DACIUS API)ULUS

Cont]~ibuţie la onomastica traco-dacă şi illiră

1. Notă preliminară. - II. Appuli în Dacia. - III. Apuli în Italia. - IV. Numele
şioriginea oraşţllui..Alll!.lum. - V. Numele de trib Apuli. Numele de triburi la indo-euro-
peni. - VI. Etimologia......şi semnificaţia numelui Apuli. - VII. Triburile din Dacia.

J. - Cantitatea. şi valoarea informaţiilor scrise istorice-literare şi epigra-

fice despre popoarele zise =,barbare" ale antichităţii clasice sînt în funcţie de
vechilllea şi intensitatea raporturilor dintre aceste neamuri şi lumea medi-
teraneană greco-roITlană care a transmis în bogata sa literatură (păstrată în
11lare măsură numai fragmentar) toate datele disponibile azi privind istoria
antichitătii. Această constatare trebuie avută în vedere cînd se studiază
trecutul triburilor traco-getice (considerate în ultima vreme unaninl de isto-
riografie ca element de bază în procesul de formare a poporului ronlîn),
a căror ramură septentrională, geto-dacii" a venit mai tîrziu şi pentru mai
puţină vreme în contact direct cu provinciile de cultură mediteraneană,
resp. sub stăpînirea efectivă a puterii romane în primele secole ale erei noastre.
De aceea avelll asupra lor, dintr-un interval de peste opt veacuri, ştiri laco-
niee şi laeunoase, adesea contradictorii în ITlăsura bine cunoscută cercetătorilor,
iar pen tru unele aspecte ale vieţii geto-daee lipsesc cu desăvîrşire orice infor-
maţii scrise. Puţinele ştiri existente au dat loc în· istoriografia romînă la
interprct:lri uneori exagerate şi unilaterale cu general izări pripite, atît în. ce
priveşte fornlele de viaţă e con o ro i c ă şi pol iti c-s oei a 1 ă 1, cît
şi s pir i t ual ă - reI i g i o a s ă 2 şi sub raportul 1 i f i b i i daco-geţilor,
în legătură cu resturile (glose, nume proprii de locuri, triburi, persoane şi
zei) mult mai sărace şi enigmatice în nordu 1 Dunării decît în 1-'racia balcanică.

1 Rezultatele mai noi şi bibliografia recentă.: C. Dai c o v ici u, La Transylvanie

dans ['antiquite (Bucureşti, 1945), p. 44-73 "periode dace". Despre cercetările şi săpăturile
de nlari proporţii la cetăţile şi ·aşezările dace din l\{unţii Orăştiei (Costeşti, Grădiştea Munce-
lului, Piatra Roşie etc.) din anii 1949-1960, v. C. Dai c o v ici u Aşezările dacice din
1\Junţii Orăştiei (Bucureşti, 1951); Cetatea dacică de la Piatra Roşie (Bucureşti, 1954): rapoartele
anuale de săpături în SCIV (Bucureşti), II 195t- VI 1955, Materiale III, V, VI; Istoria
Rominiei, 1 (Bucureşti, 1960), p. 255-341 - cu indicaţii bibliografice mai ample.
2 1. 1. Rus s u "Religia geto-daci1or", ln Anuarul Institutului de studii clasice
(Cluj), V 1949, 61-137, unde sînt rectificate unele erezii şi exagerări mai vechi ori recente,
prezentîndu-se un tablou pe cît posibil real şi obiectiv al credinţelor şi vieţ-ii spirituale a comu-
nităţii populare geto-dace.
· 86 1. 1. RUSSC 2

In nlunca dificilă, adesea penibilă, de tîlcuire etinl010gică şi interpretare

istorică a resturilor de linlbă geto-dacă (de la care ar trebui să plece orice
studiu asupra poporului respectiv, limba fiind cel lnai vechi şi specific docu-
ment istoric) s-au făcut importante progrese, dar şi nunleroase greşeli, fireşti
şi frecvente la orice început, dat fiind echivocul forlnei şi sensului de bază
ale cuvintelor şi nUlnelor izolate ale unui grai dispărut, adesea lipsite de orice
analogii, obscure cu desăvîrşire în majoritatea c-azurilor; încît ele nu puteau
ori nu pot fi Încă elucidate în lÎInitele acelui "calcul delicat al probabilităţilor
etimologice", CUIn spunea odată ellllinentu 1 filolog şi unlanist Vasile Bogrea.
lJn caz concludent pentru felul cunI a fost 111ultă vrenle eronat inţeles şi
interpretat (chiar şi de noi, aCUIYL dou:1 decenii) un cuvînt al liIllbii (resp.
toponimiei daco-getice este numele purtat de capitala J)aciei libere Sarmi-
zegelusa, care după multe tatonărJl a putut fi lămurit definitiv ee] puţin în
elementul esenţial din părţile sale alcătuitoare.1 Între celelalte eielnente
ale linlbii, TIlult discutate şi frăInÎntate în ultinla vrerne, dar pentru care
s-au dat solu ţii discutabile şi dubioase neacceptate UnaniITI de erudiţi, este
şi nUlllele lnarelui oraş şi cet~te d~nă din locul actualei Alba Iulia,
A pul u nI, în legătură cu vechi"iii trib dac' ce locuia în această zonă centrală
a Ardealului, A p pul i. Este o problelnă etilnologică ce aşteaptă o solu-
ţionare şi o interlm'fltFe istorică Inai verosimilă, in locu l vechilor forlnule
bazate pe un punct de plecare greşit, farInal şi selnantic, care ne arată că e
necesar a porni de la altă realitate: t r i b II 1 cu semnificaţia sa priInitivă
caracteristică pentru sistemul onon1astic al "indo-europenilor", în cadrul
căruia, pe cale comparativă, se explică atît numele de popor dacic Ap1l1i şi
oraş Apulllm, cît şi tribul illiric onloninl din Italia ilpuli (Apulia), hnpreună
cu o serie de nUlne personale illire ce conţin acelaşi elelnent (bază) i.-e.
II. - Tot ce ştinl din literatura antică despre t.ribul dac A p li 1 i este
o nlenţiune laconică dintr-o poezie, a cărei se111nificaţie topografică rălnÎne
echivocă, deşi a fost rrnllt discu tată, de peste o j ulnătate de secol: "Consolatio
ad Livialu" (sau "Epicedion Drusi", în J)oetae.J::JJ./Jj)i minores, ed. Aenl. Baeh-
fens, 1 1879, I.ipsca, Te\lbner, p. 118), vers 387 -8, unde sînt lnenţionate
ţările şi popoarele învinse de cei doi prin ţi r0111ani fra-ţii Ţiberius şi Drusus
în a. 10(9 î.e.n. 2 .,I)unărea cea violentă şi îndepărtatul ApI!)J1JJ.s,~lacic, un
duşluan care nu e depărtat de Pontul Euxin (l\iarea Neagră)":

DanlllJillsque rapax el Dac i II S orbe ren10lo

..:1 p pul u s (huic hosti perbrelJe l)on tlIS iLer).
S-a ndniis unaninl că ])acius Appulus este tribul care locuia în zona
cetăţii cunoscute lllai tîrziu, sub ocupaţia rOlTIană ,Aplllllm:\ fiind probabil
~-.

