Tema 4:Particularităţile contabilităţii mărfurilor în regim de consignaţie.

4.1 Perfecatrea documentară a operaţiilor de Consignaţiile.

4.2 Evidenţa sintetică şi analitică a mişcării mărfurilor primite în Consignaţie.

-4.1-
Conform regulilor comerţului de Consignaţie aprobate prin hotărirea guvernului 1010 din 31
octombrie 1997, desfacerea mărfurilor industriale şi produselor alimentare prin Unităţile Comerţului
de Consignaţie, are loc în baza contractului de Consignaţie (acordului consignaţional). Contractul se
închee între subiectul activităţii care primeşte mărfurile la onsignaţie-comisionarul şi persoana fizică
sau juridică, care le predă la consignaţie-comitentul.[9]
În baza acestui contract, comisionarul se obligă să efectueze din însărcinarea comitentului una
sau mai multe tranzacţii comerciale în numele său în scopul de a le vinde cu amănuntul pentru o
anumită recompensă numită comision.
Contractul de consignaţie se întocmeşte în 2 exemplare, primul se înmînează comitentului, iar
al doilea, rămîne la comisionar. În el se indică: preţul de vînzare a mărfii, mărimea comisionului,
termenele şi modul reducerii preţului, termenele de comercializare a mărfii ş.a.
Comitentului i se păstrează dreptul de proprietate asupra mărfurilor predate la consignaţie
pînă în momentul vînzării lor cumpărătorului. În conformitate cu legislaţia în vigoare la consignaţie
sunt primite mărfuri de la:
- cetăţenii RM sau cetăţenii străini ce prezintă un document ce identifică persoana.
- întreprinderii la prezentarea decătre persoana împuternicită a procurii şi a documentelor care
identifică persoana.
La consignaţie se primesc mărfurile noi şi care au fost în uz dar sunt încă utilizabile, nu
necesită reparaţie şi corespund normelor sanitare. La primirea mărfurilor în consignaţie pe fiecare din
ele se aplică o etichetă simplă, iar pe obiectele mici (ceasuri, mărgele, bijuterii) o etichetă cu numărul
contractului şi preţul de vînzare ce se semnează de către comisionar şi comitent. În cazul depistării la
mărfurile luate în Consignaţie a unor defecte ascunse ele nu se vor pune în vînzare, sau se vor retrage
din vînzare în baza „actului de scoatere din vînzare a mărfurilor” şi în termen de 3 zile se anunţă
comitentul.
Preţul de vînzare se stabileşte de comitent, iar mărimea comisionului coordonată de către
comisionar şi comitent se stabileşte în %-te faţă de preţ şi se indică în contract. Comisionarul are
dreptul să reducă cu 20% preţul mărfurilor nevîndute în decursul a 20 zile lucrătoare. După expirarea
a încă 20 zile se reduce preţul cu 30% faţă de cel stabilit la prima reevaluare, iar încă peste 20 zile cu
50% faţă de cel stabilit la a 2-ua reevaluare. Dacă nu sau vîndut nici după a 3-a reevaluare se
ieftinesc pînă la preţul de vînzare sigură.
Mărfurile luate în consignaţie sunt expuse în sala comercială cel tîrziu a doua zi după
recepţionarea lor. Dacă punerea în vînzare a mărfurilor se amînă din vina comisionarului, acesta din
urmă plăteşte acestuia o despăgubire în mărime de nu mai mică de 3% din suma cei revine
comisionarului pentru fiecare zi de întîrziere. Totodată comitentul este în drept să ceară
comisionarului reîntocmirea contractului de Consignaţie pentru un nou termen sau înapoierea
mărfurilor fără achitarea cheltuielilor pentru păstrarea lor. O dată cu cumpărătura comisionarul este
obligat să elibereze cumpărătorului un „bon de casă”. Banii pentru mărfurile vîndute se achită
comitentului în cel tîrziu 10 zile după comercializarea lor la prezentarea de către comitent a
contractului de consignaţie şi a buletinului de identitate.
Decontările pentru marfa vîndută se efectuează prin virament şi în numerar. În cazul cînd
beneficiarul nu-şi ridică banii timp de 3 ani ei trec la venitul magazinului.

-4.2-
Evidenţa sintetică şi analitică a mişcării mărfurilor primite în consignaţie se reflectă în contul
extrabilanţier 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision”. Care e destinat generalizării
informaţiei privind existenţa şi mişcarea mărfurilor primite în consignaţie de către Unităţile
1
Comisionare. În debit se reflectă valoarea mărfurilor primite în consignaţie, în credit se reflectă
valoarea mărfurilor ieşite.
Primirea mărfurilor în consignaţie are unele particularităţi şi anume: [18,p.44]
1. În cazul în care comitentul este subiect impozabil, plătitor de TVA, vînzarea mărfurilor primite în
consignaţie se evidenţiază la preţul de vînzare format din valoarea mărfurilor primite de la comitent +
comisionul unităţii care a preluat marfa în consignaţie + TVA în mărime de 20%.
2. În cazul cînd comitentul este subiect neimpozabil sau persoană fizică, vînzarea mărfurilor de
consignaţie se evidenţiază la preţul de vînzare format din: valoarea mărfii primite de la comitent +
comisionul + TVA de 20% calculat numai din comisionul Unitţăii Comerciale.
Evidenţa vînzării mărfurilor primite în consignaţie se efectuează în baza datelor „raportului de
casă”. Valoarea mărfurilor vîndute în curs de o zi sau de o lună la preţul de vînzare trebuie să
corespundă sumei banilor încasaţi în casă conform „raportului de casă” al casierului pe această
perioadă. Operaţiile de consignaţie se vor reflecta prin următoarele formuli contabile:
1. Pentru mărfurile primite în consignaţie:
Dt 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision”
2. Reflectarea venitului obţinut din vînzarea mărfurilor (suma cei revine comosionarului):
Dt 241 “Casa”
Ct 611 “Venituri din vînzări”
3. Reflectarea sumei TVA aferent mărfurilor realizate:
Dt 241 “Casa”
Ct 534 „Datorii faţă de buget”
4. Reflectarea sumei cei revine comitentului încasată din realizare:
Dt 241“Casa”
Ct 521 “Datorii comerciale curente” sau 544.2 “Alte datorii calculate curente”
5. Stingerea sau achitarea sumei comitentului pentru mărfurile vîndute:
Dt 521 “Datorii curente comerciale” sau 544 “Alte datorii calculate curente”
Ct 241“Casa”,242 „Conturi curente în monedă naţională”
6. Achitarea sumei TVA la buget privind mărfurile vîndute:
Dt 534 „Datorii faţă de buget”
Ct 241“Casa”,242 „Conturi curente în monedă naţională”
7. Reflectarea sau scoaterea de la evidenţă a mărfurilor realizate:
Ct 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision”
8. Micşorarea stocurilor de mărfuri ale comitentului în legătură cu reducerea preţurilor şi returnarea
lor comitentului:
Ct 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision”
9. În cazul cînd comitentul este persoană fizică el nu achită din valoarea mărfii TVA, dar la realizarea
mărfurilor din suma incasată, achită la buget 7% ca impozit pe venit reţinut la sursă în contabilitate se
reflectă:
a) la suma totală fără7% de impozit reţinut la sursă
Dt 521 “Datorii comerciale curente” sau 544.2 “Alte datorii calculate curente”
Ct 241“Casa”,242 „Conturi curente în monedă naţională”
b) la suma impozitului reţinut la sursă de la persoana fizică
Dt 521 “Datorii comerciale curente” sau 544.2 “Alte datorii calculate curente”
Ct 534 „Datorii faţă de buget”
c) la stingerea datoriei faţă de buget
Dt 534 „Datorii faţă de buget”
Ct 241“Casa”,242 „Conturi curente în monedă naţională”
EXEMPLU: Comitentul a transmis marfă în consignaţie la preţul de 2000 lei inclusiv TVA.
Comisionul constituie 20%. Evident că evidenţa pentru achitare între comitent şi comisionar va
figura suma în mărime de 2000 lei(inclusiv TVA). Preţul de realizare la comisionar este de 2400
lei(2000+(2000*20%)), adică inclusiv şi comisionul.

