REZON

MEDIA GRUP

VERA CONSTANTIN

ROLUL, DREPTURILE
ȘI OBLIGAȚIILE
ASOCIATULUI

București
2021
 CUPRINS

CAPITOLUL 1
CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE ASOCIAȚII
UNEI COMPANII ROMÂNEȘTI 14

X
1.1. Introducere 14

CAP. 3
1.2. Legislația de bază aplicabilă asociaților
societăților din România precum și
altor entități (PFA, II, IF, ONG) 19

1.3. Dicționar de termeni utilizați și

considerații generale 20
ISBN 978-973-0-34779-1

© Vera Constantin - autor

1.4. Actualizările legislative de interes
Tehnoredactare şi copertă: Angelica Stoica
pentru asociați 27
Tipărit la Spektar JSC, Bulgaria

© Rezon Media Grup SRL 1.5. Tipologia răspunderii asociaților.

Bucureşti 2021 Sinteza pe tipuri de societăți 42

REASON 1.5.1. Tipologia răspunderii 42

MEDIA GROUP
1.5.1.1. Răspunderea limitată sau nelimitată 42
1.5.1.2. Răspunderea civilă.
Răspunderea delictuală și
răspunderea contractuală 45
1.5.1.3. Răspunderea penală a persoanei juridice 48
1.5.2. Detalierea răspunderii asociațilo
pe tipuri de societăți 49
1.5.2.1. Răspunderea asociaților societății
în nume colectiv (SNC) 49
1.5.2.2. Răspunderea asociaților societății
în comandită simplă (SCS) 56
1.5.2.3. Răspunderea asociaților societăților
pe acțiuni (SA) 63
1.5.2.4. Răspunderea asociaților societății
în comandită pe acțiuni (SCA) 72
1.5.2.5. Răspunderea asociaților unei societăți
cu răspundere limitată (SRL) 80
CAPITOLUL 2
RESPONSABILITĂȚILE ASOCIAȚILOR
FAȚĂ DE COMPANIE 88
2.1. Actul constitutiv al societății.
Condiții de îndeplinit la înființarea unei societăți 88
2.1.1. Calitatea de membru fondator
într-o societate comercială 90
2.1.2. Actul constitutiv al societăților:
SNC, SCS, SRL 95
X
2.1.3. Actul constitutiv al societăților: SA, SCA 92
CAP. 3
2.1.4. Care sunt datele asociaților care se înscriu
în actele constitutive ale societăților? 93
2.1.5. Obligațiile de subscriere ale asociaților
în funcție de tipul de societate 94
2.1.6. Care este valoarea capitalului social minim
al societăților SA și SCA? 95
2.1.7. Care este numărul minim legal al asociaților/
acționarilor într-o companie? 95
2.1.8. Despre aporturile asociaților la înființarea
unei societăți comerciale 96
2.1.9. Care sunt formalitățile specifice pe care trebuie
să le cunoască un asociat la constituirea
societăților pe acțiuni (SA)? 97
 2.1.10. Care sunt obligațiile Adunării constitutive? 100
2.1.11. Cum sunt gestionate vărsămintele
efectuate de asociați la înființare? 101
2.1.12. Ce cotă din profitul net revine fondatorilor
unei societăți constituite prin
subscripție publică? 102
2.1.13. Înmatricularea societății.
Aspecte importante pentru asociați 103
2.1.14. Aporturi în natură la societăți
pe acțiuni 104
2.1.15. Sucursale și filiale. Condiții legale
de înființare și funcționare 106
2.2. Responsabilitățile asociaților din perspectiva
Legii societăților comerciale 107
2.2.1. Efectele încălcării cerințelor legale
de constituire a societății.
Răspunderea asociaților 107
2.2.2. Declararea nulității unei societăți 110
2.2.3. Formalități de îndeplinit de către asociați.
Reducerea activului net 111
2.2.4. Decizia asociaților pentru aprobarea
situațiilor financiare anuale 112
2.3. Responsabilitățile asociaților
privind dividendele 113
2.3.1. Distribuirea dividendelor 113
2.3.2. Acordarea dividendelor interimare.
Situații financiare de întocmit 115
2.4. Administrarea societății 116
2.4.1. Răspunderea administratorilor
față de societate 116
X
2.4.2. Mențiuni obligatorii pe facturi și orice alte
CAP. 3
documente emanând de la o societate 117
2.4.3. Desemnarea și revocarea
administratorilor societății.
Decizia asociaților 118
2.5. Asociați: cazuri atipice 119
2.5.1. Asociatul cu interese contrare societății 119
2.5.2. Accesul asociaților la fondurile societății 120
2.5.3. Participarea asociaților la capitalul
firmelor concurente 121
2.5.4. Cesiunea părților sociale.
Caz particular: SNC 122
CAPITOLUL 3 3.1.12. Dreptul de retragere al acționarilor 152
DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ASOCIAȚILOR.
CARACTERISTICI PE TIPURI DE SOCIETĂȚI 124 3.1.13. Desemnarea experților
conform deciziei asociaților 153

3.1. Societățile pe acțiuni 124 3.1.14. Despre administrația societății 154

3.1.1. Valoarea minimă a acțiunilor. 3.1.14.1. Renunțarea la mandatul de administrator 156

Acțiuni nominative și acțiuni preferențiale 124
3.1.14.2. Independența administratorilor 157
3.1.2. Drepturile asociaților privind acțiunile 129
3.1.14.3. Consiliul de administrație și
3.1.3. Despre adunările generale ale acționarilor 134 președintele consiliului 158

X
3.1.4. Validitatea deliberărilor 3.1.14.4. Comitetele consultative 163

CAP. 3
adunării generale extraordinare 139
3.1.14.5. Directorii și cenzorii, auditorii interni 159
3.1.5. Aprobarea situațiilor financiare anuale 142
3.1.14.6. Răspunderea administratorilor 164
3.1.6. Convocările adunărilor generale
prin internet 142 3.1.14.7. Directoratul, Consiliul de Supraveghere,
Președintele directoratului 169
3.1.7. Condițiile în care se desfășoară AGA 143
3.1.15. Auditul financiar, auditul intern și cenzorii 187
3.1.8. Termenul de convocare AGA 144
3.1.16. Despre emiterea de obligațiuni 192
3.1.9. Drepturile de vot ale acționarilor 145
3.1.17. Registrele societății și
3.1.10. Întocmirea procesului verbal AGA situațiile financiare anuale 196
cu ocazia organizării ședințelor 150
3.1.17.1. Registrul acționarilor și
3.1.11. Efectele hotărârilor AGA 151 registrul obligațiunilor 197
 3.1.17.2. Constituirea rezervelor 198 3.5.2. Înființarea asociațiilor și a fundațiilor 252

3.1.17.3. Situațiile financiare anuale 199 3.5.3. Organizarea și funcționarea asociațiilor

și a fundațiilor 262
3.2. Societățile în comandită pe acțiuni 201
3.5.4. Modificarea statutului ori a beneficiarului real
al asociației sau fundației.
3.3. Societățile cu răspundere limitată 202 Fuziunea și divizarea 268

3.3.1. Adunarea generală a asociaților - 3.5.5. Dizolvarea şi lichidarea

obligații principale 202 organizațiilor non-profit 272

3.3.2. Modificarea actului constitutiv 208

X
3.3.3. Reducerea sau majorarea capitalului social 209 CAPITOLUL 4

CAP. 3
ASPECTE PRIVIND IMPOZITAREA
3.3.4. Excluderea și retragerea asociaților 214 CÂȘTIGURILOR ASOCIAȚILOR
- PERSOANE FIZICE ȘI PERSOANE JURIDICE - 279
3.3.5. Dizolvarea, fuziunea și divizarea societăților 217

3.3.5.1. Dizolvarea societăților 217 4.1. Veniturile încasate de un asociat

dintr-o societate 279
3.3.5.2. Fuziunea și divizarea societăților 228
4.2. Obligații declarative pentru asociații
3.3.6. Lichidarea societăților 243
care încasează dividende și
cota de impozit aplicabilă 281
3.4. Societatea europeană 249
4.3. Obligații declarative pentru asociații
3.5. Entități fără scop patrimonial. ce încasează alte tipuri de venituri 285
Membrii fondatori 251

3.5.1. Cadrul legal pentru ONG-uri 251

CAPITOLUL 5
ATRAGEREA RĂSPUNDERII CONTRAVENȚIONALE
ȘI PENALE A ASOCIATULUI 292
5.1. Contraveții și sancțiuni aplicate asociaților
conform Legii 31/1990 – Legea Societăților 294
5.2. Prevederile Codului fiscal privind
răspunderea asociaților 305
5.3. Prevederile Codului de procedură fiscală
privind răspunderea asociaților 318
5.3.1. Clarificări privind procedura de atragere
a răspunderii solidare 319
5.3.2. Sancțiunile prevăzute de
Codul de procedură fiscală 333
5.4. Răspunderea asociaților din perspectiva
Legii 85/2014 privind procedura insolvenței 342
CAPITOLUL 6
JURISPRUDENȚĂ. SPEȚE PRIVIND ASOCIAȚII 348
1
CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE
ASOCIAȚII UNEI COMPANII ROMÂNEȘTI
X
CAP. 3
1.1. Introducere
Momentul de început al oricărei afaceri poate fi susținut de
baza unui parteneriat trainic, cu multiple avantaje, începând
de la experiența în business, infuzie sporită de capital uman și
material sau resurse financiare suplimentare.
Nu este un secret faptul că firmele conduse de un parteneriat
beneficiază de o putere financiară mare, sau cel puțin mai mare
în comparație cu firmele cu un singur acționar. Pot exista însă
și excepții. Parteneriatul aduce de regulă mai multe surse
de finanțare pentru o firmă la început de drum sau se poate
concretiza în investiții majore în procesul de dezvoltare.
Este un fapt cunoscut că, de-a lungul timpului, multe
companii au fost nevoite să își stopeze activitatea pentru că
nu au avut reursele financiare necesare pentru a investi, deși
aveau experiența necesară de business pentru a avea succes.
Tocmai în contextul amintit, al parteneriatelor, este cu atât
mai important a se stabili care ar fi răspunderea asociaților
(acționarilor) într-o companie decisă să facă business.
13
 Totodată, chiar și în situația unui unic întreprinzător,
riscurile și beneficiile aparțin unei singure persoane care se
decide să demareze o afacere pe cont propriu și, chiar și în
acest caz, răspunderea asociatului față de firmă este delimitată
de anumite repere legale detaliate în cele ce urmează.
Prezentul material abordează tema răspunderii asociaților
în societățile românești printr-o analiză a limitelor răspunderii
asociaților prin prisma criteriului legal pentru clasificarea
societăților. După cum se știe, gradul de răspundere al asociaților
diferă în funcție de forma societății. Asociații vor alege un
anumit tip de societate, respectând prevederile legale strict în
legătură cu opțiunea lor, în caz contrar, clauzele neconforme
din actul constitutiv vor fi lovite de nulitate absolută. Așadar,
pentru o bună cunoaștere a nivelului de răspundere, orice
asociat, acționar, membru fondator va trebui să investigheze
criteriile fiecărei forme de societate, constituindu-se în aceea
care corespunde așteptărilor lor.
De asemenea, e util de reamintit de anumite clauze în
contractele încheiate între societate și creditori prin care
este posibilă derogarea de la prevederile legale, răspunderea
nelimitată constituind o garanție în favoarea creditorilor. Ei
sunt singurii în măsură să renunțe la acest drept al lor.
În momentul în care se pun bazele unei societăți,
majoritatea antreprenorilor acordă importanță în principal
activității derulate în societatea respectivă și beneficiilor ce
vin de pe urma acesteia, având tendința de a ignora restul
aspectelor importante. Deosebit de important este însă să se
știe ce se poate întâmpla în cazul în care societatea nu achită
la scadență obligațiile fiscale către bugetul de stat (taxa pe
valoarea adăugată, impozit pe profit, contribuțiile sociale).
14
O practică cunoscută în ultimii ani este ca societățile
să intre în insolvență atunci când sunt în incapacitatea de
a achita datoriile la scadență și atunci când au de achitat
obligații fiscale ca urmare a unui control fiscal ce s-a finalizat
cu emiterea unui Raport de inspecție fiscală și cu emiterea
unei Decizii de impunere. Prin această metodă, administratorii
sau asociații stau liniștiți atunci când solicită deschiderea
procedurii insolvenței, considerând că societatea se va radia
ca urmare a închiderii procedurii insolvenței și datoriile se vor
șterge. Este însă important de reținut și faptul că organul fiscal
are un rol important în procedura insolvenței și nu numai în
această procedură.
Astfel, imediat după deschiderea procedurii insolvenței,
este informat și Departamentul de executare silită care verifică
X
dacă sunt incidente prevederile legale pentru a se atrage
CAP. 3
răspunderea administratorului / asociatului pentru obligațiile
fiscale neachitate la scadență de către societatea comercială.
Ca și concluzie, chiar dacă societatea se radiază, ca
urmare a închiderii procedurii insolvenței, administra-
torul / asociatul unei societăți nu are cele mai bune și
întemeiate motive pentru a fi liniștit, crezând că s-au
terminat momentele grele, ci va trebui să dea dovadă
de diligență și prudență și să verifice dacă organul fiscal
a început verificările privind atragerea răspunderii soli-
dare, personale, pentru plata datoriilor fiscale.
O întrebare frecventă adresată de asociați este de ce
li se atrage răspunderea solidară față de obligațiile fiscale
neachitate, întrucât au doar calitatea de asociați și răspund în
limita capitalului social conform Legii societății comerciale?
15
 Trebuie reținut faptul că pentru obligațiile fiscale ale
societății insolvabile răspunde atât administratorul cât
și asociatul unei societăți. Legislația fiscală stabilește însă
alte reglementări speciale, diferite față de Legea societăților
comerciale, iar procedura de atragere a răspunderii solidare a
administratorului și/sau a asociatului, cu patrimoniul personal,
pentru obligațiile fiscale neachitate de societatea comercială
către bugetul statului reprezintă o problemă controversată de
procedură fiscală.
În conformitate cu art. 25 din Legea 207/2015 privind
Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată restante
ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta
următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei
declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în
orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel
insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte
persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice
debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub
orice formă, a activelor debitorului;
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului,
cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere
instanței competente deschiderea procedurii insolvenței,
pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și
rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-
credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la
scadență a obligațiilor fiscale;
e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-
credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor
sume de bani de la bugetul general consolidat fără că acestea
să fie cuvenite debitorului.
16
Prin prisma celor amintite anterior, asociații trebuie să își
cunoască drepturile și interesele încă din primul moment în
care cei care au inițiat o afacere primesc o notificare/înștiințare
de la organul fiscal având ca obiect atragerea răspunderii
solidare, deoarece o apărare realizată în timp util și bine
justificată poate ajuta ulterior în fața instanțelor de judecată.
Există în practica instanțelor de judecată numeroase litigii prin
care se solicită anularea deciziilor de atragere a răspunderii
solidare a asociaților / administratorilor pentru neplata la
scadență de către societatea comercială a obligațiilor fiscale.
Trebuie notat faptul că cea mai bună armă în instanța
de judecată este dovedirea lipsei relei-credințe a
X
asociatului / administratorului în neplata obligațiilor
CAP. 3
fiscale către bugetul de stat, întrucât nu sunt stabilite
criterii clare în Codul de procedură fiscală sau în alte
acte normative în funcție de care să se evalueze situația
de rea-credință. Rămâne astfel la aprecierea organelor
fiscale să stabilească criteriile obiective sau subiective,
în funcție de care se poate atrage răspunderea solidară,
cu patrimoniul personal, pentru obligațiile fiscale
neachitate către bugetul de stat.
În final, mai există un aspect foarte important de reținut,
și anume: dacă organul fiscal emite decizia de atragere a
răspunderii solidare pe numele asociatului / administratorului
pentru plata pasivului societății insolvabile și rămâneți în
pasivitate, organul fiscal va trece la începerea formalităților
de executare silită constând în blocarea conturilor personale,
vânzarea bunurilor mobile sau a bunurilor imobile.
17
 Persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală și
întreprinderea familială (PFA II IF) desfășoară o activitate
economică, definită de art. 2 lit. a) din OUG nr. 44/2008 ca
fiind o activitate cu scop lucrativ constând în producerea,
administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de
servicii. Aceasta se desfășoară în cadrul unei întreprinderi
economice.
Și pentru această categorie de profesioniști (PFA II IF) este
importantă stabilirea drepturilor și obligațiilor ce le revin,
astfel încât să fie în măsură să aprecieze modalitatea cea mai
potrivită de organizare a activității economice, să cunoască
răspunderea ce le revine în calitate de profesioniști comercianți
prin exploatarea unei întreprinderi.
Titularul de PFA, de exemplu, răspunde pentru obligațiile
asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile
din patrimoniul de afectațiune. Dacă bunurile respective nu
sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite
și celelalte bunuri ale debitorului (art. 20 alin. (1) OUG 44
/2008). Potrivit dispozițiilor art. 2324 alin. (4) din Codul
civil, bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului
afectate exercițiului unei profesii autorizate de lege pot fi
urmărite numai de creditorii ale căror creanțe s-au născut în
legătură cu profesia respectivă. Acești creditori nu vor putea
urmări celelalte bunuri ale debitorului.
Pentru toate aceste considerente, se desprinde importanța
majoră a cunoașterii răspunderii ce le revine în calitate de
profesioniști comercianți, prin exploatarea unei întreprinderi.
18
1.2. Legislația de bază aplicabilă asociaților
societăților din România precum și altor
entități (PFA, II, IF, ONG)
4 Legea societăților nr. 31/1990 – în vigoare de la 17
decembrie 1990
Lista actualizărilor legislative aduse Legii 31/1990 este
una consistentă și este util a menționa modificările aduse
prin următoarele acte: L 302/2005; L 164/2006; L 85/2006;
L 441/2006; OUG 82/2007; OUG 52/2008; L 88/2009; OUG
43/2010; OUG 54/2010; OUG 90/2010; L 202/2010; OUG
X
37/2011; L 71/2011; OUG 2/2012; OUG 47/2012; L 76/2012;
L 255/2013; L 187/2012; L 152/2015; L 163/2018; L 129/2019;
CAP. 3
L 162/2019; L 102/2020; L 223/2020.
4 Codul Civil din 2009 – în vigoare de la 01 octombrie
2011
Cu modificările aduse prin următoarele acte: L 60/2012;
L 71/2011; L 76/2012; Rectificare 2013; L 138/2014; OUG
1/2016; Decret 195/2020; Decret 240/2020; DCZ 601/2020.
4 Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și
fundații
Cu modificările aduse prin următoarele acte: OG 37/2003;
L 213/2005; L 246/2005; L 305/2008; L 34/2010; L 145/2012;
L 76/2012; L 22/2014; L 46/2016; OG 18/2018; L 129/2019;
OUG 29/2020.
4 Ordonanța de urgență nr. 44/2008 privind desfășura-
rea activităților economice de către persoanele fizice autori-
zate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.
19
 4 Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului
Cu modificările aduse prin următoarele acte: OG 53/1998;
OUG 76/2001; L 348/2001; OUG 129/2002; OG 15/2003; L
161/2003; OG 72/2004; L 1/2005; L 348/2004; L 441/2006;
OUG 119/2006; OUG 82/2007; OUG 44/2008; OUG 52/2008;
OUG 1/2010; L 39/2011; L 71/2011; L 76/2012; L 337/2013; L
187/2012; L 152/2015; L 1/2017; OUG 96/2017; L 208/2020.
1.3. Dicționar de termeni utilizați și
considerații generale
4 Membrii fondatori
Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care
au un rol determinant în constituirea societății sunt considerați
fondatori.
Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt
incapabile ori cărora li s-a interzis prin hotărâre judecătorească
definitivă dreptul de a exercita calitatea de fondator ca
pedeapsă complementară a condamnării pentru infracțiuni
contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni
de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri,
evaziune fiscală, infracțiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002
(actualmente Legea 129/2019) pentru prevenirea și sancțio-
narea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor
măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau
pentru infracțiunile prevăzute de Legea 31/1990.
4 Prestațiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport
la formarea ori la majorarea capitalului social.
20
4 Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu
cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul
constitutiv nu se prevede altfel.
4 Calitatea de asociat: persoana fizică față de persoana
juridică
Din punct de vedere juridic se face o distincție între persoana
fizică și persoana juridică.
Persoana fizică este subiectul individual de drept, adică
omul, privit ca titular de drepturi și obligații civile. În anumite
condiții, persoana fizică se consideră „persoană impozabilă”
din punct de vedere al TVA.
Persoana juridică (sau persoana morală) reprezintă
X
un subiect colectiv de drept, adică un colectiv de oameni,
care, respectând cerințele legale de fond și de formă pentru
CAP. 3
constituirea sa, este titular de drepturi subiective și obligații
civile.
Persoană juridică este orice organizație care are o organi-
zare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu afectat reali-
zării unui anume scop în acord cu interesul obștesc.
Persoana juridică se mai definește și ca un colectiv de
oameni având o structură organizatorică bine determinată
cu un patrimoniu propriu și distinct precum și un obiect de
activitate concordant cu normele legale.
O persoană juridică este o organizație cu patrimoniu pro-
priu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de
capacitatea de a avea drepturi și obligații.
21
 4 Asociați și acționari. Asemănări și deosebiri
În cadrul unei societăți pe acțiuni (SA), proprietarii se
numesc acţionari şi deţin acţiuni, în vreme ce în cazul
unei societăți cu răspundere limitată (SRL) aceştia sunt
asociaţi şi controlează părţi sociale.
Administrarea SRL se realizează prin intermediul unuia sau
mai multor administratori în timp ce la SA se face de către
un consiliu de administrație și de un comitet de directorat.
Acționarul este un investitor, care în condiții legale posedă
acțiuni și care beneficiază de drepturi ce survin din posesia
acestora. Un acționar este o persoană (fizică sau juridică)
care deține acțiuni la societatea pe acțiuni. Acționarii sunt
separați legal de societatea în sine. De obicei, aceștia nu sunt
responsabili pentru datoriile corporative; răspunderea acestora
este limitată la valoarea neplătită a acțiunilor. Fiecare acțiune a
unui anumit tip de societate (obișnuită sau privilegiată) conferă
fiecărui proprietar de acțiuni de același tip aceleași drepturi.
4 Acționar comanditar este acționarul care participă la
formarea societății în comandită pe acțiuni alături de acționarii
comanditați, dar care însă nu răspunde decât până la concurența
capitalului social subscris.
4 Acționar comanditat este acționarul care participă la
formarea societății în comandită pe acțiuni alături de acționarii
comanditari și care răspunde nelimitat și solidar pentru
obligațiile societății.
22
4 Acționari și conducere într-o societate pe acțiuni
Organul suprem de conducere al societății pe acțiuni este
adunarea generală a acționarilor, care ia decizii cu privire la
chestiunile care țin de competența adunării generale. Acționarii
societății pe acțiuni participă la conducerea societății prin
organizarea unei adunări generale ordinare (anuale) sau
extraordinare a acționarilor.
4 Acționarii minoritari sunt adesea menționați ca
persoane fizice cu o cotă mică de acțiuni. Acționarul majoritar
deține un bloc mare de acțiuni.
4 Răspundere Limitată sau Nelimitată
X
Conform regulii generale, societatea răspunde cu patrimo-
niul propriu, ceea ce înseamnă că patrimoniul societății
CAP. 3
constituie o garanție pentru obligațiile acestuia.
Asociații în societățile în nume colectiv, asociații coman-
ditați în societatea în comandită simplă sau în comandită pe
acțiuni răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile societă-
ții. Aceste societăți răspund pentru obligațiile contractate
cu patrimoniul societății, iar în cazul în care acesta nu este
îndestulător pentru acoperirea integrală a datoriilor, creditorii
au dreptul de a urmări patrimoniul personal al asociaților.
Acționarii, acționarii comanditari, respectiv asociații socie-
tății cu răspundere limitată răspund doar în limitele aportului
la capitalul social.
4 Sediul Societăților Comerciale
Orice societate comercială este obligată să aibă sediu social
înregistrat. Sediul social poate fi înregistrat atât într-un imobil
cu mai multe apartamente, cât și într-o casă. Nu este necesar ca
activitatea comercială să se desfășoare efectiv la sediul social,
în funcție de obiectul de activitate acesta putând să fie efectuată
la un punct de lucru sau în afara sediului social.
23
 Pentru înregistrarea sediului social este necesară dovedirea
dreptului de folosință cu cel puțin una dinte următoarele
documente: extras de carte funciară (în cazul în care imobilul
se află în proprietatea unui fondator); contract de vânzare
cumpărare; contract de donație; certificat de moștenitor;
hotărâre judecătorească; contract de schimb; contract de
închiriere; contract de concesiune; contract de leasing imobiliar;
contract de comodat; sau orice alt act din care rezultă dreptul
de folosință asupra imobilului.
Sediul social poate fi schimbat oricând.
4 Tipuri de entități ce se pot constitui în România
Cele mai uzuale forme de desfășurare a unei activități
economice în România sunt următoarele:
PFA – Persoană fizică autorizată
II – Întreprindere individuală
IF – Întreprindere familială
SRL – Societate cu răspundere limitată
SRL-D – Societate cu răspundere limitată – debutant
SA – Societate pe acțiuni
ONG, Asociații și Fundații – organizații non-profit
În vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ,
persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot
constitui societăți cu personalitate juridică, cu respectarea
dispozițiilor Legii 31/1990.
Societățile înființate conform legii române, cu sediul în
România, sunt persoane juridice române.
Societățile cu personalitate juridică se constituie în una
dintre următoarele forme așa cum s-a prezentat anterior:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandită simplă;
c) societate pe acțiuni;
24
d) societate în comandită pe acțiuni
e) societate cu răspundere limitată.
În afară de formele clasice, există și alte forme de
desfășurare a activității ce presupun înființarea următoarelor
tipuri de entități:
- Societate Europeană – S.E.
Este o firmă de tipul societăţii pe acţiuni, având ca obiect
desfăşurarea unei activităţi comerciale, la care participă
societăţi comerciale guvernate de legi naţionale diferite.
- Sucursală română
Sucursalele nu au personalitate juridică proprie şi sunt
X
dependente economic total de societatea-mamă, neavând firmă
CAP. 3
distinctă, nici patrimoniu propriu diferit de cel al societăţii
primare care a înfiinţat-o. De regulă se înființează în domeniu
bancar.
- Sucursală străină
Neavând personalitate juridică proprie şi fiind dependente
economic total de societatea-mamă, sucursalele societăţilor
comerciale de naţionalitate străină constituite în România sunt
conduse de legea societăţii-mamă.
- Filială
Filialele sunt societăţi comerciale, cu personalitate juridică
şi se înfiinţează într-una din formele de societate menţionate în
Legea 31/1990 privind societăţile comerciale. Ele vor dobândi
regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.
25
 - Cooperativă agricolă – C.A.
Se înființează de către mai mulți agricultori, atât pentru
cultura vegetală cât și pentru creșterea animalelor, în scopul
atragerii de fonduri și valorificării superioare a producției
obținute din aceste activități agricole.
- Societate Cooperativă – S.C.
Sunt niște firme constitutie pe structura vechilor cooperative
de producție și de consum din perioada comunistă.
- Societate Cooperativă Europeană – S.C.E.
Reprezintă o asociere de cooperative din cel puțin două
state diferite.
- Grupul de Interes Economic – G.I.E.
Este o asociere de firme pentru creșterea sau dezvoltarea
activităţii economice a membrilor săi, precum şi pentru
îmbunătățirea rezultatelor activităţii respective. De exemplu:
în scop de cercetare a domeniilor de activitate pe care le
desfășoară firmele respective, schimburi de experiență, de idei.
- Grupul European de Interes Economic – G.E.I.E.
Similar cu G.I.E., dar trebuie să aibă cel puțin doi membri
din state diferite.
- Regie Autonomă – R.A.
Este un comerciant al cărui capital social este deţinut de
organe ale administraţiei publice centrale sau locale şi care
desfăşoară o activitate economică de interes naţional/local.
26
1.4. Actualizările legislative de interes
pentru asociați
Înființarea societăților comerciale este reglementată de
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Legea
reglementează modul de constituire, funcționare, modificare
a actului constitutiv, excludere şi retragere a asociaților,
dizolvare, fuziune şi divizare a societăților.
Dintre modificările semnificative aduse Legii 31/1990 cu
impact în prezent ar fi de amintit următoarele:
- Legea nr. 102/2020 pentru modificarea și completarea
Legii societăților nr. 31/1990
X
- Legea nr. 223/2020 pentru simplificarea și debirocratizarea
CAP. 3
transferului de părți sociale și a vărsării capitalului social
prin modificarea Legii societăților nr. 31/1990
Legea nr. 102 din 2 iulie 2020 pentru modificarea și
completarea Legii societăților nr. 31/1990, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din data de
2 iulie 2020, a introdus o serie de măsuri de simplificare a
procedurilor necesare în exercitarea activităților firmelor:
4 Asociați unici. Poate cea mai importantă modificare
pe care legea 102/2020 o introduce este aceea că abrogă
alineatul 14 din Legea 31/1990, elimininând, astfel, interdicția
persoanelor fizice sau juridice de a fi asociați unici în mai
multe societăți cu răspundere limitată. Prin urmare, acestea nu
vor mai avea nicio limitare și vor putea fi asociați unici în mai
multe societăți cu răspundere limitată.
4 Actul constitutiv. Ca urmare a abrogării art. 14,
se modifică și art. 17, alin. (1), care precizează că pentru
autentificarea actului constitutiv, în cazurile prevăzute la
27
art. 5 sau la darea de dată certă a acestuia, se va prezenta
dovada eliberată de Oficiul Registrului Comerțului privind
disponibilitatea și rezervarea firmei.
4 Sediul social. Legea, în formă actuală, susține și
simplificarea procedurilor și condițiilor de înregistrare a
sediului social. Astfel, prin modificarea art. 17, alin. (3), se
menționa că la înmatricularea societății și la schimbarea sediului
social al acesteia se va prezenta la sediul Oficiului Registrului
Comerțului documentul care atestă dreptul de folosință asupra
spațiului cu destinație de sediu social înregistrat la organul
fiscal din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală
în a cărui circumscripție se situează imobilul cu destinație de
sediu social.
Prin urmare, după intrarea în vigoare a acestei legi, nu mai
este necesară prezentarea unui certificat emis de organul fiscal.
4 Același sediu pentru mai multe companii. Noua lege
a abrogat și art. 17, alin. (4), din Legea 31/1990, iar noile
reglementări permit funcționarea mai multor societăți în
același imobil, indiferent de numărul camerelor.
4 Un ultim aspect de menționat este legat de faptul că
noua lege stabilește că avizul privind schimbarea destinației
imobilelor colective cu regim de locuință, prevăzut de Legea
nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea
asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, nu
mai este necesar atunci când administratorul sau, după caz,
administratorii declară pe proprie răspundere faptul că la
sediul social nu se desfășoară activitate (comercială).
28
Legea nr. 223/2020 introduce măsuri legale pentru
simplificarea și debirocratizarea transferului de părți
sociale și a vărsării capitalului social prin modificarea Legii
societăților nr. 31/1990 în vigoare de la 05 noiembrie 2020.
Iată lista noutăților aduse de Legea nr. 223/2020:
4 A fost eliminată limita de 200 lei pentru capitalul
social al unui SRL (se modifică art. 11 alin. 1 din Legea nr.
31/1990).
Potrivit unui comunicat ONRC (în deplină concordanță cu
prevederile legale amintite anterior): “Valoarea capitalului
social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai
mică de 1 leu, având în vedere teza finală a art. 11 alin. (1) care
stipulează faptul că acesta se divide în părți sociale egale”.
Eliminarea pragului are în vedere alinierea României la
X
standardul altor state europene în care nu există cerința
CAP. 3
vreunui capital social minim. Studiile realizate au arătat
că nivelul minim impus de vechea reglementare nu este
un indicator relevant pentru firmă și nici nu este o garanție
veritabilă pentru creditori.
Vechea reglementare: ,,Art. 11. – (1) Capitalul social al
unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de
200 lei şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai
mici de 10 lei.,,
Noua reglementare: ,,11. – (1) Capitalul social al unei
societăţi cu răspundere limitată se divide în părţi sociale
egale.,,
4 A fost eliminată obligația de înregistrare prealabilă
la ANAF a documentului care atestă dreptul de folosință
asupra spațiului cu destinație de sediu social cu ocazia
înmatriculării societăţii şi la schimbarea sediului social. Oficiul
registrului comerţului va transmite documentul la ANAF. (se
modifică art. 17 alin. 3 din Legea nr. 31/1990)
29
 Vechea reglementare: ,,17 – (3) La înmatricularea
societăţii şi la schimbarea sediului social se va prezenta la
sediul oficiului registrului comerţului:
a) documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra
spaţiului cu destinaţie de sediu social înregistrat la organul
fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
în a cărui circumscripţie se situează imobilul cu destinaţie de
sediu social;
b) un certificat emis de organul fiscal prevăzut la lit. a),
care certifică faptul că pentru imobilul cu destinaţie de sediu
social nu a fost înregistrat un alt document ce atestă cedarea
dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, cu titlu oneros
sau gratuit, ori existenţa altor contracte prin care s-a cedat
dreptul de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, după caz;
c) în cazul în care din certificatul emis potrivit lit. b) rezultă
că sunt deja înregistrate la organul fiscal alte documente
care atestă cedarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi
imobil cu destinaţie de sediu social, o declaraţie pe propria
răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor
referitoare la sediul social, prevăzute la alin. (4).,,
Noua reglementare: ,,17 – (3) La înmatricularea societăţii
şi la schimbarea sediului social se va prezenta la sediul
oficiului registrului comerţului documentul care atestă dreptul
de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social.
După înregistrarea în registrul comerţului, oficiul registrului
comerţului transmite documentul care atestă dreptul de
folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social la
organul fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală în a cărui circumscripţie se situează imobilul cu
destinaţie de sediu social.,,
4 A fost eliminată obligația de a face dovada efectuării
vărsămintelor în condițiile actului constitutiv, la momentul
înmatriculării unui SRL. (se modifică art. 36 alin. 2 lit.b din
Legea nr. 31/1990)
30
Vechea reglementare: ,,36 – (2) Cererea va fi însoţită
de: b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului
constitutiv; ,,
Noua reglementare: ,,Art. 36 – (2) Cererea va fi însoţită
de: b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului
constitutiv, cu excepţia societăţilor cu răspundere limitată;,,
4 Se modifică prevederile referitoare la posibilitatea
invocării motivelor de nulitate (se modifică art. 61 alin. 1 din
Legea nr. 31/1990).
Vechea reglementare: „61. – (1) Creditorii sociali şi orice
alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare
la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de
opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige,
X
după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului
CAP. 3
cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.„ Potrivit art. 57
din Legea nr. 31/1990, nulitatea nu poate fi declarată în cazul
în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată
înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.
Noua reglementare: „61. – (1) Creditorii sociali şi
orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor
privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o
cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti
să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea
prejudiciului cauzat.„
4 Se modifică prevederile referitoare la posibilitatea
solicitării suspendării efectelor hotărârii la care se exprimă
opoziție. Cererea de opoziție se adresează direct instanței și se
va judeca în camera de consiliu, cu citarea părților. (se modifică
art. 62 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)
Vechea reglementare: ,,62. – (2) Dispoziţiile art. 133
referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător.
Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor,
31
fiind aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. 5 din Codul de
procedură civilă.,,
Noua reglementare: ,,62. – (2) Opoziţia se judecă în camera
de consiliu, cu citarea părţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art.
202 din Codul de procedură civilă.,,
4 Se elimină obligația societăților cu o cifră de afaceri
anuală de peste 10 milioane lei de a publica în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, un anunţ prin care se
confirmă depunerea situaţiilor financiare anuale, raportul
lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, după
caz. (se abrogă art. 185 alin. 4 din Legea nr. 31/1990)
4 Se elimină obligația societăților cu o cifră de afaceri
anuală sub 10 milioane lei de a publica situaţiile financiare
anuale, raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor
financiari, după caz, pentru acces gratuit, pe pagina de internet
a ONRC. (se abrogă art. 185 alin. 5 din Legea nr. 31/1990)
Vechea reglementare: ,,Art. 185. – (4) Societăţile care au
o cifră anuală de afaceri de peste 10 milioane lei au obligaţia
de a publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a,
un anunţ prin care se confirmă depunerea actelor prevăzute
la (1). (5) Pentru societăţile a căror cifră anuală de afaceri
nu depăşeşte 10 milioane lei, anunţul prevăzut la alin. (4)
va fi publicat, pentru acces gratuit, pe pagina de internet a
Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.,,
Noua reglementare: 185 alin. 4 și 5 din Legea nr. 31/1990
se elimină.
4 În vederea efectuării publicităţii legale, MFP şi ONRC
vor încheia un protocol de colaborare, în vederea transmi-
terii, în format electronic pentru: situaţiile financiare anuale şi,
după caz, situaţiile financiare anuale consolidate, raportul şi,
32
după caz, raportul consolidat al consiliului de administraţie,
respectiv al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul
auditorilor financiari, precum şi indicatorii economico-
financiari necesari efectuării publicităţii legale. (se modifică
art. 185 alin. 6 din Legea nr. 31/1990)
Vechea reglementare: ,,Art. 185. – (6) Ministerul Finanţelor
Publice şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului vor
încheia un protocol de colaborare, în vederea transmiterii, în
format electronic, a copiilor şi informaţiilor prevăzute la alin.
(3) şi (5).,,
Noua reglementare: ,,Art. 185. – (6) Ministerul Finanţelor
Publice şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului vor
încheia un protocol de colaborare, în vederea transmiterii, în
format electronic, a copiilor şi informaţiilor prevăzute la alin.
X
(3).,,
CAP. 3
4 Transmiterea părților sociale către terți se face
conform procedurilor interne stabilite potrivit actului
constitutiv al firmei. În vechea reglementare, regimul de
transfer al părților sociale dintr-un SRL către terți era mult
mai restrictiv, legea interzicând asociaților să își stabilească
propriile reguli de reglementare pentru transferul părților
sociale. (se modifică art. 202 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)
Vechea reglementare: ,,202. – (2) Transmiterea către
persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost
aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din
capitalul social.,,
Noua reglementare: ,,202. – (2) Dacă actul constitutiv
nu prevede altfel, transmiterea către persoane din afara
societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați
reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.,,
33
 4 Se elimină prevederea potrivit căreia transmiterea
către persoane din afara societăţii este permisă numai
dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin
trei pătrimi din capitalul social, transmiterea părților sociale
către terți făcându-se potrivit procedurilor interne stabilite
conform actului constitutiv al firmei. (art. 202 alin. (21) – (24)
din Legea nr. 31/1990).
Vechea reglementare: ,,202. – (2) Transmiterea către
persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost
aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din
capitalul social. (21) Hotărârea adunării asociaţilor, adoptată
în condiţiile alin. (2), se depune în termen de 15 zile la oficiul
registrului comerţului, spre a fi menţionată în registru şi
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(22) Oficiul registrului comerţului va transmite de îndată, pe
cale electronică, hotărârea prevăzută la alin. (21) Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale
finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti. (23)
Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin
hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale
pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei
judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la
repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul,
atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să
îşi cedeze părţile sociale. Dispoziţiile art. 62 se aplică în mod
corespunzător. (24) Transmiterea părţilor sociale va opera,
în lipsa unei opoziţii, la data expirării termenului de opoziţie
prevăzut la art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziţie, la data
comunicării hotărârii de respingere a acesteia.,,
Noua reglementare: se elimină art. 202 alin. (21) – (24) din
Legea nr. 31/1990
34
4 Se elimină prevederile potrivit cărora actul de tran-
smitere a părţilor sociale şi actul constitutiv actualizat cu
datele de identificare a noilor asociaţi vor fi depuse la oficiul
registrului comerţului, fiind supuse înregistrării în registrul
comerţului. (se abrogă art. 203 alin. (3) din Legea nr. 31/1990)
Vechea reglementare: ,,203. – (3) Actul de transmitere
a părţilor sociale şi actul constitutiv actualizat cu datele de
identificare a noilor asociaţi vor fi depuse la oficiul registrului
comerţului, fiind supuse înregistrării în registrul comerţului
potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (4).,,
Noua reglementare: se elimină art. 203 alin. (3) din Legea
nr. 31/1990
X
4 Se aliniază trimiterea din art. 204 la aplicabilitatea
prevederilor art. 17 alin. (1) cu privire la deţinerea calităţii
CAP. 3
de asociat unic în cazul continuării SRL-ului, în corelare cu
prevederile Legii nr. 102/2020 (se modifică art. 204 alin. (3)
din Legea nr. 31/1990)
Vechea reglementare: ,,204. – (3) Dispoziţiile art. 17 alin.
(1) se aplică şi în cazul schimbării denumirii ori în cel al
continuării societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.,,
Noua reglementare: ,,204. – (3) Dispoziţiile art. 17 alin.
(1) se aplică şi în cazul schimbării denumirii.,,
Legea nr. 31/1990: ,,Art. 17. – (1) La autentificarea actului
constitutiv în cazurile prevăzute la art. 5 sau, după caz, la
darea de dată certă a acestuia se va prezenta dovada eliberată
de oficiul registrului comerţului privind disponibilitatea şi
rezervarea firmei şi declaraţia pe propria răspundere privind
deţinerea calităţii de asociat unic într-o singură societate cu
răspundere limitată.,,
Legea nr. 31/1990: ,,Art. 5. – (1) Societatea în nume
colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract
de societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe
35
acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract
de societate şi statut. (2) Societatea cu răspundere limitată
se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure
persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul. (3)
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma
unui înscris unic, denumit act constitutiv. (4) Când se încheie
numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi
denumite, de asemenea, act constitutiv. În cuprinsul prezentei
legi, denumirea act constitutiv desemnează atât înscrisul unic,
cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii. (5) În
cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie
acte distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de
identificare a asociaţilor şi clauze reglementând organizarea,
funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii. (6) Actul
constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de
toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori.
Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci
când: a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social
se află un imobil; b) se constituie o societate în nume colectiv
sau în comandită simplă; c) societatea pe acţiuni se constituie
prin subscripţie publică. (7) Actul constitutiv dobândeşte dată
certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului.,,
1.4.1. Aspecte importante pentru PFA, II, IF
Legea nr. 295/2020 pentru modificarea și completarea Legii
nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și
aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare cu impact în ce privește
obligaţiile titularilor de PFA (persoană fizică autorizată),
II (întreprinderi individuale), IF (întreprinderi familiale).
Cu privire răspunderea pentru obligaţiile fiscale în cazul
PFA, II, IF prin Legea nr. 295/2020 a fost modificat art. 23
alin. (3) din Codul de procedură fiscală.
36
Astfel, persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale şi întreprinderile familiale sunt în mod direct
vizate, prin faptul că vor răspunde cu toate bunurile pe
care le deţin, nu doar cu cele afectate exercitării activităţii
economice.
Anterior modificărilor, textul art. 23 alin. (3) C. proc.
fiscală prevedea următoarele: „Persoana fizică care desfăşoară
o profesie liberă răspunde pentru obligaţiile fiscale datorate
ca urmare a exercitării profesiei cu bunurile din patrimoniul
de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru
recuperarea creanţelor fiscale, pot fi urmărite şi celelalte
X
bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi ale art. 2324
CAP. 3
alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile”.
În prezent, dispoziţia legală are următorul conţinut:
„Persoana fizică care desfăşoară o profesie liberală sau
exercită o activitate economică în mod independent într-una
din formele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de
către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi
întreprinderile familiale, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările
ulterioare, răspunde pentru obligaţiile fiscale datorate ca
urmare a exercitării profesiei sau activităţii cu bunurile din
patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente
pentru recuperarea creanţelor fiscale, pot fi urmărite şi
celelalte bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi
ale art. 2.324 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 – Codul civil,
republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile”.
37
 Sunt considerate venituri din profesii liberale, cu titlu de
exemplu, veniturile obţinute de către: medici, avocaţi, notari
publici, executori judecătoreşti, experţi tehnici şi contabili,
contabili autorizaţi, auditori financiari, consultanţi fiscali,
arhitecţi, traducători, sportivi, precum şi alte persoane fizice
cu profesii reglementate în condiţiile legii.
Pentru a fi considerată activitate independentă, potrivit
prevederilor art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se are
în vedere ca raportul juridic încheiat între părţi să conţină, în
mod obligatoriu, clauze contractuale clare privind obiectul
contractului, drepturile şi obligaţiile părţilor, astfel încât să
nu rezulte existenţa unei relaţii de subordonare, ci libertatea
persoanei fizice de a dispune în ceea ce priveşte desfăşurarea
activităţii.
În esenţă, problema care se ridică este legată de răspunderea
patrimonială a celor care au optat pentru o formă de organizare
economică în mod independent, într-una din formele prevăzute
de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008.
Până acum, Codul de procedură fiscală făcea referire
doar la persoanele care desfăşoară o „profesie liberă”, iar
PFA, II şi IF nu erau deloc menţionate. Textul din Codul de
procedură fiscală a fost introdus strict din raţiuni de coerenţă
juridică, respectiv deoarece situaţia PFA, II şi IF nu era expres
reglementată şi în Codul de procedură fiscală. Din acest motiv,
în practică interpretările art. 23 alin. (3) Cod de procedură
fiscală erau diferite.
Răspunderea patrimonială a acestor forme de organizare
este deja stabilită prin alte acte normative, cum este de pildă
răspunderea întreprinzătorului, prevăzută de art. 20 din
OUG nr. 44/2008. Acest text legal conţine aceeaşi frază
ca actualul text introdus în Codul de procedură fiscală şi
38
anume: „Titularul PFA răspunde pentru obligaţiile asumate
în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din
patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente
pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte
bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi ale art. 2.324
alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile.”
Totodată, art. 2 lit. j) din OUG nr. 44/2008 defineşte
patrimoniul de afectaţiune ca fiind acea masă patrimonială
în cadrul patrimoniului întreprinzătorului, reprezentând
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor afectate, prin declaraţie
scrisă ori, după caz, prin acordul de constituire sau printr-un
un act adiţional la acesta, exercitării unei activităţi economice.
Pentru aceste motive, pare că „modificarea” adusă prin
Legea nr. 295/2020 regimului juridic aplicabil întreprinzătorilor
X
este doar una aparentă, de natură să elimine orice interpretări
CAP. 3
prin care se considera că doar profesiilor liberale li se aplicau
prevederile art. 23 alin. (3) Cod procedură fiscală.
Este important de precizat că formele de organizare
prevăzute de OUG nr. 44/2008 nu au personalitate
juridică, motiv pentru care nu pot avea un patrimoniu de
afectaţiune. Persoana fizică însăşi va avea constituit un
patrimoniu de afectaţiune şi nu PFA-ul, aspect ce reiese
inclusiv din maniera de redactare a art. 20 din OUG, care
se referă la titularul PFA.
Se poate observa totuşi că potrivit definiţiilor oferite de
Codul fiscal, activitatea independentă este orice activitate
desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de
venituri, prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o
desfăşoară. În acest sens, pentru stabilirea venitului net anual
39
din activităţi independente, normele metodologice la codul
fiscal stabilesc că toate bunurile, drepturile şi obligaţiile
aferente desfăşurării activităţii se înscriu în Registrul-inventar
şi constituie patrimoniul afacerii.
Dar care este totuşi legătura dintre patrimoniul afacerii
şi patrimoniul de afectaţiune, dacă acestea sunt unul şi acelaşi
lucru? De fapt, cei care desfăşoară activităţi economice în
formele de organizare prevăzute de OUG nr. 44/2008 deţin
un patrimoniu de afacere drept consecinţă a exercitării
activităţii în discuţie, având în acelaşi timp posibilitatea
de a-şi constitui un patrimoniu de afectaţiune. Totuşi,
aceasta nu înseamnă că nu îi pot fi executate silit inclusiv
bunurile personale. Avantajul constituirii patrimoniului de
afectaţiune rezidă în faptul că, faţă de bunurile personale
neafectate exercitării activităţii independente, patrimoniul de
afectaţiune va avea prioritate la executare.
Constituirea patrimoniului de afectaţiune are implicaţii şi
în relaţia întreprinzătorului cu creditorii, generând anumite
distincţii între creditorii afacerii şi creditorii personali.
După cum s-a precizat, creditorii afacerii pot urmări
atât bunurile din patrimoniul de afectaţiune, cât şi cele din
patrimoniul personal, fiind instituită doar o ordine de
preferinţă. În acest sens este şi alin. (3) al art. 2.324 C. civ.,
potrivit căruia „creditorii ale căror creanţe s-au născut în
legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată
de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac
obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt
suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi
celelalte bunuri are debitorului”. Drept urmare, creditorii
afacerii pot urmări toate bunurile din patrimoniul
întreprinzătorului, prioritare finnd însă bunurile din
patrimoniul de afectaţiune.
40
Pe de altă parte, situaţia creditorilor personali ai
întreprinzătorului diferă în funcţie de constituirea sau nu a
patrimoniului de afectaţiune.
Potrivit art. 2324 alin. (4) C. civ., „bunurile care fac
obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului
unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de
creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia
respectivă. Aceşti creditori nu vor putea urmări celelelate
bunuri ale debitorului”.
Totodată, art. 728 alin. (1) C. proc. civ. reglementează
situaţia bunurilor destinate exercitării ocupaţiei sau profesiei
debitorului. Prima teză a acestui articol reia în linii mari pre-
vederile art. 2.324 alin. (4) C. civ., stabilind că bunurile care
fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului
X
unei profesii autorizate nu pot fi urmărite decât de creditorii
CAP. 3
ale căror creanţe s-au născut în legătură cu exercitarea profe-
siei respective. Pe de altă parte însă, dacă bunurile nu sunt
afectate unui patrimoniu profesional individual, însă servesc
la exercitarea ocupaţiei sau profesiei debitorului persoană
fizică, pot fi supuse urmăririi silite numai dacă nu există alte
bunuri urmăribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere sau
alte creanţe privilegiate asupra mobilelor, potrivit celei de-a
doua teze a art. 728 C. proc. civ.
Din aceste considerente, pe de o parte, se poate uşor obser-
va că, în lipsa constituirii unui patrimoniu de afectaţiune,
orice bunuri din patrimoniul debitorului persoană fizică pot
fi urmărite de către creditorii personali, evident cu excepţia
celor strâns legate de exercitarea profesiei acestuia.
Pe de altă parte, trebuie reţinut că în ipoteza constituirii
patrimoniului de afectaţiune, creditorii personali vor putea
urmări doar bunurile din patrimoniul personal al debitorului.
41
 În concluzie, rezultă că odată cu modificările dispozițiilor
art. 23 alin. (3) C. proc. fiscală, executarea silită va putea
fi demarată de creditorul fiscal împotriva persoanei fizice
care exercită o activitate economică în mod independent,
în condițiile și în limitele stabilite de acest text legal și cu
limitările cuprinse în OUG nr. 44/2008.
1.5. Tipologia răspunderii asociaților.
Sinteza pe tipuri de societăți
1.5.1. Tipologia răspunderii
1.5.1.1. Răspunderea limitată sau nelimitată
Pe măsură ce se formează întreprinderile, trebuie să se
decidă diferitele lor structuri de afaceri. O astfel de decizie care
trebuie luată este dacă societatea va avea răspundere limitată
sau nelimitată. Răspunderea limitată și nelimitată se referă
la obligațiile proprietarilor, dacă obligațiile lor sunt limitate la
valoarea fondurilor investite sau dacă sunt deținute personal.
Răspunderea limitată este atunci când răspunderea
investitorilor sau a proprietarilor unei societăți este limitată la
suma cu care au contribuit / pe care au investit-o în afacere.
Proprietarii unei companii care este înregistrată ca o societate
cu răspundere limitată vor fi mai siguri în cazul în care firma se
află în faliment. Înțelesul «răspundere limitată» înseamnă că
pierderile proprietarului sunt limitate la cota lor specifică din
contribuții și nu pot fi considerați responsabili pentru pierderi
care depășesc cota lor de contribuție.
Proprietarii unei societăți sunt acționari, iar răspunderea
acționarilor este limitată la suma fondurilor pe care le-au
42
investit. În cazul în care societatea intră în faliment, acționarii
își vor pierde întreaga investiție în firmă, dar de obicei nu sunt
responsabili pentru pierderi dincolo de contribuția lor.
Există avantaje și dezavantaje pentru o societate
cu răspundere limitată. Administratorii unei societăți
cu răspundere limitată, de exemplu, sunt protejați
împotriva răspunderii personale (activele lor personale
nu pot fi confiscate să acopere pierderi, răspunderea
fiind una limitată). În caz de faliment însă și atragere a
răspunderii materiale, orice persoană care a contribuit la
starea de insolvență a debitorului va acoperi (nelimitat)
pierderea creată din propria avere, astfel încât să se
X
acopere prejudiciul creat.
CAP. 3
Răspunderea nelimitată este exact opusul răspunderii
limitate, iar răspunderea proprietarilor sau a investitorilor nu
se limitează la suma cu care au contribuit. Aceasta înseamnă
că nu există nicio limită pentru pierderile care ar putea fi
suportate de investitori sau proprietari. De exemplu, compania
face pierderi totale de 100.000 de lei, astfel proprietarul care a
investit 50.000 de lei va pierde imediat această sumă. Întrucât
compania are răspundere nelimitată, obligațiile proprietarului
de a plăti nu se vor termina cu 50.000 lei. El va trebui să-
și dispună proprietatea personală pentru a recupera ceilalți
50.000 lei.
Cu toate acestea, există beneficii pentru a investi într-o
companie cu răspundere nelimitată. Sintagma populară
în managementul financiar «mărește riscul mai ridicat de
rentabilitate» este destul de relevantă pentru companiile cu
răspundere nelimitată. Deoarece riscul investițiilor este mai
43
mare, există posibilitatea unei rate mai mari de rentabilitate în
cazul în care compania reușește.
Răspunderea limitată și nelimitată se referă la
obligațiile proprietarilor, dacă obligațiile lor sunt limitate
la valoarea fondurilor investite sau dacă obligațiile lor
depășesc investițiile și se extind până la nivelul personal.
Răspunderea limitată este mai sigură pentru
proprietarii societății deoarece răspunderea lor este
limitată la ponderea fondurilor pe care le-au investit.
Pentru proprietarii de societăți cu răspundere nelimitată,
nu există o limită a valorii pierderilor care vor trebui
suportate.
Proprietarii unei societăți cu răspundere limitată
sunt considerați investitori sau furnizori de fonduri pe
care compania să le utilizeze. Proprietarii unei societăți
cu răspundere nelimitată fac parte din firmă și sunt
responsabili personal.
Diferența între răspunderea limitată și nelimitată
Răspunderea limitată și nelimitată se referă la obligațiile
proprietarilor; dacă obligațiile lor sunt limitate la valoarea
fondurilor investite sau dacă sunt deținute personal.
Răspunderea limitată este atunci când răspunderea
investitorilor sau a proprietarilor unei societăți este limitată la
suma cu care au contribuit / pe care au investit-o în afacere.
Răspunderea nelimitată este exact opusul răspunderii
limitate, iar răspunderea proprietarilor sau a investitorilor nu
este limitată la suma cu care au contribuit. Proprietarii unei
societăți cu răspundere nelimitată pot fi trași la răspundere
personală să plătească pentru pierderile companiei.
44
1.5.1.2. Răspunderea civilă. Răspunderea delictuală și
răspunderea contractuală
Răspunderea civilă este fără putinţă de tăgadă una dintre
cele mai importante şi frecvente manifestări concrete ale
răspunderii juridice şi, în acelaşi timp, o categorie şi o
instituţie deosebit de largă şi complexă a dreptului civil.
Vechiul Cod civil şi Noul Cod civil, dar nici restul legislaţiei,
nu ne oferă o definiţie a răspunderii civile. De aceea,
problema formulării unei definiţii cuprinzătoare şi de maximă
generalitate a răspunderii civile a fost şi continuă să fie o
preocupare a doctrinei dreptului privat. În acest sens, au fost
propuse mai multe definiţii.
X
Răspunderea civilă reprezintă ,,acel raport juridic de
CAP. 3
obligaţii în care o persoană, numită răspunzătoare, este
îndatorată să repare prejudiciul injust suferit de către o altă
persoană”. Prejudiciul poate fi cauzat printr-o faptă ilicită a
omului sau, în ipotezele prevăzute de lege, de un fapt juridic
care nu constă într-o conduită umană, cum ar fi prejudiciul
cauzat de un lucru sau de un animal, de ruina edificiului, de un
accident nuclear, de un defect al unui produs, etc.
Noul Cod civil reglementează în principial răspunderea
civilă în Cartea a V-a „Despre obligaţii”, titlul II „Izvoarele
obligaţiilor”, fiindu-i consacrat Capitolul al IV-lea intitulat
evocator „Răspunderea civilă”, structurat în şase secţiuni. În
secţiunea I-a, alcătuită din două articole este stabilit, în primul
rând, cadrul general al răspunderii civile delictuale (art. 1349)
şi apoi este circumscrisă răspunderea contractuală, privită
ca o consecinţă a neexecutării obligaţiilor pe care părţile
contractante şi le-au asumat prin angajamentul lor contractual.
45
 Răspunderea delictuală și răspunderea contractuală
Răspunderea civilă delictuală este obligaţia prevăzută
de lege în sarcina unei persoane, numită răspunzătoare, de
a repara prejudiciul injust suferit de o altă persoană, căreia
i-au fost încălcate drepturile sau interesele sale legitime, în
afara unei legături contractuale. Această definiţie rezultă din
economia textelor art. 1349 C. civ.
Răspunderea civilă delictuală a provocat o diversitate de
opinii, s-au propus soluții dintre cele mai diferite, dar un
principiu s-a conturat fără rezerve: cel al răspunderii pentru
fapta ilicită producătoare de prejudicii. În mod obiectiv, legea
nu putea face o enumerare a faptelor ilicite care antrenează
răspunderea civilă. Confruntată cu cele mai diverse și complexe
probleme privind răspunderea, jurisprudența a trebuit să
stabilească în mod concret în ce condiții are loc răspunderea
civilă delictuală a unei persoane.
Art. 1349 din Codul civil prevede următoarele cu privire la
răspunderea delictuală:
(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de
conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu
aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor
sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această
îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat
să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este
obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de
lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina
edificiului.
(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele
cu defecte se stabilește prin lege specială.
46
Răspunderea contractuală
Art. 1350 – Cod civil prevede următoarele cu privire la
răspunderea contractuală:
(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe
care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această
îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat
celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în
condițiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți
nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale
pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Atât răspunderea delictuală cât și răspunderea contractuală
X
sunt forme ale răspunderii civile și presupun existența
CAP. 3
acelorași elemente esențiale (prejudiciu, fapta ilicită; raport de
cauzalitate între pagubă și fapta ilicită; culpa contractuală care
nu are o natură diferită de culpa delictuală).
Cu toate acestea, răspunderea delictuală se distinge de
răspunderea contractuală. Astfel răspunderea contractuală se
întemeiază pe un contract valabil, încheiat între păgubit și
păgubitor, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale.
Răspunderea delictuală se situează în afara raporturilor
contractuale și impune cu pregnanță să se stabilească cert
dacă autorului faptei i se poate sau nu imputa vreo culpă în
producerea pagubei.
Fiecare formă a răspunderii civile are deci domeniul său
propriu de aplicare. Atât doctrina juridică, cât și jurisprudența,
au pus problema cumulului celor două răspunderi, adică, dacă
în cazul unui raport contractual o parte care produce celeilalte
o pagubă, prin neexecutarea obligațiilor asumate, va putea opta
între acțiunea contractuală sau cea delictuală, atunci când fapta
47
neexecutării obligației întrunește condițiile delictului civil.
Problema este dacă răspunderea contractuală o exclude pe
cea delictuală.
Jurisprudența nu a fost unitară. Unele instanțe au admis
dreptul de opțiune între răspunderi, însă soluția care s-a impus
a fost aceea a respingerii cumulului. S-a motivat că, admiterea
unui drept de opțiune al creditorului contractual între acțiunea
contractuală și cea delictuală ar însemna a-i permite să
pornească acțiunea de despăgubire pe teren delictual, deși
dreptul la acțiune pe teren contractual s-a stins prin prescripție,
sau să pretindă dezdăunare pentru orice pagube, deși debitorul
contractual nu răspunde decât pentru cele directe. Excepție
face doar cazul când același fapt ilicit încalcă atât legea
contractului, cât și legea penală.
1.5.1.3. Răspunderea penală a persoanei juridice
Răspunderea penală este cea mai aspră formă a răspunderii
juridice. Răspunderea penală implică obligaţia unei persoane
de a răspunde în faţa organelor de urmărire penală şi apoi
în faţa instanţei de judecată pentru fapta prevăzută de legea
penală pe care a săvârşit-o, obligaţia de a suporta măsurile
de constrângere penală prevăzute de lege pentru săvârşirea
infracţiunii şi obligaţia de a executa pedeapsa aplicată.
Executarea obligaţiilor ce decurg din răspunderea penală este
impusă prin forţa de coerciţie a statului. Săvârşirea infracţiunii
este singurul temei al răspunderii penale. Aceasta implică,
din punct de vedere obiectiv, săvârşirea unei fapte prevăzute
de legea penală, iar din punct de vedere subiectiv vinovăţia
persoanei în săvârşirea faptei.
48
Răspunderea penală este de 2 feluri:
- atenuată – răspunderea penală pentru o faptă săvârşită în
circumstanţe atenuante sau în condiţiile unor cauze generale
de diferenţiere a pedepsei, cauze de reducere a pedepsei,
circumstanţe atenuante.
- obiectivă – răspunderea penală pentru care nu există decât
un temei obiectiv, adică numai săvârşirea unei fapte prevăzute
de legea penală, nu şi temeiul subiectiv, adică vinovăţia
persoanei pentru săvârşirea acelei fapte.
1.5.2. Detalierea răspunderii asociaților pe tipuri de
societăți
X
Există 5 tipuri de societăți comerciale, acestea putând fi
CAP. 3
constituite în una dintre următoarele forme: societate în nume
colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acțiuni,
societate în comandită pe acțiuni, societate cu răspundere
limitată.
Se impune deci pe cale logică detalierea răspunderii
asociaților pe cele 5 tipuri de societăți.
1.5.2.1. Răspunderea asociaților societății în nume
colectiv (SNC)
Societatea în nume colectiv este cea mai simplă formă de
societate comercială: o societate de persoane, constituită în
temeiul unor considerente subiective, cum are fi aprecierea şi
încrederea reciprocă, care guvernează raporturile asociaţilor;
este prototipul societăţii constituite intuitu personae, unde
elementul afectiv - affectio societatis - este cel mai pregnant
reprezentat. În consecinţă, inexorabil fundamentată pe un cerc
49
restrâns de asociaţi, societatea în nume colectiv este una de
tip închis, astfel încât cesiunea aportului social şi penetrarea
structurii societare din afară este restricţionată şi valabilă
numai dacă a fost expres permisă prin actul constitutiv.
Asociaţii în societatea în nume colectiv răspund
nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale.
În consecinţă, creditorii societăţii se vor putea îndrepta
împotriva acestor asociaţi, dacă societatea nu îşi achită
obligaţiile sociale în termen de cel mult 15 zile de la data
punerii ei în întârziere (art. 3 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind
societățile comerciale).
Pentru a sublinia acest regim juridic distinct al răspunderii
asociaţilor, firma societăţii în nume colectiv trebuie să cuprindă
numele a cel puţin unuia dintre asociaţi şi va fi însoţită de
menţiunea „societate în nume colectiv», scrisă în întregime
(art. 32 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului).
Actul constitutiv al societății în nume colectiv constă doar
în contractul de societate (art. 5 alin. (1) Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale), întrucât legiuitorul nu a
considerat necesară încheierea unui statut, act juridic dezvoltator
al pactului societar, cu rol de regulament de organizare şi
funcţionare. Acesta se încheie în mod obligatoriu în formă
autentică, solemnitate prevăzută ad validitatem, pentru a
atrage atenţia asociaţilor asupra consecinţelor răspunderii
nelimitate şi solidare pe care şi-o asumă.
Societatea în nume colectiv nu este supusă niciunei restricţii
privind numărul maxim de asociaţi şi nici în privinţa capitalului
social minim; teoretic, ea ar putea fi constituită şi cu un
50
capital social de un leu, atât timp cât acest capital corespunde
necesităţilor de finanţare iniţială a activităţii societăţii.
Asociaţii au obligaţia de a vărsa integral aportul subscris
la capital la data constituirii societăţii sau la majorarea
acestuia. Asociaţii în societatea în nume colectiv se pot obliga
la prestaţii în muncă, cu titlu de aport social. În schimbul
acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului
constitutiv, la împărţirea beneficiilor şi a activului social,
rămânând, totodată, obligaţi să participe la pierderi. Acest
aport nu poate, însă, constitui o contribuţie valabilă la formarea
sau la majorarea capitalului social (art. 16 alin. (5) Legea nr.
31/1990 privind societățile comerciale).
X
Prin figura sa juridică modestă, prin răspunderea
CAP. 3
nelimitată şi solidară a asociaţilor, prin liantul personal
care stă la baza construcţiei ei, societatea în nume
colectiv nu este destinată marilor proiecte comerciale, ci
mai degrabă unor întreprinderi familiale cu o dezvoltare
economică limitată. Chiar dacă ar putea fi structura
gazdă ideală a unor micro-întreprinderi, prezenţa lor în
peisajul de afaceri este redusă, numărul societăţilor în
nume colectiv înmatriculate în România fiind infim.
Administratorii societăţii comerciale în nume colectiv
sunt supuşi regimului general al obligaţiilor şi răspunderilor
ce le revin acestora, potrivit prevederilor art. 72 Legea nr.
31/1990 privind societățile comerciale. Ei, provenind în mod
exclusiv dintre asociaţii societăţii, sunt investiţi cu încrederea
şi aprecierea celorlalţi asociaţi astfel încât, în mod natural, ei
exercită ambele categorii de atribuţii ce revin administratorilor:
au şi răspunderea gestiunii patrimoniului societăţii dar şi
51
dreptul de a reprezenta societatea, prin încheierea de acte
juridice care să o angajeze în mod legal în raporturile cu terţii
dar şi în celelalte ipostaze ale reprezentării.
Actul constitutiv poate limita acest drept de reprezentare, fie
acordându-l numai unora dintre administratorii societăţii, fie
impunându-le să lucreze împreună ca o condiţie de valabilitate
a reprezentării (semnătură conjunctă), fie restricţionând
puterile de reprezentare la anumite acte sau anumite valori
patrimoniale.
Legea 31/1990 reglementează aspecte esențiale cu privire
la răspunderea asociaților, a drepturilor și obligațiilor acestora
într-o societate în nume colectiv SNC:
Art. 76.
(1) Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să
lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz
de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care
reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
(2) Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o
pagubă mare societăţii, poate decide un singur administrator
în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar
momentană, de a lua parte la administraţie.
Art. 77.
(1) Asociații care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social pot alege unul sau mai mulți administratori
dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala
lor remunerație, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se
dispune altfel.
(2) Cu aceeași majoritate asociații pot decide asupra
revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor,
afară de cazul în care administratorii au fost numiți prin actul
constitutiv.
52
Art. 78.
(1) Dacă un administrator ia inițiativa unei operațiuni
ce depășește limitele operațiunilor obișnuite comerțului pe
care îl exercită societatea, acesta trebuie să înștiințeze pe
ceilalți administratori, înainte de a o încheia, sub sancțiunea
suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta.
(2) În caz de opoziție a vreunuia dintre ei, vor decide
asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului
social.
(3) Operațiunea încheiată în contra opoziției făcute este
valabilă față de terții cărora nu li se va fi comunicat această
opoziție.
Art. 79.
(1) Asociatul care, într-o operațiune determinată, are, pe
X
cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale
CAP. 3
societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie
privind această operațiune.
(2) Asociatul care contravine dispozițiilor alin. (1) este
răspunzător de daunele cauzate societății, dacă, fără votul
său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
Art. 80.
Asociatul care, fără consimțământul scris al celorlalți
asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul
societății în folosul său sau în acela al unei alte persoane este
obligat să restituie societății beneficiile ce au rezultat și să
plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.
Art. 81.
(1) Nici un asociat nu poate lua din fondurile societății mai
mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele
ce urmează să le facă în interesul societății.
(2) Asociatul care contravine acestei dispoziții este
răspunzător de sumele luate și de daune.
53
 (3) Se va putea stipula, prin actul constitutiv, că asociații
pot lua din casa societății anumite sume pentru cheltuielile lor
particulare.
Art. 82.
(1) Asociații nu pot lua parte, ca asociați cu răspundere
nelimitată, în alte societăți concurente sau având același
obiect de activitate, nici să facă operațiuni în contul lor sau al
altora, în același fel de comerț sau într-unul asemănător, fără
consimțământul celorlalți asociați.
(2) Consimțământul se socotește dat dacă participarea
sau operațiunile fiind anterioare actului constitutiv au
fost cunoscute de ceilalți asociați și aceștia nu au interzis
continuarea lor.
(3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) și (2),
societatea, în afară de dreptul de a exclude pe asociat, poate să
decidă că acesta a lucrat în contul ei sau să ceară despăgubiri.
(4) Acest drept se stinge după trecerea a 3 luni din ziua
când societatea a avut cunoștință, fără să fi luat vreo hotărâre.
Art. 83.
Când aportul la capitalul social aparține mai multor
persoane, acestea sunt obligate solidar față de societate și
trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea
drepturilor decurgând din acest aport.
Art. 84.
(1) Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe
creanțe nu este liberat cât timp societatea nu a obținut plata
sumei pentru care au fost aduse.
(2) Dacă plata nu s-a putut obține prin urmărirea debitorului
cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de suma datorată,
cu dobânda legală din ziua scadenței creanțelor.
Art. 85.
(1) Asociații sunt obligați nelimitat și solidar pentru
operațiunile îndeplinite în numele societății de persoanele
care o reprezintă.
54
(2) Hotărârea judecătorească obținută împotriva societății
este opozabilă fiecărui asociat.
Art. 86.
(1) Pentru aprobarea situației financiare anuale și pentru
deciziile referitoare la introducerea acțiunii în răspunderea
administratorilor este necesar votul asociaților reprezentând
majoritatea capitalului social.
(2) Formalitățile de publicitate cu privire la situațiile
financiare anuale se vor efectua în conformitate cu prevederile
art. 185.
Art. 87.
(1) Cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă
a fost permisă prin actul constitutiv.
(2) Cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce
X
mai datorează societății din aportul său de capital.
CAP. 3
(3) Față de terți, cedentul rămâne răspunzător potrivit art.
225.
(4) Când actul constitutiv prevede cazurile de retragere a
unui asociat, se vor aplica dispozițiile art. 225 și 229.
Rezumat SNC
Societățile în nume colectiv sau societățile în comandită
simplă se înființează printr-un contract de societate.
Caracteristici: strânsa cooperare și relația personală dintre
fondatori (de obicei societatea este înființată de prieteni,
membrii unei familii, colegi de muncă);
Fondatori: două sau mai multe persoane fizice sau juridice;
Denumire: denumirea societății trebuie să cuprindă numele
a cel puțin unuia dintre asociați comanditați, fiind urmat de
sintagma „societate în nume colectiv” – „SNC”;
Capital social: legea nu stabilește o limită minimă sau
maximă.
55
 1.5.2.2. Răspunderea asociaților societății în comandită
simplă (SCS)
Societatea în comandită simplă este caracterizată prin
prezenţa a două categorii de asociaţi: asociaţii comanditaţi,
a căror răspundere nelimitată şi solidară pentru obligaţiile
sociale urmează regimul juridic al asociaţilor societăţii în
nume colectiv şi asociaţii comanditari, care răspund numai
în limita aportului subscris la capitalul social.
Evoluând din societatea în nume colectiv, reglementarea
societăţii în comandită simplă introduce conceptul
răspunderii limitate a unor asociaţi în opoziţie cu
răspunderea nelimitată a celorlalţi; acest element de
inechitate socială explică şi discrepanţele dintre celelalte
drepturi şi obligaţii ale asociaţilor şi modul în care este
aşezat raportul de forţe între aceştia.
Astfel, administrarea societăţii în comandită simplă
este întotdeauna încredinţată unuia sau mai multor asociaţi
comanditaţi. Asumarea răspunderii nelimitate şi solidare, cu
consecinţa că aceşti asociaţi îşi riscă întreaga lor avere, este
argumentul pe care se sprijină exclusivitatea de administrare
ce revine asociaţilor comanditaţi.
Art. 89 din Legea 31/1990:
(1) Comanditarul poate încheia operaţiuni în contul
societăţii numai pe baza unei procuri speciale pentru
operaţiuni determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi
înscrisă în registrul comerţului. În caz contrar, comanditarul
devine răspunzător faţă de terţi nelimitat şi solidar, pentru
toate obligaţiunile societăţii contractate de la data operaţiunii
încheiate de el.
(2) Comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia
internă a societăţii, poate face acte de supraveghere, poate
participa la numirea şi la revocarea administratorilor, în
56
cazurile prevăzute de lege, sau poate acorda, în limitele actului
constitutiv, autorizarea administratorilor pentru operaţiunile
ce depăşesc puterile lor.
(3) Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie
de pe situaţiile financiare anuale şi de a controla exactitatea
lor prin cercetarea registrelor comerciale şi a celorlalte
documente justificative.
Asociaţii comanditaţi răspund aşadar nelimitat şi
solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii
se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru
obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în
termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere,
X
se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi.
CAP. 3
Asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa
capitalului social subscris (art. 3 din Legea nr. 31/1990).
SCS se constituie prin contract de societate, denumit act
constitutiv, care se încheie în formă autentică (art. 5 din Legea
nr. 31/1990).
Actul constitutiv al SCS va cuprinde:
a) datele de identificare a asociaţilor, inclusiv ale asociaţilor
comanditaţi;
b) forma, denumirea şi sediul social;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea
domeniului şi a activităţii principale;
d) capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui aso-
ciat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi
modul evaluării;
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau
administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce
li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau
separat;
57
 f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;
g) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau
alte asemenea unităţi fără personalitate juridică atunci când se
înfiinţează odată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea
lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
h) durata societăţii;
i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
Datele de identificare ale asociaților includ:
- pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul
numeric personal şi, dacă este cazul, echivalentul acestuia,
potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, locul şi data naşterii,
domiciliul şi cetăţenia;
- pentru persoanele juridice: denumirea, sediul,
naţionalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerţului
sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale aplicabile
(art. 81 din Legea nr. 31/1990).
Firma unei SCS trebuie să cuprindă numele a cel puţin
unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea „societate
în comandită”, scrisă în întregime (art. 33 din Legea nr.
26/1990). Dacă numele unei persoane străine de societate
figurează, cu consimţământul său, în firma unei SCS, aceasta
devine răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate obligaţiile
societăţii. Aceeaşi regulă este aplicabilă şi comanditarului
al cărui nume figurează în firma unei societăţi în comandită
(art. 34 din Legea nr. 26/1990). Dobânditorul cu orice titlu al
unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma
anterioară, care cuprinde numele unui asociat al unei SCS, cu
acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în
drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme
a calităţii de succesor (art. 41 din Legea nr. 26/1990).
58
Capitalul social subscris trebuie să fie vărsat în integrali-
tate la data constituirii societăţii (art. 91 Legea nr. 31/1990 a
societăţilor comerciale). Administraţia SCS se va încredinţa
unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi (art. 88 din Legea
nr. 31/1990).
Comanditarul poate încheia operaţiuni în contul societăţii
numai pe baza unei procuri speciale pentru operaţiuni
determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în
registrul comerţului. În caz contrar, comanditarul devine
răspunzător faţă de terţi nelimitat şi solidar, pentru toate obli-
gaţiunile societăţii contractate de la data operaţiunii încheiate
de el. Comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia
internă a societăţii, poate face acte de supraveghere, poate
participa la numirea şi la revocarea administratorilor, în
X
cazurile prevăzute de lege, sau poate acorda, în limitele actului
CAP. 3
constitutiv, autorizarea administratorilor pentru operaţiunile
ce depăşesc puterile lor. Comanditarul are, de asemenea,
dreptul de a cere copie de pe situaţiile financiare anuale şi de a
controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale
şi a celorlalte documente justificative (art. 89 din Legea nr.
31/1990).
Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
Asociaţii comanditaţi în SCS răspund nelimitat şi solidar
pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta
mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai
dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de
la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva
acestor asociaţi. Asociaţii comanditari răspund numai până
la concurenţa capitalului social subscris (art. 3 din Legea nr.
31/1990).
59
 Decesul unui asociat comanditat în SCS produce
următoarele consecinţe:
- obligaţia societăţii de a plăti partea ce se cuvine
moştenitorilor, după ultimul bilanţ contabil aprobat, în termen
de 3 luni de la notificarea decesului asociatului
sau
- continuarea societăţii în nume colectiv, dacă asociaţii
rămaşi preferă să continue societatea cu moştenitorii care
consimt la aceasta
sau
- continuarea SCS, dacă moştenitorii asociatului comanditat
decedat preferă să rămână în societate în această calitate (art.
230 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).
SCS îi sunt aplicabile dispoziţiile generale referitoare la
fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare.
Administratorii societăţilor în comandită simplă
Reglementarea aparent sumară a societăţii în comandită
simplă este compensată de trimiterile pe care Legea nr.
31/1990 privind societățile comerciale le face la reglementările
corespunzătoare ale societăţii în nume colectiv, a căror
aplicare permite să se contureze o viziune închegată asupra
administratorilor, asupra asociaţilor şi asupra celor două
categorii de roluri pe care aceştia le joacă pe scena socială.
Administrarea societăţii în comandită simplă presupune
atât operaţiuni de gestiune a patrimoniului (administraţie
internă) cât şi reprezentarea societăţii în raporturile cu terţii.
În principiu, dreptul de a reprezenta societatea în comandită
simplă revine fiecăruia dintre administratori. Actul constitutiv
poate însă să limiteze puterile acordate administratorilor,
după cum aceeaşi decizie poate să o ia şi adunarea asociaţilor,
cu votul reprezentând majoritatea absolută a capitalului social,
dacă administratorul nu a fost numit prin actul constitutiv.
60
Cu aceeaşi majoritate absolută, administratorii vor putea fi
numiţi şi li se vor putea stabili remuneraţia şi limitele puterilor
încredinţate; revocarea unui administrator numit prin actul
constitutiv necesită o hotărâre adoptată cu unanimitate de
voturi, în timp ce unul numit prin hotărârea asociaţilor va fi
revocat cu votul asociaţilor reprezentând majoritatea absolută
a capitalului.
Atunci când actul constitutiv le cere să lucreze împreună,
administratorii vor lua decizii numai cu unanimitate de voturi,
urmând ca, în caz de divergenţă, să decidă asociaţii care deţin
majoritatea absolută a capitalului social.
Asociaţii societăţii în comandită simplă
X
CAP. 3
Asociaţii societăţii în comandită simplă decid asupra
problemelor supuse discuţiei sau aprobării lor, cu
unanimitate de voturi.
De la acest principiu sunt consemnate o serie de abateri,
acolo unde Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale
stabileşte, în mod expres, că este suficient votul celor care
reprezintă majoritatea absolută a capitalului social: pentru
soluţionarea divergenţelor dintre administratorii cărora actul
constitutiv le dispune să lucreze împreună (art. 76 Legea nr.
31/1990 privind societățile comerciale) sau pentru alegerea
şi revocarea administratorilor care nu au fost numiţi prin
actul constitutiv (art. 77 Legea nr. 31/1990 privind societățile
comerciale), precum şi pentru aprobarea situaţiei financiare
anuale şi pentru deciziile referitoare la introducerea acţiunii
în răspundere împotriva administratorilor (art. 86 Legea nr.
31/1990 privind societățile comerciale).
61
 Asociaţii societăţii în comandită simplă, indiferent că sunt
comanditaţi sau comanditari, nu pot lua parte la nicio decizie
sau deliberare, sub sancţiunea răspunderii pentru daune,
privind operaţiunile în care au interese contrare acelora ale
societăţii.
Asociaţii care au adus un aport deţinut în comun, sunt
obligaţi solidar faţă de societate şi trebuie să desemneze
un singur reprezentant pentru exercitarea drepturilor
decurgând din acest aport. Dacă aportul constă într-o creanţă,
acesta este liberat numai prin plata sumei pentru care a fost
adus; în caz contrar, asociatul, în afară de daune, răspunde de
suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţei.
Cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a
fost permisă prin actul constitutiv; de asemenea, retragerea
unui asociat este posibilă când actul constitutiv prevede
cazurile de retragere. Atât cesiunea cât şi retragerea se exercită
în aceleaşi condiţii cu cele reglementate pentru societatea în
nume colectiv.
Răspunderea asociaţilor comanditaţi
Asociaţii comanditaţi au un regim al răspunderii similar celui
al asociaţilor societăţii în nume colectiv. Ei răspund nelimitat
şi solidar pentru operaţiunile îndeplinite în numele societăţii
de reprezentanţii acesteia iar hotărârea judecătorească obţinută
împotriva societăţii este opozabilă fiecărui asociat comanditat.
Fie că sunt administratori sau nu, ei au dreptul, în condiţiile
stabilite de actul constitutiv, în temeiul unei hotărâri a
asociaţilor sau cu acordul acestora (scris sau, după caz, tacit),
să recupereze din fondurile societăţii cheltuielile făcute în
contul acesteia, să ia din aceleaşi fonduri anumite sume pentru
cheltuielile lor particulare sau să întrebuinţeze bunurile,
capitalul sau creditul societăţii în folosul propriu sau al unei
alte persoane.
62
Dacă încalcă condiţiile în care legea sau actul constitutiv
permite exercitarea acestor drepturi, comanditaţii răspund
pentru daune pentru sumele luate şi pot fi obligaţi să transmită
societăţii beneficiile astfel realizate.
Asociaţii comanditaţi nu pot dobândi calitatea de asociat cu
răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente şi nici să facă
acelaşi fel de comerţ sau unul asemănător, fără consimţământul
celorlalţi asociaţi.
Încălcarea acestor interdicţii poate conduce la excluderea
acestora şi atrage fie răspunderea asociaţilor comanditaţi pentru
daune, fie obligaţia lor de a transmite societăţii beneficiile
astfel obţinute.
X
1.5.2.3. Răspunderea asociaților societăților pe
CAP. 3
acțiuni (SA)
Constituirea societăţii pe acţiuni este supusă aceloraşi
formalităţi specifice oricărei societăţi comerciale, respectiv
întocmirea actelor constitutive şi înregistrarea şi autorizarea
funcţionării societăţii. Formalităţile menţionate sunt aceleaşi,
atât în cazul constituirii simultane, cât şi în cazul constituirii
prin subscripţie publică. Potrivit legii, formalităţile sunt
îndeplinite de către asociaţi când constituirea este simultană şi
de către persoanele desemnate de adunarea constitutivă, când
constituirea este prin subscripţie publică.
În ambele cazuri, societatea pe acţiuni devine persoană
juridică din ziua înregistrării sale în registrul comerţului (art.
41 din Legea nr. 31/1990).
Legea consacră două modalităţi de formare a capitalului
social, care sunt în acelaşi timp şi modalităţi de constituire a
societăţii pe acţiuni. Legea nr. 31/1990, în art. 9, prevede că
63
societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie integrală
şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului
constitutiv sau prin subscripţie publică.
Constituirea simultană a societăţii pe acţiuni
Constituirea simultană sau concomitentă a societăţii pe
acţiuni este supusă regulilor generale de constituire a societăţilor
comerciale. Prin urmare, societatea pe acţiuni se constituie
prin întocmirea actului constitutiv în forma şi cu conţinutul
prevăzut de lege şi prin parcurgerea formalităţilor privind
înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii. Constituirea
societăţii este simultană sau concomitentă, deoarece formarea
capitalului social are loc în acelaşi timp cu încheierea actelor
constitutive ale societăţii.
Constituirea continuată sau prin subscripţie publică a
societăţii pe acţiuni
Constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică
implică următoarele operaţiuni: întocmirea şi lansarea
prospectului de emisiune a acţiunilor; subscrierea acţiunilor;
validarea prescripţiei şi aprobarea actelor constitutive ale
societăţii de către adunarea constitutivă a subscriitorilor.
Operaţiunile specifice constituirii societăţii pe calea subscripţiei
publice sunt realizate de fondatorii societăţii.
Societatea pe acţiuni este o formă de societate
comercială în cadrul căreia acţionarii răspund numai până
la concurenţa capitalului social subscris. SA se constituie
prin contract de societate şi statut.
64
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub
forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. În cazurile
în care contractul de societate şi statutul constituie acte
distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a
asociaţilor şi clauze reglementând organizarea, funcţionarea şi
desfăşurarea activităţii societăţii.
Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se
semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică,
de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este
obligatorie atunci când:
- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se
află un teren;
- societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.
Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la
X
O.R.C. (art. 5 din Legea nr. 31/1990).
CAP. 3
Societățile pe acțiuni, societățile în comandită pe acțiuni
și societățile cu răspundere limitată au la bază un contract de
societate și un statut.
Fondatori: societatea pe acțiuni nu poate avea mai puțin de
2 asociați care pot fi persoane fizice sau persoane juridice;
Denumire: constă într-o denumire unică, la care se adaugă
în mod obligatoriu sintagma „Societate pe Acțiuni” / „SA”;
Capital social: Societatea pe acțiuni se constituie prin
subscriere integrală şi simultană a capitalului social. Semnatarii
actului constitutiv pot decide să subscrie integral capitalul
social în cazul în care dispun de resursele necesare. În cazul în
care nu dispun de resursele necesare sau nu doresc să subscrie
integral capitalul social au dreptul să constituie capitalul social
prin subscripție publică, astfel persoane din afara societății au
posibilitatea de a cumpăra acțiuni.
Capitalul social al societății pe acțiuni sau al societății
în comandită pe acțiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei.
Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea
65
minimă a capitalului social, ținând seama de rata de schimb,
astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al
sumei de 25.000 euro.
Cu privire la împărțirea profitului, dividendele vor fi
distribuite din profitul societății proporțional cu numărul
acțiunilor deținute de asociați.
Prospectul de emisiune a acţiunilor
Prospectul de emisiune este înscrisul care cuprinde o ofertă
adresată publicului de a subscrie acţiunile societăţii care se
constituie. Prospectul de emisiune este întocmit de fondatorii
societăţii care se constituie şi va cuprinde menţiunile prevăzute
la art. 8, cu excepţia celor privind pe administratori şi directori,
respectiv pe membrii directoratului şi ai consiliului de
supraveghere, precum şi pe cenzori sau, după caz, pe auditorul
financiar, şi în care se va stabili data închiderii subscripţiei (art.
18 din Legea nr. 31/1990).
Organele de administrare şi de conducere, precum şi cele
de control al gestiunii societăţii pe acţiuni vor fi desemnate de
adunarea constitutivă după finalizarea subscripţiei.
Potrivit prevederilor art. 18 alin. (4), prospectul de emisiune
care nu cuprinde toate menţiunile este lovit de nulitate.
Nulitatea nu poate fi invocată însă dacă subscriitorul a luat
parte la adunarea constitutivă sau dacă a exercitat drepturile şi
îndatoririle de acţionar.
Potrivit legii, prospectul de emisiune trebuie încheiat
în formă autentică şi depus, înainte de publicare, la oficiul
registrului comerţului din judeţul în care se va stabili sediul
societăţii. Oficiul registrului comerţului înaintează prospectul
instanţei de judecată, care, după ce constată îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de lege, va autoriza utilizarea prospectului
de emisiune (art. 18 alin. (3) din lege). Prin urmare, prospectul
de emisiune, mai înainte de a fi publicat, trebuie autorizat de
66
către instanţele de judecată. Autorizarea de care face vorbire
legea are scopul verificării legalităţii modului de formare a
capitalului social pe calea subscripţiei publice.
Aşa cum s-a observat şi în literatura de specialitate,
Legea nr. 31/1990 nu reglementează condiţiile de publicare a
prospectului de emisiune în Monitorul Oficial, fiind suficientă
publicarea lui în presă.
Subscrierea acţiunilor
Subscrierea este manifestarea de voinţă a unei persoane prin
care se obligă să devină acţionar al societăţii, prin efectuarea
unui aport la capitalul social al acesteia, în schimbul căruia va
primi acţiuni de o valoare nominală egală.
Subscrierile de acţiuni se vor face pe unul sau pe mai multe
X
exemplare ale prospectului de emisiune (art. 19 alin. (1) din
CAP. 3
lege). Potrivit legii, subscrierea va cuprinde: data subscrierii
şi declaraţia expresă că subscriitorul cunoaşte şi acceptă
prospectul de emisiune.
Societatea se poate constitui numai dacă întregul capital
social prevăzut în prospectul de emisiune a fost subscris.
Pentru constituirea valabilă a societăţii, legea impune ca
fiecare subscriitor să verse în numerar jumătate din valoarea
acţiunilor subscrise, restul capitalului social putând fi vărsat
în termen de 12 luni de la înmatricularea societăţii (art. 21).
Acţiunile ce reprezintă aportul în natură vor trebui acoperite
integral în momentul subscrierii. Se impune precizarea că, în
conformitate cu prescripţiile art. 16 alin. (3) din lege, aporturile
în creanţe nu sunt admise în cazul subscripţiei publice.
Dacă există aporturi în natură, avantajele acordate oricărei
persoane care a participat la constituirea societăţii sau la
tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei, operaţiuni
încheiate de fondatori pe seama societăţii ce se constituie
şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, fondatorii vor
67
solicita judecătorului delegat numirea unuia sau mai multor
experţi (art. 26 alin. (1) din Legea nr. 31/1990). Raportul
experţilor întocmit în condiţiile art. 38 şi 39 din lege va fi
pus la dispoziţia subscriitorilor, la locul unde urmează să se
întâlnească adunarea constitutivă.
Dacă valoarea aporturilor în natură, stabilită de experţi,
este inferioară cu o cincime aceleia prevăzute de fondatori
în prospectul de emisiune, oricare acceptant se poate retrage,
anunţându-i pe fondatori, până la data fixată pentru adunarea
constitutivă (art. 27 din Legea nr. 31/1990). Acţiunile revenind
acceptanţilor care s-au retras pot fi preluate de fondatori în
termen de 30 de zile sau, ulterior, de alte persoane, pe cale de
subscripţie publică.
Legea nr. 31/1990 dispune în art. 22 că, dacă subscrierile
publice depăşesc capitalul social prevăzut în prospectul de
emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligaţi
să supună aprobării adunării constitutive majorarea sau, după
caz, reducerea capitalului social la nivelul subscripţiei.
Răspundere: acționarii răspund în limitele capitalului
social subscris.
Adunarea generală, formată din toți acționarii societății,
este organul principal al societății pe acțiuni și ia cele mai
importante decizii. Adunarea generală poate fi ordinară
sau extraordinară. Administrarea societății pe acțiuni este
exercitată de unul sau mai mulți administratori. În cazul în care
există mai mulți administratori, aceștia formează consiliul de
administrare.
În cadrul societății pe acțiuni funcția de control este
îndeplinită de cenzori. Societatea pe acțiuni trebuie să aibă
trei cenzori.
68
Rezultatele subscrierii acţiunilor trebuie verificate şi
validate de către adunarea constitutivă a subscriitorilor
(acceptanţilor). Adunarea constitutivă va discuta şi aproba şi
actele constitutive ale viitoarei societăţi.
Adunarea constitutivă
a. Convocarea adunării constitutive
Potrivit art. 23 din Legea nr. 31/1990, fondatorii sunt obligaţi
să întocmească o listă a celor care, acceptând subscripţia, au
dreptul să participe la adunarea constitutivă, cu menţionarea
numărului acţiunilor fiecăruia. Această listă va fi afişată la
locul unde se va ţine adunarea, cu cel puţin 5 zile înainte de
adunare.
Convocarea adunării constitutive se realizează de către
X
fondatori în condiţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr.
CAP. 3
31/1990. Potrivit textului de lege menţionat, cel mai târziu în
termen de 15 zile de la data închiderii subscrierii, fondatorii
vor convoca adunarea constitutivă, printr-o înştiinţare
publicată în Monitorul Oficial al României şi în două ziare cu
largă răspândire. Convocarea trebuie făcută cu 15 zile înainte
de data fixată pentru adunarea constitutivă. Înştiinţarea va
cuprinde locul şi data adunării, care nu poate depăşi două luni
de la data închiderii subscrierii, şi precizarea problemelor care
vor face obiectul discuţiilor.
b. Atribuţiile adunării constitutive
Potrivit legii (art. 28) adunarea constitutivă are următoa-
rele atribuţii (obligaţii):
- verifică existenţa vărsămintelor;
- examinează şi validează raportul experţilor de evaluare a
aporturilor în natură;
- aprobă participările la profit ale fondatorilor şi operaţiu-
nile încheiate în contul societăţii;
69
 - discută şi aprobă actul constitutiv al societăţii, membrii
prezenţi reprezentând, în acest scop, şi pe absenţi, şi îi
desemnează pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea
actului şi îndeplinirea formalităţilor cerute pentru constituirea
societăţii;
- numeşte primii membri ai consiliului de administraţie,
respectiv ai consiliului de supraveghere şi primii cenzori sau,
după caz, primul auditor financiar.
c. Desfăşurarea adunării constitutive
Regulile privind desfăşurarea adunării constitutive sunt
consacrate de art. 24 şi 25 din Legea nr. 31/1990. Potrivit
textelor de lege, adunarea constitutivă alege un preşedinte şi
doi sau mai mulţi secretari. Participarea acceptanţilor se va
constata prin liste de prezenţă, semnate de fiecare dintre ei şi
vizate de preşedinte şi de unul din secretari. Oricare acceptant
are dreptul să facă observaţii asupra listei afişate de fondatori,
înainte de a se intra în ordinea de zi a adunării, care va decide
asupra observaţiilor.
În adunarea constitutivă, fiecare acceptant are dreptul la
un vot, indiferent de acţiunile subscrise. Acceptantul poate
fi reprezentat şi prin procură specială. Potrivit legii, nimeni
nu poate reprezenta mai mult de cinci acceptanţi. Acceptanţii
care au constituit aporturi în natură nu au drept de vot în
deliberările referitoare la aporturile lor, chiar dacă ei sunt şi
subscriitori de acţiuni în numerar ori se prezintă ca mandatari
ai altor acceptanţi. Adunarea constitutivă este legală dacă sunt
prezenţi jumătate plus unu din numărul acceptanţilor şi ia
hotărâri cu votul majorităţii simple a celor prezenţi.
Răspunderea fondatorilor
Răspunderea fondatorilor pentru îndeplinirea operaţiuni-
lor specifice constituirii societăţii pe calea subscripţiei publi-
ce este guvernată de regulile consacrate de art. 31 din Legea
70
nr. 31/1990. Astfel, fondatorii şi primii membri ai consiliului
de administraţie, respectiv ai directoratului şi ai consiliului
de supraveghere, sunt solidar răspunzători, din momentul
constituirii societăţii, faţă de societate şi de terţi pentru:
- subscrierea integrală a capitalului social şi efectuarea
vărsămintelor stabilite de lege sau de actul constitutiv;
- existenţa aporturilor în natură;
- veridicitatea publicaţiilor făcute în vederea constituirii
societăţii.
Potrivit textului de lege menţionat, fondatorii sunt
răspunzători, de asemenea, de valabilitatea operaţiunilor
încheiate în contul societăţii înainte de constituire şi luate de
aceasta asupra sa.
X
Adunarea generală nu va putea da descărcare
CAP. 3
fondatorilor şi primilor membri ai consiliului de
administraţie, respectiv ai directoratului şi ai consiliului de
supraveghere, pentru răspunderea ce le revine în temeiul
art. 31, art. 49 şi art. 53 timp de cinci ani (art. 31 alin. (3)
din Legea nr. 31/1990). Este vorba de prejudiciul cauzat prin
neregularităţile constituirii societăţii şi de actele juridice
încheiate în contul societăţii, afară de cazul în care societatea
le-a luat asupra sa.
Obligaţiile fondatorilor
Fondatorilor le revin toate obligaţiile legate de îndeplinirea
operaţiunilor necesare constituirii societăţii pe acţiuni pe calea
subscripţiei publice, adică întocmirea şi lansarea prospectului
de emisiune, organizarea subscrierii acţiunilor, convocarea
adunării constitutive, îndeplinirea formalităţilor privind
constituirea societăţii etc.
Distinct de acestea, potrivit art. 30 din Legea nr. 31/1990,
fondatorii vor lua asupra lor consecinţele actelor şi vor suporta
cheltuielile necesare constituirii societăţii, iar dacă, din orice
71
cauză, aceasta nu se va putea constitui, ei nu se pot îndrepta
împotriva acceptanţilor.
De asemenea, fondatorii sunt obligaţi să predea consiliului
de administraţie, respectiv directoratului, documentele şi
corespondenţa referitoare la constituirea societăţii, în termen
de 5 zile.
Drepturile fondatorilor
În acest sens, art. 32 din lege stipulează că adunarea
constitutivă poate decide asupra cotei din profitul net ce se
cuvine fondatorilor societăţii constituită prin subscripţie
publică. Cota din profitul ce se cuvine fondatorilor nu poate
depăşi 6% din profitul net şi nu poate fi acordată pentru o
perioadă mai mare de 5 ani de la data constituirii societăţii. În
cazul majorării capitalului social, drepturile fondatorilor vor
fi exercitate numai asupra profitului corespunzător capitalului
social iniţial.
În caz de dizolvare anticipată a societăţii, fondatorii au
dreptul să ceară daune de la societate dacă dizolvarea s-a
făcut în frauda drepturilor lor (art. 33 din lege). Potrivit legii,
dreptul la acţiunea în daune se prescrie prin trecerea a şase luni
de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii adunării
generale a acţionarilor care a decis dizolvarea anticipată.
1.5.2.4. Răspunderea asociaților societății în comandită
pe acțiuni (SCA)
Societățile pe acțiuni și societățile în comandită pe acțiuni
au la bază un contract de societate și un statut.
Caracteristici: se aseamănă cu societatea pe acțiuni,
diferența o constituie răspunderea nelimitată și solidară;
Fondatori: și în cazul societății în comandită pe acțiuni
distingem între asociați comanditați şi asociați comanditari;
72
Denumirea: constă într-o denumire unică, la care se adaugă
în mod obligatoriu sintagma „societate în comandită pe
acțiuni”;
Capital social: cuantumul capitalului social nu poate fi mai
mic de 90.000 lei;
Modul de funcționare: Administrarea este exercitată de
unul sau mai mulți asociați comanditați.
Societatea în comandită pe acţiuni este o formă de
societate pe acţiuni în cadrul căreia există două categorii
de asociaţi: asociaţii comanditaţi şi asociaţii comanditari.
Asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar pentru
obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai
întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă
X
societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la
CAP. 3
data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva
acestor asociaţi. Asociaţii comanditari răspund numai până
la concurenţa capitalului social subscris (art. 3 din Legea
nr. 31/1990). Semnatarii actului constitutiv sunt consideraţi
fondatori.
Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii,
sunt incapabile ori cărora li s-a interzis prin hotărâre
judecătorească definitivă dreptul de a exercita calitatea
de fondator ca pedeapsă complementară a condamnării
pentru infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea
încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni
de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracțiuni prevăzute
de Legea nr. 656/2002 (actualmente Legea 129/2019) pentru
prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru
instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării
terorismului, republicată, cu modificările și completările ulte-
rioare, sau pentru infracțiunile prevăzute de Legea 31/1990.
73
 SCA se constituie prin contract de societate şi statut.
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui
înscris unic, denumit act constitutiv. Denumirea act constitutiv
desemnează contractul de societate şi statutul societăţii. În
cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte
distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a
asociaţilor şi clauze reglementând organizarea, funcţionarea şi
desfăşurarea activităţii societăţii. Actul constitutiv se încheie
sub semnătură privată şi se semnează de toţi asociaţii. Forma
autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când
printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un
teren. Actul constitutiv dobândeşte dată certă prin depunerea la
O.R.C. (art. 5 din Legea nr. 31/1990).
Actul constitutiv al societăţii în comandită pe acţiuni va
cuprinde:
a) datele de identificare a fondatorilor şi a asociaţilor
comanditaţi;
b) forma, denumirea şi sediul social;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea
domeniului şi a activităţii principale;
d) capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care
societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia;
e) natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură,
numărul de acţiuni acordate pentru acestea şi numele său, după
caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport;
f) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor;
f1) dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, numărul,
valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de
acţiuni;
f2) orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni;
g) datele de identificare a primilor membri ai consiliului de
administraţie;
74
g1) puterile conferite administratorilor şi, după caz,
directorilor, respectiv membrilor directoratului, şi dacă ei
urmează să le exercite împreună sau separat;
h) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului
auditor financiar;
i) clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea
şi controlul gestiunii societăţii de către organele statutare,
numărul membrilor consiliului de administraţie sau modul de
stabilire a acestui număr;
j) durata societăţii;
k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a
pierderilor;
l) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau
alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, atunci când se
X
înfiinţează odată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea
CAP. 3
lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
m) orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării
societăţii sau până în momentul în care societatea este autorizată
să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la
constituirea societăţii ori la tranzacţii conducând la acordarea
autorizaţiei în cauză, precum şi identitatea beneficiarilor unor
astfel de avantaje;
n) numărul acţiunilor comanditarilor în societatea în
comandită pe acţiuni;
o) cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor
cheltuielilor pentru constituire;
p) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii (art. 8 din
Legea nr. 31/1990).
Datele de identificare prevăzute la art. 8 lit. a), g) şi h),
includ:
- pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul
numeric personal şi, dacă este cazul, echivalentul acestuia,
potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, locul şi data naşterii,
domiciliul şi cetăţenia;
75
 - pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naţiona-
litatea, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau
codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale aplicabile
(art. 81 din Legea nr. 31/1990).
Firma unei SCA se compune dintr-o denumire proprie,
de natură a o deosebi de firma altor societăţi, şi va fi însoţită
de menţiunea scrisă în întregime „societate în comandită
pe acţiuni” (art. 35 din Legea nr. 26/1990). Păstrarea firmei
precedente este permisă SCA fără cerinţa menţionării
raportului de succesiune a fondului de comerţ (art. 41 din
Legea nr. 26/1990).
Capitalul social al SCA pe acţiuni nu poate fi mai mic de
90.000 lei. Guvernul poate modifica, cel mult o dată la 2 ani,
valoarea minimă a capitalului social, ţinând seama de rata de
schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul
în lei al sumei de 25.000 euro. Cu excepţia cazului în care
societatea este transformată într-o societate de altă formă,
capitalul social al SCA nu poate fi redus sub minimul legal
decât dacă valoarea sa este adusă la un nivel cel puţin egal
cu minimul legal prin adoptarea unei hotărâri de majorare de
capital în acelaşi timp cu hotărârea de reducere a capitalului.
În cazul încălcării acestor dispoziţii, orice persoană
interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea
societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea
irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, capitalul
social este adus la valoarea minimului legal prevăzut de lege
(art. 10 din Legea nr. 31/1990). Capitalul social vărsat la
constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris.
Diferenţa de capital social subscris va fi vărsată:
- pentru acţiunile emise pentru un aport în numerar, în
termen de 12 luni de la data înmatriculării societăţii;
76
- pentru acţiunile emise pentru un aport în natură, în termen
de cel mult 2 ani de la data înmatriculării (art. 9 Legea nr.
31/1990 a societăţilor comerciale).
Dispoziţiile referitoare la SCA se completează cu normele
privind societăţile pe acţiuni, cu excepţia celor referitoare la
sistemul dualist de administrare (art. 187 din Legea nr. 31/1990),
SCA neputând avea decât sistem unitar de administrare.
Administrarea societăţii este încredinţată unuia sau mai
multor asociaţi comanditaţi, În SCA, administratorii pot fi
revocaţi de adunarea generală a acţionarilor, printr-o hotărâre
luată cu majoritatea stabilită pentru adunările extraordinare.
Adunarea generală, cu aceeaşi majoritate, alege altă persoană
în locul administratorului revocat, decedat sau care a încetat
X
exercitarea mandatului său. Numirea trebuie aprobată şi de
CAP. 3
ceilalţi administratori, dacă sunt mai mulţi. Noul administrator
devine asociat comanditat. Administratorul revocat rămâne
răspunzător nelimitat faţă de terţi pentru obligaţiile pe care le-a
contractat în timpul administraţiei sale, putând însă exercita
acţiune în regres împotriva societăţii (art. 189 din Legea nr.
31/1990).
Asociaţii comanditaţi, care sunt administratori, nu pot
lua parte la deliberările adunărilor generale pentru alegerea
cenzorilor sau, după caz, a auditorului financiar, chiar dacă
posedă acţiuni ale societăţii (art. 190 din Legea nr. 31/1990).
Asociaţilor comanditaţi li se vor aplica dispoziţiile prevăzute
la art. 80-83 (art. 188 din Legea nr. 31/1990): asociatul
comanditat care, fără consimţământul scris al celorlalţi
asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul
societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane
este obligat să restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi
să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate (art. 80 din
Legea nr. 31/1990).
77
 Niciun asociat comanditat nu poate lua din fondurile
societăţii mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile
făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul
societăţii. Asociatul care contravine acestei dispoziţii
este răspunzător de sumele luate şi de daune.
Se va putea stipula, prin actul constitutiv, că asociaţii pot
lua din casa societăţii anumite sume pentru cheltuielile lor
particulare (art. 81 din Legea nr. 31/1990).
Asociaţii comanditaţi nu pot lua parte, ca asociaţi cu
răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau
având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni
în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau
într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi
asociaţi.
Consimţământul se socoteşte dat dacă participarea sau
operaţiunile fiind anterioare actului constitutiv au fost cunos-
cute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor.
În caz de încălcare a acestor prevederi, societatea, în afară
de dreptul de a exclude pe asociat, poate să decidă că acesta
a lucrat în contul ei sau să ceară despăgubiri. Acest drept se
stinge după trecerea a 3 luni din ziua când societatea a avut
cunoştinţă, fără să fi luat vreo hotărâre (art. 82 din Legea nr.
31/1990).
78
Când aportul la capitalul social aparţine mai multor
persoane, acestea sunt obligate solidar faţă de societate
şi trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru
exercitarea drepturilor decurgând din acest aport (art. 83
din Legea nr. 31/1990).
Asociaţilor comanditari le sunt aplicabile prevederile
art. 89 şi 90 (art. 188 din Legea nr. 31/1990). Comanditarul
poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai pe baza
unei procuri speciale pentru operaţiuni determinate, dată de
reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului. În caz
contrar, comanditarul devine răspunzător faţă de terţi nelimitat
X
şi solidar, pentru toate obligaţiunile societăţii contractate de la
CAP. 3
data operaţiunii încheiate de el.
Comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia
internă a societăţii, poate face acte de supraveghere, poate
participa la numirea şi la revocarea administratorilor, în
cazurile prevăzute de lege, sau poate acorda, în limitele actului
constitutiv, autorizarea administratorilor pentru operaţiunile
ce depăşesc puterile lor. Comanditarul are, de asemenea,
dreptul de a cere copie de pe situaţiile financiare anuale şi de a
controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale
şi a celorlalte documente justificative (art. 89 din Legea nr.
31/1990).
Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
Asociaţii comanditaţi în SCA răspund nelimitat şi solidar
pentru obligaţiile sociale. Creditorii se vor îndrepta mai
întâi împotriva societății pentru obligaţiile ei şi, numai dacă
societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la
data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva
acestor asociaţi. Asociaţii comanditari răspund numai până
79
la concurenţa capitalului social subscris (art. 3 din Legea nr.
31/1990). Societăţii în comandită pe acţiuni îi sunt aplicabile
dispoziţiile generale referitoare la fuziune, divizare, dizolvare
şi lichidare.
Concluzie SCA
Societatea în comandită pe acţiuni cuprinde două categorii
de acţionari: comanditaţi şi comanditari.
La fel ca şi în cazul societăţii pe acţiuni, capitalul social al
societăţii în comandită pe acţiuni este împărţit în mai multe
fracţiuni care poartă denumirea de acţiuni.
Răspunderea pentru obligaţiile societăţii este diferită:
comanditaţii răspund nelimitat şi solidar, iar comanditarii
răspund numai în limita aportului lor.
Toate celelalte aspecte privind constituirea societăţii în
comandită pe acţiuni, funcţionarea societăţii în comandită
pe acţiuni, dizolvarea şi lichidarea societăţii în comandită pe
acţiuni sunt asemănătoare celor privind societatea pe acţiuni.
1.5.2.5. Răspunderea asociaților unei societăți cu
răspundere limitată (SRL)
Întreprinzătorii la început de drum, în general, optează
pentru societatea cu răspundere limitată.
Contractul de societate și statutul pot fi încorporate într-un
singur document numit act constitutiv.
Caracteristici: este strâns legat de persoana asociaților.
Având în vedere numărul mic al acestora, nu există posibilitatea
depersonalizării afacerii, ca în cazul societăților pe acțiuni;
Fondatori: un SRL poate fi înființat de persoane fizice (fie
cetățeni români, fie cetățeni străini), în mod individual sau în
parteneriat, și de persoane juridice române sau străine. Poate
avea cel puțin un asociat și cel mult 50;
80
Denumirea: este constituită dintr-o denumire individuală,
care este urmată în mod obligatoriu de sintagma „societate cu
răspundere limitată” – „SRL”;
Capital social: capitalul social poate fi împărțit în părți
sociale egale;
Răspundere: obligația fondatorilor față de societate se
limitează la aportul la capitalul social și la eventualele aporturi
stabilite prin contractul de societate;
Funcționare: Asociații iau hotărârile în cadrul adunării
generale. Hotărârile sunt luate cu majoritatea absolută a
asociaților și a părților sociale, cu excepția cazului în care
actul constitutiv sau legea dispune altfel. Hotărârea care
privește modificarea actului constitutiv se ia cu votul unanim
al asociaților, cu excepția cazului în care se dispune altfel.
X
Fiecare parte socială dă dreptul la un vot.
CAP. 3
Administratorii sunt obligați să convoace adunarea generală
la sediul social al societății cel puțin odată pe an, sau ori de
câte ori este necesar. Membrul sau membrii care dețin cel puțin
un sfert din părțile sociale pot solicita convocarea adunării
generale, indicând scopul acesteia.
Convocarea adunării generale se face în conformitate cu
cele stabilite în actul constitutiv, iar în cazul în care acesta nu
conține dispoziții specifice, convocarea adunării se va efectua
prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu cel
puțin 10 zile înainte de data adunării, indicând ordinea de zi.
În cazul în care nu se întrunește majoritatea necesară, adunarea
generală se convoacă din nou, iar astfel va putea adopta
hotărâri indiferent de numărul asociaților prezenți, respectiv
de numărul părților sociale deținute de către aceștia.
Administrarea societății este exercitată de către unul sau
mai mulți administratori, care sunt numiți prin statut sau prin
hotărâre a adunării generale.
81
 Adunarea generală poate numi unul sau mai mulți cenzori.
Dacă numărul asociaților depășește 15, numirea cenzorului
este obligatorie. În lipsa cenzorilor, fiecare asociat, care nu
este administrator al societății, poate exercita funcția de
supraveghere.
Cesiunea părților sociale între asociați nu este limitată.
Cesiunea părților sociale către persoane din afara societății
se poate realiza numai prin hotărârea adunării generale a
asociaților, prin întrunirea forumului asociaților reprezentând
cel puțin trei pătrimi din capitalul social, dacă actul consti-
tutiv nu prevede altfel. Părțile sociale pot fi transferate pe cale
succesorală.
Înființarea societăților comerciale este reglementată de
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Legea
reglementează modul de constituire, funcționare, modificare
a actului constitutiv, excludere şi retragere a asociaților,
dizolvare, fuziune şi divizare a societăților.
Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce
priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale,
se aplică şi unui SRL, termenul de 15 zile de introducere a
acţiunii în instanţă urmând să curgă de la data la care asociatul
a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă
(art. 196 din Legea nr. 31/1990).
Societatea este administrată de unul sau mai mulţi
administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul
constitutiv sau de adunarea generală. Administratorii nu
pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de
administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi
obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori
altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane
82
fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii
pentru daune. Dreptul de a reprezenta societatea aparţine
fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul
constitutiv. Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii
să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în
caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care
reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă
mare societăţii, poate decide un singur administrator în lipsa
celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană,
de a lua parte la administraţie.
Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori
dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala
X
lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se
CAP. 3
dispune altfel. Asociatul care, într-o operaţiune determinată,
are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare
acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nicio deliberare sau
decizie privind această operaţiune. Asociatul care contravine
acestor dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii,
dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Dispoziţiile privitoare la administrarea societăţilor pe
acţiuni nu sunt aplicabile societăţilor cu răspundere limitată,
indiferent dacă sunt sau nu supuse obligaţiei de auditare (art.
197, art. 75, art. 77 alin. (1), art. 79 din Legea nr. 31/1990).
Societatea trebuie să ţină, prin grija administratorilor,
un registru al asociaţilor, în care se vor înscrie, după caz,
numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui
asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul părţilor
sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea.
83
 Administratorii răspund personal şi solidar pentru orice
daună pricinuită prin nerespectarea acestor prevederi. Registrul
poate fi cercetat de asociaţi şi creditori (art. 198 din Legea nr.
31/1990).
Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale supuse
obligaţiei legale de auditare vor fi auditate de către auditori
financiari - persoane fizice sau persoane juridice -, în condiţiile
prevăzute de lege. Societăţile ale căror situaţii financiare sunt
supuse auditului financiar, potrivit legii sau opţiunii în acest
sens, pot să nu numească cenzori, hotărârea în acest sens
fiind luată de adunarea asociaţilor.
Societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale
sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau hotărârii
asociaţilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor
elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.
La societăţile comerciale care nu sunt supuse
obligaţiei legale de auditare, adunarea asociaţilor poate
numi unul sau mai mulţi cenzori ori un auditor financiar.
Dacă numărul asociaţilor trece de 15, numirea
cenzorilor este obligatorie.
Dispoziţiile prevăzute pentru cenzorii societăţilor pe
acţiuni se aplică şi cenzorilor din SRL. În lipsă de cenzori
sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociaţi,
care nu este administrator al societăţii, va exercita dreptul de
control pe care asociaţii îl au în societăţile în nume colectiv
(art. 199, art. 160 alin. (1), alin. (12), alin. (2) din Legea nr.
31/1990).
84
Dispoziţiile prevăzute pentru fondurile de rezervă la
societatea pe acţiuni, ca şi acelea privitoare la reducerea
capitalului social, se aplică şi SRL (art. 201 din Legea nr.
31/1990).
SRL nu poate emite obligaţiuni (art. 200 din Legea
nr. 31/1990).
Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi. Transmiterea
către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a
X
fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din
CAP. 3
capitalul social (dacă actul constitutiv nu prevede altfel). În
cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevede-
rile referitoare la aprobare nu sunt aplicabile dacă prin actul
constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societa-
tea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform
ultimului bilanţ contabil aprobat. În cazul în care s-ar depăşi
maximul legal de asociaţi din cauza numărului succesorilor,
aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu
va depăşi maximul legal (art. 202 din Legea nr. 31/1990).
Transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în
registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii.
Transmiterea are efect faţă de terţi numai din momentul
înscrierii ei în registrul comerţului (art. 203 din Legea nr.
31/1990).
85
 - capitalul social este divizat în anumite fracţiuni denumite
Societăţii cu răspundere limitată îi sunt aplicabile părţi sociale;
dispoziţiile generale referitoare la dizolvare, lichidare, - asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita
fuziune şi divizare. aportului lor.

