Steaua Dobrogei Monografie Mihai Marinache

Mihai MARINACHE Ioana MARINACHE
«STEUA DOBROGEI»
(1879 - ...1891)
«STEAUA DOBROGEI»
Încercare de reconstituire monografica
)
Tulcea 2007
ISTORICUL PRESEI TULCENE
ISBN: 978-973-7828-36-1
MIHAI MARINACHE IOANA MARINACHE
Memoriei
părinţilor noştri trecuţi în nefiinţă,
mamei noastre, Olimpia,
întreaga gratitudine
„STÉUA DOBROGEI”
(1879-...1891)
„STEAUA DOBROGEI”
Încercare de reconstituire monograficã
Editura HARVIA
MIHAI MARINACHE IOANA MARINACHE
Colecţia ISTORICUL PRESEI TULCENE
[I]
Apare sub egida

FUNDAŢIILOR tulcene
„DANUBIUS”, „CASA ŞCOALELOR”
„STÉUA DOBROGEI” şi a revistei de cultură

„STEAUA DOBROGEI”
(1879-...1891)
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
„STEAUA DOBROGEI” Mihai MARINACHE, Ioana MARINACHE

„Stéua Dobrogei” (1879-...1891)
Încercare de reconstituire monograficã

Încercare de reconstituire monografică
TULCEA, editura Harvia, 2007
Îngrijirea ediţiei: Mihai MARINACHE

Ediţie îngrijită de
ISBN - 978-973-7828-36-1
Mihai MARINACHE
Tehnoredactare: V. Siminivschi, R. Căliman

Coperta: R. Căliman
Bun de tipar: 12.09.2007; 250 exemplare

Tulcea 2007 TIPAR S.C. HARVIA S.R.L. TULCEA
str. Trandafirilor nr. 10; tel: 0240/ 512 651
Încercare de reconstituire monograficã «Steaua Dobrogei»
ARGUMENT
„Stéua Dobrogei” (1879-...1891). Încercare de reconstituire monografică este

mai mult decât o provocare. Rod al unei cercetări minuţioase, această lucrare se
doreşte a fi un modest omagiu adus primei publicaţii româneşti apărute în Dobrogea
după revenirea provinciei în cadrul statal românesc în noiembrie 1878.
Dobrogea, numită de Ion Ionescu de la Brad «California noastră naţională»,
începe să fie (re)descoperită cu uimire pe măsură ce se racordează încet şi sigur, cu
entuziasm, dar şi cu multă suferinţă, la instituţiile şi valorile naţionale. Ziarele
centrale, cu precădere, îşi trimit redactori în noul ţinut românesc sau îşi stabilesc
corespondenţi de presă (înalţi funcţionari ai administraţiei judeţelor, avocaţi, medici,
institutori, jurnalişti veniţi din Basarabia şi stabiliţi mai întâi la Tulcea şi Constanţa,
ofiţeri). Corespondenţa specială din Dobrogea este tipărită în rubrici variate, do-
minând de la început ineditul, pitorescul, senzaţionalul, aventura. În timp, prin mate-
riale ample, tematice, publicul este informat în legătură cu progresele (şi slăbiciunile)
în plan economic, social şi cultural obţinute de noua administraţie de-a lungul marii
guvernări liberale (funcţionarea instituţiilor nou create, problema proprietăţii,
emigraţia/imigraţia, şcoala şi instrucţia publică, justiţia, etniile, religia, armata,
ordinea, agricultura, inspecţiile ministeriale, debutul exploziv al corupţiei ş.a.).
Apariţia în iunie 1879 a primului organ de publicitate, „Stéua Dobrogei” , sub
conducerea jurnalistului profesionist Basile Brănişteanu, a permis afirmarea,
dezvoltarea rapidă şi maturizarea treptată a ziaristicii dobrogene. Publicaţie
independentă, în intenţie, în fapt şi mai cu seamă în atitudine, „Stéua Dobrogei”, prin
-I-
personalitatea directorului Brănişteanu, deşi a întâmpinat numeroase obstacole, a fost

considerată, pe bună dreptate, fondatoare a presei româneşti din Dobrogea.
Experienţa publicistică a redactorului responsabil (1868-1869, Bacău, ziarul
„Calausulu”; 1872-1873, Bolgrad, publicaţia „Echoul Bolgradului”) garantează
activitatea desfăşurată în perioada tulceană de către distinsul om de presă Brănişteanu
(1879-1891, Tulcea, „Stéua Dobrogei”, cu întreruperi; 1886 „Monitorul Judeţului şi
al Comunei Tulcea”), apreciat şi susţinut de confraţii de la publicaţiile din capitală şi
din ţară.
Publicaţie - etalon pentru ziarstica tulceană a primului deceniu de la reinte-
grarea Dobrogei, „Stéua Dobrogei” a stârnit admiraţia presei centrale, a fost
apreciată ca independentă şi citată permanent (de la articole de fond până la ştirile de
moment). Procesul de presă intentat directorului publicaţiei de către prefectul Paul
Stătescu este în atenţia presei naţionale şi devine subiect de dezbatere în Parlament.
Atitudinea fermă de apărător demn al libertăţii presei din partea gazetarului tulcean
(luarea de poziţie responsabilă faţă de ordonanţa prefectului, care viza îngrădirea
exprimării libere a presei) este susţinută de cei mai importanţi gazetari din marea
presă românească a timpului.
Absenţa colecţiei din fondurile centrale (e un miracol că s-au păstrat cele două
numere existente la Biblioteca Academiei, din 1879 şi 1883) ne-a determinat, pornind
de la notaţiile ilustrului bibliograf al Dobrogei, Stan Greavu - Dunăre, să începem
acţiunea migăloasă de identificare a surselor referitoare la publicaţia tulceană şi de
extragere a materialelor existente. S-a conturat, astfel, o miniantologie „Stéua
Dobrogei” , care ar putea permite cercetătorilor şi cititorilor pasionaţi să înţeleagă
mai bine destinul unei publicaţii rare şi conduita exemplară a conducerii acesteia.
În lupta sistematică pentru combaterea corupţiei din administraţia tulceană şi
pentru impunerea unei atitudini civice, demne, eroice şi altruiste în susţinerea
adevărului, „Stéua Dobrogei” şi-a atras, de-a lungul vremii, numeroase duşmănii.
Dispariţia gazetei (1891) şi moartea ziaristului (director de publicaţie şi patron de
tipografie) în 1893 accentuează în anii următori intrarea într-un con de umbră şi de
uitare nemeritată. După 1900 este ignorată în totalitate. Lucrările tematice
prestigioase dedicate Dobrogei după primul război mondial amintesc în treacăt despre
această publicaţie, repetând obositor date îndoielnice.
Încercarea noastră de a reconstitui şi a reconstrui o posibilă monografie
- II -
„Stéua Dobrogei” conţine, în concepţia modelului imaginat, câteva fisuri.

Detectabile la nivelul pereţilor şi acoperişului, acestea nu pot distruge structura
ansamblului conturat şi realizat cu multă greutate.
Cercetarea va continua. Materialele descoperite în alte publicaţii (centrale,
regionale, judeţene) vor amplifica viziunea despre rolul şi locul „Stelei Dobrogei” în
peisajul publicistic tulcean.
A scrie despre un timp fast al istoriei noastre (revenirea Dobrogei la patria
mamă), a scoate din uitare fapte indispensabile înţelegerii spiritualităţii complexe a
locului, a aduce în lumină caracterele unor personalităţi care au zidit şi consolidat
tradiţiile româneşti în acest spaţiu binecuvântat, a pune într-o mai dreaptă cumpănă
aspecte considerate definitive mai bine de un secol înseamnă a da un sens esenţial şi
ideal actului publicistic.
Constantin N. Sarry, preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din
Dobrogea, conducător de publicaţii dobrogene şi scriitor talentat, prefaţând lucrarea
lui Al. D. Demetriad despre istoricul presei româneşti în Dobrogea (Constanţa, 1934),
atrăgea atenţia că în provincia noastră „multe au fost nesocotite, dar mai mult decât
toate, ziaristica.
Dacă în pofida acestei vitregii, gazetăria dobrogeană a putut totuşi exista şi
a menţine în slujba ei atâtea elemente preţioase, aceasta are a se datori exclusiv spi-
ritului de jertfă al acelora, cari (...) au preferit cu toate acestea să n-o părăsească -
credincioşi până la capăt ca şi apostolii lui Hristos.”
Păstrând proporţiile, conştienţi fiind de limitele impuse de excepţionala bogăţie
şi varietate a materialului supus cercetării, lucrarea de faţă deschide seria studiilor cu
caracter monografic dedicate presei tulcene până la primul război mondial.
august 2007 Autorii
- III -
Anul 1879
-4-
- IV -
1. Timpul, an IV, nr. 143, (V.), 29.VI.1879, p.3, col.3
«Steaua Dobrogei este numele unui ziar fundat în noua provincie a României.
Acest ziar apare în Tulcea cu următorul program:
“Steaua Dobrogei va avea misiunea de a se ocupa esclusivamente numai de
interesele şi afacerile locale, adică de acele interese şi afaceri care vor fi relative la
înflorirea comerciului, la încuragiarea industriei, la desvoltarea instrucţiunii publice,
la progresarea agriculturei ce stă în amorţire şi care n-au luat nici ‘un avânt
din starea primitivă; în fine se va ocupa -zicem- de tot ce ar putea să dea resultate
folositoare - tutulor afacerilor de interes general. “
Urăm succes bun acestui confrate pe arena publicităţei.»
2.TElEGRApHulu, an IX, nr. 2158, (V.), 29.VI. 1879, p.3, col.1
«Au apărutu în Tulcea unú organú de publicitate intitulată «Stéua Dobrogei» .

Misiunea sea este de a se ocupa esclusivamente numai de interesele şi afacerile
locale.
Principiile sale sunt liberale. Îi urămú viaţă lungă şi prosperitate.»
3. BiNElE puBliCu, an I, nr. 98, (V.), 29.VI.1879, p.3
lSciri şi fapte
«În fine, pe lângă celelalte mijloace de lumină ce se oferă Dobrogei, este şi un
ziar care va anunţa Dobrogenilor noutăţile din cestălaltă parte a României, precum ne
va spune şi nouă cele ce se fac în provincia acum alipită patriei mume. Numele său e
«Steaua Dobrogei».
În program, inspirată foarte bine din iubirea intereselor locale, «Steaua
Dobrogei» declară că nu se va ocupa decât de a propune mediile prin ajutorul cărora
să se îmbunătăţească cât se poate de iute starea materială şi morală a locuitorilor, cari,
până acum, zic că au avut fericirea de a fi sub Români.
Urăm Stelei Dobrogei o lumină vie şi durabilă, un succes frumos.»
-5-
4. RESBOiul, nr. 703, (S.), 30.VI.1879, p.3, col.2
«Stéua Dobrogei se numeşte un ziar românesc, care a apărut întâiaşi dată la

Tulcea, sâmbătă, la 22 ale curentei, propuindu-şi d’a se ocupa esclusivamente numai
de interesele şi afacerile locale fără a se arunca în valuri politice.
Îi urăm succes bun.»
5. TElEGRApHulu, an IX, nr. 2159, (D.), 1.VII.1879, p. 2, col.4
« Vaporul Danau, din compania Loyd, plecând eri din portulú Tulcea, pentru
a’şi urma călătoria spre Sulina, aú avutú fatalitatea de a se nămoli în noroiú la o
distanţă aproximativă de una mie metri de la portú.
Causa acestui accidentú a fostú, că voindú a se feri de o corabie ce vinea din
direcţiunea lui prin puterea pândelorú, s’a vědutu pe nesimţite încleştată în noroiú şi
din care, cu tóte forţele ei ş’a datú, n’a pututú eşi de câtu numai dupě ce a luatú
greutatea ce conţine partea numită «proba» şi transportată la «pupă» cândú intindindu
pândele şi prin puterea aburului, aú pututú în fine scăpa.
Astă-di, între 9-10 ore, a plecat după ce a făcutú o întârdiere de 24 ore.»
(Stéua Dobrogei)
6. RESBOiul, nr. 716, (V.), 13.VII.1879, p. 2, col.2
«Ziarul Stéua Dobrogei, în numărul său de la 4 iulie corent, care nu înţelegem

din ce causă ne-a sosit tocmai astăzi, comunică ştirea că s-a descoperit asasinul
soldatului turc din marina otomană, ce staţiona pe bastimentul din portul Sulina.
După cum arată numitul ziar, d. procuror al tribunalului Tulcea,
transportându-se la faţa locului, şi luând direcţia urmărirei, a constatat prin martori şi
indici mai mult decât probabili că autorul crimei în cestiune este un turc anume
Mehmet-Ali, al căruia mobil a fost resbunarea din causă că victima avea relaţiuni
intime cu concubina sa. Asasinul este arestat şi trămis înaintea justiţiei spre a fi jude-
cat.»
7. BiNElE puBliCu, an I, nr. 110, (S.), 14.VII.1879, p. 3
-6-
« Omorâtorul soldatului din marina otomană ce staţiona pe bastimentul din

portul Sulina, ne spune Steaua Dobrogei, s-ar fi descoperit. El ar fi un turc, anume
Mehmet-Ali, împins la această crimă de un simţământ de răzbunare, provocat de infi-
delitatea concubinei sale, care fără milă de Ali, s-ar fi ascuns sub aripele repausatului
asasinat ca să sboară cu dânsul.»
8. ROmANulu, an 23, (S.), 14.VII.1879, p. 3, col. 1

9. pRESSA, an XII, nr. 156, 14.VII, p.3. col. 1
l Sciri d’ale dilei

* Despre incidentul de la Sulina
* Incidentul de la Sulina
«Se ştie că cu ocasiunea afacerii de la Sulina se găsise cadavrul unui soldat
din marina otomană şi că răuvoitorii acusau pe soldaţii români de acest asasinat.
Iată ce citim acum în “Stéua Dobrogei”, noul ziar ce apare în Tulcea:
«În fine asasinul soldatului din marina otomană ce staţiona pe bastimentul din por-
tul Sulina s-a descoperitu, iar intriganţii, care se sileau cu orice preţ să arunce o pată asupra
onoarei soldatului român, n-au reuşit în planul lor perfid şi n-au dobândit alt resultat decât
acela al calomniatorilor.
Primul procuror de pe lângă tribunalul Tulcea, d. Fliondor, sesizat pe de-o parte de
fapt, iar pe de alta indignat de calomniile ce puneau în dubiu inocenţa unui corp de armată,
mergând în persoană la faţa locului şi luând direcţiunea urmăririi, a constatat, prin marturi
şi indicii mai mult decât probabile, că crima este săvârşită de către un turc numit Mehmed-
Ali.
Am zis cu premeditare, pentru că autorul crimei a căutat să-şi răsbune în contra
victimei sale, din cauză, se zice, că, acest din urmă captivând pe concubina celui dintâiu, infi-
delitatea a revoltat spiritul de resbunare şi, astfel fiind, după ce rivalii au petrecut seara
împreună la o cafenea, ieşind de acolo, soldatul a fost pumnalat de către Mehmed Ali. Din
depărtare s-a auzit atunci o voce suferindă pronunţând cuvintele: “Destul, nu mă omorî,
Ali!”, după cum se constată în urmă din deposiţiunea marturilor.
Omorâtorul este încarcerat şi trimis înaintea justiţiei pentru a primi preţul sângelui.»
10. FAmiliA, nr. 51 , an XV, 1879, p. 347, (D.), 8.VII/20.VII.
«Şi în Dobrogea a început să apară un ziar românesc; acesta va ieşi la Tulcea
-7-
şi se va numi “Stéua Dobrogei”»
11. ROmANulu, an XXIII, (L-M.), 23-24.VII.1879, p.3, col. 1
«“Stéua Dobrogei” de sâmbătă ne aduce următoarele ştiri din România

Transdanubiană:
1. «Consiliul de resbel, în şedinţa de sâmbătă 14 a.c.; a achitat în unanimitate
putem zice, deoarece şase au fost pentru şi numai unul contra, pe d. căpitan Damian,
trimis înaintea justiţiei pentru incidentul de la Sulina.
Numerosul public ce a asistat a aclamat pronunţarea verdictului.
Comisarul Domnesc, espunând faptul, s-a pronunţat că nu este cas de
urmărire.»
2. «Recolta din Dobrogea este pretutindeni satisfăcătoare şi locuitorii, cari n-
au a plăti către stat nici o dare pe pământ, ba nici măcar dijmă după vechiul obicei,
şi-ar putea întrucâtva reabili posiţiunea materială în vremea anilor desastruoşi,
dacă se vor lua măsuri din vreme pentru a se împedeca furnicarii ce cutreieră
comunele, esploatând naivitatea sătenilor şi cumpărând de la cei mai simpli chila de
grâu, orz, secară, etc., cu jumătate şi mai puţin încă din preţul ce l-ar putea obţine în
oricare piaţă din localitate.»
3.«Dacă instrucţiunea în Dobrogea va merge progresând după cum a început,
desigur că în interval numai de 10 ani, fructele ştiinţei vor fi din cele mai plăcute, şi,
ca probă că învăţământul este primit cu plăcere nu numai de copii, este şi aceea că
în mai multe localităţi, înfiinţându-se şcoli de adulţi,cei înaintaţi în vârstă le
frecventează cu deosebit interes; iar, când se întâlnesc acasă băietul cu tatăl, se
esaminează unul pe altul în materiile ce li s-au predat. Gustul dar şi dorinţa de a
cunoaşte şi învăţa limba română nu este numai la cei de rasă latină; el s-a desvoltat
şi în alte inimi. Deşi înaintaţi în vârstă, până şi musulmanii profită de ocasiune să
studieze limba românească în orele libere.»
4. «După ştirile cele mai positive, zice în fine Stéua Dobrogei, putem anunţa
că Alteţa Sa Regală Domnul va vizita în curând Noua Românie. Deja preparativele
pentru primirea Stăpânitorului Dobrogei au început a se face.» 1
12. BiNElE puBliCu, an I, nr. 117, (M.), 24.VII.1879
1) «Consiliul de resbel, zice Steaua Dobrogei, în şedinţa sa de sâmbătă, 14

curent, a achitat în unanimitate pe căpitanul Damian, trimis înaintea justiţiei pentru
incidentul de la Sulina.
-8-
Comisarul domnesc espuind faptul, s-a pronunţat că nu e cas de urmărire.»

2) «Tot din numita foaie aflăm că populaţia dobrogeană învaţă cu ardoare;
că nu numai românii dar chiar şi dintre musulmani se ocupă unii cu învăţarea limbei
româneşti.»
13. Timpul, an IV, nr. 162, (M.), 24.VII.1879, p.3,col.3-4
lRecolta în Dobrogea
«Recolta din Dobrogea este pretutindeni satisfăcătoare şi locuitorii, cari n-au
a plăti către stat nici o dare de pământ, ba nici măcar dijme după vechiul obiceiu, s-
ar putea întrucâtva să-şi reabiliteze posiţiunea materială în urma anilor desastruoşi,
dacă se vor lua măsuri din vreme pentru a se împedica furnicarii ce cutreieră
comunele esploatând naivitatea sătenilor şi cumpărând de la cei mai simpli chila de
grâu, orz, secară etc. cu jumătate şi mai puţin încă din preţul ce l-ar putea obţine în
orice piaţă din localitate.
Pe lângă aceşti furnicari care absorb munca agricultorului în modul cel mai
neuman şi fără conştiinţă, mai este şi o altă breaslă care sub pretext de datorii,
esploatează laboarea ţăranului pe temeiului unor tărfoloage crâşmăreşti.
Nu suntem contra principiului de a-şi plăti cineva datoriile, dar iarăşi nu
putem admite, ca nişte datorii de natura celor indicate să fie esecutorii, mai înainte
de a deveni certe şi liquide, căci atuncea munca de o vară ar ajunge în adevăr
proverbială, ear locuitoriul vecinic la sapă de lemn.
Încredinţaţi că facem un serviciu populaţiunei rurale denunţând aceste fapte,
atragem serioasa atenţiune a autorităţilor investite cu misiunea între altele şi de a
proteja clasa muncitorilor din această provincie şi în consideraţiune că locuitorii
muncitori nu pot fi asimilaţi în ştiinţă cu proprietarii şi arendaşii cari au sub ochi
preţurile curente, propunem:
i iu, Să se interzică vânzarea de producte în comunele rurale, deşteptând pe
locuitori prin primarul comunei de a transporta fiecare după ce mai întâiu’ şi vor fi
oprit semânţa necesară, orice producte vor avea de vânzare în pieţele din localitate,
unde, naturalminte mai cu greu cei setoşi de a frusta munca săteanului vor putea să
ajungă la scop, pe cât timp acolo fiind mai mulţi cumpărători, concurenţa va fi în
favoarea vânzătorilor.
ii, Nici o datorie pe isvoade se nu se plătească, decât numai în presenţa pri-
marului sau a unui consilier, care să fie ţinut ca la cas de opoziţie din partea
locuitorilor, să facă cunoscut creditorului de a forma reclamaţiune la autoritatea
respectivă.
-9-
Dacă modesta noastră propunere, care are de obiect a pune o barieră, între
simplitatea săteanului şi între echivoca intenţiune a precupeţilor, va fi susţinută,
putem asigura de mai înainte, că la anul viitor, esploatarea pămentului va fi duplă
dacă nu triplă, iar sărăcia ce ş’au stabilit domiciliul prin comunele rurale nu va mai
putea sta la uşa cultivatorului.
(Stéua Dobrogei)
14. Timpul, an IV, nr. 171, (S.), 4.VIII.1879, p.3, col. 3-4
l Citim în Steaua Dobrogei:

«Am promis în numěrul din urmă a foii noastre că vom da relaţiuni detailate
relative la banda de hoţi organizată din băieţi de la etatea de 12 până la 7 ani cel mai
mic.
Această bandă nu este pentru prima oară când s-au hazardat a comite fapte
criminale. Ea este de mai mult timp organizată şi încă într-un mod destul de fin,
pentru că nu proceda la nici o operaţiune fie prin spargere, fie furt simplu, mai
înnainte de a lua toate precauţiunile necesare d’a nu fi surprinşi, punând santinele
dintre ei la diferite locuri, spre a observa şi a da semnale la cas de trebuinţă. Astfel
în timpul ocupaţiunei ruseşti au furat prin intermediul cheilor falşe din saltarele
autorităţilor ruseşti o sumă destul de însemnată, consistând în monedă de hărtie, şi
nimărui n-a trecut prin cuget că autorii furtului pot să fie nişte plozi, până ce prin o
întămplare nu s’a găsit unul din ei, fumând o cigaretă a căreia tutun era învălit într-
o bucată de bancnotă. Această circumstanţă deşteptând pe poliţie, s-a pus în
urmărire; şi în adevăr s’au găsit îngropate o parte din bancnotele furate. Este ceva
straniu, că cu toate măsurile întrebuinţate după constituţiunea rusească în care n’au
lipsit pănă şi tortura, n’au fost cu putinţă să arate de către cine au fost îndemnaţi şi
povăţuiţi la asemenea crime. Mai mult decât atâta, 7 inşi din bandă au avut curajul
a nega faptul, preferând cruzimile de cât să declare adevărul, afară de unul singur,
căci banda se compunea din 8, cari nemaiputând resista contra cnutului au arătat
locul unde erau îngropate bancnotele, pe cănd ceilalţi protestau din resputeri că sunt
inocenţi. În fine, i-au bătut, i-au schinjuit şi în cele din urmă i-au pus în libertate,
când ajunşi odată iarăşi liberi nu s-a putut săpâni d’a nu re’noi furturile chiar prin
spargeri şi introducerea în domiciliuri printre gratiile de fier ce au unele fereştri.
Zilele trecute, observând că stăpânul unei case lipseşte şi ştiindu-l că are
bani, au spart fereastra, s-au introdus după obiceiu printre gratii şi găsind lada
deschisă, au furat suma de 2000 lei turceşti în diferite monede de argint, şi tocmai
când era să se retragă cu prada, cu toate că au fost surprinşi de către nişte fete tot
- 10 -
cam de vârsta lor, nu s-au îndurat a lăsa banii din mână dar au luat’o la fugă.
Făcându-se svon, căci acele fete au dat alarmă, poliţia a alergat, dar băieţii deja
dispăruse. Cu toate aceste urmărindu-i, i-a găsit însă fără bani.
Aducându-i la comisie şi interogându-i, n-au negat c’au intrat în casă; c’au
găsit o legătură cu bani destul de mare în ladă din care au luat numai 3 lei şi că dacă
n’au luat toată suma provine pentru că era prea grea. Pe cănd comisarul culoarei de
galben d. Constantinescu asculta depunerea, se presintă şi păgubaşul cu tănguire că
i s’au furat nu 3 lei după cum arată bandiţii, ci 2000 lei turceşti.
În zadar au fost blândeţa şi cuvintele morale; în zadar au fost francii ce s’a
oferit; în zadar au fost chiar şi dulceţele cu care poliţaiul oraşului au tratat pe unul
din bandiţi pe care l-a dus la domiciliul d-sale, se înţelege cu scop de a obţine măcar
cât de mici indicii. “Nu ştiu!nu sunt vinovat! este o năpastă pentru mine”, era
singurele cuvinte cu care se apăra. În fine văzând că nu vor să arate ce au făcut cu
banii,deşi erau prinşi ca şi asupra faptului chiar după desposiţiunile lor, i-au arestat.
Peste noapte însă, profitând de o sticlă ce era spartă la o fereastră din cancelaria
comisiei, au avut curajul a se strecura prin acea gaură.
O nouă trudă se presintă bietului comisar, căci a trebuit să se ia pe urma lor
pănă şi prin sate, unde prinzându-i, i-a înaintat parchetului.
După oarecare indicii se zice că abilul comisar Constantinescu speră a
descoperi pe indivizii cei bătrâni după a cărora comandă juna bandă operă.
Pănă atunci, dăm această relatare la cunoştiinţa lectorilor noştri, ca un fapt
unic în felul lui pentru că pănă astăzi, -cel puţin aşa credem- că nu s-au aflat pe alte
locuri o bandă cu tendinţi aşa de criminale, la o vărstă atăt de crudă, căci dacă la
vărsta de 7 ani are cineva curajul a fura ba încă spărgând şi cu chei falşe, ce va
deveni la vărsta de 30 pănă la 40 ani?
*
Să trecem de la banda de 7-12 ani la cei majori. Tot în Tulcea şi tot în
culoarea de galben, şeful comisiei deşi a venit abia numai de vr’o 20-25 zile în oraş,
au prins şi trădat justiţiei pe mai mulţi pungaşi veniţi cu paspoarte de prin Odessa,
Chişinău, Reni şi alte localităţi din Russia. Din numěrul acestora, unii chiar în ziua
d’intăi a ospeţiei, n’au lăsat să treacă 24 ore fără ca să nu comită câte un furt; dar
şi comisarul nostru la răndul sěú tot în aşa scurt timp, s’au grăbit a face cunoştinţa
lor şi a’i presenta parchetului de unde n’au putut scăpa de căt după ce au fost
condamnaţi de tribunal.
Ioan Neculaef din Chişineu pentru furt prin spargere, Nicolai Iani din
Bazargic pentru furt de vite etc., Nicolai Deciu din Reni pentru furt de bijuterii, Haim
Crăşmariu pentru furarea unor arămuri, sunt indivizi veniţi cu intenţiuni criminale în
Tulcea.
- 11 -
Suntem ţinuţi atăt după programul nostru, căt şi în faţa garanţiei ce dă

societăţei d-nul comisar Constantinescu apărănd’o contra oaspeţilor pericoloşi, a’l
asigura că societatea ţine tot-dea-una compt de amploiaţii ce’şi îndeplinesc în
consciinţă datoriile funcţiunei lor.»
15.RESBOiul, nr. 738, (S.), 4.VIII,1879, p. 3, col 3
lDin Dobrogea
«Diarul Steaoa Dobrogei din Tulcea, în numěrul sěú de la 28 Iulie, atrage
atenţiunea guvernului asupra inconvenientelor, la cari sunt espuşi locuitorii din acea
parte, din causa lipsei mijlócelor de comunicaţiune în timpul iernei, inconveniente de
cari aú avut să sufere aşa de mult în anul trecut, când atât militarii, cât şi funcţionarii
aú fost luni întregi în imposibilitate de a întreţine corespondenţe cu familiile lor.
Ne unim şi noi cu confraţii de la Steaoa Dobrogei rugând pe guvern să ia din
vreme měsuri pentru preîntâmpinarea acestui rěú.
Tot diarul în cestiune, relatéză un cas fórte rar în analele justiţiei penale. Este
vorba de o bandă de hoţi, compusă din 8 copii în vîrstă numai de la 7 până la 12 ani,
şi organisată cu atâta dibăcie, în cât a comis mai multe furturi prin spargere şi chei
mincinóse încă din timpul aflării autorităţilor ruse în Tulcea, fără a fi descoperită şi
prinsă de cât acum în urmă. Caracteristic este că aceşti hoţi-copii sunt de o tenacitate
aşa de mare, în cât chiar cnutul muscălesc nu a putut să smulgă o mărturisire de cât
numai de la unul dintr’înşii. Astă-di ei se află arestaţi pentru un furt prin spargere în
care sunt dovediţi de culpabili.»
16.TElEGRApHulu, an IX, nr. 2188, (D.), 5.VIII.1879, p. 2
lDin Dobrogea
Catedrala din Tulcea
Dacă amú sta să facemú historiculú faseloru prin care aú trecutú Biserica
română din Tulcea, cu hramulú Sfântulúi Nicolae, astă-di numită «Catedrală», atunci
arú trebui fără îndoială se scrimú nenuměrate pagini; ne vom mărgini numai a spune
că de la Sânţirea ei şi până în anii trecuţi, aú avut sórta cea mai tristă, pentru că
douě, trei luni sta deschisă credincioşilorú şi câte unú anú şi mai bine închisă şi
sigilată din diferite intrigi în câtú cei doriţi de a auzi oficiindu-se serviciulú divinú în
limba română, erau forsaţi se alerge pe la toţi puternicii de pe atuncea şi să
cheltuéscă sumi pentru ca s’o pótă libera de sub sequestru.
- 12 -
Astă-di nu mai are acea tristă sórtă; ea este mai liberă de câtú individulú ce’şi
face viaţa onorabilă pe pământulú românescú, dérú cândú cene-va trece pe lângă acestú
sântu locaşú, nu se póte opri d’a nu esclama «acestú templu nu póte să fie de câtú
abandonatú»,în aşa stare deplorabilă se află! ne tencuită şi ne văruită pe din afară!
acoperită cu scânduri ordinare şi putrede! fără nici o îngrăditură în jurulú ei! cu curte
destulu de spaciósă, dar care nu se póte ţine în stare proprie din causa unorú barace etc.
Cu tóte acestea construcţiunea ce are, îi dă aspectulú unui edificiú destulu de
majestosu şi cu atâta mai multú arú putea să ‘lú aibă, cândú va fi pusă în stare bună.
Eată pe scurtú starea esterióră.
În lăuntru, plóia şi zăpada nu lipseşte nici o dată cândú nuorii îşi facú cur-
sulú lorú . Catapitézma este multú mai simplă de câtú a unei case de la vr’unú satú
sěrmanú ce ţine loc de Biserică. Imagele ce formează aşa numita Catapeteazmă, fiind
produsulú diferitelorú ofrande, presintă ochilorú aspectulu celei mai mari sărăcii!
Icónele numite: Împărăteşti, lipsescú cu desăvârşire; lustruri, asemine nu suntú, căci
chiar dacă este unulú, acesta nu are meritulú d’a fi într’o Biserică ce pórtă numele
de catedrală şi prin urmare de prima clasă. Stranele séú Tronurile reservate un ulú
capului Bisericei; adecă Mitropolitului séú Episcopului şi celú alú duoilea
Domnitorului Ţerei, lipsescú cu desăvârşire! Loja séu galeria pentru femei, asemine
lipsesce,earú în loculú acestia nu se vede cându intri în Biserică de câtú capetele a
câtor-va bucăţi de grindi ce seamănă întru câtú-va cu rămăşiţele unui
incendiú!Păreţii nu au nici o pentură, apoi în câtu se atinge despre cărţi, Evangelii
şi alte ornamente necesare, despre aceste nici mai vorbimú.
Pentru facerea unora din reparaţiuni, se dice că d-l Ministru de culte în urma
străduinţilorú d-lui prefect localú, arú fi consimţitú a veni în ajutoriú oferindú o sumă
fórte minimă faţă cu trebuinţele.
Nu avemú pretenţiune de a cere ca reparaţiunile necesare cumú şi
îndeplinirea celorú ce lipsescú, să se acopere numai cu fondurile Ministerului, pe
câtú timpú cheltuielile s’arú părea prea mari şi tocmai pentru aceia propunemú a se
trimite mai întâi unú architectú şi maiştri speciali pentru a forma unú devizú în re-
gulă, în care să se prevadă sumele necesare atâtu pentru lipsuri câtu şi pentru
reparaţiuni şi apoi să se deschidă liste de subscripţiuni prin iniţiativa onor
Ministeriu, la care suntemú siguri nu se va găsi românú care se refuze a da dinariulú
pentru unú scopú atâtú de nobilú şi naţionalú, căci numai prin acestú mijlocú, şi cu
suma oferită de Ministerulú respectivú s’arú putea aduce în starea ce merită să fie o
catedrală în capitala unui judeţ, şi mai cu osebire în partea locului unde până mai
dăună-di Biserica română au fostú obiectulú unorú persecuţiuni.
În câtú se atinge despre baracele ce întunecă aspectulu Bisericei şi dă
midiloculú la diferite murdării ce infectă aerulú, acésta fiindu o cestiune ce privesce
- 13 -
directú pe Primăria locală, vomú reveni prin unú articolú specialú, sperândú că se va
uni cu opiniunea şi dorinţa generală. (Stéua Dobrogei)
17.BiNElE puBliCu, an I, nr. 129, (J.), 9.VIII.1879, p.2
1.«Steaua Dobrogei felicită populaţia Kiustengii pentru întoarcerea dlui

Remus Opreanu iarăşi la Prefectura acestui judeţ. Mai departe tot această foaie se
ocupă de amănunte asupra unor bande de tâlhari care ar tulbura judeţul. Aceşti tâlhari,
după citata foaie, sunt de trei categorii: copii din localitate de la 7-12 ani; maiori
venetici de prin Odesa, Kişinău, Reni şi alte localităţi din Rusia; în fine, niscai mocani
pripăşiţi prin plasa Tulcei.»
2. «Steaua Dobrogei mai arată că în Tulcea toate şcolile, începând de la cea
israilită şi până la cea lipovenească, au angajat localele necesarii pentru învăţământ,
fie prin chirii, fie prin posesiuni, numai şcoala română n-a făcut nici un pas până
astăzi. Tot noi mai îndărăt?...»
18. ROmANulu, an XXIII, (V.), 24.VIII. 1879
“Citim în Stéua Dobrogei”:

1. «D. Antonie Emanoil, din oraşul Tulcea, făcând ofrandă primăriei comunei
rurale Prislava un catarg cu drapel tricolor, ministerul esprimă mulţumirile sale dlui
E. pentru această lăudabilă faptă.»
2. «D. Gheorghe Palioglu, actualul şef perceptor al biroului vamal Sulina,
este permutat în asemenea calitate la vama Tulcea, în locul dlui Vasile Marinescu,
trecut în altă funcţie.
«3. D. Nicolae Krupeschi s-a numit în postul de inspector domenial, clasa I,
în Dobrogea, în locul dlui Nicolae N. Bobescu.»
19. RESBOiul, nr. 756, (Mc.), 22.VIII.1879, p.3, col. 3
lSciri şi fapte
«Ziarul Stéua Dobrogei arată că lângă comuna Enisala, plasa Babadag,
judeţul Tulcea, la o distanţă ca de un chilometru şi jumătate, există şi astăzi ruinele
unei cetăţi ce se crede a fi fost ridicată în timpurile de mărire a Dogilor Veneţiei.
Sub zidurile acestei cetăţi, după toate probabilităţile, se află o subterană care,
- 14 -
desigur, trebuie să conţină obiecte şi antichităţi de mare valoare, mai cu seamă pentru
istoria popoarelor ce au trăit în acele localităţi.
Ne unim şi noi cu ziarul în cestiune spre a îndemna pe guvern ca să numească
o comisiune, compusă de bărbaţi competenţi, care să sondeze terenul, spre a deschide
acea subterană şi a face exploraţiunile archeologice necesare.»
20. FAmiliA, an XV, nr. 62, (J.), 16/28.VIII.1879, p.410, col. 2
l Cronica lumei:
Din Basarabia
« Stéua Dobrogei din Tulcea narează următoarea istorioară:
“Pe bulevardul din oraşiul Ismail, pe lângă musica regimentului de dragoni se
află şi o orchestră de harfeniste, care veselea dumineca trecută poporaţiunea de acolo
cu ocasiunea celebrării zilei onomastice a împărătesei. După ce musica regimentului
termină o arie locală, începură harfenistele, cine ştie din ce mobil inspirate, a cânta
aria românească: “Du-te, du-te n-ai mai fi, dragă băieţele, etc.”; iar rezultatul fu că
un aplausu unanim şi frenetic, amestecat cu “bravo” şi bătăi în palme, isbucni din
toate părţile. Reîncepu iarăşi banda militară şi după dânsa din nou harfenistele,
încurajate de mulţimea generală. Ele cântară de astă dată: “Dac’aşa te-aş întreba, ai
răspunde tu ceva?”. Ne este imposibil a descrie cum se repetau cuvintele “bis”, bătăile
în palme, bravo, bravo! etc., ce făcea ecoul, fără să exagerăm, a unui număr de la 6 la
700 persoane. A doua zi capel -maestrul harfenistelor s-a bolnăvitu, şi după cele ce se
spune, frigurile de care a fost cuprins în seara aplauselor i-ar fi determinat locul a lua
chinină, nu spre China, dar spre noua republică din Rusia”!»
21. Timpul,an IV, nr. 192, (S.), 1.IX.1879, p. 3, col.2
lCitim în “Steaua Dobrogei”:

«Un accident din cele mai îngrozitoare a avut loc zilele trecute în faţa portu-
lui Tulcea sub ochii unui numeros public ce se afla din întěmplare pe malul Dunărei.
Vaporul “Claudius” cu pavilionul german pogorând spre Sulina a isbit cu aşa
forţă bracera “Ecaterina” în căt sfărmănd’o în bucăţi şi cufundănd’o în apă, zisul
vapor a trecut pe d’asupra ei. Dintre patru oameni, ce forma echipagiul, trei au scăpat,
înecându-se numai acela ce a lăsat pe urma lui o věduvă şi şease orfani.»
- 15 -
22. ROmANulu, an XXIII, (Mc.), 5.IX.1879, p.3, col. 2

“Citim în Stéua Dobrogei”:
1. «Anunţăm cu multă satisfacţiune că din banda de hoţi ce începuse a se
organiza şi care au oprit în drum pe protoereul acestui judeţ, cerându-i “în numele
Domnului” să le dea geanta cu banii, în urma disposiţiunilor luate de către
administraţiune, doi au fost prinşi după o luptă de o oră, aproape de cârciuma din
comuna Topolog, plasa Hârşova, din judeţul Constanţa, urmăriţi de potera înfiinţată
de administratorul plăşei Babadag.
Unul din aceşti doi, anume Nicolae Dihoi, fiind greu rănit în luptă, iar cel de-
al doilea a dat lămuririle necesare, atât despre semnalmentele tovarăşilor, cât şi
despre crimele săvârşite.
Această bandă se compunea din şase indivizi.Administraţiunea urmăreşte şi
pe cei patru. La cârciuma din Topolog, notarul Ciolan, ce conducea potera şi care a
scăpat cu viaţă ca prin minune, căci hoţii au tras mai multe focuri asupra lui, a găsit
mai multe lucruri de valoare, bani în diferite monezi, cum şi arme depuse de hoţi.
În momentele pe când lupta între hoţi şi poteră avea loc, descărcându-se arme
din ambele părţi, nici primarul comunei Topolog şi nici vreun locuitor de acolo n-au
dat cel mai mic ajutor, de unde se presupune că acel primar trebuie să fie în strânsă
legătură cu bandiţii.
Nu vom înceta de a ţine în curent pe lectorii noştri despre resultatul urmă-
ririlor ce se fac pentru prinderea celor patru. Până atunci vom adăuga a zice că
notarul Ciolan, prin al cărui curagiu au reuşit a distruge această bandă, merită ca
guvernul, publicând faptul, să-i facă mulţămirile cuvenite.»
2.«Emigraţiunea în Dobrogea... Starea mizeră a ţăranilor din părţile
Banatului, fiind decişi a emigra în masă în Dobrogea»(p.1)
23. FAmiliA, an XV, nr. 65, (D.), 26.VIII/7.IX.1879, p.432, col.1
lCe e nou?
O bandă de hoţi din copii. “Stéu ‘a Dobrogei” scrie, c pe acolo se afla o
banda de hoţi organisata din baeti dela etatea de 12 până la 7 ani celu mai micu.
Acésta banda nu este pentru prima óra când s’au hazardatu a comite fapte criminale.
Ea este de mai multu timpu organisata si înca într’unu modu destulu de finu, pentru
c nu proceda la nici o operaţiune fia cu spargerea, fia furtu simplu, mai înainte de
a lu tóte precauţiunile necesare d’a nu fi surprinşi, puněndu sentinele dintre ei la
- 16 -
diferite locuri, spre a observ si a da semnale la casu de trebuintia.Astfel în timpul

ocupaţiunii rusesci au furatu prin intermediul cheilor false din saltarele autoritŕtilor
rusesci o suma destulu de însemnata, consistându în moneda de hârtie, si nimenui n’a
trecutu prin cugetu, cà autorii furtului potu sé fia nişte plozi, până ce prin o
întěmplare nu s’a gasitu unul din ei, fumându o cigareta a cŕreia tutunu erŕ învelitu
într’o bucata de bancnota. Acésta circumstantia deşteptându pe poliţia s’a pusu în
urmărire; în adevăru c’au gasitu îngropate o parte din bancnotele furate. Este ceva
straniu, ca cu tóte mesurile întrebuintiate după constituţiunea ruséscă, în care n’au
lipsitu până si tortur’a, n’au fost cu putintia sé arate de càtre cine au fost îndemnaţi
si povatuiti la asemenea crime. Mai multu de cât atâta. 7 ěnsi din banda au avutu
curagiul a negà faptul, preferindu crudimile, de cât sč declare adeverul, afara de unul
singuru, càci band’a se compunea din 8 , cari ne mai putěndu rezistà contra cnutu-
lui, au aretatu locul unde erau îngropate bancnotele, pe când ceilalţi protestau din
resputeri cŕ súnt inocenţi. În fine, i-au batutu, i-au schinjuitu si în cele din urma i-au
pusu în libertate, când ajunsi odata iérasi liberi nu s’au pututu stapâni d’a nu renoi
furturile chiar prin spargeri şi introducerea în domiciliuri printre gratiile de fer ce au
unele feresti.»
24. BiNElE puBliCu, an I, nr. 151, (J.), 6.IX.1879,p.2
1. “Steaua Dobrogei” vorbind de solda şi raţia trupelor române din

Dobrogea şi făcând o paralelă între salariile funcţionarilor civili din ţară şi cei din
provincia de peste Dunăre, cere, cu multă elocinţă, o sporire a soldei militare pentru
numitele trupe.
Motivele pe cari se întemeiază numita foaie sunt destul de serioase, destul de
drepte şi noi, aprobându-i-le, ne asociem din toată inima cu dânsa.”
2. ”Banda de tâlhari ce începuse a se organiza în judeţele mărginaşe ale
Dobrogei, şi care încercase a jefui pe protoereul judeţului Tulcea, despre care ne
informează tot numitul ziar, a fost împrăştiată de potera înfiinţată de admi-
nistratorul plasei Hârşova şi condusă de notariul Ciolanu.
Această bandă s-ar fi compunând din 6 indivizi din cari s-au prins până azi 2. Potera
urmăreşte cu energie şi pe ceilalţi patru.”
25.Timpul, An IV, nr. 201, (J.), 13.IX.1879, p.3, col.1
- 17-
“Steaua Dobrogei aduce trista ştire că philoxera de vie s’a ivit în unele părţi
din Dobrogea.
Sperăm că autorităţile nu vor întărzia d’a trimite specialişti spre a constata
aceasta şi apoi în caz afirmativ a lua măsurile necesare pentru înlăturarea rěului .”
26. RESBOiul, NR. 777, (Mc.), 12.IX.1879, p. 3, col. 3
lDin Dobrogea
«Ziarul Stéua Dobrogei din Tulcea, în numărul său de la 8 ale curentei,
semnalează un fapt foarte grav, susţinând că s-ar fi ivit philoxera prin viile unor
părţi din Dobrogea şi că strugurii sunt aşa de uscaţi, încât boabele seamănă ca cum
ar fi fost puse pe o tablă ferbinte a unei bucătării.
Noi credem că guvernul se va grăbi a trimite la faţa locului o comisiune
compusă de oameni competenţi, pentru a constata faptul şi, în caz afirmativ, a lua
măsurile cele mai eficace, pentru a se împiedica întinderea acestui rău atât de per-
iculos culturei viilor.”
27. FAmiliA, an XV,nr. 67, (D.), 2/14.IX.1879, p.442, col.2
l Biserica şi scóla
Instrucţiunea în Dobrogea
După cum scrie Stéua Dobrogei, instrucţiunea a făcutu mari progrese acolo.
În judeţul Constanţa sunt 37 şcoli rurale, de băieţi şi fete, poporate cu 1500 până la
1700 elevi şi eleve, iar în cele urbane numărul se urcă la 270. În judeţul Tulcea sunt
44 şcoli cu 1462 elevi. Localurile şcolilor de prin comunele rurale mai toate sunt
clădite în mod sistematic. 2
28. Timpul, an IV, nr. 207, (V.), 21.IX.1879, p.3,col.1
“În unul din N-rii noştri trecuţi am atras, după “Stéua Dobrogei”, atenţiunea
autorităţilor asupra filoxerei ce s’a observat în câteva vii din Dobrogea.
“România liberă”, primeşte în această privinţă următoarele de la d.B.S.
Moga: (...)
- 18 -
“Eu, d-le redactor, din articolul publicat în “Steaua Dobrogei” nu pot bănui
de loc, că viile din acea provincie ar fi atacate de filoxeră; în el nu se menţionează
nici unul din simptomele după cari s’ar putea cunoaşte filoxera”.[...]
29.BiNElE puBliCu, an I, nr. 172, (L-M.), 1-2.X.1879
1. “Suntem informaţi (n.n.-SD) că farmacia din Tulcea ar vinde substanţa

