pl. parascântéi [sursa: Ortografic (2002)
parascântei sn [At: MDT / Pl: ? / E: para2- + scânteie] sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 171
PARASCÂNTÉIE, parascântei, s. f. [sursa: DLRM (1958)

PARASCÎNTÉI, parascînteie, s. n. [sursa: DLRLC (1955-1957)
Scînteie pl. scîntei =/SCÂNTÉIE, scântei, s. f. [
scântéie s. f., art. scântéia, g.-d. art. scântéii; pl. scântéi, art. scântéile [sursa: Ortografic
(2002)
scânteie sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 136v/3 / V: (îvr) ~tă, ~eaie, scântei sm, schin~,
(reg) scăntea, schintaie, ~tană, ~tie, schintană[ Referința încrucișată recomandă pentru
această variantă, forma: schintauă], schinteană, schintie, scluntie, (îvr) ~tea / Pl: scântei / E:
ml *scantillia (lit scintilla)] ] Pr.: -te-ie. – Var.: (înv.) schintéie s. f.] – Lat. *scantillia (=
scintilla). [sursa: MDA2 (2010)] Var.: (înv.) schintéie s. f.] scânteaie sf / scântei sm vz
scânteie /[variantă posibilă – Scîntaie] Scîntei /= scântei sm vz scânteie / scăntea scântană
scântă scântea scântei scântie schintaie schintie scluntie / Schinteie=
P a g e | 172
Substantive NEUTRE
+ Uri / ?/
ULÉI1, uleie, s. n
hulei, uleu / Pl: ~e, ~uri uléi2 (trunchi de copac, vas, stup) (reg.) s. n., pl. uléie / ULÉI, uleie,
s. n. (Reg.) 1. Trunchi
ULÉI2, uleiuri, s. n. 1. Lichid gras
ulei2 sn [At: PO 121/8 / V: (îrg) ol~, uleu / Pl: ~uri / E: slv олѣй] sursa: MDA2 (2010)
ulei3 sn [At: (cca 1600) IORGA, S. D. XVI, 61 / V: (înv) ~e sf, (reg) hulei, uleu / Pl: ~e, ~uri
/ E: bg улей] 1 (Mun; Olt) Trunchi de copac scorburos i: (reg) știubei1[sursa: MDA2 (2010)
hulei sn vz ulei / olei2 sn vz ulei2
ulei1 sm vz uliu
beiléi sn vz beilíc (înv.) (bei-) s. n., pl. beilícuri
beilíc sn [At: NECULCE, ap. LET. II 461/30 / V: -lâc, (pop) beilei / Pl: ~uri / E: tc beylik][
sursa: MDA2 (2010)
cavéi, caveiuri, s.n. – (reg.) Cafea. – Var. de la cafea (MDA) (< tc. kahve, kave < arab.
quahwa); e posibil ca forma cavei să derive din magh. kávé „cafea”. [sursa: DRAM 2015
(2015)
cavéi sn vz cafea [sursa: MDA2 (2010
CLEI, cleiuri, s. n (VARIETATI) / clei1 sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) crei / Pl: ~uri / E vsl
клеи] [Substanță vâscoasă și lipicioasă
clei5 sn [At: BORZA, D. / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; reg; îc) ~ul pământului Algă din familia
nostocacee (Nostoc communis). [sursa: MDA2 (2010)
clei3 sm. singular [At: H IV, 176 / Pl: ~uri[1] / E: ger Klee] (Bot; Ban) 1 Trifoi. 2
Lucernă[sursa: MDA2 (2010) [?]
clei4 sm.plural vz creier [sursa: MDA2 (2010)
ditei sn [At: ALR I, 821/355 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Coviltir. [sursa: MDA2 (2010)
N sing. CHEI, cheiuri, s. n.
chei1 sn [At: GHICA, S. 536 / V: cheu / E: fr quai]
cheu sn vz chei [sursa: MDA2 (2010)
(vezi şi M. sing. adj. ‘chel’ – (pl) chei
HEI, heiuri, s. n. (Mold., Transilv., mai ales la pl.) Dependințe, acareturi.
hei2 sn [At: (a. 1791) IORGA, S. D. XII, 188 / V: heli / Pl: ~uri, ~e / E: mg hely] (Reg; mpl)
1 Loc în jurul casei. [sursa: MDA2 (2010)
hlei (pământ argilos) s. n., pl. hléiuri [sursa: Ortografic (2002)
mei s [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 2862/12 / Pl: (3, 6) ~uri, ~ie / E: ml milium, -ii]
[sursa: MDA2 (2010)
mei2 (meiște) s. n., pl. méiuri
nei sn vz nai sn [At: AMIRAS, ap. LET. III, 151/28 / V: (înv) nei / Pl: ~uri / E: tc nay, ney] 1
Instrument musical
nelei sn [At: VÎRCOL, M. 87 / Pl: ~uri / E: slv *налєй] (Olt) Vas de lemn în formă de pâlnie
cu țeava de metal, folosit la umplerea butoaielor cu vin sau cu alte lichide. [sursa: MDA2
(2010)
săcrei s.n. – (pl.) săcrei [var. sicrei / săcrei sn vz sicriu [ cf. T 2 – 8]
cațavéi sn [At: H XVI, 11 / Pl: ~ / E: ns cf cațaveică] (Reg) Unealtă de dulgher nedefinită mai
îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010) [?]
șchei1 s.m. (reg.) crucea-șalelor (la cai). [sursa: DAR (2002)
șchei1 s [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg) Locul unde se îmbină extremitățile oaselor de la șale
(la cal).[sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 173
șchei2, s.n. (reg.) defileu. [sursa: DAR (2002)

șchei2 s [At: GR. BĂN. / Pl: ? / E: ns cf cheie] (Ban) Defileu (1).[sursa: MDA2 (2010)
Șchiei - locuitorii Șchieilor, (Șchieii Brașovului) m. – românii din şchei (braşov)
crei2 sn [At: ALRM I/I h. 36 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Cerumen. [sursa: MDA2 (2010)
crei1 smp vz creier [sursa: MDA2 (2010)
criei smp vz creier [sursa: MDA2 (2010)
creier sm [At: CORESI, EV. 277/32 / VARIANTE smp =substantive masculine plural – snp.
= substantive neutru plural - V: cleeri smp, clei smp, cleieri smp, cleri smp, clii smp, ~eer,
~eere snp, ~eeri smp, ~ei smp, ~eiere snp, ~eire snp, ~eiri smp, ~el, ~eri smp, criei smp, criel,
crier, crieri smp, criili smp, criiri smp, crili smp, greier, greieri smp / Pl: ~i / E: ml cerebrum]
sursa: MDA2 (2010) creier cleeri cleieri cleri clii creel creer crei creire creiri criei criel
crier criili criiri crili
creiere sn.plural vz creier [sursa: MDA2 (2010) creere sn.plural vz creier; creire sn.plural;
creiere sn.plural vz creier ; clii smp vz creier [sursa: MDA2 (2010)
clei4 smp vz creier [sursa: MDA2 (2010)
țiței [At: (a. 1600-1630) CUV. D. BĂTR. I, 306 / V: (reg) țăț~, țâț~, țâțâi, țâț~, țâțâu, țâțău,
țețui, ~țai, ~țăi, ~țâi, ~ție sf, ~ții, ~țiu, țuțui, țâțâie sf / Pl: (7) ~uri / E: ns cf țâță] 1 sn [
țâțăi1[1] sn vz țiței / țâțău sn vz țiței / țâțâi1 sn vz țiței / țâțâu sn vz țiței/ țâței sn vz țiței / țețui
sn vz țiței/ țițai sn vz țiței / țițăi1 sn vz țiței / țâțâie sf vz țiței / țăței sn vz țiței / var. –Ţiţăi
F – ţîţă = N- ţiţei / ţîţîi (reg.) – Pl. = ţiţei-URI (=urdă)
viclei sn vz vicleim
vicleim sn [At: POLIZU / V: (îrg) ~iem, viflaim, vifl~, (reg) betleiem, vefl~, ~lei, ~ien,
~liem, viflăim, viflăiem, vifleiem, vifliem, vitl~, vitflaiem / Pl: ~uri / E: slv витлеемь, gr
βνθλεεἀμ] [sursa: MDA2 (2010
P a g e | 174
Substantive neutre cu plural neprecizat

conaghéi sn [At: COMAN, GL. / V: ~aghién / Pl: ? / E: nct] (Reg; îs) ~ul penei Partea de la
cotor a penelor.[ sursa: MDA2 (2010)
herbatei sn [At: LB / Pl: ? / E: lat herba theae] Ceai. [sursa: MDA2 (2010)
ostei1 sn [At: H II, 29 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Otic (1). [sursa: MDA2 (2010)
slei1 sn [At: C. PETRESCU, A. R. 83 / Pl: nct / E: pvb slei] (Nob) 1-2 Sleire (8-9).[sursa:
MDA2 (2010)
șopotei s [At: PASCU, S. 312 / Pl: ? / E: șop3 + -otei] (Trs; Olt) 1-3 Șopron (1-3). [sursa:
MDA2 (2010)
șutavei sn [At: PLOPȘOR, V. O. / Pl: ? / E: pbl ctm șuvei1 + retevei] (Olt) Retevei. [sursa:
MDA2 (2010)
P a g e | 175
Substantive neutre defective de plural

jitei sn.singular [At: PRIBEAGUL, P. R. 56 / E: nct] (Bot; reg) Papură (Typha). [sursa:
MDA2 (2010)
strei s. n. [sursa: DOOM 2 (2005)
vólei/vólei-bál s. n. [sursa: Ortografic (2002)
Belei - / teiu-beleiu n. în locuțiunea nu-i teiu-beleiu, ci-i beleiu-teiu, adică e tot una (CR.).
[Lit. teiu alb]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
VERBE
P a g e | 176
6.1.3.5.a - T – 3 – 5 – îi – îi – î-ie – î-ie

ADJECTIVE
cấi1 sn [At: I. CR., ap. CADE / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg) Partea dinapoi a copitei calului.
cấi2, ~e adj. [At: DA ms / Pl: ~ / E: nct] 1 (Ban) Ciung. 2 (Cu compliniri introduse prin „de”)
Lipsit de. [sursa: MDA2 (2010)
gutîi – (f.) gutîie – adj. [„Blem, mândrule, la fețâie / Să mâncăm mere gutâie” (Țiplea 1906:
480)
șovâi, ~ie adj. [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 187 / V: (reg) șohâi / Pl: ~ / E: ns cf șovăi1,
șovan3, șoveu] (Ban) 1 Strâmb. 2 Înclinat. [sursa: MDA2 (2010)
=Unele forme de feminin sunt omonime cu cele provenind din semivocala ‘-u’’ [în poziţie de
diftong final]
lătâu, ~âie adj. [At: DOSOFTEI, V. S. martie, 45r/22 / Pl: ~âi, ~âie / E: lat + -iu] (Îrg; șdp)
(Foarte) lat (1). [sursa: MDA2 (2010) [ variante posibile . –lătîi / lăţîi [cf. lătui, ~e adj. [At:
MARIAN, INS. 397 / Pl: ~, ~e / E: lat + -ui] (Mol) 1-16 (Șhp) Lăticel (1-16). 17 Turtit.
[sursa: MDA2 (2010)
lălâu adj. m., pl. lălâi; f. sg. lălâie, pl. lălâie/lălâi [sursa: Ortografic (2002)
lălâu, ~âie a [At: HEM / V: (rar) ~lău, lalău / Pl: ~âi, ~âie / E: cf lăla, pbl fo] 1 (D. persoane)
Înalt și slab, cu mâini și cu picioare lungi Si: deșirat. [sursa: MDA2 (2010)
[var. -lălău, ~ăie adj. / lalău, ~ăie adj. / Pl. =lălăi / [Pl. și: (f.) lălăie]
lălîi – adj. / şi şi substantival - LĂLÂU ~ie (~i) și substantival Care se mișcă greoi și
neîndemânatic; cu mișcări lipsite de grație; prostănac; nătărău. /Onomat. [sursa: NODEX
(2002)
lălău adj.. Mold. cate umblă lela: o fată lălaie CR. ║ m. gură-cască, găgăuță: unde lălăii cască
gura NEGR. (V. lela]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
LĂLẤU, -ẤIE, lălăi, adj. (Fam.) Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație; p. ext. care
este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. [Pl. și: (f.) lălăie] – Probabil formație
onomatopeică. [sursa: DEX '09 (2009)
plăvî́ĭ, -î́ĭe adj. (d. plăvan). Vechĭ. Alb (vorbind despre pelea omuluĭ). [sursa: Scriban (1939)
plăvâi, ~âie adj. [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 46v/16 / Pl: ~ / E: slv плавый] (Înv) 1-2
Plăviu (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
spîi /= spâi, ~ă adj. vz spân1 [sursa: MDA2 (2010)
spân1, ~ă adj. [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~z, ~âi, ~ă, spârc, spârcă, spin, spină / Pl: ~i, ~e /
E: ml *spanus] 1 (D. bărbați sau d. părți ale feței lor) Căruia nu îi cresc barbă și mustață Si:
(reg) spânatic [sursa: MDA2 (2010)
şohîi /=șohâi, ~e adj. vz șovâi [sursa: MDA2 (2010)
şovîi – adj. masc. sing. Şovîi – (pl.) =şovîi / fem. Sing. Şovîie – (pl.) şovîie.
Substantive NEUTRE
bădâi s. masculin si neutru [At: HEM 2836 / V: ~dăi, ~dâni2, ~dânie sf, ~dâu2, ~diiu / Pl: ~
sm și ~aie sn / Bădii sn vz bădâi - Vas de lemn de mărimea unei cofe [sursa: MDA2 (2010)]
bădắŭ și bădîĭ V. buduĭ. [sursa: Scriban (1939) [-Bădîi - Posibilă variantă de plural neutru –
BĂDÎIE
bădâu1 [At: HEM 2840 / V: ~dău / Pl: ~âi sm și ~âie sn / E: ns cf mg bödö] (Mol; psr) 1 sn
Lemn cu care se sfărâmă cașul Cf bridididău, mătcă. 2 sm Ajutor al baciului. 3 sm Poreclă
dată unui om molatic Si: trăncălău. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 177
N. - călcîi – călcîie (Latină – F – calx, -calcis)

Căpătîi s.n. – (pl.) căpătîie /
Căpătíi sn vz căpătâi [sursa: MDA2 (2010) căpătâi sn [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I,
128/28 / V: ~tui1, ~tii / Pl: ~e, ~uri / E: ml capitaneum] CĂPĂTẤI, căpătâie, s. n [sursa:
MDA2 (2010) căpătâi s. n., pl. căpătâie, art. căpătâiele [sursa: Ortografic (2002)
căpătî́ĭ (vest) și -ắĭ (est) n., pl. ĭe (lat. capitaneum, cap, capăt, d. caput, cap, ca întîĭ d.
antáneus) [Scriban] [Var. - căpătúi2 sn vz căpătâi / var. – căpătăi /
Cătămîi /=cătămâi, cătămâie, s.n. (reg.) [ var. – cătămui][At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 284 /
V: ~mui / Pl: ~e / E: nct] 1 Buștean care se pune sub diferite vase, (Îf ~cătămui) Trunchi de
copac Si: cărăvei. [sursa: MDA2 (2010) [Variantă - cătămúi2 sn vz cătămâi]
cotîi /= cotấi sn [At: DR. V, 300 / Pl: ~e / E: cot2 + -ăi] Cot2 (26). [sursa: MDA2 (2010)
glămîi /= glămâi sn [At: ȘEZ. II, 24 / Pl: ~e / E: glam] (Îvp) Bucată de lemn gros retezat la
capete. [sursa: MDA2 (2010)
sîsîi s.n. – (pl.) sîsîie
sâsâi sn [At: MAT. DIALECT. I, 93 / V: susăi / Pl: ~e / E: sâsâiac] 1 (Reg) Sâsâiac (1). 2
Ladă mare pentru păstratul cerealelor. [sursa: MDA2 (2010) susăi sn vz sâsâi1
sâsâi, sâsâie, s.n. (reg.) 1. hambar de cereale; sâsâiac.
a sîsîi – (verb) - sâsâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sấsâi, 3 sấsâie, imperf. 3 sg. sâsâiá; conj.
prez. 3 să sấsâie
mîrsîi s.n. [Pl. [?] probabil - mîrsîie
mârsâi sn vz mârsei [sursa: MDA2 (2010)
mârsei sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: ~sâi / Pl: ~e / E: ns cf bg мръсень, мърсене] (Îvr)
Dorință trupească Si: (îvr) mârsăială, mârsăietură, mărsăcăciune. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 178
ţîţîi /= țâțâi1 sn vz țiței [sursa: MDA2 (2010)
Întîi (masc. sing.) Fem sing – întîie - numeral ordinal
întî́ĭ (vest) și întắĭ (est), -ĭe, num. ordinal (lat. *antáneus, d. ante, înainte. V. ainte). Prim, care
e în aintea tuturor în timp, loc, ordine saŭ valoare: ziŭa ’ntîĭa, banca ’ntîĭa, regimentu ’ntîĭ saŭ
întîĭa zi, întîĭa bancă, întîĭu regiment. Zi întîĭ (îld. întîĭe, ceĭa ce nu se zice), ziŭa ’ntîĭa a luniĭ:
azĭ avem zi întîĭ, sîntem la întîĭ (îld. zi întîĭ) a luniĭ. Se zice: clasa’ntîĭa. – Întîĭa dată și (maĭ
urît) întîĭașĭ dată, întîĭa oară, prima oară. – Cel (cea, ceĭ, cele) dintîĭ (de întîĭ), întîĭu, primu
(maĭ ales în rang orĭ valoare). acest elev e cel dintîĭ (saŭ întîĭu) din clasa luĭ, huĭetu a ajuns
pînă la cele dintîĭ (saŭ întîĭele) santinele. Adv. întîĭ, maĭ întîĭ, (fam.) maĭ întîĭ și’ntîĭ și
dintru’ntîĭ (Mold. dintro’ntăĭ), la început, în ainte de toate: întîĭ cugetă, și pe urmă fă. Întîĭa
oară: cînd am strigat întîĭ n’aĭ auzit. Dintru’ntîĭ maĭ înseamnă și „de la început, din capu
loculuĭ”: eŭ am observat dintru’ntîĭ că drumu e răŭ. [sursa: Scriban (1939)
Întîi – numeral ordinal - întâi, ~a [At: COD. VOR. 38/2-3 / V: (Mol) ~tăi, ~ași, ~âniu, (Trs)
~tii / E: ml *antaneus, -a] 1-2 no, a (Cel) care se află în fruntea unei serii, în ceea ce privește
spațiul, timpul, calitatea // ÎNTÂI2 num. ord. (când precedă un substantiv, se folosesc formele
hotărâte întâiul, întâia).
ÎNTẤI, ÎNTẤIA adv., num. ord. I. Adv. 1. La început. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. La
început; în primul rând; înainte de toate; dintâi / var. Dintîi / Dentîi /
Zîntîi /= zântâi s. f. pl. (pop., er.) menstruație. [sursa: Argou (2007)
P a g e | 179
VERBE
Conjugarea I
A mîngî-ia – eu = tu mîn-gîi, el = ei mîngî-ie, să mîngî-ie
mângâiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. mângâi, 3 sg. și pl. mângâie, 1 pl. mângâiém; ger.
Mângâínd [sursa: Ortografic (2002)
mângâia [At: PSALT. 110 / P: ~gâ-ia / V: (îvr) măngăia, măn~, ~gâia, (reg; cscj) ~gâi, (înv;
cscj) măngăi, ~găi, ~gui / Pzi: mângâi (A și: mângâi), (reg) ~iez / E: ml *manganeare cf gr
μαγγανεύω „amăgesc”] 1 vt (Înv) A vrăji.
A răzgîia,
răzgâiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răzgấi, 3sg. /pl. răzgấie, 1 pl. răzgâiém, 2 pl. răzgâiáți;
ger. răzgâínd; part. Răzgâiát [sursa: DOOM 2 (2005)
răzgâia [At: PANN, Ș.I. 42/15 / V: (reg) răzgăi, ~găia, ~âi, râș~ (Pzi: răzgăiesc), râzgăi / Pzi:
răzgâi / E: bg разгаля] 1-2 vtr A (se) alinta peste măsură. 3 vt A satisface toate capriciile
cuiva. [sursa: MDA2 (2010)
A tămîia – eu tămîi = tămîiez, tu tămîi = tămîiezi, el tămîie = tămîiază
TĂMÎIÁ, tămîiez și (rar) tămî́i, vb
tămâia [At: VARLAAM, C. 426 / V: (înv) ~măna, tâmăia, timia, (reg) at~, ~mia, ~muia / Pzi:
~iez, (reg) ~mâi / E: tămâie] 1-2 vti (În practicile religioase) A răspândi fum de tămâie
Conjugarea II
mâneá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mấne, 3 pl. mân, perf. s. 1
sg. măséi, 1 pl. máserăm; conj. prez. 3 să mấie/să mấnă; part. mas; ger. mâínd/mânấnd [sursa:
DOOM 2 (2005)
mîn și mîĭ, mas, a mîneá v. intr. (lat. mănére, a rămînea, a mînea; it. manére, pv. maner, vfr.
manoir, sp. manir, pg. maer. – Mîn saŭ mîĭ, mîĭ, mîne, mîném, mînețĭ, mîn; mîneam; măséĭ,
măseșĭ, mase, maserăm, maserățĭ, maseră; să mîĭe saŭ să mînă; mîind și mînînd. V. rămîn).
Rămîn peste noapte: am mas la han. [Scriban] Forme gramaticale: conj. pers. 3 sg. și pl. să
mîie, perf. s. măsei, part. mas, gerunziu mîind. - Prez. ind. și: mîn // Prez. ind. și: mâi; part.
mas] – Lat. manere.
mânea vi [At: PALIA (1581), 69/6 / V: (rar) mâne, (reg) mâna / Pzi: mân, (îvr) mâi / Ps:
măsei / Cj: să mâi / Par: mas / Grz: mâind / E: ml manere] 1 MÂNEÁ, mấi, vb. II. [sursa:
MDA2 (2010)
Expresie (Reg; îe) Mâie (sau ~-o-ar) (pe) unde a înserat De nu s-ar mai întoarce!
Verbe Conjugarea IV
rîgîi – eu rîgîi – tu rîgîi – el rîgîie = să rîgîie
Multe verbe cu rădăcina vocalică – Ăi, -Îi, -Oi, -Ui,
Au persoana I sing. identical cu persoana II singular (adaugă desinenţa – U semivocalic) şi
persoana III sing. identică cu persoana III plural “- iE “
între rădăcina interjecţiei şi sufixul de infinitiv –I :
/ bîz-Î –i, vîj-Î –I, fîş-Î-I, mîr-Î-I, pîr-Î-I, fîs-Î-I,
Fie se formează prin repetarea interjecţiei :
Sî-sî-I, şî-şî-I, gî-gî-I,
A bîjbîi, bîlbîi, bîrîi, bîţîi, bîzîi, fîsîi, fîşîi, gîfîi, gîgîi, gîlgîi, cîrîi, rîcîi, rîgîi, sfîrîi, ţîţîi, hîrcîi,
Dîrdîi, fîlfîi, vîjîi, zbîrnîi, pîlpîi, mîrîi, pîrîi, ţîrîi, sîsîi, hîşîi, şîşîi, fîţîi, scîrţîi, bîzîi, hîcîi,
A zgîlţîi – eu = tu zgîlţîi, el = ei zgîlţî-ie, să zgîlţi-ie, zgîlţîie !
A sîcîi – eu = tu sîcîi, el = ei sîcî-ie, să sîcîie, sîcîie !
smîrcîi / =smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg.
smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie [sursa: DOOM 2 (2005)
P a g e | 180
pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie
sfârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfấrâi, 3 sfấrâie, imperf. 3 sg. sfârâiá; conj. prez. 3 să
sfấrâie
bârâí vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. Bârâiá, conj. prez. 3 să bấrâie
târâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 tấrâie, imperf. 3 sg. târâiá; conj. prez. 3 să tấrâie
târî [At: PSALT. 219 / V: (reg) tăria (P: ~ri-a), ~ria (P: ~ri-a; Pzi: târiu), (înv) tiri / Pzi: ~răsc
// târâi [At: DLR / V: (îrg) ~răi (Pzi: tărăi, ~esc) / Pzi: tărâi, (îrg) ~țesc) / E: târî + -i] 1-7 vt
(Pop) A târî / TÂRÂÍ.
târșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. Şi pl. tấrșâie, imperf. 3 sg. târșâiá; conj. prez. 3 să tấrșâie; ger.
Târșâínd [sursa: DOOM 2 (2005)
târșâi [At: MUMULEANU, C. 134/8 / V: (reg) ~rsăi, ~șăi, ~și, ~șii / Pzi: târșâi, ~esc / E:
târș1 + -âi] [Var.: (reg.) târșí, târșií
=Unele verbe au variante de infinitiv la conjugarea IV:
, vîjîi / vîjii, hîşîi / hîşii, scîrţîi / scîrţii, pustii / pustei,
Şîşîi / şîşii / şişei, primejdui / primejdii, încleia / înclei, a tîrî (eu tîrăsc) = tîrîi (eu tîrîi)
A tîrşîi – eu tîrşîi = eu tîrşii
P a g e | 181
Verbe defective
Verbele unipersonale sunt verbe care au formă doar la persoana a III-a singular
Verbele de origine interjecţională care imită sunetele scoase de animale (sunete care nu pot fi
atribuite unor oameni)
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. Şi pl. chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăí vi [At: ODOBESCU, S. III, 42 / V: ~țâí, ~țcăí, ~țcuí, ~țií, ~țuí / Pzi: 3 ~țăie / E: chiț]
[sursa: MDA2 (2010)
cârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 cấrâie, imperf. 3 sg. cârâiá; conj. prez. 3 să cấrâie
cârâí [At: CANTEMIR, IST. 53 / V: (reg) ~răí, cărăí, gâ~, gărăí / Pzi: cấrâi / E: câr + ăi
gî́rîĭ, a -í v. intr. (imit. ca și cîrîĭ). Cîrîĭ. Discut tare: femeile gîrîĭaŭ (CL. 1910, 9, 983). Rîgîĭ.
[sursa: Scriban (1939) gârâi v vz cârâi
hârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrâie, imperf. 3 sg. hârâiá; conj. prez. 3 să hấrâie
mârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 mấrâie, imperf. 3 sg. mârâiá; conj. prez. 3 să mấrâie
mârâi [At: LB / V: (reg) ~răi, mărăi, ~roi / Pzi: mârâi, 3 ~e, ~ește / E: mâr + -â
vâjâí (a ~) vb., ind. prez. 3 vấjâie, imperf. 3 sg. vâjâiá; conj. prez. 3 să vấjâie
P a g e | 182

Unele verbe onomatopeice au dublete flexionare. Există o SINONIMIE GRAMATICALĂ
între sensurile gramaticale ale celor două serii de flexeme.
bâltâcâi [(bâltâcâie) / BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz [sursa: DLRLC (1955-
1957)
bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie
bâltâcâí vb., ind. prez. 1 sg. bâltâcâi, 3 sg. și pl. bâltâcâie, imperf. 3 sg. Bâltâcâiá [sursa:
Ortografic (2002)
bâltâcâi [At: SANDU-ALDEA, U. P. 37 / Pzi: ~tâcâi și ~esc / E: bâltâc + (ă) -i] (Reg) 1 vi A
face „bâltâc” (cu picioarele) în apă. 2 vr (D. lichidul dintr-un vas) A se clătina plescăind.
[MDA2 (2010)
bârâi (bârâie),
bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie [sursa: DOOM
2 (2005)
bârâí vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. Bârâiá [sursa: Ortografic
(2002)
bârâi [At: CARAGIALE, M. 304 / V: (Trs) ~răi[1] / Pzi: bârâi, (rar) ~esc / E: bâr cf borăi,
bornăi, zbârnăi] [MDA2 (2010) (ex. ‘’mă bîrîieşte la cap toată ziua’’
bâțâi (bâțâie), / A SE BÂȚÂÍ mă bâțâi intranz. fam. (despre persoane)
bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie [sursa: DOOM 2
(2005)
bâțâí vb., ind. prez. 1 sg. bâțâi, 3 sg. și pl. bâțâie, imperf. 3 sg. Bâțâiá [sursa: Ortografic
(2002)
bâțâiu, -țâi 2, -țâe 3, -țâiam 1 imp. [sursa: IVO-III (1941)
bâțâí vir [At: CARAGIALE, M. 227 / V: ~țăi / Pzi: ~iesc, bâțâi / E: bâț(a)] 1 A (se) mișca
repede și neliniștit dintr-o parte în alta [MDA2 (2010)
P a g e | 183
6.1.3.5.b - T – 3 – 5 – îi – îi – î-iE - îi
Masculin sing. = pl.
Feminin plural = Masculin Plural
IV III
Feminine
Singular
- U-iE
- Î-iE
II I
Masc. + Fem. Masculine
Plural Singular
- Ui - Ui
- Îi - Îi
P a g e | 184
ADJECTIVE
Ceacîi /= ceacấi, ~e adj. vz ceacâr1 [sursa: MDA2 (2010)
ceacâie sf [At: I. CR. II, 218 / V: ~chie, cechie, cichie / Pl: ~âi / E: bg чекижа cf ciochie] 1
Cuțitaș rupt. 2 Cuțitaș mic și prost. 3 Cuțitaș cu plăsele de lemn. 4 Cap al scăunoaiei. [sursa:
MDA2 (2010) ceacîie (-îi), s. f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s. f. (unealtă de
dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie) [sursa: DER (1958-1966)
ceacâie, ceacâi, s.f. (reg.) cuțitaș rudimentar; custură, buricaș. [sursa: DAR (2002)
ceacî́ĭe f., pl. îĭ (turc. čaky, briceag). Sud. Rar azĭ. Briceag, cuțitaș. – În Munt. est ceachíe, în
vest și Olt. cichíe (ngr. tsakí). V. cĭochie. [sursa: Scriban (1939)
un lămîi (pom) – 2 lămîi [ M sing = M pl]
lămâie, -mâi (fructul). [sursa: IVO-III (1941)
F - o lămî-IE (fruct) – două lămîi {m pl. + F pl.]
lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile [sursa: Ortografic (2002)
lămâie sf [At: M. COSTIN, O. 246 / V: (îvp) a~, alam~, alimună, (reg) lam~, (îrg) lemie / Pl:
lămâi / E: ngr λεμόνι] [sursa: MDA2 (2010) [Variantă: (Mold.) alămî́ie – pl. Alămîi
P a g e | 185
M – (sg.) bădîi = (pl.) bădîi
bădâi sm.neutru [At: HEM 2836 / V: ~dăi, ~dâni2, ~dânie sf, ~dâu2, ~diiu / Pl: ~ sm și ~aie
sn / E: mg bödöny] 1 Vas de lemn de mărimea unei cofe, în care se adună smântână pentru
scos din ea unt. 2 Conținutul unui bădâi (1). 3 Vas de lemn în care se strâng prunele. 4
Conținutul unui bădâi (3). [sursa: MDA2 (2010)
bădái sm [At: HEM 2843 / V: ~dâni1 / Pl: ~dâi / E: ns cf badim] (Reg) Migdal (Amygdalus
communis). [sursa: MDA2 (2010)
bădắŭ și bădîĭ V. buduĭ. [sursa: Scriban (1939)
gutîi /= gutâi sm vz gutui [sursa: MDA2 (2010)
gutui sm [At: MARDARIE, L. / V: ~tăi, ~tâi, ~tân, ~tiu / Pl: ~ / E: ns cf lat cotoneus] 1 (Șîc;
Trs; măr-~) Pom fructifer [sursa: MDA2 (2010)
gutúĭ m., pl. tot așa (d. gutuĭe). Un pom rozaceŭ care seamănă cu păru și ale căruĭ fructe,
galbene și mirositoare frumos, îs gutuile - În nord gutăĭ. [sursa: Scriban (1939) [vezi şi - adj. -
mere gutâie”
plămîi /= plămâi sm vz plămân [sursa: MDA2 (2010)
plămî́n m. - Măruntaĭ care se află în pept și care e organu principal al respirațiuniĭ (numit la
animale și bojoc): în plămînĭ se vivifică aeru. – În Munt și plumîn. Vechĭ în Mold. și Trans. și
plămînă, maĭ rar plumînă, pl. ĭ și e: plămînele arse de sete (N. Cost. 2, 33). Azĭ în est ob.
plămîĭ m. pl. tot așa. [sursa: Scriban (1939) plomîi /=plomâi sm vz plămân [sursa: MDA2
(2010)
şomîi /=șomâi sm vz șomâc [sursa: MDA2 (2010)
șomâc sm [At: BIBLIA (1688), 772/14 / V: (reg) șâmoc, ~âi, ~âlc / Pl: ~âci / E: ns cf bg
хомяк, хомек „hârciog”] 1-6 (Zlg; reg) Șoarece [sursa: MDA2 (2010)
ţigîi /= țigâi sm [At: MARIAN, INS. 88 / Pl: ~ / E: ns cf țâgâli] (Ent; Trs) Gândac cu corpul
lunguieț, [sursa: MDA2 (2010)
țigâi s. m., pl. țigâi, art. țigâii [sursa: Ortografic (2002)
vătîi /= vătâi sm vz vătui [sursa: MDA2 (2010)
vătui1 sm [At: (a. 1611) ȘTEFANELLI, D. C. 1 / V: (reg) ~tâi, vot~, băt~ / Pl: ~ / E: ml
*vituleus (< vitulus) cf alb ftujë, vëtulë] 1 Ied.
P a g e | 186
momâie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: mam~, mamuie, mămaie, mămăie, măm~,
mămuie, ~măie, ~muie, mumaie, mum~, mumoaie / Pl: ~âi, (reg) ~ /E: nct][sursa: MDA2
(2010)
momâie s. f., art. momâia, g.-d. art. momâii; pl. momâi, art. momâile [sursa: Ortografic
(2002)
Mămăie sf vz momâie [sursa: MDA2 (2010) mumoaie sf vz momâie / mumâie sf vz momâie/
F - tămîie – tămîi
tămâie sf [At: TETRAEV. (1574), 2 / V: (înv) ~mie, tăm~, timie, (reg) ~muie / Pl: ~âi / E: ns
cf gr Θυμίαμα] 1 Substanță rășinoasă mirositoare [sursa: MDA2 (2010)
flăcâie sf [At: PĂCALĂ, M. R. 139 / Pl: flăcâi / E: nct] (Reg) Lumânare mică de ceară.
[sursa: MDA2 (2010)
herâie1 sf [At: (a. 1604) DOC. ap. DA ms / V: fer~, ferie, ~rie, fereon sn / Pl: ~âi / E: nct]
(Jur; înv) Taxă fixată de domn pentru reluarea unui proces, cu scop de a garanta stabilitatea
obiectului revendicat. Si: zavescă. [sursa: MDA2 (2010)
râie sf [At: HERODOT (1645) , 236 / P: râ-ie / V: (îvr) răie / Pl: râi / E: ml aranea
„păianjen”] 1 (Pop) Boală de piele
Tîtîie s.f. – (pl.) tîtîi / tâtâie sf vz tichie
zgâie sf [At: POLIZU / S și: sg~ / Pl: ? / E: zgâi] 1 (Înv) Persoană cu ochii zgâiți
bîie = bâíe sf [At: MARIAN, ap. DA ms / E: nct] (Îrg) Foarte alb (curat). [sursa: MDA2
(2010)
cordîi /= cordấi sf. plural [At: ȘEZ. XXXI 61 / E: nct] (Bot; Mar) Flori albastre de munte
nedefinite mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
cordắi s.f. pl. (reg.) flori albastre de munte. [sursa: DAR (2002)
fețâie sf vz feție2 [sursa: MDA2 (2010) [„Blem, mândrule, la fețâie / Să mâncăm mere
gutâie” (Țiplea 1906: 480). [ Variantă posibilă de plural – FEŢÎI]
feție2 sf [At: ȚIPLEA, P. P. 68 / V: țâie / Pl: ~ii / E: față + -ie] (Reg) Parte a unui deal, care
este în bătaia Soarelui. [sursa: MDA2 (2010)
NOTĂ
Formele de plural intră într-o relaţie de omonimie flexionară cu formele de plural provenite
din diftongul final ‘’-îu’’
călî́ŭ, -î́ĭe adj., pl. m. și f. î́ĭ. Sud. Vîlced: lemne călîĭ. Nu destul de copt: grîne călîĭ. Molcuț:
oŭă călîĭ. Căldicel: apă călîĭe. [sursa: Scriban (1939)
Substantive NEUTRE
+ Uri / ?/
jîi /= jâi sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Pădure mare și pustie. [sursa: MDA2 (2010)
VERBE
P a g e | 187
6.1.3.6.a - T – 3 – 6 – sui – sui – suie = suie

suí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sui, 3 sg. și pl. súie, conj. prez. 3 să súie; imperf. 3 sg.
Suiá [sursa: Ortografic (2002)
IV III
Feminine
Neutru
Plural
-U-iE
-Î-iE
II I
Neutre
Singular
-Ui
-Îi
P a g e | 188
ADJECTIVE
arzúĭ, -úĭe și arzulíŭ, -íe adj., pl. f. ca m. (turc. arzülü, pofticios). Fam. Arzător, vioĭ, plin de
foc: ochĭ arzuĭ. Est. (supt infl. luĭ arz 2). Arzător, care te frige (Cr.). [sursa: Scriban (1939)
bahahúi, -ie adj., s.f. (reg.) 1 adj. (despre oameni) Nebun. 2 s.f. Femeie proastă. 3 s.f.
Matahală. • /form. expr. [sursa: DEXI (2007)
bahahui, ~ie [At: CADE / Pl: ~ / E: nct] (Mol) 1 a (D. oameni) Nebun. 2 sf Femeie proastă. 3
sf Matahală. [sursa: MDA2 (2010)
brehúĭ, -úĭe adj. V. zbrehud. [sursa: Scriban (1939) [variant posibilă - =brăhui]
zbrehúd și zblehúd, -ă adj. (d. zbrehuĭesc). Est. Fam. Sturlubatic, dezordonat, zăpăcit,
dezmățat: o fată zbrehudă. – Și zbrehuĭat, blehuĭat și (de) zblehuĭat, pop. -ĭet. În Meh. (Doĭna,
1, 260) brehúĭ. V. brehnesc, tehuĭ și destrăbălat. [sursa: Scriban (1939)
tehúi adj. m., pl. tehúi; f. sg. și pl. tehúie [sursa: Ortografic (2002)
tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg
tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1). [sursa: MDA2 (2010)
tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ).
Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în
Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și
zblehuĭat. [sursa: Scriban (1939)
cărăui2, ~ie adj. [At: GORJAN, H. I, 105/26 / V: ~rui, ~ie / Pl: ~, ~ie / E: ns cf cărare] (Înv) 1
Beat. 2 Smintit. [ sursa: MDA2 (2010)]
cărăúĭ, -úĭe, V. chearaud. [sursa: Scriban (1939)
chearaúd (ea dift.) și cherăúd, -ă adj. Mold. sud. Tehuĭ, nauc, zăpăcit, cherchelit. – În vest
cărăúĭ. La Pușcaru (reprodus de Dic. 207) cărúĭ (cp. gr. karón, amețit. Dic.). Și cheaúr și
cheaún. În Olt. ceaur (NPl. Ceaur, 147). [sursa: Scriban (1939)] -var. -cărui
clehui adj [At: CHEST. V/S / Pl: ~ / E: ns cf tehui] (Îrg) Nebun. [sursa: MDA2 (2010)
crehui, ~e adj. [At: VICIU, GL. / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1-2 (Care umblă) amețit2. 3 Zăpăcit2.
[sursa: MDA2 (2010)
hațațui, ~ie adj [At: BL IX, 59 / Pl:~ie / E: nct] 1 Fără minte. 2 Zăpăcit. [sursa: MDA2 (2010)
hututúĭ, -úĭe adj. (rudă cu haĭhuĭ și tutuit). Mold. Fam. Tutuit, rătutit, zăpăcit, haĭhuĭ, tehuĭ.
[sursa: Scriban (1939) / hututúi, hututuie, s.f.m, adj
hududui2, ~ie smf, a vz hututui
ututui, ~ie adj., sn vz hututui [sursa: MDA2 (2010)
hututui, ~ie smf, adj. [At: I. CR. I, 121 / V: hotiotioc, hududui, hutiutiuc, huțuțui / Pl: ~ / E:
fo] 1-2 (Om) nătâng. 3-4 (Om) complet surd. 5-6 (Om) nebun. 7-8 (Om) care tot timpul
vorbește foarte tare. [sursa: MDA2 (2010)
huțuțui1, ~ie smf, adj. vz hututui [sursa: MDA2 (2010)
hui, ~e adj. [At: ALRM I/I h. 193 / Pl: ~e / E: nct] (Reg; îla) ~ de cap Amețit. [sursa: MDA2
(2010)
huĭ n., pl. urĭ (aceĭașĭ orig. ca mrom. huĭ, nărav, obiceĭ). Mold. Fam. A-țĭ veni huĭu, a-țĭ veni
hachița (capriciu). [sursa: Scriban (1939)
lătui, ~e adj. [At: MARIAN, INS. 397 / Pl: ~, ~e / E: lat + -ui] (Mol) 1-16 (Șhp) Lăticel (1-
16). 17 Turtit. [sursa: MDA2 (2010)
MISTRÚI, -IE, mistrui, -e, adj. (Popular) Pestriț. Păsărică mistruie. MAT. FOLK. 1579.
[sursa: DLRLC (1955-1957) [ cf. - mistreț, ~eață [At: CONV. LIT. XXXIX, 1132 / V: ~ete /
Pl: ~i, ~e / E: ml mixticius] 1 a (Pop; d. elemente care formează un tot) Care alternează. 2 a
(Pop) Pestriț.
pestriț, ~ă [At: PALIA (1581), 150/8 / V: (înv) ~it, (reg) pis~, pres~[1], pristiț, pristit / A și:
(reg) pes~ / Pl: ~i, ~e / E: slv пьстрь] 1 a Care are pete mici sau picături, stropi de culori
P a g e | 189
diferite, de obicei alb cu negru Si: bălțat, (rar) pestrițat (1), pistruiat, (îrg) pestrițiu (1), pistrui,
(reg)]
pistrúi adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúi [sursa: Ortografic (2002)
PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie
pistrui, ~e [At: PALIA (1581) / V: (reg) pestrâi adj., (pop) pestrui ~ / Pl: ~e / E: pistru + -ui]
1 a (Îrg; d. animale) Pestriț. 2 sm.f. Animal domestic pestriț. 3 a (Rar; d. oameni) Pistruiat
(1). 4 a (Rar; d. flori, ouă) Pestriț. 5 smp Pete mici, brune sau gălbui, care apar pe pielea unor
oameni, sub acțiunea razelor solare sau a vântului Si: (rar) pistruială, (reg) pestriciune,
pestrițătură. 6 (Pgn) Pată[ Cf. pestrior, ~oară a [At: ȚIPLEA, P. P. 69 / V: păs~ / P: ~tri-or /
E: pestriț] 1-12 (Mun; Mar; șhp) Pestricior (1-12). [sursa: MDA2 (2010) )] var. - pestrîi adj.=
pestrâi, ~e adj vz pistrui / pestrui, ~ie a, sm vz pistrui [sursa: MDA2 (2010)
năgăbúi, -íe, adj. (reg.) care încurcă lucrurile; prost, nătâng. [sursa: DAR (2002)
năgăbui sm. i, adj. i [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) 1-2 (Persoană) care încurcă lucrurile.
3-4 (Om) prost. [sursa: MDA2 (2010)
năhui, ~e adj. [At: REV. CRIT. III, 162 / V: năui / Pl: ~ / E: cf tehui] (Trs; Ban; d. oameni)
Prost. [sursa: MDA2 (2010) năui, ~e a vz năhui
nătrui, ~e smf, adj. [At: CIAUȘIANU, GL. / Pl: ~, ~e / E: ns cf năprui] (Mun; Olt) 1-2 (Om)
țicnit. 3-4 Nătărău (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
negrúi, -úie, adj. (reg.) negricios, negriu. [sursa: DAR (2002)
negrui, ~ie adj [At: COSTINESCU / Pl: ~, ~ie / E: negru + -ui] (Reg) Negricios (5). [sursa:
MDA2 (2010)
pupui3, ~e adj. [At: PASCU, S. 135 / Pl: ~ / E: ns cf pup2] (Mol; d. copiii mici) Frumos.
[sursa: MDA2 (2010)] - bubui2 sn vz pupui
rărúi, -ie, adj. (reg.) rărișor, cam rar, răruț.[ sursa: DAR (2002) Pl: ~ / E: rar + -ui] (Reg
silhúi adj. m., pl. silhúi; f. sg. și pl. silhúie [sursa: Ortografic (2002)
SILHÚI, -ÍE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle;
silhui1, ~e a [At: COȘBUC, P. I, 55 / V: (reg) săl~, sâl~, sel~ / Pl: ~, ~e / E: silhă + -ui]
sursa: MDA2 (2010)] sălhui, ~uie adj./ sîlhui/=sâlhui, ~e / selhui, ~ie /
SILHÚI, -IE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat,
sălbatic. ♦ Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăștiat. – Silhă
+ suf. -ui.
șui6, șuie [At: LB / V: (reg) șoi (Pl: șoaie) sn, șul s / Pl: ~uri sn, ~ smf, a / E: mg suly, süly,
sujj] 1 sn [sursa: MDA2 (2010)
ȘUI2, ȘÚIE, șui, șuie, adj. (Fam.) 1. Strâmb; diform. 2. Zănatic, țicnit; nătâng. – Din sl. šuj.[
sursa: DEX '09 (2009)
ȘUI1, ȘÚIE, șui, șuie, adj. (Reg. și fam.) Subțire; zvelt; mlădios. – Et. nec.[ sursa: DEX '09
(2009)
șui7, șuie adj. [At: CIHAC II, 395 / Pl: ~ / E: vsl шоуй „stâng”] (Reg; fam) 1 Strâmb. 2
Diform (1). 3 Care este smintit Si: (reg) țicnit, zănatic. 4 Care este prost Si: (reg) nătâng. 5
(D. cai) Nărăvaș. [sursa: MDA2 (2010
țăgúi, -íe, adj. (reg.) 1. ied până la un an. 2. om cu barbă. 3. țap. [sursa: DAR (2002)
țăgui3, ~ie [At: DDRF / V: țăghiu, țâg~, țug~ / Pl: ~, ~e / E: ns cf ger Ziege] 1 smf (Olt; Ban)
Ied până la un an. 2 smf (Reg) Capră (între un an și doi ani). 3 sm (Olt; Mun) Țap (1). 4 sm
(Mun; dep) Epitet dat unui om cu barbă. [sursa: MDA2 (2010) țăghiu, ~ie smf vz țăgui3/
țâgui, ~e smf vz țăgui3 / țugui2, ~ie smf vz țăgui3
P a g e | 190
Adjective invariabile
cătămúi adj. invariabil [At: N. REV. R. X, 85 / E: nct] (Reg) 1 Murdar. 2 Negru. [sursa:
MDA2 (2010) cătămúi adj. invar. (reg.) murdar, negru. [sursa: DAR (2002)
rui1 adj.i [At: CIAUȘANU, GL. / E: ns cf bg руен, srb rujan] (Reg) 1 Pistruiat. 2 (D.
persoane) Roșcat. 3 (D. persoane) Cu barbă roșie.
RUI adj. v. arămiu, roșcat, roșcovan, roșiatic. [sursa: Sinonime (2002)
rui3 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 151 / Pl: ? / E: nct] (Orn; reg) 1 Ciocârlan (1) (Galerida
cristata). 2 Ciocârlie (1) (Alciuda arvensis).
rui4 s [At: BORZA, D. 53 / Pl: ? / E: bg руй, srb ruj] (Bot) Scumpie (Cotinus coggygria).
[sursa: MDA2 (2010)
țurlui-burlui adj.i vz țurloi-burloi [sursa: MDA2 (2010)
Substantive compuse –
-al doilea termen în cazul genitive
chíșa-câinelui sf [At: H XIV, 349 / E: nct] (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.
[sursa: MDA2 (2010)
curcu-boului –
spinul-dracului –
spinul-vîntului - / spinul-asinului /
spínul-cérbului (plantă) s. m. art. [sursa: DOOM 2 (2005)
P a g e | 191
grúie (macara, cocor) s. f. (sil. -ie), art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie [sursa: Ortografic
(2002) GRÚIE s.f. (Mar.) Macara întrebuințată la încărcarea și descărcarea vapoarelor. [Pl.
invar., var. grui s.n. / < fr., it. grue]. [sursa: DN (1986)] GRÚIE1, grui și gruie, s. f.
(Franțuzism) Macara
gruie1 sf [At: LTR / S și: grue / Pl: ~ / E: fr grue] 1 Macara [sursa: MDA2 (2010)
GRÚIE, gruie, s. f. (Reg.) Cocor. – Lat. grus, gruis. [sursa: DLRM (1958)
GRUI ~ie n. 1) Ridicătură de pământ [Pl. și gruiuri] /<lat. grunnium. [sursa: NODEX (2002)
grui s. n., art. grúiul; pl. grúiuri/grúie [sursa: Ortografic (2002)
VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a
puiului de căprioară. – Lat. *vituleus (<vitulus). [sursa: DEX '09 (2009)
vătui1 sm [At: (a. 1611) ȘTEFANELLI, D. C. 1 / V: (reg) ~tâi, vot~, băt~ / Pl: ~ / E: ml
*vituleus (< vitulus) cf alb ftujë, vëtulë] 1 Ied. / • pl. -ui. și (reg.) vătîi, votui s.m. /cuv. autoh.;
cf. alb .ftujë, vëtulë. [sursa: DEXI (2007) / vătîi s.m. v. vătui /
vătuie sf [At: BIBLIA (1688), 722/5 / V: (reg) văduie (Pl: văduie), vet~, bă~ (Pl: bătui), fă~
(Pl: fătui) sf / Pl: vătui, ~ / E: vătui1] 1 Iadă. 2 Capră tânără (mai ales în al doilea an de viață)
[sursa: MDA2 (2010)]
vătúie (pop.) s. f., art. vătúia, g.-d. art. vătúiei; pl. vătúie / vătúi, art. vătúiele / vătúile [sursa:
DOOM 2 (2005)
vătúie s. f., art. vătúia, g.-d. art. vătúiei; pl. vătúie [sursa: Ortografic (2002)
băcúi, ~e sm.f. [At: CADE / Pl: ~ / E: nct] 1 (Olt) Poreclă dată bănățenilor. 2 (Ban) Poreclă
dată locuitorilor de la munte. [sursa: MDA2 (2010)
băcúi m., pl. tot așa (d. bacĭ). Olt. Poreclă Românilor din Banat. Ban. Poreclă celor de la
munte.[sursa: Scriban (1939)
F – sing. - tășúie s.f. (reg.) pungă de piele.
P a g e | 192
Substantive NEUTRE
bătăcúi sn [At: CIHAC II, 481 / V: -ie sf / Pl: ~ie / E: nct (pbl mg batú, baty „pachet,
legătură”)] (Ban) Sac mic pentru faină. [sursa: MDA2 (2010)
budúĭ n., pl. ĭe (ung. bödöny, putinică, rudă cu bădan, budacă, butoĭ). Mold. Trans. Doniță
fără fund, trunchĭ saŭ tub larg pus în pămînt ca să primească apa unuĭ izvor la suprafață.
Putinică saŭ găleată p. diferite lucrurĭ. – Și budăĭ, pl. aĭe; bădăŭ, pl. ăĭe; și budîĭ, pl. îĭe. V.
sulinar. [sursa: Scriban (1939)
BUDĂI, budăie, s. n Variante: budîi (SBIERA, P. 308), budúi
budăi sn [At: MARIAN, ap. DA / V: ~dai, ~daie, ~ău, ~dâi, ~dâu, ~deu, ~die, ~dui / Pl: ~ie /
burlúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burlan, corlan, gurluĭ, gurguĭ, țurluĭ, țurloĭ). Burlan, țeavă, tub.
Canulă. – În Trans. burloĭ, pl. oaĭe, cĭucĭuru urcĭoruluĭ. V. și urloĭ. [sursa: Scriban (1939)
ciorcuí sn [At: DR. V, 308 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Ciorcuș. [sursa: MDA2 (2010)
crăcui sn [At: H IX, 88 / Pl: ~e / E: crac2 + -ui] 1-22 (Reg; șhp) Crăcușor (1-22). 23 (Reg)
Copan de pasăre. [sursa: MDA2 (2010)
cui s. n., pl. cúie [sursa: Ortografic (2002)
cucúi s. n., pl. cucúie [sursa: Ortografic (2002)
cucui1 smn [At: ANON. CAR. / V: ~coi, cocoi, gugui, huhui / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: ml
*cucullius (cucullus)] 1 Umflătură la cap ce apare când te lovești de un obiect tare Si: (Trs)
bolfă, coc, cocor, cocoș, neoacă, motâlcă, țugui. 2 (La un obiect) Partea proeminentă Si: (reg)
boț, dodoloț, gogoneț. 3 (Buc) Vârf. 4 (Reg; la păsări) Moț. 5 (Reg; la oameni) Moț. 6 (Ban)
Vârf de deal. 7 (Ban) Deal cu vârf rotund, mai înalt decât dealurile din jur. 8 (Olt) Loc ridicat
dintr-un dovleac păstrat iarna. 9 (Cu funcție adverbială) Cocoțat. [sursa: MDA2 (2010)]
[var. - cucoi sm vz cucui
DURLÚI, durluie, s. n. [At: CAMILAR, P. S. 242 / Pl: ~e / E: nct] (Csnp) Prichiciul sobei
sau cuptorului. [sursa: MDA2 (2010)
GARGÚI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei
bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.
GURGÚI, gurguie, s. n. 1. Partea din vârf a opincii
gurlúĭ n., pl. ĭe (V. burluĭ). Burluĭ, burlan. [sursa: Scriban (1939)
gurlúi, gurlúie, s.n. (reg.) gurguiul ulciorului. [sursa: DAR (2002)
gurgúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burluĭ, gurluĭ, cucuĭ, țuguĭ și cu lat. gurges, apă adîncă, abis /
Proeminență, vîrf, cucuĭ, țuguĭ, maĭ ales vorbind de acea parte a țîțeĭ pe unde curge laptele.
Cĭucĭur. – Și gurgun, pl. e (Bc.). La Hațeg gurzuĭ, vîrfu opinciĭ (GrS. 1937, 187). [sursa:
Scriban (1939)
gurzui sn [At: DENSUSIANU, Ț. H. ap. VICIU, GL. / Pl: ~e / E: gurgui] (Reg) Gurgui (3).
[sursa: MDA2 (2010)
hududui1 sn [At: CHEST. V, 8/120 / Pl: ~ie / E: nct] (Reg) Butoi mare. [sursa: MDA2 (2010)
huțuțui2 sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: huțuț + -ui] 1-2 (Reg; șhp) Huțuț (1-2). [MDA2 (2010)
huhui sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Deluleț. [sursa: MDA2 (2010)
muțuțúi s.n. (reg.) vârf țuguiat (de deal, căpiță, căciulă). [sursa: DAR (2002) [Posibil plural =
muţuţuie]
picúi, s.m. – (reg.; arh.) Vârf ascuțit, pisc,
picui1 sn [At: ANTIPA, P. 192 / V: păcui~, pecui~ / Pl: ~ie / E: ml *piculeus] 1 (Trs) Pisc2
(1). 2 (Olt; Mun; îf păcui) Mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3 (Reg) Piatră din care se
face cutea. [sursa: MDA2 (2010)
PUPÚI, pupuie, s. n. 1. Moț.
pupui1 sn [At: CONV. LIT. IX, 190 / V: bubui / Pl: ~e / E: pup4] 1 (Med; Trs) Cifoză. 2
(Trs; Ban) Moț1. 3 (Reg) Coc2. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 193
SĂCÚI, săcuie, s. n. (Reg.) Săculeț

