https://www.youtube.com/watch?

v=bxQibQ6f9jg&ab_channel=MamaSiCopilul

CONSILIEREA PĂRINŢILOR PENTRU OPTIMIZAREA

RELAŢIEI PĂRINTE–COPIL CU CES

1. Titlul: Sunt ca ceilalți copiii…doar un pic… mai special!

2. Definirea problemelor
Naşterea unui copil într-o familie oferă membrilor ei roluri importante, mai ales
părinţilor. Copilul din cadrul sistemului familial poate fi o sursă de bucurie pentru aceştia și
totodată o modalitate pentru părinţi de a-şi îndeplini propriile vise (Akkök, 1997, apud.
Muntean, C., Sabău, A., Zămoşteanu, A., 2007). Dar când copiii sunt mai puţin perfecţi sau
au anumite întârzieri developmentale poate fi foarte frustrant pentru familie, plecând de la
acceptarea diagnosticului până la adoptarea de comportamente și atitudini în creșterea și
educația aceestora.

3. Descrierea problemelor
Din rândul familiilor ce au în îngrijire și educare un copil cu CES, se înregistrează
scoruri mai crescute la stres, depresie, izolare socială şi nivel scăzut al intimităţii maritale, iar
relațiile cu copiii sunt de cele mai multe ori disfuncționale. Stresul simţit de părinţi şi
adaptarea depind de anumiţi factori obiectivi şi subiectivi, incluzând severitatea tulburării,
evaluarea situaţiei din partea părinţilor, precum şi strategiile de coping (Dyson 1991).
Practica arată că în munca cu familiile copiilor cu CES este importantă consolidarea
relaţiilor intrafamiliale şi de cuplu și identificarea celor mai bune metode de relaționare dintre
copil și părinți. Părinții au nevoi să fie încurajaţi să aibă sau să-şi dezvolte relaţii sociale, să
participe la grupuri de suport pentru părinţi, să învețe modele de educație eficiente care să
ducă la dezvoltarea abilităților de relaționare cu copilul său.

4. Identificarea posibililor factori de formare și dezvoltare a problemei

Discriminarea și maginalizarea sunt factorii care pot pune reale probleme unei familii
cu această situație. Faptul că nu sunt înțeleși, nu sunt acceptați, li se refuză drepturi atât a lor
cât și copiilor lor, poate influența în mod negativ formarea și dezvoltarea relațiilor din

1
interiorul familiei. În această situație părinții nu se pot focusa pe ceea ce este vital pentru
familie și anume oferirea unui cadru propice creșterii și dezvoltării copilului cu CES și se
pierd timpi valoroși din viața copilului.

5. Identificarea factorilor de activare și menținere a problemei

Printre factorii de menținere și de activare a relațiilor disfuncționale dintre părinți și
copii se pot număra și lucruri venite din partea copilului, cauzate de cele mai multe ori de
boală și amintim aici maniera lui de a se comporta, de a acționa, modul în care copilul își
îndeplinește sarcinile școlare (Cohen & Smailes, 2001), de a reacționa în diferite contexte
sociale sau situaționale, de a realiza anumite lucruri, poate și simplu fapt că nu este ca ceilalți.
Familia copilului cu CES poate trece şi prin alte situaţii stresante de viaţă, legate de
angajare, boala unui alt membru din familie, probleme financiare, la care însă se adaugă
stresori ce țin de costurile tratamentului, reamenajarea casei, lipsa vacanțelor, imposibilitatea
de a deroga pentru o perioada limitată de timp, această responsabilitatea unei rude sau altei
persoane de încredere, sau chiar părăsirea familiei de către tată.

6. Planul de intervenției
a) Obiectivul de lungă durată: dezvoltarea unor strategii de comunicare cu copiii
care să permită construirea unei relații bazată pe încredere și respect;
b) Obiective specifice:
O1 – să descrie concret problema de comunicare dintre părinte și copil
O2 - să identifice cauzele care determină comportamentul copilului
O3 - să dezvolte abilități de ascultarea activă și comunicarea asertivă
O4 - să acorde atenţiei copilului în timpul jocului sau activitate
O5 – să dobândească abilități de exprimare adecvată a emoțiilor
c) Strategii de intervenție: se urmărește atingerea obiectivelor secundare, acestea
conducând la atingerea obiectivului central. Aceasta se va realiza prin intermediul a cinci
ședințe, fiecare având în medie 50-60 de minute.