Arrow Rost, care serveşte la nutrimentul copiilor de lapte în locul laptelui natural al
mamei. Acesta n-ar prezenta nici un interes, dacă substanţa s-ar recomanda de
specialişti şi n-ar fi proaspătă, dar se zice că stă în farmacie de mai mulţi ani şi al
doilea că se administrează pruncilor numai după recomandaţiunea farmacistului,
spre a se scăpa de ea în detrimentul bieţilor copilaşi.
Atragem serioasa atenţiune a consiliului medical superior asupra acestui
fapt, de natură a periclita multe vieţi din generaţiunea viitoare.”
2. “Tot din Tulcea ni se spune că s-ar afla un oarecine, fără nici un titlu
academic, care este şi medic şi farmacist în acelaşi timp, şi care întrebuinţează în
serviciul farmaciei băieţi ce nu ştiu nici a scrie, nici a citi.
Credem că privirea consiliului medical superior s-ar putea îndrepta şi asupra
acestui fapt, spre a împiedica din vreme orice întâmplare nenorocită.”
30. Timpul, an IV, nr. 223, (Mc.), 10.X.1879, p.3
lCitim în “Revista ştiinţifică”:

«Un ziar, Steaua Dobrogei anunţa acum câtva timp că s-ar fi arătat filoxera
în nişte vii din pregiurul Tulcei» (...)
31. STEuA DOBROGEi, an I, nr. 14, (Mc.), 27.XI.1879, p.1, col.1
lAnunciu
«Din causa escrocei conduite a lui Bercu Zilberman insercinat cu gerarea
typografiei de către proprietarul d-lu Fridman, apariţiunea foii noastre au trebuit să
fie pusă în suspensiune câte-va dile. Acuma inse după ce d-lu Fridman au luat
serioase măsuri pentru a nu mai fi în contact cu un aşa individ de re credinţă,
- 19 -
reincepem publicarea sperând că d-sa care n’au cruţat nimica la început ca acest
stabiliment să fie în perfectă regulă şi să satisfacă exiginţele publice, a luat măsuri -
dicem-ca prin prompte lucrări şi rabate considerabile la preţuri au făcut se
funcţionede imprimeria.
Pe pagina a 4-a se va publica anunciul relativ la imprimate.
Redacţiunea.
lTulcea 26 noembre 1879

«Sésiunea ordinară a consiliului comunal a fost deschis in diua de 19 a.c.
sub preşedinţa d-lui Gh M. Ghica prefectul judeţului conform disposiţiunilor
prevădute în regulamentul de administraţie a Dobrogei.
Cu această ocasiune d-lu D. Theodorof primarele urbei, prin câte-va cuvinte,
bine simţite, a adus la cunoscinţa d-lor consilieri, pe d’uă parte simţimintele de iubire
şi de părintească ingrijire ce are A.S.R. pentru prosperitatea acestei provincii
manifestată la mai multe ocasiuni şi cu osebire esprimată prin fapte când A.S. au
visitat oraşul nostru, cât şi datoriile ce au membrii consiliului spre a viza la măsuri
practice aşa ca budgetul pentru anul viitor să fie votat şi equilibrat pe cifre certe faţă
cu imperioasele trebuinţi fără de care oraşul nu mai poate remâne in stare de regres,
au conchis arătând, că deja ca un avânt pentru prosperitatea urbei şi a comerciului,
guvernul a şi depus pe biuroul camerei projectul de lege pentru a se declara oraşul
Tulcea “porto-franco”.
Eată discursul pronunţat de d-lu Primar, despre care am vorbit mai susu:
1879 Noembre 19.
Domnule Prefect!
Domnilor Consilieri !
Sesiunea ordinară actuală trebuie să aibă în ochii noştri o deosebită
importanţă fiind că de la noua organisaţiune a comunei ea este cea d’ântăi care se
deschide în condiţiuni normale şi care ne pune în posiţiune de a esamina la timp şi
a aşeda prevederile bugetare pe anul viitor pe date certe, asigurând ast-fel mersul
regulat al serviciului municipal şi introducerea în oraşu a îmbunătăţirilor imperios
reclamate.
Nu aş conrespunde însă unui simţiměnt adânc întipărit în inimile nóstre a
tuturor, dacă înainte de a păşi în lucrările nóstre nu m’aş face organul d-vóstre
depuind aice umilul nostru tribut de iubire şi de profund devotament cătră persóna
Augustului nostru Suveran; vor rămânea adânc intipărite în inimile nóstre acele dile
petrecute de Domnitorul în mijlocul nostru, căci apropiindu-ne de Augusta persónă
- 20 -
cărei providenţa a încredinţat destinele acestei provincii şi ascultând cuvintele M.S.

de inaltă solicitudine şi de dreptate am simţit cu toţii cât de tare s’a strâns prin
venirea Domnitorului între noi legăturele ce leagă acéstă provincie de muma patrie.
Vom sta domnilor strâns uniţi imprejurul Tronului ca supuşii cei mai
credincioşi şi cei mai devotaţi.
Sunt mândru domnilor consilieri că pot să vă aduc aici cuvintele de mulţumire
a Alteţelor lor Regale Domnul şi Domna ce lé am cules cu ocasiunea mergerei mele
la Bucureşti.
Inalta solicitudine a Domnitorului şi a Guvernului Seú pentru acéstă
provincie şi în particular pentru prosperitatea oraşului nostru s’a manifestat deja
prin decisiunea luată de a se declara Tulcea porto-franc; precum cunóscem projectul
de lege în acéstă privinţă este înaintat parlamentului.
În numele dar a oraşului întreg, să esprimăm încă uă dată adânca nóstră
recunoştinţă cătră Augustul nostru Suveran şi guvernul Săú.
Să trăéscă Alteţa Sa Regală Carol I.
Să trăéscă Augusta Lui soţie iubita nóstră Dómnă.
Să trăéscă Inaltul seú Guvern.
Primar D. Theodorov
[Pentru conformitate Iatros.] 3
ROMANIA
COnSIlIul uRBeI TulCeA
l Proces-verbal Sedinţa de la 19 Noembre 1879
«Consiliul întrunind majoritatea prescrisã de art. 56 din legea comunalã s’a

declarat ºedinþa deschisã ºi fiind la ordinea dilei votarea bugetului pe eserciþiul anu-
lui viitor 1880 ºi alte lucrãri importante, Consiliul dispune ca discuþiunea asupra
votãrei budgetului sã se amâne pentru mâne 20 curent, ocupându-se în ºedinþa de
astãdi cu lucrãrile depuse pe biuroú, precum:
1. Pentru verificarea cheltuelelor efectuate cu ocasiunea sosirei Alteþei Sale
Regale in acest oraºú. Consiliul numesce o comisiune din sânul consiliului comunal
pe d-nii consilieri Vasile Sotirescu, Ethem Ibraim, ºi Jelescu Cealacof, ear de resultat
urmédã a depune biuroului raportul d-lor spre a se pune în discuţiune.
2. Deliberând asupra cheltuelilor efectuate pentru eclerajul urbei cu suma de
1400 lei peste alocaþiunea art. 1/XI de sub capitolul I al budgetului acestui eserciþiu.
Consiliul vãdând cã suma prevãzutã la acest art. s’a epuisat şi acésta din punc-
- 21 -
tul de vedere a plãþilor fãcute în comptul eserciţiului anului espirat şi care comuna
datora pentru iluminarea oraºului dispune ca pentru plata sumei de lei 1400 peste alo-
caþiunile budgetare sã se facã un virament asupra art. 8 § 2 de sub capit. I din bud-
getul acestui eserciþiu ºi pentru acest finit d-lu Primar este autorisat a ordonansa plata.
3. Pentru suma de lei 360 bani 75 cheltuelile efectuate cu ocasiunea ridicãrei
monumentului la movila trei mori în amintirea anecsãrei Dobrogei cãtre România,
consiliul aprobă aceste cheltuieli care urmédã a se acoperi prin viramentul ei se va
face asupra art. 20 / XI din buget pentru care finit d-lu Primar este autorisat a ordo-
nansa plata.
Tot o datã consiliul dispune a se prevedea în bugetul pe anul viitor 1880, lei
2000 subscripþiunea pentru ridicarea monumentului.
4.Deliberând asupra petiþiunei îndreptatã de dómna Marghióla Prodan regis-
tratã la No,_ prin care rógã a fi despãgubitã de partea de loc în câtime de 45 coþi
lungime şi 4 lãþime ce i s’a tãiat din proprietatea sa cu ocasiunea construcţiunei
pavagiului pe strada ªtefan cel Mare, consiliul dispune a i se plãti o indemnitate de
300 franci urmând a se acoperi prin verimentul ci se va face asupra art. 8 § 2 cap. I
din Budget ºi pentru care d-lu Primar este autorisat a ordonansa plata.
5. Asupra petiþiunei d-nei Anastasia J. Creþoiu registratã la No 3547 prin care
aratã cã devenind vãduvã cu trei fete este lipsitã de veri un mijloc de întreþinere,
rugând a i se da un ajutor din casa comunală, consiliul dispune a se recomenda cer-
erea comitetului de bine facere.
6. Asupra petiþiunei d-lor Spiru Cantili ºi alþii registratã la No.__ prin care
rógã a li se pune la disposiþie trei magasii proprietatea comunei din cele destinate
pentru cãsãpit ºi care actualmente sunt neocupate, pentru ca dânºii se înfiinþede doue
brutãrii pentru fabricarea de pâine, iar în schimbul cheltuelilor ce vor necesita facerea
a douã cuptóre se fie despensaþi de veri ce platã a chiriei pentru un timp fixat de con-
siliu, obligându-se tot o datã ca pâinea fabricatã de numiþii se o vândã în ori ce timp
cu preciul de 5 bani la ocã mai scãdut decât cel ce va urma în piaþã, consiliul admite
propunerea din sus citata petiþiune, autorisând pe d-lú Primar a statua asupra condiþi-
unelor cu care se angajadã numiþii, vis-a vis de comună pentru fabricarea de pâine,
în condiþiunele propuse, supunându-le din noú in discuþiunea consiliului.
7. Asupra petiþiunei d-lui Teodor Iliev procuratorile d-lui Pharmacist Hugo
Duzinchevici registratã la No. 3467 prin care supune cã au cedat drepturile
pharmaciei comunale cu tóte obligaţiunile din contractul închiat cu comuna cãtrã
fraþii Milineºti registratã la No.__ prin care declarã cã vor urma tuturor obligaþi-
unelor din contractul închiat între Primãrie cu d-lú Hugo Duzinchevici cerând con-
simþimântul consiliului în acest cas, consiliul admite cesiunea drepturilor farmaciei
- 22 -
comunale stipulate prin contract cãtrã d-nii fraþi Melinesci dupã ce mai întăi va
înlocui garanþia depusã de d-lú Duzinchevici. Orele fiind înaintate ºedinþa se ridică
anunciându-se cea viitóre pentru mâine 20 curent.
Prefect George M. Ghica
Primar D. Theodorov
Consilieri: Petrachi Dorovici, Etem Ibraim, Vasile Sotirescu, Athanasie

Valasoglu, Jelescu D. Cealacov Secretar Iatros
lSTATuTele SOCIeTĂŢeI De CulTuRĂ

Macedo-Române
Art. 1. Societatea de culturã Macedo-română are de scop:

a) A respândi prin scoli, începând de la cele primare, în limba românã, învãþã-
tura între locuitorii Români, de peste Dunãre ºi de peste Balcani;
b) A stãrui pentru buna stare a bisericilor comunitãþilor româneºti, de a drép-
ta Dunãrei ºi de peste Balcani;
c) A privighea mersul scólelor existente în aceeaºi parte ºi a lucra la
îmbunãtãþirea lor sporitóre;
d)A le dota cu cãrþi, bibliotece, aparate. A întreprinde însãºi ºi a îndemna
editarea de cărţi pentru Românii din acele părţi.
Art. 2 Societ. de cultură Macedo-română va putea primi legaturi şi donaţiuni,
ce i se vor face de binevoitorii Românilor transdanubieni.
Art. 3. Soc. de cultură Macedo-română va fi datóre a veghea şi a stărui pentru
ori ce donaţiune séu legat chiar anteriormente făcute constituirei societăţei, se nu se
distragă de la destinaţia lor, ci să se aducă întocmai la îndeplinire, după voinţa
testatorilor şi donatorilor.
(va urma)
32. TElEGRApHulu, an IX, nr. 2288, (D.),

9.XII.1879, p.2, col. 4
lSciri din þarã

«Cetãþenii oraºului Tulcea inspiraþi de dorinþa de a manifesta simţiměntele
de gratitudine pentru aniversarea dilei de 23 Noembrie în care s’a inauguratu în
- 23 -
Dobrogea instituþiile patriei mume, au datú unu balú de galã în salónele palatului
administrativu în séra de 23 a.c. la care au luatú parte atâtú societatea localã câtú ºi
funcþionarii civili º militari.
Felicitãmú din inimã pe bravii cetãþeni ºi cu osebire pe comitetulú de iniþia-
tivã compusú din domnii Telemak Theodorof, G. Ghilli ºi O. Caraino, cari pe lângã
ofrande materiale, ş’au datú ºi multă silinþã pentru a satisface pe fiecare invitatú în
parte. »
(Steaua Dobrogei)
ReSBOIul - BInele PuBlICu -

nr. 738/4 august 1879, p. 3 col. 3 an I, nr. 98/29.VI.1879, p. 3
- 24 -
1880
- 25 -
33. BINELE PUBLICU, an II, nr. 27 (245), (V.), 4.I.1880, p.3
Citim în Steaua Dobrogei:

«Bandele hoþilor ce bântuie Dobrogea, ºi în special judeþul Tulcea, este toatã
prinsã ºi încarceratã. Ultimul bandit ce se numeºte Enache Lungu Buzatu, pribegit de
tovarãºii lui, fu ºi acesta prins în comuna Vãcãreni, plasa Mãcin. Aceastã bandã, sun con-
ducerea lui Mihalachi Pârlici, se compune din 8 indivizi. Arestaþi sunt însã 25, cu com-
plici ºi gazde. În intervalul de patru luni s-au comis de cãtre aceºti nefericiþi pe douãzeci
crime la drumul mare, plus torturi închizitoriale ºi omoruri. La Parchetul din Tulcea sunt
atâtea efecte gãsite la bandiþi ºi gazdele lor, încât nu mai au loc unde sã le punã.
Instrucþiunea se face de cãtre substitutul tribunalului, dl. Gh. Carpuzi; foarte abil în
materie, descoperã pe fiecare zi noi complici, la care se găsesc multe lucruri de valoare.»
34. BINELE PUBLICU, an II, nr. 34 (252), (D.), 13.I.1880, p.2

lSciri ºi fapte
«Steaua Dobrogei aduce ºtirea cã la 17.XII.a.tr. s-a vãzut pentru prima oarã
arborându-se stindardul românesc în oraºul Tulcea pe un edificiu lucrat din temelie
de braþele soldaþilor români, soldaþi de geniu adicã deºi cei de la tren au edificat
sub conducerea colonelului Peiu o cazarmã mare în Tulcea pentru care altfel ar fi tre-
buit sã plãteascã statul cel puþin 40 de mii franci. La instalarea soldaþilor în
cazarmã s-a dat o masã, la care serveau pe soldaþi ofiþerii. La acest prânz soldaþii
mâncau pe strachine (talere) lucrare de mâinile lor, ºi beau vin din ulcele din lutul
lucrat de ei. Era admirabil, zice amintitul ziar, sã asculte cineva pe soldaþi, cum îºi
recomandã fiecare meseria ce a învãþat-o cu aceastã ocasiune. Nici unul din ei nu
era olar mai înainte, nu era cãrămidar, nu era dulgher, ºi nici nu ºtia, cum din piatrã
se poate face var. Acestea toate le-a deprins în ºcoala condusã de colonelul Peiu.»
35. DEMOCRAÞIA NAÞIONALÃ, an I, nr. 16, (s.),

19.I.1880, p.3, col.4
lCronica
Foarte bine! “Stéua Dobrogei” ne aduce scirea cã la 17 Decembrie a.tr. s’a
vãzut pentru prima orã arborându-se stindardul românesc în oraºul Tulcea pe un edi-
ficiu lucrat din temelie de braþele soldaþilor români. Soldaþii de geniu anume ºi cei
- 26 -
de la tren au edificat sub conducerea colonelului Peiu o casarmã mare în Tulcea, pen-
tru care alt-fel ar fi trebuit sã pãteascã statul cel puþin 40 mii de franci .
La instalarea soldaþilor în casarmã s’a dat o masã, la care servéú pe soldaþi
oficerii. La acest prând soldaþii mâncau pe strachine lucrate de mâinile lor, ºi béu
vin din ulcele lucrate de ei.
Era admirabil, dice numitul diar, sã asculte cine-va pe soldaþi, cum îşi reco-
manda fie care meseria ce a înveþat-o cu acéstã ocasiune. Nici unul din ei mai
înainte, nu era olar, nu era cãrãmidar, nu era dulgher, ºi nici scia, cum din pétrã se
póte face var. Acestea tóte le-aú înveþat în ºcóla condusã de colonelul Peiu.»
36. TIMPUL, an V, nr.23, (M.), 29.I.1880, p.3, col. 2
Steaua Dobrogei scrie:

«Tribunalul de Apel din Tulcea în ºedinþa de la 17 a.c. a condamnat la un an
de închisoare ºi la 1500 lei amendã pe advocat C.P. Scheletti pentru calomniile aduse
prin o broºurã, ministerului de interne, d-lui M. Cogãlniceanu.»
Bun de tot!! 4
37. BINELE PUBLICU, an II, nr. 48 (266), (Mc.), 30.I.1880, p.2
Steaua Dobrogei spune cã:

«În urma repeţitelor reclamaþiuni formulate în contra comisarului Macs între
care figureazã ºi aceea a directorului teatrului din Tulcea, prefectura numind o
anchetã, a suspendat din funcþiune pe pârât. Când se presintã subcomisarul însãrci-
nat a gera afacerile, ºi-i înmânã ordinul capului judeþului, dl. Macs refusã a
recunoaºte atât disposiþiunile superioare cât ºi pe persoana însãrcinatã cu adinter-
imul, declarând cã numai atuncea va pãrãsi fotoliul ºi puterea, când va veni în per-
soanã dl. procuror general.»
Mai zicã cineva cã proverbul Vodã vrea dar Hâncu ba nu este adevãrat.
38. BINELE PUBLICU, an II, nr. 56 (274), (D.), 10.II.1880
1. Steaua Dobrogei aduce plãcuta ºtire cã:

«Cu ocasiunea sfintelor sãrbãtori ale Crãciunului, s-a adunat suma de 970 lei
- 27 -
cu care s-a venit în ajutorul celor lipsiþi de mijloace. Aceastã sumã s-a distribuit
sãracilor din Tulcea, fãrã osebire de neam sau religiune, de cãtre dl primar al urbei
în presinþa câtorva notabili.
Acest fapt face onoare cetãþenilor din Tulcea.»
2. “Din acelaºi ziar aflãm cã Dunãrea a început sã se dezgheþe din cauza
puþinei cãlduri ce e pe acolo, doarece noaptea nu îngheaþã ºi cã dacã va þine mult
timpul frumos, podul de gheaþã se va transforma în bucãþi mergãtoare.”
39. ROMANULU, an 24, (D.), 10.II.1880, p.2
lDin judeþe
Steaua Dobrogei spune cã: “cu ocasiunea sãrbãtorilor Crãciunului, s-a dis-
tribuit sãracilor din Tulcea suma de lei 970 din contribuþiuni particulare.”
40. TIMPUL, an V, nr. 34, (Mc.), 13.II.1880, p.3, col 3-4
lVarietãþi.
Reproducem din Steaua Dobrogei urmãtoarele rânduri ca specimen de limbã,
fãrã a schimba o iotã din limba ºi ortografia numitului ziar:
<Pentru moment, este un pas destul de spaþios înaintat;
<Ne uitãm sub picioarele noastre ºi vedem sdrobite lanþurile ce ne încãtuºa
de secoli. Astãzi însã am ajuns în libertate ca fluturii ce sbor din floare în floare pe
câmpiile înverdite.
“Curierul de Galaþi” se poate bucura!
“Steaua Dobrogei se grãbeºte, a ěl imita atãt în limbã cãt ºi în ortografie.
<Ghiaþa de pe dunãrea a început a face ochi! aceasta provine parte din
negurã care lasã o ploaie putem dice nevãdutã cãci aºa este de mãruntã, iar parte
din atmosfera ce au început a deveni cãlduþã, de oare ce noaptea nu înghiaþã.
Dacã aceastã disposiune naturalã va continua căteva zile, e probabil ca ceia
ce au lucrat natura sunt douě luni trecute formãnd podul pe întinderea Dunãrei cu
uã soliditate extra-ordinarã, el se va distruge în curãnd ºi sloiurile vor începe
cursurile lor, în care interval comunicaþiunea dobrogenilor cu fraþii din romania va
fi de sigur imposibilã cãt-va timp. Deja s’a interzis trecerea trãsurilor ºi chiar a
pietonilor pe ghiaþă de cãtre administraþiune...”
- 28 -
41. BINELE PUBLICU, an II, nr. 91 (309), (S.), 22.III.1880
<Steaua Dobrogei din Tulcea spune cã:

«Miercuri, sãptãmâna trecutã, pe la 4 ore ºi 3 pãtrare a abordat în port
vaporul Aunis al mesageriilor maritime sosind de la Constantinopol.
A fost aclamat de o imensã populaþiune care îl aºtepta pe cheiul Dunãrei ºi de
musica regimentului.
Joi la ora 10 dimineaþa a sosit vaporul Odesa venind de la Galaþi ºi îndrep-
tându-ºi cãlãtoria pentru portul cu numele ce poartã vaporul.
Înainte de plecare la tragerea ancorei s-a scos din apã o parte din ea , iar
acea curbã care se prinde în pãmânt a rãmas în Dunãre.
La amiazã a sosit vaporul Arpad venind de la Galaþi. A adus mãrfuri ºi un
mare numãr de cãlãtori.
Ambele au fost primite cu sunetul musicei regimentului ºi de un public care la
rare serbãri se poate vedea în aºa aglomeraþiune.”
42. ROMANULU, an 24, (S.), 22.III.1880, p.3, col.3
lDin judeþe
a) În Tulcea, dupã cum ne spune Steaua Dobrogei, s-a constituit un comitet
de binefacere, dupã iniþiativa prefectului ºi cu concursul doamnelor.
Felicitãm pe iniþiatori ºi pe doamnele ce au dat sprijinul acestei filantropice
întreprinderi.
D.primar din Tulcea a adresat doamnelor bulgare din localitate publice
mulþumiri pentru darul ce au fãcut spitalului din acel oraº.”
b) D.Ad. Strasser din Tulcea ne trãmite programa unui ziar exclusiv comer-
cial ce va apare la 1 aprilie în Tulcea: Deutsche Donaulander Zeitung. El se va
ocupa cu tot ce interesă comerciul şi va apare o datã pe sãptãmânã. Abonamentul e
de 24 lei pe an. Urãm succes întreprinderii.”
43. ROMANULU, an 24, 7.V.1880, p.3
lFelurimi. Hoþi urmãriþi

“Încã n-a ajuns codrul sã fie încheiat, adicã bine înfrunzit, zice Steaua
- 29 -
Dobrogei, ºi neguþãtorii fãrã patente au ºi început operaþiunile criminale.
O bandã de ºase indivizi armaþi s-au ivit zilele trecute ºi au jefuit fãrã loviri
la drumul mare pe niºte nenorociþi (se înþelege cã n-au uzat de forþe, pentru cã n-au
întâmpinat rezistenþa).
Dupã douã zile, tot acea bandã, dar al cãrei numãr crescuse de la ºase la opt,
a comis a doua jefuire. Poteri atât sãteºti cât ºi de cãlãraºi au fost imediat trimise;
pânã astãzi nu se ºtie dacã vreuna din aceste forþe publice s-a întâlnit cu inamicul!
N-ar fi oare mãcar acum timpul oportun de a se închide acele cârciumi ce
sânt nu numai bãnuite dar unele constatate prin fapte cã în realitate nu sunt decât
niºte cuiburi pentru vagabonzi ºi localuri de întâlnire ale indivizilor ce cautã sã trã-
iascã pe contul mai cu seamã al drumeþilor? Numai prin aºa mãsuri ºi precauþiuni,
am putea ajunge sã fim în armonie cu articolele din legea poliþiei rurale ºi s-ar da
o garanþie atât cãlãtorilor cât ºi cetãþenilor.”
44. BINELE PUBLICU, an II, nr. 124 (342), (Mc.), 7.V.1880
Aflãm în Steaua Dobrogei cã:

“În comuna Niculiþel din plasa Tulcea, cu ocasiunea scoaterei pietrei pentru
construirea ºcoalei, s-au gãsit mai multe bucãþi de piatrã, dintre care douã sunt de o
însemnãtate capitalã.
Una represintã un leu sculptat cu multã mãiestrie, iar pe cea de-a doua se vãd
douã figuri: una mai mare ºi cea de alãturi mai micã, întocmai pare c-ar fi muma ºi
copilul. Cea dintâi are pãrul strâns în vârful capului în forma unui coc. Ambele au
mâinile drepte lipite de pept ºi sprijinite de câte o legãtoare ce se învãluie în jurul
grumazului. Nici o inscripþiune nu se vede pe ele. Celelalte bucãþi de piatrã, dupã
sculptura lor, se presupun a fi resturi de capiteluri ale vreunui templu. Stilul
sculpturei pare a fi corintic.”
45.TIMPUL, an V, nr. 102, (Mc.), 7.V.1880, p.3, col.4
lVarietãþi.Ceva pentru muzeu.

Steaua Dobrogei scrie urmãtoarele:
«În comuna Niculiþel din plasa Tulcea, cu ocaziunea scoaterei pietrei pentru
construirea şcoalei, s’au gãsit mai multe bucãþi de piatrã, dintre cari douã sunt d’o
însemnãtate capitalã.
- 30 -
Una reprezintã un Leu sculptat cu multã mãiestrie, ear pe cea de a doua se vìd douì
figuri: una mai mare ºi cea de alãturi mai micã, întocmai pare c’ar fi muma ºi copilul.
Cea d’ãntãi are pìrul strâns în vârful capului în forma nui coc. Ambele au
mãinile drepte lipite de pept ºi sprijinite de cãte o legãturã ce se învãluie în jurul
grumazului.
Nici o inscripţiune nu se vede pe ele. Cele-lalte bucãþi de piatrã, dupe sculp-
tura lor, se presupun a fi resturi de capiteluri a le vr’unui templu. Stilul sculpturei
pare a fi corinticu.
Transportate aceste antichitãþi la vre unul din muzeurile þìrei, credem cã
bãrbaþii competenþi în asemenea materii ar putea sã deslege misterul ce coprind, ºi
apoi ar sta mult mai bine niºte aºa resturi precioase pentru istoria provinciei în
muzeele statului de cãt în curtea palatului administrativ din Tulcea, unde nu pot
aduce nici un folos sciinþei.”
46.TIMPUL, an V, nr. 110, (S.), 17.V.1880, p.2, col. 1
«Optzeci ºi ºapte de familii romãneºti din Banat hotãrãserã a emigra în

Dobrogea ºi a se statornici în comuna Cãrjala, plasa Mãcin, judeþul Tulcea.
Steaua Dobrogei ne spune cã pânã acum au sosit numai 27 din aceste
familii.»
47.BINELE PUBLICU, an II, nr.134(353), (L-M.), 19-20.V.1880
«Steaua Dobrogei anunþã cã din numãrul de 87 familii române ce se hotãrâserã

sã emigreze din Banat pentru a se statornici în comuna Cîrjala, plasa Mãcin, judeþul
Tulcea din provincia Dobrogei, au sosit zilele trecute numai 27 familii.
Opriþi la Brãila din causa unei puternice furtuni ºi neputând trece Dunãrea s-a
observat cã bejenarii sunt lipsiþi de existenþã; comitetul permanent cât ºi municipali-
tatea din localitate au venit în ajutorul oaspeþilor, oferindu-le suma de peste 200 fran-
ci.»
48. RESBOIUL, nr. 1027 (Mc.), 21.V.1880, p.3 col.2
- 31 -
lUn prefect speriat. «Steaoa Dobrogei ne spune, cã un prefect (ºi acesta nu
póte sã fie de cât însuºi deºteptul prefect al districtului Tulcea, d. Paladi), plecând de
la reºedinþa sa, a comunicat prin factorii postali biuroului respectiv cã tótã cores-
pondinþa oficialã din capitalã, ºi cu osebire aceea a ministerului de interne, sã nu se
încredinþeze nimìnui pe faþa pãmìntului, ci sã se opréscã în biuroul postal pânã la
reîntórcerea sa. - Directorul prefecturei, cãruia nu‘i tuna prin cap o aºa dispoziþie,
dér care, în lipsa titularului, gera afacerile, vìdìnd cã vaporul a sosit, observând cã
pe la tóte autoritãţile furnica factorii postali distribuind corespondinþa bucurescénã
ºi cã numai prefecturei nu i se face acéstã surprizã, se interesézã sã afle de unde
provine acéstã pãrãsire pentru o autoritate care nu este ºtérsã din harta României ºi
i se comunicã în mod ºoptitor, cã corespondinþa este venitã din Bucuresci, dér cã nu
se póte da nimìnui-ºi cu atât mai mult d-tale, dice ºoptitorul-de cãt numai persónei
d-lui prefect, cãci aºa a dispus când a plecat.
Multe ºi felurite fiinþe cuvìntãtóre mai sunt ºi în grãdina zoologicã a d-lor
Rosetti-Brãtianu, dér prefectul în cestiune le-a întrecut pe tóte! Se vede cã acest agent
al guvernului este aºa de speriat de slujba sa, în cât’i este fricã ca nu cumva, în lipsã-
i, directorul sìu sã facã vre-o scamatorie la corespondinþa ministerului de interne, ºi
sã’l trântéscã jos din mica-i satrapie-Deºtept, ce e drept, fórte deºtept prefect!
49. TIMPUL, an V, nr. 114, (V.), 23.V.1880, p.1, col 1
lCronica internã din judeþe

În unul din numerile noastre trecute-spusesem dupã <Voinþa poporului>, cã
în judeþul Tulcea s-a suspendat construcþiunea localurilor pentru ºcoale.
ªtirea o confirmã ºi Steaua Dobrogei.
«Dar, continua ziarul dobrogean, cari sã fie motivele acestei mãsuri nu le
înþelegem, mai cu seamã când ºtim pozitiv cã în mai multe comune construirea se
urmase cu activitate, aºa cã temeliile unora se ridicaserã pãnã de deasupra pãmìn-
tului, iar alte comune dãduserã în antrepriză construirea; ºi de unde sã spera cã pãnã
la finele lunii lui August sã se vadã ºi în judeþul Tulcea cel puþin 50 localuri con-
struite în mod sistematic, dupã cum se vãd în judeþul vecin Constanþa, graþie unui
vìnt ce au început a bate din conacul administrativ, totul au rãmas în pãrãsire.
Fapta în sine e de rãu augur pentru viitorul scoalelor naþionale din acest
judeþ ºi un stigmat pentru cei ce se silesc a pune beþe în roate cănd e cestiunea de
- 32 -
învãþãmentul sãtesc ºi cu atãt mai mult pentru administraþiunea respectivă care sin-
gurã ‘ºi înstrãineazã dreptul la consideraþiunea opiniunei publice. Prin aceasta nu
numai cã nu se garanteazã hrana sufleteascã a populaþiunei ºi a junei generaþiuni,
dar din potrivã o sã ajunem a face din Tulcea un al doilea Bolgrad.
Dacã anul acesta, când populaþiunea nu are a plãti, dupã cum se ºtie de toþi,
nici o contribuþiune cãtrã stat, judeþ sau comunã nu se vor construi localurile de
ºcoalã, apoi pentru anii viitori orice activitate de sigur cã va fi o imposibilitate.
Datoria noastrã ne comandã, de a nu trece cu vederea spre a se ‘nrãdãcina
niºte aºa dispoziþiuni, prin urmare supuind cazul la aprecierea dlui Ministru de culte
ºi instrucþiune publicã care ºtim cã este amicul instrucþiunei ºi protectorul direct al
ºcoalelor, ìl rugãm umilit ºi respectuos să bine voiască a lua măsurile necesare faţă
cu gravitatea cazului, căci mai înainte de toate trebue sã fie ºtiut cã în Dobrogea
numai ºcoala ne poate duce pe calea înfrãþirei.>
50. DEMOCRAÞIA NAÞIONALÃ, nr. 111, (V.), 23.V.1880, p.2, col.3
lCronica. Arhiepiscopul Dunãrei de Jos

Stéua Dobrogei ne aduce ºtirea cã cu vaporul “Arpad” a sosit din Galaþi la
Tulcea, marþi pe la 7 ore p.m. Eminenþa sa Pãrintele Iosif Arhiepiscopul Dunãrei de Jos.
La debarcaderã a fost întâmpinat cu toate onorurile cuvenite unui înalt Prelat
de cãtre d. George Ratesco, directorul prefecturei care gera afacerile administrative
din împrejurare cã d. prefect lipsia din capitala judeþului, de autoritãþile locale, de
cãtre cler fãrã osebire de naţionalitãþi ºi printre care se vede ºi hogii moscheilor, cum
ºi de un însemnat număr de notabili ai urbei.
E.S. e decis se facã o escursiune deocamdatã în judeþul Tulcea ºi apoi la
Constanþa.
Am aflat ºi suntem foarte fericiþi cã putem comunica lectorilor noºtri cã între
altele E.S. se va ocupa pentru a înfiinþa douã comitete la monastirea Cocoºu: unul
va avea misiunea de a priveghea afacerile spirituale, celãlalt va fi însãrcinat cu
administraþiunea ºi controlul bunurilor ºi a veniturilor zisei monastiri.
Tot astã dispoziþie va lua-o ºi pentru monastirea de cãlugãriþe numitã
“Cialîcu” .
- 33 -
51. BINELE PUBLICU, an II, nr. 141(360), (J.), 29.V.1880, p.2
<Steaua Dobrogei din Tulcea ne spune cã simpaticul nostru artist Millo va

sosi în acel oraº cu o trupã numeroasã.
Din parte-ne felicitãm pe veteranul artist ºi-i urãm ca sã deºtepte ºi în România
transdanubianã gustul teatrului, cum i-a fost dat sã îl dezvolte aici.>
52. TIMPUL, an V, nr. 131, (S.), 14.VI.1880, p.3, col. 2-3
lUn fenomen foarte curios.

“Steaua Dobrogei ne spune cã Dunãrea se afla, mai zilele trecute, într-o com-
pletã agitare, ast-fel cã, uitãndu-se cineva pe luciul ei, i se pãrea cã stropiturile unei
torenþiale ploi o pune în miºcare.
În realitate nu era altceva decât miliardele de insecte ce zboarã la o înãlþime
de patru degete de suprafaţa apei ºi apoi se lasã iarãşi pe apã înotãnd.
Formatul lor este: Cea mai mare are lungimea degetului celui mic al mãnei,
capul ºi pântecele galben, grumajii ºi spinarea roºie-neagrã; ara doì coarne, au
mustãþi în lungime dublã decât a corpului ºi la gurã doì cãrlige, cari miºcându-le în
forma foarfecilor, poate sã tae o buruianã plãpãndã.
Sunt îmbrãcate cu o cãmaºe albã, de care dezbrãcându-se, fiind pe apã
remãne o copie fidelã a corpului prezentãnd vederilor toate formele insectei, adecã:
coarne sau mustãþi, aripi, picioare, corp, etc.
Se zice cã ele vineau din bãlþile de pe Dunãre. Un miros foarte greu ºi nesufe-
rit se simþea pe malul Dunãrei.”
53. TIMPUL, an V, nr.134, 18.VI.1880, p.2, col.4-5
lCronica internã. Din judeþe

Ne spune Steaua Dobrogei:
“D. consul al regatului Elen, din Tulcea, în dorinþa d’a imita pe colegul sãu,
d. consul al Republicei Francese, a dat jos arborele bandierei sale. Faptul fiind destul
de nobil, numitul ziar se grãbeºte a’i aduce cele mai cãlduroase mulþumiri ºi sperãm
ca ºi cei-l ‘alþi d-ni consuli din partea locului nu vor neglija a pune în practicã
- 34 -
ordinele superioare ce negreºit trebuie sã aibã în aceastã privinþã.”
Tot numitul ziar scrie urmãtoarele:
“Patru-zeci ºi doì familii «lipoveni» ale cãrora credinþe religioase nu le per-
mit a fi în contact cu dispoziþiunile legei relative la “starea civilã”, sub acest pretext,
a pãrãsit Dobrogea pentru a se stabili în Turcia, cu toate cã prin legea organicã a
Dobrogei, Lipovenii în genere au fost ºi sunt scutiþi de îndeplinirea acestor formal-
itãþi -zice «Steaua Dobrogei»
Nu vom vorbi nimic despre fericirile ce’i aºteaptã la locul unde ºi’ au ales
domiciliul, pe cãt timp, de pe loc din Tulcea ºi chiar înaintea plecãrii au avut a îndura
o adevãratã spoliaþiune!
Dupã ce li s-a procurat paºapoarte cu niºte tacse dupã-cum se zice vrednice
numai de clemenþa unui consulat ce serveºte interesele imperiului în mod onorific, ºi
dupã ce tot acelaºi consulat le-a mai luat ºi alte taxe pentru aºa numita vizã a aceloraº
pasporte etc., apoi sub pretext de platã pentru transportul cu vaporul pãnã la
Constantinopol li s’a luat tot de cãtre acelaºi consulat cãte 12 fr. de fiecare suflet ce
erau în total 180 ºi care face suma de 2160 fr.
Dacã aceastã sumã plãtitã de emigraþi, ca cheltuieli de transport, ar fi intrat
toatã în casa agenþiei vapoarelor, nimeni n’ar fi avut dreptul sã zicã o vorbã mãcar;
dar cãnd din aceastã sumã nu s’a dat agenþiei de cãtre misitul funcþionar decãt numai
cãte 5 franci de suflet, dupã cum se spune, ceia ce abia atinge ţifra de 900 fr., este
dureros nu numai pentru amicii acestor nenorocite fiinþe, dar mai dureros trebuie sã
fie pentru acel guvern ce þine în serviciul seu funcþionari de talia unui muam ca sã’l
serve gratis.
Nenorociþii! au plecat de aici cu ceva în pungi ºi cu seminþã de floarea soare-
lui în saci. Pânã vor ajunge însã la Paradisul care’l viseazã, dacã vor avea nefericirea
sã gãseascã protectori tot ca samsarul din Tulcea, atunci ‘ºi vor aduce aminte de
proverbul cã nu este «armeanul care plãteºte gloaba», ci lipovenii au plãtit gloabă
armeanului..”
54. ROMANULU, an 24, (S.), 7.VI.1880, p.2
*(publicã integral): «Regulament pentru contestarea ºi verificarea titlurilor de

proprietate ºi posesiune imobiliarã ruralã din Dobrogea»
**(p.3)
lRecolta din Dobrogea.
- 35-
«Steaua Dobrogei zice: Dupã o arºiþã teribilã ºi un vãnt ce rãdica colbul mai
pre sus de nuori, de câteva zile a început a ploua parþial mai în toate zilele.
Informaþiunile ce ne vin de pe afarã, asigurã cã recolta va fi mai productivã decât
cea din anul trecut.»
lOi trecute din Basarabia
Acelaºi ziar zice: «62.830 este numãrul de oi trecute din Basarabia pe la
punctul de vamã Tulcea ºi aºezate în Dobrogea, în cursul anului trecut ºi al celui de
faþã pânã în ziua de 26 mai. Aceastã cifrã fiind foarte exactã, pentru cã este extrasã
din registrele biroului vamal, o aducem la cunoştinþã publicã.»
55. BINELE PUBLICU, an II, nr.156(375), (Mc.), 18.VI.1880, p.2
Citim în Steaua Dobrogei:

“Dl. consul al Regatului Elin, în dorinþa de a imita pe colegul sãu, dl. consul
al Republicei Francese, a data jos arborele bandierei sale. Faptul fiind destul de nobil,
noi ne grãbim a-i aduce cele mai calde mulþumiri ºi sperãm cã ºi ceilalþi domni con-
suli din partea locului nu vor neglija a pune în practicã ordinele superioare ce negreºit
trebuie sã aibã în aceastã privinþã.”
56. ROMANULU, an 24, (M-J.), 25-26.VI.1880, p.3
lPartea economică
Steaua Dobrogei de la 19.a.c. scrie următoarele:
“12-14 zile a ploat necontenit în fiecare zi şi noapte. Efectul acestei ploi era
foarte satisfăcător pentru că cursul ploilor fiind ordinare n-au făcut decât numai
bine.Două zile însă din săptămâna trecută au fost două zile de spaimă şi teroare.”
57. BINELE PUBLICU, an II, nr. 164 (383), 28.VI.1880
Citim în Steaua Dobrogei următoarea ştire de dureroasă senzaţie:

“Ploi ordinare, ploi torenţiale, 12-14 zile a plouat necontenit în fiecare zi şi
noapte. Produsul era foarte satisfăcător pentru că cursul ploilor fiind ordinare n-a
- 36 -
făcut decât numai bine. Două zile însă din săptămâna trecută au fost două zile de
spaimă şi teroare.
Joi a început a ploua pe la amiază şi a ţinut până la 10 ore noaptea cu aşa
furie şi abondenţă, încât bătrânii ce ţin minte de peste 80 de ani, spun că n-au apucat
şi nici n-au pomenit de la părinţii lor să fi fost vreodată în partea locului o ploaie care
să ţină neîntrerupt 10-11 cu aşa furie torenţială.
Dintr-un părete al caselor şi până la cel de vis-á-vis, stradele representa un
adevărat râu plin de spume şi tulburat. Mărfurile de prin magazii, boloboacele în
pivniţă şi cerealele în hambare pluteau deasupra apei. Pe strade se vedea diferite ani-
male pe care furia torentului le mâna înecate în Dunăre.
După miezul nopţii s-a făcut senin. A doua zi soarele ardea aşa de puternic
încât deşi cerul era fără nori, totuşi prevestea o din nouă ploaie şi în adevăr că tot
pe la ora 12 din zi a început iarăşi a ploua. De astă dată însă, natura era într-o re-
voluţiune mult mai teribilă! Nu era de ajuns numai că ploaia era mai sporită decât
cea din ziua precedentă, dar o piatră de mărimea ouălor de pichere pica din cer; nişte
trăsnete, tunete, fulgere şi o întunecime aproape acelei de noapte, făcea până şi pe
cel mai liber cugetător să-şi aducă aminte de puterea lui Dumnezeu.
Case s-au surpat; canaluri s-au transformat în ruini; sticlele ferestrelor
s-au sfărâmat; acoperămănturi s-au găurit, precum bunăoară acela al
penitenciarului şi alte multe.
Din fericire, grindina n-a făcut stricăciuni la câmp, căci ea a căzut numai în
oraş.
Frumoasa şosea ce se construia de domnii N. Mincu şi N. Atanasescu pe
calea dintre Tulcea şi Isaccea şi care făcea admiraţiunea tuturor - căci merita să fie
nu într-un loc mlăştinos ci în mijlocul oricărui oraş - este ruptă în două locuri de teri-
bilul curent al apei.
Pagubele în oraş şi la câmp sunt destul de mari. Le vom supune lectorilor
noştri îndată ce vom aduna ştiinţele necesare.”
58. ROMANULU, an 24, (Mc.), 23.VII.1880, p.2
lDin Dobrogea. sub titlul Inspecţiune Ministerială, citim în Steaua

Dobrogei următoarele:
“Domnul A. Stolojanu, ministru de justiţie, după cum am anunţat în numărul
trecut, sosind sâmbătă la 4 ore d.a. în Tulcea, a fost întâmpinat la debarcader cu toate
onorurile cuvenite rangului ce poartă, nu numai de către autorităţile locale dar şi de
- 37 -
un numeros şi distins public, printre care se observa şi câteva dame din elita
societăţii, care au oferit doamnei Stolojanu buchete de flori.
Îndată după sosire, d. ministru inspectă ambele tribunale pe care găsindu-le
în stare bună, esprimă mulţumiri întregului corp magistral.
A doua zi, însoţit de primarele urbei, d. D. Theodor, şi de administratorul
plasei Măcin, d. ministru a plecat la Sulina unde asemenea a fost primit cu multă
bucurie.
Şi acolo ca şi la Tulcea, inspectând tribunalul şi găsind lucrările în perfectă
regulă, după ce mai întâi esprimă mulţumiri, plecă imediat spre Constanţa.” 5
59. RESBOIUL, nr. 1137(1880), (M.), 9 sept., p.3, col. 2
lBibani
Capacitatea d-lui prefect de Tulcea. Ca să arate capacitatea de care este
înzestrat d. Palladi, diarul Steaoa Dobrogei reproduce textul unor cuvinte şi a douě
acte subscrise de d-sa.
*Ast-fel, la un tuast, d. Palladi s’a esprimat în aceşti termeni:
“Ridic acest tuast în sănětatea d-tale, d-le general, care ne-ai dat Dobrogea
şi te rog să faci tóte chipurile să ne mai dai o Dobroge cât de curând.”
Par’că d. general slănicénu pórtă ţěrile în buzunare.
*Dând o recomandaţiune unei persoane, d. prefect scrie următoarele:
«Dómnă! am onóre a vě prezenta pe d...Director General al vaporului Duna
cu care a’ţi venit de la Sulina!»
În ce dicţionar a găsit d. Palladi, titlul de Director general la vapóre?”
*Iată o telegramă adresată către ministrul de interne:

«Vě rog, domnule ministru, să grăbiţi trimiterea decretelor pentru numirea
d-lor X.Y.Z. fiind că din nedepunerea jurăměntului, sufere oficialitatea
serviciului!»
Acéastă telegramă ne este trimisă din Bucuresci, dice St Dobrogei, asi-
gurându-ne corespondentul nostru, că conţinutul ei au ajuns a fi cunoscut până şi de
- 38-
1881
- 39 -
60. BINELE PUBLICU, an III, nr.35, (V.),16.I.1881, p.1-2
lSciri şi fapte
“Steaua Dobrogei” zice că are ştiinţa proprie că de la 1.IV. se va introduce şi
în Dobrogea monopolul tutunurilor, după cum e şi în ţară.
Încă o fericire mai mult va cădea pe capul Dobrogei!”
61. RESBOIUL,nr. 1300,(D.), 22.II.1881, p.3,col.3
lConsilieri rebeli
“D.Varnali, primarul din Tulcea, fiind indispus, primăria doarme, zice Steaua
Dobrogei. Nici unul din consilierii agreaţi de domnul prefect Paladi, pe care i-a ales
cu toptanul la primărie, nu vor să dea curs lucrărilor curente în lipsa primarului, aşa
că morţii sunt condamnaţi a plesni înainte de a fi îngropaţi. Ce înseamnă această
administraţie anarhică?”
62. BINELE PUBLICU, an III, nr.66 (566),(L-M.),23-24.II.1881, p.2
“Steaua Dobrogei spune că comisarul de roşu din Tulcea a bătut pe un epistat,

Dimitrie Munteanu, aşa că i s-a causat moartea, şi acuză pe dl. prefect Palladi că dă
protecţiunea sa unui astfel de comisar.”
63. BINELE PUBLICU, an III, nr.99 (599),(S.),4.IV.1881
“Steaua Dobrogei”, ziarul din Tulcea, scrie că prefectul local, dl.Pallady, la

banchetul dat în onoarea proclamării regatului, a ridicat un toast în care a pronunţat
cuvintele:”beau acest pahar în sănătatea dlui I. Brătianu, Preşedintele Republicei.”
64. ROMANULU, 6-7.VII.1881, (L-M)
lDistribuirea premiilor în Dobrogea

Citim în Stéoa Dobrogei:
- 40 -
«Distribuirea premielor pentru elevii şi elevele ce s’a distins la învěţătură în

scólele primare de băieţi şi fete în cursul anului şcolar 80-81 s’a celebrat la 29 a.c.
«Acéstă scumpă şi solemnă sěrbătóre pentru junimea silitóre, s’a început la 11 ore
a.m. Ea a avut loc în palatul administrativ, unde pe lângă membrii autorităţilor civile
şi militare, a asistat cu acéstă ocasiune şi un public fórte numeros compus din
persónele cele mai fruntaşe ale societăţei Tulcene. «După douě discursuri rostite, unul
de d. revisor scolar, ér altul de dl. director al scólei de băieţi, la care d. Opreanu
prefectul judeţului a rěspuns într-un mod demn de profundele cunoscinţi ce are asupra
instituţiunilor privitóre la învăţămêntul public, s’au început apoi împărţirea premiilor
supt preşedenţia d-séle, asistat de primarele urbei, d. A.I.Varnali. În tot cursul acestei
inveselitóre serbări. d.Opreanu, n’au încetat d’a încuraja silinţele elevilor ş’a elevel-
or ce s’a distins puindu-le pe cap cununa laurilor bine meritaţi în resunetul musicei
din regimentul 3 de linie.
«Trebuie să mărturisim că, acéstă serbare, prin ornamentele palatului admin-
istrativ, prin valórea însemnată a premiilor ce s’a distribuit, cum şi prin perfecta
ordine în care ele au au fost aranjate, a fost una din cele mai distinse din câte publicul
Tulcean a putut vedea pêně astă-di.
«Onóre capului administraţiunei, care în deosebita sea solicitudine ce are pen-
tru interesele acestui district a sciut sě consacre tóte îngrijirile séle de a da acestei
serbări, valórea ce în adevăr uă are.
«Pe lângă obiectele trămise de guvern, pe lângă hainele oferite de către
Societatea pentru învěţătura poporului dobrogean, apoi primăria locală a depus
obiectele cumperate pentru premii în valóre de peste una mie douě sute fr., mulţămită
d-lui Varnali, care luând în consideraţiune avêntul învěţămêntului, n’a cruţat nimic
pentru a incuragia silinţele copiilor.
«Timpul nu ne-a permis astă-di sě descrim în detail totul ce a mişcat pe pu-
blicul asistent la acéstă scumpă serbătóre, dér în numěrul viitor vom face uă dare de
sémă, cât se va putea mai desvoltată şi când, nu vom perde din vedere a întreţine pe
lectori mai cu osebire asupra conţinutelor fie-cărui discurs rostit.»
Numěrul elevilor ce frecuentéză, şcóla de băeţi este de 192 dintre cari 97.
Clasa I, 56, clasa 2, 25, clasa 3, şi 15 cl. 4.
Iar acela al elevelor, este 120, din care 80 în clasa 1, 27 în clasa 2, 8 în clasa
3 şi 5 în calsa 4.
- 41 -
65. RESBOIUL, nr. 1485, 30.VIII.1881
lDin Dobrogea
Cine este hoţul?
Extragem din “Steaua Dobrogei” următoarele:
«Ministerul de culte, pentru a veni în ajutorul comunelor rurale lipsite de
mijloace necesare pentru a construi localuri de şcoli, a trimis un mandat de 4000 lei pe
numele prefectului de atunci al judeţului Tulcea, d.I.I.Paladis. Din această sumă s-a dis-
tribuit numai o mie lei, iar restul trebuie să fie faţă.
D. Paladis, revocat din funcţiunea de prefect, a plecat cam iute din Tulcea, încât
n-a avut timpul să-şi reguleze socotelile cu dl. Algiu, directorul său. Când şi dl. Algiu a
fost înlocuit, noul director observând dosarul respectiv, a văzut că lipsesc cei 3000 lei şi
a somat pe dl. Algiu ca să-i depună.
D. Algiu răspunde că n-are nici o cunoştinţă despre aceşti bani! că ei se află la d.
Paladis şi că de la acesta urmează să fie ceruţi.
Prefectura se adresează îndată d-lui Paladis, arătându-i împrejurarea, dar d.
Paladis, la rândul său, răspunde că banii nu sunt la d-sa, declarând pe dl. Algiu de dela-
pidator!
Din acestea rezultă că proverbul “dintre naş şi dintre naşă” s-a realizat la
Tulcea, de vreme ce dintre prefect şi directorul său a pierit punga cu banii visteriei !”
Cine este hoţul adevărat şi hoţul mincinos?...Aceasta rămâne ca justiţia
s-o dovedească, deoarece afacerea s-a trimis la parchet, care a şi dat mandate de înfăţişare
la amândoi păgubaşii. Oricum, tare ne temem că armeanul o să plătească gloaba»...
66. RESBOIUL, nr. 1536 (M.), 20.X.1881
lSciri şi fapte
Căpitanul Waterman
“Relativ la căpitanul Waterman, comandantul vaporului englezesc
“Accretive”, despre care se crede că ar fi dispărut, având asupra-i o sumă de 370 lire,
Steaua Dobrogei are pozitive informaţiuni că, la opt a lunei curente, s-a găsit în
oraşul Sulina, graţie măsurilor energice ce s-a luat imediat de către autorităţile de
acolo.
La instrucţiunea ce s-a făcut, numitul căpitan a declarat că a fost sechestrat
prin surprindere şi în urma unui narcotic ce i s-a dat în ziua de 5 a curentei, când a
ieşit din bastiment, a dormit un interval de trei zile.
- 42 -
Infamul ce i-a întins această cursă,

după cum reiese din instrucţiunea procuroru-
lui din Sulina, ar fi un samsar de corabie, ce
a însoţit pe căpitanul W. încă din
Constantinopol, având şi complici.
Instrucţiunea nu este terminată încă,
fiind întreruptă deocamdată, din cauză că
pacientul nu se află în deplină stare normală.
Se crede că ar fi afectat de o alteraţie
mintală, din cauza atitudinei sale violente şi
a dispoziţiunilor ce are ca să se sinucidă.
El se află internat acum în spital sub
îngrijire medicală, iar după reabilitarea sa,
instrucţiunea va continua investigaţiile sale.”
67. BINELE PUBLICU, an III, nr.

