ORADEA ANUL XIII Iulie—August 1932.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

ASPECTE ROMÂNEŞTI
(VI. T r R A — TURISM — JAMBOREE A
99 CELE TREI CRIŞURI"
C e n t r a l a : ORADEA, str. R e g e l e F e r d i n a n d , 11 ( C a s a N a ţ i o n a l ă ) — T e l e f o n 1 1 9 .
Redacţia şi Administraţia din Bucureşti—Str. R e g a l ă , Î S .
ABONAMENTE :
^a«â^7 Pe un an, particulari Lei 200.— ^^^ff
JÄSSÄJÄ. P e u n a n
Şcoli de toate gradele si unităţile raiiitare Lei 500.— /NS^sC
<
<*§KpSpS> Pe un an autorităţi Lei 1000— S%P?§Pr
igSsp& Abonament de încurajare Lei 2000.— JPsps»
In străinătate : Europa 1500 lei ; America 7 dolari.
Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.
Abonamentele de încurajare se certifică, publicând după dorinţă, numele abonatului la o rubrică specială,
In abonamente, pe lângă plata integrală a costului normal al revistei, se consideră şi încurajarea pentru acţiune;-,
de propagandă culturală şi naţională întreprinsă, mai ales în provinciile alipite.

CUPRINSUL:
"Cele Trei Crişuri > . . Actualităţi. Prof. loan Georgescii . Comemorarea centenarului
Prof. I. Simionescu . Turism. Teatrului Românesc sta­
Dr. P. Cosac—Brăila . Taina munţilor. bil din Ardeal.
Traimi Bird es cu . . . Frumuseţile naturale ale Lt.-Col. Ulise Sdmboteanu Jamboreea Naţională de la
Banatului. Sibiu (1932).
Victor Eftimiu . . . Două poezii (Departe, In G. B . Un mare soldat al războiu­
fum lunar...). lui pentru întregire : Ge­
Emil Gheorghiu. . . Sufletul Ardealului. De vor­ neralul Traian Moşoiu.
bă cu d. Dr. Emil Haţie- Ovid Densuşianii-fiitl . Rânduri.

Al. Iacobescu . . .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
gan, ministru de stat.
Vis (versuri).
M. Maievschi Probleme culturale şi poli­
tice basarabene.
George Negrea . . . Două poezii (Cântec pentru * * .:• Congresul Presei din pro­
liniştea ta, Toamnă). vincie.
Prof. Dr. C. Baca loghi Lord Thomson of Carding- O. D. . . .....E. S. Gabriel Puaux.
ton. (Ultima lucrare a Prin­ Ing. I. P. Gigurtn. . . La politique de l'or.
cipesei Marta Bibescu). George Voevidca . . . Scrisoare (poezie).

N O T E : * * * O figură a trecutului; Amintiri bănăţene; Teatrul Banatului şi Olteniei; O iniţiativă fascistă:

Poetul Alfred Moşoiu ; Evoluţia unui nou ziar ; O aniversare ; B. P. Haşdeu (25 ani de la moarte).
CĂRŢI : A. I. —Cesar Petrescu: Greta G a r b o ; Dante: Infernul (tr. Al. Marcu); Gr. T. — Prof. Al. Lapedatn :
V i a ţ a politică internă a Principatelor Unite sub Al. loan Cuza.

Spirite şi moravuri. — Noutăţile zilei. - - Bibliografie. — Clişee, etc.

Gh. Adamescu, I. Agârbiceanu, l. Al. Brătescu-Voineşti,

C O L A B O R A T O R Itin
I Kiriţescu,
R E V I S T EG.
I : Kristof, E. Lovinescu, I. Lupaş, A. Lu-
C. Banu, N. Bănescu, G. Bogdan-Duică, N. Batzaria, Zah. peanu-Melin, Dr. Cassiu Maniu, G-ral Moşoiu, S. Mehe­
Bârsan, C. Amiral Bălănescu, Maria Baiulescu, G. Bai- dinţi, G. Meitani, V. Meruţiu, Arhiereu Andrei Crişa-
culescu, Şt. Bezdechi, L. Blaga, I. Bianu, Oct. Beu, Elena nul, V. Militaru, R. S. Molin, Virgil Molin, T. Murăşanu.
Bacaloglu, Const.. Victor şi George Bacaloglu, Traian Dem. Negulescu, N. Milcu, M. Mora, I. Montani, G.
Birăescu, Emanoil Bucuţâ, Al. Bogdan, Tantzi Budiş- Murnu, Paul Negulescu, D. Nanu, A. Nanu, A. Negură
teanu, Radu Budişteanu, V. Bursan, Candrea Veturia, G. Oprescu, G-ral Scarlat Panaitescu, Ion Peretz, N.
Al. Ciura, R. Ciorogariu, A. Ciortea, Th. Capidan, Ale­ Pora, Sextil Puşcariu, V. Petala, Al. Pteancu, I. Pillât,
xandrina Gr. Cantacuzino, Eugen Constant, A. Cotruş, Ecaterina Pitiş, I. Pogan, D. Pompei, Matilda Poni.
Gh. Ciuhandu, Teofil Codreanu, G-ral C. Dragu, I. Septimiu Popa, Paul I. Prodan, George Pallady, Prl
Const-Delabaia, Const. Doboş, Viora Dr. Ciordaş, V. Gh. Pteancu, P. I. Papadopol, Mircea Rădulescu, G-ra.
Corbasca, Cridim, M. Chioveanu, V. Demetrius, R. De- R. Rosetti, G. Rotică, C. Rîuleţ, G-ral Rudeanu, A.
metrescu, Ovid Densuşianu-fiul,I. G. Duca, Virgil Dră- lexandrina Scurtu, I. Simionescu, I. P. Sachelarie, Va­
ghiceanu, Mihail Dragomirescu, Silviu Dragomir, Ion sile Sa vel, Andrei Sigmond, Const. M. Sipsom, Al. T.
Dragu, A. Davidescu, Mihail Dragoş. Ion Dongorozi, Stamatiad, Eugeniu Sperantia, Marin Ştefânescu, I.
Farago Elena, Victor Eftimiu, Ion Foti, C. D, Fortu- U. Soricu, C. Sudeţeanu, G. Sofronie, C. Stratulat, O.
nescu, Horia Furtună, Eug. Filotti, Gr. Gafencu, G. Tafrali, Gr. Trancu-Iaşi, Caton Theodorian, G. Tuto-
Galaction, D. Gusti, Al. Ghidionescu, Vasile Al. veanu, Nuşi Tulliu, N. G. Tistu, G. Taşcă, V. Al.
George, Ion Gane, C. Gane, Dem. Gâlman, D. Gâldâu, Valjean, I. Valerian George Voevidca, Volbură Po-
Radu Gyr, C. Hodoş, N. Iorga, Bogdan Ionescu, Al. Ia­ iană-Năsturaş, Eugen Titeanu, Gh. Vomicu, George
cobescu, Iustin Ilieşiu, Emil Isac, N. E. Idieru, Constan­ M. Zamfireseu.
 Anul XIII Iulie—August 1932

ACTUALITĂŢI
Evenimentele din Germa­ Franţa pacificatoare. —
nia.—Delà răsboi încoace. Ger­ Dacă în sânul popoarelor eu­
mania n'a cunoscut frămân­ ropene mocneşte adânc ideia
tări mai îngrijorătoare ca a- de dominaţie, căutându-se în
celea prin care trece de două acelaş timp să se calce trata­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
i luni şi mat bine, şi aceasta
datorită naţionalismului în­
tele de pace, prin mijloace carii
nu au nimic temeinic la basă.
dârjit al Hitleriştilor. Franţa luptă către aceiaşi ideie \
Guvernul von Papen, pu­ de pace, de înfrăţire şi cultu­
ternic pe încrederea Mareşalu­ ralizare. Convinsă, ca şi în
lui Hindenburg, a isbuttt să trecut, că numai o pace în­
pue stavilă asaltului naţiona­ delungată poate aşesa statele
Mareşalul Hindenbiirg. liştilor germani ce sfârşiseră pe o temelie solidă; pornind Adolf Hitler.
prin a ameninţa cu un marş delà încredinţarea că numai
ofensiv împotriva Berlinului. Pe de altă parte, formi­ datorită păcii noroadele pot urca biruitoare pe culmea
dabila organisafie hitleristă, a cărei acţiune a fost civilizaţiei. Franţa nu-şi ştirbeşte din avânt când e
pentru moment zădărnicită, pregăteşte o vorba să fie ea însăşi o făclie călăusitoare
şi mai puternică ofensivă a opoziţiei. Opo­ către civilisaţie. E poate singura ţară din
ziţia fiind alcătuită, în majoritatea ei, de Europa care se străduieşte în numele păcii
hitler işti. Campania, aşa cum s'a început, să împrăştie ideia de înfrăţire şi progres,
vesteşte evenimente ce vor fi desigur foarte atunci când în Rusia sovietică şi în Ger­
grave. Nu putem spune că va isbucni o mania sguduită din temelie de anarhism
revoluţie; în orice cas, având în vedere se pregătesc armele ucigătoare în vederea
neliniştea spiritelor, surprizele—care pot fi răsboiului de mâine. Pentru aceasta, Franţa
şi primejdioase—nu vor lipsi. Din punctul civilizată e privită cu aceiaşi admiraţie,
de vedere al politicei externe, evenimentele străduinţele ei pe tărâm cultural însem­
din Germania au creat şi în alte ţări preo­ nând pentru pacea de mâine a Europei o
cupări serioase. Franţa, în primul rând, se biruinţă.
simte primejduită. Eşecul conferinţei desar- Manevrele din Italia. — In prezenţa
mării, paradele militariste, discursurile in­ M. S. Regelui Victor Emmanuel şi a d-lui
transigente prin care Germania aminteşte Mussolini, au avut loc, în nordul Italiei,
lumii că este o nedreptăţită, însăşi politica marele manevre ale armatei italiene. Mane­
hitleristă, însufleţită de ura revendicărilor, vrele, lucru obişnuit, au t ezit totuşi o mare
sunt departe de a încuraja sforţările Ligii, nelinişte mai ales în Franţa, prin propor­
şi prin Ligă, ale Franţei republicane, spre ţiile ce-i s'au dat şi prin deosebita grijă cu
consolidarea păcii. Luna în care intrăm, care au fost mobilisate—paşnic, bineînţeles
vom asista probabil la o clarificare a si­ —rândurile tuturor armelor. Oricum, lăsând
tuaţiei şi, totdeodată, la o apreciere definitivă la o parte consideraţiile speculative referi­
a diferitelor forţe politice ce frământă ţara. toare la eventualele intenţii ale Italiei, ma­
Neprevăsuta disolvare a Reichstagului, nevrele din urmă au dovedit că Italia, sub
deschisănd calea spre noi alegeri, pregăteşte impulsiunea fascistă şi-a recules puterile,
perspective ce vor avea desigur o însemnată dobândindu-şi o armată puternică şi disci­
influenţă asupra directivelor politicei euro­ plinată.
pene. Importante evenimente sunt în curs. Edouard llcrriot.
„Cele Trei Crişuri".
%%imm:W%m%m^ CELE
TURISM
e ei vechi, concentraţi în sine sau
preocupaţi de cuceriri noi de a
birui aspra nevoie de viaţă, nu pri­
veau natura de cât din punct de
vedere utilitar. «Pentru Greci ori
Romani, spune Humboldt, o regiune
nu avea atracţiune de cât dacă era
plăcută spre a fi locuită. Pentru ei
nu însemnau mare lucru poziţiile
pe care noi le numim sălbatice şi
BCU Cluj / Central University Library Cluj
romantice».
Asemenea concepţiune se conti­
nuă până târziu. Se socoate ca o
inovaţie îndrăzneaţă, neimitatâ, re­
prezentarea peisajului muntos ca
fond al tablourilor lui Leonardo da
Vinci, singuratec de altfel în lumea
lui şi prin ideile ştiinţifice, preves­
titoare vremurilor de mai târziu.
Munţii nu sunt de prea mult timp
cercetaţi pentru farmecul lor. Chiar
Buffon, marele naturalist nu le dă­
dea nici o atenţiune ; D-na de Staël,
contemporana lui Voltaire spunea
că mai degrabă ar face o sută de
poşte ca să viziteze pe un om ales,
de cât o sută de paşi spre a con­
templa un peisaj frumos.
Farmecul înălţimilor alpine înce­
pe să intre în preocupările ome­
neşti, cam de la sfârşitul veacului
al 18-lea. In istoricul turismului, res­
trâns la munţi, 1 August 1787 este
o dată însemnată prin urcarea Mun­
telui Alb de către botanistul de
Saussure. «Se vorbea ca de un răz-
boiu câştigat ; lua proporţiile unui
eveniment istoric» (H. Bordeaux).
Această dată corespunde cam cu
vremea erei de aur din istoricul
geologiei, când şi Goethe a fost
prins în mrejele plăcerii de a con­
templa şi studia ţinuturile muntoa­
se. Lărgirea orizontului de gândire,
dar mai ales seninătatea sănătoasă
şi molipsitoare a operelor lui Goethe,
după însăşi mărturisirea lui, în bu­
nă parte se datoresc turismului,
preumblărilor făcute până la bătrâ­
neţe în regiunile muntoase din ju­
T R E I CRIŞURI
de : Prof. I. Sitnionescu
Membru al Academiei Române.
rul Carlsbadului. Pentru ca să scrie
Manfred, Byron se refugiază în
sălbătăcia Alpilor, pe care îi divi­
nizează.
Turismul iea astfel fiinţă. Germa­
nii şi Englezii devin cei mai între­
prinzători adepţi.
La început turismul se confunda
cu alpinismul. Urcuşul munţilor era
socotit drept ţinta ostenelelor şi a
plăcerilor ce procură spaţiul aspru
dar variat. încetul cu încetul sfera
noţiunei se lărgeşte. Natura întrea­
gă, ori unde, poate procura sensa-
ţiuni estetice, prin varietatea for­
melor şi a culorilor, prin ansamblul
tabloului în desăvârşirea căruia se
însoţesc cer şi pământ.
Cu întinderea mijloacelor tehnice
care restrâng spaţiul prin iuţala şi
înlesnirea transportului, de turism
nu se mai leagă osteneala umble­
tului. Contemplarea este totul, im-
presiunea de o clipă din automobil
sau aeroplan.
Turismul a ajuns un soiu de nar­
cotic prin plăcerea de a gusta far­
mecul frumoaselor peisagii. Pe re­
tină se înscriu ca şi pe un film de
cinematograf, fazele diferite ale u-
nui măreţ apus de soare şi din ste­
pa Bărăganului, deşteptând nu nu­
mai plăcerea de a privi dar cu e-
fect neşters asupra sufletului.
Turismul în sensul acesta larg,
de azi, nu trezeşte mulţumire, de
cât dacă există înţelegerea naturii
şi năzuinţa de a gusta farmecul ce-1
poate desfăşura ea. Dragostea de
natură este determinată în turism;
acesta este în funcţiune de inten­
sitatea culturii în om.
Noi, în multe, am pornit mai târ­
ziu la drum. Ceeace aiurea repre­
zintă o fază a trecutului, la noi este
încă prezentul.
In privinţa turismului suntem încă
la început, aşa cum se găseau apu­
senii în veacul al 18-lea. Vorbesc
nu de excepţii, ci de starea gene­
rală. N'am ajuns încă să socotim
natura ca izvor de înviorare, de a-
dâncire a gândirii sau măcar de
mulţumire conştientă. Pentru majo­
ritatea dintre noi un apus de soare
cât de impunător ar fi nu înseamnă
nimic. Taina pădurii nu este price­
pută, spre a fi căutată. Din această
majoritate a început să răsară a-
nunţătorii fazei următoare : turism
egal alpinism.
Nici în asemenea fază nu suntem
prea înaintaţi. Demn de pomenit e
că o femeie, romanciera Bucura
Dumbravă, este campioana alpinis­
mului la noi. Cerceta munţii nu nu­
mai de dragul excursiunilor sau a
snobismului. «Cartea Munţilor», e-
ditată de Cartea Românească, delà
mm^-mmim^mm
început până la sfârşit nu e de cât
evocarea vibrantă a plăcerii procu­
rată de urcuşul munţilor noştri. E
o carte care, tradusă, ar putea fi
pusă alăturea de mult citata scriere
a lui Javelle: «Souvenirs d'un alpi­
niste». Hanul drumeţilor e începu­
tul Touringclubului român condus
cu atâta energie şi entusiazm de d.
M. Haret, el însuşi nu numai excur­
sionist ci şi naturalist recunoscut.
In colo, prea puţin s'a făcut de că­
tre Români în direcţia turistică :
pe Ceahlău o cabană de către So­
cietatea de gimnastică şi sport din
Iaşi, sau în Munţii apuseni un adă­
post de către Societatea turistică
din Cluj, de sub conducerea explo­
ratorului Prof. G. Racoviţă. Ce mai
există, în special în Alpii Făgără-
şeni, adăposturi şi indicaţiuni de
drumuri, se datoreşte vechii Socie­
tăţi carpatine din Sibiu, cu filiale în
Braşov ori Bistriţa-Nâsăud.
N'a intrat încă în obiceiul tine­
retului nostru, prea molatec în a-
ceastă privinţă, de a se osteni cât
de cât pentru exercitarea turismu­
lui din faza alpinistica.
De altfel nici noul înţeles al tu­
rismului, contemplarea naturii şi în­
ţelegerea sprijinului sufletesc ce ea
îl poate procura, nu este prea des-
voltat la noi. Pentru excursiuni se
socot încă necesare drumuri lungi,
ostenitoare, când ar putea aduce
mare mulţumire şi reflexul frumo­
sului cerdac de la Comana în băl­
ţile din jur împodobite la începutul
verii cu irişi galbeni şi aurite la
faţă de ultimele raze ale soarelui ca
bronzul încins.
Aiurea turismul a devenit o preo­
cupare nu numai educativă. Sviterà
traeste în bună parte din chema­
rea străinilor spre măreţiile alpine;
străduinţa subsecretariatului de tu­
rism din Franţa, este de a arăta
frumuseţile ţării chiar băştinaşilor.
Urlătoarea din Munţii Bucegi.