Concluzii SRL
Societatea cu răspundere limitată este societatea comercială
care combină atât caracteristici ale societăţilor de persoane
cât şi ale societăţilor de capitaluri. Societatea cu răspundere
limitată are un număr limitat de asociaţi, capitalul său social
este împărţit în părţi sociale, iar răspunderea asociaţilor este
limitată.
Societatea trebuie să ţină, prin grija administratorilor,

X
un registru al asociaţilor, în care se vor preciza numele şi

CAP. 3
prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat,
procentajul acestuia la capitalul social, transferul părţilor
sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea.
Societatea cu răspundere limitată, potrivit dispoziţiilor art. 3
din Legea nr. 31/1990, este societatea ale cărei obligaţii sociale
sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii sunt obligaţi
numai în limita capitalului social subscris.
În ştiinţa dreptului comercial, societatea cu răspundere
limitată este definită ca fiind „societatea constituită, pe baza
deplinei încrederi, de două sau mai multe persoane, care
pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate
comercială, în vederea împărţirii profitului, şi care răspund
pentru obligaţiile sociale în limita aportului lor”.
Din definiţia de mai sus rezultă următoarele trăsături ale
societăţii cu răspundere limitată:
- asocierea se bazează pe încrederea asociaţilor, societatea
cu răspundere limitată având deci caracter intuitu personae;

86 87

2 condiţii de fond şi de formă prevăzute de lege.
RESPONSABILITĂȚILE ASOCIAȚILOR
FAȚĂ DE COMPANIE
2.1. Actul constitutiv al societății. Condiții
de îndeplinit la înființarea unei societăți
Actul constitutiv este manifestarea de voinţă exprimată
în formă scrisă a unor persoane fizice sau juridice de a
constitui o societate comercială.
Actul constitutiv conţine informaţii privind identitatea
asociaţilor, denumirea societăţii, forma juridică, sediul social,
obiectul de activitate, capitalul social, clauze privind drepturile
şi obligaţiile asociaţilor, clauze privind controlul gestiunii
societăţii, durata societăţii, partea fiecărui asociat la beneficii
şi pierderi, sedii secundare (sucursale), agenţii, reprezentanţe,
modul de dizolvare şi lichidare al societăţii, precum şi alte
clauze convenite de asociaţi.
88
Actul constitutiv trebuie să îndeplinească anumite
Indiferent de forma juridică, societatea comercială
ia naştere prin încheierea actelor constitutive de către
asociaţi. Actele constitutive ale societăţii comerciale diferă în
funcţie de forma juridică a acesteia. Astfel, potrivit art. 5 alin.
(1) din Legea nr. 31/1990, societatea în nume colectiv sau în
comandită simplă se constituie prin contract de societate,
iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu
răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi
statut.
X
Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi
CAP. 3
prin actul de voinţă al unei singure persoane. În acest caz se
întocmeşte numai statutul. Potrivit legii (art. 5), contractul de
societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic
denumit act constitutiv. Când se încheie numai contract de
societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea,
act constitutiv. În terminologia Legii societăţilor comerciale,
denumirea de act constitutiv desemnează atât înscrisul unic,
cât şi contractul de societate sau statutul societăţii (art. 5 alin.
(4)).
Actul constitutiv al societăţii comerciale se încheie
sub semnătură privată și se semnează de toţi asociaţii
sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori.
89