261 (761), (L-M.), 2-3.XI.1881, p.3
lDin ziare
“Steaua Dobrogei ne spune că un
fost administrator translator de la admi-
nistraţia Sulina, anume Ghenovici, a fost
condamnat zilele acestea de tribunalul de
apel din Tulcea la 5 ani de închisoare pentru
plastografie.
În acelaşi timp ziarul tulcean arată că
abuzurile, prevaricaţiunile şi imoralităţile
funcţionarilor cu care ministrul de interne,
dl. C.A. Rosetti, a înzestrat Dobrogea, au
ajuns la culme şi că tribunalele nu sunt ocu-
pate în mare parte decât cu procese de
această natură.
Să trăiască dar marele morar al
“Molowiei române!...”
ROMANULU, 6-7. VII.1881
- 43 -
1882
- 44 -
68. ROMANULU, (L-M.), 22-23. II.1882, p.2
“Dunărea s-a curăţat de sloiuri şi vapoarele circulează în sus şi în jos fără nici
un obstacol.
Au trecut, ne spune Steaua Dobrogei din Tulcea, mai multe bastimente
venind despre Sulina cu destinaţiune pentru Galaţi, Brăila şi viceversa.”
69. RESBOIUL, nr. 1654/1882 (L.), 22. II.1882,
lTrei cadavre. Citim în Steua Dobrogei.

“În nóptea de trei spre patru Noemvrie anul trecut, între orele 1-2, crimă din
cele mai oribile, s’a petrecut în Tulcea.
Dicem oribilă, pentru că fórte rar se póte vedea un tabloû atât de îngrozitor,
precum era acela care se arěta ochilor tutulor acelor ce s’a dus să vadă cele trei cadavre
asasinate prin strangulaţiune şi lovituri de cuţite unele mai barbare de cât altele.
Dima Canef Gravciarof, în etate ca de 40-45 ani, Petre Ioan Cara Ivan ca de
19-20 şi Ţone, băiatul ca de 14-15 ani.
Aceşti trei nenorociţi în dioa de 4 Noemvrie s’a găsit scăldaţi în sânge, de
către megieşii ce observară că ciănicăria lui Dima Canef, patronul acestui
stabiliment, sta închisă până la orele 10 diminéţa, contra obiceiului.
Crima s’a comis în una din principalele strade ale oraşului Tulcea, adică pe
strada Isaccea, care nu stă nici nóptea dùpă cum nu stă nici dioa nefrecuentată de
lumea locală, cum şi de acea ce vine şi se duce din oraş.
Strada este luminată cu felinare şi observată de gardişti!
O spaimă şi o nelinişte generală a produs între pacinici cetăţeni ai Tulcei
acéstă crimă fără exemplu în localitate. Mai tóte prăvăliile se închideau înainte de a
se aprinde lumânările; cetăţenii se retrăgeaű la domiciliuri încă de cu dioa, iar porţile
şi uşele să zěvorea ca în timpuri de zaveră..
N’am dat alarmă atunci, pentru că ni s’a opus proverbul că “mâţa cu clopot nu
prinde şóreci” şi prin urmare cu cât vuetul se va mări, cu atât mai dificil se va putea
pune mâna pe criminal! O fi! am dis atunci, dér nu ne-am angajat tot-d’o-dată a păstra
tăcerea pentru eternitate.
Curênd se vor împlini patru luni de când acéstă înfricoşată crimă a avut loc.
Mâţa s’a purtat fără clopoţei, dér cu tóte acestea asasinii nu s’au descoperit!
Victimele reclamă rěsbunare, şi cetăţenii murmură siguranţa!
Ne oprim aci!”
- 45 -
1883
- 46 -
70. BINELE PUBLIC, an V, nr. 115, (1182), (V.), 22.IV.1883, p.3
Ziarul “Binele publicu” tipăreşte în pagina a treia întreaga corespondenţă

trimisă de la Tulcea de către conducerea publicaţiei “Steaua Dobrogei”:
*
«Steaua Dobrogei», Tulcea, 12.IV.1883
Respectabili Confraţi,
“Steaua Dobrogei”, primul organ de publicitate, care a luat naştere îndată
după venirea Românilor în partea locului, din împrejurimi independente de voinţa
fondatorului, a trebuit să înceteze câtva timp de a apărea.
De la una însă, a viitoarei luni mai, acest jurnal care a fost pururea espresiunea
sinceră a intereselor locale, va începe să reapară nu o dată ca în trecut, ci de două ori
pe săptămână.
Apariţiunea va fi regulată, pe considerente că pe lângă o labore personală, mai are
ca zestre şi o tipografie organizată astfel ca să nu deie greş angajamentului ce-şi propune.
Cât pentru principiile ce le va profesa, ele sunt deja cunoscute publicului
cititor, “au fost, sunt şi vor fi” LIBERALE.
«Va fi santinela fidelă întru apărarea tuturor intereselor conjudeţenilor.
«Va stigmatiza relele şi pe cei răi cu toată scrupulozitatea fără a se opri de
consideraţiuni personale; şi va îmbrăţişa cu căldură toate actele şi dispoziţiile ce vor
tinde la prosperarea şi progresul comerciului şi industriei române, iar cu deosebire la
buna stare a cultivatorului (opinca).
«Stéua Dobrogei nu se va vinde pentru a lăuda şi nici va critica decât numai
atunci când faptele bazate pe probe, o va provoca.
Trecutul atestă aceasta.
Redacţiunea ei, măgulită că va sta şi în viitor după cum a stat în trecut în
relaţiuni de confrăţie cu toate organele liberale, vine prin aceasta a ruga respectuos pe
toţi onorabilii confraţi, să binevoiască a însera aceste linii prin ziarele ce au onoare a
dirija, obligându-se şi ea la timp, a răspunde cu sinceritate la orice apel patriotic i se
va face.
Cu această ocasiune roagă pe respectabilii confraţi a primi încredinţarea după
înalta stimă ce le conservă.
Redacţiunea
- 47 -
71. ROMANULU, 30-31.V.1883, p.3
“Steaua Dobrogei de la 22.V, publică următoarele:

«Apele Dunării merg crescând, deja în faţa oraşului au debordat peste chei.
Până acum însă nu lasă îngrijiri, dar mai sporind atunci probabil că nu vom putea
ajunge la palatul administrativ decât prin ajutorul luntrelor».
72. L’ INdEPENdANCE ROUMAINE , an VII, nr. 1704

(Edition A) (D.), 29 V (10.VI.) 1883, p. 3, col 1
lNouvelles diverses. Districts

Les eaux du Danube, dit la Steua Dobrogei, continuent à augmenter; en face
du port elles ont debordé jusqu’au quai. Jusqu’à présent il n’y a encore pas de mal,
mais si les eaux continuent à augmenter l’on ne pourra bientôt se rendre qu’en nacelle
au palais administratif.
73. BINELE PUBLIC, an V, nr. 195 (1255), (Mc),

3.VIII, 1883, p.2-3
lŞtiri şi fapte
...uLibertatea presei
...lPrefectul Stătescu. «În capul administraţiunei acestui judeţ se află ca
prefect, dl. P. Stătescu, fratele D-lui Eugeniu Stătescu, ministru de justiţie.
Administraţia acestui prefect, a vorbit-o presa întreagă din ţară ca pe cea mai
deplorabilă şi abuzivă din câte s-au văzut până acum în ţara Românească; a mers până
acolo jurnalele de toate culorile încât «a spus că când va muri acest om, cadavrul lui
să se ardă şi cenuşa s-o spulbere vântul spre a nu infecta aerul», dar guvernul a privit
cu indiferinţă strigătul şi indignarea generală şi în scopul de a crea acestui prefect
mijloace de esistenţă, l-a tolerat să-şi urmeze treburile în linişte şi încurajându-l, prin
aceasta a sfidat Pressa şi opiniunea publică.
Acest prefect, ca să astupe gura Pressei, înfiinţează un jurnal numit Ecoul
Dobrogei, a căruia comitet de redacţie şi de administraţie se compune numai din
- 48 -
funcţionari publici; ei scriu, ei bârfesc, ei laudă administraţia, dar tot ei îşi umplu
pungile din veniturile grase ce le produce acest jurnal. Să impune jurnalul tuturor
comunelor şi toate ascultă de ordin şi plătesc abonamente de 24 franci pe an, iar în
loc să apară 52 numere într-un an abia dacă se suie la 20-24, ceea ce vine un franc
numărul. Se impune crâşmarilor a face publicaţii în acel jurnal şi toţi se supun căci
altfel li se închide stabilimentul. Se fac sute de publicaţiuni şi se încasează câte zece
franci de fiecare şi miile de franci trec în pungile funcţionarilor prin intermediul dlui
prefect.
Dacă guvernul se interesează de moralitatea publică, vrea să stârpească
abuzurile, să trimită o anchetă serioasă, să cerceteze lucrurile la faţa locului şi se va
spăimânta de cele ce va vedea. Va vedea sate întregi pustiite şi aduse la sapă de lemn,
fâneţele lor cosite de prefect cu angarale şi beilicuri şi cărate la proprietatea rurală ce
şi-a agonisit, iar opinca plângând pe drumuri soarta vitelor care vor pieri de foame în
mijlocul iernei. Dări impuse pentru construcţii de localuri publice care a înglodat
populaţiunea rurală pentru 15 ani şi aceasta numai în scopul de a căpătui pe favoriţii
şi rudele sale.
Toate se dovedesc la faţa locului ca lumina zilei, dar cine le caută sau cine vrea
să le audă!
Felinariul lui Diogen s-a stins!
Aduce o rudă a sa din Transilvania, numit N.S.Baboean, şi-l poartă prin
slujbele împărăteşti după cum îi reclamă interesul.
Neîmpământenit, fără drept de a ocupa funcţiuni publice în ţara Românească,
îl pune când subprefect, când director la prefectură, când judecător la tribunal, în fine
îl aşază provizoriu acolo unde i este necesar, căci M.S. Regele, fiind rege
constituţional, iscăleşte toate decretele.
Revizorul şcolar, denunciat la Parchet că a luat mită 300 franci de la
Mihailidis, să închidă pensionul lui Ghibner, şi 300 franci de la Ghibner ca să închidă
pensionul lui Mihailidis, şi cu toate aceste, denunţurile zac în archiva Parchetului şi
nimine nu îndrăzneşte să dea curs acţiunii pentru rezonul că este redactorul gazetei
Ecoul Dobrogei şi pentru că este cununat de dl. prefect Stătescu.
Sperăm că toate aceste fapte vor fi de ajuns spre a caracteriza moralitatea
unora dintre funcţionarii publici trimişi pentru civilizarea Dobrogei, şi nu ne îndoim
un singur moment că jurnalul Românul îşi va îndeplini promisiunea, sprijinind către
- 49 -
guvern cererea unanimă a tuturor asupriţilor din judeţul Tulcea, de a trimite o anchetă
serioasă şi imparţială, dar care însă să nu fie compusă din bărbaţi de aceia cărora să
le placă a se primbla prin judeţ cu cupeaua şi harmasarii dlui. Stătescu, agonisiţi după
ce a venit ca prefect la Tulcea.
Dacă acestea nu vor fi de ajuns pentru Românul, ne vom face datoria de a
denuncia şi alte fapte care le avem deja în cartoanele redacţiunei noastre.
Locuitorii comunei Frecăţei, Balabancea, Armutlia şi Cataloi; au venit la
reşedinţa judeţului Tulcea pentru a reclama că celor din Armutlia li s-au luat orzul
treierat şi au fost forţaţi a-l transporta la comuna Cataloi, iar celor din Balabancea,
Frecăţei şi Cataloi li s-au luat fâneţele, au fost forţaţi să-l cosească şi apoi să-l trans-
porte în Cataloi, unde este adunătura economică a dlui P. Stătescu, prefectul judeţului.
Ajunşi odată la reşedinţă, aceşti nenorociţi, cu lacrimile curgând pe obraz, se
adresau la cel întâi trecător, întrebându-l că ce trebuie să facă. Că la cine să meargă
pentru a se tângui, fiindcă adversariul lor este însuşi acea persoană pusă în capul afac-
erilor pentru a-i ocroti. În fine se adresează la nişte cetăţeni cu rugămintea de a le face
suplici şi a stărui de a nu fi despoiaţi de drepturile şi munca lor.
Pe când aceste rugăminţi avea loc, se adună mai multe persoane care nu s-au
putut opri de indignare văzând că populaţiunea în loc să-şi caute de bucatele ei de pe
câmp, este pusă în stare de a vagabonda pentru a protesta contra spoliaţiunilor şi
răpirei muncei lor.
În compătimirea sa unul din martorii oculari a acestei scene desperate le zise:
ştim că aveţi dreptate; ştim că sunteţi victimele spoliaţiunei; dar această dreptate pe
care o urmăriţi, nu veţi găsi-o aici, fiindcă cel ce cere dreptate de la administraţie este
ameninţat cu puşcăria.” 6
Steaua Dobrogei
74. BINELE PUBLIC, an V, nr. 201 (1261), (J.), 11. VIII.1883, p.1
lŞtiri şi fapte:«S-a făcut un proces de presă Stelei Dobrogei de către pre-

fectul de Tulcea, teribilul d. Paul Stătescu.»
- 50 -
75. BINELE PUBLIC, an V, nr. 203 (1263), (S.), 13.VIII.1883, p.2
lŞtiri şi fapte: «Ieri, după ieşirea ziarului, primirăm de la dl. Brănişteanu

încă o telegramă în cuprinsul următor:
“Redacţia jurnalului Românul şi copie jurnalelor: L’Independance
Roumaine, România Liberă, Binele Public şi Naţiunea.
Tulcea
«În interesul libertăţii presei vă trimit telegrama ce am adresat azi ministrului
preşedinte:
Faptul prefectului Stătescu, comis prin ordonanţa ce a dat, stabilind censura
asupra presei, este violarea flagrantă a libertăţii presei consacrată prin art.5 din
Constituţiune şi art 6 din legea organizării Dobrogei. Acest fapt este pedepsit de arti-
colul 108 combinat cu art. 110 din codul penal, cu degradaţiunea civică.
Cerem în numele constituţiei care ne protege încă până azi, darea în judecată
a acestui prefect.»
Brănişteanu
76. BINELE PUBLIC, an V, nr. 205 (1265), (M-Mc.),

16-17.VIII.1883, p.2
lŞtiri şi fapte: «Ancheta ce urma a se face la Tulcea de dl. inspector

Piersiceanu s-a suspendat, cum s-a suspendat şi constituţiuna în toată Dobrogea!
Causa, căci dl. prefect a tras în judecată pe indiscretul tipograf Brănişteanu.
Tribunalele dobrogene sunt rugate a-şi face datoria către stăpânire.
à bon entendeur salut!»
77. NAŢIUNEA, an I, nr. 339, (M-Mc.), 16-17. VIII.1883,

p.1,( col 1); p.2 (col.1)
*[se publică şi ordonanţa prefectului de Tulcea]

**(col.3)”Binele Public” înfierează cu o violenţă meritată faptul de supre-
- 51 -
siune a presei ordonat de d. prefect de Tulcea, Paul Stătescu.

Iată, după confratele sus citat, cauzele care au făcut pe valiul din Tulcea să se
năpustească asupra presei în general şi în special asupra “Stelei Dobrogei” a dlui
Brănişteanu.
Câţiva funcţionari, din cei cu care liberalul-naţional guvern a înzestrat
Dobrogea, unii din ei rude cu valiul, înfiinţează în Tulcea un ziar intitulat “Ecoul
Dobrogei” sub patronagiul valiului.
Pentru apariţiunea lui, contractează cu d. B. Brănişteanu , tipograful, a-i plăti
câte 75 lei numărul, plus câte 10 lei de fiecare publicaţiune, taxa impusă-fără lege
votată de adunări ci numai după legea valiului - asupra persoanelor ce vor deschide
stabilimente de cârciumi.
Ce s-a întâmplat însă?
Prefecturile şi administraţiile de plăşi încasau taxele, onorabilii funcţionari
mâncau banii iar tipograful edita şi răbda. Şi când tipograful a cerut banii, prefectul
şi amploiaţii i-au râs în nas; când a reclamat ministrului, l-au dat în judecată ca
calomniator, iar când a ţipat în ziarul “Steaua Dobrogei” calificând faptul cu nume
de hoţie , devenind în ochii valiului culpabil de politică militantă, Constituţiunea fu
suspendată, libertatea presei încătuşată!...
Foc pe Dobrogea, pârjol pe “Steaua Dobrogei”!
<A cui e vina- adaugă Binele Publicu- dacă nu a tipografului?
Ca editor de publicaţiuni era dator să ştie că în catechismul marelui partid,
hoţia ţine locul politicei militante, şi că, lovind hoţia, lovea drept în politica naţională-
liberală-bugetară, de care nu le este permis muritorilor a se atinge.
<Dar n-a ştiut şi a greşit-o pentru că greşeala în politică e neertată, a păţit-o
şi Dobrogea întreagă, căzând sub grea urgie prefectorală.»
78.BINELE PUBLIC, an V, nr. 208 (1268), (S.), 20.VIII.1883, p.2
lŞtiri şi fapte.«La 9 septembrie se va judeca înaintea Tribunalului din Tulcea

procesul intentat dlui Brănişteanu, tipograful acusat de calomnie contra valiului
Stătescu. Tribunalul va asculta depunerile-185 martori.»
1. Tulcea, 16 august 1883
- 52 -
Onor redacţiuni a ziarelor

Românul, L’Independance Roumaine, Binele Public, Naţiunea, Timpul,
România Liberă, Răsboiul, Poşta, Poporul, Telegraful-
Vă transmitem telegramele ce am adresat la 13 şi 16 curent, d-lui ministru
preşedinte, în cuprindere:
I.C.Brătianu, Ministru-Preşedinte
Bucureşti
«De patru zile de când cetăţenii Tulcei sunt apăsaţi de ORDONANŢA

prefectorală prin care s-a ucis libertatea presei, supuind-o cenzurei absolute a
prefectului.
Toată presa din ţară, de orice nuanţă politică, indignată de această arbitrară
măsură, a protestat; cu toate aceste, până astăzi nu vedem nici o dispoziţie luată de
guvern spre a se da satisfacere legală Constituţiunei şi drepturilor cetăţeneşti sdrobite
de d.P.Stătescu.
În numele legilor care ne guvernă.
În numele martirilor care s-au luptat pentru libertăţile poporului Român.
Cerem: Ca să ordonaţi revocarea imediat a ordonanţei menţionată şi darea în
judecată a culpabilului.»
Directorul ziarului Steaua Dobrogei
B. Brănişteanu
*
2. I.C. Brătianu, Ministru - Preşedinte
Bucureşti
«Până astăzi ordonanţa prefectorală contra libertăţii presei nu este revocată,

stând afişată pe toate stradele, şi nici autorul ei dat judecăţei.
Pentru a patra oară, ne adresăm la dv. cu rugămintea de a dispune spre a
restabili starea normală, respectându-se Constituţiunea.
Dacă nici de astă dată nu veţi lua măsuri pentru revocarea condamnatei
ordonanţe, atunci se înţelege că vă asumaţi însuşi răspunderea actului anti-
constituţional comis de prefect.
- 53 -
Vom protesta necontenit până la deschiderea Corpurilor Legiuitoare.»
Directorul ziarului Steaua Dobrogei

B. Brănişteanu
*
3. «Rugăm în numele dreptului celui mai sacru, a protesta prin ziarul domniei-
voastre, contra acestei nemaipomenite arbitrarităţi, şi a cere împreună cu noi, ca
dreptatea să se facă. Sub nici un guvern din câte s-a succedat în ţara noastră, aşa arbi-
traritate nu s-a pomenit. Putem afirma că un asemenea fapt nu s-a petrecut chiar sub
regulamentul organic.»
B. Brănişteanu
79. BINELE PUBLIC, an V, nr. 210 (1270), (L-M.),

22-23.VIII.1883, p.2,3
a) Ştiri şi fapte. «La Constanţa, Sulina şi Giurgiu s-a pus în aplicare carantina.
La Galaţi călătorii se vor supune numai unei vizite medicale.»
b) [Revista ziarelor]: «România liberă protestează energic în contra călcării
Constituţiunii de către prefectul din Tulcea, care printr-o ordonanţă arbitrară a sus-
pens ziarul Steaua Dobrogei:
“Cenzurarea sau suspendarea unui ziar este o crimă de les-constituţionalism:
închiderea unei tipografii este o lovire tiranică dată libertăţii comerţului. Cei vinovaţi
de asemenea fapt, trebuiesc revocaţi şi daţi judecăţii.
Ce se va face cu casul prefectului de la Tulcea?
Un atentat la libertatea vorbirei şi a scrierii, în sistemul nostru de
guvernământ, nu trebuie numai desaprobat ci înfierat pentru totdeauna..
Şi miniştrii sub cari se petrec asemenea fapte, care nu iau măsuri severe în
contra subalternilor tirani din ignorantă răutate, trebuiesc pecetluiţi în numele celei
mai sfinte libertăţi a omului, libertatea de a-şi exprima gândirea.
Nu era destul că răutatea administraţiunii în acea parte a ţării a făcut pe
musulmani să regrete regimul turcesc; nu era destul că s-a amărât zilele administratorilor
- 54 -
inteligenţei; acum se atentează şi la libertatea presei, sdrobindu-se un organ care cerea

socoteală prefectului de banii publici şi-i înfiera purtarea sa vinovată. Şi aceasta atunci,
când ziare străine au voie să insulte în ţară la noi tot ce avem sacru. Triste timpuri!”.»
80. L’ INdEPENdANCE ROUMAINE nr. 1763 (Edition B)

(Mc.), 10/22 VIII.1883, p. 1,
lScènes de la vie des Districts

Nous allons assister prochainement à un procès des plus plaisants que l’im-
primeur Branishteano, de Tulcea, intente à la préfecture pour réclamer différentes
sommes qui lui sont dues dans des circonstances qu’il est nécessaire de rappeler.
Disons d’abord que le prefét de Tulcea est le capitaine Statesco, le frère du
ministre de la justice.
M. Statesco voulait être loué . Il a réuni son directeur, M. Baboiano, le
réviseur des écoles du district, M. Sandulesco et un troisième fonctionnaire, M. C.
Davidoglu, et les a constitués en comité de rédaction d’une feuille qui fut baptisée
Ecoul Dobrogei - l’Echo de la Dobrodja.
Ce comité s’entendit avec l’imprimeur Branishteano qui se chargea de l’im-
presion au prix de 75 francs par numéro.
Il fut convenu que l’on prélèverait, au profit du journal, une taxe de 10 francs
sur chaque débit de boissons spiritueuses qui s’ouvrirai dans district, et que les maires
et les sous-préfets imposeraient à leurs administrés des abonnements à la feuille pré-
fectorale.
Tout alla bien au commencement.
Le journal parut régulièrement et les fonds affluèrent à la préfecture.
Aujourd’hui, M. Branishteano se plaint de n’avoir pas été payé.
«Tout l’argent, dit-il, est passé dans les poches du Comité de rédaction.»
Tel est le fond du procès. Il montrera, une fois de plus, ce que l’on fait de
notre argent et à quoi nos fonctionnaires employent leur temps.
Il nous semble que l’on ne nommes pas des directeurs de préfecture et des
- 55 -
réviseurs scolaires pour chanter les louanges des préfetes , ni pour exploiter la population.
81. L’ INdEPENdANCE ROUMAINE

nr. 1765 (Edition B) (V.), 12/24 VIII.1883, p. 2, col. 2
lLa liberté de la presse
Nous recevons de Tulcea la dépêche suivante qui peut se passer de commen-

taires:
Tulcea, 11.VIII
Aujourd’hui, on a affiché dans les rues de la ville une ordonnance du préfet,
M. P. Statesco; en voici le contenu:
ORDONNANCE
[textul în lb. franceză, semnat Le préfet -P. Statesco]
Cette mesure a été provoquée par mon journal Steoa Dobrogei qui a dénoncé
les abus de M. Statesco.
Je proteste énergiquement et demande une enquête impartiale.
Je suis dépouillé, volé par le préfet Statesco; mais je protesterai énergique-
ment contre ses abus jusqu’à ce que justice me soit rendue.
Branishteano
*
Sous quel gouvernement a donc passé la Dobrodja, car il est impossible que
M. Jean Bratiano, quelque autoritaire qu’ils soit, tolère de semblabes procédés admin-
istratifs.
M. P. Statesco se croit-il donc en Turquie, qu’il affects ces airs de pacha?
Nous ne pouvons pas croire qu’il ait agi avec l’ assentiment du ministre de
l’intérieur.
82. ROMANULU, 22-23.VIII.1883, p.2, col.2
lSciri d’ale dilei.

«Steaua Dobrogei» ce ne soseşte azi publică ordonanţa d-lui prefect Stătescu
- 56 -
încadrată în negru.»
83. BINELE PUBLIC, an V, 24-25.VIII., nr. 211 (1271), p.2;
nr. 212 (1272), p.3
a) Ştiri şi fapte
«Vocea Covurluiului află că s-au dat ordine pentru desfiinţarea carantinei la
Sulina.»
b) [Revista ziarelor]: «Naţiunea în articolul său de fond:
“Nenumărate lovituri date regimului nostru representativ nu erau, se vede, de
ajuns guvernului pentru a-şi aşeza autoritatea sa despotică pe baze nestrămutabile.
După ce în fapt a anulat mai toate libertăţile de care ne bucurăm în virtutea
constituţiunii; după ce a desorganizat cu desăvârşire mai toate ramurile de admi-
nistraţiune; după ce a falsificat alegerile spre a transforma pe respresentanţii ţărei în
unelte pasive ale sale, guvernul a căutat în mai multe rânduri a lovi şi în libertatea pre-
sei, precum s-a întâmplat în procesul Creditului funciar cu d. Ciurcu, unul din redac-
torii ziarului “L’Independance Roumaine”, şi în espulzarea dlui Emile Galli. (...).
Cu toate aceste ameninţări, ziaristica nu a încetat de a-şi urma comentariile şi
criticile sale asupra administraţiunei generale sau locale, ceea ce a adus ca în multe
locuri administratorii sub diferite titluri au căzut în disgraţia opiniunei publice. Dar
cel mai lesne lucru de făcut din partea lor ca să reintre în graţiile opiniunei publice era
să aplice Constituţiunea încetând cu încălcarea ei; şi tocmai din contră ei au urmat,
mergând până a emite ordonanţe pentru suspendare de ziare.
Aşa a făcut prefectul din Tulcea cu Steaua Dobrogei şi, cu toate protestările
redactorului ei, guvernul a tăcut.
Se aştepta cineva la un asemenea fapt din partea liberalilor?
Noi unii ne aşteptăm de la aceşti năciunali cu altele mai grozave.»
84. BINELE PUBLIC, an V, nr. 216 (1276), (M-Mc.),

30-31.VIII.1883, p.1
[...]«Din nefericire cele ce vedem petrecându-se în Dobrogea nu ştim de nu

întrec cele ce se petreceau în Basarabia, mai cu seamă în judeţul Tulcea, care geme
- 57 -
de fericire, sub aşa numitul prefect Pavel Stătescu, sub acest valiu egalul doar a lui
Ali Tepeleni de la Ioanina, mai cutezător ca ispravnicii din timpii bumbaşilor
înmormântaţi la 1830, care zice administraţilor săi: «eu sunt Constituţiunea voastră,
eu legea voastră, eu justiţia voastră, şi afară de mine să nu mai cunoaşteţi alt
Dumnezeu pe pământ!»
Suspendarea libertăţilor înscrise în pactul fundamental şi introducerea regimu-
lui bunului plac al censurei asupra expresiunii cugetării, regim ce, cu toate protestările
năpădite din toate unghiurile ţărei, continuă şi azi, sunt cunoscute, nemaiavând nevoie
a mai veni asupră-le.
Şi credeţi că acest agent al despotismului demagogic s-a mărginit numai în
sugrumarea presei; credeţi că proprietatea, credeţi că persoana, credeţi că justiţia este
mai respectată sub dânsul? Nu. [...]»
«Dl Eugenie Stătescu care, în contra strigătului general, îşi menţine în slujbe
grase pe netrebnicii săi fraţi, negreşit că nu pentru un domeniu mai mult sau mai puţin
al Statului, - şi când mai ales această moşie este destinată a deveni ciflikul valiului-
censor de la Tulcea,-va ieşi din somnolenţa sa şi-şi va aduce aminte de ceea ce, de
când este ministru a uitat, că această ţară în genere, şi Dobrogea în particular, au sete
de o bună justiţie!
Iată cum stă Tulcea şi cu justiţia, despre care “Românul” le zicea Dobrogenilor
în 1878 că “are să le planteze credinţa în legi!”- şi o şi plantă cu Stăteştii, cari după
ce regulară averile private cum le-au plesnit prin cap, - până a înfiinţa şi biruri pe
cârciumari sub pretext de întreţineri de ziare oficioase, în realitate încă pentru a-i pune
deoparte, - începură în cele din urmă a ochi şi la proprietăţile Statului.
Steaua Dobrogei a apărut în doliu, cerând - ca o voce ce strigă în pustiu -
încetarea Censurei stabilită de prefectul Stătescu, fratele ministrului justiţiei ce a
perdut simţul dreptăţii precum surdul nu mai ştie ce e muzica, orbul ce e lumina,
tâmpitul ce e raţiunea. În dispreţul constituţiunei şi al legei, censura s-a înfiinţat în
Dobrogea şi abuzul incalificabil persistă, cu toate reclamaţiunile ce se fac.»
85. BINELE PUBLIC, an V, nr. 217(1277), (J.),1.IX.1883, p.2
1.Ştiri şi fapte. «Cu pledarea procesului intentat de valiul din Tulcea,
- 58 -
Stătescu, tipografului Brănişteanu, s-a însărcinat d. Victor Athanasiu, unul din tinerii
distinşi ai baroului bucureştean. Pentru ca să aperi un asemenea proces azi, cum ajung
lucrurile în genere în ţară şi în special în Dobrogea, se cere nu numai pricepere ci şi
curagiu.Suntem siguri că d. Athanasiu va avea şi pe una şi pe alta.»
2.[“L’Independance Roumaine”] adresează guvernului interpelarea

următoare:
«Din momentul ce prefectul de Tulcea a reînfiinţat censura în judeţul său,
îndoială nu mai poate fi că tot ce apare în organul prefectoral ca să fie aprobat şi
contra-semnat de d. Paul Stătescu.
Întrebăm pe guvern dacă şi dânsul aprobă înjurăturile ce ziarul “Tulcea” publică
împotriva membrilor celor mai cunoscuţi din oposiţiune?» 7
3.[”Naţiunea”] :«Evenimentele ce se desfăşoară zilnic înaintea noastră în

Europa cu alianţele şi cu preparările de resbel, ne-au absorbit toată atenţiunea
noastră, aşa că nu mai luăm în consideraţie faptele grave ce se petrec la noi.
Între acestea, fără contrazicere, cel mai de căpetenie este ordonanţa prefectu-
lui din Tulcea, pentru încetarea ziarelor.
Lunga tăcere a guvernului asupra unui fapt de o asemenea gravitate ne spune
îndestul unde avem să ajungem.
Oamenii de bine ar trebui să-şi puie toate silinţele ca să oprească până este
încă timp pe guvernanţii noştri de a năpusti ţara în prăpastia pe a cărei margini ne
găsim.»
86. BINELE PUBLIC, an V, nr. 220 (1280), 4.IX.1883, p.2
1.Ştiri şi fapte. «Guvernul regulează cestiunea proprietăţii într-un mod puţin

sumariu...
“Astfel, suntem informaţi (de Steaua dobrogei - n.n.) că proprietarul
frumoasei moşii Igliţa, de lângă Măcin, d. More, care o posedă de 25 de ani, ar fi
ameninţat de o ruină desăvârşită. De fapt, guvernul l-a deposedat, mai înainte de a
adăsta resultatul procesului de revindecare ce se află pendinte înaintea tribunalului de
- 59 -
apel din Tulcea.

Mai mult încă, după ce l-a deposedat, guvernul i-a cerut şi impositele pe
trimestrul corent, şi fiindcă d. More a refusat a plăti contribuţiunile pentru o moşie
ce n-o mai poseda , ei i-au înhăţat vitele şi mobilele ce sunt hotărâte a se vinde prin
mezat la 21 curent.”»
2. [Revista ziarelor] “România Liberă” protestează şi termină astfel:
[...]«Cu toate acestea s-a văzut zilele astea prefectul din Tulcea suprimând o asemenea
gazetă.
Când apar zilnic în capitală gazete nemţeşti şi jidoveşti, a căror programe este
de a insulta şi ponegri tot ce e naţional,- e o ruşine să se ucidă o gazetă românească,
fie chiar o gazetă care ar supăra pe d. prefect de Tulcea.»
87. StEUA dOBROgEI, an V, nr. 10,(S.), 3.IX.1883, p.1, col.1-2
1. SPoLIaţIuNEa oPINCaRILoR!
“Am anunciat deja în numerile trecute că prefectul judeţului nostru, aú cosit

tot fânul rezervat locuitorilor din comuna Frecăţeii şi l’aú transportat la Cataloi, unde
ş’a stabilit conacul proprietăţei ce are intenţiunea aşi agonisi.
La acest fapt a participat primariul şi notariul acelei comuni; primariul însă ne
mai putând suporta dispreţul public, temânduse póte şi de ura locuitorilor, a demi-
sionat, ear notariul s’a transferat la Cataloi.
Locuitorii ne mai având unde cosi a rămas fără nutreţul vitelor pentru earnă,
ast-feliú că ei singuri nu sciú cu ce să’şi erneze vitele.
În desperarea lor, aú reclamat prefectului, credind că acesta se va milostivi ca
să le restituie fânul, dar nu numai că nu li s-a făcut dreptate, ci din contra, li s’a ascuns
şi jalba.
După cum vedem situaţiunea generală, este că ţara astădi sub guvernul
personal şi arbitrar a d-lui Brăteanu, s’a împărţit în două taberi: JEFUIŢI şi
JEFUITORI. Precum este dovedit că eczistă solidaritate între jefuitori, tot ast-feliú
trebuie ca singurul mijloc de scăpare să ecziste dragoste şi compătimire şi între jefuiţi.
Conduşi de aceste sentimente, facem apel la tóte organile de publicitate din
- 60 -
ţeară şi le rugăm să dischidă subscripţiuni publice spre a veni în ajutoriul acestor

nenorociţi locuitori pe care sórta i-a desemnat să devie victimele rapacităţei d-lui
Stătescu.
Ei acum sufere spoliaţiunea cu resignare, dar nu se scie la ce acte de desperare
vor aunge la earnă când le vor muri vitele de fóme.
Plugariul îşi iubeşte vitele lui fiind că prin ele să hrăneşte el şi familia
întreagă.
Sperăm în generozitatea inimilor nobile şi în caritatea publică şi nu rămânem
un singur moment la îndoială că românii care tot de-una aú contribuit cu mâna plină
pentru alinarea suferinţilor streine, vor sta indiferinţi la nenorocirile întâmplate
ţăranilor noştri.
Suntem datori să contribuim cu toţii pentru a veni în ajutoriul unui sat întreg,
ameninţat de ruină şi distrucţiune complectă.”
2. NICI DIN TaLPă, CERC DE BuTE, NICI DIN mojIC

om DE fRuNTE!
Ziarul “Tulcea”, dacă putem da numele de ziar unei foi apărută fără nici úă
tendinţă politică sau economică pe scena publicităţei, răsărit ca şi ciuperca vermănósă
din gunóele murdare pe timp de uscăciune; fóie ce se întreţine din fructele unor jafuri
meschine şi din pungăşiile cele mai neruşinate după cum s’a întreţinut reposatul
“Ecoul Dobrogei”, pe ruinele căruia s’a suit capioldaşii d-lui prefect, este redactat
de un vagabond din ţara ungurească pe care pentru insulta ţărei nóstre guvernul l’a
numit supleant la tribunalul de ocol din Tulcea ceia ce se chiamă a 5-a rótă la car, şi
de directorul actual al prefecturei a căria origină fiind cu totul necunoscută, gurile rele
pretind c’ar fi jidan; acest ziar-dicem- în numărul seu de la 21 August la articolul de
fond, intitulat “prefectul Stătescu şi libertatea presei”, în lipsă complectă de
mijlóce pentru a apăra necalificabilul act de patentă barbarie prin care acest model
prefect, a atentat cu sălbăticie la libertatea pressei, să încearcă a demonstra că dl.
Brănişteanu, directorile jurnalului, “Steua Dobrogei” şi proprietarul tipografiei
“Aurora Dobrogei”, este un om de nimică! este uă masă de carne; este un aprópe
epileptic; că în fine s’a făcut instrumentul unora care vânează prefectura şi termină
prin alte epitete demne numai de meritele unor vagabonzi ca cei de la jurnalul
- 61 -
“Tulcea” singurii ce tămăează destrambalata administraţiune a vărului şi a stăpânului

celui din urmă.
Printre rânduri însă, se citeşte cu multă uşurinţă buba care’i dóre. Este buba
celor trei mii lei de care Brănişteanu fiind frustrat de către banda căpitanului, a
reclamat ministrului de interne şi din care a luat naştere ridicolul proces de calomnie
cunoscut deja lectorilor noştri.
Spre a restabili adevărul şi a feri pressa ca şi opiniunea publică de a nu fi dusă
în eróre, datori suntem a face ca lumina să eclipseze bârfiturile, ear cei căzuţi în
păcatele minciunei prin a cărora descântec se încearcă a’şi apăra criminalele lor
pungăşii înlăturând adevărul, se’şi tórne cenuşă pe cap.
Brănişteanu este un bătrân moldovan care trăieşte numai prin munca sa.
Brănişteanu venind în Tulcea după cedarea Besarabiei, n’a căutat se fie după ce n’a
fost nici acolo de unde venise, funcţionariu public.
Brănişteanu este acel care a înfiinţat jurnalul “Steua Dobrogei” numai pentru
a pune frâu destramaţilor şi a pungăşiilor ce dilnic tribunalele locale erau ţinute se
judece şi se condamne funcţionarii trimeşi de ministeriul d-lui Brăteanu în Dobrogea,
pentru procopsală.
Articolele din “Steua Dobrogei” probează aceasta.
Brănişteanu face parte dintr’uă vechie şi onorabilă familie din Moldova. Acest
Brănişteanu, masă de carne, după cum îl defaimă indivizii fără nume şi fără ţară ca
cei de la jurnalul “Tulcei”, este un om de societate şi stimat de ea şi ca să dovedim că
cele dise sunt adevărate, vom da la lumină numai uă parte din scrisorile d-lui Stătescu
adresate d-lui Brănişteanu spre a se convinge ori-cine de adevăr.
Iată scrisorile.
*
lDomnule Brănisteanu
Mulţumindu’ţi şi pentru trimiterea României libere, te rog dacă dici că faciuă
dare de seamă de distribuirea hainelor, se publici şi discursul ţinut cu acea ocaziune,
precum şi respunsul meu fie chiar cu lucsul de al imprima pe un suplement şi care
cred c’ar fi mai nimerit, ca acea descriere şi discurs să fie pe uă foaie aparte.
Nu mă refuza şi cum eu măine plec, primeşte acum urările mele pentru
serbători, iar jurnalul se faci ca să se dea d-lui Alevra spre a mi’l trimete la Cocoşu.
La revedere
- 62 -
STĂTESCU
*
lDomnule Brănisteanu
Din cauze neprevăzute nu ne putem vedea astădi, după cum ne-am înţăles,
rămâne să ne întâlnim măine sâmbătă când te aştept cu dejunul.
Le revedere
STĂTESCU
*
**CĂRŢI dE VIZItĂ
CAPITAINE PAUL STĂTESCU
Licencié en droit
PREFECT DE TULCEA
L’am cetit şi a făcut admirarea generală, e un singur loc unde găsesc de

adaogat ceva. De poţi, treci pe la prefectură şi deseară se luăm pranzu in preună
*
[idem carte de vizită.]
Rog pe d-lú Branişteanu să vie a lua prânzul in preună adi duminică între orele
6 şi 6 şi jumătate.
*
Te aştept cu dejunul deşi omletu e dejă pe masă, vină te rog

