007 Studii Si Articole de Istorie VII - 1965

https://biblioteca-digitala.
ro
STµDII ŞI
ARTICOLE
DE ISTORIE
VII
SOCIETATEA DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI_ FILOLOGICE

DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA
BUCUREŞTI - 1965
https://biblioteca-digitala.ro
- Comitetul de redacţde
Acad. P. CONSTANTINESCU-IAŞI (redactor responsabil),

N. J\DANILOAIE (redactor responsabil adjunct), V. MACIU
membru corespondent al Academiei RepublicH Socialiste România.
I. DRAGOMIRESCU, Tr. IONESCU, R. MANOLESCU, A. PETRIC,
Gh. SMARANDACI-IE, C. ŞERBAN, YENERA TEODORESCU
(membri): ELVIRA PREDA (secretar de redacţie)
SUMAR
I. Francisc Killyen : „Formarea şi evolutia comit.atului Biraşo.vuhrl" 1

2. Matei D. Vlad: „Comlributii cu privire Ja siudiul satelor de colonizare din Mol-
dova (sec. XV-XVII)" 41
3. Maja Philippi: „Contribuţie la cunoaşterea răscoalei braşovenilor din 1688". 69
4. Eugenia Florescu: „Aspecte ale luptei ţăranilor .din satul Baia de Fier împotriva
exploaiări.i feudale din secolul al XVI-lea şi pînă la secu1arizarea a.ve-
.rilor mănăstireşt:" 91
5. D. Mioc şi Maria Bălan: „Aspecte ale rente1 funciare feudale în Ţa.ra Româ-
nească - Vinăriciul boieresc". 127
6. Ion Cojocaru: „Ţara Românească după statistica generaJă din 1832". 147
7. C. Constantinescu-Mirceşti şi I. Dragomirescu: „Marele proces al Vrancei" 163
8. Florin ·saivan: „Situaţia social-economică a satelor dependente de oraşul
Braşov Î!l preajma anului 1848" . 191
9. Gheorghe Platon: „Di.n lupta rnaseilor ţărăneşti din Moldova în preajma şi în •timpul
anului revoluţionar 1848" 209
lO. Alexandru Bărbat: „Probleme social-economice în opera lui Gheorghe Bariţiu" 243
11. Vasile Rusu: „Contribuţii la cunoaşterea problemei agrare la sfîrşitul secolului
al XIX-iea şi începutul secolului al XX-iea. Legea de vînzare a buITUrilor
statului din 1889". 265
12. Leon Eşanu: „Greva munciitor-ilor de J1a .fabrica de hîrtie din Piatra-Neamţ
(iunie-folie 1926)" . 289
13. Constantin Marinescu: „Dezvoltarea ascendentă a învăţămîntului de stat în anii
puterii populare în regiunea Galaţi". 305
14. Al. Tacu şi I. Saizu: „Fenomene de urbanizare şi modificare a structurii profe-
sionale a populaţiei din Moldova, ca urmare a industrializării soc.ialiste" 321
15. Constantin Şerban: „Medievistica românească în cele două decen:i de ila e!iberaire
( 1944-1964) 341
6 SUMAI<
1\'\iscellanea
l"l Bak6 Geza: „Avarii şi TransUvania" 367

17. Ion Nania: „Date noi privind lupta de la Fîntîna Ţiganului" 373
18. Beniamin Basa: „Breslele meşteşugăreşti din Haţeg" . 381
19. Gheorghe Smarandache: „Armata Principatelor Române în sprijinul UrurLi" 393

20. Aurel Golimas: „Legăturile lui Mihail Kogălinireanu cu Craiova" . 401
Metodică
21. Vasile Popean.gă: „Procedee de activizare a elevilor în cadrul lecţiilor de

istorie 411
FORMAREA ŞI EVOLUŢIA COMITATULUI BRAŞOVULUI
de FRANCISC KILLYEN
Regatul ieudal maghbr, extinzîndu-şi stăpînirea în decursul seco-

lelor al Xi-lea şi al XII-lea, în mod treptat, asup·ra Trarlsilvanie-i, a preluat
-- ca şi mai înainte, în vechea Panonie - formele de organizare politică
şi administrntivă a populaţiei băştinaşe întîlnite în aceste părţi, acomodin-
du-le întrucîtVla sitrnctu-rii sale socia1l-politice genHlke. Astfel, instituţia co-
mitatului, introdusă întîi în vechea Panonie, nu a fost adoptată după mo-
delul oarnlingi.an, cum a susţinut-o istoriografia maghiară burgheză, ci de
ia populaţi1a slavă sfabili·tă în v.alea Dună1rii mijlociH. Aceasta .rezultă nu
numai din numel·e sJ.av al inetHuţiei comirtatului în limba maghi.ară (me-
f~y·e . - medj1a) şi a dregătorului de frunte (ispan - jupan), ci şi din
denumirea .slavă a mai -tuturor comita telor Ung·ariei (de ex. Zala, V.esz-
prem, Barianya, Csanad, Gsongrad, Szolnok, Borsod, Nograd eic. 1).
Expansiunea maghiară către TransHv.ania de sud s-a izbit întîi de
voievodatele româno--s.Jave şi de celelalte unităţi administrative mai mici
ale populaţiei •române. Unele dintre ele, numite „ţară", au putut păiStria
vreme îndelungată urme puternice al·e vechii lor autonomii teritoriale, ca
Ţara Haţegului, Ţara Loviştei, Ţara Bîrsei. Astfel şi instituţia comitatului
a suferit în Transilvania unele modificări caracteristice, izvorîte din situa-
ţia specială a acestor părţi, cuprinse mai mult de formă de autoritatea
statului maghiar, în care locuia o altă populaţie de care trebuia să se
(ină seama 2 •
I. Ţara Bîrsei înaintea înfiinţării comitatului Braşovului
Reg·atul feudal maghiar stăpînea ],a începutul secOilului al Xlll-ka,

în sud-estul TransiJv.aniei, de faipt, numa'i regiunea ·sifoa;tă pe malul drept
1
al Oltului. Popu1laţ·i1a băşNnaşă de 1Ja sud de aoea•sită linie - deci din Ţ.ara
Bîrsei şi Ţara Făgă.raşului - ia rămas cupr.jnsă în sitrăvechi:le ei forme de
1
Magyar Tărtenet, voi. I, Akademiai Kiad6, ·suda pesta, 1957, p. 28.
2
C. Daicoviciu, Ş t. Pascu, V. Ch er es teşi u, T. M o r a r u, Din
Istoria Transifoaniei, vol. I, ed. III-a, Ed. Aoademiei R.P.R„ Bucureşt', 1964, p. 44.
R Fl~ANCISC KILLYEN 2
org.aniziare din cadrul obşNloir, căutînd să ţină p1iept inoursiunifoir po-.

poare lor migratoare I.
Numero.aselc denumiri toponimice româno-slave lega1te de vechea ar-
ganizare miHtară a ace6tui ţinut constituie o dovadă că în Ţara Bîrsei a
existat un sistem de org1anizare mimară a populaţiei român~şti înainte ca
ea să fi fost cup:rinsă în hortarei!e reg,atu-lui feuda·! .a1! Ungariei. Ele au fost
adoptate încă într-o epocă în care elementele de limbă slavă au avut o cir-
cufaţie mai mare în rîndurile popul·aţiei băştinaşe. Cele mai multe din
aceste denumki se găsesc în ·regiunea Branului, ceea ce arată că, înaintea
apariţiei puterii mnitare .a sfatului maghi,a·r, în ,aceste părţ:i a trăii! o .asi:fel
de populaţie. Intre denumkile toponimice 1legaite de org.aniZJarea veche rni-
Ht.a1ră poi: fii enumerarbe următoarele : Hr·an, Dea1!u1! Branişitei, Predea.\,
Poarta, Fundata, Lunoa Grainii, Şimon, Sohod(jÎ, Valea Grădii etc. Dar şi
în alte părţi ale Ţării Bîrsei ~e găsesc denumiri toponimice, de ex. Prej-
mer, care indică existenţa unor întărituri primitive Jegate de acest sistem
de apărare 2.
Repetatele atacuri cu.mane în :aceste păirţi ·au determinat regatul ma-
ghiar să înceapă' - la 1sfîrşitul secolului .a1l XII-iea şi începufoil ·secolului
al XIIl-1lea - ridicarea unor întă.rituir•i de-a .lungul OMuilui (Hă.!imaghiu,
Ungra, Midoşoaira eitc.) şi 1să promoveze colonizarea secuilor în ia~s1e
părţi fără să renunţe, bineînţeles, la înglobarea depresiunii bîrsane situate
înfre acest rîu şi şirul carpatic, unde iau existat unele întărHuri ridicate
înaintea apariţiei cava.terilor teutoni. Cercetările 1a1rheologice şi .săpăturile
făcute în ultimele decenii .].a 1minele cetăţHor din Ţara Bîrsei .au dus [a
rezultatul că unele dint.re aceste cetăţi ·s-au construit încă înaintea venirH
cavalerilor teutoni în aceste ţinuturi 3. Vechea cetate de pe muntele Tîmpa,
de lingă Br:aşov, deservită fiind de o gamizoană care locui.a în nemijlocita
apropiere a cetătH într-o parte a cartierului Şchei, ia fost pmbabil cea mai
veche aşezare din vechiul Braşov 4 •
La începutul secolului al XIII--lea s-au aşezat în Ţ.ara Bîrsei cavalerii
teutoni, chemaţi fiind de regele And·rei al Ii-lea 'f,a insiis·tenţerle papei Ino-
cenţiu al Iii-lea, ca•re urmărea, ca şi :regele, prin colonizarea ordinufoi în
aceste părţi, ambiţioase rpl,anuri politice expansioniste. Faptul că în .acitu1l
1 Despre voievodul transilvan deţinînd funcţia de comite de Alba vezi Pe st h y
Frig y e s, Az eltiint magyar vtirmegyek, Budapesta, 1880, p. 23. După acest autor, vechiul
comitat Alba a:r fi cupri111s toată partea ·de sud a T:r.ansilvan·'ei, formînd un teritoriu complex
şi unitar. Istoricii maghiari de mai tîrziu au contestat părerile lui Pesthy, arătînd atri-
bujiile militare, mai muH personale, ale comiţilor acestor regiuni. (Vezi Tag â n y i
K â ro 1 y, Megyei ănkormtinyzatunk keletkezese, în „Torteneti Szemle", Budapesta, 1913,
p. 510-541 ; După aceşti Jstorici, comitatuJ regaJ nu ia fost .a1ltceva decît organul de con-
strîngere a popula1iei de •pe diferitele moşii regale, neavînd hotare precis stabi'.ite. Hore d t
K u r t, Contribuţiuni la istoria Transilvan.iei intre secolele al IV-iea şi al Xl/1-lea. Ed. Aca·
demiei R.P.R„ Bucureşti, 1958, p. 41.
2 N. Org hi da n şi G. G i u g Ie a, Branul în lumina toponimiei. ln „Cercetări
de linguistică", Cluj, voi. li, 1959, nr. 1-2, p. 127-153.
3 Alfred Prot, Die Burgen des Burzenl.andes, în „Siebenbiirgisches Archiv", I. Koin-
Grnz, 1962, p. 29-63.
4 G. Trei b e .r, Die !\nfănge Kronstatits, în "Das Burzenland", li I, l, Braşov, 1928,
. p. 51.
3 FORMAREA Şl EVOLUŢIA COMITATULUl BRAŞOVULUI 9
de danie din anul 1211 au fost 'P'recizate destul de detaliat hotarele •teri-
toriului dăiruH - prin .indic.a•rea 1lcoalităţi1or, cetăţilor, irîurilor şi mun-
ţiilor - constituie o dovadă că Terra Borna (numele sub oare apare acest
'(inut în documente) er.a pe iatunci un ţinut cunoscut, cuprins fiind însă
numai formal între hotarele Ungariei 1•
Ordinul îşi alesese ca sediu cetatea Feldioara, existentă, probabil,
într-o formă mai primitivă, încă înaintea venirii sale, situată la marginea
de nord a ŢărH Bîrsei şi nu în centrnl tinutului dăruit, însă în apropiere:a
sistemului de fortificaţii existent de-a lungul Oltului 2•
Cavale,rii teutoni au desfăşurat în cei patrus'Prezece •mi ia•i şederii lor
in Ţana Bîrnei ( 1211-1225) o intensă activitate org.anizatorkă şi de apă
rare, începînd să construiască, mai ales la margini·le foritoriului ce li o-ia
dăruii, un s•istem de fortificaţii, întărind şi mai mult pe oele vechi, pe care
le găsLseră (de ex., cele de :la Feldioara şi de i!a Br.aşov). Aceste cetăţi vor
deveni, după 1a1lungare-.a for, cen1re administrative şi mi'li1ta·re pentru comi-
tatul regia! a.1 Braşovului de ma·i iîrziu. CaV'ailerii teutoni au .jniţiat aşe
zarea unei popu:laţH germane - chemate din alte părţi a•le Transilvaniei -
mai ales în apropierea cetăţilor Codlea, Feldfoara, Braşov, Prejmer. Or-
dinul a insi·sfat îndeosebi să obţină autonomia bisericească iaoupra terito-
riului ,dămi1t, pentru a fi independent de competenţa episcopului Transil-
vaniei. In 1213, epiocopul Wilhelm a l Transilvaniei .a 1acoeptat oa bisericile
1
catoilice exisrJ:.ente în Ţara Bîrsei - în afară de cele a,le •secuiilor - 'Să for-
meze o unitate sub conducerea ordinului 3• In anul 1223, printr-un edict
al papei Honoriu al III-iea, aceste biserici 'CILI frecui dfreci sub auforii:atea
scaunului papail. Aceste direpi:uri au devenit, mai tîrz·iu, bazia pentru o în-
cercare de a obţine o autonomie teritorială pentru colonişti 4 •
Cavalerii teutoni, nerespectînd s·tfout.atiHe actului de danie, şi-au ex·
tins ulterior teritoriul în afara hotarelor .fixate spre sud şi est 5• Ajungînd,
din această cauză, în conHiot cu .regele Andrei ·al 11-foa, au fost alungaţi
în 1225 din Ţara Bîrsei din porunca regelui 6 • Mult au contribuit la această
1 Documente privind istoria României. C. Transilwmia, sec. XI, XII şi XIII, voi. I,
Ed. Academiei R.P.R., 1951, doc. m. 77, p. 151. „la,r primul hotar al ace.5tui teri.toriu începe
de la întărifarUe cetă1ii H<ilmeag şi rneri;e pînă la întări•turj.)e Castrului NoiJgiant (Ungra)
şi de a;ci merge pînă !ia întări~urHe cetătii !ui Nicof.ae (Miiloşoaira), unde curge apa ce se
numeste 01~ şi aşa, urcîndu pe O!t, merge î,n aprop:erea acelui .foc unde rîu! Prejmer
(Tortilou) se varsă în Olt. Şi iarăşi merge de-a '1ung1.d <1cestui rîu pînă Ia izvorul ace-
luiaşi Prejmer şi de ,acolo J.a izvorul Gpei numite Timiş . .apoi pînă la vărsarea apei numite
Borza (Bî.r&a). Apoi de-a lung~! munt:.Jor Cairpat.i ce îndng acest pămînt, hotaruJ merge
pînă la HaJmeag. Tot acesit pămînt, după cum 1.1 .înconjoară nwndţii munti şi rîuri, se nu-
meşte Bîrsa (Borza)".
2
Gust a v Răs Ier. Die deutschen Ritter im Burzenland, în „Das săchsische
Burzenland einst und jetzt", Braşov, 1925, p. 19.
3 Doc.umente privind istoria României, ·voi. ciit., doc. m. 91, p. 213.
4
Ibidem, m. 145, p. 201.
6 E m iI C. L ă z ă re s c u, Note despre documentele Ţării Bîrsei şi Cavalerii
teutoni, ţn „Ţara Bksei'', 1934, p. 4. Cav.a.J.eri.Jor li se acord.ase în anu.! 1222 de către
regele Andrei al II-iea şi fortăreata (castrum) Cruceburg-. De la acest castru teritoriul a
fost ext:ns pînă la hotarele brodnicilor şi de la castrul Hălmeag pînă la izvoarele Bîrsei
şi de aici pînă la .Dunăre.
6
G e o ir g E. M ti ·I J e r, Die Ursachen der Vertreibung der deutschen Ritter aus
dem Burzenland urui au.s Kumanien im Jahre 1225. „Korrespondenzblatt", Sibiu, 1925,
p. ~1-fi8.
10 FRANCISC KILLYEN 4
alung1ar,e, desigur, şi ·insistenţele secuilor, cămra c·av:alerii, prin ocuparea

ulterioară a pasului Buzău, 1le tăiaseră drumul princip·al şi direct spre
Ţar.a Românească pe oare-ii foloseau în oaz de .război împotrivia cumanilor 1•
1I. Formarea comitatului Braşovului
Prin ia.lunga-ma cava:ler:ilor -Teutoni, Ţ1a.ra Bîrrsei a re·intrnt în pose-

siunea d·iredă .a .regelui, cetăţi!le r·idic.ate de cav.aleri 1ajungînd castele re-
g.ak şi tofodată centre administ11ative şi mi1litarc ale domeniului rega11. Dar
golul care s-a ivit prin p1lecarea oava.Jerifor .teutoni în sistemul de .apăr·a:re
a graniţelor trebuia într-un fel înlăfo.rat. In oadrn:l vechiului 6·i6tem miHtar
exisitent, voievodului trnnsiilvan, oare er.a în acel.aşi ·timp şi comite de A1lba
şi conducăiorul o.astei tr.anisj1lv1ane, îi :revenea în .primu.I ·rînd \Sarcina să
poarte grija 1apărării regiunilor de sud, unde mai exist.au şi alte cetăţi re-
gale cu o popul·aţfo mint.ară organizată în jurul .Jor (de ex., cetatea Ş.algo
de lîngă Să:Hşfo şi Tă'1maciu .J.a sud de Sibiu). In ace·ast-ă afribuţie, voie-
vodul era ajutat - concomitent c.u exitinderna rnloniză•rilor secuieş'ii - şi
de comi,teile secuilor, în ·specfo·I vizat ·să poa•rte grrija apărărij gr.aniţe.lor
de est, deosebit de mult expuse incursiunilor curuane ·Ce veneau din Mol-
dova şi din estul Ţării Româneşti. Apă·rarea Ţării Bîr.sei şi formarea unui
cornitat în .aceste părţi cădea deci, a'1ît în cGmpetenţa voievodului fransil-
\'an, cît şi, mai tîrziu, în cea a comitelui secuiesc. Această necesitate de-
termină pe regii maghiari să înfiinţeze, în decursul seco1J.uilui ra·l Xiii-lea,
in sudul Transilvaniei, uneile comit.a.te noi, de ex. cel al Sibiului şi apoi
cel .al HunedDarei şi al Biraşovului, şi să sprijine -şi ma·i d·epa·rte coloni-
zarea germană în aceste părţi, începută încă la mijlocul secolului al
XII-.Jea. ·
In folu.J ace::.ta a fost colonizată, in decu·rSUtl secolului al XIII-iea, o
populaţie germană în cele 13 c0mune situate în P'ar.tea de şes .a Ţării Bîrsei.
In fruntea lor -se afila Bnaşovul, ca ·a 14-.a comună, care :se deosebea mult
de celelalte 1aşeză,ri din aprnp·iiere, fHnd de la început o .a,şezarre orăşenească.
Fiind sediul unei cetăţi regale puternice, deservită de o garnizoană
miliitară compusă din castrenses români şi maghiari, Brnşovul a .avut, încă
inaintea. marii năvăiliri tăfore din .anul 1241, oarader d,e or.aş. Eil apare
prima da.tă în anUtl 1234, sub nume,Je de „Corona", în 1lista looalităţilor Un-
gariei şi T.ra.nisilvaniei unde exi.stau .aşezări ,3.Je călugă1rilor O'rdinu.Jui pre-
monstratensilor, încadrat fiind în dioceza cumană 2• Indicat fiind în această
1 B a k6 G e za, Cavalerii teutoni în Ţara Bîrsei, în „Studii şi cercetări de istorie",

1957, p. 143-146.
2 Aşa-z'isu! „Catalogus N!nivensis" al premonstratensilor, găsit recent, indică toate
localitătile din Ungaria şi Transilvania unde, în secolul al XIJl-lea, acel ordin avea
filiale. Ele au fost vizitate în anll'l 1234 de abatele Fredericus din Hamborn, care, în raportul
său în1ocmi.t cu această ocazie, indică, între altele, următoarele locaJ.irtăti: Corona (Bra-
:;;ov), situată în ·dioceza cuni.a•nă (Dyocesis Cuma.niae) şi Vil.la Herrmani (Sibiu),
în d;oceza trainsiJvană (Dyocesis UJtrasi.Jvanae) ; vezi Os z w a Id Fer e n c, Adatok a
magyarorsztigi premo1itreiek Ârptidkori tărtenetehez, Budapesta, 1957, ~n „Muveszebtortenetî
Ertesit6", anul II, p. 237.
5 FORMAREA sr EVOLUŢIA COMITATULUI BRAŞOVULUI li
enumerare şi Sibiul sub numele de Villa Herrmani, aparţinător diocezei

din Alba, şi luînd în considerare că acest ordin înfiinţa asemenea mă
năstiri numai în cele mai de seamă localităţi, se poate trage concluzia că
Braşovul era, încă în prima jumătate a secolului al XIII-iea, cca mai
importantă aşezare din Ţara Bîrsei. In anul 1252 1, Braşovul apare a doua
cară în documente ,sub numele „Bar.asu", indidnd denumi•rea unui ţinu~
lntreg („Saxones de Ha rasu"), ca.r·e era, desigur, format d·in comunele
1
libere din împirejuir·imi, care s~au organizat sub conduce.rea Braşovului,

pentru ,a-şi apăra 'interesele comune. Documentele indică numele primilor
feud·ali în Ţacr-.a Bî'l''sei încă în prima jumătate a secoluilui a·l XIII-,Jea, deci
înaintea inv1az·iei tătare Şi muH înainte de înHinţan~a comitaitului regaL
Fîşia forifo,ri,ală rsitua,tă în dreaprta Oltului. în apropierea sc.aunefor -secu- 1
ieşti, aşa-zisă „terra Zek", se afla, înaintea anului 1241, în posesiunea fcu-
da'lului german Fulkirn, . care a pierit împreună cu fami•1ia sa cu ocazi,a
acestui ,dezastru. Poses,iunile sa le, regele le conferi ncbiilului secui Vicentiu,
1
fiul .Jui Akadas 2• „Terra Zek" ajunse în curînd în posesiunea altor familii
nobiliare ( Nemes, Mike, Bel di, Forr6) .~ Pentru a-şi putea exercita drepturile
nobiliare, aceşti feudali şi-au încadrat prediile lor în comitatul cel mai
apropia t, oare - înainte de a fi exbta't comita·tul reg a'I rari Braşovului - a
1 1
fost vechiul comHat nobiilia:r Alba. 'Astfel, aceste părţi din Terra Zek, situate
pe hotarul comunelor Ariuşd, Araci, Arpăfoc, Lighet şi Hăghig, ,au ajuns
să ,aparţină comifartului Alba, situaţie în care iau rămas în .tot curs11l ('pocii
fe11cla.Jc, împreună cu comunele aproDiate Budil<1, Te li11 şi c11 valea Bu- 1
zăului tran~ilvă11ean 3 • Unităţile administrative „ţara" (terra) se prezintă

deci ca vechi organizaţii ale populaţiei băştinaşe româneşti, adoptate de
populaţia nou-colonizată.
Şi în Ţara Bî·nsei - recent inolusă intre graniţele regatului ma-
ghiar - gă-sim în secolul al XIII-iea acelea,şi trăsă.turi spercifke ce car,ac-
terizează în generai! feudalismul timpuriu din epoca 'arpadiană în Transil-
vania 4 : prezenţa unei populaţii b'ăştinaşe româneşti, care avea formele ei
de org·anizare tr.adiţionailă. Sita.tul feuda'! maghi1ar, afirmîndu-se, nu fără
greutăţi, în aceste părţ·i, introduse ,aici formele de o:rg,anizare a•le unui feu-
dalism mai avansat El îşi· organiză puterea politkă şi economică prin de-
posed,aire şi prin dizolvarea unor org,anizaţii existente, menţinînd altele.
Denumirile identice 1!1eig-a.te d·e organizarea miJi.tară a populaţiei băştinaşe
româneşti pe ambele versante carpatice s-au păstrat pînă în secolul al
XVIII-:Jca. Ele sîni o conoludentă dovadă rentru străvechea ei unitafo poli-
1 Documente privind istorîa Uomâniei. C., sec: XIII., voi. II, doc. nr. 5 şi G.
2
Ibidem, doc. nr. 5, p. 5-6. „Pămîntul Zek, oarC' odl.nioară aparlinuse sasuJui
FuJkun, dair din priciina pustifr,ii tătaaifor rămase pustiu şi gol de locuHori, af.Hnclu-se
între pămîniturMe· rnmâni.lor din Cir\ia, ale saşilor di:n ŢMa Bîrsei („Saxones de Barasu")
şi intre ·acele arie secuilor din Sebeş.
3 Pesthy Frigyes, Eltilni magyarvarmegyek, Budapesta, 1880, p. 13.
4 M .a r i a H o I b a n, Deposedări şi judeeă(i în Banat pe vremea Angevinilor şi
ilustrarea lor prin procesul Varga ~!361-1378), în „Studii şi materiale de istorie medie",
1962, vo!. 5, p. 187. GariactePizarna.forme'.or şi iirăsături~or stăpînrir.:1i maghiare în Ban<id, pe
care o face autoarea, este valabilă şi pentru sudul Transilvaniei şi în special pentru
Ţarn Rîrsei.
I~
FRANCISC KILLYEN 6
tică şi militară. Intre ele trebuie indicate funcţiile de jitaz, vătaf, călăraş,
frecvente, atît în Ţara Biinsei, cît şi în Ţa1ra Românea 1scă. Teritoirine cucerite
au devenirt în cea mai mare pa·rte proprietate mg.ală. Feud,alismu1I nefiind
încă p·e depilin dezvolfo1t în Ţ.ara Bîrsei, întinsele ·suprafeţe împădurite ce
formau major:ifa.tea 1înrJ:rcgufui ter.iwriu, precum .şi 1p•lşiurHe şi poienHe
siitua.te înfre ele şi în jurul :lor au 1rămas neîmpă·rţite, nefiind atribuite în
formă de donaţii sau p·redii. Ţă0rănimea din obştile puternice ·existente în
jurul cetăţi.lor regaile a ajuns în dependenţă ~aţă de •puterea regelui. Cetă
ţile reg.ale au devenit centre locale administrative şi economice, pirin
care 1locuiforii .au fos.t consii:rînşi la diferi~e obligaţii, în primul ·rînd de
ordin mHiiar. Regele, .de-altfeil, îşi 1revendică, în ca.Iitaite de cuceri.for, un
drept de stăpînire isuperfoară (dominium eminens) asupra întregului pă
mînt. Po.pul1aţia acestor ţinuturi, datorită faptului că presta serviciu militar
direct regelui şi că Ja începwt nu exista o dasă feudală numeroasă în aceste
regiuni, a putut pă•stra Hmp mai îndelung.at o bună parte din libertăţile
ei din cadrnl vechilor forme de organizare .social~politică a obştii terito-
ri.ale. Aceşti i!ocuifor.i au rămas şi după ·instaurarea unor g·amizoane re-
ga•le în castelele din Ţara Bîrisei (de ex., [a Braşov, Feldioaira şi Codlea)
oameni liberi, prestînd doar serviciul militar în oalita:te de castrenses
rustici 1• Feuda·liismul maghfa.r din epoca 1arpadiană era deci nevoit isă
.accepite în aceste părţi piarticuil.a•rirJ:ăţi.le locale şi formele de organizare
tradiţională a populaţiei băştinaşe.
II I. Comitatul Braşovului ca centru de rezistenţă a forţelor locale

împotriva regatului feudal maghiar
Organizaţia mi.titară puternică a Ţării Bîrisei ajunse să fi.e cunoscută

prima da1tă între ·anii 1265-1271, cu ocazfa conflictului izbucnit între
Ştefan, regele cel tînăr, şi fată'! său, regele Bela al IV-lea. înconjurat fiind
de o .serie de feudali şi familiari, tînărnl ·rege reuşi să opună, din cetatea
Codlea, o puternică rezi·s1enţă oştHor trimise de fată;\ său. Spărgînd rîndu-
rile asedi.atoriilor, tînăml rege a ş-tiut să -redobîndeaiscă puterea după .lupte
grei[e. Regele Ştelian şi soţia lui Elisabeta, ajunşi ,1.a fron, au recompensat
uM:erioir, p•rin conferirea de d-anÎ'Î importante, pe feud.a·1'ii ca,re ·le acordaseră
ajutat şi sp.rijin în acele lupte.
In rîndurile acestor feudali distinşi pentru aS'tfel de merite gă1sim, pe
Engă numele unor nobili străini acestui ţinut, ca Cozma ·de Guthkeled 2,
1
• • S c h u l e r - L 1i b '1 o y F 'I" ·i ed r i• c h, în Siebenbiirgische Rechtsgeschichte, voi. I,
SJbm, 1853, p. 256-257, deosebeşte J.a castelele rega1le două caiegori-i de castrenses:
- ·castrenses civiles: .locu:.fori cu totud !iberi care se ·ocup•au şi cu d:iferite meşteşuguri,
- castrenses rustict, popula\ie ţărănea~că liberă, care locuia ,în satele din apropierea
caste!elor, obligată fiind numai la anumite prestaţii ~i serv'.cii, în pri.mul rînd de nabră
militară.
2 Documente privillLi istoria României. C., sec. XII!. rvol. li, doc. -nr. 67, p. 72 şi
nor. 102, p. 113.
7 FORMAREA ŞI E\'OLUTIA COMITATULUI BRAŞOVULUI
~---------·--- ---------------------
comitele Alexandru de Brugh 1, Andreas 2, şi pe unii feudali localnici, ca

Teel, fiul lui Ebl de Braşov 3 , dar şi pe alţii, care, după -titlul de magister
ce 1-.au purtat, -se pa,re că au fo-s.f castetanii cetăţilor şi adminiistr.atorii do-
meniilor regale din Ţara Bîrsei, ca magistrul Poucha ( Pows) 4, probabil
castelanul cetăţii Codlea, , apoi comitele Mihai şi comitele Dominicus 5 .
Se pare deci că o bună p1artie ,a clasei feuda1l1e din Ţara Bî:rsei ,se ·recrnta fa
început din aidministrntorii domeniilor şi d·in caistel-anii cetăţi.!o.r regale ale
acestui ţinut.
împotrivire-a cu succes a ,regelui tînăr Ştefan, 1.Săvîrşită cu ajutorul
forţelor .locale din Ţara Bîrsei, contra puterii centrale reprezellltaite de însuşi
regele, denotă existenţa unei organizaţii militare puternice, sprijinite în
primul rînd şi de populaţia băştin.aşe românească strînsă în jurul aces-
tor castele.
Pr·ima rnlatare document.ară des.p·re exisrtenţa cornit.aitului Bîrsei (-a
Braşovului) din mai 1288 6 stă în legătură cu primejdia im_inentă a unei
incursiuni ia tătarilor înv·ecinaţi, deveni·tă .actuailă în urma alianţei lor cu
regele Ladi.slau al IV~lea Cumanu1I, caire 1se gă.sea în iaceastă v,reme în
confilict cu aproape fot staitul ,feuda1I maghiiar, în frunte cu biiserka carto-
Jică. Arhiepiscopul Lodomerius de Strigoniu, obţinînd autorizati·a papei
Nicolae al IV-<lea, chemă prrin .acest document mai toată popu1lati·a Trnnsil-
vaniei de ·sud-est să lupte împotriva acestei primejdii în cadrul organiza-
ţiilor exfo;tente 7 •
Regele Ladisl.au pare deci a.şi fi creat 1în decursul anului 1288, în
Ţara Bîrsei, un centru de rezistenţă împotriva numeroşilor săi adversari.
El avea pentru aceasta sprijinul organizaţiei militare a populaţiei locale.
strînse în jurul cetăţilor rega1l-e, în f.runte cu comitele Nico.l.ae de Br.aşov.
fiul lui Simon, primul comite cunoscut al oomifatu1lui ·.regia,! a;I Braişovrnlui.
creat în vremea acestor lupte.
In toamna acestui an ( 1288) 8 îl găsim pe regele Ladislau al IV-iea
în Ţar.a Bîrsei, emiţînd, •I.a 27 octombrie, d-in Brnşov, un ad în ca;re hotărî
în favoarea capitlului de Alba cu privire la dreptul acestuia la zeciuiala
din comitatul Ugoda. Regele a urmărit, desigur, pr.in .aceasta, în primul
rînd să obţină sprijinul clemlui tr.ansilvan. In c-aidiml .acţiuniilor regelui
Ladislau al IV-foa, întreprinse pientru ·a cîş·Hg,a sau a Tă,sp•lMi pe feudalii
şi demnifarii săi pentru 1serviciile .aduse cu aceaistă ocazfo, rtrebuie văzută
şi donarea satelor Budiila şi Tohan (01,ahtelky) comHelui Nicola.e de Bra-
şov, fiul comitelui Simon de Braşov, primul comite al Braşovului. Cu-
1 Documente privind istoria României, C., 5ec. XIII, voL II, nr. 82, p, 91.
2 Ibidem. nr. 84, p, 94 şi m, 107, p, 117.
a Ibidem, nr. 130, p, 135.
~ Ibidem, nr. 86, p. 95-96 şi nr. 101, p, 111.
6
Zi mm e r ma •n .n - \V e r ne r. Urkundenbuch zur Geschichte der .Deutschen in
Siebenbiirgen. voL I, S'ibiu, 1892, nr. 130. p, 106:
_
6
~- Lu k i i11 ·i c h şi L G a 1 d i, Documenta Historiam V alachorum in Hungaria
1/lustrantw usnue nr/ 1400. Budapesta, 194 I. p, 31-33 ; Documente privind istoria Româ-
niei, C, sec. XIIL voL IL nr. 337, p. 296-299,
7
„Lodomerius„, a•rchi·episcopus Strigon'.ensis, diledis HlEs et amicis semperque diH-
gentis, pra~osita, ·decanis plebani5, u.niversisque nobilibus Unga.rorum, Saxanibus, Sycul:s-
et ViaJachis de Cybi n:ensi et de Burci.a Camuta•tibus Trnn~i·lvan~s", Ibidem,
1
8
Documente privind istoria României, C„ sec. XIIL voi. IL nr. 334.
14 FRANCISC l(ILLYEN 8
noaştem această danie din actul de confirmare emis de regele Andrei

al III-iea în anul 1294 1• Acest act are o importanţă deosebită prin faptul
că se indică prima dată numele unui comite al Braşovului şi totodată re-
prezintă prima menţionare oficială a unui sat din Ţara Bîrsei locuit de
populaţie românească.
IV. Organizarea comitatului Braşovului în condiţiile feudalismului

dezvoltat
Domni.a regifor a11gevini a fosemnat, atît pentru Tr.ansHvania, cit şi
penbru Ţ.arn Bîrsei, o trecere - uneori bruscă - de la Jiormel.e mai primi-
tive ale feudalismu1lui timpuriu de ·tip arpadian, oairacterizat prin respec-
tarea unor parHcu.Jarisrne moştenite şi transmise prin tradiţie (obştile,
cnezatele, organizaţie militară străveche), la noua formă a feudalismului
dezvoltat de tip apusean. Aci direpfol de posesiune feudală se baz,a în
:nimul 1rînd pe documentu.I conferirii reg.ale prin care s-a recunoscut
drepfol 1\a o pretinsă poses:iune feuda0 lă, deţinuiă în trecut.
Este d·e la sine înţeles că introducerea noului sisitem feud1al în Tran-
-silvania a produs în unele cazuri vii nemulţumiri în rînduri.le celor loviţi
în d•repfo1 Ier. Acestea au culminat în anul 1324 printr-o revoltă de pro-
porţi,i mai mari, îndreptată în primul rînd împotriva voievodului transilvan,
omul de încredere al regelui Carol Robert ( 1308-1342). Mişcarea, care
a cuprins la un moment dat o mare parte a. Transil:vaniei de sud, anume
comitatul Sibiului, Ţara Făgăraşului şi Ţara Bîrsei, a fost numai cu greu
suprimată de oastea regelui în lupta de lîngă cetatea Rupea, unde a căzut
Henning de Petreşti, unul dintre conducătorii răzvrătirii 2 •
Nu este întîmp;\ăfor că, în acel1aşi an ( 1324), Ba&arnb, voieivodul
Ţării Româneşti, a trecut simultan la o acţiune împotriva .regalităţii ma-
ghiare, în cursul căreia ia cuprins cu oaste·a banatul Severinului, refuzînd
să recunoască supremaţia regatului maghiar 3 • Strînsa legătură între am-
bde acţiuni de pe cele două versante carpatine îndreptate împotriva rege-
lui Car:ol Robert, devine deci evidentă.
Comitele Solomon de Br:aşov, fiul lui Simon, sprijinindu-se pe
populaţia băştinaşe strînsă în jurul cetăţilor regale din Ţ.ara Bîrsei, per-
sistă în nesupuner.e faţă de noul rege încă multă vreme după ce înceta${_·
răscoala 4 :- Bunele sale raporturi încheiate cu voievodul Basarab I cu
1 Documente privind istoria României, C., sec. XIII, voi. II, m. 451, p. 403--404.
G y 6 r f f y G y 6 r g y, Az Arpddkori Magyarorszlig tărteneti foldrajza, Budapesta, 1963.
p. 819-825, 825-827, 832.
2 Zi rn mer rn an n - W e r 11 e r, Urkundenbuch, voi. I, p. 392. Vezi şi M. Dan .
C. G 6 J ·l n e r şi J. P a ta k i, lupta maselor popula.re din Tra11Silvania împotriva
exploatării feudale şi cotropirii străine (sec. XI/I-XIX), în „Forschungen zur Volks- unei
Landeskunde", nr. 7, Ed. Academiei R.P.R., 1964, p. 41; Kovări Lăszl6, Erdely
fortene!me, voi. II, Pesta, 1859, p. 10.
3 N. larg.a, Istoria Românilor, val. III, 1937, p. 158; Maria Hol ban, Ţara
Românească şi Ungaria Angevină, Stud:i, XV, nr. 2, p. 320-321.
4
Cornite'.e So!omon, fiul ·lui Simon de Braşov, fratele comitelui Nicolae, zis Magnus
de Rîşnov, apare prima oară în anul 1326; vezi F e j e r, Codex diplonw.ticus Regni
Hungariae, voi. VII, p. 91.
9 FORMAREA ŞI EVOLUŢIA COMITATULUI BRAŞOVULUI 15
ocazia răzvrătirii din 1324, comirtele Brr·aşovurlui le sublinirază, .trei ani mai
tîrziu, într-o rScrirsoare către papă, ·ară:tînd că voievodul „rar avea sentimente
bune faţă de catolicism" 1• Acesta îi răspunde printr-o scrisoare de mulţu
mire în care face .aiJuzie la pwterea mare de oa·re dispune în regiunea ce
.o administrează 2 • Comitele Solomon a persistat pînă la moarte în atitu-
dinea de rezistenţă faţă de regele Carol Robert ( 1331), refuzînd să-i predea
cetatea Cod1lea: · Corii.itrafol Bîrsei (sau al Braşovului) a jucat deci, în
acest timp, a ri:reia oară un rol importarnt ca centru de rezistenţă al forţelor
locale împotriva puterii centrale 3 • ,
In Ţara Bîrsci constatăm, l·a sfîrşitul domniei regelui Carol Robert,
tendinţa de a recompensa în primul rînd pe acei carstelani şi comiţi ca.re
îl ajutaseră în decursul luptelor rSa.le pentru obţinerea tronu.lui şi care
aveau merite în organizarea mirliruarră a comit.afolui, dt şi pe aceia care se
distinseseră cu ocazia luptelor duse împotriva tătarilor 4 •
ComHaturl Bîrsei sau arl Brnşovului a ajuns :la o formă de organiza.re
mai închegată în uHimii ani de domnie ai regelui Ca:rol Robert, în con-
diţiile organizării unui nou sisrtem de apăra:re la grnniţa de est a regatului
său, mai eficace pentru a 1r·ezisfo atacuri.lor tărtăreşti. Era necesar c.a acest
~i.s.tem milita r să se sprijine :pe o serie de camifa.te rrega;le mai purternice,
1 0
în frnnte cu o clasă feudală rnai numeroasă, posesoare de moşii în aces·te

1
părţi. în aceste condiţii, regele Carol Robert înzestră pe fraţii nobi1i Ioan
şi lracob, tiii comirtelui Nicolae, numi,t Magnus de Rî'şnov, din familfa Zom-
bo1r, cu posesiuni1le unchiulu'Î tlor d eceda1t, oomitel·e Solomon de Braşov,
1
care se împotrivirSe din cetartea Codlea atîta vreme iaubrităţii regrale.

Titlul de magirster pe care-l poartă amîndoi fraţii ar,a.tă că ei au îndep'1init
şi funcţia de administir.atori ai domeniului reg·al din Tar.a Bîrsei. In anul
1
1341 îi gă·sim pe cei doi frraţi nobHi Ioan şi Iacob în funcţia de comiţi a'Î
comitatului Bîrsei şi totodată şi în cea de comiţi ai comitatului Bistriţa 5 •
Din acest cumul de funcţii rreiese că cei doi fraţi şi~au cîş•tigat în trecut
şi merite în luptele duse împotrivra tăfarilor din Moldova, ambe·le comitate
reg.ale fiind situate la graniţa de est, deopotrivă de expuse invaziei.
La o formă şi mai desăvîrşită ,ajunse organizarea cornit.aturlui rega·l
ari Braşovu.tui pe timpul domniei regelui Ludovic I ( 1342-1382), cînd
documentele indică aproape fără întrerupere, pentru fioc.are an, numele
comiţilor. Funcţia a fost înd·eplinită în cele mai multe cazuri de comitele
secui-lor, oare a avut o răspundere ~peciarlă în 1apărrarea întregii frontiere
răsă1ritene ·a Tr.ansilvaniei împotriva rtăfa:rilor. Serira lor o deschide comi-
tele Andrei Latczkfi din neamul Hermann-Zombor, înrudit fiind cu fraţii
Ioan şi Iacob de Braşov 6 • Caracterul preponderent militar al atribuţiilor
Hurmuzak'.-Densusianu, Docu111e11te. I. 2. nr. 476. p. 600.
1
2 Puterea considerrabilă a ·lui Solomon asupra populajiei Ţării Bî.rsei rezultă din unnătorul
pasaj nl scrisorii papale din anul 1327, „In terris tibi subiectis în regrzo Hungariae con-
sistentibus", vezi Zi rn rn e r man n - Werner, Urkundenbuch, voi. I, p. 408-409.
3 Magyar diplomdciai emlekek az Anjou-korb6l, vol. 1-IJI, eJib!e de G. Wc n z e 1,
Budapesta, 1874-1876. In co!ectia „Monurnenta Hungar:ae Historica", IV, Diploma-
laria, voi. I.
4 Documenie privind instoria Romdniei, C., sec . .\!\·, vol. III, nr. 48, p. 34.i35.
5 Ibidem, nr. 2, p. 2-3.
~ Ibidem, vol. IV, nr. 270.
16 FRANC:ISC l(ILLYEN JO
comitetului secuilor în aceste părţi rezultă şi din faptul că acesta a deţinut

cîtva timp şi funcţia de comite de Brnşov, Bi.striţa, Maramureş şi Să-tmar,
deci asupra mai multo.r comHa1e 1situa,te toate în apropierea graniţelm 1•
Istoricii au trecut cu vederea că marii ofensive a regatului maghiar
duse împotriiva tătariilqr penfru cucerirea părţi.lor siiuate în estuil şi sudul
Carpa(i1ur 1-au premers o serie de incursiuni în Ţara Bîrsei, dintre care
ce.a mai puternică p.are să fi fost cea din anul 1345, scurt iimp înainte de
a fi dezlănţuită marea ofensivă împotriva tătarilor din Moldova. Cronicile
locale braşovene, preia puţin ·luate în -seamă de istoricii români şi maghiari
-- de ex., cronica murală piotată a Bisericii Negre şi crnnica din Prej-
mer - irelatează că în .acest an au fos•t distruse mai toate Iocali.tăţHe şi
întărituri.te exiistent.e pe atunci în Ţara Bîirsei. Numai cetăţile ·de .ta Braşov
şi Rîşnov erau în stare să •reziste atacurilor tătăreşti. Cu această ocazie
s-au distrus sau s-au pierdut toate originalele privilegiilor acordate Bra-
şovului de regele Carol Robert, încît ele trebuiră conferite din nou de re-
gele Ludovic. Din această relatare rezultă că tătarii au cucerit şi au distrus
în acest an şi Braşovul, în afară de cetatea situată pe muntele Tîmpa 2• Se
pare că acesi fapt a mă1rit consider.aNI prestigiul ootăţii reg.ale a Braşo
vului, deiterminînd alegerea ei ca sediu defini-tiv al comiitaiuilui ireg.aL La
aceasta a contribuit şi poziţia sa centrală în Ţara Bîrsei.
A:tîit numirile în funcţii de răspundere, cît şi dărnirea de p:redii,
Ludovic I .le făcea în părţi.le răsăritene, bineînţeles şi în Ţar.a Bîrsei, în
primul rînd în scopu.I să întăirească elemen1uI mi·litar în fruniea comita.telor
şi cetăţi'1or regale, mai a•les prin numirea acelora care s-.au distins în cam-
paniHe duse în aceste părţi. Astfel, primul comHe •al oecuiifor şi fotodată a.I
Braşovului (Maramureşului, Bistriţei, Satmarului), Andrei Laczkfi, ajuns
mai Hrziu voievod :transilvan, diistins în foptele duse în Moldova, consem-
nat de documen~e comite de Braşov penim anii 1344-1349, se t.răgea din
a·ri·sfocraţi·a militară de la curtea regală - iobagiones regales. Şi a.Iţi
membri <ai .acestei f.amili'i de magnaţi, cîşitigînd merite mari în campaniHe
militare a.Ie regelui Ludovic du6e între 1345 şi 1354, au avut .Ja un moment
da·t influenţă preponderentă 1l1a curtea regaiJă. Aceiastă mare nobiilirne feu-
da.tă, înconjura.tă fiind de o se11ie de familiares •sau officiales din rîndurile
micii nobi1limi, nurni·tă pentru oblig.aţiiile sa1Je imiiJ.iitaire direde faţă de rege
milites, a cău~at să-şi îniă 1 rea 1scă poziţii'le în detrimen~ul .diferitelor pă:turi
ţărăneşti. Tn felu;! acest.a .a fost considerabil întării apara.tul staiului
feudal 3 •
I 18 o~-tombrie 1344 : „Magister AndrellS, Comes trium Generum Siculorum de BrllS-
sow et .de Bistricia" (Dooumenie prhniin.d istoria Românie~. veac XIV, vol.IV„doc.m. 270, p. 213).
1349, 7 decembrie: „Magister AndrellS comes Siculon1.m, Brasoviensis, Zathinariensis
et Maramorosyensis". Zimmermann-Werner, U. B., op. cit., voi. II, p. 72.
2
Jose p h Teu t s c h, Kurzgefa.sste Geschichte des Burzenlandes 1748, în „Quellen
zur Gesch:chte der Stadt Kronstadt", voJ. IV, p. 98, 1345 martie 3: „Einfall der Taiaren
aus der Csik und dem Szeklerlarui, welche alles verwiistet, die Schlăsser zumaJ im Burzen-
land ausgenommen die Croner und Rosenauer Burg demolierten, die Leute fingen und
gepliindert. Dieser Einfall war so heftig, dass die 111eisten Scft;·iften und Privilegien verlo·
ren gi11ge11, welche der Konig Ludwig zmal derz Kronern hat wieder geben miissen".
3
E r de I y i L â s z I 6, Arpddkori tdrsadalomtortenetiink legkritikusabb kerdesei,
î11 „T6rteneti ~z.emle", 1915, p. 32, 202, 234, 481 ; vezi şi A k os v. Tim o n, Ungarische
Rechtsges:::Juchte, Budapesta. 1904, p. 142/7, 213/18. 707/18.
li FORMAREA SI EVOLUŢIA COMITATULUI BRAŞO\'ULUI 17
Cea mai impol"tantă funcţie a cornHelui rega:l a•I Braşovului era cca
de comandant al oaSitci regale şi al castele.lor •regak existente .I.a Braşov,
Feldicar.a, Cod•lea, Prejmer, Hălchiu şi mai tîrziu •la Bnan şi Piatra Craiului.
ln califate de comandant a·I garnizoanelor cetăţi.Jar .regale şi în cea de
administrator suprem a•I vastwlui domeniu reg.a·I, comi.telc iavea posibi.li-
t.atea ·Să dispună în mare măsură de ·lccuH.arii satelor .aces~ui ·teritoriu 1•
Comitele Braşovului îndeplinea în numele regelui funcţia de jude-
cător regal, fiind instanţa de apel în pridnile mai mici, însă prima şi
uHima instanţă în c:azuri:le numite publica criminalia. Din această atri-
buţie îi rev-eneau comitelui - isau rept"ezentantu1lui său - veni1uiri consi-
derabi.Je, în urma taxelor de judec.aită ( birşaghii) şi .a amenz·i1lor pe c<m'
le încasa 2 •
încasarea censului direct pe care trebuia să-l achHe oraşul şi co.mu-
neie libere ale districtului în fiecare an vistieriei regale - aşa-zisa dare
de SEîntul Martin, de 150 mărci de argint - era un privilegiu al comitelui.
Acie,astă opemţie se făoeia însă în colaborare cu org.anele 1reprezentai:ive
ale oraşului şi a1le comune'1or ·libere. Delegaţiilor COllTii:telui mg·al, deci vice-
comiţilor, casteilanHor şi oamenilor lor, le irevenea dreptu.I la înca·sarea
laxei v.ama1!e - trice.sima.te 3 - de lia .toa·te mă·rfurHe ca1re freceau în
Tar.a Românească, în special prin .staţiunea vama1 lă ide pe .lingă Bran.
Castelanii şi vicegerenţii, în ca.Ji.ta1e de rnprezentanţi .a;i comitelui, ma:i
aveau dreptul la aşa-zisele regalii minore, de ex. la veniturile morilor exis-
tente în Ţ.ara BîriSei şi fa monopollul desfacerii şi vînzării i.Să1rii, ce se făcea
în Ţara 8-_îrsei la tîrgul Feldioara 4 şi la Bod.
Comi'tele Braşovului, fiind în primul dnd comitele socui1lor, nu a avut
obiceiu·! să stea prea muH timp pc .teritoriul comitatului. De .aceea, el îşi
exercita în cele mai multe cazuri funcţia, legată d·e însemnate veniiu.ri, cu
ajuforuil reprezentanţilor săi, deci delegînd pe ·vicecomiţii :indkat·i de docu-
mente de mai mu::fo ori, odată cu numele comiţilor. Ei îşi exercit.au în
acel.aşi 1imp efectiv funcţia de castel.ani ai cetăţilor exiiS,tente în comit.afol
Braşovului.
Primul amintit de documente în seda .acestor vicecomiţi, care a
exercitat în numele comitelui secuilor sau al voievodului transilvan atri-
buţiile comitelui Braşovului, a fost Petru, fiul lui Dominic de Juc, indicat
în această funcţie în 9 iulie 1355 5• Cu el se inaugurează o situaţie care a
durnt pînă ,Ja sfî.rş.itu 1l secolului al XV-1ea.
După familia magnaţilor Latczikfi, .f.amiiJi.a Leukus (Lokos) 1aju11sc.
pe ,Jia anul 1350, .la curtea regelui Ludovic la o influenţă p;reponderentă .
.
1
. G. E. .M ii I J e r, Die Grafen des Kronstddter Distriktes bezw. des Kr~n.stădter
P;o_mnz1alverbandes, în Archiv des Vereins fiir Siebenbiirgisc.he Landeskunde N. F., voi. 42,
Si~b1~ 1?25, p ..308-~0, ~ndică. între. a~:buţjil~ cor;iirteJu~ ·regal pe cea de protec(ie a
locu_itonl_o; c~mdat~lu: f~1a. de rncurs:unile venite dinafara, precum şi pe cea de supre-
matre m1Mara ( Knegshoneit ), avtnd dreptu.I să pună gamizoare în itoate cetăţile .regale.
p. 357-358.
2
Ibidem, p. 336-357.
3
Ibidem, p. 360-361.
4
Ibidem, p. 363-365.
•Zi m me rm an n - We~ ne r, Urkuruienbuch. val. fi, p. ffl.
In vreme ce Nicol,ae Ll:ikos a fost voievod transilvan, vărul său Lokos de

Raholţ ajunse, între anii 1353-1360, postelnic al curţii regale, ocupînd în
acelaşi •timp şi funcţia de comHe al secuilor, ·al Bistriţei, al Braşovului, al
comitatelor Ugocfa şi Mar.amureş. Această situaţie 1-,a pus în imposi,bilifate
să-şi îndeplinească efectiv funcţia de comite de Braşov şi să 1reprezinte cu
tărie poziţia comitaluilui, contestată de reprezentanţii oraşului · Hraşov 1•
Incetînd, după anul 1345, pentru iSUd-estul Transi!v.aniei primejdia
atawrHor şi incursiunilor ~ă:tăreşti, po1li~ica dusă de regele Ludovic I a
fosrt din ce în ce mai muH influenţată de ,tendinţa de a respecta şi de a
promova interesele oraşelor Sibiu şi Braşov. Creşterea producţiei de măr
furi care s-au execufo.t în a.felierel.e meşteri:lor bresk1şi, de ca1lHa~e supe-
rioară în comparaţie cu ,altele, deschidea o dezvolta•re promiţăfoare schim-
bului economic cu Ţara Românească. Regele, interesat în mare măsură
în dezvoltarea oraşelor, prin care îi reveneau venituri importante, le pro-
mova prin acordarea de privilegii însemnate, date de multe ori în
detrimenfol .intereselor şi ia puterii comiitelui regal.
A,s:tfel, Ludovic I .acordă Briaşovu1lui în anul 1353 2 cunoscutul pri-
,·ilegiu, numit, penku importanţa ce o avea pentru dezvolitarea oraşului,
„Ludoviceum", privHegiu de mai multe ori reconfirmat de el şi de urmaşii
săi. Prin acest document i s-a recunoscut Braşovului drepfol la o conducere
autonomă, exercitată prin dr·egătorii iSăi, aleşi ·din rîndurile cetăţenilor.
Comitelui ·rega1l, în oa.Jita1e de reprezentant al regelui, i-,a •rămas numai
atribuţia de contrai! şi de .supraveghere 3 • In acest document ·sînt specificate
pentru prima daită denumiri,Je org·analor autonome ·ale oraşului, care au
existat desigur şi înainte, anume funcţia de villicus, comHe teritorial
(comes terrestris), numit mai tîrziu judex (judeţ), prima dată amintit în
anul 1368. Aceşti funcţionari .au fost aleşi din rîndurHe c~ăţenilor speci-
ficaţi ca cives et hospites. Org1anele reprezenta-tive ale oraşului au obţinut
prin acest privilegiu dreptul să colaboreze J.a judeoata comitelui regal.
Judelui sau comitelui teritoria,J i 5..,a recunoscut dreptul la a patra parte
din taxele de judecată, în timp ce prolocutoriiJor, reprezentanţi •ai comunelor
în cauză, le revenea a cincea parte din acele taxe, rămînînd, bineînţeles,
comitelui regal sau vicecomitelui, 55 % din acele venituri 4 •
Pentru a întări poziţi.a olasei feudale din comitatul Braşovului, regele
Ludovic I făcu mai multe ade de danie, con1erind noi moşii şi sate din
vastul domeniu regal unor familii nobiHare. Seria acestor ade de danie
o inaugură, în anU'l 1361, cînd a fos·t înzestrat nobi.tul Tal sau Teel din
Prejmer, fiul lui Petru, nepotul lui Detricus, cu posesiunea sa.telor Lei-
1
Zi m llTl e r m ·an n - Werner, Urkundenbuch, vol. II, p. 150, 9 iulie 1355: Ma-
gister Lenkus, comes Siculorum et de Brassou, necrzon Petro filio oicecomitii dicti comi-
tatu.s de Brassou.
2
Hurmuz a k i - Densu s ian u, I, 2, nr. 30: Urkundenbuch, II, p. 93-95.
„Ludoviceum"·ul poartă data de 28 martie 1353.
3
Despre competenţa judecătorească a comitelui secuiesc tn carnate -Oe comite re-
gal al Braşovului în cazuri de diferende între comunele districtului, vezi G. E. Mii 11 e r,
Stiihle urui Distrikte etc., Sibiu, 1941, p. 10-11.
4
Pirolocutoriă trebU:e deosebiţi de asesorii judecătareşF ( Beirichier) ; Ja procese
aveau dreptul numai tîr.gurile Hbere, ca Rîşnovul, Codlea, Feldioara şi Prejmerul.
13 FORMAREA Sl E\'OLUŢIA COMITATULUI BRAŞOVULUI 19
falv·a şi Mykfalvia (două sate dispărute înt.re Prejmer,_ Hărman, Săcele şi

Budila), situate, cum o precizează actul de danie, în comita tul Braşov 1•
Este o condudentă dovadă că vechiU1l comitat a inclus în 1teri.toriul său şi
aceste părţi.
In anul 1362, olericul Nicolae, decanul capitlului bîrsan, şi foatele
său Rudolf din famiHa Zombor sînt confirmaţi ca posesorii nobHiari ai
satului Cristian, avînd acolo dreptul la moară. Această comună trecînd
însă curînd, sub noua denumire de Nova Civitas (Neustadt), între comu-
nele libere, familia Zombor pare că a fost despăgubită - după cum re-
zultă dintr-o nouă conferire din anul 1373 - cu alte posesiuni situate
pe teritoriul domeniului regal şi anume cu unele părţi ale satelor săcelene 2 •
In anul 1366, nobi1lului bîrsan Petru de Ghimbav, Huii lui Mihai, ii
este confirmată posesiunea Satului Nou 3, situat pe teritoriul domeniului
regal din comitafal Br.aşovului.
In condiţiile expansiunii ,sfatului maghiar spre pă.rţi,le siituaie în estul
şi sudul Carpaţilor, 1regele frebuia să confere şi ,să distingă cu asemenea
danii pe unii reprez·enitanţi ,ai aristoor.aţiei sa,Je miUtare (iobagiones regales)
şi ai nobilimii militare de rînd (miles) care şi-au cîştigait merite în de-
cursul acestor expediţii. Astfel, în anul 1366, regele conferi comitelui
Z.tanislaus din comit·atul Maramureş, satele Cematu, Baciu, Turcheş şi
Satul ung, situate între rîurile Timiş şi Tîrlung 4 • Un an mai tîrziu, comi-
tele Iacob de Drag, înrudit cu cel dintîi, numit „de Braşov", un descendent
al renumitei familii Drag (Dragoş, Drăgffy), fu înzestrat cu posesiunea
satelor Budila, Zizin, Domukushăza şi Puchna (cele două din urmă azi
dispărute), apoi cu satele Bran, Tohan şi Zărneşti 5• Din titlul său „de
Braşov" rezultă că acest Iacob de Drag a posed.a.t încă înaintea acestei
fanii işi alte moşii în apropiereia Br.aşovului. El a ajuns în iSităp'înirea
acestor posesiuni în urma înrudirii sale cu famHia Zombor, familie feu-
d.ală ce a posed.ai încă pe timpul domniei regelui Carol Robert întinse
moşii în Ţ.ara Bîrsei. Comitele Iacob de Drag şi rratele său Nicolae au
deţinut pe acea vreme întinse domenii şi în aHe părţi aile Transilvaniei
(în comitatele Cluj şi Turda şi în Maramureş) ; nu credem că ar fi domi-
ciliat, de fapt, în unele sate din comitatul Braşovului, aducînd ac0ilo pe
familiarii maramureşeni. Aceasta rezultă din actul de înţelegere întoc-
mit la 12 mai 1370 la Soimoşul român, cu ocazia adunării nobililor care
se întruniseră sub conducerea palatinului Ladislau de Oppeln (Opa) pen-
iru a lua o hotărîrc împotriva hoţilor şi altor răufăcători din comitatul
1
Zi mm e r ma fi - \V e r ne r, Urkundenbuch, voi. II, p. 130, nr. 784. Se conferă lui
Tyl. f:ul lui Detricus de Prejmer, satele Lelfalva şi Mykfalva din comitatul Braşov, dupi1
ce luase sfîrşit, un an mai înainte ( 18 februarie 1360), diferendul între cel dintîi cu Nicolae
de Budila. Ibidem, voi. II, nr. 763, fl· 175.
2
Ibidem, m. 792, p. 148,
1 Ibidem, nr. 873, p. 272.
4
Publicat în E. v. T r a usc he n fe Id s, Die Rechtslage des ehemaligen Tărz
burger Dominiums, Braşov, 1871, anexa E. ediţia a 2-a, 1882, anexa 3, Rege.5t Z. W. II,
JH. 850, p. 212-13.
5
Zlmme:rmann-Werner, op. cit., voi. II, 11r. 881, p. 279-80.
20 FRANCISC KILLYEN
Caraş. Intre nobilii (iobagiones regales) şi cnejii români care sînt men-
tionaţi în acest document ca participanţi la adunare apar şi doi feudali
români mar,amur.eşeni, anume Stoica şi fiU'l său Voicu, cu indicaţi.a că ei
sînt domidliaţi în -satul Bran (commorantes). Ei au fost instalaţi în aceste
sate desigur ca familiari ai oompatriotUilui for maramureşan, .anume ·ai
comitelui Iacob de Dr.ag, dictus de Braşov 1 •
Regele Ludovic interveni în anul 1373 şi în internsul foi Niwlae
de Zombor, ajuns între timp episcop de Cenad, şi al fiului răposatului său
fraite Rudolf, Ma'iei, cărora ;le confirmă dreptul lor ,de moşteniire asupra
unor părţi (sesii) din sartele Budila, Dominikusfa.lv,a, Lylcndorf şi Mike-
failv,a (cele din urmă donate fiind în 1361 lui Teel din Prejmer), apoi Zizin,
Zărneşti şi Tohan, posesiuni pe care şi le-ar fi însuşit fără drept comi-
te'le Iiacob Drag de Brnşov 2 • Se :pare, deci, că posesiune1a v,eche Crristian,
trecînd sub noua denumire a satului Nova Civitas în rîndurile comunelor
libere, famili.a Zombor a fosrt despăgubi.tă, după cum Tezuiltă din ia.ceastă
conferke, prin donarea ailtor posesiuni si,tuarte pe domeniu1l rega1l, primind
în satele săicelene uncl1e sesii. Dacă numai '1a ş.a.se .anii după ce i-au fost
oonfeirHe posesiuniile aoes:tui magnat cu influenţă, regelie se 1l1a,să îndemnat
să confere unei 'alrte fami'lii o parte din moşii, poa·te fi vcll'.ba numai de
recunoaş·terea unor dreptuni mai vechi, invocate printr-o ,reol1amaţ1ie căreia i
s-a dat urmare. Este, deci, sigur că răposatul Ladislau de Braşov şi
urmaşii săi Nicoilae, Rudo'lf şi Matei se trag din vechea famiilie Zombor,
dintre membnH căorefa au rfost numiţi primii comiţi ai comitafo1lui Bra-
şovului.
Prin conferirea ·acestor sate sau a unor părţi din ele unor mari familii,
străine acestor focuri, populaţi.a exis·tentă nu a încetat să aparţină mai
departe auforităţiilor mi:litalt'e şi jurisdicţiei comitelui 1reg.al, reprezentat de
vicecomHele sau de castelanii săi. Din această cauză, focui:torii acestor iSate
nu au putut fi supuşi la o stare de dependenţă completă, în rînd cu
inquilinii şi colonii de pe moşii·le nobiliar·e, şi au putut păstra unele din
vechi'le .tor libertăţi.
Expediţia regelui Ludoivic I din .anul 1368 împo:triva domnufo:i
Vlaicu, cu scopul ide ia isupune Ţ.ar.a ROil11ânească, a pornit din comiitatul
Hrnşovului, ·participînd Ja ea, desigur, numeroşi plăieşi şi castrenses din
cetăţile reg.ale apropi.a1e. Oastea pornind din Ţara Bîrsei, .a 1lua1t drumul
TeJ,eajenului, prin punctul Chei,a şi s-a îndreptat •spre va1lea Dîmboviţei
superioare, unde suferi o grea înfrîngere 3 •
Ca urm.are ·a înfrîngerii, punctul de graniţă şi de vamă din pasul
Bran, care se găsea pînă atunci în apropierea Rucărului, a trebuit să fie
mutat mai spre nord, către o poziţie strategică mai favorabilă, în apropie-
rea locului unde se afla castelul 4•
1
Hurmuzaki-Densusi.anu, voi. I, 2. p. 164, şi Lukinik-Gătldi.
op. cit., p. 227.
2
Zimmermann-Werner, Urkundenbuch, voi. II, nr. 1010, p. 407.
3 G h. I. B r ă t ia 11 u, L'expedition de Louis de Hongrie en Va/achie, "Revue his-
torique <le sud-est ·europeen", 1937, p. 147.
4
G. Trei b e r. Die Tărzburg. Jn „Die Burgen des Burzenlandes", Braşov,
1929. p. 189.
V. Descompunerea comitatului Braşovului în condiţiile dezvoltării

economice a oraşului Braşov
Primejdia ofomană, deveniită mai iminentă în urma .supunerii unor

părţi a,!e Bulgariei de către suHanul Mumd, î·l determină pe Ludovic I
să întreprindă în primăvara anului 1377 o nouă expediţie în Peninsula
IJakanică, <le dafa .aceasta cu forţe mai însemnate. Ludovic, întorcîndu-se
din această expediţie prin Transilv,ani.a, consideră Mept o necesitate de
mare urgenţă să întărească punctele principale de intrare căitre Ţ.ar.a Ro-
mânească. In seria acestor măsuri trebuie încadrată şi ridicarea anterioară
a cetăţii Tălmaciului, în anul 1370, după incursiunea făcută de domnul
Ţării Româneşti în aceste părţi în .anul 1370, cetate CMe stăpînea defi-
leul Oltului, precum şi a celei de Iîngă Orşova, isituată pe drumul Bana-
tului. Cu ocazia acestor măsuri, Ludovic I emite, '1.a 15 noiembrie 1377,
din localitatea Zolen (Slovacia) documentul cel mai însemnat, atît pen-
tru viitorul comitatului regal, cît şi ipentrn oraşul şi districtul Braşov.
Regele, dorind isă-şi întă·rească graniţele ţă,rii în acesk părţi, accep·tă oferta
făcu.tă ·de locuitorii Br.aşovului de a 'ridica - pe chelituiafa for, cu oamenii
şi cu materialul lor - în pasul Bran .un castel nou. Ludovic .acordă în
schimb oraşului privilegii noi, pecetluind prin ele autonomia Braşovului
şi roluil lui de conducere asupra celor 13 comune ·libere d·in podişul
Ţă,rii Bîrsei 1•
ln unma acestui pr:ivilegiu, comi,tele regail - sau reprezentantu1
lui - 1avea dr-eiP'tul să {j.e găzdui~ în or.a1ş şi să primeaiscă în f.iecare an,
drept d1ar de onoare, un oal în vafoare d·e 20 lilorini. Rezu'ltă de aici că
ac0Sit.a avea obiceiul isă vină o da~ă pe an fa Braşov, ţin:înd ziua de jude-
'Cată .în oa11ifate de jude regal. In 1legătură cu obţinerea drep:tu,tui de con-
ducere ia.supra ceilor 13 comune, documentul .are, de aisernenea, o importanţă
-deosebită. Pirin el, 1regele acordă comunelor Cod·lea, Feldioara, Măiemş,
Ghi,mbav, Rotbav, Rîşnov, Prejmer, Cristian, Vuloan, Hăk:hiu, Sf. Petru,
Bod şi Hă,11man foate terenurile folosite în comun, situaite între ele şi în
jurul rlor, ,adică pădurile, poieni.le, fîneţele, păşun11e şi apele. S-a creat
astfel o ilegăitură iteritori.ală intre aceste comune, deci un ·teritoriu nou, în
care populaţia .liberă a fost înzeS'tra.tă cu un fot de autonomie aidminisitra-
tivă, control.ată şi condusă de oraşul Bl'aşov, 1separaită ide ·res.tu.1 comifatului
regail. Acest teritorilll ce se gă1se.a sub conducerea oraşului se numea
„district" sau "'provincia".
Unifatea administraitivă şi teriforială ia comunelor Hbere din Ţara
Bîr.:.ei nu ,a existat de la începutul coloniză,rHor germane, cum au suisţinut
istoricii sa.şi de pînă acum. Pînă fa sfîrşitul o-eoo!Utlui ai! XIV-lea şi chiar
in prima jumătate .a secolului ·al XV-lea, mai multe documente indică
numele unor feudaili oaire au posedat şi ca·re au exerdfort: în unele din aceste
comune „,libere" drepturi nobiliare (dreptul 1la decimă, ta moară, sesii
1
Hurmuz ac hi, I, a, nr. 190, p. 242 şi Z i m ilTI e r ma n n - \V e r ne r, Ur-
k.undenbuch, voi. li, nr. 1085. p. 470-481. ·
22 FRA!lCISC KILLYEN 16
nobiliare), purtînd, după obiceiul feudal, titlul de comes după numele unora
din acele comune, ca : comes de Ghimbav, Bod, Cod.Jea ek. 1•
Unitai:ea administrntivă ,a acestor comune s-.a format deci trepta,t,
într-un proces mai îndelungat, paralel cu obţinerea privilegiilor Braşovului,
acordate de regii angevini şi mai ales de urmaşul lor, Sigismund de Luxrm-
burg, interesaţi în dezvo1litarea şi promovare·a acesitui oraş important.
Din această situaţie, istoricul Georg E. Miiller 2 şi după el E. Luki-
nich 3 au tras concluzia greşită că teritoriul comitatului regal al Braşo
vului s-ar fi mărginit numai la oraşul şi la cele 13 comune ale districtului
braşovean, afirmînd că ar fi existat numai un comitat regal al oraşului şi
ai! distriotului, unde oomitele şi-ar fi exercifo t exclusiv atribuţiile sale
1
speciale (Grafenrechte). După ei, teritoriul domeniului regal înconjură

lor din sud-estul, sud-vestul, vestul şi nordul Ţării Bîrsei (vezi harta
anexată) nu ar fi fost inclus în comitatul Braşovului. Aceasta, aparţinînd
::omitatului Alba, ar fi format numai un castelanat (varispansdg -
Burggrafschaft), compus din comunele nelibere. Aceşti j,storici frec cu
vederea că comitatul regal a1l Braşovului ,a existat muH înainte de a se fi
format districtul braşovean cu privilegiile sale şi faptul că în multe docu-
mente comunele nelibere din T.ara Bîrsei sînt indicafo oa fiind sHuate în
~omitatul Braşov (de ex., Teiiu şi Budila) 4• De altfel, întreaga istorie
a Ungari.ei şi Trnnsilv,aniei cunoaş.te numai cazuri în oare din unele caste-
lanaie 'l'egal.e s-au fonmat cu :tiimpu1l comitafo regale, dar nicidecum că un
~omitat regal existent s-ar fi transformat într-un castelanat simplu 5 •
Comitele regal al Broaşovului Hind am administratorn:l acestor domenH
regale, cît şi comandantul g·arnizoanelor cetăţilor oe se gă,seau, atît în
district (F1eldioia•ra, Br.a,şov, Codl,ea, Prejmer, Rîşnov), cîit şi pe teriforiwl
fomeniilor rega!le (Bran, Piatra Cr.aiuilui, Hălchiu), puterea mi!Hară şi
jurisdicţia sa s-au extins asupra ambelor teritorii, care la început. for-
mau o unitate.
Privi1legiile date de regii .angevini şi de urmaşii lor locuitorilor distric-
tului er,au de nafară să slăbească şi mai mult unit,atea comitatului şi să
reducă considerabil puterea comi1elui. Drept consecinţă, comitele regal
sau reprezentantul săli şi-au exercitat de .atunci puterea asupra a trei
~eluri de teritorii cu situaţii juridice deosebite :
a) asupra domeniu,lui regal rămas,
b) asupra sa1elor din domeniul regal date în posesiunea al.fora, unde
populaţia existentă ajunse mai reped·e într-o stare de dependenţă crescîndă,
c) asupr.a părţii centrale, cu o populaţie Hberă, numită „provincia„
sau „distriatul" braşovean, în fruntea cămia se situa Braşovul.
1 Jn anul 1366 apare Petru de Ghimbav ca posesorul Satului Nou. H u r muza k i.
1, 2, nr. 92, ·P· 133. Comitele Iacob de Boci posedli moara ,din acel sat. Zi m-
ine 11" man n - Werner, Urkundenbuch, voi. II, m. 316, p. 918, doc. dt. Jacob de Drag,
.. dictus de Braşov" obtine zeciuiaJ,a comunei Cristian din districtul braşovea·n.
2 G. E. M ii 1 J e r, op. cit., p. 307.
3 E. L u k i n '. c h, op. cit., p. 41.
4
Zimmerman n - \V e r ne r. Urkrmaenbuch. voi. II. nr. 763, p. 175.
6 P e s t h y F r i g y e s, .4 magyarorszdgi vdrispdnsdgok tortenete killo!Wsen •
XIIl-ik szt:izadban, Budapesfa, 1895.
17 FORMAREA Şi EVOLUŢIA COMITATULUI BRAŞOVULUI 23
Concomitent cu ridicarea castelului Bran (menţionat în documente

)Î Therch, Torcz, Turcs, Turcz, Trurcsfeste), sediul comirtaiului se mută
in acest castel. Regele Ludovic întări noua cetate prin instalarea unei
garnizoane puternice, forma.tă din arcaşi englezi, ostaşi instruiţi, renumiţi
in decursul războiului de o sută de ani 1 .
In 1378, rege1le Ludovic I numi pe feuda1lul loan de Sichar1fencck
comitte de Braşov şi •totodată oas.folan ·al c~tăţilor Bran şi Tărlimaciu, ambe.le
sHuate la graniţa de sud a Transilvaniei 2 • Din această numire rezultă că
regele .a încercart să desp.artă funcţia de comite de Hraşov de cea .a comi-
telui secuilor, la graniţa de sud-est nemaifiind necesară o organizare mili-
tară unică 3 . R·egele înce.rcă totod.a1 tă -să fransforme sisrtemul millifar de apă
rare existent în aceste părţi, încredinţat voievodului transilvan în calitate
de comite de Alba, <printr-o nouă organizare mai direct legată de puterea
regală. Boala îndelungată şi moartea regelui zădărniciră realizarea aces-
i:or planuri a.
Pe timpul domniei regelui Sigismund (1387-1437), privilegii1le noi
conferite Br.aşovului au mărit şi mai mult poziţia şi prns·tigiul ornşului în
detrimentul puterii comHelui 1rega !, funcţie exercitaită de comitele secui·lor.
1
Situaţia privi1legia-tă a Braşovului, .!1a sfîrşitul secolului al XIV-iea, era

~xpresia şi rezuHaitul importanţei economice şi mi.Jiibare :pe care o· prezenrta
acest oraş pentru regele Sigismund, în ansamblul ambiţioaselor sale
p:Januri poiHtice şi în acel a•! acţiunilor sale militare îndrăzneţe şi .aventu-
·iste îndrepfo.te împotriva puterH otomane. Oraşul, locuH fiind de un nu-
măr însemrna·t de cetăţeni noc.atolici, în primul rînd mmâni, apoi bulgari,
armeni, greci - pare că a fost, încă de pe .atunci, oei mai important centru
comercial şi meşteşugăresc pentru toate ţările învecinate 5 • Sigismund,
avînd nevoie de -sprijinu·! materia-I al or·aşului pentru a putea realiza pla-
nuri,Je saile ambiţioase, era di.spus să obţină ajutam! pîrga.rilor oraşului
· - unde şedea de multe ori luni întregi - pdn 1acord.area de privilegii noi,
date chiar în detrimentul altora 6 •
Procesul de destrămare a domeniului rega·l şi cel de slăbire a puterii
rnmitelui regal au stat în direotă .Jegătură cu .aceste pfanuri. O expresie
a noii situaţii a fost foptLJ.l că, din timpuil domniei regelui Sigismund,
comiţii secuilor nu mai purtau în mod regulat titlul de comite de Braşov 7,
1
Istoria Român'ei, vol. II, 1962, p. 278, citează pentru această relatare pe T h u-
r o c zi, Chroni.ca Hungarorum, partea a Ul-a, cap. 38. Scriptores Rerum Hungariae,
ed. Schwandtner, I, p. 248.
2
Zi mm e r rn an n - W e r n .e r, Urkundenbuch, voi. II, p. 497.
3
I o n M i n e a, Principatele române şi politica orieniaJă a impăratuJui Sigismund,
Bucureşti, 1919, p. 50.
4 G. E. Ma H eu, op. cit„ p. 371.
~ Zi m meu m an n - W e r n e r, Urkundenbuch, voi. III, nr. 1445, p. 246-247:

Papa Bonifac!u al IX-·lea emite în 15.XIl.1399 un act de indulgentă pentru convertirea
numeroşi!or necatolici care locuiesc în Braşov.
6
Ro t h K„ A magyar kirdlyok hadjdratai., Budapest<i, 1914.
7
Ultimii coaniţi secui amintiti de documente, care <iu mai purta.t 1it'lw de comi.le
de Braşov în t'.mpul domniei regelui Si~isrnund, sînt : a) Ştefan de Kanizsa, amintit la
13.Ill.1395 (Urkundenbuch, voi. II, p. 142); b) Petru de Pereny, Ioan de Mat6th, la
12.1.1398 (ibidem, p. 212); c) Mi:h.aii~ .de Nădas, ff.a 4.V.1408 (ibidem, p. 462).
indicînd numai unde er,a necesar acest lucru şi urmărind mai departe veni-
turile şi 1prirv,i1licg.ji1le ce 1Ie reveneau din acea fundie. In primăvara anu-
lui 1395, cu ocazia primei şederi îndelungate a regelui la Braşov şi în
Ţara Brrsei. cast,elul Brnn trecu pentru ma1i 1111U11t de 20 d~ ani în posesi111
domnului Ţării Româneşti 1•
Alianţa încheiată cu Mircea cel Bătrîn, cît şi dăruirea ca6telului, erau
o recunoaştere din partea lui Sigismund a importanţei mi1litare şi poliitice
ce reprezenta pentru dînsul acest ,alia.t, certat cu suHanuil şi scos pentru
moment din domnie. Pentru domnul român, posesiunea casfo!ului Bran
avea o importanţă str,ategică deosebită şi prin faptul că-i asigura o legă
tură diorectă cu posesiuni·le sale din distridul Făgăraşului 2 •
In acest an, ( 1395). regele conferi satele Zărneşti şi Tohan, situate
pe teriitoriul domeniului Bran - aşa fiind numit, de atunci, întregul do-
meniu reg.al din Ţara Bî.rnei, după numele caSJtelului considerat caput
bonorum - unei familii de p.atricieni braşoveni ajunşi nobili 3 . Trei ani
mai tîrziu, dania .regală făcută .acestei familii a fost întărită printr-o nouă
conferire 4 • Pentru posesiunea .ambelor sate româneşti, beneficiarii au fost
obligaţi să despăgubească, printr-o contribuţie anuală fixă, pe castelanul
din Bran. Este vorba de parohul braşovean Toma San dur ( Sander) şi de
fraţii ·săi Iacob, Cristian şi Ioan, care ·au fost fiii lui Matia rde Sancta
Agatha, căror.a iii s-a conferit o ·treime din aceste sate. O .aHă treime .a
revenit lui Antoniu Sander de Sancta Agatha (Agnita), fiul lui Mihai,
în timp ce lui Nicolae, fiul lui Herbord, comite de Codlea, i s-a recunoscut
dreptu.I fa ultima -treime. Aceşti nobi.li ·s~au fclosirt de dubi.a for oa.litate de
pîrgari braşoveni şi totodată de posesori feudali .ai unor Mte d-i.n domeniul
regal pentru a îngrădi, în favoarea or.aşului, şi mai mul<t puterea comitelui
reg·al, deţinudă de cas.telanu•l cetăţii Bran, unde •se mută sediu1l .administra-
tiv a•l comHartului. Unii dintre membrii familiei amintite .au fost, .ta un
moment dat, dispuşi să cedeze drepturi·le rJor asupra unora din aceste sa1e
în favoarea noii biserici parohi·afo din Br.aşov, Biserioa Nea.g.ră de aSităzi,
clădire ce ise ridica în acel timp din iniţiativa aminti.tu.lui paroh Tomas
Sander 5• A fost nevoie de intervenţii repetate ale conducătorilor oraşului
pe lingă regele Sigismund, care se 1afla dep.arte de Transi!lv.ania, pentru a
obţine pentrn această cedare .autorizaţia rega1lă şi să se stabilească, pe
calea unui proces îndelung·at, suma despăgubirii.
Procesul de fărîmiţare a domeniului regal din Ţara Bîrsei a conti-
nuat şi la începu.tuii sec0:lu.lui al XV-.tea. In .anul 1404, isa·tele Satul Nou
şi Comloş (sat dispărut, situat în apropiere de Hălchiu) au ajuns, prin
donaţie, în posesiunea a doi ·patrideni braşoveni ajunşi nobili, anume în
1
Hurmuz a k i I., a, rnr. 302, p. 357, şi Zi mm e r m .a .n n - W e r n e r, Urkun
denbuch, voi. III, nr. 1351, p. 139-140.
2
l. CI i n c i u, Cum a a;uns Mircea în stăpinirea Branului, Bucureşti, 1939, p. 23.
.
3
H u r rn uz a k i !., a. nr. 308, p. 358--369. şi Zi mm e r m a n n - Werner,
tlrkundenbuch, vol. Ill, nr. 1351, p. 139-140.
4
Ibidem, nr. 331. p. 398, şi Zimmerm~n.n-Werner, Urkurulenbuch. voi. li.
nr. 1659. p. 540-541.
5
Zi mm e r ma nn - Werner, Urkurulen.bu"h v.:>I. II, nr. 1714. p. 569.
19 1-'0RMAREA Sl EVOLUTlA COMlTATULUl BRAŞOVULUI 25
ma ,a 'lui Anitoniu Sander, care renunţaiSe la drep'turi1le sa:le asupir·a satelor

Tohan şi /'.ărneşti, şi în cea a judelui Ioan de Seidenschwanz 1•
Datori~ă prestigiului său, oriaşu'1uii i s-.a ccnfe.rH un număr de donaţii,
ln urma cărora i-a crescut considerabil ·autorii:atea f,aţă de oastelanii din
S.ran, care exercifau efectiv atribuţiile comitelui regal în numele comitelui
socuilor. In vreme ce castelul se a~la în posesiunea voievodu•lui Ţării Ro-
mâneşti, castel.anii îşi aveau ,sediul în celei.alte cetăţi ;rega.Je diin comiiat.
Semnificativ pentru noua sifoaţie oreată prin ,aceste d.anii aile regelui
Sigismund este faptul că, din anul. 13Y5, la procesele purtate în Braşov nu
mai este obligatoriu apelul la instanţa de judecată a comitelui secuiesc 2 •
Ornşu.J pare a fi ajuins în posesiunea dirieptului 1 să judece şi ca ·instanţă
de 1apel în toak procesele ·locuiforilor oraşului şi diskidului. Acestei si-
tuaţii i ,s-.a dat o confirmare leg,ală în am11l 1412, prin 1privi,legiul acorda~
.<le voievodul transilvan Stibor 3 •
Importanţa mulitiplă ce o avea Br.aşovul pienitru ·regele Si g-ismunid 1
l-a determina't pe aceis~.a să sprijine, încă cu ocazi.a primei 5aoJe vizite din
.anul !3S5, urmată de altele în anii 1397, 13~8. 1419 şi 1427, lucrările de
fortificare a oraşului, obligînd pe locuitorii satelor din jurul oraşului să
contri,buie prin prestaţii etective la .aceste lucrări. Ingrijor,a t fiind de in- 1
cursiuni-le turceşti, devenite iminente după moartea lui Mircea cel Bătrîn -
în anul 1421, Ţara Bîrsei a fost încercată din nou de o astfel de invazie
-dezastruoasă de mari proporţii 4 - Sigismund ia administraţia şi comanda
C·astelu!ui Bran din mîini·le urmaşilor silabi ,a,i lui Mircea, 1trecîndu-le sub
admini,straţia militară a voievodului transilvan 5 • Cedînd, în sfîrşit, stă
ruinţelor rnpat.ate ale voievodului itransi.lvan, ·regele lă1 să nevăităma•te pri-
0
vilegiile ,şi drnp1uri1le ce 1le .aveau comiţii secuilor 1asupra domeniului Bran
şi asupria veniturilor ce li se cuveneau în cailiiaite de comiţi ai Braşo:vu.lui.
Ei păstrau şi mai depa1Pte dreptul de a ins.tal.a pe ca,steJ.anii din cetatea
1 Zimmerman n - \V e r ne r, Urkuruienbuch, voi. 111, nr. 1520, p. 333.
2 G. E. Mii I le r, op. cit., p. 338-351. Autorul se ocupă în mod detaliat de alri-
·buţE!e judecătoreşti pe care comitele secuiesc le-a avut în oraşul şi districtul Braşov. E·le
.<Ju fost mult îngrădite prin introducerea treptată a normelor regulamentului orăşenesc de
la Buda, redackut şi codif icat în 1a1nul 1413. Competenţa com:Jte'.ui nu s-a extins de la
0
focepu·t asupra ·domeniHor legale ·de promovarea produselor meşteşugăreşti (dreptu.) de

depozit, iîrg, judeca:tă la fol06irea măsură terilor false). Ele au fost mult îngirădite prin
lărgirea dreptului de judeca,tă n comitelui terHori'a'I (judex terrestris) sau a judelu;, func-
ţionarul cel ma.i îna;J.t ,a1les din rinduri•le cetăţeniJor, ob\imrl în urma pr!,vi1egii'.or acordaite
oraşului în anii 1412 şi 1428 de regele Sig:smu1nd. Mii I ,j e r prezirută aceste privileg!i
în mod static şi izolat, nu Lri cadrnl unui proces :istoric legat de odezvolfarea economică
a oraşului.
3 Zimmermann-Werner-Giindisch, Urkundenbuch, voi. IV, m. 1642,
p. 544-545 şi nr. 1864, p. 102-103 d'.n 7 iunie 1419. Vezi şi B. P. I-I a ş de u. Castelul
in posesiunea Basarabi/or, fo „Columna lui TraiaJ1". Hurmuz a k i, Documente, XV 1•
nr. 11, p. IO.
4
G u s <ta v G ii n d isc h, Die Tiirkeneinjiille in Siebenbiirgen bis zur Mitte des
15. Jahrhuruierts („Jahrbuch .fiir Geschichte Osteuropas", Lei1pzig, 1937, p. 399), con-
testă exaclita.tea daotelor oronidi murai'.e de Ila Biserica Neagră din Braşov, cu pa<IV~re Ja
distrugerea Braşovului şi ducerea ·În captivitate a întregu:ui senat.
5
Voi-evodul irnm;J.l,van consideră toate cetăţile rega·le drept situate pe ter:toriul
.comi!atu·lui Aolba, ele ex. şi Sebe..5ul. Vez,j Te I e k '. J 6 z se f. A hunylUiiak kora ... lVol. X
nr. 265, p. 99-102.
26 fllANCISC KILLYEN
Bran, care încasau aici şi în iSccolul al XV~lea taxele vamale care le

reveneau 1•
In aceeaşi vreme, comandamentul cetăţilor regale din Ţara Bîrsei,
în primuil rînd al cetăţii Bran, a trecut în mîinile voievodului transilvan.
care era în acelaşi timp şi comite de Alba. Este '5emnificativ pentru noua
situaţie care iS-a creat prin aceas.tă mă•sură că, începînd cu a1l doilea deceniu
al secolului al XV-.lea, satele nelibere situate pe domeniul reg.al din Ţara
Bîrsei sînt indioate de documente ca fiind aşe:?Ja.fe pe teritoriul comitatului
Alba, nemaifigurînd ca aparţinătoare comitatului sau districtului Braşo
vului, cum apar în documentele anterioare. Această situaţie de drept echi-
vocă şi neclară - suprapunere de trei competenţe (voievodul <transilvan,
comitele secuiesc, districfol .autonom) - deschi•se calea pentru descompu-
nerea fo1ală a comitatului rega.l a•I Braşovului, proces ·lent, desfăşurat în
decursul .secolului al XV-lea.
In acea vreme comitele secuilor lăsa exercitarea drepturilor sale
cu totul pe seama vicecomiţilor, precum şi a oamenilor (familiarilor)
acestora. Deci, rnstelani:lor din Bran - de obicei existau doi 2 - şi fami-
liarilor ;aoes.it:ora k revenea drepiul să încaseze taxele v.ama•le tricesimale
pe teritoriul comitatului, pe Ciare 1le percepeau pe ·seama vistieriei ·regale şi
să participe la celelal1e regalii din Ţ.ara Bîrnei care 1li '5e cuveneau, conform
tradiţiei (veniiurHe după mori, t·axă de judeoată, taxa de sa·re etc.). Pe
tema acestor .taxe ·şi venHuri s~au ivi1t .adeseori controverse şi certuri între
castelanH cetăţii Bran şi între conducerea onaşului, c.a.re 1le-a cootesfat, in
urma -p.rivHegiilor .r.ecenit: obţinute, dreptul fa cele mai mult·e din ·aceste
regalii, de ex. fa cel de moară, conferit în ia.nul 1427 cu ocazi1a şederii
regelui Sigismund la Braşov 3 • Din interpretarea diferită a acestor privi-
legii s-au creat situaţii neclare şi fricţiuni permanente 4 • .
Asemenea conflicte >S-au ivi.t mai 1a:les ·l.a încasa.rea frioesimei pe măr
furile ce ieşeau iSau infrau din şi în Ţara Românească prin punctul vamal
de lîngă Bran. Această 1situaţie s-a complicat şi >S-a încordat prin perma-
nentele ade samavolnice comise de oamenii casitelaniilor din Bran împotriva
negustorilor din Ţara Românească şi prin vătămarea drepturilor domnilor
mun~eni.
Intre 1418 şi 1420, voievodul Mihai, urmaşul lui Mircea cel Bătrîn,
avea drepfol să încaseze vama la Rucăr, Dîmboviţa şi Bran. După pier-
derea caistcl.ului Bran, urmaşii .săi .se plîng în irepeba~e rînduri pîrgarilor
din Braşov de fărădelegile şi de prădăciuniilc nesfîrşite J:a care sînt supuşi
oamenii lor din partea pîrcălabilor de la Bran 5• Aceste plîngeri adresate
conducerii Braşovului, interesată în menţinerea unor relaţii comerciale
nestingherite între T·ranisilvania şi Ţara Românească, deno~ă rolul consi-
1 B. P. Ha s de 11, Castelul Tărzburg în posesiunea Basllf'abi/or, „Columna fui
Traian", voi. VI, 1875, p. 154.
2 Hurmuzaki, Documente, XV1, nr. li, p. 10.
3 Ibidem, XV 1, nr. 14, p. 18.
4 Or b ă 111. Ba ·l ă z s, A Szekelyfăldi leirci.sa, ool. VI, Budape.Ma, 1873, p. 376.
5 AL A. V as i I e s cu, Urmaşii lui Mircea cel Bătrin pină la Vlad Ţepeş.
--------------------------
derabil ce-4 juca aces~ oraş in rnijlocireia relaţiilor politice între regat.ul
Ungariei şi domnii Ţării Româneşti 1•
In anul 1428, reg·ele Sigismund, conHrmînd vechile privi1legii date
oraşului şi .districfolui Br.aşov, le cuprinse într-un privi.legiu nou, compus
din opt puncte. Intre aHele, el acordă braşovenHor scukirea de plata tuturor
taxelor v·ama.Je ce se încasau la punotul de vamă de lîngă castelul Bran.
în afară de tricesima, la care au rămas în vigoare vechile dispoziţii. In
conformitiate cu ele, braşovenii trebuiau să achite .aceste taxe asupra măr
furilor duiSe în Ţ;ar,a Românească, 111wmai o dată, 1la ducere, nu şi la
înapoiere 2 •
Ridicarea zidurilor în jurul cartierelor meşteşugăreşti ale oraşului,
situate la poalele Tîmpei, deosebite de cealaltă aşezare mai veche - Bra-
şovul vechi - situat între Dealul Cetăţii şi dealul Sprenghi - a luat
un ritm susţinut din .anul 1420, apoi în 1422 3 şi în 1427, cu ocazi.a ultimei
vizit·e a reg·eilui Sigismund. Suveranul, ajuns între ~·imp rege .roman şi
împărat romano-german încoronat, a petrecut timp de şase luni în Braşov.
cîrmuind din acest loc periferic numeroasele sale ţări şi provincii, care se
întindeau pînă la oceanul Atlantic.
După terminarea luorărHor de forti.ficare ,a zidurilor sale, Br.aşovul
a devenit, pe la sfîrşitul domniei regelui Sigismund de Luxemburg, cea
mai puternică cetate din Ţ.ar·a Birsei, întrec~nd şi în această privinţă im-
portanţa castelului Bran.
După moartea regelui Sigismund, caimiitel1 e secuiesc Mihail de Nadaş
a înceroat încă o da 1tă, în ,anul 1438, să restabi1le:a-scă vechea pntere mili-
tară şi unifatea comitafo:lui Braşovului asupria disfricfolui şi oraşului,
_chemîndu- le să se pună - în faţa p·rirnejdj.ei iminente a unei năvăliri
1
turceşti - suib comanda oastelanHor din Bran. Conducerea Braşovului

însă, dispunînd de o organizaţie militară autonomă - oonferiiă de Lu-
dovic I, şi de Sigi·smund - nu ·era di·spusă, bineînţeles, să renunţe .fa
această situaţie avantajoasă 4 •
Sub ameninţarea incursiunilor otomane \in Transilvania, Iancu de
Hunedoara, 1ajungînd în anul 1441 voievod a1l Tr.ansi·lvaniei şi comite
srouiesc şi prin arnasta şi comi.te de Braşov - el este deailtfel ultimul oare
1
a purtat acest tiitlu - nu voia să-şi pericliteze bunele ·sa,Je ireliaţii existente,
atît cu domnul Ţării Româneşti Vlad Dracul, cît şi cu Br.aşovu.1, de dragul
oastelanilor de J.a Bran, acoperind isprăvile for. Actele ilegale comise de
1
oamenii c·a·stelanHor de !ia. Bran au 1!uat la un moment dat propoirţii atît

de mari, încîi periclitau întreg traficul de mă,rfuri între Transi.Jvania şi
1
I. B o g d a n, Docwnenie privitoare la relaţiile Ţurii Româneşti cu Braşovul,
voi. I, 1413--1508, Bucureşti. 1905.
2
Zirnmermann-We.rner-Gii.nd.isch, Urkundenbucli, val. IV, nr. 2051,.
p. 265-267.
3
In anul 1420, Sigismund ordonă fortifa.area oraşului, obligînd pe ·locuitorii co-
munelor distr:ctului să-şi dea concursul Ia această operă de mare însemnătate (vezi Ur-
kundenbuch, voi. IV, nr. 1885, p. 129). In anul 1422, Sigismund iertă Braşovului dare;i
Sf. Martin pe timp de 10 ani cu scopul ca acest venit să fie folosit pentru refacerea
zidurilor d:struse de turci în anul precedent ( 1421). Vezi U rkundenbuch, voi. IV, nr. 191 o.
p. 568, şi G. E. Mii 1 Ier, op. cit., p. 25.
~Szabo Kăroly, Szekely Okleoeltdr, voi. IJI, 1873, p. 186.
FRANCISC KILLYEN 22
------ -· ·--------···~-- --------------------
Ţa,r.a Românea'5că, necesWnd astfel intervenţia energică şi repeta.tă a

voievodului Vlad Dracul pe lîngă Iancu de Hunedoara, ca acesta să po-
runcea'5că pîrcălabifor din Bran să nu mai '5Upere pe supuşii 5ăi. Cu altă
ocazie. domnul Ţă·rii Româneşti se adrese"1ză pîrgarilor Braşovului, invi-
1\ndu-i să pună capăt nedreptăţilor suf,eri-te de supuşii săi la acest castel.
ameninţînd că se va depărta de al1i,a.nţa ca•re îl leagă de Ung.aria 1•
Este semnificativ pentru situaţia internă din Transilvania că Iancu
abi<J. după ce .a ajuns guvemaforul Ung.a•riei ( 1446) a fos1 în 5tare să pună
<:apă1 ac.estor .:icţiuni anarhice ce existau I.a g,r.ani~a de ,sud 0 Tr.ansi,lvaniei
şi care 'periclitau pfanurile sale milifare şi politice. Abia de a,tunci a avut
posibi!Ha1ea să pună 1î,n fum:ţi1a de castelan, în primul rî:nid, oameni de-
votaţi, care se distinseseră oa mHitari cu ocazia campaniilor os.ale împotriva
turdlor. In fo1lul .acesta ajiunse în .anul 1447 nobi.Jul iromân bănăvean
Nic<JJae de Bizere castelanul cetăţii Brian 2 •
Politica dusă de Iancu de Hunedoana, în ca.Jitaii:e de guvemafor şi
că.pi!an suprem al Ungari·ei (1446-1452), f.aţă de oraşu·! Braşov era de-
tenmi1na~ă de interesele regatului maghi1ar. Avînd nevoie de resursele mate-
rial,e, financiare şi meşteşugăreşti pe care i le oferea Braşovul - consi-
derat la un moment dat un fel de arsenal 3 pentru oştile sale, sediul unei
monetării 4 autorizată de dînsul - guvernatorul era dispus la noi concesii,
acordînd omşului dr,epturi şi privi,legii, chi1ar idacă ele ilez<J.u interesele
c.a5tela.nHor din B.ran. Braşovenii, d·îndu-şi seamă de siituaţia 1lor avanta-
joa·să, au ştiut 5ă stoarcă noi privHegii pe calea desăvîrşirii autcnomiei lor
teritori.a1le. Astfel, în ianul 1453, J,ancu confirmă ·pa·rohiei braşovene pose-
siunea satelor Zărneşti şi Tohan 5, după ce scutise pe negustorii din oraşul
şi d-istrictul Brnşoivului de fa pl.a1ta itricesiimei, a 1axei vamal,e oe o încasau
-castelanii din Bran 6 • Intre anii 1454 şi 1455; braşovenii au ştiut să tragă
foloase considerabi.le din confliotul ce i:zJbucnise între Iancu şi eilica oligar-
.hică ce în·conjuria pe regele minor Ladislau al V-.lea (PoS>thumus), în urma
.cărnia cel dintîi demisionase din .functia ide guv ernator. S;f.a;tuJ oraşului
1
reuşind să intre ·în legăitur.i 1

inNime cu a.nturaju1l ;Jiînărnlui, iSuveran, ma1i a'les
-cu atotpuierilicul său unchi, contele Ulrich de Cili!i, prin parohul orăşenesc
magistrul Ioan Reude! 7 , delegat oficial la Viena ca să-şi termine studiile
universitare, a ştiut să tragă importante foloase din această situaţie. Iancu
de Hunedcarn, .aflînd de aceste 1legă1uri, JS-1a văzut const.rîns să acorde ora-
şului noi concesiuni, penfou a evita 11rocerea ·în tabăra advernarHor săi
1 I. B o g da 11, Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul, :Boour.eşbi, 1901, nr. 54---56.

p. 78-80.
2 Arhivele Statului Braşov, Fondul Privilegii, nr. 104.
3 Hurmuz.aki, XV1, nr. 43, p. 27. La 16 octombrie 1441, Iancu de Hunedoara şi
Nicolae de Ujlak, voievozi transilvani, îngăduie braşovenilor să bată monede. cu toată
reclamajia făcută de voievodul muntean Vlad Dr.acul.
4 Ibidem. nr. 46, p. 29 şi nr. 51, p. 31.
5 Ibidem. m. 49, p. 40-41.
6 Arhivele Statului Braşov, Fondul Privilegii, nr. 139 şi nr. 123. Regest: H.umw-
zaki, XV1 p. 40-41.
7 G. W. S e r a p h i n, Das Taufbecken der Kronstiidter evangelischen Stadtp/arr-
kirche und sein Sti]ter Stadtpfarrer Magister lohMJZes Reud.el. „Archlv ... " Sibiu, 1907.
p. 163-189.
23 FORMAREA ŞI EVOLUŢIA COMITATULUI BRAŞOVULUI
înverşunaţi. Ce:dînd presiunii br·aşoveniilor, fositu1l guv.ernafor .autoriză oraşul

să .dărîme cetatea regală de .pe muntele Timpia, ce .se ·înă1lţa dea.sujHa
Braşovului, simbolizînd .puterea comirtelui rega1l, sub preitexfol oficial ca
nu cumv:a să caidă v.reoda'tă în mîna sultanului, devenind un mare peri·2ol
penfou oraş 1•
Prin înlăturarea .aces.tei cetăţi imporitante, rolul Hr.a.şorvu1lui ca o.ra'.;i a
crescut considembLI, ,ajungînd unul di{1 cele mai bine întărite Jocuri
ale Transirlvaniei.
Procesul de ,fărîmiţ.are a domeniului ·regal din Ţara Bîrsei, numi·t
şi domeniuil Bran, a continuat şi în a doua jumătate a r.secolului al XV-iea.
Au fost atinse de acest proces, în timpul acela, în primul rînd satele
săcelene, .a·poi şi Apaţa şi Satul Nou. Donaţiirle cuprindeau însă mai pu\in
sate întregi, şi mai mult părţi ale lor, împărţite în sesii. Ele s-au conferit
mai muiltor familii n0biliare din apropiere, de ex. fami.Jiei Sa.ader şi des-
cend·enţilor aoesteia (Toş.a şi Sa,litor), aipcii nob.U.iiloir Fo.rro din Belini 2, Ne-
meş şi Beldi din Budi'la şi Teliu, precum şi magna~u.lui Gereb de Vingart,
înrudii cu fomiHa Sander şi cu Huni.azii. In aot·ele de donaţie făcute asu-
pra .pă.rţi:lor d·i.n acele sa.te săceilene se menţicnează unoorq că locuirl:orii
ernu de două oategorii socia1!.e bine dishncte: incolae ('1ocuitori 1!.iberi) şi
inquilini (populaţie dependentă) 3 •
Prioritatea elementului ·românesc din cele mai mul!ite comune săcelene
şi coloniz.area mai rocentă •a populaţiei maghiare, cunoscută sub numele
de „ciangăi", nu r·ezuiHă numai din donumirea de septem villae \.Vala-
chicales sau Bleschdărfer, sub care apar în documente şi în registrele de
socoteli ale oraşului Braşov, păstrate începînd cu anul 1503 4 • Aceasta
o indică şi actul emis în .anul 1456 de ·regel e Ladi.s!.au ,a.[ V-ilea, in care se
1
ordonă comHelui .socuiilor şi ca.stelani.lor din Bran să respec~e dreptul paro-

hiei Sfînitului Mihai (Cennatu) Ja zeciui a.J.a ce au încasat-o ·pe nedrept
1
castelanii pe seama lor 5 • In acest document se precizează totodată-că

1 Hurmuz a k i, XV1, nr. 189, p. 630 (orig:nalul în Arhivele Statului Bra,\.Ju.
Fondul Privilegii, nr. 142).
2 S z a b 6 K., Szekely oklevelttir, voa. I, 1872, nr. 154, p. 184-186.
3 S z e Ii J 6 z se f, A barczastigi magyarok tortenete scrisă în 1767 de preotul din
Săcele, publicată- în 1862 în „Protestăns Egyhăzi es lskolai Lapok", p. 41-142. - Vezi
şi Orb ă n B a ·I ă z s, op. cit., .p. 89. Din re:atări:e lor rezultă că şi po.pu!a\ia maghiară
din Ţara Bîrsei a fost înglobată în sistemul .plăieşiei, ridicînd două .întărituri în aprop:erea
sate:or locuite .de ea (Cr:zbav şi Apata). Satele săcelene, considerate în total:tatea lor
drept bunuri fiscale, au fost date în posesiunea altora sub următoarea formulă „/11 pus·
sessione non integra nec !Wn tributo, ibidem exi.gi so:ito". De aceea, şi jurisdicţia caslcla-
11ilor a rămas neart:.nsă şi în urma acestor da.nii aitît în sa-te!e săce!ene, cil şi în sate'.e
Cr.izba.v, Ap.ata, Budil.a, Mărouş şi Te!iu ( „jurisdicfione nostrae regi.ae pertinentes" ). Pu-
blica.! de S za b 6 K ă ro J y, Szekely Oklevelttir, voi. I, 1872, nr. 154, p. 184-186.
4
Quellen zur Geschichte der Stadt Kro11Stadt, voi. I, Braşov, 1886. Stadtrechnwl{!,e!l.
p. 277_, voi. II, Braşov, 1889, p. 715. „Bleschdorfer", die ehemals unterthănigcn Ortschaften
der Siadt Kronstadt, die Siebendorfer gennnnt [sate româneşti se numesc fostele sate de-
pendente ale oraşu!ui Braşov numite ·cele şapte sate (Săce!e)].
5
Arhiva Bisericii Negre, IV. E, 26, actul di•n 6 ma.i 1456, .public.a! de S z a·b 6-
K ă r O•l y, Szekely Okleveittir, li, 1873, .p. 246. „Quod Jicet alias vil/as Zentmihali (Cer-
natu), Nagyfalu (Satulung), Turchester (Tîrlungeni) et Bachfalu (Baciu) quidam Valachi
schismatici irzhabitaessent. tamen postea eidem Valachis ipsae villae ad manus christia-
norum devenisserzt"
FRANCISC l(ILLYEN 24
satele Satulung, Turcheş şi Baciu au fost locuite întîi de romanu "schis-

matici", ajungînd în mîinile creştinilor (deci ale catolicilor) numai după
,ce fuseseră alungaţi cei dintîi. Independent de constatările acestui docu-
ment, istoricul Georg E. Miiller, din consideraţiuni izvorîte din dreptu.!
bi.serioesc, ajunge J,a acelea·şi concluzi1i. Comparînd felul di1feri·t cum a fost
împărţită cota zeciuielii bisericeşti în satele Apaţa, Crizbav şi Satu·! Nou
de o p·arte - unde la începutul secdli.Jlui a·l XV.l ea ( 1403) exista o popu-
1
laţie catolică, în cea mai mare parte maghiară, între :parnhul comunei
respective şi epi,scopi.a de Alba - şi cea din sat.ele săcelene, pe de altă
parte, rezultă că pe acea vreme, în aceste saite, nu au existat .Jocuiitori de
religie catolică, ci numai români ortodocşi 1•
In a doua jumătate .a secolului al XV.Jea, comifaiul Braşovului nu a
mai existat ca unitate teriforia·lă, în urma faptului că nu mai avea comiţi
şi în urma privilegiilor considerabile pe care le-a avut districtul autonom.
De aceea, docuimcintek indică foia.te .satele fositU1lui domeniu rega1l - dar
uneori şi ale disfridului - ca ap·arţinînd vechiului comitait Alba. Popu!.aţi,a
satelor conferite ca p·redii sau posesiuni era considerată neliberă, depen-
deniă. In acea.stă sifoaţie .au ajuns atunci saitele din nord-vestul comitatului
(Satul Nou, Părău, Ţînţari), care au devenit posesiuni ale Braşovului 2 •
Nu s-a mai ţinui deci seama, în a doua jumătaite a secolului al XV-iea, că
u bună parte a pcpu1laţiei acestor saite, îndeplinind servicii mili.tare în ca-
litate de castrenses, se considera liberă.
VI. Originea şi importanţa plăieşiei în comitatul Braşovului
Plăieşia pc teritoriul vechiului comitat al Braşovului arc rădăcini

foarte rvechi. Cuprinşi fiind în această organizaţie militară locuitorii tuturor
satelor domeniului ·regal din Ţara Bîrsei - indiferent de a·propierea sau
de depărtarea localităţilor de graniţa carpatică, fie ei români sau ma-
ghiari - ea ap.a.re oa o organizaţie militară a populaţi.ei din ţinutul înt.reg.
Faptul că denurmi,r:ea "p1lăieş" şi "pilăieşie" a fosit adopfa·tă şi de populaţia
maghiară din Ţar.a Bîrsei, atîit de cea din Săcele, crt şi de cea din satele
Crizbav, Satul Nou şi Apaţa sub numele plajds 3 , arată că această populaţie
a fost ulforior cup.rinsă în siiStemul mifrtar care exista deci încă înaintea
organizării comitatului Brnşovului de către feudaliismu1 maghia·r. Originea
acestei in·stituţii, izvorîtă din vechile obşti teritoriale ale populaţiei băşti
naşe româneşti, este legată îndeosebi de sa.tele siituat.e în apropi1erea gra-
niţei oarp.atine de afonci. In aceste .sate, serviciul plăieşiei eria organizat
şi controlat de însăşi obş.tea ·sMească. P1lă'ieşia şi-a putut păstrn şi continua
existenţa în unele forme şi atribuţii şi în vremea cînd a:părnrea graniţelor
cădea în sarcina altor factori.
1
G. E. Mii l 1 e r, op. cit., p. 333.
2
Arhioele Statului Braşov, Fondul Privilegii, nr. 197 din anul 1462 şi nr. 228 din
anul 1485.
3
Orbă .11 Bill [t z s. 1 \ Sz1!kelyfold /eirt:isa. vol. VI, Budapesta, 1873, p. 147.
- SC A UNUL
SÂf:UEŞTI
-v'
<:>''
o Sercaie
....--· ........
...............
'
DISTRICTUL ".,.".,
\
\
_,,./·
........,.,......-·
LEGENDA
C:::J Tmtor/U/ Com#alv!w
[=:J Teritoriul 01~1lr1i:lulu1
~ Teritoriul OememiJ!v1 regal (Brenj
[ :=~ Terilor,/ noMtare 1parflnind Cam Alba
O Ceflifi rtgile
Vechiul comitat al Braşovului în sec. Xlll-XV
:l2 FRANCISC KILLYEN 2ti
Serviciul de .aducere de ştiri, de suprnveghere, de spionare a miş

cărilor oştirilor turceşti de dincolo şi de dincoace de Dunăre, organizat
la un moment dat d.e Iancu ·de Hunedcar.a în calitate de voievcd ·transilvan.
guvernator şi că•pifan sup,rem al arma·telor Ung.ari·ei, a fost presfat în cea
mai mare parte în c.adrul plăieşiei, mai ales de locuitorii sa.telor dome-
niul1ui Br.an, Zărneş~i. Toh311 şi Săcele şi de locuitorii români din Rîşnov.
Din 1Soook·li1le oraşului Braşov, ·pă.sirate de Ia înccputuil secc.Aului
al XVI~lea, rciC1se clar că acest serviciu important se baza pe o veche
tradiţie.
Instituţia plăieşiei şi unele din vechile libertăţi legaitc de ca s-au
putut menţine numai în nemijlocita apropiere a regiunii de graniţă, mai
ales în .apropierea castelului Bran, unde populaţia îndepliini·sc efectiv, fără
întrerupere, acest serviciu străvechi pe întinsele plaiuri ale domeniului.
într-un act al voievodului transi·l·van Ioain Pongrafa - dat oiraşu1lui Braşcv
în 1458 - se specifică afribuţiHe şi liber•tăţile legate de sfrăvochca insti-
tuţie a plăieşiei - de care se bucurau lecuitorii domeniului regal - drep-
turi pe care, pc .acea vreme, castcilanii de .Ja Bran, puşi de comitele secuilor,
nu le respectau 1• Locuitorii care prestau efectiv serviciwl de plăieşi au
avut, conform aces~ui document, dreptul ·să vînezc în toa.te păduri!e dome-
niului, să păze,ască toate drumurile, potcciil·e şi cărări1le împotriva :nlhari.Jor.
Ei aveau deci dreptul la purtarea şi folosirea armelor, un p.rivi:egiu de
ca.re se bucurau numa1i oamenii J.i1beri 2. Plăieşii au mai avut dreptul să
aresteze pe toţi cei ce încălcau ordinea publică, în numele .autorităţilor în
drepi, ·să-i sancţioneze pe ·loc, unde era cazul, chiar să taie capeteilc cri.11i-
nalilor, unde se ivea necesifatea, şi să le ·aducă în oraş drept d0vadă că
şi-au îndeplinit îndatoririle.
Pe lîngă acest serviciu greu, unii plăieşi au mai îndepHnit misiunea
de „explorare", de aducere de ştiri din Ţara Românească. Tn exercitarea
ci, unii dintre 1locuitori au ajuns l·a o perfecţiune şi iscusinţă remarcabilă,
devenind indi.spensaibili, atît pentru voievodul transilvan, cîit şi pentru sfatul
Braşovului. Vr·eme îndeilunga·tă s-a menţinut .această trad,iţie îndeosebi în
satele Tohan şi Zărneşti, izvorîtă fiind din tradiţia obştei teritoriale. Bise-
rica ·p-a·rohială din Braşov, devenind la începutul secolului a1l XV-'1ea stă
pînă feudală asupra .acestor două sa•te româneşti, a recurs, în încasarea
dărilor, .Ja ajutorul organelor obştii existente acolo. Aces-te dăr,i globale,
scadente de două ori pe an (denumite după vechea denumire a quinq uage-
simei „datul" 3 sau „datul oilor"), s-au încasat deci de organele obştii
săteşti şi în f.elll'l .aoesta a fost recunoscută de stăpîou1l feudai au.tari.ta tea
adminfofrativă ce reprezenta .satul întreg, în care se .rep:artiizau între mem-
brii obştii cotele ce trebuiau predai:•e. Unii dintre 1locui1torii .acestor sate, în
a dcua jumăfate a <Secol ului al XV-I.ea, 5..,au ame.si:eca·t î:n luptele penfru tro-
nu1l Ţă·r:ii Româneş.ti, susţ:inînd pe .anumiţi candid.aţi ila domnie şi combătînd
1 Hurmuz a k i, XV, I, nr. 121, .p. 769.
2
Un argument în favoarea libertăţilor brănenilor este şi numele de Puşcaş, transfor-
mat ulterior în Puşcariu, foarte frecvent în această re~iune.
3 G. F. Mari e n bur~. Geographie des Grossfiirstentums Siebenbiirgen, Braşnv„
l813, voi. li. ;i. 38
în acelaşi timp pe alţii. La un moment dat, au stîrni1t, datorită atitudinii

lor, .mîni,a voievodu.lui Basarab cel Tînăr într-o aşa rnăiSură, încît acesta,
ajuns .J.a trnn, a fost g.afa să Je invadeze isatele cu oastea, ameninţînd pe
braşoveni cu represalii serioase, dacă nu intervin pe lîngă conducătorii
acestor sate 1• Asemenea întîmplări demonstrează ce rol a jucat populaţia
acestor isate, în unele pdvinţe, departe de a putea fi conside.ra~ă dependen1ă
sau iobagă. Satele Zărneşti şi Tohan, trecînd, în urma reformei religioase
şi a secularizării averifor biiscriceşti în secolul a·l XVI-iea, .sub autoritatea
directă a or.aşului Braşov, şi-au strîns şi în .această nouă sifo.aţie cote.le
anuale ce •trebuiau predate stăpînului f.eudal fot prin organele obştilor. Ele
au ales, în acest scop, conform vechii tradiţii, organele de conducere din
rîndurile lor. In felul acesta, satele Zărneşti şi Tohan şi-au putut menţine
în itoată perioada feudală 1autonomia administr.aUvă, adoptînd apoi, în
secolul 1a1 XVIII-iea, formele de conduc·ere frecvente la comunele libere
din Ţ:ar.a Bksei, în frunte cu cei 12 juraţi şi cu „birăul", foh;ind şi în
re!aţiHe şi în corespondenţa lor cu autorHăţile superioare, limba română,
ca şi mai înainte 2 • Ele şi-au păstrat astfel, pînă în epoca modernă, vechea
lor admini.straţie autonomă, .ale cărei rădăcini se trag 1în linie di.rectă din
vechi1le for obşti terii:oriak.
VII. Destrămarea comltatului Braşovului
Pe timpu'l domniei regeilui Ma1tei Corvin ( 1458-1490), încetîrni în

cea mai mare parte incursiunile inamice m aceste părţi, vechea organizaţie
militară a comitatului Br.aşov nu mai .avea pentru dînsul vreo importanţă
deosebită. De aceea, acesi suveran nu a fo~t interesat .să pună capăt proce-
suilui ·de destrămare a comitatului şi a domeniului rnga·I, început pe vremea
regelui Sigismund, cu o jumătate de secol mai înainte.
Fiind o epocă de destindere reJ.ativă şi vremelnică în raporturile
dintre Ungaria şi Imperiul otoman, valoarea strategică a castelului Bran
a pierdut mu.J.t d·i.n importanţa .sa anterioară. De dragU'! castel.anilor săi,
M;atei nu dorea isă-şi ·strice bunele relaţii pe care 1le-1a întreţinut cu Bra-
şovul în tot timpul domniei sa.te. Con·tinuînd politica de protejare .a oraşelor
importanrte dusă de predecesorii săi, în ispocial ide părintele .său, ·regele
se strădui să -aibă relaţii cordiale cu .acest oraş.
Bunele intenţii pe care le avea faţă de Braşov, Martei 1le dovedi înd
in anu.I 1462, cu ocazi,a pri.mei sale vizite făcute ornşului. Bisericii paro-
hiale 'i-a fost confirmată, cu această ocazie, ·din nou şi definitiv posesiunea
satelor Tohan şi Zărneşti 3• Oraşului, în schimb, i-a fost recunoscută pose-
~iunea isatelor Comic.ş şi Satul Nou, obţinute ca ·donaţii d.in p.artea comite.lui
Petru de Vingard, respingîndu-se în anul următor întîmpinarra nobilului
1
I. B o 'g da n, Documente priDitoare la relaţiile Ţării Romtlneşti cu Braşovul.
Bucure~ti. 1905, nr. 96. p. 122. .
2
C. A. St o ide, Dregătorii romdni în satele din iurul Braşooului la lnceputul
~Pcolului al XV lll-lea. „Studii şi articole de istorie", voi. II, 1957, p. 293--316.
3 Arhi1•p/e Statului Braşoo, Fondul Privilei:;ii, nr. 160.
FRANCISC KILL YF.N 28
Nicolae Forrn din Belini privind dreptul ,d.e posesiune asupra acestor
două sate 1• Din motivele arătate, regele a trecut cu vederea faptul că la
complotul din anul 1467, pus la cale împotriva lui de „adunarea naţiunilor
privilegiate" din Transilvania, participaseră şi unii patricieni din Braşov.
lnforcîndu-se, la sfîrşitul lunii decembrie 1467, din expediţia neno-
rocoa,să din Moldova, regele poposi, la începutul anului următor, cîteva
săptămîni fa Hraşov. „In recunoaşterea credinţei rlor dern:;ebite de care au
dat dovadă locuiforii oraşului cu această ocazie" :li s~a conferi t atund din 1
pa·r~ea regelui dr.ep.tul la încasarea vigesirnei, întregindu-se acest privilegiu

prin acorda,rea aHor scuUri şi înlesnirii fisc·ale şi vama,le importante
( 1468) 2 • In anul următor ( 1469), regele Matei scuti pe locuitorii români
·din Braşov şi din Ţara Bîrsei, adică din districtul braşovean,. de impozitul
„oieriitului" ( quinquagesima), amintind .acea·sta oa o scutire ,acordată de
·predecesorii săi 3• în felul acesta, românii din comunele districtului bra-
şovean au fost incluşi în sistemul de impunere al satelor .libere, cunoscut
ca dairea de Sf. Martin, ·scutiţi fiind ded de darea specifică a iobagilor. Şi
această ,scutire atestă situaţia mai bună de care se bucura iniţia·! populaţia
română din Ţar1 a Bîrsei, deci şi din distrid1..d braşovean . .scwtită fiind de
unele obligaţii specific iobăgeşi'i.
In urma diferiitelor iScu.tiri şi rieduceri de fax·e vamal1e ce le-au obţinut
negustorii braşoveni, dt şi oei din Ţara Românească, au &ăzurt conside-
rabil şi veniturile castdanilor, ca şi prestigiul lor 4 • în această situaţie, oa-
menii castelanilor din Bran s-au dedat la diferite acţiuni abuzive, storcînd
de J,a căilăforiii şi negustorii ce treceau pe lingă castel fel de fel de taxe şi
contribuţii iileg.a'le, reţinîndu-i, sechesitrînd şi oonfisdnd vite şi mărfuri.
PlîngerHe şi intervenţiile repetate ,a.te braşovenilor făcute la voievodul
tnan.silvan şi la regele Matei au avut drept urima re emHerea unor somaţii
1
energice n urnite inhibitionales, adresate castelanilor din Bran, ca să în-

ceteze ,acţiuniile abuzive care împiedicau 1egăfo.rile comerciale între Ţara
Românească şi Braşov.
Oamenii oa,stelanilor din Bran .au intrnl în acea vreme în repetate
rînduri în conflict cu biserica catolică, prin faptul că şi-au însuşit în repe-
'taitie cazuri zeciuiala bisericea,scă din satele ce se aUau pe :teritoriul dome-
·niului iregal, 1ezînd prin acea.sta drepturile capi tlului de Alba, oaire îşi
1
revendică dreptul asupra acestor venituri. ln felul acesta, castel.anii din

Bran au devenit tot mai odioşi pentru vecinii lor 5•
In a doua jumătate a ,secolului al XV~lea, mai exact între anii 1462
şi 1470, au înceta,t a1kihuţij,l,e judocătoreş·ti ,ale comitelui secuiesc asupra
1 Arhivele Statului Brqşov, Foodul Privi!eg'.tl, nr. 163.

2 Ibidem, nr. 187 ; vezi şi R a d u Ma n o I e s cu, op. cit., p. 42.
, 3 Arhivele Statului Braşov, Fondul Privilegii, nr. 191, din anul 1459. Vezi şi
A I. O 6 boşi, Datul oilor, Academia Română. ,.Studii şi cercetări", nr. XXVIII, 1939,
p. 73: „Bulgarii (românii) in civitate nostra Brassoviensi et terra.e Barcza commorantes
temporibus divorum Regnum Hungariae praedecessorum 1wstrorum de ovibus eorum nun-
quam aliquos proventus Quinquagesimales so/uerint".
4
ln anul 1468, regele Matei Corvin a dat pr'v:legiul pentru scutire:i oraşului şi
distridului Braşov de Ia plata vicesimei. Te I e k i, Hunyadiak kora.„, voi. XI, p. 300-301.
5
S za b 6 K ar o ,1 y, Szeke/y Okleue/tar, voi. 11, Budapesta, 1873.
,:29 FORMAREA ŞI EVOLUŢIA COMITAŢULUI BRAŞOVULUI 35
.districtului briaşoYean şi cu aceasta comitatul regal al Braşovului \'ii~ll

pierdut dreptul la existenţă 1•
în acest itimp, locuHorii satelor săcelene, unde instituţia plăieşiei işi
pierduse muilt din importanţa ei, .au putuit păstra totuşi unele drepturi de
,care, conform legilor publice, se bucurau numai oamenii liberi 2 • Semni-
fioativ ·pentru si1tuaţia în ca•re se găiSeau ilocui.torii acestor sate este pro-
cesu•! ce •I-ia dus iSiatul Tîirlungeni cu ·Urgul Ji.ber Prejmer pentru drepitul la
moa:ra for. Tînlungenii fuseseră autorizaţi în .anul 1480 de voievodul tran-
siilvan Ştefan Bathory să ridice o moară :Ungă rîul Tîirlung, avînd pentru
aceasta autorizaţia şi sprijinul celor doi castelani din Bran, sub juris-
<licţia şi tutela căruia se aflau 3 • Sătenii au abătut însă o parte a apei aces-
tui rîu spre moara lor, lovind prin aceasta în interesele locuitorilor tîrgului
liber Prejmer, situat pe cursul inferior 1ail rîului, moar.a lor rămînînd cu
apii insuficientă. Diferendul înt•re cele două comune .a ajuins la judecată,
deliberată înaintea judecătoriei · p·rezid.aite de · voievodu1l Ştef.an Baithory.
Tîrlungenii au trebuit să renunţe, cunfor.m sentinţei p.ronunţate în anul 1484,
să aba·tă apa din rîul Tîr.Jung, păstrîndu-şi însă, în principiu, direptu.J .l•a
moară 4 • Procesul în sine constituie o elocventă dovadă că, încă pe la
sfirşitul secoluilui 1al XV-iea, i!ocuitorii domeniului Bran se bucurau dl'
unele 1libeirtăţi pe c.a1re le .arveau numai per·soane de •sta.re Nberă (de ex ..
dreptul de .a duce procese în mod direct, făiră mijlocirea .sităpînuh1i feuda.I,
la instanţele judecătoreş.ti, dreptul !ia moară etc.). I:n socoteliile ornşului
Braşov, 1în oare figurează socoteliile castelanilor din Bnan, moara din Tîr-
l·ungeni nu mai ap.aire, d1a:r nici aHele din isaitele acestui domeniu. Rezultă
de aci că în momentul în care domeniul Bran trecuse în posesiunea Bra-
şovu.lui, locuitorii satelor acestui domeniu şi~au pier.duit acest drepl
important. ,
ln condiţiile în care graniţele erau mai puţin ameninţate de incursiu-
nile turceşti, oastelele reg•ale din T·ara Bîrsei, unde mai •existau giarnizoan~
puse de caistel.anii din Birian (pe lîngă Brnn ma·i er.au în '.acea.stă situaţie şi
. cetăţi.le Hă.Jchiu şi Piatna Craiului) şi-au pierdut mu1!.t din impor~ranţa şi
1
din interesul ce-l prezenit.au, atît pentru voievodul tr.ansHv.an, cît şi pentru
rege. Insis1e:nţeole şi repetatele intervenţii aJ.e castel·anHor făcute pe lîngă
aceştia din urmă, cu ·scopul de a deter'1Tlina pe conducă.tarii Biraşovului să
· contribuie mai subsbanţi.a,I ila a'P'rovizionarea şi înzesfoa1rea garnizoanei
cetăţii Brian cu alimente. arme şi munitii mai modeme (bombarde, praf
1 G. E. Mii l '1 e r, ,în DiP Entstehung der săchsischen Nationsuniversităt, Sibiu,

1928, p. 38, înfăţişează în mod amănunţ;t acest proces.
2
Conform dreptului feudal maghi.ar, pooesorufoi feudaJ i~a fost rezervai exclusiv
dreptul de mo:i.ră „Perpetuitate Domino terrestris salva tempore semper remanente: quidem
. coluerit terras, prata et molendina" (Tripartitum, pal'\5 .tert:a, ltit. XXX, p. 152. Ediţi.a
, Co·pus lliris Hungarici. Ed, Tyrnaviae, 1696.
3
Pri1vileg'.ul din 29 octombrie 1480 acordat de voievodul Ştefa.n Băthory pe bazJ
:1uloriz.aţiei c,astel.a1ni1lor Ioan F<ih'.di şi Dumitru Locz prin care se dă dreptu.] unor •locuitori
din Tîdungen; pentru construirea '-Inei mori (vezi Arhivele Statului Braşov, Fondul
Prive'.igii, nr. 236). · .
4
Sentinţa judecătoriei voievodale din anul 1484, .publicată .de Ke m e n y J 6 z se L
Aprob. Dipl. Transilv., VII, p. 106 şi S za b 6 K ă ro n y, Szekely Okleveltdr, voi. I, 1873,
p, 244- :-249.
:lti FRANC I SC I< I LL YcN
·- ----- -------- -------- -------
de puşcă) ~i să pună 'la ca.Je reparnrea zidurilor şi streşini.Ier deteriorate,

au dus '1a rezulta't'e mai imuH teoretice, ,decî.t la cele dorite de isolkifofori 1•
Organizaţi.a milifară existentă în oadrul cetăţilor rega1le fiind considerată
- învechită, şi-'a pierdut importanţa. In această situaţie, apărarea militară
a Ţării Bîrsei a revenit în cea mai mare mă1sură omşului şi districtului
Braşov, care au dispus de un po.tenţia.1 mHitar muilt mai eficient dedt cas-
telanii din Bran. Seimnificativ pentru această 'stare a lucrnri'1or este fiaptul
1 1
că în anul 1476 - anul marii expediţii întreprinse de suHanul Mohamed

al II-iea 1împotriva Moldovei - voievvdul transilvan Ştefan Bathory, ple-
cînd din ţară pentru un timp mai îndelung'a't, .JăiSă oastelul Bran sub în-
grijirea şi pe ră1Spundere.a oraşului Braşov, în oazu1 unei eventua1le exten-
siuni a incursiunii turceşti spre părţile transilvane 2•
Politica protectoare a iregelui Matei faţă de Hr:aşov, sprijinită fiind
~i de voievodul transilvan Ştefan Bathory, şi-a dat, în anul 1486, roadele.
Tn acest an, regele Matei confirmă extinderea privilegiilor acordate, în
anul 1224 de regele Andrei al II-iea coloniştilor germani - document cu-
noscut sub denumirea de „Andreanum" - ,asupra altor grupe de colonişti
din Transilvania, constituite în scaune şi districte, deci şi asupra oraşului şi
districtu.Jui Braşov 3 • Nu este întîmplător că şi ţinuturile Săliştei 4 şi Tăl
maciului 5 , care aparţinuseră pînă atunci comitatului Alba, au fost încor-
porate în scaunul Sibiului 6 •
S-au creat astfel premisele şi condiţiiile pentru formairea unei unităţi
politice şi adminisifrative mai mari, cunoscută isub denumireia „Universi-
ta1ea Săisească", în care .a fost îngfoib.at şi oraşu:\ şi distridu1! Brn.şov.
Prccesul de încorpornre în •această unitate superioară s-a 1produs printr-o
evoluţie de durată. Etapele ei premergătoare .te formează ce1le două p·rivi-
legii anterioare, anume cel din 1422 7 , acorJat de regele Sigismund, şi, mai
ales, cel din 1453, dat de Ladislau al V-<lea, în ca.re este vorba de extin-
derea privilegiilor Andreiane asupra districtului Braşov 8 • Prima fază a
acestui proces se poarte urmări pînă în juml anului 1380, oînd, în diferendu·!
dintre comitete Iacob de Braşov şi oraşul Braşov, judecăforia celor şapte
scaune din Sibiu se constituie drept instanţă de apel 9 • In aceste condiţii,
comitatul regal al Braşovului şi-.a pierdut haza de existenţă ca unit.ate
administrativă separată. Nu este deci întîmplător că foomai atunci bra-
şovenii, înţelegîndu-se cu voievodul transilvan Ştefan Bathory, pe care
Arhivele Stalului Braşoo, Fondul Privilegii, nr. 154, anul 1460.

1
2 Ibidem, nr_ 155, p. 90.
1 G. E. Mii I 1 e r, Die E."'ltstehung der săchsischen Nationsunioersităt, Arch!:v des
Vereins f. sieb. La.ndeskunde, 1928 p. 83.
4
S i I v i u. D r a g o m i r, Contribufiuni la istoria Românilor de pe Pămlntul Crăiesc,
S:biu, 1913, p. 207 şi A. Dobo şi. op. cit., p. 76.
6
_ G. E. M Li 11 e r, Die mittelalterlichen Verfassungs- unrl Rechtseinrichtungen der
Rumanen des ehematigen Ungam, Siebe1b. Vierte'.jahrsschr:ft, Sibiu, 1938, p. 10--la.
8 S i Ivi u Drag om ir, Confribufiuni la istoria Românilor de pe Pămintul Crăiesc,
Sibiu, 1913, p. 207 şi A. Dobaşi. op. cit., p. 76.
7
Zi m ni e r man n - Werner - G ii n disc h, Urkurulenbuch, voi. IV, nr. 1!112.
P- 164.
8
„ • F r. Teu t s c h, Die Siebenhilrger Sachsen in Vergangenheit und Gegem;xvt_
S1b:u, 1924, p. 28.
9
Zi mm e r man .n - Werner, Urkunrlenbuch. voi. II ,.nr. 1138, p. 536.
:n FORMAREA ŞI EVOLUŢIA COMITATULUI BRAŞOVULUI
au ştiut Gă-1 cointernseze în această chestiune, ,au putS ,J,a oaile .Jichidarea
rămăşitelor acestei instituţii pe vremuri atît de însemnra·te. Şi iaraş1, nu
este întîmp'iăfor că în anul 1486 voievodu.I autoriză p•e braşoveni să fixeze
taxele vamale ce trebui.au plătite '1a oa,stelul Br.an I. Voievodul Ştefan
Bathory se depiJ..:1sase pentru rezclva•rea ·ambelor probleme direct la curtea
regală ·din Buda, reuşind să determine pe regele Matei să accepte, în prin-
dpiu lichidarea caste,!ului şi domeniului Bran în favoarea Braşovului 2 •
Necesitatea de a lichida ·rămăşitele comitatului Br,aşov şi a dome-
niului Br•an i rs-.a impus regelui şi din aHe considerente. Faptul că în
secolul al XV-iea satele domeniului Bran se considerau în documente
drept situate pe .teriforiu•l comitatului Alba era o dov,adă că .autoritatea
\·oievc<lului transUv.an, care era în acelaşi timp şi comi•te al acestui comitat,
1
s„a suprapus, în .această epocă, celei exercitate de către comitele >Secuilor 3 .

De cel din urmă însă trebuiau să rasculte castelanii din B.r.an pînă în a
doua jumăiarte a secolului al XV-iea. Oraşul Braşov, ajungînd în posesia
unor 5ate ·ale domeniului regart, a devenit, ·prin ,aceasta, şi el :autoritate
adminis1trativă în a,ceste pă-rţi. Suprapunerea de competinţe a dus la
situaţii juridice neclare şi confuze, care cereau o grabnică ·solutionare.
InterventiHe repetate ale braşovenilor pe lîngă curtea reg•a,lă, însoţite
de ofert~ avantajoa•se, pentru a rezolva problema oastelului şi domeniului
Bran, au dus î.n sfkşit 1.a un rezultat. Brnşovenii, folosindu-:se de jena
iinanciară permanentă în oare se :z;băfoa urmaşul regelui Ma.tei Corvin,
Vladis.Jciv a.I II~l·ea ( 1490-1516), au .ajuns, în •anu.I 1498, prin două pri-
vilegii rega·te emiise în acest •an, pe calea zălogirii, în posesia oa1sitelului şi
domeniului Bran 4 •
Pe acea vreme, domeniul regal era compus, în afară de caisitelul Bran
şi teritoriul inHns din apropierea ca.st·efo.lui, din nouă •sate (Baciu, Turcheş,
Cematu, S.atuilung, Purcăreni, Tîrlungeni, Zizin, Cri:z;bav şi Apaţa). Braşo
venii au devenii posesorH acestui imens teritoriu în schimbul oumei de
6 300 florini, dată regelui sub formă de împrumut, sub rezerv a drep.tului 1
de ·răscumpărare după zece ani, ceea ce, rbineînţeles, regele nu a făcut.

Prin trecerea domeniului şi oa&telului Brarn în pose.sia Braşovului
a ·luat ·sfîrşiit şi comitatul regal al Braşovului. Numai unele din atri1buţiile
caistelanilor ·au fost preluate şi continuate întrucîtv•a de organele comi-
1
!lrhioele StatuluiBraşov, Fondul Privilegii, nr. 230.
2
In scrisoarea voievodului Băthory din 27 februarie 1487 se găse.,~te următorul pa-
saj : „Să şt:ţi că după cum ne-am înteles între noi, problema castelului Bran am tratat-o
aub toa·te aspectele cu maiesta.tea regală ( „longe lataeque tractavimus" ). J\'\.a·iesta.tea rega·lă
ne·a '1ăsa·t pe seama no.ast.ră rezdvarea întregii probleme şi afocerilor legate de această
cetate. Să ştiţi, prin urma.re, după cum vă va comunica aceast.a mai detaliat prea înjeleptul
vostru Petru Ursul (Medves - Beer), că ve(i po.seda .acest rastel peste scurtă vreme
( „quod tempore in brer•i vas oastellum i/lum habebitis" ). Arhivele Statului Braşov. FonduJ
Privilegii, nr. 229.
" ln anul 1500. regele Vladislav a·! II-iea subliniază, cu ocazia zălogirii domeniului
şi cas.te!ului Brnrt, această s!foajie în felul următor: „Castrum nostrum Therch quod hac-
tenus sempe: vaivoduc nostri, illarum partium Transi/.vanorum tenerc consueverunt". Vezi
G. E. M ii 11 e r, op. cit., p. 26. .
4
E. T r au s c he n f e I s. Zur Rechislage des Tărzburger Dominium.s, Braşov, 1871,
Anex.a E, p. 8 şi 11.
38 FRANCISC KILLYEN
ia.tutui noibi•liiar Alba, pe teri·toriul căruia ;se gă1sea ca.stelu'l. I.n competinta
celor doi pîrcălabi a rămas şi după anul 1498 comandamentu11 mi1litar al
garnizoanei castelului, precum şi jurisdicţia ce se exercită asupra locuito-
rilor din jurul castelului. Stăpînul feudal, însă, al satelor domeniului
Bran deveni sfatul Braşovului, care numi de atunci pe cei doi castelani
din rîndurile senatorilor săi. Populaţia satelor domeniului, însă, conside-
rată fiind neliberă şi dependentă de stăpînul feudal, a pierdut în urma
acestei situaţii cele mai multe din vechile ei drepturi, pe care le avusese
înainte drept recompensă pentru serviciile şi sarcinile ei deosebite.
Jn -legătură cu formarea, dezvoltarea, destrămarea şi importanta ce·
a avut-o vechiul comitait 1ail Braşovului, ajungem la nrmăfoarele
VIII. Concluzii
Comitatul ·regat .at Br.aşovului s~a formait în a doua jumătate a se-

colului al XIII-.Jea, .pe teritoriul dă.rui't în anul 1211 de iregele Andrei 1all
Ii-lea ordinului cav·a·lerHor teutoni, dteva decenii după aJung.area acestora.
Comitele regal a.I Briaşovului (sau al Bîl'sei, cum s-a numii: întîi)
a 1avut, în primllll rînd, atribuţii militare. Fiind comandantu:! garnizoanelor
cetăţilor rega.te din acest comita~. el organiza şi conducea populaţia băş
tif!aŞă românească şi cea nou colonizată (ungurii, secuii şi saşii) în luptele
de :apăr.are rmpotriva incursiuni·loir tătăreşti şi otomane. '
Populaţia băştinaşă românească şi cea maghiară colonizată mai
tîrziu, a domeniului regat era la început liberă, îndep.tinind sarcini mili-
tare. Ea continuă şi sub noua formă de organizare a comitatului tradiţiile
vechilor sale obşti săteşti şi teritoriale, prestînd serviciul militar în cadrul'
acestor forme.
Feudailismul dezvoltat <le .tip ·apusean (caracterizat prin dăruirea de
moşii mari, pe baza conferirii rega.Je, unor familii de mari feudali) a tre-
buit să accepte unele particularităţi caracteristice, pe care le-a găsit în
aceste părţi ·ale Tr.ans.ilvaniei. Astfel, ap.arntul ·sfatului feud1al a fost îm-
bogăţit prin unele forme origina:Je, car.aderi stice, neînn!nite în ailte părţi.
1
Supunerea populaţiei din comitatul şi domeniul regat al Braşo

vului, trecerea ei în 1sbare de dependenţă s-a produs în cadrul unui proce.s
îndelung.at, care .a durnt ·secole de-a rîndul, începînd din veacul a,t XIV-iea_
Procesul de destrămare a vechiului comifat regia·! a1l Braşovului stă
într-un mpont di•red cu cel al dezvoltării social-economice, politice şi mili-
tare .a Br.aşovului. Acest or.aş a devenit, l•a un moment dat, p€ntru monarhia
feudală maghiară, muH mai important dedt comitatul şi domeniul regal"
care stăteau în calea dezvoltării sate. Privilegiile importante pe care Ir-a
primit Braşovul în secolel·e .al XIV-iea şi al XV-1lea din paritea •regilor
Ungariei erau de natură să sape din temelie puterea şi influenţ.a comitelui
Braşovului. Ble au Cll'iminat prin obţinerea autonomiei a·dminiistrative·
•omplcte a oraşuh!'i şi ,a1supr a di.stridu1lui bfosan, deci ,a~mpra unui teri-
1
'.oriu oare, situat tocmai în centrul comitatll'lui, îi sparse unifatea. Prin

înglobarea oraşului şi a districtului Braşov într-o unitate administrativă
33 FORMAREA SI EVOLUŢIA COMITATULUI BRAŞOVULUI 39
superioară, forma.tă din -toate ·scaunele şi di.strictele săseşti, a di,spămt ul-

tima posibilitate pentru continuarea existenţei vechiului comitat al Braşo
vului, precum şi pentru •cea a eaiStetanilor ct.tăţilor •rega.le, în speda1l a color
de .ia B.ran, care mai reprezentau puterea comitelui în Ţair.a Bîrsei.
Braşovul, ajungînd în curnul secolului :al XV~lea în posesi.a satelor
domeniului Br·an, a deveni1, prin aceasta - în contradicţie cu structura
sa social-economică înaintată - •stăpînu1l feuda·! ,a1l unui v.a.st domeniu.
Oraşul a fosit deci interesai de aitunci în menţinerea privi.!egiilor feudale
,,i a întregului sistem de stat feudal JO curs de centrnlizare, pe care se
ba:cau aceste privilegii.
Populaţia română şi maghiară a satelor domeniului Brian, ajungînd
sub stăp•îni•rea magistratului din Braşov, a fost în stare să păstreze şi în
noua situaţie unele din vechile ei libertăţi pe care le-a •posedat mai înainte.
Străvechea instituţi·e a plăieşiei s-a putut menţine, în unele forme, în
siatele situate în .apropierea castelului pînă în secolul a1J XVIII-iea. Satele
Tohan şi Zărneşti, de pildă, au păstrat dreptul să repartizeze şi să strîngă
prin organele for cotele dării anuale ce ·trebuia preda.tă oraşului, siăpînul
lor feudail. Locuitorii .acestor isate şi-au mai pă•stra.t dreptul să-şi aleagă
pe conducătorii lor în frunte cu villicus-ul, numit în secolul al XVIII-iea
„birău".
Asitfel, în aceste părţi viaţa străvechi·lor obşti şi-a putut continua
exi•stenţa, în ·unele forme, pînă la sfîrşitul epocii feudale, cînd s-a orga-
nizat apoi o administraţie românească proprie, modernă. Deci, forma de
organizare a vechiului comitat al Braşovului s-a împletit cu unele stră
vechi instituţii ale populaţiei băştinaşe româneşti. Acestea s-au putut men-
ţine la locuitorii unor sate ale fostului domeniu Bran aproape pînă în zi-
lele noastre.
CONTRIBUŢII CU PRIVIRE LA STUDIUL SATELOR DE COLONIZARE
DIN MOLDOVA (sec. XV-XVII)
de MATEI D. VLAD
Problema unor mişcări d·e populaţie în ţărHe române, în timpul orîn-

duirii feudale, şi mai ales prob.!ema întemeieri-i 'satelor de colonizare au fost
puţin cercefaite de istoriografia veche din ţarn noastră.
Istoricii din trecut, care, în mod întîmplător, au .abord.at problema
sa.telor de colonizare, au ignornt oaracteml economic şi social al acestui
fenomen.
Ei 6-au referit îndeosebi '1a „consecinţele etnice şi politice" ce ar fi
decurs de pe urma coloniză·rii. Ca atare, ·problem~ în sine n-a . putut.. fl
lămurită, rl:ocma·i datorită criterH!or de la care s-a pornit în explicarea ei.
Aşa, de pildă, Alexandru Papadopul-Calimah ·afirmă că fenomenul
co.\oniză·rii „datează din zilele cînd, pentru a 1se îndrepta inpustiiri1le inva-
ziilor şi a 1le războaielor, domni.i învoiau a 6e aduce colcni de. peste hotare,
adică a 1se ·aşeza 1sfo.bozii în ţară" 1• El caută să exp·lice colonizarea por-
nind numai de la conoecinţele „invaziilor şi războaielor" sau de l·a „.stri-
căciunile valurifor şi cumplitelor vremi" 2 •
V. A. Urechiă, reluind problema în cadrul unei comu.nică1ri, inu :a putut
ajunge l1a înţelegerea carncterului eccnomic şi social a1l ·acestui fenomen.
Referindu-se la cauzele întemeierii „sloboziilor", el emite două ipoteze:
prima, în care arată că „iirebuie să recunoaştem că strămoşii noştri, ori
că n-aveau conştiinţa naţioina.Htăţei de băgau în 1sînul naţiunei române
atîtea numeroase elemente etern-etnice", i·ar ,a doua „ori că aveau deplină
înoredere în pu-terea asimilatoare, naţionaliz·atoare, ia neamului •rcmânes<:".
Dintre acesfo două i:poteze, V. A. Urechiă oe opreşte la cea din urmă, con-
chizînd că „întemeiată ern încrederea străbună în puterea de asimilare
etnică" 3 • Acest mod de a înţelege problema colonizării s-a transmis mai
departe şi a fost reluat şi de alţi istorici.
1
A I ex. P a p a do p u I - Ca 1 i ma h, Sloboziile în România, ân „Convorbiri lite-
rare", XVII, nr. 12, I martie 1884, p. 445.
2
/bfdem, p. 447.
1
V. A. U rec h i ă, Notiţe despre slobozii, în "Analele Academiei Române", seria
a li-a, tom. IX, Bucureşti, 1888, p. 25.
42 MATEI D. VLAD 2:
Astfel, Radu R0rseHi, înk-un ca1pitol de cîteva ·pagini dintr-o lucrare

mai mare, oaută să s•t,abilească o 'legă.tură strînsă între fenomenul fundă.rii
sai:elair şi unele „acte de imunitate" emise de cancelaria domnească. După
părerea sa, priivi,JegHle acordate de domnie prin actele de ,,s:!obozie" aveau
drept <Scop „1să înlesnească întemeiereia unui is•at pe :loc pustiu sau repopu-
larea weunui sat depopuilat, în parte sau în tota:Jifate", a cărni depopula•re
ar fi fost cauzată „de vreo împrejurare oareşicare" 1 •
Al€x,andru XenopO'l, referindu- se !ia scopul înfiinţăr1 ii ,de noi sate,.
1
merge pe .linia păreri.Jar emise de predecesorii săi. Asociindu-se acestor

opinii, el considera că „dăruiirile de focur,i pustii 'av·eau de scop a înmulţi
poporaţia ţării prin înfiinţare de aşa-numite slobozii" 2 •
Constantin Giurescu, în istudiile \Sale de istorie soda,Jă, C(J.nsidera
staibi.Ji11ea pe moşie a ţăr•ani.lor colonişti ca „o închina.re către proprietaml
Jocului", asemănătoare întru totul cu a „celorlalţi rumâni" 3 , teză care·
nu mai poate fi acceptată în stadiul actual al cercetădilor.
Au fost şi istorici care au constatat legăfor,a cauzală dintire starea
grea a ţă,rănimii ,române în epuca feud.ailă şi procesul mişcărilor de popu-
1;aţi·e. Astfel, NicO'lae Iorga, vorbind despr,e mişcă1rile ide po:pu:laţie din veacul
a·l XVIII-iea, subliniază că şi în veacul precedent „ţăranii în mu:lte locuri
ave.au grele cuvinte de nemulţurrnire" şi că „mulţi dintre dîinşii îşi pără
si,seră tara mai ales în Ţara Românească, p•rin ţinll'turile dună,rene pootru
a scăpa de ruşinea şi de sarcinile rum~niei" 4•
Considerăm că nu esrte aici cazul şi nici Jocul să ne oprim ma1i mult
asupra opiniilor vechii istoriografii cu p<rivire 'I.a problema IS'ate!or de co-Io-
niza.re. Menţionarea cîitorva .a avut drert scop iSă arnt.e că problema în-
fiinţării de noi sate a fost în genere greşit înţeleaisă şi ca ,atare fondu,! ei
a rămas nestudiat de istoriografia veche. De aceea, noi socotim că 5tudiul
problemei colonizări'! interesează ,astăzi, nu numa·i din punct de vedere
,,demografic'" sau „pur morfologic" cum .se exp·riimă un bun cunoscător al
satelor devălmaşe româneşti 5 , ci mai ales sub aspect social-economic. Am
arăfat cu un aM pri 1lej că ţăranii colonişti .se bucurau de unele înlesniri
speciale 6 , fapt care îi apropia într-o oarecare măsură de regimul juridic al
1
R. Ros e t t i, Pămîntul, sătenii şi stăpinii în Moldova, tom. I. Bucureşti.
I!J07, p. 293.
2
A. D. X e no p o I, Istoria românilor din Dacia Traiană, voi. VI, ed. a III-a,
Bucureşti, 1927, p. 98.
3 C. G i u r e s c u, Vechimea rumâniei in Ţara Românească şi legătura lui MiluU
Viteazul, ed ..a II-a, Bucureşti, 1943, pp. 27-28.
4
N. I o r g a, . Constatări istorice cu :privire la viaţa agrară a românilor, Bucureşti.
1908, p. 40.
5 Vezi H e n r i H. S t ra h I, Contribuţii la studiul saielor devălnw.şe romdneşti,
voi. II, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1959, p. 99.
8 Vezi Matei D. V I a d. Date privind renta .feudală in satele de colonizare
din Ţara Romanească (prima ;umătate a secolului al XVII-iea), "bn „Siudii", m. 5, 1961,
pp. 1235-1264; cf. şi Henri H. St ah I, op. cit., voi. II, pp. 99-102; cf. şi V. Cos-
tă c h ed, P. P. Pan ai te s cu şi A. C •a zac u, Viaţa feudală în Ţara Romtlneas.că
;;i în Mo/dooo (secolele XIV-XV li), Ed. Ştii111tifaă, Bucureşti, 1957, pp. 240-247; cf.
P. P. P ·a n a i t e s c u, Dreptul de strămutare al ţăranilor în ţările romane ( pină la mii-
/acul secolului al XV Ii-lea), în Studii şi materiale de istorie medie, voi. I, Ed. Academ!ei
R.P.R., Bucure.?fi, 1956. pp. 78-79.
3 SATELE DE COLONIZARE DIN MOLDOVA (SEC. XV-XVII)
ţăraniilor liberi. Tocmai din această cauză is.atefo de colonizare au con-

st,ii.uirt deseori un foc de .refugiu şi de adăpost pentru ţă1rani'i .aserviţi din
satele obi1şnuite sau din altă parte.
în s1tudiu1l de f.aţă ne propunem să arătăm evoluţiia colonizării în
M0lidov,a, începînd din secolul .al XV~lea, cînd oonstiatăm prime1le ei mani-
festări, şi pînă căitrc s~îrşi.tul 1secolu lui :a1l XVIl-l•ea. Studiul acesfoi proces,.
1
în condiţiHe .sociail-eco.nomice ale Moldovei din acest timp, nu numai că

va întregi cercefarea .aisuipra coloniză·rii medievale româneşti, dar v·a per-
mite înfăţişarea unor aspecte noi şi v,ariak neînH!ni"l:e în Ţar:a Românească ..
*
* *
In Moldova, . spre deosebke de Ţaira Românească, p1rocesul coloni-
zam este muH mai vechi şi mai bine ogi'indi1t în documente. Aid, în
perioia.da care face obiectul cercetăirii noa1stre ( 1400-1700) se întîlnesc
aproximativ 130 de menţiuni dooumenfaire privind întemeierea ,a circa 130
de sate diferHe 1• Dintre acestea, aproximativ 89 de sate iau fiinţă pe mo-
şiî·le boie1t"ilor, iair 1resfol de 41 iau fiinţă pe moşiBe mănăistiri.lor. N-am
întîlni1t nici un document care ·să ateste înfiiinţiairea unui isa.t de colonizare
al cărui proprietar direct .să fie însuşi vvievodul. Faptul ac·esta nu trebuie
să sunpnindă. De a.!itfol, şi în Ţara Românească numărul iloir este extrem de
redu1s. Pe de altă pa:ri:e, se ştie că boierii şi mănăsiti1ri1le nu putieau întemei1a
astfel de iS<ate fără un hrisov preal1abH al domnu.lui, ca•re, în virtu~ea drep-
tu1lui de dominium eminens, era considerat ca stăpîn auprem a:! întregul11i
pămînt al ţării 2 •
In afară însă de cele 130 de :ade ce cuprind, să spunem aşa,. prime-le
tranzacţii din1hre co1lon;işti şi -stăpînii :!ocu·lui, mai exi1stă aHe 35 de aC'te
ce sînt confirmări ale actelor ~niţi.ale şi care isc referă !ia un număir de
13 sate. Numărul confirmări1lor referitoaire iJia un sa·t este uneori destul de
ma.re, cum este cazu.I sa·tu!.ui Văllceşti al mănăistirii Gafata, confirmat d,
12 ori în 1ră1stimpu1l dintre 9 febmaric 1591 şi 18 i1anuarie 1679. Existenţa
ace~ior .acite de confirmare ne ajută să înţelegem şi să cunoaş1t-em mai
bine diferite aspecte din istoiria social-economică a acestor ·sate.
In legătură cu evoluţia procesului de colonizare din Moldova 3 , tre-
buie să subliniem că pe moşiile boiereşti, în toată perioada cuprinsă între
1400 şi 1700, întemeierea 1sa,telor de coloniz•are .apa1re ca un fenomen con-
tinuu, fără înfrerupere. lin ·schimb, pe moşiiile mănăstireşitii evoluţia colo-
n:izărH se prezintă ca un p·rooes discontinuu şi foagmentait, o continuitate
exi1stînd numai în 1răstimpul dintre 1425 şi 1475. După 1475 are .Ioc o
1
• Intrucît multe .acte privitoare ii.a satele de colonizare s-au pierdut sau au fost
distruse, cifrele de mai sus trebuie privite, oricum, ca relative .
• _ •
2
Cf. Ş rt e fa n Ş te ,fă nes cu, Evoluţia proprietăţii feudale in Ţara Românească
pma m secolul al X\lll-lea, în „Studii", nr. I, 1958, p. 58; cf. P. P. Panaitesctt
Ob~ea ţărănească în Ţara Românească si Moldooa - Ori11i:l.uirea feudalii. Ed. Academiei
R.P.R., 1964, p. 75, 78. ,
3
• Pentru a întel~e mai bine desfăşurarea procesului de colonizare în Moldova, î11
perioada di ntre 1400 şi 1700, vezi .anex.a de •la p. 67.
1
44 MATEI O. VLAD 4
--------------------· -------
întrerupere de circa un isecol, cînd nu mai întîlnim mei o menţiune docu-

mentară referitoare la înfiinţarea unor sate pe moşiile mănă,stireşti. Abia
după 1575 acţiunea de colonizare ·se manifestă din nou, oresdnd simţitor
p·înă în anul 1625, dnd oe emit de că.tre domnie cele mai multe acte privind
întemeierea de sate pe moşiile mănă'S'tireşti. După 1625, fonomenul merge
desorescînd pînă către sfîrşiitul secolului a.J XVIl-1lea.
Pe moşii:le boiereş·ti, ,procesul c(Jl!onizării ifiind continuu, el ..:ţ{inge
punCJtul maxim în 1450, de unde tScade că'tre 1500, creşte din nou în pe-
riDada cupri1nsă între 1525 şi 1550, scade a pai 1spre 1575, de unde creşte
iarăşi spre 1600, ca apoi s.ă descrească către anul 1700 1•
L'infa destul de 6:inuoasă care se observă în evoluţia procesului de
co.Ionizare în Moldova trebuie pusă în 1egăforă, (in primul rînd, cu .trans-
lormări'le eoonomice 'şi ·socia1le ce 1se produc de la o e'i:a~ă ila alfa, iar în
.al doilea rînd, cu intensificarea luptei de clasă a ţără.nimii .
De .altminiteri, în evoluţia procesului de colonizare din Moldova
dii.stingem în perioada aceaista două etape caracteristice.
O pr:imă etapă durează de ila începutul v·eacului ,a;! XV-.lea şi se
termină la sfîrşitul celui de ai! treilea pă:trar' a1l iSecolului următor, adică
ta 1575. A doua etapă ţine de !ia ac·eastă dată şi 1pînă căitre sfJîrşitul seco-
lului al XVII-iea.
In prima etapă, cînd nu fusese încă desfiinţa1t dreptuil de IHberă stră
mufaire a ţă,ranHor, avem d~-a face mai muH cu o ooloniz;a·re de ordin
intern. Colonizarea internă din -această vreme s-a înfăptuit în primu1l rînd
prin forţele ţărănimii moldovene, care căuta 1să se 1&alveze de expiloafarea
feud.ală, fugind de pe o moşie pe al.ta. E drept că ţăr.anii aşezaţi pe pă
mînturile „pustii" 3 sau pe cele "defrişate" au căzut iarăşi sub depen-
dent-a feuida.lă a no·ilor propirieta,ri de pămînt. Dar această dependenţă, aşa
cum vom ară1ta mai jos, era, îndeosebi la început, mul·t mai uşoară decît
a celonl.a,\ţi "vecini" obi·şnuiţi.
în prima fază, dnd oele imai multe sate se fundează pe .Jocuri "pus1tii"
sau „defrişate", ac ţi unea <le colonizare porneş·te în major.ita:tea cazurifor
din doir:inţa stăipîn:iilor de pămînt de a-şi mări ·domeniii;le şi de a pune în
valoare, pe măsura dezvoltării uneltelor de producţie 4, alte terenuri priel-
nice pentru agricultură. Acum lărgirea 1rezervei feudale 1se 1ăcea deseori
1
Vez.i anexa de .Ja p. 67. '"
2
Ne referim la intensificarea luptei de clasă a ţărănimii mo!dovene îndeosebi in
perioada secolelor X\i'.1-XVll, ca urmare a adîncirii cxplo<1tiirii interne boiereşti şi a celei
externe turce,<>E.
3 Pămînt „.pustiu" era considerat părnîntul fără siăpîn (cf. P. P. Panaitescu.
Ob:;tea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova -- Orînduirea feudală, Ed. Academiei
R.P.R., 1964, p. 96; pe"ntru prob:ema locurilor „pustii" şi înţelesurile muliip'.e ale cuvin·
tului „pust:,u", vezi şi Henri H. St.ah 1, op. cit., voi. I, pp. 106--116.
4 Refer'rloir la dezvolia,rea unelte!or de producfe în Moldova, şi mai ales a meşteş11·
gurilor d:;n perioada secolului a·l XVII-iea, V•ezi studiul lui Ş te fa ,n O 1 te a nu.
Meşteşugurile din Moldova în secolul al XV Ii-lea, în Studii şi materiale de istorie medie.
voi. lll, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşt:, 1959, pp. 101-218; vezi idem Producţia
meşteşugărească din Moldova şi Ţara Românească în sec. X-XV/, (prol:>leme de bazil
în lumina cercetărilor receirnte). în „Stu<li:". nr. 4. 1962, .pp. 869-893.
5 SATELE DE COLONIZARE DIN MOLDOVA (SEC. XV-XVII) 45
„prin tăierea pădurilor ca şi prin folosirea terenurilor necultivate" 1• ln

această privinţă, Engei-s ară-ta că în f.eudali.sm "sporirea venitll'rirlor moşie
rilor se putea obţine numai prin desţelenfrea de pămînturi şi prin înteme-
ierea de sate noi" 2 • De altfel, chiar statistic se poate constata că, în răs
timpul primei ~tape, circa două ,treimi din numărul 1satelor de colonizare
se întemeiază pe „locuri pustii" .sau „defrişa1te" şi numai o itreime pe locul
unor vechi selişti 3 • In schimb, în etapa a doua, cele mai multe sate iau
fiinţă în cad.ml hotarelor unor sate ipreexistente, da.r "spia.rte" .sau „pus-
tiite" în momentele de g·rea cumpănă pentru ţărani, .de ·oreşiere a luptei
lor de clasă. ·
Prima fază se mai deosebe~te de cea de~a <lot.fa şi din punotul ·de
vedere al orig·iniri etnice .a coloniş-tilor. In cursul primei etape, cu excepţia.
unui singur caz 4, nu întîlnim nici o altă menţiune documentară referitoare
la aducerea unor colonişti străini pe baza dreptului de slobozie 5 • Prima
menţiune certă oare •atestă înfiinţarea unui iSat cu '1ocuitori aduşi dinafara
graniţe.tor şi care marchează de fapt înoepu.tul perioadei de colonizare
masivă în Moldova esite de după anul 1575, .adică aparţine etapei a doua.
In prima ei.apă, opem de cofonizarre moldoveană nu este deci în.soţită
de acordarea. unor privilegii deosebite coloniştilor, ca, de pildă, dreptul de
„slobozie". Arsemenea privirlegii, cum o să .arrăităm mai jos, car.aderizează
colonizarea de după 1575 şi mai ales din veacul al XVII-iea 6• După ce
am .airătat trărsăturHe caracteris<ticre care deos·ebesc o eta·pă de alta, să
vedem îln cele ce urmează cum a început .aolonizarna în Molrdov.a ·Şi cum
evoluează pînă la sfîrşitul perioadei ce formează obieotll'I cercetă•rii noa·stre.
In Moldav.a, existenţa .satelor de corlonfaa.re ·se .află atestată de izvoare
mu!:t mai timpurii decît în Ţara Românească. Aici, 1rică de la începutul
1
1
C f. Ş t e fa n Ş~ e fă nes cu, Elemente comune de cioilizafie feudală ln ţările
romdne şi ln Rusia : procesul legării de glie a ţăranilor la sfîrşitul secolului al XV 1-lea,
în "Studii", nr. 2. 1959, p. 89; cf. şi L. V. Cerepnin, Etapele .principale ale dezool-
tiirii prop:-ietăţii. fe:idaJe în Rusia ( plnă ln oeacul al XV Ii-lea), în "Anal.. rom. sov.", seria
istorie, nr. 4, 1953, p. 54; şi P. P. Pan a ·i te s cu, op. cit., p. 125, care susjine că "o
mare parte di.n sate!e moşneneşti (obşli) di1n tări1'.e române ,a fost funda:tă prin coJonJza,re·
pe pămînt desjieleni~, î.n spec:a.l pr:n arderea şi curăjirea pădlllfii".
2
K. Marx - F. E n gel s, Opere, voi. XV, ed. rusă, p. 640.
3
I org u I or da n, Toponimia românească, Ed. Academiei R.P.R„ Booureşii, 1953,
pp. ~7-258 şi 445, arată că „dintre sensurile, destul de numeroase, ale apelativului silişte
trebuie să acceptăm, pentru toponim'.e, de ce'.e mai multe ori, dacă nu chiar totdeau•1a,
pe cel <xig-i.nra•r, care este a·l etimonur!ui bulg, serlişte : ;miriele sa11.1 aşe~a.rea unu.i fost sat" :
cf. şi Dicţionarul limbii române moderne, Ed. Academiei R.P.R., 1958, p. 769.
4
Este vorba de actul din 23 februar:e 1453, prin care mănăstirea lui Jajco obtine
d!eptul _„să·şi întemeieze sat în hotarul mănăstirii" cu locuitori aduşi „din tară streină" ;
ŞI aceşh oameni ,,să aJbă slobozenie" ( Do.cumente prioind istoria României, A. sec. XIV.
XV, voi. I, p. 260). '
••
6
SituajDa aceasta ne face să presupunem că încercarea din 1453, de a co!oniza mo-
ş11!e cu locuitori străini, n-a 1dus la n'.ci un rezultat practic. Aşa se explică faptul că·
domnia. ş_i st?pînii de moşii au trebuit să părăsească această politică pentru aproape un-
secotl ş1 Jumafate, după care va fi reiuartă din nou .în condiţii econom:ce. soC:.a~e şi po-
litice deosebite. ·
,
6
In !egătlllfă cu .aceasta, considerăm greş~tă părerea emisă într-o •lucrare apăruta.
in 1957, unde se susţine că "încă din vremea lui Alexandru cel Bun au existat asemeneJ
sloboziiM (V. Costăchel, P. P. Panaitescu şi A. Cazacu, op. cit„ p. 240).
-IU MATEI D. VLAD 6
veacului al XV-iea, .avem d·e-a face cu o largă acţiune de colonizare, con-

cretizaită fie în întemeierea unor isate noi, fie în refacerea celor pustiite.
Pe de aUă parte, în Moldova dintre ·anii 1400 şi 1700, aotele nu pomenesc1
nimic desp re fundarea unor Mk al căror stăpîn şi beneficiar să fi·e în mod

1
excl usiiv voievodul, curm am întîilni t, de pHdă, în Ţa.ra Românească 1• E

1
drept că unele sate iau fiinţă şi pe moşiile domneşti, dar acestea sînt
ceda:te, în haz,a hrisoavelor de întemeiere, boierilor ori măinăiSfo.iilor.
Astfel, la 1455 ise întăreş1e panului Duma Micaci un 1loc de puiS•tie în
braniştea 2 domnească a Bohotinului „ca să-şi întemeieze sat" 3 • La 1579,
Gheorghe, mare logofă't, obţine drept de •stăpînire asupra a două selişti,
Tocmă·ceanii şi Utiiceanii, „să~şi aş·eze acolo i.sa•te". Dccumentul face pTe-
eizairea că ·cel e .două selişti „au fost drepte a le noasbre, domneşti, ţinînd
1 1
de Hîr,lău" 4 •
Asemenea cazuri întîlnim si în secolul al XVII-iea. Astfel, la 1635,
Vasile Lupu 1împutemiceşte cu ca rte domnească pe Dumitru Buhuş să-şi
1
întemeieze un sat cu locuitori străini pe care „să-i descalece, unde-şi va

affo 11n loc de sat, în branist·ea domniei mele" 5 • ·
Stăpînii de imoşii mănă.stireşbi cer şi ei permisiunea ·să înfiinţez·e sate
pe pămMturile domneşti. AiStfel, fa 1613 mănăstirea Neamţului obţine de
: la Ştefan Tomşa „un loc de pustie la gura Jijiei" pentru a-şi întemeia sat,
. predzîndu-.se că „acel mai sus •scris loc a fost .al nostru drept domnesc" 6.
Domnia nu acorda as1tfel de .privilegii oricînd şi or<ioui, ci numai
atunci cînd situaţia şi împrejurările o dictau, oa în cazul .mănă.stirHor, iar
pentru buieri, dnd •aceştia dovedeau cu fapfo că nu s-au abă'tut de 1.a
prestarea „credincioasei s1lujhe". Jn 1această rpri·v1inţă, în majoriitafoa .actelor
: se face sublinierea că domnia întăreşte stăpînilor feudali asemenea „locuri
pustii" sau „selişti" numai în schimbul prestării „credincioasei slujbe" 7 .
Astfel, ila 1409, Alex·andru cel Bun întă·reşte lui P.an Giurgiu Ungu-
reanul un loc în pustie „ca 1să-şi aşeze sat" p·entru că „ne-,a slujit nouă
cu dreaptă şi credincioasă slujbă" 8 . Asemenea întăriri se dau nu numai
. boierilor, dar şi altor categorii sociale. Aşa, de pildă, la 1415, acelaşi
voievod dărnieşte unor meşfod zugravi, foi Nichita şi Dobre, două hoit.are
' de sate, Crăiniceşti 9 şi Leucuşeşti, cu scopul ca cei doi meşteri, „dacă
1
- Vez: Matei D. V I ad, op. cit., p. 1259.
2Pentrn sensu.I ·termenului „bra.n.:şte", vez·i P. P. Pan a i te s c 11, op. cit ..
p. 1.21 şi 138-139.
3 Documente privind istoria României, A. sec. XIV-XV, vol. I, p. 281.
~ Ibidem, A, sec. al XVI-iea. voi. III. p. 108.
5 Academia R.S.R., LXXXIl/3, or.:.g rom.
6
Doc11menie privitul istoria României, A, sec. al XVII-ka, voi. III, p. 120.
7
Se ~!i1e cii, în caz contrar, atunci cinel un boier se făcea vinovat de „hiclenie" fa([!
de domnie, aceasta ducea, ele cele mai mu'.te ori. la confiscarea averii celui vinovat si
c:l1:ar la dec~p!tarea lui (vezi N. Grigoraş, Contribuţii la cunoaşterea politicii dom-
niei în Moldova fafă de proprietatea funciară condifiorw.tă (sec. XIV-XV!/), în „Studii şi
" ;:ercetări ştiionţifice", seria istorie, anul XIII, fasc. I, Iaşi, 1962, pp. 55:-77.
8
Documente prh1ind istoria României, A, sec. XIV-XV, voi. I, p. 18. De asemenea,
la 1508 Bog-dan voievod întăreşte lui Dusman „11n loc de pustie... ca să-si întemeieze
un sat" pen.tru că „ne-a sluj:.t drept şi credincios", (ibidem, sec. ia! XVI-iea, voi. I, p. 58) ;
vezi şi ibidem, voi. III . .p. 36, 5!) etc.
9
Vezi explicaţia denumirii satului respectiv la I org u I o r da n, op. cit .. p. 209. 1
7 SATELE DE COLONIZARE DiN MOLDOVA (SEC. XV-XVII) 47
vor avea putinţă, să intcmeieze .sate, să-şi întemeieze cu acea·stă mai sus
scrisă întărire" 1•
Alteori, c•a beneffoiar.j ai actelor domneşti apar unii grămătici · ai
canceliariei. De pildă, 1.a 1438, voievozii LJ.ie şi Ştefan, intă•res.c ·lui Mihăi.lă
Oţăl o selişte veche, pe nume Stoeneşti, al cărei hotar să fie "cît s-ar
putea să să aşăzi un sat cu cotunuri" 2 pentru că, precizează actu.I, acesta
este "pisarul nostru" 3 . La fel, în 1456, Petru Aron întăreşte lui „Jurj
Joilevici pisariul nostru un loc de pustie ca să-şi întemeieze sat" 4• For-
mu.lia d „nie slujeşte nouă drept şi credinciO's" apare şi în oazul unor s1ă-
pînitori ecleziastici 5 • .
Urmădnd poziţia socială a tuturor acelora cărora H se întă·resc
„locuri în pustie" sau „selişti" pentru ca „să-şi întemeieze sate", am putut
constata, pe baza unor date st.atistice, cu excepţia cîtorv·a oazuri izolate,
că rnajoriitatea beneficiarilor unor asemenea acte fac parte din sinul clasei
dominante feud·al•e. Aceştia s·înt în genera·! ·mari boieri care ocupă funcţii
în divanul domnesc sau sînt „slugi credincioase" pe lingă curtea dom-
nească, unde îndeplinesc diverse funcţii administrative, fisrnle sau miJ.irtare.
Nu întotdeauna „locurile pustii" sau „seliştele" pe care luau fiinţă
safol·e erau dărui.te de domnie pentru „credincioasă slujbă". Dimpotrivă,
oele ma'.i muHe dintre el·e ·erau cumpărate .de 1 sităpînii feudali respedivi.
·Din vînzarea lor, domnia realiza uneori venituri însemnate, atît în bani,
dt şi în produse. Preţul acestor pămîniturii v.ariază de iJa caz fa caz şi
de J.a o epocă 1la alta. Oricum, el se ri.dioa la sume considerahil·e pentru
vistierti.a domnearScă;
Astfel, în 1576, Petru Şchiopul întăreşte lui Gavri·I logofăt stăpînkea
peste două sei.işti domneşti ce „s~au pustiitu". Aciui face preoiza<rea că
i-au fost da•tie ca „să aib~ a-şi sitrînge ·şi aşeza acolo oameni". în schimbul
lor, Gav·ri.J 1Jogofăit - se ar.artă în act - „au da1t în v:iiStiicri.a noa 1stră
'200 de zloţi tătărăşti" 6 • ,
La 1579, Gheorghe, mare liogofă'i, ·p1rimeşte două .selişibi c,a „să-şi
<i.şeze acolo sate". In schimbul for, el a dat domniei „şa1se cai buni, preţuiţi
drept şase mii de aspri şi două mii de aspri bani gata în vistierie" 7 • In
.acea:stă ordine de idei, interesantă este şi relatarea dintr-un document din
1584. De aici rezu.Jită d Broştoc, sfaroste de Putna, a veniit în faţa dom-
nitorului Petru Şchiopul „şi au cerşut de la domnia mea un loc pustifo
1 Documente privind istoria României. A. sec. XIV-XV, voi. I, p.p. 35-3G.

