Procese demografice.

Urbanizarea

Revoluia demografic

Societatea civilizatiei
industriale in cea de-a doua
perioada a epocii moderne sa caracterizat in linii majore
printr-o crestere demografica
considerabila si printr-un
masiv proces de urbanizare
necunoscut pina atunci.

Epoca moderna este dominata de

Europa si SUA, care au impartit si vor
face numeroase incercari de
reimpartire a lumii in colonii,
semicolonii si zone de influenta.
Progresul economic al Europei este
insotit de o adevarata revolutie
demografica pe continent. Intre anii
1850-1914 populatia tarilor europene
a crescut de la 266 la 445 mln. De
oameni, la care de mai adauga peste
35 mln. care au emigrat.

Cauzele migraiilor:

Transformri
economice
Construirea cilor
ferate

Aplicarea
mainismului n
agricultur

Concurena
industriei cu
manufacturile

Urbanizarea:
n Epoca moderna orasele lumii
s-au nmultit si au crescut datorita
avntului comercial, dezvoltarii
transporturilor pe apa si
feroviare, revolutiei industriale si
mai ales, exploziei demografice.
Pe lnga orasele din Europa si
Asia au aparut si s-au dezvoltat
intens orasele nfiintate de
colonisti n cele doua Americi.

Caile principale
de realizare a
urbanizarii
sunt:
dezvoltarea
oraselor
existente

transformarea
realitatilor
rurale in centre
urbane

crearea de noi
orase

Factorii urbanizarii sunt:

Factorii fizionomici

echiparea edilitara
alimentarea cu apa
organizarea retelei stradale
dotari tehnice, social-culturale,
sanitare, de productie
transportul urban
influenta asupra mediului

Factori economici
structura ramurilor
de activitate
implicarea in
productia industriala
activitati tertiare

productia agricola

Factori sociali
marimea demografica
cresterea numerica a
populatiei
mobilitatea teritoriala
a populatiei
structura socioprofesionala
gradul de acoperire
cu servicii

Factorii naturali

microrelieful
sursele de apa
clima
resurse naturale

ri cu cel mai nalt nivel de urbanizare:

Anglia i Wales
Frana
Germania
S.U.A

Efectele negative ale urbanizrii:

Crearea
ghetourilor
Contrastul
dintre
cartierele
de elit i
cele srace

Focare de
criminalita
te

Aglomeraie
, murdrie i
mizerie

Dezvoltarea
epidemiilor

Soluionare:
Reconstrucia
cardinal a
marilor orae

Amenajare,
reconstrucie
i asanare
sanitar

Purificarea
ape

Extinderea
spre periferii a
pericolelor

Construirea
blocurilor de
locuit cu
multe etaje

Orae ce au suportat modificari drastice:

Paris
Luxemburg
Berlin
Viena

Migraiunea extern n perioada capitalismului

industrial:
Cele mai caracteristice pentru secolul
XIX i nceputul secolului al XX-lea snt
emigrrile de populaie din Europa n
America; proces ce se accentueaz
ndeosebi prin anii 1830-1850, cnd media
anual de emigrani din Europa n America
atinge circa 3.000.000 persoane.
Emigraia european a fost strns
legat de dezvoltarea rapid a capi
talismului, ca urmare a apariiei unei
suprapopulri agrare, destrmrii
meteugurilor i apariiei omajului.
Mrile de peste ocean au oferit n acelai
timp cmpuri deschise, o cerere puternic
de for de munc.