E ÎN PERFECŢIE şi’ţi fac complimentul meu. Eram tocmai la masă şi mi-a
deschis apetitu.
* Aceste sunt uă parte numai din scrisorile d-lui Stătescu ce le posedă d-lú
Brănişteanu.
La trebuinţă vom insista a da la lumină şi celelalte.
- 63 -
***
Din scrisorile de mai sus póte să constate până şi inamicii lui Brănişteanu, că
acest bătrân gazetariu, era amicul intim a d-lui Stătescu şi el ca om cu demnitate şi
onarabilitate, sentimente cu totul necunoscute şi opuse caracterului d-lui Stătescu, să
silea în fie-care moment al consilia, că, trebuie se facă uă administraţiune morală şi
prudentă, ear nu uă capcană de spoliaţiune; dar vădind că nu isbuteşte, prin consiliele
sale, a fost nevoit a rupe relaţiunile spre a nu să compromite tocmai la sfârşitul carierei.
Când s’a făcut apel la punga Brănişteanului, acesta a fost tot de-una dispus a
contribui pentru bine-faceri. Ast-feliú că într’un timp fórte scurt din anul contenit a
oferit peste douě sute lei. Listele de subscripţiuni publicate dovedesc aceste fapte de
generozitate.
Vom cita între alte sumi şi următóre: 20 lei pentru emigraţii Bănăţeni; 24 lei
daţi d-lui Stătescu pentru hainele copiilor; 30 lei pentru institutul Elisabeta Dómna;
10 lei pentru scólele din Macedonia; Un object de peste 50 lei dat Logei maçonice
care înfiinţase uă tombolă pentru a veni în ajutoriul germanilor; 50 lei daţi comunei
Satul nou etc., etc., pe când d-lú Stătescu a mâncat mai toţi banii ce i-au intrat în mână
adunaţi în scop de bine-facere. Pressa a denunciat acest fapt.
Iată deosebirea dar între Brănişteanu cel care trăieşte cu eleimozina, după cum
diceţi voi golanii de la “Tulcea”, şi între fanfaronul vostru care răpeşte pâinea până şi
din gura săracului.
Brănişteanu este un om iubit şi stimat în localitate, pe când d-lú Stătescu al
vostru, este agreat numai de acei ce vor se’l linguşească pe cât timp va fi prefect. Vie
însă vremea revocărei din funcţiunea ce ocupă şi atunci vom număra amicii cu care
va rămânea. Am putea asigura că chiar antreprenorul grajdiului călăraşilor va trece în
şirurile opuse!
Dar în fine ori cum ar fi Brănişteanu, aceasta nu scuză faptele d-lui Stătescu.
Nu descriind pe Brănişteanu cu colorile cele mai negre veţi convinge pe cineva că
stăpânul vostru n’a jefuit lumea împreună cu voi. Jafurile şi spoliaţiunile rămân
patente şi ar fi uă absurditate a să cere anchete pentru constatarea stărei fizice a
Brănişteanului, pe câtă vreme chiar adevărate dacă ar fi cele scrise, totuşi Brănişteanu
este în drept să reclame că aú fost jefuit de funcţionarii publici, adecă de către acel
buchet pe care’l numiţi: UN COMITET DE TINERI!
- 64 -
Dar de ce nu arătaţi din cine se compune acel comitet de tineri? Noi scim de
ce nu spuneţi, pentru că vă e ruşine să afirmaţi cum funcţionarii publici a înfiinţat
“Ecoul Dobrogei” în scop de a jefui lumea prin abonamente forsate, impuneri de taxe
ilegale şi alte pungăşii sub diferite numiri. Şi de vreme ce voi nu voiţi să’i spuneţi,
apoi îi vom spune noi. Judecătoriu de tribunal! Director de prefectură ! Administrator
de plasă cu prefectul Stătescu în frunte, este banda care a înfiinţat acel jurnal. Arătaţi
un singur om fie chiar şi antreprenor, care să susţină că faptele vóstre au fost corecte.
Ori ce comentariu e de prisos.
Şi când aţi alergat la mijlocul de a arunca calomnii infame asupra bătrânului
redactor al gazetei “Steua Dobrogei”? Atunci numai după ce d-lú Stătescu vădindu-
se prins în capcană, au trimes pe administratorul............ să cumpere pe Brănişteanu şi
vădind că acest epiliptic (după cum îl numiţi cu neruşinare) nu se vinde pentru bani
şi răspunde bărbăteşte cu tactul şi prudenţa ce’i sunt recunoscute, numai atunci-
dicem-v’aţi năpustit ca sălbaticii în contra lui şi l’aţi atacat ca cei de pe urmă laşi şi
infami.
Din tóte aceste rezultă că neputând dezminţi cu probe şi fapte pozitive
denunţările făcute de Brănişteanu, aţi credut că aruncându-i calomnii, îl veţi discre-
dita în ochii cetăţenilor şi a pressei, dar cu aşa stratagime resuflate nu veţi isbuti nici
uă dată.
Actele şi jafurile vóstre remân tot înfierate de pressa întreagă şi de opiniunea
publică şi mijlócele întrebuinţate de voi nu vă va spăla de noroiul în care vă întinaţi.
Nu prin jafuri şi persecuţiuni îndreptate în contra celor ce nu se unesc cu voi
la spoliaţiuni, se face administraţia în ţara românească. Aceste mijlóce ilicite de câştig
vă îngraşe pentru un moment, fiind că vi se tolerează de guvernul d-lui Brăteanu
(probă avem ordonanţa prin care s’a introdus cenzura asupra pressei), dar va veni
timpul când o se daţi socoteală despre tóte faptele vóstre nelegiuite, şi atunci acea
grăsime va desparea ca ceara la faţa focului.
Prescripţiunea faptelor vóstre este de 5 ani şi dacă veţi scăpa puterea din mână
mai ’nainte de împlinirea prescripţiunei, atunci va fi amar de voi. Veţi plăti înzecit tot
ce aţi jefuit şi spoliat, plus că veţi remânea înfieraţi pentru vecinicie.
Un abonat. (Vom reveni)
*
3. STăm ToT SuB PRESIuNEa BaRBaREI oRDoNaNţE prin care
- 65 -
prefectul Stătescu pentru a constrânge de a nu putea să dăm la lumină faptele

administraţiunei sale a introdus cenzura .
De datoria nóstră găsim a protesta continuu, căci aşa ne povăţuieşte
“Românul”.
Tulcea 27 august 1883
DOMNLE MINISTRU
Având în vedere Ordonanţa ofişată de Prefectul Districtului Tulcea în diua de

10 August 1883 sub nr. 4292, a căreia cuprindere este:
“ORDONANŢĂ”
“Noi, prefectul districtului Tulcea, pentru motive de ordine publică, în virtutea

art. 29 din legea organisărei Dobrogei, dispunem ca de la publicarea acestia, toţi
proprietarii de tipografii din acest district, să nu mai imprime nici un jurnal saú
broşură care să aibă un caracter de politică militantă ori înjurii mai’nainte de a ni
se presenta asemine scrieri spre cercetare.
Prin această disposiţiune însă, nu se esclude dreptul de a imprima denunciări
de abuzuri când ele vor fi semnate de autor şi va declara că ia respunderea.
Contravenientului i se va aplica měsura de închiderea stabilimentului.” 8
Având în vedere, că libertatea Pressei în Dobrogea este consacrată prin art. 6
din legea organică a Dobrogei a căria cuprindere este:
«Art. 6. Locuitorii din Dobrogea până la promulgarea legilor prevăzute la
art. 4 de mai sus, se bucură de pe acum de drepturile cetăţeneşti cuprinse în art. 5,
23, 25, 28 din Constituţiunea Romaniei (care consacră Libertatea Pressei).
Guvernul însă, prin decret domnesc, dat în urma închierei consiliului de miniştri, póte
opri întrunirile pericolóse ordinei publice.»
Având în vedere că prin acest act, s’a violat constituţia şi drpturile publice ale
cetăţenilor, fapt, prevăzut şi pedepsit de art. 99, 108 şi 110 din C.P. a cărora
cuprindere, este:
«Art.99. Când vre un funcţionarú public, unú agent saú unú însercinat al
guvernului va fi ordonat saú va fi făcut vre un act arbitrariu prin care să se atace li-
bertatea individuală a unuia saú mai multor cetăţeni, saú Constituţiunea Ţărei, se va
- 66 -
pedepsi cu închisoare de la 6 luni până la duoi ani şi cu interdicţiunea pe timp

mărginit.»
«Art. 108. Se vor pedepsi cu degradaţiunea civică:
1. judecătorii, procurorii şi substituţii lor, ofiţerii de poliţie cari se vor fi
amestecat în eserciţiul drepturilor puterei legiuitóre, saú prin reglemente cari
cuprind disposiţiuni legiuitóre, saú poprind ori suspendând esecutarea unei saú
mai multor legi, saú deliberând asupra punctului de a sci dacă legele trebue a fi
publicate saú esecutate.»
«Art. 110. Prefecţii, subprefecţii şi alţi funcţionari administrativi, cari se vor fi
amestecat în eserciţiul drepturelor puterei legiuitóre, după cum se prevede la art. 108/1, saú
care vor fi dat ordine ilegale a se opri esecutarea decidiunelor judecătoriilor saú
Curţelor, se vor pedepsi cu degradaţiunea civică.»
Având în vedere şi art. 35 din legea organică a Dobrogei, care prevede că,
un Prefect în Dobrogea să pune în urmărire numai după autorisaţia Consiliului
de miniştri.
Pentru aceste motive şi în virtutea legilor mencionate, cerem: a să lua
disposiţiuni pentru revocarea din funcţiune a Prefectului de Tulcea, P.Stătescu, şi
darea sa în judecată.
Bine-voiţi vă rugăm Domnule Ministru a priimi încredinţarea distinsei nóstre
consideraţiuni.
DIRECTOR JUR.
“STEUA DOBROGEI”
B. BRĂNISTEANU
4. RELaTIV La PRoCESuL moNSTRu
Ca să justificăm câtă dreptate am avut, când am spus că prefectul Stătescu, ca

să pótă pe d’uă parte să susţină jurnalul seú “Ecoul Dobrogei” 9, ear pe de alta să
deie şi chivirnisală rudelor sale, a jefuit lumea în chipul cel mai mârşav, publicăm uă
petiţiune pe care ne-a trimes ’o unul din cei 185 marturi invocaţi de apărare, în faimo-
sul proces de calomnie intentat de prefectul Stătescu d-lui Brănisteanu.
Nu menţionăm numele şi prenumele marturului, spre a nu espune pe bietul om
la furiile sălbatice ale administraţiunei.
- 67 -
Eată ce conţine petiţiunea:

*
Domnule Preşedinte
Sub semnatul ............. cetăţian Roman din oraşul............... cu citaţia No ....
vădindu-mă chemat la acel on. trib. pentru diua de 9 Sept., viitoriú ca martor în pro-
cesul privitoriú pe tipograful Brănisteanu pentru calomnie adusă în persóna
prefectului Stătescu şi din cauze bine constatate, neputândumă prezenta la diua
termenului, declar, că în calitatea mea actuală de debitant de běuturi spirtóse ce uă
ezersitez neîntrerumpt de 15 ani în proprietăţile mele din acest oraşú, fără ca se fi fost
vr’uă dată sub uă garanţie streină pretinsă ca forma de astădi, nu pot avea nici uă
cunoscinţă în cauză decât numai, că în anul espirat, impuindu-mi se de cătră
administraţia de ................. de a poseda autorizaţia de care nu voi mai puté în viitoriú
ezercita în libertate comerciul de běuturi spirtuóse, am obţinut un asemine certificat
sub No. ....... pe uă cólă de un leú, pentru care am dat suma ce mi se pretindea de 23
franci cheltueli de timbru şi publicaţiuni prin fóia “Ecoul Dobrogei”, [pentru care
sumă nu mi s’a dat nici uă chitanţă].
În cazul că această declaraţiune nu ar putea fi uă badă pentru a d-v. luminare,
vă rog se bine voiţi a dispoda din timp, instituirea unei comisiuni rogatorii prin
tribunalul local, la care voi răspunde prin prestare de jurământ după cum aşi fi fost
ţinut a face aceasta înaintea d-v. la diua termenului.
[urmeadă semnătura proprie]
5. SPaIma DoBRogEI
Mijlocul întrebuinţat de d-lú Stătescu spre a vîrî spaima între locuitorii

Dobrogei şi ai face să sufere în tăcere jafurile şi spoliaţiunile administraţiei sale, fără
se îndrăznească a reclama, aú fost izgonirea din ţară a locuitorilor. Cu acest mijloc,
a isbutit a face din populaţia judeţului uă ceată de automaţi, fiind că îndată ce ar
îndrăzni vre unul să reclame că aú fost spoliat de funcţionarii publici, i se pune îndată
streangul în gât şi se dă peste graniţă ori care ar fi condiţiunea lui socială. Prefectul
judecă, condamnă şi ezecută fără apel şi recurs
Eată câte-va cazuri:
Un profesor de la uă scólă din Tulcea căzut în disgraţia d-lui Stătescu, fu
- 68 -
smuls din sinul familiei sale de către Comisariul de poliţie V. Manolescu în mijlocul
ernei pe la miezul nopţei, disbrăcat cum era culcat în pat şi când se face diuă trecea
graniţa încunjurat de jandarmi cu armele încărcate. Femeia sa care aştepta ceasul se
nască, a remas într’uă complectă dizolaţie până când a putut afla despre sórta soţului
ei. Aú avut uă facere fórte pericolósă şi era aprópe se móră de suferinţe şi durere.
Cetăţenii i-au înlesnit prin subscripţie mijlóce de ezistenţă până când a putut şi ea cu
copii sei, se treacă graniţa după soţul ei.
Un profesor din comuna Cerna, fu într’uă di rugat de ajutoriul administraţiei
de Măcin, G. Minculescu, se’l însoţască până la comuna vecină Cârjalari, pentru ca
se’i traducă nişte acte. Cum ajunsă acolo, fu pus într’uă căruţă între duoi jandarmi
care cu plicul în mână şi cu puştele încărcate, îl aruncară peste graniţă.
Ce sórtă va fi avut, numai Dumnezeu póte să scie!
În comuna Ceamurli, unde jafurile administraţiunei de Babadak, provocase
nemulţumiri între locuitori, ca se’i sperie pentru a nu reclama, se duce în acea comună
însuşi administratorul Bunescu şi spune preotului satului, un venerabil bătrân, că este
rugat de guvern, să meargă la Constanţa să botez un vapor de resbel venit din
streinătate pentru flotila română. Bietul preot, fără să scie, că un administrator póté să
jóce rolul unui bandit care înşală lumea, credu ba încă întreabă, dacă trebui se’şi ea
vesmintele şi patrahirul. Şi i se spune că trebui să le ea, fiind că acolo sunt adunaţi toţi
preoţii din Dobrogea din preună cu Episcopul din Galaţi spre a îndeplini formalităţile
botezului cu mare pompă.
În dată ce preotul fu zmuls din satul seú, fu pus într’uă căruţă escortat de
jandarmi şi cu vesminte cu tot, bietul popă fu zvârlit peste frontieră, rămăindu’i
familia dezolată în sat.
Cetind cine-va aceste cazuri, nu le-ar asemăna cu faptele care se petrec în
fundul Rusiei? Şi în Dobrogea, ca şi acolo cetăţenii sunt smulşi prin mijlóce mişeleşti
din sinul familiei lor şi aruncaţi peste graniţi.
Iată administraţia d-lui Stătescu!
Eată mijlócele inventate de a face pe lume să tacă de teróre spre a nu da pe
faţă jafurile şi pungăşiile sale.
Şi ca se astupe gura gazetarilor, a edictat faimósa ordonanţă care face ruşine
neamului românesc.
Ori cât de nelegiuită, s’ar putea crede c’aú fost administraţia turcească, totuşi
- 69 -
fapte de aseminea natură, spun bătrânii că nu s’ar fi petrecut. Funcţionarii din acel
timp, aveau frică de cei mai mari şi temere de Dumnezeu, d-lú Stătescu n’are nici
frică nici ruşine.
Eată sórta Dobrogenilor! Guvernul, aude, vede şi tace, ba încă, pare-că i-ar
spune: pungăşeşte frate Stătescu, căci aceasta este deviza nóstră.
Dumnezeu se aibe grijă de suferinţele ómenilor. Speranţă la Guvern nu putem avea.
6. CINE REPREzINTă INSTRuCţIuNEa PuBLICă

îN juDEţuL TuLCEa
Am vorbit în numerile trecute despre capacitatea morală a revizorului şcolar

din judeţul nostru, d-lú G. Sandulescu, unul din redactorii reposatului “Ecoul
Dobrogei”, rudă şi protejat de prefectul Stătescu. 10
Ne aşteptam ca ministeriul respectiv, luând act de împrejurări să se convingă,
că menţinerea unui aşa distramat într’uă funcţiune atât de delicată, este uă adevărată
insultă adusă corpului didactic 11 şi prin urmare un eczemplu riguros era imperios
cerut pentru a nu să lăsa să se profaneze măcar instrucţiunea publică în judeţul Tulcea!
Dar ne-am precipitat in credinţele nóstre, de şi faptele ne autoriza a crede ast-
feliú .
Acest tip de funcţionariu public, după ce ş’a permis a pungăşi lumea sub nişte
forme mai mult de cât murdare, apoi aú avut tupeul a face pe naivul şi a se adresa la
parchet cerând să i se arăte autórul articolilor! (sic!nota ziar)
Directorul jurnalului nostru, interogat de d-lú substitut de procuror aú respuns
în două cuvinte: Da! Eu sunt «autorul acelui articol şi cine să crede ofensat n’are de
cât a intenta acţiune în calomnie la tribunalul respectiv, unde voi proba ezistenţa
faptelor denunciate.»
Respunsul a fost destul de laconic, respuns care a pus pe individul nostru, cu
botul pe labe* sciind că dosarul cauzei este în archiva parchetului..
Acest individ róde douě ciolane! Douě lefuri primeşte din bugetul Statului şi
tot nu e mulţumit.
Unde găseşte, nu scapă ocazia şi pungăşeşte fără nici un scrupul.
Ca să dovedin pressei în genere, opiniunei publice şi ministeriului respectiv,
că noi afirmăm numai fapte pozitive, îndată ce spaciul ne va permite, vom publica
- 70 -
procesul verbal al parchetului relativ la afacerea de mituire în care se găseşte implicat

după care posedăm copie în regulă, şi dacă d-lú procuror, nu îndrăzneşte a da curs
acţiunei spre a nu supăra pe d-lú prefect, sperăm cel puţin că măcar d-lú ministru
respectiv va aprecia că e ruşine pentru ori cine de a persista într’uă încăpăţinare atât
de absolută şi a menţine pe un aşa individ în asemine funcţiune.
Trăim într’uă ţară unde tótă lumea să plânge că funcţionarismul a luat
proporţiuni întinse şi că toţi românii fug de alte specialităţi şi se fac funcţionari. Ei
bine, dacă eczistă uă pepinieră atât de bogată, pentru ce nu se pune în funcţiuni pe
cei cinstiţi şi se preferă pe cei ce ştiu numai a pungăşi ómenii de diferite manieri? Să
scie pentru ce, fiindcă cu cei cinstiţi şi independenţi, nimine nu póte se’şi facă
treburile după cum le vine la socoteală, şi de aceia aú recurs tot de una la individi de
talia revizoraşului în questiune spre a se servi de ei ca nişte satiliţi.
(* espresiune de predelecţiune a d-lui Stătescu, prefectul de Tulcea. n.r. S.D.)
88. BINELE PUBLIC, an V, nr 222, (1282), (Mc.), 7.IX.1883, p.2
lŞtiri
TELEGRAMA Tulcea
Vineri 2 septembrie tribunalul Tulcea va judeca procesul de calomnie intentat
mie de Prefectul Stătescu. În acest proces care va forma pagina fidelă a
administraţiunei judeţului se vor asculta 185 de martori invocaţi de mine, procesul
fiind important rog trimiteţi corespondenţii dv. să asiste.
Fac apel şi la membrii baroului român iubitor de dreptate şi adevăr să
binevoiască a veni să apere dreapta mea causă contra imoralităţii publice.
Brănişteanu
89. BINELE PUBLIC, an V, nr. 226 (1285), (L-M.),

12/13.IX.1883, p.1
TELEGRAMA, Tulcea
<Brănişteanu, condamnat o lună. Publicul împresoară simpatic condamnat şi
- 71 -
apărare.> Athanasiu
*
“La ieşirea din tribunalul de la Tulcea, în urma pronunţări sentinţei prin care
d. Brănişteanu fu condamnat la o lună de închisoare, publicul numeros ce se afla de
faţă, i-a făcut o ovaţiune din cele mai entuziaste.”
90. BINELE PUBLIC, an V, nr. 227, (M-J.), 14-15.IX.1883,p.2
“În urma scandalului cu procesul Brănişteanu, se zice că guvernul ar fi hotărât

a transfera pe valiul de Tulcea P. Stătescu, satrap la Prahova, în locul dlui. Furduescu,
cel cu tunsul oilor, care va trece la Teleorman în amintirea tunsului oilor trecute la
Nicopole în timpul resbelului.
Dar cu onorabilul d. Chiriţescu, părintele Teleormănenilor, cum rămâne?
Aici e cestiunea.”
91.BINELE PUBLIC, an V, nr 231, (1291), (M.), 20.IX.1883, p.3
lRevista ziarelor
«Naţiunea» îndreptează o critică foarte severă şi foarte judicioasă Guvernului,
căci a tolerat ca un prefect să suspende presa printr-o simplă a sa ordonanţă. Guvernul
n-a ţinut socoteală nici de protestul redactorului încătuşat, nici de al presei, cum n-a
vrut să ştie nici de Constituţie.
<Şi cine sunt autorii acestei sfidări ce se dă opiniunei publice, acestui dispreţ
ce se manifestă pentru constituţiune? - întreabă «Naţiunea». Chiar acei oameni care
au pretenţiunea de a conduce partidul liberal; acei oameni cari ar fi răcnit ca nişte lei,
dacă sub guvernul conservator un prefect şi-ar fi permis să comită o călcare de lege
de gravitatea celei de la Tulcea.>
La ce se poate atribui această tăcere a guvernului?
E prefectul aşa de tare încât ministrul de interne să nu poată să-i zică nimic?
Nu cumva prefectul a făcut aceasta cu autorizarea guvernului, pentru a se încerca ce
- 72 -
are să fie şi p’aici cănd s-o face tot aşa şi cu alte ziare din opoziţie? Sau miniştrii aflaţi
în ţară în acest timp nu pot face nimic, fiind numai nişte amploiaţi ai primului
ministru?
<Ceea ce ne priveşte cu deosebire-adaugă Naţiunea -şi ceea ce avem dreptul
şi datoria a cere este ca guvernul, fie el representat de o colectivitate de bărbaţi, sau
de un singur om, să se grăbească a revoca ordonanţa emisă de prefectul din Tulcea şi
a pedepsi faptul cu toată asprimea legilor, ca să nu mai fie nimeni ispitit în viitor de
a comite asemenea călcări de lege.
Persistând în tăcerea ce a observat până acum, chiar după întoarcerea primu-
lui Ministru, guvernul ne va autoriza a crede că instituţiunile noastre nu mai cadrează
cu vederile sale.
Adeverindu-se aceasta, oamenii de bine se vor grupa desigur în giurul
adevăratului drapel liberal ce guvernul a părăsit, şi vor opri ţara de a cădea în
prăpastia în care o îmbrâncesc conducătorii săi actuali.>
92.BINELE PUBLIC, an V, nr 239, (1299), (J.), 29.IX.1883, p.21
lŞtiri
“Mâine, sâmbătă la 1 X. se va judeca la Tulcea al doilea proces de calomnie
intentat dlui Brănişteanu de către dl. Paul Stătescu.
Odinioară “Românul” se fudulea că regimul virtuţii nu făcea procese de
presă.
Acuma tace.”
93.BINELE PUBLIC, an V, nr 240, (1300), (V.), 30.IX.1883, p.3
lDin Dobrogea
jaful nu încetează
“Am crezut că în urma scandalosului proces, botezat de presă sub numele
Stătescu-Brănişteanu, se vor ruşina cei de la prefectură şi vor înceta de a mai
pungăşi lumea, forţând pe debitanţii de băuturi spirtoase a plăti câte zece franci sub
- 73 -
pretext de taxa publicaţiunilor, plus cheltuieli cu formare de acte.

Dar cine a prăpădit ruşinea pentru ca s-o găsească? Impozitele forţate şi
obligaţiunile pe care nu le vedem scrise nici într-o lege din ţară şi cu atât mai puţin în
legile Dobrogei, continuă fără sfială sau ruşine. Nu mai vorbim despre mustrarea de
cuget. Acesta fiind un simţ care nu intră în domeniul inimilor şi a sufletelor deprinse
cu răpirea, nici nu poate prin urmare să influenţeze asupra unor caractere ce nu pot trăi
decât numai prin hrăpiri.
“Steaua Dobrogei” publică o scrisoare, pe care i-o adresează un comerciant
din Tulcea, relativă la aceste taxe.
D. ministru de interne va lua oare vreo măsură de îndreptare contra
spoliaţiunilor ce se exersează pe faţă sub administraţiunea d-lui P. Stătescu? Are să se
puie o barieră între spoliaţi şi spoliatori?.”
94. BINELE PUBLIC, an V, nr. 254 (1314), 17-18.X.1883, p.2
lŞtiri
”În sfârşit, d. G. Chiţu, în calitate de ministru de interne, a anulat ordonanţa
dlui prefect de Tulcea, Paul Stătescu, prin care introducea censura desfiinţată de
marele domn Alexandru Ioan.”
95. ROMANULU, 12-13.IX.1883, p.2
“D.Brănişteanu, proprietarul tipografiei “Aurora Dobrogei” şi redactorele

ziarului Steaoa Dobrogei a fost condamnat la o lună şi cinci zile închisoare, pentru
că a publicat că în anul trecut s-a constituit în Tulcea un comitet compus din
funcţionari publici şi anume: d-nii N.S. Baboeanu 12, director de prefectură şi
actualminte supleant la tribunalul de ocol Tulcea, G. Sandulescu, revizor şcolar şi C.
Davidoglu, fost jude de ocol, cari au înfiinţat un jurnal oficial numit “Ecoul
Dobrogei”.
D. Brănişteanu a contractat cu acest comitet imprimarea jurnalului la
- 74 -
tipografia sa cu condiţiune să-i

plătească 75 franci de fiecare număr
şi tacsele publicaţiei să fie ale sale.
S-a regulat în acest scop ca
toţi cari vor deschide stabilimente de
băuturi spirtoase în sate şi oraşe să fie
obligaţi a face publicaţiuni în jurnalul
administrativ “Ecoul Dobrogei”,
pentru care să plătească o tacsă de 10
franci.
Costul tuturor aceste
publicaţiuni s-a împlinit unele de
prefectură şi altele de
administraţiunile de plăşi, care le-au
vărsat iarăşi la prefectură.
“Steaua Dobrogei” a
imprimat peste trei sute publicaţiuni
în anul trecut şi cel curinte. S-a cerut
necontenit la prefectură costul acestor
publicaţiuni, dar totdeauna s-a amâ-
nat. Prefectura a distribuit sumele
adunate funcţionarilor cari au redac-
tat ziarul, iar nu celui care l-a
imprimat.
În urma acestor acusaţiuni, d.
prefect de Tulcea intentă dlui.
Brănişteanu acţiune în calomnie.
Tribunalul de prima instanţă din
Tulcea s-a pronunţat la 9 septembrie
asupra sa.
La 25 septembrie “Steaua
Dobrogei” va avea un nou proces”.
BINELE PUBLIC,
nr. 115/2.IV.1883, p. 3
- 75 -
-3-
1884
- 76 -
96. ROMANULU , an
XXVIII, (J.),26.I.1884, p.2,
col.1
lSciri d’ale dilei

“Ivindu-se divergenţe de
opiniune asupra recursului dlui
Brănişteanu, Curtea de casaţiune va
judeca procesul din nou la 27 ian-
uarie.”
97. ROMANULU, an
XXVIII, (V.), 21.XII.1884, p.1,
col.6

“Stéua Dobrogei” anunţă
cu durere moartea unuia din
fruntaşii locuitori ai Dobrogei, d.
Dimitrie Theodorof-Bey, pe care
numitul ziar îl numeşte după faptele
sale adevăratul părinte al provinciei.
BINELE PUBLIC, Nr. 208/20.VIII.1883

El a scăpat Tulcea de
incendii în timpul războiului din
1877 şi a scăpat pe locuitorii
Dobrogei de nelegiuirile şi
asupririle Paşalilor din timpul
dominaţiunii turceşti, el a expus
totdeauna cu multă francheţă şi tărie
guvernului din Bucureşti păsurile
conaţionalilor săi.
Înţelegem din acestea şi
împărtăşim întristarea ziarului
“Stéua Dobrogei”.
- 77 -
1885
- 78 -
98. ORIENTUL ROMÂN, an I, nr.58 (J.), 1.VIII.1885, p.3
*Am primit la redacţia noastră o broşură din editura Dacia, intitulată “Bandiţii
ce au maltratat şi lovit pe dl. Leonida Sterea, advocat din Tulcea, în ziua de 18.VI. la
Brăila”. În ea sunt cuprinse toate actele dresate de justiţie în această afacere. Pentru
cine urmăreşte mersul acestei chestiuni, broşura e interesantă.
99. ROMANULU, an XXIX, (L,M.), 16-17.VIII.1885, p.826,

f. 2., col.5
lSciri d’ale dilei:

“Azi, 16 august, se judecă la curtea cu juraţi din Brăila procesul d-lor
Brănişteanu, fost redactor al ziarului “Steaua Dobrogei”, şi Paul Stătescu, prefectul
judeţului Tulcea, pentru plata daunelor ce acest din urmă a causat primului cu
ocasiunea dărei sale în judecată pentru delict de presă.
100. ORIENTUL ROMÂN, an I, nr.67, (D.), 8.IX.1885, p.1
*Joi s-a judecat înaintea judecătorului de ocol, desp. I din Brăila, procesul de
lovire dintre D-nu Leonida Sterea şi D-nu Baboianu, avocat din Tulcea, Iancovici, direc-
torul prefecturei de Tulcea, G. Dimitriu, deputat şi alţii. Judecătorul a achitat pe toţi, afară
de D. Iancovici, pe care l-a condamnat la 200 lei amendă şi 300 lei despăgubiri. 13
101. ORIENTUL ROMÂN, an I, nr.87 (J.), 21.XI.1885, p.1,

(col. 3-4), p.2, (col. 1-3)
DUNĂREA DE JOS, an I, nr. 39 (D.), 24.XI.1885, p. 2-3
“Deschidem cu plăcere coloanele ziarului nostru articulului dlui Brănişteanu

şi atragem deosebita atenţiune a publicului cetitor asupra lui.
Acest articul conţine lucruri foarte grave.
- 79 -
În acelaşi timp suntem veseli a constata că în sfârşit adevărul şi dreptatea au

triumfat: Însuşi d. B. Brănişteanu, care ca om a putut fi indus în eroare şi amăgit prin
cuvinte dulci, dar care a fost atât de tare în moralul său, încât a respins cu dispreţ pe
pretinşii săi prietini, când le-a cunoscut fondul moral, sau mai corect zis, imoralitatea
lor, constată: “că faptele d-lui Paul Stătescu, prefectul de Tulcea, sunt demne de un
eminent administrator din ţările cele mai civilisate.”
Când am arătat prin coloanele acestui ziar că Paul Stătescu a brăzdat tot
judeţul Tulcea cu şosele, că a dotat fiecare comună cu superbe locale de şcoală zidite
în piatră, că a ridicat localuri de piatră pentru primăriele rurale în cari a instalat una
sau două camere pentru adăpostirea călătorilor, că a introdus o administraţiune
serioasă şi onestă în acea parte a României: ne-am găsit beleaua cu sateliţii oposiţiei
din localitate şi codiţele lor, deşi nu făcusem nimic, decât am reprodus nişte fapte, cari
ridicau pe d-lu P. Stătescu.
Suntem veseli că astăzi dl. Brănişteanu, pe care-l ştim că e om moral şi bun
patriot, s-a lepădat de cei ce l-au jăfuit-şi s-a apropiat de d. Stătescu, în care însuşi a
constatat atât de frumoase pe cât de rare calităţi.
lEpistolă deschisă
Domnului Leonida Sterie, advocat în Tulcea, strămutat cu reşedinţa (?) în
Bucureşti şi domiciliat în Galaţi. 14
Domnule Sterie
Cetind în notificaţiunea, ce mi-ai făcut prin portărei, «că m’ai îmbrăcat şi

hrănit, că ai făcut jertfe morale şi materiale, că ai jertfit chiar 500 lei pentru mine şi
procesele mele», nu-mi puteam esplica causele, ce te-au făcut a’mi arunca în faţă cu
atâta cinism asemenea batjocure. Încă nu-mi venisem în simţiri din confusiunea, ce-
mi causase «notificaţiunea» d-tale, când primii un numěr din diarul “Galaţii”, în care
o vědui publicată. Atunci înţelesei scopul urmărit de d-ta: de a-ţi afişa înc’o-dată
groasnica-ţi personalitate şi astă dată pe ruina mea morală; pre când te ridicaseşi mai
nainte numai pe ruina mea materială.
Dă-mi voie a nu puté sta indiferent în faţa purtărei d-tale nedemne. D-ta voind
să te ridici fără scrupule de moralitate pe ruinele altora, nu numai îţi sapi însuţi
- 80 -
groapa, dér se pare, că înainte de toate făr’a sci latinesce ai voit să probezi, cât de
multă înţelepciune conţine proverbul latin: «si tacuisses, philosophus (?) mansisses»
- adecă pe românesce curat: «dacă tăceai nu te mai prosteai». D-ta sciai, că eu nu
puteam să mistui atâtea hapuri amare, ce mi-ai vârât şi pe gură şi pe nas, dér sciai în
acelaşi timp, că nemotivat nu puteam să ieu condeiul în mână se te demasc; deci
grăbitu-te-ai a-mi deschide gura. Din parte-mi îţi mulţămesc.
Să ne răfuim aşa - dar în faţa lui Dumnedeu şi a oamenilor:
1) D-ta scii, că nu erai advocatul meu prin procură, ca să te fi putut ţiné angajat
la ceva; nu aveai aşa dér nevoie se te desfaci prin notificaţiuni de o însărcinare, ce nu
o aveai, însărcinare ce nu o -ai îndeplinit, când o aveai, séu o-ai îndeplinit în mod
mişelesc - după cum voi dovedi mai la vale;
2. Décă m’ai hrănit şi îmbrăcat în realitate, ca om de onoare, ca om cu o
schinteie de demnitate, nu puteai se-mi arunci în faţă o asemene bine facere, ce se
primesce de un om numai redus la cea mai estremă miserie; cu atât mai puţin aşa-dér
îţi era dumitale permis, chiar imoral fiind, se-ţi atribui fapte demne de oameni de
inimă, fapte ce faţă cu mine nici-o-dată n’ai sevêrşit.
Cum m’ai îmbrăcat şi hrănit-voiu dovedi mai la vale.
3) Dici, că mi-ai susţinut procesul meu la toate instanţele şi ai cheltuit peste
5000 de lei cu mine şi-ca cenuşă pe turtă -ai suferit şi odiosul atentat la Brăila..., tot
din causa mea.
Nu pentru d-ta, pe care te dispreţuiesc, ci pentru publicul român moral, fie-mi
permis, a respinge punct cu punct capetele d-tale de acusaţiune.
Adevěrul adevěrat este, că eu eram un cetăţén liniştit, îmi avean tipografia
mea, scoteam un diar şi trăiam fericit din munca mea şi avutul meu. D-ta şi alţi mari
patrioţi de vorbe goale aţi profitat de buna mea credinţă şi m’aţi tîrât în procese şi apoi
m’aţi susţinut- ca stréngul pe spânzurat. Aşa de bine m’aţi apěrat şi realţat, în cât
deosebi d-ta, dupě ce mi-ai mâncat tipografia şi m-ai îmbrăcat de sgriburiam de frig,
mě trimiteai să mě arunc în Dunăre, sau să comit un asasinat asupra unui înalt
personagiu politic - negreşit tot ca să mě ridici mai sus şi şi să mě asiguri mai bine!
Dér să las să vorbéscă câteva fapte; ele vor fi mai elocinte şi mai bine
apreciate de publicul moral.
Iată câte-va:
1) În diua când trebuia să se trateze la tribunal procesul meu, d-ta, de şi
- 81 -
atunci erai angajat a-mi susţiné procesul, ai absentat fără o prealabilă notificaţiune,
aşa că am fost nevoit în lipsă de apěrător a renunţa la martorul d. Rătescu, spre a’l lua
ca apărător.
2) Când am avut recursul în casaţie, d-ta şedeai şi benchetuiai în Tulcea. Era
timpul pascelor; mě aflam în Bucuresci, ca prin procesul meu se fac sfară în ţéră şi
treburile oposiţiei, ca şi ale celui trecut peşcheş din Basarabia în Dobrogea; dér
nimeni, nici d-ta, nici marii d-tale patrioţi din oposiţie, nu vě gândeaţi, că n’am
apěrător, că n’am unde dormi şi ce mânca. Am apelat la d. I. Lahovari, care a bine-
voit a’mi lua apěrarea; iar un armén , un om de inimă, m’a invitat se fac diua de pasci
la el - altfel poate n’aşi fi mâncat nimic în acea di de veselie pentru toată creştinătatea
şi în care d-ta turnai şampagne în socotéla tipografiei mele.
3) La al doilea recurs în casaţie am fost susţinut de d. Mihail Stătescu, pe care
d-ta nici nu-l cunosceai.
La procesul din Brăila, care nu s’a pêrtratat, dici că s’a făcut asupra D-tale un
odios atentat- din causa mea. Nu cred, că din causa mea ai fost bătut; cred din contră,
că ai fost bătut din causa insultelor dese şi neměsurate aruncate în diferite ocasiuni în
faţa oamenilor oneşti.
Iată, cum ai cheltuit cu mine 5000 lei!Iată cum m-ai susţinut şi operat! Iată,
cum m’ai hrănit şi îmbrăcat!
Ba nu, nu: D-ta în realitate m’ai îmbrăcat şi ai tins a mě îmbrăca şi mai bine
şi iată cu ce:
Câştigasem o sentinţă de 200 lei asupra d-lui Mihailidi din Tulcea.
Nemulţămit cu sentinţa Tribunalului, ţi-am dat o procură, ca să faci apel.
Cum te-ai folosit de procura mea?spune!
În circumstanţele grele, în care mě aflam, ţi-am dat un act simulat, prin care-
ţi treceam tipografia mea ca vândută, făr’a ţi fi o vîndut în realitate, făr’a-mi fi dat o
centimă - cu scopul aşa- dér de a mi-o conserva.
Ce ai făcut cu tipografia?
Mult onorabile, d-le Sterie, D-ta nu te-ai temut nici de consciinţa D-tale, nici
de Dumnedeu, nici de oameni: D-ta ai vândut tipografia mea şi cu ea ai vândut,
abusând de procură şi sentinţă, respective procesul, despre care vorbii mai sus.
Děcă nu mě’nşel, asemenea acte se numesc escrocherii şi cei ce le comit
escrochi...Cum le numesci şi cum te numesci D-ta, când stai singur în camera d-tale
- 82 -
numai în faţa lui Dumnedeu şi a consciinţei d-tale ucise??!!

Dér e greu primul pas; cine a apucat să alunece, cu greu se poate opri.
Dupě ce am fost despoiat de avutul meu şi redus la sapa de lemn, nu de
adversarii mei, ci de d-ta şi socii D-tale, de marii patrioţi şi pretinşi prieteni, nu te-ai
mulţămit a me indemna prin epistole, şi vorbe să comit asasinatul urzit de D-ta; dér
de câte-ori mě videai desperat şi descurajat, îmi puneai alternativa: «aruncăte în
Dunăre, sau fă atentatul».
Erai aşa -dér ferm otărît, să mě îmbraci- într-o puşcărie! Erai pré laş negreşit,
ca să comiţi însuţi o atât de infamă crimă; dér în acelaşi timp erai destul de moral, ca
să mě precipiţi pe mine, dupě ce m’ai îmbrăcat, dupě cum am aretat mai sus, să
comit crime, de sigur numai de dorul de-a-mi asigura o posiţie stabilă şi demnă de
amicul meu, onorabilul d. Sterie Leonida.
Prea târdiu m’am convins de înţelepciunea proverbului român: «dacă te
amesteci în tărâţe, porcii te mănâncă.», dic, pré târdiu; căci abia am scăpat cu sufle-
tul - nemâncat...
Când mi-am dat seamă de toate faptele D-tale, am început a-mi deschide
ochii: Atunci numai am vědut, unde eram şi unde am ajuns, în ce societate am trăit şi
în ce societate am cădut, atunci numai am vědut marea distanţă, abisul, ce este între
D-ta, oamenii de talia D-tale, şi d. Paul Stătescu, prefectul de Tulcea şi în mod legit-
im ca om moral nu puteam avé altă dorinţă, de cât de a mě ’ntoarce acolo, de unde
m’aţi smuls, de a mě apropia de el.
Dispreţul, ce mi-aţi imprimat cunoscându-vě, nu aurul, m’a făcut să caut
apropierea D-lui Stătescu. Că n’am voit să fac o speculă din consciinţa mea, că n’am
voit nici să vênd, nici să cumpěr, e probă, că declaraţiunea mea, prin care renunţ la
proces şi la ori-ce pretenţiuni, o am făcut şi legalisat în Galaţi, de unde am trămis’o
D-lui Stătescu prin poştă - făr’a fi schimbat o vorbă cu D-sa; deci făr’a fi cerut vr’o
resplată şi fără a-mi fi promis ceva.
Insinuările d-tale maliţioase, «că d. Stătescu nu-mi va da nici un franc de
cheltuit», cad de la mine, din moment ce nu e obligat a-mi da nimic; dér ele probează
mai mult fondul dumitale moral, care nu poate admite nici o faptă - fără rěsplată
sunătoare!
Eu, mult onorabile D-le Sterie, sunt mulţămit şi pré fericit, că am scapat din
tăriţe cel puţin - cu sufletul curat şi m-am apropiat de oameni cu inima şi cu sufletul
- 83 -
necorupt.
Am vedut cu ochii faptele d-lui Paul Stătescu, fapte demne de un eminent
administrator din ţerile cele mai civilisate; n-am sciut însă să-i apreţiez valoarea şi
meritele, pěně ce v’am cunoscut pe D-voastră. - contrastul seu.
O femeă frumoasă devine îndecit mai frumoasă stând alăturea cu pocitură
gârbovită’n rele. Repet, numai comparându-vě cu el, am învěţat al apreţia.
În cât privesc osanalele din «Steaua Dobrogei», despre care-mi vorbiţi în
notificaţiune, scii bine, că eu în acel timp eram în Bucuresci, deci ţi le ai făcut însuşi.
Epistola, despre care am vorbit, o posed şi pot proba aserţiunile mele.
Nu pot termina aceste rânduri, făr’a mulţămi lui Dumnedeu că şi în estrema
miserie, la care m’ai redus, mi a dat destulă putere morală spre a-mi conserva
consciinţa curată şi nu m’am degradat la rolul infam, ce-mi disignai în marele-ţi
patriotism şi înalta-ţi moralitate (?)
Galaţi 26 Noemvrie 1885
Basile Brănişteanu
102. ORIENTUL ROMÂN, an I, nr. 90, (D.), 1.XII.1885,

p.2, col.1
lLocalitate
“În nr. 87 a jurnalului nostru am publicat un respuns a D-lui V. Brănişteanu sub
semnătura sa proprie făcut la adresa D-lui Leonida Sterea, intitulat «Epistolă
deschisă», dar de oare-ce cu ocasiunea publicărei acelui rěspuns, redacţiunea noastră
găsi de cuvinţă a arăta mai multe acte şi fapte de merit ale D-lui Paul Stătescu pre-
fectul jud. Tulcé, îndeplinite cu ocasia funcţiunei séle, D-l Sterea se făcu foc pe noi şi
nici mai mult nici mai puţin ne intentă proces de pressă, proces care s’a şi terminat la
7 ale corentei.
Suntem curioşi a vedea cum se va susţine o asemenea acţiune contra unui jur-
nal, când articolul este semnat şi autorul cunoscut? În asemenea cas ne mirăm cum de
au scăpat din vedere D-lui Sterea, a da în judecată atât pe tipograful care ‘şi au per-
mis a imprima acel articol cât şi pe toţi abonaţii şi cetitorii jurnalului!
- 84 -
1889
- 85 -
103. TELEGRAFUL ROMÂN, an II, nr. 107, seria II, (S.),

13 mai 1889, p.2
lEcouri
“Dunărea a a debordat cu furia anului trecut, zice “Stéua Dobrogei”. Insula
Letea este acoperită cu apă. Locuitorii din insulă sunt ameninţaţi şi cu osebire vitele lor.
Anul contenit, ministerul de resbel în urma intervenirei fostului prefect, D.
Persiceanu, a trimis un vapor cu un şlep-pod care au dat ajutor locuitorilor,
scoţându-i din apă pe ei şi vitele lor.”
Ce măsuri se vor fi luat anul acesta, nu ştim!
104. FAMILIA, nr. 19, 7.V./19.V.1889, p.226, col. 2
lDiare noue:
“Stéua Dobrogei a apărut la Tulcea în 1/13 maiu.”
105. ROMANULU, an XXXIII, (V.), 17 mai 1889, p.3, col 4
l«Stéua Dobrogei» din Tulcea a reapărut.