tăftui sn [At: (cca 1723-1746) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 161 / Pl: ~e / E: ns cf taftur, săcui]
(Îvr) Tolbă (1). [sursa: MDA2 (2010) [Variantă posibilă – taftui] [cf. - tășúie s.f. (reg.) pungă
de piele
țâgrui sn [At: H IX, 61, 86 / V: țugrui~ / Pl: ~e / E: nct] (Olt) 1 Trepied de lemn pe care se
pune vârtelnița. 2 Suport de lemn în care stă nicovala și care se înfige în pământ când se bate
coasa Si: (reg) batcă. [sursa: MDA2 (2010)] [țâgrúi, (pl.) țâgruíe, s.n. (reg.)/ var. - ţugrui
ȚUGÚI, țuguie, s. n. Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; p. gener. vârful ascuțit al unor
obiecte; țuguitură, țuțui.
șui6, șuie [At: LB / V: (reg) șoi (Pl: șoaie) sn, șul s / Pl: ~uri sn, ~ smf, a / E: mg suly, süly,
sujj] 1 sn (Med; Trs; Ban) Astm (1). 2 sn (Med; Mol; Trs) Emfizem pulmonar. 3 sn (Med;
Trs; șîs ~ul cel orb) Artrită. 4 sn (Med; Trs) Gută1 (4). 5 sn (Med; Trs) Cancer (1). 6 sn
(Med; Trs) Scrofuloză. 7 sn (Med; Trs) Sifilis. 8 sn (Med; Ban; lpl) Hemoroizi. 9 sn (Med;
reg) Fistulă (1). 10 sn (Med; Trs) Cangrenă. 11-12 smf, a (Ban) (Persoană) care suferă de
astm Si: astmatic. 13-14 smf, a (Reg) (Persoană) care suferă de tuberculoză Si: tuberculos. 15
a (Reg; d. cai) Care respiră cu greutate. 16 a (Trs; d. cai) Care are răni pe corp. 17 a (Reg; d.
cai) Care are capul diform. [sursa: MDA2 (2010) [cf. şoi – (pl.) şoaie
șuiu1 sn.articulat [At: VARONE, J. R. 50 / Pl: ~ri / E: nct] (Mun) 1 Dans popular nedefinit
mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută șuiul1 (1).[ sursa: MDA2 (2010)
Substantive neutre cu forme duble de plural

GRUI, gruiuri (gruie), s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină1, delușor,
movilă.
țicui sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~e, ~uri / E: țic4 + -ui] (Trs) 1 Țiclău1 (1). 2 Muchie de deal.
3 Dâmb înalt. [sursa: MDA2 (2010)
țuclui sn vz țugui / ţiclui
țugui1 [At: LB / V: (reg) țucui, țuclui, ~glui, ~e sf, ~ghii sn / Pl: ~uri, ~e / E: ns cf țicui1] 1 sn
Vârf ascuțit [ var – ţucui / ţuglui / [sursa: MDA2 (2010)
ȚUȚÚI, țuțuiuri, s. n. (Reg.) Țugui. [Pl. și: țuțuie] – Cf. țugui. [sursa: DEX '09 (2009)
țuțui2 sn [At: ALR I, 703/107 / Pl: ~e, ~uri / E: pvb țuțui4] (Mun; Trs) Leagăn în care se
balansează cineva Si: (reg) țițeică1 (4), țuțuieică, țuțul (1), țuțulaică, țuțulig, țuțulină, țuțuluș.
[sursa: MDA2 (2010)
țuțui1 sn [At: LB / V: țurț~ sn / Pl: ~uri, ~e sn, ~ sm / E: ns cf țuț, țugui1] 1 (Trs; Mun) Vârf
de deal, de munte. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 194
Substantive neutre cu forma de plural neprecizată

Balhui s.n. (pl. [?] posibil =balhuie]
balhúi sn [At: HEM 2340 / V: bâlhoi, băhlui / Pl: ~ri, -hoaie / E: nct] (Reg) 1 Mocirlă. 2 Baltă
mare. 3 Braț părăsit, plin de apă, al unui râu ce și-a schimbat albia. 4 Bulbuci de ploaie.
[sursa: MDA2 (2010)] • pl. -uri, -oaie. și băhlúi, bîlhói s.n. /cf. bahnă. [sursa: DEXI (2007)
urui s.n. – (pl. [?] posibil – uruie)
urui1 sn [At: CADE / V: huroaie sf, huroi, h~, uroaie, uroi / Pl: ? / E: pvb urui3] (Olt; Ban)
Urluială (2). [sursa: MDA2 (2010)
rar (franţuzism) –
paraplui – s.n. – (pl) parapluie
parapleu sn [At: LB / V: ~paraclău (Pl: ~aclaie), ~paranplei (Pl: ~eauă), ~ei, ~parapliău (Pl:
~liauă), ~paraplie sf (Pl: ~ii), ~paraplou, ~paraplui – s.n., părăpleu~, părlăpreu, pralapoi,
pralău / Pl: ~ee, ~eauă / E: mg paraplé, fr parapluie] (Îrg) Umbrelă. [sursa: MDA2 (2010)
paraplei sn vz parapleu / pralapoi sn / paraplui s.n.
burdúi sn [At: H XI, 281 / V: ~dói / Pl: ? / E: lat *burdoneus] (Reg) 1-2 Coardare la vioară (și
cobză). [sursa: MDA2 (2010) [var. – burdoi]
burcuí s [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Urcior cu toarta ruptă, dar care mai poate fi
folosit. [sursa: MDA2 (2010) [cf. burculuít, -ă, burculuiți, -te, adj. (reg.) Pavat, pietruit.]
călmățúi sn [At: CHEST. IV, 78/177 / Pl: nct / E: Călmățui] (Reg) Ridicătură a solului mai
mică decât un deal Si: movilă. [sursa: MDA2 (2010)
peplehui s.n. reg. [At: PAȘCA, GL. / Pl: nct / E: ns cf peple] Pălărie cu marginile lăsate.
[sursa: MDA2 (2010)
rădui s [At: PAMFILE, C. Ț. 158 / Pl: ? / E: rediu + -ui] (Reg) 1-2 (Șhp) Rediu mic. 3
Colțișor de pădure.[sursa: MDA2 (2010) [cf. RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și
tânără. [Var.: rắdiu s. n.]
titihui sn [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Cimitir. 2 Loc din vecinătatea cimitirului
unde se aruncă stârvuri. [sursa: MDA2 (2010)
țurlui3 s [At: CHEST. IV, 78/542 c / Pl: ? / E: țurlă3 + -ui] (Reg) Ridicătură a solului mai
mică decât un deal. [sursa: MDA2 (2010) / țurlui2 sn vz țurloi /
P a g e | 195
VERBE
A în-cu-ia – eu = tu în-cui, el = ei în-cu-ie, să încuie, ger. În-cu-ind
A descuia,
Conjugarea IV
Unele verbe de conjugarea a IV-a, cu sufixul infinitival –I în hiat, (-ăi; -îi; -ui) adaugă la
persoana I a indicativului prezent flexemul ‚’-i’’, astfel încît formele flexionare de persoana I
şi Persoana a II-a singualr devin OMONIME. Persoana a III-a singular şi plural au forme
identice, forme care sunt omonime flexionare atît la prezent îndicativ, cît şi cu prezentul
conjunctivului (în –E]
A sui – eu = tu sui, el = ei suie, să suie, suie !(var. sui-te!)
suí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sui, 3 súie, imperf. 3 sg. suiá; conj. prez. 3 să súie [sursa:
DOOM 2 (2005)
A sui - suí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sui, 3 sg. și pl. súie, imperf. 3 sg. Suiá [sursa:
Ortografic (2002)
A I-U-I – el i-u-IE, imperfect – el i-u-ia
A îngădui – eu = tu îngădui, el = ei îngăduie, să îngădu-ie, îngăduie !
A bubui, dudui, dudui, zuzui, ţiui, chiui, bîigui, huidui, durui, hurui, turui, piui, huşui,
Bîntui, bizui, sudui, gîtui, înghesui, dezvălui, învălui, stărui, bîigui, închipui, înşirui, zgudui,
dăinui, înghesuie, atribui, retribui, contribui, restitui, distribui, substitui, institui, constitui,
destitui, mistui.
==Unele verbe de conjugarea IV au forme duble (şi cu –Esc pers.I)
A dibui – el dibuie = el dibuieşte, să dibuie = să dibuiască
A dăinui – el dăinuie = el dăinuieşte, să dăinuie = să dăinuiască
A birui – eu = tu birui, el biruie, el să biruie
Unele verbe de origine interjecţională sunt formate prin reduplicarea interjecţiei.
duduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dúdui, 3 dúduie, imperf. 3 sg. duduiá; conj. prez. 1 și 2 sg.
să dúdui, 3 să dúduie [sursa: DOOM 2 (2005)
P a g e | 196
Verbe defective
=Unele sunt verbe defective unipersonale, care imită sunetele scoase de animale, sunt de
obicei întrebuințate numai la persoana a III-a.
piuí vb. (sil. pi-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. píuie, imperf. 3 sg. Piuiá [sursa: Ortografic
(2002)
piui1 vi [At: CANTEMIR, IST. 48 / P: pi-u-i / V: piauni (Pzi: 3 piaună), pioni (Pzi: 3 pionă,
pione, pionește), (reg) piuli (Pzi: 3 ~lește), piuni (Pzi: 3 piună, piune), piuri, (cscj) piura (Pzi:
3 piură) / Pzi: 3 piuie / E: piu1] 1 (D. păsări, d. puii lor) A scoate sunete ascuțite,
caracteristice speciei Si: (reg) a pieuna (1), a pioci (1), a piscui (1). 2 (Reg) A se văicări. 3
(Pex; d. proiectile care străbat cu viteză aerul) A produce un zgomot șuierător caracteristic Si:
a șuiera, a țiui. 4 (Îe) A-i ~ (cuiva) urechea (sau urechile) A-i țiui cuiva urechea sau urechile
Vz țiui. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 197

Unele verbe de conjugarea a IV-a au dublete flexionare.
Există o SINONIMIE GRAMATICALĂ între sensurile gramaticale ale celor două serii de
flexeme
bâigui (bâiguie),
bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie [sursa:
DOOM 2 (2005)
bâiguí vb., ind. prez. 1 sg. bâigui, 3 sg. și pl. bâiguie, imperf. 3 sg. Bâiguiá [sursa: Ortografic
(2002)
bîigui (ind. prez. 1 sg. bîigui, 3 sg. și pl. bîiguie) [sursa: MDO (1953)
bâiguí [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 154r/33 / V: băi-, bui-, (îrg) buiug-, (înv) buigăi,
(reg) bâg-, bâlg-, bulg-, bvâig-, (înv) îmbui- / Pzi: ~bâigui, ~iesc / E: ns cf mg bolyongni] 1 vi
A vorbi fără rost [sursa: MDA2 (2010)
bântui (bântuie),
bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie [sursa:
DOOM 2 (2005)
bântuí vb., ind. prez. 1 sg. bântui, 3 sg. și pl. bântuie, imperf. 3 sg. Bântuiá [sursa: Ortografic
(2002)
bântuí [At: (a. 1602), ap. HEM. 3210 / V: băn- / Pzi: bântui, (rar) -esc / E: mg bántani] 1-2 vti
(Înv; mai ales d. oameni) A nu lăsa pe cineva în pace [: MDA2 (2010)
a (se) bizui (bizuie), / BIZUÍ, bizui și bizuiesc, vb. IV. Refl [sursa: DLRLC (1955-1957)
bizuí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bízuie, imperf. 3 sg. se bizuiá; conj. prez. 3 să se bízuie
bizuí vb., ind. prez. 1 sg. bízui, 3 sg. și pl. bízuie, imperf. 3 sg. Bizuiá [sursa: Ortografic
(2002)
bizuiu, -zui 2, -zue 3, -zuiam 1 imp. [sursa: IVO-III (1941)
bizuĭ (mă) și -ĭésc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am încredere, [Scriban]
cheltui, (cheltuiește / cheltuie), cheltuí [At: COD. VOR. 30/14 / V: (înv) chiel~, chil~ / Pzi:
~iésc și (Trs) ~ui / [: MDA2 (2010)]
cheltuí (a cheltui) vb., ind. prez. 1 sg. cheltuíesc / chéltui, imperf. 3 sg. cheltuiá; conj. prez. 3
să cheltuiáscă / să chéltuie [sursa: DOOM 2 (2005)
cheltuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cheltuiésc, imperf. 3 sg. cheltuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
cheltuiáscă [sursa: Ortografic (2002
chinui (chinuiește /chinuie), A SE CHINUÍ - mă chínui intranz.
chinuí [At: COD. VOR. 129/3 / V: (înv) chen~ / Pzi: ~ésc și (rar) chínui / [MDA2 (2010)
chinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chinuiésc/chínui, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 să
chinuiáscă/să chínuie [sursa: DOOM 2 (2005)
chinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chinuiésc, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
chinuiáscă [sursa: Ortografic (2002)
destăinui (destăinuie / destăinuiește), / A SE DESTĂINUÍ - mă destăinui intranz.
destăinuí [At: PLEȘOIANU, T. I, 120/3 / V: (înv) distăiná / Pzi: ~ắinui, ~ésc și (înv) distáin /
E: des- + tăinui] [MDA2 (2010)
destăinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destắinui/destăinuiésc, imperf. 3 sg. destăinuiá;
conj. prez. 3 să destắinuie/să destăinuiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
destăinuí vb. (sil. -nu-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destăinuiésc, imperf. 3 sg. destăinuiá; conj.
prez. 3 sg. și pl. destăinuiáscă [sursa: Ortografic (2002)
dăinui (dăinuie), / dăĭnuĭésc v. intr. [Scriban]
P a g e | 198
dăinuí (a ~) (dăi-) vb., ind. prez. 3 dắinuie, imperf. 3 sg. dăinuiá; conj. prez. 3 să dắinuie
dăinuí vb. (sil. dăi-), ind. prez. 1 sg. dăinuiésc / dăinui, imperf. 3 sg. dăinuiá; conj. prez. 3 sg.
și pl. dăinuiáscă / dăinuie [sursa: Ortografic (2002)
dăinui (ind. prez. 3 sg. dăinuiește, conj. dăinuiască) [sursa: MDO (1953)
dăinui vt [At: I. GOLESCU, C., ap. DA ms / V: (îvr) ~ni (Pzi: dăinesc), ~năi (pzi: dăinăi) /
Pzi: dăinui și ~esc / E: srb danovati] 1 (La persoana 3) A continua să existe (în timp) [sursa:
MDA2 (2010) DĂINUÍ, dăinuiesc și dăinui, vb. IV. Intranz. (Mai ales la pers. 3)
dăina2 v vz dăinui / dăinăí2 v vz dăinui / dăinări v vz dăinui [sursa: MDA2 (2010)
dibui (dibuie / dibuiește), / dibuí [At: MOXA, 434/22 / Pzi: díbui, ~ésc
dibui (ind. prez. 1 sg. dibui, 3 sg. și pl. dibuie) [sursa: MDO (1953)
dibuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. díbuie/dibuiéște, imperf. 3 sg. dibuiá; conj. prez. 3 să díbuie/să
dibuiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
dibuí vb., ind. prez. 1 sg. díbui/dibuiésc, 3 sg. díbuie/dibuiéște, imperf. 3 sg. dibuiá; conj.
prez. 3 sg. și pl. díbuie [sursa: Ortografic (2002
drăcui (drăcuie / drăcuiește), /
drăcuí1 [At: CARAGIALE, O. I, 195 / Pzi: ~ésc, drắcui / E: drac + -ui] vt(a) A blestema
(pomenind de dracul) Si: a da dracului, (reg) a drăcălui (1), a drăciui, (rar) a drăcovi, (înv) a
drăcuși, (reg) a drămui2 (1). 2 vrr A se înjura pomenind de dracul Si: (reg) a se drăcălui
drăcui2 vt [At: DLR ms / Pzi: ? / E: nct] (Buc) A aranja lemnul la răcaș ca să nu se spargă sau
să se încâlcească. [sursa: MDA2 (2010)
drăcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drắcui/drăcuiésc, imperf. 3 sg. drăcuiá; conj. prez. 3 să
drắcuie/să drăcuiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
drăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăcuiésc, imperf. 3 sg. drăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
drăcuiáscă [sursa: Ortografic (2002)
gâtui (gâtuie),
gâtuí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá; conj. prez. 3 să gấtuie [sursa: DOOM
2 (2005)
gâtuí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. gâtui, 3 sg. și pl. gâtuie, imperf. 3 sg. Gâtuiá [sursa:
Ortografic (2002)
gâtui [At: CONTEMPORANUL I, 686 / Pzi: ~iesc / E: gât + -ui] 1 vt A sugruma. [MDA2
(2010)
Prez. ind. și: gîtuiesc (CREANGĂ, P. 115). [sursa: DLRLC (1955-1957)
huidui (huiduie / huiduiește),
huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să
húiduie/huiduiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
huiduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
huiduiáscă [sursa: Ortografic (2002)
huidui vt [At: CREANGĂ, A. 113 / V: (rar) ~itui / Pzi: ~esc, hui~ / E: huideo + -ui] 1 A
alunga pe cineva strigând „huideo” Si: a hătcăi (1), a hudicăi (2). 2 A batjocori violent pe
cineva cu ocări și cu fluierături Si: a hătcăi (2), a hudicăi (3). [sursa: MDA2 (2010)
înghesui (înghesuie), / Prez. ind. și: înghesuiesc [sursa: DLRLC (1955-1957)
înghesuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înghésui, 3 înghésuie, imperf. 3 sg. înghesuiá; conj.
prez. 3 să înghésuie [sursa: DOOM 2 (2005)
înghesuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înghésui, 3 sg. și pl. înghésuie, imperf. 3 sg.
Înghesuiá [sursa: Ortografic (2002)
înghesui [At: MAG. IST. II, 12/2 / V: (hpu) îmbis~, îndes~, ~ghezui, înghis-, înghizui / Pzi:
P a g e | 199
înghesui, ~esc / E: în- + ghes + -ui] 1 vt A băga pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. [MDA2
(2010) A SE ÎNGHESUÍ mă înghésui intranz. (despre ființe)
înghesuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp. [sursa: IVO-III (1941)
înghésuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. [Scriban]
mântui (mântuiește / mântuie),
mîntui (ind. prez. 1 sg. mîntui, 3 sg. și pl. mîntuie) [sursa: MDO (1953)
MÂNTUÍ, (1, 4) mấntui, (2, 3) mântuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. [DEX '09 (2009)
mântui [At: PSALT. HUR. 28v/6 / V: (înv) măn~ / Pzi: mântui și ~esc /[ MDA2 (2010)
mântuí1 (a ~) (a termina) (pop.) vb., ind. prez. 3 mấntuie, imperf. 3 sg. mântuiá; conj. prez. 3
să mấntuie
mântuí2 (a ~) (a izbăvi, a vindeca) vb., ind. prez. 3 sg. mântuiéște/mấntuie, imperf. 3 sg.
mântuiá; conj. prez. 3 să mântuiáscă/să mấntuie [sursa: DOOM 2 (2005)
mântuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. mântuie, imperf. 3 sg. mântuiá (a salva, a vindeca
ind. prez. 1 sg. măntuiésc, 3 sg. mântuiéște; conj. prez. 3 sg. și pl. mântuiáscă) [sursa:
Ortografic (2002)
murmui (murmuie / murmuiește),
MURMUÍ, múrmui, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmuiesc] DEX
(2009)
murmuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. múrmuie/ murmuiéște, imperf. 3 sg. murmuiá; conj.
prez. 3 să múrmuie/să murmuiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
murmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murmuiésc, imperf. 3 sg. murmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
murmuiáscă [sursa: Ortografic (2002)
murmui1 vi [At: HELIADE, O. I, 93 / Pzi: murmui, ~esc / E: fo] (Înv) 1 (D. ape, vânt sau alte
elemente ale naturii) A murmura (1). 2 A murmura (4). [sursa: MDA2 (2010)
murmui2 v vz mormăi [sursa: MDA2 (2010)
piscui (piscuiește / piscuie),
piscuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. piscuiéște/píscuie, imperf. 3 sg. piscuiá; conj. prez. 3 să
piscuiáscă/să píscuie [sursa: DOOM 2 (2005)
piscuí vb., ind. prez. 3 sg. și pl. piscuiéște/píscuie, imperf. 3 sg. piscuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
piscuiáscă/píscuie [sursa: Ortografic (2002)
piscui [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (cscj) ~coia / Pzi: ~esc, piscui / E: pisc1 + -ui] 1
vi (Mol; Trs; d. păsări sau d. puii lor) A piui1 [sursa: MDA2 (2010] Pop. chiscuĭ.
piscoia v vz piscui [sursa: MDA2 (2010)
răzui (răzuiește),
răzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 să răzuiáscă
răzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
răzuiáscă [sursa: Ortografic (2002)
răzui vt [At: KLEIN, D. 155 / Pzi: ~esc, (pop) răzui / E: raz1 + -ui] [MDA2 (2010)
strădui (străduiește / străduie),
STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a
se căzni. [Prez. ind. și: strắdui] – Din sl. stradati. [sursa: DEX '09 (2009)
străduí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiéște / se strắduie, imperf. 3 sg. se străduiá;
conj. prez. să se străduiáscă / să se strắduie [sursa: DOOM 2 (2005)
străduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străduiésc, imperf. 3 sg. străduiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
străduiáscă [sursa: Ortografic (2002)
strădui [At: CORESI, TETR. 14 / V: (înv) stridii / Pzi: ~esc / E: slv страдати] 1 vi (Înv) A se
chinui
P a g e | 200
târgui (târguiește).
târguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târguiésc, imperf. 3 sg. târguiá; conj. prez. 3 să
târguiáscă [sursa: DOOM 2 (2005)
târguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târguiésc, imperf. 3 sg. târguiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
târguiáscă [sursa: Ortografic (2002)
târgui [At: TETRAEV. (1574), 234 / Pzi: ~esc, (reg) târgui / E: slv тръговати, -оуѫ] 1 vi
(Pop) A face negoț. [MDA2 (2010)
tângui (tânguiește / tânguie),
tânguí (a ~) (a jeli) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiésc/tấngui, imperf. 3 sg. tânguiá;
conj. prez. să tânguiáscă/să tấnguie [sursa: DOOM 2 (2005)
tânguí (a se ~) (a se lamenta) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tânguiéște/se tấnguie, imperf. 3 sg.
se tânguiá; conj. prez. 3 să se tânguiáscă/să se tấnguie [sursa: DOOM 2 (2005
tânguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiésc, imperf. 3 sg. tânguiá; conj. prez. 3 sg. și pl.
tânguiáscă [sursa: Ortografic (2002)
tângui [At: (ante 1550) GCR I, 3/11 / V: (îvr) ~a (Pzi: -iez) / Pzi: ~esc, tângui / E: vsl
тѫговати] 1 vr A-și exprima prin cuvinte nemulțumirea, suferința, durerea [MDA2 (2010)
Prez. ind. și: tî́ngui [sursa: DLRLC (1955-1957)
P a g e | 201
Excepţie
Verb de conjugarea I
continuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. contínui (sil. -nui), 2 sg. contínui, 3 sg. contínuă (sil.
-nu-ă), 1 pl. contínuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. contínue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-
ând) [
sursa: Ortografic (2002)
conj. III – a spune
eu SPUI – tu spui – el să spuie
spúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spun, 1 pl. spúnem, 2 pl. spúneți; conj. prez. 3 să
spúnă; ger. spunấnd; part. Spus [ sursa: DOOM 2 (2005)
spune [At: PSALT. HUR. 17v/19 / V: (înv) ~a, spone / Pzi: spun, (îvp) spui, 4 (reg) spunem,
5 spuneț, 6 ~ / Ps: și: 1 (înv) spuș, ~ușu, (reg) ~unsei, spusai, spușei, 2 spusaș, spușeși, 3, 6
(reg) spuseră, 4 (îrg) spusem, (reg) spuserăm, spusem (A și: spusem), spuserăm, 5 (reg)
spuseți, spuserăț (A și: spuserăț) / Cj și: (îvp) să spui, 3 (înv) să spune, 3, 6 să spuie / Grz: și:
(reg) spunâu, (îvp) spuind, (înv) spunindu, (reg) spuint, spuiu / Par: și: (reg) spuns / E: ml
exponere]
[NOTĂ
Observăm că declinarea şi conjugarea unor părţi de vorbire înrudite semantic nu este
reprezentată prin acelaşi tip de flexiune:
Ex. Verbul a continua – în opoziţie cu adjectivul ‘’Continu-u’’(6.1.1.4.)
Verbul ‘’a tămîia’’ în opoziţie cu substantivul ‘’tămîie’’(6.1.3.10.)
P a g e | 202
6.1.3.6.b - T – 3 – 6 – pui = pui – (F) gutu-IE – gutui

‘’-I’’ semivocală în diftongi descendenţi finali
-Ui – u-iE – Ui = Ui – iURi
-Îi - Î-iE -Îi
Masculin sing. = pl.
Plural – M = F = N
Masculin sing. = masculine pl. = feminine plural
ADJECTIVE
6 – 1 – adj. – gălbui – gălbu-iE – (pl) gălbui – gălbui
căprui – căpruie – (pl) căprui – căprui
verzui – verzuie – (pl) verzui – verzui
ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. – Albastru + suf. -ui.
albăstrúi adj. m., f. albăstrúie; pl. m. și f. albăstrúi [sursa: Ortografic (2002)
albúi adj. m., f. albúie; pl. m. și f. albúi [sursa: Ortografic (2002)
ALBÚI, -ÚIE, albui, adj. Albicios. – Alb + suf. -ui.
amărúi adj. m., f. amărúie; pl. m. și f. amărúi [sursa: Ortografic (2002)
AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar; amăriu. – Amar + suf. -ui.
arămui2, ~ie adj. [At: DA / Pl: ~ / E: aramă + -ui] (Înv) Arămiu. [sursa: MDA2 (2010)
CĂPRÚI, -ÍE, căprui, adj. (Despre ochi) De culoare cafenie-gălbuie; căpriu. – Capră + suf. -
ui.
GĂLBÚI, -ÚIE, gălbui, adj. Care are o culoare apropiată de galben; gălbenatic, gălbeniu,
gălbiu. – Galben + suf. -ui.
VERZÚI, -IE, verzui, adj. Care bate în verde; verziu. – Verde + suf. -ui.
căhui2, ~ie adj [At: I. CR. II, 277 / Pl: ~i, ~ii / E: nct] Nebun. [sursa: MDA2 (2010)
tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ).
Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în
Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și
zblehuĭat. [sursa: Scriban (1939)
căhúi, căhúie, căhúi, adj. (înv.; reg.) tulburare la minte, năuc, nebun. [sursa: DAR (2002)
haihúi adj. m., f. haihúie; pl. m. și f. haihúi [sursa: Ortografic (2002)
HAIHÚI, -IE, haihui, adj. (Adesea substantivat) Zăpăcit, năuc, zănatic. ♦ (Adverbial;
determinând verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) Fără rost, fără țintă, fără grijă, razna. – Din
tc. hayhay. [sursa: DEX '09 (2009) HAIHÚI, -IE, haihui, adj. (Adesea substantivat) Zăpăcit,
haĭhúĭ, -úĭe adj. (ung. haja-huja și heje-huja, chefliŭ, ușuratic. V. tehuĭ și hututuĭ. Cp. și cu
turc. haĭ-huĭ, interj. care arată gălăgia). Est. Zăpăcit: a umbla haĭhuĭ. S. n., pl. urĭ. Vest.
Haĭmanalîc, colindare: a o duce tot într’un haĭhuĭ. [sursa: Scriban (1939)] un ‘’ haihuiu m.
fluieră-vânt, derbedeu.
năprúi adj. m., s. m. (sil. -prui), f. năprúie; pl. m. și f. năprúi [sursa: Ortografic (2002)
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec. [sursa: DEX '09
(2009
păhuíe, (pl.) păhuí, s.f. (reg.) 1. ramură de fag pusă la stâlpul porții de 23 aprilie. 2. căpiță
mare de fân. 3. (la pl.) prăjinile lungi așezate pe vârful clăilor de fân sau peste coama șirelor
de paie; martaci, panze, păuși, păuze. 4. persoană înaltă, slabă și neîndemânatică. [sursa:
DAR (2002)
păhui2, ~e adj.i [At: LEXIC REG. 93 / E: ns cf tehui] (Reg) 1 Năuc. 2 Prost. [sursa: MDA2
(2010)
păhúi1, păhúi, s.m. (reg.) 1. pădure tânără, desiș, mladă. 2. copăcel, arbust, puiet; copac, fag.
P a g e | 203
3. om înalt și bine făcut. 4. molid. 5. cânepă de toamnă; hăldan. 6. loc unde se adăpostesc
găinile noaptea. [sursa: DAR (2002)
păhúi (pl. păhui), s. m. – Copac înalt. Origine necunoscută, poate expresivă. În Olt. și Trans.
Aceleiași familii aparțin păhuie, s. f. (Olt., căpiță); păhaie, s. f. (Mold., javră). [sursa: DER
(1958-1966)
păhái, păháie, s.m. f. și n. (reg.) 1. (s.n.) miros. 2. (s.m. și f.) câine jigărit, javră. 3. (s.f.) om
rău, urât, prost sau bătrân; om netrebnic, de nimic. [sursa: DAR (2002)] păhai, ~e [At:
CONTEMPORANUL, I, 835 / V: ~huie / Pl: ~hăi /
TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya. „trândav”
ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă
adj.] – Et. nec.
P a g e | 204
M – (sg. = pl.) – un pui – 2 pui /
brădui – (pl.) brădui – s.m. brăduí sm [At: IL. CHENDI, SĂM. II, 232 / Pl: ~ / E: brad + -ui]
1-2 Brăduț (1-2). 3-4 Brădeț (1-2). [sursa: MDA2 (2010)
brădúi s. m., pl. brădúi, art. brădúii [sursa: Ortografic (2002)
bubușlúĭ s.m., pl. tot așa (probabil ung.) Iași. Colțar, gogoașă de ristic. [sursa: Scriban (1939)
bubușlúi sm [At: ȘEZ. VII, 178 / Pl: ~ / E: cf buburuză] (Reg) Fructul hameiului. [sursa:
MDA2
BURJÚI, (pl.) burjui, s. m. (Înv. rar) Burghez. – Din rus. burjui. [sursa: DEX '09 (2009)
burjúĭ, -ĭe adj. și s. (rus. buržúĭ, d. fr. bourgeois). Iron. (p. a rîde de ceĭ ce se servesc de acest
cuv.). Burghez. [sursa: Scriban (1939)
buțuí sm [At: COMAN, GL. / V: boțoi / Pl: ~ / E: cf boț] (Reg) Lucru mic, neînsemnat.
[sursa: MDA2 (2010)
căhúi1 sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: nct] Poreclă pentru un om prea înalt. [sursa: MDA2 (2010)
căscăúi sm [At: I. CR. VI, 252 / Pl: ~ / E: căsca + -ui] (Reg) 1 Zevzec. 2 Zăpăcit. [sursa:
MDA2 (2010)
crăgui sm [At: H XVIII, 162 / Pl: ~ / E: srb kraguj] (Îrg) Copil care a pierdut un joc și este
obligat să sară într-un picior. [sursa: MDA2 (2010)
drui [At: AL LUPULUI, P. G.195, ap. DLR ms / Pl: nct / E: ns cf druete] (Reg) 1 adj. (D.
obiecte) Înghețat tare. 2 adj. (D. oameni) Foarte beat. 3 sm Lemn scurt și gros. [sursa: MDA2
(2010)
făgătúi, (pl.) făgătúi, s.m. (reg.) fag mic, tânăr; făgueci, făgui, făgulean, făguleț, făguț, făgău.
[sursa: DAR (2002) var. - făgui
făgui sm [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ / E: fag1 + -ui] 1-3 (Pop; șhp) Făguleț (1-3).
[sursa: MDA2 (2010)
fugui – (pl.) fugui1 sm [At: MAT. FOLK. 1112 / A: nct / Pl: ~ / E: nct] (Csnp) Arbore.
[sursa: MDA2 (2010)
muțurlui sm. i [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg; csnp) Ființă drăgălașă, iubită. [sursa: MDA2
(2010)
prui -(pl.) prui smi [At: H IX, 92 / E: nct] (Reg) Prost. [sursa: MDA2 (2010)
SECÚI, (pl.) secui, s. m [var. –săcui] sm. plural Populație formată din secui1 și secuience.
străvătúi, străvătúi, s.m. (reg.) ied care a împlinit un an. [sursa: DAR (2002)
țăpui sm [At: LEX. MARS. 212 / Pl: ~ / E: țap + -ui] (Reg) 1 Ied de un an. 2 Țap (1) tânăr Si:
(reg) țăpulean. [sursa: MDA2 (2010)
zărzălui sm [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~lii / E: zarzăr + -ui] (Reg) Zarzăr (1). [sursa: MDA2
(2010) [?] zarzăr sm [At: GENILIE, G. 186/19 / V: (reg) ~zan, ~zar1, ~ăl, ~ăn, ~zun, (înv)
~zer / Pl: ~i / E: drr zarzără] 1 Pom fructifer / Corcoduș. – Și -zar (Mold.), -zăn (Olt.), -zăl
(Gorj), zărzălúĭ (Meh.). V. cais. [sursa: Scriban (1939) [Varianta probabilă de plural
masculine -= ZĂRZĂLUI (sing. = pl.)
gutui sm [At: MARDARIE, L. / V: ~tăi, ~tâi, ~tân, ~tiu[1] / Pl: ~ / E: ns cf lat cotoneus]
gutăi sm vz gutui
gutúie s. f., art. gutúia, g.-d. art. gutúii; pl. gutúi [sursa: Ortografic (2002)
gutuie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 222 / V: ~tăie, ~tâie, ~tână, ~tie / P: ~tu-ie / Pl: ~tui / E:
gutui] [sursa: MDA2 (2010) În nord gutăĭe, în Serbia gutîĭe. [Scriban]
M – un gutui = 2 gutui (pomi)(reg. gutăi) /
P a g e | 205
Numele arborilor sunt masculine.