1. Reflectăm valoarea mărfurilor primite în consignaţie:

2
 Dt 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision” 2000
Conform codului fiscal realizarea mărfurilor în consignaţie este supusă impozitării atît din
partea comitentului cît şi din partea comisionarului. Deaceea comisionarul pe măsura realizării
mărfurilor trebue să ţină evidenţa în „registru de evidenţă a procurărilor şi realizărilor privind
TVA”.
2. La suma incasării din realizarea mărfurilor:
Dt 241“Casa” sau 221„Creanţe comerciale” 2400
Ct 611.2 „Venituri din vînzarea mărfurilor” 333,33 (400-
(400/6))
Ct 521“Datorii comerciale curente” 1666,67 (2000-(2000/6))
Ct 534.4 „Datorii faţă de buget” 400 2000/6)+(400/6))
3. La suma TVA ce trebuie restituită din buget:
Dt 534 „Datorii faţă de buget” 333,33
Ct 521“Datorii comerciale curente” 333,33
4. Achitarea datoriei către comitent:
Dt 521 “Datorii comerciale curente” 2000
Ct 242 „Conturi curente în monedănaţională” 2000
5. Se transferă bugetului suma TVA:
Dt 534 „Datorii faţă de buget” 66,67
Ct 242 „Conturi curente în monedă naţională” 66,67
6. Se scoate de la evidenţă suma mărfurile vîndute:
Ct 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision” 2000

Cînd comitentul este persoană fizică şi nu-i plătitor de TVA:

1. Reflectăm venitul obţinut din vînzări:
Dt 241“Casa” sau 221„Creanţe comerciale” 2400
Ct 611.2„Venituri din vînzarea mărfurilor” 333,33 (400-400/6)
Ct 534.4 „Datorii faţă de buget” 66,67 (400/6)
Ct 521 “Datorii comerciale curente” sau 544.2 “Alte datorii calculate curente”
2000
2. Se reţine impozitul reţinut la sursă de la persoanele fizice în mărime de 7%:
Dt 521 “Datorii comerciale curente” sau 544 “Alte datorii curente”
140 (2000*7%)
Ct 534„Datorii faţă de buget” 140
3. Stigerea sau achitarea sumei comitentului pentru mărfurile vîndute:
Dt 521 “Datorii comerciale curente” sau 544.2 “Alte datorii calculate curente”
1860
Ct 241“Casa”sau 242 „Conturi curente în monedă naţională” 1860

3
 Tema 6: Contabilitatea circulaţiei ambalajului
1. Clasificarea ambalajului.
2. Evidenţa ambalajului ţinută de persoanele cu răspundere materială.
3. Perfectarea documentelor la intrarea şi ieşirea ambalajului.
4. Contabilitatea ambalajului.

-1-
Ambalajul reprezintă obiectul ambalării, transportării şi păstrării mărfurilor, produselor finite,
materiei prime ş.a. bunuri materiale.
Pentru asigurarea păstrării şi utilizării raţionale a ambalajului este necesar să să organizeze
perfectarea documentară la timp a mişcării şi păstrării lui la întreprindere. Marea diversitate a
ambalajelor şi caracteristicile unora dintre ele face necesară clasificarea lor după mai multe
criterii[18,p.175]
1. După natura meterialului din care sunt confecţionate se disting:
 din lemn, ce includ butoaie pentru lichide, pentru marfă uscată, bacuri lăzi şi fanere.
 de pânză, plasă şi rogojină, ce includ saci pentru zahăr şi produse de panificaţie,
 de metal, includ lăzi butoaie, bacuri, coşuri,
 polimerice, includ lăzi, butoaie, saci peliculă,
 de carton, includ lăzi, cutii, saci de hîrtie,
 de sticlă, includ sticle şi borcane,
 containere pentru legume şi fructe.
2. După provenienţă ambalajele pot fi:
 indigene (de pe loc)
 din import
3. După posibilitatea de utilizare:
 recuperabile
 nerecuperabile
4. După modul, durata de funcţionare utilă şi valoarea unitară a ambalajelor avem:
4
  ambalaje incluse în categoria mijloacelor fixe, ce sînt utilizate de mai multe ori (cisterne)
 ambalaje de natura mijloacelor circulante incluse în categoria obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată şi materialelor de ambalat.
5. După modalitatea de facturare şi decontare, ambalajele pot fi:
 facturate aparte de mărfuri -ce circulă prin restituire către furnizori
 nefacturate –cele ambalaje care sunt incluse în preţul mărfii.
Ambalajul de unică folosinţă utilizat în procesul de producţie este inclus în categoria meterialelor,
iar în comerţ în categoria mărfurilor. La ambalaj deasemenea se referă materialele şi accesoriile
destinate fabricării ca: piese pentru asamblarea lăzilor, cercuri pentru butoaie, mijloace de acoperire
ca capace din plută şi polietilenă.

-2-
Persoanele cu răspundere materială sunt obligate să ţină evidenţa operativă a circulaţiei
ambalajului în Registre speciale pe secţiuni diferite: ambalaje de lemn, carton, metal, masă plastică,
fară divizare pe calităţi. Sacii se evidenţiază aparte pentru produsele de panificaţie, de zahăr, iar în
cadrul acestor grupe: pe tipuri de rezistenţă şi pe categorii.
Evidenţa ambalajului are loc în UCA şi UAP în etalon natural şi valoric, în „Borderoul de
circulaţie a ambalajelor”, care se află pe verso la „Raportului marfar al gestionarului”.
În caz de existenţă a mai multor tipuri de ambalaje, evidenţa se ţine în acelaşi document
numai pe foi diferite prezentate împreună cu „Raportul marfar”.
La întreprinderile cu ridicata şi la depozitele de achiziţie, evidenţa cantitativă se efectuează în
Cartea marfară sau în „fişele speciale”. La depozitele de legume şi fructe evidenţa operativă a
circulaţiei ambalajului se ţine în „cărţi speciale” pe fiecare tip de ambalaj în baza documentelor
primare de intrare, ieşire şi sold.
La depozitele întreprinderilor de producţie (vinicolă, de conserve, de panificaţie), evidenţa
cantitativă se efectuează în „fişe”, iar a butoaielor în „jurnalul circulaţiei butoaielor”. Persoanele cu
răspundere materială înregistrează operaţiile de intrare şi ieşire a ambalajului în borderouri, cartele,
raporturi de producţie în ziua efectuării acestor operaţii şi determină la sfîrşitul zilei soldul.
Pentru ambalajele care se află la UCA datele privind circulaţia lor se înscrie pe total în
perioada de Dare se Seamă, iar la depozitele de legume şi fructe stocul se determină zilnic în „cartea
evidenţei cantitative a intrărilor şi ieşirilor de ambalaje”.
După finalizarea înregistrărilor în această carte toate documentele primare se transmit în
contabilitate în termenele stabilite însoţite de „Raportul gestionarului de marfă” în UCA, „Raportul
asupra alimentaţiei publice” sau „Raportul de circulaţie a mărfurilor şi ambalajului la depozit” în
UCR sau în cele de achiziţie.
Persoana cu răspundere materială ale punctelor de recepţie a ambalajului din sticlă de la
populaţie în „raportul marfar” reflectă valoarea ambalajului în coloana „mărfuri” iar în coloana
„ambalaj” se indică valoarea lăzilor, containerilor ce sunt destinate pentru păstrarea şi transportarea
ambalajului din sticlă.
Ambalajul în care este ambalată marfa şi care se eliberează cumpărătorilor (sticle, borcane)
cît şi cel ce este colectat gol de la populaţie se evidenţiază ca marfă. Iar sticlele primite de la
depozitele angro şi întreprinderi cu amănuntul se evidenţiază ca ambalaj.
Ambalajul utilizat ce trebuie restituit furnizorilor în raportul marfar se indică aparte la intrări,
ieşiri şi sold în coloana „ambalaj”. Lucrătorii contabilităţii trebuie să controleze sistematic
corectitudinea înregitrsărilor efectuate de persoane cu răspundere materială în „Registru” sau „Cartea
de evidenţă cantitativă a ambalajului”. La finele lunii sau cînd are loc inventarierea se verifică datele
contabile cu datele persoanelor cu răspundere materială: intrările, ieşirile şi calcularea soldului.
Evidenţa analitică a circulaţiei ambalajului în contabilitatea UCA şi Alimentaţia publică se
ţine în etalon valoric, iar la locul păstrării de către persoanele cu răspundere materială în „Jurnalul
Order” şi „borderoul de circulaţie a mărfurilor şi ambalajului” atît valoric cît şi cantitativ.
Pe verso al raportului gestionarului ambalajul se evidenţiază în expresie naturală şi valorică.

