Borcan Daniela- Florentina

Master: Experimente ale Modernității

An : II
 S-a născut la 24 Martie 1847, la Iași.
 Provine dintr-o familie anglo-saxonă, după
tatăl Brunswick. Xenopol povestește în
memoriile sale despre originea tatălui său și
despre adevărata origine a familiei sale.
 Tatăl său, Dimitrie Xenopol (Brunswick)
ajunge la Galați în urma unei călătorii prin
Suedia și este botezat de colonelul Schelety
care îi dă numele de botez Dimitrie și care îi
schimbă numele de familie în Xenopol- fiul
străinului.
 Sunt născut în 23 martie 1847 în Iași, mahalaua Păcurari în niște case de
zestre ale mamei mele... Tatăl meu Dimitrie Xenopol se trăgea din o veche
familie anglo-saxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit
în tinerețe, în urma unei dureri sufletești, prin Suedia, pe mare până la
Constantinopole, de unde venise la Galați. Aici fu botezat de colonelul
Schelety, tatăl generalului Carol Scheleti, care-i dădu numele de Dimitrie
și-i schimbă tot odată și familia din Brunswick în Xenopol, adică „fiul
străinului”.
 În timpul copilăriei, el studiază în orașul natal, la pensionul tatălui său, unde îi
preda în limba franceză. În 1856 devine elev al Şcolii din Trei Ierarhi.
 Studiile liceale le face la Academia Mihăileană şi la Institutul Academic şi
termină studiile liceale la 1867.
 Studiile universitare le continuă la Giessen și Berlin între anii 1867-1871 în
domenii diverse, precum filosofie, drept, dar și istorie. Reuşeşte să ajungă în
Germania printr-o bursă de studii oferită de Societatea Junimea.
 În 1871 obține titlul de doctor în drept și filosofie.
 Pe tot parcursul studenției și-a exprimat interesul pentru ideile savanților
germani în legătură cu domeniul studiat de el.
 Vârsta de 24 ani a reprezentat pentru Xenopol punctul culminant al creării
viitoarei sale cariere. Participă la un concurs creat de Comitetul de organizare a
serbărilor de la Putna. Concursul presupunea crearea celui mai bun discurs
festiv realizat de un tânăr student, la mormântul lui Ștefan cel Mare, cu
subiectul Rolul istoric național al lui Ștefan cel Mare. Tânărul Xenopol a reușit
să împresioneze comisia (Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri), câștigând
concursul. La 1871 se întoarce în țară definitiv, stabilindu-se la Iași, timp în care
participă la festivitățile de la Putna.
 M-am chinuit atât de mult cu această însărcinare ce mi-o luasem
asupra-mi, încât am contractat un fel de amețeală, ca un fel de
învârtire a ideilor în cap, așa că nu mai puteam lega cuvintele unele
de altele. Mă temeam să nu înnebunesc și această zdruncinare a
facultăților mele intelectuale ținu mai mulți ani și mă prigoni și la
Berlin pricinduindu-mi cele mai cumplite suferinți, căci nu cred să
fie ceva mai grozav în lume decât teama de a-ți pierde mintea.
 Obținând doctoratul în drept, Xenopol se întoarce
în țară cu gandul de a profesa în domeniul
magistraturii, participând în paralel la activitatea
Societăţii Culturale Junimea . Obţinea funcţia de
prim-procuror la Tribunalul din Iaşi (1872-1878).
 Începând cu 1878 îşi înclină atenţia spre cariera sa
didactică.
 În anul 1879 colaborează cu Steaua României-
organul liberalilor.
 În anul 1881 se produce o ruptură de Societatea
Junimea.
 Obţine în urma unui concurs Catedra de Istorie a
românilor, în cadrul Universităţii din Iaşi.
 În anul 1883 se retrage definitiv din magistratură,
devine profesor de istorie la Universitatea din Iaşi,
la vârsta de 36 ani.
 Începe să realizeze cercetări pe subiecte diverse.
 În urma cercetărilor efectuate ca profesor universitar, Xenopol
editează articole în care prezintă publicului larg concluziile
obţinute.
 În anul 1891, obţine şi Catedra de Istorie Universală a Universităţii
Alexandru Ioan Cuza, Iaşi.
 Datorită multiplei cariere intelectuale, cu calitatea de istoric,
filozof al istoriei, economist, jurist, pedagog, sociolog, profesor
universitar, în anul 1893 devine membru titular al Academiei
Române.
 Între 1898-1901 ajunge în funcţia de rector a Universităţii din Iaşi.
 Între 1894-1903 şi 1906-1908 lucrează ca editor al revistei Arhiva, din
Iaşi.