1 I. H li S S li .. Sal'Jnizegetllsa, capitala <1aeo-geţilor", în Heuista istorică rOlninii

1.
(Bueureşti), X IV 19·4·1, ~~78 - :HHl.
2 i\. v. P r e n1 e r s t e i Il, Jallreshette des jjsterreichisc/zen a/'chaeol. Instil. 1 1808,
BbI. 159; C. Pat s (' 11, Beitriige Zllr VijlkerkllJu!e von Siidosteuropa, "'/1 (Sitz.her. Akae1.
\Vien, 214,1,1932), p. 108; \"'/2 (ner I<unlplllll1 den lJonalzrallln llnter Donlitian llnd Trajan,
ib. 217, 1,1937), p. 79-80.
3 ,.Die dakisehen Appuli, die vermutlich un1 <ten spăteren Hauptort Apuhllll herunl
sassen" (Premerstein); ,.lllit I)aeius .Appulus l{()nnen lediglich clie Be- nnd lJnlwohnel' des an
der l\laroseh gelegenen Ortes Apululll gemeint sein. ApululTI cltirfte <leI' Jfauplort cineI' <leI'
dalTIaligen dazisehen TeilheI'rsehaflen gewesen sein" (P a t s c h).
 -- .

3 DACIUS APPULUS 87

una din cele cinci semi!l\:ii dezbinate şi invrăjbite după moartea lui Burebista,
cum relatează geOgrifiil ~itrabo, avînd centrul ("capitala") în Apulum, localitate
ce şi-a luat numele ele la acel de trib. Nu este sigur unde au avut loc luptele
romanilor cu "Dacius Appulus". Cum ar indica expresia "huic hosti perbreve
Pontus iter", acel telritori li ar fi de căutat (după Premerstein, J ahl'esh. oslerr.
Insl. XXVIII 160) in regiunea Mării Negre, fiind vorba numai de una din
numeroasele incursiuni de pradă ale dacilor în teritoriul pontic al Moesiei,
mai ales contra oraşelor greceşti dobrogene. Patsch admite însă că acest pasaj
ar însemna că Augustus împăratul roman a trimis (în a. 10 Le.n.) un corp
expediţionar împotriva dacilor care a pătruns pînă în inima ţării lor, unde a
întîmpinat rezistenţa dîrză în teritoriul tribu~Appuli, la cetatea omonimă
lîngă Mureşul central (Patsch, Beilr. Vj2, p.i9-80). Fără a putea şti deocam-
dată care este--semnificaţia exactă a pasajului sub raport topografic, trebuie
să ne mulţumim cu simpla informaţie, cu atît mai preţioas~l cu cît este unica,
"Dacius orbe remoto Appu lus (huic hosti perbreve Pontus iter)", despre exis-
tenţa tribului dac eu numele Appuli, inseparabil de localitatea Apulum 1.
lII. - Tribul dac din centrul Ardealului (al cărui principal "oraş" era
Apululll.::::.Alba Mia) are - cum s-a observat de multă vreme - un dublet
deplin în tribul i Il i l' din sud-estul Italiei: A pul i in teritoriul numit
după ei Aplllia, azi Puglia 2; asemănarea, chiar identitatea de nume nu poate fi
întîmplătoare; s-a stabilit deci legătura firească între ele, considerînd mai
întîi că ar fi fost cazul unei dependenţe directe în sensu 1 că ar fi existat o
colonizare de populaţie din Apulia în Daeia (după cucerirea acestei ţări de
armatele lui Traian); astfel s-ar explica transpunerea numelui de pe ţărmul
vestic al Adriatieei asupra oraşului roman de pe malul Mureşului 3. Neînte-
meiată pe vreo ştire documentară, explicarea în ace~t fel a numelui Apulum
din Dacia nu este admisibilă dacă se ţine seamă că el apare cu mult înainte
de cucerirea şi colonizarea romană: "Dacius Appulus", iar Ptolemeu amin-
teşte pentru început.ul sec. II e.n. între cele mai de frunte "oraşe" (n:6Â.Et~)
ale noii provincii An:o\)~. Astfel, vechea teză despre originea italică a numelui
şi chiar a populaţiei romane care l-ar fi transpus în inima Daciei carpatice
nu poate fi susţinută; ea a fost abandonată mai demult de erudiţi, observîndu-se

1 Despre luptele roman ilor cu dac ii în Umpu I lu i AlIgustus: A. P r e 111 el' s t e i Il "Der Daker-
und Germanensieger il!. \,inicius und sein Ellkel", În .Iuilreshelle oslerr. I1rch, InsI. XXVIII
1933, 140-163, ~XlX 1935, (i0-81; F. MiI t ner, [{/io ~XX 1937, 22·1.
2 H ii I s e n, Fleal-enc!fclofJiiliie (Pauly-Wissowa), II (1895),288-290 (Apuli, Apulia);
l\Iax. l\l a ye r, AfJl/lim vor unii l/ltillrend der HeUenisierung, Leipzig, 1914,411 p. Atest~lrile
literare ~i epigrafiee ale Ilumelui: Thesaurus LingI/ac Lalinac II (HIOU-6), 34·1-5. - Despre
I'lIglia: Enciclopeliia Italiana (Roma), XXVI II 50fi-52:3.
a Atare idee trebuie s,1 fie yeehe ap~lrînd ea ceva elementar şi firesc pentru primii anticari
şi istorici ai Daeiei. Dintre cei care au sus(inut-o in vremuri nu prea îndep;lItate sint de amintit:
Gr. G. Toc i les c u. Dacia lnainle de romI/ni (Bucureşti, 1880), 403, n. 3 ...AJlulum, Albur-
nus şi I3rutia (J3ruc1a) '1orbescu pentru o colonizare din Italia de josu"; S. Bol' o V S z k y,
A dakok. Elhnographlai I'alllllmânij (Budapesta, 1883), 19; B. C ser ni, J1lLlzeumi es konyv-
lari erlesi/u (Budapesta), Vl1912, 107: cu ocazia ridicării ..canabelor" la rangul de municipium,
sub Marcus Aurelius, e mai mult decit probabil C>1 s-au adus şi colonişti din Apulia şi poate
de aici şi-a primit numele de Apulum: Al. 13 orz a, "Amintiri despre arheologul Ad.
e ser n i şi săp.ltlll'ile de la Apulum" (În ziarnl !'all'ia, Cluj a. A\' rIT, nr 245, 1(36),
p. 17 a extrasu In i.
88 1. 1. RUSSU 4