“D. Mustea, casier general al jd. Neamţ, a fost transferat la jd. Tulcea.”
106. VOINŢA NAŢIONALĂ, an VI, nr. 1392,(V.), 17 maiu 1889, p.2
lTulcea
«Steaua Dobrogei», ziar săptămânal, a reapărut şi va continua să apere intere-
sele locale.
“Steaua Dobrogei”, comunică că în ziua de 1 maiu, ofiţerii din garnizoana
Tulcea cu o parte din trupe, sub comanda d. maior Băicoianu, au făcut un marş mi-
litar până la comuna Malcociu, localitate cu posiţiuni foarte pitoreşti, cinci-şase km
depărtare de Tulcea.
O parte din batalionul de infanterie, un escadron de roşiori; un pluton de
artilerie călări şi un pluton de călăraşi au fost în marş.
- 86 -
Ziua tradiţională de 1 Maiu a fost sărbătorită cu multă veselie la ţară,

înlocuind pentru câteva ore monotonia din oraş.
Un număr însemnat dintre elita cetăţenilor tulceni a luat parte la această
veselie câmpenească dimpreună cu soţiile şi copiii d-lor, în totul peste 60 de persoane.
107. VOINŢA NAŢIONALĂ, an VI, nr. 1404,(D.), 21 maiu 1889, p.2
lTulcea
«Steaua Dobrogei» anunţă că s-a scufundat o parte din cheul portului Tulcea.
108. VOINŢA NAŢIONALĂ, an VI, nr. 1410, 28 maiu 1889,

p.2, col 5
lCitim în “Steaua Dobrogei :

“D.general Dunca, comandantul divisiei Dobrogea, însoţit de adjutantul său de
serviciu şi de d. intendent, a sosit în Tulcea pentru a inspecta trupele aflate în garnizoană.
Deja d. general a inspectat micele garnizoane din Măcin, Isaccea, Chilia şi
Sulina.
Asemenea sunt sosiţi în Tulcea şi tot pentru acest scop, d-nii colonel Maldarescu,
comandantul regimentului 4 de linie, colonelul Bibica Rosetti, comandantul regimentului
de dorobanţi, şi colonelul Salman, comandantul regimentului de roşiori.”
lCronica judiciară
«Steaua Dobrogei» în număru-i de la 24 maiu scrie următoarele:
«Ieri s-a judecat la Tribunalul de Tulcea procesul ţăranilor de la Luncaviţa,
acuzaţi pentru fapte de distrugere.
Partea civilă, d. Traian Iorga, era representat de d. avocat N.S. Baboeanu,
inculpaţii aveau de apărător pe d. L. Sterie.
Tribunalul a condamnat pe turburători.»
109. STEAUA DOBROGEI, 21.VI. 1889, p.2, col 3
lUltimul drum al lui Eminescu 15
- 87 -
“Corpul neînsufleţit al poetului a fost depus la biserica Sf. Gheorghe Nou, din
capitală. Catafalcul era înconjurat de flori. Cea mai mare coroană, depusă la picioare
era din partea Presei. Mai erau coroane din partea Academiei Române, a ziarelor
“Fântâna Blanduziei”, “Naţionalul”, “Constituţionalul” şi a Societăţilor “Tinerimea
română”, “Unirea” (Studenţii universitari).
La ora 17 sosesc domnii M Kogălniceanu (preşedintele Academiei Române),
Titu Maiorescu, Teodor Rosetti şi preşedintele Consiliului de Miniştri, Lascăr
Catargiu. În asistenţă recunoaştem pe N. Mandrea, H. şi G. Cerchez, Ştefan
Mihăilescu, AL. Lahovari, Bianu, Frâncu, Doamnele Laurian, Maiorescu etc.
Serviciul funebru este susţinut de corul condus de dl. Bărcănescu. Din
amvonul bisericii vorbeşte domnul Grigore Ventura, redactor la "Adevărul" care
spune:
«Acel care zace aici, înaintea noastră, n-a fost al nimănui, ci al tuturor
românilor. Nici noi, conservatorii, nici jurnaliştii, nici liberalii n-au dreptul de
a-l revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor.
În adevăr, el a fost ziarist, a fost chiar dintre cei de frunte. Dar laurii nepier-
itori nu i-a cules ca soldat al condeiului, ci ca poet...Privind la opera pe care făurit-
o într-o viaţă de 39 de ani, oricine poate să-şi închipuiască ce ar fi devenit Eminescu
dacă Pronia cerească i-ar fi hărăzit zile mai lungi, dacă ar fi putut să ajungă la
vârsta în care avântul tinereţii şi talentul se completează prin maturitatea ideilor şi
experienţa lumii... »
Cortegiul a pornit la ora 17. 30 de la biserica Sf Gheorghe, sicriul poetului
fiind aşezat pe un car simplu, tot în negru, tras de doi cai. Ultimul drum a cuprins
traseul: str. Sf Gheorghe, str. Colţei, b-dul Academiei, Universitate (unde a vorbit d.
A. Laurian), Calea Victoriei, str. Carol, Calea Rahovei, cimitirul Bellu. O mulţime
imensă, în special studenţi şi elevi, au urmat cortegiul. La intrarea în cimitir, patru
elevi ai Şcolii Normale de institutori au dus pe umeri sicriul până la mormânt. În faţa
gropii a vorbit doctorul Neagoe, prietenul cel mai intim al poetului, care plângând în
hohote, a impresionat adânc asistenţa. Sicriul a fost coborât în groapă, s-a aruncat
pământul şi totul a fost înecat în ramuri de flori şi crengi de tei înflorit, depuse de
asistenţă ".
- 88 -
1890
- 89 -
110. GALAŢII, an IX,

nr. 2334, (S.), 15.XII, 1890,
p.2, col 3
“În Tulcea a reapărut

diarul “Steaua Dobrogei” sub
direcţiunea d-lui B. Brănişteanu.
Urăm confratelui nostru
traiu lung”.
111.DEMOCRATUL,
an XV, nr. 733, (D.),
30.XII.1890, p.3, col. 2

“Diare noui. A apărut la
Tulcea vechea gazetă “Stéua
Dobrogei», fondată şi directată de
d. Basilie Brănişteanu şi care
încetase de câţi-va ani din causa
unor împrejurări peste care a avut
să trécă d. Brănişteanu.
Reapăruta gazetă a
Dobrogei, se plânge de
neegalitatea de drepturi în care se
menţine încă acéstă provincie.
Asupra acestei cestiuni
vom reveni.”
RESBOIUL -
Nr. 1027/21.V.1880, p. 3, col. 2
- 90 -
1891
- 91 -
112. NAŢIUNEA, an X, nr.

2441, (M), 1.I.1891, p.3, col 3
1.”În Tulcea a reapărut Steaua

Dobrogei sub direcţia d-lui N. Baboianu.
Îi urăm viaţă lungă.”
2. Mihai M. Movilă, directorul
prefecturei judeţului Tulcea.
113. ROMANULU, an
XXXV,(M-Mc.), 13-14.I.1891, p.1,
col. 5
lInformaţiuni
“Steaua Dobrogei a reapărut în
Tulcea sub direcţiunea d-lui N. Baboianu.
114. VOINŢA
NAŢIONALĂ, an VIII, nr.
1917,(M.), 26.II.1891, p.3
“Steaua Dobrogei” comunică că

consiliul comunal din Tulcea a dat în
şedinţa-i de la 20 curent, un vot de blam
primarului local.
Aceluiaşi ziar i se afirmă că vesti-
tul bandit Simion Licinski a condus pe dl.
Bratu, prefectul de Tulcea, la Azaclău,
pus pe capra trăsurei sale drept pază.
Aceasta drept recunoştinţă că a
fost lăsat să prade atâta timp judeţele din
RESBOIUL,
Dobrogea.”
Nr. 1654 / 22.II.1882
- 92 -
Anexa 1
EFEMERIDE
Ştiri şi fapte din presa vremii
- 93 -
115. BINELE PUBLICU, an I, nr. 151, (J.), 6.IX.1879,p.2

1. Apariţia manualului de geografie de Gh. Mihăilescu: “Globul. Geografia
României. Dobrogea”, Galaţi, ed. II (12.IX).
2. Apariţia unui “album al răsboiului Independenţei române” de N.
Grigorescu. “Prima serie de 5 gravuri e gata”.
116. BINELE PUBLICU, nr. 190/22-23.X.1879; nr. 194/27-28.X.1879

şi nr. 201/5-6.XI.1879;
1. “După informaţiuni primite zilele acestea din Tulcea, acest oraş important
al României de peste Dunăre se va transforma în porto-franco de la 1.I.1880.”
2.Călătoria A.S. Regale în Dobrogea. Traseul: tren special din gara Cotroceni -
Ploieşti - Buzău - Brăila cu vaporul Arpad pe traseul Brăila-Galaţi-Tulcea. Acelaşi traseu
la revenire”.
3. “Prin adresa nr. 6/1.XI., dl preşedinte al societăţii pentru cultura poporului
dobrogean, prefectul local, ne roagă a anunţa că domnii membri ai acelei societăţi
sunt convocaţi în adunarea generală extraordinară pentru duminica, 11.XI., în localul
palatului administrativ din Tulcea, spre a desemna pe patronul societăţii şi crea
corespondenţi.”
117. TIMPUL, an IV, nr. 216, (M.), 2.X.1879, p.3, col.1
”Se deschide pe seama ministerului cultelor şi instrucţiunei publice un credit

suplimentar de 3000 lei, la art. 12 din budgetul sěu pe anul curent 1879, pentru
reparaţia moscheiei celei mari din oraşul Babadag, în Dobrogea.”
118. BINELE PUBLICU, an II, nr. 141(360), (J.), 29.V.1880, p.2
1. “Vakit, ziar turcesc, publicã legea de organizare a Dobrogei, votatã de

camerele române, ºi constatã cu satisfacþiune cã musulmanii sunt puºi pe un picior
de perfectã egalitate cu ceilalþi locuitori din România”. (16 mai)
2. “Farul Constanþei este titlul unui ziar nou ce apare în Dobrogea, în dis-
trictul pe al cãrui nume l-a luat. Va servi de foaie oficialã a locului.
- 94 -
Salutãm apariþia acestui nou organ de publicitate.

Observãm cu plãcere într-însul un interesant articol asupra unor ruine de la
Adam-Clisi, sat din ocolul Megidie”.(17 mai)
3. “Citim în Voinþa Poporului de ieri (16 mai), Galaþi:
“O copilã a unui funcþionar din Tulcea, mergând de vacanþã la niºte rude în
Basarabia, luase cu ea câteva cãrþi române de studiu. La fruntarii autoritãþile ruse,
gãsind cãrþile române, le-au aruncat în Dunãre.”
4. “În aceeaºi foaie aflãm cã dl. prefect de Tulcea ar fi dat ordin sã înceteze
construirea de scoale prin comunele acelui puþin fericit judeþ. Cum dl prefect de
Tulcea nu imiteazã exemplul colegului sãu de la Constanþa, care a secundat cu atâta
solicitudine disposiþiunile revisorului ºcolar, aºia cã astãzi districtul Constanþa are
un numãr considerabil de locale ºcolare în cele mai bune condiþiuni.”
5. Citim în Monitorul oficial de azi (23.V):
- “Dl. Leon Zaltzman, binevoind a oferi în folosul casei comunei Satu -Nou,
din insula Cheatal, judeþul Tulcea, suma de lei 90, pentru a putea întreþine cheltu-
ielile cele mai indispensabile pânã la autorisarea perceperii veniturilor ce acea
comunã urmeazã a-ºi crea.
Pentru aceastã ofrandã guvernul aduce mulþumiri prin publicitate dlui. Leon
Zaltzman.”
6. Dl. T. Theodoridi din Tulcea, oferind pentru cumpãrarea de arme suma de
lei 100, ministerul îi exprimã mulþumirile sale pentru aceastã patrioticã ofrandã.”
119. BINELE PUBLICU, an II, nr.156(375), (Mc.), 18.VI.1880, p.2
1. “La 29.VI a.c. va avea loc distribuirea premiilor la ºcoalele publice primare
urbane ºi rurale.”
* Bastimentul Athena al cãpitanului C. Vinidis, cu o capacitate de 50 t, a tre-
cut sub protecþiunea românã.” (“Farul Constanþei”, 21.VI)
120. RESBOIUL, nr. 1137(1880), (M.), 9 sept., p.3, col. 2
1. “Aseară, 4.XII., luna plină puse oarecare întârziere până să se arate. Cerul
era totuşi senin. Când se văzu, satelitul pământului era o mică fâşioară, apoi cu
încetul crescu şi astfel treptat, până fu la 81/2 din noapte, căci atâta dură eclipsa. Cei
- 95 -
ce n-au văzut fenomenul au scăpat o frumoasă ocaziune.”

2. “Cutremur sâmbătă, 13.XII.5 d.a.
Această clătire a pământului a venit dinspre N-V şi s-a simţit până spre
Rusia.”
3.Dl. M.Petrescu din Tulcea, pentru motiv că ziarul local “România Trans-
Dunăreană a refuzat să-i publice întâmpinarea de mai jos, ne roagă a o imprima în
coloanele noastre. Iată acea întâmpinare trimisă menţionatei foi la 28.X trecut:
D-lui redactor al
“României trans-dunărene”
În ziarul dv. nr. 15 faceţi o dare de seamă despre cele petrecute la prânzul de
gală, dat de dl. prefect noului consiliu comunal. Binevoiţi dar a modifica discursul meu,
deoarece eu, la acel prânz, n-am pronunţat nici un cuvânt la adresa dlui. Anton Varnali.
Primiţi , vă rog, etc.
(M.P.)
121. BINELE PUBLICU, III, nr. 124 (624), (S.), 9.V.1881,p.1
“Dl. Remus N. Opreanu, prefectul judeţului Constanţa, este însărcinat

provizoriu şi cu administraţiunea judeţului Tulcea, în locul dlui I. Palade, demision-
at.”
122. BINELE PUBLICU, an III, nr. 201(701), (Mc.), 19.VIII.1881
“O scrisoare din Babadag, citim în Steaua Dobrogei, informează că dl. G.

Flectenmaher, fratele artistului musicant cu acest nume, după un serviciu de 24 de ani
în armată şi administraţie, fusese trimis într-un post ce acum s-a desfiinţat. Ajuns în
mizerie, zace în Babadag, înconjurat de şapte suflete fără ajutor. Trebuie să se ia
iniţiativă spre a-i face un ajutor sau o pensiune.”
123. BINELE PUBLIC, an V, nr. 60 (1127), (D.), 13.II.1883
- 96 -
1. “Schimbări prefectoriale: dl. Ciocîrlan va trece de la Brăila la Tulcea, dl.

Paul Stătescu de la Tulcea la Piteşti, la Brăila va veni dl. Kiriţescu.”
124.BINELE PUBLIC, 20.II. - 24.II.1883, p.2
“Cestiunea emigrării populaţiei musulmane din Dobrogea este obiectivul

revistelor “România liberă” şi “Naţiunea”.
2. “Naţiunea”, revenind asupra proprietăţii imobiliare în Dobrogea, arată
guvernului greşeala ce a comis prin legea de anul trecut, -greşeală ce a avut de
consecinţă despopularea Dobrogei, iar pe de alta spune guvernul că cel mai bun lucru
de făcut era să se aplice peste tot legea din 7 martie 1880.”
125. BINELE PUBLIC, an V, nr. 165 (1232), (S-D.), 25 - 26. VI.1883
“Comuna Măcin din judeţul Tulcea este autorisată a cumpăra locul d-lui Hagi
Ali Bei, pentru spitalul comunei, pe preţ de lei 8250.”
126. BINELE PUBLIC, an V, nr. 166 (1233), (L-M.), 27 - 28. VI.1883, p.2
1. Emigrarea românilor din Ardeal. (rubrica “Ecouri”...)

“Independance Roumaine spune că mai multe familii române din districtul
Făgăraşului (Transilvania), mergând să se aşeze în Dobrogea, se află în treacăt în
Bucureşti, unde au să se întâlnească cu alte familii care emigrează din Transilvania
pentru acelaşi scop.
Aste familii fac acest drum lung cu căruţele lor, şi au fireşte, cu dânsele femei
şi copii. Mai mulţi din aceşti sărmani s-au văzut ieri şi alaltăieri cerşind pe stradă.
Întrebăm cu această ocasiune dacă guvernul sau primăriile oraşelor prin care
trec aceşti nenorociţi n-ar îndeplini un act de dreptate şi de patriotism, oferindu-le un
adăpost noaptea şi puţin mălai pentru mămăligă. Ospitalitatea este un semn ca-
racteristic al naţiunii române. Să fim ospitalieri şi cu fraţii noştri, pe care o tiranie
nesuferită îi goneşte din Ungaria şi-i aruncă în braţele noastre.”
127. BINELE PUBLIC, nr. 176 (1236), (D.), 10.VII.1883
lŞtiri şi fapte
- 97 -
1. Numiri în funcţiuni “Dl. D. Tancovici, director la prefectura Tulcea, în locul

dlui Baboianu, demisionat.
Dl. N. Dimitrescu, verificator clasa I la casieria judeţului Tulcea, în locul dlui
A. Sofian, trecut în altă funcţiune.”
128.BINELE PUBLIC, an V, nr. 199 (1259), (L-M.), 8-9.VIII.1883, p.2
lŞtiri şi fapte: «Dl. Piersiceanu, inspectorul administrativ, abia sosit de la

Vaslui, a plecat la Tulcea în afacerea anchetei provocată de Brănişteanu, tipograful,
contra fostului director al prefecturii de Tulcea, care nu i-ar fi plătit imprimatele mai
multor anunţuri administrative.»
129.BINELE PUBLIC, an V, nr. 206 (1266), (J.), 18. VIII.1883, p.1,3
lŞtiri şi fapte. Efemeride:

a) «Comerciantul Stamate Hionodagiu din Chilia Veche a oferit mi-
nisterului pentru muzeul de istorie naturală o măsea de mamut, găsită în mijlocul
Dunării, la locul numit Cernefca, în greutate de 2 kg, 200 gr.»
b)[Revista ziarelor]: «Naţiunea nu crede că am luat Dobrogea de la Turci
pentru ca să o guvernăm turceşte. Nu se poate numi astfel administraţiunea locală,
care întrece şi satrapiile.
Ca esemple serveşte censura ce o instituie din capul său prefectul de acolo,
Stătescu, asupra presei. Asemenea procedări sunt revoltătoare şi trebuie cu orice preţ
să fie reprimate într-un mod sever. Dobrogea n-a ieşit de sub dominaţiunea turcească
ca să fie cârmuită de prefecţii români turceşte.
Din două lucruri una: sau se stabileşte pentru Dobrogea un fel de guvern
provincial cu rotagiuri simplificate şi autoritare, sau trebuie să se aplice şi acolo
constituţiunea cu toate drepturile ce ea acordă cetăţenilor. În tot cazul devine de o
neapărată necesitate de a crea şi de a aplica un regim legal şi de a stârpi abuzurile.»
130. BINELE PUBLIC, an V, nr. 207 (1267), (V.), 19.VIII.1883, p.2
a) «Poşta primeşte o scrisoare din Tulcea care îi spune că un domn, Odisea
- 98 -
Caravia, supus elin, ocupă

funcţiunea de casier al comunei,
fără a fi dobândit calitatea de
cetăţean român.»
b) [Revista ziarelor]:
«Timpul dă ca probă ordonanţa
prefectului Stătescu din Tulcea,
despre care zice:
“Faptul acesta presintă o
gravitate excepţională: un prefect
al guvernului, impiu ca şi dânsul,
ia de bază un articol din legea
organizării Dobrogei, privitor la
stabilimentele ce intră sub
privegheare imediată a poliţiei ca
să oprească pe un tipograf a-şi
exercita meseria în libertate,
pentru că acesta este editorul
unui organ de publicitate care
denunţă abusurile administraţiei
locale.
E într-adevăr un abus de
putere din partea prefectului, cu
atât mai periculos, cu cât el se
exercită pe tărâmul
interpretaţiunii legilor după
capriciul prefectului.»
131. BINELE PUBLIC,

an (V.), nr. 213 (1273), (V.),
26.VIII.1883, p.2 FAMILIA,
Budapesta, 26 aug./7 sept. 1879,
nr. 65, an XV (1879), p. 432, col. 1
1.Ştiri şi fapte. «La
punctul Ceatalul Sfântu
Gheorghe şi Gorgova, dintre
- 99 -
Anexa II
B. BRĂNIŞTEANU ÎN DOCUMENTE
DIN ARHIVELE TULCENE
(februarie - aprilie 1886)
- 100 -
***
Între ianuarie 1885 şi mai 1889, când jurnalul "Stéua Dobrogei" nu mai apare
şi când sunt încă vii în conştiinţa publicului tulcean ecourile procesului "mamut" (sep-
tembrie 1883 - august 1885, proces intentat de prefectul Paul Stătescu directorului
ziarului amintit), activitatea lui Basile Brănişteanu în domeniul presei este foarte greu
de reconstituit. La rugămintea noastră, doamna Valentina Postelnicu, directorul
Direcţiei Judeţene a Arhivelor Statului - Filiala Tulcea, a cercetat câteva dosare ale
acelui timp, care conţin anumite acte ce dovedesc, surprinzător, că bătrânul ziarist
Brănişteanu este încă activ, este proprietarul unei noi tipografii şi, mai ales, e director
şi proprietar al publicaţiei MONITORUL JUDEŢULUI ŞI COMUNEI TULCEA, cu
apariţie săptămânală (între ianuarie şi iulie 1886 au apărut 20 de numere). Menţionăm
că în studiile cunoscute până acum despre presa dobrogeană nu se face nicăieri
precizarea că "Monitorul ..." era condus de Basile Brănişteanu 16. Totodată, din
cercetarea atentă a acestor acte, descoperim şi numele redactorului responsabil al
ziarului "Tulcea", D. Iancovici (directorul publicaţiei) care cerea la începutul anului
1886 preşedintelui Tribunalului de Apel Tulcea rezilierea contractului prin care se
"însărcina cu publicarea anunciurilor judecătoresci ".
Mulţumind conducerii DJTAN, ne exprimăm convingerea că aceste acte mo-
deste (în formulări, conţinut, ortografie) vor clarifica, într-o bună măsură, relaţiile şi
atmosfera primului deceniu al presei tulcene.
- 101 -
I.
Bucureşti / 1 februarie 1886

ROMANIA
MINISTERIUL JUSTIŢIEI
Divisiunea ........................
N. 1731
Domnule Presedinte
Luând cunoscinţă de declaraţiunea Dlui D. Iancovici, Directorul Diarului
"Tulcea", anexată la adresa Dv. n. 365, subsemnatul are onóre a vě ruga sě bine voiţi
a ne arăta în mod confidenţial, dacă un alt jurnal din localitate, s'ar putea însărcina cu
publicarea anunciurilor judecătoresci, spre a ne putea în urma pronunţa, dacă se póte
accepta sau nu cererea numitului de resiliere a contractului ce are încheiat cu acest
Minister.
Primiţi, vě rog, Dle Presedinte, assigurarea consideraţiunei mele.
Ministru
(s.s. indescifrabil)
Şeful Divisiunei
[pe verso]
N. 672
1886 fevruarie 18
Domnului Ministru alú Justiţiei
Dupe primirea ordinului Dv. ......., am căutat a mă informa dacă în localitate
se mai poate găsi un al redactore de Jurnal care se primească a se însercina cu
Publicaţiunile judecătoreşti din ... Trib de Apel şi în urma convorbiri ce am avut cu
Dl. B. Brănişteanu redactore alu unui Jurnal intitulat Monitorul Judeţului şi
Comunei Tulcea mi a întărit că în casul cănd s'ar resilia contractul cu Redactorele
Diarului Tulcea D-sa ar primi se ea asupră'si tipărirea acelor Publicaţiuni. Spre a me
asigura dar de sinceritatea acestor declaraţiuni am luat din partei alăturatul
angajament scris în ... de petiţiunea pe care am onoarea a ve înainta în original spre
cele de cuviinţă.
Primiţi...
- 102 -
II.
Bucuresci 3 Martie 1886
ROMANIA
Divisiunea ......................
N. 2609
Se va invita Dl. Brănişteanu a veni se contracteze

publicarea anunţurilor judecătoreşti
Domnule Preşedinte
În vederea declaraţiunei Dlui Basile Brănişteanu, proprietarul şi directorul

ziarului "Monitorul Judeţului şi al Comunei Tulcea" că se angajéză cu publicaţiunile
judecătoresci, Ministerul vé autorisă drept respuns la adresa Dvs. 627, pe de o parte
a resilia contractul încheiat în acéstă privinţă cu Dl. D. Iancovici în condiţiunile
declaraţiunei ce a făcut că nu se va prevala de nici un drept ce ar decurge din acel con-
tract, iar pe de alta, a încheia contract cu Dl. Brănişteanu în aceleaşi condiţiuni în care
se află contractul cu Dl. Iancovici.
În dată dupe terminarea acestei lucrări, veţi bine voi a da ordine circulare tutor
instanţelor judecătoresci din coprinsul acelui Tribunal, pentru ca actele ce urmésă a fi
publicate, se se înainteze noiei Direcţiuni, conform condiţiunilor contractului.
Garanţia depusă de Dl. Iancovici se va înapoia, dupe ce resilierea contractului
va fi un fapt împlinit.
Primiţi, vă rog, Dle Preşedinte, asigurarea consideraţiunii melle.
Ministru
Şeful Divisiunei
- 103 -
III.
N. 990
1886 Martie 22
Dlui Ministru al Justiţiei
În urmarea ordinului Dvs. No. 2609, invitând pe Dl. Basile Brănişteanu a veni
să încheie Contractul pentru publicaţiunile actelor judecătoreşti în jurnalul ce scoté în
localitate cu aceleaşi condiţiuni cu care a contractat şi Dl. Iancovici. D.sa prin
petiţiunea ce mea adresat ... şi pe cvare am onóre a o înainta Dvs. în original, arată că
pentru considerentul că acest Trib. dupe legea votată urmeasă a fi desfiinţat în curěnd
şi prin urmare durata contractului va fi fórte scurtă, cere ca se se încuviinţeze
încheierea contractului fără a fi obligat se depună garanţia de 400 lei, asigurând esac-
ta esecutare a acestui contractú.
Subsemnatul în vederea acestei împrejurări nam putut resilia Contractul ce
esistă încheiat cu Dl. Iancovici, credând de cuviinţă a ve supune mai întâi casul la
cunostinţă şi rugându respectuos se bine voiţi a ne da avisul Dvs. dacă trebue se închei
Contractul cu Dl. Brănişteanu aşa cum se cere de Dvs fără a fi obligat a depune
garanţie, sau se luaţi disposiţiunea ca publicaţiunile judecătoreşti se se facă în viitor
prin Monitorul oficial. de óre ce dupe cum ni se arată de către Dnii substituţi de
tribunale din Dobrogea citaţiunile ce se trimit Ziarului "Tulcea" ne fiind publicate, sa
dat locú din acéstă causă la amânări în care esistă deţinuţi cari sufer prevenţia.
În aşteptarea respunsului Dvs., ve rog Dle Ministru se bine voiţi a primi asi-
gurarea stimei şi respectului ce vé conserv.
-104 -
IV.
Tulcea 2 April 1886
Se va comunica aceasta Dlui Ministru al Justiţiei

cu rugămintea de a se da un răspuns la raportul nostru
Domnule Preşedinte
Vă rog se bine voiţi ami comunica rezultatul petiţiunei ce am avut onóre a Vă

adresa relativ la inserarea publicaţiunilor judecătoresci în Jurnalul meú "Monitorul
Judeţului" ca se sciú mai din timp cum se mă prepar pentru a putea îndeplini
condiţiunile ce mă privesc. Ear în caz cănd Vă este cu neputinţă a'mi da un respuns
categoric din împrejurare póte că n'aţi primit respunsul cerut de la Dl. Ministru al
Justiţiei, vă rog se interveniţi din nou.
Cu respect
D-Sale Dlui. Preşedinte Trib. de Apel Tulcea
- 105 -
V.
Bucuresci, 2 aprilie 1886

Primit 5 Aprilie 1886
urgent
ROMANIA
Divisiunea ..........................
Nr. 3878
Domnule Preşedinte
Pentru motivele ce ne espuneţi prin adresa n. 990, Ministerul încuviinţează ca

publicaţiunile judecătoresci din acea parte a României se se facă prin Monitorul
Oficial până la desfiinţarea acelui tribunal.
Despre acesta, judeţele Constanţa şi Tulcea urmănd a trece sub jurisdicţiunea
Curţei de apel din Galaţi, este evident că şi publicaţiunile judecătoresci se vor face
prin gazeta acestei Curţi.
Am dar onóre a ve ruga sé bine-voiţi a face printr'o circulară se se comunice
această disposiţiune instanţelor judecătoresci din Dobrogea, spre a se conforma.
Primiţi, D. Preşedinte assigurarea consideraţiunei mele.
Ministru
- 106 -
VI.
Proces Verbal
1886 Aprilie 9 dile
NoiPreşedintele Trib. de apel Tulcea
Având în vedere ordinul Ministru Justiţiei n. 2609 din 3 Martie a.c. prin care
încuviinţează resiliarea Contractului încheiat de onor. Ministeriu cu Dl. D. Iancovici,
redactorul Ziarului Tulcea pentru publicaţiunea actelor judecătoreşti din Dobrogea, în
condiţiunile declaraţiunei ce a făcut că nu se va prevala de nici un drept ce ar decurge
din acel Contractú.
Având în vedere ordinul Dlui Ministru Justiţiei n. 3878/'86 prin care dispune
ca în viitor publicaţiunile judecătoreşti până la desfiinţarea acestui tribunal se se facă
prin Monitorul official, pentru care sa şi dat de noi circulare autorităţilor
judecătoreşti.
Că în faţa celor espuse Contractul încheiat cu Dl. Iancovici remăind de fapt
resiliat, cererea sa de a i se restitui cauţiunea este admisibilă.
Pentru aceste motive
Dispunem a se elibera Dlui D. Iancovici recipisa în valóre de lei patru sute
vizată de noi pe numele seu spre a'şi primi cauţiunea ce a depus.
Se constată că s-a anulat o cólă de un leu pentru acest proces verbal.
Preşedinte
- 107 -
- 108 -
- 109 -
- 110 -
- 111 -
- 112 -
- 113 -
- 114 -
STEUA DOBROGEI
(iunie 1879 - ... februarie 1891)
STUDIU TEMATIC
- 115 -
I. În legătură cu
data apariţiei publicaţiei „Steaua Dobrogei”
Cele mai multe surse nu indică neconcordanţe în ceea ce priveşte datarea

sigură a gazetei.
* Tulcea, 22.VI.1879 (S. Greavu - Dunăre „Bibliografia Dobrogei (425 a.Hr - 1928
d. Hr)”, Cultura Naţională, Buc. 1928, p. 204)
* 22.VI.1879 (P.P.R., tom I, 1913, p. 701)
* 22.VI.1879 („100 de ani de presă tulceană” [1879-1979], supliment PEUCE, 1979,
p. 12)
* 22.VI.1879 („Presa dobrogeană [1879-1980]. Bibliografie comentată şi adnotată,
Constanţa, 1985, p. 291).
Este greu să pui la îndoială informaţiile din sursele menţionate. Totuşi, câteva
aspecte merită subliniate, ţinând seama de numărul relativ mare al colecţiilor centrale
studiate. Vineri, 29.VI.1979, publicaţiile „Timpul”, „Telegraphulu” şi „Binele pu-
blicu” salută apariţia la Tulcea a ziarului „fundat în noua provincie a României”
(v. „Timpul”, an IV, nr. 143, p. 3).
Altele, precum „Romanulu”, „Pressa”, „Familia” (Budapesta) îşi anunţă
cititorii mai târziu, în funcţie de primirea ziarului tulcean sau preluarea ştirii din
publicaţiile amintite mai sus:
* [Romanulu, 14.VII.1879]: „Iată ce citim acum în Stéua Dobrogei, noul ziar ce
apare în Tulcea”
* [Familia, 8.VII/20.VII.1879]: „Şi în Dobrogea a început să apară un ziar
românesc; acesta va ieşi la Tulcea şi se va numi „Stéua Dobrogei”.
Singurul ziar care menţionează clar data de 22.VI.1979 pentru apariţia peri-
odicului tulcean este „Resboiul” (nr. 703/Sâmbătă, 30.VI.1879):
- 116 -
„Stéua Dobrogei se numeşte un ziar românesc, care a apărut întâiaşi dată la
Tulcea, sâmbătă, la 22 ale curentei...”
Neconcordanţa este vizibilă. Dacă ziua de sâmbătă e notată corect (cele mai
multe numere ale ziarului apar sâmbăta!), atunci data de 22 iunie e greşită. Corect ar
fi fost: sâmbătă, 23 iunie.
Deci, când a apărut „Steaua Dobrogei”?
Se poate face obiecţia că o zi nu contează. Sigur că nu are importanţă, însă noi
discutăm aici o problemă de principiu. Această datare din ziarul „Resboiul” este
preluată automat de toate sursele oficiale, fără ca vreun cercetător să sesizeze
inadvertenţa. Din informaţiile noastre rezultă că ziarul tulcean apare cu precădere
sâmbăta, însă publicaţiile centrale menţionează şi ziua de miercuri (4.VII.; 27.XI).
Petru Zaharia, autorul lucrării „100 de ani de presă tulceană” (1879-1979),
apărută ca SUPLIMENT al revistei PEUCE, Tulcea, 1979, din neatenţie,
dezinformează cititorii cu privire la data apariţiei şi a programului primului periodic
dobrogean, inserând, cu greşeli, un pasaj din ziarul „Binele Publicu” (29.VI.1879).
De fapt, paragraful citat este din „Resboiul” (30.VI.1879, p. 3).
BINELE PUBLIC, an V, Nr. 203/13.VIII.1883, p. 2
- 117 -
II. Evoluţia gazetei „Steaua Dobrogei”

A. * S. Greavu - Dunăre (v. B.D., p. 204-205), urmărind îndeaproape pe Nerva
Hodoş şi Al. Sadi-Ionescu (v. P.P.R., tom I, Bucureşti - Leipzig - Viena, 1913),
reuşeşte să stabilească periodicitatea ziarului tulcean, după cum urmează:
* 22 iun.1879 - oct. 1880
* febr. 1881 - ? 1883 (sept.)
* mai -sept. 1883
* dec. 1884 - ian 1885
* mai - iulie 1889
* dec. 1890 - febr 1891
B. * În prezent, în colecţiile Bibliotecii Academiei, există doar două numere din

ziarul „Steaua Dobrogei”:
- an I (1879): nr. 14 (miercuri, 27.XI)
- an V (1883): nr. 10 (sâmbătă, 3.IX).
Nr. 10 (3.IX.1883) este datat greşit (5.IX.1883) de către S. Greavu-Dunăre
(B.D., pag. 204-205) şi D.C. Zamfir, O. Georgescu (P.D., Constanţa, 1985, pag. 291-
292). În lucrările amintite se face menţiunea că Nerva Hodoş văzuse şi numerele din
8 februarie 1881, 25 august 1883 (informaţia e confirmată şi de S. Greavu-Dunăre).
Referitor la etapele admise în legătură cu existenţa ziarului „Steaua
Dobrogei”, facem câteva precizări:
1. sunt suficiente exemple pentru a arăta că gazeta tulceană a apărut pe toată
perioada anului 1881 (ian.-noiembrie);
2. pentru anul 1882 ştirile sunt puţine, în special din final de februarie;
3. în „Binele Public” (an. V, nr. 115/22.IV.1883, p. 3) se tipăreşte întreaga
corespondenţă trimisă de la Tulcea de către conducerea gazetei, din care aflăm lucruri
extrem de importante despre „Steaua Dobrogei”:
«Respectabili confraţi,
„Steaua Dobrogei”, primul organ de publicitate, care a luat naştere îndată
după venirea Românilor în partea locului, din împrejurimi independente de voinţa
- 118 -
fondatorului, a trebuit să înceteze câtva timp de a apărea.

De la una însă, a viitoarei luni mai, acest jurnal care a fost pururea
espresiunea sinceră a intereselor locale, va începe să reapară nu o dată ca în trecut,
ci de două ori pe săptămână.”;
4. dacă referirile la gazeta tulceană, în perioada 1884-1885, sunt sporadice ori
apar doar în context, am preferat să includem în schiţa noastră monografică toate
detaliile legate de cunoscutul proces înaintat directorului publicaţiei, Basile
Brănişteanu.
5. perioada 1886 - apr. 1889 este extrem de săracă în privinţa datelor legate de
„Steaua Dobrogei”.
* ţinând seama de anvergura procesului intentat directorului Brănişteanu, ca
şi de consecinţele acestuia asupra persoanei renumitului gazetar, asupra redactorilor
şi asupra gazetei înseşi, vom contura, mai târziu, preocupările editoriale pe plan local
ale jurnalistului tulcean atât de greu încercat. (vezi, pentru anul 1886, petiţia adresată
Preşedintelui Tribunalului de Apel Tulcea „relativ la inserarea publicaţiunilor
judecătoreşti în jurnalul meu «Monitorul Judeţului»...”).
6. În dec. 1890, ziarele „Galaţii” şi „Democratul”, dintre cele pe care noi am
reuşit să le consultăm, salută şi ele apariţia publicaţiei „Steaua Dobrogei”, „fondată
şi directată de d. Basile Brănişteanu şi care încetase de câţi-va ani din causa unor
împrejurări peste care a avut să trécă d. Brănişteanu.” (v. „Democratul”, nr.
733/30.XII.1890).
7. Pentru prima jumătate a lunii ianuarie 1891, ziarele „Naţiunea” şi
„Romanulu” îşi informează publicul că la Tulcea a reapărut „Steaua Dobrogei”, sub
direcţia avocatului ziarist N. Baboianu. Începând cu luna martie, ştirile despre
existenţa acestei publicaţii încetează definitiv.
C. * Subtitlul publicaţiei tulcene: „Foie interesilor locale”

Nu se poate şti câţi ani (şi până la ce număr) gazeta tulceană a apărut cu acest
subtitlu. În numărul din 3 sept. 1883 precizarea dispare.
* Titlul publicaţiei este ortografiat, atât în 1879 cât şi în 1883, într-o manieră
flexibilă, caracteristică timpului: „STEUA DOBROGEI”.
- „Steaua Dobrogei” (titlu preluat de ziarele „Timpul”, „Binele Publicu”,
- 119 -
„Telegraphulu”);
- „Stéua Dobrogei” (transmis de ziarele „Tepegraphulu”, „Romanulu”,
„Familia”);
- „Steaoa Dobrogei” (ziarul „Resboiul”).
Ortografia ziarului „Steua Dobrogei” devine, nu peste mult timp de la apariţie,
obiect de ironie pentru redactorii de la ziarul „Timpul”:
„Reproducem din Steaua Dobrogei următoarele rânduri ca specimen de
limbă, fără a schimba o iotă din limba şi ortografia numitului ziar...” (v. nr. 40 din
lucrarea noastră).
În alt context, subliniem şi faptul că menţionarea expresă („ziar săptămânal
în perioada 1879-1880...”) din lucrările analitice amintite nu se susţine.
Argumente:
* pentru anul 1879
- în intervalul 23.VI.-27.XI. (23 săptămâni) ar fi trebuit să apară cel puţin 23
numere.
- miercuri, 27.XI. apărea nr. 14 (v. reproducere şi art. din ziar, sub nr. 31).
* pentru anul 1883
- deşi în numărul de sâmbătă, 3 sept., se face menţiunea periodicităţii („apare
uă dată pe septemână”), se poate lesne observa că publicaţia ajunsese, în anul al cin-
cilea, abia la nr. 10 (v. reproducere şi art. din ziar, sub nr. 87).
Având în vedere indicaţiile din mai multe ziare centrale despre „Steaua
Dobrogei”, se poate trasa (e adevărat, cu multă greutate!) o hartă anuală privind
periodicitatea publicaţiei tulcene, înainte şi după memorabilul proces de presă inten-
tat directorului ziarului, Basile Brănişteanu, de către prefectul Stătescu.
STEUA DOBROGEI, Nr. 10/ 3.IX.1883
- 120 -
III. Conducerea publicaţiei

Redacţia şi administraţia
1879
- girant responsabil: D. Genoglu
- administraţia: localul Imprimeriei „Aurora Dobrogei”
- tipografia „Aurora Dobrogei” [denumirea corectă: Stabilimentul Industrial din
Tulcea sub firma TYPOGRAPIA „Aurora Dobrogei”]. Proprietar: A. Fridman.
- unele publicaţii centrale asociază ziarul „Steaua Dobrogei” cu numele lui Basile
Brănişteanu, tipograf.
1883
- administraţia: localul imprimeriei „Aurora Dobrogei”
- Imprimeria „Aurora Dobrogei”, Tulcea: proprietar B. Brănişteanu
- ziarul „Binele Public” (20.VIII.1883) notează calitatea de tipograf (proprietar de
tipografie - n.n.) pentru Basile Brănişteanu
- telegramele (trimise celor mai importante ziare) adresate lui I.C. Brătianu, în preaj-
ma procesului intentat conducerii ziarului, sunt semnate astfel:
* Directorul jurnalului Steua Dobrogei: B. Brănişteanu.
1885
Ziarul „Romanulu” (16-17.VIII.1885) vorbeşte din nou despre proces,
amintind calitatea lui Basile Brănişteanu:
„Azi, 16 august, se judecă la curtea cu juraţi din Brăila procesul d-lor
Brănişteanu, fost redactor al ziarului „Steaua Dobrogei”, şi Paul Stătescu, prefectul
ocasiunea dărei sale în judecată pentru delict de presă.”
1889
Ziarele „Familia”(19.V.), „Romanulu” (17.V), „Voinţa naţională” (17.V)
anunţă reapariţia publicaţiei „Steaua Dobrogei”:
- 121 -
* „Stéua Dobrogei a apărut la Tulcea în 1/13 maiu.”
* „Stéua Dobrogei din Tulcea a reapărut”
* „Steaua Dobrogei, ziar săptămânal, a reapărut şi va continua să apere
interesele locale”.
1890
„În Tulcea a reapărut diarul «Stéua Dobrogei» sub direcţiunea d-lui
B. Brănişteanu” (ziarul „Galaţii”, 15.XII.1890).
„A apărut la Tulcea vechea gazetă «Stéua Dobrogei», fondată şi directată de

d. Basilie Brănişteanu şi care încetase de câţi-va ani din causa unor împrejurări peste
care a avut să trécă d. Brănişteanu...” (ziarul „Democratul”, 30.XII.1890)
1891
Ziarele „Naţiunea” (1.I.1891) şi „Romanulu” (13-14.I.1891) confirmă
reapariţia publicaţiei tulcene sub o nouă conducere:
«Steaua Dobrogei» a reapărut în Tulcea sub direcţiunea d-lui N. Baboianu.”
***
* Format 37 x 27
* Abonamente: 30 lei/ an; 15 lei/jumătate an (pentru anul 1879)
- „Pentru districte plus poşta.”
- 24 lei/an; 12 lei/jumătate an (anul 1883).
Sub titlul publicaţiei, în chenarul din dreapta sunt tipărite costurile pentru
anunţuri şi reclame.
- Numerele existente la Biblioteca Academiei (1879; 1883), deşi la distanţă de
cinci ani, păstrează formatul clasic, cu dispunerea materialului pe trei coloane.
- 122 -
IV. Personalitatea directorului - proprietar

Detalii despre redactorii ziarului
Ţinând seama de puţinătatea datelor oferite de arhive (şi de cei aproape 130
de ani care au trecut de la înfiinţarea primei publicaţii româneşti pe teritoriul
Dobrogei), suntem în măsură să oferim, în stadiul actual al cercetărilor, o biografie
sumară a persoanei / personalităţii lui Basile Brănişteanu, jurnalist de excepţie,
fondator (din nefericire astăzi aproape uitat!) al presei româneşti în Dobrogea,
provincie istorică revenită în cadrul statal românesc în noiembrie 1878.
În septembrie 1883, în plin proces de presă intentat directorului ziarului de
către prefectul Stătescu, redactorii de la „Steua Dobrogei” oferă publicului cititor do-
cumente care iau apărarea jurnalistului Brănişteanu, dovedind bunele intenţii ale
acestuia, aprecierea obiectivă, realistă şi responsabilă a bătrânului gazetar cu privire
la starea de lucruri din oraş şi judeţ, persoana abuzivă a prefectului, meschinăria
jurnaliştilor de ocazie de la ziarele partizane conducerii judeţului („Tulcea”, „Ecoul
Dobrogei”).
În focul argumentelor (pro şi contra) invocate, cercetătorul de azi abia găseşte
câteva elemente care să-i permită să schiţeze, fie şi fragmentar, portretul omului şi
gazetarului Basile Brănişteanu. Acestora li se adaugă puţine ştiri care, la rândul lor,
luminează insuficient momente ale biografiei sale:
* născut în jurul lui 1820, în Moldova, Basile Brănişteanu se formează în
spiritul şi împreună cu reprezentanţii generaţiei paşoptiste (V. Alecsandri, M.
Kogălniceanu, C. Negri, Al. I. Cuza, A. Russo).
* 1868-1869, Bacău: apare ziarul „Calausulu” (Calausu), sub redacţia lui B.
Brănişteanu. Titlul ziarului este flancat cu sloganurile: „Unirea tuturor Românilor”
(stânga) şi „Egalitate şi dreptate” (dreapta).
Colecţia existentă la B.A.R. (cota P III 41582) conţine doar numerele 2 şi 3 /
martie 1869, suficiente pentru a ne face o impresie în legătură cu structura paginilor,
rubrici, calitatea materialelor, dispunerea acestora pe patru coloane etc.
* în perioada 1856-1878 face gazetărie în judeţele revenite la trupul ţării
- 123 -
(prin Tratatul de la Paris, Rusia fusese obligată să restituie Moldovei cele trei judeţe
din sudul provinciei privilegiate Basarabia). Judeţele Cahul, Bolgrad 17 şi Ismail au
fost reanexate de Imperiu în 1878.
* iulie 1872- mai 1873, Bolgrad; sub redacţia sa apare „Echoul Bolgradului”.
„Brănişteanu este un bătrân moldovan care trăieşte numai prin munca sa.
Brănişteanu venind în Tulcea după cedarea Besarabiei, n’a căutat să fie după ce n’a
fost nici acolo de unde venise, funcţionariu public. (...)
Brănişteanu face parte dintr’uă vechie şi onorabilă familie din Moldova. (...)
Acest Brănişteanu (...) este un om de societate şi stimat de ea. (...)”
(v. nr. 87 din lucrare, art. 2)
* la 23 iunie 1879, la Tulcea, Basile Brănişteanu înfiinţează jurnalul inde-

pendent „Steua Dobrogei”, devenind fondatorul presei româneşti în Dobrogea
românească. Devine directorul acestui organ de publicitate şi proprietar al
imprimeriei „Aurora Dobrogei”.
„Brănişteanu este acel care a înfiinţat jurnalul „Steua Dobrogei” numai
pentru a pune frâu destramaţilor şi a pungăşiilor ce dilnic tribunalele locale erau
ţinute se judece şi se condamne funcţionarii trimeşi de ministeriul d-lui Brăteanu în
Dobrogea, pentru procopsală.
Articolele din «Steua Dobrogei» probează aceasta.” (v. 87/2)
* sept. 1883 - 1885