Numele fructelor sunt feminine.
6 – 1 – F – o gutuie – 2 gutui (fructe) /
dudúie s. f., art. dudúia, g.-d. art. dudúii; pl. dudúi [sursa: DOOM 2 (2005)
CĂȚÚIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) cățíe s.
f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jăratic”. [sursa: DEX '09 (2009)
MĂTĂHÚIE, mătăhui, s. f. (Reg.) Matahală
mătăhui s [At: BREBENEL, GR. P. / Pl: nct / E: cf mătăuz, meteheu] (Trs) Mătăuz cu care se
mătură cuptorul. [sursa: MDA2 (2010)
păhuie – (pl.) păhui sf [At: DENSUSIANU, T. H. 327 / Pl: ~ui / E: păhui1 + -ie] 1 (Reg)
Ramură de fag
statuie sf [At: MAIOR, IST. 221 / V: ~uă / Pl: ~ui, (înv) ~ / E: lat statua, fr statue]
P a g e | 206
Substantive feminine cu sufixe diminutivale (-UIE)

În opoziţie cu augmentativele (vezi sufixul ‘-oaie’), avem în acest grup flexionar substantive
feminine formate cu sufixe diminutive ‘’-UIE’’
CĂMĂRÚIE, cămărui, s. f. Cămăruță
CĂNĂȚÚIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie.
CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. – Cărare + suf. -
uie.
CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate;
FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -
uie.
FLĂCĂRÚIE, flăcărui, s. f. Flacără mică. – Flacără + suf. -uie.
FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare
+ suf. -uie.
GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] –
Grămadă + suf. -uie.
LĂDĂȚÚIE, lădățui, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui lădiță. – Lădiță + suf. -uie.
P a g e | 207
Substantive feminine defective de plural
Cred că F – Tuia = (pl.) tuia, este articulat de la ‘TUIE – sg = pl

núspui s.f. pl. (reg.) scorușe, fructe. [sursa: DAR (2002)
Substantive masculine defective de plural

făsúi s.m. (TEODORESCU, P. P. 315), păsúi s. m. [sursa: DLRLC (1955-1957) = făsui s. m.
= păsui – vz. fasole
substantive masculine defective de singular

ciupúi sm. plural [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) Mătase de porumb. [sursa: MDA2 (2010)
Substantive NEUTRE
+ Uri / ?/
N – tui – (pl.) tu-iuri
TUI, tuiuri, s. n. (În Evul Mediu) Steag turcesc
şi multe variante ale unor substantive masculine şi neutre
asmățui sm vz hasmațuchi
căpătúi2 sn vz căpătâi
cătămúi2 sn vz cătămâi
colțúi sm.plural vz colțoi
șușui1 sm vz șoșoi1
ţîrlui /= țârlui sm vz țârloi1
țețui sn vz țiței
țuțui3 sn vz țiței
tui2 sm vz țoi
ului sm vz uliu
Adverbe
gui1 adv [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / E: nct] (Reg) 1 (Îlav) ~-negui Vrând-nevrând. 2 (Îal)
Cât pe ce. [sursa: MDA2 (2010] NEGÚI adv. (Reg., în expr.) Gui-negui = vrând-nevrând
negui – [gui-negúi (înv., pop.) loc. adv. [sursa: DOOM 2 (2005)
VERBE
P a g e | 208
6.1.3.7.a - T – 3 – 7 – ii – ii – i-e – i-e

Substantive NEUTRE
dupii s.n. – (pl.) dupiE
dupéi sn [At: COMAN, GL. 81 / V: ~píi / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Șuviță de păr care e trecută pe
sub urechi, apoi întoarsă și împletită în coadă. [sursa: MDA2 (2010)] – var. –Dupii / dupíi sn
vz dupei [sursa: MDA2 (2010)
https://www.cuvintecare.ro/cuvinte-care-se-termina-cu-ie.html
VERBE
Tip - A speria – verbele de conjugarea I cu hiat [vezi şi verbele de conjugarea IV cu hiat (-ăi,
-îi; -ui)], la persoana I singular a indicativului prezent adaugă flexemul ‘’-I semivocalic).
Astfel, formele de persoana I şi persoana II ale singularului devin OMONIME
FLEXIONARE. Formele de persoana a III singular şi plural sunt şi ele omonime, iar
persoana a III a conjunctivului prezent se termină tot cu flexemul ‘’–i-E’’.
speriá vb. (sil. -ri-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. spérii, 3 sg. și pl. spérie (sil. -ri-e), 1 pl.
speriém; ger. speriínd (sil. -ri-ind) [sursa: Ortografic (2002)
speria [At: CORESI, EV. 258 / V: (îrg) spărea, spăr~ (Pzi și: spar, spai, spau / Cj: să spar 3,
înv, să spare 6, să spar, înv, să spare) (reg) spăiera, (îvr) ~rea / Pzi: sperii (reg) sper, spei / E:
ml *expavorere] 1-2 vtr A face să fie cuprins sau a fi cuprins de frică. Vz: teme, (înv) stidi.
[sursa: MDA2 (2010)
spériĭ, a -iá v. tr. (lat. expáveo, -ére, de unde s’a făcut spaĭ, a *spăĭa, apoĭ, supt infl. luĭ paĭ și
par, a părea, s’a zis spar, a spărea, a sperea, a speria și, supt alte influențe, a trecut în conj. I
lăsînd o mulțime de forme vechĭ orĭ dialectale. V. spăĭmînt). Înfricoșez, spăimînt: a speria
copiiĭ cu poveștĭ despre strigoĭ, a speria vînatu pin împușcături. Uimesc, emoționez, alarmez:
acesta mănincă de te sperie, a speriat lumea cu talentu luĭ. V. refl. M’am speriat de țipetele
luĭ, calu s’a speriat de un automobil. A țĭ se speria somnu, a se strica somnu și a nu maĭ putea
adormi. A speria ĭarna, ploaĭa, a-țĭ pune prea devreme o haĭnă groasă orĭ a-șĭ lua cortelu
(umbrela). – În nord spariĭ, spăriet, în Banat și Olt. spăriĭ, -ĭat, în Trans. și L. V. eŭ spaĭ, și
spar, tu spaĭ și sparĭ, el spare (și spaĭre) și spaĭe, noĭ spărĭem, voĭ spăreațĭ, eĭ spar și spaĭe. În
Olt și a sperea, eŭ speĭ, tu speĭ, el spere, noĭ sperem, voĭ spereațĭ, eĭ spere. [sursa: Scriban
(1939)
înviá vb. (sil. -vi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. învíi, 3 sg. și pl. învíe, 1 pl. înviém (sil. -vi-
em); ger. înviínd (sil. -vi-ind) [sursa: Ortografic (2002) conj. prez. 3 să învíe /
învia [At: COD. VOR. 156/1 / V: (înv) ~iua, (cscj) ~ie (Ps: înviș și învisei) / Pzi: ~viu, ~iez /
E: în- + ml vivere] 1 vi A căpăta viață. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 209
6.1.3.7.b - T – 3 – 7 – -I-E – (pl.) -ii

F – (sg.) i-E – (pl.) ii
ADJECTIVE
pestrițiu, ~ie adj. [At: CANTEMIR, IST. 105 / V: ~iciu / Pl: ~ii / E: pestriț + -iu] (Îrg) 1-2
Pestriț (1-2). [sursa: MDA2 (2010) pestriciu, ~cie a vz pestrițiu [cf. T 2 – 8]
pestriție sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 46r/9 / Pl: ~ii / E: pestriț + -ie] (Îvr) 1 Calitate de
a fi pestriț. 2 Varietate. [sursa: MDA2 (2010)
Bivşii =bivșíi adj. i vz biv1 –[sursa: MDA2 (2010)
biv1 adj. i [At: NECULCE, ap. LET. II, 195/15 / V: ~șii / E: vsl бив] (Înv; urmat de un titlu,
de o funcție) Fost Cf biosi. [sursa: MDA2 (2010) biv adj. invar. [sursa: Ortografic (2002)
dejúrnii adj. invar. vz dejurnă [sursa: MDA2 (2010)] dejurnă ai [At: CHIRIAC, 60 / V: (înv)
~na, ~ne, ~nii, ~noi / S și: de jurnă / E: rs дежурный] (Asr) De serviciu (pe timp de o zi).
[sursa: MDA2 (2010) DEJÚRNĂ adv. invar.
Forme de feminin cu omonimie flexionară (cf. viu – vie)

mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u).
MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.)
mischiu, -ie [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 198/7 / V: mas~, mes~, ~cău sn, ~stie sf,
mișc~, muscău sn, mușchiu a / Pl: ~ii / E: ngr διμισϰί „de Damasc”] 1 sn, sfs (Îrg) Oțel de
calitate superioară, utilizat la fabricarea săbiilor, a tocilelor etc. 2 sn (Pex, îrg) Tocilă de oțel.
3 sf (Pex) Sabie. 4 sm (Reg) Om iute. 5 a (Reg) De oțel. 6 a (Îrg) De culoarea oțelului. [sursa:
MDA2 (2010) / mischíu1 (înv., reg.) adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi [sursa: DOOM 2
(2005)
naramziu, adj. (portocaliu).
merenzie sf vz naramză [sursa: MDA2 (2010)
naramză1 sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 8/24 / V: merăzie, merenzie, ~mță, năramță, năr~,
năranță, năranză, ner~ / Pl: ~ze / E: bg неранза, ngr νεράντζι νεράνζι ] (Îrg) 1 Fruct al
naramzului (1). 2 Portocală amară. [sursa: MDA2 (2010) [ var. - Și naranză și neramză ].
naramz sm [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 7 / V: ~ă sf, ~ranz, năranză sf, ner~ / Pl: ~i / E:
bg неранза] (Bot; îrg) 1-2 Portocal (Citrus sinensis sau aurantium). 3 (Spc) Varietate de
portocal ale cărui fructe au gust amar (Citrus bigaradia). [sursa: MDA2 (2010)
[variante probabile de plural – Merăzii / Merenzii] Merănzîi / Merenzîi / Merînzîi /
pustíu adj. m., f. pustíe; pl. m. și f. pustíi [sursa: Ortografic (2002)
Pustii / - pustii2, ~ie adj. vz pustiu [ sursa: MDA2 (2010)
pustiu, ~ie [At: PSALT. HUR. 45v/9 / V: (reg) ~tân a, ~teiu sn, ~iiu a, puștiu sn, (îvr) ~in a,
(înv) postine sn, ~tâniu a, ~ii a, ~iniu a, sn / Pl: (1-6, 10-13, 17-19, 30-32) ~uri, (14-20,
22,24-43) ~ii, ~ie
PUSTÍU, -ÍE, (I) pustiuri, s. n., (II) pustii, adj. / Var.: (pop.) pustíe s. f.
P a g e | 210
=Substantive masculine de obicei la plural, articulate hotărît.
Forma flexionară cu dublu ‘’-ii’final rezultă din adăugarea articolului hotărît la forma de
plural a unor substantive care se termină în consoană.
[Notă – Cele două exemple care urmează nu au locul acesta în sistemul flexionar]
Blajinii pl. oameni buni și evlavioși cari trăiesc la marginea pământului și al căror Paști cad
totdeauna Lunia după Dumineca Tomei. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) blajín adj. m., pl.
blajíni; f. sg. blajínă, pl. blajíne [sursa: Ortografic (2002)
BUȘI ~ m. la pl. 1): În patru ~ în patru labe. 2): De-a bușilea târându-se pe brânci. /v. a buși
[sursa: NODEX (2002)
BUȘI1 s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă
gramaticală: (în expr.) bușilea] – Comp. bg. buša „a lovi cu pumnul”. [sursa: DLRM (1958)
BUȘI1 s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă
gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși2. [sursa: DEX '98 (1998)
buș1 (pumn, joc, ciorap) (pop.) s. m., pl. buși / a merge de-a bușile, pe mâini si pe picioare
(cum umblă pruncii). [Vechiu-rom. buș, pumn (Dosofteiu), [ Șăineanu]
BUȘI1 s. m. pl. (Numai în loc. adv.) În patru buși = sprijinit pe mîini și pe picioare, în patru
labe. De-a bușilea (sau bușite, bușele) = pe brînci. Forme gramaticale: bușilea, bușile, bușele.
BUȘ, (1) buși, s. m. (2) bușuri, s. n. 1. S. m. (Pop.) Pumn. ◊ (În expr.) În patru buși = în patru
labe. De-a bușilea = pe brânci. 2. S. n. (Înv.) Lovitură puternică dată cu pumnii. [Formă
gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși2. [sursa: DEX '09 (2009) buș2 sm [At: G.
GIUGLEA, ap. DA / Pl: ~i / E: lat byssus] (Îrg) Ciorap gros de lână, lucrat, de obicei, cu un
singur cârlig. [sursa: MDA2 (2010)
mestii ss. plural vz meși1 [sursa: MDA2 (2010)
meși1 smp [At: MOXA, 370/7 / V: (rar) mești, mesti, mestii / E: tc mest] 1 Un fel de
încălțăminte fără toc, / meși2 smp [At: CV 1951, nr. 6, 27 / E: nct] (Reg) Nervi. [sursa:
MDA2 (2010) MEȘI s. m. pl. (Înv. și reg.) Încălțăminte fără toc, Expr. (Fam.) A nu-i da
(cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l ține (pe cineva) meșii
= a fi în stare, a putea.
crumpii sm.plural vz crumpă [sursa: MDA2 (2010)
crumpă sf [At: POMPILIU, B. 1008 / V: (Trs) gru~, grumbă sf, (reg) ~p, ~pir, ~plu sm crupră
sf / Pl: ~pe, ~pene, (Ban, de la *crumpil) ~pii / E: crumpenă] (Reg; șîc ~p-porcesc) Cartof
(Solanum tuberosum). [sursa: MDA2 (2010)
faii sm. plural [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) Pliuri. [sursa: MDA2 (2010)
hojdii sm. plural [At: RĂDULESCU-CODIN, L. 11 / E: nct] Carne vie, cu crestături adânci și
plină de sânge. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 211
Unele substantive feminine terminate în –E precedat de iot fac pluralul cu desinenţa zero.
Uneori iot de la singular este notat şi atunci pluralul se formează, atît în vorbire cît şi în scris,
numai prin dispariţia desinenţei –E. (vezi 2-2 (sing.) ale-E – (pl.) alei şi 2-4 )
= Forme de feminin cu omonimie flexionară [vezi vrabie / ciocîrlie / cf. 2.8.b – viu vi-e (pl.)
vii /
BÉSCHIE, beschii, s. f. Fierăstrău [Var.: beșchie s. f.]
bránhie s. f. (sil. -hi-e), art. bránhia (sil. -hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile
[sursa: Ortografic (2002] – pl. Branhii branhii f. pl. organe de respirațiune ale peștilor. [
sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) bránchiĭ și bránhiĭ n. pl. (vgr. bránhion, pl. bránhia). Anat.
Organele respiratoriĭ ale peștilor, numite popular „urechi”. V. urlă. [sursa: Scriban (1939)
călăie sf [At: VICIU, GL. / P: ~lă-i-e / Pl: ~ii / E: tc kaliye] Plăcintă din făină de grâu
chindíe (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile
chindéi sn vz chindie sf [At: PSALTIREA (1651) / V: ~dei sn, ~diu sn, ~nghie, tinghie / Pl:
~ii / E: tc ikindi] (Înv / achindéi sn vz chindie sursa: MDA2 (2010) vecernie
chindíe și (Mold. și) achindíe f. (turc. Ikindi) [Scriban]
chindie sf [At: PSALTIREA (1651) / V: ~dei sn, ~diu sn, ~nghie, tinghie / Pl: ~ii / E: tc
ikindi] (Înv) 1 Timpul zilei între amiază și seară. [sursa: MDA2 (2010) / achindéi sn vz
chindie / chindéi sn vz chindie
cicíe2 sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1-2 (Coroană sau) poală a unui arbore. [sursa:
MDA2 (2010) cicíe, cicíi, s.f. (reg./ vezi tichie
cicíe2 sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1-2 (Coroană sau) poală a unui arbore. [sursa:
MDA2 (2010)
ciníe (ciníi), s. f. – (Înv.) Porțelan (de China) / cináie sf vz cinie
cintíe sf [At: REV. CRIT. III, 62 / Pl: ~ii / E: refăcut din pl. *cintici cu schimb. gen.] (Înv)
Cintieni. [sursa: MDA2 (2010
CODÍE, codii, s. f. (Regional) Codirișcă.
codíe sf [At: DELAVRANCEA, S. 205 / P: ~gi-e / Pl: ~ii / V: ~dấie / Pl: ~ii / E: coadă + -ie]
(Pop; șhp) 1-2 Coadă (1) (mică). 3 Codiriște. 4 Loc pe vatră unde stau copiii Si: (reg)
codlăneț. 5 (Bot; reg; îf ~dấie) Barba-ursului (Equisetum arvense). 6 (Bot; reg) Pipirig
(Blysmus compressus). [sursa: MDA2 (2010) / codấie sf vz codie [sursa: MDA2 (2010) [
Posibil plural – CODÎI]
coróftie sf [At: TEODORESCU, P. P. 542 / Pl: ~ii / E: nct] (Com; îvp) Stofă. [sursa: MDA2
(2010)
crăíe (înv.) s. f., art. crăía, g.-d. art. crăíei; pl. crăíi, art. crăíile [sursa: DOOM 2 (2005)
[Sil. cră-i-e] /crai + suf. ~ie
crăie sf [At: (a. 1650) EUSTRATIE, ap. GCR I, 235/35 / V: ~iie / Pl: ~ii / E: crai + -ie] (Înv)
CRĂÍE, crăii, s. f. (În basme) Țară
CRĂÍIE, crăii, s. f. (Astăzi poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai (1); regat,
împărăție. – Din crai + suf. -ie. [sursa: DLRM (1958)
Cununie sf [At: PRAV. 513 / V: (Trs) curu~, coron~, (Buc) ~nân~ / Pl: ~ii / E: cunună + -ie]
1-2 Căsătorie [sursa: MDA2 (2010) - cononie sf vz cununie
dánie (-ni-e) s. f., art. dánia (-ni-a), g.-d. art. dániei; pl. dánii, art. dániile (-ni-i-) [sursa:
DOOM 2 (2005) dánie sf [At: (a. 1660), BUL. COM. IST. IV, 20 / Pl: ~ii, (înv) dắnii / E: vsl
дание] (Înv) 1 Dăruire a unui bun material. / var. –Dănii [sursa: MDA2 (2010
Dighii / dighíe sf [At: BORZA, D. 163 / Pl: ~ii / E: nct] (Bot; reg) Costrei (Sorgum
halepense). [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 212
finie sf [At: MAT. FOLK. 60 / Pl: ~ii / E: fin + -ie] Înrudirea dintre fini și nași (de botez sau
de cununie). [sursa: MDA2 (2010)
feríe și heríe f. (d. fer, adică „cu cercurĭ de fer”, ca arămie d. aramă saŭ lemnie d. lemn. Cp.
cu acov și demerlie, tot vase ferecate). Vechĭ. Vadră.
ferî́ĭe, herî́ĭe, V. ferie. [sursa: Scriban (1939) Și ferîĭe, herîĭe./ férie, hérie (vadră
gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile
GINGÍE, gingii, s. f. - gingie ginge gingea gingeie gingei gingen gingin gingenă gingină
Var.: (înv. și reg.) gíngenă, gíngină s. f.] – Lat. gingiva.
gingie2 sf [At: PISCUPESCU, O. 310/43 / V: ~ge (Pl: gingi), ~gea, ~gei smn (Pl: ~gei,
~geie), ~geie sf (Pl: ~gei), ~gel, ~gen, ~gin sm, ~genă, ~ină[1] sf / A și: gingie / Pl: ~ii / E:
lat gingiva] [sursa: MDA2 (2010)
gingei sm.n. vz gingie [sursa: MDA2 (2010)
GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie
hulubăríe (reg.) s. f., art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríile [sursa:
DOOM 2 (2005)
hulubărie sf [At: BARONZI, L. 160 / V: hulbării sfp, hurl~, hurlulei sn / Pl: ~ii / E: hulub + -
ărie] 1-2 (Reg) Adăpost pentru hulubi (1-2) Si: holubidniță (1-2), holubnic (1-2), hulubar (3-
4), huluberniță (1-2), porumbar2. [sursa: MDA2 (2010) –(pl.) Hulubării / hulbării sf. plural
hurlulei sn vz hulubărie
íe s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. íile (sil. i-i-) [sursa: Ortografic (2002)
íe (bluză) s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. íile (i-i-) [sursa: DOOM 2 (2005)
íie (-íi), s. f. – Bluză țărănească, un fel de cămașă din pînză de in, cu pieptul brodat în șiruri
colorate. – Var. ie. Lat. lῑnea „de pînză”
ÍE, ii, s. f. 1. Bluză femeiască [Lat. [vestis] linea. // ie1 sf [At: (a. 1760) IORGA, B. R. 224 /
V: iie / Pl: ii, (reg) iuri / E: ml (vestis) linea] 1 Bluză
iie, iei gen. a., ii pl. [sursa: IVO-III (1941
iíe, iii, iiuri, s.f. și n. (înv.) 1. Moalele burții la vite;
íie (-íi), s. f. – 1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chișiță. – Var. ie.
ie2 sf [At: PSALT. (1651), ap. CCR 106/12 / V: (Ban) iu sn / S și: (înv) iie / Pl: ii și, (rar) iuri
/ E: ml ilia] 1 Parte moale a abdomenului la vite
ililie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Iarbă asemănătoare cu colilia. [sursa: MDA2
(2010)
inaghie sf [At: PAMFILE, A. R. 34 / V: inagie, inăgie / Pl: ~ii / E: cf tc inağy] 1 (Pop)
Încăpățânare.
INÍE, inii, s. f. (Reg.) Apă amestecată cu gheață; sloi de gheață, mare și sfărâmicios, care
plutește pe apă. – Din sl. inije. [sursa: DEX '09 (2009)
LÍTIE, litii, s. f. 1. Slujbă religioasă
MINTÍE, mintii, s. f. (Reg.) 1. Haină lungă,
mintíe (reg.) s. f., art. mintía, g.-d. art. mintíei; pl. mintíi, art. mintíile
minteie sf vz mintie [sursa: MDA2 (2010)
mintea sf [At: ȘINCAI, HR. III, 208/29 / Pl: ~ele / E: cf mintie] (Trs) Mintie (1). [sursa:
MDA2 (2010)
misídie s. f. (sil. -di-e), art. misídia (sil.-di-a), g.-d. art. misídiei; pl. misídii, art. misídiile (sil.-
di-i-) [sursa: Ortografic (2002) E: ngr μυσείδια] (Rar) Fizionomie.
mordie sf [At: COMAN, GL. / V: mur~ / E: nct] (Reg) Vreme posomorâtă. [sursa: MDA2
(2010)
moșíe s. f., art. moșía, g.-d. art. moșíei; pl. moșíi, art. moșíile [sursa: Ortografic (2002)
moşîie - =moşie
P a g e | 213
nătărăíe (înv., reg.) s. f., art. nătărăía, g.-d. art. nătărăíei; (fapte) pl. nătărăíi, art. nătărăíile
[sursa: DOOM 2 (2005) Nătărăie
nătărăie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~râie, ~rie / Pl: (1) ~ii / E: nătărău + -ie]
(Îrg) 1 Nechibzuință. 2 Prostie. 3 Naivitate (3). 4 (Trs; îf nătărie) Gălăgie. [sursa: MDA2
(2010)
negorie sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 107 / Pl: ~ii / E: ns cf neg] (În descântece; pbl)
Antrax. [sursa: MDA2 (2010)
paraplie – (pl.) paraplii – s.f. [parapleu sn [At: LB / V: ~aclău (Pl: ~aclaie), ~anplei (Pl:
~eauă), ~ei, ~liău (Pl: ~liauă), ~lie sf (Pl: ~ii), ~lou, ~lui, părăp~, părlăpreu, pralapoi, pralău /
Pl: ~ee, ~eauă / E: mg paraplé, fr parapluie] (Îrg) Umbrelă. [sursa: MDA2 (2010) parapleu
paraclău paranplei paraplei parapliău paraplie paraplou paraplui părăpleu părlăpreu
pralapoi
‘’pălărie paraploaie’’
parimie sf [At: HERODOT (1645), 351 / V: (înv) parem~, ~mei sn, ~ină, păr~ / Pl: ~ii / E:
ngr παροιμία] 1 (Asr) Proverb [sursa: MDA2 (2010) paremie sf / părimie sf / parimină sf /
părimie sf vz parimie / parimei sn vz parimie
parimíe/paremíe s. f., art. parimía/paremía, g.-d. art. parimíei/paremíei, pl. parimíi/paremíi,
art. parimíile/paremíile [sursa: Ortografic (2002)
piftie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25v/17 / V: (înv) ~ire, ~tui sfp, pihtire, (reg) piptii
sfp / A și: (reg) piftie / Pl: ~ii / sursa: MDA2 (2010)
piptii sfp vz piftie / PIFTÍE s. răcituri (pl.), (reg.) aituri (pl.), cotoroage (pl.), înghețătură,
piciorong, pistoseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheață, (Mold.) plachie, (Olt. și Ban.) tremurici
(pl.). (~ de porc.) [sursa: Sinonime (2002)
PIROSTRÍE, pirostrii, s. f. [Var.: (înv. și reg.) pirostíe s. f
pirostrie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/3 / V: perostie, pilostreie[1], pilostrie,
pirostânie, pirostei, pirosteie, pirostie, piroștei, piroștie / Pl: ~ii / E: ngr πυρωστία, bg
пиростия] [sursa: MDA2 (2010) pirostrie pirostie pirostreie perostie pilostreie pilostrie
pirostânie pirostei pirosteie piroștei piroștie
piroștei sm vz pirostrie [sursa: MDA2 (2010) pirostei sm vz pirostrie [sursa: MDA2 (2010)
pirostéĭe și -stiĭ (est) și -striĭ (vest) f. pl. (ngr. pyrostiá, d. vgr. pyr, foc, și ῾éstia, vatră; bg.
pirostiĭa. V. pirità). Suport pe treĭ picĭoare pe care se pune o căldare (ceaun, oală) la foc. Fig.
Iron. Cununa de la nuntă. A-țĭ pune pirosteĭele’n cap, a te căsători. – Și pilostriĭ, pop. chi-
(Trans.). V. triped și cujbă. [sursa: Scriban (1939)
Chilostrii - chilostríi sf vz pirostrii – [sursa: MDA2 (2010) – var. – Pilostrii
Prăvălie – (pl.) prăvălii
protoánie, protoanii s. f. (Reg.) Protopopeasă
PREOBRAJÉNIE, preobrajenii, s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august;
Schimbarea la Față. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije. [sursa: DEX '98 (1998)
preobrajenie sf [At: CORESI, EV. 75 / V: bobreajă, bobreajăn s, ob~, obrej~, obroj~,
pobrajeni, pobraj~, pobreajen s, pobrejă, pobrejeni s, pobrej~, pobrij~, preao~, ~băj~, ~bej~,
~brej~, probaje, probajeni, probajine, probajne, probej~, proboj~, probrejeni, probrej~ / P:
pre-o~ / Pl: ~ii / E: slv прѣображєниѥ] 1 (Înv) Schimbare a înfățișării cuiva. 2 (Înv)
Înfățișare nouă, transformată a cuiva. 3 (Bis; îvp) Sărbătoare religioasă ortodoxă, ținută la 6
august. [sursa: MDA2 (2010)] variante - pobrejeni s vz preobrajenie //pobrajeni sf vz
preobrajenie [ posibile variante de plural - =Probajanii // =Probajdii // =Probejenii
potnojie – s.f. -
podnog sm [At: DAMÉ, T. 135 / V: (reg) patn~, patnogi smp, patnojă sf, pănoj, pocnajeni (A:
nct) ssp, pocnoj, pocnojie, podnoage sf, ~oaje sf, ~ojă (Pl: ~je) sf, pognoj, pognojie,
P a g e | 214
pomnoaje sf, pomnoj, pomojnii sfp, ponog, ponoș s, ponojie sf, pom~, pornoj, pornojie,
potinojie sf, potnoc, potnog, potnoj, potnojie sf / Pl: ~ogi / E: bg поднога, подножие] 1
(Pop) Fiecare dintre cele două pedale din partea de jos a războiului de țesut, cu care se
schimbă ițele Si: (pop) iapă, tălping. 2 (Pex) Fiecare dintre sforile cu care sunt legați podnogii
(1) Vz talpă, schimbător. 3 (Reg; îf pomnoaje) Curea la șa.
salvie sf [At: LB / V: ~lbie, (înv) ~lbai sm, (reg) cil~, săl~, selghie, sel~, sil~, șalie, șa~, șăl~,
șel~ / Pl: ~ii / E: lat salvia][ sursa: MDA2 (2010)
salbai sm vz salvie
SÁLBIE, sălbii, s. f. (Bot.) Jale
scrumbie sf [At: ZOOLOGIA, 116 / V: (înv) ~râm~, ~brie, scum~, scumbrie, (reg) ~ubrie,
~râmnie, scumbrius[1], scurmie, scurumie / Pl: ~ii /
SFORĂRÍE, sforării, s. f. (Fam.) Uneltire
sânțíe, sânțíi, s.f. (înv.) 1. Sfințenie
SPĂÍE s. m. v. spahie
spahie3 sm [At: ȚICHINDEAL, F. 15/20 / V: ~aie, spăh~, spăie / Pl: ~ii / E: ucr spahija]
(Ban; Trs) 1 Om bogat Si: (reg) spăiluc (1). 2 Proprietar de pământ Si: (reg) spăiluc (2).
[sursa: MDA2 (2010).
spahíe1 s.f. (reg.) nărav, obicei rău; manie. [sursa: DAR (2002)
spahie1 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: ns cf parfie] (Mun) 1 Nărav. 2 Manie.
spahie2 sf vz stafie [sursa: MDA2 (2010) [var. - Și stahíe, spahie și spafie (Munt. vest) și
spáfie
spahíe (-íi), s. f. – (Banat) Proprietar, deținător de terenuri. – Var. spăie. Sb. spahija
(Candrea). [sursa: DER (1958-1966)
SPAHÍE, spahii, s. m. (Regional învechit; și în forma spăie) «spăhiă» Mare proprietar de
pămînt; moșier/ Variantă: spăíe s. m [sursa: DLRLC (1955-1957)
Spirobacterii - spirobacterie sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / E: spiro(chet) + -bacterie] (Rar)
Spirochet (nume generic) Bacterie în formă de spirală. /spiro[chet] + bacterie
SPIȚERÍE, spițerii, s. f. (Pop.) 1. Farmacie. ♦ (La pl.) Medicamente.
spițeríe (înv., pop.) s. f., art. spițería, g.-d. art. spițeríei; pl. spițeríi, art. spițeríile [ sursa:
DOOM 2 (2005)
subărie sf [At: BUJOREAN, B. L. 258 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Guturai1. [sursa: MDA2
(2010)
șăncălănie sf [At: DDRF / Pl: ~ii / E: ns cf șăncălie] (Trs) 1-2 Glumă1 (2-3). 3 Farsă. [sursa:
MDA2 (2010) – pl. şăncălănii
șibie sf vz șibă – pl. Şibii
șibă sf [At: PRIBEAGUL, P. R. 62 / V: (reg) șăbie (Pl: ~ii), șâbră, ~bie (Pl: ~bii), șubă2 / Pl:
~be / E: srb jiba] 1 (Ban) Crenguță (1). 2 (Ban) Vreasc. 3 (Ban) Surcică. 4 (Ban; Trs) Prăjină
de care se atârnă găleata la fântâna cu cumpănă. 5 (Reg) Cumpănă la fântână. [sursa: MDA2
(2010
tâtâie sf vz tichie [sursa: MDA2 (2010) tichie sf [At: MAN. GŌTT. / V: (reg) chichie, chilie,
cicie, tâtâie, tilie, titie / Pl: ~ii / E: tc takke] Var.: (reg.) chitíe s. f.]
tichíe s. f., art. tichía, g.-d. art. tichíei; pl. tichíi, art. tichíile [sursa: Ortografic (2002)
țoglie - vz țeh2 [At: MOLNAR, D. 357/8 / V: (îrg) țef, țeft, (îvr) țenc, (reg) țec, țechi, țeg,
țeghi sn, țeche sf, țenchi, țed, țeit, țăf, țău (Pl: țăuri, țeie) sn, țâf, țâfă, țâflă sf, țag, țaghi, țăgur,
țog, țov (Pl: țovuri) sn, țof s, țoft, țoic (Pl: țoicuri) sn, țuc s, țoagă (Pl: țoguri), țoghie (Pl:
țoghii), țoglie (Pl: țoglii) sf, țocli ssp / Pl: ~uri / E: săs zecha (ger Zeichen) „semn de hotar (la
ogoare)”] 1 sn [sursa: MDA2 (2010
P a g e | 215
TURBĂRÍE, turbării, s. f. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă1. – Turbă1 + suf. -ărie.

[sursa: DEX '09 (2009) pl. – Turbării
turbăríe s. f., art. turbăría, g.-d. art. turbăríei; pl. turbăríi, art. turbăríile [sursa: DOOM 2
(2005)
vedénie s. f. (sil. -ni-e), art. vedénia (sil. -ni-a), g.-d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. vedéniile
(sil. -ni-i-) [ sursa: Ortografic (2002)
vedenie1 sf [At: VARLAAM, C. 394 / V: (îrg) vid~, (înv) ~dan~, videan~, (reg) vidan~ / Pl:
~ii / E: slv видѣниѥ] 1 (Rel) Reprezentare în vis2 [sursa: MDA2 (2010) – pl. Vedenii – var.
Vidănii (Olt; îe; îf vidănie) A băga (pe cineva) în vidănii A îngrozi pe cineva
VLÁVIE, vlavii, s. f. (Înv.) Vlagă. – Et. nec. [sursa: DEX '98 (1998)
vlávie s. f. (sil. -vi-e), art. vlávia (sil. -vi-a), g.-d. vlávii, art. vlavíei [ sursa: Ortografic (2002)
evlavie sf [At: IST. Ț. R. 122 / Pl: ~ii, (înv) ~lăvii / E: ngr εὐλάβεια] 1 Sentiment religios
manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești Si: cucernicie, [sursa:
MDA2 (2010) – pl. evlavii [G.-D. evlaviei; Sil. e-vla-vi-e]
mie [At: COD. VOR. 36/17 / Pl: mii, (înv) ~ / E: ml milia (pll mille)] 1 numeral cardinal
míe2 s. f. (prima ~ de dolari), art. mía, g.-d. art. míei; pl. mii, art. míile [sursa: DOOM 2
(2005)
P a g e | 216
Substantive feminine defective de singular (sau rar folosite la singular).

Unele sunt de origine latină.
Alimojdii - s.f. pl. (reg.) fleacuri / alimójdii sfp [At: REV. CRIT. IV, 85 / E: ns pbl srb
almojtvo] (Reg) Fleacuri. [sursa: MDA2 (2010)] – vezi - hălămujdíe f. / La Acad. alimójdiĭ
(f. pl.), fleacurĭ. V. arababura. [sursa: Scriban (1939)
Alótrii sf. plural [At: MAIORESCU, CR. III, 54 / E: ger Allotria] Lucruri nepotrivite cu
subiectul în chestiune. [sursa: MDA2 (2010) - alotrii n. pl. lucruri secundare sau străine de
subiectul tratat. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
alótriu adj. m., f. alótrie; pl. m. și f. sg. alótrii [sursa: Ortografic (2002)
Antănăsii / - Antanasii pl. în calendarul țăranului: zile rele de boale mari pe 17 și 18 Ianuarie
(ziua cuvioșilor Antonie și Atanasie). [ sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) [‘’ în ziua de Antănăsii
că în fiecare zi se serba după cum ştiţi câte un sfânt’’ / ‘’ Antănăsii, Arap-Alb, Sfântu-
Aşteaptă, Avestiţa, Avram..’’ Antănăsii „zilele Sfinților Anton și Atanasie* nu spune nimic
special în HEM, care înregistrează orice fel de nume proprii, inclusiv antroponimele’’]
Armoárii sf. plural [At: POLIZU / V: -mării, -morie, -morii / E: fr armoiries] Blazon.[ sursa:
MDA2 (2010) s. f. pl. (Rar) Arme (5); blazon. – Din fr. armoiries. [sursa: DEX '09 (2009)
armoaríi (livr.) (-moa-) s. f. pl., art. armoaríile [sursa: DOOM 2 (2005) / armoríi sfp vz
armoarii [ sursa: MDA2 (2010)
Băschii sf.plural [At: NOVACOVICIU, C.B. 4 / E: nct] (Ban) Cuie lungi. [sursa: MDA2
(2010)
Bîzgodii = bâzgódii sf.plural [At: COMAN, GL. / E: nct] 1 (Reg; îe) A băga (pe cineva) în ~
A băga în draci. 2 (Îae) A înfricoșa. 3 (Îae) A pune la index. [sursa: MDA2 (2010)
Ciocîrtii - ciocârtíi sf. plural [At: DA ms / E: cf ciocârteie] Instrumente cu care se bate și se
ascute coasa (ciocanul, batea și gresia). [sursa: MDA2 (2010)
Ciorciobîtii - ciorciobấtii sfp [At: JIPESCU, O. 35 / V: ~boáte, ~coboáte, ~roboáte / E: nct]
(Reg) Obiecte diferite îngrămădite la un loc Cf catrafuse, cioherse, ciopocuri, cotrobențe,
ciuvăi. [sursa: MDA2 (2010)] ciorciobấtii s.f. pl. (reg.) obiecte diferite grămădite la un loc;
catrafuse, cotrobențe, ciopocuri, cioherse, ciuvăi, bulendre, trăncănale.[ sursa: DAR (2002)
Clii – vezi creier / clii sm.plural,
Cofăşii - cofășíi sf.plural [At: RĂDULESCU-CODIN / E: cofaș + -ie] (Reg) Minciuni.
[sursa: MDA2 (2010)
comíții sf.plural [At: I. IONESCU, P. 518 / V: ~ie2, (înv) ~iu sn / E: lat comitium, (pl
comitia)] 1 (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții
politice, legislative, judecătorești și religioase. 2 (Înv; îs) ~ agricole Adunări ale agricultorilor
care urmăreau interesele proprietarilor de pământuri. [sursa: MDA2 (2010)] COMÍȚII s. f. pl.
Din lat. comitia, -orum.- / comíție1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 9/1/ Pl: ~ii / E: ngr ϰόμης, -
ητος] (Iuz) Comitet (1). [sursa: MDA2 (2010)
CONFÍNII s. f. pl. (Liv.) (Franțuzism înv.) Granițe, hotare. – Fr. confins (lat. lit. confinia).
[sursa: DLRM (1958) CONFÍNII s. n. pl. limite, granițe ale unei țări. (< lat. confines, fr.
confins) [sursa: MDN '00 (2000) confínii s. n. pl. [sursa: Ortografic (2002)
contináții sf.plural (reg.) [At: N. DRĂGANU, DR. IV, ap. DA ms / E: mg kontignáció] (Trs)
1 Etaj. 2 (Pex) Casă cu etaj. 3 Palat. [sursa: MDA2 (2010) [ [variant probabilă - =Continăţii
cordíi sf.plural [At: VICIU, GL. / E: nct] (Trs) Frunze de varză tinere, comestibile. [sursa:
MDA2 (2010) cordíi s.f. pl. (reg.) frunze de varză tinere. [sursa: DAR (2002)
DÓDII s. f. pl. (Pop. și fam.; în expr.) A vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a
aiuri. [sursa: DEX '09 (2009)] dódie sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ii / E: nct] 1 (Îvp) Flecăreală.
[sursa: MDA2 (2010) ] dódii (pop., fam.) (în expr.) s. f. pl. [sursa: DOOM 2 (2005)] dódie s.
f., pl. dódii [sursa: DOR (2008)
P a g e | 217
durdínii sfp [At: CHEST. II, 220 / E: nct] Drugii paraleli ai scării, în care intră fuscelii Si:
carâmb (10), durdie. [sursa: MDA2 (2010)
fériĭ f. pl. (lat. feriae, de unde și germ. ferien). Trans. Vacanță școlară. [sursa: Scriban (1939)
ferii sfp [At: DA ms / E: lat feriae cf ger Ferien] (Îrg; în legătură mai ales cu unele sărbători
religioase importante) Vacanță. [sursa: MDA2 (2010)
férie2, férii, s.f. (înv.) sărbătoare. [sursa: DAR (2002)]
férie1, férii, s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru băuturi spirtoase (cât o vadră). [sursa:
DAR (2002) feríe (feríi), s. f. – 1. Măsură de capacitate, / Var. herie, ferîie, herîie.
ferie sf [At: ECONOMIA, 170/1 / P: ~ri-e și ~rie / V: fierâe, fierâie / E: nct] (Trs) Măsură de
capacitate (pentru băuturi spirtoase) de conținutul unei vedre. [sursa: MDA2 (2010)
fierotenii sfp [At: CADE, nr. 583 / E: fier + -otenii] (Reg) Fier vechi. [sursa: MDA2 (2010)
florii sf. plural [At: MARIAN, SE. II, 255 / E: *florilia (=Floralia)] 1 Sărbătoare creștină care
cade în duminica dinaintea Paștelui, comemorând intrarea lui lisus Cristos în Ierusalim
[sursa: MDA2 (2010) Lat. *florilia (= Floralia).
forfondii sfp [At: BUGNARIU, N., ap. DA / E: nct] (Reg) Minciuni. [sursa: MDA2 (2010)
fumidenii sf.plural vz fumedenie [sursa: MDA2 (2010) fumedenie sf [At: ÎNDREPTAREA
LEGII, ap. GCR. I, 157/21 / V: ~midenii sfp / Pl: ~ii / E: fum după sumedenie] (Îvp) 1
Fumărie. 2 Cantitate mare Si: sumedenie. 3 (Îf fumidenii) Mulțime de oameni. 4 (Îf
fumidenii) Mulțime de copaci. [sursa: MDA2 (2010)
funeralii sf.p [At: DA / E: fr funérailles, lat funeralia] Ceremonie fastuoasă a înmormântării
sau a incinerării unei personalități. [sursa: MDA2 (2010)] funerálii s. n. pl., art. funeráliile
(sil. -li-i-) [sursa: Ortografic (2002)
gatii sfp [At: CADE / V: ~ti / E: mg gatya] (Mar; Oaș) Izmene largi și mai scurte făcute din
pânză de cânepă sau in, pe care le poartă bărbații vara în loc de pantaloni. [sursa: MDA2
(2010) gátiĭ f. pl. (ung. gatya). Maram. Izmene foarte largĭ purtate ca pantalonĭ. [sursa:
Scriban (1939) gati sfp vz gatii
gratie f. pl. 1. vergele de fier sau de lemn încrucișate servind de îngrădire; 2. targă sau alt
lucru împletit. [Lat. vulg. GRATIS = clasic CRATIS].[ sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
gratie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 104 / Pl: ~ii / E: ml *gratis] GRÁTIE, gratii, s. f. (Mai ales la
pl.)
hucării sfp [At: ȘEZ. V, 99 / E: cf huc] Bucățele din ceva care a fost tăiat mărunt. [sursa:
MDA2 (2010)
hulbării sfp, vz hulubărie
hurdughii sfp [At: ALRT II, 187 / E: ns cf ghidușii] (Reg) 1 Nebunii. 2 Comicării. [sursa:
MDA2 (2010)
leterii sfp [At: VICIU, GL., 56 / A: nct / E: cf lete] (Reg) Glume (1). [sursa: MDA2 (2010)
LÓHII s. f. pl. scurgere din uter în timpul lăuziei. (< fr. lochies) [sursa: MDN '00 (2000)] -
lohie sf [At: CHIRIACOPOL, D. Î. 83/10 / Pl: ~ii / E: ngr λόχια] (Mpl) / lóhii s. f. pl. [sursa:
Ortografic (2002) - lóhie s. f., g.-d. art. lóhiei; pl. lóhii [sursa: DOR (2008)
mejerii sfp [At: T. PAPAHAGI, M. 225 / E: ns cf jumeri] (Mar) 1 Jumări. 2 Delicatese.
[sursa: MDA2 (2010)
MITRÁLII s. f. pl. (Învechit) Mici bucățele de fier cu care se umpleau ghiulelele de tun.
[sursa: DLRLC (1955-1957) mitrálie (înv.) (mi-tra-li-e) s. f., art. mitrália (-li-a), g.-d. art.
mitráliei; pl. mitrálii, art. mitráliile (-li-i-) [sursa: DOOM 2 (2005)
moșmondii sfp vz moșmoană1 [sursa: MDA2 (2010)
moșmoană2 sf [At: BASSARABESCU, S. N. 152 / V: ~nde, ~ondii sfp / Pl: ~ne / E: drr
moșmoni1] 1-2 (Mun; Olt; lpl) Vrăji, descântece (de dragoste). 3 (Pex) Obiecte descântate de
P a g e | 218
care se folosesc cei care fac vrăji. 4 (Rar) Epitet pentru un om moale, nehotărât. [sursa:
MDA2 (2010) moșmondii sfp vz moșmoană1 [sursa: MDA2 (2010)] moșmoană1 sf [At:
GOLESCU, Î 80 / V: ~oală, ~mulă, mușmulă / Pl: ~ne / E: tc mușmula] 1 Fruct comestibil al
moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor Si: (reg) mostochină,
mișculă (1). 2 (Reg) Varietate de prune nedefinită mai îndeaproape. [sursa: MDA2 (2010)
nămestenii sfp [At: CHIRIȚESCU, GR. 252 / E: nct] (Rar) 1 Întâmplări. 2 Istorisiri. [sursa:
MDA2 (2010)
năvârlii sfp [At: HEM 1192 / V: nav~, năvăr~ / E: ns cf bg навърлея се] (Reg; în legătură cu
verbele „a avea”, „a-l apuca”, „a-i veni”, „a-l găsi”) 1 Convulsii epileptice. 2 (Pex) Toane. 3
Furie. [sursa: MDA2 (2010)
odăjdii sfp [At: (a. 1652) MAG. IST. I, 128/12 / V: (înv) odajdă, odașdie, ~ie, odejdie, odej~ /
E: slv одєжда] 1 Veșminte bisericești pe care le îmbracă preoții la oficierea slujbei religioase
sau în împrejurări solemne. 2 (Reg; îe) A-și da ~ile A-și da sufletul Si: a muri. [sursa: MDA2
(2010)] odắjdiĭ f. pl. (vechĭ și odejdiĭ, [Scriban] - odajdii sfp vz odăjdii / odejdii sfp vz odăjdii
/ odắjdii s. f. pl., art. odắjdiile (-di-i-) [sursa: DOOM 2 (2005)
palíriĭ f. pl. ngr. palirriá, vgr. palirrora, d. pálin, ĭar, și réo, curg. V. piareĭe). Vechĭ. Flux și
reflux. – La Con. (286) poliriĭ. [ sursa: Scriban (1939)
palirie sf [At: CHESARIE, M. ianuarie (1779), IV/19 / V: pol~ / Pl: ~ii / E: ngr παλίρροια]
(Înv; mpl) 1 Maree. 2 Reflux. [ sursa: MDA2 (2010)Palirii / PALÍRIE s. v. maree. [sursa:
Sinonime (2002)
PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et.
nec. [sursa: DEX '09 (2009) PANDALÍE ~i f. mai ales la pl. pop. fam
pandalie sf [At: CARAGIALE, S. N. 57 / V: (reg) ~lale sfp, ~ara, (îvr) ~dolie (A și: ~olie),
~nta~ / Pl: ~ii / E: cf Pantelimon] (Pop; mpl) 1 Criză nervoasă Si: (fam) nevrica. 2 (Spc)
Criză epileptică Si: (pop) năbădaie, (reg) hachiță, (îrg) nafaca. [sursa: MDA2 (2010)
pandalale sfp vz pandalie / var. - Pandolii
PANDALÍI s. f. pl. (Regional) Furii, toane, criză de nervi. Variantă: pandolíi (CARAGIALE,
T. II 115) s. f. pl. [sursa: DLRLC (1955-1957)
pandalii (pandolii) f. pl. pop. furii, toane: i-a venit, l’au apucat pandaliile. [V. Pantelii].[
sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
pandalíe s. f., pl. pandalíi [sursa: Ortografic (2002)
pantasii s.f. pl. (înv. și reg.) toane, capriții: au găsit-o pantasiile. [Cf. lat.
PHANTASIA].[sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
parentalii sf.p [At: ENC. ROM. / V: ~ia sfp / E: lat parentalia, fr parentalies] (Ant) Sărbătoare
anuală la romani, pentru pomenirea morților.[ sursa: MDA2 (2010)] - parentalia sfp vz
parentalii [sursa: MDA2 (2010)
Parentálii s. propriu. f. pl., art. Parentáliile (sil. -li-i-) [sursa: Ortografic (2002)
pîzdắriĭ f. pl. V. puzdere. [sursa: Scriban (1939) puzderie - În Gorj pîzdắrii, f. pl. = țandurĭ:
paharu a căzut și s’a făcut pîzdăriĭ. Și puzdăriĭ. V. și zgrebenț. [sursa: Scriban (1939)
palamojdii sfp [At: RĂDULESCU-CODIN / E: nct] (Mun) Palavre. [sursa: MDA2 (2010)
[Variante posibile – Polomojdii / Poloşmondii]
Pomojdii sfp [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 289 / E: nct] (Reg) Vorbe sau afirmații lipsite de
seriozitate sau de temei Si: (fam) palavre. [sursa: MDA2 (2010)
Primiții sfp [At: ARISTIA, PLUT. / V: ~icii / E: lat primitiae] 1-2 (Înv) Primele roade ale
pământului (aduse ca prinos unui zeu). 3 (Îdt) Început. [sursa: MDA2 (2010)
primicii sfp vz primiții [sursa: MDA2 (2010)
Regalii - Regalia este un pluralia tantum latin care se referă la privilegiile și la simbolurile
unui monarh.
P a g e | 219
represalii sf. plural [At: ASACHI, S. L. II, 94 / var. - reprezalii sfp vz represaliiV: ~eza~ / S
și: ~ess~ / E: fr représailles, lat repressalia] 1 Măsuri de pedepsire [sursa: MDA2 (2010)
represálii s. f. pl. (sil. -pre-), art. represáliile (sil. -li-i-) [sursa: Ortografic (2002)
RÓFII s. f. pl. (Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată
după naștere. – Cf. sb. rohav „ciupit de vărsat”. [sursa: DEX '09 (2009) [variantă - róhiĭ f. pl.
[Scriban] rófii s. f. pl. [sursa: Ortografic (2002)
Rusáliĭ f.pl. (dalm. vsl. bg. rusalĭa, rusaliĭ, vsl. Rusalika, o sărbătoare a Slavilor păgînĭ, rus.
rusálka, naĭadă, driadă, zînă, d. lat. rosalia, sărbătoarea rozelor, de unde și ngr. rusália). În L.
V. și Rosaliĭ. În vest Rusale, f. pl. (sîrb. Rusalje, -ljĭ). V. strat 2 și drăgaĭcă. / rosáliĭ, V.
rusaliĭ. [sursa: Scriban
Todorosalii - =până la Todorese (său Todorosalii și Trondorosalii). (marția a2-a săptămână
după Rusale.)
Sîmzenii =sâmzenii sfp vz sânziană [sursa: MDA2 (2010)
sâmzelenii sfp vz sânziană [sursa: MDA2 (2010)
SÂNZIÁNĂ, sânziene, s. f. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a)
drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în
formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe
(Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24
iunie; Drăgaică. 3. (La pl.) Iele. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziánă, sâmzâiánă s. f.] – Lat.
sanctus dies Johannis. [ sursa: DEX '09 (2009)
sânziană sf [At: LB / V: (pop) sâm~, ~zâi~, sin~, (înv) sâmi~, sâmzăană sf, sumzâiene,
sâmzenii, sâmziene sfp, sâmzoiană sf, sâmzuiene, sânjene[1], ~juoane sfp, ~nti~, (reg) ~zăi~,
sânzâiene, sânzelenii sfp, ~zene sfp, ~zenie sf, ~an sm, ~zui~ sf, sânzuiene[2] sfp, sunzuiană,
surziană sf / P: ~zi-a~ / Pl: ~iene, (reg) ~ieni / E: ml sanctus dies Johannis] 1 (De obicei lpl)
Numele popular la sărbătorii religioase celebrate la 24 iunie Si: drăgaică [sursa: MDA2
(2010) variante – Sînzenii/ sânzelenii sfp
SPÓLII s.f.pl. (Ant.) Pradă de război. [Sg. spolie. / < lat. spolium]. [sursa: DN (1986)
spóliĭ n. pl. (lat. spolium, pl. -a). Prăzĭ de războĭ, maĭ ales arme și îmbrăcăminte. [sursa:
Scriban (1939) – var. pl. Spolii
spólie s. f. (sil. -li-e), art. spólia (sil. -li-a), g.-d. art. spóliei; pl. spólii, art. spóliile (sil. -li-i-)
[sursa: Ortografic (2002)
Sponsalii / sponsalie sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: lat sponsalia] (Îdt) 1 Logodnă. 2
Cerere în căsătorie. [sursa: MDA2 (2010)
Trăcherii sfp vz tricher [ sursa: MDA2 (2010)
tricher sn [At: (a. 1765) ap. TDRG / V: ~el, (înv) ~iu, ~ichilă sf, (reg) trăcherii sfp, trechirie,
~ichirie sf / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: ngr τρικέρι] Sfeșnic pentru trei lumânări (întrebuințat de
arhierei la serviciul bisericesc). [sursa: MDA2 (2010)
trantii sfp vz trante [ sursa: MDA2 (2010)
trante sfp [At: MUSCEL, 69 / V: (reg) -tii, trende / E: ns cf tranță] 1 (Mun; Olt) Lucruri
casnice mărunte (îngrămădite, aruncate în dezordine). 2 (Mun; Olt) Lucruri de îmbrăcăminte
mai vechi (îngrămădite, aruncate în dezordine) Si: (pop) boarfe, catrafuse, (reg) trantabușuri,
trantaveie (1). 3 (Reg; îe) A umbla cu ~le în spinare A se muta des. 4 (Mun) Vorbe goale Si:
nimicuri, (pop) palavre. [sursa: MDA2 (2010)Trantii
utansilii – s.f. plural
ustensilă sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~tansilii sfp, ute~ / Pl: ~le, (înv) ~li / E: fr ustensile]
(Mpl) Obiect care servește la efectuarea unei operații curente în gospodărie, într-un laborator,
într-o meserie etc. Vz instrument, sculă, unealtă, [sursa: MDA2 (2010)] var. pl. Utensilii /
ustansilii. [s. f. (Mai ales la pl].
P a g e | 220
utensíle și ustensíle n. pl. (fr. utensile, apoĭ ustensile, m., d. lat. utensilia, unelte; it. utensili,
pl.). Rar. Unelte, scule, instrumente. V. utilaj. [sursa: Scriban (1939)
victualii sf. plural (latin. înv.) [At: BARIȚIU, P. A. I, 33 / P: ~tu-a~ / V: vipt~ / E: lat
victualia] (Ltî) (Provizii de) alimente. [ sursa: MDA2 (2010)] /<lat. victualĭa, -um.
zăsitii sfp vz zăsite [sursa: MDA2 (2010) zasíte sfp vz zăsite [sursa: MDA2 (2010)
zăsite sfp [At: (sf. sec. XVIII) GRECU, P. 390 / V: (înv) ~tii, ~sâte, zăps~, zas~ / E: ns cf
sită] 1 (Îvr) Impurități care rămân după ce a fost trecută făina prin sită. 2 (Îrg) Făină
amestecată cu tărâțe. [ sursa: MDA2 (2010) – [Variantă probabilă – Zasitii
Excepţie:
Psifii sfp vz psifoi [sursa: MDA2] Var. psifoaie. Ngr. ψηφί (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
psifoi sfp [At: (a. 1715), ap. TDRG / V: (înv) ~fii / E: ngr ψηφί] (Înv) Mozaic1. [sursa:
MDA2 (2010)
P a g e | 221
Substantive NEUTRE
+ Uri / ?/
bie [pron. bĭe] s. n., art. biéul; (fâșii) pl. biéuri [sursa: DOOM 2 (2005)
Substantive neutre de obicei la plural