La noi prea puţin s'a săvârşit în
această direcţie, nu numai din in­
dolenţă, ci şi din neînţelegerea pu­
terii educative a naturii. Şi doar
nu ne lipsesc centre care ar putea
deveni locuri de radiare turistică.
De Piatra Neamţ, Câmpulungul
muscelean şi bucovinean, Câmpeni
BCU Cluj / Central University Library Cluj
ş. a. nici nu s'ar discuta. Ar fi de
la sine indicate drept centre turis­
tice. Cum am căutat să desvolt în­
tr'o conferinţă ţinută la Brăila, şi
în acest port dunărean ar putea lua
lesne o desvoltare turistica, prin a-
TAINA
e e imbold a mânat pe premer­
gătorii turismului la noi către
munţi : pe Carol S. Gold, Inginer
hotarnic, J. A. Vailland Prof. şi pu­
blicist francez ; B. Catargiu ; baronul
de Talleyrand Perigord, Comisarul
Franţei în Valachia în 1857 ; J. Be-
clard, Consilul general al Franţei
în Principate ; învăţatul botanist
mondial Dr. D. Brândza întovărăşit
de D. Stürza, botanistul D. Greceanu,
Regele Carol I, Marele Vrăjitor,—
cum îl numeşte Nestor Ureche, Ni-
colae Celepeanu, un maestru în ale
Carpatismului ; N. Bogdan pasionat
alpinist ; Dr. P. Gold-Haret, mare
iubitor al munţilor Bucegi şi pe ţă­
ranul, cioban român, căruia doar
munţilor i-a mai rămas cui să-şi
spue durerea şi bucuria în doinele
sale pline de dor, lângă bârsanele
lui oiţe şi munţii cei dragi,—ciobanul
modestul şi cel mai nobil purtător
al latinităţei noastre din munţii Car­
pati şi până în munţii Pindului.
Dar ce divine sentimente a în­
mânat către munţi pe Fanny Secu-
lici, al cărui pseudonim Bucura Dum-
propierea Deltei şi a Munţilor Mă-
cinului.
Trebue încă multă propagandă de
făcut, spre a ne trezi din lenevirea
dăunătoare în care lâncezim. Tu­
rismul nu duce numai la cunoaşte­
rea ţării, deci la întărirea dragos­
tei ce trebue să aibă fiecare pentru
locul în care traeste ; el e necesar
chiar pentru educaţia individuală,
deprinzându-se fiecine cu osteneala
pentru o plăcere reală şi mai ales
cu gimnastica nu numai a muşchi­
lor ci şi a minţii.
MUNŢILOR
d e : Dr. P. Cosac-Brăila.
bravă—ne arată ce dragoste nemăr­
ginită purta ea pentru codrii şi na­
tura alpină.— Această pasionată a
Bucegilor a fost o adoratoare până
la veneraţiune a munţilor noştrii,
pe care zeci de ani i-a urcat, i-a
preamărit şi cântat cu minunatul
ei talent poetic încât s'a indentificat
cu ei.
Dar cea mânat către, munţi pe
D-1 M. Haret, mare cutreerător al
munţilor şi protector al naturii? Din
cea mai fragedă copilărie şi până
în ziua de azi în adoraţia munţilor
a întreprins sute de ascensiuni şi
aceasta într'o vreme când muntele
nu oferea atâta ospitalitate ca până
acum.
De câţiva ani D-sa a desfăşurat
o activitate uriaşă.—Plin de iniţia­
tivă a păşit delà entuziasm la operă
pozitivă făurind cea mai solidă şi
de viitor asociaţie din ţară P. C. R.-ul
al cărui Preşedinte este şi care a
luat în scurt timp, un avânt uimitor.
Ceace a îndemnat pe toţi aceştia
să urce culmile alpine a fost numai
taina munţilor.
Ceace îl face pe turist să aparţină
munţilor şi să se împărtăşească cu
duhul' lor este extazul poeticei na­
turi, a acestui genial arhitect, care
veşnic modelează, tae şi ciopleşte,
preface şi transformă încât în nici
un moment înfăţişarea ei nu este
aceiaşi.—Vraja coloşilor milenari se
exercită prin perspectivele, gigan-
tescul şi toată gama sentimentelor,
delà senzaţiile plăcute ale unei mi­
nunate privelişti până la fiorul săl­
batecei stânci golaşe şi a prăpăs­
tii lor înfricoşetoare.
Ceace îl vrăjeşte pe turist, îi far­
mecă sutletul şi îl purifică este mi­
nunata natură plină de poezie : mă­
reţele cascade spumegânde şi zgo­
motoase : picurişul tremurător al
apelor,—spectacolul frumoaselor po-
eni de mătase verde împodobite de
flori surâzătoare ca smirdari, cupe
flori ale Reginei, campanule şi gen­
tiane,—tainica potecă ce şerpueşte
printre codrii răcoritori ; — brânele
sălbatece unde pasc oiţele la înălţimi
ameţitoare, — doina baciului ce-şi
mână mioarele şi dulăii săi,—feericul
spectacol al zăpezii alpine cu coa­
mele munţilor albite de zăpadă şi
ninsori, — sunetul tălăngilor vitelor
depe plaiuri ce se întorc delà păs­
cut,—văi tăiate de torente puternice,
vârfuri dinţate de munte ce se pro­
filează la orizont ca o fantastică
apariţie, — piscurile măreţe unde
domneşte privirea ageră şi regală
a vultanilor puternici, — răsăritul
purpuriu când soarele îşi arată man­
tia regală plină de strălucire, — a-
pusul plin de duioşie cu razele sale
palide,—noaptea când sclipesc bla­
jine pietrele scumpe ale bolţii de
azur şi unde regina nopţii învesmân­
tată în giulgiul diafan al norilor îi
învălue In pânză argintie,—visarea
la care te îmbie tăcerea magică a
naturii, — visarea — unde pacea se
scoboară ca un balsam liniştitor a-
supra sufletului nostru înmărmurit.
* *
*
...Şi în orice anotimp îi vei urca
munţii îţi răsplătesc din belşug os­
teneala, căci în munţi poţi trăi cli­
pele cele mai sălbatece ca şi cele
mai măreţe.—Ici sui o vale abruptă,
dincolo urmezi spinarea unor cră­
pături pe un hăţiş abia vizibil,—mai
înainte o vâlcea presărată de Hori
delicate ; insule de verdeaţă în vârf
de munte ca nişte oaze în pustiu,—
haos de stânci având ici, colea câte
un brâneag printre lespezile de pia­
tră, — desişuri de brădet de nepă­
truns, — coborâşuri prăpăstioase,—
brânele pline de graminee (sesleria
coerulans) jnepeni sau lilieci de
munte, — văgăuni în inima munţi­
lor, — tancuri fioroase şi ascuţite,—
strungi minunate, — săritori înalte
şi şiştoace pline de farmec.
Turistul ascultă înmărmurit în sin­
gurătatea naturei virgine cântecul
munţilor: freamătul brazilor care
mmmmmmam
te mângâe, ciripitul păsărele­
lor care te înveselesc, şipotul
răcoritor şi dătător de forţe,
susurul gingaşului izvor cris­
talin care curge zgomotos să­
rind vesel din stâncă în stâncă
spunându-şi povestea de vea­
curi, gâzele care roesc,— o i-
deală simfonie.
O lume de basme o consti­
tue şi aşa zisele «Chei uriaşe»
dintre munţi, create atât de
capricios de natură, unde nu
vezi de cât albastrul cerului,
unde pereţii stâncoşi stau a-
propiaţi de parcă să te înghită
şi ameninţători gata să se pră­
buşească, în timp ce în adân­
curi apa fierbe cu furie între
stânci în mersul ei precipitat
şi tainic.
Tot atât de minunate sunt
şi oceanele de nouri în care
se scaldă culmile alpestre, o
lume de fantastic o constitue
şi peşterile pline de mister,—
iar stânele şi colibele de adă­
post — balsamul odihnitor al
truditului drumeţ, sunt mai de
invidiat decât cel mai somp­
tuos palat.
In munţi poţi admira şi na­
tura deslănţuindu-se. — După
zile de arşiţă, vântul începe
să domine culmile şuerând cu
putere, nourii se adună la orizont,
fulgerile brăzdează cerul, trăsnetele
se precipită şi ploaia binefăcătoare
cade în ropot înviorând natura arsă.
Frumuseţile naturale ale Banatului
Timişoara luna August 1932.
espre turism, mai exact despre
cauzele ce stau în drumul des-
voltării turismului la noi, — în sens
apusean, — s'au scris multe. Pentru
promovarea lui s'au încercat şi mai
multe. Mai în urmă chiar şi statul
a încercat să încurajeze acţiunea
pornită la noi, pentru a ne aşeza
şi sub acest raport „în rândul sta­
telor apusene".
Lăsăm la o parte comentariile ce
se impun, privind atât cele scrise
despre turismul delà noi, cât şi des­
pre apelul făcut la stat pentru în­
curajarea unei acţiuni şi propagande,
care mai înainte de intervenţia sta­
tului, reclamă o educaţie specială,
având un singur obiectiv. Cunoaş­
terea în cercuri cât mai largi a fru­
museţilor naturale ale ţării noastre
şi stimularea turismului prin deştep­
tarea interesului general pentru a-
ceste frumuseţi.
La caz contrar ajungem şi cu tu­
rismul acolo unde am ajuns cu ac­
ţiunea, încurajată de stat, pentru
creierea şi înfiinţarea bibliotecilor
poporale, cu sute de volume netăiate
CELE T R E I CRIŞURI
Munţii Făgăraşului : Cascada Balea.
BCU ClujDupă
/ Central University
puţin timp Library Cluj
soarele mândru
şi puternic îşi face apariţia iarăşi,
răspândind viaţă şi lumină munţilor
şi văilor—şesurilor—unde tronează
de : Traian Birăescu.
sau cu tratate scrise în limba fran­
ceză asupra... chimiei organice, puse
la dipoziţia lui Badea Ion din... Afu­
maţi.
Deci în primul rând cunoaşterea
ţării noastre, cu frumuseţile sale,
pentru ca de sus până jos să nu se
mai confunde judeţul Odorhei de
ex. cu jud. Orhei din Basarabia,
Câmpulungul Bucovinei cu acela din
Muntenia şi să nu se mai producă
alte nenumărate confuzii geografice
ce caracterizează pe cei ce sunt
capabili să peroreze ceasuri întregi
despre excursiile făcute pe marginea
lacului Leman, dar nu-şi cunosc,
nici teoretic, propria lor ţară, fru­
museţile ei naturale, mult superioare
de multe ori acelora artificiale cre­
iate în apus pentru satisfacerea u-
nei porniri fireşti ale omului în ade­
văr cult: întoarcerea îndărăt la na­
tură, la frumuseţile ei.
Banatul sub acest raport e o perlă
a României întregite, oferind turis­
tului încercat nenumărate aspecte
ale geniului Creatorului.
Nu atingem aici decât o parte a
mmmm>mmmm
răutatea omenească.
... Iar într'un târziu soarele
apune, — crepusculul vesteşte
venirea nopţei,—turmele se co­
boară în vale la stâne, — um­
brele sub care se şterg munţii
la orizont, dispar curând în
întunecimea nopţii care stăpâ­
neşte acum atmosfera regiu­
nilor alpestre, — luna străluce
tot mai argintie, pe bolta scân-
teetoare în miriade de nesti­
mate, — câte un lătrat răguşit
al vre'unui câine se mai aude
din când în când, — liniştea
domneşte,— este pacea eternă
a universului.
O ! măreaţă natură, prea pu­
ţini muritori cunosc farmecul
desmierdărilor tale. — In mij­
locul tău omul îşi dă seama
că este o biată fiinţă mică şi
neputincioasă, supusă şi ea a-
celoraşi legi fatale care o con­
duc.
Natura ne farmecă prin mă­
reţia şi pitorescul ce numai
poeţii au ştiut să le cânte, —
natura ne umileşte prin pro­
blemele ştiinţifice şi filosofice
ce le înfăţişează şi în faţa că­
rora mintea omenească se sim­
te îngenunchiată, natura ne
sensibilizează într'atât sufletul
încât fiinţa noastră se adapă
delà acest izvor al naturei mame
şi pleacă mai purificat, mai bun,
mai tolerant mai ertător.
acestora, cadrul unui articol de re­
vistă depăşind schiţarea şi înşirarea
tuturora.
Le amintim pe cele ce pot fi vă­
zute şi de cei ce nu renunţă la con­
fortul lor obişnuit, pentru ca zile
dearândul să colinde locurile puţin
umblate. Intorcându-ne la Baziaş,
pe vaporul de pasageri iugoslav, —
serviciul fluvial român nu a reuşit
încă să organizeze curse pe tot în­
tinsul frontierei ţării, primul tablou
impresionant ce ne apare în josul
Dunărei este muntele Locva cu con­
turile sale bizare ce se schimbă din
moment în moment, cum ne apro­
piem de el, luând forma unui om
aplecat în diferite poziţiuni.
După Moldova-nouă, port la Du­
năre, cu mine de cărbuni, în apro­
piere apare din mijlocul Dunărei
renumita stâncă Baba-cai, care a
cauzat naufragiul nenumăratelor va­
poare şi de care imaginaţia popo­
rală a legat nenumăratele legende.
Una cu un simbure de adevăr pare
aceia, care ne spune că un paşă
turc şi-a înlănţuit de ea soţia ne­
credincioasă, dând-o pradă corbilor
şi vulturilor. Pe malul sârbesc în
apropiere se văd încă urmele unei
cetăţi, unde pe vremea turcilor a
rezidat un bei, — anul 1568, — care
 mm^^%^^%mm
îşi pedepsea în felul arătat soţiile,
cari îndrăzneau să-şi ridice vălul
de pe faţă.
Vaporul mergând în iosul Dună­
rei la fiecare cotitură a fluviului,
oferă alte panorame. Dar afară de
frumuseţile oferite de natură, întâl­
nim la tot pasul urmele unei vechi
civilizaţii adusă aci de cătte stră­
moşii noştri.
Afară de tabla lui Traian refăcută
dintre Cazanul mic şi Cazanul mare,
pe malul sârbesc, apărată de pirva-
zul unei stânci, următoarea inscrip­
ţie arată drumul zidit şi trecut de
către cuceritorul Daciei şi armatele
sale:
„Traiano Caesare Auspice Impe­
ratore Pontifice Maximo Trib. P. O.
XXXVI. Legio III. Scyt et va Mace­
donica".
In vreme ce ceailaltă refăcută, cu­
noscută din nenumăratele descrieri,
bine văzută de pe vapor „Tabula
Traiana" poartă inscripţia:
,,Imp. Caesar divi Nervae F. Nerva
Traianus Aug. Germ. Pontif. Maxi­
mus Trib. Pot.... III. Pater Patriae
Cos. IUI. Montis L.... Han.... bus
sub.... at.... e....
Intrând în Cazane nu ştii ce se
admiri mai mult, frumuseţile natu-
rei ce se desfăşură pe cele două
maluri ale Dunărei sau lupta flu­
viului, cu obstacolele ce i se pun
BCU Cluj / Central University Library Cluj
în drum. Pe vapor, unde pe lângă
maghiari şi greci gălăgioşi, găseşti
toate popoarele din centrul şi sudul
Europei, încetează deodată toată gă­
lăgia omenească, ascultând cu toţii
cu o oarecare teamă zgomotul ce
parcă vine din adâncuri şi care de­
păşeşte pe acela al elicei vaporului
sau privind înmărmuriţi la stâncile
de 300-400 m. înălţime de pe cele
două maluri ce stau să se prăbu­
şească peste vapor. Sunt valurile
Dunărei bătrâne ce de veacuri şi
milenii luptă ca să-şi lărgească şi
adâncească albia. Ele produc sgo-
motul ce parcă vine din infern, fă­
când pe toţi de pe vapor, fără deo­
sebire de limbă să stea liniştiţi, să-şi
aducă prinosul lor de recunoştinţă
celui ce aici mai mult ca ori şi unde,
îşi arată puterea sa nemărginită.
E o linişte de biserică pe vaporul ce
mai înainte cu câteva minute mai
mult de cât sgomotos. Pe cuverta
vaporului turcul îngenunchiat pe
pielea lui de oaie, întors cu faţa spre
Meca, şoptindu-şi rugăciunele, a ră­
mas şi el înmărmurit, uitând de
toate, privind când la blocurile de
granit ce strâng în brâu Dunărea
albastră când la undele ce fierbeau,
luptându-se cu acest brâu. Nu mai
există nici pentru el mohamed, după
cum nu mai există nici pentru ceia-
lalţi călători Isus sau Moise, ci un
singur Dumnezeu, a cărui atotputer­
nicie aici aveai ocazia să o admiri
şi să o simţi din nemijlocită apro­
piere, în toată splendoarea ei.
încă înainte de a eşi din strâm-
CELE T R E I CRIŞURI
Munfii Retezatului : Lacul
forile, cărora poporul le-a dat nu­
mele atât de potrivit, de Cazane,
căci albia râului privită delà oare­
care distanţă pare un imens cazan
ce fierbe clocotind, apar din undele
Dunărei „Bivoli" două stânci uriaşe
spălate şi netezite de valurile flu­
viului, înegrite de vremuri având
forma unor bivoli uriaşi ce se scaldă.
Drumul lui Traian săpat în stâncă
pe tot parcursul Clisurei stârneşte
şi acum admiraţia technicienilor. A
fost scobit doar într-o vreme, când
nu se cunoştea încă nici un explo-
sibil, dar apa turnată îu găuri şi
gropi săpate în granit, unde lăsata
sâ îngheţe şi îngheţând să spargă
pereţii vasului, ajutau dalta omului.
Sârbul ce ascultă discuţia dintre noi
asupra posibilităţilor technice de
acum două mii de ani ne asigură,
că Iugoslavia va reface drumul a-
cesta pentru a avea, paralel cu Du­
nărea, un nou drum de comunicaţie.
Aceasta va fi desigur un stimulent
şi pentru ţara noastră de a reface
şi a întreţine în alt fel de condiţiuni
şoseaua similară de pe malul ro­
mânesc, scobită de asemenea în
stâncă sau sprijinită pe mici via­
ducte deasupra dunărei, distrusă în
parte şi de bombardamentul sârbesc
de pe timpul răsboiului.
Era să părăsim descrierea Clisu­
rei fără să amintim de ruinele ce­
tăţii Columbaci, aşezată pe malurile
râuleţului cu acelaşi nume din Ser-
asm
>m?Mmmmmmm
Bucura. Foto Press.
bia veche, la intrarea în Cazane,
de unde an de an ne vine musca
columbacă ce face adevărate rava­
gii în vitele cornute. De altfel tot
malul sârbesc e săpat de peşteri
mărunte, unde de veacuri această
insectă îşi are cuibul ei. Iugoslavia
a astupat cu ciment intrarea câtorva
din ele, dar s'a constatat, că larvele
insectei se prăsesc şi în albia pâra­
ielor.
*
# *
Ada-Kalechul, un colţişor de Tur­
cia de altă dată, rămasă nouă ca
amintire, unde reformele lui Kemal
Paşa nu au pătruns încă, e în plină
refacere de când şi statul român
i-a acordat unele privilegii privind
monopolul tutunului şi industria cas­
nică de aci. Descrierea insulei, cu
toate aspectele ei originale şi orien­
tale, a fost făcută de alţii, cu mai
multă competinţă.
Despre decăderea Orşovei ca oraş
şi port Dunărean nu vom aminti
dar atâta, că prin desvoltarea rafi-
neriei de petrol de aici şi prin orga­
nizarea cursurilor de vapoare ro­
mâneşti pe întreg parcursul Dună­
rei româneşti i s'ar putea reda în­
florirea de altădată. Azi nu e atinsă
decât de vapoarele de marfă ro­
mâneşti.
Băile-Herculane, cu staţiune bal­
neară şi climaterică e îndeajuns de
cunoscută de publicul românesc, dar
nu e cunoscut muntele domoglad ce
se ridică în nemijlocita sa apropiere
(1400 m.) dintre Oltenia şi Banat,
din vârful căruia vara, în dimineţi
lipsite de ceaţă, poţi urmări cursul
Dunărei până aproape de gurile
fiului, iar sudul Banatului până a-
proape de Panciova din Banatul Iu­
goslav. Peşterea, vestită peşterea
hoţilor, ce străbate acest munte pe
lungimi de sute de metri, nici nu
a fost încă exploarată. (A nu se