2
Pentru înţelesul termenului
„cătun", vez,i P. P. Pan ai te s cu, op. cit., pp. 20--21.
3 Documente privind istoria României, A. sec. XIV-XV vot!. I, pp. 155-156.
4 Ibidem, pp. 289-290. De asemenea, Ia 1 martie 1507, Bogdal!l ,a,J Jll-<lea î.ntăreste
lui „Nicoară şi Cîrceiu dieci" care au slujH domniei cu drepta1e şi cu cred:nţă ... un loc
din pustie, ce este pe Răul... pentru ca să-şi aşeze saf' (Moldova în epoca feudalismului.
Documente slaoo-moldooene~i (sec. XV-1625), Chişinău, 1961, p. 25.
5 P.ri1n aciui din 7 decembrie 1436, voievozi: Ilie şi Ştefan întăresc protopopu,fui şi
părintelui Juga două selişti, Mînzati şi Strîmba, .a~ căror hotar să fie „cît va pute<i să-şi
,aşeze sate şi cufuri" pentru că „ne slujeşte nouă drept si credincios" (Documente privind
istoria României, A, sec. XIV-XV, voi. I, p. 139). '
6
Documente privind . istoria României, A, sec. al XVI-iea, voi. III, p. 72.
7
~bidem, pp. 107~108. ln acest document se mai face o precizare importantă, şi
anume ca domnia „a dat aceşti şase cai într-o slujbă a ţării".
MATEI D. VLAD 8
în ţănut Putnii... căt ia·ste loc domnescu". P·etru Şchiopul ·i-a întărit lui
Broşkic pămîntul respeotiv, însă numa•i după ce acesta „.au dat domnii
mele patru cai graşi să fie de slujba domnii mele şi de triaba ţărăi" 1•
De asomenea, ila 1606, Simicn Movilă întăreşte lui Caraiman paharnic „o
se,Jişti în ţara noastră a Moldaviei din ·loc pustiu ... ca să-şi facă aşezare
di sai .acvlo". In document se arată că pentru acea set.işte Caraiman
•. 211 rl:it domnii meii doi cai .turceşti foarti buni şi p·reţuiţi drep.t şase sute
;.::albini ungureşti în trebuinta domnii meli" 2•
In multe situaţii, îndeos·ebi în împrejurări financiare complicate 3 ,
domnia a recurs la vinderea „seliştilor" sau a „locuriilor pustii", din care
a făcut o adevărată practică care a scos-o de multe ori din grele încurcă
turri. Concludente în aceasiă privinţă sînt măirturiHe cuprinse într-un act
din 1632 prin care Scherlet din ZorHeni şi cumnafol său Tudorache obţin
drept de stă·pînire ·asupra seliştei domneşti Bălăceanii din ţinutul Bkla-
dului. In acest act se relatează cum domnia le-a „dai for această selişte"
cînd ţara era în „mare greutate de la Poarta cinstitului împărat şi de la
vizi·r şi de la domnia •sa ha.nul" şi dnd „ ţ.a·ra noa.stră .a răuw.1s în •scădere
şi fa mare •sărăcie". într-o asemenea 1situaţie >finandară, domnia a ţinut
să motiveze că foţi cei „ 100 de ughi galibeni" au fost daţi „în trebuinţa şi
în ajutorul ţării" 4• ·
Asemenea seHş:ti dcmneşiti s·e acordau şi în schimbul prestări.i a.lior
servicii, ·legate în<loosebi de apă·rarea ţării şi .a domnitorului. La 3 ianuarie
1589, Petru Şchiopul rn~ăreş.te lui Şeptiliid armaş „ un loc de pu~ie" in
schimbul serviciilor pe care acesta le-.a adus în timpul cînd ,„s-a ridicat
asupra domniei mole şi .asupra ţării domniei mel•e.„ un lotru diinsp1re ţara
Leşească". Domn1Homl, apreciind gestul şi fapta ilui ŞepHlici care „a pus
mîna pe acel loh1", 1-a ·recompensat cu acel .Joc de pustie „ca să-şi înte-
meiez'' acolo sat" 5 •
Stăpînitorii ecleziastici cumpără şi ei de la domnia locuri prielnice
pentru înfiinţa.rea de noi sa.te. Aşa, de 1 p!i:l·dă, la 1577 mănăsfoea Pîngă 1raţi
primeşte „o seliş'te din ocolul Pietrei... ca să-şi întemeieze sa,t, să-şi facă
metoh pentru rnarfă, pentru că ocolului nu-i era aceas1ă selişte de nici
un folos", iar mănă.sbkca - precizează adu! - „.au dat domniei mele
doi c;ii buni, să fie de trebuinţa ţării" 6 • în majoritatea cazurilor, pămîn-
1 Documente priuind istoria României, A. sec ..a) XVI-iea, voi. III, p. 250. Şi nume-
roase a.Ilie 1acrle <lovedesc vinderea unor „se'..'.şt' domneşti" ţn schimbu1l unar sume de b.ani
sa11 „1 c111ikir. D~ rpi1l.dă. ,J,:1 1E09 se întăreşte :lui Pătr-a-şco maire vornic stăpînirea iasupra
!IE'liş!ei domneşti, Bro.~enii, „ca să-şi aşeze sat acolo" deoarece „el a dat domniei mele
şi op.atr.u c:ii b11.ni p.retui 1i la două sute de g'aJheni ungureşti. Şi încă a. dat o sulă c'1nc'.zecl
ga!ben: ungureşt! î1n vistieri-a noastră". Documentul mai precizează că „acei cai şi acei
ba.ni s-.~u dat penfa"11 treb11i1ri(a ţă,ri,:, cînd a avut tma noastră Moldova nevo'ie, să se f.acl
pac.e" (/hirhn. pp. 204-205).
2 Moldoua in epoca feudalismului, Documente slavo-moldoueneşti (sec. al XV-Jea-
1625 ), Chişinău, 1961, p. 218; vezi şi Documente priuind istoria României, A, sec. 11 !
XVII-iea. voi. I'. p. 111.
3 Ne g-îndim ),1 unele sifoajii financiare critice din ~impui 1dominaţiei otomanE'
~i legate tn specia•! de menHnerea scaunului domnesc.
4
Aca·d<'mia R.S.R„ Condica Slobozia Zorileni, nr. 53, ori~. sl·av.
5
f)ry:11men./e nrivi.nd istoria României, A. sec. :i·l XVI-iea, voi. III. p. 412.
6 lhidem. p. 89.
turi.Je pe care Juau fiiin\ă sa teh:: de colonizare ce aparţineau mănăstirilor

1
erau dărnite acestora de căfre <lemnie 6au alţi stăpînifoir1i iladci.

Domnia obţinea fo!oase nu numai din vînzarea ".Jocurilor" ori „sil'-
liştifor" pustii, oi chiar din ·simpla acorda•re a privilegiilor pentru întc-
meien:!a satelor rcspedive. Interesante în acest caz sînt 1relatăiri.Jc cuprinse
în ~wtu,1 d in 30 .aprilie 1618, privitor la -înrtemeierea saitului Smmpia. Actul
1
precizează că Enache postelnic a venit la Radu! voievod şi „a vorbit

~i a spus ... de rîndul unei selişti .pe care o arc de cumpăirătură" şi în care
"n-a fost acolo ni.ci un om şi a cerut fa domnia mea ca .să aibă mi:lă,
să-şi .adune .acolo oameni". Domniturul şi-a dat conisimţămîntul numai după
ce s-a "întocmit cu pan Enachi postelnic" ca ţăranii colonişti să plătească
pentru vistieria domnească „într-un an, o sută de taleri de argint" 1• Exem-
plele în acest sens se pot înmulţi oricît de mult.
în afai-ă de cazurHe menţionate pînă aici întîlnim şi situaţii cînd
unii iboieir1i sau chiar mănă·stirile cumpărau de i1a alţi stăpiini de moşii
diferiite „locuf'i pustii" sau „1selişti" pe care uHerior le valorificau prin în-
temeierea de >Sate. Aistfel, I.a 8 decembrie 1466, dumnitoiml Ştefan cel Mare
în1ăreşte vînzarea pe care Tatul o face lui Bodea asupra unui „loc din
1
pustie p'2 Bîrzotia" p:e care acesta din urmă 1 l~a cumpă1rnt în schimbul „a
patru sute zloţi gata, ca să-şi facă Bodea sat şi să-şi fac prisacă" 2 •
*
• *
O problemă care se ridică .în faţa noastră şi făiră de care nu putem

trece mai dopar1te est·e cea în 1legătură cu iniţia.tiva colonizăirii. întrebarea
la care trebuie să răsprt.inidem este dacă a1ceastă iniţia~ivă aparţinea dom-
niei sau feudalilor. Din capul focului subliniem că în majoritatea cazurilor
iniţiativa colonizării o aveau stăpînitorii teritoriali respectivi. Prin urmare,
ei erau aceia car·e ·se fixau a'supra hotarelor locuri.lor pustii şi fot ei care
cereau un prhniiJ.egiu de înfiinţa.r1e a satului.
Aşa, de pHdă, iJa 1438 i se întăreşte lui Pan Toma Băcescul 6tăpî
nirea asupra satului Negoeşti pentru că „şi l-au fost aşăzat din pustiu" 3 •
Aceas~ă referire docurnenfară nu o putem ~interp·reta decît în sensul că
mai întîi a fost „aşăzat". satul, adică întemeia,t şi numai după aceea slă
pînu.l locului obţine drep1t de stă1pînire asupra lui. O menţiune similară în-
tîlinim şi la 1446, cînd Şt.efan voievod întă,reşte boierului Mihul logofM
satul Gavrilăuţi pe care „el însuşi şi 1-a întemeiat din pustie" 4 •
Fundarea satelor pe terenuri defr.işa,tie 'se lnitîlneşte şi în secolele al
XVI-iea şi .al XVII-iea. Astfel, 'ia 20 madie 1584, Petru Şchiopul întăreşte
lui Lazăr şi rudelor lui un lcc „ce şi-au curăţi,t ei, clinsp re Trebeş, dt vor
1
1
Document privind istoria României, A, sec. a·I XVII-iea, val. IV, p. 273.
2
Ibidem, sec. XIV--XV, voi. I, p. 351. Dintr-un aH act care poartă .aceeaşi dată
rezultă, de asemenea, că Pcpîşca şi nepotul său vî•1d penfru 150 de zloţi tătărăşti „un
loc pust:-u". du.j Moico şi Co.stea pentru ca aceştia „să-şi f.acă sat" (Ibidem, p. 352)
a Ibidem, p. 150.
4
Ibidem. p. ZI '.l.
50 MATEI D. VLAD 10
putea să folosească" 1 pentru a-şi întemeia sat. Din documente nu rezultă

însă cu claritate cui revenea sarcina amenajării ulterioare a pămîntului
deS'tinat înfiinţării satului 1respectiv. Revenea ea prop·riidamlui sau colo-
niştilor? Se pare că o <'!semenea sareină era în funcţie de condiţiile şi
împrejurăirile 1loca;le în ca.drul cărora ·se întemeia satul. Uneori o îndeplinea
proprietarul locului prin munca ţăranilor iobagi pe caire-i avea în satek
învecinate cu .Jocul respectiv. Condudente în acest sens sînt precizările
făcute într-un ad din 1439. In document se arată cum Ivan S.tîngaciul a
obţinut drept de stăpînire asupra unui satt de pe Rah~va, deoareoe „ei!
singur au muncit de au curăţit din pădure şi au făcut sălişte, adică satul" 2 •
MuH mai pr·eţioaiSă este însă ştir·ea, cuprinsă în actul din 3 iunie 1617,
referitoare la "curăturile" 3 făcute în pădure de Nădăbaico, mare vornic,
pentru întemeierea unor sate. în act se iSpune că în faţa divanului domnesc
au fosit înfăţiŞ<'!te ma•i muHe cărţi de adeverire de căf.re Toader Negrită,
fost sfarns1ie, şi de către alţi "oameni buni şi bătrîni şi de la megiaşii
dimprejur". Aceştia „au mărturisit ei toţi... că ei împreună ... au fost şi
au cercetat, cu sufletele lor, nişte curături" ·pe care Nădăbaico fost marc
vornic nle..,a curăţit rtoate din făgetul întreg cu oamenii să·i, cu clăci şi cu
vecinii săii şi cu ţi1ganH săi şi cu năimiţii săi, cum a putut cu aiverile sale
drepte şi cu bani gata" 4 • Totalul curăturilor menţionate în act se ridică
Ia 790. Pe locul a 290 de curături ·se întemeiază trei sate de colonizare.
şi anume: Mărvila, Mărceştii şi Hriţeştii 5 • Nu ştim cît pămînt intra în-
tr-o "curăi:ură" ca să pu.tenn p·reciza cît de dt întinderea unui sat de colo-
ni:va.re. Oricum, întindere~ sa.teilor înfi1inţate pe terenu.r1i de~rişate era în
funcţie, pe de o parte, de greutăţile impuse de defrişare, iar pe de a1Mă
p.arte, de cele priivind strîngerea coloniştilor.
Menţiuni similare oelor de mai sus întîlnim şi în cazul satelor fun-
date 1pe moşiHe mănăistir·eşti. Aşa, <le pildă,. printr-un hr·iisov ce poartă
data de 1585-1591, mănăstirea Schitul lui Zosin obţine privi.legiui de
a-şi întemeia un sat ipe "tot locul, dt loc vor fi curăţit, de unde au în-
ceput ei să cureţe, de la gurile Săcului unde dau în Neamţ şi pînă ·unde
vor fi curăţit" s. ·
Din exemplele cifate ipînă aici re2'u.lită deci că operaţia de amenajare
'.'au „curăţire" a terenurilor pustii cădea. uneori pe seama proprietarului
locului. De multe ori acea1 stă operaţie pr·eoeda hrisovul domnesc de înte-
meiere a •sahllui şi era făcută de „vecinii", ţiganii şi ţăranii "năimiţi",
prin aceştia din urmă subînţelegînd pe pdomii colonişti. AHeori operaţia de
defrişare is.au „curăţire" a terenuirifor era efeotuată exclusiv prin munca
\ăranifor colonişti. De altfel, sarcina aceasta esite subînţeleaiSă şi din nu-
mărul anilcr de scutiri ce se acordau coloniş.ti·lor.
1
Documente privind istoria Romdniei, A, sec. ·ai! XVI-iea, voi. III, p. 240.
2
Ibidem, sec. XIV-XV, vol. I, p. 163. ·
3
Pentru ex;plicatia termenului „cură tură", vezi He n r i H. S ta h I, op. cit., voi. I,
p. 272; vezi şi P. P. Pan ai rl e s cu, op. cit„ pp. 120 şi 125-128.
• Documente privind istoria Romdniei, A, sec. al XVII-iea, voi. IV, pp. 177-179.
_
5
.~r rezulta de ailli că pentru întemeierea unui sat erau necesare circa o sută de
„:uratun .
8
Documente privirui istoria României, A, sec. al XVI-!ea, voi. III, p. 26i.
11 SATELE DE COLONIZARE DIN MOLDOVA (SEC. XV-XVII) 5l
O analiză atentă a actelor arată că luarea în sităpînire a „,Jocurilor

pustii" şi mai alcis opera de colonizare se înfăptuiau de obicei în cursul
Juni'!or de primăvară şi vară, acestea fiind considerate ca cele mai pr1ielnice
an0timpuri. O ascimenea constaitare es•te întărită, între altele, de faptul că
majoritatea privi·legiiilor de colonizare, şi anume circa două treimi din
iotalut celor existente 1 sînt emise în perioada lunilor de primăvară şi
vară. Aceia.dă situaţie nu poate fi pusă în legătură decît cu manifestarea
luptei de clasă a ţăranilor, lupkă care căpăita o amploare mult mai mare
în cursul acestei perioade. In timpul iernii, uneori lungă şi geroa1să, ţăranii
îşi consumau adesea toate rezervele alimentare şi ca atare primăvara ii
găsea istoviţi de frig şi de foame 2 • In această situaţie materială, ţăranii
luau de oele mai multe ori calea pribegiei. ale cărei urmări constau deseori
în „sp,argerea" şi „.pustii1rea" parţială sau ,tota'lă a saielor. Consecinţa
1
firească a acootor skări de lucruri s-a conoretizat în tendinţa stăpînilor

.de pămînt ·de a solicita p·rivBegii de întemeiere a satelor tocmai în acek
perioade ale anului cînd se simţea mai mult ca oricînd lipsa braţek)r dl:
muncă şi :totodată exfata un număr mare de ţărani pribeg'i. In asemenea
împrejurări, stăpînii de moşii puteau mut.t mai uşor să-i ademenească şi
să-i atragă pe ţăranii care rătăceau de pe o moşie pe a.Ita în căufarea
unor condiţii mai bune de trai 3•
Ademenirea ţărani,lor spre locurile destinate înfomeierii satelor se
făcea în gene.ml fără prea multă greutate, deoa rece multe dintre pămîn
1
turile „pustii" se mărgineau cu doimeniiile boierilor şi mănăstiriilor ce în-

fHnţau a semenea sate. Această constatare rezultă chiar din contextul
1
:actelor. Astfel, la 1439, lui Ivan Stîngaciul i se întăreşte un sat în pustiu

„anume unde-i iaste casa lui" 4 • De asemenea, ta 1443, tui Vlaşin Creţescu!
i se confirmă stăpînirea asupra unei ,selişti al cărei hotar este „unde a
fost casa tatălui său" 5• Zece ani mai tîrziu, mănăstirea lui Iaţco obţine
dreptul să întemeieze un sat „în hotarul mănăstirei, împrejurul mănăstirii,
unde-i va plăcea" 6• Fundarea de noi sate de către stăpînii teritoriali nu se
făoea deci la înHmplare. Boierii sau mănăsUrile trebuiau mai întîi să-şi
aleagă lecui şi apoi să obţină confirmarea domnea.scă. Hotarul satului se
preciza de obicei în textul hrisovului domnesc de întemeiere şi făcea parte
fie din moşia. boierului sau mănăstirii respective, sau era undeva prin
apropiere ..
în ordinea ideilor înfăţişate mai ,sus trebuie precizat şi un ailt fap,t,
şi anume că satele de colonizare iluau fiinţă, atît în regiunile de şes, cît
1
Este vorba de totahtl celor 130 de acte ce .prevăd înfitntarea sa~elor excluzînd
conHrmări·:e. '
2
Cf. Ştefan Pascu, Bobi/na, Editura Tineretului, 1957, p. 105.
Această constatare este valabilă îndeosebi în prima etapă a colonizării cînd nu se
3
desfiinţase încă dreptul de liberă strămutare de pe o moşie pe alta (vezi P. 'p. Pan ai-
t e s c u, DreP,.tul de .~tr~mutare. al ţăra:zito~ 1n ţările romdne ( plnă la mijlocul secolului
a[ XV ll-lea), 10 Studu Şt materiale de istorie medie. Ed. Academiei. R.P.R., vol. !. 1956.
pp. 63-120.
4
Documente privirul istoria Romdniei, A, sec. XIV-XV, voi. I, p. 163.
• Ibidem, p. 197.
6
Ibidem, p. 260.
5" MATEI D. VLAO l:l
'"'
şi în regiunile de deal şi de sub munte 1• Cercetarea cu atenţie a textului
hrisoavelor mol,doveneşti în care sînt descrise limitele „locurilor pus1ii"
sau ale „se•:,iş1tilor", pe care urma .să ia fiinţă satele de colonizare, ne duce
~a aceas,tă constatare. Astfel, în mul.te cazuri, drept hotare natura.le sînt
menţionate dealuri, uneori munţi 2 • In ceea ce priveşte satele fundate la
dmpfo, ac·estea sînt si.tuate îndeosebi de-a lungul vadului apelor curgă
toare, respectiv .Jîngă o fîrntîină, moară, prisacă, hel,eşteu etc. şi unde existau
„cîmp de hrană şi loc de fînaţ". Adele cuprind şi în aceaistă privinţă măr
turii clare şi destul de numeroase. In ceea ce priveşte existenţa fîntîni-lor.
vom cHa doa,r cîteva exemple.
La 1436 se întăreşle 1l·ui Hodco Creţovid „două locuri de 'Pustiu
pe Cula„. la două fîntîni" 3 • De asemenea, la 1448, Petru voievod întă
reşte lui Cerna1 plcscar şi fra~e:lui său Ştefu! mai mutk locuri în pustie
din care unul „mai în jos de Vitezeşti, la fîntînă" 4• Peste cîţiva ani, la
1456, Petru Aron întăreşte lui Giurgfo grămă1tic, „fa Fîntîna lui Berbeniţă
un toc de pustie să-şi întemeieze sat" 5 • Zece ani mai tîrziu, în 1466.
Ştef.an oei Miare întă,reş.t.e s;Jugilor sale Moko şi Co5tea „un loc pustiu„.
la Fîntîna lui Ştiubei" 6 • In sfîrşit, în 1503, acelaşi domnitor întăreşte mai
mul.tora sităpînkea asupra unui „loe de pustiiu, pe Cahove la Fîntîna lui
Vlad, ca să-şi facă sat" 7 •
Mentionarea frecventă .a fîntînil0ir în hotarul satelor respcdive de-
monstrează că se urmărea tddeauna ca pe Hngă „locul ,de hrană şi de
fînaţ" să existe şi posibilitatea procurării apei potabile 8 , necesară atît
oameniilor, cît şi animaJ.ctor. Această supoziţie devine şi ma•i verosimilă
dacă ne gînd,im la faptul că, la început, coloniştii .se ocupau, nu atît cu
agricultura, ci mai ales cu creşterea vitelor 9•
Jn cec<i ce priveşte dreptul stăpînu'.tt'i Jocului de a-şi înfiinţ<i o moară,
a ,amenaj.a o prisacă, un heleşteu etc„ .el se înscrie în _acte a,proape ca o
1 A"ci cpern de colonizare s·a înfăptuit îndeosebi în prima et8pă, cînd defr!şările şi
des(el~~nipi,:e pomenite în acte se înHinesc documentm doar în reg:unea dea'.uri!or şi sub
munte (cf. Istoria României, voi. II. Ed. Academ:ei R.P.R., Bucureşti, 1%2, p. 827).
2
Ve7.i iii aceastii privintă Documente privind istoria României, /\, sec. XIV-XV,
voi. I, p. 124; d. şi Henri H. St ah I. op. cit., voi. I, p. 232, care susţine ci'! „depre-
siun'.le subcarpa,fice care constituie •leagănul aşezărilor omeneşt! din \ara noastră, precum
~i maitca vieţii noastre sodak sînt, dacă nu chiar la munte, cel puţin în «podgoria» Jor".
3
Documente privin.d istoria României, A. sec. XIV-XV, voi. I. pp. 129-1'.IO_
4
Ibidem, p. 229.
5 /b!dem, p. 285.
6 Ibidem, p. 352.
7
Ibidem, sec. a,J XVI-iea, vol. I. p. 28.
8
Se pare că o daiCI cu spargerea şi pust:irea unui sat erau lăsate în părăsire şi
1u1elc f.î.ntî111i oare ttlter!or secau sa,u ia căror .apă nu mai putea f.i folos·:ită. Astfel, în preci-
zarea hotarelor unui ·ioc pustiu din :mul 1507, dăru!t lui Hîra Şitrăneasa „ca să-şi fad sat".
se aminteşte ca punct de hotar de „Făntăna Oasălor", o fîntînă părăsită în ca"e se aruncau,
probabil multe oase (Documente privind istoria României, A, sec. aJ XVl~ea voi. I,
pp. 67-68) ; de asemenea, J.a 1508, Bcgdan voievod întăreşte foi Duşman un .Joc de pustie
„ca să-şi întemeieze un sat" undeva „la Fîntîna Puturoasă", o fîntînă a cărei apă nu mai
era potab!lii. cum rezu!,tă din însăşi de:i'llllTlirea ei (Ibidem, p. 68).
9 Expl'.rnţi1a <1ceast1 .constă în faptul, amintit şi ma: înainte, că ţăran:i colon;:-;ti
trebuiau mai întîi să cnrrte teritoriul acordat stăpînului şi să-l facă cîmp roditor penlw
agricultură.
condiţie sine qua non şi se af.lă subHniat în mod expres în cuprinsul ma-
jodtăţii hniseiavelor ·de întemeiere a sate·lor. în privinţa morii!or. iată cî-
teva exemrple.
La 1444 se întăreşte lui popa Toader din Bîr.Jad „moara fratelui său",
precizîndu-se în act că domnitorul i-a "poruncit lui să-şi facă şi sat" 1 •
La 1517, Ştefăniţă v0ievcd înstăpîneşte pe Ieremia vistier cu „un loc de
pustie pe Răut... unde este moara, ca să-şi întemeieze .un sat" 2 • Un an
şi jumătate mai tîrziu, acelaşi domnitor confirmă lui Toader pîrcălab drep-
tul .asupra unui loc de pustie „ca să-şi facă acolo satlt şi locu de moara" 3 .
La 1574, ma1rii bo•ieri Ion Gol ăi şi Ieremia pîrcălab primesc „două lccuri
din pustie ... ca să-şi întemeieze acolo două sate". In hotarul lor sînt men-
tionate o dată un „.toc de patru mori", far aHăda•tă un •loc pentru „două
mod" 4 • Jn sfîrşit, peste doi .ani, în 1576, se întăreşte lui Gavril fogofăit
două seli-şti „cu locu de mo.ară în Jijie", :penku ca acesta „să aibă a-şi
strănge şi aşeza acolo oameni" 5 • .
Menţiunile referifoare la „·prisacă", „heleşteu", „cîmp de hrană'„ de.
sînt şi ele numeroase. Ne mulţUrmim să exemplificăm numai prin două
mărturii, una aparţi.nînd secolului al XVI-'1ea, iar alta cl"i.ui următor.
Astfel, 1l1a 1586 se în1tă.reşte ilui Vartk mare vornic şi a.Jtora „un Ioc din
pustie... cu heleşteu... căim.pu de hrană... loc de prisacă... ca -să-şi facă
loru-şi -sat" 6 • De asemenea, la 1635, Dumitru Buhuş este împuternicit de
'.:'.ătre domni·torul Vasile Lupu „a chema oameni de alită ţară şi să-i ducă,
să-i descalece unde-şi 'Va afla un loc de 1sat" în care „să aibă loc de fînaţ
şi de arătură şi de grădini şi de altă hrană" 7 • Din exemplele citate rezultă,
tJră putinţă de tăgadă, că satele de colonizare fo.au fiinţă numai în acele
locuri ca-re întruneau condiţiile de viaţă necesa·re colcniştilor şi totodată
pos1bilitatea reaHzări-i unor veni.furi însemnate pentru boieri şi mănăstiri.
Pe linia inter.pretărilor de pînă acum trebuie să mai elucidăm şi o
.altă problemă, ·cuip,rinsă, de aHfel, în contextul hrisoavelor de colonizare.
fntrebarea la c.are trebuie să răspundem este. dacă întinder·ea satelor de
colonizare era sau nu delimitată prin hotare mai mult sau mai puţin pre-
cise. Noi. considerăm că s.a•tele de colonizare din Moldova, a-tît ca întin-
dere terHorfală, c.ît şi din punct de vedere demagrnfic erau oarecum deli~
mitate la o anumită suprafaţă şi la un anumit număr de locuitori 8 • în tot
cazul, ele erau mult mai mari decît cele obişnuite 9 • · ·
1 Dociimente privind istoria României, A, sec. XIV-XV, voi. l. p. 203.

2 Ibidem, sec. al XVI-iea, voi. I, p. I-II.
3 Ibidem, p. 150.
• Ibidem, voi. III, p. 36.

r. Ibidem, p. 72.
6
Ibidem, p. 322.
7
A-0a·demia R.S.R., LXXXII/3, orig. rom.; cf. şi <11:.itull di111 -20 1rn1rtie lli3G (Aca<lemi<i
R.S.R .. LXXXll/4, orig. rom.); cf. şi .actul ·din 20 augus.t 163() (Aca<lem:a R.S.R.,
l.XXVlll/92, orig. slav.).
8
Cf. P. P. Pan a i te s cu, op. cit., p. 99, care susjine că „iii a1111mile Jele privi-
toare la colon:zări de sate în pust:u, în epoca voievoda'.ă din /'Y\oldova, avem indicaţii că ...
hot mul se întindea şi era măsurat în raport cu numărul obştilor".
9
Vezi .aceeaşi cono!uzie şi în ceea oe pr.i(Vleşte s.ate'.e de colo111iwre din Ţara Româ-
nească : M a 1 e i D. V cr a d, Date privind renta feudald în satele de colonizare din Tara
R01ndneascâ (prima jumătoie a secolului al XVII-iea), în „Studiii",m.5, 1951 op.1250-1251.
54 MATEI D. VLAD 14'
Delimitarea satelor de colonizare rezultă din chiar formulările cu-

prinse în unele acte în care se precizează că întinderea 'locului "pustiu"
să fie „cît va pute apuca să stăpînească din destul pentru un sat" 1, sau
„cît va putea fi de agiuns fieştecăruia satu" 2 sau „cît vor putea să folo-
sească destul aceste sate" 3 •
Număml si suprafaţa locurilor „în pustie" nu corespundeau însă, în
toa.te împrejură:rile, ou numărul şi întinderea teritorială a satelor înfiin-
ţate pe hotarul acestor locuri. Asemenea concluzie ,rezultă cu claritate din
referfrile · dccurnentare. Intîlniim, de pildă, cazuri oînd se întăresc „trei
locuri din pustie", dair se precizează că hotarul lor să fie „ci1 vor putea
să folosească 4 cinci sate destul" 5 • Sau, alteori, se întăreşte numai „un,
loc din pustie", dar hota ml lui să He „cît vor .putea să folosească destul
patru sate" 6 •
In sfîrşit, în acte apar şi situaţii cînd se întăreşte un „Jocu din·
pustiu" al cărui hotar trebuie să cup•rindă atîta păimînt „ciite sate vor pute
ca să-şi facă" 7 • Interesant de reţinut este şi faptul că expresia „în destul"·
se întîlneşte aproape în chip exclusiv numai în formularul hrisoavelor ce
privesc fundarea satelor pendinte de boieri. N-am întîlnit formula „în.
destul" în nici un act referitor la întemeierea unor sate care să ţină de
mănăs-tiri. Aceasită lipsă se explică, probabil, ·prin aceea că locuri·le des-
tina-te fundării satelor pe moşiile mănă•stireşti erau, nu aHt locur·i cum-
părate, ci mai ales dăruite şi ca atare n-a fost nevoie de o delimitare-
strictă a hotarelor, ca în cazul celor vîndute.
Formula „în destul" se menţine cu precădere în aproape toate actele·
ce privesc fondarea sa·telor pe domeni<ile boiereşti în secclele XV şi a·l
XVI-iea. Spre deosebire însă de secolul al XV-iea, în veacul imediat ur-
mător hotarul satelor de colonizare tinde spre o delimifare mai exactă,.
restrîngîndu-se la un număr anumit de case. Astfel, la 1502, hotarul unui
loc pustiu dat •lui Dobrotă şi Lupul "ca să-şi facă Iaru-şi un sat", nu tre-
buia să· depăşească mai mult de „ un sat de doîzăci de case" 8 • De ase-
meneai la 1508, hotarnl focului de pustie întărit lui Duşmain „ca să-şi în-
temeieze un sat", -trebuia să fie numai „cît poate folosi în destul un sat
de douăzeci de case" 9• O jumătate de secol mai tîrziu, în 1557, Alexan-
1
Documente privind istoria României, A, sec. XIV-XV, voi. I, p. 26.
2 Ibidem, p. 124.
3 Ibidem, p. 131.
4 Socotim că P. P. P<rnnri~esou atre perfectă dreptate cînd propune traducerea
verbului roJKHBa rn în sensul de „a trăi" şi nu de „a folosi" cum s-a tradus în Colecţia
de documente privind istoria României, seria Moldova (vezi Obştea ţărănească în Ţara
Românească şi Moldova - Orînduirea feudală, pp. 98--99).
5
Documente privind istoria României, A. sec. XIV-XV, voi. I, pp. 121-122.
6 Ibidem, pp. 127-128.
7 Ibidem, p. 124 ; cL P. P. Pan ai te s cu, op. cit„ p. 101.
~ Documente privind istoria României, A, sec. al XVI-iea, voi. I, p. 5. De asemenea

şi locuii din pustie" irutăriit în acelaşi an lui Maileşco şi rudelor lui „ca să-şi înteme:eze·
sat" trebuia „să f!e cit vor putea să folosească douăzeci de case din destul"
(Ibidem, pp. 10--11 ). '
0 lbidem, p. 68.
dru Lăpuşneanu întărea lui Simion şi fraţilor săi „un loc din pustie" al
cărui hotar „să le hie îndestul unui sat de hrană a patruzăci de case" 1•
Ingustarea treptată a suprafeţelor locurilor pustii destinate coloni-
zării la „cît poate folosi" un sat de circa 20-40 de gospodării ţărăneşti
arată că în secolul al XVI-iea pămînturile aşa-zise „pustii" sau fără stăpîn
:-;e răriseră. Din această cauză, acum se simţea nevoia unei delimitări mult
mai riguroase a hotarelor satelor nou.-întemeiate. Putem chiar sublinia că
etapa în care efectiv se iau sau se reiau în stăpînire, prin colonizare, cele
mai multe pămînturi pustii este intervalul de timp cuprins între 1425 şi
1575, punctul maxim fiind în jurul anului 1450 2 • Acest punct corespunde
şi momentului de maximă fărîmiţare şi anarhie feudală în Moldova.
• * „
In etapa .a doua a colonizării, încadrată în intervalul de timp dintre
1575 şi1700, opera de întemeiere a satelor 1îimbracă şi a.!rte aspecte, pe
lingă cele cunoscute în prima etapă.
Primul aspect iSe referă .ta faptul că, în aceas-tă etapă, majorHatea
hrisoavelor domneşH priveşte .aducerea unor colonişti d·inafara graniţelor
Moldovei. Aceşlia se aşază acum, nu atît ;pe locuri „pustii", ci în hotaml
unor foste sate ce se „risipiseră" sau se „·spărses-eră" în unma luptei de
clasă a ţă·ranilor sau în urma unor invazii turceşti şi tătăreşti.
Astfel, începînd chiar cu anuol 1576, lui Ion Golă1 i i se confirmă
drep~ul să-şi întemeieze un sat, .anume Draxineşti, numit ·şi Spineni, sat
ce a fost pustiit şi care a iiămas „numai selişte din pricina oştilor şi ars
de tătari" 3• De asemenea, în acelaşi an, Petru Şchiopul a întărit lui
Gavril liogofăit două selişti, Bu.rsumenii şi Lăţcanii, peintrn „a-şi ·strănge
şi .aşeza acolo oa.meni", preciz îndu-iSe în act că .acele ,;sălişti au fost mai
1
nainte drepte domneşti şi s-au pustiitu, cănd au prădat tătarăi acestu

pămînt şi n-au rămas nime, numai locul pustiiu" 4 • Exemplele se pot în-
mulţi oricît de mult în această privinţă" 5 •
Asupra procesului de „spargere" şi „risipire" a satelor moldovene
din această vreme nu vom stărui acum prea mLl'lt, deoarece şi aşa izvoarele 1
1
Moldova ln epoca feudalismului, Documente slaoo-moldooeneşt1 (sec. XV - 162.'i).
~hişinilu, 1961, p. 73; vezi şi actul-confirmare din 14 iaprilie 1559 (Documente prioind
istoria României, A, sec. al XVI-iea, voi. II, p. 122).
2
Vezi graficul nr. 1 d:.n anexa de la p. 67; cf. şi Henri H. St ah ,1, op. cit.,
voi. I, p. 115.
3
Documente privind istoria României, A, sec. al XVI-.Jea, voi. III, p. 79.
4
Ibidem, p. 72.
6
Astfel, la 6 aprilie 1579, Petru Şchiopul întăreşte lui Gheorghe mare logofăt două
selişti, Tocmăcean!i şi Uriceanii, „sil-şi aşeze acolo sate, pentru cil au fost arse de tătari,
cînd :~u prăda.t toa~l! taria" (Ibidem, pp. 107-108) ; de asemenea, la I septembrie 1579,
Ga_v;ul, al ~oilea vistier, primeşte o seEşte, anume Bio!are „ca să-şi întemeieze acolo sat",
a!al111du-se in act că „de la tătari, a rămas selişte şi nu era într-însa niciun suflet de om.
t.:1 a fost tot fără Oilmenlt" (Ibidem, p. 121); la 30 martie 1618, R-3du Mihnea dă drept lui
Condrea, Jost cămăraş, să-şi întemeieze un sat de colonizare pe locul fostului sat Şiviţa, I
care „a ramas acest sa1 pustiu şi a stait pustiu 25 ani, pentru că este J.a marginea ţări• si
este în drumul păgiîniJoir tMari" (Ibidem, A, sec. al XVII-iea, vol. IV. p. 255). '
56 MATEI D. VLAD 16
nu cuprind ştiri prea bogate. Este suficient însă să amintim că menţio

narea frecv·ontă a „seliştilor", începînd cu ultimul pătrar al secolului
al XVI-iea şi continuînd în cel urmă.fur, constituie o dovadă incontestabiUi
a manifestării luptei de clasă a ţărănimii moldovene. De altfel, numai aşa
se poate Pxplica existenţa numeroaselor „selişti" pe care stăpînii de pă
rnin~. în baza hrisoavelor domneşti, caută să Ic repopuleze cu locuitori
aduşi mai ales dinfar.a hotarelor ţării.
Pc de altă parte, trebuie să mai precizăm şi faptul că în cea d.e-a
doua etapă, op~ra de co'lonizare moldoveană nu se poate explica decît în
strînsă legătură cu problema :lichidării drepfolui de liberă strămutare a
ţăranilor dependenţi de pe o moşk pe a1lta. Se ştie că pînă în ultimul
deceniu al .secolului al XVI-iea, cu foate restricţiile impuse de plata aşa
numitei „găleţi de ieşire" 1, ţăranii dependenţi se puteau totuşi muta pe
moşia altui feudal, îndeosebi atunci cînd erau chemaţi. La rîndul lor.
boierii şi stăpînii ecleziastici care-şi colonizau moşiile cu asemenea ţărani,
erau siguri că aceştia din ur:mă nu vor fi revcndica~i d~ slăpinii de pe a•le
căror moşii fugi.seră, deoarece acţiunea ·de urmărire a iobag·ilor se mani-
festă mai puternic după 1 1ichidarea dreptului de liberă sbrăimutare.
După cum s-a dovedH în cercetările ·din ultimii ani, legarea ţăra
ni.lor de gHe în Moldav.a cor<.>spunde în linii mari cu legarea celor din
Ţara Românească, adică mijlocul ultimului deceniu al secolului al XVI-iea 2 •
Şi în Moldova, ca de a1 ltminteri şi în Ţara Românea:Scă, J.imita1rea şi în cele
din urmă desfiinţarea dreptului ·de 'liberă străimutare a ţăr.anilor dependenţi
au avut repercusiuni şi în ceea ce priveşte opera de colonizare. După
această dată, opera de colonizare în Moldova s·e înfă1ptuie5te îndeosebi cu
forţe şi elemente străine aparţinînd unor populaţii de origine etnică
diferită 3 .
Prima şitire despre aducerea unor colonişti străini ve moşiile boie-
reşti apare într-un act din 3 ianuarie 1588, prin urmare cu aproape opt
ani înainte de lichidarea totală a dreptului de strămutare. Prin acest act,
Şeptiilid 1ann1aş este împubernidt de domni~ "'Să-şi întemdeze un satu cu
colonişti „ruşi sau sîrbi sau greci" 4• Pentru moşiile mănăstireşti, o ase-
menea şitiire -se înHlneşte într-un act ·din 13 ianua·rie 1597, adică după
lichi,darea dreptului de strămutare. .
In cartea domnească respectivă se arntă că mănăstirea Neamţului
are dreptul să-şi întemeieze un sat cu colonişti oe „va chema din alită
ţară, sau leah sau ruşin sau sîrb ~au grec sau valah sau ungur sau fie
orice limbă vor fi" 5 . De aci înainL' scria hrisoa \'ck· domneşti referitoare
1Cf. Istoria României, voi. II, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti. 1962, p. 856.
2Cf. · P. P. Pa n a i te s c u, op. cit., p. 13; vezi şi idem. Dreptul de strămutare
al ţăranilor în ţările romtine (pină la mi/locul .~ecolului al XVII-iea). în Studii şi materiale
de istorie medie, voi. I, p. 111 ; vezi '5i studiul lui Ştef a n Ştef ă nes c u.
Elemente comune de cir.Jilizaţie feudală i11 iririle române şi în Rusia : procesul legării de
glie a ţăranilor la sfirşitul secolt1/t1i ni XVI-iea, în „Studii", :nr. 2, 1959, pp. 87-99
3
In anumite cazuri, aşa cum o să \'edem mai jos, nu erau excluşi nici ţăranii
moldoveni.
4
Documente prb:Jind istoria României. A. sec. al XVI-iea, vrii. lll, p. 370.
5
Ibidem, voi. IV, p. 155.
SATELE DE COLONIZARE DIN MOLDOVA (SEC. XV-XVII) 67
---- --------- -----------------------
t.a aducerea unor cokmi?li străini este aproape neîntreruptă pînă la sfîr-
şitul veacului al XVII-iea.
In hrisoavele secolului al XVII-iea întî.Jnim menţiuni ce dovedesc
că în satek ·de colonizare din Moldova, ca de aHfel şi în cele d,in Tar·a
Românească 1, se puteau stabili şi foştii „vecini" fugiţi din cauza cxploa-
tă·rii în afara hotairefoir ţări-i. lată cîteva exemple.
în anul 1629, dcrnniforul Miron Barnovschi .acordă lui Dăian un pri-
vilegiu ca să-şi întemeieze un sat de coloniza.re 1p·e locul seliştei Mugeşti,
cu lecuitori ce „va chema el dintr-alte ţări", dar şi cu oameni „c·e vor fi
eşit din ţara .domniei mele prentre-alte ţări de 1bogate nevoi sau de nescari
greşale ce vor hi greşit, toţi să aibă a veni la selişte, la Mugeşti" 2 • După
trecerea aproape a ·pMru deceni·i, în anul 1666, Nkul.ae Buhuş capătă în-
voire domnească să pună bazele unui sat cu „sikeini dink-alte ţări" dar
şi cu „alţi oameni carii .au fost mai denainte vreme de acolo şi aceia ca să
se străngă iarăş la mmă acolia în sat" 3 • Pentru a-i ademeni în fostul lor
sat de ·baştină, domni.a caută să-i asigure -pe coknişti că „cisla cea
viache ce-au fost mai denainte vreame acolia - în sat, încă s-au ras din
catastiv din visterie" 4 •
S.tăpînii de moşii invitau în satele de colonizare atît „ vedni" de pri·n
alte sate străine, cît şi foştii lor „vecini". Astfel, la 1635, vi.sti~rnl Dumitru
Buhuş este imputernicit „a chema", nu numai „oameni de altă ţară" pe
care „să-i ducă, să-i descalece, unde-şi va afla un loc de sat", dar „şi alţi
oameni, ce va aduce de proin satele sale şi aceia să fie în race de toate
cîte scriem mai sus" 5 •
O situaţie analogă întîlnim şi în cazul acţiunii de colonizare ce se
ducea pe moşiile mănăstirilor. Aşa, de pildă, mănăstirea Secul, prin actul
din 2 ianuarie 1622, er.a autorizată să cheme în seliştea sa Vînătcri, pe
lîngă oameni „din altă ţară" şi „veC'inii lor care vor f.i fugit, să-i cheme
din altă ţară în satul lor" 6• La fel, în 1626, episcopia Romanului obţine
dreptul să-şi repopuleze o celişte cu „oricîţi oameni vor chema din alte
tări", dar şi cu locuitori „care vor fi de acolo, de acel loc, vecini vechi şi
vor veni la acea selişte" 7 • Pmtru ac.eşti din urmă colonişti, ţărani de baştină,
se cerea însă condiţi.a ca ei să nu fie însorişi cu obHg.aţii f.iscale în altă
parte. Rezultă, aşada-r, că ctăpînii de pămînt puteau să~şi fundeze noi sate
şi cu „vecini" de prin alte sate străine, dar numai cu „oameni care n-au
1 CJ. M·a 1 ei D. V I ad_ up. dl .. p. 1256.

2 Arh. st. Burnreşbi. M-rea Taz/ău. VIIl/18, orig. rom.
9 N. I org ·a, Studii ,~i documente. voL VI, p. 85.
4 Ibidem.
5 Acardemia R.S.R., LXXXIl/3, or'g. rom.; vezi şi <ictul .:e poartă cla•ta de I august
1657, în care găsim precizarea: „Aşijdere şi a•l\ii carii vor imad viini şi să vor a.şădza
acolea într-acel sat şi aceia încă să fie în pa<.:e cu aceştia depre11nă de toate căte mili
sus scr:e" (Muzeul „Lupta revolufionară a pcpurn/ui". (/144, or;g. 1ro.m.); cL '.'Î ac.tul din
22 augus•t 1658. Ja muzeu1l „Lupta revoluîionară a poporului". 1/145, c-r'g rnm.
6 Documente privind istoria României, A, sec. a.I XVII-iea, voi. V, p. 87_
7
Arh. st. Bucure<>ti, M-rea Bistriţa, Vll/5, or:g. slav; în 1617 mănăsfaea Jlci!Jrata
ob\ine dreptul ca în seliştea Urieşii să aducă colonişti străini „oricî(i oameni vor chema
ac?lo" dar şi „oameni care au fugit din tara noastră în Ţara Turcească" (Documente
pnvind istoria României, A. sec. al XVII-iea, voi. IV, p. 07).
58 MATEI D. VLAD
fost aşezaţi nicăieri" 1 sau, cum se menţionează în alte acte, „tot oameni.
care n-au fos•t cu darea nicăieri" 2• Prin stabilirea unor atare condiţii.
domnia încerca să-şi asigure o oarecare stabilirtate în veniturile sale, care
nu trebuiau să scadă ca urmare a fugii birnidlor în sa-tele de colonizare.
Cu aHe cuvinte, domnia ţine neapărat să atragă atenţia mănăstirilor ~i
boierilor fondatori de sa.te că este dispusă să •le acorde p·rivilegii de colo-
nizare, dar, în schimb, nu le ipoa·te admite .să atragă în satele nou-înte-
meia.te ţărani fugari ce .aveau obligaţii fiscale în satele înscrise în cata·s-
tifele vistieriei. Cu toaite aceste restricţii, mutarea ţăranilor dintr-un sat
în altul. care s-a pradicat pe scară relativ mare în cursul secolului al
XVII-iea, a constituit unul din mijloacele prin care stă·pînitorii feuda-li au
reuşit să colonizeze şi să pună în valoare noile pămîrnturi 3 .
*
• •
In cea de-a doua etapă a coloni·zăr·ii şi mai a·les în veacul al XVII-iea.
satele de colonizare s„au creat ipe baza dreptului de slobozie 4 • De dreptul
de "slobozie" profitau rna.i ales coloniştii străini şi el s-a .acordat îndeosebi
în secolul al XVII-iea, adică ·în a doua fază stabilită de noi în cadrul
procesului de coloniza·re. Durata „sfobozeniei" diferă de ii.a caz fa caz,
fiind în funcţie de împrejurările economice şi socia.le focale sau de timp.
De- pildă, în satele d.e·colonizare ce aparţineau lboierilor, asemenea „scutiri"
se acordau pe. termene ce durau între doi ·şi şa.se .ani. Astfel, la 1602.
Eremia Movilă dă carte domnească lui Gloigorie mare stolnic şi vă1ăma
nuilui său din 1safoil Vertiporoh, ca „ei ·să fie fari şi puternici cu această
carte... să cheme oameni din alte ţări în slobozie... sau rus sau leah
sau ungur sau ·sîrb sau grec sau muntean". Actul precizează că de la
domnie va avea „slobozie pe trei ani acel sat" 5 • La 1666, Duca vodă
1 Documenie privind istoria României, A, see. al XVII-iea, voi. IV, p. 273; cf. şi
actul din 9 rfebruarie 1618 prin care mănăstirea Galata poate aduce în seliştea Plopii
„ori cî\i oameni vor chema din alte tări", dar şi „oameni nescrişi" (ibidem, p. 227) ; cf.
şi actul cu data (1622 septembrie 1-1623 august 31) în care se specifică: ~şi oameni de
pr:n ţara domniei mele însă tot oameni care n-au fost scrişi nicăieri la dabile" (ibidem,
voi. V, p. 160).
2 Cf. actele din 30 aprHie 1626 (Academia R.S.R., DXCl/26, orig. slav) şi 12 martie
1627 (Arh. st. Bucureşti, M-rea Sf. Sava, laşi, XXI/I, orig. slav).
3
Cf. Ş t. Ş te fă nes cu, D. Mi o c şi H. C h i r c ă, l evolution de la renie
feodale en travail en Valachie et en Moldavie au XIV-e-XV I/l·e siecles, în .Revue
roumaine d'histoire", t. 1, nr. I. 1962, p. 54.
4 Termenul „slobozie" v:ne de la cuvîntu1 slavon 6oe 01 a care înseamnă scutire,
libertate, De altfel, într-un act din I mai 1661, privind scutirile acordate coloniştilor sta-
bi!iti în seliştea Lăzeşti se precizează că „slobozie" înseamnă scutire de dări. I n act
se arată : „slobodzia lor, scut:rea de dări, va dura patru ani" (N. I org a, Studii şi
documente, voi. V, pp. 34-35) ; cf. şi Marda r ie Cozi anu I, lexiconul slavo-romd·
nesc din 1649, ed. Gr. Creţu, Bucureşti, 1900, p. 231, care atribuie slavonescului Ceco.!la
sensul de scutire, libertate; cf. şi dr. H. T i k t i n, Dicfiono.r român-german, voi. li,
BucureşH. 1903, pp. 1440-1441 ; cf. şi Dicţionarul limbii române moderne, Editura Aca-
demiei R.P.R., 1958, p. 777. Rezultă deci că termenului ceo6o,!la nu i se pot acorda, în
cazU!l .nootru, decît .acceptia şi sensul de scutire, libertate.
6 DocumenJe privind Istoria Romdniei, A, sec. aJ XVIJ.<.lea, voi. V, p. 39.
19 SATELE DE COLONIZARE DIN MOLDOVA (SEC. XV-XVII) 5!)
împuterniceşte pe Nicolae Buhuş, mare vistier, să cheme oameni străini

în satul Gîneşti, care „vor fi scutiţi şese ani" 1•
In satele de colonizare ce aparţin mănăistir·ilor, dreptul de slobozie
se acorda pe termene cuprinse între unu şi patru ani. Astfel, la 18 ianuarie
1679, colonişHi străini ce urmau să se aşeze în satul Vălceşti al lll)ănăs.tirii
Galata trebuiau să aibă slobozenie şi să fie „în pace într-un an" 2• Pentru
a da un exemplu şi cu o scutire maximă de patru ani, amintim de colo-
nişili din satul PlopeQi cărora, prin actul din 7 aipril·ie 1662, li se promHea
că „vor avia slobozie în 4 ani" 3 •
Din documentele citate mai sus 'rezultă că safole care se bucurau
de „scutiri" pe o perioadă mai îndelungată erau cele boiereşti. Durata
„slobozeniei" se pute.a însă prelungi, atît în cazul satelor boiereşti, cîi şi
al celor mănăstireş1ti şi în modul acesta ·Se depă1şeau de multe or·i rtermenele
fixate prin hrisoavele iniţiale care autorizau întemeierea satelor. Numai
aşa se explică faptul de ce ruşii starbiliţi în sa-tul Jurghiceni .s-au bucurat
de o „slobozenie" de circa zece ani, deşi actul iniţial din 1 august 1657 4.
emis de Gheorghe Ştefan, le sfobilise o scutire de numai patru ani. Con-
form celor p·recizate în acesit .act, tenmenul de „scutire" frebui.a să expire
în 1661. Dar la 22 august 1658 5 , Gheorghe Ghica, noul domnitor al Mol-
dovei, revine asupra n·slobozenieoi" şi o fixează la numai doi ani. După cele
stabilite în acest nou act, „slobozenia" urma să expire cu un an mai
dewerne, f.aţă de cele arătate în primul aci, adkă în 1660. Nu •ştim ce 1se
va mai fi întîmplat în timpul domniilor ·alternative ale lui Constantin Şer
ban şi Ştefăniţă Lupu, dintre anii 1659 şi 1661, întrucît nu ni s-au păstrat
actele respective. Fapt este că noul domnitor Eustratie Dabija, care ur-
mează lui Ştefăniţă Lupu în 1661, printr-un act din 11 aprilie 1663 6 , revine
. 1 N. I org a, Studii şi documente, voi. V I, p. 85 ; cf. şi actul din 4 septem·

bne 1699 prin care Vasile Pleşca ob\ine de la Antioh Cantemir o carte domnească prin-
care este volnic să cheme şi să strînigă oameni stră:ni din „ţara turcească şi din tara
muntenească şi din tar a leşească şi din partea căzăcească şi dintr-alte părţi de Joc". Ac-
~ul arată că acei care vor veni şi se vor aşeza în seliştea respectivă ( „or cit de mulţi
a~ veni") .de la domnie vor avea „slobodzie în doi ani" (ibidem, voi. V, p. 225); vezi
ŞI actul d:n 11 aprilie 1663, în care se specifică că coloniştii străini ce urmau să se·
a~eze în satul Jurgh:ceni „vor ave slobodzie şi vor fi în paci patru ani" (muzeul
„~upta revoluţionară a poporului" 1/172, or·ig. rom.); vezii şi actul din I .aprilie 1618
prin care coloniştii străini ce urmau să vină în satul Sivita : „rus sau turc sau sărb
sau muntean sau ungur sau fie de ce limbă" va fi să a:bă de la domnia mea s.fobo-
zenie pe cinci ani" (Documente privind istoria Români.ei, A. sec. al XVII-iea,
voi. IV, p. 257).
2
Uricari.ul. voi:. VII, p. 227.
3
Airh. st. Bucureşti, Episcopia Huşi, LXVII/2; orig. rom. ; în legătură cu acordarea
!'sloboze~:ei" pe doi ani putem cita un act din 26 februarie 1669 prin care Duca vodă
1mputermceşte pe episcopul Ioan de Huşi, ca în satul Cîrligati, din tinutul Fălciu·lui, să
cheme oameni stră'.ni „fie ce limbi or hi şi vor veni de să vor aşîza acolo Ia acel sat".
D~urne.ntul fa.ce precizarea că toţi „or avia slobozie în .doi ani" (Arh. st. Bucureşti,
Ef)lscopia .Huşi,. XLVl/3, orig. rom.) ; amintim şi actul din 5 mai 1626, prin care Miron
Barno~s~h1 pr.ec:z~. pentru coloniştii din satul Conte~ti al mănăst:rii Gaiala că „vor avea,
slobozie m trei am (Arh. sl Bucureşti, ms. nr. 628. f. 205v, copie rom.).
4
MuzeuJ „Lupta revoluţionară a poporului", 1/144, orig. rom
5
Ibidem, 1/145, orig. rom„
6
Ibidem, 1/172, orig. rom.
6iJ MATEI D. VLAD 20
din nou la situaţi.a stabilită în actul iniţia.I, acordînd „slobozenie" pe patru

ani. In acest caz, coloniştii ruşi sbbiliţi în satul Jurghic·eni kebuiau să
se bucure acum de "scutiri" pînă în 1667, adică pînă la data expirării celor
patru ani. După anul 1663 nu .ma.i avem nici un ·ad cu privke la istoria
social-economică a acestui sat de colonizare. Credem însă că locuitorj,i
din acesit sa1 au luptat mult pentru menţinerea privilegiilor stabiliite în
hrisovul de întemeiere a satului.
In anumite împrejurări „slobozenia" se acorda pe tot timpul domniei
celui care emitea actul sau pe ·termen nelimitat. In această privinţă, demn
de menţionat es·te un act din 30 aprilif'. 1618 prin care coloniştii ce urmau
să se aşeze în satul Scumpia a·! lui Enache 1postelnic 1trebuiau să se bucure
de unele ipri v·i·legii „ în veci vecilor" 1•
1
Sînt şi cazuri dnd, în hrisovul iniţi.al ide întemeiere a satului res-

pectiv, durata „islobozeniei" nu se indică în nici un ,fel. Aşa, de pHdă, în
actul din 28 ianuarie 1588 priv·ind saitul Voroveşti al mănăstirii Gafata
se arată doar că locui'torii co!onisti v<.1r avea de la domnie ,,slobozfo" de
toate dările şi slujrbele, fă1 ră a se pr.eciza însă durata.
Scufaile faţă de domnie implicau probabil abl.igaţii mai mari faţă
de stăpînii feudali. In cazul citat ma.i sus se .a.rată în mod expres : "ci
să aibă a plăti sfintei mănăstiri" 2 • Situaţia colonişH!or din Voroveşti ră
mîne neschimbaită timp de 35 de ani, adică pînă în 1623, oînd în baza unui
al.:t emis de Radu! verievod în acelaşi an, la 1 decembrie, ei trebui.au să
aibă de la domnie „slobozenie pe trei ani", deci pînă în 1626, npînă cînd
se vor ·împHni acei ani car.e mai sus ·scriem" 3 • La 28 octombrie 1629,
Alcx.andru voievod acordă şi el o slobozenie, probabil tot de trei ani 4 .
Curios este farptul că la 18 noiembrie 1629, adică numai după 20 de zile,
acelaşi domnitor emite un nou aot pr·in ca.re coloniştii îşi menţin privi-
legiHe de pînă acum, cu excepţia ca „numai să aibă ei a ·da darea îm-
părătească" 5 • Cu prilejul unui act emis de Moise Movilă la 3 septem-
brie 1631 constatăm aceeaşi s·ifoaţie în viaţa coloniştilor din Voroveşti,
fiind scutiţi şi de data aceasta de toate dărik şi oSlujbele, cu excepţia·
' „dării împărăteşti" 6 • După trecerea a circa 35 de ani de la acest act con-
statăm că locuitorii colonişti din Voroveşti s:nt iertaţi din nou, aitît „de
toate dările şi a.ngheriile că te sintu pre alţi mişei în ţara domniei meii" 7,
cît şi de „darea împărătească" pe care o pJă.tiseră cu 35 de ani în urmă.
Această "iertare" .a avut ;)cc, cum preciz·ează actul, 1n urma rinsistenţei
tăranilor cofoniş.ti, care „ni-au arăfat cărţi şi de la alţi domni de scutială
pentru căci ei sîntu posluşnici svintei mănăstiri" 8 • Din aceste exemple
rezultă că ţăranii colonişti luptau ·din ·răsputeri rpcntru menţinerea condi-
ţiilor Gtabi-Iite între ei şi stă:pînii feudali respectivi, condiţii consemnate
1
Documente prioind istoria României, A, sec. al XVII-!ea, voi. IV, p. 273.
2 Ibidem, A, sec:. al XVI-iea, voi. III, p. 373.
" Ibidem, sec. al XVII-lea, voi. V, p. 249.
4
Jn orig'.rna·l este Joc a.Ib (vezi Arh. st. Bucureşti, M-rea Galata, X/13, orig. slav).
5 Ibidem, X!IO, orig. slav.
6
Arh. st. Bucureşti. M-rea Ga/ata, X/15, orig. slav.
7
Ibidem, X/21, orig. rom.
8
Ibidem; vezi şi actul d:n 30 decembrie 1669; ibidem, X/22, orig. rom.
:!I SATELE DE COLONIZARE DIN MOLDOVA (SEC. XV-XVII) fit
în hrisoavele iniţiale de întemeiere .a satelor ·de colonizare. Aceste condiţii

erau tcAdcauina invoc.a.te de ţă1rnnii col'Dni·şti în oazul în ca·r·e ·s:tăpî!niii feudali
căutau să le răpească drepturile fixate prin hrisov domnesc. Ei au reuşit,
prin .lupta for, să-şi menţină privilegrne stabilite. Această constatare este
atesiată şi de conf.irmările care privesc 1istoria social-econoimică a satului
Văkeşti al mănă-stirii Gafat.a. Apămt ca sat de colonizar·e în baza hriso-
vului din !) fobruaric 1591, locui.tori'i colonişti din Văkeşti erau scutiţi
:a aceas·tă dată 1do o ·ser ie de dări şi slujbe faţă de domnie, cu excepţia ca
0
„numai să aibă a da darea împărătească" 1• Coloniştii îşi menţin aceste

privilegii neschimbate pînă la 31 decembrie 1669, adică t.imp de 78 de
ani 2• După această dată se pare că au intervenit modificări în raporturile
exis1ente între colonişti şi mănăstirea Gafata, anod.ifică.ri care au înrăutăţit
situaţia coloniş·tilor şi i-au dderminat .să fugă ·şi să „spargă" satul. Numai
aşa ·se explkă faptul de ce oia 18 ianuarie 1679, .d·eci după un ră·stimp de
zece ·ani. domnitorul Gheorghe Duca este nevoi·t să dea un nou act mă
nă1stirii Gala.ta, 1pentru acela·şi .sat, Vălceşti. Prin acest nou ad, mănăstirea
este volnică •să cheme în satu-I respectiv, rămas probabiol comp·!ci pustiu,
"cameni străini, ·din ţara leşască, din ţara ungurească şi d·intr-alte părţi,
să vie căt d·c imul ţi". Adu! mai precizează că „după ce vor veni şi să voir
aşeza", de fa .domnie „vor fi în pace într-un .an" de toate dările şi slujbele,
„orkăte s-ar întîmpla în ţara domn·iei mele". Pentru ademenirea coloniş
tilor, domnia parc a fi foarte categorică în poruncile date dregătorilor
domneş.'i:i, făoîndu-i .atenţi că „întru nimic de dănşii să nu vă atingeţi, ce
foarte în bună pace să fie, iar cine s-ar ispiti dintre siu}iforii ai învălui,
de mare certare vor fi de la domnia mea" 3 • In toate cazurile pc care le
cunoaştem şi în care stăipînii feudali n-au respectat condiţiile stabilite
iniţial, ţăranii coloniş.ti şi-au manifestat nemulţumirea şi au reuşiit în cele
d.in urmă să determine pe stăpîni să le respecte drepturile iniţiale.
*
* *
O problemă strîns legată de durata „slobozeniei" în cele două ca.te-

gorii de sate, boi·e'i"eşH şi mănăstireşti, este aceea a „scutirilor". Cu alte
cuvinte, este necesar 1să a·ră·tăm dacă vo!umul .,scutirilor" ce se acordau
coloniştilor în timpul „slobozeniei" era total sau parţial şi în ce măsură
era isau nu 'resipect.a.t de p-roprieta.r1i1i r-esp•ootivi. în ,aoeastă n11dine de idei
putem ·spune că actele sînt ·destul de numeroase şi mult ma·i concludente
decH ·în aHe p•rivinţe.
Din majoritatea documentelor referitoare la colonizarea moldoveană
din această epocă rezultă că focuitcrii colonişti erau scutiţi de aproape
toate dările şi obligaţiile pe care în mod obişnuit le aveau ţăranii rpămîn
teni. O excepţie se făcea numai în legătură ou „d.arca iîmpărăiească" pc
1
Documente prioind istoria Româ.niei, A, sec. 'li XVI-iea, voi. IV, p. 3.
Ac·ademfo R.S.R., XLVI/133, orig. slav.; vezi şi .actul di.n 25 ma.i 1659, fa Aoade-
2
.
m:.a R.S.R., XLVl/136: sau ac~tLI din 20 apd•lie 1666. da Academia R.S.R.. XLVl/132.
ur:g. slav.
3 „UricanhjJ". v001. VII. p. 227.
62 MATEI D. VLAD 22
car~ :trebuia s-o achite uneori şi coloniştii, îndeosebi cei .aşezaţi pe moşiile
mănăstireşti. Aşa, de pildă, colonişt·ii din saitul Onţeşti al mă-năs·tirii
Neamţului, conform celor prec-izate în hrisovul din 13 ianuarie 1597, erau
scutiţi pe toată durata ".slobozeniei" de orice munci şi dări faţă de
<lomnie: "nioi să ne muncească nouă nici o muncă, nici să ne plăteasc;:ă
iliş, nici 50 aspri, nici gorştină d-e oi, nici de porci, nici <Su!giu de vaci,
nici pentru oi şi nici o dabi·lă" 1• Domni·a pa·re .a fi însă destui! de prevă
zătoare .faţă de vistierie şi hotărăşte ca ţăranii colonişti din satul cita.t
mai sus "să aibă a da biml împărătesc o singură dată pe an şi altceva
nimic în aoei ani". Actu1! mai precizează că nimeni cLi1111tre .silugi1le domneşti
„dăbilari sau mari vatavi sau globnici sau deşugubinari sau alţii din ei
cu alte treburi .să nu îndrăznească a intra în -satul lor să-i învăluiască" 2.
După cum vedem, pe lîngă "scutirile" amintite, se interzice dregătorilor
domneşti de a pătrunde în hotarul sate.tor de colonizare. Asemenea „scu-
tiri" se întîlnesc şi în secolul a•! XVII-lea, atît pentru coloniştii din satele
mănăstireşti 3, cît şi pentru cei din satele boiereşti 4 • Volumul acestor
"scutiri" ne .ajută .să vedem care era deosebirea dintre reg·imul juridic al
coloniştilor şi cel al păm1ntenilor. 1n tot oazul, regimul juridic al celor
dintîi era mult mai uşor. Aceasta rezultă şi din faptul că domnia ţfnea
să precizeze în multe acte că ţăranii colonişti nu rtrebuie asimilaţi cu cei
dependenţi 1n ceea ce priveşte cu.antumul dărilor în produse şi al presta-
ţiilor în muncă. Iintr-o serie de asemenea acte, după ce se înşiră înles-
nirile oare •Se fac ţăraniilor colonişti, se adaugă că ei nu 1rebuie să plă
tească "nici o angherie din cîte sînt pe alţi săraci ai domniei mele" 5, adică
1
Documente prioirul istoria României, A, sec. al XVI-iea, voi. IV, p. 155.
2 Ibidem, p. 155; cf. şi actul din 2 ianuarie 1622 referitor la satul de colonizare
Vînători al mănăstirii Secul, .în care se spune dregător!lor domneşti, între altele, urmă
toarele: "să ilu aveţi nici o treabă cu acest sat" (ibidem, sec. al XVII-iea, voi. V, p. 87) ;
alteori domnia pare mu'.1 mai categorică în poruncile date către dregătorii domneşti. Ast-
fel, într-un act din 7 apr:lie 1662 referitor ·la coloniştii din satul Plopeni al episcopiei
Huşi. se arată : „apoi cine-i va învălui preste cartia domnii mele bine să ştie că acela
sluji.toriu va fi de certare de iJa domniia mea" (Arh. st. Bucureşti, Ep. Huşi, LXVIl/2, orig.
rom.) ; cf. şi ao~ul di.u 26 februairie 1669, 1la Arh. st. Bucureşti, Episcopia Huşi, XLVJ/3.
orig. rom.
3 Astfel, în iactu.J din 28 octombrie 1629 se arată că locuitorii <:olonişti din satul
Voroveşti al mănăstirii Galata aveau "slobozenie" de la domnie ca „nici darea să nu dea.
nici iliş să plătească, nici 50 aspri, nici sulgiu de vaci şi nici de oi, nici o angherie
să nu dea pînă cind se vor împlini .acei ia(li pe caire îi scr.iem maii sus" (Arh. g.t. Bucu-
reşti, M-rea Gafata, X/13, orig. slav) ; cf_ şi actul din 18 noiembrie 1629, ibidem, X/10,
orig. slav; cf. şi actul din 3 septembrie 1631, ibidem, X/15. orig. slav; cf. ·actul din
23 septembrie 1666, ibidem, X/21, orig. rom.; cf. actu1l din 30 decembrie 1669, ibidem,
x122, orig. rom_ .
4
ln actul ce poartă data de 16 martie 1629 se precizează că foţi coloniştii care se
vor stabili în siliştea Mugeşti a boierului Dăian, de la domnie „vor avea slobodzie" ci\
„nici un lucru domniei mele nu vor lucra, nici dajde nu vor da, n:ci iliş, nici su!giu, nici
o .an,:;herie, căte sintu pre a,Jţi misei .a domniei mele" (Arh. s1. B.ucureşhi, M-rea Tazlău.
VIII/18, orig. irom.); cf. şi actul d:.n decembrie 1633, ila Arh. st. Bucureşti, M-rea GaJata,
VI/21, orig. slav; cl. şi aotl..I] dLn 12 mairtie 1656, „Uric-ariul", ·vol. XII, .pp. 283-284;
ci. şi actul din I ma•i 1661, la N. lor ga, Studii şi documente, vol. V. pp. 34-35:
cf. şi actul din 22 apr.n:e 1666, ibUiem, voL VI, P- 85.
5 Documente privind istoria Romdniei, A, sec. al XVII-iea, voi. IV, p. 227; cf. şi
adu! din 2 ianuarie 1622, ibidem, voL V, p. 87.
:23 SATELE DE COLONIZARE DIN MOLDOVA (SEC. XV-XVII) 63
din cete impuse ţăranilor aserviţi. Alteori se spune că „să fie în pace de
toate angheriite, cite sînt asupra altor săraci ai domniei mele" 1 sau în-
tîlnim şi formula : „de alrte dări şi anghir·ii, de toate ce sintu pre alţi mişei
în ţara domnii miale, nime întru nemic să nu-i învăluiască" 2• Pe linia
.aceleiaşi interpretări, interesant este şi documentul din 4 septembrie 1699
în care se precizează că locuitorii colonişti c·e urmau să se aşeze într-o
selişte a logofătului Vasile P.!eşca ·trebuiau să .aibă „skl'bozie" de toate
dările şi slujbele „iar cu ţara nu vor hi amestecati" 1• Intr-un alt act din
18 ianuarie 1619, coloniştii ,din satul Şiviţa al foi Condi, mare vameş, cu
-excepţia plăţii a „o sută galbeni ungureşti pe an", erau scutiţi de orice
„alte dabile cite vor fi pe restul ţării domniei mele" 4 • Pentru coloniştii din
satele Sa·sul, LMur.işeni şi Gurbăneşti se face de asemenea precizarea :
„iar dacă se mai adaugă vreo dabilă asupra ţării domniei mele, pentru
nevoi şi greutăţi care cad asupra ţării domniei mele şi de acelea toate să
fie în pace" 5 • De aici rezultă că locuitorii din satele de colonizare, datorită
privilegi·ilor acorda·te. se bucurau de condiţii mai uşoare de frai, ceea ce
li ·deosebea de ţăranii din satele aservite.
In unele documente se întîlnesc caz,uri cînd ţăranii colonişti erau .
„scutiţi" şi de p.Jata „birului împărătesc". Asemenea „scutiri" er.au în
general de 1scurtă durată, reducîndu-se adeseori 1a numai cît-eva -luni. lată
cîtev.a exemple.
în hrisovul de .fundare a satului Pr,iseaca de pe moşia mănăstirii
Pobrata, emis de Eremia Movilă la 25 februarie 1606, nu se aminteşte
nimic de plata „dării împărăteşti" 6 • La aproape şase luni de la emiterea
actului citat mai sus, noul domnitor S.imion Movilă emite un nou act la
16 august 1606, prin care nu mai respectă prevederile iniţiale, ci hotărăşte
1
ca locuitorii colonişti „să aibă a da numai birul cel mare împărătesc şi

altceva nimic, pentru că sînt la drumul mare şi sînt mîncaţi de toţi" 7• Cu
toată compasiunea pe care o manifestă Simion Movilă pentru coloniştii
din satul Priseaca, constatăm însă că prevederile stabilite în hrisovul de
întemeiere .a saituilui iau fost că1!oaite în picioare. Este posibil! ca cele circa
şase foni să fi fost suficiente pentru .ademenirea şi strîngerea coloniştilor.
O situaţie similară constatăm şi cu prilejul aote!or ce privesc istoria
sooial"economică a satului de colonizare Şiviţa. Comparînd seria de acte
1
Cf. ac.tul diin 17 aprHie 1626, J.a Arh. &t. Bucureşti, M-rea Bistriţa, VII/5, orig. slav.
2
Cf. ac-tul din 7 april:e 1662, fa Arh. st. Bucureşti, Episcopia Huşi, LXVll/2, orig.
rom.; cf. şi actul di.n 5 mai 1626, la Arh. st. Bucureşti, ms. m. 628 f. 205v, copie rom.;
ci. şi actul din 17 no'.embrie 1629, la Arh. slo. Bucureşti, M-rea Galaiu, Vl/19, orig. rom.;
ci. şi ac.tul diin 8 folie 1635, la Academi.a R.S.R., LXXXll/3, orig. rom.; cf. şi
actul <liin I au.gust 1657, J,a muzeul „Lupta revoluţionară a poporului", 1/144, orig.
rom. ; cf. şi actul din 22 auguS>t 1658, ibidem, 1/145, orig, rom. ; cf. şi actul din 26 fe-
bruarie 1669, l1a Arh. st.-Bucureşti, Episcopia Huşi, XLVl/3, orig. rom.; cf. si actul din
0
31 ~anuari.e 1696, „Uricariul". vOil. V. pp. 244-245. ·

3
N. I org a, Studii şi documenie, voi. V, p. 225.
4
Documente privind istoria Romdlliei, A, sec. al XVII-iea, voi. IV, p. 307.
•
5
Vezi actul din 12 martie 1627, Ja Arh. st. Bucureşti, M-rea Sf. Sava, laşi, XXI/I,
,orig. slav.
6
Documente privind istoria Româlliei, A, sec. al XVII-Jea, voi. II, pp. 8-Y.
7
Ibidem, p. 60.
MATEI D. VLAD
referi loare la acest sat, trebuie să reţinem deocamd.ată că la 30 martie

1618 1 Radu! voievod a emis actul de întemeiere a satului. La două zile
d'upă ac0astă .dată, adică J.a l aprilie 1618, acelaşi domnitor îi acordă
„slobozenie pe cinci ani" de tcate dările şi slujbele „pînă eînd se vor
împlini toţi arei ani mai sus scrişi" 2 • După cele precizate în acest act.
co!0iii.;;:;i urmau .să se bucure de scutiri pî:nă J,a 1 1apr1i'11ie 1623, adică pină
1n momentul expirării termenului „slobozeniei". Domnitorul nu ·respectă
însă prevederile sfabilite şi constatăm că la .aproa.pe JO luni de la acar-
1
Jarea celor 5 ani de „slobozenie", cu prilejul unui ad din 18 i.anuarie 1619.

coloniştii din Şiviţa sînt oblig.aţi să dea domniei „o sută galbeni ungureşti
pe an, cincizeci ughi să dea la ziua sfintei Boboteze, far cincizeci ughi să
dea la ziua sfinţilor apostoli Petru şi Pavel" 3 •
Analiza actelor referitoare .Ja istoria sodal~economică a celor două
sate amintite mai sus arată, pe de o pade, că înlesnirile ce se promiteau
colcniştilot aveau drept scop să-i .ademenea·scă şi să-i atragă mai uşor pc
moşiile unde se ·simţea mai acut nevoia braţelor de muncă, i·ar pc de alită
paI'!te, că asemenea „scutiri", deşi se prehmgeau une()lni ma.i mulţi ani în
şir, pînă la urmă cădeau totuşi în desuetudine în parte sau în totalitate.
Din cercetarea documentelor de mai sus se ilîrni poate observa că
plata „dării împărăteşti" se făcea, ca şi în Tara Românească, tot în două
rate sau „cîştiuri" 4• Aici se plăteau uneori în timpul verii şi iernii, adică
la 29 iunie (ziua sf. Petru şi Pavel) şi la 6 ianuarie (ziua de Bobotează).
Predomina însă sistemul „soroacelor" de primăvară şi toamnă 5 • Sistemul
plăţii în două rate lrebuie considerat ca o favoare acordată ţăranikir numai
sUJb presiunea luptei pe care aceştia o duceau îimpotriva stă1pînilor de
pămînt.
Regimul juridic al ţăranilor colonişti se mai deosebea de al cetorla.Jţi
săteni şi prin modul perceperii „dării împărăteşti". Aceasta era strinsă
şi dusă fa vistieria domnească chiar de ţăranii colcniş·ti. Concludente în
acea.stă pr.ivi11ţă
sînt actele care privesc istoria soci.al-economică a satului
Vălceşti al mănăstirii Galata. Acest sat este scuut încă de la întemeierea
sa din 1591 de o serie d·e dări şi 'Slujbe, cu obligaţia ca „numai să aibJ
a da darea împărătească" 6 • Deşi satul aparţine mănăstirii, constatăm însă
că nu ea este aceea care strînge şi duce darea împă-rMească la vjstieria
domnească, ci ţăranii colonişti. In această privinţă se arată expres : „Şi
ei singuri să aibă a o strînge şi a o aduce în mîinile domniei mele" 7 .
1
Documentt privind istoria României, A. sec. al XVII-lrn. voi. IV, pp. 255:_255_
' //;idem, pp 257-258.
8 Ibidem, p. 307.
•Vezi Ma1e,i O. Vlad, op. cit„ p. 1238.

5
Cf. adu! di.n 30 :ipril'e 1618 pr:n care coloniştii ruşi ~i polonezi stab'.li!i in sa1ul
Scumpia al lui Enache postelnic ilVeau ob'.igaţia ca să dea „într-un an o sută de taleri
de argint, cincizeci de taler: să dea la sfîntul mare mucenic Gheorghe şi cincizeci de ta!erf
si'l dea la sfîntul mare'.e mucen'.c Dimitrie" (Documente privind istoria României, A, sec. al
XVJJ-!ea, vo.J. IV, p. 273); cf. şi actul din 12 marEe 1627 (Arh. st. Bucureşti, M-rea
Sf. Sava, Iaşi, XXI/I, orig slov); cf. şi .actu·! d~n 18 martie !Gfi4, la Arh. st. !311cure'.lli.
M-rea Gaiala, 1/11, ori.g. slav. ·
6
Documente privind istoria României, A, sec. a<! XVl-le:1. voi. IV, p. 3.
7 Ibidem.
~5 SATELE DE COLONIZARE DIN MOLDOVA (SEC. XV-XVII) 65
- - - - - - - - - - -- - - - - - -
Această menţiune o întîlnlm în mod constant în toate cele 11 acte de con-

firmare care privesc istoria social-economică a acestui sat pînă la actul din
20 aprilie 1666 inclusiv 1• Şi coloniştii din satul Mănjăşti al mănăstirii
Galata, conform actului din 31 i.anuarie 1696, aveau drept obligaţie "a da
pe anu de om că te ri:rei ga.tbeni". Documentul .precizează că acei galbeni
singuri coloniştii trebuiau „să-i aducă la vistieria domniei mele" 2• Intr-un
act din 4 septembrie 1699, referitor fa coloniştii dintr-o 'Selişte a .Jui Vasile
Pleşca. se arată că pentru cislă ei „or veni la domnia mea şi-i vom tocmi
cu rupta. .. de vor da pe an la vistierie pe tocmala lor" 3 • Rezultă din aceste
cxemp.!e că domni:a initra de mu1Me ori în ra1portmi directe cu ţă-r.anii colo-
nişti. f.iEt cu iprikjul ducerii „dării împărăfoşti" la vistierie, fie cu prilejul
altor pricini de judecată sau ,de ailtă natură, lcg.ate în general de nerespec-
tarea preve1derilor sfabilite în hri.soavele iniţial·e de întemeiere. Aceste
stă>fi de lucruri ccnfirmă faptul că şi în situaţi.a satelor de colonizare din
Moldova veaculu,i al XVII-iea, scara raporturilor feudale· începe să se
destrame şi să se rupă, fenomen ce '5e concretizează în stabilirea unor ra-
porturi directe între domnie şi ţăranii colonişti.
In încheierea aspectelor privind opera .de colonizare din Moldova,
în răstimpul celor trei !:eco'le care .au făcut obiectul oercetăr.U noastre, me-
rită să re\inem un ultim aspect mai important. Acest a.spect constă în
aceea că •pe măsură ce regimul de colonizare şe consolidează, el începe să
se extindă şi să se impună cu precădere şi în celela.tte sate .aservite, unde
nu se aminteşte de aducerea unor coloniş·ti. st.făini.
Dovada cea ma~i ronClludentă pentru Husitr.airea acestui fenomen o
constituie existenţa unor .acte din secolele XVI-XVII din care şe poate
1'edea că s.atele t.a care se referă documentele .respec·tive, deşi nu sinrt
sate de colonizare, 1se bucură rinsă de un regim asemănător.
Astfel, dintr-un act ce poartă data de 18 aprilie 1576, observăm că
Petru Şchiopu-I scuteşte ·satul 1Stroeşti al mănăsUrii isf. Sava de foate
"dările şi sluJbelc" pe care .le cunoaştem din enumerarea făcută satelor
de colonizare, cu singura ~ondiţie ca "'n~mai birul împărătesc să aibă a
da" 4• In legătură cu acest sat merită să mai semnalăm şi faptul că după
scurgerea a 55 de :ani de 'la hri<Sovul amintit mai 5us, locuitorii de aci plă
tesc dajdea ),a foi c.a şi coloni.şitii, după sistemul "iruptor ii", foiind obligaţi
1
să dea „.numai o suită de zilioţi : treidzăci şi :!orei de z.Joţ.i să-:i de·a de acum,
a pri.I în dzi întăiu, pănă la săntă Mariia cea mare; şi din săntă Mă
rie să 1sfrăngă iarăşi 33 de zlloţi, .să-i dea J.a Crăciun ; ·Şi den Crăciun
pănă la luna lui april căindu .să va împlea .anul să dea iară-şi 33 de zloţi~.
fot prin acest ad li 'S·e mai -interzice dregătorilor domneşti d.e a turbura
pe locuito-di satU'lui Stroeşti „de foQ.te căte săntu pre alţi mişei şi pre
alte ţară a domniei mele" 5 • Un an şi ceva mai tîrziu are loc o modificare
il cuantumulu'i „dăjdii împă1răteşbi'', în sensul că ţăr:anii datorează acum
1
Aoodemi~ R..S.R, XLVI/132, orig. sfav.
2
„Uricariul", voi. V. pp. 244-245.
3
N. I or f!; a, Studii şi documente, voi. V, p. 225.
' Documente privind istoria Romdniei, A, sec. al XVI-iea, voi. III, p. 66; cJ. şi ibi-·
rlem, p. 424; d. şi ibidem, sec. al XVII-iea, voi. IV, p. 375.
5 Academ'.a R.S.R .. DXCl/33, or.!g. rom.
66 MATEI D. VLAD 26
domniei numai „şeasc g.a.Jbeni, însă dentr-aceşti bani, trei galbeni la svăn
ml măoenic Gheorghie, iar trei galbeni .să dea •J,a svă.ntuil marele măcenic
Dimitrie, iar alte mărunţişuri nemică să nu dea cu ţara" 1• Observăm că
(J dată cu micşorarea cuanituimului dăjdii împărăif.eşti ce modifiică şi si1 ste-
mul plăţii, a.tît din punctul de vedere ai! „soroacelor", dt şi din cel al „cîş
tiurilor", trecîndu..,se de 1l1a sistemul plăţii în trei ·r.a•te la cel în două. O
situaţie similară se oglindeşte şi în actele din 24 martie 1626 2 şi 27 au-
gust 1630 3, pentru satele Avereşti, Giurov şi Necoreşti. La fel, în actele din
22 februarie 1633 4, 20 februarie 1663 5 şi 19 martie 1664 6 pentru satul Ulmi
al mănă•sti.rii Gafata, sat scutirt de toaite „·anghe11iiiJ.e care sînt a5upra celor-
lalţi săraci ai noştri din ţara domniei mele", cu singura excepţie ca „să aibă
ei a da darea haraciului, odată într-un an" 7 • In sfîrşit, din analiza altor
aote oa1re privesc îndeosebi prima jumătate a se<:O'lului .a:l XVII-iea - act€Jle
din 7 martie 1618 s, 12 noiembrie 1629 9, 4 mai 1632 10 şi 5 mai 1674 11 , rc-
ierifoare J,a satele Ostăpcani, Teişori, Tămăşenii şi Piscani, toate sate de-
pendente de mănă<&tiri - se poarte conista•ta că ,Jocuitorii acestor sarte sînt
scutiţi, oa şi co1JonişHi, de foate „dări·l·e şi 1slujbeile", iar „darea împără
tească", în cazul cînd o plătesc, o dau „cu rup.ta ... la sv•eti Dimitrie şi ~a ...
sveti Gheorghie" 12•
Din actele analizate mai sus rezultă clar că regimul juridic şi admi-
nistrntiv al satelor de colonizare începuse să se aplice şi în cadml satelot"
aservite. Tend·inţa acea.sta se manifestă ca urmare a faptului că regimul
domenial al acestor sate venea cu unele forme noi de exploatare, care
constau în înlocuirea succesivă a vechilor forme de rentă prin forma rentei
in bani, corespunzătoare unni stadiu mai av.ansat de dezvoltare a forţelor
şi relaţiilor de producţie. In Moldova, acest stadiu 1se simte mai ales în
veacul al XVII-iea, adică în cea de-a doua etapă a procesulu·i de colonizare
cc a format obiectul cercetării de faţă.
Extinderea regimului de colonizare Şi 1n aJ.te sak aservite, îndeosebi
în cele mănăs.tireşti, reprezintă, pe lîngă alrte dovezi, o mărturie incontes-
tabilă că ţăranii din •satele de pămînteni vedeau în regimu.I coloniştilor o
stare •socială mai uşor de suportat în raport cu condiţiile grele de viaţă
existente în caqrul satelor lor. De aHfel, numai aşa se explică lupta colo-
niştilor de .a-şi prelung,i cît mai muJ.t t1mp regimul de „silobozie" şi tot-
odată tend_1nţa ţărnnilor aserviţ,i de .a adopta modul ilor de viaţă şi de orga-
nizare, mod care-i apropia în multe privinţe pe colonisti sau ,,sloboziani"
1 Vezi adu! di1n 5 ma·i 1632, aa Arh. si. laşi, CCCXXIII/38, ori:g. rom.
2 Aca•demi.a R.S.R., LXXVIl/49, orig. rom.
3 ibidem, LXXVII/52, orig. rom. ·
4 Arh. st. Bucureşti, ms. nr. 629, f. 286-286v, copie slavă.
5 Ibidem, f. 365-366, copie slavă. .
6 Insti~uiul de istorie aJ Aoademiei R.S.R., orig. sJ.av.
7
Arh. st. Bucureşti, ms. nr. 629, f. 361-362, cop!e slavă.
8 Documente privind istoria României, A, sec. al XVII-ea. vui. IV, p. 236.
9 Arh. st. Bucureşti, M-rea Galata, VI/18, orig. rom,
• 0 Ibidem, Il/9, orig. rom.

11 N. I org .a, Studii ~i documente, voi. V, p. 43.
' 2 Ibidem.
ANEXA':-
20 - i.
li'
r I I !
I I
I !
;
18 ;
I ' I
I I
I I I \ I I I
16 I I I
I
I
I '\ I
I
I I
14 I I I ~ I I
I I I I I I
12 I
' „ I
_,
I
' ---1
·- -
~ I
I I ~ I I I
' i
10 I! I
./ I I
I
I I
I I \I
1. I I '"....... ./
8 I 1" I I '- I ; !"- I
6 ,, I
I
I"'
I
"'"' I
F
I I
I
I
I'"
I
' I
4 • I I I : I I
"
,,
r. I ~
"
! I I I I
l I
I
I
I
I
I
!
i
I
I I
I
I
I
I '".......
; : i !
o" I
g ~
<:::. ~ ~ ~ ~ ~ <:::.
~ ~
::t ~
~
~ 'p ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
fig.
Graficul de sus (fig. I) reprezintă procesul întemeierii satelor de colonizare pe mo-

:;iile boiereştiîn perioada 1400--1700.
20 I I I I J I I
I I I : I I :
18 ; I I I I I
I I I i ! : I I :
16 I I I I I I
I I
14 I ! I ! I
I : ! I l I I
,, '' i
I I I I lrt. I I
l2 I : I
10 I I I I
, I
,
I
,,
I I I I'\ I
I I '\ I I
8 I I
' ,, I
,,
I
I I I
~ :
~
I I I
„ I I I I
,, I
I
,,. „
..... , ~
I
I
I
I
I
I
I
I
I
"I
I
I
I
I
·----;-
' I
:
- ..__
fig. 2
Graficul de jos (fig. 2) reprezintă procesul întemeierii satelor de colonizare pe rno-

ş'ile mănăstireşti în perioada 1400-1700.
· . Graficele din anexa de fală au fost executate de Victor Brătfăleanu, cartograf principal
·l• Facultatea de Istorie-Geografie de la Institutul Pedagogic dln Bucureşti, căruia îi mulţumim
şi pe această cale.
(i8 MATEI D. VLAD
---··------
de ir-egimul juridic al ţăranilor liberi 1• Din .aceste tendinţe contradictorii

avea să rezulte o normă medie de exploatare, care a făcut ca gospodăriile
ţărăneşti să nu se destrame complet şi să fie asigurate astfel veniturile
stă!pîni lor feudali.
Această concluzie referitoare la regimul domenial al ţăranilor colo-
nişti este desigur v.1labilă numai atîta timp cît dura perioada anilor de
„scutiri". Asemenea scutiri, .aşa cum am văzut, au depăşit rp~ntru unele
sate trei sferturi de veac. In Moldova, ca de altfel şi în Ţara Românească,
regimul domenia l nă>Scut prin colonizare s-a menţinut mai mult timp în
1 1
acele sate în care efervescenţa luptei de clasă a ţărănimii a fost mai

puternică. Nu este însă mai puţin adevărat că multe sate moldovene, în-
fiinţate prin colonizare în secolele XV-XVII, ,au căzut şi ele mai devreme
sau mai tîrziu .în regimul obişnuit al şerbiei, iar ţăranii colonişti s-au
pierdut cu 1timpul în ma rea masă a ·ţăranilor "vecini". Ceea ce a rămas
1
pînă la urmă de la '5atele întemeiate 1prin colonizare a fost regimul juridic

şi administr•ativ creat de ele, care va înrîuri, aşa cum am arăfat, modul
de vi.<1ţă al ţă·r.ani.lor pămînteni.
1
Cf. D. Mi o c, H. C hi r că el S t. Ştef ă n e s c u, L'<!rJO/ution de la rentt
feodale en Valachie et en Moldavie du XJV-e au XV 1/1-e siecle, în „Nouvelles etud~
d'h:.Stoire", voi . .JI, Bucarest, 1960, pp. 223-224.
CONTRIBUŢIE LA CUNOAŞTEREA RĂSCOALEI BRAŞOVENILOR
DIN 1688
de MAJA PHILIPPI
Una din perioadele cele mai interesante din istor.ia Transi'lvaniei o

constituie sHrşHul secolului al XVII-iea, cînd 1\upta pentru stăpînirea
acestei ţări - începută încă din 1526 între Imperiul Austriac şi Imperiul
Otoman - s-a dezlănţuH din nou, aducînd nenumărate suferinţe ţării,
pentru a fi în cele din urmă terminată prin pacea de la Carlovitz din 1699
şi trecerea T,ransilvaniei sub stăpînirea habsburgică.
Lupta între cele două mari puteri pentru stăpînirea Transilvaniei era
de ,~apt o luptă pentru dominaţia Europei de sud-est, pe care o istăpîniseră
pînă atunci turcii şi ,asupra căreia întindea acum mina monarhia habsbur-
gică. Importanţa strategică pe care a avut-o T,rnnsilvania în această luptă
rezuHă dintr-un memoriu adresat împărafolui Leopold. I de generalul Ca-
raffa, numit în 1688 comandant al 1armatei austriece. In acest memoriu,
Car.affa numeşte Transilvania "avantposfol Ungariei şi al tuturor regatelor
şi ţărilor Majestăţii-Voastre, situate dincolo de Dunăre ... principat aşezat
de natură ca o citadelă din care se poate domina şi ţine în frîu tot ce se
întinde 1ntre Dunăre, Moravfa, munţii Sileziei şi a•i Poloniei" 1• Cucerirea
acestei ţă 1ri era deci o necesitate absolută pentru armata austriacă în 1688,
cînd se pregătise a cuceri Belgradul şi a continua orăzboiul în Ţara Ro-
mânească, Serbia şi Bulgaria. Văzută din 'acest punct de vedere, era dar
că Habsburgii intrau în Transilvani.a numai în calitate de cuceritori şi nu
ca „eliberatori", cum s-a pretins ulterior. Astfel au judecat şi contemporanii
acestor lupte. Mihail Weiss, renumitul jude al oraşului Braşov de la în-
ceputul secolului al XVII-iea, i-a numit mai muH deoastatores decît defen-
sores, şi nobilul maghiar Mihai Cserey confirmă la sfîrşitul aceluiaşi secol
că ţarn „a schimbat jugu.\ 1 de ·lemn turcesc cu jugul de fier austriac".
Dovezi ale nemulţumiirii populaţiei transilvănene prilejuite de schim-
barea jugului sînt mai multe răzvrătiri începînd din 1687 şi culminînd cu
marea răscoa1lă a lui Francisc Râkoczy din 1703-1711 împotriva domi-
naţiei austriece. In cadmii acesfor ·lupte de împoitrivi·re, ră-scoa.ta braşo:ve-
1 Caraf/as Projekt, în ArchiD des V ereins fur siebenbiirgische laJUieskurule, Neue

Fulge, L 1853, p. IG4. 169.
70 MAJA Pl-IILIPPI
nilor din 11-26 mai 1688 ocupă un loc destul de însemnat c.a să merite
să fie tratată din nou în lumina conoepţiei marxist-leniniste, cu atît mai
mult cu oît această răiscoală reflectă nu mimai spirHul antihabsburgic al
cetăţenilor Braşovului, dar şi contradicţiile soda'le puternice ca·re exisfau
în acest timp în s1nul oraşului.
Meritul de a ·f·i reluat pe baze materi.a.Jist-istorice discuţia asupra
acestui eveniment îi revine lui Ioachim Crăciun, care într-un studiu publi-
cat în 1956 (Răzvrătirea •saşilor din Braşov la 1688), analizează „pe scurt
cauzele economico~sociale şi politice ale răzivrărlirii braşovene", anunţînd
că pînă I.a sfî1rşitoul aceluiaşi .an va apărea o lucnare mai vastă, în care
„această răzvrăti.re .să fie studi.ată în toată amploairea ei" 1 •
Deoarece această lucra·re mai amplă nu a apărut, - studiul lui
I. Grăciun rămînînd doar un fragment - ne permiitem să reluăm această
problemă, nu pentru a repeta .acest sfodiu interesant şi bine documentat,
1
ci pentru a-l ·adînci şi completa pe baza cercetă.ritor făcute mai demult în

arhivele Hraşovului.
Fără .a încerca să cuprindem ·toate aspeotele .răscoalei, ne propunem
să completăm studiul lui Crăciun mai ales din două puncte de vedere:
- în primul rînd vrem -să arătăm cum se reflectă această răscoală
în i z v o a r e I e c o n t e m p o r a n e şi în i s t o r i o g r a f i a I o-
e a 1 ă b r a ş o v e a n ă, subliniind poziţia de clasă a autorilor respectivi.
-- în al doHea rînid, îinsă în \Strînsă legă·tură cu primul punci:, vom
lncerca să scoatem şi mai muH în evidenţă a1spectul socia l al acestei 1
răscoailc.
Istoriografia burgheză a căutat cauzete acestei răscoale in primul
rînd într-un motiv de ordin exterior, în ordinul generalului Caraffa de a
preda oraşul armatei austriece. Fără îndoia·lă, faima trup,elor imperiale şi
a cruzimHor şi nelegiuirilor săvîrşite de ele cînd intraseră în Transilvania
pătrnnsese pînă la Braşo,· şi a contribuit în mare măsură la izbucnirL'a
acestui conflict cu un pronunţat caracter antihabsburgic 2 • Dar tot aşa de
adevărat este faptul că această răscoală n-ar H izbucnit şi n-.ar fi luat o
1• Studii şi materiale de istorie medie, voi. I, 1956, p. 199--220.

2 într-un izvor al vremii, nepublicat, generalul Caraffa este numit „1111 bandit it;;-
lian blestemat, care după ce strînsese bani dela cei mai de seamă bărbaţi ai Debretinului
prin forturi nemaiauzite, ca : sfărîmarea capului cu o frînghie răsucită pînă cînd ochii le
ies ca nişte ouă, jupuirea pielii de pe picioare, stropirea cu oţet şi sare şi tragerea ei la
loc ; tot aşa, bătînd piroane în mîini şi picioare; iar femeilor găurindu-le sinii ca să le
scoată pe acolo mHiniile. le.au aors şi cite şi cite tor.turi a făcu:t prin toate acestea a supt
~i strîns muolt di1n tară". T ho ma s Ta r t I e r : Colledanea zu einer Particular Historie
von Cronstadt, în Arhiva Documentară a Bisericii Negre Braşov (citată în continuare
„Arhiva B.N.B.") T. q. 100 p. 517. - Tot astfel un contemporan al răscoalei, Marcus
Ta r t le r, notează : „Anno 1688. Dacă cineva ar întreba care ar fi fost cauza adevărată
a răscoalei, atunci după cum am aflat, nimic n-a determinat pe cetă\enii noştri să se
opună, decît zvonu! şi ştirile despre .purtarea urîtă a imperialilor în Ungaria. Se şt'e în
ioată lumea ce rău se purtaseră cu locuitorii, mai ales cu luternnii şi calvinii, şi cum au
încercat prin forţă şi persecutii să-i convertească la religia catolică. Tn special, generalul
Carnffo, care frebuâia să comande .acum în Tra.nsilvani•a, s-a distins în ·aşa fel prin cru-
z,imea sa, că ·i s-a d31t în Himb.a rnaghia•ră poreda «Kăro-fa», ceea ce ~nseamnă lemn ascu-
, ţit sau suJ.i\ă de lemn". Quellen zur Geschichte der Stndt Kro115tadt, 1903-1018 (oi1t11·l în
('.rJ:1!'.ni1are „Q11ellen"), voi. \'li, p. CXXXIV.
3· CONTRIBUŢIE LA CUNOAŞTEREA 1nscoALEl BRAŞOVENILOR DIN 1688 71
amploare aşa de mare d1acă n-ar fi existat în &înU'l populaţiei Braşovului

antagonisme puternice, care .au i:z:bucnH cu violenţă cu această ocazie. Isto-
riografia zilelor noastre, care înţelege lupt.a de dasă ca forţă motrice a
dezvoltării istoriiei, unmăreşte îndeosebi cunoaşterea acesfor an!·ago-
,nisme soci.ale.
*
* *
lnainte de a intra în analiza izvoarelor şi .a cauzelor răscoalei, e
necesar să înfăţişăm pe scurt s i t u a ţ i a i n t e r n ă a o r a ş u I u i
B r a1 ş o v în secolul al XVII-iea.
Analiza cl.asică a lui Friedr·ich Engels a situaţiei sociale în· oraşele
medievale 1 este valabilă şi pentm oraşele d-in Transilvania. Populaţia ora-
şului era stratificată în trei pături sociale : tamili·i1le patriciene, meşteşu
garii organizaţi în bresle şi plebea orăşenească. Să cercetăm care era par-
ticiparea acestor pături la conducerea oraşului. Ca toate oraşele săseşti
din Transiilvania, oraşuil Braşov, potrivit vechilor privilegii, avea dreptul
ele a-şi alege singur conducerea. în acest scop au fost alese cele două or-
gane municipale, senatul şi centumviratul 2• Pe cînd senatul, compus din
17 membri, era reprezentantul patriciatului şi se completa singur, centum-
viratul, compus din 100 de membri, era .ales de comunitatea întreagă a ora-
şului. Amîndouă organele alegeau la sfîrşitul f.iecărui an pe cei doi· dem-
nHari supremi ai oraşului, judele şi chestorul 3 , oare la sfîrşitul perioadei
lor de admini.stiraţie ernu obligaţi să dea socoteafa înaintea centumvira-
tului. Astfel, prin centumvirait, care reprezenfa elementul democratic în
conducerea oraşului, întreaga populaţie exercita un fel de control asupra
treburilor obşteşti, "ca să fie drept şi dreptate şi dacă s-a1r întîmpla cumva
ceva necuviincios în dauna oraşului, să protesteze, ca nimeni dintre demni-
tari să nu abuzeze de autoritatea sa" 4 •
In secolu1l ia,[ XVII-'1ea ·Se cons:ta•tă însă 9 descompunere a acestor
vechi rînduieli. Pătura dominantă a oraşului - patriciatul - acaparează
tot ma·i muH toate drepturile de cîrmuire .ale onaşului şi' abuzează de ele
în folosu'! intereselor .sale. La Bfîrşitul .secolului al XVII-iea - perioada
în care a izbucnit răscoail·a - centumviratul îşi pierduse roluil conducător
pe care-l avusese pînă atunci ; nu mai este .ales de populaţia oraşului, ci
numit de senat, devenind astfel mai mult un instrnment ail acestuia, decît
un organ de control cum a fost pînă atunoi. Funcţia de membru în ma-
gi·srl:ratu:ra oraşului începe - cum se plînge cronioarul Marcus Fronius -
să dev1ină ereditară în familiile patriciene isau 1să .fie vîndută de aces.tea
1
F r i e d r i c h E n g e 1s, Războiul ţărănesc german, în K a r I M a r x - F r i e-
d r ic h E n g e I s, Opere, voi. 7, Ed. pol., Bucureşti, 1960, p. 362-36G.
2
In limba germană Hurulerlrna.rLJlSchaft.
3
In limba germană Stadthann, în limba latină oillicus sau quaestor, care avea
funcţia de a administra averile oraşului. Despre rolul chestorului, vezi Istoria României,
voi. li, p. 271.
4
Ciitat din Teu t s c h, Geschichte der Siebenbiirger Sachse11. ed. a IV-a Sibiu,
Ir/25, voi. I, p. 5rn. '
72- - - - - - - - MAJA PHILIPPI
- --------------
unor persoane favorizate de ele 1 • Conducerea oraşului intră deci tot mai
mult în mîna patriciatului reprezenfa.t prin senat, pe oînd meşteşugarii re-
prezentaţi prin centumvir,at sînt fot mai muJ.t excluşi din 1reburile ora-
şului. în ceea ce pri·veşte plebea orăşenească, se înţelege că ea, fiind dt.."--
posedată şi săracă, nu lua parte la conducerea oraşului nici înainte şi riici
după aceste schimbări 2 •
Dacă - mai jcs - vor fi .analizate cauz·ele răscoalei din 1688, vorr1
conslala că tocmai aceste schimbări în .administraţia oraşului şi nemulţu
mirile populaţiei înfregi faţă de ele au sfat la ba7...a răzvră·tirii oraşului
împotriva conducerii sale.
...
Stratificarea populaţiei braşovene se reflectă ş1 m c ro ni c i l c

destul de numeroase - rămase din acest timp. Conform provcnienk i
sociale a autori1or lor, putem distinge două tabere diferite. Din priina fac
parte înşişi patricienii, deci tocmai pătura care a fost lovită de răscoală.
Drept urmare, aceşti .autori o condamnă cu cuvintele cele mai aspre şi
părtinitoare. Izvorul cel mai însemnat în această privinţă este aşa-zisa
Kirchturmknopfschrift din 1694 (cronică depusă de senat în globul tur-
nului restaurat al Bisericii Negre), al cărei autor este secretarius juratus
al oraşului, senatorul Martin Sccwaldt. Se înţelege că acest reprezentant
al patriciatului prezintă răscoala ca „o faptă criminală. furibundă, obsti-
nată şi temerară" şi pe cei răzvrătiţi ca pe nişte „ ticăloşi, nemerniei şi
blestemaţi", care n-au ştiut sau n-au vrut să ştie că cine ,se opune autori-
tăţilor se .opune lui Dumnezeu însuşi" 3 • -
De aceeaşi părere, bineînţeles, ·este şi un aH cronicar, tot contem-
poran a'l acestor evenimonte, Ştetan Filstich, fiul judelui Michael Filstich.
Poziţia cronic·ii 1sale 1se explică din faptul că Fi'lstich a fos·t arestat în
timpul răscoa1lei împreună cu tată·! său, care a fos·t chi.air cbndamnat la
moarte 4 •
Aceeaşi .poziţie osrt:ilă răisco;a]ei o găsim şi în .aHe izvoaire, eiare însă,
în cea im.ai mare 1p.ar·te, copiază din cele menţionate.
1
Mark u s Fr o ni u s: Leben_ und Schriften, ed:1a1 de Julius Gr05s, Br.aşO<V,
1925, p. 3-4 şi Aus den Tagebiichern des Marcus Fronius, în Quellen, VII. p. 249.
2
Des.pre organizarea oraşelor transilviinene şi luptele interne în &îrml oraşelor, ·vezi :
Istoria Român:ei, voi. II, p. 271, 566, 895.
3 Main1in.Seew1aldt a fost ginerele senatorului Valentin Igel, unul dintre reprezentanţii
patriciatului, care a fost arestat şi condamnat la moarte de răsculaţi. Cronica sa se află

in Arh'.va B.N.B. în mai multe copii şi a stat .Ja baza mai multor altor cronici. Ca anexă
cantine şi sent'nţa de moarte „bine meritată" contra celor cinci conducători mai de seamă
ai răscoalei. Cronica esie publicată în Quel/en, VI, p. 570-578.
4 Cronică publicată în Quel/en, VI, p. 291-295. Thomas Tar t Ier în „Collec-
Janea zu einer Particulăr Hislorie von Cronstadt" pămrează (!:("·enealogi.a faimuliei H!s-Nch,
una dintre famil:ile cele mai bogate ale oraşu!ui, d!n care reiese că Ştefan FilStich şi-a
cumpărat în 1682 primirea în breas!a aurarilor, cu toate că „din cele 3 probe de meşter
2 ob:ecle nu erau bine executate" şi cu toate că „a lucrat la aceste obiecte cu 12 săptă
mîni mai mult decît era permis". Plictisindu-se pe urmă de meseria de aurar, a intrat în
slujba oraşului, devenind în 1695 senator, în 1708 chestor şi în 1714 judele oraşului, funclie
pe care ii păstrat-o 13 ani. Arhiva B.N.B. T.q.100 p. 315-316, vezi şi Quellen, VI, p. XXII.
5 CONTRIBUŢIE LA CUNOAŞTEl~EA RASCOALEI BRAŞOVENILOR DIN 1681:1 73
Pe de ,altă parte există însă şi cronici oare ·arată că o mare parte a

oraşului a '5impatizat cu răscoala. E drept că sub impresia sfîrşitului
tragic al ră.scoalei şi sub preisiiunea exercitată mai tîrziu din p,artea a-rmatei
austriece asupra populaţiei, nici unul dintre cronicarii contemporani nu
îndrăzneşte să ,ia în mod deschis paroi-ea răsculaţilor. Cu toate acestea
insă, unii găsesc cuvinte mai moderate şi mai înţelegălfoarc faţă de răscu
laţi, se abţin de la orice critică şi caută, dimpotrivă, să arate cauzele care
i-au îndemnait la această răscoală. Astfel, Simon Christophori, fiul cisma-
rului Iacob Gaitzer, unul dintre conducătorii răswa 1lei executat după
aceea - cu itoate că şi e'l se· desoEdarizează de ,aceste evenimente - în-
drăzneşte totuşi să spună că capi,i răsmalei nu erau „dintre cei mai de
di-spreţui·t cetăţ·eni" 1• Ţesătorul Johannes. Stamm, descriind executarea
conducătoriilor ră·scoa·lei, vorbeşte despre „săliacii prizonierL. care .au murit
cu to\ii curajos" 2 • Alţii, ca Marcus Tartler, corector al gimnaziului, şi
Johann Alzner, deşi critică ·răscoala, copiind .în iparte din Kirchturmknopf-
schrift a lui Scewaldt, găsesc totuşi necesar să arate motivele care au de-
terminat-o 3 • Mai muH curaj arată Marcus Froniu.s, în timpul răocoalei un
tînăr de 29 de ani, care în 1703 a devenit paroh ari oraşu-lui şi este, după
Johannes Hontems, cel mai învăţat cărforar din trecutul Br.aşovului. In
mod deschis, Fronius ia apărarea unora dintre răscwlaţi, dezaprobă sen-
tinţa de moarte şi a.rată în acel.aşi timp atmosfera ostilă în uriaş faţă de
senatori 4 •
Aceeaşi aitHudine pHnă de înţeleg·ere şi 1sirnpatie o gă\Sim la un a1lt
tînăr de 28 de ,ani, Asarela Mederus, fiul p·arohului din Braşoiv, student în
drept, care în Fragmentele sale descr,ie evenimentele din 1687 pînă în 1689,
dnd a murit. Cu multe amănunte şi cu o 1exacititate care arată că Mederus
a trnbufrt .săJ fiie martor al celor .descri,se, relatează despre evcniomente'\ie
care preced răscoaila J,a începutul anului 1688, cît şi despre începutul răs
coalei de la 10-15 mai, pentru ca, brusc, să-şi întrerupă însemnările, con-
tinuîndu-.le .abi,a ;în ultima 'Zi a anului 1688. Această tăcere absolută asupra
sfîrşitului ră.scoalei faţă de relatarea amănunţită a începutului ei, este aşa
de bătătoare fa ochi că ni se impune într.ebarea dacă nu cumva avem de--a
face cu omiteri intenţionate ulterioare din originalul pierdut 5• E semnifi-
cativ că fragmentţle lui Mederns nu sînt singur'a cronică din care 1lipsesc
1 S im o 1n C h r ist op ho r ·i, Wahrhaftiger Bericht etc., în Quellen, VI, p. 288.
2 Tagebuch des Johannes Stamm, în Quellen, VI, p. 213.
3
Marei Tartleri Coronensis Diarium, Arhiva 8.N.B. T.q. 180, evenimentele referi-
toare la răscoală p. 407-413; în Quellen, VII, p. 470-483 sini publicate numai eveni-
men.tele după 1689. Ex. Johannis Alzneri diario, publicat în Quellen, VII. p. 582.
4
Intors acasă după termin.are.a studi:Ior sale l.a w:,ttenberg, Fronius s-a întreţinut
din meditarea part!rltlară a unor elevi. ocupîndu-se totodată şi de studii serioase de is-
lor!e. Istoria patriei scrisă de dînsul a devenit din păcate pradă focului cu ocazia marelui
incendiu suferit de oraş în IG89. Au rămas însă alte scrieri istorice ale acestui autor,
djntre care Fatalis urbis exustio, descriere~ incendiului, care conţine şi descrierea execu-
tar'i capilor răscoalei la care a as!stat. Magistri Marei Fronii fatalis urbis exustio anno
1689, Q11elle11. VI, p. 408-570. Despre Marcus Fronius şi activitatea sa, vezi Istoria Ro-
mâniei, \'ol. II I, p. 303, 309. .
5
Copia găsită în Arhiva B.N.B. T.f. 38 nu coincide cu totul cu copia care a stal
:a baza publicării Jn Qr1ellell. VI, p. 300-311.
74 MAJA PHILIPPI fi.
însemnările referHoarc la răscoală. In memoriHe ţesătorului Johannes

Stamm, menţionate mai sus, lipsesc însemnările pentru aprilie şi mai
1688 1, în Istoria preotului Joseph Teutsch lipsesc de asemenea însemnă
rile din ianuarie pînă în mai 1688 2 • De asemenea, lipsesc datele respective
din alte croniC1i mai puţin însemnate.
Izvornl cei! mai însemnat în ceea ce priveşte cauzele ră.scoalei este
Consignatio a negu1stomlui şi centumvfrului Paul Benclmer, care conţine
dezbaterile care au avut loc în centumvirat 3 . Din păcate însă, şi aceste
însemnări sînt întrerupte pentru perioada din martie pînă în august 1688,
pe cînd într-o altă cronică scrisă de el, Diariwn, lipsesc cu totll'I anii 1688
şi 1689 4 ; Benckner motivează în altă parte această lacună spunînd că din
„mare amărăciune am încetat timp de doi ani să mai notez ceva" 5 •
Aceste omiteri d;in cronici, care foate s-.au păstrat numai in copii,
~rebuie să dea de gînidit, ma·i a·les fiiindcă ·e rvorba tocmai de. acele izvoare
.ca;re arntă o vădită simpatie taţă de ră·scu!.aţi şi le ·regretăm cu atH mai
mult cu cit toomai din .aceste cronici caracterul ră.scoalei ar reieşi mai
clar decît din cronidle scr.ise din pclrtea adversarilor ei.
Analiza izvoarelor rămase şi a atitudinii lor faţă de răscoală arată
limpede divergenţele carre au existat în sinul populaţiei faţă de aceste
evenimente, oglindind în aoelaşi timp şi stratifkarea ei socială. Acei care
condamnă răscoa.Ja .sînt reprezentanţii paitricirafolui, ca Seew.ald!t şi Fil.stich.
pe cînd cei oare o simpatizează sînt reprezentanţii centumvirat·ului şi ai
breslelor, ca Paul Benckner şi Johannes Stamm, da·r constatăm că şi in-
telectual1it.a.tea oraşului, studenţi, învăţători şi chi·ar preoţi, adoptă aceeaşi
atitudine.
O dovadă grăitoare .a atitudini.i pline de s1mpatie faţă de conducătorii
răscoalei este o poezie păstrată în mai multe copii, atît în Arhivele statului
din Braşov, oH şi în Arhiva Bisericii Neg-re. Este o elegie .atribuită căpi
tanului răscoalei Kaspar Kreisch, .scrisă înaintea execută1rii sale. In 14
strofe destul de reuşite, condamnatul îşi ia rămas boo de fa soţie, copii
şi de la toţi concetăţenii săi, justifidnd totodată şi faptele sale pentm
care trebuie să sufere moartea :
„Ceva, vă rog, voi, dragi eroi !
luaţi aminte pentru voi !
Acum la urmă s-o ştiţi de la mine
Acestui oraş i-am vrut doar bine.
Şi iată dară la sfîrşit
O moarte crudă mi-am urzit.
Dac-am dat greş in lumea asta
Cr1z11 pe mine acu' năpasta" 6 •
1 St am m, op. cit„ Quellen, VI. p. 211.

2
Quellen, IV, p. 109-110.
3 Quellen, VI, p. 275---28G.
4 Quellen, IV, p. 218.
5 Quellen, VI, p. 281.
6 P.ublicată în Q11e/le11, \'I. p. XXIII-XXIV.
7 CONTRll3UŢIE L\ Clii-IOAŞTEREA RASCOA\-El BRAŞOVENILOR Dl:-< IGSS 75.
- ----
Nu putem spune dacă într-adevăr Kaspar Kreisd1 ar fi fost autorul

acestei poezii, însă iridiferent oine ar fi fost, faptul că această poez·ie s-a
răspîndH în rîndurile populaţiei Br,aşovului şi s-a rpăs-trat pînă astăzi în
mai multe mpii ne dovedeşte că, în ciuda persecuţiilor din partea condu-
cerii oraşului şi a autorităţilor austriece, popu!.aţia Braşovu1lui a păstrat
condamnaţilor o amintire vie.
Acest fapt reiese şi din istoriografia braşoveană de mai tirziu. E
adevărat că istoriografia burgheză nu a interpretat această răscoală în
lumina concepţiei marxiste a iluptei de clasă, însă siimpati.a şi chiar mîn-
dria de a fi avut 'În rîndurHe concetăţenilor lor pc aceşti revoluţionari
reies atît din istoriografia, cît şi din literatura locală br,aşovca:nă. Astfel,.
Goorg von Herrmann, recunoscut oa întemeietorul istoriog1raf.ici braşovene,
începe opera sa Das alte urui das neue Kronstadt, .scri,să în 1801-1802,
cu o descriere a ră,scoaJei d.in 1688 1• In 1844, Martin Schnell descrie răs
coala "fără frică sau teamă" şi „ipentru .a 1rcstabili drep.tatca cuveni·tă"
- cum spune el însuşi - cu atît entuziasm, încît r~cuno.aştem în acest
scniitor pe viiitornl revoluţionar din 1848 2 •
In mod mai ştiinţific, Friedrich Philippi, profesor la gimnaziul Hon-
terus, pe haza multor izvoare din arhivc>\-e oraşului, coroetează în 1878
această răscoală într-un studiu separat 3 , care pînă astăzi a rămas studiul
cel mai temeinic despre răscoala din 1688.
Cel mai frumos monument literar 11-:a ridicat îinsă ră,scwlaţilor Adolf
Meschendorfer, scriitor decorat cu Ordinul Muncii el. I în 1957, care în
romanul său Die Stadt im Osten (Oraşul din răsă·rit), scriis încă în 1931,
termină descnierca răscoalei cu unmătoarele cuvinte frumoase: „Spiritul
lor (al răsculaţilor) nu trebuie să moară în noi, braşovenii, niciodată, căci
altfel aceşti martiri iar fi murit <legea ba".
Insă nu numai populaţia săseaiscă din Brnşov, 1pc care fireşte răs
coala o interesează rna1i mult, dar şi concetăţenii ilar români şi maghiari
s-au ocupat cu evenimentele din 1688. Astfel, însuşi nabi'lul maghiar
Mihai Cserey - care a stat şapte ani în oraşul Braşov, unde a scris.
Historia din 1661~1711 - ia apărarea deschisă a răscoalei, spunînd că
răsculaţii n!ll-ar fi meriitat moarrtea, deoarece încă nu e.r.au supuşii împăra
tului german şi cine ipoa,te să-i condamne ,pentru faptul că n-au vrut să
predea ceea ce era al lor. Cu toate .acestea, săracii m1 trebuit să moară
fiindcă au luptat pentru o cauză obştească" 4 •
Şi Gh. Bariţiu, cunoscutul istoric român di111 Hrnşov, se ocupă în
1870 de această răscoală într-un studiu separat intitulat Catastrofele Bra--
1
Geo r g v o n He r r ma n n, Das alte uml das 11e11e Kmllstadt, editată de
O. Meltzl, Sibiu, 1883, p. 1-11.
2
M a r t i n S c h n e 11, Die Sachsen in Siebenbiirgell, Braşov, I 844, p. 162-1 n.
3
. F r. Ph i I i p p i, Der Biirgerau-fstami. vnn 1688 1111d der gmsse Brand von 1689•
:n Kro11stadt, Brnsov. 1878.
< Cserey Mthtily Histori<ija, în Que/len, VI, p. 263.
76 MAJA PHILIPPI 8
şouului în anii 1688 şi 1689 1• Acesta se bazează pe cercetarea multor iz-

voare şi analizează în mod temeinic cauzele răscoalei.
*
* *
Felul cum răscoala din 1688 se reflectă în cronici.le contemporane, dt
şi în operele istorice ,de mai tîrziu - cum is-a arătait mai sus - dove-
,deşte în mod vădH că această ră1scoală a .avut un ipronun~at caracter sccial.
Acelaşi fapt îl dovedeşte şi ,anait.iza c,auzelor ră·scoalei.
Situaţia politică în care s-a declanşat răscoala era următoarea 2 :
:Jncă din 1686, trupele austriece intraseră în Transilvania, încheind mai
multe ~ratate cu principele Aipafi, potri\nit căror.a acesta le promisese
predarea mai muHor oir.aşe şi 1plătirea unor .sume mari :pentru aprovizio-
narea arma,tei. In nici unul dintre ,aces·te foatate, oraşul Braşov nu era
prevăzut de .a .fi predat trupelor imperiale. Abi.a il:a 9 mai 1688, după ce
.generalul Car.affa .a preluat comanda ;armatei în Trnnsilvania, el ..sHi pe
principe şi dieta Transnvaniei să iscălească un nou tratat, în care recu-
noşteau suveranitatea împăratului Leo'pold şi se obligau să predea mai
muHe oraşe, :printre oare, pentru prima ·dată, ,se numără şi Braşovul. La
acea.stă dietă ·din Sibiu a fos·t prezent şi judele Braşovului Miichael Filstich,
caire ila 10 mai s·e ·întoarce în oraş, aducînd cu <Sine trei scrisori - u.na
de la principe, a doua de la consHierii acestuia, a treia „pliină de ame-
ninţări şi înjurături" de la în;suşi Caraffa, - cu ordinul de a preda imediat
oraşul. A doua zi judele convocă senatul işi centumviratul pentru a le
comunica conţinutul sorisorilor. Senatorii, care, îşi ,dădură primii părerea,
.aprobară irnediiat predarea oraşului. Unii dintre centurnv1iri protestară 1 la
început şi numai după ce li s-a exp·licat "în ce stare se gă1sesc lucrurile"
şi că alte or.aşe au fost deja pred.ate, consimţiră şi ei. Intre timp însă,
zvonul predării oraşului răspîndindu-se în rîndurile popu'laţiei, o mulţime
de oameni <Se adună înaintea sfatului şi după ce aflară hotărîrea, începu
răscoala. Se auziră strigăte acuzînd de trădar~. Mulţimea înfuriată se
înarmă şi se grăbi spre cetăţuie şi spre turnurile oraşului, pentru a le
apăra. Breasla cismarilor, care avea în grijă poarta de pe Strada Porţii,
o predă răsculaţilor;' tot aşa fu predată poarta de sus, numită cea româ-
nească. La 14 mai, comandantul cetăţuii, Stephan Lcfz, fu silit să predea
şi el cetăţuia, astfel că întreaga apărare a oraşului se afla în mîinilc răs
culaţilor. Aceştia, nemairecunoscînd veohea conducere a oraşului, îşi ale-
seră la 16 mai una nouă, punînd drept comandant pc aurarul Kaspar
Kreisch 3 • In mod febril se pregăti apărarea oraşului, la care întreaga popu-
laţie, vrînd-nevrînd, a fost silită să ia parte prin aducerea muniţiilor, a
proviziilor etc. "Acei cetăţeni care n-au vrut ~ă participe de bună voie
.au fost forţaţi cu mîna înarmată" 4 • Toate încercările din partea vechilor
<.:onducători, ajutaţi şi de preoţi, de a linişti pe răsculaţi şi de a-i convinge
1 Publ'oa~ 1n „Transilvania"', Jll, 1870, p. 57-61.

2
Despre evenimentele următoare, vezi Istoria Româ1Ziei, vol. I! l, p. 225--230.
3
Asare/ae l\.Iederi Fragmenta, Quel/e!l, VI, p, 304-305.
' Diatiibm des Luca.s Seyberger wui Simon Bla.sius, în 'Quellen, VII, p. 4..14.
CONTRIBUŢIE LA CUNOAŞTEREA RASCOALEI BRAŞOVENILOR DIN 1688 77
9
de necesitatea predării oraşului, fură zadarnice. Senat01rii fură ameninţaţi.

că vo.r fi aruncaţi de sus din cetăţuie, astfel că „.înţelepţii domni au fost.
bucuroşi să ajungă jo.s întregi... Aceasta era uH,ima şi unanima lair hotă
rîre: chiar dacă ar veni un înger pentru a-i convinge dimpotrivă, totuşi.
ar irămîne în intenţia lor fermi şi neclintiţi" 1•
Din cele relatate reiese că răscoala a izbucnit în mod spontan, ne-
fiind de loc ,pregătită şi că motivul declanşării a fost ordinul imperial de ia
preda oraşul. însă felul cum ·răsculaţii s-au împotrivit .autorHăţilor oraşului,
cu ameninţări, destituindu-1le, arestînd şi în sfî.rşit chiar cond.amnînd la
moarte pe jude şi pe cîţiva senatori, dovedeş.te că la ba2'Ja acestor motive
poliiticc stăteau aHe cauze şi mai temeinice, se ascundea antagoni1simuL
radical între pafriciatul oraşului şi păturile popufar·e 1ale meşteşugarilor şi
ale plebei orăşeneşti. In ·analiza cauzelor răsco.a·lei nu trebuie să incepem
cu ziua de I O ma·i 1688, ci să cercetăm ciocniiriile anterioare în sînul
populaţiei or.aşu'iui, aşia cum sînt ele oglindite în unele izvoare.
In această privinţă, documentul cel mai grăitor este Consignatio·
de Paul Benckner 2 • Acest juma1l cooţine un fel de procese-verbale destul
de amănunţite despre dezbaterile în centumvirat, al cărui 1membru Benckner
a fost ales în 1682. însemnările lui Benckner sînt cu atît mai preţioase cu
cît 1procesele-verbale oficia1le păstrate în Arhivele Statului din Braşov
lipsesc pentru aceas·tă perioadă. Din aceste însemnăiri .reiese dar contra-
dicţia care a existai în aceş·ti ani între centumvirat, ca mpr.ezentant al
breslelor, şi senat, care reprezenta patriciatul. Benck.ner, e~priimînd pozi\j.a
centumvirilor, se p!lînge de nenumăratele .abuzuri să:vkşite din partea
senatului, atH ţn ceea ce ·ptiiveşte alegerea .judelui, cît 1şi completarea
senatului şi a oentumviiratului. Nerespeotînd "legile bătrîniJor", "înţe
lepţii domni" numesc în pos1uri de jude, .de p.reoţi, de senatori şi de cen-
tumvir,i pe .rudele for sau persoane favorizate de dînşii: .1ir1 1686, numărnl
senatorilor este ridicat în mod ilegal de I.a 17 >fa 18 şi în sfîrşit ila 19
membri. Se iplînge că se numesc prea mulţi magistr.aţi, "ma:i ales din
rîndurile celor frunta.şi şi .a1le celor bogaţi", astfel că numărnl celor
scutiţi de impo:cHe creşte tot mai muH. S.e plînge de îngîimfarea şi Iuxul
patricieniilor .şi cere întocmirea unui reguilaiment privind îmbrăcămintea.
nunta şi înimonmîntările. Insă toare aceste cereri a·dresafo senatului, nu
numai că răimîn "fără efect" - cum .arată Benclmer - iînsă ,sînt "şi
respinse cu baitjocură de lumea această prea 1re.a şi blestemată". O critică
aspră se aduce şi felului cum funcţionarii· ona.şului, mai ales cei mai
înalţi, îşi îndeplinesc funcţiile. Benckner ·se p1lînge de comportarea nesin-
0eră şi incorectă faţă de centumvir.at, de neglijenţă în adiministrarea bunu-
rilor obşteşti, ha chii:ar şi de delapidarea veniturilor oraşului. Se cere
ca "senatul să dea socoteală unde ajung şi cine cheHuieş.te banii cu care:
1
Mede rus, op. cit., Quellen, VI, p. 304-305.
A Iz ne r, op.cit., Quel/en, VII, p. 579-581.
S e e w a I d t, op. cit„ Quellen, VI, p. 573 .
2
. Con.signati.o aJ/er der Sachen, davon so oft er au/m Rathaus zugegen gemesen.
lra.kt1eret worden ist (consemnarea tu1uror lucrurilor care au fost dezbătute cînd eram 1~
s.fat), în Quellen, VI, p. 275-286.
78 .\\AJ,\ PHILIPPI IO
---------- - - - - - - - - - - - - ··----··--
aşa de mulţi străini işi cumpără dreptul de cetăţean", se cere ca banii

pentru „arendarea mor,ilor să se afecteze .în ·viitor oraşului", şi în sfîrşit
chiar ca „domnii senafori să nu mai împartă între dînşii în ziua de Crăciun
arenda pentru ogoarele şi fineţele care sînt proprietatea oraşului, de a.se-
menea taxa pentru piaţă şi arendarea bolţL!or, ci să se 'dea oraşului". La
această obsernaţie, Benckner ma·i adaugă : „Mai sînt •nenumărat de multe,
care. se practică fără ştiirea noastră, însă Dumnezeu, care v,ede şi cele
ascunse, va ră.splă'ti pc Hecare duipă meritul .său" 1•
. Indignarea cea mai mare o provoacă însă nejusta impunere a cetă
ţeni.Jar şi scutirea funcţionari·lor publici de orice impozit. Această scuti.re,
confiirmată 1n 1495 de centumvirat 2, era socotHă în t.impurHe normatJe ca
o răspJ.ată a serviciilor rmblice ·presfa~e în mod onorific. In timpuri excep-
ţionale însă, cum erau tocrna i aceşti ani, cînd impozitele, daio11Hă stoarce-
r.ilor a.rmatei imperiiale crescuseră imens, .scutirea unei pă1rţi însemnate a
populaţiei - şi toomai a celei mai înstări·te - nu mai era suportab~Jă.
Incă în 1684 centumviratul ceruse într-un memoriu adresat .senatului ca
toţi funcţionarii să contribuie la impunere cu un taler, „deoairece de data
aceasta a scăzut ,aşa de mult" şi c.a ·populaţia ,să 1f!ie Lmpusă din nou,
„astfel ca f.iec.are să contribuie după .a-vere şi nu după favorul· domnilor
birari" 3 •
In ce măl5ură, din cauza contribuţiHor pentru ,armata imperială, în
anii urmăfori, au orescut c·heltuielile oraşului, Peiese din socotelile oraşului
pădrate în Arh1ivele Statului din Braşov. Astfel, în anul 1685 oraşul a
cheltuit în total 36 287,75 florini, în 1686 68 283,41 f.I., în 1687 75 819,13 fi.,
iar în 1688 263 445,48 fi., la care sumă chestorul observă că „o a·semenea
sumă de la înt~mei1erea oraşului nu este de crezut că s-.ar fi dat vreodată
într-un an" 4 • Incă din 1686 populaţia oraşului era alarmată din cauza
contribuţiilor pentru întreţinerea armafoi austriece. La sfîrşitul anului
1686 s-a cerut oraşului suma de 18 OOO fi. şi o cointribuţie de 500 găleţi
de grîu şi 800 găleţi de ovăz. „Era .iimposiiibil de a împ·lini această sumă
numai de la oei -săraci; de aceea, de dafa .acea'Sta toţi senatorii şi centum-
virii au fost impuşi şi au trebuit să contribue", relatează Benckner 5 •
La 27 ianuarie 1687, or.aşul a plă·tit din nou pentru aimiafa aus,triacă· din
Maramureş 17 122 fi., contribuţie care se repetă la 15 noiembrie, cînd
oraşul trimite 10 OOO M., şi !ia 15 decembrie, dnd se trimit ,armatei impe-
riale staţionată la Făgăraş 11 480 fi. 6 • Această sumă era însă numai o
parte a celei cerute, care se ridica la 91 OOO fi. 7 • Pentru a acoperi suma
menţionată au fost impuse şi .servitoarele cu a zecea parte a salariilor lor,
pe cînd magistraţii oraşului au rămas mai departe scutiţi 8 . In ianuarie
1 Consigrwtio aller der Sachen ... , în Quellen, VI, p. 276.
2 Teu t s c h, Collecta11ea zu einer Particulăr Historie von Cronsta<lt. Arhiva B.N.B.,
T.:1. IUi, p. 52.
3 Ben c k 11 e r, op. cit., Que/len, VJ, p. 276.
4
Villikats (-Howren) -Rechnung 1685-1688, în Arh. st. BraţiU\' (cible în rnn1Ji-
J111arc Arh. S. B.), III C 32, p. 203, 486, 816, 1346.
" B e 11 c k ne r, op. cit„ Quellen, VI, p. 280.
5
"Villikats-Rechnangen, Arh. S.B. III C 32, p. 808 si 815.
7 Ben c k ne lf, op. cit„ Quellen, VI, p. 280. '
8
St am m , op. cit., Quellen, VI, p. 211.
li CONTRIBUTIL L.-\ CUNOAŞTEliEA RASCOALEI BRAŞOVENILOI~ DIN IG88 79
-------------·-------------- - - - - -
1688 i s-au cerut oraşului Braşov d1in nou oantită(i enorme de grîu, ovăz
;;i frn ; deoarece aceste provizii au trebuit 1să fie trimise foarte departe,
·ora~til, pentru a evHa cheHuieJ.ile de transport, le-a cumpă.rart pentru suma
de 100 OOO de filorini de la nubiliii maghiari ·din comitate, c.ar·e însă, înşe
lîn<l pe br.aşoveni, J.e-1au vî.ndut fînul stricat, caire n-a fost acceptat de
armata imperială: astfel, chiar de la începutu·! anului 1688, or:aşul a
rămas dafor cu această sumă de 100 OOO f 1. 1•
Cel mai mare soand.a1l .a fost provocat însă la Braşov in martie 1688,
dnd generalul' Caraffa, preluînd comandamentul armartei imperialle în
Tr:ainsilvania, a cend din nou oraşul'll'i o sumă imensă. Senatul, pentru a
reaJ1iz a această sumă, propune l[a 8 mairtie cenitumvi•r·atului o nouă impu-
0
nere a cetăţenilor şi ca „în acerasrl:ă primejdie prea mare" fieeraire cetăţean

să dea a zecea pa.de d in averea sa. Centumvi·rntul, convocart la 10 malitie,
0
dezbate pe •larg ace.astă propunere, cerind însă ca •senatori1i să înceapă

primi·i a se .jmpune pe ei înşişi pentru a da populaţiei un exemplu bun.
„Aceşti1a însă n-au a·rătat prea mare pof:tă, invocii1d privi;JegiHle lor şi n-au
consimtit în nici un chip". De aceea, „pentru a evita o nenorocire", s-a
hotărît era de la f·iec1a,re puar.tă să se încaseze suma de l 00 fit., „ceea ce
era nemaipomenit pînă .atunci" 2 • Fiindcă însă nici acuma senaforii n-au
consimţit să fie impuşi, nu s-a putut realiza nici acest plan, trimiţîndu-se
deocamdată, din alte venituri ale oraşului; suma de I OOO fi. la Făgăraş 3 .
Generahil Carnffa însă, nefi:iind ele loc mulţumit c.u ace.aiStă sumă, trimite
dilfl nou scrisor.i, ameninţînd cu reprre5'al:ii mi1J.iLare şi cu deva1starea toitală
a oraşului ; la 21 martie, trimite pe doi nobili maghiari cu 40 de soldaţi
cu ordinu~[ de a aduce „rfără întîrziere" 850 de VÎ'te şi 50 OOO m., „de ·a k
lua de undc se poate ... iniSă de a nu se întoarice fărră cele cerute ; dacă
oraşul rS~ar opune, toată secuimea să .a1siste 11a acea.stă ex-eourl:a·r·e". Aceste
seri.sorii au fost citite în centumvirat şi încă în aceeaşi zi parohul oir.aşului,
la cererea -senatului, arăta poput.aţiei, după predică, primejd.iii1e care ame-
ninţă oraşul dacă nu s-ar da ce.J e oemte. „lnisă cei bog,aţi n-au vrut şi
1
cei săraci n-au putut", remarcă cronicarul 4 • După o nouă şedinţă a cen-
tumviinartufoi ii.a 27 martie, în oaire „ toţi au fost reduşi .I.a tăcere", s-a
început după ma 1să cu strîngerea banifor, „oare însă fa cei mai mulţi au
lips'it ... şi nnoi nu aveau de unde să fie împrumu1aţi. Era interzis să se
dea a1rgi!llit, însă, în ,5firşit, totuşi a trebuit să fie accepta.t, un lo·t pentru
90 de denari" 5 . Nici aşa suma cerută n-a putut să fie acoperită şi de aceea
populaţia a fost solicitată să confribuie ma.j departe, arStfel că cetăţenii, în
1
Teu t s c h, Kurzgefasste Jahrgeschichte von Siebenbilrgen. besorulers Burzen-
land, Quellen, IV, p. 109.
2
Mede rus, op. cit., Quellen, VI, p. 301 ; vezi şi S ta mm, ·op. cit.. Quellen,
VI, p. 211. .
3
Mede rus. up. cit., Quellen, VI, p. 301 ; 8 e n c k 11 e r. op. cit., Quellen,
VI, p. 281.
4
Joseph Teu t s c h, Kurzgefasste Jahrgeschichte c•un Siebenbilrgen, besonder:.
Burzenland, în Arhiva B.N.B., T.f. 14. I, p. 312. AceJst[1 cronică este publicată în Quellen,
IV, p. 98-153, numai într-un extras care omite tocmai însemnările referitoare Ia aceste
evenimente.
5
M e ci e r u s, op. cit., p. 303-304.
&U MAJA PHILIPPI 12
furia lor, „au sp.a.rt în bucă\i airgiintul 1lor, hijuteriille şi pocalel·e lor fru-
moase aurite şi le-au dat aşa" 1• Starea de spirit care s-a produs în oraş
cu ooazi a acestor eveniiment·e o expr·imă în mod grăHor Mederus, spunînd
1
că „·s-.a părut că se vor porni altf.el; însă ·totuşi s~a menţinut .liniştea, da·r
a fost o minune că ipopwlaţi·a n-:a început. iniimioa" 2 • Exprlicaţia p·entru ce,
în sfkşit, poipulaţia Braşovului a s-kîns totuşi suma cerută, o dă Simon
Christophor,i, care retaitează că „unii bir·a.ri nechibzuiţi a.u răspîndit zvonul
d prin suma aceasta oraşul îşi v.a cumpăra pacea", deci seu.Urna de a fii
pred.at armatei imperiale 3 •
Cu ·aiît mai mare a fost surprinderea braşoveniilm dnd, după şase
săp•tămîni, so5i ordinu1l de .a preda or:aşu11. Nu ne poa~e mir.a că de data
ac·ea.s.ta indignarea populaţiei se tr.ansformă în revoiHă deschi.să. Neînc.re-
1
derea în sincerit·aiea conducerili er.a a·ş.a de imar·e, încît populaţi.a. nu mai

crezu nimic 4 • Judele fu acuzat că „ar fi vîndut germanilor cetăţuia pentru
o sumă mare" 5 , fapt peniiru oa•re, cu toa•te că n- a putuit fi dovedH, .a fost
1
mai tîrziu condamnat lia moa•rte.

Toţi cronic.arii contemporani care relatează iaceste evenimente din
mar·t.ie 1688 - oare bineînţeles ,lipsesc la cronic.arii· patricieni - 1SOcdesc
că aici trebuie căutată cauza principală a răscoalei. lncă cu mulţi ani în
urmă, Johannes Alzner menţionează în Diarium: „De a.ttfol, relia:tează
oameni bă·trîni, care au t.răit în acele 1tiimpuini, că aoeş.ti oameni n-ar fi
ajuns niciodată la asemenea gîndur.i de răzvră·tiire, dacă celălenii ar fi
f(Jist tnataţi cum se cuvine; mai .aites domnii binairi n-au stor.s numai suma
cea mare de ,l:a C'i, însă ~-au şi insuJ.tat numindu-i oameni aifuiri.siţi şi căr
pănoşi, fifrn<lcă n-au putu1 aduce ·imediat ha.O.ii ou oare a ·trebuit să fie
cumpărată pacea" 6 •
Din izvoarde amin~irt:e reiese clar că răscoala din 1688 frebui~ în-
ţeileiaisă
oa o marnifosrPi!re violentă a contiradicţiiJo:r ex1i1s-tenie în o.raş între
patf:ridat, p•e de o ·p.a,rl:e, şi p'ă1uri:!e popul.are. meş.teşugar.i şi ipleibea orăşe
neaiscă, pc de alită parte.
La acel1aişi rczu.lt.a't se ,ajunge şi dacă se cercetea·ză cine au fost con-
ducăitorii răsco<i1lei, şi oare erau păturil·e <:are au parl:icipait. Cronicarii
paibricieni susţin că ră.scoa'la a fos-t începută de oameni1i cei mai nemer-
nici, de Lumpengesindel - lumpe111prnletari1a1t, cum îi numeş.te Engels în
1 Teu t s c h, up. cit„ ArhilVa B./\i.B„ T.f. 14. I, p. 312.
2
M e d e r u s, op. cit„ p. 304.
3
Simon Chris top hori, \flahrhaftigLr Bericht .. „ fo Q.ue/len, VI, p. 288.
Vezi şi S e y b erg e r - B l a s i u s, în Quellen, VII, p. 434 şi .Ma r cu s F ro ni u s.
în Que/le11, \I, p. 44.
4
Explicînd această neîncredere, Fronius remarcă : „To~ul a fost tratat în secret...
~i judele a dedarat că nu poate spune totu·I pe faţă". Quellen, VI, p. 440.
5 Seewaldt, î11 Quellen, VI, p. 573. Filstich, Que/Jen. VI, p. 292. Seyber·
g e r - B l as i u s, Quellen, VII, p. 435.
8
A dz ne r, î·n Que/len, VII. p. 582-583.
13 CONTRIBUŢIE LA CUNOAŞTEREA RASCOALEI BRAŞOVENILOR DIN 1688 61
Războiul ţărănesc german 1 - deci pătura cea mai de jos şi deposedată

a ornşului. în ciuda acesfor afirmaţii, constatăm ·că co:nducăforH ră·s
coalei nu erau - curm am menţionat deja - "oei ima1i de d.j,spreţuit dintre
cetăţeni" ; di:mpotri•vă, er au oameni respecfaţi în o·raş, cu foţii meseria·şi
1
car·e ocupau o poziţie de kunite în bres1l•el·e lor. Să 'V"edem cine erau cei
cinci conducători principiaH, oal."e, după înfrîngerea ră:scoalei, iau fost con-
damnaţi la ,moar,te şi executaţi. Drepit ·comandant suprem a fost ales
Kaspa•r KTeh5ch, un .aurar, deai din b!'ea1sl1a cea mai stima.tă din o.riaş. A
fost membru ai! centumvir.atului şi, după cuim spune c-ro.ni'oo1ml, "născut
din părinţi cinstiţi, care i-au lăsat o mare avere" 2• Marcus Fronius îl
cariaoterizează ca un om „de o int·eligenţă ide nediiis-pireţuit", înisă nu tot-
deauna destul de calm în hotărîrile sale 3 • Stefan Steiner, un pălărier, era
un moşneag de 80 de ani, isnmpia1tiz.a.t die întregul OI'aş. Pare că ar H foisi,
cu foa-tă vîrsta sia înai:nita1tă, un om cu o vi-talitaite u1imitoare; ştim că,
cu cîţiva ani înai:n~e. cînd oa1lvinii încerc.ară isă pMmndă în oraşul lu1eran.
S>teiner a fost acela care a condus rezistenţa şi a împiediciat chila•r înfr--0
docn-ire viCilentă rid1icarea unei biserici cal·vine în Braşov, fap~ pentru caire
a fost şi mai stimat de concetăţenii săi 4 • Stefan Beer, numit şi cel marc
sau cel roşu, a fost ·chi.a.r sfarois·tele br€\Sll-ei dsma:ri'ior. Cronioa•riii îl oarac-
teriizează ca un om eneirgic şi auforiita•r, „cunoscut pr.i:n cu·ra•jul şi fom0ri-
1atca sa" 5 , însă, după toate cîtc aflăm despre el, pare a fi fost şi un om
cam ncsbatornic .. Toţi trei, Kreisch, Steiner şi Beer, iau fost membri ai cen-
tumvira1u1lui pînă în decembrie 1687, cînd, •în urma unei „rivaH~ăţi" cu
judele Filstie:h, au fost excluşi din acest organ 6 • Motivele acestui conflict
nu \'ie cunosc, da.r se pa1re că ia fost focmaii opoziţia lor faţă de senat şi
de jude. Andreas Lang, un măcela•r, al patrule.a dintre conducă.tari, .a ocu-
pat şi el o poziţie de frunte în breasla sa, fiind orator. Despre ·a·J cincilea,
Jacob Ga.i'lzer, un dsmar, nu ştim dacă ocupase vreo funcţie în v.iaţa
publică. Cunoaştem mai bine pe fiul •său Simon - menţiona~ deja -
care în t·impul răscoalei ern absoilven•t a•l giimn?·ziu'lui; a .Jua~ şi el p.cide
la răscoală, pentru care fapt a fost şi arestat împreună cu tatăl său. Scă
pînd însă„ .a mens' pentiru studii în străinăfatc, în Polonia, J,a p,a.ris şi ta
Wittenberg, de unde s~a întors ca studiosus academicus al dreptului civil
'.;i cianoni·c. Schimbîndu-şi numele în Chri.stophori, .a ocup•a•t în or.a.şui său
natal mai multe funcţii publice ; între 1705-1707 a foşt chiar şi senator
~i în ultimu1l art a 1l vieţii ş.a1le, în 1726, a f.ost .ales orator ·a,J comunităţii
c(:ruiumvfr.a.Je. Ei! ne-a ·Jăsa1t, pe d~ngă mul1te opere 1liter.are, o crainică despre
anii 1683-1716 7 .
Ma r x - E rn g e I s. Opere, voi. Î, Ed. pol.. Bucureşti, 1960, p. 364.