bagálii s.n.pl. (înv.) Bagaje. • /<it. bagagli. [ sursa: DEXI (2007) - Bagalii sn.plural [At: (a.
1703) FN 124 / E: it bagaglio] (Îvr) Bagaje (1). [sursa: MDA2 (2010)
filactériĭ n. pl. (vgr. phylaktérion, talisman, d. phylásso, păzesc). Cornu jidănesc. [sursa:
Scriban (1939) filacterii n. pl. bucăți de pergament, cu versete din Biblie, ce Evreii își pun pe
frunte și pe brațul stâng în timpul rugăciunii. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
ii n. pl. părțile laterale și inferioare ale pântecelui: osul, vâna iilor. [Lat. ILIA]. [sursa:
răzmii sn. plural [At: CAMILAR, N. I. 218 / S și: răsm~ / E: răz- + mii (pll mie)] 1 (Rar)
Multe mii. 2 (Îla) Mii și ~ În cantitate sau în număr foarte mare. [sursa: MDA2 (2010)
Talachii ss.plural [At: L. ROM. 1974, 530 / E: nct] (Reg) Valuri mari produse de apele unui
râu Si: talaz (2). [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 222
VERBE
Conjugarea I
Unele verbe cu rădăcină vocalică au de fapt un DIFTONG în ultima silabă:
Verbele cu rădăcina în semivocală de tipul “a APROPIA, a continu-a” ( în transcriere
fonetică “apropi-ia, continu-ua”) fac excepţie numai aparent, datorită grafiei, de la regula
identităţii dintre persoana I singular a indicativului present şi tema verbului.Astfel, aceste
verbe adaugă în scris la rădăcina verbului un “-I” care există şi la infinitiv, dar nu e marcat în
scris.
A apropia – (în transcriere fonetică – apro-pi-ia) –// a întîrzi-a (= întîr-zi-ia)
A apropi-a - eu = tu apro-pii, el = ei apropi-e, să apropi-e, (imp) apropie-(te) !
A întîrzi-a – eu = tu întîr-zii, el = ei întîr-zi-e,
A îm-bi-a – eu = tu îm-bii, el = ei îm-bi-e, ger. Îm-bi-ind
A sfî-şi-a – eu = tu sfî-şii, el = ei sfî-şi-e, ger. Sfîşi-ind
A împrăşti-a – eu = tu împră-ştii, el = ei împră-şti-e, ger. Împrăşti-ind
A înjun-ghi-a – eu = tu în-jun-ghii, el = el în-jun-ghi-e
A jun-ghi-a – eu = tu jun-ghii, el junghi-e, să junghie, ger. Junghi-ind
A mîni-a – eu = tu mî-nii, el = ei mî-ni-e, el să mîni-E
A înfu-ri-a – eu = tu înfu-rii, el = ei înfuri-e,
A peri-a – eu = tu pe-rii, el = ei pe-ri-e, să perie,
A spe-ri-a – eu = tu spe-rii, el = ei spe-ri-e , ger. Spe-ri-ind
A zgîri-a – eu = tu zgî-rii, el = ei zgîri-e
A în-vi-a – eu = tu în-vii, el = ei în-vi-e, el să învie, noi înviem, ger. În-vi-ind
(eu înviez, tu înviezi, el înviază, el să învieze)
înviá (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. învíi / înviéz, 2 învíi / înviézi, 3 învíe / înviáză, 1 pl.
înviém (-vi-em); conj. prez. 3 să învíe / înviéze; ger. înviínd (-vi-ind) [sursa: DOOM 2 (2005
învia [At: COD. VOR. 156/1 / V: (înv) ~iua, (cscj) ~ie (Ps: înviș și învisei) / Pzi: ~viu, ~iez /
E: în- + ml vivere] 1 vi A căpăta viață. [sursa: MDA2 (2010)
A co-pi-a – eu copi-ez (= co-pii), el co-pi-a-ză (= co-pi-e/ variante neliterare)
(popular) – eu copii – tu copii – el copie – el să copie
copiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. copiéz, 3 sg. și pl. copiáză, 1 pl. copiém (sil. -pi-em);
conj. prez. 3 sg. și pl. copiéze; ger. copiínd (sil. -pi-ind) [sursa: Ortografic (2002)
Verbe defective
Verbele unipersonale sunt verbe care au formă doar la persoana a III-a singular.
Verbele impersonale sunt verbe a căror acțiune nu este făcută de o anumită persoană.
Verbe unipersonale ca formă și impersonale prin conținut sunt verbele care arată fenomene
ale naturii: a ploua, a ninge, a tuna, a fulgera, a viscoli, a trăsni, a se însera, a se înnora, a se
înnopta
Ca unipersonale se folosesc deseori și unele verbe personale întrebuințate la persoana a III-a,
cu sau fără pronume reflexiv: se zice, se aude, se crede, se pare, se întâmplă, precum și
măcăie, latră, behăie, nechează, cotcodăcește etc., care nu pot avea persoanele I și a II-a
(păsările și animalele nu pot vorbi).
Unipersonale sunt și verbele doare, pasă, pare e
A adi-a – el adie, să adi-e, ger. A-di-ind
adiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 adíe; conj. prez. 3 să adíe; ger. adiínd (-di-ind) [DOOM 2
(2005)
ADIÁ, adíi, vb. I. 1. Intranz Pronunțat: -di-a. – Pers. 3 sg. și: (1) adiază (HASDEU, R V. .[
sursa: DLRLC (1955-1957) Lat. *adiliare (< ilia „pânză”).[ sursa: DLRM (1958)
P a g e | 223
6.1.3.8. – Sistemul flexemelor sintetice vocalice şi semivocalice

Tip.1 – Flexeme sintetice vocalice
6.1.1.1. – negrU – negrI – neagrĂ- negrE (vocale)
6.1.1.2. – (substantive neutre - -U, -O, -E, -I) (vocale)
6.1.1.3. - ( ) F (sg. = pl.) o luntrE – 2 luntrE
6.1.1.4. – continu-U – conti-nuĭ – continu-Ă – continu-E
6.1.1.5. – roşU – ro-şii – ro-şi-E – ro-şii
[’Roşiu’’ -arhaism - vezi şi 6.1.3.7. I-E / Ii ; şi viu – vii]
P a g e | 224
Tip 2 – Flexeme sintetice semivocalice (semivocala ‚’-ŭ’)

6.1.2.1. – tău – tăi – ta - tale
6.1.2.2. – rău – răi – rea - rele
6.1.2.3.a – meu – mei – mea - mele
6.1.2.3.b – (F) – nuia - nuiele
6.1.2.4. – stau – stai – stă – (să stea) = să steie
=
6.1.2.5.a – bălălău – bălălăi – bălălaie – bălălaie
6.1.2.5.b – bucălău – bucălăi – bucălaie – bucălăi;
6.1.2.6.a – zeu – zei – zeie - zeie
6.1.2.6.b - -eu – ei – e-ie - ei
6.1.2.7.a – a-teu – a-tei - ate-E –– ate-E
6.1.2.7.b – eu – ei –a-le-e – a-/lei/
6.1.2.8.a – scriu – scrii – scri-E – să scri-E
6.1.2.8.b - Viu – vii – vi-E – vii
6.1.2.9.a - îu – îi – î-ie – î-ie
6.1.2.9.b – mo-lîu – mo-lîi – (F) – molî-iE – mo-lîi
6.1.2.10.a – -nouă = nouă/ a-uĂ/
6.1.2.10.b – nou – noi – nouă – noi
P a g e | 225
P a g e | 226
Tip 3 – Flexeme sintetice semivocalice (semivocala ‚-ĭ’)

În cadranul I – diftongii descendenţi cu semivocala /ĭ /
-Aĭ
-Oĭ
-Ăĭ
-Îĭ
-Eĭ
-Uĭ
-Iĭ
6.1.3.1.a – bălAI = bălAI – bălaIE = bălaIE

6.1.3.1.b – jigărai - (F)jigăraIe - jigărĂi
6.1.3.2.a – pipăi =pipăi – pipă-IE =pipă-IE
6.1.3.2.b – vînătăi = vînătăi – vînătaIE –vînătĂi
6.1.3.3.a – vioi = vioi – Vioa-IE – vioa-IE
6.1.3.3.b – (F) Oa-IE - oi
6.1.3.4.a – rotofei = rotofei – rotofeIE =rotofeIE
6.1.3.4.b – (F) Feme-IE – fe-mei
6.1.3.5.a – mîngîi = mîngîi – mîngî-IE = mîngî-IE
6.1.3.5.b – lămîi = lămîi – lămî-IE – lămîi
6.1.3.6.a – sui = sui – suie = suie
6.1.3.6.b – gălbui = gălbui – gălbuIE - gălbui
6.1.3.7.a – întîrzii = întîrzii – întîrzi-E =întîrzi-E
6.1.3.7.b – (F.) I-E - ii
P a g e | 227
FLEXEME SINTETICE SEMIVOCALICE –

T – 3 [semivocala /ĭ/]
Tip 3 Cadran III IV Număr Obs.

6.1.3. I II silabe
T3–1 aĭ aĭ a-iE =a-iE III=IV F
6.1.3.1.a plus (sg.=pl.)
T3–1 aĭ aĭ a-iE ăĭ III Pl.
6.1.3.1.b (M.=F.)
T3–2 ăĭ ăĭ Ă-iE =Ă-iE III=IV F
6.1.3.2.a plus (sg.=pl.)
T3–2 ăĭ ăĭ a-iE ăĭ III Pl.
6.1.3.2.b (M.=F.)
T3–3 oĭ oĭ Oa-iE =Oa-iE III=IV F
6.1.3.3.a plus (sg.=pl.)
T3–3 oĭ oĭ Oa-iE oĭ III Pl.
6.1.3.3.b (M.=F.)
T3–4 eĭ eĭ e-iE =e-iE III=IV F
6.1.3.4.a plus (sg.=pl.)
T3–4 eĭ eĭ e-iE eĭ III Pl.
6.1.3.4.b (M.=F.)
T3–5 îĭ îĭ Î-ie =î-iE III=IV F
6.1.3.5.a plus (sg.=pl.)
T3–5 îĭ îĭ Î-iE îĭ III Pl.
6.1.3.5.b (M.=F.)
T3–6 uĭ uĭ u-iE =u-iE III=IV F
6.1.3.6.a plus (sg.=pl.)
T3–6 uĭ uĭ u-iE uĭ III Pl.
6.1.3.6.b (M.=F.)
T3–7 iĭ iĭ I-E =I-E III=IV F
6.1.3.7.a plus (sg.=p.)
T3–7 iĭ iĭ I-E iĭ III Pl.
6.1.3.7.b (M.=F.)
P a g e | 228
P a g e | 229
Alte substantive terminate cu diftong descendent (semivocala ‚’-i’’)

În Dicţionarul Invers sunt şi următoarele cuvinte (neexplicate):
39 budrinai 78 EI= 117 Tărcotei
1 AI= 40 ciumpai 79 Alunei 118 Tatavei
2 banzai 41 Dudai 80 Bătuşei 119 Teiţei
3 blai 42 molarai 81 Bohodei 120 Timei
4 buaiai 43 şunai 82 Bondojei 121 Tirtănei
5 chelnărai 44 ţurlai 83 Braticei 122 Tolocănei
6 cigai-nigai – m 45 volbai 84 Brăticei 123 Vasilei
7 codai 46 Surai 85 Budurei 124 Vîjgotei
8 dezbărai 47 vatai 86 Bumbulei 125 Zăvei
9 docovai 48 AIE= 87 Cernei 126 OI=
10 golumbai 49 Abaie 88 Cerostei 127 acroi
11 işpitai 50 Staie – adj. 89 Cicei 128 Băbaloi
12 lăpădai 51 Pristaie – adj. 90 Cintei 129 Bălţoi
13 liftai 52 Plevaie – adj. 91 Ciopotei 130 Barboaie
14 listai 53 Bîrnaie 92 Ciubulei 131 Berloi
15 lunai 54 Coforaie 93 Convei 132 Bidigoi
16 maiai 55 Colobaie 94 Corbei 133 Boaie
17 melai 56 Dragaie 95 Drei 134 bontăroi
18 meclerai 57 Feraie 96 Girdei 135 Bosoi
19 muciugai 58 Finzaie 97 Lisei 136 Botoi
20 mucsai 59 Gropaie 98 Marcovei 137 Boţoi
21 mujigai 60 Măglaie 99 Meleştei 138 Brădoi
22 muşdai 61 Molaie 100 Merei 139 Brăniţoi
23 overai 62 Molicaie 101 Mierei 140 Brîncoi
24 sîcai 63 Mumaie 102 Mintei 141 Brucoi
25 şicheîncaleai 64 Năpădaie 103 Morcoşei 142 Bucătoi
26 socolai 65 Otopaie 104 Moşdei 143 Buhoaie
27 ţigaiai 66 Prezaie 105 Negoţei 144 Bujnigoi
28 tîngărai – f. [D.I.] 67 Răştaie 106 Negrei 145 Buroi
29 tînjălai 68 Roşcaie 107 Opintei 146 Căghidişoi
30 tîrşai 69 Saplaie 108 Otichei 147 Chiscoaie
31 vrai 70 Sfîrlaie 109 Pustei 148 Cioropoi
32 zgai 71 Ţăclaie 110 Sîmbotei 149 Coiroaie
33 zîstai 72 Taie 111 Sînei 150 Conoaie
34 hălai 73 Ţîbaie 112 Slevei 151 Corboaie
35 puhăi 74 Vinaie 113 Slujdei 152 Coţcoi
36 şelai 75 Viraie 114 Şpacliovei 153 Dadaloaie
37 Spitai 76 Zălaie 115 Ştei 154 Dilihoaie
38 stelai 77 116 Şuveţei 155 Dioboroi
P a g e | 230
194 Oltoaie 233 Surloi 272 ĂI=

156 Docoi 195 Paraciocoi 234 Sustoi 273 Bocăi /
157 Duboaie 196 păroi 235 tălănoi 274 Buncălăi /
158 Duduroi 197 Pestroi 236 Tăntoroaie 275 Coşîrlăie /
159 Dulcoi 198 Pînzoi 237 Ţarahoi 276 Docăi /
160 Duricioi 199 Pîrloi 238 tărnoi 277 Hăi /
161 Foitoi 200 Pistricoaie 239 Ţătoi 278 Îţăi /
162 Fufniţoi 201 Polcovoi 240 Tătroaie 279 măi (adj)
163 Girloaie 202 Ponosloi 241 Tătroi 280 Misgărăi /
164 Gîzdoi 203 Porhoi 242 Tăuroaie 281 Moarmăie /
165 Grongoi 204 Portfoi 243 Ţîcloi 282 púhăi (adj),
166 Grăşătoaie 205 Pricoi 244 Tîlvoaie 283 Puhăi /
167 Guşoi 206 Privoi 245 Ţîrfoi 284 Scălăi /
168 Hundoi 207 Proboi 246 Tirioaie 285 Silăi /
169 Iroi 208 Protoaie 247 Ţîroi 286 Spregrăi /
170 Lăzgloaie – s.m. 209 Purecoi 248 Titirişcoi 287 Tăcălăie /
171 Limboi 210 Puşoaie 249 Titiroi 288 Tălălăie /
172 Lintiroi 211 Răjboi 250 Ţiţoi 289 Tălpăi /
173 Linţoi 212 Rămăşoi 251 Tiurcoi 290 Tămăie.
174 Litroi 213 rănoi 252 Totoi 291 Ţigăi /
175 Mădrăgoi 214 Rozboi 253 Ţoţoi 292 Ţîţăi;
176 Mănţoi 215 Şanioi 254 Trivoi 293 Ţurţulăi /
177 Marşandoi 216 Şapcoi 255 Ţuhoi 294 Ucigăi /
178 mătănoi 217 Scîmboaie 256 Tuleşcoi 295 Ursăi /
179 Mengheloi 218 sfîrăroi 257 Ţumţuroi 296 Zgăie /
180 Merţoi 219 Sfredeloi 258 Uncheoaie 297 zupăi (neutru)
181 meşoi 220 Sîncoi 259 Uoloi 298 Ii=
182 Micicoi 221 Şindiloi 260 Vărdoi 299 Avizii
183 Mîloi 222 şiooi 261 Varzavoi 300 Bamii
184 mindroi 223 Şisgoi 262 Văţuioi 301 Bîlcătanii
185 mîndroi 224 Smorfoi 263 Verigoaie 302 Busii
186 mişunoi 225 Şmuchoi 264 Vlejoi 303 Drupii
187 Mocoaie 226 şoibăroi 265 zapasnoi 304 Geamburii
188 moşînoi 227 Şoibîrloi 266 Zgomocoi 305 Gutii
189 moşonoi 228 Şongoi 267 zidăroi 306 Horotenii
190 Motîngoi 229 Şteploaie 268 307 Hubării
191 Moţofoi 230 Stiimboaie 269 308 Lichii
192 Nenişoaie 231 Şuboi 270 309 Mobilii
193 Ochioaie 232 Şumoi 271 310 Moştii
P a g e | 231
349 Plămîi 388 hăhui

311 Pantalii 350 Plăvîi 389 muhui
312 Păjugii 351 Plomîi 390 zingirlui
313 Păzdarii 352 Sîcîi 391
314 Podirii 353 Sîi 392
315 Podnogii 354 Sîsîi 393
316 Reptilii 355 Smîrcîi 394
317 Scredii 356 Şohîi 395
318 Sîmşilii 357 Şomîi 396
319 Spădării 358 Spîi 397
320 Ştolmii 359 Tierţîi 398
321 Straştii 360 Ţigîi 399
322 Tîii 361 Ţîţîi 400
323 Ţinii 362 Vătîi 401
324 Veslii 363 Zîntîi 402
325 Vîzii 364 UI= 403
326 Zmoridii 365 bubui 404
327 Îi= 366 bucăţui 405
328 Bădîi 367 burgui 406
329 Bălcîi 368 căui 407
330 Bopsîi 369 cocui 408
331 Calîi 370 crăpui 409
332 Călîi 371 mălcăţui 410
333 Cătămîi 372 maţacui 411
334 Ceacîi 373 mînui 412
335 Coanîi 374 palesterui 413
336 Cordîi 375 posesui 414
337 Cotîi 376 sămălui 415
338 Glămîi 377 pupuzui 416
339 Gutîi 378 răbdui 417
340 Hădîi 379 sicui 418
341 Jîi 380 şovîrlui 419
342 Lătîi 381 şuburlui 420
343 Lăţîi 382 Susui 421
344 Merănzîi 383 tărţui 422
345 Merenzîi 384 taşpui 423
346 Merînzîi 385 theui 424
347 Mîrstîi 386 ţigrui 425
348 Pestrîi 387 urmui 426
P a g e | 232
6.1.3.9. – În loc de concluzii – Flexiunea sintetică primară – vocale de bază

Specific tipului 2 de flexiune sintetică (T – 2) este alternanţa formelor flexionare nominale şi
verbale din cadranul I (cei 7 diftongi descendenţi cu semivocala –‚’-ŭ‚’) cu cei 7 diftongi
descendenţi corespunzători (cu semivocala ‚-ĭ ‚)din cadranul II.
Specific tipului 3 de flexiune sintetică (T - 3) este identitatea formală dintre formele
flexionare (nominale şi verbale) din cadranul I şi din cadranul II. (=diftong descendent cu
semivocala ĭ ) (vezi cei 7 diftongi descendenţi– 6.1.3.1. – 6.1.3.7)
Problemele legate de omonimia flexionară dintre cele două tipuri sunt diverse.
P a g e | 233
POLISEMIA
În dicţionar sunt inventariate atît cuvinte monosemantice, cît şi cuvinte polisemantice.
Cuvintele polisemantice sunt acele cuvinte care au două sau mai multe sensuri. Aproximativ
80% din lexicul activ al limbii române sunt cuvinte polisemantice.
Stabilirea calității de cuvânt polisemantic se face prin analiza comparată a contextelor în care
cuvântul respectiv este folosit. Toate contextele distincte în care regăsim cuvântul pot atribui
tot atâtea sensuri distincte cuvântului respectiv.
Sensurile diferite ale unui cuvînt polisemantic sunt numerotate în interiorul articolului-titlu cu
numere (şi subdivizate cu litere mici). Exemplu:
MÁSĂ1, mase, s. f. 1. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare
de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației. ◊ Loc. adj. De masă =
care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ◊ Cântec de masă (sau de
mase) = cântec cu conținut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de
elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea
unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ◊ Masă verde = nutreț pentru
vite; furaj. Mase plastice = materiale plastice. Masă de aer = porțiune imensă, relativ
omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare. ◊ Loc. adj. și
adv. În masă = a) în cantitate mare; masiv. Transporturi în masă; b) cu toții; în număr mare. ♦
Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). ◊ Masa vocabularului = partea cea
mai mare și mai mobilă a vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de
materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ◊ Masă
atomică = greutate atomică. Masă moleculară = greutate moleculară. Masă specifică =
densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit; fond bănesc al unei
succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr. masse. [sursa: DEX '09 (2009)
=Prezentarea articolului-titlu în diferite dicţionare poate să nu fie identică, dar, în general, un
dicţionar explicativ prezintă un cuvînt polisemantic într-un mod similar. Ex.
masă2 sf [At: ȘINCAI, ÎNV. 47 / Pl: ~se / E: fr masse, ger Masse, Mass] 1 Îngrămădire de
elemente de aceeași natură ori diferite, care alcătuiesc împreună un singur corp. 2 Totalitate a
elementelor unui corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. 3 (Îs) ~ verde
Nutreț pentru vite Si: furaj. 4 (Îlav) În ~ În cantitate mare Si: masiv. 5 (Îal) Cu toții. 6 (Îal) În
număr mare. 7 Corp inform. 8 (Fig) Cantitate de materie a unui corp considerată ca o mărime
caracteristică, în raport cu volumul. 9 (Îs) ~ moleculară Masă (8) obținută din însumarea
maselor atomice ale atomilor din care e constituită o moleculă. 10 (Iuz; îs) ~ magnetică
Sarcină magnetică. 11 (Îs) ~ electrică Sarcină electrică. 12 (Elh) Corp metalic mare la care se
leagă o rețea electrică sau o înfășurare electrică, pentru a evita supratensiunile, sau care
servește de conductor de referință pentru potențialul diferitelor conductoare active. 13
Adunare de ființe, mai ales de oameni, considerate ca formând un singur corp. 14
Colectivitate de ființe, mai ales de oameni. 15 (Îla) De ~ Care cuprinde, care antrenează o
întreagă colectivitate umană. 16 (Iuz; îs) Cântec de ~ (sau de mase) Cântec cu conținut
patriotic revoluționar, având un caracter mobilizator și exprimând dorința de libertate și de
pace. 17 (Jur) Totalitate a creditorilor sau a datoriilor unui falit. 18 (Jur) Fond bănesc al unei
succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. 19 (Îs) ~ plastică Produs sintetic
macromolecular de natură organică, anorganică sau mixtă, care se poate prelucra ușor. [sursa:
MDA2 (2010)
=În situaţia exemplului dat, DEX’09 (2009) înregistrează – [MÁSĂ1, mase, s. f. / Din fr.
masse.], în timp ce MDA2 (2010) înregistrează acelaşi cuvînt din seria omonimică cu un alt
indice [masă2 sf. / E: fr masse, ger Masse, Mass]. – este vorba de acelaşi cuvînt, cu aceeaşi
etimologie. Evident că un alt cuvînt din seria omonimică va fi înregistrat cu un indice diferit
P a g e | 234
în cele două dicţionare. Exemplu, substantivul feminin ‚’masă’’ provenind din Lat. Mensa:
MÁSĂ2, mese, s. f. 1. Mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă,
sprijinită pe unul sau pe mai multe picioare și pe care se mănâncă, se scrie etc. ◊ Masă verde
= a) masă2 (1), de obicei acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc; p. ext.
joc de noroc; b) masă2 (1) în jurul căreia stau diplomații când duc tratative internaționale.
Masă rotundă = dezbatere liberă pe o temă dată, la care sunt chemați să-și spună cuvântul
specialiștii din domeniul respectiv (sau reprezentanți ai publicului larg). Sală de mese =
încăpere în care se servește mâncarea într-o școală, într-o cazarmă, la o cantină etc. Masă
caldă = un fel de tejghea metalică încălzită pe care sunt expuse și menținute calde preparate
alimentare, în localurile de alimentație publică. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusă masă = pe
neașteptate, pe nepregătite, deodată. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste
ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și
a pune pe masă2 (1) toate cele necesare pentru a servi mâncarea. A strânge masa = a aduna de
pe masă2 (1) mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat. A nu avea ce
pune pe masă = a nu avea cu ce trăi, a fi sărac. Pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau
ridică-te) masă = a) se spune despre cei care duc o viață plină de desfătări, care trăiesc fără
griji, care așteaptă totul de-a gata; b) se spune când ești obligat să servești mereu de mâncare.
A întinde masă mare sau a ține masă întinsă = a primi invitați mulți, a oferi ospețe, banchete;
p. ext. a se ține de petreceri. A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un
prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau în jurul aceleiași mese2 (1) și
mănâncă; mesenii. 2. Ceea ce se mănâncă; mâncare, bucate; p. ext. prânz, cină; ospăț,
banchet. ◊ Înainte de masă = a) în partea zilei care precedă prânzul; b) în fiecare dimineață.
După masă = a) în partea zilei care urmează după prânz; după-amiază; b) în fiecare după-
amiază. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină. A
avea casă și masă = a avea ce-i trebuie pentru a trăi. A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a
duce o viață ordonată, fără necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care
seamănă cu o masă2 (1) și se folosesc în diverse scopuri practice. ◊ Masă de operație = obiect
de metal pe care este întins un pacient în timpul intervenției chirurgicale. 4. Compus: (Bot.)
masa-raiului = plantă erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa. [sursa:
DEX '09 (2009)
masă1 sf [At: PSALT. HUR. 58v/16 / G-D: mesei, mesii, (reg) unei măsi / Pl: mese, (reg)
măși, meși / E: ml mensa] 1 Mobilă, de obicei de lemn, alcătuită dintr-o suprafață plană
sprijinită pe unul sau pe mai multe picioare și având diverse utilizări, mai ales pe aceea de
obiect pe care se servește mâncarea. 2 (Pop; îe) Tu îl chemi (sau îl poftești) la ~ și el se bagă
(sau se trage) sub ~ Se spune despre cel care nu prețuiește cinstea sau binele care i se face. 3
(Pop; îe) Unde-s șepte fete-n casă, Nici câlți în casă, Nici mălai pe ~ Unde poruncesc mulți,
nu iese treaba cum trebuie. 4 (Pop; îe) Mireasa nimerește ~sa Omul împins de nevoie devine
îndrăzneț. 5 (Îs) ~ verde Masă (1) acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc.
6 (Pex; îas) Joc de noroc. 7 (Îas) Masă (1) în jurul căreia se duc tratative diplomatice. 8 (Bis)
Sfânta ~ Pristol. 9 (Îs) Sală de mese Încăpere în care se servește mâncarea într-o școală, într-o
cazarmă, la o cantină etc. 10 (Îs) Capul mesei sau (rar) cap de ~ Loc de cinste la o masă (1),
la un ospăț. 11 (Îe) A aduce sau a duce (ceva) Ia (sau pe, reg în) ~ A servi mesenilor o
mâncare sau o băutură. 12 (Îe) A pune (sau a întinde) ~sa A pune, a pregăti pe masă (1) toate
cele necesare pentm servirea mâncării. 13 (Îe) A strânge ~sa A aduna de pe masă (1)
mâncările rămase, vasele din care s-a mâncat, tacâmurile etc. 14 (Fam; îe) Pune-te (sau
întinde-te) ~, scoală-te (sau ridică-te) ~ Se spune despre cei care duc o viață plină de
desfătări, care trăiesc fără griji, care așteaptă totul de-a gata. 15 (Fam; îae) Se spune când ești
obligat să servești mereu de mâncare. 16 (Îe) A pune ~sa cu toții A se împrieteni cu toată
P a g e | 235
lumea. 17 (Îe) A întinde cuiva ~ A da cuiva de mâncare. 18 (Îe) A întinde ~ mare sau a ține ~
sa întinsă A oferi ospețe, banchete. 19 (Pex; îae) A se ține de petreceri. 20 (Fam; îe) A lăsa pe
cineva sub ~ A nu da cuiva nici o atenție. 21 (Îe) A-i fi (cuiva) casa casă și ~sa A fi chibzuit.
22 (Îae) A trăi tihnit, liniștit. 23 (Îe) A avea casă și ~ A avea cele necesare pentru existență.
24 (îae) A duce o viață tihnită. 25 (Îe) A avea ce pune pe ~ A avea existența asigurată. 26
(Îae; îcn) A fi foarte sărac. 27 (Îe) N-are casă, n-are ~ Se spune despre un om fără căpătâi. 28
(Reg; îe) A fi Ia ~sa cuiva A se afla, ca soție ori ca rudă apropiată, în dependență materială
față de capul familiei. 29 (Reg; îe) A pune pe cineva Ia ~ cu tine A trata pe cineva ca pe un
prieten apropiat. 30 (Îs) Umplutul meselor Datină constând din umplerea cu alimente a
diferite vase care se dau de pomană, la Moși sau la Rusalii. 31 (Pex; csc) Persoane care
mănâncă la aceeași masă (1) Si: meseni. 32 Prânz. 33 Cină. 34 (Bis; înv, îs) ~sa cea tainică
Cina cea de taină Vz cină. 35 (Îlav) Înainte de ~ În partea zilei care precedă prânzul. 36 (Îas)
În fiecare dimineață. 37 (Îlav) După ~ În partea zilei care urmează după prânz Si: după-
amiază, după-prânz. 38 (Îal) În fiecare după-amiază. 39 (Îlv) A ședea (sau a sta) la ~ sau a lua
~sa A mânca de prânz sau de cină. 40 (Îe) Poftim (sau poftiți) Ia ~ Formulă de politețe cu
care inviți pe cineva să se așeze la masă pentru a mânca. 41 Ospăț. 42 (Pop; îs) ~sa mare sau
~sa de dar, a doua ~ Ospăț dat de părinții mirelui după cununie pentru perechea căsătorită. 43
(Pex) Ceea ce se mănâncă la amiază și seara Si: mâncare, (pop) bucate. 44 Mâncare de pe
masă (1) Si: mâncare, (pop) bucate. 45 (Pgn) Hrană. 46 (Îrg) Față de masă. 47 (Trs; îs) ~ de
gumi (sau de piele) Mușama. 48 (Pan) Obiect sau parte de obiect care seamănă cu o masă (1)
ori cu o parte a ei ca formă, ca funcțiune etc. 49 (Șîs ~ lungă) Tarabă. 50 (Șîs ~sa
dulgherului) Tejghea a dulgherului. 51 (Prc) Placă de sus, dreptunghiulară, a tejghelei și a
scaunului de dulgherie, pe care dulgherul fasonează materialul Si: blană, față. 52 (Șîs ~sa
olarului) Disc de lemn prin care trece fusul roții și pe care olarul își ține bucățile de lut. 53
(De obicei cu determinarea „de tras doage”) Placă dreptunghiulară de lemn, sprijinită pe două
picioare mai lungi și două mai scurte și în care este fixată custura sau dalta pe care se trage
doagele Si: câme. 54 (Reg) Față a gealăului. 55 (Îs) ~ de operație Obiect de metal asemănător
cu o masă (1) pe care este întins un pacient în timpul intervenției chirurgicale. 56 (Reg) Fund
de mămăligă sau pentru tăiței. 57 (Reg; îs) ~sa ferestrei Pervaz la fereastră. 58 (Reg) Perinoc
de dinainte al carului. 59 Parte componentă la dricul carului. 60 (Reg) Pod al osiei. 61 (Reg;
îs) ~ de pus proțapul Cruce la sanie. 62 (Ban; Mol) Piesă a plugului cu cotigă, care servește la
ridicarea grindeiului pentru a potrivi adâncimea brazdei. 63 (Reg) Car al joagărului. 64 Placă
dreptunghiulară la teasc, pe care se reazemă coșul Si: strat. 65 (Îs) ~sa pietrelor Parte a morii
pe care stau pietrele Si: (reg) corună, fruntar. 66 (Îs) ~sa tigăii Punte a morii de vânt Si: (reg)
talpa tigăii, puntea prâsnelului, copăița morii. 67 (Pes; îs) ~sa cârligelor Coș sau tavă specială
de lemn, de marginea căreia se atârnă cârligele de pescuit. 68 (Pes; îs) ~sa năvodului
Scândură lungă de la fundul bărcii, pe care se așază năvodul când se scoate din apă. 69 (Pes;
îs) ~sa carmacelor Scândură cu marginea de tablă care se fixează în muchia de dinapoi a
lotcii, cu tabla în afară, și care servește la pescuitul sturionilor. 70 (Înv) Mică unitate
administrativă într-o instituție Vz birou, serviciu. 71 (Ggf; rar) Podiș. 72 (Trs; pbl) Loc plan.
73 (Înv; Olt; îe) A face ~ A face corp unitar format din mai multe întinderi de teren cultivabil
Si: comasa. 74 (Mtp; reg; îs) ~sa milostâncilor (sau a sfintelor, a ielelor) Loc unde joacă
ielele, vântoasele. 75 (Ban) Joc constând din aruncarea unor bețe, astfel încât să înainteze
sărind în capete spre o limită fixată. 76 Una dintre figurile geometrice rezultate din
încrucișarea într-un anumit fel a unei sfori legate la capete și petrecute pe după degetul mare
și arătătorul de la fiecare mână. 77 (Trs) Figură obținută prin îndoirea într-un anumit mod a
unui pătrat de hârtie. 78 (Bot; reg; îc) ~sa-raiului Plantă erbacee cu flori roz-purpurii Si:
dragoste (Sedum carpaticum) [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 236
Numerotarea sensurilor unui cuvînt polisemantic - Cauzele polisemiei

Cuvinte POLISEMANTICE - Adjectivul ‚’polisemantic’’ se foloseşte despre cuvinte şi
expresii cu mai multe sensuri; (=plurisemantic. ) Un cuvînt polisemantic poate avea mai
multe sensuri principale, cărora li se adaugă alte sensuri secundare. Cauzele fenomenului de
polisemie pot fi diverse. ‚’ Cuvintele nu denumesc un singur aspect din realitate, ci categorii
diferite de aspecte, rezultate din asociații convenționale. Spre exemplu, cuvântul prag are
două sensuri, care trimit la două categorii de obiecte: „partea de jos, orizontală, a unui toc de
ușă sau a unei porți” și „ridicătură de teren în formă de prag, treaptă de stâncă greu de trecut”.
Pentru vorbitorii limbii române există o asemănare între cele două categorii de obiecte care
permite folosire aceluiași cuvânt pentru ambele realități. Pe baza acestei asemănări,
convențional, de la sensul de bază al cuvântului prag „partea de jos a tocului ușii”, s-a format
al doilea sens derivat „ridicătură de teren”.
O altă cauză a polisemiei poate fi și influența unor cuvinte străine. Sensurile derivate ale unor
cuvinte pot fi împrumutate și folosite precum în limba străină din care au fost copiate. Spre
exemplu, cuvântul pânză cu înțelesul „țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă” a
primit după modelul împrumutat din limba franceză (fr. toile) sensul de „bucată de țesătură
deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; tablou”
[https://lexicologialimbiiromane.ro/semantica/categorii-semantice/cuvinte-polisemantice/
Uneori, unul și același cuvânt este tratat diferit în dicționare diferite: într-unul apare ca
polisemic, în altul ca omonim al altui cuvânt, din cauza faptului că nu totdeauna se poate
distinge net polisemia de omonimie. Faptul că aceleaşi forme lingvistice sunt interpretate în
unele dicţionare drept sensuri ale unui cuvînt polisemantic, iar în alte dicţionare sunt
considerate omonime nu este doar o problemă a lexicografilor. Lexicografia este o disciplină
a lingvisticii care stabilește principiile și metodele practice de întocmire a dicționarelor, dar
cuvintele nu pot fi inventariate ca nişte gîze într-un insectar, pentru că ele sunt vii. Există în
limba vorbită omonime care altădată, alcătuiau în conştiinţa vorbitorilor o unitate, iar astăzi
se resimt ca forme lingvistice străine una de cealaltă. Este însa foarte greu de stabilit limitele
care despart polisemia şi omonimia, fiindcă acolo unde pentru unii vorbitori nu există nici o
legătură între doua denumiri asemănatoare, pentru alţii o asemenea legătură continuă să
existe. Deci este greu de făcut o delimitare între polisemie şi omonimie. Unii lingvişti includ
acest fenomen de interferenţă (=de suprapunere a două semne lingvistice într-un punct
comun) printre tipurile de omonimie lexicală.
‚’ 6) Omonimele semantice reprezintă categoria cea mai controversată a lexicologiei. După
cum s-a mai spus, ele sunt rezultatul dezintegrării cuvîntului polisemantic ca urmare a
legăturii dintre sensuri. Într-adevăr, foarte puţini vorbitori ai limbii române îşi dau seama că
între cuvîntul ‚’somnişor1’’, denumirea populară a macului, şi diminutivul ‚’somnişor2’’ de
la somn („stare fiziologică de repaus”), ar exista vreo legătură. Asemănarea dintre formele
sonore ale acestor cuvinte pare, la prima vedere, pur accidentală. În realitate, denumirea
‚’somnişor’’ dată macului are o dublă motivare prin cuvîntul somn(işor): floarea acestei
plante are proprietatea de a se închide odată cu apusul soarelui, iar seminţele ei s-au folosit
din vechime ca mijloc de provocare a somnului.
Tot aşa cum pierderea motivării dintre forma cuvîntului şi obiectul denumit se explică prin
cauze extralingvistice, probabil, şi ruperea legăturilor dintre sensurile unui cuvînt se explică,
de asemenea, nu prin factori de natura lingvistică, ci prin cauze de ordin cultural-istoric. De
pildă, distanţarea dintre sensul diminutivului ‚’peniţă1’’ „pana mică de pasăre, penişoară” şi
‚’peniţă2’’ „placă metalică concavă cu vîrf ascuţit şi despicat folosită la scris” a fost
determinată de modificările produse în cultura materială a oamenilor care au trecut de la pana
P a g e | 237
de gîscă la instrumente de scris mai perfecţionate. Dacă totuşi legatura dintre cele două
sensuri se mai simte, aceasta se datorează sensului metaforic al cuvîntului ‚’pană,’’ precum şi
faptului că pana de gîscă a rămas simbolul scriitorului.’’
[https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/Tipuri-de-omonime87.php
În interiorul descrierii unui cuvînt polisemantic ar trebui ca succesiunea sensurilor diferite
(ale aceluiaşi cuvînt polisemantic) să fie numerotate la fel în interiorul articolului-titlu din
diferite dicţionare.
De asemenea succesiunea şi numerotarea cuvintelor omonime ar trebui să se facă după nişte
criterii precise, respectate în toate dicţionarele. Exemplu:
Masă1 – (pl.- mase) s.f. – (din fr. Masse) – mulţime compactă de oameni, considerată ca o
unitate;
Masă2, sf. (fizică) – cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică
(în raport cu volumul);
Masă3 – (pl. mese) s.f. (din lat. Mensa) – mobilă formată dintr-o placă sprijinită pe unul sau
mai multe picioare, şi pe care se mănîncă, se scrie, etc;
Masă4 – s.f. – mîncare, bucate; (prin ext.) prînz, cină, ospăţ;
Masă5 – s.f. – mărime caracteristică pentru un corp, dată de cîtul dintre forţa care se exercită
asupra corpului şi acceleraţia pe care o are corpul.
= Noțiunea de polisemie se opune altor două noțiuni. Una dintre acestea este monosemia,
adică unicitatea sensului, cealaltă fiind omonimia. Chestiunea dacă în cazul a două cuvinte cu
corp fonetic identic este vorba de polisemie sau de omonimie, nu este totdeauna clară.
Este posibil ca la un moment dat, un cuvînt polisemantic să se transforme într-o pereche
de cuvinte omonime. Chiar dacă se pune condiţia ca omonimele să aibă o origine
etimologică diferită, tot rămîne problema modului de înregistrare în dicţionare.
cap1 [At: COD. VOR. 92/13 / Pl: ~ete sn, ~i sm / E: ml caput] 1 sn Extremitatea superioară a
corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe
de simț și orificiul bucal Si: căpățână, glavă, hârcă, scăfârlie, troacă, țeastă (arf) bostan,
dovleac, oală, sfeclă. 2 sn (îlav) Din ~ până în picioare În întregime. 3 sn (Îlav) Cu noaptea-n
~ Dis-de-dimineață. 4 sn (Îlav) (Până) peste ~ Extrem de. 5 sn (Îlav) Cu un ~ mai sus (Cu
mult) mai mult, mai deștept, mai bine. 6 sn (Îlav) Cu ~ul plecat Rușinat. 7 sn (Îal) Umilit. 8
sn (Îal) Învins. 9 sn (Îlav) Pe după ~ Pe după gât, pe ceafa. 10 sn (Fam; îla) Bătut în ~
Tâmpit. 11 sn (Îe) A se da peste ~ A face tumbe. 12 sn (Îae) A face eforturi deosebite pentru
a realiza ceva, a face imposibilul. 13 sn (Îe) A da (pe cineva) peste ~ A trânti (pe cineva) la
pământ. 14 sn (Îae) A da jos (pe cineva) dintr-o situație Si: a doborî, a învinge. 15 sn (Îe) A
da peste ~ (paharul, băutura etc.) A înghiți dintr-o dată conținutul unui pahar, al unei căni etc.
16 sn (Îe) A da (ceva) peste ~ A schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program
stabilit etc. 17 sn (Îae) A lucra repede, superficial, de mântuială. 18 sn (Îe) A scoate ~ul în
lume A ieși între oameni, în societate. 19 sn (Îe) A nu-și mai vedea ~ul de... sau a nu ști unde-
i stă sau unde-i este ~ul A nu ști ce să facă, a fi copleșit de... 20 sn (Îe) A-și pierde ~ul A se
zăpăci. 21 sn (Îe) A nu mai avea unde să-și pună ~ul A ajunge fără adăpost, pe drumuri,
sărac. 22 sn (Îe) A da din ~ A clătina capul (1) în semn de aprobare, de refuz etc. 23 sn (Îe) A
da cuiva la ~ A lovi. 24 sn (Îae) A omorî. 25 sn (Îae) A ataca cu violență pe cineva. 26 sn
(Îae) A distruge pe cineva (cu vorba sau cu scrisul). 27 sn (Îe) A umbla cu ~ul în traistă A fi
distrat, neatent. 28 sn (Îe) A se da cu ~ul de (toți) pereții A fi cuprins de disperare sau de
necaz. 29 sn (Îae) A regreta o greșeală făcută. 30 sn (Îe) A-și lua lumea în ~ A pleca departe,
părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume. 31 sn (Îe) A-și pleca ~ul A se da
învins. 32 sn (Îae) A se simți rușinat, umilit. 33 sn (Îe) Vai de ~ul Iui (sau haram) de ~ul lui
Vai de el. 34 sn (D. o situație neprevăzută, un necaz etc. îe) A cădea (sau a veni, a se sparge
etc.) pe (sau de, în) ~ul cuiva A veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o
P a g e | 238
nenorocire. 35 sn (Îe) A cădea pe ~ul cuiva A sosi pe neașteptate la cineva (creându-i

neplăceri, deranj). 36 sn (Îe) A sta (sau a ședea, a se ține) de ~ul cuiva sau a se pune pe ~ul
cuiva A stărui fără încetare pe lângă cineva. 37 sn (Îe) A se duce de pe ~ul cuiva A lăsa pe
cineva în pace. 38 sn (Reg; îe) A nu ști (sau a nu avea) ce-și face ~ului A nu mai ști ce să facă
pentru a ieși dintr-o situație grea. 39 sn (Înv; îe) A lega în ~ A lua de nevastă. 40 sn (Înv; îe)
A ridica ~ul A se răscula. 41 sn (Îe) A i se urca (sau sui, sări) cuiva în ~ A-și lua o
îndrăzneală prea mare. 42 sn (Îe) A se pune-n ~ (și-n cur) A face tot posibilul. 43 sn (Îe) A fi
~ tăiat (cineva) A fi leit cineva, a avea o mare asemănare. 44 sn (Îe) A (nu)-l durea ~ul A
(nu)-i păsa, a (nu) fi îngrijorat. 45 sn (Îe) A-și vârî ~ul la... A intra la stăpân. 46 sn (Îe) A-și
vârî ~ul (teafăr-) sănătos sub Evanghelie A se însura. 47 sn (Îae) A se pune sub ordinele
altuia. 48 sn (Înv; îae) A se băga singur, fără a fi nevoie, într-o încurcătură. 49 sn (Îe) A-și
lega ~ul de cineva A se căsători. 50 sn (Reg; îe) A-și lua ~ul în poale A o lua la fugă. 51 sn
(Îe) A umbla cu ~ul între urechi (sau în sac) A nu fi atent. 52 sn (Îlav) Cu ~ul mare Căpos. 53
sn (Îal) Amețit de băutură Si: beat. 54 sn (Îe) A-l duce (sau a-l tăia) pe cineva ~ul A se
pricepe. 55 sn (Îlav) Cu (scaun la) ~ Cu înțelepciune. 56 sm (Îs) ~ de familie Bărbatul care
reprezintă puterea familială și părintească. 57 sm (Pgn; îas) Orice persoană care procură
mijloacele necesare traiului unei familii și o reprezintă juridic. 58 sn (Îs) ~ de expresie Portret
în care artistul face un studiu amănunțit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului
omenesc. 59 sn (Fbl) Lovire a mingii cu capul (1). 60 sn (Îs) ~ de bour Primele serii de mărci
poștale românești, având pe ele capul (1) unui bour. 61 sn (Pm) Parte a monedei care are
imprimat un chip. 62 sn (Prc) Părul capului (1). 63 sn Căpătâi (1). 64 sn (D. oameni) Individ.
65 sn (D. animale) Bucată. 66 sn Impozit. 67 sn Sumă (în bunuri) posedată sau datorată Cf:
capital1 (1). 68 sn (Îe) A îndoi ~etele A dubla suma, capitalul1 (9) investit. 69 sn (Îe) A-și
scoate din ~ete A fi răsplătit pentru osteneală. 70 sn (Îlav) Pe ~ete Care mai de care, pe
întrecute. 71 sn (Îal) În număr foarte mare. 72 sn (Îe) Câte ~ete, atâtea păreri Exprimă o mare
divergență de opinii. 73 sn (Pm) Minte. 74 sn (Pm) Memorie. 75 sn (Îlav; îla) Cu ~ (În mod)
inteligent. 76 sn (Îlav; îla) Fără ~ (În mod) necugetat. 77 sn (Îe) A fi bun (sau ușor) la (sau
de) ~ sau a avea ~ ușor A fi deștept. 78 sn (Îe) A fi greu (sau tare) de ~ sau a avea ~ greu A
pricepe cu greutate, a fi prost. 79 sn (Îe) A nu-i intra cuiva în ~ A nu putea pricepe ceva. 80
sn (Îe) A-i ieși (cuiva ceva) din ~ A nu-i mai sta gândul la... Si: a uita. 81 sn (Îe) A nu-i mai
ieși (cuiva ceva) din ~ A-l stăpâni mereu (același gând), a nu putea uita. 82 sn (Îe) A-i sta ~ul
la... A se gândi la... 83 sn (Îe) A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge, a-și sfărâma etc.) ~ul
A se gândi, a se strădui spre a soluționa o problemă. 84 sn (Îe) A-i deschide (cuiva) ~ul A
face pe cineva să înțeleagă ceva Si: a lămuri. 85 sn (Îe) A fi (sau a rămâne, a umbla etc.) de
~ul său A fi (sau a rămâne etc.) liber, independent, nesupravegheat. 86 sn (Îe) A face (ceva)
din (sau de) ~ul său A face (ceva) fără a se consulta cu nimeni. 87 sn (Îe) A întoarce (sau a
suci, a învârti etc.) ~ul cuiva A face pe cineva să-și piardă dreapta judecată. 88 sn (Îae) A
zăpăci. 89 sn (Îae) A face pe cineva să se îndrăgostească. 90 sn (Îe) A face cuiva ~ul calendar
A umple cuiva capul cu multe probleme, obligații etc. 91 sn (Îe) A nu avea ~ să... A nu avea
posibilitatea să... 92 sn Motiv, pricină. 93 sn (Jur; îs) ~ de acuzare Motiv pe care se
întemeiază acuzarea. 94 sn (Îe) A plăti cu ~ul A plăti cu viața. 95 sn (înv; îe) A-și pune ~ul
(la mijloc) A-și pune viața în primejdie. 96 (Înv; îae) A garanta cu viața. 97 sn (Înv; îae) A se
prăpădi. 98 sn (Îe) A-și aduce ~ul (sau ~etele) la (sau sub) A se pune sub ascultarea sau sub
scutul cuiva. 99 sn (Îe) A se apuca pe ~ A se jura pe viață. 100 sn (Îlav) O dată cu ~ul sau în
ruptul ~ului Cu nici un preț. 101 sn (Îe) A-și face de ~ A face ceva ce poate să-i
primejduiască viața. 102 sn (Îae) A face nebunii. 103 sn (Îe) A face cuiva de ~ sau a pune ~ul
cuiva A omorî pe cineva. 104 sn (Îe) A nu avea ~ (și chip sau și Dumnezeu) să... sau de... A
nu fi în stare, a nu avea posibilitatea. 105 sn (Ent; Îc) ~-de-mort sau ~ul Iui Adam Strigă
P a g e | 239
(Acherontia athropos). 106 sn (Îc) ~ul-cerbului Boul-lui-Dumnezeu (Luconus cervus). 107 sn