PRINCIPALELE ETAPE ALE MIGRATIEI IN

SECOLELE XIX I XX
Etapa 1335-1846, perioada unor
mari prefaceri social2 n aproape
toate statele Europei
Etapa 1846-1880 se caracterizeaz
prin deplasri masive care ajung la
300 000-500 000 persoane pe an.
Etapa 1880-1914, perioad
premergtoare primului rzboi mon
dial, se caracterizeaz printr-o
cretere puternic a emigraiei
atingnd, n medie, circa 800.000
persoane anual

DIRECIILE MIGRAIILOR UMANE:

Primul loc ntre rile de emigraie l

dein statele din Europa occidental.
Cea mai veche poate fi considerat
emigraia iberic, cunoscut nc din
secolul al XVI-lea i continuat ntrun ritm susinut pn n secolul al
XVIII-lea. in aceast perioad, spre
America de Sud i Central s-au
ndreptat circa dou milioane de
spanioli i cteva sute de mii de
portughezi. Dup aceast perioad,
intensitatea emigraiei iberice este
oscilatorie, ns continu pn n
zilele noastre

Att prin vechime, ct mai

ales prin volumul ei, se
remarc emigraia britanic.
Valoarea acestei emigraii
numai n perioada 1825-1940
este de circa 21 milioane
persoane, ntr-o structur
variat de la epoc la epoc.
Aceast emigraie este
continu pn la nceputul
secolului a1 XX-lea, cnd se
produce o "rentoarcere" a ei
din S.U.A. i o redistribuire"
spre Canada, Australia, Africa
de Sud .a.

Emigraia german formeaz un

contingent de circa 6,5 milioane (18201930), cu intensiti maxime, ndeosebi la
sfritul secolului a1 XIX-lea i nceputul
secolului al XX-lea. Ea cuprinde n
primele faze, mai ales pe ranii Germaniei
Orientale i Renaniei.
nc din secolul al XVII-lea se afirm cu
toat vigurozitatea emigraia scandinav.
Ea cuprinde ndeosebi o serie de categorii
de muncitori specializai, marinari, tietori
de lemne etc.
Emigraia francez se afirm mai trziu
dect cele menionate anterior i cu o
intensitate mai redus. Ea cuprinde
ndeosebi for de munc disponibil din
regiunile periferice ale Franei, regiuni mai
slab dezvoltate, n acele timpuri, din punct
de vedere economic.

Traficul de sclavi din Africa se nscrie, de

asemenea, n procesul micrilor de populaii.
Comerul cu sclavi a nceput n secolul al XVlea n Africa occidental i atinge punctul su
culminant la finele secolului al XV III-lea. Se
apreciaz la circa 20 milioane numrul negrilor
deportai pe plantaiile de tutun, zahr, cafea din
Brazilia i regiunea Caraibe.

Comerul de sclavi a fost practicat de

toate puterile coloniale. Sclavagismul,
afirma Kar1 Marx, este acela care a dat
valoare coloniilor, coloniile sunt acelea
care au creat comerul lumii, comerul
din lumea ntreag este condiia de
existen a marii industrii.

n S.U.A., negrii sclavi au nceput s

fie adui din anul 1619, fiind apreciat
prin anul 1860 un numr total de
aproximativ 4.000.000 persoane.
Dar emigraia s-a orientat nu numai
spre continentul Americii, ci i spre o
serie de ri din Europa sau Asia.
Rein atenia, prin amploare i
dimensiunile lor teritoriale, migraiile
din Africa spre Europa i mai ales
spre Frana, care n 1900 i
deschidea frontierele. n 1954, num
rul "strinilor" atinge deja circa
1.000.000, iar mna de lucru nordafrican se apropie de o jumtate de
milion.

Negoul cu sclavi negri a influenat

depopularea multor regiuni ale
Africii. Numrul total a1 sclavilor
negri a fost apreciat la 20.000.000;
dar dac inem seama att de faptul
c pentru a prinde un negru erau dis
trui ali 3-4 negri, ct i de
"pierderile" necalculate survenite n
timpul cltoriilor, atunci desigur c
pierderea Africii poate fi apreciat la
mai mult de 80.000.000 persoane.

Din cadrul continentului

asiatic se remarc
ndeosebi emigraia in
dian, chinez i japonez
care de pe la mijlocul
secolului al XIX-lea pn
n 1910 cuprindea circa
2,5 milioane emigrani n
afara continentului.

V
mulumesc
pentru
atenie!