1
2
A~ z in e
:r, Jn Quellen, VII, p. 580.
s F ro.ni u s, Fatalis urbis exustio, în Quellen. VI, p. 441.
4
Ibidem, p. 439'--440. ·
5
Ibidem, p. 441.
6
Ben c k ne r, Quel/en. VI, p. 280. F ro ni u s, Quellen, VI, f· 441
' Dafole biografice despre Simon Chrislophori ~n Quellen V p XXII · cronica sa
publicată în Quel/en. VI, p. 286-291. ' ' . '
'6- -1145
82 MAJA PHILIPPI I~
încă unUJl dinit1re capii răscoalei a reuşH să 1scape şi să ocupe pe

urmă o poziţie însemnată în viaţa publică ; acesta a fost Martin Rothen-
băcher, un pielar, despre care oronioa ·rel•atează că „pubea să scrie frumos
şi să vorbească limba latină" 1• Acesta fiind ascuns după răscoală timp
de un an de soţia sa, reuşi apoi să fugă la Viena, unde 1a fost gr1aţiat de
împărn•htl Leopold ; întorn ac.asă, a devenit după scurt Nrnp un om cu-
noscut şi preţuit de concetăţeni.i 1lui ; el este autornl statutelor veci:nătătii
Străzii Negre (azi strada N. Bălcescu) 2 •
Cc rezultă din aceste constatări? Nu înc.ape nici o îndoi,ală că con-
ducătorii răsco.alei erau oameni cu v·ază ai oriaşului, conducăitori .aii bres-
lelor şi oameni cu sirrnţ de răspundere fia\ă de or,aşul întreg. Răseoia1l.a din
1688 trebuie socotită dooi, în primul rînd, o mişcare ia bres1lelor, şi nu
numai a breslei cismarHor, cum s-a spus ulrterfor. Acea1sfo reiese şi din
faptul că pentru a lini·şti mişcarea pornită, senatorii au recurs l·a convu-
carea tuturor breslelor pentru a trata cu ele 3 • Nici n-ar fi fost posibil ca
senatului să-i scape aşa de repede frînek~ din mînă, dacă ·această răscca·lă
n-ar fi fost o răscoală a breslelor, în a căror mînă erau tioate fortificaţiile
oraşului. Cauza princi1pală care .a determina t pătur.a meşteşugari·lor să se
1
ridice îrnpotrirva conducerH oraşului a fost tocmai nemulţumire.a meşteşu

g.ariilor excluşi în uHimul timp de Ia conducere, oare .ajunsese cu totul în
mina pai:ricieniilor şi ca,re abuzaseră de ea în ·interesul ki1r prnpriu. Răo
CO'ala dim 1688 a fost o încercare a bre.solelor de a rest.abiH vechea ordine
cu caracter democrntic şi de a-şi asiguna din nou vechiul lor drept de
participare !ia conducere.
Tot aş.a de adervărnt însă este că ·răsco.:il.a n-arr fi purtut să i.a o am-
ploare aşa de mare dacă n-ar fi par·ticipat tot oraşu1, inclusiv p1ebea oră
şenească. Simon Christopho.ri accentuează în mod specia1l că „ taiată popu-
laţia" a fost angajată în răscoală 4 • Alzncr menţionează îndeosebi partici-
p.area „oalfelor şi silugilor ciisma1ri1l.ar, care .au făcut ·ceile mai mari tul-
burări în oraş" 5 • Chiar şi femeile au luat parte, „gonind cu forţa pc
băr.batii lor din biserică", - unde au fost chemaţi de preoţi spre a fi
liniştiţi - şi ·îndemnîndu-i să apere cetăţuia 6 • Preotul Trausch menţio
nează de asemenea ca participanţi la răscoală, în afară de „cismarii
răzvrătiţi", şi pe „oamenii de cea mai joasă stare" 7 •
Faptul că întireaga popuJ.aţie a fos·t împărţită de conducătorii ră 1:-;
coa1lei în decurioa111e ( Zehntscha~en) pentru a lu.a parte ·la apărarea ora-
şului, indică participarea oraşului întreg 8 • In special, eve_nimentele petre-
cute în ul.timele zHe aile răiscoalei, cum a fost spargerea vămii, a
maig.azineilor cu piroV'izii, prăd·a<rea c.a.sdor cefor bog,aţi, cît şi ·insultele la
•
1
Despre Rothenbiicher, vezi A Iz ne r, Que/len, VII, p. 582.
2
Vecină!ăţi.le s•înt organizaţii de .autoiadm'nistrnre oare cupri111.d pe •locui1orii ur1Pi.:i
sau mai multor străzi - vecinii.
3 Mede r u s, Quellen, VI, p. 304.
4 Christopholl'i, în Quellen, VI, p. 288.
5 A~ z ne r, în Quellen, VII, p. 580.
6
Mede rus, în Quellen, VI, p. 305.
7
„.homines infimae sortis„„ în Quellen VI, p. 29Î.
8
Teutsch. K,uagefasste Jahrgeschichte, Arhiv·a B.N.B„ T.f. 14. I, p. 313.
CONTRIBUTIE LA CUNOAŞTEREA RASCOALEI BRAŞOVENILOR DIN 1688 o""
15 ''·)
adresa bogaţilor etc. 1 - despre care vom mai vorbi - par a fi pornite
nrni m11H din partea plebei orăşeneşti, decît din partea meşteşugarilor
JI15tă:·iji.
*
* *
In~ă tocmai pariicipairea celor două pături diferite - meşteşugarii
şi plebe.a orăşenea.scă - constituie problema de bază a aceotei răiScoale.
Pînă acuma ră.scoal,a a fost privită de toţi cercetător.iii ca un tot unitar,
ca o împotrivire armată a unei părţi a populaţiei, începută la 11 mai şi
terminată t:a 26 mai cu preda1rea ora.şului şi ares,tarea capilor rră'Sco.alei.
La o ana,liză teme.inică ,a evenimentelor consfatăm însă o evoluţie a răs
coa:lei, care a trecut pr·in două faze diferite, f.apt pe eiare Î'1 cornsta 1tăm des
la asemenea ră.sco\Olh'~ 1a,le orăşenimi·i, pînă chiar şi în revoluţiile burgheze.
1n prima fază, conducerea răscoalei a fost în mîna meşteşugari_fo,r, care
se folosiră de pilebea orăşenească pentru a lua în mînă conducere,c1 ora-
şului ; în a dona fază, se pare că iniţia,tiva trecuse fooma,i de partea
acestei „opoziţii plebeiene" (Engels) 2, care deveni forţa motrice, o mişcare
care .a depăşit intenţiile iniţiale ale cond-ucăforifor şi nu mai putea fi
::.tăvilHă de dînsii.
Ce se întÎmp,lă în pr·ima fază, care a avut un car.ader rnai moderat.
relativ p,a.şnic ? Conducăfori-i bre5,Jelor se împotriviră hotărîrii vechii con-
duceri de .a pred·a oraşul, în sfîrşit o destituiră şi îşi a1leseră o nouă con-
ducere compusă din meseriaşi. Conştienţi de răspunderea pe care şi-o
a 1 sumaseră, începură cu organizarea apărării,_ înarmairea popuJ,aţiei şi re-
par-tiz,a.rea ei fa diferite.te for:tiifioaţii, care fură puse la pund, înzesr!:ra:te cu
muniţii şi ,apirovizionate cu materia!e,Je necesare. Noii ccnducătol'i ai ora-
şuilui începură chiar tr,atiatiive cu domnul Ţării Româneşti, Şerban Canta-
cuzino, foimiţîndu-i un soii - un membru al rnnumitei famiiliii Triausch -
ccrîndu-i ajutor împotriva armatei imperiale 3 • Apropiindu-se primejdia,
or:aşul mai fu îniărit prin săparea unui ş·anţ pe Dealul Melci'lor, oore urma
să fie apăr.ai de 500 de oameni, oaire însă, în momentul 1a1sed,iulni, nu era
ieirmi.nat.
în fot acest timp însă, ilegăturile cu vechea conducere n-au fost rupte
cu tot1J11. O :p.arte a adminicskaţi,ei oriaşului răma,se chi1ar în mîinHe vechilor
conducăfori, ceea ce aflăm mai a1les din socotelile ornsului. CheSitorul ora-
şului, Simon Draudt, care avea funcţia de a administr~ veniturile oraşului,
înregistrează mai departe cheltuielile oraşului pînă în ziua de 22 mai.
Afilăim că au fost primiţi în ornş şi întreţinuţi .pe ,seama oraşulrui soHi
a11matei imperi.ale. La 14 ma;i au fost trrimişi dilf1 partea oraşu'iui doi sena-
tori la trnpc'lc irnp06ale staţiona·te la Apaţa şi Rothav, aducînd11-le a1ti-
1
Se v h erg e r. în Que/len, VI, p. 435, 439-440.
2
3
r. E 11 g e I s, Războiul ţărănesc german, op. cit., p. 3G4.
Marei Tartleri Diarium, Arhiva B.N.B., Tq. 180, p. 407; Villikats-Rechnungen,
Arh._ St. Braşov, III C 32. p. 1080; F ro ni u s. Quellen, VI, p. 441. Acest fapit reie.5e
;;1 rhn senti1nţa împotri,va lui Kaspar Kreisch, că „a soJiciitait al'ID81e străine să i,ntre în
tarn". Quellen, VI, p. 575.
MAJA PHILIPPI 16
menrte şi v1inur·i pentru sum~ de ~O .de ~I. „"pentru .a reţi~e arma~a germa1~ă
pînă cînd tumultul poate ca se lm1şteşte . Intre 16 ş1 19 mai se afla m
oraş o delegaţie a princ-ipelui Apaf·i compusă d1in trei nobili maghi·a.ri
şi un cetăţean dim Sighişoiana, „pentru a pune oapăt sc.iziiunii întîmplatc" ;
penku ospătarea acestora au fost cheJ.tuiite 1Siume însemnate din part-2a
or.aşului. Pe de altă parte însă, chestorul înregi•strează - cu o ironir
amar.ă - 1Sumele pe care 1le-a cheltuit de l·a 16 1!1a 22 mai „fa comanda
aspră şi severă a ce.Jo.r pret.inşi viteji curajoşi_" pentru amenaj.arna şi apro-
vizionarea cetăţuii şi a fortificaţiilor : fier şi alte materiale, alimente etc. z
Vedem deci că administraţi.a ora.şului funcţionează maii deparil:c în mod obiş
nuiit şi vrînd-nevirînrd funcţioinari.i oraşu1 liai conlucrează cu răsculaţii. Tn
acelaşi Hmp, aflăm şi de tr1afat.ive ca,re s-.au dus înke vechea conducere
şi răsculaţi, îndeosebi cu bătrînul Steiner, car·e promite chia1r ·liiniişNrea
popul·aţiei, ceea ce înisă n-a putut rea!:iza, fiiindcă ceila1lţi erau ademeniţi
„maioris spe fortunae" 3•
Acoot oaraoter al răocoailei •se schimbă însă mdica1l in u!Himele zi1le

ale ei, înccpînd cu 23 ma1i, 1ră1scoa:Ja ·intirînd în ia doua fază. Nu putem
spune ce a provocat ,aoeastă schimbare. Po.at·e că a fost apropierea armatef
imperiiafo, deci oreşterea primejdfo,i. Din păcate, c.ronid1le păstrează în ge-
neral tăcere tocmai asupra acestor zi,Je. Totuşi, aflăm ceva din cete pe-
trecute : în ziua de 24 mai, fostul jude Michael Filstich şi senatorul
Valentin lgeil au foist arestaţi şi duşi fa cetăţU'iie, unde judele, fi,ind acuzat
de itrăda.roo. oraşului pentru o 6umă mare, a fos·t supus unui interogatoriu
sever. După cum relatează fiul său, a fost chiar torturat 4. şi, în sfîrşit,
condamnat fa moarte. lin noaptea de 24-25 ma.i, aceşti doi patricieni
reuşesc ·să ..se.a.pe, în..să în dimineiatia de 25 ma1i .au fo1St din nou .arestaţi şi
aduşi sub pază la cetăţuie 5 •
In aoeilaşi timp, presiunea aisupra po1puliati·ei care nu participa la
ră1scoa1lă crnscu. „Nimeni nu mai putea să-şi 1 spună părerna. Dacă cineva
a fost împo.tirivă, neapmbînd . .fapii:ele lor r·ele, imediait a fost itîrH de 40
sau 50 de inşi în ce~ăţuie, unii au fost puşi chi·air în fiiare, alţii ameninţaţi
cu cuv,inte grozave, unui! spunînd că vrea să-i împuşte, a.Jtul să-·i taie în
bucăţi ş.a.m.d." 6 • Numărul senatorilor condamnaţi la moarte se ridică în
cele din uirimă l·a şapte. E 1semnHicativ că Seewalrdt, ginere!e lui Valentin
lgcl, ca•re a fost şi el condamnat '11:1 mo·ade, găseşte tccm<J,·i pentru această
fază a răsco.a1lei cuvintele cele mai aspre. „S-a mai văzut cum cele mai
ncrnerni1c·e şi desflrînate ca.na'lii, cu faţă de adevăraţi diiavoH, cu cel mai
groaznic oibr.az, înarmate cu puşcă şi platoşă, îmbăiate ca fnr·i·i infema~e
1
Vezi ~i Mede rus, Quellen, VI, p. 305.
2
Villikats-Rechiumgen, Arh. Sit. Braşov, III C 32, p. 1075-1080.
3
Mede rus, (~11e//en, VI, p. 304 şi 305.
4
St e fan Fi 1 st ic h, Que//en, VI, p. 293-294.
6
Un contemporain, curelaruJ şi centumvirul Merten Schuller, descrie această tugă
i~ jurnal.ul său, cum cei doi patricieni „sub cel mai mare pericol de moarte scapă şi se
itrăsc prin rîul care curge sub bast:onul pielarilor, ajungînd complet uzi şi demoralizati
în casa domnului Valenlin Igel", Quellen, VI. p. 74. ·
6
A .Jz ne r. Quel/en. VIl„p. 581.
.:.:l7_ _ _ _ __A_c_u_N_o_A_ST_E_R_E_A_RA_s_c_o_A_LE_l_B_RA_Ş_o_v_·E_N_IL_O_R_D_IN_l_68_8 --- -·· ~
c_oN_T_R_l_B_UT_l_E_L
a.Jerga.u ide roJo pînă colo, an~stînd ba 1pe unul bia pe ce:lăliaH dintre
senatori" 1•
Ex·i.stă însă şi o aHă cronică, foarte interesantă, care m: re:lateiază
toomai despre aceste ultime z,ile a•le răscoalei. Este Diarium aJ ilui Lukas
Seyberger, conrtemporan al răscoa'le:i, despre a cărui vi.aţă şi a1partenenţă
sooi·ală nu se ş'tie nimic. După unele indicii pare însă că- a făcut pade din
păturiile mai sărace ale populaţiei. Poate că ,a fost chi·a.r şi o rndă a lui
Georg Seyberger, pe oa·re-1 menţionează ca ·unul dintre conducătorii răs
coalei, care după o .arestare de un an şi jumătate, f1iind gă<Sit mai puţin
vinovat, a fost graţiat 2• In orice caz, acest om simplu este mai bine
informat sau îndrăzneşte să noteze mai mult despre cele în1împ.Jate în
11liimele zile 1a·t.e răscoa•lei. lată ce rnl·atează Lukas Seyberger înoepînd cu
ziua de 23 mai : „Cîţiva s-au dus Ja unii oou .a,Jţii d.intre cetăţ·eni şi le-au
lua;t cu sna ca1lul împreună cu şeau;a şi puşca ... şi au făcu~ după bunul
plac ce :au vrut. Unii s-au repezit cu g.rămada în casele celor ma1i bogaţi ;
a trebuirt: să ili se dea vinuri şi mîncare cît au cerut şi nimeni n-1a putut să
li •se împotrivească decît cu primejduirea vieţii, ha chiar unele .femei au
fost aşa de smintite că au îndemnat pe bărbaţii lor la asemenea fapte rele ...
Alţii au spa·r.t va.ma, .au •p·răd.art-o, au căutat pe vameş, vrînd să-l omoare şi
au maltratat pe slujitorii săi" 3 •
Tot acest Seyberger ne-a transmis, în afara senHnţei celor cinci
conducători p-rinc-i•p·ali, şi 18 sentinţe asupr.a „•răzvrărt.iţi.Jor mai mici"
(kleine Rebeller), caire, cum se pare, n-au făcut pante din pătura meşte
şugiar·ilor, d - cum menţionează el înrsuşi - au fos!t "conducăfori a:i
plebei comune" ( Anfrlhrer des gemeinen Păbels). De .a:ic.i aLlăm că un
anume Ma·rtin Pe.tersrberger "a spart depoz.He cu muniţii şi ma•g.azine cu
prc.,vizH, .a .tîrH pe înţeleptul domn jude 'lia certăţuie, maiJ.t.raitîndu-1" ... „că
Petms Gokesoh s-a arătat în t·impuil .răz.vrăthr.U, ill'U ca un om, ci ca un
di.av01!, 1s-ia opus cu cuvinte iafurisHe foturor 1propuneriilor cuminţi făcute la
cetăţuie ... s..,a oferrit isă fie eil. însuşi călăul înţelep•tulu 1i domn jude ... ".
Aflăm de un slujitor ai! oraşu,lui, Simon Rehner, oare "ia 1prnd<;1t ră~
vrăitiţilor cheile porţii încredinţate ilui, is-<a ,a·răfa·t oa un prea răzvrătit, a
alergat prin oraş, a sp1arl vama, a îndemnat pe ceil;a;lţi slujiitori ai or.aşului
şi pe păziitori.i porţi.lor .Ja Whării, l-a lovit 1pe înţ•eleptul domn Joha.nn Ro-
senauer ·peste f,aţă" ck.
ln sfîrşit, un anume Johann Kroner "s~a arătat asemenea unui diavol,
urllnd, ţi.pînd, .a'icrgînd şi fugind de co.Jo •pînă co.Jo... împofriv.a lregi!O'l"
ţări\ şi bătîndu-şi joc de oraşul întreg, .a r.idkat un steag, iăoîndu-se după·
p1acuil J:ui comaridanfol unei companii de că.lăreţi. .. luînd caii de fa cetă ·
ţeni... a a·restat pe soţia domnului major tîrînd-o prin oraş, a spa.rt casa
domnului major.„, de asemene.:i casa domnului Sigerus" etc. etc.
1
S e e w a.] d t, Quellen, VI, p. 573. . ,
2
Cronica lui Seyberger publicată în parte în Quellen. Vll, P- 43-1-470. ln intro-
d~cere, mentionează că n-a scris cronica sa pentru „istoricii învăţaţi", ci a compus numai
n~ş'.e „scrieri simple" pentru el însuşi şi pentru familia sa, „fără artă şi iscusin(ă, pe care
nici nu 1e-am învăta•t". Vez: Quellen, VJ.I, p. XXX.
3
Se y he r ger, Quellen, Vil, p. 435--436.
,\.\AJ.-\ PH!LIPPI 18
Nu ştim cine au fo6t aoeşti 18 „răzvrătiţi mai mici", irnsă, atît dupa
fapfolc săvîrşite de dînşii, cît şi după pedepsel.e pe ciaire :Ic-au primit, trebuie
să presupunem că au făcu~ pante din populaţia sărncă. IJnii dintre ei att
iosit condamnaţi la amenzi în bani, ceil1alţi însă - probabil neavînd
i1iici o arverc - la muncă silnică pe seama or,aşului srau Ja bătaie cu
curea:u,a. Patru în.să, a:k~ căiror „vifli erau prea mari", n-au fost condam-
naţi, ci ţinuţi mai de.parte în iurn „în fiia.r,e şi cătuş·e" pînă la dispoz;iţii
ulkrioare 1•
Ce ne indică cele relatate de Lukas Seyberger, cit şi sentinţele pome-
nite de ol ·: E dai!" că începîn<l cu 23 ma·i ră8coaiJ.a ill1'trase într-o fază nouă,
care se deosebeşte radical de tot ce s-a întîmplat mai înainte 2 • Dacă pînă
aitunci asistăm la o luptă a meşteşugariilor împofr,i11,,-·.1 patriciatului pentru
oonduoerea oraşului, acurrn 1izbucneşte cu violenţă o cu toltd altă contra-
dicţie : pătura depo6edată şi exp·loart:ert:ă se .rud'ică împot riva celor înstăriţi
0
şi bogaţi, care diispun de toate averiiic oraşwh11i. Pl,eiboa orăşenească trece

pe primu1l ,pfan, i.a iniţiativa <răscoalei şi o duce pînă l,a ciapăt. Ceea ce
meseriaşii rmaii imoderiaţi n~au făcut iSau nici n-au vrut să !iacă, săvîrşesc
masele populare, lichidînd cu totul vechea conducere : numai ele, şi nu
meseriaşii, au avut forţele necesare acestei atitudini rcvolu\ionare con-
secvente.
Că, îrntr-adevăr, în aceste zi1le plebea orăşenească domina n1 oraş oe
dovedesic şi însernnă:riile diiin zilele respective în socoteHlc urnşului. Dacă
pînă •la 22 ima;i chestorul oraşului înregistrează zi de zi chei\t.uieili.[e făcute,
pentru zili.ele următcaire nu găsim decît notiţa : „Die 23, 24, 25, 26 nihil",
ceea ce arartă că oriice 1arcrHvitate administrraiivă ,a înccibat în aceste zile.
Suma plăti~ă păzHomlui de 1poaittă, oaire de obicieii se înre~;iosfrcază zi.linie,
se achită la 27 mai retroactiv pentru cete· patru zile 3 •
"
*
Se impune lntreba·rca : ce atiiudine au adopt,at foşti.i conducători ai
răscora.lei - meseriaşii -- faţă de aces:te even~mente? Se 1pare că le-au
scăp,at frîneile răscoiailei, căreia i se '.irmprimmse un ciaracter cu tot·uil altul
decît î1l dorirseră Jia început şi oare porafo nici nu ,J,e mai convenea. Oarre
nu .aici am pute.a gă•si şi cauza sfîrşitului lipsit de glorie a1I răscoailei şi
precLa·rea p·ripHă a cetăţui,i ?
In :ziua de 22 mai, armarba imperi1ală irimi1 să de generailul CaraHa
· -- şi anume "brei regimenrt:e de călăreţi şi două regimente de infanterie - -
sub comanda generalului Veterani, frece Pădurea PerşanUor şi intd în
Ţa,ra Bîrsei, la Feldioara. I se a•lătură un contingent de secui sub comand.a
generalului Mihai Teleki, care se aşază între Ghimbav şi Cristian. S-au
concentrat deci forţe însemnate --- e vorba dC? 5000 de soldali 4 - pentru
1 Se y b erg e r. Quellen, V /I, p. 436-441.
2
Şi di~1relatarea lui Marcus Fronius se poate recunoa\i{e că răscoala a crescut de
la un •nceput ma•i moderai, 1ajungînd apoi la .tot mai muHă radicalitate. El vorbeşte de
insuLtele la .adresa .preotHor, de rechiziţionarea caiilor, de prădarea oaselor etc. Quellen. VI,
p. 440-441. .
3 Vi/li/wts-Rechnungen, A.rh. st. Braşoiy, III C 32, p. 1080.
4
Alte und neue Siebenbiirgische Chronik, Quellen, Vi, p. 119.
19 CONTRIBUTIE L\ CUNOAŞTEREA RASCOAL.EI LllV\ŞO\'ENILOf< DIN 1688 d7
------
înf.rîn.gereia r·ez·is•tenţei braşoveniilor. lJa 25 mai, Veteriar1i inoce ·l1a ofen-

sivă, luînd şanţul de pc DeaJUl Melcilor, penku ca în ziua urmăi0iare să
înceapă cu încercui.rea ,SJi15tema~ică a ornşu1lui, ,IJrimiţind cîte un reg1iment
1
de călăreţi să înainteze spre oraş prin Braşovechi, ·prin Blumăna şi prin

Poiiana Braşovului, „pentru ca răzvrătiţii să nu focă v·reo ieşire". Vetenani
însuşi înainta cu infanteria spre porţile oraşului, undL' îşi aşază tunurile.
La 26 mai - după o ultimă somaţie de .a se pireda - începe cu bombar-
darea cetăţuii 1• Primele două bombe au căzut în cetăţuie tocmai cînd se
pregătea executarea judelui Michael Filstich, care astfel a fost salvat,
d·ooa1r·ece după iJansiaroo unei noi bombe în c&ăţui1e şi ·a uneia în oraş,
Stiefian Heer ieşi pc zidurile cetăţui:i cu un steag 1a1lb în ·semn de predare.
Veterani in1tră :imediat în cetăţuie, ·eliibeirează pc jude şi pe i.5enatori, dcz-
ail!Tilează garnizoana şi-i ·himi,te pe foţi în oraş, reţinînd deooamdată numai
pc doi d'krbre cap·ili răocoalei, print.re care şi pe Ka1sipia1r Kreisch.
Cronioile contemporane nu coincid în relafarea acestor ultime eve- ·
nimente. Unele relatează în mod .ironic că :fonedi.at după ilansarea celor
patru bombe, care n-ar fi 1provooat nici o stricăciune serioa•să, „vitejiii
noştri cavaileri înfnicoşaţi au pierdut înk-o olipă aroganţa for înfumurată,
arMîndu-•se aişa de vHeji îndt rtoţi ·iepurii ;air putea să 6€ !Sperie de crn-
zimea lor" 2 • Alte izvoare însă, ne arată că totuşi s-a încercat o rezistenţă
dîrză. In ziua de 25 mai - ora.şwl Hind deja înoeircui1t - s-a încercat o
ieşke a 300 de că:Iăreţi împotr:iva trupelor ·imperiaile din Bra.Ş()IVechi, care
înisă n-a reuşi 1 t. Lia 26 mai, cînd Veterani pregătise aibacul iai.Sup1:ria cetăţuii,
., braşovenii n-au oruţai prnful de puşcă şi au tras în mod groaznic în i:ru-
pele imperiale" 3 . Alt cronicar adaugă că, din acest bombardament, cei doi
generaH .irmperi.a1li abi a a1r ti scăpat cu vi!aţa şi ·tocmai, înfori•ait de această
1
rezistenţă, Veterani ar fi poruncit imediat atacul asupra cetăţu_ii 4 • Rezis-

tenţa cea mai dîrză a opus-o îrnsă breasl1a cro.Horilor, care, avînd în pază
poarta românească, „a ţinut bine postul şi s-a apărat în mod disperat,
trăgînd în trupele imperiale chiar şi după predarea cetăţuii" 5 • Martorul
cel mai demn de încredere, însă, în ceea ce priveşte rezistenţa răsculaţilor
este cancelarul principelui, contele Nicolae Bethlen, care a fost de faţă, în
armata lui Teleki, la asedierea Braşovului. „Braşovenii au tras în mod
bărbătesc asupra noastră cu tunurile", spune dînsul în relatarea eveni-
mentelor. „Dacă şanţul (din Dealul Melcilor) ar fi fost terminat şi înzestrat
cu tunuri, n-ar încăpea nici o îndoială că am fi ocupat Braşovul cu mult
mai anevoios" 6 .
Din cele ,reliatiate apare ca sigur că braşovenH .au opus rezistenţă
ataioului armatei imperfa.J,e şi mai ales p·lebea orăşenească ern gata să
1 Aus des Gra/en Veterani, kaiseri. Feldmarschalls Feldziigen in Ungarn wuJ. den
ongrenzenden Prouinzen vom Jahre 1683-1694, Dresden, 1788, p. 36.

2 Villikats--Rechnungen, Arh. st. Brnşov, III C 32, p. 1080.
3 lv\ e r te n S c h u I Ier, Quellen, VI, p. 74-75.
4 MartJ.us Tartler, Diarium, Arhiva B.N.B., T.q. 180, p. 407.
• Thomas Tar 11 e r, Co/lecianea zu einer Pru1iculăr-Hi:.torie vo11 Cro11stadt,
L Arftiva B.N.B. T.q. 100, p. 57.
6 Copie în J. F. T r a usc h : Collectanea zu einer Particutar-1/istorie von Cron-
.1/tldt, II, Arhiva B.N.B., T.q. 101, p. 403
88 MAJA PHILIPPI 2(}
-----·----
apere cetăţuia „chiar dacă ar cădea grindina din cer" 1• Se pare însă că
tocmai în .această pr.ivinţă JS1e i1viseră neînţEll•egeri seriDa.se în rîndurile
ră6culaţilor, cărora J.e s 1lă 1 bise forţ-a de rezi.stenţă, neînţelegeri care a_u prn-
venit tocmai din faptul că conducătorii moderaţi ai răscoalei s-au arătat ei
înşişi spe1riaţi de avîntul revoluţiona•r al rrnasefor populare. Exi.stă unele
ştiri care arată as•tfel de neînţelegeri. Ştim, de exemp1lu, că nu toţi ră•scu-
. taţii au fost de acord cu •a•rcsta.rea judelui şi ia 1seniatorilor. Un an11me
i\ianm Schwa·rtz, funcţionar 1a'1 oraşului, care a piarticiip.at şi el ila ră.scoa1lă,
a pri.mi1t pe urmă o pedeapsă mai uşe:ară sub motivul că s-air fi împotrivit
sentinţei de moarte împotriva judelui 2 •
Cd.e mai mari neînţelegeri, însă, pair .a .se ii •ivit în legătură cu apă
ra.rea sau P'red.arna cetăţuii. O cronică anonimă relatează că la 22 mai,
comandantul .ră·scu1liaţifor, Kaspar K:reisch, air fi ieşit d1in oiraş dudndu-se
la un coiloneil auistr·iiac, Di1efrich, fără a menţiona oe s-ar fi trafat int~c
·dînşii. La 24 mai, cînd preo1ul din Rîşnov, Martin Albrich, 1ncearcă pentru
ultLJma dată să-i convingă •pe răiSculaţi de nocecitatea predării, "cei· uire
erau conducătoPi s-au lăsait înduplecaţi, însă •autorH celor rele au vrut să
ţeasă urzeala pînă la capăt" 3• Aceeaşi atitudine o adoptă masele populare
şi .Ja 26 mai, cînd Veterani, în.a.info de ia înceP'e atacul, a cerut pentru ul-
tima daltă predarna o.naşu.lui. La acea•stă somaţie, Kaspar Krei.sch îrnso\it de
cîteva decurioanc ar fi ieşit din cetăţuie, încheind un armistiţiu pentru
2 ore cu arma:ta irnperi.a1lă. „ lnforcîndu-se însă şi reila-tîind despre cele tra-
tate, ci au refuzat încă o dată a se pr~da; dimpotrivă, iau hotă·rît a 'Se
apăra" 4 • Cu toate acestea însă, cetăţuia a fost predată scurt timp după
aceea, fără vreo nouă încerc.are de rezistenţă şi - cum se expiriimă conte.te
Bethlen cu mirare - „fără a pune vreo condiţie" 5•
Cele arăttate lasă a se bănui că masele populiare ernu pînă în ul·ti-
mul moment 1pentm apăirarea cetăţui.i, 1pe cînd conducăforii ră·scoalei, pro-
veniţi d1n pătura mes.el'iaşilor, înţelegînd în .sfîrşit .primejdia în care se
a.flă oraşul fiaţă de forţe1le însemnate ale irnper.ia.Jiilor, emu pentru preda:re,
mai a1Jes dttpă întorsătura pe oare o lua·se răsccala în uHimele zile şi care
prob.abil îi şperi.ase mai muM <lecit arn1ai:a imperială. Predînd oraşul în
ciuda voinţei form~ a maselor popul1are de a rezista, tocmai aceleaşi ele-
mente caire au început răiscoa.la, neputînd să prevadă consecinţele ei, a11
abandonat-o fa isfîrşit.
Aici frebuie căuta~ă cauza .sfîrşHului 1t11agic •a1l .răsco1a'lei. Cu toate
cele înt.împla1te în ultimele zi,J.e, răscoa!l•a din 1688 a fosil: ima·i mult 6 ,Juptă
între păiturile privilegiate a:le orăşenimi·i pentru conducema omşu1lui. Meş
teşuga11ii, fădnd ei înşişi parte din pătura ip1rivil.eg,i'<i•tă, 1s-a,u di•stanţa•t de
1
Se y b e r ger, Quellen, VII, p. 438.
2
Ibidem, p. 437.
3
G un nes c h. Continuatio, Quellen, VI, p. 297.
4
Marcus Tar t le r, Diarium, Arhiva B.N.B., T.q. 180, p. 409. Alt cronicar arată
c11 „aceştia s-au arătat. ca nişte berbeci cu cornuri şi au răspuns că vor să se împotri-
v~ască forţei cu forţa". G un nes c h, Continuatio, Quellen, VI, p. 298. Şi Marcus Fro-
rnus menlionează un arm:stitiu şi rezisienţa opusă Jur cu npertinacitate". F ro ni u s,
Quel/en, VI, p. 441.
6
T r au s c h, Arhiva B.N.B., T.q. 101, p. 404.
21 CONTRIBUŢIE LA CUNOAŞTEREA RASCOALEI BRAŞOVENILOR DIN 1686 89
- ----------------------------------
avînitu1J revo;!uţioinar ai! maselor popula.re. Acestea nefiiind încă destul de

dezvu.itate şi conşN10nk, nu i-au putut ·imp rima răiscoal·ei car.acterul unei
0
adevărate lupte de clasă. Oraşul Braşov, la sfîrşitul secolului al XVII-iea,

ena încă un 011a.ş ~eudal cu conroradicţi iole oairaderiiStice acestei epoci, în
caire nfoi fo:rţel 0 e de producţie şi prin unma:re nici forţele soci1a1le nu 'Se dez-
voltaseră încă în aşa fel încît să fi putut să schimbe vechea stare.
Imperiailii, intrîrnd în ornş, au resfahiHt conduoerna patridaitu1Jui, care
de iacum inainite, avînd şi sprijinul 1armatei iaustr.iece, îşi menţine dominaţia
în oraş. Pătura meş1t.eşug<:1ril0:r, după acea.stă înfrîngere, răimîne o anexă a
paitriciatu1!,ui şi nu mai încearcă nici o rezbtenţă. Un secol şi jumătate nu
mai auz1illTI ·de mi·şcăiri soci.a,le în oraş pînă cînd - în 1848 - 1pomesc din
0
nou, de data aceasta însă datorită dezvoltării economico-sociale în condiţii

cu totul schimbate.
„
* "
Mari ramin de reilatat urmă1ri1le tragice 1a1le ră1scoalei. După predarea
<:etăţuii, în ziuia urmăfoaire, ;la 27 ma.i, judelie, împreună cu rtvţi ·senatorH,
predau 'SOiemn genera,luilui Veter.ani cheile onaşului. Ornşul însuşi fu ::;cuti.t
de jefuire, afară de Braşovechi, care ·a fost jefuit de trupele secuieşti.
La 29 ma'i, toţi bărbaţii oraşului - .inclusiv elevii gilmnaziului şi ucenidi
- au fost 1aduniaţi în piaţă şi ia.ou :!Jrebuit să jure în genunchi - în grupe
de cîte zece - în faţa a paku ofiţeri imperia:Vi, cred1inţă împănafolui. La 30
mai, cornducăfo.rii ră.scoia.J.ei, în total 30, au fost arestaţi şi înch1işi în .temniţa
cetăţuii, unde ·aru fos~ .ţinuti ,aprnape un ian şi jumăta·t~ pînă cînd 1-1 s-a
'intent.at procesul.
' Jn acest timp, oraşu·! Braşov a trăit cele mai g1rele zi•le ale trecutului
-său. A fost pusă în oiraş o garnizoană de 11 companii de so~daţi fonperialii.
care au fost încartiruiţi cu forţa în casele cetăţenilor. Oraşul răsuna de
nelegiuiri11.e şi actele 1lor de vioilenţă, de înjurăitur-ile şi bles1teinele lor, dP
!Mhă,riile şi funturHe săvîrşite de ei, dt şi ·de nenurmă:ra.te aMe is.amavoJ-
niai•i 1• în aceilaşi timp, con1ribuţiil 1e în bani şi în pro\'1zii ceirute de ·anmala
,austriacă oraşului crescură imens şi erau stoarse cu farta de la populaţia
săirăci1ă. Da.tor·iit.e ornşul ui au crescut to1 mai muH.
Lovitur.a cea ma.i grea a fos.t însă incendiu1 din 21 a1p1riilie 1689, c:a-re,
0
'Clupă mărtuiri1a tuturor contemporianilor, a fost p1rovocat de înşişi soldaţii

imperiali şi care în timp de 4 ore a distrus. în bună parte, oraşul cel mai
înfloritor din Transilvania. -
în aceS1tie împrejurări a avu~ i!cc, între 13 şi 17 şeptembrie 1689,
procesul intentat conducătorilor răscoalei, care a fost judecat în faţa sena-
tului în prezeint·a a trei nobili maghi,ari, mprezentainti ai p1rincipelui, şi a
doi senatori din Sibiu, reprezentanţi ai universităţii săseşti 2• Actele pro-
cesului nu s-au păstrat: ne-a rămas numai sentinţa de condamnare la
Tăkălys Einfall im Burze11la11d, Quellen, VI, p. 615.

1
Un.'versitatea săsească era organizaţia autonomă a scaunelor şi dlstrictelor să

2
seşti din Transilvania, în frunte cu comitele saşilor, care avea sediul la Sib!u (vezi Istoria
României, voi. II. p. 270-271 ).
!JO MAJA PHILIPPI 22:
moarte a celor cinci conducători principali, transmisă de ·seewaldt, şi

~-entinţe!C privind pe cei 18 „răzvrătiţi mai mici", comunicate de Seybcr-
:-;er. Atmosfera în oraş şi felul în care populaţia Braşovului a urmărit
acest proces ne sînt relatate de Marcus Fronius şi dezvăluie incă o dată
contradicţiile care au stat la baza răscoalei. „Porţile oraşului au trebuit
să rămînă toată ziua închise, de teamă ca nll cumva, prin adunarea celă
\enilor, să se întîmple ceva rău". Populaţia considera sentinţa drept act
de răzbunare a senatului, căruia i s-a reproşat „ tiranic" şi „cruziml·".
Senatul oraşului se pronunţă pentru condamnarea acuzaţilor la moarte
prin frîngerea pc roată şi tragerea în ţeapă : prin intervenţia consilierilor
principelui şi imperialiolor, această sentinţă a fost însă schimbată în de-
capitare. Marcus Fronius nu se sfieşte de a acuza senatul de părtinire,
~punînd că unul din motivele care au dus la sentinţa de condamnare la
moarte era tocmai conflictul pc care l-au avut mai înainte Steiner şi Beer
cu judele Filstich şi pentru care aceştia au fost excluşi din centumvirat 1•
Cu ace1.'.aşi sumpa1tie şi emoţie, popu:I.aţi.a ,asiistă la executairea celor
cinci conidarnna~i - Sil:0iner, Krciisch, Beeor, Gaiiitze.r şi Laing - care a
avut loc .J.a 19 sep~tm1birie în piaţa maire a Braşorvu1!Jt1i. Condamnaţii au fosrt
conduşi la locul de ·execuţie ·de preoţi şi de c·lev·i c.are cintau dntece funebre.
fnaintea executării, fiecare se adresează pentru ultima dată populaţiei cu
o scurtă cuvîntare. O tăcere de mormînt se lasă asupra pieţei. Cea . mai
mare indignare a provocat-o executarea lui Steiner, bătrîn de 80 de ani :
cînd capul ace..stuia, retezat de corp, a căzut în aşa fel încît, rostogolindu-se
de mai multe ori, a rămas aşezat drept pe gît, cu faţa îndreptată spre sfat,
s-a interpretat acest fapt ca un indiciu al nedreptăţii sentinţei. O femeie
care asistă la executare în acel moment strigă plină de groază „Dumne-
zeule veşnic ! La cc soartă groaznică sînt destinaţi săracii ! Care va fi
soarta noastră ?" şi se prăbuşi moartă la pămînt. După executare, capetele
condamnaţilor au fost înfipte în ţepi, cel al lui Steiner fiind plasat în locul
execuţiei, celelalte la diferite porţi ale oraşului, unde au rămas - ca
',Xemplu înfricoşător pentru întreaga populaţie - pînă în 1718, deci 29 de
ani. Cîtcva zile după executare se ivi zvonul că stafiile executaţilor umblă
noaptea pe străzi strigînd „ va·e, v,ae". Marcus Fronius ,suhliini1ază că nu
crede în .aceste supersrtiti'i ; menţionează totuşi că şi ele au fost interpr~'-'
iate ca o ameninţare la adresa senatorilor pentru nedreptatea judecăţii 2•
felul cum popt1l 1 aţi'a Bnaşovului ia lu.:1,t pa,rte l'a condamnarea şi executarea
LOlldUcăfori,!ior răSCO.afoi !le '8!18Îă, a.tît '5iimpiatiia de oa.re aceştia S-aU bUCU-
rnt chi.cH după înfrîng·eirna răsco,ailei în rîndul concetăţeni.lor lor, cît şi ura
împokiva se111a1tuluL Ni .se conHrmă încă o d:ată --- ceea ce am vrut să
ară,tăm prin acesit studiu -- că au exist,at confradicţii profunde în sînul
populaţiei braşovene, care, <111 fost cauzele principale ale răscoalei din l688.
--···-----
' I' r u 11 i u .s, Quellen, \,I, p. ·13!J, 441.

2 Ibidem. p. 43rl, 441 şi -142.
ASPECTE ALE LUPTEI ŢARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER
JMPOTRIVA EXPLOATĂRII FEUDALE DIN SECOLUL AL XVI-iea
ŞI PINA LA SECULARIZAREA AVERILOR MANASTIREŞTI
\
de EUGE\ilA FLORESCL
Una di11 rcg·iuni'l·e ţării noastre pentru oairc izvoairek atestă din plin
exio6tenta frămîntă·ri1l0tr ţără.neş·ti în tot timpul evului mediu esite OHeni.a.
O bogăţie de documente, dintirc oare imensa majoritate ined:He, ne permite
să urmă·rirn lupta tă11ani1lor din satul Bafa de Fier înoepînd ou secolul
al XVI-I.ea -- socot ce sie oarncteriizează prin desibrămarea acceiler.ată a
obştii ţărăneşiti libere, cre..'?'~erea nurnărnlui de ţărani dependenţi şi mări
rea domeniului feudal prin aoapara1rea satelor Hbere - şi pînă .J,a secu1l1a-
. rizarea 1averiilor mănăstireşti din anul 1863, măsură ce v.a rezoilv,a într-un
anumit seni.S problema .satului de oare ne ocupăm.
„
Sifoait în nordul fositu1lui judeţ Gorj, d1e pinzînd actualmente de raio-

nul GHod din nordul regfoni'i Craiovia, satul Baiia de f.i.er era formait.
în perioada de ca.re ne ocupăm, din .t,rei cătune : Bai1a, Sohodol şi Neagra,
primele două apărînd în documente şi oâ sate de sine stărtăt'°'a.re. 1 Pentru
a se evita unele nedumeriri, preoizez că în documentel·e oercetaitc numele
„Baia" este toilosit, atît pentru a se ·indioa numai cătunul rnspeotiv, cît şi
pentru foaite oele trei căfone J,a un loc, în acest caz fiind <? p1rescurtare a
numelui „Ha1i,a de Fier", după cătunul Bai•a, oare era muH mai man~ decî!t
cieletalte două. In întocmirea •lucrării de faţă, 1acest lucru ,a prez-ernt·a~ oare-
eiare dificuJ,fiate în urmă·rirea procesului de aiservfre a locuifod'lor, trebuind
să se facă distincţie între momentul aservirii cătunul lui Baia şi aservirea
înrllregului sait Hai.a de Fier. Acea1s1tă delimifare ~-.a impus deoarece - pe
de o pa,rte -- în unele documente „satul Ba&a" 2 apare oa piroprietate
boierească încă de la sfîrşitul secolului al XV„Jiea, în timp cc -- pe de
altă parte - în prima jurnătarte B secolu:tui ·at XVIl~'lea mai exisita în
1
Termenul de „ciitun" nu era folosit pe atunci.
! Ciitunul Baia.
EUGENIA FLORESCU 2
„ B1ai.a de Fier" prnpr.ieta.te ţă1rănească liberă, ca.re .a1b:i1a aoum v:a dispărea
cu to1u 1.
Fiind sifoa1tă în .regiunea de munte, 1propir.iot.at1ea &afo·lui Ba:i·a de
Fier era fonn<ită în major·iitate din ·păidur·e şi terenuri de păşuna 1t, în timp
cc numai o mică parte din ·teiren putea fi 1fo1losirtă .penibru ,a,ră.turi şi culti-
varea de Hvezi, de unde şi pr~ndp1al1a îndelietniciire a .locuiitorilm d-1n acestt
sait : creşterea vitelor. 1
P,mp·rfotatea 0bştea1scă 1Sftă·pîn1ită "'8 început în 1devălimăşie se descom-
pune treptat, prin procesul specific, cunoscut, de delimitare a unor loturi
indivi.dua1le şi -ieşi1rca ·aceGtoria din sită·pî'fl!i1rna în devălmăşie. Existînd liber-
tafoa dt; vînza1re-cumpăr.aire ia 1laturi'1ar, ·păimîn:tul incepe ·să 1se concentreze
în mîna membd:lor ma·i însită1riiţi djin obşti1i, în timp oe sătenii să.răciţ1i sînl
nevoiţi să-şi cîştige existenţ1a muncind pe păimîntur.ille ialibora. Cu viremea.
în timp ce obştea se deiScompune, aiceşti1a îşi 1p'ierd treptat 1l1ihentaitea. Apare
astfel o categorie de ţărani a\Serv·iţi, oa1re, J:nmu·lţ~ndu..,se, vor forma clia·s.a
exploatată .din orînduirna feu.d:a1lă, 1i,a1r 1pe de 1a1Hă .p1airte, e1lememtele însit:ă
ri'te vo'I" fonma clas<i stăpîinHor de 1 păimîI11turi şi die ţă1rani dependenţi. z
Urmărind documentele ce .ateGtă des.trărna1rea, obşitH şi căderea în
dependenţă ·a ţă:r.a:niilor di1n Hai.a de Eier, consfa.tăm că în ,alflul 1480 un
anume Avmm Tiouc:i, împ 1 reună cu fraţii ·săi Bir.an, Radu·! şi Pătru, .pri-
meau întărire de 1l1a B1msa1r1ab oei T1î·năir pentru sltăpînirea ,a 124 de .s.ate,
print,re oare şi Biaia, 3 .specifidndu-se "căci le ,sînt vechi ocine". 4 Peste
patru ani, foaţi;i Brran, RadLirl' .şi Pă·tru primesc din nou hrilSOv de întăitire
de la V1l1ad Călugărul 1penfru şa.pire 1sate din cele istăpîni:te şi în anu:J 1480,
printre caire şi Baia 5 pentru oa, în 1502, siatu1l Baia Îlmpreună cu muntele
Mic.a.i1a ce ţ-iITTea de ·el să :apară în:tr ... un hrisov de J;a Radu cei! Ma1r1e ca fiind
prvprietatea a doi di:nrt:re cei foei .:fir.aţi de mai 1sus, şi anume Radu! şi
Pătru. 6
O aiHă s·ede <le dccurnente în oare a'p'aire nsart:uil Bia;i•a" ne pune -
spre deosebire de, cele de mai sus - în imposibilitatea de a aprecia dacă
este vorba d.e că~unul' B.aiia, ori .cLe s1afol B.a:i1a de Fier. Astfel, în 1550,
1
Datele cuprinse în Marele dicţionar geografic al României, Bucureşti, Socec, 1898,
vol. I, p. 201, date .apropiate de situatia existentă în perioada ultimului secol la care se
referă lucrMea de fată, indică pentru satul Ba;a de Fier, format din cele trei cătune
·- Baia, Sohodol şi Neagra - o suprafajă de aprox. 11 300 ha. teren, dintre ca1re :
:S 600 pădure, 4 100 .păşune, 800 livezi, 800 arătură. Satul era locuit· la sfîrşitul sec.
.al XIX-lea de 254 familii. In legătură cu această ultimă cifră precizez că pentru a doua
jumăta'ie a sec. al XVI Ii-lea şi prima jumătate a sec. al XIX-Iea, documentele originale
referitoare J.a s.atul Bafo de F;ier menj.ionează un număr de aprox. 240 fami'.H.
2
Pentru această problemă, a se vedea P. P. Pa n a i te s cu, Obştea ţărănească
:in Ţara Românească şi Moldova - Orinduirea feudală, Ed. Academiei R.P.R., 1964, în
special cap. XII, p. 235-266.
3 E vorba de călunuI Bafo.
4
Airh. st. Bucureşti, Secj. Ist„ nr. 61 ; Documenie privind i-storia României, veacul
XIII, XIV ~i XV, B.T.R., Ed. Academiei R.P.R., 1953, p. 165. In or:ginal apare sub nu·
mele de „!3anea".
5
Ibidem, 1nir. 68; Documenie privind istoria României, p. 181. ln origina.I apare suii
numele de „Banea".
6
Ibidem, nr. 128; Documente privind istoria României, H.T.R., sec. XVI, voi. I.
p. 11. In originaJ apare sub numele de „B.ainfa":-
3 ASPECTE ALE LUPTEI TARANIL~ DIN SATUL BAIA DE FIER
Ştefan Diiacu'I, împreună cu juP'~niţa ·Sa P.a.r.aischiv•a, ouunnra1hl'I Gău Dumi1tru

şi fii,i lor au în s~ăpîniire dii'fer,i·be părţi de mcşi•e în &albele Ba.ira, .Polovnaci,
Alun şi altele, asupra cărora primesc întărire domnească. 1
In anul 1571, jupîniţa Velioa, Hioa olucemlui P1reda din Lîngeşti,
avea oa ·ze51tre „din s.a·tul B.ai•a .a •treiia piairte, de rpesit·e itot hotarul, şi din
Ciuperceni, cîţi vecini sînt toţi şi un lăcaş de aţigani" 2, iar în 1581, jupî-
niţe:le Durrrnitrn şi Mana.. f.i1icelie lui DumHru din Bkseş.ti, ·vîind jupînesei
Neacşa şi fiilor ei a treia parte din ocina lor din "satul de la Baia". 3 In
anul 1583, juipîneaB;a Veliica, fădnd .schimb de moşH cu jurpîneasa Cătă
lina, îi dă .aceB·tei·a moş·i1a d-iin Ba.ira, prii.mind în sch1mb moşi1a Căltălinei din
Suici-Argeş. 4
Un documenrt din .anurl 1587 ne informează că în timpul lui Perh"u
Cercel un număr de 1locuritori din Hai.a dev.in -rumâni, deoarece - îm-
preună cu arlţi să•teni d·irn 24 de sate din judetele Gorj şi Vîloea - au arta-
ca.t şi jefuit pe boierul Doibromir, foS1t unare han în timpu:! primei domnii
a rlui Mihnea Tmoitul, cînd iacesta ra voirt isă ~ugă 1peste munţi îrn TnansN-
varni.a, 1ia îrnlocui1rea lui Mihnea cu P etru Cercel. Nereuşind să iiir·eacă
1
munţH, Dobromfr s-.a 1înrapoi.a·t şi :a cemt i•erba1re 1lui Petru Ceroel, jeluin-
du~se totoda·tă · îrmp0k·i1v.a săitenirlor oare~! jefuiiSeră de "haine •bune, scule
de .aur şi de .a,rg;inrt şi imărgă.rHaire şi 1a;S1pri, ipreţ de •Ş.a1pte' ·poveri". Neputînd
desipăgiubi •pe hoiirerul Dobromiir, 1sălt•enrii Î:n cauză „şi-iau închin.ai 1o.atc
ocinele tui Dobromir ban şi jupaniţei lui Vitae, ca 5ă fie ei vecini jupa-
1
nului Dobromir ban şi jupîniţei lui, Vitae, de a tor bună voie". Cînd Mih-
nea Turcitul ra .luat a doua oară domnia, să-tenii au încernart ,,'&ă-şi înfoa:rcă
ocinel1e" prirn judecată J.a diVJarnul domnesc, dar, 11.a intervenţiia boieri.lor
Ca·lotă, ma.r·e suilger, şi Gheorghe logofărt, doimn:irto.ml Ue-ia oerut să.tenifo:r·
să plăteia1scă cele ş.apte poveri des.păgubir~ fixată în 1Hmpul lui Petm
Cerrceil, ·armenriinţînidu-i că dacă nu vor rprl·ă1H voir fi foaişi în t•eapă în faţa
porţi.lor caselor lor. Dar sărteni.i „ ... nic'ioum n-.au ipu1wt să plătească ace.astă
av;ere mai sus zirsă, oi au veni~ .toţi înraintea domniei-mele .de _şi-.au înch·inat
ocineile rlor jiupranu:Jui Ca1!101tă, rmâ1rie siul•ger, ·şi rlui Ghoorghre ;logofăt, dinain-
tea domni·ei-mcle şi dinaintea tuturor dregătoriilor dcrmnieii-lfhele, de ra lor
bună voie, ca •să fie ei vecini în veci..." - gilăsui1a cartea 'lui Mihneia
Turcitul 5• Din documente nu aflăm nici ce legătură exista între Dobromir
şi cei doi bo1ieri, nic-i suprafaţa de rpă.mîn.t rpeste oa.re ei deiv.in .stăpîni în
Bafa. Cerr1t DSlte că de data aceasta nu poiate fi vorrb:a decîlt de „Baia de
Fier", din mcment ce căh.mu.J Baia era de mult iaoorvit în înrtreg;ime şr
nu cunoaştem pînă lra acea·stă dată raote de eiliibera1re din depeind.enţă.
1 A I. Ştefu Ies cu, Gorjul istoric ;>i pitoresc, Tg. Jiu, 1904, p. 3.
2
Documente pri.vina istoria României, voi. IV, Ed. Academiei R.P.R„ 1952, p. I.
8
Ibidem, voi. V, p. 13. ·
, ••
4
Ibidem, p. 110. Cătălina era so\ia lui Caz.an, fiul lui Cazan spătarul venii din
Su1c1 .în urma căsător'.ei cu o jupîni\ă din Baia, .Ja începutul sec. al XVI-iea. Vezi
AL Ş te ful es cu, op. cit., p. 3--4.
6
Arh. st. Bucureşti, Sec\. Ist., nr. 1367; Documente privina istoria Ncmâniei, voi.V,
p. 336-337; Ad. Sie ful c s cu. DocumNlie slavo-române relative la Gorj. Tg. Jiu.
1908, '.fl. 270-275 ..
ELUENI'- FLORESCU 4
După ,anul 1600 înoope iSă ,apară în documente numele de „BiaJa de

Fier" si să tie tot mai rn1r fofo.siit cel de „ Haii.a". Astfel, un documenit din
161 l ş'i iailitul din 1612 ne iinformează că jumă1 tare din moşia dilf1 Baia de
Fior a ilui Cazaifl, soţul Că>tă'1iinei, ·ajunge în minia .lui P1reda, ma1re sluger,
frafole lui Cazan, penitrn nişt,e d:aforiii nep1lăitite. 1
In ·anul 1632, jumătate din satul Haia de fler ajunge propr.ietia1tea
logofătului Danciu Pîrîianu, 2 cărni~ Petri,şar, împreună cu f·iiii săi Sian
din Baia şi Preda diin Bîr,seşti (Vî·kea) îi vînd ,acea,s.tă moşie, împreună
cu mmâniii, pentru a plă,ti da10ir.ii1le 11 ui Gazain. 3 In 1634, Danciu Pîrîianu
mai cumpără de :ta Preda Bîrsescu diier11e părţi de ocină în Baia de FJer,
cu rumâni, 4 i1ar în 1636 cumpă1ră de l:a friaitele lui Stanciu Băiaşul o
jumăitate de funie cc era a 1lui Petirişor. 5 In 1auml 1637, 1luj Danci'll Pîrî-
:.anu îi vînd : Stoioa, femeia Dineului din Bai1a, „o jumătaite de funie mar:e
din funia băi.aşilor a oincea pa1rte, înisă fărr de rumâni", 6 Stan şi Lăudait,
fecimii lui Petrişor din Ba1ia, „a cincea ,pra:rte dintr-o jumătaite de funie
mare, făr de nici un .rumân, moş•i1e 1$teanpă", 7 Sfana şi Cia,pl1ea, fetele
Stanciu1lui Băi1aşu1!, „jumă:tate de funie ce er,a a 1lui Petr-i·şor" 8 şi Dwnitru
Băi,aşul, „jumăfate de funie mare, ou vad de moa•ră şi cu viie, da1r fă.ră
rumâni". 9 In :anul 1541, Danoiu Pîrîiarnu cumpără de !1a V:lrad Bîrsesou
pm1tea foi Socol, tiui lui Cazan, din care oauză Srbanieiru'1 şi Zaharia din
Hai.a 10 se vor 1pEnge 1lui Matei Basanab în baza dreprtului de protimi-si1s,
ia r domnrul va 1pomnci, fa 24_ iul.ie 1644, lui Danciu Pîrîi1anu să înapoieze
1
banii :lui \f,l1ard Bîrsescu, dînd oîştig de cauză 0reol1airnanţ1i1lor, care „ff!au
mai volniiei să cumpePe". 11
In această perioadă mari îniîln1m p.ropri1etar.i , în Baira de Fier pe
Standul Băiaşul şi fiul său Părtru, căirorn Maitei Basa rab le în~ărea în
1
<111 ul 1643 stăpînirca peste două funii „moşie de moştenire". 12

In anul 1644, o parte din satul Baia de Fier ajunge proprietatea lui
Matei Basar,ab, care --- dorniic ;să exp•l0ia1teze minereul ce rS.e gă,sea acolo --
determină pe proipirie~1a<rii djferiiJelar pă:rţ.i d·1n 1sa t să i le vîndă 1lrui. Pentru
1
cumpămrea de moşii în Ba:ia de Fier de cătr,e Ma,tei Bra1sia1nab avem numai

o carte de întărire pc care şi-o face domnul la 2 august 1644 13 şi care
se .referă \1a părţi:le cumpărate de !ia Gherghina şi Miihai, feoiorii Sitan-
ciului logofM, de lia fedorriii Ju1i Cî,rlig şi de 1l1a Standul Băi1aşul, împreună
1
A I. Ş te f u I e s c u, Ducumente ... , p. 325.
2
Danciu Pîrîianu era un urmaş îndepărtat al lui Danciu Zamonic ce stăpîni3e cli
mult timp în urmă pămîrut în Bai.a. Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/13; .Mss. 449, I. 175.
3 Arh. st~ Bucureşti, Hurez, XIX/5 ; Mss. 449 f. I 78-l 78v ; G h. G h i b ă ne l5 c u,
.Surete şi izvoade, voi. VI, p. 18.
4
Ibidem, XIX/6 ; Mss. 449, f. 181 v.
5 A I. Ş te fu I e s cu, Gorj ul.„, p. 5.
6
Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/7.
7
Ibidem, XIX/8; Mss. 449, f. 179.
8 Ibidem, XIX/9; Mss. 449, f. 178v-179.
9 Al. Ştefu I e s cu, Gorjul..., p. 6.
10
Nu ştim dacă erau boieri sau mosneni.
11
A I. Ştefu Ies cu, Gorjul..., p.' 9-10.
12 ibidem, p. LXI ; A t Ştef u Ies cu, Documente ... p. 506.
13 Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/I I Mss. 449, f. 175-175 v.
ASPECTE ALE LUPTEI TARAN!LOR DIN SATUL BAI.\ DE FIER
cu un niumă:r ma:re d·e rumâni. J udecînd după :liap1tu.l că 'îincă din •anu·! 1632
jumătate din sat încăpusE; în mîinile boierului Danciu Pîrîianu, iar
după 1632 aoeisita continuase să cumpere di:lieirite părţi de moşie în -Baia,
apreciem că supra:liaţa prnp.rietăţilor 1!.a oare sc referă cartea hti Matei
Ba·s:ainab er.a ma:i puţin de jumătate din saitul Ba:i1a de Fier.
Deşi car·tea din 2 augusit 1644 se termină p·rilfl olli11oscufo formulă
„şi au vîndut .aceş:bi1a rtoţi aile for moşii de l1a Bai:a de :a +or bună voie şi
fără nici o silă de către domnia-mea", vînzarea s-a f~cut - aşa cum se va
dovedi după moartea lui Matei Basarab - prin constrîngerea proprieta-
rilor respectivi de către domn. La fel a procedat Matei Basarab şi cu aga
\'Iad Bîr~rncu, pmprieitaml unei bune pă1rţi din ·sa1tu1 Baia de Fier, moşie
de moştenire, pc care acum o vinde domnului. 1
Nu ştim cînd anume a cumpănait Marei Basia1rab pă.rţile din Bai.a
de Fier 1 srtăipîni'be de Danciu Pîrîianu şi de Vil.ad Bîr.siescu. In -schimb,
documerntel1e ne informează desipre un :anume F•i1lip, oare şi-ar fi vîndut
primul propr.ietatea sa lui Matei Basianab, pentru ca ·lra ·scurtă vreme dom-
nul să forţeZJe şi pe oeiil1alţi proprietairi să facă aieeJ.a·~i luoru. O car.te de
judeca.tă din 28 hanu.arie 1663, din vremea lui Grigore Ghica, spune că
Matei Vodă „.. .înţelegînd că 1i1ase fier de 1acolo şi fii.nd par•tea r!ui Filip
nevîndută ·de acolo din Baiia, scula.tu-s-rau FirJ.ip de <iu vîndut partea lui
de moşie lui Mafr·i Vodă. Deci după aceea, încăpînd Mq:i:ei Vodă cu p<idea
lui Filip în Haic, lepăda.t-.au şi banii Da.nciulu·i posit•elnicul cu silă pre toate
piirţile cîk au avut în Baia şi au luat satul pre seama domnească". 2
Deducem de 1aici că FirJ.ip ena singuru.I moşnean siau în o:rirce caz unul dfo1
putinii oare evellitua1l mai rămăseseră î.n B.aia d·e Fier, d1ar despre oare
documentele nu ne vo.nbesc. Ca1J.ea folesită de Ma-tei B:aisa:r.ab, aceea a
înfiilitră:ri1i în moşi1a saitului, p·rit11 cumpăinarea unor ooine, penrhru oa apo.i să
pună mîna pe înitiregul sait, este urna dintre ceh:! mai oara.crteristice pentm
procewl de dispa1riti<e a prorpri1etăţii moşneneşti, de căde•J"<e în dependenţă
a ţărănumiii 'Vibere şi de oreşterie a domeniului feud1a•l - fiie el ooieresc,
domnesc sa1u mănăiStiresc - proces ce iSe internsi.fiică îin Ţa1r:a Româneas'Că
şi Mo1ld<0v1a în p•r.ima jumătate a seco1lului al XVII-lea.
Deşi în documente nu 1se frac menţiuni 1preoi1se despre hotarele dife-
ritelor pă•rţi din sat oaire au trecut în propdetatea domnului, credem că
acesta ia s1tă1pÎlnriit, prînă la urimă, sa1h,11l întreg. Aşa se eJl'!p 1li1că f.a1pfol că în
cărţi.J.e pe care Mihnea a1l III-iea, în 1658 şi Griigore Ghfoa, în 1661, 1663
şi 1664 le ·dau urmasi.lor 1J1uii Danciu PîrHanu si Vl<id Bî.nmscu si care se
reifje,ră, ,J1ai „tot rsaitll!l: .Şi 1C\u 1oţi 1mmân1i.1 şi ieu 1tot venitul", 1ail\un~,i dind ise
arată i•storicul proprieltăţii în justHioa,rea adu1lui de înrtărire se foloseşte
1
expresiia „şi fot a foS1t pre seama dormnea.scă" 1sau „iau luat S>a<tul Baia pre
searrna domnească".
Nu putem prffiza nici ranul cînd Maibei B:asa:r.ab a ajuns proprie'ba·r
pe,~·(c sartlJI! întreg. E posiibi1l ca accsit luoru ·să se fi petrecut după 1646,
• I Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/15; mss. 449, f. 176-176 V. mn a.J.t document re·
·e.se că aga Vlad Bîrsesou vîn.duse partea sa de moşie lui Danciu Pîrîiainu, ia.r acesta vîn-
•duse totul lui Matei B.asarnb (Airh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/17; mss. -149, L 177.
2
Ibidem. XIX/lfi; mss. 449, L 177. ·
EUGENIA FLORESCU 6
din momenlt ce în arc:est ian el conUrma .lui Stancu şi fiului său anume
Filip din Baia de Fier, dreptul de stăpînire asupra unei jumătăţi din
moşia Radului Tecuci. 1 Posibil este şi ca această proprietate a lui Tecuci
să nu fi. fost în hO'ta.rnle satului, ci niuma:i ·posesoriii să ii fost diin Bai«1
de Fier.
După moarteia 1ui M1a1te1 Haisairnlb, Danciu Pîrîiam.1 se plînge lui
Constantin Şerb:i.n că a fost si.Ji't de fos1tu1! domn '5ă-i vîndă moşi.a Bai•a,
cerînd 1acum s-o răscumpere. Conistanţin Şerban esite hoiăirit isă ...i sa;ti.s-
facă cererea şi J,a 4 august 1654 i:irimH.e poruncă celor ce-şi vînduseră
pămînturile lui M.aitei Biasia·11ab să rnstilfui.e vistieriei domneşti hanii pri-
miţi la vînzare. z Lucrurile nu s-au rezolvat însă - nu cunoaştem din ce
m01tive - ·pînă Îlfl vireme.a ilui Mihnea 1al 111..,Jea, cînd !boierii Danciu
Pîrîianu şi Vfa1d Hî-risesou .răiscumpără î1n1breg 1siafoil Ha!ia de F:ier, primind'
întărire domnească la 12 iulie 1658. 3 Din cart.ea pe care le-o face Mihnea
al lllJ!1ea cu această ocazie ·r.efose că ei .au răiscumpăl!"'at „tort isa.tul... cu
tc1 venitul, ou foit hotarul şi cu foţi rumânii, ou roO't venii~u.1 de .preste tot
hotarul şi cu tot muntele pre hotară bă1hrîne şi sie.amne pînă unde se hotă
raşt.e cu hotaml unguresc şi cu rumâni.i, însă oare LSînit de moşile, de sfră
moşie şi care sînt apucaţi de legătura lui Mihai Voevod". 4 Ne explicăm
răsoumpă•r.area îin în1tregime .a 1sia1tu'lui numaii de căltire cei doii boieri prin
renun\arna 1la ·răiscuimpărn:r.e a eelonl1alţi foşlti pmpirfotari, morli1vul acestei
renun\ări fi-Lnd evontua.J Hpsa poisibi'lităţifor băneşti.
Curînd în'5ă, napcrturile dintre aceşti dai boieri şi Mihnea i·au cu
totul ·alrtă înkinsă1tuiră. Duipă ce „intră gînduri vrăjmăşeşti ;!,a in:cirna Mih-
nci Vodă" 5 , acesta porunceşte uciderea boierilor, în acelaşi an, 1658. Pro-
fitînd ode acea1S1tă situaţie, locuifori1i din Bai1a de F ier cer şi 01bţin de la
1
Mihnea ai! III-iea elibeira rna din rumâni·e. Lia 10 decembrie 1658, domnul
1
se .adresa slujitomlu•i său Enache Copilu, confi11mîndu-i p·niimi1rea a 900 de

ta1Jeri tr.imi.şi de locui:tori.i din Bai1a ·pentru judeciie şi ipoirunoindu-i c:a reistu,J
de 600 itai!eri - întrudl ·preţul 1tota1l 1al ·ră,scumpăirărrii era de l 500 i;a1Jeri -
să fie acoperit în vite. 6 Actul eliberării din rumânie a satului Baia de
Fi.er ·se înie:adr.e1ază în 1politioa jflitennă .a .l·ui Mihnea al _III-.Jea, care urmă
rea -să abragă 1aiStf€'! ţărănimeia de 1pra11tca sa în luptia împo1irii\r,a marilor
boieri şi a tuiroj.!or.
Din oartea .lui Mihnea a~ 111-ilea - ca.re s-a păs1rat înisă numai sub
loirma unei copii - .rei·eise dar că ţăiranLi dLn Baia au fos1 iertaţi de ru-
mânie împ·reuină „cu tciaită moşia". De :acest lucrn ne eonv1ing şi că:rţile de
judc'oată din ·timpul ·lu1i Gr.i.gore Ghioa, .pri1n c.are .acesta •recunoaşte unn.a-
şi1kJr celor doi boier.i udşi de Mihnea dreptul de s1tă.pînire a.supra .satului,
C'ooa ce făc:use şi itatăl ii'ui Grigore Ghica. A1stfel, în cartea de judecată
clin 12 i1unie 1661, Grigcin~ Ghica iscrie că după uciderea 1Jui Danciu Pî-
rîi.anu şi :a lui VI-ad Bîrsoscu, „înţelegînd rumâniii de iJ.a. Hae de p-iei:rea 1or,
1
Al. Ştefulescu, Gur/·111.„., p. 10--11.
2
Ibidem, p. 12; A I.Ş te u I e s cu. Documente„., p. 556.
9 Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/13; mss. 449, f. 175.
4 Ibidem; mss 449 f. 175 v.
s /hidem, XIX/15; mss. 449. f. 176 v.
• Ibidem. XIX/14.
7 ------- ASPECTE ALE LUPTEI ŢARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER 97
- --------------------------
lndată au ·sări.t de ·s-<au dus fa Mihnea Vodă de .aru dat hani de s-au răiS
cumpărat ... " 1 După aceea, în timpul lui Gheorghe Ghica, urmaşii celor
doi bo;ieri udş.i, „nesufeirindu-să a-şi -lăsa rmoş1ile -lor isă-şi îngroapă ... " au
cerut judecată în divanul dormnesc, contestînd direpfol 6ă.tenifor de a răs~ •
cumpăr.a ei saitul. A.tît Gheorghe Ghica, cît şi fiUrl său, Grigore Ghioa,
mstituie boierilor -sia·tllil Bai-a de Fier, iar sMenii, care plă1tiseră răscum
părarea tui Mihnea al III-iea, sînt aduşi din nou în situaţia de rumâni. 2
Cînd, la 28 iainua·rie 1653, Gdgore Ghica întăirea din nou ·stăpînirea boie-
rilor asupra ·sia.tului, specifica în oa.dea dormnea-scă faptul că rumânii "nu
s-au lăsat, ci iară s-au sculat cu pîră şi al doilea rînd ... " 3 , ceea ce he lasă
să întrevedem încă de pe acum hotărîrea săteni.tor .din B.ai.a de ·a nu re-
nunţa la dreptul de oameni. libe!'1i.
Din a~claşi document tnagerm conciluzia că Filip, caire-şi vînduse pro-
prieta.tea sa din Biaia lui Matei Ba.sar·ab şi care .acum umbla împreună
cu rumânii .prin judecăţi pentru a reintra în posesia pămîntului - nu era
rumân, ci, mai degrabă, un ţăran liber fără pă.mînt, oa·re nu ~vea a.Jtă
cale decît •să se a.lăiture ţă·nanilor dependenţi şi .să-şi caute 1mpreună cu
aceştia dreptatea la divanul domnesc. 4
Proba.hi! că în1ke rtimp is-au delimitat pă•rtiile ce •reveneau urmaşilor
lui Danciu Pîrîiianu de cele ale urmaşHor 11ui V.Iad Bîrsescu, întrucît în
1664 1aceş.tia din urmă, .anume Dobra, ooţi1a ră·pos.a.tu'lui V.l1ad Bîrsescu şi
Matei, iiiul lor, primesc întă-rire de la domnitorul Grigore Ghica asupra
unei jumăităţi din satul Hai.a de Fier, în urma unei judecăţi în divanul
ţării, cerută de rumânii care „iară s-au sculat cu pîră". 5
La 20 august 1669, Dobra Bîrsescu •vinde lui Giurc.a-căpi~an moşia
ei din Baia - jumătate de sat, împreună cu rumânii 6 - pentru ca Giurca
s-o vîndă în 1685 f!riaţ.iilor Barbu Milescu, vei ban, şi Păitru M-ilescu, că
măraş, 7 fiii Danciului Pîrîianu, astfel încît aceştia ajung acum stăpîni
peste întreg saitul. In urma unui •schimb prin care Stoico, fiul Jui Păt.ru
Milescu, cedează p•artea sa de moşie din Baia jupînesei Mari.a Milescru,
soţia lui Barbu, primind în schimb partea acestuia din Eşalniţa-Dolj 8,
Barbu Mi1lesou rămîne singurul p-roprietar al satului. Din .acesta, el va
vinde jumătate lui Dima chiurciubaşa, 9 pentru acoperirea datoriilor tată
lui său, D.andu Pîrîianu, iar -ceafa.I-tă jumătate o vinde jupîneasa Maria,
văduva lui Ha.11bu Milescu, la 8 iulie 1690, jupînesei Stana, văduva lui
1 Airh. si. Bucureşti, Hurez, XIX/15; mss. f. 176 v.

2
Ibidem, mss. 449, f. 176-176 v.
8
Ibidem, XIX/16; mss. 449, f. 176 v-177 v. 1
4
• _lbi.dem; mss. 449 f. 176-177 v. Nu putem ·identifica pe acest Filip cu FiJip postel-
m~ul, caruia Constantin Şerban îi porunceşte în 1654 să restituie ban:i vistieriei pentru a
r~lfltra în posesr.a pămîntulu·i vîndut -lui Matei Basarab, întrucît - în urma judecătil
d~n 1663 prin care rumânii pierd - domnul pedepseşte pe Filip şi pe cei1al\i jeluitor', fă
c_mdu-le „certare şi bătaie în divan, ca unor oameni răi". Această pedeapsă nu putea s/:i
l1e aplica1ă unor boi.eri.
6
Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/17; mss. 449 f. 178.
6
Ibidem, XIX/19 ; mss. 449 f. 180 v.-181.
7
Ibidem, X(X/25.
8
Ibidem, XIX/31 ; mss. 449 f. 180 v.
9
S.tamste!e cojoc.arilor.
-1145
EUGENIA FLORESCU 8
Dima chiurciubaşa, pentru datoriile banului Mit.eseu, pe oare nu le-a putut

acoperi în bani. 1
Datoare lui Constantin Brîncoveianu, Stana chimciubaşa îl .roagă
··să-i cumpere satul Baia de Fier, neavînd bani penibru pfata da:toriei, vîn-
zarna fiind consfinţită prin z.apisul din 11 ·iulie 1691. 2 Constain.tin Brîn-
coveanu nu păstrează .această moşie decît c.J:teva 1Juni, deoarece, zidind mă
năstirea Hurez, o dăruieşte 1acesteia „ca să fie mănă·stirii de întărire şi
că1lugărilor de hnană şi de îmbrăcăminte", dania fiind întă.rHă prin cartea
domnească din 16 decembrie 1691. 3
Din acest istoric vedem cum moşnenii din B.:ii•a de Fier, 4 pierzîn-
du-şi pămîin.turile şi •J.iberfaitea, iajung în stăpînire feudală, înHi boierească
şi domnească, iar din 1691, mănăsHrea.scă.
După cum se constată pînă acum, ·pentru ieşfrea din oSi-tuati·a de
dependenţă, locuitorH din Baia de Fier au recurs întîi la răscumpărare,
pe ca.re o obţin în timpul lui Mihnea al Iii-lea, în .a1nul 1658. Pierzîndu-şi
din nou libertatea, ei caută dreptate prin judecăţi, dar acestea se termină
îrntotdeauna în favoarea boierilor.
Ajungînd în ·stăpînirea mănăstirii Hurez, ţărnni·i din Baia de Fier
vor conitinu.a să lupte pentru drepturile lor prin multip.le şi vari ate ac- 0
ţiuni, aşa cum se va vedea din p-aginile următoare.
*
* „
Printre numeroaiseJ.e moşLi ale mănăstiirH Hurez, 5 Bai1a de Fier era
una dinhe moşrne medii oa întindere. Pînă spre sfkşitul secolului al
XVIII-.Jea, acoobea 1se .tucrau de către mănăstire cu rnmânii, ţi.ganii şi pos-
luşnicii mănăstirii şi chiar cu unii oameni .Jiberi de prin împrejurimi, carre
în diferite situaţii se îndafor.au cu hani de la egumeni. Spre sfîrşitul tSOC.
al XVIII-iea, moşii.le cele mai îndepărtate de mănăstiire încep ·să fie date
în arendă, .ia1r celelalte rămîn să fie lucrate ca şi pînă atunci. Despre
arendarea moşiei Baia avem date precise abia după anul 1800. 6
Cheltuielile mari făcute de conducerea mănăstirii, iat:H penfru goo··
podărirea proprietăţi.tor acestei.a, cît şi pentru întreţinerea oelor oa·re lo-
1 Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/29; mss. 449, f. 179 v.-180.

2
ibidem, XIX/30; mss. 449 f. 179-179 v.
8 ibidem, XIX/32.
4
Despre „Sohodol" avem în documentele vremii doar cîteva menjiuni în spec!al în
legătură cu vînzarea unor vii, fără însă a se specifica şi judelui, lucru ce ne-a împiedicat
să includem documentele respective în lucrare, întrucît un sat cu numele de Sohodol era
şi în corn. P·Jeruia-Gorj şi în Baia de Aramă-Mehedin\i, iar „Neagra" nu apare de !el<'
în .documente, ceea ce dovedeşte că se identifica cu Bai·a încă de Ia sfirş'.tul sec. al XV•lea.
5
Numărul lor V•aria; pe cînd în 1695 erau 14, unele doar jumătăU de sat, în 1791
numărul lor ajunsese la 25, provenind, fie din danii domneşti, fie din „închinări" ale
boieri!or făcute în special înainte de moarte.
A~eas.ta, .dacă ar fi să n_? tinem co~! de. o îns~mnare a unui slujitor al mă·
8
_ •••
nastm1, dm anul 1792, precum ca toate moşule, m afara de Bogdăneşti au fost date
în arendă. Jnsă numeroasele documente din a doua jumătate a sec. al XVIII-iea ce se
referă direct I.a satul Bai.a de FJer nu ne dau nici cea mad mică J.ndica\ie despre are11·
darea moşiei îna.inie de 1800.
9 ASPECTE ALE LUPTEI ŢARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER 9!I
miau acoio, chel tiuie·li dintre oaire nu Jiipseau nici cel.e penku luxul per-
sonal, uneori revoltător al egumenilor, precum şi în alte multe scopuri 1
reolamau sporirea obligaţii·!or impuse ţăraniilor de pc moşii,le mănă.s~iriii.
trecîndu-se de multe ori peste îndatoririle "cele legiuite". 2
In privinţa obJig,aţii.lor pe care rumânii ·l·e aveau Laţă de stăipî.f}i·i
1
păm~ntiulu·i, se ş1ie că fa sfîrşituil sec. a1I XVII-iea şi începutul •sec. al

XVIII-iea a.ceasită problemă nu era reglementată, stăpîniii de moşiii putînd
să 1sporească astfel după bunul plac, atît obligaţiile de muncă .a1Je clăc:a-
şiloir, cîit ş1 pe cel•e în produse şi bani. ·
După cotrcpirna Olteniei de a•ustrieci, boierii oliteni au căufat să ob-
ţină introduoerea .regimµlui de cilacă ·exi·stent în Tr.ansi.Jv;aniia, adică un
număr de patru zi.l·e pe săptămînă. Această cerere este înisă resp-insă de
către comandamentul de ocupaţie iaustrirac, de teama Lugii în masă a ţă
ranifor, ceea ce .a1r. fi îng·reunat realizarea politicii fi1soa1le impuse de sită
pînirea habsburgică. La insisitenţa boierilor, în anul 1722, .renta în muncă
se 1sfarbileşte l·a 52 de zile pe an, această prevedere rămînînid în vigoare
pînă la eliberarea Olteni ei de <Sub sităpînirea austri·acă„ în anul 1739, pen-
1
tru ca d1in 17 40 pînă Îln 1744 1Să He de 6 zi.le pe an, ia1r din 17 44 să se
generalizeze ·reg'Îmul de 12 ziile de clacă, .am ·pentru moşii1le boiereş;ti, cît
şi pentru cele mănăstireşti, la puţin timp după venirea la domnie a lui
Constantin Mavrocordat. 3
Criza sis1emului feuda.I ce se 1accen1tuează itreprtat în prima jumătate
.a 6e<:. al XVIII~Iea, manifostîndu-se în mod deosebit pri1n fuga în ma5ă 11
ţăranilor de pc moşii, .a determina1t pe Constantin Mav.rocordait Gă efec-
tueze .r·eforma din 5 .august 1746, ;acordînd dreptul de eliberaire persona,Jă,
prin răscumpărar·e, cu sau fără voi.a .stăpînilor · de pămînforii, ·rumânilor
de pe toate moşiile boiereşti şi mănăstireşti.
Pen:bru perioada dintre anH 1691 -:- de cînd <Saitul Ba.ia de Fier a
ajuns în Sltăpînkea mănăstirii Hurez - şi 17 46, se pa.re că .rumânii de
pe această moşie nu au mai făcut .ape(! fa Judecăţi, oi 1s-au măr.gini-t a duce
tratarti.ve cu reprezenit·anţH mănăstirii, ·peflltru ca oblirgaţiiile pe oare .acea.sta
le pretindea de ,Ja ·ei să fi.e dLmintiate. Deducem acest lucru, înifrucît în
bogatul fond de documente •al :mănăstirii Hurez, ca•re se află în Arhivele
Statului din Bucureşti, nu ·exi.sită nici un documenlt ·din această peir.ioadă
c:arre să ateS'te manifestări .ale ţă-f,anilor împotriva mănăstirii. Des-igur, nu
es1c exclus să fi existat asemenea manifestări, dar să nu se fi păstrat
documente. In 1757 însă, Dionisie, egumenu'! mănă•Sitiri•i, sp'llne în~r-o ja'1bă
d~·re domnitor, d.ată împoit.riv.a să.lenilor din Baia - oa1re acium contestau
dreptul mănăstiirii asupra satului - că mănă.sitirea ,a •sită:pînit moşi~ Haia
1 Vezi I. I o na ş cu, Contribufii la istoricul mănăstirii Hurez, Cm iova, 1935.
2 Nu ne vom ocupa în studiul de faţă şi de exploatarea fiscală exercitată de stat.
ci numai de aspectele ce privesc rapoMul stăpîn de moşie-clăcaş. Atunci cînd v.a fi cazul.
ne vom referi însă tang-ential şi la acest aspect.
3 Pentru evolu\ia formei-muncă a rentei feudale în această periondă, vezi Şerban
Pa p a cos te a, Contribuţie la problema relafiilpr ag!'are în Ţara Românească în prima

jumătate a sec. al XV !Jl·lea. în „Studii şi materiale de istorie medieH, voi. IJI, 1959,
p. 2.13---~ IR.
100 EUGENIA FLORESCU
„cu p·ace" pînă în anul 1756, 1 ceea ce credem că tr·ebuie î11ţeles în sensul
că nu au exista1t conf.lide puternice între ţărani şi mănăstire.
Ho1ărîrea divanului domnesc din august 1746 ia consitituU un mo-
ment important în năzuinţa de eliberare ,a ţărnnilor din Baia de fler. In-
terpretînd mai larg idecît t1egiuitorii această hotărîre, ei sotcrt:esc că a sosit
momentul să scape de mmânie, nu 1p·rin răsoumpă-ra:re de la mănăstire, ci
printr-o judeoată l·a di·vanul domnesc, ţinîndu-se ·seama de dreptul lor asu-
prn pămînturilor pe ca.re !ie munceau de secole, şi cu am mai rmuH cu cît
se ră·scumpărnseră odată, pe vremea ·lui Mihnea 1al III-iea. Dar, întrucît
mănăstirea a ·refuzat 1să recunoască chiar şi numai libertatea p~rson.a.lă a
ţăiranilo.r de pe l!TIOŞiHe stăpînite de ea, săitenii idin Bai:a de Fier &e jeluiesc
domnitorului, cerînd judecată cu mănăstiirea ipenfru drepfol de sităpînire
asupra pămînrt:ului şi pentru eliberarea din mmânie. 2 Cerceta•rea în
acea,stă chestiune, făcută în var.a anului 1756 de către veliţi·i boieri, se
închei1a cu 1anafo{"aua, întărită şi de domnitor, prin care se hotă•ra ca să
tenii ".să a-ibă 1pace de rumânie pînă se va îndrepfa cu •pr.avilă". 3 Nemul-
ţumiţi de această hotădre, C·e 1lăsa rmai departe moşia în iStăpînirea rmă
năstiiri.i, 1sătenH şi-au făcut singuri dreptate, refuzînd să mai presteze
clacă şi să dea dijmă şi neîngăduind oamenilor mănăstirii să •strîngă
recoLta de 1pe pămîniurile .tor. Jeluindu-se domniitorului de 1aoea.stă atitu-
dine a ţăranilor, egumenul mănăstirii scria în mai 1757, că sătenii "n-au
fost odihniţi pe .acea.sta, 4 ci încă ne-au oprit şi ne-au scos şi din moşie.
de este o jumăta1 te de ·an făr de nki o dreptate şi tot venitul anului 1trecut
au rămas la ei, de care avem multă pagubă". 5 Fiind chemaţi la o nouă
judecată, pe oa,re o fac ,ispravnicii judeţului ·împreună cu Grigorie, mitro-
po!Hul Rîimnicului, ţăranii .se împotrivesc hotă1rîrii prin care :se în,tărea
dreptul mănăstirii 1asupria moşiei Bai.a şi cer 1să iSe .fiacă judeoată în diva-
nul domnesc. 6 Credinţa greşită ce persista în mintea sătenilor, că în
domnul. ţării !ar pufoa gă,si un judecăitor drept, se va $pulbera pe parcurs.
1
cu ocazi.a viitoa.relor judecăti.

In urma judecăţii făoute în divanul domnesc, ila cererea sătenilor.
lmtărîrna adopita,tă este .adusă l1 a cunoştinţa egumenului Dionisie ,p.fintr:o
sorisoare din 23 iuHe 1757 ·a boierului Constan•tin Brîncoveanu, vei b;rn,
din care ,a,flăm ică „.au rămas ,rumânii .aceea de judecaită şi i-au scos afară
şi lor le~au făcut carte ca să fie apăraţi numai de rumânie, (sublinierea
noiastră), i.ar cu moş-ia mănăstir.jj .să nu aibă itreabă, ci iSă lucreze după
vechiul obicei, de om cite 12 zile într-un an şi să dea dijma din toate ... " 1•
Esie vorba deci de o reconfkmar·e !a hotă.rîrii anterioare a divanUilui ţării.
ca - în spfritul l·egiuirii din 5 1augusit 17 46 - 1săitenilor din B.ai.a să li se
recunoască numai elibera.rea ipersona.!ă, în itimp ce ipămîn:tu1l rămînea mai
1
Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/40; mss. 449 .f. 190. Documentul este din anul 1757,
nu din 1727, cum apare în indice.
2 Ibidem.
8 Ibidem.
4
E vorba de hotărîrea anterioară a divanului.
5 Arh. st. Bucureşti, Hurez, XJX/40; mss. 449, t. 190.
8 Ibidem, XIX/45.
7
Ibidem, XIX/46; mss. 449, f. 191 v.
. 11 ASPECTE ALE LUPTEI ŢARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER 101
departe în stăipînke,a mănă.srtirii. Evident, '.lipsin de pămîint şi forţaţi să

presteze clacă şi să dea dijmă, pe lîngă obligaţiile fiscale faţă de s~.a:t.
sătenii nu .aveau cu nimic o ·si1uaţie mai bună celei anterioa.re. Cu toate
.că regimul clăcii era ·acum reglementat şi cu toate că au existat şi unele
reduceri temporare ale numărului zilelor de clacă pe moşiile mănăstireşti, 1
în perioada u11mă1toa•re reformei din 1746 a •lui Constan~in Mavrocordat
obl 0 igaţiiil 1 e ţăranifor faţă de sităpînii pămînturilor au crescut, în specLal di.n
cauza 1ahuzuri1lor J,a ·care irocurgeau .aceştiia 1din urmă şi car·e nu erau
sancţionate de domnie.
Datorită faptului că 1 re~orma din •august 17 46 nu •a rezolvat pro-
blema ţărănimii dependente, se observă în decenii·le urmăitoare o împotri-
vi.re generală .a .acestei.a faţă de obligaţii.le .impuse de •stăpînii pămîntu
rilor. AceaSită ·siituaţie determină pe domnul Scarlat Ghica să initervină
prin poruncii predse căke ţăranii de pe anumite moşii, pentru a-i deter-
mina isă dea ascultare ·srl:ăpîni.tor de pămînturi. Astfel, l.a 19 apriHe 1760,
-poruncea locuitorilor de pe .toate moşiile mănăstfri,i Hurez, pe atunci în
număr de 20, •printre oare şi Bai.a de Fier, 1să facă 12 zHe de clacă pe
an, eşafona-te primăva.r·a, vara şi toamna, menţionîndu-·se că atunci cînd
nu v.a fi de ·lucru 1să s·e dea un zlot de vatră pe an, aşa cum îngăduise şi
Constantin Mavrocordat în anul 1756, 2 dijma „pe deplin" din toate, să nu
aibă voie a vinde vin şi rachiu făoră voia rmănă•stirii şi •să plătească ".su-
hatul" muntelui după obicei şi „cum se va putea învoi cu egumenul". 3
In cartea '1ui Sca.rla.t Ghiioa a fosit nevoie să se pirecizeze moşiile
la .care se .referă porunca, pentru a se evita .refuzul ţărani.lor de a recu-
noaşite ohHgaţiile ce li se cereau de mănăstire, isusţinînd că nu <Se referă
la ei, aşa cum se înitîlnesc cazuri· chiar la ţă.ranii din Baia de Fifil.
Penitru urmă-tonii 16 •ani nu aivem documente din car·e să rezul1te
dacă săitenH din B.aia au respectat iSau nu porunoa foi Scarlat Ghica. In
toamna anului 1776 îi găsim însă în judecată cu mănăstirea. In jalba
.adresată .lui Alexandru lpsilanti, „Lupu i Brian cu cetaş·ii lor din Baia de
Fi.er" se plîngeau că mănă<Stirea ·le .stăpîneşte moşia fără drept, cerîrid să
se judece cu egumenul în divanul domnesc. In rezoluţia pusă la
3 oct. 1776, 4 domnul chema pe egumen la judecată, atrăgîndu-i atenţia că
<iacă nu va veni, el sau vechilul .lui, va trimite ~a mănăSJtire un „mumba-
şir cu treapăd."
In urma judecăţii, moşia Baia rămîne mai departe în stăpînirea mă
nă1stirii, da·r egumenul continuă ·Să se plîngă că ţăranii nu vor să-şi înde-
plinească obligaţiile, ceea ce determină pe A.lex.andru Ipsi1l.aniti ca '1a
15 ianuarie 1779 5 să dea poruncă oamenilor de pe moşiile mănăstirii
Hurez ca să respecte ob:ligaţiile f.aţă de mănăstire.
Cu toate acestea, în vara anului 1779, să1eniii se judecă iarăşi cu
egumenul, care nu respecta înţeJegerea pe ca•re o avea ou ei, de a ·le primi
1 Istoria României, voi. III, Ed. Academiei R.P.R„ Bucureşti, 1964, p. 449-450.
2 Ibidem, p. 450.
3 N. I org a, Studii şi documente, voi. XIV, Bucureşti, 1907, p. 87-88.
4
AL Ştef ul eseu, Gorjul .. „ p. 14~15.
h Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/48.
102 EUGENIA FLORESCU I :!l
---------~---------- --------
cite 90 <le :bani de vatră pe an, în rJocul zil~lor de dacă, d le cerea ca, în
plus, pe lingă banii de vatră, să mai presteze şi muncă, far în loc de dijma
finului în na.tură, cum era înţelegerea, le cerea bani şi chiar mai mutit
decît trebuia. Totodată, ei se plîngeau că. mănăstirea le-a redus întinderea
de pă.şunat pentru vite pe muntele Băii, cu sco.pu1l de a-l închirira unor -Un-
gu1reni ce dădeau un preţ ma,i mare docît puteau ei să plătească. 1
Evidenit, piretenţHile mănăsHrii reprezentau un abuz taţă de preve-
deri1le legale ale v·remii. Ţinînd seama de faptul că rmonedele ce circul.au
în aceais1ă perioadă ·sub denumirea de zlot erau numeroase ( ducait un-
guresc, duoat turcesc, fiorin de argint etc., etc.) şi de faptul că valoa·rea
zlotului varfa 1J.a intervale foarte scurte de timp, nu puitem spune dacă
în ·anul 1779 preţul iconveiriirri:i Cr!ăcii în 90 de hani de vatră era ma1i
mic dooît cel oficial (un zlot). Chiar în .ca·zU1l cînd aces1te dcuă vailori ernu
egale, p-reterinţa săterni,Jor de ia .acoperi olaca în bani apare justificată,
tinînd seama de faptul că mănăstirea nu le dădea întotdeauna de lucru
pe moşia respecHvă sau prin apropiere, d-i ducea „dinitrr-un judeţ într-a.\t
juideţ şi p1entru o z1i ce este să cilăcuiască mai mult umblă sfrămutîn
du-să ... " --'- aşa cum se plîngeau sătenii. 2 Or, în cazul convertirii olăc~
în bani ci aveau timp mâ·i mp1!1 pootru a 1se ocupa de gospodărfa proprie.
La judeoarta din divanul Craiovei, egumenul r1espinge reclamaţia
clăcaşilor, susţinînd că t0t ce fo-a cerut se bazează· pe înţe1egerea dintre ei.
Din amil 1780, cînd ob!.igaţiile ţărani1lor clăcaşi au fost reglementate
prin Pmvilniceasca condică,. săitenii ·sînt obligaţi să lucreze pentru stă
pînii rpămînturi.lcir foit cite 12 zile pe 1an, olaca pukînd fi co.nverbită, era şi
pînă acum, cu un z.ilcit de vaitră, i1ar ,d,acă se vor înţelege pentru mai puţine
zilie, să 1111·poa1tă fi obligaţi ulterior de stăpîni.i moşiilor să lucreze 12 zile.
De asemenea, 6e men1i1w.a dijma produselor una din zece, taxa pentni
păşunat, monopolul stăpînilor asupra morilor, asupra vînzării băuturilor,
exploatării pădurilor ~te. 3
După înlocuirea .\ui Alexandru lpsi\.anti cu Niwlae Caragea, în
anul 1782, să1 tenii din Baia de Fier vin cu o nouă jalbă 1la divanul ţărVi,
reclamînd dreptul de stăpînire asupra pămîntului, dar în urma judecăţii ce
are loc în divanul Craiovei situaţia rămîne neschimbată. 4
Nemulţumiri!le continuă însă de 1ambe,\e părţi. Sătenii refuză să
presteze dacă, zkînd că dau zfot de vatră şi dijmă, în timp ce egumenul
susţine că ·a·rc „trebuinţă de lucrn, iar nu de z.\ot de vatră". După multe
tocme11i, sătenii şi mănăstirea încheie un aşezămînt pe care ambele părţi
5e angajează să-l respecte în viitor. Nu s-a 1păstrat documentul original,
iar conţinutwl exaot a;J documentului poate fi reconstituit cu oarecare greu-
tate, datorită fap·tului că a·supra lui iau exista.t controverse înfre cele două
pă.rţi, cu ocazia judecăţilor următoare. Astfel, la judecata din luna mar-
tie 1784 de ila isprăvnici.a judeţului, reprezentanţii egumenului susţineau
1 A.rh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/49 ; mss. 235 f. 3-4 ; Dowmente µrioind relaţiile
agrare în veacul al XV/Jl-lea, voi. I, T. Rom„ Ed. Academie: R.P.R„ 1964, p. 653-655.
2
Ibidem, XIX/49 ; mss. 235 f. 3 ; Documente privind relafiile agrare; p. 653.
3 Pravilniceo.sca condică, 1780, Bucureşti, Ed. Academiei R.P.R„ 1957, p. 80 şi ur1TL
-- capitolul "Cea.Je drepte a'.e stăpînilor moşiilor ce au asupra lăcuitorilor".
4 Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/57.
13 ASPECTE ALE LUPTEI ŢARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER IO:S
------ ----------- - -
că ţăr.anH s-au învoi1t ca, pe Ungă zlo.tul de va.tră şi dijma din pToduse,
să mai facă 70 de ~ile cu p'1ugul şi o claie de fîn de 20 de care - aces·tea
ca obHgaţii coleotiive - şi în plus, fiecare să ma.i presteze cîte o zi de
clacă fa vremea oosj.tului 1• Reclamînd pe săteni că nu respec1ă aşeză
mîntul, egumenul s.e p1lîngea că, avînd nevoie de fîn şi ţăranii din Baia
refuzînd .să-i strîngă finul de pe moşie, a trebuit să plătească altora bani
ca iSă ,i se facă o ala.ie de fin, dar „un om din .s.a.t s-au sculat cu sălnicie
de l-au strîns" 2 • Mai ar.am că atunci cînd a frimis doi ţig,ani cu carul
să aducă fîin de pe moşia Baia, un sătean "s-au suit în vîrful clăii cu
săcurea, neîngăduind pă ţigani iSă .ia fîn, şi au bMu·t pă ţigani şi au
vrut iSă taie şi carnl". 3 Rugindu-se să se ia o nouă hotărîre, egumenul
adaugă disperai că el nu mai ştie ce să mai facă. 4
lmpotriva .redamaţiilor egumenului, ţă:ranii se apără spunînd că
recunosc învoia1la pentru z,iua de coasă, pe lingă zlotul de v.atră şi dijma
produselor, dar nu 1recunoisc oblig,aţia de a preS<t.a cele 70 de zi·le cu plu-
gul şi de a face o daie de fîn de 20 de care, sustinînd că "au mai sporit
sfinţia-sa fără ştirea lor şi le este năpaste." 5• Cu toate acestea, ispravnicii
judeţului, care au judec.at pricina, au hotăr~t 1Ja 11 martie 1784 ca sătenii
să respecte zapisul preientat de egumen, făcîndu-le numa.i o mică redu-
C'ere la fîn, şi aceasta numai pe un singur an. 6 .
In această perioadă, în afară de procesele pur.tarte de întreg &atul cu
mănăistirea Hurez, sătenii s·e judecă şi în grupuri mai res.trînse, urmărind
aceleaşi obiective: recunoaşterea dreptului de s.tăpînire asupra pămîntului
şi, ca urma.re, .anuJ.a,rea tuturor o!Yligaţiilor ce decu.rgeau din si.tuaţia lor
de dăoaşi.
Un astfel de proces are loc la sfîrşitul anului 1784 şi începutul anu-
lui 1785 cerut de un grup de .Jocui.tmi din familia Borozenilor, care sus-
ţineau că au avut pămînt în Sohodol, pe care mănăstirea l-a cotropit şi
- ca urmare - le ce.re -să presteze clacă şi .să dea dijmă, ca unora ce şed
pe moşia mănăsfo.ii. Urme.ază iarăşi cercetări la faţa focului şi ha.tărîrea
11.ivanu·lui Craiovei ca mănăstirea să rămînă nezdrnncin.a.tă "în stăpî
nirea ci. 7
Judecăţile dintre mănăstire şi aceste grnpuri de locuito·ri din Baia
de Fier vor deveni ceva obişnuit în perioada următoare. Prezentîndu-sc
în grupuri ;Ja procese, ei susţineau totodaită şi oauza întregului sat, iar
hotărîrile adoptate şi consfinţite în cărţile de judecată ·se .referă, în ma-
joritatea camrilo1", şi ila ceii!.a,Jţi săt.eni din Baia. In folul acesta. acţiunile
de grup a·l·e ţăranilor se încadrau în lupta comună a satului împotriva
mănăstirH şi de aceea erau întotdeauna -susţinufo de întregul s.:i.t. O do-
vadă gră.ito.are în. această privinţă este faptul că toţi sătenii care s-au
judecai în grnp cu mănăstirea prezentau aceeaşi carte de eliberare din
1 Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/62 ; mss. 235, f. Sv-6.
1 Ibidem, mss. 235, f. 9v.-IO. J,a,Iba egumenuJui m·te nedaitată.
1
Ibidem.
4 Ibidem.
5 Ibidem, XIX/62 ; mss. 235, f. 5 v.-6.
• Ibidem.
7 Ibidem. XIX/70.
104 EUGENIA FLORESCU 14
rumânie din anul 1658 ce se referea la întreg satul Baia de Fier. Pre-
zentarea în grupuri la judecată era o itadică a sMenifor, întrucît se pre-
lungeau astfel cercetări1le în timpul cărora ei nu-şi ·achitau datoriile către
mă.năs.fire, în aşteptarea hotărîrii judecătoreşti. Aceste procese dădeau
multă bătaie de cap .autorităţilor şi egumenului mănăsUrii, care trebufau
să ia mereu în discuţie probleme .asupra cărora se 1luaseră hotărîri l·a
judccătile anterioa.re. într-unul din rapoarte!€ lor că.tre domn, boierii din
divanLI'I Craiovei -scriau : „Cu .adevărat 1prna hine să cunoaş•te căci toti tot
de un neam sinii: şi cînd l·a o judecată vin unii, cînd la a.lta .altii, iar nu
tot unii, ca să poată găsi cuvînt de pricinuire că nu au fost faţă fa
judecată". 1
in luna noiembrie 1785, egumenul Rafailă se ,adresa din nou cu o
jalbă ·către divanul Craiovei, de da.ta aceasta împotriva întregu1lui sat,
cerînd ca locuitorii să fie obligaţi .a :presta cele 12 zile de dacă, deşi
exista aşezărnî.nt pentru acoperirea el ăcii în bani, sustinînd că "mănăs
tirea nu are trebuinţă de zlot de vatră, ci de zile de clacă". 2 Urmează cu-
noscuta poruncă a caimacamului căitre ispravnicii judeţu1lui, de a sm pe
ţărani să îndeplinească cererea mănăstirii. 3
Tot în noiembrie '1785. se reia şi procesu'! dintre ilocuitorii Borozeni,
care pierduseră la judecata din .februa,rie 1785 şi care .acum se prez.if1tă
din nou •pentru a cere drep.tul de <Stăpî.nire .a-supra părţilor lor de :moşi1e
din Sohodol. De dafa iaceasita ei .adue în plus, pe lîngă cartea .de răscum
păra-re de ila Mihnea al III-.lea, o car•te de întă.rire ·pe care o eldberase
Mihnea Turcitul în anul 1588, ·asupra unor ·proprietăţi din „Sohodol şi
Hă.ieşti", cumpăr.ate de un ·anume Crăciun împreună cu fiH iSăi, susţi
nînd că acesta era un strămoş al lor. 4 Intrucît nu exista nici un sat cu
numele de Hăieş·ti în veci.nătaitea <Satului Baia, sătenii ş.terseseră cuvînitul
Hăieşti, adăugind numele de Băieşti, sat ce se mărginea cu Sohodolu:I.
Modificarea fiind însă vizibilă - spune cartea de judecată 5 - sînt aspru
mustraţi pentru că „rău şi fă.r de ca.le •supă1ră diva.nul, purtînd pă cuvioouJ
egumen prin judecăţi făr de nici un temei, dovezi sau scrisori" 6 şi li se
porunceşte să-şi plăitească "cele drepte şi obişnuHe ale moşiei ila sfînta
mănăstire". 7 După trecerea celor 60 de zile în care sătenii aveau voie să
facă .recurs, boierii din divanul Craiovei, în fr.unte cu Pană fllipescu, vei
ban, înşti.inţează pe domn despre r·ezuJ.tatul cercetării în pricina dintre
Borozeni şi mă.năsUre, propunînd confirmarea de către Mihail Suţu a
hotărîrii divanului Crniovei. Dornnitorul, motivînd că "ceJe două anttforale

2 Ibidem, XIX/69; mss. 235, f. 12 v.
8 Ibidem.
4 Ibidem, XIX/70.
5 Cartea lui Mihnea Turcitul din 1588 este publicată în Documente prioind istoria
României, veacul XVI, voi. V, p. 350. Originalul nu s-a păstrat. La Arh. St. BucureşU
se a[lă o copie din anul 1785 în care nu ex:stă n'ci o modificare de nume şi se pot citi
clar cuvinte:e "Sohodol şi Hăeşti" (Seci. Ist., nr. 1379).
7 Ibidem. ·
15 ASPECTE ALE LUPTEI TARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER 105
ce au arătat pîrîţii 1 nu pot sta faţă cu hrisoavele mănăstirii", întăreşte

concluzia divanului Craiovei. 2
Fiind o perioadă cînd egumenu!" cerea cu .insistenţă .locuitorilor de
pe moşia Haia să efedueze cele 12 zile d·e clacă şi cum, la rîndul lor,
aceştia „nicidecum nu voiau să clăcuiască", egumenul Rafailă intervine
energic căfre divanul Craiovei. într-o j.albă din !luna mantie 1786, el arată
că atunci cînd ispravnicii au venit în sat, ilocuiforii „.au strigat cu toţi
de f.aţă într-un glas că olacă nu fac, fă.ră numai zlot de va.tră dau, şi ne
fac să primim fără voia noastră zlot". 3 Insistînd ca să fie forţaţi să
presteze claca, .dacă nu foate cele 12 zi,le, măcar pa·rţial, egumenul cerea
divanu1lui Graiovei să stabilească nurnă·ml zilelor de clacă, pe Hngă zlotul
de vatră. 4
Fără ·a ţine -seama că egumenu•! nu res1peota preveder1ite ilegale în
privinţa obligaţiilor clăcăşeşti, atunci cînd cerea şi olacă şi zlot de vatră,
caimacamu•! Craiovei, Gh. Suţu, poruncea, 'ia 26 martie 1785, ca isprav-
nicii să adune ipe săteni şi împreună cu vechilul imănăstiori1i ·să te hotă
rască în scris obligaţiile în muncă şi bani. 5 Hotărîrea ispravnicilor nu
ne este cunoscută, dar avem nenumărate ştiri, atît despre atitudinea săte
nilor d1in Baia de Fieir în perioada imedia~ următoare, cît şi despre p·reten-
ţiile egumenului mănăstirii. Printr-o jalbă din luna iulie 1786, acesta
recllama că· să.tenii nu respectă dreptul mănăstirii asupra moşiei. Ţinînd
moşia „ca însuşi a lor", 6 ei refuzau să pestreze zilele de clacă şi nu în-
găduiau mănă.stirii 1să s'1:.rîngă fînUJl sau să lucreze pămînitul cu oamenii
săi. De asemenea, tăiiau lemne din pădure, ,a.tît pentm nevoi1le lor, cît şi
pentiru a vinde locuitorilor din a!lite sate, care aveau nevoie de lemne, nu
plăteau 1axa pentru rîmătorii ce mîncau ji·r din pădure, iar pentru păşu
na.tu.J munţilor dădeau preţuJ impus de ei - 40 de rta'leri - :pe cînd, dacă
mănăs.fiirea ar fi închiria·t a'ltora munţii, ar fi încasat 50-60 taleri, după
spusele egumenului. Ară'tînd că pentru zilele de olacă focuitorH din Baia
nu vor să dea mai mult de 30 de parale de vatră 7, egumenul cerea dom-
nitorului ţării ·Să dea o carte specială pentru ,satul Bai.a de Fier, în care
să ·se înscnie foia.te obligaţiU.e săitenilor căitre mănăstire, întrucît „porun-
cile ce.Je ce să iirimi1t de obşte de luminaţii domni, acelor porunci ei nu
să supun". 8
Nicolae Mavrogheni, care ducea o politică de îngrădire a ·abuzuri!OJr
faţă de clăcaşi, dind chi.ar poruncă ,s1ă.pînilor de moşii - ila 28 ma.i .1786 -
1
Olăcaş',i Borozeni.
2
Arh. st. Bucureşti, Hurez. XIX/70 şi 71.
1 Ibidem, XIX/72; mss. 235, f. 13 v.-14; Documente privind relaţiile agrare ln
.oEacul al XV /Jl-lea, voi. I, T.R„ Ed. Academiei R.P.R„ 1961, pp. 730-731.
4
Ibidem, XIX/72; mss. 235 f. 14; Documente privind relaţiile agrare, p. 731.
6 Ibidem. ·
6
Ibidem, XIX/70; mss. 235 f. 14 c„ Documente privind relafiile aRrare, p. 738.
7
O pa11a valora în ·acea perioadă aproximativ 3 .bani, iar 30 parale valorau cil I zlot
de argint.
8 Arh. s.t. Bucureşti, XIX/74: mss. 235 f. 14 v; Doc.umente privind relaţiile agrare
o. 737.
----------- ----------------
să respecte legiuirile în vigoare în raporturile cu clăcaşii 1, nu dă acum

o c·arte speci,a'lă p·entru siafo.1 Baia de Fier, aşa oum cerea egumenul, ci,
prin rezoluţia din 8 iulie 1786 2 poruncea ispravnicilor de Gorj ca, res-
peotînd ·indicaţiHe trimise de domnitor pentru „ale moşiHor obiceiuri", să
asigure îndeplinirea <le către locuitori „a celor ce iSînt cu ca,Jc".
De regulă, după încheierea proceselor - înitotdeauna prin întărirea.
dreptului de si:ăpîniire ai! mănăsfrii 1a'5upir.a s-atu;lui --,- ,se recurgea la exe-
cutarea forţată a obJ,igaţiilor să-teni'1or. In pdmă·varia ainU1lui 1785, î:n afară
de f.aptul că divanul Craiovei le-a oprit cele două cărţi domneş.ii cu ca-re-şi
căutau drepiluil 1asupr,a pămîntului, egumenul a rtrimis într-o noapte în sa.t
paitru călugări şi 20 de ţigani a·i mănăistirii, oa,re 1le-au 'luat 8 oi, 3 boi,
17 fuioare, un .frîu, 12 linguri, un brîu, miai multe caiere de prin -furcilţ
de tors ale femeilor şi 8 taleri 3• Ei cer judecată în divanul ţării, ceea ce
Nicolae Ma,vrogheini aprobă, poruncind, l1a 3 ·august 1786, ca ·vătafu.I de
aprozi '5ă se îngrijească <le prezeinta,rea celor două păirţi 'la judecată, în faţa
veliţilor boieri 4• După cercetare, boierii arată prin anafora că nu s-a putut
lua o hotărî1re, fiind necesare mă'5urători J,a faţ,a locului pentru a se deter-
mina eventuaiJ.ele părţi de :moşie ce J.e~a1r fi avut Borozei1.ii în Sohodol.
Boierii propun toitod.ată iSă se înapoieze săteniilor că 1rţHe opri·te -la divanul
Craiovei, precum şi ·vitele, banii şi cel·elaJit.e ,Jucrnri luate cu forţa de prin
gospodăriile oamenilor de către trimişii mănăstirii 5, ceea ce se şi face în
schimbul zapisului 'săiteni1lor prin care se angaj.au că dacă vor pi·erde şi a
treia oară judecata, vor plăti mănăstirii datoriile îndoit 6 •
In urma judecăţii ce are loc în divanul ţării, după efootuarea măiSu
răforHor '1a faţa focului, Nic61lae Ma1vroghenii semnează o ilungă carte de
judecată, la 31 mai 1787 7 , din care reiese că divanul a respins declaraţiile
celo·r 12 martori aduşi de '5ăteni, care ,afirmau că în Sohodol a fost în
vechime o mahala numită Hăieşti 8 , apreciind că aceştia mărturisesc „cc
au auzit de ·la însuşi sătenii băi,aşi". Ca .atare, îr.ipreună cu mHropolitul,
rn episcopi.i şi cu veliţii b0ieni din divan, au hotărî1t oa mănăstirea „s8
stăpînească numita moşie Baia, fot hotarul şi muntele şi cu itot cuprinsul
Sohodolului şi altor numiri cîte după vremi să vor fi mai adaos ... " 9 (sub-
linierea ns.).
In urma aces1tui nou cîştig de cauză, egumenul Rafa:ilă insistă ia,răşi
pe lîngă domn 1să se f.acă o carte specială pentru sătenii din Baia, în care
să se scrie amănunţit obligaţiile lor faţă de mănăstire 10 • La această insis-
1 Istoria României, val. JII, p. 716.

2 Arh. st. Bucureşti, Hurez XJX/75; mss. 235 f. 15 ; Docume11te privind relaţiile
agrare p. 738.
3 Ibidem, XIX/113. Jalba nu are dată. In indicele mănăst-irii Hurez e treclJJ! i11
mod greşit anul 179~.
4 Ibidem, mss. 235, f. 15.
5 Ibidem.
G Ibidem, XIX/176; .mss. 235, f. 15 v.-16.
7
Ibidem, XIX/79 ; mss. 235, f. 121-24. O copie a căriii de judecată se a!lă înre-
i<i~rată 1a XIX/54, da,f.ată greşi.t la 31 mai 1782.
8 Vezi trim. 4 şi 5, p.ai;. 104.
u Arh. St. Bucureşti, Hurez, XIX/79 ; mss. 235, f. 24.
10 Ibidem, XIX/BI ; mss. 23.."i. f_ 24.
tenţă, Marvrogheni rră.srpunde i1a 23 iurnie 1787 că is-.au tr,imi.s de mai multe
oni în wris la rmănărstire şi '1a isrprăvniciia judeturlui rporunci cu obligaţiile
sătenilor şi acelea să se respecte şi în viitor 1•
Cu itoate acestea, egumenul obliigă pe cărteni să-i dea un zapis iscăli1t
<le cinai dintre ei, vechili. fiind întregului sat 2, prin care se angajau a face
cîbe două ziile de ct.acă, rpe lîngă zilo:tul de vafră, ra achiita dijma. finului îa
bani, precum şi celelaHe zeoiuieli şi havaeturi după "obiceiul pămîntului".
Ei se angajează totodată să nu mai bage porcii şi vitele în pădure 5au pe
munţi fără voia mănăstfrii, iar datoriile pe cei cîţiva ani în urmă să le
achite în bani. lin acesit z,apis, locui:torH o-înrt nevoiţi ,să deda•re că dacă
nu-.1 vor respecta, consirmt că facă pentru rmănăsrtire dte 12 zile de dacă.
„fără alt cuvînt de îndreptare" 3 •
In anii 1787-1792 atiitudinea de nesupunere a ţăira.niilor faţă de
stăpînii moşiilor este fiaivorizaotă şi de sifoaţia crea.tă de războri, cu foaie
s~rădanii.J.c rautori~ăţi'lcrr de a-.i .face isă :respecte obJig,aţiHe impuse de iS<tă
pîni şi la care se adăugau unele contribuţii pentru aprovizionarea arma-
telor ruseşti şi austriace.
Atitudinea .sărtenHor de pe moşiiile mănfatirii Hurez prilejuieşte în
această perioadă mai mu1l-te jalbe din rpartea conducer.U mănăstirii, c.are
oglindesc şi artHudinea locuitorilor din satul Haia de Fiier. Spre exemplu.
înfr-una din l:l:oesite jalbe, Iosif, vechilul mănăistirii, ară,ba di:varmlui Cra-
iovei că 1ocuitol'lii de rpe moşia din Baia inu ,se mai supun vechilor obi'i-
gaţii, "zioînd că obiceiuri:l·e ce au foist s-a·r .fi rstricat r!a toate moşiUe mă
năstireşti şi boiereşti" 4• Ţăranii refuzau, nu numai să presteze claca şi
să dea dijma, dar ţineau cu sirt.a munţii în stăpîniire, far unii dintre ei şi-au
construit case şi mori fără aprobarea egumenului, în timp ce "moara
sfîntei mănăstiri s-au închis" 5 . Apela la divanul Craiovei, pentru a se da
poruncă is1prnvnicilor judeţului să forţeze pe lcreuri.tori a achita datoriile
cărtre mănărs,tire, 'Îa.r caiSele şi rmoriile construite ·fără voi.a egumenului să
Ue stricate.
La porunca divanului Craiovei din 2 mai 1791 6 , ispravnicul face
cercetări .asupr.a celor reolama:te de egumen şi prin raporturi din 22 august
1791 .a.duce I.a cunoşt.inţa divanu1lui Craiovei măsurile luate la faţa locului.
Astfel, sărtenii au fost constrînşi să-şi achite datoriile căfre mănăstire, iar
cei care-şi făcuseră case şi mori s-au angajat să-şi mute casele în sat.
lîngă biserică - după cum li se poruncise - şi să-şi strice morile. Isprav-
nicul mai 1anunţa că unul dintre isătenii ieoarldtranţi, anume Ion Lupescu,
„care au fost şi în judecată la divanul Bucureştirlo.r, rtot nesupunîndu-să
judecăţii şi zicînd multe vorbe proaste împotrivă, s-au certat şi cu bătaie" 7 •
După ce sătenilor li s-au stricat casele şi morile, ei îşi refac o moară
tot ·fără învoirea egumenufori, din ca.re cauză sîrnt ohemaţi la judecată de
1
Arh. st. Bucureşti, Hurez, mss. 235, f. 24-24 v.
2
Ibidem, XIX/82; mss. 235, f. 24-24 v-25.
1 Ibidem, mss. 235, f. 25.
4 Ibidem.
• Ibidem, XIX/85; mss. 235, f. 2U v.

' Ibidem.
7
Ibidem, 87 ; mss. 235, f. 'Zl.
ispr.avnicu1l judeţu1lu'i, Iordache Cafegiu. Atunci oînd acesta ·i-a întrebat de

ce au rnpamt moara, ei „au ,săr.it cu mare pricină şi zurbalîc asupra dum- .
nealui, încît abia au scăpat de dînşii". 1 După înlocuirea lui Iordache Ca-
feg.iu cu Gheorghe Bengescu, ,acesta cheamă şi el 1a judecată pe săten~.
la cererea egumenului, SP're a-i trage fa răspundere penrtru refacerea morii.
Dar sătenii refuză să se prezinte, zicînd că vor da jalbă către domn. 2
Re!,atînd acest fapt în r.aportul rlor, ispravnicii Gheorghe Bengescu şi Du-
1
mi.trache Greţulescu propun să nu se aprobe .refacerea mori1i rde căfre săteni

-- .aşa cum cereau ei - oi să ,li se strice de fot moa-r.a şi isă fie izgoniţi
din sat „ca nişte oameni răi şi nesupuşi judecăţilor", 3 care au pricinuit
mănăistirii muilte cheMuieil,i cu ocazia prcceselor.
Da·r caml relabart despr·e încălcarea, în ,aceas·tă .perioadă, a monopo-
lului mănăstirii asupra morilor nu este singurul. 4
U.intr-o a:ltă jalbă a egumenului din .acest rtimp, afilăm că 1locui.torii
de pe moşiia Baia de Fier nu r·es·pectau nici monopoluil mănăstirii asuprn
e~p.toa·tănii v.:irnlui pe cuprinsu1l moşiei. Bl reol,ama că .:iceştia au sc0ts
mulit va1r pe care !-.au vîndut fără ,a .da zeciuj,afa şi cerea iispravnici:lor să-ii
silească s-o 'aco:pere în naitură, avînd trebuinţă de ·var să 1roep,aire zidul mă
năstirii, fiind „dăirăpănia·t din ,răzmiriţă de aşchedii' ce au foSit cu ond.ia în
mănăstire." 5
In această perioadă, în întreg judeţul Gorj ţă1r.anii er.au agitaţi din
cau~a abuzuri·lor săvîrşirte de istăpînii moşiilor, ÎII1 iSpecia,l prin pre1enţiile
lor .aisupra zLlelo.r de olacă, cerîndu-H-se :de mutite ori peste cele 12 z~le
legiui.te. De aceea, Miha,j,1 Suţu intervine cu pomnci p1rin !trei că1rţ·i dom-
neşti din 21 decembrie 1791 către locuitorii acestui judeţ. 6
Poruncile lui Mihail Suţu se adresau imp'licirt şi locui.fiori,\or de pe
moşi1a Baia, care refuzau sistematic efectua.rea clădi şi a celor·l,aMe obli-
gaţii. EgUJmenu1l cerea domnitorului, în februa·rie 1792, să se dea poruncă
ispravniciilor ea
să forţeze .pe ilocuitori .a olăcui oele 12 zHe la oare s-au
angajat prin zapisul din 1787, în oazul cînd nu vor ,lucra cele două zUe
în afara zlotului de vatră 7, .rezoluţia domnitorului dînd ·satisfacţie egu-
mului. 8
Se ,j,a acum hotăirîrea definitivă şi în pwbilema izgoniirii să-teniilor
ca,re-şi construiseră moiri făiră învoirea mănă 1 sitirii. La 6 februarie 1792,
Miihai1! Suţu îi soriia egumenului că, întruoH 1să1tenii nu s-au prezentat cu
1
Arh. st. Buourreşti,
Hurez, 90 şi 91 ; mss. 235, f. 27 v. şi 29.
2
Ibidem,XIX/91 ; mss. 235, f. 27 v.
3 Ibidem,f. 28.
4
Ibidem,XIX'92, 93; mss. 235, f. 30 'V.
5
Ibidem, XIX/30. lin t'.mpu.J războiului iruso-turc din 1787-1792, în mănăsilre au
fost .încartiruiţi 1800 de soJ,daţi turci, care au s.t.at acolo tirn~ de u11 an (I. .Jon a ş c u,
op. cit., p. 17). ·
6
D. C. ·St u r d za - S c h e ea n u, Acte şi legiuiri privitoare la chestia ţărănească,
voi. I, seria I, Bucureşti, 1907, p. 81-82; V. A. Urechi ă, Istoria Românilor, seria
1786-1800, tom. III, Bucureşt·', 1892, p. 125-126. .
7
Arh. st. Bucureşti. Hurez, XIX/94, mss. 235 f. 30 v.-31 ; Documente privind relafiile
,agrare în veacul al XV /II-iea, voi. I, T. Rom., Ed. Academiei R.P-R., 1964, p. 783-784;
vezi şi trim. 3, p. 107_
8 Ibidem.
jalbă 1a divan, ·după cum :au spus 11,a judecata făcută de ispr.avnici, este de
acord cu strămutarea cacesfor.a din •sat. To~oda•tă, el p{)lruncea ispr.avnicilor
6ă le strice săfoni'lor de tot morHe, 1să-i ·ridice neg·reşit, fără voiia lor, de
pe moşia mănăstirii şi să-i mute în ,;iilit ·sa•t, tot în judeţul Go.rj, dai!" cît mai
departe de mănăistire. I
împotrivindu-se is<trămută-rii, i.Sătenii iau ·fQS't chemaţi .1,a isp-răvnicia
judeţului, unde au fost închişi şi băituţi, .luîndu-li-se şi căirţi,le domneşti cu
care-şi susţinuseră dreptu1l .asup•ra părmîntului pr1n nenumăirate judecăţi. 2
în jiail1ba căfre domnitor, ·sătenii mai airăitau că _„ ••• ne-.au ,a.rs casele şi mo-
rile şi ne-au izgoni1t de acolo şi de maire groază ia arderii caselor, fiind
ţipet şi p;lînsori, o fată a noastră .au dat în ·a·pă de s-.au înecat ... " 3 In
felul acesta, ei .sînt strămutaţi cu forţa din sait, •sperîndu-se să 1.Se asigure
aistfel lini·ştea pe moşia Baia. Da·r, 11.a ·scurt itimp după izgonire.a săteni.tor
reca.Jcitr·anţi, egumenul rnănăsti.rii se jeluia din nou domnifornlui că i.Să
tenii din Hai.a nu-şi fac clac·a, nu plătesc pentru vitele c.e 1le au, silesc
mănăs1ireia să 1le închi.rieze for munţii 1.a un preţ 1scăzut - pentru ca ei
să-i subînchirieze ailtora - nu -respeotă d<reptul de monopol asupra vînzăr.ii
băuturi·lor pe moşi.a mănăstirH. 4 · „Sîn1 36 de ani trecuţi de cînd numiţii
săteni, ca nişte oameni răi, făr de frica :lui dumnezeu şi nesupuşi dreptăţii
şi ho1ăcrîrii judecăţilor" 5 nu-şi 1îndeplinesc datoriile - 5e jelui.a egumenul
Pahomie - şi „limbă nu avem a le zice nimic, că sar cu ciomegele, nesu-
ferind oamenii sfîntei mănăstiri în moşie" 6 (sublinierea ns.).
La aceasită jalbă, egumenul anexează şi o 1listă de nouă „zurbagii„
cerind alungarea lor de pe moşia mănăstirii. 7 Urmează porunca de a fi
ridicaţi cu forţa 3-4 săteni de frunte pentru a fi duşi la judecată. B
La înlocuiirea ilui Miha1i Suţu cu Alexandru Moruzi, în 1793, egu-
menul Pahomie înaintează jalbe şi către ·acesta, .ară1tînd îcmpofrivirea ge-
nera.tă ,a locuitorilor din Baia faţă de obligaţiiile ~mpuse. „Aceşti săteni
- arăfa egumenul - la cîţi domni vin şi caimacami şi iJSprnvnici, t.a foţi
dau jălbi neadevărate de tulbură divanurile ·Şi încurcă în toţi anii venitu-
rile moşiei, de mai nu vedem nimic". 9 El avizează pe domn că s-ar putea
să vină şi la e1l cu jalbă şi-·1 ro.agă ca în .acest oaz 1să nu 1le dea sătenilor
nici o carte ila mînă, ci 1.Să-1 anunţe şi pe el 1să vi:nă cu sineturne mănă·s-
tirii pentru ia se judec.a. ·
1 Arh. st.Bucureş{i, Hurez, XIX/95; mss. 235 f. 31-33 v.
2
Ibidem, XIX/106; mss. 235, f. 39 v.-34; Documente privind relaţiile agrare, p. 819.
3 Ibidem.
4 Ibidem, XIX/97 ; mss. 235, if. 33 v.-34 ; Documente privind relaţiile agrare,
p. 786-787.
6
Ibidem ; rnss. 235, f. 33 v. ; Documente privind relaţiile agrare, p. 786.
6
Ibidem, XIX/110; mss. 235, f. 34 v. .
7
Cred că J.a această strămutare se referă Jnsemnarea dintr•un catastif de cheltuieli
al rnănăst:a"<:U întocmi~ pe perioada 1792-1804: „„.1012 (taleri) tot la .gcea rno;;ie Baea, din
luminată poruncă gspd. am stricat 2 mori ale rumânilor protivnici şi !O case, rnutîndu-i
din moşie.a m-Tii ,1.a alte sate cu multă cheliueală, că nu puream stăpînă moş.ia de ace.i
potriv,nki". - I. . I o nes cu, op. cit., p. 132.
8 Arh. !I. Bucureşti, mss. 235, f. 35.
9
Arh st. Bucureşti, Hurez, XIX/102; mss. 235 f. 36; V. A. U rec hi ă, Istoria
Romârolor. voi. V, p. 126: Documente privind relaţiile agrare. p. 804.
110 EUGENL\ FLORESCU 26
Cerîndu-se fogofătului Gă întocmească ·anafor.a 1.a cele irecla.matc de

L'gUJmen, acesta const·ată că măinăsHrea nu respeota legiuirile. Abuzu1
reieşea din pretenţii1le ca 5ă;tenii să fa·că două ziile de atacă în plus peste
cele 12 zi1le legiui~e. să .acopere dijma fînului în ba1ni şi oă plătească un
preţ majorat pentru muntele Miruşa. De asemenea, egumenul pretindea
ca sătenii să acopere în bani claci.:i. restantă din a.null care trecuse, deşi
ei se angajau să lucreze în plus anul acesta şi restul din anul 1792 1•
Luînd cunoştinţă de anaforaua logofă.tului, Alexandru Moruzi porunceşte,
1,1 4 martie 1793, ca ispr.avrnidi să obHge pe :locuHori ia-şi îndepl'ini dato-
riile confonm condicii domneşti, iar pentru celela,lri:e ce pretinde egumenul
în plus, să nu li se facă nici o supărare. 2 Pentru îndeplinirea poruncii
domneşti, i·~pir.avnicul judeţului, Ioan Sîmboteanu, dă următoarele instruc-
ţiuni lui· U.rsache, vătaful p·Jiaiului: să .meargă la faţa 'locwlui pentru 'a.
stabili precfo cîţi bani miai au de dat sătenif pentru rămăşiţa. de .fîn pl'
~mul 1792 ; cîţi bani au dat pentru fînul din anul 1792, cîţi pentru
clacă şi în ce mîini au in.trn~ acei hani, deoarece sătenii susţin că i-au da1t,
iar egumenul neagă ; să vadă dacă •sătenii şi-au făcut s•au nu cJaca după
cum aveau an6ajamentul cu mănăstkea, far 1pentru ce a rămas neîmplinit
să acopere in 11uncă, iar nu în btani, cUJm cere egumen:u1! ; să nu mai ad-
miFI mănăsHrh să ceară şi zlot de vatră ·şi două zHe de olacă, ci numai
cele 12 zHe pirevămte în condică; să nu mai 1admită ca cele 12 zile ·Să fie
concentrate numai vara şi foramna, ci eşailonafo pe cele pari:ru trimestre :
să nu mai permită oamenilor mănăistkii a •scoate pe 1Jocuitoiri d'in l1ivezi şi
locurile arătoare ; să stabilească dacă pe muntele Miruşa sînt păşuni şi
poate fi închiriat cioba111iiloir G•au est·e „1poală de rnun:te cu Iivezi", pentru
care săltenii dau dijma finului ; pentrn '1emnele ce 1le taie sătenii din pă
dure să f.ie obligaţi a da zeciuia.tă, •i,ar nu hani şi să se :laise pădure sufi-
cienită pentru trebuinţa acestoria ; pentru perdelele de oi .să nu se ceară
mai mult d·e un miel şi un taileir, ia,r .pentru ceJ,e ce na.isc pe u,a casele oa-
menilor să nu se iia nimic ; să J,a·se oătenilor sufic1ient iz1J.az pen:tru păşu-
nea vitelor lor, „ca să aibă cu prisosinţă". 3 , ·
Am redat mai pe 'larg conţinutul acestui documen~. întrucît ni se
pare deo5ebit de grăitor în ce piriveşte piietentiite mănăori:iirii faţă de lo-
cuitorii din Baia.
Vă.taiful de plai nu reuşeşte. să aducă la îndeplinire porunca dom-
nea•scă, în1rucî.t- nu se poate înţelege cu •SăfonH, care dau o jalbă către
domn, la 1.1 mai 1793. 4 Egumenul se grăbeşte să înainteze şi el o plîngere,
prin ca1re ar.aită că neoazurile şi neajunsuri'le 1sînt pricinuite mănăstirii în
special de cîţiva dintre '1ocuitor·i, care „1urbură satul şi-i face pă toţi a
nu să supune". 5 El arată că aceşti „zurbagii" string bani de la săteni
pentru a umbla pri·n judecăţi, .fiindcă „nu s-au pedepsit v•rooda.tă" şi nici
1
Arh. s<t. Bucureşti, Hurez XIX/102, mss. 235: f. 36 v; Docwnente privind reia
ţiileagrare, p. 804-805.
2 Ibidem, mss; 235, f. 36 v. ; Documente privind relaţiile agrare, p. 805.
3 Ibidem, XIX/103; mss. 235, f. 37-37 v.; Documenie privind rela(iile agrare.
pp. 808--81 O.
4 Ibidem, XIX/1 OS; mss. 23fi. f. 38 v.--.'.l9.
5 Ibidem. f. 30.
'.<!I ASPECTE ALE LUPTEI TARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER III
n~au fost obligaţi să p·lă·tească mănăstirii „cheltuia1la ce au făcut fă·r de

drept în 36 de ani, pînă l1a 16 •pungi de hani, de putea să fi cumpărat trei
moşii de acelea, afar de ,a1He p.agubc ce au curs mănăiS1tirii din pricina ilor,
puntî.ndu„ne p<'in judecăţi". 1
Am a·răitat că în această peria.adă se face tot 1rna.j mu1I.t isimţită ,[ăco
mia 151tăpîni1lor de pămînturi după Clacă, odaiă cu extinderea relaţiilor de
schimb. Această ilăcomie ·se concretizează şi în „învoiala" pe care mănă5-
tirea Hurez reuşeşte s-o impună sătenifor din Bai'a de Fier, obţinînd de
la ei, la 13 martie 1794, un zapis 2 pr1in care iSe angajau să clăcuiască
„numai cîte patru zi.le pe an" de omul casnic, în .afară de zlotul de vatră,
să dea cîte pat.ru ban.jţe de •porumb de fieoare pogon, fin din cinci căpiţe
una, 1adus cu carnlie ~or la mănăstire, .acestea în afară de celeilalte dări în
prc<luse şi banii. Astfel, 6e îlllcăkau 1legiuirHe în vigoare, oare prevedeau
12 zi,le de clacă .sau un z1loit de vatră pe an. Deşi Alex·andru lpsila.nti ce-
dase insistenţei boierilor şi introdusese darea porumbului de patrn baniţe
la pogon, se menţinuse destul de răspîndH „vechiul obicei" de a se lua
din zece baniţe una. In aceste condiţ·ii este exp,licabil de ce locuitorii nu
respectă zapisul din capul locului, deşi fuseseră sHiţ1 i să-l iscă1le.:iscă, iar
domnul î·l înită.rise la 15 madie 1794. Pentru .rezolva.rea noului conflict ce
se iveşte înfre săteni şi mănăsfoe în legătură cu darea porumbu.lui, egu-
menul cere învoire divanului Craiovei să se facă măsurătorii pe moşia
Baia, ·sp1r·e a se sfabi,!i precis. numărul pogoanelor de pe care să se ceară
dijma. Primeşte însă răispunsul lui Constantiin Geani, ·!ia 26 mai 1794, că
"a într.a cu prăjina .să 1m.ă1soiare şi să facă pogoane să vor spăriia 1lăcuHorii
şi poate să facă vreo strămutare". 3 Cere egumenului să nu mai pretindă
locui.toriilor patru baniţe de pogon, ci, conform vechiului obicei, din zece
baniţe una, -ainunţîndu-1 totodată că v.a pomnci văfafului Urcache 1să for-
ţeze pe foculifori a respecta z·apisul dai mănăstirii.
ln acelaşi tLmp, egumenul aire de ·I"ezoJ.vat pmblema .să1eniilor Boro-
zeni izgoniţi din .siat .în 1793, oa:re depuneau mereu jalbe ila domni.tor.
arătînd nect.repta:tea ce li s-a făcut.
Profitînd de faptul că se putea consideria oarecum „1liniştit" din par-
tea satului, în urma zapisului din 13 martie 1794, egumenul apelează .Ja
divanu:! Cr.aiovei pentru a sili pe Borozeni să renunţe '1a ja1!1b.a pe care o
înainta·seră domnului. Sub ameninţa.rea că dacă vor pi1erde şi de data
aceasta judecaita de I.a Bucureşti vor fi puşi să p!Mească mănăsHrii toate
cheltnielHe făcute pînă .acum cu ooozia judecăţilor, săitenii renunţă să se
mai judece în divanul ţării, dînd dec·liaraţie de recunoaştere a dreptului mă
năstirii asupra pămînturHor lor. Ei seri.au cum, văzînd că de 36 de ani de
dnd ·se judecă pe la toate divanurHe „tort mănă·stirea şi-au af.1.at drep,ta-
tea", 4 au hotărît să renunţe de acum încolo la orice pricină cu mănăstirea,
care "să aibă a-şi stăpîni moşia cu pace, după hotărîrea judecăţilor". 5
1 Aril. st. Bucureşti, Hurez, XIX/105; mss. 235, f. 3U. -
2 Ibidem, XIX/IOÎ; Al. Şlefui eseu, Gnrjul.„, p. 15---16; N. Iorg<1. Sllltlii
;>i documente, vol XIV, p. 154.
3 N. I org a, Studii şi documente, voi. XIV, p. 149.
4 A1h. st. Bucureşti, Hurez, XIX/109; rnss. 235, f. 40--41.
" Ibidem; mss. 235, f. 41.
Zapisul celor cinci Borozeni e întărit de ispravnicul judeţului, consemnîn-

du-se că "sătenii zic că l-au dat de bună voia lor". 1
Cu itoată renunţa,rea săitenilo.r .1,a judecata din divanu'1 ţării, egumenul
Pahomie cere totuşi domnului oa aceştia să-i plătească despăgubiriile ·de
judecată. 2 Marele logofăt Nicolae Filipescu, în anaforeaua din 11 ianua-
rie 1795, info.rima pe domn că sătenii au r·enunţa.t .'I.a judecată şi se poate
întări stăpînirea mănăstirii asupra moşiei Baia. a In privinţa despăgubi
rilor de judecată, marele .logofăt nu ia nici o atitudine, lăsiînd să hotărnscă
domnul ţării. Acesta ·însă troce şi el cu vederea cererea egumenului, .refe-
rindu-se în rezoluţia sa numai la dreptul de stăpînire asupr,a moşiei Bai.a,
pentru care dă întărire la 15 ianuarie 1795. 4
fr
* ...
La începutul secolului a·l XIX-:lea atmosfera de frămîntări <Sociale şi

politice din Ţara Românească ·se accentuează. In acea·stă perioadă se
agravează atît exploatarea foudală, prin sporirea numărnlui zilelor de
·dacă, a rentei ·în banii şi a obHgaţiilair ·.în naitură a.le dăcaşifor, cît şi fisca-
1'itaite1a 1excesivă.
Legiuiirea lui Car.a•gea din 1818 adăugia 1l·a cele 12 zile de daică
„obişnuite" îincă două ziile : una de arMuiră, primăv,ara sau toamna, şi una
pentru transportul lemnelor şi al dijmelor, ou imijiloaoele iSăitenilor, unde
va pomnci stăpînul moşiei. Totoda•tă, preţul conver·tirii olădi era ridicat
1
de !ia uin zlQt de v.a•tră penfru ito.aite cele 12 zile .ta un leu pe zi, iar 'liber-
tatea în:voielHor pentru mai puţine zi1le de dacă decî-.t oele legale era ·res-
trînsă. Noua ·legiuj.re mă.rea dijma d•in produse şi desfiinţa dreptul de
protimisis asupria arendării moşiirlor.
Toate acestea, la care se adaugă majorarea obligaţiilor fiscale şi
abuzuriile .ap.aira~ului de sta1t duc la creş.terea nem~·lţumi.rH ţărani:Jorr şi 1l·a
manifestarea cu mai mare intensitate a diferitelor forme ale luptei de clasă 5 ; ·
Cum J.nsă ·stă•pîniiirea turcească reprezenta un sprijin puternic în menţi
nerea relaţrnor .feudale, va•lu1l general ;al nemulţumirilor se va îndrepta
totodată şi împotriva acestei stăpînki. Mişcarea Tevoluţionară din 1821
condusă de Tudor Vl·adimkescu va .reprezenta iasUel o dezlănţuire puter-
nică a forţei!or interesate în progresul sodetăţii, .acea "insurecţie generală,
socială şi naţională, la care iau participai .toate categoriiile sociale intere-
sate în abolirea feudalismului" 6 •
Pentiru ţărănimea din Oltenia, în această perioadă, asupririi feudale
şi fisca1Hităţii e~cesive H se ·adaugă ·rechiziiţiiile din timp ide război, precum
şi .repeta.tele atacuri a.le bandelor ·lui P1azvant-Oglu din Vidin. Totodată,
1 Arh. st. Bucureşti ; mss. 235, f.

41.
2 A1 h. st. Bucureşti, Hurez. mss.235, f. 42.
3 Ibidem, XIX/I I I ; mss. 235, f. 42 v.-43.
4 Ibidem, f. 43.
6
Pentru prob!ema relajiilor agrare 1n această perioadă, vezi S. Co I u mb ea nu.
Caraderul exploatării feudale a ţărănimii în deceniile anterioare răscoalei lui T. Vladimi·
rescu ( J800-i821), Bucureşti, Ed. Academiei R.P.R., 1961 (extras d.'111 "Studii" nr. 3/1961).
6 Istoria României, voi. III, p. 850.
23 ASPECTE ALE LUPTEI TARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER I 13
caolamităţile nafora;le, oa •seceta, epidemiile de ciumă etc. întrngeau itabloul

zguduitor a1l mizeriei sa1!e.
Faţă de obligaţiiile ei!ăcăşeşti majorate 1prin legiuirea 1 lui Caragea,
împotrivirea săte.ni·lor din Baia se manifostă prin variatele forme cunoscute
din perioadele anterioare, .precum şi prin unele forme noi. Ştirile referi-
toare fa .acţiunile sătenilor din Baia de Fier în perioada 1795-1818 sînt
sporadice. Ele ·se reforă, în special, l·a nerespecrf:area monopolului asupra
expllo.ată·rii varului şi a tăierii pădurifor, precum şi ila problema munţilor 1•
In •toamna .anului 1818, egumenul Gherasie se p.Jîngea domnului
Alexandru Suţu că !ocuiitori1i de pe moşfa Haia de Fier nu fac claca şi nu
dau dijma mănăstirii, cărora, „dacă li se cere a-şi .răspunde dreaptă da-
toria 1lor, ei cu un cuvînt se împotrivesc că vor sparge satul" 2 ( subli-
nierea ns.). Apare astfel un element nou în atitudinea să renilor din Baia.
Este perutrn prima dată cînd ei ameninţă cu spargerea safolui, pe cînd în
perioada anterioară am constatat împotrivirea ior dîrză :la ap.Jicarea pe-
depselor cu strămutarea. Aceasfa este însă singur.a ştire desp•re o a•se-
menea intenţie .a locuitoriilor din Baia. în perfoad.a uirmăitoaire - ca şi în
secol·e.!e XVI-XVIII de care ne-am ccupat - ei vo.r manifesta una şi
aceeaşi 1endinţă, de a fi oameni 'liberi pe pămînturiile lor pe care 1Je mun-
ceau de secole.
Infr-.adevă:r, în mai 1820, unii dinit:re 1Jocuirtorii din Baia au dat jalbă
la divanul Craiovei, cerînd să .se judece pentru drep.tu.l de .stăpîniire asupra
pămîntului 3 • fi.iod chemat la judecată cu martori şi ai!te dovezi de stăpî
nire asup1r.a moşiei, egumenu.I nu se prezintă, cerind ca judecata să se facă
întîi :J,a :isprăvnicie şi dacă nu se vor înţelege, vor veni apoi şi la divanul
Craiovei, motivînd că îi este g•reu 6ă aducă martorii - oa.meni băkîni -
pînă fa Cr.aiova 4 •
ln sccpwl aces:tei judecăţi, ·să~eni.i din Baia de Fier împu~eirnicesc pe
popa Chiriac să-i reprezinte ·la judecată, întrudt ei nu puteau merge cu
toţii „d·in pricina cheHuielilor şi a zmăcinării drumU'lui" 5 •
La judecata ce are iloc în luna noiembrie 1820 la isprăvnicia jude-
ţului, •săteini:i ceir să li se înapoieze pămînturHe pe ca•re 1le-au avut şi pe
care le stăpîneşi.e mănăstirea în silnicie. Cerîndu-li-se dovezi asupra drep-
tului lor, sătenii se sprijină pe cartea de eliberare din rumânie din
anul 1658, pe cînd vechilul mănă·sti.rii prezintă, ca de obicei, numemase
zapise de stăpînire. Faţă de această situaţie, ispravnicii propun divanului
Craiovei să se dea mănăstirii întărire asupra moşiei Baia de Fier, şi
- perutru ca pricina .să fi.e "hotărîtă şi izbrănită" - să .se „spargă" în
cinstitul divan toate „hărţo.agele şi cărţile cele anerisite de la mîna săte
n·i.Jor", iar ei să fie puşi să facă toată claca din urmă, să dea dijmele şi .să
plătească mănăstirii cheltuieli·J.e „ce au 1ăcut şi ce va mai face în pornirea
aceştii judecaţi" 6•
1
Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/122, 128.
2 Ibidem, XIX/123; mss. 235, f. 43.
8 Ibidem, XIX/124; rnss. 235, f. 43 v.
4
Ibidem, XIXtl24; mss. 235, f. 43 v-44.
s Ibidem, XIX/125.
8
Ibidem, XIX/126; mss. 235, f. 44-47.
Judecarea în divanul Craiovei se face în luna decembrie 1820. De

data aceasta, 5pre deosebi·re de celelalte judecăţi de pînă acum, cînd
săfon.i.i 5e sprijiniseră numai pe cairtea de răscumpărare de la Mihnea
şi - de cîteva ori - pe cea din 1588 a strămoşului lor Crăciun, ei aduc
acum mai multe cărţi domneşti de vînzare-cumpărare a unor părţi de
moşie din Baia în sec. al XVII-iea între diferiţi proprietari 1, susţinînd
că ei sînt urmaşii acelor proprietari şi ca atare. au dreptul să le •stăpî
nească pămîntuiJ. Cu toate acestea, concluzfa divanului Craiovei este aceea
că ,„dacă sătenii ar fi .avut v1reodată moşie acolo, nu air fi fost nevoiţi a se
răscumpăra de la Mihai.I-Vodă" (!) şic.a atare, dreptatea nu poate fi decît
de partea mănăstoirii. Dar, întrucît sătenii nu se mulţumeau cu judecat.a
din divanul Craiovei, se înapoiază fiecărei părţi hrisoavele respective şi
se fixează termen de judecată în divanul ţării, după 15 ianuarie 1821 2 •
Cu toate acestea, imediat după terminarea judecăţii din divanul Cra-
iovei, caimacamul Ion Tipalt trimite mumbaşir la Baiia de fi.er pe Dincă
logofătul, spre a da ajutor ispravnicilor în îndeplinirea poruncii ca să far-
teze pe locuitori a-şi achita datoriile către mănăstire 3•
Făcîndu~se socoteaila datorH!or pe caire mănăstirea 1!e pretindea de
la săteni, s-a ajuns de fiecare eiasă la cîte 12 falieri pentru ce le 12 zHe 1
de clacă pe an şi la cîte 7 •bateri pentru cite o zi de arătură şi un car de

lemne. fo1rucît sătenii n-au avut posi,biHtatea să plătească aceste datorii,
li s-au sechestrat 200 de boi şi vaci, 100 de oi şi capre şi 900 de taleri 4 •
Acestea, în afară de faptul că în .anii precedenţi J.i 5e mai luaseră impor-
tante cantităţi de var, precum şi 200 de taleri (pentru care egumenul spune
însă că "din bună voinţa lor ,J..,au mulţumit cu acei taleri 200" pentru că
a admis ca arendaş al moşiei pe cine au voit ei) 5•
In primăvara anului 1821, în timp ce Oltenia ern cuprinsă de răs
coailă, sătenii din Baia "'s-au .rădica1 şi au mers cu Gîrbea apostatul îm-
preună CU pandurii" de .au luat înapoi vifoJe de la mănăstire nCU silnicie
şi zurbalîc" 6 • Totodată, au alungat pe ciobanii ungureni cărora egumenul
le îr.chiriase unul din munţi cu 800 de ta leri pe an, şi 1!-au :Ju.at ei în folo-
1
sinţă, egumenu·! fiind nevoit iSă restituie ungurenilor cei 800 de taleri pe
care-i încasase anticipat.
La jalba pe care o fac.e egumenul către divanul Crnio.vei, c:.a sătenii
- "de vireme ce şi-au luat vite le înapoi prin si1lnică revoluţie, făcîndu-să
1
dă sineşi judecători şi împlinitori" 7 - să-i plătească datoriile din anii

trecuţi, cu toart:ă porunca pe care ·au primi.t-o fapravnidi în acest sens, lu-
crurile au rămas neschimbate. De aceea după înăbuşirea mişcării au fust
luate din nou vitele săitenilor şi duse la mănăsfae, din care cauză egume-
nul este chemat de ei la judecată în divanul Craiovei. In divan, "popa
1
Vezi şi trim.: I, 7, 10 de J.a p. 94, 2 p. 95.
2
A1h. st. Bucureşti, Hurez, XIX/127; mss. 235, f. 47-52.
3
N. I org a, Studii şi documente, voi. XIV, Bucureşti, Socec, 1907, p. 167.
li Ibidem.
8 Ibidem.
7 Ibidem.
25 ASPECTE ALE LUPTEI TARANILOR DIN SATUL BA.IA DE FIER ]]f)
Chiriac şi Dumitrache Par.aschivescul şi Dinu Diaconescu! de la Baia de

Fier. .. vechili şi celor.J.a.Jţi lăcuitori din Bai·a şi din celelalte mahalale de
aeoilo" insistau ca mănăs·tirea să respecte vechiul aşezămînt pe care-l în-
cheiaseră în anul 1794, la cererea mănăstirii. Preferinţa sătenilor din Baia
penrl:ru acest aşezămînt - deşi atunci dnd a fost încheiat el reprezenta un
abuz prin sarcinile prevăzute, în comparaţie cu legile în vigoare I - se
explică pirin aceea că după anul 1818, în urma .aplicării Jegiuirii ,Jui Cara-
gea, obligaţiile c.lăcaşi1or crescuseră mult.
Deşi în aparenţă reprezentantul mănăstirii şi divanu1l Craiovei au
.admis menţinerea în vigoaire a aşezămîntuilui din 1794, în rnalitaite, prin
datorHle din urmă la care au fost impuşi să•tenii şi prin modul cum se
prevedea îndepHnirea clauzelor cuprinse în aşezămînt, obHgaţiile for erau
cu mult mai mari chiar în comparaţie cu legiuirea în vigoare în 1821 2 •
Aceste obligaţii trebuiau îndeplinite de săoteni în timp ce o alită serie
de îndatoriri apăsau asupra lor pentru întreţinerea airmatefor turceş·ti ve-
nite în ţară 1să înăbuşe răscoala. In această si~uaţie grea, 1IocuitorH ceir
în repefate rînduri divanului Craiovei să fie scutiţi de ,dărHe căit!'e mă
nă.sUre, căci altfel nu puteau achita pe ceile cerute de armatele turceşti.
De teama urmări.Jar nep·lăcute pe care le-air fi avut boierimea, în cazul ne-
îndeplinirii cererilor armatei turceşti, pe de o pa1rte, i1ar pe de .al.ta pentru
a evifa oreşterea nemulţumirii ţăranilor, care şi aşa dădeau destulă bă.taie
de cap -stăpînirii, divanul Craiovei hotărăşte, .Ja 18 martie 1822, ca sătenii
„să fie nesupărnţi de oamenii mănă.stirii pentru cererea clădlor, a dijmu-
rilor şi a.Jrtor adeturi, pînă va rămînea ţara în Hnişte, şi aşa, cu această
nesupărare, să resufle şi ei şi să poată împlini cuviincioasăle cereri ce li
se fac de către stăpînire, spre împlinirea trebuinţăi oştirilor" 3 • Dar mănăs
tirea nu respectă această poruncă şi, întrucît la o nouă plîngere a sătenilor
nici diva.nul Cm.iovei nu le mai ia apăra.rea, aceştia se adresează cu o
jalbă paşei de la Vidin~ în urma căreia div.anul Ciraiovei e.ste O'hl.igat să
întreprindă o nouă cerceta.re.
Intrucît nici de daita aceasta divanul Craiovei n-a adoptat măsuri
care să uşureze situaţia ţăranilor, ei au trimi•s delegaţi la Vidin cu altă
jalbă, „făcînd pîră mare cu pierderea capului atît asupra egumenului şi
asupra boierilor divaniţi" 4, cît „şi mănăstirea dă ar fi fost cu putinţă să
o dărapene pînă în temelie" 5 • De teamă, egumenul mănăstirii se refugiază
pesite munţi în Transii!vania şi de aceea e.ste ridicat cu sila în ilocul lui şi
adus fa Craiova pentru judeca1 tă economul mănăstirii, care mai tîrziu
relata .astfel mornenitele de spaimă prin care a trecut a1u.nci : " ... temîn-
du~mă să nu mă prăpădea<Scă cumvaşi, am căzut cu mare plecăciune
către răposatul caimacam Samurcaş şi .dumnea1!ui au mijlocit... de au
poprit mergerea mea la Dii 6 , dar am plătit îndestul... pînă cînd să-mi
1 Vezi p. 111-112.
2
Arh. st. Bucureşti, Hurez. XIX/128.
3 Ibidem, XI X/ 129.
4
Ibidem, XIX/132; mss. 235, f. 74-75.
5 Ibidem. XIX/156; mss. 235, f. 77-77 v.
6
Vidin.
scap capul" 1• In felul acesta, sătenii din Baia au fost lăsaţi în pace pentru
o perioadă de a1prca.pe un an.
Din noiembrie· 1823, jalbele reîncep de ambele părţi 2, iar la porunca
domnului Grigore Ghica sătenii sînt constrînşi să-şi achite regulat obli-
gaţiile către mănăstire, această sHuaţie prelungindu-se pînă 1Ja intrndu-
cerea Regulamentu.Jui organic.
Prin .ap•lica.rea Regulamentului organic, ca o legiislaţie de tip feuda1r
în esenţa ei, deşi reflectă şi existenţa unor elemente ale relaţiilor de
producţie capifaHste din .acea perioadă, .nu numai că se menţin, dar chiar
se întăiresc •rel1aţrne de producţie feudalie. Prin sitabilirea unui nart prea
ma.re ila cele 12 zi,Je de dlacă, prin ziua de muncă cu plugul şi cea pentru
transportu) .J.emne.Jor, precum Şi prin inuroducerea n'iobăgiei" echiva.Jentă
în Ţara Româneaocă cu 14 zile de muncă, numărnl tota•l :a:J zi.J.elor de
clacă er.a cu imu1J.t mai ridioa>t ca înainte, ele ajungînd în T•ara Române.ască
la 56 (iar în Moldova la şi mai mult) 3 • Se ştie că încă din 1831-1832
masele ·de ţărani şi-au arătat nemulţumi.rea faţă de prevede.rile Regu.Ja-
menfolui org.anic, ce.ea ce ra impus rev.izukea lui în 1832. Modificările
aduse fiind însă neesenţiale, el a rămas acel "codice al muncii de dacă"
(Marx), un ins.frumen± puternic în mîna c l:a·sei dominan~e din cele două
1
ţări .române.
Nemulţumirea ţărnnirlor faţă de Regulamentul organic s-1a manifesta.t
sub diferi·te aspecte, de la plîngeri·le înaintate autorităţi.lor şi fuga de pe
moşii, ·pînă la răscoalele :Joca•le, •pentru a se dezlănţui ou putere în
anul 1848.
Faţă de obligaţiile ·sporite prevăzute de noua tegiufre, 1locuiforii dim
Bai:a de Fier au o ·aititudine deosebH de hotărîtă, cău.tînd să obţină prin
judecată, nu numai ,respectarea vechilor aşezăminte pentru c:J.acă, pe care
le aveau cu mănăstirea, ci şi eliberarea pămîntului de sub stăpînirea aces-
teia. In martie 1833, ei înaintează o jalbă către judecătoria Vîlcea 4, iar
în noiembrie, către generalul Kiselev 5 • Urmează altele, către divanul
Craiovei 6 ·şi către băneasa banului Brîncoveanu, în acelaşi scop 7 •
Totcdală, sărtenii se comportă ca nişte adevă·raţi stăpîni ai pămîn
tului. Refuză să îndeplinească orice obligaţii către mănăstire şi alungd
pe epistatul moşiei (subliinierea ns.), de as·emenea, continuă să facă cislă
în sat pentru a avea bani să se judece în continuare 8 • Aducînd la cunoş
tinţa ocî~muirii Gorj .acea•9tă comportare a sătenifor, egumenul scri·a în-
dîrjit că nu poate crede "să ajungă (sătenii) pînă Ia atîta neruşinare,
că_pot lua moşia supt a lor stăpînire ... " 9 .
1 Arh. st. Bucureşti, Hurez, XIX/156; mss. 235, f. 77-77 v.