-3-
5
 Recepţia cantitativă şi calitativă a ambalajului gol şi cu mărfuri trebuie să se efectuieze
potrivit regulilor de recepţie a producţiei şi mărfurilor. Ambalajul intrat la întreprindere împreună cu
mărfurile trebuie perfectat prin aceleaşi documente cu care este perfectată documentar recepţia
mărfurilor în funcţie de sursele de intrare şi anume: factura fiscală, certificat de calitate, act de
recepţie, procesele verbale comerciale ş.a.
Persoana cu răspundere materială la recepţia mărfurilor ambalate trebuie să verifice:
[18,19,p.180]
1. Corespunderea cantităţii efective intrate de ambalaje cu cantitatea stabilită în documentele de
însoţire.
2. Existenţa şi corectitudinea marcării şi corespunderea acesteia cu cerinţele standardelor sau
contractelor.
3. Corespunderea calităţii ambalajului cu cerinţele standardelor sau contractului indicate în
documentele de însoţire.
4. Corespunderea preţului indicat în documentele de însoţire de la furnizor cu preţul din
contract.
Ambalajul intrat care nu asigură păstrarea mărfurilor poate fi reflectat la intrări ca material de
ambalat potrivit actului întocmit de comisia numită de conducătorul întreprinderii. În baza aceluiaşi
Proces verbal se reflectă la intrări şi ambalajul care nu este înregistrat în documentele de însoţire de la
furnizor. Eliberarea ambalajului se perfectează cu aceleaşi tipuri de documente cu care se
documentează ieşirea mărfurilor (factura fiscală, certificat de calitate ş.a).

-4-
Pentru contabilitatea operaţiilor cu ambalajele se utilizează contul 217.6 „Ambalaj cu marfă
şi gol”. În debit se înregistrează intrarea ambalajelor în gestiune, iar în credit costul ambalajelor
vîndute şi alte ieşiri. Soldul final al contului 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” este debitor şi
caracterizează stocul ambalajelor funcţionabile la preţuri de achiziţie aflate la dispoziţia
întreprinderii.
Intrarea ambalajelor în patrimoniu de la diferiţi furnizori împreună cu mărfurile la valoarea de
achiziţie fără TVA, se înregistrează astfel:
Dt 217.6„Ambalaj cu marfă şi gol”
Ct 521„Datorii comerciale curente”
TVA inclusă în valoarea ambalajelor reflectată în factura fiscală într-un rînd separat devine
deductibilă pentru suma TVA. Ambalajele ce nu se vor returna ulterior furnizorului, deoarece sunt
destinate vînzării către populaţie, li se calculează preţul de vînzare cu amănuntul cu însumarea
adaosului comercial. Încasările din vînzarea ambalajelor se înregistrează ca venituri din vînzarea altor
active curente. Ambalajele deteriorate sau nefuncţionabile sînt apreciate drept pierderi operaţionale şi
sunt consemnate într-un proces verbal.
Cheltuieli ce ţin de repararea, întreţinerea şi operarea ambalajelor în conformitate cu SNC, se
evidenţiază în contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”. Astfel în componenţa acestora
se atribuie:
- pentru saci, diferenţele de preţ condiţionate de diminuarea calităţii şi categoriei, în procesul
utilizării.
- pentru ambalajele de lemn, cheltuieli legate de reparaţie şi întreţinere.
- pentru ambalajele de natura mijloacelor fixe, uzura calculată, cheltuieli privind reparaţia şi
întreţinerea acestora, precum şi cheltuieli de manipulare şi recuperare a lor.

EXEMPLU: Întreprinderea de comerţ a primit mărfuri însoţite de mabalaje contra plată prin
virament, înscrise separat în factură, în valoarea de 2250 lei, inclusiv TVA de 375 lei. În contractul
de livrare nu s-a specificat returnarea acestor ambalaje şi Întreprinderea de comerţ a decis vînzarea
lor la un preţ de 2700 lei inclusiv TVA de 450 lei.
6
 1. La recepţionarea ambalajelor de la furnizori în baza documentelor de însoţire:
Dt 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 1875
Dt 534„Datorii faţă de buget” 375
Ct 521„Datorii comerciale curente” 2250
2. Pentru diferenţa de preţ aplicată la ambalajele destinate vînzării:
Dt 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 375 (2700-450-1875=375)
Ct 831 „Adaosul comercial” 375
3. Virarea sau transferarea datoriei faţă de furnizor privind ambalajele primite:
Dt 521„Datorii comerciale curente” 2250
Ct 242 „Conturi curente în monedă naţională” 2250
4. Încasarea numerarului din vînzarea ambalajelor:
Dt 241 „Casa” 2700
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” 2250 (2700-450=2250)
Ct 534„Datorii faţă de buget” 450
5. Înregistrăm costul ambalajului vîndut:
Dt 714.1 „Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente altor active circulante ieşite” 1875
Ct 831 „Adaosul comercial” 375
Ct 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 2250
La vînzarea ambalajelor ca şi pentru toate bunurile destinate comercializării, preţurile se
negociază. În scopul asigurării recuperabilităţii ambalajelor livrate se utilizează preţurile de gaj la
formarea cărora se i-au în consideraţie preţurile de achiziţie. Deoarece acest tip de ambalaj are o
participare multiplă în circulaţia mărfurilor nu-i cazul de a separa de fiecare dată suma TVA inclusă
în preţ.

EXEMPLU: Unitatea Comercială a primit cu mărfurile şi ambalaj în sumă de 5000 lei în sortiment:
- 100 lăzi de polimer cu preţ de 20 lei-suma 2000 lei,
- 500 saci cu preţ de 4 lei-suma de 2000 lei.
- 400 cutii de mucava cu preţ de 2,5 lei-suma de 1000 lei.
Datoria privind ambalajele a fost achitată împreună cu mărfurile. Lăzile conform
contractului au fost primite la preţ de gaj şi au fost returnate furnizorului. Sacii s-au returnat la
acelaşi preţ cu achitare imediată. Cutiile de mucava au fost primite la preţ de achiziţie şi s-au
returnat furnizorului la preţ de 2,2 lei pentru fiecare, preţul fiind redus din cauza deprecierii
calităţii:
1. Recepţia ambalajelor la preţ de gaj(lăzi):
Dt 217.6„Ambalaj cu marfă şi gol” 2000 (100*20)
Ct 521„Datorii comerciale curente” 2000
2. Pentru ambalajele la preţ de achiziţie:
a) Dt 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 2500 ((500*4)+(400*2,5)-3000/6)
Ct 521„Datorii comerciale curente” 2500
b) Dt 534 „Datorii faţă de buget” 500 (300/6)
Ct 521„Datorii comerciale curente” 500
3. Achitarea datoriei către furnizor pentru ambalajele primite:
Dt 521„Datorii comerciale curente” 5000
Ct 242 „Conturi curente în monedă naţională” 5000
4. Livrarea ambalajelor către furnizori la valoarea totală a acestora :
Dt 221 „Creanţe comerciale” 4880
((100*20)+(500*4)+(400*2,2))
Ct 534„Datorii faţă de buget” 480 ((2000+880)/6)
Ct 612„Alte venituri din activitatea operaţională” 4400
5. Înregistrăm costul ambalajelor livrate către furnizor:
Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională” 4400
Ct 217.6„Ambalaj cu marfă şi gol” 4400
6. Pentru diferenţa de preţ:
7
 Dt 714.9 „Alte cheltuieli operaţionale” 100 ((2,5-2,2)*400-120/6)=100
Ct 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 100
7. Reflectăm suma TVA aferentă diferenţei de preţ:
Dt 713 „Cheltuieli administrative” 20
Ct 534 „Datorii faţă de buget” 20

Tema 7: Contabilitatea altor operaţii cu mărfuri. Inventarierea mărfurilor şi

contabilitatea diferenţelor de inventar.

