PREOCUPARILE REUNIUNII CULTURALE

„CELE TREI CRIŞURI" DIN ORADEA

PENTRU INFilNŢAREA DE BIBLIOTECI
IN VESTUL ŢARII,

de
VIOREL FAUR

Asociindu-se eforturilor culturalizatoare ale Astrei, reuniunea „Cele

trei Crişuri" din Oradea, înfiinţată la finele anului 1919, dispunea de un
vast program de activitate, care includea şi manifestări cu caracter no-
vator, alături de altele tradiţionale, de o eficienţă verificată. Una din
principalele preocupări ale reuniunii orădene a fost înfiinţarea de biblio-
teci „populare" în aşezările din vestul României, continuîndu-se astfel
experienţe identice ale despărţămintelor Astrei, care au întemeiat în
părţile bihorene, la începutul veacului al XX-lea, numeroase asemenea
biblioteci, contribuind la constituirea unor tradiţii importante în această
direcţie .Capacitatea de cuprindere a despărţămintelor bihorene, ca şi
mijloacele de care s-au folosit, au fost incomparabil mai reduse decît
cele ale reuniunii la care ne referim, fără să mai insistăm asupra con-
diţiilor în care acestea au activat, fără îndoială diferite. Reuniunea
„Cele trei Crişuri" se afirma într-o ţară unită şi puternică, scopul ei
fundamental fiind acela de a consolida unitatea naţională şi, sub acest
raport, de a fi un instrument eficient al afirmării noastre culturale.
Atenţia conducerii reuniunii orădene s-a îndreptat, cum era şi fi-
resc, spre locuitorii din aşezările rurale, care veacuri de-a rîndul au ră­
mas înafara operei de ridicare culturală, îndreptată cu consecvenţă spre
populaţia urbană şi, cu deosebire, spre componenţii naţiunilor dominante.
Cu atît mai mult, se impunea acum - cînd se realizase idealul unirii
tuturor românilor într-o tară liberă - o concentrare a strădaniilor de
emancipare a sătenilor, de luminare a lor, apelindu-se la toate posibili-
tăţile existente, dintre care constituirea de mijloace de informare şi lec-
tură stătea la îndemina factorilor culturali bihoreni. Propaganda cul-
turală „pentru trezirea poporului de la ţară" pornise deja din „centrul
ţării, din capitala statului naţional unitar român, aderînd la aceasta şi
instituţiile culturale din provincii, cum a făcut-o, spre pildă, Reuniunea
„Cele trei Crişuri" din Oradea. Intr-o notă apărută în revista Cele trei
Crişuri - editată de reuniune - se sublinia faptul că ţăranii români din

