003 Studii Si Articole de Istorie III - 1961

STUDII ŞI ARTICOLE DE ISTORIE
111
https://biblioteca-digitala.ro
..V.~ ~.
Volum lntocmlt sub ~·

lui N. Ad4,.aaale,
secretar al SpcletAttl.
I
STUDII ŞI ARTICOLE
DE ISTORIE
Ul
ORDO AVGVSTALIVM IN DACIA ROMANA
de D. TUDOR
Strîngerea materialului documentar pentru redactarea unei recente

monografii privitoare la dezvoltarea sclavajului în Dacia romană', ne-a
pus în faţa unui important număr de texte epigrafice legate de activi-
tatea organizaţiilor de Augustales din această provincie. Unele inscripţii
arătau, de asemenea, legături puternice între colegiile de augustali şi
pătura libertină a populaţiei, din care acelea s-au împrospătat continuu.
Atenta studiere a acestui dosar epigrafie ne pune în faţa altor aspecte
interesante, privitoare la istoria socială a Daciei romane, capitol încă
nescris 2•
Colegiile de Augustales încep să apară din timpul domniei lui Augustus
în oraşele italice şi provinciale dotate cu organizaţia municipală romană
(municipia sau colonia) 3 • Treptat, ele vor deveni principalii susţinători ai
cultului împăratului din provincii. Deşi, în cele mai multe cazuri, in-
scripţiile tăinuiesc originea socială a augustalilor, nu este greu să obser-
văm că marele lor număr se recruta din pătura libertină bogată a
provinciei4 • Se urmărea a se asigura acestora o poziţie socială mai favo-
rabilă, între plebeia municipală (plebs urbana) şi tagma cu caracter
aristocrat - închisă a decurionilor (ordo clecurionum). De aici şi tendinţa
1 Vezi D. Tudor, Istoria sclavajului în Dacia romană, Bucureşti, 1957, p. 223
şi urm.
2
Puţine referinţe despre augustalii din Dacia se găsesc la: G r. Toci 1 e s cu
Mon. epigr. sculpturale Muz. Naţ. Antichităţi, Bucureşti 1902, p. 38; I. Pere t z,
Curs. ist. drept romîn, Bucureşti, 1926, ediţia a II-a, vol. I, p. 225, urm. şi la C.
D a i co v i c i u, . Dacia I, 1924, p. 242 urm., III-IV. 1927-1932, p. 517 urm.; acelaşi
Sarmisegetusa (Ulpia Traiana) în lumina săpăturilor, Cluj 1938 pp. 14, 28 urm. şi
acelaşi La Transylvanie dans l'Antiquite, Bucureşti 1945, pp. 133 şi 141.
3
Bibliografie generală (la îndemînă): T h. M om ms e n, Rom. Saatsrecht,
Leipzig 1887, III, 1, p. 452 urm.; G. H u mb e r t, s.v. Augustales, în Daremberg-
Saglio, Dict. d. Antiq. grec. et. rom., I, p. 560 urm.; J. Mar q u ard t La vie prtvee
des Romains (trad. V. Henry), Paris 1892, I, p. 291; Neuman n s.v. Augustales în
RE. II. col. 2349 urm.; H. W a 11 o n, Hist. de l'esclavage dans l'antiquite; Paris
1879, ediţia a II-a, vol. III, p. 165; E t tor e Ci cc o t t i, Il tramonto della. schia-
vitu nel mondo antico, Udine 1940, p. 372; St ei n w enter s. v. libertini, în RE. XIII,
col. 108; M. L. Gordon, The Freedman's son in municipal live, în JRS, XXI,
1931, p. 69; M. Rost o v z ev, Storia economica e sociale dell'lmpero romano, Firenze
1933, p. 120 şi Arthur No c k, Seviri and Augustales, în Mel. Bidez. Ann. Inst.
philol. hist. orient., t. II, 1934, p. 627 urm. Nu ne stă la îndeniînă art. Augustales
din Ruggiero, Diz. epigr., I, p. 824. Analiza critică a bibliografiei mai vechi, la
N e u m a n n, loc. cit., col. 2358 urm.
4
Vezi M om ms e n, op. cit., p. 455; H u mb e r t, loc. cit., p. 561 şi Ne u-
m a n n, loc. cit., col. 2354.
D. TUDOR
8
augustalilor de a se arăta în inscripţii ca fiind şi ei organizaţi într-un

ordo Augustalium. Liberţii şi peregrinii bogaţi erau excluşi de la înde-
plinirea slujbelor administrativ-politice şi sac_e~dotale din ~raşe, situaţie
care-i favoriza economiceşte, deoarece nu part1c1pau la o serie de mu.nera
cu caracter public impuse cetăţenilor. Dar în acelaşi timp, această pătură
de oameni ridicată prin îmbogăţire era avidă a ocupa un loc de onoare,
cit mai apropiat de al ordinului decurionilor, în scopul uitării originei
ei libertine sau străine. Ca această pată să dispară, cel puţin aparent,
s-au deschis pentru e1 porţile colegiilor de augustali.
Mommsen a arătat că m sinul vieţii municipale provinciale, Augusta-
litas reprezenta o imagine fictivă a ordinului ecvestru din Roma şi ea
s-a constituit, m primul rind, pe baza unor mterese„. Statul putea mai
uşor să exercite un control economic ş1 politic asupra acestei imporLante
paturi plutocrate formată din homines n.ovi. Interesele economice, in
cazul augustalilor, priveau mai ales finanţele oraşelor atit de precare in
secolele 11-111 e.n. Cei admişi ca membri ai orgaruzaţie1 plăteau, la în-
scrierea in album Au.gustahum, o importanta taxa (su.mm.a nonorana), or-
gamzau pecunui sua spectacole pentru popor (Luai) şi erau supuşi la o
serie ae sarcini pecuniare (munera), pentru diferite lucrări edilitare, mu-
numentaJe, aum~ntarea ce1or săraci lannona) etc.
Au.gustaLitas rlminea insA o mst1tuţ1e t1ct1vA, destinată unor oameni
care deschideau larg punga pentru pompă şi favoarea de a sta alături de
aristocraţia orăşenească, la ser"bari, sacrificii publice, teatru etc. ŞJ
ae a se putea detaşa cu un deget mai sus faţă ae obişnuita ptebs·.
Memorii august.ali erau aleşi pe viaţa ş1 rAmmeau astie1, aut ump
c1l a11aeau <1ovaaa de dărnicie publici. l:'e mlsurl ce dificultaţile finan-
ciare ale oraşelor şi statului cresc in secolul 111 e.n., este foarte probabil
că sarcma de augusta! se transmite obligatoriu dm tată m tiu. Honor
AugustaLU.atis se acorda prmtr-un decret al curiei municipale (decretu
uec:ununum). Asociaţia purta numele <1e corpus, cotlegium, mai irecvenl
<1e urdu (ca in Dacia), avea o casl de bani (arca sau aerariu.m)· şi-şi ţinea
~ Mo m ms e n, op. cir, pp. 452 fi 458. cr. ti Neuman n, loc. cit., coli. 2355,
.2356 ş1 :t.l!>tt. Nu ne ocupam aaci de colegiul aev1rtlor Auguatatea, cu rol fi compo-
1..111e apropiata de ordo Augu..rahum. t' rem erate I n, an Ruggteru, utz. ep1gr. J
Uott5), p. _t157 urm. (citat dupA Neuman n) arat.A cA cele csouA organizaţu se
contopesc. •n secol~l li e.n., aa1cA ln momentul clnd Dacia devine provincie romunâ,
l."eea ce fi explica abaenţ.a ln inscripţiile provinciei, a unor aevan Auguaratea; el.
N o c k, loc. cu.
.. " Vezi M om ms e n, op. rit., p. 454 şi Neuman n, loc. cit., coli. 2351, 2353,
:l.J55. La spectacolele puolace lteatru, amrueatru, circ etc.) le putea acorda decreto
decun.onum ·'I cu .con8lmiamlntul poporului (conaenaiu popula}, ctnstea de 8 lua
loc ~ blnc1 spec1~le lhonor btaeUâ), d. CIL. X, 1028 = lLS. 8372; M om ms e n,
op. i:a.i., p .. 457, n. l, Neuman n, loc. cit. col. 2354 şi H u mb e r t, loc. ctt. p. 560.
. Vezi N e u m a n n, loc. ctt., col. 2357. M o mm a e n op ctt p 456 n 4
sub.hnlazA deosebirile dintre adevlratele coltegta fi ordo A~wUaLlu,;; lcl. şi p. f57,
n. 2J. Vezi incta H u mb e r t, loc. cit., p. 580. Libertul Trimalchlo (Petr., 30, 57, 71)
~e arată mindru de. calitatea sa ca 1evtr Auguta1t1, fiind: graiu factua eat fi
oreşte ca această cinate sA-i fie înscris{& pe piatra de mormtnt Aceasta în&emna
că fusese ales fărl a mai achit.a 1umma pro honore fi titlul i se ~cordaae ob menta
cf. N eu m 8 n n, loc. ctt., coli. 2349, 2352. Asupra sensului cuvlntului ordo fi aalml~
ORDO AUGUSTALIUM IN DACIA ROMANA
întrunirile într-un local propriu (aedes Augustalium), mai ales cu prileju!

sacrificiilor solemne pentru sănătatea împăratului şi a casei sale.
In asociaţiile de augustali apar o serie de organe de conducere
(curatores, praefecti, quinquennales, quaestores etc.), dar pentru Dacia din
acest aparat de conducere ne sînt documentaţi numai magistri8 • Prin
organizarea în ordo, augustalitatea compusă din elemente ridicate de jos
prin muncă şi merite va fi folosită de împăraţi, ca o forţă credincioasă,
împotriva aristocraţiei municipale a marilor proprietari de pămînt, a
negustorilor bogaţi, a proprietarilor de ateliere şi a posesorilor de mari
fonduri băneşti, toţi cu calitatea de cetăţeni şi strînşi în tagma decurio-
nilor.
Pe teritoriul Daciei romane s-au descoperit şi publicat pînă acum
62 de inscripţii privitoare la organizatiile de augustali. Majoritatea lor
provine din mediul urban, dar sînt şi multe găsite în teritoriile rurale
ale oraşelor, unde domiciliau mulţi dintre membrii ordinului ca proprie-
tari de ţară. Epigrafie înregistrăm organizaţii de augustali, în cinci, din-
tre oraşele Daciei: Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Potaissa şi Drobeta,
centre urbane de seamă ale provinciei şi care au putut obţine, în cursul
dezvoltării lor, titlurile de municipium şi colonia. Din lista oraşelor Da-
ciei lipsesc pînă acum ca documentare epigrafică: Romula, Dierna, Ti-
biscum, Ampelum şi Porolissum, despre care ştim totuşi că au primit.
cel puţin, distincţia de municipium. Lipsa de cercetări organizate şi
hazardul epigrafie pot explica această absenţă. Este de asemenea pro-
babil ca unele să nu fi avut colegii de augustali, dată fiind apropiel'C'd
lor de alte centre urbane mari (Dierna de Drobeta. Tibiscum de Sarmi-
zegetusa, Ampelum de Apulum).
Sarmizegetusa ne-a dat cel mai mare număr de documente, 35 de
inscripţii în care sînt menţionaţi augustali locali sau din marele ei teri-
toriu9. Ea a adăpostit un ordo Augustalium, încă de la fondarea coloniei
de către Traian, şi pînă la Hadrian a fost singurul centru pentru în-
treaga provincie. Pe măsură ce alte oraşe vecine (Apulum, Potaissa şi
Napoca) au obţinut ranguri municipale, circumscripţia ei teritorială pen-
tru înscriere de noi membri în colegiul augustalilor s-a micşorat. deoa-
rece s-au creat organizaţii similare şi în aceste centre urbane, de îndată
ce ele au devenit municipia. Fiind Capitala metropolă a Daciei, în care
se înălţase altarul împăratului destinat sacrificiilor în numele întregii
larea lui cu collegium în cazul organizaţiei de augusta li vezi C h. Le c r i v a i n,
s.v. ordo, în Dare mb erg - Sa g 1 i o, Dict. d. Ant., IV, 1 p. 226 şi K i.i b 1 e r.
s.v. ordo, în RE XVIII, 1, col. 930 urm.
8
CIL. III, 862, 912. Ne u man n, loc. cit., col. 2352 admite patru pe colegiu.
aleşi anual, cf. M om ms e n, op. cit., p. 456. Acelaşi (p. 454) accentuează faptul că
ordinele de augustali n-au fost create prin legi de stat, ci înfiinţarea lor a rămas
pe seama decretelor decurionilor din oraşele cu drept italic.
9
CIL. III: 1385, 1397, 1425 = ILS. 7137, 1426, 1428, 1440, 1471, 1488, 1499,
1506, 1508, 1510, 1515, 1516, 1572 = ILS. 3437, 6270 = ILS. 7136, 7913, 7930, 7933,
7960 = ILS. 5548, 7981 = 6269, 7982, 7985, 80ll, 12582, 12588; Arch. Ertesit6 XXXII,
1912, p. 405 = Arch. Anz. 1913, p. 334; Arch. Ert. 1912, p. 401 şi 408 = Arch. Anz.,
1913, p. 335; Dolgozatok, IV, 1913, p. 260; Ann. epigr. 1909, nr. 112. Dacia I p: 245,
nr. 3-4, p. 246, nr. 1 şi III-IV, p. 511:1.
D. 'tUDOR
10
provincii, aduse mai ales cu prilejul adunărilor anuale ale consiliului

provincial (consilium trium Daciarum) de către un mare preot (sacerdos
Arae Augusti sau coronatus trium Daciarum' 0 , era de aşteptat ca, ordo
Augustalium din Sarmizegetusa să fi fost cel mai numeros şi bine orga-
nizat. Săpăturile arheologice de după primul război mondial au scos la
lumină importantul palat al augustalilor, care, în ceea ce priveşte monu-
mentalitatea sa arhitectonică, nu are incă pereche în tot Imperiul Roman.
Nu este de asemenea lipsită de interes sublinierea faptului că cele mai
numeroase şi variate ştiri epigrafice privitoare la liberţi, principali sus-
ţinători ai ordinului, s-au aflat tot la Sarmizegetusa".
Organizaţia augustalilor din Apulum urmează ca bogăţie de mate-
rial documentar, cu 16 texte epigrafice, imediat după Sarmizegetusa 12 •
La Apulum, toate inscripţiile privitoare la Augustalitas Apulensis se da-
tează incepind cu domnia lui Marcu Aureliu (161-180), adică din mo-
mentul cînd canabae-le locale au primit distincţia de municipium. Aso-
ciaţia s-a putut dezvolta rapid mai ales cu donmia lui Septimiu Sever (193-
211), cind oraşul Apulwn, cinstit de el cu situaţia de colonia, di:!vine a
doua capita.IA a provinciei, cu o intensă viaţă economică şi administra-
tivă. ln privinţa păturii libertine. constatăm şi aici, că după aceea din
Sannizegetusa, ea apare cea mai numeroasă pe întreaga Dacie 11. La Apu-
lwn, ordo Aug1istalium este documentat epigrafie încă sub Marcu Au-
reliu'4, iar asociaţia va lua o largă dezvoltare în prima jumătate a
secolului al 111-lea e.n., de cind ne-au rămas cele mai multe ştiri.
Napoca, municipium al lui Hadrian şi colonia a lui Marcu Aureliu
ne oferă şi ea cinci inscripţii ale auguslalilor 1\ dintre care una pome-
neşte pe un Aug. mun[ic(ipi)] Ael(ii) H[adr(iani)] 18 • CA organizaţia de aici
ftisese bine inchegatA, rezultă şi din menţionarea unor organe de con-
ducere a ei, magistri apariţie unici pentru întreaga provincie 17,
PotaiBB~, m_unicipiu şi colonie, in timpul lui Septimiu Sever, ne-a
lăsat numai trei documente epi~raf ice, scrise incA de la inceputul seco-
lului al IIl-lea e.n. 18 • „
. Drobeta este singurul oraş din Dacia inferioară in care constatim
m. două cazur~, . ~len~~uni d~spre Augustales, una din perioada cînd
~1 aşu~ era munt~prum (Hadrran-Septimiu Sever) şi alt.a cînd se găsea în
situaţia de C"olonUJ:x> (post Septimiu Sever).
:~ Bibliografia la Daico vi ci u, La Traru11lvanie, 142

T u d o r, op. cir., p. 29 urm. p. ·
u CIL. III: 97_6, 988 = ILS. 3848, 1001, 1016 = ILS. 7279, 1089, 1079 = ILS. 3850,
1082~ 1084 = ILS. 3015, 1126 = ILS. _3744, 1157. 1182, 1481, 6265, 142U, 15 .,,., ILS.
4621,uAnuar. Comt.. Mon. l1t. Transil. 1929, p. 304 şi Dacia VII-VIII p 308 n H
T u d o r, op. dt., p. 30. ' · ' · ·
: CIL. lll, 986 = ILS. 3848: Auo. munte. Aur Ap(u)U
18
CIL. lll, 862, 912, 6254, 7685 = 889 şi 14466 .
CIL. III, 8254. .
17
CIL. III, 882 şi 912.
III, 7709 şi Anuar. lnst. Strul. cltuice Cluj I ? p 61
11
11
CIL.
111
o .. Tudor, Oltento romand, Bucurettl, ed. II i958 -.P ·385 ·
Ibidem, p. 386, nr. 34. • • • • nr. 28.
ORDO AUGUSTALIUM lN DACIA ROMANA
1i
Titlul pe care şi-l dau cu mîndrie şi frecvent în inscripţiile lor
membrii asociaţiilor este acela de Augustalis municipii sau coloniae,
urmat de un toponimic. tn unele texte, nu se mai indică toponimicul,
ca semn că piatra se ridicase în oraşul-domiciliu al respectivului augus-
tal21, sau, în cazul Sarmizegetusei, că nu mai exista în provincie o a doua
colonia, în perioada de la Traian la Hadrian 22 •
Faţă de marea masă a inscripţiilor descoperite în Dacia, cele privi-
toare la augustali ne oferă mult mai multe elemente pentru încadra-
rea lor cronologică. O datare precisă, prin menţionarea celor doi con-
suli, ne-o dă o singură inscripţie din Apulum, ridicată în anul 180 e.n.
de către trei fraţi augustali'~J. ln Sarmizegetusa, cea mai veche inscripţie
datează din timpul lui Traian"\ cind oraşul se numea colonia Dacica.
Ea este urmată de o alta cu menţiunea col. Da[c.] Sar. 25 , care poate fi
din epoca lui Hadrian-Antonin Piul. O dedicaţie eu formularea numini
domini M. Aur. Antonini Pii fel. Aug. i.; se referă la Caracalla sau Ela-
gabal (211-222). Există însă la Sarmizegetusa un număr de nouă in-
scripţii ale augustalilor 17 , in care titlul pompos de metropolis dat ora-
şului le dateaza din prima jumătate a secolului al Ill-lea e.n.' 8 • Pe baza
acestor serieri cronologice, deducem că activitatea augustalilor la Sarmi-
zegetusa a fost continuă şi bogată, de la fundarea coloniei de către Tra-
ian, pină la părăsirea Daciei. Este probabil că asociaţia de aici tutela
pe cele similare din restul provinciei.
Pină la Marcu Aureliu, au existat la Apulum două aşezări, una cu
caracter roman sub forma unor canabae ale legiunii XIII Gemina şi un
vicus cu caracter indigen. In această perioadă, nu se putea constitui
aci un colegiu de augustali şi cei din oraşul şi teritoriul respectiv tre-
buiau să se înscrie in ordo Augustalium, fie la Sarmizegetusa, fie la
Napoca (după Hadrian). Sub Marcu Aureliu, canabeLe apuLense capătă
situaţia de muncipiu, ca sub Commodus să obţină pe cea de colonie, iar
vicus-ul indigen să devină municipium sub Septimiu Sever şi probabil
colonia cu Decius (249-251) 29 • Prin aceste treptate ridicări ale celor două
oraşe romane de la ApuluID:, putem preciza că inscripţiile care menţio-
21 CIL. III, 1425 = ILS. 7137, 1426, 1488, 1499, 7913, 7960 = ILS. 5548, 7981,
7985, 12588, 1157. In CIL. 111, 1069 se vorbeşte la Apulum de un Aug(ustalis) colo-
niar(um), pentru care vezi mai jos, p. 12.'
22 CIL. 111, 13797, 1471, 7933 şi Dolgozatok 1913, p. 260.
23
CIL. 111, 986 = ILS. 3848.
24
CIL. 111, 1572 = ILS. 3437, cf. şi Daicoviciu, op. cit. p. 128 n. 2.
2.5 CIL. III, 1385.
26
Ann. epigr. 1909, nr. 112 = Klio. IX 1909, p. 375.
'El CIL. III: 1428, 1440, 1506, 1510, 1515, 7930, 7982; Arch. Ert. 1912, p. 401 şi
Dacia III-IV, p. 518. Q. Aur. Tertius patronul unor liberţi şi al unui Augustalis
(CIL. III, 7981) apare în documentul epigrafie din 142 e.n. (CIL III, 1448, cf. şi
T u d o r, Ist. sclavaj.~ p. 212). Dedicaţia pentru domus divina dintr-o inscripţie
(Dolgozatok, 1913, p. 260), arată, probabil, un Augustalis de la începutul secolului
al III-lea e.n.
28
Vezi Daicoviciu, loc. cit.
29
Vezi Daicoviciu, op. cit„ p. 129, n. 4; acelaşi în SCIV, I, 2 (1950),
p. 225 urm. şi Tudor, în „Rev. Univ. şi Politec." - Iaşi, t. I, (1954), nr. 1-2, p.
'310, n. 50,
b. -ruooll
12
nează Augustales municipii Aureli~ Apuli30 datează din v:1'~:11e~ lui Marc~
Aureliu-Commodus, cele cu menţiunea colonia Apulensis smt de dupa
Commodus iar unde întilnim indicaţia municipium Septimium Apu-
lensis32, se' referă la prima jumătate a secolului al III-lea e.n. Deci şi la
Apulum constatăm o activitate continuă a augustalilor, de îndată ce o
parte a oraşului capătă titlul de municipiu.
Aceeaşi situaţie cronologică o oferă şi puţinele documente privitoare
la augustalii din Napoca, Potaissa şi Drobeta33 • ln general, criteriile de
datare pentru aceste categorii de inscripţii arată că majoritatea lor s-au
ridicat în prima jumătate a secolului al III-lea e.n., adică din epoca
celei mai mari dezvoltări a oraşelor romane din Dacia, cind se întăreşte
cultul imperial, cind, de asemenea, pătura libertină a provinciei este
numeroasă şi înstărită.
Descoperirea a o serie de inscripţii ale unor Augustales departe de
oraşul în care fuseseră înscrişi în colegiul lor 34 dovedeşte că mulţi nu-şi
aveau domiciliul in oraşul respectiv, ci lrăiau la ţară ca proprietari.
Intr-un caz, constatăm pe o dedicaţie pusă la Ge1·misara zeilor sănă
tăţii, de către C. Titius Agathopus, că respectivul era Aug. col. Sisciae
et Sarm.3', deci in două oraşe diferite şi ca provincie. Textele epigrafice
nu cunosc un atare C'umul. Este proprabil cA respectivul domiciliase la
început in Pannonia, fiind înscris in ordo ..i\ugustalium din Siscia, apoi
se mutase in Dacia. prin părţile Sarmizegetusei unde se transferase şi cu
calitatea de augusta!. La Apulum cunoaştem pe T. Cl. Anicetus Aug.
coloniar(arnm), restaurator al unui t.emplu 3 Numele celor două colonii
j.
nu ne este indicat în text. AceastA situaţie duce la presupunerea că res·

pectivul august.al avea atare calitate in cele două colonii din Apulum şi
in acest caz inscripţia sa datează de după Decius, fiindcă, dacă ar fj
avut această calitate în două oraşe indepărt.ate, numele 101 trebuia men-
ţionat in inscripţie.
Despre organizaţia internă a augusta.lilor din Dacia şi care nu putea
fi diferită faţă de a altor oraşe din alte provincii ştim foarte puţin. Doar
în două inscripţii din Napoca se menţionează prezenţa unor magistrt
:11 CIL. III, 988.
31
CIL. 111, 1001, 1018 (tilnd aici Auo1111., apartlne ultimilor ani ai domniei
lui Septimiu Sever), 1069, 1079 .c"' ILS. 3850, 1084, 1157, 1162, 1481, 6285; 14215,
15 = ILS. 4621; An. Comis. Mon. ht. Transll., 1929, p. 30-1 şi Dada VII-VIII, p.
304, nr. 8.
13 CIL. III, 978, 1082.
8 Vezi mai SUS, p. 10 n. 15-20.
11
CIL. III, 1084 = ILS. 3015 <Sarm.), 1385 (Mlcia), 1397 (Germl.sara), 1471
<Ost_rov), 1508, (Nalati), 1510 (Ostrov), 1516 (NalatO, 1572 (MehadJa), 7789
<Salinae), 7982 (Pesteena), 8011 <Plugove); Arch. trt. 1912, p. 401 .... Arch. Anz. 1913,
p. 334 <Naleţi); Dolgozatok, 1913, p. 260 lMicie); Ann. epfgr., 1909 nr. 112 (Teliuc)
şi Dacia VII-VIII, p. ~04, nr. 8 (Ampelum). Cele descoperite la o miel de Artare
de . marl~e o~aşe (Sarrruzegetusa, Apulum) pot fi aduse din ruinele acestor P mult
mpoat1 ttrîrizib u_, iar cellzie găsite în stată uni balneare (Băile Herculane fi Germil~ra) se
a u1 unor v tatori ai băilor
•311 Arch. art.• 1912, p. 405 """'A~ch. Anz. 1913 p 334
CIL. III, 1089. ' ' . ·
ORDO AUGUST ALIUM TN DACIA ROMANA
13
Augustalium37 • Se pare că aceştia, în număr de doi, după cunoscutul

principiu al conducerii prin colegialitate, fuseseră aleşi pe un an, în
fruntea întregului ordo din Napoca. Astfel am putea explica şi apariţia,
în una dintre cele două inscripţii, a dedicaţiei numini Aug(usti) [sau
Aug(ustalium)], deci o închinare oficială pusă de cei doi şefi, M. Ulp.
Caecil. Bassianus et.,, Callisthenes, m.agg. Augustales, în numele aso-
ciaţiei ce conduceau 38 • Tib. Cl. lanuarius Aug. col. patr. dec. primae şi
fiul său Cl. Verus, pentru care se specifică ob honorem dupli, fac im-
portante construcţii la Sarmizegetusa 09 • Combătînd pe Goos, Hirschfeld,
Torma şi alţii, Mommsen a încercat să arate că Ianuarius trebuie identi-
tificat ca patronus decuriae primae collegi fabrum şi că distincţia fiului
său s-ar refori la acelaşi co1egiu 40 • Daicoviciu are însă dreptate cînd
exclude explicaţia lui Mommsen, fiindcă în inscripţia respectivă nu se
aminteşte de nici .un collegi1lm fabrum 41 • Este firesc să înţelegem că în
calitatea lui de patronus, el tutela o decuria din ordo Augustalium.
cinstire acordată de două ori şi fiului său. Dacă aceasta este înţelegerea
reală a expresiei în discuţie, atunci decuria constituia o subdiviziune a
colegiului. Ipoteza poate fi întărită şi prin pretenţia augustalilor de o.
constitui un adevărat ordo, ca cel ecvestru unde decuria exista ca sub-
diviziune a organizaţiei.
Este însă dovedit că mulţi dintre Augustales aveau legături cu cole-
giile de fabri. Ele rezultă din inscripţiile apulense, a lui T. Fl. Flavianus
Aug. m. S. Ap. et dec. coll. fabrum 42 şi a lui M. Aur. Timon .Aug. col.
Apul. et mag. coll. s.s. [scil. fabru1ŢL], adorator al geniului fabrilor 0 .
Augustalii puteau fi concomitent, decuriones şi magistri în colegiile de
fabri. Faptul este explicabil prin compoziţia socială asemănătoare a celor
două organizaţii. Ca membri în colegiile de fabri găsim foarte mulţi
liberţi, peregrini, incolae etc. 44 • Dar în colegiile de augusta.li intrau cu
precădere cei bogaţi, pe cînd rîndurile fabrilor înregistrau şi multă
sărăcime. în această privinţă este sugestivă situaţia pe care o găsim
într-o inscripţie de la Teliuc, pusă în cinstea lui Caracalla sau ElagabaL de
către C. Gaur. Gaurianus sacerd. col. Apul. şi asociatul său Fl. Sotericus. Aug.
col. Sarm., ambii cond(uctores) f errariarum45 , adică arendaşi ai minelor
de fier din ţinutul Hunedoarei. Dacă primul dintre închinători este un
cetăţean roman şi îndeplinea o înaltă funcţie sacerdotală la Apulum, al
37 CIL. III, 862, 912.

38 CIL. III, 862.
39 CIL. III, 7960 = ILS. 5548.
40 M om ms e n în comentariul la CIL, III, 7960, Dessau, ILS. 55·W,
apoi I. P. W a 1 t z i n g, Etude hist. sur les corporations prof esionnelles chez Ies
Romains, Louvain, 1895-1900, I, p. 302 şi la noi V. Chris te s cu, Istoria eco-
nomică a Daciei romane, Piteşti, 1929, p. 83, n. 4, admit părerea lui Mommsen.
41
Dacia I, p. 248.
42
CIL. III, 1082.
43
CIL. III, 1016 = ILS. 7229.
44
K or ne man n, s.v. collegium în RE. VI, col. 1891, G u mm e rus în
RE. IX, col. 1506, Chris te s cu, op. cit., p. 78 urm. şi Tudor, Ist. sclav., p. 91.
4.5 K 1 i o, 1909, p. 375 = Ann. ep., 1909, nr. 112, Cf. şi C h r i s te s c u, op. cit.,
p. 31 urm.
D. TUDOR
14
doilea apare ca peregrin, poate chia1· libert, însă un Augustalis bogat,

din colegiul de la Sarmizegetusa. Fiind vorba de a pune mina pe un
venit frumos, cei doi alcătuiesc o societ.as pentru arendarea exploatării
miniere şi nu mai ţin seamă de situaţia lor socială şi juridică diferită.
Un interesant capitol al istoriei augustalilor din Dacia îl constituie
poziţia lor sociali, dificil a o preciza, deoarece mai toţi caută să şi-o
ascundA cu griji. atunci cind ea este de origină libertină. ln această
privinţă, cel mai sugestiv caz ni-l oferă augustalul Ulp. Domitius Hermes,
pentru cunoaşterea cirui11 ne stau la indemină trei ştiri epigrafict3
din Sarmizegetusa 46• Din cea mai veche inscripţie aflăm că er:l
libertul (firi a fi şi August.ali.') al lui Ulp. Domitius Ru.finus, important
decurion din capitala Daciei 47 • ln um1itoarele două texte epigrafice
dispare indicaţia despre situaţia sa de libert, inlocuită cu funcţia de
Augu.st.alis roloniae, şi cinstirea sa de către curia ol'aşului cu ornamenta
deC'urionafia••. Ajuns libert. ~l se elibera.c:e de obligaţia faţă de patronus,
prin stringere.a unei frumoase averi intrase in ordinul augustalilor şi
adusese importante srrvicii materiale oraşului, pentru care şi primise
insignelr onorifice ale decurionatului. Proaspăt eliberat de sclavie.
menţinusr obligaţiile f a\.A de patron. dar averea ii adusese uitaren epi-
graficA a petei sociale inlocuitl cu cele douA insigne onorifice.
Un caz identic ni-l oferi şi libertul P. TenacitLS Gemellinus din Apu-
lum. Atunci cind işi onoreazA epigrafie stlpinul in viaţă, înscrie conştiin
dos pe piatrl, fotmula Aug. rol. Apuli et libertus 41 , dar o dată acesta
mo1·t. face să di.speră din o altA insa-ipţie situatia sa de libert. Septim.
A.scl. Her'ffU?s, cinstit şi el cu C"alitatea de .4ugu..dalis şi ornamenta de-
curionali.a in colonia Apulum. nu se sfi<.•şte însă de trecutul slu de fost
sclav, fiindcA era acum libertus numinis Aesculapi 50 , deci al unui zeu.
Templul ca fost domin.tu era mai uşor de suportat, decit un patronus
priuatu.ib'. Poziţia sa libertini şi-o indici şi Septimius Asclepiades, Aug.
col. (Sannizegetusae). deo&rect', inel rAmine l~at de patron, pină în
momentul clnd fi pune piatra la mormintu. Pe acelaşi drum merg Q. Aur.
Satuminu.i, Aug. col. et Proshodu.s et Logi.smu.s, lib. et heredes ai lui
Q. Aurelius Tertius. decurion. flamen şi mare bogAtaş din capitala Da-
ciei ha. Despre D. Baebatius Chrisantus. Aug col. Zarmizegetu.sae (sic),
• CIL. III, 1425 ~ IL.S. 7137; 1428 lil Dada III-IV, p. 548, nr. l. Cf. şi Tudor,
şi 225.
lir. •clar• .. pp. llNI
47
Da.d4, loc. ctt.
• CIL. III, 1425 _. IL.S. '1137 fi 1428.
• CIL. III, 1481 fi 87.85.
„CIL. lll, 10'18 - ILS. 3850. cr. şi Tudor, op. ctt., p. 224 urm.
" T u d o r, loc. dt.
• CIL. lll, 1471 fi Tudor, op. cit., pp. 218 şl 227.
u CIL. lll, 7881, cf. fi Tudor, op. cit., pp. 198 şi 212. Q. Aur Seturninus
arc un nume format dupA al patronului du, ceea ce-i aretA situaţia de libert, cf.
Tudor, op. dt., p. 198, n. 1. Pe acesta, Daico vi ci u, Dada I, p. 247, încearcă
si-i identJfice fi pe un fra&ment de inscrip~e, descoperit ln aedea AuguataUum
din Sarmi.zegetuaa.
care ca mare proprietar în teritoriul oraşului, deducem că a fost libertus

privatus numai din spusele soţiei sale Baebatia Gamicen: coi(ux) et
co(liberta) 54 •
Din toate cazurile prezentate mai sus se vede clar că liberţii augustali
sînt nevoiţi a înscrie situaţia lor de foşti robi, numai atunci cînd în
inscripţii trebuie să apară alături de numele patronului. Dar de îndată
ce prin moartea aceluia sau îmbogăţirea lor s-au desfăcut de reverentia,
obsequium şi officia faţă de patronus privatus, ei îşi etalează numai
titlurile pompoase de Auqustales şi ornati ornamentibus decurionalibus.
O atare tendinţă fa.ce ca noi să nu cunoaştem în Dada nici un augusta!
ca libert al împăratului. Pentru liberti Auqu.sti eliberarea de obligaţiile
faţă de un patron înnepărtat era mult mai lesnicioasă, decît în cazul
li bertilor particula rilor 55 •
Cercetati după onomastica din inscripţii. apar o serie de augustalL
care pot fi bănuiţi a fi avut o origine libertină.
În aoeastă privintă. întilnim la Sarmizegetul'-a cîteva coanomina de
Auqustales specifice numelor folosite de sclavi: L. Antistius Oni>.c:imus 55 :
Val. Threntus. Dnmit1 R.iznuln.c:. Hivpnn1rnc:. Herme.c: si 0nP..c:imns 57 : Pris-
cianus58: Cl. Anici>h1.c:59 Ael. Macrinus Epidianvs aui et Epidins 60 ; M. Su-
ronius Andrastus61 ; C. Titius Aaathopus62 : M. Cornelius Stratonicus 63 ;
Laches. Surio şi Eut-µches 64 : M. Procilius Aphrodisius~ 5 etc.
La Aoulum. ·aitentia oentru 0am<=><ni de acePasi c::itpqorie ne este reţi
nută. dP numele următorilor augu„taJi.: P. Ael. St1rn.c:66 : fratii Dius, Fa·rnax.
si Irenicus 67 ; T. CI. Anicetus68 , CI. Atil. Eutyches 69 . T. Ael. Onesimu.c:70 etc.
Din Naooca sînt de notat nume. ca: Tul. Arphocra71 şi Callisthenes72 ; iar
din Drobeta: M. Minicius Symvhorus 73 •
Este drept că un mare numă'I" de documente eoigrafice pomenesc Aunu-
,,taies, cu nume liatine$ti şi amniate dnoă tonica onomasticii. sper.ifică
cetătenilor romani, dar aceasbl nu poate fi un criteriu sigur pentru deter-
minarea originii lor sociale. În această categorie se înscriu: M. Lucilius
54 CIL, III, 8011 şi Tudor, op. cit., pp. 200, 202, 207, 216 şi 227.
65 Vezi Tudor, op. cit., p. 217.
fJ6CIL. III, 1397 cf. T u d or, op. cit., p. 75.
m CIL. III, 1425 = ILS. 7137; 1426 si Tudor, op. cit., p. 197.
58
CIL. III, 1428 (asociat cu o libertă), cf. şi Tudor op. cit., 213.
59
CIL. III, 1440, cf. Tudor, op. cit., p. 227, n. 3.
60 CIL. III, 1488, Tudor, Zoe. cit.
81
CIL. III, 7985, cf. şi Tudor, Zoe. cit.
62
Arch. Ert., 1912, p. 405 = Arch. Anz., 1913, p. 334 şi Tudor, loc. cit.
63
Vezi Dolgozatok, 1913, p. 260.
64
Vezi Dacia, I, p. 245, nr. 3-4 şi p. 248. Piatra este fragmentară şi întregirea
numelor lor nu este sigură.
65 Vezi Arch. Ert., 1913, p. 401.
68
CIL. III, 976 şi Tu dor, Zoe. cit.
67
CIL. III, 986 = ILS. 3848.
68
CIL. III, 1069 şi Tudor, Zoe. cit.
69
CIL. III, 14415, 15 = ILS. 4621 şi Tudor, op. cit., p. 32 urm.
70
Vezi An. Comis. Mon. Ist. Transil., 1929, p. 304 şi Tudor, loc. cit.
71 CIL. III, 6254.
72 CIL. III. 862.
73
Vezi Tudor, Olt. rom., p. 385, nr. 28 şi Ist. sclav., p. 227, nr. 3.
D. TUDOR
16
Lucilianus 74, M. Cornelius Primus;5, M. Iulius Victor75 , C. Togerinus Inge-

nus77, P. Venetius Privatus71, M. Veponius Maximianus79 , Q. Vib. Amil-
lus80, Cassius Maximus11 • C. Specl. Valer~anus 82 , Tib. CI. Ianuarius cu fiul
slu CI. Verus11, I. Aur. Vitalis14 , L. Cassius Marcio85 • Ael. Iulianus8 \ T. FI.
Flavianus17, L. Ant. Secun81, CI. Marcellus 89 • Fab. Pulcher90 , M. Ulp. Caecil.
.
B ass1anus . 92, A ur. Secun d"mus 93 . M . A ur. p apta
91 , . . . Sal vius . 94 , A e1 Super 95
şi Iul. Paet ... V[al'?]enus • 19
Observăm el marea majoritate a acestor nume latineşti fac parte

din onomastica populaţiei de jos, sînt specifice peregrinilor sau luate dup~
ale unor împlraţi romani. toate dovezi despre o proaspAtl romanizare sau
apartenenta la pitura libertini. Yn foarte putine cazuri sintem asil!Urati
cA au2UStalil posedau cetăţenia romană deplină. Aici poate fi citat C. Bo-
vius Symphorus, augusta! la Sarmizegetusa, înscris în tribul Palatina97 ,
dar nomenul şi coqnom'?nul ~ău aratA un om ridicat din sinul liberţilor de
origine greacA-orientalA. Onomastica rudelor auli(ustalilor ce apar alAturi
de ei în inscripţii vorbeşte în acelaşi sens, asupra originii sociale. Fiind
oameni liberi şi bo~ati. ei au familii, iar cei firi copii, îşi lasă ca moşte
nitori pe alţi augustali şi liberţi 98•
Ne-am fi aşteptat ::a in inscrip\iile lor votive şi onorifice. aceşti
augusta.li, purtltori ai cultului imperial, sl arate mai multii atenţi~, fată
de cinstirea impAratului şi a casei sale. F.xemplele rAmîn puţine şi inci-
" CIL. III, IU?.

" CIL. III, 1411.
• CIL. III, 1508.
"' CIL. III, 1510.
• CIL. III, 1515.
" CIL. III, l!U8.
• CIL. III, 1572 - ILS. M37.
11 CIL. III, 1830.
• CIL. III, 7833. Un homon.im la Apulum, poate ncelaşl, d. Da Ic o v Ici u,
na c •a I p. 2n.
u CIL. 111, '7980 - ILS. 5548.
• CIL. III, '7880.
• CIL. III, 12588.
• CIL. III, 1001.
n CIL. III, 1082.
• CIL. III, 1084 - 11..S. 3015 cu ruca sa Cel.sine menţloneazA ln hi• aedfb(w)
natu.a.
• CIL. III, 1ue-1LS. 3744.
• CIL.III, 1117.
" CIL. III, 882.
• CIL.III, 1182.
• CIL. III, 112.
11 CIL. III, 1885.
• Vezi An. lut. Stud. cl.a.tice - Cluj, I, 2 p. 81.
• Vezi Tudor, Olt. rom., p. 386, nr. 34, ln a cărui lnscrtpţle, A. A I f ol di,
Zu elen Schfckaalen SfebenbUrgen.a im Altertum, Budapesta, 1944, p. 22, Identifică
persoane, sclave la orlg1ne.
" CIL. III, 1385.
• CIL. III, 1425 -= ILS. 7137; 1426 fi 7981. Aurella Fortuna ta llberta unui
Priactanua, august.al la Sarmiz.egetusa <CIL. III, 1428) este probabil o concubină
a sa, c:t. T u d o r, l•t. •clav., p. 213.
ORDO AUGUSTALIUM lN DACIA ROMANA
17
dentale. Pentru sănătatea casei împărăteşti (domus divina) se ridică un

alta.T geniului Miciei, cu ocazia U1I1ei consbrucţii temi.inate de către au-
gustalul M. Corn. Stratonicus99 • Numen domini M. Aur. Antonini (Cara-
cal.1a saJU Elagabal) este invocat de oei doi 1airendaşi ai minelor de fier
(conductores ferrariaru1n), unul sacerdos la Apulum, altul augusta! la
Sarmizegetusa 100 • închinarea lor este legată de exploatarea minieră, pro-
prietatea împăratului. Septimiu Sever şi fiii săi sînt onoraţi la Apulum
cu un altar de către M. Aur. Timon Aug. col. Apul. et. mag· col!.
fabrum 101 şi cu aceasta se încheie lista monumentelor epigrafice dedicate
de augustalii din Dacia împăraţilor romani.
Faţă de sacrificiile băneşti pentru festivităţi şi lucrări publice, bene-
ficiile personale ale augustalilor sînt numai onorifice. Una dintre aceste
cinstiri era aceea de a li se acorda celor mai proeminenţi scaune speciale
la spectacolele publice din amfiteatre şi circuri. Se rezervau pentru ei
locuri în spatele celor destinate decurionilor. O descoperire arheologică
din Samlizegetusa confirmă o atare cinstire pentru ·augustalii looali.
Săpături mai vechi în ruinele amfiteatrului au scos la lumină şi o spa-
lieră a unei bănci masive de piatră ( sella) pe oare este gmav·ată izolat şi
păstrată intactă ÎllllSOripţiia AVG(ustalis) 102 • Din această descoperire
rezultă că în amfiteatrul local se re~ervase U1I1 anumit număr de scaune
pentru oei mai de seamă Augustales ai oraşuluii, al căir'or nume personal
nu era înscris direct pe bancă, ci numai calitatea lor. Aici luau loc, în
primul rlnd, oei ce purtau ornamenta decurionalia.
O răsplată tot onorifică, acordată la un număr restrîns de augusta.li de
origine libertină, dată decreta decurionum, ei.ia ornamenta decurionalia.
Cel cinstit cu aceste insigne lua loc alături de curia oraşului 1:a dilerite
sooemnităţi şi spectacole. El devenea magistlr'.at fictiv, fără drepturi poli-
tice sau administrative Î!l1 conducerea oraşulUJi. Se înţelege că IllUIIlai cei
mai bogaţi şi mai darnici pentru in·taresul obştesc primeau atari orna-
menta decurionalia 103 • în Dacia, numai doi dintre liberţii augustali au
primit aceste insigne: Septim. Ascl. Hermes, libertus numinis Aesculapi
la Apulum 104 şi Ulp. Domitius Hermes din Sarmizegetusa, cru-e răsplă
teşte .pe zei cu altare pentru că fusese ornatus cu aceste insigne 1cs.
Zeii adoraţi de augustalii Daciei sînt foarte variaţi ca natură şi ori-
gine de cult. Preferinţa pentru ei se leagă de localitatea, sanctuarul şi
momentul în care se punea închinarea epigrafică. Augustalii veniţi în
cele două staţiuni balneare ale provinciei adoră zeii legaţi de izvoarele
99
Vezi Dolgozatok, 1913 p. 260.
100
Klio, 1909, p, 375 = Ann. epigr., 1909, nr. 112. Invocarea Numini Aug.
din CIL. III, 862 se referă probabil la: numini Aug(ustalium).
101
CIL. III, 1016 = ILS. 7279 (La Dessau apare greşit AVGG., în loc de
A VGGG, cum se dă în corpus).
102 CIL. III, 12586.
103
Lecrivain, în Daremberg-Saglio, Dict. d. Ant., I, 2, p. 238 urm.; St.
B or s z â k, 'in R.E. XVIII, col. 1120 şi Tu dor, op. cit., p. 226 urm.
1
°' CIL. III, 1079 = ILS. 3850 şi Tudor, op. cit., p. 210 şi 224.
105
CIL. III, 1425 = ILS. 7137; 1426 şi Dacia III-IV, p. 546, nr. 1. Cf. Tudor,
op. cit., p. 225 urm., şi mai sus p. 14 urm.
18 ~svav ·A
termale şi pe ai sănătăţii: Nimphele 11l6, Hercules 107 , Aesculapius şi Hygia

Augusta 108 • ln unele monumente votive, zeiţele poartă apelativul Augusta,
epitet ce trebuie considerat oa o contaminare a cultululi imperial oficiat
de ordo Augustalium, cu al divinităţii respective 109• Dintre divinităţile
principale ale panitheonului roman întilnim pe: Jupiter 110 , Junona111, Mi-
nerva112, ApoUo 113, Di.ana114 şi Venus 115 • Ca divinităţi secundare, unele
venite din Orient, se enumeră: Dea Isis 116 , Mithras 117 , Nemesis 118, I.o.m.
Bussum.arius , Liber şi Libera 120• Din domeniul mărunt de numina
111
şi geni sint: qenius ordinis (Augustalium) 121 numen Aug(ustalium)122 •

Geniu.s Miciae 123 , geniu.s fabrum 114 , angeli' 15 şi quadrivil2i.
Principalul scop pentru care euri.a oraşelor înscria cu uşurinţă în
album Auqustalium şi risplitea cu ornamenta pe peregrinii şi liberţii
bogaţi era de a le obţine participarea pecunia sua la construcţiile publice.
Relativ la atare participare, avem destule mlrturii lisate în inscripţiile
augustalilor, din care se observi ci nici o altl categorie de locuitori ai
provinciei nu i-a întrecut în atari sacrificii pecuniare personale.
Din Sarm~tusa culegem urmlt.oarele ştiri: augustalul M. Vepo-
nius Maximus ridici din temelii şi cu banii sli (ex solo de suo fecit), un
portic cu acoperiş (porticum tectum) 111 • Din picate, nu putem şti locul
ln care se flcuse respectiva lucrare. deoarece inscripţia lui s-a glsit în
afara ruinelor oraşului. Atari portice monumentale, pentru plimblri,
adipost de soare şi intemperii existau in jurul forului, la palatul augus-
talilor. la temple. pe lingi strlzile principale ek.
1• CIL. III, 1397 <GermJ.sara): N11mphu 1a.luliferil.
1'" CIL. III, 1572 -~ ILS. 3437 <Bllle Herculane): ffercuU 1alutifero.
11111 Ar('h. ltrr., 1912. p. 405 „. Arch. Anz., 1813, p. 334 (Germlaara). ZeU
alnAllţjl st' mal adori de aucuslaU la Apulum <CIL. 888 - ILS. 8848: auribut
Aelt"Ulapt er H11gfu fi 1071 =- ILS. 3850: Ae1eulaptu.1 domtnu.1).
1• CIL. III, 1428 <Minerva); 1001 (Diana); 1157 (Venus) ol Arch. !rt„ 1912,
p. 405 .__ Arch. An.z., 1813, p. 334 CHygla). Ct. fi Da Ic o v Ic I u ln Dada III-IV,
p. 543, n. 2 care amlntetle fi dl" un alt.ar fragmt"nt.ar dedicat Fortun(ae) AUQ(tutae)
•cacrum fi de5COpc.-rit ln palatul auguat.alllor din Sarm!zegetuaa.
nu Cil•. III, 7813 (uternu.1); 1088; 1078 - ILS. 3850; 1082 Caeternw); 1084
... li.$. 3015 (rorurrc'Gtor>; Arch. trr., 1812, p. 401 (deu. a.eternw>; An. Comtl.
Mon. l1r. Tron.1. 1829, p. 304 11 An. ln..r. Srud. C'Wftt, I, 2, p. 81 (conaervatm').
m Cil•. III, 1068 (rrglna>: 1078 ILS. S850 fi Arch. trt., 1812, p. 401.
111
CIL. III. 1428 fi 1078.
1u CIL. 111. 886 .. ll..S. 3840.
m CIL. III, 986 .... ll..S. 3840; 1001.
n• CIL. III, 1157.
111 CIL. III, 1428.
m CIL. Ul, 7933, 1'"88 <Sol fi Mtlhras).
Ul CIL. III, 1128 .... ll..S. 3744 (e.mu.d.entt„tmo).
llll CIL. III, 14215, l5 - ILS. 4821.
im An. Inat. Sru.d. clutce I, 2, p. 61 (conaervatore1).
111 CIL. 111, 1425 = ILS. 7137.
m CIL. lll, 862 fi Arch. trt., 1909, p. 375 ,= An. epfflr., 1808, nr. 112.
1.11 Dolgomtok. 1813, p. 280.
°'
111
CIL. 111, 1018-= ILS. 7228.
Arch. Rrt., 1913, p. 401.
mi CIL. III, 1440.
...., CIL. III, 1516.
ORDO AUGUSTALTUM IN DACIA ROJvlANA
19
Augustalul şi patronul unei decurii a ordinului, Tib. Ol. Ianuarius, cu

banii săi, pictează un portic (picturam porticus), construieşte interiorul
unei săli de ospeţe (accubitum), iar fiul său ,ridicase intrairiea, frontonul
clădirii, şi o bucătărie (proporticum et frontalem et culinam)1 28 • Iarăşi
nu putem fi informaţi asupra locului acestor lucrări însemnate. Dar
natura lor ar arăta însăşi localul ordinului, în care se aranjau ospeţe date
în săli speciale şi cu alimente pregătite în bucătăria locală.
La Micia, un augusta! al coloniei Sannizegetusa se îngrijeşte de pa-
varea cu piatră a unei suprafeţe .circula.bile din faţa unei clădiri (et ante
f(rontem) lapi(dibus) stravit) 129 • Se ipare că este vorba de un templu.
în Apulum, pe timpul lui Septimiu Sever, augustalul P. Ael Syrus
cu familia sa ridică un alt portic lung de 30 de picioare (porticum per
pedes XXX f.) 130 • Se înţelege că o atare construcţie nu se limita numai
la o lUJ11.gime de 9 m, politicile fiind în general întinse. Respectivul men-
ţionează în inscripţie numai porţiunea de constJrucţie ce-i fusese repar-
tiza.tă, în rest, fiind chemaţi şi alţii ia o contim.ua pecunia sua.
T. Cl. Anicetus, augusta! a două colonii, restaurează din temelii un
templu ruinat de vechime 1::. 1• Dedicaţia fiind pusă pentru Iupiter şi Iu-
nona, rezultă că sanctuarul era al celor doi zei, probabil obişnuitul tem-
plu al triadei capitoline din forul oraşului.
Cheltuieli însemnate face la Apulum şi augustalul C. Atil. Eutyches.
constructorul unei exedre boltite, lungă de 30 de picioare ( = 9 m) şi
lată de 25 de picioare ( = 7,50 m) (exedram long. p. XXX, latam p. XXV,
cu [m.mar]m. pec. sua fecit)1 32 • Cum inscripţia se închină lui I.o.m. Bus-
sumarius, putem bănui, că exedra aceasta stătea în legătură cu sanctuarul
zeului celtic.
Cea mai măreaţă clădire rămasă de la augustalii Daciei romane, unică
pînă acum prin monumentalitatea ei, în tot Imperiul Roman, a fost aflată
în capita1a provinciei. Este însăşi sediul asociaţiei (aedes Augustalium)
despre care sîntem bine informaţi arheologic şi epigrafic 133 • Palatul a fost
ridicat în faza sa iniţială, pe la mijlocul secolului al II-lea e. n., prin grija
lui M. Procilius Niceta, II vir. şi flamen al coloniei Sarmizegetusei, apoi
sacerdos Laurentinum Lavinatium 134 • în inscripţie, el spune că a construit
clădirea numai din banii săi (aedem Augustalibus pecunia sua faciendum
instituit). Completa 2'lidire a palatului nu s-a vealizat de Niceta, deoarece
l:.Ai CIL. III, 7960 = ILS. 5548. Cf. şi CIL. III, 4441 = ILS. 3574 (Carnuntum);
G h. M o r e 1 în Daremberg-Saglio, Dict. de Ant., I, p. 21; R o d e n w a 1 d t, în
RE. II, 4, col. 2323 şi urm. şi Daicoviciu, în Dacia I, p. 248.
l2!1 Vezi Dolgozatok, 1913, p. 260.
i:ru CIL. III, 976. Pecunia sua dintr-o inscripţie apulensă se poate referi la
monumentul epigrafie respectiv, dar şi la o construcţie anonimă, cf. CIL. III.
1016 = ILS. 7929:
131 CIL. III, 1069.
l3'l CIL. III, 14215, 15 = ILS. 4621.
133
Descrierea acestor ruine la Daicoviciu, Dacia I, p. 242, şi III-IV,
p. 516 şi urm. Cf, aceleaşi, Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) p. 28 urm.
131 CIL. III, 6270 === ILS. 7136. Personajul apare apoi în CIL. III, 1509
ca sacerdos Arae Augusti. Vezi încă Daicoviciu, Dacia I, p. 243 urm„ III-IV.
p. 520 urm.; La Transyl., p. 141, n. 2 şi Sarmizegetwa, p. 30. ·
D. TUDOR
20
in aceeaşi inscri:ptie se vor;beşte de continuarea lucrărilor de către fiul

său, M. Procilius Regulus (perfecit dedicavitque) 135• Dar nici de o ctitorie
ridicată numai de cei doi nu sintem convinşi. Prin poziţia marilor funcţii
îndeplinite de ei in capitala Daciei şi ca tutelari ai ordinului augustalilor,
cei doi Procitii puteau uşor şi abuziv să-şi impună numele ca fondatori
ai unei clădiri cu caracter public, zidită de fapt, din contribuţia colectivă
a augustalilor şi a altor donatori bogaţi. Pe lingă o contribuţie bănească
personală, se va fi adăugat iniţiativa, apoi dirijarea lucrărilor, situaţii,
care in mod tacit le permitea să-şi eternizeze numele epigrafie pe pere-
tele unei monumentale clădiri publice. Este de asemenea interesant a con-
stata el documentul ctitoresc nu inregistreazA de loc calitatea de augu-
stali pentru cei doi, pentru că ei nici nu erau membri sau organe de con-
ducere in ardin. Funcţiile de sacerdos, flamen şi II i:ir impuneau lui Ni-
oetas o supraveghere asupra administral\liei şi ceremoniilor religioase din
ordo Augu.stalium, firi a mai fi necesar ca aceste elemente din înalta
arist.oara\,ie locală să fie înscrise la rind, in albu.m Augu.stalium, alături de
liberţi şi oameni ridicaţi de jos. ln aceeaşi situaţie îl vedem şi pe decu-
rionul P. Antonius Super, care fareconst.rucţii sau donaţii aceluiaşi ardin 118 •
ln prima jumAtate a secolului al lll-lea e.n. nici el nu apare oa augusta!,
ir. dedicaţ.ia adresată: ordini Augu.stalium.
Se pare că element.ele aristocratice ale oraşelor Daciei nu se inscriau
in ordinul augustalilor, dar veneau in atingere cu acesta, atunci cînd deţi
nl•au import.ank 1uncţi1 preoţeşti sau administrative, apoi cind manife-
starea loialităţii faţă de tron ii t;bliga să asiste la ceremoniile organizate
m palatul colegiului. Aut.orilA\ile orăşeneşti nu puteau fi indiferente de
mecanismul unui organ alit. de important din punct de vedere social, eco-
nomic şi politic.
Palat.ul auguslalilor din Sannizegetusa fusese zidit în centrul ora-
şului, 111Aturi de for, din cAr&Jnidă cu piatră şi acoperit cu ţiglă. Pereţii
se dl-corH.Scră cu nenumărate sculpturi şi picturi. Intreaga clădire era
lungă de 85 m şi lat.A de 65 m, cu un plan trasat după cele trei părţi
principale ale pretoriului de la c.·ast.rul roman. Curtea cea mare din faţa
clădirii, pardosit.A cu lespezi, avea in centrul ei altarul împăratului (Ara
August1), punct.ul central al (esti\rităţiloc organizate in cinstea tronului.
Dimensiunile acestei curţi (un fel de atnum) constituie o indicatie despre
număruJ mare de augusta.li chemaţi a participa la desfăşurarea ceremo-
niilor. Pe laturile nordici, vestică şi estică a acestei cw-ţi existau mari
„,
săli (35 7 m) pentru întruniri, dar care puteau fi folosite şi ca săli de
ospeţe publice (triclinia). Centrul clădirii (B) este străbătut de o sală
mare (45X18 m), probabil acoperitA şi destinată unor şedinţe comune şi
(estive ale întregului ordin. De aceea şi fusese decorată cu multe monu-
mente sculptural~, arhit.ectonice şi picturale. Alipit de peretele estic al
ia Cunoscut dintr-o altă inacrippe aflată ln udei AugwtaHum d. Dada I,
p. 244, nr. 2; precum şi un trate al du, M. Pro ci 11 u a I u 11 anus (tbtdem,
p. 243, nr. 1). Procilli aint nwnerooi la Sannlzegetuaa: CIL. III, 7983, 13873 ol
Arch. Err., 1812, p. 401.
ia Vezi Dada III-IV, p. 518 urm..
ORDO AUGUST ALIUM' lN DACIA ROMANA 21
acestei săli apare tezamul (arca), destinat .păstrării fondurilor şi obiectelotl."

de preţ ale ordinului. Pentru mai multă siguranţă, camera tezaurului era
subterană şi cu pereţii mai îngroşaţi decît restul încăperilor. Faţada pala-
tului orientată spre for conţinea încăperi mai mici, pentru diferite servicii
şi de întreţinere. Clădirea oferea de asemenea un bun confort prin sis-
temul de încălzire cu hypocaust, conducte de apă potabilă şi cannle de
:;curgere.
*
• •
Analiza atentă a datelor oferite de materialul epigrafie privit0r la
augustalii din Dacia romană ne oferă o serie de concluzii istorice intere-
sante, cu aspect social, cultural, economic şi politic.
Prin crearea lor, împăratul Augustus a urmărit ataşarea faţă de inte-
resele statului a unor oameni ridicaţi de jos şi îmbogăţiţi, răspîndiţi in
provincii. Din pungile lor s-au completat nevoile materiale ale altarului
împărătesc şi unele sarcini financiare ale oraşelor, în schimbul purtării
unei insigne pe piept, a participării la ceremonii şi spectacole publice în
locuri rezervate. Aşa se explică înfiinţarea la Sarmizegetusa, imediat după
cucerirea DaoieL a unui ordo Augustalium, pentru întreaga provincie pinii
în vremea lui Hadrian. După modelul acestuia, pe măsură ce diferite
oraşe obţrlneau în secolele II-III e.n. rangurile de municipia şi colonia,
au apărut alte asociaţii de Augustales.
Invazia de colonişti· în Dacia cea bogată, veniţi ex toto orbe Romano,
a favorizat pe mulţi necetăţeni, peregrini sau liberţi, ca să se îmbogă
ţească raipid. Multe atari „păsări californiene" (Pârvan) stringeau ban peste
ban, dar stăteau departe de treburile şi nevoile publice ale oraselor şi
provinciei, fiindcă nu aveau calitatea de cetăţean. Izolarea completă a lor
faţă de corpul cetăţenilor nu putea fi recomandabilă, nici din punct de
vedere politic, într-o provincie mereu agitată social. Pentru a-i face să
deschidă şi ei punga şi a-i aduce imediat sub o tutelă economică şi poli-
tică a decurionilor, li s~u deschis listele de înscriere în ordinele de au~s
tali, unde dădeau mulţi bani şi nu primeau nimic. Sfidaţi de aristocraţia
decurionilor şi hărţuiţi de plebea gălăgioasă a oraşelor, atari liberţi şi
peregrini îmbogăţiţi prin muncă şi pricepere găseau însă un loc de sta-
bilitate socială între cele două pături ale populaţiei, prin înscrierea în
colegiul augustalilor, urmată de atîrnarea unei insigne pe piept, partici-
parea lor la cultul împăratului şi eventual rezervarea unor locuri speciale
la spectacole. Din aedes Augustalium şi-au făcut o adevărată casă a Io:-,
club unde se întruneau, nu numai în scopul cinstirii împăratului, dar să
discute treburi personale, să benchetuiască, să se distreze şi să-şi însu-
şească anumite elemente de cultură. Forţa banului îi ajuta să lupte împo-
triva sfidării ce le-o arătau decurionii. să împlinească adesea pretenţiile
sărăcimii oraşelor pentru panem et circenses şi să execute construcţiile
publice ce li se impuneau. Aceşti oameni ridicaţi de jos, mulţi cu urmele
proaspete ale cătuşelor, au ştiut să agonisească banul şi să-l folosească
D. TUDOR
22
Modestia lor socială era uşor măgulită prin pompă, teatru, circ, amfiteatru
şi apariţia în public, in anumite momente solemne, alături de decurioni.
Ei aveau impresia că prin aceste atenţii constituie un ordo cu caracter
social, politic şi religios, ca al decurionilor şi cavalerilor şi sînt astfel feriţi
de dispreţul public, aritat unoc homines novi. Cit de fictivă era atare
situaţie rezultă din şovăiala pe care o arată în privinţa fixării unei denu-
miri unice şi oficiale a asociaţiei, cit şi faţă de puţina atenţie acordatl
c.i1·induirii interne a colegiului. Pentru ei este însă de mare însemnătate
şi o mindrie personală dacă pot să-şi înscrie pe inscripţiile votive şi fune-
rare, o cinstire publică, posibilitate pe care le-o oferă numai participarea
la asociaţia de Augusta.Les. Lipsa drepturiloc politice nu le îngăduie să se
mindrească epigrahc cu demnităţi municipale, administrative şi religioase,
rezervate orainului orgolios al decurionilor, dar faţă de care nu vor sl
St lase mai jos.
Pe mAsură ce se întărea autoritatea tronului, creştea in Dacia şi nu-
rnArul membrilor asoc1aţie1. Inscripţiile ne arată că epoca de maximă
dezvolt.are a organizaţiilor de augustali cade in prima Jumătate a seco-
lului al 111-lea e.n. l::ste toc.mai vremea cind se accentuează cultul împă
ratului in provincii şi cind oraşele Daciei au CWloscut cea mai mare intlo-
rn e economică şi urbanistică. Dar lot i.n această perioadă a crescut şi
nwnArul hbea1ilc.K·, şi, dea, şi a principalilor candidaţi pentru album
Augu.sr.altum.. Se pure cA in acest sero~ in unna lărgirii corpului ~tăţe
nilor prin conslitulw An.tonrru.an.a, recn.atarea de augustali devenise din ce
in ce mai di11c11A şi conducerea oraşelor, nevoit.A a face faţă unor chel-
lu.ieu urbamsuce, soci.ale ş1 religioase, mereu in creştere, proceda la o
u1scriere adesea 1orţ.alA, pentru unii augu.stali, ca sA dea bani şi să pri-
mească numai n\spl.aţi nemateriale.
Momentul solemn din viaţa organizaţiilor de augustali il constituiau
ulele Ul care ae stringeau la SarrmzegetU&a de1a&&µi provinciei, pentru
~echnţe1e consiliului celor trei Dacii. La atari solemnitlţi, augustalli par-
llcipau doar la sacnhcille pentru unparat, J.a serbArlle cu caracter religios
orgaruzate m marea curte a palatului lor fi, pl"obabil, la unele bancnete
comune. Treburile gospoelAreşti ale provmc1e1 &e dJscut.au numai de către
delegaţu oraşelor a1eş1 amtre Ot"Curtom. Este msă probabil, ca la aceste
serbar1 pentru cmst1rea impâralului, să fi participat ş1 delegaţii de augu-
st.ah ai unor oraşe din provincie.
Deşi calitatea de august.al se acorda pe viaţă, este foarte probabil că
ea se pierdea pentru acei membri care nu-şi achitau cotizaţiile şi refuzau
a participa pecuniar la cheltuielile publice impuse de către curia oraşului.
Ue altfel, refuzul de a cheltui pentru cinstirea împăratului şi împodobire&
oraşului putea 1i considerat ca o lipsă de loialitate faţă de tron şi curie.
J.n această situaţie puteau ajunge augustalii sărăciţi şi cei izolaţi de la ţară.
ln sinul Wlui ordo Augustalium exista de asemenea. o solidaritate de
corp, din partea unor membri cu o origine socială comunA. Astfel, putem
explica grija pe care o :irat.A unii liberţi augustali, de a se lăsa moşte-
23
nitori intre ei, cînd nu au urmaşi sau rude apropiate, precum şi adorarea
în comun a unor divinităţi.
Purtătorul calităţii de augusta! se putea bucura şi de o oarecare con-
sideraţie moral-socială, faţă de restul populaţiei, socotit ca un om al îm·~
păratului, al cărui cult îi fusese încredinţat. în această privinţă, ei puteau fi
priviţi în aceeaşi lumină, ca şi liberti Augusti.
Nu apar în inscripţiile augustalilor foste elemente militare, funcţio
nari de stat, liberţi ai împăratului şi cetăţeni deplini, fiindcă aceştia erau
proteguiţi prin legi, şi de respectul public, iar unii intrau în ordo decu-
rionum. ln schimb, conducerea administrativă şi religioasă a oraşelor se
amesteca adînc în viaţa organizaţiilor de augustali, unde aducea şi ea
unele danii, participa la marile festivităţi şi îşi înscria, adesea abuziv,
numele pe unele inscripţii puse cu prilejul inaugurării unor ctitori, ridi-
cate în oea mai mare parte din banii daţi de Augustales.
Organizaţia internă a asociaţiilor de augustali din Dacia prezenta
ecvestru. Aceasta rammea însă mai mult formală, deoarece se
un caracter quasi-militar, întocmai ca a colegiilor de fabri şi a ordinului
reflectă slab în textele epigrafice. De altfel, curia oraşelor avea interesul
ca aceasta să fie cit mai fictivă, pentru a se putea amesteca mai uşor în
treburile lor şi a împiedica o strînsă coeziune de corp, periculoasă inte-
reselor ei şi ale statului. Autorităţile provinciilor au suspectat totdeauna
asociaţiile cu caracter profesional şi religios, din care puteau porni adesea
scîntei periculoase ordinei publice şi sociale ale clasei dominante.
Starea materială a augustalilor din Dacia a fost dintre cele mai ridi-
cate, fapt ce rezultă din vizitarea de către ei a staţiunilor balneare şi
contribuţia impunătoare la diferite lucrări publice. Cei mai mulţi erau
proprietari funciari de ţară, arendaşi ai unor bogăţii publice, negustori,
proprietari de ateliere la oraş etc. Din banii lor se fac portice, clădiri
publice, se amenajează săli de festivităţi, se repară străzi şi temple,
lucrări la care adesea contribuţia lor este colectivă, Cele mai importanie
sacrificii băneşti le-au făcut pentru construcţia sediului lor principal din
eapitala Daciei. Din această pricină, calitatea de augustal devenise şi o
grea sarcină impusă celor bogaţi, ceea ce va fi dus, în ultimele decenii
ale stăpînirii romane din Dacia, la o recrutare a lor făcută cu arcanul şi
la transmiterea obligatorie din tată în fiu a demnităţii. Faptul că pentru
AugustaLes, cultul şi loialitatea faţă de împărat deveniseră o grea sar-
cina financiară, se deduce din puţma atenţie epigrafică arătată tronului.
Pe monumentele lor, ei se gîndesc mai mult la zeii preferaţi decît la
împărat. Pentru a-i atrage totuşi, curia oraşelor le acorda locuri de cinste
la spectacole de amfiteatru, circ şi teatru, şi celor mai zeloşi din aso-
ciaţie pentru interesele oraşului, le fixa pe piept şi insignele tot onori-
fice, ale decurionatului, prin care-i introducea. pasiv în rîndurile ordinului
decurionilor.
Pentru liberţii-augustali, legătura impusă de legi cu patronul con-
stituia o piedică socială, de aceea caută să se lepede cit mai repede de
D. TUDOR
24
o atare patA, pe care liberţii împăratului din organizaţie o aruncau de

îndată ce primeau insigna de Augustales.
Onomastica din textele epigrafice ale augustalilor şi rudelor lor
arată oameni ridicaţi dintre liberţii şi peregrinii îmbogăţiţi. Cu toate
acestea, prin starea lor materială şi ocupaţii, ei se alătură clasei exploa-
tatoare a provinciei, ca proprietari de sclavi.
Dată fiind importanţa politică, economico-socială şi culturală a Or-
dinelor de augustali, autorităţile provinciei s-au îngrijit, ca ele să func·
ţioneze continuu, de la cucerirea pină la părăsirea provinciei, şi prin
aceasta înscriu pagini interesante in istoria Daciei romane.
REGISTRUL DE LA ORADEA,
UN IMPORTANT DOCUMENT TRANSILVAN
DIN SECOLUL XIII-LEA
de SERGIU COLUMBEANU şi OLIVER VELESCU
ln istoriografia ţării noastre există perioade şi probleme cărora

istoricii noştri nu le-au acordat încă atenţia cuvenită.
Pentru epoca organizării statelor feudale pe teritoriul Transilvaniei,
de pildă, există prea puţine lucrări care să oglindească viaţa societăţii
omeneşti. Este drept că şi lipsa izvoarelor a constituit o piedică pentru
o prezentare mai amănunţită a fenomenelor sociale din acea vreme. Dar
trebuie reţinut faptul că şi izvoarele existente - cum ar fi bunăoară
Reqistrul de la Oradea -· n-au fost apreciate la adevărata lor valoare,
fiind analizate în mod unilateral. Astfel, acest document a fost socotit
de către cei mai mulţi ca un monument al istoriei dreptului şi studiat
ca atare.
In studiul de faţă se încearcă o reconstituire a vieţii societăţii din
Transilvania, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, aşa cum ni se
înfăţişează ea în amplul şi bogatul izvor de informaţie amintit mai sus.
sub numele de Registrul de la Oradea.
Documentul nostru are o extindere foarte mare - 111 pagini, for..,
mat carte - şi acoperă intervalul de 27 de ani, cuprins între 1208 şi
1235. · El conţine 389 de procese-verbale sau însemnări, întocmite de
clericii capitalului episcopiei orădene, consemnînd tot atîtea cazuri îri
care oamenii se duceau înaintea judecăţii pentru a solicita rezolvarea
neînţelegertlor şi litigiilor dintre ei, cu ajutorul procedurii ordaliei (ju-
decata lui Dumnezeu)'. Procedeul folosit era, în marea majoritate a cazu-
rilor prezentate de registru, proba fierului roşu. Tocmai din acest motiv,
în trecut, registrul a fost privit mai mult ca un act interesant care con-
firma existenţa ordaliei pe teritoriul ţării noastre. Dar el nu e impor-
tant numai prin atestarea. ordaliei. Registrul e un izvor istoric aproape
unic, care cuprinde o sumedenie de date, oglindind cu amănunţime
viaţa maselor populare: activitatea lor economică, stratificarea lor so-
cială extraordinar de diversă, lupta lor cu nobilimea, organizarea admi-
nistrativo-militară şi modul în care era aplicată justiţia. Ştirile politice,
consemnate de obicei în actele emise de marile cancelarii feudale, lip-
1
Vezi Documente privind istoria Romîniei, sec. XI, XII şi XIII, C. voi. I
Transilvania, (1075-1250), Editura Academiei R.P.R„ 1951, pp. 37-147 (La tri-
miterile din subsolul textului vom folosi pentru indicaţiile privind Registrul
de la Oradea, forma prescurtată R. 0.).
SERGIU COLUMBEANU ,1 OUVER VELESCU
26
sesc din registru, poate tocmai din pricina mulţimii faptelor mărunte,
care se prezentau aproape zilnic spre înregistrare. Intîlnim însă şi apli-
carea unora din dispoziţiile cu caracter general date de rege - cum ar
fi, de pildă, ordinul de restituire a păminturilor încălcate abuziv, ·ordin
dat de Andrei al Ii-lea la întoarcerea lui din cruciadă.
Confruntat cu celelalte izvoare - documente şi relatări cronicăreşti -
privind ist.oria Transilvaniei din prima jumătate a secolului al XIII-iea,
registrul vine cu varietatea şi mulţimea datelor sale de întregeşte şi
clarifică informaţia noastră despre un ev mediu destul de îndepărtat şi
puţin cunoscut
Istoriografia documentului. Desigur că nu sintem primii care ne ocu-
plm de Registrul cU! la Ora.dea.. El e cunoscut istoriografiei încă din veacul
al XVI-iea, cind a fost tiplrit cu titlul: Procedeul descoperirii adevărului,
ea re a fost folosit de poporul ungar pentru curmarea neînţelegerilor îna-
intea anilor trei sute şi patruzeci şi ale cdrui foarte multe dovezi au
fost gdsite in sanctuarul catedralei din Oradea.2• Volumul preţios de altfel
şi pentru ist.oria cA.rţii face parte din primele trei clrţi - daci nu chiar
prima - tipArite la Cluj în 1550, în tipografia lui Georg Hoffgraff, căruia
i s-a asociat în acelaşi an, insl dupA tipărirea registrului, cunoscutul
Gaspar Heltai. Din nota tipografului, scri.sA în continuarea unei prefeţe
anonime a clrţ.ii, af1A.m ci volumul, din care astlzi nu se cunosc decît
trei exemplare, iar dintre ele numai unul singur pAstrindu-se ip ţara
noastrl la biblioteca Episcopiei evanghelice din Sibiu, a fost tipărit, dupA
originalul „foarte vechi şi urit, ba chiar şi cu lipsuri", motiv pentru care
ăpogra!ul cere scuze în prefaţl de la cititori 1•
1 Titlul ln latini: Rthu e.rplorandu wn14tU, quo Hungartca nado ha dtrt-

wwndia confroNrm ani. anno1 m~n.to• Ir quadragtnta tua ••t
"'°""° plurtma. ta SCICf"Gl1o ..untlll)t IAl(m)plt Varadten(IU) reperta.
Ir dUI teatt-
' Cartea dlCerl de celelalte doul Uplrlturl din aceLaoi an prin colofon.
Aici este acrta: lmpranun Colonrari9' pn G. H. Anno 1alutU Humanae 1550.
Prin lni\jalele G. H. lrebuie ln&ela Geors Hottaratr, proprietarul primei tlpografll
clln Cluj, fi nu Gaspu Hellal, cum e publicat ln An dr e I Vere u, Btbltografta
RDmlno-Unoanl, vol. l, p. 12. Data Uplrlrll Rtrua-ulut este arltatl precla la snr-
liLul preteţet anonime care precede textul: Coloavarit PruHe ldUI Matt Anna
Crt.to Domtnt anoa.torta no1trt M.D.L. Faptul cA cel care a comandat lucrarea
a fost cardinalul MarUnuzzl - ln acea vreme episcop al Oradlei fi regent - a
rAcut pe autorul dupl care redăm aceste informatu sA considere, credem lndrep-
tAU t. cA proprietarul Upogra!lel a fost Hoffgraft, deoarece Marttnuzzl, care a
persecutat pe adepţ.ti Reformei, n-ar fi lncredintat luteranului Heltai nici o
romandll. La tiplrirea reglslrului, editorul a fAcut lot posibilul al clşttge recu-
auşllnta [naltului du patron, prefaţ.a amintind cu recunoştlnţ.A pe Martinuzzl,
l"lug1indu-l pentru cA o scos la iveală acest timpuriu monument al jurisprudenţei
maghiare. Pe Coala de titlu, primul cuvint RUua e tlpArit cu Utere de 21 mm
lnchnat.e verzale şi este aşezat inlr-o ramă gravatA ln lemn. Ca semn de tipograf,
Hoffgrarr a ales stema Clujului lnconjurată de o coroanA de dafin în stilul
Renaşterii, deasupra fiind scris numele oraşului ln limba germană. Nemaiprimind
altă comandA de la cardinal., şi probabil din această cauză, Hotrgrart s-a asociat
cu Gaspăr Hellal cALre mijlocul aceluiaşi an, 1550, ultimul prelutnd conducerea
spirituală a tipografiei. (el GlfUla,a P4l, A. K6n11Pn11omtatci.a Ma011ar01"1zăoon a
XV e1 XVI azdzadban, (Tiparul ln Ungaria ln sec. XV şi XVI) Budapest, 1929,
PP. 72 şi urm.
REGISTRUL DE LA ORADEA. !!7
E bine să pomenim aici că au fost şi mai sînt istorici care pun: la

îndoială autenticitatea documentului nostru, tocmai pentru că originalu]
s-a pierdut. Nu ţinem să polemizăm, dar atragem atenţia asupra fap-
tului că dacă într-adevăr textul păstrat din secolul al XVI-lea constituie
un fals, atunci trebuie spus că presupusul falsificator avea serioase cu-
noştinţe privind instituţiile feudale, caracteristice secolului al XIII-lea.
Faptul că registrul cuprinde o serie întreagă de termeni toponimici şi
-onomastici, ba chiar şi evenimente pomenite în acte contemporane do-
<:umentului nostru, care desigur n-au putut fi toate cunoscute presupu-
sului falsificator din secolul al XVI-lea, ne face să avem certitudinea
că opera tipărită a respectat întocmai manuscrisul original şi deci nu
poate fi vorba de un fals. Desigur că poate exista şi o îndoială asupra
transcrierii numelor proprii, dacă se ţine seama de relatarea din seco-
lul al XVI-lea, potrivit căreia editorul „a avut grije şi de ortografia
textului". Subliniem însă că titlul registrului e din secolul al XVI-lea.
Termeni ca templ.um în loc de ecclesia şi anno salutis humanae în loc
de anno domini vădesc influenţa Reformei care începea să prindă teren
în Transilvania.
A doua edriţie a riegistrului a apărut in seoolul al XVIII-lea şi o da-
„orăm lui Matias Bel, care îl publică în culegerea sa de documente,
editaită la Bratislava (Pojon) în 1735, intitulată Adparatus ad Historiam
Hungariae (pp. 191-278). ln 1833 se editează 1a. Debreţin o traducere
ma.ghiară a registrului făcută de Kiss Bâlint, iar în 1849 Endlicher tipă
reşte în oolecţiia s.a Rerum hungaricarum Monumenta Arpadiana, apă
ru.tă 1a. St. Galles, în Elveţia, o 111.ouă ediţie a textului original (1pp.
t540-672), ediţie folosită de istoricii Tomîni. ln fine, la sfîrşitul secolu-
lui trecut, în 1898, l3lp8lre o nouă ediţie a documentului, aceea a lui Iaoob
Oandra cunoscută sub numele de A. Varadi regestrum.
Prima ediţie şti!inţifică a Registrului de la Oradea apare la Buda-
pesta în 1903, sub îngrijirea. istoricilor maghiari J. Karăcsonyi şi S. Bo-
rovszki. Volumul intitulat Registrul de la Oradea împărţit în ordinea
eronologicăa judecăţii fierului roşu, redat după copia transcrisă a ediţiei
din 15504 cuprinde în prima parte reproducerea călrţii originale din vea-
cul al XVI-lea, respectindu-se ortografia şi pa.giniaţia, precum şi oaipi-
to1ele în următo~ea succesiune: Archontologia aetatis regestri varadi-
nensis (pp. 1-56); Demonstratio specialis chronologiae testimoniorum
:regestri varadinensis ~pp. 61-104); acelaşi text în limba maghiară (pp.
105-138); textul registrului aşezat în ordine cronologică (pp. 139-303);
o notiţă bibliografică (pp. 309-310 şi, în sfîrşit, un foarte bun indice ge-
neral al documentului (pp. 311-376).
Lucrarea, foarte serioasă şi bine documentată, a necesitat un studiu
amănunţit de identificare şi aşezare în tirp.p a tuturor slujbaşilor chiar şi a
celor mărunţi. ln caipi.Jtolul Archontologia se poate vedea că a fost ne-
voie să se folosea.~-că multe documente co1ntemporaine regi&trului, pentru
4
Titlul în latină: Regestrum Varadinense examinum ferri candentis ordine
chronologico digestum, descripta effigie editionis a 1550 illustratum.
SERGIU COLUMllEANU şi OLIVER VELESCU
23
a se identifica pe oei notaţi aoolo, şi mai ales anii lol" de f\llllcţionare in

diferite demnităţi. F..ste subliniat în lucrare (in capitolul Demonstra-
tio ... ) faptul că slujbaşii mărunti. comiţii curiali ai comiţilor de comi-
tat de pildă. sint schimbaţi foarte des. Astfel, in comitatul Szolnok în
acelaşi an 1219 se cunosc cinci comiţi curiali5• Faptul are importanţă
pentru studiul nostru, el reflectind unul din aspectele organizării admi-
nistrative a epocii, cind slujbaşii mărunţi erau înlocuiţi după bunul
plac al comitelui de comitat. La schimbarea comitelui. noul venit numea
in funcţie pe oamenii săi in toate posturile administrative ale comita-
tului. Argumentarea autorilor e foarte amănunţită, demonstraţia fiind
!Acută pentru fiecare din cele 389 de însemnări. O lucrare de propor-
ţiile acesteia nu poate fi ferilA insl şi de oarecari erori. Ele au fost sem-
nalate intr-o recenzie făculA in 1905r.. Se arată aici, pe drept cuvînt, ci
autorii, in excesul lor de zel. n-au mai respectat ordinea cronologică a
tuturor insemnArilor din textul tipărit in 1550. Textul original al regis„
trului a fost desigur scris pe pergament. unele însemnări mai scurtf'-
!iind scrise pe aceeaşi foaie în ordinea desfăşurării proceselor. Această
ordme a fost respectat.A şi de lipo~raful din secolul al XVI-lea. La tipă
rit, el a amestecat foile registrului sau le-a lisat încurcate, aşa cum
probabil le va fi pri.mit. Faptul acesta scade insă prea puţin din val.oa"'!
rea lucririi lipirile şi din ordinea cronolo!i(icA a ediţiei din 1903. Datele
de istorie sociali şi economic.A fiind aceleaşi pentru întreaga epoci, iar
elementele de periodizare. in cazul regi~trului. dt> o valoare secunda1·A,
pol fi oricind indrept.ate de cei intt-resati.
Textul restabilit şi aranjat de J. Karâcsonyi şi S. Borovszky a ser...
vil ca ba.zi pentru traducerea in limba rominA din corpusul de docu-
men~ privind istoria Rominiei, editat sub auspiciile Academiei R.P.R:
Din biblio~rafiile istorke ale Transilvaniei şi ale Ungariei reiese
ci nu exist.A nici un studiu monografic- complet al registrului, care sA
epuizeze tot materialul informativ oferit de document 7 • Totuşi, registrul
n-a fost complet ignorat d<• istorici, el fiind folosit sau pomenit, dar
• Op. C"ir.. pp. 107-108.
• Rect-nzil" semnat.A de Ş t e fa n Demon o v 1 z k y, apArutA in revista „Szâ-
7.Jldok··. XXXIX. fl"bruarll" 15. 1905. caiet n. pp. 183-168. Vezi şi rAspunsul lut
Kar1kson:vl. Sn a~aşl revist.A. urelaşl an, numArul urmilor, pp. 275-278.
' Vezi b1bllo1trafiilt; istorlt't.' ale Transilvaniei el Ungariei: I o ac h Im C r A-
<' i u n Bibli.ographi.t" tU Tran.a11lr>ante, Cluj, 1938; Tot h Z ol ta n, Mao11ar Tllrtenett
Ribliografi.a <Bibliografia istoril"i maghiare). BudaJ)t?St, 1950; K os ar y Dom ok os
BP1'PZPf;1 a m.aauar r6rr;Mfmi irodalomba (Introducere ln bibliografia Istorică
a Ungarleil. vol. I. Budapest. 1952. Cunoaştem, firi sA ne tl to&t însă accesibili·
V a J da G y u l a, - A 1.0ra.di rege1rrum 0 209-1235.) MaQ11ar Muvelt1ea tijrtenete
Kurfu i1mprr"re1p e1 birtilar.a (Expunere şi dare de seamA despre Regtatrul de la
Oradea. Izvor al ist.oriei culturale maghiare), Budapest 1880; Balci1111 Ferenc Mutat-
tidn11ok a ucira.di regt•lrumb6l (Extrase din Reglatrul de ia Oradea) Budapest
1881; Goie1 Urieite in Nao11varad (Ordalii la Oradea Mare), articol ln ziarul Pester
Lloyd" din. 2i septembrie 1903 şi un alt articol cu acelaşi titlu în „Neuea Wlener
Journal" din 29 septembrie 1903; Kara c so n y I J ă no s: Tazesva.pr6bcik Nag11-
t1tiradon (Probele cu fierul roşu la Oradea Mare), Nagyvărad, 1903, 13 p. Loca-
llz.Art ln comitalul Szabolcs pe baz.a regl&trulul a fAcut şl K ă 11 a y U b u 1 în
,.SzazadokM 190f, p. IOC
REGISTRUL DE LA ORADEA
29
într-o măsură mult prea mică faţă de valoarea lui. Astfel, încă din
primii ani ai secolului al XIX-lea, începînd cu Engel, mai toţi istoricii
Ungariei arpadiene fac menţiuni referitoare la registru. Documentului
i s-a rezervat un mic capitol în voluminoasa istorie a Episcopiei oră
dene a lui Bunyitai8 • După el, ordaliile au început la Oradea o dată cu
lnfiinţlarea Episcopiei, şi ele trebuie puse în legătură cu pra.atica jură
mîntului la mormîntul regelui Ladislau cel Sfînt. Autorul menţionează
importanţa multilaterală a registrului şi subliniază contribuţia pe care
-a adus-o practicarea ordaliilor la dezvoltarea Episcopiei şi implicit a
oraşului Oradea, prin circulaţia unui mare număr de oameni partici-
panţi sau spectatori la judecata cu fierul roşu.
Primul în istoriografia romînească care s-a ocupat mai pe larg de
Registrul de la Oradea a fost Ioan Russu-Şirianu, în lucrarea lui „Iobă
gia '', apăn.ltă la Arad în 1908. Folosindu-se, ia.şa cum mărturiseşte în
prefaţă, de „documente şi scrierii. necontestarte . . . ca să fiu 1a adăpost
tle prigonirile procurorului" 9 , autorul · întrebuinţează, printre altele.
şi Registrul de la Oradea :pentru a ihlstra teza sa: „Cum din cetăţenii
liberi, din iobagii primului rege ungar, unii ajung să aibă puterea feu-
dală, iar alţii sînt o masă de exploataţi" 10 • Registrului îi sînt acordate
16 pagini (119-135), în care întîlnim - ca de altfel în întreaga lucrare,
multe teze care aşază studiul lui Şirianu printre operele de valoare ale
vechii istoriografii romîneşti din Transilvania. Analizînd cazurile cu-
prinse în registru, autorul subliniază că ele „varsă destulă lumină asu-
pra legilor şi moravurilor de pe atunci", arătînd că din document reiese
<:reşteooa va:lordi pămîintului 11 • Pe baza exemplelor citate î111 luarare,
Ruo;su-Şirianu conchide că însemnările „dovedesc pe de o parte stăruinţa
'Celor apăsaţi întru a se elibera, pe de altă parte sînt şi o mărturie des-
pre starea puţin închegată în care se aflau diferitele clase sociale. Bine
determinate erau numai drepturile oligarhilor" 12 • Cu o uşoară ironie a
sesizat şi faptul că „clerul care propovăduia ... eliberări pentru min-
tuirea sufletului, s~ înţelege că îşi ţinea de datorie să caute a servi
biserica ... " 13 • Mergînd pe această linie, era normal să fie observat şi
caracterul de clasă al judecăţii focului: „cei din clasa superioară - scrie
Şirianu - scapă cu jurămîntul făcut la mormîntul regelui Şt. Ladislau,
poporul de rînd trebuind să treacă prin proba de foc. Iar cînd cei din
clasa inferioară se încurcau în proces cu magnaţii, în toate aceste ca-
.zuri proba de foc se sfîrşeşte în favorul domnilor" 14 • Concepţia înaintată
:a lui Russu-Şiriianu, fără a fi însă exprimată făţiş, este evidentă cînd
<>bservă în procesele de la Oradea manifestări ale luptei de clasă. Auto-
H B u n y i ta i: A. varadi piispokseg tărtenete (Istoria episcopiei orădene), voi.

l, pp. 74-79, Nagyvârad, 1883.
9
I o a n R u s s u - Ş i r i a n u, op cit., p. 8.
10 Ibidem, p. 7.
11
B u n y i ta i, op. cit. p. 119.
12
I o an Rus su - Şir ian u, op. cit., p. 123.
13
Ibidem, p. 125.
14
Ibidem, p. 133.
SERGIU COLUMBEANU .şi OUVER VELESCU
30
rul consideră că atunci cînd cei al căror pămînt a fost încălcat „dre-
sează acte", adică cheamă la judecată pe marii lor, aceasta este o „reac-
ţiune" produsă „fatalmente" din cauză ci „apăsările oligarhilorcc erau
„din ce în ce mai mari" 15•
Mai amintim ci şi Russu-Şirianu, ca şi alţi ist.oriei, sesizează numi-
rile romîneşti, el subliniind însă faptul ci rominii nu sînt prezenţi în
registru decit întimplăt.or, pentru ci ei îşi duceau viaţa autonomă sub
„cnejii lor proprii" 16 , fiind desplrţiţi de instituţia juridică de la Oradea
şi prin confesiunea lor ortodoxă';·
A. D. Xenopol pomeneşte Registrul de la Ora.:tea, citind un exem-
plu dintr-o în.semnare privitoare la iobagii cetăţii Borsod, aind vorl>eşte
de organizarea militari a poporului romin la capirtolul Starea rominilor
la începutul stăpinirii maghiare". De asemenea N. Iorga, într-o confe-
rinţă ţinuti la Oradea în 1921 şi publicatA apoi în broşurA 19 , semnalează
citeva nume romineşti menţionate în registru.
S-a amintit la începutul acestui studiu ci registrul a fost conside-
rat secole întregi, in primul rinei, ca un monument al istoriei dreptului.
De aceea nu trebuie trecute cu vederea nici preocupările specialişti101
din acest domeniu. La indemina cercetAt.orilor din ţara noastră e lucra-
rea lui Dumitru D. Mot.otolescu~~. Bazat pe o bună bibliografie de spe-
cialitate, el a subliniat cA ,.scrierile mai noi nu i-au consacrat (regis-
trului n.n..) o atenţie deosebită, penb-i.a a evidenţia însemnătatea lui 21 •
Mototolescu relevA importanţa, ca izvor istoric, a registrului, care „în-
lesneşte putinţa de a cunoaşte reminiscenţele istorice, politice, agrare
şi sociale din acel timp„. El mai observi ci documentul indică starea so-
cial.A a clasei locuitorilor din Transilvania incorporali. Ungariei: voievozi,
cneji, cApit.ani de trupe şi oameni liberi - mici proprietari. Dar ară
Und obiectivul lucrării sale, Motot..olescu ţine să precizeze că se Vt.
„ocupa numai de regulil~ procedurale aflate in registrum varadinense.
li I o a n R u 11 u - Ş I r I an u, op. dr., p. 134.
1.1 Ibidem, p. 130.
11
Con1talArlll· lui Ru1u-Şlrianu ou foit apoi reluate de N. Firu, în broşura
Ora.de-a Mare, Edil ura Cultura Na\lonalA, Bucureşti, 1924, pp. 30-31; şi de N. Dr ă·
I o nu ln c.arlea lui, RomhiU fn vea.curtle IX-XIV, pe baza toponimiei şi a ono-
mcutket. Bucureşti, 1833, pp. 283-284.
ie Vezi A. D. X e no p o 1. lllorl.a. RomlnUor fn Dada Traiand, val li, editia
a 111-1.1., ingr1J1lA de I. Vl4descu, Bucureşti, 1925, p. 178. E (rem Da s c Al ul, într-un
artkol de &aulA Intitulat Proba cu fer şi apd ferbinte din Oradea Mare tl publicat
ln ziarul .. Romlnul„ din Arad nr. 120 din JO Iunie 1920, p. 3, aminteşte de toponi-
mic1lc rumineşu din regi.stru. Procedura fierului roşu o calUicA „cel mal ruşinos
principiu le&l..5lativ„. La aoeast.l Judecat.A. spune autorul, se prezentau sclavii şi
iobagii romini ca să fle leglulif prin prinderea flerului roşu şi prin apă fierbinte ...
„Acest principiu de legi.slatie era aplic.al faţ.A de Iobagi alit ln raporturile dintre
oligarhie şi iobAgie cit şi ln chestii de pAmlnt". In rest, cele afirmate nu depăşesc
calitatea unul articol de ziar.
11
Ve.zi N. I org a, Vechimea şt origina elementului romlMac în pdrţile Bi-
harirt (Bihorului), Oradea Mare, 1921, pp. 6-7.
:111 „Rltua rrploranda.e verttatt1: Eraminum ferrt candentu in regeatrum vara-
diMrue: ordaliile" Cluj, 1939, p. 38, extras din Analele Facultăţii de drept din
Cluj, tom. J. fascicola 5.
21
Rirzu erploranda.e t•eriraU1 ... , p. 5.
31
care ne interesează din punct de vedere juridic". ln sfîrşit, el compară

actul şi cu informaţiile găsite pentru acea epocă la popoarele înconjură
toare în legătură cu instituţia juridică a ordaliei 22 • În această privinţă.
trebuie reţinute constatările lui Mototolescu în legătură cu originea orda-
liei la unguri şi a desfăşurării ei la Episcopia de la Oradea. De aseme-
nea, tot el constată că la Oradea „nu era o judecată în adevăratul înţeles
al cuvîntului" 23 , „proba fierului roşu referindu-se numai la prestarea
dovezilor, iar nu la fondul procesului24 • Lucrarea care se mulţumeşte
mai mult cu prezentarea faptelor decît cu interpretarea lor vine în
ajutorul cercetătorului prin sistematizarea problemelor de procedură
cupriiinse in Registrul de la Oradea.
Socotim că nu trebuie omisă nici lucrarea mai veche a lui Rodolphe
Dareste, istoric francez al dreptului, unde sînt consacrate mai multe
pagini registrului 25 • Dareste, după ce observă că Registrul de la Oradea
constituie pentru vremea lui cel mai vechi document privind aplicarea
justiţiei în procesele civile şi penale din Europa medievală, enumeră
elementele de procedură cuprinse în registru. ln încheiere, el subliniază
caracterul subiectiv al judecăţii cu fierul roşu.
Registrul a folosit de izvor şi istoricilor care s-au ocupat cu proce-
sele de vrăjitorie desfăşurate de-a lungul secolelor în Transilvania şi
Ungaria26 •
ln erudita lucrare Romînii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei
şi a onomasticei, N. Drăganu 27 aduoe o contribuţie de seamă la a.naliz..-.:i
numirilor Tomîneşti cuprinse în Registrul de la Oradea, scoţînd as.tf el
în relief caracterul toponomastic al documentului. E important faptul
că autorul menţionează nu numai numirile romîneşti din ţinutul Biho-
rului, ci şi di.n alte regiuni 28 • Astfel, în Reqistrul de la Oradea, printre
altele sînt întîlnite următoarele denumiri topice semnalate de N. Dră
ganu: Satmar, în text latin Zathmar, Zothmar, derivat probabil din ro-
mînescul Satu Mare; vechiul slav Clus care a dat romînescul Cluj, apoi
maghiarul Kolozsvar, germanul Klusenburg, transformat în Klausenpurg;
satul Ban de origine slavă; Crasna (cetate) de origine slavă; satul Ke-
nesy din comitatul Dobîca, important atît din punct de vedere al terme-
nului slav desemnînd instituţia cnezială, cit şi din punct de vedere al
obştii care se află în cuprinsul lui; Voda, de origine slavă; Boseneu, deri-
vat proba:bil clin termenul bisseni, cu carr-e erau desemnaţi pecenegii.
Dintre numele de persoane sînt semnalate: Urda, din romînescul urdă:
ZI Ritus explorandae veritatiS . .., p. 6.

23
D. D. Moto to 1 e s cu, op. cit., pp. 36-38.
24
Ibidem, p. 23.
z Vezi Rod o 1 ph e Dare st e, Etudes d'histoire du droit, Paris, 1889, pp.
259-264.
26 Vezi Ko mar om i Ando r, Magyarorsztigi Boszorktinyperek oklevettara
(Documente privind procesele de vrăjitorie din Ungaria), Budapesta, 1910. p. XVI.
2'I Editată de Academia Rom'ină în colecţia „Studii şi cercetări" (XXI), Bucu-
reşti, 1933.
Vezi N. Drăgan u, op. cit„ pp. 46, 47-48, 74, 80, 83, 175-.176, 212, 295-301.,
211
416, 437, 515, 516, 590.
SERGIU COLUMBEANU şi OLIVER VELESCU
32
Rodu, acuz. Rodum, de la Radu; Sthan, Mykus, Micus, întîlnit în multe

note ale registrului, care nu poate fi decit rominescul Micu; Vata co-
mitele tatăl lui Jula, care poate fi Fata; Nuhu, probabil Nucu; Apa şi
Nicus, evident nume romineşti; Duh, de origine slavă, preluat aşa, fără
nici o modificare, de limba romină. Din punct de vedere administrativ
şi militar intilnim fie termeni administrativi, fie nume proprii derivate
din termeni administrativi, toate atestind vechimea voievodatului şi cne-
zatului: „Simeon Voevoda": ,.Neuca Voevoda"; „Voevoda comes de Do-
bica"; „Voda filius Farcasii·'; satul Kenesy semnalat mai sus. ln legături
cu denumirile atestind instituţia cnezatului şi voevodatului, e de semna-
lat corelaţia nimerită pe care Drăganu o face intre informaţiile registrului
şi informaţiile date de cunoscutele relatări ale cllugărului Rogerius în
Carmen mi.serabile (Cintecul de jale) 29 •
Asupra termenilor onomastici - in special asupra celor incerţi -
atragem atenţia el cel puţin unii dintre ei trebuie priviţi cu rezerva
impusA de elasticitatea lor fonetici -şi mai ales de larga lor circulaţie la
persoane cu apartenenţl etnici diferitl. Aceasta face desigur sl planeze
uneori semne de întrebare asupra originii adevlrat.e a celui care poartl
numele cutare şi cutare. Totuşi considerftm ci şi cu aceste rezerve, ter-
menii onomastici la care adAu~ăm şi termenii toponimici, mai siguri ca
origine. oferă preţioase indicii asupra compoziţiei etnice a populaţiei
transilvane.
1n ultimii ani n-a apărut decit studiul cercetătorului clujean Ion
SabAu 10 , comunicat la sesiunea Academiei R.P.R din decembrie 1953, şi
care a tratat, dar f IrA să C"puize:ze subiectul, numai procedura probei
fierului roşu. Surprinde in primul rind faptul cA autorul nu citează pe
Russu-Şirianu şi pe D. D. Mototolescu, lucrarea ultimului, fiind, se pare,
aşa cum reiese din text, cunoscută lui Sablu. Trebuie totuşi subliniat
că autorul e primul ca.re i11ccarcA într-o lucrare tipărită să interpreteze
in lumina mah~rialismului istoric cuprinsul registrului. Din pAcate, comu-
nicarea rAmine numai o incc•rcine, pentru că în textul ei gAsim unele
erori care dovedesc el autorul nu e informat suficient asupra instituţiilor
feudale ale Transilvaniei. Astfel nu sint cunoscute - deşi registrul e
poate cel mai bun izvor pentru lămurire3 acestei probleme - categoriile
de oameni de condiţie servilă şi liberă din Transilvania în epoca conso-
lidlrii feudalismului.· Fraza: .,Oamenii şi iobagii cetAţii vor constitui
temelia nobilimii mijlocii"', dovedeşte cu claritate cele afirmate mai
sus 31 • Oamenii cetiţii, aşa cum vom vedea mai departe, sînt ţăranii liberi,
constituiţi in obştii şi aserviţi cetăţilor regale, din ei recrutindu-se mai
tirziu majoritatea ţlrinimii iobage. Cele citeva excepţii pomenite de re-
• Ver.i N. DrAganu, op. dt., p. 301; cf. G. Popa-Llsseanu, Izvoarele
&atonei R.omfntlor, vol V, Buc:ureşti, 1935 CClntecul de Jale de Roger I u s), pp.
7f, 89--80.
• I o n Sa b Au, Ju.deeata probft fterulut "°"'
tn Trautloatda feudal4 ln
..Studii fi referate privind istoria Romlnlel", partea I, Editura Acadenitel R.P.R.,
185', pp. 825-MO.
• I o n S a b l u, loc:. dt. p. 838.
33
gistru, de oameni ai cetăţii ridicaţi în starea iobagilor cetăţii - militari

din care se va naşte mica nobilime - şi fenomenul invers, de iobagi ai
cetăţii decăzuţi în starea oamenilor cetăţii, nu pot infirma procesul ge-
neral de iobăgizare a ţărănimii ardelene. Pe de altă parte, în epoca
redactării registrului, Transilvania trăia în bună parte în cadrul eco-
nomiei naturale închise, fapt confirmat şi de slaba prezenţă a m~teşu
garilor în documentul nostru. Aşadar, afirmaţia lui I. Sabău că „pro-
gresul realizat în domeniul agriculturii, al meşteşugurilor, al mineritului
şi al comerţului a promovat intensificarea circulaţiei mărfurilor şi ~
banilor, pe de o parte, şi goana după ciştig etc., etc. " 32 nu-şi are rostul
pentru explicarea stărilor de fapt din Transilvania secolului al XIII-lea.
Exemplele s-ar putea înmulţi, aici însă ne mulţumim a le semnala pe
cele mai grave.
1n lucrarea pe care ne-am propus-o încercăm ca, spre deosebire de
toţi cei care au studiat sau au folosit registrul pentru studiile lor, să
stăruim asupra aspectului social-economic, cercetînd în acest scop, bine-
înţeles, şi informaţiile privind activitatea juridică şi administrativă
pentru a completa cadrul în care trăiau oamenii din vremea anilor
1200-1250. în felul acesta, sperăm să aducem o modestă contribuţie la
cunoaşterea vechilor instituţii feudale din Transilvania, problemă puţin
cunoscută şi puţin tratată în istoriografia romînească.
Pentru a nu îngreuia expunerea, vom căuta exemple cit mai limpezi.
localizate pe cit posibil pe teritoriul Transilvaniei, deoarece registrul ne
interesează în primul rînd ca izvor pentru istoria noastră. în legătură
cu aceasta, e locul totuşi să semnalăm că aria competenţei capitlului de
la Oradea - de care se ocupă documentul nostru - nu se mărginea
numai la Transilvania. La Oradea veneau, pentru a fi supuşi probei fie-
rului roşu, oameni nu numai din Transilvania, ci din cele mai îndepăr
tate regiuni ~le Ungariei feudale, aflate azi pe teritoriile din R. P.
Ungară, U.R.S.S., R. S. Cehoslovacă şi R.P.F. Iugoslavia.
Viaţa economică a oamenilor oglindită în Registrul de la Oradea.

Printre informaţiile interesante furnizate de registru sînt cele privind
activitatea economică a oamenilor în prima jumătate a secolului al
XIII-lea. Parcurgînd textul documentului, vom reţine că principalele
ocupaţii erau agricultura şi creşterea vitelor, caracteristice unei socie-
tăţi cu o structură predominant agrară. Ne găsim într-o vreme cind viaţa
societăţii transilvane se desfăşura în cadrul economiei naturale închise.
în care toate cele necesare erau produse de gospodăriile de pe domeniul
feudal. Prezenţa banilor, ca obiect de proces în numeroase cazuri, ne
dezvăluie şi existenţa unei circulaţii monetare şi deci şi a unor operaţii
de schimb, care în forme foarte elementare nu au încetat nici chiar în
cadrul economiei naturale închise. Meşteşugurile prnducătoare de măr
furi specializate, care stimulează comerţul şi deschid orizontul economic.
sînt însă foarte slab reprezentate în registru. La fel se întîmplă şi cu
prezenţa negustorilor.
:11 I o n Sa b ă u, loc. cit., p. 637.
SERGIU COLUMBEANU si OLIVER VELESCU
34
După cum s-a arătat, una din principalele ocupaţii era agricultura.
Cele circa 45 de procese în care e vorba de pămint arată limpede că
activitatea economică majoră a locuitorilor din prima jumătate a vea-
cului al XIII-lea era legată de cultura solului 33 • Se cultivă: griu, orz şi
alte cereale cuprinse în termenul generic de fruges (bucate)3 4, destul
de des folosit în registru. Griul şi orzul, desigur cultivate în părţile
Ardealului din cele mai vechi timpuri şi atestate şi de alte izvoare me-
dievale, fac parte din redevenţele oamenilor aserviţi, pomeniţi în regi-
stru. Astfel, se vorbeşte de clăi de griu, piini, iar in ceea ce priveşte
orzul, cultura lui ne este confirmată de însemnările pomenind darea
găleţilor de bere35 • Viţa de vie e larg răspindită în regiunile deluroase,
fiind cultivată cu precădere pe plminturile bisericilor, dar şi pe pămîntul
cetiţilor regale. Textul ne vorbeşte de purtAtori ai vaselor cu vin - bac-
tinii - şi despre despăgubiri plătite in găleţi cu vin36 • O ocupaţie impor-
tantă în evul mediu este albinăritul. Oameni de condiţie servilă sint
indicaţi în registru., cu obligaţia să dea turte de ceară pentru lumînări37 •
E interesantA, în ceea ce priveşte agricultura, o comparaţie a datelor din
registru cu cele oferite de cunoscutul document din 107538 pentru a ne da
seama care sint progresele realizate în cursul primelor două secole din
mileniul nostru în ceea ce priveşte agricultura. Astfel, în documentul
amintit se insistă asupra creşterii porcilor, ceea ce presupune existenţa
a întinse plduri de stejari. De asemenea, acelaşi document mai vorbeşte
de red<.'venţ.a în vedre cu miere, de obligaţiile oamenilor sA cosească fin
şi să care vin. lncA nu poate fi vorba de agriculturi ca ocupaţie princi·
pală, deşi faptele se referi la o regiune de cimpie. Desigur cA şi în acea
vreme se practica agricultura. dar pe o scară mult mai redusă, decit în
vremea registrului. ln secolul Al Xiii-lea se intilnesc şi regiuni unde
vechile ocupaţii au rl.mas neschimb1tte, exemplul vinAtorilor de bouri
din Ip, ţinutul Crasnel, fiind concludent11• Progresul economic vedem
deci că varia in acele timpuri de la regiune la regiune,
Jn uceste condiţii, creşterea vitelor ocupa la rindu-i un loc însemnat
in economia vremii. SA nu uitAm mai ales cA noii veniţi în Transilvania,
ungurii. nu erau departe de timpurile cind in societatea lor predomina
economia pă.st.oreascl. La fel şi autohtonii provinciei, romînii, constituiau
o societate in care creşterea vitelor era pe primul plan. Astfel, în registru
ne izbeşte marele număr de procese-verbale (circa, 30) menţionind furturi
de vite. O analiză atent.A a acestor furturi aratA că se furau cel mult 3-4
11
Vezi Regtafrul de l4 Ora.dea: nr. 1, 62, 68, 97, 103, 214, 220, 224, 229,
:!30, 288, 287, 310, 313, 317, 34.2 etc.
11 Ibidem, nr. 227.
• R. O., nr. 188, 3~2. 380, 381, 384, 379.
• Ibidem, nr. 198, 288.
n Ibidem, nr. 380, 389.
• Vezi Documente privfnd utona Romfnief, sec. XI, XII, XIII, voi. I, nr. 1,
Transilvania, pp. 1-2.
• Vezi R. O., nr. l. Progresul agriculturii poate fi urmărit de la un document
la altul, el putlnd constitui obiectul unei lucrări aparte.
35
vite mari (animale de jug) 40 • Vitele mici - oi şi porci - se furau în

număr mai mare (într-un caz, 100 de porci) 41 , ceea ce înseamnă că supra-
feţe întinse erau încă acoperite cu păduri de stejar - cu ghindă pentru
porci şi păşuni - cu iarbă pentru oi. Frecvenţa în document a furtu-
rilor de vite mici, faţă de numărul scăzut de furturi de vite mari, şi
faptul că au loc dese procese de proprietate asupra pămîntului duc la
constatarea că în prima jumătate a secolului al XIII-lea agricultura începe
să cîştige teren, în detrimentul creşterii vitelor, care dădea odinioară
nota caracteristică societăţii cu economia păstorească. Acesta fiind unul
din aspectele transformării societăţii în epoca de consolidare a societăţii
feudale transilvane, s-a creat astfel baza economică pentru aservirea
ţărănimii libere.
Din registru mai vedem că oamenii creşteau pe lîngă casă păsări
de curte - găini, gîşte - despre care registrul arată că erau şi ele obiecte
de redevenţă pentru cei aserviţi" 2 •
Meşteşugurile, ca atare, sînt slab reprezentate în registru, fiind încă
departe de rolul pe care aveau să-l joace peste un secol 43 • Textul pome-
neşte într-un loc de un „meşter Tecus", pietrar de meserie, care a des-
chis mormîntul regelui Ladislau la Oradea 44 : într-alt loc pomeneşte. de
„Kana cojocarul bisericii"~ 5 ; sau de dogarii regali aflaţi în judecată cu
un abate pentru un pămînt din apropierea Oradiei pe care se găsea o
moară 46 • Produsele meşteşugăreşti menţionate sînt puţine: 15 coţi de
postav47 sau o funie 48 , desigur produse în gospodăria ţăranului care era
şi meşteşugar. Obiectele de fier: securi 4g, spade 50 pot fi şi ele tot produse
ale fierarilor din satele d€ pe domenii. Raritatea meşteşugarilor nu se
explica decît prin faptul că în această epocă ei nu şi-au cîştigat persona-
litatea de meseriaşi de sine stătători, agricultura fiind ocupaţia lor prin-
cipală.
La fel de slab ca meşteşugurile e reprezentat şi comerţul. ln registru,

prezenţa comerţului se poate deduce din menţionarea tîrgurilor în pro-
cesele-verbale care vorbesc de bilocii regali, citind pe oameni la procese51 •
40
R. O. nr. 2, 11, 36, 59, 76, 91, 125, 141, 146, 190, 199, 230, 245, 254, 265, 266, 276,
279, 290, 324, 366, 377:1.
41 Ibidem, nr. 2, 17, 41, 181, 190, 245, 345 (furaţi 100 de porci).
42 Ibidem, nr. 166, 352.
43
Registrul ca izvor pentru existenţa meşteşugurilor e consemnat ş1 m
cartea lui Ş t. Pascu, Meşteşugurile din Transilvania, pînă în secolul al XVI-lea,
Editura Academiei R.P.R., 1954, p. 23.
44 Vezi R. O., nr. 352.
45
Ibidem, nr. 104.
46 Ibidem, nr. 387.
47 Ibidem, nr. 146.
48 Ibidem, nr. 279.

49 Ibidem, nr. 21.
50 Ibidem, nr. 44.
51
Ibidem, nr. 116, 159. Bilocii erau un fel de judecători ambulanţi care
asistau pe comiţi.
36
ln text nu se enumeră aceste tirguri, dar din alt document contem-

poran ştim că in comitatul Bihor ele erau în număr de patru: Akyel,
Kuleser, Ianoşda şi Tirgul Reginei 5.t. Dintre ele, Ianoşda e pomenit şi de
registru 53 •
In schimb. circulaţia monetari e atestată cu prisosinţă în Registrul
ie la Oradea. Ea apare in mai bine de 80 de însemnări. C.onst.atăm că
oamenii îşi dădeau s~ama de însemnătatea banilor ca instrument de eva-
luare şi ii foloseau ca atare. Nu avem de-a face deci chiar cu o economie
naturali închisă în mod rigid. Oamenii. făcînd schimb cu micile sur-
plusuri realizate în cadrul gospodăriei, foloseau ca mijloc de evaluare.
pentru acest scop. banii. care deveneau astfel si obiE.'Ct de proces. Vedem
cum un locuitor din satul Hctoan (regiunea Baia Mare de azi) îsi valo-
rifici un cal la o marc.A şi jumitate54 : nişte oameni din ţinutul Clujului
fură lucruri evaluate la 40 de mărci~ , sau un altul din regiunea Biho-
5
rului isi acuză consAtenii cA i-au pricinuit în bunurile sale o pagubă de

opt mirei'~. De asPmC'nea se mai pomenesc furturi numeroase de bani.
care uneori ajung la i-ume mari. din care citim un furt de 30 de mArci 57
si altul de 100 de mlrciY, ambele intimplate pe teritoriul transilvan. Se
pare ci in acest caz exista şi o tendinţă de tezaurizare, schimbul nefiind
atit de intens ca si solicite şi sl stimuleze aruncarea cantitlţilor de
monedA in circulaUe.
Prezentarea acestor aspecte din viaţa economici a oamenllor ce
populau Transilvania în prima jumiU:tte a secolului al XIIl-lea ilustrează
o activitate economici in gener3l destul de măr~initl. Dar în interiorul
~ietAUi închistate a vremii, registrul semnalează. cu timiditate de altfel.
factorii noi care mai tirziu aveau si spargă cadrul strimt al economiei
naturale.
ViaC.S sociali oglindit.A in Registrul de la Orodea. tn acest cadru

ec-onomic, schitat mai sus, viaţa sociali se axeazA pe trei instituţii deo-
sebit de importante: obştea slteascA. cetatea regali şi domeniul feudal.
instituţii care au strtnse lc:-glturi intre ele şi a clror cercetare, pentru
a fi in\.elese, trebuie f AcutA orientindu-ne dupl aceste leglturi. tn felul
acesta. viata societlţli medievale din epoca ce ne intereseazl apare în
forme deosebit de complexe, a cAror lămurire cere lungi şi laborioase
studii. Aici. din lipsi de spaţiu. ne vom mulţumi doar cu prezentarea
unora din aspectele mai importante.
Registrul de la Oradea oontine deci numeroase informaţii privind
dăinuirea obştii în Transilvania secolului al XIII-iea. Cind au pltruns
• Vezi DoC'umente prtvfn4 btorta Romfnfei, sec. XI, XII, XIII, voi. I, nr. 42,
Transilvania. p. 27.
• R. O., nr. 34, nr. 41.
14 Ibidem, nr. 47.
11 Ibidem, nr. 184.
• lbf.dem, nr. 216.
"' lbuum, nr. 134.
• lbldem. nr. 341.
37
în această provincie, cuceritorii au găsit populaţia locală organizată în

comunităţi săteşti, care stăpîneau şi lucrau pămîntul în colectiv. Bine-
înţeles că peste aceste comunităţi au început să se suprapună mici voie-
vodate locale, care, la ciocnirea cu invadatorii, pe de o parte, au fost
infrînte din punct de vedere politic, iar pe de altă parte, au fost asimi-
late ca instituţie de către ei. La constituirea sistemului comunităţilor
săteşti, aşa cum se desprinde el din registru, slavii au jucat un rol din
cele mai însemnate, nu numai în Transilvania, ci şi în Panonia59 • Pe de
altă parte, trebuie menţionat că nu numai băştinaşii, ci şi noii veniţi
- ungurii - aveau instituţia proprietăţii comune, care începea să se des-
trame prin apariţia unei noi instituţii economico-sociale - proprietatea
privată. In această fază de tranziţie, păşunile au rămas încă proprietate
comună, în timp ce animalele au ajuns proprietate particulară 60 • Pătura
şefilor de ginţi a creat statul feudal, care s-a întins şi în Transilvania,
unde existau deja elementele organizării statale în micile voievodate ale
lui Gelu, Glad, Menumorut. O dată cu venirea ungurilor, teritoriul a
fost împărţit în comitate - de unde şi termenul de organizaţie comita-
tensă, cu care istoricii au desemnat mai tîrziu noua instituţie. Comitatul
avea în centru un castel întărit, cetatea regală, unde se afla reşedinţa co-
mitelui sau şpanului, care era şeful administraţiei. Cetatea regală avea
de îndeplinit o sarcină economică, asigurînd prin activitatea organelor ei
strîngerea obligaţiilor de pe teritoriul dependent de ea şi considerat pro-
prietatea regelui, precum şi o sarcină militară de a organiza, întreţine şi
menţine o banderie care să lupte cu duşmanii dinafară şi care să ţie la
respect ţărănimea din interiorul comitatului 61 •
Sistemul comitatens a fost impus şi Transilvaniei după cucerirea
ei treptată în cursul secolului al XI-lea. Aici însă cuceritorii au întîlnit
şi instituţia de origine sbvă a voievodatului, pe care nu au desfiinţat-o,
ci au preluat-062 • Voievodatul Transilvaniei nu cuprindea în acea vreme
toată provincia, ci numai centrul ei, aşezat pe valea Mureşului mijlociu,
Voievodatul era împărţit in patru comitate: Alba, Turda, Tîrnava şi
Huned.OOJI"a63 • Registrul de la Oradea semnalează existenţa voievodatului
in prezenţa a doi voievozi: Simion, în anul 121564 şi Neuca, în anul
1219 65 • Cei doi sînt citaţi pentru anii respectivi şi în alte documente
contemporane66 • Tot în registru se vorbeşte, într-o însemnare din anul
1221, şi de persoana locţiitorului voievodului. Acesta se numea Bocha,
59 Cf. B e 1 a Kara c so n y i, Istoria poporului maghiar, partea I, Buda·

pesta, 1953, p. 35.
60 Ibidem, pp. 10 şi 35-36.
61 Vezi Bela Karâcsonyi, op. cit. p. 17.
82 Vezi N. I org a, Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie,
vol. I, Bucarest, 1915, p. 59.
63
Vezi L. Ma k k ai, Histoire de Transylvanie, Presses Universitaires, Paris,
1946, pp. 40-42.
64
Vezi R. O., nr. 134.
65 Ibidem, 207.
86
Cf. Documente privind istoria Romîniei, sec. XI, XII, XIII, voi. I, nr. 94,
Transilvania p. 158; nr. 117, p. 176.
SERGIU COLllMBEANU şi OLIVER VELESCU
38
iar voievodul se numea Paul, atestat pentru 1221 şi de listele dregă

torilor regale. Instituţia voievodatului îşi mai face remarcată prezenţa
şi prin faptul că termenul voievod, care desemna pe şeful militaro-admi-
nistrativ, devine nume propriu. El e întilnit în registru la persoanele lui
„Voiouoda" comite de Dobica61 şi la un oarecare „Voiavoda", sutaş69 •
Din comitatele voievodatului intilnim pe cel de Tirnave, în persoana
comitelui Rafael, în anul 121470, comite care ar putea fi unul şi acelaşi
cu voievodul Rafael, citat în alte documente din 1217". In afara voievo-
datului, pe teritoriul transilvan mai existau o serie de comitate, pe care
registrul le menţionează de multe ori in persoana comiţilor lor. In nord
era comitalul Sătmar;i. şi părţi din Comitatul Ugocea73 • In vest, în Cri-
şana, era comitalul Crasna 7 4, comitalul Bihor 7i;, comitatul Zarandului76 ,
comitatul Aradului 77 • ln interiorul podişului transilvan, la nord de voie-
vodat, erau comitalele Dobicai•, şi Cluj 79 care din secolul al XIII-iea vor
trece sub autoritatea voievodului.
Toate aceste comitate, împreuni cu voievodatul Transilvaniei, s-au
suprapus obştilor săteşti libere, care au fost deposedate de pămîntul lor,
devenit plmintul cetiţii regale. Plmintul ajuns proprietate a regelui,
reprezentat prin cetatea regali, a continuat insA sl fie lucrat în comun
de vechiul st.Apin colectiv, obştea, dar în folosul uzurpatorilor. De altfel
in acea vreme, colaborarea f amili ii or de ţărani era o condiţie indispen-
sabilă muncii agricole. Cişt.igarea a noi suprafeţe cultivabile prin defri-
şare nu se putea face decit prin efort uri comune80•
Registrul de la Oradea ne pune, prin urm.are, în fata unui fapt îm-
plinit: subj~a şi tot.odat.A a.~lmilarea obştilor sit.eşti de cltre cet.atea
regală. Membrii obştii dependente de cetate devin cash"enses, termen
tradus in textul rominesc cu „oamenii cetAţii" 11 • In noile condiţii de
dependenţi şi subjugare, obştea continui sA existe, oamenii lucrează
mai departe în comun un plmint care nu mai e proprietatea lor şi din
produsele clruia trebuie sA pllteascl redevenţele şi dArile necesare
întreţinerii aparatului de stat din cadrul cetiţii regale. Regimul comu-
nitar in posesiunea plmintului, concedat oamenilor cetiţii pentru munci,
apare cu prisosin\,A in documentul nostru. Textul indici posesiunea co-
87
R. O .. nr. 31 l şi Docum.entr prit•ind utorfa Romlnfef, nr. 124, Trullvania,
p. 180.
111 Vl"zl R. O .• nr. 78.
• lbidrm. nr. 212.
'° 1
Ibidem. nr. 88.
" Vl"zi OoC'Ufft.t'nte prit•ind i•tori.a Romlniei, nr. 105, Transilvania, p. 166.
73 Vl"ZÎ R. o .. nr. 89.
'IJ lbid<'m. nr. 163, 171.
„, lbid.em. nr. 22, 74.
1!. Ibidem. nr. 18. 20.
76
Ibidem. nr. 70.
TI lbid.f.'m. nr. 62. 342.
71
lbid.rm. nr. 78 .
.,.. lbid.f.'m, nr. 32 .
• , Cf. B. Karacsonyi, op. cit., p. 36.
a: R. O., nr. 32, 49, 74.
39
mună a pămîntului cu expresii cit se poate de clare şi explicite: „Au

pămînt comun cu oamenii cetăţii" (e vorba de locuitori ai satului Nyr,
azi în raionul Cehul Silvaniei) 82 ; „dînşii sînt copărtaşi ... în pi'lmîntul
Kereky" (e vorba de locuitori ai satului Săldăbagiul de Munte, azi în
raionul Oradea) 83 • De asemenea, organizarea în obşte e menţionată ca
atare într-un proces petrecut pe teritoriul cetăţii Borsod din Ungaria;
„Oamenii. ai cetăţii Borsod au învinuit pe nişte (oameni) ... " spunînd că
fac parte din obştea lor 84 • Un caz deosebit de interesant e relevat în
însemnarea nr. 227, datată în anul 1217. Sătenii din Kenesy, împreună
cu „toţi ceilalţi din comitatul Dol;>îca", au învinuit pe sătenii din Pelenka
pentru un pămînt cuprins „cu puterea", la care învinuire sătenii din
Pelenka au răspuns „că pămîntul cetăţii este propriul lor pămînt" 85 •
Reiese că avem de-a face aici cu două sisteme de obşte: obştea sătenilor
din Kenesy aservită cetăţii regale şi. obştea liberă a sătenilor din Pelenka,
a căror libertate se poate deduce tocmai din revendicarea că pămîntul
cetăţii e propriul ei pămint. înseamnă deci că în prima jumătate a
secolului al XIII-lea, cu toată aservirea obştilor din Transilvania, mai
continuau să existe ici şi colo insule de oarecare libertate, căci nu tre-
buie să ne închipuim că libertatea celor din Pelenka era absolută. Dacă
sătenii din Pelenka vor fi izbutit să scape cel puţin o parte din pămîntul
lor de autoritatea cetăţii, aceasta nu înseamnă că ei au fost scutiţi de
orice obligaţie sau servitute faţă de statul feudal.
Dar în afară de proprietatea sau folosinţa în comun a pămîntuluL
tot din exemplele de mai sus, la care se mai pot adăuga şi altele, exi-
stenţa obştilor se deduce şi din acţiunea colectivă întreprinsă în justiţie
de membrii comunităţilor săteşti 86 • De asemenea, şi responsabilitatea
pentru diferite delicte petrecute pe teritoriul comunităţii era tot colec-
tivă. Din numeroasele cazuri citate de registru, menţionăm unul deosebit
de concludent. Un oarecare Puca din satul Buza, aparţinînd comitatului
Dobîca (azi în raionul Beclean), acuză pe un consătean Munkach şi pe
toţi ceilalţi consăteni „de ştiinţa şi uneltirea unui omor". La proba fie-
rului roşu de la Oradea au fost supuşi Munkach pentru sine şi un altul
pentru tot restul comunităţii 67 • în cazul de faţă probabil că nu tot satul
11'.lR. O., nr. 220 (text latin: se habere terram communem cum castrensibus,
cf. K ară c s o n y i - B or o vs z k i, p. 235).
83 Ibidem, nr. 351 (text latin: se ipsos conterraneos, eos in consortium terrae
praedictae, cf. K ară c s o n y i - B o ro v s z k i, p. 287).
84
Ibidem, nr. 272 (text latin: illos suos esse contribules, cf. K ară c so n y i -
B o r o V s z k i, p. 254).
85
Ibidem, nr. 227 (text latin: quod terra castri et propria terra eorum esset,
cf. K ar ă c s o n y i - B o r o vs z k y, p. 238).
116
Vezi R. O., nr. 74; vezi şi nr. 220, 227, 351.
8'I Ibidem, nr. 262, (text latin: Pouca de villa Buza impetiit con'villanum
suum nomine Munkach et omnes alios convillanos ejusdem villae de conscientia
et conspiratione homicidii. Quos Mica, comes de Bichor discutiens, per pristaldum
suum, scilicet: Colon~um de villa Noozul, misit ad judicium ferrl. candentis, ubf.
Munkach pro se et unus pro villanis portato ferro, justificati sunt, cf. K ar a -
csonyi-Borovszky, p. 251); vezi şi nr. 49, 50, 163.
40
a fost complice cu Munkach. Totuşi responsabilitatea pentru crimă a

căzut asupra întregului sat.
Tot in legătură cu obştile, o altă problemă se referă la drepturile
şi datoriile oamenilor cetăţii, care erau membrii vechilor obşti subjugate
şi asimilate organizaţiei comitatense.
După cum am putut const.ata mai sus, oomenii cetăţii (castrenses)
aveau personalitate juridică, adică ei apăreau în justiţie ca subiecte şi
nu ca obiecte de drept. Iată, pe lingă cele de mai înainte, încă douA
exemple care înfăţişează pe oamenii cetăţii acţionind în justiţie. Intr-un
proces din 1213, oamenii cetiţii Cluj, din centurionatul Agad, acuză pe
doi iobagi ai unui oarecare Nicus ci sînt oameni ai cetăţii. Acuzaţil,
sprijiniţi de stlpinul lor şi de un „apărător al libertăţii lor", răspund că
sint liberi11• ObservAm aici ci cei doi învinuiţi, deşi dependenţi, aveau
o condiţie sociall superioară oamenilor cetiţii. ln această privinţă atra-
gem atenţia ci vom lAmuri mai jos ce trebuie înţeles, pentru secolul aJ
XIII-iea, prin termenul iobag, cu care sint desemnaţi cei doi acuzaţi.
La fel, un an mai tîrziu, „oamenii din satul Ban ai cetiţii Crasna, au
învinuit pe nişte oameni, spunînd ci sint de asemenea oameni ai cetăţii" 88 •
Acuzaţii se aplrl rl.spunzind ci sînt „liberi şi ruteni de neam" 80 • Din
aceste exemple constatim incerclri ale oamenilor cetăţii de a aduce sau
readuce şi pe alţii in rindurile lor. Explicaţia unor atare încercări nu
poate fi decit tendinţa oamenilor cetiţii de a-şi uşura redevenţele şi
slujbele datorate cetăţii, prin împărţirea acestora pe mai multe capete
de contribuabili. Ce anume obligaţii materiale sau prestaţii aveau oamenii
cetăţii f aţi de cetatea regali, registrul nu dă prea multe amănunte.
Avem tot.uşi citeva exemple care arat.A cA oamenii cetăţii nu erau scutiţi
nici de redevenţe, nici de prestaţii. Astfel, in 1219, locuitori ai satului
Roba (azi în raionul Jibou) sint. încasaţi de un oarecare Voiavoda cu
şase mirei. Mai departe, cei in cau1A sint arăt.aţi ca „oameni ai cetăţii
dat.ori sA pl.AteascA darea oamenilor celA\ii" lui „Voiavoda" sutaşul lor9 1•
ln alt.A parte, oamenii cetăţii sint infAţişaţi cu obligaţia de a îndeplini
anumite „slujbe" - ce anume nu se spune - şi sint supuşi centurionatului" 112 •
Alte procese-verbale enumeri citeva din aceste slujbe: paza pădurii 11 3,
fAcutul piinii (cei in cauză fiind numiţi pitari)114 , paza la temniţă".
Pentru ca plat.a redevenţelor şi îndeplinirea prestaţiilor să se facă
mai uşor, oamenii cetiţii erau împărţiţi in centurionate", care am văzut
• Vez.i .R. O., nr. 32.

• lbldem, nr. '14.
111 lbldem, nr. f.t.
11 Ibidem, nr. 212.
81
lbtdem, nr. 338.
u lbtdem, nr. 88 (text latin: Cuarode1 •fh•ae, cf. K ar â c so n y i - Bor o v-
s z k y, p. IBf.
„ lbtdem, nr. 220 (text lattn: Pfaeorea ccutn, ct. Kara c so n y l - Bor o v-
u.ky, p. 215).
• lbUlem, nr. 223 (quod offidum eorum e.eet carcere. cunodire, cf. Kara-
c 1 o n y i - B o ro v • z k y, p. 238.
• lbtdem nr. 32, nr. 338.
41
mai înainte că sînt menţionate şi de registru. Organizarea aceasta în

centurii aminteşte şi ea de o formă mai veche de organizare a obştilor,
sutele - menţionată de Engels la vechii germani - formă adoptată de
către statul feudal 97 •
Un alt factor social important din cadrul organizaţiei comitatense,
care apare în Registrul de la Oradea, sînt iobagii cetăţii - iobagiones
castri98 • Obligaţia lor principală era de ordin militar; ei formau ban-
deriile, care, întrunite, alcătuiau la rîndul lor oastea regală sau, pe plan
local, oastea voievodului transilvan. Un proces-verbal îl prezintă pe
,.Voiavoda", comitele de Sătmar, inspectînd ,oastea sa", formată din
iobagii cetăţii de diferite trepte 99 •
Care era condiţia socială a iobagilor cetăţii în general? Registrul
ne-o spune foarte clar într-o însemnare din anul 1213, în care un oare-
care Angellus din satul azi dispărut Gyou (raionul Carei), acuzat de
iobagii cetăţii Szolnok de a fi de o stare cu ei, răspunde că „el este fiu
de oaspe latin şi cu desăvîrşire liber" 1r· 0• Reiese deci că iobagii cetăţii
erau oameni dependenţi. Dependenţa nu era însă de natură servilă, ci o
dependenţă feudală în înţelesul clasic al cuvîntului. Ei erau, cum o arată
şi registrul, ostaşi ai regelui (mi!ites regis) 101 , subordonaţi comitelui cetăţii
şi prin el suzeranului suprem: regele.
In sinul categoriei sociale a iobagilor există şi unele diferenţieri care
fac obiectul unor procese consemnate cu destulă precizie de registru. O
însemnare din anul 1215 privind un conflict petrecut în cetatea Sătmar
descrie cum un hotnog, doi sutaşi şi doi iobagi !lU învinuit pe alţi iobagi
ai aceleiaşi cetăţi. aşezaţi în satul Guernezt (azi Tiream din raionul Carei),
că „sînt iobagi ridicaţi , din rîndurile oamenilor cetăţii". învinuiţii au
răspuns că sînt „iobagi naturali, adică din aceia care obişnuiesc să se
numească iobagi ai sfîntului rege" 10 ~. tn documentul nostru apar deci
două categorii de iobagi: 1. Iobagii naturali, a căror origine - după tra-
diţia consemnată şi de registru - e din vremea lui Ştefan cel Sfînt, care
i-a orînduit pentru apărarea cetăţilor sale şi le-a dăruit pămînt, ei fiind
probabil cei numiţi de Simon de Keza pauperes nobiles 103 ; şi 2. Iobagii
cetăţii (de castrensibus exempti) proveniţi din oamenii cetăţii - după
cum le spune şi numele ·- care beneficiază şi ei de pămîntul cetăţii în
schimbul serviciului militar prestat în garnizoana comitatului.
In afara iobagilor înregimentaţi în banderii in chip de cavaleri luptă
tori, registrul mai consemnează şi ierarhia şefilor militari din cetatea
regală, care deţineau totodată funcţii administrative şi judecătoreşti.
•
97
Vezi F r. E n g e I s, Originea familiei, a statului şi a proprietăţii private.
Editura P.M.R., 1950.
98
Vezi R. O., nr. 31, 62. 229, 230 etc.
99 Ibidem, nr. 78.
100
Ibidem, nr. 31.
101
Ibidem, nr. 194.
102
Ibidem, nr. 121.
iw Vezi G. Pop a - Li s se anu, Izvoarele istoriei Romînilor, voi. IV, Cronica
ungurilor de Simon de K e za, Bucureşti, 1935, p. 65.
SERGIU COLUMBEANL' şi OLIVER VELESCU
42
Avem astfel pe pircălabul cetăţii (prefectu.s castri) 10 4, comandant al gar-

nizoanei şi în acelaşi timp şef al administraţiei. Pîrcălabul cetăţii e se-
cundat de mai marele oştrrii (du.x sau princeps exercitu.s) 105 , urmînd la
rînd sutaşii 105 şi hotnogii 107 • Registrul mai menţionează, în afara celor de
mai sus, şi pe crainicul principal (arhipraeco)' 08 a cărui principală atri-
buţie era stringerea dărilor 109 •
Interesant de urmărit sînt şi relaţiile dintre oamenii cetăţii şi iobagii
cetăţii, consemnate adesea in registru. In acţiunile de apărare a pămîn
tului cetăţii împotriva cotropirii de către marea nobilime, iobagii cetăţii, în
frunte cu comandanţii lor, stau alături de oamenii cetăţii. Iată un exem-
plu din multe altele: ,.Iobagii cetăţii Arad, anume: Basu hotnog, Nuhu,
Bayr, Belche, Keleni, sutaşi, şi toţi ceilalţi iobagi, împreună cu oamenii
cetăţii au învinuit pe Gervasius din neamul Chenad, pentru pămîntul
cetAţii numit Boseneu" (Boseneu: azi probabil Beşenova Veche din raicr
nul Sinnicolaul Mare, regiune3 Timişoara) 110 • Tot alături de oamenii
cetăţii stau iobagii cetiţii cind e vorba de aducerea sau readucerea altora
în rindurile oamenilor cetăţii: „Oamenii din satul Ban ai cetăţii Crasna,
sprijiniţi de suta.şui Tumpa, au învinuit pe nişte (oameni) ... spunînd că
sint de asemenea oameni ai cetiţii" 11 1• Observăm din cazurile citate ci
într<.> oamenii Cl'tlţii şi superiorii lor. iobagii cetăţii, existau relaţii de
colaborare, aceştia din urm.A fiind direct interesaţi ca cetatea să-şi păs
treze pămintul cultivabil, iar cultivatorii sA fie in numAr cit mai mare,
pentru ca mina de lucru sA fie asiguratA şi dArile plătite. Relaţiile însl
deveneau antagoniste cind era vorba de obligaţiile şi prestaţiile datorate
de cultivatori iobagilor cetiţii. Am vlzut mai înainte un litigiu iscat
intre oamenii cetiţii şi un sutaş Voiavoda despre care textul spune clar
cA „a luat de la ei cit !Acea darea cuvenită sau din intimplare mai
mule'm. Un alt caz deosebit de caracteristic asupra antagonismului dintre
cele douA categorii sociale de pe teritoriul cetiţii regale e semnalat în
comitalul Borsod (din R. P. Ungari). „O mulţime de oameni ai cetăţii" -
spune însemnarea - sprijiniţi de doi iobagi s-au plins la rege împotriva
însuşi a comitelui cA „i-a asuprit cu judecăţi nedrepte şi cu plăţi ne-
datorate". De partea comitelui s-au aşezat indatA „toţi ceilalţi iobagi.
atit cei scutiţi, cit şi cei liberi ai sfintului rege", care au atras de partea
lor şi patruzeci de oameni ai cetiţii, raliaţi desigur de teamA. Procesul,
'°'
119
Vezi R. O., nr. 112, 275.
Ibidem, nr. 52, 103, 181.
1C11 lbtdrm nr. 229, 230, 372.
1117 lbtckom,nr. 194, 275, 287.
1• Ibidem nr. 97, 103, 112, 389.
1111
ct. T Im o n A k os, lltorta corutituţtet fi dreptului maghiar, voi. II, ediţia
a II-a. Budapesta, 1903, p. 191.
au R. O., nr. 62.
iu Ibidem, nr. 7'.
iui Cf. R. O.. nr. 212 la p. 12 - nota 85.
43
bineînţeles, s-a terminat cu victoria comitelui şi iobagilor sa1. Lucrurile

însă n-au fost forţate prea mult: comitele la rugămintea capitlului din
Oradea s-a mulţumit cu o mică amendă de 2 mărci din partea acuzato-
rilor săi. Pe cei doi iobagi însă, care s-au desolidarizat de cauza catego-
riei lor sociale aşezîndu-se de partea asupriţilor, comitele i-a pedepsit cu
închisoare „urmînd să stea acolo cit va voi comitele", după cum spune
foarte plastic textul 113 • Conflictul petrecut pe teritoriul cetăţii Borsod
împreună cu deznodămîntul său, pitoresc descris, ne apare ca o formă a
luptei de clasă care merge pînă aproape de răscoala făţişă.
Cetatea regală, a5a cum a fost descrisă în paginile anterioare, nu era
o instituţie intangibilă, mai ales în ceea ce priveşte structura ei econo-
mică. Sub regele Andrei al II-lea, a cărui domnie (1205-1235) e aproape
în întregime acoperită de însemnările Registrului de la Oradea, cetatea
regală suferea un considerabil proces de slăbire sub presiunea nobilimii,
care îşi constituia domeniile pe seama şi în dauna cetăţii regale. Andrei
al II-lea a continuat sistemul donaţional al predecesorilor săi, ceea ce a
dus la slăbirea mai departe a puterii regale întemeiată tocmai pe puterea
economică şi militară a organizaţiei comitatense 114 • Pe de altă parte, ab-
senţa regelui plecat în cruciadă în 1217 a favorizat acţiunile oligarhiei
feudale de acaparare a domeniilor cetăţii 115 • La acest capitol, unele texte
din registru sînt deosebit de concludente. Menţiunile făcute asupra în-
cercărilor regelui care „a poruncit să se înapoieze cetăţilor toate pămîn
turile ce le fuseseră luate cu sila" (anul 1221) reflectă situaţia grea în
care se zbătea regalitateall 6•
Limitîndu-ne la procesul formării domeniilor feudale, aşa cum acesta
e redat de Registrul de la Oradea, atragem atenţia că documentul nostru
menţionează toate procedeele folosite de nobilime pentru dobîndirea şi
constituirea domeniilor sale. Aceste procedee erau: donaţia, uzurparea,
cumpărarea, moştenirea. Din ele, este întilnită cu precădere uzurparea,
în special cea a domeniului cetăţii regale. Iată cîteva exemple. In 1220
soţia şi fiii unui comite Andrei sînt reclamaţi de oamenii cetăţii Sătmar
din satul Voda (sat azi dispărut în raionul Carei) că perpetuează o si-
tuaţie creată de comitele Andrei care „a cuprins din partea lor o bucată
de pămînt de şapte pluguri şi a alipit-o la pămîntul său de cincisprezece
pluguri, pe care i-l dăruise regele Andrei". Acuzaţii răspund că pămîntul
e al lor „prin drept de cumpărare"ll 7 • Procesul se termină în favoarea
familiei de nobili prin renunţarea reclamanţilor la acţiune, fapt deosebit
de grăitor pentru stările de lucruri de atunci. Alte două cazuri sînt
ll.'IR. O., nr. 341.

114
Cf. T i m o n A k os, op. cit„ p. 102.
us Cf. Ac să d y Ignac, Istoria iobăgiei maghiare, ediţia a II-a, Budapesta,
1944, p. 74.
116
R. O„ nr. 317; vezi şi nr. 310 şi nr. 315.
11'1 Ibidem, nr. 287.
44
citate pentru anul 1219. Iobagi ai cetăţii Crasna~ împreună cu oa-

menii cetăţii, acuză intii pe Lula: fiul comitelui Vata, apoi pe Altus Leo-
nardus pentru părţile lor de păm.inturi luate „cu puterea". Acuzaţii răs
pund că păm.inturile in litigiu le aparţin prin „drept de moştenire" şi,
la fel ca mai sus, procesele se sfirşesc în favoarea nobililor 118•
Exemplele citate ne demonstrează deci procedeele de dobindire şi
constituire a domeniului feudal. Ele ne mai dau, în cazul familiei comi-
telui Andrei, şi relaţii asupra întinderii domeniului: 15 pluguri la care
se adaugă 7 pluguri, prin urmare in total 22 de pluguri. In acea vreme,
unitatea de mAsurl a suprafeţelor cultivabile era plugul, reprezentind
pentru oamenii vremii întinderea aratl într-o zi de un plug cu 4 boi,
întindere destul de variabili. depinzind de natura pămintului, de formele
de relief. de intensitatea mai mare sau mai mici a muncHl 111 •
Alte texte care nu sint cuprinse în registru pomenesc de domenii
mult mai mari, a cAror suprafaţă intinsA se deduce după descrierea topo-
grafici foarte amAnunţitA 110 • Registrul mai dA indicaţii asupra mărimii
vari.abile a domeniilor feudak dupA preţuirea lor la operaţiile de vinzare-
cumplrare. ln 1214, o treime dintr-un domeniu din Bihor e preţuită la
27 de mirei''', în 1229. tot in Bihor. un prediu e evaluat la 60 de mărci"2 ,
iar în 1234 un alt domeniu. fost al unei biserici orădene, e preţuit la
100 de mlrci 121 • Mărimea acestora se poate deduce dintr-un act contem-
poran unde un pi.mint de 4 pluguri e vindut cu 5 mlrciue.
O altA serie de date din registru arat.A ce anume cuprindea domeniul:
pAmint de arături. păduri"~. mori, poduri':io (importante pentru vama
perc"eputA de pe urma folosirii lor) şi desigur pAşuni, livezi şi vii.
De asemenea, in registru se indici ~j cine punea în valoare domeniul
feudal. Era \ArAnimea aservit.A. obligată la redevenţe şi prestaţii. Exis-
ten\.a ei apare in procesele-verbale men\ionind aşezări săteşti în cuprinsul
domeniilor sau prediilor 117 •
In sfirşit in ce priveşte regimul juridic al domeniului, acesta e dat
de expresiile .,drept de moştenire"'~'. şi „drept de cumplrare'11 2', lnvo-
na Vezi R. O., nr. 221, 230.

111
lbtd#m, nr. 1, p. 42, nota 1 Cun plug .... 110-UO lugAre; un lugA.r - 5755 m.p.).
1111 Doeum~nrr privind l•torla Romfnlel, sec. XI, XII, XIII, voi. I, nr. 39, 41,
Sf, Transilvania.
w R. O., nr. 88.
m I l>Ulem nr. 358.
m Ibidem, nr. 378.
Dl Documf'nfe privind t.toria Romfnfei, sec. XI, XII, XIII, vol. I, nr. 264,
Tranail vanla.
m R. O., nr. 88.
III Jbtdftn, nr. 387.
IJ'r Ibidem, nr. 91, 12.5, 258.
m Ibidem, nr. 229, nr. Z30.
m Ibidem, nr. 287, nr. 342.
REGISTRUL DE LA ORADEA 45
carea unor asemenea drepturi arată că domenfol feudal în Transilvania,

ca şi în Ungaria de altfel, era stăpînit în deplină proprietate, ceea ce în-
seamnă că el putea fi lăsat moştenire, vîndut, cumpărat. Numai în caz
de deces fără moştenitori sau în caz de delict grav - atestat şi de re-
gistru - domeniul revenea regelui.
In legătură cu formarea domeniului feudal, analizată mai sus, trebuie
văzută şi constituirea ordinului nobiliar. In primul rînd apare nobilimea
de funcţii: comiţii de comitat, comiţii curiali, comandanţii militari de
rang superior, din abundenţă menţionaţi de registru, a căror subordonare
strînsă faţă de autoritatea regală, pri.n organizaţia comitatensă, continuă
să existe încă. Această subordonare începe totuşi a fi serios zdruncinată
de slăbirea puterii regalităţii.
Afară de nobilimea de funcţii, în registru e semnalată foarte frecvent
şi o altă categorie de nobili: foştii dregători, membrii familiilor acestora,
membrii păturilor supe,rioare din fostele ginţi. Din toţi aceştia răsar uzur-
patorii domeniului cetăţii regale şi membrii viitorului ordin nobiliar care
îşi va afirma tot mai mult independenţa faţă de rege. In registru unii
din ei sînt denumiţi doar cu titlul de comite (comitele Clement, comitele
Boc etc.) fără specificarea comitatului 130 • Ei pot fi foştii comiţi de comitat
care, deşi pierd funcţia, continuă să păstreze titlul. Alteori sînt desem-
naţi prin calitatea pe care o au ca membri ai unei familii nobiliare ca:
,.Lula, fiul comitelui Vata" 131 sau soţia ~i fiii comitelui Andrei de mai
înainte 132 , toţi cotropitori ai pămînturilor cetăţii. Pentru unele persoane
nobile mai întîlnim titlul de dominus = stăpîn, ca: domina (doamna)
Macya, soţie de comite 133 sau doamna Eufemia 134 • Alţi nobili mai sînt
desemnaţi şi prin apartenenţa la un neam vechi de nobili: Gervasius din
neamul Chenad 135 , Crachinus din neamul Cupulon (Kaplyon) 136 etc. In
sfîrşit, o ultimă categorie de nobili sînt persoanele arătate ca avînd în
subordine grupuri întregi de oameni dependenţi: Privart cu 11 iobagi,
care e şi rudă cu doi comiţi 137 • Petru cu 7 iobagi1 38 sau Martin avînd în
dependenţă 6 iobagi 139 • In toate aceste cazuri din urmă, iobagii nobili-
lor sînt implicaţi în acţiuni de tîlhărie, ceea ce ne face să presupunem
că ei erau înarmaţi şi astfel formau trupe particulare ale stăpînilor
lor. Aceşti stăpîni sînt arătaţi uneori ca substituindu-se justiţiei regale.
Astfel, doi oameni, dintre care unul e numit domnul (dominus) Faroas,
130 Vezi R. O., nr. 27, nr. 82.
131 Ibidem, nr. 229.
132
Ibidem, nr. 287.
134
Ibidem, nr. 75, nr. 79, nr. 97.
135 Ibidem, nr. 62.
138 Ibidem, nr. 9.
131
Ibidem, nr. 154.
SERGIU COWMBEANU si OLIVER VELESCU
46
sint judecaţi de comitele Boc, stăJpinul lor 140 • La fel se erijează în jude-
cători ai oamenilor lor un oarecare lordan 141 şi „Lula", fiul lui „Vata"
desemnat ca stăpin (dominus) 142 , putind fi una şi aceeaşi ·persoană cu
„Lula, fiul comitelui Vata", cotropitor al pămintului cetăţii Crasna143•
Din exemplele citate ni se schiţează, aşadar, citeva din trăsăturile prin-
cipale ale tipului feudalului clasic: acaparator de păminturi, posesor
de trupe particulare, fără de care n-ar fi putut cuprinde „cu puterea"
păminturile cetăţii, şi judecător al celor dependenţi de el.
După nobili, iobagii cetăţii şi oamenii cetăţii, în registru se mai in-
tilnesc şi alte categorii sociale.
O primi categorie d~ care ne vom ocupa sint oamenii zişi „liberi 11 ,
printre care se află şi oaspeţii. Caracteristicile acestora după registru
sint urmitoarele: 1) libertat~a de strămutare (un oarecare Figmoz elibe-
rat din starea de slugi e denumit domnul - dominus şi se poate aşeza
oriunde vrea) 144 ; 2) impozitul denumit dinarii ljberi. (Oameni acuzaţi
ca supuşi centurionatului şi datori la aceleaşi slujbe cu oamenii cetăţii,
răspund cA ,.sint datori cu dinarii liberi") 146 ; 3) puternica rezistenţă
opusi incerclrilor de a fi trecuţi în categoria inferioară a oamenilor ce-
tăţii, rezisten\A motivat.A prin originea strAinA („ruteni de neam , „fii
11
146
de oaspeţi boemi", „fiu de oaspe latin") sau pur şi simplu prin afirma-
ţia celui in cauzA ci „este liber cu desAvirşire" 147 • De asemenea, e intere-
sant ci şi iobagii dependenţi de anumite persoane nobile se consideră
tot liberi f a\A de oamenii cetăţii. Aşa se intimplA cu nişte iobagi ai lui
Nicus, care, acuza\i de oamenii cetiţii Cluj ci sint de o stare cu ei,
răspund ci: „di.nşii sinl cu totii liberi" 141 • lnseamnl deci el iobagii de-
pendenţi de nobili particulari nu trebuie consideraţi ca persoane de con-
diţie servili. De altfel, in sprijinul acestei caracterizări aducem şi ter-
menul de domiruu, tradus clar prin stAipin sau domnul, cu oare sînt de-
semnaţi unii dintre ei ca: „domnul Farcaş" de mai sus, iobag al comite-
lui Boc sau „domnul Mox„, iobag al unuia Coswna 1411 , „domnul Tochi 11 ,
iobag al lui Ştefan 1 wi şi ,,domnul Teugurd", iobag al lui Iacintua. La fel
cu ace~li iobagi credem ci pot fi consideraţi şi „slujitorii" 152, cutărei sau
cutărei persoane care nu poete fi decit nobili, chiar daci uneori această
calitate e omisA. Pentru a încheia cu acest capitol, credem el iobagii
•• R. o.. nr. 82.
au lbf.dem, nr. 17.
141 Ibidem, nr. 17.
,„ 1
Ibidem, nr. 88.
" Ibidem, nr. 338.
H• Ibidem, nr. 74, 127, 18, 31.
"" Ibidem, nr. 185.
HI Ibidem, nr. 32.
•• Ibidem, nr. li.
1811
Ibidem, nr. 10.
111 Ibidem, nr. 42.
w lbtdem, nr. 77, 184.
dinafara organizaţiei comitatense, la fel ca şi slujitorii, nu pot fi priviţi

pentru vremea de care ne ocupăm decît ca nişte vasali ai nobililor,
avînd faţă de aceştia obligaţii de natură militară. Mai avem încă pînă
la timpurile cînd termenul de „iobag" va deveni sinonim cu cel de şerb
- cea mai oropsită categorie socială a evului mediu. In prima jumătate
a secolului al XIII-lea, în rîndurile iobagilor intră toţi oamenii depen-
denţi, dar nu de condiţie servilă, începînd cu marii dregători ai regatului
şi terminînd cu vasalii nobililor, vasali dintre care unii pot fi ei înşişi
mici nobili.
O altă categorie socială consemnată de Registrul de la Oradea e
aceea desemnată prin expresia „omul lui cutare sau cutare". Comiţi 153 ,
iobagi ai cetăţii 154 , preoţi 155 şi alţii nedesemnaţi 156 , dar de condiţie su-
perioară, din moment ce recurg la un atare procedeu, sînt semnalaţi la
proces ca înlocuiţi de oamenii lor atunci cînd e vorba de îndeplinit du-
reroasa probă a fierului roşu. Aceşti oameni sînt indicaţi simplu: „omul
lui Antoneu", iobag din Novum Castrum 157 sau „omul lui Dirsig" din
satul Dirsig 158 (sat dispărut în raionul Şimleul-Silvaniei). Ei nu pot fi
decît persoane de condiţie servilă asupra cărora stăpînii lor au drepturi
probabil nu prea diferite de drepturile de proprietate. Şi cu aceştia, ia-
tă-ne ajunşi pe treptele cele mai de jos ale ierarhiei sociale din Tran-
silvania, dintre care unele abia au depăşit robia, iar altele reprezintă
însăşi robia.
Vom vorbi în rîndurile următoare de libertini, duşnici şi slugi sau
robi.
Despre libertini sau liberţi, registrul conţine numeroase referinţe.
In 1214 un pămînt e cumpărat cu cei „doi libertini aflători pe pămîntul
acela 159 • Un alt caz din 1216 pomeneşte de fuga a nouă libertini la oa-
menii cetăţii Bihor. Stăpînii îi reclamă, începe procesul şi în cele din
urmă făgăduiesc „să nu pună pe libertinii primiţi (înapoi) într-o stare
inferioară condiţiei lor, ci să-i păstreze în aceeaşi stare, adică a liberti-
nilor", cu alte cuvinte să nu-i reducă din nou la robie 160 • Este semni-
ficativ şi faptul că registrul nu arată nicăieri pe libertini acţionînd în
justiţie ca reclamanţi împotriva stăpînilor lor. Ei nu apar decît învinuiţi
de aceştia că au încercat să scape de starea de libertini. Reiese deci că
libertinii erau o categorie socială nu prea îndepărtată de robie. Ei erau
legaţi de pămîntul pe care-l munceau şi puteau fi vînduţi cu el. De alt-
fel interzicerea dreptului de strămutare a libertinilor mai apare şi
într-o însemnare care, consemnînd eliberarea unor libertini, spune că
au căpătat „libertatea de a se aşeza oriunde vor voi ... " 151 •
153 R. O., nr. 327, 350, 325.
156
Ibidem, nr. 100, 245, 276, 309.
1B1 Ibidem, nr. 4.
158
Ibidem, nr. 29.
169
Ibidem, nr. 68.
160
Ibidem, nr. 161.
161
Ibidem, nr. 382.
SERG'.l' COLUMBEANU şi OLIVER VELESCU
48
Duşnicii sint o altă categorie de liberţi, dăruiţi bisericii cu prile-

jul eliberării lor. Un proces-verbal pomeneşte de tlll1 oarecare Augustin
mort fără moştenitori, oa.re „a lăsat o slugă a sa cu numele Paul mmăs
tirii Sf. Ioan Bote"zăt.orul (lingă Oradea - n. n.), d.Tept duşnic de pome-
nire ca să dea bisericii în fiecare an o oaie buni, treizeci de pîini, cinci
vedre de bere şi si nu fie dator si slujească nici bisericii nici altcuiva.
cu nimic altceva'"· Reţinem deci că duşnicii sînt robi eliberaţi şi aser-
viti unei biserici, care aveau fixate în scris cantitatea şi felul produse-
lor ce constituiau obligaţiile lor. De asemenea, le era fixată şi data
precisă a predlrii acestor redevenţe: 29 septembrie 1E3 • ln libertini ca şi
în duşnici trebuie sl vedem forme ale şerbiei clasice, care se va dezvolta
in secolele următoare pe teritoriul Transilvaniei sub numele de iobăgie.
Robii, sau slugile in traducerea 1-egistrului, reprezintă categoria so-
ci.ală cea mai Ol"OpSitA din Transilvania secolului al XIII-lea. Pentru re-
constituirea vieţii slugilor, Registrul de la Oradea e un izvor cu infor-
maiii deosebit de interesante. Dupl registru, izvoarele robiei sint: l)
condamnarea in justiţie (un oarecare om dovedit de furt prin proba fie-
rului roşu e vindut cu toatA Camilia) 1114 ; 2) căsătoria cu o slugă 185 ; 3)
zllogirea din cauza slrăciei (Hagya, om al cetăţii Cluj, neavind bani
pentru plat.a unei amenzi, rA.mine zălog cu familia sa pină ce se va putea
rlscumplra)' ~ • 6
Slugile formează obiectul a diferite tranzacţii de vinzare-cumplrar~

sau sint obiecte de furt (răpiri). De pildă, două slujnice, opt boi ară
tori. treizeci de oi şi un cal au fost preţuite la 10 mArci 167 , sau o familie
de slugi - trei persoane - a fost vindutA pentru 6 mărci şi o vacăm.
ln ce priveşte răpirile, intilnim deseori însemnări care vorbesc de slugi
luate „cu puterea" şi Cormind prin aceasta obiecte de proces 189 ,
Sint intilnite in.sl şi pr'>Cese cind sluga figurează ca acuzată, mai
ales pentru furt. ln aceste cazuri robul se aplrA şi poartă fierul roşu
la fel ca şi alţi oameni de c."Ondiţie superioarA 170 • lese deci în evidenţă
şi aceasta este esenţialul cA, prin acordarea dreptului de apirare, capa-
citatea juridici a slugii era in creştere, fapt care o deosebea radical de
· sclavul antic.
De altfel şi mărturiiie din registrul despre gospodăria slugii, care
ne aminteşte de Be"1i ca.aati din epoca merovingianl, dovedesc şi ele
ci sluga se ridici treptat, dar foarte incet, pe o treaptA superloarA, pier-
2indu-se in cele din urmi în marea masă a şerbilor.
1.11 R. O., nr. 364.

181 lbidrm, nr. 361. 379.
llM lbld~m. nr. 54.
1• lbtd.em, nr. 144.
1• lbtd.em, nr. 388.
117 lbuum, nr. 2.
1
• lbuum, nr. 353.
1
• Ibidem, nr. 98. 136.
l'lll Ibidem, nr. 38. 87. 95. 118. 182.
49
Slugile nu se resemnau cu starea în care ·se aflau. Uneori ·ele fugeau,

determinînd pe stăpîni să ceară concursul justiţiei feudale pentru rea-
ducerea lor la vechiul domiciliu. Astfel, un oarecare Jacou a învinuit
pe Cheka „de ascunderea unei slujnice care a fugit de la el" 171 sau un
altul a prins „pe sluga sa ... care fugise de la el" 172 •
Eliberarea din condiţia de slugă se făcea fie în mod solemn pentru
fapte deosebite (cazul meşterului Tecus care a deschis la Oradea mor-
mîntul regelui Ladislau) 173 , fie prin răscumpărare - cazul cel mai frec-
vent (de exemplu o familie de slugi din trei persoane e răscumpărată
pentru 6 mărci şi un fertun) 174 •
Justiţia feudală oglindită în registrul de la Oradea. Fiind un docu-
ment emis de un for judecătoresc, Registrul de la Oradea, aşa ·oum s-a
amintit la început, ne dă cele mai numeroase şi mai complete informaţii
asupra modului cum era aplicată justiţia feudală în Transilvania.
Instanţele judecătoreşti erau multe la număr şi variate. Ele pot fi îm-
părţite în trei mari categorii: 1) instanţele puterii centrale de stat; 2)
instanţele eclesiastice; 3) instituţiile juridice particulare. în rîndul in-
stanţelor puterii centrale găsim: tribunalul regal în frunte cu regele 175 care
adesea deleagă exerciţiul judecăţii comitelui palatin 176 sau judelui curţiim;
tribunalul voievodal al Transilvaniei cu voievodul 178 şi vicevoievodul 179 ,
tribunalele de comitate cu comiţ1i 180 şi comiţii curiali 181 • Mai sînt semna-
laţi şi nişte judecători speciali, bilocii regali 182 , care judecau de obicei
în prezenţa comiţilor sau comiţilor curiali. Apar de asemenea şi unele
instanţe pur nobiliare, formate din trei sau patru comiţi fără a li se
indica apartenenţa de cutare sau cutare comitat 183 • Apariţia acestora
poate fi un indiciu al creşterii puterii nobililor, care încep să consti-
tuie foruri judecătoreşti în afara organizaţiei comitatense. Curţile de
judecată nobiliare, în timpul dezordinii feudale din a doua jumătate
a secolului al XIII-lea, vor deveni instituţii judiciare obişnuite şi func-
ţionarea lor va fi sancţionată de diplomele regale 181 •
A doua categorie de instanţe judecătoreşti erau cele eclesiastice, ală
turi de care punem şi instanţele mixte formate din clerici şi laici 185 • Ele
171 R. O., nr. 101.
175 Ibidem, nr. 377, 378.
17 6 Ibidem, nr. 19, 27, 89.
177 Ibidem, nr. 373, 374.
1711 Ibidem nr. 134 (voievodul Simion); nr. 207 (voievodul Neuca).
179 Ibidem, nr. 311 (Bocha locţiitorul voievodului Paul).
1110 Ibidem, nr. 22, 32, 47, 52, 69 etc.
181
Ibidem, nr. 24: 31, 34, 37 etc.
182 Ibidem, nr. 21, 26, 40, 108, 118, 182.
183 Ibidem, nr. 310, 315.
184
Vezi Documente privind istoria Romîniei, sec. XI, XII, XIII, vol. II, nr.
397, Transilvania, pp. 361-363. Cf. L. Ma k k ai, op. cit., pp. 86-88.
185 Ibidem, nr. 12, 23, 33, 94 (instanţe eclesiastice); nr. 184, 322 (instanţe
· mixte din clerici şi laici).
SERGIU "coLUl-~BJ::Al"L; si OLIVER VELESCIJ
50
judecau nu numai procese de natură religioasă - vrăjitorii, conflicte în

legătură cu căsătoria 186 , ci şi procese de competenţa instanţelor laice:
furturi, omoruri, păgubiri, litigii de pămînt 18 ;. De asemenea se observă
că instanţele eclesiastice judecau nu numai în procese în care erau ames-
tecaţi clerici, ci şi în procese cu împricinaţi laici 188 • Explicaţia prezenţei
clericilor ca judecători o găsim in poziţia dominantă a bisericii în evul
mediu, exercitată prin amestecul pennanent al acesteia în toate insti-
tuţiile vremii. De altfel, întregul cuprins al Registrului de la Oradea şi
faptul că a fost redactat într-o instituţie eclesiastică sînt cele mai bune
mărturii pentru a dovedi poziţia dominantă a bisericii în societatea me-
dievală.
Alături de instituţiile juridice centrale şi eclesiastioe, Registrul de
la Oradea consemnează şi o serie de instituţii juridice particulare. Erau,
in primul rind, curţile de judecată ale stăpînilor de domenii care jude-
cau pe oamenii dependenţi de ei, fonnînd în felul acesta jurisdicţia
senioralA 189• Dupl cum reiese din registru. curţile de judecată senioriale
erau puţin numeroase, în raport cu extinderea pe care au luat-o în alte
\Ari ale Europei feudale. Puterea centrală de stat din Ungaria a împie-
dicat o asemenea extindere, expresie a celei mai largi şi mai profunde
fărimi\Ari politice, care, în regatul arpadian. nu s-a manifestat ca în
Franţa sau Germania secolelor X-XII.
A doua categorie de instituţii juridice particulare menţionate de
documentul nostru au fost instanţele de judecată săteşti. Vedem cum
sătenii din satul Vaida-ClmAraş (azi sat in raionul Cluj) au ca judecător
pe „Chepa judele lor„ 190 , iar sătenii din Berveni'(azi sat în raionul Ber-
veni) pe „judele lor Vulchi""' 1• Credem că prezenţa juzilor săteşti poate
constitui un argument in favoarea continuităţii existenţei pe teritoriul
Transilvaniei a vechilor instituţii cneziale izvorite din sinul obştilor
romino-slave, care populau provincia înainte de cucerire şi care îşi du-
ceau viaţa mai departe sub stăpinirea arpadiană.
R( gistrul de la Oradea ne mai dă o serie de informaţii deosebit de
interesante asupra procedurii folosite de justi\ia feudală în vederea sta-
bilirii vinii. Vom vedea că şi in Transilvania ca de altfel în toată Eu-
ropa medievală, justiţia urma. in materie de procedură, o concepţie dia-
metral opusă cefei din dreptul roman bazată pe probe scrise şi pe o in-
terpretare ra\ionalA a cauzei aflată in judecată 1111 • Acuzaţii, după ce li se
lăsa un răgaz de maximum şapte termene 1113 , trebuiau să se prezinte la
Oradea. pentru a fi supuşi judecăţii lui Dumnezeu (ordaliei), care în-
1.111 Documente... nr. 12, 33 (vrAjitorle; nr. 23, 189 (procese în legătură cu
cAsAtoria).
117 Ibidem, nr. 30, 174, 342, 355, 379 (printre impricinati se aflA şi clerici).
1• lbuum, nr. 43, 137, 142, 144 (lmpricinoU exclusiv laici).
1
"' Vezi R. O., nr. 14, 17, 82, 149.
iw Ibidem, nr. 85.
m lbuum, nr. 4L
.sr. CC. Charles Se l g no bos, Le regime feodal, în Lavisse-Rambaud, His-
roire oeneraJ.e, tome JI. p. 55.
HIJ Vezi R. O., nr. 116, 159.
semna chemarea intervenţiei divine pentru lămurirea vinovăţiei sau ne-.

vinovăţiei unui acuzat. În registru, judecata lui Dumnezeu se prezenta
sub două forme: proba fierului roşu şi jurămîntul pe mormîntul de la
Oradea al regelui canonizat Ladislau. Marea majoritate a cazurilor con-
semnate de registru atestă folosirea probei fierului roşu care avea loc
în faţa bisericii episcopale din Oradea. De altfel unul dintre principa-
lele merite ale registrului e tocmai faptul că el constituie un izvor isto-
ric deosebit de preţios pentru studierea aplicării ordaliei pe teritoriul
ţării noastre.
Cum a ajuns ordalia. în speţă proba fieru1ui roşu, în Transilva-
nia194? Răspunsul nu poate fi dat direct, dar poate fi întrevăzut. Astfel,
în unele procese-verbale e întîlndită expresia ad praudam . . . misit
Va.radinum 195 • Cuvîntul prauda, oaire este de fapt slavul pravda (ckep-
tate), poate fi o indicaţie că ungurii au luat proba fierului roşu de la
slavi. Despre slavi ştim cu certitudine că foloseau proba fierului roşu,
dooareoe e atestată în primul cod ooris Ruskaia Pravda, alături de proba
apei clocotite 196 . Ţinînd seama deci că ordalia era cunoscută de către
ruşi, poloni, cehi, că la organizarea bisericii ungare a contribuit clerul
boem, că dispoziţiile pentru efectuarea ordaliilor corespund în mod sur-
prinzător cu cele din Boemia şi Moravia şi că termenii slavi întîlniţi în
registru conţin esenţa juridică a instituţiilor similare din ţările slave,
nu credem că greşesc cei care sînt de părere că ungurii au preluat
instituţia ordaliilor de la slavii în mijlocul cărora s-au aşezat la veni-
rea lor în Panonia 197 . Ordaliile au căpătat apoi şi consacrarea legală în
decretele regilor arpadieni 198 .
După ce am schiţat modul în care ar fi putut pătrunde proba fie-
rului roşu în Transilvania, ne rămîne de văzut modul in ca1'e eria pusă
în practică. Registrul de la Oradea cuprinde ca o introducere ritualul,
194 Interesantă este şi o însemnare postumă
a lui N. I o r g a, Un străvechi
obiceiu juridic la Romîni, în Revista Istorică
XXVIII nr. 1-2 _1942, pp. 48-49.
Autorul porneşte de la expresia „nu-mi bag mîna în foc" care se păstrează în
Ardeal şi Moldova. După ce defineşte ordalia ca „proba adevărului prin înfrun-
tarea suferinţei fizice, fără a se resimţi", Iorga afirmă că acest obicei este „o
străveche tradiţie arică cunoscută sub diferitele ei forme de manifestare la Celţi,
Germani şi Slavi". Expresiile „a trece prin foc şi apă" şi cea amintită mai sus
nu sînt dovezi suficiente pentru a susţine ipoteza că ele vin de la daci şi păs
trează în „aceste părţi carpato-dunărene·' amintirea ordaliilor. De asemenea după
cum se va vedea, nici afirmaţia că „proba focului nu este un obicei slav", iar
„ungurii au luat obiceiul de la germani", nu este exactă. In schimb teza că
„ungurii din Ardeal l-au transformat (obiceiul) de la noi" (de la romîni) poate
fi luată în considerare dacă se ţine seamă de convieţuirea romîno-slavă.
195 Vezi R. O„ nr. 9, 10, 14.
196 Vezi Rod o 1 ph e Dare st e, Etudes d'histoire du droit, Paris, 1889, pp.
216-217. Cf. şi I. Sa bău, op. cit., p. 626.
197 Cf. D. D. M o to t o 1 e s c u, pp. 34-38.
198 S. L. E n d 1 ic he r, op. cit. In S. Ladislai regis, decretum I, p. 370 se
vorbeşte de proba fierului şi apei care trebuie să aibă loc în faţa a trei martori.
ln Decretum Colomani regis, p. 363, se stabileşte că proba fierului sau a apei
nu poate avea loc decît într-o reşedinţă. episcopală. în cazul nostru, Oradea
îndeplinea această calitate.
SERGIU COLUMBEANU şi OLIVER VELESCli
S2
tipicul şi rugăciunile, oa.re se desfăşurau înai.n'bea fiecărui proces şi oare

pregătea sufleteşte pe acuzaţii oe wmau să îndure ordalia 199 • Din acest
tipic sau ordine ju.diciorum dei - termenul medieval sub care sînt cu-
noscute aceste ritualuri - reiese importanţa pe care o acorda biserica sis-
temului de judecată cu ajutorul ordaliilor. Rugăciunile rostite cu acest
prilej invocau „harul divin ca să se coboare în bucata de fier . . . ca să
fie sfinţit şi consacrat pentru ca ... să se arate credincioşilor ... adevă
rul dreptei . . . judecăţi".
Ceremonia cuprindea o rugăciune, binecuvîntarea episcopului asu-
pra fierului şi slujba propriu-zisă a judecăţii fierului roşu oficiată, nor-
mal. de un preot obişnuit. Slujba începea in biserică şi continua afa-
ră, in fata ei - locul unde se desfăşura proba - terminindu-se cu împăr
tăşirea acuzatului. După împărtăşanie, preotul, cu crucea şi apa
sfinţită, ieşea din biserică. Acolo, în faţa mulţimii se desfăşura specta-
colul propriu-zis al probei. După rostirea altor trei rugăciuni, acuza-
tul apuca fierul înroşit, rostind şi el o scurtă rugăciune în care declara
că nu a f Acut uz de nici o vrăjitorie şi nu a folosit puterea ierburilor.
După aceea mina acuzatului era bandajată şi sigilată pentru cîteva zile.
La expirarea termenului, bandajul era desfăcut şi se cerceta plaga, al
cărui stadiu de vindecare făcea dovada vinovăţiei sau nevinovăţiei acu-
zatului.
Din tc•xtul rugăciunilor se desprinde mentalitatea plină de naivi-
htte a societăţii timpului, încrezătoare in verosimilitatea ordaliei. Iată,
de pildă. cc se spune in ultima rugăciune: .,astfel acela care nevinovat
fiind de vina ct> se judecă acum ar pune mina pe acest fier înroşit în foc,
ajutat dl• pulerc•a ta m•invinsă, să şi-o tragă in apa de acolo sănătoasă
şi nevătAmatd, şi focul sA nu aibă puterea de a-l vătăma în trupul său
pe unul pt> care conştiin\,& sa nu-l învinuieşte in suflet de făptuirea
acestei vini''. Am cit.al acest text tocmai pentru a sublinia concepţiile
superstiţioww ale oamenilor medievali, care credeau că totul - inclu-
siv justi\ia - c condus şi determinat de forţele supranaturale. Vom ve-
dea la desf ă.şurareR propriu-zisA a ordaliei, relatată la numeroasele cazuri
din registru, cum superstiţiile şi naivitatea celor mulţi serveau de mi-
nune intereselor unui mic grup de oameni - clerici sau laici - care
formau clasa dominantă.
ln sfirşit, in rugăciunile de la începutul registrului găsim de cîteva
ori aluzii referitoare la folosirea ierburilor şi vrAjilor. Mulţi din oame-
nii supuşi judeclţii fierului roşu credeau că, folosindu-se de vrlji sau de
ierburi, vor putea obţine o vindecare mai rapidă a arsurii. Se pare că
procedeul e des întrebuinţat, pentru el altfel n-ar fi condamnat de cî-
teva ori in ruglciunL
Ordaliile au fost larg răspindite in evul mediu, aplicarea lor fiinJ
patronată de biserici pini la mijlocul secolului al Xiii-lea, ctnd papii
Honoriu III şi Grigore IX au interzis participarea preoţilor la aceste
111
Vezi R. O., pp. 37-41 ceremonialul lndepllnit la aplicarea probei fle-
rului rofu.
procese. ln Ungaria ele au fost interzise în anul 1279 într-un sinod ţi
nut la Buda, an în care desigur că ele au încetat să se mai practice şi
la Oradea200 •
La proba fierului roşu, teoretic era supusă toată lumea de la robi
pînă la nobi1i 201 • Practic însă, oamenii de condiţie superioară trimiteau
un reprezentant care purta fierul în numele lor 202 • Reprezentant mai tri-
miteau şi împricinaţi colectivi - comunităţile 203 • ln ce priveşte deznodă
mîntul probei fierului roşu, o examinare atentă a cazurilor ne duce la
concluzia că această probă era nu numai arbitrară 204 , dar că majoritatea
celor care se disculpau - în procesele cu împricinaţi de condiţie socială
diferită - erau oamenii de condiţie superioară 205 • Atît din cauza arbitra-
rului ordaliei, cît şi din cauza caracterului ei vădit de clasă, oamenii de
jos preferau să nu se supună probei 206 • Formele de eludare consemnate
200 Revai Nagy Lexikon, voi. 10, p. 672 (Istenitelek).
:111Ibidem, nr. 9: fierul e purtat de Crachinus din neamul de nobili Kaplyon
(în registru: Cupulon); nr. 275: Absolon din neamul nobiliar Katha (în registru
Ratha) se pregăteşte să poarte fierul după ce a postit trei zile; proba nu mai are
loc deoarece adversarii săi îşi retrag acuzaţia.
a12 Vezi R. O., nr. 184, nr. 318, nr. 322.
:ro Ibidem nr. 74: oamenii cetăţii Crasna din satul Ban, pentru a demonstra
că „sînt (oameni) liberi şi ruteni de neam" aduc „apărător al libertăţii lor pe unul
cu numele Chedur", care să poarte fierul în numele lor. Vezi şi nr. 220 şi nr. 227.
:m Arbitrarul probei reiese cu prisosinţă la nr. 56. Din patru inşi - fraţi
între ei - învinuiţi de tîlhărie, trei îşi dovedesc nevinovăţia şi unul îşi arde
mina.
315 La următoarele procese: furt, nr. 7, 9, 18, 20, 84, 172, 209, 251, 237, 334,
305; păgubire: nr. 309, 327, 338; tîlhărie: nr. 185; omor: nr. 350, 98, 152, 205,
rănire-păgubire: nr. 374; vrăjitorie: nr. 183; ademenitor de slugi: nr. 318; abuz
de putere: nr. 198 (total: 23), oamenii de condiţie superioară se dezvinovăţesc,
iar la următoarele procese: furt: nr. 57, 86, 108, 265, 325; păgubire: nr, 308; omor:
nr. 205, 210; vrăjitorie: nr. 33 (total: 9), oameni de condiţie inferioară se dezvi-
novăţesc.
D E demn de relevat că istoricul maghiar M a r c z a 1 i, în A magyarok a
honfoglaltis kortiban, vol. II, p. 364, vorbeşte de caracterul de clasă al probei. El scrie
textual: „în toate aceste cazuri (din registru - n.n.) proba de foc se săvîrşeşte
în favorul domnilor. Aceasta însă, după cum arată desele procese, n-a putut să
dărîme părerea că ei sînt prădătorii averii publice şi oprimatorii sărăcimii".
(Citat de Rus su - Şir ian u în Iobăgia, p. 133). Consideraţii asemănătoare face
şi Rus su - Şir ian u, op. cit., pp. 130-131. Contradicţiile dintre diferitele pături
sociale scoase în evidenţă de ordalie sînt menţionate şi de I. Sa bău în recenta
sa lucrare - p. 632 - citată în studiul de faţă. De asemenea, I. Sa bău semna-
lează pe bună dreptate, în op. cit., p. 639, şi caracterul arbitrar al probei, ară
tînd că plaga rezultată din ardere putea fi influenţată de gradul de încălzire a
fierului, precum şi de rezistenţa şi tăria corporală a acuzaţilor. Nu putem fi
însă de acord cu afirmaţiile sale categorice că la proba fierului nu erau supuse
decît păturile sociale de mijloc şi de jos (pp. 631-632) şi că slujbaşii regali,
comiţi, comiţi curiali etc. apar numai ca acuzatori. Am văzut că la nr. 9 şi
275 fierul e purtat sau trebuie să fie purtat şi de nobili, iar la nr. 341, de exemplu,
semnalăm că acuzat e însuşi Demetriu comitele cetăţii Bursud (comitatul Borsod).
Aici - la nr. 341 - într-adevăr comitele Demetriu scapă de acuzaţie, nemailuînd
parte la jurămîntul judiciar, datorită renunţării acuzatorilor, dar nu e mai
puţin adevărat că, deşi slujbaş regal, el poate apărea ca acuzat. Aşadar, pentru
mai multă rigurozitate, conformă de altfel cu faptele citate de registru, credem
că I. Sabău ar fi tre)::>uit să arate comparativ cazurile în care justiţia făcea drep·
tate oamenilor de condiţie inferioară şi cazurile inverse, în care dreptateo
SERGIU COLUMBEANU şi OLIVER VELESCl'
54
de registru erau: neprezentarea la judecată 207 ; refugierea temporară în

biserică 208 ; ruperea bandajului şi ingrijirea rănii209 • Pentru cazul fugii
in biserică, găsim în registru o pedeapsă foarte gravă: delicventul era
vindut ca rob împreună cu toată familia 210 •
O altă formă a ordaliei - consemnată în registru - era jurimîntul
pe mormintul de la Oradea al regelui canonizat Ladislau. Această formă
e cunoscută sub numele de „jurămintul judiciar". Procedura folosită
la luarea jurămîntului judiciar era mult mai simplă decit la proba fie-
rului roşu. Totul consta în rostirea unei formule de jurăm.int de către
acuzat sau sprijinitorii săi - jurătorii - formulă în care era cuprinsă
negarea vinii. lată un caz tipic: „ ... sus-zisul Laurenţiu s-a învolt ...
să înapoieze fratelui său Nicolae, sluga pe care i-o cerea, dacă acesta
va jura. Dacă nu va jura, sluga să i se înapoieze lui, adică lui Lauren-
\iu "211. Prin urmare. esenţa jurămintului judiciar consta în curajul pe
care îl avea reclamantul sau reclamatul si jure. Spre deosebire de pro-
ba fierului, jurAmintul judiciar era un miJloc de procedură rezervat
mai mult membrilor clasei dominante - laici sau clerici212 • Astfel ei
erau scutiţi de prejudiciile aduse integrităţii fizice de aplicarea pro-
bei fierului. ln Registrul de la Oradea sint menţionate oazwi sugestive
din care reiese folosul pe care junimintul I& mormintul regelui Ladislau
ii aducea nobililor in procesele legate de lupta pentru pămînt 213 • Jură
mintul judiciar era prestat fie direct de impricinaţi214 , fie de un numlr
oarecare de sprijinitori ai acestora, aşa-numiţii jurAtorrm. ln sfirşit, ca-
racterul vădit de clasA al jurAmintului judiciar e dat şi de regula ge-
nerali cA robii nu pot jura nici in calitate de jurători, nici in calitate
de impricina\i. Toate procesele-verbale din registru nu pomenesc nici
un caz de rob aflat in una din aceste douA posturi.
rn ce priveşte penalităţile aplicate pentru diferite infracţiuni, re-
gistrul nu ne-a lăsat prea multe informaţii, deoarece administrarea
pedepselor nu intra in atribuţiile capitlului orAdan. Totuşi sînt şi unele
procese-verbale care consemneazA pedepse: spinzurltoare pentru furt21 b;
arderea pe rug pentru vrAjitoriem; vinzarea ca rob pentru fugi în bise-
n.•\·enea celor de oondit{e superioarA. Şi procedlnd astfel ar fi gAsit destule
exemple din care 5' rezulte cA de cele mal multe ori dreptatea era de partea
oamenilor de ronditle superioarA (vezi nota 4).
sn Desprindem urm.Atoarele cazuri: 1) acuz.atul nu se prezintă (nr. 69, 81,
108, 118, 119); 2) acuzatorul nu se prezlnt4 (nr. 44, 55, 112); 3) acuzatorul renunţi
la efectuarea probei (nr. 21, 31, 32, 35).
• Vezi R. O., nr. 38, 54, 93, 95, 235, 240, 257, 263, 286, 296.
• lbi<Um, nr. 50, 83, 280.
210
Ibi<Um, nr. 54, 257. Pentru nr. 54 vezl şi nr. 370.
2 11 Ibtdt>m, nr. 207.
ZIJ lbi.dem, nr. 19, 97, 181, 184, 166, 174, 229, 230, 315, 341, 388, 372, 374, 387.
:au Ibidem, nr. 97, 229, 230 (De notat la nr. 97 ci Jurlunlntul nu are loc
la Oradea, ci la o m.Anlstlre Vrga). Vezi şi ln R u s su - Şi r i a n u, op. ctt.,
p. 130, subliniate foloasele trase de noblli de pe urma Jurlmintulul Judiciar.
2H R. O., nr. 61, 174, 229, 230.
111 Ibidem, nr. 19, 27, 97, 181, 165, 166, 328, 340, 362.
111 Ibtdem, nr. 182.
JIT lbi.dem, nr. 12.
55
rică (cazurile sînt furtur1) 218 ; mutilarea prin scoaterea ochilor pentru
răpire 219 ; alungarea din aşezarea comună 220 ; amenzi.221 .
Adeseori însă, procesele nu se terminau prin sentinţă judecătorească,
ci printr-o înţelegere între părţi, materializată prin plata unei despă
gubiri băneşti de către reclamaint. Textul latin al registrului desemnează
1
acest gen de tranza:oţii cu termenii convencio şi convenire, însemn.înd în-

ţelegere şi respectiv a se înţelegem. Această învoire prin intermediul
banJilor nu e altceva decît compoziţia - compositio - ca:racteri:stică jus-
tiţiei feudale. Registrul de la Oradea, abundă în oazill'i de compoziţie.
La încheierea actelor de compoziţie nu erau interesaţi numai împrici-
naţii, ci şi judecătorii care apar în registru ca beneficiari activi ai aces-
tei practici 223 • Astfel, justiţia feudală constituie o importantă sursă de
venituri pentru funcţionarii ei.
In ce priveşte mărimea preţului compoziţiei, cel puţin pentru ca-
zurile de pagube materiale, nu putem stabili o regulă generală, din care
să reiasă că preţul se fixa direct proporţional cu mărimea daunelor pri-
cinuite224. Ceea ce interesa în fond era ca vinovatul să nu fie condam-
nat.
Rămînînd liber, el putea plăti o despăgubire, care acoperea cel pu-
ţin parţial valoarea pagubei pricinuite şi probabil că despăgubirea varia
cu starea materială a celui care o plătea.
O altă caracteristică a compoziţiei iese la iveală în cazurile de asa-
sinat. Aici cuantumul despăgubirii băneşti se fixează în funcţie de con-
diţia soci.ală a celui ucis. RriiJil aceasta, compoziţi,a se apropie de vechiul
Wergeld - preţul omului în viaţă fixait după rangul său social sau după
importanţa meseriei exercitate225 . în registru vedem că pentru oamenii
de condiţie inferioară se plăteau sume modice: 2 mărci 226 , 2 mărci şi
218 R. o„ nr. 54, 257 (oameni învinuiţi de furt, la proba fierului fug în
biserică); nr. 193 (e vorba de fraţij unui învinuit de furt, care urmau a fi vînduţi,
atît ei cît şi bunurile lor).
Zll Ibidem, nr. 189, 259.

221 Ibidem, nr. 46, 154, 341, 374, 388.
Z?.! Vezi S. L. E n d 1 ic he r, op. cit., text latin al R. O., nr. 298: Kelian
de villa Beseneud irnpeciit... de pecunia violenter ablata... Varadini autem
talis inter eos facta est convencio, quod Keliano daret adversarii sui quinque
marcas et iudici iidem satisfacerent, pristaldo autem Heim comitis teneretur (p.
715). In text romîn al R. O„ cazul la nr. 72. Vezi tot la E n dl i c he r, la nr.
166: qui Varadini taliter convenerunt, quod Cochi daret suo adversario quinque
marcas (p. 684). In text romîn al R. O., cazul la nr. 43.
2Z1 Vezi în Documente privind istoria Trans., R. O., nr. 43, 72, 89.
~ Un proces în care e vorba de o pagubă de zece mărci se încheie printr-o
învoire în valoare de trei mărci (R. O., text romîn, nr. 43), iar un alt caz în care
e vorba de o pagubă de cincisprezece mărci, valoarea despăgubirii nu se ridică
decît la trei mărci (R. O., text romîn, nr. 228).
225 Cf. Fuste 1 de Co u 1 an g e s, Les institutions politiques de l'ancienne
France. La monarchie franque, p. 492.
Z16 R. O., nr. 145.
56
3 sferturi227, in vreme ce pentru oameni de condiţie superioară se ajungea

şi la 71 de mărciin.
Justiţia feudală din Transilvan.ia ne apare în urma acestei SCUll"te
examinări a R.egistrului de IA Oradea ca o justiţie unde nu există prin-
cipiul egalităţii , unde dreptul comun era înlocuit cu privilegiul. De ase-
menea, jurisdicţiile particulare existente de acum, sau pe cale să se
ivească, ilustrează celălalt aspect al justiţiei feudale: fărîmiţarea ei, re-
zultat al destrămării autorităţii politice. In sfirşit, justiţia feudală mai
apare ca o instituţie in care normele raţionale de jurisprudenţă fuseseră
înlocuite cu procedee bazate pe superstiţii şi misticism .
• • •
Din prezentarea făcută in articolul de faţă, Registrul de Za Oradec.
ni se înfăţişează ca un izvor istoric de primul ordin. El ilustrează înce-
puturile unei dezvoltAri feudale deosebită de cea a teritoriilor romîne
dinafara arcului carpatic. Pentru Transilvania registrul reflectă un feu-
dalism deosebit de complex. Alături de instituţiile centralizării politice
îşi fac loc cu tot mai multă persistenţă instituţiile fărimiţăriil feudale.
Puterea economică şi militară a statului feudal centralizat e subminatA
la baza ei prin asalturile neîncetate pe care nobilimea transilvani, ală
turi de cee din tot restul regatului ungar, le da organizaţiei comitatense.
Registrul surprinde în plini desfăşurare lupta pentru constituirea marii
proprietAţi funciare particulare, cit mai independentă faţă de stat.
tn acelaşi timp se mm poate constata dăinuirea în Transilvania a
unor vechi instituţii antemergătoare cuceririi: instituţiile comunităţilor
rurale, rezultate ale simbiozei romino-slave, Ca.re au fost subjugate şi
in parte asimilate de noul feudalism adus de regatul ungar. O cercetare
amA.nunţitl a acestor instituţii şi a oamenilor din cadrul lor va trebui
sA aibă in vedere şi marea bogăţie de termeni toponimici şi onomastici
din registru. Se va putea reconstitui în felul acesta - ţinînd seama şi.
de relatArile celorlalte documente contemporane sau anterioare - viaţa
vechii societăţi transilvane din perioada premergătoare cuceririi ei de
cltre unguri.
117 R. O., nr. 47.
• lbld.em, nr. 213.
ELEMENTE DE ORIGINE LOCALA ŞI RĂSĂRITEANA
lN ARWTECTURA MILITARA A EPOCII FEUDALE TIMPURII
DIN TRANSILVANIA
de BAKO GEZA
Pe teritoriul patriei noastre se întîlnesc, în evul mediu, sfera de·

răspîndire a arhitecturii răsăritene cu cea a arhitecturii apusene, respectiv
a Europei centrale.
Este cunoscut că arhitectura medievală din Moldova se afla sub pu-
ternica influenţă a arhitecturii răsăritene, adică ruseşti 1• In schimb,
în privinţa arhitecturii din Transilvania - în special construcţiile clasei
dominante şi ale orăşenilor - s-a acceptat îndeobşte părerea potrivit
căreia, date fiind legăturile nobilimii cu Apusul, dezvoltarea arhitecturii
de aici a fost influenţată de cea din Europa centrală.
Deşi această constatare, în fond, corespunde realităţii, rămîn de re-
zolvat o serie de probleme.
Aşa, de exemplu, va trebui elucidată definitiv perioada în care
începe să se manifeste într-adevăr influenţa arhitecturii apusene asu-
pra acestui teritoriu; cînd s-au răspîndit la noi tipurile apusene şi care
erau cele folosite pînă atunci, adică acelea de la care a pornit de fapt
dezvoltarea arhitecturii feudale din Transilvania.
De asemenea, va trebui scos în evidenţă rolul jucat de arhitectura.
răsăriteană care, în multe privinţe, a servit drept model şi pentru Apus.
Vor trebui apoi analizate în mod temeinic elementele de creaţie lo-
cală, aportul populaţiei autohtone deoarece - aşa cum a observat-o
deja Pastainer Gyula 2 (specialist apreciat în acest domeniu) şi cum a
formulat-o mai clar arhitectul P. Macovei „pe lîngă influenţa centrului
Europei - aportul local al populaţiei conlocuitoare, compusă din ro-
mîni, unguri, germani, se vădeşte totU';;i în caracterul specific imprimat
unora din construcţiile monumentale" 3 •
În trecut aceste probleme au fost tratate superficial şi în unele
cazuri chiar tendenţios. Aşa, de exemplu, specialiştii burghezi chiar
dacă au ridicat problema creaţiei locale, în majoritatea cazurilor au cău-
1
Vezi Acad. P. Const anti nes cu - I a şi, Influenţe ale arhitecturii vechi
r;;,seşţiasupra vechii arhitecturi romîneşti, 1951, p. 41, 136.
:i A z Os z t r a k - Magyar monarchia irasban es kepekben Seria Magyar-
orszag. vol. VII. (Transilvania), 901 p. 37. '
3
Probleme de cercetări în arhitectura R.P.R. în „Arhitectură şi urbanistică",
1952, nr. 9-10, p. 35.
BAKO GEZA
58
tat s-o atribuie numai uneia sau alteia dintre populaţiile conlocuitoare,
încercind să subaprecieze rolul celorlalte în dezvoltarea arhitecturii în
Transilvania.
Din această cauză, pe de o parte, găsim un material documentar
destul de sărăcăcios cu privire la aceste probleme, iar pe de altă parte.
şi această moştenire a trecutului necesită o revizuire critică.
Ca urmare. trebuie să arităm că problemele enunţate vor putea fi
rezolvate în totalitatea lor numai după revizuirea întregului material
documentar existent. şi pe baza noilor mărturii pe care ni le vor furniza
cercetările şi săpăturile recente.
ln lucrarea noastră ne vom ocupa de un singur domeniu al arhitec-
turii, arhitectura militară. din primele două secole ale epocii feudale .
• • •
Este cunoscut cA unul din elementele cele mai importante care ne
ajută să încadrăm construcţiile militare în diferite tipuri este planul.
Cercetind cetăţile antice sau cele din evul mediu timpuriu de pe
U-ritoriul Transilvaniei, constatăm cA, de obicei, planul lor este rotund,
oval şi in tot cazul f lrA colturi proeminente.
Aşa, de exemplu, la diferite tipuri ale cetăţilor dacice, ca şi la locu-
rile uşor întărite din acea vreme. valurile şi şanţurile înconjurătoare au
un plan oval. sau fonneazl un arc•.
Cauzele care au determinat folosirea acestui plan sint multiple.
Aşa. de exemplu, la cele c-onstruite din pAmint sau piatră ingră
m.AditA şi materialul cerea construirea flri colţuri. La altele, configura-
ţia terenului - virful rotund, sau oval al dealului - aducea dupA sine
planul rotund. oval.
Nu trebuie sl uit.im insA nici faptul ci în vremurile acelea cind
turnurile de flancare nu erau incA folosite. „unghiul mort" din fata col-
ţurilor reprezenta un dezavantaj foarte mare11 •
Este deci explicabil de ce şi la cetăţile unde materialul ar fi permis
construirea colţurilor, acestea erau rotunjite'.
ln ce priveşte cetăţile din evul mediu timpuriu, ca de exemplu, ce-
tatea de la Moreşti 7 , cetăţile mai mici de la Teliu, „Ratberg" de pe dea·
lul Lempeş 8 , vechea cetate de plmint de pe dealul Sprencului' şi altele
ave.au toate planul rotund sau oval.
Pentru a putea preciza caracterul cetăţilor transilvănene din seco-
lele XII-XIII. trebuie să aruncăm o privire şi asupra planului cetăţilor
contemporane din Apus.
4
StudH fi cercet4rt de iatorie veche, 1951, planşa dupl p. 126, pp. 307-309,
planşa V; Studti fi cercet4rt de tatorte veche, 1950, I, p. 120; S z e k e 1 y Z. Za te-
v ar, Sflntu Gheorghe, 1949.
1 Din acea.st.A cauzA erau rotunjite coltul"ile castrelor romane.
• Ca la cetatea de piatrl de la Grldiştea Muncelului.
' Vezi Studtt fi cercetclri de tatorte veche, 1955. 3-4 pl. I (după p. 644).
1 Vezi W. Ho r w ă t h, Mtttetlungen dea Burzenlitndn Muaevma, 1944. no.
36-39.
1 Da.a Burzenland, Kronstadt. p. 60. fig. 9.
ELEMENTE LOCALE ŞI RASARITENE I:\" ARHITECTURA DIN TRANSILVANIA 59
Studiind cetăţile din Apus, ca, de exemplu, centrul cetăţii Carcas-

sone10, cetatea Coucy 11 , ambele din Franţa, cetatea Harlech 12 şi Towerul' 3
din Anglia, Hartberg din Austria. Altenburg din Germania 14 şi altele,
constatăm că planul acestora este rectangular sau poligonal, în tot ca-
zul cu colţuri proeminente.
Analizînd comparativ problema celor mai vechi cetăţi feudale din
Transilvania, constatăm că planul acestora este rotund, oval, fără colţuri.
Aşa erau cetătile ovale din secuime. ca Herecvar de lingă Olteni 15 ,
Vapavar de la Bicsadul Oltului' 6 şi altele. cetatea de la Moldoveneşti,
adică cetatea de pămînt construită în secolul al XI-lea şi cea de piatră
ridicată deasupra acesteia în jurul anului 1100 17 ; de asemenea, cetăţile
de la Răşinari, Racoviţa, Tilişca 18 , Sibiel1 9, Orlat20 „cetatea fetii" de la
Floreşti21, cetatea de piatră de pe dealul Sprencului22 şi altele construite
în secolele XII-XIII 23 •
Conchidem că, în privinţa planului, la cele mai vechi cetăţi feu-
dale din Transilvania nu se poate constata nici o influenţă apuseană.
În schimb se observă continuitatea planului local al cetăţilor din antichi-
tate şi din evul mediu timpuriu.
Acest lucru nu este întîmplător deoarece s-a constatat că majori-
tatea primelor cetăţi feudale au fost construite deasupra unor cetăţi
anterioare, respectîndu-se planul vechi.
Aşa, de exemplu, la Jigodin II, săpăturile au arătat că incinta de
piatră de la începutul epocii feudale s-a construit pe valul vechii
cetăţi dacice, păstrîndu-se întru totul vechiul sistem de apărare24 . La
fel şi cetatea de piatră de pe dealul Sprencului s-a suprapus unei cetăţi
mai vechi, valurile şi şanţurile acesteia păstrîndu-se ca întărituri exte-
rioare.
Aceeaşi situaţie se poate constata la cetatea de la Răşinari25 , la ce-
tăţile Herecvar, Văpavar, eventual la cetăţiie de la Floreşti, Tilişca,
Breaza şi altele, unde pe lingă incinta de piatră, care datează cu pre-
cizie de la începutul epocii feudale, mai întîlnim o serie de valuri şi
1° Cf. Bă r c za y O., A hadilgy fejl6desenek tortenete, 1895, II, p. 205.
11 Ibidem, p. 210.
12
Balşaia Sovetskaia Enţiclopediia, vol. 16, p. 402.
13 Atlas Istorii Srednih Vekov, 1952, p. 20 (b).
14
L. M. T vers k oi, Ruskoe gradostroitelistvo do konţa XVIII. veka. Lenin-
grad-Moskva. 1953. p. 109. pl. 85.
15 orbă n B„ A Szekelyfold, III, 1869. p. 56; SCIV. 1951. p. 303.
16
Orb an B„ op. cit„ III, p. 61; SCIV. 1950. I. pp. 120-122.
17
Studii şi cercetări de istorie veche, 1955, 3-4, p. 664, fig. 11.
18
Cf. K. Hore d t, Siebenbilrgische Vierteljahrschrift, 1941, pp. 16-27.
19 Cf. A. Dec ei, Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, VIII.
p. 317.
20
Cf. K. Hore d t, op. cit„ 1940, 2 pp. 126-128.
'.!I Ibidem, p. 124.
22
Cf. G. Trei b e r, Mitteilungen des Burzenlănder Museums, 1937. pp.
44-47.
23
Cf. K. Hore d t, op. cit. 1941, 1. p. 27.
24
Vezi Studii şi cercetări de istorie veche. 1951. 1. pp. 307-308.
25
Vezi K. Hore d t, op. cit„ 1941. 1. p. 24.
BAKO G!:.ZA
60
şanţuri exterioare, despre care putem binui că sint rămăşiţele unor

cetăţi mai vechi.
Rămăşiţele unor culturi materiale mai vechi, găsite pe teritoriul
numeroaselor cetăti feudale timpurii, precum şi amenajările de teren
necaracteristice epocii feudale:!& denotă că pe aceste locuri existau şi mai
înainte întărituri.
• • •
Un element caracteristic al arhitecturii militare din epoca feudală
era aşa-numitul „zwinger".
Zwingerul este un teren îngust închis intre două ziduri, adicl zidul
exterior şi zidul interior al unei cetăţi.
ln condiţiile epocii respective, zwingerul era foarte practic, deoa-
rece in cazul cind inamicul ar fi reuşit să străpungă zidul exterior se
gAsea in faţa unui obstacol şi mai puternic, închis la un loc strîmt, linde
n-avea posibilitatea să-şi desfăşoare rîndurile şi să-şi folosească din
plin forţele, pe cind apă.ritorii puteau si-i împiedice cu uşurinţă înain-
tarea, izolind locul de joncţiune.
Pentru a putea opri mai bine înaintarea inamicului în lungul zwin-
gerului, acesta era implrţit de obicei cu alte ziduri perpendiculare.
De asemenea, apărătorii puteau îngreuia aprovizionarea inamicului
ajuns la zwinger, ţinind sub control~ cu proiectile aruncate de pe incin-
ta interioară, dominant.A, locul de Joncţiune, iar pe urmi, printr-un
puternic contraatac, pornit din f aţi şi din flancuri, puteau să-l scoată
pe acesta din zwinger.
Zwingerul încingea uneori intreagR cetate, alteori numai locurile
mai periclitate.
Arhitectura apuseană a preluat acest sistem din Răsărit cu ocazia
c:ruciadelor. Mai intii a fost adaptat la cetăţile ordinelor călugăreşti
militare din Siria şi Palestina:i 7, de unde a ajuns apoi şi in Europa apu-
seană.
Cele mai caracteristice construcţii de acest gen din apusul şi cen-
trul Europei se pot vedea la cetatea de la Harlech, (Anglia), construită
în secolul al XIIl-lea 21 , cele de la Carcassone, (Franţar11 , Landeck, (Ti-
rol) şi altele.
Una dintre primele cetă\i la care s-a adaptat acest sistem a !ost
probabil cetatea Zolyom (azi in Republica Cehoslovacă), construită în
forma ei de astăzi pe la mijlocul secolului al XIV-lea30 • Partea princ1-
palA o formează palatul, care încinge o mică curte interioară. Palatul
31 Vezi A I. F c ren c zi, Anuarul Comiaiunii Monumentelor Istorice. Seria
Transilvania, 1929, p. 24.
71 Vezi Bar c za y O., op. L"it., p. 213.
• Vezi Balşaia Sovetakaia Enţiklopediia, voi. 16, p. 402.
21 Vezi B :irc za y O., op. cit., p. 205.
si Vezi Az Oaztrtik-Mag11ar monarchia irasban es kepekben, Seria Magyar-
orszag, \'Ol. V. pp. 143-144.
ELEMENTE LOCALE Şi RASARITENE IN ARHITECTURA DIN TRANSILVANIA 61
este înconjurat de un zid puternic, realizîndu-se în felul acesta un

zwinger secţionat prin ziduri perpendiculare.
In ce priveşte teritoriul Transilvaniei, săpăturile făcute în special
la cetăţile ovale din secuime au arătat că acest sistem de fortificaţie are
aici o tradiţie veche, încă din epoca dacică, cu continuitate directă în
epoca feudală timpurie.
Problema cetăţilor oval~ din secuime a fost studiată de mulţi specia-
lişti în trecut. Neavînd însă posibilitatea de a face săpături şi cercetări
sistematice, problema nu s-a putut rezolva, aducîndu-se numai păreri
ipotetice. De exemplu, Orban Balazs şi Jakob Elek le atribuiau în tota-
litatea lor maghiarilor, respectiv secuilor. !n schimb, Al. Ferenczi, pe
baza materialului dacic, susţinea că ele, împreună cu zidurile construite
cu mortar, sînt de origine dacică 31 • ·
Săpăturile sistematice efectuate de colectivul Academiei R.P.R. în

anul 1950 au arătat,· în special la cetatea de pe Dealul Cetăţii (Varhegy-
teto), de la Jigodin (Miercurea-Ciuc), că la baza acestor cetăţi au stat
vechi întărituri ale dacilor, deasupra cărora s-au construit apoi incin-
tele de piatră, din epoca feudală timpurie32 •
Pentru a vedea sistemul de apărare al acestor cetăţi, dăm o descriere
scurtă a celei de la Jigodin, pe baza materialului vechi şi a săpăturilor
amintite.
Dacii, renumiţi în amenajările de teren, au construit pe „Dea-
lul Cetăţii" un adăpost fortificat, care servea ca loc de refugiu pentru
populaţia aşezărilor de pe valea Oltului 33 •
Vîrful dealului a fost netezit, formîndu-se un platou, iar mai jos,
pe pantă, s-a tăiat de jur împrejur o terasă; din pămîntul scos s-a ridi-
·cat pe marginea ei un val. Platoul superior era înconjurat pe margine
de o palisadă.
1n felul acesta s-a obţinut un sistem de apărare care îndeplinea
întocmai misiunea unui zwinger de mai tîrziu. Adică, valul exterior
avea menirea zidului extericr, panta abruptă a platoului central avea
menirea zidului interior, iar locul îngust dintre acesta era zwingerul.
După cum rezultă din săpături, această cetate dacică a fost folosită
atît în vremea cotropirii romane, cind, aici locuiau daci liberi, cit şi
mai tîrziu în secolul al IV-lea34 • Care a fost soarta ei de mai tîrziu nu
ştim; aproximativ însă în secolul al XIII-lea, cetatea apare din nou ca
loc de refugiu întărit. Cu această ocazie s-a păstrat vechea amenajare a
terenului şi nu s-a făcut altă modificare decît ridicarea unei incinte de
piatră, construită cu mortar, deasupra valului exterior.
Aşadar, cetatea de la începuturile feudalismului a păstrat neschim-
31
Vezi Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Transilvania, IV, pp.
:240-267.
32
Vezi Studii şi cercetări de istorie veche, 1951. I. pp. 309-310.
33 Ibidem, p. 309.
34
Ibidem, p. 309; S z e k e 1 y Z., Adatok a dtikok keso vaskori muveltsegehez,
1954. p. 31.
SAKO GEZA
62
bat vechiul sistem de apărare al cetăţii dacice, corespunzător zwingeru-

lui de la cetăţile medievale.
Cetăţi asemănătoare au mai fost cercetate de acelaşi colectiv al
Academiei R.P.R. la Sumuleu (Miercurea-Ciuc), şi Tuşnad 35 •
ln secuime şi în împrejurimi mai există multe cetăţi de acest tip,
necercetate incă. Ca exemple putem aminti cetăţile de la Păuleni, Minele
Bălan, cetatea din apropierea localităţii Rimetea-Nirajului - situată intre
cele două braţe ale Nirajului - cetatea de pe dealul Tepej de lîngă
Ormeniş şi altele 36•
Este de remarcat că acest sistem de fortificare se întîlneşte şi la
cetăţile de pămint din evul mediu timpuriu, ca de exemplu la cetăţile
de pe dealul Lempeş, de pe dealul Sprencului, cetatea răsăriteană de la
Teliu 37 •
Unele din aceste cetăţi au servit şi ele drept model pentru cetăţile
d~ mai tirziu. Aşa, de exemplu. cetatea de pe dealul Sprencului a fost
folosit.A şi in epoca feudal.A timpurie, cind pe marginea platoului central
s-a construit o incintă de piatră cu mortar, iar vechiul şanţ şi val, aşezate
mai jos, s-au pi.strat ca întărituri exterioare, invers declt la cetăţile
ovale din secuime.
Aceeaşi situaţie s-a constatat la „cetatea fetii" de la Floreşti şi la
cetatea de la Răşinari, unde incinta de piatră de la începutul epocii
feudale este aşezat.A pc platoul central al unor cetăţi mai vechi, ale că
ror valuri şi şan\L!ri s-au păstrat ca intărituri exterioare.
• • •
Un alt element al arhitecturii militare, despre care trebuie să vorbim
aici, sint turnurile.
Este cunoscut faptul că grecii vechi şi-au dat seama că turnurile
dreptunghiulare au un mare dezavantaj, şi anume cA atunci cînd sînt
izolate, in fa\,a colţurilor se formează acel „unghi mort" - despre care
am mai vorbit - iar cind sint turnuri de flancare, unghiul mort se
formează in fa\,a zidurilor exterioare. Acesta oferă insA asediatorului po-
sibilitatea sA se apropie şi să-şi instaleze maşinile de asediere.
Cu tehnica vremii grecii n-au putut remedia această lipsă., deşi au
făcut unele incercări. cum ar fi aşezarea oblică a laturii exterioare a
turnurilor. Romanii, care construiau cu mortar, au rezolvat această
problemă., folosind turnuri şi bnstioane cu planul circular sau semicir-
cular.
Constructorii din Răsărit, cunoscind şi ei dezavantajul turnurilor
dreptunghiulare, foloseau in general turnurile şi bastioanele circulare ş1
semicirculare, atit la construcţii de flancare, cit şi la turnuri izolate -
donjonuri, numite in RAsărit K~;mka.
;ia Vezi Studii fi cercetdri de iatorie veche, 1951. I. p. 310.