DOUA
Departe...
Departe... mai departe... mânaţi de-acelaş dor
Ce ne va'mpinge, mâine, spre Altaic sau
Marte
In zornăit de trenuri, în şuer de vapor
Ne-am duce, n e a m tot duce... departe... mai
departe...
Cine-a cântat în noapte din fund de orizont
Şi neputinţei noastre atâtea nume 'mparte?
Amile... Singapore... Alaska... Helespont—
Mai mic se face globul şi voi, tot mai
departe!...
In fum lunar...
In fum lunar se-aprinde lacul mort.
Pe pajişte nu-i nici o vietate.
Ce daruri ţese noaptea 'n fir de tort?
Sânt pregătiri ciudate 'n cer... ciudate. ,
Cu paşi de puf şi lene de fuior
Molatec lunecâ'n aeriane salbe
Ca dintr'o pâlnie de scamator
Din luna plină, păunite albe...
confunda cu peştera cu nume in-
dentic de pe valea Cernei, nord de
Băile Herculane). Asemenea nu sunt
cunoscute nici pentru turişti frumu­
seţile văii Cernei, începând la 10 BCU Cluj / Central University Library Cluj
klm. nord de Băile Herculane. Un
ţinut, unde nici când nu e iarnă,
începând delà comuna Bogoltin şi
până la isvoarele Cernei. Nu e lo­
cul aici să descrii flora bogată a a-
cestui ţinut vulcanic, unică în felul
ei. In miez de iarnă temperatura
de aici nu scade nici când sub zero
ia două palme delà suprafaţa pămân­
tului, în multe locuri stânca e caldă,
când nu fierbinte. Iată explicaţia
nenumăratelor isvoare fierbinţi de
pe valea Cernei, până jos la Băile
Herculane. E singurul ţinut din cen­
trul Europei, unde şi urşii renunţă
la somnul lor de iarnă, de altfel
singurii duşmani, afară de lupi, a
ciobanilor ce se retrag aici cu oile
la iernat, vegetaţia continuându-şi
viaţa şi în timpul iernei. Dealtfel
pe versantul Mehedinţan a munţilor
ce închid această vale castanul no­
bil formează adevărate păduri, cres­
când sălbatec, datorită climei spe­
ciale, în continuu temperată.
* de frumuseţe naturală concurează
* *
De pe valea Cernei, peste „Poarta
Orientală", c o m u n ă v e c h e ro­
mânească şi punct de unde începe
orientul după cum au stabilito geo­
grafii maghiari, trecem pe valea Ti­
mişului îndestul de cunoscută.
In schimb cu mult mai puţin cu­
noscută e Valea Bistrei ce leagă
Ardealul, mai exact ţara Haţegului,
cu Banatul. Puţini cunosc panorama
oferită de munţii de marmoră delà
Rusca exploataţi azi, dându-ne una
POEZII
de : Victor Eftintiti.
Victor Eftimiu.
Laureat al marelui premiu naţional de li­
teratură pe anul în curs, d l Victor Eftimiu
întrupează în opera sa literară unul din cele
mai viguroase talente, călăuzite de un roman­
tism vrednic de respect şi de închinăciune.
din marmorele albe cele mai curate,
sau minele de cărbuni deschise aci
datorită vredniciei româneşti.Nu mai
puţin interesant e trenul dinţat ce
urcă pasul ce ne leagă cu ţara Ha­
ţegului pentru a cobora, dincolo de
Marga, pela Rea (Rea Silvia de al­
tădată) spre câmpia grădiştei sau a
Sarmisegetuzei. întreaga vale a Bis­
trei e demnă de vizitat pentru fru­
museţile sale naturale, de aici ple­
când şi turiştii cari doresc să so­
sească pe drumul cel mai scurt pe
platoul delà poalele „Retezatului"
din Huniedoara. Delà Rusca duce
un drum direct la poalele Reteza­
tului, drum care are avantajul, că
este presărat, prin munţi, din dis­
tanţă în distanţă, cu case de adă­
post ridicate pe vremuri de către
Soc. de turism sud carpatină, (a
soc. maghiară de sub regimul tre­
cut), case de adăpost azi refăcute
în parte.
* *
Puţini cunosc, nu numai în ţară,
dar chiar şi în Banat, drumul ce
duce delà Oraviţa la Anina. Înţele­
gem calea ferată, care în materie
linia ferată ce duce delà Viena,
peste Semering, la Gratz. Imagi­
naţi-vă pe o distanţă de circa 20
klm. o linie ferată ce urcă exact
337, 7 m. având 14 tunele şi 10 via­
ducte. O adevărată lucrare de artă,
care după fiiecare tunel sau via­
duct ce trece peste văi adânci şi
prăpăstii, oferă altă şi altă panoramă
începând delà comuna Maidan în
sus.
Anina cu minele şi topitoarele
sale de magnetit, bacmatit, limonit
şi siderit, furnizând materiale prime
şi semi fabricatele pe seama uzine­
lor şi fabricelor din Recita, este în­
deajuns de cunoscută, dar faima
Aninei, pe lângă calea ferată ce stră­
bate ţinuturi, unde civilizaţia ome­
nească însă nu a alterat opera na-
turei, voind să' o înfrumuseţeze, o
formează staţiunea climaterică Ma-
rila, cunoscută înainte de răsboi
ca loc de odihnă şi refacere pentru
tuberculoşi. La câţiva klm. delà A-
nina şi la 490 m. deasupra nivelu­
lui Mării, această staţiune azi nu
mai e de cât ruina Marilei de altă
dată. E cercetată totuşi de către
turişti pentru pădurile sale de brad
şi aerul său ozonat. La câţiva klm.
de Marila, pe drumul ce duce la
Oraviţa, mai înainte de a cobora
spre valea pe care este presărată
capitala jud. Caras, Drumul Jude­
ţean ce iasă de brădetul multise­
cular oferă o panoramă mică în fe­
lul ei. La o cotitură a drumului se
deschide o privelişte rară spre câm­
pia Banatului. Pe timp senin se vede
Dunărea şerpuind delà Baziaş în
sus, Biserica Albă, Vârşeţul şi mul­
ţimea comunelor, majoritatea româ­
neşti, presărate în sudul judeţului
Timiş şi Torontal din Iugoslavia.
* *
Una din perlele Banatului, în ma­
terie de frumuseţe, oferite de natură
este urcuşul ce duce delà Recita
la poalele muntelui Semenic, cel
mai înalt munte din Banat. Văliu-
gul, comună aşezată la poalele mun­
telui, cu lucrările sale de artă, care
ne arată valoarea cărbunelui alb, e
staţiunea de unde pleacă turiştii ce
voiesc să urce culmile muntelui. E
o comună de muncitori, majoritatea
lor. originari din Oltenia, cari în­
grijesc aici de lucrările de artă, prin
cari la 590 m. înălţime s'au captat
apele Berzavei pentru a fi puse în
serviciul omului, a oferi forţa ce
mână uzinele electrice ce dau lumină
Reciţei, Aninei şi încă câtorva co­
mune, servind în acelaşi timp şi ca
mijloc de transport pentru lemnul ce
se exploatează în pădurile seculare
din împrejurimi.
Nu putem părăsi valea Bârzavei
fără să amintim şi Bocşa-Montană,
staţiune climaterică, care şi-a îm­
prumutat numele delà bocşă, adică
delà piramida cu o circumferinţă
de circa 12-18 m. conţinând 120-160
m. cubi de lemn, lipită cu pământ,
pe care aprinzând-o şi lemnul ar­
zând stâns, acesta se transformă în
cărbuni. Primii cărbunari au fost Ol­
tenii, veniţi din jurul Tismanei pe
timpul Măriei Teresia cari au tăiat
drumul civilizaţiei în pădurile secu­
lare de aici.
Am amintit aici numai o parte
din ceiace formează frumuseţile na­
turale ale Banatului, singurele cari
stimulează aici şi promovează cul­
tul turismului.
 SUFLETUL ARDEALULUI
De vorbă cu d-l D-r Emil Haţieganu, Ministru de Stat
de: Emil Gheorghiu.
In aceste vremuri de frământări atât de mari, când Sunt momente prea mari, pe care nu le poţi descrie
la ordinea zilei avem de discutat probleme grele, în şi emoţii pe care nu le poţi stăpâni.
raport nu numai cu starea generală delà noi ci şi cu Să vă dau un alt exemplu. După răsboiul delà 1877
starea de sbucium a lumei întregi, am avut ocazia să în şcolile noastre se cântau cântece cu alusii la Plevna,
pot vorbi cu un mare cărturar al nostru, cu un încer­ la regele Carol, la Osman-paşa etc. cântece cari au
cat psiholog, cu d-1 Ministru de Stat, prof, d-r Emil stăruit în musica poporană în ciuda adevăratelor
Haţieganu, despre Ardeal. Am crezut interesant pen­ sbucniri de tinereţe şi patriotism, într'o vreme când
tru cetitorii Celor Trei Crişuri să aştern pe hârtie ţara românească de-abia îşi deschidea ochii în faţa
conversaţia avută. nouei vieţi de libertate, însufleţire şi neatârnare :
La ce atribuiţi, domnule Ministru La cetate la Plevna
diferenţa ce se constată între spiri­ S'a plecat Osman-paşa
tul ardelenesc şi sufletul românu­
lui de dincoace de Carpati? Drum bun, bravi români !
D-nul Emil Haţieganu îmi dete Doba bate, fie ploaie
_ prompt răspunsul următor: Ori ninsoare etc.
«La noi în timpul dominaţiei stre­ Pentru noi armata română era
ine aveam o situaţie economică re­ cea mai glorioasă din lume. Senti­
dusă. Românii ştiau că nu pot réa­ mentul nostru era impersonal şi se
lisa beneficii mari materiale, căci confunda cu sufletul nostru româ­
exista în Ardeal un plafon pe care nesc din Transilvania.
nul puteau sparge. Situaţiile ma­ De aceea şi asi oamenii noştri de
teriale ale românilor erau astfel ni­ Stat dau dovadă că nu caută măriri
velate. Dacă această expansiune de personale şi că vin, unde sunt puşi,
ordin material era stăvilită, toată cu acel spirit de jertfă şi de a face
activitatea ardelenilor s'a desvoltat bine, pentru a corespunde menirei
în domeniul nematerial. întreaga de a servi Tronul şi neamul. Căci
noastră acţiune se manifesta în des- noi am fost tot timpul preocupaţi
voltări sufleteşti, care înălţau pe om, de binele obştesc, mentalitatea noas­
făcându-l mai demn şi mai respec­ tră fiind a persecutatului, a acelui
tat în faţa conaţionalilor săi.
De aceea, cu aceste BCU Cluj / Central University Library Cluj
personalităţi
care suferă şi suferinţa noastră din
trecut vă este prea cunoscută ca să
laice şi eclesiastice, am putut orga­ mai am nevoe să insist. Vă rog
nisa acea luptă naţională, de care să sesisaţi acest fapt că patriotis­
se temeau ungurii şi care a între­ mul nostru este impersonal şi că
ţinut printre noi caracterul etnic suntem preparaţi pentru a face bi-
românesc. -nele aproapelui. Dacă ar exista re­
Căci, trebue să o recunoaştem, gionalism, nu am constata o înche­
posibilitatea de a acumula uşor prea gare aşa de repede între cei de dincolo
multe bunuri materiale conrupe ca­ şi de dincoace de Carpati şi carac­
racterele. Nu aţi observat că saltu­ terul pur românesc ce domină asi
rile de situaţii pe care le fac unii Prof. Dr.Eost
Emil Hafieg t o a t A R o m ă m a

existămare.
M eal ÎH
rector al c^n% aHnCti^ ''''"^
nw. in uj. f pţ^ un ministeriat
sunt de multe ori în detrimentul a n u

personalităţii lor sufleteşti? al Ardealului, cum se spune. Există

La noi se cunoştea bine realitatea şi până unde pu­ un ministru de Stat ce se numeşte dintre ardeleni, ca
teai să mergi. Consider acest fapt de pur ordin ma­ fiind singurii cunoscători de nevoi ce privesc Ardealul.
terial, ca un factor important de asanare a păturilor Aceasta nu înseamnă că nu iau parte la tot ce pri­
sociale, când el se presintă sub acea formă redusă şi veşte România mare, ca, ministru al actualului gu­
modestă ca în Ardealul de altă dată. Toată emulaţia vern. Pot să afirm că pregătirea sufletească din am­
în Ardeal era. deci. de ordin pur sufletesc şi aceasta bele teritorii dominate ori libere, a fost la înălţime
a contribuit la ţormarea sufletului specific ardelenesc, când a sunat ceasul întregirei neamului pentru tot­
pe care unii din răutate sau din pasiune politică, deauna*.
jcaută să-l denatureze. Fam mulţumit d-lui profesor dr. E. Haţieganu pen­
Mai pot afirma, fără riscul de a fi desminţit, că tru că mi-a dat o bună lecţie de istorie şi pentru fap­
concepţia sentimentului ardelenesc n'a fost nici odată tul că am putut să schiţez din cele spuse sunetul ar­
regionalistă. Este o nedreptate ce se face când se a- delenesc. Luând concediu de la încercatul om politic,
duc astfel de acusări. Căci trebue să se ştie că popo­ am rămas cu o impresie. Pe de oparte accentele sin­
rul nostru, când se afla sub dominaţia maghiară, nu cere de patriotism ale unui om care impresionează, pe
se simţea isolât de fraţii de pretutindeni. La noi se de altă parte o tendinţă indirectă de protestare contra
urmăreau faptele mari din regat. In casele noastre a- acelora ce nu au nimic sfânt şi cari caută, pentru a-
veam gravuri cu familia regală, portretele poeţilor numite scopuri meschine, să dărâme din frumuseţea
neamului. Citiam cu toţii cărţile lor şi literatura ro­ sunetului ardelenesc.
mânească ne era foarte cunoscută.
Nu pot să uit. ca să vă dau un exemplu, cum pri- Din acest punct de vedere, cu atât mai vrednică de
viam, când eram copii, o gravură ce se afla în casa respect se face personalitatea politică şi culturală a
tatălui meu, care era preot şi care representa Castelul d-lui Dr. Emil Haţieganu care, după cele expuse mai
Peleş şi pe suveranii Regele Carol I şi Regina Elisa- sus, înţelege să contopească în fiinţa sa adevăratul
beta. Ce emoţie am resimţit acum doi ani. când am suflet curat şi cinstit ardelenesc. Şi într'o vreme când
depus ca ministru al muncii şi sănătăţii jurământul patriotismul ni se cere întreg, acţiunea patriotică a
la Castelul Peleş delà Sinaia.'... d-lui ministru al Ardealului, se cuvine să rămâie o pildă.
 mmmmmsmwR
GIUSEPPE UNGARETTI
VIS
Cântec pentru
Corabie de flăcări nstelate,
Corolă vie-a zării 'mpurpurate
Ce 'mbogăţeşti cu salbă de ecouri
Pustiul univers pierdut sub nouri....
Cuib ce păstrezi la sân un murmur blând
De suflete stinghere, despuiate....
Desculţă şi sfioasă, în ochi cu flăcări stinse,
Nisipul lunii 'n cale măsurând,
Iubirea n trupul zilei sugrumate
Aşterne-o dâră grea de răni încinse.
Trad, de Al. Iacobescu
CELE TREI CRIŞURI
DOUĂ
liniştea
Sufletu mi cu aripe întinse
A pornit spre ti e să-ţi aducâ'n dar
Un potir de rouă
Şi mărgăritar;
Tu vei bea dintr'însul
Şi-ţi vei îneca gândul rău şi plânsul.
Cu melodia primului sărut,
Dorul meu şi mângâerea mea
Vor deschide poarta grădinilor de lumini
Din împărăţia ta.
Iar când lumina lunii
Va surprinde în ochii tăi catifelaţi
Luminiş de linişti,
Ca doi prieteni buni
Vom porni spre soare împăcaţi.
wmmmmwmtàBm
POEZII
d e : George Negrea
ta Toamnă
Una după alta zilele se scurg
îngropând în ele gândurile mele;
Cârduri de cocoare tremură'n amurg-
Gândurile mele, lin se duc cu ele...
Una după alta zilele se scurg...
Sboarä'n aer, moarte, frunze ruginite-
Dorurile mele's doruri rătăcite...
Bate vântul toamnei, rece, de departe-
Frunze ruginite sboară'n aer, moarte.
Ne'nţeles de nimeni mă strecor uşor
Şi mă duc cu dorul pe alei deşarte.

LORD THOMSON OF CARDINGTON

Ultima lucrare a Principesei Marta Bibescu
de: Prof. Dr. C. Bacologia.