(Îc) ~-de-delfin sau ~-de-mops Specie bizară de șalău, cu oasele frontale încovoiate de la
mijloc și lățite, nedefinită mai îndeaproape. 108 sn (Îc) ~sec Pește nedefinit mai îndeaproape.
109 sn (Îc) ~întortocat sau capu-ntoarce Capântortură. 110 sn (Bot; reg; îc) ~ul-ariciului, ~ul-
șarpelui, ~ul-veveriței, ~ul viperei, ~-de-cocoș Plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu
flori roșii ca sângele, dispuse în spice simple (Echium rubrum). 111 sn (Bot; reg; îc) ~ul-
călugărului Plantă din familia compozitelor (Leontodon autumnalis). 112 sn (Bot; reg; îae)
Șovar (Sparganium ramosum). 113 sn (Bot; reg; îae) Brusture (Arctium lappa). 114 sn (Bot;
reg; îc) ~-de-cocoș Dulcișor (Hedysarum hedysaroides). 115 sn (Bot; reg; îc) ~ul-câinelui
Gura leului (Anthirrhinum majus). 116 sn (Bot; reg; îc) ~ul-cucului Cârciumărese (Zinnia
elegans). 117 sn (Bot; reg; îc) ~ul-dracului, ~ul-popii Trifoi (Trifolium pratense). 118 sn
(Bot; reg; îc) ~ul-turcului Vătămătură (Anthyllis vulneraria). 119 sn (Bot; reg; îc) ~ul-
șarpelui Coada-vacii (Echium altissimum). 120 sn (Glg; îc) ~-de-șarpe Fosile terebratule. 121
sn (Îs) ~ul balaurului O parte din constelația balaurului. 122 sm Conducător. 123 sm Inițiator.
124 sm (Îs) ~ul răutăților Inițiatorul, organizatorul dezordinilor. 125 sm (Îs) ~ul legii Preot.
126 sn Vârf al unui obiect. 127 sn Extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc.
sau a unui element dintr-un sistem. 128 sn Obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un
cap1 (1), folosit în diverse scopuri tehnice. 129 sn Partea extremă cu care începe sau se
sfârșește ceva. 130 sn (Nav; îs) ~ magnetic Unghiul format de direcția de navigație cu direcția
nordului magnetic. 131 sn (Nav; îs) ~ compas Unghiul obținut din capul (130) magnetic,
făcând corecțiile necesare, datorate deviației compasului și derivei date de vânt. 132 sn (Înv)
Capitel de coloană Si: bașlî, capitel, căpătâi (19), căpețea2. 133 sn (Îs) ~ul pieptului Partea de
sus a sternului, unde începe pieptul. 134 sn Partea de deasupra a scăunoaiei, cu care se
strânge doaga Si: (reg) broască, căpățână (5), ceacâie, cioc, ciochie, clobanț. 135 sn Partea de
dinainte a scaunului dulgherului Si: căpățână (5), frunte. 136 sn Fălcile cleștelui. 137 sn
Partea de sus a jugului. 138 sn Partea subțire și rotundă de la extremitatea osiei carului. 139
sn Începutul urzelii. 140 sn Fructul, măciulia macului. 141 sn Speteaza de deasupra, pusă
orizontal, a zmeului. 142 sn Izvorul, obârșia unui râu. 143 sn (Îs) ~ de pod Loc aflat pe
teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc. 144 sn (Pex; îas) Forțele armate
care ocupă acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor și mijloacelor de luptă.
145 sn (Îlav) ~ la (sau în) ~ Cu părțile extreme alăturate. 146 sn (Îlav) Din ~ în ~ De la
început până la sfârșit. 147 sn (Îs) ~ de țară Margine de țară Si: hotar. 148 sn (Îe) Nu-i un ~
de țară Nu-i nimic grav, nici o nenorocire. 149 sn (Îe) A sta (sau a ședea, a se ridica etc.) în
~ul oaselor A se ridica stând în pat, a sta în șezut. 150 sn Partea de dinainte Si: frunte,
început. 151 sn (Îs) ~ de an (sau de săptămână, iarnă etc.) începutul unui an (sau al unei
săptămâni etc.) 152 sm (Îs) ~ de coloană Cel care stă în fruntea coloanei. 153 sn (Îs) ~ de afiș
(sau de listă) Primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor. 154 sn (Îlav)
În ~ de noapte sau în ~ul nopții După ce s-a întunecat bine. 155 sn (Îlav) Din (sau de la) ~ De
la început, de la începutul rândului. 156 sn (Îlav) Din ~ul locului Înainte de a începe ceva.
157 sn (Îal) De la început. 158 sn Partea principală, mai aleasă, a unui lucru. 159 sn (Îs) ~ul
mesei (sau al bucatelor) Locul de onoare la masă. 160 sn Partea de jos sau din spate a unui
lucru Si: capăt, căpătâi (22), (cu sens temporal) sfârșit. 161 sn (Îe) A o scoate la ~ A sfârși (cu
bine). 162 sn (Îe) A-i da de ~ A rezolva. 163 sn (Îae) A învinge. 164 sn (Îlav) În ~ (După
numerale) Exact, fix, întocmai. 165 sn Bucățică ruptă dintr-un obiect Si: căpătâi, căpețel (2),
muc. 166 sn (Pex) Lucru de mică importanță. 167 sn (Îlav) Nici un ~ de ață Absolut nimic.
168 sn (Îlav) Până la un ~ de ață Absolut tot. 169 sn (Îs) ~ magnetic Transductor
electromagnetic care transformă variațiile de semnal magnetic în variații de flux magnetic sau
invers, folosit pentru operații de înregistrare, redare și ștergere la magnetofoane. 170 sn (Înv)
P a g e | 240
Capitol (1). 171 sn (Reg; la parastas sau la înmormântări) Nouă colaci și o pâine cu colivă pe
ea Si: căpețel (3). 172 sn (Îs) ~ mare Testicule mari la un nou-născut. 173 (Alh; îs) ~ mort
Rămășițe din alambic. 174 sn (Îs) ~ de negru Varietate de varză roșie, foarte productivă, cu
tulpină scurtă, căpățână rotundă, îndesată, de culoare roșu închis (Brassica oier acea). [sursa:
MDA2 (2010)
cap2 sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: fr cap] (Ggf) Porțiune de uscat, de obicei, înaltă și stâncoasă,
care înaintează în apă Si: promontoriu. [sursa: MDA2 (2010)
În tabelul următor sunt enumerate câteva contexte în care apare cuvântul polisemantic
‚’cap’’ și sensurile pe care le primește în aceste contexte.
P a g e | 241
https://lexicologialimbiiromane.ro/semantica/categorii-semantice/cuvinte-polisemantice/
Din toate sensurile enumerate ale cuvîntului polisemantic ‚’cap’’ s-au separat 3 substantive
omonime neutre, la care se adaugă un substantiv masculin.
P a g e | 242
Numerotarea omonimelor – Cauzele omonimiei

Numerotarea corectă a omonimelor ajută şi la încadrarea lor într-un sistem flexionar. În
situaţia seriei de omonime enumerată mai sus, observăm că toate sunt substantive feminine,
deci este o serie OMOGENĂ de omonime, şi este de presupus că toate aparţin aceluiaşi
model-tip flexionar.
Într-o serie neomogenă de omonime, ele reprezintă părţi de vorbire diferite, şi aparţin la
modele flexionare diferite.
În semantică, polisemia sau polisemantismul este, conform definiției celei mai frecvente,
însușirea unui cuvânt de a avea mai multe sensuri. Unii autori adaugă la aceasta că aceste
sensuri sunt în relație unul cu altul, deoarece provin dintr-un sens de bază. Există și o
completare a definiției, conform căreia polisemia este starea unui cuvânt de a indica fie mai
multe caracteristici semantice ale aceluiași obiect, fie caracteristica semantică comună a mai
multor obiecte. Unii lingviști extind genul proxim al definiției la semnul lingvistic. În această
concepție se vorbește și despre polisemia afixelor.
Se poate observa că, uneori, unul și același cuvânt este tratat diferit în dicționare diferite: într-
unul apare ca polisemic, în altul ca omonim al altui cuvânt, din cauza faptului că nu totdeauna
se poate distinge net polisemia de omonimie. S-au încercat diferite criterii pentru a face
distincția, dar fiecare are limite.
Unul din criterii ar fi etimologia. Dacă două cuvinte sunt identice, dar se știe sigur că provin
de la două cuvinte diferite, sensurile lor fiind complet diferite, fără nicio legătură între ele,
este vorba de omonime.
Se poate vedea că este vorba de polisemie dacă mai multe corpuri fonetice identice sunt
reunite printr-o caracteristică comună
Este de asemenea vorba de polisemie dacă vorbitorii percep că un cuvânt are un sens de bază,
care este independent de context, și sensuri secundare derivate din acesta, dependente de
context, condiționate sintagmatic de anumite îmbinări intrate în uz, în relație motivantă cu
sensul de bază
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Polisemie
Alt criteriu ar fi unul gramatical, de exemplu genul, care distinge sensuri în cazul pendul – vs.
pendulă.
Dacă ţinem cont nu numai de etimologie, ci şi de categoria gramaticală a genului, putem
considera că seria omonimelor susmenţionate se prezintă în felul următor, în acord cu
sistemul flexionar al limbii române:
Cap1 s.m.- (pl. Capi) (din lat. Caput) - Persoană care se află la conducere; căpetenie,
conducător; șef.
Cap2 – s.n.(pl. capete (din lat. Caput) [substantiv neregulat în limba română] - S. n. 1.
Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, alcătuită din
cutia craniană și legată de trunchi prin gât. / extremitate, vîrf al unui obiect, al unui
instrument/ partea externă cu care începe sau se termină ceva, început, sfîrşit, capăt. / cap s. n.
(arg. sport.)
Cap3 – s.n. (pl. capuri) – (din fr. Cap) n. (Ggf) Porțiune de uscat, de obicei, înaltă și
stâncoasă, care înaintează în mare; promontoriu. / 2. direcție de deplasare a unei (aero)nave.
Cap4 – s.n. parte a unui magnetofon sau casetofon în contact direct cu banda, servind la
înregistrarea, redarea sau ștergerea impulsurilor electromagnetice. (după engl. head)
P a g e | 243
Polisemia şi omonimia sunt două categorii semantice diferite.

CATEGORIILE SEMANTICE exprimă proprietățile și relațiilor esențiale care apar între
sensurile cuvintelor. În funcție de posibilitățile cuvintelor de a avea unul sau mai multe
sensuri și de modul în care formele cuvintelor și sensurile acestora se grupează, se pot
distinge următoarele categorii semantice: monosemia, polisemia (polisemantism), sinonimia,
omonimia, antonimia și paronimia. Relaţiile semantice dintre cuvinte, la forma lor de
dicţionar, sunt:
Polisemie (Polisemantismul este capacitatea celor mai multe cuvinte dintr-o limbă naturală de
a avea mai multe sensuri. Este considerată o categorie semantică fundamentală şi universală
pentru că se manifestă în orice limbă.
Sinonimia {F1 ≠ F2 / S1 = S2 sau S1~S2} reprezintă capacitatea limbilor de a utiliza mai
multe forme pentru a exprima acelaşi sens. Este un tip de relaţie semantică ce se stabileşte
între cuvinte care au înţelesuri atât de apropiate, încât le considerăm identice.
Antonimia {F1 ≠ F2 / S1 = -S2}este un tip de relaţie semantică ce constă în opoziţia de sens
între două cuvinte care trimit la realităţi (referenţi) nu numai diferite, ci şi contrare şi
contradictorii.
Paronimia {F1 ~F2 / S1 ≠ S2} este o relaţie între cuvinte foarte asemănătoare ca formă şi
deosebite ca sens (diferenţa de formă se reduce la un sunet sau o silabă).
Relaţia de omonimie { F1 = F2 / S1 ≠ S2}este relaţia dintre două (sau mai multe cuvinte)
care au aceeaşi formă dar au sensuri diferite. Prin formă se înţelege atît forma sonoră, cît şi
forma scrisă (grafică).
Omonimele sunt cuvinte înregistrate în articole de dicţionar diferite, ca o dovadă că, deşi au o
formă identică, între sensurile cuvintelor respective nu mai există nici o legătură. Au calitatea
de a fi OMOFONE (aceeaşi pronunţare) şi OMOGRAFE (aceeaşi grafie).
Deoarece OMONIMIA este inclusă printre categoriile semantice, şi reprezintă relaţii
semantice între cuvinte la forma lor de dicţionar, ar trebui să discutăm această problemă
numai la nivel lexical.
Relaţii de omonimie pot fi descrise la toate nivelele limbii:
1 – la nivel lexical, între cuvintele inventariate în dicţionar = omonimie lexicală;
2 – la nivel gramatical = omonimie lexico-gramaticală
Şi omonimie morfologică = omonimie FLEXIONARĂ
suí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sui,/ 3 sg. și pl. súie, conj. prez. 3 să súie / imperf. 3 sg.
suiá [sursa: Ortografic (2002) suiu, sue 3 ind., conj. și 2 impr., suiam 1 imp., suii 1 aor.
[sursa: IVO-III (1941)
Omonimia poate apărea între formele flexionare ale aceluiaşi cuvînt, sau între formele
flexionare ale unor cuvinte diferite.
3 – la nivel sintactic – Omonimie sintactică. (ex. chemarea preotului = / preotul cheamă’’ /sau
‘’preotul este chemat’’/Omonimia sintactică reprezintă coincidența a două semnificații în
construcția sintactică (frază sau propoziție). [ vezi ‘’ Omonimie sintactică. Sinonimie și
omonimie sintactică — Источник: https://muegn.ru/ro/medicine/sintaksicheskaya-
omonimiya-sintaksicheskaya-sinonimiya-i-omonimiya.html © muegn.ru]
Omonimia este un fenomen pe mai multe niveluri, adică. este inerentă în multe niveluri ale
limbii. În afară de omonimele lexicale, fonetice, grafice, gramaticale, există și omonime
frazeologice.
Alături de structurile gramaticale omonime, care exprimă semnificaţii gramaticale diferite, în
succesiunea cuvintelor din lanţul vorbirii mai pot apărea şi alte tipuri de omonime sintactice.
Diferite segmente fonice pot reprezenta omonime fonetice, adică cuvinte care se pronunţă la
fel, dar diferă ca ortografie.
P a g e | 244
Eu consider OMONIMII SINTACTICE dubletele omofone alcătuite din forma unui cuvînt
înregistrat în dicţionar, (sau dintr-o formă flexionară a unui asemenea cuvînt) şi o structură
sintactică compusă din forme de flexiune analitică ale unui alt cuvînt:
Din seria perechilor de cuvinte cu omofonii:
Săpun (substantive) = să pun (conj. Verb a pune)
Sau din combinaţii pe axa sintagmatică (combinaţii sintatrice):
Cal mare (subst. + adj) = calmare s. f. 1. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei.
Din clasa omonimelor sintactice consider că fac parte şi unele ortograme (= modele de scriere
corectă, conformă cu regulile gramaticale) care intră în relaţie de omofonie cu unele cuvinte
înregistrate în dicţionarul limbii, sau cu forme flexionare ale acestor cuvinte.
Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl.
(-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ
sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.)
l-aş / laş (adj.); să-i /săi (adj. posesiv); s-a / sa (adj. posesiv); m-ai / mai (substantiv sau
adverb); c-ai / cai (substantive plural); ne-am / neam (substantive); ne-a / nea (subst. omăt ,
sau nenea); n-oi / noi (pronume); l-a / la (prepoziţie); i-a / ia (verb, a lua);
Ex. - Ortograme SAR.
Se scrie s-ar ( ca şi ortograma s-a): S-ar uita la un film, dar nu știe la care.
”s” pronume reflexiv, persoana a III-a singular și plural (are aceeași formă);
”ar” este verbul auxiliar, persoana a III-a singular și plural (are aceeași formă) care ajută la
formarea modului condițional-optativ.
Se scrie ‘’sar’’ este forma de prezent (modul indicativ) ale persoanele I și a III-a, d ela verbul
”a sări” (eu sar/ ei sar) sau forma verbului de la modul conjunctiv ale persoanei I (eu să sar):
Mi-e frică să sar peste groapa asta.
Omonimia sintactică în enunţuri propoziționale nu este studiată de gramatică, reprezentînd
secvenţe fonice fără semnificaţii gramaticale.
P a g e | 245
OMONIMIA
Omonimia între unităţi lexicale distincte, inventariate în dicţionar, se numeşte omonimie
lexicală. O pereche (sau o serie) de cuvinte este reprezentativă pentru relaţia de omonimie.
Omonime
Omonimele sunt cuvinte care sunt ‘’identice ca formă şi pronunţare, dar care diferă total prin
sens(uri), avînd, adesea, şi o origine diferită în limba noastră. Ele pot aparţine aceleiaşi
categorii gramaticale, sau pot fi, morphologic, de categorii diferite.’’(Gh. Bulgăr, N. Felecan,
Dicţionar de omonime, Bucureşti, 1996)
Omonime lexicale
În dicţionar, omonimele lexicale reprezintă fiecare un titlu (articol-titlu) aparte, pentru a arăta
că este vorba de cuvinte diferite ca înţeles, desi identice ca formă. Numerotarea lor cu cifră
mică, pusă la umărul cuvintelor (1, 2, 3, 4,) arată cîte omonime se înscriu sub acelaşi titlu.
Omonimele lexicale sunt cuvintele care aparțin aceleiași clase gramaticale, au sensuri diferite
și au origini diferite.
P a g e | 246
a - Omonime lexicale care aparţin la aceeași clasă morfologică

(reprezintă o singură parte de vorbire) şi au sens diferit. Dintre omonimele care aparţin
aceleiaşi categorii gramaticale sunt frecvente seriile omogene (alcătuite din aceleaşi tipuri de
substantive) de substantive masculine, sau numai substantive neutre, sau numai substantive
feminine.
Baie1 (pl./băi s.f. (lat. Bannea = balnea)(„scăldat” /cadă / „încăpere pentru îmbăiere”) ‒
Baie2 (pl./băi s.f. (din magh. Banya)(mină)
Broască1 – s.f. (pl.) broaşte – animal amfibiu.
Broască2 – s.f. – plantă ornamental cu flori mari, galbene, şi cu frunze groase.
Broască3 – s.f. – mechanism montat la o uşă, la un sertar, pentru a le încuia cu o cheie.
Capră1 – (pl.) capre – s.f. – animal rumegător, cu coarne.
Capră2 – s.f. – unealtă de lemn cu patru picioare, folosită pentru a tăia lemne cu fierăstrăul.
Capră3 – s.f. (la singular, articulat) numele unui joc de copii; numele unui obicei de Anul
Nou.
Capră4 – s.f. – scaun în partea din faţă a trăsurii pe care şade vizitiul.
Capră5 – s.f. – aparat de gimnastică pentru sărituri.
Căloi1 (pl.) călói sm [At: LIUBA-IANA, M. 122 / V: ~óniu / Pl: ~ / E: cal + -oi] 1-2 (Prt) Cal
mare Si: (îrg) călău2
căloi2 sm [At: ANON. CAR. / V: ~oniu / Pl: ~ / E: ns cf căloi1] 1 (Reg) Dispozitiv deasupra
vetrei sau cuptorului care prinde fumul și scânteile [sursa: MDA2 (2010)
Omonimia, înţeleasă ca opoziţie semantică între cuvinte identice formal (la starea lor de
dicţionar –[ F1 =F2 / S1 ≠ S2], poate fi clasificată în două tipuri:
1 – Omonimie totală (=omonimie completă), cu referire la cuvintele care coincide între ele
atît la forma lor de dicţionar cît şi la toate formele lor flexionare.
2- Omonimie parţială, în care seriile de cuvinte omonime (la forma lor de dicţionar) au forme
gramaticale diferite.
Omonimia completă (=totală) include omonime lexicale care au toate formele lor flexionare
identice şi diferite ca sens.
Omonimia incompletă (=parţială) se caracterizează prin faptul că aceste cuvinte cu
semnificaţii diferite NU coincide (ca pronunţare şi ortografie) în toate formele lor flexionare.
Omonimele totale (propriu-zise) sunt cuvintele care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire şi au
toate formele flexionare identice (singular și plural), dar care au etimologie (origine) diferită.
În dicţionar, omonimele se prezintă ca termeni-titlu, data fiind autonomia lor semantică, chiar
dacă forma lor se repetă. Seriile de omonime sunt numerotate de la 2 pînă la 3, 4, 5, 6, etc. În
dicţionarele explicative definirea sensului fiecărui omonim este separată.
cosărắu1 sn [At: REV. CRIT. III, 120 / V: cusur~ / Pl: ~ắi / E: mg koszora] (Reg) 1 Capăt al
căpriorului de sub strașină. 2 Lemne care stau la baza căpriorilor. [sursa: MDA2 (2010) /
cosorắu sn vz cosărâu
cosorắu1 sn [At: DENSUSIANU, Ț. H. / V: -săr~, ~réu, cursur~, cusur~ / Pl: ~ráie / E:
cosor1 + -ău] 1-14 (Șdp) Cosor1, (5-10) (mare). 15 (Reg; spc) Cuțit de tâlhari. [sursa: MDA2
(2010)
cosorắu2 sn [At: FRÂNCU-C ANDREA, M. 99 / V: ~réu, cusur~ / Pl: ~ráie / E: mg koszoru]
(Reg) 1 Grindă care leagă alți pari. 2 Furci pe care se poate clădi ceva. 3 Colț al casei. 4
Lemne pe care se pun căpriorii Cf cosoroabă. [sursa: MDA2 (2010)
colătắŭ s.n., pl. áĭe (ung. kolantyú și kall-). Nord. Manivelă (de învîrtit o roată de mașină). V.
clanță. [sursa: Scriban (1939)
colătău sn [At: DAMÉ, T. 140 / Pl: ~ăi / E: mg kol(l)antyú] (Reg) 1 Mânerul sucalei. 2 (Îe) A
umbla ~ A umbla roată de jur-împrejur. 3 Mâncare numită și învârtită. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 247
hurduzắŭ s.n., pl. ăĭe (ung. hordozó-[ágy], targă). Trans. Arg. Pod umblător (Ĭorga, Ist. Com.
Rom. 1, 159). [sursa: Scriban
hurduzău s.n. [At: LB / V: hărdăz~ / Pl: ~zaie și (reg) ~zauă / E: mg hordozό] (Reg) 1 Funie
groasă. 2 Odgon. 3 (Spc) Cablu întins deasupra unui râu pentru a pune în mișcare podul
mobil. 4 (Pex) Pod mobil. [sursa: MDA2 (2010)
alắu1 sn [At: NOVACOVICIU, C.B. / Pl: ~uri / E: nct] (Înv; îe) A lua în ~ (Înv) A lua la
goană. [sursa: MDA2 (2010) alắŭ și aléŭ n., pl. urĭ
aleu2 sn [At: LB / V: -lău / E: mg elö(-pénz)[1]] (Trs) 1 Arvună 2 Amanet. / alắu2 sn vz aleu
[sursa: MDA2 (2010)
arămói1 sn [At: CV, 1949, nr. 9, 33 / E: nct] (Pop) Rachiu foarte tare, întrebuințat și pentru
frecții Si: (pop) fuză, șum. [sursa: MDA2 (2010)
arămói2 sn [At: CV, 1949, nr. 7, 33 / E: nct] (Reg) Pământ moale rămas după retragerea apei
care-l acoperise. [sursa: MDA2 (2010)
arămóĭ n., pl. oaĭe. (d. aramă, adică „căldare de aramă”). Mold. sud. Șum. [sursa: Scriban
(1939)
liliac1 – s.m. – animal mamifer insectivore.
Liliac2 – s.m. – arbust cu flori.
coș (obiect, bubuliță) s. n., pl. cóșuri [sursa: Ortografic (2002)
coș2 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 230/25 / Pl: ~uri / E: rs, ucr кощ, pn kosz] (Înv; Mol) 1
Tabără tătărească. 2 Grup de locuitori ai unui coș2 (1). 3 Formațiune militară tătărească, ce
reunea membrii unui coș2 (1). 4 (Pex) Tabără militară. [sursa: MDA2 (2010)
coș3 sn [At: PSALT., 168/5 / Pl: ~uri / E: vsl кошь] 1 Obiect portativ de diferite forme, cu
sau fără mânere, din papură sau din nuiele împletite, în care se păstrează sau se cară provizii
sau obiecte Si: (reg) corfa, coșară (1), coșarcă (1), coșniță, cotarcă, paner, târnă. 2 Conținutul
unui coș3 [sursa: MDA2 (2010)]
coş s.n. (pl. COŞURI) = „bubuliţă purulentă care se formează pe piele".
Omonimele parţiale sunt cuvinte care nu au toate formele flexionare identice şi au
etimologii diferite.
masă/mese s.f. („obiect de mobilă” [lat. Mensa]) ‒/ masă/mase s.f. („mulțime de oameni” din
fr. Masse’])
caval1 (pl. cavale) s.n. (fluier mare ciobănesc (din turc ‘’kaval);
caval2 (pl. cavaluri) s.n. şănţuleţ pentru apă în grădină (et. Nec.)
Sunt numeroase situaţiile în care coincid formele de dicţionar ale unor cuvinte, dar ele sunt
diferenţiate prin formele lor flexionare.
Spre deosebire de omonimele complete (care au toate formele flexionare identice),
omonimele incomplete (=omonime parţiale) sunt identice numai la unele forme flexionare.
Diferenţierea semantică se manifestă fie prin formele de plural (vezi substantive cu forme
multiple de plural), fie prin apartenenţa la clase morfologice diferite.
P a g e | 248
b - Omonime lexicale care aparţin la clase morfologice diferite

Spre deosebire de omonimele care aparţin aceleiaşi categorii gramaticale ( ex. Sunt
toate substantive feminine, sau sunt toate substantive neutre, sau sunt toate
substantive masculine), există serii de omonime lexicale care reprezintă aceeaşi parte
de vorbire, de exemplu clasa substantivelor, dar nu sunt omogene, reprezentînd
genuri gramaticale diferite.
De menţionat că în limba română există un număr foarte mare de omonime lexicale
formate din perechi de substantive [masculine şi neutre] care la singular, la forma de
dicţionar, sunt omofone şi omografe adică sunt cuvintele identice din punct de vedere
sonor și grafic, dar diferite ca sens. Ordinea numerotării perechilor de omonime
[masculine şi neutre] nu este precizată.
BÂZÓI1, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda
BÂZÓI2, bâzoi, s. m. Viespe.
Cer1 – (pl.) ceri – s.m. (lat. Cerrus) – arbore mare, înrudit cu stejarul.
Cer2 – (pl.) ceruri – s.n. (lat. Caelum) – bolta cerească, văzduhul, spaţiul cosmic.
Cer3 – s.n. – rai.
Cot1/coate s.n. („parte a articulației” [din lat. Cubitus]) ‒ cot2/coturi s.n.(„cotitură,
întorsătură”) ‒ cot3/coți s.m. („unitate de măsură”)
corn1 (arbust, instrument de suflat) s. m., pl. corni;
corn2 (excrescență la animale, parte dintr-o construcție/mașină/unealtă) s. n., pl. coárne;
corn3 (franzeluță, recipient, colț, aripă de oaste) s. n., pl. córnuri [sursa: DOOM 2 (2005)
Alte dicţioanare prezintă această serie omonimică mai scurtă sau mai lungă:
CORN1, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, s. n., (I 3, III) corni, s. m.
CORN2, corni, s. m. Arbust - Lat. cornus.[ sursa: DEX '09 (2009)]
corn1 [At: PSALT. 125/2 / Pl: coarne, ~uri sn, ~i sm, (înv) ~ure / E: lat cornu] Arbust
corn2 sm [At: (a. 1705) GLOSAR DE PLANTE, ap. DA / Pl: ~i / E: lat cornus] 1 (Bot)
corn3 sn [At: HERZ.-GHER., M. IV / Pl: ~uri / E: ger Korn (schnaps)] (Gms; Buc) 1 Rachiu
(de secară) Cf secărică. 2 (Pex) Păhărel cu corn3. [sursa: MDA2 (2010)
În Dicţionarul de omonime (1996) sunt numerotate 8 omonime:
Corn1, coarne s.n., (lat. Cornu) (la animale şi cornute);
Corn2, -uri, s.n. Obiect făcut în formă de corn;
Corn3, -uri, s.n. Produs de panificaţie;
Corn6, -uri, s.n. (înv.) aripă de oaste, de tabără.
Corn4, corni, s.n. [?] nume generic dat părţilor unor construcţii, organe de maşini, unelte, etc.
în formă de corn;{probabil e substantive masculine}
Corn5, corni, s.m. – Căpriorii casei;
Corn7, corni, s.m. – Instrument de suflat;
Corn8, corni, s.m. – (lat. Cornus) arbust;
ŢIPĂU - țipău s. n., art. țipăul; pl. țipăie [sursa: Ortografic (2002)
țipắu (reg.) s. m., art. țipắul; pl. țipắi [sursa: DOOM 2 (2005)
țipắu (-áie), s. n. – Corn, chiflă. – Var. tipou, țipoi. Mag. cipó (Tiktin; Gáldi, Dict., 166). – În
Trans. de N. [sursa: DER (1958-1966)
țipău1 sm [At: ANON. CAR. / V: ~pou, ~poi (Pl: țipoaie sn), ~peu, ~piu, țăpoaie sfp / Pl: ~ăi,
țipauă sn / E: mg cipó] (Reg) 1 Pâine mică, [sursa: MDA2 (2010)
țipău2 sm [At: H III, 362 / V: ~pei / Pl: ~ăi / E: ns cf țipar1] (Iht; reg) Țipar1 (1) (Misgurnus
fossilis).[sursa: MDA2 (2010)
țipău3 sn. Sing. [At: CIHAC, II, 709 / V: ~pei / E: nct] 1 (Buc) Lapte acru. 2 (Reg; îf țipei)
Zer. [sursa: MDA2 (2010)
țăpoaie2 sf plural vz țipău1 [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 249
c -Omonimele lexicale pot reprezenta şi părţi de vorbire diferite.

Şiret1 – (pl. şireturi – s.n.
Şiret2 – şireată – adj.
mic (adjectiv) / mic (substantive masculin, mici la grătar)
În limba română sunt şi numeroare perechi de omonime reprezentînd categorii gramaticale
nominale şi verbale.
Duce1 – s.m. – titlu, conducător.
Duce2 – verb, a căra.
Omonimele lexicale sunt serii de 2 sau mai multe cuvinte {care sunt pronunţate la fel (sunt
OMOFONE) şi sunt scrise la fel (sunt şi OMOGRAFE)] care, la forma lor de dicţionar, au
semnificaţii diferite, etimologii diferite, şi reprezintă părţi de vorbire diferite.
Lin1, (pl. lini), s.m. (din bg. Lin) peşte cu solzi mărunţi;
Lin2, (pl. linuri) s.n. (din ngr. Linos) vas de lemn în fde jgheab, cu diferite întrebuinţări;
Lin3, -ă , adj. (lat. Lenus, -a= lenis) calm, liniştit, uşor.
P a g e | 250
d- Omonimia lexicală între părţi de vorbire flexibile şi părţi de vorbire neflexibile

=În afară de omonimia lexicală incompletă (inventariată în dicţionar) dintre părţi de vorbire
flexibile, o categorie specială o reprezintă fenomenul de omonimie apărut între diferite
cuvinte flexibile şi părţi de vorbire neflexibile.
Dar1 (conjuncție) / dar2, adv (învechit şi regional) / (un) dar3, -(pl. daruri) (substantive
neutru)[din sl. Daru] obiect primit sau oferit fără plată / dar4 (sing.) s.n. însuşire, talent,
vocaţie.
La1, prep. (lat. Illac) – spre, către, lîngă. / la2, s.m. invar. (din it. La) notă muzicală / la3, verb
neregulat (lat. Lavare) a se spăla.
mai1 adverb [At: PSALT. HUR. 43r/20 / V: (reg) măi, ma / E: ml magis] 1 (Înv; udp „de”,
„decât”) Mai mult. 2 (Înv; udp „de”, „decât” etc.) Mai degrabă. 3 (Înv) Mai potrivit. 4 (Cu
sens cumulativ) Încă. 5 (Precedă termenii unei enumerări) în plus. 6 (Precedă termenii unei
enumerări) Încă și... 7 (Îcrî) Când... când. 8 (Cu sens durativ) În continuare.
mai2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 44/18 / Pl: ~uri, (reg) maie / E: ml malleus] 1 Ciocan
mai3 sn [At: PSALT. 43 / V: ~er / Pl: ~uri, ~e / E: mg maj] 1 (Reg; șîs ~ negru) Ficat. 2 (Reg;
îs) ~urile (sau maierele) albe (sau bălăi) Plămâni.
mai4 ssg [At: (a. 1619) GCR I, 56/28 / V: (înv) maie ssg / E: ml maius, slv май] 1 (Șîs luna ~
sau luna lui ~) A cincea lună a anului, care urmează după aprilie [sursa: MDA2 (2010) s. m.
invar.
P a g e | 251
e - Omonime pot fi considerate şi cuvintele de categorii gramaticale diferite, dar avînd aceeaşi
rădăcină lexicală.
Bun1 – ă, adj., s.m.f. (lat. Bonus, -a) – care are calităţi pozitive.
Bun2 - (pl. bunuri) s.n. proprietate, avere.
Bun3 – ă, s.m.f. (înv. Şi pop.) bunic, bunică.
Bun4 – s.f. zorea (planta).
f – Omonime derivaţionale
Sunt de obicei cuvinte derivate cu sufixe sau cu prefixe. În loc să li se atribuie calitatea de
omonimie complete, unele dicţionare le include în definiţia unui singur cuvînt polisemantic.
Ele sunt de fapt două cuvinte diferite, formate cu sufixe diferite.
croitoríe (meserie, atelier) s. f. (sil. cro-i-), art. croitoría, g.-d. art. croitoríei; (ateliere) pl.
croitoríi, art. croitoríile [sursa: Ortografic (2002)
ceasornicăríe (meserie, atelier) s. f., art. ceasornicăría, g.-d. art. ceasornicăríei; (ateliere) pl.
ceasornicăríi, art. ceasornicăríile [sursa: Ortografic (2002)
CEASORNICĂRÍE1 s. f. Meseria de ceasornicar (1). – Ceasornicar + suf. -ie. [sursa: DEX
'09 (2009) [substantiv defective de plural]
CEASORNICĂRÍE2, ceasornicării, s. f. Atelier, prăvălie unde se repară sau se vând
ceasornice (1). – Ceasornic + suf. -ărie. [sursa: DEX '09 (2009)
fierăríe (meșteșug, atelier, colectivitate) s. f. (sil. fie-), art. fierăría, g.-d. art. fierăríei;
(ateliere, magazine) pl. fierăríi, art. fierăríile [sursa: Ortografic (2002)
fierărie1 sf [At: H II, 62 / Pl: ~ii / E: fierar + -ie] 1 Atelier în care fierarul prelucrează la cald
fierul sau alt metal Si: (înv) făurărie1, făurie (1), (îvp) făuriște, (reg) covăcie. 2 Meșteșugul
fierarului Si: fierărit1, (înv) făurărie1 (2), făurărit, făurie (2). [sursa: MDA2 (2010)
fierărie2 sf [At: ISPIRESCU, L., 136 / Pl: ~iI / E: fier + -ărie] 1 Magazin unde se vând
obiecte fabricate din fier sau din alt metal. 2 (Csc) Obiecte sau piese din fier ori din alt metal
Si: (pfm) fierătaie, (înv) făurărie2, (reg) fierăt (3). [sursa: MDA2 (2010)
albinăríe1 sf [At: DA / P: ~ri-e / Pl: (rar) -ii / E: albinar + -ie] Apicultura, meseria de
apicultor.
albinăríe2 sf [At: MARIAN, O. I, 58 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: albină + -ărie] 1 Mulțime (mare)
de albine Si: albinăret, albinărime, albineț. 2 (Rar) Stupină, prisacă. [sursa: MDA2 (2010)
Dacă clasificarea omonimelor după gradul de identitate formală diferenţiază omonimia
completă (omonime totale) de omonimia incompletă (omonime parţiale), diferenţierea
semantică prin apartenenţă la o clasă morfologică poate reprezenta un alt criteriu de
clasificare. Omonime lexicale pot fi considerate şi cuvintele de categorii gramaticale diferite,
care au aceeaşi bază lexicală şi fac parte din aceeaşi familie de cuvinte (ca şi omonimele
derivaţionale).
După apartenenţa morfologică, avem două clase de omonime:
1- omonime care provin prin conversiune (în urma trecerii unui cuvînt dintr-o parte de
vorbire în alta).
2- omonime lexico-gramaticale, care aparţin unor clase morfologice diferite.
P a g e | 252
g- Omonime formate prin conversiune