31 Descrise de Orb an B. in diferite volume ale operei sale citate.
17
Vezi W. Ho r w a t h, op. cir., p. 37.
ELEMENTE LOCALE ŞI RASARITENE t:-; ARHITECTURA DiN TRA!JSJLVANIA 63
Putem aminti ca exemple bastioanele cetăţii de la Raman (Azer-

baidjan)38, turnurile de flancare de la poarta cetăţii din Buhara39 , tur-
nurile cetăţii Amberd 40 , iar dintre turnurile izolate „turnul lui Tok-
mak"41.
Cercetînd cele mai vechi cetăţi feudale din Europa apuseană şi cen-
trală, aflăm că la acestea planul turnurilor de flancare şi ale donjonu-
rilor era dreptunghiular.
Putem aminti donjonurile cetăţilor Arques (Franţa), Heidingham,
Hole House (J onnie Armstrongs Tower), N ewarek - toate în Anglia -
„Turnul alb" (White Tower) al Towerului din Londra, Landeck (Tirol),
Wartburg (Germania), Baiendorf, Leibenfeld, Stauf, Mansberg (toate din
Austria) şi altele 42 •
în apusul Europei turnurile circulare ap!lr numai în secolul al
Xiii-lea, fiind preluate din Răsărit cu ocazia cruciadelor. în rîndurile
acestora se numără donjonurile cetăţilor Coucy 43 , Gaillard 4 4, Lichtenstein 45 ,
turnurile cetăţilor Carcassone, Harlech46 şi altele.
în Ungaria medievală marea majoritate a turnurilor construite în
secolul al XIII-lea erau dreptunghiulare. Construirea turnurilor circulare
începe propriu-zis numai în secolul al XIV-lea, cînd se ridică turnul
Istvăntorony din Buda, turnurile cetăţilor Bâcs47 , Zolyom, întăriturile
exterioare ale cetăţii Torna şi altele.
Faţă de aceasta, la cele mai vechi cetăţi feudale din Transilvania,
erau folosite în general turnurile, bastioanele cu planul circular sau
semicircular.
Cităm turnul cetăţii de la Răşinari din secolul al XII-lea 48 , turnu-
rile cetăţilor Sibiel 49 , Breaza 50 ambele de la începutul secolului al XIII-lea
- bastioanele semicirculare ale cetăţii Bâgy, turnurile cetăţii Vityâl-
vâr (lingă Rimetea-Nirajului) şi altele.
Luînd deci în consideraţie că turnurile circulare apar în Transilva-
nia încă în secolul al XII-lea, adică înainte de apariţia lor în Apus, este
evident că ele nu pot fi atribuite unei influenţe a arhitecturii militare
:ipusene.
38
Balşaia Sovetskaia Enţiklopediia, vol. ~6, p. 41.
39
Ibidem, vol. 6, planşa dintre pp. 396-~97.
40
Ocerki istorii S.S.S.R., IX-XIII, vv. 1953, I, p. 593.
4 1 Ibidem, p. 493.
42
Enţiklopediceski Slovar, 1894, XII, pl. între pp. 208-209. fig. 3; Lexikon
A-Z în einem Band, Leipzig, 1954, p. 146; Az Osztrcik-Magyar monarchia ircisban
es kep~kben. vol. Stiria, 1880, p. 251, vol. Karinthia, 1891, pp. 162, 164, vol. Felso-
Ausztria, 1889, p. 29.
43 B ar c z a y O., op. cit., p. 210.
44
Atlas istorii Srednih Vekov, 1952, p. 25.
45
Enţiklopediceski Slovar, XII, pl. între pp. 208-209.
46 Balşaia Sovetskaia Enţiklopediia, vol. 16. p. 402.
47
Az Osztrcik-Magyar monarchia ircisban es kepekben, Magyarorszcig II,
pp. 616-617.
48
Siebenb. Vierteljahrschrift, 1941. I. p. 21, 24.
49
A. Dec ei, op. cit„ p. p. 317.
50
Korrespondenzblatt des Vereins fur Siebenb. Landeskunde, 1924, p. 45.
BAKO GE:ZA
Dar, de asemenea, ruc1 cele din secolul al XIII-lea, contemporane

·cu primele exempţare din apusul Europei, nu reprezintă o influenţă
venită din această direcţie.
Originea lor apuseană este combătută de doi factori.
Este cunoscut că elementele de arhitectură apărute în Apus şi
răspindite apoi şi în Răsărit au parcurs de obicei un drum bine deter-
minat. Mai intii ele s-au răspindit în Europa centrală, în Germania,
.Austria, Boemia, iar apoi in Ungaria, de unde au fost transplantate şi
în Transilvania. Această răspîndire treptată a .necesitat desigur un
oarecare timp, aşa incit ele au ajuns pe teritoriul carpato-dunărean de
obicei cu 100-150 de ani după apariţia lor în Apus; faptul este consta-
tat atit în arhitectura bisericească, cit şi în cea militară.
Ca exemplu putem aminti cazul donjoanelor cu planul dreptunghiu-
lar, caracteristice în Apus pentru secolele XI, XII, care apar pe terito-
riul Ungariei şi Transilvaniei de-abia in secolul al Xiii-lea, cînd în Apus
începuse deja construirea donjoanelcr şi turnurilor cu planul circular.
La fel şi turnurile circulare, in răspindirea lor către Răsărit ajung
pe teritoriul Ungariei numai în secolul al XIV-lea, aşa incit exemplarele
transilvănene din sPColul al XIJI-lea nu pot fi considerate drept o in-
fluenţi venitA din aceastA direcţie.
Al doilea argument este faptul că incepind din a doua jumătate a
secolului al Xiii-lea, cind se intensifici intr-adevAr influenţa arhitec-
turii militare apusene ao;upra Transilvaniei, la cetăţile construite după
modelul apusean intilnim l'Xclusiv turnuri dreptunghiulare. Acestui tip
ii aparţin don1oanele cetiţilor de la Rimetea Trascăului, Hălchiu, Turia
(Balvanyos), Bicsadul Oltului (Vapavar) şi altele.
Deci dacă primele influente ale arhitecturii militare apusene ne-au
transmis, nu turnurile circulare, ci tipul mai vechi dreptunghiular,
atunci este evident cA turnurile circulare anterioare nu pot fi reprezen-
tante ale influenţei apusene, ci sint mărturii ale unor influenţe venite
direct dinspre răsărit.
ln privinţa turnurilor circulare şi a b3.Stioanelor semicirculare din
Transilvania, nu trebuie să uităm nici legăturile acestei regiuni cu teri-
toriul Munteniei şi Moldovei. Se ştie ci la cele mai vechi cetăţi feudale
de pe aceste teritorii intilnim foarte frecvent turnurile circulare şi
bastioanele semicirculare.
Amintim ca exemplu cetatea Arg(!fului, pri.mul cuib al voievozilor
Ţării Romîneşti~ 1 , cetatea Turnu de la Turnu-Măgurele, unde aceste
construcţii păstrează vechea tradiţie bizantinAr.2, cetatea de la Rucăr,
cu bastionul semicircularu.
•
• •
11„Buletinul Muzeului MtUtar Naţional", III, 1839-40 (~) pp. 92-93.
• G r. F l o re 1 c u, „Revista letoricA Bem!nl", 1845 (IV) pp. 432-t84.
• Da Burzerdand, voL Dfe DiJrfer de1 Burzenlande1. 1829, tab. 48.
ELEMEl'<TE LOCALE ŞI RASARITENE 1:--i ARillTECTURA DIN TRANSILVANIA 65
Un element specific al arhitecturii militare răsăritene erau bastioa-

nele masive, adică fără goluri în interior. Ele erau folosite atît pentru
flancarea curtinelor, cît şi pentru flancarea porţilor.
Aceste bastioane erau o importantă realizare a timpului.
In vremea aceea, cînd armele de tir erau prea slabe pentru a asi-
gura o flancare optimă, la~urile exterioare ale bastioanelor şi în măsură
mai mică chiar şi celF ale bastioanelor semicirculare ofereau asediato-
rului posibilitatea de a-şi instala „berbecii" pentru desfacerea zidurilor.
Bastioanele masive lichidau tocmai această deficienţă, deoarece ele tre-
buiau desfăcute în întregime, ceea ce nu era însă rentabil. Ca urmare,
ele asigurau posturi sigure pentru flancarea zidurilor, iar cele aşezate
la colţuri întăreau şi zidul la aceste locuri periclitate, formînd nişte
contraforturi puternice.
Aceste construcţii atît de caracteristice în Răsărit n-au mai fost pre-
luate de Apus, deoarece în vremea cînd începe preluarea elementelor
arhitecturii răsăritene de către apuseni, erau deja depăşite de evoluţia
tehnicii de apărare şi asediu. ·
In schimb, în Transilvania apar destul de frecvent aceste construcţii
la vechile cetăţi feudale.
Astfel, Orban Balâzs a sezisat exist.enţa unui bastion în această
tehnică la cetatea Vityâlvâr de lingă Rimetea-Nirajului 54 • La fel şi la
cetatea Bâgy întîlnim la colţuri cite un bastion de acest tip 55 • Ni se pare
că o asemenea construcţie exista şi la „cetatea fetii" de la Floreşti,
care avea însă planul dreptunghiular 56 •
In concluzie, şi în privinţa originii acestui tip de construcţie mili-
tară din Transilvania trebuie să presupunem o influenţă răsăriteană
directă.
Trebuie să menţionăm că şi acest tip de construcţie militară este
cunoscut şi în restul teritoriului patriei noastre. Aşa, de exemplu, la
cetatea de la Rucăr întîlnim un bastion masiv. De asemenea, la cetatea
Turnu de la Turnu-Măgurele observăm existenţa unor astfel de con-
strucţii.
„
„ ..
Este evident că cetăţile transilvănene de la începutul epocii feu-
dale, cu planul lor oval, uneori cu sistemul de apărare corespunzător
zwingerului, cu turnuri circulare, bastioane semicirculare, uneori
masive, nu a 1 1 nimic comun cu cetăţile contemporane din apusul Euro-
pei, ci elementele lor de bază sînt fie de tradiţie veche locală, de crea-
ţie locală, fie de origine răsăriteană directă.
în încheiere, trebuie să mai amintim că, începînd din a doua jumă
tate a secolului al XIII-lea, se constată schimbări esenţiale în arhitec-
tura militară din Transilvania.
54
55
Orb an B., op. cit., voi. IV, p. 63.
Ibidem, I, p. 173.
56
K. Hore d t, Siebenbiirgische Vierteljahrschrift, 1939, p. 125.
66
ln aceastăvreme se intensifică într-o măsură mare construirea ce-

tăţilor. Pe de o parte, din cauza pericolului tăt.ărăsc se construiesc
tot mai multe cetăţi strategice, pe de altă parte, din cauza întăririi re-
zistenţei ţăranilor asupriţi şi a contradicţiilor din sinul clasei domi-
nante, proprietarii feudali simt nevoia de adăposturi sigure şi bine întă
rite pentru familiile lor.
La noile construcţii ridicate incepind din această vreme se mani-
festă de acum în toată puterea ei influenţa arhitecturii militare apusene.
venită prin intermediul Europei centrale.
Putem aminti ca exemplu cetăţile nobiliare, cu turnuri-locuinţe
tipice - donjoane - construite după modelul apusean.
Cea mai interesantă dintre acestea este negreşit cetatea familiei
Toroczkai de la Rimetea-Trascăului. care ne înfăţişează clar întreaga
evoluţie a unei cetAţi de acest tip. Ea este totodată un exemplar rar al
cetăţilor caracterizate prin doul donjoane 57 •
Cea mai veche parte a acestei cetiţi este donjonul mare construit
pe creasta unui deal în ultimele decenii ale secolului al XIII-iea. Mai
tirziu s-au adăugat acestuia cele două ziduri „Paralele", care merg de
la colţurile laturii sudice a donjonului pină la o stincă apropiată. Intre
ziduri s-au amenajat citeva inclperi de locuit şi o curte mică. Prin
aceasta insl, donjonul mare şi-a pierdut poziţia sa izolată şi nu mai co-
respundea ca loc de f'efugiu in cazul cind restul cetăţii ar fi fost ocupat.
Din această cauzA s-a construit pe stinca inaltl - amintită mai sus -
inc! un donjon, mai mic. DupA stilul şi tehnica donjonului mic, construc-
ţiile acestea, posterioare donjonului mare, au fost ridicate în ultimii ani
ai secolului al XIIl-lea, sau în primele decenii ale secolului al XIV-iea.
Yn secolul al XV-iea pe panta stincii, de la donjonul mic în jos, s-a
construit palatul, cu sal.A de cavaleri (lovagterem) şi încăperi de locuit.
Acesta era flancat de o miel curte. ln faţa palatului, pe o terasă, s-a
amenajat o curte exterioarl, apAratA de ziduri, unde s-au construit locu-
inţele servitorilor51 •
Aşadar, în ultima ei formă, cetatea aparţine aşa-numitului tip franco-
bavarez.
Dintre celelalte cetiţi familiare din Transilvania, putem cita ceta•
tea de la Hllchiu-Crisbav (Heldenburg), cu donjonul caracteristic, şi
cetatea Bălvanyos (Turia), a cărui donjon, ridicat pe o stincA înaltă,
greu accesibil.A, constituie partea cea mai veche. După tehnica de con-
strucţie identică cu cea a donjonului mic de la Rimetea-Trascăului, şi
acest donjon a fost construit în primele decenii ale secolului al
XIV-lea 59 •
17
Este unicul repremntant al acestul tip ln ţara noastrA. Chiar şi ln
Europa central.A se glsesc doar clteve exemplare; de ex. Klepy din R. S. Ceho-
slovacă: Thalberg şi Waldsteln din Austria.
111
Orb a n B., op. cit., voi. VI, pp. 232-237, şi planul anexat, care fnsA pe
baze mlsurAtorllor fAcut.e de noi la faţa loculul necesită unele miel modificări.
• Ba k 6 Geza, Cavaleru teutoni fn Tara Biraei, în ,,Studii", I, 1957, pp.
152-153.
ELEMENTE LOCALE ŞI RASARITENE IN ARHITECTURA DIN TRANSILVANIA 67
Deşi problema evoluţiei arhitecturii militare în perioada de după

anul 1300 nu intră în cadrul lucrării noastre, totuşi este necesar să menţio
năm că intensificarea influenţei apusene nu a însemnat cîtuşi de puţin
lipsa influenţei răsăritene în aceeaşi vreme. Existenţa acesteia din urmă
este atestată de caracterul mai multor construcţii militare, ca, de exem-
plu, „cetatea tătarilor" de lingă valea Buzăului, care, după planul ei,
aparţine tipului cetăţilor de cîmpie polono-baltice 60 • Acest tip era larg
răspîndit în secolul al XIV-lea pe teritoriul Moldovei şi probabil de aici
a pătruns şi în colţul sud-estic al Transilvaniei.
De asemenea şi aportul local s-a manifestat şi mai departe cu toată
puterea, imprimînd un caracter specific unora dintre construcţiile mo-
numentale.
De exemplu, la castelul de la Hunedoara, construit după tipul francez
de tranziţie, apărarea laturii celei mai periclitate s-a asigurat printr-un
sistem de tip „cleşte", alcătuit, pe de o parte, din latura cetăţii, iar pe de
altă parte din turnul înaintat „Neboisa" şi de zidul care îl lega pe acesta
de cetate.
Luînd în consideraţie că acest sistem de apărare nu este cunoscut
la cetăţile medievale şi apare de-abia în arhitectura militară modernă,
putem bănui că avem de-a face cu o creaţie locală, cu o idee originală
a constructorilor castelului, care căutau să rezolve o problemă dificilă
pusă în faţă de configuraţia nefavorabilă a terenului.
oo B a k 6 G e z a, loc. cit., p. 154.
VAMI, VADURI ŞI DRUMURI COMERCIALE BIHORENE
PINA LA JUMĂTATEA VEACULUI AL XIV-LEA
de TITUS L. ROŞU
Cronica notarului anonim al regelui Bela, vorbind despre expan-

siunea în Răsărit a ungurilor, arată că ei au fost atraşi în Transilvania
de bogăţiile imense ale acestei ţări, în primul rînd de: păduri, sare,
metale, aur 1• Cronica Pictată de la Viena relatează că ungurii au găsit
aici „nişte locuri foarte întărite de la natură ... " şi că au dus războaie
grele cu ducii locali. După înfrîngerea lui Kean, ei au luat „o cantitate
nepreţuită de tezaure şi, mai ales de aur, giuvaere şi petre nestemate" 2•
In cetatea Bihariei, ungurii au găsit multe bogăţii; Menumorut, „învins
şi zdrobit, nu stă la îndoială să-i dea întregul său regat . . . şi lui Zulta,
fiul lui Arpad, pe fiica sa" 3•
Săpăturile arheologice de pe teritoriul cetăţii Biharia atestă o conti-
nuitate de civilizaţie, încă din neolitic.
Multă vreme Biharia a constituit un punct de sprijin al noii puteri,
iar mai tîrziu, Oradea a devenit Capitala întregii regiuni, cu importante
rosturi în viaţa politică a regatului maghiar. Deşi se cunoaşte mai bine
trecutul acestei regiuni din epoca de înflorire a feudalismului, cînd ea
se impune din punct de vedere comercial şi meşteşugăresc, cercetările
arheologice dovedesc tot mai mult existenţa vieţii omeneşti pe aceste
meleaguri, cel puţin din neolitic. Aşezarea Salca-Seleuş spre pildă, cu
puternice urme dacice, prezintă un complex încă necercetat îndeajuns.
extrem de important. De altfel, pentru toate localităţile cu o însemnă
tate economică mai mare, se constată înainte ca ele să apară în docu-
mentele scrise, urmele unor aşezări mai vechi. Amintim doar de Birtin,
Vadul Crişului - important punct de vămuire în evul mediu - Suncuiuş,
Valea lui Mihai, Sălacea ori Sălardul.
Din a doua jumătate a veacului al XI-lea se cunosc primele docu-
mente de danii ale regilor maghiari; în ele apar de la început aşezări
numeroase, intens locuite, cu meşteşugari din toate ramurile, cu locm-
tori care au obligaţii faţă de marele proprietar. Astfel, în 1075, regele
Geza I dă mănăstirii Sfîntului Benedict, satul Artand (R. P. Ungară) cu
I •
1 Cronica notarului anonim al regelui Bela. Faptele ungurilor Trad. din
l. latină de Mihail Bejan, Sibiu, 1899, p. 51.
2 G. Pop a Li s se anu, Izvoarele istoriei Romînilor, voi. IX. Cronica Pic-
tată de la Viena, Bucureşti, 1937, p. 148.
3 Cronica notarului" anonim, p. 83.
TITUS L. ROŞU
7(1
120 de case şi altele, cu obligaţia pentru oameni, de a face anumite ser-

vicii mănăstirii. I se mai dau din satul Duboz, de pe Criş, trei case de
slugi. Regele Geza I mai hotărăşte apoi ca biserica aceea să aibă toate
dijmele sale şi ale tuturor oamenilor săi atit liberi cit şi slugi, iar infrac-
ţiunile să fie judecate de abatele mănăstirii după „obiceiul ungurilor•·,
ceea ce înseamnă că se mai ţinea seama şi de alte obiceiuri. In docu-
ment se vorbeşte cu insistenţă de oameni „atit liberi cit şi slugi în orice
parte s-ar afla ei în regatul acesta" 4• Astfel, pe lingă vechi aşezări, care
vor avea şi mai tirziu o importanţă economică deosebită, se constată
existenţa unei societăţi organizate pe baze feudale.
Toate acestea îndreptăţesc întrebarea pe care o punea istoricul
Barbu Cimpina, „dacă organizaţi unea feudală a domeniului Artand, de
un caracter atit de avansat şi aproape neverosimil pentru societatea
maghiară de la mijlocul secolului al Xi-lea (cum au constatat şi istoricii
unguri), nu se datoreşte unei tradiţii care nu are nimic cu arpadienii" 6•
Nu poate fi deci vorba decit de preluarea unei situaţii existente cu mult
înainte.
Aceast.A continuitate se poate constata însă în primul rind din cer·
cet.area vieţii economice. Astfel, in anul 1111 regele Colomăn întăreşte
o donaţie a regelui Ştefan (Acul.A mănlstirii Zobor, asigurîndu-i mlnă
stirii a treia parte din vAmile arătate în document'. Este vorba deci de o
donaţie a întemeietorului propriu-zis, al noului stat, care nu face decît
să doneze veniturile unei vămi: aceasta înseamnă că la acea dată exista
un lung drum, bătAtorit cu mult mai înainte. Nu se poate concepe orga-
nizarea unui stat c.a cel al Ungariei in numai ciţiva ani; este vorba de
preluarea, adaptarea şi perfectionarea unor vechi tradiţii, instituţii, între
c.are şi vechile drumuri şi vămi, c.are aduceau un venit atit de mare.
ln aceeaşi ordine de idei amintim documentul din 1138, privind pri-
vilegiile mAnAstirii Dumus (R. P. Ungari), în care se spune că „adu-
cltorii de sare din satul Sahtu se reîntorc de cite şase ori pe an din
plr\ile Transilvaniei, venind cu douA nave pină la riul Sumbuth". Docu-
mentul amintit mai vorbeşte despre gospodăriile care trebuie să dea
24 OOO de bolovani de sare, şi despre „oameni, care trebuie sl dea în
fiecare an douA zeci de jderi, o sutA de cingători şi o piele de urs pre-
cum şi un corn de bour" 7• Nu poate fi in nici un caz vorba de „oaspeţi"
sau aşezlri noi, pentru ci ele ar fi fost prevAzute cu privilegii şi nici-
decum cu sarcini atit de mari ca cele de mai sus. In documentele de
danie se amintesc multe sate. şi de pe teritoriul vechiului Bihor, unele
au dispărut, dar cele mai multe mai există şi azi, în acelaşi loc.
Primele documente atestA cA Bihorul era un teritoriu intens locuit,
cu sate obligate la anumite contribuţii, indispensabile pentru existenţa
• Documente privind i.atoria R.ominiei, C. :rransilvania, V., I (1075-1250),

p. 1, doc. 1.
1 B a r b u C i m p i n a, Problema apariţiei 1tatelor feudale romlne in „Nou-
velles et.udes d'hlstoire", Bucureşti, 1955, pp. 181 fi urm.
• Documente .•., C., vol. I (1075-1250), p. 2, doc. 2.
" lb,dem, p. 3, doc. 4.
VAMI. VADURI ŞI DRUMURI COMERCIALE BIHORENE
71
statului maghiar. Societatea locală ajunge curînd să fie divizată în clase

sociale de tip feudal, în exploataţi şi exploatatori, primii fiind locuitorii
numeroaselor sate amintite în documente, iar cele din urmă mănăstirile,
episcopiile catolice şi nobilimea, care au format cel mai puternic sprijin
în organizarea şi conducerea statului nou-creat.
În acelaşi timp, autonomiile locale coexistă încă multă vreme ală
turi de statul maghiar. Atrag atenţia, mai ales, cnezatele şi voievodatele
de pe valea Crişului Negru.
Drumuri şi vămi. Din cuprinsul documentelor reiese clar că în satele
din fostul judeţ Bihor, în veacul al XI-lea chiar, locuitorii se ocupau cu
agricultura, creşterea vitelor, meşteşugurile. În acelaşi timp apar ~i
oameni care se ocupau cu transporturile, precum şi negustorii8 • Se con-
stată relaţii comerciale cu alte ţări, prin intermediul unor centre mai
mari, cum era Sibiul9• De aici rezultă că vămile sînt cele mai importante
şi sigure izvoare de venit. Se deosebesc vămi care existau „din vechime"
şi altele care apar mai tîrziu, ameninţate adeseori cu desfiinţarea, pentru
a se menţine „cele din vechime". Se cere, în mai multe rînduri desfiin-
ţarea vămilor create în vremea regelui Ladislau. Vămile „din
vechime" străjuiesc în lungul principalelor drumuri comerciale care
străbat ţara în toate direcţiile, urmînd mai ales cursul apelor, ce erau
folosite pentru transportul produselor cu năvi sau plute.
Pe măsura întăririi marii proprietăţi, viaţa comercială este tot mai
stînjenită, prin înmulţirea punctelor de vamă. Fiecare mare proprietar
impunea cu de la sine putere numeroase vămi în cuprinsul moşiei sale.
Mai ales în vreme de instabilitate socială şi politică, cînd autoritatea
regală nu era în stare să menţină unitatea regatului, marii feudali închid
drumul în cuprinsul moşiei lor, împiedicînd astfel legăturile comer-
ciale10. Procesul fărîmiţării feudale a statului maghiar oferă numeroase
asemenea exemple.
Cînd însă autoritatea regelui reuşeşte să se impună, se restabilesc
legăturile rupte şi se desfiinţează vămile puse cu de la sine putere. Dar
numai în veacul al XIV-lea, după urcare~ pe tron a lui Carol Robert,
se ajunge la o stabilizare a situaţiei. Din documente mai reiese că, în
afara vămilor impuse la principalele puncte comerciale, în unele sate
sau în oraşe, se percepea vamă şi la trecerea peste poduri. De aceea,
8
Documente .. ., C. (1075-1250), p. 4, doc. 8 şi v. II.
9 N. I org a, Istoria comerţului romînesc. Epoca veche. (1251-1300), p. 363,
doc. 397 ş.a., Bucureşti, 1937, pp. 46 şi urm.
10 ln 1309, prepozitul bisericii Sfîntului Ştefan din Dealul Orădiei, aduce la
cunoştinţă că Ladislau, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, „a primit
şi împlinit cererea decanilor - să le dea cale liberă şi sigură de trecere din
decanatul de Sebeş, şi din celelalte decanate ale diecezei Transilvaniei prin ţinu
tul său spre domnul legat şi afară de aceasta a pus să se vestească îndeobşte
în ţinutul său şi în alte părţi ... că începînd de la a 15 zi a sărbătoririi Sfîn-
tului Martin mărturisitorul, încoace, neîncetat orice negustor şi orice alţi oameni
de orice stare, să treacă liberi şi nesupăraţi prin ţinutul său lăsînd la o parte
şi alungind orice pricină de teamă şi acest lucru îl mărturisim pe conştiinţa
noastră". (Documente ... , C., vol. I. (1301-1320), p. 132, doc. 103.
TITUS L. ROSU
72
negustorii sint obligaţi să circule pe drumurile oficiale şi nicidecum pe

căi ocolite, tocmai pentru a nu se putea sustrage de la achitarea vămii.
De altfel, drumurile sint păzite, cei prinşi, mergind pe alte căi, fiind
pedepsiţi cu confiscarea întregii mărfi.
Documentele menţionează de asemenea şi vadurile, ceea ce înseamnă
că trecerea peste ape nu se făcea pe poduri, ci mai ales prin vaduri,
prin apă, fapt care îngreuia desigur foarte mult circulaţia, mai ales pri-
măvara şi toamna, cind apele erau mari.
Drumul nordic. Legăturile Bihorului cu Transilvania propriu-zisă
erau cele mai importante. De aici se transporta sarea atît de necesară
oamenilor şi animalelor. Se pare că Ocnele Dejului aprovizionau cu sare
întreaga regiune. De aici se încărca sarea pe nave, fiind dusă pe Someş,
pînă la Satu-Mare, de unde se transporta cu căruţele mai departe: sau,
prin Poarta Meseşului, d~ unde se continua drumul pe Bărcău şi Eriu.
Sarea transportată era depozitată mai ales in două centre importante,
al căror nume de altfel aratA chiar rolul ce-l îndeplineau, anume Sălacea
şi Sălard, de unde apoi. ace&stă foarte mult preţuită marfă era distri-
buită 11 •
Tot prin Poarta Mese..şului, se putea trece destul de uşor şi pe valea
Crişului Repede pe „drumul mare" care. ţinind cursul apei, trecind prin
Oradea. se pierdea în cimpia Tisei.
Prin Poarta Meseşului s-a făcut legătura cu Transilvania şi înainte
de epoca documentelor regale. Anonimus, vorbind despre infringerea
lui Menumorut in cetatea SAtmarului, spune că acesta, „a plecat spre
Porţile Meseşului". (Cap. XXI).
Cronica Pidaf.4 de la Viena, descriind invazia cumanilor in Ungaria,
spune cA au intrat . . . „prin partea de sus a Porţii Meseş, jefuind cu
cruzime întreaga provincie Nyir, pină la fortăreaţa Bihorului ... " tirind
cu ei. nesfirşitl mulţime de bărbaţi şi de femei şi de animale de tot felul.
(Cap. LV Devastarea Ungariei de C'ătre cumani). De altfel, Poarta Mese-
şului f Acea parte din ducatul lui Menumorut.
lnsemnAtate.a deosebitA pe care a avut-o trecătoarea Meseşului din
punct de vedere economic. prin vama care se lua acolo de pe toate
transporturile, a dus şi la intemeierea mănăstirii ducelui Almus. Regele
Ştefan face acestei mAnăstiri in 1163, danii importante; „toţi cărăuşii
de sare care vor trece prin Poarta Meseş, sA dea de fiecare car pome-
nitei mlnă.stiri, cite un bolovan de sare din cea aparţinătoare regelui ... " 12•
Sigur ci m.AnAstire.a îndeplinea un rol important în viaţa economici şi
politici a regatului, după cum Episcopia de Oradea a îndeplinit acelaşi
rol pe Criş, la punctul de intretăiere a atîtor drumuri ce legau muntele
cu cimpia.
Pe drumul comercial din nordul regiunii, care trecea pe sub poalele
dealului de la Otomani (•i azi localnicii vorbesc de SO OT, adică de
11
Lin&l SAJaoea, SArvbAl, iar la capătul drumului Tilegd - Marghita, Săr
ciu, ambele amintind de sare.
12 Documente ... , C. I, (107~1250), p. 4, doc. 8.
VĂMI, VADURI ŞI DRUMURI COMERCIALE BIHORENE
73
„drumul sării"), Sălacea îndeplinea un rol important; aici fiind depo-

zitul principal de sare, punct de vămuire şi de distribuire a sarn mai
departe. Acest rol deosebit de important reiese din unele documente de
danie. Veniturile regelui la Sălacea erau foarte mari.
In 1217 regele Andrei al Ii-lea dăruieşte Casei Ospitalierilor, „pen-
tru îngrijirea săracilor, cinci sute mărci de argint din venitul sării noas-
tre de la Sălacea . . . îndatorind pe fiii noştri - spune regele - cît şi pe
fiii fiilor noştri, să prelungească această danie ... ", poruncind mai departe
slujbaşilor sării de la Sălacea ca de îndată ce vor afla „de scrisoarea
fraţilor sus-zisei Case, să plătească neapărat numiţilor, la Sfintele Paşte
cele cinci sute mărci de argint" 13 • În 1288, deci peste 100 de ani, cu o
marcă se putea cumpăra o jumătate de moară pe rîul Haieu. De aci se
vede că venitul sării de la Sălacea era foarte mare.
Regele mai donează cavalerilor din cetatea Crac, ţinînd seama de
„primirea ce i s-a făcut aici de către castelanul Raymond de Pignano ...
încă 100 de mărci din veniturile de sare de la Sălacea ... " 14
Pe lîngă rolul său economic important, Sălacea a avut şi un însemnat
rol politic şi administrativ. în anul 1317, Doja, comite de Bihor şi de
Sabolcs şi jude delegat pentru comitatele Satu-Mare, Solnoc şi Crasna,
aduce la cunoştinţa regelui Carol Robert „că în adunarea specială ţinută
la Săla·cea, Ştefan, fiul lui Mihail, fiul lui Ubul, în numele său şi al
fraţilor săi, Ladislau şi Mihail, în faţa lui Emeric episcopul de Oradea,
şi capitlul său precum şi a nobililor şi a oamenilor de rînd a comi-
tatelor de mai sus atît din satele nobililor cît şi din satele regelui care
stăteau la judecată alături de Doja, s-a plîns împotriva· fostului palatin
Omodeu şi a fraţilor săi, ... care le-au cotropit pe nedrept moşiile ... " 15
Un alt centru de depozitare şi distribuire ori de vămuire a fost
Sălardul. Dar aici, sarea putea fi adusă şi pe Bărcău.
La Sălard s-au găsit urme ale unei aşezări din epoca bronzului ai
cărei locuitori sigur că aveau şi ei nevoie de sare 16 • De aici spre est,
drumul merge spre Marghita. Spre sud-vest, dă în drumul Satu-Mare--
Oradea prin Biharia. Spre Marghita, îi ies în cale două drumuri secun-
dare ce se desprind din „drumul mare" de pe Valea Crişului Repede,
unul de la Aleşd, celălalt de la Tileagd. Acesta trece prin apropierea
satelor Sărcău şi Sărsig.
De la Satu-Mare, prin Carei, pe linia ce o ţine şi drumul actual,
altă ramură a drumului nordic trecea prin Valea lui Mihai, Săcuieni,
Deapoi şi, prin Biharia, la Oradea. Aici drumul nordic se întîlnea cu
„drumul mare" ce urma cursul Crişului Repede.
In veacul al XIV-lea, după consolidarea domniei sale, Carol Robert,
in semn de recunoştinţă pentru cei care au luptat şi s-au jertfit pentru
el, pe lîngă moşii, i-a mai înzestrat şi cu puncte de vamă, care aduceau
venituri importante posesorilor lor.
13 Documente . . . C. II, (1251-1300), p. 296, doc. 336.
14
Ibidem, C. I, (1075-1250), pp. 164-166, doc. 105, 106.
15
Ibidem, (1301-1320), p. 276, doc. 268 şi 269.
16
Obiectele se găsesc în depozitul Muzeului Regional din Oradea.
TITUS L. ROŞU
74
Un însemnat centru de vamă pe această linie este Valea lui Mihai,

aşezat de valea Eriului, pe drumul ce leagă Sătmarul cu Oradea; şl aici
s-au găsit puternice urme de neolitic, bronz şi din epocile următoare.
In apropierea Văii este vestita aşezare neolitică de la Otomani. Valea
lui Mihai este aşezată deci într-o regiune puternic locuită, din cele mai
vechi timpuri şi pină azi, în lungul unui drum tot atit de circulat atunci,
ca si azi.
In 1312, Carol Robert tinind sfat cu credincioşii baroni şi cu domnul
Henrich, episcopul de Oradea, ii dă magistratului Grigore, fiul lui Lau-
renţiu ... „dreptul de a lua vamă pe acea moşie aşa numită Valea lui
Mihai, în aşa fel ca să ia de acum intutdeauna şi să poată avea de la
fiecare car încărcat cu sare 4 bulgări ... " 17 LE rindul său, magistrul
Grigore, fiul lui Laurenţiu, dă a 10-a parte din veniturile vămii bisericii
Sfintului Gheorghe pentru „mintuirea sufletului" arătind că a primit
vama de la Valea lui Mihai „pc::ntru vărsarea singelui nostru şi pentru
slujba noastră ... "
Se vede însă că fra\ii magistrului Grigore au ridicat pretenţii asupra
moşiilor primite, şi atunci regele Carol Robert, în 1326, dă un nou docu-
ment de întărire a drepturilor şi privilegiilor „ ... luind aminte faptele
de credinţă şi vrednicia credincioaselor slujbe ale magistrului Grigore"
precizind: „am dăruit şi hărăzit lAsind la o parte pe ceilalţi fraţi ai lui
după mami şi rudele sale de singe . . . nişte moşii . . . Apathi şi Tarcea
şi vama ce trebuie sA se ia din Valea lui Mihai ca să le stApînească şi
sl le aibe in veci ... "1s
Lingă SAcuieni, exista pini la 1325, vamă la Olosig. In acest an se
ia dreptul de vamă de la Olosig şi se dA celor ce stăpînesc Săcuienii,
pentru cA aşa cum spune documentul, „drumul ce vine de la SAlard.
spre SAcuieni, este mai drept pentru cei ce merg spre Satu-Mare, decit
drumul ce trece prin pomenitul Olosig" 111 • Din acest document se poate
vedea cA sarea putea fi adusă de la Dej la Satu-Mare şi de acolo, la
SAlacea şi SA.lard pentru teritoriile din nordul regiunii.
Un credincios al regelui Carol Robert, Cosma cel Mic, „nobil de
comitatul Bihor ... " primeşte drept de vamă în cuprinsul moşiei sale la
Rosighea (nord de Valea lui Mihai). Regele precizează în document „că-i
dA şi dlruieşte lui pentru vărsarea sîngelui şi moartea fiilor săi, vamă
aşezatA dupl felul şi citimea mărfurilor aduse acolo de pretutindeni ... ·'
Actul de donaţie a fost recunoscut şi aprobat în adunarea „obştească"
de la Sălacea, de la 1 august 1317 convocată de comitele Doja. Cu acest
prilej, Cosma cel Mic a mai prezentat şi un alt act de privilegii prin
care el şi nepoţii săi sint scoşi „de sub dreptul de jud~cată şi puterea
tuturor comiţilor şi a celorlalţi avind vreo dregătorie ... ". Se vede de
1' Documente . .. , C. I, (1301-1320), p. 201, doc. 166.

u Ibidem, C. li, (1321-1330), p. 188, doc. 391.
11 Ibidem, p. 184, doc. 346.
VAMI, VADURI ŞI DRUMURI COMERCIALE BIHORENE 75
aci că regele Carol Robert a fost sprijinit, în lupta sa pentru domnie,

de mica nobilime pe care apoi o ridică prin privilegii importante ... 20
Cu cîţiva ani mai tîrziu, în 1323, Filip, palatinul judele cumanilor
„dimpreună cu toţi nobilii comitatului Bihor şi cu cei opt juraţi, potrivit
cu rînduiala legii" ridică vama de la Deapoi (Roşiori) care, împotriva
legii şi pe nedrept, fusese ridicată de fiul lui Lucan, înlăturînd-o cu totul
ca fiind o vamă nedreaptă . . . „întărind dreptul de vamă de la Parhida
.a lui Ioan, fiul lui Ivanca". Totodată porunceşte cu străşnicie, „tuturor
negustorilor şi oricăror altor călători care trec pe drumul de la Parhida
şi trebuie să plătească vamă, să treacă pe drumul de la Parhida ... " 21
In această vreme Biharia, atît de însemnată cu secole înainte, decade,
·continuînd însă să fie o aşezare înstărită pe drumul ce leagă Sătmarul
de Oradea. In schimb, se ridică Episcopia Bihorului, ca un însemnat
·centru economic şi administrativ.
Sigur că vor fi fost şi alte puncte de vamă în lungul drumurilor
ce au străbătut nordul regiunii. Rămîne să subliniem centrele care au
avut un rol însemnat încă din timpurile vechi. Acestea sînt: Sălacea,
Valea lui Mihai, Marghita, Sălard, Să.cuieni, Deapoi, Resighea. Dar, aşn
-cum se va vedea din cele ce urmează, pe aceste drumuri se transportau
şi alte mărfuri, nu numai sare.
Al doilea drum principal, „drumul mare" cum se precizează în
documente, făcea legătura Bihorului cu Transilvania, pe valea Crişului
Repede. Strîmtîndu-se prin defileul ce taie munţii pînă la Vadul Cri-
şului, după ce iese din munţi, drumul se ridică pe coasta dealului din
stînga, la Birtin, care în vechime era sus pe deal, şi în valea splendidă
a celor trei. izvoare (nu în vale unde e azi), pentru ca de aici drumul
să se aţină pe coasta dealului. şi mai departe, apărat de inundaţie, unind
satele din văgăunile dealurilor, trecînd, se pare prin Săcădat, la Oradea.
Pe acest drum, pentru Birtin, mărfurile erau vămuite la Vadul Crişului.
Din drumul principal, s-a desprins o ramură care a unit satele din
dreapta Crişului Repede. Dar aceste sate mai aveau un drum de trecere
peste Piatra Craiului pe la Borod (din slavul „trecătoare"), unindu-se
de cealaltă parte a muntelui cu „drumul mare". Pe aici însă nu credem
că se făceau transporturi comerciale. Documentele arată că erau inter-
zise astfel de drumuri grele şi mai ales greu de controlat22 •
La Tileagd, de unde se desprindea şi atunci drumul ce străbate satele
din Luncă spre Marghita, era un însemnat punct de vamă. Alături de
Tileagd, documentele amintesc de satele de pe Criş: Sălboci şi Ineu, .de
unde drumul trecea prin Fughiu, unindu-se probabil cu drumul mare
la Oradea. De la Ineu un alt drum se strecura pe dreapta Crişului pe sub
poalele dealului Orăzii, tot la Oradea. Tot la Ineu, un drum de pădure
străbătea dealuri grele spre Sîrbi, Sălard şi Marghita.
2ll Documente ..., C. I, (1301-1320), p. 276, doc. 268-269.

:n Ibidem, C. II, (1321-1330), p. 94, doc. 206.
22 Ibidem, C. II, (1251-1300), p. 261, doc. 298.
TITUS l. ROSU
76
La ieşirea din munţi era prima mare oprire a tuturor carelor sau
plutelor încărcate sau goale la Vadul Crişului, unde se ridica vama pentru
Birtin. ln documente, vama de la Vad este amintită ca fiind din „ve-
chime'·, faţă de alte puncte de vamă mai noi şi care au fost ameninţate
adesea cu desfiinţarea. Abundenţa carelor în trecere, a plutelor, aşa
cum reiese din documente, arată că acest drum a fost circulat din cele
mai vechi timpuri. De altfel urmele neolitice din peşterile de la Vad,
apoi uneltele de bronz găsite pe traseul canalului hidrocentralei, în drep-
tul comunei Birtin, demonstrează vechimea aşezărilor, ca şi a drumului,
pentru că nu ne putem imagina că oamenii acestor epoci să-şi fi pro-
curat sarea pe alte căi din Transilvania, decit pe cea care străbătea
defileul tăiat de Crişul Repede şi apoi mai departe de Crasna şi Alma.ş
la Dej. In epoca stăpinirii romane a Daciei, drumul acesta a fost foarte
mult frecventat, el fiind de altfel artera principală de legătură din cîmpia
Tisei peste Transilvania la Marea Neagră. Tocmai de aceea la intrarea
in defileu dinspre Cluj. romanii au construit castrul de la Bologa, pentru
paza acestui drum important?-'.
In lurlSi!ul acestui drum, la Vadul Crişului, s-au găsit dinari romani
din vremea lui Gordianus~·. iar 13 Suncuiuş - un vas de flori roman ase-
mănAtor vaselor din Pompef1 ~. De altă parte, împerecherea slavo-romînA
a Vadului (slav) cu Crişul - numele strAvechi al apei - arată rolul
atit de important al acestei trecători şi drum, chiar in epoca migraţiei2 8 •
In primele documente maghiare, Vadul Crişului apare cu numele
semnificativ portus Cryisi, adicA Pourţa Crişului, după cum mai sus era
Poarta Meseşului 77 .
La Vadul Crişului se vămuiau două drumuri: cel de uscat şi cel de
apă. Ambele drumuri merg însă impreunA, pierzindu-se in cimpia Tisei.
Sigur că s-a schimbat mult infA\işarea vAii Crişului Repede în de-
fileu, de la începutul evului mediu şi pină azi; mai ales calea ferată ce
străbate defileul Ciucea-Vadul Crişului, ocupind drumul de căruţe, a
!Acut sA nu se mai poată urmări. în tot lungul său, vechiul drum de care
şi nici cursul Crişului în forma lui veche, atit de mult folosit atunci
pentru plute.
Unde era vadul peste Cris?
Ca dovadă a marii importanţe a acestui punct de vlmuire mai per-
sist.A şi astA.zi turnul de observaţie cunoscut în popor sub numele de
Casa Zm.Aului, iar în ungureşte de Cetatea Zinelor. Acest turn de obser-
vaţie, cu perspectivi pină la pnmul tunel unde Crişul se încovoaie, iar
la vale pini spre vechiul Birtin, e zidit pe spinarea unei. stinci pe sub
» Vezi Mihail Macre a, Ca.atrul roman de la Bologa, Cluj, 1937.

•• Muzeul Regional Oradea, Regurrul inventar, 1896, nr. inreg. 1.
• lbidt>m, 1896, nr. lnreg. 188.
11 Jn peştera ZmAului, unde era punctul de vămuire, au apărut în vara
anului 1957, in urma unei incizii, cioburi de oale specifice epocii prefeudale.
(Cioburile se află în muzeul Şcolii Medii nr. I, Oradea).
ri I a k e Z & i g m o n d, Biharmef111e a rilriJk puaztftd.s rl6tt, Budapest 1940,
p. 330.
ŞI
VAMr, VADl.iRI DRUMURI COMERC!ALE BrHORENE
77
care atunci trecea Crişul. În stînca de sub Cetatea Zmăului se mai pot
vedea şi azi cîrligele din fier înfipte în stîncă, în care erau fixate, pentru
staţionare şi vămuire, plutele ce coborau spre cîmpie. Construcţia cetăţii
arată tehnica veacului al XIII-lea; probabil s-a zidit în perioada de or-
ganizare a noului stat, fiind folosit ca turn de observaţie nu numai pentru
negustori, ci şi pentru eventualele invazii prin această parte. Aici, în
dreptul acestui turn de observaţie, a fost vadul de trecere pe partea
stingă a Crişului, în orice caz, locul de vămuire a carelor. De aici din
dreptul cetăţii, drumul urca pe coasta dealului la Birtinul Vechi. ln
turnul de observaţie era permanent un om de veghe care da de ştire
celor de jos apropierea carelor. In spatele cetăţii se deschide larg
Peştera Zmăului, unde au putut fi depozitate mărfurile vămuite. In tot
lungul defileului, drumul era foarte uşor de străbătut, fără urcuşuri
mari şi fără pericol de inundaţie.
In centrul comunei Vad, în albia Crişului, mai jos de podul actual,
se văd încă picioarele unui vechi pod de lemn. Bătrînii îşi mai aduc
aminte că de acest pod erau legate plutele în drumul lor la vale. Sigur
că acest pod este din vreme mai apropiată. La începutul evului mediu,
probabil Crişul avea alt curs, şi anume pe sub dealul Cutiţelor, răsfi
rîndu-se prin mai multe braţe în lunca largă de la poalele Birtinului.
Chiar şi comuna Vad este mai nouă decît satul de pe coasta din faţă,
Birtinul.
Tot pe la Vad treceau însă carele încărcate ale negustorilor vremii
în Transilvania şi de pe drumul aflat pe partea dreaptă a Crişului Re-
pede, de la Tileagd la Aleşd. In privinţa aceasta, este semnificativ docu-
mentul din 1284 emis în adunarea de la Episcopia Bihorului în care se
hotăra, privind tocmai vama de la Vadul Crişului, ca „sub nici un cu-
vînt să nu se pregătească trecători în locurile anevoioase" 28 • Inseamnă
că trecătoarea prin defileul Vadului era cea mai accesibilă cu căruţa,
călare sau pe jos, în acelaşi timp însă şi cu plutele.
Vama de la Vadul Crişului-Birtin este mai binecunoscută după
năvălirea tătarilor, cînd proprietarii locului au cerut şi au primit din
partea regilor diplome de întărire a proprietăţilor lor. Din cuprinsul
acestor documente, se vede cit de important era drumul de-a lungul
Crişului Repede pentru legăturile economice cu Transilvania.
In 1256, regele Bela al !V-lea dă ordin capitlului bisericii din Oradea
să judece procesul intentat de Ladislau şi Toma, fiii lui Panoratiu din
neamul Chenad, împotriva comitelui Paul, fiul lui Eacky din pricina
hotarelor, a marginilor şi a semnelor de hotar ale pămînturilor sau mo-
şiilor numite Birtin, Sun(:uiuş, Tileagd şi Săbolciu şi a vămii din Birtin.
Capitlul bisericii din Oradea iese la faţa locului pentru delimitarea
hotarelor. Din documentul elaborat cu această ocazie, reiese şi faptul
că aceste moşii erau extrem dP vaste întinzîndu-se - din apropiere3
Oradiei - pînă în Munţii de Aramă; de asemenea că pe vama de la
Birtin erau, atunci, doi stăpîni, cele două moşii avînd Crişul drept gra-
28 Documente . .., C. V. II, (1251-1300), p. 261, doc. 298.
TITUS L ROŞU
78
niţă comună. După ce se descrie o parte a moşiei, documentul con -

tinuă: „după aceea, hotarul il formează riul Criş şi merge in sus spre-
l"ăsărit şi ajunge de-a lungul albiei Crişului la pămintul Teţchea şi la
cele ce ţin de el . . . iar de aci merge de-a lungul albiei Crişului în
sus-zisul pămint Birtin şi trece astfel mai sus, de-a lungul aceleiaşi
albii a Cl"işului in munţii mijlocii şi cei înalţi şi ajunge la locul aceb
unde piriul ce se cheamă Medhespataka se varsă în Criş şi acolo se·
sfirşeşte hotarul în Cl"iş. Iar după aceea iese din sus-zisul pirîu, care se
cheamă Medhespataka pe uscat şi merge de-a lungul aceluiaşi pîrîu
care se afli înspre răsărit, merge în sus pină la muntele care se cheamă
la Vama Rez. După aceea hotarul trece de peste muntele acela şi merge
pini la capătul unei cimpii care se cheamă Vamus ... " Din cuprinsul
documentului se vede cA parte din masivul ce era odinioară în posesia
lui Menumorut. pini la Vama Rez, legătura cu ocnele de sare era în
miinile aceluiaşi stApin.
Important insă, in cuprinsul documentului, este menţiunea că era
vorba să se deschidă un nou drum, pe la Ci.lata, care ar fi lovit în in-
teresele celor ce aveau in mina lor, Vadul.
In 1264, capitlul din Oradea intervine din nou în cearta dintre-
sus-amintiţii proprietari 2', iar in 1284. adunarea generali de la Episcopia
Bihorului stabileşte incA o dată condiţiile perceperii vămii la Birtin şi
Vad 10•
La sfirşitul veacului al Xiii-lea, vremurile grele, de răzmeriţă, care
au zdruncinat din temelii statul ungar, au pus in mare pericol, nu nu-
mai drumurile, ci şi moşiile, ca şi actele de posesiune. De aceea capitlu1
din Oradea, la cererea lui Toma, care zice . . . „ci se teme ca privilegiile
sA nu se piardl, din pricina timpurilor tulburi ... " porunceşte ca sus-
zisele privilegii, adect cel al regelui Ladislau şi al episcopului Bartolomeu
şi al voevodului Roland, privind pomenita jumătate a vămii din Birtin ...
sA se transcrie cuvint cu cuvint in privilegiile voastre dintre care o copie-
sl o plstraţi în clmara bisericii voastre, iar alta sA o daţi comitelui
Toma însuşi, avind insA griji ca nu cumva să se poată sAvîrşi în această
privinţl vreo greşeai.A sau vreo înşelăciune ... " 31 In 1296, episcopul An·
drei porunceşte capitlului sl Ribl griji de toate actele lui Toma pe
care din pricina primejdiilor vremii se teme sl le poarte cu el. In anii
1297 şi 1298, episcopul Andrei al Oradiei întăreşte din nou privilegiile
lui Toma privind Birtinul.
Dar aceste documente mai arunci şi o lumină clară asupra mora-
vurilor nobilimii hrăpăreţe, în vremurile extrem de grele prin care a
trecut ţara, pini la întărirea în domnie a lui Carol Robert. De altfel,
nu cu mult înainte, voievodul Roland, duşmanul de moarte al episco-
pului de Oradea, atacă cetatea Finisului de lingă Beiuş dind cunoscutul
salv-conduct intre alţii şi lui Iacob, fratele episcopului de Oradea. In
• Documente ..., C. vol. II, (1251-1300) p. 53, doc. 47.

• Ibidem, C. (1251-1300), p. 261, doc. 298.
11 Ibidem, p. 405, doc. 453.
V AMI, VADURI ŞI DRUMURI COMERCIALE BIHORENE 79
timpul celor 15 zile, cite se prevăd în document, atacatorii se obligă

să-i apere pe învinşii din cetatea Finisului, faţă de toţi „fie unguri, fie
romîni, fie de ai noştri, fie de ai bisericii care se află între întăriturile din
Şoimus, fie în afara lor, fie că s-au retras sau nu în această vreme de
dezbinare de sub ascultarea biseric':~ ... ;' 32 •
Aşadar s-au răsculat, ni.;. numai nobilii ci şi, aşa cum reiese din
document, cei nemulţumiţi cu ascultarea bisericii. E vorba, fără în-
doială, de voievodatul de Beiuş care îşi mai păstra încă, în mare mă
sură, autonomia faţă de pretenţiile feudalului mai puternic.
In faţa acestor grele şi periculoase evenimente, care au aruncat
ţara în anarhie şi războaie, regele Andrei încearcă să ia anumite mă
suri de siguranţă. In 1291, el dă o dispoziţie prin care opreşte „să se ia
zălog din bunurile locuitorilor noştri care se află în trecere ... şi am
pus să fie desfiinţat acest obicei. De asemenea să se nimicească cu totu1
toate vămile puse pe vremea regelui Ladislau. Mai voim, continuă
regele, ca în locurile vechi de vamă, oamenii nobili şi ai bisericilor
să nu plătească vamă ci numai negustorii, care trec dintr-o ţară în
alta ... u33.
Intr-un document din 1316, aceste vremi se descriu în felul urmă·
tor: „ ... înainte de a se fi întărit puterea preluminatului principe a
Domnului Carol, ... în deosebite părţi ale regatului se săvîrşeau nenu-
mărate semeţii, neînţelegeri, certuri, războaie şi fapte de silnicie ... incit
cei săraci şi fără putere, erau apăsaţi fără nici o milă de cei bogaţi şi
puternici, dreptate nu domnea în ţară sau era puţină ... " 34.
Ajungînd Carol Robert să se consolideze în domnia Ungariei, el
îşi arată recunoştinţa faţă de cei care au luptat alături de el, nu numai
prin împroprietărirea cu moşii, ci şi, aşa cum s-a mai văzut, prin acor-
darea de drepturi de vamă. Tot atunci s-a procedat şi la reglementarea
vămilor, desfiinţîndu--se cele care au fost înfiinţate cu de la sine putere.
Din această vreme apare ca un loc de vamă deosebit de important
Tileagdul. Am arătat că aici se făcea legătura cu un drum ce trece şi
azi prin multe sate, pînă la Marghita sau Sălard.
In 1308, într-un act al capitlului din Oradea, de împărţire a mo-
şiilor între membrii familiei Csanad, e trecută şi vama de la Tileagd 35 • In
1312, Carol Robert dă lui Nicolaie, fiul lui Toma din neamul Csanad,
„pentru slujbele făcute în timpul războiului pe veci, în pomenitul sat
Tileagd, acest fel de vamă anume ca numitul magistru Nicolaie şi moş
tenitorii săi şi urmaşii moştenitorilor săi să aibă pe veci dreptul de a
cere vamă" înşirîndu-se, mai departe mărfurile şi taxele ce se vor
percepe36 •
Cele două drumuri principale: cel de nord, de la Satu-Mare şi cel
de pe valea Crişului Repede, „drumul mare", se uneau la Oradea, de
32 Documente .. „ C. vol. II (1251-1300), p. 404, doc. 252.
33 Ibidem, p. 363, doc. 397.
34 Ibidem, C. vol. I (1301-1320), p. 246, doc. 237.
3i Ibidem, p. 69, doc. 98.
36 Ibidem, p. 202, doc. 167.
TITUS L. ROSU
80
unde, tot pe Criş, prin Palota, iar de aici pe lingă cetatea-mănăstire de

la Sint Ioan şi pe lingă cea de la Cheres1g, trecea în cimpia Tisei.
Al treilea drum principal, ca şi azi, era cel de pe valea Crişului
Negru. De la Beiuş, acest drum se ramifică. Ţinînd cursul Crişului
Negru, prima ramură uneşte satele de pe cîmpie spre Tinca şi mai la
vale. Spre acest bazin ~e orientează aşezările întărite de la Mierlău,
Hidi$elul de jos şi cel de sus. A doua ramură a acestui drum duce de
la Beiuş peste Răbăgam-Ceica, in lungul căruia s-au găsit şi monede
romane, iar a treia ramură de l& Beiuş, peste Roşia, trecind prin Reme-
tea - vestită pentru frescele cu inscripţii slave, din biserica reformată -
ajungind într-o regiune de munte puternic locuită din cele mai vechi
timpuri. De aici, peste Dames, drumul coboară în valea Crişului Repede,
la Brat.ca.
Despre drumul de pe valea Crişului Negru sint puţine informaţii
din epoca de care ne ocupăm.
Totuşi. şi acest drum. care leagă Munţii Apuseni - bogaţi în arami,
aur şi fier - cu cimpia Tisei, in lungul căruia se atestă numeroase aşe
zări din epocile preromană, romani şi prefeudali, a avut o însemnătate
deosebit.A de-a lungul veacurilor. La Talpe, lingă Beiuş, s-a găsit o oa.IA
de pAmint cu monede din Dyrrachium şi Apollonia. Monede romane
s-au glsit apoi la Drtgeşti şi foarte multe la Oradea. Dar drumul acesta
nu mergea pe vale ci. dupA cum se mai poate constata, pe dealuri, pe
MlgurA, \inind locurile mai inalte. de pldure, peste Holod, Calea Mare.
Jnsuşi numele acestui sat arat.A că drumul principal, „calea cea mare",
ţinea culmea dealurilor. indreplindu-se prin LAzAreni, spre valea Crişului
Negru, Ja Tinca. CercetArilt privind valea Crişului Negru, mai ales
partea de sus, sint abia la început. Intensificarea lor prezintă o necesitate
imperioasă in dezlegarea c.titor probleme istorice pe care le pune bazinul
Crişului Negru.
Credem cA bazinul su~rior al Crişului Negru, unde erau puternice
autonomiile voievodale locale pini in veacul al XIV-iea, s-a orientat
in relaţiile comerciale peste munţii Moma-Codru, uşor de trecut şi cu
multe drumuri şi clrlri bătute - spre valea Crişului Alb şi a Mure-
şului. De altfel, satele care se inşirA 11zi la poalele acestor munţi, de
ambele plrţi, au fost aduse in val(, de-acolo.
In ianuarie 1958, s-a descoperit în Ct)muna Dieci un tezaur de 349
de monede din Dyrrachium şi Apollonia. Trebuie să fie o legătură
strinsl de timp şi interese intre acest tezaur şi cel de la Talpe de lingă
Beiuş, glsit la poalele unui de9.l, pe coama căruia se mai pot vedea şi
azi, foarte bine, vreo 10 tumuli circulari, ridicaţi acolo nu la intîmplare.
Comuna Dieci este aşezată pe drumul principal al aurului, spre Brad
şi în acelaşi timp pe un drum secundar, peste munţii Moma-Codru, la
Vascău, spre Băiţa, alt centru minier. Drwnul care ducea la Brad en
foarte circulat, inel din vechime. Este vorba deci de o unitate terito-
rială şi politică
în care se cuprinde bazinul superior al Crişului Negru
şi munţii bogaţi în aur, pînă la graniţa voievozilor din Zlatna37 •
Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat mai sus, spre Oradea, se circula
şi cu mărfuri, dovadă descoperirile întîmplătoare de monede greceşti şi
romane. Dar în jurul Oradiei şi pe teritoriul oraşului au fost găsite
foarte numeroase monede de acest fel, îndeosebi la Solca Seleuş şi spre
Băile Victoria la Sînmărtin. În lungul drumului pînă la Oradea apar
din abundenţă monede din epoci mai tirzii, de dinainte şi de după epoca
stăpînirii turceşti.
In cuprinsul acestei lucrări, au fost amintite mai des, avînd un rol
deosebit in istoria acestei regiuni, Biharia şi Oradea. Aşa cum s-a arătat
de altfel, rolul lor e mult mai vechi decît formarea şi organizarea sta-
tului feudal maghiar. După cucerirea de către unguri a acestor teritorii,
se ridică Oradea, Biharia, rămînînd pe ultimul plan. Important de re-
amintit însă este faptul că Menumorut avea cetăţi şi în alte părţi in
apropierea Oradiei: la Batăr, Beliu, Cetar, Leta, Petreu, Soimi, Lunc-
şoara, Peştera, Tileagd, Giris etc. 28 • De altfel documentul din 1202 pri-
vind moşiile bisericii din Arad aminteşte de ... „cetăţile bihorenilor ... "
referindu-se probabil la cele dinspre sud, dinspre Crişul Alb 39 •
După cucerirea ei de către unguri, Biharia, cu cetatea ei puternic
întărită, continuă să joace un rol important şi în noua situaţie. In 1111
episcopul Sixtus se intitulează „Sixtus Bihorensis", pentru ca în 1113
să se intituleze Sixtus Varadinensia ... 40 • De altfel, regele Ladislau
fundează o episcopie la Oradea, la sfîrşitul veacului al XI-lea cu un rol
foarte însemnat în politica de cuceriri şi de consolidare a puterii regale.
Cronica Pictată de la Viena descrie acest fapt în felul următor: „După
aceasta, a găsit în parochia fortăreţei Bihor între fluviile Criş, într-o
vînătoare, un loc, unde la îndemnul îngerului, a hotărît să ridice în
cinstea fecioarei Maria, o mănăstire, loc pe care l-a numit Varad. Regele
întemeietor a şi fost înmormîntat in catedrala zidită de el" 41 •
Din cele de mai sus, reiese faptul că Oradea a fost cucerită mult
după căderea Bihariei. Legenda cu vînătoarea arată tocmai acest lucru,
şi numai după acest fapt, episcopul Sixtus şi-a mutat reşedinţa la Oradea.
Nu poate fi vorba de o întemeiere a acestei puternice aşezări, la sfirşitul
secolului al XI-lea. De altfel, documentele de mai tîrziu lasă să se
vadă obiceiuri şi drepturi mai vechi. Dar de acum, Oradea apare în
toate documentele epocii, ca o aşezare deosebit de importantă din punct
de vedere economic şi politic. Ar fi putut fi construită în numai cîţiva
ani, pe loc sălbatic? Rotărit că nu. De altfel, am arătat în cele prece-
dente, că atît urmele arheologice mai vechi cît şi cele mai noi, din
epoca migraţiei, atestă pe acest loc o aşezare deosebit de importantă şi
'SIConst anti n Pa v e 1, Şcoalele din Beiuş, Beiuş, 1928, p. 40.
38
Ş te f an L u p ş a,
Istoria naţională şi bisericească a Romînilor bihoreni
(manuscris), p. 4.
:l9 Documente ... , C., voi. I, (1075-1250), p. 22, doc. 40.
40 Ibidem, p. 2, doc. 2, nota 2.
41
Cronica Pictată de la Viena, ediţia Gh. Popa-Lisseanu, cap. LXIV.
TJTl'S l. ROŞU
82
puternică. Credem, pe baza acestor materiale arheologice, că Oradea a

fost o localitate de primă importanţă economică şi strategică şi pe vremea
lui Menumorut. Aici, ducele slavo-romin a avut, tot ca şi la Biharia,
o cetate de apărare, tot atit de importantă. Aceasta trebuie căutată la
temelia actualei cetăţi orădene. Tocmai aceste puternice urme materiale
l-au îndemnat pe N. Iorga să scrie. ,.La Oradea Mare, o cetate de acest
fel, un velichi grad, poate exista cu mult înainte de venirea unguri-
lor ... " 42• De altfel, asa cum s-a arătat, atit locul, cit şi importanţa lui
economică, de legătură intre munte şi cimpie, intre nord şi sud, pe cea
mai importantă arteră de comunicaţie, peste munţi în Transilvania, pe
care o formează Crişul Repede, impun crearea şi organizarea acestei
aşezări cu rosturi atit de importante încă din cele mai vechi timpuri.
Documentul regelui Emeric din 1198 ... vorbeşte aici, despre „vama
cetăţii Bihor de pe Criş ... " ... care nu putea fi alta decit Oradea Mare.
Chiar daci îndeplinea numai un rol de vamă a cetăţii Bihor, aici trebuie
să fi fost un loc organizat, dezvoltat din punct de vedere economic şi
aplrat bine, ştiind ci vlmile erau cele mai însemnate izvoare de venit
ale vremii. Regele Emeric arată in documentul de mai sus, că „mer-
gind pe urmele cucernice ale înaintaşilor . . . şi pentru mintuirea sufle-
tului tatălui nostru Bela ... întăreşte vama c~tăţii Bihor la Criş, dată
prin dania fericitului rege Ladislau, in vremea întemeierii acestei biserici
in folosul episcopului şi al fraţilor bisericii din Oradea ... " 43 • Documentul
însuşi arat.A ci aceast.A vaml exista mult înainte şi că a fost datA ...
„in vremea întemeierii acestei biserici ... "
Vama de pc Cri.ş se va fi ridiatt bt Seleuş care a îndeplinit acest
rol de vamA şi in vremurile următoare. Creasta de deal pe sub care
curge azi riul Peta se numeşte Salca (Szalka Puszta) al clrei nume ar
putea avea legătură cu sarea. De altfel, pe aci mergea drumul, pe sub
dealul cimitirului Rulikovschi. mai departe spre Sint Andrei, în cîmpia
Tisei. Pe acest teren. s-au glsit şi se mai pot gAsi urme materiale foarte
abundente şi la începutul epocii f eu.dale.
ln 1184 se arată ci episcopul de Oradea avea de aici „o mie de
mA.rci din venitul pe sa.re, drumuri şi altele" 44 • Este o sumă foarte
mare dac.A ne gindim că numai cu o marcă se putea cumpăra în 1288 o
jumătate de moară, pe riul Haieu. Acest venit nu putea fi ridicat in
aceste plrţi decit de Ja Oradea. De altfel. în 1203, regele acordă bisericii
Episcopiei de Oradea . . . „două părţi din dările ce-i revin lui atît din
satele, cit şi din tirgurile întregului comitat Bihor, atit în jurul Biho·
rului, cit şi în jurul Zarandului . . . exceptîndu-se intre altele Ianosda
şi Tirgul Reginei"u.
Rolul de ,.centru" în cadrul vieţii economice a acestei regiuni a
flcut din Oradea un loc întărit, dindu-i posibilitatea, mai tirziu, să se
a N. I org a, Cele tret Crifurf, an. 1921, An. II, nr. 1-2, p. 5.
a Documente ..., C., voL I (1075-1250), p. 14, doc. 24.
„ lbtdem, p. 10, doc. 17.
ta Ibidem, p. 27, doc. 42.
dezvolte ca un centru de meşteşugari şi negustori, devenind şi un im-

portant centru religios şi politic.
„Problema naşterii oraşelor este în primul rînd problema adîncirii
diviziunii sociale a muncii, ca urmare a separării activităţii industriale
de activitatea agricolă, a creării unor relaţii economice noi, de marfă -
bani, a dezvoltării schimbului de mărfuri şi a pieţei interne ... " 46 •
Dar poziţia de „centru" a Oradiei reiese şi din documente mai tîrzii.
La sfîrşitul veacului al XIII-lea, din cauza slăbiciunii puterii regale.
potentaţii, în frunte cu voievodul Transilvaniei, atacă cu vehemenţă
posesiunile, ca şi privilegiile episcopiei şi capitlului de Oradea.
Intre 1272-1289 episcopia se plînge că „magistrul Roland, fiul lui
Toma, le-a desfiinţat tîrgul ·. . . ce fiinţa în Oradea". Regele ordonă să
se trimită un om pentru cercetarea celor reclamate.
In 1285 are loc un conflict cu capitlul, pentru vama ce se ridica
la Oradea. Intervine episcopul Bartolomeu numind o comisie, pentru
cercetarea cazului. în hotărîrea luată, se spune: „ . . . fraţii noştri, ca-
pitlul bisericii noastre, infăţişîndu-se în persoană, au chemat la judecată,
înaintea noastră, pe juzii şi oamenii noştri din Olosig, din Satul Nou şi
din Sfîntul Laurenţiu, arătînd că, deşi toţi oamenii ce intră cu măr
furile lor în această cetate a noastră din Olosig, Satul Nou şi Sfîntul
Laurenţiu, sînt datori să ne dea şi să ne plătească vama obişnuită din
vechime de pe orice mărfuri, în locurile lor de găzduire ori şi unde
ar poposi, atît în ziua tîrgului, cît şi in alte zile, pomeniţii oameni şi
juzi ai noştri, au împiedicat pe oamenii acestora (ai capitlului) de la
strîngerea cuvenită a acestor vămi. Din partea lor, numiţii oameni şi
juzi ai noştri au răspuns că pomenitele vămi niciodată n-au fost în
obicei şi vameşii lor nu le-a cerut niciodată ... " 47 • E aici şi o luptă a
orăşenilor împotriva marelui exploatator care era capitlul şi care urmă
rea obţinerea a cît mai multe cîştiguri prin impunerea de noi taxe.
Episcopul judecă în favoarea copitlului, adică „să rămînă aşa cum
au fost arătate în plîngerea lor ... "
Se vede însă că nu numai la Oradea au avut loc astfel de încăl
cări. Dimpotrivă, în decursul vremii au luat fiinţă vămi noi, s-au pus
taxe ilegale, urcîndu-se taxele stabilite de mai înainte prin dispozi-
ţii legale. E vorba însă nu numai de apucăturile hrăpăreţe ale nobi-
lilor, ci şi de acei „juzi" şi „oameni ai noştri" care împiedică încasarea
taxelor vamale. Ei pot face parte şi din rîndurile meşteşugarilor şi ne-
gustorilor care luptă împotriva dispoziţiilor ce împiedică meşteşugăritul
şi dezvoltarea comerţului.
ln urma acestor cazuri, nu rareori, episcopul Bartolomeu al Oradiei
şi Roland, voievodul ·Transilvaniei, convoacă adunarea generală la Epis-
copia Bihorului în urma intervenţiei regelui Ladislau, pentru reglemen-
tarea situaţiei vămilor. ln scrisoarea regelui Ladislau, prin care se cerea
acest lucru, se aminteşte de deosebite vămi „ce se iau în locurile ce nu
46 Ştefan Pascu, Meşteşugurile din Transilvania, Bucureşti, 1954, p. 44.
47
Documente .. „ C„ vol. II, (1251-1300), p. 277, doc. 313.
84 nn·s l. ROSU
sint datorite", dispunind regele „să desfiinţeze cu totul acele vanu care
îşi au obirşia sau începutul după moartea regelui Bela ... ". Situaţia însă
nu se va „normaliza" decit după venirea lui Carol Robert la tronul
Ungariei.
Din cuprinsul documentelor citate, se conslată pe teritoriul regiunii
pină la jumătatea veacului al XIV-iea numeroase tîrguri şi cetăţi, cu
privilegii însemnate.
Organizare, mărfuri şi taxe vamale. Avindu-se în vederea însem-
natele venituri pe care le aduceau drumurile şi tirgurile, prin vămi.le
ce se încasau de pe urma circulaţiei mărfurilor şi oamenilor, a trebuit
să se organizeze un intreg aparat de supraveghere a drumurilor şi d~
încasatori, atit la punctele de vamă, cit şi in tirguri ... In 1183, regele
Bela al Iii-lea vorbeşte de „slujbaşi, păzitori ai tirgurilor ... ". Iar pentru
ca incasările să fie cit mni mari, erau obligaţi negustorii să treacă pe
d1·umurile stabilite şi nicidecum pe drumuri lăturalnice. In documentul
privind desfiinţarea vămii de la Parhida - se arată că - adunarea ge-
nerală a nobililor din 30 octombrie 1323 accentuează: „poruncim cu străş
nicie negustorilor şi oricăror altor călători care trec pe drumul de la
Parhida. să nu cuteze a trece pe vreun alt drum plătind numai acolo vamă
legiuitA. Iar cei ce vor fi prinşi că au trecut pe vreun drum lăturalnic,
pentru acea faptA vor fi despuiaţi de toate lucrurile lor" 411 •
Iar la Satu-Marc- .. de asemenea. neguţătorii care merg neguţăto
rind intre munte şi Satu-Mare ... dacă ar trece dincolo de cămara din
Satu-Mare fără n fi căpătat voia comiţilor cămărilor, pe furiş, prin
păduri şi cringuri lăturalnice, şi pe drumuri neobişnuite şi ocolite, cu
aur şi cu aq~int. impotriva sus-zişilor comiţi, sl fie pedepsiţi cu pe-
deapsA hotăritA de majestatea sa regali ... " 49 •
Sint insă şi negustori scutiţi de rege de toate obligaţiile ce decurg
din circula\ia pe drumuri şi din vinzlri.
Astfol. negustorul lonas zis Albas din Satu-Mare a fost scutit de
taxe pL·ntru .. !-.lujbl•le vrt'"Cinkc pe c&re le-a îndeplinit el la timpul po-
trivit pentru mulţumirea tatălui nostru prin împrumutarea banilor săi,
şi in alte imprejurlri cind s-a arătat atit de supus voinţei regeşti, încît
el însuşi a fost luat în prinsoare indurînd din această pricină multe
lipsuri şi necazuri spre marea primejdie a bunurilor sale ... "
Pe negustorii din Szekesfehervar, regele ii scuteşte desigur tot
pentru merite insemnate aduse Casei regale - „de vamA pe tot cuprin-
.
s ul rega tul u1... ...~
.
Transportul mlrfurilor se făcea cu căruţe, pe spatele cailor sau cu
plute, pe ape, iar pe Someş - r.u nave. Dintre mArfuri, cea mai căutată
a fost sarea, ca şi diferite postavuri. Negustorii erau din ţari, dar şi
străini. lndeosebi regii Ungariei au avut o griji deosebită faţă de oaspeţi,
pe care i-au d.lruit cu o mulţime de privilegii.
• Documente . .. , C., voL II (1321-1330), p. 94, doc. 206.

a Ibidem, voL IV (1341-1350), p. 402, d~. 577.
• Ibidem, vol. I (1301-1320), p. 372, doc. 450.
I
VAMI, VADURI ŞI DRUMURI COMERCIALE Bil-!ORENE
85
Credem că şi pe drumurile amintite au circulat negustorii genovezi

care au fost dotaţi cu privilegii foarte mari de către regele Ludovic în
1349 - cu toate că tlocumentul respectiv se referă numai la teritoriile
din sudul regatului pînă la Buda. In document se spune: „poruncim ca
orice genovez, ins care ar fi socotit ca genovez şi care s-ar bucura de
dreptul genovezilor, să poată şi să aibă voie de acum înainte să care şi
să spună să se care fără nici o supărare în ce priveşte bunurile sau
fiinţa lui ... " 51 •
ln orice caz. se aduceau mărfuri diferite din ţară, ca şi de peste
hotare. Prin negustorii din Casovia. spre pildă, se aduceau mărfuri din
Polonia. Casovenii cercetau pieţele Clujului, Bistriţei, Bălgradului (Alb.'.l-
Iulia), Aiudului, Turzii şi Sibiului. Sibienii aveau monopolul comerţului
în apusul ţării şi aduceau mărfuri din Austria sau Italia ... 52 .
Taxe vamale. Taxa vamală se lua in natură sau în bani.
în 1165 mănăstirea ducelui Almus din Meseş lua de fiecare car cite
un bolovan de sare din cea aparţinătoare regelui sau în bani preţul
unui bolovan de sare. Dar nu numai într-un singur loc se lua vamă în
lungul drumului. De aceea, pînă să ajungă la destinaţie, era lăsată pe
drum o mare cantitate de marfă. Un bolovan de sare avea circa 10-15 kg.
Pe o căruţă cu cai moţeşti, pe drumurile acelor vremi, nu se putea în-
cărca mai mult de 500 kg. Nu credem că la destinaţie să se fi ajuns
cu mai mult de 400 kg sare 53 •
ln 1204 la vama Birtin-Vadul Crişului se percepeau următoarele
taxe: „de fiecare car încărcat cu sare doi bolovani de sare şi doi dinari
mici, iar de fiecare car încărcat cu marfă, cu postav, vin sau alte măr
furi, care treceau prin acel loc, al vămii Birtin, să se ceară ca vamă o
jumătate de gros". S-a interzis să se ceară vamă de la acei care merg
pe jos, călare, cu carele goale sau chiar încărcate trecînd dintr-un loc
într-altul, fără a face negoţ, ceea ce înseamnă că înainte se percepea
vama în astfel de cazuri. Hotărîrea Adunării de la Episcopia Bihor a
fost adusă la cunoştinţa poporului . . . pentru ca să nu se poată Iun
vamă mai mare decît se cuvine .. .54.
ln 1312 la vama Valea lui Mihai se lua „de fiecare car încărcat cu
sare, patru bulgări de sare, la un car gol patru dinari vienezi, pentru
un cot de postav curat, o jumătate de ponderă, pentru un cot de postav
cenuşiu, doi dinari vienezi, de asemenea de la un car mare încărcat,
numit „masa" (maje) o jumătate de fertun, de asemenea pentru un bu-
toiaş de vin o ponderă, de asemenea pentru un cal sau o vită grasă de
vînzare un dinar vienez ... " 55•
La vama Tileagd se cerea „doi dinari banali de la fiecare car gol
mergînd după sare în părţile Transilvaniei şi tot doi dinari banali şi
51
Documente .. ., C., vol. IV (1341-1350), p. 486, doc. 702.
: N. I org a. Istoria comerţului romînesc. Epoca veche, Bucureşti, 1937, p. 4G.
Documente .. ., C., vol. I (1075-1250), p. 4, doc. 8.
54
Ibidem, vol. II (1251-1300), p. 261, doc. 298.
55
Ibidem, vol. I (1301-1320), p. 201, doc. 166.
TITUS L. ROSU
86
patru drobi de sare de fiecare car încărcat cu sare care se reîntoarce

din acele părţi. De asemenea cite un fertun de fiecare car încărcat numit
în limba obişnuită „masa" (maje). De asemenea două pondere de fiecare
bucată de postav de Ypres. De asemenea o pondere de bucata de postav
de Tournai. De asemenea o jumătate de pondere de bucata de postav
de Haga. De asemenea o pondere de fiecare butoiaş de vin. De asemenea
de fiecare cal de vinzare o pondere, iar de fiecare bou, un dinar. De
asemenea un dinar, pentru două vite mici" 06 •
In a doua jumătate a veacului al XIV -lea, întărirea puterii regale
şi asigurarea drumurilor au făcut ca şi in aceste părţi să se intensifice
exploatarea bogăţiilor atit de necesare dezvoltării statului cit şi co-
merţului.
56 Documrnlf' ... , C .. voi. I (1301-1320), p. 202, doc. 16i.
CONTRIBUŢII PRIVIND ŢESATORII BRESLAŞI DIN ŢARA BIRSEI
IN SECOLUL AL XVIII-LEA
de CAIUS T. JIGA
O dată cu dezvoltarea mijloacelor de producţie, era firesc ca şi or-

ganizarea în bresle a meseriaşilor să sufere transformări. In cadrul pro-
ducţiei meşteşugăreşti a început să se desfăşoare o luptă în care, cioc-
nindu-se interesele social-economice, ·au luat naştere o serie de frămîn
tări deosebit de semnificative. Urmărirea acestor frărnîntări în Ţara Bîrsei,
fie chiar în linii mari, ni s-a părut interesantă, deoarece meseriaşii
rornîni au reuşit, în urma unor lupte îndîrjite, să-şi cîştige drepturi
egale de muncă.
Se ştie că în multe din oraşele Transilvaniei au existat ţesători. sau
postăvari care făceau tot felul de pînzeturi şi postavuri din in, cînepă
şi lină.
După un timp oarecare s-a ajuns la o specializare, căci ţesătorii
fabricau din in şi din cinepă tot felul de pînzeturi de la giulgiurile cele
mai fine, pînă la pînza cea mai aspră de sac.
în cetatea Braşovului exista în această privinţă o adevărată tradiţie,
deoarece postăvarii trebuiau să aplice semnul distinctiv pe fiecare balot
de postav încă din anul 1444 1• La Braşov se făcea atît postav mai aspru
pentru soldaţi (seimeni) cit şi stofă mai bună pentru boieri.
Ţesătorii braşoveni produceau tot felul de pînzeturi, stofe şi posta-
vuri de bună calitate, foarte apreciate, mai ales în Principatele dunărene.
Toate aceste articole erau aşa de cerute, observă N. Iorga, dincoace.
de munteni, iar vînzarea lor aşa de plină de cîştig pentru braşoveni,
încît se scutea de vamă 2 •
În privilegiul de oomerţ dat brnşoveniilor de voievodul Ţării Romi~
neşti, Mircea oel Bătrln (1413, august 25, întărit !La 1431, ianuarie 28), se
spune că pentru anumite mărfuri roonf ecţionate cu mina, ca postavul cenu-
şiu (panno griseo) pînza (tela), inul (lino) şi toate oo1e1alte de acelaşi feL
carie se vor produce la Braşov, nu vor plăti în nici o looalitate din
MU;ntenia varnă3 •
Vezi Ş t. Pascu, Meşteşugurile în Transilvania, p. 145; Arhivele Statului

1
Braşov, fond privilegii. Se ştie că prima frăţie a ţesătorilor braşoveni datează din
anul 1481.
2
Vezi Hurmuz ac hi - I org a, Documente, X\12, p. 9.
3 Ibidem.
CAIUS T. JIGA
88
Şi coregentul lui Mircea cel Bătrin, Mihai I, specifică într-un hrisov

dat în anul 1418, „şi pentru bucăţile de postav de vor fi călţuni tăiaţi, sau
cite 3-4 coţi să nu-i vămuiţi" • 4
Nici în specificarea amănunţită dintr-un hrisov dat de voievo-

dul Ţării Romineşti, Vlad, în anul 1437, aprilie 8, nu se găsesc schimbări
faţă de cele spuse în celelalte hrisoave anterioare 5 •
Vlad al III-iea Călugărul se roagă (1493, iunie 27) de braşoveni să
intervină pe lingă vameşi ca să nu-i ia vama numită vigesima, pentru
nişte postavuri ale lui 6 • Se ştie că vigesima şi trigesima nu se luau decH
pentru postavurile străine.
Bunele relaţii de vecinătate care au existat tot timpul intre braşo
veni şi voievozii Ţării Romîneşti par ameninţate de anumite împreju-
rări; un negustor muntean, trecut la Braşov în mod clandestin, a fost
prins de vameşii de la Bran. Vlad al III-lea Călugărul cere (1495,
ianuarie 5) braşovenilor să intervină pentru a-l elibera, căci dacă nu
vor face aceasta, el va închide drwnurile, „pentru ca oamenii noştri
să nu mai treacă la voi şi nici ai voştri să nu mai vină la noi". Apoi
adaugă .,ori credeţi cA postav şi fier nu mai putem găsi în alte locuri?
Tn Moldova şi in Turcia găsim atîta cit dorim" 7 •
Suplrarea n-a durat desigur mult timp, deoarece alte documente din
acel timp arată cA relaţiile s-au restabilit. Nici meseriaşii sau negusto-
rii transilvăneni nu erau totdeauna de bună-credinţă faţă de confraţii
lor din Principate. Aşa spre pildă, negustorul braşovean Gheorghe Kir-
schner a cumpărat în anul 1567 de la ţlranii Matei Gerthner şi Prele
din satul Bărcut, raionul Făgăraş, mai multe bucăţi de pinză şi le-au
vindut apoi unui negustor din Brăila. Acesta voind să le revîndă, a con-
statat cA unele bucAţi de plnzA sint ceva mai scurte şi au anumite de-
fecte. Negustorul braşovean Gheorghe Kirschner, care vînduse bucă
ţile de pinzA negustorului din Brăila, a cerut despăgubiri de la Matei
Gerth.ner şi Prele din Blrcut. Chestiunea ajungînd în faţa scaunului de
judecatl din Cincul-Mare, acesta respinge acuzaţia şi învinuirea de
fraudA adusA de negustorul braşove&n pe motivul că în clipa cînd a cum-
părat bucăţile de pinzA de la cei doi ţ.lrani a ştiut că ele n-au lungimea
obişnuitA 8 •
Cazuri ca cele de mai sus n-au împiedecat pe înşişi voievozii Ţări
lor Romine sA rAminA cei mai buni clienţi pentru pinza şi postavul bra-
şovenilor. AceastA situaţie continui tot secolul al XVI-lea şi al XVII-iea.
Aşa spre exemplu, cAmAraşul Enache scrie la 11 martie 1643, din încre-
dinţarea Voievodului Matei Basarab, braşovenilor, că i-a trimis prin
solul Apostol o comand.A domnească de „boboaie şi cămeş", ce trebuieşte
de paşti. La un an după aceea, scrie chiar Matei Basarab judelui Braşo-
• I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile TdrH Romineştt cu Braşovul,
''Ol. I, Bucureşti, 1905, p. 7.
• Ibidem, p. 73.
11
Ibidem, p. 341.
1
I. B o g d a n, Documente ..., p. 343.
1 Arhivele Statului Sibiu, fond. U. V., 732.
89
vului cerindu-i postav pentru ca „să îmbrăcăm curtea" 9 , iar în 1651, tot
Vodă îşi exprimă aceeaşi dorinţă voind să-şi îmbrace slujitorii 10 •
Dar postavul nesosind la timp, Matei Basarab îl reclamă şi roagă
să fie trimis pentru ca oamenii săi să nu mai aştepte în zadar 11 •
Cel mai serios cumpărător al postavului braşovean a fost însă Con-
stantin Brîncoveanu. in noiembrie 1697 el comandă 240 de bucăţi de
postav albastru pentru slujitorii curţii domneşti. Pentru a uşura pro-
cesul de producţie, pune la dispoziţie braşovenilor chiar lîna necesară
şi plăteşte 1500 de taleri arvună postăvarilor 12 •
La 26 februarje 1705, acelaşi domn comandă 270 de bucăţi de postav
verde, roşu şi albastru, pentru suma de 3300 de taleri 13 şi roagă pe
„jupînul Andriaş" să ceară comandantului cetăţii Braşovului cîţiva
soldaţi care să însoţească oamenii cu postavul pînă la Predeal; îl mai
înştiinţează că acolo îl vor aştepta slujitorii săi cu cai şi „zablău" de
învelit, trimişi de ispravnicul de la Cîmpina 14 •
Domnitorul, fiind mulţumit de execuţia comenzii, roagă în maTtie
1707 pe judele Braşovului să-i mai facă în grabă alte 44 de bucăţi postav
şi cu 10,33 florini bucata. Postavul trebuia să fie adus la Cîmpina.
Pentru aceasta Brîncoveanu va trimite un om cu bani şi cai „că ne
iaste voia pîn în zece zile să fie postavul aici" 15 •
Se vede că postavul braşovean era de bună calitate şi pe placul
întregii curţi domneşti, deoarece în anul următor, 1708, acelaşi domn
comandă la Braşov alte 377 bucăţi de postav 16 •
Comenzile mari de postav braşovean făcute de voievozii din Prin-
cipate au îndemnat şi pe alţi negustori munteni să cumpere aceste pro-
duse de foarte bună calitate. O mulţime de acte confirmă această situaţie
care a dăinuit tot timpul secolului al XVIII-lea şi chiar în prima parte a
secolului al XIX-lea 17 •
Ţesătorii scheieni. Comenzile mari de pînzeturi şi postavuri braşo
vene au fost executate de ţesătorii breslaşi, care, în majoritate, lo-
cuiau în cuprinsul cetăţii. in afară de aceşti ţesători autorizaţi breslaşi,
existau un număr destul de însemnat de ţesători nebreslaşi care n-aveau
autorizaţie de a-şi exercita meseria. Aceştia locuiau şi în suburbia romî-
nească a Scheiului. Romînii scheieni nu s-au ocupat prea mult cu ţesu
tul postavului fin. Lipsa documentelor este semnificativă. Există totuşi
unele menţiuni.
9
Catalogul Doc. romîneşti, din Arh. St. Braşov, voi. I, Bucureşti 1955, nr. 17.
(în continuare se dă prescurtat C.D.R.).
1
° C.D.R., 1 nr. 57.
11 Ibidem, nr. 59.
12 Ibidem, nr. 149 şi nr. 150.
13 Ibidem, nr. 216.
14 Ibidem, nr. 215.
15 Ibidem, nr. 227.
16 Ibidem, nr. 243.
17
Importul de postavuri şi pînzeturi braşovene în Principatele Romîne poate
fi urmărit pe baza documentelor publicate şi pe baza materialului inedit din Arhi-
vele Statului Braşov.
CAll.75 T. JIGA
90
In februarie 1695 un scheian. Stoica Postăvariul, semnează ca mar-

tor, împreună cu alţi romîni din Schei, o dovadă 18• Cîştigînd bine cu
meseria lui, care se pare a fi fost aceea a postăvăritului, el îşi permite
să cumpere, în primăvara anului 1701, 8 pogoane de vie în Dealu]
Ursoaiei de lingă Ploieşti 19 ; dar Stoica Postăvariul sărăceşte, fiind con-
strins să cedeze, in 1716, viile din Ţara Romînească bisericii Sf. Nico-
lae din Scheii Braşovului in schimbul unor bani împrumutaţi de aceasta20 •
Postavurile fiind produse mai fine desigur n-aveau aceeaşi căutare
printre romini ca saricile şi „straiele". Dacă n-au existat printre rominii
scheieni, meşteşugari care să ţese postavuri propriu-zise, anumite indicii
arată ci scheienii s-au ocupat din ~le mai vechi timpuri cu ţesutul stra-
ielor, velinţelor şi saricilor.
lntr-o jalbl. adresată de scheieni la începutul anului 1700 Magistra-
tului BraşovuluL se cere insistent ca proprietarii de oi să fie scu.tiţi de
impozite, si se permită tăierea oilor, ţesutul velinţelor (numite pokrotzen)
şi a zeghelor, de care avenu mare nevoie21 • Actul citat mai sus este pri-
mul in care rom inii scheieni cer voie a ţese stofA aspri, groasă, pentru
confecţionarea velinţelol', boboaielor sau saricilor.
Faptul ci autoritatea administrativi a găsit cu cale să le interzică
ţesutul este o dovadă evident.A cA ei se ocupau cu mult înainte de con-
fecţionarea acestui fel de stofA.
Ca în toate Clraşele din regiunile muntoase ale Transilvaniei, lina
se găsea din abundenţi şi in regiunea Braşovului. Aşa se explici şi dez-
voltarea timpurie a ţesătoriei de lini în 1'ara Birsei 22 • Avind materia pri-
mi la indeminA, ţesătorii braşoveni n-au cumpărat cantitaţi mari de
lini din Principate, cum rezultA de altfel din registrele de vamA de b
începutul secolului al XVI-lea.
Din cercetările de pini acum. reiese cA faptul acesta rAmine caracte-
ristic pentru tot secolul al XVI-lea11 • Dar nici mai tirziu, în secolul ur-
mAtor, situaţia nu se schimbi. Semnificativ este faptul cA în primAvara
anului 1675 cimpulungeanul StAnilA al Oprii a plecat la Braşov sA-şi
vind.A lina, dar a fost refuzat de Gheorghe Nimeşer, „ţehmeşterul pos-
tlvarilor··. Schimbindu-şi lina pe zlblae, cimpulungeanul intimpinA mari
dificullAţi. deşi schimbul se f lcw.e cu aprobarea starostelui breslei postă
varilor braşoveni. Din documentul de garanţie dat de judeţul Cimpulun-
gu1ui, Badea, către judeţul Braşovului. David Czak. reiese el postăva
rii braşoveni au intervenit energic la sus-numitul judeţ al Braşovu
lui pentru ca schimbul sA fie anulat, iar rominii să fie inain-
PublicalA de N. I org a, in Bra.şorul şi Rominii - Scrisori şi ldmuriri, Bucu-

11
rt>şli, 1905. p. 346.
11
C.D.R. I. nr. 196, cf. Stoide C ... Re\·. Arhi\'elor'", VII, 1, 106-107, nr. 11.
m C.D.R., nr. 283.
21 Arh. St. Braşov, Ab. U a, 1700, anexa a 2-a.
:111 Vezi Ş t. Pa 11 cu. op. cit., p. 143.
23
Vezi R. M an o Ies cu, Schimbul de mdrfuri dintre Tara Românească şi
Braşov ln l-a Jum4tate a secolului al XV 1-lea în „Studii şi materiale de istorie
medie"', Bucureşti, 1957, p. 145.
CONTRIBUŢII PRIVIND ŢESATORII BRESLAŞI DI:"? ŢARA BIRSEJ
91
taţi judecăţii. Judeţul Cîmpulungului garantează în acelaşi act că oame-

nii săi sînt cinstiţi şi buni şi roagă să fie crezuţi în faţa judecăţii24 •
Abundenţa lînii n-a rămas aceeaşi în Ţara Bîrsei şi în secolul al
XVIII-lea. Nwneroase acte contemporane vorbesc de aducerea de mari
cantităţi de lînă din Principatele dunărene. Aceasta şi din cauza perfec-
ţionării mijloacelor de producţie, ca şi din cauza intensificării speculaţi
ilor comerciale, lina din Principate fiind mai ieftină şi totdeauna de
calitate superioară celei din Transilvania. Pe lîngă aceasta, o mulţime
de oieri romîni îşi duceau turmele la păscut în şesurile şi bălţile dună
rene, iar de multe ori nu le aduceau la iernat înapoi, preferînd să facă
un comerţ mai avantajos cu lina.
De fapt abundenţa materiei prime, lîna, a contribuit în largă mă
sură să asigure posibilităţi de producţie şi meşterilor neautorizaţi din
Scheii Braşovului.
Din cele mai vechi timpuri, femeile romîne din Schei ţeseau mai ales
postavuri groase pentru sarici, straie şi velinţe, la început pentru nevoile
proprii, apoi pentru comercializare.
încă din anul 14!H găsim în documentele timpului denumiirea ger-
mană de Deck Murt 25 , mai tîrziu Decken-Markt şi Katzen-Markt 26 , adică
piaţa sau tîrgul straielor unde scheienii îşi desfăceau produsele. Acest
tîrg a existat pînă către sfîrşitul secolului al XIX-lea.
In anul 1701 meşterii romîni neautorizaţi din Schei adresează o
plîngere universităţii săseşti, în care arată că deşi din cele mai vechi
timpuri s-au ocupat cu ţesutul postavului aspru ţărănesc pentru sarici,
acwn sînt împiedicaţi a-şi exercita meseria de meşterii breslaşi, care nu
le mai dau voie să lucreze. Roagă universitatea săsească să rezolve în
mod favorabil cererea lor pentru a nu fi expuşi să piară de foame 27•
Dintr-un docwnent din anul 1771 constatăm că cea mai mare parte
a romînilor din Schei se ocupa cu confecţionarea articolelor din lină
aspră ca postav de zeghe şi postav pentru velinţe etc; unii munceau
ca zileri.
Negustorii saşi din Braşov mărturiseau de asemenea că locuitorii
săraci scheieni şi văduvele din ţinutul Braşovului s-au ocupat din vechi
timpuri cu ţesutul zeghilor28 •
Din cuprinsul docwnentelor citate se vede că din cele mai vechi
timpuri, meşterii neautorizaţi din Schei s-au ocupat cu ţesutul velinţelor
şi saricilor.
Vezi I. Lup a ş, Documente istorice transilvane, I, pp. 343-344.

24
Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, Braşov, 1886, vol. III, pp. 710.
25
şi 725. Se mai întîlnesc formele: deckel-thuch, derivate din germana Decke=ve-
linţă.
2ti Adică
„Tîrgul Miţoaselor", straiele sau ţolurile fiind confecţionate din lînă
groasă, „dată la vîltoare şi la coşul cu mărăcini unde i se scoate părul", erau
numite şi miţoase, C. I r im ie, Portul Popular din Ţara Oltului, Bucureşti,
E.S.P.L.A., 1956, p. 72i în germană formele Kotzen şi Koczen, ca şi altele similare,
se întîlnesc în documentele secolelor XV-XVI, cf. Quellen . .. , I, p. 100.
ZI B. F 1 ore s c u~ Producţia meşteşugărească a ţăranilor şi meşterilor romîni
neautorizaţi, în „Studii şi cercetări de istoria artei, 3 (1956), pp. 277-282.
28
Arh. St. Braşov, A. Adm. neînreg. 1819, nr. 1835.
CAIUS T. JIGA
92
Se ştie că produsele meşterilor neautorizaţi scheieni nu primeau o

formă definitivă decît după ce erau bătute la pive şi dîrste29• Primii
romîni proprietari de dîrste au fost plăeşii sau păzitorii plaiurilor. Ei
au primit dreptul de a-şi construi dirste încă în secolul al XVIII-lea. tn
1709 Gubemiul Transilvaniei constata că, deşi plăeşii avuseseră dreptul
întreţinerii dirstelor de la Zărneşti şi Tohan pentru confecţionarea posta-
vului de zeghe („bobou") „nu de mult, ţesătorii din Braşov, nu se ştie în
baza căror privilegii, au oprit fabricarea aceasta, interzicîndu-le tuturor
să mai facă astfel de postavuri". Gubemiul atrage atenţia Magistratului
că sub nici un motiv nu poate interzice fabricarea postavului acestuia,
şi roagă să se ţină strict de aceste dispoziţiuni pentru a nu se mai primi
plingeri 311 • La 4 iulie 1709 se încheie însă un fel de convenţie intre repre-
zentanţii comandamentului de pazA, inspectoratul vamal (trigesimal) şi
Magistratul Braşovului, în baza căruia se stabileşte, printre altele, di
din cele 4 dlrste de la Tohan şi Zărneşti, numai două rămîn şi pe mai
departe in folosul plAeşilor. Pentru bucăţile de postav de zeghe destinate
uzului propriu, vor trebui să plătească 1 creiţar, iar de fiecare bucată
de postav de zeghe fAcutA pentru uzul celorlalte comune vor trebui să
plAteascA vama obişnuită. Li se mai dA dreptul de a vinde aceste bucăţi
de postav de zeghe numai la tirgurile publice din district. Se mai spune
cA orice abatere, sau altă destinaţie dată acestor produse, va duce la
conf iscare11 •
Totuşi breasla ţesltorilor de linA din Braşov nu admite să i se facă
nici o concurenţ.A din partea nimănui. Intervenţiile ei se rezolvă în 1727
cind Guberniul Transilvaniei roagă Magistratul sA se ţină de dispozi-
ţiunile decretului din 1708, conform căruia dîrstele de postav de zeghe
de la Zărneşti şi Tohan nu mai au voie sA funcţioneze, pentru a nu dăuna
breslei ţesătorilor braşoveni' 2 •
In ciuda acestui privilegiu dat exclusiv ţesătorilor braşoveni, meş
terii romini neautorizaţi din Ţara Bîrsei au avut în continuare pive şi
dirste la care au lucrat tot timpul secolului al XVIIl-lea şi al XIX-lea.
Dintele şi pi,·ele din Ţara Rinei. Pivele şi dirstele construite şi
folosite de romini erau foarte numeroase mai ales in regiunea Branului.
O serie de documente confirmi acest lucru.
Jn 1771 brA.neanul Adam al Comşii se roagă de Magistratul Braşo
vului sA-i dea voie sA-şi f acA. o piuA13 • Locuitorii din plasa Moeciul de
• Arh. St. Braşov, AM 1774, anexa a 4-a piua este o Instalaţie străveche la care se
prelucreiiZA ţ,esAtunle de \ară mai subţiri, numite „pAnurA", de culoare albă sau
neagră, iar dirsta este tot o instalaţie asemănătoare, dar la care se prelucrează
ţesături de lină mai groase din care se rac „straiele" (acoperitoarele de pat) şi
saricele (sumanele) albe şi boboaiele (acestea sint ln general sumane).
Amănunte asupra instalaţiilor şi funcţionării lor se gA.sesc in C. I r Im Ie,
Pivele şt vlltorile din m4r17tnimea Stbtulut şt de pe Valea Sebeşului, Sibiu, 1956,
p. 98 (Muzeul Bruckenthal, Studii şi Comunicări).
si Arh. St. Braşov, AM. 16/1709.
11
Seewald, „Protocollum Magistratuale", Arh. St. Braşov, mss. IV, C. 2,
pp. 65-67 şi 90-91.
:a Arh. St. Braşov, AM 32/1727.
• Ibidem. 171 /1771.
CONTRIBUŢII PRIVIND ŢESATORII BRESLAŞI DIN ŢARA BIRSE!
93
Sus adeveresc că Ion Berbecea şi-a făcut dîrsta în drumul lor, „încît nu
mai pot trece cu caii pentru a îndeplini poruncile domneşti" 34 • Dîrstarul
Ştefan din Bran, fiind arestat şi în absenţa lui dîrsta rămînînd pustie,
judele şi juraţii Branului roagă pe inspectorul domenial să ţină seamă
de aceasta35 ; şi piua !linei Turtăresei a rămas pustie timp de 4 ani prin
1785, nemaiputînd plăti dajdie din această cauză 36 •
Se pare că vreo cîteva pive şi dîrste erau proprietatea Magistratului,
căci la 29 iulie 1786 Ion Drăghici roagă această autoritate să-l ierte de
arenda pivei, fiind cu totul sărăcit după arderea casei 37 • în 1792 birăul
din Bran, larea Misică, cere inspectorului domenial slobozenie pentru
a-şi face o dîrstă de sarici pe locul ce i l-a dat lingă apa Turcului 38 •
Locuitorii din Simon scriu în 1814 comisarului din Braşov să le dea
slobozenie să-şi facă o piuă, deoarece piua existentă, fiind părăsită, ei
sînt nevoiţi să se ducă în alte plăşi. Ei mai arată că pivele în regiunea
Branului sînt foarte aglomerate, că pot funcţiona numai toamna, două
luni de zile „căci numai toamna se lucrează acest fel de marfă". Multora
le lipseşte şi lina, alţii însă îşi vînd produsele negustorilor care vin din
Ţara Romînească, deoarece lor nu li se dă voie să treacă prin vamă
astfel de mărfuri3 9 .
Nu numai în Ţara Bîrsei dar şi în Schei au existat o mulţime de
dîrste. La început, scheienii au avut dirste la care lucrau atît pentru
nevoile lor proprii, cît şi pentru cele ale comunităţii întregi. încă din
anul 1668, în cronica lui J. Stamm ;:.e spune că judele Braşovului, David
Zack, şi-a mai făcut o piuă lingă celelalte.
O serie întreagă de acte dovedesc că dîrstăritul şi piuăritul au con-
tinuat să fie îndeletniciri obişnuite la romînii din Scheii Braşovului. In
1732, Popa Matei şi Dascălul Radu atestă că Paraschiva Voineasa a lăsat
cu limbă de moarte dîrsta celor două fete ale ei~ 0 •
Un testament făcut la 20 ianuarie 1790 de Anca, soţia preotului
Radu Tempea, dispune să i se vîndă şi dreptul ce are la o dîrstă 41 •
Nu toate dîrstele din Schei erau proprietăţi familiare. în 1792 docu-
mentele vorbesc de arendaşi şi vătafi ai unor clirste. La această dată dîr-
starii din Schei erau organizaţi într-un „ţehiu" sau breaslă. De altfel
dreptul romînilor scheieni de a se organiza în bresle datează numai din
anul 1784, cînd prin decretul semnat de împăratul Iosif al II-lea, ei
puteau să fie admişi în celelalte bresle existente, după ce dovedeau că
au pregătirea profesională necesară.
Conflictele dintre ţesători şi perpetari. Dezvoltarea mijloacelor de
producţie, perfecţionarea continuă a uneltelor de muncă a produs şi în
34
C.D.R., 1, nr. 1710.
37
Ibidem, nr. 1837.
38
Ibidem, nr. 2555.
39
Arh. St. Braşov, AM 1174/1814.
40
C.D.R., 1, nr. 383, Arh. St. Braşov, Acte jud. nr. 18/1732.
41
Ibidem, nr. 2156.
CAIUS T. JIGA
94
sinul ţesătorilor braşoveni anumite diferenţieri care au dus la numeroase

conflicte de muncă.
Am văzut că scheienii s-au ocupat îndeosebi cu confecţionarea di.mici
albe şi pănurei; dar o parte însemnată a ţesătorilor romîni nebreslaşi
din Ţara Birsei s-au ocupat din cele mai vechi timpuri şi cu conf e~
ţionarea postavului aspru, greu de bobou, de aceea au fost numiţi şi
„boboari".
Din cauza cerinţelor mari de astfel de postav, o parte a postăva
rilor breslaşi braşoveni se hotărăsc a înfiinţa o breaslă de sine stătătoare
cu statute aprobat.e de forurile respective. Un proiect de statute este
trimis în 1728 la Sibiu universităţii săseşti 42 • dar aprobarea in:tinie să
sosească. In lipsa ei, noua breaslă care de fapt lucra în mod neoficial se
mulţumeşt.e să anunţe existenta ei ca simplă grupare independentă sub
numele de .,perpetarii braşoveni" (Die Kron.st~ter Perpetmacher).
In 1733 (iunie 27), această grupare protestează energic pe lingă
universitatea slsească pentru faptul că ţesătorii de lină braşoveni le-au
confiscat o însemnată cantitate de linA 43 • Li se aprobi restituirea ei fiind
despăgubiţi corespunzător şi pentru ofensele produse.
Universitatea săsească crede oportun să trimită o adresA amănun
ţit.A Magistratului braşovean, în care, pe lingA unele observaţii, îi cere
sA îndeplineascA întocmai hotArîrile date 44 •
Din apărarea pe care Magistratul braşovean o acorda breslei postA-
varilor se poate vedea dl de înrădăcinate erau concepţiile asupra exclu-
sivit.Aţii de drepturi şi privilegii feudale, care favorizau o breaslă în
dauna celorlalte. Breasla ţesătorilor de lină nu voia să admită în nici
un chip existenţa unei ramuri a ei c&.re se ocupa cu confecţionarea unui
produs scos din aceeaşi materie primă. Văzind că nu poate împiedica
noua grupare a perpetarilor de a-şi exercita meseria, breasla postăva
rilor continuă să facă uz de acelaşi privilegiu: confiscarea materiei
prime. Protestele gruplrii perpetarilor se repetă, şi de fiecare dată li
se f~ dreptate: îşi recapăt.A lina confiscat.A, totuşi procesul producţiei
este ~prit în loc, iar greutăţile materiale de asigurarea producţiei devin
din ce in ce mai mari. Lupta perpetarilor braşoveni împotriva postă
varilor braşoveni capAtA alt aspect o dată cu aprobarea statutelor de
breaslA (1746. martie 28) de către universitatea săseascA.4 a.
Din desele incAlcări ale breslei perpetarilor, cerind soluţionare:i
conf)jctelor produse, Magistratul Braşovului ca şi in trecut rezolvă de
fiecare dat.A problema parţial - acea.sta din cauza asemănărilor şi punc-
telor comune de drepturi stabilite în statutele fiecărei bresle.
Divergenţele continuă aproape in fiecare an, reducindu-se în am-
ploare spre sfirşitul secolului al XVIII-lea.
a Arh. St. Braşov, AM 1/1728 anexa 9.

41Ibidem, AM li1773 anexa 31
„ Ibidem, AM 31 /1733.
• La Muzeul Regional Braşov, fondul documentar, se păstrează un exemplar
contemporan al statutelor breslei perpetarilor, legat in piele.
CONTRIBUŢII PRIVIND ŢţSATORII BRESLAŞI DIN ŢARA BIRSEi
95
Urmărirea producţiei neautorizate. Una din preocupările de seamă

ale breslei ţesătorilor brru;;oveni a fost descoperirea, oprirea şi pedep-
sirea producţiei neautorizate, adică a celor consideraţi „ turburători".
Pentru a şti cine se abate de la normele stabilite, ţesătorii braşoveni
fixaseră încă de la sfîrşitul secolului al XV-lea aşa-numitele „reguli"
ale ţesătorilor, aprobate de sfatul oraşului, avînd valabilitate pentru
întreaga Ţara Bîrsei. Aşa de pildă, nimeni (art. 1) n-avea dreptul să
vindă în piaţa Braşovului decît pînza ţesută de el însuşi; iar arniciul
nu putea să fie cumpărat decît de ţesătorii breslaşi (art. 2). Probabil
pentru a nu concura prea mult producţia ţesătorilor braşoveni, numai
ţesătorii din comunele Prejmer, Rîşnov, Codlea şi Feldioara aveau voie (art.
4) să ţină cîte un ucenic pe timp de 3 ani; ţesătorii nu aveau voie să plece
din sat în sat în căutarea arniciului, fiecare trebuind să-l cumpere din
satul în care se găsea. Prin anumite modificări făcute acestor reguli, în
1515 se prevede ca nici un ţesător să nu lucreze, să nu producă decît
pînza necesară propriilor lui trebuinţe, dispoziţie care suferă alte modi-
ficări prin aprobarea dată de către universitatea săsească (1536 noiem-
brie 30) statutelor tuturor breslelor pînzarilor. In aceste statute, care
erau confirmarea privilegiilor breslelor ţesătorilor din oraşele Transil-
vaniei, se specifică toate drepturile acordate breslelor, dar şi urmărirea
şi pedepsirea producţiei neautorizate. Intrucît aceste măsuri n-au
pUtut stăvili pe „turburători" să-şi continue producţia, univer-
sitatea săsească se vede silită (în 1638, decembrie 4) să majoreze amenda
de la 8 la 10 zloţi, care se va aplica tuturor „turburătorilor" de meserii
din oraşele şi tîrgurile Transilvaniei sudice46 • Mai tîrziu se ordonă ca
toţi nebreslaşii să fie prin.şi şi închişi, să le fie confiscată atît marfa cit
şi uneltele de producţie 41 •
Lupta autorităţilor împotriva producţiei neautorizate continuă şi se
poate urmări atît la începutul secolului al XVIII-lea cît şi mai tîrziu.
Sezisat de plîngerile breslei ţesătorilor, Magistratul Braşovului înain-
tează la 20 mai 1761 Curţii vieneze cîteva propuneri pentru schimbarea
unor articole din statutele breslei ţesătorilor.
O bună parte din acestea prevăd măsuri luate împotriva „turbură
torilor" meseriei ţesutului. La art. 15 se preciza că în cazul cînd vreun
meşter ar lucra în afară de breaslă, devenind „turburător" mai ales prin
plecarea acestuia în Principatele dunărene, el să fie exclus din breaslă
şi să nu fie reprimit decît după ce va plăti o amendă de 12 florini. Cei-
lalţi meşteri care au lucrat clandestin în Transilvania vor putea să fie
reprimiţi, plătind amenda de 10 florini.
Art. 30 prevede confiscarea întregii cantităţi de arnici care va
fi găsită adunată în vederea comercializării, iar art. 35 dă drept la descin-
deri şi inspecţii breslei ţesătorilor braşoveni în toate satele şi tîrgurile
districtului, cît şi aplicarea unei amenzi de 10 florini acelor meşteri
46
Werner, „Die mediascher Zunfturkunden", nr. 13, p. 57.
'l1 Ibidem.
CAIUS T. JlGA
96
„turburători" prinşi asupra faptului 48• Se ştie că datorită împrejurărilor

vitrege, meseriaşii romîni n-au primit dreptul de a se organiza în bresle,
decit tîrziu. Constituind o mare majoritate şi avind la dispoziţie materii
prime în cantităţi suficiente, este de la sine înţeles că n-au ţinut seamă
de dispoziţiile date de autorităţi şi au continuat să exercite diferite
meserii fără autorizaţie, devenind „turburători" de meserie. O mulţime
de dovezi confirmă acest fapt.
La 15 ianuarie 1765 starostele breslei boboarilor braşoveni se prezintă
în faţa Magistratului Braşovului dovedind că meseria lor este practicată
de tot felul de turburători, mai ales romini, care exercită această meserie
in mod nestingherit. Cere oprirea producţiei neautorizate şi confiscarea
mărfii 411 • lntr-un memoriu al breslei ţesătorilor braşoveni, din anul 1769,
adresat Magistratului, se arată că aceştia intimpină greutăţi mai ales
din cauza meşterilor nebreslaşi romini şi greci, ca şi a ţăranilor romîni
care ii ajută în practicarea unui comerţ foarte dăunător cu tot felul de
ţesături de bumbac~· •
0
lmpotriva meşterilor nebreslaşi romini boboari este adresată în 1777

o cerere a breslei ţesătorilor de lină care roagă Magistratul Braşovului
să nu le mai admită confecţionarea zeghelor decit a celor făcute pentru
uzul propriu.
Şi breasla vopsitorilor interzisese încă din 1753 în statutele ei -
aprobate de Magistrat!.' - munca .. turburătorilor" (aşa erau denumiţi
vopsitorii romini neautorizaţi din Schei), cerind confiscarea produselor -
justiţia primind o doua parte, iar breasla a treia parte din marfa con-
fiscată.
Conflktele breslei vopsitorilor. Breasla vopsitorilor luptase
ani indelun~aţi împotriva mai multor bresle braşovene pini cînd a reuşit
sA-şi vadă statutele aprobate. Inel din martie 1751 breasla pinzarilor
ceruse Magistratului sA nu aprobe constituirea în breaslă a vopsitorilor,
deoarecl' aceasta ar aduce prejudicii însemnate breslei lor. Majoritatea
meşterilor breslei cunosc vopsitul firelor tot atit de bine ca şi vopsi-
torii. susţin c·i in acelaşi raport. Pe lingă faptul cA au produs o mulţime
de fel uri de pinzeturi de bumbac, s-au mai ostenit şi au reuşit să înveţe
torcltoarele din satele apropiate să ţese fire subţiri şi nu din cele groase
necesare boboarilor. Magistratul este rugat să nu dea aprobarea consti-
tuirii, clei daci se va da, breasla pinzarilor se teme că toate torcătoarele
din Ţara Birsei vor lucra pentru vopsitori, iar ei, pinzarii, vor rămine
fără torcătoare 12 •
Breasla boboarilor. temindu-se că nu va mai putea vopsi bobou,
cere Magistratului, tot în anul 1751, să nu permită vopsitorilor să se
organizeze in breaslă. Ei susţin că s-au îndeletnicit încă de mult cu
• Arh. St. Braşov, AM 72/1781 anexa l.

• lbtdem, IV, C. 15, 1765, pp. 36-37.
111 Ibtdem, AM 253/1769.
11 Ibidem, A admin. nelnreg. dos. l, nr. 241.
u Ibtdem, Fd. Bresle Pachet l, 68 anexa 4.
97
vopsitul boboului confecţionat din lină, pe cînd vopsitorii de negru n-ar

fi în stare să facă aceasta 53 •
Rivalităţile dintre bresle se ascut, condiţiile grele ale agonisirii celor
necesare traiului contribuie la creşterea tensiunii. Breslele pînzarilor,
ţesătorilor de lină şi boboarilor se asociază protestînd vehement împo-
triva constituirii breslei vopsitorilor. In memoriul pe care îl înainteaz3
Magistratului, aceste bresle susţin că o eventuală încuviinţare a breslei
vopsitorilor le va „ruina" pe toate trei, deoarece produsele lor vopsite
pînă atunci de meşterii lor proprii vor creşte în preţ. Breasla cea nouă
a vopsitorilor va prejudicia şi ruina - arată ei - şi întreaga munci-
torime din Schei care îşi ciştigă existenţa prin vopsitul propriilor lor
produse, ca: aţă, fire, straie etc. Toţi aceştia nu-şi vor mai putea plăti
impozitele şi prin aceasta va suferi statul54 •
Meşterii romîni din Schei cer Magistratului să nu permită consti-
tuirea vopsitorilor în breaslă pentru a nu fi împiedicaţi să se înc:leletni-
cească, ca şi pînă acum, cu vopsitul ţoalelor şi straielor. Ei susţin că cei
vreo 400-500 de meşteşugari romîni vopsindu-şi singuri lina, vopsesc
nu numai obiecte confecţionate din lină ca: şnururi de bumbac, pînz~,
ci şi diferite lucruri aduse de c:etăţeni la vopsit, ca şi diferite lucruri
proprii confecţionate în casă; pe acestea le vînd pe piaţă - un drept pe
care l-au avut din timpurile cele mai vechi. Produsele lor, fiind căutate
chiar în ţările vecine, aduc însemnate venituri statului. Numai asigu-
rarea exercitării meseriilor lor în bune condiţii, arată ei, le dă posibili-
tatea să-şi plătească impozitele, iar schimbarea condiţiilor de muncă îi
va constrînge să-şi mute domiciliul probabil în Muntenia.
Autoritatea administrativă, interesată a-şi mări veniturile prin orice
mijloace posibile, vedea cu ochi buni formarea unei noi bresle, deoarece
era sigură că aceasta va găsi. mijloacele materiale să-şi plătească impo-
zitul, ceea ce forma un venit sigur.
Neliniştiţi de amînarea unei hotărîri a Magistratului, care întîrzia,
vopsitorii cer din nou ca acesta să facă un referat favorabil asupra
situaţiei lor şi să-l înainteze Curţii de la Viena. Vopsitorii menţionează
că, prin formarea breslei lor, ei nu vor împiedica pe nimeni în exercitaTea
meseriei lor, nici în ţesutul straielor şi nici în vopsirea linii.
Magistratul pare înclinat să le aprobe constituirea deoarece le cere
înaintarea statutelor 55, fapt care totuşi întîrzie. Vopsitorii înaintează sta-
tutele de-abia în februarie 1753, cînd cer şi acordarea unui privilegiu
de funcţionare din partea Curţii imperiale de la Viena. Vopsitorii men-
ţionează, printre altele, şi faptul că nu vor împiedica pe boiangiii romîni
s:iArh. St. Braşov, Fd. Bresle Pachet 1, 62 anexa 6.

54
Ibidem, Pachet 1 68. anexa 5. ln numele tuturor „Vlahilor" semnează:
Ene Temp~a, Barbu _Cătană, Radu Furnică, Ilie Stan, I. Găitănaru, R. Invălitor.
Oprea Gag1a, S. Bomţul, R. Safti, P. Herboi, R. Pădure, N. G. Mulea etc.
55 Ibidem, 1 68 anexa 3.
CAJUS T. JIGA
9~
din Schei, să-şi continue meşteşugul ca mai înainte 56 , vopsind nasturi,

şnururi pentru găitane şi alte obiecte.
Scheienii şi găitănăritul. De fapt vopsitorii n-au stingherit pe sche-
ieni la început în confecţionarea şi vopsirea straielor - pentru care îşi
procurau foarte ieftin lina - cit şi făcutul şi torsul găitanelor care a fost
una din cele mai vechi meserii ale lor.
Cea mai veche însemnare privitoare la confecţionarea găitanelor de
către scheieni este o notă de inventar din anii 1702-1704, scrisă de
negustorul braşovean Zotu Pană care, printre altele, trimite spre vînzare
la Tg. Mureş şi 37 litre de găitane 5 '.
Găitănarii scheieni, neprimind dreptul de a se constitui în breaslă,
practicau meseria fără încuviinţare, căzînd în categoria meseriaşilor
neautorizaţi şi de aceea erau expuşi la o mulţime de t:onflicte mai ales
după constituirea breslei vopsitorilor. Aceştia, deşi promiseseră Magis-
tratului Braşovului. cum am văzut, că nu vor stingheri pe nimeni în
exercitarea meseriei lui - în art. 15 al statutelor -, interzic oricui, în
afară de breasla pînzarilor, să comercializeze şi să vopsească mătăsuri,
pinzeturi, cordoane şi găitane.
Meseriaşii scheieni, continuind să confecţioneze găitane fără autori-
zaţie, au provocat o serie de plingeri şi de proteste. Sezisat de ele,
Magistratul Braşovului acordă la 30 septembrie 1767 numai breslei vopsi-
torilor dreptul de a vopsi şi vinde cordoane şi găitane albastre. Se
menţiona totodată că şi alte persoane au voie să fabrice şi să vopsească
astfel de articole, cu condiţia să le vindă numai breslei vopsitorilor, cu
preţuri ieftine şi sub pedeapsa confiscării. Breasla vopsitorilor are în
schimb obligaţia de a marca aceste produse cu pecetea ei, putînd să le
revindă numai la preţuri ieftine pentru a nu produce scumpirea mărfii 58 •
Breasla vopsitorilor, nemulţumită cu această hotărîre, se adresează în
martie 1774 însăşi Curţii vieneze cu rugămintea de a nu se mai permite
vopsitul decit ac~lor meseriaşi care aparţin breslei lor59 ; Curtea respinge
această cerere60 •
Producţia de mărfuri a meşterilor neautorizaţi din Schei nu a putut
fi oprită nici de ulterioarele măsuri potrivnice luate de Magistrat; ea
a continuat in virtutea vechilor obiceiuri.
Ingrădite în privilegiile lor, sprijinite de Magistratul Braşovului,
urmărind asigurarea venitului personal, breslele ţesătorilor braşoveni
s-au zbătut în zadar să iasă din „ruina" produsă de concurenţa fabri-
catelor străine în urma intensificării schimbului de mărfuri.
La 12 iulie 1769, într-un raport înaintat Curţii vieneze de Magis-
tratul Braşovului, sint enumerate o serie de cauze ale „decăderii mese-
riilor": 1) folosirea pînzeturilor şi stofelor străine de către burghezia
51 Arh. St. Braşov, 1, 68 anexa 2.
:n Ibidem, Catalogul documentelor greceşti 1, nr. 7.
Iii Arh. St. Braşov, AM 5/1774.
111 Ibidem, 891 /1774.
eo Ibidem, 64/1774.
CONTRIBUŢII PRIVIND ŢESATORII BRESLAŞI DIN ŢJ,RA Bll\SEI
99
locală („de aceea cei 135 de meşteri ţesători breslaşi sînt siliţi a-şi vinde
pînzeturile în afara graniţelor, dind marfa pe credit negustorilor
streini");
2) urcarea preţului bumbacului, inului şi cînepei, comerţul lor în-
căpînd pe mîna negustorilor din „Compania grecească";
3) revinderea materiei prime ţesătorilor neautorizaţi din Schei şi
din Ţara Bîrsei;
4) posibilitatea furnizării în orice timp a tuturor calităţilor de ma-
terie primă din partea negustorilor din Schei şi cumpărarea celor mai
bune calităţi de in şi cînepă;
5) încetarea marilor comenzi de stofe şi pînzeturi făcute breslei
ţesătorilor din partea Comisiei de lmbrăcăminte de la Mediaş pentru
diferite regimente şi unităţi militare ale armatei austriace din Transil-
vania61, ş.a.
Magistratul Braşovului sugerează Curţii vieneze să ia următoarele
măsuri: a) să oprească importul de stofe şi pînzeturi streine; b) să
interzică burgheziei locale să poarte haine confecţionate din astfel de
materiale; c) să sisteze cumpărarea bumbacului in staţiunile de carantină;
d) să controleze şi supravegheze comerţul pentru a opri cumpărările
clandestine ale inului; e) să se interzică în mod categoric producţia ne-
autorizată.
La insistenţele Magistratului, Curtea vieneză, prin autorităţile în
subordine (Guberniul Transilvaniei), ia unele măsuri favorabile bres-
lelor, printre care li se acorda şi dreptul de a plăti numai 5'% vamă
pentru toate cantităţile de lină şi bwnbac importate din Principatele
dunărene 62 .
Dar, măsurile luate de autorităţile centrale sau locale nu dau
rezultatul dorit de meseriaşii breslaşi care fac faţă tot mai greu condi-
ţiilor create de dezvoltarea noilor forţe de producţie. ln zadar cere
breasla ţesătorilor să se oprească vînzările masive de lină de contra-
bandă adusă pe la Bran, să se interzică marile exporturi de lînă şi
bumbac la Viena63 •
Greutăţi asemănătoare se ivesc din an în an pentru a pune bres-
lele ţesătorilor şi vopsitorilor în faţa unor probleme de nerezolvat, legate
de destrămarea feudalismului care, spre sfîrşitul secolului al XVIIl-lea,
capătă caractere destul de pronunţate anunţînd etapa mecanizării pro-
cesului de producţie din secolul următor.
• „
Lucrînd la început individual, postăvarii braşoveni se constituie
apoi pe la mijlocul secolului al XV-lea în breaslă. Prin îndemînare şi
pricepere ei ajung să producă mărfuri de bună calitate, cerute mai ales
de voievozii Ţărilor Romîne. Ţesătorii romîni scheieni neautorizaţi s-au
st Arh. St. Braşov, AM 218/1769, pp. 54-64.

62
Ibidem, Prat. Magistr. IV C 23 1773, p. 575.
63
Catalogul documentelor greceşti, Bucureşti 195 vol. 1, nr. 1206, 1208 şi 1220.
CAIUS T. JIGA
100
ocupat de asemenea din timpuri străvechi cu ţesutul straielor şi saricilor.

In strînsă legătură cu ţesutul saricilor a fost dirstăritul - foarte
frecvent atît la Braşov cit şi in Ţara Bîrsei. Dîrstarii au fost în majo-
ritate meseriaşi romini care locuiau în regiunile muntoase unde funcţionau
dirstele.
Ţesătorii breslaşi braşoveni au dus o luptă aprigă pentru existenţă.
Dezvoltarea mijloacelor de producţie, perfecţionarea uneltelor de muncă
produc diferenţieri ale procesului de producţie in sinul breslei postă
varilor. Numeroase conflicte de muncă au izbucnit intre meşteşugarii
postăvari breslaşi, gruparea „perpetarilor" - înainte şi după constituirea
ei în breaslă - şi breasla vopsitorilor. Ţesătorii de straie şi găitane,
vopsitorii scheieni au lucrat ca meşteşugari neautorizaţi fiind doar tole-
raţi în munca lor. Confiscările, interzicerile temporare şi alte neplăceri
nu i-au oprit să se plingă ani de-a rindul autorităţilor cerind acelaşi
drept la muncă şi viată pe care il aveau meşterii breslaşi.
Avantajele acordate breslelor de către autorităţi nu pot opri însă,
spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea procesul destrămării economiei feu-
dale. implicit procesul ruinării şi destrămării organizaţiilor de breaslă.
DIN VIAŢA MESERIAŞILOR TIMIŞORENI IN SECOLUL
AL XVIII-LEA
de GERTRUDE BARDOS
Printre primii colonişti care s-eiu aşezat la Timişoara imediat după

cucerirea acestui oraş de către austrieci au fost meseriaşii ce făcuseră
parte din armată: zidari, dulgheri, fierari, măcelari, cizmari, croitori şi
alţii1. Numărul lor însă nu corespundea decît în foarte mică măsură
nevoilor organizării unei provincii recent cucerite şi distruse în urma
războiului. Astfel, încă din 1717 au sosit la Timişoara meseriaşi din
Germania, care în scurt timp au reuşit să formeze un Magistrat german.
Dind urmare invitaţiei promiţătoare a guvernului austriac, sosiră în
această regiune, de curînd cucerită de la turci, tot mai mulţi aşa-numiţi
„meseria.şi imperiali" (kaiserliche Handwerker), care s-au aşezat a.tît în
Timişoara cît şi în alte localităţi din Banat2 • Meseriaşii imperiali fiind
muncitori angajaţi de stat, Administraţia Provincială a fost însărcinată
cu organizarea întreţinerii lor, cheltuielile suportîndu-le districtele în
care aceştia au fost repartizaţi. In luna februarie 1719, contele Claudio
Florimond de Mercy, guvernatorul şi generalul comandant al Banatului,
cere autorităţilor supreme recrutarea de meseriaşi din Austria de sus
şi de mijloc şi aprobarea „pentru ca aceştia să poată trece avuţia lor
peste graniţă fără a plăti vamă". De fapt sînt trimişi în Banatul timişan
meseriaşi şi persoane fără familie pentru a se îndeletnici aici cu co-
merţul şi meşteşugul. în martie 1719 guvernatorul raportează că a pre-
gătit totul în vederea sosirii pe Dunăre a meseriaşilor recrutaţi pentru
Timişoara • O notă din ziarul vienez „Wiener Diarium" din 4-7 martie
3
1719 arată că, în ziua de 5 martie, au sosit pe Dunăre peste o sută de

meseriaşi din imperiu (aus dem Reich) pentru a pleca mai departe în
Banatul timişan, unde vor fi repartizaţi atît la lucrările de construcţie
a cetăţii, cit şi la alte munci 4•
Deci imediat după ocuparea Timişoarei, oraş ce reprezintă poziţie
cheie pentru dominarea vieţii economice a Banatului, Curtea de la Viena
tinde să creeze aici o puternică . pătură orăşenească de meseriaşi şi
1
Vezi Mi 11 e k e r F., Der Anfang der Einwanderung der Deutschen ins
Banat, 1716-1726, Verşeţ 1939, p. 8. ·
2
Vezi Hoffmann L„ Streiflichter zur wirtschaftlichen Einrichtung des
Temesvarer Banats durch die kaiserliche Regierung (1716-1718), Timişoara,
1923, p. 5.
3
Vezi Milleker F„ op. cit„ p. 11.
4
Ibidem, p. 13.
GERTRt;DE BARDOS
102
negustori. Din cauză că această provincie se afla în colţul cel mai înde-
părtat al graniţei Imperiului Habsburgic, s-a intensificat şi s-a urgentat
luarea de măsuri pentru consolidarea stăpînirii asupra acestui teritoriu
şi din punct de vedere politic. In vederea atingerii acestui scop, noua
populaţie adusă la Timişoara ca şi în restul Banatului era exclusiv
catolică. Acţiunea de colonizare se baza însă în mare parte pe exploa-
tarea maselor de la ţară, deoarece în sarcina districtelor cădea între-
ţinerea noilor veniţi.
In Timişoara, unde s-a făcut prima colonizare, au fost aşezaţi numai
meseriaşi şi negustori • Autorităţile fiind interesate ca aceşti meseriaşi
5
să-şi exercite în primul rînd meseriile respective, le-au repartizat teren

arabil numai pentru grădină 6 în afara zidurilor cetăţii.
Locurile de baştină ale meseriaşilor au fost Austria, Boemia, Unga-
ria, Transilvania, apoi Ţările de Jos, Elveţia, Italia şi Franţa 7 • Numărul
meseriilor exercitate a crescut de la 11, în anii 1717-1718, la vreo 50 în
a doua jumătate a secolului al XVIII-lea8 •
După actul de luare în posesiune din decembrie 1717, Banatul se
afla în proprietatea împăratului, care îl stăpinea în dublul rol de feudal
şi conducător al ţării întregi, putind aplica astfel cit mai eficace politica
antibreslaşă a habsburgilor; îndeosebi Maria Tereza a lovit în privile-
giile breslelor. privilegii care le permiteau a se sustrage controlului
riguros al statului.
Statul, urmărind stimularea industriei manufacturiere, a luat măsuri
potrivnice breslelor meşteşugăreşti, deoarece acestea lupt.au pentru regle-
mentarea producţiei în sensul intereselor lor: îngrădirea concurenţei
dintre meşteşugari, menţinerea vechilor forme de producţie ce dădeau
un randament mic şi produse de calitate inferioară în cantitate redusă,
stăpinirea pieţei şi vinzarea acestor produse la preţuri mari. ln Banat
însă nu existase forma de organizare în bresle a meseriaşilor în mo-
1
M i l l e k e r F., op. cit., p. 16.
• Ibidem, p. 17.
7 Vezi S z e n t k I ar a y J., Mercv Claudiu• Flortmund Korman11zata a Temesi
Bcinsdgban VJabb Reazletek Delmaguaror1z411 XVIII Sztizadt Tiirtenetehez, Buda-
pesta, 1909, p. 119; S c h w ic k e r Jo h. Geachtchte dea Temeaer Banat•, Pesta
1872, p. 382.
1 Lista meseriilor existente la Timişoara în primul deceniu dupA alun-
garea turcilor o completăm după diferiţi autori: ln anu 1717/1718 se aflau în
oraş 9 brutari, 6 măcelari, 3 cizmari, 2 fierari, 2 rotari, l şelar, un lucrător de
cuie, 1 strungar, 1 olar, 1 giuvaergiu, 1 timplar (Mi l le k e r, op. cit., p 23 ss), la
care in anii urinători se adaugă dulgheri, croitori, curelari, împletitori de ciorapi,
zidari, dogari, lucrători de şireturi, postăvari, bucAtari, morari, pietrari, vărari,
lăcătuşi, pielari, fringhieri, cAldArari, sApunari, hornari, ţesători, tocilari, cerari,
turt.ari, şi alţii (S z e n t k I ar a y, op. cit., p. 119); în a doua jumătate a
secolului al XVlll-lea intilnim pe lingă profesiunile arătate, bărbieri, legători de
cârti, armurieri, sticlari, cărămidari, mănuşleri, pălărieri, cafegii, luerAtori de
piepteni, blănari, tinichigii, peruchieri, lucrători de lulele, de nasturi, tăietori
de tutun, tapiţeri, ceasornicari, pescari, grădinari, bAcani şi alţii (Le n dv al J.,
Temesvar Vciros Kozgazdcuagi leiraaa, Budapesta, 1908, pp. 23-24; Pre y e r Jo h.,
.\1onographie der kOniglichen Freistadt Temesvar, Timişoara, 1853, pp. 83-84).
DIN VIAŢA MESERIAŞILOR TIMIŞORENI !N SECOLUL AL XVIII-LEA 103
mentul cuceririi sale de către austrieci_ Politica economica a guvernului

habsburgic, urmărind în această perioadă satisfacerea pieţei interne cu
produse indigene şi acapararea pieţei externe cu aceleaşi produse, nu
îngăduia înfiinţarea de bresle în această provincie de curînd cucerită,
unde sprijini cu toate mijloacele dezvoltarea unei industrii manufac-
turiere. Industria manufacturieră a cunoscut, chiar între primul şi al
doilea război austro-turc din secolul al XVIII-lea, o scurtă perioadă de
înflorire.
In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea însă, industria manu-
facturieră din Banat a decăzut şi nu s-a mai refăcut, căci „mercanti-
lismul austriac introdus încă de Maria Tereza slujea acum nu numai
intereselor casei împărăteşti, ci şi intereselor burgheziei manufacturiste
austriece" 9• „Această politică economică, promovată cu scopul de a acce-
lera dezvoltarea relaţiilor capitaliste în posesiunile ereditare austriece,
a adus Ungaria în mai multe privinţe în situaţia de ţară colonială,
transformînd-o într-o ţară furnizoare de materii prime şi de prodme
alimentare pentru Austria şi într-o piaţă de desfacere a industriei
austriece" 10 • In această privinţă sînt edificatoare două dispoziţii împă
răteşti: una din 1770 prin care se respinge propunerea Administraţiei
Provinciale privitoare la înfiinţarea de fabrici de pînză în Banat; a doua,
din 1777, interzice aceleiaşi autorităţi provinciale de a aproba deschi-
derea de fabrici noi". Nici atunci conducerea ţării nu admise organizarea
breslelor 12 •
In cele ce urmează vom trece în revistă problemele cele mai de
seamă din viaţa meseriaşilor timişoreni, oglindite de puţinele documente
şi registre, de procese-verbale ale Magistratului german, ce ni s-au păstrat.
In cele mai frecvente cazuri se întîlneşte problema acordării drep-
tului de exercitare a meseriei care era strîns legat de dreptul de
cetăţenie 13 •
Condiţiileprincipale ce trebuiau indeplinite pentru a obţine dreptul
de exercitare a profesiei erau, pe lîngă pregătirea profesională, atitu-
dinea paşnică, morală şi supusă a meseriaşului faţă de Magistrat, şi
averea, factor important din punct de vedere fiscal. Semnificativă este
motivarea ce o dă Magistratul aprobării acordate calfei Paul Aradi,
lucrător de şireturi, originar din Caransebeş, de a se aşeza în cartierul
Fabric din Timişoara: „luînd în consideraţie că în Fabric există în
prezent un singur lucrător de şireturi, credem că încă unul ar putea
să-şi cîştige viaţa în mod cinstit; petiţionarul fiind originar din pro-
vincia noastră a învăţat profesia aici, a făcut serviciul militar mai mulţi
ani, a lucrat în mai multe locuri în calitate de calfă; apoi este un om
9
Re vai I., Marx i vengherskaia revoluţia 1848-1849, Budapest, 1951, p. 40-42.
10
P a h P. I., Despre particularităţile acumulării primitive a capitalului în
Ungaria. Probleme de istorie 2/1955, p. 101.
11
Muzeul Regional al Banatului, D-22; Le n dv ai, op. cit., p. 24.
12
Vezi S chilne man n K., Die Wirtschaftspolitik losephs II in der Zeit seiner
Mitregentschaft, Innsbruck 1933, p. 34.
JJ Arhivele Statului, Timişoara, fond 2, 2/1724; 3/1764, f. 259.
GERTRUDE BARDOS
104
de-acum in vîrstă, ceea ce justifică speranţa că se va purta cumsecade

conform promisiunii sale, va munci cu hărnicie, şi va fi astfel în stare nu
numai să-şi cîştige traiul dar şi să plătească regulat ::ontribuţiile
(Landesfiirstliche Praestanda)" 14 •
Din rindurile mai sus citate. reiese că nu grija pentru bunăstarea
materială a meseriaşilor determină selecţionarea şi respectarea numă
rului lor redus, ci asigurarea plăţii contribuţiei de care statul avea
nevoie, bugetul său fiind permanent in deficit din cauza multiplelor
războaie ce le ducea Austria in secolul al XVIII-lea.
In 1749, Deputăţia Aulică din Viena impune Administraţiei Provin-
ciale primirea meşterului pielar Veit Kollmann - refugiat din Silezia
de nord 15 - ca cetăţean şi meşter 18 • Protejarea lui, care de altfel nu va
fi fost un caz izolat, denotă lupta dintre state pentru acapararea miinii
de lucru - ilustrind in acelaşi timp una din formele în care se aşezau
meseriaşii la Timişoara.
In legătură cu exercitarea meseriei de vopsitor, menţionăm două
cazuri interesante din anul 1776. Ne refE:rim la cererea unui vopsitor de
bumbac din Mehala (Timişoara), fost supus turc, care solicită aprobarea
de a achiziţiona avere imobilă. Magistratul rezolvă favorabil această
cerere, arătind cA petiţionarul .,se poartă de mai mulţi ani credincios şi
cinstit, cA a exersat profesiunea sa în calitate de calfă, că astfel de
vopsitori de bumbac sînt necesari provinciilor ereditare cezaro-crăieşti,
fiind folositori atît erariului cit şi publicului". Semnificativă este de
asemenea poziţia Magistriitului din Timişoara, oglindită într-o dare de
seamă către Administraţia Provincială, privind un litigiu dintre trei
vopsitori. In cuprinsul acestui document se arată că: „subliniindu-se
folosul ce-l trag ţările noastre din imigrarea unor astfel de meseriaşi din
Turcia, precum Stoian Iancovici - care a învăţat vopsitoria de la socrul
său Caratanas şi s-a perfecţionat în aşa măsură, incit nu numai că poate
să aprovizioneze publicul in condiţii bune, ci tinerimea noastră de aici
poate să înveţe de la el - ar fi just de a i se acorda lui Stoian în con-
tinuare dreptul de exercitare a profesiei, fiind supus născut în această
tară" 17 •
De multe ori se motivează acordarea dreptului de meşter prin
numărul lor prea redus într-o anumită branşă. In alte cazuri, solici-
tanţii sînt primiţi in locurile devenite vacante în urma unui deces, a
plecării din localitate ş.a. •a.
w Arh. St. Timişoara, 11/1776 f. 193-194.
15
ln 1748 se încheiase Pacea de la Aachen, în urma căreia Austria trebuia
să cedeze Prusiei teritoriul Sileziel.
Ml Vezi Bar o t I L., Adattar Delmag11arorsztig XVIII szazadi Tortenetehez
Timişoara, 1893-1898, I. p. 3 (6). '
•
11
Bumbacul roşu sau turcesc a fost adus în Europa din Orient; metoda de
vo~1t a rămas un secret pentru Europa apuseană plnA Ia aşezarea vopsitorilor
greci în diferite oraşe vest-europene. (G he ro n Net ta, Die Handelsbeztehungen
z~~ch.en Leipzig urni O.st - und S#Jdeuropa bu zum Verfall der WarenmeBBen.
Zur1ch, 1920, pp. 89-90.
11
Arh. St., Timişoara, fond 2, 3/1781 f. 139; 11/1776 f. 72; 11/1776, f. 248-249.
DJ"I VIAŢA MESERIAŞILOR TIMIŞORENI IN SECOLUL AL XVIII-LEA 105
In tot cursul secolului al XVIII-lea se aduc în Banat meseriaşi, atît

meşteri cît şi calfe 19 , din alte localităţi şi provincii ale imperiului.
Considerentele politice joacă şi ele un rol hotărîtor în selecţionarea
meşteşugarilor aduşi în Banat: în această privinţă, este demn de relevat
cazul lui Anton Kolb, calfă tipograf din Buda; acesta cere aprobarea
pentru înfiinţarea unei tipografii la Timişoara, fiind nu numai tipograf,
ci şi gravor în cupru. Magistratul arată că deşi s-a prezentat şi o altă
calfă tipograf din Sibiu, primul petiţionar „trebuie preferat celuilalt,
mai ales că nu se poate şti ce intenţii are cel de-al doilea care a lucrat
la luterani şi calvini în Transilvania" 20 •
De aici reiese marea importanţă a problemei confesionale cît şi
lipsa de încredere în oamenii care au trăit şi au lucrat în mijlocul lute-
ranilor şi calvinilor, chiar dacă ei erau catolici. Trebuie subliniată de
asemenea tendinţa de catolicizare care se manifestă prin acordarea
diferitelor avantaje, atît creştinilor necatolici cît şi evreilor, în cazul
trecerii lor la catolicism21 •
Cele mai multe cereri pentru acordarea dreptului de exercitare a
profesiei au fost respinse de către Magistrat din lipsa de locuri libere
în Timişoara; în acest caz, solicitanţii erau îndrumaţi în alte localităţ1~ 2 •
sau li se recomanda să aştepte pînă ce se eliberează vreun loc în oraş.
In perioada de aşteptare, aceştia aveau uneori posibilitatea de a profe;;a
în unele suburbii timişorene, ca în Maierele Vechi sau Noi 23 • Au fost
şi cazuri cînd - deşi s-a eliberat un loc prin deces - solicitantul trebuia
să mai aştepte terminarea dezbaterilor cu privire la succesiune, pentru
a se stabili dacă nu cumva văduva este în stare să continue profesiunea 2 ~.
Pentru a pune stavilă concurenţei dintre meseriaşii cu profesii
înrudite care produceau anumite obiecte a căror confecţionare era rezer-
vată, conform obiceiului, numai unuia dintre ei, Magistratul aplica
pedepse aspre contravenienţilor 2 i.
In tendinţa lor de a stăpîni piaţa locală, meseriaşii timişoreni se
îndreaptă şi împotriva tuturor meseriaşilor care voiau să se mute din
suburbie în oraş 26 • Astfel, in anul 1766, meşterii tîmplari se prezintă la
Magistrat cu cererea de a li se interzice tîmplarilor din suburbii execu-
tarea muncilor de specialitate în oraş 27 • Această cerere este însă respinsă
de autoritatea locală.
Meseriaşii, venind în contact direct cu cumpărătorii, erau nevoiţi
să ducă o luptă aprigă împotriva negustorilor, care îşi procurau marfa
din altă parte şi o vindeau pe aceeaşi piaţă unde meşteşugarii aduceau
produsele mîinilor lor.
19
Arh. St„ Timişoara, fond. 2, 3/1764 f. 35, 385, 392, 400, 406.
:io Ibidem, f. 212.
21 Ibidem, f. 285-286.
22
Ibidem, 3 /1758 f. 25.
zi Ibidem, 3/1764 f. 259.
24
Ibidem, 13/1768 f. 72-73.
25
Ibidem, 3/1764 f. 200-201.
:.!li Ibidem, 11/1776, f. 113-114, 138-139, 180.
71
Ibidem, 3/1764 f. 230.
GERTRUDE BARDOS
106
ln legătură cu această problemă, aducem următorul exemplu: în

anul 1765 pantofarii se pling de paguba ce o suferă de pe urma desfa-
cerii pe piaţa locală a încălţămintei pentru femei din piele fină, importată
şi vîndută de către negustori. Magistratul se asociază punctului de
vedere al reclamanţilor, acesta fi.ind in concordanţă şi cu legislaţia exis-
tentă (politica protecţionistă işi găsea expresie în dispoziţiile referitoare
la importul de mărfuri), şi propune Administraţiei Provinciale să dis-
pună, in calitatea ei de autoritate supremă a provinciei, ca oficiile
vamale să declare aceste mărfuri de contrabandă şi vinovaţii să fie
imediat pedepsiţi în mod exemplar. Totodată insă, Magistratul respinge
propunerea pantofarilor de a înfiinţa o singură prăvălie comună, în
care să desfacă pantofi pentru femei, din piele fină (cordovan, safian
etc.) cît şi incălţăminte bărbătească de tot felul, arătînd că este prefe-
rabil ca fiecare pantofar să aibă dreptul de a se aproviziona cu astfel
de sortimente, de a produce şi a avea în stoc încălţăminte şi de a închiria
un local pentru desfacerea mărfurilor in condiţii cit mai avantajoase,
sau de a vinde marfa in atelier, expunind-o spre vinzare acolo. Deschi-
derea unei prăvălii comune, pentru desfacerea produselor tuturor meşte
rilor, Magistratul o consideră neavenită, pentru că publicul ar fi obligat
astfel să suporte preţurile oricit de mari ar fi ele28 •
Poziţia negativă a Magistratului faţă de propunerea cizmarilor de
a înfiinţa o prăvălie comună rezultă probabil şi din grija sa faţă de
veniturile oraşului, care să nu sufere pe urma unei atit de mari redu-
ceri a numărului meseriaşilor impozabili. Din dispoziţia Magistratului
reiese că existau meşteri înstăriţi, căci altfel nu ar fi recomandat pre-
gătirea unui stoc de mărfuri, închirierea unui local de prăvălie, pro-
ducţia de incălţ.Aminte din piele fină etc., toate acestea putind fi reali-
zate numai de meseriaşii avuţi, care exploatau munca mai multor calfe.
Totodată, dispoziţia constituie şi o dovadă a faptului că în oraş existau
cumpărători care cereau produse fine, deci mai scumpe 29 •
O altă mărturie grăitoare pentru concurenţa existentă intre mese-
riaşi şi negustori este cererea - de alt.fel respinsă de Magistrat - a meş
terilor timplari, in care aceştia solicită să fie interzisă vinzarea în oraş
a produselor de timplArie de către negustorii sîrbi30 •
Autorităţile lucrind intotdeauna in interesul măririi veniturilor
publice, au combătut, din motivele arătate mai sus, exercitarea meseriei
de către alte persoane in numele meşterului autorizat„•, - fapt ce p8.-
gubea veniturile publice-, şi printre altele, nerespectarea orelor de muncă,
de către calfele de zidari şi dulgheri, care luau parte la muncile de fortifi-
caţii (1764). Meşterii, care dispuneau de un număr destul de mare de
calfe, preluau astfel de munci erariale pe bază de licitaţie. Atît meş
terii, cit şi calfele fuseseră pedepsiţi in anul 1761 pentru nerespectarea
Arh. St., Timişoara, fond 2, 3/1764, f. 163.
28
~ Acesta este şi motivul pentru care unii meseriaşi cer aprobarea mutării
lor din localităţi mici la Timişoara. (Arh. St. Timişoara, fond 2, 3/1765, f. 163).
111 Ibidem. 3/1764, f. 230.
31
Ibidem, f. 321.
DIN VIAŢA MESERIAŞILOR TIMIŞORENI IN SECOLUL AL XVIII-LEA 107
orelor de muncă fixate de Administraţie; acum - în 1764 - meşterii

sînt ameninţaţi din nou cu pedepse grave, in cazul cînd calfele lor vor
continua a veni la muncă dimineaţa cu o jumătate de oră mai tîrziu
şi vor pleca seara cu o jumătate de oră mai devreme decît ora fixată
de Administraţia Provincială. Se arată că, „prin această neglijenţă, cei-
lalţi muncitori de la fortificaţii pot fi influenţaţi să facă acelaşi lucru" 32 •
Meşterii nu par însă a se interesa prea mult de respectarea orelor de
muncă de către calfele lor angajate la muncile de fortificaţii, întrucit
nu este în joc propriul lor profit; de data aceasta cîştigul lor era asi-
gurat prin livrarea de materiale şi prin numărul calfelor puse la dispo-
ziţia statului pentru muncile de fortificaţii. La aceasta se mai adaugă
tendinţa lor de cointeres3-re a calfelor ce constituiau elementul de bază
al preluării şi executării muncii contractate.
Inexistenţa breslelor organizate necesita supunerea meseriaşilor sub
imediata conducere a statului, meşteşugarii timişoreni avînd ca organe
conducătoare şi de control Magistratul oraşului şi Administraţia Pro-
vincială. In aceste condiţii statul avea posibilitatea să-i dirijeze şi supra-
vegheze potrivit intereselor sale; acesta a controlat prin organele sale
numărul meseriaşilor din fiecare branşă, pentru a-şi asigura astfel plata
contribuţiei, a urmărit orice încercare de evaziune fiscală, a intervenit
pentru îmbunătăţirea calităţii mărfurilor, pentru ieftinirea lor şi aprovi-
zionarea pieţei cu mărfuri în cantitate îndestulătoare.
Administraţia Provincială, forul suprem administrativ civil al Bana-
tului, rezolva problemele meseriaşilor pe linia autorităţilor vieneze, spre
deosebire de Magistrat care s-a asociat de la început dorinţei meseria-
şilor de a introduce în Banat bresle. Magistratul, considerînd breslele
un mijloc de a lupta pentru participarea la conducerea politică a provin-
ciei, a susţinut organizarea lor. Ţinînd seama de această situaţie, Admi-
nistraţia Provincială de multe ori nici nu lua în seamă rapoartele Ma-
gistratului, trecînd în deciziile sale peste sugestiile acestuia din urmă 33 .
Imediat după constituirea Magistratului, la 1 ianuarie 1718, primii
reprezentanţi ai oraşului recent organizat, primarul cu juraţii, cer prin-
tre altele şi înfiinţarea de bresle. Comisia de organizare a provinciei a
răspuns că această problemă trebuie ridicată în faţa autorităţilor su-
preme, singurele în măsură să o decidă 34 • In 1719, măcelarii şi cizmarii
timişoreni ridică din nou problema înfiinţării breslelor35 •
Problema breslelor a rămas însă deschisă; în 1727, cînd a fost in-
clusă din nou pe ordinea de zi a unei şedinţe a Consiliului Administra-
ţiei, Mercy a ordonat chiar să fie scos acest punct „pentru ca să nu
fie introdusă nici o breaslă în Banat" 35 •
32 Arh. St., Timişoara, fond 2, 3/1761, f. 29, 31; 3/1764, f. 63.
33
Ibidem, fond 2, 12/1768, f. 117, 131, 138; Ibidem, fond 2, 3/1764, f. 239 v;
Ibidem, f. 113.
34
Ibidem, fond 2, 1/1718.
3
s Bar o t i L., Adattar Delmagyarosz'.ig XVIII szazadi Tărtenetehez, Timi-
şoara, 1893-1896, I, p. 3(6).
31> S z e n t k 1 ar a y, op. cit., p. 119.
GERTRUDE BARDOS
108
ln 1763 însă Magistratul german al oraşului Timişoara a invitat pe

t.oţi profesioniştii din oraş pentru a le cunoaşte părerea privind cea mai
bună metodă de organizare a breslelor; apoi a cerut părerea juriscon-
sultului oraşului „cum şi în ce fel s-ar putea efectua uşor şi fără a ne-
mulţumi pe meseriaşii locali, acordarea dorită a privilegiilor lor de breaslă";
propunerile au fost transmise, după confirmarea lor de către Magistrat,
agentului aulic Mandl pentru a fi înaintate Curţii imperiale37•
In august 1766, toţi blănarii germani şi sirbi înaintează Magistra-
tului un proiect de regulament de breaslă în şase puncte, cerind aproba-
rea lui pentru a le servi drept bază de organizare; ei motivează această
propunere cu afirmaţia că blănarii ar fi vrut astfel de norme încă în
perioada dintre „cucerirea oraşului şi ciuma", adică între 1716 şi 1738.
Magistratul arată, că „deşi nu are cunoştinţă despre astfel de norme, a
intervenit la autorităţile superioare şi supreme. propunind organizarea
tuturor profesioniştilor într-o ordine breslaşă, care să fie introdusă şi
aici (la Timişoara) ca în celelalte localităţi şi provincii civilizate" 38•
Intervenţia rămine insA fără succes: în iunie 1767 o dispoziţie a Admi-
nistraţiei Provinciale a Banatului arată el: „fără a se înfiinţa brei;le
în toată forma, va rămine în vigoare (atit) regulamentul din 1755 (cit)
şi examenul prescris pentru acei meseriaşi, care vor să primească dreptul
de meşter şi de cetăţean al oraşului, iar cei care nu sint necesari în agri~
cultură să fie aduşi la oraş" 39 • Reiese deci tendinţa guvernului de a
îngroşa rindurile pAturii orăşeneşti cu elemente atrase de la ţară. Exis-
tau insă şi meseriaşi care preferau ciştigul uşor realizat prin comerţul
cu vite, aceluia provenit din munca zilnică a miinilor lor40 •
In 1768, primarul german din Timişoara prezintă într-o şedinţă
citeva cereri restituite de Administraţia Provincială, fiind respinse de
împărăteasă; în fruntea listei se află cerPrea „tuturor profesioniştilor de
aici (Timişoara) referitoare la organizarea de bresle" 41 •
Persistind deci în refuzul său de a îngădui in Banat formarea de
bresle, guvernul dispune in 1773, ca „in viitor toate neînţelegerile şi
mişcările ce se vor ivi intre meşterii şi calfele tuturor meseriilor să
fie rezolvate de Magistrat, ca primă instanţă 114 2.
Regulamentul din 1755, la care se referă Administraţia Provincială
în dispoziţia ei din iunie 1767, nu este altceva decit o copie a Instruc-
ţiunilor Comisiei de Poliţie Timişoreană·' din 1755 43 , care la p~ctele 15
şi 16 arată principiile călăuzitoare cu privire la regimul meseriaşilor:
.,se recomandă mai ales a avea grijă, ca oraşul să fie prevăzut cu meş
teri şi profesionişti buni şi pricepuţi; pentru realizarea acestui scop, să
: Arh. St.. Timişoara, fond 2. 3/1761, f. 313, 321.

Ibidem, 3/1764, f. 239.
• Ibidem, fond 2, 3/1764, f. 390-391.
40 Ibidem.
41
Ibidem, 30/1773, f. 183.
a Ibidem.
Vezi Hoffman n L., Beitrăge zur Ge1chichte
43
• dea Banat1, Sibiu 1924,
pp. 32-33.
nu fie acceptat nimeni ca meşter înainte de a fi fost examinat şi de a fi

obţinut aprobarea experţilor". De altfel, autorităţile observau, că „me-
seriaşii limitaţi ca număr (în cadrul branşelor respective) cer de la
clienţii lor preţuri prea mari, obligindu-i, datorită lipsei altor meşteşu
gari, să accepte produse şi bune şi rele la preţuri foarte ridicate, în ace-
laşi timp f ăcîndu-i să mai şi aştepte mult".
„Cu ştirea şi asentimentul Administraţiei Provinciale cezaro-crăieşti
se va acorda în viitor, pe măsura necesităţii şi a condiţiilor date, dreptul
de cetăţenie şi de exersare a profesiei unor meseriaşi capabili, însă în
aşa fel ca fiecare să se poată întreţine cinstit din meseria sa, adică să
nu sustragă un profesionist celuilalt pîinea prin mărirea nelimitată a
numărului lor".
Aceste articole din regulament rezumă principiile de breaslă privind
selecţionarea şi menţinerea unui număr restrîns de meseriaşi; încredin-
ţînd însă aplicarea lor reprezentanţilor puterii de stat, aceştia au posi-
bilitatea de a controla productia meşteşugărească .. Din regulament se
desprinde de asemenea şi tendinţa de a slăbi influenţa grupărilor de
meseriaşi pe piaţa locală, dindu-se autorităţii supreme locale posibili-
tatea şi dreptul de imixtiune în toate problemele meşteşugăreşti.
Este demn de relevat faptul că Magistratul, datorită componenţei
sale, avea o atitudine vrăjmaşă faţă de calfe. Meşterii profesionişti, stă
pîni de ateliere bazate pe exploatarea multor calfe, ocupau locuri im-
portante în cadrul acestui organ de conducere. Magistratul poate fi deci
considerat ca o frînă în desfăşurarea luptei de clasă, intervenind pentru
aplanarea conflictelor dintre meşteri şi calfe şi dînd, în majoritatea cazu-
rilor, dreptate meşterilor. Numai în cazuri rare el va da cîştig de cauză
unor calfe, pe de o parte cu scopul de a specula contradicţiile dintre
meşteri şi calfe, pe de altă parte pentru a apare ca un arbitru nepărti
nitor.
In tot cur,sul secolului al XVIII-lea are loc de asemenea o luptă
acerbă între meşterii calificaţi şi autorizaţi, sprijiniţi de autorităţi, îm-
potriva meseriaşilor necalificaţi şi neautorizaţi „tăinuiţi", cum se numesc
în regulamentul de breaslă din 1815. Interesul ce-l avea statul în a parti-
cipa activ la această luptă se explică prin pierderile materiale suferite
din cauza evaziunii fiscale a meseriaşilor neautorizaţi. La acestea se mai
adaugă interesele de clasă ale Magistratului în problema înlăturării me-
seriaşilor neautorizaţi şi necalificaţi, interese condiţionate de componenţa
sa socială. Semnificativă în acest sens este o plîngere a Magistratului
adresată în · 1725 Administraţiei Provinciale, referitoare la imposibi-
litatea de a executa ordinul de îndepărtare a tuturor meseriaşilor neau-
torizaţi şi necalificaţi, invocîndu-se ca motiv faptul că locuiesc în clă··
diri militare 44 •
Două acţiuni mari de colonizare au mai mărit numărul meseria-
şilor necalificaţi şi neautorizaţi: colonizarea invalizilor de război şi de-
44
Arh. St., Timişoara, fond 2, 2/1724. Meşterii erau înregistraţi în registre de
contribuţii.
GERTRUDE BARDOS
110
portările elementelor nedorite din Viena şi din partea apuseană a impe-

riului şi aşezarea lor în Banat45 •
Magistratul, fiind - datorită intereselor de clasă şi fiscale - de partea
meseriaşilor autorizaţi, aplică diferite măsuri împotriva celor neautori-
zaţi, de exemplu confiscarea tuturor uneltelor şi materialelor, expulza-
rea celor de altă cetăţenie etc4 ;.
Interesele de clasă ale Magistratwui sînt oglindite şi de pozi-
ţia adoptată într-o serie de probleme privind ucenicia în această pro-
vincie în care nu existau bresle organizate. Concludent în această privinţă
este un proces-verbal din septembrie 1766 din care rezultă că în faţa Ma-
gistratului se prezintă giuvaergiul Ioan Paul Lampl cu ueenicul lui în vîrstă
de 14 ani. Meştentl Lampl doreşte să-l menţină ucenic însă, „neexistînd
posibilitatea de a încheia un contract după obiceiul breslaşilor", el a venit
în faţa Magistratului împreună cu ucenicul lui, care „ii dăduse în ultimul
timp probe ale supunerii şi fidelităţii sale". Lampl declară că este dispus
să preia obligaţia de a-l învăţa meseria timp de şapte ani. Luînd în con-
sideraţie sărăcia lui, îl va aproviziona cu toate cele necesare; in schimb
ucenicul trebuia să se oblige de a fi în tot timpul uceniciei sale har-
nic, evlavios. credincios, cinstit şi ascultător, de a executa întocmai or-
dinele, de a avea în vedere cit mai mult şi folosul meşterului, de a avea
multă grijă spre a evita orice pagubă, de a face tot ce i se cuvine unui
băiat cinstit, de a termina ucenicia sa la acest meşter şi nu la altul.
Magistratul aprobă condiţiile grele impuse ucenicului, condiţii c.a:re arată in
ce măsură acesta a fost supus exploatării. Aprobarea Magistratului era deci
necesară pentru primirea ucenicilor, iar clauzele stabilite intre contrac-
tanţi trebuiau protocolate spre „a servi in viitor pentru legitimare" 47 •
Exploatarea la care erau supuşi ucenicii din partea meşterilor îşi
găseşte expresie vie şi într-un alt caz din 1766 48 • Un meşter frînghier,
care întreţine un copil orfan, cere dobînzile provenite din averea aces-
tuia în valoare de circa 28 fl., sub pretextul că ar face QlUlte cheltuieli
cu îmbrăcămintea băiatului şi cu îngrijirea sănătăţii sale şubrede. Ma-
gistratul aprobă să i se plătească meşterului, din averea copilului orfan,
nu numai cheltuielile pretinse, ci hotărăşte că acesta mai este şi obli-
gat a-l servi din fragedă copilărie în cadrul gospodăriei şi apoi ca
ucenic.
De competenţa Magistratului ţinea şi angajarea calfelor, ca şi stabi·
lirea numărului de calfe, ce puteau fi angajate de către meşteri 49 ; desi-
gur că decizia Magistratului trebuia confil"lllată, ca şi celelalte hotărîri,
de Administraţia Provincială.
C?alfele îşi aveau căminele lor. ln legătură cu această problemă,
menţionăm cererea calfelor de croitori din Timişoara (1761) privind acor-
darea unui cămin şi plata cotizaţiilor „aşa cum există şi în alte locuri".
'5 Arh. St., Timişoara, 3/1758, f. 72, 197-198.
:Ibidem, 3/1761, f. 289; fond 2, 3/1764, f. 111; 3/1764, f. 239.
Ibidem, fond 2, 3/1764, f. 244.
411
Ibidem, f. 215.
• Ibidem, 30 '1773, f. 73 ş. a.
Scopul acestei cereri era ca „să aibe atît calfele străine nou-sosite, dt şi
cele angajate la maiştri, locul lor sigur şi adăpostul lor; astfel puteau fi
sprijinite mai bine calfele bolnave". Petiţionarii propun ca în cîrciuma
din clădirea spitalului să fie amenajată o încăpere pentru cămin şi se
oferă a procura în comun şi gratuit paturile. Meşterii consultaţi declară
şi ei, că înfiinţarea unui astfel de cămin corespunde orînduielii lor
de breaslă. în consecinţă, Magistratul aprobă înfiinţarea căminului în
localul solicitat, cu condiţia ca acele calfe, care se află acolo, să se poarte
„paşnic, fără să bea", să trăiască modest din mijloacele lor proprii şi să
nu ia parte la chefurile ţinute cu ocazia plăţii cotizaţiilor, amenin-
ţînd cu dizolvarea căminului în caz de nerespectare a acestor condiţii 50 •
Problema căminelor pentru calfe era destul de spinoasă pentru au-
torităţile care nu vedeau cu ochi buni viaţa în colectiv, deoarece aceasta
oferea calfelor posibilitatea de a discuta problemele care le frămîntau,
de a organiza lupta împotriva exploatatorilor lor. Totuşi Magistratul a
fost nevoit să admită această soluţie fiind singurul mijloc de a putea
concentra mîna de lucru acolo unde era necesară, adică la oraş. Pentru
a preveni eventualele mişcări de nemulţumire, sau organizarea unei
rezistenţe, Magistratul pune condiţiile arătate mai sus, rezervîndu-şi drep-
tul de a desfiinţa căminul, în momentul nerespectării lor.
Una din măsurile luate de Magistrat în 1771, pentru îngrădirea cît
mai mare a calfelor, este legată de formularele „cărţilor de moralitate
şi hăm.icie" sau „cărţi testimoniale", (Kundschaft) 51 • Comisia poliţie
nească raportează Magistratului că tipograful local vinde calfelor astfe]
de formulare; cum acest fapt ar favoriza dezordinea şi chiar furturile,
i se interzice tipografului tipărirea şi vînzarea lor, iar meşterii sînt obli-
gaţi să achiziţioneze stocul întreg, urmînd ca ei să le elibereze calfelor 52 •
Această măsură, menită să oprească răspîndirea mişcării de rezistenţă a
calfelor împotriva exploatării, este mereu reluată. Trebuie să relevăm
faptul că fără acest act completat întotdeauna la ultimul loc de muncă,
calfa nu putea să-şi schimbe meşterul, nu putea pleca în altă localitate
fiind stînjenită în orice mişcare 53 •
•
Desigur că unul din aspectele cele mai interesante din viaţa meşte
şugarilor timişoreni este desfăşurarea relaţiilor dintre meşteri şi calfe.
Din documentele vremii desprindem diferite forme ale luptei de
clasă, care, din cazuri izolate, stinse cîteodată printr-o admonestare sau
o pedeapsă relativ uşoară, iau amploare ajungînd la neprezentarea la lucru
în masă, sau la răzvrătire făţişă, autorităţile văzîndu-se nevoite a recurge
chiar la forţa armată. Creşterea acestei mişcări corespunde creşterii exploa-
tării la care sînt supuse calfele din partea meşterilor. Diferitele măsuri
de îngrădire, aplicate de către Magistrat împotriva celor exploataţi,
pentru a opri orice rezistenţă din partea lor, nu-şi ating însă scopul.
50
Arh. St. Timişoara, fond 2, 3 /1761, f. 7.
51
Denumirile sînt din regulamentul de breaslă din 1815.
li<! Arh. St. Timişoara, fond 2, 13/1768, f. 115.
s:i Regulamentul de breaslă din 1815.
GERTRUDE BARDOS
112
Cazurile de condamnare a meşterilor de către Magistrat sînt în acelaşi

timp foarte rare, acest lucru găsindu-şi explicaţia în componenţa respec-
tivei autorităţi care lucra pe linia propriilor interese54
In competenta Magistratului intrind şi chestiuni succesorale, acesta
susţine în 1758 că frăţia calfelor şi-a asumat în mod ilegal dreptul de a
aduce la îndeplinire formalităţile în unele cazuri de deces ale calfelor.
Se dispune în consecinţă ca frăţia să nu mai continue a-şi asuma acest
drept, iar meşterii sînt obligaţi să anunţe imediat autorităţile de decesu)
survenit, fiind ameninţaţi cu pedepsirea în caz de contravenire.
Se hotărăşte de asemenea, ca pe baza unei înţelegeri între meşteri şi
calfe, meşterii vor încasa pe rlnd de la fiecare calfă cotizaţia lunară; banii
vor fi aduşi de un maistru la Magistrat şi vărsaţi într-o cutie specială, a
cărei cheie se va afla în mîinile meşterului. Sumele depuse vor servi la
ajutorarea calfelor nevoiaşe; în aceeaşi cutie vor fi vărsaţi şi banii rămaşi
de la calfele decedate, servind aceluiaşi scop65 •
Se iau deci măsuri pentru a opri frăţia calfelor să ajungă în pose-
sia unor sume de bani, fapt ce ar fi putut înlesni organizarea unei mişcări
de rezistenţă împotriva exploatatorilor.
Mai grave şi vădit exagerate, cu scopul bine definit de a justifica
măsurile luate. sint învinuirile aduse de către meşteri calfelor de lăcătuşi
şi ceasornicari in anul 1763. ArAtind cum calfele ,„pierd deseori î.n
cursul anului. ca şi cu prilejul carnavalului trecut, zile şi nopţi întregi
în petreceri nepermise şi inadmisibile, neglijînd munca" (în detrimentul
meşterilor) aceştia impun calfelor deseori amenzi enorme sub pretextul că
ele ar fi avut o atitudine necuviincioasă. Meşterii reproşează calfelor de
asemenea sărbătorirea primei zile din sAptAmină, aşa-numita „lunea vî-
nătA"H (Bl.aumontag), că petrec uneori, fără a lucra zile întregi, la cămi
nul lor etc. Magistratul hotărăşte în urma acestor plingeri să supravegheze
încetarea petrecerilor inadmisibile, a jignirilor reciproce între calfe, inter-
zicind categoric chefurile necumpătate, amenzile nelimitate care întrec
posibilităţile lor materiale, ţinerea zilelor de lunea vinătă (deoarece nu
sint permise conform obiceiului de breaslă existent decit de trei ori pe
an, de sf. Mihai, de sf. Martin şi la carnaval) etc. In caz de nerespec-
tare a hotărîrilor luate, contravenientul va fi tras imediat la răspundere
de către Magistrat şi pedepsit la 25 de lovituri cu bastonul, iar dacă nu
se va corecta, va fi expulzat din Timişoara. Cu privire la căutarea locu-
rilor de munci pentru calfele străine, Magistratul di.spune „ca maiştrii să
schimbe calfele între ei, iar acel meşter care nu are calfe să fie obligat a
căuta loc (în altă parte) pentru ele; me.şterii să nu concedieze calfele fără
motiv serios, iar calfa singură să nu accepte concedierea; dacă însă conce-
MArh. St. Timişoara. fond 2, 3/1764, f. 259.

MIbidem, 3/1758, f. 3.
~ „Lunea vînătă·' este traducerea termenului Blaumontag în ediţia romî-
neasca contemporană a regulamentului breslelor ungare din 1815.
dierea este făcută din motive bine determinate, calfa poate să schimbe
locul de muncă şi să treacă la un alt meşter timişorean" 57 •
Din oele relatate mai sus reiese că Magistratul combate petrecerile
şi ţinerea „prea multor" sărbători, care reduc timpul de muncă al
calfei şi scad profitul meşterului; sînt interzise şi aşa-numitele
„petreceri nepermise", unde calfele au ocazia de a se întîlni, a face
schimb de păreri, a organiza poate vreo acţiune, care ar păgubi pe ex-
ploatatorii lor. Pentru a camufla caracterul vădit de clasă al dispoziţiilor
sale, Magistratul caută să apară drept arbitru „nepărtinitor" în litigiile
dintre meşteri şi calfe, cerind ambelor părţi să aibă o „atitudine demnă".
Magistratul fiind însă un reprezentant al intereselor meşterilor, măsurile
luate de el urmăresc în fond îngrădirea şi exploatarea maximă a calfelor.
Acestora din urmă însă nu li se îngăduie· să se întîlnească, să se orga-
nizeze pentru apărarea intereselor lor.
Foarte rar găsim cazuri de solidaritate între meşteri şi calfele lor;
acestea se datoresc desigur contradicţiilor din sinul meşterilor. Proprie-
tarii unor ateliere cu multe calfe, puteau produce marfa în condiţii mai bune,
pe cînd majoritatea meşterilor, lucrînd singuri sau cu un număr foarte
redus de calfe, nu putea să ţină piept concurenţei celor dintîi. Amenin-
ţaţi astfel de a fi rupţi de mijloacele lor de producţie şi de a di:Weni ei
înşişi salariaţii stăpînilor de ateliere meşteşugăreşti, meşterii mai săraci
se alătură calfelor în lupta lor împotriva meşterilor favorizaţi de Magi-
strat. Ca exemplu, menţionăm un diferend din 1765 între un meşter şi o
calfă de dogar, pentru pretinsa părăsire de către calfă a locului de muncă
înainte de termen. Cu această ocazie chiar un meşter îndeamnă cele-
lalte calfe la absentarea de la lucru pînă la clarificarea litigiului, iar alţi
doi meşteri se lasă arestaţi împreună cu primul, persistînd în rezistenţa
lor faţă de Magistrat58 •
Lupta de clasă care se manifestă tot mai frecvent sub forma pără
sirii locului de muncă îşi găseşte cea mai vie expresie în răzvrătirea
calfelor de cizmari. Încă în 1764 toţi meşterii cizmari se plîng Magistra-
tului contra meşterului Grilnauer 59 , pentru că acesta plăteşte calfei pe
lingă salariul obişnuit 6 kr. de cusătură specială. Această plată este strict
interzisă, iar contravenienţii sînt pedepsiţi: meşterul cu 3 fl., iar calfa
cu 25 lovituri cu bastonul. Din apărarea lui Griinauer se desprinde faptul
că meşterii refuză „din pură pasiune" să se înţeleagă cu el în privinţa
plăţii cusăturii şi că este foarte greu de a primi calfe cizmari în Timi-
şoara. Or „pasiunea", cum o numeşte dînsul, nu este nimic altceva decît
rezistenţa faţă de metode mai bune de producţie, care necesită investiţii
mai mari, rezistenţă bazată pe teama de scădere a profitului. Singur
Griinauer înţelege că prin cheltuielile de producţie mai mari ajunge să
cointereseze calfa specialistă şi poate produce o marfă, care - datorită
calităţii superioare - se vinde la un preţ ce nu numai că acoperă chel-
57
Arh. St. Timişoara, fond 2, 3/1761, f. 242-243.
58 Ibidem, 3/1764, f. 169-170.
59
Ibidem, 3/1764, f. 77-78.
GERTRUDE BARDOS
114
tuielile, ci îi măreşte şi profitul. în lupta dintre meşteri pentru mina

de lucru calificată, acordarea unui salariu mai mare este o armă puter-
nică, aplicarea ei este însă combătută, fiind contrarie tendinţelor de
nivelare, şi spiritului de breaslă.
Rezultatul intervenţiei meşterilor cizmari s-a soldat cu reînnoirea
de către Magistrat a dispo;ţ:iţiilor sus-arătate privind plata cusăturii.
în vara anului următor, 1765, apar din nou toţi cizll!arii - meşteri
şi calfe - în fata Magistratului. Meşterii raportează că „din nou calfele
au iniţiat o ··răzvrătire.... datorită căreia aproape toţi maiştrii au fost
stînjeniţi în lucru; cauza acestor mişcări repetate sint întîlnirile tri-
mestriale pentru plata cotizaţiei destinată întreţinerii celor bolnavi, şi
alte intîlniri nepermise introduse de aceste calfe"; meşterii cer inter-
zicerea întîlnirilor ,.provocatoare de nelinişte", organizate pentru achi-
tarea cotizaţiei, şi se oferă să scadă ei din salariul calfelor cotizaţia tri·
mestrială; ei se mai obligă a suporta la nevoie şi alte cheltuieli pentru
calfele bolnave şi a le deconta cinstit. Magistratul constată cu această
ocazie că multe calfe „au fost aţiţate de doi răzvrătitori, şi anume de
bavarezul (Payer) şi de cel din Passau (Passauer), şi că astfel au fost
retinut.e de la lucru şi c!llfele care de fapt (vroiau) să lucreze".
M'llgistratul ameninţă că primul contravenient va fi pedepsit exem-
plar intii cu 30 de lovituri, iar apoi va suferi pedepsele cuvenite „unui
răzvrătitor şi turburător al liniştei generale"f 0•
Se poate constata deci o ascuţire a luptei de clasă: în mijlocul cal-
felor apar „răzvrătitori", care atrag după sine masele celorlalţi. Absen-
tarea de la lucru devine o armă tot mai mult folosită, care - cum se
arată făţiş în respectivul proces-verbal - aduce pagube materiale con-
siderabile meşterilor şi „trebuie combătută cu măsuri riguroase". Se
interzic astfel intîlnirile ,,provocutoare de nelinişte" şi cele „nepermise".
Noua formă de percepere a cotizaţiei trimestriale a calfelor - scăzîn·
du-se din oficiu suma resptctivă din salariu - este menită a provoca
mai puţină nemulţumire şi a înlătura o ocazie de întîlnire a calfelor.
Alte metode folosite de Magistrat pentru a preveni „neliniştea" sînt
repetatele ameninţări cu pedepse „straşnice"; vom vedea însă că aceste
metode şi măsuri nu pot opri desfăşurarea luptei de clasă.
La 14 octombrie 1766, Magistratul e nevoit să se ocupe din nou de
problema cizmarilor, şi anume de plingerea meşterilor împotriva unei
noi „neînţelegeri'' şi „răzvrătiri" a calfelor pentru „cusătura dublu plă
tită": Se reia deci problema din 1764, adică litigiul în jurul plăţii în afara
salariului obişnuit a fiecărei cusături. lmpreună cu meşterii apare ca
reclamant şi o calfă, care pare a fi stat în afara rîndurilor tovarăşilor
săi, căci calfele o amendaseră cu „ un florin ungar" certînd-o şi înju-
rind:<>. Meşterii susţin că, în ciuda dispoziţiilor date, calfele ar continua
a se întruni deseori şi că aceste întilniri ar fi însoţite de beţii. Calfele
se. apără. invocind, în sprijinul cerinţei lor privind plata cusăturei, obi-
ceiul existent în alte părţi.
80
Arh. St. Timişoara, fond 2, 3/1764, f. 139-140.
Magistratul desigur dă cîştig de cauză meşterilor; totuşi, pentru a

nu provoca o agitaţie şi mai mare, eventual chiar o izbucnire puternică,
renunţă la pedepsirea celor acuzaţi 61 •
Nici atitudinea Magistratului, nici măsurile luate nu mai pot opri
desfăşurarea mişcării de „răzvrătire"; peste puţine zile, în 21 octombrie
1766, se prezintă la Magistrat 6 meşteri cizmari. - împreună cu toate
calfele din Timişoara - cu plîngerea că aceste calfe nu vor nicidecum
să se supună deciziei Magistratului, fiind probabil instigate de unele
„elemente neliniştite"; din acest motiv calfele au şi părăsit atelierele şi
munca lor, vrînd astfel să-i constrîngă cu forţa pe meşteri să dea urmare
cerinţei lor referitoare la plata cusăturii.
Deoarece calfele nu vor nicidecum să se reîntoarcă la lucru, Magi-
stratul întocmeşte imediat un raport către Administraţia Provincială
cerînd „înalta asistenţă necesară împotriva acestor calfe de cizmari răz
vrătite şi refractare".
Pe de altă parte, Magistratul interzice meşterilor - pînă la efec-
tuarea anchetei şi pedepsirea exemplară a „răzvrătiţilor" sub amenda
de 6 galbeni - de a elibera vreuneia din aceste calfe un certificat, care
i-ar servi pentru părăsirea oraşului şi primirea unei alte slujbe; ne aflăm
deci în faţa unei noi măsuri de îngrădire a drepturilor calfelor.
Procesul-verbal din 24 octombrie 1766 constată că „toate calfele mai
umblă neocupate, fără a lucra, mărind şi în acest fel răzvrătirea şi dezor-
dinea, că meşterii vor suferi pagubă mare din cauza lipsei muncitorilor,
dacă aceştia nu vor fi obligaţi din oficiu şi cu forţa să asculte şi să res-
pecte dispoziţiunile autorităţilor". în urma intervenţiei autorităţilor
civile, Comandamentul general bănăţean le pune la dispoziţie 12 soldaţi
şi 6 caporali, ca asistenţă militară. După ce se făcuseră pregătirile în
secret, au fost invitaţi la Magistrat toţi meşterii şi calfele din Timişoara,
dintre acestea din urmă au fost chemate la început numai elementele
considerate a fi „capi ai răzvrătirii", şi anume „micul" Michael Reutter,
Georg Pfanner, Simon Streb, Adam Gang, alte două calfe fiind bolnave.
Acestor patru calfe jurisconsultul oraşului le citi şi le explică din nou
ultimele dispoziţii ale Magistratului, întrebîndu-le apoi „cu blîndeţe"
de mai multe ori, dacă sînt dispuse „a le respecta de bunăvoie şi a se
întoarce la meşterii lor la muncă"; apoi le arată că în caz contrar, Magis-
tratul va fi nevoit să aplice cu toată stricteţea mijloacele de constrîn-
gere necesare; însă, „cu toată munca de lămurire prietenească calfele au
persistat în răutatea lor înverşunată".
Din stilul şi limba procesului-verbal, din care redăm intenţionc.t
pasaje întregi, se desprinde ura neîmpăcată a exploatatorilor împotriva
calfelor care-şi apărau drepturile. Magistratul caută totuşi să mascheze
această ură, pretextînd că s-ar fi dus o „muncă de lămurire prietenească"
plină de „blîndeţe", care nu şi-a putut atinge scopul din cauza „răutăţii"
calfelor. Lupta desperată a calfelor împotriva exploatării în creştere,
61
Arh. St. Timişoara, fond 2, 3/1764, f. 246.
GERTRUDE BARDOS
116
împotriva călcării în picioare a unui drept încuviinţat pe tot cuprinsul

ţării este caracterizată de Magistrat pur şi simplu ca „răutate".
Cele patru calfe sînt duse apoi in sala de consiliu „pentru a fi
pedepsite simţitor de caporalii aduşi în acest scop, atît pentru purtarea
lor ••răzvrătitoare şi instigatoare .... cit şi pentru că refuză să asculte şi
să respecte dispoziţiile [Magistratului]. Totuşi calfele intră 'în sală ··foarte
obraznice şi mînioase ... ; cum admonestările prieteneşti şi ameninţările
serioase nu avură nici un rezultat, fu nevoit să înainteze drept primul
Georg Pfanner, care după cîteva lovituri cu bastonul - declarind că vrea
să devină soldat - a fost trimis la o partef 2 ; al doilea trebuia să iasă
din rînd micul Michael Reutter; acesta suportă 31 de lovituri grele date
de caporali; apoi, datorită insistenţelor celorlalte calfe din jur, care îl
întrebau dacă vroia să se lase omorît şi, auzind că nu poate fi primit in
armată - fiind prea mic de statură - a promis a fi ascultător, văzînd
că nu !JOate altfel".
Al treilea, Simon Streb, s-a supus dispoziţiilor Magistratului după
cîteva lovituri, apoi a urmat şi al patrulea, Adam Gang, care nu s-a mai
lăsat brutalizat prin bătaie. După aceea, toate calfele au fost chemate
în sala de consiliu şi întrebate dacă mai persistă in a refuza categoric
dispoziţiile judecătoreşti, sau sînt dispuse de a li se supune în unanimi-
tate. Calfele au „acceptat. a da ascultarea cuvenită", singur Reutter a
mai dat unde semne de silă şi - deoarece nu mai putea exterioriza
„răutatea" sa in alt fel - ceru să i se elibereze un certificat de serviciu
şi să fie concediat. Cum însă acest fapt ar putea avea consecinţe rele
şi celelalte calfe ar cere acelaşi lucru, numai pentru a face dificultăţi
meşterilor şi pentru a se răzbuna faţă de ei, i se respinge cererea; tot-
odată i se atrage atenţia că, dacă nu se va potoli „se va proceda împo-
triva lui cu mai mare severitate; se va raporta imediat autorităţilor
superioare, in sensul ca el să fie predat judecătoriei, care îl va obliga
la munca publică pe stradă, dezonorindu-1 astfel pe viaţă".
Li s-a ordonat apoi tuturor calfelor, in mod serios şi repetat, să se
întoarcă imediat la meşt·~rii lor la lucru, să se poarte cum se cade faţă
de ei şi să lucreze atîta timp, pină ce meşterii ori vor angaja alţi oameni,
ori le vor concedia (din proprie iniţiativă); pină atunci meşterii - sub
amendă de 6 ducaţi - nu au dreptul de a elibera nici uneia dintre aceste
calfe un certificat de serviciu sau de a acţiona împotriva dispoziţiei
Magistratului.
La fel ca şi în problema plăţii cusăturii, care a fost cauza nemij-
locită a izbucnirii răzvrătirii calfelor, Magistratul ia poziţie în favoarea
meşterilor şi în chestiunea suportării cheltuielilor ivite în 'acest timp.
„Calfele vor fi obligate de a achita pagubele pricinuite în timpul răz
vrătirii lor rău intenţionate şi pasibile de pedeapsă, dispunindu-se în
continuare ca în viitor să fie total curmate petrecerile primejdioase" 83 •
81
Intrarea în armată oferea posibilitatea de a se retrage fără a fi obligat
la revocare, la trădarea intereselor de clasă pentru care calfele luptau cu atita
îndirjire.
a Arh. St. Timişoara, fond 2, 3/1764, f. 247-249.
DIN VIAŢA MESERIAŞILOR TIMIŞORENI IN SECOLUL AL XVIII-LEA }} 7
Măsurile luate de Magistrat sînt condiţionate de rolul său de expo-

nent al puterii de stat şi - cwn s-a mai arătat - de componenţa sa
socială. Stăpînii atelierelor meşteşugăreşti nu puteau vedea cu ochi
buni o mişcare de rezistenţă făţişă a calfelor, din a căror exploatare
izvora profitul lor; această mişcare le putea aduce pierderi mari prin
părăsirea locului de muncă de către calfe şi se putea întinde în toate
sectoarele activităţii meşteşugăreşti. Pentru a preîntîmpina o asemenea
situaţie, membrii autorităţilor orăşeneşti au luat deci cele mai drastice
măsuri, încercînd în acelaşi timp să camufleze motivele reale ale atitu-
dinii adoptate şi invocînd mereu beţia şi petrecerile calfelor.
Nu cunoaştem desfăşurarea evenimentelor după această izbucnire
făţişă a luptei de clasă, care a arătat că acele calfe de cizmari au ştiut
să se organizeze, să acţioneze unitar su_b conducerea unor elemente revo-
luţionare din rîndurile lor, ce erau gata - ca acel mic Michael Reutter -
să-şi sacrifice viaţa pentru cauza lor. Reprezentanţii puterii de stat, prin
pregătirile lor secrete, prin recurgerea la forţa armată (şase caporali şi
doisprezece soldaţi) împotriva unui grup de oameni neînarmaţi, prin
separarea conducătorilor de tovarăşii lor în scopul de a-i convinge prin
mijloace de constrîngere brutală de a se lepăda de ţelul lor comun,
trădează spaima ce-i cuprinsese faţă de această mişcare de rezistenţă
indîrjită. Cu cit creştea rezistenţa calfelor, cu atît se înăspreau măsurile
de îngrădire a rezistenţei lor, măsuri menite totodată să oprească răs
pîndirea acestei mişcări.
Mai tîrziu, în 1771, meşterii cizmari, căutînd să exploateze din ce
în ce mai mult calfele lor, solicită Magistratului ajutorul, care de altfel
li s-a şi acordat, în reducerea unor privilegii uzuale ale calfelor, privind
mîncarea mai bună în zilele de sărbătoare.
Importanţa acordată acestei probleme care oglindeşte o formă şi mai
grea de exploatare reiese şi din faptul că Magistratul a raportat Admi-
nistraţiei Provinciale cazul „pentru a da mai multă greutate" hotărîrii
sale, care justifică cerinţa meşterilor cizmari64 •
În concluzie, se constată că în Banat nu au existat bresle organi-
zate - cum era cazul în Transilvania - care să fi constituit o frînă
considerabilă în dezvoltarea capitalismului; din această cauză capita-
lismul a şi cunoscut o dezvoltare mai puternică în această provincie.
Stăpînii atelierelor meşteşugăreşti se apropie prin exploatarea unui
număr mare de salariaţi de viitorii patroni capitalişti.
Organizaţiile meşteşugăreşti existente, care se deosebesc de breslele
propriu-zise, au fost dirijate şi controlate de către stat, prin organele
sale; astfel statul a putut lua toate măsurile necesare pentru a înlătura
orice posibilitate de evaziune fiscală.
în secolul al XVIII-lea s-au ascuţit contradicţiile de clasă între
meşterii - care reprezentau puterea legislativă prin funcţiile ce le
64
Arh. St. Timişoara, fond 2, 13/1768, f_ 139-140.
GERTRUDE BARDOS
118
ocupau în cadrul Magistratului, ca cetăţeni înstăriţi - şi calfele, care

nu aveau drepturi cetăţeneşti. Deşi nu dispunem încă de o bază docu-
mentară corespunzătoare, credem că luptei calfelor i se vor fi alăturat
atît ucenicii, cit şi alte elemente ale masei orăşenilor lipsite de drepturi
65
cetăţeneşti , dind expresie luptei de clasă. care se intensifică în procesul
de trecere spre capitalism.
65 Vezi F. E n gel s. Războiul ţărănesc german, ediţia a III-a E.S.P.L.P., Bucu-
reşti. 1958. pp. 42-43.
SISTEMUL VAMAL AL ŢARII ROl\'llNEŞTI IN SECOLUL
AL XVIII-LEA
de C. ŞERBAN
Una din problemele de bază în cercetarea istoriei comerţului este

stabilirea sistemului vamal care a reglementat circulaţia de mărfuri pe
piaţa internă şi externă. Aceasta are o deosebită importanţă pentru că
ne ajută la înţelegerea şi a altor probleme economice. Astfel, cuno~terea
legislaţiei vamale dintr-o ţară ne dă întotdeauna indicaţii preţioase
asupra condiţiilor de dezvoltare a producţiei de mărfuri agricole, meşte
şugăreşti şi manufacturiere a acelei ţări într-o anumită etapă istorică 1•
ln trecut, istoricii şi economiştii au consacrat un num'ăr · apreciabil
de articole, monografii şi sinteze asupra dezvoltării comerţului pe teri-
toriul ţării noastre 2, dar mult mai puţine care să se ocupe cu studierea
organizării şi administraţiei vamale în evul mediu 3 . Lucrări de acest fel
referitoare la secolul al XVIII-lea nu există pînă acum. ln schimb, s-a
acordat o largă atenţie perioadei de după pacea de la Adrianopol căreia
i s-au consacrat voluminoase lucrări • 4
ln istoriografia actuală, autorii tuturor lucrărilor referitoare la isto-

ria comerţului pe teritoriul ţării noastre s-au ocupat îndeosebi de cate-
goriile de mărfuri, de variaţia preţurilor lor, de originea, categoriile şi rolul
social - politic al neguţătorilor, de limitele pieţei interne şi externe etc.
dar, nici unul din ei nu s-a ocupat de organizarea sistemului vamal5 •
I Vezi K. Marx - F. E n g e I s, Opere, vol. 3, Editura Politică, Bucureşti, 1958, p. 59.
2 Iată cîteva din asemenea lucrări: N. I org a, Istoria comerţului romînesc,
Bucureşti, 1925, 2 vol. I. Nistor, Die auswiirtigen Handelsbeziehungen der Mol-
dau im XIV, XV und XVI Jahrhundert, Gotha, 1911; Handel und Wandel în der
Moldau bis zum Ende des XVI Jahrhunderts nach den Quellen dargestellt, Czer-
nowitz, 1912. Ş t. M e te ş, Relaţiile comerciale ale ţării Romîneşti cu Ardealul
pînă în veacul XVIII, Sighişoara, 1921.
3 Vezi I. Ni st o·r, Das · Moldauische Zollwesen im 15 und 16 Jahr., Leipzig,
1912, pp. 235-282; T h. I or dă c he s cu, Evoluţia politicii şi legislaţiei vamale
în Romînia de la 1408-1904, Bucureşti, 1934-1935, 2 voi.
~ 4 Vezi C. Băicoi anu, Geschichte der rumiinischen Zollpolitik seit dem
XIV Jahrh. bis. 1874, Stuttgart, 1896, p. 250; Istoria politicii noastre vamale şi co-
merciale de la Regulamentul Organic şi pînă în prezent, Bucureşti, 1904, vol. I,
P. 1 şi P. 2-a.
5 V. Ne am ţ u, Comerţul cu piei şi prelucrarea lor în Moldova în sec.
XV-XVII, în „Studii şi cercetări ştiinţifice", Academia R.P.R., Filiala Iaşi II,
(1951), nr. 1-2, pp. 531-549; B. T. C î m pin a, Despre rolul genovezilor la gurile
Dunării în sec. XIII-XV, în „Studii", 1953, nr. 1, pp. 191-236, nr. 2, pp. 79-119;
R. Man o 1 e s cu, Relaţiile comerciale ale Ţării Romîneşti cu Sibiul la începutul
veac. XVI, în „Analele Universităţii «C. I. Parhon»", Bucureşti, seria Ştiinţe
C. SERBAN
120
Alegerea secolului al XVIII-lea pentru a cerceta problema siste-

mului vamal al Ţării Romineşti nu a fost făcută întîmplător, ci pentru
că secolul al XVIII-lea în istoria Ţării Rom.îneşti, ca şi a Moldovei -
perioadă de trecere de la feudalism la capitalism - este o epocă de
sudură a acestor două formaţiuni social-economice, este începutul epocii
numită descompunerea feudalismului şi începuturile capitalismului6 •
Dezvoltarea social-economică a Ţării Romîneşti în secolul al XVIII-lea
se caracterizează prin creşterea producţiei şi a economiei de marfă
bani care a avut drept rezultat instaurarea iobăgiei a doua, adică
aservirea braţelor de muncă pentru mărirea la maxim a cantităţii de
bunuri agricole destinată pieţei 7 • In sectorul agricol creşte suprafaţa de
cultură prin defrişările pe scară tot mai largă, se extinde cultura unor
soiuri noi de plante, ia avint producţia de cereale pentru piaţă. In cadrul
gospodăriei boiereşti şi mănăstireşti unde munca se face gratuit, cu claca
ţăranilor, creşte tendinţa de înmulţire a zilelor de clacă şi de reducere
a drepturilor de folosinţă a ţăranilor asupra terenurilor comune, fapt
care a dus la necesitatea reşlementării de către stat a raporturilor dintre
stăpinii de moşii şi clăcaşi . Drept rezultat al acestor fenomene social-
economice s-a accentuat diferenţierea în rindul ţărănimii prin sărăcirea
tot mai mare a ţăranilor, a crescut împotrivirea ţăranilor ajungindu-se
pină la răscoale împotriva proprietarilor de pămînt.
In sectorul industriei se înmulţesc exploatările miniere (sare, păcură,
aur) 9 şi într-o măsură mai mare creşte numărul ramurilor meşteşugu
rilor de la oraşe printr-o mai adîncA specializare. In această vreme
meşteşugurile orăşeneşti ajung la o formă superioară de organizare prin
constituirea de bresle cu conducere autonomă. In acelaşi timp, puternice
diferenţiere social-economică din rîndurile breslaşilor meşteşugari a
generat forme diferite ale luptei de clasă în cadrul breslelor 10• Pe de altă
parte, cum era şi de aşteptat, au decăzut meşteşugurile săteşti şi mai
ales cele de pe domeniile feudale. In secolul al XVIII-iea, apar primele
intreprinderi manufacturiere - al doilea stadiu al dezvoltării capitalis-
mului in industrie - ele „fiind veriga intermediară dintre meserie şi
mica producţie de mărfuri cu forme primitive ale capita[ului, de o
parte, şi marea industrie mecanizată (fabrica), de altă parte 11 " .
sociale, Istorie 5/1958, pp. 207-280; Schimbul de m4rfuri dintre rara Romineaaccl
şi Braşot• in prima jum. a 11ec. XVI, ln „Studii şi materiale de Istorie medie",
1957, voi. li, pp. 117-204; A.lpecte din tatona negoţului bucureştean ln sec. XVI.
în „Studii", 1959, nr. 5 pp. 25-70.
G. Georgescu - B uz Au, De11compunerea feudalt11mulut şt începuturile
8
C'apitalis~ulul in rara Romineaac4 şi Moldova, Bucureşti, 1949, p. 45; S. Vi anu,

<;u prw1re la. ~robl_ema. de11compurn>rii feudali11mulut fn r4nle Romîne, în „Studii
ş1 re~erate privind istoria ~miniei", Bucureşti, 1953, P. I, pp. 801-840.
A. O t ~te a, Le 11econd a1111ervill11ement des pay11an11 roumain (1746-1821)
în •. Nouvelles etudes d'Histoire", Bucarest, 1955, pp. 299-312. '
8
Vezi FI. Const anti ni u, Situaţia clăcaşilor fn rara Rominească în pe-
rioada 1746-1774, în ,,Studii„, 1959, nr. 3, pp. 71-109. '
~ Vezi „Studii" nr. 2, 1959. pp. 131-148.
10
Vezi „Studii" nr. 8, 1959, pp. 55-89.
11
V. I. Lenin, Opere, voi. 3, Editura Politică Bucureşti, 1981, p. 378; vezi
„Studii", nr. 2/1952, pp. 86-105. '
SISTEMUL VAMAL AL ŢARlJ ROMINEŞTI IN SECOLUL AL XVIII-LEA
121
ln sectorul comerţului, procesul lărgirii pieţei interne ia avînt mai

ales după 1774, îndeosebi în legătură cu vînzarea produselor agricole,
dar, mai ales cu produse animale, se înmulţesc bîlciurile, iarmaroacele
şi tîrgurile din oraşe şi de pe moşii, se răspîndeşte tehnica comercială
superioară 1 l. în asemenea condiţii se formează treptat o pătură de negus-
tori autohtoni care, tot mai mult, se opune boierimei şi domniei pentru
cîştigarea, menţinerea şi lărgirea drepturilor ei economice. Pe măsura
creşterii numărului oraşelor şi tîrgurilor, creşte importanţa unora din
categoriile sociale din rîndul orăşenilor, se intensifică lupta lor pentru
menţinerea libertăţilor şi autonomiei oraşelor 13 •
Din punct de vedere politic se produc de asemenea adînci transfor-
mări. în politica internă domină conducerea domnilor fanarioţi ale căror
reforme politice şi sociale, elaborate sub presiunea maselor populare,
înseamnă începutul încercărilor de modernizare a instituţiilor noastre>
publice. Reforma lui C. Mavrocordat pentru dezrobirea ţăranilor a
însemnat însă suprimarea servituţilor personale şi nu eliberarea reală
a ţăranilor dependenţi 11 • In politica internaţională, pe teritoriul Ţării
Romîneşti ca şi al Moldovei s-au desfăşurat cîteva II'ăzboaie austro-ruso-
turce ale căror rezultate au dus treptat la slăbirea Imperiului Otoman
şi totodată la intensificarea luptei pentru independenţă a popoarelor
creştine din acest imperiu. Noul statut juridic al Ţării Romîneşti şi al
Moldovei, stabilit după 177 4, a fixat obligaţiile băneşti ale acestor ţări
faţă de Imperiul Otoman, iar prin smulgerea de către diplomaţia rusă
a unei serii de firmane, s-a încercat reglementarea treptată a comerţului
nostru cu Turcia 15 • Toate acestea au contribuit la grăbirea procesului
de descompunere a feudalismului şi de formare a relaţiilor capitaliste în
ţara noastră. •
... ...
In Ţara Romîneascăîn cursul evului mediu 15 ca ş1 m perioada dP.
descompunere a feudalismului, domnia dispunea de importante venituri
personale deosebite de veniturile visteriei pe care le încasa, în bani şi
natură, prin intermediul unui mare număr de slujbaşi care depindeau de
12 Vezi A. Oţetea, Casa de comerţ llagi Constantin Pop şi rolul ei în
dezvoltarea comerţului din Ţara Romînească, în „Comunicări şi articole de istorie",
Bucureşti, 1955, pp. 29-44.
13 Vezi C. şerb an, Aspecte din lupta orăşenilor din Ţara Romînească şi
Moldova împotriva asupririi feudale în sec. XVIII şi la începutul sec. XIX. Studii
6/1960, pp. 27-45.
14 Vezi A. Oţetea, Le second asservissement de paysans roumains (1746-
1821, în „Nouvelles etudes d'Histoire", Bucarest, 1955, pp. 299-312.
1s Traian I o nes cu, Hatişeriful din 1802 şi începutul luptei pentru asi-
gurarea pieţei interne a Principatelor Dunărene, în „Studii şi articole de istorie",
vol. I, 1956, pp. 37-78; Mari a Mat i 1 da, A 1 ex an dres cu-De r s ca, Rolul
hatişerifurilor de privilegii în limitarea obligaţiilor către Poartă (1774-1802), în
„Studii", 1958, nr. 6, pp. 101-121. Contribution d l'etude de l'aprovisionnement
en ble de Constantinople au XVIII-e siecle, în „Studia et acta orientalia I", Bucu-
reşti, 1958, pp. 13-37.
15
Vezi V. Costă c he 1, P. P. Pan ai te s cu, A. Caz acu, Viaţa feudală
în Ţara Romînească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1957, pp. 355-392.
C. ŞERBAN
122
Cămara domnească. Aceste venituri erau: oieritul, vinăriciul, dijmăritul,

ocnele de sare şi vămile. La acestea se mai adăugau încă alte 12 venituri
ale doamnei, şi anume: fumăritul Bucureştilor, cerăritul, luminăria de
ceară roşie şi albă, sărăria şi fierăria Bucureştilor, sărăcitul munţilor.
fumăritul bălţilor, măjeritul, goştinăritul, ierbăritul, săpunăritul, cîn-
tarul domnesc şi aurul aflat în nisipul rlurilor 17•
Dintre veniturile personale ale domniei, venitul vămilor ocupa un
Ioc destul de important. După datele statistice parţiale ne putem face
totuşi o idee de amploarea încasărilor vamale. ln 1759, venitul vămilor
se ridica la 86 OOO taleri şi ocupa locul al Iii-lea în ceea ce priveşte
valoarea, urmind după oierit (191 OOO taleri) şi venitul ocnelor (120 OOO
taleri) 18• In 1766, venitul vămilor era de 100 OOO taleri şi ocupa de ase-
menea locul al III-lea după oierit (215.900 taleri) şi ocne (150 OOO taleri).
In 1767, venitul vămilor a atins 115 OOO taleri în timp ce oieritul era de
218 500 taleri, iar din venitul ocnelor de 150 OOO taleri 19 • In 1789-1790
numai vămile din Oltenia au produs 21 983 taleri20• La 1792, se constată
că venitul vămilor se ridicase la 131 800 taleri, la care adăugindu-se şi
veniturile doamnei, întreaga sumă ajungea la 161 710 talerf!I.
De acest venit personal domnia dispunea în mod arbitrar, aşa cum
făcea şi cu alte categorii de venituri şi bunuri. De aceea, este normal
să întilnim adesea in arhive hrisoave prin care domnia dăruia aceste
vămi cu venitul lor, integral sau parţial, unor persoane particulare (mă
năstiri, boieri etc.). Acest obicei care îşi are originile în secolul al XV-lea
a continuat in secolele XVI-XVII şi a aflat o largă aplicare in secolul al
XVIII-lea din partea domnilor fanarioţi. Aceştia, pe lingă faptul ci
întăreau vechile danii. au BC'Ordat la rindul lor danii noi din venitul
vămilor. Asemenea vămi se numesc vămi închinate sau concedate. Per-
soanele beneficiare ale venitului vămilor se bucurau întotdeauna de
sprijinul autorităţilor (ispravnici, vameşi, căpitani de margine şi vătafi
de plai) atit datorită menţiunilor speciale care se făceau în actul de
danie, cit şi ordinelor speciale care le erau adresate.
In secolul al XVIII-iea se constată, ca dlruit integral, venitul urmă
toarelor vămi: Foc.jani (mănăstirea Sf. Ioan Focşani) 2:!, Cimpina (mănă
stirile Glavacioc şi Snagov) 23 , Cerneţi (mănăstirile Strehaia şi Hurezi)24,
Vilcan (mănăstirea Tismana) 26 , Calafat (mănăstirea Hurez) 28 • Vămile
11
M i h a i C a n ta c u z I n o, latoria politic4 şi geografică a T4rti Romineşti,
Bucureşti. 1863. tr. de G. Sion, pp. 47, 55-56; V. A. Urechi a, Istoria RominUor,
Buc. 1892, voi. IV, p. 230.
11
Vezi D. Bau e r, Memoires historiques et geographiques... pp. 93-94.
111 Ibidem, pp. 91-93.
llll Arhivele Olteniei, 1930, pp. 306-309.
21
Vezi V. A. Urechi a, Istoria Romînilor, Bucureşti, 1892, vol. IV, p. 230.
23
Arh. St., Buc., M-rea sf. Ioan Focşani, 11,-11 XXXl/6, 17. XVIl-2; ms. 464,
f. 191, ms. 1221, f. 7-8, 11 v.-12.
21
Arh. St., Buc. M-rea Glavacioc XXXIV-38, 66, ms. 458, f. 128 v.-129, 132-134;
Academia R.P.R. XX~l. 237, 239.
:M Ibidem, M-rea Strehaia, XIV-23, 27, 29; Hurezi LV-3, 8.
25
Ibidem, M-rea Tismana, LXIV-14, ms. 329, f. 620~22, ms. 377, f. 339-343.
311
Ibidem, M·rea Hurezi, LV-8, ms. -149, f. 694-695, ms. 719, f. 211 v.-212. v.
SISTEMUL VAMAL AL TARII ROMINEŞTI IN SECOLUL AL XVIII-LEA 123
următoarelor oraşe erau de asemenea dăruite cu totul: Ruşii de Vede

(mănăstirea Sf. Spiridon Nou din Bucureşti) 27 , Caracal (Cămăraşul Con-
stantin Filipescu) 28 , Ploieşti (Vel vornic Ianache Moruzzi) 29 , Tîrgşor
(mănăstirea Tkgşor) 30 , Cîmpulung (mănăstirea Cîmpulung) 31 , Tîrgul Urlaţi
(mănăstirea Sinaia) 32 •
Vama unor cunoscute bîlciuri şi iarmaroace era astfel dăruită:
tîrgul de la Rîureni, Episcopiei Rîmnic 33 , tîrgul Drăgaica, Episcopiei
Buzău, iar în 1798 în mod special orfanotrofiei din Bucureşti 34 • Tîrgurile
de la Obileşti, de la Valea Teancului şi din Dealul Piteştilor, mănăstirii
Pantelimon 35 , tîrgul de la Lichireşti, mănăstirii Colţea, ca şi tîrgul de
la Stelnica36 , tîrgul de la Tohani, mănăstirii Arhimandritului (Sfinţii
Apostoli) 37 , tîrgul de la Găgeni, vel vistierului Nicolae Brîncoveanu38 ,
tîrgul de la Drăgăşani, Episcopiei Rîmnic 39 •
ln mod parţial erau acordate veniturile unor vămi astfel: 1/3 de la
Oraşul de Floci, mănăstirii Cotroceni , 100 taleri din vama Ploieştilor
40
41
pentru mănăstirea Tîrgşor , 100 taleri din vama Dragoslavele, mănă
stirii Cîmpulung42 , 250 taleri din vama de la Buzău şi Rîmnic pentru
biserica Domnească din R.îmnicul· Sărat~ 3 • Din vama oraşului Bucureşti.
/3 era dată mănăstirii Văcăreşti , 120 taleri, mănăstirii Sărindari
44 45
1
şi
1000 taleri, marelui Agă. Din venitul carvasaralei din Bucureşti se dă
deau 100 taleri anual mănăstirii Pantelimon 46 şi 200 taleri şcolii elineşti
47
de la Arnăutchioi • Din vama oraşului Craiova erau dăruiţi 100 taleri
27 Ibidem, ms. 8 fila 365 v.

211 Ibidem, ms. 23, f. 204v, ms. 26, f. 117-113, V. A. Urechi a, op. r tt.,
\"Ol. 7, p. 32.
29 Academia R.P.R., CXCVl-248.
31 Vezi I. N. S im ac he, O străveche aşezare din regiunea Ploieşti: ,.,.irgşorul
Vechi în „Din activitatea muzeelor noastre". Studii, referate, documente, :, Ploieşti,
1956, pp. 101-119.
a1 V. A. Urechi a, op. cit., vol. II. p. 91.
32 Ibidem, vol. II. p. 94.
33 Academia R.P.R., XCil-194-195, V. A. Urechi a, op. cit., vol. VII, p. 332.
34 Academia R.P.R., CXXVI-36, 50, 57, 63; Arh. St. Buc., ms. 171 f. 15v-17;
V. A. Urechi a, op. cit., vol. VII, p. 385.
35 V. A. U: re c h i a, op. cit., vol. VII, p. 339.
36 Academia R.P.R., CCCLXVII-49, 50, 53, 76, 184, 185, 188; V. A. Urechi a,
op. cit., vol. VII, p. 4_04.
:n Arh. St. Buc., M-rea sfinţii Apostoli, XI-XII; V. A. Urechi a, op. cit.,
vol. II, pp. 113-114.
38 V. A. U rec h i a, op. cit., vol. I, p. 483.
39 Academia R.P.R.. XCil-86.
40 Arh. St. Buc., M-rea Cotroceni, 15, 6 XXVIIl-3, 9, 44, ms. 3. f. 147-
147v. V. A. Urechi a, op. cit., vol. VII, pp. 315, 414.
41
V. A. Urechi a, op. cit., vol. II, p. 93.
42 Arh. St. Buc., M-rea Cîmpulung, LX-87, LXI, 83, 102, 106, 120, LXII-132, 141,
149 V. A. U rec h i a op. cit. vol. II. p. 92.