Este obligatorie forma autentică a actului constitutiv
atunci când:
- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social
se află un teren;
- se constituie o societate în nume colectiv sau în
comandită simplă;
- societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie
publică.
Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se
constituie prin contract de societate, iar societatea pe acţiuni,
în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se
constituie prin contract de societate şi statut. În cazurile în
care contractul de societate şi statutul constituie acte distincte,
acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor
şi clauze ce reglementează organizarea, funcţionarea şi
desfăşurarea activităţii societăţii. Societatea cu răspundere
limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei
singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul.
Prin depunerea la O.R.C., actul constitutiv dobândeşte dată
certă (art. 5 Legea 31/1990). Persoanele semnatare ale actul
constitutiv, precum şi cele care au rol determinant în constituirea
societăţii se numesc fondatori (art. 6 Legea 31/1990).
2.1.1. Calitatea de membru fondator într-o societate
comercială
Semnatarii actului constitutiv, precum și persoanele
care au un rol determinant în constituirea societății sunt
considerați fondatori.
90
Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt
incapabile ori cărora li s-a interzis prin hotărâre judecătorească
definitivă dreptul de a exercita calitatea de fondator ca
pedeapsă complementară a condamnării pentru infracțiuni
contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni
de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri,
evaziune fiscală, infracțiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002
(actualmente legea 129/2019) pentru prevenirea și sancționarea
spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de
prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, sau pentru infracțiunile
prevăzute de Legea 31/1990.
X
2.1.2. Actul constitutiv al societăților: SNC, SCS, SRL
CAP. 3
Actul constitutiv al societății în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată va cuprinde:
a) datele de identificare a asociaților; la societatea în
comandită simplă se vor arăta și asociații comanditați;
b) forma, denumirea și sediul social;
c) obiectul de activitate al societății, cu precizarea
domeniului și a activității principale;
d) capitalul social, cu menționarea aportului fiecărui
asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură
și modul evaluării. La societățile cu răspundere limitată se
vor preciza numărul și valoarea nominală a părților sociale,
precum și numărul părților sociale atribuite fiecărui asociat
pentru aportul său;
e) asociații care reprezintă și administrează societatea sau
administratorii neasociați, datele lor de identificare, puterile ce
li s-au conferit și dacă ei urmează să le exercite împreună sau
separat;
91
 e1) în cazul societăților cu răspundere limitată, dacă sunt
numiți cenzori sau auditor financiar, datele de identificare ale
primilor cenzori, respectiv ale primului auditor financiar;
f) partea fiecărui asociat la beneficii și la pierderi;
g) sediile secundare - sucursale, agenții, reprezentanțe sau
alte asemenea unități fără personalitate juridică -, atunci când se
înființează odată cu societatea, sau condițiile pentru înființarea
lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înființare;
h) durata societății;
i) modul de dizolvare și de lichidare a societății.
2.1.3. Actul constitutiv al societăților: SA, SCA
Actul constitutiv al societății pe acțiuni sau în comandită
pe acțiuni (SA, SCA) va cuprinde:
a) datele de identificare a fondatorilor; la societatea în
comandită pe acțiuni vor fi menționați și asociații comanditați;
b) forma, denumirea și sediul social;
c) obiectul de activitate al societății, cu precizarea
domeniului și a activității principale;
d) capitalul social subscris și cel vărsat și, în cazul în care
societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia;
e) natura și valoarea bunurilor constituite ca aport în natură,
numărul de acțiuni acordate pentru acestea și numele sau, după
caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport;
f) numărul și valoarea nominală a acțiunilor;
f1) dacă sunt mai multe categorii de acțiuni, numărul,
valoarea nominală și drepturile conferite fiecărei categorii de
acțiuni;
f2) orice restricție cu privire la transferul de acțiuni;
g) datele de identificare a primilor membri ai consiliului
de administrație, respectiv a primilor membri ai consiliului de
supraveghere;
92
g1) puterile conferite administratorilor și, după caz,
directorilor, respectiv membrilor directoratului, și dacă ei
urmează să le exercite împreună sau separat;
h) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului
auditor financiar;
i) clauze privind conducerea, administrarea, funcționarea
și controlul gestiunii societății de către organele statutare,
numărul membrilor consiliului de administrație sau modul de
stabilire a acestui număr;
j) durata societății;
k) modul de distribuire a beneficiilor și de suportare a
pierderilor;
l) sediile secundare - sucursale, agenții, reprezentanțe sau
alte asemenea unități fără personalitate juridică -, atunci când se
X
înființează o dată cu societatea, sau condițiile pentru înființarea
CAP. 3
lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înființare;
m) orice avantaj special acordat, în momentul înființării
societății sau până în momentul în care societatea este autorizată
să își înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la
constituirea societății ori la tranzacții conducând la acordarea
autorizației în cauză, precum și identitatea beneficiarilor unor
astfel de avantaje;
n) numărul acțiunilor comanditarilor în societatea în
comandită pe acțiuni;
o) cuantumul total sau cel puțin estimativ al tuturor
cheltuielilor pentru constituire;
p) modul de dizolvare și de lichidare a societății.
2.1.4. Care sunt datele asociaților care se înscriu în
actele constitutive ale societăților?
Datele de identificare ale asociaților, așa cum apar în actul
constitutiv al societății, includ:
93
 a) pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul
numeric personal și, dacă este cazul, echivalentul acestuia,
potrivit legislației naționale aplicabile, locul și data nașterii,
domiciliul și cetățenia;
b) pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, națio-
nalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerțului sau
codul unic de înregistrare, potrivit legii naționale aplicabile.
2.1.5. Obligațiile de subscriere ale asociaților în funcție
de tipul de societate
Societatea pe acțiuni se constituie prin subscriere integrală
și simultană a capitalului social de către semnatarii actului
constitutiv sau prin subscripție publică.
În cazul unei subscrieri integrale și simultane a capitalului
social de către toți semnatarii actului constitutiv, capitalul
social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din
cel subscris. Diferența de capital social subscris va fi vărsată:
a) pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în
termen de 12 luni de la data înmatriculării societății;
b) pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, în termen
de cel mult 2 ani de la data înmatriculării.
Societatea în nume colectiv, societatea în comandită
simplă sunt obligate să verse integral la data constituirii
capitalul social subscris.
Nu trebuie uitate însă prevederile noi în cazul SRL:
A fost eliminată obligația de a face dovada efectuării
vărsămintelor în condițiile actului constitutiv, la
momentul înmatriculării unui SRL (art. 36 alin. 2 lit.b din
Legea nr. 31/1990).
94
2.1.6. Care este valoarea capitalului social minim al
societăților SA și SCA?
Capitalul social al societății pe acțiuni sau al societății
în comandită pe acțiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei.
Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea
minimă a capitalului social, ținând seama de rata de schimb,
astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al
sumei de 25.000 euro.
Cu excepția cazului în care societatea este transformată
într-o societate de altă formă, capitalul social nu poate fi redus
sub minimul legal.
În cazul încălcării acestor dispoziții, orice persoană
X
interesată se poate adresa instanței pentru a cere dizolvarea
CAP. 3
societății. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătorești de dizolvare, capitalul social
este adus la valoarea minimului legal prevăzut.
2.1.7. Care este numărul minim legal al asociaților/
acționarilor într-o companie?
4 Numărul acționarilor în societatea pe acțiuni nu
poate fi mai mic de 2.
În cazul în care societatea are mai puțin de 2 acționari
pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată
poate solicita instanței dizolvarea societății. Societatea nu
va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești de dizolvare, numărul minim de acționari este
reconstituit.
95
 4 În societatea cu răspundere limitată, numărul
asociaților nu poate fi mai mare de 50.
În cazul SRL, poate exista și asociat unic.
Art. 13.
(1) În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată,
părțile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în
calitate de asociat unic, are drepturile și obligațiile ce revin,
potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaților.
(2) Dacă asociatul unic este administrator, îi revin și
obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate.
(3) În societatea care se înființează de către un asociat
unic, valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei
expertize de specialitate.
Contractele între societatea cu răspundere limitată și
persoana fizică sau persoana juridică, asociat unic al celei
dintâi, se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității
absolute.
2.1.8. Despre aporturile asociaților la înființarea unei
societăți comerciale
Art. 16 din Legea 31/1990 menționează faptul că:
(1) Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea
oricărei forme de societate.
(2) Aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din
punct de vedere economic. Ele sunt admise la toate formele
de societate și sunt vărsate prin transferarea drepturilor
corespunzătoare și prin predarea efectivă către societate a
bunurilor aflate în stare de utilizare.
(3) Aporturile în creanțe au regimul juridic al aporturilor
în natură, nefiind admise la societățile pe acțiuni care se
constituie prin subscripție publică și nici la societățile în
96
comandită pe acțiuni și societățile cu răspundere limitată.
Aporturile în creanțe sunt liberate, potrivit art. 84 din Legea
31/1990.
(4) Prestațiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport
la formarea ori la majorarea capitalului social.
(5) Asociații în societatea în nume colectiv și asociații
comanditați se pot obliga la prestații în muncă cu titlu de
aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau
la majorarea capitalului social. În schimbul acestui aport,
asociații au dreptul să participe, potrivit actului constitutiv, la
împărțirea beneficiilor și a activului social, rămânând, totodată,
obligați să participe la pierderi.
X
2.1.9. Care sunt formalitățile specifice pe care trebuie
CAP. 3
să le cunoască un asociat la constituirea societăților pe
acțiuni (SA)?
Formalitățile specifice pentru constituirea societății pe
acțiuni prin subscripție publică sunt prezentate la art.18 din
Legea societăților 31/1990:
Art. 18.
(1) Când societatea pe acțiuni se constituie prin subscripție
publică, fondatorii vor întocmi un prospect de emisiune,
care va cuprinde datele prevăzute la art. 8, cu excepția celor
privind pe administratori și directori, respectiv pe membrii
directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și pe
cenzori sau, după caz, pe auditorul financiar, și în care se va
stabili data închiderii subscripției.
(2) Prospectul de emisiune semnat de fondatori în formă
autentică va trebui depus, înainte de publicare, la oficiul
registrului comerțului din județul în care se va stabili sediul
societății.
97
 (3) Judecătorul delegat la oficiul registrului comerțului,
constatând îndeplinirea condițiilor de la alin. (1) și (2), va
autoriza publicarea prospectului de emisiune.
(4) Prospectele de emisiune care nu cuprind toate mențiunile
sunt nule. Subscriitorul nu va putea invoca această nulitate,
dacă a luat parte la adunarea constitutivă sau dacă a exercitat
drepturile și îndatoririle de acționar.
Art. 19.
(1) Subscrierile de acțiuni se vor face pe unul sau pe mai
multe exemplare ale prospectului de emisiune al fondatorilor,
vizate de judecătorul delegat.
(2) Subscrierea va cuprinde: numele și prenumele sau
denumirea, domiciliul ori sediul subscriitorului; numărul, în
litere, al acțiunilor subscrise; data subscrierii și declarația
expresă că subscriitorul cunoaște și acceptă prospectul de
emisiune.
(3) Participările la beneficiile societății, rezervate de
fondatori în folosul lor, deși acceptate de subscriitori, nu au
efect decât dacă vor fi aprobate de adunarea constitutivă.
Art. 20.
Cel mai târziu în termen de 15 zile de la data închiderii
subscrierii, fondatorii vor convoca adunarea constitutivă,
printr-o înștiințare publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, și în două ziare cu largă răspândire, cu 15 zile
înainte de data fixată pentru adunare. Înștiințarea va cuprinde
locul și data adunării, care nu poate depăși două luni de la
data închiderii subscrierii, și precizarea problemelor care vor
face obiectul discuțiilor.
Art. 21.
(1) Societatea se poate constitui numai dacă întregul capital
social a fost subscris și fiecare acceptant a vărsat în numerar
jumătate din valoarea acțiunilor subscrise la Casa de Econo-
mii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. ori la o bancă sau la una
98
dintre unitățile acestora. Restul din capitalul social subscris
va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare.
(2) Acțiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui
acoperite integral.
Art. 22.
Dacă subscrierile publice depășesc capitalul social
prevăzut în prospectul de emisiune sau sunt mai mici decât
acesta, fondatorii sunt obligați să supună aprobării adunării
constitutive majorarea sau, după caz, reducerea capitalului
social la nivelul subscripției.
Art. 23.
(1) Fondatorii sunt obligați să întocmească o listă a
celor care, acceptând subscripția, au dreptul să participe la
adunarea constitutivă, cu menționarea numărului acțiunilor
X
fiecăruia.
CAP. 3
(2) Această listă va fi afișată la locul unde se va ține
adunarea, cu cel puțin 5 zile înainte de adunare.
Art. 24.
(1) Adunarea alege un președinte și doi sau mai mulți
secretari. Participarea acceptanților se va constata prin liste
de prezență, semnate de fiecare dintre ei și vizate de președinte
și de unul dintre secretari.
(2) Oricare acceptant are dreptul să facă observații asupra
listei afișate de fondatori, înainte de a se intra în ordinea de zi
a adunării, care va decide asupra observațiilor.
Art. 25.
(1) În adunarea constitutivă, fiecare acceptant are dreptul la
un vot, indiferent de acțiunile subscrise. El poate fi reprezentat
și prin procură specială.
(2) Nimeni nu poate reprezenta mai mult de 5 acceptanți.
(3) Acceptanții care au constituit aporturi în natură nu au
drept de vot în deliberările referitoare la aporturile lor, chiar
dacă ei sunt și subscriitori de acțiuni în numerar ori se prezin-
tă ca mandatari ai altor acceptanți.
99
 (4) Adunarea constitutivă este legală dacă sunt prezenți
jumătate plus unu din numărul acceptanților și ia hotărâri cu
votul majorității simple a celor prezenți.
Art. 26.
(1) Dacă există aporturi în natură, avantaje acordate
oricărei persoane care a participat la constituirea societății sau
la tranzacții conducând la acordarea autorizației, operațiuni
încheiate de fondatori pe seama societății ce se constituie și pe
care aceasta urmează să le ia asupra sa, fondatorii vor solicita
judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor experți.
Dispozițiile art. 38 și 39 se aplică în mod corespunzător.
(2) Raportul expertului sau experților va fi pus la dispoziția
subscriitorilor, la locul unde urmează să se întrunească
adunarea constitutivă.
Art. 27.
(1) Abrogat(ă)
(2) Dacă valoarea aporturilor în natură, stabilită de experți,
este inferioară cu o cincime aceleia prevăzute de fondatori în
prospectul de emisiune, oricare acceptant se poate retrage,
anunțându-i pe fondatori, până la data fixată pentru adunarea
constitutivă.
(3) Acțiunile revenind acceptanților care s-au retras pot fi
preluate de fondatori în termen de 30 de zile sau, ulterior, de
alte persoane, pe cale de subscripție publică.
2.1.10. Care sunt obligațiile Adunării constitutive?
Adunarea constitutivă are următoarele obligații:
a) verifică existența vărsămintelor;
b) examinează și validează raportul experților de evaluare a
aporturilor în natură;
c) aprobă participările la profit ale fondatorilor și operațiu-
nile încheiate în contul societății;
100
d) discută și aprobă actul constitutiv al societății, membrii
prezenți reprezentând, în acest scop, și pe cei absenți, și îi de-
semnează pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea
actului și îndeplinirea formalităților cerute pentru constituirea
societății;
e) numește primii membri ai consiliului de administrație,
respectiv ai consiliului de supraveghere, și primii cenzori sau,
după caz, primul auditor financiar.
2.1.11. Cum sunt gestionate vărsămintele efectuate de
asociați la înființare?
Vărsămintele efectuate potrivit art. 21 din Legea 31/1990,
X
pentru constituirea societății prin subscripție publică, vor
CAP. 3
fi predate persoanelor însărcinate cu încasarea lor prin
actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții, persoanelor
desemnate prin decizie a consiliului de administrație,
respectiv a directoratului, după prezentarea certificatului la
oficiul registrului comerțului, din care rezultă înmatricularea
societății.
Dacă constituirea societății nu a avut loc, restituirea
vărsămintelor se va face direct acceptanților.
Fondatorii iau asupra lor consecințele actelor și ale
cheltuielilor necesare constituirii societății, iar dacă, din orice
cauză, aceasta nu se va constitui, ei nu se pot îndrepta împotriva
acceptanților.
Fondatorii sunt obligați să predea consiliului de
administrație, respectiv directoratului, documentele și
corespondența referitoare la constituirea societății, în termen
de 5 zile.
101

Fondatorii și primii membri ai consiliului de admi-
nistrație, respectiv ai directoratului și ai consiliului de
supraveghere, sunt solidar răspunzători, din momentul
constituirii societății, față de societate și de terți pentru:
- subscrierea integrală a capitalului social și efec-
tuarea vărsămintelor stabilite de lege sau de actul
constitutiv;
- existența aporturilor în natură;
- veridicitatea publicațiilor făcute în vederea
constituirii societății.
Fondatorii sunt răspunzători, de asemenea, de vala-
bilitatea operațiunilor încheiate în contul societății îna-
inte de constituire și luate de aceasta asupra sa.
Adunarea generală nu va putea da descărcare fondatorilor
și primilor membri ai consiliului de administrație, respectiv
ai directoratului și ai consiliului de supraveghere, pentru
răspunderea ce le revine în temeiul prezentului articol și al art.
49 și 53, timp de 5 ani.
2.1.12. Ce cotă din profitul net revine fondatorilor unei
societăți constituite prin subscripție publică?
Adunarea constitutivă va hotărî asupra cotei din profitul net
ce revine fondatorilor unei societăți constituite prin subscripție
publică.
Cota nu poate depăși 6% din profitul net și nu poate fi
acordată pentru o perioadă mai mare de 5 ani de la data
constituirii societății.
102
În cazul majorării capitalului social, drepturile
fondatorilor vor putea fi exercitate numai asupra profitului
corespunzător capitalului social inițial.
De dispozițiile acestui articol pot beneficia numai persoanele
fizice cărora li s-a recunoscut calitatea de fondator prin actul
constitutiv.
În caz de dizolvare anticipată a societății, fondatorii au
dreptul să ceară daune de la societate, dacă dizolvarea s-a făcut
în frauda drepturilor lor.
Dreptul la acțiunea în daune se prescrie prin trecerea a 6
luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale a acționarilor care a
decis dizolvarea anticipată.
X
CAP. 3
2.1.13. Înmatricularea societății. Aspecte importante
pentru asociați
Care este termenul în care se cere înmatricularea?
În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv,
fondatorii, primii administratori sau, dacă este cazul, primii
membri ai directoratului și ai consiliului de supraveghere ori
un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societății în
registrul comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul
societatea. Ei răspund în mod solidar pentru orice prejudiciu
pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acestei obligații.
Cererea va fi însoțită de:
a) actul constitutiv al societății;
b) dovada efectuării vărsămintelor în condițiile actului con-
stitutiv, cu excepția societăților cu răspundere limitată;
c) dovada sediului declarat și a disponibilității firmei;
d) în cazul aporturilor în natură subscrise și vărsate la
constituire, actele privind proprietatea, iar în cazul în care
103
printre ele figurează și imobile, certificatul constatator al
sarcinilor de care sunt grevate;
e) actele constatatoare ale operațiunilor încheiate în contul
societății și aprobate de asociați;
f) declarația pe propria răspundere a fondatorilor, a
primilor administratori și, după caz, a primilor directori,
respectiv a primilor membri ai directoratului și ai consiliului
de supraveghere și, dacă este cazul, a primilor cenzori, că
îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege;
g) alte acte sau avize prevăzute de legi speciale în vederea
constituirii.
Controlul legalității actelor sau faptelor care, potrivit legii,
se înregistrează în registrul comerțului se exercită de justiție
printr-un judecător delegat.
2.1.14. Aporturi în natură la societăți pe acțiuni
La societățile pe acțiuni, dacă există aporturi în natură,
avantaje rezervate oricărei persoane care a participat la
constituirea societății sau la tranzacții conducând la acordarea
autorizației, operațiuni încheiate de fondatori pe seama
societății ce se constituie și pe care aceasta urmează să le ia
asupra sa, judecătorul-delegat numește, în termen de 5 zile
de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulți experți din
lista experților autorizați. Aceștia vor întocmi un raport
cuprinzând descrierea și modul de evaluare a fiecărui bun
aportat și vor evidenția dacă valoarea acestuia corespunde
numărului și valorii acțiunilor acordate în schimb, precum și
alte elemente indicate de judecătorul-delegat.
Fondatorii vor depune raportul în termen de 15 zile de la
data aprobării sale la oficiul registrului comerțului. Registrul
comerțului va transmite o notificare cu privire la această
104
depunere către Regia Autonomă Monitorul Oficial, pentru a fi
publicată pe cheltuiala societății.
În cazul societăților constituite prin fuziune sau divizare nu
este necesară întocmirea raportului și depunerea sa la oficiul
registrului comerțului în condițiile menționate anterior dacă
proiectul de fuziune sau divizare a fost supus examinării unui
expert independent.
Rapoarte de evaluare aporturi în natură – condiții
pentru experți independenți
Nu pot fi numiți experți:
a) rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ori soții
acelora care au constituit aporturi în natură sau ai fondatorilor;
b) persoanele care primesc, sub orice formă, pentru funcțiile
X
pe care le îndeplinesc, altele decât aceea de expert, un salariu
CAP. 3
ori o remunerație de la fondatori sau de la cei care au constituit
aporturi în natură;
c) orice persoană căreia, ca urmare a relațiilor sale de
afaceri, de muncă sau de familie, îi lipsește independența
pentru a realiza o evaluare obiectivă a aporturilor în natură,
potrivit normelor speciale care reglementează profesia.
În cazul în care cerințele legale sunt îndeplinite, judecăto-
rul delegat, prin încheiere, pronunțată în termen de 5 zile de la
îndeplinirea acestor cerințe, va autoriza constituirea societă-
ții și va dispune înmatricularea ei în registrul comerțului, în
condițiile prevăzute de legea privind acest registru.
Societatea este persoană juridică de la data înma-
triculării în registrul comerțului.
105
 Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la
data pronunțării încheierii judecătorului delegat prin care se
autorizează înmatricularea societății.
2.1.15. Sucursale și filiale. Condiții legale de înființare și
funcționare
Orice firmă cu sediul în România poate să îşi extindă
activitatea prin înfiinţarea de sucursale şi filiale pentru care
trebuie să solicite înregistrarea la oficiul registrului comerţului
de pe lângă tribunalul în a cărui rază teritorială vor funcţiona.
Filialele sunt societăți cu personalitate juridică și se
înființează în una dintre formele de societate alese de asociați
și în condițiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea
regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.
Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate
juridică ale societăților și se înregistrează, înainte de începerea
activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor
funcționa.
Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din același
județ sau în aceeași localitate cu societatea, ea se va înregistra
în același registru al comerțului, însă distinct, ca înregistrare
separată.
Celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau
alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate
juridică ale societăților și se menționează numai în cadrul
înmatriculării societății în registrul comerțului de la sediul
principal.
Nu se pot înființa sedii secundare sub denumirea de
filială.
106
Societățile străine pot înființa în România, cu respectarea
legii române, filiale, precum și sucursale, agenții, reprezentanțe
sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de
legea statutului lor organic.
2.2. Responsabilitățile asociaților din
perspectiva Legii societăților comerciale
2.2.1. Efectele încălcării cerințelor legale de constituire
a societății. Răspunderea asociaților
Când actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute
X
de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziție
CAP. 3
imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerință legală
pentru constituirea societății, judecătorul delegat, din oficiu
sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de
intervenție, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea
de înmatriculare, în afară de cazul în care asociații înlătură
asemenea neregularități. Judecătorul delegat va lua act în
încheiere de regularizările efectuate.
În cazul în care fondatorii sau reprezentanții societății nu au
cerut înmatricularea ei în termen legal, oricare asociat poate
cere oficiului registrului comerțului efectuarea înmatriculării,
după ce, prin notificare sau scrisoare recomandată, i-a pus
în întârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la
primire.
Dacă, totuși, înmatricularea nu s-a efectuat în termenele
prevăzute de alineatul precedent, asociații sunt eliberați de
obligațiile ce decurg din subscripțiile lor, după trecerea a 3 luni
de la data autentificării actului constitutiv, în afară de cazul în
care acesta prevede altfel.
107
 Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităților de
înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul dintre
ei eliberarea de obligațiile ce decurg din subscripție.
În cazul unor neregularități constatate după
înmatriculare, societatea este obligată să ia măsuri pentru
înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acelor
neregularități.
Dacă societatea nu se conformează, orice persoană
interesată poate cere tribunalului să oblige organele societății
să le regularizeze, sub sancțiunea plății de daune-interese
potrivit dreptului comun.
Dreptul la acțiunea de regularizare se prescrie prin trecerea
unui termen de un an de la data înmatriculării societății.
Fondatorii, reprezentanții societății, precum și primii
membri ai organelor de conducere, de administrare și de control
ale societății răspund nelimitat și solidar pentru prejudiciul
cauzat prin neregularitățile create cu ocazia înmatriculării.
Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea
prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în
care societatea face dovada că aceștia le cunoșteau.
Operațiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la
data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-
a, a încheierii judecătorului delegat nu sunt opozabile terților,
care dovedesc că au fost în imposibilitate de a lua cunoștință
despre ele.
Terții pot invoca însă actele sau faptele cu privire la care nu
s-a îndeplinit publicitatea, în afară de cazul în care omisiunea
publicității le lipsește de efecte.
108
Fondatorii, reprezentanții și alte persoane, care au
lucrat în numele unei societăți în curs de constituire,
răspund solidar și nelimitat față de terți pentru actele
juridice încheiate cu aceștia în contul societății, în afară de
cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate
juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate
sunt considerate a fi fost ale societății încă de la data
încheierii lor.
În cazul în care societatea, datorită obiectului său de
activitate, nu își poate începe activitatea fără a fi autorizată
în acest sens, prevederile anterioare nu sunt aplicabile
X
angajamentelor rezultate din contracte încheiate de societate,
CAP. 3
sub condiția primirii acestei autorizații. În această situație,
răspunderea revine societății.
După efectuarea formalităților de publicitate în legătură
cu persoanele care, ca organe ale societății, sunt autorizate
să o reprezinte, societatea nu poate opune terților nicio
neregularitate la numirea acestora, cu excepția cazului în care
societatea face dovada că terții respectivi aveau cunoștință de
această neregularitate.
În raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele
organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de
activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că
terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască
depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate depășesc
limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective.
Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură,
dovada cunoașterii.
109
 2.2.2. Declararea nulității unei societăți
Nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul
comerțului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:
a) lipsește actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă
autentică;
b) toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data
constituirii societății;
c) obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar
ordinii publice;
d) lipsește încheierea judecătorului delegat de înmatriculare
a societății;
e) lipsește autorizarea legală administrativă de constituire
a societății;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea societății, obiectul
său de activitate, aporturile asociaților sau capitalul social
subscris;
g) s-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul social
minim, subscris și vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociați, prevăzut de
lege.
Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei,
invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se
pune concluzii în fond la tribunal.
La data la care hotărârea judecătorească de constatare sau
declarare a nulității a devenit definitivă, societatea încetează
fără efect retroactiv și intră în lichidare. Dispozițiile legale
privind lichidarea societăților ca urmare a dizolvării se aplică
în mod corespunzător.
Nici societatea și nici asociații nu pot opune terților de
bună-credință nulitatea societății.
110
Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin
hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului
constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care
să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz,
societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat.
Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării
hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta
lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului
comerțului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o
va menționa în registru și o va înainta instanței judecătorești
X
competente.
CAP. 3
Opoziția se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților,
fiind aplicabile dispozițiile art. 202 din Codul de procedură
civilă.
2.2.3. Formalități de îndeplinit de către asociați.
Reducerea activului net
Activul net se calculează ca fiind diferenţa între totalul
activelor şi totalul datoriilor societăţii.
Dacă, în urma unor pierderi, stabilite prin situaţiile finan-
ciare anuale aprobate conform legii, consiliul de administra-
ţie (în cazul SA cu sistem unitar de administrare), respectiv
directoratul (în cazul SA cu sistem dualist de administrare),
constată că activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de
jumătate din valoarea capitalului social subscris, va convoca
de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă
societatea trebuie să fie dizolvată.
111

Dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul
social subscris va trebui reîntregit sau redus înainte de
a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit.
Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru
aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății,
afară de restricțiile arătate în actul constitutiv.
2.2.4. Decizia asociaților pentru aprobarea situațiilor
financiare anuale
Pentru aprobarea situațiilor financiare anuale și pentru
deciziile referitoare la introducerea acțiunii în răspunderea
administratorilor este necesar votul asociaților reprezentând
majoritatea capitalului social.
Formalitățile de publicitate cu privire la situațiile financiare
anuale se vor efectua în conformitate cu prevederile art. 185.
Art. 185 din Legea societăților prevede:
(1) În condițiile prevăzute de Legea contabilității nr.
82/1991, republicată, consiliul de administrație, respectiv
directoratul, este obligat să depună la unitățile teritoriale ale
Ministerului Finanțelor Publice, în format hârtie și în format
electronic sau numai în formă electronică, având atașată o
semnătură electronică extinsă, situațiile financiare anuale,
raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor
financiari, după caz.
(2) Consiliul de administrație, respectiv directoratul
societății-mamă, definită astfel de reglementările contabile
aplicabile, este obligat să depună la unitățile teritoriale ale
Ministerului Finanțelor Publice copii ale situațiilor financiare
112
anuale consolidate, prevederile alin. (1) urmând a fi aplicate
în mod corespunzător.
(3) În vederea efectuării publicității legale, Ministerul
Finanțelor Publice transmite, electronic, la Oficiul Național
al Registrului Comerțului copii de pe următoarele acte, în
formă electronică: situațiile financiare anuale și, după caz,
situațiile financiare anuale consolidate, raportul și, după caz,
raportul consolidat al consiliului de administrație, respectiv
al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor
financiari, precum și indicatorii economico-financiari
necesari efectuării publicității legale. Publicitatea legală se
realizează prin menționarea în registrul comerțului a depunerii
situațiilor financiare anuale, însoțite de raportul consiliului de
administrație, respectiv al directoratului, raportul cenzorilor
X
sau raportul auditorilor financiari, precum și prin publicarea
CAP. 3
indicatorilor economico-financiari extrași din acestea.
2.3. Responsabilitățile asociaților privind
dividendele
2.3.1. Distribuirea dividendelor
Dividendele sunt o modalitate prin care acționarii pot
beneficia în mod direct de profitul obținut de compania în care
au ales să investească.
Valoarea și distribuirea dividendelor sunt stabilite
de către Adunarea Generală a Asociaților, după ce este
aprobată situația financiară anuală. Adunarea Generală a
Asociaților se întrunește cel puțin o dată pe an, la cel mult
cinci luni după după ce s-a încheiat exercițiul financiar.
În cazul în care este întârziată plata dividendelor, compania
va trebui să achite daune-interese pentru această perioadă de
113
întârziere, la nivelul dobânzii legale sau dobânzii stabilite
prin actul constitutiv sau prin hotărârea Adunării Generale a
Asociaților, care a aprobat situația financiară.
Trebuie amintit și că, în cazul în care la momentul distribuirii
dividendelor compania nu are suficiente lichidități, poate fi
întocmită hotărârea de distribuire, iar plata poate fi făcută la o
dată ulterioară.
Este important de reținut faptul că nu trebuie distribuită
toată valoarea profitului către acționari, iar aceste sume rămân
în contul firmei pentru alte cheltuieli sau investiții. Astfel, în
cazul în care există dividende nedistribuite, acestea se prescriu
după trei ani.
Cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat
constituie dividend.
Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu
cota de participare la capitalul social vărsat, opțional
trimestrial pe baza situațiilor financiare interimare
și anual, după regularizarea efectuată prin situațiile
financiare anuale, dacă prin actul constitutiv nu se
prevede altfel.
Acestea se pot plăti în mod opțional trimestrial în termenul
stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după caz,
prin legile speciale, regularizarea diferențelor rezultate din
distribuirea dividendelor în timpul anului urmând să se facă
prin situațiile financiare anuale. Plata diferențelor rezultate din
regularizare se face în termen de 60 de zile de la data aprobării
situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar
încheiat.
În caz contrar, societatea datorează, după acest termen,
dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din Ordonanța
114
Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie
și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru
reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar,
aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare,
dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale
a acționarilor care a aprobat situațiile financiare aferente
exercițiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai
mare.
2.3.2. Acordarea dividendelor interimare. Situații
financiare de întocmit
În cazul distribuirii parțiale a dividendelor între
X
asociați sau acționari în cursul anului financiar, situațiile
CAP. 3
financiare anuale vor evidenția dividendele atribuite parțial și
vor regulariza diferențele rezultate, în mod corespunzător.
În cazul în care asociații sau acționarii datorează restituiri
de dividende, în urma regularizării operate în situațiile
financiare anuale, acestea se achită societății în termen de
60 de zile de la data aprobării situațiilor financiare anuale.
În caz contrar, asociații sau acționarii datorează, după acest
termen, dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr.
43/2012, cu completările ulterioare, dacă prin actul constitutiv
sau prin hotărârea adunării generale a acționarilor care a
aprobat situațiile financiare aferente exercițiului financiar
încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare.
Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri
determinate potrivit legii.
115

Dividendele plătite contrar dispozițiilor legii se
restituie, dacă societatea dovedește că asociații au
cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările
existente, trebuiau să o cunoască.
Dreptul la acțiunea de restituire a dividendelor, plătite
contrar legii se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii
lor.
Dividendele care se cuvin după data transmiterii
acțiunilor aparțin cesionarului, în afară de cazul în care
părțile au convenit altfel.
Aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de
dobânzi.
2.4. Administrarea societății
2.4.1. Răspunderea administratorilor față de societate
Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt
reglementate de dispozițiile Legii 31/1990.
Administratorii sunt solidar răspunzători față de
societate pentru:
a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;
b) existența reală a dividendelor plătite;
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;
d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
116
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul
constitutiv le impun.
Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor
aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita
numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și
a falimentului, republicată.
2.4.2. Mențiuni obligatorii pe facturi și orice alte
documente emanând de la o societate
În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect și alte
documente întrebuințate în comerț, emanând de la o societate,
X
trebuie să se menționeze denumirea, forma juridică, sediul
CAP. 3
social, numărul din registrul comerțului și codul unic de
înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele
de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute
de legislația din domeniu.
Dacă societatea pe acțiuni optează pentru un sistem dualist
de administrare, în conformitate cu prevederile art. 153 din
Legea 31/1990, documentele prevăzute la alin. (1) al art.
153 din Legea 31/1990, vor conține și mențiunea „societate
administrată în sistem dualist”.
În documentele prevăzute la alin. (1) din Legea
31/1990 (factură, ofertă, comandă, tarif, prospect și alte
documente întrebuințate în comerț), dacă acestea provin
de la o societate cu răspundere limitată, se va menționa
și capitalul social, iar dacă ele provin de la o societate pe
acțiuni sau în comandită pe acțiuni, se vor menționa atât
capitalul social subscris, cât și cel vărsat.
117
 În situația în care documentele prevăzute la alin. (1) sunt
emise de o sucursală, acestea trebuie să menționeze și oficiul
registrului comerțului la care a fost înregistrată sucursala și
numărul ei de înregistrare.
Dacă societatea deține o pagină de internet proprie,
informațiile prevăzute la alin. (1) (denumirea, forma
juridică, sediul social, numărul din registrul comerțului și
codul unic de înregistrare) și (3) (capitalul social în cazul
SRL și capitalul social subscris, cât și cel vărsat în cazul SA,
SCA) vor fi publicate și pe pagina de internet a societății.
2.4.3. Desemnarea și revocarea administratorilor
societății. Decizia asociaților
Asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului
social pot alege unul sau mai mulți administratori dintre
ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala lor
remunerație, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se
dispune altfel.
Administratorii societăţii în nume colectiv vor putea fi
obligaţi să lucreze numai împreună - situaţie în care orice
decizie sau act se iau sau se încheie numai cu unanimitate de
voturi - sau pot să lucreze individual, separat, potrivit puterilor
ce le sunt încredinţate prin actul constitutiv sau, în lipsă, de
asociaţi, cu votul celor care deţin majoritatea capitalului.
Cu aceeași majoritate asociații pot decide asupra revocării
administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de
cazul în care administratorii au fost numiți prin actul constitutiv.
Dacă un administrator ia inițiativa unei operațiuni ce
depășește limitele operațiunilor obișnuite comerțului pe
118
care îl exercită societatea, acesta trebuie să înștiințeze pe
ceilalți administratori, înainte de a o încheia, sub sancțiunea
suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta.
În caz de opoziție a vreunuia dintre ei, vor decide asociații
care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Operațiunea încheiată în contra opoziției făcute este
valabilă față de terții cărora nu li se va fi comunicat această
opoziție.
2.5. Asociați: cazuri atipice
2.5.1. Asociatul cu interese contrare societății
X
CAP. 3
Pot exista situaţii în care decizia de afaceri care trebuie
adoptată la nivelul societăţii comerciale poate contraveni
intereselor personale ale unui asociat, caz în care interesul
societar prevalează, asociatului în cauză fiindu-i interzis să
participe la deliberări şi să voteze.
Conflictul de interese, adică situaţia în care interesele
personale ale asociaţilor prevalează asupra celor de grup,
este una dintre cauzele principale ale destrămării structurii
societare. Momentul în care un asociat întrezăreşte un profit
personal mai mare, lucrând împotriva intereselor societăţii,
decât profitul ce îi revine în calitate de asociat, este un moment
sensibil în existenţa societăţii şi poate conduce la estomparea
affectio societatis, în beneficiul afirmării intereselor personale.
Asociatul care, într-o operațiune determinată, are,
pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare
acelora ale societății, nu poate lua parte la nicio delibe-
rare sau decizie privind această operațiune.
119
 Asociatul care contravine dispozițiilor Legii 31/1990
(asociatul cu interese contrare societății) este răspunzător
de daunele cauzate societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi
obținut majoritatea cerută.
Asociatul care, fără consimțământul scris al celorlalți
asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul
societății în folosul său sau în acela al unei alte persoane, este
obligat să restituie societății beneficiile ce au rezultat și să
plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.
2.5.2. Accesul asociaților la fondurile societății
Caz particular: SNC
Actul constitutiv al societăților poate îngădui ca asociaţii
să ia anumite sume pentru cheltuielile lor personale în cazul
particular al societăților în nume colectiv (SNC). Acestea pot fi
privite ca un avans asupra dividendelor cuvenite acestora şi ar
trebui să fie regularizate la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar.
De asemenea, asociaţii pot lua din fondurile societăţii anumite
sume pentru a acoperi cheltuielile făcute sau pentru a plăti
cheltuielile ce urmează a le face în interesul societăţii.
Asociaţii care încalcă dispoziţiile actului constitutiv privind
limitele sumelor pe care le pot lua din fondurile societăţii -
fie pentru cheltuielile lor particulare, fie pentru cheltuielile
societăţii, sunt răspunzători să întoarcă societăţii sumele luate
în plus şi să suporte daunele eventuale pe care le-ar fi cauzat
societăţii.
Dacă utilizează bunurile sau creditul societăţii în folos
personal sau al unei alte persoane, fără consimţământul scris
al celorlalţi asociaţi, ei rămân obligaţi să transfere societăţii
beneficiile ce au rezultat din operaţiile comerciale astfel
realizate şi/sau, după caz, să repare prejudiciul cauzat societăţii
120
prin actele sau operaţiunile realizate prin utilizarea bunurilor
sau creditorului societăţii, fără acordul celorlalţi asociaţi.
Consimţământul tuturor celorlalţi asociaţi trebuie să fie
dat în scris - ceea ce înseamnă că el trebuie să fie expres şi
explicit şi, deci, nu poate fi tacit, implicit sau dedus din alte
manifestări de voinţă decât cele prescrise de Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale.
Încălcarea dispoziţiilor art. 80 Legea nr. 31/1990 privind
societățile comerciale constituie şi o cauză de excludere a
asociaţilor societăţii în nume colectiv-SNC.
Art. 81. din Legea societăților contine prevederi relevante
specific SNC-urilor:
(1) Nici un asociat nu poate lua din fondurile societății mai
X
mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele
CAP. 3
ce urmează să le facă în interesul societății.
(2) Asociatul care contravine acestei dispoziții este
răspunzător de sumele luate și de daune.
(3) Se va putea stipula, prin actul constitutiv, că asociații
pot lua din casa societății anumite sume pentru cheltuielile lor
particulare.
2.5.3. Participarea asociaților la capitalul firmelor
concurente
Prevederi speciale: SNC
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale interzice
asociaţilor societăţii în nume colectiv -SNC să întreprindă, fără
acordul celorlalţi asociaţi, în contul lor sau al altor persoane,
operaţiuni prin care să exercite acelaşi fel de comerţ sau unul
asemănător cu cel al societăţii în care au calitatea de asociat.
121
 Asociații nu pot lua parte, ca asociați cu răspundere
nelimitată, în alte societăți concurente sau având același
obiect de activitate, nici să facă operațiuni în contul lor sau al
altora, în același fel de comerț sau într-unul asemănător, fără
consimțământul celorlalți asociați.
Consimțământul se socotește dat dacă participarea sau
operațiunile fiind anterioare actului constitutiv au fost cunoscute
de ceilalți asociați și aceștia nu au interzis continuarea lor.
În caz de încălcare a prevederilor anterioare societatea, în
afară de dreptul de a exclude pe asociat, poate să decidă că
acesta a lucrat în contul ei sau să ceară despăgubiri.
Acest drept se stinge după trecerea a 3 luni din ziua când
societatea a avut cunoștință, fără să fi luat vreo hotărâre.
Când actul constitutiv prevede cazurile de retragere a unui
asociat, se vor aplica dispozițiile art. 225 și 229.
Art. 229 prevede:
(1) Societățile în nume colectiv sau cu răspundere
limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea,
retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când, datorită
acestor cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur.
(2) Se exceptează cazul când în actul constitutiv există
clauză de continuare cu moștenitorii sau când asociatul rămas
hotărăște continuarea existenței societății sub forma societății
cu răspundere limitată cu asociat unic.
(3) Dispozițiile alineatelor precedente se aplică și socie-
tăților în comandită simplă sau în comandită pe acțiuni,
dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau

X
comanditar.

CAP. 3
2.5.4. Cesiunea părților sociale. Caz particular: SNC

Caz particular: SNC

Cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a fost
permisă prin actul constitutiv deoarece există răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor în cazul societăţii în nume
colectiv. Cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce
mai datorează societății din aportul său de capital.
Față de terți, cedentul rămâne răspunzător potrivit art.
225: Asociatul exclus rămâne obligat față de terți pentru
operațiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii
definitive a hotărârii de excludere.
Dacă, în momentul excluderii, sunt operațiuni în curs de
executare, asociatul este obligat să suporte consecințele și nu-
și va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea
acelor operațiuni.