pe bună dreptate că nu poate fi cazul unui elelnent din afară, străin de viaţa,
.limba şi realităţile autohtone ale r.aciei preroillane. De îlnprlllnutarea numelui
dintr-un sens în altul (din Italia spre Dacia, ori invers, indiferent în ce epocă)
nu poate fi vorba; de aselnenea este greşit a considera Apulum ,din Dacia ca
un Ilulne'",.!.~.culn au făcut uneori (trecînd sub tăCereO,n'neeunoscîndştirea
despre Dacius Appulus) unii cereetători 1; alteori considerîndu-le ca forlne
paralele şi independente, dar înrudite, corespondente identice de origine
conlună 2; acesta din urInă este desigur cazul pentru cele două nUHle identice
de trib Apuli în J)acia şi Italia, de origine c0111ună indo-europeană, traco-
getică în priInu 1, illirică în al doilea caz. Încît etinlo1ogia adoptată pentru
tribul dacic trebuie să fie valabilăL şi pentru tribul illiro-Inessapic din Italia.
Intrat lnai demult în sfera de preocupări a etimologJlştilor, nnrnele 4.p,uii
italo-messapic a fost explicat cu aproape un veac în urInă de Georg Curtius
ca derivat cu sufixul -1- din rad. L-e. *aR- "apă", împreună cu alte nume de
locuri sau teritorii ce păreau să conţină acelaşi element ap-, ca Messapioi
învecinaţi, înselnnînd "teritori,ul qintre ape" (cf. Mesopotamia, Interamna
etc.), Apia Moreea din Pelopones etc. 3 Apulia ar fi insemnat cam ,~ul
de~pă, cu apă (?)", prin faptul aşezării lîngă lnare, deselnnînd ini-ţial numai
o zona de teren aproape de ţ:ărnl ~I peninsula cu mons Crarganus, la nord de
Bari, care ar fi fost chiar un "teritoriu dintre (de la) apă", la fel ca de ex.
,,(Pen)insula lui Pelops", Apia=Moreea. Etin10logia a fost apoi repetată şablo­
nic, ca o dogInă aproape unanin1 de cercetători 4, fără un control lnai riguros,
necesar în lnnlte din cazurile de vechi soluţii etimologice date pe bază de
simple intuiţii şi in1presii fugare, repetate apoi şi admise prin inerţie şi ru tină
de către erudiţi. Dacă nuruele de rîuri şi eventual cele de localităţi cu ele-
Inentul -ap- conţin sigur sau probabil cuvîntul indo-european pentru "apă",
acest lucru nu este de loc sigur în cazul lui Messapioi (~lessapion nlunte în
Grecia etc.), fiind cu totul neprobabil în nUBlele etnic-tribal al illirilor ApLlli,
cum se va arăta luai jos, în prinlul rînd din cauză că acelaşi nUIne apare cu
valoare şi seBlnificaţie identică în Dacia carpatică.
IV. - Considerat (la fel ca alte nUBleroase localităţi ale regiunii) de
obîrşie autohtonă dacică, nllIl1ele oraşului A pul U 111 a fost explicat de

1 De ex. H. 1'- r a h e, Die allen balkanillyrischen Geograplzischen Namen (Heidel-

herg, 1925), p. 61, 10 /1, 113.
2 I( r a h e, Zeitschrijt tiir Ortsnalnentorschllng (lYHinchen), V 1929, 143; Die 1VeZi
ais Geschichle (Stuttgart), III 1937, 126;: P. I( re t s c h m e r, Gioila (Gottingen), XXX
1943,164 "Apuli in lTnteritalien, die dak. Apllium ihr balkanisches ~vorbil<l haben'" etc.
3 G. Cur t i 11 s, Grundziige der griechischen EllJmologie (Leipzig), eeL II (1866),
p. 412=ed. V (1879), p. 469.
4 \V. P reI 1'v i t z, Beitrăge zur Kunde der indogermanischen Sprachen (Bezzen-
berger), XXIV 1899, 215:: APllli=,,\Vasserstădter", eln Teil der lYlessapii (şi Bel'liner philol.
Wochenschritt, 1897, 734); G. H e r b i g, Beri. philol. tVoch. 191~i, 1033; K r a h e, Zeit-
schritt Orisnament. V 143, Glotia XX 1932, 191; l( r e t s c h m e r, Glotia XXX lti3; \Va 1ele-
P o k OI' n y, Vergleiclzendes W orierbuch der indogermanischen Sprachen 1 46; \V a 1 d e-
II o f m a n n, Lat. eiym. W orierbuch 1 40 (amnis) etc. - La :L89H, }( r e t s c h m e r
(Einleitung in die Gesch. der griech. Sprache, p. 273) observa cu rezervă "mit lYlessapia ver-
gleicht sich in der Endung Salapia, Narne einer apulischen Stadt. Gehort auch Apuli und
der haufige illyr. ~ame Apiu her"?". - Încercarea lui R i b e Z Z 0, lVeapolis (Napoli), J
1914, p. 68-79 de a explica pe Apulia ea *Apudia<*Iaplldia< Iap'lrle.,\ este lipsită de orice
valoare, cum a arătat fI e l' b i g, loc. cit.
 5 DACIUS APPULUS 89