- are loc „procesul monstru” intentat de prefectul Stătescu directorului ziaru-
lui „Steua Dobrogei”. Basile Brănişteanu invocă în apărare 185 de martori.
- deşi, iniţial, relaţiile între prefect şi directorul Brănişteanu sunt de amiciţie,
tensiunea acumulată explodează în a doua parte a anului 1883, datorită în principal:
1. susţinerii de către prefectul Stătescu a jurnalului „Ecoul Dobrogei”, devenit
aproape un ziar personal, cu gazetari aserviţi.
2. sprijinirii directe a propriilor rude şi prieteni
3. atacului furibund venit din partea ziarului „Tulcea”:
„Fóie ce se întreţine din fructele unor jafuri meschine şi din pungăşiile cele
mai neruşinate...” (v. 87/2).
- 124 -
Datorită intervenţiei directorului Brănişteanu, prin telegrame, în presa

centrală, destul de ostilă puterii, audienţa procesului de la Tulcea capătă proporţii
nemaiîntâlnite în capitală şi în ţară, ajungându-se la interpelarea membrilor guvernu-
lui în Parlament.
- „Curtea de Casaţiune va judeca procesul din nou la 27.I.1884”.
- „Azi, 16 august (1885), se judecă la curtea cu juraţi din Brăila procesul
d-lor Brănişteanu, fost redactor al ziarului „Steua Dobrogei” şi Paul Stătescu,
prefectul judeţului Tulcea, pentru plata daunelor ce acest din urmă a causat primului
cu ocasiunea dărei sale în judecată pentru delict de presă.”
- în „Orientul român” (21.XI.1885) şi „Dunărea de Jos” B. Brănişteanu pu-
blică un amplu articol în care recunoaşte că a fost indus în eroare în privinţa
prefectului Stătescu de către „pretinşii săi prieteni”. Totodată, i se publică o epistolă
deschisă către avocatul Leonida Sterea, care, prin comportamentul său, l-a
decepţionat definitiv pe bătrânul gazetar Brănişteanu (v. 101 şi 102). Din această
scrisoare gravă reise că aceşti „patrioţi de vorbe goale” au profitat de buna credinţă a
patronului tipografiei, l-au târât în procese interminabile şi l-au adus într-o stare de
mizerie.
„Adevérul adevérat este că eu eram un cetăţén liniştit, îmi aveam tipografia
mea, scoteam un diar şi trăiam fericit din munca mea şi avutul meu.” (101)
Urmările procesului faimos: îşi pierde tipografia, ziarul încetează să
mai apară.
„...în cât deosebi d-ta (avocatul L. Sterea - n.n.), dupé ce mi-ai mâncat
tipografia...”
***
„...D-ta ai vândut tipografia mea şi cu ea ai vândut, abusând de procură şi
sentinţă, respective procesul...” (101)
* martie - aprilie 1886

* Basile Brănişteanu solicită preşedintelui Tribunalului de Apel din Tulcea
să-i comunice „rezultatul petiţiunei ce am avut onóre a Vă adresa relativ la inserarea
publicaţiunilor judecătoresci în Jurnalul měu „Monitorul Judeţului”...
- 125 -
- B. Brănişteanu este, la această dată, proprietarul şi directorul ziarului
„Monitorul Judeţului şi al Comunei Tulcea” (v. acest act în Anexa la lucrarea
noastră).
* mai 1889 - iunie 1889;

decembrie 1890
- mai multe publicaţii centrale anunţă reapariţia ziarului „Steaua Dobrogei”
sub conducerea lui B. Brănişteanu
* ianuarie 1891
- publicaţia „Steaua Dobrogei” reapare sub direcţia avocatului N. Baboianu,
probabil în urma unor înţelegeri avantajoase. Este cunoscut faptul că directorul B.
Brănişteanu a luat atitudine faţă de persoana acestuia din următoarele motive:
- este rudă a prefectului Stătescu, adusă din Transilvania
- neîmpământenit, fără drept de a ocupa funcţii publice
- subprefect, director la prefectură, judecător la tribunal (supleant la tribunalul
de ocol Tulcea), membru într-un comitet selectat din funcţionari publici, care au
înfiinţat un jurnal oficial numit „Ecoul Dobrogei”
Imprimarea ziarului „Ecoul Dobrogei” s-a făcut la tipografia d-lui B.
Brănişteanu, fără să fie onorată plata.
„Prefectura a distribuit sumele adunate funcţionarilor cari au redactat ziarul,
iar nu celui care l-a imprimat.
S-a cerut necontenit la prefectură costul acestor publicaţiuni, dar totdeauna
s-a amânat...” (v. 95)
* după februarie 1891, N. Baboianu, noul director al ziarului „Steaua Dobrogei”, din
motive necunoscute încă (putem admite că a primit alte funcţii, inclusiv prin plecarea
sa temporară din judeţ) întrerupe definitiv apariţia publicaţiei.
* noiembrie 1893
O cercetare mai amănunţită a celorlalte publicaţii tulcene ar putea duce la
datarea exactă a morţii jurnalistului B. Brănişteanu, a împrejurărilor în care a
survenit.
Din ziarul „Constanţa”, an II, nr. 40, 21.XI.1893, aflăm că la această dată
- 126 -
bătrânul gazetar nu mai era în viaţă:
„De la „Steaua Dobrogei” a reposatului V. Brănişteanu până la „Deşteptarea
Dobrogei”, în agonie, mai nici o foaie n’a putut dăinui aici, când ea nu s’a întreţinut
cu fonduri administrative.”
***
Activitatea tulceană a acestui jurnalist originar din Moldova acoperă aproape

15 ani. Redactor, director al publicaţiilor „Steua Dobrogei” şi „Monitorul Judeţului
...”, proprietar de tipografii, cunoscut bine şi de către gazetarii din presa centrală,
Basile Brănişteanu a fost, de departe, cea mai puternică personalitate a presei
independente din Tulcea până la finele secolului. Având un simţ al dreptăţii ieşit din
comun, intransigent, moral, echilibrat, acesta şi-a atras duşmănia reprezentanţilor
administraţiei şi ai presei oficiale, partizane.
Jurnaliştii de la „Ecoul Dobrogei”, mai ales în timpul desfăşurării faimosului
proces, l-au etichetat astfel pe gazetarul experimentat Brănişteanu:
„este un om de nimică!
este uă masă de carne;
este un aprópe epileptic; că în fine s’a făcut instrumentul unora care vânează
prefectura...”
(v. 87/2)
În culori la fel de întunecate, dar vizând atacul strict la persoană, fără
argumente, îl creionează şi cei de la ziarul „Tulcea”, caracterizaţi la rândul lor de
redactorii „Stelei Dobrogei”:
„...prin alte epitete demne numai de meritele unor vagabonzi ca cei de la
jurnalul „Tulcea” singurii ce tămăează destrambalata administraţiune a vărului şi a
stăpânului celui din urmă”;
*
„acest Brănişteanu, masă de carne, după cum îl defaimă indivizii fără nume
şi fără ţară ca cei de la jurnalul „Tulcei”...” (87/2)
Dincolo de retorica fierbinte a discursului, cititorul tulcean de la începutul se-
colului XXI e invitat să rămână echidistant, să urmărească foarte atent argumentele,
activitatea şi evoluţia principalilor actori aflaţi în confruntare şi, mai ales, să discearnă
- 127 -
rolul publicaţiei „Steaua Dobrogei” în peisajul publicistic al epocii. În anumite
momente aceşti combatanţi, aflaţi parcă pe poziţii de ireconciliere, au fost prieteni. Au
devenit duşmani şi a prevalat, cel mai adesea, atacul la persoană. Când rănile s-au mai
vindecat, au redevenit prieteni, mai ales că multe publicaţii, în numele cărora s-au
duelat, au evut o existenţă efemeră.
Pornind de la exemplul presei centrale, şi în presa din provincie articolele nu
sunt semnate. De aici, greutatea în a identifica jurnaliştii timpului. În multe situaţii,
fiind vorba de colaboratori, mai ales că ziarele nu depăşeau patru pagini, directorul
publicaţiei era şi principalul redactor.
A avut calitatea de gazetar (director de jurnale, publicist, proprietar de
tipografie): B. Brănişteanu.
Au avut şi calitatea de jurnalişti, temporar: avocaţii Leonida Sterea, N.
Baboianu.
Pentru anumite materiale oficiale inserate în paginile publicaţiei a semnat
Iatros, secretar al primăriei.
Multe luări de poziţii sunt semnate:
Redacţiunea;
Directorul jurnalului „Steua Dobrogei”,
B. Brănişteanu;
N.R.S.D. (Nota
redacţiei...).
STEUA DOBROGEI, Nr. 10/ 3.IX.1883
- 128 -
V. Apariţia şi evoluţia publicaţiei

„Steaua Dobrogei”
Contextul politic. Programul ziarului
„Procesul-monstru” al secolului
În perioada 1 - 13 iunie / 1-13 iulie 1878 se desfăşoară Congresul
internaţional de la Berlin, convocat în vederea revizuirii Tratatului de la San Stefano.
Se recunosc independenţa României şi drepturile acesteia asupra Dobrogei, străvechi
teritoriu românesc, iar judeţele Bolgrad, Cahul şi Ismail din sudul Basarabiei (retro-
cedate Moldovei prin Tratatul de la Paris din 1856) sunt încorporate din nou în
Imperiul ţarist.
Peste trei luni, la 8/20 octombrie, Dobrogea şi Delta Dunării intră oficial în
componenţa României. În data de 14/26 noiembrie autorităţile româneşti preiau
administraţia Dobrogei.
La data reintegrării Dobrogei în cadrul statal românesc, la conducerea ţării se
afla guvernul liberal prezidat de I.C.Brătianu, care va conduce treburile ţării până în
1888 (cu excepţia perioadei 10/22.IV. - 9/21.VI.1881, guvernarea lui Dumitru C.
Brătianu), realizând cea mai lungă guvernare de partid din istoria vechii Românii.18
Pe baza propunerii Consiliului de Miniştri întrunit în şedinţă specială,
principele Carol adoptă titlul de „Ateţă Regală”. Vizita la Tulcea (septembrie 1879)
a A.S.R. Carol lasă o impresie de neuitat în inimile dobrogenilor.
„Stéua Dobrogei” din 27.XI.1879, vorbind despre desfăşurarea lucrărilor
sesiunii ordinare a consiliului comunal (19.XI.), redă în întregime discursul pronunţat
de primarul oraşului, D. Theodorov. Acesta, cuprins de emoţie, se adresează
prefectului Gheorghe M. Ghica şi consilierilor în felul următor:
„... dacă înainte de a păşi în lucrările nóstre nu m’aş face organul d’vóstre
depuind aice umilul nostru tribut de iubire şi de profund devotament cătră persóna
Augustului nostru Suveran; vor rămânea adânc întipărite în inimile nóstre acele dile
petrecute de Domnitorul în mijlocul nostru, căci apropiindu-ne de Augusta persónă
- 129 -
cărei providenţa a încredinţat destinele acestei provincii şi ascultând cuvintele M.S.
de înaltă solicitudine şi de dreptate am simţit cu toţii cât de tare s’a strâns prin
venirea Domnitorului între noi legăturele ce leagă acéstă provincie de muma patrie.”
Primarul D. Theodorov, cu prilejul vizitei la Bucureşti, a fost primit de
Alteţele lor Regale, care i-au exprimat cuvinte de mulţumire pentru vizita memorabilă
de la Tulcea.
„Înalta solicitudine a Domnitorului şi a Guvernului Seú pentru acéstă
provincie şi în particular pentru prosperitatea oraşului nostru s’a manifestat deja
prin decisiunea luată de a se declara Tulcea porto-franc; precum cunóscem projectul
de lege în acéstă privinţă este înaintat parlamentului.”
În ianuarie 1880 se dă publicităţii Proiectul de lege pentru organizarea
Dobrogei. La 9/21 martie se vota Legea pentru organizarea Dobrogei, care suferea
modificări la 30.III/11.IV.1886.
Efectul vizitei A.S.R. Carol la Tulcea se observă şi în „ploaia de decoraţiuni”
despre care face referire „Timpul” lui Eminescu din 25.I.1880. Pentru însemnătatea
acestui moment, transcriem lista celor decoraţi:
* Medalia de aur
1. D-lui PCS Olimpie Cosmin, vlădică al bisericii ruse din Tulcea
2. D-lui Hagi Mahmud, notabil din Măcin
3. D-lui Aliş Riza-Efendi, ajutor-translator la administraţia plăşei Măcin
4. D-lui Ali Izet-Efendi, membru arbitru la Tribunalul din Tulcea
5. D-lui Dimitrie Teodorof, primarul din Tulcea
6. D-lui Atanasie Valasoglu, ajutor primar Tulcea
7. D-lui P. Dorovici, idem
8. D-lui Jelescu Cealacof, membru al consiliului comunal din Tulcea
9. D-lui Ibrahim Etem-Efendi, idem
10. D-lui Stanislav Ruseski, arhitectul oraşului Tulcea
11. D-lui Hectore Bartolani, oficiant superior telegrafo-poştal din Dobrogea
12. D-lui Homer Hasan, notabil din Măcin
13. D-lui Elefteria Mira, comerciant din Tulcea
14. D-lui Grigore Mavrikie, proprietar şi comerciant din Măcin
15. D-lui M. Vlangali, poliţaiul din Tulcea
- 130 -
16. D-lui Adalbert Gribner, profesor la şcoala germană
17. D-lui Antonie Franghia, tânăr bulgar
18. D-lui Vilhelm Strasser, comerciant din Tulcea
19. D-lui Chiriac Stamatiadi, profesor la şcoala grecească
20. D-lui Seich Isleam
* Medalia „Serviciul credincios”

1. D-lui Costache Paladi, preot la biserica Sf. Nicolae
2. D-lui Nicola Nicolae Economu, preot la biserica grecească din Tulcea
3. D-lui Teodor Vlacliref, pr. e. biserica rusă din Tulcea
4. D-lui Artin S. Antreasian, preot la biserica armenească
5. D-lui Isac Iancof, rabinul templului israelit
6. D-lui Raşid Hasan, hoge la geamia din Sulina
7. D-lui Hafis Ibrahim, administratorul geamiei din Măcin
8. D-lui Said Ilias, hoge la geamia din Isaccea
9. D-lui N. Georgescu, comandantul sergenţilor de oraş din Tulcea
10. D-lui Anton Marinescu, ajutor, idem
11. D-lui Tudose Ioan, sergent de oraş
12. D-lui Teodor Luca, idem
13. D-lui Cahram Ali, idem
14. D-lui Ivan Nicolau, idem
15. D-lui Kiamil Ali, idem
16. D-lui Ivan George, idem
17. D-lui Trandafir Iorgu, primar comuna Luncaviţa
18. D-lui Gheorghe Dănilă, primar oraş Mahmudia
La 14/26.III.1881 Parlamentul votează transformarea României în regat,

încoronarea Alteţelor lor Regale având loc pe 10/22.V.
Pe acest fond politic, dominat de îndelungata guvernare liberală, Dobrogea
păşeşte în noua administraţie românească, racordându-se încet, dar sigur, cerinţelor
impuse de modernizarea societăţii româneşti.
La cincizeci de ani de la întemeierea presei româneşti („Curierul românesc”
la Bucureşti, „Albina românească” la Iaşi), la Tulcea ia fiinţă „Steua Dobrogei”,
- 131 -
organ de publicitate independent, salutat binevoitor de cele mai importante publicaţii
centrale.
În numărul 117/24.VII.1879, ziarul bucureştean „Binele Publicu”, aflat şi el
tot în primul an de apariţie, analizând fenomenul publicistic, constată:
„ziaristica ţării se înmulţeşte zi de zi: Iaşi, Galaţi, Roman, Bacău, Piatra
şi-au organele proprii”.
În acelaşi context este anunţată şi salutată cu bucurie apariţia publicaţiei
„Ţara de sus”, pe 19.VII, la Dorohoi, „foaie liberală prin care judeţul Dorohoi şi
oraşul cu acelaşi nume intră în rândul celorlalte judeţe şi oraşe cuvântătoare”.
Dincolo de sensul uşor ironic şi peiorativ, redactorul respectiv nu se poate
abţine să nu interogheze retoric:
„Când vom avea fericirea să vedem în rândul acestora şi Mehedinţii cu
Severinul său, Calafatul şi, mai ales, pe luminata Craiovă (?!)”
Dacă înainte de 1879, în ţară, pe tărâmul publicisticii locale „nu se întâmplă
nimic” (dacă am fi să dăm crezare ziarului amintit), la Tulcea, şapte luni după intrarea
provinciei sub administraţie românească, apare primul ziar românesc, care, cu toate
întreruperile survenite de-a lungul anilor, va rămâne cea mai importantă publicaţie a
primului deceniu publicistic tulcean. În perioada 1880-1890 au apărut şi un timp au
fost contemporane cu „Steua Dobrogei” următoarele organe de presă: „România
trans-dunăreană” (1880), „Mahmudia” (1882), „Tulcea” (1883), „Ecoul Do-
brogei” (1882), „Delta” (1885), „Revista...” (1883-4), „Dunărea de Jos” (1884-6),
„Monitorul judeţului...” (1886), „Gazeta Tulcei” (1888-1890). Lor li se adaugă
„Dunabis” (1885, în gr.). Despre câteva dintre ele ştim doar din relatări întâlnite când
şi când prin colecţiile păstrate (numere puţine care au supravieţuit miraculos peste
timp) la Biblioteca Academiei. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că la Constanţa,
după 1880, îşi fac apariţia alte publicaţii care vor depăşi, prin longevitate, problema-
tică şi interes, modestele „foi” tulcene de publicitate.
Într-o apreciere sintetică din finalul lucrării sale („Istoria presei româneşti de
la primele începuturi până la 1916”, Bucureşti, 1922), Nicolae Iorga surprinde
„deosebirea netedă între ziaristica poporului românesc, cu dezvoltarea lui economică
şi progresul lui cultural, şi între celelalte (presa de partid şi presa fără direcţie
limpede - n.n.), care vor trebui să facă tabără aparte.”
În aceeaşi lucrare din 1922 („cu o privire asupra presei româneşti din zilele
- 132 -
noastre”), C. Bacalbaşa, preşedintele sindicatului ziariştilor reţine, pentru Dobrogea,
doar „Farul Constanţei” şi „Dobrogea Jună”:
„ziare independente care se menţin, primul de la 1890, cel de-al doilea de la 1900.”
Argumentele renumitului ziarist merită a fi cunoscute, deoarece operează cu
câteva criterii valabile pentru publicaţiile menţionate:
„Dintre ziarele politice care au apărut în celelalte oraşe din ţară, voi cita aci
pe acelea care au trăit mai mult, au avut o mai hotărâtă linie de purtare şi au lăsat
un nume în istoria presei române. Aceste ziare sunt:
* „Curierul”, ziar ieşean, apărut în 1873 sub direcţia lui Theodor Balassan. A fost
un ziar fără nuanţă politică şi a trăit până în 1893.
* „Vocea Covurluiului”, Galaţi, 1873. Ziar politic de nuanţă liberală independentă.
Primul director: Gheorghe Baronzi.
* „Democratul”, din Ploieşti, 1873, al cunoscutului luptător liberal C. Grigorescu
* „Evenimentul”, din Iaşi, 1893, ca liberal-naţional, trecut la Partidul Conservator
unde a rămas
* „Deşteptarea”, organul antisemit al lui I.N.Polichroniadi... a avut pe vremuri acum
vreo 30 de ani mult răsunet în cercurile comerciale”.
În istoricul presei tulcene, pe care dorim să-l conturăm şi să-l concretizăm în
adevărata sa lumină, „Steua Dobrogei” devine, pentru jurnalistica nord-dobrogeană a
primului deceniu de existenţă , publicaţia-etalon. Până la 1900 mai pot spera să
obţină dreptul de a sta alături de ea: „Voinţa Tulcei” (1896-7), „Alarma Dobrogei”
şi „Vocea Dobrogei” (1897-8), „Istrul” (1898-1901).
„România liberă”, citată de ziarul „Binele Public” din 4.IX.1883, grupează
ziarele în trei clase:
1. cele subvenţionate direct sau indirect
2. cele numite (prin hiperbolă) revolver
3. cele independente
„După acesta arată caracterul, condiţiunile şi ţinta fiecăreia din aceste cate-
gorii, astfel:
* cele dintâi cântă osanale guvernului
* cele de-al doilea trăiesc numai pentru punga proprietarilor lor
* cele de-al treilea reprezintă un partid politic sau un simplu grup, şi pot fi foarte
adesea greşite sau rătăcite în părerile lor, dar sunt sincere
- 133 -
* cele dintâi sunt ephemere
* cele de-al doilea sunt despreţuite
* cele de-al treilea singure trăiesc, şi chiar când n-ar căuta să servească
absolut numai interesele unui partid, fără a se ridica în sfera discuţiunei obiective, -
sunt trebuincioase, şi guvernul, mai cu seamă un guvern liberal, e dator să le
garanteze libertatea cugetării şi a condeiului.”
Dacă ar fi să ne referim doar la aceste clasificări / aprecieri, unde am putea
situa publicaţia „Stéua Dobrogei”?
Fără dubiu, acest ziar a fost independent de la început, atât prin intenţii, cât
şi prin conţinutul materialelor publicate.
Să urmărim cu atenţie elementele programului, mai puţin descifrat la 1879
(câteva paragrafe selectate de publicaţiile centrale), mult mai bine argumentat în 1883
(„Binele Public”, articolele din „Steaua Dobrogei”) sau 1885 („Orientul Român”).
1. „Steaua Dobrogei” va avea misiunea de a se ocupa esclusivamente numai
de interesele şi afacerile locale...” („Telegraphulu”, „Binele Publicu”, „Timpul”,
„Resboiul”).
2. „Principiile sale sunt liberale” („Telegraphulu”).
3. „... fără a se arunca în valuri politice” („Resboiul”)
4. „... relative la înflorirea comerciului, la încuragiarea industriei, la
desvoltarea instrucţiunii publice, la progresarea agriculturii ce stă în amorţire...”
(„Timpul”)
5. „În program, inspirată foarte bine din iubirea intereselor locale, (...)
declară că nu se va ocupa decât de a propune mediile prin ajutorul cărora să se
îmbunătăţească cât se poate de iute starea materială şi morală a locuitorilor...”
(„Binele Publicu”).
Directorul publicaţiei, Basile Brănişteanu, jurnalist venit din Basarabia în
condiţiile politice cunoscute, intră în relaţii contractuale cu patronul imprimeriei
„Aurora Dobrogei” şi, cu toate greutăţile inerente începutului, face să apară la 23
iunie 1879 „Stéua Dobrogei”:
„primul organ de publicitate, care a luat naştere îndată după venirea
Românilor în partea locului...” („Binele Public”, 22.IV.1883).
Prieten cu prefectul Paul Stătescu, Brănişteanu reuşeşte să publice materialele
importante ale Consiliului judeţean, ale primăriei, tribunalului. Din acest punct de
- 134 -
vedere ziarul are prioritate absolută asupra informaţiei. Printre redactori apar drept
colaboratori permanenţi: avocaţi, funcţionari din administraţie, institutori. Pentru ca-
litatea materialelor publicate este felicitat sincer chiar de prefect. Tonul articolelor
este obiectiv, chiar când ziarul e obligat să introducă ştiri şi note mai ample despre
prefect şi instituţia condusă de el. Cetăţean onorabil al oraşului, ziaristul Brănişteanu
face eforturi disperate de a continua editarea săptămânalului său, promovând con-
secvent principiile liberale (a cumpărat tipografia amintită, are intenţia de a edita
bisăptămânal publicaţia, participă financiar la toate iniţiativele şi manifestările
locale). Astfel, după o absenţă mai îndelungată („din împrejurări independente de
voinţa fondatorului”), el reaminteşte publicului cititor că de la 1 mai 1883 „Steaua
Dobrogei” va redeveni:
1. „santinela fidelă între apărarea tuturor intereselor conjudeţenilor”.
2. „Va stigmatiza relele şi pe cei răi cu toată scrupulozitatea, fără a se opri de
consideraţiuni personale.”
3. „va îmbrăţişa cu căldură toate actele şi dispoziţiile ce vor tinde la prosperarea şi
progresul comerciului şi industriei române, iar cu deosebire la buna stare a cultiva-
torului (opinca)”;
4. (ziarul) „nu se va vinde pentru a lăuda şi nici va critica decât numai atunci când
faptele bazate pe probe, o va provoca”.
5. „redacţiunea ei, măgulită că va sta şi în viitor după cum a stat în trecut în relaţiuni
de confrăţie cu toate organele liberale, vine prin aceasta a ruga respectuos pe toţi
onorabilii confraţi, să binevoiască a insera aceste linii prin ziarele ce au onoarea a
dirija...”
Organ liberal, „Binele Public” din aprilie 1883, din care am extras câteva
paragrafe din scrisoarea primită din partea redacţiei ziarului tulcean, va sprijini
permanent demersurile conducătorului dobrogean, publicând articole diverse din
„Stéua Dobrogei”, dar şi materiale proprii, de atitudine, mai ales în timpul vestitului
proces (prefectul Stătescu a sfidat Presa şi opinia publică prin emiterea unei ordonanţe
„prin care s-a ucis libertatea presei, supuind-o cenzurei absolute”), care a avut drept
consecinţă imediată inflamarea presei centrale, interpelări, dezbateri aprinse în
parlament.
Prefectul Stătescu, fratele ministrului de justiţie, e acuzat de abuz personal, de
favorizarea rudelor, de acoperirea multor fapte denunţate. Acesta a înfiinţat un ziar
- 135 -
(„Ecoul Dobrogei”), ai cărui redactori sunt nişte funcţionari publici care:
„ei scriu, ei bârfesc, ei laudă administraţia, dar tot ei îşi umplu pungile din
veniturile grase ce le produce acest jurnal...”
Ziarul „Tulcea” se alătură „Ecoului Dobrogei” în atitudinea faţă de „Stéua

Dobrogei” şi redacţia acesteia. Nemaiavând exclusivitate în privinţa materialelor
oficiale şi a publicităţii, publicaţia condusă de B. Brănişteanu e ameninţată cu
dispariţia. Sfătuit de prieteni avocaţi (în special, Leonida Sterea), directorul
Brănişteanu publică materiale explozive despre comportamentul dictatorial al
prefectului. Prefectul Stătescu, la rândul său, sfătuit de alţi prieteni avocaţi, dar
bazându-se şi pe relaţia cu ministrul justiţiei, publică nefericita ordonanţă (v. nota
87/3). Prefectul intentează proces de calomnie directorului publicaţiei „Stéua
Dobrogei”. Are loc faimosul „proces-monstru”, cu 185 de martori invocaţi de apărare.
Directorul Brănişteanu face apel în presa centrală şi solicită membrii baroului român
„iubitor de dreptate şi adevăr să binevoiască a veni să apere dreapta mea causă
contra imoralităţii publice” (v. nota 88)
Tribunalul din Tulcea pronunţă în 12.IX.1883 sentinţa prin care jurnalistul e
condamnat la o lună de închisoare, însă cu toate acestea „publicul numeros ce se afla
de faţă, i-a făcut o ovaţiune din cele mai entuziaste”. (nota 89)
Pe 1.X.1883 la Tulcea se judecă al doilea proces de calomnie intentat
ziaristului de către prefect. (nota 92)
G. Chiţu, ministru de interne, anulează ordonanţa prefectului de Tulcea. (nota 94)
La 27 ianuarie 1884, „Curtea de Casaţiune va judeca procesul ... ivindu-se
divergenţe de opiniune asupra recursului dlui Brănişteanu”. (nota 96)
Pe 16 august 1885 „se judecă la curtea de juraţi din Brăila procesul d-lor
Brănişteanu, fost redactor al ziarului „Steaua Dobrogei” , şi Paul Stătescu, prefectul
ocasiunea dărei sale în judecată pentru delict de presă.” (nota 99)
În „Orientul Român” (21.XI.1885) B. Brănişteanu recunoaşte că a fost indus
în eroare şi amăgit de prietenii săi avocaţi, în special L. Sterea. În scrisoarea deschisă
către acest avocat, expresie a unei înalte şi demne ţinute morale, ziaristul Brănişteanu
incriminează făţărnicia acestuia, impostura, lipsa totală de caracter, care au dus la
„ruina mea morală” şi „ruina mea materială”. (nota 101)
- 136 -
Numeroase publicaţii, cu mare tiraj şi deci şi cu o foarte mare influenţă, au
luat apărarea ziarului tulcean şi au urmărit cu simpatie şi compasiune drama
directorului acestuia. Ţinând seama şi de fondul problemei, apreciem că nu există o
altă publicaţie dobrogeană care să se fi bucurat de atâta interes în coloanele presei
centrale. „Steaua Dobrogei” a fost citată des, a fost invocată mult, constituind
permanent o sursă sigură, credibilă. Numele acestei publicaţii şi al directorului
Brănişteanu au fost considerate ca repere în lupta pentru asigurarea libertăţii presei, a
dreptului la opinie, a exprimării adevărului. Din articolele existente în cele două
numere păstrate, din notele, materialele şi ştirile (de dimensiuni modeste, uneori mai
ample) selectate din „Stéua Dobrogei” în organele centrale de presă (şi nu numai)
deducem caracterul profesionist al publicaţiei tulcene fondatoare. Avem în persoana
bătrânului gazetar moldovean Basile Brănişteanu un om de presă: născut şi format
pentru presă, venit la Tulcea cu experienţă publicistică, manager atent şi dedicat actu-
lui jurnalistic, combatant activ, responsabil pentru afirmarea principiilor enunţate.
După ce ruinătorul proces a trecut, Basile Brănişteanu nu a mai avut puterea
(nu doar financiară!) să pună pe picioare, din nou, „Stéua Dobrogei”. Prin aprilie
1886 era preocupat de soarta jurnalului său „Monitorul Judeţului şi Comunei
Tulcea”, solicitând preşedintelui Tribunalului de Apel Tulcea publicarea, în ziarul
lui, a actelor judecătoreşti din Dobrogea. Ceea ce nu s-a ştiut până acum este faptul
că Basile Brănişteanu este proprietarul şi directorul ziarului amintit mai sus.
Redactorul ziarului „Tulcea”, D. Iancovici, solicită tribunalului menţionat rezilierea
contractului încheiat cu Ministerul Justiţiei pentru „inserarea publicaţiunilor
judecătoreşti”. În acest context, pe fondul renunţării la contract de către D. Iancovici,
se înţelege clar sensul petiţiei lui Brănişteanu pentru preluarea contractului, în
aceleaşi condiţii. (v. publicarea acestor acte în Anexa II din prezenta lucrare).
La 19/31.III.1888 are loc demisia guvernului I.C.Brătianu. Timp de un an o
guvernare junimistă urmează după plecarea liberalilor. În octombrie 1888 se
desfăşoară alegerile parlamentare, câştigate de conservatori.
Pe 29.III / 10.IV.1889 se formează un guvern conservator în frunte cu Lascăr
Catargiu. Peste puţin timp, în noiembrie, într-o nouă formulă, se formează un guvern
conservator „concentrat” (junimiştii, liberal-conservatorii constituiţi în martie 1884,
conservatorii puri), prezidat de generalul George Manu.
La 21.II/5.III.1891 se formează un nou guvern liberal-conservator, prezidat de
- 137 -
generalul I.Em.Florescu.
Între 1888 şi 1891 Basile Brănişteanu, cu eforturi mari pentru vârsta şi
sănătatea sa, cu numeroase întreruperi, crede că mai poate aduce la lumină „Stéua
Dobrogei”. Apar câteva numere în mai-iunie 1889, este anunţată reapariţia publicaţiei
în decembrie 1890 („sub direcţiunea d-lui B. Brănişteanu”)
Ziarul „Democratul” (30.XII.1890) anunţă şi el vestea apariţiei, accentuând:
„Reapăruta gazetă a Dobrogei se plânge de neegalitatea de drepturi în care
se menţine încă acéstă provincie.” (nota 111)
Nu cunoaştem împrejurările prin care avocatul N. Baboianu, criticat cu nouă
ani în urmă destul de aspru în „Stéua Dobrogei”, ajunge directorul acestei publicaţii.
Cauzele sunt multiple: agravarea bolii, vârsta înaintată, dorinţa de linişte, presupusa
împăcare cu acest avocat temperamental, posibile probleme materiale apărute în viaţa
lui B. Brănişteanu. În acest moment al investigaţiei nu înţelegem motivul real al
încetării ziarului. Ultimul număr din „Stéua Dobrogei” apare în jurul datei de
20.II.1891 (v. nota 114). Dintr-o ştire târzie (ziarul „Constanţa”, noiembrie 1893)
aflăm despre B. Brănişteanu, directorul ziarului „Stéua Dobrogei”, că acesta nu mai
este în viaţă.
Eminentul scriitor şi gazetar Alexandru Macedonski, luându-şi rămas bun de
la cititorii ziarului său, „Cuvântul meu”, în noiembrie 1915, aprecia astfel misiunea
publicaţiei sale:
„Acest mic ziar intrând azi între scriptele documentale ale epocii, trebuie cu
îngrijire păstrat, căci valoarea unui organ de publicitate nu stă în mărimea formatu-
lui, nici în calitatea hârtiei. Mic cum a fost, el a fost mare prin îndrumările lui
sănătoase, prin vitejia lui de a se împotrivi unor curente ce ajunseseră puternice
fiindcă îşi mascaseră ticăloşia cu «idealuri naţionale», şi cu toate că dânsul e abia
un petec de hârtie, şi-a dovedit însemnătatea prin neruşinarea atacurilor ce s-au
ridicat împotrivă-i.” 19
Cu ajustările cuvenite, această apreciere poate să devină valabilă şi pentru
publicaţia tulceană.
„Stéua Dobrogei” şi-a pus definitiv amprenta asupra primului deceniu din
ziaristica tulceană. Este fondatoare a presei româneşti din Dobrogea, prezentă (cu
întreruperile semnalate, mai mari sau mai mici) în formă, în conţinut, în spirit (anver-
gura procesului) în presa centrală şi zonală, întreţinută şi continuată prin
- 138 -
personalitatea dinamică a directorului ei, gazetarul strălucit (încă enigmatic pentru
noi, cei de azi) Basile Brănişteanu.
Nicolae Iorga, în cunoscuta sa lucrare despre istoria presei româneşti, nefiind
convins că s-a putut spune totul şi definitiv despre numeroase gazete ale vremurilor
mai vechi, mărturisea sibilinic:
„Nu vom vorbi de noua presă răsărită după războiu în România de ieri, ca şi
în provinciile unite. Nu e încă vremea ca ea să fie apreciată (s.n.). Ajunge să se spuie
că ziarele cele mai populare sunt tot cele ce se bucurau mai mult de încrederea
publicului.” 20
La 128 de ani de la întemeierea ziaristicii nord-dobrogene de către jurnalistul
Basile Brănişteanu şi la 85 de ani de la aserţiunea lui Nicolae Iorga, eforturile noastre
s e
STEUA DOBROGEI, STEUA DOBROGEI,

an V, Nr. 10/ 3.IX.1883 An I, Nr. 14/ 27.XI.1879
- 139 -
îndreaptă spre eliminarea negaţiei şi concentrarea către valorizarea gândului: e
vremea ca ea să fie apreciată.
VI. „Stéua Dobrogei". Polemici

Persoana directorului publicaţiei, gazetarul Basile Brănişteanu, devine curând,
în special după ce apar şi alte ziare la Tulcea, destul de incomodă pentru autorităţile
vremii şi pentru numeroşii funcţionari amestecaţi, surprinşi (şi dovediţi) în flagrant.
Deşi, iniţial, s-a crezut că gazeta tulceană nutreşte sentimente liberale (confundate cu
persoanele politicienilor liberali aflaţi la guvernare), nu peste mult timp adevărul iese
- 140 -
la suprafaţă. Cei vizaţi se regrupează, au loc campanii de presă care degenerează

repede, se ajunge la tribunal. Efectul urmărit: compromiterea definitivă, indiferent
prin ce mijloace, a celui care a îndrăznit să ridice vălul de pe afacerile murdare care
se înmulţiseră alarmant în Dobrogea.
"ROMÂNIA TRANS-DUNĂREANĂ" 21 (an II, nr. 35, luni 20 aprilie 1881,
Tulcea) găzduieşte în pag. 3 la rubrica Inserţiuni şi reclame, un amplu material (două
coloane şi jumătate) semnat de A. Romano, primar la Chilia Veche, care, în loc să se
apere de acuzaţiile aduse de către "Stéua Dobrogei", preferă invectiva şi şantajul la
persoană. Înaintea scrisorii primarului vizat, redacţia săptămânalului amintit îşi
precizează, la rândul ei, atitudinea ostilă faţă de cei de la "Stéua...":
1. "nu ne putem sustrage ... de a produce respunsurele ce foiţa "Stéua
Dobrogei" provoacă în localitate prin nepomenita ei licenţă de-a batjocuri şi-aş bate
joc de cetăţenii locali şi funcţionari."
2. "Ca organ născut din sinul poporului şi susţinut de dânsul, ne vedem
nevoiţi a ceda insistenţelor şi majorităţei Redacţiunei ziarului."
Prundentă, redacţia ziarului "România..." ţine să se declare neutră:
"Cu toate aceste, în polemicele ce se vor face sub această rubrică,
Redacţiunea noastră declară de la început că nu iea nici o parte, şi că subscriitorii
remân singuri responsabili de felul lor de-a vorbi şi de-a scrie."
În deschiderea scrisorii sale, primarul oraşului Chilia Veche se arată uimit de
"faimosul articol" apărut în "Stéua Dobrogei", nr. 39, martie 1881.
Într-un ton superior, cu numeroase sintagme ironice, persoana vizată se întrece
în expresii politicoase, îndepărtându-se strategic de acuzaţiile care ar fi trebuit
lămurite punctual. Iată câteva secvenţe:
1. "... un faimos articol eşit din agera Dv. pană la adresa mea."
2. "... am dis, aferim! căci merită mai mult de cât atâta, fiindcă bogăţia şi eleganţa
stilului nu'i lipseşte."
3. Erudiţie şi Înalta Inspiraţiune a compoziţiei D-tale..."
4. "Despre seriozitate... acéstă apreciere, o las la înalta Dv. înţelepciune, căci,
articolul Dv. dacă are ceva superb, apoi are o mare dodă de seriositate."
Simularea stilului din "Stéua Dobrogei", care debuta cu elogii la adresa
persoanei primarului, nu se menţine prea mult la acest nivel. Atacul este rapid,
violent, urmărind descalificarea celui lovit:
- 141 -
1. "... întocmai ca cânii cei turbaţi"

2. "Am constatat Domnule Redactore, că sunteţi un om valoros, păcat că vě perdeţi
timpul prin Tulcea, locul Dv. ar fi fost la Marcuţa, în apropiere de Bucureşti, unde
fără bătaie de cap, cu jurnale şi fleacuri, şi fără nici o cheltuială, ai putea fi îngrijit,
muet în apă rece de mai multe ori pe di..."
În continuare, aflăm detalii despre întâmplări dinainte de 1878 legate de per-
soana redactorului de la "Stéua Dobrogei" care, în Basarabia, s-ar fi ocupat cu
"pehlivănii" şi pentru care ar fi fost "recompensat". Frazele, cu aluziile lor evidente,
probabil că au stârnit deliciul contemporanilor, însă astăzi nu mai pot fi aşa de uşor
decriptate (sunt aluzii străvezii la o posibilă pedepasă corporală aplicată tot de un jur-
nalist la Bolgrad, despre starea de ebrietate, cunoscută probabil celor apropiaţi sau
inamicilor lui din presă).
"... şi să vorbim de talentul Dv., de omul de litere, între care v'aţi aşezat şi Dv.:
pe un scaun putred.
Locul Dv. nu e între literaţi D-le Redactore, fiind că literile nu mi să împacă
cu litrile..."
*
"Ar fi, ca după o aşa ferchezueală, să fiţi esperient, căci astădi vă aflaţi în
stare de bătrâneţe..."
*
"Un raţionament de felul acesta, nu poate eşi de la un literat sau publicist, ce
numai de la un om de cafene, care vecinic înghite la bere şi meditéză la mişelii."
Din lipsă de spaţiu nu putem cita întreg articolul, răpind astfel cititorului
plăcerea de a naviga pe valurile destul de tulburi ale argumentelor. Toată această
"compoziţie" avea drept scop să eludeze acuzaţia adusă: A. Romano fusese impus
între consilieri şi apoi confirmat, deşi nu avusese numărul de voturi.
Iată finalul materialului şi, totodată, valoarea argumentaţiei:
"Iartă D-le redactore, că vă întreţin; m'aţi provocat, a trebuit să vě respund,
şi dacă va mai fi de trebuinţă vě voi mai răspunde. Materie pentru Dv. am destulă,
am atâta cât la Jurnalul Dv. ar fi d'ajuns pentru mult timp, ceia ce regret este însă că
nu's tocmai versat ca Dv., în stilistică şi Ortografie."
Pierderea colecţiilor ziarelor amintite ne lipseşte de plăcerea de a cunoaşte
amploarea cazului (cazurilor) prezentat.
- 142 -
"DUNĂREA DE JOS" (an I, nr. 14, miercuri 10.IV.1885) 22, apărută sub
direcţia lui N.S. Baboeanu (prim-redactor G. Săndulescu), criticaţi sever de "Stéua
Dobrogei" încă din 1883, ţine să ia atitudine faţă de mai multe ziare de opoziţie din
capitală care au publicat o corespondenţă din Dobrogea, sub titlul "Vandalism
prefectoral", semnată B. Brănişteanu. Întrucât procesul Stătescu-Brănişteanu nu era
încheiat la această dată, avocatul şi jurnalistul de real talent Baboeanu îşi pregăteşte
cu multă atenţie analiza faptelor incriminate de directorul publicaţiei "Stéua
Dobrogei", mai ales că se găsea în situaţia de luptă deschisă cu redactorii unor temute
ziare centrale.
Ziarul, apărut în perioada de apogeu a guvernării liberale, cu susţinerea directă
a prefectului Stătescu (rudă cu N.S. Baboeanu - vezi şi nota 95 din lucrarea noastră),
se vede obligat să răspundă atacurilor din ce în ce mai violente din presa locală şi
centrală. Potrivit lui N.S.Baboeanu, acuzaţiile aduse administratorului judeţului sunt
nefondate şi, în consecinţă, pot fi uşor demontate:
"... intrând în arena polemicei să mai repurtăm de pe saltea şi fără nici o
osteneală încă o mâhnită victorie, după cum se va vedea numai de cât, contra unor
inamici care'şi pierd timpul în a născoci tot felul de acusaţiuni ... în puterea
adagiului: calomniază, calomniază mereu, căci tot va rěmâne ceva."
Întreaga pagină întâi (patru coloane) şi jumătate din pagina a doua (două
coloane) dezvoltă, sub pana avocatului - director de ziar, problematica amplă a
proprietăţii în Dobrogea sub turci şi prin legea actuală de împroprietărire.
Lucrurile dezvoltate de N.S.Baboeanu sunt foarte interesante, însă miezul
problemei, dureros pentru el, e atins aproape de final, când e obligat să citeze, în
copie, acte doveditoare de obţinere a unei proprietăţi de 90 ha teren de cultură în
comuna Frecăţei (ordinul circular 9914/5.X.1884 al prefectului Stătescu către admi-
nistratorii de plăşi; raportul administratorului plăşei Tulcea nr. 1165/2.III.1885 către
prefectura Tulcea):
"Dl. N.S.Baboeanu încă din tómna anului trecut a cerut onor Minister al
Domenielor 90 ha teren de cultură în comuna Frecăţei, acéstă cerere aprobându-se,
s'a şi încheiat contract între acéstă ad-ţie şi dl. Baboeanu.
Astă-di voind a'l pune în posesiune, parte din locuitori se opun a se da d-lui
Baboeanu terenul pe care şi l'a reservat încă de la facerea contractului, pe motiv că
voesc dânşii a'l cultiva."
- 143 -
Deşi spre finalul articolului avocatul menţionat recunoaşte că nu s-a opus

