6Nicolae Milescu Spătarul (1636 - 1707)

Personalitate de prim rang în cultura românească şi rusă din a doua

jumătate a secolului XVII - începutul secolului XVIII. N. Milescu s-a născut în
familia unui boier moldovean. După unii cercetători, la început el şi-a făcut
studiile, se pare, la Academia slavo-greco-latină din Iaşi, apoi a continuat la
Academia de pe lângă patriarhia de la Constantinopol, instituţii în care a studiat
limbile slavonă, greacă veche, neogreacă, latină, turcă, arabă, apoi istoria,
diverse disciplini filosofice, literatura şi teologia. Întorcându-se în patrie pe la
mijlocul anilor 50 ai secolului XVII, N. Milescu devine o persoană influentă la
curtea domnitorilor moldoveni, ajungând la rangul de spătar. După cum reiese
din unele izvoare, N. Milescu a participat la un complot împotriva domnului
Ştefăniţă Lupu, după descoperirea căruia cărturarul a fost nevoie să părăsească
ţara. După mai mulţi ani de pregătiri prin Valahia, Stambul, Stockholm, Paris,
în 1671 N. Milescu a sosit la Moscova, cu scrisori de recomandare din partea
patriarhului Hrisant al Ierusalimului, unde a fost numit în funţia de traducător
din limbile elină, greacă, latină şi românească la departamentul soliilor
(Посольский приказ) al Rusiei. În calitate de înalt dregător al acestei instituţii,
este numit câţiva ani mai târziu, în fruntea soliei ruseşti care a plecat în China
(1675-1678), misiune diplomatică ce a contribuit la cunoaşterea reciprocă dintre
ruşi şi chinezi. N. Milescu s-a aflat în Rusiei până la sfârşitul vieţii, ajungând să
contribuie chiar şi la transformările din timpul lui Petru cel Mare (întemeietorul
Imperiului Rus - 1712).
Nicolae Milescu, prin activitatea sa cărturărească, a avut un mare aport la
dezvoltarea gândirii social-politice, filozofice, geografice, a ştiinţelor naturale
din Moldova şi Rusia. În perioada de până la stabilirea sa în Ţara Moscului,
N.Milescu a manifetat un viu interes faţă de diverse probleme legate de istoria
bisericii şi de teologie, scriind şi traducând câteva lucrări, între care menţionăm
traducerea cel puţin a unor părţi a BIBLIEI, în acelaşi timp a studiat intens prin
multe biblioteci europene în Austria, Suedia, Germania, Franţa, Imperiul
otoman. Încă până în 1671, N. Milescu a început a scrie o serie de lucrări cu
caracter istoric şi filozofic pe care le-a finisat în Rusia. În total în timpul aflării
sale în Rusia N.Milescu, după calculele cercetătorilor, a scris peste 30 de lucrări
cu conţinut divers. A efectuat de asemenea traducerea din limbile greacă şi
latină a unui şir de lucrări din cultura antică şi medievală europeană, dintre
acestea făcând parte opere religioase, filozofice, etc. Toate aceste lucrări s-au
bucurat de mare popularitate, fiind copiate în zeci de exemplare, atât în Rusia,
cât şi în Moldova, în Orientul Apropiat etc. În 1672 el alcătuieşte, de exemplu,
un dicţionar ruso-greco-latin. În anii următori scrie un şir de opere mai puţin
cunoscute azi, ca "Aritmologhion", "Povestirea despre sabile", "Cartea aleasă pe
surt despre nouă muze şi despre şapte arte liverale", în care autorul arată că
fiecare dintre cele şapte ştiinţe îşi are muza ei, apoi "Hrismologhion" sau cartea
celor patru monarhii. Un amestecde istorie şi legendă găsim în "Povestirea
despre zidirea bisericii Sfânta Sofia de la Constantinopol". Printre scrierile lui
Milescu se găsesc şi lucrări cu caracter pur istoric care se referă la trecutul
Rusiei, precum "Genealogia ţarilor ruşi", "Alegerea ca ţar a lui Mihail
Fiodorovici".
În urma călătoriei în China, N.Milescu a scris un şir de importante lucrări,
bucurându-se de un binemeritat interes în multe centre ştiinţifice europene şi
care şi-au păstrat actualitatea şi până azi. E vorba de "Descrierea călătoriei în
China" împărţită în trei părţi: 1) Călătoria de-a lungul Siberiei de la Tobolsk
până la fortul Nercinsk până la graniţa Chinei; 2) Izvorul misiunii diplomatice
în China a lui Nicolae Spătaru şi 3) Descrierea celei dintâi părţi a pământului,
numită Asia, în care se află şi împărăţia Chinei cu oraşele şi provinciile sale".
Toate aceste lucrări sunt opere de mare valoare, alcătuite în mare parte după
izvoarele scrise şi după impresiile personale de călătorie ale lui Milescu. După
cum au arătat cercetările, cărturarul nostru a folosit pe larg în acest scop şi o
serie de lucrări despre China din cultura şi ştiinţa europeană, în special
materiale de călătorie şi informaţie ale unor misionari catolici.
Opera lui Nicolae Milescu Spătarul a căpătat o largă răspândire în
manuscrise în timpul secolelor XVII-XIX în Rusia, ţările româneşti, Orientul
Apropiat şi chiar în Europa Occidentală. De la sfârşitul secolului XX lucrările
sale au început să fie valorificate şi tipărite la început în Rusia, apoi şi în alte
ţări, cum ar fi cele dedicate Siberiei şi Chinei. Ele au văzut lumina tiparului şi în
Republica Moldova. Însă multe din scrierile sale mai continuă să zacă în
manuscris în multe biblioteci şi arhive europene.
Opera (ediții)
 Jurnal de călătorie în China, traducere, ediție îngrijită și prefață de
Corneliu Bărbulescu, București, ESPLA, 1956 (reeditări, 1958, 1962,
1974, 1987).Jurnalul...a fost scris în l. slavonă de către Nicolae Milescu
 Descrierea Chinei, traducere, ediție îngrijită și prefață de Corneliu
Bărbulescu, București, ESPLA, 1958 (reeditare, 1975);
 Raportul de stat (Stateini Spisok) al soliei lui N. Spătaru în China. Tipărit
la Sankt Petersburg, 1906
 Aritmologhia [Aritmologhion], Etica și originalele lor latine, ediție
critică, studiu monografic, traducere, note și indici de Pandele Olteanu,
București, Editura Minerva, 1982.
 Enchiridion sive Stella orientalis Occidentali splendens ( în trad. Manual
sau steaua răsăritului luminând apusul), Paris, 1667
 Dicționar slavo-grec-latin (în l.slavă, în manuscris)
 Genealogia marilor împărați și prinți ruși. Trad. din l latină în l. slavonă
( împreună cu Petre Dolgov), 1674
 Vasiliologhion, adică cronologia tuturor împăraților lumii (în l. rusă , în
manuscris)
 Cronica pre scurt a Moldovenilor (în l. română, manuscris), circa 1663
 Cartea Tătarilor (manuscris în l. greacă), 1677