Cezara și Ieronim caracterizarea personajelor în

paralel

Ieronim și Cezara sunt personajele principale din nuvela

“Cezara” scrisa de Mihai Eminescu. Ieronim este un tânăr
călugăr pe când Cezara o contesă.
Ieronim este caracterizat de către autor cu ”o frunte
naltă și egal de largă asupra căreia părul formează un
cadru luciu și negru stă așezată deasupra unor ochi
adânciți în boltele lor și negru deasupra nasului fin. O gură
cu buze subțiri, o bărbie rotunjită, ocjii vulțumiți, expresia
lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece”.
Cezara, autorul o descrie prin ”faţa ei era de-o albeaţă
chihlimbarie intunecată numai de-o viorie umbră, ochi de-
un albastru intuneric care sclipesc in umbra genele lungi şi
devin prin asta mai dulci, mai intunecoşi, mai demonici.
Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de
desupt puţin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin şi
bărbia rotundă şi dulce ca la femeile lui Giacomo Palma.”
Cezara îl caracterizează pe Ieronim ca un ”demon
frumos în ”Căderea îngerilor” ” aceasta fiind îndrăgostită
de el, pe când Ieronime nu are nici un sentiment față de
ea descriindo ”o copilă înamorată, roșie, sfiosă,
turburată”. Ieronim scriind o scrisoare către unchiul său
Euthanasius ” Mâzgălesc păreții. Am intrat la o copilă
înamorată de mine...m-a rugat să-i sufăr iubirea...dar am
schițato. Am puso lângă mine. O adorabiă schiță. Dra simt
că în schițele se familarizează cu inima. N-o iubesc”.
Negând faptul că nu iubea, faptele lui spuneau deja că o
ibește acesta fiind inconștient de asta.