(Zrincipesa Bibescu, care a
°L îmbogăţit literatura fran­
ceză cu opere de valoare, prin­
tre care cităm „Isvor, pays
des Saules, Les huits para­
dis, le Perroquet vert", etc a
făcut să apară un volum con­
sacrat generalului Thomson
of Cardington, ataşat militar
al Engliterei în România, în
BCU Cluj / Central University Library Cluj
preajma războiului, operă de
pietate şi de recunoştinţă pen­
tru acţiunea ce a desfăşurat
în cursul vieţei sale acest om
admirabil, prieten al Româ­
niei şi unul din cei ce au con­
tribuit mult la creaţiunea Ro­
mâniei mari.
Această operă a Principe­
sei Bibescu, vlăstar al marei
familii a Lahovăreştilor se ci­
teşte cu strângere de inimă
căci recapitulează cu un talent
Lord Thomson. remarcabil toate peripeţiile
marelui război care a făcut să
sângereze Europa şi la care mica Românie a contribuit cu
acea hecatombă de tineri cu 800.000 de oameni căzuţi ca să
înfăptuiască visul scump tuturor, unirea tutulor Românilor.
La Mogoşoaia, la Posada, pretutindeni Principesa Bi­
bescu ne arată vibraţiunea patriotică a marelui său suflet
şi răsunetul ce a avut în conştiinţa splendidă a ataşatului
Englez care a iubit ţara şi poporul românesc, dând un
sprijin puternic la înfăptuirea păcii, atunci când s'a alcătuit
harta nouă a României, care s'a transformat din semilună
în lună plină.
Cei care am trăit în zilele marei Epopei, care am suferit
pe câmpurile de bătae şi ne-am aplecat cu durere pe patu­
rile celor răniţi şi cei atinşi de tifos exantematic rămânem
recunoscători Principesei Bibescu pentru splendida sa
evocare.
Nici nu bănuiam rolul generalului Thomson, astfel cum
este reliefat în lucrarea sa. Conştiinţa curată a marelui
Englez se cutremura în momentul intrărei noastre în război.
Vorbind cu Colonelul francez Desprès şi văzând mulţimea
aclamând în capitală intrarea noastră în acţiune şi prevă­
zând dezastrele viitoare din cauza lipsei de muniţii şi de
pregătire suficientă, îi spune: «mă simt ca un asasin sti­
pendiat" şi francezul îi răspunde „şi eu de asemenea".
In momentul separaţiunei de Principesa Bibescu, care
conducea un spital militar îi spune : voi veghea ca să se
facă dreptate Ţărei D-tale. „Cuvinte de om născut ca să
proteguiască şi pe care circumstanţe ne mai pomenite îl
transformaseră în incendiar (generalul Thomson a fost acela
care a dat foc puţurilor de petrol şi grâului românesc, ca
să nu cadă în mâinile germanilor cotropitori)... şi adaogă :
vă voi da o altă ţară. Cuvinte iarăşi profetice în care vibra
aceiaşi dragoste şi dorinţă de bine pentru România viitorului.
Când bombele incendiare ale germanilor au căzut asupra
Bucureştilor, casa ataşatului militar englez a fost pe ju­
mătate incendiată; iar generalul Thomson a fost rănit la
faţă : «iată primul sânge englez care se varsă pentru Ro­
mânia». Vedeţi că e prea puţin, adaogă el cu acel umor
britanic care nu-1 părăsea niciodată şi care îi dădea un
farmec mai mult
Soarta l'a înălţat în urmă să devină ministru al aerului
în guvernul lui Mac Donald. O prietenie strânsă, ideală, a
unit pe şeful travailiştilor de acest aristocrat, al cărui su­
flet era însă aproape de acela al poporului, al oamenilor,
acei mulţi din sânul cărora se ridică elita intelectuală.
Din nefericire, în 1930, imensa navă aeriană, R 101, care
conţinea 47 de oameni, cu destinaţia către Indii, realizarea
unui vis de întotdeauna, legătura metropolei cu îndepăr­
tatele dominouri, se prăbuşeşte la Beauvais, în Franţa şi
ca un rug arde şi consumă atâtea vieţi preţioase, printre
care şi aceia a generalului Thomson.
A fost un doliu general şi în Franţa şi în Englitera.
Cartea pe care o consacră Principesa Bibescu, vieţei ge­
neralului Thomson e ca o floare depusă pe mormântul a-
cestui mare prieten al României. Cele cincisprezece flori
—simbolul a 15 ani de neştirbită amicie între Principesa
Bibescu şi generalul Thomson — pe care dânsa le-a depus
pe locul holocaustei, acolo unde în flăcări şi-a găsit moar­
tea generalul englez au pierit repede. Cartea însă pe care
i-a consacrat-o va rămânea ca o piatră funerară pe un
sfânt mormânt
Noi, Românii, iubim cu ardoare Franţa. Cunoaştem in­
suficient şi pătrundem prea puţin caracterul măreţ, energia
imensă pe care o reprezintă poporul Englez Şi probabil
că şi ei ne ignoră; oameni ca generalul Thomson care
să ne cunoască şi să ne iubească sunt rari printre insu­
larii Britanici
De aceea lucrarea Principesei Bibescu e extrem de
bine venită : e o punte luminoasă spre o mai bună cunoaş­
tere între Englitera şi România.
Destinele omenirei în genere, a Europei în particular,
sunt în mâinile Franţei şi a Engliterei. O bună prietenie,
urmare firească a jertfelor comune din războiul mondial,
le uneşte astăzi în mod indisolubil.
România trebuie să fie fericită iubind comuna lor înţe­
legere, graţie căreia se va naşte pax gallica şi pax bri­
tannica
Inima noastră se îndreaptă cu credinţă şi speranţă către
aceste mari popoare, imense rezervorii de energie. Ve­
chea lor civilizaţie va inspira începuturile vieţei de Stat
în România de astăzi, care graţie în bună parte sprijinului
lor a putut să salveze unitatea sa etnică.
împreună cu Principesa Bibescu, să depunem o lacrimă
pe mormântul generalului Thomson şi să asigurăm pe ma­
rea şi invincibila Britanie, că poporul românesc a cultivat
întotdeauna floarea iubirei şi a recunoştinţei.
 Comemorarea centenarului Teatrului
Românesc stabil din Ardeal.
Cultura noa­
stră e mai veche
de cât se crede
de obiceiu. Mai
ales în Transil­
vania, acest lea­
găn al naţiona
Staţii române !
Sub î n r â u r i r i
.... . apusene, în de­
osebi Hussite, încă din secolul al 15-lea
am tradus S. Scriptură în româneşte •
ceva mai apoi am introdus limba ro­
mană chiar în Biserică; Unirea reli­
gioasă cu Roma ne-a dat şcolile din
Blaj, vechi de aproape 200 de ani; un
ucenic mai apoi profesor al acestor
şcoli, Gheorghe Bariţm, a creat la
Braşov, acum 95 de ani, adevărata
presă naţională. Şi nu e mirare că pu­
ternicul impuls ce am primit din Apus
n e a
: îndemnat să încercăm, înainte cu
100 de am, întemeierea celui dintâi
teatru stabil românesc
Caşi ideea desrobirii noastre politice,
zămislită întâi de episcopul-mucenic
Inochentie Micu, apărată apoi de Bob
şi Adamovio, proclamată în auzul tu­
turor Românilor şi chiar a lumei în­
tregi de tnbunica Simion Bărnuţiu şi
loan Raţiu, eroul procesului Memo­
randului ; caşi ideea presei, adică a ac-
ţiunei de fiecare zi şi de fiecare ceas ;
BCU Cluj / Central University Library Cluj
caşi ideea ridicării noastre prin şcoală
şi cultură, temeiul oricărei propăşiri,
a emanat şi această idee a teatrului
românesc din Blaj, această fortăreaţă
seculară a spiritului românesc.
Nu e locul să stăruim aici asupra
tuturor fazelor acestei mişcări; deşi
recunoaştem bucuros că un asemenea
prilej însemnat ar fi putut determina
scrierea şi publicarea unei mari mo­
nografii a teatrului românesc din Tran­
silvania, aşa cum a făcut acest lucru
Dim C. Ollanescu pentru Muntenia,
iar Teodor Burada pentru Moldova.
Şi până atunci cronicarii culturali ai
centrelor româneşti mai de seamă ar
tace o operă din cele mai utile schi­
ţând istoricul mişcării teatrale locale.
Fiind vorba de Blaj, amintim că în­
tâia reprezentaţie__te"atrală cunoscută
aci este cea din 1755, un an după des­
chiderea scoliilor, când elevii au ple­
cat într'un turneu cu o comedie am­
bulatoria alumnorum, un fel de Vi­
cleim sau Irozi, la Sebeş-Alba, la Vin­
tili de jos şi chiar la Alba-Iulia. A
doua încercare cunoscută datează din
1761, cu prilejul vizitei făcute de ge­
neralul Adolf Buccow în acest orăşel,
când elevii Blajului au dat o Academie
în cinstea oasDelui. — Pe timpul lui
Iosif II, fiind şi mai multă libertate,
pe scena şcolilor din Blaj s'a putut
înfăţişa chiar o tragedie politică Uci­
derea lui Grigorie Ghica, Domnul
Moldovei (Scisio Gregorii în Moldavia
Vodae tragedice expressa), în versuri
latineşti, româneşti, ungureşti, nemţeşti
şi ţigăneşti. — Sunt amintiri şi din
1825 despre reprezentarea într'un cadru
rustic a Aululariei lui Plautus la Blaj
împrejurările care au determinat cre­
area întâiului teatru românesc stabil
la Blaj în 1832 au fost următoarele :
întâi spiritul timpului care delà Revo-
de : Prof. loan Georgescu.
luţia tranceză ş i delà răsboaiele Napo­
leoniene a progresat foarte mult Acest
spirit f ă c e a să se ivească pretutindeni
dorinţi ş i aşteptări aproape Mesianice.
Astfel, la Blaj, după lunga păstorire de
aproape o jumătate de v e a c a lui Bob,
este ales loan Lemeni, om nou, ..băr­
batul doririlor". Pe acest fond se bro­
dează câteva evenimente mai restrânse,
deşi nu fără însemnătate pentru pro-
. greşul general. Cu un an mai înainte
(1831), fuseseră primiţi în Academia
Teologică din Blaj şapte absolvenţi ai
facultăţii d e filosofie din Cluj, între
cari era ş i Gh. Bariţiu. Aceştia avură
norocul să-şi desăvârşească educaţia
naţională primită acasă în anturajul
doctorului Simion Romanţan, un mare
Mecenate al culturei româneşti, care
dona tinerilor cărţile lui Petru Maior
şi ale corifeilor Şcoalei Ardelene. A-
ceşti tineri asistară în Cluj, la repre­
zentaţii teatrale ungureşti. Intraţi în
Academia Blăjană, ei aduseră gustul
pentru noua artă. Curând e i câştigă
de partea lor şi pe cei mai de seamă
profesori : Timoteiu Cipariu şi loan
Rusii. Ba aderă însuşi rectorul Aca­
demiei Teologice. Pentru a avea fas­
tul cuvenit, ei procură din Sibiu cor­
tine, tablouri, decoruri ş a . Astfel, la
Crăciunul 1832, întâia scenă stabilă din
Ardealul românesc era gata. La re­
prezentaţie a fost invitată toată lumea
de acolo : noul episcop Lemeni, cano­
nicii, profesorii, dregătorii moşiei vlă-
diceşti şi chiar bătrâna baroneasă din
Pănade, care deşi unguroaică avea
j B i m p a t i i pentru Români.
La 2 Iulie anul următor, cu ocazia
înscăunării noului chiriarh T. Cipariu
scrie şi apoi şi tipăreşte „Ecloga întru
mărirea Măriei Sale Prea-Luminatu-
lui şi Prea-Santità lui Domnii D.
loanu Lemenyi— reeditată mai târ­
ziu şi în Elemente de Poetica, metrica
şi versificaţiune (Blaj, 1860). Piesa are
versuri ca acestea în cinstea noului
ierarh :
...Cumu-i stă d e bine
In noua purpură ce v a s'o 'mbrace !
Crucea în dreapta, toiagu'n mâna
stângă,
Cum pe duşmanii săi va să-i înfrângă
Şi va să 'mpartă turmei sale pace-
Dr. Jl. Vaida Voevod, Presed. Consiliului
de Ministri.— Ultimul Preşed. al Soc. Jond.
de teatru Nomati din Ardeal şi Banat.
m
Iosif Vulcan (1841—1907), fost Presed.
Soc. pentru Jond. de teatru Român.
(Bust în bronz ridicat la Oradea, din ini­
ţiativa Reuniunii cult. "Cele Trei Crişuri>,
13. XI. 1927).
" Generalizându-se ideea teatrului ro­
mânesc, mai cu seamă în urma repre­
zentaţiilor strălucite, rămase legendare,
ale unor trupe din t a r a liberă, ca cele
conduse de Fany Tardini, M Pascaly
şi M. Millo, în 1870 se întemeiază So­
cietatea pentru fond de teatru român
care a avut animatori de seamă înce­
pând cu întâiul ei secretar general,
mai apoi preşedinte Iosif Vulcan şi
sfârşind cud. Alexandru Vaida Voevod
actualul preşedinte al Consiliului de
.Ministri. Dar nu insistăm asupra acti­
vităţii acestei Societăţi, care şi-a avut
rostul ei până la desrobirea noastră
naţională, fiindcă nu cadrează cu sco­
pul acestor rânduri de simplă come­
morare ocasională.
Dăm mai jos câteva rânduri din i-
nimosul discurs al lui Iosif Vulcan
rostit In Sebeşul Săsesc în August
1903, în calitate de preşedinte al So­
cietăţii pentru fond de teatru român:
«Şovinismul descreerat poate să facă
gălăgie, dar cumpătul raţiunii de stat
n'are cuvânt să-1 oprească Voind să
facă aceasta, ar săvârşi un atentat în
contra civilizaţiei. Teatrul răspânde­
şte cultură; cine împiedică cultura,
pune stavilă progresului. Ni se spune
neîncetat că ne putem cultiva liber
limba şi literatura; este dar peste pu­
tinţă să ni se pună predişte în cale,
când noi voim să ridicăm un templu
limbei şi literaturii noastre. Afară de
unguri, germanii şi sârbii au aici în ţară
teatrul lor ; de ce să nu putem avea şi
noi Românii al nostru? Este teatrul
acesta contrar existenţei şi înfloririi
statului? Cultura desvoltă iubirea de
neam şi de patrie ; prin urmare, tea­
trul românesc este în acelaş timp o
instituţie naţională şi patriotică.
Fie cât de modest pasul a cesta, el
indică începerea înfiinţării Teatrului
naţional, Prin el punem piatra funda­
mentală la măreţul templu al Thaliei
Române, care are să vestească de-apu-
ruri graiul românesc.
" De mare însemnătate momentul a-
cesta pentru oricare Român, pentru
mine este în deosebi mişcător, căci
printr'însul văd cum începe să se în-
trnpească visul meu din tinereţe, vis
care a devenit steaua eonducătoare a
vieţii mele.
 JAMBOREEA NAŢIONA
£7)rintre marile manifestări
° ^ cercetăşeşti şi de o ne­
tăgăduită importanţă pen­
tru mişcarea cercetăşească,
sunt Jamboreele.
Jamboree e cuvânt de o-
rigină indică, consacrat în
cercetăşie şi înseamnă ra­
dunare de prieteni».
«Prin caracterul lor Jam-
boreele sunt internaţionale
şi naţionale. Cele internaţio­
nale strâng la o laltă într'o
anumită ţară cercetaşii din
lumea întreagă şi au loc din
4 în 4 ani. Ultima Jamboree
Internaţională a avut loc în
1929 în Anglia la Birken­
head unde au participat a-
proape 50.000 de cercetaşi,
reprezentând cercetăşia din
46 de ţări afiliate Biroului In­
ternaţional cercetăşesc din
Sibiu : Vederea generală a unei pârli din tabără.
Londra, iar viitoarea va fi
la Gödölö în 1933 în Ungaria. Stăruinţa cea mare ce o depun Asociaţiile şi sprijinul material pe care-1
dau guvernele respective pentru ca o asemenea Jamboree să se ţină la ei în ţ a r ă — a r a t ă îndeajuns
importanţa lor deosebită, şi care constitue unul din mijloacele cele mai sigure şi eficace de propa­
gandă naţională.
Jamboreele Naţionale se organizează după putinţă, de către fiecare asociaţie, la ea în ţara.
Pentru noi, Jamboreele au fost fixate a se ţine din 2 în 2 ani.
Prima Jamboree a fost în 1930 la Piatra Neamţ, iar a doua la Sibiu. M. S. Regele

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Comandant suprem at
In general scopul Jamboreei este de a aduna într'una din cele mai frumoase şi centrale localităţi M. S Marele
tineretul cercetăşesc din întreaga ţară, pentru ca în mijlocul naturei—trăind sub corturi, gospodărin- noul cerceii
du-se singuri în plin aer — să ducă o viaţă activă şi sănătoasă şi de profit pentru desăvârşirea lor
sufletească şi trupească.
Veniţi de pretutindeni din ţară, Jamboreele sunt cel mai fericit prilej de unificare sufletească — caci
ele apropie pe tânărul de pe limanurile Nistrului — cu cel de lângă Tisa — pe cel delà munte cu cel delà
mare. Aici se leagă prietenii şi se încheagă cu adevărat sufletul românesc al tineretului nostru.
Prin muncă, prin viaţa activă de zi la zi — trăind în aceiaşi atmosferă de înălţare sufletească şi de
cultivare a frumoaselor sentimente ce izvorăsc din legea cercetaşului—cercetaşii noştrii se oţelesc şi-şi for­
mează caracterul—spre a răspunde cât mai bine devizei lor 'gata oricând*.
Peste 2.300 de tineri reprezentând 60 de unităţi cercetăşeşti din ţară—împreună cu 270 de comandant
au luat parte la această Jamboree—ce a durat delà 5—30 Iulie—tot în acest timp a avut loc şi congresul
comandanţilor, precum şi prima Jamboree a cercetaşilor noştrii marinari.
Delegaţii de cercetaşi Polonezi, Cehoslovaci, Francezi, Unguri, Greci, Egipteni, au ţinut să cinstească
această Jamboree naţională.
Generalul Baden Powel — părintele cercetăşiei mondiale, a fost reprezentat prin Directorul Biroului
Internaţional delà Londra, d-1 Hubert Martin.
Dar cea mai mare cinste ce s'a făcut acestei Jamboree a fost vizita M. S. Regelui ctitorul cercetăşiei
la noi în ţară şi a Marelui Voevod Mihai, care însoţit de membrii guvernului—a stat o zi întreagă în mij­
locul cercetaşilor — şi în deplina Sa mulţumire şi grije pentru îndrumarea tineretului nostru, a luat comanda Generalul
supremă a Cercetaşilor României, înscriind în acelaşi timp pe Marele Voevod Mihai în rândurile cerceta- Ajutorul Comandi
C e r c e t
şilor din Sinaia. "
Zile de adevărată fericire şi de înălţare în viaţa cercetăşiei noastre
—în care Jamboreea delà Sibiu va ocupa întotdeauna cel mai frumos loc.
Instalată pe o întindere de 10 hectare în Dumbravă, într'o admi­
rabilă regiune din imediata apropiere a Sibiului, legată printr'o linie de
tramvai—tabăra cercetaşilor era perfect amenajată cu lucrări de drenaj,
lumină electrică, apă potabilă, duşuri, cu piaţa de alimente, cu restau­
rante etc.
Pe toată întinderea sa, sute de corturi de diferite forme şi mărimi
— simetric orânduite pe unităţi, şi împrejmuite cu lucrări de adevărată
artă, variind delà o unitate la alta, cu nota caracteristică regiunei, dă­
deau un farmec nespus taberei, în care ochiul vizitatorului extaziat de
frumuseţea lucrărilor, nu se putea sătura de a admira ceeace destoinicia
gustul şi simţul practic al tinerilor noştrii cercetaşi, au ştiut să fixeze
în mod atât de plastic dând forma gândurilor şi simţirei lor.
In acest cadru de adevărată feerie, în care timpul a fost cât mai
QfMtBItBEil MM- fIBIM.
7
cu folos şi bine întrebuinţat, într'o perfectă ordine, înţelegere şi armonie
între comandanţi şi cercetaşi, îngrijiţi părinteşte, cercetaşii noştrii şi-au sibiu (Dumbrava) Pia»" 1 a e n
 n m n m CELE TREI CRIŞURI mmsmmmmmm
IĂ DELA SIBIU ( 1 9 3 2 )
de: Lt. Colonel {'lise Sâmboteanu.

trăit vacanţa în muncă, în joc, cu bună

voe şi voioşie, caracteristică a tot ce
este cercetăşesc.
Aci în tabără, departe de tot ce este
confort, trebue să traesti numai prin tine
prin munca ta. — Toţi sunt deopotrivă,
nimeni nu se dă la o parte — delà greu
cel mic ca şi cel mai în vârstă — prin
rotaţie, participă la toate obligaţiunile
şi îndeletnicirile vieţii de tabără.
Să-ţi faci patul, să-ţi aduci apă, să-ţi
tai lemne, să cureţi zarzavaturi, să faci
focul, să-ţi pregăteşti mâncarea, să coşi,
să speli, să faci curăţenia locului ce o-
cupi şi a diferitelor lucrări în care tre­
bue să dai dovada îndemânârei şi price-
perei tale, să te descurci singur, cum şi
cum crezi că e mai bine, să te mulţu­
meşti cu puţin—să te obişnueşti cu greul,
să dormi pe paie în cort, şi peste toate
şi în toate cele ce faci şi gândeşti, să nu
ai altă călăuză decât legea cercetaşului
—iată viaţa cercetaşului în tabără, unde Foto : Lt C-dor Av. Gh Popovioi
se face adevărata ucenicie care te pre­ Sibiu: Populafia aleargă să întâmpine cortegiul Regal,
găteşte pentru mai târziu şi delà care care trece spre Jamboree.
n'a lipsit cultivarea sentimentului reli­
gios, prin rugăciunea de dimineaţa şi seara, desvoltarea sentimentului dragostei de ţară şi Rege,
a sentimentului răspunderei, al solidarităţii şi al disciplinei, rezultat al vieţei fîn comun, ce se infiil-
trează adânc în sufletul tânărului cercetaş şi cari formează adevărate pârghii de reazăm sufletesc ?n
viaţa de toate zilele.
Carol al 11-lea,
Nu tineri blazaţi, cocoloşiţi, cu simţurile pervertite şi fără nici un ideal în viaţă, ci tineri plini
BCU Cluj / Central University Library Cluj
'cercetaşilor României
Yoevoii Mihai, de energie, de vigoare, de sănătate, de nădejde şi încredere, iată ce ne poate da o tabără cercetă-
iş al Sinaei. şească, o Jamboree. <•
In fiecare seară, adunaţi împrejurul tradiţionalului foc, atât de gustat şi de publicul din Sibiu,
care se fixa pe loc, cu câte trei şi patru ceasuri înainte de începerea programului, am retrăit timpul
copilăriei noastre, mai puţin fericită decât a cercetaşilor de azi.
Vizitarea oraşului, cu bogăţiile sale de artă acumulate în Muzee, numeroasele excursii organizate
la Păltiniş, Ocna Sibiului, Răşinari, Saliste, Avrig, Cisnădie, Cisnădioara, Sadu, pe cât de frumoase
pe atât de bogate de amintiri de viaţă naţional românească, au complectat şi luminat mintea
cercetaşilor noştrii.
Ultimele zile au fost rezervate concursurilor, la care au luat parte sute de concurenţi. — Lucrări
de mână şi practice pentru viaţa de tabără, carnete, jurnal, aranjament şi orânduire în corturi, topo­
grafie, lucrări de propagandă, semnalizare, orientare şi urmăriri, aprecieri de distanţă, prim ajutor şi
samaritenism, agilitate, program de şezătoare, bucătărie şi aprinderea focului, instalarea unui post tele­
fonic, atletism, sporturi, dansuri naţionale, fanfare, tragere, escaladări, noduri, pionerie, înot, canotaj,
ştafeta în bărci, au dovedit din punct de vedere technic, gradul de pregătire al cercetaşilor şi încrede­
rea ce trebue s'o avem în tineretul nostru.
Un program vast de activitate, ce nu s'a putut desfăşura decât numai graţie devotamentului şi
muncei comandanţilor noştrii, civili şi militari, cari neprecupeţit în interesul şi dragostei de copil şi
dintr'un înalt sentiment patriotic, şi-au sacrificat timpul lor liber spre a-1 da în mod cu totul dezin­
m>n Manolescu teresat cercetăşiei. Cele 25 de zile, cât a durat Jamboreea, au fost zile de adevărată bucurie şi de înăl­
tulului Marei Legiuni ţare în viaţa cercetăşiei noastre şi în care cea de-a doua Jamboree Naţională delà Sibiu, va ocupa unul
toilor Români. din cele mai frumoase locuri.
* *
Tineretul, în aceste vremuri de adâncă rătăcire morală, are nevoie
de un îndreptar sănătos, care nu poate fi altul decât acel al cercetăşiei.
S'a putut constata, în străinătate mai cu seamă, de cât folos s'a învred­
nicit opera întreprinsă de-a se călăuzi sufletele tinere pe cărări cu totul
nouă, către acea încredere în sine, care atât de mult lipseşte, şi către
ţinta dătătoare de viaţă care e limpezirea cugetelor. Nu putem pregăti
în alt chip o generaţie care se cere călăuzită şi îndeaproape cercetată,
decât înlesnindu-i putinţa de înţelegere a vieţii, înstrăinând-o de josni­
ciile vremei şi luminându-i cărările pe cari biruinţa ei de mâine se cade
să fie îndreptată.
Tocmai pentru aceasta, Jamboreea Naţională delà Sibiu ne îndrep­
tăţeşte să credem că va oţeli pornirile către frumos, statornicind în su­
fletul tineretului dragostea de tot ce e al ţării, nobil şi îmbucurător, —
Foto : Lt C-dor A v . Gh. Popovioi şi L t A \ Al. C-tinescu cu atât mai mult, cu cât opera de însănătoşire morală e sprijinită cu
olografie al Jamboreei (1932). dragoste şi însufleţire de către M. Sa Regele Carol al Il-lea.
 m^m^mmmm^ CELE T R E I CRISURI mmmmsm&œmm
UN MARE SOLDAT AL RĂZBOIULUI PENTRU ÎNTREGIRE
Generalul Traian Moşoiu
Cu prilejul amintirei a celui ce a fost Generalul Traian Moşoiu reproducem câteva rânduri afectuoase dato­
rite valorosului cărturar Const. Kiriţescucare a ştiut, într'o limbă însufleţită şi armonioasă, să evoce figura defunctului.
Personalitatea generalului Traian Moşoiu, ca militar şi om politic, e sugrăvitd de pana d-lui Const. Kiriţescu
cu respect şi evlavie, desvăluindu-i întreagă râvna către frumos, alături de neştirbita dragoste de neam.