1. Inventarierea stocurilor de mărfuri.

2. Contabilitatea diferenţelor constatate la inventarierea mărfurilor.

-1-
În conformitate cu art.2 al Legii Contabilităţii, inventarierea reprezintă controlul şi
autentificarea documentară a existenţei şi situaţiei bunurilor materiale. Sarcinile de bază ale
inventarierii sunt:[13]
- stabilirea existenţei efective a bunurilor,
- Controlul asupra integrităţii activelor prin compararea existenţei efective cu datele contabilităţii,
- stabilirea bunurilor care parţial şi-au pierdur calitatea, stilul şi s-au învechit,
- depistarea bunurilor neutilizate în scopul vînzării lor ulterioare,
- verificarea respectări iregulilor şi condiţiilor de păstrare a bunurilor,
- verificarea realităţii valorii de bilanţ a activelor.
Periodicitatea şi numărul inventarierilor se stabilesc de conducătorul întreprinderii de Comerţ.
Prin intermediul „deciziei/ordinului de inventariere” emise de conducător, se formează şi se aprobă
componenţa comisiei de inventariere. În componenţa comisiei se includ: contabilul-şef sau alt
contabil, conducătorii subdiviziunii structurale, managerii pe vînzări, merketologi.
Pentru executarea inventarierii contabilitatea verifică toate documentele privind primirea şi
vînzarea mărfurilor şi stabileşte soldul mărfurilor la depozit conform datelor contabile pe fiecare
unitate de marfă. Comisia de inventariere sigilează la început toate intrările în depozit şi încăperi
supuse inventarierii, întocmindu-se „proces verbal de sigilare”. Se solicită de la gestionar „Raportul
de gestiune” pe ultima perioadă de activitate, cu raportul, gestionarul prezintă o „Recipisă” prin care
confirmă faptul că gestionează sau nu bunuri şi în alte locuri de depozitare. Are sau nu plusuri sau
lipsuri în gestiune despre care are cunoştinţă, are bunuri care trebuie expediate, a primit sau a eliberat
mărfuri fără document, ş.a.
8
 În ordinul de inventariere se indică termenul de efectuare a inventarierii. Înventarierea se face
în prezenţa obligatorie a persoanelor cu răspundere materială.
Înventarierea în UCA presupune verificarea existenţei numerarului în casă, în acest caz se
întocmeşte procesul verbal de inventariere a numerarului.
Înventarierea se execută în locurile de păstrare a mărfurilor prin numărare, cîntărire şi
măsurarea fiecărui tip de marfă. După încheierea zilei de muncă se sigilează încăperea unde se
efectuează inventarierea. Mărfurile aprovizionate în perioada de inventariere se recepţionează de
gestionar în prezenţa comisiei şi se înregistrează imediat după finalizarea inventarierii. Pe fiecare
document ce însoţeşte mărfurile primite, preşedintele comisiei înscrie „primite după inventariere”,
pune data şi semnătura.
Eliberarea mărfurilor din depozit nu se efectuează pînă la încheierea inventarierii. Denumirea
bunurilor inventariate se reflectă în lista de inventariere în unităţile de măsură luate la evidenţă.
Listele de inventariere şi balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii servesc ca documente pentru
stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri prin preluarea din listele de inventariere numai a poziţiilor
cu diferenţe. Listele de inventariere se întocmesc în 3 exemplare, iar în cazul predării-primirii în 5
exemplare.
Corectările în liste se semnează de către toţi membrii comisiei de inventariere şi de gestionari.
Ultimile rînduri necompletate ale listei de inventariere se barează. Bunurile ce aparţin altor
întreprinderi se inventariază şi se întocmesc liste de inventariere separate, iar proprietarul mărfurilor
urmează să comunice exactitatea datelor. Imediat după inventariere pînă la deschiderea gestiunii se va
proceda la un control de verificare prin sondaj (pentru confirmarea exactităţii) a mărfurilor de către
comisia de control a inventarierii în prezenţa comisie de inventariere şi a gestionarului. Se verifică
bunurile care au o întrebuinţare mai ridicată şi cele cu valoare mare. Datele controlului de verificare
se înregistrează în proces verbal de verificare a inventariere.
La depistarea divergenţelor, la hotărîrea comisiei centrale sau a conducătorului se va repeta
inventarierea, posibil în altă componenţă a comisiei de inventariere.
După finalizarea inventarierii gestionarul prezintă o recipisă, prin care confirmă că
inventarierea şi înregistrarea bunurilor în listele de inventar s-au executat în prezenţa sa şi nu are
obiecţii faţă de comisie şi de modul de executare.

-2-
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin contrapunerea datelor în lista de inventar cu cele din
evidenţa analitică şi contabilă. Diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor:
- plusurile de mărfuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează
la majorarea veniturilor.
- lipsurile de mărfuri se trec la cheltuielile perioadei,
- lipsurile de mărfuri ce depăşesc normele de perisabilitate naturală se reflectă în contul persoanei
vinovate la preţurile de piaţă în momentul depistării lipsurilor,
- în caz cînd nu sunt stabilite persoane vinovate, pierderile peste normă se trec la cheltuielile
perioadei.
În cazul cînd lipsurile din gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se compensează lipsurile cu
plusurile constatate, dacă există riscul de confuzie între sortimente sau alte pricini. Diferenţele
stabilite în urma compensării şi aplicării tuturor normelor de perisabilitate naturală se recuperează de
la persoanele vinovate. Normele de perisabilitate se aplică doar în cazul determinării lipsurilor
efective pe categorii de mărfuri la care s-au constatat lipsuri. Normele se aplică nu automat tuturor
mărfurilor, ci doar celor ce li se aplică normele de perisabilitate. Rezulatatele inventarierii se înscriu
după confirmarea de către contabilitate a soldurilor scriptice într-un proces verbal. Rezultatele
inventarierii se înregistrează în contabilitate în termen de cel mult 5 zile de la data luării deciziei
privind rezultatele inventarierii.
Formulele contabile ce se înregistrează la stabilirea rezultatelor inventarierii le stabilim în
următorul tabel:
Nr. Conţinutul operaţiilor economice Formula contabilă
Dt Ct
9
 1. S-au stabilit surplusuri de mărfuri 217 612
2. Se înregistrează ad.com. aferent mărfurilor 217 831
stabilite ca surplusuri
3. Se înregistrează lipsurile de mărfuri în 712 217
limita normelor de perisabilitate naturală
4. Se restabileşte suma TVA aferentă 713 534
mărfurilor lipsă în limita normelor de
perisabilitate
5. Se decontează diferenţa valorică de preţ la 712 217
mărfurile supuse compensării
6. Se înregistrează lipsurile înafara normei de 714 217
perisabilitate
7. Se impun lipsurile constatate către 226 612
persoanele vinovate
8. Se calculează ad.com. la lipsuri 226 612
9. Se calculează TVA la lipsurile impuse 226 534
gestionarului ((opr7+8)*20%)
10. Se recuperează lipsurile de către gestionar 241 226
cu plată în numerar
11. Se recuperează lipsurile de către gestionar 531 226
cu reţinere din salariu
12. Se decontează lipsurile pe motivul 723 217
calamităţilor naturale
13. Se decontează mărfurile defectate sau 712 217
alterate în cadrul păstrării.

EXEMPLU: S-au constatat lipsuri de3 mărfuri la depozitul U.C în mărime de 1000 lei. Aaosul
comercial mediu pe luna precedentă reprezintă 35%, TVA la achiziţia acestor mărfuri a fost
înregistrată în Debit 534 în perioada de gestiune precedentă în momentul achiziţiei mărfurilor.
Conform deciziei conducerii lipsurile au fost impuse gestionarului şi recuperate de către acesta în
numerar. Suma perisabilităţii naturale la mărfurile lipsă constituie 20 lei:
1. Se înregistează lipsurile în limita normelor de perisabilitate:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire” 20
Ct 217 „Mărfuri” 20
2. Se restabileşte TVA aferentă lipsurilor în limita normei de perisabilitate:
Dt 713„Cheltuieli administrative” 4 (20*20%)
Ct 534„Datorii faţă de buget” 4
3. Stabilirea lipsurilor de mărfuri la preţul de achiziţie înafara normelor:
Dt 714 „Alte cheltuieli di activitatea operaţonală” 980 (1000-20)
Ct 217„Mărfuri” 980
4. Impunerea lipsurilor înafara normei persoanei vinovate:
a) Dt 226„Creanţe ale personalului” 980
Ct 612„Alte venituri din activitatea operaţională” 980
b)Se calculează ad.com la lipsurile impuse gestionarului:
Dt 226„Creanţe ale personalului” 343 (980*35%)
Ct 612„Alte venituri din activitatea operaţională” 343
5. Se calculează TVA la lipsurile impuse gestionarului:
Dt 226„Creanţe ale personalului” 264,4 ((980+343)*20%)
Ct 534 „Datorii faţă de buget” 264,4
6. S-au recuperat lipsurile de către gestionar cu plată în numerar:
Dt 241 „Casa” 1587,4 (980+343+264,4)
Ct 226„Creanţe ale personalului” 1587,4