comparatistul vienez (ceh-austriac, 1841-·1901; autorul celebrei monografii

~
.despre traci) W. Tomaschek; după analogia cu Apl/lia italică drept un derivat
cu sufiJt -l- din aceeaşi rădăcină Le. *ap- "apă"; "Apulum (-a) vicII. benannt
: ach dem im Maro:> (Mureş) einmiiridenden Bache (Ompoly, Ampoiu); vgl.
\ en Flussnamen Apus". 1 Apartenenţa daco-geticului Apillum la această
familie de cuvinte şi nume ar părea formal (fonetic, morfologic) şi pdncipial
des LuI de plauzibilă; dar observarea mai atentă a realităţilor locale impune
o rezervă în privinţa acestei tîlcuiri etimologice simple, căci elementul "apă"
(firesc şi explicabil în nume de rîuri ca Apus [Caraş] din Banat etc.) este
prea puţin justificat de situaţia şi natura localităţii antice de la Alba Iulia:
faptul aşezării ei nu departe de cursul apei Mureşului (Marisos) nu poate
constitui un element topografic hotărîtor; cu atît mai puţin micul afluent
venit din Munţii Apuseni, Ampoiul (das~eiul11), ori împrejurarea că
localitatea daco-romană se află lîngă confluenţa, la vărsarea Ampoiului în
Mureş, "între ape". Atari elemente nu pot servi ca indicaţii pentru interpretarea
semnificaţiei primare a numelui dacic ca ,,"~stadt", ori ca un ,,(loc) lîngă
apă". La 1948, în art. Apulum. Numele/şi originea localităţii daca-romane
(revista de la Alba Iulia Apulum, III 1947 -9, p. 145-159), adunînd şi siste-
matizînd datele documentare (mai ales epigrafice) şi rezultatele cercetărilor
mai vechi cu privire la începuturile şi dezvoltarea localităţii în perioada
romană 2, am schiţat (fără pretenţia de a da ceva nou şi senzaţional) un
tablou aproximativ şi provizoriu al evoluţiei vechiului Apulum daco-roman.
începuturile oraşului roman se cunosc ceva mai amănunţit, nu {:a ale celui daco-getic.
La inceput a fost castrul, ridicat pe inălţimea care poartă numele de "Cetate"; zidit imediat
dupiI ocuparea ţ:lril--dcTorţ.ele armate romane, el a rost timp de peste un veacşi jumătate gar-
nizoana legiunii fi..llI Gemina şi sediul comandamentu.l.\!Ls.uprem al trupelor din Dacia. La o
mică depărtare de--eastru a luat fiinţă o aşezare ch,ilă a familiilor şi a celor ce aparţineau de
militari, a veteranilor,. negustorilor, cantirire;:ilor, lucrătorilor şi a altor elemente romane
(romanizate, provincial-romane), - aşezare ce poartă in mod firesc. la inceput nu vechiul
nume al localităţii dace Apullllll, ci pe acela de "Canabae legionis XIII Geminae", iar comu-
nitatea locuitorilor .:Ganaoenses", timp de aproape trei sferturi (fe \Tem;, precum atestă citeva
inscrip~ii. Din Canabae ("Lagerstadt" sau "Lagerdorf") aşezate probabil spre sud de cetate
s-a dezvoltat in cîteva decenii un oraş Qe..pI:QP0.!1!.i respectabile, ridicat de impăratul Marcus
AULll~ rangul de "municipium Aur(elium) Apulense", care nu peste mult (sub Commo-
dus) devine colonia (~+e.lial..bpulen~era, din punct de vedere juridic, oraşul Apu-
l~ prin excelenţă, fiitld cel mai vechi. aşezat foarte probabil pe teritoriul actualei suburbii
i'al;tos (Mureşport, Marosportus). Spre nord şi est de cetate se intindea in acest timp ca şi inainte
de cucerirea romană, aşezare~hton~existenţăa fost afirmată mai intii la tillL0

! de Kornemann), numită de romani foarte probabil viclls.-i!JLulum (sau Aplliensis), al tribUlUi

Appuli~care nn este menţionat in inscripţii, dar existent alături şi complet deosebit de .
10călitatea romană. Sub Septimius St;~'l1S (193-211), acel vicus devine municipium, iar in
sec. III colonia 1I0V~ (cum admite C. Daicoviciu), ori e inglooât in vechea colonia
formind impreună o singur:l "colon ia nova Appulensis" (cum preconizase Kornemaun). Sint,
după toate aparenţele, două localităţi complet separate distanţate cu ciţiva km, a căror dife-

1 Wilhelm Tom as c h e k, Die a/(en Thraker (Sitz. bel'. Akad. Wien, 131/1, 1894),
IT /2, p. 53; Real-encyclop. II 291; G. K i s c h, Archiv des Vereins tur siebenburgiscile
Landeskunde (Sibiu-Hl:rmannstadt), XLV 1929, 45: Apulum "Wasserstadt".
2 La bibliografia utilizată acolo să se adauge cele apărute intre timp: Gr. F 10 l' e s c u,
Aplllllm 111 p. 162-H, A. M 6 c s y "Das territorium legionis uud die canabae in Panno-
uicn", in Acla arcilaeologica (Budapest), III Hl53, p. 179-199 (p. 194 despre Apulum) şi
C. Dai c o vi c i u "Aşezarea autohtonă de la Apulum (Alba Iulia)", in SCIV (Bucureşti),
II an. 1 1!J50, p. 225·-8.
 90 1. 1. RUSSU 6