'eneralul Traian Mo- Soldat, în adevăratul înţeles al cuvântului, el a fost o a-

Si'şoiu nu mai este prin­
tre cei vii.
devărată revelaţie a câmpurilor de luptă. Din primele cea­
suri ale isbucnirii războiului de întregire şi până la în-
Nu vom mai vedea făp­ chierea lui definitivă, Moşoiu a luptat, totdeauna în locurile
tura lui masivă, figura cele mai grele, totdeauna în rândurile cele dintâi, cele mai
lui bronzată, căutătura expuse, iar îndemnul, iscusinţa, bărbăţia lui, nepăsarea de
lui surâzătoare, firea lui primejdie, au fost totdeauna pilduitoare pentru trupa pe care
pururea jovială,carei-au o comanda, în mijlocul căreia a trăit tot timpul şi pe care,
asigurat în viaţă o atât mai totdeauna a dus-o la biruinţă
de simpatică populari­ A înşira în chip cât de sumar etapele acestei glorioase
tate. cariere de războiu, din clipa în care modestul colonel, co­
11 vom regreta toţi cei mandant al unui regiment de infanterie din Vâlcea, a tre­
cari, venind în contact cut Carpaţii în noaptea Sfintei Marii din 1916, până în ziua
cu el, au avut prilejul să în care marele general, comandant al unui grup de divizii,
constate câtă blândeţe, a intrat în capitala duşmanului, pecetluind nu numai o bi­
câtă bunătate sufletea­ ruinţă militară definitivă, dar înfăptuirea unui mare act
scă, câtă umanitate se politic şi a unui măreţ ideal naţional, este a reface o glo­
ascundeau în sufletul a- rioasă pagină de istorie, una din cele mai emoţionante,
dăpostit în acest trup de dar şi una din cele mai strălucite şi mai evocatoare din
uriaş; toţi camarazii de tragedia războiului nostru. Generalul Moşoiu a încrustat'o
f Generalul Traian Moşoiu. muncă, aceia cari, lu­ cu vârful săbiei în cartea neamului ; datori suntem noi să
crând umăr la umăr cu n'o lăsăm să se şteargă şi pentru slăvirea amintirei acestui
el, i-au cunoscut sinceritatea, lealitatea, entusiasmul şi pu­ erou autentic, şi pentru îmbărbătarea acelor ce, cuprinşi
terea de muncă, niciodată istovită. de un scepticism nejustificat, sunt porniţi să pună la îndo­
Mai presus de orice consideraţie sentimentală trecătoare ială existenţa virtuţilor latente ale neamului nostru, ce nu
generalul Traian Moşoiu va rămâne însă, o figură impo­ aşteaptă decât prilejurile princioase, ca să devină acţiuni
zantă în galeria oamenilor de energie şi de acţiune, cari fecunde.
au făurit "România Mare. . . . . G. B.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
RÂNDURI
de : Oznd Densuşianu-fiul.
t?~i-am primit rândurile, prietene. Nu Şi acum, să-mi reiau zâmbetul. Seri­
V ştiu ce oboseală bruscă ce-i poate ozitatea nu-mi prieşte. Un defect, spun
un dor de mai senine zări, te-a împins ceilalţi ; o tărie, spun eu. Intre foileto­
spre locul de izolare mândră ce-ţi a- nul stupid cu care îmi încep ziua, dis­
dânceşte glasul. Nu te-am văzut de cuţia delà cafenea cu care mi-o bana­
mult, dar tu, închis în nu ştiu ce at­ lizez şi nepăsarea prietenilor ce îmi
mosferă de dispreţ tăcut, te-ai înstrăi­ amintesc că nu trebue să am încredere
nat de viaţa noastră ca pentru căuta­ în nimic, îmi petrec viaţa în aceiaşi
rea unui drum nou, oricum, îţi mulţu­ zadarnică activitate ce o întâlneşti la
mesc că după atâta timp, împrăştiind gânditorul aplecat pe cărţi, la confe­
secretul unei despărţiri pe care nimic renţiarul ce gesticulează în amfiteatre
n'o prevestea, ţi-ai amintit totuşi de sau la politicianul ce afirmă un curent
mine. Bucurie împletită însă de tris- pe care vremea îl va schimba. M'am
teţă. Căci nu te recunosc. Tu, avân­ burghezit, vei spune. Nu. Nu fac decât
tatul tânăr de odinioară, ce purtai în să asist, ca atâţia alţii, dar cu o mai
tine o exuberanţă primăvăratecă şi conştientă seninătate, la trecerea unor
aprinsă, să fi ajuns la nepăsarea patimi condamnate la zădărnicie - Şi
absurdă a reculegerilor desamăgite ? mă amuz îmi spui că lumea e goală,
Pentru ce? Banalitatea vieţii?... Laşi­ că viaţa e mărginită, şi te întrebi dacă
tatea sufletelor?... Goliciunea acestui în progresele unei atât de înaintate ci­
ritm omenesc, poleit de amăgiri şi fră­ vilizaţii nu mocneşte mai puternic fa­
mântări zădărnicite? Nu, n'ai drep­ talitatea unei legi ce nu pot creia fără
tate.. Eu, care mi-am păstrat avântul a distruge. De acord. Dar din cele două
şi pe care nici o întristată înţelegere atitudini ce le-am putea lua, a mea
a zădărnicirilor înconjurătoare nu va cred, e mai bună. Iar mai bună decât Sibiu : Mitropolia Ortodoxa.
putea să-1 destrame, eu nu-ţi dau drep­ a mea, este aceia a acelui vagabond (Vedere din aeroplan).
tate Admite o viaţă în care totul s'ar alcoolizat, care, între două anecdote
desfăşura mecanic, în care orice nă­ de beţie, îmi spunea acum trei zile : In pitorescul Sibiu, cetate cu aspect me­
zuinţă şi-ar găsi realizarea potrivită, „Am îngropat doi regi, zece miniştri, dieval prin linia străzilor şi aşezarea clădiri­
unde orice gest ar fi o biruinţă şi orice şi lumea i-a uitat Pe când de mine se lor, mitropolia ortodoxă, unul dintre cele
privelişte o imediată bucurie, ce mă­ mai vorbeşte încă. mai vechi lăcaşuri de rugăciune ale Ardea­
reţie ai mai găsi? O viaţă luminoasă lului, rămâne încă şi astăzi o podoabă ar.
şi înaltă, fără coborîri în penumbră, Ce vrei dispreţ mai mare? Totuşi hitecturală cercetată cu evlavie şi umilinţă
acest om râde şi trăieşte printre noi. creştină.
ar apăsa la urma urmei tot atât de E poate unul dintre cele mai vechi aşeză­
greu ca şi sclipirea soarelui de amiază, minte episcopale, care a însemnat în trecu­
oprit în drumul său spre a nu mai a- tele asupriri maghiare un adăpost cucernic
pune niciodată. spre biruinţă Din inima lui s a u împrăştiat
flăcările naţionalismului, straje glorioasă în
* * faţa primejdiilor.
mmmmmmmssm
Probleme culturale
£7)intre toate provinciile alipite,
" t - S Basarabia este desigur aceea,
care are mai multă dreptate de a
se plânge de situaţia pe care o o-
cupâ între celelalte provincii româ­
neşti. Dar lăsând pentru moment la
o parte problema atitudinii cârmui­
rii centrale faţă de această Mol­
dovă năpăstuită, trebuie să recu­
noaştem că şi situaţia socială şi cul­
turală a Basarabiei prezintă unele
particularităţi, care îngreuiază şi
complică rezolvarea problemelor ce
se ivesc acolo.
Inafară de Basarabia, toate cele­
lalte provincii alipite au un trecut
de luptă naţională, cel puţin pe tă­
râmul cultural, care a succedat pe­
rioadei de trezire naţională. Basa­
rabia răscolită pentru prima oară
de ideia naţională abia acum un
sfert de secol—delà prima revoluţie
rusă,—n'a apucat să-şi trăiască până
la Unire decât începuturile epocii
de trezire naţională. întreaga miş­
care culturală şi socială locală mai
poartă până astăzi în Basarabia ca­
racteristicile acestui fapt. Pecetea
unui oarecare romantism marchează
atât manifestările naţionale locale,
cât şi—mai ales — pe promotorii a-
cestor manifestări.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Unirea n'a găsit în Basarabia de­
cât foarte puţine înfăptuiri materi­
ale şi morale care s'o consolideze
fără luptă şi tensiuni, dar mai ales
fără o asiduă şi de lungă durată
operă a consolidării în primul rând
a caracterului românesc al provin­
ciei. Deşi locuită de mase compacte
româneşti, care şi-au păstrat neştir­
bit sub dominaţia rusească caracte­
rul etnic şi naţional, totuş populaţia
românească a Basarabiei prezintă
din punctul de vedere al culturii
naţionale un material amort, incon­
ştient, pasiv. Românii basarabeni au
fost favorizaţi într'o anumită pri­
vinţă de regimul minorităţilor din
Rusia Imperială, dar tot acest re­
gim, care nu ţinea deobiceiu în ca­
Oraşul Soroca şi Cetatea: Monumentul
CELE T R E I CRIŞURI
şi politice basarabene
de : M. Maievschi.
racterul etnic al Moldovenilor, nu
le asigura decât o existenţă fără
progres. Lipsiţi de şcoli, de dascăli,
de luptători pentru cultura lor na­
ţională, ţăranii basarabeni erau a-
bia cu câţiva ani înainte de Unire
aşa, cum îi găsiră Ruşii la 1812.
Timp de un secol ţărănimea basa­
rabeană a trăit într'o izolare com­
plectă faţă de conaţionalii lor de
peste Prut, care aveau putinţa li­
berei desvoltări culturale şi într'o
izolare tot atât de complectă faţă
de celelalte clase ale provinciei.
Lipsiţi de acest contact cu clasa
ţărănească şi de aportul ei învioră­
tor, clasele superioare şi cele oră­
şeneşti s'au înstrăinat complect şi
această prăpastie dintre populaţia
românească a satelor şi populaţia
mai activă din punct de vedere cul­
tural, dar înstrăinată, a oraşelor,
constitue una dintre premisele pro­
blemei culturii româneşti în această
provincie.
Lipsită, astfel, de un trecut de
luptă şi de formaţiune naţională şi
de cadrele culturale trebuincioase
noilor condiţiuni culturale şi poli­
tice, Basarabia intră în angrenajul
unui stat de formaţiune nouă, în
care se punea în faţa Basarabenilor
problema de a ş i câştiga locul demn
pentru prosperarea culturală şi mo­
rală. Pentru aceasta avea nevoie în
primul rând de oameni, dar nu de
oamenii marcaţi de pecetea trecu­
tului, epoca de luptă pentru trezi­
rea în mase a conştiinţei naţionale,
—căci împrejurări diferite cer ca­
ractere şi temperamente diferite,—
ci de oameni care liberaţi sau liberi
de romantismul vremilor de luptă
naţională, să se acomodeze virajul
brusc făcut de Basarabia în 1918 şi
să poată face faţă nevoilor locale
în angrenajul unui nou organism
politic, impregnat cu caracterele
culturii latine şi a obiceiurilor bal­
canice, complect diferite de carac­
terele cârmuirii ruseşti şi străine
Generalului Stan Poetaş.
w^wmxwmmm
Prof. D. Gusti, Ministrul Jnstruc. Publice,
Cultelor şi Artelor.
O nouă iniţiativă a D-lui Prof. D. Gusti,
Ministru al Instrucţiunii publice, vine să
sprijine asociaţiile culturale printr'o uni­
ficare a activităţii lor. In preajma apari­
ţiei acestui număr, ne este cu neputinţă
să ne oprim mai amănunţit asupra aces­
tui frumos început de realizare, lucru pe
care ii vom face totuşi, cu preciziune de
amănunte, in numărul viitor.
într'o mare măsură chiar manifes­
tărilor culturale naţionale din a-
ceastă provincie. Noii colaboratori
pe tărâmul guvernamental şi cul­
tural, Românii din vechiul regat —
şi trebuie de remarcat aici necesara
interpenetraţiune a problemelor gu­
vernamentale şi a problemelor cul­
turale din primii ani ai cârmuirii
româneşti în Basarabia—sunt ei fraţi
de acelaş sânge, dar la un moment
dat puteau deveni, şi au devenit de
atâtea ori, adversari politici în con­
cepţia problemelor interne. Ei bine,
tocmai acestor adversari politici,
mai experimentaţi, mai abili şi —
trebuie s'o recunoaştem — mai pu­
ţini scrupuloşi în metodele lor de
luptă, Basarabia nu le-a putut o-
pune decât vechile şi puţin nume­
roasele cadre de luptători naţionali,
care nu corespundeau noilor cerinţe
nici ca pregătire, nici ca tempera­
ment, nici ca ideologie politică.
Li se reproşază Basarabenilor, că
nu au ştiut, sau nu au putut în cinci­
sprezece ani de cârmuire româneas­
că să aibă cadrele necesare pentru
asigurarea reprezentării demne a
Basarabiei în cultura şi politica ţării.
Li se poate face dintr'asta o vină ?
O examinare cât de sumară a tre­
cutului mai apropiat al Basarabiei
şi a condiţiunilor în care a trebuit
să se desvolte acolo cultura româ­
nească, ne va putea aduce numai
un răspuns negativ. Aceasta cu atât
 CONGRESUL PRESEI DIN PROVINCIE
/ * de prisos să insistăm asupra însemnătăţii, acestor congrese şi, mai ales, asupra ro-
*5 lului dirieuitor al asociaţiilor de presă în mişcarea socială şi în evoluţia ideilor
a diferitelor ţări. Aceste legături, menite să fie strânse cât mai mult prin mijloacele
presei, fac din ce în ce mai necesară apropierea între diferitele asociaţii
Sâmbătă 3 şi Duminecă 4 Septembrie oraşul Galaţi a adăpostit pe reprezentanţii
presei din toate unghiurile Ţărfi, întruniţi în congresul general al Presei din provincie.
D-l subsecretar de stat Viorel Tulea a ţinut să onoreze cu prezenţa sa acest congres-
Au mai particiat d-nii prefect de judeţ Guţu, primarul oraşului Gigei Plesnilă, ar­
himandritul Scriban, Eugen Filotti directorul Presei şi numeroşi reprezentanţi ai presei
provinciale.
D-nul V. V. Tillea, subsecretar de stat la preşedenţia cons, de miniştri, proclamat
Preşedinte de onoare, a rostit următoarea cuvântare:
D-sa primit cu vii aplauze, arată că vine în mijlocul
congresiştilor mânat numai de dragostea ce o are pentru
această breaslă nobilă. D-sa prezintă o situaţie numerică
a ziarelor ce apar în România şi arată că dacă presa din
provincie nu are atâta succes cât cea din capitală, în pri­
mul rând sunt condiţiile tehnice insuficiente.
Doreşte succes congresului în realizarea dezideratelor
sale şi spune că va da tot concursul său pentru realiza­
rea acestor deziderate.
Tillea
Ca sfetnic al guvernului şi ca veghetor al celor ce
Subsecretar de Stat la Preşedcnţia apar în presa străină despre ţara noastră, în bine sau
Cons, de Miniştri. rău, d-sa a luat măsuri să se distribue buletinele de presă
necesare ziarelor din Capitală şi la câteva din provincie
ajutat fiind în opera sa de d-nul Eugen Filotti, Directorul presei de pe lângă Preziden­
ţie, căruia îi aduce elogii.
îndeamnă pe congresişti să lucreze în armonie, să conlucreze şi pentru realizarea de­
zideratelor ce se pun la ordinea zilei.
D-sa promite că va sta cu sfatul şi experienţa sa alături de toţi acei cari vor avea de
adus în discuţie vre-o nevoie sau vre-un deziderat.
In şedinţele următoare, după ce s'au desbătut chestiuni importante în legătură cu bu­
nul mers al presei din provincie, congresul a hotărât federalizarea tuturor sindicatelor de
presă. Preşedinte al Federaţiei generale a presei din provincie a fost ales D-nul G. M.
Ivanov, directorul ziarului „Vestul" din Timişoara, un distins publicist şi om de aleasă
cultură.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Congresul presei din provincie înseamnă o nouă trezire spre intelectualizarea scrisu­ ^ Eugen Filotti
lui, de care se simte atâta nevoie în vechiul regat şi în provinciile alipite, de reuşita aces­ Directorul Presei şi
dc Slat.
Informaţiilor
tui congres atârnă triumful de mâine al presei româneşti.

mai mult, cu cât este cunoscută con­
tribuţia adusă de Basarabeni câr­
muirii şi culturii ruseşti—fapt care
denotă că atunci, când li s'au dat
putinţe de manifestare, capacităţile
nu i-au lipsit. Dece am presupune
că dacă s'au găsit oameni care să
se remarce în a n g r e n a j u l unui
enorm imperiu, care numai de ma­
terial de selecţionat nu ducea lipsă,
nu s'ar putea găsi astfel de oameni
pentru nevoile statului şi culturii
româneşti ?
Venim cu aceasta la alta problemă.
Vorbiam mai sus de pasivitatea de­
terminată de condiţiuni seculare a
populaţiei basarabene. împrejurările
istorice nu i-au permis să trăiască
până astăzi decât o perioadă relativ
scurtă de viaţa naţională conştientă.
In astfel de perioade popoarele au
nevoie de încurajare şi de îndru­
mători înţelegători şi cu vederi largi.
In precipitarea pe care a luat-o des­
făşurarea evenimentelor delà revo­
luţia rusă, această îndrumare şi în­
ţelegere trebuia să vină în primul
rând din partea regăţenilor. Basa­
rabia are nevoie în primul rând de
cultură românească pentru consoli­
darea Unirii. O politică românească
nu este de ajuns. Ori în această pro­
blemă rezidă o greşală iniţială şi
fundamentală—greşala de a fi înce­
put prin politică, în loc de a se în­
cepe prin culură.
Intr'adevăr, vechiul Regat a ştiut
să ducă în Basarabia în primul rând
politica şi prin politică a crezut să
poată face faţă tuturor nevoilor lo­
cale de orice ordin şi orice grad.
Ori curentele politice sunt condiţio­
nate de un anumit nivel cultural.
Politică în sens democratic nici nu
se poate concepe fără mase lumi­
nate şi conştiente. Mai mult, o po­
litică democratică, este consecinţa
unui nivel cultural mai ridicat. Ori,
pentru Basarabia, s'a ignorat mereu
în decurs de 15 ani, şi se ignorează
încă şi astăzi, că problema culturii
primează pe aceia a politicei.
Cele spuse mai sus, nu trebuie să
însemne că Basarabenii aşteaptă to­
tul de-a-gata, din partea vechiului
Regat. Ei îşi au sarcinile lor proprii,
de care se interesează din ce în ce
mai mult, realizând succese remar­
cabile. Manifestările culturale ale
Basarabenilor se înmulţesc în fie­
care an şi sunt din ce în ce mai
fructuoase. Basarabia a dat o con­
tribuţie importantă culturii şi lite­
raturii române (să nu cităm decât
familia Haşdău, pe Alecu Ruso, fa­
bulistul Donici, poeţii Starnate şi
Mateevici ş. a.) şi o cunoaştere, o
aprofundare şi o infiltrare în con­
ştiinţa populaţiei basarabene a aces­
tei contribuţii,—operă fără de care
nu se va putea desăvârşi niciodată
consolidarea sufletească a Unirii,—
este o sarcină care incumbă în pri­
mul rând Basarabenilor.
Dar aceasta nu este totul, Basa­
rabia nu este numai a Basarabeni­
lor. Că unirea centrală şi întreaga
opinie publică românească, au şi
ele anumite sarcini, faţă de Stat-
Am trecut cu succes prin jertfele
războiului de întregire, dar nu ne-au
mai ajuns puteri pentru munca me­
todică şi asiduă a organizării noului
stat într'un tot coerent şi armonic.
Nu aprofundam problemele, nu a-
nalizăm înprejurimile şi nevoile spe­
ciale şi ne complăcem într'o viaţă
socială şi de stat, a cărei insuficienţă
căutăm încă şi astăzi s'o mascăm
prin formulele golite de sens ale
perioadelor de lupte a trecutului.
Problemele Basarabene sunt anali­
zate şi rezolvate cu aceeaş uşurinţă
şi acelaş formalism biurocratic, ca
şi alte probleme a vieţii noastre so­
ciale. Se ignorează particularităţile,
se ignorează sau nu se recunoaşte
incapacitatea regăţenilor — oameni
de altă formaţie culturală şi alt tem­
perament—de a înţelege şi rezolva
problemele locale şi se continuă cu
nefasta politică de a promova toate
chestiunile ce se ivesc între Prut
şi Nistru prin oameni aduşi de din­
coace.
mmmmsœmxsm
Opinia publică şi—se înţelege—şi
conducătoarea ei, presa, îşi au dease-
meni vinile şi sarcinile lor. Cu firea
lui zeflemistă, Românul din vechiul
regat este cu prea mare uşurinţă şi
grabă împins să batjocorească cuta­
re sau cutare stare de lucruri din
Basarabia şi să pronunţe judecăţi
definitiv asupra unor lucruri, cari
CELE T R E I CRIŞURI
numai de istorie vor putea fi scoase
definitiv în alb, sau în negru.
Mai multă atenţie şi analiză, mai
multă condescendenţă şi încredere,
ar menţine în populaţia basarabeană
acel moral mai ridicat şi acea încre­
dere în sine, care ar face pentru
promovarea culturii româneşti în
Basarabia, mai mult de cât toate
masmmmmmm
sforţările oamenilor noştrii politici.
Sunt sigur că dacă de cincisprejece
ani de la Unire, toate gazetele şi
revistele româneşti ar adopta, toate
de problemele basarabene, atitudi­
nea şi atenţia de exemplu, a revis­
tei „Cele Trei Crişuri", multe din
problemele spinoase ale provinciei
de peste Prut, nu ar exista astăzi.

ceasta a fost secretul civilizaţiei fran.