10
Tema 8: Contabilitatea cheltuielilor aferente operaţiilor cu mărfuri.

1. Structura cheltuielilor aferente operaţiilor cu mărfurile.

2. Contabilitatea cheltuielilor atribuite spezelor.
3. Contabilitatea cheltuielilor atribuite deficienţelor.

-1-
Profitabilitatea activităţii comerciale reprezintă capacitatea acesteia de a produce venituri care
să acoperecheltuieli antrenate de activitatea în cauză şi să conducă la obţinerea venitului net,
indiferent de formele pe care le îmbracă. Activitatea oricărei întreprinderi de comerţ presupune
realizarea unor cheltuieli caracteristice operaţiilor cu mărfurile. Cheltuielile constatate în cadrul
operaţiilor marfare pot fi grupate în dependenţă de necesitatea de formare după următoarele criterii:
1. După elementele şi categoriile de cheltuieli se determină: cheltuieli de transportare şi
manipulare a încărcăturilor către cumpărători precum şi cheltuieli de operare a stocurilor de mărfuri.
2. Conform articolelor de cheltuieli sunt stabilite 2 subgrupe esenţiale:
- cheltuieli specifice activităţii comerciale,
- cheltuieli administrativ-gospodăreşti.
3. În dependenţă de ordinea includerii în componenţa cheltuielilor pe subdiviziunile structurale
există: cheltuieli directe, care se atribuie la subdiviziuni (magazine şi depozite) şi indirecte, care se
repartizează proporţional între subdiviziuni (uzura clădirilor, amortizarea licenţelor ş.a.).
4. În dependenţă de volumul cifrei de afaceri pot fi: cheltuieli condiţional variabile ce se scimbă
direct proporţional cu modificarea cifrei de afaceri şi cheltuieli condiţional constante (plăţile pentru
chirie, servicii de pază ş.a.).
5. Conform perioadei de gestiune există cheltuieli ale perioadei curente şi cheltuieli anticipate ce
se referă la perioadele viitoare.
6. Conform coraportului stocurilor de mărfuri pot fi cheltuieli care se atribuie cheltuieli privind
formarea şi menţinerea stocurilor de mărfuri, precum şi cheltuieli aferente desfacerii de mărfuri.
Cheltuieli aferente operaţiilor marfare pot fi generalizate în următoarele compartimenet:
11
 a. Cheltuieli de stocare şi desfacere pe care le numim speze (epuizări de materiale şi servicii
pentru întreţinerea activităţii).
b. Pierderile materiale şi lipsurile de mărfuri numite deficienţe (presupune existenţa anumitor
lipsuri şi neajunsuri).
c. Cheltuieli privind reducerile cedate şi reevaluarea numite scăzăminte (reduceri, scăderi la
anumite sume a preţurilor).

-2-
Cheltuieli aferente circulaţiei marfare încep a se realiza odată cu intrarea mărfurilor în
patrimoniu.
Astfel în cadrul fazelor de stocare şi desfacere se colectează următoarele speze: [18,p.213]
- dezambalarea, dimensionarea şi sortarea mărfurilor în cantitatea propusă pentru vînzare.
- marcarea, prelucrarea şi preambalarea mărfurilor în scopul îmbunătăţirii aspectului comercial şi
aplicarea etichetei de preţ.
- cheltuieli privind formarea vitrinelor şi a reclamei comerciale.
- păstrarea şi prelucrarea termică a mărfurilor.
- deservirea în termen şi postgaranţie a mărfurilor vîndute.
- cheltuieli de operare a mărfurilor cu termen de păstrare limită sau expirat.
- cheltuieli privind operaţiile de ambalajele.
- ş.a.
În general spezele se atribuie cheltuieli comerciale, deoarece corespund caracteristicilor
enumerate în SNC şi sunt contabilizate în contul 712 „Cheltuieli de distribuire” în următoarea ordine:
1. Spezele formate din materialele utilizate în cadrul păstrării, desfacerii şi deservirii în termenul
de garanţie a mărfurilor:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire”
Ct 211 „Materiale”
2. Calculul salariului personalului angajat în vînzarea şi deservirea mărfurilor:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire”
Ct 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
3. Calculul contribuţiei privind asigurările sociale la salariul calculat:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire”
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale”
Dacă la vînzarea mărfurilor vînzătorul încasează de la cumpărător şi valoarea unor materiale
utilizate la ambalare, atunci este necesară includerea valorii acestora în componenţa ambalajelor cu
marfă prin formula:
Dt 713 „Cheltuieli administrative”
Ct 211 „Materiale”
La vînzarea ambalajelor costul acestora se înregistrează în:
Dt 714.1 „Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente altor active circulante ieşite”
Ct 217.6„Ambalaj cu marfă şi gol”
În cazul cheltuielilor pentru reclamă comercială şi formarea vitrinelor, pentru valoarea
mărfurilor utilizate se execută înscrierea:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire” -la preţ de achiziţie a mărfurilor
Dt 831 „Adaosul comercial” -la diferenţa de preţ aplicată
Ct 217 „Mărfuri” -la suma mărfurilor utilizate pentru reclamă la preţ de vînzare cu amănuntul.

Trebuie de menţionat că în componenţa spezelor se atribuie şi cheltuieli aferente transportării

ambalajelor refolosibile, care se returnează furnizorului precum şi cheltuieli privind reparaţia şi
întreţinerea curentă a acestora.
În situaţia produselor nevîndute în termenul prescris acestea urmează a fi lichidate printr-un
„proces verbal de lichidare a stocurilor cu termen de păstrare expirat”. În acest caz cheltuielile
acumulate în urma acestor operaţii se vor atribui cheltuielilor comerciale. Contabilizarea acestor

12
cheltuieli se execută în mod similar mărfurilor utilizate pentru formarea vitrinelor şi reclamei în
operaţiunea:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire”
Ct 217 „Mărfuri”
O dată cu aceasta cheltuielile respective pot fi prognozate prin crearea unor rezerve speciale
similare perisabilităţii naturale.

-3-
În practica comercială pierderile materiale de marfă pot rezulta atât din motive obiective cât şi
din motive subiective ceea ce determină gruparea deficienţelor în 2 grupe:
1. în limita normelor de perisabilitate naturală,
2. în afara normelor de perisabilitate naturală.
Deficienţele în limita normelor sunt grupate de factori obiectivi, adică de modificarea
calităţilor fizico-chimice ale mărfurilor numită şi perisabilitate naturală precum şi de onestitatea
cumpărătorilor. Pierderi înafara normelor apar în consecinţa atitudinii negospodăreşti (furt, alterare
ş.a) şi în urma calamităţilor naturale. Evidenţa corectă a deficienţelor asigură controlul asupra
gestiunii stocurilor de mărfuri, depistării la timp a pierderilor, stabilirii persoanelor vinovate şi
calcularea pagubelor cauzate de alterări şi furturi permite aprecierea volumului responsabilităţii
materiale şi verificarea recuperării daunelor provocate. Pierderile de mărfuri în întreprinderile de
comerţ sunt constatate cu ocazia inventarierii. Pierderile în limita normelor de perisabilitate se
calculează conform hotărîrii departamentului comerţului din 3 septembrie 1996 „Cu privire la
aprobarea normelor de perisabilitate asupra mărfurilor la întreprinderile de comerţ de toate formele de
proprietate din R.M”. Ele se decontează la dispoziţia conducerii întreprinderii de comerţ în
componenţa cheltuielilor perioadei.
Lipsurile şi pierderile în afara normelor se impun persoanelor vinovate. Normele de pierderi
în limită sînt stabilite pe feluri, grupe şi sunt diferenţiate în funcţie de procesele pe durata cărora se
calculează la transportare, la depozitare sau desfacere în dependenţă de perioadele calendaristice ale
anului. Normele sunt prevăzute sub forma unor cote %-le dar suma calculată nu trebuie să depăşească
mărimea deficienţelor stabilite.
Pentru determinarea deficienţelor la transportare în limita normelor, cota normativă se aplică
la volumul cantitativ a intrărilor de mărfuri conform formulei:
Dn= (q*N)/100%
Unde: Dn – deficienţele normate
q – cantitatea de mărfuri transmise la transportare
N – norma legală de pierderi
Normele de perisabilitate pentru mărfurile aflate în păstrare sau vînzare depind de zona
climaterică, grupa de mărfuri, anotimp şi se calculează după formula:
Dn= (Q*Pa*N)/100%
Unde: Pa – preţ unitar de achiziţie a mărfurilor constatate lipsă,
Q1 – cantitatea de mărfuri intrate sau vîndute în perioada dintre invetarieri.

În UCR se aplică normele de perisabilitate în funcţie de termenele de păstrare a mărfurilor.

