PROFESORI AI LICEULUI “MIHAI VITEAZUL”

DIN ALBA IULIA: CONSTANTIN DUMITRESCU (1926-1940)

Prestigiul de care s-a bucurat Liceul “Mihai Viteazul“, actualmente

Colegiul “Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia, în perioada interbelică şi nu
numai, s-a datorat în mare măsură profesorilor.
Informaţii preţioase1 despre unii dintre ei au mai apărut în timp, însă
activitatea desfăşurată de corpul profesoral, implicaţiile acestuia în viaţa
culturală a oraşului sunt aspecte ce se impun a fi cercetate în continuare, mai cu
seamă că aria preocupărilor lor intelectuale era foarte largă (mulţi dintre ei au
evoluat ulterior spre învăţământul superior, devenind oameni de ştiinţă sau de
artă, scriitori), aceştia oferindu-şi concursul tuturor societăţilor culturale ale
timpului: Astra, Asociaţia profesorilor secundari, Cercul Civilo-Militar, Cercul
italiano-român, Inspectoratul pregătirii militare2. În acelaşi context merită a fi
subliniat faptul că, de-a lungul vremii, a luat naştere şi s-a consolidat o puternică
legătură între Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi intelectualii Liceului3.
Unul dintre profesorii mai puţin cunoscuţi, dar a cărui întreagă operă
literară, editată sau aflată sub formă de manuscris4, se găseşte în biblioteca
muzeului din Alba Iulia, este profesorul de religie ortodoxă Constantin
Dumitrescu.
Acesta s-a născut la 3 martie 1903 în localitatea Slătioara, judeţul Vâlcea,
într-o familie de ţărani, fiind cel dintâi din cei 7 copii. A absolvit teologia la
Cluj, iar între anii 1926-1940 a activat în cadrul Liceului “Mihai Viteazul” ca
profesor de religie ortodoxă. Din 1940 pleacă de la liceu şi funcţionează la
1
Munteanu 1999; Moga 1997; Josan şi Şerban 1983, p. 439; Berciu 1973, p. 885, 901.
2
Pentru informaţii despre aceste preocupări vezi ALMV.
3
Enea Zefleanu, profesor de latină şi greacă, a fost colaborator ştiinţific şi membru al
Consiliului de administraţie al muzeului; colecţia muzeală întocmită de către Virgil Cucuiu cu
ajutorul elevilor a stat la baza reorganizării muzeului; Eugen Hulea, profesor de istorie, a avut, de
asemenea, o colaborare fructuoasă cu muzeul; din 1938, la propunerea lui Nicolae Iorga, Ion
Berciu va deveni directorul muzeului dar, în acelaşi timp, activa şi ca profesor de limba română şi
limba latină la Liceul “Mihai Viteazul”. Pentru amănunte vezi Munteanu 1999.
4
Constantin Dumitrescu a donat muzeului din Alba Iulia, conform unui tabel nominal
întocmit în 30 martie 1975, următoarele manuscrise: Cetatea nemuritoare, vol. I-II, versiunea
întâi, Cetatea nemuritoare, vol. I-II, versiunea a doua, Cetatea nemuritoare – redus la un singur
volum, versiunea a treia, Cetatea nemuritoare – volumul după care s-a editat cartea, Ceaslov de
ţară nouă, Vârsta pietrelor – versuri, Exacte – povestiri, Memoria surâsului – povestiri
humoristice, Ilie al pădurii – povestiri, Trei, fiecare pe drumul lui – roman, Ningeau păcate
liniştite-n ochii ei – roman, Templul aguridei – versuri.
 476 Carmen Stînea

Căminul Ucenicilor din localitate, iar apoi la

Biblioteca Publică, până în 1950. Din acest an şi
până în 19775, anul plecării la Bucureşti,
îndeplineşte diverse funcţii administrative pe la
instituţiile din Alba Iulia6.
În amintirile absolvenţilor Liceului
“Mihai Viteazul”, profesorul rămâne ca un om
preocupat de viaţa şi instruirea elevilor, în acest
sens el depunând o muncă asiduă în domeniul
cultural7. Astfel, pe lângă orele de religie,
Constantin Dumitrescu se mai ocupa şi de bunul
mers al societăţii “Lumina”, societate religioasă8
ale cărei baze au fost puse în 1924. Atât în
cadrul acestui cerc, cât şi în timpul orelor de
Fig. 1 - Constantin Dumitrescu dirigenţie, se dezbăteau şi aveau loc adevărate
demonstraţii în ceea ce priveşte modul de
comportament, relaţiile sociale, stilul de viaţă al elevilor.
Înclinaţia spre scris (a debutat în 1924 în revista Cosânzeana din Cluj) şi-a
materializat-o publicând câteva volume de versuri: Adversar cu destinul, Cluj,
Editura Tineretului, 1968, Suc de fructă amară, Bucureşti, Editura Litera, 1970,
Templul aguridei, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1972, Dimineţile Alba
Iuliei, Bucureşti, Editura Litera, 1978, volume apreciate de altfel de unii critici ai
vremii: Emil Manu, Dumitru Micu, Iosif Pervain. De asemenea, a mai publicat,
sub pseudonimul Horia Doinaru, cărţile: Cântarea dimineţii, versuri, Aiud
Tipografia Kereszteş, 1928, Blestemul lui Crivăţ, feerie în versuri, Aiud,
Tipografia Kereszteş, 1928, şi Mesiada, epopee religioasă în cânturi, Alba Iulia,
Tipografia Sabin Solomon, 1930.