2
Ibidem, XIX/131, 132, 119; mss. 235, L 69-69 v.
8
Vezi. K ar I Marx, Insemnări despre români, Bucureşti, Ed. Academiei R.P.R..
1964, rp. 16'3-166; Istoria României, voi. III, pp. 945-948.
5 Ibidem, XIX/118; mss. 235, f. 68.
e Ibidem, XIX/131.
7
Ibidem, XIX/114; mss. 235, f. 68 v. Aceasta, în vir.tutea faptului că moşia Baia,
fusese în 1691 stăpînită de Consbnli.n Brîncoveanu.
8 Ibidem, .dosare mănăst„ nr. 20, f. 12 v.
8 Ibidem.
27 ASPECTE ALE LUPTEI ŢARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER : i7
In această atitudine de nesupuner·e, toţi .!ocuiitorii din Bafa er au soli-0
dari. Datorită însă ·faptuilui că nu se puteau ·duce toţi fa judecăţi, înkucît

acestea se ţineau l1a Tîrgu-Jiu, reşedinţa feiruluj judecă·tore.sc respectiv, îşi
alegeau - 1aşa cum s-a mai arătat - pe unii dinfre ei, cu ştiinţă de c·arte
şi mai înstăiiiţi, printre aceştia fiind şi ·preotul oSat.u1lui - c1lăcaş şi el -
ca.re susţineau interesele înt:regu1lui s.ait. Cău·tînd 5ă profite de această dife-
renţie-re după 15fairea materială a ;Joouifori1l·or, egumenul niănăsfoii în-
cearcă 1 să-i dezbine, pentru a fi maj uşor combă~uţi. în acest scop, el
prezintă acţiunile fruntaşi.tor de strîngere a unor isume de bani în vederea
judecăţilor ca un mijloc de profit personal. în aceeaşi jalbă către ocîrmuirea
Gorj, .scria >Că strîngerna baniilor de la sătenii „este numai o mij'1ociire, ca
să poată mai cu leznire a scoate bani după sărăcime şi a să specularisi" 1.
La f.el, erijî.ndu-se în a;părător ai! interesel·or săfon.iilor, eguimenuil se air.aită
nÎng;rijornt" d·e faptul că prin influenţa for 1răzvrătiţii îi împiedică să-şi
plăteaiscă J.a 1Urnp datoriile căfr·e mănă·stire, •pricinuind în acest fel "dără
pănarea şi ·sărăcirea obştii satului", prin aceea că, dacă vo-r rămîne prea
mult în urmă cu plata havaetului, le va fi apoi greu de plătit 2 • Din aceste
exemple, tendinţa egumenului apare deosebi.t de evi•dentă.
Aşa cum au aiest.ait şi documentele studiate p·enfru perioada de pînă
la .introduoerea ReguiJamenfolui o.rgani.c, şi cele de •acum dovedesc că
sătenii urmă1re.au, pe de o pa•rte, obţinerea pămîntuilui prin &oatereia de sub
stăpînirea mănăstirii, ca ţel fina.I al luptei în condiţiile existenţei rela-
ţiilor de producţie feudale, iar pe de a.J.tă pante, oa obiective apropiate şi
uneor.i 1reaiHzaibile, reducerea obl'igaţiiilor fiaţă de mănăsti1r·e. După aren-
darea moşiei Ba.ia de către egumen, sătenH au de 1lupfat, totodată, şi Îilll-
potdv.a areincLa.şifo.r, ca:re căuitau să .scoa·tă cît 1mai mult ipro.tit de pe iSpi-
nan~a lor.
Nemulţum1r;i·le foţă de arendaş se manii.fes·tă. fa început - aşa cum
s-a mai 1semna.Jat - piriru ·împiedicarea egumenului de a cLa moşia în
.a.r.en:dă unora ·ca·r·e ri.dkau prea mu:l.t obligaţiiile sătenHor, iprecum şi prin
reolamaţii căitre .autorităţi, .i.a.r în celle din urmă ipr·iin .a1lung.a1rea 1arendaşifo1r
de pe moşie.
Dirntr-o carte de judecată a divanului „V1a1!1ahii cei mici" din 30 de-
oemhrie. 1821 .aim 1aifi\1at că în .anul 1820 ·locuitor.ii d1in Bai1a ·imlpuseseră
egumenului anularea contractului de arendare cu Costea Grecul 3 • In
1834, ei ise 1plîngeau Depa1rfamentu.Jui Treburilor din Lăuntru, 1a•tîit împotriva
f.gumenului, cît şi împotriva arendaşului 4 • In urma acestei plîngeri este
trimis A1l·exandru Ză·wiainu să fa.că „1soumpă cercetaire" 1!.a faţa tklcului·,
urmînd oa ·pila.ta pentiru 1aeeastă depla.sare :s-o primească de 'l·a cei ce vor
fi găsiţi vinovaţi, cîte cinci lei pe zi 5 • In urma cercetării, ce se încheie cu
c0noluzia că cele rec·lamate de 1săterni nu sînt .adevă1raite, aceştia din ·urmă
1
Arh. st. Bucure,'>fi, Hurez, dosa•re mănăst., nr. 20, f. 12 v.
2
Ibidem.
8 Ibidem, XJX/128.
~ Nu s-a păstrat a<:eastă j:albă.
~ Arh. st. Bucureşti, Hurez, dosare mănăst., nr. 20, r. 17.
-----------~----. ·---------
sînt obJ.igaţi să-i plătească ·lui Alexandru Zăroianu pentru cercetarea

făcută 1•
în toamna anului 1834, egumenul Hrisant, printr-o lungă jalbă
către A.J.ex,andru Ghica, îi arată nemulţumirile pe caire locuitorii din Baia
le provoacă mănăstirii prin nesupunerea lor. El cere d();111nului ca zece
dintre locuitori-i cei mai nesupuşi să fie izgcniţi din sat, aşa cum .s-a pro-
cedat şi în trecut, adăugînd că „de nu se va întrebuinţ1a ,acest feli de
mijloc, mănăstirea niciodată nu va putea găsi linişte despre dînşii" 2 •
Deşi cei zece ilocuitairi împotriva cărora ·s-a carut pedeapsa cu stră
mutarea din 1sa1t s-au angajat să fie supuşi în viiiitor fiaţă de mănă.stire şi
de airendaş, ·egumenul insistă pentru izgonirea .lor. Prirnindu-i.Se încuviin-
ţarea :respectivă de ila Departamentul Treburilor din Lăuntru, .fără de ca.re
nu puteau fi îndepărtaţi clăoaşii de pe moşie, esle tirimis în s·at Manolache
Lască.r, din pa.rte.a ocîrmuirii Gorj, cu .sarcina de ,a face eva1luarea caselor
şi pometurLlor celorr izgoniţi, 1pentru care aveau drnptul de despăgubire
din partea mănăstirii 3 •
în urma cakulelor făcu1e imp:reună cu reprezentantul egumenului,
s-a constatat că din cei zece locuitori numai doi mai erau datori mănăstirii
în momentul cînd s-au încheiat socotelile, şi aceştia cu sume mici - 14 şi
respectiv 27 de !iei - pe dnd celorlailţi 1mănăstirea era aceea oare ·trebui:a
să le achite anumite sume de bani.
Din analiza calculelor întocmite cu ocazia acestor strămutări la
21-22 aprilie 1835, se desprinde observaţia că locuiitorH din Baia de Fier
creşteau un nurnă1r mare de vite, că din cei zece numa'i doi er:au impuşi cu
dairea porumbului, trei cu ·a fînului, unul cu otaştina - deşi rezultă că
pe moşie exista un număr rrna.r:e de pruni, dar erau, probabi1l, lfleroditori -
ceea ce corespunde condiţiilor naturale ale regiunii în care se afla satul 4 •
Alte observaţii se :impun din preţul convertirii obligaţiilor olăcaşiloir
în bani. Astfel, ziua de da.că ,socotită cu două vite de muncă şi una de
hrană 1Je er.a preţui·tă cu 2 1lei, ziua ·de plug cu 6 '1ei - deci trei zHe de
clacă - transportul carului de lemne, la fel. Obligaţia servituţii (iobăgia)
1
le era socotită în bani cît 6 zile şi jumătate <le ol·acă. Pentru fiecare \·ită
mare plă.toou cîte un leu ierbă1dtul, un tleu pentru fiecare rîrnător, la fel
pentru zece vite mărunte. După împărţirea ilar în cele trei ca tegorii - 1
fruntaşi, mijlooaşi, codaşi - în ir.aport cu număru,\ v·iitelor de muncă.

conform Regulamentului Organic, observăm că din cei zece locuitori ma-
joritatea erau mijlocaşi şi fruntaşi 5.
La 22 apri.Jie 1835, vechi·lul mănăstirii încunoştiinţa ocîrmuire:a Gorj
că după ce .ambele părţi şi-au achitat 1rec·iproc daitoriile „au scos afară din
moşie pe toţi acei zece clăcaşi, cu tot calabalîcul şi vitele lor" 6 •
1
Arh. st. Bucureşti, Hurez, dosare mănăst. nr. 20 f. 18.
2
Ibidem, XIX/151 ; mss. 235, f. 74-75 v.
8 Ibidem, XIX/161 ; mss. 235, f. 81 v.-82.
4 Ibidem, XIX/164; 235. f. 83-86 v.; vezi şi trim. I, p. 92.
6 Ibidem, 164; mss. 235, f. 83-86 v.
6 Ibidem. 166; mss. 235, f. 86v.
ASPECTE ALE EIPTEI TARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER 1!9
Pesk cîtev.a i!uni, şapte dintre 1locuitorii strămutaţi iscriu o Jalbă

egumenului mănăstirii 1, cerînd să fie reprimiţi pe moşie. Recunoscîndu-şi
„vina" de a fi umblait prin judecăţi împotriva 1111ănă.s1hirii, ei .amtă că s-au
lăsa·t influenţaţi de .a,lţii, oa Dumitru Para.schivescu, Niţă Paraschivescn,
popa Chirfac, pop.a Aguridă etc., „oare i-au răiScolit că vor cîştiga moşie".
Totodată, nn numă·r de 149 de săleni se constituie chezaşi pentru ei, dînd
mănăstirii un zapis prin care se angajează a nu mai umbla prin judecăţi 2 .
Cu toate că acest zapis era i.scălit de cei 149 de lecuitori, egumenul nu
crede în angajamentul lor de a nu mai umbla prin judecăţi şi - pentru
a se încredinţa că z1api·sul a fost dat „cu ştirea şi voia a tot satul" - el
scrie isubcî~muitoirului de pfai, 1.a 1 septembrie 1835, să meargă în .sat şi
să-i adune „pe toţi, cu mic cu mare", .să 1le citească z,apisul şi să-i pună
să-l iscălească 3 • Fiind reprimiţi în sat, cei şapte locuitori se dezic de
restul clăcaşilor strămutaţi, arătînd că iau fost ameninţaţi de aceştia că
dacă nu vor merge la judecată cu mănăsUrea, ·le vor da foc :la case.
Unora dintre cei reveniţi li se stabilesc condiţii foarte grele. Astfel,
pentru unul dintre ei egumenul dădea poruncă epistatului moşiei să-l '1<ase
să locuiască cu copiii numai într-o 1pivnicioară de Ungă casă, i.ar în casa
cea mare, care era pecetluită, isă nu aibă voie a umbl·a şi nici p.rin bătă
tură 4, pentru vite dîndu-i instrucţiuni să plătească havaietul ca alăturaş.
AHt de muiJ.t se temea egumenul de unul dintre sărl:enii strămutaţi,
şi anume Niţă P1ara.schivescu, încît atunci cînd a aflat de revenirea sa cu
aprobarea subcîrmuitornlui de plai îi .scria, l1a 8 decembrie 1836, îngriji-
torului moşiei, kir Gheorghe, să-l fagonească imediat, la fel oa şi pe fiul
lui, pentru ca1re va trimite poruncă .isprăvnicelului „ ...ca să vie cu oameni
a rumpe şi a sparge casa sa pînă la pămînt" ?.
Deşi sătenii promi1seseră că nu vor mai umbla :prin judecăţi îm-
potriva mănăstirii, la 18 octombrie 1840, egumenul Hrisant era citat din
nou să se prezinte J,a divanul Craiovei, cu acte doveditoare asupra pro-
prietăţii Baia, unde urma să aibă loc o judecată pentru „adeturile moşiei 6 •
Egumenu.I 1 refuză să se prezinte .Ja judec.aită, răspunzînd că nu mai are ce
discuta cu săfonii, ,deoarece ,,încă din leat 835 au 1luait sfîrşit şi 5-.au izbră
nit toate pricinile dintre numiţi şi mănăstire" 7 •
Pentru perioada dinbre anii 1841-1848 nu mai consiatărn dccumen-
tar acţiuni ale sătenilor din Baia împotriva mănăsHrii iSau arendaşului.
Totuşi, din a~itudinea lor anter.ioa1ră, este greu 1să credem că în aceşti
ani 'Pe moşia Baia a fa.st linişte.
Revo.Juţia din .anul 1848, care pe ter.itoriul oaeniei s-a desfăşurat
în muMe locuri cu o forţă puternică, nu ia rezolvat princip.ala problemă
ce iSe punea ·artunci în faţ:a forţelor progresiste din ţară, şi anume pro-
blema ţărănea.scă. Totuşi, revo1luţia a airătat că menţinerea privilegiilo.r
1 Arh. st. Bucureşii, Hurez, 167; mss. 235, f. 87 v.-89.
2
Ibidem, 168; mss. 235, f. 89 v.-94.
5 Ibidem, XIX/169; mss. 235, f. 94-95.
4
Ibidem, dosare mănăst., llif. 20, f. 20.
6 Ibidem, f. 29.
8 Ibidem, f. 58.
7
Ibidem, f. 59.
feuda·!e, aşa cum erau e'le consfinţite de Reguliamentul Organic ar fi fa.st

periculoaisă pentru boierime, deoarece, pe de o par.te, ţărănimea, care nu
mai putea suporta această ·situaţie, iar fi continuat lupta, iar pe de aMă
parte, menţinerea acesfor privilegii punea boierimea din ce în ce mai muH
în conflict cu burghezia, care devenea fot mai puternică şi care se izbea
de ex-is.tcn ta re.la ţii lor feuda·le.
Pe linia rezolvării acesfor prnbleme în mod oonvenabi1l boierimii se
situează şi "Legiuirea pentru redproacele drepi:uri şi îndatoriri a•le pro-
prietarilor şi ale lucrătorilor pămîntului" din 1851-1852 1• Pentru moşii·le
mănăstireşti se elaborase încă din 1850 un 111ou regulamenit de arend:are.
Acesta cuprindea condiţii, atît pentru oStăpînii moşiei, cît şi pentru a•ren-
daşi; de asemenea, cuprindea obligaţiile săteni·lor faţă de arendaşi şi faţă
de stăpînii pămîntului, în cazul de faţă mănăstirea Hurez.
în legătură cu aplicarea noilor legiuiri pe moşia Baia de Fier, docu-
mentele ne dau ştiri numeroase despre continua agitaţie atît împotriva
mănăsitirii, cît şi a arendaşului. Unii săteni, printre oare şi trei dintre cei
înapoiaţi în sat după izgonirea din anul 1835, şi anume Ion Lungu-
lescu, Ion Rădescu şi Toma Rădescu, îndemnau pe ceHalţi locuito.ri "să se
ducă să jăluiască pă la stăpînire, făcînd neodihnă" 2 , încît din cauza loir
„ tv~dauna a fost satul în fierbere" 3 • De asemenea, sătenii au dat ja.!bă
împotriva arendaşului arătînd că „sînt năpăstuiţi şi încărcaţi" 4• în primă
vara anului 1851, cînd arenda.şui a subînchiriat o parte din muntele satu-
lui, unii locui.tari "ca nişte oameni răzvrătiţi, au ·sări·t cu pricină ·la
arendaş" 5 , împiedicîndu~l să obţină un cîştig mai mare pe spinarea săte
nilcr-.
Cum am arătat mai înaio~e. după anul 1835, .sătenii nu mai •acţio
nează înfotdeauna unitar şi ne-am explicat acest lucru prin măsuri·le aspre
luate în comun de egumen şi autorităţi. In vara anului 1851 găsim în
Ba.ia de Fier un grup destul de numeros de ·locuitori dînd dcdaraţie îm-
potriva unor consăteni ai lor, cerînd chiar îndepărtarea acestora din sat 6 ,
în timp ce un ailt grup le ia .apărarea, constituindu-se chezaşi pentru
tovarăşii lor 7 • Atît de mult se temea egumenul de cei trei săteni reveniţi
în sat, încît J,a rugămintea .acestora de a nu fi strămutaţi a doua oară le
respinge ca.tegoric cererea, .insistînd pe lingă subcirmuHorul de plai să fie
cît mai repede îndepărtaţi din sat 8 • Egumenul scria subcîrmuitorului de
plai că aeeş·ti să.teni „„.neîntrerupîndu-să din nesupunerea cu care se arată
la d.repturiole ·prnprietătii şi din .scandalu ce pă toate zile·le îl insuflă cclo-r-
lalţi clăcaşi... ca o epidemie molipseşte tot satul..." 9 (sublinierea ns.). La
20 decembrie 1852, egumenul ·intervine din nou, insi.stînd Gă se facă ne-
1 V. Ma ci u, Caracterul legiuirilor agrare în Romdnia, în deceniile V I şi V II ale
secolului al XIX-iea, •În Comunicări ~i articole de istorie, Bucureşti. 1955.
2 Arh. st. Bucureşti, Hurez, dosare mănăst., nr. 20, f. 62.
3 Ibidem.
~ Ibidem.
a Ibidem, f. 65.
1 Ibidem.
7 Ibidem, f. 66-67.
8 Ibidem, f. 62--63.
9 Ibidem, f. 62.
31 ASPECTE ALE LUPTEI TARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER rZI
întîrziat iacest lucru, •pentru că rămînerea 'loir în continua·re în mijlocul

satului ar reprezenta o permanentă ameninţare pentru mănăstire 1•
In aceeaşi zi însă, cînd egumenul cerea insistent izgoni.rea Jocuito-
rilor, în sat aveau loc .acţiuni deosebite împotriva a-rendaşUilui moşiei,
Dimi.trie PeneHs. Fiind chenmt J.a Casa :satului, unde s-·a dus „mai mu.Jil:
cu sila", şi unde s•e :aflau .adunaţi numeroşi săteni, i s-a pus în vedere să
părăsească moşia. ·Arendaşul rndă faptel<e în importul 5ău din 22 decem-
brie 1852 căitre egumen în fel•u:l urmă·tor : „ ...deodată (să:tenii) ;s-a .ridicai
asupră-mi, -strigîndu-mi în gu:ra mare că de drepforile prnprj.etăţii să nu-i
supăr întru nimi:c, căd ei .au aiJte gîndUJri pentrn această moşi·e, de vreme
ce acum a încetat din viaţă fostul egumen ... " 2 • Arendaşul arată cum abia
a reuşit să 1scape „cu vorbe blînide" din mîiniJ.e 1să1eni1lor, fugind l.a conac,
unde a petrecut toată noaptea în mare spaimă 3 • In dimineaţa de 21 de-
cembrie 1851, să-tenH, în frunte cu Ion Chivulescu şi Toma a;l Stanchii, s-ia.u
dus la conacul moşiei, silind pe arendaş să 1le de.a .pecetea moşiei şi, „1ne-
cinstindu-l itot atunci prin fe:luri de vorbe proaste", i-au pus în vedere să
1
plece imediat de ,~colo, căci nu-11 mai pot suferi a .le .lua „claca şi celelalfo
după legiuiri" 4• Arendaşul cerea egumenului să ia măsuri împotriva lo-
cuiforilor caire 11-au izgonit din 1sat, unde i-au rămas banii şi cel~lalte
luc.ruri, arătînd că n-,a mai avUJt timp să şi :le „asiglllre", plecînd .repede, de
teamă să nu-şi piardă viaţa 5 •
Raportînd, ila rîndul său, .a·oesite fapte căifr.e odnnuirea ju·d•eţului, ta
22 dec.embrie 1852, noul egumen ia·! mănăstirii, Ioanichie, insis:ta pentru
izgonkea neînitîrziată a celor trei 1săteni, precum şi a 1lui Ion Chivulescu
şi Tema al Sfanchii, care se af.1.aseră în fruntea '1ocui:tori.to.r cu ocazia
evenimentelor relatate 6 • Totodată, egumenul se adresa către „obştea lo-
cuitorilor satului", arăHndu-şi mirnrea pentru purt.air•ea ilor, după angaja-
mentul ce-şi luaseră cu puţin -tiimp înainte, .de a nu ma:i p.ricinui „supă
rări" mănăsHrii, „ 1 sfă1tuindu-i" ia se supune şi ameninţîndu-i totodată cu
măsuri de pedepsire 7•
In anH următori, sătenii au .avut aceeaşi aN1tudine de împotrivire
Iaţă de arendaşul Dimitrie Penetis, care ţinea mai departe moşia în
arendă, cu sprijinul egumenului. In 1856, ·arendaşul ·provoacă şi mai mult
nemulţumi.rea ·locui.tarilor, cînd, 1luîndu-şi ca ·ascciaţi ila arendăşie pe
landu Zătreanu şi D. Panaiche, rfără ştirea egumenului, măresc pr-eten-
tiile f.aţă de olăcaşi. La 10 decembrie 1856, '1ocuHorii din Baia se p:lîngeau
egumenului că arenda·şii nu -resp·eotă înţelegerea 'Pe care au avut-o ·ref.erifor
la p.lata dijmei finu.lui în. bani, şi .acum, după ce unii ·au dat bani, altora
1
Arh. st. Bucureşti, Hurez, dosare mănăst., f. 71-72.
2
Ibidem, f. 73. Eg-umenul Hrisant condusese mănăstirea timp de 20 de ani şi do-
vedise foarte multă energie în această f!lnctie. Eg-umenia lui s-a caracter:zat prin stoar-
cerea unui profit cit mai mare de pe moşiile mănăstirii şi pr:n măsuri aspre împotriva să
lenilor nesupuşi. Exemple avem chiar în lucrarea de fată.
3
Arh. st. Bucureşti, Hurez, dosare mănăst„ nr. 20, f. 73.
4
Ibidem, f. 73 v.
5
Ibidem, f. 73 v.
6
Ibidem, f. 75 v.
7
Ibidem, f. 76-76 v.
122 EUGENIA FLORESCU
-------- - ------ - - - - - - -
le-0 cere în natură, în timp ce ei nu au fîn nici .pontrn vi.te1le for. De ase-
menea, unora dintre locuitori 'le-a 1luat preţ dub!,u, ridicînd toitodată şi
preţul muntelui Micafo, pe care-·! aveau sătenii în folosinţă, de 1.a 50 .Ja
70 de ga.lbeni austrieci. Ajunşi .Ja disper.are, sătenii 1scriau egumenului,
în ja1lba .Jor: „Să ridicaţi aceşti nelegiuiţi oameni după capetele noastre,
căci de vor mai şădea pă noi ne sărăcesc din faţa pămîntului şi noi apu-
căm 1umea în cap" 1• In urma aoestei reclamaţii, egumenul cere arenda-
şului să îndepăr 1 tcze pe cei doi coasociaţi, ceea ce Penetis refuză. Din
această cauză, <Sub presiunea ţăranilor, Penetis es<te d·in nou avertizat de
egumen, la 10 martie 1857, anunţîndu-1 totodată că mănăs·tirea, nemulţu
mită de atitudinea ilui, de nerespeotarna d·ispoziţiilo.r date de egumen, des-
face confr.adul pe c.a,re 1!-.a avut încheiai, înapoindu-i banÎ'Î pentru restul
anului 1857 2 •
In anul 1858, cu ocazia măisurăforilor de teren ce urmau să se facă
pentru anul 1859, în conformitate cu 1legiuirile din 1851, în vederea coma-
sării iJc.turilor ţă.răineşiti şi a delimităfi.i supr.afieţe!or .J.a dispoziţia arenda-
şu'1ui, conJilidu·l între lecuitorii ..satu;lui şi noul arendaş, Hriostea Gheoirghiu,
se manifestă deosebit de acut. O dată cu comasarea loturilor ţărăneşti,
urma să se stabilea:scă din nou şi întinderea acestora, în raport cu numărul
viteloir. Pirin .aceaiSta, locuiforii erau lipsiţi de o bună parte din terenurile
pe care le folosiseră pînă atunci, întrudt, în raport cu număml vi.telor,
unii dintre ei foloseau loturi rnati mari <lecit „,legiuitele pogo.ane". In
acelaşi Hmp, .arendaşwl avea intenţia ca prin micşorarea şi cornasairea lo-
turilor ţărăneşti 1să opirească pămînturile cele mai bune din moşie, pentru
a Je da ca „priiSoa·se" prin „învoieli Jibere", oeea ce îi dădea posibilitafoa
să obţină un profit şi mai mare de pe spinarea 1SMenilor 3•
Nepermiţînd să se facă măsurătorile, itocuitorii din Baia de Fier
îna~ntează o .rool·amaţie că,tre administraţi.a judeţului, pe de o parte, ia·r pe
de aJ.tă parte, reclamă şi .arendaşul Hristea Gheorghiu. Subadministratorul
plaiiului Novaci, care se deplasează la faţa .locului, nu poa.te rezolva pro-
blema, <deoarece sătenii refuză cu îndirjire să permită noj:le măsurători 4 •
La initervenţine .repet.a te ale arendaşului, sînt trimişi în s:ait, din partea
1
administraţiei judeţu,lui, Ioan Consfantinescu împreună cu sub-administra-

torul plaiului, la 16 noiembrie 1858 5 , pentru a lua măsurile necesare
efectuării noilor măsurători. 1
Cel·e două r.apoa.rite pe oare I. Constanitinescu le-.a întocmit la 20 no-
iembrie 1858, după rterminarea oercetă.rilor, ne informează că sătenii şi
de data ace.asta s-au arăfait din capul ilocu·lu:i împortriva măsurăkiri1lor. Ei
au refuz,at să a•loogă dintre ei „procurori" - aşa cum li s-a oerut, spu-
nînd că vor să fie cu toţii de faţă l.a cercetări. Raportam! arată că, atunci
cînd le-;a spus sătenilor că locurile pe care '1e pa.sedă ei şi le numesc cură
turi - nu sînt de f.apt curăituri, neobservîndu-;se pe ele nici o îrnbunăii:ă-
1
Arh. st. Bucureşti, Hurez, dosare mănăst„ nr. 90, f. 113.
2
Ibidem, f. 115.
3
Arh. st. Bucureşti, Min. Interne, Div. Admin„ dosar nr. 16/1859 paMea I, f. 64-65.
4 Ibidem, f. 57 v. '
5 Ibidem, f. 49.
33 ASPECTE ALE LUPTEI TARANILOR DIN SATUL BAIA DE FIER
ţire adusă d·e mîna omului, sătenii „îndată s-au înfuriat cu toţii, zbierînd
că pe aceste locuri ·sînt făcute mai mult de 100 de a.ni curătnri de 1păorinţii
lor" şi ca atare nu permit să se facă măsurătorile şi noua repartizare a
loturilor 1• Aşa s-au petrecut lucrurile în toate părţile satului pe care le-au
cercetat trimişii ocîrmukH. In partea dinspre Valea Olteţului, săteanul
Pătrn Epure a răspuntS că, „cu nici un chip nu poate lăsa nki măcar o
palmă de pămînt din ceea ce s-,a pomenit .stăpînind." Lia fel şi pootru
muntele Miruşa, unde e.r.au locuri de păşunat, pr ecurn şi pentrn izlaz. La 1
faţa locului s-a wnstaitat că unii dintre săteni, ca de exemp.tu Ştefan şf

Toma Turle.anu, Ioain Bănulescu, împreună cu preotul Constantin Sogo-
dc1leanu luaseră înapoi cu forţa diferite foturi care itimp de :nouă ani
fuseseră la dispoziţia a 1rendaşufoi, spunînd că asupra acesto,ra ei .au drept
de moştenire.
In atitudinea tlor de împotrivire, sătenii erau încurajaţi de Io.an VH-
ceanu, logofăfol ·satului, care tot timpul :a fost alăiuri de ei. Cunoscînd
legiuirile, acesta explica sătenilor conţinutul Jo:r şi-i ajuta să ·înţeleagă
mai bine dezavantajele pe care 1le aveau în urma noiilair măsurători. Recla-
mînd atMudinea logofătului, Ioan Constantinescu arăta că accs:ta a a 1vu~
"cutezanţa" să strige că „în Baia niciodată nu se va pune în .aplicare le- 1
giuirea pogoanelor" 2 • De teamă „să nu să facă scandal şi mai mare"

- cum spune însuşi raportorul - a trebuit să se mulţumească a-i interzice
lui Ioan Vîlceanu de a mai însoţi pe săteni la locurile unde se făcea cerce-
tarea. InsisHnd ca acesi 1logofăit, venit în Baia din satul Poena.ri - pentru
a scăpa de oapitaţje - să fie trimis înapoi, rap01rtul adaugă că, „atîta
vreme cît .acest fogofăt va mai sta aco1lo nu se va putea 1)inişrti satul",
acesta „fiind de tot barbar în felul său" 3 •
In conduzia raportului său, Ioan Comstantinescu arăta că nu ,a putut
lua hotărîrea de .a iSe trece fa efectuarea măsurăfoirilo:r, din cauza îm-
potrivirii întregului sat, Jăsînd această problemă să fie rezolvată de ocîr-
muirea judeţului. ·
In ziua de 22 noiembrie 1858, cînd au fost chemaţi reprezentanţii
sătenilor din Baia la Tîrgu-Jiu, -sediul ·administraţiei, împreună cu aren-
daşul, pentru a se hotărî în prob.lema noilor măsurători, săitenii, în Joc de
a-şi trimite numai reprezentanţi, au venit în număr de peste 200, în frunte
cu Ioan Vîkeanu, pentru .a ·sili auiori·tăţile să nu ·adopie o hotărîre îm-
potriva intereselor lor 4 • Cum „rădicarea însă a acestor săteni într-un nu-
măr aşa de însemnat îngrijorase oraşul" 5, autorităţile au fost nevoite să ia
măsuri de .reprima:re cu ajutorul dornbanţilor. Ioan Vîkeanu es te prins 1
şi pedepsit pe loc, în faţa tuturor celor prezenţi, cu 2$ de 1)ovituri, „pentru

a fi pildă celorlalţi" 6, ia.r un număr de 15 săteni sînt închişi şi bătuţf
pentru a dec.Jar.a că sînt de acord -să se facă măsurătoarna .Jocurilor. Je-
luindu-.se caimacamului, la 2 decembrie 1858, despre acest abuz al auto-
1
Arh. st. Bucureşti, Mi:n. l1nt. Di~. Adm1n., dos.ar Jlf. 16/1859, partea I. f. 50.
2 Ibidem, f. 47.
a Ibidem, f. 48.
4 Ibidem, p. I, f. 45--4fi.
5 Ibidem, f. 45.
0 Ibidem, f. 45.
rităţilor, sătenii arătau că "ne-a băga·t în hodaie ca pe nişte dobitcace

necuvîntătoare şi puind la uşă doi dorobanti cu nuiele ne-a făcut de
~paimă de am iscălit hotărîrea în favorul arendaşului..." 1•
Hotărirna adoptată de conducerea judeţului la 22 no1iembrie 1858 ne
este cunoscută din „jumafol" administraţiei pe ziua respectivă. Aici se
.ara1ă că s-a hotărît "de acord cu .ambele părţi" ( !) să .se facă măsură
tori·le, pentru ca ,„sătenii să ctea în pă1rţile ce li se vor cuveni" după nu-
mărul vi1tefor pe care le posedă fieeaire, iar rec.fui\ ?ămîntului să fie liber
arendaşul „ca să dea la cine va avea itrebuinţă, cu bună învoială între
dînşii, după ce-şi 'Va ·pop•ri numitul arendaş cîte pogoane va avea tre-
buinţă" 2 • De asemenea, s-a stabilit dijma finului, din pogoanele legiuite
din cinci, una şi din prisoase din dnci, două, pe care iSă1enii trebuiau
să-l· care la locul cerut de 1arendaş în cel mult zece zile, specificîndu-ise
d atunci cînd ·sătenii nu vor aduce fînul la timp, vor fi obligaţi să plă
tească suma de 45 lei de fiecare "car de măsură", urmînd ca finul să le
rămînă Jo,r. Aeeiaistă p·revedere îl favoriza pe arendaş, care prefera bani,
preţul stabilit pentru 1acoperi1 rea .fînultii fiind foarte mar·e. Se prevedea,
de asemenea, oa un "vagmistru" cu doi dorobanţi să meargă în iSat pentru
.a asigura îndeplinirea celor de mai sus 3• O menţiune specială era pentru
preotul satului, căruia urma „să i .se dea îndoit pogoane, ca la un sătean
de frunte" 4 • Se hotărea ca logofătul să fie alungat din sat, ca unul ce s-a
dovedit "îndemnător răsculării satului" 5 •
Tn urma adoptării acestor hortărîri de către ocîrmuirea judeţului Gorj,
locuitorii din Baia de Fier înaintează o jalbă către Căimăcămia ţării, sem-
nată de 94 de ,Jocuitori şi întărită ·de sfatul satului, p.rin care se arătau
abuzurile să'Vîrşirte ide .autorităţi faţă de ei. Cereau ca, dacă nu se respectă
legile şi se permiibe arendaşului să continue a-·i jefui în chip nemilos, să li
se dea voie a se strămuta pe o altă moşie 6 • Cererea de strămutare repre-
zenta protestul .tocuiitorilor împotriva măsuri·lor 1adoptarte de ocîrmuirea
judeţului Gorj în ziua de 22 noiembrie 1858.
Tn felul acesta, legiuirile agrare din 1851-1852, primite cu a.tîta
-0sr!:Hitate de către ţă.rănimea clăcaşă din întreaga ţară, se aplică cu forţa
şi pe moşia B.aia de Fier. Ele au ·rămas în vigoare pentru moşiile .ffiă
nă·srtireş·ti pînă în decembrie 1863, cînd Adunarea Legiuitoare a Româ-
niei a adoptait 1proiecrtul de lege pentru ·secularizarea averilor mănăstireşti,
urmat la cîteva ·luni de proiectul de lege rurală.
Prin seculiariz•aorea ave•rilor mănăstireşti, ţă.ranH din •satwl Baia de
Fier au ieşit de iSub s1ăpînirea mănăstirii Hurez, car·e-i exploatase crunit
timp de aproape două seco·le. Din pămîn:tul intrai prin ·secula,rizare în pro-
prietatea statului, ·ei sînt împroprietăriţi cu loturi .insuficien1e pentru asi-
gurarea hranei Io~ şi a f.amiiliilor lor, întrucît .3/4 din iSupr.afaţă a rămas
1
Arh. st. Bucureşti, Mi1n. !ni., D.'v. Admin., dosar nr. 16/1859, p. I, f. 64-65.
2 Ibidem, f. 59.
3
Ibidem, f. 60.
4 Ibidem.
5 Ibidem, f. 46.
6
Ibidem, f. 65.
35 ASPECTE ALE LUPTEI TARANlLOR DIN SATUL BAIA DE FIER J25
startu-lui. AceaiSiă s-ituaţie va face ca ei 1să continue - în corul.iţii noi

Jup:ta <lu.să cu aitîta dîrzenie timp de mai mul.te veacuri.
„ * ..
Din cele de mai sus am văzut cum, după aservirea treptată, o dată
cu disipaT'iţia proprietăţii moşneneşti, locuitorii din Baia de Fier ajung în
stăpînirea feudală, 1rntîi a unor boieri, a domnHoir Maiei B.a1siarab şi Con-
srbantin Birîncove•ainu, far din 1691 a mănăstirH Hu·rez.
Impoi:riva acestei stăpîni.ri ei ·luptă pe diferite căi: refuză să presteze
dacă, .să dea dijmă, încalcă monopolu1l feuda·l asup.ra morilor, asupra
vînzări1i băuituri'ioir, a exploatării varului şi pădurilor etc. Alături de
acestea, o formă de 1luptă permanent fofosirl:ă de ei o constituie judecăţi:Je
cu stăpînul moşiei. Scopul fina1l .al :luptei ţăranilor din Baii·a de Fier era
elibera•rea pămîn.tului de -sub iS•tăpînirea feudală şi - odarl:ă cu .acea.sta -
desfiinţarea 1tu-turnr obHgaţiifor ce apăiS.au asupr.a for decurgînd din starea
de dependenţă. Ca sceipurii imedfaie al.e .lup·tei - ·şi, în anumHe corndiţii,
realizabile - ·erau obţinerea unor înfosniri - în cadrnl siiSternului de
exploatare feuda1lă - în privinţa numărului zilelor de dacă, .a dijmelor.
obţinerea drep1tu.lui de funcţionare a mori1lor, de folosi.re a păduriHor şi pă
şu.niloir, converibirea ob.ligaţiilor de muncă şi produse în bani, .arl:unci cînd
acest 1luoru îi av.antaja.
In ·anul 1658, ţă,r.anH din Haia rde Fier obţin eli.beir.a1rieia din irumâni-e
prin ră.srnmpă.rare de .J.a Mihnea .al III-iea, sHU!aţie de care se bucură
numai puţină vireme. Apoi, pe baza .acestei răiscU!mpărăd, ei continuă să-şi
r·evendice în ·permanenţă d1reptul aisupr:a păimîntuJui pe care-11 munceau şi
dreptul de Hbertate persona.lă. Cartea de eliberare din rnmânie da.tă de
Mihnea 1al 111..,le·a .Ja 10 decembrie 1658 va fi punotu.l de s.pr·ijin - aproape
unicul - în numeroasel•e prooese de elibera1re pur.tate cu srl:ăpînii moşiei
timp de 200 de .ani. Ei 1lăisau pirocesele moştenke generaţiilor urmărl:oare.
care le continuau cu iaceeaşi perseverenţă.
Momen~eile cînd 5ătenii au obţinut unele :rezuH1a.te - oa eliberarea
lor tempornră din rumânie, scutirea pe anumite perioade de pfafa datoriilor
pentru clacă şi dijmă, reintr.area în posesia unor bunuri .ale .lor însuşite
prin forţă de către stăpînul moşiei etc. - sînt J.eg.ate de iSituaţia concretă
0
1>ocia1l-p0Htică din Ţara Românească în anumHe 1perioade de timp, respectiv

domnia :lui Mihnea .al lll-1le.a, o mai .accentuată reacţie 1genera.Jă a ţără
nimH faţă de înăs.p·ri.rea obligaţiilor clăcăşeşti, perioada mişcării revolu-
ţionare din )821 etc. Momentele defensive pe parcurisul desfăşurării acestei
lupite isînt încheierea unor aşezămint.e cu mănă·sHma Hurez în defavoarea
lor, renunţarea J.a unel.e judecăţi, recunoaşterea ·prin deda-raţii ·scrise a
drepturilor fouda1lului ia1supr.a pămîntu·lui etc.
Nesupunerea 1tia olacă şi la achitariea dijmelor, fa P'l.ata rl:axelior pentiru
păşunatul vi-Mor, incăilca·rea dreptului de monopol feud.al, :pir.c~cum şi ju-
decăţile iSînt forme -inferioaire de luptă .a ţănanHor. Deşi .aceiStea 1piredo.inină~
nu lipse.se nici unele manifestări violente, cînd, ·alungind pe o.airnenii mă-
ăiS.ti.rii, pe conducărtonii judeţului şi ohi,ar 1pe 1reprezenit.anţii domniei, tă-
·-- - -------
.ranii se decilară stăpîni asupra pămîntului şi se consideră oameni liberi,

refuzînd cu to~ul să recunoască orice obligaţie faţă de rStăpînii „.legali" ai
moşiei.
Odată cu pătrunderea rel.aţiilor capifa.liste la oaie, f.avorizate - în
parte - de Regulamen1ul Organic şi 1a•poi de legiuki1]e agrare din 1851---:-
1
1852, Gifoaţi.a ţărani.lor clăcaşi <Se agravează, datori•tă exploatării indirecte

a moşiei prin darea ei în arendă. ln această 1s·ituaţie, să.tenii opun o rezis-
tenţă dîrză arendaşiilor, mergînd pînă la a;lungarea lor de pe moşie. Punctul
cul.minant ·a11 faptei îl constituie ridiaarna lor în m.aisă, în număr de pes•te
200 şi deplasarea .ta nrgu-Jiu, .reşedinţa judeţului, în ziua de 22 noiem-
brie 1858, pentru a împiedica a1pilricarea legiuirilor din 1851.
In decursul celo•r aprcape 300 de .ani s-.a manifesta~ din plin carac-
terul de dasă a 1l inisti.tuţiiloir juridice a·le timpului, ţăranii fi.ind întotdeauna
.aceia care p·ierdeau judecăţile, deşi ei .apărau o cauză dreaptă. Măsuri.le
.aspre prin care autorităţile voiau să forţeze pe săteni 1să .renunţe la lupta
lor nu i-au înrrînat, ci, din contra, i-au îndkjit şi mai muiH.
Lupta ţăr.aniloir din Baia de Fier este un exemplu grăitor de folul cum
masele a.sup•rite au lup.tat în decursul veamriilor împo.tdva exploatării
fei1dale.
ASPECTE ALE RENTEI FUNCIARE FEUDALE lN ŢARA
ROMÂNEASCĂ
Vinăriciul boieresc ( otaştina)
de D. MJOC şi MARIA BALAN
Cultiv.area viţei de vie a cunarscut o largă răsipînidire în Ţara Ro-

i~1âneia,scă în foit cursul evului mediu, akăituind una din ocupaţiile de bază
:i'.e ţă·rănimii din wna doa1luri!or.
De pe urma ei a <;ăutait să tragă foloase, pe diforite căi, c,J.asa stă·
pinitoa·re şi, în primul rînd, domnul ţării. Incă de la cele dintîi acte ema-
nate din cancelaria stiatului, se poate constata că într:e veniforHe domniei,
printre dă.rile în naforă ce 1se percepeau de la populaţia birnică, un loc
de frunte îl ocupă cel de pe urma culturii viţei de vie 1• Da.rea ·pe vii, în
documentele rnmâneşti de limbă sl•avă de J1a sfîrşitul veacului al XIV-lea
şi prima treime a veacului al XV-iea, poartă numele de vinarstvo (KHH4pcTKo),
în a doua treime, de vinarstvo, vinarik şi vinarici (KHH.tpcT&o, K'fH4jl~{K şi KHH.tpH11)
iar de aci înainite, dt va mai dăinui limba •slavă în cancelarie, sub numele
de vama ot vinarici(K4.\\4WTKHH4jl!l'l-vama de vinărici), destfăk ot vina
(AECfT"'K'- Wl' KHHd = zeciuiafa din vin), ci.ar mai .ales vinarici KHH4)H'I =
vină·rici). Acest din urmă ·termen este preluat şi de cance!a.rfa de limbă
română a domnului, încă de la începutul veacului al XVII-lea; denumirea
de vinărici, probabil folosită în graiul de toate zilele, s-a impus şi cancela-
riei, înlocuind itermenul tipic s•lav, de : vinarstvo.
In ultima treime a veacului al XV-.Jea, ca urmare a unor transfor-
mări social-politice legate de începuturile centralizării statului 2, în actele
de cancelarie apare o terminologie nouă în ~egMură şi ou obligaţiile pe
viL De unde pînă acum darea din vin purta numele ·simp'lu de vinărici,
în această vreme 1ea apare atesfată sub două denumiri nio·i, re<lînd asUel
noţiuni cu un conţinut diistinct: vinăriciul domnesc şi vinăriciul boieresc.
1 Documente privind istoria Romdniei, veacul XIII, XIV şi XV, B. Ţara l~omdtzească
( 1247-1500) p. 44, 48, 54-56, 63, 64, 69, 79 şi passinz. Co!e<:tia de documente o vom cita
în continuare sub : D./.R., B. ·
.
2
B a r b u T. C â rn pi n a, Dezvoltarea economiei feudale şi începuturile luptei
pentru centralizarea statului în a doua jumătate a secolului al XV-iea, în Moldova şi Ţara
Românooscă, Bucureşti, 1950.
128 D. MIOC şi MARIA BALAN 2
In perioada fărîmiţării ·feudale, ca şi mai tîrziu, toţi cei ce aveau vii

trebuiau să dea, în principiu, vinărici cMre domnie. De fapt însă, lucrurile
stăteau .aHfel. Feud.a1lii, în genera:!, erau scutiţi ; ţărani·i dependenţi dădeau
vinăirioiul siăpînului moşiei, în virtutea drepturilor de imunifate ce acesta
deţinea. Numai ţără1nimea liberă, orăşenimea ·Şi imioa boierime rămîneau
5ă dea vinăriciul domnului.
In perioada înc.eircări·lor de realizare a unui stat centralizat, dom-
nia, în tendinţ1 a ei ·de îngrădire a imunităţilor şi de sporire a veniturilor
proprii, cedează, numaii în anumite cazuri, vinăriciul ce 1i se cuvine unor
mănă.stiri şi boieri, şi atunci cu menţiune expresă. De acum înainte, toţi
oe,i ce cultivă viiţă de vie iSînt ob!iigaţi să dea puterii centrale zeciuia·lă
din vin, indiferent de siarea .Jor oodală. In .realitate, în această epocă,
boierii posedau puţ.ine vii cul~ivate în „regie proprie", deci nu aveau de
unde să dea viinărki ; mănă.stirile, oare aveau vii pe rezerva for, obţi
neau, pe rînd, scutiri. Producărtorii 11iberi dădeau c·a şi pînă acum vină
riciu:! <lemniei. Ţăranii căzuţi însă în dependenţă feud.ală şi care, obişnuit,
dădeau vinăiriC'iul stăpînului, în vintutea noilor măiSuri eirau obligaţi să-J
dea fot domniei, lipsindu-i a.stfel ipe stăpînii di1recţi .de un venit pe care
aceştia îl socoieau un drept a:! 'lor. Litigiul dintre domnie şi feud<iH se
aplanează pînă la urmă, .rezo.lvîndu-.se în dauna maiselor de producători
dfrecti. Feudailii invocă dreptul for de i.Sttăpîni ai păimîntului pe care era
sădită via şi, în viirtutea lui, preHnd de 1l:a cei ce au viţă pl<intată pe
proprietatea for o cc~ă-parite din produse ega 1 lă cu cea ridicată de domnie.
Puterea centra.tă, în mă.sura în oare faptul nu o siingherea, nelez•îndu-i
autorii•a.tea şi, iaparnn~. nemicşorîndu-i nici venHuri!e, nu se opune. Iau
naştere asHe1, din d•iviz.area vină·riciuluii, două obligaţii deosebite: că>vre
domnie şi către 1s~ăpînul de pămîn~ • ..sub numele de vinărici domnesc şi
vinărici boieresc. Cel dintîi irămîne o dare 'Căfre iSi.ai, datorată de toţi
posesorii de 'Vii ; cel de-a•! dcilea este o dijmă a posesor1ifo.r de viţă către
stăipîniii pămîntului pe oare •se află 1sădită vi·a. P-rimul are mai mult ca-
rac.teir de impozirl:, ceilă1lalt, de ren~ă feudală.
Vinăriciul domnesc îl găsim menţionat textual pentru prima dată - re-
(BHHJPH'I rocnOACKH)
ferindu-ne fa documente ce ni iS-au pă·strat în origina:!
şi nu în copii - într-un ac·t din 24 aprilie 1484 1•
Prin el, V1!1ad Căilugă.ml conf.irma unor boieri nişte .s-ate pe care le
scuteşte de dări, prin.he oaire şi de „vinăriciul oaire este domnesc". Pa-
tru ani mai devreme, aceeaşi în~ări1re cu iscut.iri de .Ja Ţepeluş, pentru
aceiaşi boierii, nu menţiona decît „ vinărkiu1l", 1ără vreo altă deter-
minare a lui 2 • Piriecizairea de 1!1a 1484, că e vorba de un vinărki dom-
nesc, •Se .face desigur pentru a-1 deosebi de un ·al~ vinărici.
Vinăriciul boieresc ap1are în ac:te cam în .aceeaşi vreme. La 14 apri-
( RHIUPH'I G.wkpcKH) lie 1496, Radu cel Mare întărea mănăstirii Govorn
iS.ate şi o vie .[,a Copăcel, „cu vinăriciul de la ar'.':!a
vie, domnesc şi boieresc" 3 (c"k RHHdjlH'I W'I' 'l'OH.SH KHHOl'jldA, l'OCUOACK.!•M ff
• D.I.R. B., veac. XIII-XV, p. 181.

2 Ibidem, p. 166.
8
Ibidem, p. 239.
ASPECTE ALE RENTEI FUNCIARE FEUDALE lN ŢARA ROMANEASCA
3 ----------------------------- -
- -------
&Mf.pcKo.\\ 1 Acelaşi voievod, miluind mănăstirea Glavacioc cu nişte vii la

Topoloveni, îi dăruia şi vinăriciul domnesc şi i-l întărea pe cel boieresc 2 •
In 1512, mănă·sUrrii Cutlumuz îi erau conhrmate posesiunile mai multor
sate, precizîndu ...se că vecinii care .au vie pe hotarul mănătStirii sint obli-
gaţi să dea acesteia "vinăriciul, şi domnesc şi boieresc" 3 •
Incepînd d'În veacul a1l XVI-iea şi pînă în veacul al XIX-·lea, pe
mă1sură ce 1se dezvolfa vi;ticultur.a, aceas·tă formă a rentei, vină.riciul bo-
ier·esc, .apa.re în nenumăirate ,acte interne,. fie particul1are, fie 1a le cance-
lariei dvmneşti. ConsHtuind obiectul articolului de faţă, vinărkiul boie-
resc va H studiat în evoluţia lui de-a lungul orînduirii feudale, cu pre-
zenta-rea şi ana•liz.area condiţiilor 1apariţiei sale, a il:erminologiei sub care
este atestat, a caracterului ce îl are, a cuantumului în care es1e .iiidicat şi
a formei în care es·te perceput.
Aces.te probleme nu au constituit pînă acum, în isforiografia noas-
tră, obiec1uil unor siudii aprofundate, vinăriciu 1l boieresc fiind amintit
doar în unele lucrări de sinteză.
Ţerminologia. Termenul de "Oinărici boieresc îl găsim, pînă în ul.timul sfert
al veacului -a l XVII-1lea, artît în actele de 1J.imbă slavă, cît şi în cele de Hmbă
1
română.
Că1re sfîrşitu 1 l veacului ,al XVII- 1lea îşi face 1loc în documente o altă
noţiune pentru denumirea vinăriciului boieresc, şi anume aceea de otaş
tină ( otacină, ofaşnină, o.taşniţă). Termenul J-am găsii penitrn prima dată
menţiona·t înitr-un document original din 12 noiembrie 1683, p1rin care
ispravnicii iscaunului Bucureştilor poruncesc unor orăşeni din Cîmpulung
să-şi dea vină-ridu,! din vHle ce 1le au la Văleni, în Dea·lul PHeştilor, la
mănăsUrea Sfiîniia Troiţă, căci "toţi şi-au da·t otaşniţa după obiceiu, iar
voi aţi luat vinul noaptea şi aţi fugit şi n-aţi dat otaştina" 4,
Pînă fa mijlocul veacului ·al XVIII-lea, cînd teiimenul de otaşiină
înlocuieşte aproape definitiv vechiul iernnen de vinărici boieresc, cel-e două
denumiri apar concomitent în acte 5• Dar tot acum, noţiunea mai este
redată şi prin alte cuvinte : dijma pămîntului 6, vinăriciul pămîntului 7 ,
vinărici românesc 8, zeciuiala pămîntului 9 , atletul pămîntului 10, otaştina
pămînt11lui li, otaştina moşiei 12 sau otaştina viilor 13 • Vinăriciul rumânilor
către stăpînul pămîntului mai poartă şi numele de dat din vin 14 .
• D.l.R., B„ veac XIII-XV, p. 401 - planşă.
2 Ibidem, veac XVI, :voi. I, p. 43.
3 lvidem, p. 76.
4 Arh. st. Bucureşti, M-;rea Radu Vodă, XVIII/41.
& Astfel, pe cînd la 1709, la Topoloveni, obligatiei i se z'.ce otaştină, la Cernăfeşti

şi LupeşH, între 1710 şi 1734, i se spune vinărici boieresc (Arh. si. Bucureşti, M-rea Nu-
cet, XX/48; M-rea Glavacioc, XVIl/12, XVIl/14, XVIl/16 şi M-rea Radu Vodă V/15).
8 Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVl/1-lea, voi. 1, Ţara' Româ-
m~ască, p. 225 (Volumul v-a .fi citat mal departe sub: Doc. relaţii agrare).
7 Arh. st. Bucureşti, M-rea Nucet, XVIl/26.
a N. I or~ a, Documentele Cantacuzinilor, Bucureşti, 1901, p. 51, 50.

9 Doc. reia/ii agrare, p. 320.
10 Ibidem, p. 365.
11 Ibidem. p. 430.
12
Ibidem. p. 4!i0.
13 Ibidem, p. 491.
14 Arh. st. Bucureşt', M-'l"ea Strehaiia. VIII/I.
In prima jumăfa.tc a veacului ai! XVIII-1lea, în perfo.ada pătrunderii

termenului de ota,şNnă în aotele ofida1le, diedi simt nevoia de a-l exp'lka :
ei oaută să redea noţiunea p1r.i.n perifraze ca : "vină·ridu.l pămîntu'iui, ce
se zice otaştină" 1, "otaştina, adică dijma moşiei" 2, „otaştina, adică dijma
pămîntului" 3, "otaştina este hacul (darea) pămîntului" 4• Toate aceste
explica.ţii .a1loe noţiunii de vină·rid boieresc, pregnant redaite alături de no-
ţiunea de moş·ie, de pămîn1, V'in să consfinţeaiscă, o dată mai muH, dreptul
la dijmă ai! ·sităpînuh.1!i .locu!Jui, oglindind în .acel.aşi timp începuturile unor
transformă1ri a.le proprietăţii feudale.
Proprietatea viticolă şi
Din cele de ma1i sus •s-1a puhtt V'edea că în vi1ticul-
relaţiile de proprietate
tura românească med:ieva.ilă, acolo unde exi-srtă vi-
nărici boiereisc, exi1s.tă înfotdeauna şi o dublă şi
sep1ara.tă prnprieba1te : aisupra focului pe care e isădi.tă viţa şi asuprn viţei,
a butuciilor. Pentru .amenajarea unei vii, dnd nu o •sădea propiriefa.ru.! locu-
lui, era necesia1ră o preaihaibi.lă înţelegere 1în.tne s:tă;pîm„t'l focului şi cel ce
dorea să pla1nite~e vi1a. După obiceiul ţărioi, oa şi după ·legiuiri, era interzisă
sădirea viţei de vie pe .teren străin, fără învoirea stăpînului locului 5 •
Odartă învoi1a1l1a f ăicută, d1i:n ~a decurgeau pentru ambele părţi contradantc
anumi:te obJ:i.giaţii, oallîe făceau ca prnprie1.a1tea vi1tiico:lă die .acest gien să aibă
anumite limite 6 • Acestea, variind de la epocă la epocă, sînt întotdeauna
mai largii ·perntnu piropT1ietari1i ·rerenu•lui dedt pentru cei ai viţei, mai ales
pentru taipitu.I că în evu1I mediu iStă.pîaml rterenuluii este de obicei un feudal,
un pr.ivi1liegi1a1t, ·iar oei! a1l viţei, .aiprioaipe înrtotdeauna un producăfor direct.
Stăpînul pămîn.tiului nu putea ia1lunga de pe ternnul său pe proprk-
tarn1l viţeii, aitîta . vreme oît .acesta ·se îngrijea de v:ie şi resprota obligaţiile
de dijmă. Gnd cond:iţH!e eriau că1loate, propri1eitaru'i foroou1Jui se putea tace
stăpîn a1l v1iţei, fie ·luorînd-o pe seama sa, fie ced1înd-o iailtora.
Conform normeJl0tr juridice meidieva.lie, 1toa1te o11a1seile şi categoriii1le so-
ci.a!Je, cu excepţi1a rumâriiHoir şi ţj,gaJ11ilor, plllteau benefida de drieptul de
prop1rieita1be a1supr1a unor tierenurii cu viţă. Viţă în1să· puirea •a·vea oricine,
indiferent de stanea 1sa 1socia1lă. In genere, da1t fi.ind că, spre 5fîrşituil seco-
lUilui al XVJ ...J•ea, mai hi1rne de jumăfort·e dfo pămîntul ţă1nii 1se găsea în mN-
nHe feuda1liilor, propri1etariJea dealu.ri!Joor cu v:ii eria în p1rimu1I rînd domnea.scă,
boierească şi mănăstiirească, iar în al dom•ea, meg·i·eşieaocă. Prnpri1eii:artea
vitei era, în schimb, ima·i ales ţărănească (megieşi iS!8u vecini) dar, pe
alocur:i, şi 01răşenea·scă. Aceia1sta fi'iind situaţi.a în oe priveş·be dublia piroprle-
tart•e vi1ticdlă, ;pe feudali îi suirprindem de regulă fădnd tranzacţii numai ou
moşiia (pămîrntul), pe megieş·i, tîrgoveţi şi s.Jujitor.i, f;ie cu moşi.a, fie cu
V'iţa •ap.ade, i1all" pc rumânii, îrntotde.aunia numai cu viţa.
1
Arh. st. Bucureşti, M-rea Nucet, XX/54, Act diill 13 B1prHie 1719.
2
Ibidem, M-rea Căscioarele, 11/4. Act din 20 septembrie 1744.
a Doc. reia/ii agrare, p. 428.
4 Ibidem, p. 491.
5
lndreptarea legii, 1652. Ed. Aoademiei R.P.R., p. 282-283; Pravilniceasca condică,
1780, Ed. Academiei R.P.R„ p. 82; Di o n i sie Fot i no, Istoria generală a Daciei,
Bucureşti, 1859, p. 237; vezi şi doc. cu darta 26 .apriil~e 1692 (Academta R.P.R., LI/6).
6
Vezi D. Mi o c, Despre proprietatea viticolă în Ţara Românească în volumul
omagial Andrei Ofetea. '
5 ASPECTE ALE RENTEI FUNCIARE FEUDALE IN ŢARA ROMANEASCA
In terminalogi.a mediev<i1lă româneaiscă, 'Vi1a oare are v,jţă :sădită pe

loc stră,in şi de pe c.aire 1se 1iia v1i111ărid boieresc se nume..5te vie dajnică. Ha
putea devieni vie nedajnică, .adi'Că fără vinărioi, 1prin concmbrnrea în ace-
eaşi stăp·înire .a.Hit a terenului, dt şi a viţei, fapt 1reai!ii.zat, f1i·e priin tirecerea
viţei în piropr:ie!ba·bea .stăipîmJJlui iloouluii, fie p11iin :tr·ecerea terenului în stăpî
nirea ceJlui cu viţa, fie p1r1ilf1 t.recerea amînduroria în mHini.!e unei terţe
persoane, care oumpă1ră de I.a unui! locul, de ~a a:lrl:ul viţa.
In concurenţa îin care intră •s.tăpîm..1il terenului ou cei! a1l viţei pen.tiru
stiipînire deplină cînd cei doi aparţin unor clase sau categorii sociale diferite,
va învinge aproape întotdeauna cel ce ocupă în ierarhia feudală o treaptă su-
perioară, iar cînd fac parte din aceeaşi categorie, stăpîn deplin va deveni de
obicei cel al terenului. Jn cazurile foarte rare cînd un feudal cumpără numai
viţa şi cînd stăpîn al locului nu este el, în foarte scurtă vreme reuşeşte să
<lobîndească şi terenul, chiar şi atunci cînd ·proprietari ai acestuia sînt
obşteni. Cumpărarea, fie numai a locului, fie numai a viţei de către feudal
este primul pas pentru pătrunderea în obştea devălmaşă, deschizînd drumul
"pre cotropirea silnică a pămînturilor obşteşti, inclusiv a dealurilor cu vii 1 .
Cîşitigarea nu1miai a unei 1l1afori ·a propri•etăţiii, 1ieren sau viţă, nu-i mul-
1
ţumea pe f.euda.!1i ; ea nu î1nisemrna şi păbrufliderea în obş·tea sMemscă. Pen-

tru aceaS'ta, ei arveau nevoi1e şi de stăpîfliire 1îin drnp, si1ngura oaire le dădea
şi oaiLitart:ea de membru al obştii1i. 2 • Aoea,stă c.ait.i.tate oda1 tă obţinută, feudailltl
er·a 1a si1gm.art că_: a) nu va ma·i d.a vinărici inimăinu1i, b) că via primi vină
ri10i de ·l1a ,51urăinii ce .au v.i1i pe dea,Ju1! obşitie.sc, îln oarrntiita.te p1roporţiona•lă
cu ocirna d1in cîmp şi c) că va puteia să itreacă l·a răşkiiroa celoril:aHe părţi
ale moşineni'lor, îndeosebi fa cotmpirea v1Hlor. F1enamernel~ de mai sus sînt
bog1a!t sus~iinute de ade contemporane.
Caracterul
Din oele de mai 1sus .s~a putut cornstaita că viinăriciu1l boie-
vinăriciului
resc este o dijmă pe oare o i1au sităpînii 1temnuil.ud de l1a cei
boieresc.
ce au viţă -sădită pie .acel teren. Din ca1r.aoreml :proprietăţii
(fouda1lă ·s.au ţărănească), ca şi din net.aţi:M1e de proprietate
putem staibi.Jii şi oa:ractewl vinăll"foi.ului. în 'taaite oa.zurU.e în oare stăpînul
terenului, cel c;a1re p11imeşit·e vinăriciul, este un fieuda1l, ii1a1r stăpînul viţei, cei!
care î1l dă, este un producător dir·eot (He ţănain: moşrnea1n s.au rumân, mai
i:îrZliu clăcaş, ffo tîrgoveţ sau s:lujitor), V1ină1ridul ·are oa11aoter de rentă
f.eudia.1lă. Provenit d1i1I1 supnamunca prnducăotori'lor dirocW şi fiind o reali-
z,a1re economică ia ·pmpriietăţi'i fonda1re feuda11c, v·i1nă:rkiu1l boie11esc este,
în .atia1re s1ifoati'i, rentă feuda.tă.
Mai sîn1t Îlfllsă şi situaWi piairHout,are, în c,are, de p1i1lidă, un feudal dă
viinărioi a11tui feud.ai! şau chiar unor moşneni, iS'3iU moşneni oa.ne dau vină-.
rid allitor moşneni, 1siau tîrgov·evi şi Siliujitoni oane-1! diau obştii ţăirăneşiti
liibere. Prima siituaţie, dind feuda1lul e s.upuis 1J,a vi1nă1rici, esre cu ·totll'l tem-
pona:ră, fiind rezolvată de feuda1l însuşi prin 1aoarpa1narea :berenwlui sau de
domnie prin scutirea de vinărici boieresc 3 • Celelalte cazuri însă, se întîl-
1 D. Mi o c, op. cit.
~ Vezi pentru aceasta 1lămut.iride clare date de H. H. S 1 a h J îin Contribuţii la stu-
diul satelor devălmaşe, voi. II, Bucureşti, 1959, p. 255-256.
3 Este cazul m-rin Ra.du Vodă (D.I.R.B, XVI, voi. V, p. 454-455) ~i a.I m-coi[ Gla-
vacioc (Ibidem, voi. IV, p. 96-97).
132 D. MlOC şi MARIA HALAN 6
rresc ceva rma1i deis. In ,aisemenea situaţii, vinăriciul poate fii socotit ma!
degrabă o formă a arendei feudale 1• Este desigur greu de stabilit, în pro-
blema oaraderului v1irnărioiului boieresc, o deil1imita,re predsă între vinări
ciul oa formă a ren~ei feudale şi cel ca .formă a arenz,i1i. Socotim că acolo
unde 1berenul ·este în imîini1lie oJ,a,sei stăpîni1toare, i1a1r vitia în ce:e ·a.le claselor
şi păfoni1lor exp.tcia~a1e, d,i,jma iace.asta din vii esite o .formă a rentei, ia'r acolo
unde -stăpîni1rea pămînfolui este încă în mîinile tărăinirrnÎÎ' ,liibere, vinăriciul
constituie forma unei arenzi, i.ndiferenit de oategorfa soda•lă ia stăpînului vitei.
Cuantumul. Cuantumul vină1riciu<lui bO'i1eresc .a va1riat d1e ii.a epocă fa epocă
şi de la o regiune viticolă la alta 2 •
La a,pariţiia s.a în 1aot,e, ·el! este 1amin!\Ji~ întotdeauna ca „:zredufa.lă"
sau „a zecea" din vin, ca şi vinăriciul domnesc 3 • Acest cuantum, obiş
nuit şi pentru 1a libe cuilturi, 1repirezentînid da1sica dijmă, j,1 .găsim 1pînă în a
0
doua jumătate a veacului al XVII-iea 4, răspîndit în toată Ţara Româ-

nească, acolo unde sînt vii, în regiunea Piteştifor, a Tîrgoviştei, a Buzău
lui, a Segarcei, a Ocnelor Mari. Cuantumul. v.i.nă1ridu'lui boh:~re&, în mă
su,ră P'reoisă de oap1adta1te, este ,a1mintit prima da1tă îin1nr-un ,aot din 1620,
cînd un oarecare Albu, după ce 1pune în V·aloa;re o v;ie părăisii1tă, sie învo-
ieşte cu s~ăpînuil terenului să dea vinăriciul „oa .ata,lţi dajnicii, de în zeci,
o vadră" 5 • ln 1633, rumânii din Albuleşti îşi dau datul din vin, tot din
zece vedre o vadră 6 • Formula repetă de fapt pe cea. folosită la vinăriciul
domnesc.
lnce1pînd cu ia douia treime .a veaouilui, întîll'nim în diferite regiunii
vină,ridul boieresc 1!uat în cuantum imai mic, şi ..:1nume o vadră din 15. L'<I
Vă.leni (raionul Piteşti) 7, la Topoloveni 8 şi Lupeşti (în 'oraşul Bucureşti) 9 ,
stă.pinii moşHlor sînt împuterniciţi ·să i'a vi1nărkiul în a:ces1 cuanfom, ceea
ce reprezintă numa.i 6,66% din producţie. ln 1637, Maitei Basamab, dind
voie mănăstirH Sf. Troiţă să ia vinăriciul .din Deailu.1 Vălenilor, domnesc
şi boieresc, pred1ze,ază că oei din uirmă să ·iiie „·din 15 vedre o v1adră; oom
au luat an şi anţert" 10 •
De 1!ia jumătiafoa veacullui 1a1! XVII~lea îin1aiin1te, cu,ain.tumul vinăriciului
boieresc scade şi· mş:i mul;t, 1ajungîndu-tS1e fa o v1adră diin 20, adică -!ia 5 %.
1 Nu poate fi vorba de arenda capitalistă din secolele XIX-XX, în care intervine
întreprinzătorul capita!ist.
2
Cu multi ani în urmă, C. Giurescu arăta i:ă vinăriciul bo'.eresc „varia de la I din
10, pînă la I din 20" (Studii de istorie socială, BucureşH, 1943, p. 178) ; recent, şi
P. P, Panaitescu arată variabilitatea viniiric'.ului boieresc: (1/15 şi 1/20), men\ionînd că
este m<1.i mic decît cel domnesc (Obştea ţărănească, p. 124). ·
3 D.l.R .• B„ veac XIII-XV, p. 207, 225 ; XVI, voi. I, p. 48, 156.
4 urnmul act în care se exprima clar ·acest cuantum este din 28 sept. 1677. Prin
el se porunceşte o;-ăşen,i,Jor din Cîmpulung să-şi dea vinăriciul la m-rea Sf. Troi\ă „dom·
nesc, dln JO vedre I vadră, şi boierescu ia.r c'in JO vidri I ivadră" (Arh. st. Bucureşti,
M-rea Radu Vodă, XVl11!:.J8).
5 D.l.R., 8., XVII, vol. III, p. 485.
8 Arh. st. Bucureşti, M-rea Streha:a, VIII/I.
7 Ibidem, M-rea Radu Vodă, XVIII/9.
8 Ibidem, M-rea Nucet, XVll/8.
9 Ibidem, M-rea R.adu Vodă, V/3.
10 Ibidem, XVIII/9.
7 ASPECTE ALE RENTEI FUNCIARE FEUDALE IN ŢARA ROMANEASCA 133
tn asemeriiea rnporit, vinărioiul esite 1ami.ntit ,penitru prima diată 1ntr-un ad

din 1650, fort pentru crnăinăiStirea Raidu Vodă, poruncindu-se tuturor celorr
ce ,au vii J,a Luipeş1ti, 'P'e moşia mănăstirii, să-şi dea vi1năriicfo1l „·diin 20 vedre
I vadră" 1• în terminologia modernă, adică în procente, acest cuantum al
vinărioiu1lui, de 1/20, 1adkă 5%, ieste expriima1t .abi,a spre sfîirşilul veacu'lui
ail XVIII-lie.a; în 1779, săi:enii din Ocniţa, jud. Dîmbcviţa, mădurisesc că
dau mănă.sitiriii Deia1luil „otaştină dirntr-o iSută ved·re, cinoi, ou vadră de
zece ocă" 2 • De la sfîrşitul veacului al XVII-iea, în tot cursul veacului
urmăitor şi îlfl pirima jumăfate a celui de ,al! XIX~lea, otaştiirna se percepe în
ca-nrtii:a~e aproiape oolliSrtarntă de o vadră dim 20, 1adkă de 5% d·in .recol1ba
de v,irn, în t{)late regiuni1le vitk0ile .a•le ţării, cu.anttJJm oa-re 1se 1Jieg,a1li'Zează
şi gieneria•lizează .probabH .Ja 1744, printr-o hmă.rîre ia domnului şi divanu-
lui 3• Acelaşi cuantum este legiferat şi în Pravilniceasca Condică, la 1780 4 •
lntî,!1niim totuşi şi unele exceipţH - este drept, foairte nare - în ca:re
cuanitumul este alfal. Excepţia !'emită din situaţH specfa'1e, de obkei în
urma unei înţelegeri între părţi :sau a unei hotărîri domneşiti. Astfel, mă
năstirea Gă·iiSeni obţine de ,J,a domnie ooutiine de ,vi.năirk,i domn€1Sc penfru
cei ce vor şădi vii .Ja Onceş.ti, pe mo)ia ei, .aceşHa Hind obltigaţi numai fa
pl,a1ta otaşNnei, care însă este ma;i ma1re, 1anume de o Vradră din zece. Ho.tă
ri·rea e şi motivată : „ .. Aăcuiforii... ştiindu că vor dra ,Ja mănăstire din tot
Vill1Ui! ·C'e VOr face, ~eciuia1ă, din zeoe Vedre de V'i'n O Vladră ... tSă VOr rpufoa
îndemna mai mulţi a sădi vie pe acel loc ... " 5 La fel dau otaştina, în 1770,
şi cei ce au vii pe Dealul Brătuleştilor, al mănăstirii Cîmpulung, tot 10 % 6,
situaţie întîlnită şi la Scăiani, pe moşia mitropoliei 7 • ,
Oa 1reguaă gener.ală, însă, otaştina răm~ne pe 1tot cupininsu!l ţă111ii de 5%.
Constatăm deci că, sp,re ideosebir,e de dijmele din 1a:Ue piroduse, earre
iie că au stagnat la cuantumul iniţial, fie că au mers chiar crescînd, vină
riciul boieresc are o evoluţie inversă, ajungîndu-se, la un moment dat. la
jumătate din cuantumul iniţial perceput. De la 10% în secolele XV-XVI,
scade la 6,66% în sec'Oll'll'l runmăfor şi la 5% rla sHrşiturl seco~ului 1ail XVII-iea
şi în itot cur.stfl iSeoolului ai! XVIII-dea, oa şi în prima jumătaite ,a celui
unmă.tor.
Pînă fa stabHirera definitivă şi pe în treag,a ţară a .aces'i:ui cuarn1tum
1
de 5 % ia t,recuit destutlă vreme în discuţii între cei cu ·interese contrarii, în

1 Actul precizează şi categoriile sociale care sînt obligate să dea vinăriciul boieresc,
diacă .au 'Vijă pe DealuJI Lupeştilor. Mănăstirea e volnică să i,a „de la tot omul, ver fie
boi.arin, ver roşiu, ver căpifan, ver iuzbaşa, ver că.Jăll'.aş, ver dărăbanţ, ver ce om v.a avea vii
pre acel loc, ce iaste al mănăstirii .de moşie" '(Arh. st. Bucureşti, M-rea Radu Vodă, V/4).
2 Doc. reia/ii agrare, p. 657.
3 In actu.J din 6 apr:Iie 1745, caimacamii Craiovei, referindu-se la hotărîrea „ce-au
făcut măr'.a sa vodă în trecuta toamnă", poruncesc ce!or ce au vii pe moş.:oa m-rii V.ierăş
„să-şi ,dea otaşt:rn.a pămîntuJ.ui din 20 vedre o vadă" (Ibidem, p. 430). Vezi, în acelaşi
sens, documentul din 19 febr. 1745, în care se preci:i:ează că această hotărîre de a se „da
otaştina ... din 20 dă vedre dă 'V:n, o vadră ... ", „din divan s-au izbrănit" (ibidem, p. 428).
4 „Să dea oiaştiină fa doaozeci de vedre o va~ră" (Pravi/niceasca condică, p. 82).
5 Dnc. reia/ii agrare, p. 375; act din 6 iulie 1755.
• Arh. st. Bucureşti, M-rea Cîmpulung, LXl/121.

7 lDwem, Mitrop. Tării Româneşti, LXXVll/29. - Se dă aşa în urma unei învoieli
contractate de către cel ce deţine vie, „fiindcă şi vita şi pămîntul iaste al mitropoliei''.
134 D. M!OC şi MARIA BĂLAN 8
litigii în faţa unor dregători locali sau chiar a divanului. Unii dintre feudali
acceptau cu greu micşorarea veniturilor lor. Mănăstirea Radu Vodă după ce
recunoscuse, în 1635 1, pentru viile de la Văleni, cuantumul de 1115, trei
ani mai tîrziu 2 revine la vechiul obicei de 1/10, pe care-l menţine pînă
în 1663. In acest an ( 1663), la 20 mai 3, mănăstirea este împuternicită să-şi
ia vină1nioi1ul boi1eresc, „·i1a:r den 10 vedre 1 vaidră", oa şi din oei domnesc ;
d·a1r, l1a 18 ootambrii1e aoefaşi .am, oei cu viţa se tocmesc să dea nn.tma;i o
vadră din 20, invocînd obiceiul de "mai denainte vreme" 4 • Din 1664 şi pînă
în 1677, documentele pen:tru aceaistă moşie nu mai dau cuantumu·!.
precizîndu-se doar că se da „după obicei" 5, probabil 1/20. In 1677 se revine
la cuantumul de 1/10 6 , care se menţine. după cît se pare, pînă spre sfîrşitul
secolului ai! XVII~Iea. In 1715, vină·riiduil la Vă.leni era i1a.răşi "dăn 20
de vedre de vin o vadră" 7 •
O siituaţie simi'l.a:ră gă1sLm şi 1l·a vi.itl·e de 11a Topolovenii, de pe moşira
mănăstiiri1i Nucet. De unde 11.a 1641 se conve!1!i15€ asupna cuantumului
de 1/15 8 , în 1648 se revine la cel tradiţional de 1110 9 , ca abia după 1661
să se încetăţenească cel de 1/20 10 •
Se p1a1re că l1a înoepu.f ·acea,stă reduoere de cua ndium s-a făcut numai
1
în oaz.uri speoi.a1le, ~ie .altunci cînd er.a vor.ba de vi'i 1ti1nere sau viii .sădi1te pe
un dea,J pe ca1re pînă aituinci nu exi·staseră vii, Ne dnd illltervenea.u înţe
legeri în:tr·e cele ·două ·părţi, oa în schimbuil ·scăderili cuantumului vi1 năriciu.Jui
-;ă -se f.acă trianspor~111rii de vin sau aHe a.ng.a.ria1le.
Sădirea şi îngrijirea unei vii pînă dădea .rod 6e făceau cu grnuita~e
şi necesilua.u muiHă muncă ; 1apoi, vi'iilie tiinere produceau v;in puţin. Uneilie
din aotele wemiii menţionează ,aieest f.a1p·t. AsiUeil, lia 1648, „volnidndu..,se"
rnănăsfoea R,adu Vodă să-şi 1i1a vinărki1u11 · de pe Deia1luil Lupeşr!:i1lor şi al
Văcă:r·eştitlior, .în cua111fom de 1/15, s1e p1reoizează că voir tuia ·aişa „din viile
cele nouă" n. La fel, cînd se ia 1/20 de către aceeasi mănăstire si din ace-
laşi loc, se spune: „den viile cele noo, den 20 vedre i vadră" ' 2 • ·
Dacă il1a 1647 mănăsitiirea R1adu Vodă îşi ttianspoda singură !ia Bucu-
reşti, „cu cară·le" sale:, v·inul provenii1t din vinăiriciu·l de ,J,a Văleni, în
cuantum de JIJO, în 1664 orăş·eni,j diin Cîmpuliung se plîng că :li s-•a sitriiaart
obiceiuil de ia dia i/10 şi li 1s-a flxa·t să dea 1/24, i1ar călugării „au nevdt pe
orăşani de au dus vinul la mănăstire cu buţile şi cu carăle lor" 13_ Domnia
îi scute~tc pe cî:mpulungeni de triainsport şi Nxeazil. vină·riciul ·l·a 1/20.
1
A:-11. si. Burnreşti ..\\-rea Radu Vodă, XVI 11/9
2
Ibidem, XVIII/ID.
3 Ibidem, XVJIJ/29.
4
ibidem. XVlll/30.
0
ibidem, XVIU/34, 37.
6
ibidem, X\illl/38.
7
Ibidem, XVIJJ/4G.
8
ibidem, M-rea Nucet. XVll/8.
9 Ibidem, ms. 457, f. 91.
10
Ibidem, M..rea Nucet, XX/22. 26, 48
11
ibidem. M.-rea R'1du Vodă. V/3.
12
ibidem, \'14.
13
A<"aclemi:1 R.P.IL .\.\1/19·1.
9 ASPECTE ALE RENTEI FUNCIARE FEUDALE TN ŢARA ROMANEASCA 13.5
Schimbarea nu· convenea orăşeniilor ; probaibi1l că reducerea vfr1ă:riciului

nu echivgiJ.a ou co.s~url tr.a.nsportu1lu1i, ca1re e:ria mai ddii1oa~.
Este interesant şi merită să fie relevat, şi în cazul cuantumului vină
riciului boieresc, rnlu1l pe care-,! joacă ·tradiţia invocată în liHgii de către
pă:rţHe ,j,ntemsate ·sau de domnie. Feud·a1Hii, oa şi producărbo1ri1i direcţi, în
sprijinul imentineri1i 61au fixă1r.H acelui cuanrturn ca.re le tavori'zia interesele,
fac 1apel 1l1a obicei. Feuda1Hi invocă de regulă siffăvechiiiu1l obicei ai! Mjmei,
rle 1110, pe cînd cei ce dau vi1T1ărJ.c:iul 1a1p.e1lea1ză t,a „obioeiiuri1lc" mai noi,
de 1115 sau 1120, numinidu-l1e însă obioeiuri „vooh!i" \Slau obiceiuri „de mai
d inia•int,e vreme".
E de reţinut că la di1sfante mic-i de iliimp se iiinrvocă aceeaşi nl·ege
veohe" 1sau "obicei" pentru cuain:tumwri diiferiite de V'iinăirid boi1eresc, dd1icat
uneori cihi1a,r de pc aceeaşi moşj.e. Intre 1648 şi 1650, deşi mărimea vină
rici.ului este de 1/10, J/15 şi 1/20, în aote se menţiooează, de două ori în
cazul Lupeştilor 1 şi o dată pentru Topoloveni 2 , că el se dă „după cum
iask •legeia şi ob:iceiul".
Pentru amberle v1inărriC'iuri, domnesc şi boieresc, jusitifioa1rea cuantu-
mului se face de .regullă prrfr1 enunţări de genu:l : „cum .a fost rlegea veche" .
.,cum i1a1ste dbirceiul", „cum :i1a1she :legea şi obioeiuil", "pre obicei11l cel
vechi", „după obicei". Observăm însă că uneori formu•lărHe sînt deosebi,te :
1ma pentru evooarea obiceiului în cazu,J cwantumuJ.ui :vinăriciului domne-sc
şi alta rcntrn cel boieresc. Intervin unele clemente noi; pentru cel domnesc,
se precizează că se dă precum iaste legea şi obiceiul ţării 3 sau „cum iaste
·obiceiul ţării" 4 ; pentru cel boieresc se menţionează că se ia "cum
este legea şi obiceiul moşii" 5 sau "precum iaste obiceiul moşiei" 6.
Pnin urimar,e, în teirminoilogfa ce se l"eferă J.a justificarea . V'ină.11i
c:iu1lui şi ia cuani!:umului ·său intervin două elemente noi : „obi-
ceiuil ţă1rH", pentru oe! d9'Jîlinesc şi „obitcei1ul moşii", pentru cei! b01ie-
resc. în ca:ml priimului, fiiind vorba de reglementarea unor raporturi innre
sitat şi prropdeitariii de v,rn, pe înrbreag1a va•ră, eria necesia1ră ·invooairea unor
norme de d111ept feuda1l public, oooa ce foairte probaibiJ se şi fiace prin for-
mularea 'ami1nN1tă : „rlegea şi obfoeiul ţă.rii". în ca1zul V1inărkiuiJui boieresc,
reglemerntîndu..,se raiportu:11i între p1a1rtkula.ri, 1adesea. diferite de ·l'a moşie
la moşie, prin .fornnu11area „<legea şi obiceiul moşiei" se 1invo'Că de fapt
anumite norme de drept feuda,! priv.a1t. In ce măisură noţiunile de drept
public şi drept p.riva<t încep•useră -să Ste orirstaliizeze în mintea contempo-
rani,lor, încă din a doua jumă1hate a veacului 1aJl XVII~l·ea, este greu de
p reciza.t. .,
Se .ridică, jwsmnoat, unele întrebări asiupr.a cauzelor c<11re au determi-
1rnt scăderea v:ină1rkiului boieresc de 1la 10 la 5%. Dad ne îndn:ipfăm
1
Arh. st. Bucureşti, M-rea Radu Vodă, V13.4.
2 Ibidem. mss. 457, f. 91.
3 Actul este o întărire a vinăriciului domnesc din Dealul Lupeştilor rn-rii M'hai
\"dă. făcută de Grigorie Ghica la 22 august 1669 (Academia R.P.R., XLIV/86).
4 Doc. relaţii agrare, p. 532.
5 Arh. st. Bucure.5ti, M-rea Radu Vodă, V/4, pentru dealul Lupeştilor.
6
Ibidem, M-rea Glavacioc, XVII/JO, pentru dealul Cernăteştilor, jud. Saac.
atenţia ;a•supna 1Nimpului cînd iau loc aiceste modificări de cuantum, con-
statăm că ne aflăm: într-o epocă de avînt a·I 1l:up-tei maiselor popula·re îm-
potriva exploa1tă1I'ii feuda1l1e. Producăfori1i dkecţi, şi în ipr·iimu-1 rînd ţărăni
mea dependentă, reuşesc să iSmulgă feudaUlor 1pe diferi·te căi, a.numi-te
concesi1i. . ·
Fenomenu1l s-a manifosfat şi în ir.aporturi·le de producţie d·in vitku.1-
tură. Constatăm că, în ·anumi1te perioade de ·bimp, producăforii direcţi ma-
nifestă ilipsă de interes f,aţă de culturia viţei de vie, fie pri1n .abţinerea de a
sădi vii noi pe teren străin, fie prin părăsirea viilor pe care le aveau.
Multe vii sînt 1lăsate ~n ţeHnă, începînd mai ail·es Mn a doua jumăt·ate a
veacului a•I XVll-1lea, piroiducînd ma1ri pagube sfatului ş.i stă·pînilor de
moşii, încît domni oa Brîncoveanu 1, Cons-bantin M.avrocordat 2, Ma.teJi
Ghica 3 şi A·lexandru Ipsilla.n.ti 4 se văd nevoiţi să i·a măsuri a•spre, mergînd
pînă la oonfi.scarea viHor de ;)ia stăpînii ·lor şi ceda,rea că.tre ailţii, caire s-ar
fi ang.aja:t ·să 1l•e foc·rez.e.
Marele voJum de muncă ·a;proa,pe permanentă cerut de cultura viţei
de vie, rodirea ei abia I.a 4-6 .anii de la 1pl.a.ntaire, timp în ca1re saduJ
reclama aceeaşi îng1rij•iire ca ·şi o vi1e .bătrînă, cuantumul 1ridioat .a1l dijmei
pentru cele două vinărkiuri, feliurite ailrte dări pe viii •luaite de domnie, fac
ca în perioadele de maximă eiGploatare .fiscală şi ·feudală să se manifeste
puternic şi pmtesitartar fenomenul părăsil"'ii Vii~lor şi aJ reţineirii de ila noi
plantări de viţă.
Opoziţia oLasei stăpî:niito<lre este mai puţin dîrză decît ar fi de aştep
tat. După ce au luat unele măsuri, puţin eficiente, pomenite mai sus 5,
stăpînii de moşii au înc·epUit 1să fli.e de .acord cu un cuantum mai scăzut
al v1nă.l"'idului, mai întîi de 6,66%, aipoi de 5%. In fond, chia.r şi .acest
rapor.t de 1120 din 'recolta de vin 1reprezenta pentru siăpînii rt:erenurilor cu
vii un ven~t accepbabi1l, avîndu~se în vedere că nu făceiau în asemenea
culturi nki un fel de invesbiţii, nu depuneall.l nici un fe.1 de muncă, ia.r
tocurile pe oare le c~dau ,pentru vi1i enau de obicei 'Împroprii pentru
cerea1le. Vinuil, .devenit ma1rfă căutată pe pi.aţa internă şi ex1teirnă, deţinerea
monopolului ,aisupra ·vînză·rii lui în cperan~a. nu fMă ~·e;meii, că un vinărid
mai scămt e un îndemn •l1a .Jărgiirea v.iticuMurii şi deci J•a .s,pori:rea venitu-
I Egumenul de la Nucet este împuternicit ca pentru vrne de la Topo!oveni să dea

de ştire ce~or ce şi le-.au părăsit să se întoarcă, căci .altfel vor fi date ,„al!or.3 să Je lu-
creze şi să .Ie stăpîn.ească cu pace" (Arh. st. Bucureşti, ms. 457, f. 103).
2 Arh. st. Bucureşti, M-rea Radu Vodă, XVIll/55.
3 Hotărîrea stăpînilor de v:i de a obţine condiţ:i mai bune de dijmă se vede îndeo-
sebi dintr-un act ·din 1753, prin care se arnlă că mu!ti di.n ;cei ce au vii la Daia,
jud. Vlaşca, pe moşia m-rii Căşc:oare, le-au· părăsit şi „nici vor să şi le lucreze e:, nici
le vînd, nici le dau altora ca să le lucreze ... din care pricină să păgubeşte m-rea de otaş
tină şi cămara domnească de vinărici" (Arh. st. Bucureşti, M-rea Căşcioare, 11/11).
4 Pravilniceasca condică, ed. cit., p. 84.
5 ln pr'ma sa domnie, Grigore II Gh'.ca a da~ de asemenea porunci celor cu vii
părăsite să se întoarcă pînă în martie 1735, căci altfel le vor p:erde. Se vede că po-·
runca n-a prea avut urmări, căci în anul urmă1or, Constantin Mavrocordat, constatînd că
sînt „multe v:i părăsite de unii şi alţii", împuterniceşte din nou pe stăpînii terenurilor sii
ia viile pe seama lor şi să le dea altora în lucru: Pe cei ce vor accepta să le lucreze,
domnia îi şi scuteşte de pogonănit vreme de ·trei 'ani (Arh. st. Bucureşti, M·rea Radu
Vodă, XVIll/55). .
11 ASPECTE ALE RENTEI. FUNCIARE FEUDALE IN ŢARA ROMANEASCA 137
rHor g,Joba1le, au fost .ai[te oaiuze oa1re i~au făcut pe ieudaJ•i isă cedeze cu
destulă uşurinţă la cereri-le oelor ·interesaţi în micşorarea otaştinei. Stă
pînii moşiilor cu vii au avut grijă ca prin felurite meşteşugiri, cum sînt
mărirea vedrei de calcul a"! vinăriciului de la 10 la 12 ocale 1, transportul
vinului pe seama stăpînilor viţei 2 sau confecţionarea gratuită a unor
buţi de către aceştia 3 , să reducă din pierderile cauzate de scăderea cuan-
tumului otaşiinei.
Dacă pînă a.a mijlocul veacului 1a1J XVII-h;a nu se poate
Forma vinăriciului
boieresc. Cînd
pune p:robloema formei vină·riciurlui boieresc, el fiind per-
şi cum se lua.
ceput întc1tdeauna în n.aforă, de aci îrnairnte, datori~ă dez-
0
volită1rii ma·i •aiccentua•te •a pieţei, oa şi ra oreşterii în im-

portanţă ·a bani·lor, ·i~·teresele feudaliilor şi .a.te producătoir.i1lor d1irrecţi încep
să se cioonească şi în aceaiStă privinţă. Preţul vinului pe p·i·aţă, determi1nalt
în priimuil rînd de rocolltă, este factorul hatărrHor în fondinţ·a cp1re unia sau
alta diin fcnme, v!in s1a u baini. E de 1l:a sine întel•es că irniberresei!·e rle sînt con-
tr.a.riii ; ceea c·e convine ·s~ăpînHor de moşii, 1a.P'roape îrnt0ttdieauna erste în
dauna producă·tor0i1ll()lr direcţi, ia celar ou viţa. Giooniori1!1e d.i·rntr·e ei duc oia
litigii şi ]ac necers1ară in1tervenţira domni.ei, oare, veghiind 1l1a apăra.rea in-
tereselor cJ.arsGi stăipînHoare, 1i1a de obioei hotărrîri î•n favoain;a s•tăpînilor
dealurilor p•e oare se af.lă v;iiile. De;igur sînit atest.ate şi hertărîri ce con-
cordă cu cererile posesorirlor viţei, 11'ezLnd i.nteresele unui1a iSau a.Jrtui.a dintre
feud.a11i, da1r numai 1artunci dnd in1teresel1e domniei, ca insit.ituţie, sau ale
domnului, ca persoană, nu concordă cu cele ale •stăpînilor de moşii iSau 0
cînd 1interesele întregii dl.a.se dominante 1sînrt priirnejdu1te de P'ermanenti-

zarea unei siltuaţii ce creează rna1ri nemutţumk·i 0praducătorillor direcţi.
Vinăriciul boieresc în 1bani <ipa1re în 1izvoiare îrn rtimpul domni1ei lui
0
M1a'tei Baisa·roaib, însă numa1i pe ianumirte moşii, de obicei racolo unde v-ină
riciul ·domnesc - oare se plăiea de rna.i înainte în barnri - .se 1lua de ace-
laşi stăpîn oa şi cel boieresc. Esite, de exemplu, c:a21UJI v~irlor de 1Jra Văileni,
judeţul Musoel, de unde mănă·stirea Radu Vodă 1l.1..1Ja !8.mbele vină•ridur·i.
într-un aot d·in 1715 •sie amtă că cei oe .ave'au viii pe moşia mănăstirii au
da1 vin penrku vinărici ·pînă', în timpul lui Ma.tei Basa1rab, oarre, !.a 1
cererea stăpînilor viţei şi cu învoirea egumenului, hotărăşte să se dea

bani 4• Pînă la sfîrşitul secolului al XVII-iea se dă cînd vin, cînd bani,
ionma vină1rioi1U1lui .boi·eresc Wlri1ind de !ia moşie l1a moşie şi de 1lra domn
1
la domn, de obicei după cum o cereau interesele celor mai puternici 5 .

Varii<1ţiHe .acestea se oon~·inuă cu maii ma1re fir.ecvenţă şi Infonsita·te şi îrn
prima jumătaite a veacului urmă.tcrr. Se în.tîmp•lă uneori oa pe aceeaşi moşie,
acel.aşi domn, în d<..><:ursiu.l unui s·ingur an, •să •i•a rnă•siurri conkad1i:cforri'i.
Bu.năoairă, în a ugrnsrt 1724, Nicolae Miawocordiait pomnceşte ce.Joir ce au
1
1
Doc. re/afii agrare, p. 657, 658.
2
Academia R.S.R., XXl/194.
8
Arh. st. Bucure„ti, M-rea Cîmpulung, LX/120.
4
Arh. st. Bucureşti, M-rea Radu Vodit, XVIIl/47.
6
Astfel, pe cînd la Văleni v:năriciul boieresc se lua, tintre l(i63-1672, în bani.
la Topoloveni, pînă la începutul •veacului al XVIII-iea, se lua în natură.
D. MIOC şi MARIA BĂLAN 12'
viii pe moşi.a mănă1siti1rii Nucet, ilia. Toponoven:i, să <l·ea v·in după obkci, _ca
mai înainte, căci aşa s-a hotărît 1• In noiembrie acelaşi an, domnul revine
si hotărăste să se dea bani, iar nu vin, conform unui aşezămînt mai vechi 2 •
:frei ani ·mai tîrziu, în 1727, tot Nicolae Mavrocordat revine din nou şi~
refer.indu-!se l 1a mill!a •ainiterioiairă ce !le-1a făcut, hotă1răşiiie 1să 5e dea „v·in, ia:r
nu bani .... după cum au fost obiceiul" 3 . în primul şi ultimul act, cînd po-
mnceşite ·să •SIC deia vin pentru vinărici, domnul 1Se ·reforă 1lia exisienţa
„obiceiului", aceasta fiind forma tradiţională, în cel de-al doilea act, se
referă fa un „1aşezătmînt" de „imia.i înainrl:e vreme, <len zHele 1a+tor domni".
In .acest din unmă oa.z ·esrte p1mbabi1l vonba ide hotăirîi!"ea !liuiali:ă de Matei
Baisainaib, arăta1tă mai 1sus. Fadoiri1i oare au oau:mlli: .i1oesrl:e mă1sur.i d-iferite„
I.a interva1le arl:ît de scu1rtl:e, nu :sîrnt rrnenţionaţi în docuimenitie. Se pare, însă,
că cel d·e~a1l dai11'E~a .acit 1s-<a d.ait în 1ur.ma plîngenii eguilîlelnul1ui mănăstirii
\! uoet, ·servind, desi1gur, intereseile s•a1le.
Mihai R·acov.iţă, în 1adiele ce 11e-1a diat, î1nmr·e 1741 şi 1744, p1riviioare
la vinăriciul boieresc, sus\ine să fie luat în natură şi nu în bani 4 • Dim-
potriivă, urmaşul său 1l1a doimn:ie, Consiaintiin Mavirocord1arl:, care şi în pni-
vinţa vină1ridu'1ui boieresc i1a unele mă.suni ou oairncitier generai!, sprijină
îorma în bani a acestuia. Chiar dacă la începutul domniei el admite am-
bel1e forme, r.cvine a1poi hotărN: în f:avoanea oeh:li în ba1ni. La 20 8eptern-
bri·e 17 44, domn Ul! împuterrniceşrl:e pe egiuime111wl mănăisrl:i1r1i•i Căşci()larel1e să-şi
ia otaştiina de pe dea1li111l •saitu1lui Da1i1a, juid. Vk1şoa, 1120, „înisă să plă1ească
aceii cu vi'ill1e v;adna de v.in oîte bani 10, iiar ide nu vor avea bani, să d1ea
şi vin" 5 . Un an mai tîrziu se ia în divan hotărîrea ca toti cei ce au vii
pe moşiiJe mănăstir"1or ·să-şi dea otia·şiti1nia 1/20 în bani, plă:tiind vadr:a cu
20 de bani 6 •
Apoi Gr·igore II Ghida revi111e 1J1a tradiţiorual1a fonmă îin naitură a
ota:ş·tinei. Incă din 1749, el se :referă 1}.a hotăirî1 rea 1pe cia1ne a 1lua1t-o împ:reună
cu tot sfatul, ca vinăriciul boieresc să se dea în vin şi nu în bani 7 • Modul ·
de percepere a otaştinei în vin este sprijinit şi de Matei Ghica 8 şi asupra
1
Arh. st. Bucureşti, M-rea Nucet, X\111/28.
2
Ibidem, XX/G3.
3
Ibidem. XX/li4
4
Ibidem, ms. 192, f. 37, 43 v, 44.
5
Arh. st. Bucureşti, M-rea Căşcioare, I 1/4.
6
Doc. relafii agrare, p. 428, 430. In acelaşi sens, al plăţii otaştinei cu 20 de bani
\ adra, \'Orbesc şi documentele cu data 1746 iebr. 10, privitor tot la moş:a Oaia (Arh. st.
Bucureşti, M-rea Căşcioare, Il/5) şi 1747 fehr. 19 referHor cra viile de la Topoloveni[
(Ibidem, ms. 457, f. 123 v).
7
La 9 sept. 1749, egumenul m-rii Nucet este împutem:cH să-şi i•a obaiştina de ~a
viile de pe dealul Topolovenilor 1/20, „însă, după cum li s-a orîndu:t de la domnia mea
mănăsiflirilor pen:lru ataştJl!lă, \TIÎi!l să ia, iiar nu bain.i, după cum coprinde şi .în testamenfol
ce am făcut ... care l-am întărit domnia mea cu fot sfatul". (Ibidem, M-rea Nucet, XX/86).
ln acelaşi sens, vezi şi un docume'lt d:n 15 sept. 1749, pentru m-rea Fedeleşciori
(N. I org a, Studii ~i documente), V, p. 494).
8
La 18 dec. 1752, domnu.J porunceşte ce!lor cu ·viii ,1'11 Topoloveni să-şi dea oiaştiina
1/20. însă egumenul „viUJ să fo, .:.ir nu bani, cupă cum copri11de şi te.5tamentU1l ce-au făcut
domnrn sa. riiposat1i! părintele domniei mele" (Arh. st. Bucureşti. M-rea Nucet, XVIl/34)·-
13 ASPECTE ALE RENTEI FUNCIARE FEUDALE IN TARA ROMANEASCA
lui nu vor maii reveni n1iici oei:11a1!1i d01mni, aşa că pînă .1.a 51~irşHul epoc.ii de
care ne ocupăm, această formă va fi precumpănitoarP 1
Desele ·schiimlbă-ri aJ!1e fonmeii de p1ercepere 1a vi1nă1r'iciu1lui boieresc în
cuns de un 1socal şi jumăltiaite, după cuim s-oa mai spus, îşi ,au oa1uzele diirecte
.în i.Sia1ti.sf.aceirea .sau lezarea de către domnie a .in1ernselor 6.tăpîni.Joir de mo-
~;ii s:a;u .a•le stăpînilor viţei.
Un preţ scăzut a.I vint.11l:i.t:i pe p1i.aţă, f.ic din ;prki1na roodl1tei· prea îm-
belşugate, Jii1e a li1p1se1i de oerene, atrăgea dairin~a .s•tă1pînul;ui temnuliui de a
i se plăti vinăriciul în bani. In asemenea cazuri, de obicei, preţul vedrei
de vin pentru vinărici, fixat iprin învoiai! ă şi hotă1rîire .domneaiscă, era
llllai r·idioait docî:t preţul ved1rei de vin pe .pi1aţă. Evident, ifllteresele istăpinrlor
v.iţei, iadică .q_J1e oelor oe dădeiau vJnăridu1!, iar fi fost, diimpabr·ivă, să-'l
poiaită da îiri natlliră ; aJttminteri, în vederea rna•J,1zăirii 1suimelt die baini pentru
p.J.afa vinăriciului boiereisc, ei kebuiau să ·SCOa'.tă în vînzare o c.antiitiaite
ma·i mare de vin dedt oanJHtart:ea oe s-a1r Jii ouvoeni1t, .de J/10, 1/15 sau 1120,
dacă ar fi dat vin 2 •
Cînd vinu:! ema scump, He 'P'en:tnu că ena .puţin, Jii1e pentru că er·a căutat
pe p1i1aţa intiernă şi externă, •stă1pînii 1locuri1lor cu vi,i .pretel'iau să 1Ji se dea
v.i•n peflltru vinării1ci, i1a1r 1sltăpînii viţei .a1r fi dori1t să-J plăteaiScă în banii. In
-asemenea oa:wri, de obiicei, preţul vedr~ de vin Nîndu.t 1pe piaţă depăş~a
pe cel fix.at pentru vadra de vinărici ; de unde şi preferinţele feudalilor
pentru vinăricii în naforă, iar pen:tiru p1J1aita 1Ju1i în bani, ia.le producătorilor
direcţi. Stăpînii locului, din vinuil obţinut din otiaştină, da.că .J-iar f·i vîndut,
aif' fi ireia1!1iziat 0 isumă ma.i ma1re decît ·Cea oa1re :l1e-<air fi rev1enH în cazul
plăţii lui în bani, tot aşa, şi .stăipînii viţei, d'Bcă ar fi vîndut vinul dator·a·t
ca vinăiriC'i, nu numai că ·1-:ar fi pu1ut p·lă·ti conform învoielii, da·r le-a.r mai
fi ţ;i rămas bani 3 •
I n ·sem"lul oelor 1rel·ev;a1te maJ <Sus, doournenitel'e 6în1t <lestu:! de e;Loc-
vente. In actul diin 1715, citat si ma1i îniai1111te, isc ariată că cei ce aveau vii
la Văfonii „văzînd că .i1a1st·e vinul scump" (subJ.iini•er•ea ns.) pc v:remc:a lui
Ma1rei B.a1sa1rab, is-au 1nuga1t de egumen „oa să J1e iia:că .mmptoa1re, să dea
bani, iar nu vin ... " (subliiniereia n6.) ci\tc 30 bani de vadră. Li se faoe
rupfo1alfle şi plăite~c cu banii. Dar, „dnd au fosit aooim, văzînd delenii (cei
cu vii pc dea:!) că .se-<aiu eHinit vinul, nu să ·suferea să .dea haini, pire cum
1 lin Pravi/niceasca condică nu se exclude plata în ban: a olaştinei, însil stă1,inF
moşiilor să „nu-i silească să dea bani, 1afară numai de să vor aşeza între dînşii" s 1iipîn1i
viilor cu a~ moşiilor (ed. C:t., p. 82).
2
La o recoltă de 1000 vedre, în cazul cuantumului ele I/20, vinăriciul boi~resc ar
fost de 50 vedre. P!ătit în bani, la 20 de :bani vadra, cit era hotărîrea, stăpînului locului
i s-ar Ii cuvenii 1000 de bani. Preţul pietei ern însă mai scăzut, să zicem de nu.nai
15 bani vadra. ln asemenea situaţie, stăpînii vilei, pentru a reali1!a suma de 1000 iJani.
era necesar să vî111dă 66 de vedre ·de vin, deci cu 16 vedre mai mult elecît dad ar fi chit
otaşNna în natură, ceea ce, evident, nµ era în interesul lor.
3 Ga şi în exemplul de mai sus: la ci recoltă de nu!Tk1i 800 vedre, cu un vinărici
de 5%, ar fi fosi obligatorii 40 vedre penitru otaşEnă. P.!ăHtă in bani, la 20 de bani

v11dra, suma primită de stăpînul locului ar fi fost ele 800 de bani. Pretul pie\ei iiind însă
mai mare, să zicem de 25 de bani vadra, pentru acoperirea sumei ·de SUO Je bani crLJ
sufic-:en{ă vinzarea .a numai 32 de vedre . .Preţul celorlalte opt, pînă la cifra de 40 cit
reprezenta olaştina, rămînea pe seama. fie a stăpînului lornlni. în razul oli1ştinei în natură,
fie a stăpînului viţei, în cazul plăţii ei în banL
140 D. MIOC şi MARIA BllLAN 14
le ia,sbe 1aşezămîntul, ci să dea vin (sublinii·erea ns.), gîndind să strice acea

legătură a lor" 1• Domnul judecă pricina în favoarea mănăstirii, stăpîna
locului, şi nu a:şia oum cere.au propr,ietarii viţei. Exiemp1Je de folul areestui·a
sînt mulite, rtciaibe iJusbrînd l1egătura s1trînsă dintr·e fonma' vinăriduilui boie-
resc şi cioonkea unor ainurrne inbereise aile ,stăpînilor de moşii cu ale stă
pînilor viţei 2 •
După cum rczuil1ă din documen,te, p1reţuil fixat pentru pl1afa vedrei de
vin ·l1u·ată ca otaşUnă ena ma,i constant ·decît cel .a/I ipi1eţei. De CJ1bioei, elîa
ega1I icu cel plăit~t pentru vadra de vină1 rii0i domnesc, 1adică de 10, 20, 30
sau 40 de hani, în funcţie de 1tÎlmp şi de ,Joc. Calculul sumei de pla'tă se
făcea în două feluri : He după nLli!T1ărul vedrelor de vină·rid daitorat, fiie
după numărnl vedr€'lor 1 rezuilta~e d'in întreaga producţie ia V1iei. Dacă de
plildă, de pe o vie cu obaş.tină de 5 %, adică o vadră dLn 20, 1aiplicîndu-se
pr1iimu:l mod de oalicu1I se recoHau 1000 vedre de vin, obJi.g.aţia de vinărici
1
boieresc se ridica la 50 de vedre; convedită în haini, .ia 20, 30 .sau 40 de

bani vadr a, otaşbina globa1lă de plată era de 1 OOO, 1 500 satU 2 OOO de bani.
1
Ap:lidndu- se 1a1I doHea mod de oakul, q1re este de faipt mai 1silmplu, l1a
1 1
întreaga producţie de 1 OOO de vedre 1a acel1 ei·aşi viii, tSe 1p!ă1beş·te de fiieoa·re
vadră de vin recoltată o sumă fixată prin învoială sau de domnie, de 1, 1,5
sau 2 bani, ceea ce ne. duce la 1acelea·şi sume, de 1 OOO, 1 500 isau 2 OOO de
bani, încasate de proprietarul terenului 3 •
P1nimul mod de oail.owl precede în Hmp 1pe oei de-.a.11 dioi'liea şi este
.aplicat mai ales în secolul al XVII-lea la vinăriciul domnesc 4• Astfel, de
pildă, orăşenH din Cîmpuliung, în 1663, re oblii1gă isă dea pentru viiiJ!e ce l1e
.aveau pe moşia imănă1 sitiri·i Radu Vodă, fa Văl·eni, „vinărici domnesc din
10 vedre o va1dră ; şi să avem ia plăti vad!'la de vin eî<te banii 30. Şi .am pus
zi să dăm banii de vinărici la Bobotează" 5 • _
Calculul la întreaga recoltă se aplică îndeosebi în secolul al XVIII-lea,
atît la vinăriciul domnesc, cît şi la otaştină. Un exemplu edificator, privind
.acest mod de calcul, ca şi trecerile de la o formă la alta, - natură sau
bani, a otaştinei, este cel al viilor de la Uricheşti, pe moşia mănăstirii
Aninoasa. Daieă în 17 45, în uinma hdtă:rîirii 1tiui Consibantin Mavrooordat, cei
,eie aveau vili aci îşi dădeau "otaş.tina, .adkă dijma părnîinituliui, din 20 de
vedre ide vin, o vadră, însă iSă nu i,a vin, ci hani, pilătind v.adm po
bani 20" 6 , în 1752, ei dădeau din nou otaştină în vin 7 • In 1760, plăteau
otaştina în bani, însă la pogon 8 , după cum s-a văzut mai sus, apoi,
în 1766, iSe învoiia1u cu egumenul 1Să dea după kra!tă 1r·ecdlta nde vadră
dte bani unul după cum va eşi la suma vinăriciului, adică la 100 de
1 Arh. st. Bucureşti, M·rea Radu Vodă, XVIll/47.
2
Ibidem, XVIII/23 penilru veacu.I XVII; aipoi ms. 192, {. 44; şi Doc. relafii agrare,
p. 405, 408, pt. sec. XVIII, ş.a.
3 Arh. st. Bucure.,'>ti, ms. 457,- f. 123 v. şi Mitropo!ia Ţăr·'u Româneşti, CXI/30, pen.tru
primul mod de ca1'.cul şi ms. 130, f. 159 şi Academia R:S.R., CLV/7, pen.tru ce·! de-al doilea.
4
Arh. st. Bucureşti, M-rea Radu Vodă, XVJll/30. Vezi în acelaşi seas şi tot acolo
şi documentele XVIIl/35, XVIll/47 şi XVIIl/54.
5 Ibidem, XVIIl/30.
6
Doc. relafii agrare, p. 427-428.
7
Arh. st. Bucureşt:, ms. 130. f. 158.
8
Ibidem. f. 158-158 v.
15 ASPECTE ALE RENTEI FUNCIARE FEUDALE IN ŢARA ROMANEASCA ·141
vedre 1bani 100. Şi oridtă sumă d.e ma1re aim tace, de t001aiă v,a1c:lr.a po hani l
să ·avem a da" 1 ; deci, plăteau otaştina în bani, calculată la întreaga
reoolită.
Se pare că atît acest mod de calcul, cît şi plata· otaştinei în bani· con-
veneau mai mult stăpînilor viţei. Jncercîndu-se de către egumeni reîntrodu-
cerea otaştinei î:n natură, în cuantum de 5%. imUJlţi din ,„del1enii" ce iaveau
vii !1a Uriocheşiti „iau J.ăsa,t vi'He de .s-au pă1răg1iniit''. Din 1acesrl: mia.tiv, în 1772.
egumenul Anino·ais·ei 1aoeep1tă vechiul 1Sisitem, 1anume isă „fa hanul de vadră,
iar nu vin 2 • Sistemul acesta din urmă se practică ·în continuare pînă la
începutul veacului al XIX-iea, cînd, în loc de ban de vadră, se iau cîte şase
bani, ceea ce, evident, nu mai ccnvenea oelor obligaţi ;Ja 1pl1afa 01ta,ştinci. O
nouă învoială intervine, prin care rămîne ca otaştina să se dea în vin, cum
era.hotărîrea domnească pentru întreaga ţară, în cuantum de 1/20 3 •
Jn afa.na acestor fonme obişnuifo de pl•ată ia ofoş.Hne1i mai iSînit şi ia:lteler
rezulitai:e din învoieli între părţi, ca urmare a 1uooir is-ituaţii 1sp€Cia1le. Exi-s1ă,
bunăoa,ră, învoi1a1t:a de a se p1lăti oba:ştina I.a pogon, în isumă fixă, .indiferent
de recoltă. Megiaşii din Uricheşti se învoiesc, la 1760, cu egumenul mă
năstirii Aninoasa, ca să dea „în loc de otaştină, din toamnă în toamnăr
de pogon cîte bani 90 ... , ori să să facă vin, ori să nu să facă" 4 • Ceva mai
tîrz·iu, 1ia 1839, un neguisrl:oir di:n Tîrgoviişte dăde1a mitropo1liei cia otaşt.ină
pentru via ce o avea la Ogrăzile cite 10 lei de pogon 5•
Si1site.rrml de pliată 11a pogon a otiaştinei -e1r.a :av,antajos pen~ru s1ăpînii
terenului, pen!ku că îi punea Ila adăpost de vari.aţii,le arn de frecvenite a.le·
reco11ei viH1lor, a.sigiurîndu-1le iaisTfel un veni1t ianiu1ail conis1tan1t.
Uneot1i 1se fac încercăr:i de convel'ltke a otaşiti:nei şi în .iaUe produse.
A1stfel, în 1709, orăşenii din Cerneţi, care ,aveau vii pe moşia mănăs1irif
Govona, 1se înv.01iesc cia ·în 1locu11 ota:şitinei în vin, de 1/20, 1să deia ~rnuail
mănăstirii 200 de ocale de morun iSărat şi 40 de ocale de icre 6•
Date, însă cu mult ma1i iSumare, \9e gă1sesc în ia.iote şi cu p·rivire J,a
timpul şi modul perceperili, oa şi J1a moda11'iiba1tiea de cakul a~ vLnă·riciului
boieresc. In natură, el se lua toamna 7, din must imediat după cules 8 ~
înainte de fermentare 9 . In bani, se încasa iarna, la sfîrşitul lunii de-
1
Arh. st. Bucureşti, ms. 130, f. 159.
2
Ibidem, ms. 130, f. 160.
8 Ibidem, ms. 161, f. 55 v-56.
4 Ibidem„ ms. 130, f. I58.
6 Ibidem, ms. 155, f. 69 v.
6
Ibidem, ms. 463, f. 90.
7
In 1678, Duca Vodă scria lui Pană judeţul din Cîmpulung că „astă toamnă n·aL
vrut să-ţi dai vinăriciul" m-rii Nucet (Arh. st. Bucureşti, m-rea Nucet, Vil/14). Un docu-
ment mai ·ie1ar este cel al m-ri-i Bistriţa, din 1742, prin care o împuterniceşte „să aibă a
lua în to\i anii vinăriciul domnesc dintr-aceste vii (de la Studina, jud. Romanaţ'.) ... toamna,
rlupă obiceiu, la vremea cind se ia şi otaştina păminlului" (sub!. ns.), după cum iau şi
alte mănăstir' (Ibidem, ms. 192, f. 43 v.).
8
Negoiţă din Ciolăneşti este obligat să dea olaştină 1/20 din via ce o are pe moşia
schihlllui ZamHr.a, nPă tot al!luJ, la vremea mlesului" (Ibidem, ms. 161, f. 63).
11
La Uricheşti, pe moş:a m-rii Aninoasa - se ara.tă într·un document din 1807
ntaştina trebuia să se ia îndată după cu!es, pentru ca oamenii să nu fie "năpăstui\i cw
scăzărnîntul fiertului ivinului~ (Ibidem, f. 55 v-56).
142 D. MIOC şi MARIA B~LAN 16
cembrie 1 sau inceputul lui ianuarie 2, de obicei după vînzarea vinului.

Srt:ăpînii v:i.irlor nu-şi puteau 'liidioa V·inul de fa anaimel·e d·in doo.!uri1lie
cu v;ii îna1inbe d€ a se fi 1sotii1s ca.nti1t1a:te.a de vin, arhmci oînd .se ·Lua obaştirna
în bani, sau de a hi fOIS!I: ridicată d·e stă1pînul moşi.ei, dnd \5'e ·IU!a in viin. Po-
runci dr.a.s,tke se dădea.u .am: neg.ursioir.ilor, rsă nu cumpere vinul de pe 1lia
oameni cînd vor ei, ci „să aşteptaţi toţi pînă să va scrie dealul" 3, cît şi
cefor ou vi.i, să nu îndrăznească să-şi iridfrce v·im11rHe d1in deai! pînă ce oiă
pînul nu-şi va lua vinul de vinărici 4 • Odată cu oamenii domneşti care
sc·r1iu v1inu1l ipenf.ru prl.artia vină·rkiuitui domnesc se îngăduie şi oamooJ,(or mă
nărsti:rilor să •rid'iC€ sau .să :ser.ie, după cum .se ira, în vin 15au în hani, şi
o.baştina. Im 1792, domrnuJ hotă1rn în legMuiră cu viile de la An.inoasia
(judeţu:! Dîrmiboviţ.a) arie miitroipo1Hei, oa o 1da1tă cu viinăiriioerii domneşti, ce
umblă „de vină.rice.sc", să meiairgă şi „orînduirt:ul 6f. mitrorpOl!H'\ îndată
„după ce să sfîir·şe~e vi1i1le de cu:les şi îşi st.rîng ·v1inuri1le în vase, ca Gă
măso.a.re drepit, cu coiiuil domnesc şi rsă i.a direptu1I mănăstiirni1i, ota.IŞ!tinia pă
mîntului, după obicei..." 5 • Măsura aceasta, ca oamenii domneşti şi cei ai
mănă.sti1rifor să meargă împreună la «sorierea» ivinăricialui, este luată în
sprijinul sităpîni.tcrr de moşii, c.are uneori nu-şi ma'i puteau 1lua otraştinra dilfl
cauză că odată vinăriciul domnesc înregistrat, stăpînii viţei îşi luau şi ei
vinurile, pc care apoi le vindeau sau le consumau 6 • Prezenţa dregătorilor
domneşti înrtărea şi auforHia:tea diregărt:orilor domeniaN, a oamenilor
ieudali'lor.
Măsuna.rea vinul·ui, pentru a se .sfabHi iatît vinărriciul domnesc, cît şi
otaştina, se făcea de către vinăricerii domneşti, la început cu "vadra
domnească cca de aramă" 7, iar mai apoi cu cotul domnesc 8 • Măsurarea
cu couu1l, mutit mai 1s.irmp1hă şi mali uşor 1de eDootu1a1t decît ceia cu ·vadrna, dar
şi mai lesnicioasă la măsurări false, am descris-o cu alt prilej 9 •
La începutul veacului al XIX-lea întîlnim pe unele moşii cazuri în
care măisu.rărtoa1rea se face dikect de că•bre dregă:torii domeniali, numiţi
1 Orăşenii dirn Cimpulung cu vii "3 Vă.Jan; se 1învoiesc, în 1651, să·şi dea banii pen- .
Iru vinăriciul domnesc „la naşterea lui Hristos" (Ibidem, M·rea Radu Vodă, XVIII/20).
2 Aceiaşi ~ învoiesc, Îln 1663, să-şi dea „banii de vinărie' fa Bobotează" (Ibidem,
XVIII/30). Cei cu vii la Topoloveni, pe moşia m-rii ".Jucet, s-au ,învoit să „plătească vină
riciul de astă toamnă ... dupre Bobotează, cu bani" (Ibidem, M-rea Nucet, XX/36. Act din
'27 aprilie 1690).
3 Arh. st. Bucureşti, M-'!"ea Radu Vodă, XVlll/51.
• Ibidem, XVIII/54, 58.
5 Ibidem, ms. 134, f. 19 v.-20
6 Cea mai lămurită ştire în legă1ură cu această măsură ni s·11 părut cea din
30 sept. 1751. Grigo;e Gh:ca scrie ispravnicu!LJi jud. Muscel cu privire la viile de pe
moşi.a m-irii Ra.du Vodă, ,af1l1aie pe Dea.Iul P.iteştifor, că „după ce scrieţi v::nărio', unii
încarcă vinunLle şi să duc, aJtJ:i închid vinuriJe pin piVlniţe şi pin crămi, şi cînd merge
(egumenul) pă la dînşii să dea otaştina ... nu găseşte, ci rămîne de nu ia nimic". Pentru
aceasta, o .d:&tă cu vinăr.:ceri'i să meargă şi „oamenitt numi1ului egumen la otaşt.ină, şi îm-
preună, cu toiii, să nu îngăduiască pe nimeni să iasă din deal sau să-şi &oaţă vin, pinii
nu li vor da obi~nuilte ota;rli1nă" (Ibidem M-rea Radu Vodă, XVIIl/66).
7 Ibidem, ms. 130, f. 158.
a Ibidem, ms. 161, f. 56.
9 D. Mi o c - N. Stoicesc u, Măsurile medievale de greutate din Ţara Romd-
nească. lnstrumeniele de măsuraJ capacitatea şi greutatea, în. „Studii", XVII ( 1964),

nr. I, p. 100--102.
17 ASPECTE ALE RENTEI FUNCIARE FEUDALE IN TARA ROMANEi\SCA
otăşnicer.i. Aceşitiia mă6oa1ră cu cotul domnesc şi r·idlică nimed'iat otaştinia

cuvernită. Aş·a •se înt1împ·liă, de p:i1tdă, lia U rioheşbi în 1807. Aoi oltăşnicerii
milbropoViei nu ma1i iau ciba1şitJina duipă oalba:stifUJl vLnă1r.ioer'i1lo1r, ci măsoară ei
singuri, înaintea acestora I. Mitropolia îşi putea permite acest fapt, întrucît
domll'iia nu mai er.a, fa acea,siă v.reme, dired i1mt:eresiată în strîngerea vină
r.iciuhui domnesc, pe oare acum, de ob.icei, î1I arenda.
O chestiune puţin ma1i diificilă est:e J1egaltă de mod1u1l de caku1! a 1l v1 ină
1
riciului boieresc : se calcula la întreagă cantitate de vin, sau numai la

carnutatea 1răima1să după ce se :lua vi1nă,r1iciu1l domnesc ? Căci, evident, nu
este tot una 2 • Şi aci interesele stăpînilor viţei se ciocneau cu cele ale stă
pînilor terenl\llui, i<l1r aile acesif:ora, cu cele ale puterii oenbrale. Piropirietarii
\"iţei dot'eau să dea 1CJ1ta 1 ştiina din oeea ce .)ie rămînea; sif:ăpînii pămîntului
tindeau să ·ila d1in î-nibr·ea,g,a can1bi1tate.
în ac·ea1Sită .privinţă, 1infonmaţi•a este -extrem de săiracă. O învoiam a
oră9eni1lor din Cimpu1lung ou imă1năsiti1rea Nucet, perntru vi'i1le de ila Topolo-
veni, wl1a1tează d aceş1 bi1a îşi vor dia oltaşt-Lna „detn 20 de vedre o v1ad.ră, şi să
nu scoatem cel domnesc afară 3 • Prin urmare, calculul se făcea, în cazul
de faţă la întreaga cantitate, deci în favoarea stăpînului moşiei 4 • Probabil
d moduil d'e peirceipere a viină1ri.dului nu ena aoelaşi pe îrutreag<i ţară, ci
diferea după imoşii, ţinînd de anumilte învokilii, ide ·fEil1u1l oeliei de mai sus,
înbre cei i1[11teresaţi.
Transportul vinului Şi în cazul transportului vinului provenit din vinărici
de vinărici.
existau învoieli între stăpînii de locuri şi cei ai viţei,
variabile şi. ele după moşii şi epocă. De obicei, vinul
din otaştină urma acelaşi regim cu cel din vinăriciul domnesc dăruit mă
năstirilor şi pentru care sînt mai multe date în .legătură cu transportul 5 •
U!Jeori, în acte se precizează că transportul vinului va fi suportat dl'
stăpînii viţei. „Să aveţi a-1 duce voi cu carăle voastre şi cu vita voastră",
scrie Matei Basarab celor ce au vii pe moşia mănăstirii Cotmeana 6 .
Alteori, căratul vinului e pc seama stăpînului moşiei. în 1664 se ho-
tărăşte, pentru viile de la Văleni, de pe moşia mănăstirii Radu Vodă.
ca „să ducă călugării vinul (provenit din ambele vinăriciuri) la mănăstire
cu buţile lor şi cu carăle lor" 7 • Mai înainte, mănăstirea stricase obiceiul
1
Arh. st. Bucureşti, ms. 161, f. 56.
~ Dacă, de pildă, recolta unui tăran slăpîn al vitei era de 100 de vedre, iar cal-
culU))se făcea a.a în.treag-a aa111rf:'.ibafo, insemnează că sitaiuJ •lua zece vedre, stăpinul tere-
nului al1e zece (în cazul cuantumului de 10% ), iar ţăranului îi rămîneau 80.
Dacă se calcula otaştina după ridicarea vinăriciului domnesc, adică la numai
90 de vedre, stăpînul moşiei primea nouă vedre de v.in sau preţul lor, iar celui c11 viţ 1
îi rămînea u 81 de vedre.
3 Arh. st. Bucureşti, M-rca Nucet, XX/22. Act din 18 oct. 1661.
4 La fel se proceda şi 1 la Urich.eşti, ,Ja începubul veacUJlui .al XIX-dea, însă .aci 5,: ia
întîi otaştina, apoi vinăriciul domnesc, acesta din urmă calculat la cit rămîne după ridi-
carea otaşt'1nei (Ibidem, ms. 161, f. 56).
5 Jn 1630, cei cu vii în Dealul Piteştilor, pe moşia m-rii Sf. Troiţă, sînt obliE!ati si
dea vin bun, pe care „să-l aducă aicea la mănăstire, cum iaste legea" (Ibidem. M-rea
Radu Vodă, XVIIl/5).
e Ibidem, ms. 357, f. 113 v.
7 Academia R.S.R„ XXl/194. Act din 27 nov. 1664.
I
144 D. MIOC şi MARIA BALAN i·s
vechi şi-i ob!lig,ase pe oei supuşi 1l1a vinărici ·să ducă ei vinu l, cu buţile1
lor 1• Pe alte dealuri, vinul de vinărici era strîns de dajnici într-o singură
cramă şi vîndut fot de ·ei, i1a·r bani,i rea:l1i;;,aţi se dădeau ·sită,pînului moşiei.
Dacă vinul nu putea N vîndut, atuinoi săfoni1i :soe obliigau „să avem .a-I
ducere inai iJa ..sfîn1ba 1eipisooipi1e l,a Buzău, ou chi1ria noasitră şi cu buţik:
noastre", după cum mărturisesc cei din Bonteşti 2•
Ma1i .siint unel•e 1siituatii .în oa11"e •br.ansportul vinului de vinărki este
răscumpă·ria1t cu bani ; o fo:rimă a iren1ei, .aoeea în muncă, se converteş-te
în forma bani a ei. In 1682, cei cu vii .pe Dealul Gorganului, 1a.1 mănăstirii
Cîmpulung, se obligă ca de acum înainte să nu mai ducă ei vinul, ci doar
să dea buţil:e, :i1air pierntru „chiri1a dusului pînă .lia Cîmpulung" să dea fiecare
cîte trei bani 3 de vadră, ceea ce era destul de mult.
Pe drum, cărăuşii - de ohic·ei s·tăpîlnii v.jţei - 1desfăceau oepurile de
la buţi1le cu vin pe oaire l1e tr.anspontau feuda1l:ifor, bînd din el şi punînd
apă în loc 4 •
Abuzuri. Numeroase doouimenrl!e reliatiează .abuzuriile săvîirşi1be, ·În 11egătură
cu v:ină111idul boieresc, de că.tre stăpînii de moşii 1siau de cătbr·e dregătorii
domneş·ti şi domeni·a1i. Ele 'Se făceiau de obioei priin ischimbăriile naturili
vinăirioiului, ridicarea pireţulu1i vedrei ,de viii11ă1nid, f.a1lisif.iciarea vedrei ou
care .se ·l1uia 01taştirna, obligaţii noi de :bra:nspont, d.a.r îndeosebi prin mă·su
răfori fa.lise, mai 1a1l1es după Jntrodu.cerea coiului ca 1insrhrumerut de măsur.a:t
capacitatea butoaielor 5 •
Pentru vadra de otaştină de 12 ocale în loc de IO 6 , pentru ridicarea
pt'eţului v·edrei de ~.a 1 ban Jia 6 bani, oa şi perntru felurHe obl.ig.aţii de
transporl, oa obioeiuri noi, s-au văzut destule ex•emp1lie ma1i sus.
Cei obliig.aţi .J,a otaştină ,se plîng 1nsă, mai ,a.J.es, .de fel'll'l cum '1i se
măsura vLnul, de modul de oaikul al otaştiniei şi .d·e timpuil cînd istăpînii
pămîntului înţelegeau s-o perceapă. LocuHarii .dvn saitul Furoa.ia, judeţul
Vl1aşca, oa1re .aveau vii pe moşia mitropol·iei, •se p:lîng •J,a domnie, în 1786,
de u11mărtoarel1e : a) în iloc iSă dea otaşitină cîte un ban ·de viadră, cum dă
deau mai înainte, li se ia din douăzeci de vedre una ; b) H se fac supărări
1
şi nooaZJuri „ila sitrîns.u1l oitaşibinei, peste rînduială" ; c) li .sie 'iau mai multe
ocale, pes~e „dreapta otaşitină" ; d) il•i 5e iia otaş±i1na numaii din vinul cel
mai bun 7 •
Ce1i ou vii:i 1l1a Urkheşit>i, jud. Rîmnicu-Sărait, ,şe pliîng şi ei că vină
ricerii, 1lia măsurătoare, îi înoaircă, că otăşnioedi mitropoliei, în loc iSă 1le ia
otaşitina :toamna, cum er:a hotărît de domnie, 1luau vinul primăvara, „cînd
vinurile sînt .aşăzate din fiert şi preţul vinului ma'Î mare", şi, în fine, că
dau şi otaştlină şi v:inăriici caku.J.ate la iaceeaşi canrbita,te, inesicăzîndu-..se din
1 Academia R.S.R., XXI/I 94 ; act din 27 Nov. 1664; vezi şi Arh. s1. Bucureşti,
M-rea Radu Vodă, XVIIl/29.

2 Arh. st. Bucureşti, Ep. Buzău, LIX/13; act d:n 18 oct. 1682.
a Ibidem, M-rea Cîmpulung, LX/65.
4 De acest fapt se plînge egumenul m-rii Nucet lui Matei Basarab, care porun-
ce:;;le cîmpulungenilor, cu ameninţări injurioase, să se abţină de la asemenea practici
(Ibidem, M-rea Nucet, XX/I I).
5 D. Mi o c - N. S i oi c e s cu, op. cit., p. 102.
8
Vez: şi doc. din 7 oct. 1786, la Arh. st. Bucureşti, Mitrop. Ţării Româneşti, CXl/30.
7 Ibidem.
19 ASPECTE ALE RENTEI FUNCIARE. FEUDALE IN TARA ROMANEASCA 145
cantitatea globală de vin ceea ce deja se ridicase pentru unul din vi-
nă·riciuri 1• Luîndu-'le viinu'I P•P1măvar.a, l·i se rmaii făoea „mare •supă1ra·re că
ni .se 1l1ua vinul du pin buţi şi ine răimînea buţi.le deş.al'te" 2 ; în felul ·acesta,
vinul era primejduit de a se oţeti.
Locuitorii din Ţigăneşii, Viţicheşiti, Pietiriile şi Bucureşti, care iaveau
vii pc :moşia rmână'5tir-i1i Corbrcceni, a.rată, în 1782, că omul odnduH de mă
năstire perntru vi.nă111iC1i •l•e faoe „înică-rcă·tmi şi Uledrep:tăţi" şi că-i obligă
~ă-J ţină, p·e •el şi oa.ii Jui, cu hr.ana :lor 3 •
Douăspr·ezece siaite c.a:re aveau vii pe dealul P.ruindul, jud. Vfaşca,
moşie ia 1lui Ştefan Belu, fost ma1rie 1logofă;t, Goe iplîng 1),a domnie, în 1822,
d·e ur.mă1toiarr.~i1e: a) un 11oc 1să dea iota.şitiinia după v;echiiul ·sistem, un ban
de va<l.ră, ·l1a 1toia1tă 1re<X>lta, H se ia în niatrnă, o v·atdră tdin 20 ; b) oamenii
orinduiţi de 'iogofă1t nu p1dmesc ofaş.tiinia oe o d.au e i, oi 1a1leg „v:inul cel
1
mai bun" ; c) să1teni1i .dau şi vină111ici şi ota.şibină, oailoufatte 1lia aciooaşi cian-
titat·e; d) cel1G1r care n-1au vLn 1să dea, iii se 1impune p1l1a1ha în bani •a otaş
tinei, •însă :l1a uin p.reţ foairte 111idioa1t ,a:l vi1niului, după „cum .se vinde în
oîrdu:me" ; e) .Iii se ia otaşitina 1tîrziu, "după sf. Diimi:tri•e şi 11,j se sp.airge
buţile, ,j1a1r nu .).j ise ia must, cum 0U1leg înda1tă" ; f) J1i 1se ii.a diin vinul cel
mai bun, deşi „·a d1reip1tăţii 'lllnrnare ieste să dea din ibun, bun şi din prost.
pro:st" 4 •
Impotriv•a acestor abuzuri, ţă·i:anH şi 01răş.eni:i pmpdefa.ri ai viţei se
plîng .de obice•i domniei \Sau 0irganeil0ir domneşti, dair .uneori înţeleg ca, în
diferite chi•pu1ri, să-şi mai f1atCă şi s•inguri drepfate.
Opoziţii la peree- De forme 1siuperio:a.re a•le .luptei de c1l1asă în oa•zul vinări-
pcrea vinăriciului. ciu1lui b01ieresc, ca de 1a:lttfietl în cazul •tuturor d.ijmeiloir, nu
. poa.t·e N vorba. Ele iSe rezumă la pHngeni şi judecăţi în
fa~a <lregăitorHor .looaiJ.i <SJau eernt.r.ali, oa şi în .faţa domni•ei, ;la ia1scunderea
vinuri·lcir ce urmau .a fi mă·sumte pentru lua.rea vinăriciu.tui, t.a în.locui-rea
vfoului rnati hun cu vin mai pire.sit şi 1la păirăsiirea vi.ifoir, 1)1a 1lă•sarea '1or în
pa•r.agină. Toa11e 1aceS1te fonme sînt elocven1 exempliifica.te în documentele
interne. Opoziţie mai .ferimă întî1lnim la oa.tegori1a ooda.lă .a tS1lujifo·rUor.
Aceş.Ha, beneficiind ide ·ainumi•te scutiiri de viină.ridu1l domnesc, prin an:a:lo-
gie, refuză să-;! dea şi 1pc cel boiie.resc, de unde numeroase p.J.îngeri a'1e
stăpînilor d e moşii împofriva 1Jor, a.diresia:te domniei, ca şi numeroase po-
1
rund a-le oonduoerii cent11a1le că.tre ei, de .a •Sie supune p 1lăţii v.inăriciului.
Opoz.jţiei făcute d·e ei i sie •asociază pe .alocuri şi ţămnH. In 1648, Matei
Basarab, adresîndu-se paharnicilor, spătăreilor, stolnicilor, roşiilor, dar
şi ţăr.ani1lor, 'Oare ref.uzaiseră 1să-şi dea vinăirioiUtl 11.a mănă•sHre1a Sf. Troiţă
pentru viii,J.e ce le a:veau .pe .moşi.a acooteia l1a Vă·l:eni, 1!1e porunceş.te: „iair
voi să vă daţi tot vinăiriciul... că cu c·apcle1le veţi plăiti, să nu vă pa·e
glumă" 5 • La fel se adresează domnul celor de pe moşia de la Lupeşti, care,
de nu-şi vor da otaştina, 1/20, „ urgie vor petrece" 6• Aceştia se ridică şi
1 Arh. st. Bucureşti, ms. 161, I. 55 v-56.
2 Ibidem, ms. 130, f. 159.
3 Ibidem, M-rea Cotroceni, XXXIII/I I.
4 Ac.adem!•a R.S.R., CLV/7.
5 Arh. st. Bucureşti, M-rea Radu Vodă, XVIII/17.
6 Ibidem, V/5.
ma1i tî,rziu ou pîrră 1l1a domnie, cerînd să nu dea două vmal'~o1urii, ci numa.i
cel domnesc, dar pierd în faţa divanului 1• Atare poziţii întîlnim şi la
Alimăneşti 2, Cernăteşti-Buzău 3, Dîrmoxa 4, Negovani 5 şi Buzău 6 • In ul-
Umele două ,looail1i:tăţi, opoziţia 1La fonme mai violente. In p'l"rmul caz, după
cum s-a văzut, o femeie ta.ie oerourile buţii cu vin, numaj <Să nu dea
v,ină,rid, în a:l doi,l,ea, dţiva orăşeni din Buzău ,sparg pivniţia episcopiei şi
iau vinăr1iciu1l ~napoi.
*
Situdiorea vinăiridu'lu:i boieresc, iăcu1tă pe baza izvoa,rellol!" ce le avem,

credem că va .ajuta la cunoaşterea mai ·exaată şi mai pro1u:ndă ·a uneia
din :latmi1le reliaţii:lo.r de piroducţie din sociefa~ea med-iev1a1lă românească.
Evoluţi,a 1U1i, cuarnburrnul, na1tura sînt aspeotie a1l,e aoositeii forme a rentei
funoi.are feud1a,le inesbudi,a!be în trecut şi :deci, !l"elat iv, puţin cunoscute. Din
1
ace.site motive, ooco~irrn că 1a111i:licolul de faţă v:a putea fii utiJ celor ce poairtă
interes fenomenelor socia,1-eoonomicc ale oirînduirii1i feud·alle din Tara
Românea1sc ă. ·
1 Arh. st. Bucureşti, M-reil Radu Vodă, V/10.

2 Ibidem, Ep. Argeş, XLIIl/2, 3.
3 ibidem, ms. 458, f. l 14v.
4
Doc. relaţii agrare, p. 491.
5 Egumenu'1 Snagovului, trimiţîndu-şi oamenii sa ta vinăriciul de pe moşia Nego-
vani, o jupîneasă, Chita, „au stătut împotrivă şi au zis cum că nu va da". I se trimete
în idouă rîndur·i vorbă, „:iar dumneaei tot ,au stătut împotrivă". Se duc cîţiva boieri s-o
convin,gă, „iar dumneaei ne-au înjur.a:t şi pre noi şi au zis că de va merge egume:ml sa
ia vinăriciul de .i,a dîns·a, întti rintr-însul va să dea ca înir-un cîine, cu tăciunele". Egu-
menul vi,ne .apoi cu oamen:i ·şi ţiganE m-rH şi cu un car „să fa vinul cu sila". Dar
„ce au lucrat ea şi ce iau zJs egumenului nu sînt de spus şi să punea moartă pe bute şi
văzînd că nid aşa nu poate face nJmic, au luat un topor şi ,au tăjiat cercurile unei buţi..."
Academ'.a R.S.R., XX/187).
6
Academia R.S.R., CXXIX/11.
ŢARA ROMÂl\IEASCA DUPĂ STATISTICA GENERALA DIN 1832
de !Oi\' COJOCARU
Pe 1lîngă .alte ·izvaiare dooumenfare ounosoute p1na 1a10um cu privire

1a 'i-stciri1a Priindp1aiteilo,r Române, în prim.a jumătate .a isecaluJui XIX şi mai
prieoiis !ia înioeputu1l oeilrni de-ail .piamrulea deoeniu - ma1rdnd începu1tul
penioadei r.egul1arrnernta1re - un material de un deosebit inrt:eres este sta-
tistioa gener,a,Jă a Ţării R01111âne~.i 1, ailcă:tui,tă în anii 1830-1832.
întocmirea ei a reclamat n muncă stăruitoare, depusă de un numeros
pensona1l ad1min1isrtr,aitiv iloca:l, oare a cul1es de p1e teirien datele p,rivitoare ik1
,;lăcuinţ.a norodului, cîtăţimea dobifoacelor şi aHeil,e" 2 , îmsorise ,apoi în
tabele sta:tiistice p,regărbi1te pr.in gdja poikov111ioului von Riiggen. Lucrnrna
s~a desfăşuirait din ordinul generalului P. O. Ki:sel,ev, îndart:ă d:U1pă pacea
de 'ia Adiri.a:nopol, în docunsu,l ex'l?irc:irtării ,a1dmirn~·straţiei ruse în cele două
p1ri111cipia1te ,române d·e 1la Dună.re, în ani,i 1830-1832. M.areria lu1l mles re- 1
forHor 10 judeţe, or.aşe, Hrguri şi <Sa1te .a fost ·supt11s apoi unei s1isitemiaitizăr,i
şi cernt11:1a1hiză,ri, sub diroota conduoen' a pod-pokovnioului F1anrt:hon de
Vieirrnyon 3 .
1. Lucrări statistice Am arătat că această statistică s-a alcătuit pe baza
·rn· _ da:telor culese cifric ide pe teren isub formă de
l
pre 1 mare ( 1830 1831 ). ~J. t• „. · ţ" l • · t t · • · ·1 · d
;:,i~a i s1u101 p ar l'a' 'e, 101a 1n a .e 1p1r 1in oct nmu:i·n e Ju e·-
1 1
ţene. In .a1cesit soop, iS-au completait 1rubrici:t.e tahelielor sbaitiS1tioe pentru în-
ireg rorifo1rfo1l pr,incip.atului. CUim er:a şi firesc, istrucrt:ur.a coloanelor cu-
pninise îin foinmu1!.aru1l acestor ista1tiiS1tioi teritoriale pia1rţi,a,le nu depăşeşte
1 Date statistice despre .i\1oldova şi Ţara Românească, a se vedea şi în: G h. U 11-
g u re a n u, Documente privitoare la istoria României, păstrate în Arhivele statului din
.\1oscova ,~i lenin,[!,rd.d, „Revista auhivelor". :nr. 1, 1962, p. 27-45.
2 Arh. st. Bucureşti, Vornicia din Lăuntru, m. arh. 2885/1831; f. I.
3 Date privitoare la viaţa şi activitatea lui Fanthon de Verr·ayon, îndeosebi din
perioada aflării sale în ţările române, se găsesc într-o ser:e de publicaţii, din care amin-
tim : G h. B e z vi con i', Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse, Bucureşti, 1962,
p. 226; I. C. F .i l ,i t t i, Principoiele Române de la 1828-1834, Bumreşt.i, 1934, p. fjl.
250, 290, 293-204; Uricariul, voi. IX, p. 396-432 şi voi. X, p. 273-297 etc. Frnotuoasă
pe plan statistic, activitatea lui F. de V. se întregeşte şi cu alte aspecte ce o caracteri-
zează. Astfel, el se ocnpă de organizarea arhivelor noastre, de stimularea cercetărilor arheo-
logi~e. de descoperirea hrisoavelor şi cărţilor rare, de cercetarea şi completarea cronologiei
domnilor români. Merite speciale îi revin şi în opera de reorganizare a unvătămîntului, pe
baza Regnlamentnlui organic.
148 ION COJOCARU
\.imi.tele, uneori îingusitie, ,aiJ.e şitii:nţei din .aoea v1reme. Asif.el, a:lăfuri de
rubric! j.uist formu1J,arte, a1p1a1r iSpor.a-dk şi une1J,e oaire nu sa·Hsfac exigenţel·e
corespunză:toare niveluikd pe oa1re ·ştiinţa iSfaitistică 1-a ,a1ti.ns ulterior. Tre-
buie subliniait î1nsă oaraoterul în genere ipczii1tiv a1l aoesitor sita.tiisitid, mai
ales că, spre a ogHrndi sifo,aţi.a demogrnfiică, •eil•e fol1osesc şi ionmu1lăr1i juste,
c:a aceiStea : „0lia1sa bo1ieir1i1loir", 1sau „dasa de 1mij1!oc", ,;sl·ugii" ek. A1He .sita-
1
tis·tici din ,perioada regulamenbairă 1au rnbrid intitu1late „negusfori", „meş

teşug.ari", „p:lug.a.r·i", · „muncii1toini" ş.a.1111.d. P1rin urmare, eile atestă ex,i.stenţ,a
1
daiSelor şi păitunilar ·soci1a1le di1n ca·re 1eira fo11ma1tă 1popul.aţi.a p1r.incip.arl:elor.

ca şi a altor ţări din acea vreme şi de mai tîrziu, corespunzător orînduirii
socfa.l·e ex·istenfo.
StaiHs•tidle oraşelor şi tîrgurH01r Ţării Româneşti coniS.tifoie numai
u p,a,rte d1in .ac~ivi1baJf:ea g1!1obală, din 1inivestig1aţiile înitrepir·iinse în iacei ani.
care iau ouprins, biineînţ,e1lieis, şi te11i1t()lniu1l mrail, cu miHe de sate loouHe de
marea majoiri.taJf:e a ipopuil1aţj.ei, cu .apele, morile, puţuir·i'le, ;poduiri1!1e şi a1lrl:e
obieothre de :inteires iSiha1bi1sJf:k Ilia acea idia!tă. Ashlel, p1ninJf:r-un r1ap;o.nt cătire
Departamentul Trebilor din Lăunt.ru, oeîirmuirea judeţutkti Prahova înain-
tează - pofriviit paimndi rnr. 4591 ia aoelSJliui1a - ,Usta morHor şi fă ca ie'. or
din judeţ. Pe aoeiSt rapor~. M. Connescu scrie rewliuţia oa, pe baza datelor
rrimite de it.a :boaite judeţCJle, să se îinitioamea1scă un oaita1stif genera,J, spre a
fi 1trimi.s pod-poilcov1nku1l1uii f1a1n:hhcin ,d•e Verirayon 1• De a1S-eirnenea, '1.a 29 oc-
tombrie 1832, ivi1srl:-i-eri1a Ţă1rii Româneştii trimite Dep,airitamenitiului Trebi.lor
cHn Lăurnbru :Ji.SJte p1rivi1nd bres.!eile exi1slient.e în p·riinc.i:p1ait, 1drep1t irăiSpuns .J.a
cer·eirca adresaită în .acest scop de „d ..pod~polcovnk ai! ,ghenerni'.iic.escului
ştab, Fanthon de Verrayon", căruia i-au şi fost îndrumate apoi hîrtiile 2 • ln
aoeilaşi an, oainoe:l1a1 ri 1a I a Depairtamen+ului Trebil!oir din Lăuntru cere
secţiei a 3-a „ş1tiinţă de nuirnăml moşiilor, pogoane de .a.r.a1t, ·pogoane sau
iă1lci de cosit, pogo.ane s.au făiJ.ci cu 1!.emn de stej.a1r, pcgoane sau făiloi de
br·ad, pogoane siau fald ou a11t soi d·e ;lemn" - fa1r acestea „cî.t mai în g.r1ab.
fiindcă să cere de d. pod-polcovnicu gheneralicescului ştab Fanthon de
V.e1rrayon spre îindeipl1iini1rea i:Sio.rico-1sbHstkeştii deisc1ri.eiri ce 5,ă f,ace Prin-
tiparl:ului Valahii" 3• La 31 1ocfombrie 1832, 0Cb11mui1re.a judeţuilu.i Sl·am
Rîmnic îna'intează Marii Vor.nidi din Lăuntiru „ştiinţă pentru apele cele
plutitoare şi care sînt mai mari în coprinsul judeţului" 4• La fel procedează
şi alte ocîrmuiri judeţene, de exemplu Olt 5, Prahova 6 etc. In general,
lucrării'.~ r-c1nutie .aiu fost akăitui1te şi îna.initarte iJ,a Himp de ocî111mui1ri şi oraşe1le
„cu maghistra.te", excepţie făcînd tkgurile ce 1se .aflau încă în stăpîni.rea
vreunui moşier (.11ak sau ol1eirioa1!), de exempl1u, 1:iirguri.Je: z,imnicea, Ur1l1aţi,
Drăgăşani, Mavmdinu1l eltc., cair:e îrntkzi.au îna·infarna '1t1oră1rii ce 1H iSe
ceruse. De .aceea, a fl()lst necesar ca pod-polcovnicul f,anthon de Verrayon
1
Arh. st. Bucureşti. \'omicia din Lăuntm. dos. nr. 2885/1831, f. 479-482.
2
Ibidem, f. 229.
3 Ibidem, f. 224.
4 Ibidem, f. 244 şi urm.
5
Ibidem. f. 147-248.
6
fl1idem: f. 249--250.
3 ŢARA ROMANEASCA DUPA STATISTICA GENERALA DIN 1832 l49
să ·r·eîoooi1ască oererea sa către M1a1r·ea Vo1miciire d'iin Lăunri:m, oare era în

măsură să o satisfacă prin ocîrmuirile judeţelor respective 1
•
Cum •ena şi Hresc, o însemna.tă prarte a .liucră1riilor statirs1tice rprelimi-
narre ·se referea 1J.a iteriioriiul .rurail. AsUel, pe cînid în pir.inoip1a1t se af!ia.u
numa,i 37 de or.aşe şi tîirgu-r·i, sa•tele 1se ridicau l1a inumăml de 3560 şi asi-
guira-u braţele de muncă din agricultură, viticultură ş.a. In med•ie, se rewl-
tau de pe pămîntrnilie Ţă.rii Româneş.t.i 1617096 ohite 0011ea1Je, înscrise sta-
tistic la 1832. Producţia de porumb era abundentă, fiind de aproape zece
ori mai ma•Tie decît cea de g·rîu. Dinfre judeţe, cea ima1i bogată producţie
agricolă se recolta din Gorj, iar cele mai multe vinuri din jud. Secuieni.
sifoat înitre Prahova şi Buzău. Acest ultim judeţ era fo<irite însemna~ sub
rnpoir.tul dezvoHă:rii economice, fiiind fruntaş, nu nuima·i 1în vi:ticu:l1tiu1ră, ci şi
în industini.a ex1tr,a 1cit,ivă a petr0Ju,J1ui, în numă1ml pov·emeiloir ce funcţionau
.aioi etc.
11. Despre statistica generală
Sfa1ti1Stitca ŢărH Româneşti a fost 1lucraită de F1an-
a Ţării Româneşti din 1832.
thon de Verrayon - oa o cenri:railiz.a.re fina1lă a
d,a,telor cuilese în pirea1J,abil de ·specia1J1işiti - fi.ind
cerută de generalul Kiselev. Aceasta rezultă dintr-o poruncă a Departa-
mentu1l•u1i T1rebilor din Lăunfru di:n 28 ootombr·ie 1832, ri:.rimisă Sfatulu1i
orăşenesc Huoureş1ti, în ca;re se ar.a.tă că pod-po1lc01vnicu.J Fairnthon de Verr-
rayon „din porunca ex. sale d. prezident" cere „ştiinţă de cîte fabrici se
află aici în politia Bucureşti". De notat că pe atunci prin „fabrici" se
înţelegeau: velniţele (povernele) producătoare de băuturi spktoase, ate-
liere de tăbăcire a pieilor, atelierele de fierărie, cherhanalele de lumî~
nări şi săpun, berăriile, olăriile atelierele producătoare de tulpane (tes-
temele), găirtan, măit.atSe, uiJ.ei şi .altele. Acestea fcinmau întreprinderi in-
dus·brfale .de proporţi,a unor ,ait.eHere dezVl(JIJta•te isau manu~a.otur.i ma1i mici.
Pentru 1aduna1re<i unor asemenea date, Fanthon de Verrayon a lucrat
mînă în mînă cu dregătoriile locale şi centrale şi anume : Departamentul
Trebilor din Lăuntru, Sfatul orăşenesc Bucureşti, agia Bucureşti şi ocîr-
muirile de judeţe. Sub directa lui îndrumare, statistidle parţiale sosite la
Bucureşti au fost supuse prelucrării. Rezultatul acestei activităţi se con-
.crctizează în lucrarea finală, .intitulată Tăbliţa statisticească a Prinţipatu
lui Valahii pă anul 1832 2• Ea este redactată în limba română şi se compune
din 5 planşe originale în manuscris, bine conservate, ultima dintre acestea
purtînd semnătura originală în limba rusă a autorului ei : „Gheneralnovo
ştaba pod-polkovnik Fanthon de Verrayon" 3 •
Planşa nr. 1 cuprinde pe orizontală denumirea ce'1or 18 judeţe a'le
princiipatul1ui, subdirv:iz:a.te în două rnarr·i oa~egorii : a) judeţe de mun~e şi
b) judeţe dunăreine. GJ.a1Sifiicairea aceatSta este judk•io.aisă, judeţele Ţării Ro-
mâneşti f·i:ind aşeza1te ca pe o dublă salbă, în două ş.kuri ,tangenri:e : unul
rezemat pe munţi.i Ca1rp·aţi, :j,ar oelăJ.a1l1t pe flluviu.1 Dună·11ea. Pe ve•Dtirnlă
se uti.lizează o comparUmenit.a1re complexă, însumînd în :toiba1l 83 de coloane.
Jn aicesri:·e coloane sînt înscri<Se 1nume1rk pentru ·fiernr·e Judeţ în parte : rîu-
1 Arh. st. Bucureşt:, Vornicia din Lăuntru, dos. nr. 2885/1831, f. 349--350.
2 Ibidem, Diplomatice, nr. 147. .
3
ln prezenta expunere, planşele respective au fost numerotate de la I la 5.
150 ION COJOCARU 4
rHe ( patrn ic.art:ego1riii, după mă1rime), bă:lţi.le, heleşteiele, sup 1rafaţ:a fiecărni
judeţ, m1mă1ml de omşe, rtîrgu1ri, siaite, mănăisti.ir·i, biiserici şi oase. Din punct
de vedere economic sîinit înisori1se nuimenic : morile (de vînrt, de aipă, hipo),
ocnele, puţurile petrolifere (numite „băi de naft"), pietrăriile, izvoarele mi-
nera.le (isituaite în ma·i mu.Ue judeţe), pădur·ile de srtejar şi brnd (cu numă
rllll copiacil1loir şi preţ·ul loir), numănrl vi1telor (cai, boi, vaoi, oii - pe soiuri -
capre şi porci).
Planşele 2 şi 4 conţin ida1te p1r·ivitoa1re 1!.a mănă1Sltiir·i1l•e .româneşti „în-
chi1nate şi neîncihiniarte". Sîlflrt sipeoiHoaite în iaimănunit atîi locuri1le unde 6îrnt
1
ele „închitfliame", cîit şi vernirtiul (în exp1res&e vailoriică) pentru fi.ecaire mănăLS
U.re oa unit.a1t-c economică .di.s'Hncrt:ă. A·silfel, di1n nuimă1ml tot.ai! al mănăis
tirHor de ·treaip1t,a I, cele închirnarte miri:ropol.iei locale iau un venH fofal de
I 048 880 .Jei, ia.r cele închinate ,Ja leiruis.a.J,im şi a1ae locur1i, de 959 977 1e.i 1•
Rezultă deci că venirtu1l mănăisifrilor de rbreap.tia I, văirisat cu tirtlu griari:uit
unor focuri de peste hortare, cup·rindea o cotă~p.airte oe depăşea 47% din
total. Existau de asemenea instituţii clericale de treapta a II-a, subordo-
nate (închinate) mănăstirilor de treapta I şi di.spunînd de venituri infe-
rioare, înscrise de asemenea în rubricile şi coloanele respective.
Planşa 3 cuprinde pe orizontală, în stînga, denumirea judeţelor, ia1r
coloanele unmă:toare conţ,jn - peniiru flieca1r-e judef în p.arte - datele pri-
vi1toa1re 1la populaţfa nedajnică (boieri, C'leirki, •scutiţ·i) şi ceia dajnică, pro-
ducţi1a ag.nicol 1 ă, vi'bi1co 1 lă şi apko1liă. In conrtinuaire, gă1sim .aici .deta1Jii,i cifrice
privitoare .Ja alte industrii : de postav, pînză, pălării, tulpane (testemele),
:zăitan, 1 luimJnăiri, să!pun, olă1ri1i, .sitidăir:ie, fa1irfuiri.i şi ve1ln:iţe (poverne).
U Ltima planşă (a 5-a) se referă la negoţ, şcoli, spitiale, închisod, N1po-
gr.afi.i, 1 instituţii d·e s.tart (c:ivi1le şi miiHta1re). In legărliuiră cu dezvo.Jtairea
învăţămîntului, se arată că şcolile existente în Ţara Românească erau de
trei gr,ade. Astfel, 1sitarti1st.ioo în.regiisrtrează 17 şcoli începMoaire cu 2432 de
~coilair-i, două ~6ol1i ide .g1rndul II cu 288 de elevi şi urna isupeirioară cu 68 de
· devi. In ceea oe pir1iveş1te .a1SJiiStenţia sani'bară, în Ţara Românea 1scă func-
ţionau 7 spitale, cu 216 parruri; deci, în medie cîte 30 de piaturi 11ia f.iecare
·sp:ita.J. Pe p.Jan admirni·s1rntiv, în odmmirna priindpartului exisita un număr
de 916 „,sJujhe", 3 ct.iv anuiri, 3 minisrtere, un isecrert.airiart a1! st.atului, o mi-
1
l!ţite pămînteană, numeroşii p 1 lăieşi (iSubîmpăirŢiţi in 12 OOO caitiane de pază

pc linia Dunării şi 450 de potecaşi în munţii Carpaţi), precum şi doro-
banţi. In sfkşii, mai Euncţiona un comitert "11 caranrt·ineiloir, unde se af1lau
19 cinovnici, i.ar oa1r antiinele pitiop·riu-zise cuprindeau ia1Jţ.i 145 de cinovnicii.
1
Tot aic.i sînrt induse şi venituri1le iS-fatului. Spre a se înfăţişa mai Cilar vo-
1
lumul comeirţu·lui 1 initeriioir şi ia1l ce1lui exter·ior a.t ŢărU Româneşti pe

anul 1832, iSe recurge fa mefod.a comparartivă, şi anume s·i:tiuaţia cHrică din
anul 1832 se compară ou aceea d·in 1827, ultimul an întreg de domnie al
. lui Grigore Dimi1tr ie Ghica. A.srtfel, pe cînd în 1827 comerţul exterior a~
1
'făr.ii Rc1mâneşiti îmegistrnse un deficit de 7 160 OOO lei (în oadml unei re1le
1
'.':ităr·i fin1ainciiaire confii1rmaie ·Şi de albe ·swrise documernta1re), în 1832, acesta

rea.J iz,aise un excedent de 14 198 254 lei. De a1.5emenea, veni1turi!!e ţării erau,
1
Veni'turile m':lnăstirHor închinate de treapta I, reprezintă cam 1/6 din yeniturile
Tării Româneşti pe <rnul 1827 sau 1/16 din aceleaşi venituri pe anul 1832.
5 ŢARA RO,\\ANEASCA DUPA STATISTICA GENER,\LA DIN 183~ lfll
în 1827, de niuma•i·692537l lei, i-ar în 1832 ele se r,idioawla 16670526 lei.