7. Evaluarea intervenției
Prin chestionarul de la finalul ultimei ședințe se vor obține date referitoare la punctele
tari, respectiv slabe ale programului desfășurat (Anexa 4).

2
Activitatea nr. 1
Tema: Identificarea problemelor
Obiectiv specific: să descrie concret problema de comunicare dintre părinte și copil

ETAPA ACTIVITATEA PROPRIU-ZISĂ

ACTIVITĂȚII
1. Introducere Prezentarea unor informații legate de proiectul de consiliere, despre program, reguli după care se vor desfășura ședințele
de consiliere, stabilirea obiectivelor consilierii.
Joc introductiv: Fiecare părinte se prezintă celorlalți din grup menționând numele, un hobby (al lui și al copilului) și
două calități ale lui și două ale copilului.

Are loc un exercițiu de spargere a gheții:

Un fermier s-a dus la rabin și s-a plâns: “Nu mai suport să stau acasă. Am cinci copilași care se bat și plâng întruna, și
nevasta mea mă ceartă toată ziua. E așa de sumbru în casa noastră, ce pot să fac?” Rabinul a spus: “Ia-ți găinile în
casă.” Fermierul a făcut precum i s-a spus, dar a doua zi a mers la rabin şi i-a spus: “E și mai rău. Găinile sunt așa de
murdare și zboară prin toată casa noastră sumbră, ce să fac?” Rabinul i-a spus: “Ia-ți oaia în casă.” Fermierul a făcut
precum i s-a spus. În următoarea zi a mers din nou la rabin și i-a spus: “E și mai rău. Oaia behăie toată noaptea și nu
pot să dorm, și lasă peste tot păr. Ce ar trebui să fac?” Rabinul i-a spus: “Ia-ți capra în casă.” Fermierul a făcut precum
i s-a spus, și în următoarea zi i-a spus rabinului: “E tot și mai rău. Capra miroase oribil și se bate cu oaia, ce ar trebui
să fac?” Rabinul i-a răspuns: “Scoate-ți găinile, oaia și capra afară din casă din nou.” Fermierul a făcut precum i s-a
spus și în următoarea zi a venit cu recunoștință la rabin și i-a spus: “Acasă e ca-n al nouălea cer.” . .

Întrebări de reflecţie şi evaluare

Ce s-a întâmplat în povestirea noastră?
V-ați aflat vreodată sau cunoașteți pe cineva care s-a aflat în situația fermierului?
Cum v-ați simțit?
Ce înțelegeți din sugestiile rabinului?
Ce concluzii puteți trage?
Ce sfat v-aţi da sau aţi da unei persoane aflate într-o situaţie asemănătoare?
2. Etapa de mijloc Vor realiza exercițiul Tabloul problemei. ( Anexa 1)
munca în grup Părinții sunt rugați să descrie problemele și dificultățile pe care le întâmpină în relația cu copiii lor. Spunem părinţilor că
dorim să descriem cât mai exact, împreună cu ei, dificultăţile de comportament pe care dorim să le ameliorăm sau să le

3
 reducem prin intermediul consilierii. Grupăm dificultăţile pe domenii. De regulă, nu vor fi definite mai mult de patru
dificultăţi comportamentale. În cazul în care se definesc temporar mai mult de patru dificultăţi, vom discuta cu părinţii
care dintre acestea au un impact mai mare şi pe care doresc să le rezolve imediat. Problemele vor fi notate pe flipchart și
vom proiecta programul de consiliere.
3. Încheiere Fiecare părinte va spune un angajament pe care și-l ia pentru a comunica mai eficient cu copilul său.
Tema pentru acasă: Planificarea unor activități plăcute pe care le va face împreună cu copilul său.