122 123

3 înregistrează în registrul acționarilor.
DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ASOCIAȚILOR.
CARACTERISTICI PE TIPURI DE SOCIETĂȚI
3.1. Societățile pe acțiuni
3.1.1. Valoarea minimă a acțiunilor. Acțiuni nominative
și acțiuni preferențiale
În societatea pe acțiuni, capitalul social este reprezentat
prin acțiuni nominative emise de societate.
Din punct de vedere economic şi financiar, acţiunile sunt
calificate ca fiind titluri de credit / instrumente financiare / valori
mobiliare cu câştig variabil, spre a le deosebi de obligaţiunile
pe care le pot emite societăţile comerciale pe acţiuni şi care, la
scadenţă, produc un câştig fix.
Din punct de vedere fiscal, acţiunile fac parte din categoria
investiţiilor financiare, iar veniturile pe care le produc
(dividendele) sunt supuse impozitului pe venit ori pe profit;
după cum este vorba de acţionari persoane fizice sau de
acţionari persoane juridice.
124
Felul acțiunilor va fi determinat prin actul constitutiv.
Acțiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe
suport hârtie, sau în formă dematerializată, caz în care se
Acțiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai
mică decât valoarea nominală.
Capitalul social nu va putea fi majorat și nu se vor putea
emite noi acțiuni până când nu vor fi fost complet plătite cele
din emisiunea precedentă.
Se pot emite titluri cumulative pentru mai multe acțiuni,
X
când acestea sunt emise în formă materială.
CAP. 3
Valoarea nominală a unei acțiuni nu va putea fi mai mică
de 0,1 lei.
Acțiunile vor cuprinde:
a) denumirea și durata societății;
b) data actului constitutiv, numărul din registrul comerțului
sub care este înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare
și numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în
care s-a făcut publicarea;
c) capitalul social, numărul acțiunilor și numărul lor
de ordine, valoarea nominală a acțiunilor și vărsămintele
efectuate;
d) avantajele acordate fondatorilor.
Pentru acțiunile nominative se vor mai menționa: numele,
prenumele, codul numeric personal și domiciliul acționarului
persoană fizică; denumirea, sediul, numărul de înmatriculare
și codul unic de înregistrare ale acționarului persoană juridică,
după caz.
125
 Acțiunile trebuie să poarte semnătura a 2 membri ai
consiliului de administrație, respectiv ai directoratului, sau,
după caz, semnătura administratorului unic, respectiv a
directorului general unic.
Acțiunile trebuie să fie de o egală valoare; ele acordă
proprietarilor drepturi egale.
Se pot emite totuși în condițiile actului constitutiv categorii
de acțiuni care conferă titularilor drepturi diferite, potrivit
dispozițiilor art. 95 și 96 din Legea 31/1990:
Art. 95.
(1) Se pot emite acțiuni preferențiale cu dividend prioritar
fără drept de vot, ce conferă titularului:
a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra
beneficiului distribuibil al exercițiului financiar, înaintea
oricărei alte prelevări;
b) drepturile recunoscute acționarilor cu acțiuni ordinare,
inclusiv dreptul de a participa la adunarea generală, cu
excepția dreptului de vot.
(2) Acțiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot, nu
pot depăși o pătrime din capitalul social și vor avea aceeași
valoare nominală ca și acțiunile ordinare.
(3) Administratorii, directorii, respectiv membrii
directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și
cenzorii societății nu pot fi titulari de acțiuni cu dividend
prioritar fără drept de vot.
(4) În caz de întârziere a plății dividendelor, acțiunile
preferențiale vor dobândi drept de vot, începând de la data
scadenței obligației de plată a dividendelor ce urmează a fi
distribuite în cursul anului următor sau, dacă în anul următor
adunarea generală hotărăște că nu vor fi distribuite dividende,
începând de la data publicării respectivei hotărâri a adunării
generale, până la plata efectivă a dividendelor restante.
126
Acțiunile preferențiale și acțiunile ordinare vor putea fi
convertite dintr-o categorie în cealaltă prin hotărâre a adunării
generale extraordinare a acționarilor, luată în condițiile art.
115.
Art. 96.
Titularii fiecărei categorii de acțiuni se reunesc în adunări
speciale, în condițiile stabilite de actul constitutiv al societății.
Orice titular al unor asemenea acțiuni poate participa la
aceste adunări.
În cazul în care nu a emis și nu a eliberat acțiuni în formă
materială, societatea, din oficiu sau la cererea acționarilor,
le va elibera câte un certificat de acționar cuprinzând datele
prevăzute la art. 93 alin. (2) și (3) Legea 31/1990 și, în plus,
X
numărul, categoria și valoarea nominală a acțiunilor, proprietate
CAP. 3
a acționarului, poziția la care acesta este înscris în registrul
acționarilor și, după caz, numărul de ordine al acțiunilor.
Dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise în formă
materială se transmite prin declarație făcută în registrul
acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu, semnată de
cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de
proprietate asupra acțiunilor emise în formă dematerializată
se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor,
semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin
actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a
dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
Dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise în formă
dematerializată și tranzacționate pe o piață reglementată sau
în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare se transmite
potrivit prevederilor legislației pieței de capital.
Subscriitorii și cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar
de plata acțiunilor timp de 3 ani, socotiți de la data când s-a
făcut mențiunea de transmitere în registrul acționarilor.
127
 Constituirea de ipoteci mobiliare asupra acțiunilor se
face prin înscris sub semnătură privată, în care se vor arăta
cuantumul datoriei, valoarea și categoria acțiunilor cu care se
garantează, iar în cazul acțiunilor emise în formă materială,
și prin menționarea ipotecii pe titlu, semnată de creditor și
debitorul acționar sau de mandatarii acestora.
Ipoteca se înregistrează în registrul acționarilor ținut de
consiliul de administrație, respectiv de directorat, sau, după
caz, de societatea independentă care ține registrul acționarilor.
Creditorului în favoarea căruia s-a constituit ipoteca mobiliară
asupra acțiunilor i se eliberează o dovadă a înregistrării
acesteia.
Ipoteca devine opozabilă terților și dobândește rangul în
ordinea de preferință a creditorilor de la data înregistrării în
Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Când acționarii nu au efectuat plata vărsămintelor pe
care le datorează în termenele prevăzute la art. 9 alin. (2) lit.
a) și b) și la art. 21 alin. (1) din Legea 31/1990, societatea îi va
invita să-și îndeplinească această obligație, printr-o somație
colectivă, publicată de două ori, la un interval de 15 zile, în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și într-un ziar de
largă răspândire.
În cazul în care nici în urma acestei somații acționarii nu
vor efectua vărsămintele, consiliul de administrație, respectiv
directoratul va putea decide fie urmărirea acționarilor pentru
vărsămintele restante, fie anularea acestor acțiuni.
Decizia de anulare se va publica în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a, cu specificarea numărului de ordine
al acțiunilor anulate.
În locul acțiunilor anulate vor fi emise noi acțiuni purtând
același număr, care vor fi vândute.
128
Sumele obținute din vânzare vor fi întrebuințate pentru
acoperirea cheltuielilor de publicare și de vânzare, a dobânzilor
de întârziere și a vărsămintelor neefectuate; restul va fi înapoiat
acționarilor.
Dacă prețul obținut nu este îndestulător pentru acoperirea
tuturor sumelor datorate societății sau dacă vânzarea nu are
loc din lipsă de cumpărători, societatea va putea să se îndrepte
împotriva subscriitorilor și cesionarilor, conform art. 98 din
Legea 31/1990.
Dacă, în urma îndeplinirii acestor formalități, nu s-au
realizat sumele datorate societății, se va proceda de îndată la
reducerea capitalului social în proporție cu diferența dintre
acesta și capitalul existent.
X
CAP. 3
3.1.2. Drepturile asociaților privind acțiunile
Orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea
generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.
Drepturile egale de care trebuie să se bucure toţi
acţionarii având contribuţii egale la capitalul social sunt,
fără a se limita la acestea: dreptul de vot, dreptul la
dividende, dreptul la cota parte valorică proporţională în
caz de retragere din societate, ori în caz de dizolvare şi
lichidare.
Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparținând
acționarilor care posedă mai mult de o acțiune.
Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acționarii
care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadență.
Acțiunile sunt indivizibile.
129
 Când o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor
persoane, societatea nu este obligată să înscrie transmiterea
atât timp cât acele persoane nu vor desemna un reprezentant
unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acțiune.
Atât timp cât o acțiune este proprietatea indiviză sau
comună a mai multor persoane, acestea sunt răspunzătoare în
mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.
Art. 103 Legea 31/1990:
(1) Societatea nu poate subscrie propriile acțiuni.
(2) Dacă acțiunile unei societăți sunt subscrise de o
persoană acționând în nume propriu, dar în contul societății
în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acțiunile
pentru sine, fiind obligat să achite contravaloarea acestora.
(3) Fondatorii, în faza de constituire a societății, și membrii
consiliului de administrație, respectiv ai directoratului, în
cazul unei majorări a capitalului subscris, sunt obligați să
achite contravaloarea acțiunilor subscrise cu încălcarea alin.
(1) și, în subsidiar, în raport cu subscriitorul, a acțiunilor
subscrise în condițiile alin. (2).
Unei societăți i se permite să dobândească propriile
acțiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acționând
în nume propriu, dar pe seama societății în cauză, cu respectarea
următoarelor condiții:
a) autorizarea dobândirii propriilor acțiuni este acordată de
către adunarea generală extraordinară a acționarilor, care va
stabili condițiile acestei dobândiri, în special numărul maxim
de acțiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este
acordată autorizația și care nu poate depăși 18 luni de la data
publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a
IV-a, și, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea
lor minimă și maximă;
130
b) valoarea nominală a acțiunilor proprii dobândite de
societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său, nu
poate depăși 10% din capitalul social subscris;
c) tranzacția poate avea ca obiect doar acțiuni integral
liberate;
d) plata acțiunilor astfel dobândite se va face numai din
profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății,
înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată, cu
excepția rezervelor legale.
Dacă acțiunile proprii sunt dobândite pentru a
fi distribuite angajaților societății, acțiunile astfel
dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la
X
data dobândirii.
CAP. 3
Restricțiile prevăzute mai sus (literele a,b,c,d menționate
anterior) nu se aplică:
a) acțiunilor dobândite în conformitate cu art. 207 alin. (1)
lit. c), ca urmare a unei decizii a adunării generale de reducere
a capitalului social;
b) acțiunilor dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu
universal;
c) acțiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei
hotărâri judecătorești, într-o procedură de executare silită
împotriva unui acționar, debitor al societății;
d) acțiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit.
În conformitate cu prevederile art. 1041 din Legea 31/1990:
(1) Acțiunile dobândite cu încălcarea prevederilor art. 1031
și 104 din Legea societăților trebuie înstrăinate în termen de
un an de la dobândire.
131
 (2) Dacă valoarea nominală a propriilor acțiuni dobândite
de către societate în conformitate cu prevederile art. 104 alin.
(1) lit. b)-d), fie direct, fie prin intermediul unei persoane
acționând în nume propriu, dar în contul societății, inclusiv
valoarea nominală a acțiunilor proprii existente deja în
portofoliul societății, depășește 10% din capitalul social
subscris, acțiunile depășind acest procent vor fi înstrăinate în
termen de 3 ani de la dobândire.
(3) În cazul în care acțiunile nu sunt înstrăinate în termenele
prevăzute la alin. (1) și (2), aceste acțiuni trebuie anulate,
societatea fiind obligată să își reducă în mod corespunzător
capitalul social subscris.
Art. 105:
(1) Acțiunile dobândite în conformitate cu dispozițiile art.
1031 și 104 nu dau dreptul la dividende pe perioada deținerii
lor de către societate.
(2) Dreptul de vot conferit de acțiunile prevăzute la alin.
(1) va fi suspendat pe perioada deținerii lor de către societate.
(3) În cazul în care acțiunile sunt incluse în activul bilanțului,
în pasivul bilanțului se prevede o rezervă de valoare egală,
care nu poate fi distribuită.
Consiliul de administrație va include în raportul ce însoțește
situațiile financiare anuale următoarele informații cu privire la
dobândirea sau înstrăinarea de către societate a propriilor
acțiuni:
a) motivele dobândirilor efectuate pe durata exercițiului
financiar;
b) numărul și valoarea nominală a acțiunilor dobândite și
a celor înstrăinate pe durata exercițiului financiar și procentul
din capitalul social subscris pe care acestea îl reprezintă;
132
c) în cazul dobândirii sau înstrăinării cu titlu oneros,
contravaloarea acțiunilor;
d) numărul și valoarea nominală a tuturor acțiunilor
dobândite și deținute de către societate și procentul din
capitalul social subscris pe care acestea îl reprezintă.
De asemenea în conformitate cu art. 106, Legea 31/1990:
(1) O societate nu poate să acorde avansuri sau
împrumuturi și nici să constituie garanții în vederea
subscrierii sau dobândirii propriilor sale acțiuni de către un
terț.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică tranzacțiilor efectuate
în cadrul operațiunilor curente ale instituțiilor de credit și
ale altor instituții financiare, nici tranzacțiilor efectuate în
X
vederea dobândirii de acțiuni de către sau pentru salariații
CAP. 3
societății, cu condiția ca aceste tranzacții să nu determine
diminuarea activelor nete sub valoarea cumulată a capitalului
social subscris și a rezervelor care nu pot fi distribuite conform
legii sau actului constitutiv.
Constituirea de garanții reale asupra propriilor acțiuni
de către societate, fie direct, fie prin intermediul unei persoane
acționând în nume propriu, dar în contul societății, este
considerată a fi dobândire în sensul art. 1031, 104, 1041, 105,
1051 și 106 din Legea 31/1990 (în respectivele articole se face
referire la dobândirea propriilor acțiuni, când se impune fie
autorizarea dobândirii propriilor acțiuni de către adunarea
generală extraordinară - în anumite condiții, fie ca urmare
a unei decizii a adunării generale de reducere a capitalului
social).
Dispozițiile anterioare nu se aplică în cazul operațiunilor
curente ale băncilor și ale altor instituții financiare.
133
 De asemenea, subscrierea, dobândirea sau deținerea de
acțiuni ale unei societăți pe acțiuni de către o altă societate la
care societatea pe acțiuni deține, direct sau indirect, majoritatea
drepturilor de vot sau ale cărei decizii pot fi influențate în mod
semnificativ de societatea pe acțiuni este considerată ca fiind
efectuată de către societatea pe acțiuni însăși.
Dispozițiile anterioare se vor aplica și atunci când societatea
prin intermediul căreia se efectuează subscrierea, dobândirea
sau deținerea de acțiuni menționată este guvernată de legea
unui alt stat.
Acționarii care oferă spre vânzare acțiunile lor prin ofertă
publică vor proceda conform legislației pieței de capital.
Situația acțiunilor trebuie să fie cuprinsă în anexa la situația
financiară anuală și, în mod deosebit, să se precizeze dacă ele
au fost integral liberate și, după caz, numărul acțiunilor pentru
care s-a cerut, fără rezultat, efectuarea vărsămintelor.
3.1.3. Despre adunările generale ale acționarilor
Adunarea generală este organul de deliberare şi decizie
al societăţii, fiind formată din totalitatea asociaţilor societăţii.
Legea nr. 31/1990 reglementează adunarea generală ca organ al
societăţii numai în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită
pe acţiuni şi societăţii cu răspundere limitată. Cu toate acestea,
este fără îndoială că şi în cazul celorlalte forme juridice de
societate deciziile se iau tot în cadrul adunărilor generale ale
asociaţilor.
Adunarea generală a asociaţilor decide în principalele pro-
bleme ale societăţii, precum: alegerea organelor de conducere şi
administrare, desemnarea cenzorilor sau, după caz, auditorilor
societăţii, modificarea societăţii comerciale etc.
134
Pentru societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni,
legea reglementează adunarea generală ordinară şi
adunarea generală extraordinară. Fiecare adunare
generală are propriile atribuţii stabilite de lege şi condiţii
de cvorum şi majoritate specifice.
În cazul societăţii cu răspundere limitată, legea
nu face distincţie între adunarea generală ordinară şi
adunarea generală extraordinară, dar reglementează
totuşi condiţii de cvorum şi majoritate diferite în funcţie
de natura problemelor care fac obiectul deliberării.
În cazul SA așadar:
X
Adunările generale sunt ordinare și extraordinare.
CAP. 3
Când actul constitutiv nu dispune altfel, ele se vor ține la
sediul societății și în localul ce se va indica în convocare.
Adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată
pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exercițiului financiar.
În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de
zi, adunarea generală este obligată:
a) să discute, să aprobe sau să modifice situațiile
financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul
de administrație, respectiv de directorat și de consiliul de
supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar,
și să fixeze dividendul;
b) să aleagă și să revoce membrii consiliului de administrație,
respectiv ai consiliului de supraveghere, și cenzorii;
b1) în cazul societăților ale căror situații financiare sunt
auditate, să numească sau să demită auditorul financiar și să
fixeze durata minimă a contractului de audit financiar;
c) să fixeze remunerația cuvenită pentru exercițiul în curs
membrilor consiliului de administrație, respectiv membrilor
135
consiliului de supraveghere, și cenzorilor, dacă nu a fost
stabilită prin actul constitutiv;
d) să se pronunțe asupra gestiunii consiliului de administrație,
respectiv a directoratului;
e) să stabilească bugetul de venituri și cheltuieli și, după
caz, programul de activitate, pe exercițiul financiar următor;
f) să hotărască gajarea, închirierea sau desființarea uneia
sau a mai multor unități ale societății.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare
este necesară prezența acționarilor care să dețină cel puțin o
pătrime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile adunării
generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate.
Actul constitutiv poate prevedea cerințe mai ridicate de cvorum
și majoritate.
Dacă adunarea generală ordinară nu poate lucra din cauza
neîndeplinirii condițiilor prevăzute anterior, adunarea ce se
va întruni la o a doua convocare poate să delibereze asupra
punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent
de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor
exprimate. Pentru adunarea generală întrunită la a doua
convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum
minim sau o majoritate mai ridicată.
Adunarea generală extraordinară se întrunește ori
de câte ori este necesar a se lua o hotărâre (art. 113 Legea
31/1990) pentru:
a) schimbarea formei juridice a societății;
b) mutarea sediului societății;
c) schimbarea obiectului de activitate al societății;
d) înființarea sau desființarea unor sedii secundare:
sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără
personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede
altfel;
136
e) prelungirea duratei societății;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin
emisiune de noi acțiuni;
h) fuziunea cu alte societăți sau divizarea societății;
i) dizolvarea anticipată a societății;
j) conversia acțiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
k) conversia unei categorii de obligațiuni în altă categorie
sau în acțiuni;
l) emisiunea de obligațiuni;
m) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare
altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale
extraordinare.
X
Exercițiul atribuțiilor prevăzute la art. 113 lit. b), c) și
CAP. 3
f)* va putea fi delegat consiliului de administrație, respectiv
directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării
generale extraordinare a acționarilor. Delegarea atribuțiilor
prevăzute la art. 113 lit. c) nu poate privi domeniul și activitatea
principală a societății.
*b) mutarea sediului societății; c) schimbarea obiectului de
activitate al societății; f) majorarea capitalului social;
În cazul în care consiliul de administrație, respectiv
directoratul, este mandatat să îndeplinească măsura prevăzută
la art. 113 lit. f) (majorarea capitalului social), dispozițiile art.
2201 se aplică deciziilor consiliului de administrație, respectiv
celor ale directoratului, în mod corespunzător.
Astfel, prin actul constitutiv, consiliul de administrație,
respectiv directoratul, poate fi autorizat ca, într-o anumită
perioadă, ce nu poate depăși 5 ani de la data înmatriculării
societății, să majoreze capitalul social subscris până la o
valoare nominală determinată (capital autorizat), prin emiterea
de noi acțiuni în schimbul aporturilor.
137
 În cazul în care consiliul de administrație, respectiv
directoratul este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute
de art. 113 lit. b) și c) (mutare sediu, schimbare obiect de
activitate), dispozițiile art. 131 alin. (4) și (5)*, ale art. 132**,
cu excepția alin. (6) și (7), precum și prevederile art. 133 se
aplică deciziilor consiliului de administrație, respectiv celor
ale directoratului, în mod corespunzător. Societatea va fi
reprezentată în instanță de către persoana desemnată de
președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplini
mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală,
convocată în acest scop, va alege o altă persoană.
*(4) Pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării
generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului
comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. (5) La cerere,
fiecare acționar va fi informat cu privire la rezultatele votului,
pentru hotărârile luate în cadrul adunării generale. Dacă
societatea deține o pagină de internet proprie, rezultatele se
vor publica și pe această pagină, în termen de cel mult 15 zile
de la data adunării generale.
** (1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele
legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru
acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului
constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de
la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la
adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se
insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la
acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și
de orice persoană interesată.
138
(4) Membrii consiliului de administrație, respectiv ai
consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării
generale privitoare la revocarea lor din funcție.
(5) Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea,
reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin
directorat.
3.1.4. Validitatea deliberărilor adunării generale
extraordinare
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale
extraordinare este necesară la prima convocare prezența
acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total
X
de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezența
CAP. 3
acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul total
de drepturi de vot.
Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deți-
nute de acționarii prezenți sau reprezentați. Decizia
de modificare a obiectului principal de activitate al
societății, de reducere sau majorare a capitalului social,
de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau
de dizolvare a societății se ia cu o majoritate de cel puțin
două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii
prezenți sau reprezentați.
În actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și
de majoritate mai mari.
Hotărârea unei adunări generale de a modifica drepturile
sau obligațiile referitoare la o categorie de acțiuni nu produce
efecte decât în urma aprobării acestei hotărâri de către adunarea
specială a deținătorilor de acțiuni din acea categorie.
139
 Dispozițiile prezentei secțiuni privind convocarea,
cvorumul și desfășurarea adunărilor generale ale acționarilor
se aplică și adunărilor speciale.
Hotărârile inițiate de adunările speciale vor fi supuse
aprobării adunărilor generale corespunzătoare.
Adunarea generală este convocată de consiliul de
administrație, respectiv de directorat, ori de câte ori este
necesar.
Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la
publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a.
Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire din
localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai
apropiată localitate.
Convocarea poate fi făcută și numai prin scrisoare
recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare
transmisă pe cale electronică, având încorporată, atașată sau
logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu
cel puțin 30 de zile înainte de data ținerii adunării, la adresa
acționarului, înscrisă în registrul acționarilor. Schimbarea
adresei nu poate fi opusă societății, dacă nu i-a fost comunicată
în scris de acționar.
Modurile de convocare prin scrisoare transmisă pe cale
electronică, având încorporată, atașată sau logic asociată
semnătura electronică extinsă, nu pot fi folosite dacă sunt
interzise prin actul constitutiv al societății sau prin dispoziții
legale.
Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum
și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor proble-
melor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. În cazul
în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor
140
sau a membrilor consiliului de supraveghere, în convocare
se va menționa că lista cuprinzând informații cu privire la
numele, localitatea de domiciliu și calificarea profesională ale
persoanelor propuse pentru funcția de administrator se află la
dispoziția acționarilor, putând fi consultată și completată de
aceștia.
Când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modifi-
carea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă
textul integral al propunerilor.
Pentru societățile listate se aplică dispozițiile relevante din
legislația specifică pieței de capital.
Au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe
ordinea de zi unul sau mai mulți acționari reprezentând,
X
individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social.
CAP. 3
Cererile se înaintează consiliului de administrație, respectiv
directoratului, în cel mult 15 zile de la publicarea convocării,
în vederea publicării și aducerii acestora la cunoștință
celorlalți acționari. În cazul în care pe ordinea de zi figurează
numirea administratorilor, respectiv a membrilor consiliului
de supraveghere, și acționarii doresc să formuleze propuneri
de candidaturi, în cerere vor fi incluse informații cu privire la
numele, localitatea de domiciliu și calificarea profesională ale
persoanelor propuse pentru funcțiile respective.
Ordinea de zi completată cu punctele propuse de acționari,
ulterior convocării, trebuie publicată cu îndeplinirea cerințelor
prevăzute de lege și/sau de actul constitutiv pentru convocarea
adunării generale, cu cel puțin 10 zile înaintea adunării
generale, la data menționată în convocatorul inițial.
141
 3.1.5. Aprobarea situațiilor financiare anuale
Conform prevederilor din Legea societăților comerciale,
una dintre obligațiile principale ale Adunării generale a
acționarilor este să aprobe situația financiară anuală și să
stabilească repartizarea profitului net.
Conform art. 29 și 30 din Legea contabilității 82/1991,
situațiile financiare anuale vor fi însoțite de raportul
administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de
cenzori, după caz, și de propunerea de distribuire a profitului
sau de acoperire a pierderii contabile.
Situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului
de administrație, respectiv raportul directoratului și cel al
consiliului de supraveghere, precum și propunerea cu privire
la distribuirea de dividende și situația privind dividendele
distribuite parțial în cursul anului fiscal se pun la dispoziția
acționarilor la sediul societății, de la data convocării adunării
generale. La cerere, acționarilor li se eliberează copii ale
acestor documente. Sumele percepute pentru eliberarea de
copii nu pot depăși costurile administrative implicate de
furnizarea acestora.
3.1.6. Convocările adunărilor generale prin internet
În cazul în care societatea deține o pagină de internet
proprie, convocarea, orice alt punct adăugat pe ordinea de
zi la cererea acționarilor, precum și documentele prevăzute
(situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului
de administrație, respectiv raportul directoratului și cel al
consiliului de supraveghere, precum și propunerea cu privire
la distribuirea de dividende și situația privind dividendele
distribuite parțial în cursul anului fiscal) se publică și pe
pagina de internet, pentru liberul acces al acționarilor.
142
Fiecare acționar poate adresa consiliului de administrație,
respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la
activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării
generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării. În cazul în
care societatea deține o pagină de internet proprie, în lipsa unei
dispoziții contrare în actul constitutiv, răspunsul se consideră
dat dacă informația solicitată este publicată pe pagina de
internet a societății, la secțiunea «Întrebări frecvente».
3.1.7. Condițiile în care se desfășoară AGA
Organizarea AGA presupune fixarea unor repere speciale,
urmând anumite reguli, descrise detaliat în Legea societăților.
X
În înștiințarea pentru prima adunare generală se va putea
CAP. 3
fixa ziua și ora pentru cea de-a doua adunare, când cea dintâi
nu s-ar putea ține.
A doua adunare generală nu se poate întruni în chiar ziua
fixată pentru prima adunare.
Dacă ziua pentru a doua adunare generală nu este
menționată în înștiințarea publicată pentru prima adunare,
termenul prevăzut la art. 117 din Legea 31/1990 va putea fi
redus la 8 zile.
Consiliul de administrație, respectiv directoratul,
convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acționarilor
reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din
capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv
se prevede astfel și dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în
atribuțiile adunării.
143
 3.1.8. Termenul de convocare AGA
Adunarea generală va fi convocată în termen de cel
mult 30 de zile și se va întruni în termen de cel mult 60
de zile de la data primirii cererii.
În cazul în care consiliul de administrație, respectiv
directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanța de
la sediul societății, cu citarea consiliului de administrație,
respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea
adunării generale de către acționarii care au formulat cererea.
Prin aceeași încheiere instanța aprobă ordinea de zi, stabilește
data de referință prevăzută la art. 123 alin. (2)*, data ținerii
adunării generale și, dintre acționari, persoana care o va
prezida.
*(2) Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va
stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să
fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, dată
ce va rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală
este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului.
Data de referință astfel stabilită va fi ulterioară publicării
convocatorului și nu va depăși 60 de zile înainte de data la
care adunarea generală este convocată pentru prima oară.
Costurile convocării adunării generale, precum și
cheltuielile de judecată, dacă instanța aprobă cererea, sunt
suportate de societate.
144
3.1.9. Drepturile de vot ale acționarilor
În cazul societăților pe acțiuni hotărârile sunt luate cu
majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau
reprezentați. Decizia de modificare a obiectului principal de
activitate al societății, de reducere sau majorare a capitalului
social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau
de dizolvare a societății se ia cu o majoritate de cel puțin două
treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau
reprezentați.
În cazul SA acționarul trebuie să se abțină de la vot în
X
cazul în care are interese contrare societății. Acționarul
CAP. 3
care contravine acestei dispoziții este răspunzător de
daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar
fi obținut majoritatea cerută.
De asemenea, acționarul care are și calitatea de
membru al organului de administrare nu poate vota
nici personal, nici prin mandatar în ședința adunării
generale a acționarilor în care se discută descărcarea lor
de gestiune sau o altă problemă legată de persoana sau
administrația lor. Totuși, ei vor putea vota însă situația
financiară anuală, dacă nu se poate forma majoritatea
prevăzută de lege sau de actul constitutiv.
Acționarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală,
proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă, cu
excepția prevăzută la art. 101 alin. (2)*.
145
 *(2) Actul constitutiv poate limita numărul voturilor
aparținând acționarilor care posedă mai mult de o acțiune.
Acționarii reprezentând întreg capitalul social vor putea,
dacă niciunul dintre ei nu se opune, să țină o adunare generală
și să ia orice hotărâre de competența adunării, fără respectarea
formalităților cerute pentru convocarea ei.
În cazul societăților închise, prin actul constitutiv se poate
conveni ținerea adunărilor generale și prin corespondență.
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va stabili
o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați
și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne
valabilă și în cazul în care adunarea generală este convocată
din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referință
astfel stabilită va fi ulterioară publicării convocatorului și nu
va depăși 60 de zile înainte de data la care adunarea generală
este convocată pentru prima oară.
Acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite
orice alte drepturi sunt cei înscriși în evidențele societății sau
în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor,
corespunzătoare datei de referință.
Dacă asupra acțiunilor sunt constituite garanții reale
mobiliare, dreptul de vot aparține proprietarului.
Acționarii pot participa și vota în adunarea generală prin
reprezentare, în baza unei împuterniciri acordate pentru
respectiva adunare generală.
Acționarii care nu au capacitate de exercițiu, precum
și persoanele juridice pot fi reprezentați/reprezentate prin
reprezentanții lor legali care, la rândul lor, pot da altor persoane
împuternicire pentru respectiva adunare generală.
146
Procurile vor fi depuse în original cu 48 de ore înainte
de adunare sau în termenul prevăzut de actul constitutiv,
sub sancțiunea pierderii exercițiului dreptului de vot în acea
adunare. Procurile vor fi reținute de societate, făcându-se
mențiune despre aceasta în procesul-verbal.
Membrii consiliului de administrație, directorii, respectiv
membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, ori
funcționarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari, sub
sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar
fi obținut majoritatea cerută.
Acționarii care au calitatea de membri ai consiliului de
administrație, directoratului sau consiliului de supraveghere
nu pot vota, în baza acțiunilor pe care le posedă, nici personal,
X
nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în
CAP. 3
care persoana sau administrația lor ar fi în discuție.
Persoanele respective pot vota însă situația financiară
anuală, dacă nu se poate forma majoritatea prevăzută de lege
sau de actul constitutiv.
Acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal,
fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia
al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind
acea operațiune. Acționarul care contravine acestei dispoziții
este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul
său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
Orice convenție prin care acționarul se obligă a exer-
cita dreptul de vot în conformitate cu instrucțiunile
date sau propunerile formulate de societate sau de
persoanele cu atribuții de reprezentare este nulă.
147
 În ziua și la ora arătate în convocare, ședința adunării se
va deschide de către președintele consiliului de administrație,
respectiv al directoratului, sau de către acela care îi ține locul.
Adunarea generală va alege, dintre acționarii prezenți,
1 până la 3 secretari, care vor verifica lista de prezență a
acționarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă
fiecare, procesul-verbal întocmit de secretarul tehnic pentru
constatarea numărului acțiunilor depuse și îndeplinirea tuturor
formalităților cerute de lege și de actul constitutiv pentru
ținerea adunării generale.
Adunarea generală va putea hotărî ca operațiunile
prevăzute în alineatul precedent să fie supravegheate sau
îndeplinite de un notar public, pe cheltuiala societății.
Unul dintre secretari întocmește procesul-verbal al ședinței
adunării generale.
Președintele va putea desemna, dintre angajații societății,
unul sau mai mulți secretari tehnici, care să ia parte la
executarea operațiunilor prevăzute la alineatele precedente.
După constatarea îndeplinirii cerințelor legale și a
prevederilor actului constitutiv pentru ținerea adunării
generale, se intră în ordinea de zi.
Nu pot fi adoptate hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea
de zi care nu au fost publicate în conformitate cu dispozițiile
art. 117* și 1171**, cu excepția cazului în care toți acționarii au
fost prezenți sau reprezentați și niciunul dintre aceștia nu s-a
opus sau nu a contestat această hotărâre.
*Art. 117.
(1) Adunarea generală este convocată de consiliul de
administrație, respectiv de directorat, ori de câte ori este
necesar.
(2) Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile
de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a.
148
(3) Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire
din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai
apropiată localitate.
**Art. 1171.
(1) Au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte
pe ordinea de zi unul sau mai mulți acționari reprezentând,
individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social.
(2) Cererile se înaintează consiliului de administrație,
respectiv directoratului, în cel mult 15 zile de la publicarea
convocării, în vederea publicării și aducerii acestora la
cunoștință celorlalți acționari. În cazul în care pe ordinea de
zi figurează numirea administratorilor, respectiv a membrilor
consiliului de supraveghere, și acționarii doresc să formuleze
X
propuneri de candidaturi, în cerere vor fi incluse informații
CAP. 3
cu privire la numele, localitatea de domiciliu și calificarea
profesională ale persoanelor propuse pentru funcțiile
respective.
(3) Ordinea de zi completată cu punctele propuse de
acționari, ulterior convocării, trebuie publicată cu îndeplinirea
cerințelor prevăzute de lege și/sau de actul constitutiv pentru
convocarea adunării generale, cu cel puțin 10 zile înaintea
adunării generale, la data menționată în convocatorul inițial.
(4) Convocarea poate fi făcută și numai prin scrisoare
recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare
transmisă pe cale electronică, având încorporată, atașată sau
logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu
cel puțin 30 de zile înainte de data ținerii adunării, la adresa
acționarului, înscrisă în registrul acționarilor. Schimbarea
adresei nu poate fi opusă societății, dacă nu i-a fost comunicată
în scris de acționar.
149
 Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis.
Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea
membrilor consiliului de administrație, respectiv a membrilor
consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori
demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari și pentru luarea
hotărârilor referitoare la răspunderea membrilor organelor de
administrare, de conducere și de control ale societății.
3.1.10. Întocmirea procesului verbal AGA cu ocazia
organizării ședințelor
Procesul-verbal al şedinţei adunării generale a
acţionarilor este un înscris întocmit de unul din secretarii
de şedinţă în cuprinsul căruia sunt consemnate îndeplinirea
formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale,
acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat,
hotărârile luate, iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute
de ei în şedinţă.
De asemenea, în cuprinsul procesului verbal sunt
consemnate, la cererea acestora, poziţiile acţionarilor care au
votat împotriva deciziilor adoptate de adunare, în acest fel
aceştia dobândind legitimare pentru a ataca hotărârea adunării
în instanţă.
La procesul verbal se vor anexa actele referitoare la
convocare, precum şi listele de prezenţă a acţionarilor. Procesul
verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.
Procesul verbal are doar valoarea unui înscris de
natură tehnică, cea care produce efecte juridice fiind
hotărârea adunării generale.
150
Un proces-verbal, semnat de președinte și secretar, va
constata îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul
adunării generale, acționarii prezenți, numărul acțiunilor,
dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea
acționarilor, declarațiile făcute de ei în ședință.
La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la
convocare, precum și listele de prezență a acționarilor.
Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.
Pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor
fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului,
spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial
al României, Partea a IV-a.
La cerere, fiecare acționar va fi informat cu privire la
X
rezultatele votului, pentru hotărârile luate în cadrul adunării
CAP. 3
generale. Dacă societatea deține o pagină de internet proprie,
rezultatele se vor publica și pe această pagină, în termen de cel
mult 15 zile de la data adunării generale.
3.1.11. Efectele hotărârilor AGA
Hotărârile luate de adunarea generală în limitele
legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru
acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat
contra.
Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului
constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la
data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-
a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea
151
generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze
aceasta în procesul-verbal al ședinței.
Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la
acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de
orice persoană interesată.
Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului
de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale
privitoare la revocarea lor din funcție.
Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea,
reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin
directorat.
Dacă hotărârea este atacată de toți membrii consiliului de
administrație, societatea va fi reprezentată în justiție de către
persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii
ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până
ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un
reprezentant.
Dacă hotărârea este atacată de toți membrii directoratului,
societatea va fi reprezentată în justiție de către consiliul de
supraveghere.
Dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anulare, ele pot
fi conexate.
3.1.12. Dreptul de retragere al acționarilor
Acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a
adunării generale au dreptul de a se retrage din societate și de
a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai
dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
a) schimbarea obiectului principal de activitate;
b) mutarea sediului societății în străinătate;
c) schimbarea formei societății;
d) fuziunea sau divizarea societății.
152
Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de:
- 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării
generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în
cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a -c) al. art. 134 (schimbare
obiect principal de activitate, mutare sediu societate,
schimbarea formei societății),
și
- 30 zile de la data adoptării hotărârii adunării generale,
în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d) (fuziune sau divizare).
În cazurile prevăzute de art. 2461 și 2462, acționarii care
nu sunt în favoarea fuziunii/divizării își pot exercita dreptul
de retragere în termen de 30 de zile de la data publicării
proiectului de fuziune/divizare în condițiile art. 242 alin. (2)
X
sau, după caz, art. 242 alin. (21).
CAP. 3
Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui care exercită
dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat
independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel
puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în
vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul
delegat, la cererea consiliului de administrație, respectiv a
directoratului.
Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
3.1.13. Desemnarea experților conform deciziei
asociaților
Dreptul acţionarilor semnificativi de a cere justiţiei
efectuarea unei expertize judiciare de gestiune este
calificat de către doctrina relevantă, cu îndreptăţit temei,
ca fiind o măsură de protecţie a acţionarilor societăţilor
de capitaluri.
153
 Unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual
sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social vor putea
cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți,
însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea
societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânat
și, totodată, predat oficial consiliului de administrație,
respectiv directoratului și consiliului de supraveghere, precum
și cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre
a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare.
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va include
raportul întocmit de experți pe ordinea de zi a următoarei
adunări generale a acționarilor.
Onorariile experților vor fi suportate de societate, cu
excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință.
Acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință,
cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății
și ale celorlalți acționari.
3.1.14. Despre administrația societății
Desemnarea administratorilor este un proces de selecţie
şi de opţiune, care se desfăşoară în interesul societăţii şi al
acţionarilor. De aceea, persoanele eligibile pentru această
funcţie sunt nominalizate de membrii în funcţie, la data
nominalizării, membrii consiliului de administraţie sau de
către acţionari.
Societatea pe acțiuni este administrată de unul
sau mai mulți administratori, numărul acestora fiind
totdeauna impar. Când sunt mai mulți administratori, ei
constituie un consiliu de administrație.
154
Societățile pe acțiuni ale căror situații financiare
anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare sunt
administrate de cel puțin 3 administratori.
Dispozițiile prezentei legi cu privire la consiliul de
administrație și care nu privesc sau nu presupun pluralitatea
administratorilor se aplică administratorului unic în mod
corespunzător.
Administratorii sunt desemnați de către adunarea generală
ordinară a acționarilor, cu excepția primilor administratori,
care sunt numiți prin actul constitutiv.
Candidații pentru posturile de administrator sunt
X
nominalizați de către membrii actuali ai consiliului de
CAP. 3
administrație sau de către acționari.
Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot
încheia cu societatea un contract de muncă. În cazul în care
administratorii au fost desemnați dintre salariații societății,
contractul individual de muncă este suspendat pe perioada
mandatului.
Administratorii pot fi revocați oricând de către adu-
narea generală ordinară a acționarilor. În cazul în care
revocarea survine fără justă cauză, administratorul este
îndreptățit la plata unor daune-interese.
155
 În caz de vacanță a unuia sau a mai multor posturi de
administrator, dacă prin actul constitutiv nu se dispune
altfel, consiliul de administrație procedează la numirea
unor administratori provizorii, până la întrunirea adunării
generale ordinare a acționarilor.
Dacă vacanța determină scăderea numărului administra-
torilor sub minimul legal, administratorii rămași convoacă
de îndată adunarea generală ordinară a acționarilor, pentru a
completa numărul de membri ai consiliului de administrație.
În cazul în care administratorii nu își îndeplinesc obligația
de a convoca adunarea generală, orice parte interesată se
poate adresa instanței pentru a desemna persoana însărcinată
cu convocarea adunării generale ordinare a acționarilor, care
să facă numirile necesare.
3.1.14.1. Renunțarea la mandatul de administrator
Renunţarea la mandatul de administrare poate interveni
oricând din partea administratorului. Dacă prin renunţarea sa
la mandat administratorul a cauzat un prejudiciu, societatea are
dreptul la despăgubiri. Pentru a fi opozabile terţilor, revocarea,
cât şi renunţarea la mandatul de administrator sunt supuse
publicităţii.
Când este un singur administrator și acesta vrea să
renunțe la mandat, el va trebui să convoace adunarea generală
ordinară.
În caz de deces sau de imposibilitate fizică de exercitare a
funcției de administrator unic, numirea provizorie se va face de
către cenzori, însă adunarea generală ordinară va fi convocată
de urgență pentru numirea definitivă a administratorului.
În cazul în care societatea nu are cenzori, orice acționar
se poate adresa instanței care autorizează convocarea adunării
156
generale de către acționarul care a formulat cererea sau de
către alt acționar.
În cazul în care într-o societate pe acțiuni are loc delega-
rea atribuțiilor de conducere către directori, conform art. 143
Legea 31/1990, majoritatea membrilor consiliului de admi-
nistrație va fi formată din administratori neexecutivi.
3.1.14.2. Independența administratorilor
Prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a
acționarilor se poate prevedea că unul sau mai mulți membri ai
consiliului de administrație trebuie să fie independenți.
La desemnarea administratorului independent, adunarea
X
generală a acționarilor va avea în vedere următoarele criterii:
CAP. 3
a) să nu fie director al societății sau al unei societăți
controlate de către aceasta și să nu fi îndeplinit o astfel de
funcție în ultimii 5 ani;
b) să nu fi fost salariat al societății ori al unei societăți
controlate de către aceasta sau să fi avut un astfel de raport de
muncă în ultimii 5 ani;
c) să nu primească sau să fi primit de la societate ori de la o
societate controlată de aceasta o remunerație suplimentară sau
alte avantaje, altele decât cele corespunzând calității sale de
administrator neexecutiv;
d) să nu fie acționar semnificativ al societății;
e) să nu aibă sau să fi avut în ultimul an relații de afaceri cu
societatea ori cu o societate controlată de aceasta, fie personal,
fie ca asociat, acționar, administrator, director sau salariat al
unei societăți care are astfel de relații cu societatea, dacă, prin
caracterul lor substanțial, acestea sunt de natură a-i afecta
obiectivitatea;
157
 f) să nu fie sau să fi fost în ultimii 3 ani auditor financiar ori
asociat salariat al actualului auditor financiar al societății sau
al unei societăți controlate de aceasta;
g) să fie director într-o altă societate în care un director al
societății este administrator neexecutiv;
h) să nu fi fost administrator neexecutiv al societății mai
mult de 3 mandate;
i) să nu aibă relații de familie cu o persoană aflată în una
dintre situațiile prevăzute la lit. a) și d) menționate anterior.
3.1.14.3. Consiliul de administrație și președintele
consiliului
Consiliul de administraţie – CA – al societăţii pe acţiuni
reuneşte totalitatea administratorilor unei societăţi pe acţiuni.
CA este specific societăţii pe acţiuni cu sistem de administrare
unic, în care administraţia societăţii se realizează de către CA
şi de directori. Societatea pe acţiuni este administrată de unul
sau mai mulţi administratori, numărul acestora fiind totdeauna
impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un
CA. Societăţile pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale
fac obiectul unei obligaţii legale de auditare sunt administrate
de cel puţin 3 administratori. CA se întruneşte cel puţin o dată
la 3 luni.
Consiliul de administrație alege dintre membrii săi un
președinte al consiliului. Prin actul constitutiv se poate stipula
că președintele consiliului este numit de adunarea generală
ordinară, care numește consiliul.
Președintele este numit pentru o durată care nu poate depăși
durata mandatului său de administrator.
158
Președintele poate fi revocat oricând de către consiliul de
administrație. Dacă președintele a fost numit de adunarea
generală, va putea fi revocat numai de aceasta.
Președintele coordonează activitatea consiliului și
raportează cu privire la aceasta adunării generale a acționarilor.
El veghează la buna funcționare a organelor societății.
În cazul în care președintele se află în imposibilitate tem-
porară de a-și exercita atribuțiile, pe durata stării respective de
imposibilitate consiliul de administrație poate însărcina pe un
alt administrator cu îndeplinirea funcției de președinte.
3.1.14.4. Comitetele consultative
X
Art. 140 din Legea nr. 31/1990 consacră posibilitatea
CAP. 3
consiliului de administraţie de a crea comitete consultative,
însărcinate cu desfăşurarea de investigaţii şi cu elaborarea de
recomandări pentru consiliu.
Potrivit legii, activitatea comitetelor consultative este
specializată pe domenii precum: auditul, remunerarea
administratorilor, directorilor, cenzorilor şi personalului,
nominalizarea de candidaţi pentru diferite posturi de
conducere.
Comitetul consultativ este format din cel puţin doi membri
ai consiliului de administraţie, iar cel puţin un membru tre-
buie să fie administrator neexecutiv independent.
3.1.14.5. Directorii și cenzorii, auditorii interni
Directorii și cenzorii sau, după caz, auditorii interni pot
fi convocați la orice întrunire a consiliului de administrație,
întruniri la care aceștia sunt obligați să participe. Ei nu au drept
de vot, cu excepția directorilor care sunt și administratori.
159
 Consiliul de administrație este însărcinat cu îndeplinirea
tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului
de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege
pentru adunarea generală a acționarilor.
Consiliul de administrație are următoarele competențe de
bază, care nu pot fi delegate directorilor:
a) stabilirea direcțiilor principale de activitate și de
dezvoltare ale societății;
b) stabilirea politicilor contabile și a sistemului de control
financiar, precum și aprobarea planificării financiare;
c) numirea și revocarea directorilor și stabilirea remunerației
lor;
d) supravegherea activității directorilor;
e) pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale
a acționarilor și implementarea hotărârilor acesteia;
f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii
insolvenței societății, potrivit Legii nr. 85/2006 (actualmente
Legea 85/2014) privind procedura insolvenței.
Nu pot fi delegate directorilor atribuțiile primite
de către consiliul de administrație din partea adunării
generale a acționarilor (în conformitate cu art. 114 din
Legea 31/1990).
Consiliul de administrație poate delega conducerea
societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul
dintre ei director general.
Directorii pot fi numiți dintre administratori sau din
afara consiliului de administrație.
160
Dacă prin actul constitutiv sau printr-o hotărâre a adunării
generale a acționarilor se prevede acest lucru, președintele
consiliului de administrație al societății poate fi numit și
director general.
În cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare
anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare financiară,
delegarea conducerii societății este obligatorie.
Director al societății pe acțiuni este numai acea persoană
căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății,
în conformitate cu prevederile legale. Orice altă persoană,
indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul
societății, este exclusă de la aplicarea normelor prezentei legi
cu privire la directorii societății pe acțiuni.
Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor
X
aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate
CAP. 3
al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate
de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și
adunării generale a acționarilor.
Modul de organizare a activității directorilor poate fi
stabilit prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului
de administrație.
Orice administrator poate solicita directorilor informații
cu privire la conducerea operativă a societății. Directorii
vor informa consiliul de administrație, în mod regulat și
cuprinzător, asupra operațiunilor întreprinse și asupra celor
avute în vedere.
Directorii pot fi revocați oricând de către consiliul de
administrație. În cazul în care revocarea survine fără justă
cauză, directorul în cauză este îndreptățit la plata unor daune-
interese.
161
 Consiliul de administrație reprezintă societatea în raport
cu terții și în justiție. În lipsa unei stipulații contrare în actul
constitutiv, consiliul de administrație reprezintă societatea prin
președintele său.
Prin actul constitutiv, președintele și unul sau mai mulți
administratori pot fi împuterniciți să reprezinte societatea,
acționând împreună sau separat. O astfel de clauză este
opozabilă terților.
Prin acordul lor unanim, administratorii care repre-
zintă societatea doar acționând împreună pot împu-
ternici pe unul dintre ei să încheie anumite operațiuni
sau tipuri de operațiuni.
În cazul în care consiliul de administrație deleagă
directorilor atribuțiile de conducere a societății, puterea de a
reprezenta societatea aparține directorului general. Consiliul
de administrație păstrează însă atribuția de reprezentare a
societății în raporturile cu directorii.
Consiliul de administrație înregistrează la registrul
comerțului numele persoanelor împuternicite să reprezinte
societatea, menționând dacă ele acționează împreună sau
separat. Acestea depun la registrul comerțului specimene de
semnătură.
Membrii consiliului de administrație își vor exercita
mandatul cu prudența și diligența unui bun administrator.
Administratorul nu încalcă vreo obligație legală, dacă în
momentul luării unei decizii de afaceri el este în mod rezonabil
îndreptățit să considere că acționează în interesul societății și
pe baza unor informații adecvate.
162
Decizie de afaceri este orice decizie de a lua sau de
a nu lua anumite măsuri cu privire la administrarea
societății.
Membrii consiliului de administrație își vor exercita
mandatul cu prudența și diligența unui bun administrator.
Administratorul nu încalcă obligația prevăzută (își
vor exercita mandatul cu prudența și diligența unui bun
administrator) dacă în momentul luării unei decizii de
afaceri el este în mod rezonabil îndreptățit să considere
X
că acționează în interesul societății și pe baza unor
CAP. 3
informații adecvate.
Membrii consiliului de administrație își vor exercita
mandatul cu loialitate, în interesul societății.
Membrii consiliului de administrație nu vor divulga
informațiile confidențiale și secretele comerciale ale
societății, la care au acces în calitatea lor de administratori.
Această obligație le revine și după încetarea mandatului de
administrator.
Conținutul și durata obligațiilor prevăzute sunt stipulate în
contractul de administrație.
163
 3.1.14.6. Răspunderea administratorilor
Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea
tuturor obligațiilor, potrivit prevederilor art. 72* și 73**.
*Art. 72. Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt
reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele
special prevăzute în această lege.
**Art. 73.
(1) Administratorii sunt solidar răspunzători față de
societate pentru:
a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;
b) existența reală a dividendelor plătite;
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;
d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul
constitutiv le impun.
(2) Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor
aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita
numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și
a falimentului, republicată.
Administratorii răspund față de societate pentru
prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori
sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi
produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de
îndatoririle funcției lor.
Directorii vor înștiința consiliul de administrație de toate
neregulile constatate cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor lor.
164
Administratorii sunt solidar răspunzători cu prede-
cesorii lor imediați dacă, având cunoștință de neregulile
săvârșite de aceștia, nu le comunică cenzorilor sau, după
caz, auditorilor interni și auditorului financiar.
În societățile care au mai mulți administratori, răspunderea
pentru actele săvârșite sau pentru omisiuni nu se întinde și la
administratorii care au făcut să se consemneze, în registrul
deciziilor consiliului de administrație, împotrivirea lor și au
încunoștințat despre aceasta, în scris, pe cenzori sau auditorii
interni și auditorul financiar.
X
CAP. 3
Administratorul care are într-o anumită operațiune,
direct sau indirect, interese contrare intereselor
societății trebuie să îi înștiințeze despre aceasta pe
ceilalți administratori și pe cenzori sau auditori interni
și să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această
operațiune.
Aceeași obligație o are administratorul în cazul în care, într-o
anumită operațiune, știe că sunt interesate soțul sau soția sa,
rudele ori afinii săi până la gradul al IV-lea inclusiv.
Dacă prevederile actului constitutiv nu dispun altfel,
interdicțiile referitoare la participarea, la deliberarea și la votul
administratorilor, nu sunt aplicabile în cazul în care obiectul
votului îl constituie:
a) oferirea spre subscriere, către un administrator sau către
persoanele menționate (soțul sau soția sa, rudele ori afinii săi
până la gradul al IV-lea inclusiv) de acțiuni sau obligațiuni ale
societății;
165
 b) acordarea de către administrator sau de persoanele
menționate (soțul sau soția sa, rudele ori afinii săi până la
gradul al IV-lea inclusiv) a unui împrumut ori constituirea unei
garanții în favoarea societății.
Administratorul care nu a respectat prevederile
anterioare răspunde pentru daunele care au rezultat
pentru societate.
Este interzisă creditarea de către societate a
administratorilor acesteia, prin intermediul unor operațiuni
precum:
a) acordarea de împrumuturi administratorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor
cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceștia
de operațiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau
executare de lucrări;
c) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a
oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă
ori ulterioară acordării împrumutului;
d) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a
executării de către administratori a oricăror alte obligații
personale ale acestora față de terțe persoane;
e) dobândirea cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte,
a unei creanțe ce are drept obiect un împrumut acordat de o
terță persoană administratorilor ori o altă prestație personală a
acestora.
Prevederile referitoare la interdictia de a credita, acordare
de avantaje etc., sunt aplicabile și operațiunilor în care sunt
interesați soțul sau soția, rudele ori afinii până la gradul al IV-
lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, sunt aplicabile
dacă operațiunea privește o societate la care una dintre
persoanele anterior menționate este administrator ori deține,
singură sau împreună cu una dintre persoanele sus-menționate,
o cotă de cel puțin 20% din valoarea capitalului social subscris.
166
Prevederile cu privire la interdicția de a credita
administratorii nu se aplică:
a) în cazul operațiunilor a căror valoare exigibilă cumulată
este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro;
b) în cazul în care operațiunea este încheiată de societate
în condițiile exercitării curente a activității sale, iar clauzele
operațiunii nu sunt mai favorabile persoanelor vizate decât
cele pe care, în mod obișnuit, societatea le practică față de
terțe persoane.
Dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel și sub
rezerva dispozițiilor art. 441*, sub sancțiunea nulității,
administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze,
respectiv să dobândească, bunuri către sau de la societate,
X
având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete
CAP. 3
ale societății, numai după obținerea aprobării adunării
generale extraordinare, în condițiile prevăzute la art. 115**.
*Art. 441 Legea 31/1990
(1) Dobândirea de către societate, într-un interval de cel
mult 2 ani de la constituire sau de la autorizarea începerii
activității societății, a unui bun de la un fondator ori acționar,
contra unei sume sau a altor contravalori reprezentând cel
puțin o zecime din valoarea capitalului social subscris, va fi
supusă aprobării prealabile a adunării generale a acționarilor,
precum și prevederilor art. 38 și 39, va fi menționată în registrul
comerțului și va fi publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, și într-un ziar cu largă răspândire.
**Art.115 Legea 31/1990:
(1)Pentru validitatea deliberărilor adunării generale
extraordinare este necesară la prima convocare prezența
acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total
de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezența
acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul
total de drepturi de vot.
167
 (2) Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute
de acționarii prezenți sau reprezentați. Decizia de modificare
a obiectului principal de activitate al societății, de reducere
sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei
juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societății se ia
cu o majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot
deținute de acționarii prezenți sau reprezentați.
Prevederile cu privire la aprobarea prealabilă în adunarea
extraordinară se aplică și operațiunilor de închiriere sau
leasing.
Valoarea prevăzută (de peste 10% din valoarea activelor
nete ale societății) se va calcula prin raportare la situația
financiară aprobată pentru anul financiar precedent celui în
care are loc operațiunea ori, după caz, la valoarea capitalului
social subscris, dacă o asemenea situație financiară nu a fost
încă prezentată și aprobată.
Prevederile sunt aplicabile și operațiunilor în care una
dintre părți este soțul administratorului ori rudă sau
afin, până la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de
asemenea, sunt aplicabile dacă operațiunea este încheiată cu o
societate la care una dintre persoanele anterior menționate este
administrator sau director ori deține, singură sau împreună, o
cotă de cel puțin 20% din valoarea capitalului social subscris,
cu excepția cazului în care una dintre societățile respective
este filiala celeilalte.
Directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea
îndatoririlor lor.
Remunerația directorilor, obținută în temeiul
contractului de mandat, este asimilată din punct de
vedere fiscal veniturilor din salarii și se impozitează
potrivit legislației în materie.
168
Prin derogare de la art. 5 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,
cu modificările și completările ulterioare, remunerația
directorilor obținută în temeiul contractului de mandat
este asimilată salariului, din punctul de vedere al obligațiilor
decurgând pentru director și societate din legislația privind
sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,
inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă și boli
profesionale, legislația privind sistemul asigurărilor pentru
șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, precum și din
legislația privind asigurările de sănătate.
Prin actul constitutiv se poate stipula că societatea pe
acțiuni este administrată de un directorat și de un consiliu
de supraveghere, în conformitate cu prevederile prezentei
X
subsecțiuni.
CAP. 3
Actul constitutiv poate fi modificat în cursul existenței
societății prin hotărâre a adunării generale extraordinare a
acționarilor, în vederea introducerii sau a eliminării unei astfel
de prevederi.
Prevederile legii privitoare la cenzori nu sunt aplicabile
societăților care optează pentru sistemul dualist de administrare.
3.1.14.7. Directoratul, Consiliul de Supraveghere,
Președintele directoratului
Directoratul
Conducerea societății pe acțiuni revine în exclusivitate
directoratului, care îndeplinește actele necesare și utile pentru
realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția
celor rezervate de lege în sarcina consiliului de supraveghere
și a adunării generale a acționarilor.
Directoratul își exercită atribuțiile sub controlul consiliu-
lui de supraveghere.
169
 Directoratul este format din unul sau mai mulți membri,
numărul acestora fiind totdeauna impar.
Când este un singur membru, acesta poartă denumirea de
director general unic. În acest caz, dispozițiile art. 137 alin.
(3)* se aplică în mod corespunzător.
Art. 137 al.(3) Legea 31/1990: Dispozițiile prezentei legi
cu privire la consiliul de administrație și care nu privesc
sau nu presupun pluralitatea administratorilor se aplică
administratorului unic în mod corespunzător.
În cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare
anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare, directoratul
este format din cel puțin 3 membri.
Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de
supraveghere, care atribuie totodată unuia dintre ei funcția de
președinte al directoratului.
Actul constitutiv determină durata mandatului
directoratului, în limitele prevăzute la art. 15312.
Art. 15312 Legea 31/1990:
(1) Durata mandatului administratorilor, respectiv al
membrilor directoratului și ai consiliului de supraveghere,
este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăși 4 ani.
Ei sunt reeligibili, când prin actul constitutiv nu se dispune
altfel.
(2) Durata mandatului primilor membri ai consiliului de
administrație, respectiv al primilor membri ai consiliului de
supraveghere, nu poate depăși 2 ani.
(3) Pentru ca numirea unui administrator, respectiv a unui
membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere,
să fie valabilă din punct de vedere juridic, persoana numită
trebuie să o accepte în mod expres.
(4) Persoana numită în una dintre funcțiile prevăzute la alin.
(3) trebuie să fie asigurată pentru răspundere profesională.
170
Membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai
consiliului de supraveghere.
Membrii directoratului pot fi revocați oricând de către
consiliul de supraveghere. Actul constitutiv poate prevedea
că ei pot fi revocați și de către adunarea generală ordinară
a acționarilor. Dacă revocarea lor survine fără justă cauză,
membrii directoratului sunt îndreptățiți la plata unor daune-
interese.
În caz de vacanță a unui post de membru al directoratului,
consiliul de supraveghere va proceda fără întârziere la
desemnarea unui nou membru, pe durata rămasă până la
expirarea mandatului directoratului.
Directoratul reprezintă societatea în raport cu terții și în
X
justiție.
CAP. 3
În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, membrii
directoratului reprezintă societatea doar acționând împreună.
În situația în care membrii directoratului reprezintă
societatea doar acționând împreună, prin acordul lor unanim,
aceștia îl pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite
operațiuni sau tipuri de operațiuni.
Consiliul de supraveghere reprezintă societatea în
raporturile cu directoratul.
Directoratul înregistrează la registrul comerțului numele
membrilor săi, menționând dacă ei acționează împreună sau
separat. Aceștia vor depune la registrul comerțului specimene
de semnătură.
Cel puțin o dată la 3 luni, directoratul prezintă un raport scris
consiliului de supraveghere cu privire la conducerea societății,
cu privire la activitatea acesteia și la posibila sa evoluție.
Pe lângă informarea periodică directoratul comunică
în timp util consiliului de supraveghere orice informație
171
cu privire la evenimentele ce ar putea avea o influență
semnificativă asupra situației societății.
Consiliul de supraveghere poate solicita directoratului orice
informații pe care le consideră necesare pentru exercitarea
atribuțiilor sale de control și poate efectua verificări și
investigații corespunzătoare.
Fiecare membru al consiliului de supraveghere are acces la
informațiile transmise consiliului.
Directoratul înaintează consiliului de supraveghere situațiile
financiare anuale și raportul său anual, imediat după elaborarea
acestora.
Totodată, directoratul înaintează consiliului de suprave-
ghere propunerea sa detaliată cu privire la distribuirea
profitului rezultat din bilanțul exercițiului financiar, pe care
intenționează să o prezinte adunării generale.
Membrii consiliului de supraveghere sunt numiți de către
adunarea generală a acționarilor, cu excepția primilor membri,
care sunt numiți prin actul constitutiv.
Candidații pentru posturile de membru în consiliul de
supraveghere sunt nominalizați de către membrii existenți ai
consiliului sau de către acționari.
Numărul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit
prin actul constitutiv. Acesta nu poate fi mai mic de 3 și nici
mai mare de 11.
Membrii consiliului de supraveghere pot fi revocați oricând
de adunarea generală a acționarilor, cu o majoritate de cel puțin
două treimi din numărul voturilor acționarilor prezenți.
Consiliul de supraveghere alege dintre membrii săi un
președinte al consiliului.
În cazul vacanței unui post de membru în consiliul
de supraveghere, consiliul poate proceda la numirea unui
membru provizoriu, până la întrunirea adunării generale.
172
Dacă vacanța menționată determină scăderea numărului
membrilor consiliului de supraveghere sub minimul legal,
directoratul trebuie să convoace fără întârziere adunarea
generală pentru completarea locurilor vacante.
În cazul în care directoratul nu își îndeplinește obligația de
a convoca adunarea generală, orice parte interesată se poate
adresa instanței pentru a desemna persoana însărcinată cu
convocarea adunării generale ordinare a acționarilor, care să
facă numirile necesare.
Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi
concomitent membri ai directoratului. De asemenea,
ei nu pot cumula calitatea de membru în consiliul de
X
supraveghere cu cea de salariat al societății.
CAP. 3
Prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a
acționarilor se pot stabili condiții specifice de profesionalism
și independență pentru membrii consiliului de supraveghere.
În aprecierea independenței unui membru al consiliului de
supraveghere vor fi avute în vedere criteriile prevăzute la art.
1382 alin. (2).
Art. 1382 alin. (2) – Legea 31/1990:
(2) La desemnarea administratorului independent, aduna-
rea generală a acționarilor va avea în vedere următoarele
criterii:
a) să nu fie director al societății sau al unei societăți
controlate de către aceasta și să nu fi îndeplinit o astfel de
funcție în ultimii 5 ani;
b) să nu fi fost salariat al societății ori al unei societăți
controlate de către aceasta sau să fi avut un astfel de raport de
muncă în ultimii 5 ani;
173
 c) să nu primească sau să fi primit de la societate ori de la
o societate controlată de aceasta o remunerație suplimentară
sau alte avantaje, altele decât cele corespunzând calității sale
de administrator neexecutiv;
d) să nu fie acționar semnificativ al societății;
e) să nu aibă sau să fi avut în ultimul an relații de afaceri
cu societatea ori cu o societate controlată de aceasta, fie
personal, fie ca asociat, acționar, administrator, director sau
salariat al unei societăți care are astfel de relații cu societatea,
dacă, prin caracterul lor substanțial, acestea sunt de natură
a-i afecta obiectivitatea;
f) să nu fie sau să fi fost în ultimii 3 ani auditor financiar
ori asociat salariat al actualului auditor financiar al societății
sau al unei societăți controlate de aceasta;
g) să fie director într-o altă societate în care un director al
societății este administrator neexecutiv;
h) să nu fi fost administrator neexecutiv al societății mai
mult de 3 mandate;
i) să nu aibă relații de familie cu o persoană aflată în una
dintre situațiile prevăzute la lit. a) și d).
Consiliul de supraveghere are următoarele atribuții
principale:
a) exercită controlul permanent asupra conducerii societății
de către directorat;
b) numește și revocă membrii directoratului;
c) verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv și
cu hotărârile adunării generale a operațiunilor de conducere a
societății;
d) raportează cel puțin o dată pe an adunării generale
a acționarilor cu privire la activitatea de supraveghere
desfășurată.
174
În cazuri excepționale, când interesul societății o
cere, consiliul de supraveghere poate convoca adunarea
generală a acționarilor.
Consiliului de supraveghere nu îi pot fi transferate
atribuții de conducere a societății. Cu toate acestea, în
actul constitutiv se poate prevedea că anumite tipuri de
operațiuni nu pot fi efectuate decât cu acordul consiliului.
În cazul în care consiliul nu își dă acordul pentru o astfel
de operațiune, directoratul poate cere acordul adunării
generale ordinare. Hotărârea adunării generale cu privire
X
la un asemenea acord este dată cu o majoritate de 3
CAP. 3
pătrimi din numărul voturilor acționarilor prezenți. Actul
constitutiv nu poate stabili o altă majoritate și nici stipula
alte condiții.
Consiliul de supraveghere poate crea comitete
consultative, formate din cel puțin 2 membri ai consiliului
și însărcinate cu desfășurarea de investigații și cu elaborarea
de recomandări pentru consiliu, în domenii precum auditul,
remunerarea membrilor directoratului și ai consiliului de
supraveghere și a personalului, sau nominalizarea de candidați
pentru diferitele posturi de conducere. Comitetele vor înainta
consiliului în mod regulat rapoarte asupra activității lor.
Președintele directoratului poate fi numit membru în
comitetul de nominalizare creat de consiliul de supraveghere,
fără ca prin aceasta să dobândească calitatea de membru în
consiliu.
175
 Cel puțin un membru al fiecărui comitet consultativ trebuie
să fie membru independent al consiliului de supraveghere.
Cel puțin un membru al comitetului de audit trebuie să dețină
experiență relevantă în aplicarea principiilor contabile sau în
audit financiar.
Consiliul de supraveghere se întrunește cel puțin
o dată la 3 luni. Președintele convoacă consiliul de
supraveghere și prezidează întrunirea.
Consiliul de supraveghere este convocat în orice moment la
cererea motivată a cel puțin 2 dintre membrii consiliului sau
la cererea directoratului. Consiliul se va întruni în cel mult 15
zile de la convocare.
Dacă președintele nu dă curs cererii de convocare a
consiliului, autorii cererii pot convoca ei înșiși consiliul,
stabilind ordinea de zi a ședinței.
Membrii directoratului pot fi convocați la întrunirile
consiliului de supraveghere. Ei nu au drept de vot în consiliu.
La fiecare ședință se va întocmi un proces-verbal, care
va cuprinde numele participanților, ordinea de zi, ordinea
deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite
și opiniile separate. Procesul-verbal este semnat de către
președintele de ședință și de către cel puțin un alt membru
prezent al consiliului.
Durata mandatului administratorilor, respectiv al
membrilor directoratului și ai consiliului de supraveghere,
este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăși 4
ani. Ei sunt reeligibili, când prin actul constitutiv nu se
dispune altfel.
176
Durata mandatului primilor membri ai consiliului de
administrație, respectiv al primilor membri ai consiliului de
supraveghere, nu poate depăși 2 ani.
Pentru ca numirea unui administrator, respectiv a unui
membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere,
să fie valabilă din punct de vedere juridic, persoana numită
trebuie să o accepte în mod expres.
Persoana numită în una dintre funcțiile: administrator,
respectiv a unui membru al directoratului sau al
consiliului de supraveghere, trebuie să fie asigurată
pentru răspundere profesională.
X
CAP. 3
Directorii societății pe acțiuni, în sistemul unitar, respectiv
membrii directoratului, în sistemul dualist, sunt persoane
fizice.
O persoană juridică poate fi numită administrator sau
membru al consiliului de supraveghere al unei societăți pe
acțiuni. Odată cu această numire, persoana juridică este obli-
gată să își desemneze un reprezentant permanent, persoană
fizică. Acesta este supus acelorași condiții și obligații și are
aceeași răspundere civilă și penală ca și un administrator
sau membru al consiliului de supraveghere, persoană fizică,
ce acționează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana
juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere
sau să i se micșoreze răspunderea solidară. Când persoana
juridică își revocă reprezentantul, ea are obligația să numească
în același timp un înlocuitor.
Directorii unei societăți pe acțiuni, în sistemul unitar,
și membrii directoratului, în sistemul dualist, nu vor putea
fi, fără autorizarea consiliului de administrație, respectiv a
177
consiliului de supraveghere, directori, administratori, membri
ai directoratului ori ai consiliului de supraveghere, cenzori
sau, după caz, auditori interni ori asociați cu răspundere
nelimitată, în alte societăți concurente sau având același obiect
de activitate, nici nu pot exercita același comerț sau altul
concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa
revocării și răspunderii pentru daune.
O persoană fizică poate exercita concomitent cel
mult 5 mandate de administrator și/sau de membru
al consiliului de supraveghere în societăți pe acțiuni
al căror sediu se află pe teritoriul României. Această
prevedere se aplică în aceeași măsură persoanei fizice
administrator sau membru al consiliului de supraveghere,
cât și persoanei fizice reprezentant permanent al unei
persoane juridice administrator ori membru al consiliului
de supraveghere.
Interdicția prevăzută la nr. de mandate nu se referă la
cazurile când cel ales în consiliul de administrație sau în
consiliul de supraveghere este proprietar a cel puțin o pătrime
din totalul acțiunilor societății sau este membru în consiliul de
administrație ori în consiliul de supraveghere al unei societăți
pe acțiuni ce deține pătrimea arătată.
Persoana care încalcă prevederile prezentului articol este
obligată să demisioneze din funcțiile de membru al consiliului
de administrație sau al consiliului de supraveghere care
depășesc numărul maxim de mandate prevăzute de lege (5
mandate) în termen de o lună de la data apariției situației de
incompatibilitate. La expirarea acestei perioade, el va pierde
mandatul obținut prin depășirea numărului legal de mandate,
178
în ordinea cronologică a numirilor, și va fi obligat la restituirea
remunerației și a altor beneficii primite către societatea în care
a exercitat acest mandat. Deliberările și deciziile la care el a
luat parte în exercitarea mandatului respectiv rămân valabile.
Înainte de a fi numită director sau administrator, respectiv
membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere
într-o societate pe acțiuni, persoana nominalizată va informa
organul societății însărcinat cu numirea sa cu privire la orice
aspecte relevante.
Remunerația membrilor consiliului de administrație
sau ai consiliului de supraveghere este stabilită prin actul
constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor.
Remunerația suplimentară a membrilor consiliului de
X
administrație sau ai consiliului de supraveghere însărcinați
CAP. 3
cu funcții specifice în cadrul organului respectiv, precum și
remunerația directorilor, în sistemul unitar, ori a membrilor
directoratului, în sistemul dualist, sunt stabilite de consiliul
de administrație, respectiv de consiliul de supraveghere. Actul
constitutiv sau adunarea generală a acționarilor fixează limitele
generale ale tuturor remunerațiilor acordate în acest fel.
Adunarea generală, respectiv consiliul de adminis-
trație sau consiliul de supraveghere și, dacă este cazul,
comitetul de remunerare se vor asigura, la stabili-
rea remunerațiilor sau a altor avantaje, că acestea
sunt justificate în raport cu îndatoririle specifice ale
persoanelor respective și cu situația economică a
societății.
179
 Consiliul de administrație va solicita oficiului registrului
comerțului înregistrarea numirii directorilor, precum și a
oricărei schimbări în persoana administratorilor sau directorilor
și publicarea acestor date în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a. Aceeași obligație revine directoratului cu
privire la înregistrarea primilor membri ai directoratului și a
oricărei schimbări în persoana membrilor directoratului sau a
membrilor consiliului de supraveghere.
Pentru validitatea deciziilor consiliului de administrație, ale
directoratului sau ale consiliului de supraveghere este necesară
prezența a cel puțin jumătate din numărul membrilor fiecăruia
dintre aceste organe, dacă prin actul constitutiv nu se prevede
un număr mai mare.
Deciziile în cadrul consiliului de administrație, al
directoratului sau al consiliului de supraveghere se iau cu votul
majorității membrilor prezenți. Deciziile cu privire la numirea
sau revocarea președinților acestor organe se iau cu votul
majorității membrilor consiliului.
Membrii consiliului de administrație, ai directoratului sau
ai consiliului de supraveghere pot fi reprezentați la întrunirile
organului respectiv doar de către alți membri ai săi. Un membru
prezent poate reprezenta un singur membru absent.
Actul constitutiv poate dispune că participarea la
reuniunile consiliului de administrație, ale directoratului
sau ale consiliului de supraveghere poate avea loc și
prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță,
precizând felul acestora. Totodată, actul constitutiv
poate limita felul deciziilor care pot fi luate în aceste
condiții și poate prevedea un drept de a se opune la o
astfel de procedură în favoarea unui număr determinat
de membri ai organului respectiv.
180
Mijloacele de comunicare la distanță prevăzute trebuie să
întrunească condițiile tehnice necesare pentru identificarea
participanților, participarea efectivă a acestora la ședința
consiliului și retransmiterea deliberărilor în mod continuu.
Dacă actul constitutiv nu dispune altfel, președintele
consiliului de administrație sau al consiliului de
supraveghere va avea votul decisiv în caz de paritate
a voturilor. Nu poate avea vot decisiv președintele
consiliului de administrație care este, în același timp,
director al societății.
Dacă președintele în funcție al consiliului de
administrație, al directoratului sau al consiliului de
X
supraveghere nu poate sau îi este interzis să participe
CAP. 3
la vot în cadrul organului respectiv, ceilalți membri vor
putea alege un președinte de ședință, având aceleași
drepturi ca președintele în funcție.
În caz de paritate de voturi și dacă președintele nu benefi-
ciază de vot decisiv, propunerea supusă votului se consideră
respinsă.
Actul constitutiv poate dispune că, în cazuri excepționale,
justificate prin urgența situației și prin interesul societății,
deciziile consiliului de administrație sau ale directoratului pot
fi luate prin votul unanim exprimat în scris al membrilor,
fără a mai fi necesară o întrunire a respectivului organ.
Nu se poate recurge la procedura prevăzută (prin votul
unanim exprimat în scris al membrilor, fără a mai fi necesară
o întrunire) în cazul deciziilor consiliului de administrație sau
ale directoratului referitoare la situațiile financiare anuale ori
la capitalul autorizat.
181
 Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va putea
să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin
care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze,
să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri
aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește
jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data
încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale
a acționarilor, dată în condițiile art. 115.
Art. 115 Legea 31/1990:
(1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale
extraordinare este necesară la prima convocare prezența
acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total
de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezența
acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul
total de drepturi de vot.
(2) Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute
de acționarii prezenți sau reprezentați. Decizia de modificare
a obiectului principal de activitate al societății, de reducere
sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei
juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societății se ia
cu o majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot
deținute de acționarii prezenți sau reprezentați.
(3) În actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și de
majoritate mai mari.
Directorii și membrii consiliului de administrație, respectiv
membrii directoratului și cei ai consiliului de supraveghere,
sunt obligați să participe la adunările generale ale acționarilor.
Dacă consiliul de administrație, respectiv directoratul,
constată că, în urma unor pierderi, stabilite prin situațiile
financiare anuale aprobate conform legii, activul net al
societății, determinat ca diferență între totalul activelor și
totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puțin de
jumătate din valoarea capitalului social subscris, va
182
convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru
a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată.
Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea
generală extraordinară să fie convocată chiar și în cazul
unei diminuări a activului net mai puțin semnificativă decât
jumătate din valoarea capitalului social subscris, stabilindu-se
acest nivel minim al activului net prin raportare la capitalul
social subscris.
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va
prezenta adunării generale extraordinare întrunite un raport
cu privire la situația patrimonială a societății, însoțit de
observații ale cenzorilor sau, după caz, ale auditorilor interni.
Acest raport trebuie depus la sediul societății cu cel puțin o
săptămână înainte de data adunării generale, pentru a putea
X
fi consultat de orice acționar interesat. În cadrul adunării
CAP. 3
generale extraordinare, consiliul de administrație, respectiv
directoratul, îi va informa pe acționari cu privire la orice fapte
relevante survenite după redactarea raportului scris.
Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăște
dizolvarea societății, atunci societatea este obligată ca, cel
târziu până la încheierea exercițiului financiar ulterior celui în
care au fost constatate pierderile și sub rezerva dispozițiilor
art. 10*, să procedeze la reducerea capitalului social cu un
cuantum cel puțin egal cu cel al pierderilor care nu au putut
fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al
societății nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel
puțin egale cu jumătate din capitalul social.
Art. 10 –Legea 31/1990:
(1) Capitalul social al societății pe acțiuni sau al societății
în comandită pe acțiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei.
Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea
minimă a capitalului social, ținând seama de rata de schimb,
astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al
sumei de 25.000 euro.
183
 (2) Cu excepția cazului în care societatea este transformată
într-o societate de altă formă, capitalul social al societăților
prevăzute la alin. (1) nu poate fi redus sub minimul legal
decât dacă valoarea sa este adusă la un nivel cel puțin egal
cu minimul legal prin adoptarea unei hotărâri de majorare de
capital în același timp cu hotărârea de reducere a capitalului.
În cazul încălcării acestor dispoziții, orice persoană interesată
se poate adresa instanței pentru a cere dizolvarea societății.
Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă
a hotărârii judecătorești de dizolvare, capitalul social este
adus la valoarea minimului legal prevăzut de prezenta lege.
În cazul neîntrunirii adunării generale extraordinare sau
dacă adunarea generală extraordinară nu a putut delibera
valabil nici în a doua convocare, orice persoană interesată se
poate adresa instanței pentru a cere dizolvarea societății. În
oricare dintre aceste cazuri instanța poate acorda societății un
termen ce nu poate depăși 6 luni pentru regularizarea situației.
Societatea nu va fi dizolvată dacă reconstituirea activului net
până la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din
capitalul social are loc până în momentul rămânerii definitive
a hotărârii judecătorești de dizolvare.
Acțiunea în răspundere contra fondatorilor, admi-
nistratorilor, directorilor, respectiv a membrilor direc-
toratului și consiliului de supraveghere, precum și a
cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cau-
zate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor
față de societate, aparține adunării generale, care va
decide cu majoritatea prevăzută la art. 112 (cel puțin o
pătrime din numărul total de drepturi de vot).
184
Adunarea generală desemnează cu aceeași majoritate
persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție.
Când adunarea generală decide cu privire la situația
financiară anuală, poate lua o hotărâre referitoare la
răspunderea administratorilor sau directorilor, respectiv
a membrilor directoratului și consiliului de suprave-
ghere, chiar dacă această problemă nu figurează pe
ordinea de zi.
Dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în
răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor
X
directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data
CAP. 3
adoptării hotărârii și adunarea generală, respectiv consiliul de
supraveghere, va proceda la înlocuirea lor.
Dacă acțiunea se pornește împotriva directorilor, aceștia sunt
suspendați de drept din funcție până la rămânerea definitivă a
hotărârii.
Dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în
răspundere contra membrilor consiliului de supraveghere
cu majoritatea prevăzută la art. 115 alin. (1) (cel puțin o
pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările
următoare, prezența acționarilor reprezentând cel puțin o
cincime din numărul total de drepturi de vot), mandatul
membrilor respectivi ai consiliului de supraveghere încetează
de drept. Adunarea generală va proceda la înlocuirea lor.
Acțiunea în răspundere împotriva membrilor
directoratului poate fi exercitată și de către consiliul de
supraveghere, în urma unei decizii a consiliului însuși. Dacă
decizia este luată cu o majoritate de două treimi din numărul
total de membri ai consiliului de supraveghere, mandatul
185
membrilor respectivi ai directoratului încetează de drept,
consiliul de supraveghere procedând la înlocuirea lor.
Dacă adunarea generală nu introduce acțiunea în răspundere
prevăzută la art. 155 din Legea societăților și nici nu dă
curs propunerii unuia sau mai multor acționari de a iniția o
asemenea acțiune, acționarii reprezentând, individual sau
împreună, cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a
introduce o acțiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în
contul societății, împotriva oricărei persoane prevăzute la art.
155 alin. (1).
Persoanele care exercită dreptul prevăzut cu privire
la introducerea acțiunii în răspundere, trebuie să fi avut
deja calitatea de acționar la data la care a fost dezbă-
tută în cadrul adunării generale problema introducerii
acțiunii în răspundere.
Cheltuielile de judecată vor fi suportate de acționarii care
au introdus acțiunea. În caz de admitere, acționarii au dreptul
la rambursarea de către societate a sumelor avansate cu acest
titlu.
După rămânerea definitivă a hotărârii instanței de
admitere a acțiunii în răspundere, adunarea generală a
acționarilor, respectiv consiliul de supraveghere va putea
decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor și
membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor
directoratului, și înlocuirea acestora.
186
3.1.15. Auditul financiar, auditul intern și cenzorii
Ca regulă, auditul intern este obligatoriu pentru en-
titățile ale căror situații financiare anuale sunt supuse,
potrivit legii, auditului statutar, și reprezintă activitatea
de examinare obiectivă a activităților unei organizații în
ceea ce privește managementul riscului, controlului și
proceselor de conducere a acesteia.
În funcție de tipul și de mărimea firmei sau reglementarea
sectorului, dacă firma este locală sau multinațională, numărul
X
de audituri dintr-un an poate fi și mai mare de unul.
CAP. 3
Societatea pe acțiuni va avea 3 cenzori și un supleant,
dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare.
În toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar.
Cenzorii sunt aleși de adunarea generală a acționarilor.
Durata mandatului lor este de 3 ani și pot fi realeși.
Cenzorii trebuie să își exercite personal mandatul.
La societățile pe acțiuni cu capital majoritar de stat,
unul dintre cenzori este, în mod obligatoriu, reprezentant al
Ministerului Economiei și Finanțelor.
Situațiile financiare ale societăților supuse obligației legale
de auditare vor fi auditate de către auditori financiari - persoane
fizice sau persoane juridice -, în condițiile prevăzute de lege.
Societățile pe acțiuni care optează, în temeiul art. 153 din
Legea societăților, pentru sistemul dualist de administrare
sunt supuse auditului financiar.
Societățile pe acțiuni ale căror situații financiare sunt
supuse auditului financiar, potrivit legii sau opțiunii, în acest
187
sens, a acționarilor pot să nu aplice prevederile art. 159 alin.
(1) (prin care se precizează că societatea pe acțiuni va avea 3
cenzori și un supleant, dacă prin actul constitutiv nu se prevede
un număr mai mare). În toate cazurile, numărul cenzorilor
trebuie să fie impar, hotărârea în acest sens fiind luată de
adunarea generală a acționarilor.
Societățile ale căror situații financiare anuale sunt supuse
auditului financiar, potrivit legii sau hotărârii acționarilor,
vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de
Camera Auditorilor Financiari din România.
La societățile ale căror situații financiare anuale nu sunt
supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generală
ordinară a acționarilor va hotărî contractarea auditului financiar
sau numirea cenzorilor, după caz.
Consiliul de administrație, respectiv directoratul,
înregistrează la registrul comerțului orice schimbare a
cenzorilor, respectiv auditorilor financiari.
Cenzorii pot fi acționari, cu excepția cenzorului expert
contabil, care poate fi terț ce exercită profesia individual ori în
forme asociative.
Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleși, decad din
mandatul lor:
a) rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soții
administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte
funcții decât aceea de cenzor, un salariu sau o remunerație de
la administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt
în raporturi contractuale sau se află în concurență cu aceasta;
c) persoanele cărora le este interzisă funcția de membru
al consiliului de administrație, respectiv al consiliului de
supraveghere și al directoratului, în temeiul art. 731 din Legea
31/1990;
188
d) persoanele care, pe durata exercitării atribuțiilor con-
ferite de această calitate, au atribuții de control în cadrul
Ministerului Finanțelor Publice sau al altor instituții publice,
cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege.
Cenzorii sunt remunerați cu o indemnizație fixă,
determinată prin actul constitutiv sau de adunarea generală
care i-a numit.
Cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiunea
societății, să verifice dacă situațiile financiare sunt legal
întocmite și în concordanță cu registrele, dacă acestea din
urmă sunt ținute regulat și dacă evaluarea elementelor
X
patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru
CAP. 3
întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.
Despre toate acestea, precum și asupra propunerilor pe care
le vor considera necesare cu privire la situațiile financiare și
repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunării generale
un raport amănunțit. Modalitatea și procedura de raportare a
auditorilor interni se stabilesc potrivit normelor elaborate de
Camera Auditorilor Financiari din România.
Adunarea generală poate aproba situațiile financiare
anuale numai dacă acestea sunt însoțite de raportul
cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari.
189
 Cenzorii sau, după caz, auditorii interni vor aduce la
cunoștință membrilor consiliului de administrație neregulile
în administrație și încălcările dispozițiilor legale și ale
prevederilor actului constitutiv pe care le constată, iar cazurile
mai importante le vor aduce la cunoștință adunării generale.
Cenzorii au dreptul să obțină în fiecare lună de la
administratori o situație despre mersul operațiunilor.
Este interzis cenzorilor să comunice acționarilor în
particular sau terților datele referitoare la operațiunile
societății, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.
Orice acționar are dreptul să reclame cenzorilor faptele
despre care crede că trebuie cenzurate, iar aceștia le vor avea
în vedere la întocmirea raportului către adunarea generală.
În cazul în care reclamația este făcută de acționari
reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din
capitalul social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv
prevede astfel, cenzorii sunt obligați să o verifice. Dacă vor
aprecia că reclamația este întemeiată și urgentă, sunt obligați
să convoace imediat adunarea generală și să prezinte acesteia
observațiile lor. În caz contrar, ei trebuie să pună în discuție
reclamația la prima adunare. Adunarea generală trebuie să ia o
hotărâre asupra celor reclamate.
În cazul societăților în care au fost desemnați auditori
interni, potrivit legii, orice acționar are dreptul să reclame
acestora faptele despre care cred că trebuie verificate. Auditorii
interni le vor avea în vedere la întocmirea raportului către
consiliul de administrație, respectiv consiliul de supraveghere.
În cazul în care reclamația este făcută de acționari reprezen-
tând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social
190
ori o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel,
auditorii interni sunt obligați să verifice faptele reclamate,
iar în cazul în care sunt confirmate, fiind consemnate într-un
raport ce va fi comunicat consiliului de administrație, respectiv
consiliului de supraveghere, și pus la dispoziție adunării
generale; în acest caz, consiliul de administrație, respectiv
consiliul de supraveghere, este obligat să convoace adunarea
generală.
Pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art. 163 alin.
(2)*, cenzorii vor delibera împreună; ei însă vor putea face,
în caz de neînțelegere, rapoarte separate, care vor trebui să fie
prezentate adunării generale.
*Art. 16. – Legea 31/1990:
(1) Cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiunea
X
societății, să verifice dacă situațiile financiare sunt legal
CAP. 3
întocmite și în concordanță cu registrele, dacă acestea din
urmă sunt ținute regulat și dacă evaluarea elementelor
patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru
întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.
(2) Despre toate acestea, precum și asupra propunerilor pe
care le vor considera necesare cu privire la situațiile financiare
și repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunării
generale un raport amănunțit. Modalitatea și procedura de
raportare a auditorilor interni se stabilesc potrivit normelor
elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.
Pentru celelalte obligații impuse de lege, cenzorii vor putea
lucra separat.
Cenzorii vor trece într-un registru special deliberările lor,
precum și constatările făcute în exercițiul mandatului lor.
Întinderea și efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate
de regulile mandatului.
Revocarea lor se va putea face numai de adunarea generală,
cu votul cerut la adunările extraordinare.
191
 3.1.16. Despre emiterea de obligațiuni
Obligaţiunile sunt titluri de valoare (de credit) emise
de societate în schimbul sumelor de bani împrumutate,
care încorporează îndatorirea societăţii de a rambursa
aceste sume şi de a plăti dobânzile aferente.
Valoarea nominală a unei obligațiuni nu poate fi mai mică
de 2,5 lei.
Obligațiunile din aceeași emisiune trebuie să fie de o valoare
egală și acordă posesorilor lor drepturi egale.
Obligațiunile pot fi emise în formă materială, pe suport
hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în cont.
Subscripția obligațiunilor va fi făcută pe exemplarele
prospectului de emisiune.
Valoarea obligațiunilor subscrise trebuie să fie integral
vărsată.
Titlurile obligațiunilor trebuie să cuprindă datele prevăzute
în legislația pieței de capital.
Titlurile vor fi semnate în conformitate cu dispozițiile art.
93 alin. (4).
Art. 93 (4) Legea 31/1990:
Acțiunile trebuie să poarte semnătura a 2 membri ai
consiliului de administrație, respectiv ai directoratului, sau,
după caz, semnătura administratorului unic, respectiv a
directorului general unic.
Valoarea nominală a obligațiunilor convertibile în acțiuni
va trebui să fie egală cu cea a acțiunilor.
Deținătorii de obligațiuni se pot întruni în adunare generală,
pentru a delibera asupra intereselor lor.
192
Adunarea va fi convocată pe cheltuiala societății care a
emis obligațiunile, la cererea unui număr de deținători care să
reprezinte a patra parte din titlurile emise și nerambursate sau,
după numirea reprezentanților deținătorilor de obligațiuni, la
cererea acestora.
Dispozițiile prevăzute pentru adunarea ordinară a
acționarilor se aplică și adunării deținătorilor de obligațiuni,
în ce privește formele, condițiile, termenele convocării,
depunerea titlurilor și votarea.
Societatea emitentă nu poate participa la deliberările
adunării deținătorilor de obligațiuni, în baza obligațiunilor pe
care le posedă.
Deținătorii de obligațiuni vor putea fi reprezentați prin
mandatari, alții decât administratorii, directorii, respectiv
X
membrii directoratului, ai consiliului de supraveghere ori
CAP. 3
cenzorii sau funcționarii societății.
Adunarea deținătorilor de obligațiuni legal constituită
poate:
a) să numească un reprezentant al deținătorilor de obligațiuni
și unul sau mai mulți supleanți, cu dreptul de a-i reprezenta
față de societate și în justiție, fixându-le remunerația; aceștia
nu pot lua parte la administrarea societății, dar vor putea asista
la adunările sale generale;
b) să îndeplinească toate actele de supraveghere și de apărare
a intereselor lor comune sau să autorizeze un reprezentant cu
îndeplinirea lor;
c) să constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile
cuvenite deținătorilor de obligațiuni, pentru a face față
cheltuielilor necesare apărării drepturilor lor, stabilind, în
același timp, regulile pentru gestiunea acestui fond;
d) să se opună la orice modificare a actului constitutiv sau
a condițiilor împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atin-
gere drepturilor deținătorilor de obligațiuni;
e) să se pronunțe asupra emiterii de noi obligațiuni.
193
 Hotărârile adunării vor fi aduse la cunoștință societății, în
termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor.
Pentru validitatea deliberărilor prevăzute la lit. a), b) și c)
hotărârea se ia cu o majoritate reprezentând cel puțin o treime
din titlurile emise și nerambursate; în celelalte cazuri este
necesară prezența în adunare a deținătorilor reprezentând cel
puțin două treimi din titlurile nerambursate și votul favorabil
a cel puțin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare.
Hotărârile luate de adunarea deținătorilor de obligațiuni
sunt obligatorii și pentru deținătorii care nu au luat parte la
adunare sau au votat contra.
Hotărârile adunării deținătorilor de obligațiuni pot fi atacate
în justiție de către deținătorii care nu au luat parte la adunare
sau au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-
verbal al ședinței, în termenul și cu efectele arătate în art. 132
și 133.
Art. 132 Legea 31/1990:
(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii
sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii
care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului
constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de
la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la
adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se
insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la
acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și
de orice persoană interesată.
(4) Membrii consiliului de administrație, respectiv ai
consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării
generale privitoare la revocarea lor din funcție.
(5) Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea,
reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin
directorat.
194
(6) Dacă hotărârea este atacată de toți membrii consiliu-
lui de administrație, societatea va fi reprezentată în justiție
de către persoana desemnată de președintele instanței din-
tre acționarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost
însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest
scop, va numi un reprezentant.
(7) Dacă hotărârea este atacată de toți membrii
directoratului, societatea va fi reprezentată în justiție de către
consiliul de supraveghere.
(8) Dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anulare, ele
pot fi conexate.
(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea
judecătorească pronunțată este supusă numai apelului.
(10) Hotărârea definitivă de anulare va fi menționată
X
în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial
CAP. 3
al României, Partea a IV-a. De la data publicării ea este
opozabilă tuturor acționarilor.
Art. 133.
(1) O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul
poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială,
suspendarea executării hotărârii atacate.
Acțiunea în justiție a deținătorului de obligațiuni împo-
triva societății nu este admisibilă dacă are același obiect cu
al acțiunii intentate de reprezentantul deținătorilor de obliga-
țiuni sau este contrară unei hotărâri a adunării deținătorilor
de obligațiuni.
Obligațiunile se rambursează de societatea emitentă la
scadență.
Înainte de scadență, obligațiunile din aceeași emisiune și
cu aceeași valoare pot fi rambursate, prin tragere la sorți, la o
sumă superioară valorii lor nominale, stabilită de societate și
anunțată public cu cel puțin 15 zile înainte de data tragerii la
sorți.
195
 Obligațiunile convertibile pot fi preschimbate în acțiuni
ale societății emitente, în condițiile stabilite în prospectul de
ofertă publică.
3.1.17. Registrele societății și situațiile financiare anuale
Una dintre cele mai importante funcţii ale registrelor pe
care trebuie să le ţină societăţile comerciale, altele decât cele
contabile, este aceea de a constitui instrumente probatorii
a unor operaţiuni, acte şi fapte intervenite în activitatea lor.
Astfel de registre au valoarea probatorie a unor înscrisuri sub
semnătură privată.
În afară de evidențele prevăzute de lege, societățile pe
acțiuni trebuie să țină:
a) un registru al acționarilor care să arate, după caz, numele
și prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul
sau sediul acționarilor, precum și vărsămintele făcute în contul
acțiunilor. Evidența acțiunilor tranzacționate pe o/un piață
reglementată/sistem alternativ de tranzacționare se realizează
cu respectarea legislației specifice pieței de capital;
b) un registru al ședințelor și deliberărilor adunărilor
generale;
c) un registru al ședinței și deliberărilor consiliului de
administrație, respectiv ale directoratului și consiliului de
supraveghere;
e) un registru al deliberărilor și constatărilor făcute
de cenzori și, după caz, de auditori interni, în exercitarea
mandatului lor;
f) un registru al obligațiunilor, care să arate totalul
obligațiunilor emise și al celor rambursate, precum și numele
și prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când
ele sunt nominative. Evidența obligațiunilor emise în formă
196
dematerializată și tranzacționate pe o piață reglementată
sau printr-un sistem alternativ de tranzacționare va fi ținută
conform legislației specifice pieței de capital;
g) orice alte registre prevăzute de acte normative
speciale.
Administratorii, respectiv membrii directoratului, sau,
după caz, entitățile care țin evidența acționariatului conform
prevederilor legale au obligația să pună la dispoziția
acționarilor și a oricăror alți solicitanți informații privind
structura acționariatului respectivei societăți și să le
elibereze, la cerere, pe cheltuiala lor, certificate privind
aceste date.
X
CAP. 3
3.1.17.1. Registrul acționarilor și registrul obligațiunilor
Registrul acționarilor și registrul obligațiunilor se pot
ține manual sau în sistem computerizat.
Societatea poate contracta cu o societate de registru
independent privat ținerea registrului acționarilor în sistem
computerizat și efectuarea înregistrărilor și a altor operațiuni
legate de acest registru.
Dispozițiile alineatului precedent sunt aplicabile, în mod
corespunzător, și în ceea ce privește registrul obligațiunilor.
Ținerea registrului acționarilor și/sau a registrului
obligațiunilor de către o societate de registru independent
autorizat este obligatorie în cazurile prevăzute de lege.
În cazul în care registrul acționarilor este ținut de către o
societate de registru independent autorizată, este obligatorie
menționarea în registrul comerțului a firmei și a sediului
acesteia, precum și a oricăror modificări intervenite cu privire
la aceste elemente de identificare.
197
 Consiliul de administrație, respectiv directoratul, trebuie să
prezinte cenzorilor, respectiv auditorilor interni și auditorilor
financiari, cu cel puțin 30 de zile înainte de ziua stabilită
pentru ședința adunării generale situația financiară anuală
pentru exercițiul financiar precedent, însoțită de raportul lor și
de documentele justificative.
3.1.17.2. Constituirea rezervelor
Rezerva legală se constituie în procent de 5% din
profitul brut al exercițiului financiar, până când acesta va
atinge 20% din capitalul social.
Potrivit reglementărilor art. 183, alin. (1) din Legea
societăților, constituirea rezervei legale se efectuează la data
de 31 decembrie a exercițiului financiar, prin preluarea din
profitul societății a cel puțin 5% până ce această va atinge
minimum a cincea parte din capitalul social.
Constituirea rezervei legale este obligatorie
inclusiv pentru societățile care au statut fiscal de
microîntreprinderi. Neconstituirea rezervei legale este
considerată infracțiune conform prevederilor art. 272
pct.6 din Legea 31/1990, republicată, cu modificările
ulterioare.
198
3.1.17.3. Situațiile financiare anuale
Adunarea generală ordinară este cea care trebuie să discute,
să aprobe sau să modifice situațiile financiare anuale, pe baza
rapoartelor prezentate de cenzori sau, după caz, de auditorul
financiar, și să stabilească dividendul. Această se întrunește cel
puțin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exercițiului
financiar.
Art. 183 din Legea 31/1990 prevede astfel:
(1) Din profitul societății se va prelua, în fiecare an, cel
puțin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta
va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.
(2) Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micșorat
X
din orice cauză, va fi completat, cu respectarea prevederilor
CAP. 3
alin. (1).
(3) De asemenea, se include în fondul de rezervă, chiar dacă
acesta a atins suma prevăzută la alin. (1), excedentul obținut
prin vânzarea acțiunilor la un curs mai mare decât valoarea
lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuințat la plata
cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.
(4) Fondatorii vor participa la profit, dacă acest lucru
este prevăzut în actul constitutiv ori, în lipsa unor asemenea
prevederi, a fost aprobat de adunarea generală extraordinară.
(5) În toate cazurile, condițiile participării se vor stabili de
adunarea generală, pentru fiecare exercițiu financiar.
Raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorului financiar
rămâne depus la sediul societății și la cel al sucursalelor în
cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a
fi consultate de acționari.
La cerere, consiliul de administrație, respectiv directoratul,
eliberează acționarilor copii de pe aceste documente.
Sumele percepute pentru eliberarea de copii nu pot depăși
costurile administrative implicate de furnizarea acestora.
199
 În condițiile prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991,
republicată, consiliul de administrație, respectiv directoratul,
este obligat să depună la unitățile teritoriale ale Ministerului
Finanțelor Publice, în format hârtie și în format electronic
sau numai în formă electronică, având atașată o semnătură
electronică extinsă, situațiile financiare anuale, raportul
lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari,
după caz.
Consiliul de administrație, respectiv directoratul societății-
mamă, definită astfel de reglementările contabile aplicabile,
este obligat să depună la unitățile teritoriale ale Ministerului
Finanțelor Publice copii ale situațiilor financiare anuale
consolidate.
În vederea efectuării publicității legale, Ministerul
Finanțelor Publice transmite, electronic, la Oficiul Național
al Registrului Comerțului copii de pe următoarele acte, în
formă electronică: situațiile financiare anuale și, după caz,
situațiile financiare anuale consolidate, raportul și, după
caz, raportul consolidat al consiliului de administrație,
respectiv al directoratului, raportul cenzorilor sau raportul
auditorilor financiari, precum și indicatorii economico-
financiari necesari efectuării publicității legale.
Publicitatea legală se realizează prin menționarea în
registrul comerțului a depunerii situațiilor financiare anuale,
însoțite de raportul consiliului de administrație, respectiv al
directoratului, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor
financiari, precum și prin publicarea indicatorilor economico-
financiari extrași din acestea.
Ministerul Finanțelor Publice și Oficiul Național al
Registrului Comerțului vor încheia un protocol de colaborare,
în vederea transmiterii, în format electronic, a copiilor și
informațiilor.
200
Aprobarea situațiilor financiare anuale de către
adunarea generală nu împiedică exercitarea acțiunii în
răspundere, în conformitate cu prevederile art. 155.
Astfel, conform art. 155 din Legea 31/1990, acțiunea
în răspundere contra fondatorilor, administratorilor,
directorilor, respectiv a membrilor directoratului și
consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau
auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății de
aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de societate,
aparține adunării generale.
X
3.2. Societățile în comandită pe acțiuni
CAP. 3
Care sunt elementele de specificitate pentru SCA?
- Administrarea societății este încredințată unuia sau mai
multor asociați comanditați.
- Asociaților comanditați li se vor aplica dispozițiile
prevăzute la art. 80-83, iar asociaților comanditari cele din art.
89 și 90 din Legea 31/1990.
- În societatea în comandită pe acțiuni, administratorii
vor putea fi revocați de adunarea generală a acționarilor,
printr-o hotărâre luată cu majoritatea stabilită pentru adunările
extraordinare.
- Adunarea generală, cu aceeași majoritate, alege altă
persoană în locul administratorului revocat, decedat sau care a
încetat exercitarea mandatului său.
- Numirea trebuie aprobată și de ceilalți administratori,
dacă sunt mai mulți.
- Noul administrator devine asociat comanditat.
201
 - Administratorul revocat rămâne răspunzător nelimitat
față de terți pentru obligațiile pe care le-a contractat în timpul
administrației sale, putând însă exercita acțiune în regres
împotriva societății.
- Asociații comanditați, care sunt administratori, nu pot
lua parte la deliberările adunărilor generale pentru alegerea
cenzorilor sau, după caz, a auditorului financiar, chiar dacă
posedă acțiuni ale societății.
3.3. Societățile cu răspundere limitată
3.3.1. Adunarea generală a asociaților - obligații
principale
Care sunt elementele cu relevanță specifică în cazul
SRL?
- Hotărârile asociaților se iau în adunarea generală.
- Prin actul constitutiv se va putea stabili că votarea se poate
face și prin corespondență.
- Adunarea generală decide prin votul reprezentând
majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară
de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.
- Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului
constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de
cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
- Fiecare parte socială dă dreptul la un vot.
- Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în
deliberările adunărilor asociaților referitoare la aporturile sale
în natură sau la actele juridice încheiate între ele și societate.
202
Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre
valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea
convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar
fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată
de asociații prezenți.
Adunarea generală a asociaților are următoarele obligații
principale:
a) să aprobe situația financiară anuală și să stabilească
repartizarea profitului net;
b) să desemneze administratorii și cenzorii, să îi revoce/
demită și să le dea descărcare de activitate, precum și să decidă
contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are
caracter obligatoriu, potrivit legii;
c) să decidă urmărirea administratorilor și cenzorilor pentru
X
daunele pricinuite societății, desemnând și persoana însăr-
CAP. 3
cinată să o exercite;
d) să modifice actul constitutiv.
În acest din urmă caz, dacă în actul constitutiv se preve-
de dreptul de retragere a asociatului pentru că nu este de
acord cu modificările aduse acestuia, se aplică dispozițiile art.
224 și 225.
Art. 224. – Legea 31/1990
(1) Asociatul exclus răspunde de pierderi și are dreptul la
beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere
lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform
prevederilor actului constitutiv.
(2) Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporțională
din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să
reprezinte valoarea acesteia.
Art. 225.
(1) Asociatul exclus rămâne obligat față de terți pentru
operațiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii
definitive a hotărârii de excludere.
203
 (2) Dacă, în momentul excluderii, sunt operațiuni în curs de
executare, asociatul este obligat să suporte consecințele și nu-
și va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea
acelor operațiuni.
Administratorii sunt obligați să convoace adunarea aso-
ciaților la sediul social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori
este necesar.
Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel
puțin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea
adunării generale, arătând scopul acestei convocări.
Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul
constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare
recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru
ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ce
privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se
aplică și societăților cu răspundere limitată, termenul de 15 zile
urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoștință de
hotărârea adunării generale pe care o atacă.
În cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat
unic, acesta va exercita atribuțiile adunării generale a
asociaților societății.
Asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie
adoptată.
Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societății
cu răspundere limitată al cărui asociat unic este.
Societatea este administrată de unul sau mai mulți
administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul
constitutiv sau de adunarea generală.
204
Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării
asociaților, mandatul de administrator în alte societăți
concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă
același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau
pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea
revocării și răspunderii pentru daune.
Dispozițiile art. 75, 76, 77 alin. (1) și 79 se aplică și
societăților cu răspundere limitată.
Art. 75.
Dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui
administrator, afară de stipulație contrară în actul constitutiv.
Art. 76.
(1) Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să
X
lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz
CAP. 3
de divergență între administratori, vor decide asociații care
reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
(2) Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o
pagubă mare societății, poate decide un singur administrator
în lipsa celorlalți, care se găsesc în imposibilitate, chiar
momentană, de a lua parte la administrație.
Art. 77.
(1) Asociații care reprezintă majoritatea absolută a capi-
talului social pot alege unul sau mai mulți administratori
dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala
lor remunerație, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se
dispune altfel.
Art. 79.
(1) Asociatul care, într-o operațiune determinată, are, pe
cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora
ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau
decizie privind această operațiune.
205
 (2) Asociatul care contravine dispozițiilor alin. (1) este
răspunzător de daunele cauzate societății, dacă, fără votul
său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
Cu aceeași majoritate asociații pot decide asupra revocării
administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de
cazul în care administratorii au fost numiți prin actul constitutiv.
Dispozițiile privitoare la administrarea societăților
pe acțiuni nu sunt aplicabile societăților cu răspundere
limitată, indiferent dacă sunt sau nu supuse obligației de
auditare.
Societatea trebuie să țină, prin grija administratorilor,
un registru al asociaților, în care se vor înscrie, după caz,
numele și prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui
asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul părților
sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea.
Administratorii răspund personal și solidar pentru orice
daună pricinuită prin nerespectarea prevederilor anterioare.
Registrul poate fi cercetat de asociați și creditori.
La societățile care nu se încadrează în prevederile art. 160
alin. (1), adunarea asociaților poate numi unul sau mai mulți
cenzori ori un auditor financiar.
Art. 160.
(1) Situațiile financiare ale societăților supuse obligației
legale de auditare vor fi auditate de către auditori financiari -
persoane fizice sau persoane juridice -, în condițiile prevăzute
de lege.
Dacă numărul asociaților trece de 15, numirea
cenzorilor este obligatorie.
206
Dispozițiile prevăzute pentru cenzorii societăților pe
acțiuni se aplică și cenzorilor din societățile cu răspundere
limitată.
În lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare
dintre asociați, care nu este administrator al societății, va
exercita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile
în nume colectiv.
Societatea cu răspundere limitată nu poate emite
obligațiuni.
Situațiile financiare se întocmesc potrivit normelor
X
prevăzute pentru societatea pe acțiuni, prevederile art. 185
CAP. 3
aplicându-se în mod corespunzător (în sensul că societatea
este obligată să depună la unitățile teritoriale ale Ministerului
Finanțelor Publice, în format hârtie și în format electronic
sau numai în formă electronică, având atașată o semnătură
electronică extinsă, situațiile financiare anuale, împreună cu
raportul auditorilor financiari dacă e cazul).
Dispozițiile prevăzute pentru fondurile de rezervă la
societatea pe acțiuni, ca și acelea privitoare la reducerea
capitalului social, se aplică și societăților cu răspundere
limitată.
Părțile sociale pot fi transmise între asociați.
Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, transmiterea către
persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost
aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din
capitalul social.
În cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune,
societatea este obligată la plata părții sociale către succesori,
conform ultimului bilanț contabil aprobat.
207
 În cazul în care s-ar depăși maximul legal de asociați
din cauza numărului succesorilor, aceștia vor fi obligați să
desemneze un număr de titulari ce nu va depăși maximul legal.
Transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul
comerțului și în registrul de asociați al societății.
Transmiterea are efect față de terți numai din momentul
înscrierii ei în registrul comerțului.
3.3.2. Modificarea actului constitutiv
Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărâre
a adunării generale ori a Consiliului de administrație,
respectiv directoratului, sau prin hotărârea instanței
judecătorești.
Când este obligatorie forma autentică a actului
modificator?
Forma autentică a actului modificator adoptat de asociați
este obligatorie atunci când are ca obiect:
a) majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în
natură a unui imobil;
b) modificarea formei juridice a societății într-o societate în
nume colectiv sau în comandită simplă;
c) majorarea capitalului social prin subscripție publică.
După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii,
respectiv directoratul vor depune la registrul comerțului actul
modificator și textul complet al actului constitutiv, actualizat cu
toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul încheierii
judecătorului-delegat.
208
Oficiul registrului comerțului va înainta din oficiu actul
modificator astfel înregistrat și o notificare asupra depunerii
textului actualizat al actului constitutiv către Regia Autonomă
Monitorul Oficial, spre a fi publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societății.
Schimbarea formei societății, prelungirea duratei ei
sau alte modificări ale actului constitutiv al societății nu
atrag crearea unei persoane juridice noi.
Creditorii particulari ai asociaților dintr-o societate în nume
colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată pot
X
face opoziție, în condițiile art. 62 Legea 31/1990, împotriva
CAP. 3
hotărârii adunării asociaților de prelungire a duratei societății
peste termenul fixat inițial, dacă au drepturi stabilite printr-un
titlu executoriu anterior hotărârii.
Când opoziția a fost admisă, asociații trebuie să decidă, în
termen de o lună de la data la care hotărârea a rămas definitivă,
dacă înțeleg să renunțe la prelungire sau să îl excludă din
societate pe asociatul debitor al oponentului.
În acest din urmă caz, drepturile cuvenite asociatului debitor
vor fi calculate pe baza ultimului bilanț contabil aprobat.
3.3.3. Reducerea sau majorarea capitalului social
Capitalul social poate fi redus prin:
a) micșorarea numărului de acțiuni sau părți sociale;
b) reducerea valorii nominale a acțiunilor sau a părților
sociale;
c) dobândirea propriilor acțiuni, urmată de anularea lor.
209
 Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea
nu este motivată de pierderi, prin: Capitalul social se poate mări prin emisiunea de acțiuni
a) scutirea totală sau parțială a asociaților de vărsămintele noi sau prin majorarea valorii nominale a acțiunilor
datorate; existente în schimbul unor noi aporturi în numerar și/
b) restituirea către acționari a unei cote-părți din aporturi, sau în natură.
proporțională cu reducerea capitalului social și calculată egal
pentru fiecare acțiune sau parte socială;
c) alte procedee prevăzute de lege.
Diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului
Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social.
trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Hotărârea va trebui să respecte minimul de capital social, Mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a
atunci când legea îl fixează, să arate motivele pentru care se acțiunilor poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acționarilor,