Normele sunt stabilite în % pentru durata de 30 zile pentru fiecare grupă. Dacă mărfurile s-au aflat în
depozit mai mult de o lună, atunci se utilizează norma pentru luna următoare celei fixe, iar pentru
lunile incomplete se calculează ca raportul 1/30 la fiecare zi din norma lunei următoare.
EXEMPLU: Pentru paste făinoase norma pentru prima lună de păstrare este de 0,03%, iar pentru
fiecare din lunile ce urmează 0,008%. Pentru pastele făinoase aflate în depozit pe un termen de 3
luni şi 10 zile se va stabili o normă calculată astfel:
I. 0,03%+0,008%+0,008%+(0,008%*10/30)=0,0487%
II. Înmulţim cantitatea de paste făinoase cu 0,0487% şi vedem cât pierderi avem
în limită de normă de perisabilitate naturală.
Pentru unele tipuri de mărfuri ce urmează a fi păstrate într-un termen mai mic de 30 zile, normele
se stabilesc în dependenţă de norma zilnică de păstrare.
13
EXEMPLU: Carnea de vită a fost păstrată în depozit în termen de 25 zile. Norma pentru primele 3
zile de depozitare este de 0,08%, pentru fiecare din zilele ce urmează, dar nu mai mult de zece zile în
total norma se majorează zilnic cu 0,01%. Iar după 10 zile norma se va majora cu 0,005% zilnic.
I. 3 zile – 0,08%
II. 10 zile – 0,08%+(0,01*7)=0,15%
III. Până la 25 zile – 0,15+(0,005%*15)=0,225%

În cazul păstrării mărfurilor prin metoda pe sortimente poate fi utilizată următoarea formulă:

T=Σ Sz /CAp

Unde: T – termen mediu de păstrare a mărfurilor

n- numărul de zile de la ultimul inventar
Sz – soldul mărfurilor la sfîrşitul fiecărei zile lucrătoare pentru perioada dintre inventarieri
CAp – circulaţia mărfurilor

EXEMPLU:
Circulaţia zahărului pentru perioada 1 ianuarie 2010 pînă la 31 martie 2010.
Indicatori Sold la încep. Intrări zilnice Vînzări zilnice Sold la sfirş. Zilei
lunii
3.01.08 500 300 200 600
4.01.08 600 -- 300 300
5.01.08 300 200 200 300
............ ............ .............. ............... ................
31.03.08 400 400 100 700
Total pe perioada 15700 46800
dintre inventarieri

Termenul mediu de păstrare reprezintă 3 zile (46800/15700=aproximativ 3 zile). Norma de

perisabilitate la zahăr pentru 3 zile constituie 0,078%. Suma maximă de perisabilitate în cazul
circulaţiei a cantităţii de 15700 kg cu termen mediu de 3 zile este:
0,078%*15700/100=12,25kg

Pierderile constatate se înscriu în cheltuieli într-o singură lună ceea ce prezintă o încălcare,
deoarece în celelalte perioade diminuează artificial cheltuielile, deaceea se recomandă ca aceste
cheltuieli să fie repartizate proporţional pe fiecare lună prin constituirea de rezerve în limita
normelor, ceea ce trebuie prevăzut în politica de contabilitate a întreprinderii. Înregistrarea
deficienţelor în registrele contabile se execută în contabilitate astfel:
1. pentru crearea rezervelor necesare acoperirii pierderilor în limita perisabilităţii naturale:
Dt 712.9 „Alte cheltuieli de distribuire”
Ct 538 „Provizioane aferente cheltuielilor şi plăţilor preliminare”
2. constatarea deficienţelor şi a mărfurilor cu termen expirat:
Dt 538 „Provizioane curente” -valoarea mărfurilor constatate lipsă la preţ de vînzare cu
amănuntul
Ct 217 „Mărfuri”
3. Decontarea lipsurilor în limita normelor de perisabilitate naturală în situaţia depăşirii valorii
rezervelor formate:
Dt 712.9 „Alte cheltuieli de distribuire”
Ct 217 „Mărfuri”
4. Restabilirea TVA la mărfurile constatate lipsă în limita normelor de perisabilitate:
Dt 713 „Cheltuieli administrative”
Ct 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”

14
Tema 9: Contabilitatea reducerilor comerciale la achiziţia şi vînzarea mărfurilor.

1. Formele şi structura reducerilor practicate în activitatea comercială.

2. Contabilitatea reducerilor comerciale în operaţiile cu mărfurile.
3. Contabilitatea reducerilor financiare.

-1-
Reducerile practicate între partenerii de afaceri pot fi clasificate în 2 categorii:
- reduceri comerciale
- reduceri financiare
Reducerile comerciale acţionează numai în sfera circulaţiei mărfurilor. Reducerea comercială
acordată trebuie să fie efectuată faţă de un preţ de vînzare practicat sau faţă de un preţ stabilit între
parteneri printr-o înţelegere. Reducerile comerciale se acordă în cascadă, adică întotdeauna ultima
reducere acordată se va face la suma nettă-rămasă după reducerea anterioară.
Reducerile comerciale de regulă nu se înregistrează în contabilitate, acestea acţionînd în mod
corespunzător asupra preţului de vînzare din factura de însoţire a mărfurilor.
În practică reducerile comerciae sunt cunoscute sub numele de rabat, iar în literatura
economică clasificarea reducerilor comerciale se face în 3 categorii: rabat, remiză şi risturn.
[18,p.193]
Rabatu-ul poate fi definit drept reducerea excepţională a preţului de vînzare convenit în
prealabil, atunci cînd se constată diferenţe de calitate sau abateri de la standarde pentru mărfurile ce
fac obiectul tranzacţiei. Acordarea rabatului comercial se face cu ocazia fiecărei livrări şi are drept
scop acoperirea pierderilor la cumpărător. Procentul de rabat se aplică asupra preţului de vînzare
stabilit prin contract, reducîndul. Taxele faţă de buget se calculează din suma nettă rezultată din
aplicarea preţului redus corespunzător cu %-ul de rabat comercial. Rabatul se mai calculează cu
diferite ocazii cum ar fi: vînzarea produselor la sfirşit de serie, vînzări aniversare sau vînzări
promoţionale cu ocazia lansării pe piaţă.

15
 Remiza reprezintă reducerea comercială practicată în mod excepţional asupra preţului de
vînzare, ţinîndu-se seama de volumul vînzărilor efective şi respectiv de ponderea unor cumpărători în
clientela furnizorului ţinîndu-se cont de următoarele condiţii:
- Suplinirea volumului de achiziţie pînă la nivelul stabilit prin contractul de cumpărare –
vînzare.
- Vinzarea exclusivă a produselor unui singur cumpărător
- Solicitarea unei comenzi semnificative.
La acordarea remizei furnizorul urmăreşte obiectivele proprii afaceri printre care:
1. posibilitatea sporirii cifrei de afaceri prin majorarea volumului vînzărilor
2. extinderea cotei sale pe piaţă prin atragerea clientelei.
3. promovarea unor produse noi.
Aplicarea cotei de remiză se face asupra preţului de vînzare aferent volumului tranzacţiilor.
Risturn-ul este acea reducere de preţ calculată asupra ansamblului operaţiunilor cu acelaşi
cumpărător în timpul unei anumite perioade de gestiune, ţinînd seama de continuitatea şi consecvenţa
acestor operaţii pe viitor cel puţin în aceleaşi proporţii.
Risturnul se stabileşte prin contractul de vînzare –cumpărare de mărfuri în cotă %-lă şi se
aplică asupra preţului de vînzare. Acordarea risturnului produce efecte favorabile atît pentru furnizor
cît şi pentru cumpărător. Furnizorul se asigură că prin negocierea şi înscrierea în contractul încheiat
cu clientul său a unei cote de risturn, contractul are şanse mult mai mari de a se realiza şi cifra de
afaceri va spori. Cumpărătorul va depune toate eforturile ca să atingă nivelul de cumpărări stabilit
prin contract ştiind că odată atins acest nivel va beneficia de o reducere sub formă de risturn.
Reducerile financiare apar sub forma sconturilor de decontare pentru achitarea de către
client a datoriilor rezultate din facturile ce le însoţesc mărfurile de la furnizor. Ele constau din
reduceri ale valorii datoriei pe care furnizorul le acordă cumpărătorilor care îşi achită datoriile înainte
de termenul de scadenţă.

-2-
Reducerile comerciale indiferent de tipul acestora se contabilizează în momentul cedării
acestora de către vînzător. Întreprinderile de comerţ cu amănuntul utilizează prioritar pentru evidenţa
mărfurilor preţul de vînzare cu amănuntul. La preţul de achiziţie se însumează adaosul comercial
indiferent de metoda de calculare a acestuia prin înregistrarea în cont:
Dt 217.2 „Mărfuri”
Ct 831 „Adaosul comercial”
Ţinînd cont de necesităţile de activitate la contul 831 „Adaosul comercial”
pot fi deschise următoarele conturi:
831.1 „Adaos comercial aplicat la preţul de achiziţie”
831.2 „Reduceri comerciale”
831.3 „Reduceri financiare”
1. Achiziţii sau vînzări contabilizate la valoarea fără suma reducerii:
Dt 217 „Mărfuri”
Dt 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
2. Achiziţii de mărfuri cînd au loc reduceri comerciale (la cumpărător):
Dt 521„Datorii comerciale curente”
Ct 831.2 „Reduceri comerciale”
Ct 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
3. Vînzări de mărfuri cînd au loc reduceri cedate (la vînzător):
Dt 831.2 „Reduceri comerciale”
Dt 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 221 „Creanţe comerciale”
4. Achitarea înainte de termen pentru achiziţia de mărfuri (la cumpărător):
Dt 521 „Datorii comerciale curente”
Dt 831.3 „Reduceri financiare”
16
 Ct 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
5. Achitarea înainte de termen la vînzarea de mărfuri, adică reduceri cedate(la vînzător):
Dt 831.3 „Reduceri financiare”
Dt 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 221 „Creanţe comerciale”

Reducerile se acordă în %-te şi trebuie documentate prin facturi de reduceri (în roşu), care să
cuprindă şi TVA aferentă acestor reduceri ce trebuie să formeze obiectul regularizărilor din decontul
TVA. În factura în roşu se specifică numărul şi data facturii emise clientului asupra cărora se aplică
reducerea reciprocă. Reducerile respective se fac succesiv: mai întîi rabatul şi apoi dacă este cazul
remiza.
De regulă reducerile comerciale premerg reducerilor financiare, în acest caz se execută
următoarele înregistrări (la cumpărător):
Dt 521„Datorii comerciale curente”
Ct 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
În contabilitatea furnizorului de mărfuri se vor înregistra următoarele înregistrări contabile:
Dt 833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute” (la valoarea reducerilor fără TVA)
Dt 712.8 „Cheltuieli privind returnările şi reducerile”
Dt 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 221 „Creanţe comerciale” - la valoarea mărfurilor eliberate la preţuri incluse în factură.