protestului ţăranilor şi că totul s-a încheiat amiabil, unda de nemulţumire împotriva
redactorului Brănişteanu (şi a redactorilor de la ziarele capitalei) atinge treapta cea
mai înaltă:
"Mai suntem îndemnaţi în întreprinderea nóstră şi de scopul de a desamăgi pe
Domnii redactori ai acelor diare care fără nici un scrupul şi fără nici o rezervă se
grăbesc a primi de bune şi adevěrate tot ce li se afirmă de către nişte ómeni
malfamaţi..."
*
"(corespondenţa din Dobrogea) ... a putut fi primită şi publicată de nişte diare
ce se pretind serióse".
*
"... corespondentul D-vóstră v'a mai păcălit şi cu altă bazaconie mai bócănă,
şi Dv. a'ţi credut'o şi pe aceia, căci vě este destul să vedeţi că vi se denunţă un fapt
contra unei persóne din partida de la putere..."
*
"Terminăm acest articol cu un sentiment de compătimire pentru acele diare
complezante carě se fac solidare cu nişte ómeni reprobaţi de tótă lumea precum este
semnatarul corespondenţei de care furăm nevoiţi a ne ocupa şi a cunoscutului sěu
consoţ, cari demascaţi de un diar ce apărea aici Delta şi împinşi până în cele din
urmă retranşamente sub biciul propriilor turpitudini şi felonii, au fost siliţi să
încetede publicarea unui pamflet criminal ce'l plămădeau în complicitate..." 23
N.S. Baboeanu, în încercarea sa de disculpare, citează acte semnate de
prefectul Stătescu, fratele ministrului justiţiei (ruda sa), uitând, pe moment, că în
august 1883 ziarul "Binele Public" îl acuza direct pe capul administraţiei judeţului de
grave abuzuri, printre care deposedarea locuitorilor comunei Frecăţei (!) şi din alte
zone de orzul treierat , luarea fâneţelor şi transportarea forţată a acestor bunuri la
Cataloi (sat aparţinând comunei amintite), "unde este adunătura economică a dlui P.
Stătescu, prefectul judeţului."
În aceeaşi publicaţie (nr. 17/duminică, 28 aprilie 1885), directorul N.S.
Baboeanu, în articolul "Epilogul afacerii "Poştei" strecoară dincolo de context (ziarul
"Poşta" din Galaţi publicase un articol despre comunitatea bulgară care submina sta-
tul român în Dobrogea) câteva aluzii clare despre "Stéua Dobrogei", obsesia de acum
- 144 -
a ziariştilor de la "Dunărea de Jos":
"...ne-a cuprins jalea de scrisul şi stilul întrebuinţat şi ne-a reamintit bana-
lităţile din rěposata pentru a 9 oară "Stéua Dobrogei"
Uitând de scopul propriu-zis al articolului, redactorul face unele comparaţii cu
privire la comportamentul unor "pretinşi români" care, în Basarabia, căutau numai
intriga, calomnia şi vrajba:
"...români cari în realitate erau străni şi de sentimente şi de moravuri şi de
respectul adevěrat datorit legilor liberale ale ţěrei şi din cară, veniţi, tot d'acolo,
numěrăm şi pe aci unul sau doi pe care lumea i-a învěţat şi'i arată cu degetul din
causa dilnicelor urlete smintite şi neadevěrate publicate prin diferite pamflete şi ale
căror dilnice urziri şi resvrătiri sunt, suntem siguri, cunoscute în tóte unghiurile
ţărei."
Fricţiunile între avocaţii Baboeanu - Sterea (primul îl apără pe prefect, al
doilea pe B. Brănişteanu) în procesul "monstru" de la Tulcea (mutat apoi în afara
judeţului) arată cât de departe a ajuns inamiciţia dintre aceste persoane.
"Numai pronunţăm numele lor (Brănişteanu, L. Sterea - n.n.), căci doui sunt,
nu mai mulţi, şi fără a le pronunţa, lumea'i ghiceşte, căci însă'şi tribuna parlamentu-
lui român s'a sbuciumat nu de mult , póte sě fie un an şi ce-va, de infamiile şi ten-
dinţele lor de urzire şi adevěrate subminări nedemne asupra intereselor scumpe ale
patriei române..."
Excedat peste măsură, având acum şi propriul organ de publicitate (reamintim
că "Stéua Dobrogei" nu apare în intervalul 1885-mai 1889), N.S. Baboeanu continuă,
număr de număr, pe tot parcursul anului 1885 ridiculizarea cuplului Brănişteanu -
Sterea în forme variate. O spumoasă cronică ("Don Quichote", nr. 20-21/mai, nr.
28/august, nr. 39/noiembrie) este dedicată cavalerului dreptăţii de la Tulcea, avocatul
Leonida Sterea, şi "slugii sale credincioase" (B. Brănişteanu). În ton de epopee,
autorul cronicii face trecerea de la eroii lui Cervantes la o ipostază tulceană a acestora,
punctând subtil defecte şi slăbiciuni:
"Şi curioase sunt fenomenele naturei: au reprodus fidel de o parte până şi
tradiţionalul cioc al barbei lui Don Quijote, pe de altă dragostea clondirului, atât de
mult cântat de Sancho. Sunt teribili aměndoi în luptele lor cu morile de věnt.
Ne-am hotărât a le cânta isprăvile pentru urmaşii neamului nostru ca nu ast-
fel de mari fapte să se stingă netrecute în letopiseţile prostiilor omeneşti."
- 145 -
Cahulul, locul de unde au plecat cavalerii rătăciţi, este ridicat (ironic) în slăvi
şi nemurit episod cu episod. N.S. Baboeanu, apărătorul prefectului Stătescu în proces,
nu poate suporta verdictul justiţiei (cei doi incriminaţi "daţi judecăţei pentru calomnii
şi insulte infame" fuseseră achitaţi de curtea cu juraţi de Covurlui, care nu se
pronunţase şi asupra "pretenţiunilor civile"). În plină guvernare liberală, un prefect li-
beral (apărat de un strălucit avocat liberal) poate să admită şi să se împace cu
pierderea procesului? Avocatul Baboeanu nu poate concepe o astfel de situaţie şi,
inevitabil, tirul se înteţeşte. Înfierează comportamentul avocatului Sterea, al altor
pledanţi în proces, sugerând că atmosfera e caracteristică circului (invită publicul să
vină la circ pentru a-i vedea pe Don Quijote şi Sancho Panza. „Intrarea 50 de bani!").
În nr. 22/10.VI. al gazetei tulcene amintite, într-un articol nesemnat ("Paşa de
Tulcea"), redactorul încearcă să apere persoana prefectului Stătescu făcând referire la
marile merite demonstrate de-a lungul anilor în opera de administrare a judeţului.
Botezat de opoziţie "Paşa de Tulcea", prefectul Stătescu este mai mult decât iritat de
necontenitele atacuri din presa centrală / regională (ziarul "Poşta" din Galaţi, consi-
derat "diarul conservator-liberal", se ocupa de activitatea prefectului tulcean de peste
cinci ani). Adoptând formal o atitudine neutră ("am căutat a ne informa despre cele
ce se petrec în acel district prin bărbaţi demni de credinţă"), redactorul tulcean,
pornind de la statistica judeţului, enumeră imensele îmbunătăţiri făcute în judeţ "de
inteligentul şi neobositul Paul Stătescu" (o mulţime de şosele, localuri de şcoală, o
administraţie serioasă, stârpirea cuiburilor de hoţi ş.a.).
Articolul are importanţă pentru noi, în acest moment, mai mult pentru
insistenţa cu care redactorul atinge problema funcţionarilor veniţi din Basarabia
(aluzie directă la B. Brănişteanu şi L. Sterea), văzuţi negativ în totalitatea operei
desfăşurate de aceştia:
"Sciut este, că mai înainte se trimitiau în Basarabia ca funcţionari ómenii cei
mai destrăbălaţi (negreşit cu oare-care escepţii). Meritul guvernului liberal e, că în
Dobrogea s'a căutat a se trimite oameni oneşti, capabili şi cunoscuţi ca Români
buni.
Dér aceştia s'au lovit în cele dântěi dile de droia foştilor funcţionari ai
Basarabiei, cari navaliseră ca locustele asupra bietei Dobroge.
Prefectul Stătescu nu le putu tolera continuarea operei lor practicate în
Basarabia; iar ei simţindu-se indigniţi în întreprinderile lor cinstite, au dat alarma.
- 146 -
Iată causa nemulţămirilor."
În nr. 23/28.VI , N.S. Baboeanu (directorul ziarului) trimite o scrisoare lui G.
Săndulescu (prim-redactor la ziarul său), prin care comunică detalii despre cele
întâmplate la Brăila (la Curtea cu juraţi, pe 18.VI) cu prilejul procesului de pomină.
N.S. Baboeanu primeşte lovituri în public de la L. Sterea, constatate şi de doctor
printr-un certificat. Agresionat verbal şi fizic, avocatul prefectului e sfătuit să se
plângă procurorului.
Scrisoarea, publicată în pagina a doua, se încheie astfel:
"Atât, nu pentru d. Sterea, d-sa este cunoscut în destul de la Cahul încă.
Aceste pentru d-vóstră şi pentru opinia publică."
Persoana lui B. Brănişteanu deja nu mai contează. Conflictul se desfăşoară
între doi avocaţi, oameni temperamentali, orgolioşi şi vindicativi.
În numărul 24 al publicaţiei conduse de N.S. Baboeanu (7.VII, duminică), la
rubrica Informaţiuni, este preferată o nouă formulă publicistică: mimarea unei
scrisori trimise din Tulcea de către un abonat al pretinsului ziar "Torpila". Pe mai mult
de trei coloane ample se relatează evoluţia cunoscutului proces, insistându-se pe
următoarele momente:
1. curtea cu juraţi din Brăila judecă pretenţiile de despăgubire cerute de B.
Brănişteanu ("proprietarul imundei foi "Steaua Dobrogei", contra d-lui Paul
Stătescu, Prefectul judeţului Tulcea");
2. "apelul insolent al spânzuratului Leonida Sterea" făcut pe foi volante,
imprimate cu litere roşii, distribuit prin tot oraşul, prin care se cerea publicului să
asiste în număr mare la proces.
3. atenţia publicului a fost corect dirijată prin publicarea în paginile ziarului
tulcean a portretelor adevărate ale celor doi inamici ai prefectului ("portretul acestei
scelerată asociaţiune, B. Brănişteanu & Leonida Sterea").
4. Sterea cere amânarea procesului pentru sesiunea viitoare, Curtea admiţând
"amânarea cerută pentru a nu lăsa şansă de clevetire clevetitorilor de meserie."
5. după amânarea procesului, publicul asistent este martor la altercaţiile pro-
ferate de Sterea la adresa membrilor grupului Stătescu ("Toate canaliile veniră din
Tulcea să asiste la procesul stăpânului lor"). N.S. Baboeanu (alături se mai afla
avocatul şi deputatul G. Demetrescu) îi răspunde prompt: "Nu este locul aci; dar vom
găsi noi loc unde să ne refuim socotelele".
- 147 -
6. Sterea îi administrează lovituri avocatului prefectului. Procurorul Curţii şi
garda intervin şi restabilesc ordinea. Urmează reclamaţii de ambele părţi. Un procuror
al tribunalului e delegat să facă o anchetă. Ancheta durează trei zile "din causa
numěrului formidabil de marturi invocaţi de ambele părţi."
7. La Galaţi, L. Sterea obţine acordul redacţiei ziarului "Poşta" 24, în paginile
căruia comentează faptele pe larg, distribuind gratis apoi brăilenilor, în persoană, mai
multe sute de exemplare (în material se apreciază că redactorii "Poştei" ar fi
cumpăraţi pe o sumă neînsemnată, publicaţia având "rolul înjositor ce dânsa a jucat
ca presă prostituată");
8. ziarele opoziţiei ("România" - reproduce parţial pamfletul din ziarul
"Poşta"; "Naţiunea" - copiază întregul număr) sunt şi ele, la rândul lor, ameninţate cu
procese.
Ca şi cum nu ar fi fost suficient, urmează scrisoarea propriu-zisă a abonatului
Torpilescu, care, dincolo de latura de detectiv în tranzit prin Tulcea, relatează cu
ironie şi umor sosirea de la Galaţi, cu vaporul, a tandemului Sterea-Brănişteanu:
"Veni vaporul cu mai mulţi pasageri, printre děnşii se furişase ş'o haită
bălană, era Brănişteanu (...)
... Şi pe când mergeau la braţ angajaţi într'o conversaţiune seriósă, un drac
de tătar, cu o oală spartă de tinichea, legată cu şfóră, se luă după děnşii şi cu o
îndemânare extraordinară i-o atârnă de gât lui Brănişteanu.
Acesta speriat de sunetul ei, fugea cât putea chilălăind, şi nu s'a oprit de cât
la cârciuma de predilecţia de la oboru de glóbe, unde'şi petrece viaţa, lungit sub
masă..."
Lectorul de azi al acestui tip de pamflet are motive de satisfacţie şi de
admiraţie pentru inteligentul abonat (detectiv) Torpilescu, care, în îndeplinirea misiu-
nii sale, e ajutat de câinele Ector. Faimosul patruped a avut amabilitatea să-l conducă
pe dl. Brănişteanu la cârciuma din obor, s-a întors de acolo cu un pachet de hârtii în
dinţi (mai multe numere ale ziarului "Poşta" din Galaţi), prilej pentru stăpânul
câinelui de a citi pamfletul lui Sterea. La cazinoul din oraş detectivul citeşte
"România" şi "Naţiunea", sugerând obedienţa presei opoziţiei faţă de cuplul Sterea-
Brănişteanu:
"Nu trecu mult şi unul din lectorii diarelor'mi atrase atenţiunea iarăşi asupra
ultimului numěr al diarului "Romania" de la 23 corent, unde am vědut sub rubrica
- 148 -
"Educaţiunea prefectului de la Tulcea, Paul Stătescu", o scrisoare a lui B.

Brănişteanu, scrisă sub inspiraţiunea pâlniei cu care se suge din butoaele cârciumei
de la oborul de glóbe".
Într-o posibilă antologie a pamfletului din presa tulceană, scrisoarea amicului
detectiv Torpilescu ar trebui să figureze la loc de cinste.
"Dunărea de Jos" (nr. 28/4.VIII) în cunoscuta rubrică "Iar Don
Quichotade" îl are în vizor, de data aceasta, pe avocatul L. Sterea. Esenţa
materialului: Sterea a plecat la Galaţi. Aici îl găseşte pe L. Sterea, tipăresc amândoi o
broşură prin care sunt înfieraţi bandiţii care au atentat asupra dlui Sterea. Găseşte
sprijin în gazeta "Poşta", care anunţă broşura şi îl numeşte pe autor "energicul
apărător al intereselor dobrogenilor". Broşura a fost vândută la Tulcea pe preţ de un
leu în mii de exemplare. Finalul materialului reproduce o secvenţă plină de umor
corosiv.
"Tirada ultimă e sublimă:
"Dacă nu voi găsi dreptate în justiţia legală a ţărei mele, atunci cel puţin sunt
mulţumit că am găsit'o în opinia publică, (representată prin broşura scrisă de d. L.
Sterea, apărătorul meu) şi sper că în definitiv voi complecta-o satisfăcěndu-mě sin-
gur!..."
Leonida Sterea."
În nr. 31/28.VIII, la rubrica "Din ţară", redactorul cunoscutei foi umoristice

"Torpila" informează cititorii despre "procesul de bătaie" Baboeanu - Sterea, amânat
de la 17 august pentru 5 septembrie "pentru când să fie ascultat şi restul martorilor
cari au lipsit astă dată". Martorii oculari invocaţi de L. Sterea "nici unul n'a voit să
spue neadevěruri, după cum spera propuitoru."
Sub titlul "Gazeta boerilor" (nr. 33/20.IX), articol semnat "Don Asturio”, se
analizează în detaliu un material din ziarul "România", care făcea referire, printre
altele, la: ameninţări care vizau pierderea Dobrogei, persoana publică a prefectului
Stătescu, casa elveţiană, moşiile şi vitele acestuia. Don Asturio, în stil pamfletar,
ridiculizează pe redactorii ziarului central, demontează punct cu punct afirmaţiile
despre pretinsa avere necuvenită a prefectului.
N-am fi zăbovit asupra acestui articol incendiar dacă n-am fi întâlnit, pe
alocuri, aluzii insistente în legătură cu B. Brănişteanu, mai vechea şi la fel de actuala
- 149 -
obsesie a conducerii săptămânalului "Dunărea de Jos".

"Nu glumim de loc. Don Quichoţii din Tulcea au neamuri pe aici,
corespondenţi la "România".
Trebue să fie aşa.
Dacă autorul corespondenţei din "România", închipuitul nume I.N.
Minciovici nu este nici Don Quichot de la reposata Stea a Dobrogei, nici umbra lui,
Sancho Panza, apoi trebue să fie ... nu se poate."
Numărul 39/24.XI. al publicaţiei amintite (rubrica "Don Quichotade") aduce
două noi informaţii, esenţiale pentru înţelegerea evoluţiei campaniei de presă şi
pentru stingerea, aparentă, a teribilei tensiuni ivite între jurnaliştii tulceni:
1. plecarea din oraş a avocatului Leonida Sterea
"Cu vaporul local de Vineri a emigrat din oraşul nostru celebrul Leonida
Sterie.
La debarcader nici d. Silberman, proprietarul tipografiei române, nu la
însoţit."
2. satisfacţia redactorului rubricii în legătură cu cearta dintre B. Brănişteanu şi L.
Sterea.
Cel dintâi "s'a deşteptat la vreme, s'a lepădat" de avocatul care şi-a urmărit
doar propriile interese şi, prin sfaturile date, l-a indus în eroare pe vârstnicul gaze-
tar de la "Stéua Dobrogei".
"Citind aceste rěnduri scrise de gazeta Gălăţană "Orientul român", iscălite
de d. Brănişteanu, nu am putut decât să le reproducem, asigurând pe d. Brănişteanu
că ori-ce întoarcere la adevěr ěi asigură respect din partea oamenilor de bine."
Urmează, în cadrul rubricii, reproducerea epistolei deschise adresată de B.
Brănişteanu avocatului L. Sterea, de care tocmai s-a despărţit definitiv (v. nr. 101-102
din lucrarea noastră).
***
În publicaţiile tulcene cercetate de noi pentru intervalul 1880-1891 (anul
încetării apariţiei ziarului "Stéua Dobrogei") nu mai există accente polemice de o
asemenea intensitate.
Ne-am oprit doar la ziarele menţionate, fără să dezvoltăm, cum ar fi fost poate
normal, campania dusă de prima publicaţie românească din Dobrogea împotriva
ziarelor "Ecoul Dobrogei" şi "Tulcea". Ţinând seama de faptul că, în absenţa
- 150 -
colecţiilor, nu există decât referiri sporadice în presa centrală, am preferat să lăsăm

lectorului bucuria de a descoperi în lucrarea de faţă argumentele redactorilor de la
"Stéua Dobrogei" faţă de atitudinea acestor organe de publicitate, considerate a fi fost
proprietatea prefectului de Tulcea, Paul Stătescu (v. 73, 80, 85, 87/2, 87/4, 87/6).
Ziarul condus de jurnalistul B. Brănişteanu, prin atitudinea de independenţă
afirmată şi susţinută constant, prin profesarea principiilor LIBERALE (favorabile li-
bertăţilor civile şi politice; care nu se supun strict canoanelor, regulilor; cu idei ge-
neroase; care au vederi largi, nepreconcepute, nedogmatice; conciliant, tolerant,
novator - n.n.), a devenit de-a lungul anilor, aşa cum precizează redacţia în aprilie
1883, "santinela fidelă întru apărarea tuturor intereselor conjudeţenilor". Înţeles, la
început, ca un ziar liberal (în sensul partizanatului politic, având în vedere relaţiile
strânse între directorul ziarului şi prefectul liberal Stătescu), sprijinit fără rezerve de
către conservatori şi gazetele lor centrale (cu precădere între anii 1883 şi 1885, pe
perioada îndelungatului proces de presă, intentat lui B. Brănişteanu de către prefect),
pe timpul guvernării liberale, uitat aproape după martie 1888 (guvernarea junimistă
de un an; guvernarea conservatoare de diferite forme între 1889 şi 1895), atacat de
publicaţii de orientare liberală (suspectat că face jocul opoziţiei), ajutat de politicienii
liberali în timpul guvernării conservatoare, "Stéua Dobrogei" a stigmatizat "relele şi
pe cei răi cu toată scrupulozitatea fără a se opri de consideraţiuni personale."
A fost publicaţia cea mai contestată în primul deceniu publicistic tulcean, iar
directorul ei, bătrânul şi demnul gazetar Basile Brănişteanu, a devenit persoana care a
focalizat asupra sa tirul concentrat al gazetelor oficioase, prin tinerii lor jurnalişti în
căutarea gloriei de moment. Polemica, susţinută în special de "Dunărea de Jos" (1884-
1886) prin avocatul-director N.S. Baboeanu, demonstrează că "Stéua Dobrogei"
devenise o publicaţie - etalon, un reper în presa timpului. Intensitatea polemicii, chiar
în absenţa ziarului între 1883 şi 1885 (procese îndelungate, intervenţiile directorului
Brănişteanu prin telegrame şi articole ample în ziarele de opoziţie din capitală şi din
ţară), argumentează şi lupta pentru afirmarea principiilor, dar şi impunerea noilor
nume de intelectuali - jurnalişti (avocaţi, institutori, medici, ofiţeri, alţi funcţionari
superiori cu răspunderi în administraţia judeţului) în presa românească fondată în
noua provincie. Tinerii, în focul argumentării, se raportează permanent la "bătrânul
gazetar" Brănişteanu, nu doar prin atacul la persoană, ci şi prin susţinerea contraar-
gumentelor. Pamfletele, îndreptate cu precădere împotriva ziarului "Stéua Dobrogei"
- 151 -
şi a redactorului ei fondator, conturează, dincolo de subiectivitatea exagerată şi de

frazeologia specifică (gazetele în cauză sunt contemporane cu apariţia comediilor lui
I.L. Caragiale), un inedit univers publicistic rămas, din nefericire, în cea mai mare
parte necunoscut generaţiilor de azi.
*
Cât de independente şi cât de aservite politic erau ziarele acestui prim dece-
niu publicistic tulcean? Campaniile de presă, cu învinuirile reciproce, pot să creeze
lectorului insuficient avizat o impresie falsă. "Stéua Dobrogei" a fost învinuită, fără
suficient temei, că a rămas "un fel de publicaţiune oficioasă a prefectului judeţului
Tulcea". În ce ne priveşte nu împărtăşim această aserţiune, având chiar numeroase
rezerve faţă de etichetările forţate sau simpliste.
N.S. Baboeanu - Droe, cunoscutul avocat tulcean şi publicist (om politic
fruntaş în deceniile următoare), luptător pasionat pentru drepturile politice ale dobro-
genilor, caracteriza destul de plastic şi veridic această primă perioadă de
conştientizare şi afirmare a românismului în ţinutul dintre Dunăre şi Mare:
"Dobrogenii până azi nu se bucură de drepturi politice, nu-şi au
representanţii lor în parlamentul ţărei; singurul lanţ care ne leagă de viaţa politică
de ţara mumă sunt - alegerile comunale - singura dovadă că şi noi facem parte
dintr'un stat constituţional, atât cât la reîncorporarea Dobrogei la ţara mumă, a găsit
chibzuit a ni se da de marele patriot Mihail Kogălniceanu, singurul cuvânt în mersul
constituţional al ţărei.
De acest drept au făcut uz acum şi tulcenii.
Şi nici noi, colecţia gazetei este mărturie a iubirei de patrie şi a principiilor
politicei Naţional - Liberale, nici noi nu ne-am permis a ne intitula organ liberal, ci
numai organ propagator şi admirator al principiilor politice Naţional - Liberale.
Drept este că în Tulcea se face politică, că avem odrasle conservatoare ca şi
liberale; dar acestea se datoresc fie împrejurărei că cei veniţi din ţară au venit cu
aceste principii, fie faptului că unii cârmuitori ai Dobrogei au înjghebat o mână de
admiratori; însă masa poporului nu-i nici liberală nici conservatoare, ci admiratóre
a celor făptuite aci de cârmuitorii liberali ori conservatori."
După cum este cunoscut, Constituţia revăzută din 1884 consacra cuprinderea
judeţelor din dreapta Dunării în regatul României ("un singur stat indivizibil"). În
primul deceniu de presă tulceană, pe tărâmul luptei afirmării drepturilor cetăţeneşti,
- 152 -
se evidenţiază publicaţiile amintite şi conducătorii acestora: N.S. Baboeanu, L.
Sterea, H. Rănişteanu, D. Iancovici, G. Săndulescu ş.a. Mai ales după 1900, câţiva
dintre aceştia vor juca un rol important pentru obţinerea de drepturi politice,
afirmându-se cu adevărat, ca propagatori şi admiratori ai principiilor politice naţional-
liberale ori conservatoare.
Extinderea legii de organizare judecătorească (1909, 1912, 1913) creează
condiţiile adoptării, în sfârşit, a Legii pentru acordarea drepturilor politice
locuitorilor din judeţele Constanţa şi Tulcea (19.IV.1909, modificată în 1910 şi
1912). Aceste acumulări graduale au epuizat premisele regimului excepţional al
Dobrogei, permiţând "încorporarea definitivă" a noii provincii, "o operă de închegare
naţională" (I.I.C. Brătianu).
Basile Brănişteanu a fost printre puţinii oameni de presă tulceni ai acelui timp
care şi-au păstrat statutul de independent, onorat, cu toate slăbiciunile şi greutăţile
inerente epocii, şi de publicaţia "Stéua Dobrogei".
Constantin N. Sarry, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din
Dobrogea, la mijlocul deceniului al patrulea al secolului trecut, cu prilejul celui de-al
treilea congres al presei din provincie, mărturisea că în ţinutul nostru «multe au fost
nesocotite, dar mai mult decât toate ziaristica.
Dacă în pofida acestei vitregii, gazetăria dobrogeană a putut totuşi exista şi
a menţine în slujba ei atâtea elemente preţioase, aceasta are a se datori exclusiv
spiritului de jertfă al acelora cari cunoscând perfect adagiul că "prin ziaristică
parvii la orice, cu condiţia să ieşi din ea la vreme", au preferit cu toate acestera să
n'o părăsească - credincioşi până la capăt ca şi apostolii lui Hristos.»
VII. Tematica
Această „foie interesilor locale” s-a axat, încă de la început, pe problemele
noii provincii a României. Nu şi-a propus să încarce puţinele coloane ale ziarului cu
- 153 -
rubrici bogate în ştiri externe, corespondenţă particulară din capitală sau din
străinătate, agenda de lucru a miniştrilor ş.a. Din studiul celor două numere păstrate
din STEUA DOBROGEI (nr. 14/27.XI.1879 şi nr. 10/3.IX.1883) se constată
inexistenţa unei rubrici speciale pentru faptul extern. Consecventă programului
anunţat (prezentat secvenţial de cele mai importante ziare centrale), publicaţia
tulceană îşi va urmări şi realiza „misiunea de a se ocupa esclusivamente numai de
interesele şi afacerile locale, adică de acele interese şi afaceri care vor fi relative la
înflorirea comerciului, la încuragiarea industriei, la desvoltarea instrucţiunii pub-
lice, la progresarea agriculturii ce stă în amorţire şi care n-au luat nici’un avânt din
starea primitivă...” (Timpul, 29.VI.1879).
În aceeaşi zi, salutând apariţia organului de publicitate de la Tulcea, ziarul
Binele Publicu îşi informează cititorii că „inspirată foarte bine din iubirea intere-
selor locale, «Steaua Dobrogei» declară că nu se va ocupa decât de a propune
mediile prin ajutorul cărora să se îmbunătăţească cât se poate de iute starea
materială şi morală a locuitorilor ...”
Pe acest fond, în acest moment crucial din istoria românilor (era pentru prima
dată când un teritoriu, pierdut de secole, era reintegrat cadrului statal românesc),
înţelegem dorinţa şi stăruinţa redacţiilor gazetelor centrale (şi nu numai) de a fi
informate în permanenţă cu toată problematica noului ţinut. Astfel, intelectuali din
rândul medicilor şi avocaţilor, cu precădere, devin corespondenţi de la Tulcea pentru:
* BINELE PUBLICU
- sub titlul „Corespondenţă din Dobrogea” (28.I.1879; 4.II.1879; 12.III.1879),
Anton Varnali, avocat şi publicist entuziast, informează pe larg despre „punerea în
lucrare a dreptului de licenţă asupra comercianţilor de băuturi spirtoase”;
administraţia generală din Dobrogea la începutul anului 1879; instrucţiunea publică).
* PRESSA, LITERATORUL, RESBOIUL
- avocatul publicist Constantin P. Scheletti, doctor în drept, trimite frecvent
corespondenţă pe probleme de actualitate, dar şi despre istoria ţinutului în timpul
administraţiei otomane. (v. „Miseriile funcţionarilor din Tulcea” - ziarul RESBOIUL,
nr. 775/10.IX.1879)
* în gazete din Constanţa şi, sporadic, în presa centrală întâlnim numele avocatului
N.S. Baboeanu, poet, publicist, director de ziar, om politic.
- 154 -
*VOINŢA NAŢIONALĂ
- avocatul publicist din Tulcea, Sebastian Teodorescu, câţiva ani mai târziu,
publică amplul studiu „Proprietatea rurală în Dobrogea”.
Exemplele ar putea continua, incluzând aici şi pe jurnaliştii din presa centrală,
veniţi în documentare la Tulcea şi în judeţ.
Presa centrală şi din oraşele apropiate Tulcei (Galaţi, Brăila) stimulează şi
devine formatoare de opinie şi atitudine civică. Din capitolul anterior, dedicat
polemicii accentuate după 1883 dintre „Steaua Dobrogei” şi celelalte publicaţii
locale, am putut constata frecvenţa anumitor ziare citite şi dezbătute cu interes în
restaurantele şi cafenelele (cluburile) oraşului. Să mai adăugăm aici şi sosirea la
Tulcea, cu o anumită periodicitate, a presei străine pentru consulatele existente în oraş
(Rusia, Austro-Ungaria) sau viceconsulatele de la Sulina (Anglia, Belgia, Danemarca,
Grecia, Olanda, Rusia, Turcia). Austro-Ungaria avea consulat la Sulina, iar Turcia
deţinea un viceconsulat şi la Tulcea. 25
Companiile de vapoare pe Dunăre (NFR, Societatea rusă Gagarin, Societatea
Austriacă de Navigaţie, Societatea anonimă ungară) şi pe Mare (D.L.L. - sediul la
Hamburg, Lloyd Austriac, Florio şi Rubatino, Liniile Johnston, Westcott, companiile
Messageries Maritimes, Egee, mai târziu şi SMR) includ, în traseele lor, oraşele
Sulina şi Tulcea.26
Apetitul pentru noutăţile din Dobrogea al ziarelor centrale se remarcă şi prin
rubricile obişnuite sau speciale:
* BINELE PUBLICU (Sciri şi fapte)
* ROMANULU (Sciri d’ale dilei; Din judeţe; Partea economică; Felurimi);
* TIMPUL (Cronica internă din judeţe; Din judeţe; Varietăţi);
* TELEGRAPHULU (Din Dobrogea; Sciri din ţară);
* RESBOIUL (Sciri şi fapte; Bibani)
* FAMILIA (Cronica lumei; Ce e nou?)
* DEMOCRAŢIA NAŢIONALĂ (Cronică)
După cum se poate observa, textele publicate în prezentul volum au forme
variate: ştiri, cronică simplă, reportaj, material de analiză pe domenii, puncte de
vedere. Fără excepţie, cele mai multe dintre acestea sunt incluse în pag. 2-3, deţinând
adesea mai multe coloane. Sursa tulceană este indicată prin formule şi sintagme
variate:
- 155 -
* «Ziarul S.D. (...) comunică ştirea...»
* «ne spune Steaua Dobrogei»
* «iată ce citim acum în S.D. ...»
* «zice Steaua Dobrogei...»
* «S.D. scrie ...»
* «S.D. vorbind de...»
* «... ne informează tot numitul ziar...»
* «După cum scrie S.D. ...»
* «S.D. spune că ...»
* «S.D. aduce plăcuta ştire că ...»
* «Din acelaşi ziar aflăm ...»
* «după cum ne spune S.D. ...»
Materialele preluate din sursa tulceană suferă, în raport de interesul
informaţiilor, numeroare modificări: sinteze realizate de redactori (fără un punct de
vedere), sinteze (cu exprimarea opiniei), parafrazări, materiale cu inserţii de scurte
citate, preluări secvenţiale (cu comentariul general al paragrafelor), reproduceri
integrale ale ştirilor, notelor, articolelor de dimensiuni variate, citarea unor publicaţii
centrale care reproduc parţial/integral materiale din „Steaua Dobrogei”. Evident,
acestea din urmă reprezintă pilonii cercetării noastre, în încercarea de a reconstitui şi
reconstrui convingător (chiar dacă parţial şi, deci, neconvingător în opinia unora)
monografia ziarului „Steaua Dobrogei”.
Grupând textele selectate şi transcrise de noi din presa centrală (cu precădere,
potrivit surselor indicate de bibliograful S. Greavu-Dunăre) 27, obţinem următorul
tablou tematic, care ar permite lectorului de azi să înţeleagă complexitatea activităţii
primului ziar românesc apărut în Dobrogea:
I. 1. apariţia ziarului; 1, 2, 3, 4, 10
2. întârzieri: 32
3. program: 1,70
4. corespondenţă trimisă ziarelor centrale: 70
5. limba, ortografia ziarului: 40
6. persoana lui B. Brănişteanu (omul, director de ziar şi patron de tipografie; procesul
cu prefectul Stătescu): 75-78, 80-81, 85, 87/3, 87/4, 88-90, 92-93, 95, 97, 100-102,
111-112
- 156 -
7. suprimarea gazetei: 86
8. reapariţia ziarului: 105-107, 111-114
II. 1. apariţia unui nou ziar la Tulcea (intenţie): 42

2. alte ziare din Tulcea: 73, 77, 80, 85, 87/2, 87/4, 87/6
III. 1. instrucţiunea în Dobrogea: 11, 27

2. localuri/construcţii de şcoli: 17, 44, 49, 65, 66, 87/6
3. premii şcolare: 64
4. revizori şcolari: 95
5. învăţarea limbii române: 12
IV. 1. prefecţii / prefectura / administraţia locală: 48, 59, 61-63, 65, 77, 79, 80, 82-84,
87, 91
2. sesiunea ordinară a consiliului comunal Tulcea: 31, 114
V. 1. trupele româneşti în Dobrogea (solda, raţia): 24

2. garnizoana Tulcea: 34, 35, 106
3. inspecţii: 108
4. sărbătorirea zilei tradiţionale de 1 Mai (marş militar până la Malcoci): 106
5. consiliul de război (incidentul de la Sulina): 11, 12
VI. 1. recolta din Dobrogea: 11, 13, 54

2. filoxera: 25, 26, 28, 30
3. monopolul tutunului: 60
4. oi trecute din Basarabia: 54
5. invazii de insecte: 52
VII. stindardul românesc în Tulcea: 34, 35

VIII. consulate la Tulcea: 53, 55
IX. 1. Tribunalul (procese pentru abuzuri): 67, 76, 78, 100, 108
2. sentinţe în raport cu presa, ziariştii: 36, 89, 90
3. recurs: 96
- 157
4. proces de presă: 74, 88, 92, 93, 99
5. ordonanţa prefectorială /anularea ei: 87/3; 94
X. Libertatea presei: 73, 81

XI. 1. catedrala din Tulcea: 16
2. vizită arhiepiscopală la Tulcea şi în judeţ: 50
XII. inspecţii ministeriale: 58

XIII. descoperiri arheologice, ruinele unor cetăţi: 19, 44, 45
XIV. 1. teatrul din Tulcea: 37, 51
2. tipografie la Tulcea: 31
3. farmacie: 29
4. comitete de binefacere: 38, 39, 42
5. aniversarea zilei de 23.XI. (bal de gală în saloanele palatului administrativ): 32
XV. 1. portul Tulcea: corăbii, vapoare (accidente...): 5, 21, 41, 66, 68, 107
2. portul Sulina: 6-9
XVI. 1. lipsa mijloacelor de comunicaţie: 15

2. şoseaua Tulcea-Isaccea: 57
XVII. emigraţiunea în Dobrogea: 22, 46, 47, 53, 77

XVIII. 1. bandele de hoţi minori şi maturi: 14, 15, 17, 22-24, 33, 43
2. crime la Tulcea: 69
XIX. dezgheţ / inundaţii / ploi torenţiale: 38, 56-57, 71-72, 103

XX. 1. la Ismail orchestra intonează arii româneşti: 20
2. statutele Societăţii de cultură macedo-române: 31
3. moartea fruntaşului dobrogean Dimitrie Theodorof-Bey: 97
4. ultimul drum al lui Eminescu: 109
5. anunţarea vizitei A.S.R. Domnul în Noua Românie: 11
În ordinea importanţei, articolele şi materialele de dimensiuni ample pot fi
- 158 -
structurate în două categorii:
I. A. Apărute în STEUA DOBROGEI (an I, nr. 14/27.XI.1879)
1. / Sesiunea ordinară a Consiliului Comunal Tulcea /
2. Consiliul urbei Tulcea *Proces-verbal Şedinţa de la 19 Noembre 1879.
B. apărute în STEUA DOBROGEI (an V, nr. 10/3.IX.1883)
1. „Spoliaţiunea opincarilor”
2. „Nici din talpă cerc de bute, nici din mojic om de frunte!”
3. „Stăm tot sub presiunea barbarei ordonanţe...”
4. „Relativ la procesul nostru”
5. „Spaima Dobrogei”
6. „Cine reprezintă instrucţiunea publică în judeţul Tulcea”
II. Apărute în ziarele centrale
1. „Recolta în Dobrogea” (Timpul, IV, nr. 162/24.VII.1879, p. 3)
2. / Relaţiuni detaliate relative la banda de hoţi ... / (idem, nr. 171/4.VIII.1879)
3. „Catedrala din Tulcea” (Telegraphulu, IX, nr. 2188/5.VIII.1979)
4. / Ceva pentru muzeu. În comuna Niculiţel... / (Timpul, V, nr. 102/7.V.1880)
5. „Un prefect speriat” (Resboiul, nr. 1027/21.V.1880)
6. /S-a suspendat construcţiunea localurilor pentru şcoale / (Timpul, 23.V.1880)
7. / Ploi ordinare, ploi torenţiale... / (Binele Publicu, II, nr. 164/28.VI.1880)
8. „Distribuirea premiilor în Dobrogea” (Romanulu, 6-7.VII.1881)
9. „Trei cadavre” (Resboiul, nr. 1654/22.II.1882)
10. „Respectabili confraţi...” [Redacţiunea] / (Binele Public, V, nr. 115/22.IV.1883)
11. „Prefectul Stătescu”, (idem, nr. 279/18.XI.1883)
12. „Epistolă deschisă dlui Leonida Sterie...” (Orientul Român, 21.XI.1885;
Dunărea de Jos, 24.XI.1885)
Neîndoielnic, cititorul va putea adăuga alte câteva texte care ar servi la edifi-
carea unei miniantologii „Steaua Dobrogei”. Pe lângă valoarea lor (strict)
documentară, indispensabilă, în egală măsură, cercetătorului şi cititorului pasionat de
trecutul Dobrogei, aceste materiale trădează şi o puternică notă afectivă (omul
Brănişteanu în raport cu administraţia timpului, directorul de ziar Brănişteanu în
relaţie cu ziarele vremii, procesul Brănişteanu - Stătescu, polemici, prietenii şi
duşmănii, lupta pentru impunerea principiilor şi a apărării libertăţii presei etc).
Binele Public din 30-31.VIII.1883 ne informează, printre alte probleme
- 159 -
grave, şi despre faptul că:
„Steaua Dobrogei a apărut în doliu, cerând - ca o voce ce strigă în pustiu -
încetarea Censurei stabilită de prefectul Stătescu, fratele ministrului justiţiei, ce a
perdut simţul dreptăţii precum surdul nu mai ştie ce e muzica, orbul ce e lumina,
tâmpitul ce e raţiunea. În dispreţul constituţiunei şi al legii, censura s-a înfiinţat în
Dobrogea şi abuzul incalificabil persistă, cu toate reclamaţiunile ce se fac.”
Apariţia ziarului în format special (pagini cu chenar negru) exprimă o
atitudine supremă de protest a unei personalităţi demne, cu înalt simţ patriotic şi
conştiinţă responsabilă. Această luptă a gazetarului B. Brănişteanu pentru apărarea
principiilor angajează şi redacţia gazetei „Steaua Dobrogei” care devine, cu adevărat,
o tribună politică şi civică:
„Rugăm în numele dreptului celui mai sacru, a protesta prin ziarul domniei-
voastre contra acestei nemaipomenite arbitrarităţi şi a cere împreună cu noi, ca
dreptatea să se facă. Sub nici un guvern din câte s-a succedat în ţara noastră, aşa
arbitraritate nu s-a pomenit. Putem afirma că un asemenea fapt nu s-a petrecut chiar
sub regulamentul organic.” (v. 78/3)
*
Al. D. Demetriad, în cunoscuta sa lucrare despre presa românească din
Dobrogea 28, recunoaşte că Steaua Dobrogei „şi-a îndeplinit onorabil misiunea de
fundatoare a presei în Dobrogea”. Considerând că e suficient ceea ce a notat despre
publicaţia tulceană, se lansează în aprecieri mai mult decât ironice:
„Cercetătorul care are ocaziunea să vadă, în muzeul Bibliotecii din Paris,
primele numere ale ziarului „Gazette de France” al lui Téophraste Renaudot, va
acorda toată îngăduinţa redactorului „Stelei Dobrogei”care publica lista vitelor de
pripas cam pe unde obişnuim noi astăzi să plasăm articolul de fond, încadrând-o cu
mărunţişul ştirilor locale şi cu depeşile agenţiei Havas...”
Obiecţiile care pot fi aduse afirmaţiilor nejustificate ale lui Alecu Demetriad,
secretar general al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din Dobrogea, făcute în raportul
prezentat celui de-al III-lea Congres al Federaţiei Generale a Presei de Provincie din
România (Constanţa, 1934) sunt următoarele:
1. comparaţia între gazeta lui Renaudot şi publicaţia tulceană este inoportună
(chiar primele ziare româneşti din 1829 erau destul de departe de cerinţele unei prese
moderne).
- 160 -
- 171 -
- 172 -
- 173 -
- 174 -
- 167 -
- 168 -
- 169 -
- 170 -
Anexa III
FACSIMILURI ZIARE
- 175 -
- 176 -
- 177 -
- 178 -
-179 -
- 180 -
- 181 -
„Familia”, Budapesta, 26 aug./7 sept. 1879,

nr. 65, an XV (1879), p. 432??, col. 1
- 182 -
- 183 -
- 184 -
- 185 -
- 186 -
- 187 -
NOTE ŞI COMENTARII
- 189 -
1. Sub titlul „Sciri din România Transdanubiană”, cu ortografia specifică ziarului

„Romanulu” din iulie 1879, acest text e reprodus de către Stoica Lascu în lucrarea
„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei” (1878-1947), vol. I (1878-1916),
editată de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, 1999, p. 98.
2. Vezi S. Lascu, op. cit., pp. 98-100, articolul cu titlul „Statistica şcolilor din
Dobrogea”, amplu material apărut în „Stéua Dobrgei”, reprodus de ziarul
„Telegraphulu”, IX, nr. 2200, 22.VIII.1879, pp. 2-3, citat de istoricul constănţean.
3. Cuvântarea primarului T. Theodorov în faţa consilierilor tulceni la 19.XI.1879,
apărută în „Stéua Dobrogei”, an I, nr. 14, 27.XI.1879, pp. 1-2.
S. Lascu o reproduce în lucrarea sa la pag. 101, însă transcrie greşit ultimele
două paragrafe.
Finalul cuvântării este cel din lucrarea noastră (vezi indice 31, pp. 20-21).
Paragrafele transcrise greşit de S. Lascu se regăsesc în textul cu titlul „Banchet” (S.D.,
pp. 2-3), reproduse corect de ziarul „Telegraphulu”, an IX, nr. 2288, 9.XII.1879, p. 2,
la rubrica „Sciri din ţară” (vezi lucrarea noastră, indice 32, pp. 23-24).
4. Constantin P. SCheLeTTI - avocat şi publicist
„În seara de 9 noiembrie (1878 - n.n.), s-a petrecut în Tulcea un fapt
important şi care poate avea consecinţe norocite în viitor, pentru influenţa şi intere-
sele române în Dobrogea. Mai toţi notabilii români din Tulcea, negustori, profesori,
preoţi, agricultori, s-au întrunit în acea seară la d. doctor în drept Constantin P.
Scheletti, discutându-se asupra noii situaţiuni ce se creează prin venirea românilor,
precum şi asupra necesităţii de întrunire şi lucrare împreună a tot ce este român şi
are sentimente bune, pentru România (...).
Adunarea, prezidată de d. Scheletti, s-a deschis prin o cuvântare a sa bine
simţită şi care a produs o adâncă impresiune în inima tuturor celor adunaţi.”
Fragmentul face parte din corespondenţa particulară trimisă de la Tulcea la
10.XI.1878 ziarului „Pressa” (vezi materialul în întregime la S. Lascu în lucrarea
citată, pp. 82-83 şi notele 8-10, p. 748).
Lucrarea lui C.P. Scheletti a apărut sub titlul „Memoriu asupra Dobrogei şi
oraşului principal Tulcea” (în octombrie 1878 în ziarul „Pressa”).
„Memoriul ...”, adresat preşedintelui Consiliului de Miniştri, a apărut şi în
broşură, la Tulcea, în 1879.
- 190 -
Venit din Basarabia, avocatul Scheletti face publicistică la Tulcea, în special

pentru publicaţiile centrale. Ziarul „Timpul” (nr. 138, 22.VI.1880, p. 2), în rubrica
„Dobrogia”, publică amplul material „Gessi Paşa şi Friedrich Weickum”, semnat de
C.P. Scheletti.
„Binele Public” (1.VII; 13.VII; 16.VII.1883 şi 19.X.1883) îşi informează citi-
torii, în cadrul rubricii „Ruine, locuri însemnate şi privelişti dobrogene”, publicând
interesantele materiale (trimise de C.P. Scheletti revistei „Literatorul” a lui Al.
Macedonski): „Hora-Tepe” şi „Câmpia Cernei. Măcelul celor 70 de tulceni”;
„Isaccea (Noviodunum)”.
5. Sub titlul „Inspecţiune ministerială” în cadrul rubricii „Din Dobrogea”, acest
material reprodus din „Stéua Dobrogei” de ziarul „Romanulu” (23.VII.1880) este
reţinut şi de S. Lascu în „Mărturii...”, p. 106.
6. * eugeniu STăTeSCu (1836-30.XII.1905), om politic.
- doctor (din 1867) de la Paris
- avocat - efor al statului şi procuror la Curtea de Apel Bucureşti
- intră în partidul liberal; deputat în 1870
- ministru de justiţie (24.VII.1876 - 17.I.1877; 23.IX.1877 - 11.VII.1879; aug
1882 - sept. 1883; dec. 1885 -mart. 1888; oct. 1895- nov. 1896; iulie 1902 - oct. 1903)
- ministru de interne: 1881 - 1882
- senator, preşedinte al Senatului: 1897; 1901
* Paul STăTeSCu (1844 -27.I.1908), om politic.
- prefect al Poliţiei Bucureşti; prefect de Tulcea, Argeş şi Ilfov
- inspector administrativ, consilier la Înalta Curte de Conturi.
Date despre activitatea politică şi lucrările scrise de fraţii Stătescu găsim în
Lucian Predescu „Enciclopedia României. Cugetarea”, editurile Saeculum I.O. şi
Vestala, Bucureşti, 1999, p. 804.
În cunoscutul proces Stătescu - Brănişteanu, presa centrală de opoziţie a
demascat înflorirea corupţiei în timpul administraţiei sale (prefect de Tulcea),
evidenţiind multe din slăbiciunile sale omeneşti.
„Binele Public” (nr. 235/24.IX.1883, p. 1) insera la rubrica „Ştiri”:
«Căpitanul Paul Stătescu, valiul de la Tulcea, a sosit în Bucureşti
„Ministrul de resbel ori cel de interne l-o fi chemat, se întreabă Passe-
Partout, de la L’Independance Roumaine.
- 191 -
„Eu cred, îşi răspunde tot Passe-Partout, că Comisiunea de revisuire a

Constituţiunei cată să-l fi chemat, ca s-o lumineze cum să redacteze mai bine articolii
privitori la libertatea presei.»
7. „TuLCeA”. Foaie oficială a Tribunalului de Apel Tulcea.
A apărut la Tulcea: 1 august 1883 - 20 martie 1886 [după alte informaţii ar fi
apărut până la 30.III.1886; trim. I 1887 (?)]. Bisăptămânal, apoi săptămânal.
La Biblioteca Academiei se găsesc numerele 104-136 (122 p.) din perioada
6.VII.1885 - 20.III.1886. Misiunea publicaţiei a fost de a tipări acte şi ordonanţe ale
Tribunalului de Apel din Tulcea.
În Anexa I a lucrării noastre publicăm, în premieră, câteva documente din
arhivele tulcene, care luminează parţial aspecte neelucidate până în prezent:
1. Numele redactorului responsabil al ziarului „Tulcea” este D. Iancovici
(directorul publicaţiei).
2. Acesta cerea la începutul anului 1886 preşedintelui Tribunalului de Apel
Tulcea rezilierea contractului prin care se „însărcina cu publicarea anunciurilor
judecătoresci”.
3. Basile Brănişteanu, proprietarul şi directorul ziarului „Monitorul Judeţului
şi al Comunei Tulcea”, în februarie 1886 se arată interesat de tipărirea acestor acte în
jurnalul său, în cazul când D. Iancovici obţinea rezilierea contractului.
Dincolo de aceste noutăţi, rămân de clarificat următoarele:
1. Ziarul „Tulcea” (iniţial bisăptămânal) a fost la data apariţiei sale (1 august
1883) „foaie oficială a Tribunalului de Apel Tulcea”?
2. Cum a fost posibil ca într-o publicaţie destinată tipăririi de acte oficiale să
apară materiale polemice la adresa unor redactori ai ziarelor considerate ca aparţinând
opoziţiei?
Iată câteva extrase:
a). „Întrebăm pe guvern dacă şi dânsul aprobă ce ziarul „Tulcea” publică
împotriva membrilor celor mai cunoscuţi din oposiţiune?” (L’Independance
Roumaine - rubrica „Revista ziarelor” în „Binele Public”, nr. 217/1.IX.1883).
b). „Ziarul «Tulcea», dacă putem da numele de ziar unei foi apărută fără
nicio tendinţă politică sau economică pe scena publicităţii, răsărit ca şi ciuperca
viermănoasă din gunoaiele murdare pe timp de uscăciune; foaie ce se întreţine din
fructele unor jafuri meschine şi din pungăşiile cele mai neruşinate după cum s-a
- 192 -
întreţinut răposatul «Ecoul Dobrogei»...”

c). „... prin alte epitete demne numai de meritele unor vagabonzi ca cei de la
jurnalul «Tulcea», singurii ce tămâiază destrambalata administraţiune a vărului şi a
stăpânului celui din urmă” („Stéua Dobrogei”, 3.IX.1883).
d). „Acum, când publicul a ascultat pe deputat şi ministru, avem vesela oca-
ziune de a-l pune în poziţiune să vadă şi replica valiului din Dobrogea, prin organul
său «Tulcea» (...).
Iată replica «Tulcei» !” (Binele Public, nr. 278/17.XI.1883, p. 2)
*
exemplele pot continua.
În actualul stadiu al cercetării, răspunsurile noastre la aceste întrebări s-ar
putea sintetiza astfel:
1. Ziarul „Tulcea” a apărut ca organ de publicitate al prefecturii, din dorinţa
expresă a prefectului Stătescu de a contracara acuzaţiile directe apărute în „Stéua
Dobrogei”.
2. Are în schemă mai mulţi redactori care se angajează în campanii de presă,
prin publicarea unor materiale violente la adresa ziarului, a redactorilor şi a
directorului Brănişteanu.
3. Prefectul Stătescu răspunde interpelărilor din parlament prin materiale pu-
blicate în ziarul „Tulcea” (presa centrală,. în special, apreciază ziarul „Tulcea” ca
fiind „organul său” de publicitate, deci o publicaţie prefectorială).
4. Numărul 104/6.VII.1885 al ziarului „Tulcea” (cu care începe colecţia
existentă la Biblioteca Academiei) poartă menţiunea „Foaie oficială a Tribunalului
de Apel din Tulcea”.
Nu cunoaştem în ce condiţii publicaţia prefecturii şi-a încetat misiunea. Cert
este că la această dată proprietarul ziarului este D. Iancovici care, prin contract cu
Tribunalul Tulcea, se obligă să tipărească „anunciurile judecătoresci”.
5. Din motive personale, D. Iancovici ajunge în situaţia să ceară rezilierea
contratului cu Tribunalul Tulcea, care, pentru scurt timp, e nevoit să ceară ministeru-
lui aprobarea pentru un alt contract cu un alt director-proprietar de jurnal,
B. Brănişteanu.
Detalii în legătură cu ziarul „Tulcea”, întrucâtva diferite faţă de cercetările de
până acum, vom oferi în viitoarea noastră lucrare destinată istoricului presei tulcene
- 193 -
în primul deceniu publicistic (1880 - 1890).