 Ca om de ştiinţă cu merite excepţionale, în 1900 devine membru de
onoare al Societăţii de Arheologie din Bruxel, cu acelaşi titlu şi la
Societatea Academică din Cernăuţi.
 În 1903 devine membru al Institutului Internaţional de Sociologie.
 În 1914 ajunge membru titular al Academiei de Ştiinţe Morale şi
Politice din Paris.
 În 1915, Xenopol se mută la Bucureşti, însă în ultimii ani condiţiile
materiale precare îi agravează starea de sănătate, suferă de
paralizie, nu se mai poate deplasa şi devine afazic.
 În 1916, devine vice-preşedinte al Societăţii de Sociologie din Paris.
 Între 1917-1918 este evacuat la Iaşi în timpul ocupaţiei germane.
 Xenopol moare la 27 Februarie 1920 la Bucureşti din cauza
problemelor de sănătate.
 Xenopol a avut în ansamblul activităților sale o pondere istorică mult
mai mare, în comparație cu preocupările sale față de alte domenii,
precum literatura.
 El studiază literatura prin prisma istoriei, văzând-o ca pe o necesitate în
cunoașterea culturii naționale.
 Încă de la începutul activității sale științifice, el realizează o serie de
articole pe baza unor analize istorice, pe care le-a publicat în Convorbiri
Literare:
 Reforma asezămintelor noastre 1873
 Despre învățământul scolar în genere și în special despre acel al istoriei
1873
 Jurământul la Români 1875
 Herodot în raport cu istoria noastră 1875
 Starea noastră economică 1878
 Studiu asupra poziției geografice a Românilor 1882
 Considera literatura populară necesară dezvoltării literaturii culte
și mai ales îmbinarea celor două în mod armonios. În concepția lui
Alexandru D. Xenopol, poporul român a avut numeroase beneficii
culturale în urma literaturii populare, aceasta stând la baza
dezvoltării și cizelării poporului nostru.
 Literatura cultă a evoluat în funcție de contextul prin care
societatea românească a fost nevoită să treacă, de evoluția istorică a
poporului român.
 Îmbinarea celor două tipuri de literatură a reprezentat baza
genurilor și speciilor literare.
 Multe dintre studiile sale au fost publicate și în revista lui Iacob Negruzzi
Studiile asupra stării noastre actuale
 Studii economice, culegere de diferite texte pe teme economice, Iași, 1879;
 Teoria lui Röesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană, Iași,
1884;
 Une énigme historique. Les Roumains au moyen âge, Paris, 1885;
 Etudes historique sur le peuple roumain, Iași, 1887;
 Les principes fondamentaux de l’histoire, Paris, 1899;
 Principiile fundamentale ale istoriei, Iași, 1900;
 La thėorie de l’histoire, Paris, 1908.
 Românii și Austro-Ungaria, Iași, 1914