Referitor la aceais1tă d,in lltrmă ·sLtu1aţiie, tahel,a 5'ta tiis1i:lică menţionează pri-
sosul de 9 745 155 ki.
III. Valoarea statisticii din ln acea6rt:ă perioadă 6-au adunat, ca şi ma,i înainte,
1832 ca izvor de documen-
o serie de date referitoare la diferite categorii ale
populaţiei. Se ştie că Regulamentul organic des-
tare ştiinţifică
fiiiin\ează rnareAe numă1r de dăr,i caire apăisaseră pe
umerii biirnioiiloir (s'i1Sitemul •Iudeilor fi15ca1le, că1minăditu1l, v.inărici'll'I, oieritu•!
pămînteniilor etc.), înlocuiodu-ile ou un impozit unic: c.apirtaţi1a. Paitenbar.j~
plăteau şi iei o .anumi.tă da-re. Fără îndofa..Jă că a.semeneia mă5uri Hnan-
ciare reda.mau ţiinerea evidenţei d:ifeirMieiloir ca1tcgoirili de ·locuiitori, p,riin
recensămîrntu.l ce se origaniza de vis1ti,eriia pir'iir1cip.aitulu1i. In acea 1 stă epocă,
pc .Jîngă S'tatiisfa:i .ale 5ate'lor, tiirgurii:Jor, oraşelor, modiloir, puţurilor eitc.,
documenteJ,e 'inteme ,irndică şi a:J'te iStati1stioi pa,rţiaile (de exemplu, pe p.Jăş:i,
judeţe), i·ar aiMele . au cairacrt:eir industria,) de riamură : s:ta1ti1Srt:ioa ,Jucrăto
ritJor de la ooniele Teilega, de ;[;a oonele Slănic, de la Ocnele MMi ; statis-
tic.a puţuir.i'loir de exifr,agere a peibmlului, ,a rn.umămlui de iluorănori ce se
îndeletnioea u cu această exkagere etc. Aceste daite urm.au să fie foilosite
la lucrarea de ansamblu, cu a cărei alcătuire a fost însărcinat Fanthon
de Verr.ayon. Inrbr-adevă.r, datele rp,a-rţia1lie rnenţfonate 6e găseStC inoluse
- - ,J,a judeţul respootiv -- în ·staitiSttioa gener.a1lă de care ne ocupăm. Ea
are deci meritul! de a oglindi, în mod centraHzat, o serie comp,letă de
indi10at0ir.i stati·stiici, întruchipînd conlucrnrea spooi1a1liştiilor rnşi iSUb con-
ducerea pod-polcovnicului Fanthon de Verrayon cu diferiţi slujbaşi şi dre-
gători români.
Spre a inţe1lege mai biine vailoa1rea datelor înfăţişa1iie in s1ta1ti.stic.a
centraliz,a1tă de f,anthon de Venriayon eStte utitlă compa1rairea ei cu al:te
surise documenta.re a1semănăitoa1re din aoeea,şi epocă. Ne vom referi la
patlîtl ,diJntre el,e, şi •mume :
1. Intr-un articol recent publicat 1 se fac unele ·referiri la statis-
ticHe ,dintir-un manuscds 1ms ·iniedi1t despre Princ'ipait:ele Rcmâne din prima
jumătate a secolului XIX-1lea, păistrnit: în Biblliioit:eoa de sta;t "V. I. Lenin"
din Moscova. Unul d1ilfl merik~·le lui esite acel1a că iSe referă, aitît la Tara
Românească, cît şi J.a Moldova. ·
Comparînd da1t.ele •referitoare. la Ţarn. Româneaiscă cu acelea din
staHstioa lui f,arnthoil1 d.e Vernayon, 1lia o se6e ,de d.a.te cif:ricc COlf16taităm o
completă identitate. AS1t1feil, in ambe1Je documente cons·ideraite, morile de
vînt sînt înscrise în număr de şase, cele de apă se ridică la cifra de
2 299, j,a,r c,ele h:i1po, !ia nouă. La foi este oaml producţiei de saire gemă,
care în exp1resie va.Joirică se r·idică ,)ia 5urna de 4 500 OOO lei.
In privinţa înibrepr,ioderilor 1i:ndusrbri,ale de suprafaţă (în documen-
tele respective denumite „fabrici" ,) numărul lor în cele două izvoare sta-
ti.5'Uoe de ma.i 1suis co·inoide în:tocma1i : oele de 1lumînă•r·i de ceairă isînit: 19,
de 1umînă1ni de ,seu 21, de stofe g:roiase 32, de pînzeturi una: de pootav 4,
de hatiiste 22, de săpun 73, 1i1ar de tăbăcăr.j,e 121. Mairele număr a1l tăbă-
1
VeZJi A I. Vi a n u, Un manuscris rns inedit despre Pri11cipa:tele !<.amâne lrz prima
iumăta:te a' sec. XIX, .în „Studii şi cercetări de bibliologie", nr. 5, 1963, pp. 293-·296.
152 ION COJOCARU 6
cărHbr, ca,re funcţicnau pe întreg cup1rinisu'l ŢMii Rcimâneş-ti, îndeosebi în

jurul ornşelo1r şi tîrgurifor, preluorînd pieile crude oe 1rezuHau de l1a im-
pontantul stoc de vi.te ce se ităiau în zalhanale - este conf.irmait de altfel
de stati:stidle parţia-le a1!e 'ioc.alităţilor r·espective. .
Aceeaşi identiiate de date cifrice ·se constiată şi în p•rivinţa oorrier-
tulu.i principa1tuLui : .a1tîit în .sfatistioa semnaită de Fanthon de Veirrayon, cit
şi în manuscrisul rus menţionat, importul Ţării Româneşti în anul 1832
este în valoare de 36 052 900 .lei, iar exportul 50 251 159 lei, rezultînd un
prisos de 14 198 259 ,lei. Cum manuscrisul care ne serveşte drept element
de comparaţie este copia din 1835. a unei lucrări alcătuite în 1832-1833 de
o comisie sub conducerea colonelului Stepan Ivanovici Bez-K.ornilovici, re-
zuilită că rautoml .tui a avut J.a. di,spoziţie şi da1tele statistice din 1832, raşa
cum fuseseră ele eilaboir.atre în forma ilor ·finală ,sub .directa îndrumare a
pod-polcavnicului Fanbhon de Verrayon.
2. Extinzînd comp 1arnţira, să examinăm <:1cea1S~ă "tăbliţă statisti-
cea;scă 1 a Prinţ,ipra·bului Va·lahii pă anul 1832" în raport cu aHe surse docu-
menfare. ASitfel, într-un 1lung rniport pe care, la 10 mai 1834, baronul de
Bo-is le Comte îl înaintează contelui de Rigny 1s ub formă de memoriu cu
privire ,1,a ţărirle române 1, consfatăm la foarte mut.te daie aceeaşi coind-
denţă cu dateie înscrise în staitisiica lui Fanthon de Verrayon. Astferl,
în memoriu se dă sup 1rafaţa Ţă:rii Româneşti în verste (66 471 verste),
numărul de di,aconi, · cîn tă.reţi clerioali ( ţîrcovnici) ,' mazirli, wbi boiereşii
precum şi .supuşi ( „.sudiţi") ai curţifor străine. De asemenea, se dă efec-
tivul oraşelor, numărul de industrii: găitan, tulpane (testemele), pălării,
luminări de ceară şi de seu, numărul vitelor. Subliniem că cifrele sînt
identiirce cu cel,e înscrise în sfobi1stica cenfr.a1Hza1tă de Fanthon de Ve'l°'rayon.
3. Meirgînd în cont·inua1re pe f.irrul mertodei comparative, menţionăm
·încă un document consula:r: .raportu.I pe care, la 12 decembrie 1834, Mi-
maut îl înaintează 'lui Rigny 2 • Aioi găsim notat că Ţara Românerarscă
avea în 1832: 22 de oraşe, 15 tîrguri, 3 560 de ·sate, 133 de mănăstiri
„neînchinate", 339 322 de ca·se şi 2 299 de mori de 'a1pă. In continua.re, se
dă c.ifr.a producţiei agiric0rle (în chHe) 1!ra grîu, porumb, mei, orz şi ovăz.
Privito·r la unele ramuri ale producţiei industriale, se arată că există
trei „băi" pentru ex1bragerea aurului, dnc·i ocne de rsaire şi 85 de puţuri
de păcuiră. Se dă de ra5emenea producţia fiecărei ramuri, în expresia na-
turală : aur 1 500 de drahme, sare 30 OOO OOO de ocale şi păcură 35 800 de
vedre. To.a{e aceste daite dfrrice coincid cu cele pe caire 'ie p1rezintă sfatis-
tica luoraită sub di·roota oonducere a pod-pokovnicuilui Fanth0rn de Ver-
rayon.
4. Că·lărtoml Benjamin Barker, ,agent ta Smirna al unei 50Cietăţi
britanice şi care ne-a viziitat ţ.a1 ra în acei ani, ne rel•atează, ,11a rîndul său,
înke alte ,interesante detarlii documentare, şi o 5erie de date statistice.
AsHe•l, el dă. suprafraţa principatului (în verr5te pătrate ruseşti), 6i·tuaţia
demogr.afică, numărul de localHăţi (.separai pe oraşe, tîrguri şi sate), nu-
mărul oa1Sielor, mor,i1lor, „fa.briciiJ.or", calirtitatea .de ('.;.a1re extrasă, efectivul
1 Doc. Hurmuzaki, vdl. XVII, p. 328 şi urm.

2
Ibidem, p. 444-446.
7 ŢARA ROMANEASCA DUPA STATISTICA GENERALA. DIN 1832
zootehnic, de aisemeneia (în chile) gâuil şi pommbul recolrt:.at în medie,

totodată (în vedre) recolta de vin etc. Alăturînd şi aceste cifre de corespun-
zătoarele lor din stastistica lui Fanthon d~ Verrayon, constatăm aceeaşi
scrie de date identice, împrumutate din aceeaşi statistică, după cum recu-
noaşte, de altfel, chiar numitul călător străin 1•
Conisitaiările de rrnai sus îndrepiăţesc coincluzi·a că : sume documen-
tare ,aitH ide curient u!Ulizaite, cum sînt, de 1pi1lidă, rapo·a.r1t0le cornsulare ex-
pediiate din Bucuireşii, au folosii din plin da1kJlc î1nsoriise ii.a 1832 în Tă
bliţa statisticească a Prinţipatului Valahii. Exaotita:tea cu ca1re se veri-
fică •acea&tă deducţie rlogkă ne demon1sitrează cîrt de firuduoaisă a fost, •la
daita respectivă, co1J1a·bomrea di1nJbr.e spooiiaJiS<tul irus f.anrthon de Verrayon
şi autori.tăţi·le Ţă-rii Româneşti. Aceia.stă conlucrare avea ,\a bază. cerce-
tarea p•e foren, 1l;a foţa locuil1Ui, după caire urima în1Scrierea cifrkă 'a numă
răforii ·efeduaite. Datele r.apontaite din diforiitelie focuri, supuse operaţiei
sta·Hstice, ern.iu apoii 1pirelucr.at.e şi c:e1ntrn11iza1te la Bueureşiti. Ac-eia•siă com-
plexă iadiv.i1bate &e pr·eilungi şi în <mi·i uinmăitori cu pirivire fa Linele a1S-
pecite, de ·exemplu : •pireţul pîinH şi jimblei în Bucuneşiti, folu1l măsurilor
şi greutăţifo1r ce se foloseau în acea vreme. In acesit >Sens, un important
număr de documente oe se păstrează la Arhive1le statului ilustrează cola-
borarea dintre Fanthon de Verrayon şi Sfatul orăşenesc Bucureşti în
anll!I 1833. Asitfel, pir.în ia-dresa din 16 decembir-ie 1833, Sfaitul orăşenesc
Bucureşti face cunoiscut ·lui Fanthon de Verir.ayan greuba.tea pe care a
consta.i1at-o la sitabHi.r.ea volumuilui unei 1bianiţe: fa grîu (21 ocale şi
100 dr.aimuri), porumb (1!1a fel), orz ( 17 ooa1le şi 150 drnmuri), mei
(22 ocale şi 100 dramuri) 2 • Numai în urma unei astfel de conlucrări me-
ticuloase putea f.i efabonaită această s1a1isitică, ale cărei da1te ·au \5ervH apoi
ca ..su.rsă pirimmdi1arlă şi .altor lucrăiri, ca ceil1e menţionaite ma•i sus.
IV. Stadiul de dezvoltare
PO'trivit s~at·istidi iC!kătuite de P.anthon de Ver-
rayon, Ţara Românească este situată între
3
Ţării Româneşti potrivit 39°25' şi 45°50' '1ongitudiine estică şi 43°40' şi
statisticii generale din 1832.
45°30' k1it-iitudLne nordkă. Compa1rînd aioesite coor-
doinaite geogr.afice cu acelea utiilizaie pe hăirţi1le aotural1e, 1r·eiese că pentru
calcurlairea longitudiini·i n„a fost luiat drept meridian zero meridi1anul Green-
wich, nici acela al Parisului, ci cel al insulei Ferro 3 , după cum s-a folosit
mai muH: itimp, începînd din seco1lu.1 ail XVII-J,ea. Intr-adevă·r, acest ulitim
reper de măsură se înitHneşite şi în jurna1Jul de borid ai! p•rimei corăbii rn-
mâneşrH, nava cu veile „M•all'iţa", proprietatea lui A1l1ex. Vi·'.1ana, cu prilejul
primei sa'ie cur.se ma1rÎ't•i1111c :întreprinse în 1834, drnpit urma1re a iliibertăţii
comerda1l·e dobîndite de Principaitele Române p1rin pace.a de aa Ad-ri1anopol.
Latitudinea este c·a1lou.la1 tă însă după oriterii1le uzitate pînă a·zi.
In conitinua.re, sitiaiE·stica dă întinderea fiocăirui judeţ, mă1Sura-tă în
verste pătrate 4, un grad fiind socotit la valoarea de 1043/ 4 verste pă
1 E. D. Ta p pe, A Bible Society Agent in the Rumanian Principalities, în „The
Slavon.ic a1nd Fast European Rev,:ew, 'nr. 99. London lune 19(i4, p. 388-402.
2
Arh. st. 13uoureşti, f'rirn1:ia mun.icipiului Bucure:;ti. dos. nr. 55/1832, ·f. 89-90.
3 Insulă d'.in .a1rh?peJ.a.g-ul Ca.nare. în Oe. At!anti<'.
4 I km 2 = 0,8787 verste pă.tra.te.
154 ION COJOCARU
tr.ak In fofall, Ţara Românenscă avea 66 471 vensie pătraite. Infăţişîn

du-ne şi densita~ea populaţiei fiecărui judeţ, rezu1lită că doo1S1itbaitea medie
pe întregul principat este de numai 30 de locuitori pe versta pătrată.
AceaiStă s1i1tuaţie, cooffrmată şi de iaMe izvoiare na1raroive, ·se expiJiică prin
c1a:raciterii1SltiicHe oirî:nduidi feuda:le de aici, oare se baza pe nemiiloasa ex-
ploaitarc a e1lă:c·aşiilor, robi1loir şi a1htoir c.ategoiri:i d1iireot produotive. Feudia-
lismu1l îinseimna d·c aisemene<i încătuşarea şti.inţei (frdusiv a medicinei).
boJiile ep idemice secerînd numeimş1i oameni. In .fiine, miarHe ·imperii feu -
1
da1!1e g·enerau ·răziboaie pusitiiitoiaire, al căror teartru î·l foir1mau deseoiri princi-
patele rnmâne. Cea mai densă populaţ,ie ·se gătSea în judeţu·! Dîmboviţa
-- 44 .Jocuifori pe versta pătrată, i.ar cea mai rară în judeţu1l la·lo-
miiva - 8 locui1tor1i pe versitia pătimită. Re:Ja.iiiv 1Jia hidrog[1af.ie, aflăm că
rîur~l-e er:au ·i1nc'1uise ·în pa:tru caitegorii, iar bă:lţi,Je eiria1U destul die nu-
meroa.se.
Pcfriviit aie·estor d1arte, Ţara Românea.scă se împătjea, la 1832, în
18 judeţe, 96 de p11ă·şii şi plaiuni, 22 de ornşe, 15 itîirguir.i1 şi 3 560 de s1a te.
Cît pr.ivie~e mănăstiirii1le, etle eira u oartegeirii1site aJSibfol : 133 neîncihi1naie şi
69 ~nchi1rnartie. P.ri111 urmare, pes.te 34% din mănăs1tiinme Ţă·ri1i Române·şrti
fuseseră î1nc<hi1narte J.a J.eruisia 1 liim şi allfor locuiri, ciare beniefiioi:au ast.fel de
veniiuni1le orearte priin rsupramunc-a presrtartă de clăoaşi1i şi robii ţig:ani de
pe .moş.j.j:Je mănăsitkiilor respective. Bisericile existente în p1rincipart erau
în număr de 3 753, dinitre ciare I 364 emu clădite diin 'P'iatbră şi 2 389, din
lemn. In Ţara Român.eaJScă se arf.lau 1l·a aoea vreme 339 322 de case; ceile
maii m1Ullite nu ·se 1atfltau în judeţrnl Ilfov (oare din iacesrt µuifllC:t de vedere
ocupă locu1l a;J do:i:Jea, cu 31 653 de case), oi ~n Mehedinţi ( 41 410 case).
Coni.stiri:t.i1ie o Np:să fapituJ că în sitartitS~ica de faţă nu tSe fiace o ditStinc\ie
între casele propriu-zise, bordeiele şi alte genuri de „locuinţe" pentru
populaţia nevoiaşă. Din totalul celor 2 299 de mori de apă din întreg
prLncip•atu~l. majori~aroea pe judeţe - 476 de mori - o deţine toit judeţul
Mehed·i111ţ1i. Mai exis·tă 6 mor·i de vîn1t ·şi 9 hi·po.
Toii:.ailul po.pu1l1aţiei din Ţa•r.a Românea.scă fusese evailuart fa l 976 809
oameni. Areştiia emu împărţiţi în mod judicios în două mari caitegorii
distincte : inedajnici şi dajnici. Statistica oglindeşte astfel cu exactitate
efecHvul populaţiei supuse fa pilatl·a conibribuţiei fiscale, în opunere cu cea
scutita (pe bază de privilegii feudale sau după alte criterii). ln catego-
ria nedajnicilor sînt înscrişi întîi 944 de boieri, din care majoritatea
locuiesc în judeţul Hkw, unde se .află şi c.apiiita1ha ţă·ni1i. AiSr!:feil, pe cînd în
nioi uin au judeţ 6 nu :aHng cilira d·e 100, 1îin llifo~ erau peste 500. Ur-
mează apoi „neamurHe" şi postelnioej.j, cu peste 4 195 de indivizi. Clericii
sînt înscrişii în pa1tiru co1loane : p1reoţi, diiaconi, ţîircovnicii şi căilugărL Tot
i'n categori1a nedajnioi.Joir sînt cuprinşi - pe şaise coloane - şi cei „slo-
bozi de p;Jiafa biru.lui" ; aici înitîlnim într-o coiloană separată pe cei „fără
stiaire", adică pe sărnci, în tot.ai! I 519 oia1111eni. Cercertînd s1i1tuiatia pe judeţe,
rnnstatăm că cei mai mulţ.i sărnoi sîrnt în judeţul Iilfo'V (incfosiv ornşul
Bucureşti), unde am văzut că erau, în ace'l1aş.i timp, cei mai mulţi boieri.
Exi1s1tau,. de asemenea, pes1e 3 OOO de locuifori scutiţi în ca1Htbate de recrut·i.
pes1e 13 OOO 1scutiţi pentm boală, aproiape 60 OOO ca nevîrnitnfoi şi 14 OOO
de ţigani boiereş•ti. lin ieilul acesit.a, tota·lul nedajnkillor se ridica ~.a
9 ŢARA ROMANEASCA DUPA STATISTICA GENERALA DIN 1832 155
J 13 217 pernoane, în timp ce al biirnticillorr a.lingea 296 286 de locuitori.

Prin u11mal"e, ·airi.a contr•i1buab.ili1lo.r era îngus.tă, >aipmape 1/3 din locuitori
iiind nediajniiclÎ. In acest sems, este de iSu.blini.art faip[u,I că [OC11T1·a1i stăpînii
cerloir mai Î1Il[in1se şi ma;i bog:ate terenuri .funoiar·e emu isourt:·iţi de bir. Ne
af>lăm •la finele am11l ui 1832, cînd în vigoare 1se aflia ReguiJ.amen1tU'l oirg>anic
diotat şi sub rapomul fiisca!I de în~işi ma1ri'i iboier•i, corespumă.tor jn1ere-
5'ello.r 1lor de c!l:asă.
în oadml biimicirloir, majoritatea covîrşitoarre (91 %) o constituiau
„lucrăitori·i de pămînrt", oarre, în ciuda acestui f,apt, totuş·i nu erau de loc
reprre:oentaţi în Aduna1rea obş1tea•scă a ţă1ri1i, .aca1p:a1raită de ca:tegori:a oli-
ga·rhică a rrr11ari.Jo1r boierri. Mţi dajnki emu : unra·zilii, peste 3 OOO ; ţ.iganii
domneşti, aprcape 6 OOO ; neguţătoirJi, aproarpe 4 OOO ; meseti:aşjj, cu 400
ma.i puţ.ini decît nreguţătorrii ; băjen.a1r-ii, pesite 5 OOO. Tot în ace.a vreme BC
găseau şi .aproape 4 OOO de l5Udi:ţi, concootrati îndeosebi în ornşerle marri.
Tirec1înd ·lia ag.riculltură, iSfaii:il51ica întocmirt:ă de F:airnthon de Verr.ayon
oglindeş:te cikic rewlita medie ( ,;rodire:a de miJloc"), exipiriimată în ohi:le
a 400 oca•le 1, ais·tfal : 1 129 280 porumb, 167 738 girîu, 141 721 mei - arpoi
recolta de orz, ovăz etc. In total, producţia agricolă era de l 617 096 de chile.
cLin carr·e porumbul ocupa un procent de 68%.
ln vi1ticuilrt:urră ,lucrau peste 64 OOO de oameni, un număr de itot a1î-
te1a pogoane de V·ie. Cele ma·i mari supir:afeţe virt:ico1le se înitindeau în ju-
deţul Secueni (Sa.ac) : peste 10 OOO de pogoane. Toit în aces:t judeţ se-
obţ-inea şi ce.a mai ma1re recOll~ă de vin din i\ntireg p·rindpatu1 : 729 750 de
vedre 2 • Ţara Românească - pe domenii funciare de diferite mărimi -
cunoştea şi producţ.i1a apiwlă; po1tirivi;t rsil:atisticii, exfa1a un stoc de aproapc-
200 OOO de situ1p:i, de !la care se rcco•Lta anu,a1I c.a11Hrt:a1tea de 1 070 938 de
.ocale de ceară si 59 496 de ooale de miere.
Refe~iito1r · lia păduri, numărul oop.acifor eiSte îrnscrri.s (împreună cu
costul ilor în leii) pe trrei C 1ailităţi, făcîndu-iSe disbincţie în~irc stejar şi hmd.
Creşterea vi:t.e1lroir e•ra larg dez'VoHart:ă în pr·incipait, după cum o oglin-
.desc datele sitiafa;t'ici·i. V.itele domesitice .sîrnt îniSorir.Se :pe judeţe, i.ar în
tofal exk>tă: 202 415 cai, 310 948 boi, 51 542 itauiri, 281 017 v:aoi. Priviitor
la ov~ne, se face dk;·t.iincţie înt.re berbooii merincs sau ţigăi - 93 332 de
capete - 1şi ceii infeniori („proşti") în numărr ·de 104 840 de capete. DiE'
asemenea, isînt 924 274 de oi „merinos sau ţigăi" şi 360 096 „proaste".
Exi.stă apoi 213 337 de c:apre şi 345 428 de porci. Toa1te acesitea fac să se
deducă importanţa ce se acorda creşitel"ii vi1telor, fiind vorba, nu numa·i
de un ma•rrc numă>r de cia:peite, ci şi de akenţi,a speoi.a1lă ce se acoirdia uno-r
soiuri superi0ia·re, cum ra1r fi, de pildă, oile ţigăJ.
Al.te coloane statisitice ne înfăţişează volumul 1indusbt;iei extractive.
în i1ndica1toni, ca: număirul ocnelor de sare, a1I puţurilor de petrol, ari „băi
lor" aurifere, a1l punoheJlorr de exploart:airea pietrei eitc. In „băi:le de aur",
produdivitratea muncii erra cu fotu!l ·inferfoară în ra1por~ cu .aceea din
ocnele de sare. AsUel, cei 500 de :lucră·tori aurairi dădeau o producţ,ie de
1
numai 1 500 de drahme 3 - în valoare totală de 30 OOO de lei - pe dnci

1 I oca voi um corpuri friabile = 1,54 I.
2 I hi lichid = 8,1305 vedre.
s I dra.hmă = 3,732 g.
156 ION COJOCARU 10
ceh 1 t53 de oonra1ri jextrăgeiau 30 OOO OOO ocale de iS•are, în valoare de

4 500 OOO de lei. La puţurile petrolifere .lucrau 102 oameni, extrăgînd
anual 35 800 de vedre de petrol brut, estimai la 179 OOO de ilei. Deşi prn~
-cedeuil exp·loa~ări'i petrolului prin puţuri ne apare azi atît de înapoiat.· to-
tuşi t.rebuie ţinut seama că acesta era nivelul tehnic în epoca respectivă,
dnd o •seri-e ide ţăiri nici nu posedau o astfel de industrie. In principat
exi·sfou pe a>tunci şi 14 izvoaire de ape minerale: srulfuroa!Se. săirate. feru-
gLnoase etc. ·
In această statistică, unităţile industriale de suprafaţă sînt cuprinse în
aouă categorii: a) „fabrici" şi b) „cherhanale". Desigur, nu este vorba de
fabrici în sensul actual al cuvîntului, ci de ateliere meşteşugăreşti - , ate-
liere bazate pe coopernţi 1a capifol,i.sită simplă - şi de manufacturi. In
·Categoria „fabrici:loir" se găosesc înscrise : 32 de prnstav, .uina de pînză,
4 ide pălă1rii, 22 de folipane (•t·esit•emele) şi 69 de găi·ilane. Majori1tatea aces-
tor întreprinderi er.a concentna.tă înt:r-un singur judeţ, Ilfov, a cărui cap.i-
tală - orraoşul Bucureş:bi - adăpostea 100 de :asemenea „uni•tăţ:i" indus-
tria.le. In c.ailegori.a ciherhan:a.le1cir eirau inoluse : ·întrep·rinderi p1roducîn<l
luminări de oea•ră, cele pentru luminări de .seu, <tăbăcării1le, săpunări·iile,
587 de olă.rii, 4 stidlăirLi şi o înitre_p1rinidere producătoaire de farfurii. Jn
.afară de .acestea., sîn~ înscriiSe şi un număir de 583 de distii•leri·i (veilnite.
poverne), precum şi 4 tipografii cu 18 teascuri şi 66 de lucrători.
Pomind de la reaHtatea că •sibatiis.Uca cenh~aliz,atoa·re din 1832 este
organic legată de statisticile parţiale preliminare ce-i stau la bază, să
ex.aminăm pe iScu:rt (şi numai cu c.a•r:aot·er exemp1li.ficativ, din economie
de iSpa~iu) rSiha~i:sibici1le privind omşeile şi .tîrguriile, elaborate ila cererea lui
Fanthon de Verrayon. Ne referim mai întîi la „tabla statistică a politii
Bucureşti" 1• Ea are două versiuni principale : română şi franceză. Este o
st·atb·tică multil:ater.ailă : demografică, agricolă, {i.ndustria1lă şi şanita:ră.
Da.tele ei sînt în:scri•se corespunzător celor cinci subdiviziuni teritO'riale ale
ornşului, denumi1te aitunci „pilăşii" : ga'1benă, roşie, verde, a·lbaskă şi
neagr-ă. _
La 1rîndU1! ki1r, pilăŞ'iile se compun din po1rţiund ·teditO'riale şi ma'i mici ;
.acestea sînit maha!l.a1lele, 78 1l!a număr. Oraşul 1are o pcpulatie siJa;bilă de
58 791 de locuitor.i ( „suflete"), i1a caire se adaugă un număr de 10-12 mii
de f.lotanţ.i, ceea ce face ca totalu'! populiatiei rSă se ridioe în fa.pit lia cirna
70 OOO de perooane. Acestea locuiesc într-un .numă1r de 10 074 de case.
Unităţile industri.a1le rSînt denuimit.e şi aici în mod i.mp:ropriu „fabrici" şi
am a.răit1a1t că eJl e se ·ri•dică 1:a cHra de 100. M:ajoriitafoa acestor întreprin-
0
deri o formează tă·băcă:riii:le ( „fabridle de piei"), 64 11.a număir. Sifo.aţia

predominantă a .acesitei rnmur.i economice îşi 1a·re explioaţi;a fi.rească, 1n
sensul că materioa primă de bază - pieille de rviită - .se găsea din bel-
şug, fiind furnizată de însemnatul număr oa! za1lhanalelor ·instala.te în ju-
rul oraşwlui, p.reoum şi în diferiiele judeţe ca·re compuneau principatul.
1
Airh. st. Buc11reşti, Vornicia din Lăuntm. dos. nr. 2885/1831, L 30; Doc. Hurmu-
zaki, vol. XXI, p. 408 (versiune germană) ; N. I org a, Istoria Bucureştilor (ediţia rnuni-
cio:uJui Bucureşti), Bucureş.ti, 1939 .pla1nşa di.ntre p. 250 şi 251.
li rARA ROMANEASCA DUPA STATISTICA GENERALA DIN 1832 157
Alte întrepr·indoni ·bucureştene pmduceau : ba•tisite, .tesite:mek pă:lărrii, să

pun, ţu~că şi •naiehiu, ·bane ş.a. La 1aicea d.a1tă Caipitaila avea şi oouă 1ti-
pogr.atii.
Pentru măcinaitu•l cerealelor funcţionau în Bucureşti 15 mori, dintre
caire 7 - constuwiite ipe rîu1l D'.1miborviţa - erau .acţionaite pe pri.nciipiul
roţ:ii hidraulice, ii<l.1r cellel.alrl:e 8 enau hi•po. Mori.lre nu errau rep•a1ritizarte uni-
form în cadrul oraşului; d·e piMă, pe dnd în pl1arsa Verde, cu 10 785 de
locuifori, se gărsooiu nu mai puţin de 6 rnori, în p1l.a·sa Gailbenă, cu o
populaţfo mai maire - 11 511 '1ocuiforri - , nu exis·tra nrici o moară. Fără
îndoia1lă că aoeaista crea g-rell'tăţi populia.ţiei şi bmtăniilor irespedive, în
aprovizionarea i!Drr cu ·fă,ină şi aMe produse de moirăr.H.
Consultînd ace.as.tă .statistică, ma"i rezuHă un !lucru interesanit : bucu-
reşitenH .oreş.tioou şi virl:e, în rnumă1r desfoq de 1ma1re. Ce:: mai mulţi emu cai·i.
care arting cirfr.a de 3 697 de capete. Urmează boi.i în :rmmăr d·e I 885 de
carpete, vadle -:---- 492 de tapete - oile - I 037 de oapcle şi - urHimia
coloană a cap.iito1lu1lui zootehnic din acest tablou st.aHsrtic - porcii, 1 055 <lP
capete. Această rsHuaţ.ie de ansamblu a oarpiJta,Je·i nomsrl:re d.in :pragul pe-
rioadei regu.\.aimenitaire lflie-o înfăţişează deci d:repi: o mare foca11iita1te, a că
rni popu1lraţie, av·îind înideletniciir·i în 5eotorul eoornorrnic, se ocup•a, nu numai
cu iindusikia ·sau comeirţu.J, d şi cu areş{e:rea vitelor de hr:ană sau de trac-
ţiUJne. lintr-adevăr, curţ.ite boiereştii posedau mulţi cai pentru tră-sură. ia1r
unÎ'Î locuifor·i făcoau tr.amsporturi cu căruţa cu cai .sau boi.
1111 sfîrşrit, ;pe pihm srainitar, acea•sită 1S1tati>s1tireă 111e dezvă·luie numărul
locuitorii-cir morţi d·e holeră în cursuri ep1i·d·emiei oe .a bîn1ui1t oraşul în acel.
an ( 1832). iTot.a1lul morţi;\or de :horkră ra f.o1Srt ide 2 170 :de 1loooiito1ri, din
ca.re î:n P'lasa. Roşi1e - ca.re avea 12 398 rde .tccuifori - s-au îmegi•s•trat
n1.1Jmai 161 ·de ho,Jerici morti, în timp ce în 1plasa Verrde, de p1i.Jdă, oaire ave:a
cu 2 613 focuifori mai puţin decît cea Roş'ie, .au fost 522 de morţi :de holeră_
Expilkaţi.a oernsită în fia:pi:u1! că îin plasa Roşie, deşi mari popu.Ja1tă, '1oc11i-
tori1i e1riau mai înrstăiriţ·i şi ave1au deci posiobiHtaitera de a aua măsuri preven-
tive spre a nu se îmbolnăvi. Cu totul altfel se pre:lenta situaţia în ma-
ha·lia.lele arJfo1r pilăşi, ilccuiite de oameni sărac1 i, raite căro.r 0rrg.ani·sme erau,
fi.reşite, ma·i puţin 1rez·i:s1tenrte I.a îrmbo[năvire.
Această Tablă statistică a politii Bucureşti deşi îng.Jobează în co-
loanele ei date din diferite domenii (demografie, industrie etc.). totuşi
în raiporrt cu întregul .teriforriu al Ţării Româneşti ea prezi1nrtă car.aoternl
unei sita·tiisit.ioi parţiale. La 17 iunie 1832, :locotenenit-coilonefol de stait-ma-
jor Fanthon de Verrayon se adresa Vorniciei din Lăuntru a Ţării Româ-
neşti, căreia îi trimitea un număr de 14 "otnoşenii" destinate unor ocîr-
mui.ri judeţene şi orăşeneşti. El .cerea acestor drregăitorii foca.le să întoc-
mească (şi să înainteze într-un termen fixat) s:taitisitici1le ·locaHtăţilor în
care funcţionea.ză reşedinţa judeţeană 1. A1semeneia cer.eri se refereau, de
pildă, .J.a ;Joc.a1lităţHe Bucov (Saac), Ruşi·i de Vede (Teleonma•n), Rîmnicul
Săll"ia~ ( Slam Rîmnic) 2 •
1 Arh. st. Bucureşti. Vornicia din lău11tru. dos. nr.2885/1831. f. 70.

2
Ibidem, f. 71. 72, 73.
158 ION COJOCARU 12
După indep1lini1rea ·lucră•r-i·i ce li s~a cemt, „rnaghiis1tratul" fiecărei

looa1Ji.tăţi a înia·irntia t-o .Ja Buoureşti. Ast.fol, J,a 26 ·i uni1e 1832, rna1ghi·strn tu I
·oraşului Pi1teşti, refer.indu~se J.a otnoşenia locutenernt-colonelu•lui Fanthon
de Vernayon oe 1i se 1·rimisese, irniintează o „rablă s.ta<ti1S1tiică a oraşului
Piteşti" 1 (şi anume, un al doilea exemplar identic aceluia pe care-l înain-
t&se dfrec<t c:ancelairiei s;peda'le a lui Kisolev, unde lucr.a şi Fanthon).
Skudurn .taibe1l1u1lui e·st.e aisemănăitoiar·e ou a oeilui refor1ifor l1a Bucureşti,
1
.cifrele înfă~i·şînidu~sie r·edu:se la proporţiia corespunzăfoa·re capi1ta1lei jude-

ţului Argeş. Astfol, pe cînd capiita1lia ŢărH Româneşti aire 5 p1lăşi cu 78 de
maha1l1ale, Piiteştiul are numai 4 pilăş·i ( g.a,Jbenă, a.J.bastră, •roş.je şi nea,g.ră)
cu 14 mahaJ.ale. Suib -r-ap()lrt demogmfiic, Bucureştiul •are 70 OOO de 1locui-
tori, iar Piteştiul numai 4 OOO, deci de 171/2 ori mai puţin. Pe cînd la Bucu-
reşti se aflau 10 07 4 de case, în Piteşti numărul lor era de 773, adică
de 13 ori mai puţin. In ceea ce priveşte numărul unităţilor industriale, în
Bucureşti cifra lor se ridică la 100, iar în Piteşti la 6 (adică de aproape
17 ori mai puţin). Faţă de atîtea deosebiri cantitative fireşti, exista totuşi şi
-0 asemănare : atît în Bucureşti, cît şi în Piteşti, marea majoritate a acestor
înitireprinderi eriau .tăbăcărji : 64/100 în capirJ:,a1la ŢărH Româneşti, respectiv
5/6 în capitala judeţului Argeş. De asemenea, holera a bîntuit în 1831 şi
la Piteşti; făcînd 45 de victime; prnportia acootor morţ.i fiaţă de totalul
popul1aţiei estie asemăinăfoa1re celei d·i111 Buoureşti. In .sfîrşit, şi fa Piteşti
se constiaii:ă că oamenii se ocupau cu oreşterea v·i,telor : în •total, 497 de
cai, 528 de boi, 339 de vad, 254 de oi şi 444 de porci.
O alită stiati:s<tică întocmiii:ă în aceeaş.j perioadă este aceea a ora-
şului Giurgiu 2 • Ca şi Piteştiul, localitatea se împarte în patru cartiere,
denumirre a.ici „cvarrita,luri". Poipu'laţfa Giurgiului es<te îm>ă ceva ma1i puţin
numeroasă: în total 2 461 de locuitori (în Piteşti erau 4000 .tocuitori).
Luc1ml es·te explioabill, căd Giuirgiuil, :sbpîniit efec.biv de ~urci mai
muilită v.rieme, sub formă de raiia, se realiipiiS·e de curî111d Ţări.i Româneşti
şi se aHa în curs de completă reclădire. încă de pe .atunci. ,Jocarl.it.a tea po· 1
seda 577 ide caiSe şi două uni~ăţi indusfria•le, dinMe c.a1re una producă
t01are de să;pun. Populiaţiia posed.a şi vHe, cam în pmporţia înf.î.lni·tă !?i
la Piteişiti. Pe a.ma l\11r.eme ,!,a noi nu exista.u înică oirg:ane srtati1s1bice :spe-
daile, cu oair.adeir ofki:ail ; a1s1tfe,J, is1taitistica oraşu1luii Giurg·iu poartă se.mnă
tuira poliţaiului 'locial, Mihaliache Cincut
In acelaşi rrnod is-a înfocmiit şi înaintat fabe1lul statiis.tic al oraşului
Tirgovişte 3 • Comparativ cu Piteştiul, compus din patru plăşi, la Tîrgo-
vişte sîn<t numaii două 1p11ă,ş.i : 1roş.iie şi neagră, dar popiuilaţia ei os<te cu nu-
mai 90 de perisoane mai mică decît a capi-talei judeţului Argeş. In orice
caz, sub rnpoir~ demografic, vechea ce~aite de scaun damnase de fa poa-
· lele Carpaţilor nu a înregistrat vreo creştere sensibilă de-a l110gul cîtorva
veacuri, de cînd capitala Ţării Româneşti a coborît mai aproape de
Dunăre, l1a Bucureşti. La Tîrgoiviş1te is:ta<thstica ·indică t.0ituşi 16 mahal.alc
I Arh. st. Bucureşti, Vornicia din Lăuntru, .doo. rn<r. 2885/1831, f. 100. 101.
2
ibidem, f. 104.
3 ibidem, f. 109.
13 ŢARA ROMANEASCA DUPA STATISTICA GENERALA DIN 1832 l!i9
(.l,a Piteşti, numai 14). De 1asemenea, ca număr de mori şi „:fabrici", Tî:r-

goviştea .pirezintă superiorifate: ea •arc 13 mori (lia PHeş1ti se găsesc nu-
mai două), prncum şi 7 „f.abrici" (faţă d,e 6 în Piteşti). Datele sanitare
ale 1sitaitisti.oii înregisit.rează în 1831 un numă1r ma.re de morţi de holeră,
la Hrgovi·şte 112, în ·N1mp ce I.a Pite~ti au fost numai 45.
Referiitoir ,j,a porturille dunărene, ne-.am ccupat ma1i 15us. pe scurt, de
ot.aitis:tica or.aşului Giwrgiu. Nalf:urn '1ui portuară şi situaţia de foslf:ă rafa
otomiană î'l fac ccimp1anabiil din punci!: de vedere s1tiati1&tic cu ornşuil Brăiila,
a cărni „ tablă s.ta.ti1slf:-ică" a fost, de asemenea, întocmilf:ă în a ugusit: 1832
~i îna,int,aiă pot·rivi1t poiruncii sosirl:e din capita,la principatului 1. Ca şi
Giurgiu, Brăifa cup1dnde p.i1rn subdiviziuni teritoriale (galbenă, verde,
roşk şi .a1l1ba1stiră) ; în p·l"'inrnl cia,z însă, ele erau denumiie „cvairta,\uri", pc
·cînd ·fa Brăiila se foloseşte termenul de „pilăşi". Pop1u1!,aţia oriaşufoi BrMla
er.a ide 4 045 de locuifori (a Giurgiului de nuima1i 2 461), oeea ce încă
de pe atunci indicia rap·ida dezvoltare a .acestei looaMtăţi, că.rei,a în pe-
r·ioada regu\,auneinfa1ră îi 'Va revenii roluJ de ool mai de seamă port al
Ţă.rii Româneş:t'i, ca trafic comercial, asemănîndu-6e în muHe p1rivinţe cu
Ga 1 laţij .. De a:Jtfel, pe cînd '1a Giurgiu 111umăml flotianţi1lor ena de 200, în
Hrăiila se ma·i gă1se1Sc şi pes~e 400 de flofanţi (dieci duiblu foţă de Gimgfo),
ceea ce mă1reş1te în mod cornspunzăinr şi .numărn1! ireal a1l popul,aţ,iei.
Un ,aH ,indic0for statistk 1elocvent esibc ,acel1a 'al .număirului de supuşi
ai puteri1lor străine veniţi în Ţaira Românieaisică pentru 'interese econo-
mice (mai a.les oomercia1le). Aces,te starl:fotici îi denumesc „sud.jţi streini".
Pe cînd în Giurgiu găsim 23 asemenea sudiţi, în Hrăiita numărul este
de 89, adică de aproape 4 ori mai mare. Dispunînd de o populaţie mult mai
ac,Nvă sub ra1poirt comercial decît Giwrgiul ( „ponhul Bucuireştiu1lui", cum
a f.ost numiri: uneor.i) caire număra 577 de oa6e, Bră,i:la a:vea numai 496.
Aceaista se expliică prin fap.tu 1l că cetatea BirMlei, ~n decursu·! războiului
mso-turc din 1828-1829, .a fost cucerită prLn lup:te orînoene, în timpul
cămra .au fost disrbruise muilrl:-e C>!ădiiri.
Pc cînd la Giurgiu nu iSe află înscr.isă în rbabelul staNsctâc nw1 o
moa.ră, la Brăicr1a sînrl: 1nu mai puţin de 9 moiri, şi anume : 4 hi,po şi
5 ·eoliene. Giurgiu! ma1i a'vea două „fabrici" şi o povamă, i1a,r Brăila,
nUJmai 3 poverne. Ca număT de vite (cai, boi, 'V1aoi, oi şi paroi), nu sînt
de .semn:a1l,a1t deosebirii esenţiia.!ie între cele două porturi compa,rafo mai sus.
In }unia iunie 1832 :a fosit .a1kă1tuiită (şi apoi înaintată, conform po-
runcii) statistica oraşului Cîmplung 2 • Pe cînd Tîrgoviştea era subîm-
părţită lin numai două pl,ăş.i (mşi1e şi neag1ră), cu un :tota1l de 3 824 de
lecuitori sfabi1li, CîmpulungLiil - şi el vechi ·soaun domnesc - .avea patru
plăşi (albastră, roşie, neagră şi galbenă), cu o populaţie totală de 4 964
de oameni. Dec1i, populiaţfa Cîmpulunguilui muntean era cu 1·140 de focui-
iori mai numeroa-să decît a Tîrgoviştei. Aceasfa din urmă avea numa!
769 de oa,se, pe cînd iJahelul st,arl:iistic îmeg,istrnază la Cîmpuilung 1 195 d:.:
1 Arh. st. Bucureşti, \iomicia din Lăuniw, dos. nr. 2885/1931, f. 189.
2 Ibidem, f. 157--158.
160 JON COJOCARU 14
ea:se, 1adi'Că cu 426 mai mult. De a1l1tfel, aid şi numărnl morHor e'5te su-
per.ioir: 21 faţă ·de 13 cîte .sînt i\a Tîrgovişk A lte UJniităţ 1 i indusi:ria'le cîrn-
1
pulungene 1se .ridică 11.a numărurl de 6, din oair·e una 'produce 1lumînări dt:
seu şi .1 umînă1ri de ceară, iar celelailte sîn:t „.luoră101aire de !.î11ă, pă apă".
după cum -se expirimă t exi:u1a·I SJtat1
1 i,sitica în chestiune. HC'lena din 1831 a
făcut +a Tîrgovişte 121 d1e viotime, pe eiîind 1 l1a Cîmpu1lung numai 41. Avînd
pootm vitele lor păşuni bune în i1medi.at.a a1propiere, cîmpufongeni.i cresc
la începutuiJ per:ioadei regurliamenitare, .proporţiona1I, cam .acefoş·i numă,r de
1
cai, baii etc., oa .şi oe1i din Tfrgoviş.te, pe ca1re îi depăşesc însă cu mult în
privinţa ovinelor: în total 2 349 de capete faţă de numai 203 la Tîr-
govi.şte. .
Iată care este situaţia, după tabelele statistice in oraşele Ploieşti
şi Craiov1a 1• Intre aceste două rlccali~ăţ.i· există înitr-aidevă1r o. iserie de aise-
mănă.r·i: ambele 1sîni situate î:n fîşia de şes .a Ţări,i Româneşti : P.loieŞti.i
că,tre mijlocul V.a1lahiei M.a ri (Muntenia), i.ar Craiov1a în mij1locu1l Va1la-
1
hiei Mici (Oltenia) - după denumiirile ce :Se găsesc menţionate în .s.ta-

tistica ·lui Fan~hon de Verrnyon. Ambele sînt subîmpă.rţi 1te în p1ăşi (Plo-
1
ieşti 4 plăşi, ~ar Craiova 3 P'lăşi) şi mahalale: în P.Joieşrl:i 16, iar în Cra-
iova 10. Dacă :l,a populaţia stabi1lă a Pfoieştiilor adăugăm pe cea ~lo:tantă
(adică pe cei „ce nu sînt sitafomici" în oraş, după expresia folosită de
autorul statisticii respective) rezultă un număr global de 8 200 de locui-
tori, apropiat oarecum de numărul locuitorilor craioveni, care se ridică
la 11 066. Structura economică a celor două 1lociali1tăţi este şi ea asemă
năfoa.re : industrială şi agrico 1lă, concomitent. In PiloieşN isînt în ioita1!
20 de .unHăţi industria le, din care: 8 tăbăcăriii, 6 de ~lum:1nă1r.i de oe.ară şi
1
6 de ·Săpun. La Craiov.a sînt numa·i 17 „fabrici", din c.are. unia de teste-

mele şi 16 1ăbăcări'Î. Prin urmare, întrep.rinderHe celor două onaşe fac
p<nite, în genere, din .aceeaş.i ramură .jndustri.ală sau din ,ramuri înrudite.
într-adevăr, materia primă de ibază ia tăbăcă1ri.Hor - piei\.e - provine de
la ·za.Jhana.lele vecine, care enau răspîndite, de ai\Uel, pe tot întiinsul prin-
cipa1teil0ir. Seul, pentru fabrici:Jie de săpun şi ilurnînări de sieu, avea aceeaşi
provenienţă. Numad !lumînăr.i1l·e de ceară ~ mai souimpc, fi,ind fo.!osH·e pen-
tru i1lumi111at în casele celor cu 6/taire şi îin edifidik derioa 1le, uinde nu piro-
duccau fumul ce ar fi vă1ăma1 pi·otuiriilc mu1rnl·e - emu .Jiuorate din ceara
furnizată de stupari. Referitor la agricultură, ambele tabele considerate în
prezentul alineat oglindesc această îndeletnicire, prin numărul animalelor
domestice folosite la tracţiune şi transporturi de produse agricole sau de
alt gen. AsHel, locuiitori-i din Pioieş:ti aveau în total 686 de cai şi 926 de
boi, iar crafovenii, 1 182 de cai şi 965 de boi. Prndu~ole .Jacit:a1c pwvencau
lia P.\oieşti de :la un tota l de 440 de vad, ia1r îin Cra·iova de :I.a numai
1
349 de v·ad. In p'1us, loouitorÎ'Î din P 1loieşt.i av,eau 3 318 oi, iar în Craiova
se găseau numai 145 de oi ; în această ultimă locailitate ma,i exis:tau
însă 105 biv.oii şi 24 de cap.re. Se înţ1Cilege că :l1apte.le şi hrînzetur.i1lc pen-
tru completarea necesarului la oraşe se aduceau din satele învecinate.
1
Arh. st. B11Cure.5ti, Vornicia din Lăuntru. dos. nr. 2885/1831, f. 132, 182.
15 ŢARA ROM,\NEASC..\ oup,, STATISTICA GENERALA DIN 1832 161.
La ad,ivitatea ccol!lomică a ona:ş€'1or parrticip.at1, pe Jîngă producă

torii şi camenci.a111ţi:i băşt1inaşi, un numă,r de oupuşi ai adtor state, pwi:e-
jaţi pr1in corrnsuHi ere fu111cţionau Îl!l prjnc.ipate. In P1oieşti, eare a:vea o
populaţie mai mică decît Craiova, trăiau mai mulţi sudiţi decît în capi-
tal1a judeţului Doaj; aşadar, :aici înde.lerbnickiilc economice erau cxerc1ifo'te
îniir-o mai 1J,arrgă măomă de .Joc:a1lnid. Se ştie oîrt de ardîncă şi de vexaforie
a fost 'imixrtiunea unor c0tnisu1J~ în 1irebu.ril1e interne alle Mo.Jdove'i si Tării
Româneşiti, sub pretext că odiosul regim iC.l'I oa.pihlil:aţiUilor rle-ar fi 'acordat
asemenea drr.ept. In re:a 1itartre, sudiţiri aflaţi 'st1ib pmtecţfra consul1ilor res-
pootivij, ·fiirnd în ma:joniri::artea cazudlar facfoir·i adiiVi şi de progres în eco-
nomia ţării, făceau uineori uz de regimul ca:pifolraţiiAor, spre a trage din
aceasta un cîştig spori·t, sustrăgîndu-se de la taxe comerciale, pretinzînd
nne!Je situaţ1i1i pri:vir!egLa~:e în cconormira loc:a'lă etc.
O drosebirre înrtre ce1le rdouă tabeile sfabisrbic.e 1sup:use compar,aţiei
consită în aceea că în cea pl'.ivirtioare fa Craiova apaire o mooţiu.ne în prlus
~i o alta în mirnurs faţă de staiHsHc:a Ploieştifor. Astferl, ~ra Crraiova, pe
lîngă cel·e 2 094 de c-aise loouiibe, ma1i exil9tă ~ncă 137 de case „pustii", oa
în vremuri de .resih"ltşrte. Această srtarre de fapt trebuie pusă în .JegătUJră
şi cu evenimenrt:ele. războiu.lUti din 1828-1829, cî:nd uni1tăţi din oştirea
otomană au năvăll'it îrn >Stiîrnga Dună·ri'i, unde ş~au dart foprte &eirioase. Bsrtc
de .a1Mfell curnoiscută bătă11i11 dată rJ.a Băileşt~ (:locailitarte 6:itua1tă la numai
57 km ·sud-esit de Craiiova), iJ,a 14 septembrie 1828, cînd u111 detaşament
ruso-român de nurrrnai 4 300 rde oŞ1tEmi a învi1111s o anmartă otomană de
35 OOO ·de oameni, cărreia i-a luat şi 24 de steaguri 1• Ta.belul statisrt:ic a.I
Craio;vei nu men~ionea:ză, în schimb, 1fllirmic 1rel;artiv 11,a st.arca s:anHară a
orn·şului, rpe cînd acel1a a.li or,aşu1lui Plloieş.ti conserrnnează perrbru anul 1831
un nu:măr de 714 focuid ori deeedaţ.i de h0ileră.
1
*
* *
Sfa:biisibica Ţăriii Româirl!eşrti din 1832 rne oferă viailoroase date reila1tiiv
la epoca .de rdesrtrărmar·e a feuda1liiSmuilui şi formare11 rel1aţiHor capiii:aliste
pe o ip1a,11te a ter.itolf'iu1Ju.i pa1kiei noaotre.
Ţara Românească se slituearză în acoaisită vreme lia începu tu,J urltimei
etape de descompunere a feudalismului, ce va primi lovituri zdrobitoare la
1848, prin revoluţia burghezo-democratică. Acest fapt decurge din înseşi
datele cifrice ale stastidi, care oglindesc stadiul de însemnată dezvoltare a
forţelor de producţie - faţă de etapele precedente - în agricultură şi în
di.feri,teile ramm,i inrdu1Stni,alle. Tehn.ic1a 1Se iperfecţiornează în condi1ţi1 i1le divi-
ziun:ii munciii din manufacturi, c11ire se înmu!.ţesc şi cuprr.ind t0it mai muHe
ramuri dre prroducţie ( prerlominînd în indusb.iiHe a~~mernl:ia-ră şi tex,tirJ·ă).
To1uşi, nivelul .indui.striei co111Mnuă să ,rămînă isub oei .art:im; în ţările capi··
taJ,isite .din Apu1S. In .ag1rrioUil:tură, care constiiiu1ie 1p1dndp·a1!1a înde!letnidre,
începe să pătrundă mecanizarea. De asemenea, circulaţia mărfurilor se in-
1
Istoria României, voi. HI, p. 669; a se vedea şi Marele dicţionar geografic al
Romdniei, rvol. I, p. 27r8.
162 ION COJOCARU 16
tensifică datorită libertăţii comerciale, ca urmare a tratatului de la Adria-

nopol şi a desfiinţării vămilor interne.
Toa~e aces~ea au 1toc para'1el cu accentuarea diferenţierii soci.ale a
popul.aţiei, mai a'les la oraşe şi în unele tîrguri, unde burghe~i·a se dez-
voHă tot mai mult In general, nu exiorl:ă o cvncordanţă înbre forţele de
producţ~.e - aflarte în dezvoHare -- şi relaţiile de producţie feudale. Bur-
ghezi·a urmărea extinderea rrelaţiilor capita1iste de producţie, dar în
aceaistă năzuinţă ea întîmpină opoZJiţia boierimii 'legate de orînduirea
feudală, perima1ă. Această contradicţie s~a :adîncit şi a dus apoi la dez-
lănţuirea ·revoluţiei burghezo-democratice din 1848. In lupt.a ei, burghe-
zia 15-a sprijinii: atunci pe forţa de bază, ţărănimea, iar la oraşe pe me-
seriaşi, mici negusitorii s:au funcţionari, cît ·şi pe pr0il1etariaitul ce creştea
numericeşte.
MARELE PROCES AL VRANCEI
de C. CONSTANTINESCU-MIRCEŞTI şi ION DRAGOMIRESCU
S-iau jmpHni1 150 de a.ni de fa îllJCheierea unuia din'tre episoadele cele

ma·i .dr.aimatice din istori·a Vr·anoei ; rprin hotărîrea divanului Moldovei,
confirmată de hrisoavele domneşti din 4 mai şi 20 decembrie 1814, vrîncenii
sînt repuşi în vechile lor drepturi după unsprezece ani de cotropire boie-
rească şi după adînci frămîntări cristalizate în jurul unui proces care a
devenit istoric. Faptele prezintă un interes unic prin proeminenţa figurilor
care au fost implicate în „Marele proces al Vrancei", doi foşti domnitori ai
Moldovei şi un mare vistier, prin impo!'tanţa şi mărimea domeniului co-
tropit, un ocol întreg compus din 14 •sate, şi prin participarea masivă a
locuHorilor care dau faptului o aimploa•re necunoscută în istoria relaţiilor
agrare din principa.te.
Obştea a reprezentat îrntotdeauna, în perioada feudală, un mijloc de
.:ipărare a libertăţilor, p•rin solida:ri-tatea ei. In măsura în care s·a1ele şi-au
păstrat forma siăpînirii devălmaşe, au izbuti.t să rămînă Hbere, cu toată
goana boierilor după braţele de muncă 1• La ÎlllCeputul isocolu:lui al XIX-iea,
împuţinarea domeniilo:r care iapa:rţineau domniei determină fotuşi pe unii
domni să fO'losească o formă de cotropi.re necunoscută pînă atunci. Ei de-
posedează, după cum vom vedea, p:rinir-un is-implu hrisov, rSate înfregi răze
seşti în oare mai predomină forma arhaică de org.aniz.are colectivă, înainte
ca aceas.ta să treacă prin obişnui.tele faze a•le dezagregă.rii.
1
In cadrul p.roblemelo.r .legat·e de vechiile forme de organizare sodală

pe teritoriul ţă·rii noastre, Vrancea prezintă un deosebii interes pentru cer-
cetăiorii eare se ocupă cu studiu:! .acestor realităţi. NelămurirHe existente
încă nu .se referă la formele ·arhake de viaţă care mai existau în această
regiune pînă în Hmpurile apropi.a.te de noi, oi la anisambilul if.actorrilor rare
au determinai conserv·area .acesrtor forme în Hmitele unei regiuni a cărei
populaţie, la începutul .secolului a.I XIX-iea, nu depăşea cifira de 12 OOO lo-
cuitori. v.rancea, ca şi Cîmpµlungul, era o regiune narturală de graniţă, cu
privilegii obţinute de fa domni şi cu înlesnirea de ia oominu·a 5ă trăiască
în formele ei 1stirăvechi. Dar, 'În ;timp ce Cîmpulungwl er.a o regiun~ de
1
P. P. Pan ai tes cu, Obştea ţărănească în Ţua Romdn.ească şi Moldooa, Buct.t-
re.5ti, 1964, p. 268.
164 C. CONSTANTINESCU-MIRCEŞTI şi ION DRAGOMIRESCU
graniţă aşezată pe un 1drum ide trecere, Vr.ancea se .a;Ha aşezată într-o

dep,resiune înconjur.aită de munţi, unde d.rumUJrUe gireu .accesibile au păs
tr.at-o în izofa.rea ei permanentă, cu veohoa org.aniiz.a-re devălmaşă care s-a
pu:tuit conserv'a pînă în timpurile noiaSitrc.
Dimitrie C.anteJmiir, în cunoscuta sa lucr.are Descrierea kioldovei, nu-
meşte Vr.ance.a republică în care locuifori1i 1plăite.sc o dajdie şi nu primesc
nici pomnc:ii],e şi nici judecători de 11.a d()mni1e 1• Desigur că prin republică
Dimitrie Cantemi r înţc:legiea unele pdVlillegii pc care le a 1veia regiunea,
1
refer·indu-:se 1l1a if.eJ:ul ei de org,anizaire specifică şi nu la o autonomie •totală

în cadrul princip.arl:ullui moldovean. Luoru!l acesta poate fi uşor const.airo:t
din documentele pirin oare domniii, începînd din secolul a:l XV-1lea, confirmă
drepturi şi diau dispoziţ-i·i vomiicu1Lui de Vra.noea, ce dovedesc în mod neîn-
doielnic, dependenţa .acestei regiuni de domniia .Mo!ldovei.
în ceea oe priveşte vechimea ho'lairelo1r, Ion Ionescu de Ja Bir.ad afirmă
că Vrancea din vechime se îrnHndea din apa Milcovului pînă dea supra 1
Odobeşiti.lor, hot.aiml urmînd a1poi o Hnie oare tireceia prin s.aitele J.ariş.tca,
Tifeşti, Satul Nou, Moviliţa, Păuneşti pînă la Trotuş şi pînă la Caşin ~.
Hasdeu .afribuie o întindere mai mar.e Vr.anoei isforice, arăitînd că aceasta
cuprindea în vechime toată curbura carpatică de la Braşov pînă la Trotuş 3 •
Afirmaţiile .aces1J:.ea nu se bazau pe măll'turii concrcite, ci erau simp.te prc-
supuner.i, c.airc n-,au putut fi uliterio.r confinmaite. Sigur eiS<tc că, în partea
muntoasă, Vrancea a rămas din vedhime în cadrul actualelor hotare 4, iar
înspre răsărit făcea cîndva trup comun cu hotarul Odobeştilor 5 . Deşi. ini-
ţial, Vrancea a foist o ţ.ară de păisfori, ip1r.elucr.a1rea brînwturiilcr şi a lîni.i
n-a depă·şi1t niciodată sibadiul unei 'i:elmici îna1poi.aite. Regiune cu suprafcţe
imense de pă.şuni, v.rîncenii îşi iarerndează munţH, din cele ma:i îndepărt·ate
timpuri, oierilor din Tr.ansill·v.ania, al·e că1ror. turme erau aduse dinspre Oituz
pe valea Putnei sau pe pa:teciile munţilor, :iar dim:;pre Muntenia, pc plaiul
Monteornlui, la Nereju, şi prin regiunea Andreiaşului, la Năiruja, Paltin etc. 6
Documentele din trecut indică o putennică migraţie a ipă-s·torHor arde-
leni spre Vriancea ; domnul Molidovei Gr:igore Ghica acordă în anwl 17 41
eel dini'î'Î priviilegiu cunoiscut, „pentru ·rîndul bîrsani1lor ce ·sînt aşezaţi aici
în ţară la Putna şi ·l·a Biacău", specificînd că „:penfru pl.ri, numai vornicii
lor să aibă treabă a-i judeca" 7 • ·
Loc de întîlnire .a1l ciobanilor care veneau cu -turmele din regiuni atît
de diferite, Vmncea, cu viaţa ei ispecifică păstor,etască, ia putui să f.ie lea-
gănul unor creaţ.H <le vafoarea Mioriţei, .inspiira'i:e din acesi mediu. Poetur
poipuliar nu face deciî1t să confirme faptele .arăitaite de docrnmente, cînd ne
·1nfăţişează pe. cei itrei ciobă111.aşi - „unu-i mOllidioveain, tunu-i ungurean şi
1 Dim i t r i e Ca 11 temi r, Descrierea Moldovei, Bucure.şti, 1942, p. 162.
2
I o .11 I o nes c ,u <le 11 a B r ad, · Agricultura în Jud. Putna„ Bucureşti 1869 ip. I !J.
: B. Pe ii r ic ei_ cu H ~ş de u, Istoria critică a românilor, Bucureşti,' 1875,' p. 19.
• 1?111 1 doc~ment dm <in:u·I }584, apr. 18, de l<i Petru vv, confirmă faptul că Vrancea;
n11 se 111hndea d111colo de Şuş1ţa m sec. XVI.
5
Aur ed Sava, Documente putnene, I, Focşani, 1929 .p. XI si XII.
6 Ibidem; p. XVI. . '
7
N. I 01r g<i, Studii şi documente, voi. VI, p. 440.
.J MARELE PROCES AL VRANCEI i65
------
Jltu-i vrîncean" - păstorind împreună pe pi!.aimile însoiritc ale munţilor.

Dacă dmmuriilc de rtr.anshumanţă ibrăz;dau întreg lteriforiu1l ţă·r.H, V.nancea
vr.a o 1regi•une ide pop.as în care ..se înorociş.au ,tu11me.le oieriilor veniţi din
Transi!Vlania şi Mun1eni.a şi care ne-ar indk·a, rprin frccven\•a motivului,
locul de geneză a1l Mioriţei 1 . ·
T:ria.nshuimain\a ia lă.sart:, de a.Hfeil, urme puternice în Vr1ancea, mulţi
clint.re ciobanii care u.rmau turmek i1a ipăişunc sfîrşrrnd p:rin a 'Se isrtaibili pe
<J2estc locuri. Bî1l\5eştii ne indică ii.a origine o aşez;are ·de 1bî.rsani, iar in
mul.te din cdeil•a1lte sate, I.a unii locuitori mai stăruie conştiinţa unei des-
·cendenţe .sfră.i.ne de Vranoea 2 •
Aşeza:rea elemenrtefor provenite d'in 1a•lite regiuni s-a putu.t face, mai
..:·u seamă, în timpurile cînd .a.celea.şi foil"llTle arhaice de 0irg.anizare .socia~ă
-cxisfau prefort:.iindeni în .regiunile cu păduri necuprim>e. După ce formele
de viaţă arhaică au dispărut în celel.ailite :regiUJn'i de munte, vrîncenii au
·devenit refriadari faţă de elementele istrăine, pă1Skiînd numai pcn.tru ei p1ri-
vilcgiHe remHaii:e din folosinţa devăllimaşă a pădurii şi a păşunilor. Bine-
inţcles că nu esite vo1iba de un moment în care is-iar !fi puturt produce tre-
cerea spre un regim prohibiţionist faţă de străini, ci de o fază de tran-
ziţ.ie, a cărei evoluţie ne indkă un început oa1racteriza1t prin pă1bmnderea
proprietăţii boiereşti, urmată de eliminarea .acestor forme noi şi revenirea
la regimul devăl1JTiăşiei absolute.
In .adevăr, documont•e vechi vorbesc despre boiori :s1ăpînitori de sa.te
in .aceas.tă :regiune ; în .anu.I 1445, Ştefan voievod dăiru.ieştc :p.anului Oană
lJrcche sarte pe PU1tn.a, 1anume unde a fost Stan Hă.rţă·gan, unde a fost
casa lui Radu şi a lui Andriaş mai sus şi la rediul lui Andriaş Căliman 3 •
Documentul a fost prezentat în anul 1837 4 de răzeşii din Căliman (Vran-
{'t>a) pentru stabilirea hoitarului acesitui 6at, fără a fi con1esibat de cineva ;
d1iar cei ca,re puneau il<i. îndoială faptul că aices.t uric se IJ'eferă 1!3 localităţi
<lin Vrancea, au trebuit pînă la urmă să-şi revizuiască părerile 5.
în anul 1507, i·anuairi-e 28, Bogdoo voi·evod dă danie lui Trifan şi
Ion Rictor o sălişte în Vrancea ce se numeşte Păuleştii 6 ; în 1617. Radu
\'Oievodul întăreşte lui Nichifor şi fraţi.lor iltti Badiu·l şi flore, „cumpără-
1
Adrian For.hi înclină să creadă că „.~iorita" s-a născut ca fapt epk: în Transilvani.a
\ii că, trecînd .brusc în Moldova, .prin ciocnirea cu .alte realiHiji folclorice, a devenit ceea
ce es<te astăzi. (Mioriţa, Ed. Acaidemiei IRJP.R., 1964, .p. S39).
~ Nerej, un vil/OJge d'1111e region archaique, lnst. de Sioiences soci•aies de Rouma!llJÎe,
Bucureşti, voi. I, p. 133.
3 Documente pri·vind istoria României, A. .1\-\oldova. \'eJCLI] XIV, XV, p. 249.
4
A. Sava, op. cit., p. 163. ·
5 Ibidem.
6
Documente privind istoria României, A. Moldova, veacul XVI, p. 595. (Documentul
·este publicat cu menţiunea ,„îndoielnic după conţinut. Satul Păule.,~ti a fost totdeauna
rii:li:işesc". Totuşi
documentul a fost în rnînia vnîncenilor, care au vrut i;ă-1 folosească la
-proces împotri.va lui Roznovanu, dar un popă Jon trimes la Iaşi ca vechil trădează cauza
vrîncenilor, dînd documentul în mina ce'lor interesaţi (vezi p. 16 [n această lucrare).
Ulterior se găsesc menţiuni despre iace.st document şi despre descendenţii lui Trifan şi în
alte .acte care se referă la satul Păuleşti. Partea boierească din acest sat a fost lichidată
de vrînceni de-abia în secolul al XIX-iea).
turi ce au avut de la ·rudenii:Je lui Cîndea, nepot lui Tr:if.an, pentru o parte
din jumătate de sat Păuleşti din a treia, a treia parte" 1•
Toate aceste mărturii ne indică, în Vrancea, existenţa unor proprie-
tăţi boiereşH, 1lichidate de col€Cil:ivitatea respectivă cu mari 5acrificii, în
faza ei de polarizare căire o devă:lmăşie absolută.
Cea mai mare parte a proprietăţii indi'Vidua1J.e a fost creată în Vran-
cea pdn „•săcături". Acest obicei străvechi se p1r-adica în acea.stă regiune
pînă l·a jumătatea 1 seco.Jului irecut, numeroase ade meriţionîndu-~ şi ară
tînd cum s-a obţinut „săcătura" 2•
Dacă un vrîncean se năştea cu drepfol nelimitat de a tăia lemne din
pădure, în virtutea aceluiaşi privilegiu pe care .i-1 dădea califatea de mem-
bru al obştii, avea dreptul să „sece" cu topoml o bucată de pădure, care
devenea proprietatea lui, putînd să fie vîndută sau lăsată moştenitorilor.
Săcăturn se făcea fără învoirea specială a obştii, ceea ce presupune că
aceasta nu prezenta caracterul unei asociaţii de proprietari în indiviziune.
căci în cazul acesta fiecare membru trebuia :să-şi mărginească dreptul de
a face săcături pînă în limita proporţională a dreptului său individual 3•
Privilegiile acestea neobişnuit·e prin întinderea lor ne•limitată, se ex-
plică în parte şi prin populaţia relativ restrînsă pe care o cuprindea
această regiune, mai ales dacă raportăm numărul .JocuH:oriilor la imensele
suprafeţe de pădure care constiiuiau marele domeniu a:l Vrancei cu o su-
prafaţă de 114 400 ha 4• '
Ingigian, călătorul .armean, vorbind la începutul isecolului ,al XIX-iea
despre Vrancea, ar.ată că are 12 isate şi 2 OOO de <.:2se .ai căror locuitori
sînt .tributari beiului, -iar în .alte privinţe, spune .aceilaşi călăfor, regiunea
este cu totul liberă ; are judecători proprii şi este de sine condusă, avînd
drept conducător un vornic 5 • Ion Ionescu de la Brad dă pentru aceeaşi
regiune, la mijlocul secolului trecut, un total de 5 289 de familii 6 , iar o
statistică oficială din 1861, .alcătuită de Direcţi.a cenrbrală de s.tatistică a
1
Documente privind istoria României, A. - Moldova veac. XVII, p. 520.
2 Dăm cîteva acte în care se vorbeşte despre astfel de defrişări în Vrancea : „Adică
eu Ioan Pomană datam adevăra1 şi încredinţat zapisLtl meu la mina feciorilor mei pentru
ca să fie ştiut, avînd eu dreaptă secătură făcută cu topor de codru mereu de laică-meu
din vremea robiei şi a:poi am .Jăsat-o şi iar .au umplut-o pădure şi am zi5 frn\ilor să mergem
să o secăm. Fra\:i şi nepoţii n-au vrut zicînd : cine .a săca pădure va slăpîni. Apoi m-am
sculat împreună cu feciorii mei şi am tăetu pădure şi ·i-am da1 foc şi ·am făcut săcături
de isnoavă din pădure meriea, opt fălci" (C. Co ns ta n t i .nes cu - Mir ceşti,
H. H. S ta h ·I, Documente vrîncene, II, ms. ; N. I o r g a - Anciens documents de droit
roumain, I, p. 53).
- 1849, mai 22, Radu şi Ion'ţă Sără ol Nereju fostează fi.ului său Ion „în poeni.le
S1!rii, două fălcii loc cosire ci este secătură făcută de mine din codru meriu" (document
din colec\ia preotului Macovei din Năruja ).
- 1767, iun:e 3, Eni nepot lui Gheorghiţă Cirihală dăruieşte .preo.tului Toader ot
Vidra, prbnlre .alte.le, „două săcălurJ făcute cu foporu din codru medu" (A. S ia va, op. cit .•
I, p. 97).
3 A. S.ava, op. cit., p. XXXIII.
4 Const anti n Lupu, în „Vi!torul Putnei", nr. 7, 1896.
6
I n g J g i a n - H u g a s, Mărturii armene~ti despre România, Bucureşti,
1922, p. 61.
6
I o Jl .[ o nes cu de 11 a B IT ia d, Agricultura in. iude/ul Putna, Bucureşti,
1869, p. 69.
5 MARELE PROCES AL VRANCEI 167
Ministerufoi de Interne, arată că, fa acea dată, Vrancea avea o populaţie

0
compusă din 19 046 de suflete ; situaţia pare cam exagerată în comparaţie

cu o statistică din 1888 1, în care populaţia Vrancei reprezintă cifra de
14 852 de ~locuitori.
Ţinînd seama de ·s.ta~isticile menţionate mai .sus ~i reducînd cifra
proporţional cu anii coreopunzăotori, rezuHă că populaţia Vrnncei nu putea
să depăşească numărul de 12 OOO de locu1tori la începutul secolului al
XIX-iea, cînd încape pe mîna cotmp'itorilor.
Un element c.a,re a contribuit 1l·a menţinerea regiunii într-o cva.siizo-
lare au fost şi drumuri·le imp.ractioabile, care iăceau de rimlte ori imposi-
bilă o păfrundere în 'inima Vnancei. Starea în ca·re se aflau aces.te drumuri
ne este înfăţişa.tă destu1 de sugestiv în .anul 1830, de vo:rnkul de Vrancea,
care, primind ordin de la stărostie să dreagă drumurile, răspunde : "va şti
cinstita stărostie că nu se po.ate urma într-acest chip, fiind un loc cu totul
de împotrivă, că ,astăzi îl dregi şi mîine .să :liace şi imai mare >Scursura, fiind
munţi cu pietre şi bolovani 2 • Situaţia aceasta a dăinuit pînă în timpurile
noastre, cînd drumurile de ·pe cur.sul apelor .au fost înlocui·te cu şosele
moderne, care leagă între ele localităţile cele mai îndepăda.te din Vrancea.
Cu foate că regiunea întreagă se .află strînsă între pereţii munţilor
ca într-o cetate şi cu toia~e că drumu.rile de pMmndere în inteirioml ~i
erau numai pe cursul apelor, aşa cum s-a .arăfat, Vrancea n-a fost ferită
de marile cataclisme pe care le provocau popoarele năvălitoare. într-o în-
semnare aflată pe coperta unei cărţi vechi (Triodon), în biserica din satul
Poiana, se spune : ,„să se ştie de cînd au venit tă1arii şi au prădat în vale
şi în deal... au luat oi, vacile şi au aprins şi casele şi au venit în zilele
lui Ion lliaş (sic). Şi au venit toamna şi în ziua Crucii au prădat. Şi
ziua Crucii a fost luni şi au prădat sept. 14 din veleat 1759" 3 •
Vrancea avea un vornic numit de însuşi domnul Moldovei, după
recomandare.a hatmanului, al cărui subaHern era. Atribute1le de căpetenie
erau acelea de a se îngriji de perceperea birului, de a supraveghea mişca
rea populaţiei de la -hotar şi de a controla pe toţi străinii ce treceau prin
Vrancea. Acelaşi vornic are şi atribuţii judecătoreşti 4, iar uneori cumuleazi'i
şi funcţia de „mare căpitan de margine" 5 •
Vrîncenii n~au beneficiat decît în mică măsură de jmensele bogăţii
pe care le oferea pămîntul Vrancei. Din timpuri străvechi, ei cunoşteau
pendulările sezoniere ispre locuri·le de cultură de la cîmp, unde lucrau
suprafeţe restrînse de păimînt, care le 1asiguria do.ar o parte din hrana ne-
cesară. Pentru acoperirea trebuinţelor, ei coborau cu scînduri şi material•:!
1
Biblioteca Academ:ei R,S.R. - Camera de Comerţ şi Irnlustrie, - Raport gene-
ral pe anul 1888, p. 26, 27.
2 A. Sa v a, op. cit., II, p. 113.
3
Textul copiat de preotul Macovei din Nerej. Pe filele unei evanghelii aflate la
m-rea Mera se menţionează acelaşi an al năvălirii tătarilor ( 1759) care „în 14 la ziea
Crucii, au prădat Ţara Moldovei şi au venit de au prădat în Focşani şi au prădat si
m-rea Mirăi" (A. Sava, op. cit., p. 146). Probabi.! că pe cartea de la bi-'erica Poiana,
s-a citit greş:.t Ion Ilieş în loc de Ion Cadrnăş (Caillimachi) caire domnea d.a acen dată.
4
A. S a v a Vornicul de Vrancea, Academia Română, Memoriile secţiei Ist.,
seria III, Tom. XV, 1931, p. 3.
5
A. Sava, op. cit., voi. II, p. 26.
168 C. CONSTANTINESCU·MlRCEŞTl şi ION DRAGO.\l!RESCU 6
confecţionate din lemn 'la Odobeşti şi Focşani, unde ·le schimbau perntru
poru.mb 1•
La începurtu:l secolului al XIX-1l·ea, Vnancea oierna, desigur, ,tentaţii
destul de mari pentru un cunoscător al bogăţiilor pc care le reprezentau
produsele nevalorificate pînă atunci .ale regiunii. Ion Ionescu de la Brad
arată că numai pe apa Putnei şi a Lepşei se aflau, la 1868, peste 100 de
ferăstraie, care tăiau în mijlociu cîte 1000 de dulapi anual 2 • In afară
de imensele întinderi de păduri, vitele constituiau iarăşi o bogăţie care
ridioa valoarea economică a reg.iunii ; după aceleaşi izvoare, vrîncenii au
urcat în munţi, la păşunat (în anul 1868) 34 136 de oi şi 1 586 de vite
cornute 3 • Bineînţeles că în numărul acesta nu sînt incluse oile transilvă
nenilor, care aduceau un aport apreciabi'l la mărirea veniturilor regiunii.
După decl1ar•aţii1le făcute de marele vistier Roznov.anu, veni-tuii ia.nu.al
al moşiei Virnncei în timpul cofroP'kii era de 28 OOO 1lei, sumă care în rea-
Ii.taite 1pufoa 1să fie mai ma.re, deoarece oei care 1ăcea această mă11turiiSirc
nu iavea initcresul să dacian:! 0a<levăna.tul veniit 4 • Locuitorii Vrancei, mîndri
de ofrocutul lor, conisider1ndu-se înşi·şi descendenţii ilogen1da1rilor .feC'iori ai
V!rîncioa.i1ei oare ajutase '[}e Ştefan cel Mare în lup·t,a pentru deZ!robirea
ţării, iau încăput .J,a un moment da1t pc mîna unei bande de cxpfoatattori dLn
ca.re 1făcoau parte, a,o;;.a cum 1am arM1at, .doi foşti domnifori ai Mo'ldovci
(Constanhn lpsi!.an1t.i ·şi At!-exandru Mioruzi) şi ma•reJ.e vistier Roznov.anu.
Pentru că .acesta din umnă a .avut 1mlul hotărî·tor în iarnnj1area fia:prtelor şi în
pregătirea minuţioasă a 1tutmor openaţH!or cc :au dus .J.a co1ropi•rea unui
ccol întreg iformart idin 14 1saite, vom 1stă1mi rpuţiin a.suiprn figur.ii unuia dintre
cei ma•i bog.aţi boieri ·de 1J,a începutul ·secolului .al XIX-·Iea, care purrta în
atitudinea lui rpenUdfa, moşiorului J:i.psi1t de scrupule.
IoncLache RoseHi -Ronnov.anu s-.a nătScut iJ,a 1764 şi încă ide 1înăr a
ocupa!i: idifer:i•be :slujibe, i.ar de I.a 1806 .la 1812 a fost marc virs~ier al Mol-
dovei. Af.acerilc pe oare 1!-e-.a făcut în 1acc'S't timp (-traficant de rnblc) i-au
dat putinţa rsă cumpere, în 1814, moşia P.aşoani, pentru c.are a p1lăti•t su.ma
de 600 OOO Id. In ,acel.a.şi timp, şi-.a .mă.riit cons1dernibiA averea prin aren-
darea, chi1ar mar·e vi•stier fiind, ia venHuri1Ior 'Stattului.: goştin:a. horiloa
~i ocnele 5• ·
Marele vi·stier întretiin:ea ca>Să mare la }.aşi şi d'in socotelile pc care
le ţinea - şi care s-.au păstrat -- 1rezultă că numai într-o zi, cu 1prilejul
anului nou 1816, bacşişurile acordate, se ridică la suma de 5 537 lei 6 ,
adică aproape a patra parte din venitul anual pe care îl dădea Vrancea.
Bănuit de incorectitudine în mînuirea banilor, cade în dizgraţie şi este ne-
voit să părăsească ţara, întorcîndu-sc abia după doi ani. A fost candidat la
1
Ion Ionescu de la 11md f.acc conG<tatarea că deşi Vra·ncea stăpîneşte cdc mai
întinse tpădur.i, din această regi1.111te .se scoaite cel ma·i imic :volum de cherestea i•n l'ompn-
raţie cu Zăbrăuţii i( I o n .Jon e s cu, op. cit., p. 29).
2 Ion Ionescu de la Brad, op.cit .. p.îl.
3 Ibidem, p. 29.
4 Arh. st. Bucureşti, mss. 1202, p. 52!J.
5
G h. Un g u ir ea nu, Veniturile ,~i cheltuielile w1ei mari case boiere,~ti din laşi,
i11 1816, în „Stud:·ii şi articole de istorie". I, Bucure5li, 1956, p. 126.
6
! 1:!1em.
7 MARELE PROCES AL VRANCEI lG~l
domnie, i.ar ~n 183'5 îl gă·sim mare logofăt şi 1prcşedintc ·al divanului

domnesc 1•
Constantin lpsilanti,
Cum s-au desfăşurat faptele care au dus la cotro-
domnul Moldovei, dă- P irea Vrancei ? Constantin lpsilanti face danie, în
ruieşte în anul 1801,
an ul 1801, tot locul Vrancei "care a rămas din ve-
chile vremi, dreaptă moşie domnească nedată nimă
„tot locul Vrancei"
nui", boierului Rosetti Roznovanu 2 • Domnul Moldo-
boierului Roznovanu
vei încalcă uzanţele folosite pînă atunci de domnii
anteriori, deoarece satele vrîncene, nu numai că nu aparţinuseră niciodată
domniei, dar se bucurau de unele privilegii care îl făcuseră pe Dimitrie
Cantemir să sublinieze caracterul de republică al regiunii.
ln reaHtalte, d·ani.a ifăcu1tă .nu ern dccît un ad: camuHat a:[ domnu·lui,
care îşi rezervase, lîngă Roznov.anu, jumă.taite din drepiu1rrne de partici-
pare la exiplo.aibarea V1rancei. Cotropirea sa•kfor v.rîncenc fusese un act pre-
ced·at de oper.aţii menik tSă paralizeze de la început orice încerc.are de
reziiStenţă di1n piairtea locuitorilor vrînceni. Faptul a fos~ ipo1sibi,i dafori'tă
legăii:ur.i:lor pe care Roznov1anu l·e .avea cu căminarul .Pruncu, ist.arnstcle
de Putna, ruda şi omul de afaceri al marelui vistier 3 . Rudenia dintre
Pruncu, .stiarostele ide Putna, ·şi Roznov.anu es~e certificată de .acesta din
unmă, 1.n anu;[ 1814, cînid dă 1111ărforie împ·reună cu Constiantin Balş că
Pruncu esk iruda lor şi că ia.re strămoşi pe Lupul Bucium şi pe Spătarul
Costandin Darie, care s!nt cele mai cunoscute şi alese neamuri ale bok-
riior Moldovei 4•
In baza ace.sitar kgătur'i, căminarul Pruncu devine uneal11a care se
pretează ·l·a cele mai imar·i: josnicii şi joacă un rol 1 imp0:rtan~ în deiposed.area
vrînceni:lor de drepturile lor <Străvechi. Sub prdexfo·l verificării .actelor,
Pruncu strînge documenite:le din ltoak iSa1ele vrîncene, 1pe care nu t.e mai
îna.poi•ază locuifori;!or. In plîngeri1le 1pc care vrînceni·i ile fac uliterior, pre-
cum .şi în ltimpuil procesului caire se desfăşo,a·ră 11.a I.aşi, ei .arată cu itC\ată
indigna•rea imij1loacele perfide •pe care căminarul .P·mnou le-.a folosit pentru
a1i idepoiseda ide acrele ilor. Desigur că în :perioadia de :st.nngere ia dc<eu-
mentelor nu iau 11iip1si.t 111id cozile de •topor, ca·re, 1pentru .av.ant.aje meschine,
au trăd.alt în mod inoonş1tiernt interooe•le wînceniilor.
Probabi1[ că la iaceşti oameni <Se •reforă o notă .gă1si.tă în hî11tiilc ilui
Roznov.anu, oa:re menţionează că .au venit .vrîncE'lnii „şi s-a făcut învoial•a
ca 1să 1'i ·se dea 20 OOO greşi şi ei să dea foafo actele vechi. Şi s-au diat
{!eocamdată 7 400 groşi, urmînd ca la achitarea restului să dea şi actele" 5
Invoi1a1la :in1 iţ.iia.lă <linfre lpsi.!.anN era dcstina•tă, de faplt, să servească
numai interesele domnuhli. Exfo,tă mănturi•a viistierulu·i Iord.ache. Rozno-
vanu din JO ianuarie 1801, deci cu zece z'i1lc înain1te de aipariţ.i.a hritSovului
de danie, prin c.are mă:r1uriiseşte că „jumăbtc din moşia Vranci-i i-a fost
1
Generali R Ros eit t i, Familia Rosetti, voi. II, Acaidem)a Română, ID38, p. 93.
2
.C. Con:s<f.a.n1,inescu-.M•i.rceşti, şi 11. 1-1. Stiah~. Documente vrlncenc,
Bucure.5ti, 1929, p. 39.
3
La 1780, staroste de .Putna era un Iancu Roznova111u. rudii, şi acesta cu Iordache
~ozno\•a1n:u (Anh. st., Buoureşfi, A. N„ CCXLll/12).
4 Arh. st. Bucuue.:;ti, mss. 1202, p. 48.
5 Ibidem, A. N„ CCXLV/18.
donată (lui Roznovanu) cu condiţia să lucreze -şi jurmătia~ea domnului;

cînd domnul ar vrea să vîndă jurmăfafoa vistiernicului, ,aceSJta să nu pre-
tindă nimic, iar cînd domnul ar vrea să vîndă jumăita;tea sa vistierului.
acesta să plătească după preţul curent" 1•
In săvîrşirea acestui act abuziv, Ipsilanti a fost determinat şi de
criza materială acu1ă prin· care trecea şi care l-a ~Hit să facă mai tîrziu
un împrumut de 77 OOO ducaţi olandezi, la consulwl rus Chirică Luoa, care.
neprimind banii ·l·a timp, cere :scoaterea la meza.t ·a moşiilor lui lpsilanti,
printre care se găsea şi Vrancea 2 •
Este uşor de înţeles că Ipsilanti, după ce ar fi părăsi•t domnia Mol-
rl.ovei, unma să dea curs dispoziţiilor din .acorduri.le secrete pe care le
lncheiaiSe cu Roznovanu şi să devină isi.ngurul proprieiJa·r .al Vrancei s.au
să vîndă partea sa marelui vistier, pentru .a-şi ·achita datoriile. SHuaţii
potrivnice, însă, nu -i-au îngăduit să poată face acest lucru, în ilocul său
fiind numit domn al Moldovei Alexandru Şuţu, un duşman a-1 ~amiliei Ip-
silanti: „puţina armonie pe oare o ştiam că există între cei doi domni,
declară Roznovanu, m~au determinat să suspend ·acţiunea de proprietar şi
să ţin sub tăcere donaţia cu care fusesem înzestrat" 3 •
Motivul pentru care, atît IpsiJ.anti, cît şi Roznov·anu nu şi-au reven-
dioat în ·mod forma·! drepturile i!or asupra Vrancei, chiar din toamna
anului 1801, .a fost t·eama de Alexandru ~uţu, care ar fi ·avut motive temei-
nice să anuleze actul de danie, o dată cu intrarea lui Roznovanu !n stă
pînire. Totuşi, noul domn al Moldovei, fiind info.rma•t de dani.a făcuta,
dispune f.acerea unei anchete pentru a se convinge da-că iadul de la Ipsi-
lanti încalcă sau nu uzanţele ţării·; dar domnia lui Alexandru Şuţu a fost
d·estul de efemeră, căci e.a se termină înainte de a se fi putut lua vreo hotă
rîre în prnblema Vrancei, 1.a domnia Moldovei urmînd, în cdombrie 1802,
Alexandru Moruzi.
• d M
Al . Moruz1, omnu 1 o 1- t't
F·aptul că .adul de danie al Vrancei fusese tăinuit
. d .
dove1, evme a 1 re1 1ea
t . a 1 pe t'1mpu I domme1 · · l u1· I ps1'I an t"1, c1't s1· pe t'1rn-
. t v . pu.l ·domme1.. l u1· S uţ u, pu t ca pune •m d'1scu ţ" re •
va la b'1-
1
copropne ar a rancei Îifatea ·lui. Trebul·a ca noul domn să confirme dania
printr-un nou hrisov de întărire şi lucrul acesta se obţinu după prealabile
discuţii între Ipsifanti, care era domn în Ţara Românească, şi Alexandru
Mo.ruzi, noul domn al Moldovei, convenindu-se ca, în schimbul reconfir-
mării d•aniei, .acesta din urmă oă devină .al treilea proprietar şi copărtaş
la exploatarea Vrancei, alături de Ipsilanti şi Roznovanu 4 • De fapt, Moruzi.
devenind proprietarul unei treimi din V111ancea, îşi mărea domeniul din
1 Arh. st. Bucureşti, A. N. CCXL/15,
2
Oferi.ndu-!·se moşia Vrancei ch:ar vistierului Iordache Roset Roznovanu, acesta,
la 3 august 1812, răspunde: „cît pentru Vrancea din Mo!dova, în care iaste numai a
treia parte .a domnului lpsilant, sînt şi eu unul din. cumpărători, pentru care am scris la
Bucureşti, făcînd vechil şi dind un preţ de 6 OOO de galbeni, pentru aceasta a treia parte,
ce are în Vrancea familia num:tului domn. Care acest preţ după înlîmplările de acum,
iaste preîndestul şi de mulţumire". (A. Sava, Din istoria jurisprudenţei româneşti în :
ln amintirea lui Constantin Giurescu, Bucureşti, 1944, p. 466).
3 Arh. st. Bucureşti, A. N. CCXL V /33.
4 Ibidem.
vechiu1l ţinui: al Putnei, unde soţia s.a, Zoe Moruzi, oumpă.rarse în anul 1800
satele Mirceşti, Răduleşti şi Jorăşti 1•
Hrisovul de întărire al lui Mornzi se bazează pe ja1lba făcută în timpul
domniei .lui Şuţu de 17 vrînceni, care cer rsiliş-te'1e satelor, renunţînd la
munţi şi recunoscînd fotodată că Vrancea esi:e pămînt domnesc. Pe baza
declaraţi.ei celor cîţiva vrînceni, care vor mărturisi mai 1îrziu că au fosi:
cumpă·raţi de staroşUi de Putna să facă acest "rău vicleşug", Moruzi înri:ă
reşt.e 0stăpînireia lui Roznovanu asupra Vrancei, dîndu-i în acelaşi timp şi
cîte un scutelnic de fiecare sat 2•
Pentru „consider.aţii politice" - v.a dedara Roznov.anu - şi după
apariţia hrisovului .din 1803, în mod formal, ·el va rămîne ·singurul pro-
prietar al Vrancei, însărcinat cu administrarea întregii regiuni 3 • După
ce Roznov anu intră în stăpînirea Vrancei ( iap.tul se întîmplă în :anul 1803
şi nu în 1801 cum is-a affomat pînă acum), .se ivesc, cum era firesc, puter-
nice prntestări şi contesitaţ1ii din partea vrîncenilor. Moruzi, penim a con-
solida definitiv problema Vrancei faţă de cotropifori, pretextînel.1 că vrea să
le iacă vrîncenilor o favoare judecîndu-1i mai .aproape de .aşezările lor, ise
opreşte din drum la Focşani, unde face div,an, organizînd un ·simulacru de
judeca·tă : cu aces·t prilej „fiind staroste de Putna căminarul Enache Pruncu,
li-au scris vrîncenilor ca să-şi aducă toate scrisorile şi hotarnicele care ei
le numesc ocolniţe, să li se facă înoi_re şi împărţire a moşiilor lor şi cu
acest chip înşelător, li s-au luat de dînşii şi s-au rupt" 4 • Oamenii, de bună
credinţă, au veni1t în numă-r mare la această judecată, neputînd bănui că
erau judecaţi chi.ar ·de unul din cotropitorii lor, care, din rn0ttive lesne de
înţeles, nu-şi dăduse pînă atunci numele în vileag. Aerul de mărinimie al
domnului, care deci.ară că face divan la faţa locului pentru a scuti pe
locuitori de noi cheltuieli pînă la Iaşi, ascunde de fapt 'intenţiile josnice
ale interesatului proprietar camuflat, care nu urmăreşri:e prin această jude-
cată decît să smulgă din mîinile locuitorilor ultimele acte ce le mai aveau
asupra lor.
Felul neobişnuit în care 1s-a ţinui: divanul de ol.a. Focşani, alcătuit nu-
mai _din trei boieri, a atrns .atenţia consilierului de stat rus Rodofimikin
care, surprins de acest fapt, 1arată într-un raport că Moruzi s-a întors la
Focşani, unde a chemat ri:rei boieri pentru a ţine un divan; „eu am comu-
nicat către cine trebuie, se precizează în acest raport, că ţinerea unui divan
la Focşani ·ar putea să ·apia1ră ciudată în ochii publieuilui şi dezagreabilă
pentru Rusia" 5 .
Din anul 1803 şi pînă în anul 1812, adică atîta i:imp cît ·situaţiile
tulburi din afară se răsfrîng şi .asupra p.rincipa~elor, Roznovanu rs-a bucu-
'Document în colecţie personală.

2 C. Co ns ta n t i n e s c u - M i r c e ş t 1, H. H. S it ·a h !I, op. cit. p. 45.
3 Arh. st. Bucureşti, A. N„ CCXLV/33. .
4 A. S ava, Documente putnene, II, Chişinău, 1931, p. 162.
5 „/'ai observe a qui ii fallait que l'etablissement d'un Divan a Foksani pourrait
paraître etrange aux yeux du public et desagreable pour la Russie". (A. I. Odo b e s c 11,
Documente culese din arhivele Ministerului Afacerilor Streine - Colecţia Hurmuzaki,
voi. li, supliment I, p. 365).
172 C. CONSTANTINESCU-MJRCEŞTI şi ION DRAGOMJRESCli 10
rat de drep1t11l ,de a exploata saitele cotropite fără nicio i.ulburar~. reparti-
zînd venLturilc proporţional cu drepturile fiecărui,a 'la proprietate 1•
Pacea fiind închei.a1ă înfre rnş'Î şi tmci, Ca.llrirnMchi obţinu domni.a
şi o diată cu 1această :schimbare se pmduseră şi a1l1te rmod'ificări în s.trudma
po1litică ·a pr,incip1a1telor. lp1sifonrl:i, care domnea în Ţ,ar,a Ro.mâneaocă, pă
răsiise şi el •tronul, :iar în acelaşi timp Rozno'.'.'anu încetă să mai exercite
efectiv func\'i.a .de mare vistier.
Vrincenii is-iau agit.a-t şi pînă acum în vederea deschiderii .procesului,
dar a,tîta timp dt Moruzi rămîne domn .c11l Moldovei, toarte încercările lor
sînt zadarnice ; în anul 1804, găsindu-se un act de la Bogdan voievod ..
de întărirtură ,a safo.Jui Păuleşti cMre un Ioarn şi Tdfon, Marea obşte a
Vnancei socoteşte că eisk momentul pobr.iviit, penitru deschiderea procesului
j n capitala ţării. In acest iscop, un preot, Ion, este itrimis ca „ vechi'!" '1a
laşi să porneaiscă ju.deoata împotriv.a IUJi Roznov.anu, diar este 1luat .în „du-
hovnicească cerceta1re" de miiropolitul Veni,aimin şi ,dă pînă l·a unmă o
măntu.rie pr.in ciare rccunoaşite că vrîncenii nu au drept,aitc cu .acest hri,sov
şi se leapădă a mai sta în judecată pentru Vrancea 2 • Este de la sine
înţeles că mitroipoHtul, în .această situaţiie, a căufa1t isă -servească interesele
domnului şi 1ale rma;relui său vistier. Corupţi.a merge de sus pînă jos ;
marii boieri se împărtăşesc din acest praznic, pc care Roznovanu şi cu
A\oruzi îl oferă celor dispuşi 'Să ,dea concunS'l.111 rJa ·rezolvarea favor.abi1lă a
problemei Vrancei. Sandu Sturza, tatăl viitorului domn al Moldovei (Ion
Sandu Sturza), 1acu21at că a vî:ndut lui Roznovanu pentru surii.a de 25 OOO lei
un hrisov ari unui Lirpan, recunoaşte că domnul Moldovei i-ar fi acoirdiat
aceasită sumă penfru osteneala şi cheltuia.la ce ·făcuse cînd ra fost rînduit
„să facă oarecare cercetări pentru Vrancea. De .ar ti fost înrfre .aceste în-
semnări - spune el în aceeaşi scrisoare - şi vreun hrisov al acelui Lipan,
cu cu cuget curat arăt că nu ţiu minte" 3 •
Din această scuză perfidă ne dăm scama, nu numai de temeinicia
acuzaţiei, dar şi de întreaga manevră pusă la cale de Moruzi şi vistierul
său, care plMeau cu 1bani grei ,din bugetul ţării, serviciile pe care 1le îăceau
uni.i boieri; suma de 25 OOO lei cu care a fos~ plăitit un <Singur document
însemna .l1a timpul ,acela preţul de cumpăr,are a mai muHor s.ate.
In felul acesita ·se itermină prima fază din ·istoria cotropirii Vr.ancci.
Autori:i:atea domnului Mo:t.d<YVci, sprijinită de cea .a marelui său vistier,
este pusă în joc p.ent.ru deposeda rea unor .locu.Hori car·e, în -sitrJgăotul olor
de ,durere, nu pot înţelege că întreaga :pletoră, înccpînd de .ta conducă·torul
statului şi pînă la vornicul de Vrancea, lucrau împotriv,a intereselor lor.
în .acelaşi rl:imp, di-strugerea ac.te'lorr păstrate în arhivele obştii vrîncene a
constiituiot una din pier,derilc ireparaibiilc, care ,a lipiSit pe cerceitătorii de
mai· tîrziu de mărtur.iirle prs.~tioo.se pentru cunoaşterea unor a-specte atî't de
interesante privind evoluţia acestei străvechi regiuni.
într-o jalbă înaintată divanului Ja 1813, Roznovanu mărituriseşte cu
seninătaite că „oare cari cărţi ale uănccniilor s-au .rup't cînd s-a'll făcut
1
A.rh. st. Bucure..'iN, 'A.l\i. CCXIX/33.
2
C Co,nstantinescu-:\\irce.~ti, II. IL Staill. op. cil., p. 4!J.
3 Ibidem, p. 58.
Ii MARELE PROCES AL VRANCEI '173
danie de .Mor.uzi, nu pentru că erau trebuJncioiaiSc daniei imele, dar numai

pontru că erra o pirkină 1aducăfoare stingerii şi 'Sărădei vrănceniilor, g:iudc-
cîndu-se cu nemărginire" 1•
Vinîncenii, însă, ariartă div.a1nu1lui că 1.i s-1au I urai sbrămoşeş•ti 1 le lor
rnnşii, „,prin mij.locire şi înşclători,e arătar~ a căminart11lu1i Pruncu şi a lui
S.tamat'in. Arideroa 1acesitor sor.i1sori, spun ei ma.ii departe, n-au fost pentru
că or.au netrebnice, după cum arată rd-1lui ( Ro:movanu) acum, oe vederat
1
ca 6ă poată istinge deisă,vrrşit dreptartea noastră ·s-au luor.a1t .aceasta" 2 •

Vrancea sub regimul
Intre timp, Vrancea trecuse la regimul de clăcăşic
(în 1803) impus de cotropitori, iar obligaţiile sînt
<le cotropire boierească .
atît de grele, încît regiunea, care, sub raportul miş-
cărilor de populaţie, oferise în trecut cca mai mare stabilitate, cunoaşte
acum exodul bejeniţilor, care nu mai pot suporta boierescul. In jurul anu-
lui 1808, documentele înregistrează 53 de locuitori din Nereju-Vrancea
fugiţi în Valahia 3 • In acelaşi timp, după o situaţie reconstituită de unul
dintre vechii cercetători ai Vrancei, există un număir de 35,5 % fugari din
Nercju, 19% din Năruja şi 27% din Nistoreşti 4 •
Iin anul 1812, Ro:morv,anu intervine că1tre Mil.asevici, preşcd1intele di-
\··anului rd·in ,ambele p·rincirpate, cerînd să dispună aducerea cu forţ.a a
vrîncenHor fugiţi în V a.l1ahia „deoarece, arată dîn6ul, în pămîntul acesta al
1
;\fold01ve1i se păzeş1 te urma·rea cu înfoarcerea şi dairea îna1poi a tuituror ace-

lor strămutaţi din Ţara Românească, după aşezarea ce s-a făcut" 5 •
S1ifoiaţi 1 a devenise foa.rtc grna pentru locuiforH ob'işrmiţi cu organe
locale de judeca·tă şi cu un vorin·ic nU1mit de domlll'ie, a cărni .acrtivi1ba.tc
putea ·fi dliscutaiă în Adunarea cea mare ,a V•r.ancei. In focu·l ·acestor.a,.
vrîncenii se văzură da ţi pe mîna "d:eciorilor boiereş•ti ", oare le dijimu:iau
munca, şi a unui vor.ni.:.'. de Vrancea, oare ·devenise funcţionarul personal
al foi ·Roznovanu. In adevă.r, Moruzi, domnul Moldovei, cointeresat în
exploia>barea Virancei, se grăbise să dea o di.spoziţie prin oare vomicul de
Vrnncea, oare se sohimbă în fiecare an, "isă se .a.Jcaga de hatman cu Ior-
dache Roset vimieriniicul, ·s1tăpîm11! Vrancei şi să i se dea la havaetul hă.t
rnăniei 750 lei pe an" 6 •
Aceilaşi vornic de Vrancea era şi arcndaşU>l venHurilor care rezulitau
din exploa1t area Vrn:ncei ; 'invesii1t, pc Ungă acea.stă C·aHtia.tc, şi cu atir.ihuţii
1
judecă>toreşiti, înţelegem cît de nemăsurat putea să fie zeluil aces•tui dregă

tor .acoper.i:t de autoritatea domnului ţării şi ·de cea ia anarelU1i viis1Her.
In ,anul 1806, v.rîncenii se pHng împotriva samiavo.Jnicii1lor comise de
vornicul de Vrancea Hris.toidor, car·c, a·şa cum ,am a·răiait, era şi cumpă
ră.tom! veniforilor moşiei Viriancei de l1a boieru·! Romovanul. Cercetarea
este făcută de vei vomicul Manoliachc Dimache şi swlgeml AJ.exandru,
care, fiind orînduiţi din ordinul domnului au trebuit să scoată nevinovat
pe vornic.
' Arh. st. Bucureşti, rnss. 1202, p. 129.

2
C. Const a n t i ne .s cu - Mir ce ş t i, H. H. S ta h I, op. cit„ p. 66.
3 Ibidem.
4 A. Sava, op. cit., II, p. 67.
5 Ibidem, .p. 62.
s Ibidem, p. 43.
174 C. CONSTANTINESCU-MIRCEŞTI şi ION DRAGOMIRESCU 12
Pentru a cunoaşte natura veniturilor provenite din exp'1oafarea

Vr:ancei în rHmpul cotrnpiri~i. vom arăta cîteva din capefole de .acuzare a·le
locuitorilor împotriva acesfoi vornic.
VrîncenH se plîng că au fost strămutaţi de pe săcărturile făcute de ei
şi părinţii lor din codrii Merei ; că au fost siliţi să cosească şi să adune
fînul de pe 171 de .făiki, pentru oare muncă n--au cărpărtat nid un l·e~ ;
pentru păşunile oilor au fos·t obligaţi isă dea 60 OOO kg de brînză, plărtită
numai cu cinci bani ccaua, în timp ce la alte căşării -se p·lăieşrl:e cu 12 p·a-
raile ooaua ; pentru imaşul de păşune al vacilor, orîndatorul le-a luat îndoit
decît în anu;! precedent. Acel.aşi vornic a luat dte 20 de p.anale Crlacă şi de
la văduvele săra<ee, precum şi de la nevolnicii care n-au nici o istare, fiind
iertaţi de bir. Locuitorii se mai jeluiesc că "nu sînt îngăduiţi să ţină vin şi
rachiu" pe la casele lor, nici măcar pentru pomenile ce ar avea trebuinţă
a le face; că neguistorul ce este înrtre dînşii la Vr.ancea nu 1le îngăduie a
vinde marfa r!or I.a alţi neguţă•tori şi sînt sil1iţi s-o vîndă ;lui, cu mu.Jt mai
jos decît ar putea-o vinde altora ; pentru capre, de exemplu, li se plăteşte
cîte 3 .lei şi 23 de paraile, în !timp ce 1afară din Vrance<i se vinde cu 5 lei
capr.a. La feil şi cu poamele. Prunele, afară din Vrnnceoa, ise vînd cu 10 lei
suta de oca•J.e, iar vomicul le plăteşte numai pe jumăit.arl:e ; miţele le sînt
plăitite numa·i cu 18 parale, în timp ce afară din Vrancea ise vînd cu 28 de
parale. In sfîrşit, mai ar.a•tă vrîncenH că fot vinul sitricat s-a împă.rţit pe
la casele ilor, obligîndu-i să-l plărtească 1•
Bineînţeles că .anchetaforii trag concluzia că locuiforilor „nici-o aou-
pnirre peste dreptate nu li s·a făcut" 2 •
Cu toate protestele vrîncenilor şi isuspidunilc proveni1re din partea
uno.r cercuri diplomatice străine, cotropitorii s11au încă sOJlid pe ·locurile
lor şi privesc prorblema Vr.ancei, mai ales după smulgerea urliti.melor docu-
menfo d.in mîna locuiforilor, definitiv rezoJv.ată. Rozmwanu .se îngrijeşte
acum de lichida·rea tuturor proprie~ăţilor particula.re oare eventual se mai
găse.au în Vranoea şi nu puteau fi isupuse obişnu:ite:lor dijme ; .astfel, face
schimb cu mănăis•tirea Meria, căreia îi dă pămîntul pretins de bou:roşeşti, în
schimburi pămînturilor pe oare mănăsti.rea le .avea în Vrancea, ii.a Voiloş
cani, .la Ruget şi l·a Năruja 3 • Cumpără de lra Enache Pmncu niş.te vii oare
se găseau în hota·ml Vrancei 4 şi continuă ·să adune foate .documentele care
ar .fi mai putut folosi vrîncenHor în susţinerea drepturilor lor.
Situaţia devine favorabilă celor trei cotropitori de 1J1a 1803 I.a 1806,
perioadă în •timpu1l căreia Moruz·i domnea în Mo1ldov.a avînd ca mare vis-
tier pe Roznov.anu, iar Ipsi.!.an1i era domn al Ţăr,i.i Româneşrl:i ; ne întrebăm
cum ar fi putut vrîncenii să înfrunte această trinitate, oare rep·rezent.a
puterea sub foate aspec1efo ei, în cele două prinoipate. Momentul pentru
o decizie în favoairea rvrîncenilor nu putea să fie favor.abH .a1Ha timp cît
coi :trei cot.ropHori ocupau situaţii .am de proeminente in isfait. Chiar după
maziliirea lui Moruz,j din Mold01va şi .a lui lpsilantii din Ţ.ara Românească,
1
A. Sa va, op. cit., p. 45.
2 Ibidem.
3 Ibidem, p. 153.
4 Ibidem, p. 151.
rămă.sese marele v.isrl:ier Rmnovanu, a cărui aufo.rirl:·a·te er.a necontesbată,

pe lîngă funcţia pe care o încfoplinea, ibucurîndu-se şi de isiprijinul cercu-
rilor diplomatice ţariste.
Totuşi, începînd cu anul 1812, aşa cum s-a arătat, Roznovanu nu
mai înd·eplineşte funcţi.a de ma.re vistier, 1i.ar trecerea -sa f,aţă de aceste
cercuri diplomatke scade, fiind acuzat că, în caliba·te de titular al apro-
vizionării armatelor ruseşti, ar fi defraudat statul 1• Pus în această lumină.
prestigiul marelui potenba·t scade vertiginos în faţa boierimii şi a domnului
tării - Scarliat Callimachi -, oare vor căuta să-1i plătească o veche
poliţă în proc·esul cu vrîncenii.
Nemaiavînd opoziţia interesată a domnului ţării, vrîncenH încep din
nou să se mişt·e în căutarea hrisoavelor care le-ar fi puturl: dovedi drep-
tatea. Marea obş·te a Vrancei este convocată ·l1a Vidra, şi din .sînul ei sînt
aleşi vechil·ii, care oapă<tă puteri depline ·să acţioneze în numele obştii 2•
Un adevărat exod al populaţiei se produce Î!J timpul acesta spre
capitala ţării. Sute de .locuitori stau cu isăptămînile la faşi .siau ies în
întîmpina.rna domnului pe drumurile mari ·afo Moldovei. Un i:z.vod de chel-
tuieli1e făcute de vrînceni în timpul marelui proces vorbeşrl:·e de 9 OOO lei,
sumă cheHuită „cînd au stat 800 de oameni timp de t.rei isăptămîni înain-
tea domnului Moruzi vv, pentru moşia Vrancei" şi alţi 17 440 lei „cheltuiţi
în 25 de .săptămîni cît iau stat în judecată 80 de oameni cu oaii lor şi nouă
preoţi tot cu caii lor, în tîrgul Eşului" 3 •
Judecata Divanului. Ca- Pînă la urmă, unul dintre boieri vinde vrîncenilor
racterul proprietăţii feu- un document de la Grigore Ghica voievod, din anul
dale în Moldova aşa 1736, dat în pricina unei hotărnicii făcute hotarului
cum reiese din tezele Moldovei către Transilvania, document care cuprinde
dezvoltate
-rti 1 de cele două · f·
.ş1 o con 1rmare a
d rep t u1Ul· de s t apmire
-A •
a 1ocu1•t on·1 or
·
3
pa • proces vrînceni asupra Vrancei 4• In izvodul de· cheltuieli
amintit, vrîncenii arată că au plătit documentul cu 10 OOO lei 5 ; dacă apre-
ciem valoarea unui sat în timpul acela, putem afirma cu toată certitudinea
că vrîncenii, cu banii cheltuiţi în timpul acestui proces, şi-au răscumpărat
încă o dată cele 14 hotare ale lor. .
Proceisu1 o dată descMs în capHala ţării, Divianul ascultă atît moti-
vele formulate de locuitorii virînceni, cît şi pe oele ·invoeiate de Roznovanu,
dînd pînă la unmă dreptate vrîncenilor, aşa cum se v·a vedea. Argumentele
de natură juridică aduse de cele două părţi af.late 1n proces constituie
prima încercare de a fixa într-o dezbatere .publiică caraderul proprietăţii
feudale în Moldova.
Roznovanu, care reprezenta şi 'interesele celorlalţi doi copărtaşi la
exploatarea V.rancei, 1susţine că tot pămîntUJl Vrancei a aparţinut domniei
1
Arh. st. Bucureşti, A.N. CCLVIl/57.
2
Satele d:n ocolul Vrancei se întrunesc fa 10 august 1813 şi dau "vechiletu preoţibr
Şerban Bălan, Toader Tîrde şi Constantin Taftă, în judecata ce o au cu Iorda.:he Roset
(C. Constantinescu-Mirceşti, H„H. Stahl, op. cit„ p. 70).
3
C. Cot11s<tantinescu-MiirceşU, H. H. Sta hi, op. cit„ p. 89.
4
A. Sa va, op. cit„ I, p. 75.
6
Roznovat11u sus\ine că pentru acest document vîndut vrîncenilor de Lupu Balş
s-au luat 20 OOO lei. (Arh. st. Bm:ureşti, mss. 1202).
176 C. CONSTANTINESCU-Ml RCEŞTI şi ION DRAGOMIRESCU 14
şi nu a devenit proprierba.te p'articuJ.ară decît prin donaţiile succesive pe

care „gospodaml" 1le-a f ăcuit boierilor ca o recompensă ia ser,viciilor făcute
de aceştia 1•
Actul de J:a Grigore Ghica voiievod, ·pr.ezenfat de ,v,rînceni la 'proces,
nu 1poa1te să facă, după Roznov1anu, dm1,ada că V1r,ancea a 1aparţinut locui-
torifor ei, pentru uirmătoarnlc motiv·e : penitr·u că nu cuprinde .indicaţia
predsă a donatoru~1uii şi motivul donaţiei; penku că nu oe cunoaşte nici
un exemp.tu. în care proprietăţi întregi de pămînt isă ttiie d:aite unei părţi
din populaţie; 1pentru că hrisovul ·aminM n-a 1avut oa scop o donaţ.ie, ci
lichid,area unui litigiu de g1raniţă dinfre Tmns-ilv:ani·a şi Moldova, i:ar din
cupninsul .tui nu se poak d·educe preexiiSitenţa unui iitllu anterior; în ofîrş.it.
pentru că acclaş·i hr.isov nu prezintă iformu1t.a ipnimitivă obi·şnuită în astfel
de documente şi nu este corntna.semnat d·e marele logofăt al ţării 2 •
In ceea ce priveşte faptul că locuitori.j se bucunau de o posesiune
reală 1asupra Vnancei, nu poate constituii un morbiv perntru .a fi opus exer-
e:iţiu;lui dreptului suveran. A exisfot, susţine .Roznov,anu, încă de .J,a înte-
meierea princip.atelor, o populaţie 'aşewtă de domnitori în 1aproip'iere de
gria.niţ,ele ţărvi; care s-a bucurat de ianumi:te priviilegi:i, .fără a f.i .supusă .J.a
nici o obliig1aţie; acel.aşi regim mai exisri:ă încă în guvernămîntwl militar
al Croaţiei şi Bainari:ului. P11in na:tu1r.a for, aceste poseshmi nu sînt <lecit
uzukuduare. Tolenanţa singură nu permite kansmiterea proprieii:ăţii ; cînd
cauzele pentru ca.re au fost create .aceste co.ncesi.i .au dispăru!t, suver.anul
dispune şi posesia nu 1p1aa:te ,să~i fJie opusă, pentru că nu 1poafo să fie
prescripţie împotriva dreptului de suveranitate 3 •
Pentru a ilustra 1tcza susţinută, Roznov,anu arntă că, sprijfoindu-se
pe acest drept de suver.anVtate, domniii Moldovei Mihali1l Şuţu şi Callimachi
au ,făcut donaţie, pr.Lmwl iJocurHe de l:a V.as1lui şi cele de 11a Orhei, iar 1al 1
doilea locuriile de la Tîrgu Frumos, pe oare locuiforii le luoraru din timpuri

:memoriale. Aceste donaţiii oînt juste, ,după Roznovianu, pen±ru că ele
decurg în mod esenţial din drepfo1l ·iimp:rescriptibil de suveranit.ate şi pen-
tru că locu1Horii aceştia, oa ,şi cei din Vrancea, nu aveau dedt o posesiune
tolerată şi nu un titlu legal constituit asupra dreptului lor de proprietate 4 •
Marele vistiier pune în discuţi1e şi o chestiune de principiu în legă
tură cu ,atri.buţi'ile domnwlui : are acesta dreptul de ,a reveni asupra actelor
forma;Je de dona~ie făcurl:e ide predecesorii săi? Care este articolul din
legile principatelor sau clauza din tratat care îl autoriză pe domn să
abroge deoiziHe emana:te de ila o a.utorifoite eg,a1lă cu iaceea cu oare el este
investit? 5• Domnul, răspunde marele vistier, nu are acest drept şi dovada
o constiituie f.a1pfol că toţi vechiii domni au -respectat p.r.ivilegii'le acordare
de p.r,edeeesof1ii lor şi n.ici unwl d1illltre ei n-a înooroart .să aitaoe .drep,tul re-
gaHan, i.a1r hri:soavele cunoscute nu sînit decîit ,acte conrrkm:aitive al acestui
1 Arh. st. Bncurr-eşti, A.N. CCXLV/28.
2 Ibidem.
3
Ibidem. . .
4 lbi.L18m, iA.N. ~LV/26 şi 28.
5 Ibidem, idoc., nir. 27.
15 MARELE PROCES.AL VRANCEI 177
pri1I1ciipiu. Domnul care :ar dia cxemplutl unei inov.aţ.ii atH de pericu:loase
ar prezenta arme împotriva propriilor sale decizii 1•
. In concluzie, ispu:ne Roznov.anu, pentru că ·a existat cucerire şi aser-
vi·re, întreguil .teritoriu ouceri·t ·a aparţ.imut domnului şi proprietatea p.arili-
culară nu 1s~a fonm:a:t .deoît prin donaţi'i succeshre, căci este imposibil ca
efectele să nu fie aceJ.ea:şi unde cauzele sînt asemănăfoare 2 •
La aoeste .argumente vm răspunde vrînceni1i •în jalbele lor, divanul
în cele cîtev.a anatomie cunoscute şi posrelnicu.I C. Neg1r·i în memoriu.I
înainitait consUlluJ.ui ms Pi.ni, după ce divanul şi domnllll Moldovei hotărăsc
restituiireia Vrancei 1Jocu~tori1lor ei.
In primul rînd se ră.spundc lui Roznov.anu că domnul Mo!.dovei,
1
Constantin Ipsilanti, cunoştea atît de puţin pămîntul 1pe care îl dona, încîi
presupunea că tot locul pc care îl dărui.a vistierului Rosetti Roznavanu
av·ea un singur is·a1t în cuprin<leirea s:a, în tiimp ce Vrancea ouprindea un
număr de 14 sate 3 • In acelaşi răspuns se arată că Moruzi, cînd recon-
firmă .tuii Roznov.anu dania făoU'tă de I p1si1laniti, nu pleacă de J.a un exa-
men obiectiv şi nu ia.duce ia,.J,te dovezi decî.t două j1a1be prezonta~e isub prinţul
Şuţu de cîţ,iva locuiitor.i ·v.r-încen:i oa.re cer sioHşfole &aitelor şi terenurile defri-
şate de ei, mărturisind că munţii Vrancei aparţin domniei 4 • Or. se prc-
sU!pune că Moruzi n-.a putut ·să aibă .ailte informaţii în 1ace.a:stă p.rivinţă,
perutru că documentele fuseseră i!uaite 1sub domnia k1i Şuţt1 şi a:rsc, după
însă.şi mărtur1i1skea vi.s1ticmlui. Cum a fost posi!biil, se într.ea!bă C. Negri
în memoriuil îna·inta:t conisulului Pini, oa în ·lip.să de al.te dovezi să se
sprijine pe documente aitît die .puţin ,autentice? Şi 1perntru ce v1rlncenii sînt
deposeJCLaţi şi .de sate, cînd aceia~i 1locuitori mărituriscsc că numai munţii
sînt a;i domniei ?
In aceilaşi memooiu se arată că .donafoml .acestui pămînt .a putut iSă
stăip·înea.scă pînă fa 1812 fă 1 ră itulburări, pentru mc~ivu.J că pînă la .adu!
de confirmare dat de Moruzi, nu a exercifaot nici cel mai mic drept de
poses.ie şi că <SU!b prinţul Şuţu :s-a insiinu1a•t ilacuitorilor din Vr.ancea că
pămînrrul for este oa un bun .ap.arţ,inînd ·domniei. P·rin .acest mijloc înşelă
tor loouHor.i.i au scos atunci :documentele lor, care nu numai că n-au ajuns
1
pînă la domn, dar au şi dispărut pentru totdeat1na 5 •

în 1aceilaşi timp, JocuMorii au prezcnfat jalbe, rcolamînd drepturile
lor străveohi asupna Vrancei. Ei n-au acţionat cîţiva an1, aşteptînd o ocazie
mai f.avorabHă şi pentru .a .strîinge documentole care ma:i .rămăiseseră încă
în mîini.Je unor .tocui!tod coproprietari ai pămJniuri1lor vecine. De aoeea,
se speciifică în memoriul postelnicului Negri, posesiunea nu devine un titlu
1 Anh. srt. Bucureşt:., A.N. CCXLV/26 şi 28, doc. 11r. 27.
2 Ibidem.
.
8
_ 1111 actul redadta1t î:n Han.ba fmneeză, probad.Jil cei Jlniţuail, se ai118ită că se dă ·V'is-
herulm 1Roznovan_u ~olul Vr.ancei, care are de asemenea un sat 1în cuprinderea sa„. (lui
donner en grat;J/i'oatwn tout le terrain de /'ocol de Vron.tza .situe au district de Putna.
sur lequel ii y a a11ssi un dillage (Arh. st. Bucureşti, GCXLV/16).
• ~ IVO!'ba de 3~t~'ţorili- care au recunoscut, după ciştigarea procesului de căfre
4
•
vnncem, ca au fost platit1 de Pruncu, starostele de Pntnia, să facă aceste declaraţii.
5
Arh. s.t. Bucweşti, A.N. CCXL V/'2G.
178 C. CONSTANTINESCU-M!RCEŞT! şi JON DRAGOMIRESCU 16
de propriet.ate decît dacă ea este exercita:tă continuu şi fără ~ulburare timp

de 30 de ani 1•
In ceea ce priveşte prretinsa .inconsecvenţă a domnului Moldovei,
acuzat că nu respectă şi în cazul Vrancei obiceiurile ţării, deoarece donaţii
asemănătoare au fost făcute de curînd în Moldova, se răsipunde că reşe
dinţele .de vinuturi au aparţinut întotdeauna domniei, însă nu se poate
face nici o comparaţie între acestea şi Vrancea, care a aparţinut din tim-
puri imemoria1le locuHorirlor ei. Cît priveşte fostele reşedinţe, întinderea
şi limita lor, şi situaţia ţăranilor, s-a considerat că locuitorii care munceau
terenurile respective, erau uzufructuari, iar acest fel de posesiune nu cîş
tigă prescripţia 2• Cît despre reşedinţa ţinutului Cîrligătura, se arată că
după cercetări.le făcute de Divan s-a dovedit că aparţinea· domniei, nu
numai prin documentele găsite la locuitori, dar, de asemenea, pentru că
fusese altădată reşedinţa domnului Moldovei.
Interesant este fapturl că l1a începurtul ·secolului al XIX-fo.a încă se
mai putea confunda domeniul domnului cu cel al statului; este pentru
prima oară dnd găiSim o enumerare a domeniilor ce aparţineau domnului,
unde, după cum vom vedea, stăruie încă vechea concepţie feudală din
timpul primilor demni.
Terenur.i:le care iaip.arţineau domnului, după memoriul întocmit de
postelnicul C. Negri, erau următoarele: 1) cele pe care le cumpăra din
banii ·proprii, 2) cele pe care le moştenea de la părinţii săi, 3) capitalele de
ţinuturi şi ailite pămînituri car·e prin mărturii şi probe valabi·le erau recu-
noscute că fac parte din domeniile domniei, 4) pămînturile fără stăpîn,
5) cele stăpînite prin uzurpare, 6) cele confiscate pentru „lese majeste"
sau „lese nation", 7) cele care prin moşteniri vacante se cuveneau de
drept domniei înainte de prescripţia de patru ani, 8) bunurile care aduceau
coroanei un venirt fix şi regula•t.
Bineînţeles că enumerarea de mai sus se face penfru a airătia că nici-
una din aceste condiţii nu i se po.ate ap·lica Vrancei, ai cărei locuitori
stăpînesc de cinci secoil·e părmînturile lorr şi sîn1 recunoscuţi ca proprietari
1
în mai muHe hr:iso.ave arie vechilor domnitor.i ; nefi'ind foc pus·tiu şi nici
stăpînit prin uzurpare, .nefiind tîrg isau reşedinţă de ţinut, ci o regiune
compusă din sate, adică din proprietăţi ale vechilor familii, nu poate să
intire în •aceeaşi c·artego-rie cu pămînturi•le sus-menţionate, .aiSupra cărora,
după obiceiurile locale, dreptul domniei este imprescriptibil 3 • Să nu pier-
dem din vedere că aceste consideraţii sînit formulra•t.e ·cu ii111enţia de a cri-
tica şi eorrnbate atitudinea unui uzurpa:tor; ;el·e dezvărlu.i.e, fotuşi, mentali-
tartea oar.acter,i.stică a stăpînului de moşii, care poate •afirma ;Jra racea dată,
cu toa:tă ,senLnăta:rea, că „drepfol tkank, din ·feridr.e, nu ·este 'legHirnat în
nioi într-o parte a lumii oivirlizia,te".
La OJbiecţfo rlui Roznov.anu că niciodată un domn n-a dărui~ un ocdl
întreg unei popurl.aţii, se răspunde că .aceas1tă sHiuaţie nu este aplicabilă
Vrancei, penfru că aceasta n-a .fa.st .stăpînită de locuifori p:r.inrbr-0 dona-
1 Arh. st. Bucureşti, A. N. CCXLV/26.
2 Ibidem.
3 /bidem.
ţie, „fiind o p.ropr.iet.ate pură repartizalf:ă în .atîtea părţ,i cîte sa.te erau în
regiune" 1• Satele, '5e .arată în continuare, .au aparţinut iniţia•! cîtorva fa-
milii, caire s-.au multipilicat p·rin ;rudenie; <acelaşi lucru se pcate întNni în
alte sate ale Moldovei, ·stăpînilf:e de două .sau trei sute de coproprietari,
cu toate că titlurile primitive nu confirmă aceste posesii.i decît la două sau
la trei familii care s-au înmulţit într-un timp de două tS-au trei sute de
ani ; pentru ce ne-ii.ir mira faptul, arată C. Neg1ri, că treizeci sau patru-
zeci de familii care au stăpînit mai întîi cele 14 sate ale Vrancei,. au ajuns
la zece mii de suflett' în timp de cinci secole ?
Se precizează apoi că, chiar dacă n~ar fi avut în rnîinHe for nici un
document cu care să-şi po,ată dovedi proprietatea, singură posesiunea
îndelungată ·le-ar fi dat tccuitorHor vrînceni dreptul de prescripţie şi ar
fi fost recunoscuţi oa titu!.ari -legitimi ai tocurilor pe care te stăpînesc.
Jnsăşi prezumţi-a legii în favoa,rea posesorului serveşte ca nou titlu de
proprietaibe, înd.ată ce prin documente valabile lflU s-ar putea dovedi că
stăpîneşte acel pămînit în ca.titate de uzufrnctua1r 2•
Am reprodus ·ideile expuse în memoriul postelnicului C. Negri,
pentru că ele sinteil:izează, de fapt, toate discuţHle de principiu care au
avut foc în timpul desfăşurării marelui proces ·a1l Vrancei.
După cum s-a arătat, o dată găsit documentul de la Grigore Ghica
voievod, vrîncenii înaintează divanului o nouă jailbă şi arată procedef'le
folosiite de cotropi.tari pentru deposed.area !lor. La obiecţia 1lui Roznovanu
că nu s-a aHat niciodată c.a un domn să dăruiască un ceai întreg ţăra
nilor din Vrancea, aceşHa răspund ; „adică n-ar fi fost cu cuviinţă a să
face un dar .a.t:1t de mare la numărul cel.or mulţi, cît mai cu cuviinţă ar
fi fost a se face dar numai ta unul, precum d-lui s-au silit să-l cîştige" 3 .
La 1 martie 1813 apare, în ·sfîrşit, anaforiaua Divanului în care,
ţinîndu-s.e seama de noile mărturii înfăţişate de vrînceni - hrisovul de
la Grigore Ghica voievod şi alte documente - se dă dreptate vrîncenilor,
l'!.rătîndu-se că chiar „înalţii domni care au dat şi au întărit vistiernicului
moşiile din ocolul Virancii, dacă ar fi văzut 1aces.te dCYVezi, ca nişte iubi-
tori ai dreptăţii, n-ar fi voit să lipsească pe cei adevăraţi moştenitori, şi
sub nume de moşii să le facă danie" 4•
Situaţia luînd o întoirsătură neaşteptată pentru Roznovanu, acesta
este silit, la proces, să dea în vi.leag şi numele celorla.lţi doi copărtaşi la
exploatarea Vrancei, cerînd o arnînare de şase luni pînă la hotărîrea
definitivă, pentru a da puiintă acestor.a 1să 5e .prezinrte cu dovezile
respective.
La 20 octombrie aceila•şi ian a1p.a:re hrisovul domnesc care, pe baza
1
hotărîri:i Divanului, confirmă drepfatea vrîncenLlor faţă de Roznovanu :

.măcar - .se spune în acest hrisov - că inu au răma-s judecăţii nici-o
1
Arh. st. Bucureşti, A. N. CCXLV/26.
2
Ibidem. în concluzie, pentru a se arăta va.Jabilitaiea principiilor formulate se
citează def!nitia dată de un autor francez nenumit : „poses:unea imemorială este un titlu
JnexpuÎnabil şi prescript!a imemorial~ un tit!~l care nu suferă nici o ~xcep\ie".
C. Const a n t 1 n e s cu - M 1reeşt1, H. H. S ta h I, op. cit., p. 66.
" A. Sa va, op. cit., p. 176.
180 C. CONSTANTINESCU-MIRCESTI şi ION DRAGOM!RESCU .lS
îndoiia•J,ă, dair .frirndcă .d-lu•i vistiernic .au ceruit v.aide de şa•se 1luni, cu pri-
cina că va găLs.i dovezii şi că în d.an:iia dum-151a1!ic rna,i -s~nt două împăntăseli
sub numele său, i s-au dat aceste vade" 1•
. id t tă d Văzîrnd în ce aibmosferă 6C desfăşoară procesu:!, Roz-
D 1z en a provoca
• • b
e
novianu .recurge •H1 ui1·u1mu
u.· I momern~~"- I I ţ•1e me-
a o soiu
1
Roznoveanu m re o-
- ii i . t - - I
m a sa anu1 eze o anreah t- • D · 1 · b - ·
irv•anu u.1 pe , aizia care1·a
ier 01 vanu1u doimrmI re daci.a •m mo d o b"19rf1U'I'•t iur.I•SOl\TUI.
t.... • I Eli c1ş
• ~· -
1 u1ga
1 1
· de paritea •sa cîţ,iva boieri, ca.re lia 22 f.eibrua11ie 1813 şi 18 martie ace1t.aşi 1
an, redactează două anaforalc 2 în care se ajunge la concluzii opuse celor

din anafornu.a de 1!ia I ma1ntie, însuşită d·c domn. Prin .acesite ianafomle.
Roiznovam.1 u.rmărca, pe 'lîngă contesta-rea hotăJrî1 11ii Dirvainuilui, şi o amî-
nare ·a conf:irmăr·i'i wîncenilor îln s1ăpînirea pămîn1tur.i1tor 1!or.
în merrnorjuil îna.iir1fot de postelnicuil Neg;ri oornsuJ!ululi P.ini se prc-
cizea•ză că domnu1J MOild'ovei 111u cunoo•ş•te ia1lre ana:Jior.a'1e refer.itoa:re la
problema V!iancei, cLedt pe aceea d·irn 1 maidie, pir:in. oa·re Divanuil recu-
noaşite drep1tiur.i1le v1rrnceniilar şi l•a1să 11.a l•atiil:ud·inea dornniului să refuze
1
oau să aconde termenul de ş.a-se kmi cer11.ut de viistier. Cut desp1re cele două
aniafor.a1le despre caire -se foce menţiune îin ja1lba lui Roznov.anu, ele nu sînit
valabile, se spune în acelaşi memoriu, pentru că, după legile ţării, asupra
oricărei afaceri supuse judecăţii nu poate să existe dedt o singură
anafora alcătuită de preşedinte.Ie Divanului şi de cei care sînt de pă
rerea acestuia : boieri care fac opinie separată îşi rezervă dreptul de
a enunţa pă1rcre.a lor, atunci oind părţile compar îinaii.rntea domnului. Ohi·ar
atunci cînd sîrnt două anafo,ra1!1e, ·amîndouă trebuie prezent·aite domnwJuj,
care, după ce le-a confirma·t conţinutul, confkmă una, rnp~nd-o pe ceala'1tă 3 •
Duipă 1a.pa1riţ·i1a hri.sovu1luii de 1t:a 20 octombri.e 1813.
Terminarea procesului.
Hrisovul
p:r·in caire "se dădea irăJma1s Romorvanu", mai acor-
din decembrie 1814 d·îndu-sc •tiotuŞ'i un rtermen <le două iJ1uni pentru a da
purtJnţ.a ceilorl1alrte două pă:rţi •să pirez,irnte dovez;He,
luomliHe 1rămîn în .acea 1stă siiluaţie oarecum nepredzată pînă J,a 28 apri'!.ie
1814, oîind Soairll1ait Caililimachi, domnul Moibd~ei, pomnceş1e boier.ilar să
se adune la mitropoljc, „faţă fiind toţi vechilii din procesul Vrancei. să
cerceteze pricina şi să-l înştiinţeze prin anafora" 4 •
In luna următoare a aceluiaşi an, la 6 mai, domnul Moldovei
acordă un u'l1tim termen de ibrei .Juini pemm a dia p.uitinţa 1repirezeniantului
ca.sei Ipsi1lanti, care nu •apă·r:usc nici 11-a u1ltiima ~nfăţi.ş.an\ isă :se iprez:i:nitc ia
1
C, Consrtant.inescu-Miirceşti, H, H. Stahl, op. cit., p. 80.
2
Prlima arnafor.a din 2'2 februarie 1813 este iscălită de C-tin Palade vornic, Gri-
gore Ghica vornic şi Dumitru Bogdan. AnafoMua din 18 martie este iscălită de C-tin
Bal" fogofăt, C-tin Palade, M, Dimache, Alexandru Ioan Leon. (Arh. st. Bucureşti,
A. N. CCXLV/19 şi 20).
Anaforn·ua dGl!l. 1 mart'e pe care şi-o însuşeşte domnul, este iscăilrtă de Veniami11,
mitropolitul Moldovei, Iordache Can!Ja vei logofăt, DumitMche Sturza vei logofăt, Vasile
Costache 'Vomic, Viaside Rooet vei vornic şi Dimitrache Beldillllan, vei ban. (A. Sava,
op. cit., p. 176, 177).
8 Arh. st. Bucureşti, A.N. CCXLV/26.
4
C. Constaniinescu-Mirceşti, H. H. Slahl, op. cit., p. 80
proces cu dovez1rne neoos.a-re. ln hrisovuit redactait ou acest pri1lej se recu-

noaşte că „încă de la 20 oct. 1813 s-a dat sfirşit prk.inii între d-lui vis-
tiemic şi între locuitorii Vrancii", ,dar - se adaugă - „fii:ndcă la nu-
miita va.de vechilul domnului Ipsilante nu a venit .să steie în cercetarea pri-
dnii ... s-au mai prns încă o via.de de trei lu'llii de zi~ie. îrnre care via.de s-au
făcui 1prin noi şt,iru,t şi oiinstiotu'lui ghiiină1r.airul1ui consuil1a1t riuisesc, ca să deie
de ş1Jirc dom:rml ui I:pisill1an1t ca neg·reşi1t ,să-şi ·tr'imi1tă vechii! cu toarte
scrisorile" 1•
Gare ern de foip1t isenm1illioaţi,a 1acestor a,bsootăd aile Ju,i lp&Hanti de
Jg proce:s şi 1ne:număraibeJle ·.in:tervenţ,i:i p;ri1n oare cerea ramîna,rea pentru a
produce noi dovez;i ? Er,a de fapt o fo10bică pe ca1re şi-o îrnuşise în speranţa
că, pe alite căii, ar pute.a să modi~iice ihotărîrea iDi1V.anu1luJ şi a:tirtudih1ea dom-
nllil ui Mo:ldovei î111 această proibilremă. Tiatuş1, l1a 20 1decembnie 1814, cu toaite
intorventi·iile ce se iprodiuc, domnuil Moldovei, Soa1r\J,a1t CialHiimachi, dă cîştig
de cauză locuitorilor şi le întăreşte stăpînirea pe întreg cuprinsul Vrancei 2 •
Pen1im 1a -se a1rărta atenţia faţă de Constantin Iips1lanrti, în iacetl1aşi hri,sov se
menţionează că, deşi după o;biceiul vechi ai! ţării „pesite ibrecere de frei
vadele, dacă ITTU isă vor rtn1ăţ,Iş.a acei chemaţi în judeciată, se dă hotărî.re şi
orJce a.răta.re ar ana1i face pe uinmă v.reo pa:tite, ·aiscuQtare nu 1i se rna;i dă",
se face i:oituiş'i excepţie iperntnu l1psii:l:aniii-, ca şi de 'l1a 1această daită înailflte,
dacă 'Va prezenfa documente vred:nice de credinţă, să-şi poartă că,ufa d!retp-
tatea pe drumul judecăţii 3 .
ln oeoo ce p.r:iveş'te aititudilflea vrîncenitlor ,din momentul cînd simrt: că
balic1111ţa îinolii1na îin fovoa,rea for şi pîină 1!1a hotă'rîrea definirtiJVă, 1Sîn1 cunos-
cute numeroaise îimpdbni1Vfr1i, în ito.arte satele V,r,ainrcei, Roznovia.nu îinsuş·i ară
tînd că, deşi 1s-,a,. 1aoonda1t un rterunen de şaise 1lunri ,pentm prezentarea dove-
zi1Joir, apiroaip.e în acel1aş,i iJimp, iloicuiitorii ;v.rîinoeni \3U fost puşJ în posesiia.
pămîntului 4 • Desigur că Roznovanu exagerează pentru a scoate în evidenţă
viioovăţia domnulu:i ; din .reilul oum .s-au desfăşuJ11ai\: ~'UcmnNe reiese, însă.
că domnu:! 1!1-a h01tărît fomnaa acesit Uucriu, dar 'loouiifori;i au antioipat, cum
ern firesc, hoităllirea definiitivă. ·
Impotrivirile vrîncenilor se fac simţite chiar după prima anaforă
a d:ivarmlui din 1 ma•ntie 1813; în ootombr.i1e ,aoel1aşi an, stăms:bia Putnei
.anunţă pe [ooiorH boforeşti d1in satele Viranoei că .s-au Tinduit că'pi;tanul
Alexandru Candrea să cerceteze pricina dijmuirilor pe care nu vor să le
dea vrînceruiii. Se piredzează, în aceeaşi <lii1Sipoz1iţie, că „arl:îrt •acal împotr:ivJ-
toniu drt şi nemesniicu:l din sa1u1l în oa•re JS1e v,a 'Viide nesupunere, se va certa
cu cumplită bătaie spre pildă şi altora" 5 . In altă dispoziţie a starostiei
tinuituilu'i P.Uli:na oo ia.trage aitenţ•iia nemesnicuJui şi 1ocu;i~i1lor sart:efor Vran-
cei 1să nu SUJpere •pe foiciorJ1i' boiereşiili, OOI"îllldu~le !bani, căci „zuribag1i1i vor f,i
.aduşi şi certaţi pe uliţele tîrgului cu cumplită bătaie" s.
1
1111 1807, Cornstoo.tin lpsilantii se stabilise cu fami!La la Kiev.
2
A. S ia ,y a, op. cii., p. 177.
3 Ibidem, p. 184.
4
A:rh. si. Bucure.~M. A. N. CCXLV/'}J';,.
5
C. Consta0 nHnescu-Mlirceştii, H. H. Stahl, op. cii., p. 76.
8 Ibidem, p. 77.
De fu1p1, V!rincen:ii nu iS-au mai iSupus ob11gaţiiilor .fixate de cofropi-

tori din momerntul apariţiei primei anaforale a divanului, decît cu totul
sporadic, irar în 1814, cînd aprare hrisovul lui Scarl.at Calilimachi care con-
firmă hotărîrea Divanu.lui şi repune formal pe vrînceni în drepturi·le lor,
regiunea întreagă intră în fierbere. Vestea ise împrăştie ca fulgerul şi 11n
entuziasm fmnetic cuprinde V1rancea de la un capăt il.a .altu'1. Locuitorii dau
foc cîrciumifor boiereşti, gonesc pe s1ujbaş.i'i coibropi:torifor şi caută să
şteargă foate urmele 1lăs.a1e de nef,asrtul regim. Tradiţia orală şi unele docu-
mente ne ma.i pot da o idee desp:re 1 recrudescenţa urii populam în această
ultimă fază a stăpînirii boiereşti.
Aşa cum era de aşteptat, intervenţrne pentru repu-
Intervenţiile pentru
dobîndirea Vrancei
nerea vechilor cotropitori în :stăpînirna sartelor pier-
du1e continuă şi după terminarea procesului. P.arnlel
continuă şi după
terminarea procesului
cu intervenţii,le pe care l:e face Roznovanu în ţară, se
1
fac altele de către fiul lui lpsH.aniti, Alexandru, viHo-

rud conducător a1l Eteriei şi ofiţer superior oaire .face parte din antum-
jul ţarului.
In aceliaşi timp se a.dînceşte conV!ictul dintre Sc,arrlat Callimachi.
domnul Moldovei, şi Roznovanu, după hotărîrea dată în problema Vran-
cei. Acesta din urmă ria atitudine împotriva domnului de cite ori are pri-
lejul. Astfel, în anul 1819, Callimachi cere Gă i se mărească indemnitatea
cuvenită it.a ·suma de un milion de piaştri 1• Roznovanu rse ridică cu toată
tăria împotriva acestei pretenţii exagerate, arătîind motivele perntru care
cererea domnului trebuie respinsă 2• locă din 1817, Roznovanu ţ,inea în
curent pe Stroganof despre diferendul cu domnul Mo:ldovei, iviri: din cauză
că el (Roznov anu) nu a semna.t un raport în oare ţara. 1se considera datoare
fată de domn cu suma de 249 OOO de piaştri 3 •
Scos din funcţia de mare vistier şi din cea de om de mare încrn·
dere al eercurifor dirplomatice ţariste, Roznovanu îşi îndreaprl:ă foate nă
dejdile spre familia IpsHanti, a cărei trecere faţă de cercuri1le imperia1le
ruseşt,i er.a eunoscută. In decembrie 1813, deci cu un an înainte de termi-
na.rea ·prrocesu.lui, Constantin lpsilanti ,scri,a rlui Roznovanu că primeşte
propunerea acestui·a de a intra în stăpîni-rea mc,şiei Vrancei şi că es-te gata
să plece 1lra Petrograd în vederea unor eventua1e aranj.amente 4• Ce se în-
tîmp·l·ase? Roznovanu, pierzînd de fap·t procesul, frece drepturile sale pe-ri-
mate asupra lui Ip·si.tant.i, în speranţa că foistul domnitor, căruia Divanul
îi mai acorrdase o p•relungire a termenului de înfăţişare 11.a proces, va recu-
pera pînă la urmă moşia pierdută.
După apariţia hrisovului prin C·are vrîncenii sînt repuşi în dreptuirile
lor se cunoaşte, în adevăr, o intensă activitaite în prnblema Vrancei, des-
făşurată de cercur.i1le interesate prin intermediu1 ccnsulului general Pini
şi al lui Strogonof, ministrul rus la Constantinopol. In urma intervenţiilor
lui Alexaindm lps-iilanti, aceş.tia depun foate eforturile pentru a convinge
1 Arh. st. Bucureşti, A. N. CCLVIl/18.
2 Ibidem, nr. 19 şi 21.
a Ibidem, nr. 25.
4 Ibidem, nr. 21.
pe domnul Moldovei .să găsească forma necesiară pentru rievizuirna hotă-

rk·ii date în problema Vrancei. .
In urma întrevederiloir care au iloc înfr1e consu:lul Pini şi domnu:! Mait-
dovei, .acesta din urmă, pentru ·a justifica atitudinea sa faţă de cercurHe
dip.Jomatke st,răine şi sub pretextul unei d.iscuţii generale ·a•supra carac-
temlui proprietăţii în ţairă din vechirme, convoacă, în i.anuarie 1817, Ob-
şteasca Adunare, ca.re, ·prin anafo.riaua dată, recontirmă hotăirîrea ante-
rioară redacfată de Di'Van şi întăr.i.tă de domn în problema Vrancei.
In această anafora, Obşteasca Adunare rbrebuie să răspundă la oinei
întrebări ca·re includ complicata pmblemă ·a Vir.ancei <Sub i:oa.i:e aspectele
ii. Prima întrebare şi cea mai importantă pentru rlef.inirea caracterului
proprietăţii în vechime este formuilată în felul următoir :
"Dacă fot cuprinsul Moldovei a1r fi fost den v·echime domnesc şi dacă
pămîntul Moldovei a fost nelocuit şi ar f.i urma1t ·a să da căire streini în
parte etc. ? " 1•
Obşteasca Adunare, Îln .răspunsul dat, a.rată că drepturile de proprie-
tate ale răzeşilor nu derivă de la domnie şi citează pentru exemplificare
hrisoave ele la primii domni ai Moldovei, din care rezultă că aceş·N voie-
vozi întăresc o "stăpînire străveche anterioară descălicării" 2•
De fapit:, se combă'tea încă o dată tezia susţinută de Roznov·anu că
tot pămîntul Malodovei a aparţinut iniţial domnilor şi numai prin dona-
ţiile succesive făcute de aceş.Ua s-a format proprietatea ind.iv·iduală. Cele-
lalte p·aitru întrebă.ri 3 se referă în mod direct la problema Vrancei, iar
principiile formula•te de Obştea.se.a Aduna•re în a.ceste •răspunsuri fiind ară
tate cu a:l1t prHej, asupr.a ii.or nu mai revenim.
An.aforaua Obşteştii Adună-roi, redaotată cu scopul de a .acoperi res-
ponsabi!Hatea domnuilui faţă de anumite cercuri, produce enervare în rîn- •
durile diptlomaţillcor care rse angajaseră 1Să intervină pe lîngă domnul Mol-
dovei în această problemă.
Intervenţia
La 8 j.anuarie 1817, consulul general Pinii scrie lui Ca.!Hmachi
că a primit de la superiorii săi, „ordinul de .a cere oficial dom-
consulului
Pini
nului Moldovei restituirea, cu to.ate venHurite cuvenite, a pă
mîntului Vrano~i de care famHia prinţului lpsi•J.ant.i a fost pe
nedrept deposedartă". Şi pentru ia fi şi mai precis, consulul adaugă în ace-
eaşi scrisoare : "această cerere este expresia formată a voinţei majestăţii
sa!e împă-r.atului întregi·i Rusii. într-o afacere traitaită confidenţial mai mult
de două luni şi care prin prezer.ta notă i.a un caracter so·l€mn de cea
1
mai ma·re importanţă, nu pot fi admise mij.loaoe evasive şi dilartor,ii. Dem-

1
A. S a v a, op. cit., p. 187.
2 Ibidem.
3 Ială care este cuprinsul celorlalte întrebări: B. - De s-au căzut a să întoarce
moşia Vrancea în stăpînirea lăcuitorilor vrănceni, pentru că adivărata danie nu să află la
dînşii şi pentru că danie nu poate să f.e fără fiinţa scrisorii... etc. C. - Dacă a tuturor
sate'.or Vrăncii cuprindere ar fi putut totodată a să face dan:e către vrăncE.'ni. D. - Că
toată celaltă parte a munţilor s-ar fi făcut după vreme danie, cum dar numai Vrancea
au putut fi cu .acest chip ? E. - Că domnul Vasile vv. la anii 7156 au făcut danie
m-rii Sovejei nişte mun\i anume Zboinele şi Clăbuc:ul pină în Lepşa ... etc. (A. S ava -
op. cit., I, p. 186).
184 C. CONSL\NTINESCU·MIRCEŞTI şi IO;>.; DRAGOM.IRESCU 22
nitatea voinţei ·pe oare am 1avrut anoairea .să \'-o fac ounosou1ă cere de I.a
A. V. ·Şi fără înrtîirzi1ere urn ră1spuns poz.itiv şi sa·hsfăcăitor" 1•
llf1 afară de tonul caiuegori·c <:111 notei, reţinem şi dealair.aţia că tra-
ta.tiv~lc în problema Vr.ancci, cu dbmnrirbruiJ, iau duira•t ma:i mullf: de două
Juni, conhrmîndu~se în ,feluri acesta f.a1ptul că marea anafora din ·ianua-
r.ic 1817 a fost determi,niartă de oa.radem! 1aces:tar dirscuţii.
După '[lrliimirea notei de :I.a 8 i·anuanie, domnul Mol-
Memoriul înaintat con- dovei înisă1roinea1ză pc pastelnkurl Negri .să 1ră•spunidă
sulului Pini de postei- consuilrulturi prrinibr-un memoiriu ~n care rSe .face îrntregul
nicul c. Negri istoric .a1l problemei, arăHndiu-rse mot.i;vele penrhru oaf'C
Vrancea a fost resUtuită locuiforHor ei 2 • In pream-
bu.11111 .aces1ui mernor.iu sînt în~ăViş.a 1 te pr:inoiptiljlle reare .au şbat fa rbaz.a hotă
rîriri date de Div.arn şi confirmate ide ·domn în problema Vmncei.
Dinlf:n1 înoop'Ult, 1tonu1t însuş1H de rautorul memoriuhl.i pare destul de
catcgorric în expirioaţi1i1le .pe oare le dă şi în 1a•fkmaţ1i:ille 1pe care rre face. Se
spune făţiiş, în .acesit menmr.iu, că domnul Mold01Vei etSite inrv:irt.art să restituie
prinţului Ipsiitanbi păimînitull Vrancei fă1ră nikii un ex•amen formal! a'1 noi1lor
probe produse din p.atitea sa. F.arpfoil .acesta „ra•r pune pe domn deaisupra
legilor acestu1i pr·indrpat, observ.a1be cu .stinţenie şi confinn.aite de mai multe
trafate exi<Sbente, după ca.re o ail:iacere deoi1să din punct de vedere juridic
nu poate să fie reformată printr-o manieră arbitrară" 3 •
P.enitru a se demon\'.'>tr·a că hatărrîrna l1ua1tă în probrlema Vrnnoei .a fos·t
consec•i·nţa unui fapt chi1bzui1t 1a1supr.a căruia nu se ma•i po.altie reveni, se
arată în aceilaşi mettnlOriu că, în:a•inte de pt'1imi1nea natei de ta OOfllsul.uil Pini,
domnul MoldO!Vei a conrvooat Ob~teaisca Adunare, nevonnd să deci.dă Biniguir
într-o ches.biune oarr.e, 1refor1rndu-1Sc l1a dreptul de suverani:tart:c a~ domnului,
devine propria sa cauză, în care el ar fi fost şi judecător şi parte 4 •
De fa început, postelnku1l Neg•ri c·auită 1să pună J.a 1adătpost răspun
derea domnu:luti, arărtînd că, în probt·ema V111anicei, e11 n-a făcut alitcev.a decît
să Be supună judecă~Î'i Diviarnului, oare redada1se şi anafor.aua dirn 1817;
se melflţ·iooează că aoearstă ranatliora .se foi1mi1te în cop!ie consUiludu1i P1ni, o
daită cu pmpniile refil.exi.i ait.E~ dornnurlui ·re~erirtoa.re rl1a aoeaisrtă problemă. La
obiecţi.ile şi acuzia.ţiiile formulrate de foşrtiiii rohropitori' ·se iră.spunde deta1lliiart.
1
folosindu-se o a.rguimenfare bog.ată, care retlootă grii~1a de a prez.enta p1ro-

blema în toată complexitatea ei şi de a convinge cercurile străine de
absurdita:tea pretenţiilor celor interesaţi'.
Durpă expunerea oa1re nu ma1i admite ni.ci U!1l echivoc în ipwblema
Vrancei, memoriuil posl:elnricuijui Negri ·sie 1te11ffiină prJn dectl.aravLa făou:tă
în numele domnului Malld01V·ei „că rar fri giaha 1să rexami.nere diin nou jur:idi-
ceşre iarea.stă p1rob1emă, dacă ll"e1Cl1amantutl şi curtiea impenială a Rus-iei gă
seşte lucrul acesta necesar" s. ·
1 Arh. &t. Bucureşti, A. N. CCLV/23.

2
Ibidem, A.N. CCLV/26.
8 Ibidem.
4 Ibidem.
5 Ibidem.
Problema Vrancei
ln anu1l 1819 urmează .11a domnuia Maldo1Vei u!Timul domn
sub domnia lui
taniariot, Miha•ill Şuţu. Sub nouil diomniroll', Ro2lnovanu
şi coaoooiiaţii să1i l.5e pm;eră d•io nou în mişoa1re, găsind
Mihai Şuţu
conjunctura poliitică f.avoratbiJă pentru rezolvarea .pro-
bliemei oare-i imer.es.a. Roroovanu es~e artît de 1S1iguir de redobîin.cLkea V.r.a:n-
cei·, îndt, în conesipondenţa pe oare o are cu Strogonof, pune iacesituia pro-
blema reS'tainţielor datonarbe .de rvirîn.ceni, care, după 1Soco~eal 1a vi1sbierului,
se ridicau la suma de 120 OOO de piaştri 1•
Bineînţelles că şi în iaceasită împ:reju11all'e, Roznovanu C\19.u.tă să-şi eta-
leze spiri'burl de generoz·irtaite, recunosdnd că ţăranuii din Y.r.ancea sini: în
întregime rni1nati prin sumele considerabli1le pe eiare au itrebuirt: să le p'lă
teaiscă îin timpu1l pirooosullui şi că 1Starea actuiallă a afaceri1i dasă de dorit
unele concesii din partea proprietarilor 2 •
La 15 1iunie 1820, S•trogonof, oa•re reprezenta şi interesele f.ami'iiei
lpsilanti la Constantinopol, îi scrie lui Roznovanu că „niciodată, de cînd
litig1fo.JJl 1în chesiiiia Vrancei esire Îl[1 dezba>tere, nu c;„au ofel'lirt: drcumst.anţe
mai favorabile decît cele care se prezintă acum" 3 •
P.roibJeima mre se a.fla în deDbatere după veni•rea fori Şuţu ia domnia
MoMovei ena .aceea de a -se şti ce metode itrebuLau foilo1Si!be penrt:ru anularea
hrisovului dat de Scarlat Callimachi. Aşa cum reiese din înseşi notele aflate
în hîdi.He lu.i Romovarnu, prnblema Vrancei prezenta şi iacum muHe dificul-
tăţ1i şi punobe de vedere diferi1e ; se recunoaşte că tSînt ibi'tlluri de o ;parte
şi de 1aH1a. Unu:l .cLin 1aoos.be ti'Ll1uri 1ma~ vechi (hdoovuil die IT1a Griigore Ghica
voiievod) nu oferă - după Roznov.anu - in~rnaga auitenrbidbarte necesară ;
altul, acel .a,J :f!ami1Hei Ip.Siill1arnti, siati.sface numa•i o formallirbate cerută de
Jeg ille ţăr!ii, însă el• esrte iemaniaţUia um.1J iacrt arbiihr.ar şi cila!ndestin p·rin efec-
1
tul său, pentru că el nu desemhează pe adevăratul proprietar 4 •

Rornoivaillru şi ceillia~ti îşi diau seama idie po~iţ·La vUJlineralbmă pe oare o
au în acea<SIJ:·ă .problemă şi 1penrbru acesit ma1tiv nu in5i,sită în repunerea pc
ml a pnooesulh..t:i, oa.re iar fi pubuit să ducă Ila .aoel1aşii reDu:lrtait negaitJv. Ma-
rele :vistier cauită •Să r;ezollive piroblema iot pe cailea irntervenţiiillor d1i;ploma-
tice şi în acesit 1soop fdloseşte rtnocerea famiHei lp&iilanrl:·i pc 1Ungă Pini şi
Sibrogonof, care, i1n adevă1r, depun toate ·stirăduJ1nţeile penitru a convinge pe
MihaH Şuţu, domnlll1 Malidov1ei, să rev·ină .a.supra hotărîrii date de prede-
cesorul Bău în probl1ema• V11ancei.
La 29 rn.ai 1820, Roznovianu putea să .sonie 1lui SitrogonOlf, 1a Const.an-
t.inopol, că „.zelu~ bin.ev10itor a1l consulului generat Pini, c.a.re 5e adaugă 1La
di.sp1oziiţi'i:l.e oohiialbliile ale domn.uaui Moldovei, p>romiite în puţin ibimp o
soiluţie ifarvor.aibi1lă în 1problema v.rancei" 5 . In aceeaşi ISCr.iooare, Roonovaou
1
Arh. st. Bucureşti, A. N. CCXLV/33.
2 Ibidem.
3 Ibidem.
4
Ibidem, doc. 35.
5 Ibidem, doc. ru-. 29.
nu uită să-i reamintea'scă lui Strogonof de .sumele pe care fa.situl domnHor

le~a iertai!: focui1tori'ior o dail:ă cu trecerea pămîntului în s1ăpînirea lor:
„După ce proprietatea va fi redată legitimilcr proprieil:a1ri, a,rată marele
vi.st.ier, este echitabil, de asemeni, ca sumele care au fa.st iniţial plătite să
fie de asemeni restituite" 1•
Intre timp, domnul Moldo;vei, remîndu-se de consecinţele neplăcute
pentru el în cazul aprobării unei revizuiri juridice a procesului, recomandă
celoir ,iruteresaţi tratative diirede cu Jocuitori,i din Vrancea. Strogonof este
informai: de bunăvoinţa manifesi:ai:ă de domn şi to:todată şi de „insuccesul
tcntaitiveilor conciiliiaitorii îni:repr.inse în ultimul timp pe lingă ilocuitorii din
Vrancea de căke un «prelat» aJe cărui intenţii .sincere iSînit subliniate în
~crisoare" 2 •
Ministml rus la Constantinopol, dîndu-şi seama de dificultăţile pe
care le întîmpoină tratativele cu locuitorii, se gîndeş,te la o altă so,Juţie; el
sugerează „ideea de a se propune domnului McAdovei, prin consulul Pini,
ca el ( Strogonof) să fie însărc.inat să ceară Porţii un firman ad hoc pen-
tru revizuirea procesului, procedeu care .ar pune la adă.posi responsabili-
tatea domnului şi -i-ar uşura poate mult tenminarea unei afacerii de atîta
timp rămasă în suspensie" 3 •
In timp ce Mihail Şuţu primeşte cu satisfacţie propunerea lui Stro-
gonof, Roznovanu, ma•i prudent, prevăzînd că 1"evizuire.a pwcesului n-ar
schimba situaţi,a existentă deoarece Div·anul a,r fi constituit din aceiaşi
boieri, scrie lui Sbrogonof că singura .soluţie ar fi aceea a unui firman de
restituire a Vrancei, care să f,je cerut în numel1e curţii protecfoare a Rusiei.
Om pracrtic, marele vistier voia să simplifice formalităţi1le a.tîi: de com-
pHcate pe care le~,r fi cerut reedifarea unui proces în condiţiile cunoiScute;
el voia o dispoziţie venită de oriunde, numai să-l r.epună fără eforturi în
drepturile pe care le avusese înainte de proces.
La 6 ocfombrie 1820, Strogonof, dindu-şi seama de .absurditatea unei
astfel de procedurii, îi răspunde lui Roznovanu : „Cît priveşte firmanul de
restituire fă.ră ail:t examen, acest act de autoritate, o.ricît de p·eremptoriu
ar părea în această împrejurn.1re şi poate chiar just prin el însuşi, ar jicni
prea mult formele judiciare şi privilegiile ţării pentru a fi propus Portii
în numele Curţii Protectoare" 4 •
Desfăşur.area evenimentelor ulterioare, căderea din nou în dizgraţie
a lui Roznovanu, dispariţia de pe scena politică a foştilor domni interesaţi,
fac să 5,Jăbească acţiunea pentru redobîndirea pămîntului pierdut. Totuşi,
1 Arh. st. Bucureşti, A.N. CCXLV/29.