Activitatea nr. 2
Tema: Identificarea cauzelor comportamentului sau conceptualizarea
Obiectiv specific: să identifice cauzele care determină comportamentul copilului

1. Introducere Pentru aceasta este importat să cunoaştem modul în care părinţii îşi explică problema, pentru ca ulterior să putem
lucra cu aceştia
Vor viziona un filmuleț educativ legat de modul în care percepem comportamentul celor din jur și rapiditatea cu care
avem tendința sa-l judecam înainte de a vedea cauzele care au dus la acel comportament.
https://www.youtube.com/watch?v=LuG0lxCsUi8&ab_channel=fabiofficialpage

2. Etapa de mijloc Cauzele invocate frecvent de părinţi în explicarea dificultăţilor de comportament ale copilului:
munca în grup • Caracteristicile copilului: copil impulsiv, are probleme de concentrare, probleme ereditare, moştenite de la mamă/
tată/ bunici, copil rău, dezvoltare nepotrivită vârstei.
• Cauze organice: tulburări de metabolism, alte probleme de sănătate, dizabilitatea.
• Caracteristici şi conduite ale părinţilor: educaţie greşită, datorată mamei/ tatălui/ bunicilor, stiluri de educaţie
divergente ale mamei/ tatălui/ bunicilor, copilul este răsfăţat de mamă/ tată/ bunici, copilul este tratat prea sever de
mamă/tată/bunici, părinţii sunt prea permisivi, copilul este neglijat de mamă/ tată.
• Probleme familiale şi tulburări ale relaţiei părinte – copil, evenimente traumatice din trecut: moartea unui părinte,
despărţirea părinţilor, naşterea unui frate sau neglijarea copilului, suprasolicitarea mamei/ tatălui din cauza profesiei/
problemelor financiare, probleme maritale, tatăl/mama respinge copilul, rivalitate între fraţi.
• Dificultăţi de comportament invocate: e neliniştit, în timpul mesei se ridică, îi deranjează pe ceilalţi, nu respectă
cerinţele, se supără.
Se va crea o discuție în care fiecare membru din grup are posibilitatea de a-și împărtăși experiența, dând valoare
fiecărui răspuns.

4
 Prezentarea perspectivei consilierului asupra posibilelor cauze ale comportamentului problematic. Discutăm cu
părinţii în ce măsură însuşirile copilului şi cele ale părinţilor, precum şi problemele din familie ajung să influenţeze
comportamentul copilului, felul în care părinţii percep comportamentul copilului.
3. Încheiere Temă pentru acasa: să identifice aspecte pozitive în relaţia cu copilul.

Activitatea nr. 3
Tema: Ascultarea activă și comunicarea asertivă
Obiectiv specific: să dezvolte abilități de ascultarea activă și comunicarea asertivă
1. Introducere Discuții introductive privind importanța comunicării în relațiile umane. În acest sens vor viziona un filmuleț
https://www.youtube.com/watch?v=Vgp1_X0-Lg4&ab_channel=MihaiDumbrava, după care, fiecare părinte va
prezenta modul în care decurg discuțiile dintre ei și copiii lor.
2. Etapa de mijloc Prezentarea unui material privind modul de a asculta activ și a comunica asertiv.
munca în grup Relațiile armonioase cu copilul au beneficii pe termen lung și pot fi dezvoltate prin ascultarea activă. A-l asculta
începe prin a oferi copilului posibilitatea de a exprima și de a încuraja discuția cu el.
Pași pentru a comunica eficient cu copilul:
- Acordați atenție copilului. Acest lucru înseamnă să încetați orice altă activitate și să stabiliți contactul vizual cu
copilul
- Încurajați-l să vă povestească cât mai multe, folosind întrebări deschise: Spune-mi ce s-a întâmplat?
- Încurajați etichetarea corectă și cât mai nuanțată a emoțiilor. Este important ca un copil să învețe să identifice
propriile reacții emoționale.
- Identificați soluțiile la problemele copilului împreună cu el.
Prezentarea unor exemple de formulare a mesajelor pe care le transmitem, discuții despre emoții, cum sa spunem Nu,,
cum să colaborăm eficient cu educatorul etc.
Comunicarea asertivă: Vor viziona împreună un filmuleț
https://www.youtube.com/watch?v=WwH7xDtNZR8&ab_channel=CraiuOvidiu, iar apoi vor urma discuții.
Sunt utilizate diverse jocuri de rol având ca temă situații frecvente din familie. Părinții sunt încurajați să fie empatici,
să asculte și să fie atenți la ceea ce li se comunică.
3. Încheiere Teme pentru acasă: 1. Stabilirea unor reuniuni familiale periodice în care fiecare comunică ce nemulțumiri și nevoi
are.
2. Exerciții de comunicare pozitivă cu copiii, centrată pe identificarea de soluții și răspuns direct la solicitările de
suport afectiv.