5
Anul plecării din Alba Iulia este incert dar, într-o scrisoare adresată lui Gheorghe Anghel,
datată 27-IX-1978, mărturiseşte că a trăit în Alba Iulia 51 de ani. Conform ALMV 1933-1934, a
fost numit profesor suplinitor la 1-IX-1926, prin urmare 1977 ar fi anul plecării definitive la
Bucureşti.
6
Muntean 1999, p. 56.
7
Munteanu 1999, p. 55.
8
Această societate activa în paralel cu cea greco-catolică, “Sfânta Maria”, înfiinţată în
1933, având drept scop “prosperarea sentimentului religios-moral în sânul membrilor ei, precum şi
a persoanelor cu care membri au comunitate de gânduri”. Şedinţele, care durau în jur de o oră şi
jumătate, se ţineau duminica dimineaţa, înainte de participarea elevilor la serviciul divin, iar în
cadrul lor se citeau lucrări cu caracter educativ-religios, se recitau poezii din cei mai importanţi
poeţi ai literaturii române sau cei mai dotaţi, cântau. Vezi ALMV 1933-1934, p. 30.
 Profesori ai Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia: Constantin Dumitrescu 477

Fig. 2 - Coperta volumului premiat Succo di frutta amara

În studiul de faţă am încercat să surprindem un moment important din
cariera literară a poetului Constantin Dumitrescu, şi anume premierea volumului
Suc de fructă amară în cadrul unui concurs
internaţional de poezie, depistarea unor scrisori
din epistolarul autorului în biblioteca Muzeului
albaiulian favorizând încercarea prezentă în
redarea evenimentului.
Volumul de versuri Suc de fructă amară
a primit în 1970 medalia de aur cu diplomă în
cadrul concursului internaţional “Arte pro
arte”, organizat la Roma cu prilejul împlinirii a
100 de ani de când oraşul a devenit capitala
Italiei. Varianta în limba italiană, Succo di
frutta amara, apare sub egida Casei de creaţie
Fig. 3 - Medalia de aur obţinută populară Alba Iulia, fiind dedicată
cu ocazia premierii volumului academicianului Giorgio Nurigiani, traducerea
Succo di frutta amara
şi cuvântul introductiv aparţinându-i lui
 478 Carmen Stînea

Mariano Baffi.

Fig. 4 - Diploma obţinută cu ocazia premierii volumului Succo di frutta amara

În legătură cu apariţia în limba italiană şi premierea volumului respectiv la
Roma există, în donaţia făcută de Constantin Dumitrescu, un plic pe verso-ul
căruia e scrisă următoarea dispoziţie testamentară: ”În cazul când ar surveni prin
surprindere moartea mea, se va preda acest plic şi toate manuscrisele de sub el
Muzeului de Istorie din Alba Iulia (iniţial a scris Muzeului de Literatură din Str.
Fundaţiei, Bucureşti, tov. director Oprea, cu care s-a vorbit în prealabil) unde s-a
mai predat o parte din material, şi de care sunt structural legat prin oamenii lui
buni şi exemplar de harnici. De asemenea se va preda susnumitului Muzeu şi
medalia de aur, bineînţeles, sub luare de dovadă. Moştenitorilor mei le rămâne
destul ca să se mai lăcomească şi la medalia de aur.
8 sept. 1974, Const. Dumitrescu”.