https://biblioteca-digitala.ro
438 Viorel Faur 2

Bihor manifestă un interes real pentru cărţi. ,,Dovada o avem zilnic la

redacţie - se preciza în acelaşi material publicistic - , unde ni se pre-
zintă, din zeci de comune, reprezentanţi cari cer cărţi, şi cari ne cer posi-
bilitatea ca să poată, şi la ei acasă să-şi găsească această hrană sufle-
tetască"1. Reuniunea orădeană a răspuns unor asemenea solicitări, după
cum rezultă din acest pasaj al notei la care ne-am referit: ,,Citeva ele-
mente entuziaste s-au pornit din comună în comună ... cu cărţi şi re-
viste procurate fie prin „Marea reuniune", fie prin cheltuiala lor proprie.
au pus bazele unor „case de cetire" în satele unde au fost chemaţi. Se-
tea cu care ascultau poveţele şi cuvîntările - relatează un cunoscător
al faptelor - , entuziasmul cu care ne primeau şi mai ales interesul pe
care-l arătau ţăranii, bătrîni şi tineri, pentru noua lor organizaţie, ne-au
umplut sufletul de bucurie 112 • In 13 martie 1921, reuniunea a „pus ba-
zele unei case de cetire în comuna Tăşad"3, făcind totodată un apel către
„redacţiile de ziare şi reviste, casele de editură, autorii, librarii, ca şi
oamenii de bine să binevoiască a trimite cărţi, reviste, ziare, pe adresa
„Casa de cetire", corn. Tăşad, jud. Bihor" 4 • La 20 martie 1921 a mai fost
înfiinţată în comuna Tulea o „casă de cetire", după care reuniunea a ac-
ţionat, cu energie sporită, în direcţia întemeierii de biblioteci „populare"
în satele bihorene.
Secţia de „propagandă" a Reuniunii „Cele trei Crişuri" şi-a propus.
la sfîrşitul lunii octombrie a aceluiaşi an, să organizeze în fiecare dumi-
nică conferinţe la sate, cu care prilejuri să procedeze şi la alcătuirea de
biblioteci „populare". Astfel, la 23 octombrie 1921 reprezentanţii reuni-
unii „au fost primiţi cu însufleţire" de locuitorii satului Rontău, din apro-
pierea oraşului Oradea. Au susţinut conferinţe dr. A. Magier {,,din isto-
rie şi geografie, pentru cunoaşterea ţării"), medicul Suroni, directorul
Şcolii normale din Oradea, G. Bota {,,despre adevărata unire, care se
pregăteşte în şcoală") şi M. G. Samarineanu, care a oferit din partea re-
vistei Cele trei Crişuri 60 de cărţi „populare", ca „un început" pentru
biblioteca din acest sat, făcînd totodată „promisiunea că centrul se va
îngriji pentru alte cărţi, reviste şi ziare"5 • Intr-adevăr, reuniunea Şi-a
îndeplinit acest angajament faţă de locuitorii din Rontău, deoarece în
biblioteca lor „populară" se aflau, la 14 decembrie 1924, un număr de
158 de cărţi şi periodice6 •
La începutul anului 1922, reuniunea orădeană „a adus un număr­
de 1 600 volume noi, din toţi scriitorii români, aşa că în curînd - semen-
ţiona într-o notă redacţională - va mai pune bazele la încă 10 biblio-
teci populare în judeţul Bihor, cu ocazia cărora vor fi organizate şezători
1 Casele de cetire, în Cele trei Crişuri, 1921, nr. 6, p. 191-192.
2 Ibidem.
8
Memento, în Cele trei Crişuri, 1921, nr. 6, p. 194.
4
Ibidem.
5
Biblioteci populare, în Zoe. cit., nr. 18-19, p. 391-392.
8
Muzeul Ţării Crişurilor, Colecţia de documente, Inv. 632.

https://biblioteca-digitala.ro
3 Reuniunea „Cele trei Crişuri" din Oradea 439

literare pentru popor" 7 • Nu dispunem - în momentul elaborării acestei

lucrări - de surse informative în legătură cu realizările în domeniul de
care ne ocupăm ale reuniunii în anul 1922, astfel că ne vom opri la cele
din perioada următoare, despre care au fost consemnate în presă cîteva
date deQsebit de utile demersului nostru ştiinţific. Se cuvine a fi subli-
niat faptul că reuniunea a conceput acţiunile de întemeiere a biblioteci-
lor populare în sate ca pe nişte veritabile momente în viaţa culturală a
acestora, asigurîndu-le un puternic ecou în conştiinţa celor prezenţi,
adesea într-un număr impresionant, una din dovezile concludente ale re-
ceptivităţii lor.
Biblioteca populară din comuna Băiţa a fost „inaugurată" la 28 mai
1923, în prezenţa vicepreşedintelui secţiei a III-a (,,Crişul Repede") a re-
uniunii, George Bota, care a şi ţinut o cuvîntare sătenilor. In continuare,
elevii Şcolii normale din Oradea „au executat mai multe coruri româ-
neşti şi dansuri naţionale, iar la urmă s-au încins hore şi sîrbe între elevi
şi săteni. Serbarea a luat sfîrşit într-o însufleţire generală" 8 • Evenimente
de o factură similară s-au petrecut şi în alte aşezări bihorene, constituin-
du-se ca nişte repere în viaţa lor culturală. Apelăm la cîteva exemple
edificatoare. Delegaţii reuniunii orădene - Gh. Tulbure şi George A.
Petre - au participat, în 28 iulie 1923, la „inaugurarea" bibliotecii po-
pulare din „orăşelul" Vaşcău, care a avut loc în sediul şcolii primare, ,,în
faţa unui numeros public, între care veniseră şi mulţi ţărani din satele
din prejur". In discursul său, Gh. Tulbure preciza că „Reuniunea va în-
fiinţa şi va alimenta tot mai multe biblioteci populare, fiind convinsă de
rolul folositor ce-l au aceste bibioteci la popularizarea culturii şi la lu-
minarea maselor" 9 • Au mai vorbit George A. Petre (,,despre foloasele bi-
bliotecilor populare"), învăţătorul Vasile Sala (cunoscutul folclorist), Cor-
nel Neagu, Gh. Bogdan şi Maxim Nonu. Cărţile au fost „predate" Casinei
române din Vaşcău, ,,unde va funcţiona pe viitor o bibliotecă „Cele trei
Crişuri" 10 , formată din 182 de cărţi, reviste şi ziare 11 •
In anul 1924, reuniunea a mai înfiinţat 8 bibilioteci populare în
satele: Tilecuş (în 19 ianuarie, cu 150 cărţi1 2 ), Bratca (la 20 ianuarie, cu
158 cărţi 13 ), Vadu Crişului (în 24 februarie, cu 109 volume 14 ), Şuştiu
(la 7 septembrie, cu 192 cărţi1 5 ), Lugaşul de Jos (la 17 august, cu 135 de
cărţi1 6 ), Lugaşul de Sus (la 17 august, cu 145 de cărţi1 7 ), Cihei (la 19