 Majoritatea lucrărilor discută continuitatea românilor în spațiul românesc,

Carpato-Danubiano-Pontic, bazându-se pe argumente veridice.
Argumentele teoriei continuității
poporului român- argumente adevărate
 imposibilitatea dispariției unui popor
în urma unui război;
 continuarea procesului romanizării
după 271 (retragerea aureliană)-275;
 retragerea lui Aurelian și a
administrației, nu a întregii
populații;
 existența unor surse istorice care
atestă prezența românilor în spațiul
carpato-danubiano-pontic înainte de
sec. al XIII-lea;
Argumentele teoriei roesleriene-
argumente false
 exterminarea dacilor în urma
războaielor daco-romane;
 romanizarea în 165 ani;
 retragerea întregii populații de la
Nord de Dunăre de către Aurelian;
 tăcerea izvoarelor scrise în
privința românilor pănâ în sec. al
XIII-lea;
 A fost publicată pentru prima dată în anul 1888, însă Xenopol lucrează la ea până în anul
1893, atunci când prezintă publicului ultimul capitol, respectiv cel de-al 6 lea.
 Scrie lucrarea în tmpul în care era profesor de istorie la Universitatea din Iași, în urma
unor cercetări amănunțite.
 Este prima lucrare care tratează complet istoria românilor.

 Istoria românilor din Dacia Traiană:

 toate provinciile românești;
 toate aspectele componente vieții românești: probleme politice, aspecte economice,
admnistrative, culturale și religioase;
 caracteristicile vieții sociale românești
 realizează o ierarhie a categoriilor sociale: mari proprietari funciari, orășeni, breslași,
meșteșugari, țărani, etc.
 etapele întemeierii țărilor române, evoluția lor în funcție de contextul vremii
 prezintă o evoluție a calității umane;
 activitățile desfășurate de români și
producțiile obținute;
 analizează situația geo-istorică a
spațiului românesc, bogățiile naturale
ale spațiului geografic populat de
români și modul în care pot fi
fructificate acestea;
 prezintă instituțiile din societatea
românească;
 S-intinde codru-n depărtare
 Pătat de mii culori
 Prin verdele rămas se pare
 Ca acoperit de flori

 Dar nu sunt frunzele uscate

 Ce nu s-au deslipit
 Și roșii, galbene
 Pe arbori au murit

 Un codru e și-a mea iubire

 Un codru înșălător
 Speranțe, visuri, amintire
 Sunt frunze uscate-'n dor.
 Xenopol a fost preocupat de filozofia istorică.
 Elaborează Teoria Scrierilor istorice, pe care o argumentează în alte
lucrări importante, Les principes fondamentaux de l’historie și La theorie
de l’histoire, apărute la Paris în anul 1899, respectiv 1908.
 Teoria susținea faptul că întâmplările istorice sunt înlănțuite și că
inevitabil un fapt istoric va cauza un altul, pentru că asta reprezintă
esența umanității.
 Prezintă poporul român ca fiind un popor complex cu domenii esențiale:
etnogeneză, unitate, viață economică, politică, culturală, socială,
religioasă, științifică și diplomație politică.
 Considera istoria ca fiind un mod ce creare a lumii, fenomenele materiale
și spirituale coexistând.
 Deține meritul absolut de a scrie prima sinteză a istoriei românilor.
 Ca profesor universitar, el contribuie la educarea și modelarea multor
generații de viitori profesori, istorici.
 Dezvoltarea învățământului în toate nivelele acestui domeniu, mai ales
în perioada lui Al. I. Cuza (1859-1866).
 În studiile sale economice prezenta factorii favorabili creării unei
industrii naționale prospere, începută încă din timpul lui Al.I. Cuza.
 Considera dezvoltarea industriei modalitatea principală prin care se
putea crea o independență economică, dar și politică.
 La nivel european se remarcă prin lucrările în limba franceză, limba
germană, limba italiană, făcând cunoscută prin intermediul acestora
istoria poporului român.
 A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană,
București, 1998.
 Bogdan Murgescu, Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001.
 Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1979.
 Dimitrie Onciul, Scrieri istorice, Editura Stiințifică, București, 1968.
 Iacob, Negruzzi, Amintiri din Junimea, Ed. Humanitas, 2011.

 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Alexandru_Dimitrie_Xenopol.
 https://www.scribd.com/document/172961419/A-D-xenopol-Istoria-Romanilor-Din-
Dacia-Traiana-Vol-1.
 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/roesler-vs-xenopol-si-onciul-disupta-
privind-romanizarea-daciei-si-continuitatea-populatiei-romanice-la-nord-de-dunare.