E. S. GABRIEL PU AUX ceze. Ea a ştiut să disciplineze mişcă­
rile diverse ale sensibilităţii şi să cre­
C~\/u întotdeauna diplomaţia a fost, spaţiu au ajuns a se găsi unul pe altul, eze o artă de „savoir vivre" prin un
^ ' c u m adesea se întâmplă, o ştiinţă dacă au ajuns să se cunoască şi să se efort clar de inteligenţă. De aci neapă­
de strategie subtilă, menită să creeze iubească, aceasta derivă din faptul că rat s'a născut atracţia acestei culturi
forme echivocuri şi abilităţi nenumă­ între ele erau afinităţi şi asemănări. La­ asupra românilor care găsindu-se în
rate, ceiace ne am obişnuit să numărăm tinitatea nu e explicaţie suficientă Galia faţa aceloraşi date psihologice, consi­
„prietenia între popare". In orice caz, şi Dacia au fost cucerite, colonizate de deră firesc Franţa ca soră mai în vârstă
foarte rar, diplomaţia a prezentat, pe geniul Romei care le-au dat limba, dar care a făcut mai de mult experienţa din
lângă un caracter de reuşită iniţiativă Franţa şi România au fost supuse şi care România e chemată să tragă ea
politică, şi acela de propagandă pur altor influenţe. Şi una şi alta au fost însăşi foloase.
culturală, sprijintă şi desvoltată mai şcoala Greciei Şi una şi alta, ţări bo­ Până la sfârşitul secolului al XVIII-
departe printr'un ministru ce a ştiut gate au trebuit să se apere de invazii lea relaţiile cu Franţa n'au fost decât
să armonizeze politica cu iniţiative cul­ şi prin superioritatea culturei lor au episodice
turale trainice şi folositoare. Unul din asimilat pe năvălitori. Naţia română La începutul secolului XIX, influenţa
aceştia este, o spunem răspicat, actu­ ca şi cea franceză este un complex bo­ franceză a fost servită de ocupaţia
alul ministru al Franţei în Bucureşti, gat şi fiecare din noi găseşte în el în­ rusă. Generalii şi ofiţerii introduseră
E. S. Gabriel Puaux. suşi eredităţi diverse şi contradictorii. în saloane limba, usagiile şi modele
Un bărbat distins, reprezentând cu Să • armonizeze aceste contraste, a- din Franţa. Tinerii boeri astfel fran-
strălucire vechia şi nobila tradiţie de
fineţe a boerului francez; un om cult,
desăvârşit în ritmul vastelor principii
........ .......
de cultură franceză ; un bărbat inteli­
gent mai ales care şi-a dat seama că
BCU Cluj / Central University Library Cluj
nici o diplomaţie, nici o politică, oricât
de strălucit ar fi conduse, nu poate
săvârşi o operă de influenţă adâncă şi
trainică dacă nu este complectată de
o propagandă culturală şi de o reci­
procă apropiere sufletească.
E vorba de apropierea între două
suflete colective, de întâlnirea a două
tradiţii istorice, izvorâte din frămân­
tarea aceluiaş destin ; de indentificarea
mai ales, a doua mentalităţi menite a
se complecta şi înţelege.
Intr'adevăr orice apropiere politică
este condamnată la zădărnicire, dacă
nu este rezultatul al unei apropieri
sufleteşti ce singură poate creia o trai­
nică operă de colaborare spirituală.
Politica nu-i decât un câmp de iniţia­
tive sterile cât timp rămâne mărginită
în cadrul iniţiativelor şi al relaţiilor
izolate. Este un istrument de preţioasă
colaborare cât timp valorifică o acţiune
mai dinainte realizată : acţiunea de în­
ţelegere a trecutului şi a culturei unui
popor.
Este ceiace a înţeles atât de bine E.
S. Gabriel Puaux care încă odată, după
atâtea strălucite pilde, dovedeşte că
Franţa republicană şi mândră poate
râvni la o influenţă universală.
* *
Reproducem acum, două admirabile
fragmente din ultimele două conferinţe
ale d-lui Puaux, una tratând despre I
apropierea franco română cealaltă ţi­
nută cu prilejul aniversării a zilei de
14 Iulie 1789, transmisă la radio.
începuturile prieteniei
franco-romàne.
E o problemă de psihologie şi de is­ Pictor E. Stoenescu
torie : origina amiciţiei franco română.
Dacă cele două popoare depărtate în D. Gabriel Puaux, Ministrul Franţei în România.
wmtm^^^mw® CELE T R E I CRIŞURI ^%mmm@®m$mm
AL DOILEA SBOR IN STRATOSFERA

—Yavantul elveţian, Prof. Piccard, însoţit de

™ colaboratorul sau d-1 Cosyns, şi-au luat
sborul cu balonul spre stratosfera depe ae­
rodromul din Ducbendorf (Elveţia) în ziua
de 18 August ora 5 dimineaţa, aterizând,
după ce şi-a realizat scopul, la ora 17.IU în
condiţiuni normale, în localitatea Gavolloro
di Monzambano (Italia), Greutatea gazului
întrebuinţat este de 250 kgr.

Dupa primul său sbor în stratosfera, pro"

Foto Trampus.
Plecarea balonului Prof. Piccarci,
a Dübendorf (August 1932).
fesorul Piccard s'a declarat nemulţumit, măr"
turisind c l n'a putut realiza experienţele
cari erau ţinta sborului sau. Balonul n'a fost
aproape prin nimic schimbat. Urcarea lui a Foto Aluf.
zăbovit încă din Iulie. La început urcuşul s'a Prof, şi Dna Piccard.
făcut aproape pe nesimţite. Soarele, care
nouă, în clipa aceia ne era ascuns, a învă­
luit balonul într'un potop de raze şi, numaidecât, ascensiunea a devenit atât de repede încât la
6 şi 30, pământul nu mai era în spaţiu decât un punct alb rătăcit spre miazăzi. După trei ore, ba­
lonul ajunsese la o înălţime de 16.000 metrii, şi la orele 11 şi 40, după toate observaţiile ştiinţifice,
el părea gata să coboare în dreptul lacului Garde. Acest al doilea sbor al Prof. Piccard va prilejui
o nouă descoperire în lumina ştiinţei, de pe urma căreia lumea civilizată va avea numai de câştigat.
In însemnările sale privitoare la această ascensiune in stratosfera, Prof. Piccard, între altele,
spune: Aşa cum prevăzusem şi voisem, foarte încet, balonul începu să se ridice. Stam în picioare
în faţa deschizăturii şi desfăşuram antena telegrafiei fără fir. Trebuia să bag de seamă că era vorba
de-o mică scoborâre, care se petrecea pe nesimţite, şi-aruncai trei saci încărcaţi cu grăunţe de
plumb, fiecare de câte 120 kilograme. Ascensiunea urmă atunci atât de încet încât am putut rămâne
mult timp in faţa deschizăturii, gata să arunc alt sac cu plumb dacă s a r fi simţit nevoia. De-abia
la o înălţime de 1500 metri a trebuit să închid portiţa. Acum eram cu desăvârşire despărţiţi de
lumea din afară. începea urcuşul spre stratosferă>.

ţuziţi intrară în contact cu patrioţii
transilvăneni care învăţaseră la pro­
paganda fide din Roma, originele no­
bile ale rassei române. Numele lui La-
zăr, Eliade, Golescu marchează răsă­
ritul acestui patriotism român care
BCU Cluj / Central University Library Cluj
trebuia să ia o vigoare cu totul nouă
când românii veniţi la Paris ca stu­
denţi mai târziu în 1848 ca exilaţi, cu-
noscură elocvenţa şi gândirea gene­
roasă şi vioaie a lui Quïnet şi Michelet.
împăratului Napoleon al IlI-lea (ad­
versarul republicanului Quinet) îi fu
dat ca, ajutat de contele Walewski,
ministrul său de externe şi ambasa­
dorul la Constantinopol Thouvenel, să
ia poziţie favorabilă faţă de Unirea şi
Independenţa Principatelor. A fost o
luptă diplomatică grea. Un moment
s'a crezut că Franţa va fi obligată de
a primi un compromis dar alegerea
Prinţului Cuza marcă succesul defini­
tiv al acestei politici franceze.
Câţiva ani mai târziu Napoleon III
aduse un serviciu nepreţuit României
favorizând candidatura Principelui Ca­
rol de Hohenzolern, strănepot al Ste-
faniei de Beauharnais, fata adoptivă a
lui Napoleon căci lunga domnie a Re­
gelui Carol a fost aceea care a dat Ro­
mâniei dinainte de război, mândria şi
forţa ei.
Acestea au fost începuturile amici­
ţiei de care şi francezii şi românii sunt
adânc legaţi, căci ea nu este nici a-
gresivă, nici exclusivă, nici egoistă,
cele două ţări neavând altă dorinţă
decând să se desvolte în mod armonios
în cadrul frontierelor şi să servească
din toate puterile lor marea operă a
păcii.
Cuvântul d-lui Puau.v către
poporul român.
Revin cu bucurie să vorbesc, încă
odată, despre Franţa, nevăzuţilor mei
ascultători români. Ştiu ce fel de afec­
ţiune, duioasă, geloasă, visătoare şi
plină de dor poartă dânşii ţării mele.
Mă vor înţelege deci, dacă le mărturi­
sesc, că astă seară, ca în acele zile de
aniversare, cari ne aduc aminte de
o fiinţă scumpă şi îndepărtată, senti­
mente de nostalgie îmi umple inima.
Peisagii de altă dată îmi revin în
memorie ; ele se amestecă cu parfu-
muri uitate, cu svonuri, cu rumori, au­
zite odinioară, în vremea copilăriei
mele. E ploaia de Iulie pe macadamul
parizian ; sunt strigătele şi chemările
la o partidă de „bare" în vechea gră­
dină a Luxemburgului ; sunt, de ase­
menea, pomii în floare, din Normandia,
briza salină şi iodata de pe estuarul
Senei şi este încă — ascultat dinapoia
persienelor trase — cântecul lebedelor
între zidurile „Vivariilor", la amiaza
unei frumoase zile de vară. Căci eu
am fost, rând pe rând, un mic parizian,
un mic normand, un mic cenevol şi
nevrând să aleg vreodată între patriile
mele, am devenit pur şi simplu un
francez, mai francez, poate, prin a fi
refuzat vre-o preferinţă, vre-o predo-
minaţiune a vreunei eredităţi sau a
vreunui mediu. Fiindcă Franţa, de-alun-
gul veacurilor, s'a întregit din provincii
disparate, din regiuni ostile. Fiecare a
ştiut să renunţe, să subjuge, să co­
mande pe vecinii săi şi toţi au voit
să dea comunităţii pe cel mai bun din­
tre ei, spre a realiza un ideal de fericire
şi înţelepciune, tradus printr'o limbă
clară, simplă şi armonioasă.
Mă întreb uneori dacă, parcurgând
ţara d-voastră şi fixându-mi în memo­
rie, cu o egală afecţiune, aspectele sale,
cele mai deosebite, n'am devenit mai
român, mult mai român decât mulţi
dintre d-voastră- Căci şi d-voastră aveţi
acea diversitate de daruri naturale, a-
cele particularisme pe cari le creiază
contextura şi configuraţia solului, va­
rietatea climatului şi urmele tradiţiilor
istorice. Şi d-voastră deţineţi, deopo­
trivă, acel minunat istrument al unităţii
naţionale — limba, cu totul asemănă­
toare, din Maramureş la Dobrogea, de
la Dunăre la Nistru. Dar independenţa
d-voastră politică este încă prea re­
centă pentru ca să fi putut — ca şi
Franţa — să contopiţi, să amalgamaţi
şi, aşi îndrăzni să zic, să încrucişaţi
între ei pe toţi românii, înrădăcinaţi
încă în lutul lor natal.
Opoziţiile acestea de caractere, a-
morurile proprii deosebite ar putea să-i
ascundă adevărul unui observator su­
perficial. Este, în adevăr, aceeaş ţară,
ar fi tentat să-şi spună acestea, com­
parând platourile înalte ale Ardealului,
care domină citadela spirituală a Bla­
jului, cu acel Banat plin de bogăţii şi
dârza Oltenie, aşa de impregnată de
latinitate ; cu această mare capitală gă­
tită în mod occidental şi toată însufle­
1
ţită de lupte de Forum ; cu acea nobilă
Moldovă care visează odihnindu-se pe
speranţe suprimate ; pe acea Dobroge,
plină încă de rămăşiţe islamice; cu
acea proaspătă Bucovină care ascunde
sub arbori măreţi tezaurul mănăstirilor
sale pictate ; cu acea Basarabie care
jalonează ultimele castele din occident,
dig prea adesea rupt de valul slav?
Nici unul din aceste ţinuturi — atest
aceasta din experienţa mea de călător,
nu este, el singur. România; niciunul
nu poate pretinde să încarneze mai
bine decât altele sufletul patriei. Nu
există decât o Românie, una singură
şi mare Românie Eu o ştiu făcută din
sentimentul comun al demnităţii per­
sonale şi individuale şi menţinută îm­
potriva hoardelor barbare ale năvăli­
torilor. In faţa barbarilor, limba română
a fost pentru d-voastră salvgardarea
neştirbitei comori a civilizaţiei medite­
raneene.
Deoarece erau stăpâni pe o limbă