renţiere se explică prin natura originii şi însăşi structura lor diferită. Prima loealit~te este
aşezar~~nană, înfiripată de cetăţeni romani, de elenlente aduse prin vastul proces de colo-
nizare, 'veterani, negustori şi oameni de afaceri şi meşteşugari, cu un cuvînt favorizaţii stăpî­
nirii, instalaţi iniţial în nişte pavilioane-b~lrăci (canabae), în strînsă dependenţ[l de castrul
legionar; a doua a răs~lrit din vechea al('~ltuire c0l11unaltl autohton~1 a populaţiei învinse şi
supuse, acel sat luai mare (sau dacă vrei: "orar', polis), a cărui prezellţ~l şi însenlnătate a fost
afirmatrl de l(ol;-ielna~ şi recunoscuttl de alţ i cercetători; era una fi in numeroasele alcătuiri
cOlllunale pe care le yor fi p~lstrat daco-geţii în l~rimele decenii ale stăpînirii rOlnane în ţara
lor şi de care (culn e firesc să fie) nu fac rnenţiunea textele epigrafice puse de autoritrlţi şi de
11lilitari ori particulari rornani şi provinciali veniţi ex tot orbe Fţ<?!!~,ano (A pllllllTI III p. 151- 3).
Este de relevat faptul că vechiul nunle autohton al localităţii Apulum
nu a fost dat de la început aşezării ron1ane~a nUluit cu termenul tehnic
obişnuit "canabae"; dar după dezVOltarea acestora în municipiuln (apoi colonia),
vechiul nUlne de localitate a fost adoptat şi aplicat pentru noua lIlunicipali-
tate ronlană, dovadă c:l el nu ieşise din uz, fiind desigur tot tilTIpul viu, curent
în gura populaţiei locale şi a autorităţilor rOlBane de ocupaţie. În ce priveşte
sem~aţia şi oIjginea numelui topic Apulum, aIn considerat că UluIt 111ai
\ important ar fi mnlen tul caracteristic în Viaţa acestui luare centru urban:
'. cetatea aşezată pe acea proelninenţ:ă forn1ată de terasa diluvială a Mureşului
care domină pe o lnare întindere valea fluviului, consti tuind un in1portant
nod de cOlllunicaţii în interiorul Daeiei; de aceea all1 propus explicarea nunlelui
Apulum nu din APllli (trib), ori din rad. i.e. *ap- "apă", ci dintr-un rad. de
forma *pol- cu gre Jt6At~, ca "cetate", "loc de (la) cetate" etc. Atare soluţie
destul de artificioasă era de fapt tot un expedient provizoriu, neconvingător
nici chiar în m0111entul formulării lui, prezentat cu observaţia că "întrucît
n-ar fi deplin IălTIuritoare sau ar părea chiar luai puţin plauzibilă decît cea
veche (a lui Tomaschek), o cercetare viitoare 111ai 'arnănunţită şi aprofundată
va decide care este formula etimologică reală ori Inăcar cu cele luai lnulte
şanse de a fi adevărată" (Aplllum III 158). Este ceea ce căutăm a rezolva în
acest articol, reJUt{lţînd am ,ele soluţii etimologice anterioare, întrucît
în alt sens ne îndrurna comp area ŞI-observarea Blai atentă a formei paralele
daco-illirice de llUllle tribal Ap(p)uli (în Dacia, Aplllum) -- flpuli (în Apulia,
Italia), - două clanuri cu nume indo-europene identice şi de aceeaşi origine,
arătînd că (precum s-a spus) explicaţiile etiBl010gice date pînă aCUB1 (plecînd
de la elenlente t9pogr?fi~e, ca rad. *ap- "apă'':, ori *pol- "cetate"
etc.) nu sînt valabile /ş:i~'u duc la rezultate convingătoare, nici pentru Dacius
Appulus-.f-lpulum din Dacia, nici pentrlţ Apuli -Aplliia illiro-italice.
V. - În ce priveşte rap o r t u 1 toponimie dintre trib (Dacius Appu-
lus) şi localitatea (Apulunl) în Dacia, cei lnai mulţi am considerat Inai vechi
pe al doilea, din care să derive prirnul (indiferent de baza etin1010gică, *ap-,
*pol- sau alta). Dar Vasile P«\rvan a. observat despre eleluentul *ap- ,:,de sigur
nu şi în nU111ele de localitate ApiilU'iiz cum crede 'fon1aschek, căci acest nume
e propriu-zis .A.ppulum şi stă în legătură cu nunlele de popor App'4Ji, avînd
probabil un alt radical'~.l În acest caz izolat, Pârvan aV~~,~.reptate,greşind
toţi cei care aIn crezut altfel; căci - după eşecurile vechilo"?Soluţii - eti-

1 Vas i l e Pâr van "Considerat ii asupra unor nutne de rîuri daco-scitice" (Aca-
denlia Romîn~l, Jle1110riile secI. isI. III, 1/1, 1~)2:3), p. 4; Gefica (Bucureşti, 1926), p. 260;
adrnis de G. G. 1\1 a te e s cu, Enciclopedia italiana III (1929), 7f-.;7 (art. "Apululn", cu
lipsuri în bibliografia prIncipală).
 7 DACIUS APPULUS 91

mologia nUluelui ilpulum (oraş) nu este decît cea care urlnează a fi dată pentru
nu ITIele de t r i b, val a bj1ă atît în Dacia, cît şi în Apul ia 1ta 1iei.
CUln s-a spus, perfecta identitate Între Appuli (Apululn Dacia) şi APll/i
(llplllia Italia) arat~l că este vorba de un ~ne ,J.,.P+ka 1, de c0111unitate
populară ce se repetă in două arii lingvistice i1t!do-europene apropiate şi înrudite:
la traco-daci şi la illiri. Ca atare, el trebuie să fie străvechi, din faza arhaică
a linlbaj li fui indq:enropean. în ce priveşte conţinutul lui etiruologic este puţin
probabil să fie notiune cu caracter geografic-topografic ori tectonic, cu refe-
rire adică la natur~ l~~ lui, aşezarea pe tE;:rei1(Ca *ap-ul-,,'\Vasserstadt", lip-ulia
"ţara de la apă" ori *a-pol- "oraş", efClCe sînt (CUlTI s-a arătat) prea puţin se111ni-
ficative şi conclu dente pentru apariţia şi originea nU111elor în relaţiune cu
locurile şi teritoriile respective. De aceea, nUl11ele de ţrjlt.A..Ruli trebuie înţeles
în alt sens, plecînd de la altă noţiune de bază, de la altă falnilie de cuvinte
în -care"' el să afle depline analogii fOfruale şi sernantice, explicînd întreaga-i
structură. Pentru înţelegerea acestui fapt de interes lingvistic şi cultural-
istoric sînt necesare cîteva precizări de ordin general asupra n0111enclaturii
populaţiilor nUInite iudo-europene.
J.Vlllnele de triburi (etnice) la indoeuropeni în perioada priInitivă au la
bază cuvinte din ce le lllai variate ale vocabularu lui cotidian al limbii populare
şi se grupează în jurul cîtorva noţiuni caracteristice luai de sealnă, deselunînd
în genera 1 "co111uni tate", "popor", "oalneni", "aparţin:}tori îlTIpreună, ai
noştri", "cei care se j:nţeleg (prin grai cornun)", "cei care vorbesc" etc., iar -
cînd nll111e le şi-l dă poporu 1 respectiv - el exprirnă de regulă alese însuşiri
fizice ori rnorale (pejorative pot să fie, natural, nUlnai cînd sînt date de triburi
străine, ca de ex. Nemţi - slav neml(, "lnut, bîlbîit"). O altă categorie o for-
rnează cele derivate de la ele~~,.ac(~te geogr~onice ori de
la nunle de zei şi toteluuri 1.' Prinla categorie ("comunitate" etc., ori "cali-
tăţi") se explica prl·nTe:1.1itatea psihologic~l relevată de Solrnsen, a cărui con-
cepţie s-a perpetuat pînă în ziua de azi. Drept aceea, sînt frecvente nume de
triburi cu înselnnarea de "iluştri, nobili, străluciţi, sublirni, eroi, viteji,
cei mari, cei huni" ~,.a.rn.d.; alnintim nurrlat pe cele lnai renlarcabile: ilryă
"nobili" şj Eran, Iran; Galatae "vitejii, puternicii"; C;eltae (cu lat. celsus)
"cei înalţi, distinşi"; Nervii (lat. Nero) "puternicii"; Sciri şi Chalti "stră­
luciţii"; l1atavi "cei buni"; Burgundi "înalţi, nobili, ell1inenţi"; VisigDtae
"Golii buni"; Ostrogolae "Goţi} străluciţi" etc. pintre sen1inţiile trace s-ar
putea aIl1inti nlunele celor cu etTiIîOTog-ie sigură sau foarte probabilă: Dioi
"divinii, slujitorii Iu i Dumnezeu" după interpretarea lui Tomaschek, Thrakel' 1
71; Diobessi "Bessi eei divini" (?); Costobocii "străluci1j prin înţelepciune";
1~rallsi "puternicii, viguroşii" (*trell-s-); Berecyntae (trib frigian) "str:l1uciţii";
Getae probabil din rad. *g~{et- "a vorbi", deei "cei care vorbesc, se înţeleg prin
(acelaşi) grai". --,~--