43
V. A. U rec hi a, op. cit., vol. IT., p. 83.
44 Ibidem, vol. II, p. 52.
4.5 Ibidem, vol. VII, p. 392.

46
Ibidem, vol. VII, p. 400.
47 Ibidem, pp. 321-322.
C. ŞER!lAN
124
bisericii Dudul48 şi 50 de taleri, mănăstirii Arnota49 • Sistemul daniilor

din venitul vămilor s-a menţinut şi la începutul secolului al XIX-iea. Pe
lîngă aceasta trebuie să menţionăm şi dreptul domniei de a acorda
scutiri diferitelor persoane particulare şi unor instituţii de a nu li se
percepe taxa vamală. Asemenea scutiri apar şi în hrisoavele de danii şi
în alte acte ale mănăstirilor pentru produsele pe care acestea le aduceau
la oraş sau la diferite iarmaroace spre vînzare50•
Acordarea de danii şi scutiri din venitul vămilor, numai reprezen-
tanţilor clasei stăpînitoare, a însemnat o nouă sursă de venituri pentru
aceşti beneficiari pe lingă cele ce obţineau din exploatarea moşiilor.
Sumele de bani rezultate din încasarea taxelor vamale erau repuse în
circulaţie pe piaţa internă prin camătă, prin cumpărări de noi pro-
prietăţi funciare care contribuiau la creşterea marii proprietăţi latifun-
diare şi prin investirea lor în diferite afaceri comerciale. In acest fel
unii reprezentanţi ai clasei stăpinitoare contribuiau treptat la creşterea
capitalului comercia1 51 • In acelaşi timp, se întăreau raporturile dintre
domnie şi clasele privilegiate, necesare pentru inăbu.şirea oricăror încer-
cări ale ţăranilor şi orăşenilor de a obţine prin luptli revendicările eco-
nomice.
•
• •
La începutul secolului al XVIII-iea modul de organizare al vămilor
din Ţara Rominească avea la bază principiul centralizării. Reprezen-
tantul domniei pentru stringerea vămilor era marele vameş, ales din
rindurile marilor boieri şi avind rang egal cu marele cămliraş; amindoi
depindeau de Cămara domnească. Acesta acţiona printr-un personal
subaltern care i~i avea reşedin\,a in punctele de vamă stabilite prin
domnie şi care depindea acolo, in or~e, de pircălabi şi mai tîrziu de
ispravnici. reprezentanţii domniei. ln condiţiile administrării vămilor
in regie, marele vameş răspundea personal de încasarea veniturilor
vămilor împreună cu personalul său subaltern şi era obligat sli depună
toate sumele de bani la Cămara domnească 62 • Din anul 1733, reşedinţa
marelui vameş din Bucureşti s-a stabilit la vama centrală sau casa
vămii, numită carvasara. Denumirea de carvasara este de origine orien-
tală şi provine din termenul caravan-serai, ceea ce inseamnli casa cara-
vanelor. Caravanseraiul in Orient era locul unde se adăposteau negu-
ţătorii împreună cu mijloacele lor de transport pe timpul unui popas.
Asemenea caravanseraiuri erau stabilite la încrucişările de drumuri, in
oaze şi în oraşe • 63
48
V. A. Urechi a, op. cit., voi. II, p. 119, vol. VII, p. 304.
411
Ibidem, voi. VII, pp. 331, 391.
: Pen~ru mănăstirea Dealul, vezi Arh. St. Buc., ms. 6, f. 182.
Vezi S. F. Toc mal a ev, Capitalul comercial şi profitul comercial Editura
de Stat, Bucureşti, 1~51, p. 13. '
: Doc~mente Hurmuzaki, vol. X. p. 532; Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 25.
Enciclopedia islamicd, voi. II, p. 781 (sub voce).
SISTEMUL VAMAL AL ŢARII ROM[NEŞTI IN SECOLUL AL XVIII-LEA 125
La laşi,în această vreme, carvasaraua era locul unde se adăposteau

neguţătorii turci în trecere sau stabiliţi în oraş. 1n curtea carvasaralei
se afla sediul vămii centrale5 ·1•
Pînă în 1778, caravasaraua din Bucureşti n-a avut un loc fix şi era
mutată din loc în loc în limitele Tîrgului din lăuntru. Prin 1770, ea se
afla pe locul unde azi strada Ion Ghica se întîlneşte cu strada Doamnei.
adică unde se află fostul local ar Bursei. Pe acest teren este indicat
planul cartografic al oraşului Bucureşti din 1770, aflat la Moscova55 • ln
timpul domniei lui Alexandru lpsilanti în 1778, carvasaraua a fost sta-
bilită, pentru cîteva decenii, pe un loc „sterp" al mănăstirii Colţea,
aflat la sud de spital, unde s-au făcut case şi magazii, cu cheltuiala
egumenului mănăstirii. Drept chirie pentru locul şi casa carvasaralei.
mănăstirea Colţea prime::i din venitul vămii, 180 taleri pe an 55 • ln acest
loc, o menţionează şi Borroczin în 1852 pe planul oraşului Bucureşti.
Carvasaraua din Bucureşti era de asemenea locul unde se păstrau
veniturile vămilor, catastif ele pentru înregistrarea mărfurilor şi a negu-
ţătorilor străini care aduceau mărfuri în ţară sau care treceau mărfuri
peste hotare. Aici se aflau magaziile pentru depozitarea mărfurilor aflate
în tranzit. ln 1790, personalul care deservea carvasaraua era format din:
1 vameş, 2 cercători de marfă (I şi II), 2 grămătici şi 2 trepădători. Toţi
primeau leafă lunară în bani 57 •
Reşedinţa vameşilor din restul ţării se afla în punctele din vamă
de pe linia hotarului, numite vămi de hotar, care aveau aceeaşi impor-
tanţă ca şi acelea din tîrguri şi oraşe numite vămi interne. Vămile de
hotar, fie că erau la trecătorile Carpaţilor, fie că se aflau la vadurile Du-
nării sau la Vadul Milcovului, se numiseră în vechime schele, iar vameşii -
schileri. 1n secolul al XVIII-lea purtctele de vamă de la Dunăre se nu-
mesc de obicei schele, în timp ce punctele de vamă de pe hotarul Car-
paţilor rămîn sub denumirea de vămi.
Vămile de hotar în secolul al XVIII-lea, începînd de la Dunăre şi
mergînd pe linia munţilor pînă la rîul Milcov, erau următoarele: Bahna,
Vîlcan, Cîineni, Dragosla7ele, Cîmpina, Văleni ·şi Focşani. Bahna era aşe
zată pe Valea Topolniţei, accesibilă cu carul în 5 ore pe la Plaiul Lung
pe unde se putea trece la Tufa (Tufari) în Banat 58 • Vîlcan se afla la gura
Văii Jiului, lingă Tg. Jiu. De aici se făcea legătura cu Transilvania spre
oraşul Bălgrad (Alba-Iulia). ln primele decenii ale secolului al XVIII-le&
se putea trece prin vama Vîlcan numai cu cai de povară. 1n timpul stă
pînirii austriece în Oltenia s-au luat măsuri pentru lărgirea drurnufui în
regiunea de munte. Planurile au fost ridicate în 1732, iar în 1734 s-au şi
54
Carvasaraua din laşi se afla în Tîrgul de Jos lîngă biserica Sf. Lazăr.
55
Vezi I. I o na ş cu, Planul cartografic in~dit al oraşului Bucureşti din
anul 1770, în „Studii" 1959, nr. 5, p. 124.
56
Vezi V. A. Urechi a, op. cit., vol. I, p. 107; Arh. St. Buc„ ms. 3, f. 256.
57
Arh. St. Buc„ ms. 18, fila 196; V. A. Urechi a, op. cit., vol. IV, p. 505.
58
Vezi Mihai Cantacuzino, op. cit„ pp. 181-182. Durata de 5 ore
trebuie înţeleasă de la punctul de vamă pînă la hotarul ţării.
C. SERBAN
126
început lucrările 59 • La sfirşitul secolului al XVIII-lea se trecea pe la _vama

Vilcan cu carul în 6 ore61l. Ciineni se afla pe Valea Oltului la graniţa cu
Austria aproape la Turnul-Roşu. Pe aici se stabilea legătura cu Transil-
vania spre Sibiu. In primele decenii ale secolului al XVIII-lea, cel mai
intens trafic comercial se făcea pe drumul care venea de la Bucureşti
prin Piteşti, Curtea de Argeş, Băişoara şi Plaiul Loviştea. Trecerea pe la
această vamă se făcea cu carul în 2 ore. Cit priveşte drumul de pe Valea
Oltului spre sud era accesibil numai cu cai de povară. In timpul admi-
nistraţiei austriece ir. Oltenia s-a construit o şosea largă numită multă
vreme „via Carolina" 61 • Se puteci. circula în bune condiţii pe această şosea
cu carele, iar mărfurile care veneau de la Craiova spre Sibiu nu mai
ocoleau pe la Slatina şi Piteşti, ci mergeau direct spre nord pe Valea
Oltului.
Dragoslavele era unul din cele mai vechi puncte de vamă aproape de
Cimpulung, vechea Capitală a ţării. De aici se făcea legătura cu Transil-
vania către Braşov şi Făgăraş. Carele negustorilor puteau trece în timp
de 6 ore~ 2 • Cimpina se afin la o distanţă destul de mare de hotar, aproape
50 de km. Ea străjuia Valea Prahovei; pe aici se putea face legătura prin
mănăstirea Sinaia şi Valea Timişului cu Braşovul. De la Cimpina pînă la
hotarul ţării aşezările erau foarte rare, 63 , iar drumul dura 11 ore, 64, fiind
accesibil numai cu cai de povară. Abia în timpul războiului austro-ruso·
turc din 1787-1792 a fost lărgit drumul pentru transportul cu carul65•
Vălenii se aflau pe Valea Teleajenului care ducea prin pasul Bratocea
către Bra5ov şi oraşele săseşti. De fapt, drumul după ce pornea din Văleni
pe valea Teleajenului se îndrepta apoi pe valea Drajnei pe valea CeraşuJ,
fiind mai accesibil. ln 17i4 se pute& trece pe aici cu carul în 9 oreG~.
Trecerea neguţătorilor din Ţara RomineascA. în Transilvania - obligatorie
pe la vămile de hotar - ~c mai putea face totuşi şi pe alte drumnri se-
cundare şi mai ales pe potecile plaiurilor. O statistică din 1774 arată că
pe linia Carpaţilor, 72 de poteci făceau legătura intre Ţara Romînească şi
Transilvania 67 • Focşanii era aşezat in regiunea de cimpie pe malul Milco-
vului. El făcea legătura cu oraşele din Moldova şi era accesibil oricărui
mijloc de transport.
In timpul stăpinirii austriece în Oltenia au mai existat încă
douA. vămi de hotar. Jn acea vreme Oltul era graniţa între Olt.enia
!:18 C. G i u re s cu. Material pentru iatoria Olteniei aub austrieci, Bucureşti,
1944. voi. II. p. 533, voi. III, p. 47.
111
Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 182.
11
C. G I u re s cu, op. (.'ff., voi. I, pp. 114, 322, voi. II., p. 492.
a M i hai Ca n tacu zi no, op. cit., p. 182. I. Rău ţes cu, Dragoslavele Cîmpu-
lung-Muscel, 1937. p. 22.
83
In 1790 se făcuseră pe acest drum al Timişului cîrciumi şi hanuri. Arh.
St. Buc .. ms. 18. t. 65, 88v, 132v, 176v-177.
: Vezi M i h ai Ca n tacu zi no, op. cit., pp. 181-182.
Arh. St. Buc., ms. 18, t. 64v.
• D. Fot i no, Istoria generală a Daciei, Bucureşti, 1859, tr. G. Sion, vol.
I I, p. 153.
rn Vezi Mi ha I Cantacuzino, op. cit., p. 182; D. Fot i no, dă numai 68
de poteci pentru începutul sec. al XIX-iea. op. cit., voi. II, p. 180.
SISTEMUL VAMAL AL TARII ROMll'EŞTI IN SECOLUL AL XVIII-LEA 127
şi provincia istorică Muntenia. O vamă de hotar era la Slatina, pe atunci

făcînd parte din Oltenia. Alta era la Rîmnic, pe drumul principal de pe
Valea Oltului68•
Schelele de la Dunăre, aşezate mai ales la vadurile priel~ice, erau
mult mai numeroase; în total 27. Pornind de la răsărit către apus ele
erau: Brăila, (în raiaua cu acelaşi nume ceva mai la nord de cetate; ea
făcea trecerea pe malul dobrogean la Măcin), Berteşti (aşezat la marginea
hotarului raialei Brăila; pe aici se putea trece prin balta Brăila tot la
Măcin în opt ore) 69 , Plopi (spre sud de Berteşti făcea legătura prin gîrlele
bălţii Brăila cu unele sate dobrogene), Oraşul sau Oraşul de Floci (a.<?ezat
la gura Ialomiţei; de aici se trecea la Hîrşova în 12 ore), Stelnica (pe
malul bălţii Ialomiţa la sud de Oraş), Timbureşti (sau Timpureşti, a.<?ezat
la sud de Stelnica pe malul bălţii Ialomiţa), Lichireşti (aşezat la sud de
Timpureşti; de aici se trecea balta Ialomiţa la Silistra), Ciocăneşti (aflat
pe malul bălţii Ialomiţa; se putea trece tot le. Silistra) 70 • O schelă mai
puţin frecventată din cauza diferenţelor mari de nivel a apelor Dunării
se afla la Cornăţel, Chiselet şi Spanţov (pe aici se putea trece tot la
Silistra). Olteniţa, la gura Argeşului era un sat în secolul al XVIII-lea;
pe aici se putea trece în patru ore la Turtucaia.
Pe teritoriul raialei Giurgiu se aflau două schele: Giurgiu (lîngă
cetate, pe unde se ajungea la Rusciuc în 12 ore) şi Slobozia lui Celeb Aga
(la apus de cetate de unde se putea trece la Rusciuc - numai cînd apeJe
nu erau scăzute - în două ore).
Alte schele erau: Petruşani (la apus de Slobozia; se putea trece în 12
ore la nişte sate din Bulgaria), Zimnicea (pe unde se putea trece la Şiştov
tot în 12 ore) Turnu (în raiaua cu acelaşi nume; pe aici se putea ajunge
la Nicopole în 6 ore), Izlaz (la gura Oltului; de aici se ajungea la satul
Barnaglu şi la Nicopole), Celei (de unde se putea ajunge prin gîrlele Du-
nării la un sat bulgăresc), Ciolpanu (la gura Jiului; de aici se trecea în
8 ore la Buslichioi Cassaban), Nedeia (tot la gura Jiului, se putea trece
prin baltă la Rahova), Bistreţ (prin baltă se trecea în 8 ore la Cimbru Ta-
lega sau Tiibre), Ghidiciu sau Tija (de aici se ajungea în 10 ore 1a Lom),
Zdelga (pe unde se ajungea la Palanca Azaru), Calafat (schelă mare şi
veche aşezată la Vadul Cumanilor, pe unde se ajungea în 6 ore la Vidin;
ea se mai numea şi vama Diiului), Salcia (pe unde se ajungea la Florentin),
Ciorboreni (de unde se ajungea la Prahova) Cerneţi (aşezată la apus de
oraşul cu acelaşi nume; de aici se ajungea în 8 ore la Cladova sau Fe-
tislam) şi Ruşava sau Orşova (de unde se ajung,ea la Cetate.a Ada Kaleh
în 4 ore) 71 •
In timpul stăpînirii austriece în Oltenia (l 7te-1739) numărul schele-
lor dintre gura Oltului şi Orşova, în număr de 12, s-a redus la jumătate
şi anume: Izlaz, pe vechiul loc, Dreava cuprindea teritoriul schelelor
Celei, Ciolpanul şi Nedeia, Ghidiciu cuprindea teritoriul schelelor Ghidiciu
68
Vezi C. G i u re s cu, op. cit., vol. I, p. 377.
69
Vezi Mi hai Cant acuzi no, op. cit., p. 179.
70
Ibidem, p. 180; Academia R.P.R., CCCLXVII-46.
71 Ibidem, p. 181.
C ŞERBAN
128
şi Bistreţul, Coman cuprindea teritoriul schelelor Zdelgu şi Calafat, Vraţa

cuprindea teritoriul schelei Salcia, Vodiţa cuprindea teritoriul schelelor
Ciorboreni, Cerneţi şi Ruşava 72 • Cele mai multe din aceste schele de la
Dunăre au constituit în vremea Regulamentului Organic reşedinţele
punctelor de carantină.
Vămile de hotar ca şi schelele aveau o organizare asemănătoare. La
fiecare punct de vamă exista casa vămii - reşedinţa vameşului. De multe
ori se întîlnesc în acelaşi punct de vamă cite doi vameşi. Existenţa celor
doi vameşi trebuie pusă în legătură cu evitarea abuzurilor şi arbitra-
riilor cind puncful de vamă respectiv era administrat în regie. Cînd vama
era arendată, întîlnim numai un vameş. Cind erau doi vameşi şi venitul
vămii era dăruit parţial, atunci unul din ei avea în grijă venitul domniei,
celălalt venitul beneficiarului particular. Fiecare vameş îşi exercita slujba
în baza unei cărţi de vamă nominale, prm care se menţiona durata
slujbei, specificul venitului vămii, scutirile {de podvoade şi angarale)
şi indicaţiile către alţi funcţionari administrativi de a-l sprijini pe acesta 73 •
Personalul subaltern al punctului de vamă era redus ca număr. Un
grămătic avea în grijă ţinerea evidenţei trecerii negustorilor prin punctul
de vamă. Intr-un registru sau catastif se menţiona numele negustorului,
obiectul mărfii, cantitatc>a, taxa plătită la trecere, precum şi eliberarea
„cărţuliei" cu care făcea dovadă la controlul mortasipiilor de plata taxd
vamale. Tn timpul stăpinirii austriece în Oltenia, vameşii primeau din
partea man~lui vameş anual un asemenea registru p~ care ii predau la
sfirşitul anului o dată cu banii incasaţî7 • Casa vămii era păzită de sluji-
4
torii vameşului.
Vameşul era ajutat în exercitarea functiei sale de alţi slujbaşi admi-
nistrativi. care purtau numiri diferite. Tn schele erau: călăraşi, sara-
giale. scăunaşi şi martal'.lgin. Lcl vămile de hotar, de obicei aceşti slu-
jitori se numesc plăieşi, nume derivind de la sarcina pe care o aveau
de a păzi plaiul pe unde trecea hotarul 711 • Alteori, în vremea lui C. Brîn-
coveanu se intilnesc la vămile de hot.ar şi martalogi. In 1719 erau în
C?ltenia 72 de martalogi imoărţi\i în 6 detaşamente (cite 12 oameni pentru
fiecare punct de vamă) 77 • 1n 1740 numărul lor era de 70 de liude7 8• In
afară d~ acestea mai existau în Oltenia şi străjerii care îndeplineau
aceeaşi funcţie. Plăieşii ajutaţi de potecaşi 79 se aflau sub comanda unui
12
Vezi C. G I u re s cu, op. cit., voi. I, p. 377.
73
Vezi N. I org a, StudH şf documente, voi. V, p. 339, Arh. St. Buc. ms.
2, f. 11.
14
Academia R.P.R., XIl-180 CCCLVIl-21, 33-34.
"' Ibidem, CCCLXVII-51, Arh. St. Sibiu, Fond Bruckenthal, L-5. nr. 204 f.
59v.--!O, nr. 205 f. 60v., N. I org a, op. dt., voi. V p. 338.
In 1776, erau 18 plaiuri, vezi Arh. St. Buc., ms. 1, f. 90 v.
Ţ1 Vezi C. G lu re s cu, op. dt., voi. I, p. 373.
111
Academia R.P.R., ms. 5389, f. 77.
Ţărani din satele de pe plaiuri care semnalau trecerea diferitelor persoane
111
cu ~au fără marfă pe potecile muntelui; pentru aceasta el beneficiau de unele

scutiri.
SISTEMUL VAMAL AL TARII ROMINEŞTI IN SECOLUL AL XVIII LEA
129
vătaf de plai, numit de către ispravnicul judeţului şi mai tîrziu de către

domnie80 ; martalogii se aflau sub comanda unui călpitans1.
Plăieşii şi martalogii care păzeau trecătorile şi plaiurile aveau grijă
ca să asigure persoana şi mărfurile împotriva cetelor de hoţi care ata-
cau deseori la drumul mare. Tot ei aveau sarcina să lichideze orice fel
de comerţ de contrabandă practicat pe scară largă de-a lungul potecilor
din plaiuri, slab păzite. De asemenea ei împiedecau trecerea clandestină
a ţăranilor rumîni fugiţi şi a oricăror persoane izolate . .In 1774 erau în
Ţara Romînească 16 vătafi de plai a căror reşedinţă era de obicei cît mai
aproape de hotar 82 • în 1791 erau 17 plaiuri83 •
In scheleie de la Dunăre căpitanii călăraşilor, scăunaşilor, sarageale-
lor şi martalogilor îşi aveau reşedinţa la punctul de v11mă cel mai impor-
tant. Uneori căpitanul de călăraşi avea în grijă două, trei schele. Căpita
nul de Lichireşti se îngrijea şi de schela de la Stelnica84 • Pe linia Du-
nării erau căpitani la oraşul de Floci, Lichireşti, Zimnicea, Cerneţi şi
Hodivoaia.
Slujitorii care erau afectaţi schelelor apărau hotarul împotriva con-
trabandelor, a cetelor de ostaşi şi negustori turci care încercau după tre-
cerea Dunării să se stabilească pe malul stîng cu proprietăţi imobile; tot
ei aveau grija să vegheze ca negustorii şi oricare altă persoană ce ar Ii
trecut prin schelă să plăteasc·ă taxa vamală.
Personalul vamal şi mai ales vameşii aveau obligativitatea cunoaş
terii unei anumite limbi străine pentru a se înţelege cu negustorii. rn
schelele de la Dunăre ei trebuiau să cunoască limba turcă, greacă şi
sîrbă, iar cei din vămile de hotar limba germană, greacă şi latină 85 •
Cînd vămile erau administrate în regie, personalul vamal calificat
era retribuit din venitul încasărilor vămii, în bani şi în natură. ln hri-
soavele care prevedeau privilegiile păstorilor bîrsani se menţiona că în
afară de taxa vamală pentru domnie se mai plăteau şi unele havaeturi în
bani şi în natură destin11te personalului vamal8 ;. ln timpul stăpînirii
austriece în Oltenia personalul vamal,· vameşii şi călăraşii, numiţi de
administraţia austriacă, primeau salarii fixe în bani, proporţionale cu
funcţia îndeplinită. Vameşul şef avea atunci un venit anual de 800
florini, la care se adăuga o diurnă de 400 florini. Vameşii primeau între
o sută şi două sute florini anual, precum şi o taxă la fiecare adeverinţă
vamală eliberată. Călăraşii primeau 60 florini pe an. în schimb străjerii
şi martalogii beneficiau numai de anumite scutiri fiscale 87 •
80 Vezi V. A. Urechi a, op. cit„ vol. I, p. 41: Arh. St. Buc. ms. 2, fila
16 v.-17.
81 Vezi N. I org a, op. cit„ vol. V„ p. 339.
112
Vezi Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 182.
113 Arh. St. Buc„ ms. 20, f. 84; V. A. Urechi a, op. cit„ vol. IV, pp. 273-274.
84
Acad. R.P.R.. CCCLXVII-51, 54, 61, 71, 72, 74.
8.5 A. V as i le s cu, Vămile Olteniei sub austrieci 1716-1739, Arhivele Olte-
ni ~i, l!J24, pp. 375-376.
86 Vezi N. I org a, op. cit., vol. V, pp. 351-352; vol. X, pp. 373-375.
87
Vezi A. V as i le s cu, op. cit„ p. 375.
C. ŞERBAN
130
Atribuţiile vameşilor erau în primul rind încasarea taxei vamale
potrivit tarifului sau catalogului de vaină. Pe de altă parte ins~, ei. avwea~
in jurisdicţie pe ţăranii din cele 12 sate acordate de domme f1ecaru1
punct de vamă şi care erau obligaţi să aprovizioneze punctul vama!
respectiv cu cele necesare pentru hrană 88 •
O categorie de puncte· de vamă cu organizare deosebită erau vămile
interne. Acestea erau instalate în tirguri şi oraşe, la iarmaroace şi bil-
ciuri, precum şi la marginea podurilor de peste ape. La începutul ~eco
lului al XVIll-lea tirgurile şi oraşele din Ţara romînească unde existau
vămi interne erau: Cerneţi, Strehaia, Baia de Aramă, Tg. Jiu, Rîmnic,
Craiova. Caracal, Calafat, Slatina. Piteşti, Tîrgovişte, Cimpulung, Cim-
pina, Văleni, Buzău, Fo~ani, Gherghiţa, Oraşul de Floci, Bucureşti,
Ruşii de Vede~ 9 • La sfîrşitul secolului al XVIII-lea se mai adaugă Gă
geni. Urlaţi, Filipeşti. Tirgşor, Argeş, Urziceni90 •
La începutul secolului al XVIII-lea reprezentantul domniei în oraşe
şi tîrguri era pîrcălabul care-şi îndeplinea slujba în baza unei cărţi
domneşti. Pe lingă alte atribuţii, el mai avea şi pe aceea a stringerii
vămii din oraşul respectiv~1, prin intermediul subalternilor săi. O carte
de pîrcălăbie pentru oraşlll Ruşii de Vede menţionează că pîrcălabul
respectiv avea datoria să ţină vama de acolo de la boieri, slujitori, călă
raşi, dorobanţi, scutelnici, preoţi, călugări şi ţărani. In atribuţiile pir-
călabilor de a percepe vama. căpitanul de iuzbaşi şi alţi oameni dom-
neşti nu se puteau amesteca. De asemenea, în acelaşi document se arată
el erau impozabili la plata taxei vamale şi ţăranii din cele 12 sate de
pe moşia oraşului care trebuiau să aprovizioneze cu mărfuri oborul tir-
gului. PircA.labul avea dreptul să aibă doi mortasipii 92 , să ţină o circiu-
mă în tirg pe seama pircălăbiei, scutită de cămănărit, şi să beneficieze
de scutirea de olăcărit11 • Asemenea cărţi de vamă s-au dat pîrcălabilor
de la Gherghiţa, Buzău, Rimnic, Tirgovişte, Piteşti, Slatina, Hodivoaia,
Caracal, Cimpina, Văleni, Bucureşti, Focşani, Tg. Jiu, Craiova şi Stre-
haia'•.
ln timpul cit vama oraşului era arendată, atribuţiile pircălabulw
în legătură cu încasarea vămii reveneau arendatorului. Vameşul era
sprijinit în oraşe de către ispravnicii de judeţ şi căpitanii de tirg. La
sfirşitul secolului al XVUI-lea se coru.tată în oraşul Bucureşti existenţa
a trei categorii de slujbaşi care aveau sarcina să perceapă taxa vamală:
vameşii domneşti, vameşii agiei şi vătaşii de harabagii 95 • Se pare că
111
Vezi I. R A u te s c u, op. cit., p. 28.
111
Academia R.P.R., ms. MLXIX f. 2, 3, 5, 9, 12, 13, 14, 15, 35, 38.
YO Vezi V. A. Urechi a, op. cit., voi. IV, p. 230.
~ 1 Academia R.P.R., ms. MLXIX f. 2, XIl-180 CCCLVIl-21, 33, 34; N. I org a.
op. ctt., voi. V., p. 337. Această atribuţie a pârcălabului era valabilă numai cind
vămile erau administrate in regie.
irJ Slujbaşi ai vameşului care controlau plata taxelor vamale de către negus-
tori pentru combaterea contrabandei.
: Vezi N. I org a, op. cit., voi. V, pp. 339-340.
Academia R.P.R., MLXIX f. 9, ms. 5389, f. 8v-7v.
~ Vezi V. A. Urechi a, op. cit., voi. I, p. 113.
SISTEMUL VAMAL AL ŢARII ROMINEŞTI IN SECOLUL AL XVIII LEA 131
existenţa celor trei categorii de slujbaşi era stabilită în mod special

numai pentru Capitala ţării.
O altă categorie de vămi interne care aveau o organizare specială
erau. acelea din tîrgurile şi iarmaroacele ţinute pe la mănăstiri şi pe
diferite moşii. De obicei venitul acestor tîrguri şi iarmaroace era
dăruit de domnie proprietarului moşiei. În actul de danie se prevedea
că veniturile vămii ce rezultau în zilele iarmarocului şi bîlciului reve-
neau beneficiarului. Ţăranii care aduceau marfă spre vînzare la aceste
bîlciuri şi iarmaroace trebuiau să respecte drepturile proprietarului mo-
şiei de a vinde în mod exclusiv vinul şi rachiul. încasarea taxelor vamale
se făcea în aceleaşi condiţii ca şi în oraşe, dar prin oamenii proprietarului.
O ultimă categorie de vrună internă era brudina, taxa pentru trece-
rea podului (pod fix sau umblător) şi a vadului apelor. Brudina era un
monopol al domniei şi se păstra de obicei pentru acele locuri aflate pe
principalele drumuri comerciale. Pentru celelalte locuri secundare aflate
pe diferite moşii, brudina devenea un venit al proprietarului moşiei
respective în baza unei întăriri domneşti. Dnmnia putea acorda brudina
ca danie unor persoane particulare, fie boieri, fie mănăstiri, episcopii.
mitropolii.
Brudina era încasată de către podari care nu trebuie confundaţi cu
cei care făceau poduri sau care le îngrijeau mai ales în oraşe; de1 ase-
menea strîngerea acestei taxe revenea şi ispravnicilor arendaşilor.
Brudina era arendată de către domnie separat de celelalte venituri
ale ei, tot pe timp de un an. De obicei arendarea brudinei se făcea se-
parat pe podul şi vadul respectiv sau pe grupuri de poduri aflate de-a
lungul unei aceleiaşi ape, de exemplu podurile de peste Argeş, sau podu-
rile de peste Olt.
In secolul al XVIII-lea nu fuseseră construite prea multe poduri
peste ape. De cele mai multe ori carele neguţătorilor treceau prin vad.
Peste unele ape din Ţara Romînească, cum erau Buzăul si RîmniCu1,
nu au fost poduri pînă la începutul secolului al XIX-:lea95 • Pe harta
stolnicului C. Cantacuzino de la începutul secolului al XVIII-lea sînt
menţionate 23 de poduri mari şi mici de lemn~ 7 , iar pe harta austriacă
din 1790 sînt arătate aproape 40 de poduri de lemn. La sfîrşitul seco-
lului al XVIII-lea cele mai cunoscute poduri de lemn erau: peste Jiu
la Jitianul şi Tînţăreni; peste Amaradia la lşalniţa; peste Motru la Stre-
haia şi Cotujeşti; peste Olt la Slatina şi Cîineni 98 ; peste Teleorman la
Recea de Jos; peste Neajlov, la Călugăreni, (trei poduri) şi Clejani; peste
Argeş la Căscioarele, Copăceni 9 ~, Hierăşti, Corbi 100 lingă Potlogi şi Pi-
.
06
ln 1790 s-a făcut vremelnic un pod peste apa Buzău comumîndu-se 1130
ocale fier, Arh. St. Buc., ms. 18, f. 64.
ffl Vezi C. G i u re s cu, Harta stolnicului C. Cantacuzino ... pp. 12-13.
98
In 1790 s-au făcut 4 poduri între Rîmnic şi Cozia. Arh. St. Buc. ms. 18,
f. 185v-186.
99
In 1793 se făcea din nou, provizoriu, un pod umblător. Arh. St. Buc. ms.
2 f. 159v-160.
100
Arh. St. Buc., ms. 18 fii. 40v. In 1790 se cer 200 ocale de fier şi mult
lemn de construcţie pentru acest pod, 15 podari şi 6 ţigani fierari.
C. SERBA~
132
teşti; peste Dîmboviţa la Brezoaia, Popeşti şi Mănăstirea Nucet; peste

Prahova la Podul Văleni; peste Ialomiţa la Tirgovişte, Moldoveni 101 •
Gherghiţa şi Slobozia; peste Colentina la Herăstrău lingă Bucureşti 102•
Trecerea apelor se mai făcea cu luntrile şi cu podwile umblătoare.
Pe harta austriacă din 1790 sint me:p.ţionate în citeva locuri trecerile
peste Olt cu luntrea (la Rimnic, Căiimăneşti); de cele mai multe. ori
insă se trecea apa prin vad.
Valoarea brudinei era uniformă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea,
indiferent cine trecea vadul sau podul respectiv. De exemplu, se plătea
cite o para pentru vita mare sau pentru un cal, sau pentru un om tre-
cător. Cind carele erau trase de mai multe vite sau cai se plătea pentru
fiecare animal cite o para 103 • Uneori arendaşii săvirşeau abuzuri mărind
cu de la sine putere valoarea brudinei. ln 1793 se lua la podul de Corbi
de lingă Potlogi. peste Argeş, cite 15-16 parale de carul de sare, ceea ce
revenea la aproape 2 1 '2 ori mai mult peste taxe normale 104, iar la podul
de la Ipoteşti. peste Olt, de la 70 de parale la 2 lei de fiecare car, fapt
eare a determinat intervenţia domniei 1115 • Venitul brudinei de la podu]
Călugărenilor şi al FălA.stoacei era acordat epitropiei oraşului Bucureşti.
I n 1794 valoarea brudinei era aici ceva mai mică pentru un car încăr
cat se plătea 6 bani. iar pentru unul descărcat, 3 bani, pentru o vită 1
cal sau bivol destinaţi vinzării se lua cite doi bani, iar pentru vitele
mărunte, cite un ban. Pentru omul călare taxa era de 3 bani, iar pentru
un cal impovărat, numai o para (3 bani) 108 •
•
• •
Pină la începutul secolului al X Vlll-lea, vămile din Ţara Romi-
nească au fost administrate uneori în regie, adică direct de către domnie
prin slujbaşi care depindeau de marele vameş; alteori prin arendare.
ln prima jumătate a secolului al XVIII-iea se constată extinderea siste-
mului de administrare al vămilor prin arendare, adică al vinderii veni-
turilor vămii pe timp limitat. lnlocuirea tot mai mult a vechiului sistem
de exploatare al vămilor în regie cu cel nou al arendării a fost rezulta-
tul interesului crescind manifestat de domnii fanarioţi în a acumula
sume mari de bani pentru plata haraciului şi a peşcheşurilor mereu în
creşterc.·' • Acumularea de capitaluri prin arendarea nu numai a vămi-
07
iu! F. I. Su Iz e r arată că lingă Potlogi er<1u în 1781 două poduri (unul

lix :;;i altul umblător) \'C'Zi op. cit., voi. I pp. 301-302.
w~ Arh. St. Buc .. ms. 24, f. 287v-288.
:
03
IbidPm. ms. 21. r. 83-83v.
w4 IbidPm. ms. 23. f. 85v.
iu:. IbidPm, f. 123v-124.
:'" Arh. St. Bul'. f. 290.
1111
M. B e r 'Za. Haraciul Moldovei şi Tarii Romineşti in sec. XV-XIX, în
.. Studii :;;i material<' de istorie medie", voi. li, Buc., 1958, pp. 7-48. VariaţiHe ex-
1.1loatării Tarii ~omineşti de catre Poarta Otomană în sec. XVI-XVIII, în „Studii",
1958, nr. 2. pp. 59-71.
----------r-----~-----
LEGENDA MOLDOVA
\
"" drumuri principale
~ vămi inferne SILVANIA
e vlmi de hotar it R A 1-l
~ schele
~ vama ce11fra/J
(carvasa,'8/ ........._„"
hot11rut rilidldor turr, .....~
~
{\
~
'î
o
o
I
i._ __
M p E ll u L
- ---- - - - - ------------
Organizarea vamală a 'fă1 ii-Rcrnîn~şti în sec. XVIII

C. ŞERBAN
134
lor, dar a tuturor veniturilor domniei şi visteriei, percepute de la popu-

laţie s-a generalizat în secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al
XIX-lea; aceasta a fost una din formele acumulării primitive a capita-
lului în Ţara Rominească.
Arendarea veniturilor vămii se acorda pe terme~ de un an de zile
şi prin strigare la mezat. Strigările se făceau prin intermediul cămării
domneşti, în trei rinduri: de două ori în luna decembrie şi o dată în
ianuarie, anul în curs, cind vămile erau arendate. Cu prilejul strigării
vămilor erau comunicate şi „ponturile vămilor&;, un adevărat regu-
lament de administrare.
Ponturile ca şi cataloagele de vamă erau ~tabilite de către o comi-
sie de boieri hotărită de domnie, care boieri erau ajutaţi de persoane cu
practică „obraze ce au praxis'', şi de unii reprezentanţi ai negustori-
lor108. ln fiecare an se revizuiau ponturile şi cataloagele de vamă pentru
a fi puse în acord cu creşterea preţurilor. Cu acest prilej, uneori, se
mai adăugau şi articole noi la conţinutul ponturilor. Urmărind pontu-
rile vămilor pe anii 1776-1786, constatăm că in 1777 s-au introdus cinci
articole noi 10", in 1778 încă şapte articole noi 110, în 1779 încă două arti-
cole noi 111 , iar în 1785 încă patru articole 112 .
In anii războiului austro-ruso-turc din 1787-1891 din cauza eveni-
mentelor, această comisie pentru revizuirea ponturilor vămilor şi-a în·
trerupt lucrările. ln acelaşi timp s-a produs o mare discordanţă intre
nivelul preţului mărfurilor mereu in creştere şi valoarea taxelor va-
male care se men\inea la nivelul anului 1786. Aceasta discordanţă adu-
cea mari prejudicii veniturilor Cămării domneşti 113 •
Pentru lichidarea acestei anomalii, în decembrie 1791, Mihai Suţu
d hotărit alcătuirea unei comisii de boieri pentru modificarea catalogu-
lui de vamă. Din această comisie făceau parte: biv vel ban Nicolae Brîn-
coveanu, biv vel vistier Ianache Văcărescu, vel logofăt de Ţara de sus
Manolache Brincoveanu şi vei vistier Scarlat Greceanu 114 . Motivul insti-
tuirii comisiei este arătat de către domn în pitacul său în care spune
că „negustorii mărfurilor din vreme în vreme au scumpit preţul la toate
felurile mărfurilor, incit să ciştig şi să folosesc îndoit şi întreit" in timp
ce „la plata vămilor ni:ci o deosebire sau folos vedem că .nu este din
ceea ce era în vechime, cind preţul mărfurilor era scăzut". ln conse-
cinţă se arată in pitac necesitatea pentru „o îndreptare, o întocmire
cuviincioasă după preţul mărfurilor, după ciştigul şi folosul ce au negu-
ţătorii vinzători"m. In urma lucră1·ilor comisiei alături de „obrazele cu
praxis" şi reprezentanţii neguţătorilor a fost alcătuit un nou catalog de
1111
Arh. St. Buc„ ms. 20 f. 119v.
1111 Ibidem, ms. 2, f. 69-72v.
uu Ibidem, ms. 2; f. 78, 80-83.
111
Ibidem, ms. 2, f. 85v-88.
11.1 Ibidem, ms. 14, f. 29v-33.
m Ibidem, ms. 20, f. 119v.
116
Ibidem, ms. 20, f. 119v.
1
~ Ibidem, f. 119v-120; V. A. Urechi a, op. dt., voi. IV, p. 232.
SISTEMUL VAMAL AL TARII ROMINEŞTI IN SECOLUL AL XVlll-LEA 135
vamă şi noi ponturi ale vămilor. Noile ponturi din 1792 cuprindeau 38
articole din care opt erau cu totul noi 116 •
Din momentul cumpărării veniturilor vămii, arendatorul era obli-
gat să depună la Cămara domnească valoarea venitului vămii pe pri-
mele două luni (ianuarie-februarie), adică 1/s din valoarea totală. Tot-
odată el trebuia să-şi asigure „chezaş" pe bani, un negustor „om de cre-
dinţă" care urma să garanteze plata restului de bani „la soroace", adică
în prima zi a lunilor următoare grupate în „ciferturi" 117 • O dată cu car-
tea de vaină, vaineşul primea şi o copie după aceste ponturi. în acelaşi
timp se trimitea la isprăvnicia fiecărui ţinut cite un exemplar al catalo-
gului de vamă ca şi la căimăcămia Craiovei şi două exemplare la Car-
vasara, unul pentru grămătic şi altul pentru vameş 118 •
Arendarea vămilor se făcea global - adică toate vămile o dată, dar
şi parţial, pe grupuri de puncte de vamă. Stabilirea veniturilor vămilor
era întocmită pe puncte de vamă separat, pe grupuri de puncte de vamă
şi în totalitatea lor. In 1792 vămile: Focşani, Rîmnic şi Grădiştea ca şi
Găgeni, Urlaţi cu Bucov ca şi Ploieşti, Filipeşti şi Tîrgşor erau calcu-
late împreună. De asemenea, vama Văleni cu păcurile, Cîmpina cu pă
curile erau calculate tot împreună. Separat erau stabilite veniturile
pentru vămile de la Gherghiţa cu 12 sate, Tîrgul de afară al Bucureşti
lor, Craiova cu 5 judeţe, Giurgiu cu mortasipiile Vlascei şi Teleormanu-
lui, Olteniţa cu Ciocăneşti şi Lichireşti, Piteşti cu Argeş şi Muscel 119 •
Printre arendatorii vămilor din Ţara Romînească au fost admişi să
concureze la început numai marii boieri, deşi aceştia la rîndul lor le
puteau vinde ulterior neguţătorilor. In a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea întîlnim ca arendatori ai vămilor pe unii reprezentanţi din
rîndul boierilor mici şi chiar pe unii mari negustori, ca: Nicola Lazăr,
Hagi Chiriac Arbut, Hagi Moscu. Pe aceşti negustori îi constatăm în ace-
eaşi epocă ca arendaşi ai monopolului de producţie al unor manufacturi
recent înfiinţate, de exemplu Nicola Lazăr la manufactura de hîrtie, în
anul 1783, Hagi Chiriac Arbut la manufactura de postav de la Pociova-
lişte şi Bucureşti, Hagi Moscu la ocnele de sare şi minele de la Baia de
Aramă. Acesta din urmă a arendat în acelaşi timp şi ocnele de sare şi
vămile sării, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea.
In cazul cînd venitul vămilor nu se putea arenda - şi acestea sînt ca-
zuri rare, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea 1 ~ 0 - atunci dom-
nia continua vechiul sistem de administraţie în regie. Cu acel prilej era
numit de către domnie un mare vameş, care la rîndul său poruncea
ispravnicilor de judeţe să trimită la fiecare vamă de hotar şi schelă cîte
un om de încredere. Acest sistem de administraţie se mai numeşte şi
iie Ai'h. St. Buc., ms. 20, f. 146v-161; V. A. Urechi a, op. cit., vol. IV, pp.
233-249.
117 Ibidem, ms. 2, f. 80v.
~8 Ibidem, ms. 14, f. 193v.
119
ln 1764-1765 vămile, dijmăritul şi ocnele au fost arendate în tovărăşie de
către Vasile vameşul şi Chircă cămăraşul. Arh. St. Buc„ ,ms. 4, f. 90.
120
Documente Hurmuzaki, vol. X, p. 532.
C. SERBAN
136
„în credinţă" 121 • Slujba de mare vameş fiind întîmplătoare, nu dăde3

dreptul titularului ei de a participa la adunările divanului.
Pînă în secolul al XVIII-lea taxele vamale erau plătite în două fe-
luri: 1) vama cea mare care se lua după valoarea mărfurilor aflate în ca-
rele neguţătorilor; 2) vama cea mică care se lua după cantitatea globală
de marfă aflată în carele neguţătorilor şi după ce aceştia declarau c~
nu posedă marfă interzisă şi că o va de3face într-un anumit tîrg 122 .
Această situaţie s-a continuat şi la începutul secolului al XVIII-lea
pînă la 1733. cînd Grigore Ghica a desfiinţat vama cea mică si a extins
sistemul plăţii vămii celei mari, la toate categoriile de marfă 123 •
Plata taxei vamale se făcea numai o dată la vruna de hotar sau la
schelă potrivit catalogului de vamă 121 • Tarifele vamale erau liste care
specificau numele mărfurilor, valoarea acestei taxe în bani şi în natură,
unitatea de măsură stabilită pentru fiecare fel de marfă. Ele „îşi au obîrşia
în dările pe care seniorii feudali le percepeau de la negustori, la trecerea
acestora prin domeniile lor, pentru a nu-i jefui, dări care mai tîrziu au
fost percepute şi de oraşe ... " 12 5•
ln prima jumătate a secolului al XVIII-lea întilnim tarife vamale
care aveau o valabilitate numai pentru fiecare punct de vamă, întrucît
se pare că la intrarea şi ieşirea unor anumite mărfuri din ţară se stabi-
liseră anumite puncte de vamă. Acest sistem s-a menţinut din secolul
al XVI-iea pină la începutul secolului al XVIII-lea. De exemplu, un tarif
vamal din 1552, era destinat numai pentru mărfurile care treceau pe la
vama Ciineni 128 • Tot pentru vama dP la Ciineni mai sînt cunoscute tarife
din anii 1676. 1691. 1705. 1706. 1717. Pentru mărfurile care treceau nu-
mai prin vama de la Calafat se cunoştea un tarif vamal din 1568 127 , iar
pentru cele de la vama Vîlcan. tariful vamal din 1717 1211 •
tn general, numărul articolelor menţionate în aceste tarife vamale
speciale - pentru un anumit punct vamal - este limitat. In cel din
1691. sînt mentionate 71J de articole 1:.19 , în cel din 1705, 81 de arti-
cole130. in cel din 1706. 48 de articole 131 în cele din 1717 afllm la unul
41 de articole 132, la altul 74 de articole 133 şi în fine la al treilea, 76 de ar-
ticolem.
121
Arh. St. Buc„ ms. 12, f. 218v, 339; ms. 17, f. 112; mr. 20, f. 120v; Vezi
M l hai Ca n tacu z I no, op. clt„ p. 47.
m I. Bre z o I an u, Vechtle inatituţti ale Rominiei de la 1327 la 1866, Buc.
1882. p. 58-57.
111 Ibidem, p. 154.
1Jt Arh. St. Buc., ms. 8, f. 13v-19.
m1 K. Marx - F. E n g e 11, Opere, vol. 3, Editura PolitlcA, Bucureşti, 1958.
p. 59.
1111
Documente Hurmuzakt, val. II, P. 5-a, pp. 3-4.
m Documente privind utoria Romlniei B. sec. XVI vol. 3, p. 287.
m1 C. G i u re 1 c µ, op. clt„ val. I, pp. 13~137.
m N. I org a, oe. clt„ vol. V, pp. 384-387.
uo N. I org a, op. cit„ vol. XII, pp. 12-17.
111
Documente Hurmuzakt, val. XV P. 2„ pp. 1510-1511.
m C. G i u re s cu, op. clt .• vol I, pp, 13~137.
111 Ibidem, pp. 138-140.
1Jt Ibidem, pp. 137-139.
SISTEMUL VAMAL AL TARII ROMlNEŞTI IN SECOLUL AL XVIII-LEA 137
Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea se întîlnesc primele tarife

vamale generale, mult mai bogate, şi a căror valabilitate era pentru
oricare punct vamal şi schelă, cît şi pentru piaţa internă. Alcăt'uirea tari-
felor vamale generale a fost o măsură luată de domnie, datorită faptu-
lui că majoritatea tarifelor vamale şi speciale ajunseseră în această
vreme mult asemănătoare, drept rezultat al creşterii procesului de lăr
gire a pieţii noastre interne. Începutul îl constatăm în perioada exis-
tenţei stăpînirii austriece în Oltenia. Din 1732, s-a păstrat un tarif va-
mal general care conţine 598 articole valabil pentru punctele de vamă:
Cîineni, Vîlcan, şi toate schelele de la Dunăre şi de pe Olt 135 • Pentru
tot teritoriul Ţării Romîneşti, cel mai vechi tarif vamal general este din
1767 valabil şi în 1775 şi care contine 283 articole 136 . Tariful vamal
general din 1784 avea tot 283 articole 137, cel din 1785, 275 articole 138 ,
cel din 1786, 276 articole 139 , cel din 1792, 386 articole 140 . După 1783 apar
şi tarife vamale preferenţiale pentru negustorii ruşi şi austrieci, drept
rezultat al încheierii unor tratate comerciale de către Imperiul Otoman
cu Rusia şi Austria. Tariful vamal preferenţial din 1784 avea 357 arti-
cole141, ca si cele din 1785 142, şi din 1786 1 ~ 3 • Cel din 1792 conţinea 355
de articole 144, iar cel din 1795, numai 195 articole 145 .
Din studiul comparat al acestor tarife vamale se pot trage con-
cluzii interesante în ceea ce priveşte direcţiile comerţului nostru exte-
rior (import-export), categoriile de mărfuri şi materii prime străine
care intrau sau care treceau prin ţara noastră, categoriile de mărfuri •
şi de materie primă de provenienţă locală care erau exportate, precum
şi politica economică aplicată de domnii fanarioţi.
Ne vom referi numai la unele din aceste probleme. Categoriile de
mărfuri şi materii prime de provenienţă locală care ieşea din ţară oglin-
desc în primul rînd stadiul de dezvoltare al producţiei meşteşugăreşti
şi manufacturiere din Ţara Romînească, precum şi limitele pieţei de
desfacere ale acestei producţii. Din tarifele vamale generale şi cele
preferenţiale pînă la 1786 reiese că erau exportate următoarele categorii
de marfă: a bale, piei de capră neargăsite, găietane de lină, postav de
. ţară, păcură, sticlă de Tîrgovişte, tutun de ţară, ceară, sare, şalvari de
postav, cherestea, meşină 115 • Din tariful vamal general aplicat în 1792.
135 Arh. St. Buc., ms. 12, f. 218v, 339, ms. 17, f. 112; ms. 20. f. 120v; vezi
Mihai Cantacuzino, op. cit„ pp. 499-527.
138 Ibidem, ms. 2, f. 3-9v, vezi Mihai Cantacuzino, op. cit„ pp.
39-44 (din 1774 cu 199 de articole).
137 Arh. St. Buc„- ms. 14, f. 5v-11.
138 Ibidem, f. 34-39.
1311 Ibidem, f. 56-62.
1it0 V. A. Urechi a, op. cit., vol. IV, pp. 233-241, Arh. St. Buc., ms. 20.
f. 146v-161.
141
Arh. St. Buc., ms. 14, f. 11-17.
142 Ibidem, f. 39-44v.
143 Ibidem, f. 62-68.
144 V. A. Urechi a, op. cit., vol. IV, pp. 241-249.
115
Documente Hurmuzaki, vol. XVI, p. 647-649.
146
Arh. St. Buc., ms. 2, pp. 3-9v.
c. s::::..:nN
138
rezultă că pe lingă cele menţionate mai sus se mai exportau din ţara
noastră: bumbac tors, cuie de fier, doage de stejar, pietre de moară,
piei de cal, blănuri de lup, de urs şi de vulpe, holircă şi oale de pămînt
sm.ălţuite 147 •
Tot din analiza tarifelor vamale din secolul al XVIII-lea rezultă c~
se importau mărfuri din urm'ătoarele ţări: Anglia (postav), Austria
{cuţite cu plăsele negre, şofran de la Viena), Mesopotamia {brîie mari din
Bagdad), Brazilia (lemn special), Franţa {satin de Lyon, ulei, zahăr,
pinză şi postav de Tours, postav de Paris), Egipt (alagea, in alb, in
vinăt, zahăr, cumaşuri), Moldova, (cai. pietre de moară de Hîrlău),
Olanda (pinză), Polonia (cuţite de Dansk, pinză, blănuri de samur, hîr-
tie, chilimuri de Broclaw), Rusia {pinză lată, postav, guşi de vulpe, blă
nuri de vulpe, de iepure, de ciine, de pisici, blănuri siberiene, in, co-
joace din ţara căzăcească. pielicele de Crimeea şi Azov), Siria {alagea,
arnici roşu şi vînăt de Alep), Italia (satin din Florenţa, pahare, zahăr,
mărgelărie, cumaşuri, hirtie din Veneţia), Transilvania {in, sicrie, vite,
porci, postav de Braşov, pielicele, brine, singepi, sfoară, ştreanguri, sa-
muri, sticlă, hirtie1 şi din Turcia {pînză de Trapezunt, vin, rachiu, cai.
abale, cafea Mocca, lămii din Atena, ghermesuturi, piei de capră din
Angora, lină ţigaie, arnici din Constantinopol, satin de Chios, ceai, peşte
proaspăt şi sărat. şaluri din Cairo, borangic, covoare de Smirna şi Sa-
lonic, hîrtie, pastramă, halva de Adrianopol, fesuri din Fez, scumpie
din Bulgaria. cingători de Tirnova, blănuri albe subţiri şi negre de Ru-
melia etc.).
In secolul al XVIII-iea plata taxelor vamale de către negustorii
străini se făcea la vămile de hotar numai în cazul cind, potrivit decla-
raţiei acestora, mărfurile lor urmau să fie desfăcute în unele tîrguri din
ţară. In cazul cind ei declarau că posedă marfă de tranzit sau că ur-
mează să des! acă marfa in Bucureşti, atunci plăteau taxa vamală nu-
mai la carvasara. LK Bucureşti. după plata taxei la carvasara, neguţă
torul putea să desfacă marfa cu toptanul în hanul cel mai apropiat în
prezenţa starostelui de neguţători şi a staroştilor breslelor de meşteşu
gari care beneficiau de dreptul de protimisis în cumpărarea mai ales a
materiilor prime 148 • ln ceea ce priveşte mărfurile străine care intrau în
ţară şi nu erau cuprinse in tariful vamal, ele erau supuse la o taxă
generală de 3 o(, 148 •
Plata taxei vamale era obligatorie pentru neguţători. In cazul cind
unul din ei era dovedit că s-a sustras de la această obligaţie, ca şi în
Moldova, acela trebuia să suporte plata îndoită a taxei respective 160•
In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea mai ales, se constată
numeroase cazuri de practicare a comerţului de contrabandă care se
făcea prin vadurile Dunării şi prin plaiurile de la munte. In acest fel,
111
V. A. Urechi a, op. dt., vol. IV, p. 230.
HI Vezi G. I o nes cu - G i o n, Iatorta Bucureştilor Bucurefti, 1899, pp.
458-480; vezi şi „Studii" 1959, nr. 6, pp. 55-89. '
„ Arh. St. Buc., ms. 12, f. 177-178.
lllO Arhiva RomineascA, 1860, p. 259.
Q mare cantitate de mărfuri era sustrasă de la plata taxelor vamale,

fapt care aducea mari prejudicii veniturilor vămii, mai ales că după 1774
circulaţia de mărfuri prin ţara noastră s-a intensificat în mod vădit.
Din jalbele înaintate de vameşi rezultă că în general comerţul de
contrabandă se făcea cu vite, cu cereale, cu vinuri şi cu rachiuri. Prin-
tre cei care favorizau exercitarea acestui fel de comerţ erau vătafii de
plai. Pentru descoperirea contrabandiştilor, vameşii aveau prin oraşe
oameni tocmiţi anume, numiţi mortasipii care primeau drept răs
plată un procent din valoarea mărfii. Pentru combaterea contraban-
dei efectuată prin plaiurile de la munte, şi plăieşii erau stimulaţi prin
acordarea unei cantităţi în natură din marfa descoperită 151 •
încasarea taxei vamale în oraşe şi tîrguri se făcea numai asupra
acelor mărfuri desfăcute la Tîrgul din Afară şi la Oborul de vite unde
erau vîndute mărfuri de strictă necesitate: cereale, făină, vite, păsări,
oi, mărfuri meşteşugăreşti de ţară, legume, zarzavaturi, vinuri etc_ In-
casarea taxei se făcea după un catalog anumit, în bani şi în natură.
Din 1767, taxele vamale menţionate în tariful vamal general erau vala-
bile şi pentru vămile interne. Taxa vamală se plătea de cumpărătorul
mărfii 152 • La sfîrşitul secolului al XVIII-lea ţăranii din cele 12 sate de
pe moşia oraşului Bucureşti erau scutiţi să mai plătească taxa vamală
pentru marfa pe care o vindeau sau o cumpărau pentru folosul lor pro-
priu'sJ.
Existenţa vămilor interne în Ţara Romînească pînă la Regulamentul
Organic - cînd au fost desfiinţate - a avut un rol negativ în dezvol-
tarea comerţului. Taxele vamale contribuiau la creşterea preţului de
vînzare şi frînau activitatea comercială. La acestea trebuie să adăugăm
nesfîrşitul. şir al abuzurilor săvîrşite de slujbaşii care erau numiţi cu
încasarea lor 154 • Jalbele neguţătorilor arată că la aceeaşi categorie de
marfă li se lua în diferite locuri taxe deosebite; reamintim că în Bucu-
reşti aceeaşi marfă era supusă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea la
plata a trei categorii de taxe vamale. In 1778, se desfăşoară la Craiova
un proces între 8 negustori din Sibiu şi vameşul oraşului pentru mo-
tivul că în anul precedent aceştia fuseseră siliţi să plătească vama de
două ori la 300 de vite mari, şi anume, pe lingă 49 de parale luate pentru
fiecare vită s-a mai cerut o sumă globală de 35 de taleri, ceea ce era
ilegal1 55 • lntr-un act din 1783 se arată că negustorul Ioan Saghitul, care
plătise vama pentru peşte la Brăila, a mai fost obligat să plătească la
Cîrnpina din nou vamă pentru aceeaşi marfă 156 • Un alt act din aceeaşi
epocă prezintă jalba unor negustori din Transilvania care fuseseră obli-
gaţi să plătească vama pentru vite şi la Bucureşti şi la Dragoslavele; de
asemenea, negustorul Ion din Braşov, care plătise la Siştov vama pentru
l51 A. V as i 1 e s c u, op. cit., p_ 375.
152 Vezi V. A. Urechi a, op. cit. vol. V, p_ 253.
153 Ibidem. .
154
Arh. St. Buc., ms. 8, fila 93v-94, 140, 160, 203.
155
Ibidem, ms. 4, f. lllv.
156
Vezi V. A. Urechi a, op. cit., vol. I, p. 473.
C. ŞERBAN
140
161 poveri de bumbac, a fost obligat să plătească din nou vamă la Zim-
nicea157.
Cit priveşte preţurile mărfurilor aduse de peste hotare, ele erau
de obicei peste puterea de cumpărare a tîrgoveţilor săraci şi a ţăranilor.
Din această cauză, dezvoltarea unui comerţ liber în Ţara Romînească era
frînată, fapt care lovea în interesele economice ale negustorilor, tîrgo-
veţilor şi chiar a unei părţi din boierime interesaţi in dezvoltarea rela-
ţiilor capitaliste. De aceea, în 1770 delegaţia boierilor din Ţara Romî-
nească, care a prezentat guvernului rus cererile lor „în numele poporu-
lui" pentru reorganizarea ţării, n menţionat printre altele şi schimbcirea
sistemului şi a tarifului vechi vamal, urmind ca pe viitor să se stabilească
legăturj comerciale cu Rusia în condiţii mai bune 158.
•
Aflată în condiţii de vasalitate faţă de Poarta otomană, Ţara Romi-
nească a fost obligată, în secolul al XVIII-lea, să se integreze în siste-
mul economic al suzeranului său. In acest scop a trebuit să fie furnizată
Turciei o mare cantitate de provizii în timp de război şi mari cantităţi
de cereale, vite, oi, miere, ceară, unt şi seu în timp de pace. Publicarea
recentă a unui manuscris turc aflat la Academia R.P.R. 169 şi a unui fond
important de documente turceşti la Biblioteca „V. Kolarov 11 din Sofiam
arată un aspect al acestei aprovizionări forţate a Turciei de către Ţar3
Rominească. Zecile de mii de kile de orz, griu, porumb, ovăz, pesmeţi.
procurate an de an Imperiului Otoman, pe uscat şi pe apă, au stînjenit
în mare măsură exportul acestor categorii de mărfuri în alte direcţii
Cererile turcilor trebuiau îndeplinite fără răgaz şi în orice moment. Apro·
vizionarea silită obliga conducerea Ţării Romîneşti ca să cumpere cereale
din alte părţi în cazul cind, din pricina secetei, ţara nu putea să procure
cantităţile necesare de asemenea produse 111 • AceasUi mare cantitate de
mărfuri era în acelaşi timp sustrasă de la plata taxelor vamale, uneori
chiar prin însăşi porunca sultanului''·:!. Dependenţa economică a Ţării
Romîneşti faţă de Turcia mai reiese şi din analiza tarifelor vamale gene-
rale unde se constată că o mare parte a schimbului de mărfuri se făcea
cu puterea suzerană.
Puşi în această sit uatie, domnii Ţării Romineşti au fost nevoiţi sfl
adopte o politică economică corespunzătoare. Cunoa5terea modului de
organizare şi administrare a vămilor din Ţara Rominească în secolul al
XV Iii-lea, studiul comparat al tarif elor vamale, precum şi analiza capi-
tulaţiilor Porţii otomane încheiate cu unele puteri europene şi in special
m Vezi V. A. U rec h 1 a, op. cit., voi. I, p. 475.

1111
Arhiva RomlneascA., Iql 1860, pp. 211-214.
1.111 M eh m e t Must a fa, O condtc4 domneaac4 dtn a doua jum4tate a sec.
XVIII scris4 in limba turc4 prtvtnd Tara Romineasc4, în „Revista arhivelor", 1958.
nr. 2, pp. 248-260.
Ull M. Gubo g I u, Despre arhiva turco-orlentald din Biblioteca de Stat V.
Kola~~v, Sofia, în „Revista arhivelor", 1959, nr. 2, pp. 180-214, 1960 nr. 1, pp. 132-182.
V. A. Urechi a, op. dt., voi. I, p. 278.
1m M. G u b o g l u, op. dt., p. 202.
cu Rusia şi Austria ne pot ajuta să conturăm politica vamală dusă de

aomnii fanarioţi în această vreme.
In politica economică a domnilor Ţării Romîneşti se constată extin-
derea tot mai mare a tendinţei opririi în ţară a unei mari cantităţi de
bani pentru a nu ieşi peste hotare. ln acest scop, domnia a practicat pe
scată tot mai largă sistemul arendării veniturilor ei personale şi ale
vistieriei, întrucît numai în acest fel îşi putea asigura deodată mari sume
de bani. Cu aceşti bani a fost posibil în Ţara Romînească să se înfiin-
ţeze întreprinderi manufacturiere, de către domnie şi de unii mari boieri,
care urmau să producă mărfuri de larg consum (postav, hîrtie, sticlă,
paste făinoase etc.) în scopul limitării importului unor asemenea măr
furi163. De asemenea prin dispoziţii severe, începînd din vremea lui C. Brîn-
coveanu, s-a interzis - chiar cu aplicarea pedepsei capitale- libera circu-
laţie a aurului în ţară 164 şi a exportului de argint 165 . Prohibirea impor-
tului caretelor de lux şi a butcilor în timpul lui Alexandru Ipsilanti tre-
buie considerată tot ca o măsură pentru reţinerea de bani în ţară 156 . Re-
zultă din acestea că, în timpul regimului turco-fanariot, se practica mer-
cantilismul potrivit căruia singura bogăţie adevărată nu era producţia
socială şi produsele ei, ci banii! Reforma vamală a lui Grigore Ghica
din 1733, şi alcătuirea de tarife vamale generale veneau în sprijinul mer-
cantilismului. Politica economică a domnilor Ţării Romîneşti nu s-a
oprit aici, ea a mers mai departe şi a cunoscut chiar unele forme de
protecţionism pentru anumite mărfuri datorită cererilor tot mai nume-
roase din partea negustorilor. Astfel, din cînd în cînd, domnii interzi-
<:eau importul unor mărfuri străine pentru a nu concura pe cele produse
în ţară, de exemplu: sarea167 , rachiul şi vinul1 68 , păcura 169 . Importul de
cereale era de asemenea oprit; măsurile domniei erau anulate. numai
-cînd producţia internă era sub nivelul consumului populaţiei şi a cerin-
ţelor pentru Imperiul Otoman. Pe lîngă cereale se mai interziceau vitele
mari, oile, seul, ceara şi tabacul1 70 , piei, saftiane 171 .
Măsurile economice luate de domnii Ţării Romîneşti s-au izbit însă
·de prevederile capitulaţiilor încheiate de Imperiul Otoman .şi unele puteri
europene. Capitulaţiile erau acte cu caracter internaţional în baza cărora,
<lin punct de vedere comercial, negustorii străini se bucurau de protecţia
;autorităţilor turceşti în schimbul plăţii taxei vamale (pentru import sau
163
„Studii", 1952, nr. 3, pp. 86-105.
164
Ibidem, 1959, nr. 2 p. 131-147.
165
Arh. St. Sibiu, Fond Bruckenthal Sibiu, L 5 nr. 205, f. 190.
166
"RI
V • A • U rec h.1 a, op. cit„
· vol. V,' p. 307, vol. 7, p. 58.
Muzeul Bruckenthal, Sibiu, L 5 nr. 205, f. 262, nr. 206, f. 84 .
168
.~ V. A. Urechi a, op. cit. vol.. I, p. 462, 467, vol. III, p. 354, 355; Arh.
·:=:t. Buc. ms. 3, f. 333, 334 v., ms. 8, fila 396v-397, 423, ms. 11, fila 5-6, ms. 12,
J;la 48, 49 ms. 13, fila 152 v. ms. 20 f. 26v.
:~ v._ 1
A. Urechi a, op. cit., vol. III, p. 671, vol. IV. p. 231.
Arh. St. Buc„ ms. 9 f. 56v, ms. 12, f. 69v., V. A. Urechi a, vol. III,
:PP. 381-382, 348, 349-350, 618; vol. IV, pp. 231, 244, 247, 641.
171
Ibidem, ms. 20, f. 103v-104.
C. ŞERBAN
142
export) numai de trei la sută. Prima ţară europeană care a încheiat capi-.
tulaţia cu Turcia a fost Franţa în sec. XVI 172 ; apoi au urmat în secolul al
XVII-lea, Republica Genova, Anglia, Olanda 173 în secolul al XVIII-lea.~
Austria, Suedia, Regatul celor două Sicilii, Danemarca, Prusia, Spania
şi Rusia 174 • Pînă în 1782 numai Franţa s-a bucurat de aplicarea capitula-
ţiilor pe teritoriul Ţării Romîneşti cu toată opoziţia unora din domnii
ţării. O dovadă că negustorii străini beneficiau de aplicarea capitulaţiilor
în Ţara Romînească sînt două firmane prin care se porunceşte lui Ale-
xandru lpsilanti că ori de cite ori se va exporta zaherea peste hotare să
se ţină seamă şi de tratatele încheiate cu austriecii pentru a nu mai da
loc la „gîlceavă şi reclamaţii" din partea ambasadorilor Austriei şi Sar~
diniei la Constantinopol' 76 •
Măsurile luate de domnie pentru atenuarea prevederilor capitula-
ţiilor pe teritoriul Ţării Romîneşti au întimpinat şi mai mari greutăţi
după ce Aust~·ia şi Rusia au început să beneficieze în aceeaşi măsură ca
Franţa şi Anglia de prevederile capitulaţiilor 176 • Prin tratatele comercie1le
din 1783 şi 1784. negustorii ruşi şi austrieci obţineau tarife vamale pre~
ferenţiale potrivit cărora plăteau o taxă vamală numai de 3 % pentru
mărfurile aduse sau scoase din ţară. Drept urmare, în scurt timp piaţa
noastră internă a fost inundată de o mare cantitate de mărfuri manu-
facturate şi meşteşugăreşti aduse de negustori străini de peste hotare 177 ,
care, concurind mărfurile similare locale, au determinat o restrîngere a
activităţii atelierelor meşteşugăreşti şi totodată înnăbuşirea activităţii
manufacturilor recent înfiinţate. Respectarea acestor măsuri se făcea cu
sprijinul autorităţii centrale. Un pitac din 18 iulie 1784 adresat marelui
vameş conţine dispoziţii cu privire la modul cum trebuie taxate mărfurile
aduse din Austria şi Rusia 171 •
Aceste măsuri loveau în interesele negustorilor localnici, care, pe
lingă concurenţa negustorilor străini, trebuiau să răspundă în acelaşi
timp la obligaţiile fiscale faţă de visterie, de care negustorii străini erau
scutiţi. O consecinţă imediată a fost ac:eea că mulţi dintre negustorii
localnici încep să solicite supuşenia străină, pentru ca sub protecţia
consulilor Rusiei, Austriei, Franţei şi Angliei să obţină profituri comer-
ciale tot atit de mari ca şi neguţătorii străini propriu-zişi. Acest sistem
inaugurat la sfirşitul secolului al XVIII-lea a luat o mare amploare în
secolul următor şi a durat pînă la desfiinţarea capitulaţiilor. In acelaşi
timp. unii boieri interesaţi în dezvoltarea comerţului acţionează prin me-
morii· cerînd desfiinţarea taxei de 3 % şi chiar promovarea unui comerţ
l'IZ G. Nor ad ou n g hi an, Recueil d'actes internationau.r... Paris 1897,

rnl. I, p. 83-89. 88-93. 93-102, 136-145, 277-300.
171
Ibidem, voi. I. pp. 124-132, 146-169, 169-181.
114
Ibidem, voi. I. pp. 220-227, 243-254, 279-382, 270, 239-242, 308-314, 315,
344-349; voi. li, pp. 6-16, 16-21.
t'l'li Vezi M. G u b o g 1 u, op. cit., p. 208.
1
"' Documente Hurmuzaki, voi. XIX, partea I pp. 125, 155-162.
m Ibidem, pp. 180-184. '
l"lll Vezi V. A. Urechi a, op. cit., voi. I, pp. 469-470.
liber pe piaţa internă şi externă, ca fiind singura soluţie pentru anihi-

larea aplicării regimului capitulaţiilor în Ţara Romînească, acţiune în-
cununată cu succes abia în 1829 prin Tratatul de la Adrianopol.
„
In secolul al XVIII-lea sistemul vamal al Ţării Romîneşti a fost ne-
voit să ţină seama de condiţiile de vasalitate pe care le avea ţara faţă
de Imperiul Otoman şi să menţină unele forme anterioare specifice
orînduirii feudale. Aşa se explică existenţa vămilor interne care au con-
stituit o frînă în dezvoltarea comerţului pe piaţa internă şi externă.
Extinderea administraţiei vămilor prin sistemul arendării - o formă a
acumulării primitive a c3.pitalului - a determinat aplicarea în practică
a ideilor mercantiliste în dezvoltarea economică_ Spre sfîrşitul secolului
al XVIII-lea se întrevăd unele tendinţe sporadice de protecţionism vamal
impuse de cerinţele interne_ Trecerea la un sistem protecţionist s-a izbit
de persistenţa relaţiilor feudale în majoritatea sectoarelor de producţie
şi de existenţa capitulaţiilor valabile pe teritoriul Ţării RomîneştL In
asemenea forme se menţine sistemul vamal al Ţării Romîneşti pînă la
aplicarea Regulamentului organic, cînd el a fost complet reorganizat
pentru a sprijini relaţiile capitaliste care-şi făcuseră loc tot mai mult
în economia ţării.
UN ASPECT AL ASUPRIRII FEUDALE
IN DOMENIUL BUDA (COMITATUL CLUJ) LA INCEPUTUL
SECOLULUI AL XIX-LEA
de C. ClMPIANU
In iarna anului 1803, într-o noapte, a izbucnit un incendiu la curtea

baronului Nicolae J6sika din satul Buda (azi Vechea). Curtea se afla pe
locul numit Burjcinos Oh Buda 1, unde se găsea şi locuinţa judelui de
eurte, Toma Kontsă.g. Pagubele pricinuite de foc au fost mari. Căutîn
du-se cauzele incendiului, oficialităti.le comitatense au anchetat 2 un mare
1 Sublinierile din text aparţin autorului.
2 Lista iobagilor anchetaţi: 1. Rcint Antonie (annorum circiter 32), 2. Liipaş
Flore (a. c. 60). 3. Bakjan davrilla (a. c. 36). 4. Togyer Dumitru (a. c. 28). 5. Mol-
dovan Filimon (a. c. 60). 6. Togyer Mafte (a. c. 43). 7. Tyinka Juvon (a. c. 50).
8. Lupaş Juvon (a. c. 55). 9. Lupciş Kirilla (a. c. 60), 10. Bojkcin Gavrilla (a. c. 56).
11. Hors Atyim (a. c. 65). 12. Sukcin Juvon (a. c. 46). 13. Angyeline, soţia lui Silimon
Lup (a. c. 30). 14. Sukcin Toma (a. c. 60). 15. Bojkan Gliga (a. c. 63). 16. Kriscin
Kosztcin (a. c. 40). 17. Marie, soţia lui Kriscin Szimion (a. c. 26). 18. Marie, vidua
Moscin Von (a. c. 30). i.9. Matsinike, vidua Pop Szilimon, 20. Pop Tyimotye (a. c. 30).
21. Pop Makave (a. c. 40). 22. Bertscin Gavrille (a. c. 50).
Toţi aceştia sînt iobagi din comuna Sînmihai aparţinînd baronului Nicolaie
Josika.
23. Meruscin Szimion (a. c. 55) din Topa Sîncrai, iobag al văduvei nobilului
Daniel Biro, 24. Moruscin Lup (a. c. 35). 25. Rusz Ursz (a. c. 60). 26. Rusz Mihaly
(a. c. 38). Aceşti trei iobagi (24-26) sînt din Topa-Sîncrai şi aparţin baronului Nico-
laie Josika. 27. Pakurcir Szimion (a. c. 30), iobag al văduvei nobilului Daniel Biro.
28. Lupcis Gabrila, senior (a. c. 60) din Sînmihai, iobag al baronului Nicolaie Josika.
29. Mirtse Vaszilika (a. c. 40) din Sumurduc, iobag al soţiei nobilului N. Jabrotzki.
30. Puskcis Nikulaj (a. c. 45) din Sînmihai. 31. Tyinka Petru (a. c. 55) din Sînmihai.
32. KTiscin Gyorgye (a. c. 24) din Sînmihai. Aceşti trei iobagi (30-32) aparţin baro-
nului Nicolaie Josika. 33. Kriscin Gligor (a. c. 28) din Sînmihai, iobag al baronului
Nicolaie Kemeny. 34. Szukcila Toder (a. c. 48) din Sînmihai. 35. Lupcis Juvon
(a. c. 48) din Sînmihai. 36. Szime Luka (a. c. 32) din Sînmihai. 37. Pop Pavel (a. c.
48) din Sînmihai. 38. Kriscin Ilie (a. c. 50) din Sînmihai. 39. Lupcis Silimon (a. c. 50)
din Sînmihai. 40. Szime Kosztan (a. c. 60) din Sînmihai. 41. Lupcis Von (a. c. 40)
din Sînmihai. 42. Kriscin Vaszilika (a. c. 40) din Sînmihai. Toţi aceşti iobagi 32-42
aparţin baronului Nicolaie Josika, 43. Kriscin Tyit (a. c. 40) din Sumurduc, iobag
al nobilului Ladislau Tokes. 44. Puskcis Von (a. c. 40) din Sumurduc, iobag al
nobilului N. Graul (!). 45. Gyelcin Dumitru (a. c. 54) din Sînmihai. 46. Hors Vaszi-
lika (a. c. 56) din Sînmihai. 47. Lupcis Szimion sen. (a. c. 80) din Sînmihai. Aceşti
trei iobagi (45-47) aparţin baronului N. Josika. 48. Tyivoran Andre (a. c. 72) din
Sard, iobag al nobilului Alexe Graul. 49. Maruscin Tyimotye (a. c. 78) din Sard,
iobag al nobilului Ladislau Tokes. 50. Mokcin Jakob (a. c. 42) din Sard, iobag al
văduvei contelui Emeric Teleki. 51. Tripon Kosztcin (a. c. 75) din Şard, iobag al
nobilului Ladislau Tokes. 52. Maria Matyas (a. c. 60) din Sumurduc, văduva lui
Joan Milkes, iobag al nobilului Iabrotzky. 53. Tonye Ştefan (a. c. 50) din Sînmihai.
C CIMPIA:-<U
146
număr din locuitorii comunelor Şard, Sînrnihai, Buda, Topa-Sîncrai,

Deuş, aparţinătoare, în întregime, sau în parte, domeniului de la Buda.
Cu prilejul anchetei s-au ridicat unele probleme care au determinat pe
anchetatori să-şi lărgească terenul de investigaţie, întrucît asemenea
incendii s-au mai întîmplat şi înainte în bunurile dregătorului Kontsăg
şi ale predecesorilor săi. Rezultatele anchetei, consemnate într-un re-
gistru de ascultări de martori3 , ne dezvăluie cîteva din aspectele relaţiilor
dintre iobagii din satele mai sus amintite şi baronul Nicolae J6sika, stă
pinul dameniului Buda, reprezentat prin dregătorul său, Toma Kontsăg.
Aceste relaţii ne zugrăvesc icoana sumbră a suferinţelor maselor ţărăneşti,
tratamentul brutal la care erau supuşi iobagii, bătăile şi schingiuirile
suferite de ei în perioada plină de contradicţii a feudalismului în descom-
punere. Cazurile consemnate în anchetă se ref eră la cîteva sate aflătoare
la nord-vest de Cluj, ele fiind însă generale pentru toată Transilvania.
Cele expuse in paginile ce urmează nu fac decît să confirme prin date
concrete cîteva aspecte din formele de asuprire ale iobagilor din partea
stăpinilor de pămînt, precum şi actele de răzbunare ale iobagilor ca
răspuns la samavolniciile şi abuzurile la care fuseseră supuşi.
Focul izbucnit la Buda în bunurile judelui curţii, Toma Kontsăg, în
iarna anului 1803 a fost considerat de autoritlţile comitatense drept un
act de răzbunare, iar scopul urmărit de anchetă a fost descoperirea vino-
vaţilor printr-o sondare mai adincă a cauzelor care au provocat incen-
diul. Aceste cauze au fost înseşi relaţiile judelui curţii cu ţăranii iobagi.
După stingerea focului, în dimineaţa zilei următoare, judele curţii
Kontsâg a găsit „din jos de grajdul ars", nişte urme de paşi lăsate pe
zăpadă, urme pe care le-a bănuit că ar fi ale răufăcătorului. Numaidecît
satul· a fost pus în mişcare .. r.u larmă mare", ţăranii împreună cu judele
curţii Kontsâg şi c:u judele dominial Părăuan Găvrilă s-au luat pe ur-
mele întipărite in zăpadă, mergind pină la marginea hotarului dinspre
Sinmihai, pină la drumul poştei, aproape de crîşma „baronului J6sika".
lnştiinţaţi din vreme, „biraiele" din Sinmihai au pus să se bată clopotele
în dungă, semn de alarmă, la care locuitorii satului s-au adunat şi au
purces în întimpinarea celor din Buda pentru preluarea şi continuarea
cercetării urmelor. La preluare uu fost prezenţi solgăbirăul Josef Lăszl6,
nobilul Moise Hertzeg şi judele curţii, Toma Kontsăg. Supravegherea
54. Puskds Mlhaly sen. (a. c. 70) din Sinmlhal. 55. Vejsza Vaszilte (a. c. 44) din
Sfnmihal. 56. Silimon Von (a. c. 57) din Sinmlhal. Aceşti patru iobagi din urmi
(53-56) aparţin baronului N. Josika. 57. Krfstin Gavrtlla (a. c. 62) din Topa,
Iobag nl nobilului Alexe Sombori. 58. Dtin Alexa (a. c. 82) din Topa, iobag al
nobilului Ludovit' Sombori. 59. Pop Vaszilika (a. c. 23) din Sînmihal, iobag al
baronului N. Josika, 60. Kfmpfan Gligor (a. c. 80) din Topa, iobag al lui GabrieJ
Somborl. 61. Marika, soţia lui Sflfmon Şteftin (a. c. 40) din Sînmihai. 62. Faur
Togyer (a. c. 32) din Sinmihal. 63. Krtscin Nytkulaj (a. c. 20) din Sinmihal. 64.
Todora, soţia lui Luptis Gavrila junior (a. c. 42). 65. Detik Von (a. c. 45) din Sinmi-
hai. 66. Luptis Szfmfon (a. c. 26) din Sinmihai.
21
Originalul registrului ascultării de martori se află la Arhivele Statului
din Cluj, fondul Comltatulul Cluj, (documente neclasificate). Registrul este redactat
in limba maghiară şi are formatul ln-follo.
ASUPRIREA FEUDALA IN DOMENIUL BUDA 147
ţăranilor în cercetarea urmelor cădea în sarcina unuia dintre aceştia,

dar fiecare s-a sustras. Pentru a înlătura orice presupus de neîncredere,
sînmihăienii, care nu erau siguri de rezultatul cercetării urmelor, ceru-
seră solgăbirăului Laszlo să meargă cu ei, angajîndu-se să-i „plătească
pentru osteneală". În cele din urmă, conducerea cercetării urmelor ră
mase în sarcina judelui dominial Păr ăuan Găvrilă. Împreună cu acesta
şi cu „haităul" (ha.jt6) de la curte, Boican Petre, sînmihăienii porniră
mai departe, luîndu-se o bucată de vreme după nişte urme care coborau
spre sat. Găsind că urmele cercetate nu erau cele adevărate, sătenii s-au
întors şi s-au luat după altele care se potriveau cu măsura dată lor de
locuitorii din Buda. în cursul cercetării urmelor, Părăuan Găvrilă i-a
părăsit, întorcîndu-se în sat, la Buda, astfel că cercetarea rămase numai
în seama iobagilor din Sînmihai. Urmele acestea duceau pe coasta dea-
lului de către Berind pînă la drumul de ţară, drumul poştei, cum i se
zicea, unde ele se pierdeau printre alte urme lăsate de nişte vite ce
trecuseră mai înainte pe acolo. Aici cercetarea a fost curmată, deoarece
urmele nu se mai puteau recunoaşte, iar zăpada între timp se topise .
•
Conflictul dintre iobagi şi dregătorii de la curte era de dată mai

veche, de pe vremea cînd moşiile din Buda aparţineau contesei Haller
şi antecesorilor ei. în vremea stăpinirii moşiei de către contesa Haller,
s-a întîmplat că judele curţii, Janos Czak6, să fie ucis de iobagi. Mar-
torii anchetaţi nu precizează timpul cind s-a petrecut uciderea judelui
Czak6. Asupra acestui caz ne dau referinţe iobagii Mocan Iacob şi Mel-
chiş Creţu, primul în vîrstă de 42 de ani, iar celălalt de 70 de ani.
Martorul Mocan Iacob relatează că uciderea lui Czak6 s-a întîmplat
„înainte de vremea lui", deci cu citeva decenii mai înainte, pe cînd
iobagii din Sînmihai nu prestau robotă la curtea din Buda ci la Almaş şi
erau supuşi la taxă. Depoziţia sa o face numai din relatările bătrînilor,
din auzite. Potrivit celor spuse de Mocan Iacob, judele curţii Czak6 a
fost ucis în şura de la curte, de către „feciorii Bocului". Ucigaşii au
fugit în Ţara Ungurească, de unde nu s-au mai întors. Referitoare la
acest caz este şi mărturia iobagului Melchiş Creţu, în vîrstă de 70 de
ani, care trăise pe vremea cînd a avut loc întîmplarea. Relatările lui sînt
mai amănunţite: „Ştiu, - zice el - că odată chiar în ziua de paşti, pe
cînd tot omul era la biserică, s-a aprins şura la curtea de la Buda, care
a ars împreună cu un stog de fin, dar cine să fi pus focul, nu ştiu. Pe
atunci sînmihăienii nu făceau slujbe la Buda. Ştiu şi aceea, că atunci
a fost ucis şi judele Czako de la curtea din Buda, de către ţăranii Tău
ţan Toader, Tăuţan Vasilică şi Boicu Luca, din pricina că s-a purtat prea
aspru cu oamenii şi îi bătea fără milă ... " Ucigaşii au fugit în Ţara
Ungurească. Unul dintre ei, Tăuţan Vasilică, a putut fi totuşi prins şi
închis în_ temniţă la Cluj, de unde însă cu timpul a scăpat. Precum au-
zise martorul Melchiş Creţu, nici unul din aceştia nu mai era în viaţă_
C. CIMPIANU
148
I
Potrivit relatărilor martorului Crişan Tit, la curtea din Buda a mai

fost bătut un dregător, al cărui nume însă nu il ştie.
Toma Kontsag era de şase ani jude la curtea din Buda, cmd s-a
produs incendiul. Comportamentul său faţă de iobagii aflaţi sub porunca
sa era de aşa natură, incit putea fi luat pe drept cuvînt pricina celor
intîmplate. Căutîndu-se descoperirea vinovatului, bănuielile anchetato-
rilor au căzut în primul rînd asupra persoanelor nedreptăţite de judele
curţii. In mărturiile pe care le depuseră iobagii, aceştia dezvăluiră în
faţa slujbaşilor oficiali mai degrabă abuzurile lui Kontsăg, crimele să
virşi te de el, decit persoanele bănuite de stîrnirea incendiului .
•
• •
Desprinzind din şirul lung a] mărturiilor iobagilor abuzurilor jude-
lui curţii,Kontsag, martorii dezvăluie în primul rînd purtarea sa faţă
ae argaţii de la curte, faţă de oamenii aflaţi în nemijlocita sa apropiere.
Argaţilor, judele curţii le reţinea simbria pe motive neîntemeiate şi-i
alunga înainte de împlinirea anului. Din cauza aceasta slujitorii de la
curte se schimbă de trei sau patru .ori pe an. Cit despre plată „cu bita
ş1 cu varga obişnuieşte să le plătească", spune martorul David Timoc.
Iar dacă nu ii a]ungă judt:le cur\1i, argaţii sînt aceia care fug de la curte,
lăsindu-şi acolo şi simbria. Ma1·torii semnalează cîteva ameninţări la
adresa judelui cur\ii, amc:ninţări de răzbunare venite din partea celor
alungaţi: Toader din Şurd, p<lzitorul vitelor de la curte, căruia Kontsăg
ii re\inuse simbria şi cojocul, pe motivul că intrase cu vitele în loc oprit,
a amenin\at pe judele curţii in faţa iobagului Boican Gavrilă, zicînd că-i
va plăti el judelui cur\ii pentru simbria şi cojocul ce i le luase. Un vi-
zitiu alungat de la curte, intilnindu-sc la Cluj cu Maria Matyăs din Su-
murduc, ii spuse acesteia că n-::a fost chip să-şi poată lua încă simbria
de la curte, „dar işi va lua el plata în alt chip de la judele curţii". Tot
despre un vizitiu ne relatează şi iobagul Crişan Vasilică din Sinmihai,
pe care il auzise spunind: „Slujesc eu pe domnul Kontsăg Tamas, dar
plata încă nu mi-am putut-o lua. Dacă nu-mi va plăti simbria, ii voi
plăti eu măriei sale' •
1
Ameninţări de acest fel sint numeroase. Ele arată atit lăcomia judelui
curţii de a-şi insu.şi samavolnic plata argaţilor, cit şi gindurile de răzbu
nare ale acestora.
ln ceea ce priveşte pe iobagi, obligaţiile prestate de ei la curte erau
robota şi „d.ărăbănţia", care constau din anumite slujbe legate de paza
bunuailor curţii. ln cadrul robotei iobagii erau obligaţi să presteze cite
două zile pe săptămină la curte, unde îndeplineau diferite munci pe lingă
curte, la cimp sau la pădure, sau erau întrebuinţaţi la alte servicii perso-
nale ale stăpinilor, cum era purtarea corespondenţei. Uneori întilnim pe
cite un iobag lucrind în cadrul robotei tocmai la Cluj, la curtea baronului
Josika. Femeile îndeplinellu şi ele diferite lucrări legate de ocupaţiile e&;·
mce, îndeosebi tors şi ţesut. Pentru tors, femeilor li se dădea măsura
grosimii firului. Dacă firul tors era considerat de stăpîn mai gros decit
ASUPRIREA FEUDALA lN DOMENIUL BL'DA
14J
măsura dată, femeile iobagilor erau bătute. Din acest motiv a fost păl
muită şi bătută nevasta lui Lupaş Flore şi nevasta jelerului Pop Gavrilă
din Sînmihai. Acesteia din urmă judele curţii îi legase mîinile de picioare
şi o tinuse aşa, de batjocură, la marginea drumului vreme de două cea-
suri, în văzul tuturor.
Iobagi! erau aceia care, în lipsa argaţilor, înlocuiau munca acestora.
De multe ori, prin abuz, iobagii erau reţinuti la curte peste cele două
zile obligatorii, uneori cîte o săptămînă întreagă. Pentru înlocuirea bra-
ţelor de muncă ale servitorilor, judele curţii recurgea şi la altfel de
măsuri. Ascultarea de martori aminteşte cazul nevestei lui Lupaş Flore,
care, fiind la curte şi neputînd îndeplini slujba care i se ceruse, deoa-
rece nu era obişnuită a trăi decît în fel ul ţăranilor, a trebuit să caute
pe altcineva, pe propria sa cheltuială, să o înlocuiască. Slujbele prestate
la curtea din Buda ajunseseră să fie un coşmar, atît pentru iobagi, c~re
erau bătuţi şi chinuiţi. uneori pînă la moarte, cît şi pentru femeile
iobagilor. Ele erau atît de îngrozite de purtarea dregătorilor de la curte.
încît se plîngeau, că „nu mai pot suporta fărădelegile judelui curţii".
iar „dacă bărbaţii lor nu le umblă de rost să nu se mai ducă la curte ...
atunci sînt în stare să-şi ia copiii şi să plece pentru totdeauna de la
casele lor".
Iobagii relatează că ar fi auzit pe judele curţii Kontsag zicînd că
nu se va linişti pînă cînd nu va ucide pe unul cu mina sa. „însuşi judele
curţii mi-a spus - relatează iobagul Moldovan Filimon, - că nu va
pleca de la moşie, pînă cînd nu va omorî pe unul şi-i va plăti capul".
Acelaşi lucru îl spun şi ceilalţi iobagi, fie că auziseră de la alţii, fie
chiar din gura lui Kontsag. Iobagul Jucan Toma relatează că judele
curţii preţuieşte la 40 florini plata răscumpărării celui ucis de mîna lui .
4
In sfîrşit, iobagul Jucan Vasilică mărturiseşte acelaşi lucru, pe care î]

auzise de la Kontsâg, tocmai în vreme ce îl bătea.
Mîna dreaptă a judelui Kontsag era judele dominial (dominalia bir6)
Părăuan Gavrilă (Parovan Gabrilla), o figură tot atît de sinistră ca şi
a superiorului său. Acesta, pe timpul cînd trăia baroneasa. văduva lui
Emeric J 6sika, a fost înlăturat din slujba de jude dominial, însă după
moartea baronesei a fost reprimit de Kontsâg. Iobagul Rant Antonie se
miră şi .nu găseşte explicaţie acestui fapt, deoarece răutatea judelui
dominial si purtarea sa plină de cruzime erau cunoscute tuturor. Bătrînul
Tripon Costan din Şard, care îl cunoştea. din copilărie pe Părăuan
Gavrilă, relatează că şi înainte vreme ţinea mereu partea judelui în toate
actele ce le făcea acesta, iar acum aprobă nelegiuirile pe care le săvîr
şeşte. Numai aşa se explică faptul că fostul jude dominial a fost reprimit
la curte de Kontsâg. Acuzaţiile aduse împotriva lui sînt mai generale
decît cele aduse împotriva stăpînului său, aceasta din cauza functiei
4 ln scrisorile de chezăşie, echivalentul valorii unui iobag fugit şi readu-; era
+ot 40 de florini. Această sumă de 40 florini erau obligaţi să o plătească che7.aşii.

în cazul cînd iobagul ar fi fugit din nou. Prin urmare, judele curţii. Toma K0nt-
s{1g, evaluează .,la justa sa valoare" preţul vieţii unui om.
C. CIMPIANU
150
subordonate a judelui dominial. „in nici un lucru nu se poate ajunge

la vreo înţelegere cu el, din pricină că înjură, ocăreşte şi bate pe oameni".
„Nici cuvinte n-am ca să-i pot arăta răinţa lui - mărturiseşte Maria,
nevasta lui Crişan Simion, - pentru că numai Dumnezeu ne mai cu-
noaşte suferinţele pe care trebuie să le îndurăm de la Părăuan Gavrilă".
Nici paznicul închisorii nu este mai rău ca acesta".
"
Portretul moral al judelui dominial este întregit şi de relatările
altor martori, iobagi din comuna Buda. Reiese din aceste mărturii că
Părăuan a fost implicat în două furturi, fapt pentru care el a fost urmărit
din porunca solgăbirăului Moise Hertzeg, de către juraţii satului. Părău~n
însă fugi în Ţara Ungurească, lăsîndu-şi acasă nevasta şi copilul, şi abia
de curînd s-a reîntors acasă, după o şedere de trei-patru ani.
Exista bănuiala că şi incendiul din iarna anului 1803 ar fi putut fi
o răzbunare împotriva lui Părăuan. Solgăbirăul Moise Hertzeg atrase
chiar luarea aminte lui Kontsâg în această privinţă, cu ocazia incen-
diului, că trebuia să se aştepte la astfel de întimplări, după ce reluase
în slujbă pe Părăuan Gavrilă. De fapt. vina lui Kontsag trăgea mai mult
în cumpănă decît a judelui dominial, pentru că judele dominial nu era
<lecit un subordonat, un executor al voinţei judelui curţii. Răul consta
însă în faptul că judele dominial s-a arătat un prea fervent executor al
ordinelor superiorului său, iar prin contactul nemijlocit pe care îl avea
cu ţăranii, va fi apărut ca un complice al faptelor ordonate de Kontsâg.
Numai aşa ne putem explica de ce unele mărturii sint atit de categorice
împotriva judelui dominial.
Dintre satele care stăteau sub porunca judelui curţii de la Buda, mai
mult aveau de suferit locuitorii din Sînmihai. „ln tot comitatul Clujuluj
nu a căzut atîta bătaie ca asupra noastră, a celor din Sinmihai" - susţine
iobagul Boican Gliga .. ,Nu cred să fie o singură casă, în tot satul acesta,
din care ori gospodarul, ori fiul acestuia, ori nevasta să nu fi fost bătuţi
din porunca lui Kontsag, sau însuşi de el" - spune iobagul Jucan Toma.
Potrivit celor mai multe relatări, în satul Sinmihai nu se aflau nici şast:
oameni, nici chiar trei, care să nu fi fost bătuţi sau batjocoriţi într-un
fel sau altul de judele curţii. Toma Kontsag.
„Satele din împrejurimi se miră, - spune alt iobag - cum pune să
ne bată, ba uneori cum însuşi el, judele curţii, bate pe oameni". Crişan
Gheorghe relatează că judele curţii ţine pe oameni legaţi în lanţuri de
grumaz .. ,Aşa s-a intîmplat şi cu Jucan Ioan din Sinmihai ... pe care
legindu-1 în grădină de un pom, atita l-a ţinut la curte şi l-a chinuit.
cit i-a plăcut măriei sale". Uneori iobagii erau schingiuiţi, legaţi cu
lanţuri de grumaji zile şi nopţi întregi. Iobagii nu găsesc imagini de
comparaţie destul de tari pentru descrierea suferinţelor lor. Tătar
Nicolae din Sinmihai spuse că „nici in temniţă poate nu suferă omul
aşa bă_tăi ca acelea pe care judele curţii le măsoară asupra noastră".
~celaş1 martor spune mai departe că şi lui, şi lui Vasilică din Sîncrai,
~1 fecio~ul':1i unui ţigan din Buda, le-au aşezat lanţuri de grumaz şi aşa
1-au chmu1t; mai rău a fost chinuit însă feciorul ţiganului, pe care l-au
ASUPRIREA FEUDALA IN DOMENIUL BUDA 151
ţinut legat aşa timp de două zile şi două nopţi la curte. Lui Goga Ioan,
însuşi Kontsâg îi aşezase lanţurile de grumaji şi-l legase de un pom
chinuindu-l apoi după placul său. Uneori ţăranii erau prinşi în butuc
(kalloda) zile de-a rîndul. Şirul mărturiilor de felul acesta e lung.
Aproape fiecare iobag are de spus, de adăugat cite ceva. Sândor Antoni,
iobag din Topa, mărturiseşte şi el despre judele curţii că „pe unii îi
bate fără milă, iar pe alţii îi pune în lanţuri sau îi ţine în butuc". Aşa
mărturisesc şi iobagii Sîncrăian Vasilia, Oltean Ilisie şi Filimon Tvader.
Acesta din urmă ne mai relatează şi faptul, că o dată nevasta judelui
curţii a pus să-l bată numai pentru faptul că nu umblă mai modest
(mert nem jarok szerenyebben). Nevasta lui Puşcaş Mihai a fost bătută
de judele curţii, legată cu lanţuri, de un prun, din pricină că a cîrciu-
mărit între 25 decembrie şi 1 ianuarie - lucru nepermis. Pedepsele pe
pe care le îndurau iobagii erau uneori din motive fictive, de cele mai
multe ori chiar fără motiv. Scopul urmărit de judele curţii era de a
vîrî groaza în ţărani, ca în felul acesta să poată dispune de ei după plac.
Iobagul Lupaş Flore din Sînmihai şi alţi iobagi relatează că judele curţii
„anume le caută pricină . . . fără să ţină seamă de nici o lege" şi se
poartă cu ei „după bunul său plac" şi „bate pe oameni aproape în fie-
care zi" „fără cruţare" şi „se poartă cu ei fără nici o milă". „Iar dacă
oamenii se împotrivesc ca să nu-i bată fără nici o lege, judele curţii îi
bate şi atunci". Lupaş Gavrilă, i0bag în vîrstă de 80 de ani, a fost bătut
împreună cu fiul său. Nevasta lui Filimon Lup a fost biciuită atît de
cumplit, încît trupul i s-a umplut de sînge, strecurîndu-i-se şi prin
cămru;;ă; din cauza aceasta suferă de gută, boală care i se iveşte în fie-
care lună.
Dintre cele 92 de mărturii luate de anchetatori, aproape fiecare
aduce cazuri noi, fie în legătură cu propria persoană a martorului, fie
în legătură cu ţăranii maltrataţi. însemnările sumare ale slujbaşilor anche-
tatori dezvăluie realităţi din cale afară de crude. Cele mai multe mărturii
consemnate se abat radical de la subiectul iniţial al acestei anchete,
devenind o adevărată acuzare la adresa stăpînilor de pămînt.
Maria, nevasta lui Crişan Simion, fiind din satul Giula, nu prea
ştia multe despre cele ce se petrecuseră înainte de venirea ei la Sîn-
mihai. S-a întîmplat însa să fie chemată la curte la slujbă într-un timp
cînd nu putea merge, J.eoarece avea copil. Bărbatul ei, Crişan Simion,
s-a dus la curte să ceară îngăduinţă pentru ea. El s-a lovit însă de firea
neînduplecată a femeii judelui curţii Kontsâg, care nu numai că nu
ascultase rugămintea iobagului, dar i-a poruncit dinadins să-şi trimită
nevasta la curte. Omul însă, cunoscînd starea femeii sale şi ştiind ce o
aşteaptă dacă se duce la curte, nu s-a mai întors acasă, ci a plecat la
Cluj, să se plîngă barunului J6sika. Din pricina plîngerii sale, judele
curţii a adus cu forţa pe mamă cu copilul la curte, unde o ţinuse apoi
două zile şi o bătuse fără milă. Pe Pop Timoc judele curţii îl bătuse în
două rînduri; o dată pentru că în timpul lucrului îl aflase curăţindu-şi
C. CIMPIANU
152
.
sapa. Fiul lui Mureşan Simion a fost bătut pentru faptul că, întorcîn-
du-se cu vinurile baronului din Sălaj, i s-a rupt roata de la car. La fel
s-a întîmplat şi cu Crişan Gheorghe, căruia în drum spre Surduc îi
murise o vită. Drept despăgubire pentru paguba suferită, omul a fost
pedepsit cu 25 de lovituri de bită. Cu prilejul cărăuşiilor se intimplau
multe incidente de acest fel. Iobagul Crişan Vasilică relatează că o dată
a fost înjurat din pricină că s-a plins baron.esei J osika !mrene pentru
că în drum spre Surduc ii murise şi lui o vită. Drept răzbunare, Kontsâg
îi bătuse fata cînd aceasta a fost chemată la slujbă la curte. Pe acelaşi
Crişan Vasilică, judele curtii a vrut chiar să-l omoare cu sabia. Cu ~lt prilej.
acelaşi iobag a fost supus unei pedepse de 14 florini şi doi miei pentru
faptul că judele curtii l-a prins tăind niste mărăcini.
Unii iobagi au fost bătuţi de mai multe ori. Rus Mihai a fost bătut
în patru rinduri. Lupaş Simion - in două rînduri. Pe Lupaş Chirilă, om
bătrîn de 60 de ani, îl bătuse în două rînduri. la fel ca şi pe feciorul
său. O femeie. Marica, a fost bătută împreună cu bărbatul ei Filimon
Ştefan. Lupas Toader a fost biitut în trei rînduri. Nevasta lui Tinca
Vonisie a fost pălmuită. Iobagul Crişan Maftenie din Sînmihai spune
despre nevastă-sa că a fost pusă de judele curtii în genunchi pe grăunte
timo de două crasuri, apai biciuită, iar la urmă îl bătuse şi pe el. Pe
acelaşi Crisan Maftenie iudele curtii îl lovise de ii sparse capul. Au mai
fost încă bătuti Sim3 Costa11. iobag în vîrstă de 60 de ani, Lupaş Onu
împreună cu nevasta sa. Puşcaş Gavrilli. Filimon Gligor, feciorul lui Rus
Urs din Topa-Sincrai. si multi alţii din toate satele unde se răsfringea
puterea judelui curţii de la Buda.
Gindul lui Konlc;ag de a nu părăsi moşia baronului J6sika, pînă cind
nu va ucide cu mina sa pc cineva. avea şanse mari de a se împlini. Pe
iobagul Rant Antonie. judele curtii 1-n bAtut in trei rînduri, atît de cum-
plit, incit era aproape să moară. Pe Jucan Vasilică îl bătuse Ură nici o
vinA, iar pe tatăl său atit de tare ii chinuise cu bătaia, încît în ceas.uJ
morţii a mărturisit că de mina judelui curţii trebuie să moară.
La fel s-a întimplat şi cu Pop On, zis Hoşan, din Sînmihai. Acest
iobag a avut curajul să spună citeva vorbe împotriva judelui curţii, că
nu mai poate suporta nelegiuirile lui Kontsâg, care trebuie să piară de
pe aceste locuri~. Este singura afirmaţie de acest fel, atit de hotărîtă.
care pune deschi" conflictul între judele curţii şi iobagi. Hoşan a devenit
victima indrăznC'lii sale.
Asupra acestui caz ne dă relaţiile celC' mai ample Maria, văduva lui
Hoşan. Aceasta mărturiseşte că judele curţii, vrind să trimită pe băr
batul ei cu o scrisoare la Surduc, nu se ştie din ce pricină s-a miniat
şi împreună cu judele dominial de atunci, atit de cumplit îl bătuseră.
incit omul abi<l mai putuse. chinuit, să ajungă pînă acasă. Aici, după ce
a zăcut o săptămină. a murit: ., tut satul ştie că de mina judelui curţii a
murit": însuşi bolnavul a mărturisit în ceasul din urmă că el din pricina
bătăii suferite trebuie să moară. Măcenica, văduva lui Pop Filimon, în tă-
5
M<i: torul Pop Vasilică din Sînmihai.
ASUPRIREA FEUDALA IN DOMENIUL BUDA
153
reşte mărturia depusă de văduva lui Hoşan şi relatează că ea însaş1

auzise din gura bolnavului, care zăcea pe patul morţii, aceste cuvinte:
„Eu din pricina bătăii lui Kontsag trebuie să mor". Pop Gavrilă, fratele
celui bătut, mărturiseşte şi el că „în ceasul morţii a spus fiilor săi, că
din pricina bătăii suferite de la judele curţii trebuie să moară, fapt pe
care cu totii îl cunoaştem, şi ştim şi aceea că pe fratele meu cît de-
cumplit îl bătuse".
Alte mărturii, pe care nu le mai semnalăm, întăresc cele de mai sus.
In alegerea metodelor de bătaie, cele mai obişnuite erau bătăile cu
varga, bita şi biciuirea. Dar mai erau şi altele. „Pe mine - zice iobagul
Sima Luca din Sînmihai - odată cînd am fost chemat la slujba de dără
bant la curte, într-atîta m-a izbit judele curţii în spate şi în pîntece, şi
atît de tare m-a lovit în moalele capului, încît în urma acestei bătăi am
zăcut două săptămîni. Odată în afara oricărei pricini, lingă plug mi-a
tras 28 de lovituri de bită".
Din cele 15 întrebări pe care le conţinea ascultarea de martori la
care iobagii anchetaţi erau datori să răspundă sub jurămînt, întrebarea
a 7-a conţine oarecum indirect şi răspunsul. „Ştie oare martorul ori
auzit-a că după ce măsoară cite 25 de lovituri de bită asupra bieţilor
oa.meni (szegeny emberekre), le scoate cămaşa şi-i bate iatît de cumplit
cu varga că li se umple spatele de sînge?".
S-a amintit mai sus cazul nevestei lui Filimon Lup, Anghelina, care
a fost bătută pînă la sînge. Cazurile de acest fel abundă în ascultarea
de martori. Lupaş Ioan spune că a fost bătut crunt cu varga. Alţi mar-
tori compară bătăile suferite de ei cu cele pe care le sufereau soldaţii
în armată, iar iobagul Tătar Nicolae susţine „că nici în temniţă poate
nu suferă omul aşa bătăi ca acelea pe care le măsoară asupra noastră
judele curţii". „Pentru toate nimicurile îi bate pe oameni şi-i chinuie",
spune Maria Mătyâs, care a văzut cu ochii ei, în timpul cînd şedea la
Sînmihai, la· crîşma de la drumul ţării, urmele bătăilor suferite de iobagi,
pe care aceştia şi le arătau mergînd spre casă. Iobagul Lupaş Flore
avea doi fii, pe cel mai mare îl trimise la robotă la Buda cu doi boi, iar
cel mic rămase acasă. Pentru faptul că feciorul i se dusese numai cu
doi boi la robotă, în loc de patru (unul era beteag şi nu-i putuse prinde
la jug), a fost chemat la curte şi fiul său mai mic, pe care în aşa chip
îl bătuse judele curţii, incit tot spatele i se umpluse de sînge. Bătăile
cu bita însă nu erau îndeajuns pentru a satisface plăcerea sadică a lui
Kontsâg. Judele curţii recurge şi la alte metode: „După ce îl bate pe om
cu bita - spune martorul Boican Gavrilă - judele curţii porunceşte s3
se ridice şi cămaşa celui bătut, lovindu-l apoi şi cu varga". Alt martor.
Lupaş Chirilă, mărturiseşte şi el: „După ce măsoară omului cite 25 de.
lovituri, pune să i se scoată cămaşa şi-l bate din nou în aşa măsur5. încît
curge sîngele pe spate". Cazul lui Crişan Vasilică este relatat de mai
mulţi martori: Toader Maftei, Tinca Ioan, Horş Achim, Bercean
Gavrilă, Crişan Gheorghe, Crişan Maftinie, Rus Urs, David Timoc, Jucan
Ioan şi alţii.
C. CIMPIANU
154
AcestCrişan Vasilică, fiul lui Nati din Sîn.mihai, atît de crunt a

fost bătut „cum numai pe soldaţi se obişnuieşte". O dată cu Crişan
Vasilică au fost bătuţi şi iobagii Onuţă Petre şi Jucan Tana, în faţa
multor săteni, intre care şi Delean Dumitru, Luca Sima şi Puşcaş Ion.
Aceştia din urmă, din porunca judelui curţii, ţinuseră de picioare pe cei
chinuiţi. Obiceiul acesta de a prinde de picioare şi de braţe pe cei supuşi
schingiuirii, ca să nu se poată zvircoli în timpul bătăii, era încă una din
metodele obişnuite lui Kontsăg în astfel de cazuri. Impresia lăsată în
sufletele iobagilor face ca mărturiile lor să fie străbătute de accente de
groază: „Scoţîndu-le cămăşile, mărturiseşte iobagul Luca Sima, într-atîta
loveşte spatele oamenilor cu varga, incit năpădeşte sîngele pe ele, fapt
pe care „l-am văzut cu ochii mei la Andreea, fiul lui Lupaş Flore, pe
care într-atîta l-a bătut cu varga. peste spatele goale incit se îngrozeşte
6
.firea omenească" • „Şi pe mine m-a chinuit în felul acesta odată,
că mai intii m-a bătut cumplit cu bita, apoi cind să plec, m-a întors
iarăşi din uliţă în curte şi, ridicindu-mi cămaşa, intr-atit m-a bătut cu
varga, incit singele îmi curse pe spate" - mărturiseşte Jucan Toma
despre sine. „Lui Boican Gligor din Sinmihai şi lui Pop Macavei le
scoase cioarecii şi izmenele de pe ei, şi după ce a înmuiat varga în apă.
cumplit ii bătuse judele curţii" (mar 13). „Şi pe mine m-a pus judele
curţii în timpul cit eram jude dominial - spune martorul Melchiş
Creţu, - să bat in acest chip pe oameni ... " şi însuşi Kontsăg, stind la
spatele lui, îl ameninţa că dacă nu loveşte după placul lui, îl va bate
şi pe el Martorul Puşca.ş Mihai a văzut spatele a trei oameni din Sin-
mihai, pe care judele curţii ii bătuse: erau asemenea cărnii arse. Cu
prilejul acestor bătăi, oamenii erau traşi la pămint. „După ce mă bătuse
cu bita, - spune martorul Jucan Vasilică, - trăgindu-mă din nou la
pămint, m-a bătut şi cu varga". Pe lingă bătăile relatate mai sus, ancheta
mai semnalează şi altele de acest fel, aplicate iobagilor Tinca Gheorghe,
Delean Mitru, Lupaş Andrei, Tinca Petru, Sima Costan, Lupaş Ion şi
nevestei acestuia. Concluzia iobagului Vălean Niculae se desprinde de
La sine cind spune, că prea puţini oameni sînt aceia, care, fiind încre-
dinţaţi în miinile lui Kontsag, ,.să nu fi fost bătuţi".
Judele curţii obişnuia să se folosească şi altfel de iobagii aflători
in preajma sa. La porunca lui, aceştia trebuiau să lege victimele, să
pună lanţurile in grumajii celor condamnaţi. „Fiind darabant la curte,
pe mine mă punea să-i ţin pe cei pe care voia să-i bată" - mărturi
seşte iobagul Păcurar Simion. J\.cela.şi iobag a fost silit să lege chiar
pe fratele său, pe care apoi judele curţii l-a ţinut legat o săptămînă
întreagă la curte. Moldovan Filimon, iobag în virstă de 60 de ani, a fost
nevoit să aşeze şi el o dată lanţ în grumajii altui iobag, iar altă dată, în
anul ce trecuse, a fost bătut şi el, fără să ştie din ce pricină.
Uneori iobagii căutau să scape prin fugă de năpasta ce îi aştepta,
să-şi ia bruma de avere pe car şi să se mute pe alte moşii.
8
In original: irtozik attol az emberi termeszet.
ASUPRIREA FEUDALA IN DOMENIUL BUDA
155
Numărul celor fugiţi este redus, în comparaţie cu numărul ioba-

gilor chinuiţi prin bătaie. Faptul acesta este semnificativ pentru ţăranii
iobagi care, şi în condiţiile feudale apăsătoare, se clinteau cu greu de
pe loturile de pămînt pe care le munceau fără să fie ale lor. Teoria istorică
după care o parte a ţărănimii ardelene ar fi fost instabilă, seminomadă,
se infirmă şi în lumina analizei documentelor de acest fel. Fuga ioba-
gilor de pe o moşie pe alta nu implică neapărat instabilitatea, ci mai
degrabă denotă condiţiile vitrege de viaţă ale acestei ţărănimi.
Documentul analizat menţionează în primul rînd cazul iobagului
'Tinca Gheorghe.
„Chiar în zilele acestea - spune martorul Crişan Gligore - a fugit
din Sînmihai unul cu numele Tinca Gheorghe împreună cu nevastă-sa
şi cu copilul. Femeia a fost lovită de gută din pricina sălbătăciei judelui
curţii". Din anchetă reiese că judele curţii poruncise ca femeia lui Tinca
Gheorghe să meargă la curte la Buda. Femeia iobagului fiind însă
suferindă, în spaima ei, de teama judelui curţii, n-a cutezat să se ducă.
Dregătorii de la curtea din Sînmihai ridicaseră din porunca lui Kontsăg
pe Tinca Gheorghe şi-l duseră legat la curte la Buda, unde judele curţii
a pus să-l bată crunt. Kontsăg porunci apoi să fie adusă la curte şi
femeia iobagului. Pentru a nu mai ajunge în faţa lui Kontsăg, Tinca
Gheorghe împreună cu nevasta şi copilul îşi luară lumea în cap şi
părăsiră satul. în condiţii asemănătoare îşi părăsise casa şi Mocan Iacob.
Iobagul Costa Simion din Buda s-a întîlnit cu el tocmai cînd ieşea din
sat încărcat şi întrebîndu-1 de pricina plecării, îi spuse că numai din
cauza lui Kontsăg trebuie să-şi părăsească satul. însuşi Mocan Iacob,
iobagul fugit, relatează: „Chiar eu am fost acela care, ne mai putînd
suferi multele feluri de batjocuri, sudălmi şi bătăi, am fost silit să pără
sesc moşia măriei sale baronului Josika şi m-am aşezat cu toată familia
la Şard pe moşia măriei sail.e doamnei Teleki !mrene, unde locuiesc şi
acum".
Martorii mai amintesc şi despre alţi iobagi care au fugit. Astfel,
martorul Crişan Castan spune că pe lingă Mocan Iacob au mai părăsit
.satul încă vreo trei sau patru oameni. Martorul Fărcaş Marian ştie că
din pricina lui Kontsăg au plecat din sat Puşcaş Tit şi unul cu numele
Iacob (probabil se referă la Mocan Iacob), precum şi la alţi doi iobagi,
-Cîmpan Ignatie şi Tăuţan Precup. Toţi aceştia îşi părăsiră satul „nu din
pricina robotei ce trebuiau să o îndeplinească pe moşia baronului J6sika,
ci din cauza brutalităţii lui Kontsăg". Plecarea lor s-a întîmplat înainte
-cu cinci ani. Fuga iobagilor de pe moşiile baronului J 6sika ameninţa
să ia la un moment dat proporţii de masă, dacă luăm în considerare
mărturia iobagului Dan Alexa din satul Topa. Referindu-se la brutali-
tăţile lui Kontsăg, iobagul amintit mărturiseşte că „într-atîta a speriat
pe oameni cu nelegiuirile sale, încît locuitorii din Topa-Sîncrai vor cu
toţii să părăsească moşia baronului".
Altă problemă ce se ridică din cele relatate pînă aici este aceea în
legătură cu motivele fugii iobagilor. Din cercetarea documentelor de
C. ClMPIANU
156
acest fel, reiese că fuga iobagilor de pe moşiile nobiliare era determi-

nată - in afară de condiţiile economice grele - şi de tratamentul neo-
menos la care erau supuşi. Renta feudală, sub diversele ei forme, îm-
preună cu înăsprirea constringerii extraeconomice au accentuat pără
sirea moşiilor nobiliare de către iobagi.
Revenind la chestiunea iniţială pe care o pusese ancheta, adică la des-
coperirea celui ce cauzase incendiul isbucnit în iarna anului 1803 la
Buda, în bunurile judelui curţii, cele expuse mai sus ne îndreptăţesc să
credem că acest foc este un rezultat al conflictului dintre judele curţii
şi iobagi, conflict care se desfăşura latent de mulţi ani pe domeniul de
la Buda. In această privinţă bănuielile anchetatorilor erau juste. Incen-
diul s-a produs din răzbunarea unui nedreptăţit, care pînă la urmă nu
a putut fi găsit. Ancheta ne dezvăluie faptul că ţărănimea iobagă de pe
acest domeniu recurgea la astfel de acte ori de cite ori nu mai putea
suporta asuprirea. S-au întirnplat şi alte incendii, atit înainte, cit şi în
timpul lui Kontsag. Iobagul Rant Antonie arăta că ill multe rînduri au
fost aprinse bunurile judelui curţii din domeniul Buda. Cit despre
bunurile aparţinătoare baronului J6sika, aflătoare în hotarul Sinmi-
haiului, nu li s-a intimplat nimic, ceea ce e foarte semnificativ. Răzbu
nările ţăranilor iobagi erau îndreptate in primul rind împotriva asupri-
torilor direcţi. Lupaş Florea spune mai precis, că de cînd dregătoreşte
Toma Kontsag pe moşia baronului. în patru rînduri au fost aprinse
fînurile şi stogurile de paie ale judelui curţii.
In lupta aceasta mocnită, ţăranii lipsiţi de drepturi, puşi la discreţia
clasei nobiliare. iar nemijlocit. în miinile unor dregători de curte, lacomi
sA se îmbogăţească cit mai mult şi cit mai repede prin orice mijloace
de spoliere, se răzbunau cauzindu-le însemnate pagube. Uneori aceste
rAzbunAri se terminau cu uciderea dregătorilor, cînd răbdarea iobagilor
atingea limitele extreme.
Ancheta nu înfăţişează condiţiile de prestare a robotei.
Lipsa de date concrete. amănunţite, cum intilnim în diferitele
urbarii ale vremii. este cauzată de faptul el iobagii. în mărturiib lor.
ating numai tangenţial această problemă. Se aminteşte doar că iobagii
prestau la curte cite două zile. fără să se specifice dacă aceste prestaţii
le îndeplineau cu vitele şi carul sau numai cu braţele. Se amintesc de
asemenea cărăuşiile după vinuri in Sălaj, robota legată de industria
casnică. cum este torsul (probabil şi ţesutul), prestată de femei şi faptu]
că uneori judele curţii reţinea pe oameni la lucru nu două zile, ci cite
o săptămină întreagă. ln ceea c:e priveşte dijmuitul, ancheta nu ne dă
decit o singură informaţie, anume că judele curţii lua dijma din miei,
unul din nouă, in loc de unul din zece. Intrarea vitelor în locurile oprite
era pedepsită prin taxarea iobagului la un florin renan. Dar şi în această
privinţă nu avem decit o singură mărturie, aceea a iobagului Rant
Antonie, din care reiese abuzul judelui curţii.
Deşi faptele relatate de anchetă se referă în primul rind la bruta-
lităţile comise de judele curţii, Toma Kontsâg, astfel de cazuri se intil-
ASUPRIREA FEUDALA l:-1 DOMENIUL BUDA J.)î
neau pretutindeni. In această perioadă (cuvîntul trebuia luat în sens

larg), aproape toate curţile feudale erau locuri de tortură şi suferinţă
pentru ţărani. In goana de a stoarce cit mai multă muncă din braţele
iobagilor, maltratarea şi schingiuirea lor · erau un mijloc din cele
mai obişnuite şi mai eficace, admis şi de lege. Pe domeniul Buda
şi înainte de dregătoria lui Kontsag fuseseră bătuţi iobagii, înregistrîn-
d.u-se şi incendii.
Ancheta este un protest al ţăranilor iobagi împotriva judelui curţii
din Buda. Conflictul e foarte bine caracterizat de cazul iobagului Pop
On, zis Hoşan, pe care, după cum s-a arătat, judele curţii îl bătuse atît
de crunt, că peste o săptămînă a murit. Acest iobag nemulţumit a avut
curajul să afirme că nu mai poate îndura nelegiuirile lui Kontsag, care
trebuie să piară de pe aceste locuri;. Uneori iobagii căutau să se plîngă
baronului J 6sika, stăpînul acestui domeniu, însă dreptatea pe care o
primeau iobagii nu era <lecit „dreptatea" feudală. Aflînd despre plîn-
gerile lor, judele curţii se răzbuna din nou ca să le taie pofta de a-l
mai pîrî.
Tratamentul iobagilor, atrocităţile comise de nobili şi de slujbaşii
lor asupra ţăranilor iobagi sînt un aspect încă puţin studiat de istorio-
grafia noastră. Studierea acestui fenomen, ca o întregire a cunoaşterii
stărilor economice şi sociale ale ţărănimii, are rostul de a ne da o imagine
cît mai fidelă despre viaţa maselor ţărăneşti asuprite. Răsfoind docu-
mentele arhivelor ardelene, ne dăm seama şi mai bine că bătăile şi
schingiuirile iobagilor erau un fenomen general de asuprire în epoca
feudală. Cazuri similare de atrocităţi comise de nobili şi dregătorii lor
pe întinsele domenii feudale, de felul celor prezentate în ancheta stu-
diată aici, abundă cu sutele în documentele vremii. Bătăile erau mijloace
de constrîngere prin care clasele dominante căutau să încovoaie şi mai
mult spinarea iobagilor asupriţi. Cunoaşterea acestui fenomen în perioada
pătrunderii capitalismului în Transilvania şi al destrămării feudalis-
mului este cu atît mai necesară, cu cît situaţia ţărănimii ardelene în
această epocă este, în general, puţin cunoscută.
1
Cazul reţatat de martorul Pop Vasilică.
FOSTA RAIA A GIURGIULUI INTRE ANII 1829 ŞI 1831
de M. KANDEL
Secolul al XIX-lea a fost secolul în care s-au produs în sud-estul

Europei schimbări economice-social-politice sub influenţa relaţiilor
capitaliste apărute în dezvoltarea popoarelor de aici. Aceste schimbări
'i această dezvoltare au suferit o serie de influenţe venite şi din afară,
care uneori au grăbit procesul, alteori l-au încetinit.
Deceniul al III-lea al secolului al XIX-lea pentru Principatul Ţării
Romîneşti poate fi socotit ca vestitorul întregirii teritoriale şi al stabi-
lirii acelei graniţe naturale spre sud cuprinsă în formula „firul apei
Dunării", formulă deseori întîlnită în scrierile vremii. într-adevăr, prit•
Tratatul de la Adrianopol turcii au fost obligaţi de ruşi să restituie Prin-
cipatului Ţării Romîneşti raialele dunărene: Turnu, Giurgiu şi Brăila.
Despre istoria raialelor s-au scris monografii documentate, cum sînt
acelea ale lui Radu Perianu, despre raiaua Brăilei sau ale lui N. A.
Constantinescu, despre raiaua Giurgiului; aceasta din urmă cuprinzînd
şi o hartă cu delimitarea raialei. Monografiile acestea, prin conţinutu]
lor, intră mai mult în lotul geografiei istorice. De altfel ele sînt şi publi-
cate - cel puţin începutul lor - în Anuarul de geografie şi antropogeo-
grafie, într-un număr consacrat aproape în întregime unor probleme de
hotare 1•
In cele ce urmează, depărtîndu-ne de punctul de vedere de acum
aproape 50 de ani, vom prezenta numai raiaua Giurgiului sub aspectul
social economic între anii 1829-1831.
Materialele de arhivă de care ne folosim sînt: manuscrisul nr. 855
din Arhivele Statului Bucureşti, cuprinzînd „jurnaluri de hîrtiile intrate
şi ieşite la Comisia pentru cercetarea drepturilor ţ:irticularilor asupra
Pămînturilor întoarse Principatului Ţării Romîneşti de la turci". Manu-
scrisul nr. 858 din Arhivele Statului Bucureşti cuprinzînd în copie 14
protocoale cu ·privire la delimitarea raialelor. Manuscrisul nr. 1275, admi-
nistrative vechi din Arhivele Statului Bucureşti, cu titlul Delă a îndelet-
nicirilor Comisiei pentru alegerea şi aşezarea vechilor hotare a hazului
Giurgiului.
Pe baza acestui material inedit am căutat să desprindem cîteva
aspecte trecute în general cu vederea, atunci cînd accentul cercetărilor
cădeau pe elementul politic.
1 Ahuarul de geografie şi antropogeografie, nr. 1 (1910-11).
M. KANDBL
160
N. A. Constantinescu în lucrarea citată acordă foarte puţină atenţie

laturii social-economice. Pasajul de la pagina 59-60 a lucrării lui, luat
de la Enăchiţă Văcărescu, dă impresia că ţărănimea raialelor practica
un comerţ liber şi foarte remunerator; e vorba acolo însă de ţărănimea
de dincoace de limitele raialei: ,~şi pe toată ziua aduceau în ordiie (fami-
liile care veneau cu carele din judeţele Ilfov, Vlaşca şi Teleorman) cite
o mie care şi mai multe de vindea cum vrea feluri de lucruri: fin, lemne,
zaharele de tot felul şi făceau alişveriş cu îndestulare". Ceea ce ne
descrie Văcărescu e un moment din viaţa raialei legat de funcţiunea ei
ca antrepozit; nu găsim însă că descrierea oglindeşte viaţa propriu-zisă
a raialei, aşa cum apare ea din citeva ştiri foarte împrăştiate şi din
ceea ce putem afla din catagrafia raialei din 1831.
Cu toate că raiaua Giurgiului, pe turceşte Yerkokil, e un haz sau
judeţ turcesc, ţinind de sangeacul N icopole, lumea raialei nu este izoltă
de restul Ţării Romineşti. Astfel, un Oteteleşanu, oltean, sub ocupaţia
austriacă, face comerţ cu lină cu jupîn Grigorie „birăul cinstitii Com-
panii a grecilor din oraşul Sibiu şi amestecă în aceste afaceri şi pe Bucşă
bogasierul din Giurgiu"~. Un Hagi Mustafă Giurgiuveanul se înţelege cu
Vlădescu pentru ca turcul să-şi facă moară pe vadul lui, dindu-i chiria
vadului 3 •
De altfel catagrafia judeţului Vlaşca din 5 august 1831 4 cuprinde
şi o rubrică cu numele celor 143 de cumpanişti giurgiuveni care repre-
zintă un număr destul de mare. Existenţa atitor cumpanişti arată carac-
terul comercial al oraşului, care nu putea fi dobîndit numai în primii
doi ani după 1829. Acest caracter trebuie să admitem că l-a avut şi mai
înainte, chiar în timpul stăpinirii turceşti, deoarece aflăm că în 1831
negustorii oraşului trimit două cereri: una către „Excelenţa sa ghinăraru"
şi alta către „cinstitul di\'an", cuprinzînd 7 puncte in care îşi formu-
lează revendicările. La punctul E (5) se spune: „pentru locurile ce le
avem de la moşii şi strlunuşii noştri în stăpinire, să rămîie orăşenii în stă
pinire asemenea precum le-au avut" 5• Prin urmare, este clar că e vorba
de o continuitate a elementului negustoresc din oraş. In ceea ce priveşte
situaţia materială a acestor negustori reiese din cele cuprinse sub punc-
tul F (6) al jalbei lor, cinJ pretind sl-şi păstreze dreptul şi asupra
„caselor i prăvăliile cu cuprinderea locurilor ce le-au cumpărat după
la turci sub numire de moşteneşti să le avem ale stăpini în veci nesu-
păraţi ca nişte locuri ohabnice". In momentul plecării turcilor, negus-
torii cumpanişti au dispus prin urmare de sumele necesare pentru a-şi
cumpăra locurile şi prăvăliile turceşti. Relatarea aceasta dovedeşte pe
de o parte că in vremea ocupaţiei otomane mai erau şi negustori turci,
iar pe de alta, ne redă numărul apreciabil al păturii orăşeneşti care trăia
la adăpostul cetăţii. Puterea economică a acestei pături este oglindită şi de
3
N. I org a, latoria Comerţului, voi. II, ediţia 1925, p. 10 şi Studii şi Doc.
xv, pp. 31. 33-34.
li Ibidem, p. 31.
• Arh. St. Buc. ms. 858, f. 73-75.
5 Ibidem, f. 11 verso.
FOSTA RAIA A GIURGIULUI
161
ultimul punct G (7) al jalbei lor care pomeneşte de existenţa unei

biserici a negustorilor căreia părinţii lor îi închinaseră „locuri şi pră
vălii" recunoscute prin firmane împărăteşti. Dacă ne gîndim cîte erau
cheltuielile pentru obţinerea unui firman la Constantinopol şi că mai
existau şi alţi „perceptori" decît cei din Constantinopol, pe parcursul
Giurgiu-Constantinopol, ne dăm seama că această negustorime giurgiu-
veană, ca să poată face faţă atîtor cheltuieli, trebuia să trăiască totuşi
în condiţii bune.
In sectorul negustoriei se constaiă că exista şi o „diviziune naţio
nală". Astfel, din catagrafia oraşului de la 1831 reiese că acesta produ-
cea 1000 de vedre de vin, din viile situate la nordul oraşului. Primul
punct al jalbei de care s-a vorbit manifestă intenţia negustorilor de a-şi
apăra dreptul de a vinde produsele vinicole, împotrivindu-se oricărei
taxe cu care ar fi lovită vînzarea: „cît vin şi rachiu vom vinde prin
cîrciumile şi casele noastre să nu fim supăraţi cu o plată pentru aceste
buţi de vin şi rachiu, nici un havaet nimănui . . . ci să se socotească
drept pămînt moştenesc". Intrucît turcii nu făceau comerţ cu băuturi,
acesta era aproape un privilegiu naţional al negustorilor romîni din
oraş. Ca o dovadă că turcii, în vremea stăpînirii lor, erau mai mult le-
gaţi de comerţul de cereale sau produse animale, este faptul că pe tot
hotarul raialei se întind ciflicurile cu nume turceşti, ocupînd pămîntul
cel mai fertil; pămînturile cu nume romînesc sînt puţine şi situate pe
terenul mlăştinos şi mai puţin productiv al raialei, în schimb în partea
de nord a oraşului unde sînt viile, nu este nici o stăpînire turcească.
Este sigur deci, că acestea au aparţinut negustorilor din oraş.
Dar cele şapte „ponturi" ale jalbei, considerate în ansamblul lor.
ne mai dezvăluie un aspect interesant al acestei negustorimi: tendinţa
ei de asigurare a anumitor drepturi o dată cu revenirea oraşului la Ţara
Romînească. La punctul (A): „nici un havaet nimănuia sub numire de
moşie străină ci să se socotească drept pămînt moştenesc".
La punctul (B): „să nu fim rnpăraţi de cei ce vor arăta că au moşie
cu niscaiva hrisoave de clacă şi de alte adetnri precum sînt alte moşii
cu stăpîni, ci să fim slobozi şi nesupăraţi".
La punctul (C): „verice neguţă terii vom face înăuntrul, în cetate
pe acel pămînt să nu fim supăraţi de nimeni cu nici un havaet al pă
mîntului".
Tendinţa de apărare apare şi mai evidentă, întrucît întîlnim la folie
25 din acelaşi dosar hotărîrea divanului care se opune cerinţelor ne-
gustorimii giurgiuvene, considerîndu-le contrare privilegiilor boiereşti.
Astfel la punctul 2 divanul hotărăşte: „sînt scutiţi de clacă numai cei
ce stau în vatra oraşului, dar după un an se vor aplica pravilele pă
mîntului". Şi tocmai de aplicarea acestor pravile ale pămîntului încearcă
să se apere negustorii din Giurgiu. Cu toate acestea, aceeaşi negusto-
rime care cere desfiinţarea unor privilegii ale boierimii rămîne încă
M. KANDEL
162
strins legată de formele feudale şi de situaţia privilegiată a propriei

sale tagme. Aşa se explică întregul cuprins al doleanţei de la nr. 4 al
jalbei: „noi, neguţătorii, să fim aşezaţi cu deosebită orlnduială mai cin-
stită, ca nu după vremi să fim supăraţi cu niscaiva angarale şi cereri".
Ei vor astfel să-şi păstreze situaţia existentă cu unele privilegii, în ca-
drul noii stăpîniri.
In hotărîrea divanului se dă răspunsul următor: „Pentru tagma ne-
guţătorească s-au făcut punere la cale a se aşeza la cumpanie un fel de
aşezămint care se cuvine neguţătorilor, după cum este legiuit şi pe la
alte oraşe ale Principatului, iar ţăranii plugari atît din oraşul Giurgiu
cit şi din satele acelei raiale să se aşeze în liude, potrivit cu pămîntes
cul obicei".
Tendinţa aceasta de a se apăra împotriva noii stăpîniri poate fi
justificată de o situaţie relativ bună care probabil ar fi existat sub
turci. Sint indicii că sub stăpînirea turcilor unii negustori giurgiuveni
n-au dus-o greu. Mai întii fiind supuşi direcţi ai împărăţiei turceşti,
ei nu aveau o serie de obligaţii pe care cei din ţară le aveau faţă de
domnie, apoi faptul citat mai sus, că un negustor oltean intră în legă
tură cu un negustor giurgiuvean, e o dovadă a uşurinţii de mişcare a
negustorilor din Giurgiu. O altă indicaţie despre situaţia lor materială
relativ bună o găsim şi in pomenitele danii pe care ei şi strămoşii lor
le făcuseră bisericii din oraş. In acelaşi timp există şi unele indicaţii
de bună vecinătate intre raiale şi megieşii lor turci din Ţara Romi·
nească, după cum se vede dintr-o serie de documente care privesc liti-
giile de hotar din cauza încălcării hotarelor şi a abuzurilor care totuşi
se făceau de unii din proprietarii turci 6 • După unele din aceste acte
se poate afirma cA populaţia rominească din raia se identifica cu inte-
resele unora din aceşti proprietari. Astfel, la 1770 sentinţa naibului
din Silistra in litigiul dintre locuitorii Giurgiului şi cei din Ţara Ro-
minească „pe chestia de semănături şi de hotare" se arată că locuitorii
Giurgiului nu au nici un drept in pretenţiile lor, ci plîngerile lor au
fost „provocate de posesorul fermelor din GiurgilJ şi de numitul Mill-
tezim (arendaşul) Acvală Zade, care pentru interesul lor personal au
aţiţat pe locuitorii din Giurgiu" 7 •
Această ştire ne dezvăluie un alt aspect: în raia şi dincolo de raia,
pentru o anumită categorie socială exista necesitatea de a se crea o
altă situaţie decit aceasta a „capetelor de pod", pe care o reprezentau
raialele din Ţara Rominească, pentru Imperiul Turcesc. Desele litigii
de la fruntarii dovedesc, pe de o parte, imposibilitatea în care se gă
seşte autoritatea turcească de a asigura în mod satisfăcător securitatea
necesară relaţiilor comerciale şi de a opri expansiunea firească a raia-
lelor care tindeau a fi întregite pentru a ieşi din strimtoarea inerentă
unui hinterland de cetate - oricit de bune ar fi condiţiile în care tră-
6
H. D j. S i r u ni, Acte turceşti privitoare la hotarele dundrene ale Tdrit
Romineşti, în „Revista arhivelor" V, 1, 1942, pp. 129-165.
7 H. D j. S i r u n i, op. cit., p. 148-150.
FOST A RAIA A GIURGIULUI
163
iau; pe de altă parte, litigiile dovedesc şi necesitatea Ţării Romîneşti

de a avea un hotar fixat la Dunăre, care de la Tratatul de la Kuciuk-
Kainargi, din 1774, dintr-o uliţă turcească se transformase într-un drum
comercial european.
In ceea ce priveşte necesitatea resimţită de Ţara Romînească de a
fi stăpînă pe Dunăre, constatăm că începînd din secolul al XVIII-lea
din ce în ce mai mult se produc manifestări în acest sens şi chiar dacă
ele nu sînt încurajate de turci, sînt cel puţin tolerate. Astfel turcii n-au
protestat în 1793, cînd în gîrla domnească de la Chirnogi (judeţul Ilfov)
se ivesc semnele unei vieţi portuare romîneşti. Acolo se alcătuia „o mică
flotă de comerţ pe Dunăre . . . Ţara Romînească primea dreptul de a
face şi a avea bolozane, şăici, caice şi de toate vasele pe Dunăre" 8 • Cu
acest prilej Enăchiţă Văcărescu scria: „ce din vremile bătrîne privile-
ghiu l-ar fi pierdut ţara aceasta, cu toate că hotarele ei sînt matca Du-
nării "9. Incă la 1792 boierii munteni au îndreptat către curtea austriacă
şi cea rusească o cerere pentru hotarul dunărean cu Brăila, Giurgiu
şi Turnu 10 •
In 1821 boierii munteni au cerut turcilor retrocedarea cetăţilor,
fiindcă ele au fost zidite cu sudorile şi ostenelile Ţării Romîneşti cu
mare siluire11 •
In proiectul din primăvara anului 1822, trimis de Alexandru
Villara lui Pini, consulul rusesc din Ţara Romînească, autorul lui pro-
pune matca Dunării ca hotar şi chiar mai mult: vasele sub pavilion
romînesc să poată pluti în apele turceşti 12 •
Prin urmare, forţele interne: interesele locuitorilor raialelor; for-
ţele externe: interesele din Principatul Ţării Romîneşti, exprimate une-
ori realist, alteori în poezia naţionalistă a vremii cu amintiri din trecu-
tul Dunării, acţionau spre înlăturarea „capetelor de pod". Europa apu-
seană dorea deschiderea completă a acestui drum păzit de turci la
Turnu, Giurgiu şi Brăila, deschidere care nu putea fi completă decît
prin plecarea turcilor. Numai Austria avea un interes deosebit. Portu-
rile în mîna turcilor asigurau şi un monopol austriac pe Dunăre, deoa-
rece austriecii, prin stăpînirea bazinului superior şi mijlociu al Dună
rii, erau cei mai apropiaţi negustori apuseni pentru turci. Dar pentru
a ajunge la ţinta acelor manifestări, a fost nevoie ca ele să se conjuge
şi cu un factor extern de mare importanţă.
In favoarea retrocedării raialelor, acţiunea energica în politica
orientală pe care o desfăşura Rusia a constituit încă un factor hotărîtor.
Clasa dominantă în Rusia era interesată în slăbirea puterii turceşti pe
8
N. I org a, Istoria Comerţului, vol. II, p. 113 (citat după V. A. Urechi a,
Istoria Romînilor, V. p. 96 şi VI, p. 323).
9 N. I org a, op. cit. vol. II, p. 113.
10 Idem, Revue Historique V. 1928, p. 275.
11 I. C. Fili t t i, Frămîntări politice şi sociale în Principatele Romîne de
la 1821-1828, Bucureşti, 1932, p. 90.
12 Ibidem, pp. 84 şi 86.
M. KANDEL
164
itinerariul ce şi-l pregătea spre Peninsula Balcanică. Străbaterea aces-

tui itinerariu intimpina însă obstacole în cetăţile turceşti de la Dunăre:
de aceea Rusia este favorabilă planurilor romineşti privind hotarul
dunărean, planuri care în mod practic duceau la retrocedarea oraşelor
raiale şi la desfiinţarea acestor cetăţi militare. Astfel, fortăreţele Giur-
giu şi Brăila au fost distruse imediat în 1829. Trebuie observat însă că
ruşii nu s-au mărginit numai la atit, ei nu aveau in planul lor numai
distrugerea fortăreţelor din raiale, ci şi transformarea oraşelor dună
rene. ln această privinţă este concludent raportul din 9 iulie 1830 al
agentului prusian Kreuchely către Camille de Royer, ambasadorul Pru-
s1e1 de la Constantinopol. Kreuchely arăta că ruşii aveau pregătit pla-
nul acestor oraşe. După ce denunţă dintrugerea fortăreţelor, adaugă:
„on va s'occuper incessamment a tracer sur le terrain et bâtir" a leurs
places des villes regulieres, dont les plans sont faits depuis quelques
mois" 13 •
Această transformare era legată de noua organizare şi cirmuire a
oraşelor. Din ştiri ulterioare care privesc instalarea noii cîrmuiri, putem
constata că administraţia cea nouă nu a fost bine primită de locuitorii
raialei. Negustorimea şi meşteşugarii giurgiuveni nu puteau fi favorabili
noii administraţii, deoarece chiar de la început au făcut cunoştinţă
cu concurenţa boierilor care, achiziţionind cele douăzeci de case boie-
reşti din oraş, i-au concurat pe localnici.
Din catastihul statisticesc pentru oraşul Giurgiu care se găseşte in
dosarul cu lucrările comi.;iei pentru alegerea vechilor hotare ale oraşului
Giurgiu 14 - cunoaştem numele l'elor 20 de boieri care stăpîneau locuri
şi case aici, locuinţele lor aflindu-se în Bucureşti. Toţi aceştia sint mari
boieri, membri ai divanului, care deţin funcţiunile cele mai importante:
astfel menţionăm pe boierul Grigore Blleanul, vomicul Alexandru Fi-
lipescu - cunoscut pentru llcomia de bani şi şiretenie şi de aceea a
fost poreclit ,.vulpe"; pe comisul Grigore Cantacuzino - stăpîn pe cinci
moşii, doi munţi, ţigani de laie şi de vatră -, pe doctorul Arsache,
postelnicul Filip Lenş - favoritul lui Grigore D. Ghica - pe Mihail
Ghica, fratele domnitorului, cunoscut prin cheltuielile nesăbuite şi in -
teresat în contracte remuneratorii cu statul, cum e cel al sării din
1835 - pe Alexandru Villara, mare vistier la 1831, amestecat apoi şi el
în contractul sării - pe Ragi Moscul, căminarul proprietar al minelor
de la Baia de Aramă şi încuscrit cu banul Grigore BAleanul şi cu fami-
lia domnului Alexandru Ghica. Avem de-a face cu o clică de boieri, cei
mai mulţi înrudiţi intre ei, care, cunoscind importanţa ce o avea oraşul,
pun mina sau încearcă să pună mina pe oraş.
Ar fi de ajuns să arătăm numai aceasta pentru a înţelege că locui-
torii Giurgiului nu erau prea bucuroşi de noii lor concetăţeni şi de aceea
se tem şi cer să li se respecte anumite privilegii. Ei erau la curent şi
13 H urm uz a k i. Documente, vol. X. p. 451, doc. DXLIV.

H Arh. St. Buc. Adm. vechi 1275.
FOSTA RAIA A Gll'RGIULU!
165
cu o altă acţiune pornită de boieri imediat ce s-a format comisia de

cercetare a drepturilor asupra pămînturilor întoarse de la turci.
1n „Jurnaluri de hărtiele intrate şi ieşite la comisie" 15 se găsesc
înregistrate tot felul de cereri adresate către preşedintele divanului,
unele sînt ale boierilor care aveau moşii vecine cu raiaua şi pretindeau
că li se făcuse încălcări, altele însă sînt făcute de-a dreptul din dorinţa
de a pune mîna pe moşii în raiaua respectivă; astfel este jalba logofă
tului Ştefan Belu pentru moşia Prundu şi ostrovul Flămînda - 24 de-
cembrie 1830. La 23 februarie 1831 se înregistrează cererea comisului
Grigore şi Aga Constantin Cantacuzino prin care se arată că „neamul
dumnealor stăpînea pămî.nturi în hazul Giurgiului şi cere vadea pentru
a prezenta documentele". Nu lipseşte nici postelnicul Filip Lenş cu o
cerere cu anexate documente pentru comuna Trestenic etc. E o ade-
vărată invazie a boierimii spre raiaua Giurgiului, lucru pe care nu-l
constatăm pentru celelalte raiale, deoarece nu găsim cereri în acest
sens înregistrate la comisie.
în afară de încercarea de a-şi crea la Giurgiu noi mijloace de înavu-
ţire prin casele cumpărate, prin obţinerea de pămînturi, boierimea
mai găseşte un alt mijloc: pămînturile, bălţile, care pînă atunci erau
în posesiunea turcească şi care nu puteau fi reclamate de nimeni, urmau
să devină domeniul statului1 6 , iar statul urma să le arendeze.
La 5 noiembrie 1832, în şedinţa Obşteştei Adunări obişnuită, ma-
rele vistier citeşte o recomandare din partea generalului Kisselef „pen-
tru vînzarea în arendă a domeniilor Giurgiu şi Turnu cu ostroavele şi
canalul Dunării" 17 •
La prima strigare la 8 decembrie se prezintă în adunare Gri-
gore Pascal şi of eră 62 OOO lei, la 13 decembrie Aga Costache Cantacu-
zino oferă 64 OOO lei pentru Giurgiu, iar hatmanul Mihăiţă Filipescu
oferă 40 OOO pentru Turnu. Cînd li se cere să iscălească foaia de mezat,
ambii boieri, cuprinşi de un legalism spontan, întreabă adunarea dacă
li se permite, întrucît sînt membri ai adunării. Răspunsul e afirmativ
şi motivat că nu e nici o piedică, deoarece mezatul s-a făcut cu toate
formele legale. La a 3-a strigare se mai urcă preţul cu 1000 lei şi hat-
manul Filipescu adaugă încă 50 lei, devenind astfel arendaşul dome-
niului statului de la Giurgiu 18 •
Condiţiile în care urma să fie exploatat domeniul sînt foarte avan-
tajoase. Mai întîi: arendarea se făcea pe 3 ani, asigurîndu-se astfel
o fixitate a arendei; arendaşul are dreptul să-şi facă ghecet şi să per-
ceapă taxe de trecere pentru oameni, vite, care încărcate şi goale, viile
de pe domeniu sînt supuse otaştinei. Arendaşul mai are dreptul exclu-
siv al vînzării vinului şi rachiului, ţinerii cîrciumilor şi a hanurilor
Locuitorii plătesc claca şi dijma arendaşului: pentru locurile arate peste
1
s Arh. St. Buc. dosar. 855.
16
Art. 131 din Regulamentul Organic.
17 An. Parlam. III,, p. 6.
18 Ibidem, II, 1831, p. 32.
M. KANDEL
166
prevederile Regulamentului Organic, claca şi dijma sînt lăsate la libera

tranzacţie, putînd trece peste dijma obişnuită {din 5 una).
Sînt excluse din domeniu şi deci scutite de aceste obligaţii oraşul
Giurgiu, izlazul oraşului şi satele de pe izlaz; Mustăfiţa, Smîrda şi So-
liman. Pentru giurgiuveni mai rărnîne dreptul de a avea caice şi a
face negoţ cu ele; în ceea ce priveşte pescuitul giurgiuvenilor, stipulaţi
ile contractului nu spun nimic 1g.
Pe domeniul statului se instalau deci relaţiile feudale cu dijmă,
clacă, cu taxe de trecere, cu ·monopolul pescuitului. E cert că în ase-
menea condiţii, primirea noii administraţii trebuia să trezească apre-
hensiuni, şi de aceea giurgiuvenii caută să se apere şi cer noii stăpî
niri respectarea unor drepturi pe care le aveau.
In compoziţia socială a oraşului, după cum ne arată statistica din
1831 făcută de oraş. nu intră însă numai negustorimea. Există şi o pă
tură subţire de meşteşugari 72 la număr reprezentind cu familiile lor
(soţii şi copii) 252 de suflete. Repartizarea lor pe ramuri de producţie
e următoarea: 9 în industria alimentară, 9 în industria pielăriei, 29 în
industria confecţiei şi vopsitoriei textile, 12 dulgheri, restul diverse
meşteşuguri. Nu se poate afirma că în oraş ar exista o producţie meşte
şugărească care să producă peste nevoile oraşului 20 • De altfel caracte-
rul de oraş comercial este confirmat şi de Kisseleff în adresa către
obşteasca adunare din 23 noiembrie lSJO in care face Adunării urmă
toarea recomandare: „ ... In ce priveşte ocirmuirea oraşului, luînd în
consideraţie că, ca şi Brăila are insemnătate mare pentru această ţară
spre ne~ustorie. cer intocmire mai potrivită mai mult cu folosurile
drepte norodului de negoţ şi ispravnicul judeţului nu poate să ocîrmu-
iască şi politia oraşului în acelaşi timp". Pentru ca oraşul şi orăşenii
să-şi aibă reprezentanţi care să le poată urmări interesele, K.isseleff e
de părere să se despartă administraţia oraşului de a judeţului" ... gos-
podăria oraşului să o aibă magistratul, care se va alcătui din deputaţi
ai iznafurilor orăşeneşti sub preşedinţia unui ales al obşteştei înţelegeri
a locuitorilor din oraş".
Obşteasca adunare făcuse numai propunerea să se mute isprăvni
cia judeţului Vlaşca la Giurgiu, urmind astfel să asigure pentru inte -
resele boierimii controlul vieţii oraşului. Kisseleff vede ceva mai de-
parte şi are concepţii politice mai avansate decît aşa-zisa „boierime
progresistă" care avea însă năravuri feudale.
Chiar la începutul anului următor, 1831, Magistratul oraşului prin
adresa nr. 143 face cunoscut numele celor 12 deputaţi ai oraşului 21 •
Hagi Gheorghe Poliţ-maistor,
Polcovnicul Gh. Hodivoianu
Mihail sin Stoica bogasierul
An. Pariam. III. p. 10711.

iu
Catastih statisticesc pentru oraşul Giurgiu.
31
21
Delă a îndeletnicirilor comisiei întru alegerea şi aşezarea vechilor hotare
a hazului Giurgiului ... Admin. vechi. Arh. St. Buc. dosar 1275, f. 72.
FOST A RAIA A GIURGIULUI 167
Paicu sin Momciu băcan

Gheorghe sin Stan cîrciumar
Marcu sin Ghiţă măcelar
Petre sin Tăiciu cîrciumar
Neagu! sin Neagu! cojocar
Const. sin Gheorghiţă braşovean
Penciu sin Jobe cîrciumar
Ilie sin Voinea croitoru.
Instalarea acestor „Deputaţi ai iznafurilor", cum i-a numit Kisse-

leff, e încă o mărturie de caracterul comercial al oraşului. Sînt 3 cîr-
ciumari, 1 băcan, 1 braşovean, negustori siguri şi e probabil că şi
ceilalţi fac negustorie.
Cea mai importantă dintre negustorii a fost desigur aceea a vite-
lor, aşa cum reiese din faptul că aici se ţinea în zilele de joi şi vineri
obor de vite multe, Afirmaţia aceasta este a lui Paiciu Băcescul, care
nu se sfieşte să adauge că instalarea carantinei la Giurgiu a stricat
aceste tîrguri 22 •
Pentru completarea tabloului economic-social al oraşului, trebuie
adăugată J?rezenţa negustorilor evrei, atestată de lista trimisă de Magis-
tratul oraşului către comisie la data de 9 august 1831. Cei 16 ·negustori
evrei exercită următoarele meserii: sînt 3 mămulari, 3 bumbăcari, 3 tu·
tungii, 2 lipcani, 2 precupeţi, 1 cofetar, 1 sticlar, şi ceilalţi diverse mese-
rii, afară de starostele evreilor care e medic; patru dintre ei care sînt
veniţi din Bucureşti, iar neprecizarea ocupaţiei este o dovadă că au
venit atraşi de condiţiile favorabile negustoriei 23 •
Şi cît erau de favorabile condiţiile pentru negustorie în acest oraş
se poate vedea din următoarea împrejurare. Lista produselor intrate
între 1 ianuarie şi 1 iulie 1831 în carantina Brăilei şi a Giurgiului arată
o valoare în lei mai mare pentru Giurgiu decît pentru Brăila. Totalul
pentru Brăila este de 676 378 lei, pe cînd pentru Giurgiu în acelaşi
semestru e de 2 214 118 lei. La Brăila vin mai ales produse orientale
din sectorul alimentar şi al produselor de lux, pe cînd la Giurgiu, în
afară de produse orientale, vin şi produse din centrul Europei 24 •
în ceea ce priveşte exportul la aceeaşi dată, la Brăila predomină
produsele animale, pe cînd Giurgiu este un antrepozit de mărfuri tran-
zitate, la care se adaugă peste 38 OOO ocale de tutun, şi tot în canti-
tăţi de mii de ocale se întîlnesc la export brînză, pastramă, lînă, miere.
Statistica oraşului arată un impresionant număr de animale de
povară şi oi. Sînt 7000 de oi, 70 de bivoli, 200 de boi, 360 de cabaline 25 •
Mai sînt menţionate 70 de care. Aceste date sînt indicaţii că ocupaţia
locuitorilor nu era numai creşterea vitelor ci şi cărăuşia. Kisseleff are
o justificată grijă de a se delimita oraşului un spaţiu pentru izlaz25 ,
22
Arh. St. Buc., dosar 1275, f. 83.
zi Ibidem, f. 84.
24
Ibidem, Adm. vechi, dosar 1275, f. 92-104.
25 Ibidem, vezi şi anexele Catastih statisticesc.
26 Ibidem, f. 68.
M. KANDEL
168
necesar pentru numărul mare al animalelor locuitorilor. Delimitarea

aceasta se face cu o deosebită grijă. Participă, în afară de comisie, co·
mitetul pentru împodobirea oraşului, starostele negustorilor, ingine-
rul Ott, care se ocupa cu înf rurnuseţarea oraşului, şi reprezentanţi ai
tirgoveţilor. (Noul organ administrativ al oraşului începuse să func-
ţioneze de la 2 august 1831). E interesant că delimitarea nu este o
simplă fixare a unui teren de păşune 'pentru a corespunde acestei situa-
ţii momentane, ci e o lucrare de perspectivă. Astfel, pentru a se asigura
dezvoltarea ulterioară a creşterii animalelor, se stabileşte o anumită su-
prafaţă de păşune pe cap de vită şi se acordă pentru izlaz, o suprafaţă
dublă decit era necesară numărului de vite existent 27 •
Pe lingă aceasta, reprezentanţii orăşenilor au cerut şi o rectificare
a terenului de păşune, deoarece acolo unde fusese dat, la Smîrda, era
locul unde se stringeau carele cu sare şi păşteau vitele ţăranilor. Kisse-
leff admite extinderea izlazului spre sud de bastionul de la Smîrda, ajun-
gind astfel izlazul pină la Dunăre prin incorporarea ca loc de păşune şi
a ostrovului Garga Adasi sau Cioroiu. ln felul acesta locuitorii Giur-
giului, care pe lingă alte ocupaţii erau şi crescători de vite, au găsit
mai multă solicitudine pentru interesele lor la cei care se îngrijeau
nu numai de asigurarea unor interese momentane, cum făceau boierii,
ci urmăreau dezvoltarea economică şi politică a ţării pe o bază so-
cială mai largă. Cel care sta în fruntea acestei acţiuni era Kisseleff
.,omul de mari merite şi de o adincă înţelegere care de fapt ... domnise...
peste ţările noastre, care sub dinsul fuseseră cu adevărat unite" 28 • Prin-
tre sfătuitorii săi apropiaţi era şi ofiţerul de stat major, de origine
francez, Michel Fanton de Verrion, procurorul comisiei de restituire a
păminturilor luate de la turci.
Aceasta este situaţia in care se găseşte fosta raia a Giurgiului în
momentul cind se desfiinţează raialele. In oraşul cu o populaţie de
negustori, meşteşugari şi cărăuşi care făceau şi puţină agricultură, în-
cercarea marii boierimi de a extinde relaţiile feudale în descompunere
se loveşte de opoziţia orăşenilor de acolo, care sint siliţi să ceară ocro-
tirea intereselor lor generalului Kisseleff. Prin această sprijinire a ele-
mentului negustoresc, forţa externă grăbeşte procesul de trecere la rela-
ţiile capitaliste, proces ce se dezvolta şi pe teritoriul fostei raiale a
Giurgiului.
71
Arh. St. Buc. ms. 858, p. 273-276.
31 N. I org a, Istoria Romfnflor, VIII pp. 353-354.
REVOLUŢIA DIN 1848 ÎN ORAŞUL ŞI JUDEŢUL BUZĂU
de OVIDIU BĂ DIN A
De la începutul existenţei sale, guvernul revoluţionar din Ţara

Romînească a căutat să aplice programul lansat la Izlaz.
Numirea unui administrator de judeţ era problema de care de-
pindea realizarea multor obiective revoluţionare. La Buzău rămîne ad-
ministrator S. S. Filipescu 1• B. Bălcescu, care la 18 iunie se afla 1a Bu-
zău, scria fratelui său Nicolae Bălcescu următoarele: „înştiinţează-ne
de acolo, trimiteţi instrucţii înscrise; nu se află mai nici o instrucţie
slobozită aici; poporul de aici voesc şi doresc a şti şi ei ce se lucrează
aco1o. Trimiteţi gazetele prin judeţe, şi chiar din cele nouă; sînt sumă
de doritori pentru a se abona". Şi apoi continuă: „De m-aşi putea uni
la duhuri cu Filipescu, iau asupră-mi şi chezăşuiesc pe oricine va voi.
că judeţul Buzău s-ar face în stare de a da exemplu la celelalte 16
judeţe; nu ştiu cum să fac, nu cunosc încă de ce sistemă este Filipescu;
el lipseşte. o să vie azi". A doua zi continuă: „Lucrurile aici merg bine;
de acolo numai trimiteţi cele de trebuinţă instrucţii; gazete sînt de mare
trebuinţă.
Cîrmuitorul este băiat bun, are calităţi bune, se nădăjduieşte să facă
mult bine judeţului. D. Secretar asemenea, l-am găsit de o sistemă cu
totul de duhul secolului, cu o mare durere de inimă de a vedea poporu]
liber şi contribuiesce mult la lucrare, atît cu nepregetare cit şi cu în-
treagă activitate" 2•
Lucrurile merg bine. Se iau măsuri pentru formarea gărzii naţio
nale (18 iunie). Poporul vrea informaţii, vrea să ştie ce face guvernul,
pentru că el este gata a jertfi guvernului tot ce i s-ar cere pe bazele
Constituţiei 3 •
De altfel, la 18 iunie garda naţională - după cele scrise de Iancu
Marghiloman - număra în oraşul Buzău 130 de cetăţeni care „au şi
intrat în funcţie" •
4
·
Se părea că lucrurile merg pe drumul bun. Totuşi situaţia era

foarte complicată. Pentru a o înţelege cîtuşi de puţin, vom analiza
1
Numit la 14 iunie prin circulara 3043 (vezi Anul 1848 în Principatele
Romîne, T. I. p. 558). .
2
Anul 1848 . . „ T. I., pp. 654-655, 663-664.
3
· Ibidem, T. I., p. 649.
4
B. Bălcescu scria în 18 iunie: „Azi gvarda abia a început a se înfiinţa.
Am mers la maghistrat, am făcut un apel popolului şi viind le-am făcut o mică
precuvîntare. Ei se temeau că Guvernul înfiinţează această gvardie, pentru a se
sluji cu dînsa la vreme de război cu naţii străine". Ibidem, T. I, p. 654.
O. BADINA
170
numai un exemplu. Preşedintele Magistratului oraşului, Iancu Marghi-

loman, împreună cu alţi trei, (probabil feţe conducătoare ale oraşului},
„felicitează pe Onorabilul Guvern pentru noua Constituţie şi fericirea
ce se făgăduieşte fiecărui Romîn".
Numai după patru zile, N. Bălcescu, care fusese însărcinat să întîm-
pine şi să însoţească pe Talaat Efendi din Moldova spre Bucureşti, -
fiind obligat să rămină în oraşul Buzău citeva zile - face unele obser-
vaţii în scrisoarea către Al. G. Golescu-Arăpilă5 , care ne dau o minu-
nată cheie a înţelegerii multor atitudini. Printre altele el scrie: „Aicea
în Buzău am găsit pe prezidentul magistratului I. Marghiloman, pe po-
liţaiul C. Drăgulănescu şi pe profesorul Grăjdanul 6 foarte reacţionar,
stăvilind administraţia în lucrarea ei şi căutînd să răspîndească fel de
fel de intril!i intre orăşeni. împiedicind forma.rea gvardei" (sublinierea
noastră. - O.B). Era acelaşi Iancu Marghiloman care cu cîteva zile mai
înainte scrisese către Ministerul Treburilor din Lăuntru al Ţării Romi-
neşti: „El [adică poporul] se îndeletniceşte în alcătuirea gvardei naţio
nale şi suhiscălitiF .stăruie.~c necontenit, înscriindu-se pină acum un
număr de 130 orăşeni, care de astăzi au şi intrat în funcţie" 8 •
Iancu Marghiloman şi cei ce au iscălit amintita felicitare pentru gu-
vern inspăimintau cetăţenii cu felurite zvonuri, printre care şi acela
că guvernul ar înfiinţa această gardă pentru a se sluji de dînsa în
război cu naţiuni străine. ,
Se cereau măsuri urgente pe care Bălcescu ştie să le ia. Pe preşe
dintele magistratului. despre care încă din Bucureşti auzise „că e foarte
blestemat", îl înlocuieşte cu Ghiţă Dăscălescu 9 , om „ce se bucură de cea
mai bună opinie . . . şi are mare influenţă în judeţ"; lui Filipescu -
administratorul judeţului - ii c:ere să-l suspende pe poliţai, iar lui
Eliade ii cere să-l mute pe profesor.
Dar măsurile luate nu SC"ăpuseră actastă parte a ţării de reacţiune.
Nu numai ei erau duşmanii şi singura piedică de care se lovea revolu-
ţia ce se înfăptuia in răsăritul Ţării Romineşti.
Holera începuse să sperie cetăţenii, deşi nu se răspîndise 10 • Zvonu-
rile că armatele ţariste ar intra în Principate se întăriseră încă de la
& Vc>zi „Studii" Anul II (1949), nr. 4, pp. 175-180; sau Te:rte privind dez-
rolrarea pindirii Bocial-poltrice in Tdrile Romine, voi. I, pp. 216-217.
8
Credem că e vorba de profesorul Grddeanu de la şcoala naţională, şi nu
Grăjdanul. In acest caz N. Bălcescu a fost greşit informat, Grădeanu fiind unul
din cei cure mai lirziu au fost surghiuniţi (Anul 1848 ... , T. V., p. 170). La 18
septembrie Sam urc.aş scria Depart. Treburilor din Lăuntru: „ ... lndată s-au
statornicit subcirmuitorii de plăşi, poliţia oraşului şi cel mai dinainte amploaiaţi
ai Magistralului, poliţia, temniţa, şcoala naţională ce a rămas fără profesor (pentru
că pomenitul e dosit, unde nu se ştie)" (Acad. R.P.R., mss. Rom. nr. 3883, f. 3).
' 1. Marghiloman şi e probabil ca printre ceilalţi „subiscăliţi" să fie şi cel
vizali de Nicolae Bălcescu. La 18 sept. 1848, printre cei puşi să conducă, după
înăbuşirea revoluţiei este şi I. Marghiloman (Academia R.P.R., mss. Rom., mss.
3833, f. 4).
a Anul 1848 ... T. I., p. 849.
• Acesta după plecarea lui N. Bălcescu n-a primit funcţia in care fusese numit.
După revoluţie a ocupat însă această funcţie in mai multe rinduri.
ID Anul 1848 .•. , T. I., p. 664.
REVOLUŢIA DIN 1848 IN BUZĂU
171
'începutul lunii mai. Unii vorbeau chiar şi de ziua cînd ar trece Prutul 11 •
La 16 iunie polcovnicul I. Engel, comandantul polcului de la Brăila,
.arăta că a căpătat informaţii „că la Reni se află o numeroasă oştire
rusească, că la Ismail au sosit cinci vase de război cu o sumă de dube
şi o corabie de amoniţie, că eri [adică la 15 iunie], în Galaţi a venit un
vapor de război cu ciţiva pasageri şi încărcînd îndată scînduri s-au
pornit; şi deosebit o altă sumă de oştire se zice că a şi trecut în Mol-
dova pe la Bîrlad pentru Iaşi şi Bucureşti". Polcovnicul Engel cere in-
strucţiuni în privinţa atitudinii ce ar trebui s-o aibă în asemenea îm-
prejurări.
La 28 iunie sînt trimise circulare către administratorii judeţelor
Buzău, R. Sărat şi Brăih, în care se arată „că peste puţin (timp) sosesc
în Principat un trup de oştiri rusesci" pentru care administratorul tre-
buie să aibă toată îngrijirea ca, la o asemenea întîmplare, să întîm-
pine „tot ce va cere trebuinţa pentru primirea, îndestularea şi marşul
.acelor oştiri într-acel judeţ" 12 •
Toate aceste ştiri despre venirea armatelor străine provoacă nesigu-
ranţă revoluţionarilor. Guvernul Provizoriu, cel care dăduse circularele
c>.miritit~· mai sus. fug:> 1:'. LC'. 29 iunie noul Departament ci.l Tuebilor din
Lăuntru ordonă ca „toate actele şi dispoziţiile publicate în ţeară şi ce-
rute a se îndeplini în urmarea întîmplărilor de la 11 iunie curgător şi a
basurilor primite de săvîrşitorii lor" să fie desfiinţate. Cîrmuirea judeţu
lui primeşte ordin să adune de prin sate tipăriturile şi „poruncile" tri-
mise de Guvernul Provizoriu, „să readucă în a lor fiinţă toate dispoziţi
ile Guvernului legiuit, urmate înainte de 11 iunie pe temeiul Regula-
mentului Organic, să se silească a desrădăcina de la locuitori rătăcirea
în care i-a pus cele urmate de la 11 iunie pînă acum şi să-i cheme la
cunoscinţa pravilelor ţării şi la a lor întocmai păzire, liniştind duhurile
ca fiecare să se ocupe în pace de îndeletnicirile lor şi mai cu osebire
de lucrarea cîmpului şi de pravilnicele trebuinţe ale proprietarilor şi
arendaşi spre a nu se pricinui recoltei vreo vătămare" 14 •
Spiritul dreptăţii şi libertăţii sociale cuprinsese însă masele popu-
lare care nu mai ascultau acum de astfel de ordine reacţionare. Masele
aveau o atitudine revoluţionară şi, mai ales din acest punct de vedere,
acţiunile lor se deosebeau de acelea ale Guvernului provizoriu. Masele
voiau libertate şi dreptate socială, voiau pămîntul pe care-l udaseră cu
sînge moşii şi strămoşii lor. Majoritatea membrilor Guvernului Provizo-
riu, moderaţi, voiau pace şi bună orînduială voiau îndeplinirea „dato-
11 Anul 1848 ... , T. I„ p. 414; vezi şi „Gazeta de Transilvania", nr. 44, 1848, 31. V.
12 Ibidem, T. II, p. 152.
13
ln aceeaşi zi, 28 iunie, Guvernul trimite fiecărui administrator de judeţ
o „petiţie din partea popolului romîn către Măria Sa lmpăratul Rusiei ( ... ) ca
s-o iscălească cei ce vor voi". Vezi Anul 1848 ... , T. I„ pp. 152 şi 172.
r4 A nul 1848 ... , T. II, p. 172.
O. BADll'OA
172
riilor" ca şi pină la 11 iunie 1848 15 • I. Costinescu - comisar de Buzău -

arată destul de clar starea sătenilor din districtul său. „Am vizitat pînă
astăzi 34 de sate dintr-acest district - zice el la 2 august 1848 - am cer-
cat duhurile şi inimile poporului sătean şi l-am găsit împins la cea mai
din urmă speranţă, incit dacă Dumnezeu prin aleşii săi nu grăbia schim-
barea lucrurilor pe un drum atît de pacinic, astăzi, după încredinţările
ce mi-au făcut preoţii şi unii din cei mai mintoşi săteni, ţeara ar fi fost
în cea mai mare sîngerare" 1'.
•
• •
Fuga guvernului mîhnise, dar nu descurajase. Vestea revenirii lui
umpluse de bucurie şi nădejdi inimile ţăranilor. Iată ce ne spune despre
atmosfera din răsăritul Ţării Romîneşti, Scarlat Turnavitu, care a trecut
prin Buzău şi Focşani la 3 iulie:
,,Curiozitatea cetăţenilor din zisele oraşe de a afla evenimentele de
la plecarea Guvernului pină la a doua restaurare şi entuziasmul de bu-
curie pentru restatornicirea Constituţiei merită o întinsă descripţie" 17 •
Locuitorii oraşelor prin care a trecut Turnavitu, şi mai ales ţăranii
din partea acestor locuri. se preocupau de toate problemele ce aveau
chiar şi numai tangenţă cu problemele puse in Proclamaţia dată la înce-
putul revoluţiei. Ei încercau să vadă in guvern organul ce-i ajuta să
iasă din robia socială. Fuga guvernului i-a surprins. Reîntoarcerea lui
le-a dat încredere, i-a entuziasmat.
Cetăţenii plaiului Pirscov din judeţul Buzău îşi manifestă entuzias-
mul şi credinţa in guvern, felicitindu-1 şi asigurindu-1 de tot sprijinul.
Cetăţenii din plaiul Pirscovului, judeţul Buzău - se scrie în decretul
283 al Guvernului Provizoriu - prin organul Sub-administratorului ace-
lui plaiu, arată Guvernului credinţa ce au păstrat la 29 iunie şi devo-
tamentul lor in viitor libertăţilor pe cari au jurat. Guvernul ca organ
al puterii declară: Că cetăţenii plaiului Pirscovului împreună cu Sub-ad-
ministratorul care a sciut să susţie aşa de bine curajoasele lor simti-
mente, sint adevărati şi glorioşi fii ai Rominiei, şi fapta dumnealor
este vrednică să slujească de exemplu ţării întregi" 18 •
Postul de administratGr al judeţului Buzău rămăsese vacant. ln ulti-
mele zile ale lunii iunie guvernul propune lui Gr. Vlădoianu acest post.
Cu toate că la 30 iunie Gr. Vlădoianu anunţă în scris 18 că nu poate
i& Este semnificativă in acest sens adresa nr. 592 a cirmuitorului Episcopiei
Buzău către protopopul de Focşani, adresă ce merge pe linia lui Eliade şi N.
Golescu. ln ea se spune: „Umblaţi cu duhul picii şi al blindeţel, a face pe
proprietari să se încredinţeze că proprietatea le va fi respectată cu toată sfinţenia,
a înceta . de a se face organe voitorilor de rău ai tării, şi a întinde cu toţii mina
la înfrăţirea lui Is. Chr. PropovăduiU sătenilor pace şi bună orinduială şi îndepli-
nirea datoriilor lor ca şi pină acum, pină la inchC'ierea obştescii Adunări". (Ibidem,
T. II. p. 506.).
111
Anul 1848 .. . , T. III, p. 166.
11
Ibidem, T. II, p. 266.
18 lbtdem, T. II, p. 513.
11 Ibidem, T. II, p. 185.
REVOLUŢIA DIN 1848 IN BUZAU
173
primi această funcţie, şi N. Golescu pusese rezoluţia la 1 iulie pentru a

fi rînduit aici Scarlat Voinescu- de la Olt, tot la 1 iulie, prin decretul
nr. 142, Gr. Vlădoianu este numit administrator 20 • La 6 iulie însă „tot
popolul oraşului Slatina, purtînd stindardele tricolore ale naţiei" , cer 21
readucerea lui Voinescu 22 , administratorul, care deja fusese transferat

de la Slatina la Buzău. El îşi luase funcţia în primire şi va rămîne aici
pînă la înăbuşirea revoluţiei.
Din nou începe să domnească calmul. Situ.aţia pare mai stabilă.
Guvernul dă o serie de instrucţiuni care au ca scop mărirea numărului
pandurilor voluntari şi a dorobanţilor 23 , pe de o parte, iar pe de alta,
face apel către profesori să explice cetăţenilor Constituţia2 4.
Tot în primele zile ale lunii iulie sînt numiţi la Buzău comisarii de
propagandă V. Caloianu, Nichifor Iliescu Ierodiacon, I. Costinescu
şi D. Chirculescu 2 ~.
In măsura în care au înţeles ce urmăreşte revoluţia romînească
şi prin ce mijloace trebuie atinse scopurile acesteia, comisarii au ac-
ţionat bine sau mai puţin bine. Pline de semnificaţie sînt rapoartele
lui Vasile Caloianu. Conflictul dintre V. Caloianu şi Iancu Ghica, gine-
rele boierului Alexandru Ghica din Cîndeşti, reacţionar sadea - care
adresează insulte în egală măsură atît comisarului extraordinar, cit şi
guvernului - este semnificativ. Boierimea reacţiona violent şi făţiş.
Profitînd de diferite condiţii de împrejurări prielnice, dezinforma po-
porul şi-l agita la acţiuni contrarevoluţionare. Sătenii din Cîndeşti
„n-aveau nici o idee despre cele ce se lucrează în al lor interes" 25 • Şi
această stare îl ajuta pe Iancu Ghica să răspîndească printre săteni
tot felul de svonuri. înfiinţarea gărzii naţionale devenise o sperietoare
cu care reacţiunea băgase spaimă în oamenii de la sate. Peste tot se
vorbea că va fi „zaveră". Comisarul V. Caloianu ştie să-şi facă dato-
ria. El începe să propage ideile Constituţiei, oriunde găseşte săteni
adunaţi, dar anunţă şi Administraţiei Buzăului atitudinea lui Iancu
Ghica, cerînd să se ia „cuvenitele măsuri, şi a ordona riguros subadmi-
20 Anul 1848 .. ., T. II, p. 224.

21
Ibidem, T. II, pp. 319-320; confirmarea numirii la 9 iulie 1848 prin decre-
tul nr. 207; vezi ibidem, T. II, p. 358.
22
Scarlat Voinescu era în 1847 membru al „Societăţii pentru înaintarea lite-
raturii", alături de N. Golescu, C. A. Rosetti, C. N. Filipescu, Nicolae Bălcescu,
I. D. Negulici, Enăchiţă Văcărescu şi alţii. Societatea funcţiona din 1845. (Vezi
Anul 1848 .. ., T. I, pp. 49-59).
ZI Anul 1848 •. ., T. II„ p. 347 (Circulara nr. 3865-3881 din 8 iulie către
toţi administratorii de judeţ).
24 Ibidem, pp. 360-361. ·
25
Ibidem, T. III, p. 114. Deşi documentul este nedatat, credem că este emis
în primele zile ale lunii iulie, deoarece Costinescu, numit cu această ocazie,
vizitase pînă la 2 august 34 sate, unde avusese desigur discuţii ce i-au cerut un
anumit timp. Raportul lui V. Caloianu, numit comisar cu propaganda o dată cu
Costinescu şi ceilalţi, este semnalat de Scarlat Voinescu prin raportul nr. 4441
din 10 iulie, de unde concluzia: V. Caloianu scrise şi fusese numit 'înainte de a
raporta.
26
Ibidem, T. III.1 p. 97.
O. BAD!NA
174
nistratorului acelei plăşi spre a fi mai activ şi pătrunzător în îndatoririle

sale" 27 •
La 10 iulie Scarlat Voinescu aduce la cunoştinţă Ministrului din
Lăuntru măsura luată în acest caz (invitarea lui I. Ghica să părăsească
satul în cel mai scurt timp), cerind şi ordin în privinţa măsu
rilor ce ar trebui luate dacă sus-amintitul nu ar executa ordinul,
sau n-ar încet.a de „a insufla turburare între locuitori". N. Golescu răs
punde chiar pe raportul (nr. 4441) trimis de Scarlat Voinescu, prin
rezoluţia: „Dl. administrator să facă îndată D-lui Ghica cuvenitele bă
gări de seamă, invitindu-1 din partea Guvernului ca să se mărginească
din asemenea purtări şi expresii, pentru că dimpotrivă se va vedea silit
Guvernul a lua măsuri ce negreşit vor aduce D-sale nemu1ţiurndri" 28
(sublinierea noastră).
Se vede limpede poziţia lui Nicolae Golescu. In această problemă,
ca şi în altele, el era depăşit chiar şi de administratorul districtului
Buzău, Scarlet Voinescu.
Se începuseră pregătirile in privinţa alegerilor pentru Comisia Pro-
prietăţii, conform decretului din 9„21 iulie. Ziua de 9 august fixată prin
art. 14 al decretului nu era corespunzătoare atît pentru locuitorii oraşului,
unde erau tulburări şi UJ1de funcţionarii aveau şi alte însărcinări, cit şi
pentru locuitorii satelor, unde de asemenea erau tulburări, şi unde nici
nu pătrunsese „adevăratul înţeles ale Decretului"; aceştia mai erau
împovăraţi şi cu munca cimpului. Alegerile nu erau pregătite. Din
această cauză ScarJat Voinescu cere la 20 iulie Ministrului Treburilor
din Lăuntru aminarea alegerilor de la 9 august la 25 august, cit şi
ordin pentru ceea ce va trebui să facă in această privinţă 29 •
Dar, cu 2 zile înaintea acestui raport (18 iulie), N. Golescu, conform
unei adrese anterioare a lui Scarlat Voinescu, ceruse lui Tell - minis-
trul de Război -. pentru ,,paza bunei orinduieli în zilele de alegeri a
deputaţilor pentru alcătuirea proiectului proprietăţii şi stăvilirea necu-
viinţelor ce ar putea mijloci după uneltirile precugetate de reacţio
nari . . . O comandă de 50 de soldaţi" care să fie pusă la dispoziţia rezi-
denţei acelui judeţ3°. Tell aprobă trimiterea unui ofiţer cu 30 de sol-
daţi - aceştia aduşi din Brăila - cu condiţia ca „să nu facă foc în
popol" 31 •
Alegerile n-au avut loc nici la 9 august, dată fixată de guvern,
nici la 25 august, dată cerută de administratorul judeţului Buzău. Ale-
gerile primare au fost programate la 19 august, iar alegerile definitive
pentru deputaţii Constituantei la 29 august 32• Nu se poate preciza dacă
s-au ţinut şi, cu atit mai mult, cind s-au ţinut. Cert este că la deschi-
27 Anul 1848 ... , T. III, p. 97.
:11 Ibidem, T. 11., p. 381.
211 Ibidem, T. 11. p. 640.
:11 Ibidem, T. VI., p. 15.
31 Ibidem.
:I.! Ibidem, T. II, p. 749.
REVOLUŢIA DIN 1848 lN BUZAU 175
derea Comisiei Proprietăţii, care a avut loc înainte de data alegerilor

- 9 august 1848 33 , au luat parte şi delegaţi din Buzău. Din partea ţăra
nilor era delegat Iordache Buga, iar din partea proprietarilor, Sibiceanu34 •
Intr-un fel oarecum „organizat", lupta dintre proprietari şi ţărani se
duce acum între delegaţii celor două tabere în cadrul Comisiei Proprie-
tăţii.
In oraşul şi judeţul Buzău acum se dădea bătălia pentru aplicarea
principiilor Constituţiei. Acţiuni pentru emanciparea robilor se între-
prind pretutindeni. „Comisiunea pentru liberarea robilor" la 4 august
dă o adresă prin care laudă pe cei care au emancipat robii fără a pre-
tinde despăgubiri de la patrie. Printre aceşti.a e şi Scarlat Voinescu, care
a emancipat 32 de robi 35 • Dar acţiunile de emancipare a robilor trebuie
înţelese nu numai ca acţiuni pornite de sus, din partea unor boieri li-
berali care „înţelegeau" starea robilor lor. Ele trebuie înţelese şi ca
răspuns la mişcările maselor de robi, care deveneau foarte periculoase
pentru proprietari. Dovadă poate fi plecarea în masă a ţiganilor de pe
moşia Padina sau Macoveiu, a lui George Bibescul, la 25 iunie 1848.
Un număr de 150 familii de ţigani s-au ridicat cu tot ce aveau şi au
plecat către judeţul Ilfov, fără ca sătenii din acel sat să se împotrivească.
Cei care s-au împotrivit au fost proprietarii satului Macovei, care ră
mîneau „în pagubă foarte însemnătoare pentru arăturile ce le-au făcut
şi hrana cu care i-au îndestulat în trecut; iar osebit pricinuieşte şi neo-
rînduială la cele proprietăriceşti" - scrie I. I. Filipescu, administratorul
judeţului Buzău în această vreme, către Ministrul din Interior 36 •
33 Anul 1848 ... , T. III, p. 293.

34 Că
Iordache Buga şi Sibiceanu erau din acelaşi judeţ, reiese din cuvîntul
lui Buga, care la 16 august, în şedinţa a 6-a a Comisiei Proprietăţii zice: „Eu
mă mir de d. Sibiceanu, fiindcă era de faţă cînd s-au citit 21 articole din Consti-
tuţie, fiind îmbrăcat . în odăjdii părintele Economu şi părintele Protopop şi un
preot, şi pomenitul Sibiceanu a jurat pe toată Constituţia, şi tot deodată legîn-
du-se de bunăvoie că nu va eşi din duhul Constituţiei, şi acum îl văd sculîndu-se
de la masa Adunării, şi lepădîndu-se de jurămînt". (Ibidem, T. III, pp. 467-468).
35 „Pruncul Romîn", nr. 24, 1848, 7, VII; Anul 1848 .. ., T. III., p. 226.
36 Dovadă grăitoare în acest sens este adresa nr. 3715 din 26 iunie 1848,
pe care o reproducem: „Dreptate frăţie. D. Ministrului Interieur! Dintre ţiganii
statorniciţi într-acest judeţ ai Casei Domnului George Bibescul, pă moshia Padina
sau Macoveiul, eri l~ 25 ale următoarei 150 familii s-au ridicatără cu toate ale
lor, înlesnindu-să cu cară c/h/iar de la satul Macoveiu shi au pornit către judeţul
Ilfovului fără nici o împotrivire din parte/a/ lăcuitorilor satului pomenit temîn-
du-să a nu să ntîmpla vre un omor fiind toţi aceshti ţigani pregătiţi cu coase.
Subt însemnatul potrivit cu inshtiinţarea primită de la administratorul local
subt No. 316 pă de o parte a luat măsuri prin acelash administrator pornindu-l
în urmă-le ca să-i întoarcă iar pă de alta prin shtafetă supune la cunoshtinta
Dumneavoastră spre grabnică punere la cale de a-i întoarce la urmă-le căci a
lor fugă lasă pe locuitori/ii satului Macoveiu în pagubă foarte însemnătoare
pentru arăturile ce le-au făcut shi hrana cu care i-au îndestulat în trecut; iar
osebit pricinueshte shi nerînduială la cele proprietăriceshti precum shi ZVQO
de a să mai face shi alte asemenea ridicări de familii din judeţ. Salutare frăţie,
Administratorul jud. Buzău I. I. Filipescu. Secretar indescifrabil. Anul 1848 ...
iunie 26 nr. 3715, Secs. 1-a" (Academia R.P.R., mss. rom., mss., 4860, f. 268.).
O. BADINA
176
Şovăiala şi acţiunile contradictorii ce se exercitau de sus pma JOS

creaseră o stare de spirit foarte încordată. 'făranii trăiau într-o încor-
dare maximă. Ei jurau pe Conc;tituţie pentru că în ea vedeau consem-
nate unele din năzuinţele lor. Ei luptau pentru înfăptuirea celor în-
scrise în Constituţie, pentru că înţelegeau aceasta ca o încercare de re-
punere în drepturi. Cind sînt nedreptăţiţi, reclamă. Ei reclamă adminis-
traţiei nu numai pe boieri, ci şi pe funcţionarii care, în loc să-i ajute,
caută să îngreuneze rezolvarea favorabilă a doleanţelor lor. Ţăranii nu
numai că nu sint de acord cu lozinci ca cea prin care se cerea iertarea
tuturor celor „trecute pentru libertate, cum Christul a ertat pentru în-
viere"37, ci critică atit comisarii revoluţionari, cit şi guvernul pentru
linia adoptată în înfăptuirea revoluţiei.
Vasile Caloianu. în raportul său din 5 august către administratorul
de Buzău, arată că atunci cind i s-au înaintat reclamaţii asupra diferi-
telor nedreptăţi, a făcut tot ce a fost posibil pentru a nu primi asemenea
reclamaţii, însă n-a fost ascultat. Poporul acuză - după cum arată
V. Caloianu - „căci azi propagăm dreptatea şi apoi azi ne facem surzi la
vocea ei"ss. Ţăranii voiau recucerirea drepturilor furate, de asemenea
aplicarea lor întocmai. Pe drumul pe care începuse să meargă Guvernul
Provizoriu ei nu puteau ajunge la înfăptuirea năzuinţelor lor. Fără
să se aştepte instrucţ.iunile acestuia, ei trec la acţiuni. Aşa se explică
de ce ţăranii de pe moşiile Anicăi Filipeasca trec să-şi facă singuri
dreptate. Nu mai vor să-i muncească cimpul, pA.şunează vitele pe moşii,
pescuiesc eleşteul, îşi împart lemnele din pldurea moşiei pe care ei o
taie, culeg fructele din ogradă, şi nu mai vor să-i plltească claca39 •
rr Anul 1848 .. .• T. III., p. 242.

• Ibidem. T. I li.. p. 242. Vasile Cololan scrie in raport: „Mulţi au recla-
mat pentru diferite Injustiţii sau reciproce sau asupra amploaiaţilor. Cele ce s-au
putut s-au efectuat prin Subt-admlnlstraţlune, pentru celelalte vi se alătură aici
petiUunile lor... Din parte-ml am stăruit, cil am putut, de a recipe asemenea
reclamaUuni, insă am fost neascultat, zlcind că azi propagăm dreptatea, şi apoi
azi ne facem surzi la vocea el. Am zis către toti, ca să ertăm toate cele trecute
pentru libertate, cum Chrlstul a ertat pentru înviere, însă după toate astea, ash::
petiţiuni tot mi le-au dat, şi în numele dreptăţii cer resoluţiunea cuvenită pro-
clamaţiunii popolului Romin.w. ·
31 Ibidem, T. V., pp. 224-225; în legătură cu acţiunile clăcaşilor de pc
moşia Anicăi Filipeasca, Cirmuirea judeţului Buzău scrie Departamentului din
lăuntru la li octombrie 1848, printre altele: „ ... Numiţii locuitori lndîrjiţi fiind,
au năvălit in eleşteu/I/ D-ei proprietarei şi au inceput a vina firă milostivire,
după care mai în urmă băgind şi cinepA într-Insul co să se topiascl, au omorit
şi peştele ce mai rămăsese, şi preţuindu-se aceută pagubă, s-au chibzuit faţă
cu piriţii şi cu îngrijitorul moşiei, că poate să fie cea mai apropiată de adevăr
pin~ la lei una mie două sute ... ; Deosebit de aceasta, aducindu-se nisce orz şi
meiu în aria D-ei proprietarei, ei nu numai că nu s-au supus a merge după
legiuiri în datoriile clăcii să-l treere şl să-l vinture, dar au slobozit şi vitele
de i-au făcut stricăciune ca la zece kile ce s-au preţuit după preţul obicinuit
fn partea loculul, toate drept lei trei sute, afară de şapte sute baniţe porumb
ce singuri ei au ispăşit din porumbu D-ei mincat tot de dobitoacele lor".
(Acad. R.P.R. mss. Rom., mss. 3886, f. 117).
REVOLUTIA DIN 1848 IN BUZAU
177
Dacă la 25 iunie 150 de familii de ţigani paras1seră prin forţă mo-

şia Macoveiu a lui George Bibescu, în iulie 1848 clăcaşii de pe aceeaşi
moşie au lăsat „bucatele nesecerate pe cîmp" 40 •
Acţiunile maselor ce luptaseră pentru libertate sînt din ce în ce mai
radicale. La 5 septembrie, la Subadministraţia plăşii Cîmpului din judeţu]
Buzău se prezintă o delegaţie a sătenilor din comuna Padina, cu o petiţie
în care îşi înfăţişează doleanţe!~ lor. Ţăranii ar~tă că vătăşelul, venind
în comuna Padina ca să strîngă armele, justifică această acţiune cu
ordinul primit de la subadmini;;trator. Auzind aceasta, spun semnatarii
petiţiei, „ne cuprinse mare mirare dar nu am pus nici un temeiu la
aceasta, căci de vreme ce noi am semnat sfînta Constituţie, credem că
nu mai poate nimeni, de acum înainte, de a mai cuteza să ne mai ia
armele din mîiniilie noastre. Incă noi mai cerem cit de multe să ni se mai
dea şi zicem că, în numele patriei noastre, vom fi vrednici de a ne apăra
de orice rău " 41 • (sublinierea noastră).
La 7 septembri.e42 se irăspunde la Taport: „trebuie să trimiteţi armele ce
trebuie să aibă toţi locuitorii satelor şi '\\ă,tăşelului i s-a zis să vă arate să
trimiteţi şi lista de cîte arme sînt în sat, la cine anume, ca să cunoască
stăpînirea şi ca pe la slugi să nu se dea arme, ci numai stăpînii să le
ţi.e şi dînşii care vor fi oameni (sublinierea noastră) în care satul să nu
aibă neîncredere că au purtări bune, să se ia de la dînşii şi să se trimită
aici" 43 •
Este edificator faptul că ţăranii, în numele Constituţiei şi al drep-
turilor proclamate, pentru apărarea lor cer arme. Conducerea locală -
ca de altfel şi cea centrală - şovăielnică, începînd să se teamă de avîntuJ
revoluţionar al maselor, cere să nu se dea arme slugilor, ci numai stă
pînilor. Cele două linii de acţiune ies în evidenţă cum nu se poate mai
dar. Aceste linii de a acţiona diferit au adus prejudicii revoluţiei.
40 Iată un document semnificativ:
„Cinstitului Departament din Lăuntru
Cîrmuirea judeţului Buzău.
„D. Petrache Filitis, arendaşu moşiei Macoveiu dintr-acest judeţ, prin jalbă
către Cîrmuire au făcut arătare, că de la 23 ale trecutului Iulie anul următor,
ar fi protestat către fosta administraţie, împotriva locuitorilor clăcaşi după acea
moşie, că i-ar fi lăsat bucatele nesecerate pe cîmp, în stare de a se întrebuinţa
numai pentru fin şi paie, cerindu-şi asigurarea întru aceasta, cu măsurătoria
locurelor cele rămase nesecerate, şi întrebuinţate în loc de fin. Pentru care
foasta administraţie cu inţelegerea Cinstitului Departament din Lăuntru, au po-
runcit a se face acea asigurare, prin îndatoriria de despăgubire cit mai în
grabă. Dar după vremile de atunci, neputînd face subcîrmuirea nici o punere
la cale, au rămas şi pînă acum în această simţitoare pagubă, cerere făcînd
a-şi afla îndestularia. Nisce asemenia dar pretenţii ivindu-se mai adesea la
Cîrmuire, ·ia să socotesce datoare a supune cunoscinţi Cinstitului Departament,
rugindu-să plecat a i se da cuvenita dezlegare, de urmaria ce trebuie să facă
la acest fel de împregiurări.
Cîrmuitor .. .Samurcaş Secretar T. Dimitriade(?)
(Rezoluţie:) Să stea pînă să va face obştească hotărîre pentru împrejurări
de asemenea fire. nov. 5 Anul 1848 .. „ luna octombrie 26. nr. 7377. Sec. I."
(Bibl. Acad. R.P.R., mss. rom., mss. 3886, fila 94).
41 Anul 1848 ..., T. IV., p. 211.
42 Vezi rezoluţia la petiţia amintită.
'L1 Rezoluţia e pusă de subadministratorul plăşii Cimpului.
O. BADI1'A
178
Peste cîteva zile revoluţia din Ţara Rominească avea să fie înăbuşită
în singe. La 13 septembrie 1848 armata otomană, în frunte cu Fuad
Paşa, trecind peste trupurile bravilor pompieri din Dealul Spirii, a intrat
în Bucureşti arestînd pe revoluţionarii care n-apucaseră sau nu voiseră
să se retragă. După ce au înăbuşit rezistenţa din Capitală turcii au con-
tinuat înaintarea prin judeţe urmărind pe revoluţionari şi restabilind
pretutindeni vechea ordine reacţionară. Indată după înăbuşirea de către
turci a revoluţiei din Bucureşti şi judeţele învecinate, au intrat în Ţara
Romînească - venind din Moldova - şi trupele ţariste.
La Buzău, generalul ţarist Ltiders cu concursul forţelor reacţionare
locale 44 a trecut la arestarea revoluţionarilor din oraş şi împrejurimi.
Numai în primele zile au fost arestate peste 50 de persoane45• Printre
arestaţi se aflau Pitarul Caloian Cătănescu, fost prezident de magistrat
al oraşului, Vasile Grădeanu, învăţător la şcoala naţională în oraş. Petre
Suciu Mureşanu, învăţător la seminarul Episcopiei, sudit austriac,
Vasile Şepcaru, diaconul lpatie 4 ~.
Scarlat Voinescu, deşi a~se posibilitatea să fugă peste graniţă 47 ,
a preferat să rămînă în ţară, ascunzîndu-se în comuna Valea Teancului;
aici el a fost arestat fiind trădat de vărul său, colonelul Voinescu.
Arestările continuau. Ţărani, negustori, învăţători, preoţi, partici-
panţi activi sau bănuiţi că ar fi participat la revoluţie au umplut
beciurile poliţiei.
•
• •
O cercetare atentăa evenimentelor de la 1848 în partea de est a
Tării Romineşti ne-a dat posibilitatea să găsim mărturii ce vorbesc
despre luptele unor polonezi, avind sediul la mănăstirea Vintilă Vodă
din judeţul Buzău, dar care erau răspindiţi atît în judeţul Buzăului,
cit şi in R. Sărat. Se pune în mod firesc întrebarea: cum ajunseseră
aici şi ce urmăreau. !năbuşirea mişcării revoluţionare din Polonia a
constituit cauza principală pentru care polonezii au emigrat. Monarhiştii
constituţionali sau democraţii republicani acţionau pentru Polonia dina-
fara graniţelor ei.
La sfirşitul lunii martie, şi mai ales în aprilie, documentele semna-
lează participarea unor polonezi la mişcări organizate de boierii liberali
moldoveni 0 . Mulţi polonezi au reuşit să se strecoare în Moldova chiar
în primăvara şi în vara anului 1848 sub pretextul de a cumpăra sare şi
tutun 49 •
t4 Primele arest.Ari au fost efectuate dupA lista ce o dăduse Filatei loco-

tenent episcopal al Buzăului (vezi I. D. Petrescu, Buchetul, p. 55). '
: C. Golesc u - V art Ic, 1848. Zile revoluţionare, 1898, p. 416.
Anul 1~48„„ T. V„ pp. 170-171. Diaconul Ipatle este I. D. Petrescu,
autorul lucrArh Buchetul, urmat de diverse cuget4ri alese Tirgovişte 1889
47
I. D. P e t r e s c u, op. dt„ p. 54. ' ' ·
411
Anul revoluţionar 1848 in Moldova, I, pp. 252-253, 225, 258.
411
Ibidem, pp. 24-27, 94-101, 108, 128-142, 146-149, 163-164, 165-166; vezJ
şi pp. 79-80.
REVOLUŢIA DIN î 8·'8 J'.i BUZA U
179
Polonezii din Moldova - numai la Iaşi se aflau circa 500 - erau în

cea mai mare parte sub influenţa democraţilor 50 •
Guvernul Provizoriu al Ţării Romîneşti ia legătură cu gruparea
democratică poloneză de la laşi. Iniţiatorul acestei acţiuni este probabil
C. A. Rosetti, despre care Zablocki scria: „Rosetti era partizan al demo-
craţilor noştri şi a primit rece pe Bodmer" 51 •
Monarhistul Zablocki observase cu regret că toţi acei care luaseră
parte la mişcarea de la 1848 din Ţara Romînească se declaraseră par-
tizani ai republicanismului şi că, deşi îi acordau toate atenţiunile şi
prietenia, „urmau mai mult indicaţiile democraţilor noştri decît ale
mele" scria el. Şi Zablocki în înfumurarea lui de aristocrat credea că
aceste relaţii, ce se înfiripau între republicanii polonezi şi cei romini,
s-ar datora în parte şi faptului că democraţii poloni îi duceau mereu
în eroare pe revoluţionarii romîni, ... „cum că în Polonia răscoala este
iminentă şi va izbucni în scurt timp" 52 • întărirea legăturilor democra-
ţilor polonezi cu revoluţia din Ţara Romînească devine evidentă. Un
număr de 113 polonezi 53 pleacă să ajute revoluţia romînească. Condu-
cătorul lor era Carol, cetăţean de origine maghiară, care îşi schimbase
numele din Eysag în Gheorghe Skarlati şi îşi zicea Charles de Palle54
El fusese recrutat la Galaţi, de unde a plecat la 10 iunie 55 în fruntea
unui grup de polonezi spre Iaşi 55 , şi de aici, mai tîrziu, spre moşia Buda
Mică din Dorohoi a lui Ioan Loga. Ioan Loga - care era una şi aceeaşi
persoană cu Jean Logea - Radziszewcki - era înrolatorul general al polo-
nezilor. Ioan Loga colabora cu cneazul Dimitrie Cantacuzin la înrolarea,
pregătirea, apărarea şi înzestrarea înrolanţilor. Unitatea polonezilor
democraţi a plecat în august din aceste locuri sub conducerea lui
Gheorghe Skarlati-Carol, spre Ţara Romînească, pe un drum foarte
anevoios, dar ferit de pericolul unei întîlniri cu cazacii ce se aflau în
Moldova în special pe apa Bîrladului şi care făceau dese patrulări 57 •
50 Vezi raportul lui Butkiewicz, în P. P. Pan ai te s cu, Emigraţia poloneză
şi revoluţia romînă de la 1848, Bucureşti, 1929, pp. 37-39.
st P. P. Pan ai te s cu, op. cit., p. 103.
5-:! Ibidem, p. 102.
53 Mss, rom., nr. 3863, f. 184 de la Bibl. Acad. R.P.R., arată numărul de 113
polonezi. I. D. Pe t re s c u, în op. cit., scrie de 78 polonezi, iar B. I o r g u l e s cu
în Archiva . . „ Iaşi, 1892, vol. III, nr. 2-3, p. 132 scrie, bazat pe informaţiile
culese la faţa locului, că numărul polonezilor variază între 70 şi 100.
54 P. P. Pan ai te s cu, op. cit„ pp. 43-44 şi 37.
55 Ibidem, p. 42.
56 B. I org u 1 e s cu. op. cit„ scrie că ei plecaseră din Polonia; dar nu aduce
nici o dovadă.
rn Documentul 6906 emis de Cîrmuirea judeţului Buzău la 12 octombrie
1848, care foloseşte date din adresa Starostiei Putnei cu nr. 7860 şi din porunca
Departamentului din Lăuntru al Moldovei, precizează că au trecut la 4 sep-
tembrie 113 poloni călări şi pe jos, care au mers prin fundul Leşunţului (pro-
babil Valea Birului Leşilor) din Ţinutul Bacău, au străbătut de acolo· pe la
Sticlărie prin pădure pe la poalele muntelui Zboina Verde din Ţinutul Putnei,
şi de acolo prin Fu_ndul Vrancii prin munţi în Valahia. (Bibl. Acad. R.P.R.,
mss. rom. nr. 3862 f. 184).
O. BADINA
180
Drumul pe care au mers se poate stabili cu oarecare aproximaţie.

Ei au mers pe valea riului Caşin, pe la poalele muntelui Zboina Verde,
prin comuna Mănăstirea Caşin, au trecut peste riurile Putna, Zăbala,
peste Vrancea ajungind la mănăstirea Poiana Mărului de unde s-au
îndreptat spre mănăstirea Vintilă Vodă. Grupul acesta de polonezi. inten-
ţiona să meargă la Bucureşti pentru a se alătura revoluţionarilor romîni;
pe drum însă, fiind informaţi că revoluţia a fost înăbuşită, s-au oprit
la Vintilă Vodă şi la Lopătari.
Samurcaş, noul cirmuitor al judeţului Buzău - trimis de căimă·
cămie după înăbuşirea revoluţiei - aflind de existenţa acestor polonezi,
raportează. la 22 septembrie, Departamentului Treburilor din Lăuntru că
un grup ,.de polonezi şi alţi străini vagabonzi, întru înţelegere şi cu
revoluţionarii din Prinţipat, s-au ivit în partea locului preumblîndu-se
prin munţi şi avindu-şi statornicia mai cu seamă la mănăstirea Vintilă
Vodă, şi care în sfirşit s-au fost statornicit în tîrgul Rimnicului, avînd
misia a prinde, a cerceta şi a bintui pe curieri şi alţi trecători ce s-ar
arăta cu orice poruncă ori însărcinare împotriva cauzei lor" 68 •
Subadministratorul plăşii, însoţit de trupe ţariste, a plecat imediat
în urmărirea polonezilor. După mai multe hărţuieli şi ciocniri, în care
parte din polonezi au fost omoriţi, parte răniţi, - puţini şi-au salvat
viaţa ascunzindu-se prin păduri - rezistenţa acestor revoluţionari cura-
joşi a fost infrintă. La 30 septembrie Samurcaş raporta că la locul unde
îşi avuseseră polonezii sediul, a găsit „un geamantan plin de hărţi,
cărţi tipărite. broşuri, publicaţii revoluţionare, jurnaluri in limba leşească"
şi alte documente compromiţătoare. pe care le-a înaintat lui Li.iders 59 •
Aceasta a fost soarta tragică a detaşamentului democratic polon ce
a încercat să ajute revoluţia rominească, nu numai cu sfatul şi ajutorul
diplomatic, ci şi cu fapta, cu arma, ca pe propria lor revoluţie. Cu toate
că acest detaşament n-a ajuns să lupte efectiv pentru revoluţie, se observă
că polonezii din gruparea democrată au înţeles că, ajutind revoluţia
rominească, ajutau lupta pentru independenţa Poloniei. Ei vedeau în
cauza luptei rominilor cauza luptei popoarelor aservite, vedeau inte-
resele rominilor unite cu interesele polonilor. vedeau în realizarea luptei
poporului romîn, reali:z.area luptei lor60 •
• • •
La 14 septembrie Scarlat Voinescu, administratorul judeţului Buzău,
schimbase pe Anton Dimboviceanu din postul de subadministrator la
plasa Cimpului, punind in locul său pe Lascăr Gavrilescu61 • Se vede cA
cele petrecute la Bucureşti nu erau cunoscute în această zi la Buzău.
Peste 4 zile însă, Samurcaş - noul administrator - comunica Derpar-
• Anul 1848 ... T. IV., p. 487.

Dl Ibidem. T. IV., pp. 611-612.
• Acest lucru îl înţeleseră şi cei din gruparea lui Czartoryski (vezi P. P. P a-
n a i te s c u op. cit., pag. 55-56, 67-68).
ei Bibl. Acad. R.P.R., mss. rom., mss. 3879, f. 276.
REVOLUŢIA DIN 1848 IN BUZAU
181
tamentului din Lăuntru „lista arătătoare de numele amploaiaţilor" din

judeţul Buzău 62 :
Nr.1 Nume'.e şi prenumele Plăşile şi plaiul Observaţiune
----------------
1 li d. Parucicu Antonache
Dîmboviceanu la plasa Cîmpului din cei buni
2 d. Pitaru Ioan Brezeanul la plasa Sărătii idem
3 I d. M.ihalache Pleşoeanu - Tohani idem
4 d. Dmu Bagdat la plasa Buzău idem
5 d. Sărdaru Mihalache Anton - Pîrscovu nou
6 d. Ştefan Poenar - Slănic vremelniceşte
7 d. Hoţocan Pleşoeanu poliţaiu, oraşu Buzău nou
8 d. Iancu Marghiloman prez. la magist. idem vechiu
Departamentul ţinea însă să precizeze: „ ... se încuviinţează rîn ·

duirea poliţaiului, a prezidentului magistratului şi a patru din subcîr~
muitori ce se văd a fi din candidaţii aleşi pentru aceste slujbe în anul
1847; iar pentru dumnealui Mihalache Arion şi Ştefan Poenaru şi care
nu sînt din numărul acelor aleşi candidaţi, Departamentul n-a primit
încuviinţarea lor rînduire mai înainte de a-şi da acea Cinstită Cîrmuire
motivul care a silit-o să se abată de instrucţiile ce i s-au dat, prin
chemare la această slujbă şi din cei ce nu figurează în alegeri" 63 • In
legătură cu numirile din 18 septembrie urmează un schimb de scrisori
64
în care se fac unele precizări • La 5 octombrie în locul lui Mihalache
Pleşoeanu de la Tohani, este orînduit subadministrator Iancu Hariseescu65 •
Un număr de 24 proprietari din aceste părţi se ridică împotriva numirii
lui Hariseescu. Tn scrisoarea trimisă Marii Vornicii a Treburilor din
Lăuntru, la 9 octombrie 1848, aceşti proprietari scriau următoarele:
1
„Vremurile de suferinţă şi de republică au trecut şi cu naşterea legiu-

irilor ţării credem să fim scăpaţi de orice nenorocire; cînd înaltele două
puteri ce ne sprijină şi bunii noştri patrioţi ar hotărî chiar să să dea pre-
facerea vechilor instituţii, nu putem crede că printr-însa ar vroi vreo-
dată să împileze pe credincioşii lor fii la suferinţa ce i-ar apăsa ... Pe
bazele acestea venim plecaţi a supune în cunoştinţa bunei oblăduiri că
nu putem fi bine mulţumiţi a avea între subcîrmuitori în locul lăcuinţei
noastre unde ne avem proprietăţi şi interesuri sfinte pe un om ce nu-l
socotim capabil. Zicem astfel că dumnealui, Iancu Hariseescu, ce-l vedem
orînduit aici la noi în Plasa Tohanilor, nu este nici pămîntean, nici
proprietar, nici ales după legi, nici nobil, nici cunoscut de vreun om cu
sentimente, nici că a ocupat asemenea slujbă. Decît ştim numai că a fost
orînduit de căpeteniile Constituţii revoltante sub administrator în plaiul
Teleajenului şi au îngropat Regulamentul Organic. Aşadar dacă sfîntuJ
62 Bibl. Acad. R.P.R., mss. 3883, f. 4.
63 Ibidem, mss. rom., mss. 3883, f. 5, vezi şi f. 3.
64 Ibidem, mss. 3083, f. 33, f. 34.
65 Ibidem, f. 51.
O. BADI:-:A
182
Regulament au pătimit şi au înviat ca să se mîntuiască, dacă aicea între-

noi sînt destui judeteni bărbaţi, care au putut să slujească în cugetul
stăpînirii şi dacă o dată sint candidaţi aleşi cu formele cerute, cum s-ar
putea îngădui asemenea funcţionari. Ne rugăm dar plecaţi ca să se facă
in viitor cele ce se va chibzui după dreptate" 66•
Şi Departamentul Trebilor din Lăuntru comunică Cirmuirii Buzăului:
la 11 octombrie 1848, că nu este de acord ca numirea subadministra·
torului Iancu Hariseescu la Tohani, întrucit face parte din acea categorie
de oameni necunoscuţi pentru ştiinţa, capacitatea .Şi cinstea lor, oameni
care nu s-au auzit de a fi vreodată în vreo slujbă publică şi că ar merita
un asemenea post, acei oameni - continuă documentul - „nu vor face
<lecit a îngădui sau a fi organ a nelegiuirilor săvîrşite" 67 •
Deci „vina" pentru care Hariseescu nu putea fi subadministrator
la plasa Tohanilor s-ar reduce la următoarele:
- nu fusese candidat pentru asemenea slujbă pină la 1847;
- nu era pămintean, nici proprietar, nici ales după legi, nici nobil,
şi nici cunoscut de vreun „om cu sentimente".
- Hariseescu fusese „orinduit de către căpeteniile Constituţii revol·
tante" în plasa Teleajenului.
- Acelaşi Hariseescu „a îngropat Regulamentul Organic 11 •
Proprietarii se speriaseră cind au văzut că la conducerea subadmi-
nistraţiei vine un om ce „îngropase" Regulamentul. Spaima lor era
mărită şi de faptul cA acest om venea tocmai cînd starea de spirit din
acest plai atinsese maximum de încordare.
DupA înăbuşirea revoluţiei. slujbaşii instalaţi în plasa Tohani de
noul guvern reacţionar au gAsit momentul sA se îmbogăţească pe diverse
cA.i. Locuitorii din mai multe sate au fost bătuţi pentru a da vite şi bani
în afara obligaţiilor considerate legale. Aceste abuzuri băneşti şi mate-
riale au speriat locuitorii din sate; unii şi-au părăsit „vetrele şi chiar
indeletnicirea muncii pămintului de toamnă şi alte cîmpeşti interesuri" 68 •
Alecu Antonescu, Dinu Căpraru şi Ghiţă Dorobanţul - cu ştirea sub-
administratorului M. Dimboviceanu - iau în mod abuziv bani din toate
satele pllşii Tohani. Numai din satele Breaza, NAeni, Proşca, Glodeanu,
Siliştea, Cotorca, Pietroasa, Finţeşti, Jugureni au luat 1141,11 lei 89 •
Guvernul face anchetă prin Pantazi Popescu în urma reclamaţiei lui
Pitaru Rlducanu, îngrijitorul moşiei Cluceresei Anicăi Filipeasca, deoa-
rece aceste abuzuri, făcindu-se şi asupra locuitorilor din satele de pe
moşia Cluceresei, atingeau şi interesele moşiei. Ţăranii începuseră să-şi
plriseascl satele, deci moşiile Anicăi Filipeasca rămîneau fără braţe de
muncA70 • Se hotărăşte să fie pedepsiţi cei vinovaţi spre a fi un exemplu
pentru ceilalţi slujbaşi.
1111 Biblioteca Academiei R.P.R., fila 59 f.V., 62 r.
l'I Ibidem, rnss. 388, f. 52-53.
• Ibidem, mss. 3888, f. 73.
111 Ibidem, mss. 3888, f. 73.
'III Ibidem, rnss. 3888, f. 49, 46, 76, vezi şi f. 71, 75, 77, 88, 89, 108, 109,
110, 111.
REVOLUŢIA DIN 1848 [N BUZA\J 183
Abuzuri se comiteau nu numai de aparatul pus să facă ordine, ci şi

de boierii ce se simţeau în siguranţă în prezenţa acestui aparat birn-
cratic pus de ei pentru a le apăra interesele.
Se vede clar că după înăbuşirea revoluţiei de la 1848, sub diferite
pretexte, ţărănimea era jefuită. Năzuinţa ei de a-şi face dreptate socială
fusese înfrîntă.
•
• •
Analizînd evenimentele de la 1848, chiar numai pentru judeţul şi
oraşul Buzău, se pot face citeva observaţii interesante din punct de vedere
teoretic, care se pot extinde şi argumenta pe măsură ce se extinde cer-
cetarea faptelor şi din alte judeţe.
In timpul revoluţiei din 1848, în judeţul şi oraşul Buzău, o serie
de demnitari au îndeplinit, în anumite perioade, diferite funcţii. Pitaru)
Ion Brezeanu la 30 iulie este numit de Scarlat Voinescu subadministrator
la plasa Sărăţii 71 • La 18 septembrie, Samurcaş, administratorul trimis de
Căimăcămie, îl numeşte în acelaşi post72 • De asemenea, pe Mihalache
Pleşoianu, la aceleaşi date, îl găsim numit de aceiaşi oameni admini-
strator la plasa Tohani. Iancu Marghiloman, care la cererea lui Bălcescu
fusese înlocuit cu Cătănescu Caloianu, în septembrie după înăbuşirea
revoluţiei este adus de reacţiune prezident la magistrat 73 •
La 12 iulie, pentru unele bănuieli ce s-au ivit asupra subadministra-
torului plaiului Buzău, b. Nicu Bagdat fusese îndepărtat de Scarlat
Voinescu, recomandîndu-se în locul lui Tache Sibiceanu74 ; după venirea
lui Samurcaş, îl găsim la acelaşi plai în această funcţie 75 • S-ar putea
enumera multe cazuri asemănătoare numai în oraşul şi judeţul Buzău.
Rezultă de aici că boierimea romînă n-a fost o clasă omogenă. Partea
ei liberală a furnizat unele elemente pe care s-a sprijinit revoluţia de
la 1848. Atitudinea acestei părţi a boierimii nu se datora unor resortud
proprii, ci ea era determinată de puternicele presiuni exterioare exer-
citate asupra ei de către ţărănime şi de către pătura revoluţionară a bur-
gheziei. Numai prin această prismă putem explica de ce după înăbuşirea
revoluţiei, Departamentul djn Lăuntru, unealta prin care boierimea
încerca să pună „ordine" - adică să restatornicească starea de lucruri
de pînă la 11 iunie 1848 -, a ordonat pedepsirea acelor ce s-au făcut
vinovaţi de abuzuri în plasa Tohani, precum şi despăgubirea ţăranilor
jefuiţi.
Samurcaş avertizase de la 18 septembrie Departamentul din Lăuntru
că a aflat „duhurile de pe aici foarte întărîtate, coprinse de neîncredere şi
lepădate de feluri de nădejdi zadarnice" 76 • Deci şubrezenia poziţiei noului
71 Bibl. Acad. R.P.R., mss. rom„ mss. 3890, f. 49.

'72 Ibidem, mss. 3883, f. 4.
7a Ibidem, mss. 3883, f. 4.
74 Ibidem, mss. 3879, f. 114.
75 Ibidem, mss. 3883, f. 152.
76 Ibidem, mss. 3883, f. 3.
]84- O. BADINA
guvern reacţionar şi mai ales teama de eventualele mişcări ţărăneşti îl fac

să meargă înainte. Lucrul nu trebuie înţeles ca o spărtură în politica in-
ternă reacţionară a boierimii, ci ca o inconsecvenţă impusă boierimii de
către masele de ţărani în special
•
• •
Analiza evenimentelor de la 1848 în această parte a ţării ajută la
demonstrarea existenţei condiţiilor pri~lnice apariţiei revoluţiei, deci
infirmarea tezei „importuiui de revoluţie", şi în acelaşi timp dovedeşte
revoluţionarismul ce cuprinsese masele. Această analiză, redusă chiar
numai la evenimentele din oraşul şi judeţul Buzău, aduce o oarecare
fundamentare la ceea ce spunea N. Bălcescu: „Revoluţia romînă de la
1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi viitor, fără
altă cauză decit voinţa întimplătoare a unei minorităţi sau mişcarea
generală europeană. Revoluţia generală fu ocazia, iar nu cauza revoluţiei
romîne. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor'177•
Analiza evenimentelor petrecute la Izlaz, Bucureşti şi Valea Pra-
hovei, nu este încă suficientă pentru a ne da o imagine com-
pletă a caracterului de masă al revoluţiei paşoptiste. Nu numai ce s-a
intimplat în această parte a ţării înseamnă revoluţia romînească de la
1848. Este nevoie de o analiză temeinică a materialelor ce oglindesc revo-
luţionarismul maselor la 1848 pe întregul teritoriu al Ţării Romineşti
O astfel de analiză, in afară de faptul că este absolut necesară, ne-ar da
şi posibilitatea să înţelegem toată grandoarea luptei eroice a poporului
nostru intr-un moment crucial al existenţei sale.
17
N. BA l ce s cu, Opere, voi. I. Editura Academiei R.P.R., 1953, p. 307.
ACTIVITATEA TEHNICO-ECONOMICĂ DESFĂŞURATA
DE CAROL MIHALIC DE HODOCIN lN MOLDOVA
de CONSTANTIN TURCU
Printre transilvănenii care au venit în Moldova, în prima jumătate

a secolului al XIX-lea - alături de S. Bărnuţiu, August Treboniu Lau-
rian, V. Burlă, D. Stoica, V. Fabian, Damaschin Bojinca, Samuel Botezatu,
doctorul Cihac, A. Papiu Ilarian, arhitectul Freiwald şi alţii - şi s-au
dedicat cu tot sufletul ridicării şcolilor naţionale şi mai ales acelei Aca-
demii Mihăilene pe care au dus-o către noua ei formă de învăţămînt
superior în limba romînă, universitatea, a fost şi „montanistul" Carol
Mihalic de Hodocin.
Majoritatea acestora au venit în timpul domniei lui M. Sturza (1834-
1849), socotită în general ca favorabilă - din unele puncte de vedere -
evoluţiei statului moldovenesc de atunci. Tendinţele progresiste din
acest timp îşi au însă începutul în guvernarea predecesorului său, căr
vunarul Ion Sandu Sturza voievod (1822-1828), şi s-au desfăşurat sub
climatul legiuirilor Regulamentului Organic - prima constituţie a Prin-
cipatelor Romîne - care, deşi a fost calificat de Marx drept „o expresie
pozitivă a goanei după supramuncă", a avut totuşi şi unele principii ce
au dus la o bună organizare administrativă şi judecătorească a ţării,
precum şi la un progres cultural şi, în oarecare măsură, chiar economic.
Gh. Asachi, care a fost un om de cultură, un tehnician şi un no-
vator, şi domnitorul M. Sturza au adus în ţară, prin anul 1838, pe Carol
Mihalic de Hodocin, inginer „montanist", adică ... eolog, constructor, şi
chiar geograf, un om cu foarte multe idei, care stal-u"lea ştiinţa tehnică
a vremii lui, şi care merită, - fără îndoială - o prezentare cît de sumară,
în paginile volumului de faţă.
Figura lui Mihalic de Hodocin este importantă, atît pentru că a fost
directorul şi organizatorul celei dintîi şcoli tehnice la noi - fiind adus
iniţial în acest scop - dar şi pentru că a fost specialistul în problemele
tehnico-economice ale ţării, deci omul necesar noilor forme de dezvol-
tare ale vieţii economice de la jumătatea secolului al XIX-lea. El a fost
constructorul de care s-a servit Gh. Asachi la zidirea fabricii sale de
hîrtie din Piatra-Neamţ - prima în acest fel din ţara noastră - precum
şi specialistul de care s-a folosit C. Conachi la întemeierea fabricii de
C. TURCU
186
fier de la Negrişoara - Broşteni de asemenea cea dintîi din ţară.

Hodocin a fost acela care avea să îndrumeze mai mulţi ani începu-·
turile industriei moldoveneşti din prima jumătate a secolului trecut, în •
calitate de angajat al Ministerului Lucrărilor Publice; şi aproape nimic
nu avea să se pună la cale, în legătură cu bogăţiile solului şi cu dezvol-
tarea economică în general, fără avizul său, dat în urma unei atente
cercetări locale şi a unei analize ştiinţifice făcute în prealabil, cum se va
vedea din cele ce urmează. , •
• •
Dar cine a fost acest personaj, al cărui prestigiu de tehnician a
dominat activitatea economică a Moldovei la jumătatea secolului trecut?
Căutînd informaţii în lucrările tipărite, am putut afla doar atîta: că
l-au cunoscut contemporanii mai puţin decit îl cunoaştem noi azi!
In Dicţionarul Contemporanilor (al lui Dimitrie R. Rosseti), publicat la
1898, citim: „Hodocin (Carol Mihalic de). Notiţe biografice lirpsesc. A fost
primul director al Şcolii pentru Arte şi Meserii, înfiinţată la Iaşi în
1840. A fost adus din străinătate de către domnul Moldovei, Grigore
Ghica". (Desigur greşit, fiind adus de Mihail Sturza).
Paharnicul C. Sion scrie: „Hodocin, ungur şi de naţie şi de credinţă,
cu meseria mehanic; în Domnia lui Mihai vodă Sturza, l-au adus pentru
Şcoala de Meşteşuguri şi l-au făcut comis" 1•
In Dicţionarul Enciclopedic Cartea Romînească, 1932, găsim: „Hodocin,
Carol Mihalcea (sau Mihalic de H.), tehnician din Ardeal, chemat de
domnitorul Mihail Sturza în Moldova în 1840, ca director al Şcoalei de
Arte şi Meserii din Iaşi. A publicat un studiu asupra mineralelor din
judeţul Suceava (Baia) şi un proiect pentru întemeierea de băi publice
(1843)".
N. Iorga ii menţionează in Istoria lnv4ţ4mîntului Rominesc, ară
tindu-1 de neam ceh (p. 252).
Enciclopedia romină a lui C. Diaconovici2 îl arată „de naştere din
Ardeal" şi director al Şcolii tehnice pentru Arte şi Meserii din laşi, în-
fiinţată 1840 de M. Sturza vodă, ca „un nou mijloc de propăşire a Mol-
dovei", avind 6 ateliere conduse de maiştri aduşi din străinătate.
In sfirşit, cercetătorul ponderat şi meticulos G. T. Kirileanu de ase-
menea ne dă citeva referinţe asupra lucrărilor şi preocupărilor monta-
nistului Hodocin, în unele din publicaţiile sale 3•
S. Reli, ocupindu-se de activitatea didactică a lui Hodocin, îl con-
sideră de origine ceh şi crede că după 1848 a plecat din ţară şi n-a mai
revenit 4•
C. S i o n, Arhondologia Moldouei, Iaşi, 1892, p. 407.
1
C. DI ac o no vi c I, Enciclopedia Romină, vol. II, Sibiu, 1900, p. 708.