7
Memento, în Cele trei Crişuri, 1922, nr. 3-4, p. 163.
8
Ibidem, 1923, nr. 5, p. 80 şi nr. 6, p. 100.
9 Ibidem, nr. 8, p. 131.
10 Ibidem.
11 Muzeul Ţării Crişurilor, Colecţia de documente, Inv. 644.
12 Ibidem, Inv. 641.
13 Ibidem, Inv. 625.
14
Ibidem, Inv. 623.
15 Ibidem, Inv. 631.
16 Ibidem, Inv. 638.
17
Ibidem, Inv. 635; Cele trei Crişuri, 1924, nr. 8, p. 128.
18
Ibidem, Inv. 630.

https://biblioteca-digitala.ro
440 Viorel Faur 4

august, cu 143 de cărţi 18 ) şi Haieu (în luna decembrie, cu 171 de cărţi 19 ).

„Fiecare inaugurare de bibliotecă - se menţiona în procesul verbal al
şedinţei comitetului central al reuniunii din 16 octombrie 1924 - a fost
însoţită de şezători culturale pentru popor, la_ cari au luat parte intelec-
tuali de frunte" 20 •
Dovedind o stăruinţă exemplară, reuniunea a reuşit să întemeieze.
în anul următor, încă 5 biblioteci populare în localităţile: Gepiu (la I
februarie, cu 157 „cărţi, broşuri şi reviste" 21 ), Sîntandrei (la 15 februa-
rie, cu 182 volume 22), Parhida (la 22 martie, cu 204 volume 23), Ineu
(iunie 1925, cu 180 „cărţi, broşuri şi reviste" 24 ) şi Borş (la 4 octombrie,
cu 205 „volume şi diverse publicaţiuni pentru săteni" 25 ). In primăvara
anului 1925, Reuniunea „Cele trei Crişuri" depăşeşte, în acţiunea ei de
întemeiere a bibliotecilor populare, aria judeţului Bihor, extinzîndu-şi
această formă de activitate şi în judeţele apropiate. ,,Credincioasă prin-
cipiilor ce şi-a înscris în programul ei încă de acum şase ani - se accen-
tua într-un comentariu publicistic - , reuniunea „Cele trei Crişuri" pă­
şeşte şi peste limitele ţinuturilor bihorene în propaganda culturală prin
satele româneşti" 26 • Astfel, la 23 aprilie a „trecut şi-n plaiurile sătmă­
rene cu două biblioteci populare, pe care le-a aşezat în comunele Tere-
beşti (cu 240 volume - n.n.) şi Piscari (cu 154 cărţi - n.n.)" 27 .
O altă iniţiativă însemnată a reuniunii a fost înfiinţarea de filiale-
în „centrele importante din judeţele de pe graniţă", creîndu-şi deci
organisme şi mai eficiente de contact cu locuitorii. ,,Pentru realizarea
acestui proces de descentralizare culturală - se arăta într-un articol - .
reuniunea a făcut un apel la întreaga intelectualitate a satelor din jude-
ţele de la frontiera de vest a României, la studenţime . . . şi la toată
lumea interesată de ridicarea noastră culturală" 28 . Concomitent cu înte-
meierea filialelor, reuniunea acorda unele „avantagii materiale şi un
număr de cărţi necesare înfiinţării bibliotecei filialei, iar bibliotecele-
existente, în fiecare cerc (plasă), vor intra sub îngrijirea filialei" 20 •
Din darea de seamă a reuniunii pe anul 1925 rezultă faptul că
aceasta a mai donat fiecărei biblioteci populare „colecţii din revistele-
noastre (adică cele tipărite de reuniune - n.n.) din anii trecuţi, broşuri
editate de reuniune, precum şi cite un abonament la revistele „Cele trei
Crişuri" şi „Cele trei Crişuri pentru popor" 30 • De asemenea, societatea