X
face reducerea și procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea în afară de cazul când este realizată prin încorporarea

CAP. 3
ei. rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.
Creditorii societății, ale căror creanțe sunt anterioare
Dacă majorarea capitalului social se face prin aporturi în
publicării hotărârii, vor fi îndreptățiți să obțină garanții pentru
natură, adunarea generală care a hotărât aceasta va propune
creanțele care nu au devenit scadente până la data respectivei
judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor experți
publicări. Aceștia au dreptul de a face opoziție împotriva
pentru evaluarea acestor aporturi, în condițiile art. 38 și 39 ale
acestei hotărâri, în conformitate cu art. 62 din Legea 31/1990.
Legii 31/1990.
Reducerea capitalului social nu are efect și nu se fac plăți
în beneficiul acționarilor până când creditorii nu vor fi obținut În cazul în care majorarea capitalului social este
realizarea creanțelor lor ori garanții adecvate sau până la data la efectuată pentru realizarea unei fuziuni sau divizări și
care instanța a respins cererea creditorilor ca inadmisibilă ori, pentru efectuarea, dacă este cazul, a plăților în numerar către
apreciind că societatea a oferit creditorilor garanții adecvate acționarii/asociații societății absorbite sau divizate, nu este
sau că, luându-se în considerare activul societății, garanțiile nu necesară întocmirea raportului de evaluare dacă proiectul
sunt necesare, a respins cererea creditorilor ca neîntemeiată, de fuziune sau divizare a fost supus examinării unui expert
iar hotărârea judecătorească a rămas definitivă. independent.
La cererea creditorilor societății, ale căror creanțe sunt
anterioare publicării hotărârii, instanța poate obliga societatea
la acordarea de garanții adecvate dacă, în mod rezonabil, se Aporturi în creanțe nu sunt admise.
poate aprecia că reducerea capitalului social afectează șansele
de acoperire a creanțelor, iar societatea nu a acordat garanții
creditorilor.
210 211
 După depunerea raportului de expertiză, adunarea generală
extraordinară convocată din nou, având în vedere concluziile
experților, poate hotărî majorarea capitalului social.
Hotărârea adunării generale trebuie să cuprindă descrierea
aporturilor în natură, numele persoanelor ce le efectuează și
numărul acțiunilor ce se vor emite în schimb.
Acțiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi
oferite spre subscriere, în primul rând acționarilor existenți,
proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă.
Exercitarea dreptului de preferință se va putea realiza
numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală sau
de consiliul de administrație, respectiv directorat, dacă actul
constitutiv nu prevede alt termen. În toate situațiile, termenul
acordat pentru exercitarea drepturilor de preferință nu poate
fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării
generale, respectiv a deciziei consiliului de administrație/
directoratului, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
După expirarea acestui termen, acțiunile vor putea fi oferite
spre subscriere publicului.
Acționarii au un drept de preferință și atunci când societatea
emite obligațiuni convertibile în acțiuni.
Dreptul de preferință al acționarilor poate fi limitat sau
ridicat numai prin hotărârea adunării generale extraordinare a
acționarilor.
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va pune
la dispoziție adunării generale extraordinare a acționarilor
un raport scris, prin care se precizează motivele limitării
sau ridicării dreptului de preferință. Acest raport va explica,
de asemenea, modul de determinare a valorii de emisiune a
acțiunilor.
Hotărârea va fi luată în prezența acționarilor reprezentând
trei pătrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea
voturilor acționarilor prezenți.
212
Hotărârea va fi depusă la Oficiul Registrului Comerțului de
către consiliul de administrație, respectiv de către directorat,
spre menționare în registrul comerțului și publicare în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului
social produce efecte numai în măsura în care este adusă la
îndeplinire în termen de un an de la data adoptării.
Dacă majorarea de capital propusă nu este subscrisă integral,
capitalul va fi majorat în cuantumul subscrierilor primite doar
dacă condițiile de emisiune prevăd această posibilitate.
Acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor
trebui plătite, la data subscrierii, în proporție de cel puțin 30%
din valoarea lor nominală și, integral, în termen de cel mult
X
3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
CAP. 3
Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale.
În același termen vor trebui plătite acțiunile emise în
schimbul aporturilor în natură.
Prin actul constitutiv, consiliul de administrație,
respectiv directoratul, poate fi autorizat ca, într-o
anumită perioadă, ce nu poate depăși 5 ani de la data
înmatriculării societății, să majoreze capitalul social
subscris până la o valoare nominală determinată (capital
autorizat), prin emiterea de noi acțiuni în schimbul
aporturilor.
Valoarea nominală a capitalului autorizat nu poate depăși
jumătate din capitalul social subscris, existent în momentul
autorizării.
213
 Prin autorizarea acordată consiliului de administrație,
respectiv directoratului, îi poate fi conferită și competența de
a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferință al
acționarilor existenți. Această autorizare se acordă consiliului
de administrație, respectiv directoratului, de către adunarea
generală, în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute la art.
217 alin. (3) din legea societăților.
Societatea cu răspundere limitată își poate majora
capitalul social, în modalitățile și din sursele prevăzute
de art. 210 (prin încorporarea rezervelor, cu excepția
rezervelor legale, precum și a beneficiilor sau a primelor
de emisiune, ori prin compensarea unor creanțe lichide și
exigibile asupra societății cu acțiuni ale acesteia).
3.3.4. Excluderea și retragerea asociaților
Care este contextul în care poate fi exclus un asociat?
Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită
simplă sau cu răspundere limitată (SNC, SCS, SRL):
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care
s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment
sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă
fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80
și 82 (asociatul care, fără consimțământul scris al celorlalți
asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul
societății în folosul său sau în acela al unei alte persoane
este obligat să restituie societății beneficiile ce au rezultat și
214
să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate; Asociații
nu pot lua parte, ca asociați cu răspundere nelimitată, în alte
societăți concurente sau având același obiect de activitate,
nici să facă operațiuni în contul lor sau al altora, în același
fel de comerț sau într-unul asemănător, fără consimțământul
celorlalți asociați).
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna
societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul
social în folosul lui sau al altora.
Dispozițiile acestui articol se aplică și comanditaților în
societatea în comandită pe acțiuni - SCA.
Excluderea se pronunță prin hotărâre judecătorească la
cererea societății sau a oricărui asociat.
X
Ca urmare a excluderii, instanța judecătorească va dispune,
CAP. 3
prin aceeași hotărâre, și cu privire la structura participării la
capitalul social a celorlalți asociați.
Hotărârea definitivă de excludere se depune, în termen de
15 zile, la oficiul registrului comerțului pentru a fi înscrisă
în registru, iar dispozitivul hotărârii se publică, la cererea
societății, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Asociatul exclus răspunde de pierderi și are dreptul
la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea
cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate
conform prevederilor actului constitutiv.
Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporțio-
nală din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani
care să reprezinte valoarea acesteia.
215
 Asociatul exclus rămâne obligat față de terți pentru
operațiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii
definitive a hotărârii de excludere.
Dacă, în momentul excluderii, sunt operațiuni în curs de
executare, asociatul este obligat să suporte consecințele și nu-
și va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea
acelor operațiuni.
Asociatul în societatea în nume colectiv SNC, în comandită
simplă SCS sau în societatea cu răspundere limitată SRL se
poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
a1) în cazurile prevăzute la art. 134 Legea 31/1990;
b) cu acordul tuturor celorlalți asociați;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu
se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru
motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă
numai apelului.
Dreptul de retragere poate fi exercitat, în termen de 30 de
zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asocia-
ților în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a / 30 zile
de la data publicarii proiectului de fuziune.
Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale
sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert
desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.
Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
216
3.3.5. Dizolvarea, fuziunea și divizarea societăților
3.3.5.1. Dizolvarea societăților
În ce context se poate dizolva o societate?
Societatea se dizolvă în următoarele situații conform
prevederilor Legii 31/1990 art. 227:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societății;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al
societății sau realizarea acestuia;
c) declararea nulității societății;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat,
X
pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre
CAP. 3
asociați, care împiedică funcționarea societății;
f) falimentul societății;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv
al societății.
În cazul a), asociații trebuie să fie consultați de către
consiliul de administrație, respectiv de directorat, cu cel
puțin 3 luni înainte de expirarea duratei societății, cu privire la
eventuala prelungire a acesteia.
Lichidarea și radierea societății se efectuează potrivit
dispozițiilor art. 237 alin. (6) - (10) din Legea societăților.
Art. 237
(6) După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești
de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit
prevederilor prezentei legi. Oficiul Național al Registrului
Comerțului, la cererea oricărei persoane interesate, inclusiv
a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de
Administrare Fiscală, procedează la numirea unui lichidator
înscris în Tabloul Practicienilor în Insolvență. Remunerarea
lichidatorului se face din averea societății dizolvate sau,
217
în lipsă, din fondul de lichidare, constituit potrivit legii.
Remunerația lichidatorului este în cuantum fix de 1.000
lei, decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în
legătură cu lichidarea societății urmând a se face, pentru
situația în care nu există bunuri în averea societății dizolvate,
de către Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din
România, la solicitarea lichidatorului.
(7) Rezoluțiile pronunțate în condițiile alin. (6) se comunică
electronic lichidatorului numit, se publică pe pagina de internet
a Oficiului Național al Registrului Comerțului și pe portalul
de servicii on-line al acestuia și se înregistrează în registrul
comerțului. În exercitarea atribuțiilor sale de lichidare,
atunci când lichidatorul este numit de către Oficiul Național
al Registrului Comerțului, la cererea oricărei persoane
interesate, acesta este scutit de orice taxă, tarif, comision, taxă
judiciară de timbru și altele asemenea.
(8) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitivă
a hotărârii de dizolvare nu s-a formulat nicio cerere de
numire a lichidatorului potrivit prevederilor alin. (6), Oficiul
Național al Registrului Comerțului sau orice persoană
interesată poate solicita tribunalului radierea societății din
registrul comerțului.
(9) Lista societăților pentru care Oficiul Național al
Registrului Comerțului urmează să formuleze acțiuni de
radiere, potrivit prevederilor alin. (8), se afișează pe pagina
de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului sau
pe portalul de servicii on-line al acestuia cu cel puțin 15 zile
calendaristice înainte și se transmite Ministerului Finanțelor
Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
(10) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunțat radie-
rea se comunică societății, oficiului registrului comerțului pen-
tru radierea societății din registrul comerțului, Ministerului
Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare
218
Fiscală - administrația județeană a finanțelor publice/
administrația finanțelor publice a sectorului și se publică,
cu titlu gratuit, pe pagina de internet a Oficiului Național
al Registrului Comerțului sau pe portalul de servicii on-line
al acestuia. În cazul mai multor hotărâri judecătorești de
radiere, publicitatea se va putea efectua în forma unui tabel
cuprinzând: numărul de ordine în registrul comerțului, codul
unic de înregistrare, denumirea, forma juridică și sediul
societății dizolvate, instanța care a dispus dizolvarea, numărul
dosarului, numărul și data hotărârii de dizolvare.
Societatea pe acțiuni se dizolvă:
a) în cazul și în condițiile prevăzute la art. 15324;
b) în cazul și în condițiile prevăzute la art. 10 alin. (3).
X
Art. 15324 – Legea 31/1990
CAP. 3
(1) Dacă consiliul de administrație, respectiv directoratul,
constată că, în urma unor pierderi, stabilite prin situațiile
financiare anuale aprobate conform legii, activul net al
societății, determinat ca diferență între totalul activelor
și totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puțin de
jumătate din valoarea capitalului social subscris, va convoca
de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide
dacă societatea trebuie să fie dizolvată.
(2) Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea
generală extraordinară să fie convocată chiar și în cazul
unei diminuări a activului net mai puțin semnificativă decât
cea prevăzută la alin. (1), stabilindu-se acest nivel minim al
activului net prin raportare la capitalul social subscris.
(3) Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va
prezenta adunării generale extraordinare întrunite potrivit
alin. (1) un raport cu privire la situația patrimonială a
societății, însoțit de observații ale cenzorilor sau, după caz,
ale auditorilor interni. Acest raport trebuie depus la sediul
219
societății cu cel puțin o săptămână înainte de data adunării
generale, pentru a putea fi consultat de orice acționar
interesat. În cadrul adunării generale extraordinare, consiliul
de administrație, respectiv directoratul, îi va informa pe
acționari cu privire la orice fapte relevante survenite după
redactarea raportului scris.
(4) Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăște
dizolvarea societății, atunci societatea este obligată ca, cel
târziu până la încheierea exercițiului financiar ulterior celui
în care au fost constatate pierderile și sub rezerva dispozițiilor
art. 10, să procedeze la reducerea capitalului social cu un
cuantum cel puțin egal cu cel al pierderilor care nu au putut
fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al
societății nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel
puțin egale cu jumătate din capitalul social.
(5) În cazul neîntrunirii adunării generale extraordinare
în conformitate cu alin. (1) sau dacă adunarea generală
extraordinară nu a putut delibera valabil nici în a doua
convocare, orice persoană interesată se poate adresa instanței
pentru a cere dizolvarea societății. Dizolvarea poate fi cerută
și în cazul în care obligația impusă societății potrivit alin. (4)
nu este respectată. În oricare dintre aceste cazuri instanța
poate acorda societății un termen ce nu poate depăși 6 luni
pentru regularizarea situației. Societatea nu va fi dizolvată
dacă reconstituirea activului net până la nivelul unei valori
cel puțin egale cu jumătate din capitalul social are loc până
în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de
dizolvare.
Art. 10
(3) Numărul acționarilor în societatea pe acțiuni nu poate
fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are mai puțin de 2
acționari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană
interesată poate solicita instanței dizolvarea societății.
220
Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă
a hotărârii judecătorești de dizolvare, numărul minim de
acționari prevăzut de prezenta lege este reconstituit.
Dizolvarea societăților trebuie să fie înscrisă în registrul
comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, în afară de cazul prevăzut la art. 227 alin. (1)
lit. a).
Dizolvarea societății are ca efect deschiderea pro-
cedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în ca-
zul fuziunii ori divizării totale a societății sau în alte ca-
zuri prevăzute de lege.
X
CAP. 3
Din momentul dizolvării, directorii, administratorii,
respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operațiuni. În
caz contrar, aceștia sunt personal și solidar răspunzători pentru
acțiunile întreprinse. Interdicția se aplică din ziua expirării
termenului fixat pentru durata societății ori de la data la care
dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată
prin sentință judecătorească.
Societatea își păstrează personalitatea juridică pentru
operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.
Dizolvarea societății înainte de expirarea termenului fixat
pentru durata sa are efect față de terți numai după trecerea unui
termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a.
221

În societățile în nume colectiv, în comandită simplă și
în cele cu răspundere limitată, asociații pot hotărî, odată
cu dizolvarea, cu cvorumul și majoritatea prevăzute
pentru modificarea actului constitutiv, și modul de
lichidare a societății, atunci când sunt de acord cu privire
la repartizarea și lichidarea patrimoniului societății și
când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în
acord cu creditorii.
Prin votul unanim al asociaților se poate hotărî și asupra
modului în care activele rămase după plata creditorilor vor
fi împărțite între asociați. În lipsa acordului unanim privind
împărțirea bunurilor, va fi urmată procedura lichidării prevăzută
de legea societăților.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor
rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societății
din registrul comerțului.
Registrul va elibera fiecărui asociat un certificat constatator
al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în baza
căruia asociatul poate proceda la înscrierea bunurilor imobile
în cartea funciară.
Dizolvarea societăților se poate face de asemenea la
cererea oricărei persoane interesate precum și a ONRC-
ului. Astfel în conformitate cu art. 237:
(1) La cererea oricărei persoane interesate, precum și a
Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va
putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se
mai pot întruni;
b) acționarii/asociații au dispărut ori nu au domiciliul
cunoscut ori reședința cunoscută;
222
c) nu mai sunt îndeplinite condițiile referitoare la sediul
social, inclusiv ca urmare a expirării duratei actului care atestă
dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu
social ori transferului dreptului de folosință sau proprietate
asupra spațiului cu destinație de sediu social;
d) a încetat activitatea societății sau nu a fost reluată
activitatea după perioada de inactivitate temporară, anunțată
organelor fiscale și înscrisă în registrul comerțului, perioadă
care nu poate depăși 3 ani de la data înscrierii în registrul
comerțului;
e) societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile
legii;
f) societatea nu și-a depus situațiile financiare anuale și,
după caz, situațiile financiare anuale consolidate, precum și
X
raportările contabile la unitățile teritoriale ale Ministerului
CAP. 3
Finanțelor Publice, în termenul prevăzut de lege, dacă
perioada de întârziere depășește 60 de zile lucrătoare;
g) societatea nu și-a depus la unitățile teritoriale ale
Ministerului Finanțelor Publice, în termenul prevăzut de lege,
declarația că nu a desfășurat activitate de la constituire, dacă
perioada de întârziere depășește 60 de zile lucrătoare.
Lista societăților pentru care Oficiul Național al Registrului
Comerțului urmează să formuleze acțiuni de dizolvare se
afișează pe pagina sa de internet sau pe portalul de servicii on-
line cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte și se transmite
Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de
Administrare Fiscală.
Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunțat
dizolvarea se comunică societății, oficiului registrului
comerțului pentru înregistrarea mențiunii de dizolvare
în registrul comerțului, Ministerului Finanțelor Publice -
223
Agenția Națională de Administrare Fiscală - administrația
județeană a finanțelor publice/administrația finanțelor publice a
sectorului, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, pe pagina de internet a Oficiului Național a Registrului
Comerțului sau pe portalul de servicii on-line al acestuia.
Orice persoană interesată poate face numai apel
împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de
zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial
al României, Partea a IV-a. Apelantul va depune o
copie a apelului la oficiul registrului comerțului, pentru
menționare în registrul comerțului.
După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești
de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit
prevederilor prezentei legi. Oficiul Național al Registrului
Comerțului, la cererea oricărei persoane interesate, inclusiv
a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de
Administrare Fiscală, procedează la numirea unui lichidator
înscris în Tabloul Practicienilor în Insolvență. Remunerarea
lichidatorului se face din averea societății dizolvate sau,
în lipsă, din fondul de lichidare, constituit potrivit legii.
Remunerația lichidatorului este în cuantum fix de 1.000 lei,
decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură
cu lichidarea societății urmând a se face, pentru situația în
care nu există bunuri în averea societății dizolvate, de către
Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România,
la solicitarea lichidatorului.
Rezoluțiile pronunțate se comunică electronic lichidato-
rului numit, se publică pe pagina de internet a Oficiului
Național al Registrului Comerțului și pe portalul de servicii
on-line al acestuia și se înregistrează în registrul comerțului.
224
În exercitarea atribuțiilor sale de lichidare, atunci când li-
chidatorul este numit de către Oficiul Național al Registrului
Comerțului, la cererea oricărei persoane interesate, acesta este
scutit de orice taxă, tarif, comision, taxă judiciară de timbru și
altele asemenea.
Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitivă a
hotărârii de dizolvare nu s-a formulat nicio cerere de numire a
lichidatorului, Oficiul Național al Registrului Comerțului sau
orice persoană interesată poate solicita tribunalului radierea
societății din registrul comerțului.
Lista societăților pentru care Oficiul Național al Registrului
Comerțului urmează să formuleze acțiuni de radiere, se afișează
pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului
X
Comerțului sau pe portalul de servicii on-line al acestuia cu cel
CAP. 3
puțin 15 zile calendaristice înainte și se transmite Ministerului
Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunțat radierea se
comunică societății, oficiului registrului comerțului pentru
radierea societății din registrul comerțului, Ministerului
Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală
- administrația județeană a finanțelor publice/administrația
finanțelor publice a sectorului și se publică, cu titlu gratuit,
pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului
Comerțului sau pe portalul de servicii on-line al acestuia. În
cazul mai multor hotărâri judecătorești de radiere, publicitatea
se va putea efectua în forma unui tabel cuprinzând: numărul
de ordine în registrul comerțului, codul unic de înregistrare,
denumirea, forma juridică și sediul societății dizolvate, instanța
care a dispus dizolvarea, numărul dosarului, numărul și data
hotărârii de dizolvare.
225
 Orice persoană interesată poate face numai apel
împotriva hotărârii de radiere, în termen de 30 de zile
de la efectuarea publicității. Apelantul va depune o
copie a apelului la oficiul registrului comerțului, pentru
menționare în registrul comerțului.
Vizualizarea hotărârilor de dizolvare și radiere și a
rezoluțiilor de numire a lichidatorului, publicate pe pagina
de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului
sau pe portalul de servicii on-line al acestuia, se face cu
titlu gratuit.
Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate
din registrul comerțului, în condițiile menționate anterior le
revin acționarilor/asociaților.
Atunci când un asociat răspunde nelimitat pentru
obligațiile societății pe durata funcționării acesteia,
răspunderea sa pentru aceste obligații va fi nelimitată și
în faza dizolvării și, dacă este cazul, a lichidării societății.
Atunci când, pe durata funcționării societății, un asociat
răspunde pentru obligațiile acesteia în limitele aportului la
capitalul social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport și
în situația dizolvării și, dacă este cazul, a lichidării societății.
Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de
caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea
juridică distinctă a societății răspunde nelimitat pentru
obligațiile neachitate ale societății dizolvate, respectiv
lichidate.
226
Răspunderea asociatului devine nelimitată, în special
atunci când acesta dispune de bunurile societății ca
și cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează
activul societății în beneficiul personal ori al unor terți,
cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că în acest
mod societatea nu va mai fi în măsură să își execute
obligațiile.
3.3.5.2. Fuziunea și divizarea societăților
Fuziunea este operațiunea prin care:
X
a) una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra
CAP. 3
în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte
societăți în schimbul repartizării către acționarii societății
sau societăților absorbite de acțiuni la societatea absorbantă
și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din
valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate; sau
b) mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare
și transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăți pe care
o constituie, în schimbul repartizării către acționarii lor de
acțiuni la societatea nou-constituită și, eventual, al unei plăți în
numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor
astfel repartizate.
Divizarea este operațiunea prin care:
a) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare,
transferă mai multor societăți totalitatea patrimoniului său,
în schimbul repartizării către acționarii societății divizate de
acțiuni la societățile beneficiare și, eventual, al unei plăți în
numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor
astfel repartizate;
227
 b) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în
lichidare, transferă totalitatea patrimoniului său mai multor
societăți nou-constituite, în schimbul repartizării către
acționarii societății divizate de acțiuni la societățile nou-
constituite și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum
10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate.
Divizarea poate avea loc și prin transferul simultan al
patrimoniului societății divizate către una sau mai multe
societăți existente și una sau mai multe societăți nou-constituite.
Fuziunea sau divizarea se poate face și între societăți de
forme diferite.
Fuziunea sau divizarea poate fi efectuată chiar dacă
societățile dizolvate sunt în lichidare, cu condiția ca acestea să
nu fi început încă distribuirea între asociați a activelor ce li s-ar
cuveni în urma lichidării.
Fuziunea sau divizarea se hotărăște de fiecare societate
în parte, în condițiile stabilite pentru modificarea actului
constitutiv al societății.
Dacă, prin fuziune sau divizare, se înființează o nouă
societate, aceasta se constituie în condițiile prevăzute de
prezenta lege pentru forma de societate convenită.
Administratorii societăților care urmează a participa la
fuziune sau la divizare vor întocmi un proiect de fuziune
sau de divizare, care va cuprinde:
a) forma, denumirea și sediul social ale tuturor societăților
implicate în fuziune sau divizare;
b) fundamentarea și condițiile fuziunii sau ale divizării;
c) condițiile alocării de acțiuni la societatea absorbantă sau
la societățile beneficiare;
228
d) data de la care acțiunile sau părțile sociale prevăzute la
lit. c) dau deținătorilor dreptul de a participa la beneficii și
orice condiții speciale care afectează acest drept;
e) rata de schimb a acțiunilor sau părților sociale și
cuantumul eventualelor plăți în numerar;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
g) drepturile conferite de către societatea absorbantă sau
beneficiară deținătorilor de acțiuni care conferă drepturi
speciale și celor care dețin alte valori mobiliare în afară de
acțiuni sau măsurile propuse în privința acestora;
h) orice avantaj special acordat experților la care se face
referire la art. 2433 și membrilor organelor administrative sau
de control ale societăților implicate în fuziune sau în divizare;
i) data situațiilor financiare ale societăților participante,
X
care au fost folosite pentru a se stabili condițiile fuziunii sau
CAP. 3
ale divizării;
j) data de la care tranzacțiile societății absorbite sau divizate
sunt considerate din punct de vedere contabil ca aparținând
societății absorbante sau uneia ori alteia dintre societățile
beneficiare;
k) în cazul divizării:
- descrierea și repartizarea exactă a activelor și pasivelor
care urmează a fi transferate fiecăreia dintre societățile
beneficiare;
- repartizarea către acționarii sau asociații societății
divizate de acțiuni, respectiv părți sociale, la societățile
beneficiare și criteriul pe baza căruia se face repartizarea.
229

Dacă un element de activ nu este repartizat în
proiectul de divizare și dacă interpretarea proiectului
nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa,
elementul de activ în cauză sau contravaloarea acestuia
se repartizează între toate societățile beneficiare,
proporțional cu cota din activul net alocat societăților în
cauză, în conformitate cu proiectul de divizare.
Dacă un element de pasiv nu este repartizat în
proiectul de divizare și dacă interpretarea proiectului
nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa,
societățile beneficiare răspund solidar pentru elementul
de pasiv în cauză.
Dacă un creditor nu a obținut realizarea creanței sale de la
societatea căreia îi este repartizată creanța prin divizare, toate
societățile participante la divizare răspund pentru obligația în
cauză, până la concurența valorii activelor nete care le-au fost
repartizate prin divizare, cu excepția societății căreia i-a fost
repartizată obligația respectivă, care răspunde nelimitat.
Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de
reprezentanții societăților participante, se depune la
oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată
fiecare societate, însoțit de o declarație a societății care
încetează a exista în urma fuziunii sau divizării despre
modul cum a hotărât să stingă pasivul său, precum și
de o declarație privitoare la modalitatea de publicare a
proiectului de fuziune sau de divizare.
230
Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecătorul
delegat, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, pe cheltuiala părților, integral sau în extras, potrivit
dispoziției judecătorului delegat sau cererii părților, cu cel
puțin 30 de zile înaintea datelor ședințelor în care adunările
generale extraordinare urmează a hotărî, în temeiul art. 113 lit.
h) al Legii 31/1990, asupra fuziunii/divizării.
În cazul în care deține o pagină proprie web, societatea poate
înlocui publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a
IV-a, cu publicitatea efectuată prin intermediul propriei pagini
web, pe o perioadă continuă de cel puțin o lună înaintea
adunării generale extraordinare care urmează să decidă cu
privire la fuziune/divizare, perioadă care se încheie nu mai
devreme de finalul adunării generale respective.
X
Societatea care a optat pentru efectuarea publicității
CAP. 3
proiectului de fuziune potrivit trebuie să asigure condițiile
tehnice pentru afișarea continuă și neîntreruptă și cu titlu
gratuit a documentelor prevăzute de lege pentru întreaga
perioadă prevăzută de lege. Societatea are sarcina de a dovedi
continuitatea publicității și de a asigura securitatea propriei
pagini web și autenticitatea documentelor afișate.
În cazul efectuării publicității oficiul registrului comerțului
unde este înmatriculată societatea va publica, cu titlu gratuit,
pe propria sa pagină web, proiectul de fuziune sau divizare.
Oficiul Național al Registrului Comerțului va transmite
Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în 3 zile de la
depunerea proiectului de fuziune/divizare, un anunț cu privire
la depunerea proiectului. Condițiile de colaborare între cele
două instituții vor fi stabilite prin protocol.
Creditorii societăților care iau parte la fuziune sau la
divizare au dreptul la o protecție adecvată a intereselor lor.
În vederea obținerii de garanții adecvate, orice creditor care
deține o creanță certă, lichidă și anterioară datei publicării
231
proiectului de fuziune sau de divizare, nescadentă la data
publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea
fuziunii/divizării, poate face opoziție.
Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data
publicării proiectului de fuziune sau de divizare în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Ea se depune
la oficiul registrului comerțului, care, în termen de 3 zile
de la data depunerii, o va menționa în registru și o va
înainta instanței judecătorești competente. Hotărârea
pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului.
Formularea unei opoziții nu are ca efect suspendarea
executării fuziunii sau divizării și nu împiedică realizarea
fuziunii sau divizării.
În cazul în care creditorul nu dovedește că satisfacerea
creanței sale este pusă în pericol prin realizarea fuziunii
sau dacă, din examinarea situației financiare și operațional-
comerciale a societății debitoare/societății succesoare în
drepturile și obligațiile societății debitoare, rezultă că nu este
necesară acordarea de garanții adecvate ori, după caz, de noi
garanții sau societatea debitoare ori societatea succesoare în
drepturile și obligațiile societății debitoare a făcut dovada
plății datoriilor sau părțile au încheiat un acord pentru plata
datoriilor ori există deja garanții sau privilegii adecvate pentru
satisfacerea creanței, instanța respinge opoziția. De asemenea,
instanța respinge opoziția și în cazul în care este refuzată de
către creditor constituirea, în termenul stabilit de instanță prin
încheiere, a garanțiilor oferite.
232
Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea
succesoare în drepturile și obligațiile societății debitoare a
făcut în cursul procesului o ofertă pentru constituirea unor
garanții sau privilegii apreciate de instanță ca fiind necesare
și adecvate pentru satisfacerea creanței creditorului, instanța
va pronunța o încheiere prin care va acorda părților un termen
pentru constituirea acelor garanții. Încheierea pronunțată de
instanță este supusă apelului odată cu fondul.
Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea
succesoare în drepturile și obligațiile societății debitoare nu
oferă garanții ori privilegii adecvate pentru satisfacerea creanței
sau, chiar dacă oferă garanții ori privilegii, nu le constituie, din
cauze ce îi sunt imputabile, în termenul stabilit de instanță prin
încheiere, potrivit alin. (5), instanța admite opoziția și obligă
X
societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în
CAP. 3
drepturile și obligațiile societății debitoare la plata creanței de
îndată ori într-un anumit termen stabilit în funcție de valoarea
creanței și de pasivul societății debitoare sau, după caz, al
societății succesoare în drepturile și obligațiile societății
debitoare. Hotărârea de admitere a opoziției este executorie.
Creditorii societăților participante la divizare sau fuziune
care îndeplinesc condițiile pentru a face opoziție, pot formula
o cerere de opoziție împotriva hotărârii organului statutar al
societății privitoare la modificările actului constitutiv numai
dacă acestea privesc alte modificări decât cele care decurg din
sau în legătură cu procesul de divizare sau fuziune.
Dispozițiile referitoare la opoziția ce poate fi exercitată, nu
se aplică creanțelor de natura drepturilor salariale derivând
din contractele individuale de muncă sau contractele colective
de muncă aplicabile, a căror protecție se realizează potrivit
dispozițiilor Legii nr. 67/2006 privind protecția drepturilor
salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al
unor părți ale acestora, precum și potrivit altor legi aplicabile.
233
 În cazul unei fuziuni, deținătorilor de valori mobiliare,
altele decât acțiuni, care conferă drepturi speciale, trebuie să
li se acorde în cadrul societății absorbante drepturi cel puțin
echivalente cu cele pe care le dețineau la societatea absorbită,
cu excepția cazului în care modificarea drepturilor în cauză
este aprobată de o adunare a deținătorilor de astfel de titluri,
ori individual de către deținătorii de astfel de titluri sau a
cazului în care deținătorii au dreptul de a obține răscumpărarea
titlurilor lor.
În cazul unei divizări, deținătorilor de valori mobiliare,
altele decât acțiuni, care conferă drepturi speciale, trebuie să
li se acorde în cadrul societăților beneficiare cărora li se pot
opune drepturile decurgând din asemenea valori mobiliare,
în conformitate cu proiectul de divizare, drepturi cel puțin
echivalente cu cele de care beneficiau în societatea divizată,
cu excepția cazului în care modificarea drepturilor în cauză
este aprobată de o adunare a deținătorilor de astfel de valori
mobiliare, ori de către aceștia în mod individual sau a cazului în
care deținătorii au dreptul de a obține răscumpărarea valorilor
mobiliare deținute.
Administratorii societăților care participă la fuziune sau la
divizare trebuie să întocmească un raport scris, detaliat, în care
să explice proiectul de fuziune sau de divizare și să precizeze
fundamentul său juridic și economic, în special cu privire
la rata de schimb a acțiunilor. În cazul divizării, raportul va
include, de asemenea, criteriul de repartizare a acțiunilor.
Raportul trebuie să descrie, de asemenea, orice dificultăți
speciale apărute în realizarea evaluării.
În cazul divizării, raportul administratorilor va include,
dacă este cazul, și informații referitoare la întocmirea raportului
de evaluare a aporturilor potrivit dispozițiilor art. 215 al Legii
31/1990, pentru societățile beneficiare, și registrul la care
acesta trebuie depus.
234
Administratorii societății divizate sau, după caz, ai fiecărei
societăți implicate în fuziune trebuie să informeze adunarea
generală a societății lor, precum și administratorii celorlalte
societăți implicate în operațiune, astfel încât aceștia să poată
informa, la rândul lor, adunările generale ale societăților
respective asupra oricărei modificări substanțiale a activelor
și pasivelor intervenite între data întocmirii proiectului de
divizare/fuziune și data adunărilor generale care urmează
să decidă asupra acestui proiect. Obligația de informare
față de acționari/asociați și față de administratorii celorlalte
societăți implicate în operațiunea de fuziune/divizare subzistă
și în cazurile în care nu este convocată adunarea generală a
acționarilor/asociaților.
X
Unul sau mai mulți experți, persoane fizice ori juridice,
CAP. 3
acționând pe seama fiecăreia dintre societățile care participă
la fuziune sau divizare, dar independent de acestea, vor fi
desemnați de către judecătorul-delegat pentru a examina
proiectul de fuziune sau de divizare și a întocmi un raport scris
către acționari.
Acest raport va preciza dacă rata de schimb a acțiunilor
sau părților sociale este corectă și rezonabilă. Raportul
va indica, de asemenea, metoda sau metodele folosite
pentru a determina rata de schimb propusă, va preciza
dacă metoda sau metodele folosite sunt adecvate
pentru cazul respectiv, va indica valorile obținute prin
aplicarea fiecăreia dintre aceste metode și va conține
opinia experților privind ponderea atribuită metodelor în
cauză pentru obținerea valorii reținute în final. Raportul
va descrie, de asemenea, orice dificultăți deosebite în
realizarea evaluării.
235
 La cererea comună a societăților care participă la fuziune
sau la divizare, judecătorul-delegat desemnează unul sau mai
mulți experți acționând pentru toate societățile implicate, dar
independent de acestea.
Fiecare dintre experții desemnați în conformitate cu
prezentul articol are dreptul de a obține de la oricare dintre
societățile care participă la fuziune sau la divizare toate
informațiile și documentele relevante și de a face toate
investigațiile necesare.
Examinarea proiectului de fuziune sau, după caz, de divizare
și întocmirea raportului de fuziune, nu vor fi necesare dacă toți
acționarii/asociații sau toți deținătorii altor valori mobiliare
care conferă drepturi de vot la fiecare dintre societățile
participante la fuziune sau la divizare decid astfel.
În cazul în care fuziunea prin absorbție este realizată de
o societate absorbantă care deține cel puțin 90%, dar nu
totalitatea acțiunilor/părților sociale sau a altor valori mobiliare
ce conferă titularilor lor drept de vot în adunările generale
ale societăților, nu este necesară elaborarea rapoartelor
și îndeplinirea cerințelor privind informarea acționarilor/
asociaților.
În cazul divizării, dacă acțiunile/părțile sociale ale fiecăreia
dintre societățile nou-constituite sunt repartizate acționarilor/
asociaților societății divizate proporțional cu cota de participare
la capitalul social al societății divizate, următoarele articole nu
se vor aplica: art. 2432, art. 2433, art. 244 alin. (1) lit. b), d) și
e).
Cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale ex-
traordinare care urmează să se pronunțe asupra proiectului de
fuziune sau de divizare, organele de conducere ale societăților
care iau parte la fuziune sau la divizare vor pune la dispoziția
236
acționarilor/asociaților, la sediul societății, următoarele
documente:
a) proiectul de fuziune sau de divizare;
b) dacă este cazul, raportul administratorilor și/sau
informarea prevăzută la art. 2432 alin. (4) Legea 31/1990;
c) situațiile financiare anuale și rapoartele de gestiune
pentru ultimele 3 exerciții financiare ale societăților care iau
parte la fuziune sau la divizare;
d) dacă este cazul, situațiile financiare, întocmite nu mai
devreme de prima zi a celei de-a treia luni anterioare datei
proiectului de fuziune sau de divizare, dacă ultimele situații
financiare anuale au fost întocmite pentru un exercițiu financiar
încheiat cu mai mult de 6 luni înainte de această dată;
e) raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorului
X
financiar;
CAP. 3
f) dacă este cazul, raportul întocmit potrivit prevederilor
art. 2433 al Legii 31/1990;
g) evidența contractelor cu valori depășind 10.000 lei
fiecare și aflate în curs de executare, precum și repartizarea lor
în caz de divizare a societății.
Administratorii societății absorbite sau ai societății
care este divizată răspund civil față de acționarii sau
asociații acelei societăți pentru neregularitățile comise
în pregătirea și realizarea fuziunii sau divizării.
Experții care întocmesc raportul prevăzut în vederea
fuzionării, pe seama societății absorbite sau divizate,
răspund civil față de acționarii/asociații acestor societăți
pentru neregularitățile comise în îndeplinirea îndatoririlor lor.
237
 În termen de 3 luni de la data publicării proiectului
de fuziune sau de divizare, adunarea generală a fiecărei
societăți participante va hotărî asupra fuziunii sau divizării, cu
respectarea condițiilor privind convocarea ei.
În cazul unei fuziuni prin înființarea unei noi societăți sau
al unei divizări prin înființarea unor noi societăți, proiectul de
fuziune sau de divizare și, dacă sunt conținute într-un document
separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv al
noii/noilor societăți vor fi aprobate de către adunarea generală
a fiecăreia dintre societățile care urmează să își înceteze
existența.
În cazul unei fuziuni prin absorbție prin care una sau
mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și
transferă toate activele și pasivele lor unei alte societăți care
deține toate acțiunile lor sau alte titluri conferind drepturi de
vot în adunarea generală, aprobarea fuziunii de către adunarea
generală a acționarilor societăților implicate în fuziune, nu
este necesară dacă:
a) fiecare dintre societățile implicate în fuziune a îndeplinit
cerințele de publicitate a proiectului de fuziune cu cel puțin o
lună înainte ca fuziunea să producă efecte;
b) pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care
operațiunea produce efecte toți acționarii societății absorbante
au putut consulta, la sediul societății sau pe pagina web a
acesteia, documentele aferente proiectului de fuziune;
c) unul sau mai mulți acționari/asociați ai societății
absorbante, deținând cel puțin 5% din capitalul social subscris,
au posibilitatea de a cere convocarea unei adunări generale
pentru a se pronunța asupra fuziunii.
În cazul în care într-o fuziune prin absorbție societatea
absorbantă deține cel puțin 90%, dar nu totalitatea acțiunilor/
părților sociale sau a altor valori mobiliare ce conferă titularilor
238
lor drept de vot în adunările societăților, aprobarea fuziunii de
către adunarea generală a societății absorbante de principiu nu
este necesară.
În cazul unei divizări în care societățile beneficiare dețin
împreună toate acțiunile/părțile sociale ale societății divizate
și toate celelalte valori mobiliare ce conferă drept de vot în
adunarea generală a societății divizate, nu este necesară
aprobarea divizării de către adunarea generală a societății
divizate dacă:
a) au fost îndeplinite cerințele de publicitate a proiectului
de divizare cu cel puțin o lună înainte ca divizarea să producă
efecte;
b) pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care operațiunea
X
produce efecte toți acționarii societăților implicate în divizare
CAP. 3
au putut consulta documentele aferente proiectului;
c) au fost îndeplinite cerințele de informare a acționarilor/
asociaților și a organelor de administrare/conducere a celorlalte
societăți implicate în operațiune.
Atunci când fuziunea sau divizarea are ca efect mărirea
obligațiilor asociaților uneia dintre societățile participante,
hotărârea se ia cu unanimitate de voturi.
Actul modificator al actului constitutiv al societății
absorbante se înregistrează în registrul comerțului în a cărui
circumscripție își are sediul societatea și, vizat de judecătorul
delegat, se transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial al
României, spre publicare în Partea a IV-a, pe cheltuiala
societății.
Publicitatea pentru societățile absorbite poate fi efectuată
de societatea absorbantă, în cazurile în care acele societăți
nu au efectuat-o, în termen de 15 zile de la vizarea actului
modificator al actului constitutiv al societății absorbante de
către judecătorul delegat.
239
 Fuziunea/divizarea produce efecte:
a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi,
de la data înmatriculării în registrul comerțului a noii
societăți sau a ultimei dintre ele;
b) în alte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei
adunări generale care a aprobat operațiunea, cu excepția
cazului în care, prin acordul părților, se stipulează că
operațiunea va avea efect la o altă dată, care nu poate fi
însă ulterioară încheierii exercițiului financiar curent
al societății absorbante sau societăților beneficiare, nici
anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al
societății sau societăților ce își transferă patrimoniul.
Fuziunea sau divizarea are următoarele consecințe:
a) transferul, atât în raporturile dintre societatea
absorbită sau divizată și societatea absorbantă/societățile
beneficiare, cât și în raporturile cu terții, către societatea
absorbantă sau fiecare dintre societățile beneficiare al
tuturor activelor și pasivelor societății absorbite/divizate;
acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de
repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;
b) acționarii sau asociații societății absorbite sau divizate
devin acționari, respectiv asociați ai societății absorbante,
respectiv ai societăților beneficiare, în conformitate cu regulile
de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;
c) societatea absorbită sau divizată încetează să existe.
Nicio acțiune sau parte socială la societatea absorbantă
nu poate fi schimbată pentru acțiuni/părți sociale emise de
societatea absorbită și care sunt deținute:
a) de către societatea absorbantă, direct sau prin intermediul
unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul
societății; sau
240
b) de către societatea absorbită, direct sau prin intermediul
unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul
societății.
Nicio acțiune sau parte socială la una dintre societățile
beneficiare nu poate fi schimbată pentru acțiuni la societatea
divizată, deținute:
a) de către societatea beneficiară în cauză, direct sau prin
intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar pe
seama societății; sau
b) de către societatea divizată, direct sau prin intermediul
unei persoane acționând în nume propriu, dar pe seama
societății.
Prevederile referitoare la divizare se aplică și atunci când
X
o parte din patrimoniul unei societăți se desprinde și este
CAP. 3
transferată ca întreg uneia sau mai multor societăți existente ori
unor societăți care sunt astfel constituite, în schimbul alocării
de acțiuni sau părți sociale ale societăților beneficiare către:
a) acționarii sau asociații societății care transferă activele
(desprindere în interesul acționarilor ori asociaților); sau
b) societatea care transferă activele (desprindere în interesul
societății).
Nulitatea unei fuziuni sau divizări poate fi declarată
numai prin hotărâre judecătorească.
De la data realizării sale fuziunea, respectiv divizarea, poa-
te fi declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui control
judiciar în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea
31/1990 sau dacă hotărârea uneia dintre adunările generale
care au votat proiectul fuziunii sau al divizării este nulă ori
anulabilă.
241
 Procedurile de anulare și de declarare a nulității fuziunii
sau divizării nu pot fi inițiate după expirarea unui termen de 6
luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă,
în temeiul art. 249 din Legea 31/1990, sau dacă situația a fost
rectificată.
Dacă neregularitatea ce poate conduce la declararea
nulității unei fuziuni sau divizări poate fi remediată, instanța
competentă acordă societăților implicate un termen pentru
rectificarea acesteia.
Hotărârea definitivă de declarare a nulității unei fuziuni
sau divizări va fi înaintată din oficiu de către instanță oficiilor
registrului comerțului de la sediile societăților implicate în
fuziunea sau divizarea respectivă.
Hotărârea definitivă de declarare a nulității unei fuziuni ori
divizări nu aduce atingere prin ea însăși valabilității obligațiilor
născute în sarcina sau în beneficiul societății absorbante ori
societăților beneficiare, angajate după ce fuziunea sau divizarea
au devenit efective, în temeiul art. 249, și înainte ca hotărârea
de declarare a nulității să fie publicată.
În cazul declarării nulității unei fuziuni, societățile
participante la fuziunea respectivă răspund solidar
pentru obligațiile societății absorbante, angajate în
perioada menționată.
În cazul declarării nulității unei divizări, fiecare dintre
societățile beneficiare răspunde pentru propriile obligații,
angajate.
Societatea divizată răspunde, de asemenea, pentru aceste
obligații, în limita cotei de active nete transferate societății
beneficiare în contul căreia au luat naștere obligațiile respective.
242
În cazul societăților organizate potrivit sistemului dualist,
obligațiile administratorilor prevăzute la art. 241 și 2432,
respectiv la art. 245 din Legea societăților, revin directoratului,
respectiv membrilor acestuia.
3.3.6. Lichidarea societăților
Pentru lichidarea și repartizarea patrimoniului social, chiar
dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt
obligatorii următoarele reguli:
a) până la preluarea funcției de către lichidatori,
administratorii și directorii, respectiv membrii directoratului,
continuă să-și exercite atribuțiile, cu excepția celor prevăzute
X
la art. 233 din Legea 31/1990;
CAP. 3
b) actul de numire a lichidatorilor, menționând puterile
conferite acestora sau sentința care îi ține locul, precum și orice
act ulterior care ar aduce schimbări cu privire la persoana lor
sau la puterile conferite trebuie depuse, prin grija lichidatorilor,
la oficiul registrului comerțului, pentru a fi înscrise de îndată
și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Numai după îndeplinirea formalităților anterioare
lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul
comerțului și vor exercita această funcție.
În afară de dispozițiile de mai sus, se aplică societăților în
lichidare regulile stabilite prin actul constitutiv și prin lege, în
măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea.
Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că
aceasta este în lichidare.
Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane
juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanții
permanenți - persoane fizice ale societății lichidatoare - trebuie
să fie lichidatori autorizați, în condițiile legii.
243
 Lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii,
respectiv membrii directoratului.
Lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcției, ca
împreună cu directorii și administratorii, respectiv cu membrii
directoratului societății, să facă un inventar și să încheie un
bilanț, care să constate situația exactă a activului și pasivului
societății, și să le semneze.
Lichidatorii sunt obligați să primească și să păstreze
patrimoniul societății, registrele ce li s-au încredințat de
administratori, respectiv de membrii directoratului, și actele
societății. De asemenea, aceștia vor ține un registru cu toate
operațiunile lichidării, în ordinea datei lor.
Lichidatorii își îndeplinesc mandatul sub controlul
cenzorilor. În cazul societăților pe acțiuni organizate
potrivit sistemului dualist, lichidatorii își îndeplinesc
mandatul sub controlul consiliului de supraveghere.
În cazul societăților a căror activitate s-a desfășurat în baza
autorizației de mediu prevăzute de Legea protecției mediului
nr. 137/1995, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, lichidatorii sunt obligați să ia măsuri pentru
efectuarea bilanțului de mediu, prevăzut de această lege, și să
comunice rezultatele acestui bilanț agenției teritoriale pentru
protecția mediului.
În afară de puterile conferite de asociați, cu aceeași
majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
a) să stea în judecată în numele societății;
b) să execute și să termine operațiunile de comerț referitoare
la lichidare;
c) să vândă, prin licitație publică, imobilele și orice avere
mobiliară a societății;
244
d) să facă tranzacții;
e) să lichideze și să încaseze creanțele societății;
f) să contracteze obligații cambiale, să facă împrumuturi
neipotecare și să îndeplinească orice alte acte necesare.
În lipsa unor dispoziții speciale în actul constitutiv sau în
actul lor de numire, lichidatorii nu pot să constituie ipoteci
asupra bunurilor societății, dacă nu sunt autorizați de instanță.
Lichidatorii care întreprind noi operațiuni comerciale ce nu
sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal
și solidar de executarea lor.
Lichidatorii nu pot plăti asociaților nicio sumă în contul
X
părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării
CAP. 3
creditorilor societății.
Asociații vor putea cere însă ca sumele reținute să fie
depuse la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A.
ori la o bancă sau la una dintre unitățile acestora și să se facă
repartizarea asupra acțiunilor sau părților sociale, chiar în
timpul lichidării, dacă, în afară de ceea ce este necesar pentru
îndeplinirea tuturor obligațiilor societății, scadente sau care
vor ajunge la scadență, mai rămâne un disponibil de cel puțin
10% din cuantumul lor.
Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societății pot
face opoziție în condițiile art. 62 din Legea societăților.
245