2
J G. T. K ir i le anu, Fabrica de fier a logoftltului C. Conacht (1844), în
„~vista Isi?ricA Ro~lnă", vol. XVII (1947), fasc. 1-11, pp. 115-119; Proprietatea
~tne~r, laşi, 1900; ş1 acelaşi cu A. Popov ici, Descrierea moşiei regale Broşteni
dm 1udeţul Suceava, Bucureşti, 1906, pp. 25, 98, 99.
4
S. Re 11, Cehi in trecutul şcolar şi artistic al Rominflor (in Revista de
Pedagogie" - Cernăuţi, anul III (1933), caietul 3-4, şi extras, pp. 7-i'o.
ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN lN MOLDOVA 187
Indreptîndu-ne atenţia către

izvoarele documentare, sîntem în mă
sură să completăm informaţiile despre acest personaj. în fondul arhivistic
al Secretariatului de Stat al Moldovei 5, existau înainte de ultimul război
cîteva dosare cu ştiri despre originea acestui specialist în probleme eco-
nomice. Redăm cîteva însemnări: „M. de Hodocin, nobil din Ungaria,
de neam vechi, din 1355". Sau: „M. de Hodocin, originea, nobilimea,
meritele - pentru obţinerea de cin", adică grad de boierie.
Totuşi, în ultimul timp, s-au mai găsit şi alte izvoare de informaţie 6 •
Un memoriu din 1839, înaintat Ministerului Cultelor din Iaşi, de către
„Carol Mihalic nobil de Hodocin", are caracter autobiografic, cu date
foarte interesante şi, de asemenea, alături de el este un raport al Comi-
tetului Academic, datat 25 ianuarie 1839. Spicuim din ambele urmă
toarele:
„Iscălitul, după ce au încheiat în Ungaria, la Academia Ca.şovii
(Kaschau), cursul filozofiei şi s-au înzestrat cu teoretice cunoştinţe de
mineralogie şi economie, au practicat la minele de fier ale contelui
Emerih Ceachi la Crompah (Krompach) în Ungaria; apoi au purtat acolo,
în curs de doi ani şi 9 luni, sarcina de director acelor moşii . . . pe care
iscălitul au lăsat-o numai din cauza morţii părintelui său, ce era pro-
prietar al fabricii de hîrtie de la Belniţ (Belnic), pentru că însuşirea sa
de fiu mai mare îi cerea să se îngrijească de a ei direcţie şi aceea a
părinteştii averi. După aceea ... focul distrugînd fabrica ... iscălitul au
fost orîndator la moşia Sviniţi a contelui Paul Szirmay în comitatul Aga-
uiavar (Alba-Ujvar), după care au trecut ca orîndator al crăeştii fabrici
de hîrtie din Roşcaţi (Roskany), pre care au reformat-o după sistema
cea mai noua . . . "7 .
• w
Hodocin continuă că, în dorinţa de a-şi pune mai bine în practică

ştiinţa şi experienţa, şi-a lăsat patria venind în Moldova şi că, pe lingă
conducerea fabricilor menţionate şi a cunoştinţelor de economie rurală,
dovedite la administrarea unei ferme model, el se crede în stare a orga-
niza „Institutul economic şi atelierul mecanic" ce urmează a se înfiinţa
în Ia.şi. Deosebit de acestea, el arată că se pricepe la construcţia bina-
lelor economice (hambare, grajduri, velniţe, cărămidării, mori şi altele),
cum şi la formarea prin şcoală a meşterilor lăcătuşi, dulgheri şi strun-
gari. Nici de sistemul exploatării ocnelor de sare nu este străin, arată
el în memoriul citat.
Din altă parte8 aflăm că în urma memoriului său, Comitetul Aca-
demic i-a cercetat actele şi a aflat că Hodocin este „nobil ungur" din
comitatul Ţipe, este căsătorit, are 38 de ani (era deci născut la anul
1800) şi a venit cu paşaport din Transilvania, unde are strînse legături.
5 Arhivele Statului Iaşi, transportul 1764, opisul 2013, dosarul 721, p. 317
{distrus de bombardament).
6 Arh. St. Bucureşti, fondul Ministerului Cultelor, Moldova, dosar 318 1837,
f. 16 şi 21 (semnalat de Gh. Ungureanu).
1
Ortografia corectă a unor nume de localităţi, închise în paranteze. i-a fost
comunicată de prof. Mag6ş Gyi:irgy de la Academia din Budapesta.
8 Arh. St. Buc., dosar cit., f. 17.
C. TURCU
188
Ştirile acestea foarte preţioase ne lămuresc îndeajuns multiplele

preocupări ale lui Carol Mihalic de Hodocin. El lucrase atît în industria
fierului, a hirtiei, cit şi în agricultură, şi venise în Moldova - unde
totul era la început - să-şi arate puterile, încredinţind autoritatea de
stat că se va sili să aducă ţării însemnate servicii, spre a-şi cîştiga con-
sideraţia publică.
Dar, iată şi alte ştiri care ne întregesc cunoştinţele despre formaţia
intelectuală şi pregătirea lui Hodocin. lntr-un dosar cu hîrtii intrate
şi ieşite in anii 1861-1864 de ]a Biblioteca „N. Bălcescu" din Iaşi, se
află o listă cuprinzind donaţia „d-nei Agnes Hodocin". Sint cărţi, bro-
şuri, ziare, manuscrise etc. . . . dintre anii 1768-1859, înscrise în 88 de
titluri şi numărind 174 de volume.
Cărţile sint mai toate în limbile germană şi franceză. Cităm cîtevq
grupe din această importantă colecţie: prezentări de opere de artă, istoria
Ungariei, studiul metalelor, despre montanistică (1817), dicţionare mon-
tanistice, istoria salinelor din diferite ţări. dreptul montanistic, aurăriile
romano-dacice (1780) de Jonnes Seivert tehnica săpării fîntînilor arte-
ziene, despre băi, despre geologie, ştiinţe naturale, chimie, matematici:
arderea cărămizilor, a varului şi ghipsului, arta cărămidăriei, cunoaş
terea pămîntului (Hartmann). arhitectura morilor, facerea pivniţelor,
despre velniţe, tehnologia fabricilor, despre fabricile de „gumi" şi „făină
picluită", despre fabricile de oţet, pregătirea cleiului pentru stolerie,
despre arta meseriilor, maşini şi unelte, uneltele casnice, plugul nou,
şcoala pădurilor, ştiinţa pădurii, ştiinţa moşiilor (1802), economia cîmpului,
instrucţiuni agricole, creşterea cailor (1781), şcoala duminicii, statutele
naturaliştilor, arta, fotografia, iluminarea caselor şi străzilor, enciclo-
pedii, atlase geografice etc ...
De asemenea, din manuscrisele proprii, cităm: modele de construcţii,
construcţii in lemn şi piatră, construcţii de cazarme şi case de provian-
turi, caiete de planuri ale oraşelor, caiete de modele hidraulice şi cup-
toare metalurgice, tabloul terenurilor mineralogice şi modele de instru-
mente miniere, planuri de cultivarea pădurilor şi grădinilor, instrumente
şi construcţii în lemn pentru economia casnică, planul drumului apelor
şi izvoarelor de la Şapte Oameni şi Aron Vodă, planul drumului apelor
din Iaşi (1843), planul părţii arse din Bucureşti in 1847 etc. 9 •••
O cercetare sumară în instrumentele de evidenţă ale bibliotecii au
dovedit că nu se mai păstrează toate cărţile care au fost donate. Iată
dar desluşite multe lucruri pentru cunoaşterea omului. Intr-adevăr, bi-
blioteca lui Carol Mihalic de Hodocin este oglinda preocupărilor sale.
Orice discuţie şi comentariu sînt de prisos in această privinţă. Lista
donaţiei respective nu are nici o dată. Ea se află, cum am menţionat,
în dosarul corespondenţei pe 1862-1864. Deci, în acest interval a murit
Hodocin. Toate eforturile noastre de a afla data precisă şi locul morţii
lui Hodocin au rămas pină acum infructuoase.
Lista completă a donaţiei a fost publicată în Anuarul general al Instruc-
11
ţiei publice pe 1862-1864", partea a IV-a, pp. 111-i'1e.
ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN IN MOLDOVA 189
Din primii ani ai sosirii lui Hodocin în Moldova, ne-au rămas nişte
propuneri ale sale de a se înfiinţa la noi un institut de agricultură me-
canică - din care a ieşit însă o şcoală căreia i s-a spus „Institutul
Agronomic" - precwn şi o „Şcoală de mecanică practică", al cărei direc-
tor şi profesor a fost numit 10 el la 3 martie 1839. Deschiderea acestor
şcoli s-a făcut ceva mai tîrziu.
In „Albina Romînească" din 1840 se publică o notă în legătură cu
necesitatea şcolii de meserii. Se arată acolo că experienţa de toate zilele
ne dovedeşte tot mai mult folosul pe care-l oferă ţării „crearea unei
clase hi.dustriale dintre pămînteni". Pentru aceasta s-a hotărît înfiin-
ţarea unei Şcoli de Arte şi Meserii sub conducerea lui C. Mihalic de
Hodocin 11 •
Ceva mai tîrziu se publică 12 prospectul „Şcoalei de Arte şi Meşte
şuguri" din Iaşi, întemeiată de Epitropia Invăţăturilor Publice din Mol-
dova. Se arată că s-a zidit o clădire anume, pe locul grădinii şcolii fetelor,
cu intrare prin Uliţa Măjilor 1 :;. Director 'a fost numit Mihalic de Hodocin.
Profesorii vor fi aduşi de peste hotar. Elevii vor fi numai moldoveni -
probabil ca o măsură luată împotriva infiltraţiei în ţară, în acel timp,
a meşteşugarilor „străini sudiţi". In anul I urmau a fi admişi 12 mili-
tari cu locuinta în cazarmă - în vederea formării cadrelor de meşte
şugari pentru trebuinţele armatei - 12 ucenici „din afară" (externi), con-
tribuind astfel la ridicarea ucenicilor existenţi pe lingă diferiţi meşteri,
şi 12 ucenici interni, dintre fiii satelor.
Specialităţile ce se predau în şcoală erau: rotăria, fierăria de fabrică,
lăcătuşeria, strungăria, săidăcăria (pielăria) şi maşinăria. Cursurile aveau
o durată de 4 ani. În duminici şi sărbători urmau a se face cursuri teo-
retice: învăţăturile morale, citire, scriere, desen liniar, aritmetică şi
altele. Epitropia avea în grija sa organizarea atelierelor şi procurarea
instrumentelor. Deschiderea cursurilor s-a făcut în ianuarie 1841.
Activitatea lui Hodocin ca profesor şi director la Şcoala de Arte şi
Meserii din Iaşi este foarte interesantă şi merită să fie cunoscută. De ea
se leagă, în bună măsură, dezv0ltarea meseriilor şi tehnicii la noi. Azi
însă nu mai avem posibilitatea s-o studiem, căci întreaga arhivă veche
a Şcolii de Meserii s-a pierdut în timpul ultimului război.
Se păstrează în schimb, la Arhivele Statului din Iaşi, dosarul de
înfiinţare a şcolii, de unde se pot culege totuşi multe date cu privire la
evoluţia şi importanţa şcolii 14 •
In 1843, Ion Ionescu (de la Brad) a fost numit director la „Şcoala
de maeştri", în locul lui Hodocin 15 •
10
Arh. St. Buc., dosar cit. f. 16, 26.
u „Albina Romînească", XI (1840), nr. 24, p. 93.
12 Ibidem, XI (1840), nr. 97, pp. 391-392.
13
Cam pe locul unde azi se află clădirea fostului Liceu comercial (str.
Alecsandri).
14 Arh. St. Iaşi, tr. 1759, op. 2008, dos. 2253 şi mai ales tr. 1764, op. 2013,
dosar 1318.
15
Ibidem, tr. 1772, dos. 4404, p. 416 şi nr. 43978, p. 104.
C. TURCU
190
Ceea ce l-a atras însă mai mult pe Hodocin, din primii ani ai venirii
sale în ţară, a fost bogăţia solului şi subsolului. De aceea el şi-a îndreptat
atenţia mai întii asupra pădurilor şi zăcămintelor miniere.
După o excursie ştiinţifică făcută în Carpaţii Molodovei, a ieşit la
1840, din „Tipografia Institutului Albinei" din laşi (cu voia cenzurii), o
broşurică de 24 de pagini, intitulată Observaţii asupra stării pădurilor din
Valeo. Bistriţei :le Sus, de K. Mihalic, nobil de Hodocin, profesor al Aca-
demiei.
Această broşură a fost retipărită 16 în 1842, în acelaşi „Institut" al
„,Albinei", la un loc cu un alt studiu, intitulat Despre lucrarea minelor de
metal, de data aceasta însă titlul de profesor al Academiei nu s-a mai
adăugat sub numele autorului. De altfel, căutîndu-1 pe Hodocin între
profesorii Academiei Mihăilene, nu l-am găsit. El a fost însă, cum am
văzut, profesor şi director al primei Şcoli de Arte şi Meşteşuguri din
laşi şi membru în Comitetul Academic. Lucrarea citată a atras atenţia
marelui poet M. Eminescu. pasionat de toate problemele însemnate ale
ţării, şi care a republicat-o in ziarul „Curierul de Iaşi" 17 , menţionind şj
data de apariţie 1840.
In studiile pe care le-a făcut in munti, Hodocin spune că n-a putut
trece cu vederea pădurile ele fiind „cele mai inseminate producturi a mun-
ţilor şi a economiei naţionale". El arată îndoita importanţă ţi pădurilor,
pentru valoarea lemnului şi pentru inriurirea pe care o au asupra climei.
„ln ţările unde s-au stirpit pădurile - scrie Hodocin - clima s-a schimbat,
izvoarele s-au astupat, piraiele au secat şi dealurile s-au făcut pentru
totdeauna neroditoare. Trebuie totuşi un echilibru, adaugă el, căci şi
pădurile prea multe inispresc temperatura şi fac o climă prea umedă.
Foloasele pădurilor sint multiple. Ele ne dau materialul de incAlzit că
minele şi acela de purtat f abricile de sticlă, de faianţă, de porţelan, de
fier, aramă şi plumb; apoi lemnul pentru construcţii, pentru corăbii,
pentru stolerie, butnărie şi rotărie".
După aceste generalităţi. Hodocin îşi notează informaţiile culese din
cercetările sale, arătind că pădurile de pe Valea Bistriţei vor favoriza
în viitor dezvoltarea celor mai însemnate industrii, care vor scoate
„odoarele minerale din sinul pămintului", făcind să „sporească şi să
indămineze fericirea şi cultura ţării''. El consideră Bistriţa ca un „mi-
nunat canal firesc. carele împreună Moldova cu Orientul, şi pre carele
cu lesnire se pot trimite, pină în ţările străine, toate felurile de pro-
ducturi naturale şi industriale".
Dar „viziunea" lui Hodocin contrastează cu realităţile constatate.
Acum „iconomia pădurilor (precum poate şi aiurea, iar mai ales în această
parte a ţării), din nenorocire se află în cea mai tristă stare". El con-
stată la 1840, o exploatare abuzivă, pentru un export necumpătat, ceea
111
A. Vere s s, Bibliografia Romino-Ungară, III, p. 17.
ri „Curierul de lllfi", anul IX, nr. 69 şi 70 din 20 şi 23 iunie 1876.
ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN lN MOLDOYA 191
ce se vede din „numeroasele şi peste analoghie aflătoarele ferestrăe,

din toată valea cea mare a Bistriţei cu ale ei lăturalnice văi, unde pă
durile se mistuesc printr-un catahrisis (abuz) vrednic de tînguire".
Pe lingă această situaţie, Hodocin constată şi alte rele obiceiuri:
proprietarii şi sătenii distrug pădurile pentru hrana vitelor, în
lipsă de nutreţ; sau, ceea ce-i mai grav, ei dau foc la păduri ca să-şi
lărgească imaşurile! Astfel, în cîteva ceasuri, piere rodul a sute de ani
şi în urmă rămîne cenuşa purtată de vînt ! Un asemenea jalnic tablou a
văzut Hodocin la Negrişoara, în cuprinsul Dornelor. Autorul atrage aten-
ţia, arătînd că, urmîndu-se astfel, Valea Bistriţei va ajunge în scurtă
vreme numai st în ci şi pietriş gol, fără nici un preţ pentru ţară, nici
pentru agricultură şi creşterea vitelor, şi aceasta va fi şi în dauna dez-
voltării industriilor metalurgice pentru care se întrevăd mari posibilităţi.
In continuare, Hodocin se ocupă de speciile de arbori din Valea Bistriţei
şi mai ales de specia superioară din jurul Ceahlăului, numită Crin (sau
Larix europeae), pe care îl aseamănă cu cedrul din Liban. O descriere
amănunţită a acestui arbore - condiţiile lui de creştere şi înmulţire,
multiplele întrebuinţări ale lemnului, florilor, scoarţei, răşinii, - ni-1
arată pe Hodocin, nu numai ca un bun „montanist", dar şi botanist şi
chimist.
•
„ „
Preocupări pentru exploatarea minieră în afara ocnelor de sare
a căror valorificare este veche - s-au ivit mai insistent la noi, după
ce a intrat în funcţiune Regulamentul Organic. S-au prevăzut, în
această legiuire, articole speciale cu privire la bogăţiile miniere, desco-
perirea şi condiţiile exploatării lor (art. 165 din Regulamentul Moldovei
şi art. 178-179 din cel al Munteniei). Nu intrăm în amănunte. Vom
aminti numai că în Moldova cercetările mineralogice propriu-zise au
început încă din anul 1832. Ştim acest lucru din cîteva acte 18 privi-
toare la activitatea geologului rus Lizel, care a fost însărcinat de Mir-
covici să se informeze asupra istoricului bogăţiilor Moldovei, şi să stu-
dieze, la faţa locului, organizarea sistemului de exploatare, după care
urma să înainteze un r:aport.
Deşi nu este cunoscut studiul lui Lize!, ne sînt cunoscute în schimb
rezultatele cercetărilor făcute, şapte ani mai tîrziu 19 , de Carol Mihalic
de Hodocin, directorul Şcolii de Arte şi Meserii din Iaşi, care au fost
publicate în rezumat, în text paralel romîn şi francez, la 1841, sub titlul
Relaţiile despre cercetările geognostice în Moldova. Partea a doua a aces-
tei lucrări, ,intitulată Despre mijloacele prin care pot spori şi înflori mi-
nele într-o ţară înzestrată cu munţi de metale. spre folosul ţării, are un
caracter practic, propunind alcătuirea unei legi a minelor după modelul
18
Arh. St. laşi, tr. 1764, op. 2013, dosar 394.
19
ln textul romîn se arată că cercetările s-au făcut în 1836, ceea ce trebuie
să fie o greşeală de tipar, în loc de 1839; iar în textul francez, data nu figurează
în nici un fel.
C. TURCU
192
celei din Austria, pe care o rezuma m cîteva puncte principale. Drept

încheiere, Hodocin cere pregătirea specialiştilor minieri la Academia din
Şernniţ20.
Studiul a fost retipărit 21 sub titlul Despre lucrarea minelor de metal,
împreună cu Observaţii asupra pădurilor din Valea Bistriţei, la „Institutul
Albinei", în 1842. Ambele broşuri sînt iscălite de Carol Mihalic „nobil
de Hodocin", profesor al Academiei.
El arată că, din însărcinarea Epitropiei învăţăturilor publice, a cer-
cetat în vara anului 1839 munţii din nord-vestul Moldovei, făcînd în-
semnate descoperiri „montanistice", ceea ce l-a îndemnat să scrie această
broşură.
Cu exemple din ţările străine, şi în special din Ungaria, Hodocin
demonstrează că dezvoltarea economiei miniere sporeşte avuţia publici
şi chiar populaţia ţării.
Alături de lucrările miniere propriu-zise, se dezvoltă atîtea meşteşu
guri auxiliare, manufacturi şi fabrici de tot felul, care toate duc la
păstrarea în ţară a capitalului public. Dacă nu se ajunge la un echilibru
între import şi export, „ţările străine - scrie el - sug din Moldova pe
fiecare an mari sume de bani".
Mai departe. autorul arată ce zăcăminte de fier, aramă, plumb, ar-
gint ş.a. a găsit pe Valea Bistriţei, lingă Broşteni, şi că a descoperit
acolo chiar urme vechi de exploatare.
Cu toate acestea, spune Hodocin, .,adevărul este că azi (la 1839), nici
cea mai mică unealtă de plug, nici o potcoavă, nici un cui măcar nu
se face in ţară, fără să se aducă fier de peste hotare", cînd „întregi
păduri putrezesc neîntrebuinţate, sau parte se ard cu risipă, cînd, cu
un cuvint, Moldova ar fi in stare a produce nu numai fierul cit tre-
buieşte în ţară, dar încă şi pentru exportaţie în ţările ce au lipsă de
acest metal".
Din lipsa metalelor, .,ţăranul, fiind aice sărac, nu este în stare a-şi
cumpăra scumpul fier trebuitor pentru pregătirea unui plug bun, şi
lucrează cu ale sale nedeplinite unelte de arat; cu carul său cel nefere-
cat oboseşte puterea boilor şi isprăveşte abia pe jumătate (lucrul) pe
care un ţăran din Germania sau din Franţa le-ar isprăvi tot, în acel
timp, cu unelte mai perfecţionate".
In încheiere, Hodocin arată că exploatarea minieră inflorind, şi cu
ea toate ramurile ei industriale, ar aduce după sine şi înflorirea agricul-
turii, atit de înapoiată în timpul său!
• • •
Studiul econom1e1 mm1ere l-a preocupat mereu pe Carol Mihalic
de Hodocin. Astfel, aflăm cA in&inte de 1845, „fostul director al Şcolii
de Meşteşuguri din Iaşi a cercetat cu deamănuntul minele părăsite din
lll Studiul a fost publicat în „Spicuitorul Moldo-Romin", pe iulie, august,

septembrie 1841, pp. 17-35.
21 A. Veress, op. cit„ p. 17.
ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN IN MOLDOVA
193
apropierea acestui tîrg (Baia); atît d-lui cît şi alţi mineralogi au aflat
urmele vechilor băi 'Şi făgăduiesc rezultaturi foarte folositoare" 22 •
în sfîrşit, cîţiva ani mai tîrziu, Hodocin a publicat o lucrare23 in-
titulată Descrierea sinoptică a mineralelor din munţii Moldovei, runde ana-
lizează 29 de metale pe care le-a descoperit în special pe Valea Bistriţei,
în cercetările sale. Lucrarea, cuprinzînd şi alte informaţii în legătură
cu industria fierului, este deosebit de interesantă pentru epoca respec-
tivă şi completează pe aceea mai veche de care s-a amintit, Despre
lucrarea minelor de metal, care s-a bucurat la timpul ei de atenţia
cuvenită.
Sub rubrica „Revista Economică", M. Eminescu24 - deşi nu sem-
nează, cum îi era obiceiul cît timp a condus acest ziar ieşean - scrie
următoarele despre lucrarea lui Carol Mihalic de Hodocin privind minele
(băile) de metal: „Lucrarea, din care mai jos publicăm o parte, este
veche în privinţa timpului, scrisă fiind în anul 1839, în urma însărci -
nării ce i se dăduse d-lui Mihalic de Hodocin, de a face cercetări geo-
gnostice în munţii Mold.Jvei. Totuşi nu ştim ca pînă acum (la 1876) să
se fi utilizat sfaturile pe care le dă autorul, sau să se fi folosit cineva
de descoperirile sale. Din acest punct de vedere lucrarea are valoarea
actualităţii, căci atît foloasele în perspectivă, pe care le-ar prezenta
lucrarea minelor, cît şi locurile în care autorul a descoperit straturi de
metal nu sînt azi mai mult cunoscute decît la 1839! Afară de aceea,
scrierea mai e de însemnat prin împrejurarea că e desigur una din cele
dintîi scrieri romîneşti, cuprinzînd vederi de economie politică, într-o
vreme în care nimeni nici visa la asemenea lucrări. Despre limbă
nu mai vorbim. Ea este mai bună de cît limba tuturor jurnalelor poli-
tice de astăzi".
•
.. „
Cu ocazia cercetărilor geologice făcute, Hodocin şi-a oprit atenţia
şi asupra zăcămintelor de sare pe care le-a găsit mai ales în munţii
din împrejurimile oraşului Piatra, unde a revenit de multe ori în cali-
tate de constructor al fabricii de hîrtie înfiinţată de Gh. Asachi.
La 1842, el raportează Sfatului Administrativ al Moldovei, rezultatul
cercetărilor, arătînd că a făcut sondaje „geognostice" în munţii despre
miazăzi de Piatra, pe moşia Săvineşti (mănăstirească), şi la poalele
muntelui Bourul, şi mai spre sud în munţii Boghiului şi Bogoslov, lingă
malul Bistriţei.
Hodocin găseşte aici bogate izvoare sărate şi la mică adîncime, chiar
blocuri de sare albă, de calitate foarte bună. El bănuieşte - după
întinderea stratului de ipsos pe care l-a identificat - că masivul de sare
22 M. K o g ă 1 ni ce anu, Ştefan cel Mare în Tîrgul Băei; articol publicat în
„Album istoric şi literar" pe 1845. pp. 55 şi urm., precum şi în acelaşi album pe
1846. Reprodus şi de A. Oţetea, M. K o g ă 1 n i c e a n u, Opere, I, p. 665.
31 Apărută în „Foiletonul Zimbrului", nr. 19 din 29 mai 1855, pp. 145-150.
24
„Curierul de Iaşi", IX, 71, p. 3 din 25 iunie 1876.
C. TURCU
194
este foarte mare şi anume, de la Ocnă, pe sub Calu-Iapa, Bogoslov,

Gîrcina, Bălţăteşti, Slatina lingă Neamţ, şi merge pînă la Ştefăneşti la
Prut. Fără îndoială, ipoteza lui Hodocin a fost exagerată. Limita stra-
tului de sare n-ar putea trece spre nord de localitatea Tg. Neamţ, unde
găsim în adevăr izvoare sărate.
Hodocin arată foloasele ce le-ar trage statul dacă s-ar deschide o
ocnă lingă Piatra, de unde sarea s-ar putea transporta uşor pe plute,
pînă la Galaţi şi de acolo mai departe, pentru export. El se of eră să
prezinte Sfatului Administrativ un plan de lucru bine studiat, pentru
săpături sistematice, pentru ca autoritatea de stat să se asigure că cerce-
tările sale sumare sint demne de toată încrederea.
Raportul lui Hodocin s-a bucurat de atenţia cuvenită, însă a rămas
fără urmare din cauza opoziţiei lui A. Villara, otcupcicul ocnelor de la
Tg. Ocna. Acesta arată greutăţile ce i s-ar crea dacă ar fi silit să deta-
şeze o parte din lucrători şi unelte pentru noua ocnă. Un îndelungat
timp aceasta n-ar produce nimic, iar ocna veche şi-ar stînjeni activi-
tatea şi s-ar decla1·a o criză în producţia ţării. Proiectul a rămas ino-
perant25.
Preocupările lui Hodocin în această direcţie revin în 1849, cind pu-
blică un foarte interesant articol 26 intitulat Sarniţile sau ocnele Mold·ovei,
însoţit de o planşă reprezentind O sţen.ă la gropa Ocnelor in care se văd
soldaţii de pază. Articolul are următoarea notiţă explicativă: „extract
din un memoar of ici al al vrednicului nostru montanistic, comisul Se.
Mihalic de Hodocin". De data aceasta, cercetătorul studiază vechiul sis-
tem de lucru in ocnă, alcătuind un memoriu istoric ce cuprinde valo-
roase date documentare şi de terminologie specifică meşteşugului res-
pectiv.
•
• •
Dar spiritul născocitor al tehnicianului Hodocin n-avea odihnă, ci
era mereu in căutare de noi izvoare de venituri pentru prosperarea stării
economice a ţării şi locuitorilor ei.
La 18 februarie Ul43, Hodocin face un raport către Sfatul Admini-
strativ, pentru îmbunătăţirea vieţii economice, propunind crearea şi altor
ramuri de activitate naţională.
In acest scop, el arată că in fiecare ţinut trebuie să ia fiinţă cite o
„potaserie naţională". Potasa produsă aici va fi folosită în agricultură şi
în industria sticlei, aşa cum se procedează in Germania, unde această
industrie s-a întins mai ales în regiunile sărace, în care locuitorii erau
obligaţi să depună cenuşa.
Hodocin face următcarea socoteală: dacă cei 120 OOO birnici din
Moldova ar fi obligaţi a da anual numai cite 36 oca cenuşă fără plată,
z Arh. St. Iaşi, tr. 1316, op. 1488, dosar 377; precum şi Uricarul, VIII, pp.
210-214.
:1& „Calendar pentru Romini", 1849, pp. 15-23.
ar rezulta un total de 4 320 OOO oca cenuşă, din care ar ieşi 528 OOO oca
potasă, care socotită la 1 leu oca, ar valora 528 OOO lei. Scăzînd cheltuie-
lile de fabricaţie, de cel mult 180 OOO lei, ar rămîne Visteriei un venit
net de 348 OOO lei, care sumă ar putea servi - scrie Hodocin - la înfiinţa
rea unei „bănci naţionale" pentru ajutorarea şi îmbunătăţirea economiei
rurale. Este aici o idee precursoare a înfiinţării Creditului Agricol de
mai tîrziu, credite care însă n-au fost folosite în mod raţional.
Pentru fabricarea potasei, Hodocin arată că n-ar trebui decît 3 căl
dări mari, de fier vărsat, 24 căzi de lemn pentru leşie şi un cuptor simplu
de calcinat.
O dată potasa fabricată în cantităţi mari, s-ar putea porni la in-
dustria sticlei, de care ţara are atîta nevoie 27 •
... • ...
In sfîrşit, treC€m în revistă şi alte proiecte şi cercetări făcute de
Carol Mihalic de Hodocin, în cursul rodnicei sale activităţi tehnico-eco-
nomico-ştiinţif ice.
In 1842, Hodocin obţine un privilegiu - un fel de monopol - pentru
înfiinţarea unei fabrici de luminări în Moldova. Avea deci şi dreptul de
a achiziţiona seul de la abatoare, şi de a fabrica feştila necesară. Probele
prezentate de Hodocin erau superioare luminărilor ieşite din fabrica
postelnicului Teodor Ghica, prin aceea că se foloseau „mijloace chimice
şi tehnice" de producţie 2 ~.
N-avem cunoştinţă despre întemeierea şi funcţionarea ~cestei fabrici,
ca şi despre crearea altei fabrici de lumînări 29 , „fără miros", pentru care
obţinuse privilegiul din 1349.
Hodocin a rămas totuşi un specialist în această problemă a ilumina-
tului, căci la 20 septembrie 1857, Sfatul orăşenesc din capitala laşi cere
instituirea unei comisii mixte spre a-şi spune cuvîntul asupra proiectului
prezentat de lohan Levandovschi, pentru luminarea cu gaz (gazogen) a
oraşului laşi, în care ,comisie a fost propus şi comisul Mihalic -de Ho-
docin30.
Din presa tirr-pului 31 aflăm că el prezentase în şedinţa publică a
Academiei Mihăilene, la 28 martie 1843, „disertaţia" sa despre „Proiectul
pentru băi publice şi o şcoală de înot". Comunicarea a fost tipărită în
acelaşi an, într-o broşură, avind caracter de propagandă pentru educaţia
fizică şi sport3!!. Hodocin propune a se realiza acest proiect pe locul sterp
din vale de „curtea veche", unde se află un lac vechi, mîlit şi părăsit,
Uricarul, VIII, pp. 215-218.

'n
Arh. St. Iaşi, tr. 1764, dosar 4315, f. 114, 115.
28
29 Ibidem, tr. 1316, dosar 1089.
:iJ Ibidem, tr. 1772, dosar 38292, f. 1.
31
„Foaie pentru minte, inimă şi literatură" (Braşov), nr. 20 din 17 mai 1843.
32 Titlul complet este următorul: Proiect pentru băi publice şi o shoală de
înotat, de Mihalic de Hodocin, director shoalei de arte şi Disertaţia despre folosul
unui asemenea aşezămînt, cetite în seanţa publică a Academiei, din 28 mart.
laşi, Institutul „Albinei", 1843 (28 pagini în 8°).
C. TURCU
196
care s-ar curăţi şi i s-ar stabili legătura cu Bahluiul, printr-un canal ce

s-ar săpa. Pentru a scoate mai mult în evidenţă valoarea acestei „scăl
dători reci", Hodocin aduce în sprijin o sumă de citate din literatura
clasică - din antichitate şi pînă la acea dată - conţinînd cugetări în
legătură cu apa şi cu rolul ei miraculos în păstrarea sănătăţii şi a vieţii
în genere. Nici acest proiect n-a fost realizat atunci.
Tot din presă, aflăm că Hodocin făcuse cercetări pentJ::u a vedea ce
posibilităţi sînt spre a se deschide o mină de cărbuni la Comăneşti
Bacău 33 • Problema cărbunilor de pămînt i s-a părut, desigur, tot atît de
vitală pentru economia ţării ca şi cea a pădurilor şi metalelor. De aceea,
nu peste mult timp, aflăm de o nouă încercare a sa de a crea o industrie
minieră. In 1858 Iacob Cihac adresa caimacamului Vogoride o cerere,
pentru un privilegiu de înfiinţare a unei fabrici, băi de fier, la Tarcău,
unde - spunea el - Mihalic de Hodocin a descoperit, pe moşiile mănăsti
rilor, roci fieroase de bună calitate şi cărbune de pămînt 34 •
In sfirşit, la 1853, Hodocin depusese, la cererea guvernului, un proiect
pentru construirea unei căi ferate pe care ar urma să se transporte sarea
de la Tg. Ocna la Galaţi. Construcţia ar fi costat un milion de lei şi
Hodocin însuşi, cunoscînd slabele puteri ale statului, propune ca sa.rea
şi alte produse să se transporte pe Siret, cu dubase purtate de remor-
chere cu vapori, ca în ţările apusene~ 5 •
• • •
După cum s-a arăt.st, desigur, activitatea cea mai intensă a lui
Hodocin s-a desfAşurat însă in domeniul cercetărilor mineralogice şi
industriale, în scopul creării unei industrii naţionale „ca element vital
al statului, in dezvoltarea sa economică".
Aceste idei noi ale timpului se citesc în preambulul a numeroase
privilegii domneşti, acordate pentru înfiinţarea de fabrici, în scopul
de a „preface producturile cele crude şi de puţin valor, în manufacturi
folositoare ... ceea ce împuţinează exportaţia somelor însemnătoare din
ţară ... "
In 1841, il găsim pe Hodocin la Piatra-Neamţ, întemeind acolo
intiia fabrică de hirtie din Moldova - aceea a lui Gheorghe Asachi,
de la Petrodava (sau Cetăţuia-Bolovoaia), despre care s-a scris o scurtă
monografie in anii trecuţi~.
Entuziasmul produs cu ocazia deschiderii fabricii - eveniment
care a avut loc la 8 noiembrie, o dată cu onomastica voievodului Sturza
şi cu deschiderea Şcolii publice din Piatra în noul ei local - s-a con-
semnat în „Albina Rominească" din 16 noiembrie 1841. Corespondentul
33 „Albina Romînească" pe 1849.

M Arh. St. laşi, loc. dt.
• Ibidem, doc. P. 539/117.
311 Vezi G. Ungureanu, Fabrica de hirtie a lui Gh. Asachi, de la Petro-
dava (Anuarul Liceului de băieţi „J>etru Rareş" din Piatra-Neamţ pe 1933-34).
De asemenea V a 1 e r ian Popov i I= i, lnceputurile industriei de hirtie din Mol-
dot'a, în „Analele Ştiinţifice ale Uni\'ersităţii Iaşi", tomul I, fasc. 1-2 (1955).
ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN lN MOLDOVA 197
din Piatra-Neamţ relatează că „pe culmea zidirii măreţe" flutura „ban-

diera naţională" şi din munţi răsunau buciumele păstorilor şi sineţele
plăieşilor. Un arc de triumf la intrarea în fabrică purta inscripţiile:
„întîia fabrică a Moldovei" (pe o parte) şi „fie o mie" (pe cealaltă parte
a arcului).
Asistenţa a vizitat fabrica cu „maşinile", şi celelalte clădiri „din
care se alcătuieşte această colonie născătoare", primind explicaţii de la
Mihalic de Hodocin. Apoi s-a pus în funcţiune fabrica şi, în 40 de minute,
maistrul şef a scos de sub teasc primul teanc de hîrtie, avînd filigrana
„M 1841 ", M fiind iniţiala numelui domnului ţării.
Din această fabrică - mo3ra purtată de apă - „mînofăptură a
ţării" cum o numeşte corespondentul, a ieşit o mare cantitate de hîrtie
(fabricată din cirpe), pe care o întîlnim în arhivele vechi, distingîn-
du-se prin filigrana cu capul de bou sau alte semne şi uneori anul
fabricării.
In altă publicaţie
a vremii 37 s-a consemnat de asemenea importanţa
creării industriei de hîrtie, şi articolul respectiv este însoţit de o
stampă înfăţişînd construcţia impunătoare a fabricii de la Piatra.
Dar fabrica lui Asachi n-a putut rezista mult timp în faţa con-
curenţei producţiei străine, cu toate eforturile făcute de întemeietor,
de a crea o industrie naţională şi de a forma muncitori specialişti din
rîndurile populaţiei băştinaşea 8 •
„ • •
Problema alimentării oraşului Iaşi cu apă potabilă era destul de
acută acum o sută de ani.
Specialistul multilateral Hod.ocin a fost chemat la 1848, de Epitropia
Apelor şi Sfatul Administrativ, să-şi spună cuvîntul şi să dea o soluţie
şi în această problemă. Astfel, el arată că debitul de apă s-ar mări, în
cel mai scurt timp, cu cel puţin o treime, dacă s-ar planta o întindere
de 8-10 fălci teren împrejurul izvoarelor captate la Aron Vodă şi Şapte
Oameni. Copacii preferaţi in acest scop ar fi acei care-şi „ trag umezeala
de hrană mai mult din atmosferă decît din pămînt", adică: nucul, fagul.
mesteacănul, teiul, paltinul, alunul şi alţi arbori şi arbuşti 39 • Dar proiec-
tul hidrologului Hodocin n-a fost pus .în aplicare, căci dealurile Aron
Vodă şi Şapte Oameni sînt ş! azi tot neplantate.
Totuşi, dintr-o scriere despre oraşul Iaşi 4 c, aflăm că lucrările de
aducerea apei începuseră în 1843 şi durară pînă la 1847, după planul
şi conducerea „inginerului montanist şi hydraulic Mihailiuk de Hodocin".
din care plan rezultă că s-au instalat atunci în Iaşi ţevi de fier 41 pentru
37
„Spicuitor Moldo-Romîn", Iaşi, 1841, pp. 150-153.
311
Arh. St. Iaşi, tr. 1785, op. II/2035, dosar nr. 6, f. 17-29.
39 Ibidem, tr. 176_4, op. 2013, dosar 114, f. 409.
40 Vezi N. A. Bogdan, Oraşul Iaşi, p. 386.
41 La 1845, ţevile comandate la uzina „Rusberg" din Banat au fost instalate

sub conducerea tehnicianului Hodocin (Cf. I. C. Fi 1 i t t i, Domniile romîne sub
Regulamentul Organic, 1834-1848, Bucureşti, 1915, p. 539).
C. TURCU
198
14 cişmele publice şi 33 private, în lungime de 4086 stînjeni - în care

socoteală intră 1537 stînjeni conductă principală, de la Casa Apelor din
Ciric pînă la Casa Apelor de la Golia. Cantitatea de apă vărsată în
cişmelele din Iaşi atunci era de 75 şi 1/2 măsuri, socotite a 1 oca 3 litre
pe minută,
sau 189 360 1Jca în 24 ceasuri.
Prin 1850, funcţionarea canalizării de apă lăsa mult de dorit. Depar-
tamentul Lucrărilor Publice însărcinase tot pe Hod.ocin să facă un pro-
iect de renovare, ce a şi fost gata în ianuarie 1851. Prin aceste Hodocin
propune curăţirea izvoarelor existente atunci, şi punerea în funcţiune a
altora noi: de asemenea, repararea apeductului şi înfiinţarea de noi
havuzuri. El face un amănunţit deviz, arătînd cantităţile de materiale
necesare - intre care şi „marmură de Broşteni" - şi accesoriile· ce
urmează a fi aduse de la Viena 42 • Probabil, cea mai mare parte din devizul
lui Hodocin s-a realizat.
Cişmeaua monumentală, din faţa Mitropoliei, în stil gotic „toată
din fier forjat şi în parte aurit", avind o înălţime de 24 palme (circa
7 metri) şi o greutate de 3328 oca, s-a făcut în timpul lui Gr. Ghica
Vodă, după planul „inginerului hidraulic şi montanist C. Mihalic de
Hodocin" şi s-a turnat într-o fabrică din Moravia43 • Cum arată inscripţia
in limba romină şi latină, acest monument a fost „consfinţit indămî
nării publice" de Grigore Ghica la 1851.
Dar, o bună lucrare tehnică nu se putea face fără un plan de situa-
ţie şi, astfel, Hodocin făcuse incă din 1843 „Planul drumului apelor
Capitalei", închinat domnitorului M. Sturza 44 •
Acest plan, care este şi unul din cele mai vechi ale oraşului, se
află azi în Muzeul de Istorie Naturală din laşi.
Despre un alt plan al oraşului Iaşi, executat în 1857 de inginerul
topograf Hodocin, ne aminteşte N. A. Bogdan, în monografia sa46 •
ln iulie 1852, la cererea lui Vasile Pogor de a se lua măsuri de
repararea conductei de apă din laşi, Ministerul Lucrărilor Publice in-
sl.rcinează tot pe Hodocin să cerceteze starea instalaţiei de aducerea
apei şi să facă îmbunătăţirile necesare 40 • Lucrul desigur, a fost efectuat.
In rindul preocupărilor urbanistice, mai menţionăm că Departa-
mentul Lucrărilor Publice a constatat că pavajul făcut cu trei ani in
urmă din prisme de pin s-a deteriorat cu totul din cauza traficului
intens, şi a însărcinat pe comisul Mihalic, inginer de mine, să înceapă
pavarea străzilor Capitalei cu pietre cubice din gresie de Tarcău 47 •
•
• •
a Arh. St. Ia.şi, tr. 1764, op. 2013, dosar 114, f. 596 ...
u Calendar pentru Români pe anul 1853, Iaşi, „Institutul Albinei" pp. 78-79
şi planşa; N. A. Bogdan, op. cit., p. 389.
„ Vezi N. A. Bogdan,
• Ibidem. p. 57.
Oraşul laşi, p. 389.
C. I. A n d re e s c u, Iniţiative particulare de aducere a apei potabile la

411
laşi („Arhiva Rominească", VI (1941), p. 317).
n „Albina Rominească" nr. 90 din 13 noiembrie 1849.
Zăcămintele mm1ere descoperite, mai ales pe moşia Negrişoara

Broşteni a logofătului Costache Conachi, l-au determinat pe Hodocin
să stăruie pe lingă proprietar, ca acesta să ceară de la domnul ţării un
privilegiu pentru a înfiinţa o fabrică 48 , cu cuptoare şi maşini „pentru
sleire de fier", şi dreptul de a aduce acolo 60 de familii de mineri
străini, care să fie scutiţi de bir şi de havalele pe timp de 8 ani.
Cererea aceasta a fost aprobată şi lucrările de construcţie se efec-
tuau încă din anul 1843, cînd se constată prezenţa lui Hodocin la Ne-
grişoara. El avea de model fabrica 49 de la Iacobeni (Bucovina), care se
întemeiase în anul 1784.
Lucrul la construcţia fabricii lui Conachi nu mergea însă mulţu
mitor. Nenumărate greutăţi s-au ivit din partea proprietarului vecin,
Alecu Balş şi situaţia a durat pînă în 1849, anul în care a murit logofătul
Conachi şi cu el şi încercarea lui de a înfiinţa o fabrică.
Mai tîrziu, după 5-6 ani, Hodocin a încercat o dezvinovăţire 50 faţă
de acuzaţia ce i se adusese că „i-ar fi mîncat lui Conachi cam mulţi
bani cu construirea fabricii". El arăta că încercarea neizbutită a logo-
fătului C. Conachi „nu trebuie să descurajeze pe nici un bun patriot",
insistînd apoi asupra modului în care a cheltuit banii încredinţaţi pentru
înfiinţarea „fabricii mici de fier". Cu această ocazie Hodocin lasă frîu
liber imaginaţiei sale şi ne descrie cum se făcea în vechime exploatarea
manganului în dealul Fierului şi în văile Holdei şi Holdiţei de lingă
Broşteni.
Astfel el susţine că s-au găsit gropi părăsite şi zgură în apropiere de
satul Cotîrgaşi şi că s-ar fi descoperit acolo, în pămînt, un ciocan şi un
ilău în greutate de 50-70 oca, precum şi un cleşte mare. Toate aceste
unelte ar fi fost îngropate în vremea năvălirii tătarilor. Mai departe,
Hodocin arată că la Holda şi Holdiţa „se lucrau în vechime băi de
aramă". Nu numai straturile de calco-pirită ce se văd azi, stau mărturie,
dar - scrie el - aceasta se dovedeşte şi din năruitele gropi din coasta
sudică a muntelui Aluniş, unde din vechime se spăla aur.
Desigur, imaginaţia l-a dus cam departe pe Hodocin. Totuşi, el
ne dă cele mai autentice informaţii despre încercarea de exploatare
minieră contemporană lui şi la care a fost părtaş. El încheie pledoaria
astfel: „Un monument nepieritor ar întemeia patriotul acela care ar
48
Vezi G. T. K ir i 1 ea nu, Fabrica de fier a logofătului C. Conachi (1844),
în „Revista Istorică Romină", vol. XVII (1947), fasc. I-II, pp. 115-119. C. Turcu,
Vechi încercări de exploatare minieră în Moldova în „Studii şi cercetări ştiin
ţifice-istorie", anul VIII (1957), fasc. 2, Filiala din Iaşi a Academiei R.P.R.
1
49
Despre această întreprindere ne dă cîteva informaţii tot Hodocin în lucra-
rea amintită, intitulată Descrierea sinoptică a mineralelor din munţii Moldovei.
El arată că în anul 1853, fabrica a produs 26223 cîntare sau 1109 812 oca de fier,
cu 2 321 cîntare sau 102 124 oca de aramă, totul în valoare de 454 958 florini
sau 3 412 185 lei. Din aceştia au rămas proprietarilor 156 958 florini, adică 1 177 165
lei cîştig curat, iar amploiaţilor 298 OOO florini, adică 2 225 009 lei cîştig. La
această intreprindere îşi cîştigau existenţa 4500 de suflete - bărbaţi, femei şi
copii.
50
Vezi Descrierea sinoptică a mineralelor din munţii Moldovei.
C. TURCU
200
funda o fabrică de fier ... căci Moldova este înavuţită şi cu producte

minerale subterane, şi în viitor va avea băi proprii de fier, aramă,
plumb, argint şi foarte sigur că şi aur, care vor înainta industria şi
agricultura ţării ... şi care acum - scria el cu 100 ani în urmă - nu
se poate să progreseze cită vreme fiecare cuiu, plug, unelte agronomice
mai bune, toate se aduc din Germania, Anglia şi din alte ţări străine,
cu mari cheltuieli şi greutăţi ... "
Hodocin văzuse clar situaţia şi dădea de pe atunci alarma împotriva
aservirii economice a ţării.
•
• •
Dar activitatea multispecialistului Hodocin nu s-a terminat la Broş
teni - Negrişoara.
In „sama" şcolilor publice pe 1840, aflăm despre existenţa „Insti-
tutului pentru economia rurală" şi aici pe Carol Mihalic de Hodocin,
ca profesor practic şi director al Şcolii Mecanice, plătit cu 10 OOO lei pe an 51 •
ln 1841 se înfiinţaseră şi patru „Comisii îndemnătoare economiei
rurale". iar în comisia din laşi, care era centrală, unul dintre cei cinci
membri era Hodocin. lntr-una din şedinţele acestei comisii, la propu·
nerea lui, s-a votat 52 „uscarea văei Bahluiului şi colonizarea ei· cu
wilrtemburghezi".
La 1843, Leon Filipescu traduce din limba germană Manualul
popular de economie rurală şi Comitetul Academic deleagă pe Hodocin
să verifice traducerea in vederea publicării ei în volum 53 •
Şi albinăritul, una din vechile, frumoasele şi productivele ocupaţii
săteşti, i-a atras atenţia lui Hodocin încă de mult şi el n-a intîrziat să
se ocupe şi de această ramură, publicind un documentat articol intitulat
Albinele&•. După ce face un scurt istoric asupra albinăritului în trecut,
cind mierea şi ceara rominească se bucurau de o mare faimă în ţările
Europei, Hodocin explică decăderea acestei ocupaţii, arătînd că, o dată
cu pădurile, dispar şi prisăcile. El se ocupă in treacăt de viaţa albinelor,
de instinctele lor uimitoare, apoi de stupi, şi termină pledind pentru
inovaţii în cultura albinelor, adică pentru introducerea pe o scară
largă a stupilor sistematici.
In 1853 îl găsim ca redactor responsabil, alături de Leon Filipescu,
al publicaţiei .,Săteanul", foaie periodică pentru locuitori (adaos la Bu-
letinul Oficial al Moldovei), care a apărut o dată pe lună 65 , între
ianuarie-iulie 1853.
~ Arh. St. laşi, tr. 1764, p. 2013, dosar 238, f. 690.

v.ezi I. c. Fili t t 1•. Domnitle romine BUb Regulamentul Organic, 1834-1848,
Bucui.eşt1, 1915, p. 587: Vezi şi. Manualul Adminiatrativ al Moldovei, I, pp. 442-444.
V. A. U rec h 1 a, Istorta Şcoalelor, II, p. 271 şi Arh. St. Buc., fond Minist.
Cult., dosar 318/1837.
:.c C. M. de Ho doc i n, Albinele, în „Calendar pentru Romini" pe anul 1848
Iaşi, Inst. Albinei, pp. 28-33. '
. M Vezi N. Hodoş - Sad i I o nes cu, Publicaţiile periodice romîneşti, Bucu-
reşti, 1913, voi. I, p. 650.
ACTIVITAîEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN IN MOLDOVA 201
E uşor de înţeles că, în această foaie, Hodocin îşi expunea planul şi

sfaturile sale pentru prosperarea economiei agricole săteşti.
In 1857, el a cerut Departamentului Lucrărilor Publice aprobarea
de a înfiinţa o fabrică de praf de puşcă „după nec.părata trebuinţă ce
urmează de asemenea material pentru miliţie şi pentru facerea dru-
murilor".
Departamentul acordă un privilegiu pe 15 ani, în acest scop, ingi-
nerului montanist, comisul Mihalic de Hodocin, cu următoarele condiţii:
- proprietarul fabricii să fie dator a da pentru Miliţie şi pentru
lucrările publice, deschiderea drumurilor în părţile muntoase şi sfărîma
rea stîncilor din cale şi din apele de plutărit, 2000 oca de praf pe an,
de bună calitate, cu 11 lei oca;
- i se admite locul de două fălci întindere, pe moşia mănăstirii
Pîngaraţi, lîngă apa Tarcăului, la locul numit Gheuca, pentru care va
plăti embatic;
- i se avansează 9000 lei din leafa sa de inginer al statului şi i se
dă concediu în două rînduri cîte 4 săptămini, pentru punerea la cale a
fabricii;
- la particulari va vinde praful cu preţul pe care-l va putea lua.
In ianuarie 1860 Hodocin mai cere o bucată de loc pentru con-
struirea încăperilor trebuitoare personalului şi a rafinăriei pentru silitră,
mai departe de fabrică, spre a o feri de explozii. Totodată el cere ca
trecerea locuitorilor să se facă pe drumul vechi, mult mai priincios
decît drumul nou, care era prea apropiat de fabrică. În acelaşi an, Mi-
nisterul Lucrărilor Publice aprobă să i se dea lui Hodocin pensia pe
trei ani cu anticipaţie, spre a începe sfărîmarea stîncilor periculoase de
pe Bistriţa, pentru înlesnirea plutăritului, în scopul dezvoltării industriei
f orestiere56 •
ln 1861, Hodccin îşi vinde partea sa de asociat la fabrica din Tar·
cău, lui Moriţ B. Caţi. E ultima acţiune pe care o mai aflăm despre el.
.. • „
Am schiţat sumar, şi pe cît posibil, sistematic şi cronologic, activi-
tatea inginerului montanist Carol Mihalic de Hodocin.
Materialul pe care-l avem azi la îndemînă nu ne poate oferi mai
mult.
Ceea ce s-ar impune însă, pentru o cunoaştere temeinică a activităţii
acestui om, ar fi strîngerea într-un volum a tuturor publicaţiilor sale
(broşuri, articole din reviste, calendare şi gazete), precum şi a tuturor
memoriilor prezentate autorităţilor de stat, privind diversele probleme
de care am văzut că s-a ocupat în cursul vieţii sale.
S-ar aduce, astfel, o contribuţie însemnată la înţelegerea stadiului
de dezvoltare al ştiinţei economice de la jumătatea secolului trecut.
56
Arh. St. laşi, tr. 1774, op. 2022, dosar 231, şi fondul arhivistic al Mitro-
poliei laşi,
dosar 42.
PROIECTE DE INI<'IINŢARE A UNEI SOCIETAŢI ACADEMICE
IN VREMEA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA
de DAN BERINDEI
In prima jumătate a veacului trecut, a existat preocuparea de-a se

întemeia o societate literară sau academică, care să cuprindă în activi-
tatea ei toate provinciile locuite de romini. Preocuparea aceasta repre-
zenta reflectarea pe plan cultural a puternicelor tendinţe naţionale, care
se dezvoltă în condiţiile trecerii de la orînduirea feudală la cea capi-
talistă, cind era caracteristică - arată Lenin - trezirea vieţii naţionale
şi a mişcărilor naţionale, lupta împotriva oricărei asupriri naţionale,
crearea de state pe baze naţionale „ca premise ale dezvoltării capi-
taliste" 1• Cultura naţională sprijinea realizarea ţelurilor fundamentale
ale burgheziei, care - încă în ascensiune - lupta pentru instaurarea
a noi relaţii de producţie prielnice dezvoltării şi infloririi ei economice.
Cultura naţională milita pentru înlăturarea relaţiilor feudale, pentru
asigurarea pieţei interne, pentru unitatea şi independenţa naţională.
Cadrele înguste ale vieţii culturale de pină atunci nu mai puteau face
faţă noilor cerinţe ale s1Jcietăţii, iar necesitatea de a antrena masele
populare în luptă alături de ea impune burgheziei să militeze pentru
lărgirea cadrului de desfăşurare a activităţii culturale. Purtătorii de
cuvînt - legaţi încă de progres - ai noilor relaţii capitaliste, luptă
acum pentru organizarea învăţămîntului pe noi baze, mai cuprinză
toare, pentru o literatură şi un teatru naţional, pentru o limbă unitară.
Preocupările culturale devin caracteristice unor pături mai largi, mai
ales la oraşe. Această cultură naţională avea totuşi o extensiune limitată
înăuntrul maselor, mai ales la sate, noua clasă ce se ridica fiind tot o
clasă exploatatoare, cu un program revendicativ adecvat limitelor ei.
limite accentuate cu timpul, pe măsura dezvoltării acestei clase, pînă a
o aduce pe poziţiile cele mai reacţionare.
Dar, spre mijlocul secolului al XIX-lea, cind se dădea încă lupta
pentru crearea şi mai apoi organizarea statului naţional unitar, această
luptă se desfăşura în strînsă legătură cu dezvoltarea unei culturi naţio
nale înaintate. Unul din principalele ţeluri ale acestei culturi a fost, în
afara dezvoltării învăţămîntului, literaturii şi artei, înfiinţarea unei so-
cietăţi academice cu menirea de a fixa regulile limbii unitare a naţiu
nii, precum şi de a îmbogăţi lexicul ei. In complexul vieţii culturale,
1
V. I. Lenin, Opere, vol. 21, Editura Politică, Bucureşti, 1959, p. 145.
D. BERINDEI
20-1
societatea urma să aibă un rol central. Societatea trebuia să fie coordo-

natoarea activităţii culturale multilaterale şi totodată să dea poporului ro-
min o ortografie, o gramatică şi un dicţionar, sprijinind unitatea pe
plan politic.
Oamenii de cultură din acea vreme înţelegeau insemnătatea proble-
melor legate de limbă. ,,Nici un lucru nu interesează o naţie in de
obşte - scria G. Asachi în 1837 - ca limba, avind asupra ei drept de
proprietate pînă şi aceia, care nu au alta nimica" 2• Peste un număr de
ani - în 1840 - Kogălniceanu cerea în „Dacia literară": „o limbă şi o
literatură comună pentru toţi"; iar după revoluţia din 1848, chiar şi reac-
ţionarul Costache Brăiloi formează un „comitet gramatical" însărcinat
să compună „o gramatică rezonată a limbii romineşci cu toate regulele,
pentru toate părţile cuvintului, spre a sluji de temei la învăţăturile co-
legiale"3.
In 1850, tinărul Dimitrie Sturza instituie un premiu de 50 galbeni
pentru o lucrare „in obiectul limbei", fAcindu-1 public prin „foaia de
la Braşov" 4 • Ar mai fi de menţionat că tot cu acest prilej se instituie şi o
comisie de apreciere a ~ventualelor lucrări, care trebuia să activeze la
Blaj. Aceasta urma să fie compusă din reprezentanţi ai cărturarilor din
toate pllrţile locuite de romini (Cipariu, Aron, Bariţ, Alex. Hurmuzachi,
Laurian, Ioan Maiorescu, Aron Pumnul, A. Şandor, G. Seulescu şi
dr. P. Stamate) 5•
De necesităţile progresului limbii şi a culturii, in general, se leagă
strins, în această perioadă, înfiinţarea societăţilor ştiinţifice şi culturale.
Inceputul trebuia sA-1 facă, încă înainte de încheierea veacului al XVIII-
lea, aşa-numita .,Societate filosoficească a neamului romînesc în Mare
Principatu Ardealului". De la această societate de cărturari romini nu
ni s-a păstrat decit înştiinţarea din 1795, care începe cu următoarele
cuvinte: .. După cum celim că vestesc Istoriile cele \'echi, mai vîrtos
toate neamurile au avut sirguinţă, ca să-şi împodobească stilul limbii
sale cu usebita şi întocmita cuvîntare, cit putem zice: di prin poliirea sti-
lului, şi deprinderea în învăţături, s-au înălţat firea a multor neamuri
pinA la cea înaltă stare a nemuririi " 6 • Se pare că şi cărturarul muntean
lenAchiţă Văcărescu trebuia să fie unul din mădularele acestei socie-
tAţi romineşti • Lucrul ar fi plin de semnificaţie, arătind că aceasta
7
urma sA depăşească, prin caracterul ei larg, hotarele Transilvaniei, cu-

prinzind şi celelalte provincii locuite de romini.
A trebuit sA treacă inel un sfert de veac ca să se întemeieze tot la
2
V. A. Urechi a, Istoria şcoalelor de la 1800-1864, Bucureşti 1892, voi. I,
p. 251.
3
Ibidem, vol. II, pp. 357-358.
Vezi A x e n te Ba n ci u, Primele cărămizi la temelia Academiei Romine,
4
Braşov, 1938, p. 7.
5 Ibidem, pp. 6-10.
11
Texte privind dezvoltarea gîndirii social-politice în Romînia, Bucureşti,
1954, vol. I, p. 94.
„
Axente Banc i u, op cit., pp. 3-4.
PROIBCTE DE INFIINŢARE A UNEI SOCIETATI ACADEMICE
205
Braşov, de data aceasta într-un mod mai concret, o nouă asociaţie, denu-
mită „Societatea literară", ai cărei membri au fost o serie de boieri
fugiţi aci în timpul răscoalei din 1821 în cetatea de adăpost pentru dasa
dominantă munteana 8 • Din activitatea acestei societăţi ne-a rămas Gra-
matica lui Heliade Răidu1escu, publ:iioqită ceva mai tîrziu şi tot de la aooastă
societate trebuie să se fi păstrat şi numele oe va fi dat peste două decenii
alteta, de data aceasta cu un pronunţat caracter conspirativ, dublînd pe
cel eultural.
In deceniul următor înfiinţării Societăţii literare de la Braşov, ia
naştere în capitala Moldovei o nouă societate. Este vorba de „Societatea
medicinei şi istoriei naturale", amintită in „Albina Romînească" din
28 ianuarie 1834, a cărei înfiinţare se datora doctorilor Zotta şi Cihac9
şi care trebuia să poarte iniţial numele semnificativ de „Societate
Literară a Medicilor şi Naturaliştilor" 10 • Este deosebit de interesant că
această societate - ale cărei statute sînt întărite la 6 mai, în acelaşi
an, acordîndu-i-se şi o subvenţie' 1 - nu se limita la nişte scopuri mă
runte. Potrivit amintitelor statute, „scoposul" societăţii medico-naturale
nu trebuia să se mărginească la „ştiinţa vindecării", ci el trebuia ,.să
îmbrăţişeze însăşi toate sciinţele naturale" (art. 1) 12 • La art. 5 se revenea
asupra „scoposului", spunîndu-se că acesta era „a păşi, pe cît va fi cu
putinţă, deopotrivă cu literatura", sporindu-se „ramul medicinal" în
Moldova 13 • Ar mai fi de adăugat în privinţa acestei societăţi că a avut
ca membri străini pe Humboldt şi pe vestitul Demidov, nobil rus, călă
tor prin aceste părţi. Societatea, cu o vieţuire foarte lungă, a avut o sec-
ţie medicală, una de ştiinţe naturale şi una de agronomie. Prin 1852 a
scos timp de vreo doi ani. şi o foaie periodică, tipărită prin îngrijirea
dr. Constantin Vîrnav 14 • Legat de această societate se va dezvolta, la
Iaşi, Cabinetul de istorie naturală - după aceea muzeu - de amintirea
căruia se leagă şi alegerea din Moldova a lui Al. I. Cuza. Este de men-
ţionat că la Bucureşti se înfiinţează tot în aceşti ani - prin 1836 -
Muzeul de istorie naturală, în prima sa formă de organizare 15 •
In Ţara Romînească nu se va întemeia o societate cu un caracter
apropiat de ştiinţele exacte, pozitive, ci se va dezvolta o nouă societate
e Vezi I. E 1 iad e R ă du 1 e s cu, Opere complete, Bucureşti, Editura Minerva,
1916, vol. I, p. 135 şi urm.
9 V. A. U r e c hi a, op. cit., vol. I, p. 275. Pentru această societate vezi: J e an
Li v e s cu, Rolul societăţilor ştiinţifice din Moldova în dezvoltarea ştiinţei din

ţa1'a noast1'ă, în „Studii şi cercetări ştiinţifice", Iaşi, I (1950), fasc. I, pp. 426-450;
I. L ă zăresc u, Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi, între anii 1830-1850,
în „Studii şi cercetări ştiinţifice", laşi, V (1954), nr. 1-2, pp. 483-508 (tot acolo
- p. 491 nota 13 - bibliografia anterioară).
10 I. L ă zăr e s c u, op. cit., p. 489. Prima formă de organizare a acestei
societăţi este un cerc de lectură (1830) (Ibidem, p. 484).
11 V. A. U rec h i a, op. cit., vol. I, p. 276.
1:1 Ibidem, vol. IV, p. 382.
13 Ibidem; vezi şi pp. 383-386.
14 Vezi An as t. F e tu, Incercările pentru dezvoltarea scienţilor naturali în
Romînia, Bucureşti, 1874, pp. 83-84.
15 Vezi G r. Antipa, Organizarea muzeelor în Romînia, Bucureşti 1923,
PP. 9-10.
D. BERINDEI
206
pe bazele societăţii literare, întemeiată cu mai bine de un deceniu mai

înainte la Braşov. Astfel, din 1833 ia fiinţă societatea „Filarmonica".
După art. 5 al statutelor, scopul acesteia era „cultura limbii romînesci
şi înaintarea literaturii, întinderea muzicei vocale şi instrumentale în
principat şi spre aceasta formarea. unui teatru naţional" 16 • ln 1835
această societate va scoate un periodic, aşa-numita „Gazeta Teatrului
Naţional" 17 • De activitatea societăţii „Filarmonica", ale cărei meniri au
fost mai largi decît mărturiseşte rezervat un articol al statutelor ei,
se leagă puternic figura patriotului muntean Ioan Cîmpineanu.
In ultimul deceniu al primei jumătăţi din veacul al XIX-lea, ia,
fiinţă tot la Bucureşti o nouă societate literară, de data aceasta strîns
legată, cum s-a amintit, de politică, şi în care alături de numele citorva
boieri, binevoitori culturii, apar vajnici luptători pentru progres, sau
personalităţi culturale ale vremii. In această „Societate literară", înfiin-
ţată în ianuarie 1844 şi transformată apoi în „Asociaţia literară", intră
fraţii Bălceşti, Bolliac, Goleştii, Christian Tell, Gr. Alexandrescu, Eugen
Predescu, Heliade, Laurian, Ioan Voinescu ş.a. Societatea decide să
editeze o mică „bibliotecă„ rominească in mai multe volume; iar în
1847, publică „Prietenul Tinerimii"'' 8 • Legaţi de Societatea literară sînt
şi moldovenii Costache Negruzzi, V. Alecsandri şi M. Kogălniceanu.
De altfel, tot în această vreme, se intensifică legăturile dintre fruntaşii
romini din Ţara Rominească şi Moldova. Ion Ghica ocupă o catedră la
Academia Mihăileană, scrierile sale şi ale lui Bălcescu îşi găsesc adăpost
în „Foaia ştiinţifică şi literară„ - „Propăşirea" - din Iaşi, Bălcescu
vizitează Moldova•e. Anul revoluţionar 1848 şi lupta comună din emi-
graţie vor contribui, mai apoi, la intensificarea legăturilor dintre oame-
nii de cultură din Principate.
In primul deceniu al celei de-a doua jumătăţi a veacului al XIX-lea,
în preajma inf Aptuirii unităţii Moldovei şi Ţării Rom în eşti, mai iau
fiinţă citeva societăţi ştiinţifico-culturale în cuprinsul celor două ţări.
Astfel, in 1854, ia naştere la Iaşi, fiind aprobată în anul următor, „So-
cietatea pentru incurajarea junilor romini la învăţătură în străinătate".
Ea este intemtiatA de N. Ionescu, N. Chinezu, D. Ralet, Se. Vîrnav şi
I. Lecca. Această societate va trimite mai mulţi tineri la studii în străi
nătate; intre aceştia pot fi număraţi istoricul V. A. Urechia şi filosoful
V. Conta20 • In sfirşit, in 1857 se înfiinţează la Bucureşti o „Societate
medicală ştiinţifică din Rominia", care peste un an va fi urmată de „So-
cietatea medicală ştiinţifică din Bucureşti", cu statute similare. Aceasta
însă nu va avea o activitllte vie, pină prin anii 1863-1864 şi chiar pînă
în 1867, cind va fi reorganizată sub noua formă a „Societăţii medico-
18
V. A. Urechi a, op. cit., voi. IV, p. 434. Vezi ·ş1 pp. 429-445.
n Ibidem, voi. I, p. 305.
• Ibidem, voi. II, p. 268.
19 Vezi V a s i 1 e M a c i u, Activitatea istoriografică a lui Nicolae Bălcescu
în „Studii şi articole de istorie", Bucureşti, Societatea de ştiinţe istorice şi filolo-
gice, 1956, p. 197.
» A n a s t. F e t u, op. cit., p. 86.
PROIECTE DE INFllNŢARE A UNEI SOC!ETAŢI ACADEMICE 207
chirurgicale". Este de menţionat că scopul societăţilor din 1857-1858 era

dezvoltarea ştiinţei medicale, culegerea cazurilor interesante şi menţi
nerea legăturii dintre medici 21 • Mai trebuie amintit şi faptul că la crearea
lor au avut primul rol Nic. Creţulescu şi Carol Davila, adevăraţi anima-
tori ai vieţii culturale şi ştiinţifice din epoca cercetată 22 •
In afara acestor societăţi ştiinţifice şi culturale de un caracter mai
restrîns, sau în orice caz nu într-un mod atît de direct legate de pro-
blema limbii, apare şi preocuparea de a se înfiinţa o societate menită
în primul rînd să sprijine dezvoltarea limbii şi apoi de a fi un organ de
coordonare a culturii naţionale în dezvoltare. Incă de la începutul vea-
cului al XIX-lea, Constantin Diaconovici adresează un apel pentru în-
fiinţarea unei „Societăţi pentru cultivarea limbii romîne" 23 • „Societatea
literară" mai sus amintită se găseşte în bună măsură şi ea pe o linie
apropiată de aceste ţelwri. De alti:fel, în Gramatica sa publtoată la Sibiu,
1
în 1828, cu cheltuiala lui Scarlat Rosetti şi dedicată lui Iordache Golescu

şi Societăţii literare, Eliade preconizează viitoarea Academie, scriind:
„ca să se desăvîrşească limba şi mai bine şi să se hotărască odată cum
să rămîie termenii cei noi, aceasta nu se va mai putea pînă cînd nu se
va întocmi o academie de cîţiva bărbaţi, a căror treabă să fie numai
literatura rumînească, care cu vreme vor pune regulă şi vor desăvîrşi
limba prin facerea unui dicţionar" 24 • Peste patru ani, Iordache Golescu
vedea posibilă realizarea ~mei gramatici unice pe o cale similară. „Acea-
sta - scrie el - socotesc că cu mare înlesnire s-ar săvîrşi cînd din fieş
care ţară unde se grăiesce această limbă s-ar aduna la un loc cîte unul
sau doi din cei mai învăţaţi profesori ai şcoalelor de ştiinţa canoanelor
gramaticeşti şi cu toţii, într-o glăsuire, ar canonisi şi gramatica şi slo-
vele obşteşti, silindu-se ca şi cuvintele să le aducă, cit va fi prin putinţă,
la o regulă, a lipsi neregularitatea lor şi slovele să le asemeneze cu cele
latineşti, ci sunt slove obşteşti25 •
Cîţiva ani mai tîrziu, Eforia Şcoalelor din Ţara Romînească are o
iniţiativă interesantă, deşi fără urmări concrete, dar care arată pentru
prima dată această preocupare la un for diriguitor. Ea publică un jurnal
- semnat de Alex. Filipescu, I. Bălăceanu, Nicolae Picolo şi Petre
Poenaru - prin care sînt dezvăluite statutele unei Societăţi literare,
pentru care numeşte un comitet prealabil, alcătuit din P. Poenaru, E.
Marcovici, G. Ioanid, I. Pop şi F. Aaron. Iniţiativa este motivată cu
următoal"ele cuvinte: „cu întinderea scrierii şi publicării a feluri de cărţi
romîneşti, văzîndu-se trebuinţă de a se aşeza oarecari reguli, prin care
să se poată păzi o uniformitate în construcţia zicerilor ce se introduc în
limba romînească, Eforia Şcoalelor a chibzuit a întocmi un comitet
literal, care să se ocupe a cerceta cu de-amănuntul duhul limbii şi lip-
21 An as t. F e tu, op. cit., pp. 86-87.
ZI V. A. U r e c h i a, op. cit., vol. III, p. 215.
:a Ani b a 1 Te o do re s c u, Gînduri şi planuri pentru înfiinţarea Acade-
miei Romîne, Bucureşti, 1947, p. 8.
31 Ibidem, pp. 8-9.
25 V. A. Urechi a, op. cit., vol. I, p. 218.
D. BERINDEI
2fl3
sele ce are şi a îndeplini aceste lipse prin introduceri sau construcţii de

ziceri şi de fraze, rezemate pe reguli gramaticeşti şi potrivite, cit se va
putea mai mult, cu însuşirea limbei romîneşti. Acest comitet se va înde-
letnici şi la alcătuirea unui dicţionar rominesc şi frantozesc" 26 • Iniţiativa
Eforiei Şcoalelor din Bucureşti - deşi fără urmări practice - are răsunet
şi peste munţi. Bariţ publică jurnalul Eforiei, în foaia sa literară27 • Acest
fapt arată că o astfel de iniţiativă era aşteptată de către toţi romînii
culţi ai epocii.
Sint şi alte iniţiative legate de organizarea unei viitoare societăţi
literaro-academice. In Moldova, mai mulţi tineri (intre care şi istoricul
Th. Codrescu) se angajează la 1 decembrie 1839 ca „întruniţi în socie-
tate literară" să traducă două lucrări ; iar în 1842, G. Seulescu în-
28
deamnă pe elevii Academiei Mihăilene „să pregătească felurite compuneri,

pentru a fi declama te în seanţa Academiei", urmînd ulterior a fi şi
publicate 29 • Intrunirea „in societate literară", ca şi citirea de lucrări „în
seanţa Academiei" sînt elemente care prevestesc forme de lucru ale vii-
toarei societăţi academice.
In primul deceniu al celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut, se
remarcă unele iniţiative din nou prevestitoare ale societăţii ce se cerea
înfiinţată. Deşi modestă, propunerea din 1857 a lui C-tin G. Florescu,
care cere ca dicţionarul limbii romine să fie lucrat de „o comisiune de
învăţaţi", merită să fie subliniată. Iniţiativa lui Florescu este intere-
santă prin aceea că el propune ca membrii comisiunei să meargă prin
sate, pentru a culege „ziceri'" de la popor. Tot Florescu cerea ca o dată
cu dicţionarul. comisiunea de învăţaţi să redacteze şi o gramatică romi-
nească30.
Jn prima jumătate a veacului trecut, a existat preocuparea de a se
înfiinţa o societate literară cu rosturi largi, care să reprezinte toate pro-
vinciile locuite de romîni, numărind în rindurile ei membri aleşi sau
numiţi din toate aceste provincii. Pe de altă parte, tot acum se remarcă
şi tendinţa, care se va face din ce în ce mai simţită, legată tocmai de
creşterea noilor forţe sociale, de a cuprinde într-o societate de acest fel
personalităţile culturale ale epocii, care în mare măsură proveneau din
rindurile noi ale clasei burgheze in ascensiune. In sfirşit, o altă caracte-
ristică a încercărilor de a forma o societate literară cu caracter larg este
aceea că în toate aceste încercări scopul societăţii nu se ridică mai presus
de limbă şi de literatură. Nu se punea încă necesitatea de a se da un
caracter complex acestui înalt for de cultură mult aşteptat. Se dădea
doar această direcţie spre limbă. Apărea mai vie ca oricînd necesitatea
dicţionarului. a gramaticii, a ortografiei. Dar, în acelaşi timp, proble-
mele de ştiinţă erau lăsate mai la o parte; sau, mai bine zis, încă nu se.
socotea că ele trebuiau să intre în preocupările acestui for.
~ V. A. Urechi a, op. cit., voi. I, p. 338.
27
Foe literară, nr. 4 din 22 ianuarie 1838, p. 27-30.
• V. A. U rec h ia, op. cit., voi. II, p. 81.
"M Ibidem, voi. II, p. 226.
311 Ibidem, \'Ol. III, p. 220.
PROIECTE DE INFIINŢ ARE A UNEI SOCIET ATI ACADEMICE
209
Societăţile care se formează în decursul acestei jumătăţi de veac nu

reuşesc să unifice toate provinciile romîneşti din punct de vedere cul-
tural. Inele, sau în legătură cu ele, se manifestă insă evidente tendinţe de
contact, de strînse legături; uneori se vor întîlni şi membrii dintr-o ·pro-
vincie în societăţile provinciilor învecinate, deşi încă unificarea orga-
nică nu va fi realizată. Pe de altă parte, toate aceste societăţi, cu excepţia
„Societăţii Medico-Naturale" de la Iaşi, nu vor avea o lungă vieţuire.
Vor fi tot atîtea încercări efemere, arătînd că încă lucrurile nu erau
coapte pentru întemeierea unei societăţi pe baze trainice, în stare de
a rezista şi de a birui timpul. Lucrul este desigur în bună măsură ex-
plicat de însăşi existenţa regimului feudal, care, deşi în accentuată des-
compunere, continua să fiinţeze şi care nu putea să fie compatibil cu o
dezvoltare a culturii naţionale. Abia după 1859, se va putea trece la
forme de organizare mai complexe şi mai desăvîrşite în ceea ce priveşte
societăţile de cultură.
...
•
.
Unirea şi formarea statului naţional creează noi posibilităţi de dez-
voltare vieţii culturale. Se beneficia acum de tezaurul cultural acu-
mulat în deceniile precedente formării statului unit. Organizarea unej
noi vieţi, care se remarca în toate domeniile, nu putea rămîne fără
urmări pentru cultură. De altfel, trebuie menţionat că personalităţile
culturale, cu rare excepţii, erau în fruntea luptei pentru desăvîrşirea
Unirii şi pentru noua organizare a statului. Din primii ani de domnie
ai lui Cuza Vodă, se simte un suflu nou în cultură. Necesitatea dezvol-
tării culturii impune claselor posedante şi îndeosebi burgheziei, în pro-
priul ei interes, sprijinirea activităţii cărturarilor; în majoritatea cazu-
rilor însă, mai ales cînd iniţiativele provin de la boieri, acţiunile de
sprijin reflectau o poziţie demagogică. Problemele culturale sînt de data
aceasta mult mai complexe. Ele beneficiau de faptul că în Principatele
Unite cultura devenise un bun comun al muntenilor şi moldovenilor.
Nu mai avem de-a face cu două state separate, ci cu un singur stat unit
şi lucrul acesta are consecinte în dezvoltarea culturii. în Transilvania,
avîntul cultural este de asemenea viu, simţindu-se nevoia unei dezvol-
tări puternice a culturii naţionale.
în această nouă perioadă de progres, se remarcă noi elemente în
viata culturală a statului romîn şi a poporului însuşi. Dacă încă din
1834 dr. Cihac anunţa deschiderea unui curs public de istorie naturală 31 ,
problema cursurilor libere nu se va pune cu acuitate decît în perioada
Unirii. La Bucureşti, ele vor fi iniţiate de doi străini, legaţi însă strîns
de viaţa şi de cuUura poporului nostru: Ulysse de Marsillac, care inau-
gurează la Sf. Sava cursuri de literatură franceză (din anii 1855 şi pînă
în 1864) şi Carol Davila, care tot la Sf. Sava ţine prelegeri cu caracter
ştiinţific, între anii 1857 şi 1859 32 • La Iaşi, primele cursuri libere din
31 V. A. Urechi a, op. cit., vol. I, p. 266.
32
Vezi C. Pro da n, Ateneul romîn şi menirea lui în cultura romînească.
Bucureşti, 1935, p. 4.
D. BERINDEI
210
această perioadă sint cele inaugurate de Şt. Miele, în primăvara anului

1858, el predind publicului noţiuni de fizică33 • Mai tîrziu, în 1859, la
cererea lui D. Miclescu, ministru pe acea vreme, se deschide un curs
public de contabilitate, de economie politică şi de finanţe, curs pentru
ţinerea căruia este însărcinat îns~i Ion Ionescu de la Brad (decret dom-
nesc din 19 septembrie 1859). Cursurile ţinute nu sînt însă pe placul
ministrului, iniţiatorul cursului, şi de aceea, în scurtă vreme, Ionescu
este suspendat din activitate şi înlocuit cu un anume Măndinescu, care
nu poate face faţă cerinţelor uncr astfel de prelegeri 3 ~.
Un element nou în cultura timpului este şi atenţia arătată faţă de
muzee. ln primăvara anului 1859, generalul Mavros dăruieşte statului
o colecţie de antichităţi şi monede, punind bazele colecţiilor viitorului
Muzeu de antichităţi. De altfel, in perioada care ne interesează, se fac
şi unele cercetări arheologice, ele fiind întreprinse mai ales de Bolliac,
Odobescu şi de maiorul Papazoglu. Tot în 1859, guvernul piemontez
dăruieşte o colecţie de animale şi de minerale Muzeului de ştiinţe natu-
rale din Bucureşti (întemeiat citeva decenii mai inainte) 35 • In sfirşit, în
ultimii ani ai domniei lui Cuza, muzeele vor cunoaşte o înflorire deo-
sebită.
Un aspect nou al vieţii culturale il constituie şi premiile literare,
menite si dea un impuls activităţii pe acest tărim, potrivit intereselor
claselor posedante, dar, care, în acelaşi timp, amplifică viaţa culturală,
in interesul unor cercuri mai largi şi constituie o incurajare pentru
oamenii de cultură. Statul ins~i are deseori gîndul de a sprijini pe
autori prin premii de incurajare pentru lucrările lor. In 1859, Grigore
Brincoveanu instituie un premiu de 300 galbeni, care urma să fie dat
la doi ani o dată pentru cea mai bună carte „originală rominească de
interes naţional rominesc", privind domeniile cele mai diferite: istorie,
geografie, statistică, industrie, comerţ sau agricultură. Pentru anul 1860,
se pune la concurs subiectul Tratat despre coloniile romane din Da.cia36 .
In Moldova, Adunarea înscrie in bugetul pe 1860, premii pentru cele
mai bune lucrări privind „dezvoltarea limbii romine"; iar în Ţara Romî-
nească se prevăd, in acelaşi &n, 4 premii de cite 100 galbeni, pentru cei
ce vor alcătui „patru cărţi în trebuinţa şcoalelor comunale" 37 • Tot .în
1860, Scarlat Rosetti instituie un premiu „pentru lucrarea unei istorii
a rominilor" 38 • In anii următori, neîncetat se vor da astfel de încurajări
sub formă de premii sau mai ales sub forma cumpărărilor masive de
:a V. A. Urechi a, op. cit., voi. III, p. 189.

»t Ibidem.
~ .. Monlto~ul Oficial al TArii Româneşti", 23 mai 1859, supliment şi nr.
din 16 octombrie 1859, apud A. D. X e no pol, Domnia lut Cuza Vodă, Iaşi, 1903,
voi. II, p. 148.
• „Instrucţiunea publică", nov. 1859, pp. 9-10.
:ri „Monitorul oficial al Moldovei", nr. 247 din 10 aug. 1860, apud Ani ba I
Te odor e s cu, op. cit., p. 11; Arh. St. Buc., Min. Cult. "i Instr Publ dosar nr.
328,'1860. V • •t
31 Arh. St. Buc., dosar nr. 310/1880.
PROIECTE DE INFIINŢARE A UNEI SOCIETAŢJ ACADEMICE
211
cărţi de la autori, în vederea distribuirii lor ca premii şcolare. Dosare

din fiecare an, aflate în fondul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii
Publice. atestă dezvoltarea acestui aspect al vieţii culturale.
Inflorirea presei periodice, care se remarcă tot în aceşti ani ai Unirii,
se resfrînge şi asupra publicaţiilor periodice de natură culturală. Intre
periodicele ce apar în această vreme, merită a fi menţionate urmă
toarele: „Muzeul naţional", ,,Amicul Familiei", „Albumul literar", „In-
strucţiunea Publică", .,Isis sau Natura", „Revista Carpaţilor", „Ateneul
Romîn", „Revista Romînă" etc ....
Tot în primii ani ai domniei lui Cuza, s-au organizat societăţi sau
grupări ştiinţifico-culturale, care aduc pe de o parte unele elemente noi,
iar pe de alta par a prevesti organizarea mai complexă a viitoarei aca-
demii. Cea dintîi trebuie menţionată Societatea Ateneului Romîn, înfiin-
ţată la Iaşi, în toamna anului 1860. La 15 septembrie 1860, apare în capi-
tala Moldovei primul ruumăr din publicaţia „Ateneul Romîn", care era „re-
deasă de mai mulţi profesori ai şcoalelor publice din Moldova". Este semni-
ficati.v faptul că motoul la precuvintare era următorul: „Literile sunt
expresiunea societăţii" (Seneca} 39 • Peste cîteva numere, noua revistă
anunţă că urma să se transforme în „organul unei mari asociaţiuni
ştiinţifice literare, al căria nume îl poartă" 40 • Incepînd cu nr. 7 din 12
noiembrie, revista apare ca „organul societăţii literare, artistice, ştiin
ţifice, cu numele ei" 41 • In acelaşi număr, se anunţă că se aleseseră de
către noua societate ca redactori ai periodicului ei: Strat, Mîrzescu, Missail,
Z. Columb şi V. A. UrechiaL'. Intr-un discurs al acestuia din urmă, rostit
în 1894, se spune că Ateneul Romîn de la Iaşi fusese organizat în 1860
la „îndemnul" lui Kogălniceam.i 43 •
Statutele noii asociaţii arată că „Ateneul este o societate esclusive-
minte literară, ştiinţifică şi artistică" (art. 1). Aceleaşi statute mai dez-
văluie că membrii Ateneului urmăreau „prin mijlocul discuţiunii şi al
lecturii" de a-şi adăugi cunoştinţele şi de „a le răspîndi prin gazete, foi
periodice, cărţi şi corespondenţe cu ateneele din Turin, Madrid şi Paris"
(art. 2). Articolul următor arată că Ateneul avea trei secţii, una de ştiinţe
morale politice, alta de ştiinţe naturale, fizice şi matematice, şi a treia
de literatură şi de bele-arte. ln sfîrşit, alt articol semnala că în asociaţie
puteau intra, în afara profesorilor, inginerii, arhitecţil, scriitorii, juriştiL
teologii, medicii şi artiştii (art. 17)44 •
Ateneul Romîn nu va avea, în această formă de organizare, o lungă
perioadă de vieţuire. Foaia va fiinţa în cursul anilor 1860 şi 1861, cola-
borînd aci oameni de cultură ca Mihail Kogălniceanu, Papiu Ilarian,
39 „Ateneul Romîn", Iaşi, nr. 1 din 15 septembrie 1860, p. 1.
40 Ibidem, nr. 4 din 9 octombrie 1860, pp. 41..:....42.
41
Ibidem, nr. 7 din 12 noiembrie 1860, p. 65.
42 Ibidem.
Vezi V. A. Urechi a, Darea de seamă a dlui v. preşedinte al Ateneului,
43
cu ocaziunea serbării jubileului de 25 de ani a acestei instituţiuni, Bucureşti,

1894, p. 8.
44
Idem, Opere complete. Didactica, Bucureşti, 1883, voi. I, pp. 25-28.
212
... D. BERINDEI
S. Bărnuţiu, Hasdeu, Filaret Scriban, poetul G. Tăutu, artistul Baltazar

Panaiteanu, istoricul Urechia, fabulistul Donici45 • Dar, spre sfîrşitul
anului 1861, în urma unirii administrative a Ţării Romîneşti cu Moldova,
laşul cultural decade cu toată întemeierea universităţii; o bună parte
din membrii societăţii înfiinţate în 1860 şi chiar din redactorii revistei
se strămută la Bucureşti, şi în primul rind Urechia, animatorul atît al
revistei cit şi al societăţii. O dată cu ultimele luni ale anului 1861, Ate-
neul Romin de la laşi îşi încetează existenţa 46 •
Intr-un număr din luna martie 1861 al „Ateneului Romin", se redă
un prospect al „Revistei Romine" cu următoarea introducere: „Trebuinţa
simtită de membrii societăţii Ateneului la fundarea acestei foi nu era
numai o trebuinţă individuală, simţită numai de ei. Fiece zi ce trece
vine a-i convinge că nu s-au înşelat. Lipsa ce are ţara noastră de foi
în care să se facă măcar un cit de mic pas spre a ieşi din letargia lite-
rară în care zăcem de citva timp, setea de cultură şi de cunoştinţă, sim-
ţindu-se la Bucureşti, ca şi la Societatea Ateneului Romîn, avem plă
cerea de a publica mai jos prospectul unei noi publicaţii „Revista Ro-
mină ... ".r Această .,Revistă Romină", pe care o anunţă Ateneul din
laşi, a reprezentat un moment important în dezvoltarea culturii din
timpul anilor Unirii. Ea apare la Bucureşti intre anii 1861 şi 1863. Găsim
in paginile acestei reviste un serios nivel ştiinţific, scrieri ale unor mari
dispăruţi ca Nicolae Bălcescu, ca şi ale unor poeţi şi literaţi consacraţi
ca Vasile Alecsandri, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Nic. Filimon,
Ion Ghica etc. AceastA publicaţie este pătrunsă de noul suflu al gene-
ratiei. care abia se ridica in 1848 şi se călise în emigraţie, sub influenţa
lui N. Bălcescu. Este vorba mai ales de grupul de la „Junimea Romînă".
Reîntilnim acum în paginile „Revistei Romine", pe Alex. Odobescu, pe
G. Creteanu. pe Iatropol, pe Dim. Berindei, toţi colaboratori ai efemerei
publicaţii din 1851. Lor li se alătură un însemnat contingent de tineri,
ca Pană Buescu. C. Aninoşanu, I. Fălcoianu, Radu Ionescu, Cobălcescu,
Bacaloglu şi mulţi a1Ui' 11 •
Fără a intra în detalii, in ceea ce priveşte cuprinsul acestei reviste,
merită a fi menţionat un fragment din precuvîntarea primului număr:
„Liberi de orice ideie precugetată, dorind a numai a propaga, potrivit
cu slabele lor mijloace, luminele şi ştiinţa în ţara lor, fondatorii -«Re-
vistei Romine„, într-o epocă de reorganizare ca cea prezintă, au simţit
trebuinţa de a deschide un cimp de activitate studiilor serioase, de a
aduna, pe cit se va putea într-o publicare periodică, rezultatul lucrărilor
literare şi al speculaţiunilor ştiinţifice ce pot grăbi progresul naţiunii
romine". In încheiere, precuvintarea are următoarele rînduri semnifi-
cative: „O naţiune se afirmă atit prin actele sale politice, cit şi prin
viata sa intelectuală. Cind letargia o predominesce, cind scînteia de viaţă
•V. A. Urechi a, Darea de seamă ... , p. 9.

411
Ibidem.
n „Ateneul Romîn", nr. 20 din 8 martie 1861, p. 173.
• „Revista Romînă" apare în anii 1861 (861 p.), 1862 (872 p.) şi 1863 (678 p.).
PROIECTE DE INFIINŢARE A UNEI SOCIETATI ACADEMICE
213
doarme încă în sinu-i, este soarta ei şi valul întunericului o şt_erge din

istorie" 49 • Deşi afirmau că se vor feri „de orice spirit ·de partid", organi-
zatorii, conducătorii şi colaboratorii „Revistei Romîne" se găseau situaţi
pe poziţiile părţii înaintate din burghezie, militînd pentru progresul cul-
turii naţionale. Oa apărători ai dezvoltării acesteia, serveau în mod obiec-
tiv, în acel moment, interesele întregului popor. Dar, totodată, apăreau
la ei limitele poziţiei lor de clasă, preocuparea lor dominantă fiind satis-
facerea intereselor clasei burgheze.
De numele multora dintre colaboratorii „Revistei Romîne" se leagă
şi întemeierea, cu rezultate totuşi destul de modeste, a unei Societăţi de
ştiinţe. Aceasta ia naştere la începutul anului 1862, din iniţiativa a 16
persoane. Statutele ne dezvăluie următorii membri fondatori: D. Ana-
nescu, Const. Anioşanu, P. S. Aurelian, E. Arion, dr. Iulius Baraş,
E. Bacaloglu, Dim. Berindei, M. Capuţineanu, I. Fălcoianu, P. Buescu,
dr. I. Felix, col. Tobias Gherghel, dr. P. Iatropol, maior G. Manu,
D. Manovici şi dr. N. Turnescu. Tot statutele ne arată că scopul societăţii
era „de a contribui la cultura şi progresul ştiinţelor în Romînia". Ea
trebuia să lucreze pentru început cu o singură secţie, privind ştiinţele
matematice, fizice şi naturale (art. 5).
Societatea de ştiinţe urma să-şi înceapă lucrările, potrivit statutelor,
la data semnificativă de 24 ianuarie 1862, data unificării depline pe tărîm
politic, organizatoric şi administrativ a Principatelor. Este interesant
faptul că în intenţia fondatorilor, societatea trebuia să mai aibă menirea
de a fi popularizatoare de cunoştinţe, prin aceasta Societatea de Ştiinţe
de la Bucureşti apropiindu-se de societatea Ateneului Romîn, ce fiin-
ţase ceva mai înainte în capitala Moldovei. Lucrul este arătat în adresa
pe care o parte din membrii fondatori o adresează ministrului Cultelor
şi Instrucţiunei Publice, pentru a obţine aprobarea statutelor. Ei spun:
„Fomnarea unei societăţi de ştiinţe, pentru răspîndirea cunoştintelor. fiind
general simţită, am luat iniţiativa a fonda o asemenea societate" 50 • Barbu
Bellu, ministrul de care depindea soarta acestei societăţi, acceptă ini-
ţiativa, făgăduind chiar sprijinuJ său membrilor societăţii „în orice cer-
cetări şi investigaţii vor voi a îrntreprinde în cercul curat ştiinţific" 51 • Dar
activitatea societăţii a fost stînjenită de acţiunea politică a unora dintre
membrii săi, pe care îi vom reîntîlni mai tîrziu în noua societate a Ate-
neului Rornîn şi care probabil încă de acum manifestau un spirit de
frondă la adresa domnitorului Cuza.
In atmosfera culturală a vremii, în animaţia ce fiinţa în domeniul
culturii, problema limbii, prezentă încă din primele decenii ale secolului,
nu putea lipsi. Mai mult ca oricind, se impunea necesitatea unificării
şi ordonării limbii. In direcţia aceasta, introducerea alfabetului latin
însemnase un pas înainte. În şcolile din Ţara Romînească măsura fusese
49
„Revista Romînă", 1861, p. 2.
50
Arh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ., dosai· nr. 542/1862.
51 Ibidem, f. 2 (rezoluţia).
O. BERINDEI
214
luată treptat încă

din 1853; în schimb în Moldova se întîmpină în această
privinţă greutăţi mai mari~ 2 • După întemeierea statului naţional, problema
introducerii alfabetului latin capătă un aspect mai larg. ln corespon-
denţa ministerelor, alfabetul chirilic şi chiar şi cel de tranziţie sînt înlă
turate. Pe de altă parte, la 11 iulie 1859, Comisia Centrală adoptă pentru
protocoalele ei tiparul cu litere latine. De asemenea, la 10 august 1859.
„Monitorul Oficial al Ţării Romîneşti ·· începe să tipărească decretele cu
litere latine. An de an, se desăvîrşeşte procesul de trecere de la alfa-
betul de tranziţie la alfabetul latin în publicaţiile oficiale, ca şi în cărţi,
deşi încă prin 1865 se mai tipăreau cu litere chirilice suplimentele din
„Monitor" adresate satelor5::-.
Problemele limbii se fac prezente şi prin numărul mare de dicţionare,
care se tipăresc în aceşti ani. Sînt unele dicţionare, cu titluri semnificative,
ilustrînd tocmai procesul de dezvoltare a limbii şi acest moment de
cotitură pe care ea il trăia. 1n 1860, V. Popescu şi E. Protopopescu pu-
blică un „dicţionar de ziceri străbune uzitate în limba romînă". Tot ei
publică, peste vreo doi ani, în 1862, un dicţionar intitulat „Nou dicţionar
portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în
limbi, coprinzînd şi termini scientifici şi literari". In acelaşi an, un alt
autor, G. M. Antonescu, publică un „Dicţionar rumîn. Mic repertor de:
cunoştinţe generale, coprinzînd vorbe streine cu etimologia, termeni
tehnici, numiri proprii, noţiuni historice, ş.c.l. " 64 • De altfel, în ceea ce
priveşte dicţionarele, în afara publicaţiilor amintite, se tipăresc şi altele,
atestind legătura ce încerca să se f ecă intre limba romină şi limbile
apusene şi îndeosebi limba francezA, ale cărei influenţe se resimţeau
puternic in această vreme. De pildă, în anul 1863, apare un dicţionar
romino-francez. al lui Raoul de Portbriand, care se bucură de sprijinul
statului şi tot in acelaşi an, Alecsandri (V. Miircesco) publică la Paris
lucrarea „Grammaire de la langue roumaine"u.
Problema limbii nu se făcea simţită numai prin aceste dicţionare,
deoarece intilnim in aceastA vreme o vie activitate publicistică legată de
problemele lingvistice. De pildă, ceva mai tirziu, în 1865, apare în „Au-
rora RominA." chiar şi o noveletă intitulată Despre limba romînă 68 • Oîteva
cuvinte semnificative ale lui Gh. Hurmuzachi, rostite în legătură cu o
scrisoare a Asociaţiei romine de la Arad, merită de asemenea a fi reţi
nute, ele ilustrînd importanţa dată de contemporani problemelor de
limbă. Iată ce spune Hurmuzachi: „Unitatea poporului în limbă şi lite-
11 Vezi N. Grigoraş. Introducerea alfabetului latin în şcolile din Mol-
dova . . . in „Revista Arhivelor" III (1960), nr. l, p. 127. Mai vezi şi Emil Vi r-
t osu. ChtriUcalele li. Note d.e1pre introducerea oficială a alfabetului latin în
Principatele Romine, 1856-1859, in „Arhiva Rominească'", VIII (1942).
51 A. D. X e no p o 1, op. dt., voi. li, p. 110.
M Xenopol mai aminteşte şi de un Dicţionar de ziceri radicale al lui Cer-
n avo de anu.
1111 Vezi şi „Dosar despre răspunderea banilor pentru dicţionarul romin,
elaborat de R a ou 1 Pont bria n d, pe care statul SE: angajează a-i veni în aju-
tor" (Arh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ., dosar 470/1860).
58
„Aurora Romină", nr. 13 din l,'13 iulie 1865, pp. 146-150.
PROIECTE DE !NFIINTARE A UNEI SOCIET ATI ACADEMICE
215
ratură e legea supremă ... Poporul romîn respinge toate încercările făcute
spre a răsturna, fără necesitate, unitatea limbii". În 1869, tot Gh. Hur-
muzachi scria: „Nu destul că ne-a separat soarta, noi nu voim să recu-
noaştem că noi înşine cei ce scriem rădicăm, de bună voie, în toate zilele,
în limba noastră cea comună noi podeţe de despărţire între noi şi în-
tre ei".
Chestiunea limbii apare în aceşti ani, de altfel, ca şi mai înainte,
ca o problemă care priveşte pe toţi romîni.i, indiferent de hotare. Con-
lucrarea romînilor din diferitele provincii se remarcă mai mult ca ori-
cînd. în „Ateneul Romîn", revist.a ieşeană din 1860, se prezintă la rubrica
Curieriu literariu, lucrarea lui Gavril Munteanu, di.iriectorul gimnaziului
român din Braşov, intitulat~. Gramatica Romînă. Se subliniază cu acest
prilej, ca un lucru pozitiv, adoptarea de către profesorul ardelean a orto-
grafiei Eforiei Şcolilor din Bucureşti. „Astfel - se înseamnă în revistă -
curînd se va scrie în acelaşi mod peste Milcov, ca şi la Braşov; iată un
pas mare" 57 • Ceva mai tîrziu, tot în „Ateneul Romîn" se publică din nou
după „Revista Oairpaţilor" din Bucureşti articolul Ortografia Ardealului,
studiu privind „rezultatul comisiunii instituită în cele de pe urmă luni
ale anului din urmă, de guvernul austriac din Transilvania, pentru sta-
bilirea o'rtografiei romîne în Ardeal" 58 • în ceea ce priveşte pe Gavri]
Munteanu, acesta este unul din colaboratorii „Revistei Romîne" de la
Bucureşti, în care i se publică articolul Miliţia Romană (în 2 părţi) şi
după aceea, airiti1colul Purismul în limba romînă 59 •
în foile de peste munţi se găsesc de asemenea prezente problemele
limbii văzute prin prisma 'ceior din Principate. în „Amicul Scoalei" se
publică, de pildă, în 1861 un articol reprodus din „Naţionalul" de la
Bucureşti (foaie întemeiată de V. Boierescu) datorat lui I. Circa şi inti-
tulat Observaţiuni generale asupra limbei romîne şi dizertarea asupra ei 60 .
ln Ardeal, în general, era o activitate mai intensă, mai vie, în juru]
problemelor de limbă, probleme care foloseau de scut acţiunilor politice.
Din nefericire întreaga această activitate era totuşi în bună măsură ste-
rilă, fiind orientată în direcţia curentului latinist şi a şcolii etimologice.
lucru care . paraliza o reală şi sănătoasă dezvoltare a problemei limbii.
în Transilvania vor lua naştere primele asociaţii de un caracter stabil şi
de o temeinică organizare, pe baze cu mult mai solide decît toate aso-
ciaţiile efemere întîlnite în ţările romîne pînă atunci şi care, în anumite
privinţe, preconizau apariţia unei societăţi unitare, a mult aşteptatei
„Societăţi Literare" pentru toţi romînii. Aceste asociaţii au fost una din
principalele arme de luptă ale burgheziei romîneşti din provinciile Im-
periului Habsburgic locuite în majoritate de romîni. Burghezia romî-
nească din provinciile austriece se întărise din punct de vedere numeric
şi economic după 1848, dar posibilităţile de exploatare, ce i se ofereau.
57
„Ateneul Romîn", nr. 2 din 22 septembrie 1860, p. 18.
58
Ibidem, nr. 17 din 10 februarie 1861, pp. 148-151.
59 „Revista Romînă" 1862, p. 167 şi urm., 796 şi urm., şi 443 şi urm.
60 „Amicul Scoalei", II (1861), pp. 93-95.
D. BERINDEI
216
u erau restrînse de aristocraţia şi burghezia maghiară şi germană. De

aceea, burghezia rominească era interesată într-o eventuală despărţire
de imperiu şi o unire cu Principatele.
Prima asociaţie este „Astra" (Asociaţia pentru literatura romînă şi
cultura poporului romin din Transilvania), socotită drept o „întreprin-
dere politică prin cultură" 61 • „Asociaţia ... " ia naştere în primăvara
anului 1860, cînd, la 10 mai, 176 de cărturari romîni înaintează Vienei
petiţia pentru aprobare, în termeni „pipăiţi, umiliţi şi respiratori de
loialitate" - după cum se exprimă Bariţ" 2 • După multe greutăţi, statu-
tele votate în primăvara anului următor îşi găsesc pînă la urmă apro-
barea şi la 21 octombrie 1861 are loc la Sibiu adunarea de constituire
a „Asociaţiei ... " Cu acest prilej, primul preşedinte al ei declară: „Maica
noastră de acum înainte se îmbracă în haine de sărbătoare" 63 •
Cea dintîi adunare generală de lucru a noii asociaţii are loc la Braşov
în 1862. Aci, Şaguna, în calitate de preşedinte, schiţează un program
vast în care, pe lingă preocupările literare şi culturale, apar şi unele
preocupări de ordin economic64 • Alex. Odobescu, martor şi participant
la această adunare, va critica în „Revista Romină" atitudinea rezervată
a lui Şaguna66 , explicabilă prin servilismul pe care, deseori, el U arătase
faţă de Imperiul Habsburgic. ln adunarea din 1862 se hotăreşte înfiin-
ţarea a trei secţii: cea de arheologie, cea istorică şi cea fizico-naturală.
Această împărţire în secţii pare a prevesti viitoarele subîmpărţiri ale
„Societăţii Academice" 6 A. Tot la Braşov se adoptă de către „Asociaţie",
un sistem ortografic etimologic, lucru criticat .de Odobescu, el semnalînd
primejdia ruperii unităţii limbii 67 • Cu toate lipsurile pe care le are „Aso-
ciaţia" şi care îl supărau pe Odobescu, neîndoielnic că ea a jucat un ro]
de seamă în aceşti ani, atit în ceea ce priveşte problema naţională, cit
şi in privinţa problemelor legate de dezvoltarea culturală a poporului
romin din Ardeal. De însemnătatea ei îşi dădeau seama membrii clasei
dominante romîneşti din Transilvania. ln 1864, preşedintele „Asociaţiei"
scria lui Bariţ: „Să nu lăsăm să apună „Asociaţia" noastră, să o susţinem
cu toate braţele, incit dacă s-ar intimpla să pierdem toate celelalte
drepturi la cite ne nizuim, să răminem cel puţin cu acest mijloc comun
de cultură a limbii şi a spiritelor" 611•
„Astra" nu va fi singura asociaţie culturală a romînilor din Imperiul
Austriac. In acelaşi timp, se organizează „Societatell pentru cultură şi
literatură romînă din Bucovina", la început, într-un mod mai modest,
61
Eu g. Hule a, Aatra. Iatoric, organizare, activitate. Statute şi regulamente,
Sibiu, 1944, p. 3.
a Ibidem, p. 4.
63 Ibidem, p. 5.
r.i Ibidem.
ss A. Odobescu, Aaociaţiunea transilvană pentru literatura romînă şi cul-
tura poporului romin (Sesaiunea din iulie 1862, în Braşov), in „Revista Ro-
mina". 1862, pp. 561-587.
88 E u g. H u l e a, op. cit„ p. 56.
n A l. O d o b e s c u, op. cit„ pp. 575-578.
68
Eu g. H u le a, op. cit„ p. 6.
PROl1'CTE DE INFIINŢ ARE A UNEI SOCIET ATI ACADEMICE
217
sub forma unei „Reuniuni romîne de lectură", iar, mai apoi, în noua
formă de societate pentru cultură şi literatură romînă. Animatorul socie-
tăţii a fost profesorul I. G. Sbiera, elevul şi discipolul credincios al luj
Aron Pumnul, care a influenţat puternic această societate culturală.
Primul articol al statutelor societăţii stabileşte că ea va fi un centru de
adunare pentru familiarizarea cu progresele limbii şi literaturii romîne
şi pentru discutarea, la un nivel ştiinţific, a diverselor probleme.
La 1 mai 1862 se deschide adunarea constitutivă a societăţii.
Societatea bucovineană îşi organizează o bibliotecă, la care, fapt
semnificativ, contribuie şi oamenii de cultură din Moldova, din Ţara
Romînească şi cei din Transilvania. Intre donatorii bibliotecii se numără
Laurian, Odobescu, Negruzzi, Bolliac, Alecsandri, Şaguna, Filimon şi poe-
tul G. Tăutu. Pătrunderea de cărţi rom!neşti este împiedicată de poliţie.
Sbiera însă organizează un transport clandestin de cărţi şi reuşeşte să-şi
asigure aprovizionarea bibliotecii cu publicaţiile din Principate; de altfel,
societatea coresponda în limba romînă cu autorităţile, ca şi cu romînii
de pretutindeni, carr-e se arătau interesaţi de bunul ei mers.
Peste cîţiva ani. „Societatea" din Bucovina îşi lărgeşte baza de
lucru. La 1 ianuarie 1865 intră în vigoare noile ei statute.
Societatea publică premii pentru lucrări, dă burse la elevi şi la
studenţi, îşi îmbogăţeşte biblioteca, face membri onorari pe Bariţ, Bolliac,
Andrei Mocioni, Şaguna, Laurian, Cipariu, V. Alecsandri, Bolintineanu
şi pe C. Hurmuzachi. în sfîrşit, tot începînd din 1865, apare „Foaia socie-
tăţii pentru literatura şi cultura romînă în Bucovina", la care vor cola-
bora şi oameni de cultură din Principate (N egruzzi, Sion, Alecsandri
etc.). Societatea din Bucovina are mari greutăţi din pricina limbii arti-
ficiale „pumnuliste", care însă este cu încetul înlăturată, chiar de con-
ducătorii ei şi îndeosebi de fraţii Hurmuzachi.
„Asociaţiei" din Ardeal şi „Societăţii" din Bucovina li se va alătura
în 1863 o nouă asociaţie intitulată „Asociaţiune naţională din Arad pen-
tru cultura şi conversarea poporului romîn", a cărei deschidere solemnă
are loc la 30 aprilie/12 mai 1863 69 •
Intre toate aceste asociaţii fiinţa o legătură vie, după cum, tot în
aceşti ani, se intensifică legăturile înseşi dintre romînii din Principate
cu cei de peste munţi. Nu este vorba numai de legături de ordin literar,
de ordin publicistic - care sînt evidente prin publicarea a numeroase
produse literare într-o parte şi în alta a munţilor, prin tipărirea necro-
loagelor personalităţilor sau prin publicarea de veşti de ordin cultural -~
ci de o legătură vie, organică, care se stabileşte şi se strînge zi de zi.
Cînd la 24 ianuarie 1863, Ministerul de Poliţie aust_riac suspendă inter-
zicerea pentru aducerea de cărţi de peste munţi, lucrul este salutat cu
bucurie de „Aurora Romînă" 70 , tocmai pentru că această măsură urma
să aibă consecinţe favorabile intensificării legăturilor cu Principatele.
69 Vezi G. D., Deschiderea Asociaţiunii din A.rad, în „Aurora Romînă", nr.

10 din 15/27 mai 1863; pp. 125-126.
70 Ibidem, nr. 3 din 1/13 februarie 1863, p. 33.
D. BERINDEI
218
Există declaraţii din această vreme, făcute de personalităţi dintr-o

parte şi din alta, dovedind importanţa pe care o avea problema culturii
şi a limbii legată de problema naţională. ln 1861, Gh. Creţianu, cel mai
virstnic membru al grupului din 1851 de la „Junimea Romînă", publică
un articol în care subliniază, intre altele, următoarele: „Ideea reconsti-
tuirii edificiului nostru naţional a străbătut asemenea în multe capete;
ea face a vibra multe inimi j·u.ne şi arzătoare. Să avem bune speranţe,
ea se va realiza într-o zi (subliniere D.B.). Dar pină atunci, să nu stăm
cu braţele încrucişate ... să pregătim inteligenţele, de voim a nu fi sur-
prinşi de evenimente" 71 • Dacă astfel de lucruri le spunea Creţianu, care
beneficia de oarecare libertate de a vorbi, cu atit mai frumoase apar
cuvintele rostite de Cipariu, in adunarea „Asociaţiei" din 1862. „Dea
cerul - spune el - ca precum toţi . sintem de un singe, toţi ne-am în-
dulcit de la sinul mamei noastre cu aceleaşi cuvinte dulci, toţi ne sîntem
fraţi - oricit ne despart munţii şi văile şi oricit ne împart stările poli-
tice şi confesiunile religioase - tot numai una să fim o naţiune, o limbă,
o literatură. Şi dacă pre alt cimp rominul e tăiat în bucăţi şi purcede
pe căi diferite, uneori cu totul contrarii, dar cel puţin în literatură, în
paşii către cultură, numai un car,:> şi numai un suflet să fie. Atunci,
orice despărţiri politice, sociale şi religioase ne vor tăia de la olaltă,
dar spiritul naţiunii şi geniul romin va tinde aripile sale peste toţi fiii
lui Traian şi-i va ţine legaţi intru legăturile păcii, frăţiei şi unităţii
naţionale" 72 • Este limpede strînsa legătură pe care o făceau cercurile
progresiste, pe care le reprezenta Cipariu, intre problemele de cultură
şi planurile de înfăptuire a unităţii naţionale depline a poporului romîn.
Simţămintele calde şi gindurile ce scapără din declaraţia lui Cipariu
par să fi fost unanime la membrii „Asociaţiei", ·căci în aceeaşi sesiune,
ea alege ca membri onorari, la propunerea lui Gh. Bariţ, o seamă de
romini de peste munţi: C. A. Rosetti, Gh. Sion, N. Ionescu, Gr. Manu,
Al. Odobescu şi apoi, la propunerea lui Cipariu, pe Kogălniceanu, „De-
mostene al rominilor" 73 •
Desigur că pentru poporul romin din Transilvania, manifestarea
simţămintelor sale reale era mult mai dificilă. De aceea asistăm uneori
la manifestări forţate, impuse de Curtea de la Viena. Astfel în 1859.
chiar Bariţ publică un articol in care consideră ca „o gogomănie" şi ca
o punere „intre drumuri" orice căutare din partea romînilor ardeleni
spre „o nouă protecţie'', adică spre Principate 74 • Dar acest articol al lui
Bariţ, apărut într-un moment de tensiune, în vremea conflictului din
Italia, in care timp Austria privea cu mare ostilitate pe Cuza, constituia
neîndoielnic o notă falsă, ceva cu totul forţat. Mult mai aproape de
'li G. C re I ian u, Mişcarea literară din 1861 in Ţările Ramîne, în „Revista

Romină"', 1881, pp. 839-840.
-r~ A I e x. O d o b e s c u, op. cft., p. 575.
13
Ibidem, p. 581.
'Ic „Gazeta Transilvaniei", nr. 104 din 20 mai 1859, cf. I. Lu pa ş, Problema
transilvană in timpul lui Cuza şi Carol I, in „Memoriile Secţ. Ist. Acad. Rom.",
Ser. III, tom. XXVIII, p. 564.
PROIECTE DE INFIINŢARE A UNEI SOCIETATI ACADEMICE
219
adevăr şi de adevăratele simţăminte ale romînilor de peste munţi era

Papiu Ilarian, în memoriul pe care îl adresează lui Cuza în 1860, în
care îi scrie că romînii din Transilvania, „bărbaţi şi femei, bătrîni şi
tineri, toţi ar fi gata să moară pentru domnul Cuza" 75 • Papiu Ilarian
exclamă tot în acest memoriu, evocînd figura lui Mihai Viteazul: „O
Principe şi Doamne al romînilor! fie ca să vă stee întru ajutor geniul
naţiunii romîne, ca să răzbunaţi cu înţelepciune moartea şi să fiţi exe-
cutorul fericit al planului celui mai mare domn şi romîn ce a avut
odată Dacia lui Traian" 76 •
In sfîrşit, însuşi domnitorul Cuza pare să fi avut în această vreme
gînduri apropiate de aceste ţeluri de unitate naţională; Papiu Ilarian îi
scrisese doar că „Principatele Unite, fără de Transilvania, nu au viitor
în Europa" 77 • In martie 1861, Cuza felicită pe Victor Emanuel II, cu
prilejul proclamării .regatului Italiei, scriind cu acest prilej: „Italienii,
fraţii noştri mai mari, şi-au atins scopul înaintea noastră. Departe însă
de a-i pizmui, salutăm dimpotrivă izbînda lor ca o chezăşie şi o nădejde
pentru viitorul nostru" 78 •
Simţămintele poporului romîn din Ardeal se vor vădi după procla-
marea unirii administrative, la 24 ianuarie 1862, cînd domnitorul Cuza
va primi în dar din partea lor o sabie de onoare 79 • Mai înainte de
aceasta, în toamna anului 1861, „Concordia" numea Principatele Unite
„Ţara făgăduinţei" 80 • In decembrie 1861, se publicau următoarele rînduri
în „Ţăranul Rornin" al lui Ion Ionescu de la Brad. „Trăi-vom noi care am
luptat pentru această unire mai mult de 20 ani ca să videm realizat
şi celălalt vis de aur al nostru, o adunare naţională una şi singură
pentru întreg poporul romînesc?" 81 •
• •
Asocierile de o formă apropiată - în unele privinţe - de aceea a
viitoarei Academii, care sînt înfiinţate de romînii din Imperiul Habsbur-
gic, se cereau neapărat încununate aci, peste munţi, în forul înalt al
unei societăţi cu autoritate asupra întregii naţiuni romîne. Numai aci -
bucurîndu-se de sprijinul statului - se putea forma o astfel de societate,
care, în acelaşi timp, nu trebuia să se limiteze, în privinţa membrilor,
la personalităţile culturale muntene sau moldovene. Societatea urma să
înfăptuiască cu autoritate opera de ordonare şi de unificare a limbiL
75
A 1. Papi u I 1 ari an, Memorand despre raporturile romînilor cu nemţii, cu
slavii şi cu ungurii, în timp de pace şi în casul unei revoluţiuni în răsăritul
Europei, în „Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie", An. I, vol. I (1883),
p. 145.
78 Ibidem, p. 146.
77 Ibidem, p. 142.
H I. L u p a ş, op. cit„ p. 568.
7
79
A. D. X e n o p o 1, op. cit„ vol. II, p. 152.
80
„Concordia", nr. din 28 septembrie 1861, cf. A. D. X e no p o 1, op. cit„
vol. II, p. 151.
81
„Teranul Romîn", nr. din 17 decembrie 1861, cf. A. D. X e no p o 1. op.
cit„ vol. II, p. 151.
D. BERINDEI
220
fiind în acelaşi timp organul coordonator al vieţii culturale romîneşti

de pretutindeni.
O dată cu formarea statului naţional, problema creării unei societăţi
academice se impune cu tărie opiniei publice din Principate. Înfiinţarea,
era evident, nu mai putea întîrzia. De data aceasta nu mai avem
de-a face, ca în deceniile precedente, cu propuneri disparate ale unor
personalităţi clarvăzătoare, ci acum se asistă la o adevărată avalanşă
de propuneri. Noua stare de lucruri era desigur o urmare directă a
Unirii. Unitatea politică şi economică era strins legată de unitatea cul-
turală, menită de altfel să pregătească desăvirşita unitate a întregii
naţiuni.
In una din primele şedinţe ale „Societăţii" Literare", in 1867, se
vor adresa mulţumiri - la propunerea lui Bariţ - „către toţi bărbaţii
de litere, ciţi s-au ocupat de la anul. 1860 încoace cu ideea înfiinţării
unei societăţi ştiinţifice·' 82 • Acest fapt arată că pentru contemporani era
limpede că societatea nu se datora unei personalităţi, ci unei serii în-
tregi de iniţiatori şi străduitori, iar, pe de altă parte, reiese că anu1
1860 era considerat ca un punct de plecare în ofensiva finală pentru
întemeierea societăţii. O polemică din 1867 confirmă şi ea caracterul
complex al acestor iniţiative. Combătind aserţiunea unui corespondent,
care atribuia lui Şt. G. Morărescu ideea alcătuirii unei gramatici printr-o
societate ştiinţifică compusă din romini de pretutindeni (idee emisă
într-un număr din 1864 al foii „Amicul Sciinţei") 88 , Em. Mihlescu pre-
cizează în „Perseverenţa" că ideea nu aparţinuse lui Morărescu, ci că
ea fusese „rezultatul mai multor întrevorbiri urmate pe atunci în mij-
locul acelei grupe de tineri ai universităţei noastre" 84 • Adevărul este
el încă mai înainte, cu 4-5 ani, iniţiativa fusese luată de mai multe
personalităţi culturale din cele mni proeminente. Este de reţinut şi o
scrisoare pe care o adresează V. A. Urechia foii „Romînul" şi în care
el afirmă că deşi personal propusese încă din anii 1858-1859 înfiinţarea
unei „Societăţi literare" totuşi aceasta trebuia socotită drept un produs
al „rominismului" 85 • Urechia voia să arate prin aceasta că. societatea
luase naştere ca urmare a unui larg curent de opinie.
Deşi iniţiativa întemeierii nu se poatE: atribui în mod exclusiv
vreunei personalităţi, totuşi, iniţiatorii din aceşti ani trebuie menţionaţi.
Unul din cei mai aprigi susţinători ai ideii a fost G. Sion. El duce o
adevărată campanie în acest senc; prin publicaţia sa „Revista Carpaţilor".
Incă de la începutul anului 1860, Sion cere ca guvernul să întemeieze
„o academie compusă din bărbaţi competinţi, erudiţi, atit în ştiinţele
pozitive, cit şi in cele abstracte, aleşi după valoarea operilor din orice
provincie romină". Academia urma să redacteze un dicţionar, să ţină
concursuri şi să acorde premii „pentru gramatici şi cărţi filologice" 86 •
m Analele Societăţii AcadPmice Romine, Bucureşti 1869, tom. I, p. 27.
113 „Perseverenţa", nr. 45 din 10 august 1867, p. 2.
IM Ibidem, nr. 47 din 17 august 1867, p. 3.
10
„Rominul", nr. din 12 august 1867, pp. 677-678.
1111
G. S ion, Despre litere, în „Revista Carpaţilor", 1860, trim. I, pp. 295-301.
PROIECTE DE lNFIINŢ ARE A UNEI SOCIET A Ţi ACADEMICE
221
Peste cîteva numere, Sion publică un nou articol, în care face un

istoric al academiilor 8; şi cere din nou întemeierea societăţii, căci „fără
de aceasta, talentele sînt osîndite a zace în întunerec ca florile mirosi-
toare abandonate între mărăcini sau călcate de picioarele profane", iar
„limba se va învîrti încă mult timp în rătăcirile ignoranţei . . . sau în
anarhie şi desordine" 88• El se pronunţă împotriva imitării statutelor aca-
demiilor străine, îndeosebi cele germane, ceea ce, după informaţiile
sale, era în intenţia Eforiei Scolilor, care intenţiona să creeze o academie
didactică, „cu facultăţi mărginite şi supusă iurisdicţiunei autorităţilor
scolastice". Sion este de părere să se copieze, fo cazul imitării, mo-
delul Academiei franceze 89 • El atrage atenţia Adunărilor asupra însem-
nătăţii problemei, scriind că „a vivifica şi a înălţa morala unei naţiuni
este tot atîta, ba încă şi mai important ca ideea de a-i spori armata" 90 •
In încheiere, Sion face propuneri practice, cerînd să se întemeieze
o „academie romînă" formată din 15 membri, avînd în preocupări:
probleme de limbă, acordarea de premii şi ordonarea documentelor
istorice. Guvernul urma să numească 9 membri, iar ceilalţi să fie aleşi.
Toţi membrii trebuiau să fie numiţi pe viaţă, iar vacanţele completate
prin alegere. Semnificativ este şi faptul că Sion propune ca orice romîn
să poată fi membru al societăţii, „fără distincţiune de provincie sau de
protecţiune", dar cu „oarecare titlu li terariu cunoscut". El mai cere
retribuirea membrilor şi supunerea bibliotecii Statului sub autoritatea
Academiei 91 • Ceva mai tîrziu, tot în 1860, Sion are prilejul de a acţiona
direct pentru înfiinţarea Academiei, cu ocazia organizării comisiei pen-
tru strîngerea documentelor istorice92 •
Spre sfîrşitul anului 1859, deci înainte de Sion, A. Treb. Laurian
publică un articol: „Dicţionaru şi oarecari reflessiuni asupra trebuinţelor
noastre" 93 , în care propune alcătuirea unei societăţi, care să întocmească
dicţionarul limbii romîne. După Laurian, o parte din membrii societăţii
urmau să extragă din cărţi şi manuscrise „vorbele şi frazele romîne",
iar altă parte trebuia să culeagă vorbirea „locuitorilor romîni" din
ţinuturi diferite, strîngînd ,,toate vorbele şi frazile romîne din gura
lor". El mai propune ca paralel cu societatea „lessicografică", să se
organizeze şi una istorică, care să culeagă „toate documentele relative
la istoria noastră", cercetîndu-le „cu critică" şi publicîndu-le; precum
şi una ştiinţifică avînd sarcina „de a esplora ţerile noastre din puntu
de vedere al istoriei naturale". Laurian credea că cele trei societăţi
puteau lucra şi în comun - „dindu-şi mină de ajutor una alteia" - şi
87
Intre altele menţionează: „Destul e să adăogăm că chiar în Rusia încă de
la anul 1724 s-au înfiinţat două academii în Petersburg şi una la Moscova". Tot
articolul e publicat în „Revista Carpaţilor", 1860, trim. II, pp. 156-170.
ea Ibidem, p. 165.
89 Ibidem, p. 166.
90 Ibidem, p. 167.
e1 Ibidem, p. 170.
112 Vezi mai jos.
93
„Instrucţiunea Publică", noiembrie, 1859, pp. 28-30.
D. BERINDEI
222
în încheiere cerea si:-rijinul guvernului şi un schimb de păreri asupra

problemei.
In vara anului 1860 - într-un discurs rostit la încheierea anului
şcolar - Ioan Maiorescu propune să se intemeieze „o societate acade-
mică sau literară, destinată a concentra activitatea erudiţilor romîni ...
pentru cultura limbei, pentru studiul istoriei naţionale". El arată că
această problemă reprezenta „ una din necesităţile cele mari", dar că
„motive de o însemnătate gravă au determinat pe Eforie a amina
pentru anii viitori realizarea acestui proiect" 94 • Este de remarcat că atlt
proiectul lui Laurian, cit şi acela al lui Ioan Maiorescu, nu par atît
de restrînse, cum prezintă Sion proiectul Eforiei Şcolilor în articolul
său Despre academii. In orice caz, I. Maiorescu pare să fi fost îndelung
preocupat de gîndul înfiinţării academiei. Aceasta face pe redactorul
„Gazetei Transilvaniei" să amintească cu prilejul decretului de infiin-
t<tre al „Societăţii Literare" de planul lui Maiorescu şi al Goleştilor95 şi
determină pe Bariţ să exclame, într-o corespondenţă din 1867: „Fericite
Maiorescule, tu ai dus această dorinţă cu tine în morment. Bucură-te
şi tu alăturea cu cei vii acolo unde te afli!" 9 ~. _
Alături de Sion, de Laurian şi de I. Maiorescu, trebuie considerat

pe un plan egal şi V. A. Urechia. El propune în 1860, în calitatea sa
oficială de director al Mjnisterului Cultelor şi Instrucţiunii din Mol-
dova, instituirea unei comisii „din bărbaţi din toate provinciile romîne",
pentru alcătuirea unui dicţionar şi a unei gramatici97 • Intensa sa acti-
vitate în societatea şi la revista „Ateneul Romin" din Iaşi se desfăşoară
de asemenea, în bună măsură, pe aceeaşi linie.
Ideea insA nu se mărginea la aceste personalităţi de cultură. Insuşi
Bariţ declară .. Societăţii Academice", in şedinţa de inchidere a primei
sale sesiuni, că el avusese ideea înfiinţării societăţii cu zece ani mai
inainte18• G. Creţianu cere şi el in 1861 întemeierea unei „Societăti Li-
terare", deşi nu pi.rea să-i dea o sferă de activitate prea largă 99 ; iar
Constanţa Dunca propune intre alte instituţiuni „utile, cerute cu căldură
şi necesari cu urgenţă": .,Stabilirea limbei ş-al ortografului prin o aso-
ciaţiune de sapienţi romi ni de pretutindeni" 100 • Ceva mai tîrziu, tot
11
I. Mai ore s cu, Starea instrucţiunet pul>lfcc· in Rominia de Sus, în
„Amicul literaturii romineM, nr. 7 din I septembrie 1860, p. 50.
116
„Gazeta Transilvaniei", nr. 59 din 30 Iulie/li august 1868, p. 235. ln timpul
rostirii discursului di.n vara 1880, la cirma Ţării Romîneşti se găsea guvernul
liberal-radical al generalului Nic. Golescu.
11: Ibidem, nr. 72 din 13 '25 septembrie 1867, p. 287.
"' „Rominul", nr. din 12 august 1867, pp. 677-678; V. A. Urechi a, Actele
şi aerbarea naţional4 a inaugur4rii Sodetdţii pentru gramatica şi gloaartul limbei
romine, Bucureşti, 1887, p. 49; Analele Sodetdţii Academice Romine, Bucureşti, 1869,
1om. I, p. 25.
• Ibidem, tom. I, pp. 127-128.
• G. C re t ian u, Mişcarea literar4 din 1861 in Terile Romîne, în „Revista
Romină", 1861, p. 852.
ioo „Amicul Familiei", nr. 18 din I decembrie 1863, p. 223.
PROIECTE DE INFllNTARE A UNEI SOCIETATI ACADEMICE
223
Constanţa Dunca anunţa că avea sub tipar „un projet de formarea unei
Societăţi Literare cu stat'..ltele sale" 101 .
Alături de aceste propuneri datorite oamenilor de cultură, iniţiativa
lui Ev. Zappa, un bogătaş al vremii, vine să sprijine din punct de
vedere material acţiunea dusă pentru întemeierea Academiei. Potrivit
unei informaţii dată mai tîrziu de Bolliac, Zappa făcuse propunerea
creării „Societăţii Literare", oferind fonduri însemnate, în casa lui
Ion Ghica, pe atunci preşedintele Consiliului de Miniştri 102 . în luna
februarie 1860, Evanghelie Zappa oferă guvernului Ţării Romîneşti un
fond de 3000 galbeni pentru cei ce ar face „cel mai bun dicţionar
romînesc, cea mai bună gramatică şi cele mai bune traducţiuni în
limba naţională, a clasicilor streini cei mai aleşi" 103 . Primind această
ofrandă, guvernul se întruneşte şi încheie un jurnal, la 7 aprilie (îna-
intat domnului peste 2 zile) 10 \ in care propune iniţierea unor subscrieri
naţionale „pentru crearea şi a altor premii în folosul literaturii, precum
şi pentru fondarea unei societăţi academice compusă din bărbaţi lite-
raţi"105. In urma acestei acţiuni, trec cîteva luni de zile fără ca vreun
alt membru al clasei dominante să se grăbească să dea vreo ofrandă.
Atunci la 10 septembrie, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice cere
lui Zappa să trimită cei 3000 galbeni oferiţi pentru premii 106 .
Primind înştiinţarea, Zappa se hotăreşte să întregească donaţia sa
cu încă 2000 galbeni, lucru pe care îl comunică la 29 septembrie 1860,
motivînd această nouă iniţiativă prin dorinţa de a nu se pierde timpul
în aşteptarea altor donaţii. El cere să se treacă grabnic la alcătuirea
dicţionarului, dind chiar unele indicaţii practice. Astfel, cere să se
accepte în dicţionar străinismele ;,numai cîte trebuiesc spre îndeplinirea
limbei", şi în acelaşi timp recomandă ca să se culeagă „ toate zicerile,
care erau ascunse încoace şi încolo şi chiar întrul colibei celui mai prost
ţăran" 107 . Urmează un raport către domn, prin care se supune spre
aprobare un nou jurnal al guvernului „pentru regularea fondului de
5000 galbeni dăruiţi de dl. Evanghelie Zappa" 108 . Şi peste cîteva zile se
publică în „Monitor" un decret privind întrebuinţarea celor 5000 gal-
beni donaţi de Zappa 10 g.
wi „Amicul Familiei", nr. 3 din 15 aprilie 1864, p. 350.

• . urz_ „Tromp_eta Carpaţilor", nr. 539 din 6/18 august 1867, p. 2154 col. II. Mai
tirz1u,. m 1863 11 vedem tot pe Zappa dăruind armatei romîne o baterie de tunuri.
(„Monitorul", nr. 66 din 4 aprilie 1863, p. 269 col. I).
ID3 Adresa Min. Cult. şi Instr. Publ. către Ev. Zappa, 10 septembrie 1860.
Arh. St .. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ., nr. 306/1860, f. 4.
104
Raport către domn, 9 aprilie 1860. Ibidem, f. 3.
105Ibidem.
106
Adresă din 10 septembrie 1860. Ibidem f. 4.
107 Serbarea Academiei Romîne pentru împlinirea a XXV ani de la înfiin-
ţarea ei. 1866-1891, Bucureşti 1891, pp. 57-58.
108 Raport din 18 oct. 1860. Arh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ., nr.
306/1860, f. 6.
1.09 „Monitorul Oficial al Ţării Romîneşti", n<. 253 din 25 octombrie 1860.
pp. 1229-1230; „Instrucţiunea Publică", 1860, pp. 300-301.
D. BERINDEI
2:!4
Prin decret, se hotărăşte crearea „fondului Zappa", „pentru încura-

jarea şi progresul limbii şi literaturii romîne" şi se stabileşte ca fondul
să se dea cu dobîndă (art. 2), venitul anual servind la acordarea de
premii (art. 3). De asemenea, se hotărăşte ca - pentru început - pre-
miile să fie atribuite „pentru facerea unei gramatici şi a unui dicţionar
romîn". Se dă termenul de 1 noiembrie 1861 pentru predarea manu-
scrisului gramaticii şi acela al literei A din dicţionar. Pentru cea dintîi
lucrare se oferă un premiu de 200 galbeni, iar pentru a doua un pre-
miu de 300 galbeni. Comentind decretul domnesc, G. Sion îl va critica,
arătînd că „pentru premiuri atît de mici, nu se apucă nimeni de scris·
gramatice" 110 şi cerind ca statul să adauge şi el fonduri şi să creeze „o
societate care să reprezinte inteligenţa, erudiţiunea şi geniul Romîniei" 111 •
Zappa n-a fost totuşi descurajat de modul utilizării fondului donat,
căci în testamentul ce-l alcătuieşte la 30 noiembrie 1860, lasă cite 1000
galbeni venit anual „la orinduita societate literarie romînă pentru dez-
voltarea şi regularea limbii romîne" 112 • Donaţiile lui Evanghelie Zappa
au jucat un rol important în procesul de creare a „Societăţii Literare".
Prin aceste donaţii s-a creat baza materială a societăţii. In 1867, la
inaugurarea „Societăţii Literare", Urechia declară că prin fondurile lui
Zappa se asigurase pe deplin „independenţa societăţii" 113 • In orice caz,
în bugetul „Societăţii Academice" pe anul 1867-1868, veniturile din
fondul Zappa şi din fondul mai redus Cuza depăşesc subvenţia acordată
de guvem 114 ; iar, in 1891, averea în efecte a Academiei era de 769 292 lei,
dintre care fondul Zappa reprezenta 312 366,80 lei; iar, în ce priveşte
imobilele, dintr-un total de 1 002 OOO lei, donaţia Zappa reprezenta
242 OOO lei m. Iniţiativa lui Zappa a fost de bun augur pentru societatea
ce urma să se înfiinţeze. Ea se explică, în bună măsură, prin propriile
interese ale acestui bogătaş şi ale clasei burgheze, pe care el o reprezenta,
interesată in dezvoltarea culturii naţionale, instrument de dobindire a
supremaţiei pe toate planurile pentru burghezie. Zappa înţelegea că
unitatea culturală şi dezvoltarea culturală nu puteau decit ·să ajute la
dezvoltarea economică a statului, care la rîndul ei îi sprijinea propria
sa activitate. Desigur însă că dezvoltarea culturală, chiar şi în con-
cepţiile celor mai înaintaţi reprezentanţi ai burgheziei, era departe de a
corespunde tuturor necesităţilor culturale ale poporului.
Anul 1860 a fost un an deosebit de favorabil în procesul de
întemeiere al „Societăţii Literare". Pe lingă nenumăratele propuneri
ce se fac, în acest an, în vederea înfiinţării societăţii, în afara creării
bazei materiale prin donaţia Zappa, mai înregistrăm încă un fapt deose-
bit de interesant: activitatea comisiei „întocmită asupra adunării mate-
110 G. S i o n, DtcţionaruhJ romina. Premiuhi Zappa, în „Revista Carpa-
ţilor". li (1861), partea I. p. 9.
i:i Ibidem, p. 11.
112
Serbarea Academiei Romine ... , Bucureşti, 1891, pp. 54-61.
lJJ Analele Societdţti Academice Romine, Bucureşti, 1869, tom. I, p. 15.
ia lbutem, tom. I, p. 10-1.
116 Serbarea Academiei Române ... , Bucureşti, 1891, p. 55.
PROIOCTE DE INFIINŢARE A UNEI SOCIETATI ACADEMICE
225
rialului necesar pentru scrierea istoriei ţării" 116 • Această comisie intră
în activitate în toamna anului 1860, cînd se trimit convocări unui număr
de personalităţi culturale sau politice: Laurian, Ioan Maiorescu, Alex.
Odobescu, P. Cernătescu, I. Brătianu, F. Aaron şi Eliade 117 • Este semni-
ficativ faptul că încă de la 24 septembrie, Ministerul Cultelor şi In-
strucţiunii Publice din Ţara Romînească se adresează celui din Moldova,
cerindu-i părerea „asupra acestei chestiuni, care este în interesul am-
belor ţări surori 118 •
Datorită împrejurărilor nu se ajunge la intrarea în activitate a co-
misiei decît la începutul lunii noiembrie 1860, după două şedinţe amî-
nate (una la 30 septembrie şi alta la 25 octombrie). La 5 noiembrie se
strînge comisiunea, alegînd ca preşedinte pe Laurian şi ca secretar pe
Sion. Primul proces-verbal este semnat de Dim. Ghica, în calitate de
ministru, şi de Laurian, Maiorescu, Fl. Aaron, Cernătescu şi Odobescu119 •
Prin jurnal se decide ca, pînă la şedinţa următoare, Sion să prezinte
un proiect de statute120. Intre timp, Dim. Ghica trimite o nouă adresă
în Moldova, la 9 noiembrie, cerind constituirea unei comisiuni asemă
nătoare121. Un răspuns venit mai tîrziu, din partea lui V. A. Urechia,
arăta că ministerul din Moldova intenţiona să ceară fonduri Adunării
pentru instituirea unei comisiuni similare, în anul următor 122 .
Sufletul comisiunii de la Bucureşti a fost Sion, deşi Laurian, au-
torul propunerii amintite din „Instrucţiunea Publică", l-a secondat.
Insărcinat cu alcătuirea statutelor, Sion propune „de a profita de oca-
ziune şi a proiecta o instituţiune mai dezvoltată, care să aducă foloase
mai mari pentru dezvoltarea culturii intelectuale a naţiunii". Propunerea
lui Sion fiind acceptată „în unanimitate", el se pune pe lucru şi „în
curs de cîteva şedinţe proiectul se termină cu înţelegerea cea mai per-
fectă a tuturor membrilor comisiunii" 123 • Astfel, se ajunge la raportul
comisiunii, care începe cu următoarele cuvinte de o deosebită însemnă
tate, sintetizînd însăşi esenţa problemei: „Romînii, abia intraţi în secolul
lor de renascere, n-au avut însă nici destul timp, nici destule elemente
pentru ca să-şi organizeze toate instituţiunile ce reclamă bună starea
lor morale şi materiale ... Astăzi, cînd poziţiunea lor politică se vede
din zi în zi întărindu-se, urmează ca şi dezvoltarea lor intelectuală
să se facă mai răpide şi mai solidă. Aceasta e o condiţiune sine qua non,
pentru ca să poată cu drept cuvînt merita titlul de naţiune europeană,
care pînă acum li se contestă de către străini" 124 .
ne ATh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ., dosar nr. 363/1860.
117 Ibidem, f. 1, 32.
ne Ibidem, f. 3.
1111 Ibidem, f. 12, 13.
m Ibidem, f. 14.
l2l Ibidem, f. 15.
122 Ibidem, f. 16.
lZI G. S ion, Societatea Academică, în „Revista Carpaţilor", II (1861), partea
I, p. 74.
l:M „Instrucţiunea Publică", noiembrie 1860, p. 321.
D. BERINDEI
Raportul arăta mai departe că „între aşezămintele, care au contri-

buit la luminarea şi mărirea popoarelor, se numeră fără contestaţiune
şi societăţile ştiinţifice". Continuînd, membrii comisiunii subliniază deose-
bita importanţă a culegerii materialelor istorice şi a rezolvării proble-
melor ce se puneau legate de limbă şi declară că „au găsit cu cale
a nu se mărgini numai la cercul însărcinării", şi că, în consecinţă,
propun „fundarea unei societăţi organizată într-un cerc mai întins" 125 •
Propunerea comisiei este însoţită de proiectul unei societăţi academice,
rezultat probabil al înţelegerii dintre Laurian, Sion şi Maiorescu, care
toţi trei erau autori ai unor astfel de proiecte. Prin acest proiect se
propune alcătuirea unei societăţi academice cu două secţii, cărora tre-
buia să li se adauge cu timpul încă una, a „ştiinţelor şi artelor fru-
moase"128.
In proiectul de statute se arată că societatea urma să fie subvenţio
nată şi patronată de guvern (art. 1), avînd scopul de a stimula ştiinţele
şi artele şi ca sarcină imediată „adunarea documentelor şi cultura limbii"
(art. 2). Tot in proiect se propune ca societatea să fie compusă din 18
membri, împărţiţi în secţia „arheologică şi istorică" şi în cea „literară
şi lexicografică" (ulterior, trebuind să se adauge o secţie a ştiinţelor
naturale) (art. 3). Se mai stabileşte că cea dintii secţie se va ocupa cu
adunarea de documente., va organiza misiuni ştiinţifice, precum şi cercetări
arheologice în ţară, în timp ce secţia a doua se va îndeletnici, în pri-
mul rind, cu alcătuirea unui dicţionar (art. 4). Interesant este că se
stabileşte prin statut că doar 6 membri vor fi nu.miţi, ceilalţi urmînd să
fie aleşi ulterior. De asemenea, se propune ca societatea să formeze
„un corp independinte" (art. 6) şi ca membrii, numiţi sau aleşi, să fie
„pe viaţă" (art. 7). Interesantă este şi prevederea ca membrii să fie
salarizaţi cu cite 300 lei pe lună şi cite 16 lei de fiecare şedinţă. Socie-
tatea urma să aibă doi preşedinţi de secţie, care, alternativ, trebuiau
să îndeplinească şi funcţiunea de preşedinte al societăţii. Se stabilea
şi obligaţia pentru fiecare secţie de a ţine pînă la 100 şedinţe pe an
(art. 17), avind şi îndatorirea de a publica o revistă periodică (art. 21 ).
Bugetul întreg al societăţii trebuia să însumeze suma de 304 OOO lei 127 •
Proiectul comisiunei este înaintat în luna decembrie guvernului.
Generalul Barbu Vlldoianu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice,
îl supune în dezbaterea acestuia prin referatul nr. 511 din 18 ianuarie
1861. Totuşi, guvernul nu dă urmare propunerilor şi chestiunea rămîne
înmormintată încă un număr de ani 128• Sint toate probabilităţile ca această
neluare in considerare să se fi datorat grelei situaţii în care se afla gu-
vernul Epureanu, într-un aprig conflict cu Adunarea, la începutul anu-
lui 1861.
m „Instrucţiunea Publică", noiembrie 1860, p. 321.

m Ibidem, p. 322.
lZ'I Ibidem, pp. 323-325.
11111
Vezi V. A. Urechi a, Iatoria şcoalelor ... , Bucureşti, 1894, voi. III, p. 271.
PROIECTE DE INFl!NŢ ARE A UNEI SOCIET A ŢI ACADEMICE
227
O dată cu anul 1861, se intră într-o perioadă neutră de cîţiva am m

ceea ce priveşte problema înfiinţării societăţii academice. Chestiunea de-
săvîrşi.irii Unirii, a obţinerii umn1 depline administrative a Ţării
Romîneşti cu Moldova paralizează _iniţiativele în alte direcţii. De pro-
blema înfiinţării societăţii se lega desigur şi chestiunea relaţiilor cu
Austria, pe care domnitorul Cuza şi cei ce-l înconjurau căutau s-o me-
najeze, pentru a-i obţine consimţămintul la recunoaşterea Unirii depline.
Acestor motive li se mai adăugau împrejurările interne deosebit de·
grele şi în bună măsură nefavorabile unor preocupări de acest fel,
oarecum îndepărtate de sfera politicii de zi de zi. Intre liberalii-radi-
cali şi conservatori se dădea încă c..prig lupta pentru putere. Oscilînd
între aceste două forţe şi bizuindu-se pe liberalii-moderaţi, domnul
căuta să ducă o politică de echilibru. Desele conflicte dintre guverne
şi Adunări contribuie şi ele la întreţinerea acestei atmosfere nepriel-
nice planurilor de înfiinţare a Academiei. Abia în 1863, cind lucrurile·
încep a se limpezi pe plan politic, cînd, pe de o parte, domnul îşi
manifestă hotărît intenţia loviturii de stat, iar, pe de altă parte, for-
ţele ostile domnului se grupează in „coaliţia monstruoasă", se repune
problema înfiinţării Academiei.
Gîndul pare să-l fi reaprins însuşi domnul prin donaţia sa de la
28 martie 1863. Cuza dăruieşte 1000 galbeni a căror dobîndă trebuia
să servească la „premieri pentru cel mai bun uvragiu ştiinţific scris
în limba romînă asupra unei propuneri dată de Consiliul Superior al
Instrucţiunii Publice" 129 • Pentru anul 1863-1864 se stabileşte ca obiect
de premiere traducerea cărţii I din Eneida lui Virgiliu 130 • Iniţiativa
domnească sprijină viitoarea înfiinţare a „Societăţii Academice", căci
fondul Cuza constituie, alături de fondul Zappa, baza materială pe care
se va înălţa „Societatea Literară" în anii 1866-1867.
Tot în anul 1863, un ministru al domnului, V. Boerescu, se gîn-
deşte la înfiinţarea unei societăţi academ~..:e, care însă se confunda
în mintea sa cu un consiliu de universitate. El propune crearea a
două academii, una la Bucureşti şi alta la Iaşi 131 • S-a pus ipoteza ca
propunerea lui Boerescu să fi oglindit însăşi dorinţa sa de a nu lipsi
dintr-un astfel de organism cultural, căci, fiind membru al corpului
didactic superior, Boerescu îşi vedea asigurată desemnarea în societate.
Anul 1863 se încheie cu aceste două sclipiri, care arăt.au că problema
nu putea fi socotită încheiată, ci că ea frămînta încă, cu toate că alte
chestiuni abătuseră un timp gîndurile de la problema înfiinţării „So-
cietăţii Academice".
Problema capătă o nouă şi hotăritoare întorsătură în anul 1864,
an de o deosebită însemnătate in istoria Romîniei, datorită acţiunii de
la 2/14 mai a domnitorului Cuza şi a sfetnicului său Mihail Kogălni
ceanu. Noua situaţie face posibilă adoptarea unei serii întregi de mă-
129
Academia Romînă. Acte de fundaţiune. MCMXXVII, Bucureşti, 1932, p. 5.
i:iu Ibidem, p. 8.
13
1 Vezi Ani ba I Te odor e s cu, op. cit., pp. 19-20.
D. BERINDEI
228
suri, care ajută în mod substanţial desăvirşirii procesului de organi-

zare a noului stat. Dacă primul rol pe plan politic îl joacă în această
vreme Kogălniceanu, pe plan cultural acest rol este asumat de Nic.
Creţulescu. Xenopol a relevat activitatea depusă de Creţulescu în aceste
luni, el apreciind că „acele 6 luni petrecute la Ministerul Instrucţiei
pot fi socotite cele mai rodnice clipe din viaţa lui" 132• Intre al.tele, lui
Creţulescu i se datorează legea instrucţiunii publice din decembrie
1864 133• El nu se mărgim~şte în activitatea sa la reorganizarea învăţă
mîntului, ci avînd o privire de ansamblu asupra întregii culturi, căută
să-i sprijine dezvoltarea în toate privinţele. Creţulescu se ocupă de
arhive, de biblioteci, de muzee, ajutind, în acelaşi timp, la înfiinţarea
societăţilor culturale şi ştiinţifice.
In ceea ce priveşte muzeele, se reorganizează Muzeul de Istorie
Naturală şi se creează Muzeul de antichităţi, iar între societăţile ştiin
ţifice nou-înfiinţate cu sprijinul lui Creţulescu, trebuie aminti.tă, in
primul rînd, „Societatea de Ştiinţe Naturale", care se inaugurează la
31 octombrie 1865, fiind creată ,,în scop de a conlucra la înaintarea
ştiinţelor şi în special a face sl se cunoască producţiunile solului Ro-
mîniei în sine însuşi şi în raporturile sale cu artele, industria şi agri-
cultura" 134. La temelia acestei societăţi stă o adresă a lui Creţulescu către
Davil.a, Elcarcu şi Gr. Ştefănescu, din 11 septEJnbrie 1864, prin care cei
trei sînt rugaţi sl se constituie într-o comisie pentru a analiza problema
„mezielor celor mai potrivite pentru studiul structurii geologice şi pe-
trografice a ţlrii", elaborînd şi „un program de exploatarea ţării în
privinţa geologică"'m.
Urmarea adresei ministeriale este întrunirea celor trei oameni de
culturi şi un raport al lor din 7 octombrie 1864, prin care, intre altele,
propun înfiinţarea „Societăţii de Ştiinţe Naturale" 138 • Pe baza rapor-
tului comisiei, se încheie un jurnal al Consiliului de Miniştri la 13
octombrie, prin care se hotărlşte constituil'ea la Bucureşti a unei „So-
cietăţi de Ştiinţe Naturale""·'. Urmează decretul domnesc din 22 octom-
UI A. D. X e no pol, Nicolae Kreţule1cu. Viaţa şi faptele lui. 1812-1900, Bucu-
reşti 1915, p. 88.
m lbtdem.
111 An as l. Felu, lncerc4rile pentru dezvoltari>a 1cienţUor naturali în Romi-
nia, Bucureşti, 1874, p. 15.
L1I Arh. St. BM.c., Min. Cult. şi Instr. Publ., dosar nr. 523/1864, f. 6, 19.
1• Comisia motivează astfel aceastA propunere. „ ... nu vom insista d-le Mi-
nistru. asupra utllitAtli şi importanţei unor asemenea lucruri. Este destul a indica
natura lor ca fiecare să vadA de cită utilitate ele pot fi pentru ţară şi junimea
noastră. Ştiinţele pozitive, ştiinţele de observaţie şi de experienţă, care dau seriozi-
tate spiritelor ce le cultivă, despArţindu-le de sofismele şi de aberaţiile la care
conduc adesea studiile exclusive speculative şi literare, vor lua o dezvoltare ale
căror rezultate nu vor intirzia a deveni evidente. Formarea societăţilor sciinţifice,
astfel după cum le-am conceput, va deschide noue şi atrAgătoare perspective în
care junimea nu va rntlrzia a se arunca şi se va da astfel un scop şi o direcţie
unei activitAţi, care esercitindu-se adesea fără experienţă şi fără consciinţă, în
sfera politică nu face decit să arunce nouă elemente de confuzie şi de agitaţie
în mijlocul acelor elemente deja destul de numeroase ce există ... " (Ibidem f. 18).
LJ'1 Ibidem, f. 26, 29. ·
PROIECTE DE INFIINŢARE A UNEI SOCIET AŢI ACADEMICE
229
brie 1864138• Totuşi, intrarea în activitate a societăţii nu va avea

loc decît în toamna anului unnător 13 ~. Este de semnalat că această
„Societate de Ştiinţe" lucra cu trei comitete, unul zoologic, altul bo-
tanic şi ultimul geologic.
Altă societate care se organizează cu sprijinul lui Creţulescu este
aceea a „Ateneului Romin", legată strîns de problema popularizării
culturii prin cursuri libere. Primul număr din 1865 al foii „Natura" 140
conţine informaţii interesante privind problema acestor cursuri, arătînd
că „mai mulţi bărbaţi" organizaseră „cursuri ce se vor face seara", cel
dintîi urmînd a fi ţinut de C. Exarcu, la 28 ianuarie 1865 141 • Intr-adevăr,
după o mărturisire mai tîrzie a conferenţiarului, la data stabilită se
inaugurează aceste prelegeri, premergătoare conferinţelor „Ateneului
Romîn". Lui Exarcu îi vor urma numeroşi alţi conferenţiari, care vor
dezvolta subiecte diferite, în iarna şi primăvara anului 1865, „în salonul
caselor" lui C. Ghica, „lingă Cişmigiu" 142 • Mai mult decît atît, potrivit
unor informaţii cuprinse tot în „Natura", lecturi publice se ţin şi în
provincie. Astfel, la Galaţi, un anume Troteanu vorbeşte despre Econo-
mia socială., la Brăila Stroe Beloescu conferenţiază despre Sciinţele pozi-
tive, la Botoşani I. V. Adrian vorbeşte despre Tradiţiunile naţionale, şi
istoria Romînilor, dr. !sac despre Medicina populară, V. Pădure, despre
Sistemul metric, iar la Craiova, Stolojan şi Gh. Chiţu ţin şi ei conferinţe,
se pare chiar înaintea celor din Bucureşti 143 •
Pe baza acestor cursuri se organizează „Societatea Ateneului Romîn",
datorită sprijinului lui Nic. Creţulescu şi a străduinţelor lui C. Exarcu
şi ale lui V. A. Urechia 144 • Propunerea înfiinţării o face Exarcu lui Cre-
.ţulescu, în octombrie 1864. Aprobarea dată în principiu nu este con-
cretizată decît în toamna anului următor, însă cursurile publice, care
îşi au începutul la 28 ianuarie 1865 145 , merg întru totul pe linia viitoarei
Societăţi a „Ateneului". La 31 octombrie 1865, se inaugurează cele
131 Arh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ. dos. nr. 523/1864, f. 33. Vezi şi
„Statutele" (f. 48-52, 57-60).
131 Ibidem, f. 90.
140
La 1 ianuarie 1865 îşi reîncepuse apariţia foaia „Natura", după o între-
rupere determinată de moartea lui Baraş; ea este condusă de Constantin Exarcu
şi de Dim. Ananescu. In prospectul prin care se motivează reapariţia foii, se arată
că „Natura" urma să fie un jurnal „pentru propagarea sciinţelor pozitive în
Romînia", căci „studiile speculative domină pretutindeni în colegii şi facultăţi,
oamenii ce le îmbrăţişează şi le cultivă dominînd asemenea pretutindeni, în socie-
tate şi în guvern; studiile sciinţifice din contra exilate sau părăsite şi dispre-
ţuite în colegiuri sau facultăţi, oameni de sciinţe părăsiţi asemenea şi fără
influenţă în societate" (Prospectul anului 1865 al foii „Natura"). Din toamna
anului 1865, „Natura" devine organul de publicitate al „Societăţii de Ştiinţe
Naturale" (A n as t. F e tu, op. cit., p. 91).
141
„Natura", nr. 1 din 1 ianuarie 1865, p. 8.
lot:! A XX-a aniversare a Atheneului romîn, Bucureşti, 1885, p. 82.
ici E/xarcu/, Instrucţiunea şi educaţia. Puterea ideilor. Marele inemic. Lec-
turele publice, în „Natura", nr. 14 din 8 aprilie 1865, p. 107.
144 V. A. U r e c h i a, Darea de seamă a dlui v. preşedinte al Ate-
neului ... cu ocaziunea serbării jubileului de 25 ani a acestei instituţiuni. Bucu-
reşti, 1894, p. 9.
145
V. A. Urechia evocă într-o cuvîntare de mai tîrziu sala cea mare a
D. i:IERINDEI
230
două societăţi, cea de „Ştiinţe Naturale" şi eea a ,,,At.eneului", ultima.

avînd trei secţii (moralo-politică~ de ştiinţe natur~ fizică şi matema-
tică şi de literatură şi bele-arte). Scopul „Ateneului" era, pe de o parte,
înmulţirea cunoştinţelor membrilor „prin placide şi conscientioase in-
vestigaţii asupra ştiinţei şi adevărului", iar, :pe de altă parte, propagarea
cunoştinţelor prin lecturi şi cursuri publice- sau j:urnalet 46•
Ateneul işi începe activitatea, ducînd o largă acţiune de populari-
zare a culturii şi a ştiinţei (spre deosebire de „Junimea" de la Iaşi,
organizată tot în aceşti ani şi care nu înţelegea să aibă rosturile largi
culturale ale acestui „Ateneu" bucureştean)_ După primele cursuri;.
Exarcu, gindind mai departe decît ceilalţi membri, cet"e ca să se înceapă~
şi cursuri .. cu totul populare, care să se adreseze către clasele de jos.
ale societăţii" 14 '. ln acelaşi timp, îngrijorat de atmosfera în care lucra.
,.Ateneul „. între membrii căruia pătrunseră unii din opozanţii. domnului,.
el semnala - referindu-se la tinerii liberali-radicali, partizani ai lili
C. A. Rosetti - că printre ateneişti erau wiii tineri de culoare „roşie
cu totul" 148 • Ceva mai tirziu, într-un nou articol, Exarcu sfătuieşte din
nou pe tinerii ateneişti la prudenţă şi le cere să nu primească inrîuriri,
,,ori de unde va veni această influenţă" 149 • Mai alarmat, la începutul lunii
decembrie. el inserează următoarele rinduri în „Natura": „E de dorit
ca publicul sau guvernul să nu se sperie dacă vreunii din oratorii ce
vorbesc în salonul Ministerului Cultelor emit o idee mai mult sau mai
puţin îndrăzneaţă, mai mult sau mai puţin dreaptă sau exagerată. Nu
trebuie să dăm lucrurilor mai multă importanţă decît au în realitate"' 160 •
Totuşi, prezenţa multora dintre opozanţii lui Cuza (membri ai societăţii
„Progresul„ - ca T. Văcărescu sau E. Creţulescu sau colaboratori ai
„Revistei Dunării", opusă domnului) dau societăţii spre sfîrşitul anului
1865, un categoric aspect de frondă 1 s 1 • Conferinţa lui Alex. Lahovari
despre Mirabeau determină guvernul la adoptarea anumitor mAsuri de
casei lui C. Ghica, .,incA deşartă de mobile, scaune avind abia vreo 20", cu
lumina slabii „11 dtorva lămpi de petrol", în care totuşi un auditor numeros a
salutat cu entuziasm apariţia „lingă o simplA măsuţă de lemn alb" a primului
conferenUar. Tot in 1865, înainte de transformarea „Ateneului" într-o socie-
tate recunoscul.6 de guvern, vor mai vorbi în sala din casa Ghica, N. Racoviţâ,
C. StAncescu, Hasdeu, E. Bacaloglu, Marsillac, R. Ionescu, Alex. Petrescu, P. S.
Aurelian, Em. Creţulescu, I. FA.lcoianu (V. A. U 1 e c hi a, op. cit„ pp. 11, 15).
1• E/xarcu I, Inaugurarea 1odetdţti de 1ciinţe naturale şi a Atheneului
Romin, in „Natura", nr. 39 din 22 octombrie 1865, pp. 306-307. Vezi Statutele
tn „Anuarul Ateneului Romîn pe anii 1902-1903 şi 1903-1904", Bucureşti, 1904,
pp. 63-66; tot acolo (pp. 67-69) vezi lista conferinţelor din 1865-1866.
iri E/xarcu/, Atheneul Romin. Lectureze publice, în „Natura", nr. 41 din 8
noiembrie 1865, pp. 321-323.
1411 Ibidem.
1411 O lege a naturet şi a phtiosofiei iltoriei, in „Natura", nr. 42 din 15
noiembrie 1865, pp. 329-331.
19 Atheneul Romin. Lecturele publice, în „Natura", nr. 45 din 8 decembrie
1865, p. 354.
Uil C. P r o d a n, op. cit., pp. 6-8.
PROIECTE DE INFIINŢARE A UNEI SOCIETA îl ACADEMICE
231
poliţie, restrîngîndu-se activitatea „Ateneului", măsuri care nu vor fi

înlăturate, decît după abdicarea domnitorului Cuza 152 .
Acţiunea dusă de Nic. Creţulescu în domeniul culturii se îndreaptă
şi spre vechiul plan al înfiinţării „Societăţii Literare". După cele ce
afirmă Urechia în 1867, acest lucru s-a datorat în bună măsură şi pro-
punerii sale 153 . în orice caz, la 21 august 1864, Creţulescu se adresează
Consiliului Superior al Instrucţiunii Publice, cerîndu-i să redacteze un
proiect de regulament pentru o comisiune însărcinată cu redactarea dic-
ţionarului limbii romîne. În adresă se arată cît era de urgentă sarcina
redactării dicţionarului, subliniindu-se, în acelaşi timp, „dificultăţile
unei asemenea lucrări, la care nu sînt suficiente nici viaţa şi nici cu-
noştinţele unui singur bărbat". Pe de altă parte, se menţionează şi exis-
tenţa fondului Zappa. Creţulescu propune ca să se admită „principiul
ca lucrarea dicţionarului să se facă prin o comisiune comp)Jsă din băr
baţi din toate părţile Romîniei" (subliniere D.B.). El mai pretinde ca în
această comisiune să fie reprezentate „toate limbile neolatine, prin ro-
mîni cunoscători de ele; de asemenea şi limbile slave, germane, ma-
ghiare, turce nu vor lipsi comisiunei". în încheiere, se cere ca să se
aibă în vedere, la întocmirea proiectului, „pre acel după care Academia
Franceză a purces la o lucrare analoagă" 154 . Consiliul Superior al In-
strucţiunii Publice, potrivit informaţiilor date de Urechia, alcătuieşte un
regulament, care este „mai fără modificaţiune" (cum spune Urechia),
regulamentul „Societăţii Literare" din 1866. Se ia şi aprobarea Consi-
liului ele Miniştri şi a Consiliului de Stat, dar domnitorul, fără a da
un refuz scris, tergiversează, de teamă că va întîmpina greutăţi în ·pri-
vinţa venirii membrilor societăţii din afara Principatelor Unite. Urechia
semnalează unele negocieri ce s-ar fi întreprins de Creţulescu cu unii
consuli, în vederea obţinerii consimţămîntului pentru venirea membrilor
din afară 155 .
Străduinţele lui Creţulescu nu duc la un rezultat concret, cu toate
că şi „Natura" în nr. 1 din 1 ianu.arie 1865 cere, exprimînd un curent
de opinie, ca toţi bărbaţii competenţi să se adune şi să se organizeze
într-o societate literară „pentru a discuta şi a se ocupa de această mare
chestie a limbii" 156 . Nu se cunosc, în detaliu, lucrările întreprinse în
ultimii ani de domnie ai lui Cuza în vederea întemeierii „Societăţii Lite-
rare"157, dar preocuparea pare să se fi menţinut în permanenţă. Lucrul
este arătat, de altfel, şi de Urechia, care subliniază faptul că şi Cariagdi,
unul din urmaşii lui Creţulescu, încercase să obţină, fără succes, a pro-
1s:.1 C. P r o d a n, op. cit., p. 10.
V. A. U rec hi a, Actele şi serbarea naţională a inaugurării Socie-
153
tăţii pentru gramatica şi glosariul limbei romîne, Buc. 1867, p. 50.
IM Arh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ. dosar nr. 740/1865, f. 2, 10.
155 V. A. Urechi a, op. cit., p. 50.
156 „Natura", nr. 1 din 1 ianuarie 1865, p. 8.
15'7 Majoritatea lucrărilor privind proiectele referitoare la „Societatea Literară"
au fost depuse de Urechia în arhiva Academiei, (vezi pentru aceasta notele de
la dosarele nr. 306/1860, f. 2; nr. 740/1865, f. 1 şi nr. 1167/1865, f. 1 de la Arh.
St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publice).
D. BERINDEI
232
barea domnească la proiectul întocmit de predecesorul său 158 • In orice

caz, la 18/30 iulie 1865, regulamentul elaborat în urma iniţiativei lui
Creţulescu, „în privinţa instituirii unei societăţi literare romîne, care să
se ocupe cu formarea unui dicţionar, unei gramatice şi determinarea
ortografiei romine", este din nou înaintat Consiliului Permanent al In-
strucţiunii Publice. cu sarcina de a vedea dacă sint de făcut unele mo-
dif icări, pentru ca apoi să se ia măsuri în vederea sancţionării domneşti
a regulamentului şi în vederea convocării societăţii 159 • Totuşi, deşi după
expresia lui Iosif Hodoş, „societatea era pe aci a se înfiinţa" 160 , „Socie-
tatea Academică" nu izbuteşte să fie organizată şi să ia fiinţă în ultimii
ani ai domniei lui Cuza Vodă. Urechia mărturiseşte că dindu-şi seama
de greutăţile întimpinate pusese pe referat rezoluţia „la dosar, adăs
tind vreme mai bună" şi că abia după 11 februarie scosese din nou
hirtiile, supunindu-le lui C. A. Rosetti, sub ministerul căruia se va
ajunge, în sfirşit, la înfiinţarea şi organizarea „Societăţii · Literare" 161 •
Deşi societatea la care se gindea Creţulescu şi urmaşul său nu trebuia
să aibă un caracter prea larg, limitindu-se la problemele de limbă,
avind o sferă mai restrinsă ca în proiectul din 1860, totuşi membrii
„Societăţii Literare" îşi vor da seama de efortul depus în ultima parte
a domniei lui Cuza şi de aceea mulţumirile lor se vor adresa, în şedinţa
din 8.'20 aug. 1887, şi „către acei din funcţionarii din Ministeriul Cul-
telor şi Instrucţiunii Publice care intre anii 1865 şi 1867 au reuşit a
elabora proiectul şi a cîştiga semnăturile mai înalte pentru conchiemarea
acestei ...Societăţi literare„, intre cele mai fatali împrejurări din cite
182
s-811 putut ivi în timpurile noastre" •
Anul 1865 se încheie, ca şi primele luni din 1866, fără a se izbuti
611
' V. A. U rechia, op. dt„ p. 51.
1.111Arh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ., nr. 740/1885, f. 3.
1111 I o s I f H o d o ş, Originea 1odetdţH academice dtn Bucureşti, în „Familia",
nr. 45 din 20 noiembrie/2 decembrie 1887, p. 532.
un V. A. U rec h I a, op. ctt., p. 51. Tot pe Urechia ii vedem în sep-
tembrie 1865 propunlnd o societate academică de felul celei iniţiate de V. Boe-
rescu, cu doi ani mai înainte. Critlcind Comitetul permanent al Instrucţiunii
Publice, el propune ca în loc de acesta, Ministerul Instrucţiunii Publice şi al
Cultelor sA fie sprijinit de două consilll academice (unul la Iaşi şi unul la
Bucureşti), care urmau sA se transforme în societăţi „de cultură regională",
chemind in sinul lor pe toţi profesorii de facultăţi. Societăţile academice de
cultură regională (care, in fond, erau mai degrabă consiliile profesorale ale fa-
cultăţilor reunite la un loc) trebuiau să lucreze în secţiuni, la problemele din
domeniul limbii, istoriei naţionale şi al ştiinţelor, „atlt în genere, cit şi cu pri-
vire la romini". Urechia cerea ca aceste societăţi academice regionale să aibă
iniţiativă şi libertate, în privinţa activităţii lor ştiinţifice. Interesant este şi fap-
tul că el se gindea să dea acestor foruri de cultură înaltă şi anumite rosturi
legate de popularizarea cunoştinţelor, propunind ca societăţile academice regio-
nale să stăruiască pentru înfiinţarea de muzee, de biblioteci „poporare", precum
şi pentru deschiderea unor cursuri „dominicale şi de noapte pentru lucrători şi
adulţi". In concluzie, Urechia cere ca societăţile academice regionale să nu fie
„numai pivotul unei adevărate mişcări literare şi sciinţifice, dar şi un real ocular
de luminare şi de cultură a poporului romîn". (V. A. U r e c h i a, Def ectuosi-
t4ţile nuoei legi 1cholare, ln „Natura", nr. 33 din 8 sept. 1885, pp. 280-262).
0
113
Analele Societăţii Academice Romîne, Bucureşti, 1869, tom. I, p. 27.
PROIECTE DE INFIINŢARE A UNEI SOCIETAŢI ACADEMICE
233
să se pună bazele mult aşteptatei societăţi. Cu toate acestea, în anii

1864-1865, semnele evidente ale apropiatei înfiinţări se fac mai mult
ca oricînd remarcate. Intemeierea „Societăţii Literare" nu mai putea
întîrzia. De data aceasta nu mai era vorba, ca în 1860, de propuneri
făcute de diverşi oameni de cultură prin organele de publicitate, sau de
iniţiativa unei comisiuni, căreia guvernul nu i-a dat urmare, ci avem
de-a face cu iniţiative venite de sus in jos, din partea guvernului. Dacă
proiectul lui Creţulescu şi al urmaşului său, în spatele căruia trebuie să
VQdem în permanenţă pe Urechia, animator cultural de o deosebită va-
loare în această perioadă, nu a putut ajunge la o înfăptuire, acest lucru
se datoreşte în bună măsură împrejurărilor pe care le trăiau Princi-
patele Unite. Unirea era realizată, regimul instituit la 2 mai 1864 dă
duse o oarecare stabilitate guvernării, totuşi, alte probleme de politică
internă sau de politică externă frămîntau încă viu opinia publică şi mai
ales pe guvernanţi, nedînd răgazul realizării unor iniţiative de felul
acelora care ne interesează. Pe bazele puse însă de Creţulescu şi de
Urechia, în anii 1864 şi 1865, se va crea, în primăvara anului 1866,
„Societatea Literară" 163 •
In tot timpul domniei lui Cuza, problema înfiinţării înaltei socie-
tăţi a fost prezentă în gîndurile multora dintre oamenii de cultură şi
chiar a multora dintre· bărbaţii de stat. La o realizare· efectivă nu s-a
putut ajunge datorită atît împrejurărilor interne, cît şi a celor dinafară.
In calea înfiinţării stătuse mai ales greutatea de a se da acestui act un
larg înţeles naţional. Totuşi, proiectele şi străduinţele depuse în direcţia
întemeierii „Societăţii Literare", între 1859 şi 1866, sînt de toată în-
semnătatea şi ele stau neîndoielnic la temelia viitoarei „Societăţi Aca-
demice".
163 Vezi: Dan Berindei, lnfiinţarea Societăţii Literare (Academice) (1866)

şi sesiunea din 1867, în „Studii", IX (1956), nr. 5, pp. 21-44.
CONTRIBUŢII LA ISTORIA ŞCOLII MUSCELENE
de GH. PĂRNUŢĂ
Şcoala din Cimpulung înainte de Regulamentul Organic. Inceputu-

rile şcolii muşcelene sint destul de îndepărtate.
În Cîmpulung, unde a fost fixată prima reşedinţă a Ţării Romîneşti,
unde a apărut primul document al limbii romîne - scrisoarea lui Neacşu
din Cîmpulung către Hans Benkner, judele Braşovului, la 1521, -
unde a văzut lumina prima tipăritură din 'fara Romînească în limba
romînă, la 1642, în acest oraş apare şi una din cele mai vechi şcolj
romîneşti. înainte de a lua fiinţă Şcoala de la Sf. Sava din Bucureştj
a existat şcoală la Cîmpulung.
Istoricul şi poetul cîmpulungean, C. D. Aricescu, aminteşte că la
Cîmpulung a fost o „şcoală domnească", fundată de Doamna Chiajna
în. anul 1552, pe lîngă biserica Domnească. Această şcoală, de la a cărei
înfiinţare s-au împlinit 409 ani, a existat pînă la sfîrşitul secolului al
XVIII-lea, pe locul Voroveanului din acest oraş 1•
Dacă despre această şcoală nu s-a găsit pînă acum documentaţia
necesară, hrisovul lui Antonie Voievod, din 10 mai 1669, ne vorbeşte
sigur de existenţa unei şcoli la Cîmpulung în acea vreme „ ... şi făcui
domnia mea casă de învăţătură, adecă şcoală, în oraşul domniei mele
Cîmpulung", scrie hrisovul2.
Din lectura hrisovului reiese că întreţinerea şcolarilor şi plata
dascălilor se făcea din venitul vămii de la Rucăr şi Dragoslavele şi că
şcoala s-a făcut „spre mare folos locuitorilor Ţării Romîneşti", fiind deci
destinată a servi nu numai copiilor din Cîmpulung, ci şi din alte părţi
ale ţării, spre folosinţă „şi bogaţilor şi săracilor".
· Prin hrisovul din 28 martie 1670, voievodul hotărăşte ca şcoala să
aibă „ispravnic şi purtător de grijă" pe mitropolitul ţării 3 •
Locul pe care s-a făcut această şcoală a fost donat de logofătul
Radu Năsturel, la 8 ianuarie 1669.
în actul de donaţie el menţionează că încă de cînd se afla la
„Enişer la împărăţie", dus, după cum zice N. Iorga, împreună cu alţi
boieri să pîrască pe Radu Vodă, s-a gîndit că ţara este „săracă şi
1
Vezi C. D. Ari ce s cu, Istoria Cîmpulungului, Bucureşti, 1855, p. 150.
~ Arh. St. Buc., M-rea Cotroceni, pach. 89 doc. 1 (vezi şi Dan Simon e s cu,
Viaţa literară şi culturală a mănăstirii Cîmpulung, C. Lung, 1926, p. 32 şi I. Rău
ţ e s cu, Cîmpulung-Muşcel, C. Lung, 1943, p. 200).
3 Arh. St. Buc., M-rea Cotroceni, pach. 89, doc. 2 (vezi şi D. B ă j a n, Docu-
mente de la _Arhivele Statului, C. Lung, 1929, pp. 3-9).
GH. PARNUTA
236
făr' de învăţătură şi oamenii pentru sărăcie nu-şi pot da copiii lor la

învăţătură". De aceea s-a gindit că ar fi bine să se facă o şcoală la
Cîmpulung, fiind „mai în iături", mai ferit de frămîntări.
Şcoala din Cîmpulung mai este amintită în anul 1780 cînd se
fixează plata „dascălilor de pe la şcoli", fiind menţionat şi cel din
Cîmpulung4, şi la 1792 cînd Dumitraşcu Ruset, ctitorul schitului Măr
culeşti, obţine pentru întreţinerea schitului şi a şcolii cite 1200 lei
anual, de la vama Dragoslavele, 50 bolovani de sare şi 20 familii de
ţigani.
La începutul secolului al XIX-lea, şcoala a fost mutată pe un loc
de lingi biserica Sf. Ilie dăruit de comisul Ion Craioveanul.
In Cîmpulung funcţiona prin anul 1822 şi o „şcoală de zugravi"
infilnţatA de · preotul Badea, cunoscută sub numele de „Şcoala după
uliţa viii". La această şcoall îşi făcuse ucenicia o vreme şi pictorul
revoluţionar de la 1848, I. D. Negulici5•
Şcoala din Cimpulung in perioada 1832-1884. O dată cu apariţia
şi dezvoltarea elementelor capitaliste, cu pătrunderea ideilor revoluţiei
burgheze din Franţa, se dezvolt! şi la noi o culturi naţională. ·
Burghezia avea nevoie de oameni pregătiţi, cultivaţi, în lupta îm-
potriva orinduirii feudale, şi in acest scop ea întreţine o susţinuti miş
care cultural.A.
Inei de la începutul secolului al XIX-lea se simţea nevoia unui
învăţlmint în limba romini; şcoala grecească existenti nu putea face
f aţi acestei situaţii.
Gh. Asachi la Iaşi şi G. Lazăr în Bucureşti, au promovat un în-
viţi.mint în limba romînă, inl.Aturind falsa părere a claselor exploata-
toare ci invlţiturile mai înalte nu pot fi redate în limba poporului.
Daci în etapa anterioară Regulamentului Organic, şcoala rominească
era în stadiu de încercare, această nouă legiuire, recunoscînd necesi-
tatea invăţA.mintului public, prevede înfiinţarea unor şcoli de stat.
Lupta pentru lArgirea invăţămintului public - începută după 1831 -
reprezenta o acţiune progresistă; ea se ducea împotriva boierimii care
susţinea invăţămintul particular.
După intrarea in vigoare a Regulamentului Organic s-au înfiinţat
în oraşele de reşedinţă ale judeţelor primele şcoli publice. Ele au fost
organizate sub conducerea foştilor elevi de la Sf. Sava, o mare parte din
ei fiind şi participanţi activi ai revoluţiei de la 1848, ca: D. Jianu, Se.
Turnavitu, N. Simonide, G. Călinescu, Gherasim Gorjanul etc.
După Stanciu Căpăţineanu şi Florian Aaron care au fost trimişi la
Craiova, in 15 noiembrie 1831, urmează repartizarea lui Dimitrie
Jianu la Cimpulung, a lui Nicolae Simonide la Giurgiu şi a lui Chiriţă
Baldovin la R. Vllcea8 •
• Vezi V. A. U rec h i a. Istoria şcoaleloT, tom. IV, Bucureşti, 1901, p. 60.

~ Vezi Luci a Drac op o I - I s pir, Pictorul Negulici, Bucureşti, 1939, p. 25.
" Arh. St. Buc. Min. Cult. şi Instr. Publ. Ţara Romînească, dosa~ 4138/1831, f. 3.
237
O problemă importantă pentru organizarea şcolii era localul. In

această privinţă, Vornicia din Lăuntru, la 7 septembrie 1831, cere
ocirmuirii de Muscel să găsească încăperile necesare pentru şcoală. S-a
hotărît ca localul de şcoală să fie în „odăile egumeneşti" de la mănăs
tirea Negru Vodă din Cîmpulung.
Pînă la sosirea profesorului D. Jianu, Eforia Şcoalelor trimise ma-
gistratului oraşului listă 7 de materialul necesar începerii învăţăturii, un
model de semicerc şi două table de tinichea. Deşi Dimitrie Jianu sosi
la Cîmpulung la 31 ianuarie 1832, cursurile au început abia la 14 mar-
tie 1832. Oauza întîrzierii deschiderii şcolii s-a datorat atît poziţiei,
conducerii mănăstirii care nu dorea să se deschidă şcoala acolo, cît şi
tărăgănelii reparaţiilor necesare camerelor de la mănăstire.
Deşi, cu prefăcută bucurie, sfatul oraşului arăta în raportul către
Eforie că „au rămas cu toţii mulţumiţi pentru părinteasca grijă ce a
luat stăpînirea pentru folosul tinerilor la învăţătură", în acest oraş
cu atîţia boieri şi cu atîtea case mari, se alesese pentru şcoală două
cămăruţe cu totul necorespunzătoare. Iată, între altele, cum descrie
N. Iliescu, secretarul Eforiei Şcoalelor, acest local. „Cit de puţină re-
cunoştinţă - scrie el - se vede din partea orăşenilor pentru aşezarea
şcoalei" ... „odăile de la mănăstire sint cu totul mici încît pă patru
bănci scurte de un stînjen, încăpînd copii abia pă jumătate, ceilalţi
aşteaptă· în picere pînă ce isprăvesc conşcolarii lor . . . întunecimea
odăilor şi neputinţa cu care se luptă profesorul sînt vrednice de a aauce
la întristare pă fiecare" 8 •
In prima zi de şcoală Jianu a avut 30 de elevi. In mai puţin de
două săptămîni numărul lor s-a dublat. Numărul elevilor fiind în creş
tere, D. Jianu raportează Eforiei că nu mai poate face şcoală la mă
năstire. Aceasta îi comunică profesorului, ca în rezolvarea problemei
localului să facă apel la boierii localnici şi să-i îndemne să sprijine
şcoala. O 'mare parte din boieri s-au arătat nepăsători la apelul lui
Jianru, iar mai tîrziu au pus şi piedici în construcţia localului de şcoală.
Raportul magistratului oraşului din 1 iunie 1832, către Eforie, este con-
cludent în această privinţă. El arată că s-au adunat boierii şi sfatul
oraşului pentru a hotărî închirierea unui local de şcoală şi că „toţi cîţi
s-au aflat de faţă s-au arătat reci şi nea plecători".
ln general boierimea nu avea interes să se ridice şcoala naţională,
deoarece fiii ei 'lllI'mau la şcoala grecească. Această boierime deşi vede
binefacerile învăţământului, e împotriva răspîndirii lui în mase.
In această privinţă lupta ei este dublă: pe de o parte urmărea frînarea
şcolii, mai ales a celei de la sate, pe de altă parte urmărea să dea în-
văţămîntului caracterul unei şcoli pentru fiii celor avuţi9 •
7 Arh. St. Buc.... f. 6. (Lista cu materialul necesar pentru o şcoală începătoare).

8 Ibidem, f. 246.
9 Vezi St. St oi an, Despre concepţia învăţămîntului public din anul 1848,
în „Studii I" (1949), p. 200.
GH. PARNUTA
238
Datorită rîvnei depusă de profesorul Jianu şi de deputaţii mahala-

lelor oraşului de a ridica prestigiul şcolii naţionale, s-a hotărît cons-
truirea unei şcoli noi în Cîmpulung.
Pînă s-a fixat locul unde urma să se clădească şcoala au trecut doi
ani din cauza certurilor ivite între boierii Urianu şi Arsenie pe de o
parte - care donaseră un teren pentru construirea noului local - şi
deputaţii unor mahalale pe de altă parte. Deputaţii mahalalelor: Schei,
Vişoi, Bughea, susţineau ca localul să se clădească pe locul pe care a
fost „şcoala în vechime", mai în partea de sus a oraşului, terenul
donat de boieri fiind prea departe. Obştea acestei părţi a oraşului face
jalbă la Vornicie şi arată că cei ce locuiesc „în Vişoi şi pe malurile
Bughei fac mai mult de doă ceasuri" pină la şcoală. „Mulţi clin noi
avem copii mici - se scrie în jalbă - şi ne aducem aminte de multe
întîmplări rele, adică de ciini, de ploi repede, de vijelii care se întîmplă
şi de primejdii de răpune vieţi. Noi slugi ca să trimetem cu copiii ca
să-i ingrijască n-avem, să mergem înşine nu putem, că sintem oameni
muncitori p-afară". In continuare se arată că de vreme ce şcoala se
face cu cheltuiala tuturor, se cuvine ca şi „treapădu copiilor să fie
de o potrivă, cit celor de jos, tot atîta şi celor de sus". Ei propun
terenul pe care a fost şcoala .,în vechime", dar acesta fusese cotropit
de doi boieri ce erau judecători la tribunalul local. Jalba este semnată
intre alţii de: Ion sin Ion Ciolan, diputat, Şerban, „dipotat ot ma-
halaoa Malu": Oancea Patraulea, ,,dipotat ot mahalaoa Scheilor"; Ne-
culae Voinescu, dipotat ot mahalaoa Bradului" etc. 10 •
După discuţii care au durat doi ani, a învins partida orăşenilor
care avea in frunte pe deputaţii mahalalelor. ·
Peste 500 file de dosar de la Arhivele Statului cuprind numai ma-
terial referitor la construcţia acestei şcoli.
Nu trebuie uitat nici faptul că orăşenii din pătura de jos, acei care
in jalbi arati că sînt „muncitori pă afară", au înfruntat şi opoziţia
negustorilor şi a magistratului, care nu doreau şcoală în centrul oraşului,
deoarece aici se ţinea tirgul săptăminal, şi o şcoală pe locul tîrgului ar
fi lovit in interesele lor.
Locul ales pentru şcoală este cel ocupat de şcoala elementară nr. 1
de astlzi. O parte din teren a fost donat de Smaranda Eliat, iar alta
a fost luată cu embatic de 2 oca ceară pe an, de la biserica Sf. Ilie.
Urianu, supărat că nu s-a făcut şcoală pe locul donat de el, şi-a retras
această donaţie, vînzîndu-şi locul.
Contractul pentru construcţia şcolii fusese semnat încă de la 5 de-
cembrie 1832 de către N. Rucăreanu şi Scarlat Iorga. Aceştia se obligau
să execute întreaga lucrare cu suma de 12 OOO lei. ln contract se pre-
vedea ca localul să fie terminat în toamna anului 1833.
Planul pentru construcţie a fost alcătuit de D. Jianu, profesorul
şcolii. Se prevedea o clădire cu două săli: una de 41f2 stînjeni lungă şi
10
Arh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ., dosar 4138/1831, f. 79.
CONTRIBUŢII LA ISTORIA ŞCOLII MUSCELENE 2"39
4 stînjeni lată şi alta de 7 stînjeni lungă şi 4 stînjeni lată. De asemenea se

prevedea construcţia a două camere pentru profesor, de cite 2 stînjeni
în lungime şi lih stînjeni lăţime.
Cei doi boieri executori ai contractului, în loc să termine lucrare::t
în 1833, cum se angajaseră, au tărăgănat lucrările pînă în 1836. Şi pe
această cale boierimea a reuşit să împiedice organizarea şi dezvoltarea
şcolii publice. Jianu, în rapoartele sale, ajunge la concluzia că cei doi
boieri s-au angajat să construiască şcoala tocmai pentru a tărăgăna lucră
rile. In timp ce fiii boierilor frecventau cursurile la şcoala grecească sau
luau lecţii în casă cu dascăli plătiţi, Jianu era nevoit să refuze, din
lipsă de spaţiu, înscrierea unei însemnate părţi din copiii orăşenilor-
Văzînd întîrzierea lucrărilor, sfatul oraşului se adresează cu jalbă
domnitorului cerind a „slobozi straşnică poruncă" pentru grăbirea lucră
rilor „spre a nu pătimi oraşul şi nevinovaţii copii numai pentru doi
oameni" 11 •
Domnitorul a orînduit pe N. Iliescu, secretarul Eforiei, şi pe arhi-
tectul statului să meargă la Cîmpulung spre a lua măsuri pentru termi-
narea lucrării. Construcţia şcolii e dată în grija lui Manolache Faca,
ocîrmuitorul judeţului, care primeşte şi 2 200 lei din casa Şcoalelor; cu
această sumă se termină ridicarea şcolii. ·
La 3 septembrie 1836 s-a făcut inaugurarea noului local de şcoală.
La inaugurare, magistratul a invitat pe toţi deputaţii oraşului, scriin-
du-le ca la solemnitate să aducă cu ei şi „pe alţi mahalagii".
Construcţia făcută de cei doi reprezentanţi ai boierimii a fost atît
de şubredă încît nici n-3.U trecut doi ani şi localul a avut nevoie de
reparaţii. In septembrie 1838 Jianu raporta Eforiei că n-a putut începe
cursurile deoarece „meremetul cerea neapărată trebuinţă a se face" 12•
Localul a devenit în curînd neîncăpător. In 1844 profesorul
I. Brezoianu - succesorul lui D. Jianu - raporta Eforiei că are 170 de
şcolari şi că numărul ar fi trecut de 200 dacă ar fi avut local corespun-
zător. In acelaşi raport menţiona că numărul elevilor va creşte mereu
deoarece „gustul învăţăturii s-a statornicit printre toate treptele de locui-
tori". La cererea lui Brezoianu de a se mări localul, Departamentul
Trebilor din Lăuntru răspunde că din lipsă de fonduri, lucrarea nu se
poate face 13 •
In timpul evenimentelor din 1848, în localul şcolii au fost canto-
nate trupe turceşti. După plecarea lor şcoala a rămas deteriorată.
Localul se repară în 1851 şi în 1855- Din raportul lui Procopie
Constantinescu, conducătorul şcolii în 1855, cu privire la repararea
şcolii 4, se constată cît de puţin erau interesate autorităţile locale şi cen-
1
trale în organizarea şi dezvoltarea şcolii.

11 Arh. St. Buc.... , Min. Cult. şi Instr. Publ., dos. 4138/1831 f. 223.
12 Ibidem, dosar 6669/1837, f. 65.
ia Ibidem, dosar 1288/1847, f. 18, 26.
14 Ibidem, dosar 3980/1854, f. 136.
GH. PARNUTA
2~0
In anul 1855 localul a servit pentru spital şi cazarmă oştirilor aflate

în oraş. In 1864 clădirea şcolii devenise cu totul şubredă. Profesorul
arată că localul „era într-o stare atît de deplorabilă, incit descrierea lui·
este imposibilă" ... „se vede - scrie el - lipsa unei energice iniţiative
din partea onor. municipalităţii". El propune ca şcoala să se mute în
localul „securaliza.tei" mănăstiri din Cîrnpulung.
După planul alcătuit de Eforie şi prevăzut şi în Regulamentul Or-
ganic, sala de clasă era împărţită în două: o jumătate cuprindea băncile,
iar cealaltă jumătate semicercurile 15• Deşi regulamentul prevedea 12
bănci, în planul lui Jianu de la Cîmpulung se văd numai 4 bănci - în
fiecare bancă fiind aşeza.ţi cite 10 elevi. ln faţa clasei era banca de nisip.
Şcoala avea 8 semicercuri, fiecare cuprinzînd cite 6 şcolari. Diametrul
unui semicerc era de o jumătate de stînjen· ln mijlocul sălii, în stînga,
era scaunul profesorului, de unde supraveghea şi băncile ·şi semicercurile,
iar în dreapta ,.tabla de socoteală" 16 · Băncile erau lungi de circa 3 stîn-
jeni. După 1840, cînd in şcoli se înfiinţaseră şi biblioteci, in mobilierul
şcolii intra şi dulapul de bibliotecă.
An de an inventarul şcolii s-a îmbogăţit cu noi obiecte 17 •
- Activitate didactici. După cum am arătat, şcoala din Cîrnpulwig
şi-a început activitatea la 14 martie 1832 cu 30 de elevi „nădăjduind",
după cum raporta Jianu, că vor veni şi alţii. Numărul şcolarilor crescu
repede; în aprilie numărul lor era de 62, iar în mai 67. Din cei 67 elevi,
57% erau fii de preoţi, negustori, dregAtori; 27%o fii de meseriaşi, 4%o fii
de plugari; 9 % fii de văduve şi 3 % fii de boieri. Majoritatea fiilor de
boieri urmau la şcoala grecească sau primeau lecţii acasA.
Şcoala in limba naţională era urită de dascălii greci şi alături de ei
şi de către boierimea romini reacţionari. Limba poporului fiind depre-
ciată, fiii boierilor învăţau franceza, greaca, germana etc. „ Toţi evghe-
niştii noştri ştiu franţuzeşte şi unii şi nemţeşte - scrie M. Kogălniceanu -
care oare sint acei care cunosc literatura şi Jimba romîneascA? Poate
doi-tril" 18•
Din cei 67 de şcolari, de la şcoala lui Jianu, numai 4 erau de la
ţară, dintre care numai unul fiu de plugar. Şi mai tirziu numărul fiilor
de plugari şi de meseriaşi ce urmau la şcoala din Cîmpulung era
16 Regulamentul Organic, Bucureşti, 1847, p. 371.
Ul Arh. St. Buc., Mln. Cult. şl Instr. Publ., dosar 4138/1831, f. 167.
11 In anul 1863 inventarul şcolii cuprindea: 18 bănci duble, bine lucrate
şi vopsite; 3 catedre; 5 dulapuri pentru bibliotecă, un dulap pentru cancelarie;
6 table negre, din care una alfabetică., o masă mare pentru cancelarie, o masă
mal mică pentru exercitll la agrimensură, un compas de lemn, un echer de lemn,
un teu, 3 globuri. 8 hărţi dintre care una format mare (de maior Papazoglu), un
clopot mare pentru chemarea şcolarilor în clase, un clopot mic pentru anunţul
Ieşirii din clasă, 2 sigilii - unul din 1852 şi altul din 1863, o tablă cu marca
ţării, 8 table negre pătrate pentru exerciţiul şcolarilor la semicercuri, 10 semi-
cercuri cu scaunul lor, 2 trupuri table lancasteriene, 10 cercevele de lemn pentru
cataloage de perete, un scaun de lemn, 3 hărţi vechi, două călimări de lemn, o
linie de lemn şi dulapurile pentru biblioteca şcolii.
11 M. K o g ăl ni ce an u, Scrieri aleae, ediţia a II-a, Bucureşti, 1956, pp.
175-176.
241
foarte redus· Avînd în vedere că la şcoala grecească, şi apoi la cea ger-

mană şi la şcolile romîneşti particulare nu puteau urma decît fiii boie-
rilor, ai preoţilor şi ai dregătorilor, se constată că numai fiii acestor
clase se bucurau de instrucţie.
Dintr-un raport al lui Jianu aflăm că elevii săi erau de „deosebite
puteri", majoritatea fiind începători. Se lucra în condiţii destul de grele.
„Invăţătura se face cu o prea mare neînlesnire, scrie Jianu, pentru că
pe unii îi pun să scrie într-o odaie şi pe alţii intr-alta să citească şi
după urmare, să alerg cînd într-o parte cind într-alta" 19 •
Deşi muncea singur şi în condiţii grele, datorită stăruinţei sale şi
hotărîrei de a ridica prestigiul şcolii naţionale, Jianu obţinu succese
însemnate. După primul examen, de la 15 iulie 1832, Magistratul ora-
şului mulţumeşte Eforiei că a orînduit profesor „pă un aşa om care n-au
lăsat să treacă minut pentru deşteptarea la învăţătură a tinerilor''. Peste
un an, obştea orăşenilor a rămas uimită de pregătirea elevilor. Raportul
ocîrmuirii Muscel, din septembrie 1833, referitor la examenul dat,
arăta că „răspunsurile pruncilor porni lacrimi de bucurie în sufletele
ascultătorilor să aibă o soartă mai fericită în viitorime". Munca lui
Jianu a fost răsplătită şi de generalul Kiseleff care i-a vizitat şcoala la
23 iunie 1832, dălruindu-i 400 lei şi cite un sfanţ pentru fiecare „şedător" 20
şi cite o jumătate de sfanţ pentru fiecare şcolar.
Examenele se ţineau de două ori pe an - unul la sfîrşitul lui martie
şi altul la sfîrşitul lui iunie. Examenul începea cu un cuvînt al profe-
sorului despre situaţia şcolară. In iunie 1835, Jianu a trimis cuvîntarea
sa spre aprobare la Eforie pentru ca „să nu să nască vreo pricină din
cuvîntul meu". Desigur că el arăta situaţia reală şi nu lăuda pe fiii
boierilor. In clasă Jianu nu făcea deosebire între fiul săteanului sau al
meseriaşului şi copilul de boier, ci dimpotrivă punea pe fiul de ţăran
cel silitor să bată pe cel leneş al boierului - lucruri pe care le releva
şi C. D· Aricescu - unul din elevii lui Jianu21 •
Se examinau cite 2-3 elevi din fiecare clasă la: scris şi citit, cate-
hism, aritmetică, gramatică, geografie, „istorii morale", citirea pe table
şi citirea pe cărţi. După examen se dădeau premiile. Erau trei premii
„cu cunună". Premiul I se acorda şcolarilor care obţineau la toate obiec-
tele calificativul „eminent".
19 Arh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ., dosar 4138/1831, f. 26.
31
Numele de „şedător" vine de la o listă pe care erau înscrişi elevii care
aparţineau cercului ce se numea „şedă" şi după care monitorul verifica prezenţa
şcolarilor, observa şi îndrepta greşelile. •
21
„Copilul leneş, dacă era fecior de boier, era bătut la talpa minei c-o
nueluşe de către co~ilul desculţ al săracului şi al plugarului, din ordinul pro-
fesorului şi în faţa camarazilor săi. Copilul de boier cel leneş, zicea Jianu în
auzul tuturor, trebuie să fie bătut de copilul săteanului şi al meşterului cari
sînt silitori, fiindcă ei nu se reazimă în averea părinţilor, ca trîntorii aceia
(arătînd pe nobilii leneşi) care trăesc din munca albinelor. Să-şi aducă aminte
cînd o fi mare, c-a fost bătut de· ţăran fiindcă era leneş. Pe copiii leneşi cei
săraci, cei silitori, făcîndu-le şi acestora lecţiune, prin care-i stimula· şi-i am-
biţiona."
'GH. PARNUŢA
242
Notarea elevilor se făcea de obicei cu 1, 2, 3 şi 4. Şcolarul cu

nota 4 rămînea repetent. Cel care rămînea repetent de trei ori nu mai
era primit în şcoală.
Prin adresa Eforiei nr. 195 din 2 octombrie 1842 se cerea profe-
sorilor să noteze „cu slove", adică cu ~,eminenţă", cu „unu, două, trei" 22 •
La examenul candidaţilor de învăţători găsim mai ales calificativele:
„Prea bine, bine, binişor, slab şi rău". La şcoala germană din Cîmpulung,
ordinea notelor era următoarea: E, LE, O, 1/0, 1, 2 şi 3, iar în catalogul
elevilor din clasele III şi IV de la şcoala publică, în 1853, găsim notele:
1, 2, 3 şi E (ultima fiind cea mai mare, apoi 1, 2, 3). ln cataloagele altor
şcoli, de exemplu la Cerneţi, se dă şi nota zero barat.
Cursurile durau de obicei de la 15 octombrie pină la 24 iunie. Va-
canţa se da la crăciun, paşte şi în timpul verii.
Orarul zilnic era: 8-11 şi 15-18, în timpul verii, şi 9-12 şi 14-16,
in timpul iernii. lncepind din anul 1837, joia era zi liberă.
La înapoierea din vacanţă elevii trebuiau să aducă „bileturi" de
bună purtare atit din partea părinţilor, cit şi a preoţilor. Fără aceste
dovezi nu erau primiţi în şcoală.
La plecarea în vacanţă, Jianu da sfaturi elevilor de felul cum să se
poarte de sărbători, amintindu-le că n-au voie să umble cu „vicleimuri,
stele şi celelalte". Pentru a se asigura că elevii nu merg cu steaua şi
vicleimul, Jianu lua legătura cu poliţia, iar vătăşeii cercetau prin oraş
şi opreau şcolarii de a umbla cu acest „obicei nefolositor" cum scrie
Jianu.
Nici un copil sub 8 ani nu era primit la şcoală dacă nu aducea de
la doctorul „ocolului" atestat că este „altoit de vărsat" 23 •
Pe lingA fiecare şcoală publică funcţiona un comitet de inspecţie,
format din ocirmuitorul judeţului ca preşedinte şi doi inspectori aleşi
dintre cetăţenii de frunte ai oraşului, cunoscători in probleme şcolare.
La Cimpulung acest comitet a luat fiinţă în 1833 şi era format din
Manolache Faca - preşedinte. medelnicerul Dumitrache Urianu şi vis-
tierul Dumitrache Aricescu - inspectori2•. Din noiembrie 1833, D. Urianu
fiind deputat în „Obşteasca Adunare", în locul său, ca inspector, e ales
N. Rucăreanu care avea şi ,.ştiinţă de învăţăturile ce se obicinuesc în
şcoală".
Comitetul de inspecţie avea îndatorirea de a se interesa de şcoală,
de organizarea ei, de bunul mers al procesului de invăţămînt şi de a ţine
legătura, in problemele şcolii, cu Eforia Şcoalelor şi cu magistratul
oraşului. ,
Din rapoartele comitetului de inspecţie de la Cimpulung se constată
progresul realizat de elevi la învăţătură şi mulţumirile aduse profeso-
rilor pentru acest progres, de către obştea oraşului.
23
Arh. St. Buc., Min. CulL şl lnstr. Publ., dosar 3392/1840, f. 208.
1::Ibidem, dosar 4980/1839; f. 3.
:.M Da~. de 1837 a.rătatA de V .. ~· Urechi a in Istoria şcoalelor, tom. I, p.
360 cu privire la numirea celor doi mspectori este greşită deoarece numirea lor
s-a făcut in anul 1833.
243
Din 1852, în comitetul de inspecţie, pe lîngă N. Rucăreanu aflăm

pe I. Rudeanu; din 1858, în locul lui Rudeanu e numit Grigore Racovi-
ceanu25 iar în 1862 este numit Dimitrie Negulici.
Prin Regulamentul Şcoalelor se prevedea, pentru şcolile începătoare
din reşedinţele de judeţe, o durată de trei ani, în afară de cele de la
Bucureşti şi Craiova care aveau o durată de patru ani.
D. Jianu începe şcoala din Cîmpulung numai cu clasele I şi a II-a.
Mai tîrziu se înfiinţă şi clasa a III-a.
ln programă erau prevăzute următoarele materii:
Clasa I: Citirea după table, scrierea după modeluri, catehismul, aritmetica
elementară.
Clasa a II-a: Citirea slobodă, cele patru lucrări aritmetice cu numere
simple şi cunoştinţe de gramatică.
Clasa a III-a: Catehismul, elemente de gramatică, geografia, elemente de
aritmetică practică.
Clasa a IV-a: Inceputul studiului geometriei şi al mecanicii practice, scrie-
rea prin reguli gramaticale, desen liniar.
Metode de predare. Cărţi didactice. Pină la aplicarea Regulamen-

tului Organic nu se poate vorbi despre o anumită metodă de predare.
O veche metodă de învăţare a mecanismului citirii a fost cea a literi-
zării şi slovenirii. După această metodă dascălul scria literele pe hîrtie
sau pe tablă şi şcolarul le învăţa pe de rost. După învăţarea literelor,
s·e trecea la „slovenire" cu: buchi-az-ba == baba; ou-mislete = om etc.
După exerciţiile de slovenire care durau 6-7 luni, se trecea la
cititul rugăciunilor din ceasloave, psaltire şi apoi la scriere, aritmetică
şi cîntări. Un astfel de şcolar era pregătit a fi dascăl de sat, ori preot 26 .
Cu aplicarea Regulamentului Organic se introduce în şcoli metoda
lancasteriană, prin folosirea monitorilor pentru învăţarea şcolarilor.
Metoda lancasteriană a fost introdusă în Ţara Romînească de D. Vilie.
De la acesta a cunoscut-o Eliade Rădulescu şi Daniil Tomescu care tipări
la tipografia de la Cişmeaua lui Mavrogheni table lancasteriene în limba
romînă. După plecarea lui Tomescu, T. Palade continuă cu tipărirea de
table în limba romînă. De la acesta au învăţat metoda lancasteriană
primii organizatori ai şcolilor naţionale, printre care şi profesorul din
Cîmpulung, D. Jianu.
Scrierea se începea la banca de nisip care era în faţă. Se trecea
apoi la scrierea pe piatră şi după aceea pe hîrtie. De la banca de nisip
şi pînă la ultima bancă din clasă, şcolarii se aşezau după „a lor sporire
la învăţătură" - cei din ultimele bănci fiind cei mai avansaţi. Cînd o
parte din elevi scriau în bănci, ceilalţi erau la semicercuri pentru deprin-
derea cititului şi invers.
25 Arh. St. Buc„ Min. Cult. şi Instr. Publ., dosar 3831/1857, f. 112.
26
Vezi C. E r bice anu, Cronicarii greci care au scris despre romîni în
epoca fanariotă, Bucureşti, 1890, p. XXXIII.
GH. PARNUŢA
244
La fiecare bancă erau cite doi monitori. De asemenea pentru fiecare

bancă corespundeau două semicercuri care erau la perete. La fiecare
semicerc era cite un monitor. Unul din monitorii lui Jianu a fost şi C. D.
Aricescu-
Scrierea şi citirea se făceau în general după tablele de perete -
hirtii cu litere tipărite şi lipite pe mucava sau pe pînză. Aceste table ·se
atirnau de perete la semicerc sau se ţineau în mină. Monitorii şedeau în
mijlocul semicercurilor, iar şcolarii în jurul lor. Tabla de perete avea
forma dreptunghiulară de 24. ·37 cm. In partea de jos a tablei erau in-
strucţiuni metodice pentru învăţători.
In afară de tablele de perete, după care se învăţa în special citirea
în semicercuri, incepind din 1838, o dată cu înfiinţarea şcolilor săteşti.
s-au tipărit şi Manuale de. silabism şi citit, pentru a înlesni şcolarului
să înveţe şi acasă.
Manualul cuprindea la sfirşit lecţii cu maxime morale şi religioase:
noţiuni de geografie etc. şi se termina cu „tabla pitagorică" 27 •
In privinţa metodei folosite în predarea lecţiilor, iată de exemplu
cum se proceda la citirea sunetelor. Primul procedeu: monitorul arăta
cu varga şi pronunţa o vocală. Toţi şcolarii o repetau. Al doilea pro-
cedeu: monitorul arăta vocala !Ară a o pronunţa, punind pe elev să facă
aceasta. Al treilea procedeu: monitorul arăta cu varga vocalele, pe
sărite, iar şcolarul le numea. In felul acesta se proceda şi cind se trecea
la citirea silabelor.
ln semicerc elevii şedeau la rînd. Monitorul întreba pe primul şcolar
şi dacă acesta nu răspundea bine, întreba pe al doilea şi dacă răs
punsul acestuia era bun, il punea pe primul să-l repete. După o metodă
asemănătoare se proceda la catehism, gramatică etc.
Deşi metoda lancasteriană fusese introdusă în toate şcolile de către
P. Poenaru, găsim profesori care au încercat sA introducă metode noi.
Astfel la o inspecţie pe care revizorul N. Simonide o face, în 15 decem-
brie 1846, la şcoala din Cîmpulung, arată că la această şcoală a găsit
„metodul schimbat".
La observaţiile făcute de Simonide, trimise prin Eforia Şcoalelor,
I. Brezoianu - profesorul şcolii din Cîmpulung - răspunde că el a
căutat să folosească metode mni noi pe care le-a cunoscut din noile
publicaţii pedagogice apărute în Franţa, de exemplu lucrările lui Lamotte,
pe care mai tîrziu le-a şi tradus în romîneşte. In raportul de răspuns,
Brezoianu menţionează că a aplicat o altă metodă, fiind sigur că Eforia
„nu vede pe profesor ca pe o maşină, ci ca pe un trup organic" care
caută să folosească cele mai bune mijloace pentru îmbunătăţirea învă
ţlturii28.
Deşi Eforia Şcoalelor avea tipografie, din cauza lipsei de prevederi
bugetare, şcolile au fost lipsite de manualele necesare. Pe lingă lipsa
de localuri şi cadre pregătite, lipsa manualelor a constituit una din
71
Manual de silabism şi citit, Bucureşti, 1838.
=- Arh. St. Buc., Min. Cult. şi lnstr. Publ., dosar 1288/1847, f. 5.
245
greutăţile principale ale dezvoltării învăţămîntului. Cu cei 20 OOO lei

prevăzuţi în bugetul Eforiei Şcoalelor abia s-au putut tipări tablele
lancasteriene. Printr-o j:ilbă trimisă domnitorului în 1839, P. Poenaru
a cerut să se mărească suma destinată tipăririi de manuale şcolare la
50 OOO lei 29 •
Neexistînd instrucţiuni din partea Eforiei asupra folosirii puţinelor
cărţi tipărite, profesorii întrebuinţau cărţi la întîmplare sau pe care
le aveau la îndemînă. Astfel Jianu raportează Eforiei în 1833 că neavînd
table de citire la clasa a II-a, a folosit tablele de istorie. Eforia îi reco-
mandă să folosească cărţi din „Biblioteca Căpăţîneanu" care erau grele
chiar pentru clasele a III-a şi a IV-a.
In timp ce la Craiova, de exemplu, cartea Prietenul tinerimii se folosea
ca lectură la clasa a III-a şi a IV-a, invăţătorul Chirculescu de la Buzău
arată că ea nu este de loc potrivită pentru înţelegerea copiilor „din
popul" 30 ; la Cîmpulung, profesorul Barbu Marinescu folosea însă aceeaşi
carte pentru clasa a II-a.
Cartea Cuvintelor lui Masilon sau Micul post care cuprindea predici
şi ouvmtări -, traduse de E. Potera, era destiJruată ca. manual de lectură
penrtru clasa. I. Nefiind potJrivită pentru şcolaru începători, mulţi pro-
fesori cer schimbarea ei. Despre această carte profesorul A. Oncescu
de la Piteşti arată că este prea grea „d-a ·înţelege nişte copii începători,
incapabili a putea „coprinde un asemenea stil şi idei înalte" 31 •
O oacte recomainda.tă de Efonie pentru clasa a III-a era: Prinţipuri
de istorie universală de Fl. A.a.rem. Pent:riu candidaţii rde mvăţători se reco...
mandia. Prinţipuri de agricultură de I. Penescu sau Ştiinţa de tămăduirea
de boalele vitelor.
Istoria vechiului şi noului Testament se folosea ca manual pentru pre-
gătirQa candidaţilor de învăţători. Despre această carte Eforia scria în
1842 că ea constituie „basul învăţăturii şi educaţiei creştineşti". „întoc-
mirea şcoalelor pe la sate, - se scria în circulara prin care se recomanda
această carte - ar fi cu totul departe de cugetul cel mîntuitor al guver-
nului, dacă ar fi lipsită de o asemenea învăţătură".
Din cele cîteva exemple prezentate se constată nu numai lipsa de
cărţi, ci şi lipsa de orientare în recomandarea celor existente, folosindu-se
ca manuale de şcoală cărţi cu totul nepotrivite pentru puterea de înţe
legere a elevilor. Un exemplu concludent este folosirea „Gazetei săteşti"
ca lectură pentru clasa a II-a în şcoala de la Cîmpulung.
Lipsa de cărţi nu caracterizează numai prima jumătate a secolului
al XIX-lea. D. !arcu, în raportul său din anul 1861 cu privire la mersul
şcolilor din Muscel şi Vilcea, pe care le inspectase, arată că învăţătorii
/
comunali n-au pe ce să înveţe, iar elevii şcolii din Cîmpulung învăţau
după gramatica pe care şi-o copiase fiecare • Abia după anul 1851 Efo-
32
29 Arh. St. Buc., dosar 7730/1836, f. 90-92.

~ Ibidem, dosar 3784/1857, f. 150.
31
Ibidem, dosar 1737 /1848, f. 73.
3'J Ibidem, dosar 275/1860, f. 185.
GH PARNUTA
246
ria Şcoalelor fixează ce cărţi să se introducă in şcoli şi anume numai

cele care poartă pecetea ei33 •
Din analiza programei şi a cărţilor recomandate de Eforie spre a fi
folosite în şcoli, se vede fundamentarea moral-religioasă a învăţămîn
tului. Cartea religioasă a avut în această perioadă cea mai mare circula-
ţie, majoritatea lecturilor avînd un conţinut religios.
S-a arătat mai sus cum Eforia Şcoalelor sublinia importanţa cărţii:
Istoria vechiului şi noului Testament, ea fiind cartea de temelie a învăţă
turii şi „educaţiei creştineşti". msăşi circulara Eforiei pentru reoomandiarea
cărţii dovedeşte că baza învăţăturii era educaţia religioasă, crescînd
pe şcolari în spiritul de supunere, răbdare. de mulţumire cu viaţa pe
care o duceau, în împlinirea „datoriilor celor sfinte" etc. Religia a fost
folosită de clasele dominante ca armă pentru dominarea maselor.
Deşi ne găsim in perioada de orientare mistic-religioasă a învăţă
mîntului, lucrările multor dascăli înaintaţi oglindesc totuşi preocuparea
lor pentru a da invăţămintului un conţinut realist. D. Jianu, de pildă,
prin lecţiile din abecedarul său, căuta să combată credinţa în farmece,
vrAji, strigoi, stafii etc.
In capitolul VIII din Abecedar, rezervat temei despre superstiţii,
Jianu arăta care sint sărbătorile „necuviincioase". „Toate joile de după
paşte numai proştii le ţin", scrie el. „Asemenea şi rîmpotinii, circovii,
sArbltorile sinzienilor, lupilor et.c".
Fiind împotriva bisericii care fixase atitea sărbători, D. Jianu arăta
paguba pricinuită de ele unui popor. „Un om sărac, scrie el, de va
lucra într-o zi. ciştigă un leu. Un milion de romini de nu vor lucra
150 zile într-un an păgubesc 150 milioane lei".
Abecedarul lui Jianu şi al lui Gr. Pleşoianu au format manua-
lele de bază în aceastl perioadâ de lipsA a cărţii didactice.
Populaţia şcolari. Cadre didactice. In privinţa populaţiei şcolare
ne ocupA.m aci numai de elevii de la şcoala publici. Am mai arătat că
şcoala din Cimpulung a început cu 30 de elevi în 1832. In anul 1835
numărul lor se ridicase la 104. In anii următori situaţia se prezenta
astfel: 121 de elevi în anul 1843; 163 de elevi în 1845; 164 de elevi în
1846 şi 170 de elevi în anul 1847.
La redeschiderea şcolii cîmpulungene, populaţia şcolară era urmă
toarea: 18 elevi în clasa I, 12 elevi în clasa a II-a şi 16 elevi în clasa
a III-a. De menţionat câ la această dată, - în 1851, - funcţionau în
Cîmpulung şi şcoli particulare. ln curind acestea desfiinţîndu-se, numărul
elevilor de la şcoala publicâ a crescut ajungind în 1852 la 90 de elevi,
iar în 1853 la 152 de elevi.
Din cei 90 de elevi care frecventau şcoala din Cimpulung în 1852,
14 erau fii de plugari, 26 fii de meseriaşi, 11 fii de boieri, 6 fii de
arendaşi, 3 fii de preoţi, 3 fii de băcani, 4 fii de măcelari, 2 fii de ma-
zili şi cite un fiu de profesor, circiumar, avocat, văduvă şi de chirigiu.
11 Arh. St. Buc., dosar 2010/1851, f. 545.
247
Din totalul elevilor, 18 erau de la sate, în mare parte fii de boieri şi

arendaşi 3 4.
In anul şcolar 1857-1858, şcoala· ·din Cîmpulung avea 216 elevi în
4 clase; dintre cei 160 de elevi înscrişi în clasa I, au promovat în clasa
a II-a numai 12 elevi35 • O cauză a slabei lor pregătiri era numărul prea
mare - 160 într-o clasă.
Incepînd din 1842, funcţiona ca succesor al lui Jianu la Cîmpulung,
profesorul I. Brezoianu. Din anul şcolar 1846-1847, alături de Bre-
zoianu a fost numit R. Burdeanu, care fusese custode la Biblioteca
Naţională din Bucureşti.
După evenimentele din 1848, şcoala din Cîmpulung s-a închis, iar
profesorii au fost arestaţi.
In vederea redeschiderii şcolilor, la 4 noiembrie 1850, se publică
un concurs pentru ocuparea posturilor de la şcolile începătoare din
oraşe.· Concursul s-a dat la Bucureşti în faţa unei comisii formată din
profesorii: If. Genilie, I. Popp, Gh. Popp, Valenstein şi A. Popp.
După concurs au fost numiţi la Cimpulung: Procopie Constanti-
nescu pentru clasa a III-a şi Barbu Marinescu la clasele I şi a II-a. In
acest timp, I. Brezoianu fusese numit la Ploeşti, iar R. Burdeanu la Cara-
cal, în locul lui N. Şerbănescu - originar din Cîmpulung - care trecuse
la Piteşti, unde funcţiona alături de A. Oncescu şi V. Drăgoescu.
Şcoli particulare. Atit înainte de epoca Regulamentului Organic,
cit şi după aceea, au existat la Cîmpulung şcoli· particulare. Pînă la în-
fiinţarea şcolii naţionale din acest oraş au existat şcoli pe lingă biserici
şi chiar acasă la dascăli. C. D. Aricescu, în memoriile sale, ne aminteşte
de şcoala grecească din vremea sa şi de profesorii săi: dascălul Manole
care locuia pe str. Negru Vodă, lingă casele lui Alecu Chilişoiu, dascălul
Apostol care făcea lecţiile în casele bisericii Domneşti, dascălul Lan-
gada şi dascălul Gheorghe al Obăgencei. De la fiecare din ei păstrează
cîte o amintire.
La 1832 s-a înfiinţat şcoala naţională condusă de D. Jianu.
Şcoala grecească a continuat să existe pînă în 1837 cînd s-a des-
fiinţat din lipsă de elevi.
O şcoală particulară bine organizată a fost şcoala germană condusă
de· Carol Cap, profesor de limba germană:. La ·această şcoală, în afară
de elevii ei, frecventau cursurile de germană şi elevi de la şcoala na-
ţională.
Despărţirea I de la această şcoală învăţa lunea, marţea, miercurea
şi vinerea dimineaţa cîte o oră: citirea, scrierea şi legile. Sîmbăta era
rezervată pentru repetiţie, iar joia liberă. După-amiază, de la orele 2-4,
şcolarii romîni mergeau la şcoala publică, iar cei germani îşi continuau
lecţiile de dimineaţă.
34
Arh. St. Buc., dosar 1978/1851, f. 98 (Lista cu numele elevilor).
35 Ibidem, dosar 3831/1857, f. 161.
GH. PARNUTA
248
Despărţirea a II-a urma dimineaţa la şcoala publică, iar după

amiaza, de la orele 2-5, în afară de joia, învăţa la şcoala germană legile
silabismului, citirea, scrierea şi număratul.
In anul 1847-1848 au frecventat cursurile acestei şcoli numai 1()
elevi, dintre care 5 fii de boieri, 2 fii de negustori, 3 fii de funcţionari.
Pină la această dată şcoala avea 32 de elevi. Şcoala germană avea şi
int.ernat la profesorul Cap acasă. Intre interni era şi Dumitrache Mi-
cescu, fiu de boier de la Ciumeşti-Muscel, cu cele mai bune rezultate
la invăţătură11 •
tn iulie 1849 la şco3la germană frecventau cursurile 27 de elevi.
Creşterea numărului lor se explică prin închiderea şcolii publice.
Din cei 27 elevi, 15 erau fii de boieri, 6 fii de negustori, 2 de doc-
tori, un fiu de învăţător, unul de funcţionar şi unul de meseriaş; 17 din-
tre ei erau din Cimpulung, 5 de la sate, 3 de la Piteşti, unul de la Sibiu
şi unul de la Argeş. Erau şi 2 fete.
Din situaţia şcolară a elevilor rezultă că 10 dintre elevi urmau
aici numai la lecţiile de germană, ceea ce înseamnă că la Cimpulung
în acel timp funcţiona şi o şcoală particulară în limba romină.
La şcoala germană funcţionau: Carol 'Cap profesor de 1. germană,
N. Şerbănescu profesor de I. romină şi „o da.mă Lebrun, rămăşiţă a
unei trupe franceze de comedie" - după cum scrie Brezoianu - care!
preda limba francezi.
Prin raportul lui I. Brezoianu - conducătorul şcolii normale din
Cimpulung, - se cere, în mai 1848, îndepărtarea din învăţă.mmt a pro-
fesoarei de franceză deoarece „prin portul său in haine bărbăteşti"
scade moralitatea elevilor. tn locul ei este propus R. Burdeanu. Eforia
aprobi propunerea lui Brezoianu.
Prin raportul nr. 3821, din 22 iulie· 1850, Cinnuirea de Muscel cere
Eforiei să desfiinţeze şcoala germană, deoarece Carol Cap, dobîndind
şi postul de „staroste", neglijează şcoala. In raport se menţionează
existenţa a inel 2 şcoli particulare, arătindu-se totodată că prin des-
fiinţarea şcolii germane „va inflori şcoala romînească" 37 •
Una din fCOlile particulare menţionate în raportul cîrmuitorului
judeţului era cea romineascA, condusl de Barbu' Marinescu. Acesta
fusese profesor „privat", dind lecţii pe acasă, incA din 1842. Şcoala lui
B. Marinescu avea în anul 1849-1850 un număr de 68 de elevi.
La şcoala romineascA condusă de B. Marinescu, situaţia elevilor
~a următoar:ea: 16 fii de meseriaşi (boiangii, cojocari, fierari etc.), 3
f 11 de plugari, unul de cărăuş, 3 fii de funcţionari, 6 fii de băcani şi
de cafegii, 7 fii de circiumari, 5 fii de preoţi, 15 fii de negustori şi
12 fii de boieri.
Şcoala funcţiona cu trei clase şi doi profesori: B. Marinescu şi Ion
Spiroiu38• Notarea elevilor se făcea cu „em" (eminent), 1 şi 2.
• Arh. St. Buc., dosar 1288/1847, f. 197.

rr Ibidem, dosar 2221/1850, f. 101.
• Ibidem, dosar 2807 /1849, f. 132.
249
Cealaltă şcoală particulară, despre care face menţiune raportul cîr-

muitorului, este şcoala franceză înfiinţată de Eugenie Lebrun după ce
fusese îndepărtată din şcoala germană. 1n anul 1850 în această şcoală
erau 3 eleve în clasa I şi 5 elevi în clasa a II-a.
Mai erau şi alte şcoli particulare. De exemplu în anul 1852, Mariţ,a
Cătăneasca conducea o şcoală de fete unde pe lingă carte se învăţa şi
lucrul de mînă 39 • In 1853, Gh. Căciulă, cîntăreţ la biserica Sf. Nicolae,
avea sub conducerea sa o şcoală de muzică bisericească. în acelaşi an
mai aveau şcoli particulare: preotul N. Diaconescu, cu 28 de şcolari,
16 fete şi 12 băieţi, preotul D. Dumitrescu cu 14 elevi, numai băieţi, şi
preotul Docsache cu 16 şcolari, 10 băieţi şi 6 fete.
Institutorul şcolii publice din Cîmpulung, P. Constantinescu, ra-
portă în 1856 că aceste trei şcoli funcţionează „într-un mod cu totul
abătut" neavînd aprobarea Eforiei Şcoalelor 40 •
în 1855 mai existau ca şcoli particulare, şcoala lui Andrei Stănescu.
cu 25 de şcolari, 11 băieţi şi 14 fete, şi şcoala diaconului D. Ionescu
cu 30 de şcolari, numai băieţi.
Numărul total al elevilor din Cîrnpulung - ţinînd seama de cei ce
frecventau şcoala publică şi de cei înscrişi la şcolile particulare - se
ridica pe la mijlocul secolului al XIX-lea, la aproape 380.
Şcoala de fete. încă din anul 1834, la şcoala naţională din Cîmpu-
lung, între şcolarii frecvenţi erau şi eleve.
După redeschiderea şcolilor (1851), fetele nu mai erau primite la
şcoala publică - aşa prevedeau instrucţiunile Eforiei.
Printr-un raport al comitetului de inspecţie al şcolii din Cîmpulung,
se cerea aprobare ca să fie primite şi fetele la şcoală, menţionîndu-se
că unii dintre orăşeni sînt „fără stare" şi n-au mijloace să dea pe fii-
cele lor la „vreun pensionat sau să ia învăţător cu plată". Eforia nu
aprobă această cerere, recomandînd să se înfiinţeze şcoli particulare
pentru fete 41 • Pînă în 1855 - după cum am arătat - fetele au frec-
ventat şcolile particulare conduse de M. Cătăneasca, N. Diaconescu,.
Docsache şi Andrei Stănescu.
Interesul mereu crescînd al orăşeniloc pentru educaţia fiicelor lor,
cerea înfiinţarea unei şcoli de fete.
Este de menţionat faptul că cererile insistente de a se primi fetele
în şcoala publică erau făcute de locuitorii din pătura de jos, oameni
„fără stare" care n-aveau posibilitate de a plăti taxa la şcolile particu-
lare sau de-a lua învăţător acasă, cum făceau cei bogaţi.
In 1861 s-a înfiinţat în Cîmpulung un „externat de fete" sub con-
ducerea Elenei Cernovodeanu - care a început să funcţioneze numai
cu 55 de eleve şi cu 2 clase.
31 Arh. Stat. Buc., dosar 1727 /1852, f. 219.
40
Ibidem, dosar 3980/1854, f. 142.
41 Ibidem, dosar 1978/1851, f. 60-61.
GH. PARNlTŢ A
250
Din 1862 şcoala de fete înfiinţată de Aşezărnint.ele Brîncoveneşti

trece sub tutela Ministerului Cultelor. In acest an şcolar ia fiinţă şi
clasa a III-a.
La şcoala de fete urmau nwnai fiicele de boieri, dregători şi ne-
gustori; fiicele celor „fără de stare" care ceruseră mereu înfiinţarea unei
şcoli de fete n-au putut urma la această şcoală. Raportul institutorului
din Cîmpulung menţionează că alegerea elevelor la această şcoală este
„foarte vicioasă şi nedreaptă".
Personalul şcolii era format. din Elena Cernovodeanu - directoare
cu 500 lei pe lună, D. Pisone - institutor cu 400 lei, D. Ionescu - preot-
catihet cu 300 lei. Dr. Iosef Fuss - medic cu 80 lei lunar. Din decem-
brie 1861 este numit şi N. Şerbănescu, profesor de muzică cu 126 lei42 •
Elevele luau masa de prînz la şcoală. Şcoala funcţiona în casele lui
Alecu Chilişoiu avînd la dispoziţie 8 camere pentru care se plătea o
chirie de 1920 lei anual.
In timp ce şcoala puolică fusese închisă aproape un semestru, din
lipsă de local, AşezA.mintele Brincoveneşti au închiriat, pentru o şcoală,
la care - după cum am văzut - urmau numai fiicele boierilor şi dre-
gătorilor, o casă fcrmatA din 8 camere. Din anul 1863 şcoala a funcţio
nat în casele lui Scarlat Angheleanu.
Şcoala ducea lipsi de semicercuri, table lancasteriene, hărţi şi 35
modele de lucru.
Programa era următoarea:
Clasa I. Silabisirea, scriere.a, calculul.
Clasa a II-a. Lectura, callgrafla, aritmetica.
Clasa a III-a. Gramatica, cunottlnţe uzuale, aritmetica şi desenul.
Religia se preda de douli ori pe săptimină. Muzica vocală era îm-
pl.rţitApe trei clase astfel: „solfiatul, dueturi şi cintece religioase".
Lucrul de mină era de asemenea împărţit pe trei clase: clasele I
şi a II-a: ,,festonuri, cusături de albituri şi împletituri, iar clasa a m-a"
„recapitulare, tapeturi şi croeli ''.
După statul de sahrii şi după repartizarea sarcinilor în această
şcoală se poate vedea cit de puţină importanţă se acorda probleme-
lor de bază ale invăţimintului: scrisului, cititului, socotitului etc.
Astfel preotul primea 300 lei lunar pentru un singur obiect predat de
2 ori pe siptlminl, iar institutorul care preda toate celelalte obiecte,
afară de lucru şi muzică, primea 400 lei. Apoi repartizarea unui sin-
gur institutor pentru toate clasele şi la atitea obiecte ilustrează şi mai
mult acest lucru. Aşa se explică şi slabele rezultate obţinute la în-
văţătură. De altfel şi raportul institutorului oraşului, făcut după in-
specţia din 1862, arată că la această şcoală, geografia, istoria, noţiunile
de istorie naturală, sint mult mai restrînse decît în şcoala or~ului. De
asemenea subliniază că aici nu se folosea metoda lancasteriană, şi
propune ca studiul desenului, care uşurează lucrul de mină, să înceapă
CI Arh. St. Buc., dosar 467 /1862, f. 2, vezi şi dosar 730/1863, f. 1.
CONTRIBUŢII LA ISTORIA ŞCOLI! MUSCELENE
251
din clasa a II-a, iar pentru şcolile statului propune introducerea mu-
zicii vocale 43 •
Biblioteca şcolii. Incepînd din anul 1840, Vornicia din Lăuntru
se adresează magistraturilor oraşelor cerîndu-le 1nfiinţarea de biblio-
teci. Prin circulara din 1 iulie 1840, Vornicia arată magistratului
oraşului Cîmpulung necesitatea înfiinţării unei biblioteci pe
lîngă „şcoala naţională" C'U orice cărţi s-ar publica în limba romînă sau
„tălmăcite" din alte limbi. În circulară se arată şi scopul înfiinţării
acestei biblioteci, şi anume: „spre a se vedea într-o asemenea încăpere
hotărîtă pentru publica învăţătură, articcle de împodobire" atît pentru
„ştiinţa" ce trebuie să aibă şcosla de „ verce lucrare s-ar isvodi şi s-ar
tipări", precum şi pentru premiile ce s-ar cuveni a se împărţi la exa-
menele care se fac pe la şcoli.
Prin circulara de mai sus, Vornicia dă poruncă să se facă în şcoală
„un dulap . în formă de bibliotecă" dînd şi dimensiunile necesare. 45 •
Se atrage atenţia ca dulapul să se facă cu „iconomia cerută" şi să se
prevadă în buget, pe fiecare an, cîte 200 lei pentru cumpărare de
cărţi.
Printr-o altă circulară se cere ca toate cărţile care se vor aduna
în biblioteca şcolii normale să fie trecute într-un catalog „fără a se
înstrăina supt nici un fel de cuvînt" 46 • La 3 octombrie 1840, D. Jianu
raporta Eforiei că la Cîmpulung a făcut un dulap frumos şi încăpător
şi că pentru cărţile primite a alcătuit şi catalogul necesar.
Trebuie relevat faptul că în timp ce alte oraşe interveneau să fie
scutite a cumpăra cărţi şi de a prevedea anual cîte 200 lei în acest scop,
magistratul oraşului Cîmpulung, cere aprobare să cumpere nu numai
cărţile, dar şi toate gazetele publicate de la 1832 pînă la 1841, deoa-
rece „se socotesc trebuincioase şi folositoare pentru actele şi legiuirile
stăpînirii şi alte lucruri politiceşti". Colecţia de gazete a costat 1060 lei,
prevederile bugetare pe 5 ani 47 •
Din această intervenţie a magistratului pentru colecţia de gazete
se vede lipsa de interes faţă de cartea cu o circulaţie mai largă; folo-
sitoare mai ales candidaţilor de învăţători care se pregăteau la şcoala
normală din Cîmpulung. Gazetele care cuprindeau mai ales informaţii
politice, economice şi administrative interesau o mică parte a locuito-
rilor oraşului.
In ceea ce priveşte conţinutul acestui fond de cărţi, trebuie arătat
că din cele 61 de titluri recomandate de Vornicie spre a forma fondul
iniţial al bibliotecii, erau: 5 titluri de cărţi de istorie, un titlu de ista-
43
Arh. St. Buc., dosar 359/1862, f. 9.
44
Ibidem, dosar 787 /1864, f. 75.
45 Ibidem, dosar 2640/1840, f. 1.
48 Ibidem, dosar 3390/1840, f. 19 .
.fi Semnalăm că o parte din această colecţie se găseşte şi astăzi la biblio-
teca şcolii elementare nr. 1 din Cîmpulung.
GH. PARNUŢA
252
rie naturală,· un curs de retorică, unul de morală, unul de aritmetică

şi unul de geometrie şi o carte de legi.
Restul de 50 de titluri cuprindeau literatură străină şi numai două
cărţi romîneşti, Fabulele lui Ţichindeal şi Poeziile lui Văcărescu48•
Am arătat că pentru evidenţa cărţilor din biblioteci, Eforia a cerut
profesorilor să alcătuiască cataloage. Acestea constituie adevărate do-
cumente referitoare la istoria bibliotecilor. Unul din cele mai imp:Jr-
tante cataloage de acest fel, din prima jumătate a sec;olului al XIX-lea,
este cel întocmit de I. Brezoianu, profesorul şcolii normale din Cîmpu-
lung, în anul 1846. Acesta se numără printre primele cataloage care
prezintă cărţile din bibliotecă într-o ordine sistematică. Ei a împărţit
întregul fond de cărţi al bibliotecii în 18 materii. Clasificarea
aceasta este asemănătoare celei pe care o prezintă mai tirziu în lucra-
rea sa: Manualu complectu de învăţătură mutuală ...
Desigur că la organizarea bibliotecii, Brezoianu a fost ajutat şi de
colegul său de la şcoală, Răducanu Burdeanu, care funcţionase mai
înainte la Biblioteca Naţională a Ţării Romîneşti din Bucureşti, unde
cunoscuse această muncă. Din octombrie 1847 R. Burdeanu primi chiar
conducerea bibliotecii din Cimpulung' 9 •
Fondurile bibliotecii .au crescut destul de mult. Se poate afirma
că pe la 1846, în afară de Biblioteca Naţională de la Colegiul Sf. Sava
şi biblioteca ŞcoEi centrale din Craiova, biblioteca şcolii normale din
Cimpulung era cea mai mare dintre bibliotecile existente. Astfel nu-
mărul cărţilor din aceasti bibliotecă era de 228 de tomuri50 , în timp
ce bibliotecile celorlalte oraşe aveau: 93 volume la Piteşti, 31 volume la
Curtea de Argeş, 130 volume la Giurgiu, 157 volume la Ploieşti, 181
volume la Tirgovişte, 144 volume la Focşani, 117 volume la Briila ete111 •
Pentru asigurarea păstrării cărţilor, Brezoianu cere Eforiei si nu
se mai îngăduie membrilor magistratului oraşului si mai ia cărţile
acasl, unde le ţin, cum scrie el „cu siptAmînile„ şi apoi le înapoiazi
„desnodate şi cu foile ieşite" 52 • Biblioteca şcolii din Cîmpulung îşi îm-
boglţeşte fondurile prin donaţia făcută în 1852 de către Urianu. Se
donează 1030 de volume în mai multe limbi, mai ales în limba fran-
cezl, majoritatea fiind clrţi de drept;63.
Cunoscind nivelul de cunoştinţe destul de scizut al şcolarilor şi al
candidaţilor de invlţAt.ori, care urmau la şcoala publică, unde era şi
bibl.iOlteca, nRJ se poate afinna că biblioteca a contribuit la educaţia şi
instrucţia elevilor. Cărţile de literaturi beletristici care circulau prin
oraş au folosit unui cerc restrins de cititori.
• Arh. St. Buc., dosar 2640/1840, f. 184-165.