evoluată, derivată, ea însăş, dintr'o
limbă universală, strămoşii d-voastră
au făcut ceeace sunteţi dvs astăzi. Şi
acest caracter, în acelaş timp, de indi­
vidualism şi universalism, de care este
impregnată gândirea românească, v'a
apărat de acele forme exclusive şi prea
aspre de naţionalism, care a creat o
şcoală istorică prea mult preocupată
de puritatea de rasă şi de dreptul cu­
cerit
Abordez subiectul unei controverse
din cele mai pasionante delà sfârşitul
veacului al XlX-lea A fost o vreme
când se simţea plăcere să se opue uni­
versalismul, particularismului, progre­
sismul, tradiţiei. Am iubit prea mult pe
Barrés, ca să nu fi fost sensibil la vir­
tuţile unui naţionalism, acel care a fost
exprimat prin cultul pământului şi al
morţilor; dar dacă verbalismul" filan­
tropiei este exagerat, ce atracţie în ge­
nerozitatea unui ideal care întrece ca­
drul frontierelor?
In adevăr, această bătălie a ideilor
nu pare să aparţie unui stadiu depăşit
de gândirea omenească. Noi vedem,
poate, mai lămurit şi mai departe. No­
urii sunt risipiţi. Dacă este un lucru
căruia bunătatea omenească i-a făcut
prea larg credit, acela este de a fi visat
prea mult pacea, în loc de a construi,
cum şi de a crede că o ţară poate trăi
LA POLITIQUE DE L'OR
BCU Cluj / Central
p a r : Ing. University
CK.OUS continuons à reproduire le texte
» de l'admirable étude de M. l'in­
génieur I. P Gigurtu, dont la haute
compréhension des problèmes industri­
els est depuis longtemps consacrée.
La question de la politique de l'or est,
d'ailleurs, d'une vibrante actualité et
saura fixer l'attention de tous ceux
qui s'occupent des problèmes industri­
els et financiers contemporains.
Vor et la livre sterling. Ce fut
une surprise pour les Anglais, que
la quantité énorme d'or qui apparut
sur le marché d'Angleterre après la
dépréciation de la livre sterling. Ces
réserves et aussi les quantités cror qui
arrivent des Indes et qui s'élèvent à
36,5 millions de livres st, expliquent
la facilité avec laquelle la Banque d'An­
gleterre a pu restituer les crédits qui
lui avaient été consentis par la France
et les Etats Unis pour le maintien de
la 1. st, et cela sans que son trésor en
soit touché. Les réserves d'or thésau-
risées par les Indes s'évaluent à 600
millions de 1. st., soit environ 4 milli­
ons de kos, ou approximativement le
le quadruple de l'encaisse actuelle de
la Banque d'Angleterre Un nouveau
commerce vient de prendre naissance
en Angleterre, dont l'objet est l'or sorti
du bas de laine et les bijoux anciens.
La question de la production de l'or
sera résolue en dehors des facteurs
politiques; si les prix moyens se sta­
bilisent autour des chiffres actuels, nous
voyons la possibilité d'une augmenta­
tion de la production; les mines d'or
devenant une affaire rémunératrice,
attireront les capitaux et les initiatives.
Passons maintenant au problème d'ac­
tualité que vous trouvez chaque jour
CELE T R E I CRIŞURI
aplecată numai asupra ei însăşi, hră-
nindu-se numai din propia-i substanţă.
S'a văzut că egoismul, chiar cel mai
sfânt, este un calcul prost. Ştiinţa, pro­
gresul cunoştinţelor umane, nu sunt
privilegiul exclusiv al niciunei naţiuni.
Descoperirile şi aplicaţiile lor nu sunt
monopolul niciunui stat Când, acum
câteva zile, catastrofa lui „Promethee"
a înghiţit şeaizeci de tinere vieţi fran­
ceze, amiralitatea noastră n'a ezitat să
facă apel la tehnica străină, cerând
concursul unui vapor italian şi al unui
inginer britanic
In ordinea schimburilor economice,
solidaritatea este deasemenea lege. Noi
o simţim cu toţii în mod dur.
Nu există deasemeni, orice s'ar spune,
o morală comună a statelor de rasă
albă, o etică occidentală care depă­
şeşte graniţele ?
Sä merg până la capătul gându­
lui meu? Regulile politicei, în măsura
în care aceasta este un compus de
morală şi ştiinţă, au luat în civilizaţia
europeană un caracter de necontes­
tată universalitate. Nu există două ma­
nieri de a împăca controlul şi autori­
tatea ; nu există reţete naţionale se­
crete pentru a echilibra bugetele şi a
menţine monetele ; nu există două for­
me ale acestui spirit civic, care este
subordonarea spontană a interesului
I. P. GigurtuLibrary Cluj
dans les journaux : „le mouvement et
la répartition de l'or".
Si de l'exposé que j'ai eu l'honneur
de vous faire, j'ai pu tirer des conclu­
sions rassurantes quant à la couverture
des besoins en or, c'est que la produ-
Ing. I. P. Gigurtu.
ction de l'or, tout comme celle des
autres métaux, doit suivre la loi natu­
relle de l'offre et de la demande, sans
se laisser modifier par aucune considé­
ration d'une autre nature. Mais quand
il s'agit de la répartition de l'or, le
problème se complique.
La repartition de l'or. Quelques
données sont nécessaires : l'Europe y
compris la Russie, possédait en 1913
5.539 millions de dollars, soit environ
jsmmmmmmam
particular celui general.
A recunoaşte aceste adevăruri în­
seamnă a nega sentimentele care tre­
bue să inspire patria noastră Oricari
ar fi legile şi tehnicile noastre, nu-i
oare ţara copilăriei şi tinereţei noas­
tre care totdeauna îşi va păstra locul
întâi în inima noastră? Patria noastră
este poemul pe care nil cântăm nouă
înşine dealungul vieţii. Ea este aceia
care ne dă imagini proaspete şi vii
cari se gravează în memoria noastră
copilărească ; ea este aceia care ne
formează sensibilitatea şi către ea ne
îndreptăm cu tandreţe în zilele când
inima noastră este grea.
Lăsaţi-mă să cedez acestui sentiment.
Mă gândesc la ora care va suna acolo
la Paris, la vechiul orologiu al Senatu­
lui- El ritma cadenţa jocurilor şi mun­
cilor mele. Castanii Luxemburgului au
adormit în noaptea senină
Vine toamna, vântul îi va despuia,
dar eu ştiu că ei vor întlori din nou
la primăvară, cum mai ştiu că alţi
copii se joacă, precum eu odinioară
în aleile marei gradinisi după ei, alţii
iarăşi.
Această continuitate eternă a Fran­
ţei, nu mă îndoiesc că d-voastră o do­
riţi ca şi mine, români, căci cine nu
va voi să păstreze totdeauna un prie­
ten credincios şi sigur?
8.300.0C0 kos d'or fin ; l'Amérique du
Nord 2.086 millions de dollars, soit 3
millions de kos, d'or fin.
Actuellement. l'Amérique possède en-
viron 4.400 et l'Europe seulement 4,500
milliers de kos.
Quelles sont les causes de ce chan-
gement dans la répartition qui, incon-
testablement, amène des perturbations
économiques et des difficulté, monétai-
res aus divers Etats? Cette question
posée, nous entrons das le complexe
des problèmes économiques à l'ordre
du jour et quand nous voulons nous
occuper de l'économie nationale ou
mondiale actuelle, nous devons nous
occuper en réalité de la crise. La crise
est générale, c'est un phénomène uni-
versel, avec des répercussions variées
dans chaque pays Est-ce l'or la cause
de la crise? Ou la répartition déséqui-
librée de l'or est elle un effet de la
crise? Il est certain que l'or joue un
rôle important dans cette crise mais
quand nous voyons les facteurs respon-
sables essayer d'expliquer la crise par
la mauvaise répartition de l'or, nous
avons l'impression qu'ils mettent la
charrue avant les boeufs Pour établir
le rôle de l'or dans la situation actuelle
et la politique générale à laquelle il
faudra arriver, il est nécessaire au
préalable de déterminer les causes de la
crise.
La cause originelle est, sans doute,
la guerre mondiale
L'or après la guerre. Par suite des
perturbations provoquées par la guerre
dans la production de chaque pavs,
qu'il ait ou non participé au conflit,
tous les Etats se sont trouvés au mo-
ment de la conclusion de la paix dans
des conditions de production tout à fait
différentes de celles où ils étaient à la
veille de la guerre.
D'autre part, la situation monétaire
de tous les Etats a été sujette, elle aussi,
à de grosses perturbations, d'abord par
mmmsmammfämi CELE T R E I CRIŞURI mmsmm^œm
suite de l'établissement du cours forcé, probème, un congrès se réunit a Ge­ Miss Univers pe 1932
ensuite comme conséquence des émis­ nève en mai 192^: qui, à la suprise des
sions qui ont été faites pour le compte adeptes des nouvelles méthodes, ne
de l'Etat en vue de couvrir les dépen­ trouvèrent d'autre formule que le retour
ses de la guerre Les pays neutres se à l'étalon-or. Et, en effet, peu de temps
sont vu forcés eux aussi à augmenter après, tous les pays européens stabi­
l'émission afin de l'accommoder à une lisèrent leur monnaie en fixant leur
production plus grande et, par la suite, valeur par rapport à une quantité fixe
plus chère La paix a trouvé tous les d'or.
Etat en pleine inflation, avec un index Le commerce de l'Argent.ha Grande
de la vie en hausse, et les belligérants Bretagne (le banquier du monde) a été
avec un stock d'or réduit Et l'Europe le premier pays qui pour maintenir le
qui avait été la créancière de l'Améri­ prestige de sa" monnaie, la stabilisation
que et avait détenu plus des 3 5 de l'or,après l'avoir ré valorisée à sa parité
devint la débitrice de l'Amérique, ne d'avant-guerre. Au risque de voir pé­
possédant plus que 2/5 de cet or pour ricliter sa capacité d'exportation, l'An­
des nécessités, monétaires accrues. La gleterre a considéré qu'il était plus
conclusion de la paix et les besoins de important pour elle de maintenir sa
reconstruction ont ensuite endetté les position et son autorité de banquier
Etats dans une proportion inconnue mondial Elle a cru que le commerce
jusqu'alors Si nous mentionnons aussi d'argent avait plus d'importance pour
la disparition du marché de la Russie elle que sa production et son exporta­
et d'une partie de l'Extrême-Orient et tion. L'exemple de l'Angleterre fut suivi Keriman Halis (Turcia).
l'industrialisation d'un grand nombre par tous les autres pays qui stabilisè­
de pays neutres, nous aurons un miroir rent leur monnaie, chacun à la valeur
de la" situation critique qu'eut à tra­ qui correspondait mieux à l'équilibre dovei, împrăştiată de învăţătorii, foştii
verser l'économie mondiale dans les entre les intérêts de la production et lui elevi.
premières années après la guerre. ceux de l'Etat, lequel, le plus souvent,
était débiteur en change fort En gé­ după Şi-a orbit Excelenţă, în ultimii ani,
Le problème monétaire. 11 était na­ ce, la lumina candelei, dădea
turel que les économistes, financiers et néral, ces pays ont favorisé la produc­ contribuţiei istoriei muzicei bisericeşti,
hommes d'Etat qui connaisaient l'im­ tion, en stabilisant la monnaie à un o operă grea...
portance de la valeur de la monnaie cours beaucoup plus bas que celui d'a­ Transpunerea Liturghiei sale, pe
pour la production et la circulation desvant guerre et en adoptant la valeur două
marchandises, songeassent aux moyens qui s'était conservé par suite du jeu tichie voci, din muzica vocală în Psal-
de rétablir la situation normale Or, normal du change. Cette stabilisation Prezentată, la concursul deschis de
l'élément absolument nécésaire pour a ruiné les rentiers, ceux qui avaient Principesa Ghica-Comăneşti, nu a obţi­
accordé des crédits à l'Etat, mais la nut
cela, selon la tradition l'or, leur faisait premiul faţă de altele, căci îi lipsea :
défaut; ils reprirent alors les théoriesdette publique en change fort à l'étran­ „Introducerea—studiu— a Istoriei mu­
ger a augmenté du pourcentage de zicei bisericeşti"...
BCU Cluj / Central de laUniversity Library Cluj
tombées en désuétude relativement au
remplacement de l'étalon monétaire dévalorisation
de monnaie
l'or. Tous les pays eurent leurs spécia­ De unde să ştie el, nepotul Popei
listes en cette matière. Devant ce grave Anania — delà Roşcanii Sucevei, de
(A suivre) unde luat de copil, de la strana bise-
ricei Boierului Liteanu de către Mitro­
politul Veniamin a fost adus în târgul
laşului - la Mitropolie. Şi dacă a în­
„In sfânta Mânăstire a Agaftonului, văţat „buchile"—, cum cânta frumos
NOTE ca o lumânare de ceară curată, se to­ a fost dat la şcoala de Psaltichie a ves­
peşte încet — şi smerit — viaţa, la 90 titului Dimitrie Suceveanu... Şi atât!
0 figură a trecutului de am, a fostului Profesor de Muzică, De unde să cunoască el, în erudiţie ;
Dimitrie Ionescu, astăzi, pensionar al istoria muzicei româneşti, când el, o
Şcoalei Normale de învăţători „Vasile purta în inima, o doinea, în codrii Roş-
Reproducem mai jos duiosul me­ Lupu" din Iaşi Fost coleg la Academia canilor şi pe malul Şomuzului..
moriu innainlat Ministrului Instruc­ „Vasilian" cu Maiorescu, cu Mitropo- Nici nu i-a putut-o măcar poveşti,
ţiunii Publice de către Procurorul jitul Conon Arămescu, cu Meisner, nici chiar Popa Smântână „Marele
Curţii de Apel din Oradea, d Alex. Mitru,—în 44 de ani de apostola , a por­ Creangă" cu care stătea—chilie, lângă
Ionescu, In legătură cu împlinirea nit spre lumea satelor,—cele 44 de va­ chilie..
vârstei de nouăzeci de ani a tatălui luri de învăţători, care nu cunoşteau Pentru asta, să răsbunase „Micul
său, a cărui viaţă a fost închinată pe atunci: nici „Banca Populară'', nici Dumitrache Sucevanu" pe barba Popei :
într'o largă măsură, muzicii roma­ „Club politic", nici „grevă şi opoziţie când i-a scris, acel vestit „Brâul Po­
neşti,—aceasta cu atât mai mult cu cu orice preţ" — ci, numai frăţia cu pei".. „Numai popă, numai popă — să
căt străduinţele pe tărăm muzical ale ţăranul, cu şcoala, cu Cercul cultural tot fii".. atât de popular atunci şi as­
bătrânului îndrăgostit de frumos, le­ şi poate --şi cu acel cuminte, Sfat să­ tăzi şi al cărei autor neştiut de mulţi,
gate de numeroase evenimente desfă­ tesc, — care astăzi, a trecut în lumea aproape de nimeni, —este el— Dimitrie
şurate în sânul Moldovei, rămăn o basmelor... Ionescu.
pildă care se învredniceşte de respect. L'a iertat însă Mitropolitul, căci
Şi Haret, l'a răsplătit pe bătrânul
profesor, cu laude şi „Răsplata muncei" „Dumitrache" era cucernic, ascultător
pentru şcoală.. şi acum cânta doar: la strana Mi­
De 17 ani —pensionar— Dimitrie tropoliei .
Ionescu, stă înaintea lui Dumnezeu,
cu ochii stânşi de orbire şi se roagă...
Se roagă lui Dumnezeu şi mulţu­
meşte, încântece de slavă, conducând,
aşa bătrân cum e corul vocal, pe
două voci,—al călugăriţelor mânăstirei
cu care acompaniază Duminicile şi
sărbătorile, slujba sfintei liturghii.
El este - acel care, a înfiinţat primul
cor vocal de călugăriţe, la 1895, în
Mânăstirea Văraticului şi l'a condus
neîntrerupt, până la izbucnirea răz
boiului, în timpul vacanţelor mari.
Liturghia lui - pe două voci, o cântă Alex. Ionescu, Procuror la Curtea de
Prof. pens. Dim. Ionescu—Botoşani. astăzi corurile şcolarilor în satele Mol- Apel din Oradea.
 Amintiri bănăţene
Nica, vestitul lăutar Ingojan.
/ ^ â n t e c u l românesc bănăţean, în veacul tre-
cut, şi-a avut, în părţile Lugojului, sluji­
torul lui harnic şi talentat, în lăutarul Nico-
laie Iancu, cunoscut în Banat sub numele
Xica. Copil de oameni săraci, rătăcitor între
şcoală şi pădure, lăutarul Nica cunoştea toate
cântecile bănăţene, de dor şi de joc, cărora,
c'o agerime de spirit puţin cunoscută, le a-
dăoga o neîntrecută duioşie, smulsă de pe
strune c'o dibăcie de nedescris.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Elita lugojană depe vremea aceia era sâr­
beasca şi, sfătuit de «domnii delà stăpânire»
lăutarul Nica îşi schimbă numele în Iauco-
vici, cu toate că lumea îl cunoştea mai mult
după numele Nica.
Dar lăutarul Nica era nu numai un virtuos
violonist. Multe din compoziţiile lui, în deo­
sebi romanţe şi cântece poporane au colin­
dat întreg Banatul, fiind cunoscute şi la ţară
şi la oraş. Vestitul lui cântec Lugojana, care
începea cu versurile :
Ţucu-ti ochii, Logojană,
Ţucu-ţi ochii şi-o sprânceană,
Şi cercelul din ureche,
Cine ue-a vedea să crape.
S'a auzit până în zilele noastre pe plaiu­
rile Banatului, aducând în cuprinsul lui o
frăgezime de ton neîntrecută.
Ori de câte ori va fi vorba de originalita­
tea muzicii băneţene, numele lui Nicolaie
Iancu va fi pomenit cu evlavie, sufletul lui
rătăcind încă, din depărtări necunoscute, în
duioşia cântecului pe care închipuirea lui l a
scos la lumină.
Şi când a isprăvită şcoala, Mitropo­
litul l'a dat la Conservator, pe care l'a
isprăvit — tot atât de frumos. Şi în
urmă—este numit ca profesor de mu­
zică la Academia „Vasiliană"' mai pe
urmă la şcoala normală „Vasile Lupu".
De atunci Dimitrie lonescu înfiin­
ţează şi conduce Corul Bisericei Ni-
coriţă. Şi avea „la tenori primi"; pe
marele Dimitrescu, care într'o bună
zi, printr'o dumnezeiască inspiraţie..
a dispărut în străinătate,—cu leafa co­
rului; pentru ca pe urmă, după ce a
mai învăţat şi arta înaltă de a cânta
— să ajungă — „celebritatea mondială",
mândrind ţărişoara mică a României...
Când s'a întors — prin porţi de tri­
umf în ţară—, primii paşi a lui, au
fost „să aducă leafa corului" şi cu
lacrimi de înduioşare să i-o restitue
şi să-1 îmbrăţişeze, cerând iertare—,
fostului lui dirigior...
Când marele Muzicescu, a apărut
la Iaşi, Dimitrie lonescu recunoscân-
du-i marele geniu muzical—, îi trece
supus şi de bună voie conducerea co­
rului, care, din acel timp — a trecut
la Mitropolie, împrăştiind faimă — în
toate unghiurile ţinuturilor româneşti
şi peste hotar...
Acolo Dimitrie lonescu, i-a dat ma­
relui Muzicescu tot devotamentul şi
concursul său, trecând el „la tenori
primi", vestit fiind prin vocea formi­
dabilă ce o avea şi de care îi se du­
sese vestea, fiindu-i şi unul din sub-
dirigiori. La moartea lui Muzicesu nu
i-a putut însă lua locul..
„Am auzit că nu ai, aptitudini.." a
fost replica Şefului politic, cu atâtea,
alte, aptitudini, de pe atunci..
Dimitrie lonescu—a scris şi muzică
duioasă de „Romanţe" Şi nu scriea
Romanţe ca acele : „Să nu te superi
că te înjur..." moderne şi aşa gustate
—astăzi, de cei care suport înjurătura,
ca o mângâiere ! Ci, mângăioase ro­
manţe, ca „Era noapte, era vis", Dacă
ea nu mă iubeşte — pentru ce m'a să­
rutat. „Pe sub salcâmi" şi multe, multe
alte—, ce legănau o tinerime cu mult
respect şi cu multă ruşine..
A scris şi multe Imnuri şcolare. Iar
primul Imn al „Sădirei pomilor" Ma­
rele Haret-l'a consacrat oficial.
jSDacă în întunerecul vieţii lui, mulţi
nu mai ştiu de el şi poate l'au uitat,
acel ce va aşterne, cu atât tremur de
suflet rândurile de îmbrăţişare a bie­
tului bătrân, este,-al 14-lea copil al lui
şi cel mai mic — , zguduit de drag şi
recunoştinţă.
El apelează discret şi sfios la Exce­
lenţa Voastră — pentru a-i se pune pe
inima bătrânului său tată, inimă încă
palpitândă—o singură răsplată: aceia
a muncei — şi pentru Biserică", din
care acum, deşi nu e călugăr— şi-a
tăcut chilie...
Nu cred Domnule Ministru, că pen­
tru această îndrăzneală de copil iubi­
tor pentru tatăl său, — mă veţi pe­
depsi cu tăcerea... etc etc...''
Teatrul Banatului şi Olteniei.—Câr­
muit cu pricepere şi însufleţire, Teatrul
Naţional din Craiova a făcut încă de
mult legătura sufletească dintre Ol­
tenia şi Banat, statornicindu-şi pentru
câtăva vreme activitatea în inima Ba­
natului, la Timişoara Un repetoriu bo­
gat şi chibzuit alcătuit, primit nu nu­
mai cu încuviinţare, dar .şi cu admi­
raţie, a însufleţit la graniţa de vest a
ţării dragoste pentru arta şi cultura
românească.
Sculptură de dna M. Pătraşcu.
D-l A. de Herz, directorul Teatrului
Naţional, înţelegând să fie în fruntea
acestei instituţii o călăuză vrednică de
respect, a încheiat în cursul acestui an
o stagiune îmbucurătoare, trecând delà
dramaturgia clasică la piesa modernă,
înnadins ca să se poată face şi mai
temeinică apropierea dintre spectator
şi teatru. Izbutind pe deplin, din acest
punct de vedere, d-sa şi-a dat seama
care ar fi opera dramatică gustată
mai mult de public şi, în vederea des­
chiderii viitoarei stagiuni, pregăteşte
un repertoriu alcătuit din cele mai pu­
ternice piese româneşti şi străine Ar­
tişti noui angajaţi delà Bucureşti spo­
resc numărul luptătorilor pentru fru­
mos, adăogându-şi talentele lor la pri­
ceperea şi cultura d lui A. de Herz.
O iniţiativă fascistă.—De curând au
avut loc în diferitele departamente mi­
nisteriale italiene o largă remaniere
care aminteşte remanierea săvârşită de
Mussolini acum doi ani. Acelaş feno­