Conţinutul plicului este următorul: 1 plic mai mic, de culoare albastră, în

care se află 13 scrisori primite de la academician profesor dr. Giorgio Nurigiani;
1 plic cu 32 scrisori primite de la academician profesor dr. Mariano Baffi; o
fotografie reprezentând diploma primită în urma câştigării concursului; o
 Profesori ai Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia: Constantin Dumitrescu 479

fotografie reprezentând medalia de aur; 7 exemplare ale volumului Succo di

frutta amara, tradus în limba italiană de Mariano Baffi; un exemplar al ziarului
Il giornale dei poeti, Roma, nr. 12, noiembrie-decembrie 1969, în care pe pagina
a doua apar, în traducerea lui Mariano Baffi, poezii şi scurte schiţe biografice ale
poeţilor: George Bacovia, Ion Caraion, Eugen Jebeleanu, Felicia Marinca,
Zaharia Stancu, Lucian Blaga, Constantin Dumitrescu; un exemplar al revistei
Quid, iulie-august 1972, număr în care apare o poză a lui Constantin Dumitrescu
şi un articol semnat de Giorgio Nurigiani; un exemplar al revistei La voce
pugliese, nr. 3-4, 1972, în care apare o notiţă despre Constantin Dumitrescu; un
exemplar al revistei La stanza letteraria, nr. 2-15, 1972, în care pe pagina a treia
apare de asemenea o notiţă în legătură cu Constantin Dumitrescu; 18 scrisori
dactilografiate, copii ale celor trimise de Constantin Dumitrescu lui Mariano
Baffi, şi 5 scrisori dactilografiate (copii) trimise lui Giorgio Nurigiani.
Prietenia lui Constantin Dumitrescu cu Mariano Baffi9 e strâns legată de
Liceul “Mihai Viteazul”, acesta din urmă intrând în corpul didactic prin Ordinul
Ministerului nr. 1883 din 194110 ca profesor de limba italiană.
După plecarea profesorului din România, prietenia lor a continuat,
Mariano Baffi fiind cel care îi va traduce lui Constantin Dumitrescu poeziile în
limba italiană, înlesnindu-i astfel calea spre recunoaştere în literatura universală.
Corespondenţa lor, existentă în donaţie şi care se întinde pe o perioadă de
4 ani, 1968-1972, are un pronunţat caracter informativ, conturând travaliul
volumului Suc de fructă amară şi punctând momentul premierii acestuia.
În cele ce urmează, reproducem două din scrisori, în speţă cele mai
semnificative în ceea ce priveşte episodul premierii volumului, intenţia noastră
fiind aceea de a scoate la lumină şi a introduce în circuitul istoriei locale şi acest
tip de documente, restituirea epistolară fiind considerată astăzi ca parte
importantă a instrumentarului ştiinţific modern, fiind practicată în mod fructuos
pe tărâmul istoriei culturii.

CARMEN STÎNEA

9
Mariano Baffi s-a născut la 11 decembrie 1910 în provincia Cosenza, localitatea Acri.
Ucenicia şcolară şi-a făcut-o în Calabria, universitatea la Napoli (absolvent în 1934), iar între
1934-1938 va fi asistent la catedra de filologie romanică de la Universitatea din Napoli. În 1937
obţine o bursă de studii, optând pentru România, unde participă la cursurile de vară ale
Universităţii Populare din Vălenii de Munte. Între 1938-1942, graţie unei noi burse, face parte din
Misiunea Culturală Italiană în România, fiind şi profesor la Institutul de Cultură Italiană din
Bucureşti şi, în paralel, conduce o filială a acestuia la Alba Iulia, unde va preda la Liceul
Comercial şi la Liceul “Mihai Viteazul” (vezi Moga 1997; Dumitrescu 1968, p. 2).
10
ALMV 1940-1941.
 480 Carmen Stînea

Lehrer des Gymnasiums “Mihai Viteazul”

in Alba Iulia: Constantin Dumitrescu (1926-1940)

(Zusammenfassung)
Vorliegende Studie enthält biographische Aspekte und unterstreicht einen wichtigen
Moment aus der literarischen Tätigkeit von Constantin Dumitrescu, Lehrer am Gymnasium „Mihai
Viteazul“ in Alba Iulia in der Zeitspanne 1926-1940, und zwar die Auszeichnung des
Gedichtbandes Suc de fructa amara im Jahre 1970. Die Prämierung erfolgte im Rahmen des
internationales Wettbewerbes „Arte pro arte“, der in Rom anlässlich des 100 jährigen Jubiläums
von der Ernennung Rom als Hauptstadt Italiens.