Lichidatorii care probează, prin prezentarea situației
financiare anuale, că fondurile de care dispune societatea
nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil trebuie să
ceară sumele necesare asociaților care răspund nelimitat
sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă
aceștia sunt obligați, potrivit formei societății, să le
procure sau, dacă sunt debitori față de societate, pentru
vărsămintele neefectuate, la care erau obligați în calitate
de asociat.
Lichidatorii care au achitat datoriile societății cu propriii lor
bani nu vor putea să exercite împotriva societății drepturi mai
mari decât acelea ce aparțineau creditorilor plătiți.
Creditorii societății au dreptul de a exercita contra
lichidatorilor acțiunile care decurg din creanțele ajunse la
termen, până la concurența bunurilor existente în patrimoniul
societății, și numai după aceea de a se îndrepta împotriva
asociaților, pentru plata sumelor datorate din valoarea acțiunilor
subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul social.
Lichidarea societății trebuie terminată în cel mult
un an de la data înregistrării în registrul comerțului a
mențiunii de dizolvare.
Pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului, oficiul
registrului comerțului poate prelungi acest termen cu încă un
an, dar nu mai mult de două ori.
Lichidarea nu liberează pe acționari/asociați și nu împiedică
deschiderea procedurii de insolvență a societății.
246
În termen de 60 de zile de la înregistrarea în registrul
comerțului a mențiunii de dizolvare vor fi numiți lichidatorii,
în condițiile art. 262, respectiv art. 264 din Legea 31/1990.
În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie
să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare
în registrul comerțului, un raport privind situația economică
a societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește
condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de
insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea
acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii
raportului.
Nerespectarea obligației de depunere a raportului
X
privind situația economică a societății constituie
CAP. 3
contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei
la 100 lei.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se
realizează, din oficiu sau la sesizarea oricărei părți interesate,
de către persoana competentă cu soluționarea cererilor de
înregistrare în registrul comerțului. Sancțiunea se aplică
și lichidatorului care nu introduce cererea de deschidere a
procedurii de faliment în termenul legal.
În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii
vor depune la registrul comerțului cererea de radiere a
societății din registrul comerțului, pe baza raportului final
de lichidare și a situațiilor financiare de lichidare prin care
se prezintă situația patrimoniului, a creanțelor și repartizarea
activelor rămase, după caz, sub sancțiunea unei amenzi de
20 lei pe zi de întârziere, care va fi aplicată, din oficiu sau la
sesizarea oricărei părți interesate, de către persoana competentă
247
cu soluționarea cererilor de înregistrare în registrul comerțului.
Rezoluția prin care se dispune radierea societății din registrul
comerțului se publică pe pagina de internet a Oficiului Național
al Registrului Comerțului și pe portalul de servicii on-line al
acestuia.
Dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului, prelungit
după caz, oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio
cerere de radiere, Oficiul Național al Registrului Comerțului
sau orice persoană interesată va solicita tribunalului radierea
societății din registrul comerțului. Lista societăților pentru
care Oficiul Național al Registrului Comerțului urmează să
formuleze acțiuni de radiere se afișează pe pagina de internet
a Oficiului Național al Registrului Comerțului sau pe portalul
de servicii on-line al acestuia cu cel puțin 15 zile calendaristice
înainte și se transmite Ministerului Finanțelor Publice - Agenția
Națională de Administrare Fiscală.
Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunțat radierea se
comunică societății, oficiului registrului comerțului pentru
radierea societății din registrul comerțului, Ministerului
Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală
- administrația județeană a finanțelor publice/administrația
finanțelor publice a sectorului și se publică pe pagina de
internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului și pe
portalul de servicii on-line al acestuia.
Orice persoană interesată poate face apel împotriva hotărârii
de radiere, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicității.
Apelantul va depune o copie a apelului la oficiul registrului
comerțului, pentru menționare în registrul comerțului.
În cazul în care prevederile art. 270 nu sunt aplicabile,
1
întrucât societatea aflată în lichidare, deși întrunește condițiile
prevăzute la art. 38 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind
procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, nu
îndeplinește și cerința prevăzută la art. 5 pct. 72 din aceeași
248
lege, persoana învestită cu soluționarea cererii va dispune
radierea societății în baza raportului lichidatorului numit.
Bunurile rămase din patrimoniul societății radiate din registrul
comerțului, în condițiile de mai sus, revin acționarilor/
asociaților, în condițiile legii.
După aprobarea socotelilor și terminarea repartiției,
registrele și actele societății în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată, ce nu vor
fi necesare vreunuia dintre asociați, se vor depune la
asociatul desemnat de majoritate.
X
În societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni registrele
CAP. 3
prevăzute de art. 177 alin. 1 lit. a) - f) Legea 31/1990 (registrul
acționarilor, registrul ședințelor, registrul deliberărilor, etc.)
vor fi depuse la registrul comerțului la care a fost înregistrată
societatea, unde orice parte interesată va putea lua cunoștință
de ele cu autorizarea judecătorului delegat, iar restul actelor
societății vor fi depuse la Arhivele Naționale.
Registrele tuturor societăților vor fi păstrate timp de 5
ani.
3.4. Societatea europeană
Societăților europene cu sediul în România le sunt aplicabile
prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.157/2001
din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene,
precum și cele privitoare la societățile pe acțiuni, în măsura
compatibilității lor cu dispozițiile regulamentului comunitar.
249
 Societățile europene cu sediul social în România au
personalitate juridică de la data înmatriculării în registrul
comerțului.
O societate europeană nu poate fi înmatriculată în registrul
comerțului decât după încheierea unui acord privind implicarea
angajaților în activitatea societății, în condițiile prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 187/2007.
În termen de 30 de zile de la înregistrare, Oficiul Național
al Registrului Comerțului va comunica Jurnalului Oficial al
Uniunii Europene un anunț privind înmatricularea societății.
Anunțul va cuprinde informațiile prevăzute de art. 14 din
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2.157/ 2001.
Orice societate europeană înmatriculată în România își
poate transfera sediul social într-un alt stat membru.
Proiectul de transfer, vizat de judecătorul-delegat, se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala
societății, cu cel puțin 30 de zile înaintea datei ședinței în
care adunarea generală extraordinară urmează a hotărî asupra
transferului.
Hotărârea adunării generale privind transferul sediului
social al societății europene într-un alt stat membru se adoptă
în condițiile art. 115 alin. (2) din Legea 31/1990. În cazul
în care acționarii reprezentând majoritatea capitalului social
sunt prezenți sau reprezentanți, decizia poate fi adoptată cu
majoritate simplă.
Creditorii societăților europene ale căror creanțe sunt
anterioare datei publicării proiectului de transfer și care nu
sunt scadente la data publicării pot face opoziție în condițiile
art. 62 Legea 31/1990.
Opoziția suspendă executarea operațiunii până la data la
care hotărârea judecătorească rămâne definitivă, în afară de
cazul în care societatea debitoare face dovada plății datoriilor
250
sau oferă garanții acceptate de creditori ori încheie cu aceștia
un acord pentru plata datoriilor.
Acționarii care nu au votat în favoarea hotărârii adunării
generale prin care a fost aprobat transferul sediului într-
un alt stat membru au dreptul de a se retrage din societate și
de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate.
Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de
zile de la data adoptării hotărârii adunării generale.
Acționarii vor depune la sediul societății, alături de
declarația scrisă de retragere, acțiunile pe care le posedă sau,
după caz, certificatele de acționar.
Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită
dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat
X
independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel
CAP. 3
puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în
vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul-
delegat, în conformitate cu dispozițiile art. 38 și 39. Costurile
de evaluare vor fi suportate de societate.
3.5. Entități fără scop patrimonial.
Membrii fondatori
3.5.1. Cadrul legal pentru ONG-uri
4 Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și
fundații
Include modificările aduse prin următoarele acte: OG
37/2003; L 213/2005; L 246/2005; L 305/2008; L 34/2010; L
145/2012; L 76/2012; L 22/2014; L 46/2016; OG 18/2018; L
129/2019; OUG 29/2020; OUG 142/2020; OUG 191/2020; L
276/2020.
251
 Persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc
desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul
unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal
nepatrimonial pot constitui asociații ori fundații în condițiile
OG 26/2000.
Asociațiile și fundațiile constituite potrivit OG 26/2000
sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
3.5.2. Înființarea asociațiilor și a fundațiilor
Conform OG 26/2000: Asociația este subiectul de drept
privat constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei
înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția
materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru
realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități
sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.
Asociaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea
în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei
în a cărei circumscripţie îşi are sediul.
Asociaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii
ei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Asociaţia îşi poate constitui atât filiale care reprezintă
entităţi cu personalitate juridică cât şi sucursale, ca structuri
teritoriale fără personalitate juridică.
Dacă asociaţia, prin natura scopului sau obiectivelor
propuse, urmează să desfăşoare activităţi pentru care, potrivit
legii, sunt necesare autorizaţii administrative prealabile, aceste
activităţi nu vor putea fi iniţiate, sub sancţiunea dizolvării
pe cale judecătorească, decât după obţinerea autorizaţiilor
respective.
252
Un caz distinct de asociație îl reprezintă acea organizație a
cetățenilor aparținând minorităților naționale al cărei scop
îl reprezintă:
a) apărarea, păstrarea, dezvoltarea și promovarea identității
unei minorități naționale;
b) reprezentarea publică a cetățenilor aparținând unei
minorități naționale cu rolul de a îndeplini o misiune publică
constituțională.
Prin minoritate națională se înțelege acea etnie reprezentată
în Consiliul Minorităților Naționale.
Asociația dobândește personalitate juridică prin înscrierea
în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei
în a cărei circumscripție își are sediul.
X
În temeiul dreptului constituțional la asociere, persoanele
CAP. 3
fizice se pot asocia fără a constitui o persoană juridică atunci
când realizarea scopului propus permite aceasta.
În vederea dobândirii personalității juridice, membrii
asociați încheie statutul asociației, prin act sub semnătură
privată.
Statutul cuprinde, sub sancțiunea nulității absolute:
a) datele de identificare ale membrilor asociați: numele,
prenumele, codul numeric personal, seria și numărul actului
de identitate pentru persoanele fizice, denumirea și codul de
identificare fiscală ale persoanei juridice asociate și, după caz,
domiciliul sau reședința ori adresa sediului social;
b) exprimarea voinței de asociere și precizarea scopului și a
obiectivelor asociației;
c) denumirea asociației;
d) sediul asociației;
e) durata de funcționare a asociației - pe termen determinat,
cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen
nedeterminat;
253
 f) patrimoniul inițial al asociației; activul patrimonial este
alcătuit din aportul în natură și/sau în bani al asociaților, în
cazul aportului în natură, constând în bunuri imobile, forma
autentică a statutului este obligatorie;
g) componența nominală a celor dintâi organe de conducere,
administrare și control ale asociației;
h) persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să
desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice;
i) modul de dobândire și de pierdere a calității de asociat;
j) drepturile și obligațiile asociaților;
k) categoriile de resurse patrimoniale ale asociației;
l) atribuțiile organelor de conducere, administrare și control
ale asociației;
m) destinația bunurilor, în cazul dizolvării asociației, cu
respectarea dispozițiilor art. 60;
n) semnăturile membrilor asociați.
În cazul în care din asociație fac parte persoane ale căror
nume sau ale căror denumiri sunt redactate într-o altă grafie
decât cea latină, numele sau denumirile sunt transliterate în
grafia latină, conform actelor de identitate, respectiv actelor
de înființare emise de autoritățile statului de apartenență ori
statului român și sunt folosite în forma astfel transliterată ori
de câte ori aceste persoane sunt prevăzute în documentele
oficiale ale asociației.
Oricare dintre membrii asociați, pe baza împuternicirii date
poate formula o cerere de înscriere a asociației în Registrul
asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei
circumscripție urmează să-și aibă sediul.
Cererea de înscriere va fi însoțită doar de următoarele
documente:
a) statutul asociației, într-o singură copie certificată pentru
conformitate cu originalul de persoana împuternicită;
254
b) actele doveditoare ale sediului, precum și cele privind
patrimoniul inițial doar în cazul aportului în natură constând
în bunuri imobile;
c) copii certificate pentru conformitate cu originalul ale
actelor doveditoare ale identității membrilor asociați;
d) declarație pe propria răspundere a persoanei care
formulează cererea de înscriere, care cuprinde datele de
identificare ale beneficiarilor reali ai asociației, în sensul
reglementărilor din domeniul prevenirii și combaterii spălării
banilor și finanțării terorismului. Datele de identificare ale
beneficiarului real sunt: numele, prenumele, data nașterii,
codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate,
cetățenia, domiciliul sau reședința. În cazul asociațiilor
constituite/conduse doar de persoane fizice, nu este obligatorie
X
depunerea declarației pe propria răspundere atunci când
CAP. 3
singurii beneficiari reali sunt persoanele fizice ale căror date
de identificare sunt cuprinse în documentele din dosar, caz
în care completarea registrului central se va face din oficiu
pe baza acestora și conform regulilor prevăzute la art. 4 din
Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării
banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea
și completarea unor acte normative, cu modificările și
completările ulterioare;
e) dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul
Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.
În cazul în care documentele sunt redactate într-o limbă
străină, ele se depun în copie certificată, însoțite de traducerea
legalizată efectuată de un traducător autorizat.
În cazul în care denumirea asociației este în altă limbă decât
limba română, la cererea de eliberare a dovezii disponibilității
denumirii se atașează o traducere legalizată efectuată de un
traducător autorizat, excepție făcând denumirile care conțin
255
nume proprii, intraductibile și denumirile consacrate pe plan
internațional.
La depunerea actelor doveditoare ale sediului nu este
necesar avizul privind schimbarea destinației imobilelor
colective cu regim de locuință, prevăzut la art. 40 din Legea
nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea
asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, cu
modificările ulterioare, atunci când persoana împuternicită
declară pe propria răspundere faptul că asociația nu va
desfășura activitate la sediul ales.
În cazul în care la constituirea asociației participă și o
persoană juridică, cu privire la aceasta cererea de înscriere va
fi însoțită doar de următoarele documente:
a) extras oficial de la registrul autorității relevante la care
este înregistrată, care să ateste forma persoanei juridice și
reprezentanții acesteia;
b) în cazul în care statutul asociației este semnat de o
altă persoană decât reprezentanții prevăzuți în documentul
de la lit. a), hotărârea organelor de conducere ale persoanei
juridice fondatoare în sensul înființării asociației și desemnării
persoanei pentru a o reprezenta în cadrul asociației;
c) cazier fiscal al persoanei juridice fondatoare, caz în
care nu este necesară depunerea unui cazier fiscal și de către
persoana fizică reprezentant al persoanei juridice.
Este interzis ca denumirea asociației să fie identică
sau asemănătoare până la confuzie cu denumirea altei
persoane juridice fără scop patrimonial, constituite
potrivit prevederilor OG 26/2000.
256
Astfel, o denumire este susceptibilă de a fi apropriată dacă
nu aparține unei alte persoane juridice fără scop patrimonial de
același fel - asociație, fundație sau federație - prin înscrierea
ei anterioară în Registrul național al persoanelor juridice fără
scop patrimonial.
Este interzisă utilizarea în denumirea asociației a unor
sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu
denumirea unor autorități sau instituții publice.
Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie
cu denumirea unor autorități sau instituții publice se înțelege
X
includerea în denumirea asociației a unor termeni și expresii
CAP. 3
precum: «comisariat», «inspectorat», «gardă», «autoritate»,
«poliție», «jandarmerie», «protecția consumatorilor» sau
derivatele acestora.
Înscrierea unei asociații folosind în denumirea sa cuvintele
«național» sau «român» ori derivatele acestora se realizează
numai cu acordul prealabil al Secretariatului General al
Guvernului.
Este interzis ca denumirea asociației să fie identică sau
asemănătoare până la confuzie cu denumirea oricărei structuri
profesionale constituite în baza legii și care funcționează în
acord cu aceasta, cum ar fi: «Barou», «Cameră», «Uniunea
Națională a Barourilor din România», «Uniunea Națională
a Notarilor Publici din România», «Uniunea Națională
a Executorilor Judecătorești», «Consiliul de Mediere»,
«Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România»,
«Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România»,
precum și altele asemenea.
257
 Este interzis, sub sancțiunea nulității absolute a
statutului ca o filială sau sucursală să poarte o altă
denumire decât cea a asociației sau fundației care o
constituie.
Interdicțiile cu privire la denumire prevăzute pentru
asociații și fundații sunt aplicabile în mod corespunzător
și pentru federații.
Asociația devine persoană juridică din momentul înscrierii
ei în Registrul asociațiilor și fundațiilor.
În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere
și a documentelor prevăzute judecătorul desemnat de
președintele instanței verifică legalitatea acestora și
dispune, prin încheiere, înscrierea asociației în Registrul
asociațiilor și fundațiilor.
Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a
dispus înscrierea se comunică din oficiu, pentru evidența
fiscală, organului financiar local în a cărui rază teritorială se
află sediul asociației, cu menționarea numărului de înscriere în
Registrul asociațiilor și fundațiilor.
Constituirea și înscrierea fundației
Fundația este subiectul de drept înființat de una sau mai
multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori
pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în
mod permanent și irevocabil, realizării unui scop de interes
general sau, după caz, al unor colectivități.
258
Activul patrimonial inițial al fundației trebuie să
includă bunuri în natură sau în numerar, a căror valoare
totală să fie de cel puțin de 10 ori salariul de bază
minim brut pe țară garantat în plată, la data constituirii
fundației.
Prin excepție în cazul fundațiilor al căror scop exclusiv, sub
sancțiunea dizolvării pe cale judecătorească, este efectuarea
operațiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la
dispoziția altor asociații sau fundații, în vederea realizării de
programe de către acestea din urmă, activul patrimonial inițial
poate avea o valoare totală de cel puțin de două ori salariul de
X
bază minim brut pe țară garantat în plată.
CAP. 3
În vederea dobândirii personalității juridice, fondatorul sau,
după caz, fondatorii încheie statutul fundației, prin act sub
semnătură privată.
Statutul fundației cuprinde, sub sancțiunea nulității
absolute:
a) datele de identificare ale fondatorului sau, după caz, ale
fondatorilor: numele, prenumele, codul numeric personal,
seria și numărul actului de identitate pentru persoanele fizice,
denumirea și codul de identificare fiscală a persoanei juridice
și, după caz, domiciliul/reședința ori adresa sediului social;
b) explicitarea scopului și a obiectivelor fundației;
c) denumirea fundației;
d) sediul fundației;
e) durata de funcționare a fundației - pe termen determinat,
cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen
nedeterminat;
f) patrimoniul inițial al fundației. În cazul aportului în
natură, constând în bunuri imobile, forma autentică a statutului
este obligatorie;
259
 g) componenta nominală a celor dintâi organe de condu-
cere, administrare și control ale fundației ori regulile pentru
desemnarea membrilor acestor organe;
h) persoana sau persoanele împuternicite să desfășoare
procedura de dobândire a personalității juridice;
i) categoriile de resurse patrimoniale ale fundației;
j) atribuțiile organelor de conducere, administrare și control
ale fundației;
k) procedura de desemnare și de modificare a componentei
organelor de conducere, administrare și control, pe parcursul
existenței fundației;
l) destinația bunurilor, în cazul dizolvării fundației, cu
respectarea dispozițiilor art. 60 din OG 26/2000;
m) semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.
Fundația dobândește personalitate juridică prin înscrierea sa
în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei
în a cărei circumscripție își are sediul.
Cererea de înscriere va fi însoțită doar de următoarele
documente:
a) statutul, într-o singură copie certificată pentru
conformitate cu originalul de persoana împuternicită;
b) acte doveditoare ale sediului și patrimoniul inițial;
c) copii certificate pentru conformitate cu originalul ale
actelor doveditoare ale identității fondatorilor și membrilor
consiliului director;
d) declarație pe propria răspundere a persoanei vizate,
care cuprinde datele de identificare ale beneficiarilor reali ai
fundației, în sensul reglementărilor din domeniul prevenirii și
combaterii spălării banilor și finanțării terorismului.
260
Datele de identificare ale beneficiarului real sunt:
numele, prenumele, data nașterii, codul numeric
personal, seria și numărul actului de identitate, cetățenia,
domiciliul sau reședința.
În cazul fundațiilor constituite/conduse doar din per-
soane fizice, cel puțin la acest moment, nu este obliga-
torie depunerea declarației pe propria răspundere atunci
când singurii beneficiari reali sunt persoanele fizice ale
căror date de identificare sunt cuprinse în documentele
din dosar, caz în care completarea registrului central se
X
va face din oficiu pe baza acestora și conform regulilor
CAP. 3
prevăzute la art. 4 din Legea nr. 129/2019, cu modifică-
rile și completările ulterioare.
e) dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul
Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.
Fundația își poate constitui filiale, ca structuri teritoriale,
pe baza hotărârii consiliului director, prin care le este alocat
patrimoniul.
Filiala este condusă de un consiliu director propriu,
alcătuit din cel puțin 3 membri.
Moștenitorii și creditorii personali ai fondatorilor au
față de fundație aceleași drepturi ca și în cazul oricărei alte
liberalități făcute de fondator.
261
 După înscrierea fundației în Registrul asociațiilor și fun-
dațiilor, nici fondatorii și nici moștenitorii lor nu pot revoca
statutul. De asemenea, după înscriere, statutul nu mai poate fi
atacat nici de către creditorii personali ai fondatorilor.
Dacă fundația dobândește personalitate juridică după
decesul fondatorului, efectele liberalităților făcute în favoarea
fundației anterior constituirii ei se vor produce de la data
statutului, pentru fundațiile înființate prin acte între vii, iar
pentru fundațiile înființate prin testament, de la data morții
testatorului.
3.5.3. Organizarea și funcționarea asociațiilor și a
fundațiilor
Organizarea și funcționarea asociației
Organele asociației sunt:
a) adunarea generală;
b) consiliul director;
c) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.
Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din
totalitatea asociaților.
Competența adunării generale cuprinde:
a) stabilirea strategiei și a obiectivelor generale ale
asociației;
b) aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a bilanțului
contabil;
c) alegerea și revocarea membrilor consiliului director;
d) alegerea și revocarea cenzorului sau, după caz, a
membrilor comisiei de cenzori;
e) înființarea de filiale;
f) modificarea statutului;
262
g) dizolvarea și lichidarea asociației, precum și stabilirea
destinației bunurilor rămase după lichidare;
h) orice alte atribuții prevăzute în lege sau în statut.
Schimbarea sediului poate fi hotărâtă de către consiliul
director, dacă această atribuție este prevăzută expres în statut.
Adunarea generală se întrunește cel puțin o dată pe an și
are drept de control permanent asupra organelor prevăzute la
art. 20 lit. b) și c) (consiliul director, cenzorul / comisia de
cenzori).
Regulile privind organizarea și funcționarea adunării
generale se stabilesc prin statut. Adunarea generală poate
avea loc și prin mijloace electronice de comunicare directă
la distanță, iar hotărârile adunării generale pot fi semnate de
X
asociați inclusiv cu semnătură electronică extinsă.
CAP. 3
Asociatul care, într-o anumită problemă supusă
hotărârii adunării generale, este interesat personal sau
prin soțul său, ascendenții sau descendenții săi, rudele
în linie colaterală sau afinii săi până la gradul al patrulea
inclusiv nu va putea lua parte la deliberare și nici la vot.
Asociatul care încalcă dispozițiile de mai sus este
răspunzător de daunele cauzate asociației dacă fără votul său
nu s-ar fi putut obține majoritatea cerută.
Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii
și ale statutului sunt obligatorii chiar și pentru membrii
asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau
au votat împotrivă.
263
 Hotărârile adunării generale, contrare legii sau dispoziții-
lor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către orica-
re dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea
generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze
aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de
la data când au luat cunoștință despre hotărâre sau de la data
când a avut loc ședința, după caz.
Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu
de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are
sediul. Hotărârea instanței este supusă numai apelului.
Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor
adunării generale. El poate fi alcătuit și din persoane din afara
asociației, în limita a cel mult o treime din componența sa.
În exercitarea competenței sale, consiliul director:
a) prezintă adunării generale raportul de activitate pe
perioada anterioară, executarea bugetului de venituri și
cheltuieli, bilanțul contabil, proiectul bugetului de venituri
și cheltuieli și proiectul programelor asociațieiprezintă
adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară,
executarea bugetului de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil,
proiectul bugetului de venituri și cheltuieli și proiectul
programelor asociației;
b) încheie acte juridice în numele și pe seama asociației;
c) aprobă organigrama și politica de personal ale asociației,
dacă prin statut nu se prevede altfel;
d) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în statut sau
stabilite de adunarea generală.
Regulile generale privind organizarea și funcționarea
consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul direc-
tor își poate elabora un regulament intern de funcționare.
Ședințele consiliului director pot avea loc și prin mijloace
264
electronice de comunicare directă la distanță, iar deciziile
consiliului director pot fi semnate de membri inclusiv cu
semnătură electronică extinsă.
Nu poate fi membru al consiliului director, iar dacă era,
pierde această calitate orice persoană care ocupă o funcție
de conducere în cadrul unei instituții publice, dacă asociația
respectivă are ca scop sprijinirea activității acelei instituții
publice.
Statutul poate prevedea numirea unui cenzor sau a unei
comisii de cenzori.
Dacă numărul asociaților este mai mare de 15, numirea
unui cenzor este obligatorie. Acesta poate fi o persoană din
afara asociației.
X
În cazul în care asociația nu are obligația numirii unui
CAP. 3
cenzor, fiecare dintre asociați care nu este membru al consiliului
director poate exercita dreptul de control.
Pentru asociațiile cu mai mult de 100 de membri
înscriși până la data întrunirii ultimei adunări generale,
controlul financiar intern se exercită de către o comisie
de cenzori.
Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de
membri. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori.
Cel puțin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil
autorizat sau expert contabil, în condițiile legii.
Regulile generale de organizare și funcționare a comisiei
de cenzori se aprobă de adunarea generală. Comisia de
cenzori își poate elabora un regulament intern de funcționare.
265
 În realizarea competenței sale cenzorul sau, după caz,
comisia de cenzori:
a) verifică, cel puțin o dată pe an, modul în care este
administrat patrimoniul asociației;
b) întocmește rapoarte și le prezintă adunării generale;
c) poate participa la ședințele consiliului director, fără drept
de vot;
d) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în statut sau
stabilite de adunarea generală.
Asociațiile au obligația de a păstra cel puțin 5 ani
registrele tranzacțiilor efectuate.
Organizarea și funcționarea fundației
Organele fundației sunt:
a) consiliul director;
b) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.
Consiliul director al fundației este organul de conducere și
de administrare al acesteia.
Consiliul director asigură realizarea scopului și obiectivelor
fundației, exercitând următoarele atribuții:
a) stabilirea strategiei generale și a programelor fundației;
b) aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a bilanțului
contabil;
c) alegerea și revocarea cenzorului sau, după caz, a
membrilor comisiei de cenzori;
d) înființarea de filiale;
e) încheierea de acte juridice, în numele și pe seama
fundației;
f) executarea bugetului de venituri și cheltuieli;
266
g) aprobarea organigramei și a strategiei de personal ale
fundației;
h) modificarea statutului fundației;
i) îndeplinirea oricăror alte atribuții prevăzute în lege sau
în statut.
Regulile generale privind organizarea și funcționarea
consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director
își poate elabora un regulament intern de funcționare. Ședințele
consiliului director pot avea loc și prin mijloace electronice de
comunicare directă la distanță, iar deciziile consiliului director
pot fi semnate de membri inclusiv cu semnătură electronică
extinsă.
X
Schimbarea scopului fundației se face numai de către
CAP. 3
fondator sau de majoritatea fondatorilor în viață. Dacă niciunul
dintre fondatori nu mai este în viață, schimbarea scopului
fundației se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi
din numărul membrilor consiliului director.
În toate cazurile, schimbarea scopului fundației se poate
face numai dacă acesta a fost realizat în totalitate sau în parte
ori dacă acesta nu mai poate fi îndeplinit.
Consiliul director se compune din cel puțin 3 membri
desemnați de fondator sau, după caz, de fondatori, la momentul
constituirii fundației.
În cazul în care, pe parcursul funcționării fundației,
componența consiliului director nu se poate modifica în
condițiile stabilite de statut, instanța prevăzută la art. 17 va
desemna, pe cale de ordonanță președințială, la cererea oricărei
persoane interesate, persoanele care vor intra în componența
consiliului director.
267
 Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de
membri.
În cazul în care statutul nu cuprinde componența nominală
a celor dintâi organe ale fundației, ci numai regulile stabilite
de fondatori pentru desemnarea membrilor acestora și
dacă niciunul dintre fondatori nu mai este în viață la data
constituirii fundației, dispozițiile art. 30 alin. (2) se aplică în
mod corespunzător.
Art. 30 – OG 26/2000:
(2) În cazul în care, pe parcursul funcționării fundației,
componența consiliului director nu se poate modifica în
condițiile stabilite de statut, instanța prevăzută la art. 17
va desemna, pe cale de ordonanță președințială, la cererea
oricărei persoane interesate, persoanele care vor intra în
componența consiliului director.
3.5.4. Modificarea statutului ori a beneficiarului real al
asociației sau fundației. Fuziunea și divizarea
Modificarea statutului asociației se face prin înscrierea
modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa
judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul asociația.
Cererea de înscriere a modificării va fi însoțită de hotărârea
adunării generale, iar în cazul modificării sediului, de hotărârea
consiliului director. Hotărârile se depun în copie certificată
pentru conformitate cu originalul de persoana sau persoanele
împuternicite prin hotărârea adunării generale sau, după caz,
a consiliului director să desfășoare procedura de înregistrare a
modificării.
Despre schimbarea sediului se va face mențiune, dacă
este cazul, atât în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la
grefa judecătoriei vechiului sediu, cât și în cel aflat la grefa
268
judecătoriei noului sediu. În acest scop, o copie a încheierii
prin care s-a dispus schimbarea sediului va fi comunicată din
oficiu judecătoriei în circumscripția căreia asociația urmează
să-și aibă noul sediu.
Fuziunea se face prin absorbția unei asociații de către o
altă asociație sau prin contopirea a două ori mai multe asociații
pentru a alcătui o asociație nouă.
Divizarea se face prin împărțirea întregului patrimoniu al
unei asociații care își încetează existența între două sau mai
multe asociații existente ori care iau astfel ființă.
În cazul asociațiilor, decizia de fuziune sau de divizare se
ia prin hotărârea a cel puțin două treimi din numărul total al
membrilor organului de conducere.
X
CAP. 3
Ori de câte ori intervine o modificare privind datele
de identificare ale beneficiarului real, asociația sau
fundația are obligația de a comunica Ministerului Justiției
datele de identificare ale beneficiarului real, în vederea
înregistrării actualizării evidenței privind beneficiarii reali
ai asociațiilor și fundațiilor.
Sunt exceptate de la obligația depunerii declarației:
a) asociațiile sau fundațiile constituite/conduse doar de
persoane fizice, atunci când singurii beneficiari reali sunt cei
prevăzuți în statut. În acest caz, în lipsa depunerii declarației
privind beneficiarul real, Ministerul Justiției este obligat să
completeze din oficiu Registrul beneficiarilor reali pe baza
documentelor care însoțesc cererea de înscriere a modificării
care implică și schimbarea beneficiarilor reali;
b) asociațiile de dezvoltare intercomunitară, astfel cum sunt
definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ, cu modificările și completările
ulterioare, precum și structurile federative formate de acestea.
269
 În acest scop, consiliul director al asociației sau fundației
împuternicește o persoană fizică pentru a comunica, printr-o
declarație pe propria răspundere, datele de identificare ale
beneficiarului real. Declarația privind beneficiarul real
poate avea formă de înscris sub semnătură privată ori formă
electronică și poate fi comunicată fără nicio altă formalitate,
prin mijloace electronice, cu semnătura electronică sau prin
servicii de poștă și curier.
Dacă intervine o modificare privind datele de iden-
tificare ale beneficiarului real, declarația se depune în
termen de 30 zile de la data la care aceasta a intervenit.
Nerespectarea de către o asociație sau fundație a
obligației prevăzute la art. 344 cu privire la depunerea
declarației, constituie contravenție și se sancționează cu
amendă de la 200 lei la 2.500 lei.
Constatarea contravenției se face de către Oficiul Național
de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor prin agenți
constatatori proprii.
Contravenientul are obligația ca în termen de 30 zile de la
comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției
prevăzute la alin. (1) să comunice datele de identificare ale
beneficiarului real.
Procesul-verbal se comunică contravenientului, precum
și Ministerului Justiției în vederea înregistrării în evidența
privind beneficiarii reali ai asociațiilor și fundațiilor.
270
Necomunicarea de către o asociație sau fundație a
datelor de identificare ale beneficiarului real, în vederea
înregistrării actualizării evidenței privind beneficiarii
reali ai asociațiilor și fundațiilor, dacă aceasta a fost
anterior sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor
prevăzute la art. 344, constituie contravenție și se
sancționează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei.
Contravenientul sancționat are obligația ca în termen
de 30 zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare
a contravenției să comunice datele de identificare ale
beneficiarului real.
X
În procesul-verbal de constatare a contravenției se înscrie o
CAP. 3
mențiune privind obligația comunicării datelor beneficiarilor
reali, precum și sancțiunea aplicabilă în cazul necomunicării
datelor de identificare ale beneficiarului real, în termen de 30
zile de la momentul comunicării acestuia, respectiv dizolvarea
asociației sau fundației.
Contravențiilor prevăzute de prezenta ordonanță le
sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările și completările ulterioare.
Federația
Două sau mai multe asociații sau fundații se pot constitui
în federație.
Federațiile dobândesc personalitate juridică proprie și
funcționează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță
pentru asociațiile fără scop patrimonial, condiții care li se
aplică în mod corespunzător, cu excepțiile stabilite în prezen-
tul capitol.
271
 Cererea de înscriere se soluționează de tribunalul în
circumscripția căruia federația urmează să își aibă sediul.
Federația devine persoană juridică din momentul înscrierii
sale în Registrul federațiilor aflat la grefa tribunalului în
circumscripția căruia federația urmează să își aibă sediul.
Asociațiile sau fundațiile care constituie o federație își
păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul
patrimoniu.
În cazul dizolvării federațiilor, dacă nu se prevede altfel
în lege sau în statut, bunurile rămase în urma lichidării
se transmit, în cote egale, către persoanele juridice
constituente.
Dispozițiile se aplică prin asemănare și în cazul retragerii
din federație a unei asociații sau fundații.
Retragerea din federație se poate face numai în urma
aprobării de către cenzori sau experți independenți a unui
raport cu privire la exercițiul financiar.
3.5.5. Dizolvarea şi lichidarea organizațiilor non-profit
Asociațiile și federațiile se dizolvă:
a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz;
c) prin hotărârea adunării generale.
Fundațiile se dizolvă:
a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei.
272
Asociația se dizolvă de drept prin:
a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării
scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni
de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea
acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a
consiliului director în conformitate cu statutul asociației, dacă
această situație durează mai mult de un an de la data la care,
potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul
director trebuia să se constituie;
d) reducerea numărului de asociați sub limita fixată de lege,
dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.
X
Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea
CAP. 3
judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul asociației,
la cererea oricărei persoane interesate.
Asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească,
la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane
interesate:
a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau
contrară ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace
ilicite sau contrare ordinii publice;
c) când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care
s-a constituit;
d) când asociația a devenit insolvabilă;
e) în cazul prevăzut la art. 14 (autorizații administrative
prealabile).
273

În cazul necomunicării datelor de identificare ale
beneficiarului real în termenul prevăzut, asociația
se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea
Ministerului Public sau a Oficiului Național de Prevenire
și Combatere a Spălării Banilor.
Instanța competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria
în circumscripția căreia asociația își are sediul.
Asociația se poate dizolva și prin hotărârea adunării
generale. În termen de 15 zile de la data ședinței de dizolvare,
hotărârea adunării generale se depune la judecătoria în a cărei
circumscripție își are sediul, pentru a fi înscrisă în Registrul
asociațiilor și fundațiilor.
Fundația se dizolvă de drept în cazurile prevăzute la art.
55 alin. (1) lit. a) și b) din OG 26/2000, precum și în situația
imposibilității constituirii consiliului director în conformitate
cu statutul fundației, dacă această situație durează mai mult de
un an de la data la care, potrivit statutului, consiliul director
trebuia constituit.
Art. 55:
a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării
scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni
de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea
acestui scop;
Dizolvarea fundației prin hotărâre judecătorească se
face în condițiile art. 56, care se aplică în mod corespunzător,
precum și în cazul nerespectării dispozițiilor art. 15 alin. (3).
274
Art. 15
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul
fundațiilor al căror scop exclusiv, sub sancțiunea dizolvării pe
cale judecătorească, este efectuarea operațiunilor de colectare
de fonduri care să fie puse la dispoziția altor asociații sau
fundații, în vederea realizării de programe de către acestea
din urmă, activul patrimonial inițial poate avea o valoare
totală de cel puțin de două ori salariul de bază minim brut pe
țară garantat în plată.
În cazul dizolvării asociației sau fundației, bunurile rămase
în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice.
Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept
privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător,
X
printr-o procedură stabilită în statutul asociației sau al fundației.
CAP. 3
Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării,
lichidatorii nu au reușit să transmită bunurile în condițiile de
mai sus, precum și în cazul în care statutul asociației sau al
fundației nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori
dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile
rămase după lichidare vor fi atribuite de instanța competentă
unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător.
În cazul în care asociația sau fundația a fost dizolvată
pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a) -c) sau art.
56 alin. (11), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de
către stat, prin Ministerul Finanțelor Publice, sau, după caz,
de comuna sau orașul în a cărui rază teritorială asociația sau
fundația își avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes
local.
Data transmiterii bunurilor este cea a întocmirii procesului-
verbal de predare-preluare, dacă prin acesta nu s-a stabilit o
dată ulterioară.
275
 Lichidarea organizațiilor non-profit
Conform art. 61 OG 26/2000:
(1) În cazurile de dizolvare prevăzute de art. 55, 56, 58 și 59,
lichidatorii vor fi numiți prin însăși hotărârea judecătorească.
(2) În cazul dizolvării prevăzute de art. 57, lichidatorii vor
fi numiți de către adunarea generală, sub sancțiunea lipsirii de
efecte juridice a hotărârii de dizolvare.
(3) În toate cazurile, mandatul consiliului director încetează
o dată cu numirea lichidatorilor.
(4) Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane
juridice, autorizate în condițiile legii.
Imediat după intrarea lor în funcție, lichidatorii vor face
inventarul și vor încheia un bilanț care să constate situația
exactă a activului și pasivului asociației sau ale fundației.
Lichidatorii sunt obligați să primească și să păstreze
registrele și orice alte acte ale asociației sau fundației. De
asemenea, ei vor ține un registru cu toate operațiunile lichidării
în ordinea datei acestora.
Lichidatorii își îndeplinesc mandatul sub controlul
cenzorilor.
Lichidatorii sunt obligați să continue operațiunile juridice
în curs, să încaseze creanțele, să plătească creditorii și, dacă
numerarul este insuficient, să transforme și restul activului în
bani, procedând la vânzarea prin licitație publică a bunurilor
mobile și imobile.
Lichidatorii pot realiza numai acele operațiuni noi care sunt
necesare finalizării celor aflate în curs.
Suma cuvenită creditorului cunoscut care refuză să
primească plata creanței sale se va consemna în contul său.
Dacă plata creanței nu se poate face imediat sau atunci când
creanța este contestată, lichidarea nu se va declara terminată
înainte de a se garanta creditorii.
276
În orice caz, lichidatorii nu pot încheia operațiunile și nu
pot remite celor în drept contul gestiunii decât după expirarea
unui termen de 6 luni de la publicarea dizolvării asociației sau
fundației.
Lichidatorii răspund solidar pentru daunele cauzate
creditorilor din culpa lor.
Atât față de asociație ori fundație, cât și față de asociați
ori, după caz, fondatori, lichidatorii sunt supuși regulilor
mandatului.
După terminarea lichidării, lichidatorii sunt obligați
ca în termen de două luni să depună bilanțul, registrul
jurnal și un memorandum, declarând operațiunile
X
de lichidare la Registrul asociațiilor și fundațiilor al
CAP. 3
judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul
asociația sau fundația.
Lichidatorii sunt obligați să îndeplinească toate procedurile
pentru publicarea lichidării și radierea asociației sau fundației
din Registrul asociațiilor și fundațiilor.
Publicarea lichidării se face prin afișarea la ușa instanței în a
cărei circumscripție își are sediul persoana juridică, în termen
de două luni de la terminarea lichidării.
Dacă în termen de 30 de zile libere de la depunerea bilanțului
nu se înregistrează nicio contestație, bilanțul se consideră
definitiv aprobat și lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor
remite celor în drept bunurile și sumele rămase de la lichidare,
împreună cu toate registrele și actele asociației sau fundației și
ale lichidării. Numai după aceasta lichidatorii vor fi considerați
descărcați și li se va elibera, în acest scop, un act constatator.
277
 Contestațiile la bilanțul lichidatorilor se pot formula de orice
persoană interesată la judecătoria în a cărei circumscripție se
află sediul persoanei juridice lichidate.
Toate contestațiile se soluționează printr-o singură hotărâre.
Sentința pronunțată de judecătorie este executorie și este
supusă numai apelului.
După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară
radierea asociației sau fundației din Registrul asociațiilor și
fundațiilor.
Asociația sau fundația încetează a ființa la data radierii
din Registrul asociațiilor și fundațiilor.
Radierea se face în baza actului constatator eliberat
lichidatorilor, în condițiile prevăzute la art. 69 din OG 26/2000,
prin care se atestă descărcarea acestora de obligațiile asumate.
Dispozițiile referitoare la dizolvarea și lichidarea asocia-
țiilor și fundațiilor se aplică, în mod corespunzător, și în
privința dizolvării și lichidării federațiilor. Instanța compe-
tentă este tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul
federației supuse dizolvării și lichidării.
278
4
ASPECTE PRIVIND IMPOZITAREA
CÂȘTIGURILOR ASOCIAȚILOR
- PERSOANE FIZICE ȘI PERSOANE JURIDICE -
X
CAP. 3
4.1. Veniturile încasate de un asociat dintr-o
societate.
Dividendele primite de persoanele fizice ce dețin calitatea
de asociat într-o companie, vin cu o serie de costuri (taxe de
plată) și obligații declarative (în anumite situații).
Cele două taxe sunt: impozitul de 10% și contribuția la
sănătate 10% (la depășirea unui anumit plafon).
După închiderea anului și aprobarea situațiilor financiare
anuale (în cazul dividendelor anuale) sau trimestrului (în cazul
dividendelor trimestriale), se întocmește o hotărâre AGA sau o
decizie a asociatului unic prin care se poate decide repartizarea
profitului sub formă de dividende, sau lăsarea profitului
nerepartizat. În cazul deciziei de repartizare, se menționează și
suma care urmează a fi repartizată ca dividende. Această sumă
reprezintă dividendele distribuite, adică dividendele pentru
279
care s-a luat decizia de repartizare. Nu înseamnă că suma este
și plătită efectiv asociaților. Abia după plata acestora vorbim
de dividende plătite.
Dividendele primite de persoanele juridice în calitate de
asociați în alte companii, vin de asemenea cu o serie de costuri
(taxe de plată) și obligații declarative (în anumite situații).
Art. 43 - Declararea, reținerea și plata impozitului pe
dividende - Cod fiscal
(1) O persoană juridică română care plătește dividende
către o persoană juridică română are obligația să rețină, să
declare și să plătească impozitul pe dividende reținut către
bugetul de stat, astfel cum se prevede în prezentul articol.
(2) Impozitul pe dividende se stabilește prin aplicarea unei
cote de impozit de 5% asupra dividendului brut plătit unei
persoane juridice române. Impozitul pe dividende se declară
și se plătește la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care se plătește dividendul.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), în cazul în
care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârșitul
anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale,
impozitul pe dividende aferent se plătește, după caz, până la
data de 25 ianuarie a anului următor, respectiv până la data
de 25 a primei luni a anului fiscal modificat, următor anului în
care s-au aprobat situațiile financiare anuale.
Aceste prevederi nu se aplică pentru dividendele distribuite
și neplătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat
situațiile financiare anuale, dacă în ultima zi a anului
calendaristic sau în ultima zi a anului fiscal modificat, după
caz, persoana juridică română care primește dividendele
îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (4).
(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul
dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte
persoane juridice române, dacă persoana juridică română
280
care primește dividendele deține, la data plății dividendelor,
minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte
persoane juridice, pe o perioadă de un an împlinit până la
data plății acestora inclusiv.
Așadar dividendele plătite unui asociat persoană
juridică nu se impozitează dacă persoana juridică
română care primește dividendele deține, la data plății
dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare
ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadă de un an
împlinit până la data plății acestora inclusiv.
X
CAP. 3
4.2. Obligații declarative pentru asociații
care încasează dividende și cota de impozit
aplicabilă
În cazul persoanelor fizice ce dețin calitatea de asociat,
cota de impozit pe dividende în 2021 este 5%, la fel ca în anul
2020. Impozitul se reține și se plătește la stat de către firma care
acordă dividendele. Tot ea îl declară la buget prin declarația 100
și apoi anual, în declarația 205, pe CNP-ul fiecărei persoane.
Impozitul se plătește de către firmă la buget până în 25 a lunii
următoare plății dividendelor. În cazul dividendelor distribuite
dar neplătite, se plătește impozitul până pe 25 ianuarie a anului
următor, obligatoriu.
Așadar, chiar dacă asociatul persoană fizică nu a încasat
dividendele, dacă ele au fost distribuite, impozitul va trebui
plătit la începutul anului următor, mai exact până pe 25 ianua-
rie a anului următor distribuirii.
281
 Contribuția la sănătate nu se datorează decât dacă
venitul din dividende, fie singur dacă persoana nu
are alte venituri, fie cumulat cu alte venituri pe care le
obține, depășește 12 salarii minime brute pe economie.
În cazul în care suma veniturilor depășește 12 salarii
minime, adică 12 x 2.300 lei = 27.600 lei, persoana fizică
datorează CASS. CASS nu se datorează la venitul efectiv
obținut, dacă acesta este mai mare decât 27.600 lei, ci la
acest plafon, astfel că suma fixă este de 10% x 27.600 lei
= 2.760 lei.
CASS se datorează la depășirea plafonului, indiferent dacă
persoana are sau nu calitatea de salariat.
Dividendele se pot plăti anual sau trimestrial în funcție de
opțiunea entității.
Dacă asociații decid să repartizeze în 2021 dividende
trimestriale, este necesar să fie întocmite situații financiare
interimare, după ce în prealabil este efectuată inventarierea
patrimoniului.
Există situații în care firmele nu pot plăti dividendele
asociaților din cauză că le lipsesc resursele financiare pentru a o
face. Practic, nu au suficienți bani în conturi sau în casierie, din
cauză că se află fie într-o perioadă de investiții în care au folosit
resursele financiare pentru a cumpăra active sau au rambursat
datorii mai vechi sau alte situații. De aceea, o firmă care
repartizează dividende trebuie să aibă în vedere și capacitatea
sa financiară de plată, înainte de a lua această decizie. Pe de
altă parte, nu este necesar ca sumele să fie plătite toate odată.
Acestea se pot plăti pe măsura acumulării resurselor.
282
Repartizarea dividendelor se poate face după
întocmirea și aprobarea situațiilor financiare și odată cu
aceasta, aprobarea repartizării profitului.
Așadar, este importantă întocmirea situațiilor financiare
și aprobarea lor. Plata dividendelor nu este condiționată de
depunerea lor la ANAF.
Nu este prevăzută în Codul fiscal o scutire de la CASS
pentru asociații pensionari care obțin venituri din dividende
peste plafonul de 12 salarii minime pe economie.
Din perspectiva firmei, dividendele se supun acelui regim
X
fiscal din anul distribuirii în ce privește impozitul. Dacă s-a
CAP. 3
repartizat profitul anului 2009 în anul 2021, atunci se aplică
5% cota de impozit. În ce privește CASS, se aplică prevederile
din momentul plății dividendelor către asociați.
OMFP 3067/2018 arată că situațiile financiare interimare
se depun în termen de 30 de zile de la aprobarea acestora
de către adunarea generală a acționarilor/asociaților. Prin
urmare, dacă, de exemplu o companie întocmește situații
financiare intermediare pe trimestrul 2 2021 și hotărârea AGA
de aprobare a acestora este în 05 iulie 2021, atunci în termen
de 30 de zile de la semnarea AGA există obligația depunerii
situațiilor.
Dacă dividendele interimare din cursul anului depășesc
la final de an suma care se putea distribui, în practică
este prevăzută posibilitatea de regularizare. Regularizarea
sumelor repartizate în cursul exercițiului financiar trebuie
să aibă loc după aprobarea situațiilor financiare anuale, iar
dividendele repartizate și plătite în plus în cursul exercițiului
283
financiar se restituie în termen de 60 de zile de la data aprobă-
rii situațiilor financiare anuale. Obligația de restituire inter-
vine pentru persoanele care au încasat dividende trimestrial,
iar conducerea societății are obligația de a urmări recuperarea
acestor sume și de a dispune măsurile ce se impun în acest
scop.
Dacă dividendele încasate depășesc plafonul de 12
salarii minime brute pe economie, asociatul are obli-
gația depunerii declarației unice în termen de 30 zile de
la depășirea plafonului.
încasează alte tipuri de venituri
Nu trebuie uitat însă că, dividendele plătite unui
asociat persoană juridică nu se impozitează dacă
persoana juridică română care primește dividendele
deține, la data plății dividendelor, minimum 10% din
titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe
o perioadă de un an împlinit până la data plății acestora
inclusiv.
4.3. Obligații declarative pentru asociații ce

X
În cazul persoanelor juridice ce dețin calitatea de asociat,

CAP. 3
Retragerea voluntară a asociatului din societate are drept
cota de impozit pe dividende în 2021 este 5%, la fel ca și în
consecințe încetarea calității de asociat și răscumpărarea
cazul persoanelor fizice.
de către societate a părților sociale ale asociatului retras.
Impozitul se reține și se plătește la stat de către firma care
Acesta, însă, participă atât la beneficii, cât și la pierderi până
acordă dividendele. Tot ea îl declară la buget prin declarația
la retragere, cuvenindu-i-se pentru părțile sociale echivalentul
100 și apoi anual, în declarația 205, pe CUI-ul fiecărei persoane
bănesc al cotei sale de participare la capitalul social raportat la
juridice.
valoarea activului net deținut de societate.
Impozitul se plătește de către firmă la buget până în 25 a
Ca principiu, drepturile patrimoniale ale asociatului
lunii următoare plății dividendelor. În cazul dividendelor
retras din societate se calculează în raport de valoarea
distribuite dar neplătite, se plătește impozitul până pe 25
reală a activului și pasivului de la data retragerii.
februarie a anului următor, obligatoriu.
Astfel, trebuie evaluate elementele de activ și de pasiv prin
Așadar, chiar dacă asociatul persoană juridică nu a încasat
folosirea unor metode de evaluare recunoscute de standardele
dividendele, dacă ele au fost distribuite, impozitul va trebui
internaționale de evaluare, trebuie apoi determinat activul
plătit la începutul anului următor, mai exact până pe 25 ianuarie
net pe baza bilanțului sau a balanței de verificare și se
a anului următor distribuirii.
efectuează partajul activului net al societății, în vederea
stabilirii părții care i se cuvine asociatului care se retrage,
în funcție de cota de participare la capitalul social.