• Ibidem, dosar 1288/1847, f. 136.
• Ibidem, dosar 1286/1847, f. 3-6 (Catalogul bibliotecii din Cîmpulung).
01
Ibtdem, dosar 1978/1851, f. 41.
m Ibidem, dosar 1678/1845, f. 268.
D Cărţi din această bibliotecă se mal gAsesc astăzi la biblioteca şcolii nr. 1
din Cimpulung şi la biblioteca raională. Cea mal mare parte a cărţilor au fost
Ins trăi nate.
253
Depăşind prin conţinutul lor nivelul de înţelegere al elevilor, căr

ţile au servit fiilor clasei stăpînitoare care urmau şcoli mai înalte. Cît
priveşte cărţile străine şi mai ales cele franceze, care erau cele mai
numeroase în bibliotecile particulare, acestea nu erau citite decît de
un număr foarte limitat de orăşeni. Din cele 1030 de volume care al-
cătuiau biblioteca lui Anastasie Urianu, 700 erau în limba franceză,
iar restul în limbile latină, greacă, germană şi doar cîteva în limba
romfoă. De altfel, cărţile străine formau majoritatea cărţilor din biblio-
tecile particulare. Astfel de 'Qiblioteci, intrate în fondurile bibliotecilor
şcolare, au rămas simple depozite de cărţi necercetate, aşa cum fu-
seseră şi la posesorii lor, bibliotecile fiind la modă pe acea vreme,
după cum scrie şi N. Filimon în Ciocoii vechi şi noi 54 •
Din cunoaşterea fondurilor bibliotecilor particulare, în special, re-
iese şi mai mult poziţia retrogradă a boierimii noastre care manifesta
dispreţ faţă de limba şi cultura naţională. Pe lingă şcoala din Cîmpu-
lung a funcţionat şi un centru de desfacere a cărţii, mai ales a celei
didactice. Aceste cărţi se difuzau la învăţătorii satelor şi alţi doritori,
cu plată. Pentru oficiul de difuzare, profesorul primea zeciuială din
vînzarea lor-
Figuri_ de dascăli cîmpulungeni. Din perioada 1832-1864 se impun
atenţiei noastre figurile a trei dascăli: D. Jianu şi I. Brezoianu la şcoala
din Cîmpulung şi I. D. Petrescu, de la şcolile săteşti.
Dimitrie Jianu este primul profesor al şcolii naţionale din Cîmpu-
lung. S-a impus prin activitatea depusă în organizarea şcolii din Cîmpu-
lung şi în pregătirea candidaţilor de învăţători.
Dimitrie Jianu era originar din comuna Grojdibod, Romanaţi.
lnzestrat cu o mare putere de muncă şi pregătit în şcoala lui
Gh. Lazăr şi I. Heliade Rădulescu, el reuşi în cîţiva ani să ridice pre-
stigiul şcolii naţionale faţă de şcoala grecească.
Cei zece ani cît a stat la Cîmpulung au fost cei mai rodnici.
Aici a scris Abecedarul său, lucrare ce a făcut ca numele lui să
rămînă înscris în istoria didacticii romîneşti· Acest Abecedar a fost
tipărit la Sibiu, în 1836, fiind întocmit pentru folosul şi orientarea învă
ţătorilor în predarea lecţiilor în primele clase elementare, care formau
baza învăţămîntului.
Abecedarul a fost întocmit pe baza experienţei de la clasă. „Citind
şi recitind tablele pedagoghice, văzînd şi nesţatornicia copiilor, am
54
„Pe acei timpi, ca şi în zilele noastre, bibliotecile erau la modă; toţi junii
muchelefi şi spudaxiţi aveau cite o bibliotecă din cele mai bune cărţi ale timpu-
lui, pe care nu le citea niciodată. Bibliomania era atît de întinsă, incit mulţi din
cei aprinşi de această patimă, nevoind să sacrifice bani şi timp, chemau cite
un pictor meşter şi le zugrăvea prin saloane şi prin camerile de studiu cite o
bibliotecă de minune, în ·care se găsea tot ce ne-a lăsat mai sublim gîndirea
omenească, de la creaţiune şi pînă în timpii lui Caragea. Judecind între oamenii
care au biblioteci şi nu le citesc şi între cei care le au numai zugrăvite, eu cred
- zice N. Filimon - mai cu minte pe cei din urmă" (N. Fi 1 im o n, Ciocoii vechi
şi noi, Bucureşti, 1956, p. 83).
GH. PARNUTA
254
întreprins compunerea unui abecedar", scrie Jianu în raportul trimis

Eforiei.
Lecţiile din Abecedarul său sînt împărţite pe trei trimestre şi au
apărut în trei părţi separate, pentru ca şcolarul să aibă la începutul
fiecărui trimestru bucuria că începe o carte nouă şi pentru a nu pro-
duce atita pagubă părinţilor în caz de pierdere.
In afară de lecţiile pentru deprinderea cititului, Jianu a introdus în
Abecedarul său lecţii despre curăţenie şi „paza sănătăţii", despre „fe-
rirea de primejdii" etc., t.oate sub formă de povestiri, ca sfaturi date
de un bătrîn, de aceea l-a numit şi „Mentor". In abecedar se află de
asemenea lecţii „despre patrie'', timp, sărbători, superstiţii.
In prefaţa volumului al Iii-lea Jianu se adresează către „Iubiţii
mei şcolari cimpulungeni" şi-i îndeamnă să fie oameni de ispravă, să-şi
iubească patria, să asculte de părinţi etc.
Lecţiile din capitolul al VI-lea sînt străbătute de un înalt patrio-
tism. Sfaturile şi povestirile sint frumoase, sincere şi convingătoare 66 •
Impreună cu N. Rudeanu din Cîmpulung a scris Istoria sfîntă, din
care a trimis gratuit cite 1O exemplare la fiecare şcoală normală din
Ţara Rominească, spre a se împărţi la „şcolarii săraci şi silitori la în-
văţătură", după cum scria Jianu către Eforie.
lncă din timpul cind era şcolar la Sf. Sava, Jianu a tradus Filosoful
indian de Filip Chesterfield.
Pentru activitatea de organizare şi dezvoltare a învăţămîntului a
fost înălţat la rangul de pitar.
Eforia Şcoalelor, cunoscînd activitatea sa, l-a numit revizor al
şcolilor din Ţara Rom.tnească. Această funcţie o deţine din 1842 pînă
în septembrie 1845 cind este numit profesor şi inspector al seminarului
din Curtea de Argeşr.s. ln septembrie 1848 îl găsim profesor la clasa I
la şcoala de la Cismigius 7•
Frumoase amintiri despre Jianu păstrează fostul său elev, C. D.
Aricescu .
.,Jianu a lăsat in Cimpulung amintiri neşterse - scrie Aricescu -
multe generaţi uni vor pronunţa cu respect numele său venerabil". In
amintirile sale. Aricescu arată cum se apropia Jianu de elevi şi cum
le vorbea despre lucruri care nu erau în programa şcolară. „Pe copiii
silitori din clasa IV - ii lua cu sine la plimbare pe Flăminda, Lereşti,
Bughea, NAmăeşti, le descoperea secretele naturii, originea şi dezvol-
tarea Daciei, rezultatul mişcării de la 1821, descria progresul spiritului
uman. binefacerile invenţiunilor. reformele introduse în stat, în filo-
sofie, arte şi ştiinţe" 3 1!.
M O. G hi b u, Din istoria literaturii didactice romineşti, Bucureşti, 1916,

p. 145.
66
G. C. Marinescu, Seminarul din Curtea de Argeş, Bucureşti, 1936,
p. 125.
57
Arh. St. Buc., Min. Cult. şi Instr. Publ., dosar 1470/1848, f. 48.
511
C. D. Ari ce s cu, op. dt., p. 12.
255
Ion Brezoianu îl inlocuieşte pe Jianu la conducerea şcolii din

Cîmpulung, în anul 1842.
Brezoianu s-a născut la Bucureşti, în anul 1817, şi a învăţat la
Sf. Sava. în anul 1837 este numit profesor la Cerneţi. Din 1838 acti-
vitatea lui se îndreaptă spre pregătirea şcolarilor şi a candidaţilor de
învăţători.
In anul 1840, Brezoianu a fost închis, deoarece domnitorul Alex.
Ghica l-a bănuit că a participat la complotul urzit de Mitiţă Filipescu.
Rămas fără slujbă, după eliberare, a fost luat de Eliade la „Cu-
rierul romînesc". In 1842 este numit profesor la Cimpulung. Aici a
depus o frumoasă activitate. Pentru munca sa deosebită i se dă, în 1843,
rangul de pitar.
Cîmpulungul i-a fost prielnic şi lui Brezoianu pentru activitatea
didactică şi editorială. în activitatea publicistică I. Brezoianu se înscrie
cu mai multe lucrări. Vom menţiona numai pe cele legate de organi-
zarea învăţămîntului.
Cît a stat la Cîmpulung el a alcătuit una din cele mai importante
lucrări ale sale şi anume: Manualu complectu de învăţătură mutuală ... ,
tipărită în anul 1850. în prefaţă el arată că metoda mutuală, despre
care tratează manualul său, a devenit „piatra unghiulară a învăţătu
rilor elementare" şi că era necesară o carte care să trateze despre
această metodă. „Invăţătorii din Muscel, scrie el, au cerut această carte
cu stăruire".
Cel mai important capitol din lucrare, este cel rezervat procedeelor
folosite în predarea lecţiilor.
In afară de munca de traducere din Lorain şi Lamotte, Brezoianu
a prelucrat şi a adaptat acest material pentru nevoile şcolii rornîneşti.
O carte mult folosită, mai ales de învăţătorii de la sate, este Cursu
elementar de agricultură şi economie rurală. Tot pentru cadrele didac-
tice de la sate a publicat: lnvăţătorul primar şi Rudiment agricol.
Intre dascălii şcolii cîmpulungene, în perioada 1832-1864, mai amin-
tim pe I. D. Petrescu, R.. Burdeanu, B. Marinescu, Procopie Constantinescu
şi Elena Cernovodeanu.
Dascălii cîmpulungeni şi anul 1848. Avîntul revoluţionar a cuprins
şi pe slujitorii şcolii - învăţătorii şi profesorii.
Trăind în mijlocul maselor ţărăneşti, dascălii satelor au cunoscut
mizeria în care se zbătea ţărănimea şi au luptat pentru eliberarea ţăra
nului de clacă şi exploatare, pentru libertate şi o viaţă mai bună.
In interogatoriul luat lui R. Burdeanu - profesor al şcolii din Cîm·
pulung, arestat pentru participare la revoluţie -, se arată că profesorii
„mai toţi deobşte au luat parte la evenimentele trecute" 59 -
0 parte dintre învăţători şi profesori au participat Ia revoluţie în
calitate de comisari de propagandă sau administratori de judeţe.
59
Arh. Stat. Buc., Comisia pentru cercetarea celor amestecaţi în fapte revo-
luţionare, dos. 52/1849, f. 1.
GH. PARNUŢA
256
Cu organizarea propagandei revoluţionare a fost însărcinat

N. Bălcescu. Trebuia format un corp de propagandişti devotaţi revoluţiei,
ataşaţi de popor.
ln instrucţiunile pentru comisari se arăta că ei trebuie aleşi cu multă
grijă „din oamenii cei noi şi prieteni vechi ai poporului".
Decretul Guvernului Provizoriu, din 6 iulie 1848, pentru numirea
comisarilor de propagandă, arăta ca în fiecare judeţ să se numească cite
unul sau doi comisari care prin activitatea lor „să nimicnice:re păcătoasa
3ctivitate ce depun vrăjmaşii Rominiei". De asemenea se cere să se tri-
mită la sate oameni „cu capacitate" care să le vorbească sătenilor
despre Constituţie şi drepturile „cele nouă, fiindcă toţi locuitorii satelor
nu cunosc încă bine nici proclamaţia, nici adevăratul ei înţeles. Fiindcl
sint oameni ce răspindesc feluri de vorbe ca să spăimînteze lumea" 60•
Intre sarcinile comisarilor de propagandă era şi aceea de a deştepta
în popor acel „orgoliu naţional" care „este mîntuirea popoarelor în timp
de revoluţie", de a-l face capabil „să-şi simtă marea sa putere" şi să
„scoată din ţărani frica de armii străine", să aleagă cu grijă deputaţii
„căci de aci atirnă mintuirea naţiei" etc.
}tapoartele comisarilor de propagandă, aleşi dintre învăţători şi pro-
fesori, arată patriotismul şi spiritul revoluţionar de care erau animate
cadrele didactice.
Dintre dascălii musceleni au fost comisari de propagandl Rădu
canu Burdeanu la Muscel, N. Şerbănescu la Slatina şi I. D. Pe-
trescu la Buzău şi Vălenii de Munte. Dimitrie Jianu a fost prefect în
timpul revoluţiei de la 1848 la Muscel, iar I. Brezoianu a îndeplinit
misiuni pe linie centrali.
Activitatea revoluţionari în acest judeţ a fost începută de profesorul
Ion Brezoianu. Inel din timpul cit a funcţionat la şcoala din Cerneţi,
Brezoianu a participat la conspiraţia organizată de Mitiţă Filipescu. Din
interogatoriile luate lui Telegescu şi Serghiescu, care au mers în Oltenia
pentru a atrage şi masele in această luptl, rezultă că ei au stat la I. Bre-
zoianu 4 zile şi că la înapoiere acesta le-a dat cărţi franţuzeşti oprite de
cenzuri, lucrări ce „defăima stăpinirea" 81 •
ln calitate de conducător al şcolii normale din Cimpulung, Brezoianu
adună in Capitala judeţului pe toţi candidaţii de învăţători de la sate şi
le explică Constituţia.
Circulara Ministerului Instrucţiunii Publice către profesori, din 9 iulie
1848, sublinia această îndatorire ca pe una din cele mai „delicate". In
circulară se cerea ca sl tălmăcească „proclamaţia liberatoare, tuturor can-
didaţilor, şi a-i lumina astfel incit să poată desluşi pe fraţii de pe la sate" 81•
1111 Anul 1848 în Principatele Romine, tom. II, p. 56.

111
I. C. Fi I i t t i, Turbur4ri revoluţionare în Tara Rominească, între 1840-
1843, Bucureşti, 1912, p. 277.
m Anul 1848 fn Principatele Romine, tom. I, p. 361.
:::::ONTRIBUTll LA ISTORIA ŞCOLII MUSCELENE
257
Ideea luminări! maselor străbate ca un fir roşu întreaga operă a lui

N. Bălcescu. „Să luminăm dar poporul dacă vrem să fim liberi" - spunea
el. Pentru această idee au luptat şi cadrele didactice muscelene.
ln munca de propagandă la sate, învăţătorii şi profesorii şi-au dat o
contribuţie de seamă. Brezoianu a luptat să facă din învăţătorii de la
sate „organe fidele ale libertăţii", cum se scria în circulara ce s-a publicat
în „Foaia sătească".
La Muscel, în calitate de comisari de propagandă au funcţionat
R. Burdeanu, C. Brezoianu, A. Dedu şi C. Meltiade, fiecare luînd în pri-
mire cite o plasă.
Comisarii erau foarte activi: Ei mergeau din sat în sat, explicau „cele
21 puncturi ale Constituţiei", săvîrşeau jurămîntul, făceau sfinţirea pe
steag, ori recrutau pentru „gvardia naţională".
Populaţia din Muscel a primit cu entuziasm „Proclamaţia liberatoare".
Dimitrie Jianu, care condusese zece ani şcoala din Cîmpulung, numit
prefect al revoluţiei la Muscel, raportează guvernului că la sosir.ea sa la
Cimpulung, în iunie 1848, a găsit „popolul plin de bucurie pentru noua
Constituţie".
Din rapoartele comisarilor de propagandă se constată că locuitorii din
acest judeţ au salutat cu încredere revoluţia. De altfel, acţiuni de sem-
nificaţie socială se produseseră aici şi înainte de 11 iunie 1848: NiColae
Golescu îşi eliberase ţiganii robi şi clăcaşii de pe pămîntul său, la fel
procedase Dr. N. Creţulescu la f..eordeni. La Racoviţa o mulţime de
ţărani răsculaţi nu mai voiau să ţină seama de subcîrmuitorul plăşii
Urianu.
Raportul profesorului R. Burdeanu, comisar al plăşii Rîuri, din
Muscel, trimis Ministerului Treburilor din Lăuntru, menţionează că
poporul l-a primit cu „aclamaţii de bucurie", că „toţi într-o unire strigau:
să trăiască libertatea etc. " 63 •
C. Brezoianu, comisar la plaiul Nucşoara, arată că din sat în sat ere.
petrecut' de „bunii săteni" cu strigarea: „Trăiască făcătorii noştri de bine,
trăiască Constituţia". In satul Corbi, cel mai mare din acel pfai, „entu-
ziasmul a fost peste toată aşteptarea", scrie el. După ce şi-a îndeplinit
ca şi în celelalte sate instrucţiunile ce avea, - explicarea constituţiei.
jur~ntul etc. - el arată că „sătenii s-au dus să-şi facă suliţe" şi astfel
„să înfiinţeze gvardie naţională" 64 •
ln activitatea lor de propagandişti, profesorii amintiţi au întîmpinat
şi greutăţi. Satele Piscani şi Negreni, unde reacţiunea era puternică,
s-au împotrivit.
În raportul său, C. Brezoianu roagă ministerul să-i publice discursul
despre explicarea constituţiei pe care l,;_a ţinut la sate, spre a fi citit
pentru lămurirea locuitorilor, deoarece a văzut cît a stat în Cîmpulung.
că mulţi dintre negustori „au o idee cu totul întunecată de mîntuitoarele
noastre drepturi".
63 Anul 1848 ... tom. II, p. 397.
114 Ibidem, pp. 428-429.
GH. PARNUTA
258
In raportul lui, C. Meltiade, comisar la plasa Podgoria-Muscel, după

ce arată că şi-a întrerupt pentru citva timp activitatea din cauza holerei
care „a adus plasa Podgoria într-o stare jalnică", relatează că „gvardia
na.ţională va fi bine întocmită" şi că în această plasă, cîţiva reacţionari,
intre care Grigore Iorgulescu, fostul subadrninistrator, şi Pascale Tămă
şescu, au împrăştiat cele mai infame minciuni, dar că acum „gura păgî
nilor a amuţit şi aştept, - scrie el - să-i şi văd inchinindu-se sf. Con-
stituţii cei mintuitoare"~ 5 •
Reacţiunea a. început să împrăştie „infame minciuni" - cum scrie
Meltiade, - mai ales după zvonurile puse în circulaţie de boierime o
dată cu retragerea Guvernului Provizoriu la Rucăr, în judeţul Muscel.
Aici, în noaptea de 29 iunie, au sosit în 6 trăsuri, fruntaşii revoluţiei de
la 1848: N. Bălcescu, G. Magheru, Christian Tell, N. Golescu, Ion
Voinescu II, C. A. Rosetti, St. Golescu etc.
ln activitatea dusă de dascălii musceleni pentru luminarea satelor,
un mare rol l-a avut şi răspîndirea - în rindul candidaţllor de învă
ţători şi a sătenilor - a revistei „Invăţătorul satelor", al cărei redactor
principal in 1848 era N. Bălcescu. După înăbuşirea revoluţiei, I. Brezoianu
a trebuit să achite la Eforia Şcoalelor peste 1000 lei pentru acest periodic
dat învăţătorilor din Muscel.
După cum am mai arătat. profesorii N. Şerbănescu şi I. D. Petrescu
au activat în calitate de comisari de propagandă, primul la Slatina şi al
doilea la Buzău şi Vălenii de Munte.
DupA 13 septembrie 1848, începe prigoana împotriva elementelor
revoluţiei. InvAţătorilor şi profesorilor participanţi la revoluţie li se
deschid dosare de anchetA, ei sint indepărtaţi din invăţămînt şi aruncaţi
în temniţA..
Eforia Şcoalelor, la 1 noiembrie 1848, comunică lui R. Burdeanu că
fiind „unul dintre aceia" ce a luat parte „în cauza trecutei revoluţii"
este îndepărtat din invAţămint. La fel se comunici şi celorlalţi profesori66 •
Profesorii cimpulungeni: I. Brezoianu, R. Burdeanu, I. D. Petrescu
şi N. Şerbănescu sint arestaţi şi intemniţaţi la mănăstirea Văcăreşti,
unde sint reţinuţi din 13 septembrie 1848 pină la sfîrşitul lunii mai 1849.
Jurnalele încheiate de comisia de anchetă arată că profesorii au
luat parte activă la revoluţie. ln jurnalul nr. 110 din 17 februarie 1849,
încheiat de Comisia de anchetă lui R. Burdeanu, se menţionează că
„luindu-se în băgare de .~eamă originalele seturi ce se află la comisie ...
precum şi răspunsurile numitului, s-au dovedit fără tăgăduire că numituJ
Răducanu Burdeanu a luat parte activă în faptele revoluţionare, făcînd
propagandă prin sate, cu plată de leafă spre invitarea lăcuitorilor ţă
rani în duhul şi dorinţele acelui nelegiuit guvern revoluţionar" 67 •
Suferinţele indurate în închisoare au dus la zdruncinarea sănătăţii
celor mai mulţi dintre arestaţi. In jalba lui R. Burdeanu adresată Co-
10 Anul 1848 ... tom. III, p. 459.
86 Arh. St. Buc., Min. Cult. şi lnstr. Publ., dosar 1494/1848, t. 14.
fl7 Ibidem, Comisia . . . dos. 52/1849, t. 3.
259
misiei de anchetă se arată că este ameninţat cu „perderea vieţii". „Piep-

tul meu este plin de răni", scr_ie fostul comisar pe la Muscel.
I. D. Petrescu, fost învăţător la Rucăr şi apoi inspector al şcolilor
comunale din Muscel, a fost întemniţat la Văcăreşti la un loc cu ţă
ranii de la Islaz. În lucrările sale el a evocat multe amintiri din timpul
arestului.
Activitatea dascălilor din Muscel în revoluţia de la 1848 oglindeşte
dragostea lor faţă de patrie şi popor, lupta lor pentru doborîrea orîn-
duirii bazată pe silnicie, pentru libertatea poporului, pentru o viaţă
nouă, ce avea să se îndeplinească abia după aproape un secol.
UNELE ASPEC'fE ALE APLICARll LEGII RURALE DIN 1864
LA PITEŞTI
de C. SPERI
Legea rurală din 15 august 1864, cu toate scăderile ce s-au mani-

festat chiar în cursul aplicării ei, reprezintă totuşi un act progresist, de
mare importanţă, în istoria social-economică a Romîniei. Descătuşind
forţa de muncă a ţăranului de obligaţiile feudale şi transformînd-o în
marfă liberă, reforma a jucat un rol hotărîtor în transformarea pro-
ducţiei de mărfuri simple în producţie capitalistă, cu alte cuvinte, a
deschis drumul dezvoltării capitalismului în ţara noastră 1 •
După cum se ştie, discuţiile purtate în Adunarea deputaţilor, în
primăvara anului 18~4, pe marginea legii rurale propuse de Cuza şi
Kogălniceanu, au fost aprige, reprezentanţii moşierilor şi arendaşilor
împotrivindu-se din răsputeri reformei agrare.
Dacă discuţiile premergătoare au fost aprige, rezistenţa marilor pro-
prietari - atunci cînd au fost siliţi să dea pămînt clăcaşilor de pe mo-
şie - a fost şi mai îndîrjită. Moşierii au folosit toate metodele posibile
pentru a păstra cit mai mult pămînt din moşiile lor, nesocotind şi în-
călcînd drepturile la împroprietărire ale ţăranilor clăcaşi.
Din această cauză au luat naştere numeroase procese care s-au
judecat ani de-a rîndul la Comitetele permanente ale Consiliilor jude-
ţene, la Consiliul de Stat, iar mai tîrziu la Curţlle de Apel şi chiar la
Curtea de Casaţie; aceste procese au sărăcit pe foarte mulţi ţărani.
Un caz concludent în acest sens s-a petrecut şi cu locuitorfi din
satele Geamăna Mare, Geamăna Mică, Pnmdu şi din cătunele Turceşti,
Niculceşti şi Lacul Smeurii, domiciliaţi pe moşia oraşului Piteşti.
La 18 ianuarie 1865, comisia plăşii Piteşti, instituită spre a constata
numărul şi categoria clăcaşilor din comuna Prundu, în procesul-verbal
şi tabelul ce a încheiat, a avut în vedere numai pe clăcaşii de pe moşia
fraţilor Ştefan şi Niculae Golescu. Cît despre locuitorii care erau aşe
zaţi pe moşia oraşului Piteşti, comisia nu i-a trecut între clăca~i, ară
tînci că aceştia aveau cu primăria oraşului o învoire specială, ce ieşe;:i
din cadrul aşezămîntului din 1851. Aceşti locuitori erau obligaţi să
lucreze 12 zile pe an pentru înfrumuseţarea şi curăţenia oraşului. In
afară de aceasta impozitul funciar era plătit de locuitori nu de primăria
oraşului.
1 Cf. I. A d a m - N. M ar c u, Studii despre dezvoltarea capitalismului în

agricultura Romîniei (După reforma din 1864) vol. I, Bucureşti 1956, p. 83.
C. SPERI
262
Acestea au fost considerentele pentru care comisia a hotărît că locui-

torii din Prundu şi celelalte sate, aşezate pe moşia oraşului, nu pot
fi consideraţi clăcaşi.
Discuţiile duse în sinui comisiei de plasă nu erau lipsite de temei2.
Problema aceasta frăminta pe locuitori încă de mulţi ani înainte.
Declinindu-şi competenţa. comisia de plasă - în care era şi un
reprezentant al ţăranilor - nu făcea altceva decit să recunoască locui-
torilor situaţia lor de moşneni şi nu de clăcaşi pe moşia oraşului.
Situaţia juridică a acestor locuitori nu era suficient de clară pentru
autorităfi. Maghistratul ora7ului işi întemeia dreptul de proprietate
asupra moşiei pe care erau aşe~ate satele Prundu, Geamăna, Turceşti
şi Niculceşti, nu pe acte de proprietate, ci pe faptul că ţăranii de aici
erau obligaţi la cele 12 zile de muncă pe an în favoarea oraşului, de
unde ar fi derivat condiţia lor de clăcaşi, deci de posesori şi nu de
proprietari ai moşiei. Locuitorii dimpotrivă arătau că sînt moşneni şi
că obligaţia de a munci un număr de zile anual, în favoarea oraşului,
era acceptată benevol de ei, nederivind din situaţia de clăcaşi şi nemai-
avind vreo altă obligaţie. Şi in fapt, dreptatea era de partea lor, deoa-
rece municipalitatea oraşului cind s-a introdus impozitul funciar, i-a
lăsat pe ei să-şi plătească impozitul şi nu l-a luat asupra sa, aşa cum
ar fi fost normal, in cazul unei proprietăţi necontestate.
Conflictul era vechi. Intr-adevăr, la 12 mai 1843, locuitorii din
Prundu şi Geamăna se plinseseră Maghistratului pentru faptul că n-au
fost lăsaţi să-şi închidă larinile cu gard, deşi erau stăpînite de ei de
mulţi ani şi deşi ei lucraseră pentru Maghistrat ori de cite ori erau
chemaţi. Cum omul Maghistratului le stricase gardurile ce făcuseră, ei
au ameninţat că se vor muta ca clăcaşi pe moşia Goleştilor 3 •
Lucrurile nu se opriră însă aci. In 1846 locuitorii s-au plins stăpî
nirii că nu mai au odihnă din cauza Maghistratului oraşului care, prin
dorobanţi, ii cheamă să cureţe toate noroaiele oraşului, să transporte
nisip şi piatră şi să facă tot felul de corvezi, fără a li se plăti nimic
pentru aceste m unei.
Ocirmuirea judeţului a făcut cercetări sumare dupl care a raportat
Departamentului din Năuntru, că reclamaţia locuitorilor nu este înte-
meiată, deoarece ei n-ar fi moşneni, ci învoiţi pe moşia oraşului, de
„judeţii" din diferite timpuri.
In urma acestui raport, Departamentul din Năuntru, ignorînd reali-
tatea, a hotărit la 22 martie 1848, că locuitorii sînt clăcaşi ai oraşului
şi au deci obligaţia să facă zilele de muncă, ca şi pînă atunci la curăţi
rea şi înfrumuseţarea oraşului 4 •
Locuitorii nu s-au lăsat însă intimidaţi de hotărirea nedreaptă a
Departamentului. In 1852 ei se plînseră domnitorului de împilările pe
care le sufereau din partea Maghistratului oraşului. S-au făcut din nou
2
Arh. St. Piteşti; fond Prefectura Argeş, dos. 1/1865 f. 115-120.
1 Ibidem, fond Primăria or. Piteşti, dos. 45/884 f, 184.
• Ibidem, f. 163-164.
ASPECTE ALE APLICARII LEGII RURALE LA PITEŞTI
263
cercetări formale însă şi de astădată Departamentul din Năuntru a ho-

tărît - în urma raportului Ocîrmuirii judeţului - că locuitorii ar fi
clăcaşi şi deci impuşi a răspunde obligaţiilor proprietăţii 5 •
Văzîrid că nu capătă dreptate, ţăranii din Prundu şi Geamăna au
refuzat să mai facă clacă pentru trebuinţele oraşului. La plîngerea Ma-
ghistratului, Departamentul din Năuntru, la 4 mai 1854, a hotărît ca
aceştia să plătească Maghistratului o despăgubire de 7 280 lei pentru
claca neefectuată în 1853. Locuitorii se opuseră şi de astă dată şi be-
partamentul, la 2 septembrie 1854, a poruncit Ocîrmuirii ca această
sumă să fie împlinită prin forţă de la ţărani 6 •
Aceste hotărîri nu avură darul de a potoli frămîntările ţăranilor.
Intr-adevăr, ţăranii din Prundu, Geamăna şi Turceşti, la 22 februarie
1855, s-au plîns la tribunalul judeţului,· arătînd că ei au locuit din moşi
strămoşi pe moşia oraşului, fără a fi fost consideraţi clăcaşi şi fără a fi
plătit clacă sau dijmă, iar acum consiliul municipal al oraşului îi supune
la toate îndatoririle clăcaşilor. .
Pricina a mers, din amînări în amînări, pînă la 29 septembrie 1859.
Locuitorii îşi susţineau drepturile lor de moşneni pe baza vechii lor
stăpîniri, pe mărturiile satelor de moşneni învecinate, şi în fine pe
afirmaţia că ei au lucrat de bunăvoie la înfrumuseţarea şi curăţenia
ora·şului, iar nu din obligaţia ce ar fi avut-o ca clăcaşi7.
La 19 martie 1860, Tribunalul judeţului a dat o hotărîre prin care
a pretins că pămînturile pe care erau aşezaţi locuitorii din Prundu,
Geamăna şi Turceşti ar ·face parte din proprietatea oraşului Piteşti, şi
că aceştia ar fi obligaţi a face clacă cîte 12 zile pe an, pentru înfru-
museţarea şi curăţenia oraşului, cu mîinile sau cu vitele; după cum
erau clasificaţi, sau a plăti în bani claca, dacă nu ar fi fost necesară
munca lor.
. Hotărîrea a stabilit însă ca locuitorii să-şi păstreze mai d~parte
pămînturile ce au în .posesie, fără a se mai putea întinde şi asupra altor
locuri8
Maghistratul oraşului, nemulţumit de hotărîrea Tribunalului, a
făcut apel, care s-a judecat de către Curtea Apelativă de la Bucureşti,
la 18 octombrie 1860. Dezvoltîndu-şi apelul, procuratorul Maghistra-
tului a cerut ca toţi locuitorii veniţi pe moşia oraşului după 1834, să
se strămute pe alte moşii; să nu se mai admită nici o construcţie nouă
de casă, iar ţăranii ce se vor căsători să se mute pe alte moşii; locuito-
rilor care vor rămîne. să li se dea izlaz deosebit de al orăşenilor
şi numai pentru vitele pentru care fac clacă, fără a se putea în-
tinde în izlazul oraşului, cu prisosul de vite trebuind să păşuneze pe
alte moşii; casele, acum risipite, să fie strînse la un loc spre a se putea
mări izlazul oraşului, iar sădirile risipite pe· întreaga suprafaţă a mo-
5 Arh. St. Piteşti, fond Primăria or. Piteşti, dos. 45/864, p. 164.
u Ibidem, pp. 164-165.
7 Ibidem, f. 163, 165.
8 Ibidem, f. 17:i-174.
C. SPERI
264
şiei ocupată de locuitori să nu se mai înnoiască, ci să fie lăsate pină

se vor prăpădi. ln fine, în apelul său, Maghistratul a cerut să se oprească
orice tăiere din pădure de către locuitori, iar aceştia să plătească 100
galbeni cheltuieli de judecată9 •
Este neîndoielnic, că în pretenţiile sale, Magfiistratul oraşului depă
şea nu numai aşezămîntul din 1851, care stabilea raporturile dintre
proprietari şi ţăranii de pe moşie, ci chiar practica curentă.
Prin sentinţa sa, Curtea Apelativă a respins apelul Maghistratului,
întărind astfel hotărîrea tribunalului 10 •
După 17 ani de hărţuieli judecătoreşti ţăranii din Geamăna, Prundu
şi Turceşti erau consideraţi clăcaşi şi în această situaţie i-a găsit pro-
mulgarea legii rurale din 15 august 1864.
Am văzut mai sus, că comisia de plasă, în ianuarie 1865, îşi decli-
nase competenţa, in ceea ce priveşte stabilirea numărului şi categoriei
acestor locuitori, pe care i-a considerat moşneni.
Jn 1865 Primăria vroia să-i considere clăcll-Şi, dar cu învoială spe-
cială, pentru a-i împroprietări numai cu 498 stînjeni pătraţi, loc de casă
şi grldină, ca astfel ~ poată primi despăgubirea de 1 galben de fiecare
locuitor împroprietării şi să-i rlmînă ei restul pămîntului.
Primăria urmărea să ciştige - băne.şte - cit mai mult, exploatînd
situaţia de clăcaşi a locuitorilor, dindu-le însă cit mai puţin pămint.
La rindul lor, locuitorii nu voiau să plătească nici o despăgubire
primlriei, arătînd că sint moşneni şi prin aceasta nesolicitind a fi im·
proprietăriţi pe pAmintw·ile pe care le aveau deja în stăpînirea lor.
Ţăranii încetară a mai face claca şi refuzară să plătească vreo despăgu
bire; acest refuz se prelungi pină la sfirşitul anului 1871, ţiind apoi
reluat din 1879 pînă în primAvara lui 1881 11 • Primăria a ficut recurs
la Comitetul permanent al judeţului, împotriva hotărîrii Comisiei de
plasă. Cercetarea recursului a avut loc la 13 noiembrie 1867. Cei 2il
locuitori consideraţi ca ,.foşti clăcaşi" erau reprezentaţi prin 24 dele-
gaţi, iar primăria printr-un avocat.
Spre a nu fi obligată a da pămint locuitorilor, primăria, prin re-
prezentantul său, susţinu că aceştia erau clăcaşi, dar „clăcaşi cond;_ţio
naţi", deoarece făcuseră numai cite 12 zile clacă pe an, astfel că ei nu
puteau avea toate drepturile stabilite de lege ca şi ceilalţi clăcaşi. Pri-
inăria a recunoscut cA prin art. 10 şi 12 din legea rurală, învoielile ce
existaseră pini atunci intre proprietari şi clăcaşi au fost desfiinţate, dar
pentru cazul de faţă a cerut să se aplice articolul 5 din lege, articol
care prevedea că locuitorii ce avuseseră învoieli speciale nu aveau
dreptul la pămint conform categoriei lor. ci beneficiau numai de cîţiva
stinjeni pentru loc de casă şi grădină.
îăranii, prin reprezentanţii lor, au arătat că se judecaseră cu pri-
măria tocmai pentru a nu fi consideraţi clăcaşi, că pierduseră procesul
8 Arh. St. Piteşti . . . f. 168.

10
Ibidem, f. 169.
u Ibidem, f. 148.
ASPECTE ALE APLICAR!l LEGll RURALE LA PITEŞTI
265
în faţa tribunalului şi că hotărîrea acestuia, cît şi a Curţii Apelative

fuseseră executate.
Locuitorii fiind consideraţi clăcaşi pe moşia oraşului, Consiliul ju-
deţean hotărăşte apoi ca aceştia să fie împroprietăriţi, în conformltate
cu legea rurală, iar comisia de plasă, care în 1865 îşi declinase com-
petenţa, să se întrunească din nou şi să întocmească tabele de cei în-
dreptăţiţi 12 •
însă lucrurile se tărăgănară. Hotărîrea Consiliului judeţean a fost
comunicată primăriei la 26 ianuarie 1868, iar aceasta o trimise Sub-
prefecturii plăşii Piteşti, la 24 august 1868, spre a o pune în lucrare,
în ceea ce priveşte convocarea comisiei de plasa 13 • Subprefectura în-
tîrzie însă pînă în noiembrie 1869 14 •
La 22 noiembrie 1869, delegatul proprietarilor, V. Coculescu, cere
primăriei cîte un sfanţih pentru fiecare clăcaş, ca bani de cheltuială
pentru deplasările ce are de făcut la Geamăna, Prundu şi Turceşti 15 •
Lucrarea Comisiei de plasă n-a fost întocmită decît la 8 august
1870. Prin procesul-verbal încheiat la această dată se stabileşte numă
rul clăcaşilor. Aceştia rămăseseră în total, 207, împărţiţi astfel: 6 cu
4 boi, 110 cu 2 boi şi 91 cu braţele.
Nu s-a putut întocmi tabelul clăcaşilor împroprietăriţi şi nici nu s-a
putut îninîna primăriei titlul provizoriu de despăgubire, deoarece re-
prezentantul ei, ce asista la lucrările comisiei, arăta că moşia fiind de
suprafaţă mică, acordîndu-se pogoanele legiuite foştilor clăcaşi, se va
ataca treimea pe care legea rurală o lăsa proprietarului16 • Astfel a fost
nevoie să se· facă măsurătoarea moşiei, de către un inginer topograf.
Măsurătoarea era gata la 10 noiembrie 1870 17 ; prin ea s-a stabilit drep-
tul clăcaşilor cu 4 boi la 10 pogoane şi 18 prăjini cu o diferenţă în minus
de 6 prăjini faţă de dreptul stabiţit prin lege, la 7 pogoane şi 17 pră
jini, pentru clăcaşii cu 2 boi faţă de 7 pogoane şi 19 prăjini, stabilite
prin lege 18•
Locuitorii nu acceptară această situaţie. Nu era vorba numai de cuan-
tumul suprafeţelO!I' acordate fiecărei categorii, sau de faptul că unii din
ei au fost omişi din tabelă, ci, de însăşi faptul că erau obligaţi să plă
tească o despăgubire pentru un pămînt pe care-l ştiau a fi proprietatea
lor. De aceea ei s-au adresat Curţii de Apel din Bucureşti, împotriva
hotărîrii Comitetului permanent al judeţului care, primind recursul pri-
măriei oraşului, îi menţinuse între clăcaşi.- Apelul se judecă la 23 fe-
bruarie 1873 şi Curtea de Apel, prevalîndu-se de hotărîrea sa din 1860,
respinge cererea locuitorilor şi declară că „rezultă în modul cel mai
12
Arh. St. Piteşti
... , f. 10-11.
13 Ibidem, f.1.
14
Ibidem, f. 19-20.
15 Ibidem, f. 22.
IB Ibidem, f. 177.
17 Ibidem, f. 67.
10 Ibidem, f. 68.
C. SPERI
266
neîndoios că Primăria de Piteşti este proprietară a locurilor posedate

de apelanţi, iar aceştia nu sînt decît nişte clăcaşi" 19 •
Pentru răscumpărarea clăcii, locuitorii au fost obligaţi să plătească
statului o despăgubire de 198 537 lei2°, pe care primăria se grăbi s._o. în-
caseze de la Comisia de lichidare. Ţăranii, întemeiaţi pe dreptul lor,
refuzară să plătească. La somaţiunile de plată ale subprefectului plăşii
Piteşti, locuitorii, la 9 mai 1873, se pling prefectului judeţului, arătînd
că sint în judecată cu primăria oraşului, că au făcut recurs la Curtea de Ca-
saţie şi că pînă nu se va judeca recursul far, nu vor plăti sumele pre-
tinse de primărie 21 • ·
Recursul locuitorilor din Prundu şi Geamăna s-a judecat de către
Curtea de Casaţie la 25 iulie 1873. şi acesta a fost admis, casîndu-se
<lecizia Curţii de Apel din Bucureşti din 1873 şi trimiţîndu-se .procesul
spre rejudecare la Curtea de Apel din Focşani·. ·
Aceste procese au provocat mari cheltuieli locuitorilor care, din
lipsă de bani. nu s-au putut prezenta la termenul de 10 octombrie
1873, fixat de Curtea de Apel şi dosarul cauzei a fost scos de pe rol,
redeschizîndu-se în ianuarie 1874. dar din cauza multelor amînări nu s-a
putut judeca decît la 6 septembrie 1875 22 •
Curtea de Apel din Focşani a respins însă apelul ţăranilor, moti-
vînd această respin~ere prin principiul autorităţii lucrului judecat,
întrucît prin hotArîrile şi sentinţele anterioare rămase definitive, locui-
torii fuseseră consideraţi clăcaşi şi supuşi la îndatoririle acestora şi ca
atare nu li se mai dădea voie să ceară acum a fi consideraţi moşneni.
Tn consecinţă se hotărî ca locuitorii să fie împroprietăriţi, potrivit pre-
scripţiilor legii rurale din 1864 şi să plătească despăgubiri pentru
clacă".
Ţăranii însă îşi căutară dreptatea mai departe şi făcură recurs la
Curtea de Casaţie. Recursul se judeci la 1 decembrie 1878 şi fu res-
pins, Curtea motivind că clasificarea lor în rîndul clăcaşilor s-a bazat
pe hotăriri judecătoreşti definitive şi că deci nu mai este posibilă re-
luarea acestei discuţii 2 •.
Se făcură memorii la Consiliul de Miniştri, fără nici un rezultat.
Disperaţi, ţăranii trimit o delegaţie de patru persoane, cu un memoriu
la Adunarea deputaţilor, în primăvara anului 1884 şi în acelaşi timp se
adresează şi ministrului de Interne, arătînd că „dreptatea noastră s-au
stricat de cei chemaţi a ne-o da. întemeindu-se pe acte false prezentate
şi susţinute de adversara noastră, Primăria Piteşti, ca puternică şi în-
conjurată de oameni de ştiinţă, care ne-a întunecat dreptatea".
Tn continuare, locuitorii scriu ministrului cu fermitate: „două dru·
muri ne-au mai rămas deschise. lntîiul onor. Camera Legiuitoare şi a
liArh. St. Piteşti ... , f. 171.
20Ibidem, f. 195.
21Ibidem, f. 147.
21Ibidem, f. 164.
• Ibidem, f. 170.
" Ibidem, f. 178.
ASPECTE ALE APLICARII LEGII RURALE LA PITEŞTI
267
doilea braţele noastre, în caz de a fi puşi pe drumul acela, de a ne

înghesui ca să ne punem în legitimă apărare a averilor noastre ce
ne-au mai rămas necheltuite prin judecăţi".
Ameninţarea era clară. Locuitorii îşi cereau însă un drept care,
de altfel, nici nu fu luat în discuţie de Cameră. Cererea lor adresată
ministrului de Interne ajunse la prefectul judeţului şi acesta o tri-
mise primăriei spre a da relaţii25 ; primăria a refuzat să dea relaţiile
cerute şi astfel ţăranilor nu li s-a făcut dreptate.
Chestiunea a mai fost reluată in 1899, însă locuitorii nu obţinură
nici acum recunoaşterea drepturilor lor 25 •
Infrînţi şi sărăciţi, locuitorii din Geamăna, Prundu şi celelalte că
tune au fost nevoiţi să se resemneze cu această situaţie, după ce timp
de jumătate de veac luptaseră cu dîrzenie pentru a-şi apăra pămîntu
rile lor acaparate arbitrar de Primăria oraşului Piteşti.
2.5 Arh. St. Piteşti ... , f. 160.

26 Ibidem, f. 163.
EVOLUŢIA SITUAŢIEI ŢARANIMII BOTOŞANENE
INTRE ANn 1864 ŞI 1907
de I. D. MARIN
Faptul că la 1907 de pe meleagurile botoşănene au pornit vîrte-

j urile de foc călător peste miile de sate ale ţării, ne obligă la o cer·
cetare mai amănunţită şi mai atentă a documentelor timpului şi a mul-
tor altora mai vechi. pentru a veni cu un sîmbure de lumină în aju-
torul celor ce vor să cunoască în adîncime sau să scrie istoria răscoalei
ţărăneşti din 1907.
Greşit ar fi să se caute cauzele principale ale răscoalei numai în
ajunul anului 1907. Răscoala aceasta a însemnat paroxismul unui com-
plex de lipsuri şi nedreptăţi, al exploatării acumulate timp de mai multe
decenii. Lozinca „noi vrem pămînt" - atît de des auzită la 1907 - nu
fusese zămislită numai la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd o pusese
Coşbuc în versuri; cercetările trebuie împinse şi mai înapoi, pînă la
1864, cînd li s-a dat ţăranilor părnînt insuficient prin reforma agrară.
In lucrarea de faţă ne-am propus să urmăl'im - pe baza unor do-
cumente de arhivă locală - evoluţia situaţiei ţărănimii botoşănene în
urma aplicării reformei agrare din 1864, evoluţie ce a culminat în iz-
bucnirea răscoalei din primăvara anului 1907. Consecinţele aplicării
legii agrare din 14 august 1864, organic legate de exploatarea moşie
rească crescîndă, în condiţiile social-economice respective, constituie
cauza principală a marii răscoale ţărăneşti. Reforma agrară din 1864
care a lărgit şi consolidat baza exploatării capitaliste în agricultură,
fiind efectuată de sus în jos, în interesul moşierimii, menţinîndu-se
marea proprietate, nu a rezolvat problema ţărănească.
Constantin Garoflid, ocolind adevărul, a afirmat tendenţios că
problema ţărănească a rămas nerezolvată pentru că reforma agrară
din 1864 „a fost făcută înainte de vreme"; că „deslegarea acestei pro-
bleme a fost determinată de motive politice şi sentimentale" şi că „s-a
introdus la ţară o formă nouă economică, care nu corespunde nevoilor
reale, iar ţăranul a primit-o fără să o ceară sau fără să simtă imbold
spre a o cere" 1• Un mare moşier şi ministru al regimului burghezo-
moşieresc nu putea vorbi altfel.
Problema ţărănească a rămas nerezolvată, pentru că reforma agrară
din 1864 - efectuată în urma acţiunilor tot mai puternice ale maselor
ţărăneşti - a venit de sus de la guvern, fără participarea ţăranilor
dir~ct interesaţi, iar punerea în aplicare a legii a intrat pe mîinile
1 Const. Garo f 1 id, Chestia agrară în Romînia, Bucureşti, 1920, pp. 8-9.
I. D. MARIN
270
moşierilor sau a cozilor lor de topor, care n-au văzut cu ochi buni,
nici legea şi nici pe legiuitori, aşa că buna intenţie a legiuitorilor, deşi
limitată, a fost tălmăcită în mod grosolan, după interesele moşierilor.
Ciţi locuitori din judeţul Botoşani trebuiau să primească pămint
pe baza legii agrare din 1864? Intre documentele aflate la Arhivele
Statului din Botoşani - documente pe care am sprijinit în totalitate
prezentul studiu - am găsit ca punct de plecare următoarea telegramă
circulară, cu nr. 6 745, din 1 iunie 1864, trimisă de Kogălniceanu către
toate prefecturile de district. „De indată veţi lua dispoziţii spre a-mi
trimite în 15 zile următoarele ştiinte:
1. Numărul clăcaşilor (pontaşi) din judeţ, cu arătare cîţi sînt cu
4 boi, citi cu 2 boi şi ciţi cu palmele.
Al 2-lea, numărul acelor care din aceştia sint stabili pe moşii
particulare, acelor de pe moşii, domeniile statului şi acelora de pe
moşii ale districtelor, spitalelor, nesupuse statului şi altele asemenea
case publice - Minist/ru/ de Intern/ei Kogălniceanu" 2 •
Prefectul a făcut cunoscut plăşilor telegrama de mai sus, cerin-
du-le situaţia in termen de 5 zile. Răspunsurile însă de-abia peste două
săptămini au putut veni. La 15 iunie 1864 prefectul şi-a trimis raportul
către ministrul de Interne~. Dar verif icind socoteala sa4, găsim că de la
plasa Coşula, în loc de 101 locuitori cu cite 4 boi, el trece, din eroare,
numai 32 de locuitori, afară de alte greşeli în adunarea cifrelor. Toate
cifrele sale de la grupa „moşii particulare·' sint greşite şi de aceea to-
talul său pe judeţ este de 13 019 pontaşi în loc de cifra corectă, 13 134.
Situaţia reală se prezenta astfel:
I Cu 4 bol Cu 2 bol Pllma,1 Total
Stabili pc motil particulare 412 -17i·i 5914 11100

Stabili pc moşiile Statului 35 i52 819 1606
Pe proprlet4\ilc spitalului Sf. Splrl·
don din I aş.i 14 198 216 428
Total I 461 5724 6949 13134
Pe plăşi - înainte cu douA luni de decretarea legii rurale situaţia
clăcaşilor, împărţiţi pe categorii, era urmAtorea:
I
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Nr. Plalll Cu 4 bol i Cu 2 bol Pllma•l Total

1 Siret 255 I 2064 2061 4380
2 Tlrgu 37 I 1066 1071i 2179
3 Coşula tot K5ti 1028 1!)85
4 ltiletiu ·17 I
I
711 977 1735
5 Jijia 3 382 886 1271
ti ŞldAneşti 18 I 6-15 921 1584
Total I 461 57:!4 6949 13134 6
2 Arh. St. Botooanl; Centraltzarea tabelei A de impropriet4rire a clăcaşilor din
1.864, plasa Jfjia, f. 81.
I Ibidem, f. 111.
• Ibidem, f. 112.
r. Ibidem, f. 88-112.
271
Articolul 24 din legea agrară prevedea ca în fiecare plasă să fie

instituită o comisie compusă dintr-un delegat ales de toţi proprie-
tarii din plasă, dintr-un delegat ales de sfaturile comunale ale satelor
locuite de clăcaşi şi dintr-un delegat al fiscului 6 • în judeţul Botoşani,
delegaţii aleşi de proprietari ca reprezentanţi ai proprietăţii în comi-
siile de plasă au fost următorii moşieri:
La plasa Tîrgului: Ilie C. Ciolac, proprietarul moşiei Călugăreni,
plasa Tîrgu.
La plasa Siretului: Const. Iacovachi, proprietarul moşiei Bătrîneşti,
plasa Miletin.
La plasa Miletin: Gr. Cristescu, proprietarul moşiei Cristeşti-Coşula.
La plasa Coşula: D. Mavrocordat, proprietarul moşiei Storeşti-Coşula.
La plasa Ştefăneşti, proprietarii de moşii nu şi-au ales delegat, dar

nici frică n-au avut pentru moşiile lor. Pentru că în comisia de plasă,
pe lingă delegatul fiscului, îl găsim şi pe Gh. Hasnaş, proprietarul moşiei
Broşteni, ca delegat ,,din partea locuitorilor clăcaşi" 1 •
Dacă mai avem în vedere şi .faptul că prin comisiile de plasă au
fost strecuraţi cu abilitate şi administratori de moşii - cum vom dovedi
mai jos - ca delegaţi ai clăcaşilor, se înţelege de la sine că împroprie-
tărirea clăcaşilor cu pămînt boieresc au făcut-o tot moşierii şi slugile
lor credincfoase, cum au vrut.
Documentele relevă foarte evident tendinţa moşierilor de a-i înde-
părta pe ţărani de la împroprietărire, folosind diferite procedee necin-
stite. Iată, de exemplu, ce zice contestaţia făcută de 6 clăcaşi de pe
moşia Zăiceşti a proprietarului Ion Tăutu: „Domnu Tăutu, prin emisarii
săi şi în persoană, n-au încetat a ne sfătui de a nu primi pămînturile
ce legea ne hărăzeşte şi a ne demonstra chiar într-un chip mai mult
decît evident ruina, ce ne aşteaptă, primind a fi proprietari liberi. Măr
turisim în toată sinceritatea că n-am putut rezista la puternicile rezoane
- şi profuzia de argumente ce neîncetat d. Tăutu ne aducea. Spre mai
marea noastră ademenire, argumentele erau întovărăşite de părinteasca
sa bunătate ce părea că are pentru noi, promiţînd a ne da cîte o jumă
tarte falce pămînt de la d-sa, numai să ne ooaipe de capcana nenorocirilor
ce ne oferează legea" 8 •
Cînd cei 6 clăcaşi s-au văzut înşelaţi, au făcut contestaţia de mai
sus, semnînd-o prin punere de deget. In tabele, aceştia au fost trecuţi,
în fine, cu drepturile de pălmaşi.
Alt procedeu utilizat de moşieri a fost şi cel aşa-zis al „renunţă
rilor" la împroprietărire, prin cereri false, făcute ca din partea sătenilor
şi semnate prin punere de deget. Ca exemplu, dăm reclamaţia a 10
6
Georges Mor oi anu, La Zoi agraire de 1864 et l'etat du paysan en
Roumanie, Stuttgart, 1898, p. 47.
7
Arh. St. Botoşani, Centralizarea tabelei A - plasa Ştefăneşti, f. 199.
8 Ibidem, fondul Prefecturii jud. Botoşani, dos. 333/1865 Contestaţia locuitorilor
din plasa Tîrgului, f. 10.
I. D. MARIN
272
locuitori din satul Dolina, comuna Costineşti, plasa Tîrgului, care arată
că „cineva" ar fi pus degetul în locul lor, pe o declaraţie cum că ei
refuză împroprietărirea, lucru ce - arată ei - „ne-a fost cu totul în
neştiinţă" • Alţi 29 de locuitori din satul Costineşti de pe moşia lui
9
Vasile Arapu sînt exact în aceeaşi situaţie. Despre acest sistem al „renun-
ţărilor" a aflat şi guvernul. Kogălniceanu prin diferite telegrame -
aflate la dosar - 10 ordonă că „împroprietărirea e obligatorie, nu facul-
tativă". Ţăranii care fac contestaţie ştiu de aceste telegrame, dar pămînt
tot nu primesc. Plingerile lor umbiă zadarnic de la o comisie la alta 11 •
Prin unele sate din judeţ, comisiile de plasă şi proprietarii moşiilor
respective au susţinut că într-adevăr împroprietărirea e obligatorie, dar
în sensul că ţăranii sint obligaţi să primească orice fel de pămint li
s-ar da de către propriet.ir. Tipică în acest sens .poate fi şocotită plîn-
gerea locuitorilor de pe moşia Blîndeşti, plasa Miletin, care arată că
e peste putinţă să poată primi pămintul ce li se dă pentru locuri de
case, grădini şi de agricultură, fiind cu totul prost şi neproductiv. Alt
pămint nu li s-a dat, fiindcă proprietarul moşiei, Chirilă Comarniţchi,
n-a vrut şi nici comisia de plasă nu l-a silit12•
Un procedeu - folosit mai ales în plasa Tirgului şi.-n plasa Sire-
tului - a fost ştergerea de pe listele de împroprietărire a multor clăcaşi;·
pe motivul că „fiind sărmani foarte, sint în neputinţă de a face despl-
gubire cuvenită la art. 23" 1 ~.
Cu toate reclamaţiile, foarte puţini din această categorie au primit,
în cele din urmă, locuri de casă. ln afară de acestea, la delimitarea
plmintului, unor sate li s-au impus delegaţi pe care nici nu-i cunoşteau.
lată ce arată în reclamaţia lor 19 locuitori din satul Zăiceşti:
,.Nu ştim, proprietarul sau posesorul zisei cotuni a ales un delegat
ca din partea noastră, fără sA fie din sinul nostru precum reclamă legea
şi ne-au iscălit firi sl fim mlcaru unul faţe; acum videm că ne-au
inslmnat plmintu lulnd amindouă capetele moşiei ce au fost pămîntu
mai bun şi noul ne-au IAsat numai nişte simplă serătură, unde nici un
soi de rod de feliu nu creşte, ba nici iarbă, osebit că la 7 din noi nu ni
di plmintul şi pe boi. căci noi am lucrat pontul şi pe boi pînă acum,
în totul" 14 •
Nu este de mirare faptul că la delimitarea păminturilor date pentru
împroprietărire, în totalul suprafeţelor au fost incluse tacit uliţele
satelor, pieţele, cimitirele, drumurile boiereşti care trec prin vatra satului
şi duc la curte, drumurile boiereşti de pe noile ogoare ale împroprietă
riţilor, drumurile cele mari de care vorbesc documentele cu sute
de ani în urmă. Toate au fost socotite în izlaz şi plătite de ţărani drept
izlaz.
8
Arh. St. Botoşani, fondul Prefecturii, dos. 333/1865, f. 8.
iu Ibtdem, dos. 170/1885 Improprietărirea foştilor clăcaşi.
11 Ibidem, dos. 333/1865, f. 28.
12 Ibtdem, dos. 170/1865, f. 55.
13
Ibidem, dos. 389/1865 (în întregime) şi dos. 333.'1865, f. 11, 13, 14 şi 26.
14
Ibidem, dos. 333/1865, f. 19.
EVOLUŢIA SITUAŢIEI TARANIMII BOTOŞANENE
273
Marea majoritate a proceselor-verbale de delimitare a pămînturilor

confirmă această constatare.
Cîţiva ingineri doar au făcut excepţii - în special în plăşile Jijia
şi Ştefăneşti.
La satul Truşeşti, s-au scăzut 4 fălci, 37 prăjini şi 18 stînjeni; la
satul Dîngeni, 2 fălci, 12 prăjini şi 18 stînjeni; la Iacobeni, o falce şi
25 prăjini; la Durneştii Metropoliei, corn. Rînghileşti, s-au scăzut şi
nişte ponoare de pe malul Prutului, de cir~a 40 prăjini; din toată plas::i
Tîrgului, numai pe moşia Botoşanca s-au scăzut 2 700 stînjeni pătraţi
pentru o parte din drumul mare al Sucevei; din toată plasa Siretului.
numai la satele Siminicea şi Băluşeni, iar din toată plasa Coşula, numai
la Coşula şi Vlădeni s-au scăzut drumurile şi cimitirele.
Nu pot fi trecute cu vederea nici măsurătorile făcute intenţionat în
minus, fapt care i-a făcut pe locuitori să se plîngă că le lipseşte din pămînt,
şi nu întinderi mici, ci deosebit de mari, cum a fost cazul satului CosteştL
plasa Tîrgului. Locuitorii acestui sat se plîng prefectului, la 22 mai
1882 că din pămîntul dat lor după legea rurală din 1864, au lipsă 23
fălci şi 38 prăjini, ceea ce ar veni 33,.60 ha 15 •
După cele spuse mai sus, ne punem acum a doua întrebare: cîţi
clăcaşi au primit pămînt prin legea agrară din 1864? La Arhivele Sta-
tului din Botoşani se află 6 dosare mari, legate - cîte unul de fiecare
plasă - fiecare dosar avînd scris pe copertă: Centralizarea statistică a
Tabelei A de împroprietărirea clăcaşilor din 1864, urmat de numele
plăşii respective. Precizăm că fiecare din aceste dosare e o centralizare
de procese-verbale şi că nicăieri nu găsim şi o situaţie statistică a îm-
proprietăriţilor de la 1864. Această situaţie statistică am întocmit-o noi
singuri pe baza documentelor oficiale din arhive.
Pentru aceasta am întocmit cîte un tablou pentru fiecare plasă,
JtUilînd satele în ordinea lor firească. Am trecut apoi la lectura fiecărui
proces-verbal (în total sînt peste două sute de procese-verbale de împro·
prietărire); pe tabelul nostru. în dreptul satului de care vorbeşte pro-
cesul•verbal respectiv, am trecut numele proprietarului moşiei şi nu-
mărul clăcaşilor împroprietăriţi, pe categorii. Confruntînd datele din
diferite dosare am întocmit un tabel referitor la situaţia clăcaşilor din
jud. Botoşani înainte şi după 14 august 1864.
Cu 4 bot Cu 2 bot PAlmaşl Tot al Au primit
Plasa inatote
de
legea
I
1mpro- loatnte
de I
1mpro- înainte
prte- le.,ea prle- legea
de I' mpro- înainte
prte- de legea
I numai loc
Improprie- de casll
tllrltf şi erlldinll
agrarii. tllrltl agrarii. till'ltl al(rarll. tllritt agrara
Siret
TiTgu
255
37
54
6
2064
1066
1446
1001
I 2061
1076
2305
1084
4380
2179 I 3805
2091
1417
683
Coşula 101 52 856 900 1028 1320 1985 2272 683
Miletin 47 10 711 655 977 1029 1735 1694 356
Jijia 3 2 382 350 886 i52 1271 1104 342
Ştefăneşti 18 5 645 662 921 !l04 I 1584 1571 I 551
Total I 461 I 129 I 5724 I 5014 I 6949 I 7394 I 131!14 \ 12537 / 4032
15
Arh. St. Botoşani; fondul Prefecturii jud. Botoşani, dos. 10, 1882, f. 107, 108.
I. D. MARIN
274
La o sumară pr1v1re peste acest tablou se constată că pe teritoriul

plăşii Coşula a fost împroprietărit un plus de 287 de clăcaşi, de unde
rezultă că raportul anterior al subprefectului acestei plăşi, fiind întoc-
mit din birou, nu oglindea realitatea. Tendinţa tuturor comisiilor de
plasă a fost de a împinge pe clăcaşi de la categoriile care prin lege pri-
meau pămînt mai mult, spre categoriile cu pămînt mai puţin şi chiar
de loc. Din 461 de clăcaşi cu cîte 4 boi, au primit părnîntul legal numai
129, ceea ce reprezintă un procentaj uimitor de mic (27,9% ). Categoria
clăcaşilor cu cîte 2 boi arată la împroprietărire un minus de 710 familii,
dar, de fapt, numărul in minus e de 1 042„ căci trebuie adunaţi aici şi
cei 332 de locuitori care au fost excluşi de la categoria cu 4 boi.
Categoria pălmaşilor arată aparent un plus de 545 de împroprietăriţi;
in realitate la numărul de 6 949 de pălmaşi (atestaţi documentar la 15. VI.
1864), trebuie adunaţi cei 1042 din categoria cu 2 boi, care, la împro-
prietărire, au fost împinşi între pălmaşi; aşa că numărul pălmaşilor s-a
urcat la 7 991, din care au fost împroprietăriţi numai 7 394, fiind excluse
597 de familii de pălmaşi. Aceştia şi-au primit numai locul de casă şi
de grădină. .
La 1864, din totalul capilor de familii rurale.,din .. judeţ 25% au
primit numai loc de casă, ceea ce nu poate conta ca împroprietărire
pentru agricultori; 50% au primit pămînt ca pălmaşi, iar multe familii
de însurăţei şi spornici au fost declarate „fără nici un drit"; de exemplu,
nwnai in plasa Tîrgului 105 familii au fost astfel considerate. ·
Fiindcă răscoala din 1907 în acest judeţ s-a manifestat mai puternic
in plăşile Tirgu şi Siret, consider necesar să analizez - fie şi swnar -
aplicarea legii agrare în aceste două plăşi, publicind şi tablourile întoc-
mite pe baza dosarelor din arhivele locale.
Din procesele-verbale de împroprietărire în plasa Siret, rezultă că
Gheorghe Eminovici - tatăl marelui poet Eminescu - a semnat opt
procese-verbale, ca „delegat al doamnei Ana Balş, muma şi administra-
toarea averii fiului d-sale dl. Dimitrie Balş, proprietar" 16 al următoarelor
opt moşii: 1) Dumbrăveni (cu satele Dumbrăveni, Vereşti, Varatec şi
Sălăgeni), 2) Siminicea, 3) Mindreşti, 4) Hrişcani, 5 Vlădeni, 6) Bre-
hueşti, 7) Sarafineşti şi 8) Bursuceni. ·
Pe moşia Brehueşti, din 29 de clăcaşi cu cite 4 boi n-a· fost îmFo-
prietări t decit unul singur anume Vasile A. Gheorghiesei, care era
administratorul moşiei Brehueşti şi pe care - la fila 390 din aceeaşi
condică - îl găsim semnînd cu parafa ca delegat al sătenilor-(!!) de pe
moşia lui Ion Dobrovolschi de la Verona; pe moşiile Mindreşti şi Hriş
cani, din 15 clăcaşi, tot din categoria cu 4 boi, n-a fost împroprietărit
nici unul; la Sarafineşti, din 7 clăcaşi, nici unul; la Bursuceni, din 10
au fost împroprietăriţi numai 3; pe moşia Dumbrăveni, din 36 clăcaşi
din cele patru sate au fost împroprietăriţi numai 25, iar la Vlădeni, din
14 clăcaşi, numai unul, cu numele de Gheorghe Macovei, administra-
torul moşiei.
11 Centralizarea tabelei A (1864) - plaBa Siret, f. 713.
EVOLUŢIA SITUAŢIEI TARAN!M![ BOTOŞANENE
275
-Plasa Siretului
~
Nr. clăcaşilor la Nr. ci li caşilor d<11
15.VI.1864 u CI
împroprietăriţi ::i·-
- u"t:I
Moşia Proprietarul
Cu Cu
I Păl-1 To·
Cu Cu
I Păl· I To-
·-Ei,_""...
d ...
4 2 4 2
boi
I boi
maşi tal
boi
I boi
maşi tal
z
::>.,..
Burdujeni Statul 3 66 93 162 6 74 112 192 36

Plopeni Lascăr Canta-
cuzino 6 66
I142 214 6 65 135 206 25
Prelipca „ „ 7 27 44 78 3 31 30 64 5
Salcea „ „ 5 70 57 132 3 49 76 128 32
Dumbrăveni
cu satele
Vereşti, Varatic Dim. Balş 36 225 315 576 25 217 270 512 168
şi Sălăgeni „
Siminicea "
1 115 60 176 1 52 108 161 59
Grigoreşti I Iorgu ~Iiclescu 6 43 93 142 - 32 63 95 126
Dăcecea Statul 9 82 30 121 - 73 69 142 37
Căline şti Iorgu Miclescu 2 61 26 89 - 20 38 58 57
Mîndreşti Dim. Balş 15 79 21 115 - 36 39 75 44
Hrişca ni „ „ - - - - - 9 17 26 16
Vlădeni „ „ 14 157 91 262 1 83 116 200 104
Brehueşti „ „ 29 168 53. 250 1 119 87 207 82
Corni Nec. Canano 14 89 173 276 - 90 141 231 74
Sarafineşti
Bursuceni
Dim. Balş
„ „
I 7
10
84
43
43
46
134
99
-
3
18
30
79
55
97
88
67
33
Corocărşti
cu Hancea Basil Canano 8 33 72 113 - 23 86 109 37
Băloseni Iancu N.
Cantacuzino 2 38 41 81 - 45 45 90 52
Băneşti Savastian
Cana no 2
I 27 84 113 - 18 53 71 51
Fîntînele cu Răposata
Slobozia şi Catinca
Rosacani Canano 14 126 78 218 - 73 110 183 79
Poiana Lungă Statul 7 55 48 110 - 39 69 108 6
Protopopeni „ - 37 18 55 - 22 3G 58 4
lcuşăni „ 5 48 33 86 - 25 59 84 12
Chiscovata „ 1 48 33 82 - 41 38 79 6
Vorona Vasile Musteaţă 1 14 18 33 - 2 16 18 22
Vorona Ion Dobrovolschi - 18 7 25 - - 17 17 12
Vorona :Mare Lascăr Canta-
cuzino 7 25 61 93 - 28 19 47 2
Joldeşti Hagi lord.
Cantacuzino - 60 88 148 - 21 67 88 59
Tudora Lascăr
- 110 250 360 113
13~
Cantacuzino 44 160
- Plecaţidin Corni şi împroprietăriţi 1:
pe moşia Protopopeni - -- 5 1 5 11 -
I. D. MARIN
276
Plasa Târgului
~.,;;
Nr. cllcaşilor Nr. cllcaşllor -':? ....c:i.
la 15.VI.1864* lmproprletlrlţl
_=... .,,„„
IPll-1
1111
II
u-
Moşia Proprietara I al.., ..,
Cal Ca
b!I b!l maşi
To-
tal c: c: Pll-1 To- :su
boi bol maşl tal z „
a:; ..,„
.,, !&.
Orăşeni
Bliceni
Spit. Sf. Spiridon
Dafina Sendrea
13
8
85
30
37
22
I13560 -
-
73
20
46 119 34
34 54 18
-
6
Curteşti Iordache Boian 4 18 22 44 - 17 20 37 17 4
M-rea Doamnei Statul - 46 65 111 - 24 46 70 12 -
Agafton .. - - 9 32 41 18 -
Stlnceşti Teodor Caliman - 86 32 118 - 74 36 110 44 1
BotQJanca Ion Binder - - 9 5 14 5 -
Clllmărlşti Smaranda Beldiman - 43 34 77 1 37 24 62 12 7·
Loizoala Grigore Manea - - 3 2 5 5 -
Ipotqti Gh. Eminovici - 6 11 17 - - 7 7 17 2
. , (a M-rii Goro\•ei) Statul - 3 J 6 - 1 4 5 5 -
Ipoteştl Nirolai Islcescu - 2 2 4 - 2 2 4 1 -
.. Iorgu ?da vrodin - 6 3 9 - - - - 91
„ \" asllt- Petrorici - 3 - 3 - - 2 2 1 1
Coborlnl Anastasie Bafot4 - 52 43 95 - 45 31 76 19 8
Cervicqti Alecu Miclescu - 50 31 81 - 43 32 715 24 11
Dolina (Pltullşanl) Nicu \1rnav - - 31 as 56 29 15
Costin Vlrnav 2 43 37 82 - 11 13 24
Costiuettil de gios Alecu Soroc.e1.nu - 34 25 59 - 39 22 61 2 13
(Levarda) Fraţii Carale - - 14 14 4 2
Costlneftil dl" Sus Vasile Arapu - 28 27 55 - 29 19 48 33 9
Cotlrgaci Alecu Miclescu - 25 23 48 - 26 18 44 4 1
Tei.şoara (cllunul)
Nicşenl (Olt Tcl.şoara
Sl. Mormlnt (Statul)
„
- 39 45 84 -- 36
18
58
28
94
48
-
8
-
7
CllugAttnl (cltunul I
Slooor.la) Ilic Ciolac - 37 9l 129 - 12 I 22 34 1 -
Clluprenl sat Costache Ciolac - 25' 67 92 14 -
Costqtl I. Ghergbel-Cmteacu - 85 87 172 - 85 81 166 67 19
MlnlatJrcni Sava Bolfosu - 35 20 55 - 15 5 20 - -
19 -
„ T. lllll.laru - 20 15 35
Uptenl
PopAuţl (satul
PopAuţlt
Popluţi (satele
Comt. N. Suţu
Statul !I 52
86
59 114
91 177
1 46
- 15
54
8
101
23
22 -
118 -
Cişmea - IUcWţl)
Sllucenl (cu
.. - 87 68 155 80 -
BAtrfaqtl) A.dela JU&novanu
Bllo~nJ cu CotulenJ Fraţii Dlru fi lor-
4 53 as 140 4 52 81 137 "58 -
ToWlenJ
dachl Criltlaesou
Arhlm. Dionisie Va-
56 111 187- - 7 18 25 23 -
topedl.aos - 4 7 11 - 5 14 lY 8 1
TohilenJ(M-reaGoUa) Statul - 5 8 13
Buzeai Sp.Sf. Spfridondinlqi 1 28 28 s.s - 24 23 47 9 4
Zlrnettl Gavrllaf - 1 1 :ii
.. fraţU Costeana t 2 7 10 - 17 22 39 40 -
„ (a K-rli Cotulal Statul I 1 14 7 22
Zlrneşti Ion Tlutu 12 20
.. Stefan Grigoriu
8
1 I=
3
Se adaugi 7 pAlmaşi de pe moşia Botoşanca, lmproprletlrlţi
4
pe moşia PopAuţi - - 7 7 - -
I 3711 oo8lt 07612.1791 6 le51l1 oo5l1968l885l1os
• Cf. Tabloul de numlrul clAcqllor (poatatl) dia pia.Ba Tlrgulul, aflat la dolarul „Centralizarea
tabelei A" - piua Jijia, fila 90.
277
Continuînd cercetările in aceleaşi plăşi (şi tot pe coloana cu 4 boi)

găsim şi pe alte moşii situaţii asemănătoare: la Bucecea, din 9 clăcaşi -
nici unul n-a fost împroprietărit; la Corni, din 14 - nici unul; la
Fîntînele, din 14 - mc1 unul; la Băiceni, din 8 - nici unul;
la Orăşeni, din 13 - nici unul; la Tudora, din 44 n-a fost împroprietărit
nici unul. ln plasa Siret, din totalul de 255 de locuitori cu cite 4 boi au
fost împroprietăriţi numai 54 (21 %), iar în plasa Tîrgului, din 37 de
locuitori, numai 6 (16%). Excepţie s-a făcut pe moşia Burdujeni, unde
se găsiseră 3 clăcaşi cu cîte 4 boi şi au fost împroprietăriţi 6, numărul
majorîndu-se şi la celelalte categorii, dar să nu se scape din vedere
faptul că această moşie nu era boierească, ci a statului, aşa că din ea se
putea da dreptul clăcaşilor fără mare părere de rău.
Singurul care primeşte pămînt la categoria cu 4 boi de pe moşiile
din jurul Botoşanilor este Casian Lecca, administratorul moşiei Cătă·
măreşti şi om de încredere al prinţului Teodor Calimachi, fratele
Smarandei Beldiman, proprietara Cătămăreştilor. Fiind în comisie, el
s-a trecut singur pe tablou, numai pentru a nu se spune că nu s-au
împroprietărit şi clăcaşii cu 4 boi!, Casian Lecca a fost primar al co-
munei Curteşti, deputat al judeţului Botoşani şi membru de drept în
Comisia de vînzare a bunurilor statului. ln această calitate, în 1871, a
reuşit să cumpere moşia Mănăstirea Doamnei de peste 300 ha,
pe preţ de 3 121 de galbeni 17 • lată deci, un „clăcaş" care - cu siguranţă -
n-a pus niciodată mîna pe sapă!
Trecînd la categoria clăcaşilor cu cite 2 boi constatăm că la Sara-
fineşti, din 84 de clăcaşi şi-au primit pămîntul legal numai 18; la Simi-
nicea, din 115, numai 52; la Vlădeni, din 157, numai 83.
Categoria pălmaşilor cuprinde numărul cel mai mare din clăcaşii
împroprietăriţi. In plasa Tîrgului, proporţia lor e de 51 %, iar în plasa
Siret se urcă chiar la 61 %. Aceasta, nu pentru că aşa ar fi fost reali-
tatea, ci pentru că lor li se oferea prin lege pămînt mai puţin, dar - în
schimb - îl plăteau mai scump. Clăcaşul cu 2 boi a primit prin lege
4 fălci şi locul de grădină, adică în total 330 de prăjini, pentru care a
fost debitat cu suma de 1 509 lei, ceea ce ar veni cite 364 lei falcea.
Pălmaşul a primit în ţarină două fălci şi jumătate, plus locul de grădină,
adică în total 210 prăjini, pentru care a fost debitat cu suma de 1 072 lei
şi 20 de parale, ceea ce ar veni cite 408 lei falcea, adică mai scump
decît ţăranul cu 2 boi, cu cite 44 de lei la falce 18•
La unele plăşi 19 din judeţul Botoşani, suma debitoare pentru ţăranul
cu 2 boi e 1148 şi 20 parale, iar pentru pălmaşi ea este de 816 lei. Şi
în acest caz pălmaşul a plătit părnîntul mai scump, cum am arătat mai sus.
17 Arh. St. Botoşani, fondul Prefecturii jud. Botoşani, dos. 5/1871. Vînzarea
de veci a moşiei Măn. Doamnii cu Livada, către d-Zu Caseianu Lecca.
18 Astfel se prezintă toate procesele-verbale din plăşile Coşula şi Jijia. La
plasa Tîrgului, pe coloana cu sumele debitoare, în dreptul ţăranilor cu 2 boi
e trecută suma de 100 lei şi 24 de parale „pe fiecare an", iar la pălmaşi, 71 lei şi
20 de parale, tot „pe fiecare an". Aceste sume, înmulţite cu 15, dau exact 1 509 lei
şi, respectiv, 1 072 lei şi 20 parale, ca la plăşile Coşula şi J1jia.
19 Cf. toate procesele-verbale din plăşile Siret, Miletin şi Ştefăneşti.
I. D. MARIN
278
Moşierului îi convenea această situaţie a pălmaşului, pentru că, pe

de o parte dădea pămint mai puţin şi primea pe el bani mai mulţi, iar
pe de alta, pălmaşul neavînd mijloace urma să lucreze şi pe moşia sa.
Aşa se explică de ce în comuna Bobuleşti 34 de locuitori au fost trecuţi
ca pălmaşi pentru că în anul reformei agrare „au făcut clacă cu vita
de cal pentru un bou", iar alţi 15 locuitori care în toţi anii. făcuseră
clacă cu boi au fost trecuţi tot ca pălmaşi, pe motivul că în momentul
decretării legii agrare erau cu juncănaşi, nu cu boi 20 •
Categoria care a asigurat chiar de la început un mare număr de
proletari agricoli a fost aceea intitulată „fără clacă" şi care a primit
numai loc de casă şi grădină. ln fiecare plasă proporţia acestei categorii
trece de 32 o~ : in plasa Ştefăneşti e de 35 %, iar în plasa Siret atinge
chiar 40%. Fără îndoială, realitatea nu putea prezenta acest procentaj
pentru că văduvele, nevolnicii, lemnarii, pietrarii, cărămidarii, sobarii,
pădurarii, vierii. dascălii etc. nu erau aşa de numeroşi ca să dea pe
judeţ o proporţie de circa 25 % din întreaga populaţie. Adevărul este
că mulţi pălmaşi au fost împinşi spre această categorie în mod sama-
volnic şi pini la urmă, aceşti oameni, văzînd că nu-i nicăieri dreptate,
au trebuit să se mulţumeascl numai cu locul de casl.
Lui Ion Olariu din satul Băiceni, plasa Tîrgului, fixat în acel sat
de douăzeci de ani şi lucrînd clacă pălmlşeşte timp de şaisprezece ani,
i-a murit soţia în 1863, din care cauză n-a putut fi clăcaş în 1864 şi a
lucrat în acel an „cu ziua". Comisia de plasă n-a vrut să-i acorde
dreptul de clăcaş şi cu mare greutate i-a dat un loc de casă21 •
15 locuitori din satul Stăuceni fuseseră trecuţi pe tabel la categoria păl
maşi şi, fără să li se spună de ce, au fost tăiaţi de pe tabele, rimî-
nlnd numai cu locul de casă 22 •
Numeroase sint cazurile de aruncare din rindurile clăcaşilor. Cu
toate că plingerile lor sint întemeiate, oamenii au trebuit să se mulţu
meascl în cele din urmă cu ce li s-a dat23 •
Reclamaţiile făcute de cei nedreptăţiţi, după împroprietărire, pre-
zintă aspecte revoltătoare:
- 8 văduve din satul Stăuceni au fost şterse de pe tabele, în urma
înţelegerii dintre primar si proprietara moşiei 24 •
- Maria Arăpoaia din Agafton, „cu familie numeroasă", a primit
pămintul, dar i l-a luat primarul comunei26 •
- Ion Crăciun din satul Tohileni are plmintul de pălmaş numai
in hirtiile pllşii Tirgului28 •
m Arh. St. Botoşani, Cent1'alizarea tabelei A ( 186l) - plasa Ştefăneşti, f. 242,

243, 395.
21 Ibidem, dos. 333/1865, f. 30.
:a Ibidem, f. 12.
:a lbtdem, f. 26, 33.
11 Ibidem, f. 13, 14.
• Ibidem, dos. 123/1866, f. 9.
!III Ibidem, f. 21.
EVOLUŢIA SITUAŢIE! ŢARANIMII BOTOŞANENE
279
- Locuitorul Petre Antoci din satul Bîrsăneşti, plasa Ştefăneşti, a

primit pămîntul şi posedă şi chitanţa de plata pămîntului, dar în pri-
măvara lui 1866 i s-a lu!lt pămîntul de către Petru Maican, proprietarul
moşiei, fără să-i spună pentru ce 27 •
- 4 locuitori din cătunul Unţeni, plasa Tirgului, şi alţi 19 din
Băneşti, plasa Siretului, arată în suplicile lor că, deşi „clacă am făcut
de cînd am cunoscut lumea" şi „am plătit toate aveleturile pînă azi,
ni s-a luat dreptul pentru care am vărsat sudoare"; „din vară pînă
în toamnă am tot fost minaţi (cu vorba) pînă ce am rămas şi fără
hrană" 28 •
- 20 de locuitori din Sarafineşti arată în cererea lor către pre-
fect că în acel sat 60 de oameni au fost excluşi de la împroprietărire29 !
„Sîntem prigoniţi, D-le Prefectu - zic ei - şi nu avem înaintea guver-
norilor noştri dreptate. Sîntem lipsiţi de ştiinţă şi totdiauna învăţatul
astupă gura prostului. Venim a ne adresa şi la milostivirea D-voastre
rugîndu-vă a se pune în lucrare drepturile noastre". Comitetul „rezo-
nează" a se respinge recursul locuitorilor, fiind făcut „cu totul prea
tîrziu".
- Douăzeci şi şapte de clăcaşi de pe moşia Mănăstireni - pro-
prietatea lui Teodor Mătăsaru - au ajuns cu reclamaţia pînă la Mi-
nisterul de Interne, arătînd că proprietarul i-a închis împrejurul sa-
tului ca în capcană, trăgînd o brazdă pe sub casele lor „şi nu avem
chip măcar slobozi a trece sau a ţine vreo pasere, că stă cu puşca să
ucidă, ca să ne poată jefui pururea precum d-lui va voi". Ei mai
arată că proprietarul le-a schimbat din pămînturile vechi, dindu-le
„numai ponoara şi serături şi gropi, unde nu mai este speranţă de a
rodi ceva". Reclamanţii au cerut o nouă împroprietărire. Văzînd că
dreptatea nu le mai vine, au intrat în ograda proprietarului cu ciomege
şi înjurături, hotărîţi „să răcorească locul de ciocoi". Dar, a venit pre-
fectul şi - cum era şi de aşteptat - .,a constatat" că nu-s adevărate
cele reclamate ministrului. Dintre reclamanţi au fost aleşi patru frun-
taşi şi anume: Gheorghe Burduje, Ion Ştefancu, Toader Furtună şi Va-
sile Furtună. Aceştia au fost acuzaţi de instigaţie la rebeliune şi în
consecinţă arestaţi pe timp de 3 zile şi „ştrefuiţi" fiecare cu cite 50
de lei în folosul comunei.
Este mai mult decît evident că o asemenea împroprietărire a fost
foarte departe de a rezolva problema ţărănească. Din contră, prin preţul
cu mult prea urcat al pămintului - în special la categoria pălmaşilor -
ea a grăbit îngreunarea stării economice a ţăranilor. Chiar autorii
burghezi ati apreciat că s-a comis o mare eroare cînd s-a luat ca bază
de calcul a îndemnizaţiei preţul fixat de înşişi marii proprietari. In-
demnizaţia a fost de trei ori mai mare decît ar fi trebuit să fie. In
realitate nu este vorba de o ,.eroare", ci. de o măsură luată în interesul
27 Arh. St. Botoşani ... , f. 4-5, 6-7.
211 Ibidem, f. 2-3.
~Ibidem.
I. D. MARIN
280
moşierilor30 •Din această cauză, încă de la început, ministrul Finanţelor

a fost nevoit să recomande somaţii, sechestrări şi vînzări silite prin lici-
taţie. „Vă cer hotărîtor a desfăşura toată energia în împlinirea acestei
ramure de venit" - scrie ministrul C. Grădişteanu către prefecţi, în
iulie 1868. Prefectul judeţului, la rîndul său se adresează energic sub-
prefecţilor făcînd apel la „energia şi zelul ce am contat că aveţi pentru
ţară şi guvernul actual".
Foarte multe telegrame ale Ministerului Finanţelor din acea vreme
arată că au ieşit la sorţi multe titluri de despăgubire a moşierilor iar
ţăranii nu au bani. Ca urmare, subprefectul plăşti Ştefăneşti cere pre-
iectului să-i trimită 10 soldaţi „pentru executarea dărilor", iar la plasa
Jijia s-au cerut 20 de sold:iţi, „pentru a lua măsurile cuvenite". Şi
mai adaugă subprefectul plăşii Ştefăneşti: „Vă asigur că îmi voi pune
toată activitatea pentru achitarea dărilor, cu toate că cea mai mare
parte din locuitorii din această plasă sînt lipsiţi de mijloace şi datori
cu multe rămăşiţuri" 31 •
Şi totuşi, după trecerea celor 15 ani în care pămintul trebuia plătit
statului în întregime, un număr considerabil de foşti clăcaşi au rămas
firă plmînt, pentru că nu-l achitaseră: loturile lor au trecut în stăpî
nirea comunelor, care au întocmit tabele nominale cu explicaţii Ia ru-
.
b nea „ Observaţ'""
11 : „ I nso1vab'l
1 cu . " , „ d us " , „f ugi"t" ,
totu" , „mizer
„mort". In 1882 găsim mulţi locuitori care au încă mari datorii pentru
plmintul de la 1864 şi „nu sint în stare a şi le achita".
Dacă la acestea mai adiugăm impozitele destul de considerabile
cltre stat, judeţ şi comună, ne explicăm mizeria ţăranului şi mai ales
a vechi ului cllcaş.
Ion Ghica scria in 18i3: „Rominii sînt poporul cel mai impus;
nicăieri nu se pllteşte 18,5 °Io din venit, ca în acest stat. Romînii plă
tesc dublu decit englezii, de patru ori mai mult decit prusacii şi aus-
triacii şi aproape dublu decît ruşii. ln aceste condiţii nu trebuie să
ne mai mirăm cind vedem toate epidemiile fA.cindu-şi cuib în clasa
muncitoare, decimind generaţii întregi, cind vedem mizeria satelor,
cind vedem proletariatul cum se naşte şi se dezvoltă cu repeziciune,
prin plrăsirea piallntului" 32.
Nu trebuie uitate calamităţile anului 1865, care au grăbit - cum
vom vedea - îngenuncherea bieţilor ţărani. Vara acelui an a fost
bintuită de o secetă dintre cele mal cumplite, iar toamna, o dată cu
foametea, în oraş şi-n satele judeţului a apArut holera asiatică83 •
La 3 noiembrie 1865, subprefectul plăşii Tîrgului raporta preşe
dintelui Comitetului permanent: „MA simt dator a vă supune la cu-
noştinţă trista stare de pecunie & locuitorilor, devenită din defavorabilul
;«i G e o r g e s M o r o l a n u, op. dt., p. 45.

31
Arh. St. Botoşani ... , dos. 86/1867 şi urm. lmplinirea rămăşiţelor despăgub.
clăcii şi a dejmii.
:fl I o n G h i ca, Scrieri economice, voi. II, pp. 127-128, ediţia I. Veverca,
Bucureşti, 1936.
33
Arh. St. Botoşani; fondul Prefecturii jud. Botoşani, dos. 423/1865.
281
timp al recoltei anului curent şi din lipsa popuşoilor. Domnule pre-

şedinte, sîntem de abia intraţi în luna lui noiembrie şi unii dintre
locuitori, iară mai cu osebire palmaşii, au devenitu a să ruga pe la unii
şi alţăi ca să le deie de lucru numai pe mîncare şi nici aceasta nu se
găseşte, incit unii din ei au devenit a răşni ciocălăi în loc de popuşoi.
Gîndiţi acum, d-le preşedinte, la ce estremitate poate deveni ei pînă
la recolta anului viitor şi ce poate suferi tezaurul în perceperea dărilor
fiscale" 34 •
Toate plăşile au trimis asemenea rapoarte alarmante. In foarte
scurt timp s-au întocmit tabele nominale de fiecare sat şi comună.
Totalizările făcute pe fiecare plasă arătau că sînt necesare sute de
vagoane de porumb, pînă la recolta viitoare. Preţul cerealelor s-a urcat
uimitor de repede, iar preţul vitelor a scăzut. Moşierii şi arendaşii au
folosit acest prilej pentru ca, în schimbul unor cereale sau bani, să
angajeze pe moşie pe ţăranii lipsiţi de hrană.
De fapt, prin mai multe sate se făcuseră contracte de învoieli
agricole, încă din septembrie 1_865. Contractele prevăd o durată de 3, 4
şi chiar 5 ani. Prin aceste contracte, locuitorii s-au obligat la fălci de
arătură, de praşilă, secerat, cosit, zile de plugărie etc., pentru preţuri
care, în general, diferă de la moşie la moşie.
De exemplu, Iancu Stavri de la Staroşilţa plăteşte pălmaşul numai
cu 60 de parale pe zi, în timp ce pe celelalte moşii, preţul e dublu.
Petrache Bobeică de la Socrujeni plăteşte falcea de cosit cu 20 lei, în
timp ce pe celelalte moşii se plăteşte cu 30 şi chiar cu 32 lei. La Iancu
Stavri mai găsim că luna de plugărie cuprinde 32 de zile lucrătoare35 •
Dureros este faptul că pentru muncile agricole numai cîţiva proprie-
tari se obligă să dea tain lucrătorilor şi numai pentru muncile din
vara anului 1866. In toţi ceilalţi ani, ţăranii vor lucra pe moşii cu
hrana lor de acasă, iar la Petrache Bobeică, Iancu Stavri, Ion Dobro-
volschi de la Vorona ca şi pe moşia Orăşeni, ţăranii vor executa toate
muncile şi în toţi anii, cu hrana lor.
Interesant este să ştim ce au primit ţăranii în momentul alcătuirii
contractelor. In majoritatea cazurilor li s-au dat numerar (între 40 şi
200 de lei), ca să-şi cumpere cereale. Posesorul Vasile Niculescu de pe
moşia Stroeşti a dat cîte 2 galbeni, care, la cursul pieţii din 1866,
echivalau cu 124 lei36 • Vasile Niculescu le-a mai dat şi cîte o merţă de
porumb „în preţ de 8 lei dimerlia proastă" 37 socotită 11 lei merţa.
Prin „dimerlie proastă" trebuie să înţelegem că boierul măsura 11, dar
ţăranul plătea 12 dimerlii. Dimerlia cuprinde 17 kg de grîu sau de
porumb. Douăsprezece dimerlii formează o merţă (200 kg). Chila cu-
prindea 2 merţe, adică 400 kg.
34
Arh. St. Botoşani ... , dos. 65/1865, Aprovizionarea sătenilor lipsiţi de hrană.
1865/1866, f. 2.
35 Ibidem, dos. 293/1866, Tocmeli de muncă pe anul 1866, f. 57.
36
Ibidem, dos. 21/1867, Preciurile curente pe anul 1866 şi 1867, f. 21.
:n Ibidem, dos. 293/1866; Tocmeli de muncă pe anul 1866, f. 12.
I. D. MARIN
282
In noiembrie 1865, chila de purumb ajunsese 148 lei, iar Vasile

Niculescu o socotea la 192 lei, deşi el măsura porumbul cu dimerlia lui
cea „proastă ''.
Ion Dobrovolschi de la Vorona le-a dat oamenilor cîte 40 lei nu-
merar şi cîte 3 dimerlii de păpuşoi şi o dimerlie de grîu, socotind 10 lei
dimerlia de păpuşoi şi 6 lei dimerlia de grîu.
Specula cea mai nemiloasă este evidentă; o chilă de porumb la
Ion Dobrovolschi costă 240 lei, adică cu 20 lei mai mult decît cel mai
mare preţ pe care l-a atins în acel an de foamete. Recordul l-a atins
şi cu preţul grîului. Cel mai mare preţ la chila de griu, în iulie 1866,
era llO lei, iar Ion Dobrovolschi vindea chila cu 144 lei38 ! Vaca cea
mai bună se vindea cu 200 lei; o vacă de rînd, ţărănească, atingea
circa 120 lei. Vinzînd vaca, bietul ţăran de-abia putea să-şi cumpere o
merţă de păpuşoi.
Să luăm de exemplu un ţăran care s-a învoit prin contract cu
moşierul Iancu Stavri. Moşierul i-a dat la facerea contractului două
merţe de păpuşoi. Acele două merţe, cu multi zgîrcenie pot să-l scoată
pe om din iarnă. Vin muncile la cimp şi pînă la recolta viitoare, ţăra
nului ii mai trebuie cel puţin două merţe, pe care nu le are. Prin
contract, el este obligat să-i muncească moşierului 60 de prăjini de
praşilă de două ori, apoi tăiat, desfăcat, pus în coşar etc.; de secerat,
două fălci şi de cărat la gireadă; de cosit două fălci; in total, el are de
muncit la moşier şase hectare şi optzeci de ari, iar moşierul nu-i obli-
gat să-i dea mîncare. Pentru această mincare el trebuie să aleagă:
ori se invoieşte şi pe alţi ani, ori fuge din sat, pentru ca - potrivit
art. 13 al legii tocmelilor agricole - sA-1 vezi prins şi adus la lucru
cu jandarmii.
Petrea Cristea, arendaşul moşiei Orăşeni, face contract la 17 decem-
brie 1865, punînd pe hirtie cele mai mici preţuri la falce şi fără tain.
Oamenii au fost duşi la primăria Curteşti, unde, în faţa unui primar
care nu ştia carte şi a unui secretar beţiv şi imoral, au semnat prin
punere de deget că acceptă condiţiile contractului şi că au primit
banii avans, cit scrie in dreptul fiecăruia: intre 148 lei şi 370 lei. După
„legalizare" insA, Petrea Cristea le-a reţinut banii, sub motivul unor
datorii pe care le-ar fi avut acei locuitori către el, de vreo şase ani în
urmă, cind Cristea mai fusese posesor al acelei moşii. Rezultatul a
fost că din primele sAptAmini, oamenii au început să fugă din sat39 •
Legea rurală lăsase nerezolvată problema însurăţeilor, chiar prin
modul ei de întocmire. Faptul acesta, cum şi felul în care legea se
pusese in aplicare, puteau avea oricînd urmări grave. In judeţul Boto-
şani, o dată cu secularizarea averilor mănăstireşti, statul devenise stăpîn
pe douăzeci şi una de moşii. Unele dintre aceste moşii, din cauză că
erau foarte departe de căile principale de comunicaţie şi cu foarte
puţine braţe de lucru stabile, cu mare greutate puteau fi arendate.
• Arh. St. Botoşani .. „ dos. 293/1866; Tocmeli de muncă pe anul 1866, f. 81.
• Ibidem, f. 63, 64, 65.
EVOLUŢIA SITUAŢIEI ŢĂRĂNIMII BOTOŞĂNENE
283
Evident, statul pierdea. Soluţia cea mai bună a fost găsită: să se facă
noi împroprietăriri pe moşiile statului, respectîndu-se partea de pămînt
rezervată arendaşului prin contracte. încă de la 28 octombrie 1876
Ministerul de Finanţe a dat instrucţiuni să se facă în comune tabele
de constatare a sătenilor care sint în drept a primi pămînturi pe mo-
şiile statului40 •
La 14 iunie 1878, a fost decretat „Regulamentul de aplicaţiune
pentru executarea art. 5 şi 6 din legea rurală". Prin acest regulament
s-a hotărît a se împroprietări mai întîi sătenii care locuiesc pe moşiile
statului. Dacă mai este loc disponibil, se va da loc, de preferinţă, celor
mai apropiate comune vecine. Dacă toate comunele vecine cer a fi
împroprietărite, se va trage la sorţi comuna ce va avea preferinţă.
Pe moşiile întinse se vor înfiinţa sate noi, în poziţii sănătoase şi
cu izvoare de apă, iar pe moşiile traversate de rîuri se vor alege po-
ziţiile cele mai avantajoase pentru locuitori, pe malurile rîurilor. Se
prevede pentru fiecare locuitor cite un pogon în vatra satului, pentru
casă şi grădină, şi cite· 10 pogoane de pămînt în ţarină. La nevoie se
vor putea reduce, însă să nu rămînă mai mici de 6 pogoane în ţarină
şi de jumătate de pogon în vatra satului. Se vor rezerva 17 pogoane
pentru preotul bisericii şi 17 pogoane pentru învăţătorul satului (art. 4).
Noii împroprietăriţi erau obligaţi ca, în termen de 2 ani de la primirea
în stăpînire, să se strămute efectiv în noua comună. In caz contrariu,
statul poate dispune de pămînt, dindu-l altui sătean (art. 8) 41 •
împroprietăriţii n-aveau dreptul să vîndă sau să închirieze pămîntul
primit timp de 30 de ani. Plata pămtntului trebuie achitată în curs
de 15 ani.
Spre deosebire de împroprietărirea de la 1864, de data aceasta,
în satele nou înfiinţate s-au avut în vedere suprafeţele ocupate de
drumuri; s-a prevăzut pentru şcoală o jumătate de falce în vatra satu-
lui şi 6 fălci în ţarină; o falce pentru o piaţă în vatra satului şi o falce
pentru cimitir, în ţarină.
Iată ce pămînt a primit un locuitor venit din alt sat:
24 prăjini loc de casă şi grădină = 0,4296 ha

1 falce loc de arătură = 1,4322 ha
1 falce loc de' jmaş (în indiviziune) = 1,4322 ha
56 prăjini loc de fînaţ 1,0026 ha
Total 3 fălci = 4,2966 ha
Celor stabiliţi de mai înainte vreme în raza noului sat (sau adaos
de sat) nu li s-a mai dat loc de casă, ci numai pămîntul din ţarină:
2 fălci şi 56 prăjini.
Atît la întocmirea listelor de împroprietărire, cit şi la verificarea
acelor liste, s-au comis multe abuzuri. De exemplu în comuna Coşula a
fost tăiat de pe listă Neculai Vasile Lupu (Ursan) - care primise la
40
Cf. şi instrucţiunile din Mon. Of. Nr. 242/1876.
41
Arh. St. Botoşani; fondul Prefecturii jud. Botoşani dos. 3254/1905; lmpro-
prietărirea locuitorilor pe anul 1879, pp. 392-400.
I. D. MARIN
284
1864 numai 10 prăjini de grădină - şi a fost înlocuit cu Vasile Obreja,

primarul comunei Coşula, pe care însă comisia îl acoperă, scriind că e
„erede lui Vasile sin Lazăr" şi „este părinte de familie, stabilit de mai
mulţi ani in satul Coşula" 42 • Primarul comunei Curteşti, Dimitrie Oanea,
ca să aibă părnînt in satul nou, Roşiori, pe de o parte s-a trecut pe
tabele ca urmaş al văduvei Safta Prescorniţă - lucru ce nu corespundea
realităţii -, iar pe de altă parte, primind mită, a trecut pe tabele
oameni împroprietăriţi la 1864, ca şi pe prietenul siiu Vasile Obreja
primar la Coşula, de care am amintit mai sus, ca sii mai primească un
lot de pămint la Roşiori. Acelaşi Dimitrie Oanea a mai trecut pe liste
şi nume de oameni care nu existau sau erau morţi înainte de 1876,
aşa că la verificarea tabelelor de către comisia ad-hoc şi de către
avocatul statului D. Se. Miclescu, s-a putut trage concluzia: „Cu in-
fluenţa de primar şi-au însuşit mai multe porţiuni ilegal, incit astăzi
se găseşte cultivînd abuziv la 24-30 fălci pămînt pe teritoriul cedat la
insurătei 41 •
Safta Răţoaia din Agafton primise la 1864 zece prăjini de grădină.
Fiica sa Maria a fost trecută pe tabel in 1876, ca să fie împroprietărită.
Comisia ad-hoc a tăiat de pe liste pe Maria Safta Răţoi pe motiv că
are pA.mint de la 1864 şi l-a pus în loc pe Gheorghe Obreja, pe baza
adresei prefecturii Botoşani cu nr. 3465 din 20 aprilie 1879, motivînd
ci e „eredele" preotului Ion Obreja din Copllău şi că are loc de casă
de 10 prăjini. De altfel, acest Gheorghe Obreja era casierul primdriei
oraşu.lui Botoşani44 •
La verificarea listelor au fost excluşi mulţi locuitori care nu pre·
zentau garanţia cA-şi vor putea plăti pămintul. Un singur exemplu va
fi suficient.
„Gheorghe Cobzariu din Agafton, dezrobit, neposedind nici acele
10 prljini, se bănuieşte de o conduită foarte rea şi nici nu are mij-
loace de a plăti pămintul" 45 , de aceea se exclude de pe tabel.
Iată improprietlririle făcute în judeţul Botoşani în anii 1878 ~
187948 :
ID 1818
Pe moşia Poplutl a fost întemeiat satul nou Rofiori cu 226 capi de familie
„ „ Bucecea s-a fAcut un adaos la Bucecea cu 82 „ „ „
„ „ CorbAneştl a fost lntemelat satul nou Vln4tori cu 124 „ „ „
„ „ Truşeştl a fost întemeiat satul nou Hulub cu 219 „ „ „
tl un adaos la satul Scorujenl cu 44 „ „ „
G Arh. St. Botopn! ... , dos. 3/1879; lmpropriet4rirea indrttuiţtlor a4tent pe

anul 1879, f. 249.
• Ibidem, dos. 3254/1905; 1mpropriet4rtrea B4tentlor pe anul 1819, pp. 288-289.
tt Ibidem.
• Ibidem, dos. 3254/905.
• Cf. dos. 1/18'18 şi 3/1879; lmproprietărirea indrituiţtlor B4teni, după art. 5-6
legea rurală.
285
ln 18'79
Pe moşia Ciornohal a fost întemeiat satul nou Călăraşi cu 294 capi de familie
,, „ Durneşti a fost întemeiat satul nou Sînta Maria cu 188
„ Iacobeni, adaos la satul Iacobeni cu 96 " "
„ „ Coşula, adaos la satul Feredeeni cu 54 "
„ „ Feredeeni, adaos la satul Feredeeni cu 70 "
„
„
„ Protopopeni, adaos la satul Protopopeni cu
Nicşeni-Teişoara a fost întemeiat
20 ,." "
"
..
satul nou Dorobanţi cu 244
Tohileni, adaos la satul Tohileni, cu 75 " " "
" Total
" " "
1 736 capi de familie
La acest număr de 1 736 capi de familie trebuie să mai adăugăm
14 locuitori din satul Varaticu (comuna Dumbrăveni), împroprietăriţi
pe moşia statului Belceşti, judeţul Iaşi, în anul 188247 , precum şi 40 de
capi de familie împroprietăriţi pe moşia statului de la Burdujeni,
conform „oficiei" Administraţiei domeniilor statului, din 8 august
1881 48 •
Majoritatea satelor noi au fost populate cu locuitori din comunele
vecine. Mai împestriţat cu locuitori veniţi din diferite părţi ale jude-
ţului, a fost satul Vînători, (întemeiat pe locul unde în vechime fusese
satul Bozieni). Aici s-au întilnit locuitori veniţi din Tudora, Cristeşti,
Dracşini, Bucecea, Botoşani, Tomeşti, Poiana Luncă etc. Pentru în-
temeierea satelor noi - Călăraşi şi Sînta Maria, - s-au trimis circu-
lare către toate comunele din judeţ. Multe răspunsuri au fost negative.
din cauza marii depărtări. Totuşi, nevoia de pămînt a făcut pe 80 de
locuitori din Siminicea să plece la Călăraşi, iar alţi 81 din Călineşti
să plece la Sînta Maria, adică la circa 100 km depărtare de locul natal.
Greutăţile ivite în cale i-au împiedicat pe mulţi ţărani să primească
pămîntul ce li se cuvenea, neputînd să-şi plătească ·ratele pentru loturi
şi impozitele către stat, judeţ şi comună; să-şi cumpere şi materialul
necesar înjghebării unei gospodării, era de asemenea foarte greu pen-
tru ţărani. De aceea, după un an sau doi, mulţi au plecat îndărăt,
lăsîndu-şi pămînturile pîrloagă. Conducerile comunelor respective au
căutat să completeze golurile, care de-abia prin 1887 au încetat să
se mai ivească. Cercetînd cu atenţie toate procesele-verbale din dosarul
nr. 70, intitulat Prefacerile împroprietăriţilor pe anul 1883 (şi următorii)
am ajuns la întocmirea următoarei situaţii:
S a te I e 1882 1883 1885 1886 1887 I Total
I - 195
Călăraşi şi
Dorobanţi
Sînta Maria 61
35
103
-
31
- I -
2 - 37
Roşiori - 36 - 8 - 44
Tohileni - 10 - - - 10
Vînători - 2' 2 17 3 47
Hulub I - 53 - 3 - 56
Total: I 96 227 33 30 3 389
47 Arh. St. Botoşani, dos. 10/1882, lmproprietărirea vechilor clăcaşi şi a însu-
răţeilor noi de pe moşiile statului, pe anul 1882, f. 47.
48 Ibidem, f. 54.
I. D. MARIN
286
Cifrele arată că puterea economica a ţăranului devenise tot mai

slabă. Proprietarilor de moşii şi arendaşilor le convenea această situaţie,
pentru că aveau la indemină braţe de muncă. ln 1882, statul a scos
în vinzare cinci moşii din judeţul Botoşani (Lehneşti, Iacobeni, Zăi
ceşti, Tohileni şi Protopopeni) care nu aveau arendă mai mare de 20 OOO
lei. Condiţia de vinzare era ca fiecare moşie să se vindă în întregime,
dar locuitorii cumpărători aveau voie a o impărţi în loturi mici de 4, 6
şi 8 hectare. La facerea actului sau în cel mult o lună de la această
dată, cumpărătorii erau obligaţi să achite 1/5 din preţ, plus taxele ce-
rute de legea timbrului, iar restul să fie achitat în mod solidar în timp
de 24 de ani, cu dobîndă de 6·0 0, care trebuia plătită în rate semestriale.
Pină să le fie cunoscute condiţiile de cumpărare, mulţi ţărani vecini cu
moşiile mai sus arătate au făcut cereri repetate către Administraţia
generală a domeniilor şi pădurilor statului, dar la un moment dat s-au
oprit cu toţii, neputind îndeplini condiţiile grele ce se cereau. Locui-
torii din Băluşeni au cerut voie ca moşia să poată fi împărţită în loturi
mai mici, de 1, 3 şi 5 hectare; nu li s-a aprobat. Cei din Tohileni au
cerut o aminare de jumătate de an, pină vor putea plăti acea cincime
din preţ; nu li s-a aprobat. Urmarea a fost că moşiile acestea au fost
cumpărate de foştii arendaşi şi alte categorii dornice de a se îmbogăţi;
pentru ţărănime n-a avut loc însă nici o îmbunătăţire. Dimpotrivă,
invocindu-se anumite motive. unor ţărani li s-a luat îndărăt pămin
tul, plătit ciţiva ani în şir. De pildă, Ileani:l lui Niţă Rusu din comuna
Brăteni rămăsese de opt ani văduvă cu 4 copii. li rămăseseră şi două
fălci şi jumătate de pArnint, primit după legea rurală din 1864. Timp
de 13 ani, pămintul acesta a fost plătit femeia avînd şi chitanţele de
plată, dar cu doi ani în urmă obştea satului i-a luat pămintul sub cu-
vint că bărbatul ei nu figurează în tabelele de împroprietărire. Şi se
întreabă femeia - în reclamaţia făcută Ministerului de Interne la 21
iunie 1882: „De unde au luatu perceproriu de incasa despăgubirea clăcii
pentru pămint. dacă nu figura.1m/ înscrisu şi cum lua de la mine aren-
daşul moşiei dl. Scarlatu l''otea plata pentru locul de casă din vatra
satului?" 49 • La cererea ministrului de Interne, prefectul vine cu lămu
rirea că „suplisanta n-au fost împroprietărită după legea rurală, iar
chitanţele ce posedă sînt elibe1ate pentru plata unui pămîntu ce au
stăpinitu din cele ce rămăsese de la locuitorii dispăruţi din comună şi
care acuma reintorcindu-se l-au luat indărăpt, ne mai găsindu-se în pre-
zent pămint liber sau pe sama comunei" 50 • Şi astfel femeia a rămas
f ărA pămint, deşi-I plătise mai mulţi ani în şir.
Jn baza aplicării legii agrare din 6 aprilie 1889, statul a scos în
vinzare diferite moşii, care puteau fi cumpărate, în loturi mici, de ţă..:
ranii fără pămînt. Vînzarea aceasta a fost eşalonată în timp, pe aproape
zece ani. Iată ce vînzări ne prezintă dosarele din acea vreme:
411
Arh. St. Botoşani ... , dos. 1011882, f. 92.
~ Ibidem, f. 89.
EVOLUŢIA SITUAŢIEI ŢARANIMI! BOTOŞANENE
287
In 1890 - 72 loturi pe moşia Comîndăreşti

In 1891 - 7 Protopopeni
20 „ „ „ Unsa, comuna Feredeeni
In 1892 - 193 „ Ciornohal (sat nou Pleşani)
20 o parte din moşia Tomeşti
In 1893 - 52 „ „ moşia Pîrlita (s-a făcut satul nou Pîrlita)
In 1894 - 72 „ Feredeeni
In 1896 - 206 Gorbăneşti (s-a făcut satul nou Burleşti)
284 Truşeşti (s-a făcut satul nou Drislea)51
15 Ipoteşti (fusese a mănăstirii Gorovei)
66 „ Ciornohal
In 1897 - 527 „ Teişoara-Necşeni (s-a făcut satul nou Roma) 52•
Faptele întîmplate la tragerea sorţilor pentru 193 de loturi de pe
moşia Ciornohal au arătat cu prisosinţă nevoia de pămînt a ţăranilor
noştri. Crezînd că nu se vor găsi amatori prin împrejurimile Ciornoha-
lului, guvernul a hotărît să se publice înştiinţarea prin toate satele din
judeţul Botoşani şi Dorohoi, fixîndu-se şi data de 5 octombrie 1892,
pentru vînzare. Dar iată că la 5 octombrie comisia nu s-a putut întruni,
lipsind inginerul Al. Brăescu din partea ministerului. In schimb la
primăria comunei Rînghileşti s-au adunat peste trei mii de ţărani care
au luat primăria cu asalt şi curtea moşierului Jean Goilav - membru
în comisie - crezînd că inginerul stă cumva ascuns şi nu vrea să le
dea pămînt. O telegramă redactată de Jean Goilav către prefect, arată
că viaţa le-e în pericol. Subprefectul plăşii Ştefăneşti ceru concursul
armatei. Preşedintele Consiliului de Miniştri, L. Catargiu, fiind înşti
inţat, a ordonat ca prefectul, procurorul şi· comandantul garnizoanei
să plece la faţa locului pentru a potoli pe ţărani.
Noul termen de vînzare a fost fixat pentru 14 octombrie 1892.
„Pentru asigurarea ordinii" au fost deplasate la Rînghileşti două esca ·
droane de călăraşi şi o campanie de dorobanţi. Primul-ministru L. Ca-
targiu şi P. P. Carp au cerut să fie ţinuţi în curent cu cele ce se vor
mai ivi la Rînghileşti. Tragerea la sorţi s-a terminat la 27 octombrie.
Pentru tulburările de la 5 octombrie, procurorul a arestat şi deferit
justiţiei 10 ţărani 53 •
Din oei peste trei mii de ţărani cît SJpUn documentele că au vrut să
cumpere pămînt de pe moşia Ciornohal, au primit loturi numai 193, res-
tul n-au fost luaţi în seamă.
Pămînturile de la 1864 se divizaseră prin moştenire între fii, iar
apoi, prin altă generaţie, între nepoţi; părţile de pămînt moştenite
ajunseseră cu totul prea mici şi - evident - neîndestulătoare pentru
întreţinerea unei gospodării.
Cercetînd „Tabelele de despoiare şi recapitulare la statistica agri-
colă pentru anul 1906" a judeţului Botoşani 5 4, aflăm că pe teritoriu]
51
Arh. St. Botoşani .. „ dos. 5/1893; Vînzarea moşiilor statului în loturi.
52
Ibidem, dos. 15/1896; dos. 24/1897.
53
Ibidem, fondul Prefecturii jud. Botoşani dos. 7/1892; Vînzarea moşiilor
statului în loturi.
M Ibidem, dos. 204/1906; Agricultura.
I. D. MARIN
288
judeţului Botoşani erau 116 proprietari, cu proprietăţi mai mari de

100 ha.
Aceşti 116 mari „agricultori", după statistica sus-numită, stăpîneau
83 722 ha (adică 56%) din suprafaţa semănăturilor, fîneţelor şi sădiri
lor din judeţ, iar 25 946 de mici agricultori (cu proprietăţi mai mici de
100 ha) stăpîneau 66108 ha (adică 44'%) din aceeaşi suprafaţă. Ar
rezulta de aici că un mare agricultor stăpînea în medie cit 284 de ţă
rani; la Salcea, un singur proprietar stăpînea mai mult decît 677
de săteni din comuna sa, iar fa Deleni, doi proprietari stăpîneau mai
mult decit 1 250 de ţărani.
Media statistică a proprietăţii micilor agricult.ori rezultă că era, in 1906,
de 2,54 ha. Această medie era cu mult mai mică decit media de 3,2 ha
găsită în aceeaşi vreme la aceeaşi categorie pe intreag~ ţarăF 5 .
Continuind cercetarea acestor tabele de despuiere şi calculînd
procentajul, găsim multe comune· care arată o medie chiar îngrijoră
tor de mică. De exemplu, la Tg. Ştefăneşti, media era de 2,3 ha, la
Salcea 2,28 ha, la Deleni 2 ha, la Tudora 1,84 ha, la Siminicea 1,69
ha, la Fintinele 1,60 ha. Nu trebuie scăpat din vedere că media aceasta
a fost mărită cu proprietăţile chiabureşti, iar D'\Ulte proprietăţi rurale
aveau mai mulţi proprietari; în registrele fiscului însă era socotit
numai unul dintre ei. Rezultă că cele două categorii de ţărani fără
pămint şi cei cu pămint puţin erau nevoiţi să se ducă la lucru pe mo-
şiile marilor proprietari pentru a avea cu ce se hrăni. Cercetind pro-
cesele-verbale de învoieli agricole din martie 1907, am constatat că
87 de moşii din tota.Iul de 123 erau arendate. Arendaşii aceştia, indi-
ferent de originea lor etnici, se îmbogăţeau fie din exploatarea înde-
lungată a moşiilor şi a ţăranilor, fie prin negoţul de vite, exploatarea
de păduri, fabrici de spirt, mori etc. Atit arendaşii cit şi proprietarii
care exploatau „în regie" s-au dovedit de o lăcomie înspăimîntătoare
urmlrind îmbogăţirea cit mai rapidl, prin orice mijloace. ln februarie
1907 ţărănimea din judeţul Botoşani, nemaiputind suporta exploatarea,
a dat semnalul marilor rlscoale ţlrănefti care aveau sl cuprindă întreaga
ţari.
116 cr. co n s t. G a ro f 11 d, op. dt., p. 6.
FRAMINTARI ŢĂRANEŞTI PE MOŞIA FLĂMINZI (BOTOŞANI)
PINĂ LA 1907
de GH. UNGUREANU
A trecut peste jumătate de veac de cînd ţăranii de pe moşia Flă

minzi din judeţul Botoşani au dat semnalul marilor răscoale ţărăneşti
din primăvara anului 1907.
!n februarie 1907 1, ţăranii de pe moşia Flămînzi au pornit să-şi
facă singuri dreptate. De acolo, in acea zi, a ţîşnit scînteia care a aprins
„pîrjolul de la 907'", care s-a sfîrşit cu jertfele a peste 11 OOO de ţărani,
morţi fără altă vină decît aceea că au îndrăznit să ridice capul şi să
ceară pămînt, dreptate şi o viaţă mai bună.
In w<larr- au nădăjduit ţăranii că V1Dr izbuti ei singuri să 1poaită topi
„lanţul robiei ruginit de lacrămi", aşa cum atiît de sugestiv se exprimă
obştea unui sat într-o jalbă din anul 1879.
Lupta ţăranilor de pe marea moşie Flămînzi face parte din lupta
necurmată a ţărănimii din ţara noastră împotriva asupritorilor şi ex-
ploatatorilor.
Lucrarea de faţă este un capitol din monografia istorică a moş1e1
Flămînzi şi este sprijinită pe documente originale, majoritatea inedite,
aflate azi în păstrarea Arhivelor Statului din Iaşi.
Lupta ţăranilor de pe moşia Flămînzi împotriva exploatatorilor
şi asupritorilor care a culminat cu răscoalele din 1907, are un trecut
îndepărtat. O găsim de-a lungul veacurilor în acel trecut zbuciumat,
plin de abuzuri, de nedreptăţi şi de cruzimi, din care unele nemaiauzite.
Invăţatul voievod moldovean Dimitrie Cantemir scria 2 : „Aceşti
ţărani, toţi, ori şi din ce limbă ar fi, sînt foarte aspru asupriţi cu
munca stăpînilor lor, căci lucrul nu le este lor aşezat cu hotărîre, ce
numai singur în voia stăpînului stă cîte zile să-i lucreze lui. Voind
- boerul să-i facă strîmbătate, îl bate atîta de mult, pînă cînd ţăranul
de bună voia sa îi dă cea ce cere el".
Un călător străin 3 prin Moldova în anul 1838, de asemenea spunea
despre clăcaşi că sînt într-o mare mizerie. Sînt oamenii cei mai să-
1
La 15 februarie 1907, procurorul din Botoşani expedia la laşi procurorului
general o telegramă cu următorul conţinut: „Sunt înştiinţat de către dl. prefect
al judeţului că locuitorii din comunele Flămînzi, Frumuşica şi Rădeni sunt agitaţi.
Inspectorul comunal a cerut forţa armatei". (Arhivele Statului laşi, fond Parchetul
general al curţii de apel Iaşi, dos. 77 /1907.).
2 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, ed. a II-a, laşi, 1851, p. 247.
3
F e Ii x Col so n, De l'etat present et de l'avenir des principautes de Mol-
davie et de Valachie, Paris, 1839, p. 178.
• GH. UNGUREANU
290
raci, şi cu toate acestea suportă aproape toate sarcinile statului. Ei nu

sînt apăraţi de nici o lege împotriva abuzurilor proprietarilor şi a lăco
miei brutale a administraţiei.
Nici un document nu este mai grăitor despre starea ţăranilor din
trecut decit memoriul depus la Divanul ad-hoc în 1857 de către de-
putaţii ţărani: „ ... Pînă în ziua de astăzi toate sarcinile cele mai grele
numai asupra noastră au fost puse şi noi nici de unele bunuri ale ţă
rii nu ne-am îndulcit, iară alţii fără să fie supuşi la nici o povară de
toată mana ţării s-au bucurat; boierescul, clacă de voie şi fără de voie nu-
mai noi am dat, piine neagră şi amară, udată cu lacrămi numai noi am
mîncat. . . . Cînd ne-am tinguit, păsurile cind le-am spus, ispravnicul
ne-a bătut, privighitorul" ne-a bătut, jandarmul ne-a bătut, zapciul
ne-a bătut, vătăjelul ne-a bătut, vechilul ne-a bătut, posesorul ne-a
bătut, boerul de moşie ne-a bătut. Lucrăm cit zice legea şi mai des
şi peste lege, lucrăm şi nu mai mintuim, nu-i nici zi de sărbătoare,
nici lucrătoare" •4
Procurorul general al Curţii de apel laşi, care a anchetat răscoa

lele ţărlneşti din 1907, N. Leonescu, scria5 : „Rominia liberA era numai
a clasei dominante şi a exploatatorilor de moşii. Ţăranii gemeau in cea
mai dureroasă sclavie. Nu li se recunoştea alt drept decit a munci şi
a adăpa pămintul cu sudorile şi lacrimile lor, ca să rodească mai mult
pentru îndestularea lăcomiei exploatcatorilor de moşiiu.
Ca sA putem cunoaşte starea ţăranilor de pe moşia Flăminzi, suf e-
rinţele şi lupta lor. să aruncăm mai intii o scurtă privire istorică asu-
pra satului şi moşiei Flăminzi.
Satul Flăminzi ii găsim pomenit pentru prima dată într-un do-
cument din anul 1605, septt:mbrie 41J, dată la care satul ajunsese în
stăpinirea mănăstirii Dr:igomirna prin dania lui Stroici logofătul. O
dată cu satul Fllminzi, mănăstirea mai capătă danie şi satul Uriceni,
vecin cu Flăminzii7, Drăgoteştii şi Tocmăgenii.
Inamte de această dală, pe locul satului era o veche silişte dom-
nească. Numirea de Flăminzi ac fi căpătat-o - se zice - de la faptul
că locuitorii aşezaţi pe i.iliştea veche erau oameni de „adunătură",
fugiţi dr j>rin alte locuri. şi umblau pe la vecini cu diferite împru-
muturi şi ajutoare, devenind astfel in ochii locuitorilor satelor vecine
mai vechi, nişte „flăminzi", numire care s-a trecut apoi şi satului.
.• AclP şi lPgiuirt privitoare la chestia ţărănească, adunate de D. C. Sturza-

Sche1anu, Bucureşti, 1907, II, pp. 9-14.
~ Le o nes cu N. V., Anul 1907, Răscoala ţdranilor, Iaşi, 1924, p. 5.
ti Documente privind istoria Raminiei, A. Moldova veacul XVII voi. I Bucu-
reşti. 1952. p. 257; citat şi in opisul doc. moşiei Flă~înzi, Arh. st: Iaşi, tr. 674,
dos. 34.
1
Arh. St. Iaşi, doc. P. 325, nr. 5. Ştefan Vodă Tomşa întăreşte m-rei Drago-
mirna stăpinirea pe satele Uriceni şi Flămînzi din ţinutul Hîrlău, care sate au
fost dăruite de Petru Vodă lui Stroici logofătul şi acesta le-a dăruit mănăstirii.
Pomenit şi in mss. DXV. Acad. R.P.R., f. 67. ln documentul de la Petru Vodă dia
1579 nu sînt pomeniţi Flăminzii, ci Tocmăgenii şi Uricenii.
FRAMINT ARI TARANEŞTJ PE MOŞIA FLĂMINZI
291
Satul Flămînzi rămîne în stăpîn~ea mănăstirii Dragomirna pînă în

preajma anului 13048, cind este cumpărat, împreună cu saltele Tocmă
genii, Uricenii şi Dragoteştii, de negustorul Teodor Musteată. De la
acesta, prin schimbul\, intervenit în anul 1804, decembrie 22, satele
mai sus-arătate trec în stăpînirea boierului Teodor Balş.
Luxul, viata de trîndăvie şi desfriu în care trăia boierimea în acea
vreme îl sileşte pe Balş să împrumute 16 700 de galbeni de la cămă
tarul Spiridon Pavli din Iaşi, amanetîndu-i, printre altele şi satul Flă
minzi. Pentru a face fată cheltuielilor nesăbuite legate de petreceri şi
lux, boierul Balş, stăpînul moşiei Flămînzi, va căuta să sporească ve-
nitt;rile pe care le scotea de pe moşie, asuprind tot mai mult pe lo-
cuituri.
Inglodîndu-se în datorii din ce în ce mai mult, iar speranţa dom-
r;.iei10 spulberîndu-se prin numirea lui Mihail Sturza în scaunul Mol-
dovei, logofătul Teodor Balş a cerut ocrotirea noului domn, făcîndu-1
moştenitorul întregii sale averi. . Şi astfel, la 1834, întreaga avere ~
bgofătului Teodor Balş intră în stăpînirea lui Mihail Sturza, care îl
va măguli făcindu-1 „baş boier" şi îi va plăti toate datoriile 11 .
O dată cu această avere intră în stăpînirea lui Mihail Sturza şi
satul Flămînzi, unde logofătul T. Balş făcuse case mari, velniţă şi alte
acareturi şi de unde, în 1835, ii scrie 12 lui Mihail Sturza să vină ca
să vadă noua lui proprietate 13 .
Pentru sărmanii locuitori ai satului Flămînzi, schimbarea stăpînu
lui nu însemna alta decît ieşirea de sub exploatarea nemiloasă a umu
boier lacom, mîndru şi risipitor şi intrarea sub asuprirea şi exploata-
rea mai cruntă a altui boier lacom şi avar, care ajunsese şi domn al
Moldovei, putînd prin aceasta să utilizeze mai bine slujbaşii statului
pentru „zapciuirea" necontenită la muncă.
Pe noul stăpîn al Flămînzilor, Mihail Sturza „Voievod al Moîdo-
vei", un ministru de-al său 14 îl va descrie în felul următor: Mihail
8
T. C o d re s c u, Uricariul, vol. VII, p. 322. La 1803, satul Flămînzi era încă
al „clirosului din Bucovina". El era în ţinutul Hîrlăului, ocolul Miletinului şi a\"ea
152 de locuitori birnici.
Y Academia R.P.R., Acta Credit, CXV, Condica Sturza. Doc. 1804, dec. 22.
10
Logofătul Teodor Balş a fost printre candidaţii la domnia Moldovei.
11 Arh. St. Iaşi, doc. 439, f. 21-25. Radu Rosetti, Amintiri, I, p. 103
„Teodor Balş de la Flămînzi era foarte bogat, foarte vanitos şi cam strîmt la
minte. lncă din vremea lui Calimah avea în cap gărgăuni de domnie şi umbla
după scaunul ţării".
12
Rad u Rosetti, op. cit„ pp. 56-57, 1835 mai 17, Flămînzi. Teodor Balş
scria lui Sturza: „Eu şi toţi locuitorii vă aşteptăm spre a îmbrăţoşa pe vecinicul
stăpîn al acestor locuri. Aşa dar găsindu-mă cu învăpăetă rîvnă ca să veniţi aice
la Flămînzi eu grăbesc mai înainte a vă înştiinţa ca să binevoiţi pe joia viitoare
mult pe vineri să vă porniţi ca să veniţi".
13 Arh. St. Iaşi, doc. Pac. 439, f. 23-28, Iaşi, 1834, noiembrie 15: „Act de Alcă
tuire" între Teodor Balş, biv vel logofăt, şi Mihail G. Sturza Voevod, prin care
acesta primeşte de la arătatul boier întreaga avere, cu obligaţia de a plăti datoriile
în sumă de 16 706 galbeni (vezi şi testamentul logofătului Teodor Balş din anul
1834, noiembrie 20).
14 Memoires du prince Nicolae Soutzo, 1798-1871, Vienne 1899, f. 10 şi C.
G a n e, Trecute vieţi de doamne şi domniţe, III, Bucureşti, 1939, f. 149.
GH. UNGUREANU
292
Sturza, o dată
ajuns domn „îşi făgăduise lui însuşi să-şi întrebuin-
ţeze toată activitatea, toată înţelepciunea, toată încrederea ce se punea
în el pentru a strînge comori. A traficat totul: locuri, ranguri şi drep-
·tatea in procese; avea partea lui in arenzile publice; îşi mări şi înmulţi
moşiile, fie sancţionînd singur încălcările, fie luînd· proprietăţi în
schimbul boieriilor ce împărţea, fie cerind să i se facă donaţiuni cu
de-a sila. Vindea egumeniile, lua moştenirile vacante, cerea pentru el
excedentele bugetare" ... etc.
Mihail Sturza a lăsat în istoria Moldovei o diră întunecată de lă
comie, corupţie şi cruntă exploatare a ţăranilor de pe numeroasele mo-
şii pe care le avea în proprietate. Documentele vremii vorbesc despre
fantastica avere acumulată de Mihail Sturza în timpul domniei din anii
1834-1849 15 •
Formarea domeniului Flăminzi. lndată ce a intrat în stăpînirea
averii logofătului Balş, intre care era şi satul Flămînzi, - făcînd parte
pe atunci din ţinutul Hîrlău, iar de la 1835 din ţinutul Botoşani, -
Mihail Sturza, ţinind pe de o parte seama de calitatea pămîntului in
regiunea in care erau situate satele pomenite, iar pe de altă parte de
preţul bun ce se dădea, atit pe piaţa internă cit şi pe cea externă,
cerealelor cAutak ca o preţioasă marfă - se hotărî să-şi facă acolo un
domeniu întins, cart:, bine organizat şi exploatat, să-i poată aduce cit
mai mulţi bani. El reuşi in curs de ciţiva ani numai, între 1834 şi
1839, prin cumpărări, acaparări nedrepte, abuzuri la hotărnicii, schim-
buri, să alipească la satele Flăminzi şi Uriceni, încă un mare număr de
sate. silişti şi cătune.
In 1839 16, cind pe toată întinderea domeniului Flămînzi nu se mai
găsea nici un petec de pămînt străin, domnitorul porunci să se facă
„ocolirea", adică hotărnicia întregului teritoriu, ceea ce se şi execută
în 1840 de către judecătoria Botoşani, unde era preşedinte tocmai
Petrache Asachi, omul de încredere şi de afaceri al lui Mihail Sturza.
Acest enorm domeniu, care măsura împrejur 38 593 stînjeni sau circa
86 km, inchizînd în hotarele lui 29 de sate, cătune şi silişti
vechi, s-a numit moşia Flăminzi, după numele satului runde era cuntea
domnească şi întreaga administraţie. Suprafaţa moşiei astfel alcătuită
avea peste 26 OOO f ălei sau circa 36 OOO hectare 17•
1
~ Buză u, Un mare latifundiar in Moldova după trata-
G h. G e org e s c u -
t ul de la Adrianopol: Mihail Sturza, Studii şi materiale de istorie modernă, I,
Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1957.
1
~ Arh. St. laşi, tr. 674, op. 742, dos. 34 Ocolirea moşiilor Prea !nălţatului
Domn Sturza Voet•od, 1839. Dosarul acesta de 991 file, conţine inventarele, pe
scurt. ale tuturor documentelor păminturilor care au intrat în măsurătoare.
La Academia R.P.R., fond Credit, la pachet. CXX, hărţi, se găseşte o con-
dică intitulată Lucrlirile de hotdritură a moşiilor lui Sturza de la Botoşani făcută
de cdtre comisia stîlpitoare moşiilor Prea lnalţatului Voievod Mihail Sturza, ce le
are in ţinutul Botoşani, cunoacute sub numele de Flăminzi.
17 Arh. St. laşi, Mss. 1562, f. 69.
Satele şi cătunele care intrau în componenţa acestui mare domeniu erau:
1 Flăminzi l 531 fălci 3 Tocmăgeni 1113 fălci
2 Uriceni 2 280; „ 4 Drăgoteştl 835 „
FRAMINTARI TARANEŞTI PE MOŞIA FLAMINZI
293
In anul 1884, Mihail Sturza, fostul voievod al Moldovei, care trăia

de la 1849 la Paris, moare lăsînd una dintre cele mai fabuloase averi,
adunate din exploatarea nemiloasă a ţăranilor de pe numeroasele sale
moşii 18 • Evaluarea averii succesorale se ridică la suma de 122 789 903
lei aur, care aduceau un venit anual de 5 120 270 lei aur, la data cînd
munca unui om pe zi, cu doi boi, la arat se plătea cu 2 lei, cositul 75
bani pe zi şi seceratul 66 bani pe zi.
Din inventarul averii se constată că moşia Flămînzi a fost eva-
luată la 4 700 OOO lei, cu un venit anual de 235 OOO lei din arendă şi
55 443 lei din bonurile rurale obţinute la împroprietărirea ţăranilor
în 1864.
Noul stăpîn al moşiei Flămînzi rămîne Dimitrie Sturza 19 „prin-
5 Picioru-Gani 457 fălci 21 Drujăşti sau
6 Nemîndri 365 Zlătunoaia 1158 fălci
7 Nelipeşti 698 22 Feredeeni sau Brăneşti 640
8 Stroeşti 2 245 23 Lătîi 588
9 Codroviţa 1327 24 Cerchijeni 775
10 Gîrbeşti 1 297 " 25 Clinul din trupul
11 Dracşanul 1898 Cerchijenilor 60
(iazul cel mare) 478 26 Parte din Brăteşti 106
12 Bozăeni 495 27 Partea de la Pisoţchi 200
13 Ciureni 749 28 Cureni 300
14 Ciocăneşti 802 29 Căcăceni 290
15 Rădeni 296 30 Chiţoveni 322
16 Clinul schimbat 312 31 Pleşăşti 304
17 Dracşini 1595 32 Prisacani 470
18 Clobanţi 380 33 Novaci 992
19 Prăjăni 449 „
20 Leleşti 377 Total: 26 184 fălci
C. G an e, op. cit., p. 235 Documente privitoare la procesul Sturza, Bucu-

Iii
reşti, 1892, p. 139.
La 1884 Mihail Sturza avea următoarele moşii:
- Cristeşti, Miroslăveşti şi Cozmeşti, în jud. Suceava;
- Flămînzi, Dracşani, Cerneşti şi tîrgul Suliţa în Botoşani;
- Drăgăneşti, în Tecuci;
- Pîrîul Negru şi Tg. Mihăileni, în Dorohoi;
- Perieni, în Iaşi;
- Movila Turcului, în Covurlui;
- Bos an cea, Borghireştii şi Rarăncea, în Bucovina;
- Hangu, în jud. Neamţ;
- Pătîrlagele, în - jud. Buzău.
In afară de aceste moşii mai avea şi cîteva vii mari la Iaşi, Odobeşti şi
Cotnari. Avea palate la Iaşi, Flămînzi, Cristeşti, în Germania la Baden-Baden,
în Franţa la Dieppe şi în Paris, în Italia, vila de la Sorento, toate încărcate de
mobilier de lux şi opere de artă. Avea zeci de milioane de lei plasaţi în bănci.
bijuterii şi chiar în numerar, ascunşi prin diferite tezaure de fier îngropate în
pereţi (Baden-Baden etc.).
lY Documente privitoare la procesul Sturza, Bucureşti, 1892, p. 11. Venitul
anual al fostului domn al Moldovei Mihail Sturza se ridica în 1871 la suma de
735 R64 lei aur; această sumă enormă provenea din arendarea moşiilor şi viilor
şi din diferite rente. Moşiile Flămînzi, Stroeşti, Dracşanul, Dracşinii şi Suliţoaia,
cu toate siliştile lor arendate la un loc, îi dădeau un venit de 168 000 lei aur
sau 14 OOO galbeni.
Dimitrie Sturza primea ca moştenire din averea tatălui său, la moartea aces-
tuia în 1884, următoarele moşii: Flămînzi, Uricenii, Tocmăgenii, Lătîi, Fili peştii,
GH. UNGUREANU
294
ţul", fiul voievodului, care, în calitate de hatman, spr1Jm1se cu multă

cruzime pe tatăl său la înăbuşirea mişcării revoluţionare din anul
1848 în Moldova. De la acesta a trecut prin moştenire la fiul său Mi-
hail Sturza, care o vînd1..& mai tîrziu, prin 1917, lui Alevra.
Locuitorii satului şi moşiei Flămînzi. Cea mai veche ştire cu pri-
vire la numărul locuitorilor din Flămînzi o avem din anul 180420 , dată
la care se găseau în acest sat 152 de capi de familie.
Catagrafia locuitorilor din Moldova din anul 182021 ne pune la dis-
poziţie date mai bogate. atit despre numărul, cit şi despre starea lor.
Satul Flămînzi, trecut la un loc cu satul Picioru Ganii, (apoi zis Pl-
ciorogani), avea 662 capi de familie fiind clasificat de starea a 3-a.
Din cei 662 capi de familie, doar 388 plăteau biruri; ceilalţi erau oa-
meni de scuteală ai stăpinulili moşiei pentru anumite corvezi. Din cele
662 de familii, abia 180 aveau „însămînarea hranei lor", iar ceilalţi
erau „toţi strînsură şi adunătură din toate părţile, neavînd nici vită,
nici trăsură, nici loc de hrană", ocupaţia lor „iaste sapa, îmblăcitul şi
salahoria".
La acea vreme, moşia era in cea mai mare parte acoperită de pă
dure şi mulţi dintre locuitori abia îşi puteau face curături pe lingă
case de cite 20-30 prăjini. Catagrafia adaugă: „Ceia ce-i ţine - adică
sA nu plece în băjenie - iaste pădurea că pot căra lemne cu spinarea
la casele lor, dintre care, cele mai multe sint în pădure".
O statistică din 1826"?~ ne arată că satul Flâminzi era locuit in acel
an de 600 de familii.
După 1829 găsim o descreştere a numărului locuitorilor, care pri-
begeau din cauza inăsprini condiţiilor de muncă, fapt ce l-a determi-
nat pe stăpinul moşiei să aducă oameni din alte locuri. Astfel, pe .lingă
,,moldoveni" pe care ni-i arată statistica din 1826, un contract din
1832 ne arată „moldoveni. ruşi şi bosinceni" 23 , adică din Bucovina, de
pe moşia Bosancea. Cu tot numărul de oameni străini aduşi pe moşie
ca lucrători de pămint, catagrafia din 1832 abia găseşte 533 de familii.
Intre anii 1832 şi 1838, numărul locuitorilor din satul Flămînzi iarăşi
descreşte, intrucit o mulţime de ţărani fug din cauza exploatării bo-
iereşti care creştea în raport cu pofta nesăţioasă a moşierului de a
stoarce cit mai mult profit din munca sătenilor. Catagrafia locuitorilor
Nemindrii, L4leşlii, Bdjenti, Clobanţti, PidoroganU, jumătate dtn Prts4cant, Ple-
ŞPşlil,Chiţovenfi, C4cdcenli, Curenii, Dragoteştit, Drujeşttt, Br4neştti, FeredeenH
- (acestea trei din urmi stăpinite sub numele de Zlătunoala), Stroeştii; Girbeştti,
Codroviţa şi Novacii, precum şl viile din podgoria Cotnari.
Tot Dimitrie Sturza, moştenitorul favorit al lui Mihail Sturza, mai primeşte
palatul din laşi - cumpărat de stat mai tirziu, unde s-a instalat Seminarul
.,Veniamin Coslachi'' - pe strada Lozonschi (pp. 11-12).
Vezi şi Arh. St. Iaşi, fond. Tribunal laşi, secţia a III-a dos. nr. 313/1884.
21 T. Codrescu, Uricartul, vol. VIII, p. 322. Aici se menţionează şi proprietarii
satelor acaparate ulterior de Sturza şi lipite la domeniul Flăminzi.
21
Arh. St. laşi, tr. 166, condica 18, f. 94. Catagrafia pe 1820, ţinutul Hirlău.
22
Ibidem, Arh. Mitropoliei, condica 9. Scara de formulartum, ţinut Hirl4u.
1826 Chenar 1.
".lll Ibidem, dos. lit. B., 392, f. 2.
FRAMINTARI TARANEŞTI PE MOŞIA FLAMINZI
295
din 1838 ne arată numai 48!2 4 de familii în satul Flămînzi. Este sem-
nificativ faptul că în ocolul Co.şulei cel mai mare număr de fugiţi era
tocmai din satul Flămînzi; referitor la acest sat se face următoarea
însemnare privind situaţia faţă de cifrele găsite în 1832: „74 oameni
pribegiţi la locuri necunoscute şi 48 morţi".
In 1845, catagrafia25 ne arată la satul Flămînzi numai 375 de bir~
nici, restul 57 văduve şi 102 bătrîni nevolnici. Pentru a înlocui mina de
lucru a ţăranilor fugiţi, cit şi pentru a avea mină de lucru mai ieftină,
se aduceau sute de ţigani aşa-numiţi „dezrobiţi"'.!' - care erau întrebuin-
ţaţi ca „salahori" - şi oameni străini numiţi „bejănari".
In anul 1859 erau în satul Flăminzi 1 462 de suflete, la Uriceni
1 005, la Copălău 862 iar la 1900 numai în Flămînzi erau 2 825 de oa-
meni sau 516 familii, locuind în 534 de case27 •
Organizarea economică a moşiei Flămînzi. Pentru a putea realiza
cit mai mult profit de pe marele domeniu, Mihail Sturza ştia că
aceasta se poate face în primul rînd utilizînd toate forţele de muncă
pentru a da o extindere cit mai mare agriculturii şi apoi valorifică
rii cerealelor sub diferite forme.
Silirea ţăranilor la mW1că se făcea uşor deoarece stăpînul moşiei,
ajW1gînd domn al ţării, se putea folosi la „zapciuirea" oamenilor şi de
autoritatea publică, care de altfel se şi grăbea să-i dea tot concursul.
Pretextînd că „administraţia trebilor Statului", nu-i dă răgaz să-şi
vadă şi de interesele particulare, Mihail Sturza hotărăşte la 25 ianuarie
1840, înfiinţarea unui comitet28 alcătuit din trei boieri şi un director,
care avea să se ocupe d~ administrarea moşiilor sale.
O ·dată comitetul alcătuit 29 şi întărit cu autoritatea domnească,
Mihail Sturza anunţa, cu multă ipocrizie, că de acum înainte, se va
ocupa numai de interesele ţării.
Comitetul, avînd ca director un specialist cu studii în Franţa şi cu
practică pe o moşie model cu exploatare capitalistă de la Rovill, va
porni de îndată să facă statistica economică a fiecărui sat, care să cu-
prindă în primul rînd cunoaşterea forţelor de producţie. Apoi va re-
24 Arh. St. Iaşi, tr. 1316, op. 1488, dos. 531, f. 149. In sat mai erau la 1838:
46 bătrîni nevolnici, 51 văduve, 1 vătaf al moşiei şi 3 „privilegiaţi", apoi 4 preoţi,
5 dascăli şi 6 cîrciumari.
25
Ibidem, tr. 1423, op. 1619, condica 857, f. 50.
31
Ibidem, tr. 999, op. 1146, dos. 313.
'rl Statistica populaţiei din Moldova pe 1859, Iaşi, cap. II, f. 148; Marele dic-
ţionar geografic al Romîniei, Bucureşti, 1900, III, f. 387.
211
Arh. St. Iaşi, tr. 1764, op. 2013, dos. 1275/1840. Comitetul era alcătuit din
marele logofăt Teodor Sturza, marele vornic Gheorghe Suţu şi aga Plitos, otnul
de casă al lui Sturza. Directorul comitetului va fi Ion Ionescu, care se întorsese
din Franţa unde făcuse cercetări agrotehnice la ferma model de la Rovill. Boie-
rilor din comitet li se făcea cunoscut prin ofisul domnesc din 25 ianuarie 1840
că „prin îngrijirea şi silinţa în acest predmet dind o nouă dovadă vă veţi face
vrednici de deosebita domnească 'imbrăţoşare din partea noastră". (dos. cit„ f. 1)
29
Ibidem, msse 1562. „Della atingătoare de înfiinţarea planului economic pe
moşiile pre înălţatului voievod Mihai Sturza, ce le are la ţinutul Botoşani, cu
înrătundită împărţire a posesiilor Flămînzii, Dracşanul şi Stroeştii" - 1841,
august 4.
GH. UNGUREANU
296
dacta şi tipări „instrucţiuni" care privesc „acea din lăuntru chibzuire a

lăcuitorilor de pe moşii" 30 şi apoi va trece la facerea „planului eco-
nomicesc".
Lucrul nou pe care-l aduceau „instrucţiunile" comitetului, era
acela că locuitorii satului erau împărţiţi în cete de 20-30 de oameni,
avînd în fruntea lor un „cetaş" care avea sarcina de a supraveghea şi
indemna la muncă pe oamenii din grupa sa. Ei primeau de cu seară
poruncile pe a doua zi şi astfel, o dată cu răsăritul soarelui, trebuiau
să se găsească la munca hotărîtă. Aceşti „cetaşi" erau răsplătiţi pentru
.,vrednicia" lor cu cite un galben pe an de către comitet. Deci, se pără
sea vechiul obicei urmat pină atunci de a umbla vătăjeii sau slujbaşii
volnici pe la fiecare casă, ci ei „ vor da ştire de cu seară fieştecăruia
cetaş, carele de îndată i.m:părtăşint sătenilor săi, să va pregăti cu toată
sirguinţa şi împreună cu dinşii la ceasul hotărît să va găsi la locul şi
lucrarea poruncită" 31 •
Instrucţiunile sint silite să recunoască faptul că intre locuitori se
găseau şi „înărăviţi". pe care alte documente ii numesc „bontuşnici"
sau „răzvrătitori". Pentru aceştia se recomanda o deosebită grijă, „ca
să nu se prilejuiască păgubitoare urmări în interesurile proprietăţii".
Planul economic al moşiei a fost executat de o comisie în compo-
nenţa căreia erau şi doi ingineri, dar din care nu lipsea omul de în-
credere, Petrache Asachi, judecătorul de la Botoşani, care conlucrase
în interesul domnului la stabilirea hotărniciei moşiei Flăminzi. Această
lucrare făcut.A în întregime numai în interesul stăpinului moşiei a
produs multe păgubiri şi nedreptăţi locuitorilor.
Pentru a se folosi de orice bucată de loc în interesul marelui stă
pin - acelea in interesul ţăranilor erau considerate „fără folos" - se
hotărăşte, printre altele, ca unele cătune să fie mutate în vatra satelor
Flăminzi, Dracşani şi Stroeşti. Termenul de mutare era în cel mult doi
ani. Această soartă tragică de părăsire forţată a vetrelor vechi stră~
moşeşti, a livezilor sădite cu pruni şi muncite mulţi ani, a lovit cătu
nele Copălăul de Sus, Prăjănii de Gios, Nilipeştii, Nemîndra, So-
leştii, Lătii şi Picioroganii. La fel şi pe cei din silişte le Prisăcanii şi
Chiţovenii.
Locuitorii din Copălău se pling că locurile care li se dau pentru
noua aşezare sint pline de pădure şi lozii şi că ei trebuie să părăsească
„pomeţi şi vii" fără de care nu pot trăi 32 • Stăpinul moşiei ciştiga şi
prin această mutare silită, prin folosirea locurilor cultivate de ţărani,
dindu-li-se acestora în schimb pămînturi nelucrate.
Obligaţia ţăranilor de pe moşia Flimînzi. Pentru ca stăpînii mo-
şiilor să poată sili pe locuitorii respectivi să execute obligaţiile ce şi le
m Exemplar tiplrit aflat ln mas. 1562, f. 75 cu titlul întreg: Inatrucţiuntle

comttetului pentru acea din l4untru chibzuire a Zdcuitorllor de pe moşiile Pf'ea
in4lţatului voievod Mihail Sturza, ce le are fn aceat prinfi.Pat al Moldavii.
11 Arh. St. Iaşi, msse 1562, f. 715.
SI Ibidem, f. 1-2.
FRAMINTARI TARANEŞT! PE MOŞIA FLAMINZI
297
luau, de multe ori la vreme de nevoie, încheiau cu ei acte numite

„aşezări" sau „învoieli" întărite apoi de autorităţi. Un asemenea docu-
,ment de o deosebită importanţă, cuprinzînd obligaţiile ţăranilor din
satul Flămînzi cu cătunele sale, este din anul 183233 • învoiala cuprinde
22 de articole, toate privind obligaţiile sătenilor faţă de boierul 1pro-
prietar, majoritatea lor în muncă, mai puţine în bani şi produse.
Conform acestei învoieli, fiecare ţăran cap de familie cu locuinţa
pe moşia Flămînzi era 1Jbligat, „drept zilele boierescului", de fapt cu
mult depăşite, să facă ·arătură 40 de prăjini, să prăşească 40 de pră
jini, să secere 40 de prăjini, să cosească 100 de prăjini cu iarbă
şi s-o pună în stoguri, să care lemne la curtea boierească şi do-
uă transporturi la curtea de la Iaşi, să îmblătească şi să pună
în hambare 2 merţe de păpuşoi, să dea cîte 1 pui de vară şi
cite o găină de iarnă şi 1O ouă, să facă femeile cîte o clacă
de tors cînepă ori lînă, să „îmblătească" cite 20 demirlii de griu, să
care la grajduri şi velniţă toată iarba şi finul trebuincios, să facă şi să
transporte la vii aracii trebuincioşi; de asemenea, să transporte vasele
goale, să facă fiecare cîte trei zile de clacă „de la răsărita soarelui şi
pînă la apunerea soarelui", pentru fiecare oaie să dea cîte o oca de
brînză şi de cea stearpă cîte 4 parale, iar de fiecare stup cîte 8 pa-
rale, să facă toate meremeturile - adică reparaţiile - la binale, iazuri.
mori, hambare, garduri etc. Oamenii fruntaşi ai satului, în care aveau
mai multă încredere, trebuiau să dea cîte un om „pe zi cu noapte"
pentru paza curţii şi bisericii, în timp ce cei din „starea al doilea şi al
treilea" să dea 30 de oameni pentru diferite slujbe ale moşiei şi altele.
Locuitorii cereau ca măsurătoarea locului să se facă cu prăjina
dreaptă de 24 palme domneşti, ceea ce ne dovedeşte că se obişnuia, încă
din 1832, să se măsoare la plată lucrul oamenilor cu măsuri nedrepte.
Tot ţăranii se mai rugau prin învoiala amintită ca să nu fie strămutaţi
de pe ogoarele şi fîneţele ce le-au avut pînă atunci pe această moşie,
-abuz curent la boieri de a strămuta pe locuitori pe locuri nedesţelenite.
ca să acapareze locurile muncite de ţărani.
După o învoială din 12 august 1840, care are 25 de articole şi păs
trează cele mai multe dintre obligaţiile din 1832, constatăm că satul
avea şi obligaţia de a da plugari plătiţi cu 12 lei pe lună, opinci şi
hrană.
Pentru a avea cît mai mulţi cartofi la velniţă, învoiala obligă pe fiecare
locuitor să semene cîte 5 prăjini de cartofi pe care să le prăşească de
două ori, să le scoată, să le clădească în „girezi" şi să le care, cînd se
poruncea, la velniţă.
Indemnul la muncă era bătaia. O dată ce vătaful moşiei îndepli-
nea dorinţele stăpînului, acesta era surd la reclamaţiile oamenilor îm-
potriva nedreptăţii şi asupririi la care erau supuşi.
Cu cît munca oamenilor de pe moşie era mai organizată, cu cît
agricultura căpăta o extindere mai mare, şi producţia de cereale se
33 Arh. St. Iaşi .. „ dos. lit. B. 392. Vezi anexa nr. II.
GH. UNGUREANU
298
mărea şi o dată cu ea şi bogăţia moşierilor, cu atît creşteau

şi suferinţele locuitorilor. Este destul să arătăm că în 1837, deci înainte
de a fi organizată producţia pe moşia Flămînzi, stăpînul moşiei scotea
doar 170 chile de griu, 80 de secară, 400 chile de păpuşoi şi 60 chile
de orz, pentru ca în 1845 să se producă 9 OOO chile de griu, 770 chile
de secară, 820 chile de orz, 4 OOO chile de păpuşoi şi 100 chile de
cartofi34 •
Improprietărirea ţăranilor şi desfiinţarea . vechilor obligaţit ale
acestora faţă de stăpinii moşiilor, claca, cărăturile, dijma, meremetu-
rile, ruşfeturile şi alte obligaţii, dezlănţuie din partea proprietarilor şi
arendaşilor de moşii o reacţiune puternică, căutind în primul rînd să
dovedească înfăptuitorilor noilor reforme că acestea vor duce la o scă
dere a producţiei agricole35 • Prefecţii şi subprefecţii, boieri şi ei cu
moşii, sabotau ordinele trimise de Kogălniceanu, silindu-l pe acesta să
le ordone „să fie cu ochii in patru cc.
Lupta lui Kogălniceanu pentru a se aplica legea rurală, astfel ca
foştii clăcaşi să se bucure in adevăr de binefacerile ei, este din ce în ce
mai aprigă. El işi da seama că prefecţii nu pleacă la ţară să constate
dacă in adevăr se respectă legea, că proprietarii o ignorează şi fac tot cum
ştiu ei. Nu au lipsit şi „vinovate uneltiri", pe care Kogălniceanu le
condamnă cu toată asprimea. Ele veneau tot din partea exploatatorilor
de moşii, profitori de pe urma muncii istovitoare a ţăranilor care nă
zuiau şi după reformă spre o viaţă mai bună.
Legea tocmelilor agricole a agravat situaţia. Ţăranii care nu voiau
sau nu puteau să lucreze erau forţaţi cu călăraşii sau dorobanţii să iasă
pe moşie. Pămint aveau puţin şi de proastă calitate; închirierea de la
boieri costa mult şi se pretindea in general muncă.
In 1878, locuitorii din satul Zlătunoaia, moşia Flăminzi, arătau Mi-
nisterului de Interne starea mizerabilă in care trăiau. Kogălniceanu scria
prefectului de Botoşani: „Dvs. ştiţi cit au suferit sătenii, că ei sint temelia
casei şi dacă nu ne vom ocupa cu toţii şi cu dinadinsul de a le vindeca
rănile, casa se surpă. Pină acum au fost maltrataţi ei şi favorizaţi cei
care ii maltratau şi ruinau. Estt timpul ca să nu mai fie nimeni mal-
tratat. nici exploatat",6 • Unii locuitori SP pling, în 1882, că proprietarii,
din cauza relei aplicări a legii rLJralc din 1864, „trag brazdă şi în vatra
satului ca într-un ocol", oprindu-i şi de la adăparea vitelor37 •
Funcţionarii administrativi şi fiscali, mină în mină cu exploatatorii
moşiilor, terorizau pe ţărani. La Botoşar1, un subprefect „cutreiera
satele ameninţind şi îngrozind pe locuitori" 38 , în plasa Miletin mai mulţi
locuitori au fost bătuţi din ordinul subprefectului. Pentru silirea la mun-
„ Arh. St. laşi, tr. 1772, dos. 44041, f. 148-149 1 chilă = 305 kg· 9 OOO chile
griu = 2 745 OOO kg. '
• Arh. St. Boloiani, dos. 10/1864, intitulat Desfiinţarea boteresculut.
• Arh. St. Buc., dos. 5570/1878, f. 14.
rr Ibidem, Min. lnt. dos. 34/1882.
• Ibidem, dos. 21/1881, f. 8.
FllAMINT ARI TARANEŞT[ PE MOŞIA FLAMIN ZI
299
·dle agricole, cît şi pentru încasarea birului, se făceau încorporări de doro-

banţi39.
Greutăţile războiului de independenţă au fost suportate de ţărănime.
Exploatatorii de moşii nu au consimţit să scutească pe ţăranii care stă
tuseră sub arme în 1877 de obligaţiile agricole pentru timpul cînd fuse-
seră în război, cu toate că pămînturile celor înrolaţi nu fuseseră lucrate 40 •
Situaţia nespus de grea a ţăranilor, ca rezultat al sălbaticei exploatări
-izvorîte din învoielile agricole, ne-o dă un document din 1879: „Locui-
torii gem sub robie şi teroare; nici etatea, nici sexul nu scutesc pe ţărani
de tratamentele cele mai odioase; pînă şi femei cu copii în faşe, pe braţe,
sînt închise noaptea în carcerile arendaşului şi ziua muncesc sub biciul
·călăilor. Arendaşul a mers pînă a aplica la unii din nenorociţii locuitori
supliciul fumului, închizîndu-i într-o başcă sub care se făcea inadins foc.
·S-au văzut locuitori muncind pe cîmp cu fiare la picioare, ca tîlharii
condamnaţi la munca silnică pe viaţă. Bătăile cele mai cumplite sînt
nimicuri pe lîngă neomeniile de care sînt zilnic victime aceşti neno-
:rociţi " 41 •
Iată ce ne spun ţăranii despre suferinţele lor, într-un document din
188242 : „Debitele din munca clăcii, ale săteanului agricol, ajunseseră a
.merge infinite, trecînd de la tată în fiu şi nepot, precum ştiţi D-voastră.
Şi dacă cîteodată ele încetau, era numai acolo unde moartea stingea şi
cea din urmă familie! Astfel mai tot săteanul dorea moartea fiului său
mai înainte de a sa, ca să nu ma.i vadă debitele clăcii unuia îndoindu-se
<CU ale celuilalt". „Acest lanţ de robie se ruginise de lacrimile nenoroci-
:ţilor şi numai prin scrierile a cîtorva oameni jurişti de inimă, făcu a se
naşte legea rurală care voi a pune aceste suferinţi pe o cale oarecum de
justiţie. Această lege, nu numai că nu se aplică sinceramente, dar şi
-chiar acolo unde cele mai ultragioase lucrări infecta aerul de strigătele
suferinţelor, guvernele s-au ferit a le apipăi, făcînd dintr-însa o chestie
·politică şi dintr-aceasta am ajuns mai rău, foarte rău"!
In 1907, majoritatea ţăranilor întrebaţi asupra cauzelor răscoalei,
-au răspuns: „Sărăcia la care ne-au adus exploatatorii de moşii. Nu ne
arendează pămînt pentru hrană decît în condiţiuni peste măsură de grele;
nu mai putem ţinea vite cu care să muncim şi să ne hrănim din cauza
lipsei de imaş; ne costă văratul şi iernatul unei vite mai mult decît
valoarea ei. Nu ni se măsoară drept pămîntul, ne încarcă la pămîntul
-arendat şi ni se scade la măsurătoarea pămîntului muncit. Pentru orice
luăm de la exploata.torul moşiei, trebuie să muncim, incit nu ne mai
rămîne timpul ca să lucrăm ogoarele noastre. Preţul muncii noastre
este acela pe care vrea să ni-l dea, nu acela care ni s-ar cuveni. Pînă şi
pentru o gîscă, de o avem, trebuie să plătim. Nu ne socoteşte munca,
dnd am sfîrşit-o. Cele mai de multe ori pentru praşilă, secere, coasă,
31 Arh. St. Buc„ Min. Int„ dos. 3524/1871.
40
Ibidem, dos. 12/1879. Munci şi tocmeli agricole.
41 Ibidem, Min. Int., dos. 12/1 pe 1879.
'42 Ibidem, dos. 309/1882, vol. II, f. 368.
GH. UNGUREANU
300
ne socoteşte tocmai în luna lui martie, cînd nu se mai poate măsura

a doua oară, fiindcă au pierit semnele hotarnice şi atuncea trebuia să
primim că am muncit atîta cit ni se impune. Asemenea cu banii pri-
miţi, ne spune că am primit mai mult decît noi ştim. Suntem veşnic·
nedreptăţiţi şi nu avem cui ne plînge. Toţi sînt cu ei şi nimenea cu noi.
Nu mai putem suferi, facă D-zeu ce-o vrea cu noi" 43 •
Lupta ţăranilor de pe moşia Flămînzi împotriva exploatatorilor.
Faţă de abuzurile nemărginite ale aparatului de stat la încasarea birului
f.i executarea corvezilor (havalele), faţă de exploatarea mereu crescîndă
a stăpînilor de moşii, ţăranii n-au stat „smeriţi. . . deprinzîndu-se să
trăiască fără a mai cunoaşte nădejdea într-un viitor mai bun" 44 • Ei au
luptat cu dîrzenie împotriva acestora şi de-a lungul anilor lupta lor a
îmbrăcat toate formele de rezistenţă împotriva clasei stăpînitoare şi a
statului feudal: nesupunerea la lucru, fuga şi răscoala 45 • Aceste forme.
de luptă ale ţărănimii împinse pînă la limita suferinţei şi răbdării le
~ăsim în documentele vremii, care ni le arată ca existente in toate
tinuturile Moldovei. Condicile vistieriei Moldovei din anul 174246 conţin
multe ştiri în legătură cu cele afirmate mai sus. Rapoartele din 1788
ale ispravnicului ţinutului Hirlău 47 către Divanul Moldovei ne dezvă
luiesc starea mai mult decit mizerabilă a ţărănimii. Din această cauză,
„puţin locuitori au mai rlmas, care de-a pururea stau gata numai să
fugi" 411 • Ispravnicul însuşi cere Divanului o uşurare a „havalelelor"
deoarece, afirmă el, „nici un om nu va rAmînea, apoi nu ştiu ce săvîr-
şire vom da poruncilor".
In anul 1800, „ţlranii sint foarte zurbuluiţi", arată vistieria, şi că
„pe luni ce trece mai indărătnici se fac" 49 •
In 1803 şi în anii următori, intre locuitori şi boieri sînt nenumărate
judeciţi pentru „lucrul boierescului" şi pentru desele asupriri. Ţăranii
încercau prin jalbe şi procese să-şi caute dreptate&0•
ln 1819, documentele ne arată o mare nelinişte printre ţărani; „zur-
balăcul" de la Iasi abia poate fi ,.infrinat". Porunca vistieriei din 15 iunie
1819, către isprăvnicia Dorohoi, ne dovedeşte clar că frămîntările ţără
neşti luaseră amploare 51 • Cartea căimăcămiei către ispravnicii ţinuturilor.
a N. V. Lovinescu, Tablouri deapre invoteltle şt muncile agricole, Bucu-.

reştl, 1908, f. 4.
„
Radu Rose t t I, Pdmlntul, adtenii şi at4pinii, Bucureşti 1907, p. 362.
• V a l e r i a n P o p o v i c i, Cauzele mişcdrtlor ţdrdneştt din Moldova oaltn-
dtte in rapoartele comi.!Hlor de anchetd din anii 1831-1833; în „Studii şi cerce-
tAri ştiinţifice", Acad. R.P.R. filiala laşi, a. V, nr. 3-4, p. 443.
• Acad. R.P.R.; Msse 237, f. 785, 786, 714, 771, 834, 740. 153, 967 etc.
f'I Arh. St. Buc.. Msse 1192, f. 28-70.
• Ibidem, f. 55.
• Arh. St. laşi, Doc. P. 505, nr. 94.
• Ibidem, Condica K 325 f. 295, K 371 f. 18 şi 8, 112, 1-19; k 326 f. 415; K.
374 f. 12; K. 375 f. 2 şi 4.
111 Ibidem, A. N. CXXVl/53. „1819 iunie 15. De la Visterie către cinstita
isprăvnicie a Dorohoiului. lară.fi şi acum prin cartea Visteriei se face cunoscut
că rii alcătuiţi supt chip de zurbalic a-au infrînat şi sA infrinează şi intru toate
urmează liniştea, iar D-voastră nu veţi conteni a publicarial în tot ţinutul linietea,
FRAMINT ARI TARANEŞTI PE MOŞIA FLAMIN ZI 301
tlin 23 iulie 181952 , ne arată greutăţile în care se zbătea ţărănimea, adică

„feliuri de împilări ale locuitorilor, a nevinovaţilor birnici ai satelor,
acelora ce poartă sarcinile ţării". Ţăranul birnic, „sdrobit sub povara
dărilor şi a havaielelor cerute de ocîrmuire, a exploatării pro-
prietarilor, a jafurilor celui de pe urmă slujbaş, se stîngea în mizerie,
lipsit de orice element de bună stare" 53 • în 1820, răzvrătirile ţăranilor
se ţin lanţ în toate ţinuturile. Fuga ţăranilor ia proporţii. Toate acestea
ni le arată clar ordinele vistieriei54 , care caută să stăvilească fuga, să
potolească „zurbalele".
In răscoalele ţărăneşti din 1831, care au cuprins majoritatea ţinu
turilor din Moldova, locuitorii satului Flămînzi se găsesc în fruntea lor
Ei nădăjduiau şi cugetau „a cîştiga slobozenie, pămînturi şi putere" 55 •
Sînt arestaţi în satul Flămînzi 9 oameni capi de răscoală, şi anume:
Gheorghe Antipa, Toader a lui Iordache, Neculai Grigoriu, Tanasă Şte
reagă, Ştefan Tipu, Vasile Mocanu, Ion sin Meligheiu, Petre Rotariu şi
Ştefan Nistor. Ei sînt eliberaţi abia la 28 ianuarie 1833, cu chezăşia
întregului sat56 • Pe cei arestaţi, un document din 1831 îi numeşte „cei
de frunte întîrtători" 57 •
După anul 1848, documentele vremii ne descoperă printre locuitorii
moşiei Flămînzi mişcări mai accentuate. De altfei, în toate ţinuturile se
constată multe „răzvrătiri" ţărăneşti 58 • Autorităţile superioare au de
furcă necontenit cu ţăranii „buntµşnici".
Răscoalele ţărăneşti din Galiţia, mişcarea revoluţionară din 1848
au avut răsunet în inimile ţ.ăranilor oprimaţi. La Cotnari, ţăranii sînt
denunţaţi că discută „tainic" răscoalele ţărăneşti din Galiţia59 •
Pe moşia Flămînzi, mulţi ţărani erau dintre cei fugiţi din alte părţi,
unde. nu putuseră suferi exploatarea. în majoritatea lor erau oameni
-care, neputînd răbda jugul exploatării în altă parte, se stabiliseră aici.
La începutul lunii aprilie anul 1849 50 , ţăranii de pe moşia Flă
mînzi, care la acea dată era arendată unui boier, aga Costandache
a întîmpina vorbele răsuflate ori în ce chip de vor fi şi avînd grijă pentru

liniştea lăcuitorilor întru toate fără să lăsaţi medean a sa abate cineva la scorni-
turi de vorbe răsuflate spre a da pricină de neodihnă lăcuitorilor".
52
Arh. St. laşi, A. N. CXXVI, nr. 54.
53 Radu Rosetti, Pentru ce s-au răsculat ţăranii, Bucureşti, 1907, p. 34.
Citat din Memoriile lui N. Suţu.
54 Arh. St. laşi, tr. 168, condica 6; V. Popov ici, op. cit., pp. 443-444; lndru-
tnător în Arhivele Statului Iaşi, Bucureşti, 1956, II pp. 8-9.
55
Ibidem, dos. lit. T, dos. 51, pp. 24-27.
56
Ibidem, tr. 554, op. 599, dos. 1139, f. 579, anexa.
57 Ibidem, f. 52.
58 V ale r ian Popov i ci, Dezvoltarea mişcării revoluţionare din Mol-
dova după evenimentele din martie 1848; în „Studii şi cercetări ştiinţifice" Acad.
R.P.R. filiala laşi, an._ V, 102 p. 467.
59 Arh. St. Iaşi, tr. 1312, dos. 1516. In Arhivele Statului laşi se găsesc multe
dosare întitulate: Răzvrătitori de prin sate sau Locuitorii satelor cu proprietari,

sau posesorii pentru asupriri.
60 Ibidem, tr. 1772, dos. 16363. Acta Costandache N eculau agă cu locuitorii
moşiilor Copalău şi Flămînzi, pentru nesupunere şi împotrivirea ce au arătat la

lucrarea boierescului şi altele, 1849, aprilie 12.
GH. UNGUREANU
302
Neculau, nu vor să mai iasă la lucru pe moşie. Siliţi de vechilul aren-.

daşului, ei vin în număr de 30, „in fruntea cărora se găsea un Andrei
Bălăneanu" şi arată răspicat vechilului că nu vor ieşi. A doua zi - 1
aprilie 1849 - un număr de 200 de locuitori „povăţuiţi de un Andrei
Mărciuc, s-au înfăţişat din nou la casa vechilului, toţi cu sape în mină,
unde, imputindu-i urmarea zilei trecute pentru că au voit a lua pe Andrei.
Bălăneanul supt arest, au început a rosti cu toţii într-un glas, că ei nu
vor mai ieşi la lucru ce li se însemna, adăogînd cu multă îndirjire şi
alte feliuri de obraznice zise''. Vechilul, neavind încotro, de frică, îi tri-
mite la arendaş, care era la curte la Flăminzi. Vătaful este alarmat de
faptul că ei pleacă spre Flăminzi „înarmaţi cu sape". Ei aveau „povaţă
de căpitenie tot pe acel Andrei Mărciuc, care acesta au figurat buntuitor
şi în vremea turburării făcute de către un Creangă 81 din Deleni", spune
raportul ispravnicului de Botoşani.
Ajunşi la curtea boiereasc.ă din Flămînzi, acolo îi aşteaptă, „după
înţelegerea avută", un număr de peste 300 de oameni din Flămînzi cu
care, unindu-se. au intrat în curte. Arendaşul, văzind atita lume şi „in-
ţelegind după adresa povăţuitorului Mărciuc că ei sint meniţi a săvîrşi.
vreo destrămare", i-a luat cu binele, spunindu-le că ei lucrează proprie-
tarului şi că el nu este decit un vechil şi dacă ei vor să lucreze, bine~
dacă nu, nu.
Documentul contemporan ne redă, citat în ghilimele, chiar vorbele:
pline de frică ale arendaşului din ziua de 7 aprilie 1849. Cu toate povă
ţuirile, ţăranii nu se lasă înduplecaţi. „Toate acestea au fost în zadar
- spune documentul - căci ei, după glasul căpităniei, au început cu hue~
a striga cA nu lucrează şi alte multe. Posesorul poruncind vechilului şi
altor slujbaşi de curte să prindă pe căpitenia ţăranilor şi să-l aresteze,
ţăranii au strigat ··noi nu-l dăm„ şi, sărind cu toţii şi inconjurînd pe
slujbaşi şi svirlind pe vătav jos, zdrobindu-l nu puţin cu călcăturile ce
i-au făcut in trecerea unui aşa norod peste el, iar pe Marciuc ridicîndu-1.
pe sus, s-au dus" 11:i.
Ispravnicul, care vine in goană la chemarea arendaşului, găseşte
iarăşi pe oameni adunaţi grămadă, şi la porunca ispravnicului ca sâ
meargă numai zece din ei să discute, locuitorii strigă: „Noi niciodată nu
ne-om depărta, ci unde o merge unul sau zece om merge cu toţii".
Ameninţind cu „oşteni ·• ispravnicul reuşeşte să prindă doi dintre capii
răsculaţilor şi-i duce in convoi la Botoşani. Prin mijloace viclene, aren-
daşul mai arestează încă patru oameni.
Isprăvnicia ţinutului dă tot concursul arendaşului, „înfrînind" pe
cei arestaţi in faţa celorlalţi. Unul dintre arestaţi cap de „bontuşnici''
cum il menţionează documentele - care din cauza bătăilor se îmbol-
năvise de „inflamaţie la creer", este cercetat de un „doftor"; după con~
sult doctorul susţine că 'Jmul suferă de o boală „pricinuită de neastîm-
părul ideilor".
61
Ioniţa Creangă, unul dintre capii mişcărilor ţărăneşti din 1831; era locuitor-
in satul Deleni, ţinutul Hirlău (vezi V a l e r i a n P o p o v i c i, op. cit.).
a Arh. St. laşi, tr. 1772, dos. 16363, t. 3.
FRAMINT ARI Ţ ARANEŞTI PE MOŞIA FLAMINZI
303
Andrei Mărciuc, „răzvrătitorul locuitorilor din Copălău şi Flămînzi",

este urmărit la Iaşi, unde a plecat după ce îndemnase şi ţăranii din alte
două sate să nu se supună la lucru. Indemnaţi de Mărciuc, ţăranii de pe
moşiile Lătîi şi Prăjăni nu s-au supus poruncii vătaf ului care le ceruse
să iasă la lucrul cartofilor. Pentru prinderea acestui răzvrătitor al locui-
torilor din satele de pe moşia Flămînzi i se dă şi „fiziognomia": „La
stat înait, părul capului cărunt, ochii tulburi, sprîncenele ochii negri,
la faţă smolit, uscăcios, nasul lungăreţ, gură rînjit, dinţi laţi, barba
rade, căruntă, 1:orbeşte tare răstit şi pe rusii. Portul sucman negru,
căciulă neagră, cit opinci şi izmene" 6 :1. Cîtă ură nutreau slujbaşii sta-
tului şi stăpînii de moşii împotriva acestor neînfricaţi luptători,
figuri de re\~oluţionari, cind îi descrie „la gură rînjit, ochii tulburi şi
vorbeşte tare răstit"!
Prins şi arestat la laşi, Mărciuc este predat isprăvniciei de Boto-
şani. care îl „înfrînează cu barbarie în faţa oamenilor spre pildă" şi U
dă în urmă drumul pe chezăşia satului.
Reclamaţiile făcute de arendaş ne arată că situaţia nu se schimbă
nici în anii următori; ţăranii stăruind în îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă se opun să dea arendaşului pe unii plugari ce urmau să fie plă
tiţi cu luna, conform învoielii impuse din anul 1840. O cercetare din
nou la fata locului, în septembrie 1851, făcută de o comisie alcătuită din
autorităţile botoşănene, constată că ţăranii din mai multe sate de pe
moşia Flămînzi se împotrivesc din nou la muncă 64 • Sînt prinşi cîţiva
„bontuşnici" de la care s-au dovedit că a pornit „răul" şi sînt „înfrînaţi
cu cîte 10 şi 15 lovituri". Comisia constată însă că arendaşul ar putea
să plătească mai bine lucrul cartofilor „cite trei lei de prăjină" şi ceea
ce li se cuvenea mai mult să le fie scăzut din datorie şi să li se recu-
noască lucrul făcut mai mult decit prevedea învoiala.
In faţa rezistenţei ţăranilor, arendaşul, pentru moment, a fost nevoit
să recunoască şi una dintre cererile locuitorilor. Dar promisiunile aren-
daşului rămîn doar promisiuni, dovadă că. locuitorii moşiei Flămînzi, în
anul 1853 65 , din nou nu vor să mai lucreze.
Prin contractul de arendă făcut la 1850 1r, arendaşul moşiei Flăminzi,
aga Costandache Neculau, îşi ia faţă de proprietar multe obligaţii pe
care trebuia să le execute pînă la terminarea contractului, în 1856.
Ceea ce aveau de suferit ţăranii de pe urma acestui exploatator ne-
milos aflăm dintr-o jalbă a lor din 1858. Iată ce spun ţăranii: „Ne-au
însărcinat cu boierescul peste Aşezămînt, apoi cu darea de bir nelegiuit,
cu zile de şosea nelegiuit, cu meletari asemenea şi alte beilicuri, pre-
63 Arh. ~t. Iaşi, tr. 1772, dos. 16363. f. 6.

64 Ibidem, f. 48 şi tr. 1649, op. 1881, dos. 92/1851. Neculau Costandache cu
locuitorii satului Flămînzi pentru nesupunerea în lucrul „boierescului".
65
Ibidem, tr. 1772, dos. 28'184. Acta Costandache N eculau agă cu fostul
posesor al moşiei Flămînzi pentru împotrivirea locuitorilor a face boierescu,
1853, martie 9.
66
Arh. St. Bucureşti, Min. Int., Moldova, dos. 453/1858, f. 92.
GH. UNGUREANU
304
cum plugăria nelegiuit, pe la Botoşani şi aiurea cu cărătură de fin,

lemne, popuşoi, făină, care nu le mai putem ţine minte şi pe vremi
grele şi pînă astăzi nici o punere la cale nu avem"67.
Locuitorii din Flăminzi cer să le fie primit măcar delegatul lor,
.. fiindcă - afirmă ei - noi suntem locuitori mulţi şi nu putem încăpea
în vreo casă unde să ne învrednicim a arăta obijduirile noastre". „Pose-
sorul - spun ţăranii - ia zăcelnici nu numai cîţi i să cuvin după aşeză
mint, ci aproape de îndoit, cu care parte din ei să scuteşte cu feciori,
şi noi sărăcimea purtăm greutăţile ţării în schinare. Apoi în osăbi de
zăcelnici mai are un mare număr de slugi, cum de pildă velniceri, haidăi,
ciobani, prisacari, şi alţii, de la care abia căpătăm dreapta capitaţie de
bir şi aceasta cu cit greu - iar celelalte havalele ce priveşte pe tot locui-
torul purtăm noi în schinare cum de pildă zile de şosea, bani de forspan,
cheltuelele zacazălor, care neîncetat au curs in satul nostru, fiind şi
descălicătoare in sat. Apoi cislele s-au făcut totdeauna după gustu boie-
rului, precum şi a privighetorului şi noi am dat cit ne-au cerut. Pri..:
vighetdrului n-am îndrăznit să ne jiluim, fiindcă erau una cu boierul şi
nu eram ascultaţi la jăluirile noastre".
Totdeauna am plătit - arată ţăranii - şi pînă la 24 lei capul, şi
după toate ja~urile acestea nu cunoaştem dacă s-au folosit măcar Cîr-
muirea cu ele sau daci nu, unde sînt asemenea bani?".
„Obştea satului Flămînzi". prin jalba ei, pune următoarea. în1lre-
bare11 Ministerului de Interne: „Pentru aceea ne rugăm dumneavoastră
ca să ne dei dezlegare mat auem vreo dreptate în lume ori ba? şi tot-
deauna a.şa avem să fim chinuiţi sau vom căpăta vreodată milă?". Ei
cer cu un ton ameninţător: „Să porunciţi a ne măsura ipămintul ce ni se
ruvine după aşezămint, căci nu avem pămintul drupă pont, din care unii
numai pinA la 70 sau 80 prăjini iar boierescul il lucrăm şi mai mult".
In continuare ţăranii arată că înainte boierescul era mai uşor, „iar acum
norodul cite zile intT-un an lucrăm tot boieresc, şi vară şi iarnă necon-
tenit, iar pentru noi lucrdm cite într-o zi pe furiş şi am rămas cu totul
sdr~". Jalba este iscălită de mai mul~ locuit.ari din Flăminzi, iar la
urmă, unul, Ioan Matei, scrie: „Eu Ioan Matei m-au luat cu sila, m-au
bdtut fiindcă am cărat făină la privighitor de la moară pe glod şi pentru
îndestulare am suferit 3 bătăi bune şi apoi am tăcut". Locuitorii anexează
la jalbă şi socote-c1.la „cislei satului Flămînzi, pe sfertul al 3-lea 1856",
din care se poate vedea clar cite trebuia să suporte ţăranul, pe lingă
obligaţiile faţă de stApînul moşiei. Un singur cap de familie trebuia să
plătească pe sfertul anului 9 lei şi 6 parale „cutia cu cheltuieli" dife-
rite ale satului.
Alte jalbe ale locuitorilor din Flămînzi arată mereu aceleaşi asu-
priri, fAră să obţină vreo ameliorare a situaţiei 1111 •
"' Arh. St. Buc., Min. lnt., Moldova, dos. 351/1857, f. 96.
• lhidem, f. 99.
• Ibidem, dos. 453/1858. ln jalbe, locuitorii arată că „vechilii posesorului"
au mers P'înă acolo că au luat de pe oameni sumanu sau catrinta.
FRAMINT ARI TARANEŞTI PE MOŞIA FLAMINZI
305
In timp ce ţăranii se zbăteau în cea mai cruntă mizerie, proprieta-

rul moşiei îşi înmulţea necontenit averea. Dintr-un inventar70 din 1858
al moşiei Flămînzi, spicuim cîteva date pentru a ilustra enorma dife-
renţă de trai între cei ce munceau şi mureau de foame şi cei ce nu
munceau şi dispuneau de averi enorme. Astfel la Flămînzi, Sturza fă
cuse una dintre cele mai mari grădini de flori din Moldova, cu sere
încălzite „cu canaluri", în care încăpeau 4 OOO de oale cu felurite plante
exotice; avea 867 de ciubere cu lămîi. La mese se mînca cu tacîmuri
de argint. In inventar sînt trecute 138 de bucăţi.
La Flămînzi era instalată una dintre cele mai mari velniţe din Mol-
dova. Lingă velniţă era o slădărie pentru fabricat bere. La velniţă se
îngrăşau pentru zalhana 250 de boi. Pe moşie avea 11 mori de apă, una
de vînt şi una cu cai, 6 rateşe cu dugheni, 8 crîşme, 14 coşare mari şi
altele. Curtea de la Flămînzi era deservită de multe slugi, care nu plă
teau bir şi nu făceau havaiele. Aceştia, în număr de 59, erau salariaţii
curţii boiereşti. Nemulţumirile oamenilor de pe moşie ne îndreptăţesc să
afirmăm că nu degeaba printre oamenii curţii se găseau şi „puşcaşi de
71
ogradă" • Boierimea obişnuia în trecut să-şi păzească averea acumulată
prin exploatare cu „puşcaşi", cei mai mulţi mercenari. Anul 1907 a
dovedit însă că aceste mijloace de apărare ale clasei stăpînitoare vor fi
zdrobite de ţărănimea răsculată.
Se apropia actul istoric al desfiinţării boierescului şi al împroprietă
ririi ţăranilor. La Botoşani, la 16 august 1864, se primea telegrama lui
Kogălniceanu prin care se arăta că „claca, monopolurile, dijma, carele
de lemne, podvezile, zilele de meremet, se desfiinţează de la sf. Gheorghe
1865, iar sătenii devin proprietari pe locurile ce li se cuvin după legile
in fiinţă" 72 •
Impotriva acestor reforme s-au ridicat marii proprietari de moşii,
arendaşii şi toţi cei interesaţi în exploatarea ţăranilor. Ei voiau să arate
cu orice preţ că agricultura va decădea şi că muncile agricole nu vor da
roade ca mai înainte.
Ţăranii de pe moşia Flămînzi au primit vestea împroprietăririi cu
multă bucurie. Pentru a scăpa şi de primarul abuziv, care lucra mină
în mină cu arendaşul moşiei, locuitorii din satul Flămînzi se împotrivesc
noilor alegeri comunale din 1864. Ei se adună în mare număr la primă
ria Flăminzi, în ziua de 16 august 1864, şi cer cu violenţă anularea ale-
gerilor. Autorităţile cer concursul armatei, „ca să păşească la moşia
Flăminzi, unde - spune documentul - au urmat mişcări neiertate îm-
potriva ordinelor legale". Este arestat chiar în localul hanului din Flă
mînzi şi „comisarul guvernului", omul trimis de Kogălniceanu pentru a
urmări pe teren aplicarea legii rurale şi pe care autorităţile învechite
şi înrăite îl arată ca: „deghizat în costumul cel mai ordinar al popu-
70 Arh. St. Buc., Min. Int., Moldova, dos. 456/1858.

11
Ibidem, dos. 3Şl/1858, f. 104 verso.
'r.I Arh. St. Botoşani, fond. Prefectura Botoşani, dos. 10/1864 Desfiinţarea
boierescului. ·
GH. UNGUREANU
306
larităţii,sta zvîrlit în mijlocul locuitorilor, incurajîndu-i împotriva ordi-

nelor date de guvern" 73•
O pornire a oamenilor din Flămînzi ca să meargă împreună cu alte
sate la 8 septembrie la Ruginoasa, să aducă mulţumiri lui Cuza V odă,
este zădărnicită de autorităţile din Botoşani sub cuvint că aceasta în·
seamnă „revoluţie şi bont" 74 •
De altfel legea rurală din august 1864 nu s-a aplicat corect ţăranilor
de pe moşia Flămînzi; s-au făcut abuzuri de tot felul. Pe lingă toate
acestea, seceta din anul 1665 aducea şi o mare lipsă de alimente, incit
rapoartele prefectului de Botoşani arată .,că starea materială a foştilor
clăcaşi este foarte deplorabilă, lipsiţi fiind de zilnica hrană, atît pentru
dînşii, cit şi pentru vitele lor" 75 • Alături de foamea care bintuia, stăteau
hambarele pline de grlne ale moşierilor, de unde ţăranii nu puteau ob-
ţine cerealele necesare decit cu obligaţii in muncă de cele mai multe
ori peste puterile lor.
Locuitorii din ambele sate de pe moşia Flăminzi se plîng, în mar-
tie 1866, „că se tărăgănează împroprietărirea lor, obligîndu-i să-şi stră
mute locuinţele". Locuitorii din Copălău se judecă pentru că li s-a dat
pămînt de calitate inferioară. Li se da pămînt la care nu puteau ajunge
decit peste păminturi boiereşti, fiind siliţi prin aceasta să intre în con-
flict cu proprietarul sau să plătească taxe 76 •
Pe moşia Flăminzi. arendaşul a făcut învoieli care denaturau legea
rurală. Aşa, de exemplu, s-au făcut învoieli privind pămînturile care
li se cuveneau ţăranilor. De asemenea, s-a început facerea de învoieli
privind suma datorată ca despăgubiri, cu toate că legea rurală era pre-
cisă in această privinţă. O telegramă a lui Kogălniceanu către prefectul
de Botoşani arată clar că .,proprietarii şi foştii clăcaşi nu se pot învoi
decit în privinţa pămintului ce ar voi să primească mai mult de la pro-
prietari".
Un exemplu de exploatare şi asuprire fără margini a ţăranilor de
pe moşia Flăminzi ni-l dă c1zul locuitorilor din cătunul Jirovlea, satul
CopălAu. Incă din 1859, ei sint siliţi de proprietari, prin arendaşii moşiei,
să se mute de pe locurile lor. Deoarece locuitorii se opuneau acestui
abuz, pentru a-i sili să se mute, arendaşul şi oamenii lui „au început
răzbunare cu noi" spune o jalbă a ţăranilor. Ţăranilor li se arau toate
locurile libere de imaş, li se impu.şcau găinile şi porcii care ieşeau pe
ogorul boieresc făcut pe fostul imaş al oamenilor, li se închideau vitele
"D Arh. St. Botoşani, fond Prefectura de judeţ dos. 173/1864.

"' Ibidem, dos. 10/1884, f. 90.
7r. Ibtdem, dos. 4'.f/1885. „De la topirea zăpezii şi pini acuma, districtul Bot.o·
şani a fost cu totul lipsit de ploi, incit slmănăturile de toamnă şi de primăvară
au perit" (f. 3),
11
Ibtdem, fondul Curtea de apel Iaşi, S. I., dos. 6930/1865. Dintr-o tabelă de
lmproprietArire din 1884 din plasa Coşule, jud. Botoşani, afllm că în satul Flă
mînzi au fost împroprietAriii 369 ţărani, din care abia ·11 „cu 4 boi", 114, cu „2
boi", iar restul de 244 „cu braţele"; ln Copallu 7 „cu 4 boi", 71 „cu 2 boi" fi
123 „cu braţele•. ln Uriceni trei locuit.ori „cu 4 boi", 57 „cu 2 boi" fi 183 „cu
braţele". (Arh. St. Bot.ofani, dos. 47 /1884, f. 259-260).
FRAMlNT ARI TARANEŞTJ PE MOŞIA FLAMINZI
307
la ocol; ţăranii erau bătuţi pentru toate acestea şi ei se plîng ar'ătîhd

că „aceste neomenoase schingiuiri ni-au adus în complectă ruină".
„Apoi, - spun locuitorii în jalba lor către Consiiiul de stat în 1866 -
după ce ne-am văzut liberi de clacă. <.>.m stat mai veseli în aşteptarea
împroprietăririlor noastre, dar ei ne-au întîrziat cu darea pămîntului, că
nu le avem nici pînă acum în stăpînire, şi îşi execută planul de a ne
lovi pe 80 şi mai bine de locuitori cu strămutarea" • 77
De la 1859 pînă la 1866, spun locuitorii „aceşti şapte ani trecuţi

pentru noi au fost un lanţ de chinuri, un struncen fără margini, o rui-
nare desăvîrşită şi o tristeţe nemărginită" 7 a.
In aceeaşi stare au rămas şi mai departe, deoarece procesul, ajuns
pină la Bucureşti, a fost pierdut. fotervenţiile lui P. Mavrogheni 79 , avo·
catul şi administratorul general al moşiilor lui Mihail Sturza, care era
şi ministru, au avut mai multă putere decît dreptatea locuitorilor.
In 1876, întregul domeniu Flămînzi este arendat din nou pe un ter-
men de 6 ani. Proprietarul, „principele Mihail Sturza", mări de data
aceasta preţul arenzii la suma enormă de 258 OOO lei pe an. Evident că
şi arendaşul, în anii posesiei moşiei, a căutat să scoată, pe lîngă suma
plătită ca arendă, şi un cîştig cit se putea mai mare. Pentru aceasta.
nici uscăturile din pădure şi spinii de pe moşie nu mai sînt lăsaţi
locuitorilor, ci totul era transformat în bani.
Contractul de arendă~ 0 oglindeşte în întregimea lui indiferenţa com-
pletă pentru locuitorii de pe marile domenii, ca şi cum ei nu ar fi exis-
tat acolo. Proprietarul moşiei, care locuia la Paris, nu găseşte necesar
să pună în tot cuprinsul contractului - care are mai bine de zece pagini
scrise mărunt - nici un cuvînt pentru cei care munceau şi-l îmbogăţeau.
Totul este prevăzut, pînă la cel mai mic amănunt, pi-ivind bunăstarea,
cîştigul şi îmbogăţirea fără margini a exploatatorilor.
Jandarmii rurali comiteau cele mai mari abuzuri faţă de săteni, în
zelul lor pentru a servi cît ma.i conştiincios pe exploatatori. Documen-
tele vremii sînt grăitoare în acest sens.
Un document din 1906 de pildă, ne arată toate abuzurile, crimele,
atrocităţile şi bestialităţile comise de jandarmii rurali cu ocazia mişcă··
rilor ţărăneşti ce au avut loc în satele Dracşanii şi Copălău de pe moşia
Flău!înzi. In acest document se spune că „jandarmii rurali s-au dezo-
norat singuri comiţînd atîtea delicte".
Tot în cursul anului 1906, locuitorii din multe sate din Botoşani
ameninţă cu răscoala.
In august 1906, Ministerul de Justiţie ordona procurorului general
din Iaşi să atragă atenţia procurorului de B0toşani, „ca în înţelegere cu
prefectul să fie luate măsurile cele mai riguroase pentru prevenirea
71 Arh. St. Iaşi; fond. Curtea de apel S. I., do~. 6930. 1li)ti": f. 1.
78 Ibidem, dos. 6930/1867. f. 22.
79
Ibidem, dos. 6930/1867, f. 139.
t1U Ibidem, doc. P. 497, nr. 95.
C:H. UNGUREANU
308
oricărei tulburări şi la cea dintii înfiinţare: şi neorinduială" să plece

imediat la faţa locului81 •
Administratorul financiar clin Botoşani raportează la 14 decembrie
1906 că: „cea mai mare parte dintre sătenii din acest judeţ sunt în plină
răscoală". Ţăranii din Flămînzi, Frumuşica, Rădeni, Coşula, Cristeşti
erau în plină revoltă şi „alungaseră pe toţi funcţionarii însărcinaţi cu
administrarea moşiilor ţinute în arendă" 82 • Cei din Flămînzi arătau că
li s-au ridicat preţurile de la 25-30 lei falcea, la 100-120 lei, şi că deşi
în anii buni recoltele se fac in abundenţă, totuşi de aceasta profită
numai proprietarii ori arendaşii, i::ltrucît sătenii plătesc aşa de scump
arenda pămîntului că de multe ori nu le rămîne nici pentru hrana lor.
ln ziua de 2 ianuarie 1907, .,un mare număr de ţărani au venit spre
reşedinţa judeţului. Autorităţile fiind avizate, sătenii au fost opriţi la
barieră şi numai unei delegaţiuni i s-a permis !ntrarea în oraş" - anunţă
ziarul „Opinia " 113 din laşi.
Promisiunile autorităţilor rE:spective, făcute ţăranilor în .sensul că
doleanţele lor vor fi satisfăcute, nu au fost respectate. Ţăranii de pe
moşia Flăminzi au pornit în februarie să-şi facă singuri dreptate. Admi-
nistratorul moşiei, Constantinescu, - adică administratorul arendaşulu:
Fischer, - le-a spus făţi$ că .,timpurile de promisiuni au trecut şi că
el ii sfătuieşte să se liniştea.~că dacă nu vreau să ajungă de a se hrăni
7 oameni la o singură capră".
Ţăranii n-au mai putut răbda insulta şi dispreţul făţiş al adminis-
tratorului care cu greu a scăpat din mîinile lor. A fost de ajuns acest
început, pentru ca de aci, ura adincă adunată în sufletele ţăranilor împo-
triva acelora care-i exploatau. ii asupreau şi-i dispreţuiau, să se reverse
năvalnic pe tot întinsul ţării în iureşul răscoalei din 1907.
11Arh. St. luşi; fond Parchetul g-ral al Curţii de apel Iaşi, dos. 10/1906.
Arh. St. Botoşani; fond. Prefectura jud. Botoşani, dos. 93/1906.
112
u Ziarul „Opinia", laşi, nr. 38, 3. I. 1907.
INCEPUTURILE MIŞCARII MUNCITOREŞTI DIN ARAD
de COVACH GEZA
După înfrîngerea revoluţiei din 1848, sub absolutismul austriac,

dezvoltarea industriei din Transilvania a fost mult frînată. Deşi iobăgia
a fost desfiinţată şi prin aceasta principalul obstacol din calea dezvol-
tării capitaliste a fost înlăturat, rămăşiţele f eudaie şi în special marea
proprietate funciară n-au fost lichidate, în consecinţă Transilvania a rămas
mult timp o regiune înapoiată din punct de vedere economic, dependentă
de Austria, lipsită de capital propriu. Chiar şi după pactul dualist din
1867, dezvoltarea industriei, şi îndeosebi a industriei grele, a avut loc
în condiţiile dependenţei faţă de capitalul austriac 1• Totuşi prin faimosul
pact dualist s-a rezolvat într-o oarecare măsură criza de credit şi de
capital în favoarea burgheziei maghiare, fapt care a accelerat dezvol-
tarea industriei şi formarea clasei muncitoare. Acest ritm de dezvol-
tare a fost însă întrerupt de criza economică din 1873 şi de depresiunea
care i-a urmat. După 1880 însă se poate înregistra o nouă înviorare în
dezvoltarea industriei transilvănene.
Paralel cu dezvoltarea industriei capitaliste creşte şi numărul prole-
tariatului. Viaţa grea a muncitorimii, lipsa legilor de ocrotire a muncij
au îndemnat pe muncitori de la bun început la crearea unor asociaţii
muncitoreşti şi la organizarea mişcărilor împotriva claselor dominante.
In cadrul acestor mişcări, în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea
Aradul a devenit un centru important.
Dezvoltarea industriei din Arad pînă la 1900. Oraşul Arad a fost
!ncă în prima jumătate a secolului al XIX-lea un important centru
meşteşugăresc. Pe lingă numărul ridicat al meşteşugarilor, prin apariţia
unor manufacturi şi prin descompunerea rapidă a breslelor, a crescut
numărul lucrătorilor din diverse ateliere meşteşugăreşti şi manufacturi.
Operaţiunile de credit erau însă foarte înapoiate şi greoaie. In oraşul
Arad prima bancă ia fiinţă în 1840 cu un capital iniţial de· 20 OOO flo-
rini. Inainte de 1848 numai industria forestieră înregistra o oarecare
dezvoltare. După înăbuşirea revoluţiei din 1848 producţia industrială
a rămas şi mai departe înapoi:ată bazîndu-se îndeosebi pe exploatarea
forestieră şi pe fierăriile din Sebiş şi Moneasa, care lucrau însă cu căr
bune artificial. Producţia acestor fierării era atît de primitivă încît fierul
1 L. V a j da, Transilvania în primii ani ai secolului al XX-lea. Studii şi

materiale de istorie modernă, vol. I. Bucureşti, 1957, pp. 285-287.
COVACH GezA
310
scos din minereu nu atingea nici măcar 30 %, iar fonta fabricată era de
slabă calitate 2 •
Compromisul dualist din 1867 a grăbit dezvoltarea capitalistă a ora-
şului Arad, totodată însă a asigurat şi mai departe burgheziei austriece
poziţia de monopol atit pe piaţa industrială cit şi în sfera creditului. ln
schimb moşierii maghiari şi-au asigurat poziţiile de monopol pe pieţele
de cereale din Austria. Aceste constatări ne dovedesc dezvoltarea unila-
terală a industriei din Arad. Nu este intimplător faptul că fabricile
înfiinţate în Arad reprezentau îndeosebi industria alimentară, respectiv
industria prelucrătoare a produselor agricole. In consecinţă, după 1867
în oraşul Arad au fost fondate o serie de mori, fabrici de spirt, ·de droj-
die şi scrobeală.
In anul 1868 se înfiinţează „Prima moară cu aburi şi Uzina de che-
restea S. A.", care avea un capital de 600 OOO florini. Această uzină
a lucrat pină la 1875 cu circa 200 muncitori3 • In urma crizei economice
din 1873 şi in urma concurenţei morii şi fabricii de spirt a fraţilor
Neumann. fondată în anul 1859, această societate ajunge în stare de
faliment şi e vindută cu 165 OOO florini. Societatea fu cumpărată de
.. Moara Szechenyi S. A.", ultima fiind înfiinţată în 1869 4• Morăritul s-a
dezvoltat şi în regiunea Arad 5 • ln afară de cele trei mori amintite, mai
iau naştere in oraşul Arad in perioada 1868-1873 patru fabrici de scro-
beală. dintre care cele mai mari sint: „Pannonia S. A." avind un capital
de 200 OOO florini, şi „Prima fa brică arădană de scrobeală", înfiinţată
în 1869, - de asemenea cu un capital de 200 OOO florini 6 •
ln perioada 1868-1890 in oraşul Arad s-a dezvoltat într-un ritm
extrem de accelerat industria spirtului. Astfel, după 1868 într-un scurt
timp au fost construite în 01 aşul Arad şase fabrici de spirt. Dintre
acestea cea mai mare a fost fabrica fraţilor Neumann, care avea o capa-
citate de producţie de 53 OOO hl pe an, şi prelucra circa 207 OOO q de cereale.
Fabrica Gutzjahr funcţiona cu o producţie anuală de 53 OOO hl de spirt,
fabrica Mittelmann cu o producţie anuală de 34 OOO hl de spirt, fabrica
Herrl din cartierul Gai cu o producţie anuală de 5 OOO hl de spirt,
fabrica Wellner-Szendrey cu o producţie anuală de 6 OOO hl de spirt,
iar Societatea Anonimă „Prima fabrică arădană" cu o capacitate de pro-
ducţie de 14 OOO hl pe an • Jn urma concurenţei şi a crizelor din indus-
7
tria spirtului. la 1890 au rămas doar trei fabrici în funcţie: fabrica

Mittelmann a fuzionat cu Gutzjahr, Fraţii Neumann au pus stăpinire
pe fabricile Herrl şi Weltner, iar mai tîrziu şi „Prima fabrică arădană"
Raportul Camerei de Comerţ şi Industrie din Arad pe anul 1878.
2
3
Ed vi I 11c s Las z 1 6, Az aradi kereskedelmi es iparkamara keriiletenek
kozaazdastigi lefrtisa. <Descrierea economică a ţinutului Camerei de Comerţ şi
Industrie din Arad), Arad, 1897, p. 137.
' Capitalul iniţial: 288 200 florini: Raportul Camerei de Comerţ şi Industrie
din Arad pe anul 1817.
5
Pînă la 1878 în regiune s-au întemeiat opt mori cu aburi, dintre care cea
mai mare se afla la Pecica. Raportul Camerei de Comerţ . . . pe anul 1878.
6 E d V i I 11 e s Las z 16, op. cit, p. 131.
7 Raportul Camerei de Comerţ . .. pe anul 1877.
lNCEPUTURILE MIŞCARII MUNCITOREŞTI DIN ARAD 311
a ajuns în proprietatea farniiliei Newnann. In 1894 fiind ruinată şi

fabrica Gutzjahr, aceasta a fost cumpărată de fraţii Neumann, a căror
fabrică funcţiona cu 900 cai putere8 •
Pe lingă morile şi fabricile de spirt amintite, au fost fondate şi alte
întreprinderi mai mici. Astfel în 1885 luă fiinţă fabrilca de materii explo-
zive, iar în 1880 o fabrică de sifon, mai multe gatere, fabrici de mobile
etc.
In acelaşi timp au cunoscut un deosebit avînt construcţiile de căi fe-
rate9. La sfir'şitul veacului al XIX-lea ia luat fiinţă „S. A. de Căi Ferate
Arad-Cenad", care la Arad şi-a amenajat un mare atelier.
In ultimul deceniu al secolului al XIX-lea industria arădană ia un
avînt mai mare. Construcţiile de căi ferate, sprijinirea de către stat a
industriei, lărgirea pieţei interne şi externe au contribuit la intensifi-
carea circulaţiei mărfurilor. In viaţa bancară are loc o concentrare mai
accentuată a capitalului. Ultimii ani ai secolului trecut marchează înce-
putul concentrării producţiei şi pătrunderii capitalului străin şi în Arad.
Capitalul străin îşi consolidează poziţiile în Arad pe două căi: atît pe
calea concentrării societăţilor pe acţiuni, cit şi prin înfiinţarea unor noi
întreprinderi. Capitalul străin - adus dinafara hotarelor Transilva-
niei -, la început era reprezentat mai cu seamă de cel austriac şi german.
Cea mai mare investire de capital austriac la Arad a avut loc în
1892, cind s-a înfiinţat fabrica de maşini şi vagoane „Weitzer Jânos".
Fabrica s-a fondat cu un capital iniţial de 1 200 OOO florini şi şi-a început
activitatea cu 400 muncitori. Această fabrică considerată drept bastionul
răsăritean al industriei metalurgice austriace, a luat, în urma construc-
ţiilor de căi ferate, un ritm de dezvoltare rapidă, astfel, incit după ciţiva
ani capitalul iniţial a fost ridicat la 6 milioane florini, iar numărul mun-
citorilor a atins cifra de 1 800 10 •
Incepînd din anii 1890, pe lingă capitalul austriac apare şi capitalul
german şi oel belgian. Acestea se infiltrează în primul rînd în întreprin-
derile chimice şi electrotehnice. Astfel trustul belgian din Bruxelles
„Societe Anonyme d'eclairage du Centre" sub denumirea „Compagne
d'Hongroise de Gas et Electricite" întemeiază o filială în Banat cu un
capital de 2 milioane florini. Aceeaşi societate încearcă pentru prima
dată în 1896 să construiască calea ferată electrică Podgoria. Capitalul
german întemeiază În anul 1899 „S. A. de Electricitate Arad" 11 •
Deşi pe la sfîrşitul secolului al XIX-lea apar fabrici metalurgice şi
chimice, industria uşoară rămîne dominantă în Arad. Dacă facem un
bilanţ al industrializării din Arad, găsim următoarea situaţie: în indus-
tria alimentară 9 întreprinderi, în industria lemnului 5 întreprinderi,
8 Raportul Camerei de Comerţ . .. pe anul 1894. Ed v i I 11 e s Las z 1 6, op cit„
pp. 136-137.
9 F o1 di T am as, A magyarorszcigi vasutepites a killfOldi nagytoke profit-
forrdsa. (Construcţiile de căi ferate din Ungaria ca surse ale profitului străin)
din volumul Tanulmcinyok a kapitalizmus tortenetehez Magyarorszcigon (Studii
privind istoria capitalismului în Ungaria), Budapest, 1956, pp. 106-138.
10 Rapoartele Camerei de Comerţ. . . pe anii 1892-1896.
11 Ibidem, pe anii 1892-1899.
COVACH Gl!ZA
312
in alte ramuri de industrie uşoară 5 intreprinderi; toate la un loc dis-

puneau de 2 073 cai putere, din care 1 625 cai putere aparţin industriei
alimentare. Industria metalurgică funcţiona cu 616 cai putere. Producţia
anuală in valori absolute, după ramuri industriale era următoarea: în
industria alimentară 6 500 OOO florini, în industria lemnului 185 OOO flo-
rini, în alte ramuri ale industriei uşoare 1 096 OOO florini iar în industria
de maşini 2 522 OOO florini 12 •
Formarea clasei muncitoare în ora5ul Arad. Dezvoltarea rapidă a
industriei care a avut loc la sfirşitul secolului al XIX-lea a avut drept
consecinţă formarea clasei muncitoare. Trebuie sublimat însă, că nucleul
clasei muncitoare era format de lucrătorii micilor ateliere meşteşugă
reşti, fapt care a avut o influenţă covirşitoare atit asupra componenţei
clasei muncitoare, cit şi asupra ideologiei primelor organizaţii munci-
toreşti. Lipsa intreprinderilor specifice industriei grele, preponderenţa
micilor ateliere pină in ultimele decenii al secolului trecut au constituit.
într-adevăr greutăti in închegarea proletariatului indust'rial. Formarea
clasei muncitoare in oraşul Arad a avut loc deci în cadrul unei insufi-
ciente dezvol•.\ri a industriei grele şi mai ales în cadrul dezvoltării
industriei uşoare şi a micii producţii meşteşugăreşti. Dacă în oraşul Arad
numărul muncitorilor din micile ateliere era ridicat, cu atit mai mult
se poate vorbi despre preponderenta absolută a micilor meseriaşi in
regiune, unde mişcarea muncitorească era reprezentată exclusiv de ei.
Astfel după datele statistice din 1890, din rindurile populaţiei rurale au
fost recenzate B 573 persoRne ca fAcind parte din categoria meseriaşilor,
dintre care 546 fauri, 239 rotari, 184 timplari, 226 zidari, 173 croitori
etc 13 • Majoritatea lor covirşitoare lucra fără mină de lucru plătită. Micii
meseriaşi au răspindit de la bun început in mişcarea muncitorească
ideologia mic-burgheză. La fel corporaţiile meşteşugăreşti, provenite din
vechile bresle, apărind in primul rind interesele patronilor, au influenţat
şi ele în sensul acesta mişcarea muncitorească. Numărul corporaţiilor
din Arad se ridic!:l intre 1883-1890 la 9, avind 599 membri14, iar în
regiune la 10 cu 722 membri. Astfel de corporaţii existau în comunele
Sebiş, Buteni, Chişineu, Pincota, Sintana, Pecica şi Ineu 16 • Deşi la sfir-
şitul secolului al XIX-lea, paralel cu dezvoltarea mai rapidă a industriei,
numărul meşteşugarilor scade 10 , procentajul celor angajaţi în micile
ateliere a rAmas încă destul dt> ridicat. Astfel un economist contem-
poran apreciază numărul calfelor din oraşul Arad la 1 620, iar numărul
ucenicilor la cca 1 400, dintre care 147 ucenici lucrau în lăcătuşăde-fie-
12Rapoartele Camerei de Comerţ ... pe anii 1892-1896.
l3Ed Vi 11 le s L â s zi 6, op. cit., pp. 97-98.
a Raportul Cam:rei de Comerţ . . . pe anul 1884.
11 Ibidem.
11
In oraşul Arad, în anul 1895 în cele 17 ramuri ale meseriilor existente
sint \inuti în evidentă doar 1 327 meseriaşi cu brevete. Cea mai mare scădere se
constată in ramura textilă, unde numărul meseriaşilor scade de la 1 600 Ia 419.
tn anul 1890 din cei 302 ţesători abia 134 mai lucrează, dar şi aceştia numai în
timpul iernii. tn regiune, în această perioadă numărul m~teşugarilor scade de la
4 220 la 3 93 J l vezi E d v i I 11 e s La s z l 6, op. cit. p. 96.).
313.
rane, 293 în zidărie, 288 în tîmplărie-rotărie şi 593 în confecţii';. Destul

de ridicat era şi numărul elevilor din şcolile de ucenici. În 1884 în
oraşul Arad au funcţionat 3 şcoli de ucenici cu 871 elevi, iar în comunele
Pecica, Pîncota, Sîntana, Chişineu şi Şiria funcţionau la fel cite un curs
ae duminică pentru ucenici 18 •
Prin înfiinţarea morilor, fabricilor de spirt, şi prin fondarea ma-
rilor întreprinderi în domeniul industriei uşoare, şi celei metalurgice
după 1890, apare şi proletariatul industrial, al cărui număr creşte într-un
ritm rapid. Astfel după datele Camerei de Comerţ, în anul 1877 in
fabricile de spirt au lucrat peste 700 de muncitori. După alte date ale
statisticilor contemporane, la sfîrşitul secolului trecut în industria uşoară
arădană au fost angajaţi 1195 muncitori, în alte ramuri ale industriej
uşoare 395 mun'Citori, iar în industria metalurgică 1 215 muncitori. Pe lingă
aceştia mai erau angajaţi mulţi muncitori sezonieri. Dezvoltarea rapidă a
proletariatului industrial se poate constata şi din anumite date compara-
tive. Astfel la fabrica de spirt a fraţilor Neumann numărul muncitorilor
între anii 1877-1895 s-a ridicat de la 350 la 745. O creştere şi mai rapidă
a numărului muncitorilor se poate observa la fabrica de maşini şi va-
goane, unde între 1892-1895 numărul lucrătorilor permanenţi s-a ridic2.t
de la 400 la 1 800 19 •
Deşi statisticile contemporane ne dau uneori date contradictorii,
nefăcînd deosebiri clare între industrie şi meserii, sau între muncitorii
industriali şi cei ce lucrează în diverse meserii şi mici ateliere, totuşi
proletarizarea accelerată a maselor de la sfîrşitul secolului trecut este
oglindită în mod concludent. Astfel cifrele recensămîntului din 1890 ne
indică în total 5 272 persoane, care lucrează în industrie şi meserii,
dintre care .numărul meseriaşilor se ridica la 1 985 20 • Această cifră repre-
zintă 16,69 % din totalul populaţiei Aradului. De altfel datele publicate
de Camera de Comerţ şi Industrie din Arad se apropie de datele citate,
după care în 1900 numărul total al muncitorilor permanenţi, angajaţi
în industria arădană se ridica deja la 3 261 persoane 21 •
Chiar şi datele globale ale recensămîntului din 1890 ne dovedesc
în mod limpede creşterea numerică a clasei muncitoare. Astfel faţă de
numărul absolut al populaţiei în comitatul Arad între 1870 şi 1890 pro-
centajul muncitorilor s-a ridicat de la 4,52 % la 5,42 %22 • Pe ramuri indus-
triale muncitorii sînt repartizaţi după cum urmează: în ramura textilă,
confecţii şi pielărie 41 %, in ramura alimentară 14 %, în industria lem-
nului 7 %, în construcţii 10 %, în ramura metalurgică 12 % şi în alte
ramuri 15,5% 23 •
„
„ •
17 E d v i I 11 e s L a
s z l 6, op. cit., p. 96.
18
Ra'J)ortul Camerei de Comerţ . .. pe anul 1884.
19
Ibidem, pe anii 1892-1896 .
.llJ e
Ed Vi I 11. s Las z 16, op. cit. p. 97.
21
Raportul Camerei de Comerţ . .. pe anul 1900.
22
Statisztikai Kozlemenyek, vol. 48. pp. 162/679.
23
e a
E d v i I 11 s L s z l 6, ·op. cit. pp. 89-90.
I .
COVACH GttA
314
O dată cu transformarea capitalistă a agriculturii şi în special cu

dezvoltarea rapidă a producţiei de mărfuri în cadrul proprietăţii fun-
ciare, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se formează şi prole-
tariatul agricol, al cărui număr creşte în mod accelerat îndeosebi către
sfirşitul acestui secol. Astfel în 1890 numărul argaţilor pe marile domenii
funciare şi gospodării chiabureşti din· regiunea Arad se ridica la 9 901,
ceea ce reprezintă 8,9 % din populaţia rurală. Dintre aceştia 1 311 trăiau
în plasa Arad, 1 511 în plasa Aletea, 2 024 în plasa Chişineu (domeniul
arhiducelui Iosif), 849 in plasa Pecica, 539 în plasa Radna, 545 în plasa
Ternova, 1 144 în plasa Ineu, 908 în plasa Şiria, 744 în plasa Sebiş şi
366 în plasa Hălmagiu 24 •
Din datele menţionate reiese clar, că în regiunea de şes, mai ales
pe marile domenii, era concentrat un număr mare de muncitori agricoli,
astfel incit în plăşile Chişineu, Aletea, Arad, Ineu procentul lor se ridica
la 11-12%. După 1890 numărul muncitorilor agricoli creşte şi mai mult.
Pe cind în 1890 la o sută de gospodării ţărăneşti reveneau 24,8 slugi
şi 71,6 muncitori agricoli sezonieri, în 1900 acest număr s-a ridicat la
28,2 (13,7% creştere), respectiv la 118,4 (65,3% creştere) 25 •
Aceste cifre nu ne redau însă cu fidelitate situaţia numerică a proleta-
riatului şi semiproletariatului agricol, deoarece ele nu cuprind pe ţăranii
săraci ce nu-şi puteau ciştiga existenţa din puţinul pămint ce-l posedau,
fiind siliţi să se angajeze ca muncitori sezonieri pe marile domenii, în
special in toiul muncilor de vară. Acest lucru este subliniat şi de Tapoar-
tele Camerei de Comerţ şi Industrie şi de unii statisticieni. Astfel eco-
nomistul Gaâl apreciază in 1890 numărul familiilor de ţărani săraci, care
îşi vind forţa de muncă pe timp limitat la 27 136, număr care pînă la
1900 creşte la 39 554 29 • Această cifră reprezintă peste o treime a ţără
nimii.
Intre anii 1870-1890 foarte mulţi ţărani, fiind lipsiţi de pămînt sufi-
cient, se angajau la construcţiile de căi ferate şi la muncile de canalizare
şi îndiguire. După încetarea acestor lucrări o parte a acestor ţărani săraci
nu se mai puteau reîntoarce la vetrele lor, îngroşînd astfel rindurile
şomerilor din industrie şi agricultură, fapt care a contribuit la scăderea
salariilor existente.
Condiţiile de trai şi de salarizare ale muncitorilor. Situaţia şi viaţa
muncitorilor industriali era extrem de grea. Nu exista nici o lege de
ocrotire a muncii. Durata zilei de muncă era stabilită în mod arbitrar
de către patroni. Astfel în fabricile de spirt ziua de muncă era pînă la
1900 de 12 ore27 • In celelalte fabrici şi uzine, îndeosebi în cele din re„
giune, muncitorii lucrau zilnic între 10 şi 15 ore. După datele din 1895,
în cele 36 fabrici şi uzine cercetate pe teritoriul Camerei de Comerţ ară-
Statisztikai Kozlemen11ek, voi. 48. pp. 162/679.

lM
Ibidem, voi. 27, p. 209.
25
21 G a a 1 J e n 6, Arad vcirmeQ11e es Arad BZ. kir. vciro• kOzga.zdascigt es k0z-
muvel6deri cillapotcinak lelrciaa (Descrierea economicA şi culturalA a oraşului
Arad), Arad, 1898, pp. 113-188.
rr Raportul Camerei de Comerţ . .• pe anul J878.
INCEPUTURILE MIŞCĂRII MUNCITOREŞTI DIN ARAD 315
'tlene, situaţia era următoarea: în 7 fabrici se lucra zilnic 10112 ore, în

2 fabrici 11 ore, în 8 fabrici 11 1/ 2 ore, în 11 întreprinderi 12 ore, în 3
.fabrici 121;2 ore, în 3 întreprinderi 13 1/ 2 ore; 14 ore într-o uzină şi 15
ore de asemenea într-o singură uzină. Duminica era zi lucrătoare.
Legea nu prevedea nici o restricţiune faţă de exploatarea copiilor
"Care erau angajaţi în întreprinderile industriale după împlinirea vîrstei
de 10 ani. După datele aceluiaşi economist Gaăl, copiii erau angajaţi cu
un salar redus faţă de cel al adulţilor deşi ziua de muncă era tot atît
de grea, oscilînd între 10-12 ore28 •
Condiţiile de salarizare ale muncitorilor erau de asemenea foarte
Tele. ln această privinţă datele sînt variate. Astfel în industria spirtului
muncitorii erau retribuiţi fie cu ziua, fie lunar. La fabrica de spirt a
fraţilor Neumann salariul pe zi varia între 0,50-1,50 florini, la fabrica
tle spirt Gutzjahr se aplica sistemul lunar, salariul oscilind între 14-22
florini 29 •
In fierăriile din Sebiş salariul era şi mai redus. Aici bărbaţii erau
:retribuiţi în genere cu 65 creiţari pe zi, femeile cu 32 creiţari, iar copiii
·-cu 15 erei ţari 30 •
ln industria lemnului muncitorii necalificaţi cîştigau circa 60-80
"ereiţari pe zi, salahorii 45-60 creiţari, iar muncitorii calificaţi 1-1,30
.florini pe zi31 •
La începutul ultimului deceniu al secolului trecut, datorită dezvol-
tării mişcării muncitoreşti şi luptelor curajoase duse de muncitorime,
.salariile au fost întrucîtva ridicate, mai ales la muncitorii calificaţi. In
1895 salariul muncitorilor calificaţi se ridica în general la 1,50-3 florini
pe zi, iar cel al muncitorilor necalificaţi era de 0,80-1,20 florini. In ace-
-laşi timp însă femeile ciştigau aproximativ 55 creiţari, iar copiii abia 25
creiţari pe zi. Ucenicii nu primeau nici o leafă 32 •
In fabrica de maşini şi vagoane „Weitzer Janos" muncitorii lucrau
in acord, obţinînd o salarizare de 10-25 florini pe săptămînă 33 •
De altfel nu era mai bună nici situaţia micilor meseriaşi. Un tînăr
'Salahor zidar cîştiga în 14 ore de muncă abia 20-50 creiţari, iar un zidar
iscusit 0,80-2,40 florini pe zi34 • Nu trebuie uitat însă faptul, că zidăritul
aparţinea ramurii meseriilor bine plătite. Dogarii, care aveau asociaţia cea
mai bine organizată, primeau un salariu de 1, 75-3 florini pe zi 35 , pielarii
între 50-90 creiţari pe zi, fierarii între 0,75-1 florin.
Muncitorii locuiau în. colibe şi bordeie întunecoase şi nesănătoase,
pentru care sacrificau totuşi 114 sau chiar 1/3 din cîştigul lor. însăşi Ca-
mera de Comerţ şi de Industrie din Arad, organul tutelar al tuturor între-
28 Raportul Camerei de Comerţ ... pe anul 1878.
29 Ibidem, pe anul 1884.
:io Ibidem, pe anul 1880.
31
E dv i I 11 e s La s z l 6, op. cit. p. 162.
32 Ibidem, p. 108.
33 Ibidem, p. 111.
;Joi Ibidem, p. 126.
J5 Rapoartele Camerei de Comerţ.. . din anii 1884-1888.
COVACH GSZA
316
prinderilor, a insistat de mai multe ori în rapoartele sale asupra necesi..,..

tăţii construirii locuinţelor muncitoreşti.
Dacă în urma primelor manifestări solidare, muncitorimea orăşe-
nească a reuşit totuşi să obţină unele îmbunătăţiri privind ziua de muncă
şi condiţiile de salarizare, chiar înainte de 1890, nu putem constata_
acelaşi lucru şi la proletariatul agricol. După terminarea muncilor de
canalizare şi scăderea ritmului în construcţiile căilor ferate, şomajul în
agricultură a crescut, ceea ce a dus la micşorarea retribuţiei zilnice.
Totodată marile domenii bazate pe producţia de cereale şi pe creşterea
vitelor, angajau în majoritatea cazurilor numai muncitori sezonieri:
mulţi dintr-aceştia erau plătiţi în natură şi în bani. Astfel, secerătorii
primeau 1;16-1, 12 din recoltă315 •
Timpul de muncă al muncitorilor agricoli nu era de loc limitat; e]
depindea de anotimpul respectiv. De obicei timpul de muncă se socotea
de la revărsatul zorilor pină la lăsatul serii (15-16 ore pe zi); cu ocazia
treieratului se muncea însă şi în timpul serii sau nopţii. Moşierii şi
arendaşii foloseau pentru muncile mai uşoare de preferinţă femei sau
copii, care erau plătiţi mai slab decit bărbaţii. Astfel media generală
a cîştigului pe zi era la bărbaţi 5Y creiţari, la femei 41 creiţari şi la
copii 23 creiţari 37 • ln timpul iernii însă şi ciştigul bărbaţilor scădea sub-
40 creiţari.
Condiţiile de locuit şi de igienă ale muncitorilor agricoli erau şi mai
grele, decît ale lucrătorilor din industrie.
Primele organizaţii muncitoreşti din Arad. Descompunerea rapidl
a breslelor şi creşterea numerică a clasei muncitoare au dus la trezirea
conştiinţei de clasă a muncitorimii. Muncitorimea industrială precum şi
cea din micile ateliere şi-a dat seama că corporaţiile meşteşugăreşti nu
sint de loc chemate de a reprezenta interesele vitale ale muncitorilor.
Ei au înţeles că aceste corporaţii, fiind moştenitoarele tradiţiilor vechilor
bresle. nu sînt capabile să apere nici interesele micilor meseriaşi. Mun-
citorimea căuta deci să creeze asociaţii proprii. Primele asociaţii mun-
citoreşti din Arad au avut un caracter cultural, de autoeducare şi auto~
ajutorare 38 • O astfel de asociaţie a fost „Asociaţia Generală a Munci-
torilor", infiinţată la 20 august 1870 după modelul celei din Timişoara
şi îndrumată de Carol Farkas 39 • Organizatorul asociaţiei din Arad a fost
însă un tipograf, Carol Fiertinger, care participase şi la organizarea
asociaţiei muncitoreşti din Budapesta'°. Adunarea de constituire a trecut
pe ordinea de zi patru puncte: 1) prezentarea şi acceptarea statutului,
2) darea de seamă a Comisiei provizorii, 3) alegerea unei comisii de revi-
311Rapoartele Camerei de Comerţ ... pe anii 1881-1885, 1887-1889 şi 1889-1895.
n Ibidem, pe anii 1884-1889. ,
• V. A. V arg a, Contribuţii la istoria mişcdrii muncitoreşti din Transilvania
la sfirşitul secolului al XIX-lea, „Studii", 3/1959. pp. 25-52.
311 Franz Li e b hard, Die Anfange der Temesvarer Arbeiterbewegung im
Zeitraum 1868-1871. Neue Literatur. 1957/1. pp. 110-134.
40
A. E g Y ed, Asociaţiile muncitoreşti din Transilvania între 1868-1872. „Studii'~
6/1956, pp. 32-39.
317
'Zie, 4) alegerea Comitetului de conducere. Analizînd componenţa aso-

ciaţiei arădene se poate constata, că majoritatea membrilor ei erau mun-
citori din micile ateliere: pantofari, dulgheri, tipografi, croitori etc. Tre-
buie relevat însă faptul că această asociaţie a cuprins muncitorii fără
deosebire de naţionalitate: preşedintele, un dulgher romîn, Măcean
Gheorghe, vicepreşedinţii - un pantofar, Andrei Valenta şi amintitul
tipograf Carol Fiertinger etc. Membrii asociaţiei plăteau o cotizaţie lu-
nară de 20 de creiţari • 41
Cu toate că Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad a avut un

vădit caracter de _clasă, ea a fost mult influenţată de concepţiile lassal-
liene. Totodată ea se ocupa cu lămurirea politică şi cu rezolvarea pro-
blemelor economice ale membrilor. Linia generală a acestei asociaţii
precum şi caracterul ei internaţionalist dovedeşte că asupra activităţii
sale a avut o influenţă. destul de puternică şi Internaţionala I. De altfel
asociaţia arădană care era numită de către Ministerul de Interne „club
politic secret" a fost o organizaţie care s-a rupt de principiile „colabo-
rării cu burghezia liberală" şi în care muncitorimea era educată în spi-
ritul luptei de clasă42 •
Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad a activat pînă la înce-
putul anului 1872, cînd în urma prigoanei poliţieneşti a fost dizolvată.
In timpul activităţii sale asociaţia a ţinut adunări în mod regulat, unde
au fost citite dările de seamă, au fost primiţi noi membri şi unde s-au
ţinut şi comunicări. Pentru sporirea fondului material şi pentru cultu-
ralizarea muncitorilor au fost ţinute serate, conferinţe, asociaţia dispu-
nînd şi de o bibliotecă. Astfel în cadrul acestor conferinţe s-a vorbit
despre emanciparea femeilor 43 , despre situaţia internaţională a munci-
torilor etc. 44 • Asociaţia avea o disciplină severă, membrii care nu-şi achi-
tau cotizaţia timp mai îndelungat fiind excluşi din asociaţie 45 •
Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad a pus un mare accent
pe ajutorarea celor bolnavi. Astfel la 18 septembrie 1870 a fost organi-
zată „Secţia de ajutorare a bolnavilor şi a celor accidentaţi", în care au
fost primite şţ femeile, ca membri. In această secţie erau Teprezentate
diferite profesii. Membru al acestei secţii putea fi orice persoană „indi-
f erent de rang, religie, naţionalitate sau sex, care şi-a îndeplinit obli-
gaţiile faţă de asociaţie". Secţia de autoajutorare avea medici şi medica-
mente puse la dispoziţia muncitorilor46 ~
La 5 ianuarie 1872 s-a încercat o reorganizare a asociaţiei înfiin-
ţîndu-se secţii după criteriul profesional. Astfel au fost organizate şapte
secţii profesionale pentru: zidari, tîmplari, lăcătuşi, dulgheri, croitori,
dogari şi pantofari. Pe baza noului statut, adoptat cu ocazia acestei
adunări, cotizaţia lunară a fost fixată la 40 creiţari, iar taxa de înscriere
41
„Alfold", 6 iulie 1870.
42 A. E g y ed, op. cit. p. 39.
43 „Alfold", 8. ian. 1871.
44 Ibidem, 4. febr. 1871 şi 7. iunie 1871.
45 Ibidem, 21 sept. 1870.
46
A. E g y e d, op. cit., p. 40.
:ns COVACH GttA
la un florin. Membrii asociaţiei primeau în caz de boală un ajutor -lunar-

de 5 florini, iar în caz de deces se plătea rudelor 30 florini ajutor 47 •
Deşi în 1872 Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad a fost.
dizolvată, influenţa ei asupra muncitorimii n-a rămas fără rezultate.
Asociaţia arădană n-a fost o organizaţie marxistă, dar prin trezirea con-
ştiinţei de clasă ea a îndemnat pe muncitori la organizarea diferitelor
asociaţii de ajutor de boală şi a diferitelor asociaţii profesionale. Astfel
tipografii îşi organizaseră în 1871 asociaţia lor profesională, care în 1873'
s-a lărgit prin crearea unei asociaţii de ajutor de boală 48 • In anii urmă
tori au luat fiinţă în oraşul Arad şi alte asociaţii de autoajutorare. De-
pildă Asociaţia de autoajutorare a dogarilor a activat pînă la 1878, cînd a
fost reorganizată. Membrii asociaţiei plăteau cite 9 creiţari pe săptămînă,
iar în caz de boală primeau un ajutor de cite 55 creiţari pe zi. Asociaţia
avea 40 de membri 49• ln anul 1886 frizerii şi-au organizat asociaţia lor
de ajutorare a bolnavilor50 •
In urma înfiinţării marilor fabrici a început să se organizeze şi mun·
citorimea industrială. In anul 1879 muncitorii de la fabrica de spirt a.
Fraţilor Neumann au reuşit să creeze asociaţia lor de autoajutorare, pentru.
care plăteau 1 % din salariu51 • Pînă la 1888 muncitorii au organizat în
şapte fabrici asociaţii pentru autoajutorare, plătind 1-2% din salariu
pentru casa de ajutor 5:.!. ;
Deşi în perioada 1872-1890 accentul în cadrul mişcării muncitoreşti
s-a pus pe crearea asociaţiilor de autoajutorare şi a organizaţiilor pro-
fesionale, perioada amintită se caracterizează şi prin întărirea luptei
împotriva influenţei burgheze şi a concepţiilor lassalliene. In primul
rind trebuie luat în considerare faptul, că prin dezvoltarea rapidă a in-
dustriei s-au produs mari schimbări în componenţa muncitorimii. Prin
creşterea numerică a muncitorimii industriale se creează în sinul clasei
muncitoare atit conştiinţa de clasă, cit şi spiritul revoluţionar. Aceste
tendinţe se remarcă şi la „Congresul internaţionalist muncitoresc" de la
Budapesta, ţinut la 21aprilie1878. La acest congres, care a avut drept ur--
mare înfiinţarea „Partidului nealegătorilor" au luat parte şi delegaţii mun-
citorilor din Arad. Acest partid a fost înlocuit doi ani mai tirziu cu o
formă de organizare politică superioară, cu „Partidul general muncito-
resc" care avea un program mai înaintat şi cuprindea şi unele obiective
cu caracter socialist 53 • La congresul de constituire din 1880, precum şi
la congresele din 1881 şi 1887 au luat parte şi reprezentanţii muncito-
rilor arădeni. Deşi în programul acestui nou partid muncitoresc au fost
înlăturate în mare parte concepţiile lassalliene, totuşi influenţa unor
idei greşite, oportuniste se mai resimţea. Astfel, limitarea la formele
41
„Alfold", 5 ian. 1872.
41 V. A. V arg a, op. cit. p. 49.
48 Raportul Camerei de Comerţ... pe anul 1879.
1111 V. A. V arg a_, op. cit„ p. 49.
51 Raportul Camerei de Comerţ ... pe anul 1879.
ID Ed V l I 11 e s Las z l 6, op. cit. p. 163.
63 V. A. V arg a, op. cit. p. 63.
lNCEPUTURILE MIS~ARII MUNCITOREŞTI DIN ARAD
3~9
legale de acţiune, părerea că e datoria statului burghez de a se îngriji

de bunăstarea clasei muncitoare, neglijarea educării politice a maselor
etc. erau urmări ale atitudinii oportuniste a micilor meseriaşi ruinaţi
şi intraţi în mişcarea muncitorească. Se înţelege deci că lupta între
marxişti şi oportunişti nu a încetat nici după 1880.
Dezvoltarea industriei arădene şi închegarea prolet.ariatului indus-
trial au asigurat totuşi şi în oraşul Arad o bază de masă pentru răspîndirea
ideilor marxiste şi a spiritului luptei de clasă. Unul dintre propagatorii
ideilor luptei de clasă a fost muncitorul Ludov_ic Schrodt, fiul unui
pantofar sărac, refugiat din Germania.
In urma răspîndirii ideilor revoluţionare, muncitorii din Arad caută
noi forme de luptă pentru îmbunătăţirea vieţii lor. Incepînd cu anul
1885, muncitorii organiz3.ţi după criterii profesionale trec la o serie de
acţiuni greviste. Astfel în luna mai 1885 muncitorii tîmplari au de-
clarat o grevă, care a durat cinci zile. Greviştii au cerut ca ziua de
muncă să fie scăzută la 10 ore, duminica să fie declarată zi de repaus,
iar salariile lor să fie ridicate cu 30 %54 • Ziarele muncitoreşti contempo-
rane au publicat ştiri despre mersul grevei, făcînd apel către tîmplarii
din alte localităţi, ca în timpul grevei să ocolească oraşul Arad. Ne-
fiind însă suficient organizată, greva a fost înăbuşi tă.
Dezvoltarea mişcării muncitoreşti din oraşul Arad ne dovedeşte
într-adevăr răspîndirea tot mai largă a ideilor marxiste, a spiritului
revoluţionar. Muncitorimii îi lipsea însă o îndrumare ideologică fermă,
care i-a fost apoi acordată de Internaţionala a II-a, întemeiată în 1889 la
Paris şi condusă de Friedrich Engels.
Formarea Secţiei Partidului Social-Democrat la Arad. Ecoul Inter-
naţionalei a II-a a pătruns şi în Transilvania. Proletariatul a recunoscut
uriaşa însemnătate a Internaţionalei a II-a şi unii reprezentanţi ai
muncitorimii şi-au exprimat nemulţumirea faţă de „Partidul general
muncitoresc" 55 • Astfel muncitorii· din Oradea au salutat într-o scrisoare
Internaţionala a II-a, cerind sprijinul ei pentru crearea unui partid
muncitoresc. Muncitorii din Arad şi-au însuşit de asemenea linia şi
rezoluţiile congresului de la Paris al Internaţionalei a II-a, printre
care se afla şi hotărî.rea de a sărbători ziua de 1 Mai, ca zi a luptei
şi a solidarităţii internaţionale a. clasei muncitoare. Reprezentanţii clar-
văzători ai muncitorimii arădene au înţeles că prima necesitate pentru
crearea unui partid social-democrat marxist, este mobilizarea maselor
şi trezirea conştiinţei lor de clasă. Sărbătorirea zilei de 1 Mai era un
bun prilej pentru afirmarea solidarităţii muncitorimii.
Gazeta burgheză „Alfold" (Cîmpia) redactată în oraşul Arad, în
numărul său din 26 aprilie 1890, a alarmat opinia publică burgheză
despre pregătirile muncitorilor arădeni de a proclama grevă pentru ziua
M „Alfold", 8 mai şi 11 mai 1885.