-3-
Reducerile comerciale accelerează rotaţia mijloacelor circulante prin diminuarea termenilor de
achitarea a creanţelor şi datoriilor, adică a termenului de plată a creditelor comerciale. Aplicarea
reducerilor financiare reprezintă o încurajare materială a cumpărătorului în vederea achitării facturilor
fără întîrziere. Mărimea cotei de reduceri deobicei în practică se stabilişte în funcţie de rata medie la
creditele acordate pe sistemul bancar stabilite de BNM de exemplu. Dacă rata medie la creditele
acordate pe sistemul bancar reprezintă de exemplu: 27%, atunci cota reducerii comerciale pentru 20
de zile de achitare din momentul livrării mărfurilor reprezintă 1,5% (27%/360*100*20), astfel cu cît
se achită datoria cu atît mai mare poate fi cota scontului bonificat.
Contabilizarea reducerilor financiare se realizează în mod distinct, deoarece deobicei acestea
sunt operate după facturarea mărfurilor şi respectiv după transmiterea lor către cumpărător.
Contabilizarea mărfurilor cu aplicarea reducerilor se înscriu astfel:
1. S-au primit mărfuri de la furnizori:
Dt 217 „Mărfuri”
Dt 534 „Datorii faţă de buget”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
2. Se înregistrează achitarea datoriei faţă de furnizor:
Dt 521„Datorii comerciale curente”
Ct 242 „Conturi curente în valută naţională”- (la suma primită minus suma reducerilor).
3. Se înregistrează mărimea scontului bonificat:
Dt 521„Datorii comerciale curente” - la suma redusă
Ct 612.6 „Alte venituri operaţionale”
Ct 534 „Datorii faţă de buget” - la suma reducerilor.

17
Tema 10: Contabilitatea operaţiilor de comerţ exterior.

1. Particularităţile privind organizarea comerţului exterior. Preţurile interne şi externe ale

mărfurilor şi factorii care influienţează nivelul lor.
2. Contabilitatea exportului de mărfuri.
3. Contabilitatea importului de mărfuri.

1.Particularităţile privind organizarea comerţului exterior. Preţurile interne şi externe ale

mărfurilor şi factorii care influienţează nivelul lor.
Comerţul exterior – este o activitate de vînzare – cumpărare a mărfurilor, de schimb de
mărfuri, de prestări de servicii efectuate atît în interiorul ţării cît şi peste hotarele ei.
Activitatea de comerţ exterior asigură intrarea valutei în ţară pentru a se putea achita importul
de produse şi servicii, diferite obligaţiuni ale ţării, contribuie la echilibrarea balanţei valutare.
Comerţul exterior are diferite efecte economice şi neeconomice asupra fiecărui participant la
operaţiile de comerţ exterior. Aceste efecte pot fi de tip valoric şi se concretizează sub formă de
diferenţă dintre incasări şi plăţi a operaţiilor de comerţ exterior. De asemenea, aceste efecte pot fi de
tip social şi politic care nu pot fi măsurate valoric însă influienţează multilateral activitatea
întreprinderii participante la operaţiunile de comerţ exterior. Comerţul exterior constă din 2
componente:
1. schimburile economice internaţionale, care la rîndul lor pot fi împărţite în 2 categorii:
a) import de mărfuri şi servicii;
b) export de mărfuri şi servicii.
2. cooperarea economică internaţională, care se poate efectua prin următoarele activităţi.:
a) cooperarea de producţie şi de alt gen, deasemenea activitatea de antreprenoriat mixtă
efectuată cu agenţi economici străini;
b) activitatea investitorilor străini;
c) operaţiuni internaţionale, financiare, bancare, de creditare, de asigurare etc.
18
 Schimburile economice internaţionale (import-export) se pot efectua prin 2 metode:
1. Metoda directă, constă în organizarea şi realizarea operaţiilor de comerţ exterior de către
unităţile producătoare;
2. Metoda indirectă, constă în derularea operaţiunilor de export – import prin intermediul
unităţilor de comerţ exterior. La efectuarea operaţiunilor de comerţ exterior se utilizează 2 tipuri de
preţuri:
1. Preţul naţional intern cuprinde următoarele elemente:
- preţul producătorului;
- cheltuieli de transport pînă la frontieră;
- cheltuieli privind ambalajul;
- diferite cheltuieli legate de export;
Pentru operaţiunile de import preţul naţional intern va cuprinde următoarele elemente:
- preţul negociat cu partenerii externi;
- cheltuieli de transport pînă la frontiera RM;
Ulterior, dacă la aceste 2 componente care constituie preţul intern de import se vor adăuga
toate taxele şi comisioanele vamale se va obţine costul de achiziţie al mărfurilor importate în
vamă.Ulterior, dacă la ultimul mai adăugăm cheltuielile de transport de la vamă pînă la destinaţie
obţinem costul de intrare a mărfurilor importate.
Costul de intrare a mărfurilor importate = Preţul intern de import+Taxe şi comision+Cheltuieli
de trasport de la frontieră pînă la depozit.
Preţuri interne de export= Preţ producător+Cheltuieli de export +Ambalaje(nereturnabile)
+Cheltuieli de transport pînă la frontieră
2. Preţ internaţional extern. Pentru calcularea lui în practica internaţională se utilizează mai
multe metode de calcul:
- Metode bazate pe costuri;
- Metode bazate pe cerere;
- Metode bazate pe concurenţă;
- Metode bazate pe preţul obiectiv (în dependenţă de tipul cheltuielilor suportate, care vor fi
recuperate).Asupra preţurilor influienţează mai mulţi factori:
1. Condiţiile de ambalare (în dependenţă de ce tip de utilaj utilizăm);
2. În dependenţă de condiţiile de transport după tipul transportului utilizat (auto,
maritim,aerian feroviar);
3. diferite reduceri de preţ cu caracter financiar (disconturi) pentru achitarea înainte de
termen;
4. diferite reduceri cu caracter comercial, pentru cumpărarea unor partide mari de
mărfuri,client fidel etc;
5. diferite elemente fiscale.

2.Contabilitatea exportului de mărfuri. Exportul de mărfuri reprezintă totalitatea