VI. -' 111 acest s,ens, considerînd asem:ănarea forlnală fonetică şi proba-
hilităţile serl1anticei generale, nUluele tribului dacic .Appuli şi al illirilor
APllli din 1talia intr:ă (contrar părerii lui Prellwitz, l. c.) în gru pa de cuvinte

1 I'-' eli x Sol n1 s e 11, Indogermanische l?igennamen (fls Spiegel der ]{llltllrge-
sc/zicJzte, herausg. u. bearbeitet v. E. 1~ r ă n k e 1 (Heidelberg, 1922), p. 95-110 \T ol-
kernamell; cf: I. l. H. li S S u, L ilnba traco-dacilor (I3ucureşU, 1959), p. 52.
92 1. I. RUSSU 8

indo-europene însen1nînd "pl~re, tărie" *apel-j*apol-, identificată pIna acun1

în dOlneniu gerlnanic, grece~('. Şi-irf1 antroponimia illiră: v. isI. all, ags. a/ol
"putere", v. isI. a/la "a executa, a reuşi, a cîştiga", gernl. A/li (dat. pI. A/lim,s)
diviili'rnţi (probabil întruchipări în fornlă de nimfe ale puterilor naturii),
gr. rxJtEA( o~) "putere" în avaJtEÂ.a(Ja~. avappw(J&Et~ I-Iesyeh., ion. E'UllJtEÂll~
"puternic" etc., la care aparţine Apelli)JJ~o..zlon ca "zeul cel puternic" şi
foarte probabil DanIele personal (illiric?) l'euiiaplos din EJeea (Walde-Pokorny,
Vergleichendes W orierbuch, 1 p. 176; Kretschmer, Gloita XVIII 1930, 205);
de asemenea, cu siguranţă, CUll1 a relevat Kretschmer, numeroasa grupă de
nume illirice cu elementul Apl-: A.pla, Aplis, Aplius, Aplo, Apludus, Aplus. 1
Forma de bază pentru Ap(p)llli daco-illiric ar fi *aJ!!!!- (eu trecerea lui o neac-
centuat la u) ori *apli- c'a ~ nunleri-Personale lTIire 4~- cu vocalizare
secundară -u:. Prectl1'ft....se vede, numele de clan Ap(p)uli are paralele în antro-
ponomastica illiră, dar - lucru remarcabil - lipseşte în 1l01l1enclatura mult
luai bogată şi variată a traco-dacilor cu excepţia, lui Ap(p)uli şi Apulum
izolate în centrul I)aciei carpatice. I.-e. *apel- este o bază de--ra:-o-fădăcină
de forma *ap-, probabil înrudită ori variantă a lui *op- in cuvinte cu sensuri
foarte apropIate, î~tre care se nUlnără şi adjectivu 1 romînesc autohton antero-
luan (adică sigur traco-dac) aJNig dintr-o bază *0E;:!,-:: sau chiar *ape-l-. 2
Ţinînd seaInă de faptul că "Dacius Appulus" apare între pr}~_~..r-
sari (hostis) ai fOlnanilor - indiferent dacă luptele se vor fi desfăşurat
în Dacia carpatică ori în l\JIoesia la sud de Dunăre - sîntenl în drept să pre-
supunenl că ei erau cei mai vitetiil~ici şi teuluţi dintre dacii din
Carpaţi, purtînd un nume desigur nelipsit de selnnificaţie pentru caracterele
sufleteşti şi fizice ale conlunităţii populare: "cei puternici, tari, viteji", nUllle
cît se poate de adecvat pentru un viguros clan de lnunteni războinici. La fel
se considerau nlllnindu-se "cei p u ~ viteji", în acelaşi sentÎlnent de
lnîndrie colectivă prhnitivă, încă din îndepărtate vrel11uri illirii llpllli, sta-
biliţi în sud-estu 1 Italiei după traversarea Adriaticei în marea migraţie de
popoare indo-europene din zona carpato-pontică şi ucraineană spre sud şi vest.
Este remarcabil totuşi faptul că un t r ~ aţJt de puternic şi important
ca "Dacius Appulus" apare o singur~at în izvoarele documentare
ale antichităţii clasiee, lucru explicabil prin caracterul laeunos al acestora,
ca şi dispariţia nUlllelui lor, pe care nu-l cunoaşte alt izvor istoric ori epigrafic
de mai tîrziu - rănl'inînd doar - în numele localităţii, ,~oraşului" lor prin-
cipal de pe malul l\1ureşului central, APllluJl1. care ~.l!.noscut o strălucită
dezvoltare social-econol11ică şi culturală (datb'rittr importanţei nlilitare şi
politice) în cursul celor 165 de ani ai stăpînirii romane în Dacia carpatică.
VII. - Elucidarea lingvistic~i-etinlo1ogică a numelui de trib AW.uli, de
pregnantă factură arhaică i~~lropeană, din centrul Daciei liBere, aduce