65 S. Vi n c z e Edi t h, A Magyarorsztigi szocitildemokrata part megalakultisa
es tevekenysege. (Formarea şi activitatea Partidului Social-democrat din Ungaria),
Szâzadok, 1-:2/1~5~. P. 127.
COVACH Gl!ZA
320
de 1 mai55 • După ştirile gazetei, muncitorii timplari au făcut propa-

ganda cea mai mare în acest sens.
In ziua de 28 aprilie 1890, conducătorii diferitelor asociaţii cultu-
rale muncitoreşti din Arad au ţinut o şedinţă organizatorică privind
sărbătorirea zilei de 1 Mai. Şedinţa care a avut loc într-un restaurant,
a fost condusă de muncitorii Ludovic Schrodt şi Ioan Horvăth. ln cadrul
şedinţei s-au dezbătut hotărîrile Internaţionalei a II-a, respectîndu-se
următoarea ordine de zi: 1. Situaţia muncitorimii în general. 2. Re-
paosul de muncă în zilele de duminică. 3. Manifestările cu ocazia zilei
de 1 Mai şi revendicarea zilei de muncă de 8 ore. 4. Diverse5;. Cu
ocazia dezbaterii acestor probleme, muncitorii au hotărît în unani-
mitate să declare grevă pentru ziua de 1 Mai, proclamînd această zi ca
sărbătoare oficială a tuturor muncitorilor din Arad. S-a hotărît de ase-
menea oa în dimineaţa zilei de 1 Mai muncitorii mobilizaţi din toate
ramurile industriei şi meseriilor, cu steaguri albe şi cu fanfară, să iasă
în pădurea Ciala din hotarul oraşului pentru a ţine acolo o adunare
solemnăş 8 •
ln cadrul aceleiaşi şedinţe din 28 aprilie 1890, muncitorii arădeni
au mai hotărit să înainteze ministerului un memoriu în vederea apro-
bării unor legi privind protecţia muncii.
Tipografii arădeni au ţinut şi ei o şedinţă pentru a organiza cit
mai bine sărbătorirea zilei de l Mai.
Conducerea oportunistă a .. Asociaţiei generale pentru autoajutorare",
speriindu-se de progresul revoluţionar ce a cuprins întreaga muncito-
rime, a hotărît să ţină o adunare, cu scopul de a indemna la cumpătare
pe cei „revoluţionari". Trebuie remarcat, că şedinţa Asociaţiei generale
pentru autoajutorare a f·Jst sprijinită şi de poliţie. Cu toate eforturile
conducerii asociaţiei. din 700 mt>mbri numai 85 au luat parte la această
adunare, astfel că după statut adunarea nici nu putea fi considerată
legală. Un muncitor, luind cuvintul şi semnalind acest fapt, a fost în-
trerupt de comisarul de politie care a intervenit pentru a lua apărarea
conducerii. Şedinţa a adoptat în aceste condiţii hotăriri potrivnice in-
tereselor muncitoreşti, mărginindu-se mai cu seamă la linguşiri adresate
forurilor oficialese.
Hotlririle Asociaţiei generale n-au avut nici un efect asupra mun-
citorilor arădeni. In schimb ecoul şedinţei muncitorilor revoluţionari
a produs mare încordare în rindurile autorităţilor, care s-au grăbit să
interzică orice manifestare în ziua de 1 Mai80 •
Comitetul de organizare a sărbătoririi zilei de 1 Mai a fost alcă
tuit din muncitori de toate naţionalităţile81 • La şedinţa de organizare au
111 „Allold", 26. apr. 1890.
n Ibidem, 2'1. apr. 1890.
11 Ziarull „Arad es Videke'", numărul din 29. apr. 1890.
• „Alfold", 30. apr. 1890.
m „Anld es Videke", 29. apr. 1890.
11 ln lista comitetului se gAsesc următoarele nume: Bernath Laszlo, Nicolae
Bogdan, Engels Mihail, Andreas Fischer, Victor Hingler, Horvath J&nos, Janko
321
participat şi unii elevi ai preparandiei romîne din Arad. Un preparan-

dist romîn a fost chiar şi arestat de poliţie, deoarece a rostit un dis-
curs „instigator" 02 •
Cu toată intervenţia poliţiei şi a Asociaţiei generale pentru auto-
ajutorare, în ziua de 1 Mai 1890 muncitorii arădeni au declarat grevă
şi s-au adunat în faţa restaurantului „Boul Roşu". Poliţia a împrăştiat
însă cu forţa pe muncitorii adunaţi. Unii dintre ei au ocolit străzile în-
conjurate de poliţişti, şi circa 900 de muncitori s-au dus în pădurea
Ciala, unde a avut loc un miting. În cadrul acestui miting mai mulţi
muncitori au rostit cuvîntări, după care cei adunaţi au cîntat „mar-
seilleza muncitorească". A urmat apoi dezbaterea deschisă a hotărîrilor
Congresului Internaţionalei a II-a de la Paris. Cu ocazia acestor dez-
bateri cei prezenţi au votat în unanimitate o rezoluţie compusă din
nouă puncte, cerînd legiferarea şi dezbaterea în parlamentul ungar a
legilor pentru „ocrotirea muncii".
„Luînd în considerare că producţia capitalistă domină toate ţările
din lume cu o dezvoltare rapidă şi fiind convinşi că sistemul de pro-
ducţie capitalist înseamnă exploatarea crescîndă a clasei muncitoare
de către clasa dominantă şi că această exploata·re, devenind cu fie-
care zi mai intensivă, aduce cu sine asuprirea politică şi degenerarea
fizică şi morală a clasei muncitoare; pentru aceasta sarcina şi datoria
clasei muncitoare din toate părţile este să lupte cu toate mijloacele
ce-i stau la dispoziţie contra acestei organizări sociale, care depravează
şi ameninţă dezvoltarea liberă a omenirii", se poate citi în rezoluţia
care a fost înaintată parlamentului ungar la 10 noiembrie 189063 •
în continuare, proletariatul arădan cere ca ziua de muncă să nu
depăşească 8 ore pentru muncitorii din orice ţară; să fie interzisă anga-
jarea copiilor sub 14 ani, iar celor între 14-18 ani să li se fixeze ziua
de muncă la 6 ore; munca de noapte să fie aplicată numai în ramurile
de producţie, în care caracterul muncii o impune; femeile să nu fie
angajate în ramurile de muncă care dăunează sănătăţii lor; în fiecare
săptămînă muncitorii să aibă 36 ore pauză fără întrerupere; se cere de
asemenea ocrotirea muncii; instaurarea sistemului de control din partea
statului asupra fabricilor, şi angajarea inspectorilor de muncă din partea
statului, dintre care jumătate să fie aleşi de muncitori; „sistemul
Truck" 64 să fie abrogat, femeile să fie egale în drepturi cu bărbaţii.
Rezoluţia muncitorilor arădeni mai cerea ca toate aceste preve-
deri şi legi să fie asigurate prin convenţii internaţionale. in ultimul
J6zsef, Peter Kintzig, Markovits M6r, Mora Matei, Ştefan Renner, Anton Pech,
Pavel Minea, Ludovic Schrodt, Johann Stamberger.
62 „Alfold", 30 apr. 1890.
63 A magyar munkasmozgalom tărtenetenek valogatott dokumentumai (Docu·
mente alese privind mişcarea muncitorească ungară), vol. II, pp. 29-31.
64 Sistem în care muncitorii sînt plătiţi cu bonuri în loc de bani, cu care
nu pot cumpăra decît în magazinele proprietarului.
COVACH Gi:ZA
322
punct al rezoluţiei se revendica şi libertatea totală a organizaţiilor şi

adunărilor muncitoreşti • 65
Mitingul din 1 Mai a avut o influenţă puternică asupra muncito-

rilor din Arad. Nucleul marxist al mişcării muncitoreşti din Arad a luat
în mîinile sale iniţiativa, irisistînd pentru înfiinţarea secţiei Partidului
social-demecrat de tip marxist. Acest lucru a devenit posibil după con-
gresul de constituire a acestui partid, ţinut la Budapesta în zilele 7-B
decembrie 1890.
Cu ocazia dezbaterilor de la congresul din Budapesta, delegatul
arădan Schrodt Ludovic, luind cuvintul, a arătat pe scurt trecutul miş
cării muncitoreşti din Arad precum şi prigoana poliţiei împotriva mun-
citorimii, relevînd succesul şi marea influenţă a mitingului organizat
la Arad în ziua de 1 Mai 1890. Intimpinat cu ovaţii de ceilalţi repre-
zentanţi, delegatul arădan a anunţat, că muncitorii din Arad vor în-
fiinţa un „cerc muncitoresc". „Pornind de la mişcările din 1 Mai, mun-
citorii au hotărit să înfiinţeze un cerc muncitoresc, dar guvernul n-a
aprobat statutul; ne-a luat dreptul nostru de a ne uni, ca celelalte
partide, cel liberal, cel opoziţionist moderat, sau cel independent. Noi
muncitorii arădeni am hotărit totuşi să ne constituim ca partid social-
democrat, a declarat delegatul arădan, subliniind în continuare succesul
obţinut în înfiinţarea diferitelor organizaţii sindicale. Astfel a arătat de-
legatul arădan - „muncitorii au reuşit să formeze cercurile tîmplarilor
şi pantofarilor, care şi-au întocmit statutele lor, ţinind şi şedinţe re-
gulate"68. '
In privinţa legiferării protecţiei muncii, în cadrul congresului de
la Budapesta, au fost aprobate aceleaşi puncte ce fuseseră dezbătute cu
ocazia zilei de 1 Mai la Arad, şi înaintate parlamentului ungar' 7 •
Delegaţii arădeni in frunte cu numitul Schrodt au propus ca vii-
torul congres al Partidului Social-Democrat din Ungaria să fie ţinut în
provincie, pentru ca munca de agitaţie să fie mai susţinută în acea re-
giunet11. Propunerea lui Schrodt a fost acceptată cu unele modificări,
firă însă să se fixeze in prealabil localitatea respectivă.
Delegaţia arădană intorcindu-se acasă de la congres, a convocat '1
şedinţă a muncitorimii pentru ziua de 29 martie 1891, care a avut loc
la restaurantul „Boul Roşu". La şedinţă au participat diferiţi reprezen-
tanţi ai întreprinderilor mari din oraş, muncitori din micile ateliere, ca
şi mici meseriaşi etc. Cu această ocazie s-au dezbătut sarcinile P.S.D.
şi apoi s-a ales comitetul de conducere al secţiei locale de partid. In
comitetul de conducere au fost aleşi 40 de membri de diferite naţio
nalităţi89.
e A maouar munk41mozaalom tortenetenek vă!oaatott dokumentumai, vol. Il

pp. 30-31.
• Ibidem, p. 38.
„ Ibidem, pp. 50-51.
• Ibidem, p. 71.
111
Ibidem, p. 282.
INCEPUTURILE MIŞCARII MUNCITOREŞTI DI~-i ARAD
323
Luptele muncitorilor din Arad sub conducerea Partidului Social-

Democrat. Secţia arădană a Partidului Social-Democrat a recunoscut
însemnătatea muncii de agitaţie. Cunoscînd urmările negative ale idei-
lor oportuniste, ce erau susţinute de aripa de dreapta a mişcării munci-
toreşti, noul comitet, în frunte cu muncitorii înaintaţi, urmărea ca
printr-o agitaţie vie şi continuă să dea o răspîndire cit mai largă idei-
lor socialiste atît în rîndurile muncitorilor orăşeni, cit şi în rîndurile
proletariatului agricol, al cărui număr în localităţile Semlac, Pecica,
Nădlac, Chişineu, Şiria etc. era destul de ridicat. Pentru aceasta s-a
hotărît să se organizeze in ziua de 1 Mai manifestări atît în oraş cit
şi în comunele unde se găsesc muncitori agricoli în mase compacte.
După formarea secţiei de partid din Arad mai mulţi membri au mers
pe teren, în comunele vecine, ducind o vie muncă de agitaţie pentru
organizarea manifestărilor închinate zilei de 1 Mai7°.
Secţia Partidului Social-Democrat din Arad nu s-a mulţumit cu
primele măsuri luate. Recunoscînd de la început folosul şi importanţa
uriaşă a presei, aceasta a reuşit - pe baza unor fonduri strînse de la
muncitori - să editeze un ziar propriu cu titlul „Kăzj6let" (Bunăstarea
publică). Primul număr al ziarului a apărut la 18 aprilie 1891. Prin
presă şi prin agitaţie verbală secţia de partid din Arad a mobilizat
masele pentru a participa în număr cit mai mare la serbările ce aveau
să aibă loc în ziua de 1 Mai. Bazîndu-se pe hotărîrile luate la 9 martie,
secţia de partid a înaintat în 22 aprilie o cerere către organele poliţie
neşti, cerind să li se permită sărbătorirea zilei de 1 Mai în pădurea
Ciala. Prefectul poliţiei din Arad nu a aprobat cererea. ·
Deşi poliţia a luat măsuri drastice, muncitorii s-au adunat totuşi
în ziua de 1 Mai 1891 în mase compacte în parcul central al oraşului.
Poliţia, mobilizată, a împrăştiat pe muncitorii adunaţi; aceştia, formînd
însă mici grupuri, s-au dus la Aradul Nou cu scopul de a ţine o adunare
deschisă. Acolo li s-au alăturat mulţi muncitori agricoli. Imediat însă,
după deschiderea adunării, au a:părut detaşamentele poliţiei, care au
împrăştiat cu forţa mulţimea adunatăî 1 •
Munca de organizare şi agitaţia orală şi prin presă au avut succese
şi în comunele comitatului Arad. Astfel în întreaga plasă Aletea (în
jurul comunei Socodor), în zilele de după 1 Mai agitaţia localnicilor a
luat proporţii tot mai mari. La Aletea de pildă, a avut loc o manifes-
taţie importantă, iar în intregul comitat situaţia era atît de încordată,
încît regimentele 23, 27, 37, şi 101 din Arad, precum şi regimentul 84
din Timişoara erau în stare de alarmă; soldaţilor li s-au distribuit cite
100 de cartuşe 72 • Frămîntări asemănătoare au avut loc şi în comitatul
Cenad.
70 Dr. Gabon a B e 1 a, A magyarorsztigi agrtirmunktismozgalom tortenete,
1890-1900. (Istoria mişcărilor agrare din Ungaria), Budapest, f. a. p. 4.
71 „AilfOld", 2. mai 1891.
72
S i m o n Peter, A sztizadfordul6 foldmunktis es szegenyparaszt mozgalma.
1891-1907. (Mişcările ţăranilor săraci şi ale proletariatului agricol din perioada
1890-1907), Budapesta, 1954, pp. 40-45.
COVACH GlOZA
324
In rindurile · ţărănimii sărace şi ale proletariatului agricol a avut o

mare influenţă şi ziarul muncitoresc „Kozj6let". In toate părţile unde
ajungeau exemplarele acestui ziar, muncitorii şi ţăranii le transmiteau
de la om la om sau le citeau în grupuri. Zi de zi soseau la redacţie
scrisori in care ţăranii îşi manifestau bucuria de a fi găsit în acest
ziar un prieten, care să le susţină cauza lc,r dreaptă. In scrisorile lor,
muncitorii agricoli şi ţăranii săraci şi-au descris necazurile, au arătat
cum mulţi moşieri - aflind că unii dintre ei sint membri ai cercurilor
socialiste - le-au desfăcut contractele, arendînd lotul lor acelor ţărani
care nu făceau parte din nici un cerc socialist' 3 • „Mulţi ţărani - care
probabil în viaţa lor nu ieşiseră din comunele lor natale - au pornit la
Arad, numai pentru a-şi manifesta simpatia în numele lor şi a celor
rămaşi acasă şi pentru a aduce salutul lor in faţa redacţiei ziarului
„Kozj6let ·· 1 scria un Sociolog contemporan74 •
Secţia de partid din Arad a ţinut o strinsă legătură şi cu cercurile
socialiste din Oroshaza şi Bekescsaba. După aprecierile ziarelor contem-
porane, chiar revolta singeroasă din Batonea (comună din R. P. Ungară,
in parte locuită de romini), ce a avut loc în ziua de 21 iunie 1891, ar
fi fost organizată de social-democraţii arădeni şi de cei din Oroshaza76•
Revolta din Batonea a fost condusă de fapt de doi muncitori agricoli
romini din Nădlac: Dumitru Păcuraru şi Arcadie Soldan76 • După unele
presupuneri social-democraţii din Arad vroiau să organizeze fi greva
7
generală a secerătorilor; • Greva însă n-a avut loc, deoarece oportu-
niştii din sinul partidului nu au fost de acord cu organizarea ei, dez-
binind astfel unitatea partidului. Totuşi in unele localităţi au avut loc
mişcări ţărăneşti mai mici, ca de pildă la Turnu, unde au fost trimişi
jandarmi pentru înăbuşirea lor. O stare de nelinişte s-a semnalat şi la
Şeitin ~. In general, se poate constata că ziarul muncitoresc arădan a
7
avut o influenţă mobilizatoare asupra ţărănimii din comitatele Arad,

Bichis, Cenad şi Timiş, mfluenţă subliniată şi de gazetele burgheze
contempon.ne:~. Datorită succeselor obţinute, autorităţile au început
prigoana impotri\'a social-democraţilor arădeni. Astfel în vara anului
1891 ziarul „Kozjolet·· a fost interzis, iar membrii redacţiei, sub acu-
zaţia de a fi făcut „agitaţie socialistă", au fost arestaţi 80 •
Presa burgheză arădană şi in special ziarul „Alfold" 1 au lansat un
atac inverşunat impotriva mişcării socialiste. Drept răspuns socialiştii
;:i Dr. G a bonu B e I a, op. cir., pp. 4-5, citează din ziarul „Kozj61et" 18-25.
apr. 1891.
1
• Ibidem.
75
„Alfold", 23, 24, 25, 26 iunie 1891.
'lti S i m o n Pe te r, op. cit. pp. 48-51.
n Gabon a B e I a, op. cit., pp. 16-17.
711
S i m o n Peter, op. cit., p. 59.
711
Dornei· Ego n, AradkOrnyeki parasztmozgalmak (Mişcări ţărăneşti din
jurul Aradului); ziarul „Voros Lobog6" Arad. 21. ian. 1956
111
Gabon a Bela, op. cit., pp. 16-17„ ·
lNCEPUTURILE MIŞCARII MUNCITOREŞTI DIN ARAD
325
din Arad au umplut oraşul cu afişe, în care au demascat rolul anti-

popular al presei burgheze81 . ·
In lupta dusă împotriva răspîndirii ideilor socialiste, organele ofi-
ciale au atras şi pe patronii întreprinderilor, îndemnîndu-i să concedieze
pe muncitorii care sprijină politica Partidului Social-Democrat. Astfel
mulţi muncitori au rămas şomeri iar poliţia i-a silit pînă la urmă să
părăsească oraşul 82 .
Teroarea poliţiei nu era în stare însă să stăvilească răspîndirea
ideilor socialiste. Insăşi Camera de Comerţ şi Industrie din Arad con-
sidera situaţia drept insuportabilă din cauza răspîndirii ideilor socia-
liste83. Secţia de partid a reuşit să organizeze în această perioadă sin-
dicate bazate pe principiile luptei de clasă. în rîndurile ţărănimii, în tot
timpul verii anului 1891, au avut loc greve şi alte manifestări. în luna
iunie în comuna Pecica muncitorii agricoli s-au răsculat împotriva mo-
şierului; la Semlac 150 de argaţi au declarat grevă, revendicînd majo-
rarea salariilor, iar la Nădlac, Cladova, Miniş au avut loc mişcări susţi
nute84.
Munca de agitaţie a secretariatului P.S.D. - secţia Arad- a continuat
in tot cursul anului 1891, cu toate că unii conducători oportunişti din
Budapesta căutau să frîneze dezvoltarea mişcărilor ţărăneşti. Această
atitudine este oglindită şi de raportul Partidului Social-Democrat din
Ungaria trimis la Congresul Internaţionalei a II-a de la Bruxelles, în
care se aminteşte de altfel şi de activitatea gazetei muncitoreşti din
Arad85 •
Prestigiul social-democraţilor a fost ridicat şi datorită faptului că
în ziua de 19 iulie 1891, ca rezultat al luptelor duse de muncitori,
duminica a fost declarată zi de odihnă 86 .
Munca organizaţiei de partid din Arad, în rîndurile ţărănimii nu
a încetat nici în anul următor. Deşi în alte regiuni din Cîmpia Tisei
domnea o relativă linişte, ţărănimea din jurul oraşului, in preajma
zilei de 1 Mai 1892 a început să se frămînte din nou. Organizaţia de
partid din Arad, trăgînd învăţămintele necesare din rolul mobilizator al
primelor două serbări de 1 Mai, a făcut pregătiri şi mai temeinice în
acest an. Primind vestea despre aceste pregătiri, poliţia şi jandarmeria
au luat măsuri de siguranţă: cu săptămîni înainte au fost interzise
orice fel de manifestaţii cu ocazia zilei de 1 Mai 87 •
Cu cîteva zile înainte de marea sărbătoare internaţională a clasei
muncitoare, organizaţia de partid a trimis manifeste şi ziare muncito-
reşti în toate cartierele oraşului, precum şi în comunele Livada, Ziman-
81 „Alfold", 1 apr. 1892, 2 mai 1892.

82
Ibidem, 4 iulie 1891.
113
Raportul Camerei de Comerţ. . . pe anul 1892.
84
D o r n e r E g o n, op. cit.
115
A magyar munkasmozgalom tărtenetenek ralogatott dokumentumai, voi.
II, pp. 124-125.
86
„AJfold", 21 iunie 1891. - „Araci es Videke", 21 iunie 1891.
87 Ibidem, 22 apr. 1892, 25 apr. 1892.
COVACH GEZA
326
dul Nou, şi Zimandcuz, unde existau cercuri socialiste destul de bine

organizate88 • Pe lingă presă s-a făcut şi propagandă orală.
Ziua de 1 Mai 1892 a căzut duminică; cu acest prilej în parcul
orăşenesc s-au întrunit muncitorii în număr mult mai mare decît în
anii precedenţi. In acelaşi timp la marginea Aradului s-au adunat în
grupuri compacte, zilieri, slugi şi alte categorii de muncitori agricoli
în faţa cărora delegaţii partidului au rostit discursuri înflăcărătoare89 •
După terminarea discursurilor peste 300 de muncitori, sub îndrumarea
organizaţiei de partid, s-au dus la Zimandcuz, unde, mobilizînd ţără
nimea din localitate, precum şi din comunele vecine, au încercat să
organizeze o manifestaţie. Autorităţile, luind cunoştinţă despre planul
muncitorilor, au luat de îndată măsuri, raportînd evenimentele viceco-
mitelui şi cerind trimiterea unui detaşament de soldaţi pentru întă-
1·irea jandarmeriei90 • Dintr-un alt raport reiese, că mitingul planificat
la Zimandcuz a fost împiedicat, conducătorii fiind arestaţi 91 •
Organele oficiale au socotit periculoasă şi adunarea muncitorilor
agricoli din hotarul Aradului, deoarece o mare parte dintre ei lucrau
pe latifundiile arhiducelui Iosef de Habsburg şi ale grofului Zselenszky;
ac~t fapt explică zelul deosebit al autorităţilor. Astfel jandarmeria
mobilizată, in frunte cu solgăbirăul Ortutay, a ieşit în hotarul oraşului,
cu scopul de a împrăştia muncitorii agricoli întruniţi. Mulţimea însă
nu voia să se împrăştie, mulţi strigind că „pe latifundiile arhiducelui şi gro-
fului fierul este mult mai preţuit, decit omul!" 11 • • • Nu sîntem dispuşi să
îndurăm şi pe mai departe viaţa noastră de mizerie, căci ispravnicii ne
oferă 30 de creiţari pentru o zi de muncă, pe _cind o majă de griu costa
11 florini" strigau ţăranii. Jandarmii s-au pregătit să tragă în mulţime,
însă în ultima clipă muncitorii agricoli s-au retras în ordine. Mulţi
dintre conducătorii manifestaţiei au fost totuşi arestaţi. Din cauza
agitaţiei generale din comitatul Arad, garnizoanele se aflau în stare
de alarmă, fiind pregătite pentru a executa ordinele de reprimare a
112
oricăror mişcări • Oraşul Pecica era cuprins de o agitaţie atît de mare,
incit jandarmeria a fost incapabilă să menţină ordinea93 •
Mişcarea socialistă se dezvolta în continuare, ciştigind în intensi-
tate. In anul 1893 secţia de partid din Arad a reuşiţ să scoată o nouă
gazetă muncitorească sub titlul „A munka ore" (Străjerul muncii).
Noul organ de presă a apărut în ianuarie 1893 şi, ca şi predecesorul său,
a contribuit. cu succes la intensificarea muncii organizatorice şi a
propagării ideilor socialiste.
Pentru organizarea demonstraţiilor de 1 Mai, in anul 1893, secre-
tariatul P.S.D., secţia Arad, a luat contact cu muncitorii din noua fabrici
• Simon Peter, op. cit., p. 55.
III „Arad es Videke··. 3 mai 1892.
1111
Arh. St. Arad. Actele administrative ale Comitatului Arad, 3378/1900 şi
9.025 1. mai 1892.
111 Ibidem, 9.025,'1892 şi 9115/1892.
111 „Arad es Videke·. 1 mai 1892, 2 mai 1892, 3 m~i 1892, - vezi şi s Im o n
P e t e r, op. cit., p. 55.
111 D ti r n e r E g o n, op cit., p. 84.
INCEPUTURILE MIŞCARll MUNCITOREŞTI DIN ARAD
327
de maşini şi vagoane, înfiinţată în 1892, reuşind să atragă majoritatea

lor la luptă activă împotriva patronilor. Astfel în dimineaţa zilei de
1 Mai sute de muncitori s-au adunat în apropierea fabricii, proclamînd
grevă pentru ziua de 1 Mai. După aceea muncitorii au defilat în co-
ţoane strînse, trecînd prin faţa fabricii de maşini şi vagoane şi a ate-
lierelor societăţii de cale ferată Arad-Cenad, unde noi grupuri de mun-
citori li s-au alăturat. Coloanele compacte ale muncitorilor s-au în-
dreptat apoi spre marginea cartierului Micălaca, revendicînd pe drum
prin lozinci ziua de muncă de 8 ore şi votul universal, urmînd a defila
apoi şi în centrul oraşului.
Abia a început însă defilarea coloanelor muncitoreşti, şi detaşa
mentele poliţiei au şi apărut blocînd calea înspre oraş. Muncitorii, văzînd
cordonul bine întărit al poliţiştilor, s-au împrăştiat şi l-au ocolit, ajun-
gînd în parcul orăşenesc, locul fixat în prealabil pentru mitingul festiv.
Poliţia s-a ţinut pas cu pas în urma muncitorilor. După sosirea mun-
citorilor în parc, muncitorul Ioan Borza de la fabrica de maşini şi
vagoane a început să rostească discursul solemn. Imediat a intervenit
însă poliţia, arestîndu-1. Această acţiunE: provocatoare a poliţiei a prici-
nuit revolta maselor adunate. „Nu-l lăsăm! Să-l eliberăm!" - strigau
muncitorii din toate părţile. După o scurtă ciocnire cu poliţia ei au
reuşit să-l elibereze pe Ioan Borza, continuînd mitingul. Poliţia a cerut
între timp ajutoare. Noul detaşament .al poliţiei fu condus la ~aţa locu-
lui direct de către comisar, care a intervenit în mod brutal, reuşind
să împrăştie cu forţa pe muncitorii adunaţi. Totuşi vreo 200 de per-
soane s-au întrunit din nou discutînd măsurile ce urmau a fi luate
după cele întîmplate şi citind cu voce tare articolele din ziarul munci-
toresc arădan 94 •
Presa burgheză din Arad a comentat în mod diferit cele întîmplate
în ziua de 1 Mai; unii ziarişti au cerut represalii brutale95 , iar alţii au
considerat acţiunea muncitorilor ca un „lucru naiv şi nevinovat" 96 •
Cu o zi înainte de 1 Mai 1893 au izbucnit mişcări şi în comuna
Moneasa, unde 120 de ţărani au ocupat cu forţa şantierul de cale fe-
rată, care fusese instalat pe păşunea comunală 97 •
între anii 1891-93, datorită muncii organizatorice a secţiei de partid
din Arad, s-a dezvoltat şi mişcarea sindicală. Pînă la 1894 au fost în-
fiinţate următoarele sindicate pe r·amuri profesionale: ale tîmplarilor,
croitorilor, pantofarilor, dogarilor, perierilor 98 • Cu doi ani mai tîrziu
s-a format şi sindicatul metalurgiştilor 99 • Secţia de partid a avut o in-
fluenţă covîrşitoare şi asupra muncitorilor de la fabricile de spirt, de
94 „Arad es Videke", 1 mai 1892, 2 mai 1892.

95 „Alfold", 3 mai 1893.
96
„Arad es Videke", 2 mai 1893.
rn D o r n e r E g o n, op. cit.
98
A magyar munkasmozgalom tărtenetenek valogatott dokumentumai, vol.
n. p. 195.
99
V. A. V arg a, op. cit., p. 38.
COVACH Gl:ZA
328
la fabrica de vagoane, atelierele căilor ferate şi tîmplăria Mihalik-

Czeiler.
Cu tot avintul mişcării muncitoreşti din Arad, coeziunea dintre
muncitori nu era încă suficient de sudată, în rîndurile lor existînd atît
elemente „moderate cit şi radicale" 100• Totuşi spiritul combativ al ac-
ţiunilor din Arad, precum şi strînsa legătură a secţiei de partid cu ţără
nimea muncitoare şi cu păturile muncitoare de diferite naţionalităţi au
asigurat victoria teoriilor marxi~te. Astfel în 1893 Aradul împreună cu
Timişoara au devenit centrul aripii radicale din sinul Partidului Social-
Democrat din Ungaria.
Congresul din Arad. Mişcările ţărăneşti din 1891 au inspăimîntat
pe moşieri; ei au învinuit dE> cele intîmplate pe vechii conducători ai
mişcării muncitoreşti. Conducătorii oportunişti concentraţi în jurul ca-
selor de autoajutorare au luat o atitudine servilă faţă de J?uvern, fapt
pentru care au fost indepărtati de la conducerea partidului1°1• Oportu-
niştii însă nu s-au retras de bunăvoie şi nu s-au împăcat cu noua si-
tuaţie. După contraatacul burgheziei şi al moşierimii din 1892, care au
intensificat măsurile împotriva mişcărilor tărăneşti, oportunistii au gă
sit prilej favorabil să recucerească poziţiile lor pierdute. Prin dife-
rite maşinaţiuni si calomnii ei au reuşit să excludă din conducerea
partidului pe Paul En~elmann şi adepţii săi. care au reprezentat linia
marxistA 102• Aripa radicală nu s-a lăsat însli bătută, ci imediat după
excludere a editat un nou ziar de partid. Deoarece raportul adresat
Congresului Internaţionalei a II-a din 12-19 august 1893 n-a avut
succes din cauza oportunismului social-democraţilor austriaci 103 • această
aripă s-a retras în părţile b"ănătene. unde şi-a concentrat activitatea în
jurul organizatiilor de partid din Timişoara. Lugoj, Novisad etc.
Elementele înaintate ale Partidului Social-Democrat au ţinut o
conferintă la 11 iunir 1893 în oraşul Timisoara 104 • Ziarul arlidan „A
munkR ore" în numerele t::ale din 17 iunie si 1 iulie 1893 publică repor-
taje d<.>taliate despre activitate» conferinţei de la Timişoara, care s-a
ocupat în special cu lărgirea agitaţiei şi alte probleme organizatorice.
Din rubricile ziarului cunoa5tem de asemenea raportul organizaţiei
timi~orenc>. în care a fost analizată dezvoltarea mişcării muncitoresti
din Timisoara. Raportul organizaţiei din Timişoara a fost urmat de
raportul delegatului arădan.
Tn cadrul problemelor organizatorice, timişorenii doreau ca orga-
nizaţia din Arad c;ă le fie subordonată, dar pe baza propunerilor dele-
1111 A. V a r g a, op. dt., p. 38.

101
A magyar munkdsmozgalom tărtenetenek i•tilogatott dokumentumai vol.
II, p. 128.
1112 S. V I n c z e Edit h, op. cit., pp. 139-140.
103
A magyar munk4smozgalom tărtenetenek valogatott dokumentumat,
vol.
II. p. 201.
IDI Ziarul „A munka 6re" numerele din 17 iunie, 1 iulie 1893. Microfilm.
Colecţia Institutului de Istorie a Partidului, Cluj.
INCEPUTURILE MIŞCĂRII MUNCITOREŞTI DIN ARAD
329
gaţilor arădeni, s-a hotărît ca în oraşul Arad să se păstreze secţia in-

dependentă pentru conducerea mişcărilor ţărăneşti din Cimpia Tisei.
Conferinţa de la Timişoara a luat iniţiativa convocării unui con-
gres socialist la Arad în vederea soluţionării divergenţelor. Această ho-
tărîre semnificativă a fost publicată de ziarul „A munka ore" în 2
decembrie 1893. în acelaşi număr ziarul arădan a lansat un atac îm-
potriva organului de presă al budapestanilor, invitînd totodată toate
organizaţiile de partid din ţară să ia parte la congresul din Arad 105 •
Acest congres s-a întrunit la 13 ianuarie 1894. Au luat parte 43
delegaţi din 12 oraşe, dintre care Arad, Timişoara, Lugoj, Caransebeş,
N ovisad, Seghedin etc.
Cu toate divergenţele existente între cele două grupuri: opo:t;"tuniştii
de la Budapesta, concentraţi în jurul ziarului „Nepszava" (Glasul Po-
porului) şi „Arbeiter Wochen-Chronik" (Cronica săptărnînală munci-
torească) şi radicalii întruniţi la Arad, concentraţi în jurul ziarelor
,,Munkâs" (Muncitorul) din Budapesta, „Volkswille" (Voinţa poporului)
din Timişoara şi „A munka ore" (Străjerul muncii) din Arad, con-
gresul s-a străduit de la bun început să restabilească unitatea parti-
dului. Care erau totuşi problemele în care delegaţii congresului de la
Arad nu erau de acord cu principiile budapestanilor?
Radicalii întruniţi la Arad se situau în mod consecvent pe poziţiile
luptei de clasă. In al doilea rînd, grupul din Arad punea accentul pe
educarea cit mai temeinică a clasei muncitoare în spiritul marxismului.
Divergenţele cele mai mari s-au ivit însă în problema ţărănească.
deoarece contrar oportuniştilor, grupul arădan a susţinut necesitatea
muncii de agitaţie şi de organizare în rîndurile ţărănimii muncitoare şi
în special în rîndurile proletariatului agricol. Congresul din Arad şi-a
manifestat simpatia şi fată de mişcarea naţională a populaţiei romî-
neşti, eJq>rimîndu-si totodată solidaritatea cu mişcarea muncitorească
din Romînia veche 106 • .
In sfîrşit, exista o divergenţă esentială între cele două grupuri şi
în privinţa problemelor org;lnizatorice, grupul arădan militînd pentru
formarea organizaţiilor de partid, bazate pe disciplină severă, pentru
păstrarea rolului conducător al partidului in sindicate. Faptul însă că
discuţiile în problemele amintite au fost uneori neprincipiale, folosin-
du-se cîteodată un ton neadecvat, a făcut ca gruoul radical să obţină
numai o victorie vremelnică asupra oportuniştilor 107 •
Caracteristică pentru demonstrarea atitudinii internaţionaliste a
grupului din Arad este şi opoziţia sa fată de acţiunile burgheziei ma-
ghiare. Secretariatul de partid din Arad s-a opus oricăror acţiuni care,
prin lozinci naţionaliste, ar fi putut îndepărta muncitortmea de la calea
revoluţionară. Astfel în 1891 secţia arădană a Partidului Social-Demo-
crat a refuzat să participe la serbările organizate de forurile oficiale
105 Colecţia de microfilme a Institutului de Istorie a Partidului, Cluj. - Zia-
rul „A munka ore" numărul din 2 dec. 1893.
106 V. A. V a r g a, op. cit., p. 49.
un S. Vin c z e Edit h, op. cit., pp. 142-143.
COVACH GEZA
'330
la Monumentul martirilor din 1849. Pentru acesta membrii secţiei au

fost învinuiţi de antipatriotism, chiar de trădare de patrie. Răspunzînd
acestor acuzaţii muncitorimea arădană a arătat care este respectul ade-
vărat faţă de tradiţiile revoluţionare. Cu ocazia congresului din Arad,
delegaţii au depus o coroană de flori la monumentul martirilor revolu-
ţiei din 1848. 49, arătînd astfel devotamentul faţă de moştenirile revo-
luţionare ale poporului. „Ceea ce a fost scopul eroilor din 1848/49,
pentru noi constituie o etapă a drumului istoric... Noi ne înălţăm
spre scopuri şi mai înalte, spre eliberarea omenirii. Eliberarea celor ce
muncesc nu poate fi <lecit opera poporului muncitor însuşi" - a spus
oratorul, cu ocazia acestei solemnităţi 1 c 8 •
ln cadrul congresului din Arad au fost dezbătute pe larg şi aceste
probleme. S-a dezbătut apoi punctul 3 al ordinii de zi, problema sărbătoririi
zilei de 1 Mai. Congresul a hotărit că, „sărbătorirea zilei de 1 Mai este
o obligaţie a muncitorimii, un prilej de a demonstra pentru opt ore de
muncă şi a arăta devotamentul faţă de muncitorii socialişti din toate
ţările care se străduiesc să schimbe structura societăţii, pentru lichi-
darea claselor 109•
ln continuare, congresul s-a ocupat şi de presa de partid. Engel-
mann, cunoscind bine situaţia grea din capitala Ungariei, a propus ca
organele oficiale ale partidului să fie ziarele „A munka ore" din Arad
şi „Volkswille" din Timişoara; ti-ecindu-se insă la vot, ziarul budapestan
„Munkă.s" a fost votat ca organ de presă în locul ziarului arădan 110 •
Congresul arAdan s-a încheiat cu alegerea comitetului de conducere.
Congresul de la Arad din 1894 a avut mare însemnătate. Noul
partid format, „Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Ungaria s-a
situat pe poziţii înaintate. Partidul şi-a apărat principiile chiar şi după
restabilirea unităţii care a fost dusă la bun sfîrşit, în vara anului 1894.
cu ajutorul Internaţionalei a II-a. La congresul de unificare principiile
socialiştilor înaintaţi au tnumfat 111 •
Dezvoltarea mişcării muncitoreşti din Arad după congresul din 1894.
Pornind de la principiile fixate la congresul din Arad, organizaţia locala
de partid şi-a intensificat activitatea organizatorică şi de agitaţie. Rolul
partidului in cadrul sindicatelur· muncitoreşti a crescut de asemenea.
Mulţumită bunei organizări şi a muncii de agitaţie, la 1 Mai 1894 au
fost organizate din nou mari demonstraţii. Tipografii au declarat cu
citeva zile înainte de 1 Mai, că nu vor lucra, urmînd ca ziarele să
apară numai in ziua de 3 mar•:!.
In ziua de 1 Mai 1894 toţi muncitorii din oraşul Arad: de la fa-
brica de vagoane, de la căile fercite, de la fabricile de spirt, de la
fabricile de mobile etc. au defilat. in coloane bine organizate spre cu·
1111 A ma.o11ar munkăsmozgalom tortenetenek vălogatott dokumentumat, voL
II. pp. 214-215.
u• Ibidem, p. 218.
uo Ibidem, p. 219.
m S. Vin c z e Edit h, op. cit., pp. 144-145.
112
„Arad es Videke'". 29 apr. 1894.
INCEPUTURILE MIŞCARll MUNCITOREŞTI DIN ARAD
331
hoscutul parc orăşenesc, unde s-a ţinut o serbare impunătoare munci-

torească. Poliţia n-a avut îndTăzneala să tulbure serbarea maseloc.
Chiar şi presa arădană şi-a schimbat tonul, scriind reportaje despre
evenimentele zilei 113 •
Ecoul . manifestaţiilor de la 1 Mai în rîndurile muncitorilor a fost
puternic. Clasa muncitoare arădană s-a simţit tare şi unitară, gata să
pornească acum la luptă organizată pentru obţinerea reV€ndicărilor
economice şi politice, în primul rînd pentru dreptul de vot univer-
sal. Anii următori sînt bogaţi în lupte, în greve, care în majoritatea
lor s-au soldat cu anumite succese. 1n anul 1895, la fabrica de maşini
şi vagoane au avut loc două greve cu caracter economic, dintre care
<:ea dintii, organizată între 19-22 mai, s-a încheiat cu satisfacerea re-
vendicărilor ridicate 114 • Sindicatul tîmplarilor a luptat ide asemenea
cu mult succes pentru majorarea salariilor 11 ;. S-au format cercuri socia·
liste în mai multe comune, astfel la Pîncota, Şiria, Pecica, Zimandul-Nou,
Zimandcuz etc.
Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, îndeosebi la începutul secolului
al XX-lea, ideile revizioniste au influenţat activitatea organizaţiei de
partid din Arad. Clarificarea acestei probleme necesită însă noi şi temei-
nice cercetări.
...
„ •
Anii 1890-1895 au marcat o perioadă de avînt în istoria mişcarn
proletariatului arădan. Aplicarea metodelor marxiste în formele. de
vrganizare şi de luptă a muncitorimii, urmărirea cu însufleţire a liniei
trasate de Internaţionala a II-a, şi în primul rînd a principiilor inter-
naţionalismului proletar, au asigurat eficacitatea luptelor muncitoreşti.
Organizaţia de partid din Arad a acordat în acest interval o deose-
bită importanţă muncii de agitaţie şi de propagandă, dusă în rîndurile
muncitorilor şi ţăranilor de toate naţionalităţile. Ea a arătat necesitatea
educaţiei ideologice a membrilor de partid şi a maselor în general.
Fiecare demonstraţie sau mişcare a muncitorilor din Arad se caracteri-
zează printr-o muncă vie de agitaţie şi de organizare anterioară. Acti-
viştii au îndrumat pe teren orice demonstraţie de masă, păstrînd astfel
întotdeauna ordinea şi disciplina. în cadrul mişcărilor muncitorilor
arădeni, desfăşurate între 1890-1895, orice provocare a organelor de
stat a rămas fără succes. Muncitorii şi-au schimbat de multe ori tac-
tica lor după necesităţile cerute, alegînd cu prilejul demonstraţiilor de
masă calea cea mai potrivită.
In munca organizaţiei de partid un rol deosebit de important l-a
avut şi presa. Secţia de partid din Arad a asigurat un rol de frunte
înfiinţării presei locale de partid şi difuzării acestei prese. Presa locală
de partid a folo&it tonul cel mai potrivit dorinţei maselor, ceea ce i-a
113
114
„Arad es Videke", 2 mai 1894.
Ibidem, 19-23 mai 1895.
115
Raportul Camerei de Comerţ . . . pe anul 1895.
COV ACH Gf:ZA
332
asigurat o mare popularitate. Presa a constituit de asemenea o punte-.

de legătură între activiştii de partid şi masele largi.
Concesiile făcute în anumite probleme ideologice cu ocazia congre-
sului de unificare din 1894, au dat însă posibilitatea unor elemente--
oportuniste să-~i pistreze poziţiile în conducerea partidului. Aceste ele-
mente au pregătit astfel drumul pentru pătrunderea ideilor revizioniste.
O altă greşeală a secţiei de partid din Arad s-a observ~t în poli-.
tica sa faţă de ţărănime. Social-democraţii arădeni, în perioada amin-
tită, au înţeles necesitatea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea, dar ei
au aplicat acest principiu exclusiv pentru proletariatul agricol şi n-au-
înţ.eles că în condiţiile istorice existente era nevoie de lărgirea acestei
alianţe asupra întregii ţărănimi muncitoare.
Cu toate aceste lipsuri, perioada tratată constituie o etapă impar-.
tantă din istoria muncitorimii arădene iar rezultatele ei, în limitele.
condiţiilor istorice de atunci, sînt remarcabile.
GREVA METALURGIŞTILOR DIN VALEA BISTREl 1 (1906)
de DAN POPESCU
începutul veacului al XX-lea, spune Lenin, „este punctul de coti-

l;ură de la capitalismul vechi, la cel nou, de la dominaţia capitalului în
:'general, la dominaţia capitalului financiar" 2 • La sfîrşitul secolului al
-XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea capitalismul monopolist se
formase definitiv, avînd ca principala trăsătură distinctivă înlocuirea
liberei ccmcurenţe prin. dominaţia monopolurilor.
In Transilvania, în ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea, se
'Observă o dezvoltare mai. accentuată a capitalismului; astfel în jurul
-anului 1890 găsim o industrie extractivă, metalurgică şi textilă bine dez-
voltată, fiind creată în bună parte de capitalul bancar3 •
In comitatul Caraş-Severin, pe lîngă exploatările miniere de fier
"lie la Anina, Bocşa şi Reşiţa se dezvoltă noi întreprinderi la Nădrag,
-Nândorhegy4, Ruschiţa şi. Topleţ. Această perioadă în care se meca-
nizează unele întreprinderi şi se introduc maşini cu aburi, se caracte-
.rizează în general printr-un avînt industrial, bazat pe tehnica mai
avansată, dar în acelaşi timp printr-o sete de cîştig crescîndă a capita·
-liştilor.
Dezvoltarea capitalismului impune cu necesitate dezvoltarea a noi
mijloace de comunicaţii. In acest scop se construiesc artere de comu-
nicaţie, care leagă capitala imperiului habsburgic cu restul ţării, iar în
·Transilvania reţeaua de căi· ferate se dublează.
Cu acest prilej iau fiinţă societăţi anonime cu capital autohton şi
străin, în care sînt atraşi ca acţionari şi marii proprietari de pămînt
„care sperau să cîştige profituri serioase prin desfacerea mai uşoară a
produselor lor agricole" 5 •
Progresul industriei, dezvoltarea comerţului, dezvoltarea mijloa-
celor de comunicci.ţie au avut „o însemnătate hotărîtoare pentru for-
marea muncitorimii industriale, deoarece revoluţia industrială nu a în-
1Valea Bistrei este situată în zona munţilor Poiana Ruscă pe linia ferată
·Caransebeş-Haţeg, la o distanţă de cca 21 km. de oraşul Caransebeş cuprinzînd cen-
trele industriale Oţelul Roşu, Rusca Montană şi Ruschiţa.
2
V. I. Lenin, Imperialismul stadiul cel mai înalt al capitalismului, E.P.L.P.,
::Sucureşti, 1953, p. 49.
3
Intre anii 1867-1900 au fost 'Înfiinţate în Transilvania cca. 60 de bănci.
" Azi „Oţelul Roşu".
~ S z e k fii G y u 1 a, Magyar tortenet, Budapest, 1936, vol. V, p. 481.
DAN POPESCU
334
semnat numai o revoluţie tehnică, ci ea a dat naştere şi proletariatului

industrial modern, de fabrică" • 6
Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea s-a format în Transilvania un

puternic proletariat industrial. Creşterea numărului muncitorilor în
această regiune a avut loc intr-un ritm lent pînă în deceniul al VIII-lea
al secolului al XIX-lea, după care sporeşte însă vertiginos; astfel dacă.
în anul 1878 numărul total al muncitorilor în Valea Biskei abia atingeq
700, în 1899 el se ridică la 3700 7•
Factorii care au determinat dezvoltarea rapidă din punct de vedere
economic a regiunii din Jurul Văii Eistrei, au fost zăcămintele bogate
de minereu, masivele păduri care ofereau combustibilul necesar, energi~
provenită din căderea riului Bistra, precum şi braţele ieftine de muncă.
Dezvoltarea industriei transilvănene s-a făcut în condiţiile depen-
denţei faţă de capitalul austriac, iar mai tîrziu în perioada imperialis~
mului, în „condiţiile unei totale aserviri de către capitalul monopolist
internaţional" 11 •
Pătrunderea capitalului monopolist internaţional a avut şi în aceast;\
regiune consecinţe nefaste, deoarece a înrăutăţit condiţiile materiale ale
oamenilor muncii. ln acest timp s-au cunoscut cele mai brutale forme
de exploatare, căci burghezia băştinaşă s-a aliat cu capitalul străin în
vederea obţinerii unei cote-părţi din ciştig cit mai avantajoase. Astfel.
beneficiul Societăţii miniere şi metalurgice din Călan a crescut în
perioada anilor 1904-1912 de 24 de ori 11 •
Presa muncitorească din aceaslă perioadă caracterizează viaţa de
mizerie a muncitorilor în felul următor: „timp de muncă nelimitat şl
salariu infim" 10•
Analizînrl condiţiile de muncă şi de viaţă ale proletariatului din
Valea Bistrei. bineînţelt.:'s în limitele oferite de documentele existente,
constatăm că durata zilei cie muncă a fost lăsată la discreţia patronilor.
ln legea din 1884 se preciza că ziua de muncă începe la 5 dimineaţa
şi se termină l~ 9 seara". Pentru muncitorii industriali în general,
ziua de muncă era de 1:! pînă la 14 ore; în unele ramuri industriale
varia însă, ridicindu-se chiar la 18 ore.
Jn regulamc.'ntul Societătii industriei siderurgice aplicat în Valea
Bistrei şi Nădragului se arată că ziua de muncă începe la 6 dimineaţa
si se termină la 6 seara. Muncitorii . .lucrează în două schimburi, de
la 6 dimineaţa pină la 6 seara, iar la unele secţii de la 6 seara pină la
e N. N. Const anti nes cu - Din istoricul formdrii şi dezvoltdrit clasei

munciroarf' din Rominia, Editura Politică, 1959, p. 455.
1
A. Paulus Nag11 Lertkon voi. 12 şi 14, pp. 974 şi 757.
1
L. V ai da - Despre .rituaţta economic4 şt social poltticd a Transilvaniei
[n primii ani at secolului al XX-lea, în .,Studii şi materiale de istorie modernă·•
voi. I. Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti 1957, p. 286.
11 Maguar Compas 1904-1905. voi. II, p. 401 şi 1912-1913 voi. II p. 386.
111 L. F odor şi L. V al da - Contribuţii la istoria mişcdrit stndtcale din
Transilvania 1848-1917, Editura C.C.S., 1957, p. 52.
11
Do k tor Să n dor Al adă r - Coder Hungaricus Maguar Torven11ek 1884 ....
1888 evi T0rven11cikkek, Budapest 1911 ar. 17, paragraf 117, p. 57.
GREVA M:CT 1V URGIŞTILOR DIN V ALEA 610, TREI
335
6 dimineaţa" 12 • Muncitorii erau supravegheaţi de şefi de echipe, unelte

supuse ale capitaliştilor, şi pentru cea mai mică întrerupere a lucrului
erau bruscaţi, iar de multe ori li se aplicau chiar pedepse corporale.
Foarte multi muncitori erau amendaţi pentru motive imaginare; aşa
de pildă pentru odihna în timpul muncii, pentru degradarea uneltelor
sau neîntreţinerea în bune condiţii a acestora, ei erau pedepsiţi cu
amendă între 1 şi 10 coroane 13 • în goana lor după profit, capitaliştii
foloseau pe o scară largă diferite sisteme care epuizează forţa fizică
a muncitorului. Muncitorul era tratat „ca o simplă anexă a maşinii
devenind - după cum spune Marx - un simplu mijloc de producţie" 14 •
In această regiune, care cuprindea un teritoriu de zeci de kilometri,
nu exista nici baie, nici spital, i.'.lr personalul sanitar era compus dintr-un
medic şi un agent sanitar, care trebuiau să deservească un număr de
16 sate. Foarte mulţi bolnavi nu aveau asistenţă medicală. Un docu-
ment din anul 1906 ne informează că în anul 1905 „au murit 10 264
oameni în comitat, dintre care 3990 n-au beneficiat de asistenţă medi-
cală, deoarece medicul nu a putut cuprinde toate satele" 15 •
Analizînd problema salariilor trebuie să subliniem că proletariatul
din Valea Bistrei avea nivelul de trai cel mai scăzut din întreaga Tran-
silvanie, - turnătorii de pildă - erau retribui~i cu 2,50 coroane pe zi 16 •
în anul 1905 un muncitor turnător cîştiga în medie 62,5 coroane lunar,
în timp ce o femeie care lucra în aceeaşi secţie la modele, primea
41,20 coroane 17 •
Capitaliştii, în goana lor după profit, căutau să micşoreze şi aceste
salarii de mizerie, prin folosirea unui sistem special de amenzi. Au fost
nenumărate cazuri cînd muncitorii pentru o simplă întîrziere au fost
sancţionaţi · cu o amendă de 2-3 coroane. De asemenea, neexistînd o
legislaţie muncitorească, muncitorul putea fi concediat fără preaviz. La
capitolul XIII din regulamentul de muncă al Societăţii siderurgice se pre-
vedea că poate fi concediat orice muncitor, dacă lipseşte nemotivat o
singură zi de la lucru, sau dacă îşi agită tovarăşii sau îi influenţează
spre a se organiza. În anii 1900-1903, ca urmare a crizei economice,
nivelul de trai al oamenilor muncii a scăzut vertiginos, mai ales în
Valea Bistrei, unde după cum ne relatează ziarul „Nepszava", în 30
noiembrie 1901, au rămas fără lucru 3 OOO familii.
Capitalismul monopolist a intensificat la maximum exploatarea pro-
letariatului, împingînd masele muncitoare pînă la limitele extreme ale
mizeriei.
12
Nadrcigi Vasipari T<irsa.scig Igazgatosciga reszerăl beosztott es megallapitott
Munkarend. Anul 1906, art. 4, p. 2. Arhiva uzinelor „Oţelul Roşu".
13
Ibidem, art. 9, p. 3.
14
Karl Marx - Capitalul - E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, voi. I, p. 287.
tS K ras s 6 S zor e n y vcirmegye alispcin, anul 1906 nr. 1488. C (XX), (VIII)
2 Arh. St., Lugoj, neinventariat.
16
L. V a i d a, op. cit., p. 326.
17
Ho c ho f e n - L oh nr e c h nu n g p. 94 - Arhiva uzinelor ,.Oţelul Roşu"_
DAN POP:OSCU
336
Condiţiile de trai şi de muncă ce se înăspreau din zi în zi au făcut

ca masele muncitoare să înţeleagă necesitatea de a se organiza. Astfel
după 1890, au început să ia fiinţă şi în Transilvania organizaţii ale Par-
tidului Social-Democrat, trecîndu-se în acelaşi timp la formarea sindi-
catelor muncitoreşti în spiritul liniei politice a Internaţionalei a II-a.
In anul 1897 apare în comitatul Caraş-Severin, în centrul minier
Steierdorf-Anina, primul sindicat, „Asociaţia muncitorilor minieri şi
topitori"; de asemenea după congresul sindical din 1899 se înfiinţează
organizaţii sindicale la: Reşiţa, Ferdinand şi Nădrag, care au aderat în
anul 1904 la Uniunea Sindicatelor din Fier Metal.
Sindicatele au devenit centre de organizare ale muncitorilor; acestea
fiind sprijinite de presa de partid au educat muncitorimea în spirit
socialist, eliberind-o de vechile prejudecăţi şi înarmînd-o cu combati-
vitate revoluţionară împotriva exploatării capitaliste.
Primii care au deschis lupta împotriva exploatării capitaliste cres-
cinde, la începutul secolului al XX-lea, au fost muncitorii din indus-
tria grea. ln anul 1900 „au intrat in grevă metalurgiştii din Reşiţa" 18 •
ln anul următor în Transilvania grevele sint tot mai frecvente, cuprin-
zind numeroase ramuri industriale şi de· multe ori chiar oraşe întregi.
In primul deceniu al secolului al XX-lea, mişcarea grevistă din Tran-
silvania s-a intensificat; din greve mici şi izolate ea se transformă
într-o luptă de masă, ridicindu-se la o treaptă superioară, cu un vădit
conţinut politic 19 •
Contradicţiile puternice de clasă şi naţionale în care se zbătea
Imperiul Austro-Ungar au favorizat pătrunderea ideilor revoluţionare
din Rusia, deoarece Imperiul Austro-Ungar avea în multe privinţe o
situaţie asemănătoare cu cea a imperiului ţarist. Masele muncitoare
din Transilvania erau alături de proletariatul rus; muncitori.mea
romină, maghiară şi germană şi-a exprimat punctul ei de vedere de-
cla1·ind: „Noi nu putem fi mai slabi sau mai laşi ca fraţii noştri din
Moscova„;1°. Sub influenţa revoluţiei populare din Rusia, în Ungaria
şi Transilvania s-a creat o stare revoluţionară care s-a manifestat cu
multă vigoare şi in Valea Bistrei. Muncitorii din această regiune, ex-
ploataţi pină la singe, au desc.:hi.s şirul marilor lupte de clasă din anul
1906.
Pentru a stăvili mişcarea revoluţionară din Transilvania, guvernul
Feyervary a luat măsuri excepţ.ionale, numind în unele comitate co-
misari guvernamentali cu puteri depline c:are aveau dreptul .să folo·
sească chiar forţa armată, acolo unde era necesar. Prin ordinul mi-
18
A Magyar Munkcismozgalom Tortenetenek Vcilogatott Dokumentumai. 1900-
1907, Budapesta 1955, vol. III, pp. 78-95.
iu I. C i c a I ă şi A. E g y e d - Despre dezvoltarea mişcării muncitoreşti în
Transilvania. „Studii şi ref erate" voi. II. Ed. Acad. R.P.R., 1954, p. 134.
21
„Nomunkăs• din 31 decembrie 1905.
GREVA METALURGIŞTILOR DIN VALEA BISTREI
337
nistrului de Interne din 9 ianuarie 1906 se ordonă „să se ia de ur-

genţă măsuri pentru preîntîmpinarea oricăror turburări" 21 •
Guvernul, prin aparatul său de represiune, ia măsuri împotriva
sindicatelor muncitoreşti, refuzind să aprobe statutele şi folosind dife-
rite metode de intimidare, ca, percheziţii la domiciliu, arestarea şi ex-
pulzarea conducătorilor, precum şi fotografierea lor, pentru a fi mai
uşor identificaţi de organele de siguranţă'~.
ln comitatul Caraş-Severin mişcarea revoluţionară a luat un
avînt puternic, cuprinzînd pe lîngă centrele muncitoreşti şi nenumărate
sate, d.upă cum rezultă din raportul prezentat de subprefectul comita-
tului, adunării corpului deputaţilor ain Lugoj. ln raport se arată că
„s-a înrăutăţit considerabil apărarea publică în multe comune ale co-
mitatului, cum sînt: Sălbăgel, Zgribeşti, Lugoj, Caransebeş, Căvăran şi
Valea Boului, unde incendierile smt la ordinea zilei":iJ. Din acest raport
se desprincie clar, că proletariatul agricol care era nevoit să muncească
în condiţiile bătăilor mgăduite de lege, a rămăşiţelor dijmei şi robotei,
primind pentru o zi de muncă „20-50 crăiţari" 2 ', nu se mai mulţumeşte
cu promisiunile făcute de moşieri, ci trece la rezolvarea contradicţiilor
existente pe cale revoluţionară.
lntreg comitatul este în mişcare şi autorităţile nu mai pot face
faţă noii situaţii cu mijloacele existente, obişnuite. Se iau măsuri ex-
cepţionale, mărindu-se efectivele jandarmeriei, după cum ne informează
un document - o petiţie - din ianuarie 1906, pe care subprefectul ju-
deţului a înaintat-o Ministerului de Interne, cerind urgent „înfiinţarea
mai multor posturi de jandarmi in unele comune ale comitatului _µnde
nesiguranţa integrităţii personale, precum şi cea a averii s-a accentuat" 25 ,
Faţă de situaţia în care se găsea comitatul Caraş-Severin, datorită tul-
burărilor crescînde, Ministerul de Interne hotărăşte să sporească „nu·
mărul jandarmilor cu soldaţi din regimentul 4~ infanterie" 2 j . Aceşti
soldaţi vor rămîne în serviciul jandarmeriei un timp scurt deoarece
„guvernul a hotărît să mărească efectivul jandarmilor cu 870 oameni.
şi 160 de subofiţeri" 27 •
Intreg comitatul fiind în fierbere, clasele dominante sînt cuprinse
de panică. ln adunarea Congregaţiei Comitatense a oraşului Lugoj din
ianuarie 1906 deputaţii întruniţi au întrebat pe subprefect „dacă are
cunoştinţă că în comitat mişcarea socialistă este în creştere şi ce mă-
21
Arh. St. Lugoj, Beliigyminiszter Krass6-Szoreny Vcirmegyehez, Nr. 136323/2
A. 9. ian. 1906.
22
An di c s E r z se b e t - A Magyarorszcigi Munkcismozgalom az 1848-1849-es
Forradalomt6l es Szabadscigharct6l az 1917 evi Nagy Okt6beri Szocialista Forrada-
Zomig. Budapest. 1954, p. 46.
23
Arh. St. Lugoj, Krass6-Szoreny Vcirmegye - Documentul Nr. 1440 din 1906.
24
„Adevărul", din 31 ianuarie 1905.
2.5 Arh. St. Lugoj, Krass6-:Szoreny Vcirmegye, Documentul Nr. 3758/1906.
26
„Drapelul", din 10 ianuarie 1906.
27
Ibidem.
DAN POPESCU
338
suri s-au luat pentru reprimarea ei?" 28 • La această întrebare subprefectul

răspunde că este informat despre creşterea mişcării greviste din comi-
tat şi în special „de amploarea acestei mişcări în centrele Lugoj, Nă
drag, Năndorhegy, Reşiţa, Anina, unde în scopul menţinerii ordinii a
fost necesară arestarea wmi mare număr de muncitori şi expulzarea
altora în satele lor natale" 29•
Condiţiile excepţional de grele în care acţionau muncitorii din
cauza măsurilor de reprimare ale aparatului de stat - Ministerul de
Interne pentru a restringe şi mai mult dreptul de organizare a munci-
torilor a interzis prin Ordonanţa din decembrie 1905 „orice adunare,
întrunire fără avizul autorităţilor comitatului" - nu au slăbit hotărîrea
lor de luptă 30 • Muncitorimea nu s-a lăsat intimidată de măsurile re-
presive ale aparatului de stat şi, înfruntind autorităţile, s-a organizat
pentru a-şi cîştiga drepturile sale.
In Valea Bistrei se găseau muncitori de diferite naţionalităţi: ro-
mini, maghiari, germani şi cehi. Aceştia, legaţi fiind prin condiţiile
vitrege în care trăiau şi munceau într-o strinsă comunitate de interese,
care n-a putut fi distrusă nici de abuzurile autorităţilor, nici de unelti-
rile patronilor - au dat dovadă de o deosebită dîrzenie şi rezistenţă,
lnfruntind cu tărie pe capitalişti prin solidaritatea lor. In focul acestor
lupte muncitorimea îşi grupează forţele, sporindu-şi combativitatea şi
unitatea de clasă.
In noaptea de anul nou pe cînd capitaliştii petreceau în luxosul ca-
zinou din Nândorhegy, se infruptau din toate bunătăţile şi ciocneau şam·
panie, .,muncitorimea înfometată s·a adunat în pădurea numită Gaiul
mAntlui unde a ţinut o adunare la care au participat peste 120 de munci-
tori"31. La această întrunire s-au discutat măsurile ce urmau a fi luate,
pentru a forţa pe fabricanţi să satisfacă revendicările muncitoreşti: îm-
bunătăţirea condiţiilor de muncă, ridicarea salariilor, precum şi recu-
noaşterea sindicatelor şi a reprezentanţilor de încredere ai muncitorilor.
S-a ale.s un comitet şi s-a hotărît să se folosească greva în caz de refuz.
La inceputul lunii ianuarie, profitind de prezenţa la Nândorhegy a
unui conducător al Societăţii metalurgice din Călan, muncitorimea a
înaintat un memoriu direcţiunii, care nici după două săptămini nu a
dat vreun răspuns. Conducătorii întreprinderii au căutat prin agenţii
Im- să descopere cine este acela care agită muncitorimea. După multe
cercetări direcţiunea a ajuns la concluzia că cel „vinovat" pentru sta-
rea de lucruri creată în Valea Bistrei, este muncitorul Fazekas. Fazekas
a fost chemat în faţa direcţiunii unde i s-a cerut să nu mai agite munci-
torii, să părăsească mişcarea socialislă, căci altfel riscă să fie concedi~t.
La refuz.ul categoric al lui Fazekas de a-şi trăda tovarăşii, directorul
i-a inmînat cartea de muncă şi l-a concediat.
2o1 Arh. St. Lugoj, Kras16-Szoreny Varmegye Proces-Verbal nr. 4 al Con·
gregaţiei Comitatense Lugoj.
311 Arh. St. Lugoj, Documentul nr. 1140/1906.
• „Drapelul", 10 ianuarie 1906.
31 „Tribuna", 27 ianuarie 1906.
GREVA METALURGISTILOR DiN V ALEA BISTREI
339
Concedierea lui Fazekas a stîrnit o vie nemulţumire în rîndurile

muncitorilor din Valea Bistrei. Conducerea întreprinderii, în ziua de 20
ianuarie, a înştiinţat autorităţile comitatului despre agitaţia muncito-
rilor şi despre întrunirile lor secrete, cerînd să se trimită de urgenţă
la faţa locului un detaşament de jandarmi.
ln după-amiaza aceleiaşi zile a sosit la faţa locului, -de la Caran-
sebeş, un detaşament de jandarmi, care imediat au început să exe-
cute ordinele dictate de conducătorii uzinei, arestînd pe Fazekas. Ares-
tarea lui Fazekas „a stîrnit revolta muncitorimii şi vestea s-a răspîndit
repede în toată Valea Bistrei" 32 • Duminică, 21 ianuarie, înainte de masă,
muncitorii au ţinut o şedinţă în care au hotărît să se declare solidari cu
Fazekas 33 • în acest scop s-a format o delegaţie de muncitori care s-a
prezentat la uzină pentru a discuta cu direcţiunea, „însă deputăţia
aleasă de muncitori n-a fost primită de conducerea întreprinderii" 34 •
Pe la orele 11 s-au adunat cîteva sute de muncitori în faţa clădirii di-
recţiunii, cerînd ca delegaţia să fie primită. Muncitorii au redactat
doleanţele lor, dintre care menţionăm: mărirea salariilor, recunoaşte
rea reprezentanţilor de încredere, eliberarea lui Fazekas şi reprimirea
lui în serviciu.
în faţa presiunii muncitorilor, care se adunaseră în număr foarte
mare, direcţiunea este silită - nesosind încă noile forţe de jandarmi
cerute telefonic - să primească delegaţia muncitorilor. în timp ce aceasta
ducea tratative cu conducerea fabricii, un nou grup masiv de muncitori
şi ţărani s-au alăturat muncitorilor care aşteptau în tăcere, în curtea
din faţa clădirii direcţiunii, rezultatele tratativelor.
Direcţiunea fabricii a luat însă imediat legătura cu pretura de ia
Caransebeş 1 solicitînd noi forţe de jandarmi. Căutînd să cîştige timp.
conducătorii întreprinderii prelungesc tratativele şi abia pe la orele 14
anunţă că resping cerinţele muncitorilor „arătînd că nu pot tolera agita-
tori în fabrică" 35 •
Cînd delegaţia a informat pe muncitori despre rezultatele
tratativelor duse, arătînd că direcţiunea nu vrea să cedeze şi să ia
în considerare revendicările lor, întreaga mulţime adunată a hotărît de-
clararea grevei. între timp, îşi fac apariţia noi detaşamente de jan-
darmi, care caută să evacueze mulţimea din faţa clădirii direcţiunii. La
atacul jandarmilor cu baioneta, muncitorii nu se înfricoşează ci rezistă,
respingînd pe atacanţi. în faţa noii situaţii „jandarmii trag o salvă în
aer" 36 , însă- aceasta întărîtă şi mai mult masele muncitoare care deveni-
seră tot mai numeroase, prin sosirea a noi grupuri de muncitori şi
ţărani de la Ruschiţa, Ohababistra, Rusca; în total se găseau în curtea
fabricii peste 1 OOO muncitori şi ţărani.
Jandarmii, în faţa rezistenţei neaşteptate, opuse de muncitori, se
:u „Tribuna", 27 ianuarie 1906.
33 „Temesvarer Zeitung", 25 ianuarie 1906.
34
„Tribuna", 27 ianuarie 1906.
:li „Temesvarer Zeitung", 27 ianuarie 1906.
36 Ibidem, 25 ianuarie 1906.
340 DAN POPESCU
retrag în spatele unui zid al fabricii, iar de acolo deschid un foc ucigă
tor asupra maselor de muncitori şi ţărani neînarmaţi. Muncitorii au
rezistat eroic; inarmindu-se în pripă cu bucăţi de lemn, drugi de fier,
pietre şi cărămizi au înaintat spre clădirea direcţiunii. O nouă salvă din
40 de puşti ucigătoare, şi primul rînd al greviştilor s-a prăbuşit. Forţele
erau inegale, muncitorii erau neînarmaţi, gloanţele vijîiau, semănînd
moartea în trupurile înflăcărate ale muncitorilor care luptau pentru
o viaţă mai bună. Greviştii au fost nevoiţi, cu toată rezistenţa lor eroică,
să cedeze treptat şi după citva timp curtea din faţa direcţiunii a fost
evacuată.
In urma masacrului singeros, curtea din faţa direcţiunii, apărată cu
atîta eroism de neînfricaţii turnători şi metalurgişti, a fost scăldată în
sînge. Au căzut la datorie 50 de muncitori romîni, maghiari şi germani,
dintre care 9 au murit imediat,· iar 41 au fost grav răniţi.
Dăm, după cum urmează, tabelul nominal, identificat pînă astăzi,
al muncitorilor ucişi mişeleşte în ziua de 21 ianuarie 1906:
1. Dulcu Iancu - turnător 6. Meksz Andras - fierar
2. Nicolae Dimitrie - cuptorar 7. Petrlcza Vilmos - turnător
:J. Pitll Janos - laminator 8. Pireu Ianos - laminator
4. Romu Nicolae - laminator 9. Schmidt Ianos - turnător.
5. Szinal Karoly - turnător
Credem că numărul morţilor a fost mult mai mare, deoarece în
luna ianuarie, după cum rezultă din registrul de stare civilă, au murit
încă 8 muncitori.
A doua zi, chiar in coloanele unor ziare burgheze, se putea citi des-
pre cele inlimplate la Nândorhegy; de pildă pe prima pagină a „Tribu-
nei" din Arad, a apărut cu litere mari articolul Măcelul de la Ncindor-
hegy, iar in coloanele ziarului „Temesvarer Zeitung 11 găsim articolul
Baia de sinye de la Nandorhegy.
Jntreaga opinie publică este indignată de măsurile represive luate
de autorită\i impotriva muncitorilor de la Nandorhegy.
Autorităţile, căutind însă să falsifice adevăratele cauze care au
dus la starea de lucruri de la Nândorhegy, au prezentat ca vinovaţi pe
muncitori care ar fi atacat jandarmii, şi aceştia găsindu-se în „legitimă
apărare'', ar fi luat măsurile corespunzătoare. Referitor la numărul vic-
timelor, acesta este mult atenuat, subprefectul comunicind că 7 mun·
citori au fost împuşcaţi, :J grav răniţi, iar 7 uşor răniţi 37 •
Valea Bistrei era in fierbere. Nici un muncitor nu s-a prezentat în
ziua de 22 ianuarie la lucru, autorităţile şi conducătorii intreprinderii
erau cuprinşi de panică. Muncitorimea s-a adunat din nou în pădurea
,.Gaiului" pentru a lua măsurile necesare în noua situaţie creată.
Prim-pretorul, care se deplasase imediat la Nandorhegy, inspăimin
tat fiind de proporţia crescindă a agitaţiei şi temindu-se de evenimentele
care ar putea să izbucnească din moment în moment, a cerut trimiterea
de noi forţe de jandarmerie. A doua zi, după cum ne relatează ziarul
~• Arh. St. Lugoj, Kraas6-Sz0ren11 Varmegye, Proces-verbal nr. 3/1906 al Con-
gregaţiei Comitatense Lugoj.
GREVA MET AJ.URGJŞTILOR DIN VALEA BISTREI
341
„Neue Temesvarer Zeitung", au fost aduse din Caransebeş „două com-

panii de soldaţi ale regimentului 43 infant.erie" 38 •
In zilele ce au. urmat măcelului, a fost dezlănţuită împotriva munci-
torilor o teroare cumplită. La faţa locului au sosit din partea oficiali-
tăţilor: căpitanul auditor Dr. Ladislau Nagy, locotenentul de jandarmi
Coloman Bezila, subprefectul Carol de Fialka şi judecătorul şef Dr. Zol-
tan Talaydin, care au început imediat cercetările:;9 •
S-a introdus starea de asediu şi popuhţia nu avea voie să circule
după orele 7 seara. Patrule numeroase de soldaţi şi jandarmi circulau
ziua şi noaptea pe străzi. Casele muncitorilor au fost percheziţionate,
mulţi au fost ridicaţi, legaţi cot la cot, tîrîţi pînă în faţa primăriei· şi
ţinuţi în frig ore întregi pentru anchetă. De furia autorităţilor nu a11
scăpat nici chiar femeile şi copiii. Autorităţile au exercitat presiuni mari
asupra greviştilor, forţîndu-i să reia lucrul.
Cu toate măsurile teroriste luate de autorităţi, prin „arestarea
unui mare număr de muncitori, precum şi expulzarea altora" 40 , munci-
torii au opus o rezistenţă dîrză nelăsîndu-se intimidaţi. Conducătorii
muncitorilor, pentru a scăpa de furia autorităţilor, s-au ascuns în pă
duri, păstrînd un contact permanent cu masele şi dind directive pentru
continuarea grevei. In condiţii deosebit de grele, apăsată de foame şi
nevoi, lipsită de mijloacele materiale necesare, muncitorimea a ţinut
piept tuturor presiunilor exercitate de autorităţi şi direcţiune.
Abia la 24 ianuarie, a fost îngăduită înmormîntarea victimelor.
Patrulele de soldaţi postate pe drumul care ducea spre cimitir nu
au îngăduit decît familiilor ceior ucişi să participe la înmormîntare.
Totuşi sute de muncitori şi tărani au aşteptat în tăcere în apropierea
cimitirului să dea ultimul salut celor ce s-au jertfit pentru cauza lor
dreaptă. In cimitir nimeni nu a avut voie să intre, poarta fiind păzită
de un detaşament de soldaţi. Mirarea asasinilor a fost însă mare. cînd
în dimineaţa zilei următoare, mormintele muncitorilor au fost găsite
acoperite cu jerbe de flori.
Greva a ţinut zece zile.
La 1 februarie muncitorii din Valea Bistrei au reluat lucrul, după
ce mai înainte direcţiunea le dăduse garanţii că va aproba o majorare
de salarii, va recunoaşte pe delegaţii de încredere şi va reprimi la lucru
pe Fazekas.
Cu toate măsurile sîngeroase de reprimare luate de autorităţile care
erau în slujba capitalului, direcţiunea a fost nevoită să-şi plece capul în
fata voinţei dîrze a muncitorimii. Astfel datorită solidarităţii şi dîrzeniei
muncitorilor rornîni, maghiari şi germani din Valea Bistrei patronii au
fost nevoiţi să accepte revendicările muncitoreşti.
38
„Neue Temesvarer Zeitung", 23 ianuarie 1906.
39
Ibidem, 25 ianuarie 1906.
40
Arh. St. Lugoj, Krass6-Szoreny Varmegye - Documentul nr, 14401889-1906
C. XXVIII/4.
DAN POPESCU
342
Dar, n-au trecut decit cîteva luni - nici nu se şterseră bine urmele
de sînge de la N andorhegy - cînd direcţiunea a inceput noi uneltiri îm-
potriva conducătorilor muncitorimii. Zilnic erau chemaţi „bărbaţii de
incredere, unul cîte unul, celindu-li-se să iasă din organizaţie" 41 • Alţi
muncitori au fost schimbaţi din secţiile unde puteau cîştiga un salariu
relativ mai bun, fiind obligaţi să lucreze în alte secţii unde era mai
puţin de lucru în perioada respectivă, spunîndu-li-se în bătaie de joc,
că astfel au timp „să cugete mai mult asupra socialismului" 42 •
In ziua de 22 iunie au fost concediaţi fără preaviz 80 de muncitori
organizaţi. Această nouă provocare a direcţiunii a umplut de amărăciune
inimile muncitorimii care nu uitase singerosul masacru din ianuarie.
ln ziua de „23 iunie furnaliştii de la cuptoarele Siemens-Martin au de-
clarat grevă în semn de protest împotriva concedierii tovarăşilor lor" 43 •
Ziarul „Adevărul" din 25 iunie 1906 ne relatează următoarele despre
evenimentele din Valea Bistrei: „Nu a trecut o jumătate de an de la
vărsarea de sînge înscenată de setoşii capitalişti din Ferdinand 44 şi
iarăşi pregătesc aceşti flăminzi o nouă vărsare de sînge. Ei nu se mul-
ţumesc cu cei 9 morţi, căzuţi în ianuarie. Ei doresc sînge proaspăt,
victime noi" 4s.
Autorităţile comitalului care lucrau mină în mină cu direcţiunea
uzinelor, luaseră înainte unele măsuri, înfiinţind in luna februarie în
Valea Bistrei, la Ferdinand şi Obreja două posturi de jandarmi48 • Patrule
de Jandarmi întărite cu soldaţi ai regimentului 43 circulau pe străzi,
astfel ca muncitorii să nu se poată întruni.
O delegaţie a muncitorilor care a încercat să ducă tratative cu
direcţiunea a fost dată afară cin birou de inspectorul Trompler. ln
seara zilei de 24 iunie au sosit de la Timişoara, pentru a duce tratative cu
direcţiunea, în conflictul de muncă ivit, preşedintele sindicatului şi doi
delegaţi, care insA au fost ameninţaţi de prim-pretorul de la Caransebeş
„cA ii va expulza din localitate" 47 •
Pentru a dezorganiza mişcarea muncitorească din Valea Bistrei, au-
torităţile „au dizolvat sindicatul muncitorilor în fier-metal, iar frun-
taşii mişcării muncitoreşti au fost arestaţi, încătuşaţi şi transportaţi la
Caransebeş··•~. Măsurile arbitrare ale autorităţilor locale se ţineau lanţ,
„pretorii şi căpitanii de poliţie suspendau sindicatele, aplicau amenzi
41 „Adevărul". I februarie 1906.
42 Ibidem, 24 iunie 1906.
u „Adevărul", 25 iunie 1906.
tt Centrul industrial „Otelul Roşu" a purtat diferite denumiri în decursul
timpului, astfel în primele decenii al secolului al XIX-iea în documente îl găsim
sub numele de Ferdinandsberg. In anii 1848-49, Ferdinandul primeşte numele de
.. Bt'hmhegy". iar in timpul dualismului austro-ungar se numeşte Nândorhegy.
~ .,Adevărul·'. 25 iunie 1906.
46
Arh. St. Lugoj. A Ma{IJlaT' Kiral11i VII. Caendor KeriUeti Parancsnokacioa
4-ik szarn11a. Documentul nr. 139/1906.
n A Ma{l11ar Munk.asmozgalom Tortenetenek Vcilooatott Dokumentumat 1900-
1907, Budapesta voi. III, p. 456.
411 Ibidem.
GREVA METALURGIŞTILOR DIN VALEA BISTREI
343
în bani, făceau arestări, trimiteau la închisoare pe toţi aceia care parti.

cipau la demonstraţii, greve sau scriau articole cu caracter socialist" 49 •
In urma acestor represiuni autorităţile se credeau stăpîne pe situa-
ţie. Măsurile luate de autorităţi au fost dejucate însă de solidaritatea
muncitorilor, care au înţeles să fie alături de tovarăşii lor de pe Valea
Bistrei, şi în ziua de 25 iunie 1906, muncitorii organizaţi de la Lugoj şi
Caransebeş au declarat grevă. Ziarul „Temesvarer Zeitung" ne relatează
următoarele: „Grevă la Lugoj şi Caransebeş. Astăzi dimineaţă a fost
proclamată grevă generală, motivul grevei este că au fost arestaţi con-
ducătorii muncitorimii de la Nândorhegy, Lugoj şi Caransebeş" 50 •
Autorităţile au recurs la vechile metode - înfrîngerea greviştilor
cu ajutorul forţelor armate - însă muncitorimea, ca un singur om, s-a
ridicat împotriva nelegiuirilor săvî-rşite de autorităţi. La Lugoj şi Caran-
sebeş au fost organizate „mari demonstraţii de stradă şi cu această oca-
zie au avut loc ciocniri cu poliţia" 51 •
Muncitorii turnători şi metalurgişti din Nădrag, înştiinţaţi prin doi
curieri trimişi prin pădurea de la Nândorhegy, au declarat şi ei grevă;
şi 1 300 muncitori şi-au manifestat pe această cale solidaritatea52 •
Extinderea mişcării greviste în Valea Bistrei a determinat autorită
ţile să ia din nou măsuri excepţionale. Hotărîrea muncitorilor de a lupta
pentru drepturile lor este însă mai dîrză decît măsurile de reprimare ale
autorităţilor. Intr-un raport făcut de subprefectul comitatului cătTe co-
mandamentul jandarmeriei, se cere prelungirea termenului de staţionare
a detaşamentelor de jandarmi trimise la Ferdinand, chiar după îndeplini-
rea termenului de 8 zile. Subprefectul cere în acest sens comandamentu-
lui să ia măsuri „ca unitatea trimisă la Ferdinand să rămînă mai de-
parte, aceasta fiind necesar, deoarece muncitorii intraţi în grevă încă
nu au început lucrul" 53 , de asemenea - scrie subprefectul în continuare
- „ordinea şi liniştea publică mai este încă în pericol de a fi tulburată
din partea acţiunii acestora" 54 •
In faţa creşterii mişcării greviste din comitat - în ziua de 6 iulie
intrară în grevă şi feroviarii - autorităţile sînt constrînse a recunoaşte
dreptul muncitorimii la organizare. Acţiunea hotărîtă şi energică a
muncitorilor încununată de succes a forţat pe subprefectul comitatului
Caraş-Severin să declare că „în viitor va respecta libertatea de organi-
zare a muncitorilor, dreptul de întrunire şi va da dispoziţii ca cei 80 de
muncitori concediaţi de la Nândorhegy să fie reprimiţi la lucru" 65 •
49
L. F o d o r şi L. V a i d a, op. cit., p. 85.
50 „Temesvarer Zeitung", 26 iunie 1906.
51 „Adevărul", 1 iulie 1906.
52 Ibidem, 8 iulie 1906.
53 Arh. St. Lugoj, Kra.ss6-Szareny Vtirmegye Alisptinja, Docwmentul nr.
15111/1906. -
54 Ibidem.
65 A Magyar .Munk<i.smozg~om TOrtenetenek Valogaitott Dokumentumai 1900-
1907, :p. 457.
DAN POPESCU
344
Astfel solidaritatea muncitorilor a determinat autorităţile şi con-

ducerea întreprinderilor să cedeze.
Succesul obţinut a dat muncitorilor din această regiune mai mult curaj
şi încredere în forţele lor. Muncitorii înaintează Ministerului de Interne
un memoriu în care cer să fie retras ordinul de expulzare a greviştilor
sau activiştilor din regiunea cuprinsă de grevă, ameninţînd, că în caz
contrar vor declara din nou grevă generală.
Greva generală s-a dovedit a fi un puternic mijloc de educare a
maselor muncitoare în spiritul solidarităţii şi a luptei consecvente împo-
triva exploatatorilor, contribuind la ridicarea conştiinţei de clasă.
Luptele greviste din Valea Bistrei au arătat muncitorilor necesitatea
de a continua lupta mai organizat şi mai hotărit împotriva elementelor
oportuniste din conducerea sindicatelor, scoţind la iveală falsitatea po-
ziţiei conducerii Partidului Social-Democrat. Ei au înţeles că numai
uniţi şi bine organizaţi vor putea lupta cu succes împotriva claselor ex-
ploatatoare.
Greva turnătorilor şi metalurgiştilor. cu toale lipsurile şi slăbiciu
nile ei, a îmbogăţit experienţa luptei de clasă a proletariatului din
ţara noastră. In tot timpul grevei s-a manifestat comunitatea de interese
a muncitorilor romini. maghiari şi germani şi, cu toată strădania depusă
de către elementele aport uniste. - care aveau sprijinul aparatului de
stat - acestea n-au reuşit să-i dezbine. să le frineze forţele, deoarece
legătura strinsă de clasă s-a dovedit a fi mai trainică, în pofida măsu
rilor de reprimare luate de autorităţi.
Luptele muncitorilor din Valea Bistrei, care au avut loc în perioada
de avint revoluţionar, crescut sub influenţa revoluţiei populare din Rusia
din 1905, au înscris o pagină glorioasă in istoria mişcării muncitoreşti
din ţara noastră.
RASCOALA ŢARANILOR DIN 1907 IN JUD. BOTOŞANI
de D. MUNTEANU
După reforma agrară

din anul 1864 s-a accelerat tot mai mult proce-
sul de diferenţierea ţărănimii. Mulţi dintre ţărani s-au ruinat şi au
sărăcit, devenind muncitori agricoli cu lot sau fără lot. în acelaşi timp
creştea chiaburimea satelor.
In anul 1906 erau în judeţul Botoşani 11 958 ţărani fără pămînt şi
9 621 ţărani cu mai puţin de 4 ha de pămînt, suprafaţă cu totul neîn-
destulătoare pentru existenţa unei familii ţărăneşti. Astfel existau în
total 21 579 capi de familie care nu aveau pămînt de loc sau nu aveau
pămînt suficient pentru întreţinerea familiei lor. Aceasta înseamnă că
în ajunul anului 1907 un număr de 107 895 suflete, reprezentînd 75%
din populaţia satelor, erau în total sau în parte lipsiţi de mijloacele de
existenţă 1•
Lipsa de pămînt se accentuează an de an. Ţăranii botoşăneni erau
nevoiţi să arendeze pămînt de la moşieri şi arendaşi în condiţiile impuse
de aceştia. Arenda pămîntului a crescut în cei 43 de ani de la înfăptui
rea reformei agrare în proporţii mari. Din tabelul comparativ de învoieli
agricole pentru anii 1870-1906 reiese că în această perioadă arenda unei
fălci de pămînt a crescut de la 8 lei la 80 lei şi, pe unele moşii, chiar
pînă la 100 lei şi mai mult. Pe moşiile Cerviceşti, Costineşti, Dolina,
Leorda, arenda unei fălci de pămînt a crescut de la 10 lei pînă la 60
lei falcea. Pe moşia Băluşeni - Stamati arenda a crescut de la 14 lei la 80
lei şi 100 lei falcea. Pe moşia Fîntînele, exploatată în regie, arenda a
crescut de la 24 lei la 100 lei falcea, la Zăiceşti de la 14 lei la 70 lei,
la Stănceni pînă la 65 lei iar la Storeşti-Vlădeni de la 8 lei la 70 lei 2 •
Situaţia ţăranilor s-a înrăutăţit şi mai mult o dată cu înmulţirea
arendaşilor, care în jud. Botoşani au fost mai numeroşi ca în alte părţi.
In anul 1905 din cele 123 moşii mai mari de 100 ha numai 34 moşi;
în suprafaţă de 39 OOO ha erau cultivate de proprietari, iar 89 moşii, în
suprafaţă de 126 OOO ha, erau cultivate de arendaşi, adică 86,34% din
totalul întinderii moşiilor erau cultivate de arendaşi. Cunoscutul trust
arendăşesc din nordul Moldovei ţinea în arendă 8 moşii în suprafaţă de
aproape 40 OOO fălci 3 . Arendaşii plăteau proprietarilor o arendă de
1 G. D. Creangă, ~ituaţia arendaşilor faţă de chestia ţărănească. 1906, p. 22.
2 Arh. St. Botoşani, Răscoalele ţărăneşti 1907, vol. I, fond Prefectura.
3 Camera de Comerţ şi Industrie circ. IX Botoşani, Dare de seamă, 1906.
pp. 93-94.
D. MUNTEANU
346
20-25 lei falcea şi le subarendau ţăranilor cu preţuri de 80-100 lei

w~. 4
Intre arendaşi se încinge o concurenţă sălbatică, preţurile pămîntu
rilor se urcă an de an. Concurenţa se făcea însă pe seama ţăranilor care
în realitate plăteau arenzile crescinde. Noul arendaş îndată după încheie-
rea tocmelii cu proprietarul moşier îşi făcea socoteala cu cît trebuie să
urce arenda pămîntului, fiindcă el urmărea să se îmbogăţească cit mai
repede.
Pentru ţărani arendarea pămîntului de hrană şi imaş era o problemă
vitală, dar ei nu dispuneau de mijloace materiale pentru a concura cu aren-
daşii. Ei nu dispuneau decit de braţele lor de muncă, al căror preţ era foarte
redus. Ruinaţi şi sărăciţi, lipsiţi de pămînt, ţăranii botoşăneni nu aveau
în acelaşi timp nici inventarul necesar. ln primăvara anului 1906 un
număr de 20 245 ţărani, capi de familie, nu posedau nici o vită trăgă
toare, iar 9 652 ţărani, adică mai mult de jumătate din numărul celor
care aveau vite, le-au amanetat la creditul agricol 4• ln anul 1904, ală
turi de puţinele unelte de fier şi maşini, existau în judeţul Botoşani încă
2 076 pluguri de lemn şi 6 560 grăpi de lemn 6•
Plîngerile ţăranilor botoşă.neni din anul 1907 oglindesc sărăcia, mi-
zeria şi deznădejdea lor, batjocura moşierilor şi arendaşilor, nelegiuirile
administraţiei moşiei şi nepăsarea autorităţilor burghezo-moşiereşti. Ast-
fel, la 26 februarie 1907 sătenii din comuna Rădeni se plîngeau pre":"
fectului:
„Noi sîntem nişte oameni săraci şi fără pămint de loc care sîntem
pe această moşie de pe la anul 1850, că dl administrator Caracaş ne-a
ţinut cu vorba pină am ajuns in timp de iarnă şi pe urmă au trimis să
ne ducem la curtea d-sale. Cind am ajuns la curtea d-lui a spus că
sintem amendaţi cu cite 15 lei pentru că nu am putut ajunge la ceasu-
rile 10 cum a spus d-lui şi cu mare greu am scăpat de amendă cu cite
7 lei de nume. Pe urmă a spus că să plătim şi drumul care mergem la satul
nostru la Bahlui şi fără nici un cuvint ne-a ameninţat cu revolverul.
Am fost siliţi să plătim 5 lei de fiecare nume. Pe urmă dl. administrator
Caracaş a trimis vătafii să ne măsoare pămintul şi vătafii ne-au încărcat
cu 23 prăjini la sută care plătim cu 1 leu prăjina. Cînd am fost la răfu
ială am fost încărcaţi din nou de d-lui aşa că au spus că de nu plătim
cum spune d-lui, ne împuşcă pe toţi, că d-sa este în toate autorităţile şi
nu se teme de noi" ... „Noi muncim tot arendaşului pentru pămint şi al
nostru rămine pîrloagă, nelucrată. La secere ne pune unde sînt spini şi
nu putem secera decît un pogon pe zi şi la măsură pune cum vrea8 " •••
Locuitorii din comuna Cristeşti, Slobozia-Secătura, Ghilaneşti, Oră
şeni-Schit, Orăşeni-Deal, Orăşeni-Vale se plingeau că prin înmulţirea
familiilor, de la împroprietărirea din 1864 nu au pămînt de hrană, că
statul n-are moşii suficiente. S-au adresat proprietarului să le dea pă-
4 Cam.era de Comerţ şi Industrie, Circ. IX Botoşani, Dare de seam4 1906
pp. 93-94. •
6 Ibidem, p. 101.
• Arh. St. Botoşani, .Rdacoalele ţăr4ne1tt 1907, vol. II, fond Prefectura.
RASCOALA DIN 1907 IN JUD. BOTOŞANI
347
mint de hrană, dar aceste moşii sînt arendate. In continuare, ţăranii

arătau că arendaşul a urcat preţul în fiecare an, aşa că dacă luau o falc2
de pămînt, după ce o munceau, toamna, valorificarea produselor nu le
ajungea să plătească preţul pămîntului7.
Ţăranii din Todireni se plîngeau că pămîntul arendat lor pentru
hrană li se măsoară cu o prăjină mai mică, „de scoate mai mult decît ar
trebui", iar pămîntul pe care îl lucrează sătenii pentru arendaş, la secere
sau la praşilă, îl măsoară cu o prăjină mai mare „de scoate mai puţin".
Locuitorii din comuna Cristeşti arătau în plîngerea lor că arendaşul
moşiei le-a spus că-i va face să mulgă 7 o capră, să îmbrace 7 un suman
şi să se servească 7 de un topor, iar boi de jug, cai sau alte vite nu vor
avea dt va sta aTendaşul pe moşie. Ţăranii se plîng că ·cuţitul le-.a ajuns 1
la os şi roagă pe prefect să stabilească pentru totdeauna preţul pămîn·

tului de arătură, imaş, fineţe, precum şi preţul văratului vitelor8 .
Spre ia putea asigurn un minim de existenţă pentru familiile lor, ţăra
nii închiriau pămînt de hrană, fineţe şi izlazuri de la moşieri şi arendaşi.
Condiţiile de arendare a pămînturilor moşiereşti erau diferite. Forma
cea mai obişnuită pentru plata arenzii era munca socotită în bani. Pe
unele moşii se folosea şi arenda în dijmă (în parte).
lnvoielile între ţărani şi proprietari se făceau prin contracte de
angajare, în baza legii învoielilor agricole. Contractele oglindesc munca
de rob a ţăranului nostru pe moşia boierească şi ne explică mai bine
sărăcia şi mizeria ţăranilor siliţi să muncească întinsele moşii în cele
mai grele condiţiuni.
Contractul încheiat între locuitorii din Flămînzi cu arendaşul moşiilor
Flămînzi-Storeşti pentru anul 1905, ne arată că arendaşul limitează
suprafaţa maximă care poate fi arendată ţăranilor: cel mult 2 fălci
(2,88 ha) pentru cei cu vite trăgătoare şi mai puţin de 2 fălci (216 ari)
pentru pălmaşi. Forma de plată a arenzii pentru pămîntul de hrană,
fineţe şi păşunat era, după cum vedem, munca socotită în bani. Nu se
precizează ca în multe alte contracte, cantitatea de pămînt ce a arendat
fiecare ţăran angajat. Din contract se observă însă că arendaşul şi-a
asigurat braţele de muncă la toate lucrările pe moşie • 9
Mai observăm şi mijloacele arbitrare prin care arendaşul silea pe

săteni să lucreze moşia în condiţiile stabilite de el. Sătenii neangajaţ;
pe moşie, dar care dădeau vite la imaş, emu obligaţi a lucra cîte 45 ari
praşilă pentru perecA.ea de boi şi cite 36 ari de fiecare vită. Sătenii
angajaţi erau obligaţi a se mărgini la suprafaţa dată de arendaş, iar ne-
angajaţii, neavînd izlaz pentTu vite, erau siliţi să accepte condiţiile de
angajament ale arendaşului.
Contractul prevedea că ţărnnii nu vor putea ridica recoltele caTe se
vor afla pe pămînturile luate în dijmă, PTecum şi vitele şi oile ce
au pe imaş - înainte de a achita fie prin muncă în natură, fie în nu·
7 Arh. St. Botoşani, Răscoalele ţărăneşti 1901, vol. II fond Prefectura.
8 Ibidem.
9 Ibidem.
D. MUNTEANU
348
merar preţul pămîntului de arătură, fineţe ş1 unaş. ln contract se mai

arată că ţăranii nu au voie să primească nici o vită sau oaie pe imaş a
vreunui sătean neangajat, căci aflîndu-se aceasta, vor plăti arendaşului„
pentru pămîntul, fînaţul şi sohatul ce vor lua pentru ei _personal ca şi
acei neangajaţi, adică 84 lei ha de părnînt şi fineţe, cite 45 lei perechea
de boi, 25 lei vaca sau calul şi cite 4 lei de oaie.
Acest contract a fost făcut la 12 martie 1905, purtînd 316 semnă
turi10.
Unele contracte prevedeau obligaţii de-a dreptul revoltătoare. ln-
tr-un contract încheiat de ţăranii din Stănceni şi arendaşul Mihalache-
Popovici-Biznoşanu (1906) se preciza că ţăranii angajaţi vor plăti aren-
daşului cite 4 lei pescuitul şi adăpatul (iazul era al arendaşului)''.
Pe aceeaşi moşie ţăranii erau obligaţi a plăti 50 bani de fiecare
giscă - dacă aveau - pentru că se· scălda în iaz, cite 50 bani o căruţă.
de lut, cite 1 leu de fiecare porc care. scăpat din ograda ţăranului s-ar
fi putut scălda şi el in iazul boieresc 12.
Pentru a face faţ,ă muncilor istovitoare impuse prin contracte şi
pentru a spori posibilităţile de ciştig, ţăranii satelor botoşănene îşi anga-
jau şi băieţii la plugurile moşiereşti pe cite 7 luni. Părinţii erau obligaţi
a-şi înlocui copiii în caz cînd aceştia nu se puteau prezenta la pluguri..
Prezenţa la pluguri era obligatorie dwninică seara, deoarece venind luni
dimineaţa, ziua aceasta nu se mai socotea. Luna de plugărie era soco-
tită în multe părţi la 32 de zile lucrătoare (Călineşti, Serafineşti, Posiana
etc.). Pe moşia Ungureni-J ianu, lunile de muncă erau împărţite în lunj
de primăvară şi de toamnă. Preţul unei luni de plugărie era cel mult
20 de lei şi o pereche de opinci 13 .
Proprietarii şi arendaşii nu uit:"i să prevadă clauze în caz de neexe-
cutarea obligaţiilor. ln CGntractul încheiat pentru anul 1905-1906 pe--
moşia Bursuceni, se prevedea că „în co.z de abatere de la litera con-
tractului vom fi răspunzători cu tot avutul nostru mişcător şi nemişcător
cit şi faţă de codul civil pentru daune şi interese"".
Indiferent dacă recolta ţăranului era bună sau nu, obligaţiile trebuiau
împlinite. „Orice întimplare nenorocită - spunea contractul încheiat pe
moşia Dor >belnţi-Costeşti -· provenită din secetă, prindină sau incendii
sau orice alte accidente prevăzute sau neprevăzute s-ar întîmpla la re-
colta noastră, de pe pămînlul ce noi am subarendat de la dl. Goldhamer,
rămîne exclusiv în sarcina noastră a locuitorilor şi nu vom putea în nid
un caz cere o reducere în total sau în parte" 15. Şi arendaşii aveau mij-
loace destule pentru a impune respectarea întocmai a obligaţiilor.
Multe învoieli agricole se făceau verbal. Cele mai multe nici nu
10 Arh. St. Botoşani, Rălcoalele ţărdneşti 1907, vol. I, fond Prefectura.
11 Ibidem.
12 Mihai I Ro 11 e r, Documente privind rdscoala ţăranilor din 1907. Bucu-
reşti, 1948, vol. II, p. 321.
13
Arh. St. Botoşani, Rd.scoalele ţcircineşti val. I, fond Prefectura.
14 Ibidem
11 Ibidem.
RĂSCOALA DIN 1907 IN JUD. BOTOŞANI
349
~rau legale, în sensul că nu respectau nici acele puţine dispoziţii în

favoarea ţăranilor cuprinse în legea învoielilor agricole. Pe bună drep-
tate se plîngeau ţăranii din comuna Cristeşti în anul 1907, că dacă ar
vinde toamna toată recolta n-ar achita preţul arenzii pămîntului. La
.răfuială bietul ţăran nu numai că n-ayea cu ce plăti arenda, rămăşiţele
şi avansurile pentru hrană, dar chiar dacă măsurătorile şi socotelile ar
fi fost cinstit făcute, rămînea dator 16 • De pe ogorul arendat ducea acasă
cîteva baniţe de porumb.
Muncile pe pămîntul moşieresc erau executate de cele mai multe
ori cu hrana ţăranului. Din contractele de angajare şi din plîngerile
ţăranilor se poate vedea această situaţie. Ţăranii din Todireni se plîn-
geau în anul 1907 că arendaşul nu voieşte a le da tain nici la un fel de
.muncă. „Plătim cîte 30 lei merţa de popuşoi şi îi mîncăm muncind nu-
mai lui, iar cînd să m'\..mcim şi la noi cite o lecuţă, atunci nu avem cu ce
.pentru că popuşoii pe care i-am cumpărat i-am mîncat la lucrul lui" 17 •
Mereu dator şi sărac, flămînd şi gol, urriilit şi batjocorit de toţi,
ţăranul botoşănean era legat de proprietar, de arendaş şi de chiabur
pentru a-şi asigura lui şi familiei sale o existenţă de mizerie. Braţele
tle muncă de care dispunea ţăranul erau cu totul insufioiente pentru a
face faţă greutăţilor care sporeau an de an.
Sărăcia şi mizeria devin tot mai apăsătoare. Exploataţi de boieri,
arendaşi şi de chiaburi, strînşi de perceptor, lipsiţi de mijloacele necesare
.pentru asigurarea tristei lor existenţe, ţăranii botoşăneni nu mai aveau
-altă scăpare decît în răfuiala cea mare cu stăpînii moşiilor.
""
Problema pămîntului nu putea fi rezolvată decît prin sfărîmarea

latifundiilor. Majoritatea ţăranilor botoşăneni n-aveau pămînt sufi-
·cient pentru hrană. Pe căile legale obişnuite nu-l puteau dobîndi. Ei au
găsit singura cale justă a izbăvirii lor, calea revoluţionară aşa cum fă·
cuseră ţăranii din Rusia. Revoluţia rusă din 1905 a influenţat în
general asupra mişcării revoluţionare din ţara noastră. Ea a influenţat
puternic şi asupra izbucnirii răscoalei ţăranilor din anul 1907.
In vara anului 1905 s-a produs răscoala de pe crucişătorul Potemkin.
Crucişătorul Potemkin a fost nevoit să se predea, după cum ştim, autorită
ţilor romîneşti la Constanţa. Marinarii revoluţionari, primiţi cu toată căl
dura de către poporul muncitor din Romînia, au fost trimişi în diferite ju-
deţe ale ţării, mai ales în Moldova. Ei au fost ajutaţi de muncitorii şi ţăranii
din Romînia să găsească de lucru, fiind apăraţi de urmărirea autorităţilor
burghezo-moşiereşti. Marinarii ruşi care lucrau la ţară au participat
activ la răscoalele ţărăneşti din Romînia, fapt pentru care au fost urmăriţi
şi acuzaţi de instigare la răscoală 11\ In satele judeţului Botoşani au fost
trimişi mai mulţi marinari revoluţionari. In corn. Rădeni pe moşia
16 Arh. St. Botoşani, Răscoalele ţărăneşti, vol. I, fond Prefectura.

17 Ibidem, vol. III.
iu „Lupta de clasă", an XXXV nr. 1, 1955 pp. 7-8.
D. MUNTEANU
350
arendaşului I. Caracaş a lucrat potemkinistul I. Georgevici care a plecat

de aid, fără a se şti unde, la 2 ianuarie 1908. La Corni a fost potem-
kinistul Grigorof, care a fost şi în corn. Lunca, Todireni 19 • In comuna
Corni în luna martie 1907 se aflau doi muncitori, Iacob Gavrilov şi Ivan
Ivanov „de origine ruşi", din cei rămaşi în ţară de pe vasul Potemkin20 .
Nici unul din potemkiniştii care •au fost în jud. Botoşani n-a putut fi
prins. Prin prezenţa potemkiniştilor în unele sate ale judeţului Botoşani
s-a putut transmite direct influenţa revoluţiei ruse.
Ca şi în alte centre din ţară influenţa revoluţiei ruse s-a putut
transmite şi prin presa muncitorească a vremii'.!'. Ziarul „Romînia mun-
citoare" se primea regulat la Hîrlău; în anul 1907 soseau în acest orăşel
6 numere săptămînal. In acelaşi an s-a găsit la primăria din Flămînzi
un număr din „Rominia muncitoare", primit prin poştă pe adresa locui-
torului Lazăr Moraru din acea comună 22 •
Trecerea ţăranilor în Rusia prin diferite puncte şi de acolo în Ro·
minia era obişnuită, chiar fără paşapoarte. La 31 martie 1907 Ministe-
rul de Finanţe pune în vedere prefectului să ia măsuri spre a opri tre-
cerea ţăranilor spre Basarabia şi Bucovina şi nici de acolo în Romînia,
chiar dacă au. paşapoarte23 •
De bună seamă că nu era vorba de contrabandă, ci de teama de „in ...
stigatori" veniţi din Rusia, de teama permanentă a moşierimii şi a bur...
gheziei de „otrava de peste Prut", cum numeau clasele exploatatoare,
încă din anul 1888, propaganda revoluţionară.
Striviţi de sărăcia la care i-a adus crunta exploatare a moşierilor
şi a capitaliştilor, cuprinşi de deznădejde şi de minia neîmpăcată împo-
triva impilatorilor, ţăranii din judeţul Botoşani au aprins focul răscoa
lei. Răscoala a izbucnit la Flăminzi pe moşia principelui D. Sturza.
Condiţiile răscoalei erau coapte peste tot. Frămintările ţăranilor din
Flăminzi au fost mai puternice fiind legate şi de acţiunea desf~urată de
banca populară din acea comună, „Triumful", ce voia să ia în arendă
moşia de la D. Sturza, pentru c<tre se judecau şi cei doi mari arendaşi:
M. Fischer şi Berman Juster. Moşia a fost arendată lui M. Fischer.
Ţăranii n-au putut cunoaşte cauzele adevărate ale insuccesului băncii
.. Triumful", dar aceasta a contribuit de bună seamă la creşterea agita-
ţiei ţăranilor, care au fost înclinaţi să creadă că vinovatul era numai Fi-
scher.
La 13 aprilie 1907 primarul comunei Flăminzi, prin raportul înaintat
prefecturii, arată cauzele care au determinat pe ţăranii din Flămînzi a
face cei dintii „începutul de răscoală" 2 •.
Raportul primarului, ticluit tirziu, după înăbuşirea răscoalei, oglin-
deşte punctul de vedere al autorităţilor liberale, inclusiv al băncii popu-
18 Arh. St. Botoşani, Dosar cu privire la ostaşii de pe vasul Potemkin.

31 Arh. St. Botoşani, .Răacoalele ţdrăneştt 1907, vol. III, fond Prefectura.
21 ,,StudiiM an. 7 ianuarie-martie 1954, p. 254.
xa Arh. St. Botoşani, RUcoalele fărdneştt 1907, vol. III, fond Prefectura.
21 Ibidem.
211 Ibidem.
351
lare, care n-a reuşit să arendeze moşia. Oauza răscoalei fiind pusă pe sea-
ma promisiunilor neîndeplinite făcute de arendaşul Fischer, liberalii au
speculat-o în felul lor, atît cît le-a putut servi intereselor de partid. Agi-
taţia făcută în juTul acestei chestiuni n-a putut constitui cau:zJa răscoalei,
dar a putut grăbi izbucnirea acesteia.
Apropierea primăverii şi întîrzierea încheierii învoielilor agricole.
lipsa de porumb şi atitudinea provocatoare a administraţiei moşiei au
contribuit de asemenea la aprinderea focului răscoalei. ~
în ziua de 8 februarie un mare număr de ţărani din Flămînzi şi
Copălău s-au prezentat la primăria comunei, fiind chemaţi de admi-
nistratorul arendăşesc, Gh. Constantinescu, pentru a încheia învoielile
agricole. Constantinescu face cunoscut că dacă ţăranii au nevoie de el.
să se prezinte în ograda administraţiei moşiei25 • Cînd a fost căutat însă
la curte, Constantinescu plecase la un cumnat al său, care era şi secre-
tarul primăriei. Plini de minie, ţăranii s-au dus la casa secretarului,
cerind ca administratorul să iasă afară spre a sta de vorbă cu ei. De-
oarece ţăranii ameninţau cu devastarea şi incendierea casei, Gh. Con-
stantinescu a fost nevoit să iasă pe cerdac anunţînd că nu mai este
administratorul moşiei şi că va veni arendaşul care va face învoielile
cu ei. Atunci ţăranii, iritaţi, i-au cerut socoteală lui Constantinescu pentru
faptul că i-a purtat pe drumuri şi i-a ţinut flămînzi toată ziua, fără să
le spună de la început că nu mai e administrator 26 •
Ceasul răfuielilor pentru toate nelegiuirile săvîrşite sosise şi pen-
tru Constantinescu. Acesta a fost luat pe sus de ţărani spre a fi dus la
primărie. Pe drum a fost judecat şi bătut. Internat apoi în spitalul din
Hîrlău,> administratorul a început a se plînge autorităţilor, căutînd să
apară ca o nevinovată victimă a răzvrătirii ţăranilor.
Inşelaţi şi batjocoriţi de unealta proprietarului, ţăranii care aşteptau
schimbarea stărilor de lucruri insuportabile, plini de ură împotriva
moşierilor şi a tuturor împilatorilor, au pornit să-şi rezolve revendică
rile vitale fără arendaş sau moşier şi fără administraţia burghezo-mo-
şierească de la care nu mai puteau nădăjdui nimic. Răscoala începută la
Flămînzi s-a întins repede şi pe moşiile învecinate: Storeşti, Rădeni,
Deleni, Dracşani şi în scurt timp a cuprins întreg judeţul. Cererea ţăra
nilor de a li se arenda pămînt cu 25 lei falcea a fost părăsită repede.
Meşteri în demagogie şi în acţiuni de diversiune, liberalii au încercat
să folosească obişnuita lor armă, diversiunea antisemită. Proprietarii şi
arendaşii nădăjduiau că răscoala se va localiza şi consuma în nordul
Moldovei unde erau şi arendaşi evrei. Nădejdile lor s-au spulberat însă
repede. Ţăranii au început să atace şi să sfarme, fără alegere, toate
proprietăţile indiferent ale cui erau.
In acelaşi timp, autorităţile judeţene s-au străduit să izoleze Flă
mînzii şi comunele învecinate, trimiţînd importante forţe militare pe
care le-au cantonat la Hîrlău, Deleni, Frumuşica, Cristeşti, Tudora.
25
Arh. St. Botoşani, Răscoalele ţărăneşti 1907, vol. III, fond Prefectura.
ll6 Ibidem.
D. MUNTEANU
352
Poiana-Lungă, procedindu-se la anchetarea şi arestarea răsculaţilor

care au fost daţi pe mina judecăţii2;. Nici această măsură n-a reuşit
Răscoala n-a putut fi stăvilită. La începutul lunii martie răscoala a cu-
prins tot judeţul. Drumul jalbelor a fost părăsit.
La 1 martie ţăranii ciin Santa-Mare, comuna Călăraşi au ocupat cu
forţ.a un ostrov din rîul Prut ce fusese cotropit de proprietarul moşiei,
I. Goilav. Dîrzenia ţăranilor a fost de neînvins. Ei n-au cedat nici în
faţa arm1itei trimise acolo imediat de prefectul judeţului. Obştea locui-
torilor s-a adresat telegrafic ministrului,, accentuind că stabilirea liniştei
în Santa-Mare va fi posibilă numai după recunoaşterea proprietăţii săte
nilor asupra ostrovului ce le fusese răpit de moşierul Goilav28• După
1 martie intensitatea răscoalei a crescut tot mai mult.
Intre 2-8 martie au fost atacate şi devastate curţile boiereşti din
Stăuceni, Vlădeni, Todireni, Răuseni, Fintînele, Băneşti, Hancea, Salcea,
Măscăteni etc211 •
In zilele de 5-6 martie au fost ocupate şi devastate tîrguşoarele
Bucecea, Suliţa, Burdujeni30•
Proprietarii şi arendaşii, plini de groază, s-au refugiat unde au
putut: unii în capitala judeţului, alţii la Bucureşti iar alţii au trecut
chiar graniţa 31 • Ţăranii răsculaţi îi căutau pentru răfuielile din trecut
şi pentru învoieli. Puţini au fost găsiţi acasă.
In ziua de 4 martie 1907 ţăranii din satele învecinate - Curteşti,
Stinceşti - au pătruns în oraşul Botoşani „spre a cere pămînt pe un
preţ maxim de 25 lei falcea" 32• Armata i-a întimpinat. Grupurile care
se îndreptaseră spre prefectură, întilnindu-se în drum cu prefectul,
acesta i-a asigurat că le va satisface cererile. Ţăranii s-au întors în
oraş şi au început devastările. Hărţuielile cu armata, poliţia şi jan-
darmii au durat toată ziua. Către seară s-au retras, dar nu s-au înde-
părtat de oraş. Au fost arestaţi atunci peste 50 ţărani, iar noaptea pe
la ora 2 au fost arestaţi încă 21 ţărani din Ccrviceşti care intrau în
oraş prin bariera Dorohoi. Pre.;iunea ţăranilor asupra oraşului a cres-
cut in timpul nopţii • 33
In dimineaţa zilei de 5 martie ţăranii din Nicşeni, Cisrnea, Răchiţi,

Unteni, Mănăslireni şi Roşiori au pătruns în oraşul. Botoşani. Armata a
încercat să-i oprească. La somaţia maiorului Boureanu, comandantul
batalionului 8 vinători, de a se împrăştia, ţăranii refuză. Maiorul co-
mandă foc cu cartuşe de război. Armata a tras în plin. Au căzut
atunci 4 morţi şi 8 răniţi. Armata insă a trebuit să se retragă, deoarece
prin barierele Agafton şi Curteşti, alte grupuri de ţărani din Curteşti,
Mănăstirea Agafton, Vlădeni. Corni. Sarafineşti şi Brehueşti, au pă-
27
Arh. St. Botoşani, RăBcoalele ţărăneşti 1907, voi. III, fond Prefectura.
3 Ibidem.
211 Ibidem.
31 Ibldem
31 Ibidem.
31 Ibidem.
33 Ibidem.
RASCOALA DIN 1907 IN JUD. LOTOŞANJ
353
truns în oraş. Această situaţie a durat pînă la ora 6 seara, cînd au sosit
2 batalioane din reg. 15 Războieni şi 2 escadroane de cavalerie34 •
Cavaleria a şarjat respingînd pe ţărani pînă în satul Răchiţi. La
barierele oraşului au rămas trupe de pază3.b. Au fost arestaţi atunci
26 ţărani iar a doua zi s-au mai făcut încă 75 arestări. Acestea au fost
cele mai importante lupte în timpul desfăşurării răscoalei în oraşul şi
judeţul Botoşani. Oraşul a stat sub stăpînirea ţăranilor răsculaţi 2 zile
şi o noapte 36 • Ţărnnii răsculaţi au încercat să-şi rezolve problemele lor
vitale prin luptă.
Mînia neîmpăcată a răsculaţilor s~ îndreptat şi împotriva autorită
ţilor, împotriva percepţiilor fiscale. La 5 martie administratorul financiar
din Botoşani raporta telegrafic ministrului de Finanţe următoarele:
,,Răscoala generală şi în oraş. Perceptorii şi agenţii fiscului alungaţi.
Averea statului în primejdie. Poliţia şi armata concentrată în diferite
părţi iar noi fără nici o pază" 37 • Raportul din 9 martie 1907 adresat
de Administraţia Financiară către prefectura.. judeţului este semnificativ
în această privinţă. Administratorul financiar cerea prefectului să se
ia măsurile legale pentru asigurarea banilor statului şi a registrelor pînă
după încetarea în totul a răscoalelor ţărăneşti. ln acelaşi raport admi-
nistratorul financiar al judeţului sublinia că perceptorul fiscal al circum-
scripţiei 6 Suliţa i-a raportat că s-au răsculat ţăranii, cerind forţat să
le restituie sumele încasate diri cotizaţia de 5 lei pentru casa ţărănească.
ln consecinţă administratorul financiar cerea să se ia măsuri pentru
siguranţa banilor statului şi a registrelor de la percepţiile fiscale din
tot judeţul38 • Prin alt raport administratorul financiar cerea prefectului
pază pentru averea statului de la secţia regiei monopolurilor din oraşul
Botoşani39 •
Autorităţile au încercat să folosească diversiunea şovină spre a se
salva. Pentru a deruta opinia publică în legătură cu acţiunile din Bo-
toşani, prefectul a cerut expulzarea lipovenilor, care nu s-au „conformat
legilor noastre, ca unii ce au fost capii devastărilor din Botoşani" 40 •
Răscoala a luat proporţii cuprinzînd aproape toate satele din judeţul
Botoşani. Pretutindeni ţăranii distrug condicile de socoteli, rup contrac-
tele, cerind să li se dea pămînt pe veci, aşa cum s-a făcut la Sarafi-
neşti, Huţani, Vlădeni, Brehueşti, Măscăteni, Albeşti, ş.a. 41 •
La Dîngeni, în noaptea de 11 martie locuitorii din Hulub au atacat
primăria, au alungat primarul şi autoritatea comunală, cerind să li se
dea moşia Strahotin. Prefectul a trimis în grabă 100 de soldaţi pentru
a apăra proprietatea lui Mavrocordat42 • Ţăranii din Păun-Năstase au·
M Arh. St. Botoşani, Răscoalele ţărăneşti 1907, Tol. III, fond Prefectura.
35 Ibidem.
36 Ibidem.
:n Ibidem.
38 Ibidem.
39 Ibidem.
40 Ibidem.
41 Ibidem.
4ll Ibidem.
D. MUNTEANU
354
somat pe arendaş să le dea 210 fălci de pămînt cu preţul pe care îl

plăteşte arendaşul - dindu-i în plus 5 lei - şi precizînd că dacă nu li
se va da aşa cum au cerut, ei bagă plugurile şi ară43 • Ţăranii din Vifo-
reni, Bătrineşti, Socrujeni au silit pe arendaşul moşiei să le dea 100
fălci de pămînt cu 25 lei !aleea. De frică. arendaşul a cedat 44 • La fel s-a
intimplat la Tulbureni, Silişcani şi Lunca 45 •
Autorităţile au fost cuprinse de spaimă. Pretutindeni - raporta
prefectul la 7 martie - locuitorii au luat cu asalt. primăriile, au alungat
primarii şi personalul administrativ. E deci ,,revoluţie completă şi anar-
hie" - sublinia prefectul. tncă de la începutul răscoalei prefectul jude-
ţului a cerut cu insistenţă să i se trimită armată 16 • La 5117 martie, prin
telegrama cifrată, prefectul ceruse Ministerului de Război ca batalionul
8 vinători să fie pus pe picior de război. concentrînd rezerviştii şi con-
cediaţii. In aceeaşi zi prefectul solicitase şi un regiment de cavalerie
din Muntenia, - pe motivul că agitaţiile tărănesti au luat caracterul de
revoltă generală - iar la 6.'18 martie - prin telegramă extraurgentă -
arătind că revolta se lăţeşte mereu. el mai cerea un regiment de infan-
terie şi două de cavalerie. rugind să i se trimită totodată şi al 3-lea ba-
talion din reg. 15 Războieni 47 • Predilectie deosebită avea prefectul pen-
tru regimentele de cavalerie cu care ,,să poată urmări şi distruge cetele
de ţărani răsculaţi", considerate de el drept „ bande de tîlhari şi emisari
străini". Prefectul arăta în cererea sa că este absolut indispensabil ca
regimentele să fie aduse din Oltenia sau din Muntenia, căci îi era teamă
ci soldaţii „fiind toţi moldoveni", nu se va putea „servi de ei contra
ţăranilor" 49 • Este evidentă frica prefectului conservator Văsescu de o even-
tuală infrăţire a armatei cu răsculaţii.
Focul răscoalei se întinsese în toată ţara şi armata era acum cerută
de autorităţile localC' în toate judeţele. Cit a fost Văsescu prefect, nu
i s-au trimis regimentele de cavalerie din Muntenia. Pentru reprimarea
răscoalei au fost aduse însă importante forte militare. Pe teritoriul ju-
deţului Botoşani existau de la începutul răscoalei bat. 8 Vînători şi 3
escadroane din reg. 8 Roşiori. Au venit apoi 2 batalioane din reg. 15
Războieni 49 , reg. 27 inf. Bacău, reg. 22 Dimboviţa, reg. 10 Putna, reg.
31 Calafat, reg. 13 Iaşi, detaşamente de jandarmi din Bucureşti 60 , afară
de compania de jandarmi şi grăniceri din Botoşani. Cu aceste forţe ar-
mate s-a pornit şi s-a desfăşurat acţiunea de „pacificare" a judeţului
Botoşani.
Cele mai importante forţe militare au fost trimise încă de la în·
ceputul răscoalei în împrejurimile Hîrlăului: 2 escadroane de cavalerie.
a Arh. St. Botoşani, Rdacoalele ţdrăneştt 1907, vol. III, fond Prefectura.
44
Ibidem.
411 Ibidem.
41
Ibidem.
41 Ibidem.
411 Ibidem.
• Ibidem, vol li.

111 Ibidem, voi. III.
355
1 batalion din reg. 13 Iaşi, ~n escadron de cavalerie la Frumuşica şi unul

la Deleni, 50 vînători la Cristeşti şi o companie de 180 soldaţi la Tudora şi
Poiana Lungă 51 • Cum s-a spus la început, aceste unităţi au avut sarcina
să izoleze focarul principal al răscoalei - Flămînzii. Mişcarea trupelor
era dirijată de prefectul judeţului, de acord cu comandantul sectorului
Botoşani.
Detaşamentele militare străbăteau în lung şi în lat judeţul, depla-
sîndu-se în marşuri forţate spre punctele unde răscoala era considerată
mai „primejdioasă": Fintînele, Vereşti, Dumbrăveni, Dîngeni, Albeşti,
Todireni, Răuseni, Ripiceni. în centrul atenţiei prefectului erau curţile.
velniţele şi toate acareturile boiereşti. Unităţile militare se deplasau la
cererea proprietarilor şi arendaşi~or 52 •
Sub scutul armatei, prefectul judeţului s-a străduit să restabilească
şi administraţia comunală. La 15 martie 1907 noul prefect Mavrocordat
atrăgea atenţia primarilor şi inspectorilor comunali că serviciul a fost
lăsat în părăsire tocmai atunci cînd se cerea mai multă vigilenţă din
partea primarilor. Aceştia au fost chemaţi să-şi ia serviciile în primire,
concediile fiind suspendate. Primarii au primit ordin să inspecteze
zilnic cătunele şi să raporteze. Inspectorii comunali erau obligaţi să
controleze comunele pentru restabilirea liniştei, iar pentru a le ridica
„prestigiul" prefectul i-a asigurat că subprefectii vor fi însoţiţi de o
escortă de călăraşi. care va sta la dispoziţia lor" 3 • Astfel, administraţia
comunală era chemată să-şi dea contribuţia la „pacificarea" satelor răs
culate.
Pentru stăvilirea valului revoluţionar al ţărănimii răsculate, libe-
ralii, aduşi la putere, folosesc alături de forţa armată şi învechitele mij-
loace ale făgăduielilor şi înşelătoriei. Un mijloc cunoscut pentru a frînge
dîrzenia răsculaţilor a fost faimosul manifest al guvernului prin care
se făgăduiau legiuiri pentru îmbunătăţirea stării ţăranilor. Administraţia
judeţului, învăţătorii şi preoţii erau obligaţi să sprijine acţiunea guver-
nului pentru restabilirea ordinii, făcîndu-li-se cunoscut că guvernu]
este hotărît să înfiereze energic „neorînduielile" şi ·să pedepsească cu
asprime orice acţiune îndreptată împotriva „ordinii publice".
Manifestul guvernului a fost difuzat în toate satele judeţului.
Preoţii, îmbrăcaţi în odăjdii, însoţiţi de învăţători, cutreierau satele şi
prin slujbe impunătoare, prin cuvîntări, prin citirea şi comentarea ma-
nifestului, se străduiau să înduplece pe ţăranii răsculaţi la linişte. Ma-
nifestul a fost primit cu indiferenţă şi neîncredere în cele mai multe
sate şi nu acesta a potolit răscoala 54 • Conferinţele şcolare din judeţ au
fost suspendate. În unele localităţi s-au suspendat şi cursurile, şcoala
fiind pusă la dispoziţia armatei.
81 Arh. St. Botoşani, Răscoalele ţărăneşti 1907, vol. III, fond Prefectura.
52 Ibidem.
63 Ibiâem.
M Ibidem, vol. II.
D. MU1'.'TEANU
356
Prefectul de Botoşani, moşier liberal, instalat după 11 martie la

conducerea judeţului, raporta cu mîndrie ministrului de Interne la 25
martie, că a luat şi el o serie de măsuri pentru a pune capăt „dezordinei 11 •
Prefectul judeţului arăta că a căutat să se ocupe în mod serios de poto-
lirea răscoalelor pentru a aduce pe de o parte „pacea şi liniştea între
locuitorii săteni răzvrătiţi", aprobînd, în limitele legalităţii, cererile, iar
pe de altă parte că a ucmărit a restabili dreptul de proprietate şi in-
teresele marilor proprietari şi arendaşi cultivatori de pămînt care erau
ameninţate, „drepturi consfinţite şi prin art. 19 din constituţia acestei
ţări, care este legea legilor" 55 • Pornind de la acest „principiu prefectul
11
raporta că a luat măsuri serioase ca să înceteze dezordinile, lucru cu

care se mîndrea că a reuşit.
In acelaşi timp prefectul arăta· că s-a gîndit la mijlocul cel mai
eficace pentru a putea aduce „armonia" - pentru un moment zdrunci-
nată - ce trebuie să existe intre săteanul muncitor de pămînt şi pro-
prietarul sau arendaşul cultivator, fără ca drepturile uneia sau alteia
din părţi să fie ştirbite, dind &.cestei „afaceri 11 o soluţie „dreaptă şi 11
„echitabili". Soluţia a fost dată de comisia formată din mari proprietari

şi arendaşi care au stabilit un minimum de preţuri al muncilor agricole
pe întregul judeţ şi un preţ maxim al pămînturilor date locuitorilor,
variind după regiuni, preţuri care nu puteau fi depăşite 68 • Judeţul a fost
împărţit in 2 regiuni, după calitatea pămintului. Preţul maxim pentru
plmintul din regiunea I-a s-a fixat la 56 lei falcea, iar pentru regiunea a
li-a la 44 lei !aleea, subliniindu-se că în anii trecuţi pentru o falce din
regiunea I-a se plătea 120 lei, iar în regiunea a II-a, 80 lei67 • In conti-
nuare prefectul arată că celelalte condiţii cu privire la angajamentele
agricole au fost stabilite in procesul-verbal încheiat de comisiune în
ziua de 21 martie. Convins că chestiunea pA.m.inturilor şi a preţurilor
muncilor agricole a fost astfel „tranşată" prin deciziunea luată mai
sus, acest fapt a fost adus la cunoştinţa tuturor sltenilor„. „punîndu-li-se
în vedere că angajamentele oneroase care s-au făcut de curind sub im-
periul teroarei de către predecesorul meu sint nule de drept şi de fapt
pentru părţile ce nu vor să le respecte". Pe baza deciziunii mai sus-
menţionate - arată prefectul în încheiere - se procedează de urgenţă
la facerea angajamentelor din nou'. 11•
La 27 martie prefectul dădea ordine inspectorilor comunali că „este
neapărată necesitate ca anul acesta să se menţină în mod absolut măsu
rile şi datinile care au predominat pină azi între proprietari şi arendaşi
cu locuitorii respectivi" 59 • ln acelaşi timp el cerea inspectorilor comu-
nali să raporteze asupra revizuirii contractelor existente sau asupra
contractelor noi.
M Arh. St. Botoşani, Rdscoalele ţărdneşti 1901, vol. II, fond Prefectura.
5111 Ibtdem, vol. III.
57 Ibidem.
511
Ibidem.
58 Ibidem.
357
Prin hotărîrea dată de comisia judeţeană, a proprietarilor şi a aren-

daşilor, preţurile pămînturilor au fost extinse pe întregul teritoriu al
judeţului, adică şi acolo unde preţurile erau ceva mai mici decît cele
fixate de comisie. Preţurile muncilor agricole, dacă n-au fost majorate
au fost cel puţin menţinute şi generalizate în acelaşi timp. Astfel pu-
tem vedea uşor că luna de plugărie rămîne tot 20 lei, carul de cărat
tot 25 bani, iar omul care lucrează pe gireadă este plătit tot cu 2 lei60 •
Prefectul judeţului, înaintînd tabelul comparativ al preţurilor către
Ministerul de Interne, a arătat cele mai mici preţuri ale muncilor plătite
înainte de răscoală pentru a ajunge la cele mai mari preţuri existente
înainte de hotărîr"ea comisiei.
Ceea ce a realizat cu adevărat comisia proprietarilor a fost anularea
contractelor smulse de ţărani în timpul răscoalei - considerate de mo-
şieri ca fiind făcute sub „imperiul teroarei" - şi revizuirea acestora,
adică readucerea orînduielilor dinaintea răscoalei. Iată deci că prin
voinţa proprietarilor şi a arendaşilor s-au anulat şi puţinele rezultate
obţinute de ţărani, prin forţă, în focul răscoalei. Contractele încheiate în
timpul răscoalei se revizuiesc, vechile preţuri revin o dată cu vechile
condiţii de muncă.
La Tulbureni, arendaşul, revenit la moşie, nu mai recunoaşte vechiul
contract încheiat cu 34 lei falcea, cerind 50 lei pe falce pentru cel mai
slab păm!înt de pe moşie, refuzînd să mai dea izlaz sătenilor. La fel s-a
procedat la Unţeni, Leorda, Dolina, Cucorăni şi în alte părţi 61 •
Scăpaţi de furia ţăranilor răsculaţi, reîntorşi acasă sub scutul armatei
şi sub ocrotirea legilor, arendaşii şi proprietarii nu mai respectă nici
angajamentele făcute în urma răscoalei. potrivit manifestului prefectului
prin care se fixaseră noile preţuri. La Nicşeni, arendaşul Emanoil Emandi
a urcat arenda pămîntului la 80 lei falcea, aşa cum era înainte, cerînd
pe deasupra şi cite 2 pui de găină de · fiecare falce şi cite un pui de
găină de fiecare cap de vită, oricare ar fi fost numărul vitelor sau cîti-
mea pămîntului. Arendaşul moşiei Costeşti a urcat din nou preţul pă
mîntului la 80-90 lei falcea 62 .
Locuitorii comunei Bucecea se plîng că arendaşul C. Zamfirescu
le pretinde 120-150 lei de falce. Plîngerile ţăranilor se înteţesc din
nou. La 9 aprilie ţăranii din Fîntînele se plingeau prefectului că nu li
s-a făcut nici un spor la preţurile de muncă şi nici o reducere la plata
pămîntului, că nu li se dă pămînt mai jos de 100 lei falcea, că nu se
dă mai mult pămînt decît 40 prăjini, iar la alţii nu li se dă de loc 63 .
Subprefectul a anchetat la faţa locului şi a raportat prefectului că
„stabilirea preţului rămîne la buna înţelegere între locuitori şi pro-
prietari"64. Aşadar se uitase şi hotărîrea comisiei de proprietari şi aren-
60 Arh. St. Botoşani, Răscoalele ţărăneşti 1907, voi. III, fond. Prefectura.
til Ibidem.
62 Ibidem.
ti:t Ibidem.
M Ibidem.
D. MUNTEANU
358
daşi. Se constată deci încă . o dată că proprietarii n-au învăţat nimic din
lecţia dată de puternica răscoală a ţăranilor, lecţie care însă n-a fost
dusă pină la capăt.
Statul moşierilor şi al capitaliştilor a salvat încă o dată marea pro-
prietate, ducind pină la capăt acţiunea de „pacificare" a satelor. Ar-
mata a fost principalul instrument in mina autorităţilor burghezo-mo-
şiereşti pentru infringerea răscoalei. Localităţile in care răscoala a fost
mai puternică au fost ocupate de unităţi militare, ce urmăreau, arestau şi
schingiuiau cu cruzime pe ţărani. Comandanţii aveau ordine să aresteze
pe toţi „instigat.orii" şi să-i trimită sub escortă la Botoşani.
Ţăranii erau torturaţi spre a divulga pe „instigatori". Cei arestaţi
sufereau caznele, dar nu spuneau un cuvint, lucru ce nu convenea an-
chetatorilor. S-au făcut arestări masive la Flămînzi, Dumbrăveni, Roş
cani, Stăuceni, Mihălăşeni, Dîngeni, Hulub, Albeşti, Răchiţi 65 • La 26
martie procurorul general raporta telegrafic ministrului de Justiţie că
la acea dată s-au emis mandate de arestare pentru 152 inculpaţi, că erau
411 deţinuţi, din care 33 fuseseră interogaţi 66 • La 11 mai procurorul
Tufescu comunica prefectului că la arestul preventiv erau 41 deţinuţi67 •
Procurorul - ţinind seamă de numărul mare de acuzaţi şi martori - cerea
aprobarea pentru sala Popovici, unde in zilele de 27-28 mai, Curtea de
juraţi urma să judece pe ţărani.
Nu se cunoaşte precis numărul ţăranilor arestaţi şi întemniţaţi.
Săteni, părinţi, soţii şi rude au înaintat cereri pentru eliberarea celor
închişi. Astfel la 19 martie locuitorii din Răchiţi cereau Ministerului de
Justiţie eliberarea a 2 ţărani „care stau pînă azi - 19 martie 1907 -
schingiuiţi şi maltrataţi sălbăticeşte fără să aibă vreo vină sau amestec" 88 .
La 11 mai 1907 săteanul Gh. Filoti din Dumbrăveni cerea prefectului
eliberarea celor 2 fii ai săi pentru a-l ajuta la munca cimpului. „ln
faţa judecăţii - scria Gh. Filoti - mă voi prezenta chiar eu ca părinte
care pol garanta pentru aceştia cu casele şi gospodăria ce am, precum
şi puţinul pămint de hrană ce-l am ... căci altă garanţie nu am de unde
răspunde dacă mi-o c~re" 811 • O cerere similară au adresat prefectului
locuitorii din Brehueşti la 20 martie 1907 cerind să fie eliberaţi 3 ţă
rani arestaţi în Botoşani la 5 martie 1907 70 •
Teroarea autorităţilor burghezo-moşiereşti s-a revărsat din plin
peste tot. Jandarmii fac percheziţii şi maltratează cu cruzime pe săteni.
La 28 martie 1907 primarul comunei Nicşeni raporta prefectului că jan-
darmul Vieru din Unţeni a maltratat într-un mod ingrozitor pe locui-
torii Ion Dorohoi, I. Gh. Tofan, D. Roşu, Gh. C. Viziteu din Nicşeni.
Primarul adaugă că nu se ştie dacă numiţii săteni vor mai fi în stare
să muncească în timpul verii. Tot atunci jandarmul a arestat pe ur:.ii
85
Arh. St. Botoşani, Răscoalele ţ4r4neşti 1907, voi. III, fond Prefectura.
1111
Mihai 1 Ro 11 e r, op. cit., vol. II, p. 17.
t11 Ibidem p. 17.
• Arh. St. Botoşani, Răscoalele f4r4neşti 1907, vol. III, fond Prefectura.
• Ibidem.
111
Ibidem.
kASCOALA DIN 1907 IN JUD. BOTOŞANI
359
locuitori pe motiv că ar fi făcut instigaţii la răscoală. Anchetînd cazul

la faţa locului, inspectorul comunal a raportat însă că jandarmul Vieru
era nevinovat71 •
Numărul ţăranilor ucişi în ciocnirile de la Botoşani este cunoscut
numai în parte: 1 ţăran din Unţeni, 3 din Dorobanţi, 2 din Costeşti, 2
din Cişmea, în total 8 morţi7 2 • Nu se cunoaşte numărul exact al celor
răniţi.
Au fost urmăriţi de asemenea şi arestaţi locuitorii consideraţi insti.
gatori la răscoală; printre ei existau şi unii învăţători. A fost arestat
dulgherul V. Costinescu de către detaşamentul militar din Todi-
reni şi înaintat tribunalului, fiind acuzat că a fost unul din principalii
capi ai răscoalei 73 • Mult timp au fost urmăriţi străinii şi în special ma-
rinarii de pe crucişetorul „Potemkin". Au fost căutaţi de asemenea
socialiştii Banghereanu şi Ficşinescu, fără a se putea da de urma lor.
Au fost arestaţi şi mulţi muncitori din Botoşani.
Astfel, prefectul judeţului, ajutat de justiţie, şi în primul rînd de
armată şi jandarmi, s-a „ostenit" pentru „liniştirea" ţăranilor răsculaţi.
Erau liniştiţi moşierii şi arendaşii cită vreme ar-mata le-a stat la dispoziţie.
Au fost cuprinşi însă iarăşi de panică atunci cînd, pentru reprimarea
răscoalei din Muntenia şi Oltenia, unităţile armate au părăsit teritoriul
judeţului Botoşani. Moşierii şi arendaşii se adresează prefectului să
reţină armata. Prin telegrama nr. 294 adresată Ministerului de Interne,
prefectul judeţului raportează: „aflu că s-a dat ordin de plecare bata-
lionului 8 Vînători. Rog a nu se lua nici o dispoziţie fără ştirea mea,
şi trupele din localitate să nu plece pînă ce mai întîi nu vor veni altele
în loc, altfel nu pot garanta liniştea şi ordinea" 74 • Armata a fost însă
retrasă, iar prefectul liniştea pe exploatatorii cuprinşi de groază, că
unităţile plecate vor fi înlocuite cu altele. Proprietarii scăpaţi de furia
ţăranilor aduc mulţumiri prefectului pentru concursul dat, rămînînd
şi recunoscători pentru aceasta.
•
• •
Minaţi de foame şi loviţi de puternica reprimare a armatei, ţă
ranii au fost nevoiţi să înceapă treptat munca pe moşiile stăpînilor.
Deşi prefectul raportase Ministerului de Interne, la sfîrşitul lunii
martie, că în judeţ domneşte „liniştea", documentele arată că aceasta
era numai în aparenţă • Revolta clocotea permanent în jude-
75
ţul Botoşani. Prefectul însuşi recunoaşte că la Flămînzi şi

Frumuşica încă nu se încheiaseră angajamentele. Conflictele între să
teni şi proprietar sau arendaş dăinuiau. La Lunca „neînţelegerea" cu
71
Arh. St. Botoşani, Răscoalele ţărăneşti 1907, vol. III, fond Prefectura.
'12 Ibidem.
'13 Ibidem.
74 Ibidem.
75 Ibidem.
360 O. MUNTEANU
arendaşul nu era aplanată nici la 11 aprilie 1907 76 • Proprietarii şi aren ·

daşii au anulat contractele încheiate în timpul răscoalei; ţăranii la
rîndul lor nu vroiau să recunoască şi să primească noile condiţii care de
fapt erau cele dinaintea răscoalei.
Spaima a pus din nou stăpînire pe moşieri şi arendaşi, după retra-
gerea armatei. Autorităţile vedeau pretutindeni numai „instigatori"
şi manifeste „incendiare". In iulie 1907 Ministerul de Interne atrăgea
atenţia prefectului asupra unui manifest „incendiar" pe care unii învă
ţAtori îl primeau din capitalăn. Prefectul cerea subalternilor să cerce-
teze sat cu sat, iar manifestele găsite să fie trimise ministerului în ori-
ginal. Difuzînd ordinul ministerului în judeţ, prefectul atrăgea atenţia
asupra seriozităţii cu care trebuie să fie urmărite astfel de manifeste
„cu idei cu totul revoluţionare . . . că la din contra consecinţele ar pu-
tea fi extrem de grave" 78•
In noiembrie 1907, prefectul judeţului Dorohoi comunica prefectului
de Botoşani, că individul Petrescu I. din Nicşeni, judeţul Botoşani, face
propagandă revoluţionară printre locuitorii din comuna Zvoriştea şi cA
numitul ar fi spus unor consăteni că în comuna Nicşeni totul este
aranjat pentru o nouă mişcare ţărănească 79 •
Jn pofida tendinţei guvernanţilor liberali care căutau să arate cA
rlscoala ar fi avut un caracter antisemit, desfăşurarea marii mişcări
ţArlneşti a demonstrat că ţăranii şi-au dat seama că izvorul sărăciei
şi mizeriei lor este exploatareli moşierilor şi capitaliştilor, indiferent
cA erau armeni. evrei sau romini. lndreptindu-şi ura împotriva exploa-
tatorilor, ţăranii botoşăneni nu ~ntirziară să cearA reîntoarcerea în
satele lor a cetăţenilor evrei. victime nevinovate ale diversiunii libe-
rale. De pildă. sătenii din Dumbrăveni, Tudora, Răuseni şi din alte sate,
arată că ei n-au cerut consiliului comunal să retragă autorizaţiile du·
ghengiilor evrei 80 .
•
• •
Ţărănimea singură. cu toată forţa revoluţionară dezHinţuită cu
atita amploare, nu putea să rezolve problema cea mai grea: cea a
pAmîntului. Răscoala ţăranilor rlin judeţul Botoşani a fost înfrîntă, da-
torită aceloraşi cauze care au dus la înfrîngerea răscoalei în toată ţara.
ŢArănimea n-a avut aliat şi n-a fost condusă în lupta sa de către clasa
muncitoare.
Abia peste citeva decenii sub conducerea clasei muncitoare, în frunte
cu Partidul Comunist, ţărănimea botoşăneană a fost eliberată în mod
"' Arh. St. Botoşani, R4acoalele JdTdneşti 1907, vol. III, fond Prefectura.
71 Ibidem .
.,. Ibidem.
'li Ibidem.
„ Ibidem.
RASCOALA DIN 1907 lN JUD. BOTOŞANI 361
real din ghearele moşierilor. Pămîntul pe care l-a muncit şi l-a apărat
veacuri de-a rîndul, îi aparţine azi, în întregime.
Ţărănimea muncitoare din fostul judeţ Botoşani, ca şi din restul
patriei noastre păşeşte azi cu hotărîre pe drumul luminat de măreaţa învă
ţătură a partidului, pe făgaşul gospodăriilor colective, calea unică a feri-
cirii şi a belşugului, care nu putea fi măcar întrezărită de ţăranii flămînzi
şi desculţi, răsculaţi în anul 1907.
BASCOALA ŢARANILOR DIN 1907 l,N JUDEŢUL BUZAU
de GH. CEAUŞEL şi D. IONESCU
Limitele teritoriale ale fostului judeţ Buzău s-ar suprapune astăzi,

cu cîteva diferenţe în minus, peste raioanele: Buzău, Beceni, Cislău,
Mizil şi Pogoanele.
Suprafaţa totală însuma atunci 4 943 km 2, cu o populaţie de 245 392
locuitori, repartizaţi în 107 comune rurale şi două urbane (Buzău şi
Mizil).
Statisticile pe care le avem din 1905 arată că din suprafaţa totală
cultivabilă de 316 382 ha, marea proprietate deţinea 53 °io adică 165 614
ha 1 • Moşieri mari ca Grigore Constantinescu-Monteoru .(numai în
comunele Sărata şi Beciu avea 2 335 ha), .fraţii Marghiloman şi îndeo-
sebi Teodor Faranga (avea 4 391 ha în comuna Căldăreşti) stăpîneau
mii de hectare de pămînt cultivabiP. Restul de 150 769 ha, adică 47 %,
se repartiza astfel între ţărani: 19 895 ha la 18 434 gospodării ţără
neşti pînă la 2 ha, 61 754 ha la 16 549 gospodării avînd între 2 şi 5 ha,
45 302 ha la 7 581 gospodării cu 5-10 ha şi 23 818 ha la 1109 gospodă
rii cu 10-50 ha3 •
Dintr-un număr de 54 300 de gospodării ţărăneşti, 10 624 (adică 20 %)
nu posedau nici un petec de pămînt. lnlăuntrul acestor gospodării se
aflau 15 944 de bărbaţi peste 21 ani, sortiţi să muncească pe pămîntul
altora.
Dacă la numărul gospodăriilor fără pămînt adăugăm şi cele 18 434
de gospodării ţărăneşti care aveau numai pînă la 2 ha (în medie,
revenea fiecăreia numai cîte un ha), procentul gospodăriilor sărace,
care se întreţineau muncind şi pămint străin sau argăţind pe la moşieri
şi chiaburi, se ridica în judeţul Buzău, în preajma izbucnirii răscoalelor
din 1907, la 54%.
Astfel, şi aici, ca pretutindeni în ţară, cauza principală a izbucnirii
răscoalelor a fost nedreapta repartiţie a pămîntului arabil, însoţită de
accentuarea exploatării moşiereşti.
In legătură cu această nedreaptă distribuire a pămîntului cultivabil
de pe teritoriul judeţului Buzău este interesant de urmărit şi procesul
deposedării ţăranului de mica lui proprietate. în 1864, din totalul de
1
G. D. Creangă, Proprietatea rurală şi chestiunea ţărăneciscă, Bucureşti,
1905, p. 22.
2 Arh. St. Buzău, mapa Hotărniciei.
3 I. Ad am şi N. Marcu, Studii despre dezvoltarea capitalismului în agri-
cultura Romîniei, Bucureşti 1956, I, anexa 2.
GH. CEAUŞEL şi D. IONESCU
364
30 395 de gospodării individuale ţărăneşti, numai 2 633 (adică 8,6 %)

nu au nici un petic de pămint. In schimb, in 1905, proporţia celor fără
de pămînt se ridică la 20 %. Adăugind şi gospodăriile mici pînă la 2 ha
(categorie care nu există în 1864), procesul de proletarizare a cuprins
mai mult de jumătate (54%) din populaţia satelor judeţului Buzău,
într-o perioadă de numai 40 de ani.
Fără să neglijăm factorul demograf ic - creşterea populaţiei în acest
interval - şi nici loturile vîndute ţăranilor între anii 1881 şi 1889'
din bunurile statului, sub presiunea maselor populare, procesul de pro-
letarizare a ţărănimii din aceste părţi este un fapt peste care nu se
poate trece.
Impingînd cercetarea mai tjeparte, observăm că nici cifrele de mai.
sus nu exprimă destul de exact gradul de sără~e atins în această pe-
rioadă de ţărănimea din Buzău: arendare~ lotului propriu pe preţuri de-
nimic şi pe termene lungi a ridicat cu mult peste 54 % proporţia tără-.
nimii ruinate in aceste părţi.
Printre diversele anchete care s-au făcut în 1907 în citeva judeţe.
ca să se cunoască situaţia micii proprietăţi rurale, s-a desfăşurat una şi
în judeţul Buzău, iniţiată de Constantin Garoflid pe cuprinsul comunei
Smeeni, în apropierea căreia îşi avea moşia. Rezultatul surprinzător,
care nu poate fi pus în nici un caz la îndoială, pentru că e relatat de
unul dintre marii proprietari, arată cum din totalul de 1 098 pogoane
cultivabile, primite de ţăranii din satul Smeeni intre 1864 şi 1907, aceş
tia înşelaţi de cămătari, samsari şi jefuiţi de organele administrative şi
de fisc, înstrăinaseră sau arendaseră 740 pogoane, adică 67, 7 %, proporţie
enormă, decă ne gindim că satul este aşezat în regiune de cîmp, unde
densitatea populaţiei nu era atit de mare, iar fertilitatea solului destul
de ridicată. Iată ce spune ancheta:
„La început, proprietarul lotului, negreşit, fiind nevoiaş sau vreun
an prost, a închiriat parte din lotul lui unui speculant din comună cu
5 pină la 6 lei pogonul, banii daţi înainte pe un an.
Arendarea e făcută pe termen lung; în cursul anului, dacă omului
ii mai trebuie cite ceva, săminţă sau altel2, le ia tot de la arendaşul
lotului; săminţă îndoită, marfă de prăvălie pe datorie şi cum vrea să
i-o pună la socoteală, aşa că sint oameni în această comună care pentru
un loc arendat pe zece ani nu au luat decît arenda pe primul an, iar
restul dever la prăvălie şi, la socoteală, au mai rămas şi datori.
De obicei, arendaşii acestor loturi sînt cîrciumari, preoţi şi frun~
taşii comunei; tot ei fac şi pe negustorii de cereale, cumpărîndu-le de
cu iarnă şi pe preţ de nimic" 4•
Dar, nu numai arendarea păminturilor ţărăneşti a pauperizat ma·
sele rurale ci şi lipsa vitelor. In ceea ce priveşte animalele de muncă,
situaţia în judeţul Buzău era următoarea: numai 47% din numărul gos·
• Const anti n G ar of 1 id, Chestia agrar4 în Rominf.a, Bucureşti, 1920,

pp. 93-96.
RASCOALA DIN 1907 IN JUD. BUZAU
365
podăriilor ţărăneşti posedau boi sau cai, în timp ce 53 % erau lipsite

complet de trăgătoare 5 •
Ancheta sus-menţionată relatează şi ceea ce se întîmplase cu izla-
zul comunal din Smeeni, care, în loc să servească pentru păşunatul vite-
lor sătenilor, ajunge în mina speculanţilor un mijloc de a stoarce
noi cîştiguri de pe spatele ţărănimii:
„Din cele 132 pogoane de izlaz, 26 fuseseră vîndute unui cîrciumar
din comună, alte 23 erau date unui chiabur, iar restul se arenda unui
speculant la preţul de 10 lei pogonul. Ţăranii care aveau vite trebuiau
su plătească acestuia pentru păşunat 3,50 lei de oaia stearpă, şi, cum el
învoieşte 9-10 oi pe un pogon, încasează 30-40 lei pentru pogonul ca-
re-l costase 8-10 lei. Pentru. oile cu lapte şi vitele cornute se plăteşte
în natură (brînză, lapte)".
In satele de munte, situaţia vitelor era şi mai grea. Acolo li se
pretindea ţăranilor să plătească şi apa pe care o beau vitele lor din
izvoarele sau fîntînile de pe moşie. Reproducem un pasaj din contrac-
tul de învoieli agricole încheiat pentru anul 1907, între arendaşul Du-
loiu şi ţăranii din comuna Săruleşti:
„Pentru a avea dreptul la adăpatul vitelor la fîntînile şi izvoarele
de pe moşie, fiecare locuitor va da arendaşului, pe vară, cîte o oca
(cca. 1,200 kg) de unt proaspăt de fiecare cap de vită mare: vacă, bou,
mînzat, juncă etc. " 6 •
Condiţiile acestea nemiloase adîncesc sărăcirea maselor rurale, le
:proletarizează.
Ţăranul, fără pămînt şi fără vite, ca să nu moară de foame, să-şi
plătească impozitele arbitrar fixate, să-şi întreţină familia numeroasă,
"trebuia să muncească pămînt străin, în dijmă, sau să intre argat.
Dijma cea mai des întîlnită în părţile Buzăului era „una din două",
:foarte grea pentru regiunile deluroase ale judeţului, unde fertilitatea
:solului, în general, e slabă şi transporturile foarte anevoioase. Ţăranul,
-ca să obţină pămînt trebuia să muncească totdeauna peste capacitatea
lui de lucru. La dijma urcată şi nefertilitatea solului se adăugau prea
multele prestaţii în folosul moşiei, plus ruşfeturile.
Munca la tarla se practica şi aici, dar pe o scară mai redusă. Numai
in cazuri extreme, ţăranul se obliga să cultive „cu precădere", pentru o
anumită întindere de pămînt în folosul său, o altă întindere egală sau
mai mare în folosul proprietarului.
Condiţiile în care se încheiau învoielile agricole erau, de asemenea,
extrem de grele. Registrele primăriilor, în care se transcriau învoielile
agricole încheiate între ţărani şi diferiţi moşieri, ne oferă destule exem-
ple cu privire la exploatarea nemiloasă a ţărănimii din Buzău. Astfel,
Cionis, arendaşul moşiei Udaţi-Mînzu, la 6 martie 1906, încheie un
contract de învoieli agricole cu o parte dintre locuitorii comunei Po-
5I. A d am, şi N. M a r c u, op. cit., anexa 8.
6Publicat de D. S 'i r b e s cu - L o p ă t ar i şi G h. S ă t c o i a n u, în Regimen-
tul 7 Artilerie, Buzău, 1935, pp. 189 şi 194.
GH. CEAUŞEI.. şi D. IONESCU
366
goanele. Ca să-şi asigure efectuarea lucrărilor la timp, foloseşte pentru

păioase munca la tarla, iar pentru porumb, dijma una din d~uă. Pe
deasupra, ţăranii mai sînt obligaţi să dea: pentru pîndărit de fiecare
hectar cite două duble de porumb, un snop de fiecare claie de păioase
sau 4 lei, să transporte bucatele, cocenii şi paiele la conac; pentru
fiecare opt hectare luate în arendă, trebuiau să muncească în plus un
hectar cu păioase (arat, semănat, boronit, grăpat, secerat, legat de snopi,
făcut clăi, cărat la maşină. la arman şi făcut ogor), şi să transporte de
fiecare hectar la gara Cilibia (minimum 10 km) 4 hectolitri (4 saci) de
produse din orice parte a moşiei, să facă toate muncile unui pogon
semănat cu porumb pentru 20 ]ei etc.
Contractul prevede şi sancţiuni, a căror aplicare favoriza abuzu-
rile moşiereşti. De ex.:
a. Dacă un învoit nu face separatura completă a produselor, i se va
lua dijma două din trei;
b. Efectuarea muncilor specificate în contract este garantată cu
bucatele pe care ţăranii le au, toamna pe cimp7 •
ln ceea ce priveşte condiţiile de muncă. ţăranul nu are de ales,
pentJ"U că, ncmaiavind mălai, lemne de foc. păşune pentru vite, se vede
constrins să accepte de cu iarnă orice condiţii şi să-şi amaneteze mai
dinainte forţa de muncă pe un preţ foarte scăzut; în caz de refuz, pro-
prietarul putea să-şi aducă braţe de muncă de oriunde.
Practica de a-şi aduce muncitori agricoli din sudul Dunării era
foarte larg răspindită printre proprietarii şi arendaşii din judeţul Buzău.
Dintr-o convenţie încheiată in luna februarie 190~ între arendaşul
Gheorghe C. Emanoil din Buzău şi dragomanul de muncitori agricoli
Ivan Necşici, care se obligă să-i aducă 100 de muncitori agricoli -
sirbi de peste Dunăre, intre 20 şi 45 de ani - pentru 32 de lei lunar
de fiecare, se constată cit de dependent economiceşte era ţăranul nostru
faţă de propril'tar în ajunul anului 1907.
Oamenii aduşi din Serbia rămin la muncă (sapă, seceră, treier,
coasă) pină la 1 noiembrie. Convenţia nu pomeneşte nimic despre nu-
mărul orelor de lucru, nici despre cantitatea sau calitatea hranei. In
schimb, se specifică drepturile lui Necşici:
a. Cite 2 lei de fiecare om adus;
b. Funcţia de supraveghetor plătită cu 40 lei lunar;
c. I se recunoaşte libertatea de a plăti oamenilor cit va socoti el, nu
cit primeşte de la arendaş, diferenţele rămînîndu-i8 •
De asemenea, impozitele foarte ridicate la care fiscul supunea gos„
podăriile ţărăneşti, au sărăcit şi mai mult ţărănimea. Conform datelor
„ Arh.
1906, -
St. Buzău,
mapa 1907.
Registrul de învoieli agricole al comunei Pogoanele pe
1 Ibidem, Notariatul Tribunalului Buzău, Dos. acte autentice pe luna
februarie 1902, actul nr. 703 din 24 februarie 1902. Vezi şi convenţia dintre aren-
daşul Loebel Akennan şi dragomanul de muncitori agricoli Zevkov Radescovici
(sîrb), din 4 nov. 1904, cam în aceleaşi condiţii (Arh. St. Trib. Buzău actul auten.
tic nr. 3153/1904.).
367
furnizate de G. D. Creangă, venitul impozabil la hectar pentru cultu-

rile de porumb ale gospodăriilor ţărăneşti din jud. Buzău au fost stabi-
lite în 1905 la 49,60 lei, iar pentru gospodăriile boiereşti, mimai la
28,47 lei, incit în stabilirea sarcinilor fiscale, regimul burghezo-moşie
resc găseşte că venitul la hectar al unei gospodării ţărăneşti din jud.
Buzău era cu 21,25 lei „mai mare" decit venitul la hectar al proprietăţii
moşiereşti. Faţă de alte judeţe, în care diferenţa aceasta se ridică chiar
pînă la 55,03 lei, Buzăul se clasifică al 20-lea, dar modul de impunere
rămîne şi aci nedrept şi complet inuman 9 •
Nedreptatea fiscală era cu atît mai sălbatică cu cit nici nu se putea
compara gradul redus de rentabilitate al unei gospodării ţărăneşti cu
gradul de rentabilitate, mult mai ridicat, al unei gospodării moşiereşti.
Ţăranul e înşelat cind i se măsoară pămîntul, cind i se face soco-
teala zilelor muncite şi cind trebuie să predea partea de produse. Ca-
măta cu dobîndă la dobîndă şi înmulţirea excesivă a arendaşilor vin să
întregească şirul lung al apăsărilor.
La acestea trebuie să adăugăm administraţia jăcmănitoare şi ser-
vilă claselor stăpînitoare, justiţia coruptă şi părtinitoare, care toate,
duc ţărănimea fără pămînt la ultima expresie a sărăciei. Mămăliga de
mei, fasolea, oţetul de prune şi verdeţurile constituiau hrana obişnuită
a ţăranilor din satele Buzăului.
In anii care preced răscoala din 1907 se înregistrează aci mişcările
ţăranilor din regiunile de deal, şi de munte împotriva majorării impo-
zitului asupra borhotului de prune şi asupra ţuicii 10 .
Măsura loveşte în micile gospodării ţărăneşti de la munte şi deal,
care nu-şi puteau valorifica astfel fructele: ţăranii sînt nevoiţi acum
să le vîndă pe preţuri de nimic chiaburilor şi totodată să consume, la
preţuri mari, ţuica acestora.
Apariţia comisiilor de impunere prin sate provoacă turburări ţă
răneşti. Astfel, la 20 octombrie 1900, peste 300 de ţărani se adună în
comuna Pîrscov, alungă autorităţile comunale şi ocupă primăria, hotă
rîţi să nu accepte cu nici un chip comisia de impunere, care lucra în
comuna Măgura din apropiere. A fost chemată armata. Un batalion
din reg. 8 Dorobanţi şi un escadron de cavalerie sub comanda colone-
lului Cocea, împreună cu prefectul judeţului şi cu procurorul, ajung
acolo pe la ora 14. Ţăranii adunaţi, purtînd cu ei portretul lui Cuza,
cer să nu se aplice legea. In acelaşi timp, din comunele vecine, cete
de ţărani. se alătură celor din Pîrscov. Spre seară, lucrurile iau o în-
torsătură destul de gravă; la ordinul comandanţilor cavaleria începe
să şarjeze provocînd moartea a 3 ţărani şi rănind numeroşi alţii 11 •
9 G. D. Creangă, op. cit., p. 22.

10
Este vorba de modificarea unor dispoziţii din legea impozitului asupra.
Lăuturilor spirtoase, votate la 8 octombrie 1900, care înlocuiau taxa de 5 bani pe
gradul de alcool cu o dare de 20 bani pentru fiecare decalitru de borhot, indiferent
de cantitatea produsă (Codul General al Romîntei, Bucureşti 1903, III, p. 4535).
11
Arh. St. Buzău, Curtea cu Juri, dos. 26/1900.
368
De asemenea şi revoluţia rusă din 1905 a influenţat lupta ţărănimii

buzoiene prin potemkiniştii rămaşi în judeţul Buzău. Unii din ei se
angajaseră mecanici la moara Garoflid (Lîcev) şi la schela petroliferă
din Arbănaşi (Grigori Litvinciuk}, alţii la o moară cu aburi (Karnau-
şenco şi Kotlear), toţi avînd un nivel politic destul de ridicat 12• Un
grup de potemkinişti care lucrau la moara unui moşier din judeţ orga-
nizează în 1906, printre muncitorii agricoli, o grevă la care participă
peste 100 de ţărani 13 •
Aceste fapte concrete ne duc la concluzia că agitarea spiritelor în
direcţia unei mişcări de masă era, în aceste părţi, o realitate în preajma
anului 1907.
Către sfîrşitul anului 1906, exista la Buzău şi o organizaţie socia-
listă, un cerc al „Romîniei Muncitoare"'\ dar, ca şi în celelalte localităţi,
activa numai pe linie profesională, manifestînd un interes foarte redus
pentru lupta politică.
•
• •
Din nordul Moldovei răscoala ţăranilor se întinde ca o lavă spre
sud şi, cu o violenţi deosebită, izbucneşte după 8 martie în diferite
judeţe din Muntenia.
Ecoul celor intimplate in Moldova străbate pretutindeni. Veştile
aduse in oraşe de gazete şi concentră.rile de rezervişti, care se fac, dau
de gindit tuturor.
La Buzău, tirgul care se ţinea în fiecare dwninică, în oborul ora-
şului, adună mii de oameni din toate satele şi din toate regiunile.
ln această mulţime pestriţă, în plină fierbere, se amestecă în di-
mineaţa de duminică 11/24 martie 1907 un grup numeros de rezervişti·
lăsaţi la vatri de unitlţile militare locale, ca surplus de efectiv. Lor li
se adaugă un mare număr de tirgoveţi: băieţi de prăvălie, meseriaşi şi
calfe din oraş.
De aici, din oborul Buzăului, a pornit răscoala în părţile acestea.
Pe la ora 10 dimineaţa, o masă de peste 500 de ţărani (numărul e
luat dintr-o telegramă a prefectului) începe revolta. Masa răsculaţilor,
pornind din oborul oraşului, s-a împărţit în două coloane „de cite 250"
şi au devastat mai multe magazine şi case de pe străzile: Cîndescu,
Orăşanu, Banului, Clemenţei şi Dobrogei1 5•
ln acelaşi timp, un alt grup de 150 de ţărani din comuna Scurteşti
s-au dus la locuinţa prefectului conservator Anton Bărdescu din strada
Mihai Bravu nr. 10-12 (azi strada Bucegi), căruia i-au cerut, sub
ameninţare, să anuleze învoielile agricole, încheiate în iarnă cu pro-
prietarii din judeţ.
12
T i t u s G e o r g e s c u şi G a v r i l Ma r c u, Potemktntştit în Romlnia,
Bucureşti, 1955, pp. 160-166.
12
E. L. S piva co vs c h I, Avintul mtşcclrii muncitoreşti din Rominia ln
anti 1905-1906, trad. ln „Studii", 3 (1952), p. 70. ·
14
Calendarul Muncii pe 1907, p. 23.
11
Azi străzile: .M. Boiangiu, Banghereanu, Clemenţei şi Dobrogeanu-:Gherea.
369
Peste 20 de magazine şi case de bogătaşi, din centrul oraşului,

au fost devastate. La intervenţia armatei, se fac arestări; din peste o
sută de oameni arestaţi sînt reţinuţi la poliţie numai 21, fiind socotiţi
ca cei mai vinovaţi. între aceştia erau: 12 muncitori plugari (ţărani
săraci) din satele vecine oraşului, 4 lucrători cizmari, un -plăpumar, un
fierar, un precupeţ şi un băiat de prăvălie, toţi între 20 şi 45 de ani 16 •
Este interesant de reţinut rolul ţăranilor săraci, care, ca pretutin-
deni, erau şi aici în fruntea mişcării.
Actul de acuzare al judecătorului de instrucţie îi învinuieşte că
„au distrus, au devastat şi au jefuit mai multe case, şi instituţii etc." 17 •
Cu toate că prefectul judeţului, exprimînd punctul de vedere al bur-
gheziei liberale, raporta Ministerului de Interne că răscoala a început
la Buzău cu o manifestaţie antisemită, realitatea a fost însă alta. De-
vastările din oraş care au cuprins între altele, sinagoga, şcoala, baia şi
cîteva magazine evreeşti, nu s-au datorat ţăranilor, ci amestecului băieţi
lor de prăvălie, instigaţi de patronii romîni, aflaţi în concurenţă co-
mercială cu cei evrei. Din dosarul instrucţiunii devastărilor ce au avut
loc în oraş, se observă că unii mari comercianţi au fost acuzaţi de fap-
tul că ar fi „uneltit împotriva evreilor'•; comercianţii nu recunosc însă
această învinuire. în telegrama prefecturii către Ministerul de Interne,
în care se relatează cele petrecute în oraş, se adaugă: „fierberea este
mare în mai multe puncte ale judeţului" 18 , - şi prefectul cere să se
intervină la Ministerul de Război pentru ca regimentele din localitate
să nu fie deplasate în alte părţi mai înainte de a fi înlocuite cu altele.
Este sigur că prefectul, în raportul său telegrafic, făcea aluzie la
cele întîmplate în ziua de 7/20 martie în comuna Baba Ana de unde
ţăranii, îndemnaţi de un călăraş cu schimbul care venise din nordul
Moldovei, porniseră în masă la Mizil, ameninţînd pe subpref,-.ct că nu
vor părăsi oraşul dacă nu vor fi anulate învoielile agricole, prea înro-
bitoare pentru ei, încheiate în timpul iernii cu proprietarul Theodor
T. Iont9.
Cazuri asemănătoare se petrecuseră şi în alte părţi2°. Toate acestea
l-au determinat pe prefect să ceară Ministerului de Interne, încă de la
7-8 martie, ca atit ziarele cît şi corespondenţa venită din Moldova să
nu mai fie difuzată prin sate21 • Cu toate aceste măsuri, răscoala se
întinde cu o mare iuţeală.
16 Arh. St. Buzău, Cab. Instr. Trib. Buzău, dos. nr. 39/1907, f. 27.
17 Ibidem.
18
Mihai 1 Ro 11 e r, Documente privind răscoala ţăranilor din 1907, Buc.
1948, vol. I, p. 463.
19.Ibidem, p. 461.
20
In comuna Albeşti (azi sat al comunei Udaţi, raionul Pogoanele) ţăranii au
devastat primăria şi percepţia, au luat registrele percepţiei şi dosarele primăriei,
cu care au aprins un foc mare în mijlocul şoselei, apoi au trecut la conacul moşie
rului Gună Vernescu, din acelaşi sat, pe care l-au devastat, incendiind şi aici catasti-
fele, după cum arată informaţiile scrise, culese de la învăţătorul Roşculeţ Gh. din
comuna Udaţi, care se păstrează la Arhivele Statului Buzău, în mapa 1907.
21
Mihai '1 Ro 11 e r, op. cit., vol. I, pp. 461-462.
370
In după-amiaza de duminică 11/24 martie, grupurile de ţărani care

participaseră la devastările din oraş şi care scăpaseră nearestate, se
întorc prin satele lor: Scurteşti, Vadu Paşii, Băjani, Focşănei, Mărăci
neni, Zilişteanca, Fundeni, Zărneşti, Blăjani, Policiori, Băeşti-AldenL
Cernăteşti, Săpoca 22 • Tot în această zonă se împrăştiaseră mulţi rezer-
vişti lăsaţi la vatră de regimentul 9 Dorobanţi din R. Sărat.
In aceeaşi zi, prin sate, ţăranii se adună pe la răspîntiile de dru-
muri. Noii sosiţi povestesc ce se întîmplase în oraş, ce auziseră la regi-
ment şi prin obor.
Vestea că ţărănimea săracă s-a ridicat pretutindeni cutremură satele
şi toţi ţăranii încep să-şi dea seama că nu vor putea să-şi cîştige drep-
turile de la cei ce-şi bat joc de munca lor, decît numai prin luptă;
duşmanul clruia trebuie să-i facă faţă e aci, lingă fiecare din ei; e stă
pînul phnintului muncit de ei.
Astfel se creează repede, în această zonă, ce se întinde peste văile
Cilnău, Slănic şi Slrăţel - afluenţi pe stinga ai Buzăului - o stare de
spirit agitată şi grupuri de ţărani încep să acţioneze.
Trebuie să ţinem seama că tn această regiune deluroasă, în oare fer~
tili1at.ea solulw este, in general. mai slabă. dijma una din două devenise
prea grea. Pe de altă parte, circa 80 % din moşii erau exploatate prin
intermediul arendaşilor, unii ca fostul vagmistru Buculescu de la Săpoca
- fiind adevăraţi zbiri sub care gemeau satele; demn de relevat este şi
faptul ci în această zonă activaseră cu temei doi învăţători apropiaţi de
popor: Ion Mihail şi Iacob Gogan. Aceştia, cu toată confuzia lor ideo-
logici.. considerind clasa ţărlnească ca o clasă omogenă înlăuntrul căreia
nu deosebeau pe ţăranii săraci de mijlocaşi şi de chiaburi - fiecare cu inte-
rese şi obiective de luptă socială diferite -, luptaseră cu bună-credinţă,
convinşi că prin bănci populare, obştii săteşti, cooperative, pot să înlă
ture pe arendaşi, uşurind astfel situaţia ţărănimii.
Un alt sector în care învăţătorii apropiaţi de popor se remarcaseră,
fuseseră şcolile de adulţi, cercurile culturale şi şezătorile populare, prin
care se exercita o influenţă directă asupra ţăranilor23.
Din analiza critică a documentelor pe care le avem, observăm că în
devastlrile care au avut loc în seara de 11/24 martie în satele Policiori,
Gura Văii şi Joseni, învăţătorul Iacob Gogan a fost alături de ţărani
Mişcările de pe această vale, a Sărăţelului, au fost insli limitate2 '.
11 Arh. SL Buzău, Cab. Instr. Trib. Buzău, dos. nr. 51/1907, fila 5 verso.
21
In opoziţie cu munca unor invăţători săraci (Ion Mihail) şi cu spirit demo-
crat, stA lăcomia nemăsuratA a doctorului C. Angelescu, fost mult timp ministrul
Instrucţiunii Publice şi mare moşier în jud. Buzău, care specula crunt ţărănimea
de pe domeniile sale. In concesiunile petrolifere pe care le-a încheiat în 1905 cu
tAranii din comunele Policlori, Beciu şi Gura Săraţii, în timp ce societăţile străine
pllteau 6% din venitul net, plus despăgubiri pentru pomii distruşi şi terenurile ce
vor servi instalaţiilor, el da numai 5% din venitul net şi altceva nimic (Arh. St.
Buzău, acte autentice, Tribunalul Buzău, ianuarie 1905).
31
M i h ai I R ol l e r, op. dt., voi. II, pp, 351-352.
RASCOALA DIN 1907 lN JUD. BUZAU
371
Mai puternice au fost acţiunile de pe valea Slănicului, cu centrul

la Săpoca şi Băeşti-Aldeni, şi în special mişcările de pe valea Cîlnăului,
avînd ca pivot principal satele ce formau atunci comuna Zilişteanca.
In seara zilei de 11 martie în satul Aliceni se adunară grupuri mari
de ţărani în frunte cu Nicolae Niţă, Gheorghe T. Stoica, Tudor Florea
Mihai, Ghiţă Anghel, Ion Cristea şi altii. Primul atac al acestui grup
a fost îndreptat asupra conacului moşierului Nicu Cerchez. ArendaşuJ
era un olandez, Wilhelm Cochmann. Ţăranii, fără să mai parlamenteze,
ii cer să rupă contractele de învoieli agricole, încheiate tn iarna care
trecuse. Tactica la care recurge administratorul Ştefănescu - frecventă
de altfel - e făgăduiala că, fiind noapte, să vină a doua zi dimineaţa,
cînd va face totul2 5 • Ţăranii nu se arată mulţumiţi, dar intervenţia preo-
tului Andrei Sburlan, - care s-a dovedit a fi unealta moşierului - îi tem-
perează.
In dimineaţa zilei de 12/25 martie, ţăranii, înarmaţi cu topoare, leuci,
furci, coase, flinte vechi şi ruginite, se adună grupuri, grupuri. Nu sînt
numai bărbaţi; acestora li se alătură femei şi chiar copii. Furia ţăranilor
împotriva moşierilor se dezlănţuie puternic şi grupele înarmate se în-
dreaptă către conacele boiereşti din regiune: la conacul lui Nicu Cerche7
din Aliceni, datorită intervenţiei diversioniste a preotului Sburlan din
Zilişteanca 26 , răsculaţii se mulţumesc numai cu ruperea contractelor de
învoieli agricole; conacele lui Mişu Antonescu din Zilişteanca şi al lui
Costică Cătuneanu din Haimanalele, părăsite de administratori, au fost
complet devastate.
In alte sate: Grăjdana, Policiori, Săpoca ş.a. buţile cu ţuică şi cu vin
sînt vărsate, vechilii şi logofeţii sînt puşi pe fugă, iar femeile şi copiii
îşi împart cerealele din hambarele moşierilor 27 •
Către ceasurile opt, în cursul aceleiaşi zile, alte cete de răsculaţi se
regrupează pe şoseaua naţională care leagă R. Sărat cu Buzăul. Acestora
li se adaugă ţăranii din Scurteşti, Ciocîrlia, Băjani, Focşănei şi Mărăci
neni; numărul lor, înregistrat de documentele timpului, se ridică la peste
3 000 28 •
In timp ce vestea răscoalei se răspîndeşte cu iuţeala fulgerului în
multe alte sate, masa de răsculaţi se îndreaptă spre oraşul Buzău.
In oraş, unde mişcările ţărăneşti din această zonă nu erau cunos-
cute în amploarea lor, autorităţile civile şi militare erau totuşi în panică.
Toate intrările în oraş erau puternic păzite de trupele din garnizoană,
iar detaşamentele trimise la podul de peste rîul Buzău · - pe unde se
zvonea că va fi atacat oraşul - au fost întărite. O companie din regi-
mentul 8 Dorobanţi, formată din două plutoane, comandată de căpitanul
~ Arh. St. Buzău, Cab. Instr. Trib. Buzău, dos. 51/907, filele 5-6.
Acţiunea i"mpăciuitoristă a preotului Sburlan nu s-a oprit aci. 11
:lll găsim
şi între răsculaţii porniţi spre Buzău. (Arh. St. Buzău, Cab. Instr. Trib. Buzău,
dos. nr. 40/907 şi 41/907 conexate).
71
Ibidem, dos. nr. 51/907, fila 5-6.
:ai Ibidem, dos. nr. 40 şi 41/907 conexate, f. 6 verso.
liH. CEAUŞEL şi D. IONESCU
372
Munteanu Vasile, primeşte ordinul să oprească pătrunderea răsculaţilor

în oraş. Soldaţii, postaţi la capul podului dinspre oraş, văd vilvătăile
care mistuiau conacul moşierului Popovici din Mărăcineni, sat aşezat
dincolo de apă 29 •
Pe la ora 10 dimineaţa, în ziua de 12/25 martie, căpitanul Munteanu,
comandantul detaşamentului, ordonă soldaţilor să pornească în pas aler-
gător şi să ocupe celălalt capăt al podului, dinspre R. Sărat, ameninţat
a fi ocupat de răsculaţi. Soldaţii nu pot ajunge la timp şi coloanele de
ţărani intră pe pod. Podul de peste Buzău nu a avut nici atunci şi nu
are nici astăzi o lungime mai mare de 400-500 m. Cele două plutoane
sint oprite la capătul de dincoace al podului şi aşezate în poziţie de luptă,
cu mîinile pe închizătoarele armelor şi cu baionetele puse. Ţăranii de pe
pod se apropie la mai puţin de 100 m. După somaţiile făcute coman-
dantul ordonă să se tragă în ţărani. Soldaţii însă trag în vînt. Salvele
de foc se repetă; mulţimea îndirjită nu dă un pas îndărăt. Soldaţii, la
comanda ofiţerilor, încep să lovească cu baionetele în răscu1aţi. Cînd
locotenentul Mănăilă începe să tragă în plin, ţăranii sînt nevoiţi să se
retragăso. Opt răsculaţi meirţi şi zeci de răniţi înroşesc cu sîngele lor
proaspăt traversele podului de lemn de peste rîul Buzău.
Dintre cei opt ţărani căzuţi morţi pe loc, se pare că 5 au fost loviţi
numai de gloanţele locotenentului Mănăilă. Un altul, lovit mortal de un
glonte rătăcit, a fost găsit pe malul celălalt; a fost ridicat şi înmormîntat
in satul său Focşănei. Alţi doi au căzut morţi la capătul podului, loviţj
de baionete. Adăugind şi pe cei 3 răniţi decedaţi în spital, numărul
ţăranilor ucişi mişeleşte se ridică la 11.
E adevărat că episodul cel mai dramatic s-a desfăşurat aci, lingă
oraş, pe podul care leagă cele două maluri ale riului Buzău, dar răscoalele
de pe cuprinsul fostului judeţ Buzău nu s-au limitat numai la acest episod.
Documentele ne vorbesc despre ţărănimea care a trecut, pe aproape
toată întinderea judeţului, la forme destul de violente de luptă împo-
triva moşierimii asupritoare. In 41 de comune au izbucnit mişcări care
au fost înăbuşite sîngeros prin intervenţia armatei.
ln unele sate, ţăranii taie liniile telefonice, distrug conacele şi toate
acareturile moşiilor, pun pe foc mobilierul şi condicele împreună cu
catastifele. Astfel de acţiuni au avut loc în comunele: Policiori (la cona-
cele moşiilor Butculescu şi Deşliu), la Dimiana (conacul moşiei Perie-
ţeanu); în comuna Vintilă Vodă, arendaşul Tache Tocilescu scapă de
furia răsculaţilor şi se baricadează în mănăstire. La Niculeşti, conacu]
moşiei Negropontes a fost complet dărîmat, precum şi conacul lui
Picleanu tot din Niculeşti şi al lui Duloiu din Săruleşti; în comuna
Albeşti, la conacul moşiei lui Gună Vernescu; in comuna Cernăteşti, la
conacul moşiei Buculescu; în comuna Odăile, la conacul moşiei Hara-
Arh. St. Buzău, mapa 1907.