men deci sau, mai bine zis, aspectele
repetate ale sistemului de organizare
ministerială fascistă. Deoarece nu-i
vorba de nicio disgraţie ; miniştrii înlo­
cuiţi bucurându-se mai departe de fa­
voarea Ducelui, ci de un sistem de ro­
taţie care îngădue fiecărui membru
însemnat al partidului să-şi desfăşoare
activitatea în cadrul unui minister.
Ceiace înseamnă o pregătire a elemen­
telor creatoare fasciste şi dobândirea
unei adânci experienţe în administrarea
lucrului public.
Fireşte, această rotaţie implică o
permanenţă şi o statornicie a partidu­
lui la putere. Oricum, măsura este cât
se poate de înţeleaptă, dovadă strălu­
citele rezultate înregistrate până acum.
Poetul Alfred Moşoiu. — A încetat
din viaţă, poetul Alfred Moşoiu.
Era un talent remarcabil, şi un poet,
care aducea în lirica românească, o
notă de duioşie, care dădea versurilor
sale o caracteristică personală.
In prosă, el a scris novele remarca­
bile, precum a dat scenei piese, de-o
ţinută literară perfectă şi de-o visiune
poetică nouă, plină de tinereţe şi avânt.
Înzestrat cu spirit şi humor, el a scris
şi reviste, cu un vers comic greu de
imitat, ceiace şi făcea ca revistele la
care el colabora să fie foarte aproape
de piesa literară.
Moartea lui Alfred Moşoiu, lasă, ast­
fel, urme greu de împlinit, în câmpul
literaturei româneşti.
Evoluţia unui nou ziar. — Pe zi ce
trece, se afirmă tot mai mult, prin cu­
prinsul lui străbătut de idei regenera­
toare şi luminoase, ziarul Calendarul.
Cârmuit cu pricepere şi talent de către
subtilul poet şi naţionalist Nichifor Crai­
nic, ziarul Calendarul se bucură de o
colaborare preţioasă, mulţumită pene­
lor serioase ale d-lor Dragoş Protopo-
pescu. Toma Vlădescu, Al.C Cuzin etc.
Secretariatul de redacţie, pe care îl de­
ţine cu neosebită luare aminte d-l Cucu,
cată să dea uneia dintre cele mai bune
gazete româneşti o înfăţişare cu totul
occidentală. Articole judicioase, pole­
mici îmbibate de cultură şi adevăr,
material informativ selecţionat, fac ca
ziarul Calendarul să-şi sporească pe
zi ce trece numărul cititorilor, afirmân-
du-se în ochii oamenilor de aleasă cul­
tură ca un îndreptar sănătos-
i H H B M
O Aniversare—Dl Prof. I. Petrovici
îşi sărbătoreşte în curând împlinirea
a 25 de ani de activitate ştiinţifică şi
profesorală. Totodată va fi sârbătorită
şi activitatea sa în domeniul politic,
deoarece a avut însemnate repercusi­
uni şi a câştigat un loc de cinste în
evoluţia politică românească.
B. P. Haşdeu.— 25 ani delà moarte.
de : Petronius
La cultura românească au contribuit,
înainte ca ea să fie strânsă în cadrul
aceluiaşi stat, sunete venite de pretu­
tindeni, ceeace dovedeşte încă odată
că unitatea poporului român era ante­
rioară, fiind profundă, unităţei politice
a României-Mari
Sunt câteva exemple cu adevărat
simbolice în acest sens. Astfel Tran­
silvania ne-a dat, după pleiada marilor
BCU Cluj / Central University Library Cluj
;0
>.{T
suflete ce au trezit conştiinţa latină şi
apoi naţională, un Clain, un Şincai, un
Maior, un Gh. Lazăr, pe Titu Maio-
rescu, «Boileau» al micei noastre lite­
raturi, şi pe poetul Coşbuc ; Macedonia
ne-a trimes çe legislatorul bisericei
ortodoxe, pe Şaguna ; Bucovina pe un
istoriograf ca Onciu, spiritul metodic
în cunoaşterea trecutului, iar Basarabia
ne-a îmbogăţit Panteonul nostru literar,
cu o adevărată personalitate care prin
vasta lui pregătire culturală şi prin
originalitatea minţei, se poate socoti
ca un adevărat geniu creator: B. P.
Haşdeu.
D Onisifor Ghibu în muncita sa carte
despre Basarabia zugrăvind mentalita­
tea acestor mari personalităţi basara-
bene făcea observaţia : «Nici chiar pu­
ţini moldoveni veniţi şi aşezaţi în ţară,
n'au încercat să schimbe, pe oarecare
căi, acea mentalitate. Un B. P. Haş­
deu, care-i ura din suflet pe Ruşi, mai
ales din cauza sistemului politic care
domnea în ţara lor, n'a pus niciodată
în discuţie chestiunea Românismului
de peste Prut în forme concrete». Ace­
laşi reproşi îl face şi Mitropolitul Iosif
Naniescu, care a stat un sfert de veac
în scaunul Mitropolitan, fără a se fi
gândit la Basarabia, şi lui V Conta
(pe care d. Ghibu îl consideră ca basa­
rabean, probabil după o origină stră­
bună). Credem că acest autor e nedrept
cu marii Basarabeni citaţi, pentru că
judecata oamenilor trebue să fie pusă
C E L E T R E I CRIŞURI
Scrisoare
Copacii ofticoşi tuşesc,
pătând aleile cu sânge —
Şi orga toamnei lânced plânge —
Ce chin, când dor durut te 'nfrânge!...
Purtat de vânt, eu rătăcesc...
Copacii ofticoşi tuşesc...
Grădinile mor rând pe rând.
Pe neştiute, greu te 'ngânduri...
Şi fericiţii fără gânduri
dorm, nopţile, ca 'n patru scânduri..
Eu, du«, văd zorii 'mpălidând...
Grădinile mor rând pe rând ..
Şi iar la tine mă gândesc.
E 'n ochii tăi atâta soare:
când te iveşti surâzătoare,
râd: sunet, linie, coloare;
sclipind azururi, se boltesc...
Şi iar la tine mă gândesc...
Că eşti departe — ce păcat!
... Şi mult mâhnit îţi scriu azi carte
că-aicea toate sunt deşarte,
miroase-a lacrimi şi a moarte...
Demult seninul ne-a lăsat...
Că eşti departe — ce păcat!
George Voevidca
în cadrul momentului istoric Nu putea
să facă nici iredentism, nici revendicări
culturale, aceia cari, ca Basarabeni şti au
că dincolo de Prut e imensul stat mos­
covit, cu-o putere de dominaţiune, faţă
de care orice veleitate de opunere din
partea Românilor liberi, ar fi fost o
cheltuială inutilă de energie. Dar un
Haşdeu a adus Basarabiei marele aport
al prestigiului personal; şi nu puţin
cântăreşte în cumpăna istoriei unui
pământ, şi unei tagme de oameni, ge­
niile ce apar din mijlocul lor.
Haşdeu rămâne pentru cultura noa­
stră un geniu universal care a lăsat
urme în filologie, şi în istorie, în poesie
şi în teatru.
Cu un astfel de Basarabean de ori­
gină, cultura noastră se mândreşte, iar
Basarabia îşi poate revendica şi partea
ei de glorie culturală în templul intelec-
tualităţei româneşti.
Acum când comemorăm 25 ani delà
moartea lui Haşdeu, să nu uităm ast­
fel pe acest geniu basarabean, care
ilustrează valoarea cugetărei originale
româneşti !
C Ă R Ţ I
Cezar Petrescu: Greta Garbo. Ro­
man Ediţia Il-a. Imaginaţia fecundă a
d-lui Cezar Petrescu desvăluie în pa­
gini atrăgătoare povestirea brodată în
jurul celui mai cunoscut nume de ve­
detă, al Gretei Garbo. E în acest ro­
man un amestec de senzaţional şi pi­
toresc, de uimitor şi necunoscut Ne­
astâmpărul abundă, acolo unde auto­
rul se fereşte par'că să-şi analizeze
precis personagiile. Ca şi in Baletul
mecanic, d-1 Cezar Petrescu lasă frâu
liber imaginaţiei, purtându-şi cititorii
printr'o lume pe care, dacă ai cunos-
cut-o, ţi se pare că e cu totul alta de­
cât aceia în sânul căreia te-ai obişnuit
să trăieşti.
Alesele însuşiri de romancier ale
d-lui Cezar Petrescu nu-i îngăduie, cu
toate acestea, să scoată din romanul
Greta Garbo o operă de valoare, cum
ar fi de pildă „întunecare* sau .Simfo­
nia fantastică". Cea din urmă lucrare,
din acest punct de vedere, rămâne o
carte de pură senzaţie care nu adaogă
nimic la faima de romancier cucerită
de d-1 Cezar Petrescu cu lucrările-i
anterioare.
Prof. AI. Lapedatu: Viaţa politică
internă a Principatelor Unite sub Alex,
loan tusa. Edit. Cartea Românească,
1932.
D-nul Alex. Lapedatu, profesor uni­
versitar şi membru al Academiei Ro­
mâne, a dat publicului, sub forma unei
Prof. univ. A tex. Lapedatu.
monografii «Viaţa politică internă a
Principatelor Unite sub Alexandru loan
Cuza» (1859—1866).
Este un studiu istoric obiectiv, înte­
meiat pe informaţii certe din care se
desprinde situaţia internă a ţărei sub
domnia unui Domn pământean, care
e un ciudat amestec de iniţiative bune
şi de reforme îndrăsneţe, cu apucături
totuşi dăunătoare prestigiului şi per­
soanei sale ca şi Ţărei însăşi.
Micul dar cuprinzătorul studiu al
d-lui Alex. Lapedatu relevă pe profe­
sionistul istoric imparţial, ca şi pe cel
obişnuit cu privirea în asamblu a vie-
ţei politice din trecut.
Studiul acesta este obiectiv şi docu­
mentat, iar expunerea faptelor şi co­
mentarea lor, — clară şi convingătoare.
T.
Dante. Infernul: Traducere de Al.
Marcu. — Scrisul Românesc, Craiova.
După traducerea în proză a Eneidei
lui Virgiliu, de către d-1 N. Pandelea,
cu gând de a face mai uşor de price­
put capodopera lui Dante Alighieri,
d-1 Al. Marcu dă o traducere în proză
a Infernului, însoţită de note lămuri­
toare. Am putea spune, cu toate astea,
că trducerea în proză a d-lui Al. Mar­
cu are un ritm cu totul original, care
se apropie de frăgezimea terţetului
dantesc în aşa chip încât, lăsând car­
tea din mână, ai impresia c'ai citit un
vers fin cizelat, fără rimă, dar străbă­
tut de un ritm nou şi necunoscut
Tocmai pentru aceasta, traducerea
d-lui Al. Marcu se învredniceşte de
toată lauda şi dintr'un anumit punct
de vedere, ea rămâne poate superioară
traducerii lui George Coşbuc, care,
deşi versificată în formele originalului,
rămâne greoaie şi obscură pe unele
locuri.
 SPIRITE ŞI
Un om de seama pe patul suferinţei, în
agonie, spunea prietenului sau care-1 păzea:
«Scumpul meu prieten, pentru ce atâta lume
la mine în casă ? N'ar fi trebuit să fii de cât
tu : boala mea e contagioasă !»
O cochetă care se găsea in camera ei în
neglije, aude bătând la uşe;
— Nu intra, strigă emoţionată frumoasa
doamnă, sunt în cămaşe.
Cinci minute in urmă, o nouă ciocănitură
in uşe.
— Puteţi intra, am scos'o depe mine !...
Intre doi însurăţei : Ce-ai face, dragă Vaier
dacă m'ai pierde ?
— Aşi înebuni de durere, scumpa mea.
— Dar te-ai mai recăsători oare ?
— N'asi fi nebun în aşa hal !
La un restaurant de primul ordin. Un vi­
zitator cetind lista de mâncare: Garçon, ce-mi
recomanzi ?
Acesta-i şopteşte :
— Un alt restaurant!...
» D-nul P. întreabă servitorul, dacă stăpânul
In noaptea nunţei : lncântări promisiuni,
;
jurăminte se schimba între soţi. — Intervine
soţul glumind : Draga mea, dacă te vei gândi
să mă înşeli, te rog cel puţin să mă previi...
— cDragul meu, acuma îmi spui? Trebuia
să-mi spui mai de mult!...
• Eşind delà Salonul automobilului :
Intr'uu spital : un medic savant tace vizita
obicinuită şi constată că 3 din bolnavi aveau
aceiaşi boală, destul de gravă.
Cu o mândrie specifică savanţilor, comunică
BCU Cluj / Central University Library Cluj
personalului clinicii, că aceşti 3 pacienţi îl
interesează ca om de ştiinţă şi este hotărât
să-şi dea osteneala să-i însănătoşească.
Profesorul prescrie aceleaşi medicamente
la câte şi trei.-
A doua zi, mteresându-se cum merg cei 3
bolnavi, asistentul îi răspunde : maestre, 2 din
pacienţi au murit, al 3-lea traeste, de oare ce
a refuzat să ia medicamentele prescrise.
— ??!!..
Fetele de azi sunt extraordinare. Ce vor fi
copiii lor î
Noroc că nu prea fac...
Mussolini a interzis decotteuri în biserică
şi costume indecente la plaje, ştranduri, re­
viste de scenă, etc.
La noi s'ar revolta femenistele contra unei
asemenea măsuri, aşa se explică că nimeni
nu intervine pentru curmarea . udului exa­
gerat şi imoral la fiicele Evei.
Autorităţile au prins frica sexului... slab.
NOUTĂŢILE
y/ » fericit eveniment s'a întâmplat in fa-
^ inilia Arhiducelui Anton de Habsburg
şi a Arhiducesei Ileana, prin naşterea co­
pilului lor, Ştefan, la vila Mödling. D. Caius
Brediceanu, ministrul nostru din Viena, a
adresat felicitările guvernului roman.
Poporul român a păstrat acelaş cald a-
taşament faţă de «Principesa Ileana*, fiica
mult iubită a M. S. Regina Maria şi a ne-
iiitatalului Rege Ferdinand, care a lăsat atâtea
amintiri prin alesele sale însuşiri sufleteşti
şi dragostea sa pentru ţara noastră.
— Cu ocazia botezului A. S. I Arhiducele
Ştefan, M. S. Regina Maria a României a
dăruit o mie de şilingi săracilor din Mödling.
— In ultimul timp s'au stins din viaţă marii
artişti români : N. Vermont, pictor de mare
valoare, sculptorul Paciurea, un distins crea­
tor în materie de arta şi delicatul poet şi
scriitor Alfred Moşoiu.
— D-l Jan Seba a fost numit ministru al
republicei Cehoslovace la Bucureşti în locul
D-lui Kunzl Jizerski. strămutat la Berna.
MORAVURI
Pe un vapor transatlantic intră în restau­
rant două frumoase doamne în costum de bae
şt se aşază la masă. — Un domn cu soţia re­
voltaţi de acest <sans gêne» protestează. Se
cere intervenţia căpitanului vaporului, care,
pentru a-i satisface dispune ca persoanele
care se simt jicnite de costumul celor două
doamne, să ia masa in alt salon.
Dar, căpitanul constată, că în acest din
urmă salon, nu intrase de cât cei 2 recla­
manţi; toţi călătorii se declarau mulţumiţi de
gestul frumoaselor cochete. Ritmul vremii!...
Un domn galant, auzind pe o cochetă doa­
mnă, că iubeşte parfumăria — extract de
violetă, extract de heliotrop, extract de
interveni: Doamnă, este un extract pe care r Dr. Ioliait Schober, fost cancelar al Aus­
de sigur n u l puteţi suferi triei, asupra căruia presa franceză constată
că. dacă lui i s'a datorat menţinerea ordiuei
Doamna intrigata: Care extract?
la Viena, în calitate de cancelar era un adept
— Extractul de naştere !... convins al pangermanismului austriac.
— Ah, dragul meu — viaţa fără tine a r fi
goală.
— S'au împlinit 2o ani delà moartea cărtu­
— Da, draga mea. în schimb portofelul meu rarului basarabean B. P. Hajdeu.
ar fi plin !
— Marele filoromân Abatele Zavoral, din
Praga, a împlinit vârsta de 70 ani.
— Ziarele Cehoslovace, publică lungi ar­
este acasă. ticole despre planurile monarhiste din Ungaria,
— Nu e acasă. Domnul a plecat de 15 zile în care arată că în ultimul timp l«»gitimiştii
în călătorie. unguri desvoltä o noua propagandă pentru
— Călătorie de plăcere de sigur ? întronarea lui Otto de Habsburg.
— Nu cred, Domnule. — Stăpânul a plecat — In ziua de 10 Sept, s'a deschis la Ate­
cu doamna. neul Român din Bucureşti, Congresul inter­
naţional de Istoria medicinei, prezidat de Prof.
Dr. Cantacuzino, asistat de Dr. V. Gomoiu,
Bloch, întâlneşte pe Segălică, ducând un secretar g-ral el Soc.-române de istoria me­
pachet—evident—preţios : dicinii. La acest congres pus sub preşedenţia
— Ce ţii cu atâta grije, Segălică ? de onoare a M. S. Regelui Carol II. au asistat
— Un colier de perle. Bravo ! Ar fi tre­ reprezentanţi şi savanţi din toate ţările.
buit să poftiţi mai bine la expoziţie pentru — In luna August a avut loc pe malul Mu­
a-i cumpăra un automobil elegant. reşului, o serbare populară ungurească, data
— Ai înebunit Bloch ? Decând există au­ sub patronajul partidului maghiar din locali­
tomobile falşe? tate. Ca şi în alte ocaziuni, serbarea aceasta
a fost un nou prilej de manifestaţiuni şovi-
Ritmul nou. niste ungureşti, aşa precum ştie vecinicul re-
Dragă Marie, când ne vom căsători, trebue gisor ca astfel de petreceri să le aranjeze, sub
să te laşi de fumat. masca vreunui pretext oarecare. Cei cari au
— Bine, dragă. asistat la această serbare, au avut să vadă
— .Şi de plimbări prea dese. etalându-se tot felul de costume ungureşti,
— Bine! culorile tricolorului unguresc reprezentate în
— Şi de danciugurile enervante.
toate manifestaţiunile, loate dansurile ungu­
— Bine dragă ! reşti jucate de toata suflarea ungurească pre­
— Şi de... zentă, în cântecele deasemenea ungureşti ale
— Sper oă la altceva nu mai ai de renunţat? mulţimii.
— Poate mai târziu.
— Ei dragă Petricâ, renunţ eu în schimb
la intenţia de a mă căsători cu tine! ?
*
Alte timpuri, când rochile măturau strada.
Un domn, privindu-şi soţia ce se urca în tră­
sură îi zise apăsat: «observă când urci că se
văd picioarele...>
ZILEI
— Un succes şi o bucurie simţim prin a-
pariţia cartei Povestea sfântului nostru
războiţi», scrisă de distinsul şi harnicul Prof.
Const. Kiriţescu.
Evenimentele la anunţarea intrării noastre
în foc şi până la zilele măreţe ale Unirii tu­
turor Românilor, sunt descrise cu căldură şi
claritate în această carte.
— S'au împlinit 3(H) ani de la naşterea fi­
lozofului Spinoza. Cu această ocaziune s'a
organizat în Olanda, un congres al filozofilor Barbu SI. Delavrancea. — Scriitor şi naţio­
internaţionali. nalist, căruia Reuniunea,, Cele Trei Crişuri"
ii i'a ridica un măreţ monument la
- In Franţa s'a serbat jubileul de 80 ani al granila tarei, la Oradea,
romanicerului Paul Bourget.
m —i • . -- ** -, * .»» * » . » * . »»—»•—*
— Mussolini a făcut cadou unor şcoli din Autorităţile san persoanele cari
Debretzin, o superba plachetă de bronz care posed liste de subscripţii pentru ridi­
va fi oferită acelor elevi ce vor fi realizai
cele mai bune progrese în limba italiană. carea „Monumentului Barbu Dela­
Placheta, o operă a cunoscutului sculptor
vrancea", sunt rugate a le trimete la
Morbiduci, înfăţişează zeiţa Romei cu casca, Oradea, pe adresa „Cele Trei Crişuri"
şi pe verso lupoaica alăptând pe Romulus şi Casa Naţională, însoţite de sumele
Remus. colectate.
 BIBLIOTECH JŒVISTJB
BIBLIOGRAFIC
XXXXXXXXXXXXXX^XXXXXXJ
Cărţi primite:
Generalul C. Găvănescu ,,Din geniile neamului" Tip.
. „Universul" Bucureşti 1932, 381 pag. 160 lei.
i 'ictor Eţtimiu „Don Juan" Ed. „Ancora" Bucureşti
131 pag. 15 lei.
Theodor Rosen „Poezii alese" Tip. „Cartea de Aur"
Bucureşti 1932, 48 pag. 20 lei.
Vasile Militam „Fabule" Ed. „Universul" Bucureşti
189 pag. 40 lei
Dr. I. M. Dobrescit „Industriile Agricole" Tip. „Uni­
versul" 336 pag. 250 lei.
Alexandru Procopovici „Cronica iui Ion Neculcea"
apărută sub îngrijirea D-lui N. Cartojan, Ed.
„Scrisul Românesc" Craiova 2 vol.
Ion Dongorosi „Tucu" Ed. „Scrisul Românesc" Cra­
iova 22 pag. 40 lei.
G. Kivăran-Răsvan „Pe drumuri africane" Ed. Libr.
„Pavel S u m " 1932 Buc. 176 pag.
Generalul Petin „Le Drame Roumain 1916—18" Pavot
Paris 154 pag. 1932.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Gh. M. Cantacusino „Arcade, Firide şi Lespezi" Ed.
„Cartea Românească" 311 pag. 100 lei, 1932 Bu­
cureşti.
Constantin Bacalbasa „Bucureştii de altădată" 3 voi.
Ed. „Universul" 140 lei.
Dante „Infernul'' Ed. „Scrisul Românesc" Craiova 1932,
280 pag. 20 lei.
C. Xeni. „Tache Ionescu" Ed. „Universul" 1932 Bucu­
reşti 502 pag. 150 lei.
Alexandru Lascarov-Moldovanu „Biserica năruită" Ed.
„Naţionala" S.CiorneiBucureşti 188 pag. 25 lei 1932.
Perpessicius „Intineral sentimental" Ed. „Cultura Na­
ţională" 1932, 111 pag. lei 60.
Richard Wagner „Istoricul lui Parsifal" 1932 Bucu­
reşti Ed. ,,E. Marvan" 70 pag. 300 lei.
Revista ,,Cele Trei Crişuri"
SCRISUL
Institut de Editură şi Arte Grafice în
Tipografie # Litografie # Legatorie
Car t o n a g e # N o t e M u z i c a l e .
28.120
Victor Eflimiti „Poemele singurâtăţei" Ed. „Cartea
Românească" Bucureşti 205 pag. 35 lei.
Alexandru lancovescu „Icoane din Bosfor" Ed. „Viaţa
Nouă" Craiova 72 pag. 40 lei.
Carol Drimer „Studii şi Critice" vol. I şi II Tip. „Pro­
gresul" Iaşi 298 pag. oO lei.
Carol Drimer „Ecclesiast" Tipografia „Modernă" Iaşi
17 pag. 20 lei.
Ministerul Instrucţiunei, Cultelor si Artelor „Salonul
Oficial".
/. Krishnamurti „Buletinul Stelei" Bucureşti 1932.
Reviste şi publicaţii Periodice :
„Boabe de grâu" An. III Nr. 5 Bucureşti.
Buletinul Desp. /ud. Sibiu al As trei „Mult pot puţinii
buni împreună" 1932 Tip. „Cavalerii".
, Curentul nou" An. I Nr. 2, 3, 4 1932 Turnu-Severin.
„Documente răseşeşti" An. I Nr. 3 Bârlad.
„Gazeta Cooperatorului" An. IV Nr. 14, 15 1932 Bu­
cureşti.
„Mişcarea medicală Română" An. V Nr. 3, 4, .5, 6
1932 Craiova.
„Monitorul Comunal" al Municipiului Oradea An. VI
Nr. 7, 8, 9 Oradea.
„Magazinul" An. II Nr. 21 1932 Bucureşti.
„Natura" An. 21 Nr. 7 1932 Bucureşti.
„Neamul românesc pentru popor" An. I Nr. 13, 14
Gara Chitila Ilfov 1932.
„Opaiţul Satelor" An. IV Nr. 3 1932 Valea Copcii
Mehedinţi.
„Observatorul" An. V_Nr. 5, 6 Beiuş Bihor.
„Orientări" An. I Nr. 7 Moin eşti Bacău.
,,Realitatea Ilustrată" An. V Nr. 289, 290 Bucureşti.
„Revista funcţionarilor publici" An. VII Nr. 7 Bu­
cureşti.
„Revista Infanteriei" An. XXXVI Nr. 365, 366 Bu­
cureşti.
„Revista Ştiinţelor Veterinare" An. XIII Nr. / Galaţi.
„Satul" An. II Nr. 21 Bucureşti.
„Sănătatea" An. XXXII Nr. 13, 14 Septembrie 1932
Bucureşti.
„Ţara Bârsei" An. IV Nr. 5 1932 Braşov.
„Vasărnap' ' A n . XV Nr. 15 1032 Arad.
Adm. Bibi. V. Vornicii.
se tipăreşte în atelierele
ROMÂNESC
Craiova