2
Ibidem, doc. 31. N-am putut af!a din actele cercetate nume!e prelatului c~re a
încercat să-i convingă pe vrînceni să renunţe de bună voie la libertatea lor. Ar l'u:e·i
să fie chiar mitropolitul Veniamin, care mai face un servic:u lui Roznovanu în ti111p1l
procesului, atunci cînd convi·nge pe preotul Ion, trimis de vrînceni să deschid~ procesul
la laşi, să renunţe la această acţiune şi să declare totodată că Vrancea e:.te pămint
domnesc. ·
3 Ibidem, CCXLV/31, 2 .sept. 1820.
4 Ibidem, doc. 32, 6/X 1820.
o clipă, umbrele primejdiei se mai ridică .ameninţătoare pentru paşn1011

locuitori ai Vrancei. In 1821, Alexandru lpsi1anti trece în Moldova cu au-
reola unui om care se bucură de sprijinul unei mari puteri şi începe orga-
nizarea oştirii chiar pe teritoriul ţării noastre. Atenţia ce o arată faţă de
Vrancea trimiţînd vornicului din acest ocol „ordin de ocrotire", aşa cum
nu mai procedase cu alte ocoale, ne face să întrevedem ,adevăr.atele lui
intenţii.
iDar în curînd îndrăzneala cu care acţionase în numele unei mari pu-
teiri este sancţionată prin ştergerea sa din con.troailele armatei ruseşti şi
o dată cu ,această pedeapsă iSe produce vert-iginoasa şi iremediabila sa
prăbuşke.
Dacă fomi:lia Ipsi1l1anti, compromi·să după irn.işcarea de fa 1821, dis-
pare definitiv de pe arena poli~ică şi nu ma•i poate oferi după aoeastă dată
nici un pericol pentru vrînceni, în iSchimb famHia Roznovanu începe iarăşi
să joace un 1roil de frunte în conduoerea Moldovei. In decembrie 1820, Ne-
cula,i Roznovainu, fiul 1lui Iordache, este numit în poiStul de mare vistier
al ţării 1, i•H după doi ani, rtată1l ,acestuia .a1spkă la rtreapta cea ma.i înaltă
în Ierarhia Moldovei. '
Un „înscris" din anul 1823 arată că Neculai Rosetti Roznovanu îşi
ia oblig.aţi,a să p 1lătească lui Gh. Picaird din Odesa suma de 5 OOO de du-
caţi 01l andezi în cazul cînd tatăl său Iordache va H ales domn a.I Moldovei 2 •
1
Din fericire pentru vrînceni, tronul Mo ldovei n-a putut fi cumpărai de

1
fostul ma1"e vistier a.! Moldovei, ia1r după cîtva timp de la această nereuşită 1
încerca,re el ca.de din nou în dizgraţie, trebuind să părăisească ţara pentru

cîţi,va ani 3.
SfîrşHul mairelui proces nu aduce însă linişll:ea do1ri1ă în sînul comu-
ni·tăţii vrîncene. Regiunea întreagă intră într-o ,serie de convulsioi cairacte-
ristice fazelor car·e urmează marilor zguduiri. Sfatul Mare al Vrancei se
întruneşte la Vidr,a pentm a ho:tărî o nouă împărţire a munţilor, t·inîndu-se
seama de sacrificii·le materiale făcute de fiecare sat în timpul marelui
proces. Operaţia împă·rţirii munţi.tor, efectuată în anul 1817, trebuie reluată
în 1818, cînd unele sate nemulţumite contestă împărţirea făcută şi reven-
dică drepturile la folosiirea munţHor potrivit nevoJ.lor ireale şi nu în rapor,t
cu contribuţia lor la cheltuieli 4 •
In 1833, obştea vrînceană se găseşte ,din nou în faţa unei ·si.tuatii
dificile. Căminarul Gheo1"ghe Lipan, prin cîştigarea procesului, intră în
stăpînirea moşiiloir de baştiină din cuprinsul Vrancei, făcînd o mare breşă
în proprietatea devălmaşă 5. întreaga obşte a locuitorilor se agită din nou
1
Arh. st. Bucureşt'.. A. N. CCLJ'.1/85.
2 Ibidem, A. N. CCLX/5.
1
Ibidem, A. N. CCLVl/12, anul 1829.
4 H. H. St a h I - Contribuţii la studiul soielor devăl~e romdN~ti, voi. I, Ed.
Academiei R.P.R., 1959, p. 158. .
6 A. S ava, op. cit„ voi. II, p. XV.
şi în cele din urmă cumpără ;penhu suma enormă de 75 OOO lei proprie-
tatea 1lipănească.
Marea Obşte a Vraincei face mareu faţă dlficultăţ[lor oa1re se ivesc,
iar mecani1.smu1l «~ii ,funcţionează noirmal, a:tît în timpul proccsu1liui Rozno-
vanu, cîit şi ma,i rtîr,ziu, oînd tl!'ebuiie rezo1Jrv,a-tc numeroa;Se oon]lildte ivi,tc în
sîlfluil ace! 1 ei1a:şi comunirtă~i.
La 1840 se ]ace o nouă împărţire ,a munţi1lor, ddenmina.tă de lup.ta
pe c.:ire sairele Vrancei o duc împotriva acţiiuniilor de iaca1pia11a1re ia1lre cîtorrva
vrînceni oare căutau să-şi stabifoa.scă dir.epturi inega,le în cupTinsu1l avef'iii
devălmaşe 1• In adevăr, chiar preotul Şerban, unul dintre localnicii care
avusese imer•ilte 1incontesitiaibile în oîş,tiiga1rea mareilui proces a1l Vrancei, pre-
tinde 1pentru serrvioiille făcute cHeva păirţi dilfl munţ,i şi ;tJenmină el însuşi
prin procese împorr1iva vrîncen1i1lor, dezvă1luind aJS.tfell ~nten\i:il!le 11ui acapa-
ratoare. Vrîncenii;i rea11izaiseră pînă acum o so!1idiari1ua1te exemp.Ja1ră faţă de
duşmanii dinafară, însă acum chi.air unii dinibne memlbr'Î!i obşltlH se ridicau
împotriva •intereselor ei şi ta1ptul aiceSlha nu putea rămî1r1e f ăiră grarv.e urmăiri.
flul predtulluJ Şerhan, ;pokovni1ou1l lo111iţă, es,te prnpus de vrînce.ni să
fie depu1baii: Îlf1 .dirv1anu1J ad hoc, obştea încLatorrndu-se 'Să-i p 1Jătea6Că 30 gaJ-
booi pie l1Ună şi să-.i ma:i dea şi un om de iajutair ou lea~ă şi che:lit:uia1lă din
partea Vrancei 2! dar polcovnicul, drept mulţumire pentru ajutorul dat de
vr~noen~. 1 iniţ·iiaiză o 1Senie de .acţ.iunii abuziive ipri1n oare îşi mă.reş.te dome-
niu1l pensorna1l d1in ace<iis~ă regiune. Locuitorii din ·sa,tul Nărnja 1S.înt nevoiţi,
in anwl 1865, să !iacă .p11îngere împokirva. ··acesltu'i cotropiitor Jooa1lnk, airă
tînd că „domnu1l colonel! IonJţă Şerban ce aire pantea de pămînrt în iSatul
)edenH lflOastre, prin ,puterea mart:eri:atlă şi isprfjin oe a.re de J<i boi•eri, fi:ind
însuşi <icum boier, ne-<i mprt: mm~ionia1ta sumă de făilci„. şi încă pir.în ame-
ninţări şi necuviinţe, rvr,ea să ne gonească de pe moşia noastră" 3 •
Acei.sta esite începu tul u1mr acţiuni pornite chi1ar din s:înul comuni-
.tă ţii împobniMa cărora obştea Vranoei nu mai ia1re lfllicio pu~ere. Pe măsură
ce oapi:t.a1l1iismu!I i.sie dezvolhtă, .anumJite conii:riadicţiii •i;es şi ma•i muM în evi-
denţă, i1air î:nttreaga regiune .prezintă u:h 1anisamblu de conbmste ciaire îi dii.s-
trug oohiiiliihru1. Exiistă disprnpo1rţic şi opoz•iţi·e înrbre forma seculară de
or,g.anizia1re sociia;lă şi legiu.ir·i,le moderne, ca.re ipinilfl iprevederitle 'lor au legi-
iima1t jaiful organizat în aceia'Sltă regiUJne. Drepfoil de protilmiisis o dartă
.abrogart: în leg·i'5ilia~iia burgheză, itendinvele ind1i1viidiua~1i1.Sre se accentuează
Jn d.auina vechiulu:i spirit de solidaritate al obştii 4 •
Pri1Vi1legiu'I pe ciaire î1l .ave.a vrînceainul de a tăiia. lemne di1r1 pădure
după nevo:i1le şi pufod1le 1lui pune celoir in1teresiaţi una d1intre celle mai corri-
1
plicabe iprobneme jm.itHce : paia.te vr.îniceanul tSă-şi vÎlrndă aoe:srt: dre;p,t foilo.s-i;f:
fără ·aba,tJeni de-.a .Jun.gwl iviremuriilor, ţn oad!'url şi sp1ki1bul foadiţiona.t a,J de-
vă,Jmă,şiei albisOl!ute? Poitrr·iviiit Cod.Uilui ciVlil bulfghez, odce foi de „~rept"
I H. H. S 1a h I, op. cit., p. 171.

2 Ibidem.
3 ·Mh. st. Bucureşti, Miinisteru1 de lmerne, 450/1865.
4
A. Sa ·v a, op. cit., vdl. U, p. iXXXVI.
27 MARELE PROCES Al. VRANCEI
se poate vinde, deai şi drepitu1l nelimitat pe oaire î,J a1re VTînceanul, aisupra
pă-durii. ParndoxuA îl comsiti~uie fapt1,1·l că, o da.tă "drep~u11" cumpărat, oo-
det1a;tea anonimă !ai.Să la o par.te Cod'll!l oiiv-i>l şi se .prev;a1l•ează d:e obiceiul
pămîntului, care îi dădea dreptul să taie oricît, după nevoile şi pu-
terile ei ! 1
Siituaţi:ile acestea au fost folosite de oamenii poJiitilCii de a~unci pen-
tru .a deschide porţiile .sooieităti1lcrr- străine, care, pe preţui11i1 idenizonii, ·au cum-
păr.ait munţii şi ·au întreprios cea mai •să.J.batică distrugere a păduri.lor pe
care o cunoaşte istoria ţării noaisf.re. De pe urma acestor societăţi, Vrancea
a rămas să:răoiită şi piustioi,tă, î111lesniind şi mai muilrt pă·trunderea capitalis-
mului, care g.răbeşte dezagregarea formelor arhaice.
1
H. H. S f<1 h I, op. cit., voi. II, p. 2ff7.
SITUAŢIA SOCIAL-ECONOMICA A SATELOR DEPENDENTE
DE ORAŞUL BRAŞOV IN PREAJMA ANULUI 1848
de FLORIN SALVAN
La venirea saşilor în Ţara Bîrsei, vechea populaţi,e TOmânească a

acestei regiuni era Hberă. Dar condiţiile particulare de cristalizare şi dez-
voltare a feudalismului în Ţara Bîrsei ·au pennis oraşului Braşov să supună,
atît vechHe comune româneşti libere, cît şi .pe cele cu populaţia mixtă,
româno-maghiară.
Tn secolul a:! XIV-J.ea şi ·al XV-iea un număr mare de sate româneşti
sau mixte au ,ajuns în stăp:nirea unor feudali particulari saşi 1• Apoi,
treprta·t, treptat, am aceste sate, cît şi altele vor trece, în secolul .al XVI-iea
şi în prima jumătate a secolului al XVII-iea, din mîna feuda.Jilor particulari
saşi, prin donaţii, zălogiri sau cumpărări, în posesia directă a oraşului
Braşov 2 •
Răpind ut.timeJ.e rămăşiţe de drepturi pe car·e şi le mai păstraseră
vechii !locuitori liberi .ai disfridul ui, oraşul îşi va exercita, din 1651, de
cînd a cumpărat domeniul Branului cu satele aparţinătoare, pînă la 1848,
în mod .a·bsolu1, drepturile sale de stăpîn feudarl nelimitat, atît asupr.a
ioba.gilor aflaţi pe acest domeniu şi luaţi definiti.v în stăpînire, cît şi asupra
pămîntului domenial 3 .
1Astfel, Fulkun era stăpîn peste Hăg-hig- şi safole din jur, magistrul Iacob, feudal
sas, stă·pînea Budila, Zizin, Tărlungen~. Purcăreni, Bran, Tohan, Zărneşti şi cătunul
Cristi~m. Teel era domn peste Teliu. Alţi comesi saşi ave.au posesiuni' >În alte sate
(!. Podea, Monografia ;udefului, Braşov, voi. I, 1938, p. 65).
2 Satele Zărneşti şi Tohan, dăruite în ·anul 1395 de reg-ele Sigi15mund preotului d!n
Braşov, vor trece din mîna acestuia în posesia saşilor braşoveni. Satul Nou ajunge, prin-
tr-un .ad de donaţie din 1462, în proprietatea Braşovului. ln anul !500, regele Vladislav
zălogeşte oraşului Braşov cetatea Branului, Săc"lele (cele şapte sate), Apaţa şi Crizbav.
ln anul 1499, saşii din Ţara Bîrsei pun mina pe ţinutul Do!Jîrlăului, pe pădurea de la
Teliu şi BudiJa. Din timpul lui Matei Corvin, pînă la 1625, oraşUrl Braşov a stăpînit şi
comunele Părău, Grid, Perşani, Holbav, Şercaia din districtul Făgăraşului. ln anul 1618,
Braşovul cumpără comunele Vlădeni şi Ţintari. ln 1651, oraşul Braşov cumpără de la
Gh. Răkoczii II toate soate!e zălog:te J.a 1500 de Vladislav cu suma de 15 OOO florhl,
(I. Podea, op. cit., p. 65--66; E. Micu, Castelul Bran, Bucureşti, 1957, p. 25-27;
I. CI inc i u, Din trecutul Branului, în "Transilvania", nr. 6, 1910, p. 402-407).
3 E. Micu, op. cit., p. 26-27 ; I. CI i n ci u, op. cit., p. 407.
192 FLORIN SALVAN 2
Pe terirto.r.iul vechiul'lli d·istrid al Br.aşovului, mă;rgin1it fa sud cu

Ţa.r.a Românească, iJa irăsări1t şi nord cu comiitaitu1l Trei Scaune, tl.a apus cu
disiiridul Făgărnşului, se găseau, în .preajima ianuh.ui 1848, paitru caibegorii
de looaitiiităţi.
·Cea mai importantă dintre acestea er.a, fără îndoială, oraşul Braşov,
capitala districtului, important centru manufacturier şi comercial 1.
A doua cafogo:riie de 1looa\l1i,tăţi din Ţ1ar.a B:î:liSei o constiituiau celle
13 comune săseşti libere 2 care au scăpat de iobăgie datorită privilegiilor
primite ide ii.a rregii ma.gfoari şi reînnoiite mereu.
lin grupia a treii·a intrau cele două sate milita.re ale primuilui regiment
românesc de grnnlţă, 1înfiinţat în 1765 3 , Tohanul Vechi şi Ţiînţari. Locuitorii
acesitor sa·te erau iSO'ld.aţi grăniceri. Numai cîţiva dinfre ei emu conibri-
buabili, dar subordonaţi organelor militare locale 4 •
în .fine, a p.aitr.a oartegorie de loca11ităţi din d·i&trliot o formau cele
14 sate supuse 5 sau dependente de oraşul Braşov, risipite în Ţara Bîrsei
pc o arie geografică destul de întinsă. Intre masivul Bucegi şi Piatra
Craiiului iSe .af1Ja Hr.anul, comună colectivă, de oaire apiarţineau 13 sate
(nd·ivizii"): Sfrnea, Peştera (Coadz,a), Fundaita, Fu111dăţica (căitun), Mă
gurra, Toongheş (cărt>un), Moeciul de Jos, Mocciul de Sus, Ş.imon, Che1a,
Sohodol, Poarta şi Predeal 6 • La poalele Pietrei Craiului se găseau Zăr
neşti .şi, nu dopa.rte de el, Toihairml Nou. Toa~te erau cu populaţie româ-
nească. Lia marginea de sud-oot a depresiuni1i Ţării Bîr.sei, tpe .Uni.a ca.re
deisp.ar.te •aceaisită tdepire.siune de şimi munţitlor Buizău:lui, se intJndeau cele
şapte .saii:e cu populaţie mixtă, româno-maghia1ră, cunoscurte şi .sub numele
de Săcele : Baciu, Turcheş, Cerrnatu, Saroulung, Tă1rilungeni, Purcărnni şi
1 P.en11ru dezivol:t.airea forţelor de producţie capitaliste şi pentru formarea c.apii!.alului
lXlmerd.aJ î.n Braşov în pPima jumăta;be a secoluJ.u~ •i11l >CIX-lea, vezi•: St. Im re h,
Despre începuiurile imlustriei Cll!pitali~e în prima jumătate a secolului al XIX-iea, Bucu-
reşti, 1955; Industria textilă din Braşov şi Ţara Birsei, catalog de documente, !VOI. I,
141~1820, irntoomiit '<ie E. Moi suc, Bucureşti, 1960; Catalogul documentelor greceşti
de la Arhioele Stahdui din Bro.:;oo, •voi. I, cu un studi·u infroducliiv de E. L ~ m o na şi
D. Li m o n .a, Bucureşti, 1958; E. L ·im o na şi D. L •i lrn o na, As.pedele comerţului
braşovean în .r;eacul al XV Iii-lea, in Studii şi mnteriale de istorie medie, voi. IV, 1960;
F. K 1 •l J yen, Braşooui în. preajma reoolufiei din 1848, in Studii şi articole de istorie,
voi. I, 1956; V. E. G o ! o g an, Cercetări .pri.vitoare la trecutul comerţului românesc din
1
Braşov, Braşov, 1928 ; I. H i .n tt z, Stand der Priva/industrie der Fabriken, MiNWfakturer.

urui Haruilungen in Siebenbilrgen im Johre 1844, ~n Archio des Vereins fiir siebenbiirgische
Landeskunde, Band J.1/1, 1846; C. Ma a.ger, Bericlrt der HanD.els - urui Gewerbekam-
mer in Kronstant, Braşov, 1853.
2 4 i!iîrgiuri: JQşnov, Codlea, Feldioara, Prejmer şi 9 comune: Crisfam. VuJca111.
Ghimbav, Hălohfo, Bod, Ro!barv, Măieruş, Sînp_etru şi Hărman. Serviciul Arhivelor Statului
Reg. Braşov, Industria textilă din Bra~ov si fara Birsei, Catalog de documente, voi. 11/2,
1834-1846, ~nitocm~it de E. Moi.suc, p. 1358-359 (în mss.).
8 Industria textilă din Braşov şi Ţara Birsei. Catalog de documente, voi. I, p. 31.
4 .Ser;v. Arh. St. Reg. Braşov, Industria textilă... voi 11/2, 1834-1846, p. 359
(in mss.).
5 In oriigdna~ : unterthiini'(!e. · Cercefarea noastră se ocupă doâr de aceste salie.
6 iAină G.a. 1848, aceste sate au constituit o singură comună condusă de casteJ.anul
din Bnan, 1aij.utiat de mie un vitepramar în filee.are :stat O. P u ş c ari u, FmgmenJe istorice,
III, Sibiu, 1904, p. 118-119).
3 SITUAŢIA SOCIAL-ECONOMICA A SATELOR DEPENDENTE DE ORAŞUL BRAŞOV Im
Zizin. în padea de no1rd-veis>i: a depn:is-iuniii Bî.nsei, între munţii Perşani

şi Olt, se afilau saitele Vlăderni, cu popul.aţie românea1scă, şi Sa:tu:l Nou,
Crizbav şi Apaţa, cu popu.l.aţie româno-maghia1ră I. Dacă 60cotim sa.tele
brănene ca uniiăţi aparte, atunci numă 1 ml tuturor sa1telor dependente di11
Ţar.a Bîrsei se ridica la 26.
După recensămîniul popwlaţiei din anu11 1838, ultimul înadnte de revo-
iuţie, distriotul Braşovului 1avea 86 961 de 1locu1tor.i : 22 886 în oraşUJI Bra.şov,
26 992 în satele săseşt•i J.ibere şi 37 083 în .saitele dependen1e. Din cei
37 083 de ţăriaini •aserviţi, 23 067 ( 62,20 %) er.aiu români, 12 395 ( 33,42 %)
erau ma·ghiari şi secui şi 1 629 ( 4,28 %) ·ailtc ca tegori1 (iSa.şi, ţigani,
1
străini) 2•
In preajma anulu 1i 1848, ornş·wl BmşolV, condus de un mănunchi de

ratricieni saşi, era deci, fiu numa1i cel mai îns·emnat centru manufacforier
şi comercial din sud-estuil Tmnsi1lv.aniei, ci şi oei 1mai mare proprietar
feudal din Ţara Bî·rcei, care exp:Joata a1proope jumăia•te din populaţia
disfrichvlui. El poseda un întins domeniu feudail, fo111mat din munţi, păduri,
păşuni, li·vezi, fineţe, văii, rîuri, mo.ri, pămînt ariabiil şi nea1raibi:l, rnre au
aparţinut odinioară populaţiei băştinaşe Jiibere. Cea mai mare parte a
munţilor oaire se întindeau de la 1sud-esfol Ţă-rii Bîrse1i, de ,Ja masivele
Bucegi şi Pia•tra Cra.iului, pînă J,a munt·ele Ci:ucaşuil, consti.tuiau posesiuni
ale oraşului. Braşovu1l mai ·stăpî.nea şi o bună pa!ii:e a munţi.Jar Perşani,.
terifo.riu1l diim;pre oomunele Crizbav şi Apaţ.a. In anul 1834, cînd ·s-a fărut
o evaluare a pădunilor domenia1le, Braşovul poseda 131 157 jugăre de
pădure, amestecată cu loc de păşune, livezi şi teren arabil 3 • Oraşul Braşov
stăpînea, de .asemenea, ca proprietar domeni.a l, num€roa.se sesii iarabÎ<le,
1
fînaţ siau păşune, iSitua1e în a·ri.a safolor dependernre, folosite .de ţăranii
supuşi în schimbul anumitor obligaţii cu caracter feudal 4•
Din pund de vedere .administr.ati:v, .acesite •sate enau 1supuse celor.
patru inspectori domeniali 5, organe magistraturale, care jucau un rol
fu.arte importiant în menţinerea sat€1lor ideperJJdernte în &ta·re de iobăgie. Un.
al{ instrumenit de oprimare a ţăranilor dependenţi er.a tribunalul domenfa1l,.
for judecătoresc akMu1it din şapte Jud,ocăitori, care ho1ă·rau în priim.a in-
stanţă, iar magistratul în apel 6 • ·
1
Unguriii .din satele dependente au fost 00!0I1Ji~a·li în sec. XIV-XV ·de regii
magh'.:ui. I:1 secolul XVI-iea au venit şi secuii (L Podea, op. cit., p. 53-55, 57).
2 ln :mul 1849, popul.aţi.a districtului se prezenta astfel : Br.aşov: 19 823, satele
săseşti, 31 607, fostele sate iobăgeşti 37 265, tota.I 88 695, Arh. st. Braşo'V, RecensămtnM
popu!atiei di.n Br.aşov şi Ţara Bîrsei, .a1ni eJOliremi 1526-1917, întocmit de E. Limona,
ta.bESJ.a II-III (în mss.).
3 E. Z a m i n e r, Geschichte des \f!oldwesens der kăniglichen freien Stat:lt Kron-
stad, 1891, p. 52--53 ; F r. S c h u s 1 e r, Die Tărzburg und das Tărzburger Dominium, I.a.
p. 12-13; Arh. st. Braşov, Actele magistratului, doc. nr. 4272/1848.
4
lrutustria textilă ... voi. Il/2„ p. 329--330 (în rnss. ).
5 PJ'imul cerc de inspecţie cupr.inde : Br.ainu l cu ce'.e 13 sarte, Tohanul Nou, Zărneşti ;
1
al doilea cerc: V!ădeni, Satu Nou, Crizbav şi Apaţa ; al treilea cerc : Baciu, Turcheş,
Cerna.tu, SatuhlJ!lg; al pa;trulea cerc: Tăr.J.ungenJ, Purcăreni, Zizin. (industria textilă ...
voi. 11/2, p. 358-359, în mss.).
6 ibidem.
IS4 FLORIN SALVAN 4
Pe plan social, ţăranii dependenţi 1 din Ţara Bîrsei se împărţeau în

mai mu.J.ite categori.i isodak, şi anume : coloni, inquilini, extranei, ţigani
şi oieri înstăriţi.
Dinfre toa1te ca•tegoriile, ce.a mai numeroaisă pătură 'SOda•lă de ţărani
eupuşi o akăituiau colonii. Noţiunea de colon .are acelaşi conţinut socia-l-
economic oa cea de iobag 2• Din aproximativ 39 748 de locuiţori existenţi
în anul 1847 în satele dependente 3, 8 203 capi de familie 4. adică circa 27 OOO
de locuitori erau coloni. Ei aveau loc de casă, grădină, un mic teren arabil
şi de finat 5 , şi un anumit număr de vite. Pămîntul pe care-l foloseau
colonii se numea pămînt colonical sau sesie colonicală 6 • Sesiile nu se
puteau „destrăma" de căfre coloni prin vînzare. Dacă colonii oa uzufruc-
tuari încercau isă vîndă părţi din .aceste .s-esii oa să-şi prccuire bani, oraşul
Braşov, ca proprietar domenial, nu aproba astfel de acte 7 • El se temea
că, dacă se îngusiau sesii'l·e colonicale de .fînaţ şi păşune prin vînzare.
colonii, care 1s-e plingeau adeseor.i că n„au ipămînt desfol, vor cere, pe de
o parte, să li se reducă obligaţii1l-e faţă de oraş, ~air pe de ailită parte vor
tăia pădurile domeniale ca să-şi mărească suprafeţele de finat şi păşune 8 •
De aceea oraşul nu confiirma oontl.'1aiotele ide vînza.rea terenurilor de finat.
Colonii puteau, în schimb, să-şi vîndă locurile de casă sau de curte 9 , ma-
gistratul şi . comunitatea centumvirală 10 confirmînd astfel de acte 11 ,
pentru că ele nu atingeau direct 1initeres-ele or.aşUJh~i. tDar şi în acest caz
1
In origiullilA : Unterthan.en.
2
In anUJ! lÎ85, Iosif al Ii-lea a anlocuit cuvîntul iobag cu cel de colon (L. Pa-
tac hi, Situaţia agrară a ţărănimii dependente din Tran.siloan.ia ln anii 1848-1849, în
„Stud:d şi adicole de 1istor·ie", IV, Huoureşti, 1!:16:.!, p. 110, nota 3).
a NumărUJ! de 3!:1 748 de locuitori e calculat cu aproximaţie. Ţinînd seama că ia
anul 1Î87 erau 21976 de locuitori în satele supuse (I. li i n tz, Bevolkerungsverhăltnisse
im Kroru;tadter Distrikt nach der 183!1-er Zahlung, în Archiv des Vereins... Hand III,
Heft, 1, 1847), iar în .anul 1838 numărul lor creşte '1a 37 083, rezultă că în an.ul 1847
erau airoa 3!:1748 de '1ocuJtori. Recensămîntul s-a făout în anul 1838, ·dar în une:e sate
din district el s-.a încheiat la Îlnceputul anului 1839, de aceea I. Hintz dă anul 1839 ca
an de rocensăm1nt (Arh. st. Braşov, Act. mag., colecţia Recensămîntul popula\iei po
anul 1838, pac.h. I-II; Arh. st.· Hraşov. RecensămLn.tul popu'iaţ:.ei din Braşov şi Tara
Bîrsei, .ani extremi 1526-1917, redactat de E. Limona, tabela I (în mss.).)
4 st. Mi k ao S, Relaţiile de producţie în agricultura Ţării Birsei (în mss.).
5
Arh. st. Braşov. Act. mag., doc. nr. 4162/lti38, 4589/1842, 24, 25, 645, 798, 1049,
1595, 106711843; 923/1844.
6 Io originaJ: colonico.J. Session, Arh. st. Braşov, Act. mag., doc. nr. 798, 1067,
1595/1843.
7
In a.nul 1842, negustorul Ghristodor Mumiali a cumpărat de la mai multi coloni
din Cernatu terenuri de finat ca să-şi instaleze acolo o spălătorie de lină. Comunitatea
centumvirală nu a confirmat acest contract (Arh. st. Braşov, Act. mag., doc. nr. 4598/1842,
24, 25, 74, 297, 645/1843).
8 Ibidem.
9 In orig~na,l: Hofstelle, Wohnplatz, \Vohnlw/ (Act. mag., doc. nr. 4162/1838,
798, 1595/1843).
10
Mag'stratllll era cor1siJJu:l orăşenesc. El era ales anual şi avea iatributii politice,
admiinistrailive, f.isca·le şi judecătoreşti. Comooitartea centurnvirarn era formată din 100 de
persoane. Ea era aleasă tot anual şi avea iatributii administrati:ve, politice şi financiare.
Consiliul celor 100 era un for districtual. ·
• 11 In anul 1838, negustorul C. loanovici a cumpărat de la un colon din Zărn~şti
un toc de curte ca să-şi Jnstaleze o maşină de tors. Comunitatea centumvirală a aprobat
.fi SITUAŢIA SOCIAL-ECONOMICA A SATELOR DEPENDENTE DE ORAŞUL ~RAŞOV 195
oraşul avertiZia pe coloni că a1probă arstfel de ade numa•i cu condiţia •să se

resipede d:reptul de propiriebat-e al domnului de pămînt 1•
Colonii iSe ocupau cu agriculituna şi oreş~erea vitelor, îndeosebi a oi!Olr.
In funcţie de condiţiile solurlui, cu'irtir\llau porumb, grîu, isecară, orz, ovăz,
mei, hrişcă, in, cînepă, cartofi, fasole şi diferite legume 2 • In satele brănene,
pămîntul fiind piet.ros, nu se cultiva porumb ·•au g.rîu, ci numai orz, ovăz
şi cartof.i, rareori grîu de primăvară. Ocupaţia princip.arlă .a brăneni.!or a
fost întotdeauna creşterea vitelor 3 • Tehrnioa prelucrării pămîntului era
înapoiată, ogiHndind gradul 111edezvoltat .al forţelor de producţie. Pînă la
1840, în satele brănene nici nu existau căruţe cu patru roţi.
Atît terenul arabil, cit şi ce~ de fîn.aţ folosiit .de coloni împreună cu
celelalte cafogorii <le ţăr.ani ·supuşi era desfol de puţin, ·insuficient, în
raport cu numărul ţăranNor dependenţi şi ou nevoile vieţii zi'lnice.
In anul 1848 nu •s-au putut î.nsămînţa decît 17 637 de găleţi de
sămînţă pe întreg terHoriul arrabi•I folosit de toa;te oa~egori-i·le de ţărani
i5Upuşi. Tot în acel1aşi an, colonii nu au putut rarduna dooît 24 525 de căruţe
<le fîn de pe terenul de fînaţ pe care-l foloseau 4 •
Dacă oakulăm cantHatea de r·ecoHă ca•re iSe obţinea rpe aces~e tere-
nuri, avem o imagine edHioafoare despre oondiţi1le -grele în care trăiau
ţăranii .supuşi omşu1ui B.naşov. In ianu3 1847, unui colon cap de familie
din comunele Tărlungeni, Zizin, Vlădeni, Baciu, Cematu, Turcheş, To-
hanul Nou, Zărneşti, Purcăreni îi revenea o suprafaţă mică de pămînt
arabil, care putea produce o recoltă ce varia între 0,72 şi 2,86 găleţi
de sămînţă, calculată pe colon cap de familie .. Dacă se împarte cantitatea
.acea,sta de .sămînţă fa numărul membr·i.lor de :tiamirlie, ooootind trei-patru
membri de fami11i1e, obţinem o oan1.iitate foarte mică de recOll~ă. Chiar şi
pămîntul celor trei sate, Crizbav, Apaţa şi Satu Nou, care posedau sesii
ce produceau o recoltă de 5, 14, respectiv 7,85, 9,51 găleţi de sămînţă pe
wlon oap d.e familiie era, totuşi, insuficient. Aceeaşi situaţie era şi în ceea
ce p.riveşte fînaţul. In 10 oomune, de pi.ldă, - Cemaiu, Turcheş, Baciu,
îă·rlungeni, Zizin, Saitu.lung, Crizbav, Vrlădeni, Apaţa, Satu Nou - un
colon cap de familie dispunea de un rteren de fînaţ pe care ce puteau
produce între 0,30 şi 2,30 căruţe de fîn pe colon cap de fiarnHie. Situaţia
nu er.a mai bună nici în privinţa vitelor. Tot în 1847, în 1oate comunele
1Supuse rse găseau 3 793 de vite de ir.acţiune, 3 570 de vaci, 3 724 de juninci
şi mînzaţi, 1 414 oi, 1 347 de oapre, 502 porci şi 184 de ·stupi. R1aportînd
numărul vi·t.elor pe famHii, a•r veni o rvHă de fracţiune pe famiJ.ie, cîte o
aceasta. (Act ~ag., ?oe: nr. 4162/1838). Comunitatea centWTivirală .a aprobat, de aseme-
nea, contractul 111che1at m anul 1842 de negustorul Chr. MumiaH cu unii coloni din Cer-
natu pentru cumpărarea unor locuri de curte de la aceştia. (Act. mag., doc. nr. 798, 1049,
1595/1843, 923/1844; Industria textilă„. voi. 11/2, p. 330).
1
. Confir1Ţ1înd. un astfel de contract, '!1~1!istratul sublin:a : „Salvo jure domini terres-
ins et propnetaiis fundorum ad domiruum terrestre spectanJis" (Act. mag cioc
nr. 1595/1843). . .
2
Arh. Sol. Braşov, Act. '™!!·· dat. nr. 4272/1848.
3
C. C. M u ş I ea, Fondul Bfiuz, p. 389.
4
S t. M i kl os, op. cit.
,.196 FLORIN SALVAN
vacă şi un mînzait ·lia două familii, dte o ca1prră saill o oaie ii.a 13 familii.
Numărwl porci.lor şi 1al stup-iilor era muilit mai mic 1•
Lip1sa de pămîn1t a îndemnat pe coloni 1să oaU1te şi ia'\rt:e ocupaţii. O
statistică din 1830 .arată că toţi colonii cu vHe de rbnacţiune d1in comunele
Purcăreni, Tărlungeni şi Zizin erau şi neg.u.s1tori de •lemne. Cei ima·i mulţi
5e .afl.au însă în Vlădeni, Ap.ava şi Crizbav, îr.-hre 90 - 114. în Sa1ulung.
Cemafo, Turcheş şi B.aciu :numărul <lor osdla între 16 şi 31. Aproa:pe în
tnaite oomunel·e depend.enite &e gă.seau, în ac·elaişi .ain, un anumit număr de
c;.ăruţaşi, caire tnansportau produsele looale .a.uit în 1iinterioml Ar.dea.lutui, cît
şi .afară, în Tar.a Ro.ri1ânea1scă, Moldova, Ungaria şi Aus•tri.a. Cei mai mulţi
erau, în 1830, tot în V.!ăideni, 130, :a1poi în Tmoheş, 61, Satul Nou, 30. In
celel1al1te comune, număru'1 .Jo.r er.a mai redus, intre 8 şi 23 2 • Da1r o dată
cu introducerea na.viigaţiei pe Dunăre .scade şi nuimăirul că.răuşilor săceleni
şi: zărneşteni care mergeau cu căruţel,e încărcate cu măirfuri pînă .la
Pesita şi V ierna 3 •
. A doua ca1tegori-e de ţărani dependenţi o formau inquilinii sau jelerii.
Ei emu ţăr.aini isă.rad. Unii .aveau un .[oe mic de caisă şi grădiină. Nu po-
secLau foren ar.aibi1l isau de fînaţ şi nioi vite. Uniii ial\leau doair cîte o vită
de tr.acţiune, de abic~i: un c.a1l 4 •
' A trei1a caitegoirie de ţăr,ain·i dependenţi o constituiau e>.traneii. Aceştiia
erau locuitorii veniţi în sat din altă parte. Numărul lor era destul de mic~
1
Nu a•veaiu vite şi posedau doa.r un lot arnbil foarite mic. ·

·· A p1a<fr.a' categorie de ţăra1nii dependenţi o formau ţig.anE. Ei n ...a·veau
nici un fel de pămînt sau vite 5 • .
Ultimele trei categorii de ţărani dependenţi, ad:ită jelerii, străini·i
şi ţiganii numărau, în 1847, cam 3 OOO de capi de familie. Ei se îndelet;.
nioeau cu negoţul de vi~e şi de 1lemne, făceau oale, cărărrniz.i, doage, viar
sau practicau diferite munci sezoniere întîmplătoare 6 •
A dncea• categorie de ţărani dependenţi o cons1ti~uiau oieriH înstăriţi,
Gaire se gă-seau mai .a1les în ce1le şaP'tie sate ·săcelene şi în oia.iele hrănene.
Deşi, ou. cî~ ne aiprop.iem de anul 1848, inumăiruJl 1acestor oieri scade
treptat 7, totuşi, în deceniul premergător revoluţiei, se afla încă un anumit
număr de ţărani. în<Stă.riiţi, cu iru:rme bogate de vite. Ast;fet, între 1843
şj 1846, în cele şapte sate (Săcele) se găseau 1 514 ţărani înstăriţi 8 • Unii
dintre aceştiia, ca Moise Ciuta, Radu Moroi.anu din Satulung şi N. Bur-
duloi din Cernatu etc. aveau chiar mii de oi 9• Oierii din cele zece sate
1
Calculele sînt făcute de autor după S t. Mi k 1 os, op. cit.
2
Arh. st. Braşov, Recensămîntu.J populaţiei cliin Braşov şi Ţara Bîrsei, întoomirt de
E. Moi suc, p. 46-47, 51 (în mss.).
3 Industria textilă„. voi. 11/2, p. 369.
4
Arh. St. Bra.:;ov, Ta1belele de rectificare pe anul 1847; L. Pat ac h i,
op. cit., p, 112.
5 Airh. St. Braşov, Tabelele de rect<ificare pe anul 1847.
6
lbi.dem, RecensănUntul populaţiei din Braşov şi Ţara Birsei, ani extremi, 1526-1917.
redactatde E. Moisuc, (ÎLllmss.);.St. Miklos, op.cit .
. -
7
Ve7Ji S i. M e 1 e s, Păstori (],f'deleni, în Anuarul Institutului de istorie naţională,
vnL III, Cluj, 1924-1925.
8 S t. M ,:, k ~ os, o.p. cit.
9
Arh. st. Braşov, Talbelele de reot:d'icare pe a.nul 1846, paoh. L. C. IV/12, L IX/21.
7 SITUAŢIA SOCIAL-ECONOMICA A SATELOR DEPENDENTE DE ORAŞUL BRAŞOV 197
brănene, mai p'llţini 1la număr deeîit în Săcele, arveau forme de vHe mult
mai reduse_ Tabelele de rectificare 1 ale anului 1837 ne arată, de exemplu,
d nici un oier din satele brănene - Şimon, Moeciul de Sus, Moeciul de
Jos, Sirnea, Peştera, Măgura - n-avea peste 500 de oi, media oilor ţă
ranilor înstăriţi de aici fiind între 100 şi 300 de oi 2 • In comparaţie cu
numărul fort.al .a:l populaţiei diin 0iait·ele posesiona1le, numărnl acestor oieri
•era, totuşi, destul de redus şi :limiitaif mai .aJ.es l1a une1le coimuine muntoase.
in unel•e comune, oa A•p1aţa, Satu Nou, Cri-zbav, Tohanul Nou, Zămeşti şi
Viă.cleni, nici un colon <Sau inquilin nu ·a ajuns oier însitări:t. Cu toate
acestea, mag.i•str.atul 'bna•şovean, care .a:vea ·toi: irnberesul iSă aiscundă exploa-
tarea 1muHi:Jiatern.lă pe oa·re o exerC'ifa ·aiSupra poput.aţj.ei româno-maghiare
diin comunele domeni.ale, smsţinea neîntemei.at că întireag-a popu•J,aţie a
acestor comune a·vea o iSirtuaţie materi•a'lă înflorifoaire în urma :nooumă·ra
telar 1scuitfri d·e oblig1aţii şi favoruri r.epetaite pe care el ·le-ar f.i făcut,
chipurile, ţăranilor dependenţi 3 • Actele contemporane arată însă că numai
o ·păforă subţire de ţărnni .supuşi, formartă din .aceşti oi•eri înstăriţi, d·in
coloni pmprietari de pive, dregătorii iSatelor, mici 1meşteşugia.ri ·rur.aili, .aveau
o si'tuaţie maiteria•lă, îintr-adevă•r, ma•i bună. In schimb, marea majo.riitarte a
coloni1lor, jelerilor, străini,Jo.r .etc., neavînd pă!lnînt şi v·ite destule, gemea
E<ub pov.aira obligaţrnor feudale pretinse de ma.gistraitul ornşului. Nu se
poate conisidena dec.i un .aispect &0eia1l p.articu•lia•r d.rept un .f.enome:n general,
exiiStem în itoa-te s.aitele dependente.
Iniţia1l, oierii înstăr.jţi au fost coloni iS.au inquilini. Da.r unii dinfre
ei:, exploatrînd în diferite feluri pe a1lţi ţă·rani supuşi, .au reuşit 1să-şi cumpere
oi şi vi•te mai muHe, diferenţiindu-se, .astfel, de maisa celor•lialţi ţărani de-
pendenţi. lnegaHta.tea de avere, ca punct de p1lecare ai! procesului de dife-
renţiere în sînul ţărănimii supuse se manifesta aici prin posedarea unor
turme mairi de oi şi vite de către o pairte •a ţă.rănimJi•i dependente. In ve-
derea isfaibi1lfri-i unei taxe ma:i m.a1ri pentru ţăr.aniii înstăriţi, mag1istr.afol
ţine·a o evidenţă aparte, tabelle de ireC'tificare isep.air.ate pentru vitele pe care
le d·eţineau oierii îniStăriţi, şi ailtă evidenţă, obişnuită, pentru oei.lalţi ţărani.
Spedffoare.a callităţii de colon sau inquilin ifăcută în .ta1belele de rectifican~.
în dreptwl fiecă.ru•i o.ier ~m;.tăirN, ne areită nu numa i oriiginea aceistorn, ci
1
şi faptul că, în rel 1aţiik cu ma.gistnaitu11, .acesta conisideiria p-e ţăranj.j însrtă
riţi fot ca ţărani :supuşi, cu obligaţii 1feud.a1le, dar mai sporHe, în raport
cu numărul de vite.
Mat·eri'iilc pr·ime pe c.:i,re .te aveau la înderrnînă ţărianii din aceste sate,
11.nia, inul, c.înepa, piei.te, l:emm.11! etc. se .preJ.uorau ~n ceia ma•i m.are parte
în aceeaşi gospodă•rie în care ise p1roduceau. Predomina, ca ia.tare, peste toit,
meşteşugul sărtesc, Jeg.at .de ·ag.ricu1!itură şi creşterea vi·telor pradicat în
cadml i!n.dusfriei caiSO'icc. O •statiistică din 1830 şi 1832 :ar.artă, bunăoară,
că foate femei·le din comunele Tărlungeni, Purcă:reni, Zizin şi Sa1ulung
1
Rectiificairea era operaţia care se făcea primăvara in toate comunele supuse, pe11-
tru constatarea averii mobile şi imobile, după care se stabilea impozitul pe venit.
2
Arh. st. Braşov, Tabelele de rectif:care pe anul 1839, pach. LXXXIII/?.
3 Ibidem, fond. Aot. mag„ doc. nr. 3161/1848; cl. F. K i •l l yen, op. cit., p. 186-187,
noM. 14.
198 FLORIN SALVAN
torceau diferite fi.re de in, lînă, cînepă, bumbac, numai pentru nevoile
casei 1•
Trepfa.t, 1rep.J:.a~ însă, se dezvoltă şi procesul de oopa.raire a indu s.triei 1
casnice de agricultură. Incepu~ încă în secolul ia;l XVIIl-1lea în unele sai:e

dependente, el se afirmă tot mai mult în prima jurnăfate a secolului al
XIX-iea, mai ales în sfera industriei textile 2•
Ţăranii supuşi, mai ales cei din Săcele, confecţionau ţoale, sarici.
stofe de lină, zeghe, nu numai pentru nevoile carSnice, ci şi pentru piaţă.
Aceste produse, şi mai ales zeghea, un postav ţărăne.5c, erau foarie căutate
pe piaţă la tîrgurile .săptămîna-le din Br.aşov, Prejmer, Cod·lea, Tohan şi
Rîşnov, îndeosebi de cMre rpopurlaţia săracă, penrtrru că era mai ieftină şi
mai bună <lecit produsele oferite de meşteşugarii breslaşi din Braşov 3•
Fiind aşa de căutate, unii coloni .au început .să facă comerţ cu aceste pro-
duse, cumpărîndu-le direct de 1.a producători şi apoi vînzîndu-'le, mai .scump~
pe piată. Producînd pentru piaţă, meşteşug.airii iextiliş•ti din Săcele, precum
şi co.Ionii negusfori de asifel de produse contribui.au •l1a creşrterea comer-
ţului, la mărirea veniturilor vamale, la dezvoltarea pieţei interne 4
Ameninţată de concurenţa meşteşuga•rHor rurnli, nebreslaşi, breasla
ţesătorilor din Braşov cerea necontenit magirstraitului să interzică accesul
micilor producători rurali de zeghe la tîrgurile săptămînale 5 •
Lupta aceasta dintre meşteşugarii brest.aşi braşoveni şi ţesătorii să
celeni, nedespărţiţi complet de agricul1ură, pentru cucerirea piet·ei a durat
ani în şir, Incă în 1819 magi·stratul braşovean, sub presiunea ţesătorilor
breslaşi, a interzirs rsăcelenilor să mai vîndă zeghe ·l·a tîrguriile sărptămînale.
admiţîndu-le s-o vîndă doar lra cele anuale. Magistrafol justifica as1fel
măsura lua1ă : „Locui1orii români sînt în stare isă se hrănească şi cu munca
agricolă şi cu cea de salahor" 6 •
Ţărani.i dependenţi pUngîndu-<Se guvernului Tr.ansi'lvainiei împotriva
acestei hotărîri, acesta .a ordonat magis·tratului să 1 revină asupra mă
surii luate 1.
înmulţirea pivelor 1n preajma anului 1848 e u:n indiciu .al creşterii
producţiei de zeghe în satele rsupuse. To1 ma.i mulţi coloni cer, în prima
jumătate a secolului a1l XIX-iea, .aprobări de la magiS>trait să-şi constrru-
iască pive noi sau să le repună în funcţiune pe cele reparate s. In anu.
1830, în Zărneşti erau trei pive de zeghe, trei dîrste de ţoale şi un joagăr 9 •
In anul 1846, în Satulung erau trei pive 10, în Turcheş una, iar în Tărlun-
1 Arh. st. Braşov, RecensărnÎlllfoi popuilaţiei din Braşov şi Ţara Bîrsei, p. 51,
(tn mss.).
2
/nd. textilă ... , voi. I, p. 31-32; V. G. G o I o g an, Cercetări prii:•itoare la tre-
cutul comerţului romdnesc din Braşov, Bucureşti, 1928, p. 'Zl.
3 Jnrl. textilă ... , voi. I, p. 551-552, 547, reg. nr. 2121, 2143, 2144.
4 Ibidem, p. 545---546, reg. nr. 2112, 2116.
5 Ibidem, p. 547, reg. nr. 2121.
1
Ibidem.
7 Ibidem, p. 548, reg. nr. 2129.
8 Ibidem, p. 31-32, Irul. textilă... voi. II/I, p. 185 (în mss.).
9
Arh. st. BMşov, Recensăm.intul populraţlel ... p. 51 (în mss.).
11 Ibidem.
geni er:au o dîrstă, o prvă de zeghe şi două mori de măcina•t prevăzute

şi cu pive 1• Cele mai multe erau în Bran. In 1848 se găseau 11 dîrste.
13 pive şi patru joagăre 2•
Incă de .la începurtul secolul•ui .a.I XIX-'l·ea •se dez.vo1lfase în Săcele şi
meş.teşugul ~ăbăcădrtului. Aici erau ma.i multe fami.Jii de tăbăcari săceleni.
ţărani, cu· ex·perienţă îndelunga•tă în p11aotioarea acestui meşteşug săfosc,
ca Gh. Goaga, Voicu Ciopată, Ion Cristoloveanu-Bîlea, Ion Cîrstocea.
fraţii Pascu şi Ion Ieremia Buzatu şi alţii, care se întovărăşeau cu marele
negustor grec N. Ţumbru. Acesta le punea la dispoziţie capital cu care tă
băcarii săceleni cumpăirau piei bmte din Valahia, ·pe care •le vindeau apoi,
prelucra1e, pe pi1aţa •in1ernă a Tr.ansi.Jvaniei sau chiar şi în Viena, realizînd
dştiguri însemniare. Tăbăoarii săceleni făceau, totodată, comerţ şi cu lînă
şi porci, mărfuri cumpărate din Ţara Românească 3 •
Producînd nu numai perntm nevoHe casei, ci şi pentru pi.aţă, pentru
schimb, colooii prop.rietari de pive, ţesătorii rurali de zeghe„ tăbăcarii,
negustorii de vite, negustorii de lemne din Săcele ·sînt pu.ntăforH noilor
relaţii de producţie oaipita,li·ste. Ei .se „desţărănesc" pe măsură ce creşite
volumul acesitor îndeletniciri.
Inrbre anH 1831 şi 1837 activa în Bran ·Un mare negu.sfor de sat, Sterie
Trandafir. Acest.a făcea negoţ .pe scară întiinsă ou cereale şi băuturi, avînd
in acelaşi timp şi o prăvălie în Bran. El aproviziona pe castelanul Bokros
Andrei, oare er.a totodată şi negu.stor, cu pommb, vinuri şi rachiuri aduse
din Ţara Românească, pe oare acesta •le comercializia. Negustorul Sterie
Trandafir aducea băurtu.ri şi pentru cîrciumaml Mozer din Bran, precum
şi cerea1le şi băuturi pentru· ipimvizoirul arnnd1a·ş. Volumul af1aceri1lor comer-
ciale practîcate de acest mare negustor grec se oglindeşte în cîteva cifre.
In anul 1832 a adus 164 424 ooa1J.e de porumb <lin T•ar.a Românească. Intre
1
anii 1834 şi 1835 ia proour.at vin şi rachiu .pentru cîrciumarul Mozer îlr1
valoare de 4 580 de tlor:ini. Arendaşului ·i-.a .adus, între anii 1834 şi 1836,
vin şi rachiu ÎII1 vafoa•re de 15 385 de .filorini. De la caLStelan a încasat
pentru măirfu.ri1le aduse între .a.ni<i 1831 şi 1837 .suma de 10 489 de ]lorini.
De la drciumarul Mozer .a r1dioait 1suma ci.ie 13 623 de ]io.rini pentru că 1-a
aprovizionat cu mărfuri in perioad·a 1834-1837. In caitasitifu1 său de soco-
teli, el nota uneori nu numai cantiotatea de mărfuri cu.rupă.rate şi vîndute
cu preţul respectiv, ci şi cîştigu·l 1rea.liza-t. Aşa, de exemp.Ju, în februarie
1837, precizia că a curnpă.na1t din Cr.aiov.a 667 de mă.suri de vin roşu, din
care a vîndut cîrciumairului 113,5 măisuri de vin, cu 3 f,Jorini măsura, reali-
zînd un cîştig de 37 de florini. Tot .aoolo mai nota că a Î1nca5a1t de la
cîrdumarul Mozer •suma de 1 800 de ]!arini p•enitru .a1renda mori.i şi
cîrciumii 4 •
1 lnd. textilă .. „ voi. 11/3, p. 422.
2
Arh. st. Braşov, fond. Act. mag„ doc. nr. 4272/1848.
3
E. Li rn o na şi D. L j rn o.n ia, Catalogul documentelor grecel'ti. voi. li, p. 3;
Arh. st. Reg. Braşov, Recensămintul .. „ p. 47, 51.
4
· Cat. doc. grec„ voi. II, p. V-VI, 369-379.
200 FLORIN SALVAN :to
Ca.stel1an:ul, provizorul arendaş, .negustoru1! Sterie T·riand!afir şi cîrciu-

marul Mozer din Bran acumulau sume importante, capital comercial prin
e~pfoata.rea maiselor ţărăneşti di1n Brnn şi din împrejurimi.
Unii negustori braşoveni, •avînd tendinţa de a dev1eni şi industri1aşi,
căubau să-şi desch'iidă ateliere manufaduriere pe teriforiu1! 1sat elor depen- 1
dente, aproape de suns<i. de apirovizionare cu ma1teri1i prime. Incă în anuil

1818 funcţiona în .s.atu1! miiliii:iar Toha1rml V.oohi o manufootură de posfav a
marelui negustor C. Boghici 1• Bogatul negustor braşovean C. Ioanovici a
cU1mpărat în anu.I 1838 o grnpodă 1 rie de co1Jon în Zămeşti oa să-şi instaleze
a·colo o maşină de tors, i1ar negustorul g•rec Ohr. Muimi1a1li, stabiili.t cu
20 de <i.nii în urmă în Tam Bîr.sei, :a cumpărait mai mul1t·e •locuri de oasă şi
fînaţ în Cernatu, ca să-şi instaleze acolo o filatură de lină 2 •
în ierarhia ·soda1lă •a diisibriidului Braşorv, ţă,mnii Mtpuşi se •sHu<i.u pe
o treaptă social-politică inferioară faţă de calitatea privilegiată a popu-
laţiei libere din Braşov .şi di.n cele 13 -sah~ i.Să.seş!l:i fără &ardni feud-ale.
Urbariile, tabelele de rectificare şi contractele de arendă, oare stabi-
leau relaţiHe dinbre ţăr1ani şi pa1bridatu1! •săsesc, ne a1na 1tă că ţăr-ani.i erau
supuşi, în cazu.I nosbru, nu umor prop.riet.a-ri reuda.li ip.a.rticuil.ari, ci omşului
Br.a·şov; .ac·ea.s1ba nu imp!lica o 'Situaţie mai bună pe ·pl1a111 ma1beiri.a1l decît a
iobargiilar de pe domeniile particu1!1arie. Actel1e .aminH~e ma:i sui.5 scot în
evidenţă faptul că iobagii Braşovului erau obligaţi la numeroase sarcini
feudale în natwră, în bani etc., cu 1n:imic mai uşoare dedt al!•e .aiHor ca•te-
geirii de iobaigi. Eisenţ.a relaţii>loir sodia·l-economke dintre ţărani:i i.Supuşi şi
or.aişul Braşov eir.a :aceeaşi oa pes:te :to~ unde gă1siim foud1a11:i şi iobagi : exploa-
tarea ţărainiilor din aceste sait·e de că'bre pa•brid1afo1l săsesc ibnaşovean. Da;r
forma î:n oa1re expiloai:a Braşovul pe ţă<f,ani:i idepend1enţi funbrăcia unele
aspeme particu.J1a1re, ispedfioe raporturi-lor posesional.e din Ţ.air.a Bîrsei.
In timp ce în decenii.J.e p1rieimergăfoa1re .a:nuikti 1848, iobag;ii de -pe ·do-
meniille p1a1ritku1ha.re pireis-bau 104 .zi1le de robotă pe .an pentru domnuil de
pămî.nit, fapt stabi!H şi în .!eg1ea <i.grairă vota•tă de dieta a•rdelieană diin
1846/1847 3 , ţăranii dependenţi de Braşov, încă de la sfîrşitul secolului
al XVIII-1!.ea şi pînă !oa 1848, răocumpă.r.a.u zilelie de rnbotă .prin 1anumifo taxie
prevăzut.e în con~1nadel1e de a1rendă di1rntre .a•renidiaşi şi ma.gi.strafoil oraşuil·u:i.
Aceste taxe variau de fa comună fa comună, idupă cum 1se puitea înţelege
arendaşul respectiv cu ma1giisbraibwl, •în unek comune et.e f.Hnd mai rildioa.te.
1
în aiHel1e mai scăzute. Tax·a diferea după sifoaţi1a sociială ·şi civ.i1lă :a Hecă
mi ţăr.an dependent. Ais1tfel, taxa •pe care o pl<ă'tcau cellonii oscila, în ·aceste.
comune, între 0,50 florini şi 2, 16 florini, cea pc care o plăteau jelerii, între
0,50 şi 1,08 florini, iar cea pe care o achitau ţiganii, între 0,50 şi 1,00 flo-
1 Industria textilă ... , voi. I, p. 573, reg. nr. 20î I.
2 Arh. st. Braşov, Ad. mag., doc. nr. 41fi2/1838, 797, 1049, 1595/1843, 9"23/1844;
Industria textilă .. „ voi. 11/2, p. 262-263, 330.
3 St. M e te ş, Viaţa agrlll"ă, ecOJwlTiică a românilor din Ardeal ,~i Ungaria, docu·
mente co1uemporane, voi. I, 1508---1820, Bucureşti. 1021 ; L. Pa ta k i, op. cit., p. 114;
Arh. st. \Bm~ov, C0Jrotk1 de urba1n;1i: G. B-<i r 1i t. iLn „Gmzeta ele Tr.a.nsinrvaniad.
nr.52/1844; V. Cheresieşiu, C. Mu.reşa111, E. Maricl'i, G. Barif, Scrieri
social-politice. Ecl,'~LLI'il .pnliilică, Bucuneşfr, 1962, p. 82.
J
rini. Văduvele colonilor şi jelerilor plăteau o taxă între 0, 15 şi 0,30 florini,

i,ar ale ţig.ani1tor, o taxă fixă de 0,15 fiorini 1•
Acoepfa.rea răscumpărării mbotei în bani de către magistratul bra-
şovean, în uirma >luptei duse de ţărani1i din cele şapte 1siate 2 , nu trebuie înţe
leasă ca un ad de măirinimie ,a parl:riciafo1tui 1 să1siooc faţă de ţăranii depen-
denţi, cum iafirma acesiba în anul 1848, oa 1să ,a1scundă exploatarea pe ca.re
o exercita ·arsup1ra ţărnni1lor .supuşi 3 , ci ca o exp·resie a tendin\ci din ce
în cc mai 1arcceniua,re a cercuri'lor pafridenHor ,saşi îmburgheziţi de a acu-
mula .sume ide bani tot mai mari, necesiaire schimbu.lui de mă-rfuri. De altfel,
rn:x;elie ·acestea nu ernu mici în rnport cu valoarea banilor de atunci. Dacă
ţinem seama că ţăranii dependenţi mai aveau şi alte oardni, vedem că nu
era de toc uşor pentrt1 ei, ca.re dispuneau de mijiloace ma1berfale des.tul de
reduse, 1să-şi procure banii necesari achită.rii ace.sfor tiaxe.
O altă obiligaţie pe care o aveau ţărnnii dependenţi ena .acea de a da
dijmă din diferite produse agricole, hortioole siau .anima1le, în funcţie de
spcoificu1l produselor c·are se culitivau în fiec.are ·sat. Astfel, tăr,anii din satele
Apata,, Criz>bav, Saitu Nou, Tohanul Nou, Zărneşti, Baciu, Tumheş, Gematu,
Satulung, Purcăreni, Zizin, Tărlungeni, Vlădeni şi .satele brănene, dădeau
dijmă din : grîu, orz, ovăz, secară, porumb, sămî.nţă de cînepă, dnepă, car-
tofi, peie şi pleavă. Pe lingă aceste produiSe achifo1te, oum se vede, de
toarte comunel e supuse, unele 's·ate mai dădeau dijme şi din alte produse,
1
ca: fasole (Gemartu, Saturlung, Saitu Nou, Crizibav, Vlădeni, Arpaţa), varză
( Purcăreni, Satu lung, Cematu, Turcheş, Baciu, Zărrneşit:ii, Tohianu1l Nou,
Ap1aţa). in şi sămî.nţă de in (Purcăreni, Zămeş·ti, Satu Nou, Crizbav),
hrişcă (Apaţa, Cri0bav, Saitu Nou, Vilădeni, Baciu, Turcheş, Cernatu, Saitu-
lung, Purcăreni, Tărlungeni, Zizin), mei (Apa va. Crizbav, Sa·bu Nou, Satu-
l ung, P.urrcăreni, Tărlungeni), 6fec:lă (Purcăireni, Zărneşti, Apaţia), măză
riche (Satulung, Tărlungeni, Apaţia, Tohanul Nou), mazăre (Cri~bav, Satu
Nou), dovleac ( Pu:rcă-reni, Zămeşii, Vrlădeni, Apatia), ilinre (Crizbav),
ceapă îmărmînţată, crea.pă răsădi1tă, usturoi (Apaţ,a), dijmă dLn stupi (Satu
Nou, Crizbav, Apaţa, satele brănene), dijmă din mieii (Satu Nou, Crizbav,
Apaţa, siatel.e ihrărnene}, dijmă din brînză (Apaţ.a, sa1cile hrănene), unt
(satele brănene) 4.
Deşi co111scdpţia urbmială dim anul 1819 stabHea să nu t>e ia dijmă
din cartofi şi legume 5 , or,aşul Braşov dijmuia, cum se vede, şi aceste pro-
duse. E iirnt·eresant de remarnat că valoarea dijmei achifate de sa1elre brănene
înfre anii 1830 şi 1840 a crescut an de an, de 11,a l 586 la 2 955 f;!or.ini, ceea
<:e ogl1indeş1be, nu ,aitît procesu1l creşterii preţului produselor dijmuite, cît
mai ales sporirea cantităţilor dijmuite 6 •
1
Anh. st. B:ro-:;ov, Colecţia lllf.1'a.rii pe ani:i 1780, 1819; Rechtslage des ehemaligen
Torzburger Dominiums, p. 48-49; Airh. st. Braşov, Contracte de arendă şi închiriere, i.n-
veniar redactat de E. Li m o na, p. 41-43, 47, 49-50, 52, 53-56, 60-62--66,
G7-68, 71-72 (în mss.).
2 Rechts·lage ... , p. 48.
3 Arh. st. Braşov, Act. mag„ doc. nr. 3160/1848; P K i I ·I yen. op. cit.,
fl. 186-187, nata 14.
4
Arh. st. Braşov, iad. mag., doc. n.r. 4272/1848.
5 Ibidem, Conooriptia tLrlrn:niiaJă din .ainllll 1819, Colec\i·a urbar!ii.
8 Ibidem, .Ad., mag., doc. or. 4272/1848.
FLORIN SALVAN 12·
Ţăranii se plîngeau că arendaşii lăsau adeseori timp îndelungat, re-

coi.ta pe cîmp, ordonînd dijmui.rea ei numai oînd ·aveau poftă, fă.ră să ţină
seama că ţăranH supuşi suf.ereau în felul :acesta ·pierderi îrnsemnate de
produse. In a111U1l 1847, iobagH brăneni se p'1îngeau magiiSka~ului că aren-
daşii „cînd ies ;la dijmuit, ·ies rto1 ·duminica şi isă.rbăfoarea, ca nu cumva 5ă
poată duce colonul dijma în na-tură" 1•
Dacă oomparăm dijmele pe care le dădeau ţăranii dependenţi de Bra-
şov cu cele 1pe c·are le achitau iobagi1i din dteva comune de pe domeniHe
particulare din ţinu1ul Făgărnşu1ui în aniri 1819-1820, .dijme 1răma1se, în
generai!, aceleaşi pînă 1},a votarea Jegii agr.a.re din 1846-1847, constatăm că
iobagii brraşoveni n-.ave-au o situaţie pirivi.Jegia1ă sub acest raport. Ba am
putea iSpullle că, în timp ce iobagii din comunele Hîrrseni, Drăguşi, Sîmbăta
de Sus, Cuciufa1·a, Berivoiu-Ma1re, comune cu fertilitate asemănătoare cu
cea din .saitele supuse din Ţaira Bksei, dăideau dijrmă numai din grîu, 1iecară.
cucuruz, mei, ovăz, orz, cînepă, cartofi, fasole, miei, stupi, purcei, ţăranii
dependenţi de oraşul Br.aşov erau obligaţi să mai dea dijme şi din alte pro-
duse, arătate mai sus 2•
Toţi ţăranii dependenţi de 0iraşul BraiŞOv erau obll 1 ig:aţi să achHe anu-
mirte -taxe, în funcţie de veni1ul pe oa·re.;1 av-eau. Astfel, colonii, jelerH şi
străinii plăteau o taxă sau o diare pe ·av.ene numHă facultatum, după supra-
faţa de pămîn1 .a·rnbi.J 1sau de nînraţ, după numărul vH·elor, adică după venitul
particular net. Tabelele de rectificare din· anul 1847 a.r·ată, bunăorară, că
această taxă 1se rachita după orice bucăţică de pămînt ·arahi.J 58.U fînaţ, oricît.
de mică ena şi chi·ar şi după o singură vită. Numai ţiganii nu p·lăteau
această iiaxă, fiindcă ei nu aveau pămînt şi vite.
Dacă posed.a:u o piarcelă oricît d·e mică de păm'Pnit, raitunoi niu făceau
excepţie nici ei. Şi vitele cumpărate de coloni după efectuarea rectificării"
se impuneau. Văduvele colonilor, inquilinilor, plăteau de asemenea acest
impozit public pe avere 3• O altă taxă pe care o plăteau colonii, jelerii,.
străinii şi ţiganii, precum şi văduvele acestora era taxa pe cap de lo-
cuitor numită capitis sau contribuţia regească 4• Chiar şi un miserabilis,
adică ţăranul cel mai sărac, care nu avea decît forţa sa de muncă,
era obrligai să .achite un rirmpozi•t care iSe chema tax·a protecţiona1lă, protec-
tionaliter, de 18 creiţari pe oap de f.amil:ie. Se mai plătea şi .si1doxi.a, o ·f.axă
pe cap de familie, introdusă în 1784 de Iosif al II-iea pentru plata episco-
pului ortodox şi a vicarului 5 • Satele brănene mai plăteau şi alte taxe:
tax•a pentru firea.ire vi1ţeil, de 9 creiţari, rp1entru fieca.re ca1r de fîn cosit pe
livezile domeniale, 4 creiţari, pentru folosiirea oelor 20 de munţi, 1,40 f.Jorini.
pentru iemafol oHor ; oolonH care .aveau pive, dîrriSote, joagărre p.lă-teau o
taxă de 8,20 florini anua!l pentru fiecare 1piuă. Acea1S1tă taxă din urmă se
1
C. C. M u ş I ea, op. cit., p. 396.
2
St. M e te ş, op. cit., p. 261-263, 268-269, 271-277, 278-28{ 288-299,
294-299, 301-303; L. Pa ta k i, op. cit., p. 114-115; Arh. st. Braşov, Act. mag.,
doc. nr. 4272/1848.
3 S t. M i k ~ o s, op. cit.; Tot h Z o 1 ta n, Mi~ările ţărăneţti din Munţii Apuseni-
plnă la 1848, p. 113.
4 C. C. M u ş il ea, op. cit., p. 396.
5 Ibidem.
achita şi de colonii din celelalte sate 1• In anul 1847. colonii, inquilinii,_

străinii şi ţig;ani'i din Săcele, Sirian, Zăirneşti. V•lăideni, Cri:obav. Apaţa şi
Satu Nou .au achita1t magistl'laiului suma de 30 966 ]lorini, reprezentînd
impozitul pe avere, împreună cu celelalte taxe 2 •
P1rintre formele constrîngerH extraeconomice pmcticate în Ţar.a Bî-rnei
era, ma·i întîi, oblii·gaţi1a de a 1transport.a .anumiite lemne de foc. Unii duceau
lemne pentru şcoail·a să·seaiscă din Braşov, .alţii 1pentru a!"ma.tă, ailţii pentru
magazi,a de l•emne a oraşului de unde se vindeau populaţiei. O parte din
aceste lemne erau numite „lemne de Crăciun". Fiecare colon care avea o
vită de iracţiune ern obligat -să tl'lansporte gratuit o .anumHă caniita.te de
lemne după numărul vitelor 3 pentru autorităţile civile din oraş 4• In anul
1848, satul Zărneşti trebuia -să predea 104 stînJeni, V1lă·deni 109 stînjeni,
Crizbav 107 stînjeni, Apaţa 120 stînjeni, Satu Nou 207 stînjeni 5 •
Ţăranii suportau în acelaşi timp toate cheltuielile satului, care nu
erau .aş.a de mici. In aceste cheHuieli intrau şi roate depl.asăirile 1lia oraş a:le
birăilor, pîrgarilor, precum şi salariul notarului 8•
Colonii erau cons.trînşi apoi 5ă facă căirăuşie pe seama magioskaituilui
sau arendaşului, să fia.că munci cu palmeJ.e ·sau cu carul penitru reparnrea
drumuri.lor, poduri:lor, mori.lor, iazurilor, isă cureţe rpădul"ile domeni,a.le de
lemne uscate etc. 7 • Brănenii trebuiau să cosească iarba, să adune şi să
pună fînul în clăi, dădeau jeleri pentru împrejmuirea grădinii cetăţii, mai
făceau munci pentru întreţinereia i.azu.ri.lor de la dîirste, jcagăre. Aprovi-
zionau castelul şi casa vămii cu lemne de foc, mergeau o dată sau de mai
multe ori pe săptămînă .Ja Braşov pentru a.ducerea a.limentelor pe seama
castelanului şi angajaţilor castelanului, cărau nuiele, pietre pentru castel 8 •
O altă formă de con-strîngere exk·aeconomică praotica1ă frecvent în
Ţ.ara Bîrsei era pedepsi.rea corpor<ilă a ţăranului.
Astfel, arendaşul poseisiuni·i Zămeşti, M. Dtick, ameninţa adeseori pe
ţărani că v·a ba.te pe porc.arii satului d·acă vor mai mîn.a porcii în munţi
la ghindă şi jir 9 • Ţăranii din Zărneşti se plîngeau adeseori împotriva preo-
tului cămătar N. Comş.a şi a ailtor oameni bogaţi din iSiat ca·re-i torturau cu
grosul. "Aproape de uliţa mare din Zărneşti, arătau ei, era un gros mare de
fag cu găuri şi 1oa·tă bunăvremea er.au acolo oameni şi femei cu picioarele
în butuci, de nu puteau mişca, iar cei care treceau se înfiorau" 10• Tot în
Zărneşti, un aH preot a pedep.si1t .uil colon ·să i se pună zgardă de fier şi
1
Arh. st Braşov, doc .. nr. 4272/1848; c_ C. M u ş Ie a, op. cit.: Arh. st. Braşov,
Contracte de arendă 11i închiriere, inventar redactat de E. Li m o na, p. 55, 71-72
(în mss.).
2 Ca.Icul făcut de autor, după St. Mi k ~os, op. cit.
3 Arh. st. Braşov, Aot. mag., doc. nr. 4272/1848- Contracte de arendă :;i închiriere.
ltnv. rect. E. Li rn o na, p. 41-42, 47, 50, 60, 64 (în rnss.), Rechtslage„. P- 51-52.
4 Arh. st. Braşov, Act. mag., doc nr. 4272/1848; C. C. M u ş Ie a, op. cii„ P- 401.
5 Arh. st. Braşov, Act. mag., doc. nr. 4272/1848.
8 C. C. M u ş I ea, op. cit., p. 400. .
7
Arh. st. Braşov, Act. mag., doc_ m. 2251, '3327/1848, Reclrtslage..., p. 53-54.
8 Arh. st. Braşov, Contracte de arendă Iii închiriere, inventar redactai de E. Li-
m 0"1 a, p. 55-57 (în mss.) ; L Ci inc i .u, op. cit., p. 408.
9
C. C. M u ş Ie a, Protopopul Bratu 11i fiul său Nicolae, Bra~v. 1936, p. 20.
10 Ibidem, p. 60.
204 FLORIN SALVAN 14
~ă fie ţinut a15.tfel 1legia.t cu un nanţ <le fier de un pom d'in c:udea biserici1i
timp de două or-e, în văz•u.I şi ibal!jocur.a oameni1lm, pentru că ţăr.anul nu ·a
putut plăti o cupă de undelemn pentru biserică, adică pentru preot 1•
Colonii şi inquilinii nu aveau voie 1Să ţină o~rciumi, să deschidă mori,
măcelării, să fi.a1rbă rachiu, ·să ţină Hr.gur:i, .să vine?Je, oă ·pescu:ia?Scă sau să
strîngă jir, acestea fiind considerate ca drepturi exclusive ale oraşului 2 •
O fo.rmă die imunitate pr1aotic.ată în Ţ,ar.a BîriS'ei ena iSCU'tiirea unor con-
lri·bua1biili frunfa'Şi din 1S.a1t - oa pr'ima:riii, jur:aţii, dia.1Scăl.i:i, măcefa1rii, drciu-
marii, păzitorii de cîimp şi văduvei)e acestora - de p:lia.ta impozHelor pe
avere şi ide ceilelailt1e taxe, fădnd să cadă 1ioa1te isairoini1le pe urheirH celor
săraci 3 •
Exiploafo1rea celor apmap.e 40 OOO de ţărnni depenidooţi, .români şi
maghiari, de cărl:re oraşul Hl"'aşov er.a dubJ.ată ide cea 1ausitri.acă, ţăranii fiind
obl.ig.aţi ·să dea provizii pentru a•rmată, să ~acă tran6'porturi, .să încarti-
ruiască soldaţi 4 •
Chi.a•r sumarul iialbilou .a1l olbliigaţiilor şi 1restricţii.Jor
pe care am văzut
că le .aveau ţăr.:inii supuşi fiaţă de ora·şuil Bnaşov ne arntă că modificări,Jc
făoute prin uirba1rii1lie din 1769, 1780, 1819-1820 1111u .au .adus îmbunătăţiiri
esenţiale în vi·ata ţăranifor supuşi. ln 1rea1H:t1a1be, ·toate modificările ·aces.tea au
menţinut în aceeaşi stare marea proprietate domenială, care stătea la baza
raporturilor de piro<lucţie dintre coloni etc. şi 'P'aiiridaibu1l săseisic, dt şi prin-
cipalele sarcini feudale 5 •
Ob;l1ig.aţH1•e pe 0a1re 1le avea1u ţă-m•ni'i d·ependenţi faţă de oir.aşu.1 Br.aşov
erau atîi: de grele, îneîit ţăir.an:ii nu ;Je puteau .suporta. In 1pilîngerile •pe care 'le
înaintau aufonităţilor î1ntîilnim aocente de amă·răciuine oa .acootea : „ne
ajunge, spuneau colonii din comuna Şimea, în 1830, cit isîntem de necăjiţi
cu dăjdi:ile impărăteşti gre1Je şi cu •scumpebe.a". Br.aşovenii şi zărneşteni1i
spuneau adeseori revoltaţi : „ne qmoară cu taxele şi cu comisiile" 6 • Chiar
şi uneJ.e org.am:~ otida le sînt iSi.lite să recunoa.stCă starea de ani-:rerie în cairc
1
trăi·au ţămnii dependenţi. St C:l0isi11s, pcroeproml r.eg.ail, ISCUZ!Înidu-se în 1848
1 C. C. M u ş ,J ea, Protopopul Bratu şi fiul său Nicolae, p. 30, 31.

2 Arh. st. Brnşov, Tiatbeilele de reo'rtficare pe am.li! 1846--1847; Act mag., doc.
nr. 2447/1848; Arh. st. B.ra·şov, Contracte de arendă şi i.nchiriere, g1nv. ired. E. L1 m o na,
p. 41 (în mss.).
3 Arh. st Braşov, T.ahele de .rec;Hfica.re pe 8111U! 1846-1847, doc ..111r. 2447/1848.
4
C. Daicoviciu, Şt. Pascu ... Din istoria Transilvaniei, voi. I., ed. a II-a, p. 261.
5 De a•ltfeil, aşa-zisele „faceri'. de bine" prevăzute în urbari:le din 1780 şi 1819 erau
astfel ticluite şi formulate, încît să servească tot domnului <le pămînt. A3tlel se permitea
fierberea rachiului în comune, dar numai dacă nu se interzkea .a.ceasta prin vreo decizie
gubern'.ală; se permitea vînzarea băuturilor a.looolice, dar ţăranii erau obl;gaţi să le
vîndă oraşului şi cu preţul stabili'! de organele sole, comerci-alizarea lor permiţîndu-se
numai între 8 noiembrie şi 25 decembrie. Se a·clmitea strîngerea jirului şi a ghindei din
pădurile domen'ale, dar contractele de arendă prevedeau că supuşii trebu·ie să răscumpere
dreptul de giliindărit, taxa de ribcumpăr:1re fiind dom cu o cindme mai mică decît cea
oferită de străi•ni. ,<;;e permitea vînzarea cărnii vitelor lovHe ..dar numai cu consimlă
mîntul magistr.afolui. Teoretic se ndmitea s[1 se macine si la alte mori dedt ia cele
ale oraşu!ui, dar cînd îşi construiau cokintii asemenea moPi: magistr.atul le lua pe seama
oraşl.ll!ui. (Arh. st. Brnşov, Act. mil,g'„ doz. nr. 5207/1847, 1478/1848, Co11tracte de arendă
~i închirieri, p. 43 (~n mss.), Colec(i<1 Urbarii: Rechtslaf.!.e .... p. 43--1/i; d. Din istoria
Transilvaniei, ivol. I., ed. a II-a, p. 261-262).
6
C. C. Muş1e.a, fondul Brn11, p. 401.
15 SITUAŢIA SOCIAL-ECONOMICA A SATELOR DEPENDENTE DE ORAŞUL BRAŞOV 2fl5
faţă de magi•striar!: că nu ia pu1tur!: î111ca1Sa impozHu1l regal, 1Spunea : "cea mai

mare par-te dintre conitr·ibu.abiiHi din .sa-te sînt foar'i:ie 5ă.raci" 1•
O altă împrejurare care a contribuH fa. i111tensifioarea expfo:a.tării ţăra
nitkJir .supuşi era adminiistrarea vastelor poses.iuni domeniale de către ma-
gistrat, începînd de la sfîrş1tul secolului al XVIII-iea, prin arendaşi. Siste-
nml posesiuni.i pămîntu1lui 1eg.at de iobăgie şi de rînduielile medievale deve-
nea o piedică în ca1Jea drcut!aţiei comerciale şi cap'ita!i.s1e moderne, spune
Lenin. Economia caipHatliistă „cer·e libera circu.J.aţie comercială a pămîntului,
libera lui luare şi dare în airendă, potrivit cerinţelor pieţei, potrivit cerin-
\cilor formaţiunii economice burgheze" 2 •
Luînd în arendă de la magistrnt munţii cu păduri bogat·e în jir, ghindă
şi vîniat, rîuri1le în oan~ mişunau o mulţime de peşti, dreptul de morărit,
cîrciumă.r:ir!:, măcelă1rit, pescuit, vînat, Ji.veziile cu tot fe.lu1l de pomi frudiferi,
ogoa,role, păşunii,Je, fînaţuri1le, precum şi dreptul de .a .adunia toa•te contri-
buţii.Ie băneşti sa·u în na·tură de la coloni 3, arendaşii emu . in~ereisaţi să
obţină cît mai multe produ.se agricoh~ sau de .ailtă .matură, desr!:inate pieţei,
ca .să poaită dobîndi şi un surplus tot mai mare dre bani. Arendaşii luau
astf.el, nu numa·i o p-a-rte mai mare din supmmunca iobag1ifor, ci chia.r şi
o pa.rte din munca ·l·o.r neces·arră, ceea ce însemna, în fornd, o inten1Sificare
a exploatării ţăranilor deoarece oantitatea de 1produse •sporită pe care o luau
arendaşii pentru pJ.ată .se producea tot cu .aceeaşi tehnică mdimenta<ră,
ducînd la intensifka.rea muncii ţă1r.aniilor.
Tran.sformarna pămîntu.Jui de căiire magistrnt înrr-Utn .s:implu obiect de
comerţ şi îngloba:rea lui în capiita1t însemna, de :taipt, exercitairea unei expJo.a"
tări sporitoe, duble, a.sup.ra ţăranului. Pe Hngă achiita.rea dif€1 ritel0ir forme de
~entă în natură, muncă s•au ·ba.ni, strînsie de airendaşi cu to1 feluil de abuzuri.
şi metode brutale de co111s1.~îngeire exfr.aeconomică, ţărani.i suportau şi ren1ia
încasată de arendaşi sub forma taxei de arendare, măr•ir!:ă cu ocazia
reînnofrii contriadelor de 1<Mendă, taxe s[oa'"'se în uilitima anailiză to[
prin exp1loafarea neimi1loa1să .a ţărănimi-i. Intre anii 1801 ·şi 1846, cei
pesite 30 de arendaşi domenia1li au vă.r1sat în casa ora1şului suma de 297 292
florini, drept taxă de arendă. Unii dintre aceştia, ca G. von Closius, von
Seulen, S. Litschen, Fir. Clompe au ţinut ani în şi1r în .a.rendă, în prima
jumătate a .secolului a•l XIX-iea, aceleaşi posesiuni : Satuilung, Purcăreni
şi Zizin. S. Litschen "'1rend1aise în .acel.aşi 1imp şi posesiuni1le Zărneşti şi
Brian. N. Mysz a arenda·t timp de 30 de ani, în acelaşi initerva1J, po.sesfani.Ie
Baciu, Turcheş şi Cernatu. Poses'iunea domenială er.a penrl:rn ei o între-
prindere producăitoaire de mă1rfuri pen:tiru piaţă, o .suinsă producătoare de
plusv·aloare.
Introduşi :Ja început ca simp1le unelte ale stăpînuilui feud.ai!, .a1rendaşii
posesiuni:lo.r braşovene, .r.ecrutaţi dintre neguS'tori, bancheri isau industriaşi,
1
Arh. st. Braşov, Act. mag., doc. nr. 3639/1948, lnd. textilă ... , voi. 11/1, p. 293.
2
V. I. Lenin, Opere, voi. 20, Ed. P.M.R., 1950, p. 126.
3
Arendaşii aveau nu numa·i un rol fiscal în posesiuni!e arendate, ci şi unul polit:c,
admin·istrativ şi judecătoresc. Ei se îngrijeau de predarea recruţilor, asistau pe birăi în
probleme de succesiune; îşi spuneau cuvîntul la .alegerea biră'.lor şi juraţilor, erau asesori
lll il!lspecfia .domenJală (Arh. st. Braşov, Contracte de arendă ... , p. 42).
206 FLORIN SALVAN 16
---·----·-------
juoau, în preajma anulu1i 1848, un însenmait rol în iaisu:prirea e<:onomică,

socială şi naţională a ţărănimii dependente. Ei contribuiau totodată la pă
trunderea capitalismului în agricultură 1•
Ţăranii dependenţi, .rcmâni şi maghiari, erau a~mp'fiţi şi .pe pfan
naţional de patriciatul săisesc, care monopoliza 1p11iv:i1legiuil ituturor dreptu-
rilor politice şi civile în Ţar.a Bîlf'sei.
Cererile înra:intate în repeta·te rîndU'ri magistriaitului braşovean de către
reprezentanţii popuilaţiei româneş·ti din B.ra.şov de a li ·se acorda şi româ-
nifor drepturi ega.le pe pi.an· politic şi civil cu ale 1saşilor, în virtute.a fap-
tului că .reprezentau majoritaitea populiaţiei în Ţara Bî11sei, au fost respin~
în mod sistema,tic. Judecăitoml districtului, Wentwl, şi isenatoml Lassel,
·Care ..au anchet.ari: în anul 1838 mai mulie plîngeri a.le românilor spuneau:
0
„plîngerj.le lor meriri:ă respinse, cu .am mai mulii: cu c-ît sînt neîn·temeiate ....
Ei nu constituie majoiritiatea populaţiei, cum .spun în j.a.!bă, ci sînt mal
puţini, aşezaţi în localităţile săseşti treptat, ca ciobani, zilieri, lucrători ma-
nuali" 2 • Răspunzînd, în anul 1847, unei noi cereri a mai multor locuitori
români d·in Ta:ra Bîrsei de a iS·e buour.a de aceleaşi drepturi civile şi politice
ca 1siaşii, comunitatea oraşului .a,r.M.a mmătoairel·e: „Saşii... 1sînt îndreptăţiţi
să excitudă .pe nesaşi de :la e:xierciţiul drepturilor politice pc păimîntul săisesc"
pentru că „isaşii formează din 1punot de vodere po!Hic şi naţiona:l un corp
închis". Contestînd dre.p1buil eg.a1l ail 1români.lor de .a cere ega;lifate de drepturi
cu saşii, comuniita-tea oraşului iadăug.a : „iromâniH nu pot p·retinde pe bază
leg1ală şi pe 1emei ·de drept pozitiv să •se bucur~ de drepturi cetăţeneşti
printre saşi" 3 • Printre condiţiile 4 puse în 1847 de comunitatea oraşului
pentru ca ncsa•şii să poaită obţine anumi.te drepturi cetăţeneşti se prevedea
şi cond•iţia c.a ool1icitan1ul •3ă ~i·e cetăţean .liber şi să fiacă dovadă că este
p.roprioet ar fund.ar. Ţăiranii dependenţi, nefiind J.ioori şi nea•vînd proprietate
0
fundară, nu ·pubeau cere, ca aitare, a·stfel de drepturi.

Exp:loafarea economică ia ţă.r.anHor dependenţi de oraşu1! Braşov se
a:soc:ia, aş.adar, şi cu .asuprirea lor naţionailă ·de cătire patriciatul 6ă·sesc.
Cercetairea noas:liră ne diuce .t.a dtevia concluziii. In preajma ia.nutui
1848, oind noi1le forţe de producţie capHaHste tăioeiaiu ·p·rog.rese din ce în ce
mai însemnaite în Ţ.a;ra Bîrsei, subminînd barel·e feud.alisimu1lui intrate în
criză, oraşul Brnşov se aii1nma oa un m.a·re propr:i'et•ar feudal, care expJoata
aproape 40 OOO de ţăirl8.lfl!i români şi maghiari .aflaţi în cele 26. de sare
dependoote.
Ar~. st. B;-m;;c~v, Contracte de arendă ... p. 41-43, 46-48, 49-57, 60~8. 70-72,
1
p. II ; Istoria Romame1, voi. II, Ed. Aca<lem'.ei. Bucureşti, 1964. p. 933.

2
lnd. textilă ... , voi. 11/3, p. 437-440.
3 Ibidem.
A:este condiţii erau: I) solioitantul să declare că cere dreplul cetătenesc săsesc,
4
_
ca ".rea sa promoveze interesul n.ational şi porn:c săsesc ; 2) să facă dovadă că familia
locuieşte c~l .P~tin. d_~ IOO__de an! în loc~! unde solicită dreptul de cetăţean; 3) că nu este
s_upus _unei _iunsd1c~1 ~trarne, ca e~le liber; 4) în ceea ce priveşte scrisul, cititul, soco·
titul _sa faca_ ~ov~.d~ ca are ~unoşt:nte!e prescr:se saşilor; 5) că posedă l:rnba germanii;
6) sa depl.lina iurammt de cetate.an lll hmba germană; 7) sii facă dovada că a dobî.ndit in
mod ·le~a~ o propr.ietaite fu.nciară. (Ind. textilă ... , voi. 11/3, p. 437-440).
ŢăTanii dependenţi de oraşurl Braşov - coloni (iobagi), inquilini (je-

leri), extranei (străini) şi ţig.ani - erau oblig·aţi 5ă facă diferite mund
şi prestaţii, să dea dijme din toate produsele, să achHe numeroa•se taxe,
strînse de arendaşii domeni.a11i prin fot felul de rmetode aspre de constrîngere
extraeconomică.
Dezvorlfarea oopitalismului în Braşov şi Ţara Bîrsei, pătrunderea
ret.aţiilor capitaliste în satele domeniale sub diferite forme, în preajma
anului 1848, au contribuit !ia înrăutăţirea condiţiilor de viaţă ia.Ie ţăra
nilor dependenţi, ascuţind contradicţiile socia'1e şi naţionale dintre aceştia
şi patriciartul să·sesc.
DIN LUPTA MASELOR ŢARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA
ŞI IN TIMPUL ANULUI REVOLUŢIONAR 1848
de GHEORGHE PLATON
Mi1şcarea revoluţionară moldoveană, după cum 6e ştie, a făcut obiec-

tul unor ·i1nteresante studii 1Sau a 1l cîtorna nu imaii puţin .imporitante culc-
ger.i de dooumenhe. în istoriografia noastră nouă, m1aii ailes, în ciadrul
preocupăirilor gener.arl:e de necesibatea :Jntocmidi unui trnt.a1t de istorie care
să răspundă celor mai înaHe exigenţe 1aile ştiinţei, pirob1leme:le priv:ind
cariaoterul şi .limitele în care s·a dosfăşur,ait mişcarea revoluţionară din
Moldova - în caid.rUll general .:111 dezbaterifor privind iainUil revoluţionar
1848 - au 1pri,lejuit un rodnic schimb de păreri şi coinciluziii crare, deşi
nu defini1tive, rămîn totuşi deosebit de 1impodarnte. Ele şi-au găsi1t lom!
în capitoilul corespunzător din Tratatul de istorie a României 1•
Din păcate, discuţii.le ieore1'ice nu s-au spirijin1it înfr-o măsurră suf:i-
cienită pe u1I1 mraforia:l documentar conoret. In ,legărtură cu s·ifoaţia din
Moldova s-au a1I1aHzrat şi d:i.scut.a1t do.a.r tactica şi iacţirUn.Be uzitate de bur-
ghez'Îa şi boiedmea .lriiber.a1lă, ca.re iau impr.imiat mişcă!l"H un a.niumiit corn-
ţinut şi o anumirtă orientarre. Lip.sa unei documentări 'St.lfidente nu a per-
mis observaţiJ largi cu privire :la sifoaţia ·Internă, starea de spill"'it a ma-
sefor, 1Siituiaţi·a revolrUţion.a:ră carre exfo:;ta obieotiv în Mo.ldova acestor ani.
Mia!i mu!Jt ohira..r, cu pri1lejul dczbarterifor pur+.arte pe ma1rginea prnbrlemelor
revoluţiei de .1.a 1848 2 s-ia .admis că, în cea d·e-a doua frază a mişcăriii
rev0il11.ţţ·io.na1re din Moldoiva, pri1I1Mie al-tiele, „apar mişcărri1le ţă·răneşti" 3 •
Lucrarea noa>Stră, ocupîndu~se de 1lupta ţăirănimH moldovene în
pre.ajmra. şi în rbimpul ani.lor 1848-1849, virne, în p:a1nte, îln în1împ:i1I1area
unui deziider.art: formwl.at de con0luziirle dezbarteri.tor aminti·tie, potrivit că
ruia este necesia.ră aprofundarea iSifoaţiei economice a Moldovei, sublinie-
rea mai p1rreisă a rdh.i1)ui ţăirănimii în evenimerntele revol1Uţionare de
la 1848 4•
1 Istoria României, voi. IV, Bucureşti. 1964, p. 37-59.
2 Problemele Tratatului de istorie a României, &n Studii, XII, lllf. 32; 1959, rp. 221-244.
8 Ibidem, p. 239 (Sublinierea este .a noastră. - G.P.).
4
Problemele Tratatului de istorie a României, in loc. cit., p. 242-243.
210 GHEORGHE PLATON 2
Elucidarea <tuturor aspectelor importante legiate cLe viaţa economică

şi •socia;lă va duce i1a îlflteileg·erea mai deplină ia continutului şi a carac-
temlui mişcări.i revoluţiona•re m01ldovene de la 1848.
Celui ca.•re anaUzează .si1uaţia internă ia MoldO'Vei în preajma şi în
timpul eveniimenhelor ·p·rin care s-a manifesta·t concret mişcarea revo.lu-
ţ.ionară îi ·apare CJl.ară exisienţa situaţiei revo1luţionare. In Moldova, în
aceşti ani, ce disiting pregnant toa.te simptomele principiale considerate
de Lenin ca fiind caracteristice acestei situaţii 1•
Procesul obiectiv de dezvO'Hare a capitalismului în agricuoltură, pro-
ces care a•tinge o rema·rcabilă extensiune în epooa Regu•lamentului orga-
nic şi mai .ales în preajma anului 1848, a contribuit într-o măsură însem-
na.tă 1.a acea criză a "vîrfuiri.tor" genienată de cauze mai cOllllip'1exe, de na-
tură diferită.
Cine ana·lizează economia p1rincipatelor, măoair şi numa•i în pe-
rioada regulamentară - ne oprim numai a6upra aspeciu>lui economic al
probleimei - va oh6erv:a cu uşurinţă că „vîrfuirile", boierimea în speţă,
nu ma.i put·eau hă·! ca înainte. Acum, în 1perioa<la pe oare o avem în ve-
dere, „neputinţa" aceasta era muilt mai vădi-tă. Boierii îşi sporiseră con-
siderabil rezerva feudală 2, pe care se străduiau s-o adapteze producţiei de
mărfuri, necesiităţi.tor ·schimbului şi aile pieţei. Mai ailes după trat.aitul de la
Adrianopo•l, în condiţii:le desfiinţării monopolului economic otoman, boierii
sînt interesaţi tot mai mult în procesul de schimb. In vederea atingerii
acestui obiectiv, deşi, la început, în limite reduse, ei îşi procură inventar
propriu şi utilizează tot mai intens munca salariată. In acelaşi timp, trans-
formărilor în fapt se încearcă a li se da şi o justificare corespunzătoare
în domeniul dreptului. Boierii încearcă să-şi extindă dreptul de stăpînire
absolută asupra înhegu1lui pămînt.
Dată fiind creşterea preţului pămîntului, c.are capătă fot mai pro-
nunţat caraderul unei mădi, precum şi din alte considerente, ·bO'ierii, ei
înşişi, sînt deitermi 0 naţi, în virtuitea propriillor lor interese economice şi
poit.itice, să manifesie tot mai cert .tendinţa de .a desfiinţa boierescul şi
accesoriiile lui, fi,reşte, pe căi şi cu consecinţe favcr.abi·le >lor.
Criza generală a sioStemului feudal accentuase la maximum şi criza
0
"vîrfuriloir" oare, în afa.ră de fap•tul că nu-şi mai puteau menţine domi-

naţia înbr-o formă neschimbată, nki nu mai puteau să irăiască la fel
ca înainte.
Făcînd iahstr1acţie de tendinţele burgheziiei, noua clasă era suficient
de dezvol1tată pentru a-şi manifesta deschis veleităţi1e de a ieşi din sta.rea
de inferiorita·re şi de a prelua sau măoa•r de a particiipa cu drepturi egale
la viaţa politică ; maisele populare, l·a 1rîndul i!or, nu ma i puteau şi nu mai
1
voiau să trăiască în vechile condiţii.

Dezvoltarea capitalismului în agricultură, obiectiv determinat de
legile istoriei înseşi, dacă a îmbogăţiot pe boieri, a agravat într-0 manieră
1 V. I. Lenin. Falimentul Jnternafio1wlei a II-a, E.P.L.P., Bucureşti, 1953, p. 13.
2 Cf. G h. PI a t o n. Observaţii privind evoluţia rezervei feudale in Moldova de
la sfirşitul secolului al XVJIJ-lea la legea rurală din 1864, în .Studii şi articole de istorie",
voi. V, Bucureşti, 1963.
3 DIN LUPTA MASELOR ŢARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI I848 211
considerabHă situiaţi,a ma'5·eilor, a ţă1rănimii mai ales. Creşterea nemăsu

rată a rezervei feudale cam, în preajma anului 1848, cuprindea, în ge-
neral, jumătate din supraf.aţa arabilă, de fînaţ şi imaş a Moldovei, în
condiţiiile dezvolită-rii de aiunci a forţelor de pwducţie, a determinat o
sporire corespunzătoare a obHgaţiilor în muncă, sporire legiferată de
Regulament şi înlesnită ma,i ales de condiţiile de contr.a-ota,re a învoieliloir
pentru pri1sosuri.
Cu poziţHile întărite p1rin Regu 1lament, din care făcuseră un puite-mic
instrument al doimi.naţiei lor de clasă, ·boierii ,au pus munca de C'l.acă în
slujba producţiei de mărfuri. „Robia clădi" a determinat o accentuată
decadenţă a stăirii mart:eria 1 le ia ţărani1lor. De asemenea, ofensiiva, în forme
şi cu mijloace no1 i, împokhra proprietăţii ţărăneşti diibere şi „robirea"
mai acoentua·tă, prin intermediul constrîngerii economice direote, a ţiga
nilor mănăstireşti şi a·i statului, dezrobiţi de formă in 1845, au agravat
Şi •Si~U1aţi1a 1
acesfor caregoll"ii de !oouifo.ri.
Sărăcia şi mizeria ol.aoolor asupriite au fo5t accentuate înt.r-o mă
sură făiră precedent de acţiunea unui şk de c.alamităţi naturale care s-au
abărt:ut ·aisuprn Moldavei în perioada cuprirnsă între anii 1846 şi 1849.
Calamităţi ca seceta, invazia .Jăcustelor, epizootiHe sau epidemia de
holeră, în condiţine înapoi·erii economioe şi politice a ţării, au acţionat
cu „efiidenţă maximă". Mărturiii.Je documenita·r·e oa.re verifică efedu,1 aces-
tora asupra maselor sînt zguduitoare.
De asemenea, o serie de alţi factori, printre care menţionăm fis-
calitatea, devenită excesivă ca urmare .a condiţiilor interne, abuzurile
aparn.tulu.i de sta.t, caire •5e 1adăugau '1a cele ,ale :propirietarii!or şi arenda-
ş·ilor, precum şi o serie d·e înd,atoriri .specfa1le ·ale !locuitoriilor, .ai! căror
efect a fost accentuat de eriza sistemului feud.ai!, au înă,sprit şi mai mult
condiţiile de viaţă aile maselor. Puţine sînt perioadele din isitoria patriei
noastre în c.are sărăda şi mizeri1a 1să fi arti-ns aisemenea prnporţii.
In vktutea aces1or cauze de ordin ·intern şi sub impulsuri revolu-
ţiiilor din Ţara Românească şi Tr.ansii!vani.a, 1spi1ri~rnl combat.i·v al maselor
a crescut într-o însemnată mă·sură. Sîmt cunoroute d·ive.rne foirme de ma-
nifestare a luptei maselor: 5frămutări masive în interioml ţării I, fuga
peste hota1re 2 şi mai ales nesupunerea rl·a îndep1Hnkea obligaţii.lor feudale
şi răzvrătiri directe şi violente.
Nesupunerea şi răzvrătirea ţăranilor împotriva ordin~i constituite
- care formează obiectul pr·ezentei lucrări __:_ fac pairie rintegrantă din
mişoarea revoluţionară internă şi dovedesc, după explt'esfa rlui Lenin, că
în împrejură.rile I.a oa.re ne rnferim, maiSe!e „1sînt î'1"np-inse .artîrt: de întreaga
conjunctură a crizei, cit şi de „vîrfurile" înseşi, să acţioneze independent
pe arena istoriei" 3.
1
Cf. G h. PI aton, Contribuţii la cunoaşterea frămintărilor ţărăne!'li din Mold-:>oa
în preajma şi în timpul anului revoluţionar 1848. Strămutarea locuitorilor, în „Stud!i şi
articole de istorie", voi. IV, Bucureşti, 1962.
2
I d e m, Una din formele de luptă a maselor ţărăne#i lmpotrioa exploatării /eudale
in Moldova în preajma 11i în timpul revoluţiei de la 1848: fuga peste hotAre, în „Revista
arhivelor", nr. I, 1963. ·
3
V. I. Le n I n, op. cit.
Ink-adevăr, rnaise1le moldovene, ţărănimea în speţă, au acţionat ilfl-

dependent. Toţ.i factorii pe oare i-am amint•i1t au provocat î.n ţară o situa-
ţie revoiluţionia1ră, o s•t.are de •tensiune care ameninţa să se transforme în-
tr-o mişcare cu carncter genera.I. Mişcare-a reivoluţionairă a burgheziei şi
a boierimi1i f1ibera1le s-e dieisfăşurait pe fondu1l .acestei siiuaţii. Ea însă nu
s-a coinitop1irt: cu mişoarea maiSe lor, nu a imp.rirmat acesibeiia coni:u.ru•l nece-
1
sar şi nu ,a îndnumat-0 pe făg.aşul unei inisurecţiă gienerak~. Paşoptiştii

moldoveni, deşi cunoşteeu st<'l.rea de :sip-irit 1in1kmnă, n-1au a.pcif.at la mase.
i.a.r maşe\.e, ositi1le tboi e1rii\oir din instind de of.asă, n-au r<3acţ.ionat a.tunci
1
cînd domnitorul a a1p1Hcart: o corecţăe, după pă.rerea •lor meiritart:ă, unora

dinitre oiameniii din me:rtie.
Acţi{)lnînd separ.at, cele două mişcări şi-.au conisuma·t steri1l efoduriile.
Din ,aceste oauze şi dit.o a1l1tele a-5uprn căroria nu este iloowl să ne oprim
aici, revoluţia moldo\feană nu a avut loc, deşi cond•iti·i obieoUve pentru
înfăptuirea 1acesteia exhsfou.
Conţinutuil lucrării noa1stre esite menH să demo:nsitreze existenţa uneia
din aceste coindiţH obiecitliw, reprezenfai:ă de spfr•irl:uil comtJ.a.tiv ia1l maselor
şi de năzuinţa fierbinite a aoesfora de a scutma 1\anţuri!le regimu1lui feudal.
Expunerea e6rt:e susţinută de bogaite exemplificări privind diver1.5ele
foirme de manii.fest.aire a .Jupitei maselor. Oportuni·taitea exempli.ficărilor este
justifica:tă ide ·importanţa. d 1 eosebMă a p1robilemei. Ele isînt de natură 6ă
sugereze generaJiitarl:ea luptei de clesă şi sfo ree de 1ens'i:une irntemă de-
1
teriminartă obiecitiv de această 1lup1tă. De .asemenea, tabelele staN1sitlice a.Jcă

tui'te p.rin înşkall"ea cawr.i.Jor particullar·e 1 consitifoie o dovadă evidentă a
gradului ·de intensiitate a frămîrl!tă.r.i.Jor isocfale în periood,a de ca•re ne ocu-
pă1m. Nesup.u.neooa ţărnn1i1lor la îndepi\iinirea obHgiaţiiilor fuţă de proprie-
tate, i:end:inţa de a scăpa· ide hoier esc 1 •pr·ecum şi 11"ă·zv,ră1Hriilie di1recte cu
1
fo!ime ma·i vfo1lenite de man1i.festare, isînt deosebit de numeroa.se mai ales

în cursuil anului 1848.
Istoriogriaifiia burgheză a pus în c·i>reufaţie - şi nu înil:împ1lător -

te:zia cu privi.re Ila 'Jiilp15a de comba~iviiiiaihe a ţăr.a.n.i'lor ·şi chi.ar •l,a oa.pitu-
larea 1ota1Jă a aoosrl:om în ta•ţa Joivitur.ilor „ci11ude şi necoilteni;te ale soa.r-
tei" 2 • Săi:eanu1l a fosit î.nfăţ·işa1t oa ajuna înbr-un g1nad de supunere desă
vîrşHă „f.aţă de orice călc.a 1 re şi de or.ice umi11inţă", ~i.indu-i otrăin „orice
duh de împort:11ivi1re, orice mîndrie .sau oirice gînd de răscoală" 3 •
Perioada .regulamenfară, cei! puţin, a fosit î.nfăviş.arl:ă oa o p·erioadă
paşnică, în oa1re puterea de 11rnpot•rivfre a ţăran:Hor fiiind „cu totu1t zdro-
bhl:ă" 4, aceş·tiia s-au resemnat complet.
Radiu Rosebti, cărufa-i .aparţin aceste afii111l11la ~ii, 'Sluibfiiniiind că ţăranii
manifesrt:iau do.a.r o „opunere p·aisivă", noiiea·ză cart:egor.k că în epoca regu-
lameruta:ră nu cunoa.ş1te aamri de viollenţă împotri.va 1proprieta.ni1lor, consi-
1 Vezi a.nexa.
2
R. Rosetti, Pămîniul, sătenii şi stăpin.ii în Moldova, Bucureşti, 1907, p. 362.
8 Idem, Penlr.u ce s-au răsculat ţăranii, BU'Cureşti, 1907, p. 36.
4 Ibidem, p. 134, 268.
5 DIN LUPTA MASELOR TARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI 1848 213
deriaţi d1rept „oarrneni -cu .fdca Jui dumnezeu, buni 1.a inimă, drepţi, mi-
lostivi", care. comiteau abuzurile „fără a-şi da seama de răul ce-l făceau" 1 •
Infreagia ·ră'Spundere, conform ved1er.iilor acestui.a, o 1puirtau vechi:J.Ii
şi mai cu seamă arendaşii.
Fădnd ahstracţie de celel1ailite mişcăd care au frămînt.art: epoca regu-
lairnenit.airă, mişcă.ri•le ţă·ră1neş;H care fac abiedul expunerii nooiSltre dove-
desc netemeinicia acestor ca.racte.rizăiri.
Indr·epitate fără doi•s·tincţie împotriva foturnr caitegori[for de exploa-
tatori, .mişcă.ri1le ţăirăneşN, oare s-au manifostat uneori cu deosebi1ă vio-
lenţă, au comstituirt: o rnaliitate, expresie a unei ascuţite ~uprt:e de clasă,
cairacteiriisrt:ice perioadeiI de vî.rf a crizei ..sisrernt.dui f.euda11. Imprejură·ri1le
n-au per:mi..s oa protestul popul·ar împotriva orîndui:riu isoc:i1a1le isă se con-
c.retizeze întir-o răscoailă cu oairacrt:er general, deşi .iminenţa acestei.a era
semnala.tă de mul.te măriturH contempornne. Nu e ma•i puţin adevăra1,
însă, că mişcări•l-e ţă1răneşti, prin amploa1rea oar.aoteri1sitică 1aoostor ani,
precum şi cele d•in perioada U!îll1ăto.are, au conitri•buit în imaire mă-suiră 1la
prefaceri1J.e .S/trudur.a,le care au început o dată cu unirea principa teilor. 0
Perioada de care ne ocupăm cunoaişte divense forme de rrnainifes.tare ·

a iluptei .ma-se.Joir: de ta cele ma•i isimpile, •aşa cum ar fi polîngerile adre-
sate autori.tăţi.Jcir adimini1S1trative, şi pînă l1a opunerea făţişă şi violenrtă
împotriva asupriforilor, boiieri sau .reprezentanţi ai. autorităţi1i de sfat.
Factorul nou care imp.rimă epocH o notă specHkă în ceea oe priveşte luptia
de d.a.să, eis-te reprezenbait, nu 1atî:t de formele noii· de ma.rnifes.tare ale
acestei.a sau de noutatea reverndică·riilor, ci ma•i .a~es de extens·ia şi gene-
rnlita.teia mişcărifor popuiJ.a.re.
Revendicări1le sînt, în general, aceleaşi : reducerea Olbil'igaţH.lor de·
muncă sa.u chi·a;r desfii1int•a.rea boierescu1lui şi obţinereia de .loc.--suficient
pentru hrană. Acesite cerinţe sînrt cu iatH ma:i general şi ca.tegork expuse,
cu dt ·reducerea lecuirilor de hrană şi înrrnulţkea obi!igaţiifor ţăranilor,
în condiţii,Je extinderii rezervei feuda.te, atinseseră uin rnivel foade ridicat.
La extinderea frămîntă1ritloir iau contr-iibui•t, în egiailă măsură - aşa
cum s-a mai -spu-s - foametea .generată de anii de -secetă şi de lăcuste,
consecinţele acesteia, pianica 0 p:rovoca 0 tă de ep:idemfa de holeră, pirecum şi
fiscalit.aiteia exceisivă. Dacă fa acestea adăugăm şi rrărrnîrnl:ările polH-ice ·
interne precum şi influenţa 1revo.Juţiii!oir din celelalte ţări româneşrti sau
din alte.le :Jiimiitrofe acestora, - răscoalele ţărăneşti din Ga1liţia, clin 1846,
consitiituiseră doar începutul - avem imaginea c.adrnJui în oare s-au des-
făşurat f1rărnîntă:ri1le maoseJ!oir şi ia fac.toir.ilor oare au impdma.t acestora
ca.r.acteru:l ilor general.
Lupta ţăranilor s-a îndrepibat, în primul· rînd, împo1hriva boierescului
şi a întregului cortegiu de abuzuri generntie de
exiLStenţa iacesiuia. Nesu-
punerea l a boieresc sau i!.a. acceptarea locuri1lor de hrană nu o-a ma.nifestart
1
izo>liart. Mai .afos în anul 1848, împotrivil!"ea a căpăta.t oamoter de masă ..

CererHe prin care piroiprietairii •sau arenda,şH fac a•pel la s1prij1inul au<l:ori-,
tăţi'lor pientiru a-şi asiguira recolitele isînrt foa•re nume.roa..se.
1 iR. Roseitt.i, Pentru ce s-au răsculat ţăranii, Bucureş.ti, 1907, p. 134~136.
214 GHEORGHE PLATON
Aşa, spire exempfo, locuitorii satului Co-tul Vameşului din ţ.inutul

Roman, în aşteptarea comisiei care avea să cerceteze plîngeriile lor legi-
time, îndrepta.te îrnpo.triva arendaşului şi a vech11ului acestuia, „nimică nu
fac decît numai răzvrăHri organisăsc şi nici cum nu să îndeletnicesc cu
lucrare boerescului". „Munca abia a început", relatează vechilul, stolnicul
Manolache CHibiu, într-0 cerere ·adresată i·sprăvniciei fa 23 mai 1846,
şi ·„ viclenii ţărani, spre a lăsa păpuşoii în buruiană şi a priiciniui pagubă
posesiei, au alergat cătră această mincinoasă jăiluire" 1•
De asemenea, locuitorii moşiei Bozieni, din cuprinsu;l aceluiaşi ţinut,
nu au vrut să iasă la arat încă din toamna anului 1846. Acum, relatează
arendaşul într-o cerere din 31 martie 1847, „oă poartă prin sat huind
zădarnic şi nesupuindu-să a-şi primi locurile de hrană ce Iii -să dau după
aşezămînt". Sătenii, relatează în continuare arendaşul, n-au ·lucrat nici-
odată pontul, „ca unii -ce nu-l cunoasc". Trei dintre aceştia, desemnaţi drept
conducători a.i în·tregului ·sat, „chiar înainte me, cu feluri de vorbe şi în
g.ramada Siatului, în gura m.aire răcnind că [orii care din săteni vor primi
locuri1le de hrană ei îi vor ucide, măcar şi în ocnă dacă iar intra". Locui-
torii, rla rîndul lor, ară-tînd că sîn:t flămînzi şi asupriţi, cer cu hotărîre să
li se stabilească precis îndatoririle: „că noi - declară ei - numai cîte
24 prăjini de om lucrăm, iar mai mult nu putem şi pîinea va pieri pe cîmp
şi boierească şi a noastră" 2•
Locuitorii satului Săveni-Dorohoi, în cur.sul ranului 1847, refuză să
îndeplinească boierescul. Nu vor -să lucreze nid după pont, nici după
învoieli, ci „cer a se face numai după cum vor ei" 3• A fost necesară in-
tervenţia dregătoruilui însuşi pentru restabilirea „ordinei". SHuaţia ră
mîne la fel de încordată la începutul anului 1848 4•
Locuitorii din Sascut, ţinutul Putna, se pHnge vornicul Costache
Asil.an, .11a 7 ootombrie 1848, îndemnaţi de un număr de patru răzvrătiitori,
f:ac „feliuri de 1răzvrăt.iri la datoriile ce-i privesc, arătînd că ei au a lucra
după un aşezămînt cunoscut numai lor şi care în obştie. nu este ştiut" 5•
Cazurile de acest fel, de opunere hotă1 rîtă 11a îndeprlinirea obligaţii·lor
prinoipa1lie ce reveneau în cadrul muncii de clacă, de refuz de a mai
presta boierescul, sînt foarte numeroase 6 • Ele reprezintă reacţia firească
1
Arh. st. Ja~i, Tr. 1312, op. 148.3, nr. 758, f. 36, 39, 40 (cererile din 21, 22 şi
23 mai 1848).
2 Ibidem, dos. nr. 767, f. 23-26 (cererea locuitorilor din 10 i.unie 1847). Cerce-
tarea institu:tă de lsprăvn'.cie confirmă nesupunerea locuitorilor. Trimisul Isprăvniciei
arestează pe cei trei conducători şi raportează că sătenii pot fi aduşi la ascultare numai
prin „măsuri executive".
3 Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, nr. 12.250, f. 1 (cererea serdaru3ui Gh. Chimlschă,
admin!stratorul domniţei E. Mavrogheni, din 7 aprilie 1847).
4 Ibidem, dos. nr. 13 790 (cererea din 1 aprilie 1848).
6 Boierul cere trim'terea unui revizor care să constate „obraznicile lor împotriviri"
şi izgonirea celor patru răzvrătitori. La 30 apr:lie 1849, vornicul se p!înge din nou că.
locuitorii refuză să lucreze după pont. Ibidem, dos. nr. 14.142. (Sublinierea este a
noastră. - G.P.).
8
Expunem în continuare alte cîteva cazuri: Funcţionarul însărcinat de isprăvnicia
Suceava să măsoare din nou locurile de hrană din satul Dumbrăv!ţa de Sus nu-şi poate
îndeplini sarcina din cauza locuitorilor, care „umblă prin sat buimaci, fără a-şi urma
îndatoririle". La 18 noiembrie, potrivit cererii arendaţ;ului, pîinea de pe cîmp nu era încă
7 DIN LUPTA MASELOR TARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI 18'18 215
şi imediată a maselor ţărăneş.ti împotriv1a accentuării exploa·tării. Refuzul

ţăranilor de a presta boierescul, 1aşa cum se desprinde din foaite cererile
1
proprietarilor şi airendaşilor, aducea 1acestora din urmă grave prejudicii

de natură materială 1•
Documerntele atestă, în rmod eg.a1!, refuzul '1ocuirtorii!or de a îndeplini şi
alte obligaţii faţă de proprietate, aşa cum ar fi podvezile 2, meremeturile 3
sau alte îndatoriri 4•
Cererilor locuiforHor, în cair~e 1aceş.ti.a denunţau exploatarea la care
erau supuş,i, precum şi oole ale proprietarilor şi arendaşilor, adresate
isprăvnidiilor sau Departameni:uilui Treburilor din Lăunfrr.u, în care cereau
iniţierea unor măsuri de constrîngere împotriv.a actelor de nesupunere
ale ţărani.lor, 1.i se dădeau cum cu o promptitudine ca.re este caracteristică
perioade·i ce stă în atenţia noastră. Cu scopu·! de a evita extinderea tul-
burări.tor, în cele mai dese dim cazuri, în urma sesiză:rilor, se inrstHuiiau
comis·ii de anchetă.
Este interesant de notat faptul că aparatul represirv ari proprietarilor,
alcăituit din slugi sau vă.fafi, se dovedea incapabil să asigure interesele
proprietăţii. Deşi supuşi unor represiuni brutale, ţăranii manifestau o
îndîrji·tă rezi..stenţă, c•a.re implica intervenţi1a organelor ap·aratului de stat.
In marea majoritate a cazurilor, în urma cercetărilor, vădit părti
nitoare pentru propriefari, litigiile se rezolvau în favoarea acestora. Pen-
tru restabilirea nordinei" se .aplic.au măsurile impuse de împrejurări. Ele
variau în raport cu forma de manifesta.re a nesupunerii ţăir:anilor. In ge-
neral, deoarece reprimarea tuturor .Jocuirtortla:r constituia o operaţie ex-
slrînsă, iar iarba necosită. (Arh. st Iaşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1885, L , 16-18, 26.
Raportul funcţionarului este din 28 august 1847). Locuitorii din Scheia-Vaslui „nu să
supun a lucra pămîntul, atît pentru dînşii, cît şi aceea ce să cuvine propr'.etarului".
(Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, nr. 15.254, f. 100-101, cerea proprietarului din 27 octom-
br!e 1848). Locui torid din Roşieşti-Fălciu "nu să supun a-mi lucra zilele boerescului... au
fugit împrăştEndu-să prin toate JocurJle„. - lăsîndu-mi păpuşoii pe cîmpu necu!eşi, de-i
mănîncă vacile lor".
(Ibidem, Tr. 1588, op. 1818, m. 1374, f. 153, cererea proprietarului din 31 august 1848).
1 Arendaşul moşiei Dagîta - Roman, de pildă, se plînge Isprăvniciei, la 18 ianua-
rie 1846, că din cauza nesupunerii locuitor:lor şi a pagubelor pricinuite, „văzînd că nici
după un mijloc nu-i pot a supune (pe locuitori), silit am fost a mă desface de posesi.a
moşiei".
Ibidem, Tr. 1312, op. 1482, nr. 1780, f. 2.
2 Locuitorii din Hîrleşti - Roman „nici într-un ch:p nu să supun a-mi face
podvezile ce îmi datoresc după pont" (Ibidem, dos. nr. 771, f. 7, ce:rerea arendaşului din
30 aui;rust 1848). Cei din satele Guşăţăi şi Ivăneşti - Fălciu, după ce în cursul anului
1847, refuzaseră să presteze anumite munci impuse de arendaş, în 1848 se opun la
efectuarea podvez:i : „pîndind vremea, au fugit din sat mergînd spre a încărca chirii
de la Bîrlad", (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1087, f. 47 şi Tr. 1588, op. 1818, nr. 1374,
f. 255-256, cererile arendaşului din 26 martie 1847 şi 15 octombrie 1848) etc.
8 Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, nr. 12.090 (cazul lucu:torilor din Pogoneşti - Tutova)
şi dos. nr. 14.307 (cazul locuitorilor din satul Mînzeşt:i-Vechi din ţinutul Iaşi) etc.
4 Ibidem. Tr. 1312, op. 1483, nr. 771, f. 15 (satul Cuciulaji - Roman), Tr. 1588,
op. 1818, nr. 1374, f. 257. 342 (satele Simineşti şi Bohotin - Fălciu), Tr. 1772, op. 2020,
nr. 16.139 (satele Mînzăteşti şi Mironeasa - Iaşi), Tr. 1763, op. 2012, nr. 67 (satul
Corni - Suceava-) etc. Toate cazuri!e sînt din anul 1848..
trem de riscantă, erau pedepsiţi doar aşa-zişii instigatori : acei care alcă
tuiau j.a1thele, oare de susţineau în M.ţa propnieltairinor siau ia ,j:nstifoţii1lor
de resort, precum şi .acei d1i111tre locuitori caire, pr·in hotărî.rea, curajul şi
perseverenţa fo!I", antrenau în m·işc•a1re şi elementele şavăielnice 1.
Astfel, în unma ceroetă•riii ·efec1tuia•te de i1sprăvnidia de Vaslui, î111 mair-
tie 1848, se coinsitată că plîngeriile :locuiHo.rilor satului Măirăşeş~·i, îndrep-
tate împotriva .arendaşului, nu corespund realiităţii. Ac:eştia fuseseră „in-
vitaţi" de ş1apte dintre dînşii. Arendaş.ul cere oa 'loou:iitoirH în cauză -să fie
pedeps·iţi „în mijilocul satuilu'i, ca pe viiitoriime .să isă sitavii!1a.risa.scă de 1lia
asămine urmări" 2 • De 1asemenea, dregătorul de Iaşi raportează Depar-
tamerntuilui Treburi·lor din Lăunbru, fa 21 aprilie 1848, că fo1lhurare.a .locui-
torilor din satele Luceflli şi Băcăloai•a, propriebaitea vi1siti1emlui Roset-Roz-
nuvanu, a fost prnvoca~ă de opt dintre dînş.ii. Pentru a ·restabiH -liniştea,
au fost lă1saţi un numă•r de 1S 1lujiito~i „sp·re ia nu-i îngădui (pe locuiitori)
a-şi pierde vreme ... cu adunăiriile ~or ce urma şi a-ii să1l1i ca fiiştioare să-şi
înaintească lucrul cîmpului şi a grădinilor lor" 3 •
Priir11t·re mijloacele de cons.f.rîngere utN·izate curernt în perioada Re-
gulamentului organic, izgonirna, prin conisecinţeJle grave ce le avea asu-
pra gc~podăriei ţărăneşti, s-a dovediit a fi procedeul oei ma.i bruta~ şi
mai sălliba1tic.
Regulamentul, prin articolul 126 4, conferea proprietarilor dreptul
de .a cere îndepărtarea din o•ate a acelorn dintre 1locuifori oare, prin ac-
ţiuini·le 1Jor, pmvoc·au •sau întreţineau nemulţumirea şi irăzvră<tirea <Satelor.
Ups-a de preoiz·ie .a artkc:lului, complidtafoa rep:rezenfanţilor auto-
ritătilor - În COffi'P'eitenţa cărora infra Îl1Ciaid11a rea fa.p·teloir În remul iie-
1
giufrii - cu prop·rieta:ri1i de pămînt şi, în sfîrşi1t, 1a:buzurile oaraderistioe

epocii au ibransformat di1spoz1iţia regularnentairă într-un puternic irns.tru-
rnent d·e constrînger,e. Arbitrairuil era cu :aoi:ît mai Ja11;g pr1actioa•t, cu dt,
ca urma•re .a puternicelor frămîntăr:i soda·le oaire au .ag·iltat, fă1ră întreru-
pere, epooa Regulamentului org1anic, izgoni1rea a devenirt un mijloc curent
de repr·esiune. Mă·sura <Se a.piJ.icia, în pflindp.iu, a.tunci oind oelel.alte mi1j-
loace restrictive se dovedeau ineficace. Prin intermediul ei, proprietarii
şi arenctaşioi exeircHau serioase p:res·iuni 1aisupr.a ţă!I"anHor cu ·scopul de a-i
determi1na isă sie supună girdelor condiţii ce le er.au impuse.
Ceroeit·a<re<a oazuriilair în ca;re 1s-:a cerut sau is-a ap1lkart izgonirea pre-
zintă un deosebit inrl:eres. Invocarea artkolului 126 era .legată, înfoit-
deauna, de ex.is>tenţa unor purtennice frămîntă·ri ţă·răneştL P ropiri·etarii stă 1
ru'i.au în .a1plica.rea măisuri.i sau renunţ:au ;J,a :izgoni•re, în funcţie de aititu-

1 Cei doi „urzitori" ai jalbei locuitorilor din satul Vlădiceni - Iaşi, pisarul şi
vornicelul, sînt pedepsiti, în iuHe 1847: unul este izgonit din sat, iar celălalt „îngră·dit".
A~h. st. liaşi, Tir. 1772, op. 2020, nir. 11.974). Locu[forid <liill Rug:inoaoo - Neamţ, se
phnge .arendaşul Damaschin Boj'.nca, la 29 apri!ie 1847, „au venit la atîta îndîrjire mcîl
ele mai bine de o săptilmînă nici o brazdă măcar n-au <irat nici unul". Vinovaţii, în număr
de patru, sînt trimişi „cu convoi", (Ibidem, dos. nr. 12.227).
2
Arh. st. laşi, Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.561, L 8.
3 Ibidem, dos. nf'. 13.681, f. 3.
' D: C. S. tur d za - S c h e e .a •n u, Acte ,ţi Jegiuiiri 1pri ditoa.·e la chestia ţărănea,scă,

0
seria I, voi. I, p. 125.
DIN LUPTA MASELOR TARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI 1848 217
dinea aidopfată ide ţăll"ani. Cînd aceştia iaccept.au cond·iţii.le impuse, făceau
„aot de că.irnţă" şi g1a.J"1antau - în scrilS de cele mai muHe ori - pentru
acei .imp·Ncaţi îrn ade de neisupu111ere, pedeapsa era suspendată.
Ca toate mijiloacele de co115:J:.rîngere, şi mai muitit chi1ar <lecit cele
comune, i.zgoni-rea av·ea daru!!, prin consedntel•e ·sale, isă înfrîngă, îrn anu-
mi1te oazuri, în l1imite redu1Se, fireşte, puderea de împofr·iv•ill"e a ţărani1lor.
însă ea nu putea să detenmine, pe un timp îndelung1a.t, aitenu.a.rea f:ră
mîntări.Jor socia·le. Aces.tea erau generate continuu de condiţ·iiil·e de ordin
ohi1ootiiv.I Nu e mali puţ.în .adevăr.ai\: însă că, pe p~.an loc.a.I, pentru o pe-.
rioadă oa·r.ecare, .sub ·arrieninţ•a1rea izgonfrH, ţăranii accepfou, ce•! puţin
apa1ren1t, condiţiile şi sifoaţia ce 1le emu .impuse, în aşitepiareia unui prilej
mia i fia·vor.abiil.
In legătură cu izgoini·rea mai trebuie •preci'L~at un f.a1p.t. Ea nu a Ber-
vH proprietari.lor, aşa cum s-a întîmplat în Apus, de pi:ldă, d1rept mijloc
de acumuilaire p:rfrni•tivă. Deşi consecinţa imediată a aotul1Ui, pentru pro-
prietate - •a.ş,a cum stipu1l·a, de ·ailitfel, şi .a•rticolul menţionat - o cons·ti-
tuia măiriirea ·rez•ervei, p•ri:n îngloba·rera loturilor ţăir.ani1lor izgoniţi, aceasta
nu constituia mobiilul in:iţi.a•l a:! actului. Chiar d:acă au fost cazuri - şi
măntmH documentare în act>st sens exi-stă - în oaire •i·zgonirea a fost
efedua.tă cu scopul de a ·acaparia loturi1le ţăir.a:nilor în cauză, mobi1lul prin-
cipal al acitului rămîne, în genera•!, apăraTea intereselor proprietăţi.i îm-
potir.iv.a Iuptei desfăşurate de ţă·rănime.
Nu.mă.ml mare ·al oazurHor în ca1re s-<a cerut şi is-a .ap'lik·at iz.go-
nirea, îrn peria.ad.a pie care o studiem şi mai a•les în cuilisul ainu·lui 1848.
constituie o mă1iitu~ie evidentă, .alături de doate celd1a·l~e. a .intensiităţH frâ-
mî.ntăril0ir ţăirăneş:ti.
Emu dz.gon!iţi „.răzviră1ti1torii", .acei dinbre loouiiJOl"li cunos.ouţ1i drept
conducăt01rii v:ir~uailoi a'i rna1Sei de ţărani.
.Aisit.fel, de pi:ldă, încă de 1!a sfîrşituJI .anu.lui 1845, î.nibre locui.tor.ii Ba-
iului Heci din ţiim1fol Suceava, propriefate a Sf. Mor:mî.nt, şi arendaşul
Ar1itstide Ag.apide izbucneşte un violent confil.id, provooat de tendinţa aces-
tuia din urmă de a reduce continuu lo~urile date în fo1los1fo1ţă locuiforilor,
în ma1rea Im major.iita.te dezirobiţi. Deşi numeroşi revizo-ri .a.i Departamen-
tu•lui T.rebuiri1lor din Lăuntru folosi.seră diferi'te mijiloace în vederna liniş
tirii locuitorilor 1, în cursul anilor 1847 şi 1848 conflictul este în plină
desfăşurnr·e. La 22 mai 1847, arendaşul se plînge că ·locuitorii „în v..re-
mea tuturor iarendaş.ilor, a.u fost în răzvrăltire" 2• La 10 :ap1ni11ie 1848, în-
•
1
La 22 iunie 1846, unul dintre revizori raporiia că „tot vălmăşagul urmează numai
din partea a cî\iva locuitori carele acum deşi şi-au cîşti.gat titlul slobozeniei. .. însă în felul
lor sini tot \i.gani şi ţiganu-I să cere bătut căci la dojănire ce li s-au făcut pentru cute-
zarea spargirei cutiei săteşti, răspun.sul lor a fost aşa : noi de la ocîrmuirc cîşiigînd·
dr~tul dezrnhiniii, art:ît cuti.a, oit şi b.an.U din ea sJnt săteşti... şi cu baniL. putem face
orice vom voi... banii aceştia tot noi i-am pus, tar nu alţii. Şi •. „ ·i aceasta ne esie
oprit, apoi slobozenia noastră care poate n sau cum vom p 1'ttf•Q~Şte ?". Revizorul
socoate necesar ca Departamentul „să le întipărsască a ~hŞfe cl!\oîntul de slobo-
zenie ... ". (Arh. st. laşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1617, f. 1-41) ~ '{
2
Ibidem, f. 64. ~ l \\
218 GHEORGHE PLATON
tr-o nouă cerere, a.rarl:ă că saitul es~e răzv1ră1Ut de un număr de şase locui-
tori 1• In noiembrie 1848 sînt indicaţi alţi doi răzvrătitori. Relatînd răs
punderea ce ·revenea acesiora pentru frămînfar·ea întregului <Sat, privighe-
toru·! ocolului Siret, t.a rîndul ilui, raporta, la 27 decembrie 1848, că „deşi
ceilalţi locuitori nu-i dezvăluesc de răzvrătitori (ci de îndreptători şi po-
văţuitori .tor) for este aproa·pe înţăles că ei 1să găsăsc frunte în toate
pricinile ce s-ar urma din partea satuluiu 2 •
La începutul .anului 1849, majoritatea locuiforHor, în număr' de 61,
îşi manifestă hotărîrea de a se strămut.a. Vinovatul, adkă iacei dinrl:re lo-
cuitori oare duse<Se tratative pentru aş-ezia1rea oamenilor .pe aHă moşie, la
cererea arendaşului şi a epitropiei Sf. Mormînt, urmează să fi.e izgonit.
Conf,tictul între l(JcuHor<i şi .a•nendiaş conHnuă şi..J găsim fa fel de 1acut şi
în cursul anului 1850 3 •
Isprăvnici.a de Dorohoi, r.apor.tînd Vistieriei, ii.a 5 aprilie 1848, că
a arestait un număr de trei ·lecuitori din satul Zahorenii Dabijo·aei, „do-
vediţi de buntuşcici, atît locuitof'ilor din acel sat, precum şi unelilitori cu
aşa invitări pr in alte sate megieşite", cere izgonirea acestora într-un
0
ţinut depărtat de graniţă, în interiorul ţării 4•

Doi focuiio.ri din satul Pribeşti-Vaslui sînt izgoniţi 1.a sfîrşiitul luni.i
mai 1848 şi se sfabilesc într-un ·sat din cup·r.insuil acelui.aşi ţinut. Vina
acestora, aşa cum fusese stabi·IHă de ispravnic, era că dăduseră dovadă de
mai mut.tă dîrzenie în conflictul satului cu arendaşul care, prin interme-
diul celor mai brut.ale metode, impusese locuitoriilor o enormă cantitate
de muncă. Ispravnicul, în raportul său adresarl: Departamentului Ia
18 m.a.i 1848, relat a că locuitorH au fost mereu nemulţumiţi. In special cel
1
doi „ ... şi de faţă cu gios iscălitul, s-au întins cu oareşcaire vorbe de atac
cătră d-lui agău (Alecu Liteanu-Vîrnav, arendaşul moşiei) 5•
Cereri.te de izgonire făcute de proprietari şi arendaşi iSînt foarte nu-
meroase şi indică ascuţirna la ma~im a conHidelor -înrl:re proprieta:ri şi
ţărani 6 •
Izgonirea, ca măsură restrictivă, 5e apHca, de obicei, nu după o
simplă mişc.are de prorl:est cu durată efemeră. ln mutHe din oazuriile pe oare
le-am cercetat, ea irebufa să ducă, în intenţia proprietaru.tu.i, la arl:enuare.a
unoir frămîntări ca re durau, uneori, de ani întregi.
1
1 Arh. st. Iaşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1617, f. 113---114.
2 Ibidem, f. 141, 149.
3 Ibidem, f. 165, 177 şi urm. şi Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.173, f. 1-70.
4 Ibidem, Tr. 1352, op. 1535, nr. 2221, f. 12, 15.
5lbidem, dos. nr. 14.275, f. 6, 11 şi Tr. 1352, op. 1535, nr. 512, f. 5, 7.
8 lată cîteva exemple: ln urma. cerer:i beizadelei Gr. Sturza sînt izgoniţi din satul
Brăteşti-Roman un număr de şase locuitori, fără sl! se mai respecte preavizul de şase
luni prevăzut de lege, "pentru a lor răzvrătire pintre ceilan\i". (Arh. st. Iaşi, Tr. 13.'i2,
op. 1535, nr. 167, adresa Dep. TrebHor d:n Lăuntru către Vistierie din I oct. 1846). La
16 iun.ie 1847, postelnicul I. Plitos cere Vistieriei să izgonească trei locuitori de pe moşia
sa Neguleşti-Tecuci, deoarece, "necurmat să poartă pintre cielanti... făcîndu fe!iurl
de vrăjbi incit au venit a nu să supune nici chiar la lucrul boerescului", (Ibidem, dosar
nr. 175). ln urma cererii Margh:oalei Roset-Roz:1ovanu, di.n 24 april!e 1848, este izii:onit
un -locuitor din Ţil.Jucani - Neamt „carele face necontenite răzvrătiri între lăcuilcri,
incit sufăr şi eu îndestule supărări... şi pentru ca nu cumv.a răzwătiriJe acestui om sii
sporească răul". (Ibidem, dosar. hr. 179) etc.
li DIN LUPTA MASELOR. ŢARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI 1848 2i'J·
Astfel, încă din 1846, epitropia Sf. Mormînt cere isprăvniciei de Su-
ceav,a izgonirea unui rlocu,iit:or din satul Tătăruşi care „ar H răzvrMHor şi
pricinuitor ~e-a purure. căt~ă neînvoire înt_re cielanţi l~c~ito!i." 1• ~hia~ ,şi
după izgonirea acestura, m vara anului 1847 2 , frammtanle ţaranilor
continuă.
Cok1.borînd cu unii dintre fruntaşii Siatu1lui, a·rendaşul, căminarul
D. Plastirna, exercită asup1ra ,Jccuitorii!or o asemenea expiJoat.are, încît aoeş
Ha, aş~ cu~ pl~iStic iSe .exprimau în _una din c:ere~,i:le lor, de~en_iser~ „: .. mai
ticăloşi decit nişte robi" . Patru dmtre locmton, care alcatuisera şi pre-
zentaseră plîngerHe, denunţaţi de a,rendaş drept răzvrăti•tori, fa cererea
acestuia, cu aprobarea Departamentului, sînt izgoniţi 4, ceilalţi locuitori
urmînd să ,se „pHduiaiScă", fiind constrînşi „la bunăcuvHnţă i păzire dato-
riilor, spre a lipsi tot felul de necuviinţi..." 5 •
Doii dintre locuitorii izgoniţi, într-o ja'lbă :adresartă domnitorului la
8 ianuarie 1850, a-nată împrejurări·le în care au fost îndepărtaţi de pe mo-
şie. Subliniind comp,Jicit.atera anchetatorilor cu arendaşul şi samavolniciile
acestuia, în cuvinte c:imp.Je, pline de un zguduifor dramatism, ,sătenH înfă
ţişează consecinţele rtiragice aite izgonirH de oa,re prnpriefarii şi arendaşii
uzau cu scopul de a-şi menţine în v:oie exp~oaita.rea racupra maselor de
ţărani 6 •
Arbi>traru~ pmprietarirlor, complicit,atea acestora cu reprezentanţii ad-
ministraţiei de stat 7 şi măsura în care izgonirea, prin lipsa de precizie
1 AJ"h. st. Iaşi, Tr. 1352, op. 1535, nr. 173, f. 1-2 (raportw IsprăV'l1iciei clin
17 aprilie 1847).
2 Ibidem, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1744, f. 172.
3 In jalba lor, di,n octombrie 1848, locu;torii denuntă foafo {ărădelegile arendaşului
(Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.471, f. 1-4).
4 Arendaşul, în două cereri, din noiembf'ie şi decembrie 1848, arată din nou că
actiunea locuitor:lor constituie un atac la cinsttla sa şi, totodată. contr:buie la nesupu-
nerea celorlalti săteni. (Ibidem, Tr. 1763, op. 2013, nr. 1573, f. 14 şi Tr. 1772, op. 2020,
nr. 14.471, f. 11, 21, 23).
5 Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.471, f. 28-29, 32.
6 Ibidem, f. 47, 52. LoouitoriJ arntă că anchetatorH, „urnindu-să cu d-lui cămmarnl, ~
s-au ară!iat toate lucrăr'.!e cu totul abătute din adivăr şi cu totul din înpotrivă dreptă(ilor
adevăratelor noastre jăluiri, urmînd prefacere şi răstălmăcire incit ne-au întunecat la toate
dreptăfile ... pînă ce am rămas ca să fim izgoniţi din sat precum ne-au şi făcut, scotîndu-ne
pa patru oameni afară din sat tocmai în dricul ernii, în luna decembrie, degerînd la uni·i
femei!e şi cupEi". Unuia dintre locu!tori i-a rămas în sat femeia cu şapte copii mici, fără
hrană. Arendaşul a -luat şi cei doi boi aG săteanului„rămîindu-mi femeia şi copi•H săraci
şi cu lacrimile pe abrază, despăr\iti de mine, care!e încă sînt în viaţă însă nu pot a mă
apropia măcar să-i văz căci căminarul, de-a purure mă împotriveşte şi caută prilej ca cîn<l
m-ar găsi la casa şi fime'ia i copiii mei, să întrebuinjăze şi altă cumplire asupră-mi. Nu
s·au pilduit, pot a zice, nici I.a limb:le păgîne a să face dispărjire fără dreptate, de a sa
!emeie şi ai săi copii, dar mai vîrtos iJa creşHni. In loc să C111Jete dreptate, arată locuitorii
'~ continuarea cerer:i lor, „ ... ne găsim osîndi\i cu aşa feliu de izgonire din lăcuinţele ce
şi ai noştri părinţi şi strămoşi au lăcuit... Noi însă, după aşa izgonire, ne găsim zbuciu-
maţi, umb!înd dfo Joc în loc, rămîind numai ca bătui, fără ca să ne sufere d-lui căminarul
măcar a ne apropi.a de .satul Tătăruşii, dar mai vîrtos să ne primească în lăcuinţele
noastre". (Ibidem, I. 47, 52).
7
Semni1icativ, în această priviintă, este şi cazul docuiforilor satelor Boroaia şi
~ogdăneşti - Suceava, propr:etate a mănăst!rii Rîşca. Revizorul Departamentului a ;-,m-
hrmat cele spuse de egumen cu privire la nesupunerea locuitorilor. Se cere izwiairea
u~ui număr de opt locuitori, cite patru din fi·eoare sat, pe motiv că „aceştia ar n~scoci,.
~amăna şi înteti pe toţi cialanti către ... buniulu:·ri". Ispravnicul de Suceava - Lip! sur-
?.,20 GHEORGHE PLATON 13
a proceduiri·i şi prin man~eira vădirt păntini.toiare, de clia:să, în ca·r·e .se a:pHca,

const.Hui.a un t•eri1bil 1iinsfrumernt de consit:rîngere, ise •reHootă ver.idiic în ca:zul
locui.toriilor satelor Bucium şi Glodeni .d.iin ţ.iinutul Roman.
focă din anu1t 1844, proprieit.aira, P.rafrna Negruţi, cere V·i·S'for:iiei .izgo-
niiroa unui numă.r de şase locuifori din pric.rina cămra, chipurHe, nu poate
fac·e „nieii o ·treabă şi cu cie1lanţ•i lăcuitori". Ma1i mw!.t decîrt iaitH, ·săitenii în
l'..auză, „au să1 ri1t de mi-au bătiu.t şi vafav" 1• In unmia chez•ă.şieii date de .sat,
la începutul! anu:lui 1845, prnp1r.ietara renunţă l1a cereirna ide i.zigoni.re 2•
La 15 mairtie 1849, în;i!r-o nouă cerere, arătînd că aceiaşi locuitor.i,
lmpreună cu· .a.Iţi 18, .ră2v1ră1tesc întregul sart şi-i 1aduc ·prejudiioi;i, propune
murt1a1r.ea lor pe moşia Pfopaina-Tu.tova, proprieta'te a fiicei siale, Smaranda
Vaiinescu. Propunerea este j.u.stiificată de f.aptul că răzvrătirna ilocuiforHor
in<liciat·i „.air putea da un poivod şi ceHorit.anţi <lăcuitori, ia megieşitelor moşi~.
a să băntui" 3 •
Eludînd diispoz•iţiia reg-u1l:amenta•ră 1pctlr.ivi1t cărei•a, în oaz .de 1izgonire,
locuiitoriilo1r itrebui·a să il·i -se dea un aviiz pre.afabil de şase luini, Vistieri.a şi
Departamentul T·rc:hurilor din Lăuntrn, pr.in mijiloiacele cele mai bmta le 4. 1
mută pe să.teni în. saitul .amintit din ţinutltll Tutova, cu foată rez;i-srl:enţa în-
dJ.rj.i:tă a 1acesrbora 5 .
Cu toa•tă iteroa·rca ex1ercita1tă a.supra lor - sîn.t bătuţi, puşi în butuci,
~coşi cu forţa la muncă cu butucii la picioare şi supravegheaţi continuu de
oameni·i vechiilului din Plop1ana - :lccuifo.rj.j desfă.şoia.ră o .apnigă 'l"eZii•stenţă.
Cîţiva izbut·esc oă ajungă ila laşi şi 1prezi1ţi·tă nuimeroao.e p:lîngeri V·iistier.iei,
prinzător, de a'ltfel - raportează, b 16 lebrnaric 1850, că revizorul .:i .fost părtinitor.

Acesfo, venin.d în sat, „cu săln.'oie au voit .a-.i su.pune (pe locuitori) unei învoie1ă cu totiul
împovărătoare şi 1l1a a Ior nepleoa·re ... ·i-au pîrît <le f.uJburători nesupuşi da~ooiiilor •lorw.
(Arh. st. laşi, Tr. 1352. op. 1535, nr. 173, f. 37, 42, 46).
1 Arh. st. laşi, Tr. 1316, op. 1488, nr. 181, [. 33-35.
2
Ibidem, f. 46.
3 Ibidem, Tr. 1352, op. 1535, nr. 167, f. 5. Prop.rietar.a arntă că, 1)1a înidemnuil .acest,ara,
)ocUJiforJ•i din Bucium, „samavoinic:111du-se", şi-au rnăsunal! ei 1nşişi loclll'i de hr.i1111ă din
„tablele" boiereşti şi, mai mult decît atît, au încercat „a să isipili să spargă coşărele
boiere,~ti. vroind a-şi lua s~mavoln1ic cite cinci rnerţă păpuşoi, pe care numa•i .privighetorul
de ocol i-.a putut opr·i", (ibidem, f. 21-22).
4 Iată cum înfă1işează locuitorii împrejurărilr. 'în care au fost ridicaţi şi sta.biliţi cu
iorj.a .la PJopaina : 1l1a 23 sp.re 24 m.artie, 1noaptea : „1irezi;ndu-<11e -cu islujuitoni şi cu rnaziH.
bătîndu-ne şi alegîndu-ne pe 24 lăcuitori, acei mai grei gospodari, duoîndu-ne la curte
ne-au închis şi ne-.a.u legat pînă a doua zi •la prînz, neştiindu-ne n:d cu o vinovă\ie. Apoi,
după scoaterea noastră de pî.n case, .au pus .[a fieştecare oosă maziiH şi 1igann păzitori ca
fime:le să nu iasă din casă„. şi ncfăcîndu-ne nici o cercetare, scoţîndu-ne de la închisoare.
au 1nceput să ne pornească la drum, lCRati şi înCLtngiuraji cu ţigani şi cite un s!ujitor
cie-a isprăvniciei, tot cite trei şi cîte p<itru, ne-au înşirat la drum mai rău decît pe nişte
ţ.igia1111i şi tocme.i ca pe nic~te .făcători de răle tălhar[". ,Ajunşi ilia Plopania, i-au pus ăarăşi
sub ifJază „cu puşcaşi, \inîndu-ne două nop\i şi o zi. pînă ce .au început a ven.: 5ime'.le
noastre plîngînd, cu cop:1ii degeraţi şi cu puţine din averile noastre". Exprimîndu-şi hotă
rîrea fermă de .a nu sta acolo, locuitorii arată în încheiere: „noi nici ţi1gia.ni n-am fost
a cucoanei ProfirH să ne de: zăstri cui a voi pin alte ţinuturi şi pe alte mo,~ii" (ibidem,
Tr. 1772, op. 2020, nr. 15. 668, f. I, 8. 29, 34. Jalbe.'.e din 7 aprilie şi 24 ma·i 1849).
5
Ispravnicul, într:un raport, nota că unii dintre locuitori „au airătat îndestulă în-
dărătnicie şi împot11ivire, rădicîndu-să cu 'îndestulă greutate" (ibidem).
14 DIN LUPTA MASELOR ŢAl{ANEŞTJ DIN MOLDOVA !N l'HEAJMA ANULUI 1848 221
Departamentului Treburilor din Lăuntru, sfatului şi chi.air domnirtorru1lui.

Oamenii prop·rietarului din Plop·ana însă, cu -sp rijinu.t autor.i1tăţi:lor, îi urmă
1
resc pe străzile I.aşul.ui, îi priind, îi pun în 1!1anţuri şi-i expedi.ază din nou
pe moşie.
într-o cerere adresată d:om1mlui la 29 august 1849, 1locu1iitorii demaiscă
adevă.ratul mobil al izgonfri1i şi modalitate.a în care erau contraca·rafo toa<tc
~ncercări1lc lor de a-şi recîştig,a libentatea. Prop riietarn, ·subliniază .accşlii(J,
1
„pentru că nu aire pămînt după numă1rnl lăcuiitodlor şi ca să ne facă nouă

mai mult rău, s-a.u făcut a ne ·izgoni şi s-iau înţMes cu V isforia, unde 1
nepotul d-sale, aga Costache Negruţi, să află dcrector, fără ştiinţ.a sa11
voin\ia noa&lră". Toate cereri.te 1tor au fa.st „mistui<te" 1.
In ce1le din urmă, daforiiă hotă·rîrii şi perseverenţei :tor, .locuitorii
· - care fugiseră cu toţii :pre moşia Pădurerni d iin ţinutul Roman - în pofida
1
eforturi'.or Prof1i rei N0gruţi, izbutesc să obţină a1pmbarna spre .a se stabi.\i

1
pe moşia menţionată. Litigi·i1le cu arrendaşul ·din Pllop.am:i, oaire iie reţinuse·

vitele şi cairele, durează şi în cursul anului 1851 2 •
Cu to•aite măisuri·le de cornstrîngere întrebuinţare de a1p,a:mtul de repre-
siune a•l sfoitwlui - af!t.a·t în ·perioada aceasta în perma•nentă stare de
alarmă - măsur.i ca,re au v.ari<a1t de .ta bătaj.e Ilia <i.1resita1r.e, oondamna·rea la
oonă 1sau izgonire, rezi·stenţa ţăraniilor, gener.a,tă de cauze :iz·voirîte d in con- 1
diţiile i•S'torice înseşi, nu a putut fi înfrîntă. Lupfa de cfasă 6-a accenfoat

şi .a căpătat o .amploare deosebită mai cu scamă în cursu.I anrnlui 1848.
Formele de maniifesi:a.re ma1i rndkale vădesc ura maiSefor ~mpaitriva asupr·i-
torilor lor. Nu asistăm 1!1a ră1scoa11,e a.rma•te, deşi, aşa cum •se va vedea în
contiinua re, spi1nM:e•le er.au pregătite penitiru aceais:tă înaltă formă a l•uptei
1 1
de cla1să. în împ.rejurărifo omntei terori exercit.a.te de .ap1a r.aitul ·rep,resiv con-

1
dus de Miha.i1! Sturza şi ,a ocupaţiei mi!iitare ia ţă1rii, lucml acesta era greu
de realizat. Nemulţumirile şi izbucnirile violente care agitau satele Moldo-
vei în totalitatea lor dovedeau însă o ascuţire fără precedent a antagonis-
melor de cla~ă. Spectrul revoluţiei înspăimînta cumplit pe reprezentanţii
lumii feudale.
Adîncirea nemulţumirii mase:lor oe nace silmtită încă din mm! 1846
CondiţiHe interne, fa caire s-au adăugai 1abuzurilc săvrîrşite mai afos cu
prHejul îrntocmirii cafoginafiei d.in anul 1845, au p·regăht terenul pen<bru
maniifestarna lupitei ţămnilor.
Documenteile .relevă eia.zuri interesante de acţiuni ţărăneşH înd•repfotie
împdtriva prnprietariilor şi .arrend.aşi:tor, •a oamenilor aceS!tora, p1recuim şi
· împotriva reprezent<i.nţilor aparatului de stat.
Astfel. 5.lujiforH <brimişi de p1rivighei:orUII ocolului Siret-Botoşani să
r·idice niştie oameni din sa:tu1t Băbiceni s1nt în două rînduri bă1tuţi de 1!0~
cuitori. Mer.gînd ei! însuşi l1a faţa locu1lui, "în k>e să fac eu ce.rcei:iaire - no-
tează privighetorul - vomicul cu alţii... m-au întrebat că ce foi de privi-
ghetor .sînt... şi dacă am putere a1poi să-i rădic, că şi ei m-or face a nu•
1
Arh. st. I.aşi, Tr. 1352, op. 1535, nr. 222, f. 20.
2
Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, nr. 15. 668, f. 40-89.
nimeri pe unde am i:ntirai: în 15a.tul for ... şi doodaită m-iam itrez1iit înşfăcait de
vornic şi de a.Jtii, ·ca·re mă întinde şi mă purta prin sait..." 1•
LocuitorH din satul Todireni, din cuprinsul aceluiaşi ţinut, mo1les.tează
pe boieroaica Anica Corna1miţchi. Aceasta de-·abi1a „.a 6Că·pat cu fuga". Fe-
ciorul acesteia, de aJSemenea, „abia au 1scăipart din mîinile lor bătut, ca vai
de el". Cei doi slujitori ibrimişi pentru ·a re6rtabH1i autoritatea proprietarei,
la rîndul lor, sînt supuşi acelui.aşi tratament. Cerind pedepsirea exemplară
a .JocuitorHor în cauză, A. Comamiţchi rmoitivea.ză că, îin oaz corntra-r, „nu
voi putea umbla pe drum de frica acelor îndrăzneţi" 2 •
Unii -locuitori din 1satul Voi!iintireşti-Rcmarn, ise plînge ·arendaşul
la 6 mari 1846, „isă deosebe.sc 1p.rin un carnoter revoluţio:niar şi nesupus".
Aceştia răzvrătesc întreg ·satul, îi 1piroduc pagU1be maiteri.a.!e şi chi;a•r neasi-
gurare pentru cinste şi viaţă" 3 . De asemenea, sătenii din Răuseni-Bo
toşani bait pe feciorii boiereşti şi pe vătaful moşiei. în u1rma acestei împre-
jurări, arenda.şuri .se decide isă api!ice el însuşi „corecţi.a" cuvenită ·locui-
tori1lor. Aceştia însă, ... '.!-au încungiuraii: ... cu feluri de răcnete şi pentruca să
nu i se întîmple vreo necinste, după cum unii zurhagii eiria înfi.erbînrtiaţi ·la
ba.taie, au fugH şi po1Sesorul, deabia scăpînd". P,riv·ighetoml de ocol trimite
doi ·slujitori pentru a ridica pe acei dintre locui1ori ca·re mdlestaseră pe
oamenii arendaşului. Imp1 reună cu 1aceşiHa, însă, s~au p.rezentart pes-te 60
de oameni. V·rînd să reţină pe cei socotiţi vinoviaţi, .săilenÎ'i, „cu toţii, într-un
cuvînt, au să:Dit la zurba nelăsînd pe acei opriţi... ·i-,au :luat în putere JJe
zurbagH din mîiniile .slujitorilor". Pr·ivighertornl, în ·r.c.1portul din 30 iunie
1846, relatează că locuitori.i au să.rit şi !ia dînsu~ ; şi cu maire greuit.ate -
notează el - am scăpat eu, posesorul şi. siluji.toriii, p 1 riinşi fiind de ei în
mijlocul for; ... Şi cu aşa măsură - arată acesta în încheierea- relatării
siale - silnic luînd pe buntuş.nici... ·S-·au dus cu nespusă gă•lăgie de să auză
huetul lor şi pe la megieşitele sate" 4• ·
Sînt numeroase 1alte documen:te din cuinsuil acelui.aşi an din care re-
zulită că locuitorii au băitut pe oamenLi boieriilor 6au au motestat şi ame-
ninţat pe arendaşi 5•
1 Arh. st. Iaşi, Tr. 1333, op. 1514, nr. 319. f. 56-57 (Raportul din 29 iianuarle 1846).
Privi~hetorul fusese supus unui tr3tament similar şi de către locuitorii satului Gurnnda.
ln urma acestor „crnnte urmări", cum le consideră el, oare afa1g şi onoarea Isprăvniciei,
in eventualitatea în care nu se vor adopta măsurile represive corespunzătoare, el nu-şi
mai poate îndep!ini îndatoririle ce-i revin.
2 Ibidem, f. 29-32. Conflictul a început în momentul în ca.re, ajungînd tn faţa
unui pod, în termeni trufaşi, boieroaica a cerut locuiloI"ilor să facă loc pentru a trece
trăsura sia.
3 Ibidem, Tr. 1312, op. 1483, nr. 758, f. 31, 69, 72. Arendaşul arată că locuilor!i au
bălu·!, în mai multe rîndurj, feciorii boiereşfii. De asemenea, au luat cu forţa din mîinile
lui pe un locuitor care urma să fie bătut, „ ...suduind şi lăudîndu-să că mi-or lăsa pîinea
să piară pe cîmp".
4 Ibidem, Tr. 1333, op. 1514. 111.T. 312-314.
6 Ibidem, f. 369 ( lonoită Goi•l·av, arendaşu·! moşiei Şoldăneşl:i~Botoşan:i, arotă
într-o plîngere adresată Isprăv·ndciei la 10 septembrie 1846, că un .a.rgat .a1I său „au sărit
cu parul şi cu cuţit în ruină asupră-mi ; am strig-at la oamenii care s-au întîmpl.at f,aţA
ca să-l prindă, şi unul n-au sărit i;icînd că să tem de primejdie... stînd ca trei ceasuri,
sudu:ndu-mă". Ibidem, Tr. 1333, op. 1514, nr. 381, f. 59 (Uniid locu.itori din Mănăstirea
Doamnei - Botoşani „numai pădurile păzesc şi ce vroesc acie fac". Cererea arendaşului
din 'a iulie) etc.
16 DIN LUPTA MASELOR TARANEŞTI DIN MOLDOVA lN PREAJMA ANULUI I848 223
Anul 1847, de asemenea, cunoaşte numeroaise mişcări de proporţii.