211
30Ibldem, Cabinetul de Instrucţie al Tribunalului Buzău, dos. nr. 40
şi 41/1907, conexate, fila 7. Vezi şi originalul declaraţiei lui N. Bolanovici la Arh.
St. Buzău, mapa 1907.
RĂSCOALA DIN 1907 IN JUD. BUZAU
373
lambie Rălescu, armata trăgînd în răsculaţi, doi ţărani au fost grav

răniţi; în comuna Lapoş, la conacul moşiei lui Mihale Georgescu, care
a fost prins de ţărani şi ţinut sub stare de arest pînă ce a sosit armata,
care l-a eliberat31 ; în comuna Mihăileşti, unde ţăranii au devastat armanul,
incendiind şirele de paie ale arendaşului Pulopolu; în comuna Scurteşti,
conacul din Băjani al moşieresei Raliţa Leonida; în satele Săpoca şi Valea
Puţ.ului, la conacele moşiilor Filipescu şi i.n toate celelalte sate, care se
înşiră pe şoseaua de la Săpoca la Mărăcineni.
Demn de reţinut este faptul că agitaţia principală pe valea Slănicului
a fost dusă de muvcitorul Fraz Zameş (în vîrstă de 32 de ani, originar
din Pleniţa - Dolj), mecanic la moara din satul Măteşti, comuna Mără
cineni (7 km distanţă de oraş). Actul de anchetă îl arată pe Zameş drept
„capul răsculaţilor" în distrugerea conacelor din satele Măteşti, Poto-
ceni şi Mărăcineni, iar amintirile octogenarilor spun acum despre el că
„a străbătut atunci cu bicicleta întreaga \•ale a Slănicului pînă la Vintilă
Vodă" (40 km nord de Buzău), îndemnînd pe ţăranii săraci să se răs
coale împotriva moşierilor 32 •
Fiind arestat de către autorităţi şi acuzat de „atentat contra sigu-
ranţei statului", este judecat împreună cu alţi 25 de ţărani din Mără
cineni de către Curtea cu juri în iulie 1907 şi condamnat să plătească
solidar 4 300 lei despăgubiri proprietarilor care se constituiseră parte
civilă în proces. Intregul dosar al procesului devastărilor din comuna
Mărăcineni, îl înfăţişează pe Zameş ca primul acuzat33 •
Cu toată lipsa unei documentaţii sigure, nu e greu de bănuit astăzi
existenţa unor strînse relaţii între muncitorul mecanic Zameş (care locuia
în oraş) şi potemkinistul Lîcev, mecanic şi el în acel tîmp la moara
Garoflid3 4, aşezată în marginea şoselei, care leagă oraşul cu Mărăcineni.
In alte părţi, ţăranii au intrat cu plugurile pe pămînturile moşiereşti,
refuzînd să respecte condiţiile grele ce li s-au impus prin învoielile
agricole. Astfel de cazuri sînt semnalate în comuna Padina din sudu]
judeţului, pe moşia arendaşului Găetan; de asemenea, în comunele
Boldeşti şi Grădiştea, tot din regiunea de cîmp, precum şi în satele din
jurul Mizilului: Baba Ana, Cireşanu, Mărăcini, Schipoaia. Ţăranii din
aceste sate sînt derutaţi de la acţiunea lor, deoarece, veniţi în masă la
conacul moşiei lui Plutarh Mareş de lingă Mizil, au fost luaţi cu vorba
de primarul oraşului, care-i ·convinge că ar avea ordin să le împartă
pămîntul. Ei intră cu plugurile pe moşia proprietarului şi muncesc cît
pot, pentru ca după înăbuşirea răscoalei şi împînzirea satelor cu armată,
să nu li se mai recunoască nimic 35 •
31 Fapt deosebit aci este participarea oamenilor curţii, înarmaţi, la paza moşie
rului şi a conacului, în prima lază; cînd însă răsculaţii au pus mina pe moşier şi
stăpînire pe conac, sa-u alăturat şi ei, ţăranilor. (Arh. St. Buzău, decla-
raţia lui Andrei, invalidul din Lapoş, mapa 1907).
32 Arh. St. Buzău, mapa 1907, declaraţia lui St. Crăciun.
31 Ibidem, Curtea cu Juri, dos. 10/1907.
31 T i t u G e o r g e s c u şi G a v r i 1 M a r c u, op. cit., p. 161.
~ Arh. St. Buzău, mapa 1907, mărturii culese de la Spirică Anastasiu din Mizil.
:J74
Tot atunci şi ţăranii din satele de munte (Nehoiaşi) intră în pădurile

statului - care mai înainte fuseseră. ale lor - şi îşi iau lemne de foc,
ameninţind cu moartea pe primarul care încerca să-i oprească • 36
Rapoartele telegrafice pe care prefectura le înaintează zilnic Minis-

terului de Interne semnalează agitaţii şi mişcări ţărăneşti şi. în comu-
nele: Simileas~, Cîndeşti, Căneşti, Cochirleanca, Cilib~, Gherăseni, Mo-
vila Banului. Maxenu, Ţinteşti, Padina, Gura Sărăţii, Boboc, Valea
Scheilor, Jugureşti şi Mărunţiş_u, unde numai trimiterea imediată a tru-
pelor călări izbuteşte să le înăbuşe.
Interesante sint de a5emenea atacurile date de ţărani împotriva unor
staţii de cale ferată de pe cuprinsul judeţului Buzău; astfel ţăranii din
satul Vadu Paşii atacă în noaptea de 14 spre 15 martie un tren de marfă
ce venea dinspre Buzău . .:\tacuri de acest fel s-au mai produs şi în sta·
ţiile Joiţa şi Cilibia, unde s-au trimis apoi detaşamente militare pentru
a asigura traficul pe calea ferată.
O acţiune caracteristică a fost atacul dat de răsculaţii din satul
Hoinari, pendinte de comuna Fundeni, împotriva conacului şi mai ales
a vechilului moşiei, pe care Alexandru ~arghiloman o avea în Fundeni,
în ziua de 12 25 martie. Deoarece vechilul Nicolau a încerqat să fugă cu
trenul din gara Joiţa, ţăranii din Hoinari s-au luat după el ş.i l-au prins
în gară, înainte de a pleca cu trenul. lnannaţi cu topoare, cu furci, cu
bite şi cu ce au găsit la întimplare, ţăranii înconjură gara, îl prind pe
Nicolau şi pe alţi doi însoţitori ai săi, pe care-i bat. Numai datorită
intrării în gară a unui tren de persoane, vechilul moşieresc a putut
scăpa de urmărirea ţăranilorl 7 •
O altă formă, pe care a luat-o împotrivirea ţăranilor la Buzău, a
fost şi nesupunerea la concentrare.
Unii învăţători pensionari. din satele de munte, citează cazuri de
concentrati care n-au mai ajuns la regimente, ci s-au alăturat cetelor de
răsculaţi, care devastau conacele moşiereştiae.
Represiunea. In urma pactului încheiat intre partidele burghezo-
moşiereşti şi schimbarea guvernului, prefectul conservator, Anton Băr
descu, fu înlocuit la 13/26 martie cu Constantin larea, membru al paTti-
dului liberal, care a condus represiunea.
Mijloacele n-au fost alese. S-a folosit întregul aparat de stat şi în
special armatli instrument docil in miinile claselor exploatatoare. Bl:lZăul
avea atunci un regiment de infanterie, unul de artilerie şi un escadron de
călăraşi. E adevărat că o baterie din reg. 7 Artilerie, echipată de război,
a fost imbarcată in ziua de 10.:23 martie şi deplasată la Cimpina pentru
paza regiunii petrolifere. De asemenea, un batalion din reg. 8 Dorobanţi,
avind efective de război, a fost imbarcat şi deplasat tocmai în judeţul
Dolj. In schimb, a fost adus aci un escadron de călăraşi din Prahova.
• M i hai l Ro 11 e r, op. cit, voi. I, p. 474.

rr Arh. St., Buzău, Cabinet Instr. Trib. Buzău, Doa. nr. 4o-41/1907, conexate,
!ila 7-8.
• Ibidem, mapa 1907.
375
De la început, cîteva contingente de rezervişti fură chemate la uni·

tăţi şi în oraş luă fiinţă un fel de „stat-major" pe judeţ, format din
reprezentanţii unităţilor militare din localitate. Biroul de lucru era in-
stalat în clădirea palatului comunal.
Toate concediile, permisiile şi învoirile în afară ale trupei fură
contramandate cu începere de la 8/21 martie; unităţi de infanterie şi
artilerie, cărora li se ataşează călăraşi aduşi din Prahova şi jandarmi
locali călări, sînt deplasate îndeosebi pe valea Slănicului, a Sărăţelului
şi a Cîlnăului. Alte unităţi sînt consemnate în cazărmi şi menţinute în
stare de alarmă. Oriunde izbucnesc agitaţii, în satele cele mai îndepăr
tate (Valea Scheilor, Trestioara), se trimit trupe călări, prevăzute cu
cite 1-2 piese de artilerie pentru intimidare. ln cazărmi, ofiţerii sînt
obligaţi să vorbească ostaşilor despre pericolul oare ameninţă „patda"; în
sate ofiţerii sînt procurori şi executori.
După reprimarea mişcărilor urmau cercetările şi arestările. Unii
dintre ofiţerii de infanterie, trimişi pe valea Slănicului, conduc ancheta
după indicaţiile pe care le dau logofeţii şi oamenii curţilor moşiereşti.
Ţăranii, socotiţi vinovaţi, sînt reţinuţi în beciurile primăriilor, schin-
giuiţi şi bătuţi pînă la sînge cu vîna de bou, (căpitanul Simionescu şi
locotenentul Georgescu din reg. 8 Dorobanţi au săvîrşit adevărate acte
de cruzime în comuna Vintilă V odă). lată cum povesteşte Pretor Grigo-
rescu, administrator de plasă, cele văzute la Vintilă V odă.
„li OOI'IUi. să-mi ·arate pe cei cercetaţi. Nu vă voi mai spune impresia
ce avui, cînd, în obscuritatea unui beci umed şi ruinat, văzui grămădiţi
ca nişte obiecte inerte, peste cincizeci de ţărani. Rupţi, zdrenţăroşi, unii
trîntiţi pe jos, alţii lipiţi de perete cu capul gol şi cu feţele speriate, mă
primiră într-un vaer ce-ţi cutremura toată fiinţa. Unii cu pete de sînge
pe obraz, pe faţă şi pe haine, iar alţii cu trupurile înţepenite şi cu urme
vinete de vergi pe fot corpul, îţi dau mai mult impresia unor făpturi
desfiinţate, descompuse ... mai mult cadavre decît oarneni" 39 •
Mulţi dintre ţăranii răsculaţi au fost trimişi la Buzău, sub escortă.
Nu cunoaştem numărul precis al tuturor arestaţilor, dţU" totalizînd gru-
purile care încep să fie anchetate, Buzăul a avut nu mai puţin de o mie
de ţărani arestaţi atunci. Deducem aceasta şi din faptul că beciurile
palatului comunal din oraş (un adevărat labirint) nemaifiind suficiente,
mulţi au fost închişi în cazărmile regimentului 8 Dorobanţi.
Arestaţii au fost ţinuţi şi maltrataţi în condiţii care degradează fiinţa
umană. In fiecare zi, dimineaţa, se scotea în curtea interioară a palatului
cite un grup de 40 ţărani, cu o puternică pază de sentinele, avînd arma
încărcată, gata de tragere. Dintre aceştia, se lua cite unul la cercetare,
pe sala poliţiei, care se afla la. parterul palatului. Ţăranul era aşezat cu
faţa în jos pe o masă, un gardian îl ţinea de cap şi altul de picioare. De
o parte şi de alta a mesei se aflau alţi doi gardieni, avînd în mină cîte
o vînă de bou cu care loveau pe rînd pînă ce sîngele ieşia prin cămaşă.
39
Reprodus din lucrarea Regimentul 7 ATfflerie de D. S î r b e s cu· L op ă
tari şiG h. I. S ă t c o i a n u, p. 190.
376
Mulţi dintre ţăranii bătuţi de moarte, erau trimişi înapoi la beci, cerce-
tarea reducîndu-se de multe ori numai la aceste sălbatice schingiuiri 49 •
Curtea cu juri instalată în lc-calu1 liceului Haşdeu din Buzău, judecă
pe ţărani în loturi de cite 25-30 persoane. Proprietarii sau arendaşii
(Borănescu, Andreescu, Heraru, Peclaride şi alţii), încurajaţi de aparatul
administrativ, se constituie parte civilă, avind grijă să-şi exagereze
pagubele suferite. Prin sentinţe, ei obţin mari despăgubiri băneşti, cu
toate că ţăranii inspăimintaţi restituiseră între timp cea mai mare parte
a cerealelor, vitelor şi celorlalte bunuri însuşite cu ocazia devastărilor
şi incendiilor.
Furia arendaşilor şi a proprietarilor s-a năpustit oarbă şi asupra învă
ţătorilor care participaseră la răscoală alături de ţărani. Menţionăm cazul
învăţătorului Ion Mihail de la Băeşti, care a fost luat din şcoală, l;>ătut în
faţa elevilor săi, legat şi adus la Buzău. Acelaşi tratament a fost aplicat şi
lui Iacob Gogan din Policiori 41 • La ancheta care s-a făcut, dovezi con-
crete nu s-au putut aduce împotriva lor, ţăranii refuzind să divulge
numele celor care luptaseră alături de ei; dar în comunele în care
lucraseră, aceşti doi învăţători nu s-au mai putut întoarce. Potrivit pro-
punerii pe care revizorul şcolar o face ministerului, se dispune transfe-
rarea lor în alte sate, pentru ,,vina" de a fi arătat ţăranilor obijduiţi el în
această luptă dreptatea este de partea lor 42 •
Detaşamente de soldaţi continuă să staţioneze în tot cursul lunii
aprilie 1907 în comunele in care se semnalaseră agitaţii. Ţăranii sînt
vînaţi pretutindeni, legRţi col la cot în lungul unei prăjini. tîrîţi noaptea
prin ploaie şi noroi, aduşi la Buzău şi stîlciţi în bătăi. Teama ca răs
coalele să nu izbucnească cu şi mai mare furie, o dată cu începutu]
primăverii. sileşte organele anchetatoare să facă trierea tirziu de tot,
iar pe noul prefect, Constantin Jarca, să ceară unor proprietari şi aren-
daşi să nu impună cu forţa învoieli agricole inacceptabile pentru ţărani 41 •
De altfel. atmosfera de luptă n-a încetat in părţile Buzăului după
înăbuşirea din martie 1907. Chiar in lunile iulie-august 1907 se semna-
leazl ln unele sat<:' refuzul ţăranilor de a ieşi la cimp pentru executarea
angajamentelor agricole.
Ca urmare a acestei situaţii, constatăm că şi Buzăul a fost unul
din cele 8 centre din ţară, in care s-au organizat atunci coloane de trupe
volante, gata să intervină acolo unde se iveau noi „dezordini ţărăneşti" 44 •
to Arh. St. Buzău, declara\ia lui Vasile Dinu din satul Plăişor, corn. Pănătău,
raionul CislAu, - mapa 1907.
u M i h a I l Ro 11 e r, op. cit., voi. II, pp. 351-353.
a Menţionăm aci şi un alt caz, al învăţătorului reacţionar Constantin Vijiiae
din corn. Trestioara, de pe Valea Sărăţelului, pe care actele ce ni s-au păstrat de
atunci îl aratA că s-"a pus în serviciul represiunii şi a denunţat pe răzvrătiţii din
comuna sa organelor anchetatoare. Raportul revizorului şcolar, din care am luat;
aceastA Informaţie, adaugă însă că, ulterior, ameninţat cu moartea de ţărani, Con-
stantin Vîjîiac a trebuit să-şi ceară mutarea în altă parte, M i ha i l Ro 11 e r,
op. cit., vol. II, pp, 351-353).
a Mihal'l Holler, op. cit., voi. I, pp. 472-473.
„ „Evenimentul" din 8 iulie 1907.
RASCOALA DIN 1907 TN JUD. BUZĂU
377
Izbucnită
din aceleaşi contradicţii social-economice, ca şi-n restu]
ţării - unele mai înăsprite aci - în ansamblu, răscoala ţăranilor din
judeţul Buzău a luat mari proporţii atingînd un înalt grad de intensi-
tate. Dovadă sînt numeroasele acţiuni întreprinse de ţăranii răsculaţi şi,
pe de altă parte, comportarea criminală a autorităţilor.
Pretutindeni, ţăranii n-au întimpinat nici o rezistenţă din partea
administraţiei conacelor şi, uneori, satele au rămas cîteva ore în mîinile
lor, cum s-a întîmplat în comunele Lapoş, Grăjdana şi Zilişteanca.
Forţa motrice a răscoalelor au rămas ţăranii săraci. Rolul munci-
torului Franz Zemeş în fruntea răsculaţilor de pe valea Slănicului, înmul-
ţeşte cazurile concrete cunoscute pînă acum cu privire la lupta spontană
a muncitorimii alături de ţărani în răscoalele din 1907.
In problema participării învăţătorilor la răscoală, cazurile concrete
relatate în cuprinsul lucrării, impun deosebirea netă pe care trebuie să
o facem între învăţătorii curajoşi. legaţi de popor, capabili să lupte ală
turi de el (Ioan Mihail) şi învăţătorii şi preoţii chiaburi, partizani ai regi-
mului burghezo-moşieresc şi duşmani ai răsculaţilor (Constantin Vîjîiac
şi preotul Sburlan).
Fără o ideologie clară, fără o conducere care să coordoneze miş
cările după un program, bine definit, luptele ţăranilor au fost înăbuşite
de trupele numeroase aflate la dispoziţia claselor conducătoare.
.
RASCOALA TARANILOR DIN 1907 lN JUDETUL
'
PRAHOVA
de C. BONCU
In Prahova, ca şi în restul ţării, cauza fundamentală a răscoalei din

1907 a fost situaţia economică grea în care trăiau şi munceau ţăranii.
Starea aceasta se datoreşte repartizării nedrepte a proprietăţii funciare,
lipsei de pămînt şi înăspririi exploatării moşiereşti. .
In preajma anului 1907 existau în Prahova, 98,41 % gospodării ţără
neşti şi 1,59 % gospodării moşiereşti. Gospodăriile moşiereşti deţineau
însă 55,44 % din suprafaţa totală a judeţului, iar cele ţărăneşti stăpîneau
abia 44,56 %1•
Alături de gospodăriile ţărăneşti existau în Prahova, la începutu]
secolului al XX-lea şi 15 088 de ţărrani lipsiţi de pămînt 2 •
Aceşti ţărani cereau pămînt şi îmbunătăţirea condiţiilor în care se
învoiau pe moşiile arendaşilor şi proprietarilor.
Invoirile pe aceste moşii se făceau în condiţii neomenoase. Pe 25
moşii în suprafaţă de 22 640 ha, muncite în dijmă în 1906, rezultatul
final al muncii ţăranului la un hectar arendat şi cultivat în folosul său,
faţă de arenda plătită şi de valoarrea muncii, era în deficit între 30-100
lei la ha 3 • Pe aceste moşii arenda plătită de ţăran, faţă de valoarea
pămîntului, reprezenta o dobîndă de 30-500 %4 •
Situaţia economică grea a ţăranilor din Prahova, în 1907, se oglin-
deşte în condiţiile de trai. „Locuiau în case vechi neigienice, erau extrem
de săraci, peste tot bîntuiau bolile mai tot timpul, iar lipsa de spitale.
de infirmerii şi de personal sanitar împiedicau combaterea acestor boli5 •
In asemenea situaţie, presa socialistă a găsit un ecou deosebit în
ooduJ. ţărianilor. Manifestul lansat de „Romîinia M'LUilJcitoare" cu ocazia
mitingului din 11 martie şi artioolw Că.tre lucrători şi ţărani, către stu-
denţi, prin- oare aceştia emu îndernniaVi să ceară desfimţiarrea învoielilor,
a sistemului de impozite, desfiinţarea tntregii organizaţii de stat - cerind
în acelaşi timp rezerviştilor să nu tragă în ţă.ranii răsculaţi6 - a consti-
tuit un imbold la răscoală şi pentru ţăranii din Prahova.
1 G. D. Creangă, Proprietatea rurală în Romînia, Bucureşti, 1907, tabel
III, p. 6.
2
Ibidem, p. L.
3 G. D~ Creangă, lnvoieli agricole în Romî-nia în vigoare în 1906, Bucu-
reşti, 1907, tabel. C 1• -
4 Ibidem, p. XXIII.
5 Prefectura Jud. Prahova, Dare de seamă pe anul 1907, Bucureşti, 1901r, p. 60.
' „Romînia Muncitoare" din 8 martie 1907.
C. BONCU
Sub influenţa revoluţiei populare din 1905-1907 din Rusia, exerci-.

tată în Prahova prin acţiunea potemkiniştilor şi prin acţiunile greviste
ale muncitorilor - organizate de cercul „Romînia Muncitoare - au avut
loc primele agitaţii in rîndul ţăranilor în regiunea petroliferă Băicoi
Floreşti-Măgurele7.
Pe de altă parte, acţiunea ţăranilor prahoveni a fost stimulată şi de
ştirile care circulau cu privire la luptele ţăranilor din Moldova şi din
judeţele vecine.
Pentru a preîntimpina primejdia unor e~ntuale răscoale, autorită·
ţile din judeţul Prahova au trecut la măsuri de intimidare şi oprimare.
La 10 martie 190i, funcţionarii comunali erau obligaţi, sub sancţiune3
revocării din funcţie, „să nu părăsească cancelaria şi comuna ... , să se
intereseze de tot ceea ce se petrece în comuna lor şi să raporteze din
opt în opt ore starea de spirit". Totodată prefectul judeţului a luat „înţe
legere cu preoţii, învăţătorii, primarii şi secretarii . . . şi i-a făcut răs„
punzătmi de orice agitaţie" 8 . Altă dispoziţie, iniţial luată, a fost închi-
derea permanentă a circiumilor ziua şi noaptea9 , sistarea tîrgurilor
săptăminale, a horelor ţărăneşti, aminarea fără termen a autentificării
concesiunilor petrolifere care se făceau la faţa locului 10 • ln acelaşi scop,
la 10 martie 1907 se declară „mobilizarea" concediaţilor şi rezerviştilor
din regimentul 23 infanterie, din contingentele 1899-1906, şi a solda...
tilor care făceau cu schimbul din regimentul 32 infanterie 11 •
Măsurile luate de autorităţi n-au putut intimida pe ţărani. La 1 l
martie 1907, prefectul judeţului comunica Ministerului de Interne că
ţăranii începuseră a se agita 12 •
Faptul acesta a făcut ca ordinul de mobilizare să fie adus la cunoş„
tinţa sitenilor ,.prin sunare de tobe, trimbiţe, clopote şi prin şeful de garni-.
zoană" 13 • Mulţi ţărani din plasa Cricov nu s-au grăbit să se prezinte la
unităţile lor".
Pe măsură ce agitaţiile ţăranilor din Prahova cuprindeau mai
multe comune, se aduceau şi trupe din alte localităţi.
In timpul răscoalei au acţionat. în Prahova, pe lingă regimentele 32
şi 7 din Ploieşti, regimentul de infanterie nr. 16 din Suceava, cu un
efect.iv de 10 ofiţeri şi 800 de soldaţi, regimentul 29 infanterie din Do-
rohoi cu un efect.iv de 10 ofiţeri şi 900 soldaţi, unităţi de artilerie din
Buzău, unităţi ale marinei din Galaţi, grăniceri din Galaţi şi o companie
de geniu din Bucureşti 16 •
., Mihai I Ro 11 e r, Documente privind răscoala ţdranilor din 1907, voi. II .•

1 Ibidem, p. 478.
u Primăria comunei Singeru, jud. Prahova, dos. 23/907, f. 13.

10 Mihail Ro 11 e r, loc. cit., p. 497.
11
Primăria com. Singeru, jud. Prahova, dos. 231907, circ. 369, f. 1.
n Mihail Ro 11 e r, loc. cit., p. 487.
13 .Primăria corn. Singeru, jud. Prahova, dos. 23/907 f. 1.
14
Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova, Curtea cu juri, dos. 16/907.
15 M i h a i I Ro 11 e r, loc. dt., pp. 823, 836, 801, 824:
RASCOALA DIN 1907 IN JUD. PRAHOVA
381
Eforturile depuse de autorităţi pentru prevenirea răscoalelor ţără

neşti au rămas fără rezultat.
Prima agitaţie ţărănească a avut loc în Băicoi şi Floreşti, la 14 martie
1907, a doua zi după începerea grevei de la Buştenari. Ţăranii din aceste
comune cereau să li se arendeze sau să li se vîndă moşia lui Gheorghe
Grigore Cantacuzino, cea mai întinsă din Prahova 16 • Demonstraţiile ţăra
nilor îndreptate împotriva fostului prim-ministru conservator ·au făcut
să sosească la faţa locului primul procuror şi comandantul jandarmilor
din judeţul Prahova, însoţiţi de armată 17 • După patru zile, o telegramă
trimisă la Ploieşti arăta că „trupele trimise erau insuficiente ... pentru
a fi împiedicate eventualele tulburări" 18 •
O dată ou ţăranii din Băicoi şi Floreşti s-au agitat şi locuitorii din
Măgurele împotriva aceluiaşi moşier. Ei au cerut administratorului mo-
şiei să le uşureze condiţiile de muncă şi să le mărească suprafeţele pe
care erau învoiţi. După ce au pătruns în localul primăriei, ţăranii au dis-
trus instalaţia telefonului şi au transformat localul primăriei într-un arest
comunal. Aici au fost arestate autorităţile administrative - care spriji-
neau interesele moşierului - şi administratorul moşiei 19 •
Pentru a împiedica desfăşurarea unei adevărate răscoale, pref ectuJ
judeţului, sosit în grabă ]a faţa locului, a încercat, prin mijlooirea ţăra
nilor înstăriţi, să abată pe ţărani de la răscoală, îndemnîndu-i să arate
în scris nemulţumirile pe care le aveau 20 • Măsura aceasta nu a dat
rezultatele aşteptate. Agitaţia ţăranilor din Măgureni a continuat. ln
ziua următoare se cereZLu noi trupe 21 • Sub presiunea ţăranilor din Băicoi,
Floreşti, Măgureni, moşierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, la 24 martie,
a dat ordin administratorilor să încheie contracte de învoieli aşa cum
cereau ţăranii 22 •
Agitaţiile ţăranilor au continuat pe Valea Prahovei şi în Sinaia, unde
ţăranii din satele Izvor şi Furnica, îndemnati de Tudorache Timoftei şi
Petre Gheorghe, s-au ridicat împotriva Eforiei Spitalelor Civile. Ei
cereau izlaz pentru vite pe munţii Furnica şi Seţu şi libertatea de a lua
lemne gratuit din pădure. O delegaţie a lor s-a deplasat la Bucureşti,
unde a obţinut parte din revendicări. Cu toate că acţiunea din Sinaia a
fost limitată, cei doi ţărani consideraţi „instigatori" au fost arestaţi • 23
O dată cu ţăranii din regiunea deluroasă şi muntoasă s-au agitat

şi locuitorii din Bucov. Foştii săcuieni, îndemnaţi de Ionescu-Lungu, insti-
tutor din Ploieşti, plănuiau să se răscoale împotriva arendaşului îm-
preună cu ţăranii din Plopi şi Nisipoasa şi să ceară condiţii de muncă
mai bune 24 • Planul lor a fost zădărnicit de armata sosită din Ploieşti,
16 Moşierul Gh. Cantacuzino stăpînea în Prahova 10 808 pogoane.
11 M i h ai 1 Ro 11 e r, loc. cit., p. 481.
1e Ibidem, p. 483.
19
Ibidem, p. 479.
~Ibidem.
21
Ibidem, p. 481.
zz Primăria comunei Sîngeru, jud. Prahova, dos. 93/1907 circ. 2135, f. 9.
23 M i h ai l Ro 11 e r, loc. cit„ p. 480.
34
Ibidem, p. 484.
382 C. BONCU
oare a oprit pe locuitorii din cele două sate înainte de a ajunge la Bucov.
Cu această ocazie au fost arestaţi 11 ţărani 25 •
lmpiedicaţi de armată de a obţine reali?.area revendicărilor lor, prin
acţiuni energice, ţăranii din Bucov, Plop, Nisipoasa au refuzat să ia
pămin t în arendă26 •
Pentru a împiedica circulaţia de la o comună la alta - care facilita
acţiunile ţăranilor îndreptate împotriva moşierilor - autorităţile judeţene
au ordonat primarilor să interzică locuitorilor de a mai circula prin alte
sate 27 • Un alt ordin, din 14 martie, obliga pe consilierii comunali sau
alţi oameni de încredere să cutreiere cătunele spre a afla ce se petrece,
şi să comunice telefonic, fără întirziere, ceea ce constatau28 •
Agitaţiile ţăranilor au continuat şi în regiunea de şes. ln comuna
Cioranii de Sus, s-a trimis o companie de infanterie cu două tunuri şi
cincizeci de artilerişti călări pentru a opri agitaţiile ţăranilor care cereau
învoieli mai puţin apăsătoare. Pină la sosirea armatei, ţăranii reuşiseră
să întrerupă legăturile telefonice 29 •
tn ziua de 14 martie locuitorii din Salcia, Nedelea-Buda, „au fost
toată ziua în fierbere", iar la Găgeni au tăiat 20 care lemne de foc din
pădurea statului şi a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino. De teama ţăra
nilor, autorităţile comunale nu s-au opus, lăsindu-i să ridice lemnele
tăiate din pădure 30 •
tn aceeaşi zi, 200 de ţărani din Adincata, în frunt.e cu Iordache
Mihalache Docilă, Manole Şt. Manole, Gheorghe Andronache, Constan-
tin Andronache şi Mihai Gh. Ene, au pătruns cu forţa în localul pri-
măriei, au ameninţat cu moartea pe primar şi au rupt condica de în-
voieli agrioole 31 • Cu ajutorul armatei. ţăranii au fost împrăştiaţi iar
cei arestaţi au fost aduşi în oraş, legaţi (;Qt la cot, sub paza unei escorte
de inf anterişti 32 •
Tot in ziua de 14 martie încep agitaţii la Berceni şi Corlăt.eşti.
De teama tiranilor, adunati in număr mare la primărie, arendaşu)
moşiei Corlăteşti acceptă învoieli agricole favorabile pentru ţăranis3 •
La această dată agitaţiile i,ăranilor erau aşa de numeroase, incit
întreg judeţul fusese impinzit de armată.
Cu toate măsurile luate, răscoalele se inteţesc. O amploare deose·
bită a luat mişcarea ţăranilor din Singeru. Comuna Sîngeru era aşe
zată in partea de est a judeţului Prahova, în regiunea dealurilor, la
limita cu judeţul Buzău". Comuna de reşedinţă forma o unitate admi-
nistrativă împreună cu satele: Mireş, Butuci şi Salcia.
:111 M i h a i l Ro 11 e r, loc. dt., p. 484.

a Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova, S. I., dos. 5950/1907, f. 12.
~ Primăria comunet Singeru, jud. Prahova, dos. 23 '1907, cire. 414 f. 7.
• Ibidem, circ. 1934, p. 6.
3111 Mihail Ro 11 e r, loc. dt., pp. 482-483.
„ Ibidem, p. 483.
J1 Ibidem, p. 482.
11
„Biruinţa", Ploieşti, 5 aprilie 1907.
•Mihail Holler, loc. dt., p. 480.
11 Plnl în anul UNII a flcut parte din jud Saac.
RASCOALA DIN 1907 lN JUD. PRAHOVA
383
Toate aceste localităţi, strînse în jurul comunei pe o rază de 3 km

erau despărţite între ele de dealurile Feliga, Jeliştea, Poieni, Runcu,
Butuceanca, unele dintre ele abrupte, stîncoase, pe care se căţăra, ici
şi colo cîte un copac, cele mai multe însă acoperite cu livezi, viţă de
vie şi înconjurate de păduri, ceea ce le da înfăţişarea unor sate de
munte.
In cuprinsul comunei Sîngeru existau două moşii cunoscute sub
numele de Sîngeru de Jos şi Lapoşul Vechi sau Sîngeru de Sus35 .
Moşia Sîngeru de Jos sau Fundeni era în posesia lui Filip Corlătescu,
avocat la Ploieşti. El stăpînea în 1883 moşiile: Protosinghelu şi Su-
rani36, iar în anul 1906 stăpînea şi moşiile Vidra şi Bobeşti din jude-
ţul Ilfov 37 .
Ţăranii din satele Protosinghelu şi Zamfira reclamau că proprie-
tarul moşiei atrăsese apa unui iaz alimentat de Teleajen şi împiedi-
case total funcţionarea morii de care se serveau locuitorii acestor
sate38. Rapacitatea lui Filip Corlătescu era aşa de mare încît în anul
1894 a arendat moşia din Protosinghelu, în suprafaţă de 541 ha, de-
clarînd-o de 800 ha. Intre timp noul arendaş a constatat că moşia
arendată avea în realitate o suprafaţă mai mică şi că proprietarul îl
indusese în eroare. Acţionat în justiţie, s-a dovedit temeinicia recla-
maţiei şi actul de arendare a fost anulat39 . Prin aceste mijloace reu·
şise Filip Corlătescu să cumpere în anul 1902, moşia Sîngeru de Jos.
Filip Corlătescu dornic de cît mai multe bogăţii şi avîntat în viaţa
politică, - candidase în alegerile pentru colegiul al Iii-lea - continua
să întărească exploatarea ţăranilor de pe moşiile sale 40 • La 1907 ţă
ranii răsculaţi au atacat conacul moşiei Vidra cu dkzenie, iar armata
înăbuşind răscoala, a distrus satul din temelie. La fel au procedat şi
ţăranii din Sîngeru, care şi-au îndreptat primul lor atac asupra conacu-
lui lui Filip Corlătescu.
Cealaltă moşie, cunoscută sub numele de Lapoşu Vechi, era în
posesia mănăstirii „Icoana", arendată cu zeci de ani în urmă de fa-
ffiilia moşierilor Băbeanu 41 • Ambele moşii în 1907 erau lucrate în dijmă
cu ţăranii din comuna şi satele vecine. In momentul izbucnirii răs
coalei, comuna Sîngeru avea ca primar pe arendaşul Mişu Băbeanu,
care în 1905 fusese ales senator al judeţului Prahova42 •
Aşa se explică de ce suferinţele lor strînse an de an. fără să fie
luate în seamă de cineva, s-au concretizat în răscoala din 1907. Ştirile des-
pre succesele ţăranilor răsculaţi din celelalte judeţe au ajuns şi la Sîngeru.
lli Aceste două moşii au ţinut în trecut de două sate diferite cu acelaşi
nume, care, cu timpul, s-au unit într-o singură comună, Sîngeru - probabil în 1864.
36 „Democratui", Ploieşti 26 decembrie 1882.
3'I Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova, Curtea cu juri, dos. 16/1907.
311 „Democratul", Ploieşti, 9 septembrie 1883.
311 Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova, S. I-a, dos. 52/1894, f. 15.
40 „Lupta", Ploieşti., 30 noiembrie 1895.
41 Moşia Lapoşu, inclusiv localitatea, apar în documente în 1705.
42 Ministerul Agriculturii, Buletin 1905-1906, p. 297.
C. BONQJ
384
Un indemn deosebit pentru ţăranii din Sîngeru a fost vestea că locui-

torii din Mărăcineni şi alte comune din apropiere s-au răsculat şi s-au
indreptat asupra oraşului Buzău. Ştirea aceasta a înflăcărat şi mai
mult pe ţăranii din Singeru.
ln ziua de 14 martie, Ştefan Grădişteanu, administratorul moşiei
lui Filip Corlătescu 43 , înspăimintat, mărturisea secretarului primăriei
din comună că sătenii din comuna Sîngeru intenţionau să se unească
cu cei din comunele: Salcia, Apostolache, Udreşti şi Tătaru şi, în ziua
de 14 martie să înceapă răscoala 44 • lngrijoraţi de cele aflate, secretarul
primăriei invită la o ţuică pe cîţiva ţărani, de la care a aflat că unul
dintre ei fusese chemat de Mihai Banu, care „i-a spus să fie cu el şi
să se ducă şi prin comuna Udreşti să vestească oamenii să vie la
dl. Corlătescu să-i ceară socoteala pentru invoieli" 45 •
Ingrozit de cele auzite, secretarul primăriei, în lipsa primarului
Mişu Băbeanu, care dispăruse din comună, convoacă imediat o nouă
consfătuire cu „fruntaşii comunei", cu scopul de a lua măsuri pentru
asigurarea ordinii, anunţînd, în acelaşi timp, că în ziua de 15 martie
ţăranii vor să înceapă „revoluţia" în Sîngeru46 •
Mărturiile acestea spulbera afirmaţiile făcute de moşierii din co-
muni, în sensul că răscoala din Singeru s-ar fi desfăşurat sub în-
demnul preotului Stelian Popescu şi a unor negustori din comună, sau
că ţăranii s-ar fi adunat la primărie pentru a li se comunica ordinul de
concentrare a contingentelor 1699-1906 şi, cu această ocazie, ar fi în-
ceput răscoala. Mărturiile făcute de ţăranii participanţi la răscoală în
faţa instanţelor judecătoreşti, desmint de asemenea afirmaţiile mo-
şierilor.
Nicu M. Banu, unul dintre conducătorii ţăranilor, înainte de înce-
perea răscoalei, cind secretarul primăriei încerca să-i liniştească, folo-
sind tot felul de promisiuni, a zis: „Haide înainte, să facem ce avem de
gind" 47 • Acela.şi Nicu M. Banu cind a fost anchetat în privinţa răs
coalei din Singeru a dedarat că fusest! anunţat, încă din ziua de 14
martie 1907, că a doua zi, cind vor auzi goarna şi clopotele sunind, să
vină cu toţii la primărie, pentru a rupe contractele încheiate cu Filip
Corlătescu, iar George Tomescu, gornistul răscoalei din Sîngeru, adaugă
„că de va lipsi vreo unul, dă de dracu" 48 •
Inceperea răscoalei a .fost anunţată in cătunul Butuci în noaptea de
14-15 martie, prin sunete de clopote 49 •
a Ştefan GrAdişteanu fusese invAtător în Vlaşca, perceptor fiscal în Buzău,

cont.abil şi administrator agricol al casei Anghel Marghiloman, proprietar viticol,
econom de vite, mic arendaş, fabricant de coniac şi mare angrosist de băuturi
spirtoase în Romanati; a fost de asemenea administrator al moşiei lui Filip Corlă
tescu din Vidra jud Ilfov. . . etc. (Arh. St. Ploeşti, Curtea cu juri, dos. 16/1907).
M Ibidem.
411 Ibidem.
411
Ibidem.
41 Ibidem.
411 Ibidem.
41 Ibidem.
385
Ţăranii vizau înainte de toate pe moşierul Filip Corlătescu, care le

impusese condiţii grele de muncă. ln sensul acesta sînt declaraţiile în-
văţătorului Dumitru Popescu care amtă că, în dimineaţa zilei de 15
martie, înainte de a începe răscoala, ţăranii din comună bătuseră pe
Dumitru Palaş pe motiv că semnase cel dintii contractul agricol cu
Corlătescu. Faptul că acţiunea ţăranilor era îndreptată împotriva lui
Corlătescu, rezultă şi din afirmaţiile ajutorului de primar, în sensul că
un număr de două sute de săteni din Singeru, în frunte cu Dumitru
I. Iana, Nicolae M. Banu, Ion Velcioiu, s-au prezentat la primărie
ce:rîndu-i registrul cu tocmelile pe care acesta le încheiase cu ţăranii.
„zicind că pe acesta au necaz" 50 •
Ţăranii se ridicaseră şi împotriva arendaşului Mişu Băbeanu. No-
tarul comunei mărturisea că a fost forţat de răsculaţi să meargă la
curtea lui Băbeanu să le dea contractele agricole 51 • Alţii au venit la
primărie pentru a se răfui cu autorităţile comunale care le provocaseră
multe neajunsuri 52 • Din tumultul asaltului dat de ţărani asupra cona-
cului lui Filip Corlătescu, se desprindeau cuvintele „Vrem pămînt" 53 •
Aceasta era revendicarea ţăranilor care iau făcut ca în noaptea de
14-15 martie să sune clopotele celor două biserici din Sîngera şi să
vestească începutul răscoalei.
Sunetele clopotelor au fost prelungite în zorii zilei de 15 martie
de ritmul vioi şi cadenţat al goarnei lui Gheorghe Tomescu, din co-
muna de reşedinţă, şi a lui Nicolae Vasile Stan din satul vecin, Tisa54 •
In sunetul trompetei, sătenii din Ti.&a, s-au îndreptat spre centrul
răscoalei, spre Sîngeru. Zadarnic a încercat preotul satului Tisa să-i
împrăştie, să se ducă pe la casele lor, sfaturile lui nu au fost ascul~
tate de nici unul, iar gornistul, postat la mijlocul satului, continua
chemarea ţăranilor. In zorii zilei sosind şi ţăranii din Mireş, numărul
răsculaţilor creşte la cîteva sute. Răsculaţii ajungînd la primărie „voci·
ferau şi cereau pămînt şi contractele agricole"; toţi erau înarmaţi cu
topoare, măciuci şi ciomege55 •
Ţăranii au pătruns cu forţa în localul primăriei, au smuls din
mîinile secretarului contractele de învoieli agricole, le-au rupt filă cu
filă şi le-au aruncat pe jos. La plecare, au luat cu ei două registre ale
percepţiei comunale, unde ştiau că sînt trecute toate datoriile lor •
56
Autorităţile comunale au continuat să-i îndemne a se retrage,

citindu-le manifestul lansat de guvern prin care se desfiinţau legea
pătulelor de rezervă şi taxa asupra vinului 57 • Stăruinţele autorităţilor-
50
Arh. St. Ploieşti, Curtea cu juri, dos. 16/1907.
5' Ibidem.
ti2 Ibidem.
53 Ibidem.
64 M i h ai l R o 11 e r, loc. cit., p. 492.
55
1i6 Ibidem.
•Ibidem.
C. BONCU
386
comunale, au fost zadarnice58 • Răsculaţii s-au îndreptat spre conacul lui

Filip Corlătescu pe care l-au devastat în cîteva clipe59 • Au distrus apoi
cele cinci magazii din curte şi au dat drumul la ţuică dintr-o zăcătoare
din care au curs sute de vedre60 • De aici răsculaţii au trecut la pră
vălia „Hanul Roşu" a lui Ştefan Grădişteanu, administratorul moşiei
lui Filip Corlătescu, situată pe şoseaua principală, unde de asemenea
au distrus totul, inclusiv butoaiele de vin şi rachiu. După devastarea
acestui local, răsculaţii în număr şi mai mare, s-au îndreptat în sunetul
trompetelor spre conacul lui Mişu Băbeanu, situat în „partea de sus"
a satului. Aici ei au distrus tot ce au găsit prin magazii şi camere,
spărgind chiar casa de fier în care au găsit registrele de tocmeli agri-
cole unde moşierul trecuse sumele ce vroia să le încaseze de la fiecare
ţăran din sat.
A doua zi după răscoală, unul dintre martori, sosit o dată cu ar-
mata, declara: „cînd am sosit cu armata, am găsit toate clădirile din
curtea proprietarului Băbeanu complet devastate: nu rămăsese în
picioare decit zidurile, uşile, ferestrele şi întreg mobilierul erau com-
plet distruse" 61 • Acestea sint faptele în care s-au materializat suferin-
ţele de veacuri ale ţăranilor din această comună.
Din Singeru, răsculaţii s-au îndreptat către cătunul Tisa, comuna
Apostolache, ai cărui locuitori munceau tot pe cele două moşii din
Singeru. ln cătunul Tisa ei au distrus hanul lui N. Tudor, bătind pe
proprietar şi pe vechilul moşiei care se găsea inlăuntru 62 •
Aceste acţiuni ne arată că răscoala din Singeru a fost îndreptată
nu numai împotriva marilor proprietari. ci şi împotriva burgheziei
satelor.
Fără să li se împotrivească cineva, ·după ce, in prealabil, chiar în
momentul începerii răscoalei, rupseseră firele de telefon - intrerupînd
orice comunicare cu satele vecine - spre seară, răsculaţii au plecat la
moara lui Filip Corlătescu situată pe moşia dinafara satului, unde
după ce au spart uşile .)i krestrele au început să-şi împartă porumbul.
A doua zi, la moara lui .F'ilip Corlătescu, tăranii din Sîngeru continuau
să-şi încarce căruţele cu porumb din magazia proprietarului 63 •
La înapoiere. spre Singeru, nu departe de moară, răsculaţii au in-
tilnit pe moşierul Mihale Georgescu, care plecase de la moşia sa din
Lapoşu judeţul Buzău, de teama răscoalei, indreptindu-se spre comuna
Salcia. unde spera că va fi mai in siguranţă. Plecase în grabă din La-
poşu Nou şi nu avusese timp să ia cu el decit bijuteriile, argintăria,
monedele de aur şi de hirtie in valoare de 32 OOO lei04 • Intilnindu-se
cu răsculaţii din Sîngeru. aceştia l-au dat jos din trăsură, i-au spart
M Arh. St. Ploieşti. Curtea cu juri, dos. 16 190i.

"" Ibidem, S. I. dosar 3260 1907 f. 30.
111 Ibidem, f. 31.
81 Ibidem, f. 18.
112
Ibidem, Curtea cu juri, dos. 16 1907.
413 Ibidem.
bt lbi.:iem, registrul de sentinţe din 1907.
387
geamantanul, i-au luat tot ce au găsit asupra lui, l-au bătut şi l-au
forţat să-i urmeze spre Lapoşu 65 •
Sosirea răsculaţilor din Sîngeru a fost anunţată locuitorilor din
Lapoşu de către notarul comunei care a tras clopotele bisericii. Pre-
venit din timp, primarul comunei înarmat, însoţit de 20 de inşi s-au
îndreptat spre marginea satului pentru a întîmpina pe răsculaţi. La
ieşirea din comună s-au întîlnit cu peste 300 răsculaţi înarmaţi cu cio-
mege şi topoare venind spre L::tpoşu. Întîlnindu-se faţă în faţă, răscu
laţii l-au înconjurat, au procedat la dezarmarea primarului, l-au bătut
şi l-au dus în „brînci p1nă la casa proprietăţii" 66 .
încercarea autorităţilor din comuna La.poşu de a ridica pe locui-
torii satului împotriva răsculaţilor din Sîngeru a rămas fără rezultat.
Ţăranii din cele două comuhe s-au unit şi au pătruns în comuna
Lapoşu. O dată cu intrarea lor în comună, clopotele bisericilor anun-
ţau începutul răscoalei în Lapoşu, iar sunetul goarnei lui Ioan Voicu
vestea venirea locuitorilor din Sîngeru 67 .
De teama răsculaţilor, secretarul primăriei şi fiul moşierului s-au
ascuns în podul casei unde locuia preotul din sat. Părindu-li-se că nu
sînt în deplină sigW'anţă, s-au furişat în altarul bisericii. Apoi fiul pro-
prietarului informat despre cele ce se petreceau în comună, a reuşit să
părăsească satul, îndreptîndu-se spre Mizil, pentru a anunţa autori-
tăţile68.
între timp, unii dintre răsculaţi, prinzînd de veste că acei cu care
trebuiau să se răfuiască reuşiseră să se facă nevăzuţi, au pornit în
căutarea lor; au mers pe urmele celor doi exploatatori pînă la casa
preotului, pe care l-au obligat să le indice locul unde se refugiaseră 69 .
Alţii, în frunte cu Ilie Grancea, imediat după intrarea sătenilor din
Sîngeru în comună, s-au dus la primărie, unde au întrerupt legătura
telefonică. Majoritatea răsculaţilor din Sîngeru s-au oprit la conacu]
arendaşului Mihale George.seu. Conduşi de ţăranii din La.poşu, răs
culaţii din Sîngeru au pătruns în conac şi l-au devastat. Mihale Geor-
gescu a încercat să-i oprească însă a fost iarăşi bătut şi călcat în
picioare70 . Convinşi că arendaşul moşiei nu va mai putea interveni, ţă
ranii au continuat devastările. între timp, Mihale Georgescu îşi reve-
nise şi profitînd de neatenţia mulţimii răsculate, se refugiază în bise-
rica satului. unde este încuiat de secretarul primăriei 71 .
în continuare răsculatii s-au îndreptat spre locuinţa primarului.
De-abia acum au observat lipsa moşierului; atunci unii dintre ei au pornit
în căutarea lui şi au aflat că era a&cuns în biserică. Ţăranii au pătruns
în biserică, l-au scos afară şi l-au bătut din nou. Rănile primite de
6.5 Arh. St. Ploieşti, registrul de sentinţe din 1907.

66 Ibidem, Trib. Prahova, Curtea cu juri dos. 16/1907.
~ Ibidem.
ti8 Ibidem.
69 Ibidem.
·io Ibidem.
·11 Ibidem.
C. BONCU
388
.
Mihale Georgescu cu această ocazie au fost atît de grave~ incit l-au
pus în imposibilitatea de a se prezenta la procesul care s-a judecat
după cinci luni la Ploieşti. Celălalt grup de răsculaţi, în drum spre
locuinţa primarului, dispărut şi el din comună, a întîlnit pe şefu)
garnizoanei. pe care l-au bătut cu ciomegele. Cu aceasta, acţiunea răs
culaţilor din Sîngeru s-a terminat.
Trecuseră multe zile de la răscoală, şi Lapoşu incă purta urmele
miniei ţăranilar provocată de suferinţe. Peste tot: prin curţi, pe şosele.
prin şanţuri. în tot satul, erau aruncate obiecte casnice, obiecte de artă
care împodobi:;eră casa prnprietaruJui - şi chiar bani, fără să-i tenteze
pe ţărani.
Vestea despre răscoala din Singeru şi despre devastările făcute
în Lapoşu a interesat şi pe locuitorii din Salcia. Mişcarea lor a avut
legături cu cea din Sîngeru. Din mărturiile făcute de Gheorghe St.a.icu -
denunţat de autoritătile comunale drept cap de răscoală - reiese că în
ziua de 16 martie in Salcia era o mulţime de lume adunată, care
aştepta pe locuitorii din Sîngeru. spre a merge împreună să devasteze-
conacul arendaşului moşiei Salcia. Mihale Georgescu 7:i. După devas-
tarea de la Singeru unii ţărani au venit în Salcia, pentru a răscula
pe locuitorii acestei comune. ln timp ce mulţimea răsculată se găsea
în faţa primăriei, a apărut o patrulă de cavalerie trimisă din Singeru
pentru a preveni mişcarea. Cu această ocazie, s-a produs o încăierare
intre tirani şi armată, căzind răniţi mai mulţi răsculaţi. Intervenţie
armatei a împiedicat desfăşurarea răscoalei.
După cum am arătat. autorităţile administrative din comunele în
cBJ·e s-au răsculat ţăranii reuşiseră să se facă nevăzute şi să anunţe
prefE-Ctura. Imediat a fost trimisă armata în comuna Sîngeru unde so-
seşte în dimineaţa zilei de 1fl martie. înăbuşind răscoala.
O dată cu armata s-au înapoiat şi autorităţile comunale însoţite
de trimişii moşierilor.
Concomitent cu ţăranii din Singeru s-au ridicat şi cei din Ghirdo-
venii Vechi. Peste 200 de ţărani din această comună au mers la pri-
mărie. au cerut condica de învoieli agricole cu proprietarul şi aren-
daşii. au prins pe cei doi arendaşi din comună şi le-au cerut sub ame-
nintare cu moartea. să le acorde învoieli mai omenoase73 • Refuzînd
ceirerea ţăranilor răsc-ulaţi, cei doi arendaşi au fost arestaţi în localul
primăriei. iar autorităţile comunale au dispărut. Peste puţin timp a
sosit în grabă de la Moreni armata însoţită de procuror. Cu ocazia
anchetei, ţăranii au cerut procurorului să li se arendeze moşia statului
şl să fie îndepărtaţi arendaşii 74 •
lndemnaţi tot de exemplul celor din Sîngeru, s-au răsculat şi ţă-
1anii din Fîntînele. lmpotriva lor a intervenit armata, care a oprit
acţiunea declanşată de răsculaţi. In urma anchetei făcute de procurorul
12
'D M i h a i l R o l l e r, loc. cit., p. 486.
11
lbtdem.
389
sosit la faţa locului, armata a procedat la arestarea ţăranilor consideraţi

capi de răscoală 75 • 1n comuna Iordăcheanu, situată în imediata
apropiere de Sîngeru „ţăranii au împărţit între ei 11 pogoane" 76 • Ac-
ţiunea ţăranilor din Sîngeru îi ridică şi pe cei din Ceptura, Stefeşti,
Hîrsa şi Cornu77 •
In măsura în care soseau ştiri despre agitaţiile din judeţ se tri-
miteau trupe. La 17 martie, situaţia în Prahova era încă îngrijorătoare
pentru autorităţi. Acestea iau noi măsuri. Comandantul militar ordonă78
primăriilor şi unităţilor militare răspîndite în judeţ să nu se mai per -
mită locuitorilor să iasă din comună în grupuri mai mari de patru.
iar locuitorii care merg la oraşe -- menţiona circulara Inspectoratului
din Cricov - la înapoierea lor, să fie percheziţionaţi ca nu cumva să
aducă manifeste şi „ broşuri revoluţionare".
O altă circulară ordona ca toate cantineie din jurul fabricilor şi
sondelor să fie · deschise numai la orele cînd lucrătorii iau masa, iar
75 Cea mai mare parte din locuitorii acestei comune au venit din Ardeal
la începutul secolului al XIX-lea ca iobagi pe moşia medelnicerului Ioniţă Cră
ciuneanu. După 1864 au fost împroprietăriţi pe moşia Mîrza (Marele dicţionar
geografic~ vol. III, şi Arhivele Statului Bucureşti, catagrafia din 1831).
76
Mihail Ro 11 e r, Zoe. cit., P- 487.
77 Ibidem, p. 490.
78 Pentru ca .,liniştea" să se restabilească cit mai curînd, se ordonă:
1. Primarul să nu mai permită locuitorilor să iasă din comuna lor în grupuri
mai mari de 4, din alte comune să intre în comună, nici să stea;
2. lndată ce un individ a intrat într-o comună, va fi urmărit de primar
sau un agent al său; dacă se bănuieşte că se unelteşte contra ordinii publice,
va fi arestat şi înaintat jandarmilor din localitate sau comandanţilor trupelor
celor mai apropiate;
3. închiderea cîrciumilor rămîne obligatorie. Comandanţii tuturor trupelor
militare vor observa cu stricteţe dacă această măsură se execută fără nici o
excepţiune;
4. Primari! din comunele revoltate vor obliga pe locuitori să reintre in co-
munele lor. Cei ce nu se vor supune vor fi consideraţi ca revoltaţi şi urmăriţi
pretutindeni;
5. Orice individ care se va dovedi că vorbeşte contra ordinii publice sau
că insultă armata, autorităţile, sau că a îndemnat pe locuitori să se opună legi-
lor, va fi imediat arestat şi înaintat la Ploieşti;
6. In comuna unde a fost un început de agitaţie, primarii vor fi obligaţi să
raporteze imediat subsemnatului starea spiritelor, măsurile ce s-au luat. împreună
cu comandanţii detaşamentelor militare ce se găsesc în localitate;
7. Primarii care nu vor înştiinţa la timp, atît pe mine cît şi prefectura, de
agitaţiile din cuprinsul comunei lor, pentru ca armata să oprească crimele şi
devastările, aceşti primari vor fi revocaţi şi consideraţi ca răzvrătitori;
8. ln părţile unde lucrul cîmpului se poate începe, primarii vor îndrum:i
pe locuitori să iasă la muncă. Cei ce vor refuza vor fi consideraţi ca suspecţi şi
numele lor va fi dat ca suspect comandanţilor militari;
9. Este interzis locuitorilor de a purta arme, ciomege, topoare, coase. Numai
cei ce merg la munca cîmpului au voie a purta aceste unelte de lucru. Noaptea
circulaţia pe stradă va fi riguros interzisă;
10. Primarii sînt obligaţi a da în copie ordinul comandanţilor militari ce au
pe teritoriul comunelor. raportînd imediat de executare.
11. Primarii vor face ca acest ordin să fie citit locuitorilor din comună, după
c;:irc se va raporta imediat. Primarii şi comandanţii militari ne vor raporta dimi-
neaţa. la prînz şi seara, în scris, prin telefon, aici în Apostolache, de tot ceea ce
se întîmplă în comună'" (Primăria comunei Sîngeru, jud. Prahova, dos. 23 1907, pag. 8).
C. BONCU
acei care vor contraveni ordinelor relativ la închiderea circiumilor să

fie consideraţi ca rebeli şi imediat arestaţi7 9 •
Autorităţile judeţului Prahova se temeau că va fi atacat chiar
oraşul Ploieşti. Pentru a îndepărta această primejdie, prefectul jude-
ţul ui convoacă conferinţa ofiţerilor superiori, şi împreună iau măsuri
energice în vederea înăbuşirii răscoalelor ţărăneşti şi pentru asigurarea
securităţii oraşului.
Paralel cu acţiunile ţăranilor din plasa Cricov, agitaţiile au con-
tinuat de-a lungul văii Prahovei, îndeosebi în Comarnic, Cimpina!
Tintea80 . In satul Zamora, comuna Predeal locuitorii au încercat să
devasteze pădurea şi pescăria lui Gh. Gr. Cantacuzino, iar în satul
Filipeştii-de-Pădure împotriva răsculaţilor s-a trimis o secţie de ar-
tilerie81.
La 22 martie s-au răsculat şi ţăranii de pe moşia Gherghiţa pro-
prietatea lui Gh. Gr. CantacuzinoB"l; ei cereau condiţii mai avantajoase
de muncă. La intervenţia autorităţilor, nu s-au lăsat intimidaţi, ci au
trecut la acte de violenţă.
Ultima mişcare a ţăranilor în Prahova a fost în Măneciu ,Pămîn·
teni 13 , unde locuitorii s-au răsculat împotriva proprietarului care nu
le oferea pămînt pentru păşunatul vitelor. Cu această ocazie, ei au
bătut şi pe jandarmii care interveniseră să-l apere pe moşier. Interve-
nind. armata a făcut şi aici numeroase arestări.
Sub presiunea armatei care se răspîndise în întreg judeţul, ac-
tiunea \,ăranilor începe să scadă în intensitate. Starea de spirit a ţă
ranilor continua să fie o preocupare pentru autorităţile civile şi mili-
tare din Prahova.
La 23 martie, prefectul judeţului repeta circulara cu privire la
închiderea circiumilor, subliniind sancţiunile. Situaţia continuă a fi în-
grijorătoare pentru autorităţi şi in luna aprilie. cînd prefectul jude-
ţului socotea necesar să ia măsuri in interesul „ordinii publice" 81 • La
18 aprilie fusese fixată expertiza care trebuia să constate stricăciunile
cauzate de răsculaţi. celor doi proprietari din Sîngeru. Din cauză cA
liniştea nu se restabilise. prefectul judeţului a aminat expertiza în luna
mai, temindu-se ca „nu cumva o cercetare intempestivă să provoace
o nouă răscoală 15 •
La 3 mai, prefectul judeţului ordona ca ridicarea trupelor să se
facă cu multă scrupulozitate, primarii erau obligaţi să înştiinţeze în
prealabil proprietarii şi numai după încuviinţarea dată de ei, se putea
cere aprobarea autorităţilor superioare16 •
111
Primăria comunei Singeru, jud. Prahova, dosar 23/1907, f. 14.
111
M i h a i I Ro 11 e r, loc. cit. p. 494.
11 Ibidem.
"' lbtdem, p. 492.
113
Ibidem, p. 482.
11
Primăria comunei Singeru, jud. Prahova, dos. 23/1907, f. 18.
Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova, S. I., dos. 2360/907 f. 15.
116
• Primăria comunei Singeru, jud. Prahova, dos .• 23 '1907, f. 53.
RĂSCOALA DIN 1907 IN JUD. PRAHOVA
391
Tot timpul, din martie şi pma m mai, cînd liniştea s-a restabilit,
circulaţia sătenilor a fost supravegheată, uneori împiedicîndu-se ieşi
rea din comune.
Din cauză că nu s-a permis intrarea ţăranil0r în oraş, aprovizio-
narea cu alimente a suferit, schimbul de mărfuri s-a redus simţitor
Faptul acesta a determinat pe unii dintre negustorii din Ploieşti să
ceară moratoriul87 •
Răscoala ţăranilor din Prahova a influenţat şi economia agrară.
Mulţi dintre ţărani au refuzat a se mai învoi cu munca în dijmă. Aşa
au procedat ţăranii din Bucov, Plop, Nisipoasa. Din cauza aceasta, unul
dintre arendaşii moşiei Bucov a rămas cu 200 pogoane nelucrate şi a
fost nevoit să ceară rezilierea contractului 88 • Cu toate că prefectul jude-
ţului asigura pe ţărani că nu vor plăti pagubele pricinuite de răsculaţi,
ei au refuzat totuşi să ia pămînt în arendă, rămînînd nelucrată în
acest an în judeţ o suprafaţă de 14 738 ha89 •
In Judeţul Prahova, ca şi în restul ţării, autorităţile au continuat
cercetările în vederea arestării „instigatorilor". La 20 martie erau
căutaţi telegrafic, în întreg judeţul, Banghereanu şi Ficşinescu - cu-
noscuţi ca adepţi ai ideilor socialiste90 şi ţăranul Radu Ciurumelea din
comuna Voitin, judeţul R. Sărat, care era implicat în răscoalele ţără
neşti de acolo 91 •
Au fost arestaţi pe lîngă ţărani şi unii muncitori. „Romînia Muncitoa-
re" din 27 mai menţiona arestarea lui Ştefan Gheorghiu şi depunerea lui
în cazarma regimentului nr. 7 din Ploieşti pentru că lansase un manifest
îndreptat împotriva celor care voiau să înăbuşe lupta ţăranilor pentru
pămînt 92 • D. I. Alexandrescu, lucrător la castelul Peleş, a fost arestat
pe cînd împărţea manifeste ale cercului „Romînia Muncitoare" şi pen-
tru că, la percheziţia făcută la domiciliul lui, s-au găsit cărţi şi broşuri 93 •
In trenul care aducea rezerviştii concentraţi de la Inoteşti a fost ares-
tat un cizmar din Bucureşti pentru faptul că îndemna pe soldaţi la
nesupunere 94 • A fost arestat şi muncitorul Opran, învinuit că răspîndise
manifeste ale cercului ,,Romînia Muncitoare" şi că avea asupra lui
două manifeste studenţeşti 95 • Cristea N egoescu, fost administrator al
Casei şcoalelor, acuzat că ar fi subvenţionat din fondul acestei insti-
tuţii o societate secretă, a fost de asemenea arestat 96 •
Aceeaşi soartă a avut-o şi învăţătorul Ionescu Lungu, din Ploieşti,
considerat „instigator" 97 •
: Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova, S. I. penală, dos. 2599/907 f. 12.

Ibidem, dos., 5950 /907, f. 18.
t111 Prefectura jud. Prahova, Dare de seamă pe anul 1907, Buc. 1908 p. 62.
90
Primăria comunei Sîngeru, jud. Prahova dos. 23, f. 51.
91 Ibidem, f. 25, 50. '
Y'l „Romînia Muncitoare", 27 mai 1907.
93
Ibidem, 16-19 august 1907.
94 M i hai 1 Ro 11 e r, loc. cit., p. 493.
~5 „Romînia Muncitoare", 22-29 iulie 1907.
116
Arh. St. Buc„ Ministerul Instrucţiunii, dos. 25242/907, f. 113 anexa 56.
!fi Ibidem.
C. BONCU
392
Cu acest prilej au fost arestaţi şi 77 potemkinişti din Buştenari98 •

Autorităţile din Prahova atribuiau un rol deosebit în declanşarea
şi desfăşurarea răscoalei din 1907 potemkiniştilor stabiliţi în Prahova.
De aceea, prefectul judeţului comunica Ministerului de Interne
că putea înlesni plecarea din ţară a potemkiniştilor în grupuri mici de
5-6 oameni, care urmau să fie conduşi pînă la frontieră de un agent
al poliţiei. Atît de mult se temeau autorităţile din judeţul Prahova de
potemkinişti, încît le f i.xau şi locul unde trebuiau să se stabilească şi
anume cit mai departe: Austria, Germania, Franţa şi chiar America.99 •
Arestările au continuat şi în comuna Sîngeru. Vestea sosirii ar-
matei, a determinat pe ţăranii care participaseră la răscoală să pără
seascl satul şi să se ascundă în pădurile vecine. Pentru ca autorităţile
sA facă anchetă. s-a intreprins o adevărată vînătoare.
Unii care aveau ordin de concentrare, imediat după răscoală, s-all
prezentat la unităţile din care făceau parte; alţii, în frunte cu: Ion
Gh. Zaica, Ştefan I. Ioniţă, Miroiu, Mareş Ion Iana, Alexandru Gh.
Zaica, Ion Anton Bucur, Ion Dinu Bursuc etc., au fost arestaţi la Cep-
tura, iar cei care au fugit în judeţul Buzău, au fost arestaţi şi anche-
taţi în legătură cu răscoala din Lapoşu - care aparţinea din punct de
vedere administrativ-judecătoresc de acel judeţ 100 •
In Singeru, pe măsuri ce se făceau arestări, pivniţa primăriei şj
a moşierului CorlAtescu devenea neîncăpătoare.
Ancheta a continuat cu multă încetineală. S-au făcut descinderi şi
percheziţii la domiciliul celor arestaţi. Pentru prinderea răsculaţilor
s-au format adevărate potere. iar armata a răscolit timp de 11 zile
dealurile impidurite şi vilcelele, cutreierind toate drumurile şi pote-
cile. De teamă, Mihai P:iSCu, unul dintre ţăranii din Sîngeru care par-
ticipase la răscoală, s-a spînzurat în pădurea din apropierea satului 101 •
Anchetarea răsculaţilor a fost f Acută în comuna Apostolache de doi
judecitori ai Tribunalului Prahova. La 22 martie au fost lăsaţi liberi
63 dintre ţăranii arestaţi şi daţi în grija autorităţilor militare, cu
obligaţia de a nu li se permite ieşirea din comună 102 • La 29 martie 1907,
cabinetul 1 de instrucţie de pe lingă Tribunalul Prahova trimisese în
judecată, prin rechizitoriul introductiv, 130 ţărani acuzaţi de izbucn1rea
răscoalei din Singeru, iar Tribunalul Buzău deschise acţiune pu-
blică contra 17 ţărani din Butuci şi 23 din comuna Lapoşu care luaserA
parte la răscoala din această comună.
O dată cu ţăranii din Sîngeru, au fost trimişi la Ploieşti, sub es-
cortă, 15 ţărani care comiseseră acte de violenţă în comuna Adîncata.
• Arh. St.. Buc .. Ministerul Instrucţiunii. dos. 25242 '1907, f. 880.

118 Radu G e o g l ova n, Documente şi mărturii privitoare la r4scoala ţă~
ranilor din 1907, in manuscris.
100
io: Primăria comunei Singeru, jud. Prahova, dos. 17 '1907, f. 15.
1112
Ibidem, dos. 23/1907, f. 15.
393
Ei au fost depuşi la manejul 9 Călăraşi 103 , şi apoi în penitenciarul dis

strada Rudului din Ploieşti 104 •
Instrucţiunea a continuat tot timpul cit s-au aflat în penitenciar.
pină la emiterea mandatelor definitive. Pentru a reconstitui acţiunea
devastatoare întreprinsă de ţărani, judecătorul de instrucţie a continuat
ancheta în Ploieşti, deplasîndu-se uneori la Sîngeru.
La 14 aprilie 1907, judecătorul de instrucţie ordona jandarmilor
din Ploieşti: „luaţi de la arestul preventiv pe arestaţii: Filip Grancea,
Niţu Ion Alesu şi Vintilă Cucu şi trimeteţi-i, chiar astă seară, sub
escortă, la Sîngeru, unde aştept" 105 •
După nenumărate interogări şi confruntări, s-a făcut ultima triere,
în urma căreia au rămas 19 arestaţi. Împotriva lor, primul-procuror al
Tribunalului Prahova a emis rechizitoriul definitiv din 2 iunie 1907.
Cu prilejul anchetării şi arestării răsculaţilor, proprietarii au soli-
citat despăgubiri. La 9 aprilie 1907, Mişu Băbeanu cerea Tribunalului
Prahova să deschidă actiune de daune contra Ministerului de Interne.
contra primăriei din Sîngeru cum şi împotriva locuitorilor Gavrilă
Munteanu, Nicolae M. Banu, Ghiţă Stoica, Grigore Oprea, Filip Gran-
cea, Vintilă Cucu, Ghiţă Vizuiaru şi Ion Velcea, solicitînd o anchetă
care să stabilească stricăciunile făcute de răsculaţi' 00 • Acelaşi lucru l-a
făcut şi Filip Corlătescu, celălalt moşier din Singeru, indicînd numelf'
multor răsculaţi.
Potrivit ordinului Ministerului de Justiţie, comisia de expertiză a
fost formată din Nedelcovici, reprezentant al proprietarilor, arhitectul
Leon Mijicovschi şi preşedintele Tribunalului Prahova 107 • La 15 mai.
comisia s-a deplasat în comuna Singeru. unde a constatat stricăciuni!~
provocate de răsculaţi. Expertiza s-a desfăşurat în prezenţa celor 2
proprietari şi a cîtorva martori indicaţi de cei interesaţi, care au depm
favorabil. Cercetînd devastările la faţa locului, membrii comisiei de
expertiză au examinat resturile de mobile, ce erau îngrămădite în în-
căperile celor două imobile devastate şi au evaluat pagubele fă
cute la prăvălia lui Ştefan Grădişteanu 108 • Satisfăcuţi de rezultatele ex-
pertizei, cei doi proprietari urmăreau mersul procesului. Judecarea
procesului privitor la răscoala ţăranilor din Sîngeru s-a făcut între
22-27 iunie 1907, cu întrerupere de o zi.
Procesul ţăranilor răsculaţi din Sîngeru a fost judecat de 15 co-
mercianţi, 8 proprietari, 7 avocaţi, 7 institutori, un arendaş, 1 func·
ţionar, ceea ce înseamnă că din completul de judecată al Curţii cbi
103 .,Biruinţa", Ploieşti, 5 aprilie, 1907.

104 In dosarul 16/1907 de la Curtea cu juri ..::xistă o listă nominală a celor
arestaţi.
105 Primăria comunei Sîngeru, jud. Prahova, dos. nr. 23 ·907 p. 13.
106 Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova, Curtea cu juri. registrul de sentinţe/190i
f. 12.
un Ibidem, S. I. dos. 3260/1907, f. 29.
108Ibidem, f .26.
194 C. BONCU
juri, care s-a pronunţat în procesul răsculaţilor din Sîngeru, nu făcea

parte nici un ţăran, nici un muncitor.
In şedinţele care au urmat, unele dintre ele prelungite tîrziu, în
miez de noapte, au fost audiaţi 55 de martori din Sîngeru, 4 din Tisa
şi 3 din Lapoşu' 09 • Unii dintre martori au înfăţişat condiţiile de muncă
pe cele 3 moşii, alţii au prezentat aspecte din desfăşurarea răscoalei.
In timp ce Curtea cu juri audia martorii, cînd atenţia multora era
îndreptată asupra depoziţiilor, cînd soţiile şi copiii celor arestaţi cu
trei luni în urmă. aşteptau la uşile tribunalului cu înfrigurare pronun-
ţarea sentinţei, elevul Calotă din el. a Vil-a dE' la liceul „Petru şi
Pavel" din Ploieşti, inminează regelui, care se găsea in trecere prin
oras. o cerere pentru amnistierea celor arestaţi, învinuiţi pentru de-
vastările făcute la Singeru. ,.Pentru fapta lui, elevul Calotă a fost pe-
depsit cu 3 puncte scăzute la purtare" 110•
După patru zile de interogări, de depoziţii, martorii reuşesc sA
spulbere in mare parte învinuirile aduse răsculaţilor din Sîngeru. In ziua
de 27 iunie, după o scurtă deliberare, preşedintele Curţii cu juri, C. Stă
tescu, declară achitarea acuzaţilor 111 •
Această sentintă dată de Curtea cu juri a nemulţumit pe exploa-
tatorii din Singeru. Pentru a nu pierde ocazia, în aceeaşi sentinţă,
avocaţii părţii civile au cerut să se admită despăgubiri. Curtea cu juri.
in urma sesizlrilor făcute de avocaţi, ascultă cererile părţii civile, mo-
tivate astfel: avocatul S. Orăscu din partea părţii civile Mihale Geor-
gescu. reprezentat prin fiul său I. M. Georgescu, cu procură le~alizatA
de orimăria Salcia. a cerut ca numitii să fie condamnaţi in mod solidar
la plata sumei de 20 500 lei ca despăgubiri civile 112 • Avocatul C. Gri-
i;?ore Sorescu din partea părtii civile Nicolae Tudor, a cerut suma de
2 600 lei ca despăgubiri civile pentru marfa din prăvălia acestuia 113 , dis-
trusă de răsculaţi; Ştefan Grădişteanu, prin avocatul său, a cerut suma
de 11 OOO lei pentru devastarea prăvăliei şi distrugerea mărfii şi mobi-
lierului111: Jane Gheorghiu, a cărui prăvălie şi marfă au fost distruse, a
cerut suma de 11 OOO lei 116 •
O dată cu pretenţiile ridicate de partea civilă, procurorul a cerut
ca ţăranii să fie condamnaţi in mod solidar să plătească statului suma
de lei 430 pentru cheltuieli de instrucţie criminală şi corpului de por-
tărei suma de lei 63 pentru taxa actelor de procedură 116 •
Iar „Curtea ... ţinind seamă de cererile de mai sus", deliberind.
reduce despăgubirile părţii civile: „Mihale Georgescu, 10 OOO lei,
Stefan Grădişteanu 5 OOO lei. Nicolae Tudor, 1 500 lei şi pentru Iane
im Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova S. I, dos. 3260/1907, f. 26.

no „Rominia Muncitoare", 24-30 iunie 1907.
ut Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova, Curtea cu juri. reg. de sentinţe f. 15.
1112 Ibidem, Reg. de sentinţe f. 16.
tu Ibidem.
IM Ibidem.
1• Ibidem.
118 Ibidem.
395
Gheorghiu suma de 3 OOO lei ... şi condamnă pe numiţii să plătească

în mod solidar despăgubirile de mai sus" 117 • Sentinţa a fost dată cu
majoritate de voturi, cu excepţia preşedintelui Crapeleanu, care arată
că, din discuţiile orale şi din depunerile martorilor, a rezultat în mod
•evident şi clar că nu numai acuzaţii au luat parte la faptele ce li se
impută, ci din contră, au participat locuitorii mai multor cătune şi
deci nu sînt răspunzători de faptele comise numai acuzaţii; pentru
aceste motive el a fost de părere să nu se acorde despăgubiri civile 118 •
Infrîngerea răscoalei din Prahova se datoreşte faptului că ea nu
a fost organizată, avînd un caracter spontan. în lupta pe care a dus-o,
ţărănimea nu a avut în frunte conducătorul ei firesc, muncitorimea;
clasa muncitoare nu .a fost condusă de un partid marxist-revoluţio
nar şi de aceea a lipsit alianţa de luptă a ţăranilor cu muncitorii.
Din cauza aceasta, răscoala s-a desfăşurat, ca şi în restul ţării.
fără un plan de acţiune, fără un stat-major conducător după necesi-
tăţile specifice locale.
In condiţiile acestea, clasele exploatatoare au putut reprima răs
coala ţăranilor cu uşurinţă. Intervenţia rapidă a armatei, trimisă de re-
gimul burghezo-moşieresc, se datoreşte faptului că judeţul Prahova, prin
bogăţiile de care dispunea, constituia un izvor nesecat de profituri.
Asupra acestei regiuni şi-au îndreptat atenţia atît liberalii cit şi con-
servatorii.
De altfel aici se găseau întinsele moşii ale lui Gh. Gr. Cantacuzino,
şeful partidului conservator care, în calitate de prim-ministru la în-
ceputul răscoalei din 1907, a luat toate măsurile pentru a-şi salva
averile.
Răscoala ţăranilor împotriva burghezo-moşierimii, pentru pămînt
şi libertate, reprezintă un moment glorios în istoria poporului nostru.
Idealurile pentru care au luptat ţăranii în 1907 s-au realizat în anii
democraţiei populare.
111 Arh. St. Ploieşti, Trib. Prahova, Curtea cu juri, reg. de sentinţe, f. 15.
i:s Ibidem, f. 18.
.
ATITUDINEA UNOR INVATATORI DIN JUDETELE NEAMT . .
ŞI BACAU FAŢA DE RASCOALA DIN 1907
de D. ZAHARIA
La începutul secolului nostru, în judeţele al căror teritoriu face

parte în prezent din regiunea Bacău, învăţămîntul primar cunoştea o
oarecare dezvoltare. În unele sate mari - centre de comună - existau
şcoli cu localuri proprii, la care funcţionau învăţători recrutaţi din
diferite categorii sociale. învăţămîntul din acele timpuri era însă de-
parte de a oferi posibilitatea cuprinderii în şcoală a majorităţii fiilor
de ţărani.
Cu toate că trecuseră peste patruzeci de ani de la introducerea
învăţămîntului „gratuit şi obligatoriu", totuşi existau numeroase sate
in care nu funcţionau de loc şcoli; existau apoi sate în care şcolile nu
aveau local propriu. Muite dintre localurile de şcoală existente erau
neîncăpătoare şi neigienice pentru desfăşurarea normală a învăţămîntu
lui. învăţători erau de asemenea puţini. în mod obişnuit exista cite un
învăţător pe comună. Rare erau comunele în care se găseau cite doi-trei
învăţători. Procesul instructiv-educativ nu se putea desfăşura în bune
condiţii - cu toate eforturile depuse de cei mai mulţi dintre învăţă
tori - şi aceasta din cauza condiţiilor materiale grele în care aceştia tră
iau şi a numărului mare de copii ce revenea fiecărui cadru didactic.
Faţă de marile probleme ale timpului şi în special faţă de lupta
dusă de ţărănime pentru pămînt şi dreptate, învăţătorii din fostele
judeţe Neamţ şi Bacău au luat poziţii diferite.
învăţătorii care, prin originea şi situaţia lor materială erau legaţi
de ţărănime, au sprijinit-o în marea răscoală din 1907.
!n judeţele Neamţ şi Bacău erau mulţi învăţători care urmăreau
să-şi desfăşoare activitatea în bune condiţii. Aceştia doreau să lucreze
în localuri de şcoală corespunzătoare, iar copiii care frecventau cursu-
rile să nu mai fie flămînzi, goi, bolnavi şi obosiţi. Ei doreau să nu
mai fie insultaţi şi umiliţi de moşieri şi arendaşi sau de reprezentanţii
aparatului de stat. învăţătorii aceştia nu au rămas şi nu puteau rămîne
indiferenţi faţă de lupta dusă de ţărănimea răsculată.
Dar, spre deosebire de aceştia, au fost şi învăţători care, prin si-
tuaţia lor materială şi poziţia lor socială, erau direct interesaţi în men-
ţinerea sătenilor într-o totală ignoranţă, pentru ca împreună cu mo-
şierii şi arendaşii să-i poată supune I"Qai uşor exploatării crescînde.
Cazurile în care învăţătorii aveau proprietăţi mai întinse nu erau însă
D. ZAHARIA
398
prea numeroase. Această categorie de învăţători fiind interesată în

menţinerea situaţiei existente în agricultură, nu putea fi alături de.
ţărănimea răsculată.
Situaţia a învăţătorimii; ca şi raporturile ei cu
economico-socială
moşierii şi arendaşii, au determinat-o să ia atitudine diferită faţă de.
răscoala ţăranilor. Au fost deci unii învăţători care au sprijinit ţără
nimea în marea bătălie, iar alţii care s-au aliat cu moşierimea şi bur-
ghezia, contribuinc~~ - prin acţiunea lor - la înăbuşirea răscoalei.
ln satele din judeţele Neamţ şi Bacău, răscoala a izbucnit la în-
ceputul lunii martie. Vilvătaia luptelor duse de ţărănime a cuprins.
numeroase sate, intre care trebuie să amintim: Blăgeşti, Valea lui Ion,
Costişa, Zăneşti, Podoleni şi Rădm din jurul centrului muncitoresc
Buhuşi şi Tazlău, Războieni, Uscaţi, Siliştea şi Mastacani din restul jude-
ţului Neamţ.
ln judeţul Bacău, răscoala a cuprins numeroase sate de pe Valea
Trotuşului, iar în stîng::i Siretului au avut loc manifestări în satele
Ungureni şi Părincea
Mulţi învăţători ai satelor noastre, cunoscători ai vieţii de mizerie
pe care o duceau ţăranii, s-au alăturat cauzei lor, sprijinind lupta
pentru pAmînt şi libertate pe care o ducea ţărănimea răsculată.
In categoria învăţătorilor care au sprijinit ţărănimea răsculată
deosebim două grupe.
Au fost unii invă{.ători care au -;impatizat cu răsculaţii în mod
tacit şi au stat oarecum in rezervă la început, de teama de a nu su-
feri privaţiuni. Ei nu s-au supus ordinelor primite de la organele
superioare, aşteptind desfăşurarea evenimentelor: mai tirziu s-au avîn-
tat însă în marele iureş al luptei.
Mulţi dintre invă\.ălorii satelor din judeţele amintite s-au alătura•:
însă de la bun început. pe f aţi, luptei duse de ţărănime, ei înşişi fiinrl
nemulţumiţi de condiţiile grele în care munceau şi trăiau. Invăţătorii
aceştia au îndemnat şi sfătuit pe ţăranii răsculaţi să lupte contra ma„
şil"rilor. i-au sprijinit in formularea şi redactarea petiţiilor trimise pre-
f t>clurilor. în care erau trecute revendicările lor.
La Piatra Neamţ a avut loc, in prima jumătate a lunii martie
1907, o adunare cu învăţătorii şi preoţii dir. judeţ. Cu această ocazie a
fost prelucrat manifestul guvernului şi s-au dat insli'ucţiuni precise
asupra felului in care trebuie .iă ac\ior.eze învăţătorii şi preoţii în ve-
derea .,liniştirii satelor" 1• Reprezentanţii judeţului cereau, atit învăţă
torilor, cit şi preoţilor să Iolose&scă toate mijloacele de care dispun in
vederea liniştirii sătenilor, care deveneau tot mai ameninţători pentru
ordinea burgheză şi marea proprietate. Organele statului burghez ur-
măreau să mobilizeze toate forţele in scopul „liniştirii sătenilor", indi-
ferent de calea pe care vor realiza acest lucru. Nu toţi învăţătorii şl
preoţii au răspuns la fel acestor cerinţe venite din partea autorităţilor
judeţene.
1
Arh. St. Piatra Neamţ, fond Revizorat Şcolar, dos. nr. 672, f. 86.
ATIUTUDINEA UNOR INVAŢATORI FAŢA DE RASCOALA DIN 1907 399
Au fost unii învăţători care, legaţi de marea proprietate, au depus

cele mai mari eforturi pentru liniştirea spiritelor agitate.
Cei mai mulţi învăţători însă, cunoscînd îndeaproape viaţa de mi-
zerie pe care o trăiau ţăranii, ei înşişi exploataţi şi batjocoriţi de mo-
şieri sau arendaşi, nici nu s-au gindit să pună in practică „sfaturile"
date de oamenii prefecturilor.
Documentele menţionate atestă deci existenia a două categorii de
învăţători care au susţinut acţiunile ţărănimii, şi anume: cei care au
simpatizat cu ţăranii - în sensul unui neamestec făţiş în această
problemă - iar alţii care i-au susţinut în mod activ, îndemnîndu-i să
lupte pînă la victoria deplină asupra boierilor, redactîndu-le petiţiile,
sfătuindu-i asupra felului în care trebuie să se organizeze şi să acţio
neze cu mai mult succes.
ln prima categorie trebuie să includem pe învăţătorii M. Scută
rescu din Buhuşi şi Dumitru Teodorescu din satul Ruginoasa, comuna
Bozieni.
La Buhuşi unde mişcarea a fost foarte puternică, învăţătorul a
sprijinit pe răsculaţi şi aceasta se vede din faptul că în raportul către
minister, revizorul de Neamţ menţionează că, deşi la Buhuşi a avut
loc răscoala, totuşi învăţătorul C. Scutărescu nu s-a străduit să ţină
nici o întrunire în care să vorbească ţăranilor, îndemnîndu-i să se
iiniştească, „să nu se mai dedea la jefuirea şi distrugerea conacelor
boiereşti" 2 • în acelaşi raport, revizorul menţiona că învăţătorul D. Teo-
dorescu „h-a fost în stare să încerce cel puţin a lucra pentru liniştirea
ţăranilor".
Nu putem admite că aceşti învăţători n-au fost capabili să acţio
neze în spiritul ordinelor primite de la prefectură. Adevărul nu poate
fi altul tlecît că aceşti învăţători erau pe deplin convinşi de justeţea
cauzei pentru care lupt3.u ţăranii şi pentru aceasta n-au acceptat să
lucreze în spiritul ordinelor primite şi, probabil în secret, îi îndemnau
să continue lupta cu forţe sporite.
Mulţi dintre învăţătorii satelor din judeţul Neamţ au fost alătu1\
de ţăranii obijduiţi în aceste zile ale cumplitului martie 1907. învăţă
tori ca Nicolae Trofin şi Gheorghe Andronic din comuna Bistricioara
au colindat satele învecinate, îndemnînd pe ţărani să lupte pentru îm-
părţirea marii moşii Hangu 3 •
Un rol pozitiv în mişcarea ţărănească din judeţul Neamţ l-a jucat şi
învăţătorul T. V. Ungureanu de la şcoala din satul Uscaţi, comuna
Războieni, Valea-Albă.
Acest învăţător a avut un rol însemnat în pregătirea şi desfăşu
rarea răscoalei. In casa lui se întruneau ţăranii şi discutau pe larg
asupra felului în care vor acţiona. Tot acolo primeau preţioase sfaturi
din partea învăţătorului. Chiar şi în timpul desfăşurării răscoalei, în
2
Arh. St. Piatra Neamţ, fond Revizorat Şcolar dos. nr. 672.
3 Ibidem, f. 106.
D~ ZAHARIA
400
casa lui se adunau ţăranii seara şi discutau pe larg asupra mijloacelor

prin care vor realiza împărţirea moşiilor învecinate•.
T. V. Ungureanu a redactat o petiţie în care erau trecute reven-
dicările ţărănimii răsculate. Din cele de mai sus reiese clar că acest
învăţător, devotat poporului, a contribuit în mare măsură la organi-
zarea ţărănimii în vederea răscoalei.
Invăţătorul T. V. Ungureanu nu a acţionat în direcţia ordinelor
primite de la revizorat. Pentru faptul că a sprijinit pe cei răzvrătiţi
a fost arestat şi depus la prefectura judeţului 5 • Arestarea lui a avut
loc o dată cu arestarea ţăranilor V. Popescu, Gh. Carabin {Eşanu), C.
Carabin, din aceeaşi comună, „ca unii ce au instigat pe capii răscoa
lei armate în zilele de 8-10 martie 1907" 6 •
Atitudinea de partizan al celor răsculaţi, adoptată de învăţătorul
din Uscaţi, s-a dovedit şi atunci cind ţăranii, adunaţi la primărie, cereau
primarului să cheme pe arendaşii din Cirligi, Borniş, Ilieşti, Uscaţi şi
Războieni pentru a le impune imediata împărţire a moşiilor. In mo-
mentul in care ră.„culaţii cereau să vină arendaşii, acest învăţător era
la primărie, „cu un foarte bun prieten al său", dar nu a adresat nici
un cuvint ţăranilor „pentru a-i potoli" 7 •
In comuna Războeni, „ordinea·' n-a fost restabilită decît dupâ
sosirea în localitate a unui mare număr de soldaţi conduşi de căpita
nul Adolf Giovani, care, împreună cu căpitanul Mihăilescu, a trecut la
aplicarea celor mai drastice măsuri pentru „liniştirea sătenilor".
Inspectorul comunal al plăşii Valea Albă, Gh. Moţoc, relata în pro-
cesul-verbal încheiat in ziua de 8 martie 1907, că în comuna Războieni
capii răscoalei au fost I. C. Cimpeanu, Gh. I. Anghel şi Gh. Brună8 •
Aceşti capi ai răscoalei, ca şi participanţii N. C. Rotaru, I. I. Halcă,
D. Bostan, T. I. Negură, au fost într-un permanent contact cu învăţă
torul T. V. Ungureanu, de la care primeau sfaturi în vederea continuării
luptei contra marilor proprietari.
Din cele relatate se poate constata cu uşurinţă, că învăţătorul din
Uscaţi a fost un factor activ în desfăşurarea luptei ţărlnimii răs
culate din satele înconjurătoare şi pentru aceasta a fost arestat şi d.:!~
pus la prefectura judeţului.
Un rol important în răscoala ţăranilor din judeţul Neamţ l-a jucat
şi preotul învăţător I. Roşescu din satul Mastacani, comuna Calu, care,
în predicile ţinute la biserică duminica, a strecurat cuvinte ce nu
„trebuiau să fie pronunţate", cuvinte ce nu puteau fi altele decît
cele de incurajare a ţărănimii răsculate. Pentru îndrăzneala de care
a dat dovadă, preotul a fost chemat la primărie şi tras la răspundere
pentru atitudinea sa. Pus în faţa acestei situaţii, I. Roşescu a răs-
• Arh. St. Piatra Neamţ, fond Revizorat Şcolar dos. nr. 872. f. 102.
1
Arh. St. Buc., fond Ministerul tnvăţ.ămintului, dos. n.r. 1 f. 312,
• Arh. St. Piatra Neamţ; Trib. Neamt, dos. nr. 57, f. 2.
, Arh. St. Buc.; Ministerul tnvAţAmîntu~ul, dos. nr. 1 f. 112.
I Arh. St Piatra Neamţ; Trib. Neamţ; dos. nr. 57, f.' -z.
ATIUTUDINEA UNOR INVAŢATa°RI FAŢA DE RASCOALA DIN 1907
401
puns anqhetatorilor săi că în felul acesta a înţeles să se adreseze

poporului, că lui şi nu altuia îi revenea sarcina de a aduce la cunoş
tinţa ţărănimii înşelate de toţi funcţionarii, că va urma în curînd
anularea contractelor de arendă, iar în primăvară le va face el singur
cererea necesară satisfacerii revendicărilor lor 9 •
Preotul învăţător din Mastacani, ca şi învăţătorul din Uscati, au
rămas pe poziţia iniţială, cu toate că primul a fost obligat „să lucreze"
în vederea „liniştirii sătenilor", conform celor cerute de apelul guver-
nului, iar cel de-al doilea a fost arestat. Dispoziţia dată de primarul
comunei nu l-a determinat pe I. Roşescu din Mastacani să părăsească
poziţia de a sprijiTli şi conlucra cu ţărănimea răsculată, chiar atunci
cînd a fost ameninţat că, în cel mai scurt timp, va fi depus la prefectură.
O activitate demnă de admirat, în rîndurile ţărănimii răsculate, a
desfăşurat şi învăţătorul N. Creţulescu de la şcoala din Siliştea, co-
muna Romîni, judeţul Neamţ. Acest învăţător aduna pe ţărani şi le
făcea cunoscute şţirile publicate de ziarul „Dimineaţa" în legătură cu
mersul răscoalei. Paralel cu aceste acţiuni, învăţătorul Creţulescu în-
demna pe săteni să treacă imediat la împărţirea moşiilor boiereşti din
satele învecinate 10 • Activitatea desfăşurată de învăţătorul de la şcoala
din Siliştea a influenţat puternic asupra ţărănimii, stăpînite de arză
toarea dorinţă de a împărţi pămînturile moşiereşti pe care trudeau din
greu.
Un alt cadru didactic care a cunoscut nelegiuirile statului bur-
ghezo-moşieresc pentru „vina" de a fi sprijinit ţărănimea ajunsă la
obidă şi răzvrătită pentru dreptate, a fost Gh. Gheorghiu, învăţător
suplinitor la Mărgineni-Neamţ. Pentru abaterile sale de la linia indicată
în manifestul guvernului, acest învăţător a fost „transferat" în comuna
Girov.
În afară de învăţătorii arătaţi mai sus, Gh. Popescu şi N. Teodorescu
de la şcoala din Urecheni au fost de asemenea adepţii luptei revoluţionare
duse de ţărănimea din judeţul Neamţ. Aceşti învăţători au fost indicaţi
revizoratului judeţean ca „unii ce au îndemnat pe ţărani să se răscoale
contra moşierului şi arendaşului din comună" 11 •
O contribuţie eficientă în ajutorarea ţăranilor răsculaţi din satele
Palanca, Sulţa, Cotumba, Cuchiniş şi Agăş - care, adunaţi la Brusturoasa,
cereau împărţirea moşiei - a adus învăţătorul Gheorghe Şelaru. Acesta
a sprijinit pe cei răsculaţi să-şi formuleze revendicările faţă de boier,
revendicări ce au fost redactate în paisprezece puncte.
Atitudinea pozitivă a multor învăţători faţă de marea luptă dusă
de ţărănime reiese şi din faptele lor din perioada posterioară represa-
liilor ordonate de guvernanţii Romîniei din acel an .
.Astfel, învăţătorii din Trifeşti-Roman au cerut prefectului, alături
de obştea satului, să ierte pe ţăranii din comună care au participat la
9
Arh. St. Piatra Neamţ; fond Revizorat Şcolar dos. nr. 671, f; 119.
10
Arh. St. Piatra Neamţ; Tribunalul Neamţ, dos. 1907.
11
Arh. St. Piatra Neamţ; fond Revizorat Şcolar, dos. nr. 671, f. 119.
D. ZAHARlA
402
răscoală şi să ordone retragerea armatei din satele învecinate. O atitu-

dine similară au adoptat şi o parte dintre învăţătorii comunei Blăgeşti,
care, alături de femeile arestaţilor I. Murgu, Gheorghe Tănase, Ioan Vra-
bie, Anton Bîrsan, Gheorghe Nedele şi Ioan Vişan, cereau eliberarea
acestor ţărani din închisoarea Bacău, unde fuseseră aruncaţi de mai
multe luni.
ln cele de mai sus relatam că nu toţi învăţătorii au fost alături de
ţăranii răsculaţi în zilele lunii martie 1907. Invăţătorii care, prin situaţia
lor economico-socială, erau interesaţi în exploatarea ţărănimii au luptat
împotriva acesteia, iar cei ce se temeau de autorităţi au urmat linia
trasată de revizoratele judeţene. Astfel, au fost numeroase cazurile în
care învăţătorii raportau revizoratului Neamţ că în timpul răscoalei au
vorbit sătenilor despre respectul faţă de legile ţării, despre necesitatea
respectării proprietăţii şi bunurilor altora. despre familia regală şi aşa
zisa preocupare a acestei!! pentru binele poporului. Aşa au procedat în-
văţătorii din satele Negoieşti, Gura Văii şi Bicaz 12•
Directorii de şcoli din Hangu, Răuceşti, Mastacani şi Frumosu au
îndemnat pe ţăranii din satele respective să nu urmeze „greşita cale a
celor ce s-au răsculat", deoarece prin astfel de acţiuni, nu numai că nu
vor realiza nimic, dar vor atrage asupra lor multe rele şi necazuri 13 •
O activitate negativă, pentru potolirea ţărănimii răsculate, a dus în-
văţătorul Serpişanu de la şcoala din Ghelăeşti-Bălăneşti, judeţul Neamţ.
Acest invăţător, adresindu-se ţăranilor care se adunaseră la conacul
proprietarului din Bălăneşti, i-a determinat. să renunţe la devastarea
conacului. ln urma „succeselor" obţinute la Bălăneşti, învăţătorul Ser-
pişanu Vasile a fost chemat şi în satul Ruginoasa, comuna Bozieni, unde
- scrie reprezentantul oficialităţii - „erau cei mai îndărătnici săteni"
şi a reuşit, „prin puterea cuvintului" şi a gloanţelor trase din ordinu]
căpitanului Frunză, să restabilească ordinea în acel sat14 • Faptele acestui
învăţător au fost risp1At1te de guvernanţii ţării. El a fost decorat cu
medalia „Răsplata muncii pentru invăţămînt clasa I", prin decretul re-
gal nr. 3256 din 13 august 1907tr'.
Tot o acţiune negativă, dar care merită totuşi atenţie, a desfăşurat
preotuf-invăţător din comuna Răcătău, judeţul Bacău. Acesta raporta
revizoratului Bacău el a reuşit să menţină liniştea în sat prin faptul
că atunci cind a observat pe unii dintre ţărani indemnîndu-i pe ceilalţi
la răscoală, ii chema la el acasă şi prin „sfaturi, ameninţări cu excomu-
nicarea din sinul bisericii, sau cu autoritatea parchetului", îi determina
sl renunţe la acţiunile proiectate 111 •
ln ziua de 7 martie 1907, prefectul judeţului Bacău, aflînd că în
comuna Ungureni ţărănimea era agitată, a chemat la el pe învă~torul
12
Arh. St. Piatra Neamţ, fond Revizorat Şcolar, dos. nr. 674, f. 27, 47, 58, 91,
118, 132, 148, 194.
1J Ibidem.
• Ibidem, l 11~120.
u Arh. St. Buc., fond. Ministerul Invllţămîntului, dos. nr. 1, f. 7.
11
Ibidem, f. 150.
ATIUTUDINEA UNOR lNVAŢATORI FATA DE RASCOALA DIN 1907 403
Gh. Ambrozie şi l-a acuzat că ar fi cap de răscoală în comună 17 • După

ce l-a insultat şi ameninţat, l-a trimis din nou in comună să potolească
pe ţărani.. Revenit în comună, fofricoşat. învăţătorul a început să ac-
ţioneze conform ordinelor primite de la prefect, cu toate că înainte fu-
sese adeptul luptei duse de ţărănime.
In concluzie, putem afirma că învăţătorii din judeţele Neamţ şi
Bacău n-au fost indiferenţi faţă de lupta dusă de ţărănimea exploatată.
Cu toate că au fost învăţători care au sprijinit interesele burgheziei şi
moşierimii, totuşi majoritatea învăţătorilor nu puteau fi decît alături de
ţărănimea oropsi.tă, în mijlocul căreia îşi duceau activitatea de zi cu zi.
Lipsa de documente nu ne permite să cunoaştem în ansamblu, atitu-
dinea majorităţii învăţătorilor faţă de această răscoală şi în ce a constat
sprijinul dat de ei răsculaţilor.
Cu toate că documentele ne lipsesc, totuşi din cele relatate, putem
conchide că participarea învăţătorilor la răscoala din 1907 a avut un
caracter limitat.
Acţiunile învăţătorilor, în majoritatea cazurilor, s-au redus la în-
demnuri şi sfaturi date ţăranilor în acele grele împrejurări. Unii dintre
ei, ca Şelaru sau Ungureanu, au redactat petiţiile ţăranilor, pe care le
trimiteau la prefectură.
In judeţele Neamţ şi Bacău nu ne sînt atestate cazurile în care
învătătorii să fi participat efectiv - alături de ţărănime - la lupta con-
tra exploatatorilor.
Faţă de ţăranii care s-au răsculat pentru a obţine dreptul la o viaţă
mai bună, învăţătorii ieşiţi din rîndurile poporului şi reîntorşi acolo, nu
puteau fi decît alături de cei ce luptau pentru un trai demn, pămînt şi
libertate. In condiţiile prigoanei de atunci, faptele învăţătorilor Ungu-
reanu, Roşescu şi ale multor altora merită să fie relevate ca acţiuni
<:urnjoase, în slujba celor exploataţi.
17 Arh. St. Buc., fond Ministerul lnvăţămîntului. dos. nr. 2. f. 157. 236. 237.
PRESA BRAŞOVEANĂ DESPRE RASCOALA ŢARANILOR
DIN ANUL 1907
de ION NICOARA
Atitudinea presei braşovene faţă de răscoala ţăranilor din anul

1907. Marea răscoală a ţăranilor din Romînia, pregătită de condiţii so-
cial-economice specifice, în care dezvoltarea capitalismului se împletea
strîns cu puternice rămăşiţe feudale, şi izbucnită în anul 1907, a avut
mare răsunet peste hotare, atît în ţările care formau blocul militar-poli-
tic al Triplei Alianţe, cit şi în ţările blocului în formare al Triplei Inţe
legeri. Pe lingă bogata corespondenţă diplomatică aflată în arhive, spa-
ţiul apreci~bil rezervat în coloanele ziarelor din străinătate evenimente-
lor revoluţionare din Romînia arată ecoul puternic al răscoalelor.
Dintre toate ţările străine, cea mai mare atenţie şi cel mai mare
interes pentru răscoale l-au manifestat ţările din blocul Triplei Alianţe
şi, în primul rînd, Austro-Ungaria. Interesul acesta se explică pe de o
parte, prin aceea că Austro-Ungaria avea pe o mare întindere frontierH
comună cu ţara răscolită de furtună şi incendiată de flăcările răzmeriţei,
flăcări care s-ar fi putut întinde şi asupra propriului său teritoriu, iar
pe de alta, fiindcă Austro-Ungq.ria deţinea poziţii economice puternice
în Romînia.
Membră a Triolei Alianţe încă din 1883, Romînia, prin situaţia ei
economică, politică-şi strategică, era considerată un nod principal al poli-
ticii puterilor centrale, în general, şi al problemei orientale, în spe-
cial. Răscoala care se dezvolta putea să aibă un sfîrşit dezastruos, nu nu-
mai pentru clasele stăpînitoare din Romînia, dar şi pentru burghezia
vieneze-budapestană, ameninţînd deopotrivă poziţiile ei în industria,
băncile şi comerţul Romîniei, ca şi planurile politice şi strategice ale
puterilor centrale în Balcani. Răscoala submina poziţiile unei allate că
reia Puterile Centrale îi acordau toată atenţia „nu de dragul ei, ci pentru
faptul că Rominia folosea drept mijloc şi scop" politicii pe care o du-
ceau cele două imperii din Europa centrală în Balcani şi Orientu]
Apropiat 1 •
Presa burgheză din Austro-Ungaria a reflectat răscoala din 1907 din
Romînia prin prisma acestor interese.
Braşovul constituia un nod complicat al intereselor şi contradicţii
lor din Austro-Ungaria; avînd vechi şi multiple legături cu Romînia.
era direct interesat în desfăşurarea evenimentelor de peste Carpaţi.
1
„Studii" nr. 1/1957, p. 8.
I. NICOARA
406
Oraş industrial şi comercial cu răsunet internaţional - mărfurile lui

fiind cunoscute pină departe în Asia - Braşovul avea o burghezie pu-
tunică, pe care evenimentele din Rominia o interesau mai mult chiar
decit pe cea vieneză, fiindcă bunăstarea sa materială şi toată înflori-
rea ei se datorau, în primul rind, legăturilor seculare cu Principatele
dunărene. Protestul înaintat de industriaşii şi negustorii braşoveni gu-
vernului împotriva războiului vamal început cu Rominia, în care se
plîngeau că sint „greu loviţi de raporturile economice existente, ...
fiindcă legăturile comerciale active de sute de ani au încetat cu desA-
virşire":! intre Transilvania şi R•Jminia, certifică in mod neîndoios această
dependenţă.
Prin poziţia geografică şi prin interesele sale economice, Braşovul
era strins legat de ţinuturile carpato-dunărene şi-şi împletea strîns is-
toria cu istoria acestora. Multe dintre evenimentele hotărîtoare din Prin-
cipate au fost influenţate în desfăşurarea şi deznodămintul lor şi de pozi-
ţia adoptatt. de oraşul-cetate de la poalele Timpei. Marea răbufnire a
maselor ţărăneşti de la începutul secolului al XX-lea n-a rămas nici t:o.
fără ecou in lumea braş'Jveană.
Ziarele care ap1\reau in ace.i vreme in Braşov reflectă marea impor-
tanţă pe care o acordau toate clasele suciale şi toate naţionalităţile din
Transilvania răscoalei ţăranilor rnmini din anul i907.
Cronicarul care ar vrea să scrie i5toria marilor lupte ţărăneşti din
1907 şi ar fi lipsit de altă documentaţie. consultind şi analizînd în mod
critic ,.Gazeta dC' Transilvania" şi .,Deşteptarea", care apăreau 'in limba
romină, „Brassoi Lapok". in limba maghiară şi „Kronstădter Zeitung"
in limba ~ermană. ar putea schiţa răscoala, cu diferit.ele ei aspecte, în
mod satisfăcător.
Prima ştire despre răscoală apare in ,,Gazeta de Transilvania" la 12
ma1·tie (27 februarie). in ,.Uras.soi Lapok"' in 13 martie, iar în „Kronstădter
Zeitung" in 21 martie. De la aceste date şi pină la jumătatea lunii
aprilie, presa braşoveană publică. in majoritatea coloanelor ei ştiri, co-
mentarii şi aprecieri privind evenimentele din Rominia. Jn săptămînalul
„Dl'şteptarea" s-au publicat numai două articole, dar destul de grăi
toare. Fiecare dintre aceste organe dt' presă a adoptat o atitudine cores-
punzătoare cu interesele claselor sociale şi a grupărilor pe care ..Ie re-
prezentau şi în conformitate cu poziţiile acestora in cadrul monarhiei
Austro-Ungare. ·
•
„Brassoi Lapok" exprima interesele burgheziei maghiare dominante,

ca.re-şi
vedea ameninţate poziţiile economice deţinute în Romînia, dar
mai ales se temea de influenta ce ar fi putut-o exercita răscoala din
Rominia asupra propriilor mase. în sinul cărora în ultimii ani, s-au re-
marcat agitaţii puternice ..
2
A. F. Ta n d Ier, Die industrielle Entwicklung Siebenbiirgens p, 8.
PRESA BRAŞOVEANA DESPRE RASCOALA DIN 1907
407
Ascuţirea contradicţiilor din lumea satelor transilvane se datora,

în primul rînd, menţinerii marii proprietăţi şi a puternicelor rămăşiţe
feudale. O statistică a vremii ne arată repartiţia disproporţionată şi ne-
dreaptă a pămîntului în Transilvania. După această statistică, 800 OOO de
ţărani posedau 35,5 % din suprafaţa totală a pămînturilor, în timp ce
6 953 de moşieri deţineau 40% din totalul pămînturilor arabile 3 • Pe de
altă parte, pătrunderea lentă_ a capitalismului în agricultura Transil.
vaniei nu ducea la transformarea imediată a producătorilor direcţi în
muncitori agricoli, proletari, ci contribuia la pauperizarea treptată a
ţăranilor. O statistică din anul 1910 arată că în acea vreme capitalismul
în agricultură a atins o mare dezvoltare. Astfel, numărul muncitorilor
agricoli din fostele judeţe care compun azi regiunea Braşov se ridica
la 38 080, din care 32 046 erau romîni şi 6 034 erau maghiari şi germani.
Judeţul Braşov avea 5 317 muncitori agricoli, iar judeţul Sibiu 10 911 4 •
Situaţia muncitorilor agricoli a fost reglementată şi agravată de
aşa-numita „lege a scaunului de tortură", lege care fixa condiţii aspr2
de muncă, salarii mici şi permitea angajarea argaţilor cu carnet de
serviciu de la vîrsta de 8 ani. Moşierii au exploatat din plin prevederile
legii, angajînd un mare număr de copii ca muncitori agricoli.
Cu salariul pentru o zi, muncitorul agricol nu-şi putea cumpăra
nici măcar un kilogram de carne, care costa 60 de creiţari. Faţă de
crunta exploatare capitalistă, împletită cu forme de exploatare semi-
feudală, ţărănimea săracă, romînă şi maghiară, a recurs la soluţii ex-
treme: unii plecau la oraşe, dar, întrucît fabricile nu puteau înghiţi în-
treg surplusul de braţe de muncă, mulţi au emigrat peste hotare, fie
în Romînia, pentru a lucra pe marile moşii în sezonul muncilor agricole,
fie în America. Aceste plecări nu aveau un caracter definitiv, ci tem-
porar; familiile lor rămîneau în satele în care cei plecaţi urmau să se
reîntoarcă toamna sau după cîţiva ani. Cercetarea arhivelor Biroului de
emitere a paşapoartelor arată că între anii 1899 şi 1913, din actuala
regiune Braşov au emigrat 112 4:13 oameni, din care 9 482 de emigranţi
numai din judeţul Braşov 5 • Numărul lor este însă mult mai mare, fiindcă
statistica de mai sus cuprinde numai pe cei care au plecat cu paşa
poarte. Foarte mulţi treceau în Romînia şi în Austria cu cărţi de lucru.
Dintre aceştia, 48,70/r, au plecat în Romînia, 43,6% în America, 3,2%
în Germania şi 4,5 °/0 în alte ţări. Cel mai mare număr de emigranţi a
fost atins în anul 1907.
Aceste emigrări au redus rezervele de muncă din Transilvania, dar
nu au înlăturat mizeria maselor muncitoare şi nu au rezolvat conflictele
sociale. Lipsa de pămînt, metodele învechite de muncă şi impozitele
grele au agravat starea ţărănimii.
3 Al. V ai da, Transilvania în primii ani ai secolului al X X-lea, în Studii
şi materiale de istorie modernă, 1957, vol. I, p. 300.
4 C. G o 11 ne r, Ecoul răscoalei din 1901 în sudul Transilvaniei, „Drum Nou",
nr. 3810 din 15 martie 1957.

ş Ibidem.
I. NICOARA
408
Aceste stări de lucruri şi _influenţa revoluţiei ruse din 1905 au

provocat frămîntări şi lupte ale ţăranilor din Transilvania în anul 1906. Un
ordin al Ministerului Agriculturii din Budapesta, din 15 ianuarie 1907,
către subprefectul comitatului Braşov, referindu-se la unele mişcări ale
muncitorilor de prin sate, anunţă trimiterea unei circulare către ţărani
pentru a-i linişti şi a-i convinge să accepte condiţiile existente de muncă~.
Totodată, se cerea prefecturilor să raporteze asupra situaţiei.
In acelaşi timp, propaganda revoluţionară desfăşurată în legătură
cu prima revoluţie burghezo-democratică din Rusia a contribuit la ac-
centuarea spiritului de luptă al proletariatului din Ungaria şi Transil-
vania şi la dezvoltarea con.ştiinţei lui de clasă. La Braşov şi în alte
centre au avut loc, in 1905-1906, demonstraţii impunătoare ale munci-
torilor şi multe acţiuni greviste. Numeroase ordine ale guvernului din
Budapesta comunicau numele şi semnalmentele unor „agitatori socia-
lişti". indicind prefecturilor să-i urmărească şi să-i aresteze 7•
In Ungaria şi Transilvania exista deci, in 1907, o stare revoluţio
nară. Strigătul .,Vrem pămint'', care răsuna dincolo de Carpaţi, nu nu-
mai că era atit de puternic incit răsunetul lui putea răzbate chiar şi
peste munţi, dar era răspindit printre masele din Ungaria şi de martori
oculari: moşierii refugiaţi cu carele incărcate de avut şi, spre sfîrşitul
răscoalei, chiar de ţărani f u~iţi pentru a scăpa din faţa plutoanelor de
execuţie.
Unii ţărani ardeleni aflaţi în Hominia la lucru au luat chiar parte
efectivă la răscoală. Unul dintre aceştia a fost ţăranul C. Folea din
Streza-Cirtişoara (Flglraş), care a fost arestat şi deţinut cîteva zile
într-un laglr din Urziceni, unde, dupl mlrturisirea lui, se găseau şj
alU ţărani ardeleni1o1. Reîntorşi în Transilvania, aceştia au povestit con-
sAt.enilor cele petrecute peste Carpaţi.
Teama claselor stlpinit.C\are ca nu cumva răscoala din Romînia sA
aibl repercusiuni şi asupra maselor din Austro-Ungaria era deci' justi-
ficată. De aceea. guvernanţii din Viena şi Budapesta au luat imediat
mlsuri in vede1·ea mobilizării mai multor unităţi militare pentru paza
frontierei.
Pe lingă aceasta. întreaga presă burgheză din Austro-Ungaria a
fost mobilizată impotriv<l răscoalei din Rominia. Dezlănţuind o furi-
bundă campanie împotriva Jşa-zisei „anarhii" din Rominia, presa din
pestriţa monarhie habsburgică îşi manifesta teama de propriul ei co-
joc. „Brassoi Lapok". organ al burgheziei maghiare din Braşov se în-
cadreaz4 în această campanie. „Brassoi Lapok" publică prima ştire pri-
vind răscoala în numărul său din 13 martie, iar în cele următoare se
ocupă de desf Aşurarea ei, pentru ca la 23 martie într-un articol plin de
ură faţă de răsculaţi, să-şi definească poziţia naţionalistă.
1
Arh. St. Braşov, Prefectura Br„..,,v nr. 1161/907
'I lb~m. ""9" I •
I. Podea, Un ţ4ran ardelean la r4acoala dtn 1907, "Drum Nou" nr. 3799/1957.
1
PRESA BRAŞOVEANA DESPRE RASCOALA DIN 1907
409
Autorul articolului comparînd poporul răsculat cu un leu înfuriat

se întreabă înspăimîntat: „ce va fi?" 9 • Şi ziarul nu ezită să mărtu
risească faptul că la baza spaimei claselor stăpînitoare din Ungaria stă
teama de propriile mase „ ... şi acest lucru se întîmplă la o distanţă de
cîteva ceasuri de la noi. Arătăm acest lucru fiindcă. . . ţăranul ar avea
şi la noi mii de cauze pentru a-l durea capul şi dacă s-ar trezi şi la
noi leul (poporul) ... n-ar lipsi de la acest măreţ concert sirenele (agi.-
tatorii)"10.
După lansarea acestui strigăt de alarmă, menit să mobilizeze şi să
trezească vigilenţa tuturor celor interesaţi în menţinerea ordinii bur-
gheze existente, „Brassoi Lapok" publică ştiri care să impresioneze şi
să denigreze răscoala, ştiri Exagerate, neverosimile despre furturi şi crime
ce ar fi fost săvîrşite de răsculaţi' 1 •
Alte ştiri ne dau amănunte în legătură cu refugiaţii care trec în
Ungaria „fără aprobarea consulului maghiar" 12 - la Miercurea-Ciuc, cîteva
sute, la Orşova, un grup mare de fugari, la Sîn Martin, prinţul Ghica,
unul dintre cei mai mari moşieri din Romînia 13 - ca şi în legătură cu
ordinul guvernului ungar către prefecţi şi primari ca aceştia să acorde
0spitalitatea cuvenită refugiaţilor.
Prin campania de calomnii „Brassoi Lapok", împreună cu întreaga
presă burgheză din Austro-Ungaria, urmărea, nu numai apărarea ime-
diată împotriva unei eventuale influenţe a răscoalei, dar totodată pre-
gătea opinia publică din monarhie şi din străinătate în favoarea unei
intervenţii armate a Austro-Ungariei în Romînia, pentru înăbuşirea răs
coalei. Documentele diplomatice şi însemnările oamenilor de stat romîni
şi străini dovedes.:: aceste preocupări ale stăpînitorilor de la Viena şi
Budapesta.
La un moment dat, spaima burgheziei reprezentată de „Brassoi
Lapok" s-a transformat în panică. La 3 aprilie, comentînd răscoalele
din satele moldovene Grozeşti şi Hîrja (regiunea Bacău), ziarul sp~ne
că în Braşov s-a răspîndit zvonul că sub influenţa acestora a izbucnit
răscoala la S6smezt1 (azi Poiana Sărată, lîngă Braşov) şi că satul a fost
incendiat 14 •
Ştirea fiind comunicată la Budapesta de corespondentul din Braşov
al ziarului „Nap", ministrul Andrâssy Gyula a cerut informaţii precise
de la autorităţi. Ea a fost dezminţită. Totuşi, pentru orice eventualitate.
autorităţile au trimis la S6smez6 300 de jandarmi din Braşov 15 • In nu-
mărul următor se revine asupra cazului de la S6smez6, dezminţindu-l,
pentru liniştea stăpînitorilor, şi totodată, pentru intimidarea celor care,
ar fi cutezat să se ridice la luptă. De altfel, în acelaşi număr se publică
u I. Podea, Un ţăran ardelean la răscoala din 1907, „Drum Nou", nr. 3799/1957.
iu Ibidem.
11 „Brass6i Lapok" nr. 76/1907.
12
Ibidem, nr. 69/1907.
13
Ibidem, nr. 76/1907 şi 70/1907.
14
Ibidem, nr. 76!1907.
15 Ibidem.
I. NICOARA
410
ştirea că guvernul maghiar a pregătit lucrările pentru mobilizarea Cor-

pului 12 din Ardeal în vederea asigurării ordinii şi, mai precis, pentru
a fi gata să intervină in Romînia.
„Brassoi Lapok" se ocupă mai puţin de cauzele şi caracterul răs
coalei. Doar în numerele din 14 aprilie şi apoi din 17 aprilie, cind răs
coala era deja înăbuşită în singe „Brassoi Lapok", liniştit că furtuna a
trecut, cind deci burghezo-moşierimea din Ungaria n-avea de ce se
mai teme, publică unele aspecte ale situaţiei agrare din Rominia. Ast-
iel, in numărul din 14 aprilie reproduce date statistice şi comentarii
asupra problemei agrare din Romînia după „Journal des debats" din
Paris 16, iar în cel din 17 aprilie, un articol din „Pesti Naplo", semnat
de corespondentul acestuia din Bucureşti, Klingenberg Bella. In articol,
după o analiză a condiţiilor social-economice ale ţărănimii romîne, se
trăgea concluzia că răscoala era inevitabilă 17 •
Din paginile ziarului „Brassoi Lapok" se desprinde, de asemenea.
destul de clar, existenta unor contradicţii între Austro-Ungaria şi Ro-
minia şi o pornire de discreditare a Rominiei în faţa străinătăţii, a ma-
selor din Ungaria şi în special in faţa populaţiei romineşti. De aceea,
r:trticolele din „Brassoi Lapok" se referă la „anarhia" din Romînia, la
„pasivitatea guvernanţilor", scriind că „ ... prefectul Văsescu se ascunde
printre cruci ... " 1" ••••• iar armata stă cu armele jos în faţa răscula-
tilor ... " 19, „ ... că dacă guvernul ar lua legătura cu conducătorii revo-
luţiei. în 48 de ore s-ar putea restabili liniştea ... " 20 • Acelaşi scop îl are
ştirea cA S. Bălint, corespondentul în Rominia al ziarului budapestean
.,Nep", a trebuit „să fugă din Rom inia, fiindcă a scris că ofiţerii romini,
in loc să se ocupe de înăbuşirea răscoalei, fac chefuri" 21 • De asemenea,
ziarul publică după .,Bu.iapest Hirlap" critici la adresa burgheziei ro-
mine din Transilvania care se opunea proiectului şcolar al lui Apponyi,
(despre care susţinea că vine în ajutorul şcolilor romineşti din Transil-
vania) şi nu vedea stările înapoiate din Romînia.
Atacurile presei maghiare din Ungaria şi din Transilvania trec
chiar mai departe, peste teritoriul Romîniei aliate, vizînd Rusia ... „va-
lurile revoluţiei ruse se află deja la hotarele Ungariei, tulburînd aerul
culturii apusene ... " 22• Iată dar că în aprecierea evenimentelor revoluţio
nare din Romînia anului 1907, „Brassoi Lapok", organ al burgheziei
maghiare, are în vedere, nu numai interese imediate şi locale, ci şi
interesele politice şi strategice ale întregului bloc al puterilor cen-
trale.
•
• •
11 „Brass61 Lapok", nr. 86/1907.
7
1 Ibidem nr. 88/1907.
11 Ibidem, nr. 69/1907.
11
Ibidem.
:111 Ibidem, nr. 77 /1907.
11
' Ibidem, nr. 76/1907.
:a Ibidem, nr. 69/1907.
PRESA BR.\ŞOVEANA DESPRE RĂSCOALA DIN 1907
411
„Gazeta de Transilvania", avînd ca proprietar pe Aurel Mureşia

nu, şi ca redactor pe Victor Branisce, ambii av0caţi în Braşov, membri
ai Partidului naţional din Transilvania şi reprezentanţi ai intelectuali.
t2.ţii ardelene, exprima punctul de vedere al burgheziei romîne, în gene-
ral, şi al intelectualităţii braşovene, în special.
Incă din anul 1905, burghezia romînă din Transilvania părăsind
pasivismul, participa la lupta politică pentru a-şi lărgi poziţiile econo-
mice şi a obţine o mai mare reprezentare în conducerea treburilor pu-
blice din Austro-Ungaria. Interesele ei economice se ciocneau însă de in-
teres2le burgheziei maghiare, care, aparţinînd naţiunii dominante, nu voia
să împartă beneficiile exploatării cu burghezia celorlalte naţiuni con-
locuitoare. In faţa politicii de deznaţionalizare, o parte din burghezia
romînă, pe care guvernanţii maghiari au atras-o prin acordarea unor
posturi şi funcţii înalte, a cedat şi a făcut cauză comună cu burghezia
maghiară. în fruntea acesteia se aflau V. Mangra, Sergheescu şi Burdea.
care, după procesul memorandiştilor, s-au declarat conducători ai Parti-
dului naţional romîn. O altă parte a burgheziei romîne a căutat sprijin
la Habsburgii din Viena, căutînd să folosească divergenţele dintre aceş
tia şi Budapesta. Problema romînilor din monarhie era cu atît mai spi-
noasă şi mai delicată, cu cît romînii se prezentau ca o masă direct înve,
cinată cu Romînia, constituind în acelaşi timp majoritatea populaţiei
din Transilvania, iar economiceşte Transilvania depindea într-o mare
mă.s'.lră de piaţa Romîniei. Această dependenţă a fost relevată în mod
edificator de rezultatele dezastruoase ce le avea pentru Transilvania
războiul vamal început între Romînia şi Austro-Ungaria în 1886. „Ga-
zeta de Transilvania" din anul 1907 reprezenta opinia burgheziei romîne
şi a intelectualităţii braşovene, care milita pentru eliberare naţională.
considerînd că problema naţională se poate rezolva numai în cadrul
unei Romînii capitaliste. Proprietarul „Gazetei", dr. Aurel Mureşianu,
a avut legături strînse cu „memorandiştii" încă din 1883. Victor Branisce,
redactorul responsabil al „Gazetei", pentru ideile lui de eliberare naţio
nală a fost închis la Szeghedin.
De aceea, în anul 1907, „Gazeta de Transilvania" a privit răscoala
ţăranilor din Romînia de pe poziţii naţionaliste, în sensul strîmt burghez.
luînd chiar atitudini contradictorii. Pe de o parte, ea manifesta o oare-
care simpatie faţă de ţărănime, iar pe de altă parte, condamna răscoal::i
şi aproba acţiunile represive ale guvernanţilor romîni, considerînd că
răscoala ar submina bazele statului romîn şi l-ar discredita în exterior.
„Gazeta" n-a vrut să accepte de la început drept cauză a răscoalei
lipsa de pămînt şi caracterul ei agrar, şi, postindu-se pe poziţii naţia·
naliste, o considera o mişcare cu caracter antisemit ... 23 Încercînd să
explice cauzele răscoalei, nGazeta" a făcut o analiză unilaterală a aces-
tora, cosiderînd drept cauză principală activitatea nefastă a trusturilor
arendăşeşti din Moldova. Articolul respectiv era inspirat după un stu-
diu al profesorului ieşan I. Tanoviceanu, publicat în „Acţiunea con.ser-
;i:i „Gazeta de Transilvania", nr. 45/1907.
I. NICOARA
412
vatoare". Citind pasaje întregi din studiul amintit, „Gazeta" trăgea con-
cluzia că existenţa trusturilor constituie „o lămurire foarte clară a pro-
blemei "24. Insă, în acelaşi număr, folosind o sursă directă - corespon-
denţa sa din Bucureşti - „Gazeta" relevă că răscoala, mai are şi „ca-
racterul de revoltă agrară, care este mult mai primejdios". In numărul
următor publică un articol cu reproduceri după „Patriotul" din Bucu·
.reşti, întitulat Caracterul mişcării ţărăneşti din Rominia, în oall"e se
trăgea concluzia că „mişcarea are un caracter absolut social, în special
agrar, şi e îndreptată împotriva marii proprietăţi ... " 25 •
O analiză mai amplă făcea ,.Gazeta" în articolul său Jale şi durere
în Tara Rominească, în care cauzele r&scoalei erau căutate în condiţiile
social-economice şi politice existente în Romînia, în viaţa grea a ţăra
nului lipsit de pămint şi nedreptăţit în faţa legilor. .,Ţara sîngerează
din cauza mizeriei şi a adincii nemulţumiri a ţăranului mult năpăstuit,
stors şi nedreptăţit. Ţăranii cer pămlnt, cer să fie trataţi omeneşte şi cu
blindeţe, să nu mai fie supţi şi schingiuiţi de lacomii arendaşi ... vor C::\
păsurile lor să fie judecate cu dreptate şi mai vor multe altele, căci e
lung pomelnicul suferinţelor bietului ţăran" 28 scrie „Gazeta". In altă
parte „Gazeta" scoate în relief alt aspect al acestui „lung pomelnic de
suforir'lţi", scriind că „sint moşii unde ţăranul este încărcat la socoteală
cu 20 de lei cind trece o vacă pe ogorul boierului. Alţii pun taxe pe
apa ce trebuie sA o bea vitele şi pAsările din iazurile comunei. Exploatarea
merge pini acolo că ţăranul trebuie să plătească şi lutul ce-l scoate
pentru a-şi lipi clsuţ.a săracă" 27 •
.,Gazeta" indică drept vinovaţi pentru starea de mizerie a ţără
nimii pe toţi reprezentanţii păturii conducătoare a tării, fără deosebire
de avere, rang şi intelig~nţ.ă, „fiindcă nu s-au îngrijit cum trebuie şi
la timp de soarta ţăranului şi de îmbunătăţirea ei": pe marii boieri „că·
rora le plicea sA petreacă partea mare a anului in străinătate, risipind
paralele ce le primeau de la arendaşii lor, pe cind aceştia îşi exercitau
ncasi meseria de a despoia pe ţărani ... •"!.A.
Desprindem din coloanele „Ga~etei" o oarecare simpatie pentru
t.Arani, simpatie ce se manifestă, nu numai prin felul de a discuta
problemele, ci şi din cuvintele compătimitoare pe care le foloseşte cind
vorbeşte despre ei, ca şi din faptul că nu publică, ca alte gazete, ştiri
despre furturi şi crime atribuite răsculaţilor. Cu toate acestea „Gazeta;'
nu insistă asupra lipsei de pă~int a ţăranilor, nu trage de aici conclu-
ziile ce se impun, ci, se ridică împotriva rAscoalei, declarîndu-se de la
început alături de guvernul Rominiei 21 şi considerînd răscoala drept
,.primejdioasă ... ••lO.
24 „Gazeta de Tramllvanla", nr. 46/1807.

• Ibidem, nr. 58/1807.
• Ibidem, nr. 45/1807.
:n Ibidem, nr. 48/1807.
:.. Ibidem, nr. 80/1807.
• Ibidem, nr. 58/1807.
„ Ibidem, nr. 48/1807.
PRESA. BRAŞOVEANA' DESPRE RASCOALA DIN 1907
413
Atitudinea echivocă, contradictorie a „Gazetei de Transilvania" se

€xplică prin faptul că burghezia nu mai era de mult o clasă progresistă,
interesele ei economice, de menţinere şi garantare a proprietăţii în ge-
nere, erau legate de interesele claselor stăpînitoare din imperiul austro-
ungar. Sub falsa lozincă a menţinerii unităţii poporului romîn, a „unirii
cu ţara" - fapt ce i-ar fi oferit burgheziei braşovene posibilităţi mai mari
în sensul satisfacerii intereselor ei de clasă - „Gazeta de Transilvania" a
căutat să justifice reprimarea sîngeroasă a răscoalei de către guvernanţii
romîni.
„Gazeta" scria că ţăranii se înşală dacă cred „că cu focul şi cu arma"
se pot îndrepta relele de care sufăr, se poate îndrepta ţara. „Vrăjmaşii
ţării sînt mulţi şi puternici şi ei atîta aşteaptă, să ne duşmănim noi
unii cu alţii pentru ca să ne stăpînească şi să ne pună pe grumaz
un jug mult mai greu decît acela al suferinţelor noastre de azi" 31 • Ape-
lînd la unirea internă dintre clasele din Romînia, „Gazeta de Transilva-
nia" considera că răscoala ţăranilor aduce prejudicii prestigiului inter-
naţional al Romîniei şi compromite ideea unirii naţionale. „Gazeta" îşi ma-
nifesta iritarea şi pentru faptul că în presa străină se publicau articole
defavorabile la adresa Romîniei burghezo-moşiereşti. Ziarul italian
„Corriere", scria că, după ce în ultimii ani s-a crezut că Romînia este
un fel de Eldorado, răscoala a scos la iveală o realitate sumbră, iar des-
pre Expoziţia jubiliară din_ 1906, arată că ascundea sub un înveliş stră
lucitor un regim putred32 • De altfel şi presa burgheză maghiară afirma
că starea romînilor din monarhie ar fi superioară celei pe care răscoa
lele o dezvăluiau în Romînia.
„Gazeta" a combătut atacurile presei maghiare la adresa Romîniei 33
şi în acelaşi timp şi-a reafirmat poziţia sa alături de a guvernanţilor
romîni susţinînd că, „înainte de toate se impune restabilirea ordinii cu
orice preţ" 34 •
De acord cu alianţa Uberalo-con&erviatoaire, care avea drept unic
scop înăbuşirea grabnică a răscoalei, .„Gazeta" publică sub titlul Să ne
dăm mina c-u toţii aspecte de la şedinţa parlamentului in ·oare a avut
loc „marea pupătură", apreciindu-le drept „nota memorabilă a zilei" 35 •
„Gazeta" a publicat apoi largi corespondenţe în legătură cu lucrările
parlamentului din Bucureşti menite să pună capăt răscoalei. Prin pu-
blicarea acestora, voia să arate „patriotismul" oamenilor de stat ai
Romîniei, · care, chipurile, „se jertfesc" pentru salvarea ţării. Generalul
Averescu chipurile „s-a jertfit", - după afirmaţiile acestui organ de
presă - fiind că în timpul campaniei de reprimare armată a răscoalei
·s-a mutat în clădirea Ministerului de Război, unde şi-a instalat un
pat de campanie, ordonînd masacrarea ţăranilor.
31 „Gazeta de Transilvania", nr. 60/1907 .
.r.! „Studii" nr. I/1957, p. 30.
33 „Gazeta de Transilvania", nr. 56/1907.
:14 Ibidem, nr. 60/1907.
:1:> Ibidem, nr. 59/1907.
I. NICOARA
414
De asemenea ,,Gazeta" justifică represiunea sîngeroasă a răscoal2i,

susţinind că:„ trebuie să se purceadă cu toată asprimea, trăgînd în carne
vie" 36 •
Guvernul burghezo-moşieresc al Romîniei a înăbuşit răscoala, aşa
cum a dorit şi burghezia romină din Transilvania, reprezentată de „Ga-
zeta de Transilvania", inecind-o în singele a peste 11 OOO de ţărani.
•
• •
Tot în limba romină apărea în anul 1907, la Braşov, şi săptămînalul
.,Deşteptarea". Privitor la răscoalele din 1907 din Romînia, „Deşteptarea"
publică doar o corespondenţă în 28 martie, anunţînd că răscoalele ţără
neşti din Rominia au adus demisia guvernului conservator37 şi apoi. în
numărul următor. un articol de fond, în care analizează cauzele răscoalei.
„Deşteptarea", care grupa in jurul ei mai ales pe meseriaşi şi cele
mai de siînga elemente ale intelectualităţii romine din Braşov, avînd în
frunte pe Arsene Vlaicu, directorul Şcolii superioare romîne de co·-
merţ, şi pe profesorul N. N. Sulică de la Liceul romin, reflectă o atitu-
dine diferit.A de cea a .,Gazetei de Transilvania". Arsene Vlaicu era şi
preşedinte al societăţii culturale „Lumina", care îngloba mai ales calfe.
şi continua activitate „ Uniunii sodaliilor romini". Aceştia erau în
afara Partidului naţional şi criticau pe cei care se socoteau „naţionali".
dar nu aveau de loc legAturi cu poporul. Ei duceau necontenit lupta îm-
potriva ,.societăţii inalte" romineşti, care gonea după titluri, posturi.
avere. Ei au criticat şi stArile din Romînia burghezo-moşierească, ...
starea de plins în care gemea masa cea mare a ţăranilor, care la 1864
au primit puţin pămint şi de atunci încoace l-au impiirţit cu copiii.
astfel cA azi „n-au al lor nici măcar un loc pe care să-şi facă casă, necum
să-l lucreze şi sA trăiască din venitul lui" 38 • Nu sint uitate in rechizi-
toriul ,.Deşteptării•· nici birurile grele, dobinzile „balcanice", plocoanele
moşierilor, nici arendaşii care inşealA cu ocazia învoielilor, nici admi-
nistraţia părtinitoate: „ ... de caută ţAranul scut şi apărare la primă
rie şi prefecturA afli uşi încuiate şi urechi surde, căci cum sii se puna
un biet primar din sat cu boierul şi cum să-şi strice prefectul ori sub-
prefectul prietenia cu arendaşii la care trăiesc bine?" 39 • „De judecat cu
boierul ... nici vorbă, iar de ştiinţă de carte. . . nici atît, căci prin
aceasta s-ar putea împotrivi la nedreptăţi şi ţăranii" 40 • Concluzia rechi-
zitoriului era că nici pe vremea turcilor ţăranul n-a fost mai nenorocic
ca în 1907 cind . . . „năpăstuire mult mai cumplită are a indura de la
fraţii lui" 41 •
Cu toate acestea, „Deşteptarea" nu publică nici o ştire despre mer-
sul şi înăbuşirea răscoalei; ba mai mult într-un articol, semnat de Ar-
• „Gazeta de Transilvania", nr. 80/1907.
41
„Deşteptarea", nr. 10/1907.
• Ibidem, nr. 11/1907.
•Ibidem.
• Ibldmi.
61 Ibidem.
PRESA BRAŞOVEANA DESPRE RASCOAL\ DIN 1907
415
sene Vlaicu, despre mişcările sociale în general, acesta se pronunţă îm-

potriva răscoalelor, socotindu-le aducătoare de nenorociri. In locul lor
se recomandă „ ... munca şi economia" 42 • O poziţie deci mic-burgheză
care oglindeşte componenţa socială a cercului de la „Deşteptarea".
* •
Un alt ziar braşovean „Kronstadter Zeitung", timp de o săptăm.înă
a stat rezervat, n-a dat nici o ştire privind mersul răscoalei, pentru a
nu fi acuzat de răspîndirea unor ştiri alarmiste. ln acel timp însă, Kron-
stădter Zeitung", publicind listele vizitatorilor romîni de la hotelurilf'
din Braşov, dădea numele unor moşieri romîni refugiaţi şi găzduiţi aici.
ca Ion Vasilescu, Gerusi, Creţeanu, Catargi, Ghica şi alţii 43 • Desigur că
cei mai mulţi moşieri fugiţi au fost găzduiţi în apartamentele închiriate
la particulari şi mai ales la familiile romîneşti care aveau legături cu ce;
de dincolo de Carpaţi. Astfel că numărul moşierilor din Romînia aflaţi
la Braşov era mult mai mare decit lista de mai sus.
lncă din primele sale rînduri despre răscoală, „Kronstadter Zeitung''.
o compara cu răscoalele din evul mediu şi indica drept cauză a acestora
„exploatarea cruntă a ţăranilor din partea arendaşilor şi moşierilor şi
împărţirea nedreaptă a pămîntului", arătînd că 3/4 din pămîntul Ro-
mîniei se afla în mina a 400 de mari proprietari, iar 1/4 din el reveneci
la 4 milioane de ţărani 44 •
Ziarul 'reprezenta opinia burgheziei săseşti din Braşov, care deţinea
poziţiile cele mai importante în industria şi comerţul local. Principala
ei piaţă de desfacere era Romînia.
Interesul său era ca această piaţă să se lărgească, prin ridicarea
nivelului de trai foarte scăzut al ţărănimii, de aceea, discutînd răscoala
şi cauzele ei, „Kronstădter Zeitung" propunea efectuarea unei reforme
agrare, expropriindu-se de la moşieri atîta pămînt, cit să se dea la cîteva
milioane de ţărani. „De pe urma acesteia, moşierii nu s-ar resimţi prea
mult, în schimb mii de familii ţărăneşti ar fi ajutate. Intr-un anumit
sens, aceasta ar fi o cură social-democrată- scrie ziarul- care ar crea o
ţărănime sănătoasă, căci Romînia n-are o clasă socială mijlocie sau cel
mult are una slabă. Cei 10 OOO de membri cit numără clasa de sus din
Romînia, nu pot fi consideraţi drept pătură sănătoasă, pe care să se spri-
jine aparatul de stat ... " 45 • Reforma trebuia deci să ridice standardul de
viaţă al ţărănimii în general, dar mai ales să creeze o clasă mijlocie
înstărită - chiaburimea - care să fie nu numai un „sprijin pentru apa-
ratul de stat", cum mărturiseşte „Kronstadter Zeitung", ci şi o consuma-
toare de produse fabricate, cum o cereau interesele burgheziei săseşti
din Braşov.
In ultimele sale dări de seamă, ziarul se rezumă la aprecierile ofi-
ciale ale presei din Austro-Ungaria - probabil de teama cenzurii -
G „Deşteptarea",nr. 12/1907.
43
„Drum Nou", nr. 3794 din 2 febr. 1957.
M „Kronstădter Zeitung", nr. 67/1907.
46 Ibidem, nr. 68 şi 70/1907.
I. NICOARA
416
susţinînd că răscoala a pornit din Rusia şi că are un pronunţat caracter

antisemit. Totuşi, interesele sale specifice transpiră şi din ultimele ştiri;
el scrie la 3 aprilie că în oraş se află foarte mulţi străini, care aparţin
claselor înstărite şi cheltuiesc sume considerabile, „lăsînd la noi mulţi
bani. Această situaţie poate fi numai spre avantajul negustorilor noştri.
In felul acesta, răul (răscoala) are şi partea sa bună ... " 46 • In acest
fel „Kronstădter Zeitung", organ al burgheziei săseşti industriale şi co-
merciale, privea marea răscoală a ţăranilor din Romînia de pe pozi-
ţiile unui negustor care cintărea totul în bani.
Diferite aspede ale răscoalei, desprinse din presa braşoveană.
Pentru moşierimea din Romînia, zilele răscoalei ţărăneşti din 1907 se
pot asemăna cu „spaima cea mare" a nobilimii feudale franceze de după
luarea Bastiliei în 1789. Intr-o corespondenţă din Botoşani, datată 23
martie, „Gazeta de Transilvania" spune că „alaltăieri, domnul Ion Po-
povici-Bîznoşanu, fiul mai mic al marelui proprietar Bîznoşanu, venise
de la moşia Albeşti - unde se revoltaseră ţăranii - după patru nopţi
nedormite. Pe cind dormea, a intrat în casă fratele său; inginerul Bîzno-
şanu ... trezindu-se speriat din somn şi crezind că e un ţăran răsculat,
a împuşcat pe fratele sAu, care a murit pe loc" 47 • ·
Sub titlul Ţăranul boier, „Gazeta" relatează apoi că în Racoviţeni

(Rimnicul Sărat), ţiranii răsculaţi au intrat în conacul lui Mavrodin.
care nu era acasă. Un ţAran s-a imbricat cu hainele boierului şi în
glum.A a început tratativele cu ţăranii: „Bine, vA dau una şi una" a spus
ţăranul boier ... „Nu ne place, au răspuns ţăranii, aplicîndu-i „boie-
rului" o lovitură. "Bine, atunci două vouă şi una mie", la care
ţăranii au răspuns că „nici aşa", dindu-i presupusului boier mai multe
lovituri şi tocmeala a continuat, pinA ce ţăranul boier, sătul de lovituri,
a lepădat haina boierului" 48• Este o grăitoare relevare a stării de spirit
a ţăranilor, care au părăsit tocmelile şi au început să-şi rezolve pro-
blemele pe cale revoluţionară.
Un alt caz foarte interesant l-am desprins din Kronstădter Zeitung",
in care se vorbeşte la un moment dat de o localitate „Feretie", unde ţA·
ranii au constituit un stat liber - Freistaal - şi-au împărţit între ei în
mod egal arăturile, vitele, moara şi caii, comportindu-se ca stApini de-
plini41.
Foarte bogate sînt ştirile privitoare la desfăşurarea răscoalei; de-
scrierile luptelor duse de ţărani cu armata, cu prefecţii şi judecătorii,
sint foarte plastice. Luptele de la Stăneşti şi apoi represiunea de h
Stăneşti, Odivoaia, Vieru şi Băileşti sînt redate cu multe amănunte.
Presa braşoveană cuprinde şi unele ştiri din care se poate desprinde
alianţa muncitorilor cu ţăranii răsculaţi din Rominia. Din „Gazeta de
411 „K.ronsUidter Zeitung", nr. 76/1907 .

.., „Gazeta de Transilvania", nr. 56/190'1.
ta Ibidem.
• „Kronstadter Zeitung", nr. 72/1907.
PRESA BRAŞOVEANA DESPRE RASCOALA DIN 1907 417
Transilvania" desprindem că răsculaţii care au pătruns în Botoşani au

fost sprijiniţi de sărăcimea oraşului 50 .
O corespondenţă din Bucureşti spune că unii membri ai cercurilor
socialiste din Bucureşti au răspîndit prin comunele din jurul Bucureştiu
lui manifeste şi de aceea s-au făcut arestări 51 , iar o altă corespondenţă
arată că o razie făcută în Bucureşti a dovedit că unii membri ai cercului
„Romînia Muncitoare" au îndemnat la răscoală populaţia din jurul Bucu-
reştiului52. Publicînd o iniormaţie după „Gazeta de Colonia", „Gazeta
·de Transilvania", susţine că printre ţăranh răsculaţi s-au găsit marinari
potemkinişti, pentru care motiv aceştia au fost arestaţi; ştirile nu s-au
confirmat, fiindcă la 26 martie o altă informaţie ne spune că marinarii
au fost eliberaţi, dar fără dreptul de a se stabili la sate53 . Sînt amintite
şi ajutoarele date de muncitorii din Galaţi, la 14 martie, ţăranilor, pen-
tru ocuparea palatului administrativ, cînd în luptă au căzut 12 morţi
Aceste ştiri, „Gazeta de Transilvania" le înserează în paginile sale, fără
însă a le acorda atenţia cuvenită şi fără a le desprinde sensul şi a le re-
leva semnificaţia. Un material destul de bogat şi variat ca sursă, vor-
beşte despre fraternizarea armatei cu răsculaţii. Astfel, o corespondenţă
din· Bucureşti spune că 350 de rezervişti din Tutova, concentraţi, îna-
inte de a se îmbrăca în haine militare au demonstrat şi devastat pe stră
zile Bîrladului54 . Aceeaşi „Gazetă", la 16 ma~e, transmite ştirea că după
unele zvonuri, soldaţii se opun ordinelor ofiţerilor 55 .
Din „Brassoi Lapok" aflăm că soldaţii n-au vrut să tragă cînd ţă
ranii au atacat oraşul Botoşani 56 . La fel, în numărul din 25 martie,
Gh. Kraus, refogiat din Romînia, în declaraţia făcută redactorului de
la „Brassoi Lapok", afirmă că autorităţile şi guvernul romîn n-au încre-
dere în armată, deoarece a fraternizat în unele cazuri cu ţăranii 57 .
După o ştire din lţJcani, „Kronstădter Zeitung" susţine că 1Jîrgul din
Burdujeni ·a fost devastat în faţa armatei, care n-a intervenit, şi că la
Băceşti a fost devastată o cîrciumă în ochii armatei, care a rămas pa·
sivă 58 •
De altfel, chiar un ordin al Comandamentului armatei din Iaşi, că
tre toţi comandanţii de trupe, recunoaşte că armata s-a retras în faţa
răsculaţilor. El face răspunzători de aceasta pe comandanţi: „după în-
trebuinţarea somaţiilor legale, infanteria va trage focuri şi nu se va
retrage pînă la ultimul soldat. Cavaleria va şarja fără nici o milă, tre-
cînd peste orice piedici, pentru a împiedica pe răzvrătiţi. în cazul cînd
aceştia se vor întoarce, se vor folosi săbiile" 59 .
50
„Gazeta de Transilvania", 52/1907.
51
Ibidem nr. 56/1907.
52
Ibidem'.
53 Ibidem.
M Ibidem, nr. 60/1907.

:.s Ibidem, nr. 53/1907.
56
„Brass6i Lapok", 63/1907.
fj1 Ibidem, nr. 76/1907.
58 „Kronstădter Zeitung", o.r. 72/1907.
58 „Gazeta de Transilvania", nr. 57 /1907.
I. NICOARA
418
Alăturarea unei părţi din armată răsculaţilor este atestată şi de

condamnările ordonate împotriva gradaţilor care s-au făcut vinovaţi
de asemenea abateri. Printre aceştia „Gazeta de Transilvania" citează
numele sergentului Drăgoi Vasile din Regimentul 10 Putna, care a fost
degradat şi condamnat la 3 ani inchisoare fiindcă a făcut cauză comună
cu răsculaţii 60 : la Galaţi au fost judecaţi 24 de soldaţi acuzaţi de
abateri de la disciplina militară şi indemn la răscoală 61 • Fraternizarea
soldaţilor cu ţăranii a fost comentată larg şi de alte organe ale presei
străine. Aceasta a determinat riposta organelor de stat din Reminia şi ·
chiar a unora dintre ofiţerii armatei romine.
Desigur că armata n-a trecut de partea răsculaţilor decît în unele
cazuri dar. în afara ofiţerilor, toată a simpatizat cu ţăranii. De altfel.
din relatările presei braşovene se constată că pentru potolirea răscoalei din
Moldova s-au folosit unităţi din Muntenia: de la Ploieşti, Alexandria,
Bucureşti şi din Constanţa. iar în Muntenia s-au folosit trupe din Mol-
dova.
Atit în „Gazeta de Transilvania" cit şi în „Brassoi Lapok" şi „Kron-
stădter Zeitung" sint arătate acţiunile studenţilor pentru sprijinirea răs
coalei. Ele publică întrunirile, demonstraţiile, propunerile acestora pen-
tru ajutorarea ţărănimii. ln legâlură cu aceasta, redăm două stiri din
.,Gazeta de Transilvania". Prima referitoare la audienţa delegaţilor stu-
denţimii la regele Carol I, căruia i-au înaintat memoriul privind chestiu-
nea ţăranilor. Ştirea reflectă concepţia şi dorinţa burghezo-moşierimii
ca studenţimea să nu se ocupe de politică. Regele, după ce le-a pr~
mis că va lua măsuri, le-a recomandat linişte, adăugind: „D-stră stu-
denţii, ar trebui să vă duceţi mai des pe la Fundaţiunea Universitară
Acolo puteţi discuta in linişte" 6 :!. fi
A doua. o ştire intitulată Tdrunii romini şi studenţii, relatează cA
tiranii din Vlaşca crt'd că numai studenţii le pot face dreptate, că ţă
ranii aşteaptă ca studenţii să se pună în fruntea lor63 • Pornind de la
faptul că studenţii manifestaseră o oarecare simpatie pentru ţărănime,
aceasta ţesuse in jurul noţiunii de „student" felurite legende. Astfel
orin sate se zvont>a că „ vin studenti1 să râscoale pe ţărani, să dea foc
ltt conace64 • tn realitate prin „studenţi" ţăranii înţelegeau pe oamenii
luminaţi, energici. pe conducătorii răscoalelor locale şi nu pe cei care fre.:-
ventau neapărat cursurile universitare.
Presa braşoveană relatează că au fost arestaţi unii profesori şi în-
\'ă\ ători c.:are au luat parte la răscoală.
Printn.• învăţătorii arestaţi găsim menţionat in „Gazeta" şi în „Bras-
soi Lapok" pe directorul gimnaziului din Slatina, Tiberiu Popescu.
Gheorghe Kraus. în declaraţia lui din „Brassoi Lapok", spune că învă-
„Gazeta de Transilvania-, nr. 58 1907.

III
111
a Ibidem, nr. 57 11907.
n Ibidem, nr. 63/20 martie (aprilie).
„ Vezi în acest sens N. Ad Ani I o ai e şi C. Fot i no, Forme de luJJtcl
folosite de ţărănime in rdacoala de la 1907, în „Studii" 2/1958, p. 51.
PRESA BRAŞOVEANA DESPRE RASCOALA. DIN 1907
419
ţătorii săraci au fost aceia care au îndemnat şi condus pe ţăranii răs

culaţi, avînd tot interesul să răstoarne guvernul6$.
Unele ştiri care s-au publicat în „Brassoi Lapok" dovedesc o influ-
enţă exercitată de răscoală asupra ţărănimii din Transilvania, care, în
anul 1907, nu aveau o situaţie mai bună ca cea din Romînia.
Pe lingă acea răzvrătire dezminţită, dar totuşi mereu comentată de la
S6smez6, „Brassoi Lapok" mai menţionează că într-un sat de lîngi'l
Dej ţăranii romîni au atacat şi incendiat primăria şi casa primarului 06 .
După „Erdelyi Hirlap'', „Brassoi Lapok" publică o ştire potrivit că
reia patru tineri romîni au sosit la Gyalu (probabil Dealu-Hunedoara l
pentru a răzvrăti pe locuitorii romîni. Autorităţile au luat măsuri pre-
ventive67. O altă ştire din Hunedoara anunţă că poliţia de acolo a arestat
doi agitatori romîni. Drept răspuns la această măsură, romînii din îm-
prejurimi au atacat prefectura, dar jandarmii i-au respins 68 .
Din toate cele relatate desprindem ca o primă concluzie bogăţia şi
varietatea de informaţii aflate în presa braşoveană privitor la răscoala
ţăranilor din 1907.
Dar presa braşoveană din 1907, fie ea romînească, săsească sau ma-
ghiară, era o presă burgheză şi a privit răscoala prin prisma burgheziei.
Condusă şi finanţată de aceasta, ea a prezentat evenimentele din Romînia
după cum dictau interesele celor care o finanţau. De aceea, deşi la un mo-
ment dat s-a pus în discuţie problema cauzelor răscoalei ţărăneşti din
Romînia, aceasta ameninţînd înseşi bazele statului burghez, s-a conchis că
mişcările ţărăneşti constituiau un amestec al „agitatorilor ruşi".
Presa maghiară, ca organ al burgheziei maghiare, a prezentat răs
coala ca o mişcare antisemită, pe ţărani i-a descris în culori sumbre, iar
stările din Romînia ca foarte înapoiate, pentru a putea spune maselor
din Ungaria: „Vedeţi ce este în Romînia?. Ca atare, n-aveţi de ce vă,
plînge; la noi e bine".! .
Presa săsească, deşi la un moment dat apreciază răscoala drept o
consecinţă a tuturor stărilor din Romînia burghezo-moşierească şi pro-
pune efectuarea unei reforme agrare parţiale, preferă însă - de teamă
să nu supere pe conducătorii din Austro-Ungaria, ca şi pe cei din Romî-
nia - să rămînă intr-un domeniu în care se simţea mai în largul
său, cel economic, conchizînd că răscoala, din punct de vedere pe-
cuniaro-comerdal, e „ µn bine pentru comercianţii saşi".
Presa romînească reflectă, pe de o parte, opinia unor cercuri meş
teşugăreşti legate de Scheiul Braşovului, cercuri care critică de pe po-
ziţii mic-burgheze stările din Romînia care au dus la răscoală şi îşi
exprimă îndoiala faţă de măsurile luate de liberali pentru rezolvarea
problemei ţărăneşti (,,Deşteptarea"). Pe de altă parte, ea reflectă pozi-
ţia burgheziei romîne, care, deşi a manifestat o oarecare înţelegere faţă
65 „Brass6i Lapok", nr. 77.

66
b'7 Ibidem, nr. 96,'1907.
68 Ibidem.
I. :-llCOARA
420
de ţărănime - fapt ce se constată din unele articole ale „Gazetei Transil-

vaniei" - totuşi aproba politica coaliţiei burghezo-moşiereşti din Ro-
minia de inăbuşire .,cu orice preţ" a răscoalei. Burghezia romină din
Ardeal socotea că în int~resul .. romînimii" - adică în interesul menţi
nerii dominaţiei claselor exploatatoare - răscoala trebuie prezentată
astfel incit cei dinafară să nu găsească un motiv de ponegrire a
romînilor. nici de dincoace şi nici de dincolo de Carpaţi. Este o pozi-
ţie naţionalistă. oscilantă, care. sub masca unirii „cu ţara" apăra intere-
sele de clasă ale burgheziei romine.
ECOUL RASCOALEI DIN 1907 lN PRESA BANAŢEANA
de AUREL ŢINTA
Răscoala din 1907 a avut un puternic răsunet, cu mult în afara

cadrului geografic în care s-a desfăşurat. Presa din diferite ţări s-a ocu-
pat, în lungi dări de seamă şi articole speciale, de „evenimentele din
Romînia". Banatul, situat in imediata vecinătate a teatrului răscoalei;
oglindeşte în presa timpului interesul deosebit pe care, în special pătu
rile conducătoare l-au acordat luptei ţăranilor din Romînia. Cu toate
că n-avem informatii directe asupra ecoului pe care răscoala l-a avut în
sinul maselor populare bănăţene, totuşi, din modul cum este prezentată
răscoala de către diferite organe de presă se poate vedea că aceasta :i
stimulat lupta ţăranilor şi muncitorilor împotriva propriilor lor exploa-
tatori.
Criza economică de la începutul primului deceniu al secolului, ascu-
ţirea contradicţiilor între exploataţi şi exploatatorii care încercau să ia-
să din criză pe spatele maselor populare, învrăjbirea naţională propa-
gată şi utilizată de burghezie pentru propriile ei interese creau condi-
ţii pentru intensificarea luptei de clasă. Influenţa puternică a primei
revoluţii ruse asuora muncitorilor si \i'iranilor bănăţeni a determinat
o crestere a avîntului revolutionar. Anii 1905-1906 au fost ani de puter-
nică luptă a proletariatului industrial şi agrar din Banat, ca si din în-
treaga Transilvanie. In industria din Timisoara au avut loc în 1905 patru
greve la care au participat 626 de muncitori, pierzîndu-se 8 355 de zile
de muncă; în Ar·ad. patru greve cu 231 de muncitori p3.rticipanţi şi 2017
zile de muncă pierdute. 1n 1906, numărul grevelor din Timişoara cresc la
11, totalizînd 1 287 de grevişti şi 39 104 zile de muncă pierdute; în
Arad, tot 11 greve, cu 1 306 grevişti şi 53 104 zile de muncă pier-
dute1. Adunările muncitoreşti, urmate de demonstraţii de stradă, din
cursul anului 1905, în diferite oraşe şi centre muncitoreşti din Banat.
precum şi congresul secţiei romîne a P.S.D. tinut la Lugoj la 23-24
decembrie 1905, au arătat hotărîrea de luptă a proletariatului din Banat.
Anul 1906 a marcat o creştere deosebită a luptei proletariatului; grevele
şi demonstraţiile politice de masă se ţineau lanţ. Greva generală din
1 T hi r V ung Dr. G u s z ta V, A magyar vcirosok statisztikai evkonyve,

~udapesta. An I, 1912, p. 341 (la I o n Ci ca l ă şi Ac a t i u E g y ed; Despre dez-
voltarea mişcării muncitoreşti din Transilvania în „Studii şi Referate privind
istoria Romîniei", 1954, partea a II-a, p. 1336.
A. TINTA
422
Timişoara din 21-22 mai 19062, cea de la fabrica de pălării din 30 iu-
nie 1906, grevele de la depozitele Căilor Feraie, de la fabrica de va-
goane şi de la cea de hirtie din Arad, grevele din alte centre muncito-
reşti din Banat, oglindesc influenţa puternică a primei revoluţii ruse,
exercitată pe fondul ascuţitelor contradicţii existente. Paralel cu lupta
prnletariatului şi legată de ea, se desfăşoară lupta ţărănimii bănăţene
împotriva exploatării moşiereşti. Proletariatul agricol, cea mai revolu-
ţionară pătură a ţărănimii, a pornit o puternică luptă împotriva condi-
ţiilor de muncă existente. Grevele secerişului care se desfăşurau în Ba-
nat, precum şi grevele argaţilor, au luat o răspîndire largă. In plasa cen-
trală a judeţului Timiş, aproape pe toate moşiile, muncitorii agricoli, în
număr de peste 1 430, au început o grevă care a durat într~ 1 şi 8 zile.
Aceeaşi situaţie era şi in plasele Recaş şi Banloc; acţiunile ţărăneşti
s-au terminat în majoritatea cazurilor cu ridicarea simbriei 1•
Lupta de clasă din Banat, atit de puternică în anul 1906, contradicţiile
pe plan naţional intre cl:lSa burgheză a diferitelor naţionalităţi - dintre
care burghezia romină se găsea în luptă deschisă împotriva legii „Ap-
pony" - alegerile parlamentare care s-au desfă~urat în primăvara lui
1907, ne pot da o imagine clară asupra frămintărilor ce existau atunci.
în Banat. In sinul ţArAnimii era o permanentă stare de frămintare şi
nemulţumire. ca urmare a repartiţiei nejuste a pămîntului şi a relaţiilor
capitaliste de muncă, în cadrul cărora mai existau puternice resturi
feudale.
DatoritA acestor condiţii, rAscoala din 1907 a fost prezentată în presa
burghezi bănlţeană, de către diferite grupări politice, în conformitate
cu interesele lor de clasA. Se desprinde însă clar, ţinind seama de con-
tradicţiile existente, tendinţa grupărilor politice burgheze şi chiar a con-
ducerii social-democrate - cart• mergea pe linia oportunismului şi a
reformismului - de a ab;:1tc atenţia maselor de muncitori şi ţărani de la
lupta revoluţionară. indreptind-o spre probleme de ordin extern sau
minor. ln acelaşi timp se căuta să se impresioneze masele prin redarea
cu lux de amănunte - uneori inventate, alteori exagerate - a diferitelor
scene violente din timpul răscoalei. Aceste scene care exprimau ura
firească de veacuri a ţăranilor împotriva exploatatorilor, erau prezentatP
drept rezultatul lipsei lor de cultură. Reliefindu-se aşa-zisa „cruzime" a
răsculaţilor, se sugera in acelaşi timp ideea nemărturisită spre rezolvarea
contradicţiilor „in mod civilizat·•, pe cale parlamentară, prin lege şi nu
pe calea revoluţiei sociale. Cercurile financiare legate de capitaluril~
investite in Rominia, precum şi de interese comerciale prin operaţii de
import-export, in special prin porturile Galaţi şi Brăila, erau neliniştite
de întinderea şi intensitatea răscoalei, simţindu-şi periclitate poziţiile
G a brie I I os e ph, Filnfztgjăhrtoe Geachichte
2
der Banater Arbetter-
heweouno - Temesvar 1928 p. 35.
3
I. Ci ca I ă şi A. E g y ed, Ecoul rclacoalei din 1907 in Transilvania 1n
.,Studii şi Cercetări' de Istorie" a Acadi!?mlei R.P.R., Filiala Cluj, an VII 1956
o. 154.
RĂSCOALA DIN 1907 IN PRESA BANAŢEANA
423
pe care le păstrau în industrie şi comerţ. Toate acestea, încadrindu-se

în politica generală a monarhiei austro-ungare, care urmărea să inter-
vină cu armata în Romînia pentru a-şi consolida poziţiile ei în Balcani.
explică de ce presa bănăţeană, în marea ei majoritate, exponentă a inte~
reselor păturilor conducătoare, face o largă publicitate răscoalei şi îşi
îndreaptă atacurile împotriva răsculaţilor şi uneori chiar împotriva
cercurilor politice conducătoare din Romînia. Toate aceste atacuri, îm-
preună cu diferite menţiuni de fraternizare a armatei cu ţăranii răs
culaţi, urmăreau să ducă la concluzia că ar fi necesară o intervenţie
externă, deoarece armata romînă nu este capabilă să reprime răscoala:
tot pe această linie se arată că răscoala produce multe pagube unor
supuşi ai monarhiei şi prezintă pericolul ·de a se extinde peste graniţă:
cu alte cuvinte monarhia austro-ungară s-ar simţi chipurile ameninţată
de răscoala ţăranilor din Romînia.
Informaţii asupra răscoalei din 1907, precum şi articole speciale,
se află în presa bănăţeană in numerele apărute între 14 martie şi 15
aprilie. Primele ştiri asupra izbucnirii şi desfăşurării răscoalei sînt pro-
venite din diferite corespondenţe venite dinafară şi reflectă, în mare
măsură, încercarea burghezo-moşierimii romîne de a înfăţişa răscoala
ca avînd un caracter naţionalist şovin. Această poziţie a fost adoptată la
început aproape de întreaga presă bănăţeană. Ziarul „N eue Temesvarer
Zeitung", în numărul din 21 martie, publicind un articol despre eveni-
mentele de la Podul Iloaiei, pretinde că acţiunile ţăranilor ar fi fost
îndreptate numai împotriva proprietarilor evrei. Acest presupus caracter
antisemit al răscoalei, exploatat la maximum de cercurile conducătoare
austro-ungare, este folosit şi de burghezia romînă din Banat, care
urmărea să nu scoată la suprafaţă cauzele adînci ale răscoalei şi puter-
nicele contradicţii sociale ce existau în Romînia la începutul secolului
al XX-lea. Ziarul „Drapelul", care apărea la Lugoj şi exprima interesele
burgheziei romîne, susţine, fără temei, în numărul din 1/14 martie, că
răscoala ar fi izbucnit numai din cauza „impilărilor şi jafurilor arenda-
şilor evrei". Mai tîrziu, ziarul publică declaraţia ministrului Take
Ionescu transmisă ziarului „Neue Freie Presse", în care se recunoaşte
că răscoala are un caracter agrar 4 • în general, ziarul „Drapelul", evită
să facă o analiză amplă a cauzelor răscoalei iar uneori protestează împo-
triva altor ziare care prezintă Romînia ca o ţară barbară 5 •
Presa germană şi maghiară din Banat dă o atenţie mare răscoalei,
dedicîndu-i uneori articole de fond sau chiar ediţii speciale. Aceste
articole şi ediţii reflectă în mare măsură interesele economice şi poli-
tice ale cercurilor conducătoare, precum şi încercările unor conducă
tori social-democraţi de a orienta mişcarea muncitorească spre refor-
mism.
In diferite numere se află publicate ştiri asupra dezvoltării răs
coalei, impresii din călătoria unuî corespondent prin Moldova, diferite
4
„Drapelul" Lugoj nr. 1114 martie 1907.
5
Ibidem, nr. 13/26 martie 1907.
A. ŢINTA
424
interviuri cu refugiaţii moşieri şi arendaşi care treceau în Banat· pe la

Orşova etc. Faţă de refugiaţii moşieri şi arendaşi, autorităţile sînt
foarte îngăduitoare. Ziarul „Temesvarer Volksblatt" din 29 martie
publică informaţia că guvernul maghiar a ordonat poliţiei de graniţă
să lase pe refugiaţii romini să treacă graniţa şi fără acte şi să le
acorde „cea mai mare bunăvoinţă". Aceleaşi măsuri le ordonă şi gu-
vernul bulgar6 • O altă ştire venind din Viena, publicată de ziarul
,.Sildungarische Reform" in numărul din 29 martie, ne face cunos-
cut că, în urma tratativelor ministrului de Externe cu „Donaudampf-
schiffahrtsgesellschaft" (Societatea de navigaţie dunăreană), s-ar
putea ca in curind să plece mai multe vapoare spre oraşele romineşti
de pe Dunăre, pentru ocrotirea cetăţenilor austro-ungari. Exploatato-
rilor, fugiţi din faţa ţăranilor răsculaţi, autorităţile austro-ungare le
asigurau cazare şi ajutorare. ln acelaşi timp se luau la graniţă mă
suri pentru oprirea ţăranilor răsculaţ.i 7 • Aceste informaţii sînt des-
tul de concludente în privinţa atitudinii cercurilor conducătoare aus-
tro-ungare faţă de moşieri şi arendaşi, precum şi faţă de răşculaţi.
Corespondenţii de presă culegeau zilnic inforn1aţii asupra aşa-ziselor
.,nenorociri" care s-ar fi abătut pe capul moşierilor şi arendaşilor din
Rominia. Aceste ştiri provenite de h:1 moşierii refugiaţi erau mult exa ·
gerate, lucru explicabil prin faptul că cei ce le dădeau, fiind în
cauză, se temeau să nu-şi piardă în mod definitiv averea, rezultată din
exploatarea sAlbaticA a ţăranilor, şi aveau interes să determine guver-
nul austro-ungar la o intervenţie energică in Rominia. Din aceste re-
latări se desprinde însă clar, el arendaşii şi moşierii au realizat averi
mari din exploatarea ţăranilor. Un arendaş din comuna Zamoştea (fos-
tul judeţ Dorohoi) relatează unui core~pondenLA despre ,,groaza" prin
care a trecut atunci cind conacul lui a fost atacat de 600 de ţăran:
răsculaţi, iar el ca să scape, a trebuit să le lase „cu inima grea" toată
averea adunată, care se ridicR la .,60 OOC' franci" şi „400 de boi pe care
ii avea la ingrlşat". ln afară dP cei 60 OOO de frcanci şi 400 de boi la
ingrlşat, „nenorocitul" arenda5 poseda dt.?Sigur şi v&lori mult mar mari
realizate din exploatare3 ţărănimii. Bunăvoinţa guvernului şi atenţia
presei bănăţene sp îndreptau spre acE:şti aşa-zişi „nenorociţi" arenda~i
şi moşieri.
In întreaga presă din Banat se publicau informaţii detaliate asupra
desfA.şurării răscoalei.
a atacurilor intreprini;e de răsculaţi, a măsurilor
luate de guvern etc.
Unele ziarP publicau şi informaţii referitoare la măsurile luate
de guvernele> statelor vecine. Astfel ziarul ,.Ungarisch Weiszldrchner
Volksblatt" din 31 martie, care apărea la Biserica Albă, publica in-
formaţia că guvernul bulgar a recomandat comandanţilor de armată
8
Si.idungarische Reform" 30. III. 1907.
„ Ibidem.
••
/btdem, 23 martie şi .. Temesvarer Volksblatt", din 22 martie 1907 Timişoara.

1
RĂSCOALA DIN 1907 IN PRESA BANA ŢEANA
42Ş
de la graniţa bulgaro-romină de „a fi gata pentru orice eventualitate;·

Alte ziare ne informează. asupra măsurilor luate de guvernul maghiar
la graniţa vecină cu Romînia şi mai ales la Orşova, unde au fost tri-
mise întăriri militare, ca răsculaţii să _nu poată scăpa în Banat de furia
represiunii crîncene~. Aceste măsuri au fost luate şi în scopul de a
opri răscoala la graniţă, ca nu cumva pîrjolul să se întindă şi în ţă
rile vecine, unde existau condiţii prielnice unor mişcări ţărăneşti.
Situaţia existentă a determinat temeri care se manifestau în diferite
interpelări şi cereri de intervenţie în răscoala din Romînia.
Ştiri asupra unor asemenea intervenţii au apărut în presa bănă
ţeană. Peter Kassics, preşedintele consiliului municipal al Budapestei.
prezintă în adunarea generală municipală din Budapesta o moţiune, în
care pretindea că vorbeşte în numele aşa-zisei „umanităţi atinse".
protestînd împotriva răscoalei din Romînia căreia i-ar fi căzut jertfă
„averea orăşenilor unguri'~. Adunarea a trimis un protest urgent gu-
vernului maghiar, ca acesta să ia măsuri pentru a pune în siguranţă
avutul orăşenilor unguri din Romînia, pentru a înlătura „starea anar-
hică de acolo" care altfel uşor se va putea extinde şi în Transilvania
unde ar putea găsi ecou „la unele elemente din popor" 10 . Aceste cereri
pe linia politicii externe a mona,rhiei austro-ungare, care acuza mereu
guvernul romîn că nu ia măsuri energice, ar fi justificat o interventie
a trupelor sale, sub pretextul înăbuşirii răscoalei. Astfel s-ar fi făcut
un pas însemnat în realizarea politicii expansioniste a monarhiei
habsburgice in Balcani, care căuta să apară ca pacificatoare. Un articol
apărut în presă arată că Balcanii sînt un focar de tulburări. „începutul
l-a făcut Serbia" - se arată în articol - „care după sfîrşitul sîngeros
:il dinastiei Obrenovici trece dintr-o criză în alta. Apoi veni Bulgaria.
unde atentatul împotriva lui Petcov a dat naştere la multe frămîntări
interne. Acum a venit rîndul Romîniei ... " 11 • Tinînd seama că peste
un ·an Habsburgii aveau să anexeze Bosnlă. şi Herţegovina, se poate
conchide că aceste intervenţii şi articole nu apăreau întîmplător, ci
erau dirijate cu grijă de cercurile politice vien~ze. Aceste amănunte
reliefează în mod deosebit atitudinea trădătoare de patrie a moşierilor
şi arendaşilor din tară, cît. şi a celor fugiţi, care, cerind intervenţia
trupelor austro-ungare pentru potolirea răscoalei, serveau interesele
monarhiei reacţionare habsburgice. în reprimarea grabnică a răscoalei
erau interesate de asemenea multe societătl şi firme comerciale din
diferite ţări. în presa bănăteană se află dese informatii cu privire la
situatia din regiunea petroliferă, precum şi din porturi, mai ales din
Brăila şi Galaţi. În felul cum se prezenta situaţia din aceste oraşe, se
9 „Sildungarische Reform" Timişoara, 30. III. 1907, „Drapelul", Lugoj, 17 ·30

III. 1907.
w „Temesvarer Volksblatt·· 27. III. „Delmagyarorszagi KozlOny--, 26. III, .,Neue
Temesvarer Zeitung" 27. III.
11
„Neue Temesvarer Zeitung·' 24. III.
12
„Sildungarische Reform" 29. III.
A. ŢINTA
423
observă diferite contradicţii. ln timp ce informaţiile apărute în presa din

Banat, reproduse după ziarul „Allgemeine Zeitung" sînt alarmante şi
exagerate (ca: 5 atacuri succesive asupra oraşului Galaţi soldate cu
300 de morţi şi 800 de răniţi; marşul a 2 OOO de ţărani, respinşi la
Galaţi, spre Brăila etc.) 12 , cele provenite din Bucureşti, informează că
la Galaţi şi Brăila domneşte linişte deplină şi că ştirile alarmante sînt
„invenţiile răuvoitorilor·„l. Interesele capitalurilor străine investite in
Romînia, mai ales ale celor din regiunea petroliferă, unde se desfăşurau
în acelaşi timp o serie de greve ale muncitorilor, determină intervenţia
şi a altor state. O informafie provenită din Frankfurt, publicată in
presa bănăţeană'\ susţine că „în urma intervenţiei guvernelor străine.
in primul rind a Angliei şi Americii, guvernul romîn a luat în sfîrşit
măsuri energice ... ·•; ca şi cum guvernanţii din Bucureşti n-ar fi luat
drastice măsuri. din proprie iniţiativă, chiar de la izbucnirea răscoalei.
ln alte ziare se oglindeşte tendi"nţa unei taArţi a burghezo-moşierimii
romine de a ascunde cauzele sociale care au dat naştere răscoalei,
cAutindu-se să se explice izbucnirea răscoalei doar ca un rezultat al
agitaţiei venite dinafară, a influenţei revoluţionarilor ruşi. Este in-
contestabil că prima revoluţie rusi din 1905-1907 a exercitat o in-
fluenţă puternică asupra luptei muncitoriJor şi ţăranilor din multe
\ări şi cu atit mai mult din Rominia - care se afla în imediata veci-
nătate a Rusiei - dar nu aceasta este cauza răscoalei.
Guvernanţii romini au căutat să camufleze cauzele interne şi pu-
ternicele contradicţii de clasă existente in economia agrară, susţinind
importul răscoalei dinafară. Tn acest sens în presa din Banat apar o
serie de informaţii, desigur din sursa cercurilor guvernante din Reminia,
care susţin că: „in rindurHe răsculaţilor se aflau agenţi ruşi care pro-
vocau pe ţ.ărani'"b. că „întreaga mişcare este pornită din Rusia" 16 • Pe
aceeaşi linie. ziarul .. Temesvarer Volksblatt" din 21 martie publică o
declaraţie a primului ministru Cantacuzino, în care spune, printre
altele. că. după informatiile lui, această întreagă mişcare porneşte din
Rusia. Dl' asemt:>nea. zidrul .,Siidungarische Reform" din 30 martie
publică o convorbire a unui corespondent cu ministrul de interne
Brătianu. care a declarat ·că zvonurile răspindite că răscoala a avut un
caracter antisemit sint contrazise de fapte, dar că mişcările sint aşa de
departe de .. caracterul rominilor", incit pină la descoperirea celor vi-
novaţi se presupune că sint „influenţe străine".
Cu toat~ că la început, în presa bănăţeană, răscoala a fost dena-
turat prezentată ca avind un caracter antisemit sau fiind provocată de
„agenţii străini" - după cum de altfel urmăreau şi anumiţi politicieni
din Romînia - peste un timp, realitatea nemaiputînd fi total igno-
rată., în unele ziare apar şi articole în care se analizează cauzele
13
„Sildungarlsche Reform„ 29. III, „Temesvari Hirlap" din 28. III.
14
„Temesvarer Volksblatt" 23. III, „Neue Temesvarer Zeitung" 24. III.
li Ibidem, 21. III.
111 „Drapelul". Lugoj, 22. III/li. IV.
RĂSCOALA DIN 1907 lN PRESA BANAŢEANA
427
ce au împins pe ţărani la răscoală 17 • Astfel ziarul „Bogschaner Zeitung",

în numărul din 30 marti~ 1907, arată că „flacăra unei crîncene lupte
de clasă" se înalţă în Rominia. După ce înfăţişează unele aspecte ale
răscoalei, face o analiză a cauzelor ei, arătînd că in Romîniâ iobăgia
s-a desfiinţat abia în 1864, iar ţăranii au avut de plătit sume mari de
răscumpărare. lndatorîndu-se „pină peste cap" pentru micile parcele
primite, bucăţile lor de pămînt au ajuns iarăşi în mina moşierilor şi
astfel „cei care lucrează pămîntul, nu au pămint". Ziarul conchide deci
în mod just că lipsa de pămînt i-a ridicat pe ţărani la răscoală, com-
bătînd tendinţa unor anumite cercuri de a înfăţişa răscoala ca avînd
un caracter naţionalist-şovin 18 •
Ziarul „Temesvarer Volksb]att" publică în numărul din 23 martie
o corespondenţă venită din Bucovina în care se arată că ţăranii s-au
îndreptat împotriva tuturor exploatator-ilar, fără deosebire de religie
şi că o căpetenie a răsculaţilor ar fi ţinut un discurs în care a spus că
„boierii sînt sugă!t:ori de singe" (vampiri - Blulsauger), dtn oare oauză
ei „trebuie stfuipiţi".
Ziarul „Si.idungarische Reform" din 24 martie, în articolul de fond in-
titulrat Cultura romînă, fiaoe o analiză a repartiţiei pămîntului cultivabil,
utilizînd datele statistice ale Ministerului de Finanţe din Romînia asu-
pra impunerii pe anul 1905 şi trăgind concluzii asupra repartiţiei ne-
drepte a pămîntului şi arată că micile gospodării ţărăneşti trebuie să
hrănească 5 milioane de suflete. Se arată apoi că marii moşieri risi-
pesc cîştigurile lor în străinătate, închiriind moşiile la preţuri mari
arendaşilor, ceea ce duce la o gospodărire de jaf. lndreptînd atacurile
şi contra burgheziei romîne din Transilvania, care protesta uneori îm-
potriva politicii de asuprire naţională dusă de guvernul maghiar, ziarul
se întreabă dacă ţăranii romîni din monarhie - despre care se afirmă
că au un trai mult mai bun - ar dori să schimbe soarta cu „fraţii lor"
din Romînia. Ziarul însă evită să folosească date statistice şi să ia în
discuţie relaţiile din agricultura Ungariei şi nu aminteşte nici de marile
greve muncitoreşti şi ale proletariatului agricol din 1905-1906, care
s-au desfăşurat pe scară largă în Transilvania şi Banat. Aceeaşi ati-
tudine o are ziarul „Der Freimiltige", organ săptămînal care apărea
în Timişoara. In numărul său din 6 aprilie, acesta dă pe prima pagină
portretul lui D. A. Sturza, elogiindu-l pentru că a reuşit, cu ajutorul
tuturor forţelor armate, să tempereze sîngeroasele răscoale. Ziarul
menţionat, reluînd problema agrară, arată nivelul scăzut de viaţă şi
starea sanitară deplorabilă a ţăranilor. 1n numărul din 21 aprilie 1907,
acelaşi ziar reproduce o scenă din răscoală reprezentînd un conac ar-
zînd în depărtare, ţăranii răsculaţi şi o trupă de cavalerie sosită
împotriva lor. Ziarul îşi dă pe faţă atitudinea şovină cînd trece la
atacuri împotriva „Ligii culturale" din Romînia, împotriva unor ele-
17 „Bogschaner Zeitung" 24. III, „Temesvarer Volksblatt" 23. III, 27. III,
·1. IV.
13 Ibidem.
/\. nNTA
428
mente ale burgheziei romine din Ardeal şi Banat, care au vrut să se

plingă de asuprire; la sfirşitul articolului se 9\lsţine că: „ţăranii noştri
romîni au o situaţie de domni faţă de semenii lor din Romînia".
De analiza cauzelor răscoalei şi a caracterului ei se ocupă articole dez-
voltate şi in alte ziare. „Temesvarer Volksblatt", în numărul din 22 martie,
într-un articol intitulat Pogromul rominesc. face un istoric al proble-
mei agrare în Rominia, arătind că timp de 40 de ani s-au perindat u
mulţime de guverne, fără ca vreunul să caute a îmbunătăţi situaţia ţă
ranilor. Toate măsurile luate nu au fost decit paleative, deoarece aproapt-
toţi conducătorii erau posesori de moşii şi nu erau interesaţi în rezolva-
rea problemei agrare. Se vorbeşte apoi despre creşterea valorii moşiilor
determinată de recolte frumoase. ceea ce a produs o ridicare a preţului
arenzii cerute de la ţărani. Minia ţăranilor - arată ziarul - s-a îndreptat
împotriva aristocratiei care a încercat s-o canalizeze împotriva evreilor
Descriindu-se mersul rlscoalei din nordul Moldovei, se arată că ţăranii
s-au îndreptat împotriva tuturor moşierilor, indiferent de religie. In zia-
rele „Bogschaner Zeitung" şi .,Neue Temesvarer Zeitung" 19 apare articolul
de fond intitulat: Der anne Konrad („Sănn.1lllul KOilll"ad"). In aoest ·riieol
se face o trecere in revistă a luptei ţărănimii în trecut în diferite ţări ale
Europei, ca si in timpul războiului ţărănesc german - „sărmanul Kon-
rad" simbolizind pe ţăranul german luptînd împotriva exploatării din
secolul al XVI-lea. Analizind apoi starea ţăranului romîn. se arată d
relaţiile agrare din Rominia sint mai groaznice chiar decit în Irlanda.
deoarece moşierii nu arendează pămintul în loturi mici t.~ranilor, ci
speculanţilor, care exploatează crunt pe ţărani. Partidele burgheze şi
moşiereşti au căutat să canalizeze ura ţăranilor pe un drum care nu
era periculos pentru ei şi anume spre pogromuri, „după exemplul rus".
Articolul conchide că ar fi bine să se arate poporului că în loc să în-
trebuinţeze metode utilizate acum 400 de ani de bietul K'.lnrad în
Germania .. ţăranii să-şi rezolve contradicţiile „pe calea justitiei". DP.
altfel justiţia, fiind tot în mina exploatatorilor, ţăranii nu pute'.:lu găsi
dreptate nici la această instituţie burgheză.
Un loc deoisebit de imo01-tant se rezervă in presa bănăţeană schim-
hA.rii ~vemului şi in soP.cfal manift:stului dat de j!U\:em. Ziaru.\ „Neue
Temesvarer Zeitung". in numărul din 30 martie, publică un articol volu-
mino5 intitulat: Manifestul reqelui Carol. Artic.'Olul arată că abia acum.
după ce a curs atita singe, s-au luat măsuri împotriva exploatării crude
a ţăranilor, întocmindu-se un program agrar nou. In mod greşit, arti-
colul consideră că concesiunile f ăcule vor im bunătăţi situaţia ţăranului.
şi caută în acelaşi timp să scuze pe Carol de Hohenzollern, sustinind
că „el a făcut tot ce a putut·•. Articolul însă, nu ţine seama că dome-
niile coroanei erau in suprafaţă de 132114 ha, că domeniile particulare
ale regelui erau de 8l 072 ha şi că interesele lui erau identice cu alc
marilor moşieri. Salutind măsurilP luate. şi in spcc.ial desfiintarea trus-
turilor arendăşeşti şi limitarea la 4 OOO ha, a suprafeţei arendate, auto-
11
•• Bogschaner Zeitung·• 22. III, „Neue Temes\'arer Zeitung" 27. III.
RASCOALA DIN 1907 IN PRESA BANAŢEANA
429
rul articolului crede că măsurile luate nu vor rămîne pe hîrtie. Alte

articole de fond, ca cel din „Siidungarische Reform" din 3 aprilie, sau
aI'lticolul Die .4.grar-Revolte in Rumiinien publicat in „Temesv·arer Zei-
tung" tot la 3 aprilie, sînt pline de consideraţii generale, de expli-
caţii idealiste ale cauzelor răscoalei, ca provenind din caracterul latin
al populaţiei din nordul Moldovei. Ziarul „Temesvarer Volksblatt",
într-un supliment la numărul din 30 martie 20 , publică impresiile unui
voiajor comercial din Timişoara care a făcut o călătorie prin Burdu-
jeni-Paşcani-Iaşi-Rom~ şi înapoi, în timpul răscoalei.
Ceea ce se observă în pres3. burgheză bănăţeană e că aproape toate
ziarele, deşi discută răscoala, analizează uneori cauzele şi caracterul
ei, şi arată regimul de exploatare din Romînia, evită însă să reliefeze şi
condiţiile de muncă din Banat, Transilvania şi Ungaria. Comparaţiile se fac
în sensul că se afirmă că ţăranul romin din Ungaria trăieşte mai bine,
fără a se arăta în ce constă „binele" sau dacă „binele" înseamnă că ţă
ranul are asigurată baza materială de existenţă a familiei sale. Ziarele
ocolesc această problemă, deoarece, servind interesele de clasă ale dife-
ritelor cercuri conducătoare, urmăreau să ascundă contradicţiile exis-
tente, evitînd să le scoată la iveală. Doar două ziare, „Temesvarer
Volksblatt" şi „Weiszkiirchner Volksblatt", publică sru:b titlul Cifre inte'-
'Tesante21 o statistică ·asupra repartiţiei pămîntului în Ungaria, pe care o
redăm mai jos: Statistica arată că 41 520 278 pogoane cadastrate de pă
mînt cultivabil sînt repartizate astfel:
Sub I pogon 256 385 pogoane

1-5 pogoane . ~ 293 787
I-IO " 4 121 884
10-20 6 524 442
20-50 6 871 368
50-IOU 2 5% 259
100--200 I 477 185
200-500 2 105 986
500--1 OOO " 2 324 062
peste I OOO " 12 948 920
Marii proprietari cu peste 100 pogoane stăpînesc a treia parte a

pămîntului cultivabil. Din cele 41 520 278 pogoane pămînt cultivabil,
peste 40 OJo_, adică 19 373 951 pogoane aparţin statului, asociaţiilor
particulare sau sînt concesionate, iar 1'605 809 pogoane sînt stăpînite de
biserica catolică. Deci, pentru restul populaţiei rămîn 20 979 760 pogoane
sau mai puţin de 50 % din pămîntul arabil, cuprinzînd proprietăţi ce
merg de la sub un pogon, pînă la 1 OOO de pogoane. Cu toate că sta-
tistica nu arată numărul gospodăriilor care stăpînesc sub un pogon
sau între 1 şi 5 pogoane, totuşi se poate desprinde că în afară de pro-
letarii agricoli, existau circa 1 200 OOO de ţărani cu proprietăţi mici şi
20 „Temesvarer Volksblatt·· din 30 martie (supliment) şi „Wieszkirchner Volks-
blatt" din 14 aprilie.

21 Ibidem.
A. ŢINTA
430
foarte mici, care stăpineau in total 6 672 056 pogoane de pămint, faţă
de circa 500 OOO de gospodării de la 10 pogoane în sus, care stăpineau
in total 34 838 222 pogoane, deci de şase ori mai mult. Această ne-
dreaptă repartiţie a pămintului cultivabil, precum şi, luptele proletarilor
agricoli din Banat în cursul anilor 1905-1906, ne pot demonstra că
situaţia ţăranilor din Ungaria era departe de a putea fi privită ca
bună, aşa cum caută diferite articole ale presei din Banat s-o înfăţi
şeze. După ce prezintă această stalistică, articolul menţionat, referin-
du-se la o mişcare agrară izbucnită de cîteva zile în părţile Sirmeî,
provocată de lucrătorii agricoli şi ţăranii săraci pentru o plată mai
bună a zilei de muncă. arată că magnaţii stăpinitori de moşii nu au
voit să accepte aceste cereri legitime, ci au făcut apel la jandarmi să-i
apere de acest „pericol''. Lăsind să se înţeleagă goana marilor latifun-
diari după ciştiguri cit mai mari, rezultate din exploatarea minii de
lucru, ziarul menţionează că unul dintre latifundiari a ameninţat, cu
ocazia acestor tulburări ţărăneşti, că va aduce din China lucrători agri-
coli mai ieftini, care ,,se mulţumesc zilnic cu un pumn de orez". D~şi
autorul articolului nu comentează cele expuse, din toate acestea se
poate desprinde, însă, că traiul ţăranului din Ungaria, lipsit în mare
parte de pămint şi lucrind pe o proprietate ce nu era a lui, este de aşa
natură, incit prezintă îngrijorări mari pentru stăpinirea habsburgică,
ceea ce o determini să ia măsuri de siguranţă pentru a împiedica
intinderea răscoalei ţăranilor din Romînia peste graniţă. Statistica de
mai sus, elocventă pentru rep&rtiţia nejustă a pămintului şi pentru
relaţiile agrarE: din Ungaria, explică in mare măsură de ce în timpul
răscoalei din 1907 presa din Banat - cu mici excepţii - nu analizează
situaţia in agricultura Banatului. Dc~igur. ziarele din Banat, chiar cele
cu orienta.re mai dl' stînga caută să evite discutarea problemelor spi-
noase ţărăneşti. condamnă răscoala admiţind in unele cazuri reforme-
pentru a se evita ridicarea în masă a ţărănimii. Tinînd seama de in-
tensificarea mişcărilor revoluţionart din Ungaria, ca urmare a con-
tradicţiilor l'Xistente şi a influenţei puternice pe care a avut-o prima
l't'Voluţie rusă asupra maselor, cercurile c·onducătoare caută să ascundă
contradicţiile, nu să le dezvăluie. Ele u1 mă!'eau să impresioneze masele
cu unele scene denumite „groaznice·· ale ţăranilor răsculaţi din Romi-
nia. pentru a frinCI. luptele sociale ce se d_esfăşurau. incercînd să le în-
drepte spre calea ;:>aşnică. spre· rezolvarea contradicţiilor pe cale IP.-
gală, prin justiţie. Presa care exprimă interesele burgheziei romine din
Banat arată pe scurt mersul răscoalei şi se mulţumeşte să publice di-
ferite ştiri legate de răscoală. Fără a încerca să facă o analiză a cau-
zelor economico-sociale ale răscoalei, ziarul ,.Drapelul" califică drept
. .înălţătoare şi patriotice" scenele ridicole din Cameră care au avut loc
cu ocazia înţelegerii dintre liberali şi conservatori în vederea reprimării
răscoalei. Cu această ocazie se publica diferite informaţii privind tre-
cutul lui Sturza, Disescu etc., infăţişindu-i ca „mari bărbaţi politici";
se relatează mersul audienţelor la rege, se redau mulţumirile lui Carol
RASCOALA DIN 1907 IN PRESA BANAT!:ANA
431
adresate diferiţilor
oameni politici pentru interesul depus în reprimarea
răscoalei, reproducînd chiar fraze etc.
Burghezia romînă din Banat oglindeşte în presă interesele ei şi
ale burghezo-moşierimii din Romînia, căutînd să nu dezvăluie relaţiile
de exploatare care existau, atît în Banat, cît şi în Romînia.
In afară de cele expuse pînă acum, presa din Banat cuprinde şi
multe alte informaţii în legătură cu răscoala ţăranilor din 1907, care
aşteaptă să fie cor.firmate documentar. O categorie de ştiri sînt acelea
în care se relatează atacurile răsculaţilor împotriva diferitelor conace.
oraşe, precum şi episoade de luptă cu armata. Unele ziare 22 ne infor-
mează di ar fi avut loc un complot împotriva dinastiei şi guvernului
şi că s-au făcut arestări în capitală, asupra cărora se păstrează cel mai
mare secret; existenţa acestui complot a fost dezminţită mai tîţ"ziu
printr-o telegramă.
Ziarele „Temesvarer Volksblatt" din 28. III şi „Delmagyarorszagi
Kozlony" din 28. III relatează că răsculaţii au atacat cu mare furie
proprietatea lui Carol de Hohenzollern de la Segarcea. care a fost de-
vastată iar construcţiile aprinse.
Apar de asemenea informaţii asupra Bucureştilor, pentru a cărui
apărare s-ar fi concentrat în oraş 6 OOO de soldaţi, iar în împrejurimi
o trupă de 10 OOO de oameni. Informaţiile mai arată că palatul regal, „e
păzit de artilerie, iar din toate părţile ţărani înarmaţi înaintează spre
Capitală"~ 3 • O infovmaţie publicată în zia,rul Temesvarer Volksblatt"
din 30. III transmisă din Bucureşti, relatează că în ziua de 29. III, o de-
legaţie de ţărani a venit la palatul de justiţie şi conducătorul lor ar fi
spus cu voce tare: „Noi, ţă1,anii, sîntem în prezent destul de numeroşi
ca să aprindem Ministerul de Interne în caz că ni se refuză pămîntul".
Bineînţeles, aceste informaţii sînt în mare măsură exagerate, iar altele
sînt neadevărate.
Din cele expuse pînă acum se poate ajunge la următoarele con-
cluzii: Răscoala ţăranilor din 1907 a fost amplu redată în presa bănă
ţeană, rezervîndu-i-se spaţii speciale, articole de fond, suplimente de
ziar etc. Modul în care e înfăţişată, oglindeşte interesele de clasă ale
diferitelor grupări exploatatoare, desprinzîndu-se ca un fir roşu ten-
dinţa tuturor ziarelor de a nu determina, prin publicarea diverselor
ştiri privind răscoala, o creştere a luptelor sociale care se desfăşurau
în Banat.
In presa bănăţeană se reflectă şi interesele diferitelor grupări comer-
ciale legate de traficul de mărfuri din porturile Galaţi şi Brăila sau
ale diferitelor societăţi petroliere care urmăreau să asigure securita-
tea capitalurilor investite în exploatări, interese care determină inter-
venţia unor puteri apusene pe lîngă guvernul romîn, pentru repri-
marea răscoalei. În presă se analizează şi unele cauze economico-sociale
ale răscoalei, iar în faza reprimării sîngeroase, presa bănăţeană se
Z! „Wieszkirchner Volksblatt"' 7 aprilie, „Drapelul·· 29 martie-11 aprilie.
zi „Si.idungarische Reform" 24 martie.
A. ŢINTA
432
situează pe poziţii comune cu burghezo-moşierimea din Romînia, pri:-

vind cu satisfacţie represiunea răscoalei, căreia i se face o mare pu-
blicitate. Măsurile luate de autorităţi pentru a preîntîmpina o even-
tuală întindere a răscoalei în Banat, sînt doar incidental amintite, fără
o publicitate deosebită, pentru a nu se produce frămîntări în sinul
poporului. Cu toate că unele ştiri sînt exagerate şi trebuie privite cu re-
zervă, totuşi, prin materialul pe care-l conţine, presa din Banat poate
contribui la cunoaşterea răsunetului internaţional al răscoalei din 1907.
ASPECTE ALE FOLOSIRII CREATOARE A STRATEGIEI
LENINISTE DE CATRE CONGRESUL AL V-LEA
AL PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMINIA
de VENERA TEODORESCU
V. I. Lenin - marele dascăl al omenirii muncitoare -, analizînd

realităţile istorice ale capitalismului contemporan, a dezvoltat în mod
creator învăţătura lui Marx şi Engels, şi a elaborat leninismul - marxis-
mul epocii i~perialiste şi al rev:oluţiilor pe care această epocă le gene-
rează în mod obiectiv, al construirii socialismului şi comunismului -
far călăuzitor al proletariatului mondial.
Ideile fundamentale ale lui Marx care a subliniat că marxiştii nu
se pot opri la explicarea lumii, ci trebuie să treacă mai departe la
schimbarea_ ei revoluţionară, au fost pivotul creaţiei şi acti'!_!tăţii lui
Lenin, care stăpînind cu măiestrie dialectica marxistă a îmbogăţit-o cu
teze de o implacabilă precizie ştiinţifică.
Bazindu-se pe legile ţundamentale ale dezvoltării sociale, Vladimir
Ilici Lenin a căutat întotdeauna ca la fiecare pas, tezele teoretice să se
verifice _în lumina experienţei, să determine care e deosebirea între
căile şi mijloacele de realizare a ideilor marxismului, să schimbe aceste
căi şi mijloace cînd împrejurările se schimbă. El a înarmat proleta-
riatul cu înţelegerea necesităţii de a ţine seama în mod obligatoriu de
condiţiile concrete pentru ca în lumina lor să poată duce mai departe
lupta revoluţionară. „Or, forţa noastră - spunea Lenin - a constat în-
totdeauna în capacitatea de a ţine seamă de raporturile reale şi de a
nu ne teme de ele, oricît de neplăcute ar fi pentru noi" 1•
Intemeiat de Lenin, P.C.U.S. şi-a desfăşurat întreaga activitate în
spiritul constructiv al fidelităţii faţă de leninism. Aceasta i-a dat pu-
tinţa să vadă cotiturile dezvoltării sociale, să indice calea construirii
socialismului şi comunismului în U.R.S.S., să meargă înainte totdeauna
victorios.
Leninismul - e:xipresie strălucită a îmbinării teoriei revoluţionare
cu pria.etica - stă la baza activităţii tuturor pa_["tidelor de tLp nou ale
clasei muncitoare. Tăria, puterea, fermitatea, forţa revoluţionară vie
a partidelor comuniste şi muncitoreşti constă în fidelitatea faţă de leni-
nism. Declaraţia consfătuirii reprezentanţilor partidelor comuniste şi
muncitoreşti din ţările socialiste, oare a avut loc la Moscova în 1957,
1
V. I. Lenin, Opere, vol. 33, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 147.
VENERA TEODORESCU
434
şi care - alături de Declaraţia consfătuirii reprezentanţilor partidelor

comuniste şi muncitoreşti din noiembrie 1960 a constituit un document
programatic al :manc:ism-lenillllismului creator - sublinia. că: „Prin fapt.ele
lor pe plan mondial, comuniştii au demonstrat oamenilor muncii forţa
vitală a teoriei marxist-leniniste şi capacitatea lor nu numai de a pro-
paga măreţele idealuri ale socialismului, ci de a le infăptui" 2 •
Partidul nostru care s-a format ca rezultat al dezvoltării istorice a
poporului romin şi al luptei sale de veacuri pentru eliberarea socială
şi naţională, ridicată pe o treaptă superioară de miscarea muncitorească
revoluţionară, a ieşit învingător din cele mai grele încercări şi con-
duce astăzi cu succes desăvîrşirea construcţiei socialiste în Romînia,
pentru că izvorul forţei sale a fost fidelitatea permanentă, nestrămu
tată, consecventă, faţă de atotbiruitoarele idei ale leninismului.
In anii de adincă ilegalitate şi a strălucitelor sale victorii în lupta
pentru f Aurirea socialismului, partidul nostru s-a condus în permanenţă
după ideile leniniste şi a folosit neîncetat experienţa marelui Partid
Comunist al Uniunii Sovietice creat, crescut şi călit de Lenin.
Din opera şi activitatea lui Lenin, din experienţa P.C.U.S., partidul
nostru a învăţat să aplice în practică formele şi metodele care cores-
pundeau cerinţelor obiective ale dezvoltării sociale, fără a ocoli eta-
pele istoriceşte necesare şi fără a rAmine in urma vieţii.
In evoluţia mişcării revoluţionare din ţara noastră un rol de seamă
l-a avut Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Romdnia, care
şi-a desfAşurat lucrările la sfirşitul anului 1931 3 • El a însemnat triumful
ideilor leniniste in linia politică generali, în sarcinile imediate, şi în
îmbunătăţirea metodelor de muncă ale partidului, marcînd un moment
important in lupta pentru victoria ideilor leniniste în mi.Şcarea mun-
citoreascl din Rominia. La a 40-a aniversare a întemeierii Partidului Co-
munist din RomSnia. tovarlşul Gh. Gheorghiu-Dej arlta, că: la Congresul
al V-lea s-a făcut ,,analiza caracterului şi perspectivelor revoluţiei în
ţara noastră", că s-a stabilit linia strategici şi tactică a partidului în
vederea desAvirşirii revoluţiei burghezo-democratice şi trecerii la revo-
luţia socialistl" 4•
Lenin spunea în nenumărate rinduri că evitarea sau ignorarea spe-
cificului dezvolt.Arii unei ţări - la fel ca şi ignorarea legilor generale -
duce la abaterea de la principiile leninismului, că: „principiile revolu-
ţionare fundamentale trebuie să fie adaptate la particularităţile dife-
ritelor ţA.ri" 5 • In 1919, referindu-se la revoluţia din Ungăria, el ac-
centua: „Este in afară de orice îndoială că simpla imitare a tacticii
1
Declaraţi.a couf4tufrif reprezentanţilor ~rtidelor comunt1te şt muncitoreşti
dtn ţ4rile aodaltate, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 29.
1
Documente din latoria Partidului Comuniat dtn România 1929-1933, E.S.P.L.P.,
Bucureşti 1956, p. 250. -
• G h. G he org hi u - Dej, Articole şi cuvint4rt, 1959-1961 Ed. Pol. Bucu-
retU, 1981, p. 435.
11
V. I. Leni n, Opere, vol. 32, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956, p. 471.
FOLOSIREA STRATEGIEI LENJNISTE DE CATRE CONGRESUL V. ,\L P.C.R. 435
noastre ruse, în toate amănuntde ei. in condiţiile .sp2cifice ale rev.:J-

luţiei ungare ar fi o greşeală" 6 •
Congresul al V-lea, potrivit învăţăturii marxist-leniniste, a anali-
zat caracteristicile situaţiei economice, politice şi sociale ale lagărului
imperialist din care făcea parte şi Romînia, a enunţat factorii deter-
minaţi ai situaţiei internaţionale din acea perioadă şi a apreciat, în
cadrul conjuncturii externe, situaţia internă specifică a ţării noastre
pentru ca în funcţie de aceasta să poată orienta şi conduce mişcarea
revoluţionară la lupta pentru răsturnarea regimului burghezo-moşieresc.
Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Romînia s-a ţinut
in condiţiile în care incă din 1929 întreaga lume capitalistă a fost
cuprinsă de o puternică criză economică de o durată, intensitate şi
amploare nemaiîntilnită. Producţia a scăzut vertiginos şi forţele df'
producţie şi valorile materiale ale statelor capitaliste au fost distrma"'
în proporţii catastrofale 7 •
Criza economică s-a desfăşurat pe fondul crizei generale a capi-
talismului, zguduind din temelii sistemul imperialist. Cu acest prilej
putreziciunea capitalismului a apărut cu deosebită evidenţă sutelor dP
milioane de exploataţi, cu cit mai evidentă a apărut superioritatea sis-
temului socialist în plină înflorire in .Jniunea Sovietică. In timp CE'
capitalismul se zbătea în criza care începuse, Congresul al XVI-lea a1
P.C.U.S., ţinut în 1930, a intrat în istoria omenirii drept congresu1
ofensivei desfăşurate a socialismului pe tot frontul~.
La începutul anului 1933, datorită aplicării consecvente de cătr"'
P.C.U.S. a politicii leniniste de industrializare şi ca urmare a ofensivei
socialismului desfăşurate pe întregul front, clasa muncitoare din U.R.S.S ..
sub conducerea partidului, a îndeplinit cu succes - înainte de termen.
în 4 ani şi 3 luni - pdmul plan cincinal~.
Criza economică în care se zbătea imperialismul şi succesele uriaşe
ale U.R.S.S. în construcţia socialismului s-au reflectat în toate aspectel2
vieţii sociale; s-a ascuţit contradicţia fundamentală dintre proletariat
si burghezie, care căuta să iasă din criză pe spinarea maselor munci-
toare; s-a ascuţit principala contradicţie pe plan internaţional dintre
cele două sisteme: sistemul capitalist în agonie şi sistemul socialist în
plină dezvoltare; s-a zdruncinat profund influenţa teoriilor reformist'::>
asupra posibilităţii dezvoltării fără criză a capitalismului şi a armoni-
zării intereselor de clasă ale proletariatului cu cele ale burgheziei -
teorii promovate în rîndul maselor de partidele Internaţionalei a li-a;
s-au accentuat tendinţele cercurilor capitaliste reacţionare de a inţer
veni împotriva Uniunii Sovietice şi de a zădărnici împlinirea primulu:
plan cincinal.
6
V. I. Leni n, Opere, vol. 29, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956, p. 211.
7 Rezoluţiile şi Hotărîrile Congreselor, Conferinţelor P.C.U.S. şi ale Plenarelor
C.C., partea a III-a, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956, p. 189.
8
Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Editura Politică. Bucureşti.
1960. p. 465.
9
Ibidem, p. 487.
VE~""ERA TEODORESCU
436
Cercurile reacţionare imperialiste, pentru a zăgăzui valul revolu-

ţionar şi a organiza războiul criminal de agresiune antisovietic, au
recurs la metodele şi sistemul fascismului, la sprijinirea directă a in-
staurării dictaturii fasciste sau a incurajării fascismului, îndeosebi în
ţările învecinate cu Uniunea Sovietică 111 •
Ca urmare directă a analizei atotcuprinzătoare leniniste a situa-
ţiei economice, politice şi sociale a celor două lagăre, Congresul al
V-lea al P.C.R. s-a orientat just apreciind că cei doi factori care deter-
minau situaţia internaţională au fost creşterea vijelioasă a construirii
socialismului în U.R.S.S. şi criza mondială a capitalismului1 1• Con-
gresul al V-lea a scos în evidenţă că. criza economică care a înăsprit
contradicţiile fundamentale ale societăţii capitaliste, a lărgit şi adîncit
contradicţiile din sinul lumii imperialiste. a înăsprit relaţiile dintre
ţările învinse şi cele învingătoare, dintre lumea imperialistă şi ţările
coloniale.
Congresul al V-lea, dezvăluind aspectele rezultate din cei doi
factori determinanţi ai situaţiei internaţionale, a menţionat ajutorul pe
care l-au dat aparatului de stat burghez liderii de dreapta ai partidelor
Internaţionalei a ll-a la înăbuşirea mişcării revoluţionare a muncito-
rilor şi ţăranilor din ţările capitaliste. la pregătirea intervenţiei militare
contra U.R.S.S. 12 •
Paralizarea producţiei capitaliste, mizeria şi şomajul care s-au
manifestat in lumea capitalistă in timpul crizei economice mondiale
inceputA in 192Y au cuprins şi Rominia - stat imperialist, înapoiat din
punct de vedere economic, înlănţuit in împrumuturi externe şi depen-
dent de capitalul străin 13 • Şi aici criza economică s-a manifestat cu o
ascuţime df:'Osebită, criza industrială împletindu-se cu cea agrară 11 •
Burghezia din H.ominia s-a străduit din răsputeri să oprească efec-
tele crizei economice, canalizindu-le pe seama celor ce muncesc, dar
producţia industrială a continuat să bcadă. De pildă volumul producţiei
in industria de transformare a coborit de la 60 965 milioane lei în
1928, la 56 129 milioane in 1929, la 48 354 milioane în 1930 şi la 33 155
milioane in 1931 1 ~. Numărul falimentelor s-a înmulţit. De la 2 966 în
anul 1927 au crescut la 4 295 in l!l28, la 6 895 în 1929, ajungînd la
7 859 in 1930 11.. Poliţele n-au mai putut fi acoperite. Valoarea poliţelor
neacoperite s-a ridicat de la 3,3 miliarde in 1927, la 4,3 miliarde în
1928 şi la 5,2 miliarde in 1929 17 • Ca urmare a crizei economice au
scăzut veniturile statului. venituri care de la 38,4 miliarde lei în 1928
10
G h. Di mi t ro v. Opf'rf.' alese, Editura Politică, Bucureşti, l 959, pp. 179-180
şi 228.
11
Documente din Istoria Partidului Comunist din Rominia 1929-1933, p. 280.
12 Ibidem.
13
Ibidem, pp. 281, 265.
:• Ibidem, p. 263.
15
Anuarul stattsttc al Rominiei. 1933-1940, Bucureşti, p. 479.
lll Ibidem, p. 697.
n Ibidem, p. 398.
FOLOSIREA STRATEGIEI LENINISTE DE CATRE CONGRESUL V. AL P.C.R.
437
au ajuns la 36 miliarde în 1929, la 31,2 miliarde în 1930 şi la 26,1

miliarde lei în 1931 18•
Congresul al V-lea a arătat că in Romînia ţară dependentă eco-
nomiceşte de capitalul străin, au existat toate contradicţiile sistemului
capitalist înăsprite ca urmare a înapoierii economice a ţării şi a altoirii
formelor superioare ale capitalismului monopolist, ale proprietăţii şi
exploatării capitaliste, cu formele precapitaliste şi resturile feudale din
agricultură. Apreciind just această trăsătură caracteristică a structurii
social-economice a ţării şi contradicţiile ce rezultau din ea, Congresul
al V-lea a subliniat că în lanţul imperialist ţara noastră constituia un
inel slab.
Starea economică dezastruoasă, criza financiară, intensificarea ex-
ploatării şi a asupririi maselor muncitoare au avut ca urmare declan-
şarea unei puternice crize politice în ţară.
în raportul politic al C.C. al P.C.U.S. la Con_gresul al XVI-lea
din anul 1930, după ce s-a analizat faptul că, datorită crizei economice
mondiale, contradicţiile fundamentale ale capitalismului s-au ascuţit.
s-a arătat că, „criza economică mondială se va transforma într-o serie
de ţări într-o criză politică" 19 •
ln cadrul crizei politice din Romînia, schimbările guvernamentale,
creşterea numărului partidelor politice, în special în primii trei ani de
criză 20 şi readucerea lui Carol al II-lea pe tron, au oglindit strădaniile
regimului burghezo-moşieresc de a soluţiona în favoarea lui problema
puterii în stat.
ln noiembrie 19i8, guvernul a trecut din mina partidului liberal
în mina partidului naţional-ţărănist, ceea ce nu însemna îmbunătăţirea
situaţiei maselor populare. Ca organizaţii politice ale claselor exploa-
tatoare, aceste două partide, care de-a lungul existenţei lor au folosit
în mod demagogic felurite lozinci democratice - n-au încetat un mo-
ment să iniţieze sau să sprijine metode variate pentru intensificarea
exploatării maselor populare şi reprimarea mişcării revoluţionare •
21
Frămîntările politice provocate de creşterea valului revoluţionar, de

dificultatea soluţionării problemelor mari economice şi financiare, au
impus pînă în aprilie 1931 patru remanieri guvernamentale. Pentru
criza politică, scurtele p€rioade de conducere ale guvernelor, sînt tot
atît de semnificative ca şi străduinţele păturilor conducătoare de a
ie Enciclopedia Romîniei, vol. IV, Ed. Asociaţiei Ştiinţifice pt. Enciclopedia

Romîniei, Bucureşti,1943, p. 778, p. 781.
19 I. V. St alin, Opere, vol. 12, Ed. P.M.R., Bucureşti, 1951, p. 272.
20 Economistul burghez Marcel Ivan în lucrarea Evoluţia partidelor noastre
politice în cifre şi grafice 1919-1932 pe baza materialului statistic arată că nu-
meric partidele politice din Romînia burghezo-moşirească se prezentau astfel:
In anul 1927 8 partide politice
1931 . 12
1932 . 17
Vezi Marcel Ivan, op. cit., Sibiu, 1933, PP. 4-5.
21 Documente din Istoria Partidului Comunist din Romînia, 1929-1933.
VEN~RA TEODORESCU
atrage masele populare spre rioi formaţiuni politice, prin prezentarea

partidelor burgheze nou create ca soluţia potrivită a ameliorării situa-
ţiei grele in care regimul burghezo-moşieresc a tirît ţara. In 1932 în Ro-
minia burghezo-moşierească existau 17 partide politice faţă de cele 7 din
anul 19262:!.
Congresul al V-lea al partidului a arătat că înăsprirea crizei eco-
nomice, care a pus tot mai ascuţit în faţa întregii burghezii şi a mo-
şierilor nevoia apărării stăpînirii lor de clasă, a determinat din partea
acestora căutarea unei ieşiri capitaliste din criză, împotriva intereselor
proletariatului şi a maselor muncitoare. Guvernul Iorga-Argetoianu, in-
staurat după căderea guvernului naţional-ţărănesc ca urmare a accen-
tuării crizei. nu a îndrăznit să introducă dictatura militară deschisă.
Dar acest guvern a adincit tot mai mult dictatura burgheziei şi a mo-
şierilor şi a introdus măsuri îndreptate sprP stabilirea unei dictaturi
fasciste deschise.
Guvernul Iorga-Argetoianu, care pentru a-şi camufla politica anti-
populară folosea fraze constituţionale şi păstra aparenţa unei forme
parl&mt!ntare. urmărind să stăvilească creşterea luptei revoluţionare
a maselor populare in frunte cu proletariatul, a elaborat o nouă lege
administrativă, a numit un şir de ofiţeri în capul ir.~tituţiilor civile, a
incurajat organizaţiile fascisteJJ.
Conducătorii social-democraţi de dreapta au sprijinit fără rezervă
guvernele burghezo-moşiereşti. au votat in parlament pentru legislaţia
naţional-ţărăniştilor îndreptată contra clasei muncitoare şi a ţărănimii
şi au ajutat la reîntronarea lui Carol al Ii-lea în ţară. ln mişcarea re-
voluţionară au jucat rolul de trădători ai mişcării greviste a munci-
torilor. de spărgători de grevăi•.
Singurul partid politic care a luptat împotriva ofensivei regimului
burghezo-moşieresc. a stigmatizat sistemul economic capitalist şi a
demascat politica tradatoare a burgheziei, moşierilor şi a conducerii
trădătoan• a social-democraţiei, a fost Partidul Comunist din Rominia 2;.
Jn timpul crizei economice, ca urmare a radicalizării maselor,
creşterea valului revoluţionar s-a caracterizat prin dezvoltarea luptei
de clasă a proletariatului. a mi~cării revoluţionare a ţărănimii, a luptei
naţional revoluţionare şi a mişcării micii burghezii orăşeneşti2;.
Concretizind principalele aspecte ale situaţiei externe şi interne,
Congresul al V-lea. bazat pe principiile leniniste, a înarmat Partidul
Comunist din Rominia cu înţelegerea condiţiilor :r:nateriale ale etapei
revoluţionare, cu mersul obiectiv istoric al evenimentelor.
Lenin spunea că partidul clasei muncitoare se poate situa în frun-
tea claselor înaintate, numai dacă apreciază just condiţiile materiale ale
%l M a r ce I I v a n. op. cit., pp. 4-5.
Z'1 Documente din Iatoria Partidului Comuniat din Romînia, p. 267.
:tt Ibidem, p. 278.
21 Ibidem, pp. 109-119, 144-153, 181-195.
:l6 Ibidem. p. 269.
FOLOSIREA STRATEGIEI LENINISTE DE CATRE CONGRESUL V. AL P.C.R. 439
revoluţiei2 7 ; că în orice împrejurare socialistul trebuie să stăpînească

evenimentele şi nu evenimentele să-l stăpînească pe el 28 •
C<i:ngiresul al V-lea s-a orientat faţă de si:Ltuaţia existentă a momen-
tului revoluţionar, călăuzindu-se după învăţătura leillnistă. încă clin 1905
în lucr(l['lea Două tactici ale social-democraţiei în revoluţia democratică,
Lenin fundamentase multilateral strategia şi tactica partidului de tip
nou. în această lucrare îmbinînd profunda cunoaştere a teoriei mate-
rialist-dialectice cu practica revoluţionară, el a analizat particularită
tile revoluţiei burghezo-democraHce în epoca imperialismului, a forţelor
motrice şi a perspectivelor ei.
în noile condiţii istorice, Lenin a arătat că revoluţia burghezo-de-
mocratică nu mai poate fi o simplă repetare a evenimentelor din trecut
şi a supus unei critici nimicitoare toate tezele oportuniste, duşmane
marxismului în problema teoriei, strategiei şi tacticii partidului de
avangardă a clasei muncitoare în revoluţie.
în lumina teoriei, strategiei şi tacticii leniniste, Congresul al V-lea
a stabilit în mod creator strategia şi tactica Partidului Comunist potri-
vit etapei revoluţionare corespunzătoare, zdrobind cu acest prilej con-
cepţiile oportuniste ce dăinuiau în rîndurile mişcării muncitoreşti din
ţara noastră şi îi frînau activitatea.
Congresul al V-lea a analizat tabloul complex al contradicţiilor
regimului burghezo-moşieresc şi a ar-ătat tendinţele principale ale dez-
voltării societăţii romîneşti. El a subliniat că în acea perioadă, în
condiţiile creşterii valului revoluţionar pe baza crizei economice care
se adîncea, singura cale pe care trebuia să meargă clasa muncitoare
condusă de partidul ei de avangardă era lupta pentru ieşirea revo-
luţionară din criză 29 • Dar pentru conducerea clasei muncitoare pe calea
înfăptuirii acestei sarcini se impunea clarificarea caracterului sarcinilor
şi a forţelor motrice ale revoluţiei din Romînia, înlocuirea formelor,
metodelor învechite de luptă şi în mod deosebit întărirea unităţii par-
tidului, a rolului său conducător, a legării sale de mase.
Congresul al V-lea, analizînd situaţia economică a dezvoltării Ro-
mîniei, .esenţa contradicţiilor sociale care măcinau regimul burghezo-
moşieresc30, precum şi caracterul de clasă al puterii de stat, a stabilit
că Romînia se găsea în faţa desăvîrşirii revoluţiei burghezo-democratice31 .
Sarcina revoluţiei consta deci în doborîrea cu forţa a puterii burghezo-
'rl V. I. Lenin, Opere, vol. 9, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 28.

28 Idem, vol. 8, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, P. 307.
29 Vezi Documente din Istoria Partidului Comunist din Romînia, pp. 253-254.
30 Contradicţiile sociale fundamentale care trebuiau rezolvate prin revoluţie
în Romînia erau: contradicţia dintre proletariat şi burghezie care era contra-
dicţia principală şi care constituia focarul tuturor celorlalte contradicţii, con-
tradicţia dintre ţărani şi moşieri, dintre ţărănime şi capitalul monopolist, dintre
burghezia sătească şi straturile proletare, semiproletare şi sărace de la sate,
dintre burghezia şi -moşierimea romînă şi minorităţile naţionale, dintre masele
populare şi imperialismul extern (Documente din Istoria Partidului Comunist din
Rominia, p. 275)
31
Documente din Istoria Partidului Comunist din Rominia, p. 253.
VENERA TEODORESCU
440
moşiereşti ş1 m stabilirea dictaturii revoluţionar-democratice a prole-

tariatului şi ţărănimii32 • In lumina învăţăturii leniniste, Congresul al
V-lea a subliniat că lupta pentru desăvîrşirea revoluţiei burghezo-de-
mocratice în ţara noastră trebuia să aibă în centrul sarcinilor ei răs
turnarea puterii burghezo-moşiereşti, rezolvarea problemei agrare prin
desfiinţarea proprietăţii moşiereşti şi înlăturarea rămăşiţelor feudale din
agricultură, îmbunătăţirea situaţiei maselor populare şi stabilirea liber-
tăţilor democratice pentru popor. Indeplinirea acestor sarcini dictate de
mersul obiectiv al dezvoltării economice şi politice a ţării - şi care
nu depăşeau cadrul revoluţiei burghezo-democratice - dădeau posibi-
litatea dezvoltării nelimitate a forţelor revoluţionare în vederea tre-
cerii neîntrerupte la revoluţia socialistă.
In aprilie 1907 Lenin scria că: .. numai printr-o astfel de acţiune,
printr-o transformare pe deplin democratică a vechii societăţi, semi-
feudale, poate proletariatul să se întărească pe deplin ca clasă de sine
stătătoare, să degajeze complet sarcinile sale speciale. adică socialiste,
din sarcinile democratice comur1e ··întregului popor lipsit de drepturi·~
şi să-şi asigure cele mai bune condiţii pentru a duce in mod cit mai
liber, mai amplu şi mai iz:itens lupta pentru socialism" 33 •
Stabilind caracterul etapei revolutionare şi sarcinile revoluţiei,
Congresul al V-lea a dat o lovitură nimicitoare teoriilor oportuniste de
dreapta sau de stin~a care se manifestaseră în mişcarea muncitorească
din Rominia. De-a lungul activitătil sale revoluţionare, Lenin n-a în-
cetat un moment sA socotească că lupta împotriva oportunismului este
o conditie necesară pt:ontru victoria clasC'i muncitoare, a socialismului
şi sA demaşte cu inflAcărare pe orice fel de oportunişti. El scria:
.. Cei mai periculoşi în această privinţă sint oamenii care nu
vor să inteleagA că dacă lupta împotriva imperialismului nu este in-
disolubil legată de lupta împotriva oportunismului, ea se reduce la o
frazA ~oală si amAgitoare"~ 4 • Lenin a criticat cu hotărire încă de li:i
sfirşitul secolului trecut încercările oportuniştilor de a goli invătătura
lui Marx de suflul ei revolutionar şi. analizind sub toate aspectele di-
ferite sisteme şi conceptii filozofice si politice oportuniste, a zdrobit
oportunismul in domeniul ideol·1giei. filozofiei, tacticii şi al principiilor
organizatorice. a dezvAluit rădăcinile economice ale oportunismului şi
rolul lui dăunător in mişcarea muncitorească.
Apreciind just poziţi:i forţelor de clasă şi clarificarea perspectivelor
şi laturilor revoluţiei din Rominia - potrivit analizei leniniste n con-
diţiilor luptei pentru ieşirea victorioasă din criză şi înarmat cu spirit
intransigent faţă d~ orice abatere de la marxism-leninism - Congre-
sul al V-lea a respins teoria burghezo-liberală a neoiobăgiei şi teza
,sectaristă ,,de stinga"" după care Rominia stă nemijlocit în faţa revo-
31Documente din latoria Partidului Comunist din Rominia, p. 276.

13
V. I. Lenin, Opere, voi. 12, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 320.
" Idem, voi. 22, Editura P.M.R., Bucureşti, 1952, p. 296.
FOLOSIREA STRATEGIEI LENINISTE DE CATRE CONGRESUL V. Al P.C.R. 441
luţiei proletare. Teoria burghezo-liberală a neoiobăgiei considera de

asemenea cu totul greşit că Romînia stă în faţa revoluţiei burghezo-
democratice şi că rolul de hegemon în această revoluţie trebuie să-l
joace burghezia35 • Congresul al V-lea a apreciat că pericolul principal
în partid l-au constituit devierile oportuniste de dreapta. alături de
manifestarea sectaristă „de stînga" şi a însărcinat Comitetul Central să
ia atitudine hotărîtă contra abaterii de dreapta şi a sectarismului „de
stînga" şi să după o luptă intransigentă, ideologică leninistă faţă de
toate influenţele şi manifestările oportuniste 36 •
In nenumărate lucrări Lenin a rezolvat în mod creator şi pro-
blema conducerii şi a forţelor motrice ale revoluţiei burghezo-demo-
cratice în condiţiile imperialismului. Proletariatul fiind clasa cea mai
interesată în statornicirea orînduirilor democratice ca bază a desfăşu
rării luptei sale pentru socialism, în condiţiile imperialismului înfăp
tuirea revoluţionară şi consecventă a transformărilor burghezo-demo·
eratice poate fi făcută numai sub hegemonia proletariatului şi împo-
triva burgheziei sau a unei părţi însemnate din ea. Burghezia are ten-
dinţa de a încheia revoluţia burghezo-democratică fa jumătatea drumu-
lui, printr-o tranzacţie cu vechea putere şi cu moşierii. Această tendinţă
îşi are rădăcinile în interesele ei de clasă 37 • Lenin a analizat faptul că
„numai proletariatul poate fi luptător consecvent pentru democraţie" 38 •
învăţătura marxist-leninistă subliniind că alături de proletariat for-
ţele motrice ale revoluţiei bure:hezo-democratice sînt clasele sau pătu
rile sociale interesate în lichid<:Îrea rămăşiţelor orînduirii feudale si în
obţinerea libertăţilor democratice. Lenin a arătat că alături de proleta-
riat în lichidarea proprietătii moşieresti şi a_ rămăşiţelor feudale est~
interesată în primul rînd ţărănimea, deoarece numai printr-o revoluţie
burghezo-democratică victorioasă. condusă de proletariat, aceasta îşi va
putea îmbunătăţi condiţiile de viaţă.
Congresul al V-lea, analizînd faptul că Romînia se află în faţa
rlesăvîrşirii revoluţiei burghezo-democratice şi că sarcina ei consta în
rioborîrea cu forţa a puterii de stat burghezo-moşiereşti şi în stabilire3
dictaturii revoluţionar-democratice a proletariatului şi ţărănimii. s-n
oprit. în lumina învăţăturii leniniste şi' asupra forţelor motrice ale
revoluţiei.
Bazîndu-se pe învăţătura leninistă asupra rolului de hegemon al
proletariatului în revoluţia burghezo-democratică. Congresul al V-lea
a stabilit că în Romînia, în lupta pentru desăvîrşirea revoluţiei bur·
ghezo-democratice. clasa muncitoare fiind singura clasă revoluţionară
consecventă pînă la capăt trebuie să conducă lupta tuturor celor ex-
ploataţi şi asupriţi împotriva exploatării şi asupririi. Proletariatul in-
dustrial avînd în frunte avangarda sa revoluţionară, Partidul Cornu-
35
Vezi Documente din Istoria Partidului Comunist din Romînia, p. 253.
:11Ibidem, pp. 301-303.
:n Vezi V. I. Lenin, Opere, voi. 12. E.S.P.L.P„ Bucureşti. 1957, p. 321.
38 Idem, voi. 9. p. 45.
VENERA TEODORESCU
442
nist din Rominia, dispune de cea mai mare capacitate de organizare

dintre toate celelalte pături revo~uţionare. El poate să organizeze şi să
unească în jurul său păturile proletare şi semiproletare ale satului,
precum şi toate straturile muncitoare de exploataţi şi asupriţi; prole-
tariatul este în stare să-şi asigure hegemonia în luptă39 •
Vladimir Ilici Lenin a arătat că problema hegemoniei proletariatu-
lui este indisolubil legată de problema aliaţilor săi. Fundamentînd ne-
cesitatea alianţei dintre proletariat şi ţărănime în revoluţia burghezo-
democrată, Lenin a dat un exemplu de analiză profund materialist-
dialectică a poziţiei diferitelor clase în revoluţie. Lenin a scos în evi-
denţă., referitor la revoluţia burghezo-democratică, faptul câ alianţa
dintre proletariat şi ţărănime este obiectiv necesară, deoarece intere-
sele lor fundamentale sint comune. In acelaşi timp singure, fără. con-
ducerea şi sprijinul muncitorilor, masele ţărăneşti nu sînt în stare să
desfăşoare o luptă indirjită continuă. Lenin scria că: „fără iniţiativa
şi conducerea proletariatului, ţărănimea nu reprezintă nimic" 40 şi că
proletariatul „poate deveni luptător vict.orios pentru democraţie numai
41
cu condiţia ca la lupta lui revoluţionară să se asocieze masa ţărănimii" •
Studiind din toate punctele de vedere interesele maselor ţărăneşti
şi capacitatea lor revoluţionară, Lenin a subliniat că a le ignora forţa
revoluţionari este o gravă greşeală politici, că alianţa dintre munci-
tori şi ţărani sub conducerea proletariatului este singura forţă capabilă
sA doboare ţarismu.I. puterea moşierilor şi burgheziei în drum spre
lichidarea exploatării omului de către om şi să treacă la construirea
societăţii comuniste. Lenin expunind ideile hegemoniei proletariatului în
revoluţia burghezo-democratică şi acelea privitoare la aliaţii săi a for-
mulat cunoscuta teză conform căreia proletariatul trebuie să fie: „în
fruntea întregului popor, şi mai ales a ţărănimii, pentru libertatea de-
plină, pentru revoluţia democratică consecventă, pentru republică. ln
fruntea tuturor celor ce muncesc şi a celor exploataţi, pentru socialism" 42 •
Felul în care Congresul al V-lea a pus problema alianţei în desă
virşirea revoluţiei burghezo-democratice reprezintă un exemplu de în·
suşire creatoare a învăţăturii leniniste potrivit condiţiilor interne spe-
cifice ale ţării noastre.
Congresul al V-lea constituie un moment hotăritor în lupta Parti-
dului Comunist din Rominia pentru realizarea alianţei dintre clasa
muncitoare şi ţărănimea muncitoare, deoarece a demonstrat, în spiritul
ideilor leniniste, faptul că masele ţărăneşti se prezintă ca un imens
rezervor de forţă revoluţionară şi a arătat că realizarea alianţei dintre
clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare sub conducerea clasei mun-
citoare este o condiţie principală a victoriei proletariatului. -
Dezvoltarea mişcării muncitoreşti în ţara noastră la începutul se-
colului al XX-lea, cu toate slăbiciunile şi confuziile ei ideologice şi
„•u V.Documente din Iatorf.a. Parttdului Comuniat dtn Rominia,

I. Lenin, Opere, voi. 15. E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957,
Idem, voi. 9., p. 45.
p. 274.
p. 47.
a Ibidem, p. 98.
FOLOSIREA STRATEGIE! LENINISTE DE CA TRE CO::-IGRESUL V. AL P.C.R. 443
'Qrganizatorice precum şi ecoul revoluţiei burghezo-democratice din Ru-

sia din 1905 care a influenţat creşterea avîntului clasei muncitoare din
Rominia şi izbucnirea răscoalelor ţărăneşti din 1907, a determinat încă
clin acea perioadă o sc~imbare în politica burgheziei şi moşierimii faţă
de ţărănime. Regimul burghezo-moşieresc a dus consecvent politica
de a-şi crea la sate o bază socială de sprijin, prin întărirea burgheziei
săteşti. După victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie clasele
dominante din ţara noastră au accentuat această politică încercînd
totul pentru a împiedica proletariatul să devină conducătorul ţără
nimii în lupta ei pentru pămînt.
Pornind de la aceste considerente, Congresul al V-lea a stabilit că
în desăvîrşirea revoluţiei burghezo-democratice: „hegemonul . . . poate
fi numai proletariatul, care se sprijină la ţară pe elementele proletar(:
şi semiproletare, duce după sine ca aliat păturile sărace şi principalel':'
pături mijlocaşe ale ţărănimii şi care se luptă cu burghezia sătească
(chiaburimea) pentru conducerea maselor fundamentale ale ţărănimii" 43 •
Congresul al V-lea a menţionat că: „sarcina strategică cea mai im-
portantă a partidului în lupta lui pentru guvernul muncitoresc-ţără
nesc este crearea alianţei de luptă a muncitorilor, ţăranilor şi a mase-
lor muncitoare, ale naţionalităţilor asuprite sub hegemonia proletaria-
tului şi conducerea Partidului Comunist" 44 •
Alianţa dintre proletariat şi masele de bază ale ţărănimii trebuia
s§. constituie principala forţă motrice a desăvîrşirii revoluţiei burghezo-
democratice în Romînia, proletariatul şi masele de bază ale ţărănimii
fiind cele mai interesate în lichidarea rămăşiţelor feudale în agricul-
tură, şi a puterii de stal burghezo-moşiereşti. Congresul al V-lea a
pus în faţa partidului sarcina de a trece la organizarea şi conducerea
luptei maselor ţărăneşti pentru nevoile imediate ale ţărănimii şi pen-
tru rezolvarea revoluţionară a problemei ţărăneşti 45,. Totodată Con-
gresul al V-lea a indicat partidului să se folosească de faptul că dez-
vJltarea avîntului revoluţionar se caracterizează prin dezvoltarea şi
creşterea simultană a luptei de clasă a proletariatului, a ţărănimii, a
luptei împotriva asupririi naţionale şi a mişcării micii burghezii oră5e
neşti. Această indicaţie lămurea posibilitatea antrenării în revoluţie a
tuturnr celorlalte pături sociale interesate în înfirîngerea forţelor retro-
grade, reacţionare ale regimului burghezo-moşieresc.
Aprecierea obiectivelor strategice a permis Congresului al V-lea să
i;tabilească, în lumina învăţăturii leniniste. lozincile partidului , pre-
46
cum şi sarcinile tactice rezultate din necesităţile momentului revolu-

ţionar, să desemneze ca obiectiv principal al luptei partidului, potrivit
situaţiei existente, cucerirea majorităţii clasei muncitoare prin for-
43 Documente din Istoria Partidului Comunist din Romînia, p. 254.