5
Activitatea nr. 4
Tema: Construirea interacţiunilor pozitive prin intermediul jocului
Obiectiv specific: să acorde atenţiei copilului în timpul jocului

1. Introducere Exercițiu de spargere a gheții Portocala (aruncată de la un părinte la altul, cel care o prinde spune ce experienţe de
joacă au avut în ultimele săptămâni, ce s-au jucat împreună, ce a mers bine, ce a mers mai puţin bine de fiecare dată
din perspectiva părinţilor. Întrebaţi părinţii ce tip de jocuri preferă şi ce tip de jocuri le este dificil să se joace.
2. Etapa de mijloc Prezentarea unui material privind timpul petrecut împreună ca modalitate de dezvoltare a relației părinte-copil.
munca în grup Părinții pot să ghideze prin joc învățarea unor comportamente: jocul le permite copiilor să exploreze și să înțeleagă
situațiile conflictuale, dar și să găsească soluții. Dicuțiile din timpul jocului facilitează dezvoltarea vocabularului, și
implicit, a modului în care interacționează cu ceilalți. participarea părinților la joc este benefică deoarece astfel pot
construi o relație cu copilul lor, bazată pe încredere și afecțiune, stimulând dezvoltarea atașamentului securizant.
Consilierul prezintă modalități prin care să ne jucăm cu copii Anexa 2, cum să ajutăm copiii să se dezvolte prin joc,
cum să încurajați jocul cu ceilalți copii.
3. Încheiere Temă pentru acasă: desfăşurarea de jocuri, alegerea momentelor potrivite pentru joc, acordarea de feedback pozitiv
copiilor

Activitatea nr. 5
Tema: Învățarea și dezvoltarea strategiilor de reglare emoțională la copii
Obiectiv specific: să dobândească abilități de exprimare adecvată a emoțiilor

1. Introducere Exercițiul de spargere a gheții: „ Dicționarul emoțiilor”: părintele trebuie să completeze fraza dată, dar să aibă
grijă ca în frază să fi introdus și copilul său. El trebuie să identifice emoțiile pe care le simte în diferite situații:
„Sunt trist atunci când al meu copil…” „Sunt fericit atunci când al meu copil…” „Nu îmi pasă atunci când al
meu copil…” „Mă enervez când al meu copil…” „Sunt surprins plăcut când al meu copil…”.
2. Etapa de mijloc Prezentarea materialului privind competențele emoționale:
munca în grup Dobândirea acestor abilități le permite atât părinților cât și copiilor să-și exprime adecvat emoțiile și să gestioneze
eficient situațiile cu încărcătură emoțională negativă. Reglarea emoțională adecvată constituie fundamentul dezvoltării
relațiilor pozitive cu ceilalți și contribuie la succesul copiilor și părinților în situații sociale.
Consilierul sugerează trei modalități prin care copiii să învețe să reacționeze adecvat la emoțiile intense:

6
 1. Vorbiți despre propriile emoții și despre modul în care puteți face față acelor emoții.
2. Încurajați copilul să vorbească despre emoțiile lui.
3. Învățați copilul că există reacții adecvate pentru toate emoțiile.
De asemenea, foarte important este ca părintele să fie un exemplu pentru copil în ceea ce privește reacțiile la emoții și
să învețe să identifice stadiile reacțiilor emoționale extrem de intense.
Exerciții jocuri de rol: Identificați situațiile în care copilul trăiește emoții puternice și folosiți-le ca modalitate de a-l
învăța rezolvarea de probleme
- Lăudați eforturile copilului de a-și regla emoțiile
3. Încheiere • Tema de casă: Exersați împreună cu copilul tehnica broscuței țestoase ( Anexa3)
Evaluarea programului. Chestionar de evaluare. ( Anexa 4)

7
ANEXE

Anexa 1 - Tabloul problemei

Presupune realizarea unui colaj din imagini, fotografii și obiecte, care puse împreună,
să redea, simbolic, o imagine a problemei cu care se confruntă familia. De multe ori, lucrând
împreună pentru a defini problema, membrii familiei identifică și resursele pentru rezolvarea
acesteia sau dobândesc noi viziuni asupra sa. Transpunerea problemei într-o imagine poate
genera noi unghiuri de analiză, conștientizări sau mecanisme suplimentare de identificare a
cauzelor pentru care se manifestă o problemă, mai ales dacă sunt ghidați în realizarea
colajului prin intermediul întrebărilor consilierului.