Astfel, spre exemp.tu, locuitorii satului Ţărpeşti-Neamţ, aşa cum arată
arendaşul în cererea sa .adresată Departamentului Treburilor din Lăuntru
ta 23 septembrie 1847, după ce, ·timp de doi ani, i-au p•ricinuit serioase
pagube şi nu şi-au îndeplinit îndatoririle decît cu "sila ocîrmui:rH", acum,
.au venit în bizuinţă de a-mi călca şi casa pe la miezul nopţii" 1• Cei din
Mărgineni - Bacău, se P'lînge arendaşul, "umblă ca verH cei turbaţi ne-
avînd întru nimică a sări cu oiomegele". Acum - rel·atează aC€sfa într-o
cerere din 19 ootombriie 1847 -, "viind la mine, pînă l•a cel mai mic, au
început cump!H a răoni, gafa fiind ca de bătărt.ie ... cutezînd încă a striga că
di ·s-a mai duce ficiori1i sau vătiavu.l prin sa.t, iau să saie cu oiomegile să-i
sfarrne de 1ispravă". Indicînd ca insligaitori un inumăr de ş1ase dintr('.' ·lo-
cuitori, .arendaşul arată în încheierea jalbei 'Slale : "Sin.tem întru fot minutul
în pericol, în tocmai ca oai·a în mijlocul uncr lupi". Aceste motive îl deter-
mină să cea•ră Isprăvniciei înf.rînarea 1locuMorifor şi "ia,s-igurnrea" vieţii
sale pe viitor 2•
La fel de nesupuşi se 1airată şi locuitorii 1satu1lui Boţăşti din ţinutul
Făfoi·u. Aceştia, arată .arend·aşul într-o cerere din 24 noiembr·ie 1847, ,,.luînd
o obraznică îndrăzneală şi slobozenie, calcă peSll:e legiuitele 'lor daforiii...
şi nu să S1Upun cătră nici una din acele ... " Pe lingă toate acestea, „1lă·sînd
locuriole de arătură - se ar.a1tă în încheiere - 1s-1au apuoa•t de .arat pe a
mele şi pe unde le tună în cap, fă~ră să aibă vireo voie 1sau să mă întrebe
pe mine" 3• .
ln cursul anului 1848, mişcă·riile ţărăneşti devin ro.a.ii fa-ecvenfo. Nu-
meroase cazuri, prin •pmporţiHe defăşurări.i şi genuil revendicării!or, dove-
desc netăgăduit adîncirea spiritului revoluţionair.
1
Aşia, sp·re exemplu, locuitoriii satelor Chi·ri1le$ti şi Rogojăinii din ţinuil:ul

C01Vurlui, „întru toate, p·e anul acesta ... nioi cum iau vroit a să învoi, d
samav01lnirc şi în ,stăpînke p•e dropil:urile mele şi isă foilcsă1sc de ele". Printre
aUeile, menţionează arendaşu•! înt.r-o cerere a 1sa adresată domni1tomlui în
mai 1848, aceştia au •refuzat să con-iiradeze vreo învoia:lă pentru 1locul de
hrană, pe motivul, invocat de ei, că arendaşul este dator să le dea întinderea
de pămînt pe care o solicită ei 4 • De asemenea, sătenii din Mălăeşti-Făl
ciu, în afară ode faptul că nu se supun să 1sitirîngă grînele 1a1rend.aşului, care
se scutură pe cîmp, rămînînd „neîndupleoaţi", totodată, „oa nişil:e bont·uşnici,
s-au atiins şi chi,ar de cinste me - arată arencLaşu1l - cu .feluri de cuv·inte
îndestul de atacarisitoare şi cu sumeţii" 5 •
1 Aorh st. Iaşi, Tr. 1772, op. 2020. nr 12.385.
2
Ibidem, Tr. 1318, op. XV, 1491, nr. 4. La 25 ia1n1ua'l'ie 1848 privighetorul ocolului
Bisfrl\ia de Sus raporta că, în urma cercetărH. nu a puhtt descoperi pe răzvrătitori, de-
oarece „.„s·au văzut uniti tot! şi răspunzători la întrebări".
8 Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 820, f. 22, vezi şi T.r. 1772, oip. 2020, nr. 12 OGO.
(Urnin din IocuHori1i satului Rafailia-Vasluii, "aflîndu-se cu rotul zurbagia, fac feliuri de
n~uvii.nţări ; .. pînă acum, în trei .rîndU!'i au necinstit cu înbrîncire ş! fovituri pe dol
din monahii vieţuitori la schit" „. Cererea egumenului schitului Rafaila, din 20 august
1847). .
4 Arh. st. Iaşi, Tr. 1772, op. 2020, nr. 19.260.
5
Ibidem, Tr. 1588, op. 1818, nr. 1369, f. 272 (Cererea proprietarului, postelnJcul
Iancu Costa~he, din 4 iulie 1848).
Şase focuiitori Mn sa.tul Laza şi că tunele isa1le ( S.auca, Goil.ăşei şi

Poiana Rîşniţei) din ţinutuil Vaslui, aşa cum ,reJ.a~ează a1rhimandri.tul mă
nă,sti.rii F.Joireşiti în cererea sa din 12 .august 1848, "răzvră[esc pe toţi
ciel.anţi, în număr de tirei surle, cu cuvinte buntului1oare ca să nu iSe supuie
la cele poirunoi[e la lucrul boerescului". Trei dintre 1aceş·tiia, iau I.Spus :Jocui-
torilor că „le vor aduce ponturi nouă de a eşi la lucrul boerescului nu cînd
Li să va poronci ci cînd vor voi ei" 1•
Locuitorii din Vicoleni-Fălciu, nu au îi11depHniit "nid o îndiatorire
din cîte îi supune glă1suirna pontului". Sublinidnd p1agubelle ma~eri-ale provo-
cate de „sumeţeJ,e revoiMări" a 1le Iocu1itor.i1lor, ·arend.aşu 1l no1ează că ,aceştia au
sărH .Ja vătavul moşiei "cu furca şi cu coasa" 2 • De a.semene-a, doi dintre
locuitcr.jj saitului Cofo.ari "1răzvrătesc 1pe locui1tori1i întregului iSait". As.tăzi
-- se menţionează în .relarta1reia ,frimisă de oomi.su·J Ioan Ghe1rghel Costescu
epitrop,iei caisei Sf. Spiiriidoo - „au ajuns într-o 1g.roz,avă 1anarhie, în aşa
grad, încît, după inviiă:ni1Je acestora, au început a umbla bulucuri p:rin sait.
în numă·r şi pîn fa 60". Cei doi oameni ,afilJiIT!ă că se via face „modi,ficafie
întru îndatoririle lor cătră proprietar". Mai mult decît ·altît, "în tainiicele lor
adunări, s-a1r fi vorbi1t de întîmpJă,rile din Ga1liţia şi Bocovinia". Ceirînd a se
lua mă.suiri urgenrte, comisu1I noitează că vechHuil său, pentru a-şi pune "în
si•guranţie vi.aţa, 1s~au depărtat 1Jă,sînd totul în prradă anarhiei... Nici însuşi
-~ arată acesta în încheierea oererii sale - 111u pot mergi acolo fără asăs
tenţia ocîrmuiirii şi nici le pot cere aceea ce îmi datoresc" 3 .
Actele de ooHIMate ·a1le ţăranilor sînt înd·repfate, în egală măsură, şi
împotriv1a repre:lentanţiilor adminisrt:raţiei de stat, a.şa cum s-ia ma'i amintit.
Sînt molestaţi agenţi executivi 4 şi chiar reprezentanţi ai armatei 5 •
Atmosfera gener.ailă diin Moldava ·esile V·eridic 1redaită de Gh. Săulescu
în cuvii.ntele : „ Un duh de 1revo1lrtă, de nooupunere şi de 1anairhiie iSe infăţoşază
astăzi, cel 1puţin în parte, î1rutre locuiitor,i şi mai vktos între .răzeşi ; o idee
vagă, oa o ep,iidemie poliitică, rtreoută de pe ia.iuirea, ci1rou;leaiză în fantasia
1 Arh. st. Iaşi, Tir. 1772, op. 2020, nr. 13.628, f. 7. Conform dispCYLiţiilor DepairwmerntuJui,
un locuitor este izgonit, kir altor şase li se aplică un număr ,de IO lovituri ·în mijlocul
satului. Ispravnicul şi revfaorul, care .au pus în ,pr.actică dis.pozit:ia, raportează că doi din
locuitorii care 'llrmau să fie bătuti, „la pornire ce le făce vechilul de mazili ca să vie
la supNscălitul, nu numai că au arătat nesupunere", dar s-au împotrilvit „cu arme". S-au
luat măsuri, se arată în naportul din 14 decembrie 1848, pentru prinderea „însămnaţilor
iutezători" (Ibidem, f. 31. Sublinierea este a noastră - G. P.).
2 Ibidem, Tr. 1588, op. 1818, nr. 1374, f. 23.
3 Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.659 (Cererea din 9 decembrie 1848).
4 Astlel, un sluj:tor al isprăvniciei Fălciu, trimis în satul Şchiapeni pentru a exe-
cuba pe locuitori fa îndeplirnirea obligatiilor contractate cu proprietarul din Plotone.şn.
raportează că trei dintre aceşNa „a.u sărit la mine şi apucîndu-mă cîte trei la mijloc,
m,au bătut cu un răsteu de corn ... păr ce m-au încruntat, tărîndu-mă de oap şi dră
pănind st.raele de pe m!ne". (Arh. st. laşi, Tr. 1588, op. 1818, nr. 1374, f. 150-151 ;
raportul Isprăvniciei din I septembrie 1848) etc.
5 Inspecior.ul general al mi1'itiei comunică Departamentului Trebilor din Lăuntru
că, în timp ce comandantul punctului de graniţă Leova inspecta graniţa împreună cu
doi slujitori, nişte plugari din satu·! Ghermăneşti "au sări1, ca 20 la număr, cu topoare
şi pari şi au început să-l bată rumpîndu-i şi îmbrăcămintea şi cu toate că el, în acel
vălmăşag, a luat şi sabi.a de la un slujitor ca să să apere, dar nimic nu s-au foloolt
căci. ei 'n-.au conterni~ a-l ba:te.„ .pe el şi pe slujitori ... " .(ibidem, Tr. 1772, op. 2020,
nr. 13.929. raportul din 22 august 1848).
18 DIN LUPTA MMiELOR ŢARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI lS.18 22!')
lor, că .arr .fi .sosit timpul dnd să să ·rădice în contra ~roiprriieta.rillor, să îm-
partă moşiile sau cel puţin să încalce proprietăţile lor" .
Deşi observaţii1le nu sînt 1rezul1tate din anai'iza obiectivă ·a situ.aţici în
ansamblu, ci izvorăsc di:n observarea unui caz local, în care erau anga-
jate interesele sale, căminarul Săulescu exprima limpede atitudinea ţără
nimii şi caracterul luptei acesteia împotriva boierescului, a rînduiclilor feu-
dale şi a susţinătorilor acestora.
Este interesan~ de reţinut faptul că Săulescu considera că „dulrnl" de
revoltă este :ma1i pronunţ.art: între răzeşi. Consfotiairea aceaisfa se referă .1.a
cazul concrert: .a·! răzeşi•lor de pe parl:ea de moşie ce o cumpărase el, precum
şi la cei din satul Suhuleţul - Fălciu care, încă din anul 1844, „au făcut
pai.suri de rrevoLtă, cînd au vrut a ucide pe duhoivnicu·l lorr. .. şi banul
D. Radu ... ". Fără să pomene•ască vreun cuvînt de taptUil că 1ră~şii luptau
cu hotărke împotriva .acefoira care le acapa.riau pămînfori1le şi .te încă1loau
drepturi1le - şi el eira unul dintre aceş•tia - •pentru a-şi moitiva cererea de
a .şe înfi·inţa o pol,jţie în .sat, căminarnl notează că în saJbeile răzăşeş1ti, spre
deosebi.re de oele pmp1nietarte .boie:riooiSCă, u:nde prnpriei:airii î1n:treţin un apar•a•t
propriu de represiune, "'se vede cea mai rn~re ana•rhie, bătăilii, demo1raliz,aţii,
[urături, rră·scoale în conilr.a oamenifor, îndt meg1ieşii nu-şi port srt:ăpîni ţari
nile, cîmpii şi pădurile precum sufăr şi eu" 2 •
Cazu~ la care se 111eferă Gh. Săulescu nu este isingu1!1a1r. Lupta irăzeşiiloir,
izvorîtă, de asemenea, din cauze de ordin intern, s-a manifestat puternic,
mai .ai!es în C'll'rsul anului 1848.
Răzeşii întrebuinţe1a·ză forţa pentrn a 1 i1nJtr.a în istăpînirna pămînituiriHor
aciaparaite de unii proprietairi. Astfel au proced.ait ·ră·zeşii din sart:ele Măscurei
şi Cîrjoaiia, din ţin.utu1l Tutova în col!lfliotul pe c.aire :!-au 1avut cu Coist.ache
Sturza, proprietarul satului Boteşti, vecin cu al lor 3 • Răzeşii din Odobeşti
Bacău, că1mr1a f,aimLHa Sion le aciap.a!fase o pa1l"te din pămînturi, refuză să
presteze boieresc. taie lemne din pădurea boierească, nÎn putere... bărt:înd
pădurarii şi alţi oameni boioereşti". De asemenea, "au mer.s cu bunt la jita-
riuL. şi l-au băturt:, izgonindu..J. de •!ia ţ.arină, punînd pe ailtul". Diin cauza
ameninţări.lor acestor.a, căminait"ul Costaohe Sion este nevoit să p1 lece de pe
moşie 4 • Asemenea acţiuni sînt numeroase 5 şi ele reprezintă aportul răze
şilor !ia iluprta comună î1mpotfi.v,a rînduieliilor feuda:le.
1Documente privitoare la anul revoluţionar 1848 i.n Moldova, Bucureşti, 1960,

p. 319 şiurm.
·2 ibidem. Dacă nu se inst:tuie o pol•itie, anată căminarul, „eu nu sînt în stare
a-mi stăpîni proprietate, nu sînt sigur de cinste şi de viaţă, drept oore mă voi vedea
nevoit a-mi părăsi moşia ... ".
3 Arh. st. Iaşi, Tr. 1772, op. 2020, nr. 12.418. Dos.am! începe cu cererea răzeşilor
din 13 iulfo 1847. ln cele din urmă, în 1850, autorităţile se văd nevoite să întoarcă
stăp.în1rea răzeşilor. - _
4 Ibidem, dos. •!IJf. 14.944; veZJi şi Tir. 1318, op. XVI, 1491, :nr. 49 şi Anul reoolufio-
1w.r 1848 în Moldova, sub reci. lui M. Roller, Bucureşti, 1950, p. 158-159, 166-167,
170, 171.
5 Arh. st. Iiaşi, Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.096 (Conf.liotul răzeşilor <lin Dragomăneşti
Tutowi cu mănăstirea Răch:foasa. Aceştia „s-au sama·voln!ait cu .felurite atacuri verbale".
Unul dintre ei „s-au răpeziit şi au bătut oameni-i (care voiau să măsoare moşia) care
trăge lanţul, rupîndu-1 în bucăţi". (Adresa Dep. Trebilor din Lăuntru din 29 aprilie 1848).
226 GHEORGHE PLATON I!)
-------------
Nu puitem închei.a 01bserva ţiille· cu privire +a rnişcăr.iile ţăirăneş·ti fără a

Ie ·siemna11.a şi pe cele din cursul anu•lu.i 1849. Sifoaţia revoluţionară nu a
încetat o dată ou anu1l I 848. Ea a continuat, deşi mu:tite din oauzele oare
o generaiseră nu mai. •er.au iat:H de .a.curte ~i reacţiunea internă şi externă
col.a.bora.se în V1ederea res1tab'iilkii IJ.i:niştii 1• Inăbuşiireia revoluţiei din Ţara
Româneaiscă şi apoi a celei din Tr.ansJil;y;anfa înllăJtuira6e un puterndc stiimu-
.J.enit 1al -!Ulptei 1re\'l(jlutiona1re i1nterne. Ţărănimea .a corntinua1t totuşi ·lupita. Deşi
sub raport numeric mişcăit"i:le ţăirăneşti isîn:t, reil.aitiv, mai rpuţin lflumeroa.se în
ra.pont ou anul precedent, c.a forme de maniifes1i:a.re, unele <l'i1n ele isînt la fel
de racLica1lie. S~)Î1r1i~ul revo1uţionair cons~ifoiia o .reallita1e care :a stat în aitenţia
puteriilor pmtecfoare şi suzerană. Acestea au aivut în vedere -situ.aţi.a ţără
nimiii în hotăirî.rile .rezu1J,ta1te în urma Convenţiei de fa Bia:tta-Liman. De a1se-
menea, necesitatea rezolvării problemei agrare, acceptată ca atare de toate
diaisele societăţii şi ma.i a1les de acelea ca1re deţilfleau putereia isau a15·pirnu 'la
ea, deşi soluţiile d1ifereau ~n funcţie :de inberese'l•e de ol1a1să, ise ·impusese ca
un .rezu1l1ta1t direc\t al lupfoi ma.sielor care, şi după 1848, ameninţa isă se
triamsforme î1ntr-o in1Suirecţie gener.aQă. Cair.aderk~1airea este val 1aibFlă, îrn egală
mă1st11ră, şi pien:tru Ţair.a Românea1scă.
Anu:t 1848, chiar dacă inu rezo1lva1Se ip.rablema ţărănea1scă, după cum
nu -soluţiona.s.e nici ceil;eila:hte pwbleme, ră1scoi1'iise spiri'te'le, dorvedi1se juis1eţea
luptei maoolor caire căipălbaiseră mai mulită înoredere în forţa 10ir prnpr.ie, oa
şi rezul>tia1tul final! pe ca.re-ii vedeau iapirop'iat. .Oe atSemenea, an.uit 1848 oon-
tr-i.buise î1111t.r-0 mă.suiră esenţia1lă '1a precizia.rea poziţiiilor de c:Jasă. El consti-
tuia un ipu111ct de coitiituiră iisitorică a căire-i semni1ficaţie a foist înţeileasă, mai
mu1l!t sau ma1i puţin, de toate aliaisele isocieităţii. O înitoarceire sp·re trecut nu
ma.i ena ou putinţă.
Mi•şcăirirle dim anuil 1849 dorvedeisc, în piarte, cel puţin în ceea ce-i pri-
vea pe ţă.rani, .rea1l-iii:atea acestor fapte. Frămîn:tăr;He anului 1849 continuă
organic pc cel1e din an.fi <irnterlori,. ~Hnd exp:res.iia g•r.adului de aiscuţime a
crizei !Siisite1nu:lui feudal, ia anacronismu1lu1i ·rep1rezentiait de rel.aţii.Je ag.rare
feuda:le.
Ţă1r.anii aişteplbau - şi începutul .luorăriloll" în \~edere•a unei noi reg.Je-
mentă.ri :a reLaţiilloir din :agrdcuHură părea isă 1îndreptăţeaiscă acea.stă aştep
ta.re - 'i1nisti:tui1rea unol!" mă.suri de n.atuiră iSă 1le uşureze is:i:l:'l.llaţia.
Aşa, spre exemplu, ţăranii de pe moşia Racoiv•a, cMunul Leţcan.i, din
cuprinsul ţinutului Bacău, după ce declaraseră în cursul anului 1848 că au
ajun1S „:l;a grad a nu mai puite sufer·i nedreipităţHe ce 1am păit.imi.t" 1, 'la în-
cepuitu1l anului 1849 refuză 1Să-şi îngrădeaiscă ţariniJe. Doi dintre .aceştia au
deola.r.at celorl1a,lţi ică .au .auzH că „de astăzi înainte, după pontul venit acum
Ibidem, ?os. .nr. 14.515. (Răzeşii din Suhule\ul-Vaslui contestă dreptul de s1ăpînire ia!
clucerulw Sohrescu). Ibidem, dos. nr. 13.512. (Răzeşii din Nistoreşti-Covur.Jui rei.au cu
fort11 o l>uoaiă de pămînt 'aoaipanată •de pahiam•iicul C. Sion. Cererea 1aceshiia din 24 fo-
lie 1848) etc.
. 1 Arh. ~t. -~a~i, _T~. 13!8, op. XVI, 1491, nr. 33,. f. I, 7 (iîn jalba lor d[n 19 apri-
lie 1848, locuitorn mfaţ1şcaza, pe puncie, enorma rnnM1ate de muncă prestată în folosul
arendaşului).
din nou, n-au a face gardurile la ţarini, ci şi din boeresc au a face tare
outin" 1•
· · Mişcăr•i1le ţărăneşti nu sîrnt :izoi[a~e şi de sountă dunart:ă. Cu foatii
.acti-viita<tea oirgianelor irepires1il\le, ·rezil.S'tenva \ă1 rianiJor nu putea fi înf:rîntă .
.Miişcă1r.i'l.e corntinuă şi pot fi urmă1r:iilc în cu.l\Su~ unOfr iani• înitregi. Astfel, de
pildă 2, locuitorii rămaşi în satul Berezeni-Fălciu - o parte dintre ei pri-
begiseră peste Prut în 1848, - continuă „a să buntului asupra pose-
soriu1lui". Eii .sîint hotă,rîţi să fa cu forţa pămînturiile de caire .au nevoie sau
să pă1răiseasică cu toţii .moşi.a. Funcţionaru1 l1S1piră~niciei, rtrimiis :la f.aţa lo-
cu1lui, ra:por{ea,ză J.a 10 .septembrie 1849 că, ou foate încercările iS.aile de a-i
liniş1ti, aceşHa „ ...mi-au smuncii!: ja1liba lor d'in mînă şi ou cuv.irnte înbăilu
răroare 1i-.au dus, lăudîndu-se că au a frece de-a .stîng•a Prufolu:i, unde 1.Sînt
duşi şi neamuriile lor şi vor măsa pe posesor păgubaş de cei ce are ·a lua
de la dînşii..." 3 •
Aceeaşi împotrivire o manifestă şi locuitorii S'atului Vicoleni, din cu-
p'liifll.5UI acelui·aşi ţinut Astfeil, aşa cum refatează comi.suil D. Ma.rdare în
cererea •Sla ·din 29 augu1st 1849, voind să op•rească pe locuHori de a-.şi kans-
po'liba ll1a cais-elrc for .sieca.ra secerată ·de 1pe ·locul boier.esic, .aceş·t.ia „11-.au 1lu.at
pe .fugă [•pe fecior] ·şi a.Iţii au isă1 r:i1t .să-.1 1ba.tă". linforveniimi eil însuşi, ·J.ocui-
ior:ii, „îndată au isttins c.a1ră1te g1rămadă, au început a :Jiega pe fecior ca să-ii
bată îrnainte me" 4 • Unul dintre ·dînşii, arată comisul în continuare, "s-.au
răpezi!t 5p1re mine ... 1a•le11gînd şi si·dg1înd : li1p6ă 1 şte cucoane, ce .faci ? Săiriţi
măi :J.a ciocoi". Voind să- 1 1 lol\lea.scă cu dubucu1t ce-li avea în mînă, „foţi
ciel1anţi, ;în numă1r peste 20 ... m-au apuoa·t de pep:L .. au începuit apoi a mă
izbi şi a mă întinde de mini şi de p:icioare şi de sp1iirnare, mu:sitrîndu-mă şi
îngrozindu-mă 1să mă ibaiă, să mă lege ... şi îin toi!: chipiuil ifăcîndu-şi rî5, cît şi
fimei;le for :din 1sat ipiroftacsise a-'i înrtovăirăşi la o aş1a 1lainmă <le bunt oa
acesta" 5 .
ln afară de alte numeroase cazuri 8 , interesantă de menţionat este:
mai ales .răzvrăMrea foouiltorifoir sa~eilor Cop.alău şi F1lămînz·i din ţinutul
1 Arh. st. laşi, Tr. 1318, qi. XVI, 1491, f. 8-9, 26. Arendaşul, în oererile sa~e dw
28 februarie şi 10 .aipr.iilie 1849, ded·ară că cei doi săteni "la orice pri!ej de învrăjbire ... ei
sînt gat.a cu ciomege a să tmpotni'Vli, prooutm ~ anul~e rtoollll1Î am făcut acătare Isprăvniciei".
Raportul comisiei de amheită di1n 12 apri1lie 1849 es.te itod:.a„l foivorabiJ .airendaşulUIÎ (ibidem,
f. 50-51. SubHinforea este a noastră - G.P.).
2 Mh. st. I.aşi, Tir. 1339, op. 1521, nr. 168.
3 Ibidem, .dos. nr. 841.
4
Ibidem.
5 Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, 1nr. 16.628, f. 1--6. Ş.i •Îln aceslt sa1, frămî.rntăriJe pot
fi urmărite încă din 1846. Vezi Tr. 1339, op. 1521, nr. 168.
6 Vezi şi Tr. 1312, op. 1483, m. 73. Tr. 1772, op. 2020, n.r. 16.512 (Locuitor:.i dÎln
Tigăneşti-Tecuoi refuză să primească pe noul arendaş, impus de egumenul mănăstirii

Răch~toasa. Aceşti.a, dec.1.airă preliaiul ~n cererea sa djn 22 februarie, „ ...au cutezat a sări
cu zurbalîc, JPrin foluri de sudă·lmi... ba încă au îmbrîncit ipe vatav, izgonind pe oa~
menii d-sale cu pluguri cu tot .... urmare nemaipilduită"). St.amstiele de Putnia rapo.rtează
la 9 marNe 1849 că, mergJnd la satele Pufeştt şi Ciorăşti pentru a restabili ordinea, lo-
cuitor.iii, „chiar în faţa me, au prins .a să iiulbura şi ia rosl!i felurimi de cuviilnte nepriii.n-
cioase şi că nu să supun nid într-un chip a lucra boeresc". Unui slujitor i-au rupt chiar
sabia. Starostele trimite un detaş.a.ment de 25 s·luj.itori care izbutesc să prindă pe răzvră
titori şi să-i aducă la Ga.Jaţi. Aici .au fost bătuţi şi aresta\i. Departamentul dispune izgo-
nirea răzvrătitorilor şi supunerea cclorlal\i săteni (ibidem. dos. nr. lo.659, cererea aren-
Jaşului din 14 -iulie 1849) etc.
Botoşani, ·semnifica1ivă rpll"in proporţiile -sa1J.e de masă. Locuitorii acesfoir

s-ate oferă un exemph1 d·e dîrzenie şi uO"i1tate de acţiune. Cazu:! prezintă un
interes ou a1tîri: mai ·dioo:sebi1t, cu dt p·rorpdetaT era îmsuşi M. Sturza.
foită, pe isour.t, cum s-au desfăşura,t eveinimente:le: la 6 apri:J.ie 1849,
.. vochi:Juil air.endaşului a înceirca1t ·să .scoată pe :locuifori La lucm, în confor·
mitat•e cu învoielile încheiiaile. Săteni1i insă, în număr de 20, au refuz.at să
se supună. A doua zii, în jurul locuinţei vech~lului s-au stdn:s ci-rea 200 de
.oameni, conduşi de un săfoain cunoscui drept p:articip·ant la răsco.arJ.eile ţăra
ni.Jro•r din Deleni din cursul anului 1831. Locuili:ori:i, înarmaţi toţi cu -sape şi
al.te uneilite iau doolairait "că nu vor ieşi ;Ja lucrul ce H să însarrnnă„." De '1.a
Cop•alău, locuirtoriii s-au îndrepfo1t spre Flămînz.i, unde ise .a.Ha 1loouinţa
arendaşu1J,ui. Aici, patr.ivit înţelegerii d1i1rntire dî.nşii, îi aşteptau alţi oameni.
.în numă1r de .aproximativ 300. Au mern cu toţii l.a ia-rendaş „strigînid că ei
nu vor eşi 'la 1luorul ce .Ji s-au însămniat". Arenda.şwl, împreună cu oamenii
oăi,. a încerca1t -să reţină pe ccnducătoirii ţăral).i1lor. Iin faţa aoeisteii si1tuaţii,
săteni·i ".au săir.i1t ou toţi, iau încungirnrait aut pe vătav cît şi pe fecior:ii ce
mersăisă1ră după ei!, pe ca•re luîndu-i î:nainte, au svîir,J.iit pe v1a1tavul gios, z,diro-
bindu-1 nu puţin cu călcăturile ce i-au făcut in trecire unui aşa norod".
Ispr.avnioui!:ui, slQlsirt l1a faţa ·locului, cine'Va din mulţime, la întrebairea aces-
tui1a, i-ia ră1sipuns „()lbna:mic şi cu îndes1tu 1lă dî.rjie ... că a.şia vr.a norodul şi noi
nu merg.em fa 11uoru".
Fiiinid .ameninţaţi „că vo1r păţi aceea ce au păţit SăibăoanH", în cele
din urmă loouifor.H s-·au ·lăsiat îndupkcaţi. Unii dintre dînşii au fos1t arestiaţi
şi 1transiporitaţi cu coinvoi la Botoşani, i·air a•lţii au foist reţinuţi pe foc.
Dispoziţiile Departamentului Treburilor din Lăuntru constituie expre-
sia certă a îngrijorării pe care o manife-sta ocîrmuirea faţă de spiritul
de revoltă a ţăranilor. Potrivit acestora, ţăranii arestaţi urmează să fie
anchetaţi pentru a se .afla "feţăle ce vor fi insuflat asăminea răstălmăciri
sau cu . purtare prin sate sau întîlnindu-le pe .ta tîrguri şi iarmaroace".
Dregătorul este solici.i:at să depună toate eforturile „spre a pute urmări
izvoru din care s-a iscat asămine a lor obrăznicie" 1•
· In 1ser'iia mişcări\lo,r ţărăneşti din perioada care sită în aitenţia noastră
se încadrează şi cele ·ale locuitorilor din satele regiunii de munte. Locui-
fori1Ior din .această ·parite a ţării, în condiţiile cerefliJor mereu crescînde de
cheresitea pe pi.aţa internă şi externă, prin mijloace.le cele ma.i barbare, în
1
oa1re .au exool1a!b 1în specia1 .airendiaşii. li s-a impus o ciantitail:e eno~mă de
muncă 2 •
In fa~a ac•esteii siil:uaţii, ireziis-IBnta ţăranilor a fm:;1t deosebit de înver-
şutJ,ată şi în unele ciazur.i a foisrl: înfrînil:ă doa:r prin foirţa ia.rmeiloir 3 •
1 Documente privitoare la anul revoluţionar 1848 in Moldova, p. 383-386.
2 Gf. G h. PI a to n, Despre exploatarea ţăranilor din regi11nea de munte a Mol-
dovei în wemea Regulo.meniului organic în "Revista arhivelor", nr.. 2/1960.
3 I. C. Filifti notează că domnitorul, în cursul anului 1847~ a înăbuşit o mişcare
\ărănească provOClltă de vexaţiunile be'z11delei Gri~ore. Cf. Domniile române sub Regula-
mentul organ.ic, Bucureşti, 1915, p. 553--554. Este vorba, probabil, de moşia Borca.
Lltig-iile acestu'·a cu ·locuitorii formează obiectul unei ample anchete în 1849; vezi Arh.
st. 11lşi, Tr. 1772, op. 20'20, nr. 16.947 şi R. Ros.etti, Pentru ce s-au răsculat ţăranii.
p. 131-133.
22 DIN LUPTA MASELOR ŢARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI 1848 229~
Asitfeil, 11ocuito1rH moşiei Munţii, din ţfaiutul Neamţ, opiun o dîrză re-
ziisienţă airendaşului D. Stan care, aşa cum rema1roa, pe bună Meprtaite,
M. Kogă;ln.iceanu, vedea în ţăT1ani doar „instrwmente" pentru realiza·rea ·
nnui „nelegiuit cîştig" 1• Arendaşul, în una din jalbele sale din 20 ianua-
rie 1850, ar.ată că oameni·i ,sînt atît de nesupuşi, încît au îndrăznit chiar
,,a-mi căiloa oaisa şi a-mi bate oamenii, pe unul a--1 lovi şi cu toporwl". Din
("auza aceasita, 1rel.atează în continuare airendaşul, " ... pHn de mîhnăoiune şi
groază, pireţuiindu-mi mai mult viaţa, pernbru dragostea unor orfani, am
hotărît să-mi părăsesc tot avutul adunat cu atîta struncin şi ostenele" 2•
De 1a1semenea, locuiitorii satelor Sabas.a, Pîrîul Pîntii şi Stejarul, di111
cuprinsul ţinutului Suceava refuză să îndeplinească obligaţiile impuse de
<irnndaş, sulgerul N. Marcovici. Mai mult decît atît, arată privighetorul de
ocol într-un T1aport din 22 iunie 1848, „au bătu1t oumpl1i1t pe pita.i€Şul trirm1s
să-i scoată fa muncă, ·revă·rsînd şi vorbe că vor omorî iatît pe plăeş, cîit şi
pc dl. sulger, ca unii ce de acum bir n-au a plăti şi că domn nu este" 3 •
Mişcările ţărani.tor saii:ultUi Borca şi 1ai cătunelor acestuia, Mă.clei şi
P\rîul Cîrjei, înăbuşite cu cruzime de beizadeaua Grigorie Sturza în 1847
si 1848, reîncep cu o vigoare sporită în 1849, după înlăturarea domni-
torului M. Sturza.
Aşa, spre exemplu, în cererea adresată Departamentului la 30 noiem-
brie 1849, vechH ul pirinţultUi Sturza, spă:taml P. Cozimi ţă, :relaita că "jillvi-
rairea satelor moşiei Boirea, cunoscuită cinstitului Deparliamenit, au trecut
mă.sura de .suferinţă, căci, pe Hngă neStUpunerea 'lăcuitori.tor '11a legiuitele lor
:nd.atoriiri căotră posesie, apoi .au dat foc la trei fierăsit.a:i ci iSă numesc pe
\liagra şi împreună cu dînsele au ars şi şapte plute cu chereste" 4 •
M<ioi,~ria1liu.l expu5 pînă afoi vădeşte forţa şi exterwia 1uptei maselor şi,
în acelaşi timp, ateisită prezenţa unui important 5imptom a1l situaţiei revo-
l11ţiot11are. Ailimen~iată de facfori;i ohieclivi interni, de împ-rejuirăriile stpecif1ice
care au înă:spdit .condiţiiite de vi1aţă, ·imput.sionaită, •într-o iam1mi1tă măsură,
de frămîntărilc interne ale burgheziei şi boierimii liberale 5 , ale căror idei
le-iau cu:noscuit, dar ,J,a acţiunitle cărora n-au pa1rtidpat sub acţiunea in-
fluenţei exerdtaite de revoluţii.le din ooliel1alrte ţări româneşti, 1lupta maselor
popuJlare s-a desfăşuriait cu deosebi·tă vigoa1re, vfatnd iSuhsrtanţa feuda'liiS-
mului însuşi. Ea a tins sp•re desWnţairea boierescu'iui şi a ituturnr ;sa.mini.tor
si conseciintelor determinate de existenţa acestuia. A .urmărit direct înilă
:urarea 1abuzurifor propriefa,r.ikllr şi 1a'1e 1apa-rnitului de sitait şi instau-
rarea unui rngim de ordine şi d~ dreptate sociailă. Toa.re acţiunile izolaite
pe :c.a1re le-am senmafait unrnămau 1reailiizarea aceiStoir obieotiive, în caire erau ·.
1
G h. P~ a to•1, op. cit.
2
Arh. st. laşi, Tr. 1785, op. 2035, nr. 7004, f. 130. 217, 211.
3
Arh. st. laşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1806, f. 1-39. Nesupunerea lo::uHorilor se
;1!anifestă cu aceeil';iÎ vigoare şi în cursul anilor următori, 1849 ·şi 1850 ; f. 47, 74.
~·urm.; vez;i şi Tr. 1772, op. 2020, rnr. 16.217.
4
Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, rnr. 16.947, f. 24.
5
Putem nota, în acest sens, faptul că „petitia-proclamatie", prelucraiă, oarecum,
pe înţelesul ţăranilor, a fost răspînditii pr!n sate, circulînd ca martifest. Cf. Documenie-
privitoa.re la anul revoluţionar 1848 tn Moldova, p. 200-203. ·
GHEORGHE PLATON 23
intieresare, îin egală mă.sUJră, .art:îrt: ţăirăniimea, dt şi popu'laţi.a orăşenemscă.

Aceasta din urmă, cea săracă mai a·J,es - birnicii mahala!lelor, în speţă -
asui>r:a că·rej.a foţi fiadoril pe care ·i-am menţionat iacţiona.seră cu aceeaşi
"efioienţă", 1avea, piriin modul .de vfaţă, ·i1n:terese comune ou ce1le a.te ţără
ni:mH clăcaşe.
Efortu.I priooiip1a1l :a1l 1Ju.ptei aoostei păirti a pop1ullaţiei o.răşeneşti a fO<St
îndrnptart:, în primul 1rînd, împotriva fisoa1Htăţii exoosi1ve caire o a.dusese
într-o stare de înspăimîntătoare mizerie materială 1•
rnn păcate, cel puţin deocamdată, tip.sesc alte 1i1nforoniaţii d1Ln ca.re s-ar
putea desprinde şi alte forme de manifestare a luptei maselor orăşeneşti.
Mişcarea din laşi de n.a •începutul anUtlui 1846, bine CUtnO<Sowtă de alil:fel,.
p1rez-intă, în generali, aoe!l1aşi canacter ca şi oele diin ia1lie ooa·şe isiau tîrguri~
deşi paritioip.area divensel0ir dase şi care•gori1i, 1sooi.ale, după oîit se p.aire, a
fost mai largă 2•
I:n af.a1na exernp.tefor pe oare le-iam indicat, cu intenţia de a sugera
exteinsi1a frămînitării!01r sociale şi ţeil.ul 'luptei .maselor, numeroase mă:rturii
contempoiranc art:esită imi1nenţa unei dezlănţui111i ,revoluţionare de propO!l"ţii
gooera1le. Maisele aiveau nmoie cLe .un prognaim care <Să oonil:ureae dl1a,r şi
oonLSisteint ·r·evendică1r.ill•e loir. Aveau nevoie, în iacal1aşi timp, de un conducător
caire să dinijeze şi să organizeze lupta şi .să canalizeze mişcările pe făgaşul
revoluţiei. După cum ise ş:tie în.să, .atunoi dind a ·fost momentul p1r.ie'lnic, a
lip15it şi pmgramuJ, şi conducătorul.
Ob<Servart:o.rH iSiirăini relevă, încă din 1846, nnemulţumfrea gener.ală"
caire domnea în pri1r1ci:pa.te:le dunărene. Intîmplăriile din laşi, ·suirvooiie fia
începutul anullud, ·sînt considerart:e drept p1reludiul unor evenJanente grave
pregă.tite de agitaţia genieria1lă. Aces.tea vădesc că ".răbdarea m01ldoveni1or
a atins liimiitelie ulitime". Frămîntările interne - 1se menţionează pe aceeaşi
liinie - isîn1 a.timenrt:aitc şi de evenimentele din Galiţia. Se a.firmă ohiar
că ·temeri1le boieriilor isînt jusi!:iliioa1te de faptul că, poi!:ir-ivit evein:imentelor
în cur.s de desfăşura.re, nu e<Ste deparite t.impul cînd ţă.riand·i mo1ldo:veni îşf
vor lichida socotelile cu aceştia 3 •
Regimul corupt, piatronat de Miha1i1l Stur21a - oe ia.rart:ă, de aisemenea.
într-o broşură contempoa-.ană - ·în timpul căruia ţăiranVi, mai a 1les, au
ajuns înrt:r-o t.Situaţie deosebit de g1rea, uşmează ră<S'j)îndirea "principii.loc
subversive". Masele au căpătat conştiinţa puterH lor. Deşi autorul - ano-
nim - se pla1 seiază pe poziţia de ·a.păr.a.re a proprietăţii, arunoînd întreaga
vină aisuprn odrmuiri:i, din conţinutul broşunH 1se degajează puitemioa îngri-
joriare oair·e-11 1srt:ăipîneş~e pe aui!:o.r, î:ngiriijoria1ne jUtSitif.icart:ă de isfarea generală
a spiritelor 4 •
1
De situaţia maselor, atît .a celor ţărăneşti, cit şi orăşeneşti, ne-am ocupat într-o
luc11are specială, fo care se ianalizează, printre altele, formele de protest âmpotriv.a fisc:a-
lităjii excesive.
2
Anul 1848 in Principatele Române, tom. I, p. 13-16.
3 Ibidem.
4
Moldavie, Michel Stourdza et son admini.straJWn. (ibidem, p. 27-37).
24 DIN LUPTA MASELOR ŢARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI I848 231
Informaţii i1111tieresanite în 1liegăitură ou 1 sitl:u1aţiia şi stareia de ispiiri.t diin

Mdl.dov.a, mai .al·es în cursul .anului 1848, iSe ,g.ă,sesc în 1r.a1poairte1le şi ncrtele
informative ale consulilor francezi, îndeosebi. Aceştia notează, de pildă,
persistenţa zvonurilor în legătură cu pregătirea unei insurecţii în Galiţia 1•
ConsuHi !ntirepri1nd chiar un dernens colecti•v P'e :lîngă Miha1iil Sturza pentru
a-1! determina - avînd în v;edere .situaţi:a :intennă - 1să i1a iiniţi.aitiv1a unor
reforme. Aooşmia îşi exprimau oonv·iingerea că tievoliuţi.a din Vii€111ia iar putea
să a.ibă repercusiuni şi în Moldova şi că, o dată începută, mişcarea ar
putea ,să aifr.a.gă cu uşurinţă şi d1ase·1,e .de jos 2 • Se .arăta chiar, mai oartegoric,
că 1rid:icairea ţă·na.ini.lior, d:in pa1J"1tea căirona rvine ioa.tă pirimejd1iia, .air putea
reedit.a 1aiici .ma1Sacrc~l1e diiin GaHţi.a 3 •
lngll"ijomr·ea consu.Ji;lor în ·legătură ou evenitu1a1l1itiatiea .an.trenării ţă.ră
nimi:i pe făg.a.şul unei iră1sooa1le popul1are era umpărtăşită, în egia11.ă măsuiră.
de Îlnsuşi Miha1H Siturza 4•
Divense a•l1te corespondenţe 1sau :infonmaţii verifică ireal1itbartea .agitaţiei
generia:lie. A·Slhfeil, spre exerrnpilu, într-o nată iapălliută Îil1 presa d•in istrăinăt1ate
la începu.tul lunii aip,rijlJ·i·e 1848, conistaitînidu . .se 1iminen~a i•zlbucniiriii unei re-
voluţii, se .a.răiia că ţărani1i .sînrt hot.ăirîţi 1să iSe elibereze şi să-i omoare
pe boieri 5•
De aoomenea, cofoneiliul Mişcenco, naipo1rtînd îlmprejură:ri1le în care a
fost efectuat triansporrtu;l revoluţiona.riifo1r a111estiaţi fa Măcin, inoitia că, cu acest
prilej, "1s-au strîns v1reo 3 OOO de norod". Deoarece, Îtn Gailaţi, .arărt.a în con·
tinuare coilonelwl, „duhurHe nesupuneriii Herb", poZ'iţia 'în ciall"ie 1se află o apre
ciază ca fiind „criitiică" 6 •
Î•eama ide răspî111diirea 'ideilor revo'luţionare în ma1se şi de an1kena.rea
acootor.a J,a ră.sooală iSie degiajă aitît din corespondent.a domnirtoiru:tui c.u
Poarta 7 , cît şi din alte surse 8 •
Un piroprtieil:ia1r, relaHnd Vismi~iieii iSlt.area tna.gică în c.are ce gă5eau
locuitoni1i de pe 1moşi1a 1.SJa, î111fomebaţi şi înspăim~Illtaţi de m,vag.i:iile ep·idemi.ei
de holeră, comunioa, .1.a 17 iulie 1848, că "ou aceste lf10001rooi1ri, încungi uria ţi
de sărăcie şi boală, spăriindu-să nor:odul, nu ştiu ce or face" 9 . De ase-
1 GuerouH către Gu·:'zot, 22 februarie 1848 (ibidem, p. I3!J-l,10).
2
Idem, 6 martie 1848, ibidem, p. 173-174.
3 Gueroult către Lamartine, 2 apri.l!e 1848 (ibidem, p. 227-230).
4 Idem, 23 martie 1848, (ibidem, p. 173-174).
5 Ibidem, p. 300 şi pa.ssim.
6
Amil revolufi01wr 1848 în i\foldooa, sUlb red.ac11iia lui .M. •Roller, p ..56-57 ( Ra·
por.tul din 4 apriil:e 1848).
7
Cf. Documente privind anul reooluţionar 1848 în Moldova, p. 136.
8
Arh. st. Buoureşti, A. N. MMDCXLV/42 (Seri.soare diin IO iapriJje 1848 în oare se
arată starea de spirit din Moldovl\ după represiunea din martie. Se sublin'Îiază că „există
teama că se va ajunge I.a un măcel", dnlorită tendin1ei• unora di.mire opoz:an:ti de ~ ridica
pe ţărani. Vezi şi Documente privitoare la aiwl revoluţionar 1848 în Moldova, p. 175-176).
!'ceeaşi teamă se degajează şi dintr-o coresiponidenţă din Iaşi, din iunie 1848, publicată
~n "G~ze.ta de Tnansi!vania". CI. ilJwJ revoluţionar 1848 in Moldova, p. 255 şi Anul 184R
m Prm.cipaiele Rom_âne, tom. III, p. _757-758 (relatarea lui I. Ghica din august 1848).
9
Arh. st. laş:, Tr. 1352, op. 1535, nr. 296 (cererea cneamltti P. Moruzi, proprle-
tarnl moşiei Zvoriştea-Dorohoi).
232 GHEORG[-JE PLATON 25
menea, un emi1sa.r d.in Molidov.a a;l comirtett11lit11i revoluţiona1r de I.a Cemăuţi,

sublinHnd noces1ifatea iacu.tă de bani şi a:rme, pubea să infor1111eze, în iul•ic
1848, că „.„pentru război1nid„. să puteţi gă1si D-voasibră a•tîlbea iiocuri cîţi
soldaţi vă voii găs•i eu, fa oare .am de biine m~aim încredinţat, după cerce-
tările ce le-am făcut, încît vă pot pune drept chezăşie capul meu" 1•
ŞiHriile I.a caire ne-am referit mai sus verifică măisura în ca•re mişcări'le
marselor populare a1u determinat în rintedor o 1sita1re d·e roensil.IJfle .ameninţă
toare pentru „o.rd1nea" feudială.
Din materialul expus s-.au putut desiprilllde, în pa.rte, imă1su111irle lu1arte 1
de odrimuire pentru menţinerea liniştii interne. Am no'1Jait, prinfre .altele,

că cere11ile, ·atît oe:lor ·aile ţăranilor, c·rt şi -a,l•e p.roprietari.loll", .J:i 1se dădea cur•s,
în rnajoritaitea împrejurădlor, ou o gir.a.bă ipe oare ram cornsi1der.at-o s•iJmpfo"
matică. Acea.stă atitudine neobişnuită o putem considera ca isvorînd din
grija de .a se eviita exitindierea frămîntări:Jor 1soci.a.le. în 1acel.a:şi tlimp, odr-
mufr.ea dorea ·să menţină în rînrdul ţăriani1lor -- şi în amst senrs pledează
toa1te 1r.ezoluţiHe puse p•e jalbele acesfo11a - încrederea în •spiriitu'I de drep-
. taite şi nepărtinire .a1l iautorităţi'loir de stat. Am .:wut p·rillejul să constatăm
însă - şi exemi)lele pe care le-am expus sînt, credem, destul de semni-
fioaNve - , că ţărnniii nu mai rnanif.estau a1semernea i.!uzii. In împrejurări:le
sped-Hce ·ale perioadei pe cane o a1rna1lizărm, ima1i mult poa1be oa .aHă dată.
carncter.ul de da·să ·a·I justiţid ena mu:H pma eVlident pentnu a rma:i putea
înşel1a pe cinev.a. Da1r promptitudinea cu oare orgianele ,3,u1tori:tăţii de stat
interveneau pentru a r.egl.ementia !Ji'tigiiiiJ.e dintre p1rop,d.eta·r.i şi ţărnni,
expresie a acelei:a1 şi în:g111ijorări, .l1a oaire ne-1am referit mari 'SUS, văideia, deo-
potrivă, hotă·rî.rea sita•tului, oa inskurnenrt de consibrînger·e în mîna da.sei
dominante, de a înăbuşi napid şi fă1ră rrienajaimente orice încercare d·e re-
val!tă. In covîrşi:loar·ea majoritate ia cazu11i1!or, ,„Jiini,ştea" - caire nu era
decît .aparentă - a fost resbaibi'l•i.tă prin cde :mai diV'ers·e mijlciace resitric-
tive : ·bă1tafa, ·airesfarea sau izgonirea ţăiranBor ·răzvrMiţi. Apa1ra•tul represiv
-- 1aşa cum s-1a putut observ1a - ia fost foant·e des solicitat. Cl1a1sa conducă
toare însă, l1a rîndul ei, nu nu:tma nici ea iliu21i.a că 1rep1riima1rea 1izo'lată a
mişcăi11i'lor ţărăneştii Via oonbribllii l1a resbabiilkea J.iniştili în .ainsiambl'll. SpLritu1l
de rcvolită e11a murlit prea înrădăcina:t şi extensiunea mi1şcărilor - în oare
erau angaja1te şi altie oatego11iii de inemuHumiri -- cu mu:tit prea ima1re pentru
a nu i.rnpune mă:suri şi de aHă :natură.
Mi·şoarea revolu ţioniairă din maitrtie, chi.a1r dia că ia fost înăbuşi1tă cu
uşurintă, eria un ·simpfom muH •ptiea condudent •pen-bnu a nu 1stî.rrni cele mia.ii
vii îngrijorări. Acţiunea represiivă de .J,a iSfî.rşi.tul rlurnH ma1rbie nu a ·conisitii-
tuit decît începutul uneii 1acţiuni generale şi imurJt.ii!.a1te11ale în vederea în-
lăturării pericolului - socoti•t •iiminen!t - a1I fa1booninH unei ră1scoale
tMăneşrti. Temerea a·oea:sba, v1iu Llustr.aită de infommaţii.le 1J.a oa.r·e ne-am •re-
fenit ma 1i sus, se degajează, cu ma1i multă d1ar1i1ta1te din măsiuri'le iniţiate
1
T. B ii lan . Activitatea re/11.(!,io(ilor 1110/doc·eni în FJ.11covi~ui la 1848. S'ibiu, 1944,
p. /'.l- 15, ;inex;i nr. 2'.l.
de ocîrmu!i1re - a1supir,a căror.a ne vom opri în corntii:Juare - cu scopul de

a menţine liniştea în irîndul maiselor ţărăineşti.
Efortmi,!e prindpa1le, ma1i ,a·les în anii 1848 şi 1849, <:1u foist îndrepitate
:-:ipre izofa1rea revoluţicniarHor, cărora trebuia 6ă li 6e răpea.scă posibiutateia
de ·a stabili weun contact ou popul,aţia 6a:i:elor şi, totoda1ă, spre prevenirea
oonseoinţelor ce '1e4ar fi putut avea în ,irnteiriorul Moldo·vei 1nNuenţa 1revo-
luţiilor diin Ţaira Ramâneaiscă şi Tra:n6Bviani1a.
Documentele privitoare la aplicarea practică a acestor măsuri sînt,
ln genemrl, cu.nosollite. Ne vom 1re:Der,i doair 1ia une1le dintre ele, cu in1enţia
de a subl~n1iia maii pregnant sphii1tul de revolrtă al miaiseilor şi temeri1le ocîr-
muir1ii în :legă!tură cu posirbiMtafoa izbucni1rii unei ră1scaale gener,a.Je ale
cărei eoirid·iţii enau dej1a pmgă.tiite.
Tr,eibuie o<hsel"\nat încă de fa început că ocîrmui1rea, cu scopul de a.
atenua f,rămîn1tă.ni11e ptiidnu:i1te de oailamităţHe ITTatunalle, ia i1rniţi1a1 o serie de
mă6uiri oar·e, deşi nu au remediiat d€CN ~ntr--0 măsură extrem de redusă
grelele lip6uri în oa1r.e se 21băitiea1u ilocui1tori1i, vădeau totuşi o p,reocup,are
dk~1 ail:ă şi de neces1i1hafoa a1sigL11rănii lliniştiii inremie.
Pc linia aceleeaşi preocupări se plasează şi intervenţiile pentru regle-
men1ba:n~,a „oohiibabilă", în Jiimitelie Regul1aimooil:ului organic, a rnlaţiiloir
dintre pmprLeiba1ri şi ţăran~ şi ipontru î1nlătunarea .aibuzuri1lor. In aceia1.Stă pe-
r-ioa1dă, în afiarn di1S1poZJiţii1lor oa,re privesc aa21uri:lie parti1ou1J,a1r'e, se cuno6c
numero1ai.51e oi1rcu1l1ar1e ·adresa1te li<Spr,a'Vnkilor, :p.rin oaire ,aoeşti1a er1au 60ilioitaţi
să stăruie în aplicarea unor măsuri de natură să liniştească spiritele lo-
cuitmi-lor 1• Aceste diispoz,iţii, prin mijlodrea privighetorilor de ccoia,Je, erau
aduse il a cunoşitiinţ,a pro1prniefari1lor şi iarendaşirlor~ După evenimentele din
1
ma,rtie 1848, ocîrmuima ,a considenat nooesa1r - şi,. din punctu:! de vedere

al ·interreselor pe oare le reprezentia, ,ele erau perifecit jusrtitfiioarte - isă iniţieze
mă,sufii mai ,Jargi şi ima1i 1nad!ioa le perntrn 1apăra:rna rînduiieHlor feudale.
1
Neputi1nţa apiair:ail:u1lui ireprnsi·v de a aisiguria, prin forţele 6iale piroprii, „or-

dinea" in+emă, .a ddenmi1na1t 1antreniairea în ·acţiunile de repirima1re a mişcă
ri'lor interne a tu1turm oc1lor iinteres1aţi.
AsMe1l, de diat.a nc~a,sfa, boier,ii, prnp,riet.airi de pămîn1 sau arendaşi,
a11 col1aibcirat di·reot şi acrtiv în vederea riea1li,zăr.H acesihui obi<ectiiv. Este un
1 Astfel. în circulam nr. 23.271 emisă de Departamentul Trebilor din Lăuntru,
lă 4 octombrie 1846, se atrăgeu din nou atenţia dregătorilor să supravegheze . ca proprie-
tar.ii, a.rendaşi·i sau oamenid iacestora, să nu asuprească pe Jocuiltori. S-a constatat, se
notează în circulară, că ·locuitorili „pătimesc de asămine împovărări împilătoare pe la cele
ma:i multe locuri". Dregăt011ilor li se recomandă să aplice cu prudentă dispoziti:le odr-
muiri,i pră.v.ind reglementarea m:gi.ilor, pentru a nu „aduce pe locui1ofli la nesupunere
:Yau răzvrăt:re din ceea ce a.şezămîntul îi îndatoreşte" (Arh. st. laşi, Tr. 1312, op. 1483,
nr. 758, f. 75). Unii dintre proprietari, mai ales .în lim.purile de mare tens-iune, au fost
rnai p:reveniiito.ri în .riela.ţiHe cu săteniii. Astfel, cneazul D. Cairutaouziino, în dooă oerooi
succesive, din 7 şi 13 :iunje 1848, ,arăta că, în urma abuzurilor -arendaşului di.n B.aia.
„s-au spăriet toti lăcuitoriii'', oare s-au strîns în curtea sa. O asemenea întîmplare, no-
1ează boierul, este ireprohabilă, „mai ales la această vreme o"'tnd scopooul şi dorinţa cea
:~a.i m&e a ooîirmuii:nili eşte oa ~ă să păzească ]1inilş!ie şi pace Îl! ţară". (Aitih. st. J,aşi,
I:. 1763, op. 2012, nr. 74. f: 12, 17--18).
2.14 GHEORGHE PLATON 27
fap~ demn de .reţinut. După cît cunoaştem, penttm pr1ima diată în istoria
ţării, feuda11iiismul şi-a mobiHe.ia~ itoatte forţele cu scapu.l de a-şi menţine
fiinţa. După to.albe regulile unei rep1resiu1ni generiale, ţ.ara a fost împărţită
în iSeoloare. Iin .fiecare 1seotoir, afoătuJt dintir-un gmp de ţinubuiri, „operaţii.le"
eraiu conduse d.e un boier oare avea în •subo.rdiine pe i.spria.VlniicH respectivi.
De iaoomenea, firoaire ţinut a fost împărţit în eone ma1i micii, oare c<Wespun-
deau ocoialelor, daite sub suprnvegherea ia1lltor boieri, oare rol.a.borau cu pri-
vigheroriii, ,aifintd in ..siubord:ine boieri de r-aing ma1i mic. Aceşrtiia din urmă
aveau oa samină 1suprnvegherea unui grup de sate. Bi contirol1au deopotrivă
pe acei - de .regulă priv~liigheţi sau mazii11i. - aarre îşi exeroifaiu .a-bribuţiilie
în cu:priinsul unu1i s<ingur sait.
1
Ţiinînd 1seamă de întinderea ţării şi de numărul boierJ1lor, este eviident

că aceştia, în totalitatea lor, în afara acelora care „făcuseră defecţiuni".
fiind angajaţi în mişcarea revoluţionară, au fost antrenaţi în acţiunea de
reprimare internă.
Aceaisttă moibmizar-e 1tofat.ă a forţelor .reacţiOillare, p·riin ea în1săşi, vă
deşte •1miinenţa rpericolul1uii oare ·ameninţa feuda.Usmul.
NllJ!Tleroa.sele oifis11.trii domneşti şi oiiroul.aire 1alle Deip-airhaimenfolui Tre-
biilor din Lăuntru, ultenioare mişcării din martiie 1848, sîlnt semniBicaitive în
această privinţă.
Of.isiul nr. 40 din 30 mair1bie 1848 isohiţiează plia1nul gienera1l ·a1l acţiu
nilor ca1re uinmau 1să fie înitrepriinise rpenttru a1sigumrea 'liniişlti'i ~nienne.
Cop,iia pe oare o folosim 1 tnaiSează ca sarcină :poSJi:eiJniicului Oarp să
ia ;Jegăitur.a cu i1Spr;avnidi ţLnuturi:l()ll" Romain, Suceava, Neamţ şi Baicău şi
să 1Stabi1leaiscă, de comun acord, „pirin n1merHe ·Şi înţeJl,epite mă1suri", modul
priactic de .a1pHoa re ia dispoz·iţiiilor domneşti. Necesitiaiteia ·ankenă;rii boierifor·
1
în această acţiune, .a .ac€1lor „bă.rbaţi vredniioi şi de î1ncredere", eslbe !impu1Să

de „măsurile ce ocîtimuirea iau 1socdtii a isă 1],ua rSpirie ia. 1să d1epi1Stta tott reliul
de idei nepriincioasă şi spre a să ţine în dorita stare obşteasca linişte şi
bunia petrecere".
Măsmill·e cuprinse în ofiis L5>Îil1ft, pe scunt, urmă.toiarele :
Satele care .sînt propriei:ateia boier.illor iimp.JJciaţi în m~·şcare sau cele
areflld·ate de .aceşitiia vor rl!i supr.arvegheaite cu deosebită gri,jă. l1spnavnicii, ei
înşişi, vor merge în .acesire siaie ·şi var ·lămuni conducătorii for -să:teşN, preoţi,
vornici şi paznici, că măsurile iniţiate de ocîrmuire au drept scop „a feri
pe norod de .srtrundrna·re şi de pdmejdie vi>eţii 1ia ca.re pia•suni.!e nebune a
celor :tul.budtor1i pute ca să-i .a.ducă, pentru a ie rămîne .firrneile şi copiJi
săir·aci". Locui.borii SJînt î:nşrtiJnţaţi că le rev•ine daotoriia să rpriindă şi Gă pre-
dea auii:orităţHor pe boieri.i implicaţi în mişcare. Dregătorul, de aJSennenea„
în even~ua.titaiJ:e.a în ca1re v.a ~i informat de .a.pariiţia. V'reun:ui ·a>Semenea boieli",
va .alcătuii „de îndată potteră de s1lujirtor·i şi oamenii îniarmaţi", î,J v•a urmări
şi-11 va prinde".
1
Arh. st. Iaşi, Tr. 1312, op. 1483, dos. 1664, Vezi şi Documente pri.î:Jitoare la anui
reooluţiollLlJ' 1848 î.n Moldova, p. 1·53-155.
DIN LUPTA MASELOR ŢARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI 1848 23~
28
în 1s.aibele a,i că1ror prop1rieba.ri .au foist implHciaţi în mi1şoare, de ase-

menea, voir mai fi rînduiţi "doi sau trei oameni de oredinţă", cu misiunea
de a sup1narveghea coinfiiinuu, ntS'Pre ia descoperi Or:ice mişcia1re 613U răispîndi1ri
de vorbe 6nrvi•tătoare".
Pr'i1n ţinutiu.ri, în atarna pri1vigheitori·lor de ocoaile, voir mai c!1i rînduiţi
penltrn :fiecare oco,! cîlte dori-trei boiernaşi, rtot „0iameni vrednici şi de cre-
dinţă", cu .sia.roi1111a „isă se poiacle 'baiinic p11Ln sate" 1pel[}Jbru ia descoperi oriice
mişoa.re ce ar unmări uăm,ră:tkea locuitoriloir.
Boierului Carp, subliniindu-i-se faptul că „însărcinarea este gingaşă".
i ise reccmanidia, în evenitualitatea în care via descope1ri "urai'l'l.Î de 01a.reşc•are
nepr:iineiioaisă p1a1s.ur:i siau„. mişcăil'i i:wlburătoare", isă srbalb1i1leia.scă, împreună
ou dregătorii;i, mă1Su1ni1lre pe ca.re .le via conisiidera necesare 1•
In ofisuri.!.e aidresia'le bo·ie'f1iilor din· ţirnutUJri, rpr'in oare aceşitia erau
preverniţi a.supra „neadevăuatelor auziiri" ră,sipîndite de eilemooteile revolu-
ţionare, domrnitoruil 1îşi exprima încrndereia că, ou ioţii, .sînt interesaţi în
pă1sitr.a:rea ,;rîinduiel1iilor 5tatomfoite" 2•
Odnmu:iirea ia manifestat o grijă drosebiltă 1perntru ia p·rev enii even~ual1a 1
îna·nmare a ţăranHor de că.tre .acei dintre parlioipanţii '!1a mi,şoa·rea di n 1
mairtie oa1re reuşirseră .să !fu.gă. Dregăforili erau în:ştHtnţ.aţi să pună în vedere
tuturor ţănanilor „.ademeniţi", să „nu alunite în ,rătăei1re, nici să isă aimă
giaiscă". lin oaz1U1! uin oare nu-şi vor vedea ,!;i1nişt,iţi de munca pămîntu,Jui,
"vor cădea in pede.aiptSă neierfată, ~emeH;e •vor irămîne văduve şi copLi1i
săraci" 3 • Se atrăgea atenţia, de asemenea, asupra acelor „invitaţi de întîm-
p!ă.r.He -Europei", oare, „fă,ră tSă judeoe poziţia foca 1 lităţii acestei ţări şi
1 Acest ofis, ca şi altele, a fost iirimiş şi hoierilor din ţinuturi. Vezi şi N. I org 0,
Despre revoluţia de la 1848 din Moldova, Bucureşti, 1938, p. 67, anex.a I. Astfel, la
7 .aiprH:iie, prin of·i&ul drcular rir. 61, se dau imstrructirună comişariifor speciali r>î:ndu:iţi priill
ţinuturi Acestor.a li se recomandă „să se poarte •adese prin sare, spre ia se descoperi de
nu se răsipîndesc de n:şoa :va netrebnfoi vorbe ·inviiătoare printre locuitori, de nu se fae
pe unde-va nisoai.va î.rnpărăoheni şi de nu să ademenesc pe Qameni la unelti.ri necu-
viincioasă". a. Anul revoluţionar 1848 în Moldova, p. 78.
Pentru boierii rînduiţi în ocoale, vezi Am. st. laşi, Tr. 1318, op. 1483, nr. 1669,
f, 12. (Desemna.re.a a patru bcieri în ocoolele ţinutului Roma111). Vezn, de asemenea,
Anul revoluţionar 1848 în Moldova, p. 156. Ofa>ul domnesc .nr. 64, copie ,adresată postel-
nicului Ilie Gherghel Ia 17 aprilie 1848, pnin care i se cerea "să meargă la ţinuturile
Neamt, Bacău, Roman şi Suceava, deoarece, s-au luat „lătunaoln:ică ştiinţă" că Jn anumite
locuri se adună şi se înrolează oameni. Boierul va merge prin sate şi, în eventualitatea
în caire aiceste 1i.nformathl corespund realiiăţH, va aduna un număr corespunzător de
slujitori şi plăieşi înarmati, „cu care în unire să mergeţi spre ,a sfărîma şi împrăşti.a acele
bande disrădăcinînd răul cu desăvîrşire" etc.
2
N. I org a, op. cit.. p. 8. Cop·ila ofisului a.dres.alt isprnvnicului de Fălciu Li
30 martie 1848.
3 N. I or .g ia, op. cii., p. 9-10 (Oridli1111.1ol pen:rru 1priinderea :!tui C. Moruz,:, V. Ghica,
Gr. BaJş şi I. Ra.du, di111 3 aprir!ie 1848). Vez: şi circulara Deparitamen-tuilui Trebiilor di1n
Lăuntru din Z6 apniHe, pri111 care se cerea urmăr:rea activităj!.ii căminarului bnescu,
l~n Poni şi a altora. Se recomandă ca, în oazul în care aceştia .ar fi descoperiţi "înprăş
hmd voroave sau niscaiva hîrtii în tîrg sau în tară, să-i prindă îndată şi să-i trim:tă la
Departamerut, ~mpreună cu hîrti'ile ce s-<ar g-ăsi I.a d.înşii". Cf. Anul 1848 in Principa:elt!
Romdne, tom. I, p. 351.
236 GHEORGHE PLATON 29.
po1J.iticeasca ei s11aire, presoară voirbe ,inv1i1tăitoare şi deşerrt:e, caire pot iSă aducă
o nenorocire obştească" 1•.
Nu trebuie să ne închipuim, aşa cum, aparent, s-ar desprinde din
documentele oficia,le ptrezenrtate mai 6US, că 1s1a1rci.na boierifor rînduiţi P'rin
tinutud se Hmita doar '1a supravegherea 1şi 1ămur'i1rea ţărnrnilor. lns-truc-
tiunHe care preci1Z1<1u abribuţiile acestora preViedoou ·şi măiSur.i reP'rosive
directe 2 •
Numeiroa1selie napoante .ale iisip.navnioi.Jo1r vădesc gr.aiba cu oare is-·a trecut
la execurtarea P'nadiică a mă.suri,Jor cupri.nise în ofi.s1u.rHe domneştii şi în
drcularele Departamentului Trebilor din Lăuntru 3 . Unii dintre ispravnici
cer chiar sporirea număruhii de slujitori 4 • ·
In oadml măsunilor 1 fa1iţia1e pontrn a1si.gu11area l1i1niş·tii interne trebuie
să menţionăm, printre altele, şi instituirea cenzurii 5 , controlul pasagerilor
intraţi în ţară şi, în general, al tuturor persoanelor socotite suspecte 6 , pre-
cum şi întărirea pazei graniţei 7 . Ultima măsură era cu atît mai necesară,
cu cît revo1luţii1e <lin Tir1anisiJ,v,aniiia şi Ţ.ar1a Româneaiscă provooaiSeră :serioaise
maUve de îngrijorare odrnmiri:i Moildovei. Vină i1a venirea trupelor ţarisre,
care au asigura~. în p1a11te, piazia iSp•r,e Tna.ns1ih11ani1a şi Buoovina şi chiar
după aceea, serv:idul era ef.ectuat de ţărn11Ji1i 1din 1satet.e dLn 1ap,ropieriea g•ra-
niţei. S0iluţi1a ,aoea:sitia - feudia.1lă în :esenţă -- diotaită de 1li.psia unui număr
cornspunzăior d·c s1't1jito1rii, în 1afară de f1apitul că inu ia fost eficace, a p1rodus
1 Amtl revoluţionar 1'348 în Moldova, p. 213 (Circ;i!ara Deparbamentului din iu-

nie 1848), · ..
2 Astfel, spre exemplu, stolnicul V. Glodeanu, arendaşul moşiei Boteşll-Fălciu, rela-
tînd lspră·vniciei nesupunereJ locuitorilor, care nu vor să-şi primească locurHe de hrană,
Ci ară pc nle sale „pe unde le tu!lă în cap'', cu intcn\i::i de a „scă1x1 de facerea zilelor
pontulLI'i şi aHe undatorkJ". măirturiseşte că el, „este împutem'.oit prJ.11 lumi·nafol af,is dom-
nesc şi osăbite porunci " oDîrmuirii · ca, prin măsurile executive, cu .ajutorul ce mi s-ar
da de către Jsprăvn:de, să supun pe toţi lăcuitorii am1tori prin satele ocolului Crasna a-şi
face cu lndestulare arături şi sămănături". Arh. st. k1~i, Tr. 1339, op. 1521, nr. 820, f. 41
(Cererea .a•rendaşului din 26 aprilie 1848).
3 Cf. Amil revolufionm· 1848 î11 Moldova, p. 43-44. G6-fi7, 120-121, 152-153. 222 etc.
4 Ibidem, p. 59 ( l::.prăvni~ia de Botoşani· cere să 'i se mai dea 20 slujitori. Raportul
din 4 aprilie 1848). Numărul slujAorilor este completat la începutul anului 1849 cu mazili
şi pr:iv:Odgheţii dun Nnutul Roman. Isprăvniciei de Doroho.i .i se. comunică, Ja 20 nanoo"
rie 1849. „să ei -din rînd mai fruntaşi, locuitori bătrîni ~i ciootiţ,i de prin sate". Ibidem,
p. 330, 336, 340.
5 /Inul 1848 în Principatele Române, tom. \'. p. 303----335, 456-464, tom. VI,
p. 131--133 etc. ·
6 A1rh. st. laşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1737, f. 187 (Or1dinul Departhmentului Tre-
bilor din Liiuntru a.dresat lsprăv.niciei Suceava la 2 martie 1947 cu privire la suspecti în
gener.al şi la unii· polon:ez.i „p'.ca\i sub prepus de neîn.cuviin\<ile lll'mări"). In cursul anului
1848-1849 se exercită 1m strict control intern la care s·e sol:icită şi conclll'sul loouitoriior,
pentru depistarea celor ce umblă prin ţară fără răvaşe ele. călătorie. Multi ddrutre aceştia,
veniţi d:n Transilvani·a. sînt ipredaii autorităţ!lor austr.iece. (Gf. Arh. st. laşi, Tr. 1772,
op. 2020, nr. I 4.054 şi Tr. 1333, op. II, 1514, nr. 417 passim. şi A1wl revoluţionar Ui48 în
Moldor.w. p. 143). L<J 18 ,aprilie 1849, Departamentul so!IClitn fapnavnicilor să colaboreze
cu trupele ţariste şi „să cerceteze prin ţinuturi pentru a descoperi pe eventuali'i străini
veniţi clin starturi'le evropene, c,21re să răspîndească lucrări răzvrătilo:ire printre -lăcuitorii
'lării". (Arh. st. laşi, Tr. 1772. ap. 2020, nr. 15.024, f. 43) etc.
7 .41111/· rer.•nlufionar !84R i11 Moldova passim.
30 DIN LUPTA MASELOR Pl{ANEŞTI DIN ,\\ULDO\'A IN PREAJMA ANULUI IM45 267
vi·i •nemulţumiri in rlndu-·l tărnni1lor, pentru care prns-tareia servici.u.luii pe

graniţă constituia o nouă şi grea obligaţie, alături de toate celelalte 1•
Ann n101uat mai suis fiaph~I că, î111 perioada oan~ ~ace obiect·ul a1tenţiei
no.a1sike, cererilor pr.oprietarikr sau 1a1l•e locuitori.lor, în oa•re erau expuse
temeiurHe pr1inc:ipiaik• ,ak acutulu[ coin~J.i:ct ·di.ntre cele două oJ.aise, ·l1i -se dădea,
1
în generai!, o sOl!uţionan~ r:ap:i-clă. Fădnd •ahstnacţie de spiri•tul pă·rtinitor, de

clasă, în oare emu 1re:aalva tc conHictele, triebui•e să deispriindem, •totuşi, din
1
atitudinea ocîr.mll'i1ri.i, grija de a se 1asigm.a ,liniştea 1ntemă. Revizor:ii şi, în

gener.ail, comi1sii k~ de ci;rcotiaire ·tl'uini.se pnin "siat·e, -trebui1a u să împiedice
accesul ţă1 r•ani1lor spre •reşed·inţele ţinrntale sau spire oa•P'i1tia1lă. In eursul ex-pu-
nerii; am putut constata că, cu toate piedicile, unii dintre locuitori, în po-
ficla riscuri.tor, ajungeau să depună plîngerile lor direct ispravnicilor, une-
ori chiar înaltelor foruri din Iaşi. In general însă, exodul masiv al ţăra
nilor, aşa cum s-a întîmplat, de pildă, în 1846, a fost oprit, ca urmare a
asprelor măsuri de .constrlngere iniţiate 2 •
lin acţiuni'l·e de p1acifaicme i1nitiernă, oeîirimu'ir·ea, 1n 1a1~airă .de •represiune,
a uti'l1iZJalt şi alte rnij1loacc. In muHe oazu:l'1i pa1iibioul1are, .sprie .a evita extin-
1
derea nemu1lţ.uimil'i1lor ţără1neş•ti, au -fost făcute conces.ii, sarl:iis.făcîndu-se, în

parte, urnele din revend:ică·ri-le 1locll'iio.rilor. Tot oa o ooncesiie, de 1a,sernenea,
trebuie cons:i·denarl: şi ofii.sul m. 70 pe ca.re domniifoirul Vl adresează Sf.atului
ocîr.rnui'ror, 1l1a 26 iua!i1e 1848. ArnaHzia celor 28 de puncite ia,l,e ·documenitului
duce ·l1a încheierea că domrnU1l verni1se în ~ntimpinarea rnuHona din dezide-
ratele „petiţiei-proclamaţie" 3 •
Li.mitîndu-ise 1î111 oadruil pireviedeni-lor ·regullame111iiaire, aşia cum se pre-
cizează, fără echivoc, în primul punct, ofisul urmărea înlăturarea abuzurilor-
şi insiHrl:uli·rea unui regim de istridă responsa.bi11itare în .aot1ivitarl:ea func-
ţionarJlo1r pubHc:i. Esrtie idie prisos iSă mai ctăiruiim a-supra faptului că un
asemenea .regim, ·în oa<l1ml- isiSJl:emll!lu1i feUJd.a.l, em impoisiibil de rea1!.izat.
Punctele 10-13 iaveau în vedere, în mod .spedail, pe ţărani, cărora urmau
să H se giarainteze toa-te •aş.a-0umitele aiV1anitaj.e ·prevăzute de Regu:la-menL
Ocîrrnuiirea îşi propunea 1să ais•igure drepturi1Le .aioestora în riaport cu cele a1l1e
proprietair.Hor şi isă vegheze 1lia -repairrtiziaiiea p1roporţiornală a .dărilor Şi a
celorlallrt:e ob!ri·gaţii ce -reveneau 1staiu1lui. Se maniiifesrt:a o g.r·ijă egia·lă şi pentru
păstra-rea proprlietăţii răzeş-eş1ti în co-nfonmitart:e cu pre:vedea:'iile Sobomioos-
cului hdoov.
Conoomiiient oo iacţiurniile menţionate ma·i sus, ia fost desfăşunată 0
va1 stă oairnpaniie de diiiVersiune :internă. Cul•tiivînd avensiunea fireaocă .a ţă
raniJor faţă de boi,eri, ocîrmui.rea ia înfăţiş.a.t mişc.a.rea din martie oa fil·ind
1 La 7 septembrie I 848, comandantul i;raniţei TransilvanlÎei raporta că .JocuitorH
repartiza\i pentru pază „ma:i toţi sîn·t neîndeplini(ii Jn un:formă ... " (Arh. st. Iaşi, Tr. 1710,
cp. 1942, nr. 430, f. 150).
2 Loouitto.riii satului Coroii Unguri-Fă.Jc:iu se plîng, lia 3 septembnie 1849, că, încă.
din 1847, dregătorul ţinutului i~a supus Ia crunte represam. Deşi în urma plîngerilor lor
şi a constaitări!or făCL!te de comisii dregătorul a fost în.Jăturat, plîngenile lor nu au fost
satisfăcute. E-i nu au mai putut interveni, „neputînd alerga din pricina răzvrătirilor în-
tîmplate în fară". Arh. st. Iaşi, Tr. 1772, op. 2020. nr. 15.753, f. 2.
3
"Buletin fooe oficială", anul XII, nr. 60, 29 iul1ie 1860 şi Anh. st. Iaşi, Tr. 1768„
op. 2017, nr. 460.
izvorîtă din telutiile egditSt.e arie iaoestor.a, din interesele lor p1arbicula,re.
Deşi ianma 1avea două tă1işufli, dooa1rece a1vie11siunea maiseilor nu era îndreptată
numai umpoil:'riva anumHor boi'eri, di îimpot.riva diaiseii bQliereşti în totailii-
ta.tea ei, ea a :foisit îrnbrebuii1ntată in extremis, ou scopul de a se evifa antre-
narea ma1seilor 'l1a revoluţie, eluidî1ndu-ise, în anod <lema:gogiic, caruzeile obiec-
tive care întiretineau aibmosferia de ireivoii:ă.
în acest sens trebuie înţelese, .at.ît prodl1aimaţiHe donmitorul1ui, tn oare
erau a•taoaţi cu violenţă ooimen:ii din ma,!'lti·e, precum ·Şi numeroaoole broşuri
şi 1articole ,scriiSe în ac·el1aişi spirit Unii observa1to.d contemporanii confirmă,
de altfel, acesst lucru 1• Sa,wina aceaista era 1ndepMnită, în eg,ală măisură,
a1tît de diregă1tori, oît şi de ceiilialţi boiet1i î1nisărninaţi cu isupravegherea
satelor.
AistfeJI, cLregăto.rull ţinutului Tuto\r,a,, de p!i11idă, raporta Deparbamentu1liui
Trebi.tor dLn Lăuinrt:ru, în urma ordiinuilui 1aoesitui.i de a ceroeta situaţia
din satele ObÎlrşeni, Dea'1u Ma1re şi Banoa, a,i căror locuirl:od ise zvonea că
sînt înd·emnaţi !1a revoltă şi î,n;a1nmaţi, că a aidunalt pe oamenii, că•rona "li s-au
tă1~măcirt:, cu chip înţă'l·egăfor, oa 1să .se fierea1scă ·de orice ademend•e d,in
partea oricărui da1s, că toate aceste ademeniri ascund numai un scop
viclean pentru interesul particularnic numai invitătorilor ..." 2 .
Ruptu11a dinfre e!IEllllernteile revolluţiona1re şi ma1se 1s-ia •pirodus înisă, niu
datorită acestor acţiuni. Ocîrmuirea a stăruit asupra unui fapt pe care
ma.sete l-au înţeles d·i1n oapu1! ,Jooul1ui. Dacă Mihai1l S.tuirzia putea să „rapor-
teze" Porţii că ·a între:p111in1s toiat,e mă'!mrHe lll'OC'eSia1re penitru a împiedica
prop1aga1rea r,evoiliuţiei şi, î!flăibu~ind mişoarea d:in martie, a a151igurat isecu-
ritatea ·Şi 1!1i111i.şif:ea 'în Mol:dOJva 3, meni1tul inu-i revine. ·exdusiv :lui şi nici
măJSuriilor î111trep1ninse îin aooS't scop.
în ţară exi1siba o S'i'tuaţi:e ire1Vdlutiona1ră, viiu 1illustrată de întregiu1! ma-
te11ial pe care ,!-iam uLi1lfa1aii: pînă aici. Maisele aveau nevoie de un condu-
căitor şi de un ,program care JSă foirmu1-eze .preds r,ev,encLiică1rile loir.
Piartkuilia1rităţi1le 1spooiifice !a'le imişcă·riH revoluţi0ina1re din ma·nbie, 'impri-
mate de 1a1p.a1ntenenţa de cil1aisă şi .Lnteresele pai11tidp.anţi1l0ir fa mişoa1re, precum
şi de . a1!1te con1SJideroot.e •asupria căirora nu este l!ocuJI să 1sltăruim ia ici, au
exolius, d.in oapiu.t 1!ooului, putinţa partidpă1ri1i ma1S·elor.
Lipstlite de conducător ·şi de program, mais.ele şi-iau consumat srer:il şi
izolat potenţa .reivoluţi0in'3.1ră. Dacă efoirtuir:i1J,e oomb'iinai>e 1aile .reacţiUJnii interne
şi externe iau îin1lăfo!'lait putinţa desfăşurăr1iii tli110ir mi,şcă1ni 1mai d1a,rgi, ek
n-iau putu1t înăibuşi spiiiriituil genera1! de ·revoltă, rezutl11at 1ail unor cond1iţii de
ordin obiectiv, exp.reisie puternică a o!'lizieJi gernena1l1e în oa.re iSe zbătea re-
gimul fieuda11. lin ultimă 1inistantă, epooa de ,pretaceri de drupă 1848 este un
rezu1lrllat dir·ed 1a,! lluipfoi maJSelor, ca·re ·a conNnuat. cu '\ni,goa·re, în noua
etaipă .istorică.
1 Vez,'. de pilldă, Thioos către BaSlll.ilde, 30 iudie 1848, in AmJl 1848 în Principatele
Romdne, tom. III, p. 81-82 (Acesta nota că scopul broşurilor Jnspiralle de domnitor este
de a separa poporul de brner.i).
2 Ibidem, tom. I, p. 356-357 (Raportu·! din 29 apnilie 1848. Sublinierea este a
noastră - G. P.).
3 Do.cumente prioitoare la anul re'Oolufiorwr 1848 in Moldova, p. 177-179.
-32 DIN LUPTA MASELOR TARANEŞTI DIN MOLDOVA JN PREAJMA ANULUI 1848 23!1
ANEXA
Denumirea satelor tn
care au avut loc nesu- Ţinutul Dosarul
pHneri şi rlizvrătlrl.
1846
Oagîţl Rom.an Tr. 1312. op. 1483, nr. 1780

NegreşH Ibidem, nr. 758, f. 37-38
-Cotul Grosului Ibidem, f. 86
Volin tir eşti Ibidem, f. 31
Cotul Vameşului liJidem, f. 36
,Cordu nul Ibidem, f. 33-35
Movila Ruptă Botoş.ani Tr. 1333, op. 1514, nr. 381, f. 23-24
'0ră-şăni Ibidem, f. 12-14
MănăsNrea Doamnei Ibidem, f. 59
Uns.a Ibidem, f. 35-36
Zăiceşli Ibidem, f. 25, 38
Teişoana Ibidem, dosar nr. 319, f. 478
Tg. Burdujeni Ibidem, f. 326
Oda1i"°' Broşteni Ibidem, f. 56-57
Răuseni Ibidem, f. 312-314
Todireni Ibidem, f. 29-32
Şoldăneşti Ibidem, f. 369
Prnbota Suceava ÎL 1615, op. 1848, nr. 1561, f. 353, 354
Heci Ibidem, dosar br. 1617
1847
Tătăruşi Suceava Tr. 1615, op. 1848, nr. 1744, f. 172

Rotopăneşti Ibidem, f. 153
Dumbrăvitia de Sus Ibidem, dosar nr. 1885
Heci ltidem, dosar nr. 1617
Săveni Dorohoi Tr. 1772, op. 2020, nr. 12.259
Hăneşti Ibidem
Movila Rupiă Botoşani Tr. 1764, op. 2013, m. 2285, f. 127
Tr. 1710, op. 1942, nr. 353, f. 50
Tăripeş1Ii Neamţ Tr. 1772, op. 2020, inr. 12.385
Bătrîneşti Roman Tr. 1312, op. 1483, nr. 767, f. 30
Bozien~ lbidem, f. 23-26
Tălpălăi Tr. 1772, op. 2020, nr. 11.109
fl'\ărgi.neni B-acău Tr. 1318, op. XV, 1491, nr. 4
Comi Făkiu Tr. 1772, op. 2020, nr. 11.971
Denumirea satelor în
care au avut Joc nesu- Ţinutul Dosarul
puneri şi răzvrătiri.
1847
Botăştii Fălciu Tr. 1339, o~. 1521, nr. 820 şi

Tr. 1772, op. 2020, nr. 44.184
Guşăţăi Tr. 1339, op. 1521, nr. 1087, f. 47
Ploton eşti Ibidem, dosar nr. 1461, f. 418--420
Pogon eşti htova Tr. 1772, op. 2020, nr. 12.090
Ur.Jeşti Covurlui Ibidem, dosair nr. 12.176
1848
Piriul Pinti'l Suceava rr. 1615. op. 1648, nr. 1806

Baia Tr. 1763, op. 2012, nr. 74
Corni Ibidem, dOS81r nr. 67
Heci Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.173
Tr. 1352, op. 1535, nr. 173, f. 22-36
Tătăruşi Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.471
Horodişte Dorohoi Tr. 1352, op. 1535, 111r. 221, f. 14-18
Zahore!lJH Daibij'1aei Ibidem
S!obo~~a „ Tr. 1710, op. 1942, .nr. 454
Comii Bot~anli Tr. 1772, op. 2020, nr. 12.587
Zlătunoaf.a „ Ibidem, dosar nr. 14.584
Bozieni Neamţ lbidem, dos.ar nr. 13.344
Ruginoasa Ibidem
Cuc:.iulaţi Roman Ibidem, dosar m. 13.942 şi
Tr. 1312, op. 1483, m. 771, f. 15
Davidu Tr. 1312, op. 1483, nr. 1122
Crtveşti Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.623
Hîrleşti Tir. 1312, op. 1483, nr. 771, f. 7
Oniceni Tr. 1772, op. 2020, rnr. 13.818
Zlătiad Bacău Ibidem, dosar nr. 12.826
Pătrăşcani Ibidem, dosar nr. 13.699
Borzeşti ll:idem
Odobeşti Ibidem, dosar rnr. 14.944 şi
Tir. 1318, op. XVI, 1491, nr. 49
Luceni laşi Tr. 1772, op. 2020, nr. 13.681
Băcălooi.a lbidem
M.înjăşti Ibidem, dosar nr. 15.139
Mironeasa Ibidem
'Mînzăteşti.i Vechi Ibidem, dosar nr. 14.307
Bucium Ibidem, dosar nr. 14.439
„
34 DIN LUPTA MASELOR TARANEŞTI DIN MOLDOVA IN PREAJMA ANULUI 11!-!8 241
------,------------·
Denumirea satelor în
care au avut loc nasu· Ţinutul
1848
Cot111ani Ia.şj //,idem, dos.an- 11r. H.65D

Glodenă Veslui Ibidem, dosat"nr. 12.650
Suhule\ul ibidem, dosa:r nr. 14.515
Schei:a Ibidem, dosar nr. 15.25·1. i. 100 101
l...azia Ibidem, dosarr nr. 13.628
Pribeşti Ibidem. dosar. ·nr. 14.275 şi
Tr. 1352, op. 1535, ms. 512. f. 5- -
Tuf eşti lbi.dem, ·dosar nr. 14.047
Cihermă.ne.:;ti Fălctv Ibidem. desa~ nr. 13.929
S.pîrcoceni Tr. 1588, op. 1818, rn:·. 1374, f. 323--3.JI
şi dooa.r nr. 152, f. 152-153, 167- -lfi9
Rînceni .'bidem
Bazga Ibidem, dos;1r nr. 137.J, f. :t 5
~oh.iQpend Ibidem, f. 150-!51
!~or;; ieşti l/ii.dern, f. 153
Simineşti liJidern. f. 34-35
Scopooeni Tr. 1772, op. 2020, nr. l-l.li22
Ilohomn Tr. 1588, op. 1818, nr. 1374, f. 342
Vă.colen~ I bitlem. f. 23
M.ălăeşti ibidem, dosar nr. 1369, f. 272
CoZIÎll Tr. 1772, op. 2020, nr. 13.276, ;;i
Tr. 1339, op. 1521, nr. 836
Torceşti Tecuci Tr. 1772, op. 2020, nr. 13.988
8'lăjari Ibidem
Buceşti Ibidem, dosar rnr. 14.210
Dragonli•eşti Tutova !bidem,. dosar .nr. 14.09li
Ghermăneşti Ibidem, dosar m. 13.952
Chirii eşti Covurlui T.r. 1772, op. 2020, nr. 15.260
Rcgojăni Ibidem
Folteşti Documoote, Pachet 25/35
Snscut Putn::i Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.142
1849
Boroaia Suceava Tr. 1352, op. 1535, nr. 173, f. 37-42

Bogdăn~ti Ibidem
Copalău Botoşani Tr. 1772, op. 2020, nr. 16.363
F.lămînz>i Ibidem
MărăşM Neami ibidem. dosar nr. 16.721
Denumirea satelor ln
care au avut loc ne<u· Dosarul Ţinutul
1,49
Crăcăoani Neamt Ibidem, dooar. nr. 16.381

Cr-acăul Negru Ibidem
Mădei Ibidem, do.5ar nr. 16.947
Boroa Ibidem
Giuleşli Roman Tr. 1312, op. 1483, nr. 73
Bot eşti Ibidem, dosar nr. 771 şi
Tr. 1772, op. 2020, br. 16.387
Blăgeşti Bacău T:r. 1772, op. 2020, m. 44.370
Hodor-a laşi //!idem, dooar n.r. 16.487
Comarna de Jo.s Ibidem, dooa:r nr. 15.846
Berezeni Fălc1u Tr. 1339, op. 1521, ru. 841
Cioriceşhi Ibidem, dosar nr. 1253 ~i
Tr. 1772, op. 2020, m. 15.587
Vkolend Tr. 1772, op. 2020, nr. 16.628
Plop.ana Tutova lbid~m, dosar nr. 15.688
Ţigăneşti Tecuci Ibidem, dosar nr. 16.582
Puf eşti Putna Ibidem, dosar nr. 16.659
Giorăşti Ibidem
lonaasa Tir. 1763, op. 2012, n.r. 1593, f. 321
PROBLEME SOCIAL-ECONOMICE
IN OPERA LUI GHEORGHE BARIŢIU
de ALEXANDRU BARBAT
Gheorghe Biariţiu esite unul din acei tbnans·illvăneni ai 5€CO'liului at

XIX-'lea căiro.ria .le-a revenit s·ardna de a 1se ocupa în piatria lor de cele
mai diferite p1robleme, teoretice şi p.nactie€, într-o vreme cînd - pe linia
dezvoHă•rii imorice - se ajurnese .I.a 1sepana1rea şitiinţelor, i1ar oamenii de
şWnţă diin ţăriile îniaintaite ajunseseră •să 1 luoreze în anod speci.a.tie·at. ÎII1
Trarn;itv:aniia, rămasă în urmă din -punct de vedere economic şi cu11urail, cu
o pă.tură subţire de intelectuaH, ooi înzestraţi cu na!leinite personale, cei
situaţi în rîndurHe f.runtaşifor - în preajma anului 1848 şi decenii de-a
rîndul după revoluţie - erau ohernaţi să tacă totul, ÎJillOOpînd de la mobi-
lizarea maselor pentru ră6iurnare•a vechii orîrnduiiiri feuda.te ;;i a jns.Ntuţiiloir
ei, pînă I.a iacţiunii pracitiice de cons1rucţie în oaidru.I or~nduir:ii burgheze. ce
începuse .a 1lua niaş.tere. Dacă unor.a le 1rnai răanînea timp şi pentru aclivir
tate ·liiterară şi pentru gînd-ire ştiinţifică în v;reun domeniu oarecare s.au în
diferite domenii, er1a cu iam ma·i bil!le penrtru :popor şi pentm dezvoltarea
ştiinţei româneşti.
In astfel de condiţii, se înţelege căoamenii de gîndire, marile perso-
naHtăţi aite ·timpului, n-au pufot să irea•liizezie prea mutit Îlfl 6en.sul concen-
tră·rii lor într-un .anumH domeniu al artei s.au 1al şitiintei. Ei vedeau Np6urile
unei .adivi.tăţi orientarte în direcţii mulitiple, dair erau ~egaţi de 1aceasta
prin necesităţi care dominau viaţa Trians.Hvianiei în tiimpul 1!0.r. „Eu am
admior:a·t •totdeauna - .ispune Gh. Ba1riţiu în 1866 - pe cîţiva conitemporani
de ai imei pennru mU'lţimea ,sia1rcin'Hor cîte au purtai!: ei ; rog însă pe Dum-
nezeu oa a•şa oev.a 1să nu .se ma.i î.ntîmp•lie, ci •să lflli iSe îinmulţeaocă bărbaţii
de ·spocialii1ta·t·e" 1• ·
Gh. Bariţiu, .taqentat şi paisiona.t zi.arilS't, ia fusit 1abrns îosă, lin acelaşi
t~mp, în imod deosebit de s1udH!e şi cercetări1le 'istorioe, .a SC!"'Îis cu talent
arl!icole Hterare, desorioeri geografice, socia1!-economice şi polibice, 6-a ocupad
de probleme ale limbii, a întocmit dicţionare, a abordat diferite probleme
ale culituri1i, a scri.s numeroaLSe .articole şi studH cu oa111adier economic şi de
i1storie economică.
1 „Familia", Pesta. 1866, p. 430.
244 ALEXANDRU BARBAT
MuHilatena1l1irtart1ea prreocupăiriilor saile nu .J-:a împied1ioa-t, itatuşi, pe Ba-

:niţiu să aducă contnirbuţii v1arlcrroase în toate idomen1ii1l·e Îlfl oa1rc ia .aoHva·L
Privind în mod sipedi.al 5crieini1le siailc economice, 1se observă în p:riimul
rînd 1că ceroetăfori'i bU1rghezi dinainte de. 1944 nu '1c-1au dat iad:enţi1a cuvc-
nirtă, îqtrudt crÎlteririrle Îlflguorte aile criit.icH economice burgheze .n-atU lăsat să
se v;adă v1a'loa1reia lor ştiinţifică. S-1a:r putea adăuga •arici şi d1ificu1l1taitea cer-
oetări.i 1acestor scr1ieri, ·cLaforMă fiapi:u.J.uii că ele nu eriau 1aduna~c în volume.
frind ră1spînMte în difo1rii'te puibliioaţii ale timpului, a•pămte înfr-o perioadl1
lungă de peste 50 de arni.
După 1944, în lmrun<i pdnoipi·i1loir că.lăµzi1toar.e a:le ştiilllţei ilfl.airxi~1t
leniinÎ'Slte, s-.a fă1out Ulfl încep·11t în d1i'recţi1a ceroetă1rM şi :v.a 1 lcrdfi1eăidi scrieri-
lor economit.c 1a,J.e lui Gh. Bariiţiu prfo <Stud'i\Ple criitkc atle profesornlui
Gr. Mladenatz, intitulate Socialismul mic-burghez în publicistica ţărilor
române şi Opera economică a lui George Bariţiu 1. M1!1aiuena1tz, caire -ajunge
la conoLu2'i·a că Oh. Ba1ri~iu ia fost „ool mari de iseaimă piuib.Jiidst progresist
pc 1terc11 economÎiC ·all Ardea1k11l'Uii din pnilrnefo trei ,sfontud :a1le veacului XIX."'
şi „ unul din eei mai înaintaţi economişti şi oameni ipol.i.bioi a.i rnmâni1lor i11
perioada ·revoluţionarră 1848", n-a ajuns să cup•r·indă însă decH cîtev·a
aspecte .aile 1scnieni1lor salte economfoe.
Pe Hnfa cunoaşiterH şi v1~lonifică1ri.i, orti1tice .a contribuţiei foi Bariţi11
la dezvoM.a1rea 1gîndLrii economice ·prog1resri1ste româneşti ît11 .secoijul al
XIX-J.ea, .s-a făoo1t uin .remarroab1i1J ·pia1s 1îi11ta:iinte şi pnin 1ainrtofogia ·scri:erilor
sa!le ·social-poilrrbioe, P·ll'bHoată în 1962 ·de Ediitur1a Polii1tică 2 • Deşi iaceastlt
luorarc nu cup1dnde arNco!lele economice a·le 1lui B 1ariţi-u, ea aduce totuşi
corntriibuţii preţioaoe 1 l1a ounoa·şiterea ideirlor şi gîndurii cconomic.e ·a ·scriii:to-
ruJlui, înrtrucit o parite dirn aceste •scni1erP sînrl în1trapătru.rnse de idei şi pro-
bleme economice.
Fărră îndoi1a 1 lă, ponJtr.u o comp;lietă cunoaştere şi v1a1loniifioare or·il'ică a
conbrirbuţiei tiui Baritiu l1a1 dez1 volrta·rea gîndirii econ01I11ice progiresiiste româ-
neşti a 1 secdlulur al XIX-1lea ,na 1trebui să se .ajungă 1lia ·adunarea în volum~
a iscrieri.toir isa1le economice.
In ,J.uomrea aceasta ne •propmwm să ·adiuoem o conrtri1buţie ii.a oanadt'-
d12'8Jrea lu.i" Gkoorgihe Bia111iţiu c.a 1economi1st progresiisit 1all ~iunpurlui său.
scoţînd în evidentă îndeosebi principalele probleme economice şi llnclc idei
sociale ce se întîlnesc în opera sa.
*
*
Gheor~he Ha 1 11iţi u n-a ·fărnt, în şcol1ile unma te, situdiii de spedaliia1te
în domeniul economiei. BI ia făcut 1srtudiJi de fi;lozof1ie şi ştiit11ţe '1a Cluj, ~
mimart .apoi, fară conrvingere, detenmi,nait oumari de îrmprejurăd, cursurile
·Facultăţii cLe :teologi~ de 1l1a Bl1aj. A cunoscut însă •profund - şi în toate
aispectele ei - v.iiava economică ~ T·nansiilv.anriei, ira.r oa om de pniivfre 1.argă,
urmărind metod.ale şi progresele economiei oapitarHste din Apus, a ajuns
„Probleme economice", nr. 8 şi 12, Bucureşti, 1957.

1
2 V~ c tor C h e r e s ~ e ş ·i
u, Cam i I Mure ş an, Geo r g c E m. :\.\ a r i ca,
George Bariţ, Scrieri social-politice,
studiu şi antologie, Bucureşti, 1962.
3 PROBLEME SOCIAL-ECONOMICE fN OPERA LUI GHEORGHE BARIŢIU 245
-----------
să CW1oa1scă încă ·de timpl.J!T'li1u i1deHe economic~ aile eoonomiiş1ti1lor Hberalri,

c.a şi mi1şcăr.i1Jie şi ideologi1i1le iprotesri:1a.ta1re fuţă de oa1pita,Jfaan.
V~aţa girea ia ţă1ră111imili ioba1ge 1noepuse a o cunoaşte îtncă diirl i'i•mpul
cop11ăriei sa1le de pe v1a1Jea Hă.jidaitei din ţi1nuituil Tundei. A~peoteJ.e ecanomiiei
indusitr.i,ailie şi comerciia1!e ale Tnalflsmvan1i1ei le~a cunoscut !1a Bliaşov, unde
$-a stabilit ca profesor, venind de la Blaj, în 1836, la vîrsta de 24 de ani;
Braşovul era în acel timp un oraş cu bresle numeroase şi cu manufacturi
şi, în aoel1aişi 1liimp, ooa ma.ii ·impoota1ntă „c-eta;tie" 1rneguS1t0ireaocă di111 Îliansid-
v-ani1a, cu aproape 150 de oa1se comeroi1a1!1e r01JTiâ1I1eş.ti, oa1re făceau a~-nu
mitul „comerţ mare" al Transilvaniei, mijlocind între Principate şi Levant,
pe de o piante, şi T·nans,i,J:v.an1i1a şi Europa oontr.a1!ă, pe de a1~tă pairte.
SiiStemuil foudail, caire-şi trăiia şi în Tmnsj.Jv1anLa ultimele deoenii de
exi151tenţă, d()Vl€ni1se în rel1aţii1le aigma1re exikem ide 1a.supr1itor şi violenrt:. In at-
mosferă se •s1imţea înisă "'-ltpmp1ierea istîrşi1tlli!u1i aceS'tei epoci. învechite. Ideile
călăuzVtoa.re aile progreis·iştrnor, îin 1lup.ta împo~nil\lla f.euda•JiLsmului, îşi des~
,~hiideau drum tot mai Iiarg şi ÎII1 viata po1l,i.tică a T!ianai.!varniei. Industria
caipital1is1tă, oaire 1începuse ~ se dezvO'lta, coma bnaţc de m1..LI1că eltiibemte de
iobă.gi.e. Burghez·iia îin dcz1Vod1tia.re îşi spunea cu tot mai muMă .aurorifate
cuvîntul împotri:v"'-1 feudai!,ismului.
T1reoerea 11it1:i Bia·ri ţiu de 1!1a B1ia1j tla Brn~v, în 1836, aşa cum se ştie, .a
;:1v.ut urmă1ri oH .se 1poarre de lbune penrtriu viiaţ,a cu1J.twna,lă şi po!'i.Hcă a Bra-
~ovului şi a Tr.ans1i1J;v,arniei întregi ; ne ;re~enim, în pll"imu'I 1rî1nd, ,J,a apariţiia
yirfonelor period.ioe poliiticc şi cuiJturia.tle rnmâneştii tna1inice în T·rairnsi1!1v·aniia ..
Faptul a avu~ însă urmăiri rcmarcabble şi aisupra gîndinii şi operei luli
Biairiţiu. Dacă B1a•ri'ţiu s-·a dezv01ht"'-lt şi ca economJsrt, •acea1 s ta ise dairo.reşte
în ceia ma'i mare p.airte stabi1Li·rii sade 1l1a Braşo1v. In iporl:~a că Bar.iţiu ar fi
răma1s pirofesair ,Ja Bfoj, în a.ttmo'S'fern pafoi,anha.Jă ·a •aoostuii oră.şei, ed a.r fi
putut rămîne UJn mare oonitinuatair al .J,uminismu1l.ui şi ipoaie, ,a1Iăituri de
Ci.pariu, atr fii fost leg1ait mai mU'IJt de ·probliemelic de ·i.storie şi .de 1Htmbă. Aşe
zait .J1a Braşov, el a cunoscut V'i1aţa în forme 1mai complexe, a ounoscuii: men-
ta1J,ii1atea şi puterea .burgheziei în ipenio.ada cînid aceaffia 1se dezvolfo ca
clasă prc.gr.eSii1sită, a căuta1l să cxplite ·fooomenc economice şi soci1a1 le ,legate
de ex1iiSienţ,a şi demotJ1.airea burghe:tiei transi1l;v"'-lne Îll1 p1r·ÎlI11la ei fază. Fără
;.1-il -îndepă1rua de pe •poz.iţii.le 'iniţia1!e, ailc 1l-umin1i1Smuluti, .rea,li1tăţi:le econo-
mice ,şi soci"'-11le cu care iia contact ,J,a Blia!;'>OV îl! compiJetează, îi ·lă•rgex ori-
zontu.I de ,lucru. Bariţîu nu mai rămîne un "luminist" pur ; el vede nece-
siibaitea •acţiun'i1Jor şi luptelor pomiind de •la tbaza economică. Şcoa1l1a, iacţiu
rui-le ,cuili:urale, iideiilc noi a.1,e :timp-uluii îşi au importanţa lo.r în ·pro6esul d~
ridicare a imaiselor ; 'În perioada în oaire Bia·riţiu î·şi începe act.iv.iitafoa
pUJblicistică, eile nu poli: fi trecute pe pl•anul ai! doi1 l1ea, î.nbruoîit bal!a econo·
miică învoch.irl:ă treibui.a dărmaită şi ele iau un ml pregăitirtoll" în .această pri-
vinţă. Bariţiu vede însă clar că schimbarea bazei economice a ţărănimii
~.st.e legiată skîms şi de progireseile indu.strici şi că o nouă hază economică
va aisiguira condiţii noi pentm riidica1rea cuiltumlă a maselor.
Susţinînd acesrl:e idei şi 1ajuin~înd, după 1J'lev01!1uţie, să întreprindă chiar
1
acţiuni economioe praettice, Biairiţiu v.a fi considerat, chiar de contemporan·i
şi •pniei:eflli de seamă ai isăi (Cipariu şi a.Iţii), ca tiind !legat foarte strîns

de vi.aţa prnotică, de rea-1.ităţi 1•
· Sorierilie ooonomice al·e lui Gheorghe Bariţiu nu ~ ocupă decît în
puţine oazuri de si·sfom€fo teoretice de economie poloitică ale secolului
al XIX-lea. Ele ·se referă, de obicei la realii.tatea econorruică a Transilvaniei ;
acea~tă reaiHtaite îl preocupă pe Hariţiu în primul rînd. Privind problemele
şi fenomenele loca1le, oa şi pe cele generiaJe în lumina ideilo.r economice ale
burghezi·ei prog·resiste, Ba1riţiu vrea să aducă prin articolele .sa·le econo-
mice o contl"i.buţie la ridioarea economică a TransHvaniei şi, implicit, în
faz,a respectivă, .Ja îmbunătăţirea sLtuaţiei materiale a poporului român
din TransHvanfa. Punctul de plecare rămîne în toate acestea, nu o anumHă
idee preluată din ec0nornia poHtică burgheză, ci însăşi reailiitatea ecooomică
şi Interesele populaţiei triamsilvănene.
Ina.poierea econcmică a Transilrvaniei înainte de revo.luţia din 1848
este izbitoare în comparaţie cu situaţia din celelalte părţi ale Imperiului
aus.triiac şi din ţă'f'ile a1pusene. Această poziţie a Triansilvani0i rămîne oa-
racteristică şi după r·evoiluţie, decenii de-ia rîndul. In această sitare de îna-
poiere €CO-nomică a Transilvaniei îşi găseşte Ba.riţiu temel·e princip.a.le ale
scrierilor sale economice. Privind trecerea de la orînduirea feudală la siste-
mul capifaHst în lumina dezv()llitării istorice, el pune mereu în faţa ciHto-
rHor săi - înain~e de 1848 - probleme legate de inevitabilitatea acestei
treceri, iar după revoluţie aduce neoontenit în discuţie piroiblemele înlăturării
rămăşiţelor feud.a1liismu;lui şi a•le dezvoltărH Lndustriei, comerţului, căi.tor de
comunicaţie în mioa şi înapoi·ata sa patrie - Tr.ansilvania .
.„ Forma în care ·se prezintă scnieri·le economice aile 1lui Bariţiu este
legată de condiţiile de oa1re di·spune şi, în acel.aşi timp, de necesităţil·e re-
dacţiona1le aile foilor pe oare le întemeiază şi le conduce timp îndelungat
(„Gazeta de Transi1lv·ania", „Foaie pentru minte, inimă şi liiteratură", apoi
„Observ.a.torul"), ca şi de cerinţele revistei „TransiJvania", publioaţia.
„Astrei", de a căirei redaotare iră1spunde ani de-a rîndul.
. Incă de la începutul ap.ariţiei s.ale ( 1838), „Gazeta de Transilvania"
este orientaită în măsură simţHoa•re şi în mod sistem.arbic spre probleme
economice. In strînsă legătură cu necesităţile practice a1le negustorilor
români braşoveni, eiaire emu chemaţi să dea sprijin "Gazetei", ea cuprinde
informaţii oomercia1le din toată lume.a, mai ales de pe pieţele cu care aceşti
negustori aveau legături. Publică date statistice internaţion.a.le, privind dez-
voltarea populaţiei, dezvoltarea industriei, a căilor de comunicaţie, a credi-
tului etc. încă din primul an al apariţiei, publică regulat preţul cerealelor
pe piaţa Braşovului, iar începînd cu anul 1843 deschide o .rubrică în care
· 1 Jntr-o scrisoare deschisă către Paul Vasici - din 1869 - în legătură cu progre-
sele presei române din Trans:lvania, Bariliu vorbeşte despre această poziţie practică a sa :
„Ştiind că nu mă prea tine capul. să filozofez asupra acestui fel de cestiuni (progresele
presei şi ale literaturii române din Transilvania) Şi lăntuit - cum zice d. Cipar:u - mai
mult de viata practică, prosaică, precum ştli şi dta, era să vă răspund între a'1tele cu o
paralelă ce aş fi tras intre starea ziaristice! noastre din anul 1848 şi intre cea d;n 1868,
apoi era să întreb pe filosofi, că ce cred ei, după logica lor, care va fi starea ziaristicei
şi peste tot a literattlriii specifice româneşti pe lia anul domnului 1888" (a. „Transilvania" •.
Braşov, 1869, p. 28). .
5' PROBLEME SOCIAL-ECONOMICE IN OPERA LUI GHEORGHE BARIŢIU 247
se dă „cursul hîrtiilor" (al obligaţiilor de stat şi al efectelor comerciale),

conform informaţiilor de bursă de la Viena. Informează despre mersul
tîrgurilor de animale şi de produse animale, de cereale şi seminţe de la
Braşov şi din alte părţi. Cu deosebită atenţie, urmăreşte tîrgurile inter-
naţionale de lînă şi piaţa bumbacului, acestea fiind articole de cea maî
mare importanţă pentru comerţul negustorilor braşoveni.
Pentru toate aceste informaţii, Bariţiu observă încă în 1839 că nu'
este sufricient spaţiu,t ce-11 parate da el în g,azeita sa. De aoooa, 'S>e gîndeşte '
de pe atunci la necesifatea unei giazerl:e care iSă se ocupe la Biria,şov excJusiv
de problemele negusforeşiti. „Oare fa Braşov, .1,a .scaunul acesta al negoţu:Iuî
<lin Transilvania - se întreabă el - cînd se va arăta o gaze{ă curat
comercială ?" 1• Intir-0 aiStfel de gazetă ar unma •Să se publice - între
altele - „preţurile feluriitelo-r mărfuri ce se învîrtesc pe piaţa Braşovului".
La informaţii·le economice pe oa•re le publică în gazeba sa, Bari\iu
adaugă de obicei observaţii şi pă,reri proprii. -Acestea sînt aproape totdeauna
pHne de idei şi <le sugesri:ii initems,ante. De multe ori scrie şi publică arti-
cole informative privind vi.aţa economică, ana1liwază istări1le economice din
TransHvaniiia, compairîndu-1le pe .acestea cu ceae din a'lte părţi, c,aută cauzele
stărilor şi fenomenelor de înapoieire economică, piropunînd 1saluţii pentru
remedierea lor. Dă îndemnuri pentru burghezie şi penibru ţărănime. Duce.
cu arm.a condeiului, cea mai viguroasă lupri:ă contra feud,aliismului ri:ran-
si1lvănean.
Relaţiile feudale în agricultură şi sistemu:! breslelor isînt pii,edi1ei de
bază în ca.Jea progresu.lui econcmic. Ba,riţiu vede •slăbiciunea •acestora şi
inevitabi1J.iitatea disp1a,riţiei 1lor, luptînd prin toate mijloacele de care diiSpune
şi cu toa,tă conving,erea pentru .a fii înlărturate cu un ooais mai de\nreme.
Descrie sita.rea gravă de înapoiere mai·erLailă şi de inoUilri:mă în care este
ţinută ţă·rănimea io.ba.gă, ·ana 1liizează componenţa forţelor de producţie, pre-
cum şi relaţii1le de producţie din .ag1ricuiltură, dema.scînd oaracteml lor de
exploatare cruntă, pune .acoentu1 ouvenit pe contradicţiHe din sînul socie-
tăţii feuda,Je şi pe dezvoHairea forţelor burgheze progresi•st·e, care vor în-
vinge, dărîmînd orîn<luirea feudia1Iă. Expuneniile sa·le în acest sens capă,tă
adeseori accente fillozofice, punînd în cent>ml idei1lor lui om u 1, pentru a
cărni ridicare spre o vii<iţă mereu mai bună irebuiie să se facă totul.
Procesul de dezvoiJt.are economică, de tSchimbaire a relaţiilor vechi,
este priviit în lucrările .Jui Ba·riţiu în .toate •aiSpecitele 1lui, nu uni.lateral. In
acest proces 1aire de înidep1!.ini1 şi comerţul un roit .important. Feridrea ori-
cărei naţii - observă Bariţiu într-o întSemnare pe care o tace în 1838 în
legătură cu aotivi.tatea din porturi,Je Galaţi şi Brăiila - a•tîrnă în ma.re
măsură de înfilorir,ea comerţuilui. Făiră comerţ „economia (înţ,elege •aicd
agricultura - n.n.) şi toată industria rămîn moarte". Sau, în completarea
ideii, „·ag·ricultura numai acolo poa1te în.Mori unde neguSJtoria e in &tare a
mişca productele de la un loc la altul" 2•
Comerţul nu esfo însă decît un tactor ail prng.resului economic. Baza
este industria ; ea este o parte constitutivă a bogăţiei naţiOilla:le. „Bani,
1 „Gazeta de Transi!vani.a", nr. 13, Braşov, 1839.
2 Ibidem, l!li'. 25, 1844.
248 ALEXANDRU BARBAT 6
-----------~
fabrici şi -mcşteşuguiri'', spune el în accepţiune hurigheză, d-upă acestea

„năzuiesc şi asudă atît de mult popoarele pentru ca să ajungă la fericire" 1
•
lndustr:ia tinde să cuc-erna1scă o pozi·ţie rdcminain:tă •fiaţă de celeliaMe
$ectoare .ale economiei şi, în •acelaşi timp, fia.ţă de puterea politică din
stat. Bariţiu observă această întîietate pc care o capătă industria. „Astăzi
- •spune el, privi1nd 1acest fenomen şi ref.erindu~se în 1Spooi1a1l ·l,a oonistrui1rea
drumurilor de fier din Ungaria, în funcţie de cerinţele industriei - ideile
politice se încrucişează şi se încurcă foarte tare de ideile industriale" 2•
Superiorirtaitea ·indu1srtriei de f.a.br·ică faţă de manufiaclură şi faţă de
mioi1le rrneoeri1i .este o temă .reJ!u,a1ă des de Harriţiu î1n a1r.tkol ele sa1l•e privind
1
acea.stă problemă ·sub a1speote dikri1te. Uniconi i1lrt11sibrează !f.enomenul pr.in

exemple condu.dente cuilese diiireot din sfena .de tuoru ·a negustorirlor bra-
şoveni, -al1kori p•ri 1 veşte problemeile în persp2diva i,d1eiilor şi progresetlor teh-
nice diin 1a1lte ţări.
Comerţul negustorilor români din Braşov cu Principatele şi cu Le-
v·antu.I esbe, căire jumăt.atea ,a doua .a secoil.ului itrecut, îin~r-o evidentă
slăbi.r·e. Fenomenul este conooaniitent cu 1 slă.birea manuf.adu1ri1lor şi ia micilor
meserii, detenmirniată de foivifalii·le tot mai gir:eile ce 1l•e dă, ipe oa:lea concu-
renţei, i1nidu151J:.rfa de f1a1brică drin Apus. AceS1t :fenomen îi ooazionează lui
Bariţiu di•scuţii, observ.aţii şi 1polemi:ai in~enesa.nite. Aşa, rde exernp1lu, în
1845, po.nnind de la un anbiool a1l gazetei ,săseşti „Siebenlburg·er Wochen-
blra:H" <liin Bir.aşov, în oa1re se 1a1naită că negrnstO'rÎ'i iromârni .din Braşoiv aduc
mărfuri de la Leipzig şi te trimit· în Principate, în loc să trimită acolo
produsele meseriaşilor braşoveni, Bariţiu arată cauzele întîietăţii pe care
tinde 1s-0 capete comerţ.ul cu produ.se de Ia Leipzig, Viena şi Pesba f.aţă de
comerţul cu produse arie meşteriilcir din Br.aşov. BI observă că rnărfuri'le
venite ·din Apus ·sîn1 mai ·ief.tine şi ma1i firne. „Cunosc iaic:i pe 'loc - spune
în pot.emioa sa cu «Siebenbiirger Wochenrbrl·aH» - tbodfaşi de ai noştri, cari
vînd manufacturi cumpărate din Pesta sau din Viena mai ieftine decît mi
le po:a;te da oltlha;re imeşrl:er manufiactur1ist din u1l,jţa Văuniii Gau din urtiţa Căil
dărarillor, or.i a Funrariilor, [ iaces~ca frind l lh1ora1te totodiată mati fin şi mai
delicat: aici număr între altele multe: cizmăriile, păpucăriile, pănurăria.
pînzăria de rînd şi altele" 3 • Lra Galaţi şi la Brăila, ma-da engleză este
uimitor de ieftină, în comparaţie cu cca brnşoveană. Aceasta îl face pc
Bariţiu să spună în acela.şi articol : „ Nu te roti minuna din destul cum se
poate vinde atît de ieftin, adusă fiind de peste atîtea sute de mii de
miluri". Şi tot .atunci ( 1845), în acelaşi .ar-ticol polemic, vorbind despre
negustorii lipscani d·in Bucureşti, pc care, înt-r-o călătorie a sa la Leipzig,
nimerindu-se în zile de t.îrg, i-a întîlnit „cu ceata" acolo, arată că a aflat
direct de la aceştia că unele oare din Bucureşti au început a-şi aduce
mărfurile direct de !.a. Paris şi de la Londra, unde le găseau mai ieftine şi
mai bune. ManufacturHe şi meseriile braşovenilor, cu tehnica lor înapoiată
şi încercuite în privilegii de breaslă, nu pot face faţă concurenţei. Ace.st lucru
1
„Gazeta de TraJ1sUvm1i.a", nr. 25, 1838.
2
Ibidem, nr. 87, 1845.
3
Pentru industria · ,~i 1ie,gnful di11 HraS(l'-'· în „C..iazeta ele Trnnsilvania", nr. 89,
Brat'.lOV, 1845.
Î PROBLEME SOCIAL-ECONOMICE TN OPERA LUI GR€0RGHE ·BAIHTIU 249
H vede Bar1iţiu ola1r şi afiitimă neces~hartea de a 'Se itre:e la un aM si~rern

0
indurstri1a·l, ma.i produatiiv, p1rin caire se vor :putea îmbunătăţi şi în TransU-

vania condiţiile de viaţă ale maselor, "Pe lingă o altă cultură şi indus-
irie - spune el în 1843, vorbind de rămînerea în urmă a industriei bra-
~veni1lor - ~a'l"a .aceasta [T;ra.n,si1lrva.nfa] ma:i poate hrăni încă un mil·ion
de suflete peste locuitorii ce-i are" 1•
Ba11iţiu cu1I1oaşiie încă din 1843 (o.au poia1e de mai înai1nite) ideii!{'.
socia.l.i·simurlui utopic, ca.re î.ncerca•u să înfmnrte, în ţăir;i,le apusene, ·Sistemul
economiei oapitaH1site, ou ide?Jamăgiri1le 1pwvocaitie de .aioesta priin p.:tuperizarea
cresdndă a maiselor. Sub inflluenţa .:tcestor idei, eil voribeşite înrbr-unu1l din
a.11bioolele sia•le desp1r.e rnizeri:a .spire carie esit•e umpinsă muncirt:orimea în ţărirle
cu industrie de fabrică dezvoltată 2• Referindu-se la exemple cifrice din
viaţa Franţei, Hariţiu arată că "bolile şi neputinţele sînt lăţite de o potrivă
la ilucrăitoiriii d.e fahrică, ca şi Ja plugat"i". Observ.aţiile ·sa:le pre acea.stă linie
nu 1sî1nt însă conciluiderute şi nici inu .pot fi, înbmcîit el nu are în faţă o
oglindă clairă ·a stărLlor diin ţă.r~1le 1ap-ursenie şi .nu poate 5Upune ob5ervaţiHe
soci.a1liştiil•oc uitopici unei oni1tici oor-ioase, pe iba'i'la unui mat·eria,l faptic co-
respunzător. Afonci cînid confiruintă însă ·ideiile şi observ.aţiiile 1Sociaili-şti1lor
utopici cu rea1Jiităţi:le soda1l-economice din Tran5i!.vainia, unde inidustiria
de fabrică esk 1aibia fa începu1t şi unde ţărănimea trăieşite în ooo mai crurntă
miZJeri.e şi -iiginaranţă, Bariţiu merge pe un :toron 5i·guir, i.ar conCJ!uzii1le lui
c;înt proprii şi vafabi1Ie pentru T~at11tS'i1lv.ani1a dLJn aooa perioadă. „Meş.teşu
gari.i - Olbiservă Bari ţiu - t.ră1ieisc .totuşi mai bine decî~ ţăranii .lipsiţi".
ia.r 1acea1stă siitu.aţie este eviide111tă mai ailes cînd este zugrăvită V·iaţ.:t ţăra
nului .mmân din Tr,an5i:lvaniia. "M.ai adaugă Ila vi•a,ţia p1luga1mlui - sciri~
Bat"iţiu în acea.setă p!f'.irv:iinţă - că de cumva este el .român, apoii are să .fră
i.a.scă cu măila1 iu1 l goii rrnei părţi ·a1le 1anuluL VLJne Vlremea 1Fuc1rurlui gireu, colo
în posibu1J Sîmpeitimlui. După ce cu 1rîmătorii ce udsese i is-a sfîrrşit pînă Ja
P.aţ:.ti, apoi ac:um şi puţinUtl la,pte oe 1t-.air 'Soribi de la văcuţa 5a - fiind
şi o.r-aşUJI dep1a rte şi nepu:tîndu-,1 vinde -
1 H dă 11-a p.iisic.i, 1i,a·r ~l roiade coj.i
goale şi trage din spete la s·apă şi la coasă [fiind în timp de post. - n.n.].
Vedeţi în fizionomi.a -acestor oameni foame1ea zug:răviită".
Jn faţa 1reaMtăţNor d~n p artri1a .sa, Ba·riţiu nu poail:e ajunge decît iJa 1110i
0
îndemnuri pentru dezvoM·a·!'lea inidusiiriei şi a oomerţului.

In mod consecvent via vorbi B.ar.iţiu şi î.n vi'iitor, în iair.tioolele .sia1le,
d·espn~ •al\11anitiajele iindustr.iei -.de f.ahrică. Aoeaisit.:t iproduce ma·i mutrr, m.:t,i
ieftin şi de o cail·Îlhaite mai bună, „mai fiin", cum spune el uneori. Pe con-
sumator, tocmai acea5ta îl interesea.ză : să gă1siea1scă o ma.rfă mai bună şi
mai ieftină 3• Prin "neauzitul spor al maşinilor", un fabricant "este î11
stare a lucra într-o zi cît ar lucra un ţeh (o breasJă) sau o corporaţiune
de ale noastre într-o săptămînă" 4 • Prin aceasta preţurile scad, mulţi me-
seri1aşi, neputînd face faţă concurenţei, îşi iÎnchid .art:elierele, se prro.letia.r.i-
1
Braşouenii şi român.ii, în „Gazeta de Traooiivania", .nr. 35, Braşov, 1843.
2
Fabricile Iii agricultura, în „Gazeta de Transilvania", .nir. 85, 1843.
3 "Noi caire nu sîntem niai negutători. nici rnanufactulişti, ci numai consumatori.
vom ţine pururea şi deopotri'Vă cu meseriaşud şi ou negutăforuJ care ne va <W marfa şi
ma: ·ieftină şi ma.i bi•ne lucraită" („Gazeta de Transi1lvania", nr. 89, 1845).
4
Ibidem, nr. 23, 1848.
zează. Da1r nu acest fenomen e6,te re~inut d1e Hariţiu oa 1impo!l"tant. Impor-
tant este - ,spune eil - că tabricHe „ajrntă 1societaitea cea mare, pe milioa-
nele căror.a ,1e dă piroducite ma,i bune, mai ,iemne şi maJ mwlte ; ajută pe
economii producăfori de mart:erii crude, căci 1 lucrează îlll d~ime mult mai
însemnată" 1• Ele deschid „izvoare noi de viaţă mai bună" 2 •
Bariţiu vede de.ci procesul de dezvoltare a industriei în lumină pro-
gresiistă, se înţelege, în Hmitele veder.ilor burghe~e a,Je epocii şi stadiului
respecitiv .ai! Tr,ansilvainiei.
Inarmat cu acesre l'.OnViingeri, Ba,riţ.iu observă cu artmţic toa1te -stărrilc
şi manifes1tări1l.e privirt0ia1re J,a indu1sibriia d.in Trnnisi1lvania şi mai ales d-in
sud-esitul aceffiei pmvincii. Face corrnparraţ,ii cu progre~eJle ·indusitrria,Je din
Apu-s. Dă îndemnuri pentrn înhemeierna fabric.i1loir în Trarnsiilval!lia. De la
o industrie de fabrică a Transilv,aniei, populaţi,a .triansi1lvăneană va putea
pr.irni prnduiseile în condiţii mai ieftine decît din Anglia, Frainţa şi Austria.
In 1844, de exemplu, cu ocazia celei de-a doua expo21iţ.ii industriale de fa
Braşov, la oa.re, a1lări:wri de produsele meşterLlor braşoveni, îşi e~pun pro-
dusele şi două f.abrici, şi anume fabrica de s.teairină din Sihiu (care expune
startueite de -s 1tearină) şi fabrica de fire de bumbac a lui Com;1hanitin Ioano-
vicii din Zărneşti (carr.e expune „rto.rturi de bumbac"), Bia:riţiu spune: „După
cum ne-am dedat pînă acum ou spăilarea !!în.ii, a·ş1a cu vremea să ne siHm
a ·ridioa. aici Îl!l paitrie [TranisHvania] fabrici, oare apoi, orişicum tot ne
vor da productele mai uşor decît Englitera, Franţa şi Austria" 3 • Indem-
nul, fără îndoială, îi privea în primua rînd pe negustorii mmâni care crea-
seră marile spă·lătorii de lînă de pe valea Timişului şi care dispuneau de
capitaluri. In continuarea acestui îndemn, probabil, Bariţiu scrie în anul
urmăfor ( 1845) un articol cu titlul Industria de lînă în monarhia aus-
triacă, în care arată, după „Archiv fiir Eisenbahnen" din Viena şi după
datele sha·tistke ia1le lui Fenyeis - cita.te de numita revistă vieneză -
că "ceilc ma1i ma:ri şi mai vestite fabrici" din aceaistă ramură, în cadru~
Imperiului austriac, sînt a·şezate în Boemia, Moravia şi SBezia. In Un-
garia nu era în ace1l timp dedt o singură fabrică de preluciraire a lînii, iar
în Transilvania nici una 4 • Bariţiu se gîndeşte, desigur, la marile canti-
tăţi de 1lînă oare părăseau Briaşovu1l penhru a fi prelucrate în fabricile din
Apus. Acestea .ar fi putut constitui maiteria primă pentru o mare între-
prindere industrfa1lă la Braşov.
Mişca.rea „Vedegylet" (Uniunea de apăira.re) de fa Pesta, condusă
de Kossuth Ludovic, avînd oa scop sprijinirea indusfriei interne (prin con-
sumarea produselor acesteia) şi crearea de noi fabrici naţionale (ungare),
a foot urmărită îndeaproape de Bariţiu. „Gaz-eita de Tr.ansii1lv.ainia", înce-
1
„Gazeta de Transilvania", l!lr. 86, 1846.
2
Ibidem, nr. 29, 1850.
s Ibidem, nr. 46,~1844.
4 După datele lui Fenyes, în Transilvania existau „76 aşezări ce ar semăna ,a fa-
br!ci", în care se produceau stra:e şi pături de lină. Bariţiu spune însă: "Noi nu cunoaş·
tem asemenea fagrici de straie" (era, desigur, vorba de atel:erele mai mari ale fesătorilor
de la Braşov, Cisnădie şi Sibiu). „In Transilvania - ar.a tă Baritiu, completînll astrel
lnformajiile statistice ale Jui Fenyes - este foarte import.ainiă il!ldustria casnică, mai ales
la românce!e din Schei (Braşov) şi la Săcelence" („Gazeta de Transilvania", nr. 84, 1845).
9 PROBLEME SOCI..\L-ECONOMICE !N OPERA LUI GHEORGHE BARITIU 2l'il
pînd cu anul 1845, dă infoll"maţ.ii tot ma;i treC/Vienrte în •legătură cu acea.stă

mişcare. Se arntă că fa Pesrtia, ca rezulfait a1l acestei mişcări, se înfiinţează
„o mulţime de în.Urepirinderi induistriia1le". Şi aceste iinformaţH apar, indireot,
tot ca îndemnur.i pentru ciiHtori'i „Gazetei" de a da atenţie problemei in-
dustriei de fabrică.
Popularizînd, în 1845, unele notiuni şi idei din economi.a po:U.tică
burgheză, după H. Jouffroy, Bariţiu accentuea·ză şi cu acea.stă ocaz,ie p1rin-
cipHle de libertate ;economică pe care ·trebuie să se bazeze dezvoltarea
industriei. Acestiea pot fi rezumate, după Bariţiu, a1stfel : a) oir:ice monopol
este nedrept ; b) coincurenţa duce ,1,a un eohiilibrn în sînu;l fiecărei meserii ;
c) meserHle şi to.a•tă industria nu înfloresc decH 1ac01lo unde stăpînirea e
dreaptă şi liber.tatea pa{:rioţiilor respect.a.fă; d) tot omul munceşte mai bine
pe seama sa decît pe a aMuia, deci munca de sal.a:v tirebuie dată la o
parte; e) prin diviziunea muncii (Bariţiu spune „împărţirea lucrului"),
omul capătă o iuţeală mai mare şi prin acea.sta produce ·lucruri ma.i bune
şi mai ieftine. ln oad.rul principiului de diviziune a muneid, Bariţiu ci-
tează exemp;lu.1 !lui Adam Smiith. „vestitul econom de stait - cum îi
spune el - care a făcwt între altele observ.aţi.a că în cutiare tabrkă de
ace 10 '1ucrărto11i, împărţind felurimea ih1crări.i met:ailul·ui pînă să se facă
ace, într-o zi făcură 48 mii, far în alfa, cînd aceiaşi fuseseră însărcinaţi .a
trece toate manipul1aţiile prin rnîinile fiecărnia, abia ieşiiră din mHni1le lor
o sută de ace pe o zi" 1•
P.rin toate ·aceste idei şi informaţH, ră•spîndite între cititorii fo,i,lor
saile de la •apariţi.a acestora pînă '1a 1848, Bariţiu se :afi.rmă ca militant
pentru aboli.rea feudalismului şi a instituţiilor ~a.ie, pentru dezvolfarea
indust.riei de f.ahrică în Transilvania şi, implicit, pentru progres economic
şi ridicare.a bunăstării populaţiei în condiţiile socia1l-economice ale Tran-
sHvaniei în epoca respedivă. Pe linia gîndirii economi.oe, fără a ajunge ~a
formulăiri i·eoretice pirertenţioase, el observă şi susţine irolwl primordial pe
care-l are indu&tria - şi în primul .rî.nd industriia ma1re - în v·roces1rl
de dezvolt-are economică.
*
* *
Remaroabiile sînrt din perioada p.remergăfo.are revdluţi.ei din 1848 şi
idei.le ·sodail-economice ca·re-:il p1reocupă pe Bairiţiu şi pe c1a•re le prnpagă.
Inrtir-un aJ11tic01! pr.iv·ind istoria prop•rietăţii, îrntoomit pe baZJa unui stu-
diu al profesorului Ahrens de la Bruxelles 2, vorbeşte, de pildă, despre·
„gra.ndio.a.se.le fort•rii, iră1pfo1i, 1subjugăiri şi cucer~ri [ce] se făcuseră la modă
între oameni încă în lumea antică, acestea bazîndu-se pe egoismul foarte
rafinat şi foal!'i:e periculos" ce s-a dezvoltat din dreptul de p.ropri·etate indi-
vidua.tă. Cei ma·i „deştepţi" şi mai vicleni s-au 1ridica1t prin forţă şi hoţie
în capuil societăţii ; ei s-au pus apoi cu proprietăţi1le .tor 1l1a •adăpostul reli-
giei, inivocînd „voinţa lui Dumnezeu" de a ise împă1rţi averlile pă:mînteşti
1
Idei din economia politică, în „Gazel.a de Transilvania", rnr. 57-59, 1845.
2
G. Ba r i t: u, Istoria proprietăţii, î.n "Foaie pentru măirnte, J.nimă şi Jiiteratură" ,_
Braşoiv, 1846, p. 148--163. ·
ALEXANDRU BARBAT 18
-------
intr-un anumit fel. Mai tîrziu, cînd „orbirea spirituală a oamenilor" n-a
ma.i fost de ajuns pentru a-i îinkî.na, aitu~ci cei puitemicJi „oerurră iajutor de
l:a casta a1rmaţiilor".
In astfel de răpiri, mai vechi şi ma·i naii, !iasă Ba:riţi.u ·~ă se înţeleagă
·că se gă:seşte şi or.igi:nea ma.ni.Jar moşii a1Jc c:lasei stăp'lnifoarc din Tran-
:-;iilvania.
Esite a,dievă·nat că Bariţii-u vorbeşte în iacel:aş.i a.r:tical de „ unele teorii
poricrnloaise" ce apair în acel timp în Europa în privinţa diroptullui de pro-
piriet.:i·te a.supr·a .moşiiifor ; aceasta însă o face nurmai din necesifotea de a
ieri „Gazeta" şi „Foaia" de rigoriile măsm·ilor polHicc, de care ele erau
mereu .:1meninţate. După db·i ani, la marea .a·durrnre de !ia Brlraj, e1 va sus-
tine cu ho-tă:rke pll"irncipiul revo1Juţionar ai! exproip1rli:eirii 11obiil:i1lor ·fără des-
păgubiri. In .timpu1l 1revo1Juţiei şi ma1 itîrziu, va vonbj deschi!S despre aca-
pa·ră<ri.Je făcu:te de dOlfTlni·i de pămînt în dauna tăranii!oir 1•
In :Jegăitu.ră cu înf.iinţa.rea primelor hămei fa B:r.aşov. w1 :-.L-ric în
aoea·stă per.ioadă şi despirc cămă~ă,rie. „ Unor cămăta.ri, va •sp'lllne el cu sa-
tisfacţie, a înoet.a·t a le curge aşa bine ila.pte1Jc în păsia·t" 2 .
Un fenomen care căpăta în T1ranisiJNani1a o tot .mai mare amploare .
.ca urmaire a ·exp,Jo,a,tă!J"'ii ioba.giilor, ec se 1aiccentuase în agricu.Jitura Trnnsi·l-
vaniei, şi a expiloia.tări.i oap ifalistc, ce î1nccpuse ·:111 industrie, era - în dece-
1
niul p.remergătoir .a.nu1[u.i re:vc1luţi0inar 1848 -- accenrtiua•rca sărădrii ma-

sefor. B:a1riţi u vede aict-"St fenomen şi se ooupă de erl încă în 1839, înlr-un
.articol intitulat Asupra sărăciei ce se vede a ne copleşi in Transilvania 3 •
E-1 prezi1J1tă, cu accas·tă ocazie. diferHe pă1reri pri\'iind mă•surHe cc ar tirebui
luate pentru ccmbaforea sărădei şi nu pi<erde din vedere să at.r:agă aien-
iia celor connpetenţi, că „să:răda îndeamnă rJ.a orice". Rel:uînd probl1ema î11
1844, într-un articol mai amplu intitulat Sărăcia, Bariţiu face analiza
ienomeinului de săirăokc .a popul!aţie·i, nu numai pc baza ubservaţWor sale
di.r.ectc, ci şi în rlegă.tură cu lucrăr.rnc şi .ideik unor soda.Jişti reformiŞ't!i,
ca DL· Morogucs, Bargemont şi Friedrich Schmidt, pc care-i citează 4 • Ba-
riţiu face 111 acesit ,adko<l observaţia justă că fenomenul de .sărăcire a
masckir s-a adînci.t din cauza .rămînerii în uirmă a producţ,iei în rn:port C'll
lrebuin\l.'le oroscîind.e ak popu1!1aţiei. „Noi, de fa 1817 pîină a;s~ă'Zi, peste
tot vorbind, scrie ei!, ne-am îmbunărt:ăţH foa:11tc pu(1in is1au mai nimk eco-
nom-i.a noa.s.tiră ; .adică chi.puri1J.c (moduriJe. - 1\i. N.) de ia cîştig.a bani au
rămas aceleaşi, cînd pe de a11i:ă parte trnbuin\eilc noas•tre ni .s-au înmulţH
şi se i·rnmul\esc pe z.i ce frece. De ak·i urmea'Ză, că noi .aceeaşi sumă de
bani sîntem si.liţi a o împărţi în mai mu1[,te isume mărnntc, după numărul
irebuin\cfor neapăr.a;i:e sau şi nuima1i închi1pui.te". Bariţ'ÎU •in1uieŞ<te şi scoate
în evidenţă ·as.tfel unul din a1spedele pauper.j.zării :popu1laţiei, fenomen de-
termina1t d1e frîn<Jrna dezvol~ă.rii producvi1ei de insti1u\i<i1le exiistemte în ace~
timp ·- şi chiair mai îndîrji.te - a1Je feiudia1l·ic.mwlui inans'i.lrvan. Erl desci-
fr,ează prin aceasta, privind în special realităţile din Transilvania, un
1
„Gazeta de Trnnsihra111ia", nr. 46, 1848; nr. 82-83, 1851.
2
Ibidem, nr. 9, 1845.
3 Ibidem, nr. 19. 1839.
4 Ibidem, .nir. 14, 15, 16, 1844.
:).-''
li PROBLEME SOCIJ\L-ECONO.\\ICE IN OPERA LUI GHEORGHE 131\RITIU _\),t
fenomen 0ar,aoreri1S1t'ic perioade.for de ;trecere de .J.a fieudia1J,iism 1lia capirta'1i5im.

Trebuinţele omului .se înmuilţesc sub iniiluenţa ireliaţi'iilor comeroiia:lie capi-
la1l1i1ste, care se .dezvalită cu îniîiebarte, dair producţia esite ţim.r.tă pe loc de
fonmele feuda1le (monopoluri de producţie, bms1le), c.a1re ise menţilI1 1 •
Tot în .a•rticolu1! despre Sărăcie via vorbi Bariţiu deispre averi consi-
denate "nu -oa ,scop, C'i c>a mijloc", i1dec 1progresi5'1:ă, pe c·are insă n-o
adînceştie.
Urnitele lui Bia1riţiiu in prohlooia pauperi.zării maiseilor .sÎint însă evi-
derute. BI nu via ana:Jiiza renomenul şi în. fun~he de dezvolitairea cciipiit1a.lii1Stă
a ·inidusitJr.iei şi de reliaţiile ce decurg di:n .aooaiS~ă dezvo.lfa:re, nici în funcţie
de expfoatarea ma•seJ!or în sectoml comerţului. Fap.tull este exp1lioabil, ştiind
că Bia1riţiu, în fa.za respecrtiivă de <lezvo!lita1re .a economiei Transi1l!Vaniei, pri-
vea 'luomrillc de pc ipoz·i~iHe ·burgheziei în ascensiune, 1luptătoa·re împo-
triva feudalismului.
*
* *
ln 1844-1845 &e deschide pentru TransHivania -- sub inNuenţu.
ideiilor 1lui Friediricih Ust - problema uinor calonizăiri cu germani. Ust îşi
propaga 1la Viena şi :la Pesia idei,le cu priviire na ooloni.zia,re şi o informaţie
publioa1ă <le Bairiţiu în pr1muil număr a-l „Ga,zei:ei <le Transilvania" d'in
1845 a.m,tă că eoonomi1SJtuil ·germain 1in1tenţ'iona ,să vină şi 1ia Br.aşov „pentru
a da '5f.aturi în p,roblema colonizării germainiilo.r în Tra1nisi1lrv1aini.a". Ust nu
vine fa Braşov, da1r .saşi,i d'in Tiria11Jsi,lvani1a ;trimit în va1r,a 1anului 1845 pe
Ştefan Ludwig Robh în rng1arbul Wiirtemberg şi pc Johann GOH la Fir:ankfurt,
ea 'să aducă de .a-cofo coloniştii germani, pentru ia îngiroş·a în acest prin-
cipia1t rîndu•He popuJaţiei germane. La Ret11tl:ingen (Germania) se tipă
reşte a1poi, in anul U!°'măfor, o broşură în care se voribeş.te desp:re stă1ri11€
din Transilvania şi se dau îndemnuri pentru colonizare 2• Tot în acel an
au şi veniit în TransHvania dteva 1siute de famiiHi de colonişti.
Problema aoeasta îi p.ri1lejuieş1 f.<~ .lui Bariţ,iu aili:e articole care privesc
sifa.aţia economică, po~itică şi soda·lă a 'f.ransi:!vaniei.
„Cu ce drept vor ci a merge şi a cuprinde pămînt străin?" -- se în-
treabă Bariţiu. "Cu dreptul celui mai tare ( jus fortioris) I I1 subjugă cu
puterea. Acesta e drepiwl d·e a coloniz1a şi cu drepituil aoes1t11 co:lonizează
francezii Algerul, englezii India şi acum unele locuri ale Chinei etc." 3 .
Ba'f1iţiu demască şi pfanuri1le şi insul1tele girosolane cupdnse în bro-
şura germană de pirop·ag,andă penrtir.u ooloni:za1re in T1riansi1l·vani1a, iromânii
fiind prezentaţi în aceaiSta oa "proşti şi 1pilini de ·patimi sălbaitke", i'ar preţur
pămînhrlui şi ai! virtelor în Transiilrva:nii1a fiind .airă1t,ait în mod tendenţios mu:lt
1 Fenomenul este vilzut ~i formulat de Marx în scrisoa;rea sa către P. \V. Annenl<oft,
privind s.ituaţia din Anglia, 1asMel: „Putem spune că pînă în 1825 - momentul primei
crize generale -- nevoile consuma/iei au cresout in general 17ll1i repede decU producfitt·
(sub!. ns.), iair dezvoltarea maşin~Ior a fost 1urmarea directă <i nevoilor pieţei" (K M.a r x.
Mizeria filosofiei, Ed. P.C.R., 1947, p. 176).
2 Pra e cep 1 or Bame s, Beschreibung des Grossfiirstenthums Siebe11biirger1 .-
ei.n \fi egweiser /iir alle die aw;wa.ndern wollen, Reutlingen, 1846.
3 „Gazeta de TransHvania". nr. 8, 1845.
254 ALEXANDRU BAfUIAT 12
ma1i mic decît era în 1reaililtiate. Broşura iSpunea că în Tria1nsil'Vania cu 100 de

florini se putea cumpăira „atîta moşie dtă în Wu.rtemburg ou 1 OOO", iair
cu 60-80 de Horini 1se puitea cuunpă·r.a o pereche .de rboi de jug. Bariţiu
atră.ge .aiten~i.a cît de nereale şi tenidentioase erau preţuriilie ·a:răitate. O .pe-
reche de boi de jug se ridica în Tiransii1vania --.,.- după 1relarl:ăirHe 1lui Ba-
riţiu - ;~a 250-300 de L!orin~ 1•
Tot în legă1tuiră ou probllema ca1loniză·r1lor, Ha·riţiu ail:Mge iatenţi.a ţă
ranwlui român - în oazutii1le în caire el el'la p.ropirii·ei:a1r - să-şi p·reţuiască
pămînitwl „înzrecH mai muilit decît otiicare .a'Vere '!TJiişcăfoa•re de pe pămînt;
a-l ţinea şi a-l chiverni1s•i pernku faimiil'ie vremi şi veacuri de-a irîndul" 2.
Ana•lizînd ·apoi 1lip1suirii1le i&il.5iemelor şi metodelor de 1luoru d1in ,ag.ricuiltură,
aşa oum era piradica·tă de ţămnii mmân:i d·in T1mnrsti!V1a1ni1a, .aroarl:ă necesitatea
unor măsuri agirortehnice noi, care isă îmbunăităţească producţi1a 3 , .
Este evidentă poziţia progresistă pe care se situează Bariţiu şi în
acea•stă prroblemă, deschisă în Transilvania de ide'He Tefe.r·ifoaTe •la coloni-
zare ale lui List. Şi trebuie să reţinem faptul că, 1luînd poziţie faţă de
colonizări străine în Transilvania, luptînd pentru apărarea independenţei
economice a populaţiei transilvănene, el nu vede problema în limitele
intereselor Transilvaniei numai, ci pe plariul ilarg al acţiunilor de colonizare
îniilrep·l"linse de ma1ri1le puterii 1a1le ·acelei epooi în lume.a în1tireaigă. Se înţelege
că poziţi1a oacea1.5il:a a lui Bairiţiu nu .a .arvut numa·i un carracter rl:ooretic, ci
hoil:ă1rît şi uinul pr.adic, de demarscarre 11-a tiimp a socoheliolor co1lonizai:o-
rilor ~enma:ni.
*
* *
O remarnabiJă înisemnăfate pentru istori1a ştiinţei economice în Ro-
mânia au artkoileile lu1i Ba•riţiu Idei din economia politică şi Unele idei
despre stat, ambele apărrute în „Gazeta de Tra,ns1i1lv.ani.a" d1in luni.le iuolie şi
august 1845. Ba·riţiu 1tăllrnăceşte în •aceste a11:1tico!.e, după Jouffroy, dim
limba fr.anoeză, noţiuni1le principia-le 1a1le economiei pailditioe Hber.a.le. Unele
noţiunii sînt irnterpT·etarte de autor, altele sînt d.ak isuima1r 1numa~i. oa într-un
dicţionar economic.
însemnătatea deosebirtă ia acestei lucră1ri a 1lu1i Bair1iţiu con6tă în
faptul că ea reprezintă prima tălmăcire în limba română a unor noţiuni
teoretice de economie poHtiică. Ion Ghica, considerat de i-s.toniograHi eco-
nomiei din t•mcut ca fiind pirimul economi-st român ca1re ise ocupă de prn-
bleme de economie teoretică, a ţinut lecţia de desch'idere a cu1rsului său de
economie politică la Academfa din Iaşi în noiembrie 1843 şi a publicat
această lecVi•e în „ Prropăşirea" din 27 februarie 1844, deci înaiilflrte de apa-
ri ţi.a arl'lticolelor lui B.a1riti'u. Lecţia 1lui Ghioa nu conţine însă noţiuni.le
cupr.inse în luc-r.a1rea 'lu!i Bairi·ţiu, ia1r 1alie 1lucrăr~ de economie poliitică a!Je
1
„Gazeba de Tra:nsilvania", ur. 40, 1840.
2
Ibidem, nr. 52, 1845.
. 3Remarca oile sînt artkolele U IZ 1wu plan de imbwultâ/ire î11 mai multe ramuri ale
economiei rwastre po.triotice, ffin „GazeLa de TraUlsirlivani.a", nr. 52, 1845, şi Agricultura, în
,,Gazeta de Tran.silv•ani.a", nr. 47, 1845.
13 PROBLEME SOCIAL-ECONOMICE IN ()PE~A LUI GHEORGHE BARITIU 255
lui Ghiioa !flu ma1i apar în „P1ropăşirea~ ~ llfl:tîietatea lui Bari ţiu în îintoc-
mirna 1.l!OOi aistfetl de '1ucrăiri de econ01IT11ie politică în Himba română rez'l.,tltă
deci în mod neîndaieln:ic. ·
Cu toate id.ific·ulităţille ce ~e întîmpină în lucrarea sia, fiind vorba de
une1le noţiuni penrf:iru oare nu aveam :i:erţTiinologiiia corespunzăfoaire în limba
română, Ba·riţiu rea1l1i1zează totuşi, tn H111i1i mari, o exp·rimare ştiinţifică
ctairă, ore.înd terminodogfo necesară.
Iată, de piilidă, cum stahi1leşte el conţinutU!l economiei politice, .ca
ştiinţă nouă: „Economi.a poHitică mai înainte vireme făcea o parte a po-
litici1i, dar mai vî.r.f:ol5 de ita Adam Smiitih încoace sau mai bine zicînd de
vreo 50 de ia.ni, ea este tr.aTată oa ştiiinţă 1T1ea1Urin.ată şi oup1rinde în sine
următoarele ramurii: a) •izvoarele bogăţiei naţionia1le; b) mijloacele de a .1e
înmuilţi; c) ohipul cum să se întrebuinţeze spre scopuil societă~iu" 1• Sau,
voirbind desp.re finanţele ·SltatU'lui, eil a·r·ată că veni.f:UJl naţîonarl „cupirinde
în sine totalul de venituri ale tuturor supuşilor statului", iar venitul sta-
tului este format din oSumele „ce trec pe tot .arnuil drin mNrniile supuşi·lor în
mîinile statului". Statul îşi trage venitul său din venitul naţional, ca
dintr-un izvor~ adică fieoare •supus dă din cîrl: 1are". Dreptu•! financiar „pre-
scrie ceea ce supuşii .aou să conrtribuie, în monedă sau uneori şi în nafo-
raile, pentiru scopul sia-bului".
Este adevă•riat că Hariţiu nu găseşte rt:otdeaun.a în .aoearstă 1lucrnre .a
s·a ·termeni1i cei mai core5'punzători pentru unel1e din noţiuniile de economie
politică ce le întî.llfleşte îrn 1lucrărrile economişti1lor burghezii din Apus. Adică,
nu dă rtermenH care au fosrt 1adoptaţi mai t·~rziu în :1.imba·ju1l ş.biinţiric ro·
mânesc penrbrru noţiuni1le rnspedive. Ceea ce tSe numeşte asităzii d.i'Viziunca
mundi, ei! a numi1t în 1845 „împă•rţirea lucm1lui" ; noviu:nea de consumaţie
(a bu:nurirlor) ia tir.adus-o p•rin cuvîntu1 „folcrsi•re" (a bunurirlor) ; pentru
noţiunea de ·trebuinţe a uU11izait uneori cuvîntul „lipse" .· Nu este însă sur-
prinzător acest 1lucru, observînd sfadiul d:in iacei tiimp a1 Hmbi1 i şi al eco-
nomiei noaisrtne. Di.ficucrrt:ăţi în .această privinţă au întîanpinat în acel timp
toţi cei care ·s-1au ocupat de prnbleme de economie ~eo.ref:iică. Ion Ghica,
de exempilu, vorbea despre induisf:.riie î:ntr-un :sem:; foairite neprecis, cuprin-
.zînd în sf.eria ei to.:1.1l:e 1s-ectoarele ecooorniei. „Cînd zic indu•srt:irie, .sorie Ghic.i
in rlecţia sa de deschidere ţinută fa Iaşi, înţeI•eg 1ag1ricuiltuira, ma.niufaoturile
şi comerţul" 2 • Noţiunile sînt chiar mult mai precise la Bariţiu, care - tot
în acel timp - înt.rebuinţa cuvî.nturl indus f:ir:ie cu un sens d.iforenţiat precis.
0
vorbind doop·re r01lul e-i în sprijinirea celoriaHc sedoare.
„ * „
Pref.acerirle epocale rleg.ate de revoluţia de fa 1848 •au scos la sup·rafJţă
noi ·pmbl·ettne .şi saroini pentru intelecfoalitaitea progresioStă a Transilva-
niei. Iobăgia a fost aboilită, dair •rămăşiţele feudaJismului au per:sisfat de-
ceni1i de-a rîndu;l apăsătoare pe umerii foşti1lor fobra.gi. Industria se cerea
dezvoltată, dar rpiiedici·le şi g1~eutăţi1e în oaile1 a ei au rămas încă mari.
1
„Gazeta de Trnrm>ia'Van:a", nr. 57-62, 1845.
2 „Propăşi.rea", laşi, 1843, p. 60.
Bresilele au continuia1t să-şi afi.nme puterea juridkă încă matt mult de u11
deceniu. Acumu1lă1rii!e de oap·itail în TransH.vania reprezentau puţin faţă de
nevoi1le de investiţii în .indrnsiir.ic, dobînzHe 1J1a împrnmutu11i erau riidicate,
căile de comunicaţie moderne lipseau, muncitori specialişti pentru unele
r~muri. nu ~:x:1i1~1tau, !ar _in;raiz:i,a P·i:o.~uselor _.indu~riaole din .P~1rţiile c~~tra:le
ş1 vestice a1Je 1mpern1lu1, m cond'lt1·Ile unui regim favooaib11l 10dustne1 .din
aceste păirţi, era rtot ima.i 1apă1săfo1a1re. Pe 1pilan cu!Hurail ena de 1aisemenea
mUJlt d:e făcut. Regiimu1l a1bsoluti;st ia.11 Hahsbur.gi1lor era 01Sti1l progrese.Io"
Tr.:in.si1lf\1.aniei. lin aceste condiţii, de unde era să-şi .refinoeapă initeleduaMi
înaintaţi a1i T1r1ansih11aniei - după •re'VOlluţie - adiv1iita bea for ?
1
Gheorghe Bariţiu, stabilindu-şi bine - şi în noi•le condiţii - obiec.-

tivele de luptă în domeniu1l iideiloir, iniWază, cu sp1rijinwl ihotărîtor a·l ne-
gustorifor români braşoveni, imporfante acţiuni pe <teren p1radic economic.
In rînduil acestor acţiun~ poate fi conside.ra~ă liuip.ta pe oare a dus-o
îh kunfoa rnmânillor brnşo1Veni şi .tranisiilvăneni în generia:I, ,Ja 1850-1851.
pentru îinfii.inţairea uneli tipog1r.aîiii româneşti fa Hraşov, luptă ca.re a avu.t
r~ulfate pozitive. Cea mai importantă acţirnne 0 sa •pe ia.cest plan a fost
îlliiă cea cairc a dU1s fa î.nfid1nţ.a•rea fa1brid!i de ihîrtie de J,a Zămeş.lii.
Par:ticiparoa materi.a1lă 1a ilui Bariţiu la întHnţarea aceSJrei fabrici nu
a•re o 1semni.f.icaţie. El nu avea banii. Cele două 1acţiunii ,a_:Je 1sa.Je de cîte
500 de vlooill1i (monerlă conrvienţiona·lă) faţă de rtota.luil de 160 de acţiuni.
care reprezentau caipiitia1lu1l ·initiail de 80 OOO de filor.i1I1i m.c., nu pot avea
dec'ît o v•aloaire !Simbo1lkă. P'aI'lticipairea lu'i 1!.a întemeierea acesiteii fabrici
trebuie considerată, în primul irînd, oa un act de oonVlingere pe •lini.a ac-
ţiunilor ce trebuiau întrnprfr1isc în sensu!J progresU1lui vieţii economice
a Tiransilvaini·ei, al întăriri;i ipoziţiilo.r economice .aile bu!'1gheziei românf'
tra.neHvănene. Important a fo~t rolu~ foi de a dinarrnizia pe neguis!:or,ii ro-
mâni ai Braşovu1lui penitiru 'ideea de a iSe înfiinţa aceaistă fulbrikă.
Timp de 25 de ani, Ba1ritiu funcţionează oa dfrrotor a1l .acestei fabrki,
:-Sispunzînd de 1treburi1le ei comerc1i1ale. Trebuiie să JSe ()lbserve, însă, că el
era, în tot acesit.1imp, ~n piriinml rînd un salariat 1al fabr.ici;i. A avut în acest
interva11 destuile nemulţumill'i ; de cîte\ra ori şi-.a 'Pret~entait demi'S'i1a din pos-
tu.I ce-1 ocupa, o diată - într-u111 conflict cu „firn1aiorii1i" faibrici1i - şi-a
mpt şi acţiuni1le in .bucăţi, aruncîndu..,le „pe ma.sa <adunării" 1• Totuşi, ed ia
cheltuit muHă energie şi muiltă p·rioopel!'e penrbru merstlll înainte a:! acestei
fabriei. Şi, ma.i mulit decî~ a.tît, ia avui desiu•l de 1n1Văţait - d1ill'ect - d1i111
acea~ă experienţă pe terenul industriei. Fabrica a înitîmp'inat diHouHăt·i
cresdnde, i·a·r în 1~77 ş·i-a 1ncefait adivitatea. Bariţ~u a fost de multe ori
pus în situiaţfa de a ana11iza oau:oole nepmsiper>Hăţi.i întreprinderii şi multe
din consfoiăll',i1le şi obiserV1aţi.Î1le sa,!e ~n .acea!Sltă p.riviinţă S<înt cuprinse în
articolele sale din .perioada iroopeo-tivă.
Utilizînd daite iffiodce, făcînd compa1r1aţii cu isitu.aţi1i1le şi pirogresek
din alte ţăir·i, legînd de ia.cestea observafii privind merisuil cuinenit ial :trebu-
rilor pe -terenul industriei 111aţiona1le, Ha1rLţiiu ne dă totideaiuna, în arlicolele
sa1le economice din acea<Stă perioadă, aspeote şi concluzii interesante. Chiar
atunci cînd s ...ar părea că el înceaircă o ju6itiNoare persona1Jă a ·acţiiunii în-
1 Memoriile lui G. Bariţi.11, publkate de O J. Boit o ş, p. 20.
15 PROBLEME SOCIAL-ECONOMICE IN OPERA LUI GHEORGHE BARITIU 257
t·reprin.se pentru înfiinţarea faibricii de hfoitie id.ie J,a Z~1rneşti, acţiune care
se sQlldează ou pierderi pentru oei ima1i de scamă sodeta•ri a1i înhrepil"inderii,
se impun cu întîieiiaite informaţiile cu cainacter 'ÎiStoric 'Şi economic privind
situaţia industriei din Transilvania în epoca respectivă 1• Nu lipsesc din
aoeastă pierioadă niC'i articole•le de oiniteză, în care conoliuii.i1le referitoare
la situaţi.a indus<l:riei din TrnnisHvania ,sînit- bazate pe un mate.rfa,l sit.atistic
bogat, oa de pildă în Industria mare, antico! public.a.t în c<:tdrul titlul11·i
mai larg Politica cea mai bună - economia naţională 2 •
Bal!"iţ.iu va accentua în ia.ceste arliwle ale oa•le mai a:leiS dificu.Jităţile
pe ca•re ,Je întîmP'ina de·ziVolit,aroo industriei iirarn~iil;vănene în această pe-
rioadă bog•a.tă în irniţ;ia[ive pe terenu.I ·industriei.
Vorbind, de pildă, în .airticoJuJ Industria mare, despre 1industria mi-
nieră şi meua1lurgică a Tr.ains.il;vaniei - aşa-numita „monitanistică" - „cea
mai veche şi maii întinoă indu1shrie" a acestei provâ:ndi, 1a•mtă starea de
înapoiere în oare se găooa încă aceaiSta în deceni.ile ail ~a,P'telea şi .al optu-
lea ale secalu1lui a1l XIX-1leia ]aţă de industiri.a 1simiil.a.ră din ţăiri1le .apusene.
„Lucrarea minelor noastire, ser.ie el, es[e 1ncă to[ rea primitivă, ila care
germanii îi spun Raubbau, •Lară noii J-.am putea •sipune luonare de p,r:adă, pe
răpite, ·să·lha1bică, fă1ră n1ici un metod, ca înainite cu una 1şi două imii .de ani, oa
pe timpuiri:le diaci.lru". în condiţil-!e acestui mod de ex·p·!oafaire, proprietar.ii
pairticul.ari au produ.5 în 1863 o cantita•te de 1 503 funţi de aur şi 634 de
funţi de argint, i.ar is.tafol („enall"iul") în minele sa1le 413 funţi de aur şi
l 735 de funţi de argint. Producţfa de aramă a fost, rtot în 1863, în va-
loare 1toha1lă de l 08 OOO de. ~lor:ini, producţia de Her în va.Jo.a.re de 77 OOO
de Uorini, iar prnducţia de is.a1re IS-.a ridicat în tot.a.I da v.ailoairea .d~: peste
4,5 mHioane de- flori.ni. Raportînd ,aceste irezulbte la „imensa bogăţie de
miner.aJe a TrnnsH:vaniei". Bari ţiu consideră pl!"Oducţi.a acestei .ramuri ca
iii111d „ încă foa l"te departe de ia.ceea ce .ar itn"ebui să fie în acea1Stă ţară".
1
„Este însă şi mai •tiriiL5ltă împirejur.a1rea, 1SC11ie Bariţiu tot în articolul

din 1876, că mai ales de 12 .ani încoaoe, mulţime de. înitireprinder;i mon-
tanistice au căzut cu .tduil, iiară pierderi•le oameniilor încercate în acelaşi
an au dus pe mulţi la sapă de lemn, pe alţii farăşi îi desgust.ară de la
{)rice .a:J.te întreprinderi indusitria1le".
Analizînd situatLa din celela1Ue ramuri ail·e induisti11ieii, Bair.iţiu dă nu-
meroase exemple d1e întrepl"inderi mari înfii!I1va1te după 1850. · Da.r - arată
el - „cele mai mu.Jil:e din .acesite îintrepr:inderi pe terenul .industriei mar;i
au că2ut cu totuil, 1alitele vegetează şi abia unele ise menţin bine".
Pdvind în faţă .aceaisită iSiituaţie, B.ariţiu re îintireabă : „Ca1re să fie
cauzele că •industria mal!"e nu poate pirog.rooa Îif1 Tr.ansi1l·vania ?" liair răiS
pun1Sul îl dă după ce a•ru.ncă înHi o privire comp.ar.artivă aisupra stărilor
înfilorirtoa1re .din El1V€ţi!a, ţară cu c.a.re Ba1riţ·iu comp.ară .aide.c;eori Tran-
silvani.a.
„ In ţări muntoa:se ca şi ţ.a.ra noaotră, .sorie el, depă.rfate de mare cum
e şi •a noa•stră, .locuitol"!i1i fac minuni •pe ·terenul acesta, i.airă la no:i se face
1 Este in1eresam în această privinţă mai ales articolul Fabrica de hirlie de la Zâr-
ne~i. în „Tr.ansilvani.a", nr. 13-24, 1885.
2 "Gazeta TrairusiJv.a111iei", or. 22, 1876.
ALEXANDRU UARBAT 16
----------------------------------------·--·
aşa <le puţin. In Elveviia fabric·i-le de bumbăcării pr1><iuc măirturi de i2 mi-

lioane de tr.anci, oole d~ rnătăsă•rii de 160 milioane,. cele de itînării de
100 imirHoane, ce:le de rmaşinc fa 50 mirlioane ; orologierii fac pe ian peste
I rni1J!ion 100 miii oroftoa.ge <le .toarte ca'1irtăţile ; din pielărril şi cocie [coşuri]
de p.a·ie soot cîte'Va milioane; iară f.abricile de hîrHe aruncă venit de
4-5 mi1Lioane, certe de căşă-rii înkeit mai mlilrt. Darravera ce se fiace pe an
(import, export) ajunge ].a e-itra de l 300 mii11ioa1I1e de faianci, cînd acee.a.c;;1
în Trnnrsilv.a.nia abia 6e îrnrtorarce pe rlîngă 40 de miHoane florini = 100 mli-
lioo.ne :lir.ainci şi dn<l pentru Imperiurl .ausibri.ac întreg impar.tul î.n 1863 abia
era de 262 348 100, iară exportul de 303 028 700".
"Ce diferenţă enonmă, fa un 1irmperiu ide 35 mill. ;locuitori şi ţăruţa
[ţărişoara. - N. N. J Elveţira numai cu 2 şi jurmărtarte miilioane t Lucru
spă·irmînităforiu ! Da.ră oeea ce ne rlipseşte iflouă, nu rle iHpiseştc elveţierrilor.
adică : 1) şHinţ.a teoretică şi ·pr.adică : 2) spi·ni't şi cm.aj maire de înitrc-
prirn<lere, unirt cu per.severenţă de fier, oa1r•e nu v;rea rsă ştie <le nici o pie-
dică în lume: 3) spir.it rde .arsoci.aţ1 iune dez"mlfat; 4) oapritarlmi enorme şi
.ieftine, ou dobîndă de 4% şi 5%, c·are sil1au la d·ir.5poz•iţia oricărui între-
p1riinzătoir onest : 5) un sba.t, .deşi mic, da1ră bine cornrso.i.idarl:, c.arre nu a făcut
niciod·aită f.a1lirnenit şi nici că e în 1sfore rsă facă ; 6) ega.ti.tarte doo10crartică
perfectă înaintea legi1lor, netmburarl:ă în!l:rn nimic de .riva1lităţi şi de sepa-
rati.sm natiorial".
In continuarea orbseruaţiiilor Ga-le cu pdvi.re la pieclicii1le întîmp1inart:e
de industria transihrănea111ă, îrnbr-un alt rsitudi•u, oare va ra·păirea rt.a un an
după :a 1 r~ko•lu1l Industria mare, Ba1riţiu ajunge •la concluzi.a -- mai dra-s-
tică, dar tot atît de judicioasă - că "în ţările guvernate tirăneşte [tiranic.
- n.n.], nimeni nu are plăcerea de a-şi băga capul în întreprinderi mari
şi, cel oa re încearcă, o pate [o păţeşte. - n.n.]" 1•
Problema dezrvolrt:ăl'ii indnstriei în Transi,J vani,a, cu ip·iedidle care
i-au stat şi-i sbau în c.ale, nu îrncerl:ează să-l •preocupe pe Ba.riţiu lfllici mai
tîrziu, ea f.iind re:lu.ată işi priMită rmereu sub ralrl:,e aspeote şi cu noi date
inteiresan te. .
Intr-un aritico1J din 1878, de pJldă, sub iiirt.lu:I Chestiunea Transilva-
niei la congresul european 2 , vorh~şite desipre c0rncurenţa înrt:împirna1tă de
industria tr.ansilvăneană pe p·iaţ.a României din partea induisrl:riei apusene.
Refe.rindu-rse da experienţa isa :perisona.'lă în domeniUJl .activHăţiii in-
duistdale, Ba 1riţiru •spune următoarele : „Sîrnt 42 de ani de dnd cunoaştem
ţările ·danubiene ; 20 .ani arm luat parte activă în persoană pe lberenul in-
d usibri.a·l şi comerd-a1l cu România; .am văzut prdn urnmare cu ochii noşrtri
cum nu numai indusrl:rii.a şi ·Comerţwl Transilvarniei, dairă chi.a.r •al monar-
hiei înMcgi a for.5!1: şi mrai erste bătui: şi delăforat din România, prin concu-
renţ·a Ang1lieii, Fr.anţei, Beil·g'iei şi - Irucru de necrezut - ohiar .a Rusiei".
BI rel.ailează că în 1874, fi-ind t.rimirs de Cia.mer.a de comerţ din Braşov,
împr.eună cu Johann Gott, ti.pog·riarful, oa.re era în :acel timp preşedintelle
camerei respoot-ive, „1pe pieţele României şi în cele danubiene bulgă•reşti",
1 Idei fugitive despre iJ1.dustria dl' casă ,~i i1ui1l.~fria inică, în ft Tr.ansillvania,
nr. 19-20, Br-aŞOIV, 1877.
2 ,.Ohservatorul", nr. 48-49, Sihiu. i8i.'l.
17 PROBLEME SOCIAL-ECONOMICE TN OPERA LUI GHEORGHE BAIUTIU 259
SP'fC a ·lua cont.acit cu cercuri:Je negustoreş1li de acolo in vederea consolii-

dării relaţH1lor cotncrcia1le di.n~.re cele două părţ·i, ia putut consta!ha - din
facturiile ce ·s-au putut vedea 1J,a inegusforii de .aco1!0 - că mărlru.ri1le tran-
silvănene „erau cu 10 pînă la 30% mai scumpe" decît ale marilor ţări
nmcurente pc aceste p~eţc.
Trecînd iar J.a ania:Hza cauzelor ace.stei S'ituaţii, Bariţiu oh.servă că
unia din acestea o CQtntStituie dobînziile mari ce tSe p·lMesc in Transiilvania
la capi1ta1luriile împrumutate. „Jn Trnnsi,lvaniia şi U.nga.r.i.a, sorie eil, iSe ţine
prea fericit oricine air fi avînd bani ilu.aţi cu împrumut cu 10 %. Regula
genor-ală, care mai trece încă rto1 de onestă şi graţio!fl..să, .am putea să zicem
d este 12°/~. i1atră, ·de .aioi în isu1s se merge în in~i111n.t. Căutaţi în şrtiriile
de t.a bunsele Et11ropei şi vă convingeţi astă:?Ji, ca şi în iama -trecută, oînd
se ma·i ·di1scutase acea•stă chestiune, că în AngHa oapiita'i1i5ltă nu-şi. pot aloca
sutele lor de milioane nici ou 3 %, ci 1le tin moarte. In Franţa, Belgia,
Elveţi.a se ,afilă oapit.a1luri sute .de milioane cu 4% şi 5%, numai nu pentru
nngureni (cei din părţi,te Ungairiei. - N. N.) ".
In ,aoda.şi articol, Ba•riţiou vorbeşte şi de ·!1i.p1sa căUor.- şi mijloace.lor
de transport moderne şi iefitinc în TransiJv.ania.
Articolul avînd şi un caracter polemic adresîndu-se ziarului
•• Kclet" de la Cluj - capătă şi o formă de exprimare foarte atrăgătoare.
„Cum î\i tr.ansiportez·i dfa rnada pină ·I.a gar~ ca lci fena•tc '? - în-
1
treabă Bmiţiu. Cu cî1e două mîrţo:age şi căzăluiri de oai seouieşti înhămaţii

la cărucioare de forma primitivă de înainte de I 500 de ani, tocmai cum
se vede ipînă î.n ziua de .aistăzi în ţările din Caucaz, or.i cu nişi:e mpturi
de boi româncşibi, mugitori de foame şi de sete, nemînigîfa.ţ1i cu 15-are peS!i:e
1
tot anul, că.ai deşi c ă ,1 c ă m pe sare în o pairte miare a ţ~irii, diară e

scumpă foc şi. ţăranu'! nu are pe ce cumpăra r:i.ici cu cît să-şi 6-are mămă
liga. J.n acel.aşi rHmp, şitnţi vai ce rac .fabricanţii şi minerii Europei, spe-
.cu.lanţii şi comisioniairi:i ? Işi au făcµte 1 bucăţi de căli [ că'i. '-- N. N.] fe.rate
a J e 11 o r, pe di:sitanţele de l.a fabr-ică, mag.azi.i, mină [baie] p·înă ii.a gară,
sau pînă î.n cutarre pod maritim sau rîu ce tSe vansă în ma.re. Pînă cc
incarni fo pe cărnci01a.reile taile ardeilene de a.a 10 pînă fa 50 eîiritare ce.I
mult, europeanu'! încarcă şi transportă în 2-3 ore dte .i.Jna mie cîn-
faire" etc.
Baniţiu nu este totuŞJi ferit de ·limrte nici în aceaiStă prnblemă a dez-
v01Mării induskici. Necunoscînd ştiinţific procesu·! de <l'czvolta·re •indus-
trială, aşa cum a fost el analizat de Marx în Capitalul, operă apărută cu
zece ani mai înainte şi oare făcea v~lvă în ţărHc din vesit, e;I nu reuşeşte
- pc baza rnatenia1lelor .prea iSumare de oaire .d-i1Spune - iSă ducă analiza
acestui proces ipînă la o completă ounoaş1terc a lui. De aceea, între con-
cluziile sale general valabi1Je îşi pot găsi loc şi unele 1Ji.psite de vafo.ar~
ştiinţifică, cum eiste, de pildă, ~ea privitoare la induiSt.ria mică şi industria
de casă, în sensu.I căreia, pentru ţăirile agricoJ,e, înapoiate, cum era Tran-
si!Vlania, era „ J.a ·locuii ei induski.a mică de oaisă" 1• Bste adevărat că acea.stă
„conduzie" a ·lui Bariţiu poate fi privită şi ca o juiStificaire perisooa;lă, în
1
„Transilvania", nr. 19, 1877.
~.o ALEXANDRU BARBAT 18
preajma dderii fabricii de hîrtie de la Zărneşti ( 1878), pe care crezuse,

pî'nă .aprna;pe în ultimul moment, că o va ,pufoa salva şi 1pă1s,tir0 în rnîinile
capitaliştilor români, fără a-şi putea atinge însă acest scop. Oricare ar fi
:(Qst însă situaţia, modul în care pune Bariţiu problema aceasta nu este
ştiinţific. Industria de casă avea în Transilvania, este adevărat, o rezis-
tenţă mai mare în faţa concurenţei puternice ce venea dinspre marea in-
dustrie ; Bariţiu nu observă însă că şi rezistenţa acesteia nu avea decît un
ca,racter trecător. De altfel, această părere a sa apare în mod contradicto-
riu'cu tot ce gîndise şi scrisese pînă atunci în problema industriei.
*
* *
Rămăşiţele feuda.li6mului în agricultur.a Tr.a1rnsi11Vianiei constituie o
a\.tă temă de ma.re impoir.tianţă în 1scrieri1le hr.i Bariţ.iu din perio:ada de
după 1850.
„Btlestemaita chCSltiune urbia1Tia'1ă" a Tr.a1nsi1lvaniei - oum o va numi
el în 1850 - care-şi are izvoarele în legea urbarială a dietei din 1846/ 1847
(„a.fur.is•ifa" sau „monSitruo1ais.a" lege, cum î1i ispune uneori), comp!\etată cu
patenta impenie,lă din 1854, .a cos;tat „su~e de miNoaoe" pe ,\ocuiturrii Tmn-
silvaniei, cum relatează Bariţiu în 1880, ruinînd mii de familii 1• Apăsă
toairele „desipăgubiri" acord1ate foştiilor iseniori în coindiţ.i.i,le pa1m~ei im-
periale din 1854, a1poi miile de procese uinbiaridi,le ,generate de 1leg.iui.rHe
agrn·re oaire au fost aduse uHeiriO'r îin favoa•rea ar,iistooraţiei au dus îintr-un
timp sount J.a pierderea, în m.a:re 1pa·rte, ,a poziţi.ilor cîşitigiate de ţărănimea
tnanJSi,lvăneană priin el1i:berarea ei de iobă.g;ie.
Bair.iţiu a f01St mereu cu coodei1ul un mînă, pîoă ~,a oa'Pă:Uu:l vieţii saile,
pentru .ctemaiscarea siiS1emuJui, care împingea maseile ţă1 răneşti iSpre mină.
spre o nouă dependenţă.
De mai mare ampfoiare, în cadrul acestei teme, 1S1î>01t 1a,rticc1le1le sak
puhlioate în 1876 în „Gazata Trans11v,aniei" isub titlu1ri1le Iobăgia veche si
iobăgia nouă, şi Urbariile în Transilvania 2, apoi altele, publicate în 1880
în „Obiservarooml" din Sibi1u, 1sub tiiblur1le Reluarea nouă a chestiunii agrare
în Transilvania şi Legile agrare şi executarea lor în Transilvania.
Indată după proaha.marea de către dieta transHvană a emandpăr,ii
ioibag11oir, evenimenrt: eia,re s-1a 1produs la 31 mai 1848 s.ub prnsfonea ma-
sefor ţărăneşti, 8,ad~iu es,te p1n:!ocupat de ideea de a preveni căderea ţără
nimH într-o nouă servifote. P1ni'Vind cu entuzLa1sim şi cu încredere primele
cucerir·i .a.te maiselor, e1l se gîndeşte, in .acelaşi timp, •l1a ~orţe1e ,reacţionare
care aveau să pună nenumărnite p.jedic·i în c.ailea 1a:p,likă1rii şi desăvîrşiri1i
reform€Jlor agrare îin favo.airea ţă,răn1imii. „NiddecUJm - 1sorie Ha1riţ'ÎU în
iuni,e 1848 - in:u e des1uJ ia ivedea pe un 1pop0ir m1ima•i 1scă1pa,t de robiei,
d ooa mai >Sfîntă datorinţă a noastră es.te a 'fngr·iji ca nu cumva în curs
de 10-20 ani să recadă în servitute asemenea celei de mai înainte" 3 _
• „Observaioiml", nr. 3, Si1biu, 1880.