1 H. IZ r a h e, l.exikon allillyr. Personennamen (Heidelberg, 1929), p. 7-8; Indoger-

manische Forschungen. LVII 1939-40,118, LVIII 1942, 227; R. V u 1 p e, Ephemeris Daco-
romana III 1925, 138. - Din Apuli ilIiro-italici ar putea fi derivat nunlele gentiliciu din
Italia Appuleills, întrucît nu este derivat de la Appius latin, v. W. S c hul z e, Zur Geschichle
laf. Eigennamen (Berlin, 1904, 1933, Abhandl. Gotting. Gesellschaft d. Wiss., V 5), p. 4?7,
453, 458, 460.
2 Dacorolnania (Cluj), XI 1948, p. 150-154.
9 DACIUS APPULUS 93

un aport pozitiv la puţinele cunoştinţe sigure asupra înlpărţirii politice, a

nOl1lenclaturii şi 1il1lbii daco-geţilor înainte de invazia rOlnană, preCU111 ŞI
pentru lăn1urirea eleillentelor conlune de lirnbă alc Lraeilor ~i vecinilor dc
la vest, illiri. În legătură cu t l' i bul' i 1 e dace, infoflnal iile doculuentare
sînt de aseluenea puţine şllaconice. SLrabo (\Tll C. 30 i, II p. 417 ed. lVleineke)
L

spune că după luoartea lui Burebista poporul dac învrăjbit era divizat în Blai
luulte părţi (fA.EPll), o dată 5, altădată 4; iar Augustus în testal1lentul său
vorbeşte de "DaCOrUl1l gentes" 1. 1)rup de peste un veac nu avenl în acest sens
nici o ştire. GeograftţJ...l?lQlollleu (III 8, 3, voI. 1, p. 44·4:, ed. C. l\1ueller, Paris
1883) alninteşte lQ.--tribufl în Dacia, din care însă nUlna.i şase sînt "ethnika"
propri u-zise: Anar/oi, Tellriskoi, [(os lo bokoi, Biephoi, J(eiayeisoi şi Piephi goi,
iar din acestea prilue]e două (AnartL.J.:eJlrisci) sînt populaţii celtice. Astfel
ar rălnîne în cuprinsul provinciei carpatice nUlnai patru selllinţii dace în sens
propriu. Dar nici nUBlele acestora nu e deopotrivă asigurat: afară de Costoboci,
celelalte nUlne nu prezintă garanţii de au tenticitate în lllanuscrisele geografiei
ptolelneice. Din lllotive fonetice, Biephoi şi ]Jiepheigoi fac Îlnpresia unor fornle
corupte; nici J{eiageisoi nu e sigur autentic în această forInă, din cauza difton-
gilor, resp. a hiatului, ce nu par a fi obişnuite în resturile de IÎ1nbă traco-
dacice. Majoritatea nU111elor (9 din 15) de "popoare" ale Daciei: Albocensioi,
Buridavensioi, Caucoensioi, Cotensioi, l~otulatensioi, Predavensioi, Ratacensioi,
Saldensioi şi fragruentarul -sensioi sînt derivate de tip rOlllan de la nume dp
localităţi (Alboca, Buridava etc.) cu sufixul lat. -ensis, cunoscut de PtoleBleu
şi în alte regiuni tracice. Este un siste111 de nUlnire a diferitelor grupe alc
populaţiei dace după regiuni ori localităţi 111ai de sealDă, un fel de "capitale"
de ţinuturi: Albocensioi = ;,dacii din (de la) Alboca" ete. Prevalenţa acestui
sisteln al derivării de tip latin, Întrucît corespunde unei reale situaţii deI110-
grafice, trebuie să :fi avut o selnnifica-ţie cultural- politică deocamdată
necunoscută, indiferent dacă lista de popoare a lui Ptolemeu se referă la
stările de după cucerirea ronlană (a. 106), ori la Dacia liberă dinainte de
această dată 2.
ION l. l{USSU

1 I~es geslae divi Allgusli, cap. 30: citra quod (Danuviulll) Da('orUlll transgrcssus excrcitus
meis auspiciis victus profligatusque est et postea trans Danuviulll ductus exercilus lneus
Dac o r U m g e fi t e s imperia populi ROlnani perferre coegit.
2 Despre triburile dacice: V. Pâr v a fi, Gelica p. 248 - 250; I. I. Rus s u
"Tribul dacic -sensioi", în Anuarul Institutului de istorie naţională (Cluj), XI 1946-7,
399-401 (extras).
94 1. I. RUSSU 10