284 285
 Activul net contabil = Total active – Datorii
(= Capitalurile proprii)
Operațiunile de retragere asociați din cadrul societăților
comerciale sunt reglementate de OMFP 897/2015.
În cazul retragerii unui asociat potrivit Legii nr. 31/1990, în
vederea determinării valorii capitalului net cuvenit asociatului
care se retrage se efectuează evaluarea și inventarierea
elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii ale societății.
Plusurile/minusurile de valoare rezultate din evaluarea
elementelor de natura activelor, efectuată cu ocazia retragerii
unui asociat, se evidențiază că elemente de natura activelor și
capitalurilor proprii, și sunt luate în considerare la determinarea
sumei care i se cuvine asociatului care se retrage, fără a fi
înregistrate în contabilitate.
Modalitatea de evaluare a drepturilor cuvenite asociatului
retras este una singură - valoarea reală a activelor societății
și nu valoarea contabilă.
Sintagma evaluarea elementelor de activ nu înseamnă
același lucru cu sintagma evaluarea conturilor, care în situațiile
financiare sunt prezentate sub forma unor solduri ale conturilor,
evaluate la costul istoric, iar determinarea activului net contabil
presupune deducerea din valoarea activelor evaluate la costul
istoric, a tuturor obligațiilor datorate de societate la un moment
dat și nu numai a obligațiilor fiscale.
Activul net contabil corectat trebuie să rezulte dintr-un
raport de evaluare întocmit și nu este același lucru cu suma
reprezentând activ net care rezultă dintr-un calcul aritmetic al
sumelor înscrise în situațiile financiare la costul istoric și nu
reflectă valoarea actuală.
286
În concluzie trebuie evaluate elementele de activ
și de pasiv prin folosirea unor metode de evaluare
recunoscute de standardele internaționale de evaluare,
trebuie apoi determinat activul net pe baza bilanțului
sau a balanței de verificare și se efectuează partajul
activului net al societății, în vederea stabilirii părții care
i se cuvine asociatului care se retrage, în funcție de cota
de participare la capitalul social.
Reevaluarea (corectarea) valorii patrimoniale comportă
elemente specifice, în funcție de elementele bilanțiere de
evaluat. Specificitatea reevaluării patrimoniului ține de
X
caracterul, mai mult sau mai puțin vandabil, al elementelor
CAP. 3
bilanțiere.
Activele necorporale sunt, în general, greu vandabile și de
aceea valoarea lor se determină ca diferență între valoarea de
randament (financiară) și valoarea patrimonială a întreprinderii.
Dacă unele active necorporale pot fi evaluate, ca urmare a
unor procese de tranzacționare a lor pe o piață secundară, atunci
evaluarea lor va ține cont de prețurile medii de tranzacție sau
de fluxurile de trezorerie actualizate, pe care tranzacționarea
lor le ocazionează:
- licențele, brevetele, mărcile pot fi evaluate în funcție de
redevențele la care acestea dau dreptul de încasare;
- dreptul de leasing poate fi evaluat în funcție de chiria
anuală multiplicată, cu un coeficient;
- cunoștințele tehnologice (know-how de producție și de
comercializare) se evaluează ca și mărcile comerciale, dar la
o rată de actualizare mai mare (în raport de prima de risc care
măsoară volatilitatea acestor active necorporale);
287
 - clientela se poate evalua la valoarea de înlocuire, respec-
tiv la costul de formare a rețelei de distribuție: cheltuieli de
recrutare a agenților comerciali cheltuielilor de pregătire și
specializare.
Activele corporale se reevaluează diferit, în funcție de
componența lor:
- terenurile, în funcție de amplasarea lor și de caracterul lor
construibil sau nu. Evaluarea terenurilor se face, în general,
prin comparație cu prețurile la vânzările recente de alte
terenuri, dar care au caracteristici similare;
- construcțiile - similar cu evaluarea terenurilor sau prin
actualizarea chiriilor încasabile la alte construcții similare
celor supuse evaluării;
- mașinile, utilajele, mijloacele de transport - la prețul de
revânzare a lor pe piața secundară (de ocazie) sau la valoarea
lor netă contabilă, multiplicată cu raportul dintre valoarea
actuală și valoarea de intrare (în contabilitate) a unui astfel de
activ.
Activele financiare (titluri de participare, împrumuturi
acordate, valori mobiliare de plasament) se evaluează la media
cursurilor lor bursiere (dacă acestea sunt cunoscute) sau la
prețul de revânzare (de rambursare) sau, prin actualizarea
dividendelor, dobânzilor și comisioanelor încasabile. Prețul
de rambursare a împrumuturilor va fi majorat sau micșorat
dacă rata dobânzii de piață a scăzut (și, deci, devine inferioară
celei contractate la împrumuturile acordate) sau dacă aceasta
a crescut (și devine, deci, superioară celei contractate).
Raționamentul este același și pentru împrumuturile (datoriile)
primite din pasivul bilanțului.
Activele circulante se evaluează fie la nivelul costurilor lor
de cumpărare (stocurile de materii prime), fie la costurile lor
de producție (stocurile de produse în curs și de produse finite),
288
fie la prețurile de vânzare (soldurile de creanțe - clienți). Dacă
provizioanele pentru cheltuieli și riscuri, privind activele
circulante, nu s-au calculat corect, atunci evaluarea activelor
circulante va face obiectul unui audit contabil.
Disponibilitățile bănești, în conturile bancare și în casă se
vor înregistra la valoarea lor contabilă.
Suma revalorizărilor tuturor activelor din bilanțul în-
treprinderii conduce la obținerea activului brut corectat
(ABC).
Pentru elementele din pasivul bilanțului, reevaluarea
X
trebuie să conducă spre determinarea aceleiași valori actuale
CAP. 3
(prezente) a acestora, după cum urmează:
Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli vor fi luate în calcul
la mărimea totală a cheltuielilor previzibile în viitor (și nu la
mărimea calculată a provizioanelor), dacă riscul de producere
a acestor evenimente este real. Aceste provizioane, ce se vor
utiliza în mod cert (pentru impozite de plătit, pentru cheltuieli
sociale și fiscale asupra drepturilor de concedii plătite etc), vor
fi reținute ca datorii (latente) și se vor deduce din ABC.
Provizioanele reglementate se iau în calcul la valoarea
prezentă minus impozitul viitor aferent, întrucât, prin
reintegrarea automată a acestor cheltuieli calculate în materia
impozabilă a profitului, au loc economii fiscale. Mărimea lor
face parte din capitalurile proprii.
Datoriile financiare vor avea o valoare prezentă (de
rambursare) determinată de evoluția ratei dobânzii de piață.
Această valoare va fi mai mică decât valoarea lor contabilă,
dacă rata dobânzii de piață este mai mare decât rata dobânzii
datoriilor financiare contractate.
289
 Valoarea de rambursare va fi mai mare dacă, în sens invers,
rata dobânzii de piață va fi în scădere.
Modificarea valorii datoriilor financiare conduce la
modificarea datoriei latente a impozitului pe profit, ca urmare
a deductibilității fiscale a dobânzilor.
Pentru un eventual cumpărător al întreprinderii, da-
toriile financiare sunt evaluate la rata dobânzii de piață
care se ia în calculul materiei impozabile a profitului,
rezultând o economie fiscală, dacă dobânda contractată
este mai mare sau, invers, un plus de impozit, dacă
dobânda contractată este mai mică.
Efecte fiscale latente similare se obțin și din plus-valoarea
sau minus-valoarea rezultate în procesul de evaluare a tuturor
elementelor de activ și de pasiv, care se regăsesc, într-un
fel sau altul, în materia impozabilă a profitului (amortizări,
provizioane, subvenții pentru investiții, dobânzi etc).
Alte ajustări se impun a se face în valoarea patrimonială
pentru posturi din afara bilanțului, cum ar fi: leasing-ul,
efectele comerciale de încasat și de plătit și contractele la
termen ferm sau condiționat. În caz de întrerupere a derulării
lor normale, aceste posturi de active și pasive pot determina
câștiguri sau pierderi care trebuie luate în calcul.
Valoarea patrimonială a capitalurilor proprii (activul net
corectat = ANC) se va obține prin deducerea datoriilor reale și
latente (la valoarea lor actuală) din activul brut corectat (ABC)
ANC = ABC – valoarea actuală a datoriilor
290
Deoarece retragerea asociatului presupune micșorarea
proporțională a capitalurilor proprii, atunci pentru partea
neimpozitată anterior din rezerve se va calcula și plăti impozit.
Pentru partea din profit nerepartizat și care se repartizează
acum asociatului care se retrage și pentru partea din 121 care i
se distribuie se va calcula și plăti impozit pe dividende de 5%.
Se declară în D100 și în D205 la ANAF.
Virarea restului rămas se efectuează așadar numai după
reținerea taxelor către asociat.
În concluzie
Conform OMFP 897/2015 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor
operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a
X
societăților, precum și de retragere sau excludere a unor
CAP. 3
asociați din cadrul societăților, la retragerea unui asociat se
procedează astfel:
- Se efectuează inventarierea și evaluarea la valoarea
justă (de piață) a elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii ale societății.
- Se determină activul net după evaluare (capitalurile
proprii = activul net = total active – datorii).
291

5 contractat în vederea achiziției participațiilor în respectiva
ATRAGEREA RĂSPUNDERII
CONTRAVENȚIONALE ȘI PENALE A
ASOCIATULUI
Având în vedere că, de cele mai multe ori, persoanele din
conducerea unei companii au dublă calitate, fiind atât parte
din organele de conducere ale acestora, cât și membri în forul
decizional al grupului din care companiile fac parte (și cu atât
mai mult în cazul în care persoana respectivă este și acționar),
apare o primă categorie de risc. Aceasta vizează situațiile în
care urmărirea intereselor grupului poate fi în detrimentul
companiei.
Din perspectiva economică, unele tranzacții sau operațiuni
pot fi perfect fundamentate de rațiuni de business pentru
grupul de companii, dar, nu sunt în mod necesar profitabile
pentru acea companie din grup care reprezintă o entitate de
sine stătătoare. În anumite situații, astfel de operațiuni pot fi
calificate drept prejudiciabile pentru compania respectivă.
Un exemplu ar putea fi grevarea bunurilor companiei în
scopul garantării unui împrumut acordat unei alte societăți
din grup care ar intra în incapacitate de plată la scurt timp
după constituirea garanțiilor.
292
Un alt exemplu ar putea fi implementarea unor structuri
care să se finalizeze cu asumarea de către companie a obligației
de restituire a împrumutului pe care asociatul/acționarul l-a
companie.
O altă categorie de risc cuprinde situații apărute din cauza
unor presiuni economice ale pieței sau a unor potențiali
parteneri contractuali.
Spre exemplu, acordarea de discount unui partener
contractual poate fi aparent profitabilă pe termen lung pentru
că asigură continuarea relației contractuale cu respectivul
partener de afaceri. Totuși, în ipoteza în care beneficiarul
X
discount-ului este parte din grup, decizia ar putea ridica
CAP. 3
întrebări în cazul în care nu este însoțită de alte rațiuni, dacă,
spre exemplu: compania deține o poziție dominată pe piață și
nu ar exista riscul ca partenerul contractual să migreze către
un alt furnizor coroborat cu nivelul discount-ului care aduce
prețul de vânzare sub nivelul costului de producție sau alte
considerente similare fundamentate pe realitatea economică
și demonstrabile ca atare.
O altă ipoteză o poate constitui situația în care se decide
îndeplinirea unor obligații de către companie (spre exemplu
efectuarea unor plăți), anterior momentului în care aceste
obligații trebuiau îndeplinite potrivit contractului și prin
aceasta, compania ar fi putut fi prejudiciată (în același
exemplu, prin afectarea lichidităților pe termen scurt ale
companiei, având ca efect imposibilitatea achitării unor alte
plăți exigibile).
293

În astfel de situații, în cazul în care deciziile de business
nu au la bază o fundamentare economică, există riscul ca
o operațiune, deși aparent profitabilă pentru companie,
să genereze un risc de răspundere penală sau civilă
pentru factorii de decizie.
5.1. Contraveții și sancțiuni aplicate
asociaților conform Legii 31/1990 – Legea
Societăților
Legea Societăților incriminează anumite infracțiuni ce
nu se regăsesc în Codul penal. O infracțiune cu incidență din
ce în ce mai mare în practică este cea prevăzută la art. 272 alin.
(1) lit. b), denumită generic abuz de bunuri sociale.
Se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă fondatorul, administratorul, directorul, directorul
executiv sau reprezentantul legal al societății, care folosește,
cu rea-credință, bunurile sau creditul de care se bucură
societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în
folosul propriu al acestuia ori pentru a favoriza o altă societate
în care acesta are interese, direct sau indirect.
Așadar, comiterea acestei infracțiuni presupune o acțiune
de folosire a unor bunuri sau a creditului societății într-un scop
contrar intereselor acesteia sau chiar în folosul făptuitorului
ori pentru a favoriza o altă societate în care acesta are interese
directe sau indirecte.
Folosirea constă într-o acțiune de utilizare a bunurilor
mobile sau imobile aflate în patrimoniul, posesia sau detenția
societății comerciale.
294
În anumite circumstanțe, încheierea unui contract în care
una dintre părți «abuzează» de poziția sa de membru în
organele de conducere ale unei societăți renumite poate căpăta
o conotație penală.
Infracțiunea este una de pericol, astfel că nu trebuie neapărat
ca fapta să fie însoțită de prejudicierea societății, ci este
suficient să existe doar o expunere la riscul de a fi prejudiciată
ca urmare a faptei autorului.
Dacă fapta îi creează societății un prejudiciu cert, suntem
mai degrabă în sfera infracțiunii de delapidare prevăzută în
art. 295 Cod penal, în forma folosirii sau traficării bunurilor,
banilor sau a altor valori.
X
CAP. 3
Una dintre condițiile esențiale pentru existența
infracțiunii este aceea ca făptuitorul să acționeze
cu intenție calificată prin scop, acesta fiind contrar
intereselor societății sau în folosul propriu, ori al unei
alte societăți în care are interese directe sau indirecte.
Această intenție trebuie dublată de reaua-credință
a autorului infracțiunii, care nu se prezumă, ci trebuie
probată.
Prin urmare, dacă ar exista o fundamentare economică
solidă care să justifice operațiunea, pentru a proteja interesele
societății, și nu ar exista elemente prin care să se poată
argumenta o eventuală rea-credință a autorului, nu s-ar întruni
elementele constitutive ale infracțiunii. Într-o atare ipoteză, nu
am fi în prezența unei fapte penale.
295

Pe de altă parte, având în vedere că atât intenția,
cât și buna sau reaua-credință a autorului țin de latura
subiectivă a infracțiunii, în practică sunt, de cele mai
multe ori, extrem de dificil de probat atât de către
acuzare, cât și de către apărare.
În acest context, o importanță din ce în ce mai
accentuată o capătă fundamentarea economică și
documentarea operațiunilor desfășurate la nivelul unei
societăți.
Astfel, pentru a evita potențiale riscuri de natură penală,
operațiunile comerciale ar trebui să aibă la bază o fundamentare
economică solidă, care să justifice operațiunea respectivă.
Practica judiciară și doctrina prezintă o serie de exemple în
care bunurile unor societăți au fost folosite în scop personal
și contrar intereselor acestora. Amintim cu titlu de exemplu:
folosirea unor sume de bani din patrimoniul societății
pentru achiziționarea unor obiecte în interes propriu;
folosirea capitalului uman pentru efectuarea unor lucrări în
interes personal; derogarea de către manager, defavorizând
societatea, de la prevederile unor contracte.
La o analiză sumară putem concluziona că în cazul
acestor spețe organele de conducere au «trădat» încrederea
acționarilor/asociaților și au deviat de la mandatul ce le-a
fost încredințat. De aceea, în practică, organele de conducere
cer frecvent aprobarea AGA înainte să deruleze anumite
operațiuni, considerând că astfel riscurile vor fi diminuate sau
chiar eliminate.
În fapt, situația nu este chiar atât de simplă. Au existat
cazuri în care infracțiunea a fost comisă chiar prin aprobarea
operațiunii în cadrul AGA (care a aprobat, de exemplu,
remunerații exagerate pentru administratorii societății).
296
Organele de urmărire penală au considerat că fapta a fost
de natură a greva nejustificat patrimoniul social, reducând ex-
cesiv cuantumul beneficiilor, în defavoarea celorlalți acțio-
nari, raportat la activitatea acesteia și la cifra de afaceri.
În acest caz, o fundamentare economică solidă a deci-
ziei de a majora remunerațiile administratorilor ar fi fost
un argument puternic, care ar fi substanțiat buna-credință,
înlăturând riscul răspunderii penale.
Contravenții și infracțiuni prevăzute de Legea 31/1990
4 Încălcarea prevederilor art. 74 din Legea 31/1990
constituie contravenție și este sancționată cu amendă de la
2.500 lei la 5.000 lei.
X
Unde art. 74 din Legea 31/1990 prevede:
CAP. 3
Art. 74. - (1) În orice factură, ofertă, comandă, tarif,
prospect și alte documente întrebuințate în comerț, emanând
de la o societate, trebuie să se menționeze denumirea, forma
juridică, sediul social, numărul din registrul comerțului și
codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale
emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde
elementele prevăzute de legislația din domeniu.
(2) Dacă societatea pe acțiuni optează pentru un sistem
dualist de administrare, în conformitate cu prevederile art. 153,
documentele prevăzute la alin. (1) vor conține și mențiunea
«societate administrată în sistem dualist».
(3) În documentele prevăzute la alin. (1), dacă acestea
provin de la o societate cu răspundere limitată, se va menționa
și capitalul social, iar dacă ele provin de la o societate pe
acțiuni sau în comandită pe acțiuni, se vor menționa atât
capitalul social subscris, cât și cel vărsat.
297
 (4) În situația în care documentele prevăzute la alin. (1) sunt
emise de o sucursală, acestea trebuie să menționeze și oficiul
registrului comerțului la care a fost înregistrată sucursala și
numărul ei de înregistrare.
(5) Dacă societatea deține o pagină de internet proprie,
informațiile prevăzute la alin. (1) și (3) vor fi publicate și pe
pagina de internet a societății.
4 Încălcarea prevederilor art. 131 alin. (4) constituie
contravenție și este sancționată cu amendă de la 5.000 lei
la 10.000 lei.
Prevederile art. 131 alin. (4) se referă la următoarele:
TITLUL III Funcționarea societăților. CAPITOLUL IV
Societățile pe acțiuni. SECȚIUNEA a II-a Despre adunările
generale
Art. 131. (4) Pentru a fi opozabile terților, hotărârile
adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul
registrului comerțului, spre a fi menționate în registru și
publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
4 Se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă fondatorul, administratorul, directorul general,
directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al
directoratului ori reprezentantul legal al societății care:
a) prezintă, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele
și comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra
constituirii societății ori asupra condițiilor economice sau
juridice ale acesteia ori ascunde, cu rea-credință, în tot sau în
parte, asemenea date;
b) prezintă, cu rea-credință, acționarilor/asociaților
o situație financiară inexactă sau cu date inexacte asupra
condițiilor economice sau juridice ale societății, în vederea
ascunderii situației ei reale;
298
c) refuză să pună la dispoziția experților, în cazurile și în
condițiile prevăzute la art. 26 și 38, documentele necesare sau
îi împiedică, cu rea-credință, să îndeplinească însărcinările
primite.
4 Se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă fondatorul, administratorul, directorul
general, directorul, membrul consiliului de supraveghetori
al directoratului sau reprezentantul legal al societății care:
a) dobândește, în contul societății, acțiuni ale altor
societăți, la un preț pe care îl știe vădit superior valorii lor
efective, sau vinde, pe seama societății, acțiuni pe care aceasta
le deține, la prețuri despre care are cunoștință că sunt vădit
inferioare valorii lor efective, în scopul obținerii, pentru el sau
X
pentru alte persoane, a unui folos în paguba societății;
CAP. 3
b) folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se
bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau
în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în
care are interese direct sau indirect;
c) se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o
persoană interpusă, de la societatea pe care o adminis-
trează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o
societate care controlează societatea pe care el o adminis-
trează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la
art. 1444 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăți
să îi acorde vreo garanție pentru datorii proprii;
d) încalcă dispozițiile art. 183.
299

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la punctul
b) de mai sus, dacă a fost săvârșită de administratorul,
directorul, membrul directoratului ori reprezentantul
legal al societății în cadrul unor operațiuni de trezorerie
între societate și alte societăți controlate de aceasta sau
care o controlează, direct ori indirect.
Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la punctul
c) de mai sus, dacă este săvârșită de către o societate
comercială ce are calitatea de fondator, iar împrumutul
este realizat de la una dintre societățile controlate ori
care o controlează pe aceasta, direct sau indirect.
4 Se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani
fondatorul, administratorul, directorul general, directorul,
membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului
ori reprezentantul legal al societății care:
a) răspândește știri false sau întrebuințează alte mijloace
frauduloase care au ca efect mărirea ori scăderea valorii
acțiunilor sau a obligațiunilor societății ori a altor titluri ce îi
aparțin, în scopul obținerii, pentru el sau pentru alte persoane,
a unui folos în paguba societății;
b) încasează sau plătește dividende, sub orice formă,
din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite în cursul
exercițiului financiar pe baza situației financiare interimare și
anual, pe baza situațiilor financiare anuale, sau contrar celor
rezultate din acestea.
300
4 Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori
cu amendă administratorul, directorul general, directorul,
membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului
ori reprezentantul legal al societății care:
a) emite acțiuni de o valoare mai mică decât valoarea
lor legală ori la un preț inferior valorii nominale sau emite noi
acțiuni în schimbul aporturilor în numerar, înainte ca acțiunile
precedente să fi fost achitate în întregime;
b) se folosește, în adunările generale, de acțiunile
nesubscrise sau nedistribuite acționarilor;
c) acordă împrumuturi sau avansuri asupra acțiunilor
societății ori constituie garanții în alte condiții decât cele
prevăzute de lege;
d) predă titularului acțiunile înainte de termen sau predă
X
acțiuni liberate în total sau în parte, în afară de cazurile stabilite
CAP. 3
de lege;
e) nu respectă dispozițiile legale referitoare la anularea
acțiunilor neachitate;
f) emite obligațiuni fără respectarea dispozițiilor legale sau
acțiuni fără să cuprindă mențiunile cerute de lege.
4 Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori
cu amendă administratorul, directorul general, directorul,
membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului
ori reprezentantul legal al societății care:
a) îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare
la schimbarea formei societății, la fuziunea ori la divizarea
acesteia sau la reducerea capitalului social, înainte de
expirarea termenelor prevăzute de lege;
b) îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare
la reducerea capitalului social, fără ca membrii să fi fost
executați pentru efectuarea vărsământului datorat ori fără ca
aceștia să fi fost scutiți, prin hotărârea adunării generale, de
plata vărsămintelor ulterioare;
301
 c) îndeplinește hotărârile adunării generale referitoare la
schimbarea formei societății, fuziune, divizare, dizolvare,
reorganizare sau reducere a capitalului social, fără informarea
organului judiciar ori cu încălcarea interdicției stabilite de
acesta, în cazul în care față de societatea comercială s-a început
urmărirea penală.
4 Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori
cu amendă administratorul, directorul general, directorul,
membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului
care:
a) încalcă, chiar prin persoane interpuse sau prin acte
simulate, dispozițiile art. 1443;
b) nu convoacă adunarea generală în cazurile prevăzute de
lege sau încalcă dispozițiile art. 193 alin. (2);
c) începe operațiuni în numele unei societăți cu răspundere
limitată înainte de a se fi efectuat vărsământul integral al
capitalului social;
d) emite titluri negociabile reprezentând părți sociale ale
unei societăți cu răspundere limitată;
e) dobândește acțiuni ale societății în contul acesteia în
cazurile interzise de lege.
Art 1443
(1) Administratorul care are într-o anumită operațiune,
direct sau indirect, interese contrare intereselor societății
trebuie să îi înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori
și pe cenzori sau auditori interni și să nu ia parte la nicio
deliberare privitoare la această operațiune.
(2) Aceeași obligație o are administratorul în cazul în
care, într-o anumită operațiune, știe că sunt interesate soțul
sau soția sa, rudele ori afinii săi până la gradul al IV-lea
inclusiv.
302
(3) Dacă prevederile actului constitutiv nu dispun
altfel, interdicțiile stabilite la alin. (1) și (2), referitoare la
participarea, la deliberarea și la votul administratorilor, nu
sunt aplicabile în cazul în care obiectul votului îl constituie:
a) oferirea spre subscriere, către un administrator sau către
persoanele menționate la alin. (2), de acțiuni sau obligațiuni
ale societății;
b) acordarea de către administrator sau de persoanele
menționate la alin. (2) a unui împrumut ori constituirea unei
garanții în favoarea societății.
Art. 193
(2) Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în
deliberările adunărilor asociaților referitoare la aporturile
sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele și
X
societate.
CAP. 3
4 Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori
cu amendă și asociatul care încalcă dispozițiile art. 127 sau
ale art. 193 alin. (2).
Art. 127
(1) Acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie
personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes
contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la
deliberările privind acea operațiune.
(2) Acționarul care contravine acestei dispoziții este
răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul
său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
Art. 193
(2) Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în
deliberările adunărilor asociaților referitoare la aporturile
sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele și
societate.
303
 4 Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau
cu amendă cenzorul care nu convoacă adunarea generală
în cazurile în care este obligat prin lege.
4 Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an
ori cu amendă persoana care a acceptat sau a păstrat
însărcinarea de cenzor, contrar dispozițiilor art. 161 alin.
(2), ori persoana care a acceptat însărcinarea de expert, cu
încălcarea dispozițiilor art. 39.
4 Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an
ori cu amendă și fondatorul, administratorul, directorul,
directorul executiv sau cenzorul care își exercită funcțiile
sau însărcinările cu încălcarea dispozițiilor legii 31/1990
referitoare la incompatibilitate.
4 Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an
sau cu amendă lichidatorul care face plăți asociaților cu
încălcarea dispozițiilor art. 256.
Art. 256
(1) Lichidatorii nu pot plăti asociaților nici o sumă în
contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării
creditorilor societății.
4 Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori
cu amendă acționarul sau deținătorul de obligațiuni care:
a) trece acțiunile sau obligațiunile sale pe numele altor
persoane, în scopul formării unei majorități în adunarea
generală, în detrimentul altor acționari ori deținători de
obligațiuni;
b) votează în adunări generale, în situația prevăzută la lit.
a), ca proprietar de acțiuni sau de obligațiuni care în realitate
nu îi aparțin;
304
c) în schimbul unui folos material necuvenit, se obligă să
voteze într-un anumit sens în adunarea generală sau să nu ia
parte la vot.
4 Determinarea unui acționar sau a unui deținător de
obligațiuni ca, în schimbul unui folos material necuvenit,
să voteze într-un anumit sens în adunările generale ori să
nu ia parte la vot se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă.
4 Transmiterea fictivă a părților sociale ori a acțiunilor
deținute într-o societate comercială, în scopul săvârșirii
unei infracțiuni sau al sustragerii de la urmărirea penală ori
în scopul îngreunării acesteia, se pedepsește cu închisoare
X
de la un an la 5 ani.
CAP. 3
4 Folosirea, cu știință, a actelor unei societăți radiate,
în scopul producerii de consecințe juridice, constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau cu amendă.
5.2. Prevederile Codului fiscal privind
răspunderea asociaților
Un prim aspect important la care trebuie să fie atenți
asociații este cel reglementat de Legea 227/2015 privind Codul
fiscal și se referă la categorisirea sumelor primite de asociați ca
urmare a reducerii capitalului social.
Ce ar fi de amintit aici este că, în cazul reducerii capitalului
social, asociații trebuie să cunoască faptul că doar în situația
în care capitalul social a fost subscris și vărsat prin aporturi în
numerar cota-parte restituită asociaților e venit neimpozabil.
305
 Prevederea este cea cu privire la faptul că, sunt calificate
ca și venituri neimpozabile în sensul impozitului pe profit
sumele primite ca urmare a restituirii cotei-părți din aporturile
acționarilor/asociaților, cu ocazia reducerii capitalului social,
potrivit legii.
Mai exact: Art. 23 - Venituri neimpozabile
La calculul rezultatului fiscal, următoarele venituri sunt
neimpozabile:
o) sumele primite ca urmare a restituirii cotei-părți din
aporturile acționarilor/asociaților, cu ocazia reducerii
capitalului social, potrivit legii.
(6) În aplicarea prevederilor art. 23 lit. o) din Codul fiscal,
se vor avea în vedere următoarele:
a) sumele în bani sau în natură primite de către acționarii/
asociații inițiali, ca urmare a reducerii capitalului social la
persoana juridică la care se dețin acțiunile/părțile sociale,
sunt venituri neimpozabile dacă reprezintă capital aportat de
acționari/asociați din patrimoniul personal;
b) În cazul restituirilor în bani sau în natură, efectuate cu
ocazia reducerii capitalului social către acționarii/asociații
care au achiziționat ulterior acțiunile/părțile sociale, sunt
venituri neimpozabile sumele primite până la nivelul costului
de achiziție a acțiunilor/părților sociale respective.
Trebuie acordată o deosebită atenție și cheltuielilor ce pot
fi calificate ca fiind avantaje în favoarea asociaților sau
acționarilor în cazul unui control de la fisc.
Codul fiscal prevede faptul că:
(4) În sensul prevederilor art. 25 alin. (4) lit. d) din Codul
fiscal, sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea acționa-
rilor sau asociaților, fără a se limita la acestea, următoarele:
306
a) bunurile, mărfurile și serviciile acordate acționarilor
sau asociaților, precum și lucrările executate în favoarea
acestora;
b) cheltuielile cu chiria și întreținerea spațiilor puse la
dispoziție acestora.
Cheltuielile în interes personal efectuate de asociat/
administrator sunt supuse impozitului pe venitul din
alte surse.
Conform art. 114 alin. (2) lit. h) din Codul fiscal, se
includ în categoria veniturilor din alte surse și bunurile și/
X
sau serviciile primite de un participant la persoana juridică,
CAP. 3
acordate/furnizate de către persoana juridică în folosul personal
al acestuia.
Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la
momentul acordării veniturilor de către plătitorul de venituri,
prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut. Dacă
impozitul se suportă de către societate, se aplică procedeul
sutei mărite, iar impozitul nu este deductibil la determinarea
rezultatului fiscal.
Potrivit art 269 alin 9) din Legea 227/2015 privind
Codul fiscal, în condițiile și în limitele prevăzute în normele
metodologice, este considerat drept grup fiscal unic (în sensul
TVA) un grup de persoane impozabile stabilite în România
care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în
relații strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric,
financiar și economic
Se consideră în strânsă legătură din punct de vedere
financiar, economic și organizatoric persoanele impozabile
al căror capital este deținut direct sau indirect în proporție de
307
mai mult de 50% de către aceeași asociați. Termenul asociați
include și acționarii, conform Legii societăților nr. 31/1990,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Îndeplinirea acestei condiții se dovedește prin certificatul
constatator eliberat de către registrul comerțului și/sau, după
caz, alte documente justificative.
Regimul împrumuturilor acordate de asociați societății
pentru finanțarea activității acesteia, sunt reglementate de
Codul fiscal că fiind operațiuni scutite de TVA.
Printre altele, se cuprind în sfera operațiunilor scutite
conform art. 292 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal și
împrumuturile acordate de asociați/acționari societăților
în vederea asigurării resurselor financiare ale societății,
împrumuturile garantate cu bunuri imobile, inclusiv
împrumuturile ipotecare, împrumuturile garantate cu bunuri
mobile corporale, inclusiv împrumuturile acordate de casele
de amanet.
Impozitarea veniturilor asociaților din lichidarea unei
persoane juridice este reglementată la art. 97 Cod fiscal.
Art. 97 - Reținerea impozitului din veniturile din investiții
(5) Venitul impozabil obținut din lichidarea unei persoane
juridice de către acționari/asociați persoane fizice sau din
reducerea capitalului social, potrivit legii, care nu reprezintă
distribuții în bani sau în natură ca urmare a restituirii cotei-
părți din aporturi se impun cu o cotă de 10%, impozitul fiind
final. Obligația calculării, reținerii și plății impozitului revine
persoanei juridice. Impozitul calculat și reținut la sursă în
cazul lichidării persoanei juridice se plătește până la data
depunerii situației financiare finale la oficiul registrului
comerțului, întocmită de lichidatori, respectiv până la data
de 25 a lunii următoare celei în care a fost distribuit venitul
reprezentând reducerea capitalului social.
308
(7) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv câștigul
obținut ca urmare a deținerii de titluri de participare definite
de legislația în materie la organisme de plasament colectiv se
impun cu o cotă de 5% din suma acestora, impozitul fiind final.
Obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub
formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata
dividendelor/sumelor reprezentând câștigul obținut ca urmare
a deținerii de titluri de participare de către acționari/asociați/
investitori. Termenul de virare a impozitului este până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În
cazul dividendelor/câștigurilor obținute ca urmare a deținerii
de titluri de participare, distribuite, dar care nu au fost plătite
acționarilor/asociaților/investitorilor până la sfârșitul anului
în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul
X
pe dividende/câștig se plătește până la data de 25 ianuarie
CAP. 3
inclusiv a anului următor. Impozitul datorat se virează integral
la bugetul de stat.
Art. 270 din Codul fiscal reglementează care este regimul
oricărei distribuiri efectuate în favoarea asociaților din
activele firmei, din perspectiva datorării taxei pe valoarea
adăugată.
Art. 270 - Livrarea de bunuri
(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane
impozabile către asociații sau acționarii săi, inclusiv o
distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea
fără lichidare a persoanei impozabile, cu excepția transferului
prevăzut la alin. (7), constituie livrare de bunuri efectuată cu
plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor
componente a fost dedusă total sau parțial.
309

De asemenea, orice persoană care deține calitatea de
asociat, trebuie să acorde o atenție deosebită cazierului
fiscal. Astfel, este necesar ca asociații să nu aibă fapte
înscrise în cazierul fiscal. În caz contrar , organele fiscale
pot anula înregistrarea în scopuri de TVA.
Art. 316 - Înregistrarea persoanelor impozabile în
scopuri de TVA
(11) Organele fiscale competente anulează înregistrarea
unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol:
c) dacă asociații/administratorii persoanei impozabile
sau persoana impozabilă însăși au înscrise în cazierul fiscal
infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din
Ordonanța Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, de la
data comunicării deciziei de anulare de către organele fiscale
competente. Prin excepție, în cazul societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, se dispune anularea înregistrării persoanei în
scopuri de TVA dacă:
1. administratorii și/sau persoana impozabilă însăși, în
cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, au
înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute
la art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015;
2. asociații majoritari sau, după caz, asociatul unic și/sau
administratorii și/sau persoana impozabilă însăși, în cazul
altor societăți decât cele menționate la pct. 1, au înscrise în
cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art. 4
alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015;
(12) Procedura de anulare a înregistrării în scopuri de
TVA este stabilită prin normele procedurale în vigoare. După
anularea înregistrării în scopuri de TVA conform alin. (11)
310
lit. a) - e) și h), organele fiscale înregistrează persoanele
impozabile la solicitarea acestora, astfel:
a) în situația prevăzută la alin. (11) lit. a), dacă încetea-
ză situația care a condus la anulare, de la data comunicării
deciziei de înregistrare în scopuri de TVA;
b) în situația prevăzută la alin. (11) lit. c), dacă încetează
situația care a condus la anulare, de la data comunicării
deciziei de înregistrare în scopuri de TVA. În cazul societăților
reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, ai căror asociați din cauza cărora
s-a dispus anularea înregistrării în scopuri de TVA nu sunt
majoritari la momentul solicitării reînregistrării, persoana
impozabilă poate solicita reînregistrarea chiar dacă nu a
încetat situația care a condus la anularea înregistrării conform
X
alin. (11) lit. c).
CAP. 3
La capitolul dedicat accizelor sunt prevăzute o serie de
contravenții și sancțiuni. Mai exact art. 449 din Codul fiscal
reglementează cuantumul amenzilor aplicabile și faptele
sancționate, în cazul în care nu sunt infracțiuni.
CAPITOLUL III - Contravenții și sancțiuni
Art. 449 - Contravenții și sancțiuni
(1) Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite
în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii
infracțiuni, și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la
5.000 lei următoarele fapte:
a) producerea de vinuri liniștite, sub limita de 1.000 hl de
vinuri liniștite pe an, fără înregistrarea la autoritatea vamală
teritorială potrivit art. 362 alin. (3);
b) vânzarea cu amănuntul din antrepozitul fiscal a
produselor accizabile, cu excepțiile prevăzute de lege, potrivit
art. 362 alin. (6);
311
 c) nerespectarea prevederilor art. 367 alin. (1) lit. l), art.
375 alin. (1) lit. e), art. 383 alin. (3) și art. 391 alin. (3);
d) nerespectarea prevederilor art. 367 alin. (1) lit. j), art.
375 alin. (2), art. 383 alin. (2) și art. 391 alin. (2);
e) nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 367 alin. (1)
lit. f) și i);
f) primirea produselor accizabile în regim suspensiv de
accize cu nerespectarea cerințelor prevăzute la art. 404 alin.
(1);
g) nerespectarea prevederilor art. 424 alin. (6);
h) nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (3) și art. 430
alin. (3);
i) nerespectarea prevederilor art. 426 alin. (5) și art. 429
alin. (5);
j) refuzul operatorilor economici de a prelua și de a
distruge cantitățile confiscate de tutun prelucrat, în condițiile
prevăzute la art. 431 alin. (1) - (3).
(2) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu
au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate
potrivit legii infracțiuni:
a) vânzarea de către orice persoană a țigaretelor pentru
care nu s-au stabilit și declarat prețuri de vânzare cu amănuntul
potrivit art. 343 alin. (9);
b) vânzarea țigaretelor de către orice persoană la un preț
ce depășește prețul de vânzare cu amănuntul declarat potrivit
art. 343 alin. (10);
c) vânzarea de țigarete de către orice persoană către
persoane fizice la un preț mai mic decât prețul de vânzare cu
amănuntul declarat potrivit art. 343 alin. (11);
d) valorificarea produselor accizabile într-un antrepozit
fiscal pentru care autorizația a expirat, a fost revocată sau
anulată, fără plata accizelor la bugetul de stat, potrivit art.
344 alin.(2);
312
e) nerespectarea prevederilor art. 356 alin. (2) și art. 357;
f) nerespectarea prevederilor art. 362 alin. (1) și (7);
g) nesesizarea autorității competente în cazul deteriorării
sigiliilor aplicate potrivit art. 367 alin. (1) lit. c);
h) nerespectarea prevederilor art. 397 alin. (3);
i) transportul de produse accizabile în regim suspensiv
de accize care nu este acoperit de documentul administrativ
electronic sau, după caz, de un alt document utilizat pentru
acest regim, prevăzut în prezentul titlu, ori cu nerespectarea
procedurii în cazul în care sistemul informatizat este
indisponibil la expediție potrivit prevederilor art. 402 alin. (1)
și art. 406 alin. (1);
j) deținerea în scopuri comerciale, cu neîndeplinirea
condiției prevăzute la art. 414 alin. (1), a produselor accizabile
X
care au fost deja eliberate pentru consum într-un alt stat
CAP. 3
membru;
k) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile
supuse marcării, potrivit prevederilor art. 421 alin. (3), fără a
fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false
sub limitele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h);
l) nerespectarea prevederilor art. 428 alin. (3);
m) nerespectarea prevederilor art. 435 alin. (1);
n) nerespectarea prevederilor art. 435 alin. (2);
o) desfășurarea activităților de comercializare angro a
băuturilor alcoolice și tutunului prelucrat și activităților de
comercializare în sistem en-gros și/sau en-detail a produselor
energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier
lichefiat, precum și a biocombustibililor, cu nerespectarea
obligațiilor prevăzute la art. 435 alin. (3) și (4);
p) achiziționarea produselor accizabile de la persoane
care desfășoară activități de distribuție și comercializare
angro a băuturilor alcoolice și tutunului prelucrat, respectiv
313
comercializare în sistem angro a produselor energetice -
benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat,
precum și a biocombustibililor și care nu respectă condițiile
sau obligațiile prevăzute la art. 435 alin. (3) și (4);
q) nerespectarea prevederilor art. 436 alin. (1).
(3) Contravențiile prevăzute la alin. (2) se sancționează cu
amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu:
a) confiscarea produselor, iar în situația când acestea
au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această
vânzare, în cazurile prevăzute la lit. b), f), h) - n);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor și mijloacelor de
transport utilizate în transportul produselor accizabile, în
cazurile prevăzute la lit. i) și k);
c) suspendarea activității de comercializare a produselor
accizabile pe o perioadă de 1 - 3 luni, în cazul comercianților
în sistem en-gros și/sau en-detail, pentru situațiile prevăzute
la lit. k) și o);
d) oprirea activității de producție a produselor accizabile
prin sigilarea instalației, în cazul producătorilor, pentru
situațiile prevăzute la lit. g) și m).
(4) Autoritatea competentă poate suspenda, la propunerea
organului de control, autorizația de antrepozit fiscal,
destinatar înregistrat, expeditor înregistrat sau importator
autorizat, după caz, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit.
j) și alin. (2) lit. g) și m).
(5) Autoritatea competentă poate revoca, la propunerea
organului de control, autorizația de antrepozit fiscal, destinatar
înregistrat, expeditor înregistrat sau importator autorizat,
după caz, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), d) și e).
314
Art. 450 - Constatarea contravențiilor și aplicarea
sancțiunilor
(1) Constatarea și sancționarea faptelor ce constituie
contravenție potrivit art. 449 se fac de organele competente
din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin A.N.A.F. și
unitățile sale subordonate, cu excepția sancțiunilor privind
suspendarea sau revocarea autorizației de antrepozit fiscal,
destinatar înregistrat, expeditor înregistrat ori importator
autorizat, care se dispune de autoritatea competentă, la
propunerea organului de control.
(2) Sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 449 se
aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice.
În cazul asocierilor și al altor entități fără personalitate
juridică, sancțiunile se aplică reprezentanților acestora.
X
(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen
CAP. 3
de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal
ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din
minimul amenzii prevăzute la art. 449, agentul constatator
făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-
verbal.
Tot la capitolul dedicat accizelor sunt prevăzute o serie de
infracțiuni. Asociații nu trebuie să piardă din vedere cazurile
sancționate astfel de Codul fiscal.
CAPITOLUL IV - Infracțiuni
Art. 452 - Infracțiuni
(1) Constituie infracțiuni următoarele fapte:
a) producerea de produse accizabile care intră sub
incidența regimului de antrepozitare prevăzut în prezentul titlu
în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea
competentă;
315
 b) achiziționarea de alcool etilic și de distilate în vrac
de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru
producție sau expeditorii înregistrați de astfel de produse,
potrivit prezentului titlu;
c) livrarea produselor energetice prevăzute la art. 355
alin. (3) lit. a) - e) din antrepozitele fiscale sau locurile
de recepție în cazul destinatarilor înregistrați către
cumpărători, persoane juridice, fără deținerea de către
antrepozitarul autorizat sau a destinatarului autorizat
expeditor a documentului de plată care să ateste virarea
la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantității ce
urmează a fi facturată;
d) marcarea cu marcaje false a produselor accizabile
supuse marcării ori deținerea în antrepozitul fiscal a produselor
marcate în acest fel;
e) refuzul sub orice formă a accesului autorităților
competente cu atribuții de control pentru efectuarea de
verificări inopinate în antrepozitele fiscale;
f) livrarea reziduurilor de produse energetice pentru
prelucrare în vederea obținerii de produse accizabile, altfel
decât se prevede în prezentul titlu;
g) achiziționarea reziduurilor de produse energetice
pentru prelucrare în vederea obținerii de produse accizabile,
altfel decât se prevede în prezentul titlu;
h) deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului
fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor
accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi
marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false
peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame,
200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de
fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200
litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate,
altele decât bere și vinuri, peste 300 litri;
316
i) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice
sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor
necalibrate, precum și amplasarea înaintea contoarelor a
unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantități de
alcool sau distilate necontorizate;
j) eliberarea pentru consum, deținerea în afara unui
antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim suspensiv de
accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe
teritoriul României, a produselor energetice prevăzute la
art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul
de vedere al nivelului accizelor, nemarcate și necolorate sau
marcate și colorate necorespunzător, cu excepțiile prevăzute
la art. 425 alin. (2);
k) nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (5) și art. 430
X
alin. (4);
CAP. 3
l) nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (6) și art. 430
alin. (5).
(2) Infracțiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, cele prevăzute la lit.
f) și g);
b) cu închisoare de la un an la 5 ani, cele prevăzute la lit.
b), e) și h) - k);
c) cu închisoare de la 2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit.
a), c), d) și l).
(3) După constatarea faptelor prevăzute la alin. (1)
lit. b) - e), g) și i), organul de control competent dispu-
ne oprirea activității, sigilarea instalației în conformita-
te cu procedurile tehnologice de închidere a instalației și
înaintează actul de control autorității fiscale care a emis
autorizația, cu propunerea de suspendare a autorizației de
antrepozit fiscal.
317
 5.3. Prevederile Codului de procedură fiscală
privind răspunderea asociaților
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală (Legea
nr. 207/2015), reprezentanţii legali ai societăţii (administra-
tori, asociaţi sau persoane din conducere) răspund solidar cu
societatea, pentru plata obligaţiilor fiscale restante. Persoanele
răspunzătoare şi sumele pentru care acestea răspund se
stabilesc prin decizie emisă de organul fiscal competent.
Cadrul general este dat de dispoziţiile art. 25 din Codul
de procedură fiscală. Astfel, pentru obligaţiile de plată
restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu
acesta următoarele persoane:
- persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării
insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod
active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;
- administratorii, asociaţii, acţionarii sau orice alte
persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice
debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub
orice formă, a activelor debitorului;
- administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-
credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la
scadenţă a obligaţiilor fiscale;
- administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-
credinţă, au deteminat restituirea sau rambursarea unor sume
de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie
cuvenite debitorului;
- persoanele care au determinat cu rea-credinţă acumu-
larea sau sustragerea de la plată a obligaţiilor fiscale ale
debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii
insolvenţei.
318
Răspunderea persoanelor se stabileşte prin decizie
emisă de organul fiscal competent, pentru fiecare
persoană fizică sau juridică în parte, conform art. 26 din
Codul de procedură fiscală.
5.3.1. Clarificări privind procedura de atragere a
răspunderii solidare
Clarificări privind metodologia de stabilire a răspunderii
sunt aduse prin Ordinul ANAF nr. 127/2014 pentru aprobarea
Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a
X
răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi
CAP. 3
28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală (nomele legale în vigoare anterior intrării în
vigoare a Legii nr. 207/2015).
Astfel, organele fiscale competente în executarea silită
a debitorului principal sunt îndreptăţite să ceară oricărui
codebitor realizarea integrală a obligaţiilor fiscale faţă de
bugetele administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale
subordonate. Măsurile de angajare a răspunderii sunt realizate
de organele fiscale competente în executarea silită a debitorului
principal, în timpul desfăşurării atribuţiilor sale.
În vederea stabilirii răspunderii, organele fiscale
efectuează activităţi de identificare, evaluare şi gestionare
a tuturor documentelor relevante, constând în următoarele
operaţiuni:
- stabilirea surselor de date şi a informaţiilor;
- consultarea bazelor de date deţinute de organul fiscal cu
competenţe în executarea silită a debitorului principal, pentru
319
a evidenţia mişcările patrimoniale ale debitorului ce au avut
loc într-o anumită perioadă de timp;
- solicitarea de date sau de informaţii de la persoane fizice
ori juridice sau alte entităţi, considerate utile în executarea
silită a debitorului principal, respectiv a demarării procedurii
de atragere a răspunderii solidare;
- analizarea datelor şi informaţiilor deţinute de organul
fiscal;
- individualizarea persoanelor fizice şi/sau juridice şi
stabilirea sumelor de bani care vor face obiectul demarării
procedurii de atragere a răspunderii solidare.
Dacă după analizarea tuturor datelor şi informaţiilor,
organul fiscal constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute
de lege, va iniţia aplicarea procedurii de angajare a răspunderii
solidare.
Anterior emiterii deciziei, organul fiscal va asigura
persoanei căreia urmează să i se angajeze răspunderea dreptul
de a fi ascultată, în vederea stabilirii situaţiei de fapt. Persoana
vizată va fi convocată la audiere, printr-o notificare scrisă.
În acest sens, persoana vizată va putea consulta, la sediul
organului fiscal, documentaţia aflată în dosarul de angajare
a răspunderii, va putea formula obiecţiuni, va putea face
precizări, va putea prezenta datele şi înscrisurile pe care le
consideră utile în apărarea sa. La consultarea documentaţiei,
persoana vizată poate fi asistată de avocat, consultant ori de
altă persoană ce o consiliază.
Rezultatul audierii va fi consemnat într-un proces verbal,
cu menţionarea declaraţiilor făcute în cadrul audierii şi a
înscrisurilor prezentate de persoana audiată. Procesul-verbal se
semnează de doi funcţionari publici ce realizează audierea, de
persoana audiată ori de reprezentantul său, după caz. Refuzul
320
persoanei audiate de a semna nu reprezintă un motiv de
nulitate, ci se consemnează de funcţionarii publici participanţi
la audiere. De asemenea, neprezentarea la audiere nu întrerupe
procedura de angajare a răspunderii.
Dacă în urma audierii, din analiza informaţiilor şi
documentelor prezentare, se constată că măsura angajării
răspunderii nu este aplicabilă persoanei în cauză, organul fiscal
va întocmi un referat privind încetarea procedurii de angajare a
răspunderii solidare.
Dimpotrivă, dacă datele şi informaţiile consultate conduc
la aplicarea măsurii propuse, organul fiscal întocmeşte un
referat privind oportunitatea declanşării procedurii de angajare
a răspunderii solidare. În baza referatului, se emite decizia
X
de angajare a răspunderii, ce reprezintă titlu de creanţă, cu
CAP. 3
stabilirea totodată a termenului de plată.
Împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare,
se poate formula contestaţie, în termen de 30 de zile de
la comunicare, conform art. 268 şi următoarele din Codul
de procedură fiscală. Contestaţia se depune la organul fiscal
emitent, iar competenţa de soluţionare revine structurii
specializate din cadrul direcţiei regionale a finanţelor
publice superioare, ca structură ierarhică, organului emitent.
Contestaţia se soluţionează printr-o decizie ce este definitivă
în sistemul căilor administrative de atac şi obligatorie pentru
organul fiscal emitent.
Decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată la
instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Dacă contestaţia nu este soluţionată în termen de 6 luni de
la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa
direct instanţei de contencios administrativ compentente, în
condiţiile Legii nr. 554/2004.
321
 Câteva reguli referitoare la modul de depunere al contes-
taţiei au fost completate prin Ordinul ANAF nr. 2869/2014
privind modificarea şi completarea anexei nr. 1 la Ordinul
Preşedintelui ANAF nr. 127/2014.
Precizăm că, în individualizarea angajării răspunderii,
un rol foarte important revine stabilirii relei-credinţe a
persoanelor vizate.
Expresia de „rea-credinţă” nu a fost definită de
dispoziţiile Codului de procedură fiscală, revenind
instanţelor judecătoreşti, în cazul contestării, atributul
de a califica această noţiune şi de a aprecia dacă este ori
nu aplicabilă în cauză.
Reaua-credinţă nu se prezumă, ci trebuie probată. De
asemenea, trebuie probată relaţia de cauzalitate dintre fapta
culpabilă a persoanei căreia i se angajează răspunderea şi
declararea insolvabilităţii personei juridice.
 SPEȚĂ 1
În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat:
Din analiza normei legale incidente se desprinde concluzia
că pentru atragerea răspunderii solidare a intimatei-
reclamante, în calitate de asociat și administrator la SC I.
SRL, organul fiscal este dator să dovedească modalitatea
prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății,
înstrăinare sau ascundere a bunurilor mobile, imobile aflate
în proprietatea acesteia, precum și reaua-credință a persoanei
322
obligate solidar. Or, atât în cuprinsul actelor administrativ-
fiscale contestate, cât și în cuprinsul motivelor de recurs, se
observă că nu se indică în concret și nu se dovedește implicarea
intimatei-reclamante în ajungerea în stare de insolvabilitate a
societății. Mai mult, motivele de recurs formulate de recurentă
descriu situația de fapt și de drept numai din punct de vedere
teoretic, fără să demonstreze legătura de cauzalitate dintre
declararea insolvabilității SC I. SRL și fapta intimatei-
reclamante. (Decizia nr. 1587 / 27 martie 2014 pronunţată de
Secţia de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.)
De asemenea, simpla constatare a stării de insolvabilitate
nu reprezintă o condiţie suficientă pentru atragerea
răspunderii, având în vedere că dispoziţiile art. 25 din Codul
X
de procedură fiscală nu instituie o prezumţie de culpă în
CAP. 3
sarcina administratorului, ci impune probarea relei – credinţe.
În acest sens, în favoarea desfiinţării deciziilor de angajare
a răspunderii s-au pronunţat Curtea de Apel Iaşi – Secţia
Contencios Administrativ şi Fiscal prin decizia nr. 4979/17
decembrie 2013 şi Tribunalul Iași – Secţia a II-a Civilă, de
Contencios Administrativ şi Fiscal prin Sentința civilă nr.
1030/16 iunie 2017.
În opinia autorului, angajarea răspunderii solidare printr-
un act administrativ, cum este cazul procedurii instituite
de art. 25-26 din Codul de procedură fiscală, prezintă
neajunsuri din punct de vedere constituţional, din perspectiva
asigurării dreptului la apărare, reglementat de art. 24 din
Constituţia României. Angajarea răspunderii personale ar
trebui să fie atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti,
care să decidă asupra litigiului în condiţii de imparţialitate
şi contradictorialitate. Mai ales în contextul în care
angajarea răspunderii patrimoniale, în cazul insolvenţei, este
reglementată de art. 169-173 din Legea privind procedurile de
323
prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă nr. 85/2014, angajarea
răspunderii printr-o cale administrativă reglementată de art.
25-26 din Codul de procedură fiscală este, din punctul nostru
de vedere, neavenită şi neconstituţională.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală,
(1) răspund solidar cu debitorul următoarele persoane:
a) asociații din asocierile fără personalitate juridică,
inclusiv membrii întreprinderilor individuale familiale, pentru
obligațiile fiscale datorate de acestea, în condițiile prevăzute
la art. 20, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință,
au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor
fiscale la scadență;
b) terții popriți, în situațiile prevăzute la art. 236 alin. 9, 11,
13, 14 și 18, în limita sumelor sustrase imobilizării;
c) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-
credință, declară băncii, potrivit art. 236 alin. 14 lit. a, că nu
deține alte disponibilități bănești;
(2) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului
declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund
solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei
declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în
orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel
insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte
persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice
debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință,
sub orice formă, a activelor debitorului;
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului,
cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere
instanței competente deschiderea procedurii insolvenței,
pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și
rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
324
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-
credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la
scadență a obligațiilor fiscale;
e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-
credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor
sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea
să fie cuvenite debitorului.
(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat
insolvabil în codițiile prezentului cod sau declarat insolvent
dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se
află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel
puțin una din următoarele condiții:
a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra
unor active de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor
X
active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a
CAP. 3
tuturor activelor dobânditorului;
b) are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau
cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au
raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin
jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor;
c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări
servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii
de servicii ai debitorului.
(5) Răspunderea persoanelor prevăzute de prezentul articol
privește obligațiile fiscale principale și accesorii ale perioadei
pentru care au avut calitatea ce a stat la baza atragerii
răspunderii solidare.
Răspunderea persoanelor prevăzute de textul legal invocat
se stabilește prin decizie emisă de organul fiscal competent
pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte.
Decizia de angajare a răspunderii solidare este un
act administrativ fiscal ce poate fi contestat în procedura
325
administrativă în termen de 45 de zile de la data comunicării,
sub sancțiunea decăderii, conform dispozițiilor art. 270 din
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Organul fiscal se pronunță prin decizie, definitivă în sistemul
căilor administrative de atac fiind obligatorie pentru organul
fiscal emitent al actelor administrative fiscale contestate.
Împotriva deciziei prin care s-a respins contestația de către
organul fiscal, contestatorul poate formula acțiune la instanța
judecătorească de contencios administrativ competentă,
în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind
contenciosul administrativ și ale art. 281 alin. 2 din Legea nr.
207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Cu titlu exemplificativ într-o decizie de speță a Tribunalul
București, Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal,
instanța a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare a
persoanei fizice cu societatea debitoare emisă de Administrația
Sector 1 a Finanțelor Publice – Serviciul Colectare și
Executare Silită Persoane Juridice, reținând că în perioada
în care contestatorul a deținut calitatea de administrator
în cadrul societății debitoare nu a săvârșit cu vinovăție o
faptă ilicită care să atragă răspunderea sa patrimonială.
Din probele administrate în cauză, organul fiscal nu a făcut
dovadă că în perioada 18.02.2002 – 01.02.2005, în care
reclamantul a deținut funcția de administrator al societății,
acesta a provocat insolvalibitatea debitoarei prin înstrăinarea
sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor
acesteia, nu și-a îndeplinit cu rea- credință obligația legală de
a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței,
pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și
rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate,
a determinat cu rea-credință nedeclararea și/sau neachitarea
la scadență a obligațiilor fiscale.
326
De asemenea, în privința lipsei solicitării deschiderii
procedurii de insolvență, instanța reține că faptul că
reclamantul în calitate de administrator nu a inițiat procedura
insolvenței, nu înseamnă că acesta nu și-ar fi îndeplinit această
obligație cu rea-credință, urmărind în mod necesar majorarea
debitelor cu care societatea figurează în evidențele fiscale.
Se reține totodată că nu reiese cu exactitate că debitele
imputate contestatorului provin numai din perioada în care
acesta a deținut calitatea de administrator al societății
debitoare.
(Sentința Civilă nr. 2842/08.07.2020 pronunțată de
Tribunalul București, Secția a II-a Contencios Administrativ
și Fiscal)
Angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat
X
în temeiul art. 27 alin. 2 lit. c şi d Cod procedură fiscală.
CAP. 3
Condiţia relei - credinţe.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea solidară
a administratorului societăţii este necesar ca acesta
să nu-şi fi îndeplinit obligaţiile constând în a solicita
instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei
şi în neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale cu rea-
credinţă.
În raport de împrejurările cauzei prezentate mai sus, în
condiţiile în care nu au fost determinate împrejurări concrete
de natură a contura intenţia administratorului de a se sustrage
obligaţiilor de plată (ex. existenţa surselor financiare necesare
pentru plata obligaţiilor, înstrăinarea unor bunuri aparţinând
societăţii în vederea sustragerii de la executare silită) nu se
poate prezuma că acesta a acţionat cu rea-credinţă.
327