19
Ibidem, Inv. 633; Cele tTei CTişuTi, 1925, nr. 1, p. 20.
2
° Cele tTei
21
CTişuTi, 1924, nr. 11-12, p. 182.
Ibidem, 1925, nr. 2, p.36.
22
Ibidem.
23
Ibidem, nr. 3, p. 73.
24
Ibidem.
25
Ibidem, nr. 10, coperta a II-a.
26 Ibidem, nr. 5, coperta a II-a.
27
Ibidem.
28
Ibidem, nr. 8-9, p. 130.
29
Ibidem.
1111
Arhivele Statului Oradea, fond 64, dos. 1, f. 2.

https://biblioteca-digitala.ro
s Reuniunea „Cele trei Crişuri" din Oradea 441

culturală orădeană a pus, gratuit, la dispoziţia bibliotecii funcţionarilor

poştali din Oradea un număr de 150 volume, a bibiliotecii populare „Cele
trei Crişuri" din comuna Galbeni (judeţul Roman) 200 volume şi a Socie-
tăţii de patronaj din Oradea 215 cărţi3 1 •
Un considerabil progres se constată în acest domeniu al preocupă­
rilor reuniunii pe parcursul anului 1926, cînd au fost înfiinţate - în
judeţul Bihor - un număr de 25 biblioteci populare, după cum urmează:
Aştileu-Peştera (aprilie, cu 201 volume 32 ), Cefa (iulie, cu 181 volume),
Sînicolau (iulie, cu 215 cărţi), Ponorel (iulie, cu• 103 volume), Tulea (în
4 iulie, cu 106 volume 33), Şuncuiuş (la 11 iulie, cu 110 cărţi), Ciumeg-
hiu (la 11 iulie, cu 220 volume 34 ), Cheresig (la 18 iulie, cu 114 cărţi),
Miersig (la 20 iulie, cu 110 volume), Tămaşda (la 25 iulie, cu 150 volume),
Homorog (în august, cu 121 cărţi), Cociuba (în august, cu 120 volume 35 ),
Abrămuţ (la 3 octombrie, cu 110 volume 36 ), Beliu, Ciutelec, Popeşti, Sîrbi,
Spinuş, Ciuhoi, Sfîrnaş, Sărsig, Ceanaloş, Tăşad (completarea fondului de
carte existent), Bucium şi Drăgeşti (aceste din urmă 12 biblioteci au fost
întemeiate în perioada 17 octombrie - 28 noiembrie, cu un fond global
de 1456 volume, cărţi şi reviste 37 ). S-a pus un justificat accent, în discur-
surile rostite de conferenţiarii trimişi de conducerea reuniunii, pe educa-
ţia sanitară şi, deci, pe activitatea de prevenire a bolilor. Transcriem un
comentariu din presă avînd tocmai acest obiect: ,,Reuniunea „Cele trei
Crişuri", într-o armonică şi însufleţită colaborare cu Asociaţia medicilor
români din Oradea, adunaţi în jurul organizaţiei „pentru combaterea bo-
lilor sociale", n-au scăpat o duminică, o sărbătoare, pentru a nu porni din
oraş spre satele bihorene şi a duce cu acest prilej „cuvîntul" sfătuitor
pentru apărarea (în faţa - n.n.) duşmanlior sănătăţii, precum şi „făclia
isvorîtă" din slova scrisă a cărţii româneşti" 38 • Tot în acest an, la 22
august, reuniunea a „fondat" o bibliotecă populară în satul Ruşeni, ju-
deţul Satu Mare, cu 100 de volume 39 şi broşuri. Au participat la mani-
festare şi membrii societăţii „Junimea sătmăreană". Delegatul reuniunii
I. Nagy, a „vorbit" despre Mijloacele de ridicare economică a poporului,
şi a prezentat activitatea societăţii orădene, ,,desvoltată - timp de
aproape 8 ani - în direcţia răspîndirei culturei în masele populare"4°_
In 20 martie 1927, conducerea reuniunii a difuzat o circulară - de
o remarcabilă valoare informativă către directorii şcolilor în care
funcţionau bibliotecile ei populare, cu intenţia evidentă de a cunoaşte