Omonimele lexico-gramaticale provenite prin conversiune sunt înregistrate în dicţionare
şi prezintă (de obicei ) fenomenul de omonimie complete.
Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea este mijlocul intern de îmbogăţire a
vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la
alta.
Trecerea aceasta se face fără a modifica forma cuvântului, adică fără a adăuga ceva, ca în
cazul derivării sau compunerii.
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. [Lat. formosus.]
RÉPEDE, repezi, adj., adv. [Lat. rapidus, rapide.]
ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adj., s. n., adv.
Deşi unele dicţionare le înregistrează sub un singur articol-titlu, ca pe un cuvînt
polisemantic, cuvintele provenite prin conversiune sunt omonime cu cele de bază.
Absolut1, -ă, adj. (din lat. Absolutus) 1. Care este independent de orice condiţii şi relaţii;
complet, desăvîrşit. 2. (despre o mărime fizică) A cărei valoare este independent faţă de
oricare system de referinţă.
Absolut2 – adverb . Exact;
Absolut3 – s.n. 1. Cee ace există independent de orice condiţie şi relaţie. 2. Infinit,
nemărginit.
absolút1 adj. m., pl. absolúți; f. absolútă, pl. absolute
absolút2 s. n., pl. absolúturi [sursa: DOOM 2 (2005)
MUNCITÓR, -OÁRE, muncitori, -oare, adj., s. m. și f.
MUNCITÓR2, -OÁRE, muncitori, -oare, s. m. și f. Persoană
MUNCITÓR1, -OÁRE, muncitori, -oare, adj. 1. Care muncește, [sursa: DLRLC (1955-
1957)
Prin conversiune se pot obţine:
-adjective din verbe la participiu, din pronume sau adverbe;
-adverbe din verbe la participiu, din adjective sau substantive;
-prepoziţii din verbe la participiu, adverbe sau substantive.
Observaţie:
‘’Omonimele lexico-gramaticale provenite din conversiune sunt numeroase, pentru că limba
română se numără printre limbile în care fenomenul conversiunii este foarte frecvent.
Fenomenul omonimiei este acceptat numai în cazul în care cuvintele respective îşi schimbă şi
sensul lexical, nu numai valoarea morfologică’’.
https://www.limba-romana.net/lectie/Omonimie--relatii-semantice-/97
P a g e | 253
Pseudo-omonimia şi pseudo-paronimia
În unele articole lingvistice, omonimele parţiale sunt denumite uneori şi omonime false,
deoarece ele coincid numai la unele forme ale cuvintelor şi se diferenţiază la altele.
Vom folosi termenul de omonime false pentru cuvintele care nu sunt identice ca formă şi
pronunţare la starea lor de dicţionar. Termenul ‘’Pseudo-‘’ este un element prim de
compunere savantă cu semnificația: 1 Fals. 2 Pretins. 3-4 (Cu) asemănare exterioară. Pseudo-
omonimia desemnează o falsă relaţie de omonimie (între cuvinte care se scriu la fel).
Sensul fenomenelor de omonimie nu se reduce doar la
- Omografe (=cuvinte care se scriu la fel),
- Şi la omofone (cuvintele omofone sunt pronunţate la fel, dar se scriu diferit). Dacă
cuvintele care se pronunţă la fel formează serii derivative diferite, atunci aceste cuvinte sunt
omonime.
Cuvintele OMOGRAFE se scriu la fel, dar se pronunţă diferit, adică, în vorbire, la nivel
segmental forma lor este identică, dar la nivel suprasegmental forma lor este diferită. În
dicţionare ele se scriu la fel, şi sunt considerate omonime (provenite din conversiune).
RĂȚÓI1, rățoi, s. m. Bărbătușul raței.
RĂȚOÍ2, rățoiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se răsti la cineva, a amenința pe cineva. – Din
rățoi1. [sursa: DEX '09 (2009)
Mai apropiat de fenomenul de polisemie şi de conversie decît de omonimie este situaţia în
care accentul diferenţiază cuvintele care sunt omografe.
Nu se consideră relaţia de omonimie în situaţia verbelor şi substantivelor rezultate prin
conversiune. Accentul este o unitate suprasegmentală intensivă, caracterizînd silabe (şi
cuvintele din care fac parte acestea). Accentul diferenţiază pronunţarea unor cuvintele care au
aceeaşi formă grafică (sunt omografe): altoi (s.n.) – a altoi (verb / răţoi (s.m.) – a se răţoi
(verb). Deoarece baza semantică rămîne aceeaşi, substantivul şi verbul nu au o semnificaţie
diferită, făcînd parte din aceeaşi familie de cuvinte. Chiar dacă au o bază semantică comună,
sistemul lor flexionar diferă – [vezi a tămîia (verb) – şi tămîie (subst.) – două omonime de
categorii gramaticale diferite]
‘’Cînd însă PRONUNŢAREA, accentual, diferenţiază cuvintele care au aceeaşi formă grafică
(=omografe), nu mai avem omonime, pentru că accentual indică alt cuvînt, bine înţeles,
altceva decît cel identic doar formal: altoi şi altoi; răţoi şi răţoi; în fond, mai mult e vorba de
polisemie decît de omonimie, căci relaţia de sens este destul de evidentă; baza semantică
rămîne aceeaşi la cele două cuvinte differentiate prin accent; asemenea situaţii sunt
numeroase în limba română.’’ (Gh. Bulgăr, N. Felecan, Dicţionar de omonime, 1996, p.6).
Substantivul polisemantic (VOĭ, s.n.) (cu flexem semivocalic)
-este pus în relaţie de omonimie gramaticală cu pronumele personal de persoana a II-a plural
(VOI)
-este în relaţie de pseudo-omonimie cu verbul (a VOI) (cu flexem vocalic)
-este în relaţie de omonimie flexionară cu forma de plural a substantivului feminine (voie –
Pl. Voi)
-şi cu verbul auxiliar de persoana I singular (Voi)
Şi în relaţie de pseudo-paronimie datorită secvenţei fonice din ortograma ‘’v-oi..’’.
a. voi1 [At: (ante 1550) CUV. D. BĂTR. II, 424/14 / D: vouă (înv) vooă, voă, voî, voo,
vooa (S și: voah), voao, voaă, voaî, (reg) vouo, vouî, voauă, voavă), vă (-v, înv, ve), vi
/ Ac: (pe) voi, vă (-v, reg, ve) / E: ml vos] 1 ppr Înlocuiește numele persoanelor cărora
li se adresează vorbitorul sau al grupului în care este inclusă persoana căreia i se
adresează vorbitorul.
b. voi3 sn [At: ANTIPA, P. 540 / V: zb~ / Pl: ~uri / E: bg dou] 1 (Reg) Fiecare dintre
P a g e | 254
rândurile de împletitură de papură sau de nuiele, într-o leasă sau într-un gard de prins
pește. 2 Distanța dintre două voiuri (1), considerată ca unitate de măsură pentru gardul
de prins pește. 3 (Olt) Împletitură din nuiele mai groase, ca un brâu, în construcția
pătulului care servește la păstrarea porumbului. 4 Fâșie de pământ (arabil).
c. voi2 - verb[At: COD. VOR.2 1r/7 / Pzi: ~esc, voi / E: pbl drr voie cf slv волити] 1-3
vt(a) A vrea (1-3). 4 vi A avea voință (2). 5 vi A-și manifesta voința [[sursa: MDA2
(2010)
d. voie, (rar) voi, s. f. [At: PSALT. HUR. 15v/25 / P: vo-ie / V: (îvr) voaie / S și: (înv) voe
/ Pl: (rar) voi / E: vsl воліа] 1 Voință /[vóie s. f., art. vóia, g.-d. art. vóii; pl. voi, art.
voile]
e. Voi - auxiliar de timp viitor – eu voi pleca.
f. Modul Prezumtiv.
Timpul prezent are forme specifice pentru acest mod, alcătuite din viitorul verbului auxiliar a
fi și gerunziul verbului cu sens lexical deplin. Auxiliarul poate avea două forme, una mai
elevată (voi fi etc.), cealaltă curentă (oi fi etc.) – oi fi mîncînd;
Prezumtivul perfect nu are forme specifice. Ele sunt aceleași cu ale indicativului viitor
anterior, construite cu viitorul auxiliarului și participiul verbului cu sens deplin: voi/oi fi
mîncat.
g. - ortograma ‘v-oi (da)
‘’Toate omonimele sunt (şi) omofone şi omografe. Dar reciproca nu este adevărată: numai o
parte din omofone sunt şi omonime, şi numai o parte din omografe sunt şi omonime.’’ ( Ion
Rotaru, Marina Lorentz-Popa, Dicţionar de omonime, omofone, omografe’’, Bucureşti, 1996)
Autorii consider omonime şi perechea
Zori1 – s.m. pl. Lumina care se arată pe cer înainte de a răsări soarele (din sl. Zori)
Zori2 – verb conj. IV, intranz. Şi refl. A lucra în grabă, zoresc (din turc. Zor).
Din punct de vedere al sistemului flexionar al limbii române ele sunt doar omografe. Verbul
de conjugarea a IV se termină cu VOCALA ‘-I’’, în timp ce flexemul de plural al
substantivului masculin este un ‘’i- final consonantic (zori – este un cuvînt monosilabic).
Omografele (=omonime grafice) sunt cuvinte care sunt scrise la fel, dar sunt pronunţate
diferit (diferă poziţia accentului în vorbire). ‘’ Cuvintele se deosebesc între ele și în funcție de
modul în care se realizează în scris și oral. Din acest punct de vedere, cuvintele se împart în
omografe și omofone.
Putem spune despre cuvintele omonime că sunt omografe și omofone, numai în măsura în
care folosim noțiunile de omograf și omofon pentru a sublinia forma grafică identică a
cuvintelor (omograf), respectiv forma sonoră identică a cuvintelor (omofon). Un cuvânt nu
are cum să fie și omograf și omofon în același timp, dacă ținem cont de faptul că omografia
are ca și caracteristică pronunția diferită, iar omofonia scrierea diferită.
Cuvinte omofone sunt = fonetic identice – grafic diferite;
Cuvinte omografe sunt = fonetic diferite – grafic identice.
Cuvinte omonime sunt = fonetic identice – grafic identice.
https://lexicologialimbiiromane.ro/semantica/categorii-semantice/omonime/
P a g e | 255
OMOGRAFIA
Un omograf (din greacă homos , „similar”, „similar” și graphene , „scrie”) este fiecare dintre
două sau mai multe cuvinte scrise la fel, dar care au înțelesuri diferite ( heteronim ). Un
omograf este o formă de pseudo-omonim.
1 -OMOGRAFIA reprezintă fenomenul de coincidenţă grafică între forma unui cuvînt din
dicţionar şi forme flexionare ale unui alt cuvînt. Exemplu:
-unde – adverb de loc
-unde – substantive plural de la ‘’undă’’ – (o undă – două unde = val).
Acesta este un fenomen de omonimie lexico-morfologică.
Perechea – [mobil1, -ă, adj, s.n. – care se mişcă, nestatornic;
Mobil2, s.n. – impuls, scop, motiv] reprezintă o serie de omonime,
dar perechea - Mobilă1 – adj. fem.
Mobilă2 – substantive feminine – mobilier] reprezintă doar formal omonime, pentru că sunt
cuvinte identice prin formă şi pronunţare, dar nu sunt omonime la forma lor de dicţionar,
adjectivul fiind derivat. Omografia de acest tip reprezintă un amestec între omonimia lexicală
şi omonimia gramaticală.
La omonimele lexico-gramaticale (sau omoforme) - clasă morfologică este diferită, şi au
sensuri diferite și origini diferite.
noi (pronume) / noi (adjectiv pl.)
(un) cer1,2,3, (substantive, vezi mai sus) / (eu) cer (verb)
(un) fluier (substantiv) ‒ (eu) fluier (verb)
sare (El) sare - verb, cu sensul de a sări. -/ sare- substantiv, cu sensul de aliment;/ {alături de
omonimele parţiale, care nu sunt incluse în dicţionarul de omonime: sare/defectiv de plural
(„folosită în alimentație”) ‒ sare/defectiv de plural („ceva spus cu farmec”) ‒ sare/săruri
(„substanță chimică”)
toc (substantiv) / (eu) toc (verb)
Omoforme de acest tip sunt cuvintele care aparțin unor clase gramaticale diferite (părți de
vorbire diferite), au sensuri diferite și origini diferite. Cel puţin un membru din seria
omonimelor lexico-gramaticale este inventariat în dicţionar, şi cel puţin un membru din
aceeaşi serie reprezintă forma flexionară a altui cuvînt.
În mod eronat sunt considerate omografe perechi de cuvinte de tipul:
Aburii1 – pl. art. hot. De la ‘’abur’’;
Aburii2 – pl. art. nehot. De la adjectivul ‘’aburiu’’. (apud Ion Rotaru, Marina Lorenz-Popa,
Dicţionar de omonime, omofone, omografe, 1996, p.225).
2 -OMOGRAFIA de acest tip reprezintă fenomenul de coincidenţă grafică între o formă
flexionară a unui cuvînt din dicţionar şi o formă flexionară a altui cuvînt din dicţionar. Cele
două cuvinte pot avea o rădăcină lexicală comună sau nu. Omonimia înţeleasă ca opoziţie
semantică între cuvinte identice formal, nu se aplică nici în zona radicalului lexical, nici în
zona finalului flexionar (primul fiind articulat hotărît). Acest tip de omonime apare între
forme flexionare ale unor cuvinte diferite.
Omonimia flexionară
OMONIMIA FLEXIONARĂ se adaugă uneori fenomenului de omonimie lexicală. De
exemplu, pe lîngă seria de omonime menţionată {Cer1 – (pl.) ceri – s.m. (lat. Cerrus) – arbore
/Cer2 – (pl.) ceruri – s.n. (lat. Caelum) – bolta cerească, /Cer3 – s.n. – rai.] putem adăuga
forme flexionare ale verbului ‘’a cere’’ – eu cer. Omonime gramaticale - același sens, aceeași
parte de vorbire, dar persoane diferite:
vin - verb, timpul prezent, persoana I, numărul singular;
vin - verb, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural.
P a g e | 256
Se poate adăuga la seria sinonimică ‘’vin – substantive, lichid alcool)

O particularitate importantă a omonimelor este că sensul cuvintelor nu poate fi dedus decât în
contexte diferite. Legătura dintre înțelegerea cuvintelor omonime și contextul în care apar.
‘’Dacă este vie / Să-i spui să vie / La noi la vie.’’ Sau:
‘’Maica-ta de-i vie (adj. viu – Fem. Sing. –vie)
Bine-ar fi să vie (verb a veni – modul conjunctiv)
Pîn' la noi la vie.' (substantiv = podgorie)
Omografele rezultate din forme flexionare ale unor cuvinte aparţinînd unor categorii
morfologice diferite nu sunt considerate omonime.
Dacă considerăm că fenomenul de polisemie se referă la un lexem cu semnificaţii multiple
(un cuvînt cu mai multe sensuri lexicale), un cuvînt polisemantic poate fi comparat, prin
analogie, cu o serie de cuvinte poli-fonice. Acestea reprezintă variante de pronunţare ale
aceluiaşi cuvînt. Formele sunt diferenţiate prin accent. Putem considera fenomenul de
conversiune (de trecere de la o parte de vorbire la alta) drept un cuvînt polifonic (cu mai
multe pronunţări diferite) cu mai multe sensuri morfologice. Adică un lexem cu semnificaţii
morfologice multiple. Unele cuvinte formate prin conversiune sunt perechi de cuvinte
omografe (vezi răţoi, altoi). Relaţia dintre forma sonoră şi sensul morphologic la aceste –
polifonii- se modifică = adică sunt cuvinte care se scriu (la nivel segmental) la fel, dar au (la
nivel suprasegmental) diferenţe de pronunţare, de accent.
1- În afară de cuvintele polisemantice (=cu semnificaţii semantice multiple)
2- şi de cuvintele poli-fonice (=cu semnificaţii gramaticale multiple; cuvinte obţinute
prin conversiune, şi diferentiate prin accent),
3- putem vorbi şi despre cuvintele poli-grafice (=cuvinte cu forme multiple). Poligrafiile
sunt variante ale aceluiaşi cuvînt, care diferă prin scriere. Acestea pot fi considerate
ALOFONE CONTEXTUALE ale unui cuvînt-titlu din dicţionar. Ele nu sunt nici
omonime, nici paronime.
PSEUDO-PARONIMIA reprezintă, la nivelul lexico-semantic, acelaşi lexem, cu aceeaşi
semnificaţie, dar cu variaţii minime ale formei cuvîntului.
P a g e | 257
Variante lexicale
În timp ce două cuvinte diferite pot fi notate la fel (rezultînd fenomenul de omonimie
lexicală), se poate întîmpla şi invers, adică acelaşi cuvînt să fie notat în două sau mai multe
feluri diferite.
Poligrafiile reprezintă scrierea unui cuvînt în mai multe forme/variante diferite.
[Notă – grafia multiplă – cf. grafia dublă = Grafie ◊ ~ dúblă: notare diferită a aceluiași
fonem în aceeași epocă (în același text sau în texte diferite), datorită unor cauze diverse.
Astfel, în textele vechi românești existau multe grafii duble fie din cauza contradicției dintre
tradiția grafică și evoluția limbii (g. den și din), fie datorită caracterului complex al unui sunet
greu de notat (g. bunră și bură din textele rotacizante), fie coexistenței a două sunete în graiul
aceleiași persoane, fie influenței exercitate de grafia unor cuvinte slave asemănătoare, fie
copiștilor, în vorbirea cărora existau fonetisme deosebite de cele din original etc]
În lexicografie sunt menţionate situaţii cînd, în interiorul articolului-titlu, dicţionarul
menţionează şi VARIANTE. Acestea sunt „realizări concrete ale aceluiaşi cuvânt, dar de alt
tip decât cele morfologice" (Th. Hristea).
Variantele lexicale sunt diferitele schimbări care afectează o limbă în funcție de diferitele
locuri în care este vorbită, contextul social și timpul.”.
Aceste modificări ale modului de a vorbi pot apărea în aceeași țară, o provincie, o subregiune
a provinciei și chiar între grupuri de locuitori
Există mai multe tipuri de variante lexicale:
-Variațiile geografice sau diatopice desemnează schimbările care au loc într-o limbă în
funcție de distanțele geografice care există între diferitele grupuri de vorbitori. Regionalisme
fonetice
sunt particularități care constau, față de fonemele din standard, în variante fonologice sau
fonetice care apar sistematic cel puțin în anumite contexte fonetice. Astfel este, de exemplu,
în română, pronunțarea apropiată de ‘’frace’’, în graiul bănățean, a cuvântului „frate’’. dește
(=degete), frace (=frate), gios (=jos), mâne (=mâine), păianjeni (=păienjeni), șinși (=cinci)
Regionalismele lexicale propriu-zise sunt alte cuvinte decât corespunzătoarele lor din limba
standard, sau care nici nu au corespondent în aceasta. Exemple: curechi (în graiul
moldovenesc) „varză”] În privinţa regionalismelor gramaticale - Structura gramaticală a
varietăților regionale diferă de cea standard în primul rând prin unele trăsături morfologice,
precum în ro lipsa sufixului la conjugarea I, indicativ prezent: (eu) lucru (în Crișana)
„lucrez’’. (Dacă observăm unele regionalism gramaticale putem înţelege că flexiunea unor
verbe considerate în prezent verbe neregulate este la origine o flexiune regulate: eu mînc, tu
mînci, el mîncă.
-variaţii temporale, numite și diacronice, acestea se referă la variantele care sunt date unei
limbi în timp. Ele pot include nu numai modificări ale cuvintelor pentru a desemna același
lucru, ci și modificări ortografice sau gramaticale. [variante lexicale învechite] Arhaisme
fonetice care constau într-un sunet sau un grup de sunete diferit față de varianta actuală a
cuvântului:
hitlean vs. viclean, îmbla vs. umbla, blăm.
Arhaismele morfologice se încadrează în sistemul flexionar al limbii române: pluralul în -e al
substantivelor feminine, ex. inime vs. inimi, aripe vs. aripi;
Unele cuvinte sunt ieșite din uzul comun împreună cu realitatea dispărută pe care o
denumeau. Unii lingviști le numesc istorisme, alții „arhaisme noționale” (chelar, hatman,
pîrcălab. Alte cuvinte sunt arhaisme semantice (de sens), adică denumeau altceva decât în
limba actuală:
P a g e | 258
rost – altădată „gură’’– Ele se încadrează în sistemul flexionar al limbii române.

-variaţii sociale sau diastratice sunt cele care se referă la schimbări de vocabular și limbă în
funcție de grupul social în care operează fiecare vorbitor. [variante împrumutate din diferite
limbii]
-variaţii contextuale - Se referă la variantele în limba aceluiași vorbitor în funcție de contextul
în care se exprimă. Acest lucru este condiționat de subiectul despre care se vorbește, locul și
ascultătorul sau ascultătorii căreia îi este adresată persoana care vorbește.
= de exemplu
Atunci cînd variantele unui substantive au acelaşi gen gramatical ca şi cuvîntul-titlu, şi au
acelaşi flexem la forma de dicţionar, atunci toate variantele urmează sistemul flexionar al
cuvîntului-titlu.
Chiar şi atunci cînd variantele sunt la acelaşi gen gramatical, formele pot pune probleme
flexionare. Exemplu:
erou sm [ V: (înv) eroe, he~, heroi, iroas, irois, iroiu, irou / Pl: eroi
Forma ‘’heroi’’ poate reprezenta pluralul unei forme vechi de singular ‘’herou’’ {?]
La fel şi atunci cînd variantele unui verb sunt la aceeiaşi conjugare ca şi cuvîntul-titlu.
sfií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfiésc, imperf. 3 sg. sfiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfiáscă; ger.
Sfiínd [sursa: Ortografic (2002)
sfií (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfiéște, imperf. 3 sg. se sfiá; conj. prez. 3 să se sfiáscă;
ger. sfiíndu-se [sursa: DOOM 2 (2005) Var. Mold. sîi, sii.
sfii vr [At: PSALT. HUR. 59V/6 / V: (îrg) sfei, sii, sâi, (înv) svii, (reg) shii, fii, hii / Pzi: ~iesc
/ E: vsl свѣнити сѧ] 1 (Asr; d. oameni) A se teme [sursa: MDA2 (2010)
Iorgu Iordan constata existenţa unor forme ale substantivului “după ambele genuri fie la
singular sau la ambele numere”, şi consideră că acest fenomen este “pur formal, fără temei
semantic: subiectele vorbitoare şovăie între masculin şi feminin sau neutru” deoarece simţul
lor lingvistic “nu le spune în mod absolut sigur, care dintre forme este mai potrivită cu
sistemul morfologic românesc, pentru fiecare substantiv în parte” [Iorgu Iordan, Limba
română actuală, 1947)
P a g e | 259
Relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de GEN grammatical

Categoria gramaticală de gen [I] şi categoria gramaticală de număr [II] determină modelul
flexionar al substantivelor. La verbe, acelaşi model flexionar este determinat de categoria
numită CONJUGARE (4 tipuri) care precede categoria gramaticală de număr [II].
Nu are importanţă ce înseamnă cuvîntul (=semnificaţia). Contează doar FORMA lui. Este
importantă doar semnificaţia gramaticală care I se atribuie (=genul grammatical/ respective
conjugarea), în funcţie de forma cuvîntului, mai precis în funcţie de FLEXEM (=terminaţie).
P a g e | 260
OMOGENIZAREA paradigmelor flexionare este posibilă prin evidenţierea sistemului de

flexeme comun atît declinării cît şi conjugării.
Ca orice parte de vorbire, substantivul are anumite categorii gramaticale care îl definesc şi îl
deosebesc de celelalte, şi anume: genul, numărul, cazul, posibilitatea de a primi articol.
Aceste categorii sunt folositoare mai ales pentru ca ne ajuta să identificăm substantivele în
diferite contexte, dar şi pentru că facilitează înţelegerea şi aprofundarea modului de a le
folosi, efectiv, în enunuri proprii. Prin urmare, stabilim dacă un cuvînt este substantiv şi, de
asemenea, îi precizăm genul. [Exemple:
un băiat – doi băieţi (genul masculin);
o fată – doua fete (genul feminin);
un scaun – două scaune (genul neutru).
Datorită alternanţei UN (sing. Masc.) – DOUĂ (pl. feminin), substantivele neutre sunt
considerate de genul ‘’ambigen’’. [AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în
sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen =
substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.]
Această situaţie explică de ce avem în dicţionare atît de multe omonime lexicale reprezentînd
perechi de Subst. masc. sing = subst. neutru sing.
muroi1 smi [At: DLR / E: mur2 + -oi] 1-2 (Bot; reg; șdp) Mur2 (2) (mare).
muroi2 sn [At: VAIDA / V: ~oaie sf / Pl: ~oaie / E: cf murui1, murnău] (Trs) 1 Pâine mică
împletită. 2 Colac de Paști. [sursa: MDA2 (2010)
Uşoi (pl.) ușoi1 sm [At: JAHRESBER. III, 330 / Pl: ~ / E: ușă + -oi] (Reg) Ușor
ușoi2 sn [At: CADE / V: ~oaie sf / Pl: ~oaie / E: ușă + -oi] (Reg; șdp) 1-2 Ușă (1) (mare)./
var. - ușoaie sf vz ușoi2 [sursa: MDA2 (2010)
Substantivele NEUTRE denumesc:
obiecte: cântar, ciocan, prag, ceas, scaun, motor, frigider, cuțit, grătar, pahar, grilaj, pix, caiet,
penar, program, orar, plan, bordei, condei, crâmpei, neam, film, cătun, sat, oraș, spital
numele simțurilor: auz, miros, văz, gust, pipăit
nume de materii: sânge, lapte, zahăr, suc, aliaj, aur, zinc, (toate elemente sistemului periodic)
nume de vânturi: viscol, crivăț, uragan, ciclon, taifun, austru, alizeu
nume de însușiri fără plural: curaj, patriotism
numele unor sporturi: fotbal, tenis, volei, baschet, box
nume de țări care nu se termină în a: Iran, Irak, Congo
nume de cifre: milion, miliard
nume de fructe: măr, grepfrut, grep, jir, fistic, mango, avocado, kiwi
substantive cu sens colectiv: popor, neam, tineret, bătrânet, batalion, regiment, pluton, stol,
banc, stejăriș
substantive care denumesc specii: animal, macrou, mamifer, crustaceu, cetaceu
nume care denumesc părți ale zilei: amurg, dejun, prânz, asfințit
nume de activități, provenite din participiu: arat, grăpat, semănat, cules, fumat, furat,
neologisme: element, televizor, computer, terminal, site, miting, ecran, aisberg, ambuteiaj
P a g e | 261
Variante de genuri diferite

Atunci cînd avem VARIANTE de genuri diferite, în interiorul articolului-titlu ele ar
trebui menţionate separat, împreună cu formele lor flexionare. (de exemplu substantivele ar
trebui menţionate pe genuri separate).
gâlmei2 sn [At: CADE / V: (cu metateză) glămâie, glămeie, glem~, glămie, glimeie,
glemeie[1] sf / Pl: ~ghelmei[?][Notă - Aceasta nu este o formă de plural. Probabil este o
variantă? / E: pbl gâlmă + -ei] (Reg) 1 Deal râpos, stâncos, fără verdeață. 2 (Îf glemei)
Movilă (1). 3 Grămadă de gunoi care se scoate din grajd [sursa: MDA2 (2010) {NOTĂ –
judecînd după forma 2 (Îf glemei) Movilă presupun că forma de neutru plural este
‘’glemeie’’. În concluzie presupun următoarele forme ale acestui substantiv neutru:
(sing.) gîlmei – (pl.) gîlmeie;
(sing.) glămei – (pl.) glămeie;
(sing.) glămîi – (pl.) glămîie; [6.1.3.5.a]
(sing.) glemei – (pl.) glemeie;
(sing.) glimei – (pl.) glimeie;
(sing.) ghelmei – (pl.) ghelmeie;
Sau forma de feminin ‘’*ghelmea’’ ar putea fi la plural feminine
‘’ghelmeie’’[6.1.2.4.]
Consider că formele enumerate mai sus sunt încadrate greşit în dicţionarul din 2010:
glămeie sf.plural vz gâlmei [ sursa: MDA2 (2010)
glămâie sf vz gâlmei [sursa: MDA2 (2010)
glemeie sf vz gâlmei [sursa: MDA2 (2010)
glimeie sf vz gâlmei [sursa: MDA2 (2010)
Forma de feminin ‘’glămie sf vz gâlmei [sursa: MDA2 (2010)] ar putea avea pluralul
feminine ‘’*glămii’’
Formele de feminin ‘’Ghelmea’’ şi ‘’gîlmă’’ au şi ele variante neutre:
gâlmei1 sn vz ghelmea [ sursa: MDA2 (2010) ghelmeá, ghelméle, s.f. (reg.) ridicătură
de pământ. [sursa: DAR (2002
GLĂMÉIE s. v. măgură, movilă.[ sursa: Sinonime82 (1982)]
gâlmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67/2 / V: hâ~, hâlm, holm sn / Pl: gîlme / E: slv
хлъмъ] 1 (Înv) Dâmb. 2 (Pop) Umflătură. 3 (Pop) Ganglion. [sursa: MDA2 (2010)
budurói s. n., pl. buduroáie
budurói sn [At: ȘEZ. V, 39/27 / V: -oáie s.feminin / Pl: ~oaie / E: nct] 1 Putină mare în care
se strânge laptele de la oi Si: budăi.[ sursa: MDA2 (2010)
budurói s. n., pl. buduroáie (sil. -roa-ie) [sursa: Ortografic (2002)
buduroáie sf vz buduroi [sursa: MDA2 (2010)
Eu consider că substantivul feminin este la singular ‘’buduroaie’’, şi la plural ‘’buduroaie’’
[6.1.3.6.a] cf – vioaie.
‘’Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot
ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine.’’ GALACTION, O. I 279 / ‘’ Îngrijea o stupină de
vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie.’’ SADOVEANU, P. M. 50
butói s. n., pl. butoáie [sursa: Ortografic (2002) /
butoi sn [At: I. IONESCU, M. 93 / V: ~oaie, (reg) ~oană, ~oaică sf / Pl: ~oaie / E: bute + -oi]
[sursa: MDA2 (2010) / bădâi.
butoáie sf [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 211 / Pl: ~ / E: bute + -oaie] (Reg) Butoi (1).
[sursa: MDA2 (2010)
mășcoi sm vz mâșcoi [ sursa: MDA2 (2010) mâșcoi sm invariabil [At: PSALT. 55 / V:
mășcoi, mișcoi, mușcoi / E: mâșc + -oi] 1 (Îvr) Catâr. 2 (Rar) Cal. [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 262
mîșcoaie s. v. CATÎRCĂ. mâșcoaie sf. invariabil [At: PSALT. 55 / V: ~coie, muș~ / E: mâșc
+ -oaie] (Înv) Catârcă. [sursa: MDA2 (2010)
NOTA
Se consider greşit că cele două substantive sunt invariabile. [este o relaţie de
omonimie flexionară]
Mîşcoi (sg.) = (pl.) mîşcoi;
Mîşcoaie (sg.) = (pl.) mîşcoaie, [6.1.3.6.a.] cf M. vioi (sing. = pl.), F. vioaie (sing. =
pl.)
mișcóĭ și mușcóĭ m., pl. tot așa (augm. d. vsl. mĭskŭ, fem. mĭska, a. î.; bg. mŭska, rus.
mesk; alb. mušk). Vechĭ. Catîr. – Și mîșc. Fem. -oaĭe, pl. tot așa. În Ps. S. 31, 9, și
mujdei, ceĭa ce pare o greșeală. [sursa: Scriban (1939)
=Sunt situaţii cînd, în interiorul articolului-titlu, dicţionarul menţionează VARIANTE
aparţinînd la toate cele trei genuri gramaticale.
loscobaie sf vz lostopană / loscoboaie sf. / loscovoaie sf / lostopaie sf /
loscoboi sm.n. vz lostopană / [sursa: MDA2 (2010)
Var. -în Olt. roscobáĭe, pl. ăĭ; în Meh. leșcovă, pl. e. În Nț. láșpaniță, pl. e [Scriban]
lostopană sf [At: I. IONESCU, C. 6 / V: (reg) ~scobaie, ~scobină, ~scoboaie, ~scoboi sm,
~sco~, ~scovoaie, ~paie, lostopan smn, ~păn, ~pân sm, ~pină, ~oran sm / Pl: ~ne, ~păni,
~pene, ~păi / E: nct] (Reg) 1 Bucată mare de pământ, de lemn, de piatră etc. 2-3 (Pex)
Lostopeț (1-2). 4 Porțiune vâscoasă de secreție purulentă, de erupție cutanată etc. 5 (Fig; irn)
Femeie grasă.
păduroi, ~oaie sn. F. [At: DDRF / Pl: ~, ~oaie / E: pădure + -oi] (Rar) 1-6 sn Pădure (1-3)
(mare). 7 sm Proprietar de pădure (1). 8 sf (Mtp; reg) Muma-pădurii. 9 sm (Mtp; reg)
Personaj fantastic masculin care trăiește în păduri Si: pădurar (4). 10 sm (Bot; Ban)
Condroniu (Melampyrum arvense). [sursa: MDA2 (2010) / s.f. – Păduroaie /
porcói2/purcói (grămadă) s. n., pl. porcoaie/purcoaie [sursa: DOOM 2 (2005)
porcoi [At: DDRF / V: (reg) pur~ sm.n, ~oaie sf / Pl: (1-3) ~, (4-9) ~oaie / E: porc + -oi] 1-2
sm (Rar; șdp) Porc (1) (mare) Si: (reg) porcan (1-2). 3 sm (Iht; pop) Porcușor (3) (Gobio
gobio). 4 sn (Pop) Grămadă de fân, de paie, de trifoi etc. de diverse dimensiuni [sursa: MDA2
(2010)
FOI1 s. m. v. foale.
foi2 sm. Plural vz foale [sursa: MDA2 (2010)
FOI1 s. n. v. foale. [sursa: DLRLC (1955-1957)
FOÁLE, foale, s. n. burduf. 2. (Reg., fam.) Abdomen. [Var.: (1) foi s. m.] – Lat. follis. [sursa:
DEX '09 (2009)
foaie2 sf vz foale [sursa: MDA2 (2010)
foale sn [At: CORESI, PS. 80 / V: foi sm, foaie sf (Pl: foale, foi) / Pl: ~ / E: ml follis] 1 Sac
primitiv făcut din pielea unor animale Si: burduf (5). 2 (Reg; îs; îf foi) Stâna foilor Încăpere
la stână în care se depozitează brânzeturile.[sursa: MDA2 (2010
foĭ n., pl. foĭurĭ (V. foale și înfoĭez). Est. Foale (burduf) cu care se suflă în foc la ferărie orĭ se
trimete aer în puțurĭ. [sursa: Scriban (1939)
foi3 sm [At: CHEST. V S. 117 / Pl: ~ / E: nct ] (Reg) 1 Bastard. 2 (Dep) Apelativ pentru un
copil răsfățat. 3 Copil gras. [sursa: MDA2 (2010)
=Unele variante la unele genuri reprezintă forme rare sau ieşite din uz.
papagaie sf vz papagal /
papagal sm [At: FL. D. (1680), 84v/5 / V: (îrg) ~ai, ~aie sf, păpăgai, (reg) ~lă sf, (îvr) ~lo /
Pl: ~i / papagai sm vz papagal / păpăgai sm vz papagal /
caféi sms vz cafea [sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 263
Unele situaţii sunt combinate şi cu cazuri de omonimie lexicală.

ţipoi (pl.) țipoi1 sm [At: NALR - O III h 466/933 / Pl: ~ / E: ns cf țipar3] (Reg) Ardei iute Si:
(reg) țipar3.
țipoi2 sm vz țipău1 / țăpoaie2 sfp vz țipău1
țipău1 sm [At: ANON. CAR. / V: ~pou, ~poi (Pl: țipoaie sn), ~peu, ~piu, țăpoaie sf. Pl. / Pl:
~ăi, țipauă sn / E: mg cipó] (Reg) 1 Pâine mică, [sursa: MDA2 (2010) țipắŭ n., pl. ăĭe (ung.
cipó). Trans. Franzeluță.{Scriban]
țipău3 sns [At: CIHAC, II, 709 / V: ~pei / E: nct] 1 (Buc) Lapte acru. 2 (Reg; îf țipei) Zer.
[sursa: MDA2 (2010)
cataroi [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 36 / V: (înv) ~e, ~ruie, cătăruie sf / Pl: ~oaie sn / E: ngr
ϰαταῤῥοή] 1 sn (Îrg) Dambla. 2 sn (Îrg) Moarte. 3 sn (Îrg) Guturai. 4 sn (Îrg; pex) Gripă. 5 sn
(Îrg) Gută. 6 sn (Îsp) Boală produsă de scuipatul zmeilor pe pământ. 7 sn (Îe) Lovi-te-ar ~ul
Lovi-te-ar damblaua. 8 (Pex; fam) Pietroi. 9 sm (Reg) Cataroaică. [sursa: MDA2 (2010)
catarói (înv., reg.) s. n. [sursa: DOOM 2 (2005)
cataroi1, cataroaie s. n. bolovan.
cataroi2, (pl.) cataroi s. m. țigan. [sursa: Argou (2007)
Vîjoi /=vâjoi2 sn [At: I. GOLESCU, C. / V: văj~, vij~ sn, vâjoaie sf / Pl: ~oaie / E: vâj + -oi
cf vâjoaie css] (Reg) 1 Șuvoi. 2 Cascadă (1). 3 Avalanșă (1). 4 Dâră (1). 5 Chef (13). [sursa:
MDA2 (2010) / VÂJÓI, (pl.) vâjoaie, s. n. =Vîjoaie
vâjói, vâjoáie, s.n. (reg.) 1. pârâu iute, furios. 2. avalanșă. [sursa: DAR (2002)
vojoi2 sm.n. vz vâjoi1
vâjoi1 [At: LB / V: voj~ / Pl: ~ sm, ~oaie sn / E: vâj2 + -oi] 1 sm (Trs) Moș. 2 sn (Reg)
Vaginul unei femei bătrâne. [sursa: MDA2 (2010)
vîjóĭ m. V. ghĭuj. ron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj
(Rebr. 2, 90) și vîjoĭ. [sursa: Scriban (1939)
Răsurei s.m. – ar trebui considerat cu forme identice de singular şi de plural. Dicţionarele nu
menţionează decît forma de plural. [cf. bei sm [At: MOXA, 405 / V: beg, beu, (7-10) be / Pl:
~ / E: tc bey] 1 Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman.]
răsuréi (reg.) s. m. pl., art. răsuréii [sursa: DOOM 2 (2005)
răsuréi s. m. pl., art. răsuréii [sursa: Ortografic (2002)
RĂSURÉI s. m. pl. (Reg.) Flori cusute pe pânză în rânduri șerpuitoare. – Răsură2 + Suf. -ei.
[sursa: DEX '09 (2009
RĂSÚRĂ, răsuri și răsure, s. f/ V: ~ur sn, rusur sn, (reg) ros~ / Pl: ~ri / E: nct]
M=F
bia3 sm [At: SADOVEANU, T. F. 96 / E: nct] (Șhp) 1-2 Apelativ pentru un frate mai mare
(și drag). [sursa: MDA2 (2010)
bĭa (Munt. vest, Olt.) Interj. de chemare adresată femeilor, ca și fa;
P a g e | 264
Flexemul de gen
Sistemul flexionar al limbii române este unic şi cuprinde atît declinarea, cît şi conjugarea.
Primul element al declinării este flexemul care exprimă categoria de gen, şi primul element al
conjugării este flexemul modului infinitiv (care exprimă categoria celor 4 conjugării).
Cele 3 genuri gramaticale au si flexeme specifice, dar au şi flexeme comune.
Am prezentat în tipurile de flexiune
- T1- substantive masculine şi neutre care se termină cu vocalele ‘’O, I, U’’
- T2 – substantive masculine şi neutre care la forma de dicţionar se termină cu diftong
descendent cu semivocala ‘-ŭ’;
- T3 – substantive masculine şi neutre care se termină cu diftong descendent cu
semivocala ‘’-ĭ’’.
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16
ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR
LE
A A
LE LE
eA eA
Feminin
E Ă Ă
FEM + Ma
iE iE
urị E E
M+F+N
II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN
1 I I
O O
1
I U U
1
2 ĭ ǔ ǔ
ĭ ĭ ĭ
3
- În afară de flexemele vocalice şi semivocalice urmează să prezentăm 6 tipuri de
flexiune specific substantivelor masculine şi neutre care la singular se termină cu o
consoană.
- Flexemele vocalice ‘’-É ; -Ă, -A’’ sunt flexeme comune, deşi în majoritatea cazurilor
ele caracterizează genul feminin.
P a g e | 265
Relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de gen gramatical

Aşa cum nu ştim criterii precise prin care putem să diferenţiem şi să stabilim limitele pînă
unde avem un cuvînt polisemantic (cu mai multe sensuri), sau avem două (sau mai multe)
CUVINTE OMONIME (provenind din aceeaşi rădăcină lexicală), tot aşa nu avem criterii
precise prin care să delimităm genul substantivelor (=Sensul grammatical şi sensul lexical)
după forma lor.
Acordul dintre forma şi înţelesul cuvintelor este doar un concept theoretic. În realitate nu
există un acord între forma substantivelor şi înţelesul lor, adică, în această situaţie, sensul
grammatical al categoriei de gen (respective sensul grammatical al categoriei de număr).
Teoretic, ar trebui să existe două categorii de substantive, precis delimitate:
1 – substantive cu formă de masculin şi înţeles de masculin;
2 –substantive cu formă de feminin şi înţeles de feminin
‘’Substantivele la genul masculin denumesc în general ființe de parte bărbătească sau obiecte
care sunt considerate a fi de parte bărbătească.
În grupa substantivelor masculine au fost incluse următoarele categorii de substantive: nume
de obiecte (perete), substantive care denumesc oameni (bărbat), animale de sex bărbătesc
(lup), nume de arbori (brad), nume de flori (trandafir), nume de fructe (ananas), nume de
orașe (Ploiești), nume de munți (Carpați), nume de luni (ianuarie), nume de vânturi (zefir),
numele sunetelor și ale literelor (a, b, c), numele notelor muzicale (do, re), nume de monede
(dolar), numele cifrelor și numerelor (unu, doi).
Un substantiv este de genul masculin dacă poate fi numărat de forma [un ~ / doi ~ ]
Substantivele la genul feminin denumesc în general ființe de sex feminin sau obiecte care
sunt considerate a fi de parte femeiască.
În grupa substantivelor feminine au fost incluse următoarele categorii de substantive: oameni
de sex feminin (femeie), animale de sex feminin (pisică), nume de arbori (salcie), nume de
plante (ferigă), nume de fructe (portocală), nume de flori (lalea), nume de orașe (Brăila),
nume de țări, care se termină în ‘’-a’’ (România), nume de continente, care se termină în ‘’-
a’’ (Europa), nume de insule (Sicilia), nume de însușiri frumusețe, nume de sentimente,
atitudini, stări psihice (dragoste), nume de acțiuni provenite de la infinitive (plecare), numele
zilelor săptămânii (luni), nume de părți ale zilei (dimineață), numele anotimpurilor
(primăvară), nume de vânturi (briză), nume de monede (liră), nume de cifre (sută).
Un substantiv este de genul feminin dacă poate fi numărat de forma [o ~ / două ~ ].’’
[https://gramaticalimbiiromane.ro/morfologia/parti-vorbire-flexibile/substantivul/substantive-
genul-feminin/
Este evident că sensul grammatical nu este determinat de genul/sexul fiinţei denumite. Genul
grammatical este determinat de FLEXEMUL DE GEN.
În general, substantivele cu formă de masculin se termină (la singular, la forma de dicţionar)
cu un flexem consonantic sau cu cele trei tipuri de vocale enumerate anterior (T1 - ) sau cu un
flexem (semivocala -ŭ sau semivocala -ĭ ) inclus într-un diftong descendent.
Substantivele cu formă de feminine se termină la singular (la forma de dicţionar) în flexemele
vocalice ‘’-É ; -Ă, -A’’, dar aceste flexeme nu sunt folosite exclusive pentru substantive
feminine.
P a g e | 266
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
### 14 15 16
ł ɨ ị ĭ I E Î Ă eA A O U ǔ
IV III SINGULAR III
PLURA SING
L ULAR
LE
A A
1
LE LE
eA eA
2 Feminin
E Ă Ă
3 FEM + Masc.
iE iE
urị E E
4 M+F+N
II I I
PLURA SINGUL SINGU
L AR LAR
MASCULIN
5 I I
O O
6
I U U
7
8 ĭ ǔ ǔ
ĭ ĭ ĭ
9
L R M N
ĭ
10 CONSOANE
L, R, B, P V, F Z J, Ş Ţ, h
11 ị M, N
T Z S
Z ị D
ţ T
J Z
12 ş S
şt ị st
şt sc
ştị şc
ştị
13
Ğ G
14 ɨ Č C
Ğ Ğ
Č Č
g' g'
15 ɨ k' k'
P a g e | 267
FLEXEMUL şi arbitrariul semnului lingvistic