 SPEȚĂ 2
Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr.
2693/21 septembrie 2015.
În acelaşi sens, decizia nr. 2817/28 septembrie 2015.
Prin sentinţa nr. 19/CA/2015 a Tribunalului Sibiu –
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a
fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ
formulată de reclamantul S.P.C. în contradictoriu cu pârâta
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE
S.
Au fost anulate deciziile nr… din 22.10.2013 privind
angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat şi
nr…/17.12.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulate
de reclamant.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele
încasate în baza deciziei nr… din 22.10.2013 privind angajarea
răspunderii solidare a administratorului asociat.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării actului
administrativ fiscal.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs
pârâta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR
PUBLICE S. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii
atacate şi respingerea acţiunii reclamantului.
Pârâta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488,
pct.8 Noul Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că instanţa de
fond a reţinut în mod nelegal faptul că reclamantul nu a putut
să solicite deschiderea procedurii insolvenţei întrucât ar fi
înregistrat obligaţii fiscale restante în cuantum de 37.532 lei,
sub valoarea prag de 45.000 lei prevăzută de art. 3 din Legea
nr.85/2006.
328
Prevederile legale avute în vedere de instanţa de judecată
nu sunt aplicabile în cazul cererilor de deschidere a proce-
durii insolvenţei formulate de către debitori. Aceste prevederi
sunt aplicabile doar în cazul formulării cererilor de deschi-
dere a procedurii de către creditori, ceea ce nu este cazul în
speţa prezentă.
Aşadar, societatea debitoare putea să solicite deschiderea
procedurii insolvenţei având o creanţă chiar şi sub valoarea
prag, cu condiţia ca aceasta să fie scadentă de cel puţin 90 de
zile.
Or, în acest context, în care societatea, prin reprezentan-
tul ei, nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei,
deşi îndeplinea toate condiţiile legale, apreciază că în mod
netemeinic şi nelegal a reţinut instanţa de fond că nu există
X
rea-credinţă.
CAP. 3
Reaua-credinţă a reclamantului rezultă şi din faptul că
organele de executare silită deşi s-au deplasat la sediul social
declarat al societăţii în vederea luării legăturii cu reprezentanţii
legali, aceştia nu au fost de găsit, astfel încât, consideră că în
mod corect a fost angajată răspunderea solidară.
Se observă practic faptul că, reprezentanţii societăţilor
comerciale acţionează şi sunt de găsit doar în momentul în care
actele administrativ-fiscale vizează propriul lor patrimoniu,
rămânând în pasivitate când este vorba de acte administrativ-
fiscale emise pe numele societăţilor comerciale.
În acest context, apreciază că în mod corect s-a considerat
că reclamantul este de rea-credinţă, dispunându-se angajarea
răspunderii solidare a acestuia pentru obligaţiile fiscale
restante ale debitoarei SC C.&C. SRL, astfel că, în mod
netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis acţiunea
reclamantului.
329
 În drept, se invocă dispoziţiile art.27 alin. 2, lit. c şi d şi
art. 205 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
şi art.205 Noul Cod de procedură civilă.
Reclamantul S.P.C. a depus întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării se arată că deşi art.488 pct.8
Cod procedură civilă se referă la pronunţarea hotărârii cu
încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material,
recurenta nu arată care sunt normele legale încălcate sau
aplicate greşit.
Critica adusă hotărârii atacate se referă la aprecierea
greşită de către instanţa de fond a stării de fapt, precum şi
a probelor administrate în cauză. Dar o astfel de situaţie ar
putea viza netemeinicia hotărârii şi nu nelegalitatea acesteia,
împrejurare faţă de care apreciază că motivul de casare nu
subzistă.
Se mai menţionează că prima instanţă a reţinut în mod corect
că din documentaţia depusă la dosar de autoritatea fiscală
pârâtă nu rezultă îndeplinirea condiţiilor art.3 pct.1 din Legea
nr.85/2006 pentru a exista obligaţia în sarcina reclamantului
de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei că reclamantul
în calitatea sa de administrator şi asociat nu este cel care a
determinat neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, că
reclamantul a făcut demersuri în anul 2009 pentru a suspenda
temporar activitatea firmei unde era asociat şi administrator,
urmând ca, după trecerea crizei economice, să reia activitatea
şi să achite datoriile restante, că acesta nu a acţionat cu rea-
credinţă în neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 27
alin. 2 lit. c si d din O.G. nr. 92/2003.
În drept, se invocă dispoziţiile art.205 şi 453 alin.1 Noul
Cod de procedură civilă.
330
Recursul este neîntemeiat având în vedere următoarele:
Din decizia atacată rezultă că atragerea răspunderii
reclamantului, în calitate de administrator al SC C. & C. SRL
a avut loc în temeiul art.27, alin. 2, lit. c şi d Cod procedură
fiscală.
Prin sentinţa atacată a fost admisă acţiunea reclamantului,
fiind anulate deciziile nr… /22.10.2013 privind angajarea
răspunderii solidare a administratorului asociat şi
nr…/17.12.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulate
de reclamant, Tribunalul reţinând că nu sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 27, alin. 2, lit. c şi d Cod procedură
fiscală, nefiind dovedită reaua-credinţă a reclamantului.
Pârâta apreciază că reaua-credinţă a reclamantului a fost
dovedită, concluzia instanţei de fond fiind greşită.
X
Susţinerea pârâtei nu poate fi primită.
CAP. 3
Potrivit art.27, alin. 2 Cod procedură fiscală pentru
obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil,
răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
- administratorii care, în perioada exercitării mandatului,
cu rea credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere
instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei,
pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi
rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate
(lit. c);
- administratorii sau orice alte persoane care, cu rea
credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la
scadenţă a obligaţiilor fiscale (lit. d).
Aşadar, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond pentru a
putea fi antrenată răspunderea solidară a administratorului
societăţii este necesar ca acesta să nu-şi fi îndeplinit obligaţiile
menţionate anterior (de a solicita instanţei competente
deschiderea procedurii insolvenţei şi neachitarea la scadenţă
a obligaţiilor fiscale) cu rea credinţă.
331
 Pârâta a apreciat că reaua-credinţă a reclamantului
rezultă din următoarele împrejurări: neonorarea invitaţiei
nr…/25.11.2010, legal comunicată, prin care administratorul
a fost invitat la sediul organului fiscal în vederea stabilirii de
măsuri care să ducă la stingerea creanţelor fiscale ale societăţii
şi constatarea cuprinsă în nota nr…/21.10.2013 potrivit
căreia societatea SC C. & C. SRL nu există şi nu funcţionează
la sediul social declarat, nefiind găsit niciun reprezentant al
societăţii la respectiva adresă.
Aceste aspecte sunt reale, însă în condiţiile în care nu au
fost determinate împrejurări concrete de natură a contura
intenţia administratorului de a se sustrage obligaţiilor de
plată (ex. existenţa surselor financiare necesare pentru plata
obligaţiilor, înstrăinarea unor bunuri aparţinând societăţii în
vederea sustragerii de la executare silită) nu se poate prezuma
că acesta a acţionat cu rea-credinţă.
De asemenea, elementele identificate de pârâtă nu
demonstrează că neformularea unei cereri de deschidere a
procedurii insolvenţei chiar dacă erau îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege, este rezultatul relei credinţe a acestuia.
Este cunoscut că buna credinţă se prezumă, iar cel care
doreşte răsturnarea acestei prezumţii legale şi relative are
sarcina de a dovedi reaua credinţă.
Or, pârâta nu a probat reaua credinţă a reclamantului,
astfel că soluţia Tribunalului de anulare a celor două decizii
atacate este corectă.
În consecinţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept
anterior expuse, în temeiul art. 496, alin.1 Cod procedură
civilă, Curtea a respins recursul declarat de pârâtă, ca
nefondat.
332
Conducerile companiilor sunt expuse riscurilor de
răspundere atât civilă, cât și penală pentru deciziile
pe care le iau, dar fundamentarea economică solidă a
tranzacțiilor și documentarea operațiunilor și a altor
activități poate preveni materializarea unor asemenea
riscuri.
5.3.2. Sancțiunile prevăzute de Codul de procedură
fiscală
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
X
modificările și completările ulterioare are scopul de a impune
CAP. 3
sancțiuni efective, proporționale și descurajante în materie
fiscală.
Prezentăm în cele ce urmează lista unor sancțiuni și amenzi
prevăzute de Codul de procedură fiscală:
Fapta: Nedepunerea de către contribuabil/plătitor la
termenele prevăzute de lege a declarațiilor de înregistrare
fiscală, de radiere a înregistrării fiscale sau de mențiuni; (art.
336 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari
și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336 alin. (2)
lit. d) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Neîndeplinirea de către contribuabil/plătitor la
termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor
și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații
333
în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și
veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora;
(art. 336 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari
și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336 alin. (2)
lit. d) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nerespectarea de către contribuabil/plătitor,
precum și de persoanele cu care acesta are sau a avut raporturi
economice sau juridice a obligației de a pune la dispoziția
organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și
orice alte înscrisuri la locul indicat de organul fiscal, precum
și nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligației de
a permite persoanelor împuternicite de organul fiscal pentru
a efectua o constatare la fața locului, precum și experților
folosiți pentru această acțiune, intrarea acestora pe terenuri, în
încăperi și în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru
este necesar pentru a face constatări în interes fiscal. (art. 336
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 25.000 lei la 27.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și
mari și cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nerespectarea de către contribuabil/plătitor a
obligației de a da o declarație scrisă, pe propria răspundere, din
care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele
și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație
se menționează și faptul că au fost restituite toate documentele
solicitate și puse la dispoziție de contribuabil/plătitor. (art. 336
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 207/2015)
334
Amendă: de la 5.000 lei la 7.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și
mari și cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336
alin. (2) lit. b) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nerespectarea de către contribuabil/plătitor a
obligațiilor de întocmire a dosarului prețurilor de transfer în
condițiile și la termenele prevăzute prin ordinul președintelui
A.N.A.F., precum și nerespectarea de către contribuabil/
plătitor a obligației de a prezenta dosarul prețurilor de transfer
la solicitarea organului fiscal central competent. (art. 336 alin.
(1) lit. e) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele
X
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și
CAP. 3
mari și cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336
alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nerespectarea de către contribuabil/plătitor a
obligației de a păstra, precum și a obligației de a prezenta
organului fiscal, a datelor arhivate în format electronic și a
aplicațiilor informatice cu ajutorul cărora le-a generat. (art.
336 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și
mari și cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336
alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Neîndeplinirea măsurilor dispuse, astfel cum sunt
prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în
termenele și condițiile stabilite de organul de inspecție fiscală;
(art. 336 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 207/2015)
335
 Amendă: de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și
mari și cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336
alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nefurnizarea la termen de către contribuabil/plătitor
a informațiilor periodice, cu privire la activitatea desfășurată,
prin completarea unei declarații pe propria răspundere, astfel
cum sunt solicitate de organul fiscal. (art. 336 alin. (1) lit. h)
din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și
mari și cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336
alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nerespectarea de către instituțiile de credit, precum
și de alte persoane care transmit informații către Oficiul
Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor:
- a oricărei obligații privind furnizarea informațiilor
referitoare la rulajele și/sau soldurile conturilor bancare
deschise la acestea, precum și informațiile și documentele
privind operațiunile derulate prin respectivele conturi bancare
pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, precum și
- a oricărei obligații privind furnizarea zilnică către organul
fiscal central a informațiilor referitoare la:
a) lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte
entități fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi
bancare, precum și datele de identificare ale persoanelor care
dețin dreptul de semnătură pentru conturile bancare deschise
la acestea;
336
b) lista persoanelor care închiriază casete de valori, pre-
cum și încetarea contractului de închiriere.
(art. 336 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 207/2015).
Amendă: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari
și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336 alin. (2)
lit. d) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nerespectarea de către orice entitate a obligației
privind furnizarea informațiilor despre conturile bancare:
- referitoare la rulajele și/sau soldurile conturilor deschise
la acestea, precum și informațiile și documentele privind
operațiunile derulate prin respectivele conturi pentru fiecare
X
titular care face subiectul solicitării, precum și
CAP. 3
- referitoare la:
a) lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte
entități fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi,
precum și datele de identificare ale persoanelor care dețin
dreptul de semnătură pentru conturile deschise la acestea;
b) lista persoanelor care închiriază casete de valori, precum
și încetarea contractului de închiriere.
(art. 336 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 207/2015).
Amendă: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari
și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336 alin. (2)
lit. d) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nerespectarea obligațiilor ce-i revin terțului poprit,
potrivit cărora:
- După înființarea popririi, terțul poprit este obligat:
a) să plătească, de îndată sau după data la care creanța
devine exigibilă, organului fiscal suma reținută și cuvenită, în
contul indicat de organul de executare silită;
337
 b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale po-
prite, înștiințând despre aceasta organul de executare silită;
c) în cazul înființării popririi asigurătorii, cu excepția popririi
asigurătorii asupra sumelor din conturile bancare, să vireze, de
îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului
fiscal suma indicată, în contul de garanții menționat de organul
de executare silită. Suma virată reprezintă o garanție.
- În situația în care, la data comunicării adresei de înființare
a popririi, terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani
debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume
în temeiul unor raporturi juridice existente, înștiințează despre
acest fapt organul de executare silită în termen de 5 zile de la
primirea adresei de înființare a popririi.
- În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de
mai mulți creditori, terțul poprit anunță în scris despre aceasta
pe creditori și procedează la distribuirea sumelor potrivit
ordinii de preferință.
(art. 336 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari
și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336 alin. (2)
lit. d) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Refuzul debitorului supus executării silite de a preda
bunurile organului de executare silită spre a fi sechestrate sau
de a le pune la dispoziție acestuia pentru a fi identificate și
evaluate. (art. 336 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari
și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoa-
ne juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336 alin.
(2) lit. d) din Legea nr. 207/2015)
338
Fapta: Refuzul contribuabilului/plătitorului de a prezenta
organului fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor,
contribuțiilor sociale, în vederea stabilirii realității declarației
fiscale. (art. 336 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 4.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și
mari și cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336
alin. (2) lit. e) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nereținerea, potrivit legii, de către plătitorii
obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite și
contribuții cu reținere la sursă. (art. 336 alin. (1) lit. o) din
Legea nr. 207/2015)
X
Amendă:
CAP. 3
- de la 4.000 lei la 6.000 lei pentru persoanele juridice
încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu
amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice, dacă obligațiile
fiscale sustrase la plată sunt de până la 50.000 lei inclusiv; (art.
336 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 207/2015)
- de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice
încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu
amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice, dacă obligațiile
fiscale sustrase la plată sunt cuprinse între 50.000 lei și 100.000
lei inclusiv; (art. 336 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 207/2015)
- de la 25.000 lei la 27.000 lei pentru persoanele juridice
încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu
amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice, dacă obligațiile
fiscale sustrase la plată sunt mai mari de 100.000 lei; (art. 336
alin. (2) lit. h) din Legea nr. 207/2015)
339
 Fapta: Reținerea și nevărsarea în totalitate, de către
plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite
și contribuții cu reținere la sursă. (art. 336 alin. (1) lit. p) din
Legea nr. 207/2015)
Amendă:
- de la 4.000 lei la 6.000 lei pentru persoanele juridice
încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu
amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice, dacă obligațiile
fiscale sustrase la plată sunt de până la 50.000 lei inclusiv; (art.
336 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 207/2015)
- de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice
încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu
amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice, dacă obligațiile
fiscale sustrase la plată sunt cuprinse între 50.000 lei și 100.000
lei inclusiv; (art. 336 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 207/2015)
- de la 25.000 lei la 27.000 lei pentru persoanele juridice
încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu
amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru celelalte persoane
juridice, precum și pentru persoanele fizice, dacă obligațiile
fiscale sustrase la plată sunt mai mari de 100.000 lei; (art. 336
alin. (2) lit. h) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nerespectarea de către contribuabil/plătitor sau
persoana împuternicită de acesta, precum și nerespectarea
de către persoanele cu care contribuabilul/plătitorul are sau a
avut raporturi economice sau juridice, a obligației de a furniza
organului fiscal informațiile necesare determinării stării de
fapt fiscal. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite
informații și altor persoane cu care contribuabilul/plătitorul
are sau a avut raporturi economice sau juridice, iar acestea
au obligația de a furniza informațiile solicitate. Informațiile
340
furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în
măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă.
(art. 336 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 4.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele
juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și
mari și cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice; (art. 336
alin. (2) lit. e) din Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nerespectarea de către persoana supusă verificării
situației fiscale personale a obligației de a depune declarația de
patrimoniu și de venituri la solicitarea organului fiscal central.
(art. 336 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 10.000 lei la 50.000 lei în cazul săvârșirii
X
faptei prevăzute la alin. (1) lit. s); (art. 336 alin. (2) lit. i) din
CAP. 3
Legea nr. 207/2015)
Fapta: Nedepunerea la termenele prevăzute de lege a
declarațiilor de venit.
Amendă: de la 50 lei la 500 lei pentru persoanele fizice.
Fapta: Nedepunerea la termenele prevăzute de lege a
declarațiilor recapitulative reglementate de normele din Codul
fiscal privind taxa pe valoarea adăugată. (art. 337 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 1.000 lei la 5.000 lei.
Fapta: Depunerea de declarații recapitulative incorecte ori
incomplete. (art. 337 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015)
Amendă: de la 500 lei la 1.500 lei.
341
 Amenzile contravenționale pot fi achitate pe jumătate
într-un termen de 15 zile de la momentul primirii
procesului-verbal, nu doar în 48 de ore, cum era prevăzut
în trecut. Conform legislației în vigoare, persoanele
amendate sunt încurajate să-și plătească mai repede
amenzile prin stabilirea acestui termen ce permite
achitarea a doar jumătate din minimul amenzii primite.
Schimbarea este prevăzută de Legea nr. 203/2018 privind
măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale.
Regula referitoare la termenul de achitare a amenzilor la
jumătate se aplică începând din 24 august 2018.
Concret, termenul în care persoanele amendate pot achita
doar jumătate din minimul amenzii primite a fost extins
semnificativ. În loc de 48 de ore, acesta este de 15 zile, scopul
fiind încurajarea românilor să-și achite mai repede amenzile,
ceea ce va aduce și bani mai mulți la bugetul statului.
5.4. Răspunderea asociaților din perspectiva
Legii 85/2014 privind procedura insolvenței
Potrivit dispozițiilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014
privind procedura insolvenței “Legea nr. 85/2014”, persoanele
răspunzătoare pentru intrarea în insolvență a persoanei juridice
sunt membrii organelor de conducere și/sau supraveghere
din cadrul societății, precum și orice alte persoane care au
contribuit la starea de insolvență a acesteia.
342
Așadar, din categoria persoanelor răspunzătoare
pentru insolvența societății fac parte nu doar adminis-
tratorii, directorii, cenzorii, dar și orice persoană care a
contribuit la starea de insolvență a debitorului, inclusiv
asociații sau administratorii de fapt.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului
judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau
întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în
stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în
legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată
de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere
X
din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care
CAP. 3
au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una
dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în
folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut activități de producție, comerț sau prestări de
servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități
care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară
unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea
în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor
contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul
judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și
prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei
juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei
juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
343
 g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au
dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna
celorlalți creditori;
h) orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la
starea de insolvență a debitorului, constatată potrivit legii.
Administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judi-
ciar, ori de câte ori identifică persoanele culpabile de starea
de insolvență a debitorului, va promova acțiunea în antrenarea
răspunderii patrimoniale. Dacă administratorul judiciar ori,
după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile
de starea de insolvență a debitorului, aceasta poate fi introdu-
să de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii
adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul
creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor.
De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași
condiții, creditorul care deține mai mult de 30% din valoarea
creanțelor înscrise la masa credală.
În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute mai
sus este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să
fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-
au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția în care au
contribuit la starea de insolvență.
Răspunderea persoanelor în cauză nu va putea fi angajată
dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice,
s-au opus la actele ori la faptele care au contribuit la starea de
insolvență sau au lipsit de la luarea deciziilor care au contribuit
la starea de insolvență și au făcut să se consemneze, ulterior
luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii.
Răspunderea nu va putea fi angajată dacă, în luna
precedentă încetării plăților, s-au efectuat, cu bună-credință,
plăți în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare
344
a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor
debitorului, cu condiția ca acordul să fi fost de natură a
conduce la redresarea financiară a debitorului și să nu fi avut
ca scop prejudicierea și/sau discriminarea unor creditori.
Aceste prevederi se vor aplica și în cazul acordurilor realizate
în cadrul procedurii concordatului preventiv.
În cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a
acțiunii introduse, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar
care nu intenționează să formuleze apel împotriva acesteia va
notifica în acest sens comitetul creditorilor sau, în cazul în
care nu a fost desemnat un comitet al creditorilor, adunarea
creditorilor. Împotriva acestei hotărâri calea de atac poate fi
exercitată direct de președintele comitetului creditorilor, iar în
X
lipsa constituirii unui comitet, de către orice creditor interesat
CAP. 3
care deține mai mult de 30% din valoarea creanțelor înscrise
la masa credală.
Persoana împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre
definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate fi
desemnată administrator sau, dacă este administrator
în alte societăți, va fi decăzută din acest drept timp de 10
ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Răspunderea administratorului sau a organelor de con-
ducere ale societății, fiind o specie a răspunderii civile
delictuale, pentru a putea fi reţinută existenţa răspunde-
rii, în condiţiile art. 169 din legea 85/2014, este necesar să
fie îndeplinite cele patru condiţii: prejudiciul, fapta ilicită,
legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi
vinovăţia persoanelor vizate.
345
 În practică, cele mai multe cereri de acest tip sunt formu- După închiderea procedurii de insolvență sau de faliment,
late în temeiul art. 169 (1) litera d) din legea 85/2014 privind executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 169
procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, motiva- alin (1) se efectuează de căre executorul judecătoresc potrivit
tă de lipsa predării documentelor financiar contabile prevă- Codului de procedură civilă.
zute la art. 67 alin 1.
Cu toate că se iau în considerare dispoziţiile art. 169 alin. 1
lit d) din Legea 85/2014, potrivit cărora, organele de conduce-
re ale debitoarei, în cazul nepredării documentelor contabile
către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar,
atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi pre-
judiciu se prezumă, în practica instanțelor soluțiile sunt
diferite.
Unele instanțe admit cererile formulate de către
administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar motivat

X
de nepredarea documentelor financiar contabile, nefiind

CAP. 3
necesară nicio probă suplimentară decât dovada notificării
debitorului cu privire la predarea actelor contabile, în timp ce
alte instanțe resping cererea ca neîntemeiată, pentru că nu sunt
îndeplinite condițiile atragerii răspunderii și nu sunt depuse
probe în acest sens.

Împotriva soluției judecătorului sindic de admitere sau

respingere a cererii de atragere a răspunderii personal
patrimoniale, se poate formula apel în termen de 7 zile
de la data publicării în BPI a sentinței civile.

În cazul admiterii cererii formulate în baza art. 169 (1),

sumele recuperate vor intra în averea debitorului având ca
destinație plata creanțelor din programul de plăți și acoperirii
pasivului.

346 347

6 retras revin pârâtului A.M.D., respectiv asociatului rămas
JURISPRUDENȚĂ.
SPEȚE PRIVIND ASOCIAȚII
 SPEȚA 1
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă
Decizia nr. 767/2015 Publicat în www.scj.ro din 10 martie
2015.
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta R.S.,
în calitate de asociat la SC S.C. SRL, a chemat în judecată
pe pârâții A.M.D. și SC S.C. SRL solicitând în principal,
dizolvarea societății pârâte având în vedere neînțelegerile
grave dintre asociați și în subsidiar retragerea reclamantei din
cadrul SC S.C. SRL și stabilirea drepturilor cuvenite pentru
părțile sociale deținute la societate.
Prin sentința civilă nr. 885 din 6 mai 2014, Tribunalul
Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal,
a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.S., în
contradictoriu cu pârâții A.M.D. și SC S.C. SRL, a dispus
retragerea din SC S.C. SRL S a asociatului reclamant R.S.
și a respins capătul de cerere având ca obiect dizolvarea
societății, ca nefondat.
348
A constatat că cele 50 părți sociale în valoare totală de
555.476 lei aparținând reclamantei în calitate de asociat
care va deține capitalul social în proporție de 100 %.
Totodată, a obligat pârâtul A.M.D. la plata către reclamantă
a sumei de 555.476 lei reprezentând contravaloarea părților
sociale pe care le-a deținut asociatul retras, conform
raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut
că cele două părți, reclamanta și pârâtul au înființat SC
S.C. SRL fiind asociați, părți contractante conform actului
constitutiv al societății. Activitatea principală a societății
consta în facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de
X
scurtă durată.
CAP. 3
Capitalul social la data înființării era în valoare de 1.000 lei
împărțit în 100 de părți sociale, fiecare parte socială având o
valoare de 10 lei, iar contribuția asociaților la capitalul social
fiind egală, cota de participare la beneficiile și pierderile
societății fiind de 50 %.
Pentru îndeplinirea obiectului de activitate, societatea
a utilizat fonduri ale asociaților, dar a obținut și un ajutor
financiar nerambursabil ca urmare a încheierii, executării și
finalizării unui proiect S.A.P.A.R.D. pentru realizarea pensiunii
turistice „S.M.”.
S-a reținut că nu este contestat faptul că între reclamantă
și pârâtul A.M.D. există neînțelegeri grave, care constituie
motive temeinice în sensul dispozițiilor art. 226 alin. (1) din
Legea nr. 31/1990, ambele părți aflându-se pe poziții contrare,
acuzându-se reciproc, astfel încât sunt motive pentru a se
admite cererea de retragere a reclamantei din societatea
pârâtă.
349
 S-a constatat că gravele neînțelegeri dintre cei doi asociați
au condus la dispariția lui „affectio societatis”, care face
imposibilă continuarea activității societății și pe cale de
consecință, s-a dispus retragerea din societate a asociatului
reclamant R.S.
Ca urmare a retragerii reclamantei din societate numărul
asociaților s-a redus la unul singur, respectiv pârâtul A.M.D.
care a arătat că dorește reorganizarea SC S.C. SRL, ca
societate cu răspundere limitată cu asociat unic.
Pe cale de consecință, s-a respins capătul de cerere având
ca obiect dizolvarea societății, ca nefondat. Instanța nu a
putut lua act de renunțarea la acest capăt de cerere solicitat
prin concluziile scrise de către apărătorul reclamantei, având
în vedere că dezbaterile au fost încheiate, iar cererea de
renunțare trebuie să fie făcută personal de către reclamantă nu
de apărătorul acesteia în lipsa mandatului pentru renunțare.
Totodată, potrivit art. 226 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,
în situația retragerii unuia dintre asociați din societate pentru
motive temeinice, instanța a dispus prin aceeași hotărâre și cu
privire la structura participării la capitalul social al celuilalt
asociat.
Astfel, întrucât s-a dispus retragerea reclamantei din
societate, instanța a constatat că cele 50 părți sociale care au
aparținut reclamantei revin asociatului rămas A.M.D. care va
deține astfel întregul capital social de 100 părți sociale.
Conform raportului de expertiză contabilă, valoarea unei
părți sociale în funcție de activul net contabil la data de
30 septembrie 2013, stabilită prin metoda de înlocuire este
1.110.951,72/100 = 11.109.52 lei, iar valoarea părților sociale
ale celor doi asociați este de 50 părți sociale x 11.109,52 lei/
p.s. = 555.476 lei pentru fiecare.
Pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul A.M.D. la
plata către reclamantă a sumei de 555.476 lei reprezentând
350
valoarea părților sociale pe care le-a deținut reclamanta în
societate.
Împotriva acestei soluții au formulat apel pârâții A.M.D. și
SC S.C. SRL, iar prin decizia civilă nr. 556 din 13 noiembrie
2014, Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal a admis apelul pârâtului
A.M.D., a schimbat în parte sentința atacată și a admis excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în cererea având
ca obiect obligarea la plata drepturilor cuvenite asociatului
retras.
A obligat pârâta SC S.C. SRL la plata către reclamantă
a sumei de 55.476 lei reprezentând drepturile cuvenite
asociatului retras din societate.
X
A respins cererea având ca obiect obligarea la plata
CAP. 3
drepturilor cuvenite asociatului retras formulată împotriva
pârâtului A.M.D. ca fiind introdusă împotriva unei persoane
fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins apelul formulat de pârâta SC S.C. SRL împotriva
aceleiași sentințe, ca nefondat și s-a respins cererea de aderare
la apel formulată de apelanta-reclamantă ca nefondată.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul A.M.D., s-a
reținut că, criticile privesc greșita raportare la metoda de
înlocuire ca metodă de evaluare, respectiv invocarea excepției
lipsei calității sale procesuale pasive în cererea având ca obiect
plata către reclamantă a sumei de 555.476 lei reprezentând
valoarea părților sociale deținute de asociatul retras.
Prima critică s-a constatat a fi neîntemeiată, în raport cu
dispozițiile art. 226 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare
la data introducerii cererii de chemare în judecată, reținându-
se totodată și dispozițiile art. 217 – art. 221 din aceeași lege,
în aplicarea cărora s-a apreciat că prima instanță a apelat la
cunoștințele unui expert contabil care, prin lucrarea efectuată
351
în cauză, a stabilit activul net contabil al SC S.C. SRL prin
trei metode de evaluare: metoda comparației, metoda prin
randament și metoda de înlocuire.
Cum toate cele trei metode de evaluare sunt recunoscute
de standardele de evaluare internaționale I.V.S., acestea
fiind incluse în standardele de evaluare, A.N.E.V.A.R., s-a
constatat că, în mod corect, prima instanță s-a raportat la
una dintre acestea, în speță metoda de înlocuire.
Câtă vreme textul de lege incident prevede obligația
expertului de a efectua evaluarea prin folosirea a cel puțin
două metode de evaluare recunoscute de I.V.S., instanța
trebuia să verifice în cauză îndeplinirea de către expert a acestei
obligații, putându-se raporta la oricare dintre metodele alese,
în lipsa unei prevederi legale în sens contrar și câtă vreme
toate aceste metode erau recunoscute de standardele I.V.S.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului A.M.D. în cererea având ca obiect
obligarea la plata drepturilor cuvenite asociatului retras,
invocată de apelant în calea ordinară de atac, s-a reținut că
excepția menționată este de ordine publică, putând fi așadar
invocată pentru prima dată în apel și că potrivit dispozițiilor
art. 226 din Legea nr. 31/1990, în ipoteza retragerii dispuse de
instanță, costul retragerii este suportat de societate și nu de
asociații rămași în cadrul acesteia.
Pentru aceste considerente, apreciind întemeiat apelul
declarat de pârâtul A.M.D., acesta a fost admis, cu consecința
schimbării în parte a sentinței apelate și admiterii excepției
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în cererea având
ca obiect obligarea la plata drepturilor cuvenite asociatului
retras.
Pe cale de consecință, a fost obligată pârâta SC S.C. SRL
la plata către reclamantă a sumei de 55.476 lei reprezentând
drepturile cuvenite asociatului retras din societate, fiind
352
respinsă această cerere formulată în contradictoriu cu
pârâtul A.M.D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane
fără calitate procesuală pasivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,
reținând, pe de o parte, faptul că neacordarea cheltuielilor de
judecată a fost criticată de această parte prin cererea de apel,
respectiv că în procedura judiciară desfășurată înaintea primei
instanțe pârâtul A.M.D. a solicitat obligarea reclamantei la
plata cheltuielilor de judecată prilejuite de judecata în fond,
instanța a admis această cerere.
Față de soluția admiterii în parte a cererii introductive, s-a
dispus obligarea reclamantei, care a căzut parțial în pretenții
în raport de acest pârât, la plata către acesta a sumei de 3.500
de lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat și
X
expert judiciar).
CAP. 3
În ceea ce privește apelul formulat de pârâta SC S.C.
SRL, criticile referitoare la alegerea de către prima instanță
a metodei de evaluare prin înlocuire au fost apreciate,
în considerarea argumentelor expuse în analiza apelului
promovat de pârâtul A.M.D., nefondate, astfel că cererea de
apel a fost respinsă ca atare.
Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de
apelanta-reclamantă R.S., critica vizează exclusiv soluția
primei instanțe referitoare la modalitatea de stabilire a
drepturilor cuvenite reclamantei în calitate de asociat retras,
în sensul că se contestă aspectul stabilirii acestor drepturi prin
raportare la activul net și nu la patrimoniul societății.
Critica s-a constatat a fi neîntemeiată, reținându-se că
deși Legea nr. 31/1990 nu conține reglementări cu privire la
reperele de calcul ale acestor drepturi cuvenite asociatului
retras din societate, instanța nu poate ignora prevederile Cap.
3 din Ordinul nr. 1376/2004 care reglementează operațiunile
ce se efectuează cu ocazia retragerii sau excluderii unor
353
asociați, printre care și determinarea capitalului propriu
respectiv a activului net și efectuarea partajului capitalului
propriu al societății comerciale, în vederea stabilirii părții ce
se cuvine asociaților care se retrag.
Cum dispozițiile cap. 3 din menționatul ordin se referă
exclusiv la activul net al societății comerciale, s-a constatat
că în mod corect prima instanță și-a fundamentat soluția pe
opinia expertului contabil în sensul stabilirii contravalorii
părților sociale raportat la activul net al societății.
Constatând culpa procesuală a apelantei-reclamante, față
de netemeinicia cererii sale de aderare la apel, respectiv în
contextul admiterii apelului declarat de apelantul-pârât,
în temeiul art. 274 C. proc. civ., a fost obligată apelanta-
reclamantă la plata către apelantul-pârât A.M.D. a sumei de
3.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 556 din 13 noiembrie 2014 a
Curții de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta SC S.C. SRL
S, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în
temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și modificarea
în parte a hotărârii atacate.
În argumentarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art.
304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că
instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel formulate,
a omis să cerceteze și să se pronunțe asupra motivului de apel
nr. 4, respectiv că în mod greșit, prima instanță l-a obligat
pe pârâtul asociat A.M.D. la plata către reclamanta R.S. a
sumei de 555.476 lei reprezentând valoarea părților sociale
pe care le-a deținut asociatul retras, în loc să oblige societatea
comercială.
În continuare, au fost reluate criticile formulate în fața
instanței de apel, referitoare la faptul că prima instanță a
făcut confuzie între capitalul social adus de asociatul retras
354
din societate, format din părți sociale nominale numerotate,
cu drepturile asociatului retras cuvenite pentru părțile sale
sociale așa cum prevede art. 226 alin. (3) în forma în vigoare
la data introducerii acțiunii și Normele Metodologice aprobate
prin O.M.F. nr. 1376/2004.
S-a mai susținut că deși în încheierea de ședință de amânare
a pronunțării din data de 3 noiembrie 2014 s-a menționat că
instanța de apel este învestită cu 3 apeluri din care apelul
formulat de SC S.C. SRL pentru motivele de apel 2,4, instanța
a analizat doar motivul nr. 2, încălcându-se astfel prevederile
art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere că instanța de apel, în mod corect a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.M.D.
cu consecința obligării societății la plata drepturilor cuvenite
X
către asociatul retras, așa cum a solicitat și recurenta prin
CAP. 3
motivele de apel, apreciază că se impune admiterea recursului
și acordarea cheltuielilor de judecată corespunzătoare făcute
în apel și recurs.
În continuare, a arătat recurenta că instanța de apel în mod
greșit a constatat nefondate criticile formulate în motivul de
apel nr. 2, referitoare la alegerea metodei de evaluare prin
înlocuire a activului net contabil al societății.
Astfel, s-a susținut că instanța de apel a considerat în
mod greșit că dacă expertul a folosit cel puțin două metode
recunoscute de I.V.S., prima instanță putea s-o aleagă pe
oricare fără să motiveze de ce a ales o metodă și nu alta.
În speță, a susținut recurenta că evaluarea s-a făcut
în scopul stabilirii valorii de piață, fiind vorba de partajul
societății comerciale, iar în cazul unei pensiuni, doctrina a
statuat că această evaluare se face numai prin metoda prin
randament, iar alegerea greșită de către prima instanță
a metodei de evaluare prin înlocuire aduce un prejudiciu
important societății, între cele două metode fiind o diferență
valorică foarte mare.
355
 Analizând decizia atacată în raport de criticile formula-
te, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept
invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte, analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității
recursului cu a cărui soluționare a fost învestită, constată că
este neîntemeiată, în raport cu dispozițiile art. 237 alin. (5)
din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data sesizării
instanței, potrivit cărora calea de atac împotriva hotărârii de
dizolvare a societății este recursul.
Așadar, în situația în care instanța este sesizată cu mai
multe capete de cerere dintre care unele sunt susceptibile de
calea de atac a apelului iar altele de cea a recursului, pentru
a nu prejudicia părțile de o cale de atac, hotărârea în întregul
ei urmează a fi cenzurată prin ambele căi de atac, respective
apelul și recursul.
Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima
chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la
obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale
de atac de a respecta dispozițiile art. 3021 și 304 C. proc. civ.
Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere
faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară
de atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își
propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalității
hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Față de aceste precizări, se constată că, deși pârâta,
în memoriul de recurs, a indicat motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., nu a dezvoltat
și structurat criticile formulate subsumat acestora.
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul este admisibil
atunci când hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea
formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de
dispozițiile art. 105 alin. (2) din același cod.
356
Pentru examinarea acestui motiv trebuie reținut că
trimiterea la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., are în vedere
reglementarea de drept comun a nulităților procedurale
cu ipotezele sale: îndeplinirea actului de procedură cu
neobservarea formelor legale și îndeplinirea actului de către
un funcționar necompetent.
Din această perspectivă, se constată că recurenta nu a
dezvoltat nicio critică ce ar putea fi subsumată acestui motiv
de nelegalitate, dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind
menționate de altfel în finalul memoriului de recurs.
Similară este situația motivului de nelegalitate prevăzut
de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurentă în
finalul memoriului de recurs însă fără a dezvolta nicio critică
ce ar putea fi subsumată acestui motiv, cu referire la ipoteza în
X
care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății,
CAP. 3
a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al
acestuia.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reglementează ca motiv de
recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care
se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine
de natura pricinii.
Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să
cuprindă în considerentele sale, motivele de fapt și de drept
care au format convingerea instanței și au condus la soluția
pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care o susțin.
Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când
există considerente contradictorii, din care rezultă atât
temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată,
ori atunci când există contradicție între considerente și
dispozitiv.
Motivarea străină de natura pricinii se regăsește într-o
hotărâre, atunci când argumentele avute în vedere de instanță
în considerentele acesteia nu au legătură cu soluția și nu sunt
de natură să o susțină.
357
 În cauză, în ceea ce privește hotărârea pronunțată de
instanța de apel nu se regăsește niciuna dintre cele trei
ipoteze avute în vedere de legiuitor pentru ca hotărârea să fie
susceptibilă de reformare pe calea recursului.
Hotărârea atacată este judicios motivată, răspunzând
tuturor criticilor formulate de apelanta-pârâtă, nu cuprinde
motive contradictorii, considerentele acesteia fiind conforme
cu dispozitivul, iar argumentele reținute susțin întrutotul
soluția pronunțată.
Astfel, analizând decizia recurată, se constată că instanța
de apel a examinat critica referitoare la greșita obligare
a pârâtului A.M.D. la plata contravalorii părților sociale
deținute de reclamantă, în cadrul apelului pârâtului asociat
persoană fizică, nefiind necesar a fi reluate argumentele
reținute pentru a răspunde aceleiași critici formulate de către
recurenta-pârâtă SC S.C. SRL, care, de altfel nu a contestat
existența obligației de plată.
Ultima critică formulată se referă la faptul că instanța de
apel a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. și
a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art.
226, 219 din Legea nr. 31/1990 raportat la cap. 3 din Ordinul
nr. 1376/2004, în sensul că instanța de apel a considerat în
mod greșit că dacă expertul a folosit cel puțin două metode
recunoscute de I.V.S., prima instanță putea s-o aleagă pe
oricare fără să motiveze alegerea.
Din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de
art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., se constată că susținerile
recurentei sunt nefondate, având în vedere pe de o parte, că
instanța de apel a răspuns acestei critici și a făcut, la rândul
său, o evaluare proprie, prin raportare la dispozițiile art. 226
din Legea nr. 31/1990 și cap. 3 din Ordinul nr. 1376/2004,
reținându-se totodată, că toate cele trei metode de evaluare
fiind recunoscute de standardele de evaluare internaționale, în
mod corect judecătorul fondului s-a raportat la una dintre ele.
358
În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că
alegerea unei alte metode de evaluare, respectiv metoda prin
randament conform căreia valoarea drepturilor cuvenite
asociatului retras ar fi fost mai mică, se constată a fi un aspect
de eventuală netemeinicie și nu de nelegalitate astfel încât nu
poate face obiectul analizei instanței de recurs.
Așa fiind, se constată că, instanța de apel a analizat și a
răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând
motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la
adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta SC
S.C. SRL S împotriva deciziei civile nr. 556 din 13 noiembrie
2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a
X
civilă, de contencios administrativ și fiscal, să fie respins, ca
CAP. 3
nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., ca parte căzută în
pretenții, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor
de judecată către intimata-reclamantă, în cuantum de 2752,80
lei reprezentând onorariu avocațial conform facturii nr. 11 din
4 martie 2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.C.
SRL S împotriva deciziei civile nr. 556 din 13 noiembrie 2014
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta-pârâtă SC S.C. SRL S să-i achite intimatei-
reclamante R.S. 2.752,80 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios
Administrativ și Fiscal
359
 SPEȚA 2
Decizia nr. 2964/2013 - Răspunderea solidară a
administratorului pentru obligațiile de plată restante
ale societății declarate insolvabile. Condiția privitoare la
reaua-credință
Publicat în Buletinul Casatiei nr. 8 din 30 septembrie
2013.
Rezumat:
Faptul că o persoană a avut calitatea de asociat și
administrator al unei societăți declarate insolvabilă, într-o
perioadă în care din patrimoniul acesteia au fost înstrăinate
o parte din bunuri, fără a se face dovada că sumele obținute
din aceste operațiuni au fost folosite pentru stingerea
obligațiilor fiscale sau în interesul acestei societăți, face să
fie îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 27
alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privitoare la angajarea
răspunderii solidare a administratorului societății
debitoare.
Răspunderea solidară astfel angajată trebuie stabilită
doar pentru perioada cât persoana în cauză a avut calitatea
de asociat, administrator al societății debitoare și numai
în limita bunurilor astfel valorificate. Condiția privitoare la
reaua-credință este în acest caz îndeplinită, reaua-credință
rezultând tocmai din înstrăinarea respectivelor bunuri fără
ca sumele obținute să revină societății căreia îi aparțineau
pentru stingerea obligațiilor fiscale.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova
- Secția contencios administrativ și fiscal, la data de 28 iulie
2011, reclamantul C.I. a chemat în judecată organul fiscal X,
360
solicitând instanței anularea dispoziției nr. 6591/22.02.2011 și
a deciziei nr. 33/03.01.2011 emise de pârât.
În motivarea acțiunii, a arătat reclamantul că, la data
de 3.01.2011 pârâtul a emis decizia nr. 33 pentru atragerea
răspunderii solidare conform art. 27 și 28 din O.G. nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, pentru suma de 1.213.179
RON asupra numiților C.I., M.G., C.L. și G.M.
A mai arătat reclamantul că împotriva acestei decizii a
formulat contestație la data de 3.02.2011, apreciind-o lovită
de nulitate, întrucât de la data descărcării sale de gestiune,
prin contractul de cesiune părți sociale nr. 1/22.02.2010 și
prin procesele-verbale din data de 20.04.2010 și din data de
4.03.2010, urmare a revocării sale din funcția de administrator
al societății, nu mai avea nicio responsabilitate cu privire la
X
administrarea societății, neputând fi tras la răspundere cu
CAP. 3
privire la datoriile societății.
A susținut, de asemenea, că pentru a exista răspunderea
solidară cu debitorul asociaților trebuie să se dovedească
reaua-credință a sa în înstrăinarea activelor societății,
împrejurare neprobată de către organul fiscal.
Mai mult decât atât, a arătat că și-a încetat calitatea de
asociat la data de 22.02.2010, în timp ce în decizia contestată,
pârâtul a reținut că bunurile din patrimoniul debitoarei au fost
înstrăinate în perioada 10.02.2009-22.06.2010.
A invocat în cererea introductivă de instanță dispozițiile
art. 87 alin. (3) coroborat cu art. 225 alin. (l) din Legea nr.
31/1990 - Legea societăților, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, potrivit cărora cedentul rămâne
răspunzător față de terți numai pentru operațiunile făcute
de societate, până la data rămânerii definitive a hotărârii de
retragere, dispoziții omise de către organul fiscal.
A susținut reclamantul că dispoziția nr. 6591/22.02.2011
privind soluționarea contestației formulate împotriva deci-
ziei nr. 33/03.01.2011 pentru atragerea răspunderii solidare
361
conform art. 27 și 28 din O.G. nr. 92/2003 este lovită de
nulitate absolută, întrucât organul fiscal emitent a modificat
temeiul de drept și s-a invocat un alt temei de drept, respectiv
art. 27 alin. (2) lit. c) și d) C.proc.fisc., în loc de art. 27 alin.
(1) lit. b), articol care nu i se aplica, întrucât nu avea calitatea
de terț poprit.
Un alt motiv de nelegalitate al dispoziției atacate apreciază
reclamantul că îl constituie încălcarea dispozițiilor art. 211
alin. (4) C.proc.fisc., în condițiile în care actul nu prevede calea
de atac și termenul de exercitare a acesteia fiind menționată în
mod greșit și instanța în fața căreia se atacă, tribunalul, deși
valoarea sumei imputate atrăgea competența curții de apel.
Concluzionând, a considerat reclamantul că organul
fiscal a încălcat principiile de conduită fiscală, respectiv art.
6 C.proc.fisc. - exercitarea dreptului de apreciere și art. 12
C.proc.fisc. - buna-credință.
Prin sentința nr. 631 din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel
Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis
contestația formulată de reclamant și a fost anulată decizia nr.
33 din 3 ianuarie 2011 și dispoziția nr. 6951 din 22 februarie
2011 emise de AFP Slatina.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut
că nu se poate reține nulitatea deciziei contestate, întrucât
lipsa mențiunilor cu privire la calea de atac și la termenul
de exercitate nu poate determina o vătămare a reclamantului
în condițiile în care competența este prevăzută de dispoziții
legale care se presupune a fi cunoscute de către toți subiecții
de drept cărora li se adresează, inclusiv de către reclamant.
În ceea ce privește temeiul reținut de către organul fiscal,
respectiv art. 27 alin. (2) lit. b) C.proc.fisc., a constatat instanța
de fond că acesta este în concordanță cu starea de fapt reținută
de organul fiscal, conform căreia din patrimoniul societății au
362
fost înstrăinate un număr de șapte autoturisme, în evidențele
societății nefigurând mijloace de transport, faptă prin care s-a
determinat insolvabilitatea societății.
A apreciat judecătorul fondului că prin decizia nr. 6591
din data de 22.02.2011 prin care a fost soluționată contestația
reclamantului, organul de soluționare a contestației fiscal
în mod nelegal a dat o altă încadrare juridică diferită de
cea reținută de organul fiscal prin decizia pentru angajarea
răspunderii solidare nr. 33/2011, deși acesta are doar obligația
de a soluționa contestația în raport de criticile formulate și nu
de a explica sau de a da lămuriri asupra actului administrativ
contestat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 213 C.proc.fisc.
Totodată, a arătat curtea de apel că prin soluționarea
contestației nu se poate crea o situație mai grea contestatorului
X
în propria cale de atac conform art. 213 alin. (3) C.proc.
CAP. 3
fisc., în speță fiind schimbat temeiului juridic de la o singură
ipoteză, respectiv art. 27 alin. (2) lit. b) la două ipoteze juridice,
respectiv art. 27 alin. 2 lit. c) și d), și care nu au legătură cu
starea de fapt reținută.
S-a mai apreciat de către instanța fondului că în ceea
ce privește reaua-credință la înstrăinarea sau ascunderea
activelor debitorului, nici organul fiscal emitent al deciziei de
angajare a răspunderii și nici organul fiscal de soluționare
a contestației nu rețin existența acesteia din partea
reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca
temei legal dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. și solicitând,
în principal, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre
rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul
respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă aduce, în
esență, următoarele critici sentinței recurate:
363
 - în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a fost dove-
dită reaua intenție a contestatorului în provocarea insolvabi-
lității persoanei juridice debitoare, SC EI SRL, întrucât
organele fiscale au constatat că în perioada de la înființare și
până la 25.05.2010, cât C.I. a fost asociat, au fost înstrăinate
un autoturism S, un autoturism V și trei autoturisme D din
patrimoniul societății.
Înstrăinarea bunurilor anterior cesionării societății a
rezultat din documentele contabile, iar reclamantul nu a făcut
dovada că sumele obținute din vânzarea acestor autoturisme
au fost folosite pentru stingerea obligațiilor fiscale și nici în
interesul societății, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 27
alin. (2) lit. b) C.proc.fisc.
În mod greșit instanța de fond a reținut că prin soluționarea
contestației s-a creat o situație juridică mai grea contestato-
rului, încălcându-se prevederile art. 213 alin. (3) C.proc.fisc.,
deși în cuprinsul dispoziției au fost reluate toate aspectele
menționate și de organul fiscal care a întocmit decizia nr.
33/2011.
Intimatul-reclamant C.I. a formulat concluzii scrise prin
care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând
legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub toate aspectele
reținute și criticate de recurentă, arătând în esență că nu
s-a dovedit reaua-credință în atragerea răspunderii solidare
dispuse de autoritățile pârâte, iar în soluționarea contestației
a fost schimbat temeiul de drept.
De asemenea, se arată că în cuprinsul deciziilor contestate
au fost reținute ca fiind înstrăinate autoturisme a căror
nominalizare nu este identică.
Soluția instanței de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile
formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de
susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază
364
că acesta este fondat pentru considerentele și în limitele ce
urmează a fi expuse.
Se constată potrivit înscrisurilor de la dosar că, prin decizia
nr. 33/2011 emisă pârât s-a decis angajarea răspunderii
solidare pentru suma de 1.213.179 lei a următoarelor
persoane: C.I., M.G., C.L., G.M., pentru obligațiile de plată
restante ale debitoarei declarată insolvabilă, SC E.I. SRL.
S-a reținut că aceste persoane au provocat insolvabilitatea
societății, intrând sub incidența art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G.
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările
și completările ulterioare, reținându-se ca temei de drept al
deciziei dispozițiile art. 27 și 28 din același act normativ.
Contestația împotriva acestei decizii formulată de C.I. a
fost soluționată prin dispoziția nr. 6591/22.02.2011 în sensul
X
respingerii acesteia, fără a se constata că a fost schimbat
CAP. 3
temeiul de drept al antrenării răspunderii solidare reținut prin
decizia nr. 33/2011, cum eronat susține intimatul-reclamant,
întrucât referirile la dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. c) și d) din
O.G. nr. 92/2003 din cuprinsul dispoziției menționate nu au
legătură și nici nu schimbă temeiul de drept al deciziei atacate.
Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei,
SC E.I. SRL figura cu mai multe autoturisme, dobândite în
perioada 25.08.2005 - 4.02.2010, unele dintre acestea fiind
radiate, astfel că nu mai figurează în evidențe cu mijloace de
transport, iar societatea a fost notificată de autoritatea pârâtă
să prezinte documentele justificative ale bunurilor precizate.
Urmare acestui fapt, a fost întocmit procesul-verbal de
declarare a stării de insolvabilitate nr. 40749/22.11.2010.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și
completările ulterioare, «Pentru obligațiile de plată restante
ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului
cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
365
administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane
care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare
prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice
formă, a activelor debitorului».
Faptul că intimatul-reclamant a avut calitatea de asociat
și administrator al societății declarată insolvabilă, în această
perioadă înstrăinându-se și implicit radiindu-se o parte
din autoturismele ce aparțineau SC E.I. SRL, fără a se face
dovada că sumele obținute din această operațiune au fost
folosite pentru stingerea obligațiilor fiscale sau în interesul
societății, conduce la concluzia că în mod corect s-a statuat
de organele fiscale că intimatul-reclamant se încadrează în
ipoteza prevăzută de dispozițiile legale anterior menționate.
În concluzie, în mod corect s-a angajat răspunderea
solidară a intimatul-reclamant prin dispozițiile contestate,
reaua-credință rezultând din înstrăinarea autoturismelor
fără ca sumele obținute să revină societății căreia acesteia îi
aparțineau pentru stingerea obligațiilor fiscale.
Însă, acestuia îi poate fi antrenată răspunderea solidară
doar pentru perioada cât a avut calitatea de asociat,
administrator al societății debitoare și numai în limita
bunurilor valorificate cu încălcarea dispozițiilor menționate
anterior.
După cum se constată, la dosarul cauzei nu se află
înscrisuri/probe referitoare la aceste aspecte ce se impuneau
a fi lămurite de către instanța de fond, potrivit dispozițiilor art.
129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., pentru a preveni orice greșeală
privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor
și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei
hotărâri temeinice și legale.
Prin urmare, față de considerentele expuse, în temeiul art.
313 C. proc. civ., având în vedere interesele bunei administrări
a justiției, instanța de recurs a apreciat că se impune casarea
366
sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași
instanțe pentru a se stabili perioada în care intimatul-
reclamant a avut calitatea de asociat, administrator al SC E.I.
SRL și care este valoarea bunurilor înstrăinate.
Curtea de Apel - Secția comercială
 SPEȚA 3
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1709 R
Ședința Publică de la 07.12.2009
(...)
Prin cererea înregistrată sub nr..., pe rolul T r i b u n a l u
X
l u i T e l e o r m a n, reclamanta B B. a chemat în judecată
CAP. 3
pârâții ... N. T M SRL, ... N. T. SRL, ... F. SRL, N. O., E. B. F., E.
T. D., D. S. solicitând instanței, în contradictoriu cu aceștia, să
constate retragerea din cele trei societăți, să dispună cu privire
la structura participării la capitalul social al asociaților
pârați, să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor
bănești în raport cu cota de participare la capitalul social al
fiecărei societăți, să dispună obligarea societăților pârâte la
plata dividendelor pentru anii 2006 și 2007, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, între asociați au apărut
neînțelegeri generate de scăderea producției și a numărului
de clienți, a dispărut încrederea între asociați fapte ce au
determinat reclamanta să solicte retragerea din cele trei
societăți.
Întrucât nu s-a ajuns la o înțelegere între părți cu privire
la structura participării la capital și la drepturile cuvenite
asociatului retras s-a solicitat instanței să dispună în
conformitate cu dispozițiile legale.
367
 În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 226
lit. c, art. 223 alin. 3 și art. 226 alin. 3 din Legea 31/1991.
Prin cerere precizatoare, formulată la 27.10.2008,
reclamanta a detaliat motivele pentru care solicită retragerea
din societate, arătând în esență că a dispărut încrederea
între asociați, că pârâtul N. O. asociat majoritar al celor trei
societăți, administrează societățile într-un mod față de care
reclamanta și-a exprimat dezacordul, în calitate de director
comercial a întocmit referatul nr. 79/1.08.2008, ulterior
asociatul majoritar solicitându-i demisia; s-a mai arătat că
salariul reclamantei a fost diminuat situându-se mult sub
nivelul salariilor celorlalți asociați; prin comportamantul
discriminatoriu a dezbinat asociații și echipa de conducere;
a învinuit neîntemeiat reclamanta pentru nerealizările
societăților.
S-a mai arătat că la data de 08.09.2008 reclamanta a
notificat asociaților oferta privind cesiunea părților sociale,
ofertă prezentată și în cadrul Adunării Generale a Asociaților;
întrucât oferta a fost declinată conform adresei 28/22.09.2008,
FN/30.09.2008, pentru ... N. T. SRL nefiind comunicat răspuns,
s-a apreciat declinată solicitarea de retragere cu respectarea
dreptului de preemțiune cu privire la cesiunea părților sociale.
Prin întâmpinarea, formulată la 10.10. 2008, pârâtele ...
N. T M SRL, ... N. T. SRL și ... F. SRL au invocat excepția
prematurității acțiunii și pe fond respingerea ca neîntemeiată
a cererii.
S-a susținut că reclamanta nu a respectat procedura
prealabilă prevăzută în actele constitutive ale societății, art.
12 / art. 9 prin care s-a stipulat obligația notificării intenției de
retragere din societate cu 30 de zile înaintea retragerii efec-
tive, termen în care Adunarea Generală a Asociaților urmează
a se întruni pentru a dispune cu privire la retragerea notifi-
cată.
368
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâ-
telor la plata dividendelor aferente anilor 2006 – 2007 s-a
invocat excepția prematurității raportat la art.720 indice 1
c.pr.civ.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, proba cu
martori, interogatoriu și expertiză contabilă.
Prin sentința comercială nr.615/18.05.2009, pronunțată
în dosar ..., Tribunalul U. a respins ca nefondate excepțiile
prematurității acțiunii și a inadmisibilității acțiunii, invocate
de pârâtele ... N. T M SRL, ... N. T. SRL si ... F. SRL; a admis,
în parte, acțiunea a dispus retragerea pârâtei din cele trei
societăți, a dispus cu privire la structura participării la
capitalul social a celorlalți asociați, și a dispus cu privire
la drepturile patrimoniale ale fostului asociat precum și la
X
dividendele cuvenite acesteia.
CAP. 3
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența
dispozițiilor 226 alin.1 lit.a si c din Legea 31/1990, potrivit
cărora asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate
retrage din societate pentru motive temeinice, prevederile
art. 9 alin. 2 din actul constitutiv al... F. SRL și art.12. alin.1
din actul constitutiv al pârâtei... N. T M din cuprinsul cărora
rezultă că asociatul se poate retrage din societate cu condiția
notificării intenției sale cu 20 de zile și, respectiv 30 de zile
înainte de data retragerii efective, în măsura în care acordul
asociaților nu este obținut urmând a fi sesizată instanța de
judecată.
A apreciat, față de înscrisurile administrate că reclamanta
a îndeplinit obligația notificării societăților, cu respectarea
art.226 alin.1 lit.c din legea 31/1990 și ale celor prevăzute în
actele constitutive.
Faptul sesizării instanței înlăutrul termenului de grație
acordat societăților pentru a își exprima acordul, s-a
apreciat că nu constituie un motiv pentru respingerea cererii
369
ca prematură, întrucât, dezacordul asociaților cu privire
la retragerea reclamantei din societate este vădit, aceștia
neîncheind actele adiționale prevăzute de lege; interpretând
dispozițiile actelor constitutive, s-a apreciat că acestea au
eficacitate numai în situația în care retragerea operează ca
efect al manifestării unilatrale de voință, ceea ce contravine
dispozițiilor art. 226 alin. 1 din lege, astfel că termenele
prevăzute nu pot fi opuse reclamantei, în situația în care
aceasta a optat pentru acționarea în instanță a asociaților și
a societăților.
Cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile a
concilierii prevăzute de art.720 indice 1 c.pr.civ s-a apreciat
că acesta nu este incident capetelor de cerere accesorii unui
capăt de cerere nepatrimonial.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în urma analizării
probatoriului administrat că între reclamantă și asociații
celor trei societăți există grave neînțelgeri, raporturile
tensionate dintre aceștia făcând imposibilă rămânerea
în societate a reclamantei; s-a reținut, de asemenea că
demiterea din funcția de director și cea de director comercial
a reclamantei a agravat disensiunile deja existente, aceasta
repercutându-se asupra activității celor trei societăți.
S-au apreciat întrunite cerințele art.226 alin.1 lit.c din lege.
Cu privire la structura participării la capitalul social a
celorlator asociați și la drepturile cuvenite asociatului retras
instanța a dispus în conformitate cu art.226 alin.2 si alin.3
din Legea 31/1990 raportat la cele stabilite prin expertiza
contabilă administrată în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, ... F. SRL,
... N. T. SRL, ... N. T M SRL și D. S. criticând sentința pentru
neteminicie și nelegalitate.
370
Prin rezoluție de primire în sarcina apelantelor... F. SRL și...
N. T. SRL s-a stabilit taxa judiciară de timbru în cuantum de
1535,86 lei și respectiv 290, 91 lei precum și câte 5 lei timbru
judiciar, fiind citate cu această mențiune pentru termenul
din 26.10.2009 (filele 46 și 47 dosar recurs) în conformitate
cu prevederile art. 35 alin. 2 din Normele metodologice de
aplicare ale Legii 146/1997.
Întrucât apelantele nu s-au conformat dispozițiilor instanței,
în temeiul art.20 alin.3 din Legea 146/1997, va admite excepția
de netimbrare și va anula recursurile ca netimbrate.
Prin recursul formulat,... N. T M SRL, a criticat sentința
pentru motive ce se circumscriu art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
S-a susținut că instanța de fond procedând la greșita aplicare
a dispozițiilor art.226 din Legea 31/1990 și a dispozițiilor art.
X
9 din actul constitutiv al societății nu a reținut acordul tuturor
CAP. 3
asociaților cu privire la retragerea asociatei reclamante,
exprimat în Adunarea Generală a Asociaților, urmând a
dispune și cu privire la drepturile ce se cuvin asociatului retras,
situație în care cererea de retragere a rămas fără obiect.
S-a susținut, în esență, că în situația în care asociații își
exprimă acordul cu privire la retragere, asupra drepturilor
asociatului retras nu se poate dispune de către tribunal în
urma administrării probei cu experția, întrucât condiția ca
între părți să existe neînțelegeri nu mai subzistă.
De asemenea s-a susținut că obiecțiunile formulate cu
privire la raportul de expertiză administrat în cauză au fost
neîntemeiat respinse de către instanța de fond.
Prin recursul formulat, D. S. a criticat sentința pentru
nelegalitate și neteminicie.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304
pct.5 raportat la art.105 alin.2 c.pr.civ. s-a invocat nelega-
lă citarea în prima instanță, susținându-se că citarea prin
publicitate s-a dispus abuziv, deși reclamanta a susținut
371
necunoașterea domiciliului actual al pârâtului nu a probat
că a întreprins demersurile necesare aflării acestuia; s-a mai
arătat că datele privind domiciliul pârâtului sunt menționate
în actul constitutiv al societății astfel că nu se putea invoca
necunoașterea acestuia.
În cel de al doilea motiv de apel, circumscris dispozițiilor
art. 304 pct. 9 c.pr.civ s-a susținut greșita aplicare a legii,
susținându-se că în mod greșit instanța de fond a făcut
aplicarea art. 226 alin. 1 lit c din Legea 31/1990 deși din
materialul probatoriu administrat rezultă că asociații și-au
exprimat acordul cu privire la retragere și au stabilit atât
structura participarii la capitalul social ca urmare a retragerii
cât și drepturile cuvenite asociatului retras.
Prin întâmpinările formulate la 19.10.2009 și 10.11.2009,
intimata B B. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursul formulat de... N. T M SRL în limita
criticilor aduse, reține că potrivit art. 226 alin 1 din Legea
31/1990 asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate
retrage din societate în cazurile prevăzute de actul constitutiv,
cu acordul celorlalți asociați sau în lipsa prevederilor statutare
sau a lipsei acordului unanim al asociaților, în temeiul unei
hotărâri a tribunalului.
Asociații au prevăzut în art.9 din actul constitutiv (fila
100 dosar recurs) cu respectarea art.226 un caz special de
retragere a asociatului din societate, prin propria voință,
cu condiția notificării intenției către societate cu 30 de zile
înainte de producerea acesteia.
Din interpretarea prevederilor legale și statutare rezultă
că pentru a sesiza tribunalul nici legea și nici părțile nu
au prevăzut o procedură prealabilă, respectiv un termen de
grație în care asociații să își exprime acordul cu privire la
retragere.
372
Singura condiție impusă prin art. 226 alin. 1 lit c din lege,
constă în existența unor motive temeinice, în lipsa acordului
asociaților.
În aceste condiții, asociata a uzat de calea prevăzută de
actul constitutiv și a notificat intenția de retragere, prin
proprie voință, conform art. 9 din actul constitutiv și art.226
alin.1 lit.a din lege, la 20.08.2008 și ulterior, fără a aștepta
împlinirea termenului de 30 de zile, a sesizat instanța prin
cererea înregistrată la 22.08.2008, în temeiul art.226 alin.1
lit.c, fără ca să îi poată fi opusă excepția prematurității,
întrucât așa cum în mod corect a reținut și instața de fond,
actul constitutiv nu reglementează o procedură prealabilă ci
un caz special de retragere din societate.
De asemenea, ulterior sesizării instanței, prin Hotărârea
X
AGA din 15.12.2008, art.2
CAP. 3
s-a aprobat retragerea din societate a asociatei, urmând
a se proceda în consecință la stabilirea drepturilor bănești,
conform legii, iar prin raportul de expertiză întocmit în
cursul procesului, în temeiul contractului de prestări servicii
nr.16/2009, încheiat de expert contabil B. T. J. cu ... T M
SRL, s-au determinat drepturile bănești cuvenite.
Constată că față de data notificării intenției de retragere și
al sesizării instanței acordul asociaților este irelevant raportat
la prevedereile art.226 alin.1 lit.c, având, din punct de vedere
procesual, valoarea unei achiesări la acest capăt de cerere, cu
consecința admiterii acțiunii nu a respingeii ca rămasă fără
obiect.
În ceea ce privește acțiunea în despăgubiri, în temeiul
art.226 alin.3 drepturile asociatului retras, cuvenite pentru
părțile sociale se stabilesc prin acordul asociaților ori de
un expert desemnat de aceștia, în caz de neînțelegere, de
tribunal.
373
 Din probatoriul administrat a rezultat că, neînțelegerile
grave dintre asociați au îndreptățit reclamanta să recurgă la
acțiune în instanță, regăsindu-se în ipoteza ultimă a textului
de lege menționat.
Concluziile expertizei extrajudiciare, realizată de către
un expert ce nu a fost desemnat de toți asociații, inclusiv de
cel ce și-a exprimat intenția de a se retrage din societate, în
conformitate cu dispozițiile legale sus amintite nu pot fi opuse
reclamantei și nu pot fi reținute de instanță.
În cauză, în lipsa acordului părților cu privire la întinderea
drepturilor asociatului retras s-a administrat expertiza
contabilă cu respectarea dispozițiilor art.201 si urm c.pr.civ.
Expertiza contabilă a stabilit drepturile reclamantei cu
respectarea art.224 din Legea 31/1990, drepturile fiind stabilite
în raport cu data retragerii din societate data notificării
14.08.2008; de asemenea instanța a încuviințat obiecțiunile
formulate de ... N. T M SRL prin încheierea de la 6 aprilie
2009 dispunând efectuarea unei contraexpertize (fila 67 dosar
fond vol.II).
În determinarea drepturilor cuvenite asociatului retras
expertul contabil a avut în vedere raportarea contabilă de
la 30.06.2008, așa cum acesta a fost efectuată în temeiul
Ordinului MEF 1958/24.06.2008; s-a reținut că drepturile
asociatului nu se acordă la data încheirii exercițiului financiar,
dacă solicitarea de a se lua act de retragere este anterioară,
nefiind ținut pentru eventualele pierderi și nici îndreptățit la
beneficii realizate ulterior ieșirii din societate.
S-a consemnat în raportul de expertiză contabilă că,
reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează numai la
închiderea exercițiului financiar astfel că, în determinarea
drepturilor cuvenite au fost reținute înregistrările de
la 31.12.2007; în deteminarea profitului/pierderilor,
înregistrările lunare, iar în declararea și plata impozitului
374
pe profit, raportările trimestriale; în determinarea dobânzii
de referință a BNR au fost avute în vedere dispozițiile Legii
356/2002.
În consecință vor fi înlăturate și susținerile privind
greșita interpretare a materialului probator, instanța de fond
procedând la o pertinentă cenzurare a dovezilor administrate,
a reținut concluziile raportului de expertiză, stabilind corect
drepturile cuvenite asociatului retras.
Astfel, raportat la art. 296 c.pr.civ. va respinge recursul
formulat de ... N. U. M SA ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul D. S., cu prioritate
supra motivului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 raportat
la art.105 alin.2 c.pr.civ., reține că procedura de citare, în fața
X
instanței de fond, pe parcursul procesului și la termenul la
CAP. 3
care au avut loc dezbaterile nu a fost legal îndeplinită.
Astfel, potrivit art.87 pct. 8 c.pr.civ. cei ce se află în
străinătate, având domiciliul sau reședința cunoscută
urmează a fi citați printr-o citație scrisă trimisă cu scrisoa-
re recomandată, cu dovada de primire, în condițiile art.114
indice 1 alin. 4 c.pr.civ.
În situația în care se dovedește că reclamantul deși a făcut
tot ce i-a stat în putință să afle domiciliul pârâtului, nu a reușit
sunt aplicabile dispozițiile art. 95 c.pr.civ.
Instanța de fond a încuviințat citarea pârâtului prin
publicitate, fără a solicita dovezi concludente din care să
rezulte că reclamanta a întreprins demersurile necesare aflării
domiciliului din străinătate al pârâtului.
Mai mult, din probele administrate în recurs, în actul
constitutiv al societății, așa cum a fost actualizat prin Hotărârea
AGA nr.4/11.12.2007 asociatul D. S. și-a declarat domiciliul
din străinătate, figurând înscris la registul comerțului.
375
 Cu rea credință, reclamanta s-a prevalat de actul consti- Casează, în parte, sentința atacată și trimite cauza spre
tutiv al societății în forma menționată în registrul comerțului rejudecare aceleiași instanțe.
la data înregistrării societății anul 2001. Irevocabilă.
În consecință apreciază că pricina a fost soluționată H. E.
cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea, raportat Fond – T r i b u n a l u l T e l e o r m a n
la art.304 pct. 5 c.pr.civ. fiind lovită de nulitate, în ceea ce
privește recurentul D. S..
Criticile aduse sentinței atacate în temeiul art.304 pct. 9
c.pr.civ. vor fi avute în vedere de către instanța de fond cu
prilejul rejudecării cererii, exclusiv cu privire la pârâtul D. S..
În temeiul art.312 alin.5 c.pr.civ. va admite recursul for-
mulat de D. S., va casa în parte sentința atacată și va trimite
cauza spre rejudecare cu privire la cererea îndreptată împo-
triva pârâtului C.R.

X
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

CAP. 3
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepțiile de netimbrare.
Anulează ca netimbrate, recursurile formulate de ... F.
SRL și ... N. SRL împotriva sentinței comerciale nr.615 din
18.05.2009, pronunțată de T r i b u n a l u l T e l e o r m a n
în dosarul nr... în contradictoriu cu intimații B B., N. O., E. B.
F., și E. T. D..
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta ...
N. T M SRL, împotriva aceleiași sentințe menționate mai sus,
pronunțată de T r i b u n a l u l T e l e o r m a n în dosarul nr...,
în contradictoriu cu intimații B B., N. O., E. B. F., și E. T. D..
Admite recursul formulat de D. S., împotriva aceleiași
sentințe menționate, pronunțată de T r i b u n a l u lT e l e o r
m a n în dosarul nr..., în contradictoriu cu intimații B B., N. O.,
E. B. F., și E. T. D..

376 377
 Descărcați materialul

GRATUIT

25 RĂSPUNSURI UTILE PENTRU ADMINISTRAREA FIRMEI

Instrucţiuni:

4 Descărcaţi produsul “25 răspunsuri utile pentru administrarea firmei” -

GRATUIT, sub forma unei arhive on-line, prin una din cele 3 modalităţi:
1. Accesând butonul DOWNLOAD de pe site-ul produsului:
http://rezonromania.net/rolul-drepturile-si-obligatiile-asociatului/
sau

2. Intraţi pe http://freeinfo.rezonromania.net/download.php
sau

3. Scanaţi codul QR de pe această pagină

4 Introduceţi codul de acces aferent acestui produs:

25RUF şi apăsaţi DOWNLOAD

4 La apariţia ferestrei de descărcare, bifaţi “Save File” şi apoi apăsaţi OK.

Scanează și poți accesa

25 Răspunsuri utile pentru
administrarea firmei