81 Ibidem.
32
Cele trei Crişuri, 1926, nr. 5, p. 79.
33
Ibidem, nr. 6-7, 104.
34 Ibidem, nr. 8-9, coperta a II-a; Muzeul Ţării Crişurilor, Col. doc., Inv. 640.
35
Ibidem.
18 Muzeul Ţării Crişurilor, Col. doc., Inv. 627; Cele trei Crişuri, 1926, nr. 10,
coperta a II-a.
17
Cele trei Crişuri, 1926, nr. 11-12, coperta a II-a.
18 Ibidem.
39
Ibidem, nr. 8-9, coperta a II-a.
'° Ibidem.

https://biblioteca-digitala.ro
442 Viorel Faur 6

anumite aspecte ale modului cum au fost utilizate acestea „de sătenii
comunii şi de către elevii şcoalei"4 1 din localităţile respective. Erau so-
licitate răspunsuri exacte la întrebările: ,,Ce cărţi s-au cetit mai mult?
Dacă s-a arătat un interes mai deosebit pentru cetit din partea sătenilor
şi a fruntaşilor satului? Ce cărţi sunt cerute mai mult de populaţia sa-
tului? Dacă aţi organizat vreo şezătoare cu scop de propagandă şi în-
demn la cititul cărţilor din bibliotecă? Dacă aţi constatat vreun folos
cultural de pe urma acestei instituţii? 42 Reuniunea avea urgentă nevoie
de aceste date, pentru ca - după propria mărturisire a conducătorilor
ei - să „poată lua în viitor măsurile necesare la bunul mers al acestor
biblioteci" 43 , cărora li se vor transmite noi cărţi şi reviste, însoţite de
precizarea de a fi incluse în inventarul fiecăreia în parte. Fără îndoială
că ecourile la acest demers - de o certă factură sociologică - al reu-
niunii au avut rezultate practice imediate, oferind comitetului central
al reuniunii o perspectivă mai realistă asupra rostului bibliotecilor po-
pulare. Nu s-au păstrat însă documente în acest sens şi, ca atare, nu este
posibilă analiza unui asemenea fenomen cultural. Situaţia este aproape
identică şi în cazul surselor informative despre bibilotecile întemeiate
în anul 1927, care sînt extrem de restrînse. Se poate afirma, cu certitu-
dine, doar faptul că la 18 decembrie 1927 a luat fiinţă biblioteca populară
din Sătmărel (Judeţul Satu Mare), cu un fond de 110 volume „alese şi
potrivite nevoilor şi înţelegerii" locuitorilor 44 •
Sumare sînt şi informaţiile despre strădaniile reuniunii în anul 1928,
cînd acestea s-au concretizat în înfiinţarea de biblioteci populare în
aşezările: Cărand, Măgeşti, Pocola, Petrani, Horsar (jud. Bihor), Doba,
Boghiş, Cărăşeu, Viile, Culciul Mare, Tarna Mare, Batir, Odorău, Bor-
Ieşti (jud. Satu Mare) şi Fadimac (jud. Severin45 ).
Pînă în anul 1935 informaţia de care dispunem este sumară şi ne-
revelantă. Implinindu-se atunci 16 ani de existenţă a reuniunii orădene,
aceasta face un bilanţ al propriilor realizări, printre care şi bibliotecile
din aşezările rurale. ,,Cu nespusă bucurie putem anunţa - se afirma
în darea de seamă citită în adunarea generală din 25 martie 1935 - că
numele societăţii a pătruns pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării
noastre şi o dovadă despre aceasta sunt multe cereri adresate de învăţă­
tori, preoţi şi alţi intelectuali ai satelor de a-i vizita şi de a le duce
cărţi de cetit pentru săteni. Căldura entuziastă care se revarsă în şirurile
acestor luminători ai satelor, este încă o dovadă că reuniunea noastră
răspunde unei mari necesităţi culturale şi că rezultatul muncei noastre
a fost satisfăcător" 46 • Reuniunea a întemeiat - ,,pe aproape întreaga
regiune a graniţei de vest, din Banat pină în Maramureş" - un număr

Muzeul Ţării Crişurilor, Colecţia de documente, Inv. 623.