În limba română nu există o legătură stabile între genul real şi genul grammatical.
Tipul de flexiune este determinat de flexemul de la forma de bază a cuvîntului din dicţionar.
Una din problemele care apar în inventarierea cuvintelor din vocabularul limbii române este
problema clasificării substantivelor după categoria gramaticală a genului. Genul grammatical
NU este determinat de conţinutul notional al cuvîntului. Putem spune că la flexemul care
exprimă genul grammatical se aplică tot teoria ‘’arbitrariului semnului lingvistic’’, pentru că
este evident că sunt foarte multe substantive la care sensul grammatical nu este determinat de
genul/sexul fiinţei/obiect grammatical denumite.
În concepţia lui Ferdinand de Saussure, arbitrariul semnului lingvistic este un concept care
exprimă lipsa de legătură dintre conținutul exprimat de semnul lingvistic (v.) și forma sa
(forma semnului este întâmplătoare în raport cu conținutul acestuia, nu depinde de el).
Un semn lingvistic desemnează o unitate de expresie a limbajului
Saussure distinge patru caracteristici ale semnului lingvistic:
1- Arbitrariul semnului: legătura dintre semnificant și semnificat este arbitrară (adică
nemotivată ), deoarece același concept poate fi asociat cu imagini acustice diferite în
funcție de limbă.
2- Caracterul liniar al semnificantului: „semnificantul, fiind de natură auditivă, se
desfășoară în timp”. Elementele semnificanților sunt așadar prezentate în mod necesar
unul după altul, într-o succesiune liniară: formează un lanț.
3- Imuabilitatea sincronică a semnului: semnificantul asociat cu un anumit concept este
impus comunității lingvistice: un vorbitor nu poate decide să îl modifice în mod arbitrar.
4- Mutabilitatea diacronică a semnului: semnele lingvistice pot fi totuși modificate de
timp, de evoluția lingvistică ( Istoria foneticii și modificarea semnificantului, a
semnificatului sau a relației lor). [https://ro.frwiki.wiki/wiki/Signe_linguistique
Arbitrariul flexemului de gen gramatical generează toate posibilităţile, nu numai cele două
categorii logice:
1 – substantive cu formă de masculin şi înţeles de masculin;
2 –substantive cu formă de feminin şi înţeles de feminine;
Lipsa concordanţei dintre genul grammatical şi sensul lexical se observă şi la cele două
categorii formale care ridică problem de flexiune:
3 – substantive cu formă de feminin şi înţeles de masculin; (exemplu – substantive feminine
care denumesc o ocupaţie sau o persoană masculină: santinelă, ordonanţă, cătană (funcţii
militare îndeplinite de bărbaţi), calfă, călăuză, beizadea. Alte substantive sunt de genul
masculine, dar au flexemul de bază identic cu cel feminine – vocala ‘’ă’’ – popă, tată, agă,
Baba Novac, Ali Baba.
4 – substantive cu formă de masculin şi înţeles de feminin. (exemplu: - un fătoi – este un
substantiv care are formă de genul masculin [are la singular, la forma de dicţionar, flexemul
semivocalic ‘’-ĭ ‘’ în diftongul descendent], dar exprimă un sens lexical feminine, o calitate a
unei fete. Pe de altă parte, substantive feminine de tipul: O tăuroaică; se comport ca o
armăsăroaică; / e bărbăţoaie; (cf. Zoie, fii bărbată!’’) au un sens gramatical de genul feminin
care intră în contradicţie cu semnificaţia lexicală caracteristică masculinului (presupus) .
Este evident că genul grammatical este marcat şi determinat de flexemul de gen specific.
‘’Călăuză, cătană, puţă, etc, sunt de genul feminine din cauza terminaţiei ‘’-ă’’’Deşi ele au
formă de feminin, ele exprimă o semnificaţie lexicală de masculin. Sensul gramatical (de
gen) nu este în acord cu sensul lexical, deci în limba română nu există un acord între forma
substantivelor şi înţelesul lor. Arbitrariul flexemului de gen gramatical se vede şi la
substantivelele care, în timp, şi-au schimbat genul.
P a g e | 268
Heteronime
O parte din substantivele comune de genul masculine este reprezentată de nume de fiinţe de
sex bărbătesc.
O parte din substantivele comune de genul feminine este reprezentată de nume de fiinţe de
sex femeiesc.
În limba română nu există un gen personal, care să reunească numai substantivele proprii şi
comune care denumesc persoane /fiinţe.
Genul personal
La GENUL PERSONAL ar trebui să existe perechi de cuvinte pentru diferenţierea
masculinului de feminine. Ex.
-bărbat (formă de masculin şi înţeles de masculin),
-Şi femeie (formă de feminin şi înţeles de feminin).
Pentru a exprima deosebirea de sex la fiinţe se întrebuinţează uneori cuvinte diferite pentru
fiecare din cele două fiinţe de sex opus. Din punct de vedere al relaţiei lexicale dintre cele
două cuvinte, acest lucru nu este pus în evidenţă în dicţionare. Relaţii semantice între cuvinte,
la forma lor de dicţionar, sunt considerate doar: sinonimia, antonimia, omonimia şi
paronimia, la care se adaugă fenomenul de polisemie. Relaţiile dintre forma cuvintelor din
dicţionar şi sensul lor lexical sunt însă de mai multe tipuri.
Gottlob Frege face deosebirea între:
-Sens (germ.: Sinn sau Bezeichnetes, engl.: sense), care se referă la relațiile între semnele,
cuvintele și propozițiunile specifice unei limbi.
-şi Semnificație (germ.: Bedeutung, engl.: reference), care se referă la relația dintre semne și
lumea existentă.
Asocierea cuvintelor în câmpuri prezintă avantajul de a reţine mai precis diferenţele între
termeni. Câmpul lexico-semantic constituie o clasă de cuvinte reunite prin componente de
sens comune, dar între care se stabilesc diferenţe (opoziţii) semantice. Seriile semantice de
omonime, paronime, sinonime sau antonime pot fi completate cu serii de heteronime
reprezentînd cîmpuri semantice ale categoriei de gen. Astfel, formal, atunci cînd diferenţa de
gen este exprimată prin cuvinte diferite, relaţia dintre cele două poate fi marcată (ca şi la
Omonime –MASCULIN1 /FEMININ2 – ex. bărbat1 , femeie2 /frate1 , soră2 / unchi1,
mătuşă2 / băiat1, fată2/ cocoş1, găină2 / ţap1, capră2 / taur1, - vacă2.
Armăsar1 [At: HEM 1689 / V: ~iu, ~masar, harmas~, h~, ~ăcs~, (pop) h~iu, hăr~, (reg)
trăcs~ / E: ml (equus)admisarius] 1-2 sm, a (Reg; șîs) Cal ~ Cal mascul necastrat
Iapă2 sf [At: CANTEMIR, IST. 75 / V: (înv) iape / Pl: iepe, (rar) iepi / E: ml equa] 1 Femelă.
Toate aceste serii de substantive heteronime nu sunt marcate în dicţionare (desi ele exprimă,
conform definiţiei, ‘’Relaţii semantice între cuvinte, la forma lor de dicţionar’’).
Există însă numeroase sufixe care fac trecerea de la genul masculin la genul feminin sau
invers. Pentru a exprima deosebirea de sex la oameni / fiinţe / animale, se creează cuvinte
noi, prin adăugarea de sufixe moţionale la substantivele de gen opus. Substantivele care pot
face această modificare sunt substantive mobile.
P a g e | 269
Substantive moţionale
Substantivele moţionale se formează cu ajutorul sufixelor moţionale
a – de la forma de masculine a substantivului se formează femininul
(ţăran (formă de masculine şi înţeles de masculine);
ţăranCĂ (formă de feminine şi înţeles de feminine).
profesor – profesoarĂ; învăţator – învăţătoarE; doctor – doctorIŢĂ; roman – românCĂ; urs –
ursOAICĂ; croitor – croitorEASĂ; prinţ – prinţesă; erou – eroINĂ;
b – sau se formează masculinul de la forma de feminin a substantivului.
Vulpe (formă de feminine şi înţeles de feminine);
vulpOI (formă de masculine şi înţeles de masculine).
raţĂ – răţOI; broascĂ – broscOI; curcĂ – curcAN; ciocîrlie – ciocîrlAN;
În unele situaţii se adaugă un element de compunere pentru a preciza genul:
Elefant-mascul – în opoziţie cu elefant-femelă;
Piţigoi-bărbătuş – în opoziţie cu piţigoi-femelă.
Toate substantivele care au un corespondent pentru sexul opus sunt heteronime. O relaţie
complete între un substantiv masculine şi un substantive feminin este o relaţie de
heteronimie. Un substantive heteronym este un substantive care are un cuvînt-pereche pentru
a exprima sexul opus. O pereche de heteronime funcţionează ca o pereche de rime unice. Prin
definiţie, ele se află într-o relaţie de complementaritate, se completează unul pe celălalt.
Termenul ‘’complement’’ derivă din cuvântul latin ‘’complementum’’ (întregire,
completare). ‘’Complementaritatea este o relaţie compusă (decompozabilă), între două
obiecte abstracte ale căror domenii interne constituie o bipartiţie a unui alt obiect (baza),
relaţie din care fac parte următoarele relaţii elementare existente simultan:
1)Relaţia de bipartiţie - reuniunea (suma) domeniilor interne ale celor două obiecte
complementare este egală cu domeniul obiectului bază;
2)Relaţia de disjuncţie - intersecţia (conjuncţia) celor două domenii este vidă;
3)Relaţia de adiacenţă - între cele două domenii există o frontieră comună;
Relaţia de disjuncţie dintre domeniile interne ale celor două obiecte complementare implică
excluziunea apartenenţei unei valori singulare a proprietăţii la ambele obiecte.’’
[http://filosofia.obiectuala.ro/ro/cartea/anexe/x51.htm
Pe de altă parte, subliniind ‘’complementaritatea’’ celor două substantive care formează o
pereche de heteronime, nu trebuie să omitem opoziţia dintre cele două genuri (gramaticale).
Distincţia dintre ‘’bărbat’’ şi ‘’femeie’’ este o opoziţie semantică de tipul relaţiei dintre
cuvintele ‘’alb’’ şi ‘’negru’’. Pentru a distinge aceste perechi de cuvinte de alte tipuri de
relaţii antonimice, se foloseseşte termenul de complementaritate pentru perechile de
heteronime. (un heteronym este un substantiv masculin sau feminine care are un substantive-
pereche care denumeşte sexul/genul opus).
=‘’Complementarity is the type of antonymic relation based on binary oppositions which do

not allow for gradations between the extreme poles of a semantic axis. Such pairs of lexical
items as: single-married; MALE – FEMALE; alive-dead; present-absent; accept-refuse;
begin-end, etc. are therefore complemantary since their meanings contradict each other, in the
sense that the validity of one term implies the deniel of the other. Thus, ‘’John is present’’
implies ‘’John is not absent’’, and ‘’John is not present’’ implies ‘’John is absent’’. The
relation of complementarity holds so to say, over a two term-set of incompatible terms.
=The term antonymy will be used to designate those meaning oppositions which admit
certain gradations with regard to the meaning expressed: young-old; small-large;…’’ (p.103)
P a g e | 270
=Reversibility is a third type of oppositeness of meaning. The relation of reversibility obtains

between two terms which presuppose one another. The item ‘’give’’ presupposes ‘’take’;
borrow presupposes lend. Other reversible pairs are: buy-sell; HUSBAND – WIFE; offer-
accept; employer-employee; etc. There is therefore a slight difference between antonyms
proper and reversible terms. This will be made even cleare if we consider such pairs as
‘’offer-accept; offer-refuse; accept-refuse; BROTHER-SISTER; and HUSBAND – WIFE.
‘’Brother’’ does not necessarily presuppose ‘’sister’’, since one can be the brother of another
brother, but HUSBAND does presuppose WIFE.’’ (Dumitru Chiţoran, Elements of English
Structural Semantics, Bucureşti, 1973, p.105)
P a g e | 271
Substantive epicene
Faţă de relaţia de heteronimie, care include un substantiv masculin şi perechea lui, un
substantiv feminin, există substantive pe care le putem considera ‘’defective’’ din acest punct
de vedere, avînd un singur membru al perechii de substantive heteronime:
- Fie se foloseşte numai forma de masculine;
- Fie se foloseşte numai forma de feminin
Substantivele care prezintă aceeași formă pentru a indica ambele sexe se numesc
substantive epicene și în general reprezintă nume de animale.
Substantive epicene care prezintă o formă unică de genul feminin (pentru masculin și
feminine)
veveriță, privighetoare, ciocănitoare,
Din categoria substantivelor epicene care au numai formă pentru masculin sunt:
elefant, fluture, șobolan, purice, dihor, rechin, uliu, vultur, cuc, bâtlan, papagal, struț, țânțar,
zimbru
Unele substantive epicene sunt polisemantice.

arici1 sm [At: PRAV. (1640), ap. GCR I, 90 / V: ~ice, h~(u) / Pl: ~ / E: ml ericius] 1 Mamifer
patruped insectivor, acoperit pe spate cu țepi lungi, care se face ghem când simte primejdia
(Erinaceus europaeus). 2 (Pop; îe) Parcă i-a spus (sau i-a șoptit) ~ul la ureche Se spune
despre cineva care a luat o hotărâre înțeleaptă. 3 (Pop; îe) L-a îndemnat ~ul Se spune despre
cineva care a luat o hotărâre greșită. 4 (Îe) ~ de barbă (sau barbă de ~) Barbă deasă și țepoasă.
5 (Îc) ~-de-mare Animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu țepi (Echinus melo).
6 (Fig; pop) Nume dat unui om zgribulit de frig. 7 (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stamonium).
8 (Bot; reg) Rostogol (Echinops sphaerocephalus). 9 (Bot; Buc) Mușchi formând tufe, cu
frunze ascuțite, având pe margini și pe dos dințișori ascuțiți, care crește pe marginea
drumurilor, în locuri nisipoase și argiloase, în păduri până la 2500 m (Pogonatum urnigerum).
10 (Bot) Varietate de grâu cu spicul des (Triticum compactam). 11 (Trs) Tăciune (Ustilago
tritici). 12 Ariceală. 13 (Pop) Bubă. 14 (Reg) Herpes. 15 (Reg) Bătătură în talpă. 16 (Reg; lpl)
Hemoroizi. 17 (Reg) Cancer. 18 (Pop) Horă. 19 (Pop) Dans comic la nuntă, în care un
dansator imită mișcările ariciului (1). 20 Instrument cu care se îndepărtează crusta de pe
pereții unor canale. 21 (Mil) Element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din
pari sau grinzi metalice dispuse cruciș. [sursa: MDA2 (2010)
Se consideră (în mod eronat) că acest substantiv masculin intră într-o relaţie de omonimie cu
un verb, dar verbul se termină cu vocala ‘’-I’, în timp ce substantivul masculine se termină cu
consoana ‘’Č /=-ci’’ (sunt două cuvinte omografe).
arici2 vr [At: REV. CRIT. III, 86 / Pzi: ~icesc / E: arici1] (Reg) 1 (D. om) A se strânge ca
ariciul (1). 2 (D. păr) A se zbârli. 3 A se îmbolnăvi de ariceală. [sursa: MDA2 (2010).
În ‘’Dicţionarul de omonime’’ autorii înregistrează o pereche de omonime:
Arici1, pl.arici, s.m. (lat. Ericius) Animal mamifer insectivore, acoperit cu ţepi.
Arici2, s.m. 1. Instrument cu care se îndepărtează crusta de pe pereții unor canale. 2. (Mil)
Element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din pari sau grinzi metalice
dispuse cruciș.
Relaţia de omonimie apare prin separarea unor sensuri (20 şi 21) ale substantivului
polisemantic.
P a g e | 272
La substantivele epicene (=care au o singură formă pentru ambele genuri), s-a stabilit, în mod
arbitrar, că:
- Substantivele nume de animale care au flexeme de genul masculine sunt masculine (şi
masculul şi femela) = elefant, piţigoi, struţ.
- Substantivele nume de fiinţe care au flexeme de gen feminine sunt feminine:
ex.=balena.
Substantivele epicene reprezintă un tip de substantive ‘’defective’’, iar limba română nu
admite cuvinte inventate, care să reface relaţia de heteronimie. (nu există cuvintele
*elefănţoaică; *piţigoaie; *struţoaie; *balen; etc)
‘’ În limba română, după gen, substantivele se împart în: substantive la genul masculin,
substantive la genul feminin, substantive la genul neutru. În cele mai multe situații, se poate
constata potrivirea între genul natural și cel gramatical; genul neutru corespunde lucrurilor
neînsuflețite. În majoritatea cazurilor, genul unui substantiv poate fi aflat prin numărarea
respectivului substantiv.
masculin (un-doi): un băiat – doi băieți;
feminin (o – două): o fată – două fete;
neutru (un – două): un drum – două drumuri’’
În mod eronat însă, autorii consider că ‘’Există și câteva substantive epicene cu formă de
masculin care nu numesc animale. De regulă acestea denumesc nume de meserii: pilot,
chirurg.’’ [https://gramaticalimbiiromane.ro/morfologia/parti-vorbire-flexibile/substantivul/
În afară de cele 3 genuri amintite (genul masculine, genul feminine şi genul neutru), se poate
vorbi şi despre un al patrulea gen, GENUL COMUN. (La substantivele epicene, genul
grammatical nu face nici o diferenţiere între cele două sexe, şi am putea să-l numim ‘’genul
comun’’). Termenul ‘’genul comun’’poate fi folosit pentru substantive care, numai în funcţie
de context, devin masculine sau feminine. De fapt, genul gramatical pentru substantivele-
nume de meserii ‘’pilot’’ sau ‘’chirurg’’(sau grade militare) este dat de flexemul consonantic
(sunt de genul masculin), indiferent dacă se referă la un bărbat sau la o femeie. Dacă
vorbitorul consider necesar, în anumite context, poate recurge la compunere. {vezi: feméie-
agronóm; feméie-arbítru s. f. (sport); feméie-artist(ă) s. f. (artă); feméie-astronaút(ă) s. f.;
feméie-autoáre s. f. (lit.) Scriitoare; feméie-aviatór s. f. (av); femeie-pilot; feméie-bodyguárd
s. f.; feméie-cineást s. f. (cinem.); feméie-clown s. f.; feméie-compozitór s. f. (muz.); feméie-
concért-máistru s. f. (muz.); [sursa: DCR2 (1997)]
Unele substantive, la numărul plural, implică ideea de colectivitate, de fiinţe de sex masculin
şi sex feminin împreună, nediferenţiate: lume, omenire, oameni.
P a g e | 273
Relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de număr

Cuvintele flexibile îşi modifică forma şi pentru a exprima categoria gramaticală de număr,
diferenţiind formal numărul singular (care denumeşte un singur obiect din clasa respectivă de
obiecte) de numărul plural (care denumeşte mai multe obiecte de acelaşi fel, care pot fi
precedate de numerale). Majoritatea substantivelor din limba română au şi numărul singular,
şi numărul plural, adică sunt substantive individuale numărabile care au forme flexionare
distincte.
La tipul flexionar T 3 apare o situaţie de omonimie flexionară în cadranele I şi II, astfel încît
substantivele masculine au forma de singular identică cu forma de plural. Nu consider că în
această situaţie se poate vorbi de ‘’formă invariabilă’’. Acelaşi tip de omonimie flexionară
apare şi la flexiunea verbal, verbele încadrate în T 3 avînd forma de persoana I singular
identică cu forma de persoana II singular.
Modelul de flexiune unitară pe care îl propunem în această lucrare se aplică atît la declinare
cît şi la conjugare. Deci apare o relaţie de omonimie flexionară între flexemele din cadranul I
şi cadranul II. Exemplu de omonimie între formele nominale (substantiv masculine singular –
‘’pui’’ – (plural) pui), şi forme verbale ( verbul a pune – tu pui).
Substantivele individuale au atît numărul singular cît şi numărul plural. [De asemenea,
verbele personale au forme pentru toate persoanele și admit un subiect cu care se acordă în
persoană și număr (se conjugă la toate persoanele – singular și plural)].
Relaţia general între forma unui cuvînt flexibil şi exprimarea ideii de număr este:
F(sg.) – S (sg.) [formă de singular şi înţeles/sens de singular];
F(pl.) – S(pl.) [formă de plural şi înţeles de plural].
Substantivele numărabile au ambele forme [F(sg.) + F(pl.)]. Majoritatea substantivelor din
limba română au atît numărul singular cît şi numărul plural, exprimat prin forme diferite sau
prin forme identice (omonimie flexionară).
Substantivele nenumărabile au de obicei doar forma de singular [F(sg.) – S(sg.)] şi deci sunt
defective de plural.[Sunt substantive unice, abstracte, nume de materii, etc.] Unele
substantive din această categorie pot avea forme de plural care denumesc varietăţi [Ex. Vin
(lichid nenumărabil) – (pl.) vinuri (soiuri), oţel – oţeluri; sau cantităti (plurale stilistice: ex.
nisipurile deşertului). Şi substantivele unice (echivalente ale unor nume proprii) pot avea
forme de plural grammatical: rai – raiul – rai-uri, iadul, ceruri, sori.
Substantivele defective sunt de 2 feluri:
- Substantive defective de numărul plural [F(sg.) – S(sg.)]
- Substantive defective de numărul singular [F(pl.) – S (pl.)]
De obicei, substantivele defective de numărul singular nu pot avea forme singulare
(ex. Merinde, spaghete, sediment, auspicii.
NĂBĂDĂI s. f. pl. 1. (Pop. și fam.) [ un singular – năbădaie ? nu există].
[Notă
Prin extensie, putem considera substantive cu flexiune incompletă nu numai substantivele
care nu au completă flexiunea la categoria gramaticală a numărului, ci şi substantivele care
nu au completă flexiunea la categoria gramaticală a genului. Faţă de heteronime
(=substantive perechi – masculine + feminine), substantivele epicene pot fi considerate
substantive defective de gen. Prin analogie cu substantivele defective de număr (vezi mai sus
cele 2 categorii), substantivele defective de GEN sunt de 2 feluri:
- Substantive defective de genul feminin ( =substantive epicene care au o formă unică de
genul masculine – ex. Rechin, arici, purice (pentru a desemna exemplare din ambele
sexe).
- Substantive defective de genul masculin (=substantive epicene care au o formă unică
de genul feminin – ex. Ciocănitoare, balenă (pentru a indica exemplare din ambele sexe)
P a g e | 274
Şi unele verbe nu au flexiunea completă.

Verbele defective sunt verbele care nu au paradigmă completă, adică nu se pot conjuga la
toate modurile şi timpurile, fie din cauze semantice (legate de sens), fie din cauze formale.
Din categoria verbelor defective fac parte, de exemplu: a accede (cu sensul: a avea acces, a
ajunge la ceva, undeva), a discerne ( a distinge, a deosebi, a desluşi), a desfide (a provoca, a
sfida, a brava), a converge ( a se îndrepta spre acelaşi punct, scop), a concede (a încuviinţa, a
îngădui, a ceda un drept), care nu au forme de trecut, din cauze formale.
Verbe defective sunt şi cele unipersonale (au forma numai pentru persoana a III-a sungular
sau, în unele cazuri, şi plural). Verbe unipersonale sunt cele care denumesc fenomene
meteorologice şi care nu au subiect – a ploua, a ninge, a burniţa, verbe care au subiect, dar
este inanimat sau animat, dar nu uman – a izvorî, a bubui, a curge, a derapa, a germina, a
necheza, a oua, a mieuna etc., expresii care exprimă stări sufleteşti – a-i păsa de, a-i căşuna
pe, a-i arde de etc., verbe/ expresii impersonale – trebuie, se cuvine, se întâmplă, a reieşi, a
urma să etc.’’ [https://destepti.ro/verbe-defective-a-accede-a-discerne-a-ploua-a-rage-a-
mieuna-etc
Substantivele defective au o singură forma de număr. Ele pot fi:
- defective de singular, însemnînd ca au numai forma de plural;
- sau defective de plural, deci au numai forma de singular.
– au forme numai de singular, deci sunt defective de plural: substantive unice, echivalente ale
unor nume proprii (rai, iad, puncte cardinale), substantive nume de materie (fier, oţel, aur,
unt, cacao, zacusca, patrunjel, porumb), nume de lichide (apă, bere, vin, ţiţei), nume de
sporturi, ştiinţe, boli, substantive abstracte, (fotbal, box, curaj, cinste, foame, somn,
geografie, fizica, crestinism, Braşov, Olt, Moldova etc.;
– au forme numai de plural, deci sunt defective de singular: cîlţi, icre, măruntaie, tăiţei,
spaghete, iţari, ochelari, zori, şale, Bucegi, Carpaţi, Ploieşti, Bucureşti, Iaşi etc.
În dicţionare, la asemenea substantive trebuie să precizăm, la categoria numărului, calitatea
lor de substantive defective.
Din categoria defectivelor face parte şi numeralul colectiv; el exprimă ideea de grupare a
obiectelor în ansambluri determinate numeric:
- Grup de 2 persoane – amîndoi/amîndouă; ambii/ambele;
- Grup de 3 persoane: tustrei/ tustrele; cîteşitrei/cîteşitrele; amântrei, toți trei, toate trele;
- Tuscinci, tusopt; cîteşipatru; toți șase;
tusșase ncv [At: (a. 1723) IORGA, S. D. V, 103 / V: (reg) ~șese / S și: tus-șase / E:
tus- + șase] (Pop; rar) Toți șase. [sursa: MDA2 (2010)
Numeralele colective care arată o colectivitate formată din 2 şi din 3 obiecte/fiinţe au forme
diferenţiate pentru a exprima categoria de gen: amîndoi/amîndouă; ambii/ambele;
tustrei/tustrele; cîteşitrei/cîteştrele. [Doar numeralele collective pentru o pereche îşî modifică
forma după caz: amîndoi/ G.-D. – amînduror(a); ambii/G. –D. –ambilor/ambelor]. Numeralul
colectiv poate fi cu valoare substantivală sau cu valoare adjectivală.
Numeralele colective care exprimă ideea de grup mai mare de trei obiecte/sau fiinţe au o
singură formă pentru ambele genuri:
tus-pátru num. Nord. Toțĭ patru, toate patru.
tuscínci num. [sursa: Ortografic (2002)
tusșáse num.[sursa: Ortografic (2002)
Este evident că toate numeralele colective sunt defective de singular, deci au
[F (pl.) – S (pl.)],
P a g e | 275
Cadranul IV Cadranul III

Feminin plural Feminin singular
Toate trei = TUSTRELE
cîteşitrele
Cadranul II – Cadranul I
Masculin plural Masculine singular
(verb) persoana II singular (verb) persoana I singular
DOI
Toţi TREI = TUSTREI
cîteşitrei
Un substantiv este de genul masculin dacă poate fi numărat de forma un ~ / doi ~ Deci
DOI este specific pluralelor masculine din cadranul II.
Sunt considerate de genul masculine numele cifrelor și numerelor unu, doi.
tustréi num. m., f. tustréle [sursa: Ortografic (2002)
tustrei, ~ele [numeral colectiv] [At: VARLAAM, C. 364 / V: (reg) tăstri, toate-trele,
trustei, tru-, ~rii, tute-trei / S și: tus-trei / E: tus- + trei] (Pop) Toți trei. [sursa: MDA2
(2010] tus-tréĭ, tus-tréle num. Nord. Toțĭ treĭ, toate trele.
trei [At: COD. VOR. 98/11 / V: (îrg) tri, trii, (înv) tre, (reg) trâi / Pl: (rar) trele sf, trei sm,
~uri sn / E: ml tres] 1 nc (Adesea în componența unor numerale cardinale compuse)
Număr care, în numărătoare, are locul între doi și patru. 2-3 sm, a (Semn grafic) care
reprezintă numărul trei [sursa: MDA2 (2010)
TREI-RĂI s. (BOT.; Hepatica transsilvanica) crucea-voinicului.
trăie (numeral ordinal) vz treilea [sursa: MDA2 (2010)
treilea, treia [At: COD. VOR. 88/2 / V: (pop) triel~, (îrg) ~le, triile, trii-, (înv) trăie, ~el~,
~eii, triia, trilui, (reg) trâil~, tria, triea / E: trei1 + le + a] 1 no (Precedat de art. „al”, „a”)
Număr care se află între al doilea și al patrulea Si: (înv) treti (1) 2-3 smf, a (Persoană,
obiect etc.) care este a(l) trei(le)a (1) Si: terț3 (sursa: MDA2 (2010)
P a g e | 276
Numeralul colectiv ‘’tus-trei / (F) tus-trele’’ fiind defective de singular, se încadrează mai
greu într-o formula flexionară; are forme apropiate de
- 6.1.2.3.a – cf. meu – (pl.) MEI – (F) mea – (pl.) MELE
- 6.1.4. – rîndul 10 din tabelul flexionar – el – (pl.) ei – (F) ea – (pl.) ele / cel – cei – cea
– cele.
Numeralul colectiv ‘’ amândoi, (F) amîndouă se încadrează în formula flexionară
6.1.2.10.a
nou, nouă [At: PSALT. 298 / V: (îrg) noao, noau, noo, nuou a / Pl: noi, (iuz, af) nouă,
(îrg, af) noau, noo, noue, nauă, (sst, sn) noaia / G-D și: (îrg, af) nouă, noiei / E: ml novus,
-a, -um]
cu Pl. și: (f.) nouă] ‘’Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate. EMINESCU
‘’ haĭne noŭă, vin noŭ, ideĭe noŭă.’’ Cuvinte noŭă, cuvinte uzitate de curînd’’ [Scriban]
doi, dóuă [At: PRAV. LUCACI, 231v/2 / V: (înv) doáo, doáuă (S și: doáă), doáu, dóo,
doólea, doî, duór nc / S și: (înv) dóă / Pl: (rar, 28-31) dóiuri / E: ml *dui, duae]
S.m. Cifra doĭ, nota doĭ: profesoru a pus acestuĭ elev un doĭ, doĭ doĭ saŭ doĭ de
doĭ.[Scriban]
=Tot din categoria substantivelor defective putem considera şi situaţiile în care între
forma şi sensul gramatical al cuvîntului nu există un acord;
- [F (pl.) – S (sg.)] – substantive cu formă de plural şi înţeles de singular (de obicei
denumesc obiecte care au 2 părţi identice: pantaloni, blugi, chiloţi, izmene, iţari,
ochelari, foarfeci, cleşti. Substantivele individuale defective de singular se pot număra
prin asociere cu un numerativ: o pereche de…
Unele dintre ele sunt defective de singular, altele au şi forme gramaticale specifice de
singular:
pantalónĭ m. pl. Pluralu rom. e după ițarĭ, nădragĭ, șalvarĭ, izmene maĭ degrabă de cît
d. rus. pantalóny, Singularu m. pantalon e rar uzitat. De ordinar se zice o păreche de
pantalonĭ saŭ niște pantalonĭ. [sursa: Scriban (1939)
PANTALÓN, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Îmbrăcăminte exterioară care
acoperă, de la mijloc în jos, corpul și fiecare picior în parte; nădrag. ♦ Chiloți, izmene
[sursa: DEX '09 (2009) ciorap-pantalóni s. m. pl. [sursa: DOR (2008)
foarfeci f. pl. unealtă compusă din două limbi tăioase, împreunate cu un șurup sau
cuiu. [Lat. FORFICEM]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
FOÁRFECĂ, foarfeci, s. f. / Foarfeca sau foarfecele prețurilor / [Var.: foárfece (pl.
foarfece), s. n., foárfec s. m.] – Lat. forfex, -icis. [sursa: DEX '09 (2009) [Var.:
foárfecă, foarfeci, s. f., foárfec s. m.] – Lat. forfex, -icis. [sursa: DEX '98 (1998)
foarfece sn [At: (a. 1779) IORGA, S. D. VIII, 81 / V: foarfec sm, ~ecă, farfecă, farfică
sf / Pl: ~ / E: ml forfex, -icis] [sursa: MDA2 (2010) FOÁRFECE, (pl.) foarfece, s. n.
- [F (sg.) – S (pl.) ] – substantive cu formă de singular şi înţeles de plural. Dintre aceste
substantive COLECTIVE multe sunt defective de plural, dar altele se comport ca cele
cu flexiune normal completă.
Acordul cu predicatul se face după forma cuvîntului, nu după înţeles. Prezenţa sau
absenţa indicilor lexicali (sufixe substantivale) şi flexionari determină categoria
gramaticală căreia îi aparţine substantivul sub raportul ideii de număr: (Fem.) o foarfecă –
două foarfeci/ (masc.) un foarfec – doi foarfeci / (neutru) un foarfece – două foarfece.
Substantivele colective au formă de singular de 2 tipuri;
- Substantive colective primare: herghelie, stol, turmă, cireadă, cîrd, hoardă, armată,
mulţime, public, omenire, popor, norod, grupă, echipă, clasă, cor, trib, etc. Majoritatea
pot avea şi forme flexionare de plural.
P a g e | 277
- Substantivele derivate cu sufixe collective de obicei nu au forme de plural (desi este

posibil: STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Stuf mult ). STUFĂRÍȘ s.
(BOT.) 1. stufăraie, stufărie. (Mulțime de stuf.
stufăriș1 sn [At: TDRG / V: (reg) ~uhă~ / Pl: ~uri / E: stuf + -ăriș] 1 Desiș sau
mulțime de stuf. 2 Loc pe unde crește (mult) stuf Si: stufărie (2), stufiș1 (2), trestiiș,
(rar) trestiet, (pop) stufăraie, (reg) trestar1, trestărie, trestiaș. [sursa: MDA2 (2010)
stufăriș2 sn [At: RESMERIȚĂ, A. D. / V: (reg) ~fir~ / Pl: ~uri / E: s- + tufăriș] (Udp
„de”, care indică felul) 1 Mulțime de copaci tineri. 2 Desiș de tufe Si: crâng (19),
desiș (2), hățiș1 (2), stufiș2 (2), tufărie, tufăriș, tufiș, tufărime, (rar) stuf (6), (pop)
lunget, desime (2), (reg) hălăciugă (1), huceag, huci2 (3), tufar, tufă, tufet. [sursa:
MDA2 (2010)
Sufixele collective (care arată o colectivitate) sunt:
-iş (aluniş, stufăriş, frunziş, stejăriş, pietriş)
-işte (porumbişte, inişte, cînepişte);
-et (brădet, făget, tineret);
-ime (ţărănime, muncitorime, studenţime, nobilime);
-ărie (rufărie, trestărie); sau locative: lăptărie, benzinărie;
-ăraie (stufăraie, apăraie).
Sufixul colectiv ‘’-ăraie’’ este inclus în tipul T 3 de flexiune.
Terminaţia ‘’-A-ie’’ apare în cadranul III (feminine singular) în mai multe situaţii de
omonimie flexionară:
- T 2 – 5 / 6.1.2.5.a – ău – ăi – a-ie = a-ie;
6.1.2.5.b – ău – ăi – a-ie – ăi;
T3/ 6.1.3.1.a – ai – ai – a-ie = a-ie
6.1.3.1.b – ai – ai – a-ie – ăi;
6.1.3.2.a – ăi – ăi – a-ie – a-ie
6.1.3.2.b - ăi – ăi – a-ie – ăi;
6.1.3.6.a. – oi – oi – oa-ie - =oa-ie;
6.1.3.6.b. – oi – oi – oa-ie – oi.
Exemple T 2 – 5
DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării.
PÂRẤU, pâraie, s. n. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.:
pârắu s. n.] –
BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. –ău
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător.
MESTECẮU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț.
FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară.
FĂGĂDẮU, făgădaie, s. n. (Reg.) Han; ospătărie.
FERĂSTRẮU, ferăstraie, s. n. 1. Unealtă [Var.: (1) ferestrắu, fierăstrắu, herăstrắu s. n.]
HĂDĂRẮU, hădăraie, s. n. Hădărag
HÂNȚĂU, hânțaie, s. n. Bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia.
HÂRDĂU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn.
HÂRTẮU, hârtaie, s. n. (Reg.) Bucată lungă de pământ. – Hart[an] + suf. –ău.
ILẮU, ilaie, s. n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu, iléie s. n.]
ZĂBLẮU, zăblaie, s. n. Pânză de câlți.
Cu indulgenţă, ‘’-ălău’’ poate fi considerat un sufix augmentativ-peiorativ:
LĂRMĂLẮU, lărmălaie, s. n. (Rar) Hărmălaie, gălăgie, zarvă. – Larmă + suf. -ălău.
RĂZĂLẮU, răzălaie, s. n. (Reg.) Răzătoare.
P a g e | 278
MĂNGĂLẮU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung.

SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat.
TĂLĂLẮU n. pop. Gălăgie mare; tămbălău; dandana, tărăboi //
tălălău1 sn [At: CADE / V: (reg) tărărău, tol~ / Pl: ~laie / E: tălălăi1 + -ău] (Reg) Tărăboi (1).
[sursa: MDA2 (2010) (pl.) tălălaie
teleleu, ~ea [At: AGÂRBICEANU, L. T. 243 / V: (reg) tălălău, tănănău, tărărău, ~lălău, ~lău,
teneneu, tilil~, tiuliul~ / Pl: ~ei, ~ele /[sursa: MDA2 (2010)
Notă - Am analizat separat augmentativele (vezi 6.1.3.6.) tip – casă – căsoi – căsoaie. Dar
putem remarca faptul că situaţiile de omonimie flexionară enumerate mai sus sunt prezentate
într-un amestec eterogen în diferite tipuri de liste. De exemplu:
Cuvinte care se termină cu aie
4 litere - baie gaie laie oaie paie taie
5 litere - claie coaie foaie ilaie moaie odaie zoaie
6 litere - bălaie bătaie cobaie copaie deraie droaie dudaie făcaie havaie mamaie mălaie măsaie
nogaie oboaie ogoaie oloaie omoaie pagaie ploaie potaie pâraie remaie straie tataie tigaie
vioaie văpaie țigaie
7 litere - acioaie altoaie apăraie bijoaie brezaie buboaie burhaie butoaie buzoaie bâzoaie
băltaie chehaie cosoaie cușcaie căsoaie fătoaie greoaie gunoaie hânțaie hârdaie hârtaie
jupoaie lețcaie lupoaie lăboaie lădoaie lăscaie măroaie măsoaie noroaie năsoaie orzoaie
pitoaie plăvaie puhoaie puroaie pârnaie păstaie săcoaie tâțoaie urloaie ursoaie vătraie zmeoaie
zăblaie zăvoaie îndoaie înmoaie șerlaie șiboaie șiroaie șuvoaie țăpoaie
8 litere - bobotaie bucălaie băltoaie bărboaie cimpoaie ciuroaie convoaie cucuvaie cărțoaie
desfoaie despoaie destoaie dezdoaie dănănaie evantaie fumăraie furcoaie făgădaie grofoaie
găzdoaie harabaie hudubaie hădăraie hălălaie inimoaie jigăraie lăcăraie măgăoaie năbădaie
piscoaie porcoaie priboaie pungoaie purcoaie pușcoaie pălălaie războaie răzălaie sinălaie
strătaie sufloaie săbioaie tihăraie tramvaie trăsnaie tălpoaie tălălaie vântoaie vânătaie șerpoaie
țurloaie
9 litere - ciumăfaie clădăraie colbăraie comisoaie cuțitoaie drâmboaie dăndănaie flăcăraie
ghionoaie glodăraie gogoloaie hududoaie hărhălaie hărmălaie lăcătoaie lărmălaie lătunoaie
melițoaie mestecaie moviloaie mușuroaie măngălaie măruntaie măturoaie pepenoaie pietroaie
prundoaie prăfăraie păpușoaie scăunoaie strigoaie stufăraie sămeșoaie tărăboaie vâlvătaie
văduvoaie zgâmboaie încovoaie întretaie țuțuroaie
10 litere - brighidaie crengăraie căciuloaie căldăroaie descovoaie doftoroaie ferăstraie
fleșcăraie linguroaie stirigoaie viermăraie vulturoaie
11 litere - mămăligoaie portaltoaie pristăvoaie pântecăraie
12 litere - protopopoaie sprințăroaie străchinoaie.
Secvenţa finală ‘’-a-ie’’generează relaţii de omonimie flexionară între următoarele tipuri de
flexiune: 6.1.3.1.a (cadranul III = cadranul IV – substantive feminine cu forma de singular
identică cu forma de plural; substantive neutre la plural), 6.1.3.1.b – substantive feminine la
singular, 6.1.3.2.b – substantive feminine la singular, 6.1.3.3.a (cadranul III = cadranul IV –
substantive feminine cu forma de singular identică cu forma de plural; substantive neutre la
plural), 6.1.3.3.b – substantive feminine la singular.
O serie de omonimie flexionară mult mai lungă este generată de secvenţa finală ‘’-i-E’’.
Din această cauză putem vorbi de omografii flexionare, ci şi despre FORME FLEXIONARE
MULTIPLE
P a g e | 279
Forme flexionare duble

Exprimarea categoriei de număr ridică probleme atît la flexiunea nominală cît şi la flexiunea
verbală.
Nu numai substantivele defective – (care au formă doar pentru a exprima un singur număr) –
şi substantivele collective nu se încadrează perfect în sistemul flexionar unic al limbii
române. (pentru că au flexiunea incomplete). Si unele substantive cu flexiunea complete
ridică problem de încadrare în cele 9 tipuri flexionare. Acestea sunt substantive cu forme
flexionare DUBLE. (Există şi verbe cu forme flexionare duble). Avem deci dublete
morfologice substantivale şi dublete morfologice verbale.
Numărul substantivelor prezintă dificultăţi atunci cînd avem:
- substantive cu forme multiple de singular,
- sau substantive cu forme multiple de plural.
Substantivele cu forme multiple de singular sau plural pot fi clasificate în mai multe
categorii, după cum urmează:
P a g e | 280
Substantive cu forme multiple de singular.

‘’ 2.1.Substantive cu forme duble de singular
Normele din DOOM înregistrează 766 de dublete substantivale, dintre care 77
sunt dublete de singular (vezi anexa 1 – publicată de Veronica Ionescu, DUBLETELE
MORFOLOGICE SUBSTANTIVALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ, 2003).
a. cu acelaşi înţeles şi cu una din forme literară. Exemplu:mugur(e), fagur( e);
mugur – mugure (amîndouă substantive masculine); fagure s.m. – cu încă două
variante de acelaşi gen: fagor şi fagur (rar) fag s.m. [sursa: DLRLC (1955-1957)]
fágure s.m., art. fágurele; pl. fáguri [sursa: Ortografic (2002);
Unele substantive au la singular 2 forme:
- o formă de genul masculin şi o formă de genul feminin;
- o formă de genul feminin şi o formă de genul neutru; (formele de plural identice)
poem sn [At: ST. LEX. 231r/27 / V: poemă (Pl: ~e, înv, ~i) sf, (înv) pâimă sf, piimă sf / Pl:
~e / E: fr poème, ger Poem]
báscă1 s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. • pl. băști. și basc s.n. /<fr. [beret] basque.
[sursa: DEXI (2007) Pl: ~sce, băști/
BASC1, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă
șoldurile. – Din fr. basque. [sursa: DEX '09 (2009)
BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din
fr. [beret] basque. [sursa: DEX '09 (2009).
Forma literară acceptată poate fi de genul feminin: axiomă (F) – axiom (N) – (pl.)
axiomE; bonetă (F) – bonet (N) – (pl.) bonetE; beretă (F) – beret (N) – (pl.) beretE;
compresă (F) – compres (N) – (pl.) compresE; problem (F) – problem (N) – (pl.)
problemE;
Sau de genul neutru: Cătună (F) – cătun (N) – (pl.) =cătunE; fructă (F) – fruct (N) –
(pl.) fructE;
colindă (F) – (pl.) colindE /
colind (N) – (pl.) colindE;
Pluralul ‘’COLINDE’’ reprezintă [F1 = F2] – au aceeaşi formă, şi au acelaşi înţeles [S1 =S2],
deci acest tip de plural reprezintă o combinaţie între relaţia de OMONIMIE şi cea de
SINONIMIE.
- o formă de genul masculin şi o formă de genul neutru. Exemplu: substantivul ‘’cleşte’’:
masculin – (sg.) cleşte – (pl.) cleşti;
neutru – (sg.) cleşte – (pl.) cleşte;
CLEȘTE, clești, s. m., clește, s. n. 1. (Adesea la pl. cu valoare de sg., precedat de «o pereche
de») [sursa: DLRLC (1955-1957)]
clește n., pl. tot așa / E și masc. (pl. cleștĭ), dar ob. neutru: doŭă clește (CL. Febr. 1910, CXI).
La Dos. pl. cleștĭ și cleșturĭ. [sursa: Scriban (1939)
cléște s.m. / s.n., pl. clești / cléște [sursa: Ortografic (2002)
cléște [At: BIBLIA (1688), 572 / V: cleaștă2 sf / Pl: ~ti sm, (înv) -turi sn / E: vsl клешта] 1
[sursa: MDA2 (2010)
b) cu acelaşi înţeles şi cu ambele forme literare. Exemplu: zi – ziuă; stea- steaua; sanda –
sandală;
c. cu înţeles diferit şi cu ambele forme literare: Exemplu: bolero (dans) – bolerou
(vesta);
Uneori, formelor diferite de singular le corespunde şi o diferenţă de sens: fascicul (var.
fascicol) de lumină [s.n.] – fasciculă (var. fascicolă) a unei publicaţii [s.f.]. Dicţionarele
consideră acestea drept forme ale unui cuvînt polisemantic { fascícul (mănunchi) s. n., pl.
P a g e | 281
fascicule [sursa: Ortografic (2002) / fascicul (optică) (pr. sci), pl. fascicule [sursa: MDO
(1953)}, deşi originea etimologică trimite la două cuvinte omonime.
fascie1 [At: DA ms / V: (înv 1) fasce / Pl: ~ii / E: lat fascis] 1 sfp (În Roma antică) Mănunchi
de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea și având la mijloc, în partea superioară, o secure, pe
care îl purtau lictorii ce însoțeau pe magistrați. 2 sf Fascină. 3 (Hld) Figură orizontală având
lățimea mai mică de 1/3 din lățimea scutului. [sursa: MDA2 (2010) – [Mai ales la plural]
fascie2 sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: lat fascia] (Atm) Membrană conjunctivă ce acoperă mușchii
sau alte părți anatomice. [sursa: MDA2 (2010) <lat. fascĭa, -ae, fr. fascia.
= fascicul sn [At: GRECESCU, FL. 5 / V: ~col / Pl: ~e / E: lat fasciculus cf fr faisceau] 1
Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. 2 (Mat; îs)
~ de drepte Totalitate a dreptelor care trec prin același punct fix. 3 (Fiz; șîs ~ de raze)
Mănunchi de raze care trec prin același punct. 4 (Fiz) Ansamblu de particule aflate în mișcare
ordonată. 5 (Atm) Grup de fibre care au aceeași așezare și aceeași distribuție. 6 (Bot) Țesut
conducător format din fibre care străbat în același sens părțile unei plante. 7 (Glg; îs) ~ de
falii Grup de falii care se împrăștie pornind de la o falie principală. 8-9 (Înv) Fasciculă (1-2).
[sursa: MDA2 (2010)
2. V. fasciculă. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic
mănunchi]. [sursa: DN (1986)
fascícul n., pl. e, și -lă f., pl. e (lat. fasciculus, d. fascis, fascie; fr. fascicule, m.). Legăturică,
snop mic. Cărticică, o parte dintr’un volum: această carte va apărea în fascicule de cîte 16
paginĭ. [sursa: Scriban (1939)
fascículă (fragment tipărit dintr-o lucrare) s. f., g.-d. art. fascículei; pl. fascicule [sursa:
Ortografic (2002) abr. fasc. / fasciculă sf [At: DA ms / V: ~colă / Pl: ~le / E: fr fascicule]
‘’Unele substantive au la singular două forme de masculine şi una de feminin; la plural au
cite o singură formentru fiecare gen:
Feminin – (sg.) grăunţă – (pl.) grăunţe;
Masculin – (sg.) grăunţ, grăunte – (pl.) grăunţi.’’(GLR, 1966, p.61)
Pentru singular se foloseşte mai ales forma ‘’grăunte’’, pentru plural forma ‘’grăunţe’’. [adică
o combinaţie între o formă de masculin singular (un grăunte) şi o formă de feminin plural
(două grăunţe), rezultînd, din flexiune, un substantiv NEUTRU.
P a g e | 282
Substantive cu forme multiple de plural:

a) cu acelaşi înţeles, cu una dintre forme literară. Toate formele aparţin de acelaşi gen
grammatical.
Exemplu: (dop – s. neutru) dopuri – doape; dop1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri, (rar) doápe / E:
săs Dopp]
(neutre) hotele – hoteluri; chibrite – chibrituri;
(feminine) ciocolate – ciocolăţi; îngheţate – îngheţăţi;
b) cu acelaşi înţeles şi ambele forme literare (de acelaşi gen grammatical).
Exemplu: (neutre) tunele – tuneluri;
(feminine) coperţi – coperte; COPÉRTĂ, coperți, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei
publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperte] – Din it. coperta. [sursa:
DEX '09 (2009)
c) cu înţeles diferit şi toate formele literare.
Acestea sunt Omonime parţiale, formele lor de singular fiind identice (de obicei masc. sg. =
neutru sg.), iar diferenţierea semantică se face prin formele de plural: cap – (pl) –capi, capuri,
capete; corn – (pl) – corni, coarne, cornuri.
Exemplu: (sg. –cap) capete – capi – capuri; (sg. Bob) boabe – bobi – boburi; (sg. Bandă) –
bande – benzi; capşune – capşuni; (corn) coarne – corni – cornuri; (sg. -ochi) – (pl.) ochi
=organ al văzului – ochiuri (ouă prăjite); (sg. –curent) curenţi – curente; (sg. –cot) coate –
coţi – coturi; (vis) vise – visuri; (sg. Ghiveci) – ghivece – ghiveciuri, arc –arce –arcuri; nivel
–nivele –niveluri; plan –plane –planuri; element –elemente –elemenţi; etc.
Substantivele cu forme multiple de plural şi cu sensuri diferite sunt, de fapt, omonime,
dar nu omonime totale, deoarece formele lor nu coincid pe întreaga paradigmă flexionară, ci
omonime partiale. Unele au forme specializate de singular sau plural.
Timbre – (pl.) timbre/timbruri (în muzică);
Blană – (pl.) blăni / blănuri (prelucrate);
Canal – (pl.) canale (de irigaţii)/ canaluri (în geografie)
Multe substantive neutre au forme duble de plural [-E / -URI].
Probleme ridică nu numai cuvintele cu flexiune incompletă (Substantivele defective de număr
şi cele collective, sau substantivele epicene, ori verbe defective, impersonale sau
unipersonale), ci şi unele părţi de vorbire cu flexiunea completă. Unele substantive şi unele
verbe au forme duble (multiple) şi se pot încadra în mai multe tipuri flexionare (diferite –
ceea ce ridică unele probleme de clasificare).
‘’Unele substantive au o singură formă de singular şi două sau chiar trei la plural, aparţinînd
la genuri diferite. Aceste forme au uneori sensuri diferite.’’(GLR, p.61)
În limba română sunt înregistrate în dicţionar foarte multe omonime lexicale care aparţin la
clase morfologice diferite. Forma de singular (=forma de dicţionar) a acestor substantive
masculine este identică cu forma de singular a substantivelor neutre cu care intră în relaţie de
omonimie {Sing. – s.m. = s.n.] În Dicţionarul de omonime, 1996, sunt înregistrate 8
omonime pentru ‘’corn’’ – s.n. (pl. coarne / cornuri), s.m. (pl. corni). În acelaşi dicţionar sunt
3 omonime de la ‘’colţ’’ – s.n. (pl. colţuri), s.m. (pl. colţi). Alte dicţionare înregistrează toate
formele în acelaşi articol-titlu. colț [At: DOSOFTEI, V. S. 20/2 / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: ucr
колици, (ca substantive polisemantic cu 54 de definiţii) [sursa: MDA2 (2010)
Substantive cu forme duble (sau multiple) de plural, pot fi:
a) substantive cu forme de plural diferite având acelaşi înţeles; [substantive (feminine,
masculine, neutre) cu plurale diferite având acelaşi înţeles];
cîmp - câmpuri, s. n. (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s. m [=cîmpie s.f.]
câmp s. n., pl. cấmpuri/s. m. pl. art. în expr. a bate/a-și lua cấmpii [sursa: DOOM 2 (2005)
P a g e | 283
genunchi sm [At: COD. VOR. 23/11 / V: (înv) ~uchi, ghe~ sm, (iuz) ~che, ~uche, ~runche,
ghenuche, gerunche, gerunchi, ghenunche sn / Pl: ~, (iuz) ~che, ~uri sn / E: lat genuc(u)lum]
[sursa: MDA2 (2010) genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
Și un genuche, -unche, pl. doĭ genuchĭ, -unchĭ, și neutru: un genuchĭ, -unchĭ, pl. doŭă
genuche, -unche. Vechĭ și gerunchĭ (ca rărunchĭ). [sursa: Scriban (1939)
b) substantive cu forme de plural distincte pentru înţelesuri diferite; [substantive (feminine,
masculine, neutre) cu plurale distincte pentru înţelesuri diferite];
c) substantive cu forme de plural diferite, încadrându-se în genuri diferite.
Timp
- timp1 (fază) s. m., pl. timpi
-timp2 (categorie filosofică, stare a atmosferei) s. n
-timp3 (interval, categorie gramaticală) s. n., pl. tímpuri [sursa: DOOM 2 (2005)
Creier
– creieri (s.m.) = organ anatomic
– creiere (s.n.) = conducători, persoane
Difuzor –
– difuzori (s.m.) = persoane
– difuzoare (s.n.) = aparate, dispozitive
Termen
– termene (s.n.) = date fixe;
– termeni (s.m.) = cuvinte şi fiecare număr al unei sume (mat.)
ARGÍNT, (1) s. n., (2) arginturi, s. n., (3) arginți, s. m. [Lat. argentum.
argint n. 1. metal prețios de coloare albă; 2. monedă din acest metal: a plăti în argint; 3. fig.
avuție: iubitor de argint; 4. pl. arginturi, lucruri de argint; 5. arginți, bani (învechit): Iuda
vându pe Isus pentru 30 de arginți. [Lat. ARGENTUM]. [sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- argínt1 (ban) s. m., pl. argínți;
- argínt2 (metal) s. n., (sorturi, obiecte) pl. argínturi; simb. Ag [sursa: DOOM 2 (2005)
COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s. m., (II) cocoașe, s. n.(percutor la arme) I. S. m. Masculul
găinii; [Var.: (reg.) cucóș s. m. și n.] – Din sl. kokoši „găină”. [sursa: DEX '09 (2009
cocóș1 (pasăre, miez de pepene, categorie sportivă) s. m., pl. cocóși
cocóș2 (piesă la arme, la ciocane) s. n., pl. cocoáșe [sursa: DOOM 2 (2005)
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n.
umăr [At: PSALT. 314 / V: (îvp) umere smn, (Ban; înv) umer, (îvr) om~, (reg) umur sn / Pl:
umeri sm, (îvp) umere sn / E: ml humerus]
úmăr1 (parte a corpului, a unui obiect) s. m., pl. úmeri;
úmăr2 (umeraș) (reg.) s. n., pl. úmere [sursa: DOOM 2 (2005)
P a g e | 284
Relaţia dintre sensul lexical şi sensul gramatical.