44 Ibidem, p. 282.
45 Ibidem, Vezi şi G h. G he org hi u - Dej, Ar.ticale şi Cuvîntări, ed. a IV-a.
p. 184.
46 Documente din Istoria P.C.R., p. 279.
444 VENERA TEODORESCU
marea frontului unic de jos 47 , pe baza luptei pentru apărarea interese~

lor zilnice ale maselor muncitoare de la oraşe şi sate.
Analiza situaţiei economice, politice şi sociale din Romînia in ac~
perioadă şi stabilirea cancterului, a sarcinilor şi a forţelor motrice ale
revoluţiei au constituit elementele de la care a pornit Congresul 3.1
V-lea apreciind potrivit teoriei leniniste, posibilitatea transformării re-
voluţiei burghezo-democratice in revoluţia socialistă în condiţiile ţări;
noastre.
Lenin a arătat încă din timpul primei revoluţii ruse din 1905-
1907, că intre revoluţia burghezo-democratică şi revoluţia socialistâ
există deosebiri radicale, dar că intre ele nu este o barieră. de netrecut.
La fiecare pas elemente ale trecutului şi viitorului se împletesc în
ambele revoluţii. Prolt>hriatul care in revoluţia burghezo-democratică
în condiţiile imperialismului se află în fruntea luptei maselor popularf'.
nu trebuie să scape nici un moment din vedere scopul său final, sar-
cinile sale socialiste. Cuceririle democratice obţinute de masele populare
sub conducerea sa, prin victoria revoluţiei burghezo-democratice tre·
buie să fie folosite de proletariat c& bază a desfăşurării mai departe
a luptei sale de clasă pentru Sl'cialism. Lenin referindu-se la sarcinile
proletariatului în timpul dcsf~urării revoluţiei burghezo-democratice.
sublinia că muncitorii nu trebuie să se închidă în cadrul unei lupte
de clasă îngust înţeleasă, ci trebuie să tindă a lărgi într-atîta cadrul
şi conţinutul luptei sale de da~ă. incit act"St cadru să cuprindă nu nu-
mai toate sarcinile revoluţiei burghezo-democratice. dar şi pe cele ak
viitoarei revoluţii socialiste 411 •
Analizind condiţiile cuncrete- ale luptei proletariatului şi sarcinile
sale specifice de clasă. Lenin a fundamentat în mod ştiinţific tez1
potrivit căreia în imperialism ei.te nece~ar şi posibil trecerea imediat~
a revoluţiei de la prima s& etapă - etapa burghezo-democratică. la
<'la pa a doua a dez\•oltării t'l - la· revoluţia socialistă. „De la revoluţia
democratică - scria Lenin - vom începe să trecem imediat şi toCmai
pr măsura fortelnr noast:-e, pc.> măsura forţelor prnletariatului conştienl
şi organizat, la revoluţia sori3listă. Sintem pentru revoluţia neintrP-
ruptA ".,,. Aprt"Ciind condiţi1lt:' obiective ale transformării revoluţiei bur-
ghezo-democratice în r('volutie socialistă, Lenin a subliniat rolul fac·
tarilor subiectivi şi în mod deosebit al conştiintei de clasă a proletn-
riatului, al infăptuirii aJianţei lui lU masele de bază ale ţărănimii.
al felului în care ştie să s~ situeze in fruntea maselor populare şi
să se orienteze just in lupta revoluţionară. Elaborind teoria transfor-
mării revoluţiei burghezo-democratice in revoluţie socialistă, Lenin :i
zdrobit teoriile contrarevoluţionare.> ale Internaţionalei a li-a, care pen-
tru a frina lupta proletariaţului cerea ca intre cele două etape ale re-
voluţiei să treacă un timp îndelungat, chipurile pentru ca sistemul
f'I Documente din Iatoria Partidului Comunist din Rominia, p. 280.

41
Vezi V. I. Lenin, Opere, voi. 9, p. 106.
411
Ibidem, pp. 225-226.
FOLOSIREA STRATEGIEI LENINISTE DE CATRE CONGRESUL V. AL P.C.R. 445
capitalist să se dezvolte, iar clasa muncitoare să'-şi adune forţele şi să

.se pregătească pentru lupta împotriva burgheziei şi care considera că
între revoluţia burghezo-democratică şi cea socialistă există o adevă
rată prăpastie. „A încerca să pui un zid chinezesc artificial între una
şi cealaltă, - scrie Lenin - să desparţi pe una de cealaltă prin altceva
decît prin gradul tje pregătire 2. prolefariatului şi tăria alianţei dintr2
el şi sărăcimea de la sate, înseamnă să comiţi cea mai gravă denaturare
a marxismului, înseamnă să-l trivializezi, să-i substitui liberalismul" 50 .
Ţinind seam3. de particularităţile revoluţiei şi de condiţiile isto-
rice în care urma să se înfăptuiască, Congresul al V-lea a subliniat
că în Romînia există to;i te premisele necesare transformării revoluţiei
burghezo-democratice în revqluţie socialistă. Congresul al V-lea, ară
tînd că după doborîrea cu forţa a puterii de stat burghezo-moşiereşti
se va instaura dictatura revoluţionar-democratică a proletariatului si
ţărănimii, a apreciat în acelaşi timp că şi puterea revoluţionară nouă
îşi va îndeplini sarcinile cu scopul de a asigura forţelor revoluţionare
posibilitatea dezvoltării lor ulterioare, pe drumui spre revoluţia pro-
letară socialistă în interesul luptei pentru dezrobirea definitivă a tu-
turor celor ce muncesc de orice exploatare, de orice asuprire de clas5
şi naţională, de capitalism51 • Rezoluţia Congresului spunea: „atît con-
diţiile obiective existente social-economice ale acestei revoluţii şi pat·-
ticularitatea forţelor motrice cît. şi situaţia internaţională ... creează con-
diţiile pentru o trecere rapidă a revoluţiei burghezo-democratice în re-
voluţie proletară, socialistă. Trecerea atknă, în primul rînd, de forţele
proletariatului şi ale Partidu.lui Comunist" 5 ~.
Un alt aspect al lucrărilor Congresului al V-lea constă în faptu}
că ele sînt străbătute de la un capăt la altul de tezele fundamentale
marxist-leniniste asupra rolului maselor populare în dezvoltarea so·
cietăţii. Din tezele elaborate de Congresul al V-lea reiese recunoaşt2-
rea însemnătăţii covîrşitoare a aportului maselor populare la înfăp·
tuirea transformărilor revoluţionare şi a faptului că partidul este pu-
ternic prin legătura lui cu masele. Lenin spunea: „în masa poporului,
noi nu sîntem totuşi decît o picătură în mare şi putem cîrmui numai
atunci cînd exprimăm just lucrurile de care popC?rul este conştient.
Fără aceasta, parti.dul comunist nu va conduce proletariatul, iar pro-
letariatul nu va duce d~pă sine masele şi întregul mecanism se va
destrăma" 53 •
Fiecare dintre rezoluţiile Congresului al V-lea_ reflectă necesitatea
participării conştiente a maselor la revoluţie, necesitatea conducerii lor
de partidul clasei muncitoare, singurul partid capabil să le satisfacă
năzuinţele, speranţele şi interesele, să le declanşeze imensa lor energie
revoluţionară. Congresul al V-lea a înarmat Partidul Comunist cu
50 V. I. Lenin, Opere, vol. 28, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 293.

51 Documente din Istoria Partidului Comunist din Romînia, p. 270.
52 Ibidem, p. 254.
s.> V. I. Lenin, Opere, vol. 33, pp. 296-297.
VEN~ TEODORESCU
446
forţa de a conduce lupta maselor populare al cărui exponent era, pe dru-

mul spre victorie. Din documentele Congresului al V-lea se trage con-
cluzia că Partidului Comunist din Rorninia îi revine răspunderea istorică
ca prin experienţa luptei zilnice să dovedească nu numai majorităţii
clasei muncitoare, ci şi majorităţii celor ce muncesc, că în intereseh'
lor proprii trebuie să lupte şi să se organizeze sub lozincile principale ale
partidului54 •
Leninismul, îndreptarul teoretic şi practic fundamental al parti-
dului nostru, experienţ2 P.C.U.S., şi necesitatea apărării interesel01-
vitale ale poporului nostru muncitor au constituit elementele care au
stat la baza atitudinii hotărîte a Congresului al V-lea împotriva pre-
gătirii de către reacţiunea internă şi internaţională a războiului contra-
revoluţionar antisovietic.
Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Rominia, călăuzit
de inviţltura leninistă asupra războiului şi a păcii a apreciai că cee'}
ce caracteriza politica inlemă şi externă .a Romîniei burghezo-moşie
reşti, era pregătirea furibundă de către cercurile guvernante a răz
boiului contrarevolutionar împotriva U.R:S.S. 65 • Congresul al V-lea a
explicat caracterul imperialist al acestei politici ca expresia concen-
trată a intereselor de clasă ale regimului burghezo-moşieresc. El a de-
mascat legătura dintre pregătirea intervenţiei armate împotriva statu·
lui socialist, caracterul imperialist al orinduirii sociale din Rominii!
şi poziţia ei faţă de statele capitaliste.
Prin dominaţia modului de producţie burghezo-imperialist şi prin
situaţia ei în sistemul lumii capitaliste, Romin1a a fost o ţară impe-
rialistA, dependentA economiceşte şi politiceşte.
După cum s-a arătat, criza economică a ascuţit toate contradicţiile
fundamentale ale societăţii capitaliste şi îndeosebi contradicţia dintr<:-
cele două sisteme, sistemul capitalist în agonie şi sistemul socialist
în plină dezvoltare. Ea a provocat regruparea forţelor in tabăra im-
perialismului şi a grăbit pregătirea frontului imperialist impotrivci
U.R.S.S. în scopul intervenţiei militare.
Prin poftele de noi cuceriri ale claselor stăpînîtoare, prin natura
relaţiilor de aservire f aţi de lumea capitalistă şi prin poziţia ei geogra-
fică de stat vecin cu Uniunea Sovietică, Rominia a fost desemnatA
de imperialismul internaţional ca unul dintre cele mai importante inele
ale războiului contrarevoluţionar pe care reacţiunea mondială i1 pre-
gătea împotriva U.R.S.S. 58•
Rominia trebuia să joace acest rol împreună cu Polonia f ascistt.
unnind ca cele două state sub conducerea organizatorului principal al
intervenţiei militare contra U.R.S.S. - imperialismul străin - să devin~
avangarda atacului armcit contra statului sovietic.
14
Documente din latoria Partidului Comuntlt din Rominia, pp. 278-279.
111 Ibidem, p. 280.
III Ibidem, p. 247.
FOLOSIREA STRATEGIEI LENINISTE DE CATRE CONGRESUL V. AL P.C.R.
' . 447
Congresul al V-lea a demascat aspectele multiple ale pregătirii poli-

tice şi economice a războiului contra U.R.S.S. indicînd totodată şi mij-
loacele de luptă împotriva lui. Congresul al V-lea a subliniat că un ase-
menea război ar însemna totodată un război nemilos contra maselm
muncitoare din Rominia şi că partidul va putea mobiliza masele ceh:
mai largi la lupta contra acestui pericol, numai explicîndu-le că apărînd
U .R.S.S. ele se apără totodată pe sine, apără interesele lor zilnice, inte.
resele lor vitale şi istorice 57 •
Congresul al V-lea a accentuat că în lupta împotriva războiului
antisovietic partidul trebuie să pornească nu numai de la sentimentu\
solidarităţii internaţionale, ci înainte de toate de la interesele zilnice ,ale
înseşi maselor din Romînia58 • Menţionînd că fiecare acţiune a partidului,
fiecare luptă economică, fiecare campanie politică trebuie să fie legată
în mod organic de lupta contra ·războiului antisovietic şi că explicînd
maselor poziţia principială faţă de război (transformarea războiului im-
perialist în război civil) partidul trebuie să le arate în acelaşi timp că
în caz de război împotriva U.R.S.S. ele trebuie să fie gata să acţioneze
sub conducerea lui. Congresul al V-lea a subliniat că: „numai lupta
revoluţionară a maselor poate împiedica un nou măcel, o nouă inter-
ventie contrarevoluţionară împotriva U.R.S.S." 59 • Una din lozincile prin-
cipale ale Partidului Comunist din Romînia data de Congresul al V-lea
a fost: „Contra războiului imperialist, pentru apărarea revoluţionară ~'
Uniunii Sovietice" 60 •
Lucrările Congresului al V-lea au avut o însemnătate covîrşitoare
pentru activitatea Partidului Comunist, pentru asigurarea rolului său
conducător în dezvoltarea procesului revoluţionar din ţara noastră, pen-
tru lichidarea lipsurilor sale.
Dind răspunsul la principalele probleme care se ridicau în faţa avan-
gărzii revoluţionare a proletariatului din Romînia, Congresul al V-le::i
a clarificat în spirit marxist-leninist problema principiilor organizatorice
ale partidului şi necesitatea consolidării unităţii sale de acţiune. Răs
punsul dat de Congresul al V-lea problemelor vieţii interne de partid
sînt un model strălucit de aplicare a învăţăturii leniniste asupra parti-
dului de tip nou. Acest fapt a fost factorul determinant în lichidarea
grabnică a urmărilor luptei fracţioniste fără de principii care se mani-
festase în Partidul Comunist din Romînia datorită insuficientei sale
căliri ideologice şi a încercărilor duşmane de a submina unitatea poli-
tică şi organizatorică a avangărzii clasei muncitoare cu scopul de a o
distruge.
Congresul al V-lea a declarat că acceptă pe deplin şi fără rezerve
hotărîrea Comitetului Executiv al Internaţionalei Comuniste din august
1930 „asupra luptei fracţioniste şi fără de principii în Partidul Cornu-
tn Documente din Istoria Partidului Comunist din Romînia, p. 251.

58 Ibidem, p. 283.
511
Ibidem, pp. 283-284.
80 Ibidem, p. 279.
448 Venera Teodorescu
nist din Rom.inia", considerînd că, datorită ajutorului primit din parte:i
Internaţionalei Comuniste partidul a reuşit să lichideze lupta fracţio
nistă şi să-şi restabilească unitatea şi capacitatea sa de luptă.
Tezele leniniste, care exprimă principiile de bază ale conducerii
luptei revoluţionare de către partid, au orientat Congresul al V-lea în
fixarea principalelor sarcini ale Partidului Comunist din Romînia pentru
a deveni - aşa cum preconizase Lenin - un partid de fier, călit în luptă,
un partid care să se bucure de încrederea a tot ce este cinstit în clasa
proletară, care să ştie să urmărească starea de spirit a maselor şi s-o
61
influenţeze • Măsurile organizatorice preconizate de Congresul al V-lefi
în Jpmina invăţăturii leniniste au marcat un moment important în lupta
intransigentă pentru consolidarea unităţii politice, ideologice şi organi-
zatorice a Partidului Comunist din Romînia.
Congresul al V-lea a avut o deosebită insemnăţate pentru lupta de
clasă a proletariatului din Rominia şi pentru întreaga mişcare revolu-
ţionară, deoarece a dat răspuns la toate problemele fundamentale ale
revoluţiei şi a infăţişat pe plan teoretic, organizatoric, strategic şi tactic
problemele vitale ridicate de mersul social-politic al Romîniei.
Cele citeva aspecte ale folosirii creatoare a strategiei leniniste la
Congresul al V-lea arată capacitatea sa de a face o profundă analiza
ştiinţifici a dezvoltării economice, politice şi sociale a ţării, de a arăta
transformările revoluţionare obiective necesare şi de a determina în
legătură cu acestea, sarcinile Partidului Comunist, în calitatea sa de
conducător al clasei muncitoare şi al maselor populare la luptă pentru
instaurarea unei vieţi noi.
Rezolvarea creatoai·e in spirit leninist a tuturor acestor probleme
a ridicat hotăririle Congresului al V-lea la valoarea de document-pro-
gram. ele cuprinzind principalele aspecte ale felului în care trebuia să
se dezvolte lupt.a proletariatului pentru zdrobirea dictaturii burghezo-
moşiereşti.
In raportul C.C.alCongresului al Ii-lea al P.M.R„ tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej, subliniind insemnătatea lucrărilor Congresului al V-lea,
arată tocmai faptul că, in lupta pentru putere partidul nostru a avut ca
indreptar în stabilirea strategiei şi tacticii sale, aprecierile Congresului
al V-lea pe baza cărora s-a oriental în noile condiţii istorice ale luptei
pentru transformarea revoluţionară a societăţiib~. Desfăşurarea mai de-
parte a mişcării muncitoreşti din ţara noastră s-a făcut după indicaţiile
Congresului al V-lea şi sub conducerea directă a partidului şi a însemnat
o strălucită dovadă a justeţei liniei politice elaborate creator pe temelia
principiilor leniniste.
Dacă condiţiile istorice apărute după 23 August 1944 au impus par-
tidului nostru anumite schimbAri care au îmbogăţit tactica elaborată la
Congresul al V-lea, lucrările sale, desfăşurate în lumina strategiei şi
11
Vezi V. I. Lenin, Opere, voi. 31, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956, p. 28.
11G h. G he org hi u - Dej, Articole şi cuvintclri, 1956-1957, Editura Politici,
FOLOSIREA STRATEGIEI LENINISTE DE CATRE CONGRESUL V AL P.C.R. 449
tacticii leniniste, au constituit baza activităţii partidului de-a lungul

întregului proces revoluţionar ce se desfăşoară în ţara noastră.
O dată cu înfăptuirea actului revoluţionar de la 23 August 1944.
a început prima etapă a revoluţiei populare, în care, în linii mari, potrivit
directivelor Congresului al V-lea, partidul nostru a condus lupta maselor
populare la desăvîrşirea sarcinilor revoluţiei burghezo-democratice. ln
această etapă, desfăşurată sub hegemonia proletaTiatului, s-a înfăptuit
alianţa dintre clasa muncitoare şi masele de bază ale ţărănimii conduse
de clasa muncitoare, a fost dărîmată puterea politică a burgheziei şi mo-
şierilor, a fost înfăptuită reforma agrară.
Dărîmînd puterea politică a burgheziei şi moşierilor şi instaurînd,
la 6 Martie 1945, regimul democrat-popular, masele populare conduse
de Partidul Comunist -au adus la cîrma ţării, aşa cum preconizase Con-
gresul al V-lea, o putere de stat nouă, ca formă a dictaturii revoluţionar
democratice a muncitorilor şi ţăranilor. Congresul al V-lea apreciase
în acelaşi timp că puterea revoluţionară nouă instaurată sub hegemonia
proletariatului, aliat cu masele de bază ale ţărănimii, îşi va îndeplini
sarcinile pentru a putea asigura forţelor revoluţionare condiţiile nece-
sare dezvoltării luptei lor pentru trecerea neîntreruptă de la desăvîr
şirea revoluţiei burghezo-democratice la revoluţia socialistă, ceea ce s-a
şi întîmplat. Puterea populară instaurată la 6 Martie 1945 a procedat
sub conducerea partidului nostru la înfăptuirea unui vast program de
reforme democratice care au pregătit condiţiile de trecere la revoluţia
socialistă astăzi în plină desfăşurare în ţara noastră.
Experienţa desăvîrşirii revoluţiei burghezo-democratice din Romînta
şi a trecerii la revoluţia socialistă confirmind pe deplin justeţea hotă
rîrilor Congresului al V-lea al Partidului Comunist din Romînia, reflectă
caracterul necesar valabil al liniei strategice şi tactice a partidului nos-
tru, stabilită în lumina strategiei şi tacticii leniniste care în cei 40 de
ani ai existenţei sale n-au încetat un moment să-i fie f~rul călăuzitor
şi izvorul strălucitelor sale victorii în lupta pentru făurirea vieţii noi
socialiste în ţara noastră.
DIN LUPTA MASELOR IVIU~CITOARE HUNEDORENE
IN PERIOADA 1934-1937
de MIRCEA V ALEA
După criza economică mondială din 1929-1933 economia Romî-

niei a cunoscut o oarecare înviorare. Creşterea producţiei însă nu a fost
decît parţială. S-au dezvoltat în primul rînd ramurile legate de indus-
tria care slujea pregătirilor războiului antisovietic 1•
Dominată de un număr restrîns de carteluri şi trusturi, legate Î!1
special de capitalul englez, francez şi american, economia romînească
este împinsă în această perioadă tot mai mult în sfera intereselor Ger-
maniei hitleriste, de către clasele exploatatoare2•
Relativa înviorare economică şi creşterea profiturilor burg~eziei şi
moşierilor romîni s-au bazat în special pe intensificarea exploatării ma-
selor muncitoare. In 1934-1935, pentru a se acoperi cheltuielile de înar-
mare, au fost mărite atit impozitele pe salarii, cît şi impozitele asupra
mărfurilor de larg consum. Salariile muncitorilor au continuat însă s§
scadă, ajungînd cu 11 % sub nivelul celor din 1932. In 1936-1937 deşi
salariile . medii au crescut întrucîtva, ele au rămas totuşi sub nivelul
anului 19323 din cauza creşterii cu 40-50 Ofo a preţurilor produselor de-
larg consum4 •
In vederea intensificării exploatării oamenilor muncii, a înăbuşirii
luptelor lor revoluţionare şi a înteţirii cursei înarmărilor, burghezo-mo-
şierimea din Romînia a dezlănţuit o puternică ofensivă pentru instau-
rarea dictaturii fasciste. Politica cercurilor reacţionare romîneşti a fost
o politică de lichidare a puţinelor libertăţi burghezo-democratice care-
mai existau, de orientare spre un război împotriva Uniunii Sovietic:e".
In aceste grele condiţii, Partidul Comunist din Romînia a mobilizat
masele muncitoare la lupta pentru apărarea intereselor lor vitale, pen-
tru a ·bara drumul fascismului şi războiului.
1 Lupta P.C.R. împotriva fascizării ţării, pentru crearea Frontului Popu1or

Antifascist (1934-februarie 1938), Editura Politică, 1958, p. 16.
:a Ibidem.
3 Anuarul statist'ic al Romînie:i pe 1937 şi 1939, p. 313.
• D. Turcu s, Din lupta P.C.R. împatriva fascismului, în „Lupta de clas;~··
nr. 8, 1959.
:. Lupta P.C.R. împotriva fascizării ţării, pen.tru crearea Fro11tuh1i Pop!1111r
Antifascist (1934 - februarie 1938), p. 21.
M. VALEA
452
„Lupta plină de abnegaţie, dusă, sub conducerea partidului, de cla-

sa muncitoare şi de forţele progresiste grupate în jurul ei a frînat pentru
un timp procesul de fascizare a ţării" • 5
„
„ •
Pe linia dezvoltării ramurilor industriale legate de pregătirile răz
boiului antisovietic, statul burghezo-moşieresc îşi îndreaptă atenţia -şi
asupra industriei hunedorene. In acest sens, în 1934, la Uzinele de Fier
din Hunedoara sînt repuse în funcţiune două furnale, numărul munci-
torilor angajaţi ajungind la circa 2 OOO faţă de 600 cîţi lucrau în 19337•
De asemenea, minele de la Brad, aparţinînd societăţii „Mica" îşi sporesc
producţia auriferă, angajind un număr însemnat de muncitori. In ace-
laşi timp însă, Direcţiunea Minelor din Lupeni concedia 240 muncitori
zilieri. iar Societatea minieră „Lonea" îşi anunţa antreprenorii că „de la
1 iunie 1934 nu vor mai primi cărbuni. urmînd să răminăfără lucru 169
de muncitori"'.
Plenara a V-a lărgită a C.C. al P.C.R. din august 1936, demascînd po-
litica de înfometare a maselor, dusă de către guvernul liberal, arăta că, deşi
exista o oarecare înviorare în unele ramuri industriale, politica bur-
ghc1.o-moşierească a redus nivelul de trai al maselor populare la propor-
ţii îngrijorătoare. .,Şomajul bîntuie pe mai departe, - relata una din
rezoluţiile Plenarei - ajutorul pentru şomeri lipseşte. Intensitatea mun-
cii creşte, salariile scad, viaţa se scumpeşte din cauza taxelor de consu-
maţie şi a politicii de monopol a trusturilor" 9•
In Valea Jiului societăţile miniere holărîseră în februarie 1936 să
concedieze o mare parte d1nt.re muncitori, invocînd drept motiv scăderea
cererii de cărbune din partea C.F.R.-ului. In cazul cînd unii mineri
vor pleca de bunăvoie - condiţiona conducerea minelor - cei rimaşi
vor munci 14 zile pe lună, iar dacă societăţile miniere vor fi silite să
continue concedierile, pentru a nu rămine fără lucru alţi mineri, cei
rămaşi vor munci 9-11 zile lunar.
Comisariatul de poliţie din Petrnşani anunţa că în urma acestei ho-
tăriri „muncitorii ... sint îngrijoraţi deoarece cu cit o să cîştige, aproape
cA nu au cu ce trăi" 10 •
Neţinind seama de faptul că munca în mină constituia unicul mijloc
de existenţă al minerilor, societăţile respective concediazl forţat un nu-
măr mare de muncitori, reducind totodată luna de lucru la 11 zile. O
• G h. G h cor ghiu - Dej, Cuvin.tare la cea de a XV-a antveraare a elt-

bf'rciriiţcirH, in „Scinteia" din 23 august 1959.
7
Arh. St. Hunedoara-Deva, Filiala Petroşani, fond comisariatul de poliţie
dosar 1. fila 2 şi 4. '
1
Ibidem, fila 43-44.
11
Documente din Istoria Partidului Comuniat dtn Rominta, 1934-1937,
E.S.P.L.P.. Bucureşti, 1957, p. 423.
10
Arh. St. Hunedoara-Deva, filiala Petroşani; fond. com. pol. dosar 1,
fila 18.
DIN LUPTA MASELOR MUNCITOAR[ HUN[DORENE
453
situaţie asemănătoare exista şi la Uzinele de Fier din Hunedoara. în

aprilie 1936, sînt concediaţi „pe timp nelimitat" peste 150 muncitori de
la secţia de reparat vagoane 11 • Concedierilor li se adăugau salarii derizorii,
neplătite cu luni în urmă. Minerii cîştigau lunar 1 200-1 300 lei, sumă
insuficientă pentru întreţinerea unei familii 12 • Din acest salariu de mizerie
se făceau reţineri de 300-400 lei pentru fondul de pensii, fondul de boală,
fondul de înmormintare, biserică, muzică, sport etc.'3.
Muncitorii de la Uzinele din Hunedoara de-abia în septembrie 1936
au primit salariile pe luna iulie „astfel că din această cauză le est~
grea situaţia, cu atît mai mult cu cit nici în Consumul Uzinei nu se
află articolele ce le sînt strict necesare" 14 • în plină iarnă a anului 1930,
în Petroşani mai funcţiona doar mina „Est", urmînd ca şi aceasta să
se închidă în scurt timp. Populaţia minieră din Petroşani se frămînta,
deoarece o dată cu închiderea acestei mine, muncitorii erau nevoiţi să
plece în alte centre miniere din Valea Jiului, unde condiţiile de trai
erau şi mai proaste. Situaţia grea a muncitorilor hunedoreni era agra-
vată în acest timp şi de intensificarea măsurilor de reprimare prin in-
troducerea şi aplicarea unor legi cu caracter fascist. In vara anului
1934, a fost elaborată cunoscuta lege fascistă a „protecţiei muncii na-
ţionale" prin care se prevedea că 30 % din angajaţii întreprinderilor
trebuiau să fie de origine romînă. Analizînd caracterul acestei legi,
,.Scînteia", organul C.C. al P.C.R., arată că prin aruncarea în stradă a
muncitorilor aparţinînd naţionalităţilor asuprite, capitaliştii vor să for-
ţeze pe muncitorii romîni să accepte scăderea salariilor şi înrăutăţirea
condiţiilor de lucru 15 • Aplicarea legii „protecţiei muncii naţionale" lovea
direct în sute de muncitori hunedoreni, în special în minerii din Vale~
Jiului. Scopul principal al aplicării ei a fost însă acela de a crea sci-
ziuni în rîndurile muncitorimii prin atîţarea naţionalismului şovin şi
de a sparge unitatea de luptă revoluţionară a proletariatului. Guvernan-
ţii Romîniei burghezo-moşiereşti nu au reuşit însă nici în anii fasci-
zării ţării, după cum nu reuşiseră nici în anii anteriori să realizeze
acest lucru. Muncitorii romîni, maghiari, germani etc. din Valea Jiului
~i Hunedoara au continuat cu fermitate lupta lor comună împotrivR
exploatatorilor comuni.
• *
Anii 1934-1937 au intrat în istoria mişcării muncitoreşti din tarn
noastră, ca ani de lupte înverşunate, duse de P.C.R. pentru a crea un
larg front popular antifascist care să bareze calea fascizării ţării şi să
împiedice transformarea ei într-o colonie a Germaniei hitleriste. Lupta
pentru făurirea frontului comun al maselor populare împotriva fascis-
11 Arh. St. Hunedoara-Deva, filiala Petroşani, fond corn. pol. dos. 1, fila 22.
12 Ibidem, fila 50.
ia Ibidem, fila 43.
14
Ibidem, fila 86.
15 „Scînteia" 25 martie 1935.
M. VALEA
454
mului ·şi războiului a fost legată în mod nemijlocit de către Partidul Co-
muniSt cu lupta pentru realizarea unităţii de acţiune a clasei muncitoare.
Intărit din punct de vedere organizatoric, ideologic şi al tacticii sale de
luptă, în urma Congresului al V-lea, şi cu prestigiul mărit în faţa ma-
selor populare, după eroicele lupte din 1933, Partidul Comunist din Ro-
mînia a organizat şi condus în 1934, puternice greve şi manifestaţii
pentru cucerirea revendicărilor economice şi politice ale oamenilor mun-
cii, împotriva fascizării ţării. La aceste lupte au participat metalurgiştii
din Bucureşti, Braşov, ceferiştii din laşi, Bucureşti. Galaţi, petroliştii
din Valea Prahovei,textiliştii din Buhuşi etc. 16 . In Valea Jiului, la Re-
şiţa şi Arad, muncitorii mineri şi metalurgişti erau pregătiţi pentru
lupta împotriva exploatării şi a fascismului, de la începutul anului 17 •
Care era situaţia mişcării muncitoreşti hunedorene în această pe-
rioadă? Forţa conducătoare a întregii activităţi revoluţionare a prole-
tariatului din Hunedoara o constituiau comuniştii. Activitatea comu-
niştilor mineri era condusă nemijlocit de comitetul regional din Valea
Jiulu1, cre&t cu scopul ca acest centru important industrial să fie legat
şi condus direct de C.C. al P.C.R. 1s. O mare importanţă pentru desfă
şurarea cu succes a muncii comuniştilor din Hunedoara, în conducerea
luptei maselor populare, a avut Plenara C.C. al P.C.R. din aprilie 1934.
Subliniind faptul ci sindicatele constituie principala formA a muncii
legale de masă, Plenara a cerut comuniştilor să-şi intensifice munca
pentru intArirea sindicatelor revoluţionare şi a opoziţiei roşii în sindi-
catele reformiste din Valeo Jiului'".
P.C.R. şi-a concentrat atenţia asupra sindicatelor, organizaţii de
masă care cuprindeau un insemnat număr de muncitori, pAtruns fiind
de însemnătatea hotăritoare a unităţii clasei muncitoare. ln scopul· rea-
lizării Frontului unic muncitoresc, era neapărată nevoie de înfăptuirea
unităţii de acţiune. pe baza sarcinilor concrete izvorîte din cerinţele de
zi cu zi ale clasei muncitoare şi din problemele arzătoare: primejdia
f asci.smului şi a rizboiulw•.
Adresindu-se populaţiei muncitoare hunedorene, manifestele co-
muniştilor din Hunedoara chemau muncitorimea la crearea unităţii sin-
dicale, a Frontului unic de jos, pentru a putea stăvili drumul fascis-
mului21. Dacă liderii oportunişti social-democraţi au refuzat de fiecare
dată orice propunere a Partidului Comunist de închegare a Frontului
unic muncitoresc, in rîndurile organizaţiilor locale- ale P.S:D., chemlrile
la unitate au gAsit un puternic ecou. Curentul pentru înfăptuirea
11 Lupta P.C.R. lm.potrioa fa..dz4rit ţdrif, pentru crearea Frontului Popula!'

Antifaadat (1934 - febr. 19311), p. 31.
n Documente din Istoria Partidului Comuniat dtn Romlnta, 1934-1937, p; 60.
li Ibidem., p. 125.
11 Ibidem p. 130.
:io Lupta P.C.R. fmpotTiva fuciz4.ni ţ4rii, pentni crearea Frontului Popular
Antif~ilt, p. 34.
21
Arhiva Dr. Petru Groza, cutia 32, voi. 7, fasc. I, 1938.
DI!'i LUPT A MASELOR MUNCITOARE HUNEDORENE
455
unităţii de acţiune a proletariatului, curent manifestat jos în mijlocul

membrilor de rînd ai P.S.D., a avut ca urmare organizarea unei pu-
ternice acţiuni greviste în martie 1936, în Valea Jiului. In urma liti-
giului ivit între societăţile miniere şi muncitori în legătură cu noul
contract colectiv de muncă, în care minerii revendicau mărirea salariilor
cu 15 %, Curtea de Casaţie a dat cîştig de cauză patronilor. Organizaţi
şi conduşi de P.C.R., muncitorii mineri, uniţi în front unic, declară
grevă la 16 martie, cerind totodată: anularea concedierilor forţate, in-
troducerea a 20 de zile de lucru lunar şi urcarea salariilor cu 15 %.
Greva ia sfîrşit doar în 31 martie, cînd, în urma tratativelor duse la
Bucureşti între delegaţii muncitorilor şi reprezentanţii Ministerului
Muncii, se stabileşte ca societăţile miniere să renunţe la concedierile
forţate, să se lucreze în medie 19 zile pe lună, şi să se acorde prime
variind între 1-6 lei pe zi, potrivit diferitelor categorii de muncitorfl~.
Frontul unic de jos, închegat în acţiunea de pregătire şi desfăşurare a
grevei, a demonstrat necesitatea unităţii clasei muncitoare, care numai
unită şi sub conducerea partidului marxist-leninist poate obţine elibe-
rarea sa de sub orice exploatare. Greva din martie 1936, din Valea Jiu-
lui a îmbogăţit experienţa luptei pentru unitate, condusă de Partidul
Comunist din Rominia, care „a ştiut - după cum releva un document -
să formeze frontul unic de luptă pe intreprindere . . . la Arad, în Valea
Jiului ... " 23 •
Principala atenţie a P.C.R., îndreptată spre făurirea unităţii clasei
muncitoare şi organizarea luptei proletariatului, era însoţită de o grijă
permanentă pentru strîngerea în jurul clasei muncitoare, într-un front
larg de luptă împotriva fascismului şi războiului, a tuturor păturilor
sociale asuprite şi ameninţate de fascism. lnfăpiuirea acestui ţel depin-
dea în mod nemijlocit, în afară de crearea frontului unic muncitoresc,
şi de strîngerea legăturii P.C.R. cu ţărănimea, cu intelectualitatea cin-
stită, cu meseriaşii, funcţionarii etc. interesaţi în propăşirea democratică
a ţării, in apărarea independenţei patriei. Rezoluţia C.C. al P.C.R. din
februarie 1935, sublinia că: „Pentru a împiedica măsurile fasciste ale
guvernului care lovesc în toate păturile populaţiei muncitoare ale Ro-
mîniei şi pentru a tăia drumul dictaturii militaro-fasciste ce se pregă
teşte, e necesar de mobilizat în jurul clasei muncitoare şi sub hegemonia
clasei muncitoare, a tuturor aliaţilor ei, de creat în jurul sîmburelui
proletar închegat laolaltă prin frontul unic şi sub conducerea Partidu-
lui Comunist, un larg front popular antifascist" 24 • Lupta antifascistă con-
dusă de P.C.R. s-a intensificat în cursul anului 1935 în urma aplicării
consecvente a liniei Congresului al Vii-lea al Internaţionalei Comuniste:
crearea Frontului popular antifascist avînd ca nucleu Frontul unic al
clasei muncitoare. Pentru atragerea maselor largi populare la lupta anti-
:?l Arh. St. Hunedoara-Deva, filiala Petroşani; fond. corn. pol. dosar 1,
iila 22.
23 Documente din Istoria Partidului Comunist din Romînia, 1934-1937, p. 433~
2t Ibidem, p. 214.
M. VALEA
456
fascistă, pentru făurirea Frontului popular, Partidul Comunist a înfiin-

ţat în 1935 o serie de noi organizaţii de masă legale. Dintre aceste
organizaţii o largă activitate pentru apărarea libertăţilor cetăţeneşti a
avut „Blocul pentru apărarea libertăţilor democratice".
In judeţul Hunedoara, „Blocul democratic" îşi organizează secţii
începînd din iama anului 1936. Chestura poliţiei din Deva sesiza cu
această ocazie organele sale superioare în februarie 1936, că delegaţi
ai „Blocului democratic" au sosit din Bucw·eşti la Deva, unde au luat
legătură cu comuniştii şi cu dr. Petru Groza, „în vederea organizării
unei secţii a amintitului Bloc în Deva" 25 • Tot în februarie ia fiinţă o
secţie a „Blocului democratic" la Brad, iar în martie se formează o sec-
ţie compusă din 60 de membri la Petroşani 26 •
Apar secţii şi în oraşele
Hunedoara şi Haţeg. Poliţia alarmată, raporta el secţiile „Blocului
democratic" vin iri contact direct tot mai des, cu masele populare, cu
prilejul diferitelor întruniri din judeţ 27 •
„Blocul democratic" a convocat adunări la care comuniştii protestau
tmpotriva regimului aplicat deţinuţilor antifascişti. Astfel protestele
deţinutelor comuniste - aduse în închisoarea din Deva de la Mislea - îm-
potriva regimului barbar ce li se aplica, au glsit sprijin în afara zidu-
rilor închisorii. ln marea adunare populară organizată la Deva de
citre organizaţia locali P.C.R. in 9 februarie 1936, se formează o Co-
misie în frunte cu prof. Petre Constantinescu-laşi în sprijinul deţinu
telor comuniste, care cere autorităţilor eliberarea lor'B. Adunarea popu-
lari a fost urmată de o puternici demonstraţie la care masele de oa-
meni ai muncii au cerut respectarea libertiţilClr cetăţeneşti şi un regim
democratic 21 • ln acest timp, poliţia din Deva anunţa că „în oraş s-au
rlspîndit manifeste comuniste care au fost aruncate prin curţile loca-
tarilor"80. Manifestele exprimau solidaritatea cu antifasciştii întemniţaţi.
Ţinind seama de starea de spirit antifascistl a maselor populare,
P.C.R. ia iniţiativa încheierii unui acord de acţiune comună antifascistă
Intre organizaţia „Frontul plugarilor" şi „Uniunea muncitorilor şi plu-
garilor maghiari" (MADOSZ). Acordul se încheie în 24 septembrie 1935
ln comuna Blcia (actualul raion Hunedoara). Era un pas important pe
drumul realizării Frontului popular antifascist în Rominia.
ln noiembrie 1935, Consiliul sindical din Tg. Mureş anuntă Comi-
tetul Frontului popular alcătuit în jud. Hunedoara că aderă la Frontul
popular antifascist, „ca astfel cu forţele unite muncitorii, plugarii şi
mica burghezie să poată răspunde atacurilor care sint îndreptate contra
lor" 11 • Prima mare manifestaţie a Frontului popular antifascist are loc
a Arh. St. Hunedoara-Deva, tlliala Petroşani, fond corn. pol. dosar 1.

2.
• Ibidem, fila 28.
n Ibidem, dosar il, fila 11.
• Ibidem, fila 11.
• Ziarul „Cîmpul" 15 febr. 1936.
„ Arh. St. Hunedoara-Deva, filiala Petroşani, dos. 1, fila 2.
a; Arhiva Dr. Petru Groza. dosar 33, vol. 4, tase. l.
DIN LUPT A MASELOR MUNCITOARE HUNEDORENE
457
la Deva în 3 noiembrie 1935. ln moţiunea votată cu această ocazie se

arăta că în faţa creşterii pericolului de război şi a fascismului numai
concentrarea tuturor forţelor democratice din ţară şi din afară îi va pu-·
tea ţine piept.
1n 26 noiembrie 1935 se încheie un nou acord de front popular
antifascist între reprezentanţii Partidului socialist (Popovici) şi ai „Blo-
cului democratic". Cele două organizaţii salutau o dată cu încheierea
acordului, prima manifestare de front popular de la Deva şi îşi exprimau
dorinţa de a desăvîrşi împreună misiunea istorică a înfrîngerii fascis-
mului şi a restabilirii adevăratelor libertăţi democratice. Partidul socia-
list şi „Blocul democratic" chemau „toate organizaţiile muncitoreşti, po-
litice şi sindicale, partidele naţional-ţărănesc, radical-ţărănesc, sîmburele
de front popular de la Deva, comercianţii, asociaţiile de meseriaşi, func-
ţionari şi intelectuali şi tot ce este organizaţie democratică, să hotărască
cu un ceas mai devreme încheierea Frontului popular democrat între
toate forţele democratice din Romînia" 32 •
Din iniţiativa Partidului Comunist din Romînia, în decembrie 1935,
delegaţi ai „Blocului pentru apărarea libertăţilor democratice" şi ai Parti-
dului socialist, sosesc la Deva în vederea încheierii unui nou acord de
front comun cu organizaţiile „Frontul plugarilor" şi „MADOSZ", în sco-
pul lărgirii Frontului popular antifascist existent. Cu această ocazie se
trimite o moţiune-telegramă guvernului şi autorităţilor în care se
atrage atenţia acestora asupra arestărilor făcute în rîndurile organizaţiilor
antifasciste şi se ia atitudine împotriva regimului neomenos din închisori.
Adunările de constituire ale Frontului popular antifascist convocate dia
iniţiativa comuniştilor se desfăşoară cu succes, sub lozinca luptei împo-
triva fascismului în comunele: Folt, Certej, Buituri, Sarmisegetuza, etc.
Populaţia muncitoare hunedoreană primeşte entuziasmată ideea creării
Frontului popular antifascist. ln 6 decembrie 1935, reprezentanţii celor
4 organizaţii democratice semnează acordul de luptă comună împotriva
fascismului, la 'febea (actualul raion Brad) 33 •
;u Arhiva Dr. Petru Groza, dos. 26, voi. III, fasc. 16.
33 Ţinînd seama de importanţa acestui act istoric redăm în întregime textul
acordului încheiat: „tn faţa situaţiei actuale, caracterizată prin înmulţirea mă
surilor reacţionare şi tendinţa mereu cresc'indă a unui regim de dictatură fas-
cistă care poartă în ea germenul mizeriei, şi în urma acordurilor încheiate
între «Frontul plugarilor» şi «Uniunea muncitorilor şi plugarilor maghiari„
şi între Partidul socialist şi «Blocul pentru apărarea libertăţilor democratice„,
organizaţiile mai jos semnate prin delegaţii lor oficiali in şedinţa de la 6 de-
cembrie 1935, ţinută la Ţebea, în munţii Apuseni, am stabilit încheierea urmă
torului acord de Front popular democratic, pe baza următorului program m~ni
mal de acţiune: împotriva dictaturii fasciste indiferent de forma pe care o im-
bracă, împotriva permanentizării cenzurii şi stării de asediu; pentru libertatea
presei şi a întrunirilor, pentru dreptul de organizare politică, sindicală şi cul-
turală a mulţimilor muncitoare şi intelectuale, împotriva scumpetei şi fiscalităţii
excesive; pentru rezolvarea datoriilor agricole în folosul ţărănimii şi susţinerea
completă a programului Frontului plugarilor din Ardeal; pentru lichidarea da-
toriilor micilor negustori şi meseriaşi, împotriva proiectului de lege a mese-
riilor; pentru egalitatea de tratament a tuturor naţionalităţilor conlocuitoare,
M. VALEA
4.58
Organizaţiile încadrate in Frontul popular antifascist, bazate pe acor-

dul încheiat la Ţebea, cheamă toate forţele democratice din ţară, in ve-
derea realizării unei înţelegeri comune. Bazindu-se pe legăturile existente.
intre comunişti şi unele grupuri de stînga din P.N.Ţ., organizaţiile
antifasciste se adresează comitetului judeţean P.N.Ţ. Hunedoara,
demonstrind necesitatea înfăptuirii unui front comun de luptă pentru
inlăturarea primejdiei fasciste. I se cere organizaţiei judeţene P.N.Ţ. să
transmită conducerii sale centrale propunerea făcută, „prevenind astfel
divizarea forţelor în detrimentul obştesc, care va culmina cu certitudine
in dezastru pentru ţara noastri"~ 4 •
Conducerea centrală a P.N.Ţ. urmărind desfiinţarea organizaţiilor
democratice şi incercind totodată să apari - contrar realităţii - în faţa
opiniei publice ca partid care luptă împotriva fascismului, refuză adeziu-
nea la Frontul popular, invitind organizaţiile unite în acest front să se
incadreze în rindurile P.N.Ţ. 15 •
Ca urmare a activităţii comuniştilor in organizaţiile naţional-ţărăniste
pentru atragerea membrilor de rînd ai acestora la lupta împotriva fas-
cismului - numeroase organizaţii locale ale P.N.Ţ., trecind peste condu-
cerea centrall a partidului, pAşesc spre încheierea frontului comun de
luptă. ln 14 ianuarie 1936, se incheie între organizaţiile încadrate în
Frontul popular şi organizaţia judeţeană. P.N.Ţ. Hunedoara, un acord de
front popular antifascist privind alegerile parţiale din Hunedoara de la.
18 februarie 1936 36 • Asemenea acorduri s-au încheiat şi în alte centre din
l)Cntru libertatea naţ~onal4 a poporului romin; impotriva tăgAzuirli libertăţii

culturii (aţ.A de studenţime şi flii de cetA\eni săraci; pentru o lege electorală
pc.- baza proporţlonalltAţH. pentru alegeri libere, pentru mărirea salariilor şi
c..-onditlunl de muncA mal omeneşti pentru tineret şi femela muncitoare; pentru
amnesllerea tuturor celor căzuţi in lupta lor pentru apărarea libertăţilor de-
mocratice; 'impotriva modificării Constituţiei in sens reacţionar, impotrlva orga-
nizaţiilor fasciste. lmpotriva mllltarlzArll şi înarmării acestor organizaţii, împotriva
războiului. pentru pace. pentru menţinerea fi lntArlrea actualelor pacte de alianţA
şi prietenie. Cele 4 organizaţii cred cA prin acordul lncheiat exprimă năzuinţei&
şi luptele mulţimilor muncitoare, intelectuale, mic-burgheze şi a tuturor cate-
i:oriilor sociale producătoare din Rominia. LArgind acordurile semnate. la Deva
şi Bucureşti, sfntem convinşi cA pA.şlm pe calea lnfăptuirli unel marl misiuni
istorice: Impunerea prin luptA a unui regim de libertate, de democraţie· reali.
Acordul inchelat intre cele 4 organizaţii işl are originea în frAmintarea fi
aC"tiunea mulţimii muncitoreşti şi ţ.ărAneşU, hotArite sA înfrunte prin toate mij-
loacele orice fel de aventurA dictatorială reacţionară. De la Ţebea, din ţinuturile
lui Horia şi ale Iul Avram Iancu, primii luptAtori pentru libertate fi dreptate
socială, ne adresăm lntregulul popor din aceastA ţară fi tuturor organizaţiilor
democratice: Partidul naitonal-ţA.rAnesc, Partidul radical-ţ.ărAnesc, Partidul so-
cial-democrat, Partidul socialist-unitar, tuturor asociaţlllor de meseriaşi, comer-
cianţi, funcţionari, pensionari fi intelectuali, cum fi organizaţiilor muncitoreşti,
politice fi sindicale, să se alăture acţiunii noastre, pentru a lnfăptul cu un ceaa
mal devreme adevăratul front popular Intre toate forţele democratice din Ro-'
minia, singura chezăşie a luptei pentru libertate fi pace." (Arhiva Dr. Petru
Groza, dosar 33, volum 4, fuc. 1).
„ Ibidem, dosar 28, volum 3, faaclcola 18.
•Ibidem.
• Ibidem, dosar 33. voi. 4, fasc. 1.
DIN LUPT A MASELOR MUNCITOARE HUNEDORENE
459
ltomînia, dovedind dorinţa maselor populare de a lupta unite împotriva

fascizării ţării. La aceste ·alegeri, ca urmare a strîngerii legăturilor dintre
organizaţiile locale a P.C.R. şi a P.S.D., membrii P.S.D. au votat candi-
daţii propuşi de Frontul democratic.
La alegerile din 18 februarie 1936 în jud. Hunedoara, Frontul demo-
{!ratic a obţinut 31 965 voturi, iar gogo-cuziştii numai 7 241 de voturi37.
Deşi ţinute sub teroare, alegerile parţiale din Hunedoara, care au
adus victoria Frontului popular, au constituit pentru organizaţiile strînse
în Frontul democratic o bază solidă în dezvoltarea mişcării antifasciste.
„Succesul forţelor democratice în alegeri - arăta raportul politic al C.C.
al P.C.R. la Conferinţa naţională din 1945 - a dovedit justeţea punctului
de vedere al partidului nostru, că împrejurările obiective din Romînia
permiteau închegarea unui larg front antifascist bazat pe frontul unic
muncitoresc, care ar fi putut stăvili drumul fascismului" 311 •
Dezlănţuind un nou val de teroare împotriva organizaţiilor de stînga,
democratice, guvernul înscenează o serie de procese la Iaşi, Cluj şi Chişi
nău luptătorilor antifascişti. În toată ţara masele sînt mobilizate de P.C.R.
pentru a protesta împotriva sugrumării libertăţilor cetăţeneşti. „Secţiik
«Blocului democratic» - informează poliţia din Deva - au început să se
-agite făcînd proteste contra condamnării prof. Constantinescu-Iaşi şi contra
intenţiei guvernului de a dizolva «Blocul democratic pentru apărarea
:libertăţilor democratice ... " 39 •
Lipsa unităţii clasei muncitoare pe plan general şi a unui larg Front
:popular antifascist cit şi reacţionarismul conducerii P.N.Ţ. au înlesnit
guvernului liberal să treacă la desfiinţarea „Blocului pentru apărarea
libertăţilor democratice" în vara anului 193640 •
Cu toate măsurile poliţiste, profund antipopulare luate de guvern
împotriva organizaţiilor antifasciste, P .C.R. a continuat neobosit să lupte
·contra fascizării ţării, pentru apărarea intereselor maselor populare.
In iulie 1937, guvernul liberal stabilise alegeri comunale şi jude-
ţene. După dizolvarea - o dată cu venirea liberalilor la putere -
aproape a tuturor consiliilor comunale alese şi înlocuirea lor cu co-
misii interimare provizorii, în care intrau aderenţi ai guvernului, Tătă
răscu caută să asigure consiliile comunale şi judeţene şi pentru viitor,
cu elemente de încredere. ·
Referindu-se la aceste alegeri, drculara secretariatului C.C. al P.C.R.
din iulie 1937, arăta: „Peste tot trebuie avut în vedere că aceste ale-
geri trebuie duse în primul rînd contra fasciştilor şi tuturor grupărilor
de dreapta", şi în acest sens cere: „să se mobilizeze maselor sub lozinca
"creării unui larg front popular" 41 •
71 Lecţii în ajutoTul celoT caTe studiază istoTia P.M.R., Editura Politică,

13ucureşti, 1960, p. 362.
:11 G h. G he org hi u-D e j, ATticole şi cuvîntăTi, ed. a IV-a, P- 18.
39 Arh. St. Hunedoara-Deva, filiala Petroşani; fond. corn. pol. dosar 1,
1ma 11.
40 Ibidem, dosar 1, fila 22.
41 Documente din IstoTia PaTt'idului Comunist din Rom.inia, 1934-1937, P· 406.
M. VALEA
460
La alegerea consiliului comunal din Deva, organizaţiile democratice

încadrate în Frontul popular antifascist depun lista cu 28 de candidaţi.
Conducerea P.N.Ţ. refuză colaborarea cu organizaţiile de stînga, trecîn-
du-şi candidaţii pe „lista cetăţenească" care cuprindea partidele reac-
ţionare.
Alegerile ţinute în 25 iulie 1937 au arătat că masele aderă la idee:t
Frontului popular antifascist. Partidele fasciste nu au realizat însă suc-
cesele pe care le scontau, cu tot sprijinul autorităţilor. Forţele demo-
cratice au înfrint partidele fasciste reacţionare la Hunedoara42 •
Toate acestea dovedeau justeţea liniei politice a P.C.R., care sus-
ţinea că existau condiţii obiective prielnice pentru făurirea unui larg
front antifascist în întreaga ţară. Respingerea sistematică a propunerilor
P.C.R. de lărgire a Frontului popular existent de către conducerea
P.N.Ţ. şi de către şefii social-democraţi de dreapta a dus la torpilarea
Frontului popular antifascist.
•
• •
Activitatea desfăşurat.A de Partidul Comunist din Rom.inia în rîn·
durile muncitorimii hunedorene, între anii 1934-1937, a avut, ca urmare -
concomitent cu respingerea unor atacuri patronale - cîştigarea unor re-
vendiclri economice şi ~bţinerea unor rezultate politice. Peste capul
şefilor social-democraţi de dreapta, comuniştii au reuşit să răspîndeascâ
în mase ideea necesităţii unitlţii de acţiune a clasei muncitoare şi să
f Aurească pe plan local puternice nuclee ale Frontului popular antifas-
cist. in special în centrele miniere din Valea Jiului.
Partidul Comunist din Rominia a reuşit in perioada acestor ani să
mobilizeze masele largi de oameni ai muncii din judeţul Hunedoara la
luptA antifascistA, inchegind Frontul popular antifascist pe plan local.
Bogata experienţă ciştigată în organizarea maselor muncitoare la luptă
pentru dreptul la munci, piine şi libertate, împotriva fascismului, a per-
mis comuniştilor hunedoreni sA conducă, in anii întunecaţi ai războiului,
lupta oamenilor muncii din aceastA regiune împotriva odioasei dictaturi
militaro-fasciste antonesciene, împotriva războiului antisovietic.
42
G h. G he org hi u - De J, Articole 1i cuvint4ri, ed. a IV-a, p. 18.
MOMENTE PRIVIND REZISTENŢA DIN MOLDOVA
IN FAŢA DICTATURII ANTONESCIENE
(septembrie 1940-august 1944)
de VASILE ADASCĂLIŢEI
Dictatura militaro-fascistă a generalului Antonescu, sprijinită pe

elementele legionare, în momentul acaparării puterii politice a avut de
desăvîrşit, de fapt, „o operă" începută şi realizată parţial de predece-
sorii ei, încadraţi în camarila lui Carol al II-lea.
Pe plan intern, dictatura antonesciană, încă din primele zile, a
acordat legionarilor posturi-cheie în conducerea statului. Cele două clici
fasciste - antonesciană şi legionară - au convieţuit pînă la sîngeroasa
ciocnire - rebeliunea - de la sfîrşitul lui ianuarie 1941. Antonescu, spri-
jinindu-se pe armată, a putut apleca balanţa în favoarea sa. învinşi,
conducătorii legionarilor s-au i·efugiat în Germania, unde Hitler i-a
întreţinut cu iluzii, fiind gata să-i folosească pentru şantaj şi presiune,
atunci cînd generalul Antonescu s-ar fi gîndit să tergiverseze executarea
ordinelor de la Berlin. Legionarii rămaşi în ţară şi-au oferit mai de-
parte serviciile dictaturii militaro-fasciste antonesciene contribuind la
adîncirea fascizării aparatului de stat.
Pe plan extern, prin cunoscutele tratate militare şi economice în-
cheiate între Romînia şi Germania, ţara noastră a fost încadrată forţat
şi grabnic în „noua ordine europeană" dictată de Hitler şi consimţită de
imperialismul apusean. Astfel aliaţii Germaniei deveneau automat aliaţii
Romîniei, iar pregătirile de război erau canalizate şi mai mult în direcţia
indicată de Germania. Iminentul atac împotriva Uniunii Sovietice a con-
stituit punctul nodal al acţiunilor de politică internă şi externă a Ro-
mîniei, punctul spre care ţinteau toate măsurile luate de dictatura anto-
nesciană.
In aceste condiţii urma să se desfăşoare in general viaţa economică
şi social-politică a Romîniei, începînd din iarna anului 1941. Populaţia
din satele şi oraşele ţării a avut de suportat toate greutăţile economice
cauzate de politica trădătoare a guvernanţilor. în unele provincii, ca de
pildă în Moldova, suferinţele maselor populare au depăşit orice limită.
Moldova - cap de pod al agresiunii febril pregătite împotriva Uniunii
Sovietice - trece în acea perioadă prin situaţii deosebit de grele, deoa-
rece, geografic constituind teritoriul trambulină spre răsărit, guvernanţii
au presărat-o cu baze militare şi strategice, au înţesat-o cu trupe pînă l~
refuz. Totodată, prin organele Ministerului Presei şi Propagandei, ca ş1
V. ADASCALITEI
462
prin celelalte pirghii care au putut fi folosite. s-a promovat în mod

isteric o psihoză războinică ce avea să uşureze calea orientării viitoar~
spre atacarea Uniunii Sovietice.
Incă de la începutul lanii ianua.rie 1941, Corpul IV armată Iaşi pre-
gătea cartiruirea trupelor germane care nu au intirziat să împînzească
oraşele şi satele din apropie1·ea Prutului 1• Măsurile excepţionale ordo-
nate de aceeaşi unitate - similare măsurilor din timp de război - se
ţin lanţ. Ele sînt cu atît mai drastice. cu cit clica antonesciană avea
atunci temeri serioase şi numeroase. Masele populare conştiente, vă
zind încotro duce politica guvernanţilor, se agitau necontenit. Con-
comitent cu justele revendicări ale maselor se manifestau şi presiu-
nile legionarilor simişti care, după infringerea rebeliunii - deosebit de
puternică la laşi -. deţinind .,maşini, autocamioane, armament, moto-
ciclete, echipament", au provocat turburări serioase2• La 21 ianuarie,
rebelii simişti nu s-au sfiit să atace la laşi. cu focuri de mitraliere, ar-
mata, pe muncitorii şi ţăranii imbricaţi in haine militare, şi nu pentn.l
alt motiv decit cel al intiietăţii în stat. al acaparării poziţiilor
cheie pe plan central şi pe plan locr.P. Şi cu toate acestea, consfinţind
unitatea de vedere dintre cele două grupări, „Antonescu ordonă să nu
se comit.A acte de răzbunare. Legionarii care s-au baricadat în clădiri şi
care au recurs la aceste mAsuri, în urma ordinului primit de la Horia
Sima, vor fi puşi în libertate" 4 • Numai la citeva zile după rebeliune.
Antonescu recomanda: ,,Să unim pe toţi fiii şi toate energiile sub un sin-
gur steag şi sub o singuri voinţă"&.
In martie 1941, in oraşelf" moldoveneşti, psihoza rbboiului se pro-
mova prin toate mijloacele posibile. Numărul exerciţiilor de apărare pa-
sivi creştea necontenit. Circula\ia pe ..străzi după ora 22,30 era inter-
zisă, iar pe uliţele satelor dupA ora 21, nimeni nu mai avea voie să.
treacA. Reuniunile chiar cele familia.re, erau mterzise, putind avea loc
numai cu aprobarea autorităţilor superioare militare11 •
Faţă de minorităţile naţionale se iau mAsuri speciale. Conform poli-
ticii naziste. încep persecuţii in masă împotriva evreilor. La 23 martie,
din ordinul lui Antonescu, se hotărăşte ca: ·„în toată ţara, evreilor să
li se fixeze anumite cartiere unde să fie obligaţi a locui" 7 • ln iunie 1941
au fost interzise convorbirile in limba maghiară in localuri, la autori-
tAţi şi prin telefon • După exemplul naziştilor de la Katin sau Ausschwitz.
8
au procedat şi autorităţile antonesciene de la laşi, săvirşind la sfîrşitul

lunii iunie cea mai groaznică crimă împotriva populaţiei evreieşti. Un tren
de 19 vagoane, cu evrei din Iaşi, in număr de 1974, a fost îndrumat
1
Arh. St. laşi, fond 1678, dos. 101/1941 p. 55.
2 lbtdem, dos. coresp./1941. p. 220. '
J lbtdt>m, p. 217.
• Arh. St. Galaţi, dos. speclal/1941.
1
Arh. St. laşi, fond. Prefectura laşi/1941, p. 47.
• Ibidem, fond 1678, dos. 12211941, p. 99.
1
Ibidem, dos. 1/1940-1941, p. 159.
1
Ibidem, dos. 8 confid. '1941. p. 47.
REZISTENŢA DIN MOLDOVA TN "ATA DICTATURII ANTONESCIENE
463
către Podul-Iloaiei. După nesfîrşite peregrinări, care au durat zile şi

nopţi, „s-a dispus deschiderea vagoanelor . . . în care au fost închişi cite
80-150 indivizi". Procesul-verbal nr. 2075 din 5 iulie 1941, încheiat la
primăria orăşelului, consemna: .,Din cauza prea marii înghesuieli, un
număr de evrei au fost găsiţi asfixiaţi, o altă parte, în stare de comă.
la puţin timp după coborirea din vagoane, au sucombat ... Din totalul
de 1974 ciţi au fost luaţi în primire de către delegatul Prefecturii Iaşi,
s-a înregistrat un număr de 1198 decese şi 776 supravieţuitori" 9 •
Decretele dictaturii regale sînt din plin folosite. Ordonanţa nr. 3'
din 7 mai 1941, semnată de generalul Sănătescu, comandantul Corpului
IV armată din Iaşi - stîlpul de mai tîrziu al reacţiunii interne - era ela-
borată în următori termeni: „Avînd în vedere Decretul-Lege nr. 856
din 11 februarie 1938 ... ".
Guvernanţii cer autorităţilor locale şi acestea întocmesc „comitetr~
orăşeneşti mixte", încercind „să apropie cit mai mult pe ofiţerii şi sol-
daţii germani de poporul romîn" 10 • Şcolile evreieşti în primul rînd.
dar şi cele romîneşti sînt transformate în cazărmi pentru trupel<~
„aliate".
In iunie, măsurile care trădau apropiata dezlănţuire a agresiunii
împotriva Uniunii Sovietice se înmulţesc. Prefecturile de judeţ din
Moldova, conform unui ordin al Ministerului de Interne, „trebuie să
h'ansmită cifrat, telegrafic, fulger recomandări de notari necăsătoriţi sau
căsătoriţi fără copii" care vor fi plasaţi in altă parte a ţării" 11 • Contînd
pe teoria războiului fulger, agresorii pregăteau viitoarea administraţie
a teritoriilor ce urmau a fi cotropite. în acelaşi timp însă, ordonau eva-
cuarea pe faze a marilor întreprinderi din Galaţi şi Iaşi 12 •
Comuniştii, care au dus o luptă dîrză împotriva dictaturii antones-
ciene, au fost internaţi în lagăre ad-hoc, improvizate.
In ceea ce priveşte situaţia economică a Moldovei, la data intrării
Rom.iniei în răz.iboi, aceasta era destul de grea.
Industria acestei provincii, ca de altfel industria întregii ţări. se-
afla în declin, cu excepţia întreprinderilor care erau militarizate sau
lucrau pentru armată. Celelalte îşi limitaseră producţia „în raport cti
posibilităţile de aprovizionare cu materii prime, diminuînd în acest.
caz şi numărul lucrătorilor" 13 • Starea deplorabilă a producţiei a fost
accentuată însă şi de „romînizarea" întreprinderilor cu capital evreiesc.
care aveau acum în conducerea lor elemente legionare, total neinstruite.
Autorităţile din Bacău apreciau că prcblema romînizării „este foarte·
complicată şi nu e uşor de rezolvat" 14 •
Agricultura, oricit ar fi produs, în raport cu jaful hitlerist legalizat
de aşa-zisele tratate comerciale, nu mai putea acoperi nevoile populaţieL
9
Arh. St. laşi, dos. 9, cabinet/1941, p. 37.
10
Ibidem, dos. 6 confid./1941, p. 52.
11 Ibidem, dos. 2/1941, p. 242.
12
AJh. St. Galaţi Ins. Muncii, 543/1941, p. 427.
13
Arh. St. laşi, fond Prefectura, dos. 3/1941.
14
Ibidem, fond 1676, dos. 1/1942, p. 107.
V. ADASCAUTEI
464
Comerţul, în aceste condiţii, se caracteriza printr-o excesivă urcare

a preţurilor,conform legii cererii şi ofertei care acţionează pe piaţa ca-
pitalistă. Procurorul de Galaţi aprecia în aprilie 1941 că „viaţa este în
continuă scumpire, preţul alimentelor şi al obiectelor de primă nece-
sitate devenind aproape inaccesibil marii majorităţi a populaţiei" 15 • Ace-
laşi funcţionar, într-o altă adresă, preciza: „restricţiile luate în pri-
vinţa fabricării plinii şi distribuţiei cărnii, greutatea populaţiei de a şi
le procura, au produs o oarecare îngrijorare".
Urmărind procesul de împotrivire a maselor faţă de politica internă
şi externă a guvernului reacţionar-militarist, vom avea prilejul să apro-
fundăm şi să reliefăm ceea ce a constituit mobilul nemulţumirilor ma-
nifestate.
Largul front patriotic care tindea să se cristalizeze în lupta împo-
triva fascismului a găsit teren de acţiune şi în Moldova. Arătind mun-
citorimii (ca, de altfel, întregului popor) calea care trebuie urmată, ex-
plicînd caracterul prădalnic al războiului hitlerist, Partidul Comunist
din Rominia, prin organizaţiile sale din Moldova, a fost în aceşti ani
purtătorul steagului pentru libertate naţională şi socială. Muncitorii,
pături largi ale ţlrănimii, numeroşi intelectuali, cadre ale armatei,
s-au apropiat în acest timp de politica înţeleaptă a comuniştilor. Cu
răbdare şi perseverenţă, organizaţiile comuniste din Moldova au făcut
cunoscute maselor principiile care alcătuiau platforma de luptă a celor
mai înaintate forţe revoluţionare din ţară.
La 11 septembrie 1940, Comitetul regional din Moldova al P.C.R.,
adresindu-se muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor şi soldaţilor, le ex-
plica cine este noul dictator al Rominiei şi ce interese s-a angajat. să
su.sţinA prin politica sa de forţă. Manifestul spunea printre altele: „Cine
nu cunoaşte numele acestui călAu care la 1907, împreună cu călăul Ave-
rescu. a reprimat in singe revolta ţăranilor în contra moşierilor ro-
mini? ... Garda de fier ... este în slujba capitalismului germano-italian,
in contra intereselor poporului romin" 10 •
Tot atunci, printr-un alt manifest, se arăta maselor că pentru a zădăr
nici planurile aventurierilor antonescieni este nevoie de crearea unui front
unic, puternic şi capabil să dejocace planurile guvemanţilor 17 •
Literatura de partid din primele zile ale noii dictaturi şi-a făcut cu
prisosinţă datoria. „Moldova ~ie"'', organul de presă al comitetului
regiolllal al P.C.R. din Moldova, intr-un articol intitulat Front la trădă
tori, subliniază că: „După dorinţa imperialismului gennano-ita.lian, teri-
toriul Rominiei este transformat intr-o vastă uzină de pregătire a răz
boiului antisovietic. Cu scopul acesta au fost adu.se trupe germane în
Rominia". Exprimînd mai departe programul imediat al maselor munci-
'°are, articolul subliniază: „Lipsa totală a alimentelor de primă nece-
lb Arh. St. Galaţi, dos. special/1941.
• Arhiva centrali a Institutului de istorie a partidului, de pe Ungă C.C. al
P.M.R., Inventar 1093, dos. A. XXIV-25.
17
Arh. St. Iaşi, fond Prefectura, dos. 1749/1940, p. 88.
11 „Moldova roşie" din septembrie-octombrie 1940, p. 2.
REZISTENŢA DIN MOLDOVA IN" FATA DICTATURII ANTONESCIENE
465
sitate, scumpetea excesivă a vieţii sint aruncate toate pe spinarea popu-

laţiei evreieşti. Muncitorii şi ţăranii romîni trebuie să ştie că această
diversiune a guvernului este o înc€rcare de a sparge unitatea clasei
muncitoare, pentru ca în felul acesta să o răpună mai uşor . . . Toţi cei
ce muncesc, fără deosebire de naţionalitate, trebuie să lupte contra:
- dictaturii militaro-gardiste;
- pentru 8 ore de muncă şi pentru mărire de salar în raport cu
scumpetea;
- pentru imediata expropriere a moşiilor şi darea lor, fără nici un
ban, ţăranilor săraci;
- pentru guvern popular;
- pentru amiciţie cu Uniunea Sovietică, marea ţară a socialismului!"
în noiembrie, sarcina pusă de partid înaintea maselor era apărarea
şi cîştigarea libertăţii comuniştilor şi a celorlalţi patrioţi întemniţaţi. La
Iaşi s-a constituit atunci un „comitet regional local al organizaţiei pentru
apărarea şi elih€rarea victimelor imperialismului" 19 •
Organizaţiile comuniste activau şi în alte centre ale Moldovei. La
Galaţi a luat fiinţă, în octombrie 1940, organizaţia de partid regională
„Dunărea de jos", despre care un document al Siguranţei notează că:
„elementele clandestine comuniste au început o activitate de propagan-
dă şi organizare în rîndurile intelectualilor, lucrătorilor de la C.F.R., la
şantierele navale şi arsenalul marinei" 20 • Prin organul său de presă,
„Dunărea roşie", regionala Galaţi arată soluţia indicată de P.C.R. pentru
ieşirea Romîniei din situaţia în care se găseşte 21 • Prin acelaşi număr de .
ziar manifest, în iarti.colul Drumul de salvare a popoarelor din Romînia
se popularizează platforma program a Partidului Comunist din Romînia.
Deoarece comuniştii erau singurii care, analizînd ştiinţific fenome-
nele sociale, prevedeau cu exactitate direcţia în care dictatura militaro-
fascistă împingea ţara no::lstră, ei cereau maselor să se opună politicii ne-
faste antonesciene. In aceste condiţii se inteţeşte prigoana împotriva lor,
care şi aşa fusese destul de accentuată încă din timpul dictaturii lui
Carol al II-lea.
Astfel, la 10 februarie 1940. un număr de 13 comunişti din Galaţi
sînt condamnaţi la un total de 116 ani muncă silnică.
In preajma zilei de 21 iulie 1941, toţi comuniştii identificaţi şi toţi
simpatizanţii lor au fost arestaţi şi internaţi în lagăre. Numai din oraşul
laşi cad victimă terorii antonesciene 147 de cetăţeni 22 • Se fac arestări şi
la Vaslui, Bacău, Galaţi, Botoşani etc. Siguranţa întocmeşte cu grijă liste
de toţi cetăţenii „suspecţi", liste care sînt îmbogăţite cu numele tuturor
celor ce dovedeau o cît de neînsemnată manifestare împotriva guvernului.
După repetate arestări, în aprilie 1942, pe listele „internabililor" se mai
19
Arh. centr. Inst. ist. a partidului, Inventar 1080, dos. A. XXIV-12.
2ll Arh. St. Galaţi, dos. special/1941.
21
Război şi revoluţie, „Dunărea roşie" din 25 septembrie 1940.
23
Arh. St. Iaşi, fond Prefectura, dos. 1/1941, p. 666.
V. ADASCALITEI
466
înscriau încă 77 persoane la Vaslui, 98 la Bacău, 3 la Tg. Ocna, 89 la

T"'irgu-Fnnnos, 250 la laşi23 •
Cu toată prigoana îndreptată împotriva lor, comuniştii nu şi-au
încetat activitatea.
Prezenţa comuniştilor s-a manifestat însă pretutindeni în Moldova,
în anii celui de-al doilea război mondial.
La Botoşani, în noaptea de 26 martie 1942, pe străzi şi pe zidurile
liceului „Laurian" şi ale liceului comercial, au apărut manifeste comu-
niste care demascau războiul de jaf în care fusese împins poporul romîn14 •
La laşi, în aprilie 1942, circulau scrisori în care comuniştii propuneau
partidului naţional-ţărlnist, condus de Iuliu Maniu, şi celui naţional-li
beral, condus de Brătianu, închegarea unui front comun şi ieşirea Romt-
niei din război 15 • La Piatra Neamţ, în mai 1942, au apărut steaguri roşii
si au fost rispindite manifeste comuniste. Poliţia, în urma cercetărilor,
trage concluzia cA s-au pus totodată bazele organizaţiei locale a tinere-
tului comunist•. Şi la Baciu, în iunie acelaşi an, politia de siguranţă a
descoperit o organizaţie comunistl, arestînd pe membrii ei17• Tn iulie, un
fapt similar s-a petrecut la laşi, cind conducitoril organizaţi el locale ~
Uniunii Tineretului Comunist au fost descoperiţi şi aresta.W11•
Yn mod deosebit s-a strAduit Partidul Comunist din Rominia pentru
a organiza şi îndruma lupta clasei muncitoare, pentru a glsi formele
legale care sA posti fi folosite în vederea activităţii ce urma sA se des-
fl.şoare.
Dictatura regali din 1938, transformase sindicatele în bresle, sperlnd
sA le foloseascA în vederen creArii unitlţii dintre „stat, patronat şl mun-
citorime•. Comuniştii au dejucat insA planurile burJ?hezlei, mentlnînd
caracterul revoluţionar al acestor orizanizatii. Tocmai de aceea, dictatur;t
antonesclanA, la 11 decembrie 1940, printr-un decret-lege29, a hotirlt
dizolvarea breslelor muncitorestl, spulbertnd astfel ultimele rimişlţe ale
llbertAtii de orJ?anizare acordate muncitorimii.
La Iaşi, unde breasla muncitorilor din industria alimentari desfăşura
o oarecare activitate, in cursul lunii octombrie 1940 ea a fost desfllnţatA•
de guvernanţii care au anticipat astfel misura din decembrie.
Comentind .,dizolvarea breslelor• in articolul cu acelaşi nume, ziaru)
„Dunlrea roşie• spunea: .. ~vemul a rApit muncitorilor orice posibili-
tate de a se aduna în mod legal spre a discuta nevoile lor şi a pregăti
acţlunJ•••.
Ce ofereau guvernantii in locul breslelor desfiinţate? Tnci din noiem-
brie 1940, în Intreprinderile industriale a luat fiinţă aşa-zisul corp „mun-
• Arh. St Iqt.. fond 18'18, dos. 1/1942, p. 108.
11 Ibidem, p. 88.
• lbtdem, fond Prefectura, dos. 3/1942, p. 389.

• Ibldem, fond 18'18, dos. 1/1942, p. 376.
2'I Ibldem, p. 331.
• lbUU!n, fond Prefectura, dos. 3, voi. 2/1942, p. 298.
• „Monitorul Oficial" din 11 decembrie 1941 (partea 1).
• Arh. St. lqi, fond. Prefectura, dos. 11 A. confid. '1940, p. 283.
11 „Dunărea roşie" din 25 decembrie 1940.
REZISTENTA DIN MOLDOVA lN FATA DICTATURII ANTONESCIENE
467
citoresc legionar". Se trecea astfel la fascizarea forţată a muncitorimii.

Comuniştii din Iaşi au explicat ]a timp maselor scopul organizaţiilor res-
pective. Un manifest de atunci spunea: „Demascaţi această organizaţie
-de diversiune şi terorizare a muncitorimii! Intraţi în organizaţii revolu-
ţionare muncitoreşti! i'onnaţi comitete de acţiune pe fabrici, uzine ~i
ateliere!" 32
Muncitorii conştienţi au luptat atunci pentru înfiinţarea unei orga-
nizaţii revoluţionare care să apere interesele celor exploataţi. Ziarul
„Moldova roşie" din februarie 1941, nota că „muncitorimea luptă pentru
organizaţii profesionale ale ei, conduse de muncitorii cei mai cinstiti şi
hotărî ţi".
„Corpurile muncitoreşti legionare·' cum era şi de aşteptat - n-au
primit sprijinul maselor şi de aceea au fost sortite eşecului. Guvernanţii
au încercat alte mijloace pentru a-i abate pe muncitori de la lupta de
clasă. S-a dispus reorganizarea breslelor, pentru a se lăsa impresia satis-
facerii revendicărilor legitime de organizare a muncitorilor, reorganizare
care consta în unificarea patronilor cu lucrătorii. Această formulă, care
nu era nici măcar nouă, a rămas fără aplicare practică. Chiar siguranţ:i
din laşi spunea într-un raport că „lucrătorii nu acceptă această reorga-
nizare unificată". La o şedinţă de la Camera de Muncă laşi, din 16 marfo:·
1942, relatează acelaşi document, „s-a observat că toţi cei care au luat
parte erau din acei cu inclinaţiuni politice naţionaliste, foşti conducători
ai breslelor muncitoreşti în care nu intrau şi evreii" 33. (La Iaşi, în anii
1939-1940, au existat un timp bresle paralele ale fiecărei branşe. De o
parte fostele sindicate conduse de comunişti, readaptate condiţiilor creat€
de dictatura carlistă, şi de altă parte, breslele naţionallste, cu puţini ade-
renţi, eşuate pria lipsa de participare a muncitorilor şi prin imposibili-
tatea recunoaşterii personalităţii lor juridice, oploşite pe lîngă Camera
de muncă, pînă la lichid::i.rea lor).
ln 1943, a fost reluată ideea, şi prin eforturile uneltelor guvernan-
ţilor „au luat fiinţă trei secţiuni ale Uniunii Generale a Muncitorilor şi
Patronilor", şi anume la laşi, Tîrgu-Frumos, Roman. Un raport al. sigu-
ranţei34 preciza că aceste organizaţii „au desfăşurat o activitate f âarte
redusă nereuşind să organizeze pe muncitori".
Nici măcar organizaţia oficială „Muncă şi lumină", care înlocuici
„Muncă şi voie bună" din timpul dictaturii regale, nu a reuşit să-i atragi=i
pe muncitori pe calea indicată de patroni, pentru că nici un muncitor nu
s-ar fi lăsat înşelat să creadă, de pildă, că interesele sale dictează ca ziua
de 1 Mai să fie sărbătorită aşa cum se programa de către Ministerul
Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale în 1943, adică printr-o slujbă
religioasă cu luminări aprinse la colţul eroilor, printr-o şezătoare „patrio-
tică" cu notă de unire şi credinţă în rege şi conducător35 .
32
Arh. centr. Inst. ist. a partidului, Inventar 1380, dos. A. XXIV-12.
~ Ibtdem, dos. 5961-39, p. 558.
~ 4 Ibidem, dos. 6595, 185, p. 32.
'.l~ Ibidem, 6165, 70. p. 11.
V. ADASCALITEI
468
ln toate colţurile Moldovei, clasa muncitoare a luptat cu fermitate pen-

tru a învinge, şi pentru a înlătura greutăţile aruncate de burghezo-moşie
rime-prin intermediul dictaturii antonesciene-pe umerii maselor populare.
Muncitorii aveau salarii de mizerie şi erau concediaţi după bunul
plac al patronilor. Şomajul a început să ia proporţii. ln iunie 1941.
numai la fabrica Ţesătura-Socola {Iaşi) au fost concediaţi 600 de lucrători.
Şomerii, solicitind ajutor autorităţilor administrative, prefectul judeţului
a rezolvat cererea „în sensul ca petiţionarii să fie plasaţi la munca cim-
puluide.
Comentind proasta retribuire a muncitorilor, un document emanat
de la chestura de poliţie din Iaşi spune: „Un fapt destul de îngrijorător
şi care poate avea consecinţe pentru ordinea publică este acela al proastei
salarizări, comparativ cu scumpirea traiului. Deşi tuturor categoriilor de
salariaţi li s-au urcat sal.ariile, muncitorii au rămas la discreţia patronilor
care . . . exploatează fără milă şi firi control serios din partea organelor
Ministerului Muncii" 37 •
Ribnul de scumpire a vieţii îngrijorase chiar autorităţile. Sporurile
de salarii obţinute uneori de muncitori, erau cu totul insuficiente. Cu pri-
vire la acest fapt „Moldova roşie", din februarie 1941 se adresa astfel
lucrltorilor: „Viaţa se scumpeşte de 2-3 ori într-un an, iar patronii şi
guvernul vi minjesc ochii cu mArire de salarii de 20-30 procente. Sin-
gura voastră armă este solidaritatea voastră" 38 •
MA.sura dezechilibrului dintre salariul real şi cel nominal o întilnim
într-un memoriu întocmit de muncitorii de la fabrica de nasturi „Ancora 11
din Galaţi. „Sintem foarte prost plătiţi. Salariile noastre variind la lucră
tori intre 50-60 lei. iar la meseriaşi 150 lei ziua ... cind un kilogram de
came este 80 şi chiar 100 lei. un litru olivia este 60-70 ie& ... un metru
ştofA pentru haine de calitate inferioară 1 500-2 OOO lei" 311 • Deducem de
aici cA un muncitor necalificat, in preajma izbucnirii războiului, obţinea
lunar un salariu de circa 1 500-1 600 lei. din care putea să-şi cumpere
doar un metru de ştofă şi aceea de calitate inferioară.
Scumpirea vieţ.ii a determinat ca numai la Iaşi, de pildă, în şase din
cele mai mari intreprinderi textile, în luna februarie să izbucnească con-
flicte de muncă in cadrul cărora muncitorii solicitau sporuri de salarii şi se
opuneau concedierilor' 0 • La fel au procedat muncitorii de la Uzinele
electrice şi cei de la Manufactura de tutun, brutarii şi morarii din Iaşi.
Cizmarii de la .,Confecţiile armatei" au intrat chiar în grevă, 20 dintre
ei fiind arestaţi şi trimişi la Consiliul de război, pentru „rebeliune" 41 •
In aceeaşi perioadă, la Galaţi, muncitorii rujari de la agenţiile de
''apoare, manufacturiştii de la agenţiile N.F.R. şi S.R.D„ lucrătorii de la
38
Arh. St. laşi, fond Prefectura, dos. 3 '1941, p. 368.
37
Ibidem, dos. 3/1941, pp. 59-60.
319 „Moldova roşie" din februarie 1941, p. 6.
• Arh. St. Galaţi, fond. lnsp. Muncii, dos. 518.
ta Arh. centr. lnst. ist. a partidului, dos. 6343-113, p. 363.
41 „Moldova rosie·' din 7 februarie 1941.
REZISTENŢA DJ;-1 MOLDO\'A 11'." FAŢA DICTATL'RJI ANTONESCIENE
469
depozitele de lemne „ Vad ul Roşca", cărbunarii de la firmele de cărbun-=.

personalul de la uzinele comunale, susţin in faţa patronilor revendicări
similare 42 •
Şi în oraşele mici ajunge acest val de protest. La Tecuci, tăbăcarii
de la fabrica „Segall", la Focşani, textiliştii de la ţesătura „Ariana " 43 ş!
tăbăcarii de la fabrica „Nistor" , obţin sporuri de salarii în jurul coefi-
41
cientului de 26 ~~. Tot atunci, salariaţii uzinei din Bîrlad 45 formuleaz~

revendicări asemănătoare.
Nemulţumiri deosebit de puternice, exprimate în forme superioare
de luptă, au manifestat în mai 1941 minerii de pe valea Trotuşului, care:
la mina Asău „au refuzat să înceapă programul de lucru şi nu au voit
să coboare în puţ"; au reclamat că „raţiile de porumb ce li se dau lunar
nu le ajung şi că trebuie să li se mai dea încă 50 kilograme de fiecare
cap de familie" 46 • La această grevă s-au asociat, atît cei din schimbul de
la ora 14, cît şi cei din schimbul de la ora 22. Creditul carbonifer făcea
cunoscut atunci „Direcţiei industriei de război" că „din cauza refuzului
de lucru al celor două schimburi, producţia de cărbune a fost diminuată
cu 150 de tone". Minerilor de la puţul „Asău" li s-au alăturat şi cei de
la puţul „Lumina". Mai tîrziu, şi minerii de la Dărmăneşti-Bacău, în
număr de 407, aveau să revendice încheierea unui contract colectiv şi
sporirea salariilor 47 • Date fiind condiţiile excepţionale în care se urmăre::t
efectuarea muncii în ramurile industriei de război, greva minerilor din
valea Trotuşului a constituit o acţiune importantă, fiind îndreptată toto-
dată şi împotriva pregătirilor de război.
O dată cu intrarea Romîniei în război alături de Germania hitleristă,
legislaţiei anti-muncitoreşti i se adaugă noi decrete privind lărgirea mili-
tarizării întreprinderilor, suspendarea tuturor concediilor de odihnă şi,
de la caz la caz, chiar a repausului duminical. Se iau totodată măsuri
severe pentru prevenirea sabotajelor, prin extinderea pazei militare a
întreprinderilor şi instituţiilor 48 •
în faţa măsurilor excepţionale, justificate de guvernanţi prin starea
de război, muncitorii nu încetează să susţină unele revendicări juste, cu
aceeaşi tenacitate ca mai înainte.
în Iaşi, textiliştii de la întreprinderile „Victoria", „Perfecţiunea",
„Text-Apret", „Neustadt-Smilovici", lucrătorii de la tramvaie şi alte între-
prinderi pornesc acţiuni susţinute pentru mărirea salariilor chiar în pri-
mele luni de război, acţiuni terminate prin victoria lor 49 • La Bîrlad, Foc-
şani, Galaţi se observă aceeaşi continuitate în acţiune 60 •
42
Arh. St. Galaţi, fond. Insp. Muncii, dos. 522.
4.1 Ibidem, dos. 549.
44
Ibidem, dos. 518.
45
Ibidem, dos. 549.
48
Arh. centr. Inst. ist. a partidului, dos. 5961-39, p. 259.
47
Ibidem, dos. 6595-185, p. 12.
48
Ibidem, dos. 5790, p. 16.
411 Arh. St. Iaşi, fond Prefectura, dos. 1-5/1941, p. 457.
50
Arh. St. Galaţi, fond Insp. Muncii, dos. 522.
V. ADAsCALITEl
4'i0
Autorităţile erau deosebit de îngrijorate de starea de la Arsenalul

armatei51 • Muncitorii acestei intreprinderi total militarizate manifestau
mari nemulţumiri pricinuite de regimul de lucru.
La Letea-Bacă~ muncitorii fabricii de hîrtie solicitau mărirea sala-
riilor2, în timp ce, în acelaşi oraş, textiliştii şi pielarii, în număr de peste
800, luptau pentru aceleaşi cuceriri53 • La fabrica de cărămidă Ciurea-Iaşi54 ,
la fabrica chimică din Mărăşeşti, la Şantierele navale şi Uzinele comunale
din Galaţi 55 au loc mişcări similare.
Se constată că, în cuprinsul aceluiaşi an, muncitorii unor intreprin-
deri revendică mărirea salariilor de mai multe ori, chiar dacă au obţinut
la primele conflicte ciştig de cauză. Practica dovedeşte hotărîrea de luptă
a muncitorimii şL totodată, folosirea experienţei însuşite în luptele ante-
rioare. Se poate constata o continuă radicalizare a maselor.
Autorităţile din Gahţi observau că „dacă scumpetea face progrese
uimitriare, salariile şi pensiile rămîn tot la nivelul acelui insuficient mijloc
de intretinere ... Scumpetea a anticipat chiar şi ultima sporire a srla-
riilor, f ăcind iluzorii toate speranţele ce-şi puneau funcţionarii în acest
spor"'.' 6 •
Măsurile de frinare a .speculei erau false şi deci lipsite de eficacitate.
In ceea ce priveşte industria, unii dintre patronii ale căror între-
prinderi fuseseră subordonate intercselnr militare şi obligate astfel sA
producă fără profitul scontat, sint gata oricind să stagneze producţia.
Semnificativ este faptul că la ţesătoria . Porechi" din Iaşi, a izbucnit un
incendiu. Autoritiiţilc îşi cxprim<tu bănuiala că a fost „voit incendiată",
pentru încasarea asigurării 57 •
Din dării<-' de seamă anuale ale instituţiilor de stat constatăm că in
cursul anului 1941. la Camera de muncă Iaşi au fost înregistrate 411 con-
flicte de- muncă, din care aplanate 119, lăsate la stăruinţă 129~ 8 ; s-au
încheiat 65 de contracte colective de muncă şi 610 individuale69 • Şi toate
acestea, la un numl\r total de 2 639 de muncitori, cîţi avea laşul atunci
încadraţi în intreprinderile particulare. Tot în acel an, la Galaţi „s-au
rezolvat prin tratative" 12 conflicte de muncă interesînd 1 004 salariaţi.
(Oraşul avea atunci l 363 de muncitori portuari, fapt care ne arată că
mai mult de jumătate din muncitori au fost antrenaţi în luptele eco-
nomicer0.
Anii de război care au urmat - dc>Şi regimul de atunci a întărit
măsurile represive împotriva maselor populare - nu trec fără a înre-
gistra momente importante din luptd muncitorimii.
51
Arh. centr. lnst. ist. a partidului, dos. 5961-39, p. 362.
Ibidem, p. 400.
ll2
u Ibidem, dos. 6595-185, p. 11-12.
114 Arh. St. laşi, fond Prefectura, dos. 3/1941, p. 905.
fl5 Arh. St. Galaţi, fond lnsp. gl. ad-tiv, dos. 3.
1111
Ibidem.
67Arh. centr. lnst. ist. a partidului, dos. 5961-39, p. 529.
51Arh. St. Iaşi, fond Prefectura, dos. 3/1942, p. 355.
1111
Ibidem, p. 363.
m Arh. St. Galaţi. fond. Insp. Muncii, dos. 548, p. J.
REZISTENŢA DIN MOLDOVA lN FATA DICTATURII ANTONESCIENE
471
Volumul producţiei industriale continuă să se mişcoreze fiindcă

posi~ilităţi_le de aprovizion~re cu materii p~ime ,~e reduc la 25-45 % faţă
de trmpurile normale. Acţmnea de „romm1zare a industriei are conse-
cinţe nefaste, determinînd creşterea haosului economic. Ţinînd seama de
faptul că în unele centre ale Moldovei, capitalul neromînesc se ridica la
60 % din totalul general (Galaţi, Bacău, Iaşi), este uşor de înţeles pro-
porţia în care întreprinderile industriale erau sortite dezorganizării 61 • Mai
dezastruoasă era infiltrarea capitalului german în întreprinderile din ţară,
înlesnind înrobirea politică a Romîniei.
Burghezia minorităţilor naţionale, în faţa măsurilor naţionaliste ale
guvernului, se preocupă intens de procurarea de valută forte, monede aur
străine şi traficuri frauduloase, urmărind să depoziteze în străinătate,
mai ales în ţările neutre, sume importante de bani. Se organizase în acest
sens o adevărată reţea cu ramificaţii la Iaşi, Bacău, Roman, Piatra-Neamţ,
Paşcani, Fălticeni 62 •
Comerţul are aceleaşi caracteristici. Potrivit unui raport al Camerei
de comerţ din Iaşi~ 3 , circulaţia mărfurilor, puţine ca volum, era îngreu-
nată de „prea multe legiuiri fiscale, taxe, timbre, a căror ţinere la curent
este greoaie şi anevoioasă chiar pentru un negustor cu experienţă înde-
lungată şi carte multă, iar cit priveşte pe modestul băcan de la periferia
oraşului sau comerciantul de la ţară care abia ştia aduna şi înmulţi,
acestea sînt o adevărată pacoste".
Numărul celor nemulţumiţi de politica guvernanţilor sporeşte deci..
Tot mai multe sînt categoriile sociale care încearcă să se împotrivească
dictaturii.
Majoritatea docwnentelor subliniază încetinirea tranzacţiilor comer-
ciale, rezultată din lipsa de pe piaţă a făinii, brînzeturilor, zarzavaturilor 6 ~.
Kilogramul de unt- se vindea acum cu 600-700 lei. Cheresteaua, hîrtia,
petrolul, lenmele lipsesc cu desăvîrşire. „Raţia de pîine a fost redusă la
500 grame pe zi de persoană şi costă 12 lei"b:..
Dintre toate categoriile sociale, muncitorii - cei mai slab retribuiţi
- au de suportat greutăţi deosebite, mai ales cei care lucrează în ramu-
rile care produc pentru necesităţile frontului. Un tablou sugestiv al
muncii forţate şi al mizeriei la care erau condamnaţi minerii de pe valea
Trotuşului, ne înfăţişează o notă informativă din 3 februarie 1942 a
comisariatului de poliţie Moineşti. „Organele jandarmeriei nu senma-
lează aceste nemulţumiri din motive lesne de înţeles, iar organele Mi-
nisterului Muncii sînt mulţumite că încasează obligaţiile legale, neinte-
resîndu-se de soarta acestor nenorociţi, care atunci cînd ies din lucru
din fUII1dul pămîntuliui par nişte fantome, adevărate cadavre mişcdtoare"
(sublinierea noastră). Situaţi;:i. remarcată de autorităţile statului se dato-
81 Arh. St. Galaţi, Insp. gl. ad-tiv, dos. 3, p. 8.
62 Arh. St. Iaşi, fond 1676, dos. 21/1941, p. 290 oi dos. 4/1942, p. 80.
63
Ibidem, fond Prefectura, dos. 3/1942, p. 215.
" Ibidem, p. 514.
1111
Ibidem, p. 170.
\". ADAS<;ALITEI
472
reşte mai ales faptului că mai toţi acei muncitori erau supuşi regimului
militar şi ameninţaţi de conducerea intreprinderii cu Curtea Marţială,
atunci cînd încercau să protesteze66 •
In toate oraşele moldoveneşti au continuat şi de-a lungul anului
1942 acţiuni mun;::itoreşti revendicative. Au obţinut sporuri de salarii
lucrătorii de la „ Ţesătura" -Socola, de la „ Victoria", brutarii din Iaşi~',
muncitorii de la fabrica Ciurea-Iaşi€ 8 , lucrătorii de la salina C.A.l\l.
Tirgu Ocna, cei de la fabrica de cherestea .,Italo-Romînă" din Comăneşti
Bacău, greviştii de la fabi-ica „Albina" din Tarcău-Neamţ69 , personalul
uzinei electrice din Birlad 70, brutarii din Huşi7 1 , peste 750 de muncitori
portuari din Galati7 2 şi alţii. Din ce în ce, aceste conflicte sint susţinute
de muncitori cu mai multă dîrzenie şi au un caracter mai conştient şi
mai revoluţionar. Prefectura de laşi se sesiza că „muncitorii caută să
demonstreze că scumpetea traiului se datoreşte războiului provocat de
puterile Axei" 73 •
Atitudinea dirză a muncitmimii a făcut ca autorităţile centrale să
măsoare, fie şi aproximativ, din pw1ct de vedere numeric, forţa acestui
adversar şi să constate că Moldova avea atunci cel puţin 25 OOO de mun-
citori, grupaţi pe centre după cum urmează: 7 697 la laşi, 2 940 la Bacău
{cu Tirgu-Ocna şi Moineşti), 5 919 la Piatra Neamţ (cu Tg. Neamţ şi
Buhuşi), 745 la Roman, 1 440 la FAlticeni şi Paşcani, 108 la Huşi, 150 la
Vaslui, 450 la Botoşani, 1 250 la Birlad şi 7 138 la Galaţi 74 • Aceştia repre-
zentau intr-adevăr o forţă.
Aşa se face cA in 1943 s-a ajuns la o situaţie caracterizată după cun1
urmează: în intreprinderile mari, date fiind acţiunile colective hotărlte ale
muncitorim.ii, salariile au sporit, chiar dacă nu direct proporţional cu
scumpetea, insA au sporit, in timp ce în intreprinderile mici, starea mun-
citorilor - in cele mai numE:-roase cazuri - era insuportabilă. Dintr-un
proces-verbal de inspecţie dresat de Inspectoratul muncii Galaţi, cu
prilejul vizitării f abricii de nasturi ,.Brateşul", desprindem următoarele
„concluziuni generale ... : La această intreprindere se arată un total
dezinteres pentru buna stare a muncitorilor şi nu se poate vorbi decit de
o exploatare nemiloa.sA a muncii lor . . . Salarizarea este mai slabă decit
la oricare intreprindere din această regiune". Autoritatea respectivă, dP.şi
obişnuită cu tablouri mizere din viata lucrătorilor, a fost puternic şocată
de constatările făcute, incit noM: „am hotărit să aducem la cunoştinţa
• Arh. centr. lnsl ist. a partidului, dos. 5961-39, p. 536 .

..,
Ibidem, dos. 6598-185, p. 28-28.
• Arh. St. IBtl, fond Prefectura, dos. 3, vot. 11/1942, p. to.
• Arh. centr. lrut. Ist a partidului, dos. 8598-185, p. 28-28.
10 Arh. St. Galaţi, fond lnsp. Muncii, dos. 821.
r1 Ibidem, do&. 843.
·a Ibidem. dos. 8~.
"' Arh. St. laşi, fond Prefectura, dos. 3, voi. 11/1942, p. ~75.
,. Ibidem, fond 1878, dos. J /1942, p. J2f bis şi Arh. St.· Galaţi, fond l11e9.
Muncii, dos. 809.
REZISTENTA DIN MOLDOVA IN FATA DICTATURII ANTONESCIENE
473
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, pentru a se cunoaşte starea de ln

această întreprindere" 75 •
Faptul că pe frontul de răsărit lucrurile nu mergeau după dorinţa
guvernanţilor a determinat ca atitudinea autorităţilor faţă de muncitori
să fie contradictorie. Pe de o parte, se înteţeau în unele cazuri acţiunile
represive, iar pe de altă parte, în alte cazuri se proceda „cu tact" în
conflictele de muncă dîndu-li-se muncitorilor cîştig de cauză, măcar apa-
rent. De remarcat că aproape toate conflictele din cursul anului 1943 iau
sfîrşit in favoarea muncitorilor. Aceasta în primul rînd datorită acţiunilor
puternice conduse de comunişti. Aşa se petrec lucrurile la Bacău, la între-
prinderile textile militarizate „Filderman şi Izvoreanu", în cele de pie-
lărie76, la Tecuci în cazul lucrătorilor brutari 77 , la Galaţi în cazul ruja-
rilor, pescarilor, manufacturiştilor şi cărbunarilor din port7 8 , la ŞantierelP.
navale79, precum şi în alte întreprinderi.
în acelaşi timp însă, in unele întreprinderi, muncitorii sînt forţaţi să
lucreze pînă la 12 ore; aceasta, deoarece frontul în continuă prăbuşire
cerea „sacrificii deosebite". în Moldova lucrau în schimburi de 12 ore:
Şantierele navale Galaţi, uzina „Titan" din aceeaşi localitate, fabrica
chimică din Mărăşeşti 80 şi salina C.A.M. Tîrgu Ocna81 • întreprinderea
textilă Buhuşi 8'! lucra pînă la 11 ore. De remarcat că orele suplimentare
se plăteau cu cel mult 25 % din tariful orelor normale de producţie.
întreprinderile mici îşi restrîng treptat activitatea - mai ales dacă
erau furnizoare ale armatei - lipsite fiind de materii prime83 • Implicit,
parte din muncitori sînt aruncaţi în braţele şomajului, cu atît mai mult
cu cît de la sate veneau spre oraşe femei şi copii, concurînd munca băr
baţilor.
Apropierea continuă şi glorioasă a armatelor sovietice are influenţe
deosebite asupra mediului muncitoresc. Poliţia de siguranţă măreşte
numărul agenţilor (acoperiţi) în întreprinderi, manifestînd un vădit in-
teres pentru starea de spirit a muncitorilor.
În primăvara anului 1944, evacuarea întreprinderilor este pe pri-
mul plan. Moldova urma să cunoască o dezorganizare totală a vie~ii
economice, cu consecinţe funeste asupra situaţiei muncitorimii, în cele
mai dese cazuri, obligată să se evacueze o dată cu întreprinderile. Mulţi
dintre muncitori au refuzat însă să se evacueze, pentru că la capătul
acestor suferinţe se întrevedea posibilitatea cuceririi unei noi vieţi.
75
Arh. St. Galaţi, fond. Insp. Muncii, dos. 681.
76 Arh. centr. Inst. ist. a partidului, dos. 6343-113, pp. 189 şi ~2.
77 Arh. St. Galaţi, fond Insp. Muncii, dos. 652.
78
Ibidem, dos. 702.
79
Ibfdem, dos. 666.
ao Ibidem, dos. 702.
~ 1 Arh. centr. Inst. ist. a partidului, dos. 6165-70, p. 97.
112
Ibidem, dos. 6343-113, p. 353.
83
Ibidem, dos. 6595-185, p. 31.
474 V. ADAsCALfTEI
Anii dictaturii antonesciene au provocat nemulţumiri grave ş1 m

rindurile ţărănimii muncitoare din Moldova. Lipsită de pămîntul care-i
era necesar, ea a fost înşelată încă o dată de Garda de fier care agita la
sate lozinca „omul şi pogonul". „Moldova roşie", în septembrie - octom-
brie 1940, scria: „In timpul opoziţiei, Garda de Fier a cutreerat satele,
a măsurat păminturile moşierilor şi a înscris în registre numele ţăranilor
şi numărul hectarelor de pămînt ce-l vor primi. Azi, Garda de Fier e
la putere. Ce-a făcut în timpul acesta pentru ţărănimea săracă? Ni-
mic! ... ln schimb, în munţii Gorjului se fac aerodromuri pe pămin
turile ţăranilor" 81 • Acelaşi ziar comunist arăta în continuare ţăranilor,
oă numai puterea muncitorilor şi ţăranilor poate îndeplini acest vis al
muncitorilor de pe ogoare. Se dădea ca exemplu confiscarea recentă a
moşiilor din Basarabia şi Bucovina şi împărţirea lor gratuită ţăranilor
fără pămint sau cu păminl puţin.
„Dunărea roşie" din Galaţi85 relata in decembrie 1940 „eroica luptă
a ţăranilor din satele Cirja şi Rinzeşti" împotriva boierului Donca.
Acesta furase obştei o brut.i de 600 hectare. Intre ţărani şi jandarmi
s-au dat lupte cu arme de foc.
Pentru a contracara propagand~ antisovietică, „Moldova roşie" 8 ;
din februarie 1941, scria: In satul Vinători, comandantul unui regi-
ment de artilerie a adunat pe toţi cetăţenii şi le-a spus că dacă vor
veni trupele sovietice să le gonească cu coasele, cu topoarele şi cu un-
ghiile. SA tenii au rAspuns: . . . „Dumneavoastră fugiţi cu tunuri şi mi-
tralie-re şi vreţi să-i ahmglm noi cu coase şi cu topoare?" Acelaşi arti-
col evidenţia faptul ci ţăranii din Vinători „s-au opus cu forţa rechizi-
ţionArii vitelor, căruţelor, porumbului şi nutreţului". Aşa se explici de
ce în vederea plebiscitului antonescian din primăvara anului 1941,
printre ţăranii de la Tirgu-Frumos ciştiga teren propaganda de a vota
împotriva „generalului"e 7•
Situaţia economici a ţlrlnimii era din ce în ce mai grea, o dată cu
creşterea rechiziţiilor, cu plecarea bArbaţilor în concentrări nesfîrşite,
cu scumpetea excesivi. Suprafeţe apreciabile rAmîn neinslm.inţate. La
eooperativele sileşti, în aprilie 1941, kilogramul de fAinA de griu, popu-
lari, ajunsese sl se vîndl cu 24 de lei (cazul de la Voineşti-laşi) 111 •
Izbucnirea rlzboiului a însemnat pentru ţărănime inriutlţirea con-
siderabili a condiţiilor de trai. Conform decretului-lege privitor la blo-
carea în patrimoniul statului a griului, porumbului, orzului, ovăzului
şi secarei, producltorilor li se lăsau cite 20 kgr. de suflet, din aceste
~eale • „Romînia liberi", ziar ilegal al forţelor patriotice, la 1 ianua-
111
rie 1942, - in numlrul 1, considera aceste măsuri drept decret de în-

fometare şi jaf." "
11
„Moldova rotle" din septembrie-ocombrle 1940.
• „DunArea rotie• din 25 decembrie 1940.
• „Moldova roşie• din 28 februarie 1941.
„ Arh. St. lqf. fond 16'18, dos. 102/1941, p. 89.
• lbtdem, fond Prefectura, dos. 3/1941, p. 208.
• Ibidem, p. 283.
REZISTENTA DIN MOLDOVA IN PATA DICTATURII ANTONESCIENE
475
ln administraţia comunelor intrau mai ales elementele chiabureşti,

.care foloseau orice prilej în scopul îmbogăţirii personale. Cooperativele
.săteşti sînt - în cele mai multe cazuri - instrwnente folosite de specu-
lanţi. ln martie 1942, la Cepleniţa (actualmente raionul Hîrlău), din can-
titatea de 4 838 kg zahăr destinate comunei, numai 754 au fost distri-
buite populaţiei. Restul au luat calea pieţei la „negru" 90 • La Corneşti
Iaşi, o anchetă din iulie 1942 stabileşte că un speculant vindea kilo-
_gramul de mălai cu 50 lei91 •
Prestaţiile nesfîrşite, colectarea lînei (în 1943, în întregime), pre-
darea cerealelor direct de pe arii, obligaţia de a ara îndată după sece-
riş, fără a putea folosi miriştile pentru păşune, se adaugă la toate cele-
lalte nemulţumiri 9';>.
Prefecturile de judeţ, la conferinţele lor administrative, aveau la
-ordinea de zi probleme ca: executarea prestaţiei, executarea muncii de
război, măsuri pentru reuşita colectării cerealelor din „Darul plugarului",
curăţirea izlazurilor şi tăierea buruienilor, colectarea lînei93 • Nici unnă
de chestiuni care să trădeze vreun interes cit de mic pentru ţărănime.
Numai rareori aceste autorităţi înregistrează aspecte ale vieţii sateloc,
fără a dovedi că înţeleg cauzele. Aşa, de exemplu, prefectul judeţulu.i
Tutova, în noiembrie 1943, se arăta alarmat cu privire la mizeria con-
statată în unele sate. într-o circulară trimisă pretorilor şi primarilor,
scria: ... „copiii sînt dezbrăcaţi şi desculţi. Părinţii nu se îngrijesc de ei
şi-i lasă pradă fa-igului şi bolilor, (Ce puteau face părinţii?! n.n.) aşa
cum am observat în multe comune şi în special în comuna !băneşti,
unde din 40 de copii născuţi au murit 30" 91 •
Starea sanitară a Moldovei95 , în octombrie 1940, în judeţele Iaşi, Bacău,
Fălciu, Roman, Neamţ şi Vaslui, se caracteriza prin existenţa a 8 708
cazuri de tuberculoză, 14 906 cazuri de pelagră cu o mortalitate de 11 °.'o,
39 045 de cazuri de malarie cu o mortalitate de 11 % ş.a. Este uşor de
prevăzut în ce proporţii au sporit aceste epidemii în anii de război,
cînd mizeria a luat proporţii şi mai mari. în toamna lui 1941, la Uricani
şi în alte localităţi în jurul laşilor, s-a declarat epidemie de tifos
exantematic. Prefectul judeţului, „pentru stingerea urgentă a epide-
miei", se adresa, nu orgimelor sanitare, ci legiunii de jandarmi, cerind
să înfiinţeze imediat „în acea comună, un post de jandarmi" 93 •
Chiaburii si comerci.anţii satelor cîştigau pe seama ţăranilor săraci.
pe seama proletariatului agricol, silit, mai mult ca oricînd, la o viaţă
de mizerie. Comandantul legiunii de jandarmi Iaşi, în vara anului 1942,
raportînd situaţia de pe moşia Hodora din comuna Belceşti, spune des-
911 ,\rh. St. Iaşi, fond Prefectura, dos. 3/1942, p. 237.
91 Ibidem, dos. 3, vol. II/1942.
9'l Arh. St. Galaţi, fond Insp. gl. ad-tiv, dos. 3.
93 Ibidc>m, dos. 10.
9i lbiriem, dos. 3.
95
„Moldova roşie" din februarie 1941.
96 Arh. St. Iaşi, fond Prefectura, dos. 2/1941, p. 414.
\'. !\DASCALITEI
476
pr~ lucrători că „de 15 zile mănîncă mămăligă de orz, terminînd-o şi

pe aceea" 97•
. . . Intrucit moşierii trebuiau să plătească - fie şi cu sume derizorii -
munca lucrătorilor, sub pretextul intereselor de stat, sînt repartizaţi la
·conace prizonieri sovietici care lucrează forţat, sub privegherea· unor-
„miliţieni" romîni. Pentru marii proprietari, această înlesnire era deose-
bit de importantă. Ea se adăuga altor înlesniri, ca dreptului de a se-
măna pe ogoarele lor numai mazăre, linte şi cereale care nu erau su-
puse blocării, în timp ce micii proprietari, ţăranii, erau obligaţi să cul-
tive griu, porumb, orz, ovăz, fiind şi în această privinţă singurii siliţi
să susţină greutăţile economice ale timpuluis 8 • Şi în privinţa rechiziţiilor
exista aceeaşi practică. O notă informativă din septembrie 1942 subli-
nia că „rechiziţiile au produs mari nemulţumiri. Au fost luate vitele·
celor lipsiţi de mijloace şi au rămas cele ale unora care au destule mij-
loace"" incit, aşa cum semnalează în martie 1943 biroul Siguranţei Iaşi,
pe ţărani „sosirea primăverii ii îngrijorează foarte mult cu privire la
efectuarea muncilor de primăvară, fiindcă nu vor avea vitele necesare
în acest scop" 100 •
Continua agravare a situaţiei econcmice de la sate culminează în
toamna anului 1943, cînd „se observă o creştere a numărului de minori
şi femei veniţi de la ţară (la oriiŞe) cu cereri de angajare în industriile
textile, tn special" 101 • Guvernanţii folosesc momentul pentru a „îndruma"
tineretul spre Germania, deficitară în ce priveşte forţa de muncă, prin
uriaşele pierderi in oameni suferite pe front 102•
Ziarul ilegal „Rominia liberă" 103 , în articolul: Cum se apără aliaţii
lui Antonescu, relata jaful săvirşit de hoardele hitleriste in retragere„
la Suceava şi Botoşani. Ei smulgeau de la gura copiilor, bătrînilor, fe-
meilor, ultimele cereale pentru hranA, luau din bătătura gospodăriilor
vitele de muncă şi de hrană, carele, flcînd ca ura ţărănimii împotriva
cotropitorilor să crească la maximum. Aşa se explică de ce ţăranii im-
bricaţi în haine militare au participat, dupl răsturnarea dictaturii anto-
nesciene, cu toate puterile lor, la lupta hotlritA pentru nimicirea totali
a hitlerismului.
•
• •
"' Arh. St. Iaşi, dos. 3 voi. 11/1942 p. 152.
• Ibidem, p. 307.
• Ibidem, p. 312.
* Ibidem, fond 16'18, dos. 72/1942, p. 1182.
1111 Arb. St. Galaţi, fond lnsp Muncii, dos. 702.
UD lbtclem, dos. 543.

1111 „Romlnia liberi" din 28 mai 1944.
REZISTENŢA DIN YIOLDOV A IN FATA DICTATURII ANTONESCIENE
477
În ce priveşte atitudinea intelectualilor faţă de guvernarea antones-

ciană, aceasta a înregistrat diverse aspecte; majoritatea lor au urît acest
regim terorist.
La Iaşi, cercul cultu1al romîno-francez „Luteţia", care reunea stu-
denţi de la litere, intelectuali, printre care avocaţi, medici, profesori.
„discuta chestiuni politice prin prisma principiilor democratice de
stînga şi chiar comuniste" 104 •
Revista „Insemnări ieşene" cerea prin articolele sale ,;adevăruri,
nu propagandă" şi elogia realizările din U.R.S.S.
Deosebit de semnificativ este faptul că la conferinţele tot mai nu-
meroase ţinute de diferiţi „savanţi" hitlerişti la Universitatea din Iaşi,
numărul participanţilor era redus. Organele poliţieneşti, la 3 mai 1941,
notau că „la conferinţa Deutsch-Sildeuropaische Wirtschaftskooperation",
ţinută de economistul german Hans Jurgen Serafim, fiind puţini. audi-
tori „rectorul a făcut apel la studentele căminelor să mărească numă
rul participanţilor" 105 • Situaţii similare se intîlnesc adesea.
Tot în mai 1941,. poliţia din Iaşi, care încuraja organizarea confe-
rinţelor tuturor emisarilor nazişti, făcea greutăţi conferenţiarilor cu ten-
dinţe progresiste. Astfel, organele locale poliţieneşti au cerut aviz In-
spectoratului regional de poliţie, dacă trebuie să permită profesorului
Iorgu Iordan să conferenţieze despre „Originea romînilor" 105 • Acest amă
nunt este semnificativ în privinţa libertăţilor de manifestare a intelec-
tualilor în perioa.da dată, a suspiciunii ce plana asupra lor, mai ales dacă
erau cunoscuţi ca a vînd vederi progresiste.
O parte a studenţimii ieşene şi-a manifestat adesea dezaprobarea
pentru dictatura antonesciană. La 1 decembrie 1941, aniversîndu-se
unirea Ardealului în prezenţa corpului didactic de la Universitate şi a
unui public numeros, cînd conferenţiarul a amintit că Ardealul „eslc
casa noastră", a romînilor, un student din sală a strigat: „vrem casa
noastră!" 10 ;. O parte din public a aplaudat. La sfîrşitul serbării, în sală
s-a strigat: „Vrem Ardealul!". Acest incident, nedorit de autorităţi, nega
alianţa dintre Romînia antonesciană şi Ungaria fascistă, arătîndu-i
, ,trăinicia".
Mult comentată de opinia publică a fost, in decembrie 1941, sinuci-
derea unui inginer romin de la uzinele electrice din Iaşi, determinată de
atitudinea arogantă şi poruncitoare adoptată de un maistru german
instalat ca şef al sălii maşinilor 108 • Tot mai numeroase sînt cazurile cîncl
ies la iveală sentimentele de ură nutrite faţă de hitlerişti. In aproape
toate oraşele Moldovei, poliţia de siguranţă constata că o parte însem-
nată a intelectualilor se menţin izolaţi de politica guvernamentală.
Pe măsură ce războiul crea situaţii din ce în ce mai greu de su-
portat pentru ţara noastră, în cercurile intelectuale progresiste se mani-
104 Arh. St. Iaşi, fond 1678, dos. 37/1941, p. 122.
105
ibidem, dos. 372/1941, p. 91.
106 Ibidem, p. 103.
un Ibidem, p. 151.
108
Ibidem, dos. 25/1941, p. 323.
V. ADASCALITEI
478
festă încredere in victoria Uniunii Sovietice. ln acest sens - spun do-

cumentele - comentau studenţii cu orientare comunistă de la agronomie
şi fizico-chimice, in mai 1942 109•
Curtea marţială a Corpului IV armată, in toamna anului 1943, a
judecat cazul unor cetăţeni care „au afişat pe pereţii coridoarelor de la
Facultatea de ştiinţe din laşi manifeste în care se aduceau acuzaţii
conducătorilor armatei romine", arătind că trimit ostaşii noştri la moarte,
pentru o cauză ce le este striină 110 •
•
• •
Foarte interesante sint aspectele nemulţumirilor manifestate în
rindurile armatei.
„Moldova roşie" din septembrie-octombrie 1940 relata situaţia de
la batalionul de transmisiuni din laşi, unde ostaşii au cerut „descon-
centrare" şi condiţii de trai omeneşti.
Munca partidului era dusi cu tenacitate în armată, acolo undt."
erau cantonate trupe, la oraşe, ca şi la sate. Intr-un raport al statului-
major al corpului de cavalerie se semnaleazi el la Stolniceni-Pcljescu (sat
lingi Paşcani), ciţiva soldaţi concentraţi într-un detaşament de săpă
tori au împărţit trupei manifeste comuniste care îndemnau la descon-
centrare, la lupt.A împotriva războiului 111 •
Activitatea comuniştilor se putea desfăşura in condiţii prielnice.
pentru el nemulţumirile masei de ostaşi sporeau necontenit. Pentru a
contracara acţiunea comunistA, in mod tacit, trupele germane sint în-
demnate sA antreneze pe soldaţii romini la jaf şi devastlri împotriva
evreilor. După izbucnirea rl.zboiului, la Botoşani, Dorohoi, laşi au loc
citeva manifestAri de acest fel 112, insA starea generali de spirit a osta -
şilor este contra dorinţei guvernanţilor.
Ura ostaşilor romini împotriva armatelor hitleriste mocneşte, izbuc-
nind uneori. Sint tot mai dese certurile cu prilejul cărora li se spwu. .
nemţilor „el în ţara lor nu mai au piine de mîncat" 113• Trufia şi atitu-
dinea generali a militarilor hitlerişti care nu-i respectau nici pe ofi-
ţerii romini, a determinat o stare de adinci revoltA şi uri în rindurile:
ofiţerilor noştri cinstiţi 11 4, iar jafurile şi silniciile pe care le sivîrşeau
in ţara noastră de pe poziţia unor cuceritori, au stîmit oprobiul public 11 ".
Dintr-un document al poliţiei de siguranţă din laşi 118 reiese că atitudineu
de cuceritori a armatelor germane se manifesta în unele cazuri şi prin
incilcarea atribuţiilor autorităţilor romine. Două persoane „suspecte'·
unnirite de Inspectorul regional de poliţie „lipsesc de la domiciliu ...
1111Arh. St. laşi, dos. 127/1942, p. 377.

no Ibidem, fond Curtea Marţlall, dos. 2/1943, p. 808.
111
foidem, fond Prefectura, dos. Diverse H/1942, p. 40.
m Ibidem, fond. 1678, dos. 30/1941, p. 377.
na Ibidem, dos. 56/1941, document, 958.
m Ibidem, dos. 3/1941, p. 240.
115 Ibidem, dos. 56/1941, document 1324.
IUi Arh. centr. Inst. ist. a partidului, dos. 5790-16. P. 74.
REZISTENŢA DIN MOLDOVA lN FATA DICTATURII ANTONESCIENE
479
probabil că au fost ridicate de autorităţile militare germane şi internate

în lagăre".
Nu sînt rare şi nici întîmplătoare, încăierările dintre ostaşii celor
două armate „aliate", germană şi romînă 117 •
Echiparea pentru front a trupelor romîne era total nesatisfăcătoare.
Prin rechiziţii grabnice, în iulie 1941, şi prin colecte publice, armata ro-
mînă se înzestra cu cearşafuri, feţe de pernă şi vesela necesară spita-
lelor.
Tîrîţi în război, muncitorii şi ţăranii, care-şi lăsau familiile fără
sprijin, erau chinuiţi de nedreptatea ce domnea peste tot. Răniţii care
se întorceau de pe front (în noiembrie 1941), stînd de vorbă prin gări cu
populaţia, afirmau că luptele „iau uneori proporţii înspăi.mîntătoare".
că „ostaşii noştri caută să fugă de pe front, dar că asemenea încercări
sînt reprimate cu moartea". Ei arată „că sovietele sînt dotate cu arma-
ment bun şi că bolşevicii luptă cu mare elan" 118• Această stare de spirit
a armatei îngrijora autorităţile, incit la reîntoarcerea la Iaşi, de pe
front, a regimentului 29 infanterie, se iau „măsuri de pază şi siguranţă"
în oraş 119 • Burghezia şi moşierimea se temeau de propria lor armată.
Tocmai de aceea autorităţile hotărăsc acordarea de ajutoare pentru
familiile concentraţilor 120 . Aceste măsuri au fost luate în vederea stăvi
lirii valului de nemulţumiri, din ce în ce mai făţiş manifestate. Subli-
niind mizeria fizică şi morală a familiilor concentraţilor, poliţia de mo-
ravuri raporta forurilor superioare că: „prostituţia clandestină a sporit
într-un mod îngrijorător. Se văd chiar femei căsătorite, dar ai căror
bărbaţi sînt pe front, ocupîndu-se cu aceasta. întrebate de ce o fac, ele
declară că nu au cu ce-şi hrăni copiii 121 .
Cînd teoria războiului fulger a fost infirmată de mersul evenimen-
telor militare, neîncrederea în victorie şi dorinţa de a nu lua parte la
luptele al căror sens nu-l vedeau, a sporit în rîndurile militarilor romîni.
Mulţi se automutilează 122 , dar şi mai mulţi nu se supun la mobilizare.
De la 22 iunie 1941 şi pînă la 7 iulie 1942, în cinci circumscripţii poli-
ţieneşti ale oraşului Iaşi, sînt 1 350 de nesupuşi la concentrare şi 156 de
dezertori1 23 • Pe măsură ce frontul bate în retragere, cazurile de acest
fel se înmulţesc. Curtea Marţială a Corpului IV armată Iaşi a judecat
în anul 1943 un număr de 552 de cazuri de dezertare, din care pînă la
1 iulie 231 de cazuri şi pînă la 1 ianuarie 1944 restul de 321 de ca-
zuri124. Ea mai judecă totodată şi cazuri de „lovirea şi dezarmarea jan-
darmilor, insulte domnului mareşal, instigaţii" 125 . Totuşi, sancţiunile se-
vere nu sînt în stare să oprească prăbuşirea începută.
117 Arh. St. laşi, fond. 1678, dos. 56/1941, document 2003.
118
Ibidem, forui Prefectura, dos. 3/1941, pp. 648 şi 702.
110 Ibidem, p. 742.
rin Ibidem, fond. 1676, dos. 24/1941, p. 894.
121 Ibidem, dos. 8/1941, p. 1129.
122
Ibidem, dos. 12/1941, p. 2.
12:1 Ibidem, dos. 84/1942, pp. 171-183.
124 Ibidem, fond. Curtea Marţială laşi, dos. 1/1943.
125
Ibidem, dos. 2/1943.
V. ADASCALITEI
480
O stare de spirit asemănătoare domnea şi în rîndul altor trupe de pe

frontul răsăritean. Din „Divizia albastră spaniolă", multe cadre „au
părăsit serviciile, răminînd în spatele frontului" 126 • Sint înregistrate de-
zertări în mari proporţii, mai ales în 1943, în rindurile armatei italiene
şi gennane 12'.
Magistraţii militari sînt conştienţi de faptul că războiul a fost pier-
dut pentru fascişti şi intră în instanţă acţionind numai din obligaţie pro-
f esională. Concludent pentru convingerile lor este un pasaj dintr-un ra-
port adresat „Marelui stat-major, secţia prizonieri de război" la 2 iulie
1943, raport privitor la judecarea unor ostaşi sovietici fugiţi de pe mo-
şiile unde fuseseră trimişi să lucreze. Paragraful respectiv spune: „La
această curte s-a ·adoptat principiul că prizonierul de război nu poate fi
omorit şi nici maltratat, nici constrins să facă acte contrare demnităţii
lui. Inaintăm acest raport cu tabelele anexate (n.n. tabele care cuprin-
deau numele şi pronumele, virsta, gradul, ocupaţia şi adresa prizonie-
rilor) pentru a servi în vii.tor la tratativele de pace, cind vor 4Vea loc şi
a se evidenţia felul omenos cum sint trataţi prizonierii ruşi în Romî-
nia121 (sublinierea ne aparţine). Cu alte cuvinte, nu mai rămăsese decît
un lucru de f Acut: tratativele de pace.
Aceleaşi convingeri ii măcinau şi pe funcţionarii superiori de la si-
guranţa statului. poate chiar cu citeva luni mai înainte, altminteri n-ar
fi luat ml.suri rapide privind evacuarea arhivei unitiţilor din Mol-
dova1'".
Dotati adesea cu şi mai mult simţ al realităţii, ostaşii care alcă
tuiau grosul trupei erau stăpîniţi de convingeri asemănătoare. Un docu-
ment militar stabileşte că „soldaţii înapoiaţi de pe front discută în
adunări şi prin gări cu diferite persoane că: „trupele noastre au fost
decimate complet de armata roşie" şi că „soldaţii noştri se dau prizo-
nieri de buni voie la ruşi ... pentru a porni contra germanilor" 130• Prin-
derea colportorilor ordonată, nu mai servea la nimic.
Această stare de spirit din rindurile armatei explică de ce la 23
August 1944, trupele noastre au intors armele împotriva cotropitorilor
fascişti, dind dovadă de un adinc patriotism.
Pe de altă parte, chiar şi în rindurile armatei germane, aşa-zisa
disciplină de fier se clătina din ce in ce mai puternic în 1944. La 22 ia-
nuarie 1944, la laşi. un soldat german turinentat „a împuşcat mortal un
maior german" şi a rănit pe un locotenent in localul hotelului „Bris-
tol„131. Chiar şi dintre hitlerişti erau puţini cei care mai credeau în hi-
mera victoriei împotriva Uniunii Sovietice .
•
• •
m Arh. St. laşi, fond 1678, dos. 12/1941, p. 59.
127
Ibidem, fond Prefectura. dos. neinv./1943, p. 3.
Ul Ibidem, fond. Curtea Marţială laşi, dos. 2/1943, p. 967.
U11 Ibidem, fond 1878, dos. confid./1943, p. 103.
UD Ibidem, dos. 72/1942, p. 987.
m Ibidem, fond. 1878, dos. 46/1943, p. 424.
REZISTENŢA DIN MOLDOVA. lN FATA DICTATURII ANTONESCIENE
481
Nemulţumirile fiecărei clase şi pături sociale au avut uneori sem-

nificaţii politice elocvente. Aceste curente, care au mers o vreme paralel,
s-au întîlnit la un moment dat într-un torent puternic, care a grăbit pro-
cesul de eliberare naţională şi socială a Romîniei.
Au existat forţe patriotice care au acţionat de la început ~n
mod conştient, pentru salvarea patriei. Pe teritoriul Moldovei, această
luptă a înregistrat momente însemnate, care nu pot fi trecute cu vede-
rea. Iniţiate de P.C.R. sau spontane, acele acţiuni patriotice s-au unit,
constituind în cele din urmă o forţă unitară.
Nu-i întîmplător faptul că manevrele diviziei a 14-a de infanterie
au fost zădărnicite întrucîtva prin distrugerea (la 22 mai 1941) liniei de
comunicaţii între Iaşi şi Grajduri şi prin distrugerea unei instalaţii întregi
din curtea secţiei C.F.R.-Iaşi (27 mai 1941) 132•
Pe plan central, lupta împotriva fascismului era dusă de forţele
patriotice care, începînd din februarie 1942, editau ziarul ilegal „ROllllÎ-
ni.a liberă". lntr-un articol redacţicmal. intitulat La luptă contra hitleris-
mului barbar cotropitor! se arăt.a patrioţilor că „Partidul Comunist din
Romînia propune crearea. frontului unic naţional .al poporului rom.în îm-
potriva. ocupanţilor fusei.şti şi clicii militare - fasciste, în frunte cu tră
dătorul Antonescu". Punctele de platformă erau:
- încetarea războiului cu U.R.S.S.;
- pace şi alianţă cu Uniunea Sovietică, Anglia, Polonia, Cehoslo-
vacia, Iugoslavia, ţările democratice;
- oprirea producţiei de război;
- alungarea hitleriştilor din ţară;
- răsturnarea guvernului antonescian;
- anularea dictatului de la Viena;
- o justă politică naţională;
- amnistie generală politică, militară şi agrară 133 •
Comuniştii întindeau astfel mîna tuturor celor ce iubeau viaţa ş1
libertatea ţării lor. Opinia publică privea cu încredere la neînfricatul
partid al muncitorilor, indignată fiind de jaful hitlerist şi de măcinarea
tineretului romîn pe frontul răsăritean.
La 27 aprilie 1942, Comitetul din Moldova pentru Romînia Liberă
a organizat răspindirea pe străzile Iaşului a multor manifeste patriotice,
scurte dar mobilizatoare. Iată conţinutul lor:
1. „Romîni! Uniţi-vă pentru răsturnarea jugului hitlerist!"
2. „Soldaţi! Nu vă daţi viaţa pentru Hitler! Dezertaţi!"
3. „Deşteaptă-te romJ.ne! li1tler ne ia fiii şi fură a noastră pîine!"
4. „Cei ce poartă jugul şi a trăi mai vor" 1a4•
Curentul antihitlerist este din ce în ce mai puternic.
m Arh. St. Iaşi, dos. 23/1941, p. •~o.

133 „Romînia liberă" din 12 febrJarie 1942•
.L"H Arh. St. Iaşi, fond Prefectura, .dos. 3 n/Ul42, p. 398.
V. A DASCAUTEI ..
482
Actele de sabotaj care urmăreau diminuarea capacitiţii de producţie

şi a transporturilor de război, precum şi crearea panicii în rîndurile
agresorilor, se ţin lanţ.
Din gara Vaslui, dintr-un tren militar, dispar lăzi cu muniţii 135 •
La Comăneşti - Baciu se descoperă o tentativă de provocare a explo-
ziei unor instalaţii 136 • La uzina electrică din Iaşi 137 , la sediul postull:ri de
radioemisiune „Moldova" 138 izbucnesc incendii violente. La Tîrgu-Fru-
mos138, nişte barăci germane, la Bacău fabrica de postav „Izvoranul"
140
sint pe punctul de a fi incendiate. Calea ferată dintre Grajduri - Bîrlad

este minată 141 ş.a.
Autorităţile, speriate de amploarea mişcării, califică drept comunişti
pe toţi luptătorii cinstiţi, chiar dacă mulţi dintre ei nu ştiau ce este co-
munismul. Numai intr-o singură luni a anului 1943, Curtea marţială
laşi judecă 47 de arestaţi „pentru comunism" şi „4 pentru sabotaje".
Era suficient ca cineva să asculte ştirile difuzate de posturile de radio
străine sau de radio „Rominia liberi" pentru ca să fie defedt justiţiei.
Ce făceau in acest ti~p reprezentanţii parţidelor „istorice" în Mol-
dova şi. in celelalte provincii? Un document din arhiva Inspectoratului
regiQnal. de poliţie la.şi precizează: „Cercurile naţional-ţărăniste, pe mă
suri ce activitatea politi~o-rpilitară anglo-sovietico-americanA devine mai
accentuatA, cautA sA găsească o formulă de acţiune politică care să le
permit.A şi in viitor dreptul de a se numi luptători pentru cauza demo-
craţiei şi deci guvernamentaH ... " lntr-un alt pasaj, urzelile partidelor
burghezo-moşiC:"reşti sint şi mai bine prinse: „Curentul democratic al
maselor are neapărată nevoie de un instrument politic bine întocmit
pentru tim.pul cit va fi pus in situaţia de a cuceri puterea. Acest instru-
ment politic de conducere nu poate şi nu trebuie recrutat din altd parte
dedt din acele PIPmente politice care au un. trecut .iemocratic 'r'ecu-
noscut" 14 2•
Recunoscind · eşecul politicii antonesciene, burghezo-moşierimea se
interesa de găsirea formulei care să-i permită instaurarea la cirma ţării
a politicienilor, care indir('Ct conduseseră şi pină atunci, aprobind şi diri-
jind tacit dictatura antonesciană. .
Cind patrioţii luptau pentru libertate naţională şi socială „demo-
.creţii" ţlrăni.şti şi liberali pindeau puterea politică în viitorul stat. „Is-
toricii" nu acceptau colaborare3 cu comuniştii, dar doreau sl se folo-
sească de ro!ldele luptei lor.
La 8 august 1943, prin ziarul ilegal „Rominia Liberă" 143 , Comitetul
Central al Partidului Comunist din Rominia propune din nou „tuturor
m Arh. St. lql, fond. 1876, dos. 23/1941, p. 874.
• Arh. centr. lnal lat. a partidului, dos. 5981-39, p. 281
m Arh. St. lqi, fond 1878, dos. 130/1941, p. 341.
m Ibldem, dos. 111942, p. 331.
m Ibidem, fond 1878, dos. 58/1941, document 50987.
MD Arh. centr. lnst. ist. a partidului. dos. 8598-185, p. 32
Yl Arh. St. laşi, fond 1878, doa. 19/1942, p. 728.
)CI Ibidem, fond Prefectura, dos. 72/1942, p. 982.
,., „Romfnia liberi„ din li august 1943, p. 3.
REZISTE!'-IA Dl~ MOlDOV_'\ N FATA DICTATL:RIJ ANTOSESCIENE
483
partidelor şi organizaţiilor patriotice, formarea unui „Comitet naţional de

luptă pentru eliberarea ţări.i". De această dată, platforma prezentată în-
corporează şi un punct nou în plus: „asigurarea existenţei poporului mun-
citor". Uniunea Patrioţilor este prima organizaţie care aderă la acest
comitet. Partidele „istorice", fără a o refuza, rămîn în expectativă. Ele
nu credeau încă ceea ce vedeau, adică năruirea hitlerismului, cu toate
că ofensiva sovietică din răsărit făcea mari progrese şi cu toate că Italia
fusese scoasă din luptă. Totuşi, fac oarecare pregătiri. Organizaţia parti-
dului naţional-liberal rlin Iaşi, în noiembrie 1943, se dovedea preocupat5
de viitorul imediat 144 •
Apropierea armatelor sovietice a dat impuls luptei forţelor patrio-
tice. Corpul IV armată Iaşi cerea Inspectoratului regional de poliţie să-şi
mărească vigilenţa, fiindcă pe teritoriul său ar exista „reţele organizate
de partizani şi paraşutişti" 145 • De altfel, fără existenţa lor s-ar fi ·expli·-
cat cu greu unde au dispărut cei „500 ucrainieni ce erau transportaţi
spre Germania", evadaţi dintr-un tren pe distanţa Iaşi-Paşcani, în noap-
tea de 16 spre 17 ianuarie 1944 143 • Ziarul „Romînia Liberă", în iunie
1944, arăta că „în Moldova, partizanii îşi înmulţesc mereu loviturile
împotriva transporturilor şi comandamentelor nemţeşti", că „ teroarea
nu dezarmează", că „numărul lor creşte mereu" 147 •
Prăbuşirea continuă a frontului de răsărit determină sporirea for-
ţelor patriotice, la care se adaugă şi elemente mai puţin hotărîte. La
1 mai 1944 ia fiinţă „Frontul Unic Muncitoresc". Partidul Social-De-
mocrat aderă la platforma elaborată de Partidul Comunist Romîn 1 ~ 8 •
La 20 iunie 1944, partidele naţional-ţărănist şi naţional-liberal
acceptă, în sfîrşit, propunerile pe care comuniştii le făcuseră încă de
cînd războiul putea fi evitat, fonnîndu-se „Blocul Naţional Democrat".
Acţiunile maselor populare conduse de P.C.R., în această perioadă,
ne arată că poporul muncitor din Moldova şi-a dat partea sa de con·
tribu ţie pentru pregătirea condiţiilor optime desf ă5urării măreţului a:::~
de la 23 August 1944.
144
Arh. St. Iaşi, fond 1678, dos. 72/1943.
145
Ibidem, fond Prefectura, dos. confid.11943, p. 85.
145 Ibidem, p. 153.
14'7 „Romînia liberă" din 28 iunie 1944.
1411 Ibidem, 26 mai 1944.
DATE PRIVIND ORGANIZAREA lNVAŢAMINTULUI
lN NORDUL MOLDOVEI DUPA ELIBERARE
(aprilie - decembrie 1944)
de TR. UDREA şi H. S. WEISSMAN
După eliberarea, la sfirşitul lui martie - începutul lui aprilie 1944,

a nordului Moldovei de către armatele sovietice, printre sarcinile impor-
tante care au stat în faţa maselor populare, a forţelor democratice în
frunte cu P.C.R., a fost şi aceea a reorganizării pe baze democratice a
vieţii cultural-ideologice din această regiune. ln cadrul acestei reorga-
nizări un rol tot mai important, mai ales după deschiderea noului an
şcolar, l-au jucat problemele de învăţămînt. Această acţiune s-a făcut
în condiţiile excepţional de grele existente în acel moment în Mol-
dova de Nord 1•
Moldova în genere şi în special partea sa dinspre nord a resimţit
cea dintîi şi din plin consecinţele dezastruoase ale criminalului război
antisovietic. ln 1941, încă înainte de 22 iunie, ea a fost transformată în-
tr-o bază de pornire a agresiunii antisovietice. Rechiziţiile şi munca
forţată (mai la îndemînă în Moldova ca aiurea pentru unităţile militare
gata de marş), silniciile de tot felul efectuate de autorităţile antones-
ciene sub imperiul curţilor martiale au secătuit sistematic resursele eco-
nomice ale regiunii, ducînd la scăderea catastrofală a nivelului de trai
şi aşa scăzut al oamenilor muncii.
După bătălia de la Kursk şi îndeosebi după cea de la Uman, Mol-
dova redevine spate al frontului şi din primăvara pînă în toamna anu-
lui 1944 este brăzdată de însăşi linia frontului care se stabilizează pe
obcinile Carpaţilor Ţăsăriteni pînă în dreptul Tîrgului Neamţ şi de aci
spre răsărit pe la nord de Tg. Frumos şi Iaşi.
ln Moldova fasciştii germani şi romîni în retragere au aplicat „tac-
tica" evacuării şi distrugerii tuturor bunurilor materiale considerate de
ei că ar fi putut folosi în vreun fel Armatei Sovietice eliberatoare. ln
această categorie intrau utilajele întreprinderilor mari şi mici, alimen-
tele, medicamentele şi mărfurile de tot felul. Armatele fasciste şi maj
ales detaşamente hitleriste special constituite au jefuit, dinamitat şi in-
1 Sub această denumire cuprindem. în mod convenţional. întreg teritoriul
care a fost eliberat de Armata Sovietică încă în primăvara anului 194-l în urma
victoriei din sectorul Uman-Moghilev, adică judeţele Dorohoi. Rădăuţi, Botoşani,
Suceava, majoritatea teritoriului fostului judeţ Baia precum şi unele părti din
estul judeţului Neamţ şi nordul judeţului Iaşi.
TR. UDREA ŞI H. S. WBISSMAN
486
~endiat majoritatea clădirilor in localităţile din care s-au retras. Ei au

dat foc în ret_r,agere la numeroase aşezări intre care şi unor centre ur-
bane ca Rădăuţi, Siret, Ştefăneşti etc. Printre „obiectivele" incluse în
planul de distrugeri figurau principalele imobile din oraşe şi sate în rin-
dul cărora fuseseră trecute de regulă şi clădirile şcolare 2 şi c_ele care adă
postiseră aşezăminte culturale. Trupele fasciste în retragere au distrus
astfel muzeul istoric din Suceava, au incendiat biblioteca centrală a ora-
şului care avusese peste 16.QOO exemplare etc. •
3
Numai pentru Moldova de nord numărul locuinţelor distruse sau

devenite de nelocuit fără reparaţii capitale a fost in primăvara anului
1944 de ordinul zecilor de mii. La aceasta adăugăm numeroase edificii
care mai înainte adăpostiseră instituţii publice între care şi şcoli4, teatrl!,
cinematografe etc.
Ofensiva impetuoasă a Armatei Roşii ca şi acţiunile populaţiei care
la chemarea comuniştilor s-au opus aruncării în aer şi au trecut la
stingerea incendiilor puse la principalele edificii publice, au limitat in ·
parte distrugerile provocate de fascişti.
Evacuarea sau distrugerea majorităţii covirşitoare a întreprinderi-
lor industriale, ceea ce a condamnat la şomaj şi foamete zeci de mii d~
oameni ai muncii, evacuarea şi distrugerea mărfurilor de larg con-
. sum de la alimente, îmbrAcăminte pinA la sApun, chibrituri, luminări,
gaz lampant etc. care au provocat grele suferinţe, foamete, . tifos şi
neagră mizerie populaţiei rimase pe loc (cifratA. după unele calcule la
peste 700 OOO locuitori din totalul de aproape 1 OOO OOO cit fuseseră în
1941)', au fost sAvirşite premeditat.
Distrugerea unor valori materiale uriaşe, jefuirea şi lisarea popu-
laţiei civile firă nici un mijloc de existenţi, pradă mizeriei crunte şi
a disperA.rii s-au făcut in scopul dezorganizArii spatelui frontului Ar-
matei Sovietice eliberatoare.
Din mArturiile documentelor şi ale presei fasciste din acea vreme
rezultă că trupele hitleriste şi clica antonesciană erau decise să aplice
acelaşi regim şi restului teritoriului ţării in cazul unor noi retrageri.
Insurecţia armată de la 23 August, victorioasA în condiţiile prielnice
create de noua ofensivă sovietică declanşată în noaptea de 19/20 august,
2„Graiul liberM, 9 iulie UM4.
1
„Foale inCormatiC..AM, ziarul Directiunii politice de front a Armatei Roşii,
25 august 194-4 (acest ziar va lua mai tlrzlu numele dE: „Graiul nou").
4
Dintr-o situaţie statisticii. rezullA cil. ln judeţul Baia din cele 203 şcoli
primare, 172 au suferit de pe urma rA.zboiulul, 20 localuri fuseserA complet dis-
truse, alte 45 in proportie de 75%, 85 în proporţie de 50°10 şi 52 în proporţie de
25%. <Arhiyele Statului, Fălticeol, Fondul prefecturii Baia, neinventariat dosarul
cuprinzînd procesele-verbale ale Consiliului de colaborare judeţean pe 1944-46).
6
Dacii. se are in vedere cA în anii rll.zboiului mortalitatea a depăşit cu mult
natalitatea, cil. o serie de categorii (functionarii, ofiţerii şi familiile lor, armata,
premilitarii şi tinerii de la 15 ani în sus ele.) au fost evacuate fortat, rezultă cil.
doar o minoritate a populaţiei, cei mai mulţi apartinind păturilor avute, au dat
crezare propagandei fuciste şi au urmat trupele fasciste in retragere. Populaţia
muncitoare de la oraşe şi de la se.te a rămas in marea ei majoritate pe loc aştep
tind sosirea armatelor sovietice elibecatoare.
ORGANIZAREA INVATAMINTULUI IN NORDUL MOLDO'VE!.l DUPA ELIBERARE
487'
a pus capăt aplicării acestor planuri barbare şi a ferit poporul nostru

de noi · şi grele înc~rcări.
.tn. Moldova :.de ~or~ u~m~rile .dist~geril?r din perioada retragerii
fasciştilor s-au facut msa sunţ1te dm plm aru de-a rîndul. Această re-
giune în momentul Eliberării prezenta aspectul unui teritoriu devastat
vlăguit de toate resursele sale economice; haosul şi dezorganizare~
paralizaseră orice activitate. De aceea, prima sarcină care a stat imediat
după eliberare în faţa maselor populare era lichidarea haosului şi ne-
siguranţei rămase în urma retragerii armatelor fasciste, în vederea nor-
malizării vieţii administrativ-politice şi economice a regiunii.
Membrii de partid, care pînă la eliberarea regiunii activaseră în
ilegalitate, trec din primul moment în fruntea acţiunii de reorganizare
administrativ-politică şi economică a Moldovei de nord.
In scurt timp, s-au reorganizat, verigile locale ale aparatului de
stat (primăriile, preturile, poliţia rurală) ca şi organele de conducere
judeţene (prefecturi, camerele agricole, serviciile sanitare etc.). Pentru
readucerea în cirrcuitul economic a unor importante bunuri agricole,
la iniţiativa şi sub îndrumarea comuniştilor, au luat fiinţă în majorita-
tea comunelor din judeţul Botoşani, iar după 23 August 1944 şi în
celelalte judeţe din nordul Moldovei, comitetele ţărăneşti care au pre-
luat şi administrat bunurile agricole părăsite.
Comitetele ţărăneşti şi organele locale de stat alese în rri.od libe:·
de populaţie in locul vechiului aparat de stat ce fusese retra.5 de gu-
vernul antonescian o dată cu frontul, au izbutit la capătul unor efor-
turi eroice să repună parţial pe picioare viaţa economică a regiunii şi
să realizeze în mare măsură sarcinile legate de desfăşurarea, în bune
condiţii, ţinînd seama de posibilităţile existente, a muncilor agricole din
vara şi toamna anului 1944. Aceasta a avut o deosebită importanţă pen-
tru îmbunătăţirea aprovizionării cu alimente a populaţiei din regiune;
şi a armatelor sovietice eliberatoare care staţionau în ajunul ofensivei·
pe teritoriul Moldovei de nord. „Timp de aproape cinci luni de zile - se
arată într-un manifest al partidului - Moldova de nord a fost un şan
tier de lucru pentru sprijinirea Armatei Roşii în pregătirea ofensivei
împotriva hoardelor hitleriste care au cotropit pămîntul patriei noastre" 7 •
• •
Paralel cu activitatea rodnică şi prodigioasă desfăşurată pe plan
economic de noile organe locale de stat şi de comitetele ţărăneşti,
forţele democratice sub directa îndrumare a organizaţiilor locale P .C.R.
au desfăşurat şi o intensă activitate pe tărîm cultural-ideologic.
6 Despre aceasta vezi mai pe larg în A 1. V i a n u, Ocuparea păminturilor
moşiereşti în fostul judeţ Botoşani articol publicat în culegerea „Din lupta P.C.R.
pentru închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în bătdlfa
pentru reforma. agrară din l944-i945", vol. I, pp. 112-121.
7 Arhiva centrală a Institutului de Istorie a Partidului de pe lingă C.C. al
P.M.R~ A. XXIX (manifest). .,
"J'R. 1.JDRBA. Sl H. S. WJDSSMA)i
488
Firi zdrobirea şi lichidarea fascismului pe plan militar şi ideolo-

gic-politic nu erau posibile dezvoltarea progresistă, cucerirea şi întă
rirea independenţei economice şi politice a Rominiei. De aceea, în
centrul acestei activităţi au stat: combaterea ideologiei şi a propagan-
dei fasciste, mobilizarea maselor largi pentru sprijinirea cu toate forţele
a războiului eliberator antifascist.
Această activitate s-a desfăşurat atit în cadrul şi cu concursul or-
ganizaţiilor politice şi obşteşti, cit şi pe linia organelor de stat.
ln condiţiile în care influenţa politică a P.C.R. depăşea în ace]
timp posibilităţile organizatorice de a ţine un contact permanent cu
masele largi8 , era necesar să se găsească mijloace adecvate pentru a
comunica, influenţa şi organi7.a activitatea politică a maselor populare.
Folosind cu pricepere şi aplicind la condiţiile speciale existente atunci
în nordul Moldovei indicaţiile cuprinse în documentele de partid ela-
borate anterior cu privire la ducerea muncii de propagandă şi agitaţie
în vederea crelrii unui larg front popular antifascist, organizaţia locală
de partid din Botoşani 11 a înregistrat din primele siptămîni după Eli-
berare o serie de succese în munca de îndrumare şi organizare politică
a întregii populaţii din teritoriul eliberat, atît a celei de la oraşe (unde
s-au constituit sindicate) cit şi a celei de la sate (unde ţărănimea s-a
organizat în comitete ţlrlneşti).
Astfel, cu sprijinul comandamentului sovietic apare şi se difuzează
la scurt timp dupl eliberarea regiunii, ziarul „Graiul liber" care a jucat
un important rol ln informarea justă a populaţiei asupra operaţiL1.
nilor de pe fronturi. în popularizarea realităţilor social-politice din
Uniunea Sovietici şi în genere în combaterea propagandei fasciste de
tot felul. ln coloanele ziarului şi-au găsit loc numeroase relatiri pri-
vind activitatea desfăşurată de oamenii muncii din regiunea eliberată,
comunicările şi indrumlrile organelor centrale administTative citre
unitlţile în subordine, sfat.uri agrotehnice, sanitare ca şi materiale poli-
tice şi ideologice menite sl orienteze masele populare pe linia unei
activitlţi politice democratice, antifasciste.
Prin intermediul ziarului. organizaţia locali P.C.R. a putut desfi-
oura o ~e activitate organizatorico-politică intre altele în problema or-
ganizării şi îndrumării activităţii comitetelor ţărăneşti.
Organizaţia locală P.C.R. a folosit cu pricepere şi noile organe de
stat alese' 0 în vederea ducerii unei vii activităţi cultural-politice.
1
G h. G he org hi u - Dej, Articole şi cuvintdrf, ed. a IV-a, p. 34.
1 DatoritA represiunilor sălbatice dezlăntuite de regimul fascist împotriva
forţelor progresiste •I a activităţii trădătoare a grupului Foriş-Cotller, organizaţia
din Botoşani era tn momentul eliberării singura organizaţie judeţeană P.C.R. în
fiinţă in nordul Moldovei, !n celelalte judeţe activînd grupuri izolate de comu-
nişti sau simpatizanţi.
• Trebuie precizat ci alegerea noului aparat de stat s-a tăcut conform le-
gislaţiei romîneşti atunci ln vigoare (în această maiterle„ cea din 1938). lntreaga
structură a aparatului administrativ de stat era din punci! de vedere organiza-
toric aidoma celei din restul ţirll. Aut.oritAţile militare sovietice ţineau legătura
pentru toate problemele nAscute din staţionarea trupelor sovietice în aceastA
Telf une cu organele locale de stat romineştt alese de populaţie.
ORGANIZAREA INVATAMINTULUJ IN NORDUL ~OL.DOVEI ;JUPA ELIBERARE
439
Printre serviciile reorganizate scurt timp după instalarea noilor

administraţii judeţene, a fost şi serviciul culturii, educaţiei şi cultelor.
La Botoşani, acest serviciu intră în funcţiune incă în cursul lunii
aprilie 11 • La Dorohoi, organizarea acestui serviciu va avea loc abia la
10 iulie 1944 pe baza deciziei nr. 3382 a prefecturii 12 • Pînă la această
dată, toate realizările înfăptuite în domeniul activităţii culturale, mai
puţin învăţămîntul, s-au datorat iniţiativelor particulare îndrumate şi
stimulate de forţele democratice locale. în ceea ce prive~te învăţămîn
tul, atît la Dorohoi cit şi la Suceava, Rădăuţi şi Baia au functionat
încă din cursul lunii mai 1944, inspectorate şcolare judeţene. Aceste
inspectorate au cumulat uneori şi sarcini extraşcolare de domeniul
activităţii culturale în genere, anticipînd fireşte într-o formă redusă
şi rudimentară viitoarea activitate desfăşurată de serviciile culturale ju-
deţene13.
Se poate afirma că pe linie de stat serviciile judeţene ale culturi!
au jucat în domeniul cultural-ideologic un rol şi au avut o importantă
tot atît de mare ca serviciile judeţene ale bunurilor părăsite pe tărîm
economic-social. Asupra sferei de activitate a acestor servicii, impor-
tante preciziuni aduc decizia nr. 3382 din 10 iulie a prefecturii Doro-
hoi, prin care se hotărăşte înfiinţarea serviCiului cultural în acest judeţ 1 4,
precum şi un apel al aceleiaşi prefecturi adresat ţărănimii, prin care
li se cerea să dea tot sprijinul material şi moral noului serviciu al
culturii care intră în funcţiune pe data de 18 iulie 1944. Din cuprinsul
acestor documente rezultă că serviciile culturii urmau să îndeplinească
pe plan judeţean atribuţii asemănătoare celor ce fuseseră exercitate
la vremea lor de inspectoratele şcolare de ţinut 15 •
In „aitentia" acestoJr seT'Vici!i intrau „orice fel de manifestare din do-
meniul culturii" (sublinierea noastră) - căminuri de cultură, teatre.
cinematografe, biblioteci publice, muzee şcolare, muzică, sport, serbări
şcolare etc." 16 . Intre atribuţiile principale ale acestui serviciu figW"a şi
îndrumarea învăţămîntului primar, profesional, secundar, inclusiv re-
crutarea, supravegherea şi controlarea membrilor corpului didactic pri-
n A I. 'Vi a n u. articolul citat, p. 111.

32 Arh. St. Botoşani; fondul Prefecturii Botoşani, dos. nr. 10144, (ordonanţe).
nepaginat.
13 Pentru judeţul Suceava: vezi Arh. St. Suceava, fondul Prefecturii Suceava,
dos. nr. 822/55, nenumerotat (în acest dosar sînt concentrate numeroase date,
rapoarte, corespondenţe privind activitatea şcolară din judeţul Suceava pe perioada
aprilie 1944 - 31 iulie 1945.
14 Arh. St. Dorohoi, fondul Prefecturii Dorohoi/Serviciul culturii, dos. nr.
9/44, fila 2.
15 Conform constituţiei carliste din 1938 teritoriul ţării, cu excepţia capitalei,
fusese împărţit în ţinuturi, conduse de aşa-zişii rezidenţi regali. tntre principalele
servicii centrale ale acestor ţinuturi figurau c:1iverse inspectorate între care şi
cel şcolar.
16 Arh. St. Botoşani, fondul Prefecturii Botoşani/Ordonanţe, dos. nr. 10 44,
nepaginat (apelul ·Prefecturii Dorohoi către săteni).
Til. UDREA ŞI H. S. Wl!ISSMAN
490
mar, secundar, precum şi administrarea tuturor bunurilor mobile şi

imobile ale instituţiilor de învăţămint din raza judeţului respectiv 17•
Membrii de partid care au intrat în aparatul serviciilor judeţene
ale culturii de pe lingă fiecare prefectură au imprimat acestora o .orien-
tare democratică, antifascistă. Astfel, prin intermediul acestei verigi a
aparatului de stat comuniştii au putut desfăşura pe o scară mai largă şi
cu posibilităţi mult mai mari decît ar fi putut face prin munca directă
de partid, o susţinută activitate de combatere a ideologiei fasciste, de
organizare pe baze noi, democratice, a vieţii culturale din regiune.
Ca şi în celelalte domenii de activitate, şi în sectorul activităţii
culturale după organizarea serviciilor judeţene ale culturii s-a început
cu munca de preluare in conservare a bunurilor pendinte de aceste
servicii.
Una din primele acţiuni duse in această direcţie a fost salvarea
patrimoniului principalelor biblioteci publice din regiune care fuseseră
devastate de trupele fasciste în retragere 18•
Datorită lipsei de pază şi intemperiilor preluarea şi reorganizarea
fondurilor de cArti în vederea punerii lor la dispoziţia publică, după
prealabila eliminare a maculaturii fasciste, s-a impus ca una din cele
mai urgente sarcini.
Astfel la Botoşani, principalul centru cultural din această regiune,
imediat dupA eliberare s-au strins din diferit:e imobile părăsite sau din ·
donaţiile unor cetAţeni un numAr însemnat de cărţi. Acţiunea de strln-
gere care a continuat apoi a flcut ca biblioteca publici ce începuse sA
funcţioneze inel din aprilie 1944 si numere în ajunul lui 23 August
1944 cca. 27 OOO volume. Biblioteca era frecventată de numeroşi cetă
ţeni intre care peste 200 cititori permanenţi. De asemenea biblioteca
liceului Laurian care număra aproximativ 45 000 volume a fost reorga-
nizatA 19. Autorităţile locale au prevăzut fonduri pentru amenajarea aces-
tor biblioteci şi au numit la ambele biblioteci custozi salariaţi 20 • Ac-
ţiuni asemAnAtoare au avut loc şi în oraşele Dorohoi şi Suceava unde
funcţionau de asemenea servicii ale culturii. Printre bunurile culturale
salvate de la distrugere totali era şi biblioteca societlţii „Ciprian Po-
rumbescu" din Suceava care fusese inventariată şi reorganizată pini
la începutul lunii iulie 194421 •
" Arh. Sl. Botoşani, fondul prefecturii Botoşani, Ordonanţe, dos. nr. 10/44
nepaginat (apelul prefecturii Dorohoi către săteni).
11 Este semnificativ de reţinut pentru atitudinea faţă de cultură a condu-
cAtorllor fasc1,u romînl, faptul că, deşi in dispoziţiile repetate în legătură cu
evacuărtle din Iarna şi primăvara anului 1944, el cereau Insistent ca toate bunu-
rile de valoare să fie evacuate fără excepţie, nici instrucţiunile, nici executanţii
n-au considerat că ar putea fi Incluse ln această categorie biblioteci de zeci de
mii de volume. Astfel se explică rAmînerea pe loc a majorităţii bibliotecilor
publice, ln majoritate aparţinlnd liceelor teoretice din localităţile respective. Ele
n-au fost ferite lnsA de acţiunile sllbatice de devastare ,1 ln unele cazuri de
incendiere ale detaşamentelor de distrugere.
11 „Graiul liber", 15 iulie 1944, p. 3.
:m Ilridem, 20 august 1944, p. 2.
21
Arh. St. Suceava, fondul Prefecturii Suceava, d06. nr. 822/45, nepa&laa.t.
ORGA:"!ZAREA INVATAMINTULUI IN NORDUL MbLDOYEI Dl.il'A EL!BER..\RC: 491.
ln afară de presă, răspindirea de manifeste şi deschiderea unor

biblioteci publice în principalele centre ale regiunii, munca culturală
s-a desf~urat şi· sub alte forme între care enumerăm: manifestări eul.
turale de educare patriotică şi antifascistă, conferinţe de răspîndire a
-cunoştinţelor ştiinţifice şi literare, organizarea unor competiţii spor-
tive22 etc.
La cererea organizaţiilor obşteşti echipe artistice profesioniste sau
de amatori din cadrul Armatei Sovietice, ofereau spectacole de muzică
.şi dansuri populare ruseşti şi organizau pentru populaţie numeroase
vizionări de filme sovietice artistice sau documentare, între care „Bătă
lia de la Stalingrad", „Conferinţa de la Teheran" etc.
Toate manifestările culturale, indiferent de forma care o îmbrăcau.
urmăreau şi au contribuit la educarea antifascistă a maselor populare:
ele au avut un rol însemnat în mobilizarea maselor la luptă antifascistă.
la efortul deosebit cerut populaţiei din spatele frontului antifascist de
pregătirea ofensiv.ei eliberatoare din august 1944.
Dar activitatea cultural-educativă nu s-a redus la aceste mani-
festări. De la constituirea lor, serviciile judeţene ale culturii şi-au fixat
ca una din sarcinile lor centrale realizarea unui complex de măsuri
1n vederea deschiderii în toamna anului 1944 a cursurilor şcolare ele-
mentare şi medii (teoretice, profesionale, comerciale etc.) din regiune.
ln rîndurile ce urmează ne propunem să prezentăm unele aspecte
legate de pregătirea şi apoi de deschiderea cursurilor şcolare din nordul
.Moldovei în toamna anului 1944.
"'
* •
lncă de la crearea sa:.!3, Partidul Comunist din Romînia a trecut
în programul său lupta pentru un învăţămînt profund democratic, al
cărui conţinut să fie în concordanţă cu ultimele realizări ale ştiinţei,
artei şi literaturii contemporane. ·
Continuînd şi dezvoltînd pe o treaptă superioară, cele mai bune
tradiţii ale elementelor înaintate din vechea mişcare socialistă, P.C.R.
a dus, în condiţiile grele. ale ilegalităţii, o neîntreruptă luptă pentru
mobilizarea opiniei publice a maselor muncitoare împotriva caracte-
rului nedemocratic. reacţionar al învăţămîntului din Romînia între cele
două războaie mondiale.
Demascînd substratul politicii cercurilor guvernante de limitare a
cunoştinţelor oferite în şcoală fiilor oamenilor muncii la strictul ne-
cesar încadrării lor în rîndul robilor capitalismului2\ P.C.R. a arătat
totodată în numeroase documente, importanţa deosebită pe care urma
să o joace răspîndirea sistematică şi generalizată a ultimelor rezultate
ale ştiinţei şi culturii înaintate în ridicarea conştiinţei politice, de
22 „Graiul liber", 6 iulie 1944, p. 4.
zi Vezi „Socialismul". 7 mai 1921 (Tezele raportului de afiliere la Interna-
ţionala a III-a comunistă). •
24 G h. G he org hi u - Dej, Articole şi cuvintări, ed. IV-a, p. 454 (cuvm-
tarea rostită la Congresul învăţătorilor din R.P.R.).
TR. UDREA ŞI H. S. WEJSSMAN
492
clasă a maselor exploatate, în mobili.zarea acestora la lupta pentru de-

plina lor eliberare social-politică.
Partidul Comunist s-a situat în fruntea luptei antifasciste pentru
răsturnarea dict.aturii antonesciene, scoaterea Romîniei din războiul
criminal antisovietic în care fusese tirîtă şi întoarcerea armelor împo-
triva Germaniei hitleriste şi a aliaţilor acesteia. P.C.R. a pregătit şi a
condus insurecţia armată populară din august 1944, care a deschis o
eră nouă în ist.oria poporului nostru.
Lupta maselor populare, sub conducerea P.C.R. pentru înfăptuirea
sarcinilor antifeudale şi antiimperialiste ale revoluţiei populare care
a început la 23 August 1944, a dus la instaurarea regimului democrat-
popular. Prin instaurarea regimului democrat-popular la 6 Martie
1945 şi consolidarea continui a acestui regim s-au deschis perspecti-
vele unei revoluţii culturale în toate domeniile, inclusiv în învlţă
mint.
Pentru nordul Moldovei. zorile unei orientări noi, democratice a
invătAmintului s-au ivit inel din aprilie 1944, adică o datl cu elibe-
rarea acestui teritoriu de sub dominaţia fascismului şi cu posibilitătile
create organizaţiei locale P.C.R. în urma acestui eveniment de a ieş;
din ilegalitate şi a ocupa un rol conducAtor în viaţa politică a acestei
regiuni.
1ntr-un apel cAtre populaţie, lansat in primele zile după eliberare.
organizaţia judeţeanA P.C.R. Botoşani, adresîndu-se cadrelor didac-
tice (invAţAtori şi profesori secundari) şi altor categorii de cetăţeni, le
c-erea sA-si dedice toate forţele muncii pedagogice pentru ca şcoala să
devinA ..focarul principal de educaţie . . . un institut de educaţie naţio
nalA ~ tineretului" 26 •
Nu.mirul mare de clAdiri şcolare avariate sau total distruse, eva-
cuarea arhivelor şi a unei pArţi din materialul didactic, devastarea şf
risipirea altei părţi, lipsa hirtlei şi a rechizitelor de tot felul, dar în
special plrAsirea regiunii de către o parte a cadrelor didactice. toate
acestea in condiţiile lipsurilor mari şi ale cerinţelor multiple reclamate
de continuarea rlzboiului eliberator antifascist, păreau piedici de ne-
înlăturat în calea reorganizării învAtAmintului, a deschiderii cursurilor
şcolare în toamna anului 1944, în Moldova de nord. Realizarea acestei
sarcini necesita un mare volum de lucrAri şi înainte de toate o cunoaş
tere cit mai precisA a posibilităţilor existente în regiune in acest do-
meniu de activitate.
De aceea, din iniţiativa organizaţiei locale P.C.R. toţi activiştii. de
partid sau de stat, indiferent de caracterul misiunii lor, au fost obli-
gaţi să includA în rapoartele lor asupra celor întîlnite pe teren, alături
de celelalte aspecte şi informări asupra problemelor culturale în ge-
nere, asupra cadrelor didactice rămase în regiune, a posibilităţilor şi
mlsurilor necesare pentru redeschiderea noului an de învlţămînt.
• Arh. St Botof8,nJ, fondul Prefecturii Boto,anl, dosar f.n./144 (conferinţa
şcolară interjudeteanA). p. 12.
ORGANIZAREA INVATAMINTULUI IN NORDUL MOLDOVEI DUPĂ ELIBERARE
493
_Dictate ~~ ~~esităţi econ~mice_ ş_i. ~o~itice superioare, în special de

sarcma mobihzaru tuturor dISpomb1htaţ1lor din regiune pentru sus-
ţinerea frontului antifascist, la sfîrşitul lunii mai 1944 au loc în toate
judeţele eliberate din nordul Moldovei, recensăminte generale. Cu acest
prilej s-a obţinut şi o evidenţă generală, pe întreaga regiune a situaţiei
bunurilor şcolare, a numărului de cadre didactice.
O a doua condiţie pentru succesul acţiunii de deschidere încă în
toamna anului 1944 a cursurilor şcolare, era obţinerea adeziunii ma-
selor largi fără aportul cărora această sarcină n-ar fi putut fi dusă la
bun sfîrşi t.
La consfătuirea generală a comitetelor ţărăneşti din judeţul Boto-
şani convocată la 23 iunie 1944 pentru a analiza realizările de pînă
atunci şi sarcinile deosebit de mari ce stăteau în faţa tuturor facto-
rilor de răspundere în lunile următoare, numeroşi vorbitori, expri-
mînd dorinţa sătenilor care-i trimiseseră la adunare, au cerut să se
facă tot posibilul pentru a se deschide noul an şcolar la timp şi în
condiţii cit mai bune, angajîndu-se să contribuie la aceasta cu p_ro-
priile lor forţe.
Declarîndu-se gata a-şi da contribuţia in bani şi muncă obştească,
într-un moment cînd foametea, lipsa mărfurilor de cea mai strictă ne·
cesitate, tifosu]. - rămase moştenire de pe urma regimului antonescian
şi a retragerii armatelor fasciste - erau departe de a fi biruite, masele
largi populare din ţara noastră (după 23 August fenomenul s-a repe-
tat şi în restul ţării) au dat poate cel mai elocvent examen al năzuinţei
lor fierbinţi spre însuşirea culturii, de folosire a acesteia ca armă pen-
tru eliberarea lor social-politică.
lndată după această consfătuire, prefectura în special prin servi-
ciul culturii, trece neîntîrziat la intensificarea şi aplicarea pe scara în-
tregului judeţ a măsurilor menite să asigure deschiderea noului an
şcolar.
Măsurile cele mai importante în această privinţă erau:
a) repararea şi în general amenajarea localurilor în care urmau să
se ţină cursuri şcolare şi asigurarea lor din timp cu lemne de foc.
repararea sa:u confecţionarea din nou a mobilierului, în special a băn
cilor, tablelor etc.;
b) completarea corpului didactic prin rechemarea la catedră a în-
văţătorilor şi profesorilor pensionari şi mai ales prin pregătirea în
cadrul unor cursuri speciale, a elevilor din cursul superior liceal şi a
studenţilor pentru a suplini temporar învăţătorii, respectiv profesorii
secundari, absenţi, cu sau fără voia lor, de la datorie;
c) recenzarea populaţiei şcolare inclusiv a celor cu studiile neter-
minate în vederea şcolarizării lor;
d) asigurarea materialului şi manualelor didactice necesare.
La realizarea acestor măsuri, organizaţia locală a P.C.R. ~ antn~
nat cu pricepere pe toţi intelectualii democraţi rămaşi pe loc ş1 a spri-
TR. UDREA SI H. S. WFISSMAN
494
jinit iniţiativele
acestora care se manifestaseră încă din primele zile
după eliberarea regiunii de către armatele sovietice.
Dintre acestea merită a fi subliniată îndeosebi iniţiativa unor cadre-
didactice care, bucurindu-se de concursul larg şi binevoitor al autorită
ţilor militare sovietice au reluat şi terminat cu elevii rămaşi în co-
munele respective, materia prevăzută in programa de învăţămînt pe
anul şcolar 1943-1944 25 •
Referindu-se la această acţiune profesorul delegat să organizeze
pe întreg judeţul Botoşani învăţimintul primar, în urma deplasărilor
făcute pe teren. constata într-un raport datat 10 iulie 1944: „dorinţa
accentuată a ţăranilor de a-şi trimite copiii lor la şcoală. Cu ocazia .aceasta
am putut observa că o dată cu sosirea Armatei Roşii s-au redeschis şcolile
din Ripiceni, Lehneşti şi Rîşca şi şi-au continuat funcţionarea cu un
număr destul de însemnat de copii. ln Bucecea şi în alte părţi ţăranii
se interesau îndeaproape de deschiderea şcolii" 27 •
Dintr-o serie de alte documente oficiale (rapoarte) rezultă că la
începutul lunii mai două învăţătoare în comuna Nicşeni predau cu
regularitate lecţii la şcoala din sat2 8 • De asemenea în satul Călugăreni,
un învăţător „a redeschis din proprie iniţiativă şcoală"~ 9 •
Pină la 1 iunie s-au redeschis şi terminat cursurile pe anul şcolar
1943-44 şi in comunele Dorobanţi (două învăţătoare), Todireni, Ringhi-
~i ~ '
Reluarea cursurilor şcolare pentru terminarea programei de invă
tAmint pe anul de invAţAmint 1943-1944 nu s-a redus la raza judeţului
Botoşani. Ea a fost generali pentru întreaga regiune eliberată, chiar
şi in zone mai apropiate de linia frontului. Astfel în judeţul Suceava,
intre 27 iunie şi 15 iulie 1944 s-au ţinut cursuri regulate in numeroase
comune. Numai în oraşul Suceava (unde avem o situaţie cifrică exactă)
in cele 16 zile efective de şcoală au urmat cursurile 313 elevi reparti-
z:aţi astfel: 180 cursul primar cu 9 învăţători şi 133 la gimnaziul teo-
retic din localitate cu 14 profesori. Mai funcţiona şi o grădiniţă avind
36 de copii 30 •
Această iniţiativă patriotică la care participă majoritatea învăţăto
rimii rămase pe loc, a avut o importanţă deosebită, deoarece a confir-
mat in practici justeţea lozincii lansate de organizaţia locală P.C.R. că
era pe deplin posibil şi trebuia deschis noul an şcolar la o dată cit
mai apropiată de cea obişnuitA în condiţii normale, de pace.
Planul de mAsuri al cărui proiect fusese elaborat de un grup de
intelectuali patrioţi sub îndrumarea directă a organizaţiei locale P.C.R.
311 Cursurile fuseserA suspendate la începutul lunii martie 1944 o dată cu
începerea evacuArii masive a autoritltilor fi instituţiilor publice.
27 Acest raport oficial precum fi alte materiale ne-au fost puse la dispozl~
.-ţie de lov. V. Bordeianu. Aceste documente sint in curs de predare la Arhiva

Institutului de Istorie a Partidului de pe lingi C.C. al P.M.R.
311 Acelaşi izvor.
ai lbutem.
311
Arh. St. Suceava. fondul Prefecturii Suceava, dos. nr. 822'45, nenumerotat.
ORGANIZAREA INVATAMINTULUI IN :-JORDUL MOLDO\'EJ Dl!PA ELIBERARE
495
Botoşani, prevedea ca toate pregătirile să fie terminate în linii mari la

mijlocul lunii septembrie în aşa fel încît să fie posibilă deschiderea
cursurilor şcolare cel mai tîrziu la începutul lunii octombrie 1944.
Mobilizate de comunişti, comitetele ţărăneşti din judeţul Botoşani
au reuşit - deşi deseori au întîmpinat rezistenţa înverşunată a unor
elemente reacţionare strecurate în organele locale de stat, iar pe de
altă parte se parcurgea o perioadă în care toate eforturile erau con-
centrate în direcţia muncilor agricole de vară - să creeze în majori-
tatea comunelor o bază materială (imobile; mobilier etc.) suficientă
deschiderii cursurilor la termenul prevăzut. Comitetele ţărăneşti au
contribuit de asemenea la recenzarea copiilor în vîrstă şcolară, îngri-
jindu-se, în unele cazuri, unde condiţiile locale au permis, şi de ame-
najarea unor internate pentru copiii care locuiau în alt sat al co-
munei decît cel în care urma să funcţioneze şcoala.
In celelalte judeţe unde nu existau încă comitete ţărăneşti, s-a
trecut la alte forme de antrenare a cetăţenilor în acţiunea de pregătire
a deschiderii noului an şcolar.
Astfel, printr-o circulară emisă la 29 iulie 1944 de serviciul cul-
turii din Dorohoi s-a dispus constituirea în fiecare comună a unor
„comitete şcolare". In componenţa acestor comitete şcolare în afară de
primar sau de un delegat din consiliul comunal urmau să mai facă
parte încă 3 persoane. Aceste comitete şcolare aveau ca sarcină repa-
rarea localurilor şi mobilierului, înzestrarea şcolilor cu material di-
dactic precum şi aprovizionarea lor cu lemne 31 • Conform dispoziţiei
prefecturii trebuia ca pînă la data de 1 septembrie 1944 toate şcolile
să fie reparate, văruite şi dotate cu bănci, catedre şi tot materialul
didactic necesar 32 • · · · ·
Cu· ajutorul acestor comitete şi al secţiunilor comunale ale ser-

viciului culturii, la mijlocul lunii august s-au putut încheia operaţiunile
de recenzare a şcolarilor 3 3, ca şi a celor susceptibili de a putea deveni
învăţători suplinitori pentru. noul an şcolar 34 •
Şi în judeţul Rădăuţi serviciul culturii înfiinţat conform deciziei
prefecturii din 6 iulie 194435 a izbutit, deşi a avut de întimpinat con-
diţii grele datorate faptului că judeţul în majoritatea sa era zonă de
front 36 , să ia o serie de măsuri pentru pregătirea noului an şcolar.
Înfiinţat încă din 24 mai 1944, inspectoratul şcolar al judeţului
Suceava a avut de înfruntat o situaţie asemănătoare celei existente în
judeţul vecin Rădăuţi şi abia după îndepărtarea frontului s-a putut
trece aici la o acţiune masivă în direcţia deschiderii noului an şcolar.
ai Arh. St. Dorohoi, fondul Prefecturii Dorohoi 'Serviciul culturii, dos. nr. 9.144
(corespondenţă cu autorităţile) fila 10; vezi şi filele 45-46.
3'l Ibidem, fila 51.
33 Jbide·m, fila 38.
at Ibidem, filele 57-59.
as Arh. St. Rădăuţi, Fondul Prefecturii Rădăuţi (neinve?tariat). . . •
36 De fapt plasa Siret era singura care nu constituia zona a frontului. Pîn~
după 23 August 1944 aici şi-au avut sediul şi organele de conducere ale judeţului
Rădăuţi.
TR. UDREA ŞI H. S. WEISSMAN
496
Prin bunăvoinţa comandamentului sovietic un număr crescînd de cIA-

diri şcolare, care serviseră mai înainte necesităţilor frontului au început
să fie eliberate începînd cu sfîrşitul lunii august 1944, ceea ce a uşu
rat considerabil munca organelor însărcinate cu găsirea şi amenajarea spa-
ţiului necesar pentru desfăşurarea cursurilor în noul an şcolar3 7 •
In general datorită eforturilor comune ale organizaţiilor politice
democratice, ale organelor de stat şi iniţiativelor şi aportului adus de
masele largi populare ca şi concursului primit din partea armatelor
sovietice care staţionau în această regiune38 , s-a izbutit să se creeze
baza materială pentru începel'ea în bune condiţii a cursurilor pe anul
şcolar 1944/45.
Dar problema cea mai grea şi plină de răspundere rA.mînea pre-
gătirea în timp util din rîndul elevilor de curs su~rior liceal şi al stu-
denţilor, a unor elemente capabile sA suplinească în condiţii satisfăcl
toare cadrele didactice absente.
Acţiunea de depistare a celor susceptibili să devină învăţători su-
plinitori a durat citeva luni, ea prelungindu-se pini spre sflrşitul lunii
august. Paralel cu această acţiune s-a trecut la organizarea primelor
cursuri de pregătire a acestora.
Cu începere din 22 iulie s-a deschis în localul liceului de fete din
oraşul Dorohoi primul curs de pregătire în judeţul Dorohoi cu durU&
de 15 zile18 •
In afara acestui curs au mai funcţionat încă dou.4: unul la mijlocul
lunii august iar celAlalt intre 1-17 septembrie40 • Aceste cursuri au fost
absolvite în total de un nwnlr de 140 tineri 41 •
La sfirşitul lunii iulie se deschide în localul liceului teoretic din
Siret un curs similar pentru judeţul Rid.iuţi42 •
In judeţele Botoşani şi Suceava cursurile de pregătire pentru vii-
torii învăţători suplinitori au început la 10 august continuind in mai
n Arh. St. Dorohoi., fondul Pretecturii Dorohoi/Secretariat. dos. nr. 9/44

(coresponden\A cu serviciul culturii), filele 65, 72 fi altele.
• Acest concurs se concreliz.a atit prin asigurarea unor mijloace de transport,
pentru aducerea materialelor de construcţie, cit şi prin sprijinirea acţiunilor de
reparare i;i wnenaJare a localurilor şcolare cu ajutorul meseriaşilor (timplari,
zidari etc.) aflaţi in cadrul trupelor sovietice.
a Arb. SL. Dorohoi, fondul Prefecturii Dorohoi/Secretariat, dos. nr. 9/4.4
(coresponden\A cu serviciul culturii) filele 20-21, 25, 31-32, 38 şi altele.
411 Ibidem, filele 130-131, 134-135; cf. acelaşi fond dos. f.n. 44 (corespondenţă
cu diferite autori\aţi de st.al) fila 100.
u „Clopotul", 10 decembrie 1944, p. 4 (articolul: Activitatea şcolar4 dtn Do-
rohoi).
~ Arb. St. Rădăuţi, fondul Prefecturii Rădăuţi/cabinet, dos. nr. 5/44 (cores-
pondenţă) f. 445. St.area arhivei fostei prefecturi Radăuţi ln momentul cercetării
sale de către noi (1959) nu ne-a pennis să urmărim modul in care şi-a desfăşurat
activitatea cursul de pregătire. Un amAnunt preţios, descoperit într-un vraf de fol
volante ne informează cA acest curs era deservit de un corp didactic format din
15 persoane. toţi profesori de liceu.
ORGANIZAREA INVAT,AMINTULUI IN SORDUL MOLDOVEI DUPA ELIBERARE! 497
multe serii pînă la 14 septembrie 43 • Cursurile organizate în capitala

judeţului Botoşani au fost urmate de 194 tineri 44 •
Pe durata celor două săptămîni cît durau de regulă aceste cursuri,
s-a pus accentul pe fixarea sau completarea cunoştinţelor de speciali-
tate dar mai cu seamă pe clarificarea ideologică-politică a cursanţilor
(conferinţe şi seminarii despre situaţia internaţională, realităţile din
U.R.S.S., noţiuni elementare de economie politică,_ de marxism etc.).
Aceste cursuri, deşi purtau amprenta lipsei de experienţă orga-
nizatorică' şi pedagogică, au conţinut totuşi în embrion una din trăsă
turile de bază ale viitoarelor cursuri de îndrumare a cadrelor didactice
ce se vor organiza pe întreg teritoriul ţării în 19~5 şi în anii următori
mai întîi din iniţiativa regionalelor de partid, apoi ca acţiune condusă
şi organizată de Ministerul educaţiei naţionale, respectiv al învăţă
mîntului şi culturii, şi anume împletirea predării cunoştinţelor strict
profesionale cu a celor ideologice-politice.
Importanţa lor nu se reduce însă la aceasta. Ele au avut o mare
şi imediată însemnătate practică deoarece în toamna anului 1944, în
nordul Moldovei majoritatea covîrşitoare ·a cadrelor didactice aflate în
funcţiune a fost formată din rîndul foştilor cursanţi.
În vederea unui schimb de experienţă multilateral şi a fixării de
comun acord a unor hotărîri de principiu în problemele organizării şi
orientării muncii culturale şi de învăţfl!nînt la iniţiativa organizaţiei
locale P.C.R. şi cu concursul binevoitor al comandamentului sovietic45
s-a convocat pe data de 19 august o conferinţă interjudeţeană la Bo-
toşani.
In adresa trimisă serviciilor cU:lturii din celelalte judeţe, serviciul
culturii din Botoşani motiva convocarea, arătînd că această consfătuire
e indispensabilă pentru desăvîrşirea acţiunilor întreprinse „în vederea
reorganizării învăţămîntului primar şi pentru unificarea măsurilor de
organizare pentru întreg teritoriul ... " 46 • Era de asemenea important
să se ia măsuri uniforme în privinţa revizuirii manualelor şcolare 47 •
La conferinţa care a avut loc în zilele de 19-20 august şi la care
au participat delegaţi ai tuturor şcolilor, activişti din cadrul serviciilor
culturii, membri ai comitetelor şcolare sau ţărăneşti etc. s-a discutat
pe larg problema pregătirii profesionale şi politice a cadrelor didactice,
s-a pus de asemenea problema numirii de noi cadre în locurile vacante.
43
A 1. V i a n u, op. cit., p. 123.
44 Ibidem.
45
Nu trebuie să scăpăm din vedere că o astfel de consfătuire care antrena
aglomerarea în Botoşani a cîtorva sute de invitaţi a coincis în timp cu ziua de-
clanşării marii ofensive sovietice din sectorul Iaşi-Chişinău. Fără aprobarea co-
mandamentului sovietic şi fără concursul acestuia atît în ceea ce priveşte transpor-
tul, cazarea cît şi securitatea deplină a celor convocaţi la Botoşani, consfătuirea
nu ar fi putut avea loc.
46
Arh. St. Rădăuţi, fondul prefecturii Rădăuţi/Cabinet, dos. f.n./44 (co~espon
denţă cu diferite autorităţi) fila 180.
<i Ibidem.
'\98 ... ;; TR. UDREA ŞJ H. S. WEJSSMAN
ln cadrul conferinţei s-a combătut părerea unor participanţi care

au cerut ca în şcoală să nu se facă politică. Cei mai fervenţi susţină
tori ai acestui punct de vedere în trecut îşi dăd!lSe!"ă un larg concurs
la activitatea străjerească şi la acţiunile „culturale" din anii dictaturii
fascisto-antonesciene. Chemarea lor de a se ţine şcoala departe de noile
schimbări politice era în fond o pledoarie în favoarea menţinerii în
invăţămînt a spiritului şi .practicilor fasciste.
Marea majoritate a delegaţilor au demascat reacţionarismul acestei
propuneri provocatoare şi au cerut ca în rezoluţie să fie înscrisă ca o
obligaţie pentru toate cadrele didactice asigurarea unei educaţii juste
şcolarilor, eliminarea din manuale şi din predare a tot ceea ce adu·
sese vechiul regim în materie de propovăduire a urii de rasă, şovi
nism, anticomunism şi antisovietism. S-a cerut totodată scoaterea din
invăţămint a elementelor fasciste. reacţionare şi în genere democrati-
zarea invăţămintului sub toate aspectele 411 •
La conferinţă s-a hotărît:
1. Deschiderea şcolilor primare de pe întreg cuprinsul regiunii la
data de 1 octombrie;
2. Colectarea tuturor manualelor şcolare vechi, revizuirea lor şi
eliminarea pasajelor cu conţinut fascist care urma să se facă de co-
misii special constituite in acest scop;
3. Jnfiintarea la Botoşani, Dorohoi. Suceava şi Rădăuţi a unor
licee de stat judeţene susţinute de către prefecturile respective;
4. Instituirea unor examene de lichidare care urmau să clarifice
situaţia şcolari a elevilor care au întrerupt studiile din cauza:
a) evacuArii şcolilor de stat şi particulare;
b) măsurile discriminatorii şi teroriste ale regimului f ase ist (la-
gAre. tabere de munci, deportlri etc.)41 •
tn urma consfătuirii interjudeţene din 19-20 august de la Botoşani
şi a hotlririlor luate acolo, lucrArile pregAtitoare în vederea deschiderii
noului an şcolar au intrat în faza ultimă.
Cea mai arzătoare problem A, in afara cursurilor de pregAtire a in-
vAţAtorilor suplinitori care funcţionau din plin în toate judeţele din
nordul Moldovei. mai puţin Baia. a fost revizuirea manualelor şcolare.
Pini la sfirşitul l~nii august s-:au constituit comisii de revizie în toate
judeţele formate din cadrele didactice ceţe mai experimentate şi care
prin poziţia lor politici din trecut reprezentau o garanţie că aceastl
operaţiune urma si se duel la îndeplinire în cit mai bune condiţii.
Conform celor hotărîte la Botoşani, toate manualele de şcoală aflate
asupra copiilor sau a persoanelor particulare au fost strînse la primă
riile comunale şi predate apoi comisiilor de revizie cu tabele în care
erau indicate numele proprietarilor-50.
• Arh. St. Botoşani, fondul prefecturii Botoşani/Serv. Culturii (revizoratul
şcolar), dos. nr. 44 (conferinţa tc01arA interjudeţeanl august 1944).
• Ibidem; cf. Al. Vi anu. op. cit., p. 123.
!iii Arh. St Dorohoi, fondul prefecturii Dorohoi /Secretariat, dos. nr. 9/44 (co-
respondenţ.A cu serviciul culturii) filele 105-106.
ORGANIZAREA INVATA~iNTLLL'I lN NORDUL MOLDOVEI DuPA ELIBERARE .(99
. , . Din.· l.riiţiativa şi sub atenta îndrumare a· organizaţiei judeţen'e

P:~.R. Botoşani s-a editat o broşură adresată elevilor care ·conţinea în.
drtlfu.ăti asupra modului cum trebuiau aceştia să se comporte îri şcoală
Şi îh · âfara ei51 • Principalul scop al acestei broşuri era demascarea pro-
pagandei reacţionare, antisovietice, explicarea caracterului eliberator a!
războiului purtat de armatele sovietice şi chemarea ca noua generafie
să-şi închine forţele slujirii poporului şi luptei pentru democraţie şi
progres.
Ca rezultat al eforturilor depuse la 1 octombrie s-au deschis în
judeţele Botoşani şi Dorohoi şi parţial şi în celelalte judeţe cursurile
şcolilor primare.
In judeţul Botoşani s-au deschis pînă la sfîrşitul anului 125 şcoli
primare săteşti cu 6 688 elevi52 , în oraşul Botoşani 5 şcoli de acelaşi
grad cu 400 elevi 53 , şi o grădiniţă cu 40 de copii54 •
Numărul şcolilor primare deschise în judeţul Dorohoi a crescut ne-
contenit astfel că la sfîrşitul lunii noiembrie funcţionau deja 150 şcoli
primare cu 304 posturi 55 • 140 din aceste posturi erau ocupate de către
absolvenţii cursurilor de pregătire, 30 de învăţătorii care funcţionaseră
şi în anii precedenţi, iar restul de tineri cu studii secundare complete
care suplineau pînă la revenirea la posturile lor a vechilor cadre di-
dactice în măsura în care acestea erau admise de comisiile de triere
(epurare) 56 •
Mişcările de populaţie care au loc în jucietele R3.dăuţi, Suceava şi
Baia (survenite în urma revenirii în special din judeţele Botoşani si
Dorohoi a populaţiei evacuate din zona de operaţiuni), care iau sfîrşit
îri linii mari abia spre sfîrşitul lunii septembrie - începutul lunii oc-
tombrie 1944. au împiedicat deschiderea masivă a şcolilor la data de
1 octombrie. Indată după revenirea populaţiei în localităţile unde fusese
mai înainte linia frontului, printre primele acţiuni desfăşurate de or-
ganele de stat cu concursul forţelor democratice a fost deschiderea
treptată şi în aceste judeţe a şcolilor primare şi apoi şi a celor se-
cundare. Astfel în judeţul Baia care fusese în zona de operaţiuni
(partea de apus a judeţului a fost eliberată de altfel abia în urma
ofensivei din august 1944) se înregistrau încă la sfîrşitul anului prj·
mele rezultate al~ eforturilor depuse în vederea deschiderii cursurilor
şcolare. Pînă la această dată, în cele trei plăşi (Paşcani, Boroaia şi Mă
lini) asupra cărora avem date exacte s-au deschl.s 28 şcoli. Majoritatea
51
Arh. St. Botoşani/Serv. culturii (revizoratul şcolar) dos. f.n./44 (circulare
ministeriale învăţămînt primar-secundar anul 1944).
52
Al. Vi an u, op. cit., pp. 135-136.
53
La data de 20 martie 1945 (vezi Vi an u op. cit.,) numărul acestora ajunge
la 609 elevi.
54
Arh. St. Botoşani, fondul prefecturii Botoşani .'Serv. culturii dos f.n./44 (învă
ţămînt, situaţii şcolare, luna octombrie 1944).
55
E de remarcat că în fostul regim numărul învăţătorilor rurali a oscilat între
138 în 1944 şi 143 în 1943. după cum rezultă din statele de salarii pe anii respectivi.
Sti „Clopotul", 10 decembrie 1944, p. 4.
TR. UDREA ŞI H.. S. WEISSMAS
500
acestora aveau la dispoziţie doar cite două săli de clasă, uneori .chiar
una singură. Spre a cuprinde pe toţi elevii, aceiaşi învăţători preda1,1
pe întreaga zi la mai multe serii de şcolari57 • Şi aci un rol deO.Sebit
l-au jucat comitetele ţărăneşti organizate, care activau sub îndrumarea
organizaţiei locale P.C.R.
Sprijinul cel mai important dat de comitetele ţărăneşti şi comite-
tele locale de Apărare Patriotică a constat în deschiderea în majorţ
tatea comunelor a unor cantine la care populaţia nevoiaşă primea masa
complet gratuit58 • La aceste cantine erau înscrişi şi toţi copiii de vîrsti
şcolară, în unele sate organizîndu-se chiar cantine şcolare separate69 •
Dificultăţile legate de funcţionarea şcolilor nu s-au terminat o dată
cu deschiderea. In calea acestora stăteau atît o serie de greutăţi ma-
teriale obiective (o dată cu apropierea iernii tifosul exantematic ia
proporţii îngrijorătoare m~i ales în judeţele Baia şi Suceava) cit şi d~
natură subiectivă.
In aparatul de stat şi uneori chiar în fruntea judeţelor existau
inel numeroase elemente reacţionare. cu stare de spirit conservatoar~
sau înapoiate, care departe de a da concursul puneau bete în roat~
desfăşurării procesului de invAţămint.
Datorită poziţiei obstrucţioniste a prefectului de Dorohoi care s-a
opus încadrării elementelor pregătite la cursurile de învăţitori tn pos-
turilt- vacante. pretextind că trebuia aşteptată sosirea din evacuare a
vechilor cadre didactice, în numeroase comune cursurile nu s-au putut
începe la 1 octombrie. După îndepărtarea acestui prefect şi instalarea
unui nou prefect (in persoana fostului ş~f al serviciului culturii) si-
tuatia se ~chimbă creindu-se condiţiile desfăşurării normale a învăţă
mintului şcolar în acest judeţ. O situaţie asemănătoare a existat şi _în
80
judeţele RAdăuti şi Suceava care a dăinuit însă mai muit timp şi nu
s-a schimbat decit tot in urma înlăturării de către forţele democratice
a prefecţilor reacţionari.
Nici în judeţul Botoşani prefectura nu a asigurat noilor inviţă
tori mijloacele necesare deplasirii in comunele fixate (unele situate
la 40-50 km de oraş), cazarea lor şi condiţii bune de funcţionare a
şcolilor. Astfel invAţătorul trim.is in comuna Ungureni, predînd într-un
local f Ar A uşi, geamuri şi foc în sobă s-a îmbolnăvit, fiind internat în
soital. Fiind vorba de o com_unA bogată neasigurarea condiţiilor unei
bune desf A.şurări a invăţămintului se datora sabotajului elementelor
chiaburesti strecurate la conducerea comunei" 111 •
17
Arh. St. Fălticeni, fondul Prefecturii Baia, dos. Ln./45 (lucrări diverse). nenu-
merotat (dările de seamA pe perioada 23 August 1944-30 aprilie 1945 ale plAşHor
Paşcani. Boroaia si Mfllini).
118 Ibidem, Cabinet. neinventariat (vezi procesul-verbal al consiliului judeţean
de colaborare din 17 februerfe 1945).
1111
Ibidem (vezi procesul-verbal al conferinţei primarilor din judeţ întrunitl'!
la 1 martie 1945) .
.., Arh. St. Rădăuţi. fondul prefecturii RădAutf, dos. nr. 53/44 (corespondenţi).
filele 546-548.
11
„Clopotul", 25 noiembrie/44, p. 4.
ORGANIZAREA lNVATAMlNTULUI 1N NORDUL MOLDOVEI DUPA ELIBERARE
501
lntr-o agunare a învăţătorimii din judeţul Botoşani convocată b

26 noiembrie 1944, din iniţiativa organizaţiei locale P.C.R„ vorbitorii
au remarcat totalul dezinteres manifestat de majoritatea consiliilor co-
munale faţă de învăţămînt. Multe localuri erau neîngrijite, neîncălzite,
învăţătorii trimişi în comune erau găzduiţi prost, scump, nu erau spri-
iiniţi în activitatea lor. O parte din învăţătorii reveniţi (în special
aceia care datorită trecutului lor politic fascist nu fuseseră admişi de
comisiile de triere) au provocat în mod nedemn o stare de neîncredere
a părinţilor elevilor în noii învăţători 62 •
ln urma protestului public al celor prezenţi la consfătuire şi a in-
tervenţiei organizaţiei judeţene P.C.R., p..refectura a fost obligată să ia
măsuri care au dus la înlăturarea multora din greutăţile şi şicanele pe
care le întîmpinaseră pînă atunci cadrele didactice. Pentru îmbunătă
ţjrea desfăşurării învăţămîntului primar judeţeana P.C.R. Botoşani a
mobilizat în permanenţă comitetele ţărăneşti care pe· plan local iau
şi ele atitudine împotriva elementelor sabotoare din cadrul aparatului
de stat şi dau un însemnat sprijin material şi moral pentru buna
funcţionare a învăţămîntului la sate. Astfel într-o adunare a ţăranilor
din satul Drislea - comuna Truşeşti, convocată la data de 8 decembrie
1944, de comitetul ţărănesc din această comună, în moţiunea votată de
cei prezenţi se spunea între altele: „N u mai vrem să trăiască copiii
noştri în întuneric, aşa cum am fost lăsaţi noi. Cînd s-a zvonit că se
vor trimite învăţători ca să se redeschidă şcolile, am curăţat localul,
am aranjat băncile, tabla, catedra, şi-i aşteptam cu bucurie. Dar în
zadar. Nu ştim care e cauza că într-un sat cu circ~ 250 de copii nu
s-au trimis încă învăţători. Prin prezenta ne adresăm comitetului ţă
63
rănesc de a interveni şi a se numi învăţători şi a se redeschide şcoala" •
Comitetul ţărănesc luînd act de hotărîrea adunării generale64 a
numit la 8 decembrie 1944 trei învăţători dintre elevii din comună 65 •
absolvenţi a 5-6 clase de liceu.
Paralel cu deschiderea în continuare a cursurilor în şcolile primarP,
s-a trecut şi la îndeplinirea celorlalte hotărîri ale consfătuirii inter-
judeţene din 19-20 august 19°44 de la Botoşani.
O sarcină urgentă, deoarece trebuia să preceadă deschiderea cursu-
rilor de învăţămînt secundar, era examinarea elevilor de şcoală se-
cundară în vederea înscrierii lor.
Deoarece arhivele erau evacuate şi declaraţiile elevilor nu puteau
fi controlate s-au instituit comisii de verificare a cunoştinţelor formate
din profesori secundari pentru fiecare specialitate care examinau pe
cei prezentaţi şi îi înscriau provizoriu în clasa corespunzătoare pregă
tirii lor.
ti2 „Clopotul", 3 decembrie/44.

63 Ibidem, 14 decembrie 1944.
. 114 ln mod curent, comitetele ţărăneşti acţionau pe baza celor hotărite de adu-
nările generale la care puteau participa 1oţ.i Jocuitorii satului sau comunei respectiv0.
tili •• Clopotul··. 14 decembrie 1944.
502 nt. UOR.EA Şl H. S. WEtSSM,AN ,
ln faţa acestor comisii s-au prezentat şi toţi acei t~eri care pe

motive politice sau rasiale fusese ţinuţi departe de şcoală. Ei au fost
asimilaţi clasei corespunzătoare cunoştinţelor dovedite în faţa comisiei.
Aceste examene de verificare sau de echivalare au început la sf'll'Şitul
lunii septembrie şi au continuat şi in cursul lunilor următoare pînă la
deschiderea liceelor din localităţile respective65 •
Tot ac~stor comisii li s-a încredinţat şi sarcina de a examina pe
cei ce aveau de trecut corijenţe sau pe elevii care urmau în particular
şi care nu-şi putuseră da pînă atunci examenele pentru anul şcolaJ·
1943-1944.
Deşi nu s-au putut evita unele falsuri ~au abuzuri, iri genere acti-
vitatea acestor comisii a fost pozitivă şi a permis în fapt organizarea.
tn lipsa. arhivelor, a cur5urilor secundare încă in toamna anului 1944.
La 15 octombrie se deschid cursurile liceelor teoretic (90 elevi) şi
comercial (20 elevi) din Bot0Şani.
In cursul lunii octcmbrie şi-a început :ursurile şi liceul teoretic
„Grigore Ghica" din Dorohoi. Pentru a veni în ajutorul elevilor de la
ţară, s-a amenaJal prin grija serviciului culturii Dorohoi un local de
internat17 •
ln celelalte judeţe C'ursurik secundare s-eu deschis mai tîrzi~ in
cazul judeţului Baia după 1 ianuarie 1945. Chiar şi în localitiiţile in
care datorită greutăţilor obiective, nu s-a putut trece în toamna anului
1944 la deschiderea cursurilor, cadrele didactice au desfişurat o ac·
l1vitate pedagogică şi obşteascl susţinut.A.
Pe lingă sediile şcolilor secundare au funcţionat în acest timp
comisii de lichidare şi clarificare a situaţiei şcolare a elevilor. Absol-
venţii cursurilor secundare care doreau să se prezinte la concursurile
de admitere in facultate llu fost preparaţi de profesori secundari care
făceau aceasta ca o muncă obştească.
Deoarece numeroşi absolvenţi de liceu din diferite motive (în spe-
cial datorită evacuArii liceelor înainte de a se ţine sesiunea de baca-
laureat) nu aveau examenul de bacalaureat, ln urma intervenţiilor
venite din regiune, Ministerul Educaţiei Naţionale a aprobat ţinerea
unei sesiuni extraordinare de bacalaureat la Botoşani. La această se-
siune s-au prezentat aproape 200 de tineri care au Căpătat astfel posi-
bilitatea să se înscrie la examenele de admitere în învăţAmîntul su-
perior.
Organizaţiile de partid locale nu au pierdut nici un moment din
vedere munca politică în cadrul şcolii. Sub indrum~ acestora, ca~
drele didactice din judeţele situate în nordul Moldovei s-au reorganizat
• Arh. St. Dorohoi, fondul prefecturii Dorohoi, dos. nr. 9/44, fila 111 (veml
circular~ din 15 septembrie 1944); Arhivele Statului, Botoşani. fondul Prefecturii
Botoşani, dos. nr. 10/44 <vezi ordonanţa din 17 septembrie 1944); Arh. St. Suceava
rondul prefecturii Suceava, dos. nr. 822/45, nenumerotat (vezi raportLU. .Qin 15
sept. 1944). .
.„ n. Arh. St. D~~qtaoi, .ton~~l Prefecturii Dorqho~.~retariat, 4os: nr:. 9.'4-4. (~~--
pondentă cu serv1c1uf culturii), ma 145. . . ;r ' '-:i'I
ORGA~:ZARE.-\ INVATAMll'TULUI IN NORDUL .MOLDOVEI DUPA ELIBERARE
în. vechile asociaţii profesionale dind insă acesţora un conţinut nou,

democratic (învăţătorii aveau asociaţii separate de cele ale p_rofesorilor
secundari). Aceste asociaţii 68 , care grupau majoritatea cadrelor didac-
tice din regiune au avut un rol important în antrenarea intelectuali-
tăţii locale, la lupta împotriva reacţiunii şi fascismului, pentru demo-
cratizarea vieţii publice şi instaurarea unui regim democratic.
In condiţiile sabotării făţlşa a acţiunii de ajutorare a Moldovei
de către majoritatea reacţionară din guvernele Sănătescu şi Rădescu, a
poziţiei răuvoitoare adoptate de elemenţele reacţionare din aparatul
de stat local faţă de cadrele didactice şi în special faţă de cele care
absolviseră cursurile de pregătire 69 , majoritatea cadrelor didactice din
regiune au putut constata legătura strînsă ce exista între năzuinţa lor
de a obţine condiţii mai bune de existenţă şi de activitate pedagogică
şi lupta generală dusă de întregul popor pentru instaurarea unui regim
democrat-popular pus în slujba intereselor v:itale ale maselor largi,
al dezvoltării culturale multilaterale a acestora.·
In adunarea generală din 3 decembrie 1944 a învăţătorilor din Dorohoi
convocată în vederea înfiinţării asociaţiei învăţătorilor din acest judeţ s-a
adoptat o moţiune în care s-a cerut între altele democratizarea învăţă
mîntului primar prin eliminarea tuturor elementelor fasciste şi reac-
ţionare, democratizarea vieţii publice şi guvern democratic 70 •
Făcînd cauză comună cu interesele poporului muncitor majoritatea
cadrelor didactice, noi şi vechi, din nordul Moldovei şi-au adus contri-
buţia alături de proletariatul de la oraşe şi de ţărănimea muncitoare
din regiune la lupta generală politică desfăşurată în întreaga ţară care
a dus la instaurarea regimului democratic la 6 martie 1945, în Romînia .
•
• •
Activitatea pedagogică desfăşurată în perioada aprilie-decembrie
1944 în nordul Moldovei nu poate fi înţeleasă decît în legătură strînsă
cu situaţia generală a ţării noastre în 1944. În această regiune ca şi pe
tot euprinsul ţării, întreaga viaţă social-politică s-a desfăşurat sub semnul
înlăturării regimului fascisto-antonescian şi întoarcerii armelor împotriva
Germaniei hitleriste şi a aliaţilor săi, a eforturilor susţinute depuse de
masele largi conduse de P.C.R. pentru sprijinirea frontului antifascist,
a luptei pentru democratizarea ţării, pentru instaurarea regimului demo-
crat:-popular.
-Constituirea sindicatelor libere şi a comitetelor ţărăneşti, înlătu
rarea legislaţiei fasciste, democratizarea aparatului de stat, preluarea
68 ln Botoşani asociaţia se constituie în luna noiembrie, iar în Dorohoi .la 3
decembrie 1944. Şi în celelalte judeţe s-au reorganizat asociaţiile în cursul lunii
decembrie 1944.
69 Printre metodele de intimidare folosite de elementele reacţionare· erau
unele tipic fasciste ca spre pildă scrisorile anonime de ameninţare cu moartea adre-
sate unor cadre didactice noi (în comuna Cracalia şi altele), în cazul în care,
acesfea nu ar fi părăsit localitatea.
10 „Clopotul", ţO decerritirh~/44, p. 4.
TR. UDREA ŞI H. S. WEISSMAN
bunurilor părăsite şi darea lor in folosinţă provizorie oamenilor muncii

şi in genere toate măsurile şi acţiunile care au loc in Moldova de nord în
vara şi toamna anului 1944, nu au reprezentat fenomene specifice acestei
regiuni.
Aceleaşi cauze care le-au determinat apariţia în nordul Moldovei
(alungarea armatelor fasciste şi înlăturarea regimului fascist cu toate
urmările ce au decurs din aceast.a), generalizate în urma victoriei insu-
recţiei armate la scara întregului teritoriu al ţării, au dus la necesităţi
politice, în esenţă aceleaşi.
In toate transformările social-politice care se petrec în această pe-
rioadă. proletariatul în frunte cu Partidul Comunist din Rominia a avut
un rol conducător, hotărîtor.
Izolarea nordului Moldovei, deja eliberată de sub fascism, de restul
tării aflată încă timp de cinci luni de zile (pini la 23 August 1944) sub
regimul dominaţiei fascismului. părăsirea în masă, din ordin a acestui
teritoriu de întreg aparatul de stat. inclusiv o parte a cadrelor didactice,
au prilejuit insl manifestarea cu caracter temporar a unor particulari-
tAti locale într-o serie de domenii intre care şi în învăţă.mint.
Astfel. necesitiţile imperioase reclamate de apropierea deschiderii
noului an şeolar au determinat organizaţiile democratice şi aparatul de
stat local sl organizeze din iniţiativa şi cu sprijinul larg al comuniştilor
de aci. primele cursuri pregătitoare de învlţAtori din tară, după Elibe-
rare. Organizate din nevoia completArii locurilor vacante de învăţători
din regiune, aceste cursuri pregătitoare au fost în acelaşi timp primele
forme organizate de îndrumare ideologico-politică a cadrelor didactice.
Rolul hotAritor in transformarea acestora din cursuri de îndrumare teo-
retici-ştiinţifică a cadrelor didactice l-au avut organizaţiile locale de
partid din regiune. care acţionînd conform directivelor conducerii P.C.R.,
au reuşit sA realizeze din primele luni importante succese pe.,!!nia cla-
rifidrii ideologico-politice a intelectualilor din nordul Moldovei. Aceasta
a avut un efect pozitiv în privinţa legA.rii mai strînse a şcolii, a activi-
tlţll depuse de cadrele didactice, de viaţa politici, de lupta pentru pro-
~ul social-politic al poporului nostru, pe calea deschisA de actul de la
23 August 1944. ~
Deşi importante. aceste succese nu au constituit decît un modest
lnceput. Lichidarea moştenirii grele economico-politice, culturale lisată
de regimul burghezo-moşieresc, a analfabetismului şi înapoierii cultu-
rale nu se putea face decit în cadrul unei largi revoluţii culturale cu
caracter de durată. care la rindul ei nu era posibili decit în condiţiile
instaurA.rii unui regim democratic, a refacerii şi dezvoltArii continue a
economiei naţionale ce fusese greu încercată în urma războiului.
Aceste condiţii au fost create treptat şi s-au înflptuit de către ma-
sele populare sub conducerea partidului de avangardă al clasei munci-
toare din Romînia, Partidul Muncitoresc Romin, în anii următori insteu-
rlrii regimului de democraţie populari la 6. Martie 1945.
SUMAR
D. Tudor, „Ordo Augustaliurn în Dacia Romana'· 7
S. Columbeanu şi O. Velescu, „Registrul de la Oradea" un important
document transilvan din sec. al XIII-lea" . 25
Bak6 Geza, „Elemente de origine locală şi răsăriteană in arhitectura mili-
tară a epocii feudale timpurii din Transilvania" . 57
Titus Roşu, „Vămi, vaduri şi.· drumuri comerciale bihorene - pînă la jumă-
tatea sec. al XIV-lea" 69
Caius T. Jiga, „Contribuţii privind ţesătorii breslaşi din Ţara Birsei in
sec. al XVIIl-lea'" 87
Gertrude Bardos, „Din viaţa meseriaşilor timişoreni (1716-1779)•· . 101
C. Şerban, „Sistemul vamal al Ţării Romîneşti în sec. al XVIII-lea·· 119
C. Cîmpeanu, „Un aspect al asupririi feudale în domeniul Buda la înce-
putul sec. al XIX-lea" . 145
M. Kandel, „Fosta raia a Giocgiului între anii 1829-1831'" . 159
O. Bădină, „Revoluţia din 1848 în oraşul şi judeţul Buzău" 1611
C. Turcu, „Activitatea tehnico-economică desfăşurată de Carol Mihalic de
Hodocin în Moldova'· . 185
D. Berindei, „Proiecte de înfiinţare a unei societăţi academice în vremea
lui Alexandru I. Cuza" . 203
Gh. Părnuţă, „Contribuţii la istoria şcolii muşcelene" . 235
C. Speri, „tTnele aspecte ale aplicării legii rurale din 1864 la Piteşti·· 261
I. D. Mociu, „Evoluţia situaţiei ţărănimii botoşănene între anii 1864-1907·· 269
Gh. Ungureanu, „Frămîntări ţărăneşti pe moşia Flămînzi pînă la 1907" 289
Covach Geza, „Inceputurile mişcării muncitoreşti din Arad" . 309
Dan Popescu, „Greva metalurgiştilor din Valea Bistrei (1906)" . 333
D. Munteanu, „Răscoala ţăranilor din 1907 în jud. Botoşani" . 345
Gh. Ceauşel şi D. Ionescu, „Răscoala ţăranilor din 1907 în jud. Buzău·· 363
C. Boncu, „Răscoala ţăranilor din 1907 în jud. Prahova" . 379
D. Zaharia, „Atitudinea unor învăţători din jud. Neamţ şi Bacău faţă de
răscoala din 1907" 397
I. Nicoară, „Presa braşoveană despre răscoala ţăranilor din anul 1907" . 405
A. Ţintă, „Ecoul răscoalei din 1907 în presa bănăţeană" . 421
Venera Teodorescu, „Aspecte ale folosirii creatoare a strategiei leniniste de
către Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Romînia" . 433
M. Valea, „Din lupta maselor muncitoare hunedorene în perioada 1934-1937"' 451
V. Adăscăliţei, „Momente privind rezistenţa din Moldova în faţa dicta-
turii antonesciene (septembrie 1940 - august 1944)" . 461
T. Udrea şi H. S. Weissman, „Date privind organiza;·ea invăţimîntului
în nordul Moldovei după eliberare (aprilie-Decembrie 1944)" . 485
Editura Ştiinlilică
Dat Ia cules: JfJ. 05. 961. Bun de tipar: 26. 09. 961. Tiraj:
2000+so exemplare. Hlrtle semivelinâ de 65 gr/m.p. Format:
10X100f16. CoJ1 ed11orlale: 40,04 Coli tipar: 3/,15. A.
0()1305/961. Pentru bibliotecile mari indicele de c/as/Jlcare:
9(R). Pentru bibliotecile mici indicele de c/asilicare: 9(R }.
Tiparul executat la Intreprinderea Poli9ralică Cluj,

str. Brassai nr. !>--7, Cluj - R.P.R. - 4666/19til.
ERATA
La pag: rîndul: în loc de: se va citi: din uina:
23 16-17 inversate t~ografiei

25 13 de jos capitalului capitlului e iturii
90
99
8 subsol
3 subsol
I-a
195
prima
1958
..
131
153
3 subsol
IO de sus
c. Giurescu
biciuirea
C. C. Gi urescu
biciul
..",,
164 12 de sus denunţă anunţă
181 6 tabel Anton Arian "
187 5 subsol 1-a ne-a "
248 3 de sus silabismului , silabismul "
270 5 de jos eroare „eroare" "
~89 4 de sus în în 15 "
373 IO de sus Fraz Franz "
377 10 de sus Zemeş Zameş ",,
381 15 şi 17 de jos ;\\agureni Măgurele
394 15 de jos numiţii acuzaţii „"
403 12 de sus majorităţii tuturor „
434 9 de jos stabilit „stabilit „
448 13 de jos al Congresului la Congresul ,,
461 7 de sus au convieţuit au convieţuit în armonie ,,
466 14 de jos menţinînd militînd pentru „
467 1 de sus Se trecea astfel la Se încerca astfel
492 1 subsol /144 /944 "„
505 18 de jos Mociu Marin
"
Studii şi articole de istorie

003 Studii Si Articole de Istorie III - 1961

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

003 Studii Si Articole de Istorie III - 1961

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STUDII ŞI ARTICOLE DE ISTORIE

Volum lntocmlt sub ~·

Strîngerea materialului documentar pentru redactarea unei recente

augustalilor de a se arăta în inscripţii ca fiind şi ei organizaţi într-un

întrunirile într-un local propriu (aedes Augustalium), mai ales cu prileju!

provincii, aduse mai ales cu prilejul adunărilor anuale ale consiliului

:~ Bibliografia la Daico vi ci u, La Traru11lvanie, 142

nu ne este indicat în text. AceastA situaţie duce la presupunerea că res·

Augustalium37 • Se pare că aceştia, în număr de doi, după cunoscutul

37 CIL. III, 862, 912.

doilea apare ca peregrin, poate chia1· libert, însă un Augustalis bogat,

care ca mare proprietar în teritoriul oraşului, deducem că a fost libertus

Lucilianus 74, M. Cornelius Primus;5, M. Iulius Victor75 , C. Togerinus Inge-

Observăm el marea majoritate a acestor nume latineşti fac parte

" CIL. III, IU?.

dentale. Pentru sănătatea casei împărăteşti (domus divina) se ridică un

termale şi pe ai sănătăţii: Nimphele 11l6, Hercules 107 , Aesculapius şi Hygia

şi geni sint: qenius ordinis (Augustalium) 121 numen Aug(ustalium)122 •

Augustalul şi patronul unei decurii a ordinului, Tib. Ol. Ianuarius, cu

in aceeaşi inscri:ptie se vor;beşte de continuarea lucrărilor de către fiul

acestei săli apare tezamul (arca), destinat .păstrării fondurilor şi obiectelotl."

o atare patA, pe care liberţii împăratului din organizaţie o aruncau de

ln istoriografia ţării noastre există perioade şi probleme cărora

1 Titlul ln latini: Rthu e.rplorandu wn14tU, quo Hungartca nado ha dtrt-

E bine să pomenim aici că au fost şi mai sînt istorici care pun: la

a se identifica pe oei notaţi aoolo, şi mai ales anii lol" de f\llllcţionare in

H B u n y i ta i: A. varadi piispokseg tărtenete (Istoria episcopiei orădene), voi.

care ne interesează din punct de vedere juridic". ln sfîrşit, el compară

ZI Ritus explorandae veritatiS . .., p. 6.

Rodu, acuz. Rodum, de la Radu; Sthan, Mykus, Micus, întîlnit în multe

gistru, de oameni ai cetăţii ridicaţi în starea iobagilor cetăţii - militari

Viaţa economică a oamenilor oglindită în Registrul de la Oradea.

:11 I o n Sa b ă u, loc. cit., p. 637.

vite mari (animale de jug) 40 • Vitele mici - oi şi porci - se furau în

La fel de slab ca meşteşugurile e reprezentat şi comerţul. ln registru,

48 Ibidem, nr. 279.

ln text nu se enumeră aceste tirguri, dar din alt document contem-

rului isi acuză consAtenii cA i-au pricinuit în bunurile sale o pagubă de

ViaC.S sociali oglindit.A in Registrul de la Orodea. tn acest cadru

în această provincie, cuceritorii au găsit populaţia locală organizată în

59 Cf. B e 1 a Kara c so n y i, Istoria poporului maghiar, partea I, Buda·

iar voievodul se numea Paul, atestat pentru 1221 şi de listele dregă­

mună a pămîntului cu expresii cit se poate de clare şi explicite: „Au

a fost complice cu Munkach. Totuşi responsabilitatea pentru crimă a

• Vez.i .R. O., nr. 32.

mai înainte că sînt menţionate şi de registru. Organizarea aceasta în

Avem astfel pe pircălabul cetăţii (prefectu.s castri) 10 4, comandant al gar-

bineînţeles, s-a terminat cu victoria comitelui şi iobagilor sa1. Lucrurile

ll.'IR. O., nr. 341.

citate pentru anul 1219. Iobagi ai cetăţii Crasna~ împreună cu oa-

na Vezi R. O., nr. 221, 230.

carea unor asemenea drepturi arată că domenfol feudal în Transilvania,

dinafara organizaţiei comitatense, la fel ca şi slujitorii, nu pot fi priviţi

Duşnicii sint o altă categorie de liberţi, dăruiţi bisericii cu prile-

Slugile formează obiectul a diferite tranzacţii de vinzare-cumplrar~

1.11 R. O., nr. 364.

Slugile nu se resemnau cu starea în care ·se aflau. Uneori ·ele fugeau,

judecau nu numai procese de natură religioasă - vrăjitorii, conflicte în

semna chemarea intervenţiei divine pentru lămurirea vinovăţiei sau ne-.

tipicul şi rugăciunile, oa.re se desfăşurau înai.n'bea fiecărui proces şi oare

de registru erau: neprezentarea la judecată 207 ; refugierea temporară în

acest gen de tranza:oţii cu termenii convencio şi convenire, însemn.înd în-

Zll Ibidem, nr. 189, 259.

iar voievodul se numea Paul, atestat pentru 1221 şi de listele dregă