DA(~IUS APPULUS
K Bonpocy O ~paKO-AaKH~CKO~ H HnnHpH~CKOA OHOMaCTHKe

PE3lOME

1. Ilo,lI.l1epKI1BaH C CaMOrO HaqaJla pC,LI,KOCTb 11 l1aCTO COMHHTCJlLHblii

XapaKTep TIHCbMeHHbIX CBe)l.eHHH O rpynnax HaCeJleHH5I B ,UaKI1H K ceBepy
OT HH)KHerO JlyHa51 H, OC06eHHO, O CJle)l.ax HX HCLJe3HyBIllero 513bIKa, aBTOp
YKa3blBaeT Ha 061JeKTHBHble Tpy,a,HocTH B 06JlaCTH 3THl'dOJlOrHLIeCKoro TOJlKO-
BaHHH Ba)KHbIX, HO B TO Me BpeIVIH COMHHTeJlbHblX co6CTBeHHblX BMeH; TaKO-
Sarl11izegetusa 11 A.pulum; TIOC.,Tle)l.Hee H3 HHX paCCMaTpHBaeTC5I
BbIlVIH 5IBJI5IIOTC5I
HH)Ke B CBH3H C Apuli (Apulia) B I1TaJIHH.
II. T1JIeM5I Dacius AppuluJ HCBeCTHO· TOJIbKO 113 O}~HOro ~1aTllHCKoro
ynoMHHaHHH; B CTHXOTBopeHHH C:onsolatio ad Livial1z, B CTHxe 387, rOBOpTC5I:
"Danuviusque rapax et Daeius orbe remoto Appulus (huie hasti perbreve Pontus
iter)". Appuli lKH.nH B paHoHe ropo,[(a ApuluJn (AJl6a IOJlH5I) Ha3EaHHe
KOToporo TIpOHCXO)l.HT OT TIJleMeHHOro HMeHH, a He Ha060poT.
III. <PpaKo-JJ.aKHHcKHe Ha3BaHH5I Apulum-Dacius Appulus HMelOT COOTBeT-
cTByIOlll,ee Ha3BaHHe B IOMHOH .vITaJIHH: HJlJIHpHHUbI (l\IeCCaTIbI) Apuli (Apu-
lia, Puglia) , Ha3BaHHe Toro Me HH,[(oeBporreHcKoro TIpOHCxOM)l.eHH5I; CJle,[(o-
BaTeJIbHO, rrpHeMJleMOe ,[(Jl5I TIepBbIX 3THMOJlOrH4.eCKOe peweHHe Borrpoca
,UOJl)KHO 6bITb rrpaBHJlbHbIM H ,[(Jl5I TIOC.TIe,[(HHX.
IV. PHlVICKHH yKperrJIeHHbIH ropo,[( Apulul1z pa3BHJlCH p5I,[(OM c aBTOXTOH-
HbIM ,[(aKHHcKHH CeJlOM (vicus), BOCrrpHH51B ero Ha3BaHHe, CTaBwee B"nOCJle,[(-
CTBHH H3BeCTHblM KaK Ha3BaHHe al}JvIHHHCTpaTI1BHOrO 11 BoeHHoro ueHTpa
rrpoBHHUHH ,UaKHH. Ilpe)l.JlOfKeHHble ,UO CHX nap 3THMOJlOrH4.eCKHe peWeHH5I
(* a'P- "Bo,[(a" HJlH * pel-/pol- "yKpenJleHHe, ropo,[(") He l\10rYT 6bITb rrpHH5ITbI.
V. OTHOIlJeHHe Me)K,Uy Ha3BaHH51MH TIJleMeHH (Dacius Appulus) H MeCT-
HOCTbIO (Apulul1z) Ha,Uo TIOHHMaTb B TOM CMbICJle, tiTO I10CJle)l.Hee npOHCXO,II,HT
113 nepBoro (AppuIU1Jl - "ropo,U, UeHTp anny.JIbCKHX )l.aKOB"); B 3TOM CJly4.ae
rJLTJeMeHHOe Ha3BaHHe HeCOlVIHeHHO ,II,peBHee Ha3BaHHe lVleCTHOCTH; CJIe)I,OBa-
TeJlbHO, 3THMOJlOrH4.eCKa5I 3Kcere3a ,II,OJL)KHa HCXO,UHTb H3 Bero, HMe5I B BH,II,y,
4TO HH,II,OeBponeiicKHe IlJleMeHHble Ha3BaHH51 Boo6lll,e Bblpa:IKaJOT TIOJIO:IKH-
TeJIbHble ,[(yxoBHble HJlH epH3HLIeCKHe KaqeCTBa (Arya ,,6JlaropO,[(Hble", Galatae
ebati ,,6JleCT5Illl,He",
"CMeJl'ble, CHJlbHble", Batavi "XopOUIHe" H T. )I,.).
VI. Appuli (Apulia) CO}~ep)KHT HH,II,oeBponeHcKylO OCHOBy
Ha3BaHHe
*apel-j*apol - "CllJla", CM. ,[(p. BCJI. afl, Arc. afol "CHtna", repM. Afli, HMeHa
60)KeCTB, rp. apel-, Apellon, ApoUon ("Mory4.H 60r") , a TaK:lKe HJlJI11p11HCKHe
JlHqHble HMeHa Apla, Aplus, Aplo 11 T. JL.; pyM. aprig ,,)KHBOi1, 6YPHbIH" 11 T. JL.
B03MOMHO, LITO Ha3BaHHe Ap(p)uli 03Ha4.aJlO B nepBOHa4aJlbHOM Cl\1blc.ne
"CHJlbHble H xpa6pble".
VII. PaccMaTpHBaeTcH p5I,II, 113BeCTHblX JLO pHMcKoro 3aBOeBaHH5I ,UaKHH
JLaKHHCKHX nJleMeH 11 CHOBa aHaJlH3HpyIOTcH HX 3THH4.eCKHe Ha3BaHH5I.
11 DACIUS APPULUS 95

DACIUS APPULUS
Contribution il l'onomastique thraco-dace et illyrienne
luis UJIE

1. En relevant tout d'abord la rafele et le caractere souvent douteux

des infornlations ecri tes concernanL les populaLions daces au nord du J)anube
inferieur el. specialelnent les restes de, leul' parIeI' disparu, on souligne de
nouveau les difficultes objectives de l'interpretation etYlllologique des nOlllS
propres iU1poI'tants, 11lais de significaLion equivoque; lels sant Sarlnizegetusa
el. Apulum, qu'on va reexalniner en relation avec 11puli (Ilplllia) de l'Italie.
II. On connaît la tribu Dacills . :1ppllllls par une seule lllention latine:
la poesie C0/1so1atio ad Liviam, v. 387 "I)anuviusque rapax et Dacius orbe
relnoto Appulus (huic hosti perbreve Pontus iter)". Les Appuli habitaient
dans les environs de Apullim (Alba-I ulia), dant le nonl derive de celui de la
tribu et non inverselnent.
III. Les thraco-daces Apulum - Dacius ilppulus ont leul' doublet-cor-
respondant en Italie ll1eridionale: les illyro-lllessapiens Apuli (Apulia, Puglie),
qui est de la lnclne origine indo-europeenne; par consequent la solution ety-
Dl010gique qu'on adopte pour les uns, doit ctre v.alable egalelllent pour l'autre.
IV. La viIle rOlnaine de Apulum s'est developpee a câte du vieus auto-
chtone dace el. en a re<;u el. continue le nOllI, devenu celebre COlnlne centre
adIninistratif el. lnilitaire de la province de Dacie. Les solutions etYIllologiques
qu'on a donnees (*ap- "eau", ou *pel-jpol-· "forteresse, viIle") ne sont pas vrai-
selllblables.
V. Le rapport entre la tribu (Dacius Applllus) el. la localite (ilpulllm)
doit ctre entendu dans le sens que le deuxiclne derive du prelnier (Apulum
"viIle, centre des Daces Appuli"); dans ce cas, le nOln de tribu est sans doute
plus ancien: c'est de lui que doit partiI' l'exegese etYlnologique, eu tenant
cOlllpte du fait que les nOlllS de tribus indo·-europeennes exprilnent generale1l1ent
des qualites nlorales ou physiques (llrya "les nobles", Galatae "les braves,
les forts", Chatti "les brillants", Batavi "les hons", etc.).
VI. Appuli (Aplllia) contient le l.hcrlle L-e. *apel-japoi- "force, puissance",
v. isI. all, ags. alol "force", gerul. Afli nonl de divinites, gre apel-, Apellon,
Apolion ("le dieu puissant") et aussi dans les nOlns illyriens de personne Apla,
Apius, Aplo etc.; roum. aprig "vif, fougueux, violent". -- IIp(p)uli signifiait
peut ctre "les forts el. braves".
VII. On passe en revue les trihus daces connues avant la conqucte 1'0-
lllaine de la Dacie et on analyse de nouveau leurs nOlns ethniques.