operaţiunilor care produc bunuri fabricate pe teritoriul ţării şi sunt vîndute în alte ţări. Drept unitate
de evidenţă utilizată pentru export este partida de mărfuri, care reprezintă o anumită cantitate de
marfă omogenă expediată pe un singur contract, într-o singură direcţie facturată de furnizori printr-o
singură factură. De regulă, contractul prevede că se facturează fiecare partidă de marfă expediată de
furnizori. Respectarea acestei cerinţe contribuie la păstrarea partidei de marfă ca unitate de evidenţă
pe tot parcursul circulaţiei mărfurilor de la furnizor la cumpărător incluzînd timpul, transportul şi
păstrarea mărfurilor la depozitele intermediare, ceea ce va permite de a efectua controlul operativ al
fiecărei partide de mărfuri în timpul circulaţiei spre cumpărător.
Exemplu I: O întreprindere de comerţ a încheiat un contract privind exportul a două feluri de
covoare în Federaţia Rusă:
1. covoare
2. Preuri
Livrarea a fost efectuată la 09.04.201X şi costul livrării reprezintă 672 590 lei. Valoarea totală
a livrării în ruble constutuie 1 920 899 ruble ruseşti. Condiţiile de livrare sunt:- ambalarea,
19
încărcarea, transportarea pînă la transportatorul de bază, taxa de expediere, încărcarea în transportul
de bază şi achitarea transportului de bază îl suportă vînzătorul. Înainte de a transporta marfa unitatea
comercială perfectează şi achită următoarele certificate:
• de provenienţă – 67 lei + TVA 20%
• fitosanitar, 120 lei, inclusiv TVA
• serviciile organizaţiei de transport agentului economic a RM – 6629 lei, inclusiv TVA.
•Cheltuieli vamale:
- cheltuieli cu terminalul – 50 lei
- cheltuieli cu sigilarea – 24 lei
- declaraţia vamală întocmită de o firmă străină - 120 lei, inclusiv TVA
- procedurile vamale – 0,25 % din 729941,62 lei (1 920 899*0,38)
Întreprinderea din Rusia achită valoarea mărfurilor în avans la data de 26.03.201X la cursul
valutar de 0,41 lei pentru una rublă rusească. Cursul valutar la data livrării la 09.04.201X =0,38 lei
pentru una rublă rusească.Rezolvare:
1. Primirea avansului: DT 243
CT 523 – 787568,6 lei (1 920899*0,41)
2. Achitarea în avans a diferitor cheltuieli:
DT 234
CT 242 – 8848,25 lei (80,40+120+6629+50+24+120+1824,85)
3. Înregistrăm livrarea mărfurilor:
DT 221
CT 611 – 729941,62 lei (1 920 899*0,38)
4. Costul mărfurilor vîndute:
DT 711
CT 217 – 672 590 lei
5. Înregistrăm în contabilitate cheltuielile efectuate:
DT 712
CT 234 – 7690,02 lei. (67+100+5524,17+50+24+100+1824,85)
6. La suma TVA se înregistrează:
DT 534
CT 234 – 1158,20 lei (13,40+20+20+1104,80)
7. Compensarea reciprocă a avansului cu creanţa (la suma cea mai mică ditre avans şicreanţă):
DT 523
CT 221 – 729941,62 lei
8.Diferenţele de curs valutar: DT 523
CT 622 – 57629,98 lei (787568.6-729941.6)

3.Contabilitatea importului de mărfuri. Importul de mărfuri poate avea loc în 2 variante:

1. prin expedierea directă;
2. prin intermediar.
Expedierea directă – prevede ca importatorul ridică mărfurile de la depozitul furnizorului extern şi
importatorul suportă cheltuielile de transport şi cele vamale, astfel cumpărătorul (importatorul) va
reflecta operaţii de:
a) intrare a mărfurilor de la furnizor de peste hotarele RM;
b) toate cheltuielile de transport inclusiv taxele vamale – conform anexei la Legea Bugetului pe anul
respectiv;
c) suma TVA luată în cont şi plata TVA la buget de la valoarea vamală a mărfurilor importate.
Valoarea vamală şi suma TVA de la valoarea vamală se determină în conformitate cu legile:
- legea cu privire la tarifile vamale nr. 1380-XIII din 20.11.1997 (şi modoficările ulterioare);-
articolul 100 din Codul Fiscal;
- accizele se determină conform anexei la Legea Bugetului pe anul respectiv.
d) decontările cu furnizorii externi se face în dependenţă de tipul de achitare indicat în contractual
încheiat.
20
Exemplu: Unitatea de comerţ importă mărfuri la valoarea contractuală cu 10 000$ curs valutar la data
apariţiei datoriei 19,8 lei=1$, iar la data achitării 20,5 lei =1$. Cheltuielile achitate de cumpărător:
a) achitarea în valută:
- servicii de transport pînă la vamă incluse în valoarea vamală = 200$ la curs de 19,8 lei; la achitarea
serviciilor de transport 1$ = 20,50 lei;
- taxa vamală = 50$ * 19,80 lei;
- proceduri vamale = 30$ *19,80 lei;
b) achitarea în lei:
- taxa vamală 5551 lei;
- proceduri vamale 278 lei, inclusive TVA.
Rezolvare:
1. Valoarea vamală= 10 000$*19,80+200$*19,80+50$*19,80+30$*19,80+5551+232(278-TVA)=
209327 lei.TVA la valoarea vamală= 209327*20%=41 865,40 lei.
2. Cheltuieli achitate în valută străină:
DT 217 CT 243 – 1584 lei (50$+30$)*19,80
În cazul cînd aceste cheltuieli se achită în prealabil se înregistrează formulele contabile:
- la achitarea acestor cheltuieli de la contul valutar:
DT 234 CT 243 – 1584 lei
- la includerea acestor cheltuieli în valoarea mărfurilor importate:
DT 217 CT 234– 1584 lei
3. Cheltuielile efectuate în valută naţională:
a) taxa vamală cu achitarea:
- în prealabil:DT 234 CT 242 – 5551 lei
DT 217 CT 234 – 5551 lei
- ulterioară:DT 217
CT 521.3 sau 544.2 – 5551 lei
Formarea datoriei DT 521.3 sau 544.2 CT 242 – 5551 lei
Achitarea datoriei- la momentul înregistrării în vama:
DT 217 CT 226,532,242 – 5551 lei
a) procedurile vamale, apar aceleaşi situaţii ca în cazul taxei vamale:
- în prealabil:
DT 234 CT 242 – 278 lei

DT 217 - 232 lei

DT 534.4 – 46 lei
CT 234 – 278 lei
- ulterioară:
DT 217 – 232 lei
DT 534.4 – 46 lei
CT 544,2 – 278 lei
- la momentul înregistrării în vamă:
DT 217 – 232 lei
DT 534.4 – 46 lei
CT 226,532,242 – 278 lei
4. TVA de la valoarea în vamă:DT 534.4 CT 521.3 sau 544.2 – 41 865,40 lei
5. Se achită TVA calculate de la valoarea în vamă:
DT 521.3 sau 544.2
CT 242 – 41 865,40 lei

Importatorul achită TVA pînă în momentul îndeplinirii declaraţiei vamale, adică pînă la
intrarea mărfurilor pe teritoriul RM: DT 534.4
CT 242 – 41865,40 lei
21
 Suma TVA în registrul de evidenţă a cumpărătorului se înregistrează în baza datelor din
declaraţia vamală.
6. Primirea mărfurilor de la furnizorii externi:
DT 217
CT 521 -201960 lei (10 000$+200$)*19,807.
Achitarea datoriei faţă de furnizor şi organizaţia de transport străină:
DT 521
CT 243 – 209100 lei (10000$+200$)*20,508.
Diferenţa de curs valutar privind datoria faţă de furnizor:
DT 722
CT 521 – 7140 lei (201960-209100).
Prin intermediar – funcţia de intermediar o pot îndeplini diferite firme a căror activitate
constă în acordarea serviciilor de intermediere în operaţiile de import – export. Relaţiile dintre firma
intermediară, furnizor şi cumpărător se reglementează printr-un contract încheiat între aceste părţi.
Intermediarul îşi asumă responsabilitatea de a încheia în numele importatorului contracte cu furnizorii
externi privind cumpărarea valorilor materiale (mărfurilor) pentru un anumit comision. În contract
părţile prevăd: cerinţele faţă de calitatea mărfurilor; preţul contractual; data livrării; data expedierii
documentelor necesare; cerinţele faţă de ambalaj; marcarea mărfurilor; responsabilitatea părţilor;
mărimea comisionului ce îi revine intermediarului; parte ce va suporta (achita) taxa pentru controlul
vamal.

Bibliografie
1. Bajerean E.,Melnic G.,Țigulschi I.,Bugan C., Contabilitatea în comerț, conform noilor reglementări
contabile, Chișinău 2016, ASEM, ÎS FE-P.Tipografia Centrală
2. Codul Fisccal al Republicii Moldova nr.1163 din 24.04.1997, cu modificările ulterioare. În Monitorul
Oficial al Republicii Moldova 2015.
3. Nederiţă A., „Contabilitate financiară", Chişinău, ACAP, 2003.
4. Nederiţă A., „Noul sistem contabil al agentului economic din Republica Moldova'', Chişinău, 1998
5. Pop A., „Contabilitatea de gestiune în comerţ", 1997
6. Tuhari T., „Contabilitatea operaţiilor în comerţ" Chişinău, 2002.
7. Revista „Contabilitate şi audit" pe anii 1998, 2002-2009
8. Legea contabilității nr.112-XVI din 27.04.2007, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2007,
nr.90-93, art.399
9. Legea contabilității nr.749-XIII cu privire la comețul interior nr. 231 din 23.09.2010, în Monitorul
Oficial al Republicii Moldov nr.206-209/681 din 22.10.2010.
10. Standardele Naționale de Contabilitate, aprobate prin ordinul Ministerului Finanțelor nr.118 din
06.08.2013, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, nr.233-237, art.1533.

22