PROIECT INDIVIDUAL

La Limba si Literatura Romana

PE TEMA:

Nicolae Milescu Spătaru-primul homo

universalis în cultura romînească

A realizat : Bratu Dumitru

 I. Nicolae Milescu-nume de rezonanta universala
Spătarul Milescu a ajuns a stapîni limbile clasice precum: slavona, turca, greaca, latina,
franceza, germana şi rusa, ceea ce îl făcea utilizabil în misiuni „diplomatice”.

A avut o carieră politică şi diplomatică spectaculoasă, ajungînd prieten cu Patriarhul de

Ierusalim, Dositei, şi om de încredere al mai multor domnitori din Moldova şi Muntenia.

A fost primit ca ambasador de Ludovic al XIV-lea, „Regele Soare” si a fost trimis ca sol al
ţarului rus la curtea strălucitoare a împăratului Chinei.

Cronicarii şi istoricii români vedeau în el„un boier şi cărturar moldovean, reprezentant de seamă
al curentului umanist românesc”

Nicolae Milescu-Spătarul era un om multilateral dezvoltat-a fost un om politic de talie

europeană, a studiat istoria, teologia şi filozofia

A avut un mare aport la dezvoltarea gândirii social-politice, filozofice, geografice, a ştiinţelor

naturale din Moldova şi Rusia, transpuse în operele sale ca "Jurnal de călătoriei în China",
"Aritmologhion", "Povestirea despre sabile", reflectînd chintesenţa individualităţii primului om
universal din cultura românească.
 II. Schita de portret a lui Nicolae Milescu Spătaru

Legenda №41 din ,,O Samă de cuvinte relevă portretul moral si fizic al lui Nicolae Milescu
Spătaru, reliefîndu-l ca:

un om inzestrat cu vaste cunostinte (,,prè învăţat şi cărturar")

boier( ,,Era un boier/era mândru şi bogat")

activist in diverse sfere ale vietii, atît social: ("unde este dascalul mieu cel ce m-au invatat carte")
cît si politic (" Şi lui Ştefăniţă-vodă îi era prè drag, şi-l ţinè prè bine, şi tot la masă îl punè, şi să
giuca în cărţi cu dânsul, şi la sfaturi,")

N.Milescu a manifetat un viu interes faţă de diverse probleme legate de istorie şi de teologie
(traducerea cel puţin a unor părţi a BIBLIEI, operele“Mântuirea păcătoșilor”, „Catehismul
Ortodox al Patriarhului Atanasie al Alexandriei”)

A dus o activitate politico-socială vastă atît în Țara Moldovei, cît și în alte țări, precum Rusia sau
China, avînd funcția de Spătar, Mare Spătar (T.Românească), traducător (Rusia) și conducătorul
soliei rusesti (China).

Se afirmă printr-un şir de traduceri ale lucrărilor din cultura antică şi medievală europeană, dintre
acestea făcând parte opere științifice, filozofice( dicţionar ruso-greco-latin) precum si opere de
valoare ("Aritmologhion", "Povestirea despre sabile", "Cartea aleasă pe scurt despre nouă muze
şi despre şapte arte liberale",,Jurnal de călătorie în China"). Promovează ideile umanismului,
afirmând originea latină a creștinismului pe teritoriul Țărilor Române precum și latinitatea limbii
vorbite în acest spațiu.

Portretul său fizic este remarcat prin tăierea nasului la ordinul lui Stefanita-vodă ("s-au prè
mâniet şi au pus pre calău de i-au tăiat nasul.")

Poliglot ("şi ştiè multe limbi: elineşte, sloveneşte, greceşte şi turceşte")

Deține functia de spătar ("umbla cu povodnici înainte domneşti, cu buzdugane şi cu paloşe, cu

soltare tot sirmă la cai")

Posedă o înaltă calitate de predare ("şi învăţa şi pre fiiul împăratului, pre Petru Alexievici, carte")
 III. Numele lui Milescu a ajuns pînă la marele filozof si savant al
timpului, Leibniz
Secolul al XVII-lea se înscrie în istorie ca unul dintre veacurile cele mai bogate în oameni
mari şi evenimente culturale pe măsură,între aceştia numărîndu-se și Nicolae Milescu Spătarul, o
personalitate emblematică pentru epoca sa și pentru poporul roman, întrucît:

era un erudit poliglot, scriitor de talent (cu o operă monumentală redactată în română, latină,
greacă şi rusă)

diplomat abil şi călător faimos în Occident şi Orient

Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibn, filozof și matematician german, unul din cei mai
importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea și un
întemeietor al iluminismului german, îl considera o autoritate în chestiunile referitoare la
Extremul Orient pe Milescu Spătaru. Astfel, ei reprezintă:

niște personalități marcante în istoria propriului lor popor(german și român)

Manifestă o importanță lor globală pentru dinamica civilizației universale.