Anexa 2 - Cum să ne jucăm cu copilul?

1. Ne gândim împreună cu copilul la câteva jocuri pe care să le desfăşurăm

împreună. Numim cât mai multe jocuri. Evităm jocurile care cer copilului să stea la masă şi
cele cu reguli, care ridică dificultăţi copiilor, deoarece îi solicită să stea liniştiţi pe scaun şi să
respecte regulile. Jocurile de construcţii, jocurile de rol, jocurile creative sunt mai puţin
plăcute de către părinţi, dar tocmai acest tip de jocuri sunt binevenite. Se pot realiza şi jocuri
cu reguli, dar în cadrul acestora copilul are voie să le modifice oricând.

2. La programul de joacă nu au voie să participe şi alţi copii. Este greu de pus în

practică dacă în familie sunt şi fraţi mai mici. De aceea trebuie ales un moment al zilei în care
celălalt părinte sau o persoana apropiată preia îngrijirea celuilalt copil.

3. Alegem care este cel mai potrivit moment al zilei pentru joc. Acesta nu trebuie să
urmeze imediat situaţiilor familiale problematice, de exemplu momentul realizării ordinii în
cameră. Discutăm cu părinţii în ce măsură sunt capabili să realizeze zilnic acest program de
joacă. În cazul în care ei nu sunt prea siguri că îl pot desfăşura zilnic, stabilim o frecvenţă
minimă a acestuia în cursul unei săptămâni.

8
4. Copilul decide ce şi cum vă veţi juca! Părinţii încep jocul, spun copilului că acum au
timp pentru el şi-l întreabă ce i-ar plăcea să facă împreună. În timpul desfăşurării jocului,
nimeni nu intervine, nu deranjează. Copilul decide ce veţi juca! Accentuăm cât de importantă
este alegerea jocului de către copil, decizia asupra modului de desfăşurare a jocului. Dacă este
posibil, se alege un joc care să placă atât copilului, cât şi părinţilor şi care să fie un prilej de
distracţie pentru ambele părţi. În cazul în care copilului nu-i vine nici o idee de joc, părinţii îi
pot face propuneri.

5. Ne relaxăm. Observăm mai întâi timp de câteva minute ce face copilul, apoi încercăm
să intrăm în joc. Explicăm faptul că la începutul jocului observăm, timp de câteva minute, ce
face copilul şi încercăm să ne relaxăm. Multor părinţi le este greu la început să se desprindă
de cotidian. Din această cauză nici nu este recomandată organizarea jocului după situaţii
familiale problematice, deoarece atunci este foarte dificil să se deconecteze, să se relaxeze.
Părinţii să se concentreze doar asupra copilului şi a jocului şi să-i acorde atenţie totală.

6. Descriem cu voce tare ce face copilul: Ce faci? Construieşti un castel! Prin această
regulă orientăm părinţii spre o atitudine nondirectivă. Accentuăm faptul că părinţii nu trebuie
să pună nici un fel de întrebări şi să nu dea directive legate de modul de desfăşurare a jocului.
Jocul va fi stabilit doar de copil. Atitudinea conciliantă a părintelui transmite copilului faptul
că părinţii participă la joc şi sunt interesaţi de activitatea sa.

7. Nu punem întrebări şi nu-i spunem ce are de făcut. Programul de joc este dedicat în
exclusivitate jocului şi nu învăţării. Întrebările directive de tipul De ce? şi cerinţele corectează
activitatea copilului şi astfel, el învăţă ce este corect şi ce nu este, respectiv ce este bine şi ce
este rău. Jocul diferă de alte activităţi tocmai din acest punct de vedere. Subliniaţi încă o dată
aspectele esenţiale: copilul alege jocul şi decide asupra modului de desfăşurare, părinţii nu
pun întrebări şi nu dau indicaţii.