(Übersetzer: Valentin Todescu)

Abbildungsverzeichnis

Abb. 1 - Constantin Dumitrescu

Abb. 2 - Buchumschlag des prämierten Bandes
Abb. 3-4 - Goldmedaille und Diplom

Anexe

Traducerea scrisorii lui Mariano Baffi către Constantin Dumitrescu:

10 ianuarie 1971
Dragă prietene,

Am deosebita plăcere de a-ţi comunica că, la Premiul Internaţional “Arte pro

Arte” care a avut loc la Roma, cu ocazia festivităţilor celui dintâi centenar al Romei,
poeziile D-tale din volumul Suc de fructă amară au câştigat premiul al doilea (o medalie
de aur şi diploma). Poeziile premiate au fost traduse de mine.
Premiul I a fost decernat poetului iugoslav Ante Popovski, Ministrul Culturii
acelui stat.
Medalia şi diploma sunt la mine şi le vei primi la prima ocazie. Într-un plic
separat îţi trimit o copie din revista unde este publicată ştirea relativă la premiul
respectiv.
Aci alăturat vei găsi un bilet de vizită al profesorului Nurigiani, preşedinte al
Comisiei care a judecat poeziile prezentate. Ar fi bine dacă îi vei trimite căteva rânduri
de mulţumire.
Eu, din partea mea, îţi trimit cele mai sincere felicitări şi … ad majora !!!
Sper să ne vedem în vara viitoare la Bucureşti, sau mai bine la Alba Iulia. De la
prof. Pătrăşcanu am primit o copie din numărul special al ziarului Unirea, în care a
apărut traducerea făcută de către prof. Berciu a articolului meu despre Alba Iulia.
Cu cele mai bune sentimente de prietenie şi de stimă,
Al D-tale Mariano Baffi.

Alba Iulia, 30 ianuarie, 1971

 Profesori ai Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia: Constantin Dumitrescu 481

Bunul şi nepreţuitul meu prieten,

Mi-ai scris în vara anului trecut că ai să-mi faci o surpriză. M-am aşteptat desigur
la o surpriză plăcută, dar la o surpriză atât de mare, să primesc o medalie de aur şi o
diplomă, la un premiu internaţional, asta a întrecut orice închipuire, orice aşteptare. Spun
sincer că la deschiderea plicului am avut o emoţie atât de puternică, nişte palpitaţii atât
de accelerate, pe care nu le-am putut domoli decât cu câteva pahare de apă rece, mai ales
că numai cu câteva zile înainte avusesem câteva nemulţumiri personale.
Ştirea asta m-a reconfortat, mi-a dat elanul de viaţă şi de muncă.
Dvs. aţi făcut mult, foarte mult pentru mine, mai ales în ultimii din cei aproape 40
de ani de când ne cunoaştem. Mă întreb mereu, eu ce aş putea să fac pentru dvs. ca să-mi
arăt întreaga mea recunoştinţă, întreaga gratitudine?
Vă asigur de pe acuma însă, că la proxima venire a dvs. la Bucureşti, sau mai bine
la Alba Iulia, unde sînteţi aşteptat de nenumăraţi prieteni ce vă preţuiesc şi în fruntea
cărora îmi place să mă situez eu, nu-mi veţi mai scăpa neadulat, aşa cum meritaţi din
plin.
În tot timpul şederii în Alba Iulia veţi fi oaspetele meu, vă anunţ că am să vă fac
şi eu o surpriză, desigur nu de proporţiile unui premiu internaţional, dar izvorâtă ca o
arteziană dintr-o inimă de vechi prieten, profund recunoscătoare.
Acest premiu constituie pentru mine o mândrie care îmi umple sufletul de
căldură, mă reîntinereşte. Desigur el nu este un merit excepţional al meu, ci în întregime
al dvs. Dacă nu ar fi intervenit mâna divină a savantului şi omului de litere Mariano
Baffi, modestele mărgăritate din cartea mea de versuri, Suc de fructă amară, ar fi
continuat să lumineze numai în graniţele ţării mele, şi nicidecum peste hotare.
Domnului prof. dott. Giorgio Nurigiani, i-am scris tot astăzi, în termenii cei mai
calzi de care am dispus.

Al d-voastră, cu cele mai alese sentimente de dragoste şi recunoştinţă,

Constantin Dumitrescu

Abrevieri bibliografice

ALMV 1919-1941 - Anuarul Liceului “Mihai Viteazul” 1919-1941.

Berciu 1973 - I. Berciu, Profesorul Jerome Carcopino, 1881-1970, Profesorul Virgil
Cucuiu, în Apulum, XI/1973.
Dumitrescu 1968 - C. Dumitrescu, Un prieten al ţării noastre: Mariano Baffi, în Unirea,
25 decembrie 1968.
Josan şi Şerban - N. Josan, I. I. Şerban, Profesorul Eugen Hulea 1899-1982, în Apulum,
1983 XXI, 1983.
Moga 1997 - V. Moga, Cărturarii Albei, Alba Iulia, 1997.
Munteanu 1999 - I. Munteanu, Chipuri în oglindă, Alba Iulia, 1999.