8. Textul ordonanţei prefectoriale (semnată de prefectul Paul Stătescu) inflamează
întreaga presă de opoziţie. Solidarizarea redacţiilor unor publicaţii centrale influente
(„România Liberă”, „Timpul”, „Naţiunea”, „L’Independance Roumaine”, „Binele
Public”, „Romanulu”, „Timpul”, „Resboiul”, „Telegraphulu”) cu „Stéua Dobrogei”
în timpul procesului Stătescu-Brănişteanu face ca problema să ajungă pe banca
Parlamentului şi să devină subiect al numeroaselor interpelări acide la adresa mem-
brilor guvernului.
„Binele Public” (nr. 254/17-18.X.1883, p. 2) informează cititorii că G. Chiţu,
în calitate de ministru de interne, a anulat ordonanţa prefectului de Tulcea, Stătescu,
„prin care introducea cenzura desfiinţată de marele domn Alexandru Ioan.”
Ordonanţa a fost anulată însă procesul intentat de prefect directorului
Brănişteanu este încă pe rolul diferitelor instanţe şi la 1885. Diferite publicaţii aduc
numeroase mărturii privind procesele intentate presei de către reprezentanţi ai admi-
nistraţiei. „Telegraful” (citat de ziarul „Romanulu” în 27.V.1889, p. 2) aminteşte că
sub guvernul conservator din 1870/1871, la Ilfov, pe parcursul a cinci ani s-au
desfăşurat 16 procese de presă. Peste 50 de procese au avut loc în provincie
(Teleorman - 2; Giurgiu - 2; Bacău - 2; Iaşi - 7; Dorohoi - 4; Brăila - 3; Botoşani - 3;
Craiova - 4; Mehedinţi, Tutova, Olt, Prahova, Fălciu - câte 1).
„Şi toate aceste procese erau precedate de arestarea preventivă a ziariştilor,
de toată întemniţarea (...) care s-a aplicat inculpaţilor înainte de judecată.”
Redacţiile centrale, în cunoştinţă de cauză cu ce s-a întâmplat la Tulcea,
reacţionează şi asaltează guvernul cu întrebări:
«Prefectul de Tulcea printr-o ordonanţă suspendă efectele uneia din dispo-
ziţiunile cele mai esenţiale ale constituţiunii, şi d. ministru de interne, însărcinat a ne
asigura stricta execuţiune a legilor, nu cutează să îndrepteze această vădită călcare
de lege, sub cuvânt că primul ministru se găsea în străinătate şi că fără a se înţelege
cu d-sa nu putea să facă nimic.
Apoi poate fi guvern mai personal decât acela în care un ministru nu e în stare
să-şi îndeplinească datoriile cele mai ordinare ale postului său fără autorizarea
capului de cabinet?» (Binele Public, nr. 280/19.XI.1883, p. 3 - Revista ziarelor).
*
«De şase luni s-au adus două loviri libertăţii presei de către consiliul de
- 194 -
miniştri prin gonirea dlui Galli de la „L’Independance Roumaine” şi cazul din

Dobrogea.
În faţa mea, zice dl. Panu, nu văd nici pe străin, nici pe opozantul, ci văd pe
ziaristul. Pe dl. Galli l-a espulzat pentru că făcea opoziţie guvernului? Atunci
guvernul nu iubeşte controlul, nu e liberal! Prin influenţă străină se goneşte un
jurnalist, pentru că apăra interesele ţării şi era contra Austriei. Întruniri n-avem, cel
puţin Presa să fie liberă. Toată linia cabinetului se abate de la linia liberală. Dl.
preşedinte al consiliului nu se îngrijeşte decât să fie om de guvern. (...) Nu mă sfiesc
de a spune că acest guvern a devenit un guvern de afaceri (...). »
(Binele Public, nr. 282/22-23.XI.1883, p. 3 - Cronica Parlamentară. Şedinţa Senatului)
*
«În administraţia districtelor, arbitrar şi ilegalitate. Districtele sunt date pe
mâna unor oameni care fac ce vor, fără a fi controlaţi, fără a fi pedepsiţi de actele lor
ilegale. Astfel, prefectul din Tulcea, d. Paul Stătescu, şi-a făcut un renume prin
faimoasa sa ordonanţă care suprimă libertatea presei în districtul dat
administraţiunii sale.» (pasaj din ziarul „Naţiunea” - n.n.)
«Cu toate aceste guvernul tace, şi tăcând dovedeşte că vrea să generalizeze
asemenea acte.
Corupţia însă a suit şi treptele justiţiei: un magistrat, destituit de un ministru
pentru fapte grave, se reintegrează de un altul; un altul onest se acuză în Cameră etc.
În instrucţiune „Naţiunea” constată că nu e mai bine: nici până acum legea
gradaţiunii salariilor profesorilor nu s-a pus în aplicare (...)».
(Binele Public, nr. 273/11.X.1883, p. 3 - Revista ziarelor).
Despre conţinutul inchizitorial al ordonanţei prefectului Stătescu au scris toate
ziarele importante (chiar ziare de orientare liberală au fost nevoite să ia atitudine) şi
s-a discutat multă vreme în Parlament. Textul era comparat cu vestita ordonanţă a
regelui Franţei, Carol IX, din 10.IX.1563:
„Oprire de a se tipări vreo carte sau scriere în proză ori în rimă, fără voia
stăpânului Rege, sub pedeapsa de a fi spânzurat sau sugrumat.”
(Binele Public, an II, nr. 56/10.II.1880).
9. „eCOuL DOBROGeI” - săptămânal tulcean, cu apariţie între 6 mai 1882 şi iulie
1883 (conform altei surse, ar fi apărut până la 1.IX.1884). Nu există colecţie la
Biblioteca Academiei.
- 195 -
Director (indicat în toate materialele studiate): V. Rănişteanu.

Noi credem că numele real e h. Rănişteanu, doctor în drept, avocat în Baroul
de Bucureşti, după cum îl întâlnim făcându-şi publicitate în aprilie 1885 în
săptămânalul „Dunărea de Jos”, al cărui director este N.S. Baboeanu, avocat şi pub-
licist din Tulcea.
„Binele Public” (nr. 185/21-22.VII.1883, p. 3) tipărea în paginile sale „O le-
gendă orientală”, făcând menţiunea că fusese preluată din „Ecoul Dobrogei”.
„ecoul Dobrogei” este o publicaţie aflată sub influenţa prefectului Paul
Stătescu. un comitet format din funcţionari publici (N.S. Baboeanu - director de
prefectură, supleant la Tribunalul de ocol Tulcea; G. Săndulescu - revizor şcolar; C.
Davidoglu - fost judecător de ocol) înfiinţează un jurnal oficial numit „Ecoul
Dobrogei”.
„D. Brănişteanu a contractat cu acest comitet imprimarea jurnalului la
tipografia sa cu condiţiunea să-i plătească 75 franci de fiecare număr şi taxele pu-
blicaţiei să fie ale sale.” (Romanulu, 12-13.IX.1883, p. 2)
„Steaua Dobrogei” intră în conflict cu redacţia „Ecoului Dobrogei”, ziar care
şi-a declarat deschis sprijinul faţă de prefect şi administraţia tulceană.
Vezi în lucrarea noastră: 73, 77, 80, 87/2, 87/4, 87/6, 95.
10. „Stéua Dobrogei” (an V, nr. 10/3.IX.1883) transmite ştirea încetării apariţiei ziaru-
lui „eCOuL DOBROGeI” la această dată:
„Am vorbit în numerile trecute despre capacitatea morală a revizorului şcolar
din judeţul nostru, d-lu G. Săndulescu, unul din redactorii reposatului (subl. mea -
M.M.) «Ecoul Dobrogei», rudă şi protejat de prefectul Stătescu.” (vezi 87/6).
11. G. SăNDuLeSCu - revizor şcolar la Tulcea, apropiat cercului de funcţionari din
preajma prefectului Stătescu.
Despre capacitatea sa morală şi abuzurile frecvente ale acestuia publicaţia
„Steua Dobrogei” a scris frecvent şi a luat atitudine (vezi în lucrarea de faţă 73, 80,
87/6, 95).
În „Cine reprezintă instrucţiunea publică în judeţul Tulcea” (vezi 87/6) avem
confirmarea că B. Brănişteanu scria curent articole în gazeta sa, chiar dacă nu erau
semnate.
„Directorul jurnalului nostru, interogat de d-lu substitut de procuror au
respuns în două cuvinte: Da! Eu sunt «autorul acelui articol şi cine să crede ofensat
- 196 -
n’are de cât a intenta acţiune în calomnie la tribunalul respectiv, unde voi proba
ezistenţa faptelor denunciate.»
În săptămânalul „Dunărea de Jos” (apărut la Tulcea la 22.XII.1884)
G. Săndulescu apare din 1885 ca prim-redactor, alături de directorul ziarului,
N.S. Baboeanu.
12. N.S. BABOeANu (Nic. Sylvie Baboeanu; N. Baboeanu -Droe; N. Baboianu) -
avocat, publicist, om politic de orientare liberală, director de publicaţie în oraşul
Tulcea.
* licenţiat în drept, funcţionar la Tulcea (venit din Transilvania, rudă cu
prefectul Stătescu), este una din persoanele des criticate în paginile ziarului „Stéua
Dobrogei”;
* a întemeiat (alături de alţii - vezi nota 9) ziarul „Ecoul Dobrogei” (6.V.1882
- iulie 1883);
* director al publicaţiei tulcene „Dunărea de Jos” (22.XII.1884, cu
întreruperi până în aprilie 1898);
* ziarele „Naţiunea” şi „Romanulu” din ianuarie 1891 vorbesc despre
reapariţia „Stelei Dobrogei” sub conducerea sa;
* tipăreşte lucrarea „Dobrogea faţă cu partidele politice” (Bucureşti, 1906,
110 p., tipografia „Speranţa”), închinată omului politic Vasile Lascăr;
* „Vom începe prin a reproduce câte-va rânduri dintr’o broşură, tipărită în
1907, şi pe care, din cauza morţii autorului ei, a fost vândută în cele din urmă ca
maculatură. Lucrarea foarte importantă, intitulată Dobrogea faţă cu partidele
politice, închinată marelui Vasile Lascăr, e datorită lui N.S. Baboeanu-Droe.
Defunctul care a fost o personalitate la Tulcea, ceea ce în treacăt fie zis, nu l-a
împiedicat să fie înmormântat cu talerul ...” (Const. N. Sarry, Dobrogea jună, XI, nr.
45/8.XI.1915, p.1);
* avocatul şi ziaristul N.S. Baboeanu este şi poet. În „PARNASuL ROMâN”.
Culegere de poesii, Braşov (tipografia şi editura Alexi), 1892, i se reproduce poezia
sa „Mormântul”:
„O cruce se înalţă pe stânca pleşuvă
Şi jur împrejuru-i tot e veştejit,
O cruce ce-arată c-aici odihneşte
un suflet zdrobit.
- 197 -
Ca stânca ce-i stearpă de orice verdeaţă,

Aşa acest suflet, străin a trăit,
Căci apriga soartă, ades a lui barcă
Amar a lovit.
Trecând pe la cruce privirea-ţi opreşte,

Genunchiu-ţi apleacă, o rugă şoptind
Căci şi tu odată vei trece din lume
Odihnă voind,
Căci şi tu odată vei bea din paharul

Durerii cumplite, şi aprigul chin
Lovi-va în tine şi moartea dori-vei
Să-ţi curme-un suspin!”
Poezia se găseşte la pag. 329-330 (pentru uşurinţa lecturii am actualizat
ortografia). În vecinătatea sa (pag. 330-331) e reprodusă şi poezia lui eminescu,
„ultimul dor”. În culegere, eminescu mai e reprezentat de „Făt Frumos din tei” (p.
125), „Floare albastră” (p. 221) şi „Luceafărul” (p. 85).
* s-a stins din viaţă în 1906;
* vezi în lucrarea noastră: 73, 80, 87/2, 95, 101, 109, 113, 114;
* pentru omul politic, fruntaş local al liberalilor, vezi şi S. Lascu, op. cit.,
pp. 151-152, 179, 180-181, 277-278, 290-292, 390, 724-725; nota 58.
13. D. IANCOVICI - funcţionar în administraţia tulceană
* director de prefectură
* redactor al publicaţiei prefecturii Tulcea, săptămânalul „Tulcea”
* prin 1885 este proprietarul ziarului „Tulcea”, aflat în contract cu Tribunalul
Tulcea, având subtitlul „foaie oficială a Tribunalului de Apel din Tulcea”;
* vezi în lucrarea de faţă şi: 101; nota 7.
14. Leonida STeReA (Leon Stere) - avocat, publicist, om politic, fruntaş local de ori-
entare conservatoare.
„Baroul nostru s’au mai îmbogăţit prin doi advocaţi. Cel întăi este d-lu
Istrati, doctor în drept de la Paris, fost preşedinte de tribunal la Iaşi, fost membru la
- 198 -
Curte din Focşani şi, în urmă, fost Prim - Procuror la tribunalul de apel din Tulcea
Cel de-al doilea este d-lu Leon Stere, fost deputat la Camera LegiuitÓre, ales de
diferite colegiuri în mai multe rânduri.
Inteligenţa de care este dotat d-lu Stere cât şi interesul sincer ce au pus tot d’a
una în apărarea proceselor ce i’au fost confiate, atât în materii civile, cât şi penală,
reuşise în Basarabia a fi unul din advocaţii a căruia clientelă i se invidia.
Din partene urând succes bun ambilor apărători a’i dreptului public, dorim
ca debutul pe noua scenă a Dobrogei să le fie încununat de glorii.”
(„Stéua Dobrogei”, an I, nr. 14/27.XI.1879, p. 3)
* prieten cu ziaristul B. Brănişteanu, apărător al acestuia în procesul de presă
intentat de prefectul Stătescu directorului publicaţiei „Stéua Dobrogei”
* despărţirea lui B. Brănişteanu de L. Sterea (vezi în lucrarea noastră: 101, 102.
* om politic
„În adevăr, titlurile mele sunt foarte mărginite şi anume: advocat, fost locot.
în armată, fost deputat în 9 sesiuni parlamentare, fost substitut şi procuror, fost
advocat al Statului, fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea şi în această
calitate delegat a reprezenta judeţul la încoronarea M.M.L.L. Regele şi Regina.
În timpul campaniei la 1877 am părăsit banca de deputat - fără să fiu obligat
- şi m-am dus ca ofiţer demisionat în concentrare.
Am fost cel dintâi primar care am făcut oraşului îmbunătăţiri netăgăduite
chiar de duşmanii mei.
Recunosc însă că am două defecte: n-am avere şi nu sunt decorat, sau mai
bine zis sunt cinstit şi n-am linguşit pe cei puternici.”
(„Galaţii”, XXII, nr. 239/29.X.1903, p. 2)
* vezi S. Lascu, op. cit., pp. 277-286, 290 - 292; notele 120, 122.
* vezi în lucrarea noastră: 99, 101, 102
15. „hISTORIA”, revistă de istorie, anul I, nr. 6, aprilie 2002
Autorul articolului despre înmormântarea lui eminescu menţionează că a pre-
luat articolul cu titlul „ultimul drum al lui Eminescu” din publicaţia tulceană „Steaua
Dobrogei”, 21.VI.1889, p. 2, col. 3.
Până în momentul de faţă nu am putut verifica autenticitatea sursei.
16. Despre acest jurnalist de excepţie nu deţinem suficiente informaţii. Ştim sigur
următoarele:
- 199 -
1. redactor la „CALAuSuLu”, Bacău, 1868-1869

2. sub redacţia lui B. Brănişteanu: „eChOuL BOLGRADuLuI”, Bolgrad,
iulie 1872-mai 1873
3. director „STeuA DOBROGeI”, Tulcea, 23.VI.1879-febr. 1891, cu
întreruperi;
4. director şi proprietar al publicaţiei „MONITORuL JuDEţuLuI ŞI
COMuNEI TuLCEA” (ian.-iulie 1886)
* L. Predescu „Enciclopedia României. Cugetarea”, editurile Saeculum, I.O.
şi Vestala, Bucureşti, 1999: cu precădere, p. 154 (pentru „Calausulu”) şi pag. 300
(pentru „Echoul Bolgradului”).
* vezi şi N. Ciachir „Basarabia sub stăpânire ţaristă” (1812-1917), eDP,
R.A. Bucureşti, 1992, 136 p. (în special, p. 50 în care autorul enumeră mai multe
periodice româneşti la Bolgrad şi Ismail între 1856 şi 1878).
17. Vezi mai sus nota 16/2, în legătură cu activitatea desfăşurată de B. Brănişteanu la
Bolgrad.
18. 1. Istoria României în date, sub conducerea lui Constantin C. Giurescu,
editura enciclopedică Română, Bucureşti, pp. 236-259
2. Istoria Românilor, volumul VII, tom II, editura enciclopedică, Bucureşti,
2003, pp. 615-620
În tratat, cap. II („Societatea şi economia. Procesul de modernizare”) proble-
mei Dobrogei îi sunt rezervate exclusiv paginile 36-44, sub titlul „Integrarea
Dobrogei”, material semnat de dr. Sorin Mureşeanu.
„În mod evident însă - examenul critic o probează - alipirea Dobrogei nu a
fost o anexare. Este, cum l-au consacrat chiar diplomaţii întruniţi la Berlin, un act de
«reunire», cu înţelesul de întrupare, încorporare, reintegrare.” (p. 44)
19. Adrian Marino, „Viaţa lui Alexandru Macedonski”, ePL, 1966, p. 468
20. Nicolae Iorga, op.cit., pp. 167-168
21. „ROMâNIA TRANS-DuNăReANă” - Tulcea, 31.VIII.1880 - mai 1881, bisăptămânal.
„Este unul din primele ziare ce au apărut în Dobrogea”.
La Biblioteca Academiei - un singur număr - an II/nr. 35 din 20.IV.1881.
(Dumitru Constantin - Zamfir, Octavian Georgescu „Presa dobrogeană”.
Bibliografie comentată şi adnotată, Constanţa, 1985, pp.280-281.
22. „DuNăReA De JOS” - Tulcea, 22.XII.1884 - 26.IV.1898 (cu întreruperi). Ziar
- 200 -
de atitudine proliberală. Comitetul de redacţie: N.S. Baboeanu, G. Săndulescu, C.I.

Davidoglu, h. Rănişteanu.
(D.C. - Zamfir, O. Georgescu, op. cit., pp. 207-208).
23. „DeLTA” - Tulcea, februarie 1885, săptămânal
La Biblioteca Academiei lipseşte. Menţionat în presa timpului.
(D.C. - Zamfir, O. Georgescu, op. cit., p 108).
24. „POŞTA” - Galaţi, 17.VII.1880 - 22.XI.1899. Cotidian
(L. Predescu, op. cit., p. 688)
* Informaţia « „Poşta”, Tulcea, 1880 (?) - 1882 (menţionat în periodicele
tulcene)» este inexactă.
(P. Zaharia „100 de ani de presă tulceană (1879-1979)”, 1979, p. 110)
* vezi în lucrarea noastră: p. 150
25. Căpitanul M.D. Ionescu „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea”, Bucureşti,
1904, p. 879 (Consulate în 1900).
* T. Voicu, B. Cotovu, P. Constantinescu „Monografia oraşului Tulcea.
Trecutul, prezentul şi viitorul său”, Constanţa, 1928, p. 18, face următoarea precizare:
„În timpul guvernării paşalelor în Dobrogea (1860-1877 - n.n.) se înfiinţară
în Tulcea şi mai multe consulate străine pentru apărarea intereselor supuşilor străini.
Acestea au fost, după vechimea lor, consulatele Austriac, Grec, Francez, Englez,
American, Italian, Olandez şi în urmă consulatul Român.”
26. Căpitanul M.D. Ionescu, op. cit., pp. 898-901.
* T. Voicu, B. Cotovu, P. Constantinescu, op. cit., p. 14:
„În a sa excursiune agricolă în Dobrogea, agronomul Ion Ionescu de la Brad
aminteşte şi pe Tulcea între oraşele dobrogene de la anul 1850, ca având şi populaţie
românească între alte neamuri ce locuiesc acolo, şi era reşedinţă de Caza (plasă) şi
port, unde se opreau şi vasele societăţii Lloyd.”
27. S. Greavu - Dunăre „Bibliografia Dobrogei (425 a.Hr. - 1928 d. Hr.)”, Cultura
naţională, Bucureşti, 1928, pp. 204-205.
28. Al. D. Demetriad „Contribuţiuni la istoricul presei româneşti din Dobrogea”...,
Constanţa, 1934
29. Afirmaţia nu se susţine. B. Brănişteanu, directorul publicaţiei „Stéua Dobrogei”
(cu o bogată activitate în presa din Bacău, Bolgrad înainte de 1878), cunoaşte bine ce
este un articol de fond şi care este rolul său:
- 201 -
* „Acest act de mulţumire să raportă la articolul de fond (subl. n.) din «Stéua
Dobrogei» Nr. 2 din 18 Ianuarie 1882 scris după cererea d-lui Stătescu şi corectat de
d-sa.”
** „Aceste complimente se raportă la cele scrise în articolul de fond (subl. n.)
din 4 Ianuarie 1883 redactat după cererea d-lui Stătescu.”
(„Stéua Dobrogei”, an V, nr. 10/3.IX.1883, p. 2)
30. Al. D. Demetriad, op. cit.;Cu o prefaţă de Const. N. Sarry, preşedintele uniunii
Ziariştilor Profesionişti din Dobrogea, p. 3.
31. Balacciu, J., Chiriacescu, R. „Dicţionar de lingvişti şi filologi români”, editura
Albatros, Bucureşti, 1978, p. 32.
32. Idem, op. cit., p. 33
„În lucrarea sa «Despre scrierea limbei române» (Iaşi), Titu Maiorescu com-
bate atât etimologismul ciparian, cât şi fonetismul radical susţinut de Aron Pumnul
şi recomanda principiul ortografic conform căruia notarea sunetelor trebuie făcută
pe baza funcţiei acestora în procesul de comunicare.” (pp 33-34)
36. vezi şi Stoica Lascu, op. cit., p. 32
37. Presa deceniului publicistic tulcean (1880-1890) constituie subiectul unei lucrări
în curs de apariţie.
Nu am vorbit despre publicaţiile apărute până la 1878 în Dobrogea, consi-
derând că această problemă, puţin studiată până acum, necesită o analiză aprofundată.
Ziarul „Voinţa naţională” (Bucureşti, XXIV, nr. 6619/19.VI.1907)
consemnează răspunsul lui G. Avgherinos din Sulina la apelul profesorului Gr. Creţu.
Fiind foarte puţin cunoscută, o reproducem, în special pentru importanţa
informaţiilor:
LIBRĂRIA ŞI TIPOGRAFIA
SOCRATES
Gh. P. Avgherinos
Sulina
Sulina, 5.VI.1907
D-lui Gr. Creţu,
- 202 -
Bucureşti
„Aici în Sulina, de la 1862, este înfiinţată firma de mai sus numai cu librăria.
La 1871 a sosit o maşină „Boston” din fabrica Emil Kahle, Leipzig. La 1881 am adus
iar o presă de la fabrica Karl Klause, Leipzig. Pe acestea le avem şi astăzi, dar am
adus şi altă maşină nouă.
Ziarele ce am scos sînt: „Stravopodis” (1875 - 14.I.1882); „Dunavis”, gre-
cesc, 1885-8.IV.1888; „Gazeta Sulinei”, românesc, 1 februarie - 1 august 1905.
Am tipărit şi cărţi: broşuri, regulamente, dicţionare româno-greceşti şi greco-
româneşti, comptabilitate, cărţi bisericeşti şi multe altele ...
G. Avgherinos”
Dumitru Constantin - Zamfir, Octavian Georgescu („Presa dobrogeană.
Bibliografie comentată şi adnotată” (1879-1980), Constanţa, 1985, p. 293-294) dau
ca perioadă de apariţie pentru „Stravopodis” = „Şontorogul”, 1875 - 14 iunie 1882,
deşi G. Avgherinos indică 14.I.1882.
* Cronologic, primul ziar din Dobrogea.
* Lipseşte din colecţia Bibliotecii Academiei.
* Referă despre el ziarul „Voinţa naţională”, Bucureşti, 19.VI.1907.
„Stéua Dobrogei” (Tulcea, 23.VI.1879) este prima publicaţie în limba română
din Dobrogea românească.
Publicaţia în limba greacă, apărută la Sulina (după informaţia lui G.
Avgherinos), până la noi cercetări, rămâne „prima gazetă dobrogeană” (v. S. Lascu,
op. cit., p. 750/nota 21).
Clarificări în această privinţă, inclusiv reproducerea scrisorii lui G.
Avgherinos, pot fi întâlnite şi în revista de cultură „Steaua Dobrogei”, VII, nr. 23-
26/iulie 2005 (articolul „125 de ani de presă tulceană (1879-2004)” de I. Marinache,
***
Contribuţia expresă a cercetătoarei I. Marinache:
- studiul aprofundat al colecţiilor publicaţiilor: „Timpul”, „Binele Public”,
„Telegraphulu”, „Romanulu”;
- realizarea anexei II (B. Brănişteanu în documente din arhivele tulcene);
- studiu tematic (cap. V: Contextul politic. Programul ziarului...);
- nouă articole dedicate ziarului „Stéua Dobrogei”, publicate în revista de cultură
„Steaua Dobrogei” între anii 1999 şi 2006.
- 203 -
INDEX DE PERSOANE
A
Alecsandri, V., p. 123, 161
Alevra, 87
Algiu, 65
Ali Izet-Efendi, p. 130
Aliş Riza - Efendi, p. 130
Artin, A, preot, p. 131
Atanasescu, N., 57
Athanasiu, V. (avocat), 85, 89
Avgherinos, G., p. 202 - 203
B
Baboianu, N.S., avocat, 73, 80, 95, 100, 108, 112-113, 127;
p. 199, 122, 126, 138, 142-148, 150-152, 154, 196-197, 200
Bacalbaşa, C., p. 132
Balacciu, J., p. 201-202
Balassan, T., p. 133
Baronzi, Gh., p. 133
Bartolani, H., p. 130
Băicoianu, maior, 106
Bărcănescu, 109
Bianu, 109
Bobescu, N., 18
Bratu, prefect, 114
Brănişteanu, B., 75-81, 85, 87-90, 92-93, 95-96, 99, 101-102, 110-111, 128,
p. 101-105, 119-128, 134-140, 142-155, 156, 159, 191-194, 196, 199-201
Brătianu, 48, 63, 78, 81, 87; p. 121, 129, 137, 152
Bunescu, 87
- 207 -
C
Cahram, A., p. 131
Canef, D., 69
Cantili, Spiru, 31
Caragiale, I.L., p. 151
Caraino, O., 32
Carol I, 11, 31, 73, 116; p. 129, 130-131, 158, 199
Carpuzi, Gh., substitut tribunal, 33
Catargiu, Lascăr, preşed. Consil. Min., 109; p. 137
Cerchez, H., şi G., 109
Chiriacescu, R., p. 201-202
Chiriţescu, 90
Chiţu, G., ministru, 94
Ciachir, N., p. 200
Cipariu, T., p. 161
Ciurcu, 83
Ciocârlan, 123
Ciolan (u), notar, 22, 24
Constantinescu, comisar, 14
Constantinescu, P., p. 201
Cosmin, O., p. 130
Cotovu, B., p. 201
Creţoiu, A., 31
Creţu, Gr., p. 202
Cuza, Al. I., p. 123
D
Damian, căpitan, 11, 12
Davidoglu, 80, 95; p. 196, 200
Dănilă, Gh., p. 131
Deciu, Nicolai, 14
Demetriad, Al. D., p. 159, 160, 201
Dihoi Nicolae, 22
- 208 -
Dimitrescu, N., 127

Dimitriu G., deputat, 100; p. 147
Dorovici Petrachi, consilier, 31; p. 130
Dunca, general, 108
Duzinchevici Hugo, farmacist, 31
E
Emanoil Antonie, 18
Eminescu, 109;p. 130, 158, 198-199
Enache Lungu, 33
Ethem Ibrahim, consilier, 31; p. 130
Elefteria, M., p. 130
F
Flectenmaher, G., 122
Fliondor, prim procuror, 8
Florescu, Em., I, general, p. 137
Franghia, A., p. 130
Frâncu, 109
Fridman, proprietar tipografie, 31; p. 121, 166
Frollo, G. L., p. 161
Furduescu, 90
G
Galli, E., 83; p. 195
Genoglu, D., p. 121
Georgescu, N., p. 131
Georgescu, O., p. 118, 200, 202
Ghenovici, translator, 67
Ghibner, 73; p. 130
Ghica, M. Gh., prefect, 31; p. 129
Ghica, I., p. 161
Ghilli, G., 32
Giurescu, C.C., p. 200
- 209 -
Grigorescu, C., p. 133

Grigorescu, N., pictor, 115
Greavu - Dunăre, S., p. 116, 118, 155, 160, 201
H
Hafis, I., p. 131
Hagi, Mahmud, p. 130
Hagi, Ali Bei, 125
Haim Crăşmariu, 14
Hasdeu, B.P., p. 161
Hionodagiu, S., 129
Hodoş, N., p. 118
Homer, Hasan, p. 130
I
Iancovici, director prefectură, 100; p. 101, 104, 137, 152, 192-193
Iatros, secretar, 31; p. 128
Iliev Teodor, 31
Ionescu, M. D., p. 201
Iorga, N., p. 132, 139, 200
Iorga, T., 108
Iosif, arhiepiscop, 50
Isleam, S., p. 131
Isac, I. rabin, p. 131
Ivan, G. p. 131
Ivan, N., p. 131
J
Jelescu, C., consilier, 31; p.130
K
Kiamil, A., p. 131
Kiriţescu, 123
Kogălniceanu (Cogălniceanu), M., 36, 109; p. 123, 151
- 210 -
Krupeschi, Nicolae, 18
L
Lahovari, Al., 109
Lahovari, I., 101
Lascăr, V., p. 197
Lascu, S., p. 190-191, 198-199, 202-203
Laurian (d-na), 109
Laurian, A., 109
Licinski, Simion, 114
M
Macedonski, Al., p. 138, 191, 200
Macs, comisar, 37
Maiorescu Titu, 109; p. 161
Maiorescu (d-na), 109
Maldarescu, colonel, 108
Mandrea, N., 109
Manu, G., general, p. 137
Manolescu, V., 87
Marinache, I., p. 203
Marinescu, V., 18
Marinescu, A., p. 131
Marino, A., p. 200
Mavrikie, G., p. 130
Massim, I.C., p. 161
Mehmet Ali, 6-9
Melinescu (Milineşti), fraţii, 31
Millo, artist, 51
Mihăilescu, Gh., 115
Mihăilescu Ştefan, 109
Mihailidi, 73, 101
Mincu, N., 57
Minculescu, G., 87
Moga, 28
- 211 -
More, 86
Movilă M. Mihai, director prefectură, 112
Munteanu, D., 62
Mureşeanu, S., p. 200
Mustea, casier general, 105
N
Neagoe, doctor, 109
Neculaef, Ioan, 14
Negri, C., p. 123
Nicolai Iani, 14
Nicola, Nicolae, preot, p. 131
O
Odisea Caravia, 130
Odobescu, Al., p. 161
Opreanu Remus, prefect, 17, 64, 121
P
Paladi, C., preot, p. 131
Paladi, prefect, 48, 59, 61-63, 65, 121
Palioglu Gheorghe, 18
Pârlici, M., 33
Peiu, colonel, 34-35
Persiceanu, fost prefect, 76, 103, 128
Petrescu, M., 120
Postelnicu, V., p. 101
Polichroniadi, N.I., p. 133
Predescu, L., p. 191, 200
Prodan, M., 31
R
Raşid Hasan, hoge, p. 131
Ratesco George, director prefectură, 50, 101
- 212 -
Rădulescu, I.H., p. 161

Rănişteanu, H., p. 152, 196, 200
Romano, A., p. 140, 141
Roman, A., p. 161
Rosetti, C.A., 48, 67
Rosetti Bibica, colonel, 108
Rosetti Teodor, 109
Russo, A., p. 123
Ruseski, S., p. 130
S
Sadi- Ionescu, Al., p. 118
Said, I., hoge, p. 131
Sarry, C.N., p. 152, 160, 197, 201
Salman, colonel, 108
Săndulescu, G., 80, 87, 95; p. 142, 146, 155, 196-197, 200
Scheletti, C.P., avocat, 36; p. 153, 190
Slănicescu, general, 59
Sofian, A., 127
Sotirescu Vasile, consilier, 31
Stamatiadi, p. 131
Stătescu, Eugeniu, ministru, 73, 80, 84; p. 191
Stătescu, Mihail, 101
Stătescu, Paul, prefect, 73-75, 77-78, 80-82, 84-88, 90, 92-94, 99, 101-102, 123,
129-130, p. 101, 120, 124-125, 128, 134-136, 142-150, 156, 158-159, 191, 193-196
Sterea Leonida, avocat, 98, 100-102, 108;
p. 125, 128, 136, 144-149, 152, 158, 198-199
Stolojan, A., ministru justiţie, 58
Strasser, Ad., 42; p. 130
T
Tancovici, D., 127
Teodor, L., p. 131
Teodorescu, S., p. 154
Tepeleni, Ali, 84
- 213 -
Theodorof, primar, 31, 32, 58; p. 129, 130, 190

Theodorof-Bey Dimitrie, 97; p. 158
Theodoridi, T., 118
Trandafir, I., p. 131
Tudose, I., p. 131
V
Valasoglu Athanasie, consilier, 31; p. 130
Varnali Anton, 61, 64, 120; p. 153
Ventura Grigore, 109
Vinidis, C., căpitan vapor, 119
Vlacliref, T., preot, p. 131
Vlangali, M., p. 130
Voicu, T., p. 201
Z
Zaharia, P., p. 117, 201
Zaltzman Leon, 118
Zamfir, D.C., p. 118, 200, 202
Zilberman, Bercu, 31; p. 1549
W
Waterman, 66
- 214 -
INDEX GEOGRAFIC
A
Adam-Clisi, 118
Azaclău, 114
Armutlia, 73
B
Babadag, 117, 122
Babadag (plasa), 19, 22, 87
Bacău, p. 132, 199, 201
Balabancea, 73
Balcani, 31
Banat, 22, 46, 47
Basarabia, 20, 54, 84, 87, 101, 118;
p. 124, 129, 134, 141, 144-146, 156, 161, 191, 199
Bazargic, 14
Berlin, p. 129
Bolgrad, 49; p. 124, 129, 141, 199-201
Brăila, 47, 68, 98-99, 100-101, 116; p. 123, 136, 146, 154
Bucureşti, 32, 48, 59, 97, 101, 126; p. 130, 131, 161, 191
Buzău, 116
C
Cahul, p. 124, 129, 146, 148
Calafat, p. 132
Cataloi, 73, 87; p. 144
Ceamurlia, 87
Cârjelari (Cârjala, Cîrjala), 46, 47, 87
Celic (Cialîcu-mânăstire), 50
- 215 -
Cerna, 87
Cernăuţi, p. 161
Chilia, 108, 129; p. 140
China, 20
Chişinău, 14, 17
Cluj, p. 161
Cocoşu (mânăstire), 50, 87
Constantinopol, 41, 53, 66
Constanţa, 50, 58, 79, 87, 118; p. 132, 154, 159, 190
Constanţa (judeţ), 22, 27, 49, 121
Covurlui, p. 145
Craiova, p. 132
D
Dobrogea (şi Noua Românie), 3, 10, 11, 13, 15-18, 22, 24-27, 28, 31-33, 46-47, 49,
53-54, 58-60, 64-65, 67, 73, 75-77, 81, 84-85, 87, 93, 97, 101, 111, 114, 116-118,
124, 126, 129-130; p. 129, 131-132, 138, 140, 148, 152, 156, 158, 161
Dunărea, 21, 24, 31, 38, 40-41, 47, 52, 57, 68, 71-72, 103, 116, 129; p. 151-152
Dorohoi, p. 132
E
Enisala, 19
F
Făgăraş, 126
Frecăţei, 73, 87; p. 142-144
G
Galaţi, 41, 50, 68, 79, 87, 101, 115-116, 118; p. 132, 133, 144-145, 147, 154
Giurgiu, 79
Gorgova, 131
H
Hârşova (plasa), 22, 24
- 216 -
I
Iaşi, p. 132-133, 161
Ioanina, 84
Isaccea, 57, 108; p. 131, 157
Ismail, 20, p. 124, 129, 157, 200
K
Kiustengea (Constanţa), 17
L
Letea, 103
Luncaviţa, 108; p. 131
M
Macedonia, 87
Mahmudia, p. 131
Malcoci, 106; p. 156
Măcin (plasa), 33, 46-47, 58, 86-87; p. 130
Măcin, 108, 125; p. 130-131
Medgidia (Megidie), 118
Mehedinţi, p. 132
Moldova, 87; p. 123-124, 127, 129, 161
Muntenia, p. 161
N
Neamţ, 105
Nicopole, 90
Niculiţel, 44, 45; p. 158
O
Odessa, 14, 17
P
Paris, p. 124, 129, 161, 191, 198
Piatra Neamţ, p. 132
- 217 -
Piteşti, 123
Ploieşti, 116; p. 133
Prahova, 90
Prislava, 18
R
Reni, 14, 17
Roman, p. 132
România, 1, 3, 31, 48, 51, 101, 116, 118; p. 129, 131, 152-153
Rusia, 14, 17, 20, 87, 120; p. 124, 154
S
San-Stefano, p. 129
Satu-Nou, 87, 118
Sfântu Gheorghe, 131
Sulina, 5-9, 11-12, 18, 21, 58-59, 66-68, 79, 83, 108, 131;
p. 131, 154, 157, 202-203
T
Teleorman, 90
Topolog, 22
Transilvania, 73, 126; p. 126, 161
Tulcea, 1-2, 4-6, 8-10, 14-18, 20-21, 26, 29-39, 41-42, 49, 50-51, 53-54, 57-59, 61-
63, 65, 67-69, 70, 74, 76-81, 84-89, 91- 93, 95, 98, 100, 104-108, 110-114, 116-120,
128, 130; p. 129, 130-132, 154
Tulcea (plasa, district, judeţ), 17, 19, 24, 27, 30, 33, 44, 65, 73, 84, 87, 99, 102,
105, 112, 118, 121, 125, 127; p. 143, 160
Turcia, 53, 81
V
Vaslui, 128
Văcăreni, 33
Veneţia, 19
- 218 -
-3-

Steaua Dobrogei Monografie Mihai Marinache

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Steaua Dobrogei Monografie Mihai Marinache

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mihai MARINACHE Ioana MARINACHE

Apare sub egida

„STÉUA DOBROGEI” şi a revistei de cultură

„STEAUA DOBROGEI” Mihai MARINACHE, Ioana MARINACHE

Încercare de reconstituire monograficã

TULCEA, editura Harvia, 2007

Îngrijirea ediţiei: Mihai MARINACHE

Tehnoredactare: V. Siminivschi, R. Căliman

Bun de tipar: 12.09.2007; 250 exemplare

„Stéua Dobrogei” (1879-...1891). Încercare de reconstituire monografică este

personalitatea directorului Brănişteanu, deşi a întâmpinat numeroase obstacole, a fost

„Stéua Dobrogei” conţine, în concepţia modelului imaginat, câteva fisuri.

august 2007 Autorii

1. Timpul, an IV, nr. 143, (V.), 29.VI.1879, p.3, col.3

2.TElEGRApHulu, an IX, nr. 2158, (V.), 29.VI. 1879, p.3, col.1

«Au apărutu în Tulcea unú organú de publicitate intitulată «Stéua Dobrogei» .

3. BiNElE puBliCu, an I, nr. 98, (V.), 29.VI.1879, p.3

4. RESBOiul, nr. 703, (S.), 30.VI.1879, p.3, col.2

«Stéua Dobrogei se numeşte un ziar românesc, care a apărut întâiaşi dată la

5. TElEGRApHulu, an IX, nr. 2159, (D.), 1.VII.1879, p. 2, col.4

6. RESBOiul, nr. 716, (V.), 13.VII.1879, p. 2, col.2

«Ziarul Stéua Dobrogei, în numărul său de la 4 iulie corent, care nu înţelegem

7. BiNElE puBliCu, an I, nr. 110, (S.), 14.VII.1879, p. 3

« Omorâtorul soldatului din marina otomană ce staţiona pe bastimentul din

8. ROmANulu, an 23, (S.), 14.VII.1879, p. 3, col. 1

l Sciri d’ale dilei

10. FAmiliA, nr. 51 , an XV, 1879, p. 347, (D.), 8.VII/20.VII.

«Şi în Dobrogea a început să apară un ziar românesc; acesta va ieşi la Tulcea

şi se va numi “Stéua Dobrogei”»

11. ROmANulu, an XXIII, (L-M.), 23-24.VII.1879, p.3, col. 1

«“Stéua Dobrogei” de sâmbătă ne aduce următoarele ştiri din România

12. BiNElE puBliCu, an I, nr. 117, (M.), 24.VII.1879

1) «Consiliul de resbel, zice Steaua Dobrogei, în şedinţa sa de sâmbătă, 14

Comisarul domnesc espuind faptul, s-a pronunţat că nu e cas de urmărire.»

13. Timpul, an IV, nr. 162, (M.), 24.VII.1879, p.3,col.3-4

l Citim în Steaua Dobrogei:

Suntem ţinuţi atăt după programul nostru, căt şi în faţa garanţiei ce dă

15.RESBOiul, nr. 738, (S.), 4.VIII,1879, p. 3, col 3

16.TElEGRApHulu, an IX, nr. 2188, (D.), 5.VIII.1879, p. 2

17.BiNElE puBliCu, an I, nr. 129, (J.), 9.VIII.1879, p.2

1.«Steaua Dobrogei felicită populaţia Kiustengii pentru întoarcerea dlui

18. ROmANulu, an XXIII, (V.), 24.VIII. 1879

“Citim în Stéua Dobrogei”:

19. RESBOiul, nr. 756, (Mc.), 22.VIII.1879, p.3, col. 3

20. FAmiliA, an XV, nr. 62, (J.), 16/28.VIII.1879, p.410, col. 2

21. Timpul,an IV, nr. 192, (S.), 1.IX.1879, p. 3, col.2

lCitim în “Steaua Dobrogei”:

22. ROmANulu, an XXIII, (Mc.), 5.IX.1879, p.3, col. 2

23. FAmiliA, an XV, nr. 65, (D.), 26.VIII/7.IX.1879, p.432, col.1

diferite locuri, spre a observ si a da semnale la casu de trebuintia.Astfel în timpul

24. BiNElE puBliCu, an I, nr. 151, (J.), 6.IX.1879,p.2

1. “Steaua Dobrogei” vorbind de solda şi raţia trupelor române din

25.Timpul, An IV, nr. 201, (J.), 13.IX.1879, p.3, col.1

26. RESBOiul, NR. 777, (Mc.), 12.IX.1879, p. 3, col. 3

27. FAmiliA, an XV,nr. 67, (D.), 2/14.IX.1879, p.442, col.2

28. Timpul, an IV, nr. 207, (V.), 21.IX.1879, p.3,col.1

29.BiNElE puBliCu, an I, nr. 172, (L-M.), 1-2.X.1879

1. “Suntem informaţi (n.n.-SD) că farmacia din Tulcea ar vinde substanţa

30. Timpul, an IV, nr. 223, (Mc.), 10.X.1879, p.3

lCitim în “Revista ştiinţifică”:

31. STEuA DOBROGEi, an I, nr. 14, (Mc.), 27.XI.1879, p.1, col.1

lTulcea 26 noembre 1879

cărei providenţa a încredinţat destinele acestei provincii şi ascultând cuvintele M.S.

«Consiliul întrunind majoritatea prescrisã de art. 56 din legea comunalã s’a