Alte reguli: lăudaţi copilul din când în când sau spuneţi-i ce v-a plăcut, întoarceţi-vă cu
spatele şi priviţi pentru scurt timp în altă direcţie, ignoraţi-l atunci când copilul se poartă urât,
notaţi în jurnal impresiile legate de felul în care a decurs jocul.

9
Anexa 3
Pașii tehnicii broscuței țestoase sunt:
1. rugați copilul să-și imagineze că se retrage în carapace, asemenea broaștei țestoase și
să respire adânc de trei ori ( dacă este nevoie arătați-i cum arată o broască țestoasă și
cum se ascunde ea în carapace); dacă este nevoie spineți-i să se gândească la ceva
plăcut cum ar fi jucăria preferată, un loc favorit, etc.,
2. în timp ce respiră adânc, copilul trebuie să-și imagineze că aerul inspirat ajunge până
la vârful picioarelor și în degetele de la mâini;
3. în acest timp să intervină monologul: de exemplu: Sunt liniștit
4. lăsați copilul să se liniștească, rămânând în carapace atât timp cât are nevoie pentru a
trece la rezolvarea problemei.

Puteți să utilizați situațiile cotidiene pentru a-i oferi copilului un model privind felul în
care se utilizează tehnica brocuței țestoase. Spre exemplu, dacă aștepți la rând și cineva intră
în fața dumneavoastră ați putea spune: Acum chiar că m-am înfuriat. Nu-mi vine să cred că s-
a băgat în față. Cred că e timpul să folosesc puterea broscuței țestoase și să mă
liniștesc…Acum e mult mai bine. Cred că e mai bine să am răbdare și să nu mă enervez.
Pentru a-i învăța această tehnică puteți chiar să utilizați animale de pluș pentru a demonstra
tehnica sau să le spuneți o poveste privind modul în care broscuța a învățat să se comporte
atunci când e furioasă.

10
Anexa 4

1. Pe o scară de la 1 la 5, 1 reprezentând „deloc”, iar 5 „foarte mult,” cât de mult v-au

ajutat ședințele de consiliere?

1 2 3 4 5

2. Scrieți o frază ce v-a rămas în minte, din cadrul activităților.

_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
___________________________________________________________________

3. Ce activitate v-a atras cel mai mult?

_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
___________________________________________________________________

4. Pe o scară de la 1 la 5, 1 reprezentând „deloc”, iar 5 „foarte mult”, cât vă ajută ceea ce

s-a realizat în cadrul ședințelor de consiliere?

1 2 3 4 5

6. Menționați un aspect/mai multe care nu v-a/v-au plăcut, dar îl/le considerați util/e.
_______________________________________________________________________
___________________________________________________________________

7. Menționați un aspect/mai multe care nu v-a/v-au plăcut, și nu îl/le considerați util/e..

_______________________________________________________________________
____________________________________________________________________.

8. V-au ajutat ședințele desfășurate să încercați, în situații conflictuale, să căutați modalități de

comunicare și abordare a problemelor, înlăturând tendința de a apela la comportamente
abuzive?
Motivați.
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
___________________________________________________________________

9. Menționați câteva competențe ale părintelui care îl ajută în comunicarea eficientă cu copilul
său.
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

11
BIBLIOGRAFIE

Catrinel A. Ștefan, Kallay Eva (2010). Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la

preșcolari – Ghid practic pentru părinți. Cluj Napoca: Editura ASCR.

Cohen P., Brown J., & Smailes E. (2001). Child abuse and neglect and the development of
mental disorders in the general population. Development and Psychopathology,
13:981–999.

Dyson, L. L. (1991). Families of young children with handicaps: Parental stress and family
functioning. American Journal on Mental Retardation, 95, 623–629.

Muntean, C., Sabău, A., Zămoşteanu, A. (2007). Mecanisme de coping şi percepţie

parentală la familiile copiilor cu tulburări developmental. Revista SNPCAR, 10 (2), 41.

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (2008). Consilierea în grădiniţă... start pentru

viaţă. București: Editura Millenium Design Group. Disponibila online la:
file:///C:/Users/Ana%20Maria/Downloads/Modul_6_Consilierea_in_gradinita_start_p%20(2).
pdf

12