Orice semn lingvistic inventariat în dicţionarul limbii are:
- Un semnificat (=un sens lexical principal, considerat INVARIANT). Cuvintele pluri-
semantice au şi unul sau mai multe sensuri secundare derivate din sensul principal.
(Sensurile secundare sunt VARIANTE ale sensului principal);
- Şi un semnificant (=o formă principal de expresie sonoră şi grafică, considerată
INVARIANTA care reprezintă articolul-titlu înregistrat în dicţionar). Cuvintele pluri-
forme au şi una sau mai multe forme secundare derivate din forma principală. Aceste
VARIANTE lexicale au aceeaşi etimologie.
Deci, atît la nivelul semnificantului, cît şi la nivelul semnificatului, avem un element
PRINCIPAL şi (opţional), unul sau mai multe elemente secundare, derivate din elementul
principal (= elementul-bază.).
-1- Fiecare cuvînt flexibil are, pe lîngă sensul notional (şi celelalte sensuri lexicale
secundare), unul sau mai multe sensuri gramaticale care, în vorbire, reprezintă categoriile
gramaticale specific fiecărei părţi de vorbire flexibile.
-2- Acelaşi lucru se întîmplă şi cu segmentul sonor sau grafic care reprezintă înregistrarea
semnului lingvistic din dicţionar. Forma de dicţionar (invarianta şi variantele lexicale),
au, în vorbire, una sau mai multe forme flexionare (prin care se exprimă sensurile
gramaticale), totalitatea formelor flexionare ale unui cuvînt din dicţionar constituind
paradigma (flexionară) a acestuia.
Prezenta lucrare îşi propune să demonstreze că atît paradigma substantivului, paradigma
adjectivului, paradigm pronumelui, cît şi paradigm verbului, fac parte dintr-un system
flexionar unic, care se realizează cu aceleeaşi FLEXEME. Am discutat într-un capitol
anterior (‘’Flexemul şi arbitrariul semnului lingvistic’’) nu numai despre lipsa de legătură
dintre conținutul exprimat de semnul lingvistic și forma sa (forma semnului este
întâmplătoare în raport cu conținutul acestuia, nu depinde de el), ci şi despre faptul că
tipul de flexiune este determinat de flexemul de la forma de bază (invarianta din
dicţionar). Apar însă numeroase probleme legate de FLEXIUNEA VARIANTELOR,
deoarece flexemul (=terminaţia) variantelor lexicale nu este în mod obligatoriu de acelaşi
tip cu flexemul articolului-titlu.
=Sensul lexical ţine de natura lexicală a cuvîntului, de apartenenţa acestuia la una din cele 10
clase lexico-gramaticale. Fiecare semn lingvistic are notat în dicţionar şi un sens al clasei
(care îi atribuie o apartenenţă la (cel puţin) una din cele 10 părţi de vorbire), şi un sens lexical
propriu, care este sugerat de cuvînt în timpul întrebuinţării sale în vorbire. La cuvintele
polisemantice se actualizează un singur sens, iar atunci cînd se propune ambiguitatea unui
enunţ, acesta este un fenomen ce aparţine de nivelul stilistic al limbii.
Sensul lexical este legat de conţinutul noţional al cuvîntului. Sensul lexical de bază este
sensul fundamental (primordial, originar, primitiv, esenţial, obligatoriu,), adică sensul
principal. La acest sens se face referire atît în
- Semantica DIACRONICĂ (în studierea evoluţiei semantice a cuvîntului în timp) (se
face distincţie între arhaisme, cuvinte învechite, ieşite din uz, şi neologisme, cuvinte
noi, cuvinte recente; sau se face deosebire între sensul învechit şi sensul actual al
aceluiaşi cuvînt).
- Cît şi în semantica SINCRONICĂ (care se ocupă cu studierea cuvîntului într-un context
actual dat). (ex. – regionalisme vorbite într-o arie geografică restrînsă, sau elemente de
jargon şi/sau de argou folosite de grupri restrînse de vorbitori). În unele situaţii putem
discuta despre sensul regional al unui cuvînt din limba comună, sau despre sensul
argotic atribuit unui cuvînt din vocabularul comun, adică despre sensuri secundare
specializate.
P a g e | 285
Sensul lexical SECUNDAR este derivat din sensul principal, sensul de bază înregistrat în
dicţionar la articolul-titlu.
=Sensul gramatical ţine de natura gramaticală a cuvîntului, de valoarea lui morfologică, de
funcţia sintactică, fiind exprimat printr-o formă flexionară. Flexibilitatea
(=VARIABILITATEA) este o calitate a unor părţi de vorbire (substantiv, articol, adjective,
pronume, numeral, verb şi adverb) de a-şi modifica forma, în raport cu categoriile
gramaticale specifice (sau comune), în vederea exprimării unor relaţii gramaticale. Prin
analogie, putem considera că dicţionarul menţionează
- un sens gramatical PRINCIPAL (ex. Sensul grammatical al categoriei de GEN – la
substantive comune şi la adjective; Sensul gramatical al categoriei de infinitiv –
reprezentînd, la verbe, cele 4 conjugări);
- şi unul sau mai multe sensuri gramaticale secundare, subordonate. Dicţionarul
menţionează la substantive şi forma de număr (pentru cazul nominative, fără articol).
La verbe, dicţionarul menţionează forma de număr şi de persoană (pentru modul
indicative, timpul prezent).
Flexiunea nominală este reprezentată de sensul gramatical PRINCIPAL (marcat în dicţionar)
şi de sensurile gramaticale secundare reprezentînd categoriile de număr, caz, determinare
(=articulare). Flexiunea verbală este reprezentată de sensul gramatical PRINCIPAL (marcat
în dicţionar prin una din cele 4 conjugări) şi de sensurile gramaticale secundare reprezentînd
categoriile verbale de diateză, mod, timp, număr, (şi eventual gen).
La toate părţile de vorbire flexibile, relaţia dintre sensul lexical şi sensul gramatical este
parţial arbitrară. (de ex. Categoria de număr sau categoria de persoană este motivată de
existenţa subiectului). De asemenea, la toate părţile de vorbire flexibile, sensurile gramaticale
comune sunt exprimate prin aceleaşi flexeme, care se încadrează în sistemul flexionar unic al
limbii române.
În prezentul volum discutăm despre cele 2 tipuri de flexiune sintetică (cu bază vocalică şi cu
bază consonantică) – prezenţa în primul cadran a unui flexem consonantic, a unui flexem
semivocalic, sau a vocalelor ‘’-U, -O, -I’’ fiind considerate o marcă a genului masculine, în
timp ce prezenţa în cadranul III a vocalelor ‘’-Ă, şi –A’’ este considerate (în general) o marcă
a genului feminin. Concluzia mea este că în limba română există un sistem de flexiune
sintetică UNIC (cu două subsisteme, în funcţie de cele 2 tipuri de foneme cu funcţie de
flexem), care exprimă cu aceleaşi flexeme şi flexiunea nominala, şi flexiunea verbală.
Toate cuvintele din dicţionar au (cel puţin) un sens grammatical, dar nu toate cuvintele
înregistrate în dicţionarul limbii au un sens noţional, denotativ. [ Sensurile denominative
(denotative) iau naştere ca rezultat al actului denotaţiei (al denumirii obiectelor). La cuvintele
polisemantice, sensul principal, denotativ, este însoţit de sensuri secundare, derivate, şi de
sensuri connotative (affective). Interjecţiile sunt părţi de vorbire care nu denumesc, ci doar
sugerează stări sufleteşti, şi deci sunt sensuri denotative care nu însoţesc, în mod obligatoriu,
un sens principal denotativ. De asemenea, prepoziţiile şi conjuncţiile au doar sensuri
relaţionale (sensul semantic este foarte slab şi abstract)] Sistemul lexical al limbii române
(totalitatea cuvintelor înregistrate în dicţionarul limbii) are, printre criteriile de clasificare a
cuvintelor, şi criterii gramaticale aparţinînd sistemului morfologic. Sistemul morphologic
cuprinde totalitatea părţilor de vorbire a criteriilor de clasificare a acestora, a caracteristicilor
şi relaţiilor dintre ele. Acelaşi articol-titlu înregistrat în dicţionar aparţine sistemului lexical al
limbii române (şi are sens/sensuri lexicale), şi, în acelaşi timp, aparţine sistemului
morphologic al limbii române (şi are unul sau mai multe sensuri gramaticale). Toate cuvintele
din dicţionar sunt clasificate într-una din cele 10 părţi de vorbire, deci orice cuvînt înregistrat
în dicţionar are un sens al clasei gramaticale din care face parte. (unele cuvinte, în diferite
P a g e | 286
contexte, pot aparţine la părţi de vorbire diferite) [unii lingvişti consideră doar 5 clase
gramaticale: Clasa numelui, clasa adjectivului, clasa pronumelui, clasa determinantului şi
clasa verbului]. De asemenea, toate cuvintele din dicţionar au sens gramatical, care permite
relaţiile dintre ele, adică părţile de vorbire (din dicţionar) devin, în comunicare, părţi de
propoziţie. Pe lîngă părţile de vorbire cu funcţie sintactică sunt şi părţi de vorbire fără funcţie
sintactică (articolul, prepoziţia şi conjuncţia). Articolul, prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia
sunt părţi de vorbire fără conţinut notional. Părţile de vorbire cu un conţinut notional
determinat (concret sau abstract) sunt părţi de vorbire flexibile (substantive, adjective,
numeral, pronume, verb, adverb. Şi articolul este parte de vorbire flexibilă, dar nu intră în
această categorie).
La părţile de vorbire flexibile, sensul gramatical este combinat cu sensul denotativ (sens
principal). Sunt mai multe tipare de distribuire a sensurilor în cuvinte:
- sensul clasei gramaticale + sensul denotativ + sens gramatical;
- sensul clasei gramaticale + sensul denotativ + sens conotativ + sens gramatical
- sensul clasei gramaticale + sens conotativ + sens gramatical;
La forma de dicţionar, după fiecare articol-titlu se menţionează sensul clasei gramaticale
(adică apartenenţa la una (sau mai multe) din cele 10 părţi de vorbire) şi sensul gramatical de
clasificare în dicţionar, pe baza unor categorii gramaticale specifice. Sunt două feluri de
categorii gramaticale:
-categorii morfologice (referitoare la cele 10 părțile de vorbire; Pentru părţile de vorbire
se mai foloseşte şi termenul de ‘’categorie lexicală’’);
-şi categorii sintactice, (prin care se înțeleg cele 6 părți de propoziție (cu funcţie de
subiect, predicat, atribut, complement, atribut circumstanţial, şi element predicativ
suplimentar. Atributul circumstanţial, fiind un cumul de valori sintactice, este considerat
adesea drept o poziţie sintactică dublu subordonată faţă de regenţi diferiţi din punct de
vedere morfologic (unul nominal, motiv pentru care este mai ales o determinare
atributivă, şi unul verbal, cu care stabileşte un raport circumstanţial – de aici, denumirea
de atribut circumstantial. Tot dublu subordonat este şi elementul predicativ suplimentar.)
Termenul „categorie morfologică” se folosește și cu sensul de noțiune, înțelegându-se prin ea
trăsăturile ce caracterizează părțile de vorbire: genul, numărul, modul, timpul, etc. Astfel,
termenul „categorie gramaticală” (în sens morfologic de categorie flexionară), reprezintă o
trăsătură marcată de morfeme gramaticale (=FLEXEME). Unii autori stabilesc subclase în
cadrul categoriilor gramaticale. ‘’De exemplu, Constantinescu-Dobridor 1998 le împarte în
- categorii gramaticale flexionare, care se manifestă în flexiunea anumitor cuvinte
(flexibile), ca genul, numărul, persoana, modul, timpul și diateza,
- și categorii gramaticale de relație, ce se manifestă în relațiile sintactice dintre cuvinte,
cum sunt cazul, determinarea și comparația’’
La acestea, Constantinescu-Dobridor adaugă și determinarea, despre care Bărbuță
2000 menționează că nu are un statut general recunoscut de categorie morfologică,
dar o acceptă ca atare pentru substantiv, deoarece articolele exprimă prin formele lor
sensul gramatical de hotărât, respectiv de nehotărât.
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie_gramaticală
La cuvintele flexibile care au categorii gramaticale flexionare cu flexiune sintetică primară
, forma de dicţionar (= forma de dicţionar a semnului lingvistic este forma cu care articolul-
titlu (=cuvîntul) este înregistrat în dicţionarul limbii. ) cuprinde şi referiri la 2 categorii
supraordonate specifice.
P a g e | 287
- La substantive se menţionează GENUL (s.m. / s.n. / s.f.) şi forma de PLURAL [Forma de

dicţionar a substantivelor este cea de numărul singular, cazul nominativ, nearticulat.
Forma de dicţionar a adjectivelor este cea de genul masculin, numărul singular.
- La verbe se menţionează CONJUGAREA (I, II, III, IV) şi forma de persoana I singular a
indicativului prezent [Forma de dicţionar a verbelor este cea de infinitiv prezent.]
[Ex.
- SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.)
Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă. 2. (Pop.)
Tovarăș, însoțitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o
pereche. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche
(sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius. [sursa: DEX '98 (1998)
- SOȚÍE, soții, s. f. 1. Femeie măritată considerată în raport cu bărbatul ei; nevastă, soață.
♦ (Înv.) Soț, bărbat. ♦ (Pop.) Perechea unui animal. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; prieten.
3. (Pop.) Soț (3). – Soț + suf. -ie. [sursa: DEX '98 (1998)
soție [At: COD. VOR. 42r/12 / Pl: ~ii, (îvp) ~ / E: soț1 + -ie] 1-3 sf, rar sm (Îvp) Soț1 (1-
3). 4 sf (Reg; îe) A nu avea ~ A nu avea pereche. 5 sf (Reg; îe) A fi de-o ~ (cu cineva) A
fi deopotrivă (cu cineva). 6 sf (Înv) Aliat2 (2). 7 sf (Înv) Părtaș. 8 sf (Îrg) Tovărășie. 9 sf
Asociație (1). 10 sf Prietenie. 11 sf (Reg; îlv) A face ~ (cu cineva) A se întovărăși (cu
cineva). 12 sf (Îvr; îe) A avea ~ (cu cineva) A împărtăși aceleași gânduri, aceleași
sentimente (cu cineva). 13 av (Îrg; îlav) În sau într-o ~ ori de-o ~ Împreună. 14 sf Femeie
căsătorită considerată în raport cu soțul1 (6) ei Si: nevastă, (rar) doamnă (3), (îvp) femeie
(9), muiere1, soață (5), (îrg) soț1 (7), (pop) boreasă (1), (pfm) dânsa, (fam) consoartă,
pereche, (fam; gmț) babă (5), (gmț) jumătate, (frî) damă1 (4), madamă. 15 sf (Îrg) Soț1
(6). 16 sf (Îrg; lpl) Soț1 (8). 17 sf (Îvp; pan) Soț1 (10). 18 sf (Îvr) Fiecare dintre cele două
părți identice și simetrice ale unui obiect, unite între ele, care formează o pereche. 19 sf
(Olt; Mun) Organ genital la animalele femele. [sursa: MDA2 (2010)
însoțit2, ~ă adj. [At: PSALT. SCH. 142 / Pl: ~iți, ~e / E: însoți] 1 Acompaniat. 2 (Pop)
Întovărășit. 3 Completat. 4 Căsătorit. 5 (Pop) Împerecheat. [sursa: MDA2 (2010)
- ÎNSOȚÍ, însoțesc, vb. IV. 1. Tranz. A merge împreună, a întovărăși, a petrece pe cineva
pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania. ♦ (Rar) A acompania pe cineva la un
instrument. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se întovărăși, a se asocia cu cineva. 2. Tranz. A
adăuga ceva (spre completare sau lămurire). Însoțesc vorbele cu gesturi energice. 3.
Refl. recipr. (Pop.) A se căsători. ♦ A se împerechea. – În + soț. [sursa: DEX '09 (2009)
P a g e | 288
În concluzie. relaţia dintre sensul lexical şi sensul gramatical al cuvintelor din dicţionar este
limitată la cîteva tipare de distribuire a sensurilor în cuvinte. Cele 7 subsisteme sunt
următoarele:
Nr. Crt. SENSUL SENSUL SENSUL Sensul Sensul

Clasei Denotative conotativ Gramatical relaţional
gramaticale (denominativ)
(10 părţi de
vorbire)
1 + + +
2 + + + +
3 + + +
4 + Articol +
5 + Interjecţie + +
6 + Prepoziţie +
Conjuncţie
7 + + +
Subsistemele 1, 2, şi 3 reprezintă tipare pentru părţile de vorbire flexibile (cu conţinut

notional).
Subsistemul 4 reprezintă determinarea (ARTICOLUL), care este o parte de vorbire flexibilă
fără conţinut notional şi fără funtie sintactică în cadrul propoziţiei.
Tot fără conţinut notional este şi interjecţia, parte de vorbire neflexibilă reprezentînd
subsistemul 5. Deşi interjecţia este o parte de vorbire fără înţeles lexical, interjecţiile care
sugerează stări sufleteşti şi de voinţă au sens conotativ (=sens afectiv). {şi pot avea funcţie
sintactică determinate în cadrul propoziţiei.]
Subsistemul 6 reprezintă cuvintele care au doar sensuri relaţionale. Prepoziţiile şi conjuncţiile
sunt considerate unelte gramaticale (=cuvinte de legătură), fără funcţie sintactică determinată
în cadrul propoziţiei.
Prepoziţiile care provin din adverbe şi locuţiunile conjuncţionale care provin din substantive
sau adverbe au, pe lîngă sensuri relaţionale, şi sensul denotativ pe care îl păstrează de la
părţile de vorbire de unde provin. De aceea le-am inclus separat, în subsistemul 7.
În orice moment al existenţei lui, cuvîntul are un conţinut semantic finit, alcătuit dintr-un
număr de sensuri în relaţie. Nici un cuvînt nu conţine mai mult de un sens denotativ.
Sensurile gramaticale reprezintă categoriile gramaticale ale cuvintelor în context, indiferent
de sensul denotativ (denominativ) sau de sensurile conotative ale acestora. (ex. Sensul de
nominativ; sensul de indicativ prezent, etc). Sensul gramatical PRINCIPAL este marcat la
forma de dicţionar şi reprezintă baza flexiunii. Sensurile secundare ale unui cuvînt
polisemantic şi formele flexionare ale unui cuvînt flexibil se actualizează în diferite coontexte
în lanţul vorbirii, deci reprezintă variabile ale unor INVARIANTE înregistrate în dicţionar ca
articole-titlu.
P a g e | 289
Legătura dintre nivelul lexical şi nivelul gramatical al limbii este logică, dar nu poate fi
explicate decît partial. Prin comparaţie cu semantica, avem:
- Gramatica DIACRONICĂ (istorică), al cărei obiectiv este studiul evouluţiei structurii
limbii (în timp, în diferite epoci istorice succesive);
- Gramatica SINCRONICĂ (descriptive), al cărei obiectiv este descrierea structurii unei
limbi într-un moment dat al dezvoltării sale.
Este evident că semantica diacronică şi gramatica diacronică sunt complementare, prima
ocupîndu-se cu inventarierea semnelor lingvistice, iar cealaltă cu folosirea acestor semne
în comunicarea verbală. Dacă folosim termenul ‘’SINCRONIC’’ pentru axa orizontală de
simultaneitate (reflectînd continuitatea fluxului vorbirii, linearitatea semnului lingvistic),
putem vorbi nu numai despre semantica sinconică, ci şi despre formele aceluiaşi semn
lingvistic care co-există într-un anumit moment. Linearitatea semnului lingvistic se referă
la faptul că doar una din formele flexionare se poate lega (concatena) cu un alt cuvînt
pentru a exprima un anume sens lexical şi un anume sens gramatical (morfologic-
flexionar şi sintactic).
P a g e | 290
Relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de CONJUGARE (I _ II_ III_ IV)
În afară de categoriile gramaticale nominale, putem discuta şi despre categoriile gramaticale
verbale. Categoriile gramaticale ale verbului sunt: diateza, modul, timpul (=categorii
gramaticale specifice verbului), persoana şi numărul (categorii gramaticale comune şi altor
părţi de vorbire flexibile: persoana apare şi la pronume, iar numărul apare la majoritatea
părţilor de vorbire flexibile – substantiv, articol, adjectiv, pronume, numeral şi verb).
La substantivele comune analizăm formele flexionare care exprimă categoriile gramaticale de
gen, număr, caz, şi articol. (+funcţia sintactică). Pentru DECLINARE am analizat (separat):
- relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de GEN grammatical;
- Şi relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de NUMĂR.
La verbe putem analiza, prin analogie,
- Relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei gramaticale de PERSOANĂ;
(categoria persoanei pune unele problem legate de categoria numărului, în ce priveşte
raportul dintre conţinutul formelor personale de plural şi formele corespunzătoare de
singular. Ex. Persoana I pl. include totdeauna persoana vorbitorului într-un grup cu alte
persoane).
- Şi relatia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de NUMĂR.
Deoarece ne referim la forma de bază a cuvintelor din dicţionar, aşa cum la substantive am
considerat categoria de GEN gramatical drept categorie supraordonată [noțiune
supraordonată = noțiune care cuprinde în sfera ei alte noțiuni, cu sferă mai mică], care are un
loc superior într-o ierarhie, la forma verbelor din dicţionar considerăm categoria
CONJUGĂRII.
=Dacă am considerat că orice semn lingvistic înregistrat în dicţionarul limbii are un sens
lexical principal (INVARIANT) şi, (la cuvintele polisemantice), sensuri secundare derivate
(=variante ale sensului principal), putem considera relaţia şi la nivelul sensului gramatical.
(totalitatea formelor flexionare ale unui cuvînt reorezentînd VARIANTE derivate din sensul
grammatical principal (înregistrat ca articol-titlu în dicţionar). Aşa cum raporturile de
subordonare dintre categoriile gramaticale nominale (la forma lor de dicţionar, sunt, la
substantivele comune, în următoarea ordine ierarhică: GEN, NUMĂR (sg.), cazul nominativ
(iar la categoria determinării (articulare) substantivul este nearticulat), putem considera că
sensul gramatical principal este categoria de GEN gramatical. [prin analogie cu sensul
lexical principal, noţional. Sensurile lexicale secundare sunt derivate din sensul de bază, deci
sensul de nominativ, sau sensul de acuzativ, sau sensul de plural, sunt sensuri gramaticale ale
categoriilor gramaticale flexionare cu flexiune sintetică primară. Sensul gramatical al
categorie de GEN subordonează şi determină sensul grammatical al categoriei de număr, care
la rîndul ei subordonează şi determină sensurile gramaticale ale categorie de caz (ex. Sensul
gramatical de nominativ sau sensul gramatical de genitive, etc). Se consideră că forma de
dicţionar (=care reprezintă sensul gramatical PRINCIPAL, respectiv unul dintre cele 3 genuri
gramaticale) determină toate celelalte forme flexionare, care exprimă deci sensuri gramaticale
secundare, derivate din sensul principal. La declinare avem deci 3 subsisteme, fiecare
reprezentînd un sens gramatical PRINCIPAL diferit de celelalte. De fapt, clasificarea
flexiunii nominale în 3 categorii principale (în funcţie de GEN), şi clasificarea flexiunii
verbale în 4 categorii principale (în funcţie de conjugare) nu este o clasificare adecvată. În
limba română există un sistem flexionar unic, desi se face distincţie între părţile de vorbire
flexibile.
’’ FLEXIÚNE s. f. (< fr. flexion, lat. flexio „îndoire”): totalitatea schimbărilor pe care le
suferă forma unui cuvânt pentru a exprima anumite raporturi sau valori gramaticale. ◊ ~
nominálă: f. caracteristică numelui (substantivului, adjectivului și numeralului).
P a g e | 291
Ea apelează la categoriile gramaticale de număr și de caz (la substantiv), de gen, număr și caz
(la adjectivul calificativ) și de gen și caz (la numeral). Se realizează cu ajutorul articolelor, al
desinențelor și al adjectivelor (calificative proclitice și pronominale). ◊ ~ pronominálă: f.
caracteristică pronumelor și adjectivelor pronominale. Ea apelează la categoriile gramaticale
de gen, de număr, de caz și parțial de persoană (la pronumele personale, de întărire, reflexive
și posesive) și se realizează cu ajutorul desinențelor caracteristice de genitiv-dativ -ui, -ei și -
or. ◊ ~ verbálă: f. caracteristică verbelor. Ea apelează la categoriile gramaticale de diateză, de
mod, de timp, de persoană, de număr și accidental (la participiu) de gen. Se realizează cu
ajutorul sufixelor, al desinențelor și al verbelor auxiliare morfologice. ◊ ~ sintétică: f.
realizată cu ajutorul desinențelor, al articolelor hotărâte enclitice și al sufixelor, care fac corp
comun cu părțile de vorbire la care se atașează. Este întâlnită la substantiv, la adjectiv, la
pronume, la numeralul unu (un) – una (o) și la verb. ◊ ~ analítică: f. realizată cu ajutorul
prepozițiilor, al articolului hotărât proclitic lui, al articolului demonstrativ, al articolului
nehotărât și al adjectivelor proclitice, care nu fac corp comun cu părțile de vorbire pe care le
însoțesc. Este întâlnită la substantiv, la numeral și la verb. ◊ ~ intérnă: f. care constă în
modificarea rădăcinii sau a temei cuvântului cu ajutorul alternanțelor fonetice. Limba română
are o flexiune internă foarte bogată. ◊ ~ extérnă: f. care constă în modificarea terminației
cuvântului cu ajutorul articolului hotărât enclitic, al sufixelor și al desinențelor. [sursa: DTL
(1998)]
Acelaşi system flexionar sintetic UNIC include, în limba română, şi raporturile de
subordonare dintre categoriile gramaticale nominale, şi raporturile de subordonare dintre
categoriile gramaticale verbale. La verbe, sensul grammatical PRINCPAL este reprezentat de
categoria CONJUGĂRII (respective prin sensul grammatical al categoriei modului infinitive,
marcat prin formele celor 4 conjugări. [Sensul grammatical al categoriei conjugării poate fi
asemănat, prin analogie, cu categoria determinării (la forma de dicţionar, substantivul NU
este articulat, este nedeterminat). Infinitivul (lat. ‘’infinitivus’’ = nedeterminat, nehotărît)
este un mod al verbului (mod nepersonal, nepredicativ) care exprimă acţiunea în chip
general, abstract, nedeterminat.
Genul este o categorie gramaticală flexionară diferită de genul natural, existent în realitatea
obiectivă. (ex. Genul masculine – un perete – doi pereţi; un ban – doi bani;un sac – doi saci;
Genul feminin – o masa – două mese; o carte – două cărţi. Genul neutru (care include şi
animate) – un mamifer – două mamifere; un regiment – două regimente.) – deci putem
considera categoria gramaticală a genului o categorie nedeterminată, care exprimă un sens
grammatical general, abstract, atribuit (motivat sau nemotivat), atît substantivelor animate, cît
şi substantivelor neanimate. Atît categoria genului gramatical (cele 3 genuri), cît şi categoria
conjugării (cele 4 conjugări) stau sub semnul arbitrariului semnului lingvistic.
Infinitivul este considerat forma-tip (INVARIANTA) a verbului, la care se raportează toate
celelalte forme (VARIANTE) din paradigma fiecărui verb. Alegerea uneia dintre cele 4
conjugări nu este motivate în realitatea obiectivă, aşa cum nici alegerea unuia dintre cele 3
genuri nu este motivată de o diferenţă reală. Prezentul infinitive este alcătuit din radicalul
verbului, urmat de sufixele modale de infinitiv caracteristice fiecărei conjugări (conjugarea I
– A; conj. II – eA; conj. III – E, conj. IV – I şi –î), şi precedat de morfemul segmental de
origine prepoziţională ‘’a’.
Titlul despre ‘’relaţia dintre forma flexionară şi exprimarea categoriei de conjugarea (conj. I,
II, III, IV) se referă la desinenţele (=FLEXEMELE) indicativului prezent la cele 4 conjugări.
În funcţie de nivelul de baza al categoriilor (forma de dicţionar) se stabilesc clasele
subordonate şi cele supraordonate.
P a g e | 292
Sensul grammatical al categoriei de ‘’CONJUGARE’’ subordonează şi determină sensul

gramatical al categoriei de diateză, care la rîndul ei subordonează şi determină sensurile
gramaticale ale categoriei de mod. Aceleaşi tipuri de raporturi de subordonare continua şi
pentru categoria gramaticală verbală de timp ( ), dar şi pentru categoriile gramaticale comune
cu alte părţi de vorbire: categoria persoanei şi categoria de număr. (ex. Sensul gramatical al
categoriei de persoana I, sensul gramatical al categoriei de persoana II. Din punct de vedere
al flexiunii sintetice primare, categoria de persoana III singular şi categoria de persoana III
plural marchează tipuri flexionare diferite (se încadrează în mod diferit în unul din cele 4
cadrane) şi pot face diferenţierea între cele 4 conjugări.
Desinenţele (=FLEXEMELE) modului indicativ, timpul prezent, se adaugă la tema lexicală a
verbului. Nu am notat DESINENŢA ZERO (aşa cum este considerată în GLR, vol. I, p.253 –
‘’ la multe verbe, persoana I singular nu are nici o marcă’’), ci am considerat fonemul final
din tema lexicală drept marcă (=FLEXEM) pentru persoana I singular. La majoritatea
verbelor, acest flexem este o consoană (am notat-o ‘’_K’’). Pentru verbele terminate la
infinitiv într-un diftong, flexemul de persoana I singular rămîne semivocala ‘’-ĭ’. [a tăiA – eu
tai; a încuiA – eu încui]. Sunt şi cîteva verbe care au acest flexem vocalic (a umplE-eu umpl-
U), sau cu semivocala ‘’-ŭ’’.
Cadranul IV Cadranul III
Persoana III singular Persoana III singular
-E -Ă
Cadranul II Cadranul I
Persoana II singular Persoana I singular
+[ị] -K
==
==
-U
-I
-ŭ
-ĭ
-ĭ
P a g e | 293
conjugarea Cadranul I Cadranul II Cadranul III Cadranul IV

Persoana I Persoana II Persoana III singular Persoana III
singular singular singular
Conj. I -K +ị +Ă +e (pers. III,
[şi pers. III pl.]
sg. Şi pl.
Conjunctiv
prezent
Conj. II -K + ị +ă (pers. III +E
[şi pers. III plural]
sg. Şi pl.
Conjunctiv prezent
Conj. III -K + ị +ă (pers. III +E
sg. Şi pl.
Conjunctiv prezent
Conj. IV - -i -K + ị +ă (pers. III +E
sg. Şi pl.
Conjunctiv prezent
Conj. IV - -î -K + ị +Ă +e (pers. III,
[şi pers. III pl.]
sg. Şi pl.
Conjunctiv
prezent
Cu pseudo -
sufix
Conj. I -eZ + ị -eaz+Ă +e (pers. III,
[şi pers. III pl.]
sg. Şi pl.
Conjunctiv
prezent
Conj. IV -i -esC -eşt+ ị -easc +ă (pers. III -eşt+E
sg. Şi pl.
Conjunctiv prezent
Conj. IV -î -ăsC -ăşt+ ị -asc +ă (pers. III -ăşt+E
sg. Şi pl.
Conjunctiv prezent
P a g e | 294
Modul conjunctiv, timpul prezent, se formează din prezentul indicativului, precedat de

conjuncţia ‘’să’’. Persoanele I şi a II-a singular (şi plural) sunt identice la indicativ prezent şi
conjunctiv prezent. Persoana a III-a singular şi plural sunt într-o relaţie de complementaritate:
- Acolo unde persoana a III-a singular a indicativului prezent are flexemul (=desinenţa)
‘’---ă’’, conjunctival prezent are flexemul ‘’-E’’, şi invers,
- Acolo unde persoana a III-a singular a indicativului prezent are flexemul (=desinenţa)
‘’---E’’, conjunctival prezent are flexemul ‘’-Ă’’.
Modul participiu este un mod nepersonal (nepredicativ) care arată o acțiune trecută și
terminată. Verbele la participiu se termină în ‘’-T’’ (mâncat, citit, văzut, alergat) sau ‘’-S’’
(spus, zis).
Participiul variabil după gen şi număr se comportca un adjective. Participiul poate fi folosit
cu valoare adjectivală, iar în acestă situaţie se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe
care îl determină. Ca orice adjectiv, participiul cu valoare adjectivală poate fi articulat. Toate
aceste valori ale participiului fac parte din sistemul flexionar sintetic al limbii române şi au
fost incluse împreună cu adjectivele.
[NOTĂ
Spre deosebire de verbele terminate la infinitive într-un diftong, care păstrează semivocala de
la tema lexicală şi îi atribuie valoare de flexem (la persoana I singular a indicativului
prezent), verbele terminate în hiat adaugă o semivocală cu valoare de flexem. Ex, a scri-E –
eu scri-ŭ (monosilabic). Verbele de conjugarea a IV-a terminate în hiat (-ui, -îi, -ăi) adaugă la
persoana I singular semivocala ‘’-ĭ’’ – cu valoare de flexem, astfel încît forma de pers. I sg.
este identică cu forma de pers. II sg. (eu sui = tu sui; eu bîrîi = tu bîrîi; eu pipăi = tu pipăi.).
De asemenea, persoana a III-a plural este identică cu persoana a III-a sing., amîndouă în
cadranul IV, cu flexemul –E’’
îngăduí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. îngădui, 3 sg. și pl. îngăduie, imperf. 3 sg. îngăduiá
[sursa: Ortografic (2002)
bârâí vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 2 sing. Tu bîrîi; 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. bârâiá [sursa:
Ortografic (2002)
pipăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. pípăi, 3 sg. și pl. pípăie, imperf. 3 sg. pipăiá [sursa:
Ortografic (2002)
La fel ca şi la substantivele-titlu care au variante la genuri diferite (acest fapt generează
variante flexionare aparţinînd la diferite tipuri flexionare), şi la verbe apar variante
flexionare atunci cînd variantele unui verb aparţin de conjugări diferite.
Ex. ÚMPLE, úmplu, vb. III.[Var.: (înv. și pop.) umpleá vb. II, î́mple vb. III] – Lat. implere.
Dacă VARIANTELE unui cuvînt-titlu sunt substantive la genuri diferite, sau sunt verbe la
conjugări diferite, atunci compoziţia articolului-titlu nu este omogenă, (toate variantele unui
cuvînt-titlu ar trebui să aibă acelaşi model de flexiune), unele variante aparţinînd la diferite
tipuri de flexiune, şi nu se mai păstrează UNITATEA cuvîntului-titlu.
‘’3.2. Articolul de dicţionar Articolul de dicţionar este unitatea structurală și comunicativă de
bază a dicţionarului. În funcţie de tipologia și destinaţia dicţionarului, structura articolului
lexicografic poate varia [a se vedea: 13, p. 141-142]. În linii generale, articolul lexicografic al
unui dicţionar uzual este format din următoarele componente: cuvȃntul titlu, care prezintă
simultan accentul și, ȋn cazul unor cuvinte străine (neadaptate la sistemul fonetic și
morfologic al limbii romȃne) pronunţia și accentul, menţiunile gramaticale și funcţionale,
stilistice sau de domeniu, definiţia, citatele de utilizare ȋn contexte concrete, informaţiile
suplimentare (etimologia și atestarea documentară) [13, p.141]. Citȃndu-l pe I. Balaj, V.
Bahnaru subliniază că fiecare semn verbal pentru a obţine, prin actualizare, valoarea
comunicativă respectivă este necesar să deţină următoarele valori:
P a g e | 295
a) valoare formală, b) valoare semnificativă, c) valoare categorială (părţi de vorbire, „trebuie

să reţinem că nu putem atribui unei unităţi lexicale apartenenţa simultană la două sau mai
multe clase morfologice, ȋntrucȃt ȋn asemenea cazuri este vorba de cuvinte distincte, adică de
omonime‖ [13, p. 284]), d) valoare locală (regionalisme, arhaisme, istorisme, dialectisme,
profesionalisme, argotisme etc.) și e) valoare stilistică [Balaj, p. 29 apud 13, p.
142].’’[[Buşmachiu Victoria, Chişinău, 2018, p.77)
Iar variantele verbelor care sunt la conjugări diferite ar trebui menţionate în dicţionar în
cadrul aceluiaşi articol-titlu, dar separate, împreună cu formele lor flexionare.
ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost
undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. (Rar) A
da adăpost. [Pr.: -ciu-a. – Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare. [sursa: DEX '98
(1998)
ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost
În limba română contemporană există tendinţa de trecere a unor verbe (cu toată paradigm lor)
de la o conjugare la alta.
curățá vb., ind. prez. 1 sg. cúrăț, 2 sg. cúreți, 3 sg. și pl. cúrăță; conj. prez. 3 sg. și pl. cúrețe;
ger. Curățând [sursa: Ortografic (2002)
curăța [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăț, (înv) ~țesc / E: curat3]
[Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.
CURĂȚÍ vb. IV v. curăța. [sursa: DEX '09 (2009)
‘’Trecerea unui verb de la o conjugare la alta este uşurată de marea asemănare care există
între flexiunea unui verb de conjugarea a II-a şi flexiunea unui verb de conjugsarea a III-a.
Cu excepţia infinitivului şi a modurilor formate cu infinitivul, a persoanelor I şi a II-a plural
ale indicativului prezent şi ale conjunctivului prezent, cît şi a persoanei a II-a plural a
imperativului, toate celelalte timpuri, moduri, persoane, au aceleaşi sufixe sau desinenţe şi
sunt accentuate la fel.’’ (GLR, I, p.247)
Ex. A apare/a apărea; a cade/cădea; a place/ plăcea; a tace/tăcea; a vede/vedea; a
rămîne/rămînea.
A bătea/bate; a făcea/face; a ţinea/ţine; a umplea/umple.
A scrie /a scri.
ședea vi [At: PSALT. HUR. 5878 / Pzi: șed, (Mun; Olt) șez, (Trs) șeg, 3 șade, (Mol; Trs)
șede; Cj 3 să șadă, (Mun; Olt) să șază / E: ml ședere] 1 (Adesea întărit prin „jos” și, pfm, „în
șezut”, „în fund”, „în popou”, „în cur”) – are 79 de sensuri în MDA2 (2010). Cuvîntul
provenit din latină ‘’sedere’’ este menţionat şi cu Variantă: (regional) șădeá (ALECSANDRI,
T. I 83, KOGĂLNICEANU, S. 10) vb. II. [sursa: DLRLC (1955-1957)
șade (v. ședea) [sursa: MDO (1953)
Șed, șezĭ, șede [est], și șez, șezĭ, șade [vest]; să șadă [est] și să șează [vest].
ședeá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șed, 3 sg. șáde, 1 pl. ședém; conj. prez. 3 sg. și pl. șádă, part.
Șezút [sursa: Ortografic (2002)
Există şi verbe care au o flexiune după conjugarea I şi altă flexiune după conjugarea a IV,
ambele variante fiind acceptate în uz.
adăuga [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: ~ăoga, (înv) ~ăoaga, adaoge, (înv) ~ăogi, ~ugi / P:
~dă-u- / Pzi: adaug, adaog, (înv) adăugesc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt
(Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr
A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu
cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3). [sursa: MDA2 (2010)
– Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.
P a g e | 296
În unele situaţii avem o formă literară (invariant unui articol-titlu) şi o variantă cu uz restrîns
în spaţiu (regionalism) sau o variantă învechită, ex: a sughiţa – a sughiţi (regional).
sughițá vb., ind. prez. 1 sg. sughíț, 3 sg. și pl. sughíță; ger. Sughițând [sursa: Ortografic
(2002)
SUGHIȚÁ, sughíț, vb. I. Intranz. A scoate sughițuri. [Prez. ind. și: sughít] – Lat. pop.
subgluttiare (= singultare). [sursa: DEX '98 (1998)
sughița vi [At: VARLAAM, C. 222 / V: (rar) ~ite (Pzi: sughit), (reg) ~ți / Pzi: ? / Pzi: sughit
(A și: (reg) sughiț), (reg) ~țez /
sughiți v vz sughița [sursa: MDA2 (2010)
În alte situaţii, cele 2 variante pot avea nuanţe semantice deosebite.
ex. A datora – vs. a datori; a înflora vs. a înflori; a îndesa vs. a îndesi.
Forme flexionare duble
- Fără diferenţă de sens: a lucra – eu lucru – eu lucrez.
- Cu diferenţă de sens: a acorda – eu acord – eu acordez.
Formele flexionare duble pot reprezenta serii flexionare care diferenţiază tipul de conjugare
fără , sau cu desinenţe cu valoare de pseudo-sufixe. (ex. La conjugarea I apar aşazisele
‘’desinenţe speciale’’ care marchează diferenţele de persoană şi de număr, şi care erau sufixe
în limba latină - _EZ, -ezi, -ează – cf. lat. Indicative, Present – ego scandalizō).
P a g e | 297

Limba Română Pentru Toţi - Vol.6

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Limba Română Pentru Toţi - Vol.6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

P age |1

Copyright © 2022 by Manea Adrian

First Printing: 2022

6.1.3. – T-3 – Semivocala ‘’-ĭ ‘’ .................................................................................................... 9

Substantive defective de plural:....................................................................................................... 142

Adjective invariabile ............................................................................................................................ 190

Capitol 6.1. – Flexiunea sintetică primară – Vocale de bază

6.1.3. – T-3 – Semivocala ‘’-ĭ ‘’

Păstrînd caracteristicile definite pe cele 4 cadrane, observăm că alternanţele vocalice finale

IV -LE III -A III

VOCALE ANTERIOARE CENTRALE POSTERIOARE

VOCALE ANTERIOARE CENTRALE POSTERIOARE

VOCALE ANTERIOARE CENTRALE POSTERIOARE

7 diftongi descendenṭi Ai – Ăi – Oi – Ui –[ Ei – Îi –– Ii]

Semivocala /ĭ/ în Dicţionarul Invers [şi verbe în HIAT]

TOTAL diftongi descendenţi cu /ĭ/ = 1927

Semivocala /ĭ/ în Dicţionarul Invers [şi verbe în HIAT]

TOTAL diftongi descendenţi cu /ĭ/ = 1927

4 – Alternanţă semivocală – vocală

6.1.3.1.a - T – 3 – 1 – eu tai – tu tai – el taie – să taie

Substantive feminine defective de plural

Substantive feminine defective de singular

Variantă: (regional) șpitái (HODOȘ, P. P. 131) s. n. [DLRLC (1955-1957) [Var. posibilă –

Substantive Neutre defective de plural

Substantive Neutre defective de singular

=Alte părţi de vorbire

Verbe cu rădăcina terminată în –I -

6.1.3.1.b - T – 3 – 1 - ai – (IV) -ăi

ţigăi (adjectiv) [D.I.]

=Un exemplu de omonimie a flexemelor de plural din cadranul IV,

MIRALÁI, (pl.) miralai, s. m. (Învechit) Ofițer turc

gắĭe și (nord) cáĭe f., pl. ăĭ / Cp. și cu buligaĭ, uligaĭe) [Scriban]

coțovlaie, coțovlăi s. f. pungaș. [sursa: Argou (2007

Substantive feminine folosite rar la plural

Substantive feminine defective de plural.

hărmăláie s. f., art. hărmăláia; g.-d. art. hărmăláiei - pl. hărmălăi

Alte substantive feminine defective de plural

Substantive feminine defective de singular

Substantive defective de plural

NAI, naiuri, s. n. Numele a două instrumente muzicale populare de suflat:

Alte substantive (probabil) neutre cu pluralul probabil în –URI

6.1.3.2.a - T – 3 – 2 – (I) ăi – ( III = IV) –ă-ie

Verbe cu forme duble

Verbe defective (unipersonale)

Verbe de conjugarea a IV-a cu forme duble

6.1.3.2.b - T – 3 – 2 – (I) –ăi – ăi – aie - ăi

Substantive masculine defective de singular

Substantive cu forme duble de plural

6.1.3.3.a - T – 3 – 3 – (M) – vioi – (F) - vioaie

modorói, -oaie, adj. – (reg.) 1. Moleșit, plictisit, leneș

= Sufixul lexical augmentativ – OI (cu care se formează substantive şi adjective

M (sing. = Pl. / -OI) + F (sing. = Pl. /OAIE)

= Alte augmentative, derivate cu sufixe augmentative de la – ‘casă, ladă, …’ au ambele forme

crăciunoi s.m. [‘’ În mijlocul mesei aşează colacul de Crăciun (crăciunoi)’]

Substantive FEMININE (sg. = pl.)

substantive marcînd genul feminin la unele animale:

Substantive marcînd naţionalitatea

VĂTĂȘOÁIE, (pl.) vătășoaie, s. f. Vătășiță. Nevastă de vătav.

alte substantive feminine (sing. = pl. – OAIE):

Substantive feminine cu forma de plural neprecizată:

Substantive feminine cu variante flexionare de plural:

Omonime flexionare la plural

Alte substantive neutre cu forma de plural în ‘’–ÓAIE’’

priboiu n. unealtă de găurit cercurile de fier, de scos cepuri sau cuie