 IV. Jurnal de calatorie in CHINA

„(…) Cetatea cea roşie, împărătească, clădită …prin măreţie şi prin frumuseţe, ea întrece toate
cetăţile împărăteşti europene. Şi aici se află palate minunate, grădini mari, păduri, pâraie şi
dealuri făcute de mâna omului… Zidurile sunt din cărămidă dar tavanul de lemn este sprijinit pe
coloane înalte, rotunde, sculptate şi aurite, iar grinzile sunt vopsite în felurite culori (…)” [1]

„... Zidul începe la Marea de răsărit şi înconjoară toate ulusurile (satele) imperiului chinez pe o
lugime de 1500 de verste ( 1000 de mile ). El urcă peste stânci şi munţi înalţi şi coboară prin văi
adânci şi înguste. Zidul este clădit la temelie din bolovani mari de granit necioplit, deasupra
căruia s-a zidit cărămidă. Când chinezii vorbesc despre el, spun că atunci când a fost clădit, în
munţi n-a mai rămas piatră, în pustiuri n-a mai rămas nisip, în mări apă, iar în păduri copaci...”
[2]

În urma caltoriei a realizat trei scrieri de o excepţională însemnătate în cadrul cel mai larg al
contactelor dintre Europa şi Asia:“Cartea în care e descrisă călătoria prin Siberia, din oraşul
Tobolsc până la hotarul Chinei”, “Raportul soliei în China” şi“Descrierea Chinei”
 V. Nicolae Milescu Spătaru (1636-1708)

REFERAT
La 35 de ani după trecerea la cele veșnice a lui Mihai Viteazul se năștea Nicolae Milescu. Se
pare că tatăl celui care avea să devină un învățat de seamă, un diplomat apreciat, un călător
îndrăzneț și un abil spion, avea origini aromâne, sau, într-o altă variantă, grecești.

Nicolae Milescu „Spătaru” sau „Cârnul” – cum i se mai spunea – este, în istoria secolului XVII,
românul care a călătorit cel mai mult în Lumea Veche, din Europa Occidentală și până Siberia,
China, Mongolia. Viața sa ar putea constitui subiectul unui roman de aventuri. Cu siguranță, este
singurul român care a avut posibilitatea de a-i cunoaște pe Ludovic al XIV-lea („Regele Soare”),
Petru I și pe Împăratul Chinei, Kangxi. Este primul român din istoria cunoscută care, ajungând în
China ca sol al Rusiei, a fost primit de către împăratul celui mai mare popor al lumii.

I s-a spus „Spătaru” deoarece a deținut, o vreme, acest înalt rang, la curtea Țării Românești. Și i
s-a spus „Cârnul” deoarece i s-a aplicat pedeapsa crestării nasului, fiind învinuit că a dorit să-l
înlăture pe domitorul Moldovei de pe tron, spre a deveni el însuși conducător al statului. Este
cunoscut faptul că persoanele „însemnate”, care prezentau infirmități sau mutilări grave, nu (mai)
puteau ocupa funcția de domnitor, în țările române.

De aceea, domnitorul Moldovei, susținând că a descoperit un complot pus la cale de către

Milescu, a vrut să se asigure că el nu-i va răpi tronul, poruncindu-i călăului să îi cresteze nasul,
cu propriul hanger. Se spune că Niculai Milescu a călătorit în ținuturile germane, unde a găsit un
medic care l-a ajutat să își vindece rana rămasă în urma aplicării pedepsei sluțirii. Nicolae
Milescu n-a ajuns domnitor, dar a devenit, prin faptele sale, mai cunoscut decât majoritatea
domnitorilor țărilor române. Vreme de patru ani a fost ambasador al Moldovei la Înalta Poartă.
Totodată, a fost trimis ca sol (și spion) la Constantinopol, la Stockholm, la Berlin și în capitala
regatului Franței, unde a avut o întrevedere cu Ludovic al XIV-lea. Era bun cunoscător al
limbilor: latină, greacă, slavonă, franceză, italiană și turcă. Ca spion și diplomat i s-au încredințat
misiuni de maximă responsabilitate, cea mai importantă în Rusia țaristă.
Este uimitor că acest om a putut desfășura o activitate diplomatică importantă, concomitent cu o
muncă imensă de traducător. Vreme de șapte ani, începând cu anul 1661, Milescu s-a ocupat de
tălmăcirea completă în limba română a Vechiului Testament.

În Franța, Milescu a pledat pentru înființarea unei alianțe europene antiotomane (deși fusese
școlit la Constantinopol). A fost chemat la curtea țarului rus, în urma recomandării călduroase a
patriarhului Ierusalimului. A lucrat, în Moscova anului 1671, ca traducător de latină, greacă și
română. Având o inteligență vie și fiind iscusit în relațiile cu semenii, Nicolae Milescu a ajuns să
fie foarte apreciat la curtea țarilor ruși. A fost unul dintre profesorii viitorului țar Petru I.
Nicolae Milescu a pornit către China în anul 1675, însoțit de o mare ceată de oameni înarmați
(drumurile fiind bântuite de răufăcători) și de alți înalți slujbași ai țarului. La destinație, aveau să
discute, ca trimiși ai lui Petru I, cu împăratul Chinei, pe nume Kangxi (1654-1722), asupra unor
chestiuni legate de hotarele dintre cele două mari puteri. Rușii, avizi de pământuri străine încă de
pe atunci, începuseră să aibă neînțelegeri cu chinezii, urmare a acțiunilor de ocupare a unor
teritorii asiatice.

De la Nicolae Milescu Spătaru ne-au rămas scrieri captivante ce datează din vremea celor trei ani
în care s-a aflat în fascinanta și aventuroasa sa misiune în Orientul Extrem. Acuratețea și
abundența amănuntelor oferite sunt surprinzătoare, dar să nu uităm că Milescu Spătaru se afla în
China și pentru… culegerea de informații. Misiunea încredințată lui era și una de
spionaj!

Se povestește că împăratul chinez l-a primit pe Milescu ca pe un înalt oaspete,

ba chiar că, impresionat de calitățile sale intelectuale, i-a oferit daruri de pre ț.
Mai certe și mai de preț sunt, însă, numeroasele pagini pe care le-a a șternut cu
slove eruditul diplomat, în care a înfățișat țările, obiceiurile și popoarele str ăine
întâlnite în fascinanta sa călătorie prin Orientul Îndepărtat.