41 - 43
44
Cele trei Crişuri, 1928, nr. 1, p. 21.
45
Ibidem, nr. 9-10, p. 160.
46 Darea de seamă a Adunărei Generale din 25 martie 1935, în Cele trei Cri-
şuri, 1935, nr. 3-4, p. 41-42.

https://biblioteca-digitala.ro
7 Reuniunea „Cele trei Crişuri" din Oradea 443

de 160 de biblioteci populare47, cu un fond total de 20 980 volume. Nu

sînt menţionate în sursele documentare la care am apelat toate loca-
lităţile în care au existat biblioteci ale reuniuniL Alături de cele con-
semnate în lucrarea noastră, le amintim şi pe următoarele: în Orhei
(Oşorhei?), Holod, Vintere, Tinăud, Groşi, Săcădat, Auşeu, Topa de Criş,
Borozel, Corniţei, Borodul Mare, Gheghie, Ursad, Picleu, Cordău, Apateul
Român, Pomezău, Răbăgani, Cîmpani de Sus, Băiţa, Sîrbeşti, Cărpinet,
Criştior, Cărăsău, Şoimi, Borz, Coşdeni, Dobreşti, Hidişel, Cîrpeştii Mari,
Archiş, Cărand, Tăgădău, Agriş, Ceişoara, Topa de Sus, Craiova, Chiş­
laca, Ucuriş, Inand, Bicaciu, Olcea, Duşeşti, Ceica, Sîmbăta, Copăceni,
Sînicolaul de Beiuş, Aleşd (Sanatoriul), Burzuc, Săldăbagiu, Chioag, Casa
Oastei (Oradea), Ponoare, Asociaţia mesenaşilor (Oradea), Almaş, Şcoa­
la primraă nr. 3 (Oradea), Hătar (Hotar?), Societatea „D. Alexandrescu"
(Oradea), Cubulcut, Orfelinatul din Oradea, Colonia Sălard, Sarcău
(toate acestea în judeţul Bihor), Turda (jud. Arieş), Strehaia (jud. Me-
hedinţi), Cucerani (jud. Botoşani), Prefectura judeţului Caraş, Vicea
(jud. Sălaj), 6 biblioteci pentru Sighetu! Marmaţiei (nu sint precizate lo-
calităţile), Taracul Mic (Banat), Finteşul Mare, Buşag, Merişor, Sărari
(jud. Satu Mare) şi încă 3 biblioteci în judeţul Satu Mare 48 • Despre
cîteva biblioteci nu am depistat nici o informaţie, astfel că, deocamdată,
am acordat credit doar cifrelor statistice la care ne-am referit anterior.
Chiar dacă reuniunea n-a dispus de o evidenţă clară a bibliotecilor
întemeiate de ea, pe parcursul perioadei de peste un deceniu şi jumă­
tate, putem conchide că aceasta a creat - cu mijloacele specifice epocii
(donaţii din partea editurilor, a Academiei Române şi a altor instituţii
culturale şi ştiinţifice, a autorilor şi a diverşilor sprijinitori ai iniţiati­
velor culturalizatoare, precum şi procurarea cu bani a unor cărţi) - un
număr impresionant de biblioteci populare, din care s-a configurat o
adevărată reţea în vestul ţării, antene prin care reuniunea comunica
şi întreţinea legături strînse cu locuitori din sate şi oraşe.
Reuniunea „Cele trei Crişuri" din Oradea s-a ilustrat, aşadar, ca un
element dinamic al vremii sale, îmbogăţind peisajul spiritual al zonei de
vest a ţării cu factori generatori de cultură, îndreptindu-şi atenţia, în
mod echivalent, faţă de locuitorii din oraşe şi de cei din sate, militînd
pentru răspîndirea cunoştinţelor în categorii cit mai largi. Prin această
implicare a sa în viaţa culturală, ca şi prin înţelegerea profundă a dezi-
deratelor momentului, reuniunea orădeană a contribuit la întărirea uni-
tăţii noastre culturale, îndeplinindu-şi astfel una din coordonatele majore
ale programului ei patriotic. Strădaniilor ei i se datorează un important
capitol al istoriei bibliotecilor din Bihor şi, în sens mai larg, al trecu-
tului nostru cultural.

n Ibidem.
48
Ibidem; Ion Bradu, Reuniunea culturală „Cele trei Crişuri", în Contribuţii
culturale bihorene, Oradea, 1974, p. 183-184.

https://biblioteca-digitala.ro