2
„G;a:lieta Tramil'Wl•n!.:ei", ITTr. 1-9, 1876.
· 3 Ibidem, m. 45, 1848, p. 186.
19 PROBLEME SOCIAL-Ec;ONOMICE IN OPERA LUI GHEORGHE BARITIU
Miai tîrziu, el reia prnblema pe măsura ,iotooisHiicăr.ii pirocesului de

recădere ·a foştiiloir 1idba,g'i în siituaţie de dependenţă foţă de foştii moşieri.
In adkolele din 1880, refor1ndu-se 110 încercăr:iile ce s-au făcti:t „în miii de
moduri" de a ise modifica sau chiar anu!:a unele preveder·i ale patentei
din 1854, în fiavoarea foşt.Llor isenioiri, prin ,legi ·interesa.te, e.laboirate uHe-
rioir, el cofllst.a1tă o dată ma.i muH că s-ar înşela iamam.ic cineva care ar
crede că iobăgia în Trnn1Siilvaniia iar fi Şi îin rea1l;ifote desfiinţată. „Au nu
.asudă şi astăzi în brazda domnească, se întreabă Bariţiu, ca şi înainte
cu 50 de aini, o muJţime de aşia.-numiţi zi,ler.i şi curtenii, pe oall"e Qegi1le de~
feotuoase i-1au rnlSat pînă aisrl:ă1zi încurcaţi ? Siau, doară oele 21 mii de
procese mbaria1\e pend.inte pe ainu1l 1867 nu erau cea mai cnmtă iobăg~e
pcntiru 21 mii de famiHi .sau - familia ·luart:ă numai cu cîtte 4 sufllete
perntru 84 mH de isuflete ?" 1
Evidenit, Bairitiu pll"iveşte pirooe~;iu1l de ,recădere a ·foş'billor ic.bagi în
stiare de .diep:endenţă faţă de expilo.at.ator·i de .pe poziţii1le luptă1toru1lui înaiin~
tat penitru drepfar.i1le d.emccratiice .a1le popomlui, ipoziitii pe oare nu ile pă
răseşte pînă 1,a capăiuil vieţiii 1Sail·e. Totuşi, 1a.p1a1r 1 a ki 'l1iimiitele vederi1lor şi
concepţiilor salte po11.itice. Punînd iot acceflJtuJI pe tluipfa împotriva rămăşi
ţelor feud.ailiiismuilui, el nu vede că 1burghezi,a es1ie ea îrnăŞli o c.J:asă ex-
piloatafoa1re şi că, în condi·ţi.i1le oriniduiirii bull'gheze, procesul de aiscuţire a
contraidiicţiiilor de da1Să, trednd pe un aart p1,a.n, îşi corntiinuă me.rsul. Nu
observă că ,„iobăgia nouă", ca.re „iseamănă cu mama oia ca două porum-
bele necoapte, de care ţi se face gura pumn" 2, îşi are originea, nu numai
în g.rele1le rămăşiţe ale feuda1li1smului, ci şi în esenţa 1Struc.turailă ia c:api.ta-
Hsmului. Nu vede că sa1rdina :i1sitorică de a ,rezo,livia pmblema ţă.răncais.că
nu-i ·ap-arţine buirgheziei, ai proletia:r.iatului.
în general, problemele social-economice care au apărut în perioada
de după 1848 în articolele lui Bariţiu nu trec pragul ideilor legate de
lupta împotriva rămăşiţelor feudalismului şi a înapoierii economice. Aceasta
se explică, în mare parte, prin faptul că industria Transilvaniei, fiind frî-
nată pînă pe la 1880 - şi chiar după această dată 3 - de regimurile poli-
tice care s-au succedat, nu s-a putut dezvolta într-un ritm mai accentuat şi
nu a putut genera aici, decît la un nivel redus, fenomenele sociale şi eco~
nomicc caracteristice ţărilor cu industrie capitalistă mai avansată. Faptul
se reflectă cu gravitate asupra stărilor din agricuHură, unde masele sînt
ţinute pe loc - decenii de-a ·rîndul - prin tot felul ide asupriri şi măsuri
-car.acteri:stice fa~lor de itrnnziţie şi r,egimull'1i1lor în c arc moşierimea îşi
1
păiSrl:.rează încă o 1 impo.ntarnt:ă infiluenţă asupra cerouri1loir coniducăitoare şi

în care rămăşiţele ifuud1ailiLSmulu1i rămîn încă puternice.
Aivind în faţa 1518 a1Stfeil de stări, în cele ipat!'lu deceni:i de ac.tivifatc
pe ca1re a d:eslfă~urai:-o după 1850, Ba,riţ.iu ia con1S1iider.at că era o sarcină
a isa să se ocupe ~n iprirrnuil 1rîind ide acestea. S1tă,ri şi fonomene oaraderis.-
1 „01.Jservatorul", 1880, p. 45.
2
„Gazeta T:rainsillva'11i.ei", m. 2, 1876.
.
3
Ră_zboiul 'V131I1)1ad ddin 1886-1891 . dintre Austro-Ungaria şi România a reprezentat
o lovitură puternJcă dată :indu.&triei din sUid-es1ul Transilvaniei, chiac după ce interveniseră
şi în ,această p~irte unele măsuri de sprijini-re a industriei mari prin credite. Aeest război
a fost pr.ivit fa.vornbil de cercurile burgheze de -la Vliena şi de cele moşiereşti din Ung-aria.
tioe tăriilor cu induistirie dezivol•taită din Arpuis, pe cam el ~e cunoştea di.n

cărţi, n-a aipucat să Je vaidă şi 1să :le 1a.nali:oez;e pe ba.za rea!Htăţilor din pa-
tria sa. La 1848, în crooiai1le ..sale despre .revoliuţiia din Fr.antia, el a putut
vorbi despll"e „numemsita.tea şi iSă·răcia" daisei muncitoa.re din Apus, de-
spre „eXipfoa:tarea despotică" a mulţimi1i, a pufo1 rieil1afa cu enrt:uzi1a1sm că
la Paris „lucrătorii desperaţi se văzură oştindu-se ca leii asupra guver-
nu'lui" 1• La aduna.rea de I.a 8-liaj, însă, el n-.a putut vedea decît în imensă
major.Harte ţărănime iobagă şi ..săracă. Lupte revo1uţionare în Troansi,!vania
a pu~ut vedea în m11nţ-i şi nu în ca,pi.ta.le şi oraşe cu proleta·riat numeros.
AHele ·er.au condiţiiile Tmrnsi1lvaniei ai.unei şi a1ltele au rămas ele, compa-
rativ ou tăriile apusene, şi în oele pa:bru decenii care au urmiari:. Pe treptele
dezvoltă·ri1i economiei capitailiste a Trnnsilvaniei după revoluţia din 1848,
prog·reset.e s-<au rea J.i.:oart: muM maJi încet <lecit 1S-ar fi putut aşrt:ep1ta şi fiaipfod
1 0
acesta is-a reflledat şi în soriedile cu caraot& economic şi scd·ail ale lui

Bariţiu. El cunoaşte acea.stă sliare de înapoiere, de a•semmeia oauzele ei.
sau cel puţin caută tSă le ounoatScă, Je isca.a.te la suplt"afaţă şi lup1ă pentru
înlăfora.r-ea pi edkHor ce stau în ca.Jea prngresului economic.
1
„
* ...
Dii!l cele prezentate re:cultă că, prin acli:virt:ateia desfăşurntă pe te-
renul scrie11"i1Jor cu caracter economic, privită în întregiimea ei, ca şi prin
actiuni1le sa1le eooinomice p-radice, Gh. Bariţiu poate fi considerat oa un
reprezentatiiv iimntaş ·a.I gîndirH şi acţiuni.Jor economice oarnoteristice fazei
în oa~e bu:rg:hezi.a îşi fră•ieşfo vi.aţa ca cJ.asă -progresi.si:ă.
Este -adevărnt că Gh. Bar.iţiu trăieşte şi activează ·o perioadă înde-
lungai:ă după 1848, cînd, ·I.a un moment da1t, burghezi,a nu mai este nici
în T1r-ansiHv•a"flli a în ascensiune. Trebuie însă ireţinu~ faptu1l p1anbicu·l1a1r, jusi:
0
observ,at de autorii studiulrui iamintit despre Viaţa şi activitatea Lui Geor,ge

Bariţ, că Ba.riţiu n-a urmat în aceia&tă perioadă ourba deisctmdenită a claiSei
Sia1le, ci a păsf:.ra~ tot timpuJ în s<'.riierHe sale ideah11d:le burgheziiei în atS-
censiune, în care a crezut din anii tinereţii sale 2• De pe această poziţie
ideologică, Bairiţiu a putut .să mimeze şi a miihirt:iait pînă 11.a c-apătul acti-
vHăţiii ..sane pentru r·idicareia bunăistăll"i·i maiteria.le a ·poporuh.1i român din
Transi,tv.ania.
Urnitele concepţHilor lui Bariţiu rămîn i:otruşi evidente. El nu depă
şeşte, în sor:ierile •Soa1le, decît tangenţial perspectivia vieţJii burgheze.' Nu
vede :rolul i1si:onic a;I o1.a sei muncitoa.re în crea.rea tmei societăţi fără dase
1
şi fără exp.Joait.are. '

S-a -spus despre Ba.riţiu că ar putea fi considerat oa „un adept a1l
liberalismului economic" 3• O astfel de încadrare nu este însă valahi.tă.
Din fiapitul că a tălmădt cu interes din ideiile economice .a1le lui Adam
Smith nu se poate ajunge la o astfel de coooluzie.
1
"Gazeta de Tr.ansilvania", 1848, p; 94-95.
2 V. Chere st e şi u, C. M u re ş a n ... George Bariţ, Scrieri soci.al-politice, p. 'O ..
3 G r. MI a d e o a t z, Opera economică a lui George Bariţ, in. "P.robleme econo-
mice", nr. 12, 1957, p. 142.
.21 PROBLEME SOCIAL-ECONOMICE JN .OPERA LUI GHEORGHE DARIŢIU
Informat ia.supra siiSteme.Jo.r de economie ·po1lirtică elabor.aitc de eco-

nomiştii burghezj din Apurs, Gh. B.adţiu nu se fasă -infiluentia•t de acestea.
nici nu mer.ge în scrier·ile sa,le pe linia d1·scuţiri,lor în jurul ilor, ci, pornind
totdeaUrna ide ,J,a rna1!Hăţirle economice diin patria rsa şi raportînd teoriira
economică ·La aceiSte reaili>tăţi, e1l .face constatăr.i de v.ailoarn ştii111~ifică cru
pr.i.vire rJ,a rmodul în ciare se dezvolrtă · a•ici p.rocesul economic. M.iili1tează
pentru împ~ngea-ea procesului de deţ:Vo-ltare economică în Trr:an.si•lvaniia
pe ·l1iniia progresului, în semul 1legiiăţii sociale, pe care €l! - pentru epooa
respecti;vă - o ctl11Joa·ş1te f0racte b~ne. Pe acearstă linie, în funcţie de rea-
lrităţi şi d·e împ.rejurărri istorice, el n-a încetat să cearră, ia1lături de ;Ji,bertaite
industrirală şi de „piroduse ieftine" pentru consumator, indiferent de unde
1
ar Jii venit ele, şi unde mă>SJuri de isprijinire a industriei, întrucît vedea că

dezvolrtarrea economică şi soci'3..!ă rnu se putea ·rearHza fără dezvoilrtarrea pri-
mordi~rlă a -sectorului ·industrira.J.
Pe Ba;riţiu rl dureau - şi î1 revoltau în ace'ia.şi >timp - 1SJtă·rHe so-
ci.a1le şi economice de înapoiere ; de aceea gărseşlte în faţa ·loc, de role mai
multe ori, e~presăi puternice, oare depăşesc uneorri s[irlwl oibişnuirt în cer-
-ce1ăl"'i1e şi an1aJÎJzele şt.iinţifice. M.arteria·leilie pe oare :le cuprinde î:n discuţrie,
info.rmaţHle hogiaie pe ca.re >Se bazează scrrieri1le ·sa.le, JSensul rJor progiresist
asiigură însă 1otdeauna conţ~rnrtul ştiinţific a1J acestora.
----------------------
CONTRIBUŢII
LA CUNOAŞTEREA PROBLEMEI AGRARE
LA SFIRŞITUL SECOLULUI AL XIX-iea ŞI INCEPUTUL SECOLULUI
AL XX-iea. LEGEA DE VINZARE A BUNURILOR STATULUI DIN 1889
de VASILE RUSU
Probllem"3. agrară continuă să ocupe şi după 1864 un J!oc deosebit de

importiairrl în i1s.tori"1 modernă ia Români'ei. In~ă.ptui1rea de 1sus a :reformei
..agirare d-i1n 1864 a dus '1a dezvo1Jfa1rea ciaipitail1iiSmmlui în România pe calea
pm6.ad, .a oăreii t.răsătuiră eis·ooţiia.lă o oofl1stiitu1ie menţ.inerea, Îlfl c.adrul
orînduirii caip ifa1l-iisbe, "3. unoir "puiteimke 1ră1111ăşiţe feuda:le îin economia
1
noastră şi înapoierea economică şi socială a ţării" 1•

Dezivolbarea oapi1ta1Hsmu1lui în ag:11icuiUu1ra României pe oalea refor-
melor a condamnat ţărănimea .Ja decenii de chinuitoare ex:pmprieire şi
aservire. Ex-piloarta'!""ea şi mize11ia ţă·rănimii au ro.st adînci~e de polii~ica
agmră 1a ·regiirmului buirglhezo-moş·ieresc. I11woieliile ag1ricole onerora1se, fisca-
litafoa a.pă1săfoare, .adm:inij1511raţia co.rupt.ă şi airib:iiira:ră, 1iipsa instituţiiifor de
credit sînit numai cî.teva din ·a•spcdele pdNtiicH agriaire a reg.imului bur-
.ghezo-rrnoşieresc.
La isfirşitul siooo!u1!ui ai! XIX-ffea, pri'ncipa•lia contrndiicţie ce caradc-
riiza lumea .saiuu1lui era aceea dilflfre maseile ţărăn~mii ~i'pisiite de pămî!flt sau
cu pămiint puti1n, pe de o pairte, şi moşieri şi .arendaşi, 1pe de ·ailtă ·pairte.
Acest :ant.agoniiSm s-·a ma!fl:i.festat înri:r-o formă deosebit de viO'lentă în timpul
puternioelor ră5c0iale ţărăneş.ti din anuil 1888. In cunsuil •aoos>tu i •a.n 6-.a
rid.ioat Ila .!iuptă ţărănnmea din 27 de judeţe ·ak~ ţărili 2 , ceea ce ne doive-
deşfo în mod cornCiluden~ arnpll0ia1rea ră6coailelor.
Lu;p1la ţă.rănimii e.m îndirepta~ă ispre sfă,rîmairea reivoluţfonară ·a ·rămă
şiţelor foudaile pr·i'!l :tlch:id.a·roa propr'ietătii moşi1ereşti. A,~fol, î:n .timpu1! răis
coalclor, principala lozincă a ţărănimii a devenit : vrem pămînt 3 .
1
Ci h. G ·he org h ·i u ·Dej. i\rticole ,~i OJwî.ntâri, E.S.P.L.P., Bucureşti, J 95G, edi-
ţfo a IV-.a, p. 352.
2
D. H u r e z e a n .u, Cu privire la poziţia mişcării socialisf.e Jil.ţă de răscoala (âra-
nilor din anul 1888, în „Studii", 3/1962, p. 558.
3 Dowme11fe privind istoria României. Râscoala făm11ilor din 1888, Ed. Academiei
'R.P.R., Bucureşti, 1950, p. 85, JOI, 110, 115-116, 118, 122, IG9, 17G, 225, 226, 228,
:231, 234. 255, 2G9. 275.
266 VASILE RUSU 2
- - - - - · - - - - · - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ------------ --------- -- --····------------
Atît în Muntenia, cit şi în Moldova, ţăranii răiscuJiaţi din multe s·ate

au ocupat cu forţa moşiile 1 - indiferent dacă erau ale statului sau ale
pairticwla11i1lor - Je„au măiSurat şi impăll"\1 i1t între ei, î1ncepînd a.p()li <Să
le .tucreze.
Ră1scoalele ţărăneşitJ au înspăimîntat moş:ierrrmea şi arendăşimea. Ma-
jorH.a.tea acesitora şi-au pără<Sitl: moşiile şi s-au refugia1t .la oriaşe, în 15peci<il
în capitalele de judeţe unde exista forţă armată 2 .
Clasele domin.ante au înţeles faptul că .răiscoa1lele ţăirăineşti erau în-
drepfate, în p1rimul .rînd, împotriivia marrii·i propriei:ăţ!i. Aşa, opre exemplu,
oficios uri "R01ITiâniia iliberă" .Subl:iniia că ·Jupita · ţărrăinimii s-a tranisform.at
"într-un adevărat asalt în contra proprietăţii" 3 •
• In ,acesfo împrejurări, guvemul conserviator-junlimirs.t şi oliasele do-
minantl:e iS-iau străduii!: să folosească itoate mijloaoole în stare oă apere ma-
rea proipriebaite şi să înăbuşe l!"ăscoa~ek. Penfru aipă-r.area intereselor de
c.Ja.să .a1\e bmgheziei şi 1noşiell'imi:i, guvernurl conserviatl:or-junimirsi: a recurs
la folosiirea forţei a1rmai:e, cu ia.jutornl căreia răscoa,Jele rau ·fosit înăbuşite.
Guvemwl a urmăir~rt isă abţină acest re:wHatl: „cu oriicc preţ şf fără
cruţare" 4 • ·
în ace\1aşi
timp, aitît guvernul, cît şi clai.5ele domina.nite, au desfă
şmat ovastă ciampanie purb\:ici1sibică cu c.air.acter -d1 ive11Sioni1st, menită să
înşele ·pă1buri.le mij1loCÎ!i <lile popul.aţiiei şi să ok îrndepăirtteze de 1lupta ţăiră
nimii. De ·asemenea, prin aceaisi:ă campanie ise urmărea apărarea institu-
ţHlo.r .regiiimurlui şi ex1iiStenţa mairH prnpr,ietăţi. Aisifeil, p.roblema agrară a
făoot obiiecivurl unor numerroase conferinţe, a!l"1ti00Je şi programe. In aceste
maieriale, denaiturîrulu-ise reiailitatea istorică, riepre.zentanţH c!\.aiselor domi-
nante prezentau România ca o ţară în care mita prnp.rietiate era extrem
de răspîndită, deţinînd majoritatea suprafeţei agricole 5 • De asemenea,
s-a încercat, 1]a începufol răscoaleii, să se nege exis 0tenţa unei probleme
agrare în taira noa&ră, întrucît acearsta ar fi fa.sit rezo1lv:a.tă pri:n reforma de
la 1864 6 • ln sprijinul acestor afirmaţii, reprezentanţii claselor dominante
au procedat chi:ar ~a ·akăituirea unor st.atii.s.tieii emn<iite, potrivi1t căra.na nu-
mai 113 d.in isupratiaţa a.raibi1\ă <1 ţări 1i era det1 inui:ă de proprietia:tea mare
şi mijlocie 7 •
De asemenea, au fost dezvoltate toori1i profund reacţionare, conform.
cărora dezvoltarea socj.etăţii ar necesita existenţa unei c!Jte soci.ale, alcătuită
- bineî111(e\es - d1in ma11ii proprietarii. Conform acestei .teorii, mairea masă
a popllll.aţiei era oondarnna1tă să muncească în ag1riculli:urră oou 'industrie,
întrucît pentru conducerea statului era menită numai această elită socială 8 •
1 Documente privind i:,1oria României. Răscoala ţăranilor din 1888, p. 79, 105, 139,
183, 270, 273, 275, 276.
2
Ibidem, p. 20, 89; „Voinţa naţională", V. 1/13.IV.1888; 3/15.IV.1888; „Epoca",
III, 9/21.IV.1888; „Lupta", XI, 12.V.1894.
3
Documente pri'oind 'istoria României. Răscoala ţăranilor din 1888, p. 229.
4
lbillem, p. 12.
5
"Epooa", Ul, 3/15.IY.1888 şi 5/17.IY.1888.
8 Ibidem.
7 Ibidem.
1
lbidPm, 31.Vlll/12.IX.1888.
3 ·LEGEA DE VINZARE A BUNURILOR STATULUI DIN 1889 26î
Ma·i muJ.t decîrt 1atH, pentru .apărnrea exi1~tenţei ma1rii proprietăţi s-a
recuro şi la idei misbice, conform căror.a iineg;a1Htatea 1SOC1i.a1lă er.a de natură
divină şi ea exista de la „facerea lumii" 1•
. In cadrul acestei campanii diversioniste, un loc important îl ocupă
acţiunea da.selor dominante de prezentare denaturiată a oauzelair răiscoale
lor ţă.răneşibi, U1rm~1rindu-<Se negiarea exi·stenţei unei baze obiective social-
economice a mi1şcării. Amncînd vina izbucnirii răiscoal-eilor, fie. aisupr.a in-
stigatorilor şi agitatorilor 2, fie asupra abuzurilor administraţiei 3 , partidele
poi,i;tice burghezo-moşiereşti căutau -să înşele opiiniia publică şi să ascundă
sub un văii cît mai gros adevă·r.art:ele cauze oare au mpinis. ţă.rănLmea 1La
lupită. Atît coniseorvarol!'lii, cît şi !1iber.alii - prin presă şi în ip.a.rtl1ament -
au negai!: cu îindî·rjiire ideea că ţă.rănimea s~a riidioa1t ta iluptă din cauzia
lipsei de pămînt şi a cruntei mizerii în care trăia 4• Această atitudine este
exp1Noabi1lă înhrucîit pairtiideil·e burghezo-ttTioşiereş•ti erau interesate în apă
rarea intereselor de claisă ale bUirgheziei şi moşierimii - ameninţ.a.te de
răiscoale.!e ţărăneş1:i - şi in menţinerea mariti propnietăţi funciare.
Lupta ţărănLmi1i ·a fost art:ît de puternkă, îincîrt: .a 1si.lii.t :toate partidele şi
grupări.le p0ilihice să •se ocupe de ·problema 1a.g1rară - cu 1oa1e că oia în-
cepufol 1ră.scoa•lei au căutat să-i nege exiistenva - şi •să oaute soluţii pentru
rezolvarea ei 5 • Pe această linie, menţionăm că în anul 1888 a apărut o
adevă•r.art:ă .av.ai!.anşă de prngrnme .agrare. Socotim necesiar să :subliniem
i.deea .că i:oaite aceste programe propuneau vînzarna domeniiiloir ·s-toatului în
loturi mici, ca s0iluţi1a cea mai potri'VIHă penfru rezol1varea problemei
agrare 6 • Clasele dominante, nevoite să fad concesii sub presiunea răscoa
lelor ţărăneş.H, .au Căzut de acord ia.supr.a necesităţii vînzăll"ii moşiilor sta-
tului în loturi mici, întrudt ·spemu că pe ·această ca1le vor putea apăr.a
exi.stenţa marii proprietăţi private.
In condiţii1le crna1te de ·lupfa ţărănim~1i, guvernul conserv:aitor-junimist
a fost nevoit să-şi precizeze - şi el - poziţia faţă de problema agrară.
Astfel, în foaimna anu1lui 1888 a fost publoioa1 programul de guvemămînt.
prilej cu care ·se recunoşiooa că „cea dintîi p1reooupare ... a trebuii: să fie
soarta sătenilor şi a meseriaşilor" 7 • In ar.etaşi program, Gle asemenea, se
subHnia că ·scopul guvemu1lui era să dea „1săteanu'1ui toate în:lesni:rile putin-
cioase pentru împroprietărire" 8 .
1 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 1888/1889, p. 876.
2 Docw11e11.te privind istoria Român.iei. Răscoala ţăranilor din 1888. p. 306.
4
Ibidem, p. 142; „Voinf.:i naNonală", V, 11/23.IX.1888; 11/23.Xll.1888; 4/16.1.1889;
VI, 12/24.11.1889; „Epooa", 5/17.IV.1888.
5 Aşa, spre exemplu, „Epoca" din 27.III/8.IV.1888, recunoştea că amploarea răscoalei
.sileşte .(urnea să se ocupe de dînsa. Nu ma.i e ches·tiune de o simplă tulburare produsit
de nişite agentu ai fostului guvern ; lucrurile au luat proporţiuni de revoltă agrară aslăZli" ;
vezi şi Dezbaterile Ad1mării Deputaţilor, 1888/1889, p. 214; afip111atia lui T. Maiorescu
potrivit .căreiia „răsooaJ.<1 n-a ~wut aMe urmări" este folsă ; vezi T. Ma1!orescu, Istoria con-
temporană a Român.iei, Bucme.~ti, 1923, p. 252.
8 „EpooaH, 3/15.IV.1888; 6/18.IV.1888 ; „VoLnta ruiţiona 1lă", 11/23.IX.1888; „Lupta".
7.IV.1888.
7
. T. Ma doresc u, op. cit., p. 254: C. G a ne, P. P. Carp ;;i locul siiu ·iii istoria
României. vol. I, Bucureşti, 1936, p. 381-382.
8
T. M oa i ore s cu, op. cit., p. 255.
268 VASl:.E RUSU 4
In această atmosferă .frărriînt:ată .a luat naştere 1J1egea de vînzare a

bunuri.tor sitatuilui di111 1889, pe c.are o put•em .socoti driepit uina din consie~
cinţele cele mai importante ale răscoalelor ţ~răneşti 1• •
Legea de vî111zaire a bunuri.tor •statul•Uli d.i1n 1889 ocupă itt•ll loc deoseb'i1
de imporitant în oadrul p-Olli.tkii agrnre ia regimului burghezo-mo·şiereisc. ln
intenţi.a conserv.a.tori1lor, ·legea eria merni1tă iSă ·servea.scă d1rop1t instrument
pentrn rezoliv.a.reia probll1emefor inoi şi c0tmJ)l'ioat e r.ildli·oak de mişcările ţă.ră
1
neş,ti, adică .apă·r.area ma1ri·i p.ropiriietă ţi, previeni·roa uinor noi răscoa,Je, rewl-
1
va.rea probleme1i pro1l•eiba1ri.a1h11lui a•griool. De asemenea, l1egea urma să fie

1
folosi.tă şi oa mijloc de repir'imare a niişcă·rii 6aciia11.iiste.

Ofid1a.Jita te.a şi a1poi iiSfor-iog·r.afia buir·gheză au Î1llOC'lroa1t să preziinlte
legea din 1889 d1rept uin iS1imp1lu aot de vînz,a ne .a dOllTl1eni1ifor 6't1atiu1tu i. I nsă
analiza atentă a mater.i1a1lu.lui <locumenta.r ne ·ar.altă a1dînca isemniificatic
politică şi -socii1a.lă a ·liegi-i menţiona:te. In 1lucr.area de f.aţă ne propunem să
ana1Jiizărm prohlieme1le c€1le mai ·iimpontante .pe ca1re le r.i1d1ică studierea .Jegii
din 1889.
A•s1tfel, pe baza ana1Jfaei maiteria,Ju1Jui docuimenfor, .ap·r-eoicm că, între
probleme.k cele mai ·importtainte pe caire le 1riidică 1sltudieroa 1l•egii.i diin 1889,
1m loc de priim ordiin î.J ocupă 1aoeea priVlifoare 1J.a vînz,a,rea moşii.Jo.r :sta:tului
1
în <Jo.turi m:ioi. Cil•aiS1ele dominante, şi în primul ·rî.nid mcşi.ciniimea, iau fost

'inteiresiaite oa, <lupă 1888, moşii1Je să rie vîndute cu p1recădene îin lotur:i miici,
sperînd că pe .aoea151tă c.a1le vor 1putoa fi prevenilbe noi ră,sco.a·lie ţă,răneş.ti. De
aiSemenea, vîinzairea moşii1loir .sita~u!.t.ri în lotur-i mici frebui1a să contiribuic
--- penbru moşierime - la aLSiguna1rea braţelor die muncă l!leccsare.
Ana1lizia legii din 1889 riidică şi o a.J.tă ·p1roblemă: 1aroea .a burg1heziei
săfoşiti. Legea d1i1n 1889 cuprinde di'spoziţii -extrem de fiavanabi:le pentru
burghezia .săteaiscă. ceea ce dovedeşte ii1niter.es·Uil cil.a1selor .domiinainte de a
favorizia dezvoltarea acesl\iei ca1egori:i c;o.ciia.Je, ca1re 1trebuli1a - î111 'intenţia
burghezi•ei şi moşierimii - să f.i1e un f~l de 6uipapă de si1gumnţă împot1J".iva
unor noi iră.scoa·le ţărăneşti.
Totoda1tă, •studierea •legii ne înilesneş.te ouinoaişiteroa înoercă.rii repre-
zentanţi,lor regi1mu1J.ui burghezo~moşieresc d.e ia uiti<H21a u1nele dlilJl di1spoziţiiilc
ei ipein:ku rep1rima1reia mişcăirii sociaHste.
P1rimul piroieCl!: a1l 1legi1i a fost .red.adat incă în ·anllll 1888 de către
P. P. Carp, mini·S!trnl Dorneni.iilor, şi ·puibl:iioalt în .toaimrna 1aceilt11iaşi an în
,.Moniitoml ofit·i.a·I''. Acestia este a1l doi1liea oa.z - •pe care î1l cunoaştem -
cînd un prvk.x:t de leg·c pri1vifor ,Ja problierna .a1g,na1ră se puhl.ică în „Momi-
torul ofici.a•I" înailllk de a fi votat în piarliamoot.
în conformitak cu acest piroi.ect, rtoa.te :moşii1le :siba.ibu.lui urmau să fie
vindute ţăranilor numai în loturi de 5 şi 10 .ha 2• Mai mult decît atît,
proiectUJI prevedea acord.a.rea unui credit de 600 1J.ei celor oa•re cump~rau
loturi de 5 ha 3 • De asemenea, P. P. Carp se arată partizan şi al cumpărării
moşiHor P'airtiicu,J;are şi .aJ revinderU Jor la ţăinani, îon evoo1twa;J.i.tiatea în care
1
„Lupta", VI. 17.11.1889.
2
„Român:a Hherii", XII. 4/16.IX.1888.
~ Ibidem.
5 LEGEA DE VINZARE A BUNURILOR STATULUI DIN 1889 269
domeniille statulu1i ·s-.ar fi doved.i't insufic.ie111te pentru 1sa;tisf1acerea nevoii de

painînt a ţăranilor 1•
S~ar părea, în pir.imu;! moment, că aufol"u1l urmărea în mod sincer
î1111bunăotăţi.rea ·soarte:i ţăirăinimrn, cel puţin în mă15U'na în cia1re vînzarea
rnoşii·lor istiafo.Jui puieia să contri'bui•e ii.a aceiaista. în ;reatli1talte, P. P. Carp a
avut îin vedere apăraireia mari:i proprietăţi şi ·p1reîntîmp.ina1t"ea unor noi răs
coale ţărăneşti 2 • De altfel, acestea au fost şi motivele care l-au determinat
să-şi publke proi€Ch.JJI de ,1.ege cu mul•t îonia.inte de deschiderea isesiunii cor-
pu.riilor .!egiuit(Jlare. Adevăir.ata „g.rijă" a moşiemlui P. P. Cairp faţă de ţără
nime se desprinde din ana~iza .afonrtă a d.i'5poziţiilor p1mvootului -său de lege.
Automl propune restnkţii a1tîit d·e numero.aise, îndt, pnacrric, cumpă:rarea
lotu.r.ilor mioi devenea a:proiape imposibilă.
In conformitaie cu dii.Spoziţiile piro.ieci:uiluii, nu booefida1u de vînzarea
domeniiiolcr ·statului ţă.raniii caire posed.au un hecitair, ooi caire .au primit i.Sau
ca.re urmau să primea'5că o moşrteniire oridt de mică, precum şi răzeşii,
învăţătorii şi preoţii săteşti 3 • De asemenea, proiectul prevedea că declara-
ţiiloe pentru cumpărare·a •lortmi.!cir mici unma1u să fiie depuse iJ.a primăl"ie îin
termen de 8 zile de la punerea în vînzare a moşiei respective 4 • Potrivit
unor docfarnţii contemporane, proiedul dovedeşte „reaua cired:inţă a guver-
nului junimist în chestia ţărănească" 5 .
P.raimtul 1rie<l.ada;t de P. P. Carp a fa.sit mod.iifie:art, într-un sens muiit
ma;i reiacţio1na,r, de siucoesoru1! isău •la Mini1S1teml Domeini1i·l0rr, AL LahovarL
Nu înotîmp.lător acesta ·esite con6idernt de uinii oorntempoinaini d·rept „cei! mai
reacţionar dintre conservatori" 6 • Acesta, după propriile sale mărturisiri, a
urmă.niit: să în1lă.ture din p.roiieotu1l -lui P. P. Cat"p oriice a1luzie carre aor f.i putut
creia imp.resi1a că în Româniia. exii.S1ă o .p.robilemă .agirară .siau că s-ar pune
problema unei împroprietăriri 7 • Mai mult decît atît, Al. Lahovari, sprijinit
de elementele cele mai rnacţionare ale claselor dominante, nega dreptul
ţăranilor la pămînt. Astfel, atît în expunerea de motive, cît şi în cursul
discuţiei generale purtate pe marginea proiectului guvemului - prezentat
Camerei <leputaţi1lor ,!1a 15 fobruariie 1889 - 1s~a siuibiliniia~ că „ţăranii nu au
dreptul nici la moşiile particulare, nici la moşiile statului" 8, întrucît, prin
leg•ea rurnilă idin 1864, „1s..,a 1sbirns cu fotu1! ori1oe urmă, Oll"ice pretext la v·roo
chestiune agrară în ţara noastră" 9•
Reprezent,anţii cla1selor domin1an~e eriau conşHenţi de faptu.I că „recu-
noaşiterea dreptu1lui ţănanilloll" .!ia păirnîn1 ar fi CQlnsilitui~ un precedent pri-
1
„Româ1niia ILi!beră", XII, 4/16.IX.1888.
2
„Lupta", VI, 17.11.1889.
3
„Româniia ~iheră", XII, 14/26.IX.1888.
4 ibidem.
5 „Lupta", VI, 27-28.11.1889; ace!aşi ziair subJ.Lnia că P. P. Carp se ocupa „de
r.hestiule soc.i.a::e şi economice di.n punct de vedere a1l dasei dom]no8Jnte" şi că din proiectele
saJe se degaja „·un fel d.e · salkiitud•ilfle dispreţuitoare pen·tru cei mu1Jţi şi lf!ăpăs~uiţi". Vezi
„Lupta", \!I 4.1.1889.
6 „Vo~n\.a n.aţioniai!ă", V, 9/21.Xll.1888.
7 Dezbaterile Adwzării Deputaţilor, 1888/1889, 1p. 216-217.
8 Jbidem, p. 848.
9 Ibidem. io. 812.
270 VASILE RUSU 6
mejdios pentru existenta marii proprietăţi" 1• Exista teama că, după împăr
ţirea pămîntu1lui din domeniHe ffiart:ului, ţămanH :vor cere lotur:i din moşiile
particulare. 6ste interesant da notat în această privinţă că, atît în expune·
rea de motive, cît şi în cursul discuţiei generale, s-a subliniat că este vorba
de o lege pentru vînzarea moşiilor statului şi nu de o reformă agrară 2 •
Un conrtempoT1a111, refetl'1i111du-iSe 1la iacesrt: fap.t, •subl~irnfa.ză pe .bună dreptarte că
pal"bidul cornscrv.ator urrmărea •să facă o lege dt ,ma,i „ştea•nsă, dl mai nefo-
lositoare pentru ţărani şi cît mai inofensivă pentru marii proprietari" 3.
Aşa eum ;arm arăt.ai mai sus, una din .prinC'i:paleile probleme care ·se
desprinde din analiza legii din 1889 este aceea privitoare la vînzarea lo-
turilor mici.
Putemicele 1ră·scoaile ţă·răneş.ti <li111 .anul 1888 au obl1ig·art olarsele domi-
nante să facă coneesi'i şi să oaule rsoliutii moi penrtru „rrezolv.area" proble-
mei ag111a.re. ln noi1le condiţii i1s'i:orioe •a forst 1nevaie rsă rse rrenunţe !ia vechea
practică de vîrnzare a moşiirlor rsua1uiltti ~n corp intreg, raşa cum se procedase
pe baz,a legifor anterioa·re. După 1888, aHt bu.rghezira, o~t şi moşierimea au
fost si<liite •să aooep:te, <Suib .influenţia mişcărilor ţă1ră1ne~ti, ooluţia vînzărî!
moşii.lor s.t.ahtrl.ui nurmari în laturii.
Legea d1in 1888 prevedea •le~tual că „ toaite moşii.Ioc iS.t.atuhti se pot
vinde, î111 toba.I sau în rprarrite, însă numai în 1loturii de dte 5, JO şi 25 hectare,
locuitorilor români cultivatori de pămînt" 4•
M.a.i mu:lt decît .art:îi:, conform di 1 spoz.jţiHar .Jegii 1menţiuna•tc, moşiirlc
startului urimau să fie vîndute rma1i 1a'J.es în lotmi imiai de 5 ha. Penrtru
celelaHe categorii de lloturri 1sc .rezerva rnumari o ·pă,triime din 1f.ieoa1re moşie
scoasă la vînzare ·0 •
· De Ja inceput, socoNim .neoes.ar ·Să e~p;licărm rde ce dmseJ!e domi.nanrtc
- şi în primul dnd moşieriimea - enau •irnteresiatc îrn vîin2:1a.re.a moşiilor
statului cu precă.dere în •lotur.i mici. Mai ra·lies după 1888, moşierimea or.a in-
teres.a.tă oa ·domeniile 1sita1tu1lui .să fie vîndurte in tloturi mici, •deoarece .sper.a
că, în ·acesrt: fel, vor putea fl ·prevenite noi răscoale ţă·răineşci.i, c.are ·reprezen-
tau o ameninţare directă pentru existenţa marii proprietăţi 6 • Mai mult
tledt a tîit, moşierirmea et.a interesată în vînZ'area !01turi-lor mic.i pentru că
1
aoea.sita oonstiitu.i.a tofod.art:ă şi un mij1loc ·de a1sigurnre ·a bnateilor de muncă

necesar,e. L1a 15fîrşi.tul ·secolu1lui 1a·l XIX-lea, ma,ri1i propirict-ari nu pute.au să-şi
exploatezre imoşii.te numai ·pe baza mundi &at.a<ni.a1te.
Loturiile mici, în în1t'i.ndere de 5 ha, ou.mpăra1tc prin 1legea drin 1889,
nu permifoau ţăr.ainilor :să-şi întemeieze gospodărriii rindependenk Aceştiia
cr.au obliigaţi să se înrvoiraiScă cu rnarVi propriebarli în condiţii înrobitoare.
Ţăranul cumpără1t·rx wl unui .!o{ de 5 ha, deveni1t propri•et1a1r, crn ·l~_zat de
1 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 1888/1889, p. 828-863. 874.

2
Ibidem, p. 812-813.
3 „Lupta", VI, 4.111.1889.
4 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 1888/1889, p. 814; „\'\c>11itnrnl r·fici<il" nr. G.

'6.IV.1880, p. 113.
5 „Mo111iloru!l oficiaf', nr. G, G.IV.1889, p. 114.
6 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 188811889, p. 101 ; în şedin\a C~1inerei c.leput.a-
ţifor c.lin 19.Xll.1888, depl..lllatul L Mrarghiloma.n recunoştea cii „împroprietiiriree sătenilor
,ne moşi<ile stafolui este asigurarea propriietiivi1i partic11lmc".
mica iu; bucaită de ipămîint. în aceiliaşi timp î.nsă, conroilflua isă răm~nă depen-
dent economiceşte de maroo proprietate.
AsHel, isub aoosit 1aspect, ·legea 1d;iJn 1889 ia favor:iziat cu precădere
in~ereseile maori-lor rpropl'i1eitairi. De ia1Mel, acesit luoru .a rost recunoscut de
unul dilfl cei rnaii autor·iuţi ·reprezentanţi a 1i moşierimiii, P. P. Carp. Acesta,
Jn şedilflţia Camerei dilll 17 februairie 1889, subl1 ini.a.ză că „orice îmbună.tăţire
vom :Dace, 011iice în1lesnire ,aducem ţăiranului o f.acem Îlfl 1illltere:ml 1lui id'întîiu,
dar o facem şi Îlfl prop riu1l 11ostru i1n~eres ; căci în ulbimă 1inisia1nţă diin munca
0
lui tot noi ia'Vem să rtragem fo:loaise" 1• Cu ,acel1aşi plf'i1lej, Cairp a mai sub-
l1in:i1a1t că legea lllu <S-ia făcut diin .dr.a gasite penfou ţă111a1ni, oi pentru că
1
-- deal.ară el - „Îlnţelegem iadevăratuil iinteres a·l nostru" 2 • ,

Un a.lrt factor oa·re a det e111ni.nait 1artitu.d1iniea :f:a1vor.aibillă ·a moşieflimH
1
f1 aţă de v~nz,a,r;ea domeni,i1lor istartului în Joturi mici H ooootiotui.a 1Sper.a111ţa

aoostei,a că, pe .aceaistă oa1le, va fi evi~ta1tă p'Osiibi1l1i:tartea dezvoltă1rii rprole-
ta111Iatu1lu i ag,11iool 3 • A1S1tfel, în expunerea ide motive ise 1su:bHnfa că 1legea
„este desihi1niarl:ă a î1nilă1una chestiunii.le gnave oe s-.aiu r'idioa1t în timp.iii din
1 1
urmă iin priymţa 1pr01leta1r.iia.tu1lui agrkol 4 •

Moşierimea er,a in1teresiartă în rezolva.rea acesltei 1protbl1eme pentru că
era dornică să-şi asigure braţe de muncă şi să împiedice plecarea Ja oraşe
a ţăranilor lipsiţi de pămînt 5 • Proletariatul agricol constituia partea cea
ma·i aotivă <l~iin sinul ţărăin1umi1i, oaire 1,a 1888 1se 1s~tuia!S'e în primele rînduri a1le
răşculaţiilor. Moşierimea, de rteama uinor noi 1răiSroa:le ţărăneşti, ·se stră,du1ia
să îrnlătbuire isau măoa·r 1să neutr.a1li.zeZ'C p·roleta1rfa1tul aigriool. Aisitfel, în cursuil
dezbia1teri1lor 1pu11ta1te pe ma,l°'ginea 1legH din 1889, uin ,depubat deoJ,aria că
elementul de care trebuie să se teamă moşierimea în ,viitor „este tocmai
acest proletariat" s.
Cu 1toa1te ,aoostea, l!Tloşiedmea nu era 1inkresia1tă într-o .t.a,rgă vînzare
a domeniilor statului. Guvernul, precum şi majorităţile conservatoare din
corpuri1le .1ogiiu1i1toa1re, 15„au condus după 1pr,indpiul „vilf!JCl.em şi nu siilim pe
1
nimeni să cumpere" 7 •
Aşa 1se eXipl:ică ,de cc ma~or.i1tăţille canrerv,a,toaire au oombăturl: si1ste-
ma.tic itoaite propuineri1le care emu într-o a1numi1tă măisură fiavor.a:bile ţă,ră-
1
Dezbaterile Adwulrii Deputaţilor, 1888/1889, p. 885.
2 Ibidem, p. 884-885.
3 Ibidem, p. 891, 897; în şedin\ia Oamerei din 23 febr. 1889, I. M. K. Epureanu
subHnia că „prin ,această reformă voim tocma·i să scăpăm de cea ma·i miare plagă so-
dală ce oo ohiiamă: proletariatul clmpean". El acorda foa<I"te mare dmportanţă acestui
luc:ru. Consideria ohii.air că de rezolV1area acestei probleme depinde poate „chiar siguranţa
şi 'viitorul statului român". Camera a fost de iacor.d cu el, răsplătindu·i discursul cu
aplauze prelungHe. Vezi De21bart:erile Adună<I"ii Deputaţi,Jor, nr. 50, 2.111.1889, p. 951.
4 Ibidem, p. 811. ·
6
Ibidem, p. 885. Acest lucru ia foot foarte bine expus de P. P. carp, care declara
la 17 febr. 1889 următoarele: „Lipsa pămînitu.Jui determLnă plecairea ţărainl'lor la oraşe şi
astfel cu ·Încetul cu încetul braţele de c:are avem nevoie la ţară şi care sperăm să se în-
mulţească mai mult, au să devină din ce în ce mai puţine şi are să se producă în tîrgud
un .proletariat oare se produce mai uşor deoît k1 1iară, şi vă asigur că dacă nu va fi ma·î
periculos, dar va fi cel pu~in tot iatît de perioulos oa şi proletarLartul cîmpean. Prin ur-
mare, este în interesul nostru al tutu:ror să oprim acest lucru".
6 Ibidem, p. 1006--1007.
7 Ibidem, p. 927.
272 VASILE RUSU
mmn. Jn cmsul deZJbaiteri1lor purtate pe ma1rgiinea ~egi•i diiin 1889, depurtaţii

soci.a1li,şti, raidioaiH şi independenţi :au depius rn1me1:·oaiSe 1aimeind,amernte pr·fo1
care cereau ca mosiile statului să se vîndă în loturi de cîte 7 ha 1• Aceste
muendamente. au. foist ,pmpuise pe considerenitul c.ă lotu11He de 5 ha, în con-
diţiHe uri.ei agriculturi exitensi1ve, nu puteau ~să 1a1sii,gure exi1sitenţia indepen-
dentă a unei gospodării 2 •
De -a1semep·ea, is--au ·propus numeroase ,aimernd.amente portrivi1 cărolf"iă
moşiile staibUilui unmau. să se vîndă numai în lotud mici spre a se da pos1i-
1
bi,Htate unui numă·r dt mai ma1re de ţăriani ,să beneficieze de pe mma 1!egj,j
din 1889 3, Comisia delegaţilor secţiunilor Camerei a respins însă toalie
aoos.te propuneri. Acţiunea aoeaista ,a fost înitru 1totu1l spirijin1i'tă de 1major.i-
tateia conservatoare a deputaţilor 4•
J.nbre propunerille făouit,e în f.avoa1r.ea ţMănimJLi, u111 ml deo1Sebi,t revine
cqnfoaprniedtulu1i î1nitoomi1t de dep1U1tatul N. Săulesou. Ca membru în comisia
de!egiaţilor 1secţiun11or Camerei, N. Său1l·escu ,a propus numeroase amoo-
dalJ:lente. favorabile ţărănimii. Toate însă au fost respinse 5 • Ca urmare. a
aceis,tui fap,t, ·el .a. înitocimi1t un oontraproiect de ,Jege pe care 1!-<i prezen~-at
în faţa Camerei d1epu1baţiilor. N. Săulescu, pom1i1nd de •la ideea că „ţăranH cer
părnînit", că „ ţăr1aitl!ii v01i1esc iSă fie împropdetăriţi", .a su1Sţimirt: că &ingura
soluţie a problemei agrare o constituie împroprietărirea 6 • Autorul contra-
pmiectu.luii cerea oa .acea1sită împrop·rietă·I"1i1re să fie oonbinuă „pe cît tirn.p
vor fi locuitori care n-au pămînt şi pe cît timp statul va stăpîni moşiiu .
Pentru oa ideea împroprietăririi continue să poată fi tradusă în practică,.
N. Săulescu a p,roipus oa 2/3 din isumele inoa•saite .ainual d in vîinzarea '1ofo·.
1
rifor să fii1e foloS'i'te pen.ku cumpăriarea moşiii!or ipiairrt.icu1hare, care urmau

să fie revîndute ţăranilor 8 •
llf1 scopu1! formă,rii unor grnspodă1rii ţărăneşibi m<i.i stiab~1Ie economiceşte,
autorul a propus ca moşiile statului să se vîndă numai î.n loturi de 7 ha
„tuturor ţăranilor cari nu au pămînturi sau care au mai puţin de 7.hectareu 9 •
N. Săulescu a cr,e:mt po1sibi1lă rea11ii:oarea con:l:mpmieclui!u:i isău - aşa
cum deal1a1ra ,el - „,fMă .a viola vreun dre~ ori a aMnge vreu111 interes ,le-
gitim" 10, adică, cu alte cuvinte, fără atingerea marii proprietăţi. Astfel, el
al!"ă.ta 1limpede Himi:l:ele în care '\llooeia. r·ezol,Vla•tă prob~ema iagrairă. Cu toia.te
limireloe vedeiriilor sia1le, pr1i111 pmpuneriile sale - în generai! tavorabhle ţă
rănirni,i - N. Săulleiscu is-a is.i,tuat ta 1889 pe una din poz,jţii·le celle mai
îrnainrta1te.
Co111traipmiec:l:ul 1lu'i Săulescu ,a foS1t 'Srnsţiinut de deputaţii nad~caH -
ma,i ailes .de Gh. Painu - ca,re vedeau în îrrnpropr•iietărirea coillibinuă şi cum·-
1 Dezbaterile Adunării Deputaţi/or, 1888/1889 p. 917, 928.
2 „Lupta", V. 21.Xll.1888.
8 Dezbaterile Adunării Depidaţi/or, 1888/1889, p. 917, 919.
• Ibidem, p. 928.
5 Ibidem, p. 827.
6 Ibidem, p. 828-829.
1 Ibidem, p. 832.
s Ibidem, p. 830.
9 l!Jidem, p. 832.
10 Ibidem, p. 830.
LEGEA DE VINZARE A BUNURILOR STATULUI DIN 1889 27:3
pă1rarea moşiitloir p:articUilare c~l ma1i si.gm mijii~ pentru e·v:irt'!rea unor noi
răscoale 1• Majoritatea conservatoare a Camerei deputaţilor, însă, a com-
băturt cu inidîrji1re contr.a1p·roiootuil ·Şi, artuinci cî.nd .a fosit: pu1s 1'a vot, ,J..,a res-
piiilis. P.r·iinoipiiul împro1prjierl:ărkii corntiinue şi ai! oumpă1rărj.j moşiilor p·arti-
ou.J.are a foot cooo.ider.at ca un periieol p·enrbru ma1rea :prop·rietaitie. „De la
răroumpăir.are de bună voie - iafiirma, de pi1lidă, Al. Lahov·ad - d:i·~tanţa
nu este mare pînă la cumpărare silită" 2 ; De asemenea, deputaţii conserva--
tori .au apreoi.art că 1aidmiierea .aceSttor propunerii - îin eventua1J,iitiatea că nu
ar ma'i exii.sta moşii scoase în vî.neiare de •bună voie - iar putea duce •la
exproprierea pentru utilitate publică 3.
Poz:iţia 1r·eacţio111ară a 1majorităţii coniserv1a1toare .a Camerei --- faţă
de vînzarea 101tuni.Jor mici - a reieşirt: priegna1nt î.n ev,idenţă şi cu prilej uil
dezbaterii problemei creditului 4 necesar ţăranilor cumpărători.
P. P. Ca1rp, al cărni proiect .a foislt: .r.edae1ta1t îin ililmpru·l răiscoa,J.efor ţără
neşrti, ·a propus obilig.ativi1t.aitea acordării crnd,itelor de căibrte i.sitat pentru
cumpărăiorii :lofor-itlor mici. AL Liahov1a1ri, red·adoml proliectului de lege
prezenrtat Camerei depu!Uaţilor, ia renuinţait la pune1tu1l de vedere al ilui Carp,
lăsînd oredi'tele pentru cumpărătiorili .Joturi:1or mid pe .seama "Cred:ittului
agricol" 5 • Comisia delegaţilor secţiunilor Camerei a mers şi mai departe.
inlăturînd din proiectul guvernului propunerea cu privire la credit 6 • Pro-
blema c·redirtl\.l'lui inecesar cumpărăfor,it!or de .lobU1ri mioi a diait 1ntaşitere - în
Oamera depUJtaţilo.r -'--- la di&uţii vii şi ta 1nuimeroa1se aimoocLamente. Con-
form amendamen1telor pmp.use de deputaţii •sooi1aLişiN, r.a.dtioatJ.i şi chiiar Hibe-
raili, staitwl trebui.a. obl.ig1a1t să aconde credi'te ţă-r1ani1lor, fie î.n numernr, fie
în instrumente agricole sau vite 7 • Deputaţii care au propus aceste amen-
damente - şi 1alţii - au subl'i1ni;art neoesi.taibea 1ac0indării de cred.He pentru
ţăran-iii cumpărăito.rii de loturi mici, 1Lipis:iţi complot de imij1loacele necesare
înjghebării unei gospodării 8 • Unii au afirmat chiar că, fără credite, „apli-
caţmnea acestei legi în mare parte va fi ilazorie" 9 •
Cu :toote iacesitea. comisiia deleg;aţ~lor isecţiu[1Jifo1r Camerei a respinis
amencLaimentele care cereau cia st•atuJ •să .acorde ctredi~e 1pentrn cumpă·ră1tori1i
loturilor mici 10 • Ele au fost apreciate - potrivit declaraţiilor ministrului
domeniilor, Al. Lahovari - drept „imposibile ... nepractice ... şi nedrepte" n,_
1
DezbaJeri/e Allwuirii Deputaţilor, 1888/1889, p. 852.
2 ibidem, p. 881 ; cu alt prilej, Al. Lathov,ari ,a cautat du,n nou să-~i ,precizeze .poziţia
faţă de problema cumpărări:i moş.iiilor pairticulare. ln şedinjla Gamerei din 2~ februa.rit! 1889,
el a declarat că ,,tteornile .acestea nu sînt .nicăeri acceptabjJe şi 11Ju putem lllicl noi să le
primim, nu putem lăsa să in1re nici măoar un deget în această maahinii, căci va trage
du.pă sine tot corpul". ibidem, p. 1014.
3 /[)idem, p. 927.
~ ln ~egea <liin 1889, ai şi în iucrările i.slonicilar burghezi, se foloseşte termenul de
awm.s. ln Jucr,airea noastră vom folosi termenul de credit, deoarece ·îl socotim ma·i adecvat.
6 Dezbaterile Muruirii Deputaţilor, 1888/1889, p. 814.
6 ibidem.
7 ibidem, ip. 938, 942, 956.
8
1bidem, p. 843, 943, 945.
9 Ibidem, ip. 956.
10 ibidem, ip. 958.
li Jb1dem,c p. 946.
274 VASILE RUSli 10
Aool1aşi miniiStm ·aiprediia că .aooep.tarea amendamelflielor ar duce l1a încăr-·

oa·rea bugetului ţăr.ii cu o sumă foarte ma1re şi, în acelaşi itimp, s-ar crea
un nou impozit pentru restuil populaţiei, oa·r·e ar suferi din cauza favoarei
ce oc făcea ţărăniimiii.
In .rea.tiitarte, .rop.rezentanţii moşieriimi·i ruu doreau 1leglife1ia•rea obliga-
tivităţii acordă·rii de căitr.e ·stat .a creditelor pentru ţăr.aini1i cumpă1ră1tori de
lotur.i mici, întrucîtt erau ·iiniteresaţi oa 1aceşibi1a să rămînă idep•endeinţi econo-
miceşte <le ma·rea propnie.ta1te. Aşa se expHcă de ce ma1jo11itartea conserva-
toare ia Camerei depufaţHor is-.a opu•s acestei propune11i fJa'Vo11abiile ţăr.ainiilor.
Ca ·rezuHat ·a1l .acestei opoziţii, ored·iitel·e penrtiru cumpărăttorii loturi.tor de
5 ha iau fosil: lăsate pe 1seama ·iinstiituţiei "Grediitul 1ag.r.ilcol". De .altfel, de
aceste credi1te - în 'Vlatloa·re de 600 1lei - nu puteau 1să beneficieze <lecî:t
tărnnii oare oumpărnu păminit pe moşii îndepă1rroa1te, fii1nd a1stfel obligiaţi
să ~ mute 1•
Legea din 1889 n-a :pr.evăz,Lvt oblig.ativibalea .acestor oredirte, Ci doar a
aufor,izat ·iinstittuţia menţionia•tă iSă fJacă 1aicest gien ide operiaţii, ceea ce oohi-
v-ailia, îin fapt, cu o sup11imare ·i1nd·iirectă a lor 2 •
"Creditul agricoil", în 1f.i.inţait in anul 1881, iacorda imprumutuiri pe 1ama-
net 3 • Modul! de org.anizian:~ ia 1acestei :instituţii nu-i pernnitea 1să acorde cre-
ditele prevănube de legea din 1889. De .ailitfel, P. P. Gal"p .a recunosout că
tă.r.anii nu vor benefi'Ci.a de acea1stă d,i1spoziţie .a 1Ie@lii, "dacă ar.ediitel•e •aitt să
funcţionezie •sub fonma .Jor aotuală" 4 • ·
Ca·11acteml de Cl!1a:să ·evident 1a1J modului în care guvernllll şi major·ibatea
conserv1atoa11e a Camerei iau !"ezol vat p·roiblema orediitu,!u:i. ia fost foarte b illle
apreciat de Gh. Panu, direprt "uin iad de şa1rl1abainie, de rea credinţă" 5•
Diispoztjţj,a 1leg1iti d.iin 1889, conform că1reia "Crediitu~ agricol" er•a auto-
rizat să aoorde cred1i.te pentru ţă·r.ani.i cumpărăitor.i ·de ·loturi mici, nu .putea
fi fr1aduisă în pr·adică decît după mod.moar-ea modllllui de funcţionaire a
acestei .instiituţii. De-.ahi1a în .anul 1892 •a fost votartă 1legea •penbru modifi-
carea funcţionării "Creditului agricol" 6 , deşi aceasta ar fi trebuit să fie
dezbătută· încă în sesiunea parlamentară 1889/1890 7 • Astfel, timp de trei
ani a ]ost 1tergivema1tă 1traducema în pr1adică a uneia diin:tre diiSpoz0 iţiile
cele mai ,iJmpot"tan1e .a:le .legii .din 1889, deoa•rece gurvemul conservator nu
em interoesait în vîniz,areia preia r.ap•iidă ia dameniii1lor 1stai!:ului, temîndu~se că
după epuizarea acestora va veni rîndul moşiilor particulare 8 .
I n amil 1892 .a fost oreată o tSocţie .a "GreditUJlui agr.ioo~" oaire se
ocupa cu acordarea creditelor pentru ţăranii cumpărători de loturi mici 9 •
1 „.l\fonilorul oficial", 6.\il.1889, p. 113.
2 Inlegătură cu aceaslă problemă, Gh. Panu scriia urmatoarele: "Al. l.JahOW!'li, şi
guvern şi. majoritate, nu voiesc a;v.ansiul şi au inventat calea cu creditele agr:cole pentru
a··l zădărnici, a-l reduce la nimic, pentru a·l supr!ma în mod Lndirect". „Lupta", VI,
24.11.1889.
3 Radu Roseti·i, Pentru ce s-au răsculat ţăranii, Bucureşti, 1907, p. 483.
4 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 188811889, p. 940-941.
6 nLupta", VI, 24.11.1889.
6 R a d u Ros e t ti, op. cit., p. 486.
7
„Lupta", VIII, 25.11.1892.
8 Ibidem, VII, 26.V.1890.
9 R a du Rose t t d, op. cit., p. 486; Romdnia 1866-1906, Bucureşti, 1907, p. 281.
l1 LEGEA DE VlNZARE A BUNURILOR STATULUI DIN 1889 275
Am arăitat ma;i 5U5 că moşierimea era interooată în v~nzarea moşiiilor

în i!ofori rnid, dar că nu dorea ca .aceasta isă ·se facă într-iun termen scurt
Aşa se explică de ce legea 1cHin 1889 ia 1Staibi.U1t o 'Procedură .atît de compH-
cată şi a ·impus atî~ de numeroa.se resirkţii pentru vîn21are.a .1otu1ri1lor mici.
As1fel, moşH!e s1"3.twlui urmau 1să He puse în vînzare 1numai .trepta1 şi numaJ
după ce Minisforul AgriculturiJ, lnduGilriei, ComerţuJui şi Domenii1i1or, în
pa-ea·laibi.l, ar fi făcut un istudiu 1aimănunţH 1aisupra lor pe baza .info1rmaţiilor
p·rimite de 1!.a agenţii 5ăi (iar:t. 10). După termilflariea .aoosfor •S1tudH trebui.a
să is-e treacă .!ia îritoomkea plianului moşiei şi ia unui tab~ou cu Joiturile
ex.i1sternte. ,
O dată .aceste formal-iii:ăţi terminare, ţă1nain:ii emu obMig1aţi cia, în formen
de două luni, să depună cereri pentru loturile pe care le solicitau 1•
Mia.i muH decîlt aii:Vt, ţă·rianili er.au obHg1aţi 6ă fie p1re21enţi •l1a p·rimării.a
11rnde se făcea vinzia1rea, ohi1ar dacă unii di1rubre ei ·locui.au în ail1te Judeţe
decît în acela în care se afla moşia respectivă 2•
De 1a1Semenea, fogiea din 1889 îi obHg1a :pc ţărnrni1i 1C1a1re cumpă·r.au 1lotmi
mici 1p.e moşii îndepărtate de 'locuinţ.a ·lor isă ise stabi1l·ească, în termen de
3 ani, pe noile locuri 3 • In condiţiile în care ţăranii erau lipsiţi de credite
şi de mij.loocele necesare întemeier:i-i .uneii gospodă111H, oblig.aţi.a istrămută1ri1i
era o 1aibsurdHate. Aceas·tă obligaţie echiv1a,lia cu .·aruncarea ţărnnHor în
braţele cămăfarilor rurali ·sau cu pier.dema pămîntu1lui cumpărat.
De alrt.fel, istoriicu.1 burghez R1adu Rosiettii ia fo51t nevoit să .recunoa,s.Că
că rezu%a:tul istrămutării ţă1r.anilor, în numele p.I'iinciiipi'U1lui 1aşia-1numi1ei colo-
nizări interne, a fost "un fiasco desăvîrşit" 4 •
O altă d'iispor.?:iţie oare .a îingreunart: .foar.be mul1t 1a.p1lioa.rea leg.ii din
1889 a fosil: .aceea conform cărei1a moşiLlc istaituilui se v.undeau ou .respectarea
~antractelor de arendare (art. 48) 5 • Acestea expirau la diferite termene,
fapt caire a conit111ibu1i1t în maire imă1siură il1a ~nHrz,ierea 1a.pJicării vînză1 rii mo-
sii.lor \Sli:afo1l'U i.
· Legiuiiitori.i .de 1l1a 1889 au îinceroat 1să introducă uneile dl.ame reis'iriotive,
cu ajutorul cărnna să H:miiteze numă.mll ţămni,Joir ca·re a•ve1au dreptul să
cumpere pămînii: diin domeni.ile statului. Asitfel, p.roi1edUil Jui AL L·ahovari
propunea ca ţărnnii ca1re aveau ma1i mult de 1 ha iSă nu poiart:ă cumpăra
loturi mici, ci numai loturi mari de 1O şi 25 ha 6 • In felul acesta, dintr-o
trăsă'iură de condei, categoriia cea :maii numeroa1să ia ţă.răni:mi:i oa•re avea
nevoie de pămînt nu ar fi putut beneficia de dreptul de a cumpăra pă
mînt din domeniHe statului.
După d<:itele oficialle, [,a 1889, numărnl ţăorani1lor oaire pooeidau o supra-
faţă de P'ămîint ide l.a 1 pogan l1a 5 ha rS€ .ridica 1l1a 400 OOO, iar numărul celor
lipsiţi complet de pămînt la 200 OOO 7 • încercarea de ia exclude această
1 „Monătoru! ofici~I", nr. 6, 6.IV.1889, p. 113-116.

2 „Lupta", VII, 26.V.1890.
3 „MoruitoruJ ofkiaJ", nr. 6, 6.IV.1889, p. 113.
4 R a d u Ro set t ~. Pentru ce s-au răsculat ţărianii, p. 483.
5 „Monitorul oficial", rnr. 6, 6.IV.1889, p. 116.
e Dezbaterile Adunării DBputaţilor, 1888/1889, p. 817.
1 ibidem, nr. 5'3, 6.III.1889, p. 1004; Dezbaterile Se/l/Jtului, 1888/1889, p. 630.
276 VASILE RUSU 12·
numeroa1Să oalbegorie de ţă1r:aini de 1J.a oumpărarea ido1111enJjlj1lor ,51taitului a

s·tUmit viii pwtesrt:e din pa1ritea .acel(Jlr deputaţi - din rî.ndur·iile opoziţiei -
care doreau, dacă nu împroprietărirea, cel puţin o vînzare mai largă 1• Ca
urmare a numeroaselor amendamente propuse 2, guvernul şi majoritatea
conseirvatcia1re a Camerei ·au fost nevoiţi să facă cooces•i1i. Aistfel, proiectul
guver.nu1lui ia fost rmoditica1t în oon1siuil că şi ţă1r.ani:i oare .aveau mai puţin
de 5 ha vor puii:ea isă oumpere din domeni.iile sta1tu1Jui, pînă rl1a comp letarca 0
aoestei suprra.feţe, dra!r numa1i după ce via ~i 151a1tiisfăr0ută nevoia ceilor ilipisiţi
complet de pămînt 3 • Această concesie, însă, a fost formală. Ministrul Do-
meniHor, Al. Lah()i\/lari, care irebuira să pu:nă !legea în ia1p l:iica1re, is-a .grăb'i·t
1
să sublinieze ur:mă:toa1rele: „Să nu iinrt:rre în oarptlil oimănuii, tie de 1afoi diln

1
Cameră, rie ide afară d~ilfl Cameră, că ,avem ·pr~n .aceaistă 1lege ISă împro-
prietărim pe toţi care au mai puţin pămînt de cinci hectare" 4 • Apreciind că
număml oolor oare poised;aiu maJ puţin de 5 iha se ·rroică 1l1a 500 OOO, acesta
sUJbilinia, îin conrl:iinu.arre, că „inu 1luăm angaj.amenfol isă împrop1r1ietărim pînă
la 5 ha pe cei 500 OOO locuitori care au mai puţin" 5 •
Unele dispoziţii ale legH din 1889, cum ar fi acelea privitoare la
preţul de vînzare a loturilor mici, au avut numai un caracter de provizorat_
Conform articolului 84, 1Valoarea loturilor de 5 lha trebuia să fie calculată
în mod provizoriu, pe baza înmulţirii arenzi ultimului period cu 20, urmînd
ca .I.a unmăii:oarea se.siu111.e pianl•amentairă ·să fle rsha:b:i1l1iii: un itahlou de p-reţu.ri
pc judeţe 6 .
ln 1891, fo doi ani după promulgarrea rregH d1iln 1889, aoosrl:e tablour.f
de preţuri ou erau îincă akăfoirte. Asrl:fel, într-o drcuJ.a,ră a Mi.niiisrremlui
Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor din 14 februarie 1891 se
arăta că „esite nooooa•r şi uirgerut ca Mi.ni1steml Domooiliilor să îndeplrinească
această prescripţiune capitală" 7
•
De-abia în .anul 1892 a fosrt: iailcăruit 1ta1be!l111d de preţur·i pe judeţe, pr•i·-
lej cu oare s-.au adu1s unele mod•i1ticări ,Jegiii d.iin 1889. Aceist tahel a fosil:
1
întocmi1t de P. P. Carp pe baz1a riaipooriteilor prrefecţLior, a ·e~perltiizelorr „Cre-

ditului funci.air mr.a1l" şi a arooeiH •p•lăitite de ţăT.ani ia·renrdaşi.Jor. Modul de·
evaJuare a prreţu1h11i 1lotuirirloir mici ,a foSJt cu :totul detia'Vorarbi,t ţărnniilor. Chi:ar
reprezentanţii ol•aselor donn:Lnanrte au fost nevoiţi 1Să reounoaiscă că sistemu{
de eva1luare ia prevuijui „•loveşte în moduri cel ma1i nedrepii:" în .initereselc
ţăranilor s.
Astfel, între rapoartele prefecţilor şi situaţia reală 9 era o deosebirc-
foa·rte mar·e, iia1r experUzele „Cred iituhri funci.a r rum!" nu corespundeau
rea•l1Ităţii, ţ111tmdt, de oele mai rmul1!€ ori, viafoa1rea :iJmobi.Jului er.a rexa1gera:i:ă
1
Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 1888/1889, p. 968, 909.
2 Ibidem, p. 986, 987-988, 989.
3 Ibidem, rp. 995; „Monitor·ul oficiaJ", !llr. 6, 6.IV.1889, p. 114.
4
Dezbaterile Adu.nării Deputaţilor, 1888/1889, p. 995.
5 lbid&n, p. 996.
6
"Monirtor·ul ofic:.al", ilr. 6, 6.IV.1889, p. 120.
7
Arh. st. laşi, fondu:! Prefecturii, doo. nr. 73/1891, f. 1 şi dos. ru. 60/1891, L L
8
Dezbaterile Adu.nării Deputaţilor, 1891/1892, p. 147.
9 lllidem, p. 154~
13 LEGEA DE VTNZARE A BUNURILOR STATULUI DIN 1889
pentru a se putea obţine împrumuturi cît mai mari 1• De asemenea, folo-

6irea ·arenz i1i p.lărti1tie de ţărani ia1rendaşi1lor moşiifor startului drepit cr·i'teriiu
1
penibru eva1luairea pireţu~ui lorh.J·d1lor mici era un procedeu 111edireprl: :şi apă.să.tor,
1
întrudrt SC Ş.bie că aceş;ti1a plăteau pentru păm~rntuil 1arenidiat ISIUIITie fo.a.1rte

ridicate 2 • In felul acesta, ţăranii urmau să fie exploataţi - după cum
remaircia eu i.r'0111!i1e un deput.a1t - conform unei ffillaluăr·i mali "ştiiinţifice şi
mai economice" 3 •
P.reţuri1le .sta'bi1l ite priiin :taheliu1 întoomirt ide P. iP. Ca1rp eriau exagerai
de imairi perntru cele ma1i muilte judeţe. Chi.ar un ziia1r burg1hez ia fost nevoit
:;ă recu1noa1scă că în mu1!1 te judeţe "preţur.Ll•e, rel.a1t.iv şi .aibSOilurt, ISÎn± ru;i.ni:i-
toare pentru ţărani" 4 • Referindu-se la acelaşi tabel de preţuri, ziarul
n Lupta „ 1ap·re.ciia că .a:p1l ic.a:rea 1aoootui.a în pr.actică Via duoe it.a creşterea în-
casă.riilor d:in moşiiile .sta1tu1lui „cu tirei.zeoi mi1bioan1e ma:i mu1lt ~uate de
la ţărani" 5.
Trebuie să 1subit.iiniem însă că în cunsu.l dezibaterii.lior 1puirta;te pe mar-

ginea 1leg·ii din 1889, reprezentanţii claselor domin1ainte .au manifestat un
ma.re inrteres pentru burghezii1a săitea1Scă. Este ounosout că o da1tă cu dez-
volltarea oapi'ta.J.i,smului în agricultură, pe seama ţăirăiniimili· mi1jiJocii s-au
dezvolta,t două noi tipuri de populaţie .săibea:scă : prdl1etar.iiatu.I .ag.rical şi
buirghezi:a .să'teaiscă. După 1864, oa urmare a .acceleră1ri1i deival1tă.r,ii oapi.ta-
Hsmul1ui în 1aig·rieoulrtmă, burghez,i1a isăitească ia cU!Ceî'Î't 1J,a <Sa1te pozJţii econo-
mice şi politice ipUJternire.
Dezvoilitia1rea şi oonsolidairea .burgheziei !Săteşti a fost fa'Voni:zată însă
şi de :1.egi.le de vînza.re a bunuri'lor iStaitU!l·wi anterioare 1răscoo1leloir ţărăneşti
din 1888. Vină Oia această d.artă, oliaoole domi:r11an1te - şi ·în ipI1iimul dnd bur-
ghezi1a - aiU sp·rijiiin:i:t Îlllrl:ă1ri•rea iburghezi•ei 1sătieŞ1ti ma;i a1l1es dun CO!lliS'iideren1tc
de ord·in elootorial.
Ina.inite de 1888 însă, moşierLmea, interesa1tă .să-'şi menţină moinopolu·t
aisupria pămîntu1lui, şi-ia marni.festart deseori opoziţi·a ~aţă ide întări.rea bur-
gheziei săteşiti. Creşterea forţei economice :a burgheziei săltieş:H nu er.a
privită cu ochi buni de moşierime, deoarece aceasta s-a dovedit a fi un
concurent puternic fa. 1sia.ile. De .aceea, î1naii1I1Jte de 1888, moşier:iimea ia •sprijiiniit
numa1i ou rezerve întărirea burghez·iei .săiteş.ti cu 1aju1roml .legilor de vîn-
zare a bunuriilor statului.
După 1888 însă, şi moşierimea a <lia:t o ;art,enţie foartie mare înrtă1ririi
bU1rgiheziiei -săteşii. Legea din 1889 conţine dii1srpoziţii exibrem de pavorab.i.le
pentru aoeais<tă ca1tegor:ie soai;a1lă, As·tfet, î:n atairă ide loforHe m'ici, de 5 ha,
.conform dispoz·iţii1lor ilegii d.in 1889, urmau -să ise vîndă şi fot.uri marii de
JO şi 25 de hectare 6 • Mai mult decît atît, în interesul consolidării burgheziei
1 Dezboierile Adunării Deputaţilor, 1891/1892, p. 156.
2
Ibidem, p. 146.
3 Ibidem, p. 142.
4 „Voinţa naţiona1lă", IX, 20.111/l.IV.1882; acelaşi ziar aprecia -tabelul de preturi
•drept „fanfezist şi nedrept", întrucH „pe unelle locuri fixea.ză preţurJ exorbiiianre"; vezi
.„Voinţa naţională", IX, 29.111/10.IV.1892.
5 „Lupt.a", IX, 19.111.1892.
6 „Monitorul oiicial", nr. 6, 6.IV.1889, p. 113.
278 VASILE RUSU 14
săteşti, din fiecare moşie ..scoasa m. vînzaire trebuia rezerviată obligatoriu

1/4 pentru loturile mari 1•
. ExpJ.ioaţi.a acesrtei atitudini favorabi.le a moşieri·lor faţă .de burghezia
săotea.scă trebuie căutată tot îin răscoa.lele ţărăneşti. Rep·rezenha.nţii moşie
ri.mH u11măreau ca; p1rin consolidarea burgheziei sMeşitii să-şi asigure un pu-
ternic Sipr:ijin ecooomic şi po\.itic l1a sate.
Moşierimea· dorea să ror.ansforme burghezia săteaiscă înhr~un inS1tru-
ment de apărare a marH propri1etăţi. Aşa, ·spre exemp·lu, Al. Lahovari, în
cursul dezbaiterifor puribaite pe marginea Iegii din 1889, a subliniat că între
proprietatea mare şi oea mkă es-te nooesară exis1tenţa. unei pmprietăţi
„mijlocii", întrucît; altfel, "ar fi antiteza prea violentă" 2 • Interesul. moşie
rimH pentru burghezi1a săteaiScă se explică. şi p·rin aceea că ea vedea în
această categorie iSOCi.a.\ă un sprij1n în faţa unor e'V·entua.lie noi ră6co•a1le
ţărăneşti 3 •
Da·te fiind 1acesrte -i1rntenţii •ale moşier1mi.i, este ex·p·lkiabi1l de ce majo-
ritia.tea conservaito.are .a Ca.merei deputaţilor .a respins toa1'e amoodamen-
tele care cereau înlăturarea !ofurilor mari 4 sau cel puţin limitarea întinderii
rezervate pentru ele 5 • Această atitudine a reprezentanţilor moşierimii a fost
apreciată de unii contemporani drept „o infamie ·politică şi economică 6 •
Rezervarea unei păfrimi din domenivle statului - adică .aproximativ
400 OOO ha . :____ p1entru lo.tut'Lle mari, atunci cînd un nunnă1r „imens de ţărani
erau ·1'ips1iţi comp\.et de pă.mînt, dovedeşte o .dată mai mul1t poziţia prnfund
reacţionia.ră .a. p.a.rt.iduh1•i conservator în problema agrară.
Nu puiem încheia anaiHza conţinutului legi1i din 1889 şi a dezhateriilor
purtate ·pe ima•rginea ei fă.ră discuitaire.a unei probleme de ma1re importanţă,
. şi anume înceroa1rea claselor dominanite de ·reprimare a mişcării soda.!isie.
Clasele domin.ante din România nu vedeau cu cehi buni deZ'VO'lfarea miş
cării sooi:aJ.i1st:e pe oare o coniSiderau drept un pericol pentru orînduirea
existentă. Propaganda socfalistă desfăşurată la sa:te înainte de 1888 a. neli-
niştit foa·rtie muiM olia·sele dominante. In cursul anului 1888, atacurHe reac-
ţiunii împotriv;a mişcării sodal1isite au fost deosebi.t de puternice. Pe toate
căile posi;tJ.i1le a fost dusăo oarnpanie ·susţinută Îif1 cursul căreia ·sodaliştii
au fost pre:OOnbaţi drept insiti.g.ato•ri I.a ră·scoaile şi autori mora.li ai eveni-
mentelor petrecute 7 • Această campanie convenea de minune burgheziei şi
moşierimii; în~rucî1 orea posibilifatea negării exi1s-tentei .unei baze obi.ective
social-economiee a mişcării 8 • Guvernul a dat dispoziţii severe autorităţilor
privind interzicerea completă a propagandei socialiste la sate 9. De ase-
1
„Moin.itorul ofici.aJ", nr. 6, 6.IV.1889, p. 114.
2
Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 1888/1889, p. 926.
3 „Lupta" VI, 23.11.1889.
5 Ibidem, p. 976. 977, 1001.
6
„Lupta", VI,.27-28.Il.1889.
7
D\JCUmente privi!J,d istoria României. Răscoala ţăranilor di11 1888, p. 10, 191, 273;
Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 1888/1889, p. 556-557, 559, 560.
8
D. H u re zea nu, op. cit., p. 579.
D Ibidem, p. 680.
menea, is~au dat ordine pentru ,arnsba1rea 6ocfa,Jiştii!or oare ,ar fi făcut propa-
gandă la sate în timpul răscoalelor 1•
Tofoda•tă, legea din 1889 .a fost fo10isi'tă ·pentru reprimarea mişcării
sociaHste. AsUel, în adiico1Iul 54 ai! legH, ,!a propuneirna •lui Al. Laihov.ari,
a fost introdus un aliiniat în care se .s;i:ipula cxp1res că „.acei care în vederea
vreunui folos ·se fac mijlocitori, ipromiţînd 1loouitor1iilor să-i facă a obţine
pămînt prin ,inUuenva Im, s•au prin oriice 1a1lte mij1loaoe, .se vor pedepisi ca
escroci" 2• Această dispoziţie a legii viza direct pe socialişti, însă, în ace-
laşi timp, contribufa ,J,a res.tr~ngerea libertăţii înitruniiri1lor, .a presei şi a pro-
pagandei la sate 3 • Deputaţii socialişti au protestat energic împotriva aces-
tei dispoziţii. Ei au subliniat, de asemenea, că socialiştii, în activitatea
ior, nu vor ţine seama de acest alini,ai, deoarece ţăr.arnH aveau nevoie de
explicarea legii 4 • In cursul dezbaterilor purtate pe marginea legii, unii
deputaţi au ,apreciat că .aplicarea 1a.J.iinea1tu,lui menţionat mai sus via avea oa
rezultat „interzicerea oricărei suflări româneşti de a vorbi cu ::iătenii" 5 •
· Deputaţii mdkia1lii, ·prin G. Panu, •au c·emt supriimaroa alineatului cu
privire la mijlocitori 6 • Reprezentanţii moşierimii, aflaţi în Cameră şi Senat,
au învinuit mişcarea socia'1is'1ă că .a desfăşuna,t „o propag•a.ndă ,ameninţă
toare contra proprietăţii şi ordinei sociale" 7 • De aceea, pentru apărarea
mari:i proprietăţi, majoriitaitea conservatoan~ din Cameră şi Senat a votat
dispoziţia cu privire ,I.a mijlocitori, pe care o ccn1S1idena oa „meni,tă să pună
capăt unei.a din cele mai per1iculoase .a.gitaţi uni care s-ia făout vre-o-dată
în România" e.
*
* „
Formalităţile pentru aplic.a,rea legii din 1889 au duiriat foa,rte mult,
întîrzi.indu-se, în acest fel, vînzarea 1loturilor mici. Dintr-o circu1!1ară a Mi-
nisterului Agrkulitmii, lndust-riiei, Comerţului şi Domeniilor din 14 febma,rie
1891 ,afilăm că fa acea,sită dată autorităţile adminisitmHve încă nu 'tenmi-
naseră toate formalităţile pentru aplicarea legii 9• Vînzarea moşiilor ~ta
tului în loturi mici s~a făcut cu foarte mare încetineală 10, deoarece clasele
dominante - şi în primul rînd moşierimea - ,erau 1irnteresa:te ,să tărăgă
neze cît mai mult ap!.ioarea legii din 1889.
Modul în care s-a făcut .aipHcarea 1,egH n-a rost de iloc în favoarea
ţăranilor cumpărători de loturi mici. Ţărani1i, lă·saţi fa d,i,soreţi,a autorită
ţilor administrative, au fost supuşi 1la numeroase vexaţiuni dJin partea
1 Documente privind istoria României. Răscoala ţăraliilor din 1888, p. 10.

2
"Monitorul oficial", nr. 6, 6.IV.1889, p. 117.
3 Dezbaterile Adunării Deputaţi/or, 1888/1889, p. 1056-1057.
4 Ibidem, p. 1049. ·
s Ibidem, p. 1052.
6 Ibidem.
7 Dezbaterile Senatului, 1888/1889, p. 253.
8 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 1888/1889, p. 1054. ·
9 Arh. st. laşi, fonrtul Prefecturiii, dos. nr. 73/1891, f. şi dos. nr. 60/1891, f. I.
10 .Lupta", VIII, 25.ll.1892.
280 VASILE RUSU 16
acestora 1• Autorităţile locale făceau înscrieri pentru loturile m1c1 foarte

neregul1art: şi confuz. De 1a:0eea, de oel1c ma1i 1mu1J.te or:i, ţăr.ani:i nu cunoşteau
moşiile care erau scoase în vînzare 2 • Din circularele Ministerului Agri-
ourlrt:urii, lnduisibdei, Gamertu.luii ·şi DomeniBor ·aflăm că în mUJ!te .Jocuri pri-
mani.i nu '1egarliziau drolra,r.aţiil!1e ţă·r.a:niilor iSoau nu 1le 1ireoeau în •regi1sif:rcle de
intirare aile .pr:imăriiilor. A1'teor1i, refuz.a:U să 1ar.a'te comis1ili1lor conlSli:irtuiite pen-
tru .ap1!1ioairea ·l·eg.ii regiilSltrele de '51ba•rie civi1lă 1pentiru .a se purt:ea verifica dacă
declaraţiile erau reale sau false 3 • Au fost numeroase cazuri cînd primarii
-- prin 1a1buz - 1lega1J1i,z,a1u deol.ar.aţiill1e pri1n care isie 1aoorda drepibu.l de ·a cum-
pă1ra pămînt şi .ailtor ·pieri.Soaoe carie nu ise couipiau cu .agirku~ibu.ra, .aşa cum
ar fi cizmari, cîrciumari şi chiar avocaţi care locuiau în oraş 4•
Abuzuri.le iaurt:orirt:ăţiilor adminiistrn-bive .au îngreun.art: foratil:e muU ap;l,i-
ca.rea Jeg.ii d1i1n 1889. Acest luoru e.sie nevoi:t •să.;1 ·recunoa1scă şi ministml de
Irnt·erne caire, înlk-0 drouk1ră din 5 imairtie 1893, sub!.iniia oă „pînă în pre-
zent nu s-a puibuit ajooge decît 1la r.ezull1ta:te fo.aif1te puţin satisfăcăfoare".
dooar~e „autonirt:ăţille comuniarle în foc de a înl1esinii Jucrăr:ile comisiunii de
vînz'.lre ;le îngreunează şi ma,i mtdlt p·r.iin 1arostaţiiurni neadevăraitoe şi fot feiu~
de manopere reprobabile" 5•
Conform dispoz.iţiilor tegi.i din 1889, Jort:urHe mroi rbrebuiau delimitate
dnd 1se efecltu.a vînzairea. AceaiS'tă operaţie ia fost un adevăirat favor de ve-
nituri pentru autorităţile comunale. In numeroase localităţi, primarii şi
comfo>iii;!e constHuHe pentru aipHcama 1legii din 1889 au inca.sat sume mari
de bani de 1J1a ţăr.a1ni. Aşa, 1sip.re exiemp1lu, cu ooaziira vinzăirii moşii.lor sbart:ulu'Î
Măd.răşeşt1i şi Olăpeşiti d1i111 comuna V1aidu Soreşti (Buzău) s-a făcut „un
adevăra•t ja;f, o cura'tă hoţie". Aoes1te rmoşii .au fost p.arrel1ate îin 93 de loturi
a .cîie 5 ha fieoa:re. Penim cumpărarea .acestor .lort:ud s-.au p~ezenrbat 700 de
cereri, d.a•r •a1u fost inror.işi pe Mste şi au pnimilt pămînt numai iacei care au
0
plătit sume ma•r·i de banii, .adică în'tre 300 şi 600 lei. Cu .aoost prilej, au
cumpărat păimînt ţă:ranriii îrn1tăriţi, oa•re nu ~aveau dol'lep-tul '1.a lort:uni .rnki,
d.air carie au putut p 1lăiti sumele cerute. Ţămni1i 1lirp1siti de pămînrt: n-.au puitJUt
să-şi procure ba1ni penrbru mituirna organelor 1adminii.Stra·tive şi „au rămas
calici ca şi mai„ înainte" 6• Ca,;z;uri similare s-au petrecut în numeroase lo-
calităţi 7 • Astfel, într-o circulad din 26 ·mai 1892, ministrul de Interne
arată că loturile „cele mai bune sînt date numai acelora care pot să plă
tească o taxă oa•re mai de regulă se .ridică la suma <le lei 50" s.
lin u1ne'1e llocia.Jii.tăţi, ţăir.aini:i s-au .rev·dHatt d.iin oauza .acesltor •abuzur.i.
Astfel, în comuna Fundenii. ( BuzătU) tăr.ainii 1s-.a·u ri1di1CJa1t în masă pentrn a
1
Airh. st. laşi, fondul P11"efectutr.ii, dos. m ..56/1892, f. 9; vezii• şi „Lupta", XI 19.V.1894.
2
Arh. st. Iaşi, dos. cit„ f. 2. '
3 Ibidem, f. 9.
4 Ibidem, dos . .rnr. 24/1893, f. 4; „Lupta", X, 10.X.1893.
5 Arh. st. I.aşi, doo. nr. 24/1893, f. 3.
6 „Lupba", IX, 17.XIl.1892.
7
Ibidem, 30.X.1892; IO.X.1893; „Voinţa 1na.ţion.a1lă", 22.Hl,13 .. l\V.1892; 18/30.Xl.1892;
I 9/31.Xil1.1892.
8
Arh st. l1aşi, doo. nr. 56/1892. f. 9.
profosita contra pa1rţia11liltăţii revol:tăfoaire cu oare oomiisia ,a !Lmpărţi1t pămîn~u:I

numai „,Ja acei 1locu~totJ oa.re aru da1t bani" 1•
Ţăr1anH oumpă·răfori de 1Jobu1ri mici er.au înşeiJ,aţi l1a măiSu.rălto.aire 2 , pri-
meau păimîntul ~n Jacuri neiiavorahiile aigr.iouHurii şi - de mu:J.te or:i - nu
obţineau 1a1proape nimic· de pe urma lor 3 • Deseori, 1oturHe miei - deşi
legea prevedea obl1i,g;a~i'Viltalbea - n..iau fosil deliimi1ta'be, ceea ce permi~ea
ţă1r.a1nii.Jor ma'i îin1stăriţi să .acap1a1rez,c suprafoie rma1i ima·d 'de pămînk în deki-
mentul celorta,lţi cumpărători 4• Alteori, parcelarea loturilor mici s-ia făcut
în def.a,voairea majoni,tăţii cumpă-rătorifor, ooea oe .a d:at ooiş'tere, în nume-
roase •looa,liităţi, 11.a irăiscoa1le 5•
Diil1 oauza obl1i.gaţiei străl!Tlltlită.rii şi .a preţuriilor ioa,rte mari oa:re er.au
p1lărti1e penrtru 1loturii1le micii, mu.J.ţi ţăr.ani •s...au rruiniait cu toit.ul. Aşa, spre
exempilu, ţă·ra1rniii din căitunu;l DUUT11bravia ( J,aşi), ca1re iau oumpăr.arl: loturi
mici -pe moşia Bîm()IVa, ia.ră1tau într-o p1Lîing·eire că, după 1111iufarea ·pe aooa
moşie, :a111 p.ierdut, nu numa1i pămîntu1l iprimi1t de .11a iSibarl:, .dar şi vitele pe
-car-e le~au .avu~ •înaiinrte. AisHe1l, isub!Jiini.au fJÎ, „.am 1ră1111iaiSu şi ~ără vi•t.i şi fă·ră
pămînt" 6 •
Datorită preţurilor exorbitante stabilite în 1892 7 , numeroşi ţărani
cum1pără'tod de !lo1tuni miti n~au puturt iSă fiacă f.a.ţă ir.artelor. Aisrl:fel, !în anul
1907, după 1da.te oficJia1le, 57 125 ţă.r.aini nu erau 1la curent cu ratele. Acea-stă
-cifră reprezenta 50,67% diin in1U1măr1111J c·eJlor c.a1re iau cumpă1r.a1t .toiur·i mici pe
baza legilor din 1881 şi 1889 8 • Or, legea din 1889 cuprindea dispoziţii
foaif1re aispre rperntru ooi oare îonitîr·zi.a1u cu ,pJ.a,tia ·raitelor. Ba dădea dreptul
încaoări,j raitelor întîirziiail:e dijn "orice :avere a deibHorului şi din venii.ul
pămîntului arendat" 9 • Această dispoziţie a dat naştere la un nesecat izvor
·de 1abuziur1i, ma1i .a1les d.i1n ipa.ritea perceptorilo-r. AS1tf.el, ide imullbe orii, ţăranii
nu 1intrau în rposesi1a pămî1nitului oumpă1r.a1t, d.a·r er:aiu obl1igaţi <le perceptor:i
„Lupta", IX, 30.X. 1892; acel.aşi z.iar arăta că „sînt nenumărate localităţile unde
1
tărainlii s·ia.u revoltat tocma1i din cauza lfavorurilor şi speculelor pe care oamenii radmlnis-
tratiunjj le-au făcut cu apHioarea legid vînzărLi moşi:ilor Sltatuhm'. „Lupta", XI, 19.V.1894.
Pentru abuzuri:le s!iv-îrşite cu ooazii1a vî.nzării lobuni·lor mici diin ·ma,<lili.Je statului şi revoltele
izbucnite d'.1n această cauză vezi şi C. Corb 'u, Revolte şi frăminiări ale ţărănimii în
anii 1889 şi 1892. Poziţia mişcării -socialiste faţă de lupta ţărănimii, în „Analele lnstitiu-
tului de istanie ia parnidul'1.1,~ de pe lingă C.C. 1aft P.M.R.", nr. 6/1963, p. 57-62.
2
Arh. st. laşi, fondul Prefecluri:, dos. nr. 56/1892, f. 66; Aih. st. Bucureşti, fond.
Mfoisterul Agl"'kuJ;bur~i şi DomenJilor, Embaticu•ri genernle, dos. nr. 2018/1894, f. 173.
3
Arh. st. Bucureştii, dos. -nr. 88/1895, f. 122; „Lupt.a", X, 13.V.1893; în unele locali-
iă!i, !ărainili s-au răsc1.ll!ia<t 1împatră1Va celor oair·eJe-au da11]ooun~ nef.avoraiMle. Aşa, spire exemplu,
în comun.a Pipir-ig (Neamţ) ţăranii is-au irăscudiai şi acuza'1.I pe pr~mar „că în unire cu i1ngi-
nernl hotar.nic l·e-ar fi d.ait pămî.nituri rele. Ei cerea.u să ise str-ice [mp.roprietărirea". „Lupta",
XII, 12.1.1895.
4
Arh. st. Bucureşt:, fond. cit, dos. nr. 88/1895, f. 122.
5 Asemenea r'ă&:oale au fost la Pai,ana (Dorohoi), „Lupta", XI, 4.11.1894; Piatra
<Teleorman), „Voi1nţa 111aţion.ală", IX, 10/22.IV.1892; Liipia Bojdani (Ilfov), „Lupta". IX,
14.VIIl.1892; zrn,işteanca (Buzău), „Lupfa", XI, I l.J.l.1894; Tăuteşti (laşi), Arh. st. faşi.
fondul Prefecturii, dos. 33/1909, f. 139. 140.
8
A~h. st. Iaşi, fondUil Prefecrl!t.uriu, doo. 88/1895, f. 124.
7
Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 1895/1896, p. 371 ; G. D. C re ian g ă Proprie-
tatea rurală în România, Bucureşti, 1907, p. XXXIX. '
8
Anuar.ul statistic oJ României, Bucureşti, 1912, p. 115-116.
9
,,.Mon·iiloml ofiiciia~", nr. 6, 6.IV.1889, p. 116.
282 VASILE RUSU IS
să plăiească ratele. Aş.a, s-prn exemp.lu, 21 de ţărani din comuna I pate

(Vaslui) arăitau înrt:r-o pert:iţie că, d•in •anllll 1896 pînă la 1904, n-au folos·i.t
nimic din recoltă, deoarece, subliniau ei, „nu ni s-a dat pe samă". Autori-
tăţile cunoşteau faptul că ţăranii din această comună n-au primit pămîn
tul în folosinţă. Cu toate acestea, locuitorii au fost somaţi să plătească
ratele şi amenzile pentru întîrziere 1•
Nu esite de mir.a.re că, în aisemenea condiţii, mulţi dintre cumpă.răfoI1i
au pără1Siit ·lotuiriHe imedi1a1t .după vînz,are .sau ·le-au a.renci.art: 1pe tenmooe ·lungi~
ceea ce echiva1l.a ou o adevărată „vînzare deghizată".
Astfel, pe moşia Că.lărnşii Vechi ( lia1lomiţa) .a.u fost vîndute în anul
1894 la ţărani 644 de loturi mici. Dintr-o adresă a ministrului Agriculturi:
şi Domeniilor din 8 folie !903, itrimisă prdrotului de l1a1lomiţa, ,aflăm că
J.a acea dată 1erau .siiabiJ.iţi pe moşia respec1tivă numaii 146 de cumpăirători.
Ceilalţi şi-au părăsit loturile sau le-au arendat 2 • Unii locuitori şi-au pără
sit lot.unile din cauza abuzuri.Joir perceptorilor care 1le .dă·deau în arendă
„pentru toate dările" şi „aprcpe pe nimica" 3 • Alţii se vedeau obligaţi să-şi
părăse.a1SiCă pămînfol cumpăr.art: ca urmare a mătSură.torilon- f.ail:se Siau a tere-
nului nefavorabil agriculturii 4 • Cazuri similare au avut loc în întreaga
ţară. Infr-o circulară .a mi.nitSiiiruilui Ag•riculturii, Industriei, Comerţului şi
Domeniilor din 4 iulie 1893 se sublinia că unii cumpărători „au lăsat în
părătSiire :lotur.i.J.e oumpă1rate, i.a.r ai!ţii Je~au .arendat înda•tă după punerea
în stăpînire pe mai mulţi ani speculatorilor de prin comunele rurale" 5 •
După date oficia,le, OUJfloaştem că, în anul 1907, din pămînrt:ul cum-
părat de ţărani în loturi mici 6 o suprafaţă de 83 098 ha era arendată, pă
răsită sau vîndută altor persoane 7•
Majoritatea ţăranilor care şi-au înstrăinat loturile mici au fost îm-
pinşi la aceasta din cauza nevoii de bani sau a lipsei de vite de muncă 8 •
De pe urma acesitei stări de lucruri a proHtat burghezia 5ătească, consol·i-
dîndu-şi foarte mult poziţiile la sate 9 •
Pe baza 1l·egii d·in 1889, după d.aite of.icfa;le, au fost vîndurte lort:uri mici
în suprafaţă totală de 526 233 ha la 105 165 de ţărani 10• Astfel, după da-
tele de mai sus, putem să ne dăm seama de faptul că de legea din 1889
1 Arh. st. laşi, fondul Prefedurii, dos. nr. 33/1904. f. 213.
2
Arh. st. Buc.ureşti, Ministerul Ag.r'.culturii şi Domeniilor, Vînzări, dos. nr. Ill/1886,
partea a II~. f. 234. ln adresa menţionată se sublinia : "Loturhle de cuUură din cîmp tre-
buie să se muncească de însăşi locuitorii împroprietăriţi în .persoonă, iar nu să le spe-
culeze arendîndu-le altor locuitori".
a Ibidem, f. 279.
4 Ibidem, f. 106, 173 ; vezi petiţii1Je adresate Ministerului AgriculiturH şi Domeniilor
de către tă·naniu CL1mpărători de loturu m!ci pe moşiile Spantov-llfov (29.Vll.1894) şi Moara
Doncului-laşi.
6 Arh. st. laşi, fondul Prefecturii, dos. nr. 24/1893, f. 67. Aşa, spre exemplu, numai
în judeţul laşi, din 825 loturi mici vîndute pînă în 1893, erau părăsite sau arendate, con-
form unei statisf.ici d!n 23.IX.1893, 216 lotur•i, adică 26% ; ibidem, f. 147.
6
Este vorba de loturi mici cumpărate pe baza legii d'.·n 1881 şi 1889.
7
Anuarul statistic al României, Bucureşti, 1912, p. 115.
1 Ibidem, p. 128-129.
9 Arh . .st. J.aşi, fondul Pll'efecturiu, dos. nr. 24/1893, f. 67.
10
Alwarul statistic aJ României, Bucureşti, 1909, p. 237 şi 239.
19 LEGEA DE VINZARE A BUNURILOR STATULUI DIN 1889
a beneficiat numai o mică parte a ţărănimii lipsite de pămînt. Am văzut mai

sus 1 că, după statistica guvernului, numărul celor care aveau dreptul să cum-
pere pămînt l'e baza legii din 1889 se ridica la 600 000. Or, chiar presupunînd
că ,acea,stă oif,ră n-a crescut pînă fa 1906, pu.tem să admi:tem că numai 1/6
din cei care aveau dreptul au putut să cumpere pămînit din domeniile sta-
tului. Mai mult decît .ait.ît, mare parte din ţă,nani.i care au cumpărait şi-au
pierdut pămîntul. Materiailuil documentar ne 1a•rată că nevoia de pămînt a
ţărănimii n-a fost satisfăcută prin legea din 1889. Pentru ilustrarea acestui
lucru, menţionăm două cazuri petrecute în .anul 1904 în judeţul Iaşi. Astfel,
la 2 sep1tembrie 1904 frebuia •să aibă .Joc vînzarea moşiei statului Băiceni.
Pe această moşie exiS1tau 158 de loturi mici peniku care au fost depuse 3 351
de cereri. Situaţi.a comisiei constiituite penim vînz.area moşiei era foarte
difioi.tă, ·deoarece, cionforim dispoziţiilor legii, aveau întîietate ţăranii lipsiţi
complet de păimînit. Or, din oei 3 351 de pretendenţi, majorifatea sie aflau
în aceas.tă ,siituaţie. Pentru ·eviitarea tulbură·riilor, ţăranii au fost chemaţi
treptiait, pe comune, ia1r pentru o siguranţă ma.i mare, cornisi1a a cerut de la
Prefectura judeţului laşi un număr de patru jandarmi 2 • Cererea a fost
satisfăcută imediat 3 • Un caz similar s-a petrecut cu ocazia vînzării a nouă
loturi ·din moşia statului "Aroneanu", pentru care erau depuse 800 de
cereri 4•
In toate judeţele, numărul solicitanţilor depăşea cu mult pe cel al lo-
turilor scoase în vînzare. In judeţul Botoşani, pentru 193 de loturi de pe
moşia Ciornohal au fost depuse peste 3 OOO de cereri. Tulburările izbucnite
în octombrie 1892, oînd a avut loc vînz,a·rea a.cestor 1lotur·i mici, au deter-
minat intervenţia a două escadroane de că-lărnşi şi a unei companii de
dorobanţi 5 •
Din cauza numărului mare de ţărani care doreau să cumpere lotwri
mici se proceda prin itragere la sorţi. Datorită .acestui procedeu, oei mai
mulţi solicitanţi rămîneau fără pămînt 6 • Aceştia erau condamnaţi să tră
iască. în condiţi,i foarte grele, încît - după cum se .subilinia şi într-o pe-
tiţie a 66 de locuitori din comuna Radu Negru (Ialomiţa), adresată Mi-
nisterului Agriculturii şi Domeniilor la 1 aprilie 1904 - ajungeau "în
ter6re de'a mai trăi". In acel.aşi document se arată că "azi învoe.t.ile au
ajuns atât de îngmsit6re prin noii.le condiţiuni .asuprit6re şi împovoră
t6re, în cât nu le mai putem suporta în nici uri mod, temîndu-ne mai mult
ca de morte ·prin meoanismul .s.pecu1lei, în oa·re sunitem aduşi mai greu şi
mai aspru ca sclavii" 7 •
1
Vezi p. 276; C. Corbu, Răscoalele ţărăneşti din i894 11i poziţia P.M.S.D.R. faţă
de lupta ţărănimii, în "AnaJele J.nst. de istorie a part:dului de pe lingă C.C. aJ P.M.R.",
nr. 2/1963, p. 71.
2
Arh st. laşi, fondul] Prefootw-ii, dos. m. 33/1904, f. 201.
a ibidem, f. 219.
4 ibidem, f. 201.
5 I. D. Ma r i n, Evoluţia situaţiei ţărănimii boto11ănene intre anii i864 ~i i90'l,
in „Studii şi art:cole de istorie", III, Bucureşti, 1961, p. 287.
6
Arh. st. Buooreşti, Ministerul Agricultur1i şi Domeniilor, Vrnzăni, dos. m. I I lil886,
partea .a 11-a, f. 251. 332, 353.
7 Ibidem, f. 353.
284 VASILE RUSU ~o
Din cauza ilitpGei de pămîrnt, ţărănimea sie gă.sea într-o permanentă

stare de efervescenţă .rev8,luţio.na;ră. L-a înooputu,J secolului ail XX-lrea, gu-
vcmuil m.anifiestia o vMi1tă îngrijorare în priviinţa .stăr.i 1i de .sp.i1r.i1t a ţără
nimii. Astfel, ministrul de Interne, Vasile Lascăr, într-o circulară către
prefecţi, arătînd că "în judeţe ţăranii se sfătuesc şi se îndeamnă necontenit
.să f.acă pettiţ1 i:i penfru a cere pămînt", Je recomanda aces<t:ona să iia mă
surile cele mai energice pentru a pune capăt oricărui început de agitaţie 1•
Trebu1ie să .sub1l1iniem, de .asemenea, că ţărani;i cumpără:t:ori de 1loturi
mici n-.au benef,ida t de cirediteile prerv ă·zute _pni.n lege.a d1i'll I 889. După une'le
infor.ma ţii, în periaiadia I 889-1906 au fost acord.a.te c.rediie la numai 75
de ţărani din cei 105 165 care au cumpărat loturi mici 2 • De altfel, proce-
dura stabilită pentru acordarea creditelor: de către „Creditul agricol" era
atît de iezuitic întocmită, încît ţăranii săraci nu puteau obţine niciodată
bani. Pentru acordarea creditelor se cerea mai întîi ca împrumutătorii să
fie "persoane solvabile" 3 şi la curent cu plata ratelor 4 • Mai mult dccît
.atît, fiecare solicitant era obligat să-şi găsească o persoană care să ga-
ranteze cu averea sa, "în oaz de urmărire, d.atorfa împrumut.atului" 5 • Nu
este de mirare că în aceste condiţii numai un număr extrem de mic de
cumpărători au beneficiat de credite.
Dacă - aşa cum iam vă.zut m.a·i sus - ap\liioarea 1Jeg.ii din 1889 a
fo:Sli: dezava'f11tiajo1aiSă cumpără:t:or.ifor de lotuir.i mici, oare .a1u host :lă1s•aţi !ia
discreţia au1torJ:tăţiHor Joc.ale, dimpofr1ivă, d·i:sipoziţ.ii;le pr;irv,inoaU"e .la ·loiud1lc
mairi .au fost ·respectiate cu stricileţe. In .unele '.Joca 1l.i1tăţii, cereri1lc ţăranilor
pentru liotu1r.i miC:i au fost rospim;e pc mokiv că păm~ntul făcea rp.arle din
porţiunea mzeJ"Vla*ă pentru lotur1i1le mari. Aşa, Siprc exemplu, ;la 19 iu-
niie 1891 au ~osii: resp.inse ccr:eri,Je a şaop1t1e ,locuitor.i d in comuna Miroelava
1
(Iaşi), pe mot.ivul că „o păit-rirrne nu se poaite vinde deoîlt în 1lotur.i mairi

după legea astăzi în vigoare" 6 . Grija; pentru burghezia sătească o putem
desprinde şi din unetl•e ci.rcUJl1are ai!·e · Minristeruilui Agiricutltur.i.i, Industriei,
Comerţului şi Domeniilor prin care se dădeau explicaţii amănunţite orga-
ne.tor focale •aiS"uP'ra persoia1nelor c-aire ipuiteau beneficia de oumpăir.aorea lotu-
rilor mari. Astiel, într-0 dncul1a;ră a .acestui imiin1i,SJt·er din 7 decembrie 1895
se dă.dea e:xtp.Jiic.aţi.a că puteau iii cumpără'io!'li ,de 1loforti mari ohi1ar şi per-
soanele oa1re iSe ocupau cu comerţUll de cerea1le, băuit:iuri 1&p.idoa1sc etc. De
asemenea, ·se ex.p'ldca ·Şi intenţia :legiuito.ru!lui, oare - se afirma în iaceiste
drcul a•rc - „.a voit c.a .pe lînigă propnieitarii ide lofori micii .să iSe întemeieze
1
în comunele ruraile şi o ol1asă ide prnpr1ie1ar.i mij.Joci.i, reemtati dintre ţăra

nii kuntaşi [ chi.abur'i] oare, dii.spunînd de mij1li0ace pecuniare, să poată
face şi cultură mai sistematică" 7 •
1
Airh. st. laşi, kmduJ Prefecturii, doo ..nr. 33/1904, L 229.
2
V. /11. Kogăcr n!Lcea nu, ·Rezultatele împroprietăririlor de la 1864-1889 în
•.Vi1aţa soci.ală", nr. 1/1911, p. 50. '
8
Arh. st. Bucureşti, Min'isterul Ag;r;icultur.U şi Domenililor, Embaticuri generale,
·doo. nr. 1980/1893, f. 145.
4
Ibidem, f. 143.
6 Ibidem, f. 147.
6
Arh. st. kiişi, fondul Prefoolur·ii, dos . .nr. 73/1891, f. 21.
7
Ibidem. dos. ~ir. 88/1895, f. 51.
Jn afară de aceasta, guvernul conservator a dat dispoziţii potrivit

cărora autoriităţile comunaile ·să exp1trice ţăir:aniiilt>r condiţiill•e de vînzare a
toturÎilor mari. Mai mult, se cere.a ca subprefecţi.i, înainte de .tidtaţie, să
vi:z:iteze comunele şi ·să expHce ·locuifo.r·iilor „oonidiţHle .avanma1joaisre cu cairi
se vînd de Stat asemenea loturi" 1• Pentru explicarea condiţiilor de vîn-
zare a loturilor se trimi.tea înainte de licitaţie, prin oomune, şi cîte un
d'elegat a1l MirniiStemlu.i AgriouHuri·i şi D01111enii.i.lor. Acesta avea obligaţiia
să""i adune „ii.a primărie pe locui:tor1i.i kunt.aşi oair.i îndeobşte cumpără aise-
menea foituri" şi să dea ex.plicaţi.i „în special... a6upira modului cum au
a face plata" 2 •
Cu foia.te .acestea, în uneite judeţe, Ja unel'C imoş·ii, au IHpeit concurenţii
pentru loturile mari 3 • în asemenea împrejurări, guvernul a dat dispoziţii
pentru repetarea licitaţiei, refuzînd să accepte parcelarea în 11oturi imioi a
pătrimii rezervate pentru „ţăranii fruntaşi" 4• ·
După dat.ele offoi.a1le, înfre 1889 şi 1896 6-au vîndut loturi mari 1lia un
numă1r de I 549 de ţărani, în 1supr.afaţă toita>lă de 20 360 ha. Di111t re .aceşitiia, 1
I 163 de ţărani au cumpărat loturi de 10 ha, iar 386, loturi de 25 ha 5 c

După 1888, intăr.i,reia burgheziei să~eşti a fois1t spnijinită a1tîit de pal!"-
tidul conservator, cîi: şi de cel 11ihena1l•. A5tfel, pentru a se veni în ajutam!
bu·rgheZJiei iSMeştii, guvernul 1l1iherail a 1propus Îin 1899 modifica·rea uno~
art.ico1te 1a·le leg·iii de vînz•aire a bunurifor sta•tului d·in 1889. Conform aces-
tor modoificări, „cumpărăfor.ii de 1t~turi mani a1Vînd o întindere de ii.a
8-25 ha, vîndute de stat conform legii din 7 aprilie 1889, vor achita ratele
ce mai d:aforesc, de fa dalta de 1 ·apri1l•ie 1899 înafrut:e, p•r.in ian111i~ăţi isccotiite
pe hază de 4% doibîndă, anui:tăţi socoti>fe 1pe tenmen de 60 de ani". Mai
mu.H .d,ocît a•trt, ·~umeile d.atoll"aii:e pînă lia 1 .aipiri:l1ie 1899 uinmiau iSă fie ca1ku-
l.aie pe bază de 5% dobindă şi 2 % annort.il5il11ent, ·i•ar preţu.I .Jotur i•lor mari 0
care depăşise l OOO lei la ha trebuia scăzut din această sumă 6 •

Aceia6 1 t:ă modiNcaire '1dusă legii din 1889 a fots[ motivată pr.in .aceea
că, în focul licitaţiei, cumpărătorii loturilor mari, plătind preţur·i care în-
treceau cu mu>lrl: vak'1rea păimîntului cumpărait, ratele prea rid.icaite i-au
ruinat aproape complet 7 • - ·
Or, pe baz;a dia1elor fumizate .de D. A. Sturoza, preşedintele Consi-
Hu:lui de miin1iştr:i, con6iatăm că numai pentru 12 % din roitaJuil -loturi.tor
mari - adică penbru 182 de 1t0rturi, în iSupr.afaţă de 2 384 1hia - 1s-a.u prntH
1
A.rh. si. Bucureşiii, Ministerul Agriculiurioi şi Domen:i.iolor, Embancuri ge.neraLe, dos ..
nr. 1997/1894, f. 5.
2
Ibidem, f. 56; dos. nr. 2002/1894, f. 113, 124, 130.
3 Ibidem, dos. 2002/1894, f. 23; dos. nr. 2022/1894, f. 30; dos. nr. 1997/1894, .f. 18, 75.
4
lbutem, f. 49. Astfel, Ln .am1!1 1894 au foot ţ~nuite două Hci.taţi1i pen<liru llTînzairea
loturjlor mari de pe moşia Lupşanu ( lafomiţa) Jără nJci .un rezultat. Deleg.atul domenial a
propus, la 3 decembri:ie 1894, pa•rcelarna pătnim:i1i în Joiuni micii, iîntrucit la v.inzaorea lo!iuriilar
de 5 ha de pe aceasită moşie au rămas fărft pămînt 243 de locuitori. Guv~rnu'i a refuzat
parcelarea, amîn·înd Liciiaţi:a pentru altă dată.
6
Anunrul statistic aJ României, Bucureşti, 1909, ip. 240 ; G. D. Crea n g ă.
oµ cit., p. XXXVI.
6 Dezbaterile Adwzării Deputaţilor, 1898/1899, p. 803.
7 Ibidem, p. 802. ..
286 VASILE RUSlj 22
preturi mai ridicate 1• Pentru a vem m ajutorul cumpărătorilor celor

182 de loturi, guvernul 11ibera1l a modifioait legea di1n 1889. Mod•ifiica.rna
legii din 1889 a avut şi un scop electoral 2 • Insă, în acelaşi timp, ea do·
vedeş:tie atenţi.a şi grija pe care o purta pia'l"ltidul Uberal burgheziei căieşti,
u11mădnd lărg.kea hazei sia.le de clasă în rîndurl ţărăni1111H.
Datorită puternicelor frămîntări existenite la sate, în 1896, reprezen-
ta.nţii regLmulu.i burghew-moşieresc au foot .nevoiţi .să desfiinţeze dispo-
ziţia pr.iviituare la loturi:le mari. Astfel, în aou1[ 1896, cu pri.Jejul rnodif:i-
cărH unor adicole .aile .leg:ii din 1889, s-a hotă1rî1t .desf.iinta·rea .toturilor de
10 şi 25 ha, urmînd oa :pătr·imea rezerva1ă penrbru ele .să fie parcelată în
loturi mici 3 •
Desf.i1inţa1re.a 1lotur.i1lor mari nu ne penmiite să 1lragem conc,[uzia că
după 1896 guvernul 11iberal 11-a sprijiniiit consol1id·a1r-ea burgheziei săteşti.
Necesitatea unei burgihezii să1 teşiti puit.emke este recunoscută şi de legiui-
torii de la 1896. Aoum is-a 1subliiin!iat, înisă, că burghez·ia .săitea&ă 1Se va
putea consolida în viitor pe iseaima celor.l1a1!1tc ca1tegori:i ailie ţă.rănimH şi de
pe urma dezagregării marii proprietăţi 4•
La sfîirşituilsecolu1Iu1i al XIX-1lea, contnadicţ.i1i.!e de dasă în România

burghezo-moşiemaiscă s-au manifoo'bart: cu o deosebită acuirt:.a·te. Ţărănimea
s-a ridioa1t iJ.a liuip1tă penrtru a obţ.ine iSait.isf.accrea princi.pia1lei sale cerinţe :
pămînrt:ul necesa1r penku hr.ană.
In aceste rondiţi1i, olasele domini1ante ·- în pr1imu1l irînd moşierimea -
au căufat să folosească itoaite mijloacele pentru apăr.area ma1rii proprietăţi.
Legile de vînzar·e a buniuri1lor st.atu.lui şi deoi şi acoea care formează obiec-
tul a.tenţiei noasitre, în ace~t sens, ocupă un loc deosebii!: de ·important în
ca:dml poHt·ioi.i agra1re a regimu~ui burghezo-moşieresc.
Ana·liza p'1"incipa1lelor pirobileme pe oare le r.idkă 51tudierea 1Jegi.i din
1889 ne permite o mai bună înţeJ.egere a oaJiaderului politicii agrare a
pa.rtidelor burghezo-moş.h:!reşiti.
Astfel, partidul conserviaitor, exponent 1a1l mariilor proprietari, a ur-
mă·rH, cu ajuitorul acesitei legi, ·să preîn1împine noi răsicoa1le ţărăneşti şi
să asigure moşierimii bratele de muncă necesare. .
Cu toafo că .p;aintiduil Jii:beJial, pr.1n organele 1s.aile de presă, ia cnitioat
legea din 1889 5 , totuşi, în programele întocmite 6 , ca şi în politica de gu-
vernămînrt de după veniir.ea isa i1a ipu1ere, în p.rob:lema ·agrară s-a .limitat,
de a1semenea, fa vînizarea domeniiHor sfatului în .Joitur·i mici. Studierea legH
menţionate ne permite că tragem concluzia că, la -sfirş:itul 15ecolului al
XIX-iea, în poil.itica \3.•girairă a part.idelor burghezo-moşiereşti nu exista o
deosebire principi.a.tă. Ambele pia.rtide au adoptait aceeaşi ooluţie pentru
„•rezolv.a-rea" problemei a girare : vîneiarea dcunoni.i.Jor sfatului în .Jotur.i. Atîit
wnserva1tori·i, dt şi iJ.ibena1Ji:i au mens pe această linie cu scopul de a pre-
2 Ibidem, p. 89, 813.
3 Ibidem, 1895/1896, p. 372.
4
Ibidem, p. 342; Dezbaterile Selliltului, 1895/1896, p. 119.
5
"Voinţa nationa!ă~. IX, 17/29.IV.1892; 23.III/LIV.1892; 17/29.IV.1892.
6 Ibidem, X, 22.Xl.1892.
întîmpfr1.a orioe pretenţie care ar fi vizia1t exprop·rierea mari.Jar proprietăţi.

Sub intluenţa purtemicelor răscoale ţărăneşti, burghezia şi moşierimea au
fosit nevoi:te să facă conoosH. Giia<Seile .domin.ante au avu1 în vedere, îI11Să,
ca aceste oonc·esiii să nu aducă nici un prejudiciu mair.U proprietăţi.
Gategor:ia soci.a1lă care .a prof.iitat cel ma·i m,u·l~ de pe urma :legii
din 1889 a fost burghezia să•rea·scă. Aceasta şi-a <:ensolid.a.t poziţiile, pro-
fitînd ·de vînwrea 1!otuirifor mari în condiţi1i .arviantajoaise. De asemenea, în
mîinile burgheziei sMeşri:·i a i.nbliart o cantitaite iapreci.a'billă de pămînt dato-
riită faptului că un număr mare dinitre cumpărătoni.i de fofoni mici le-au
pără•sit sau ,Je-.au arendiat pe termene .!ung•i, ceea ce echivala cu o adeivă
rată „vînzare deghiz.a·tă". Socotim necesar să tSubliniem că acootS•tă conso-
l·id.are a burgheziei săii:eşiti a inHuenţat po·zibiv asupra dezvo1lii:ării capifa- ·
Hsimului în a~rfou;Jitura României.
Din ana.I.iz.a modului de .aplioa:re •a legi·i d·in 1889 riezu1Mă că numari
o ·pairte a ţărănimii a beneficiat de vînzarea :loitmHor mid d·iin domeniiile
statului. Trebuie să subliiniem, de .asemenea, că mare p.a·rte din cumpără
torii loturilor mici ·le-.au airendat sau 1!1e-1au ipă1ră·sit. Nevoi.a de pămînt a
ţărăni.mH nJa fost •Sabisfăcuii:ă prin vînzairea foturifor mici din moşiile sfa-
tului. Pu1temicele ră 1scoa1le ţăTăneşi:·i din 1907 vor dovedi cu pri•sosinţă
.acest l'Ucru.
GREVA MUNCITORILOR DE LA FABRICA DE HIRTIE
DIN PIATRA-NEAMŢ (IUNIE-IULIE 1926)
de LEON EŞANU
Incepînd d.iin anuil 1922, .România ,intră treptat în perio<i.d.a unei sta-
biJ·izăiri p<i.l!"ţria.le şi vl"'emelnice .a e:ap-italiismu.lui. Este per-ioada imediat ur-
mătoare .avîntuliui revoluţ.ionair ee ma·roase o creşitere r.em.a-roahi1lă a con-
ştiinţei paiUtice şi .a luptelor revoluţionare a1!e cl-a:Sei rnuncHoare.
In anii sit1ahi1l:i·zăr1ii rel<i.1tirvc a c<i.pifal1i•smului 1n România - arn m
care sub aspectul dezvoltării economice s-au înregistrat progrese legate
de redrecarea economiei capiita1l·i1st·e pc baz.a iliichidă·rii diis·trugieri.Jor de
ră~boi, a reutiilărH şi modem.iză·r>ii unor întriepr.inderi, a irnt:·roducerii unor
metode şi p1roc-edee noi de rnţoionaliziare oa·p·iitaliisită a producţiei - masele
populare .au suporta;t jugul unei exploatău·i crescînde. Burghezia şi moşie
rimea u1nmă1r.ind o înv.iorare ·rapida ia vi·et·i1i economice, în sensul .intere~
seiJvr înguste de cla·să, unnăl'ind întă1 r1rea po1rlti·Llor lor economico-politioe,
au desfăşurat o puternică ofensivă pentru ·răpirea d.r.epturi;Jor obţinute de
o.amenii mundi în it.Lmpitd avînituJui Tevo•l.uţion.air. S<i.1lari1iile au fo,SJit micşo
rate, z·iu.a de muncă .a foc~ pirelung·iită, .iS..,a in~enisitioat folooirea pe sca1ră
tot rnaii largă a muncii femei.lor şi copii1lor, impo,z,i1teile au fost mult mărite.
In această penioadă, maoole muncitoare de ;!ia oriaşe şi sa:t:e au cantt:i-
nua.t ,a-şi man:ifosita, su.b forme va,riaite, hotărî.rea de a ·se împotrivi ofen-
sivei p.a.trona1le, pol1i1ticii duse de da-sele domhnanite. Ohia1r ist.a.ti.sticiile ofii-
da1Je bur.ghez.e menţknează că în .această 1perfoadă au avui .Joc 579 de
greve imU1I1JCitbo,Nlşiti, ,1 456 ide coin~Jiicit:e de muncă şi 27 de 1\ockouturli. In
acţiunile greviste au fost antrenaţi 114 029 de muncitori, iar în conflicte
de muncă 460 201 muncitori şi funcţionari 1• Partidul Comunist din Româ-
ni-a, conducă'torul încercat a.J c,Ja,sei munc.itoa.r·e, ~ găisi1 metode t aotice ou
1
caire proletariia.turl ia 1putut 1rezi,sfa în faţ.a ofenisii·vei patrcnaile în

anii 1923-1928 şi a ·a1părat ou dîrzernie interesel e vi1ta:le aile ma,selor mun-
1
citoare. După scoaterea sa în afara legii, Partidul Comunist din România

îşi reorganizează activitatea pe baze noi, trece în adîncă ilegalitate şi
1
Conflicte colective de muncă, Bucureşti, 1929, p. 5.
19-1145
2!Ji-1 LEON EŞANU 2
luptă in acoastă perioadă peniru a ,;1,păra inrk1rcsek da1sei rnundtoa'l"e

ţmpotriva oienisivei paitrona,le 1•
Voni·rea la gm"crn a gencrnluilui Averescu, :p:arnvanuil 11'iberanlor, în
anuil 1926, a con.sti1tuiit 15emna1lul „unui nou vail de teroa,re să,lbatică îm-
potrivia al.asei munoi'toa·re din România" 2 •
Po!Nica internă a gener.al.u1lui Averescu 3 era însoţ,irtă de o cumplită
teroare îndreptată împotriva maselor muncitoare şi a Partidului Comunist
din Românfa. Guvernul Averescu a luat „măsuri corespunzătoare" pentru
a repr:fona miişoarea munoifomască. A fosit i&tăviithă tendiint.a rnunci.toriilor
de a ·:5-e organiza în sindioa1te, iia.r dreptu l ·de 1a.pă1 r.are a munciitorimii fată de
1
exploatarea harba1 ră a p•a·tronului era redus la zero.

Manifestări1le muncitoreşti au fost opri1e, guivemul !1uînd măsuri de
d+wilvan:~ .a Si1nidka1telor uHli t.are. Nernulţurnfr.ilc şi revoilta dasei munci-
1
toare i.S-,au maniifestia·t în specia1l prin numeroase g.reve. Mişcarea g1revi 1&tă
a crescu1 în .alflull 1926 considerabil. După <larele oficia1le, iumizate de Di-
1ecţi1a de istudH şi sfaHstică ia Ministerului Muncii, în raport cu .anii
1923-192.5, în ;a<;:esit .an ·s-au înreg,iiStrait. 519 confiliicte de muncă şi g·reve
faţă de 240 cî~e au aivu1t loc în 1925, i.ar numărul zilelor ,de grevă s-ea ridi-
ca·t la 326 086, cu 56% mai mu.Jt faţă de anul 1925 4 • Toate acestea con-
stirf:uiau urmarea fi·f\Mscă a siiluaţ.i1ei exi1stente, care a fos~ oaraderizaiă de
ConsHfo1l gene11a,J a1! S.indioateloir unitaire din România, în chemarea ~a
din I mai 1926, :aiS.tfiel : „în timp ce viaţa se scumpeş:f:e, 1a1l~menil:ele de p1 rimă
necesit.aite a.tiingînd preţuri fanta6tice, sailariHe muncHorii,J0ir scad, riar şo
majul creşte pe zi cc trece" 5. Ofensivei patronale, clasa muncitoare i-a
opus o h1p·tă energiică împakiva soumpetei, pentru oreşterea corespunză
toare a salariilor, pentru ziua de lucru de 8 ore şi condiţii mai bune de
muncă. Majodtafoa grewlor din accasiă perioadă .au •<W"ut drept obiectiv
sporirea isa1l,ar i'Llor, reducerea ornlor dl' lucru şi aMc prnblleme 1Jegate ide
1
condiţiHe nefavoraibi.\-e de muncă. în fruntea .lupfolor g1rcviste au fost co-

munişUi, care au ,imprimat acţiunilor 1111 caraoier cornbartiv şi au miHt·at
neinceiba.t pentru intereselie vi-taole ale nia6elm munc i1toare. P .C.R. a lupt.:iit
1
cu abnegaţie şi devot.ament în fruntea maselor de oamen:i ai munci.i, dove-

dindu-6e a ;fi singuria forţă capahi!lă a se opune regimului de exploatare
burghezo~moşiereaiscă.
In UIU·imii 'ani ai sta1bi,\iză.rii rn\.ative a caip1iitalhs.mrnlui, în oraşul
Piatra-Neamţ se remarcă o serioasă sporire a număml111i întrnprindcriolor
industri.a1h:~. ocea ce a derorminart şi o creştere corespunză.toare a populaţiei
acestui oraş. A6tfol, potriivi1t dia.telor ofiic·ia•le, în anuJ 1921 o-raşu 1l avea
7 fabrici de hîrtiie ~i o populaţie de 19 100 de persoane; cîţiv.a ani mai
1 G h. G h cor glii u ·Oe j, Arliwle :~i ouvîniiiri, ed .. a IV-a, E.S.P.L.P„ Bucureşti,
1%6, p. 370.
2 Documente din istoria P.C.IL 1923-1928. voi. li. E.S.P.L.P„ 1953, p. 483.
3 Privitor la diferitele aspecte ale ac·estei guvernări, vezi artiColul .J. Ben dit e r
şi O. Ş <i· n d r u, Contribuţii -la cunoaşterea situa( iei inteme a Romdniei spre sfirşitul sta-
bilizării reloiioe a capitalismului, în „Studi~ ~i cercetări şi!Jirnvifice" (Istorie), Filiiafa laşi
a Ac~demiei R.P.R„ nr. I, 1961, p. 7-30.
4 CL „Dimineaţa", 28 rna:i 19'27.
5 Documente di11 istoria P.C.f(. 1923- lf128. n>!. li, p. 434.
J GREVi\ MliNCITORILOR DE LA FABRICA DE HIR'TIE P.·NEAMT (IUNIE-IULIE 19261 291
tîrziu, numărul înitreprind·eri1lor s.ale induisfria1lc esi:c de 28, m.air popul.aţiia

se dublează 1• In aceşti ani au intrat în funcţiune o serie de noi fabrici,
legate .de prnHlil.lil na1bura~ a.ii reg·iunii, de maiteria 'P'nimă ex'Îisfontă ·la faţa
locu.lui. Dezvoltarea .a-ceaSlta relativ ir.apidă a atr.alS şi o sporire s·imţifoare
a numă.ruhti de munciitori ca·re fumizau forţa de muncă noi.tor întrep·rin-
deri d-in oraş. Print.re oele aproape 30 de ,,staibi1Hmente 1industrfaile" ce
existau în anii 1926-1927, fia.brica de hîrt:ie şi muoaiva diin or.aşu1I Piaitria-
Neamt era cea ma·i ·reprezenfativă. înfiinţată în .anul 1908, de o 5ooietate
cu nume colectiv, "Gustav Eiohler", aceasta a funcţionat cu întreruperi tn
anii 1909-1912, 1916-1920. La 1 iuHe 1921 'a foiSll: cumpărată de marele
miliardar Aristide Blank, director generat al băncii "Marmorosch-Btank".
După p1a1bru ani, în 1925, 5..,a 1transforma1t în societate anonimă, cumpă·
rată fiind de o societate ce-şi avea sediul la Bucureşti 2• Dacă în 1921 ca-
pitalll'I ei a .fost de 8 OOO OOO lei, după dnoi ani capiiba1lul inducfrial d~
.care di6punea .aceaistă :fia1brkă era de 45 OOO OOO lei. Forţa motrice a în-
treprinderii av·ea o oaipadta~e de 3 250 CP, iar numă-rul muncitoriilor angia-
jaţi atingea cifra de 450 3 • In această perioadă existau în toată ţara, pen-
tru industri.a hktiei şi ceilolozei, 15 înt·reprinderi, oare incu.mau. un tota•! de
4 864 de mundtori. Dintire aceste.a, doar trei .ave.au pe5te 500 de munci-
tori, două cupl'iindeau în1re 400 şi 500 de munci.toiri, n~s·tul '.funcţionînd ou
un număr mai mic de lucrători 4 • Din compararea acestor date reiese că
fabrica de 11a Pia.tria-Neaimţ era, în acea 1stă rnmwră, una d.iir1tre cele mai
importante din ţară 5• Anul 1927 n-a fost un an favorabil pentru judetul
Neamţ. Din cauza lipsei de credit, activitatea comercială a stagnat într-o
foarte marc măsură 6 • Totuşi, fabricii de ihîrtie şi mucava din Piatra-Neamţ
„i s-a dat o dezvoltare considerabilă, investindu-se în instalaţiuni circa
100 OOO OOO lei" (sublinierea ns.). Acest fapt a permis ca în anul următor
( 1928) producţia fabricH să ce r.idk·e 1Ja 6 021 OOO kg de hîdie, carton şi
mucava 7 • Instalaţiile ci au fost continuu perfecţionate în raport cu evo-
•
1
Arh. s.t. Pi.atra-Neailllt, Prefectura jud. Neamţ, J~'xpun.{!rea situaţiei judeţului pe
umi 1921-1927 ; Arh. st. Buoureşti, fd. Mi:n!sterului de Initenrie, dos. nr. 91/1921, f. 3.
2
Arh. C.C. al P.C.R., fd. 5, dos . .nr. 793, p. 269; „ReformaforuJ", 21 fon'.e 1926,
Piatra-\ieamt. ·
3 C. :Iv\ ă t.a să, Călăuza judeţului Neamţ, p. 61. In toată MD!dova enstaiu în
,1ceastă perioadă doar 12 întrepr•inder,i industrfole cu peste 500 de muncitori.
4
„Analele InstJtutulu·i ·de istorie i:i partidului"; nr. 3, 1962, p. 88-89.
5
Inceputudle industriei hîrtiei în Moldow1 în prima jumătate a secolului trecut
sî11t legate tot de or.aşul P,iatr.a-Neamt. Astfel, pnima f.aibrkă de .acest fel din Moldova
a fost cea înfiii.nţ.aită de Gh. Asachi .Ja Cetăţuia, J.îngă Piatra-Neamţ, deschi1Să .Ja 8 noiem-
brie 1841. Pr.ivirtor la această problemă, vezi G h. U n g u re a n u, Fabrica de hi1tie a lui
Gh. Asachi de la Petrodava, în „Anuarul Hceului de ibă·i1e\li din P. Neamţ 1933-1934u,
p. 83-87 ; V a Ier 'i a n Popov ici, lnceputurile industriei de hirtie in Moldova, in
„Analele ştii.ntifice n·le Universităţ:.i, «Al. I. Cuza» di~ Iaşi" (ştEnte sociale), fom. I,
fasc. 1-2, 1955, p. 87-110.
6
lndustri1a de cherestea, de exemplu, oare er:1 .:ea mai răspindită în judeţ, a bst
redusă la 30% din ceea ce fusese. De fapt, nu este vorba de o situaţie speci.ală a jude-
jului Neamt, căci întreaga fodustr-ie forestieră a intrnit -în oniză încă din anul 1926. Numai
rlin octombrie 1926 pînă îri mai 1927, după da!'t'l·e ofk'i.ale au dat f.aliment 10% din între-
prinderile forestiere („Dicni.neaţa", 'll ma·i 1927).
7 C. Mă tasă, op. cit., p. 61.
2!12 LEON EŞANU 4
Juţfa itehniic.i.i. Dacă faibric·a a î:megisitrnt în aoeşbi .aini, precum .am ară<l:ait1
o. dezivo,Jtare continuă, faiprtuJ 6€ daforn, în primuil irînd, inbensei expfoatări
la care eriau supuş,i .munoitoroi'i ..Creş.terea neîlfloetartă a profHuni.Jor care se
rea11iziau din coef.icientul sporit ·a.I muncii neplărtite a munci.torifor a per.-
mi·s p.a1bron.Mor fiabricii·i .să f.acă invesitiţii înisemna1te, oo.re au determinat dez-
valita.rea ·Şi lărgi•rea producţiei şi impilicit sipori1rea · în'tir-un med conespun~
zăitor .a veni1turi.Jor acţionariJor ei. SHuaţiia economică şi condiiţiifo de muncă
ale munci:tcrifor, oreiatorii de fapt ai aoestoir pmf.iii:uri şi benefidi mereu
c~scînde, emu, în schimb, d·intre cele mai dep.Jorabi1le.
Sa,J1a.rii,J.e munci.torHor fabr1icii ernu extrem de mici, mai a.Ies dacă Ic
raportăm .J.a :indicele costuilui v.ieţii d·in acea iperoioadă. Cîşil·igu\ zi,Jnic a.t
nî.tmcifoiri.Jo.r era ,de 40 pînă Ja 60 de 1Jei, i.ar muncitoarelle, care erau uti~
lizate în număr mare în fabrică, primeau doar 24 pînă la 30 de lei •. Pen-
tru .a aprecia mai bine is•irtu.aţfo aceisitor muncifori, hebuie .a.vurt în vedere
şi fapfol că în omşiul Pfa.tra.-Nearnţ, vara unaii ales, viaţa er.a mai scumpă
cu 50% decît în Bucureşti 2• In decurs de doi ani, muncitorii fabricii nu
p'dmJseră nioi un foi de sporuri la safa.rii, deşi în .aces•t iimp fr.aiul se
scumpise cu peste 30-40 % 3 • Cei 300 de muncitori semicalificaţi, avînd
o vechime idie' 13-14 aini, eriai.J ·pilă.niţi cu 40-50 d:e 1\rei .pe zi şi numai
~O de inşi, din totalul de peste 400, primeau 70 pînă la 100 de lei pe zi 4 •
Ce posihi1lităli de exiisitienţă crereau ace51te sume der.izoiri.i, cî111d î:n an'llil 1926,
po~rivit Buletinului statistic al României, ibugmul lunar imLnirn neces.a:r
Un~i familii de trei persoane era de 8 870 de lei 5• Nici cele mai mari sa-
t.ar·i.i nu puitleţiu acoperii acei! minim neoooa.r 1Sitahi1llit chi.air de isiba'tisiticia ofi~
dală, far 50% :airn s.-a1lar-i1i rep.rezenitau o .treime d.in minimu11 de 1trni. Apre-
cierea că ":pe zi' ere itrece a1!1imentele, imbrăcăminrtea şi .toaite artioolele ş.e
scumpesc" ~r.a însoţi.tă ~e constatoarea Gă safariile mundrtoirHor continuau
să rămînă aceleaşi. Partidul' Comunist arăta maselor muncitoare că " ... ur-
carea nebuneaiscă a preţur·i1lor esrte mijlocuil sigur prin ca1re fot sa1la.ri.aitu1l
este sii!lit •să muncească din .răsputeri, ba chiar mia·i muJt decîlt îna.iote, pri-
mind în schicrnb mult mai puţin. Urcare.a p·reţuriJor, scump.et·ea fă.ră sea-
măn, isînt în .realitaite o ·scădere a sailairiului real şi o măr:i·re extraordinară
a cîştigurilor capitaliştilor" 6 • Referindu-se la trăsăturile esentiale ce ca-
raober.izau. sittiaţia maisei\or munciito.are din Român:ia burghezo~moşierească.
Gh. Gheorghiu-Dej .subiHniază : "munca peste pu~er1i şi isa.1.ar:ii de foame~
teroare şi g,Joa.nţe în Joc. de pîine şi drepturi, aceia.sita era pa.rl:ea muncHo-
rifor, din trud.a căirora capitaliştii din ţa.ră şi de poore hotare ingrămădeau
uriaşe profituri" 7 •
.• „Viaţa muncitoare", 18 iul. 1926.

2 „Lumea", 25 iun. 1926.
3 Arh. C.C. aJ P,C.R., fd. 5, <loo. nr. 793. f. 270.
4 Ibidem, f. 270; „Vi.aţa muncHoore", 18 iul. 1926.
: „AinaJele Insh!tLLţuJui .de iiStor~e a pa111t:dului", nr. 3, 1962, p. 108.
Documente d1J11 istoria P.C.R., 1923-1928, voii. II, p. 57.
7 G h. G h e o r g h i u - D e j, A XV -a, aniversare a e/iber1irii României de sub ;11 gui'
fascist, Ed. Politică; 1959, 'P· 5-6. ·'
'5 GREVA MUNCITORILOR DE LA FABRICA' DIO HIRTIE P.·NEAMT (IUNIE-IULIE 1926) '·~3
Din punct de vedere organizatoric, munci1atirnea din .Piatra-Neam\

era cup1rinsă în Sindioa1ele unitare, acest or.aş f!Hnd, împreună cu altele,
dintre cele care au aderat în întregime la C.G.S.U. 1•.
Activ,ifatea susţinută desfăşurată la Piaitra-Neamţ de că1tre Comfaia
loca,lă ,a Sindiciaitelor unitare pe Hnia organizării şi antronă·rii muncitO-
rilor 1Ja acţ.iune făcea obiectul unor sesizări şi ,fa1renvenţ.i.i ail1e organelor
represive burghezo-moşiereşti.
Cu 1oa1ă rl:eroarea ce se exer-ciita îrnpot!"iva Sindicatelor unitare, ·la
Pia 1tra-N.eamţ, i.nf1lueinţia ilor aisupr.a rnunici.torilor era în con1inuă oreşiere.
MuncitorH inu recuno$rl:eau „ca apărărl:or -al for decît C.G.S.U. şi SinMcat€jJ€
unitare" 2 • La sediul Comisiei locale a sindicatelor aveau loc dese întru-
niiri, în ca1re ·se dezbăteau d;ivense chestiuni J,a or,dineia ziilei oa re .interesau
1
pc muncitori 3 • Munca neobosită pe care o desfăşurau comuniştii în rîn-

durile tuturor ca.tegoriiilor de muncifo.ri, p·r,in intermediul Siindiicatelor uni-
tare şi, în gienera1l, folosind foate p0i.s1ibi1lităţNe ~ega1l1e, n-a i.Scăp:arl: arl:enţ.iei
poliţiei şi siguranţei d•in P.iiafoa-Nearrnţ. In numeroa,sele ra1poade pe care
le adresau organelor lor superioare, se insista continuu asupra faptului că
S~ndica1·ele unitaire ernu utiil1iz.a1 te de comunişti pen11ru propaganda politică
1
ce o făic.eau p rinitre muncitor,i, c-are eriau îndemnaţi fa acţiuni orgianizate în

1
faţa ofensivei p·atronia.le. La sed.H:J,e şi în să1).i1le muneiitoreşN aveau foc nu-

meroa1se descii.nderi şi percheziţii, ca.re se soldau de fieca-re dail:ă ou confis-
carea materialului găsit, arestarea conducătorilor muncitorimii etc. 4 •
A.tirăgînd mereu a.tenţia că cei care conduc Sindicateile unitare din
Piatra-Neamţ „sunt capii mişcării comuniste din localitate 5 ,_,ce stau în
fruntea tuturor mişcărilor muncitoreşti din oraş" 6, precum şi asupra ma-
nifesuelor de propa.giandă comunk1tă oe se gă1seau 11,a sedirnl Comisiei tlooa1k
1
a iSiindioa1telor, poHtia şi ·siguranţa ilocailă cereau ca fomrHe 1lior superioaire

::;ă intervină 1pe Ungă Miinii1srberul Ju1stiţi1ei' „ipenJbru a ise 1lua măsuri de des-
fiinţare a sindicatelor respective" 7 •
In afara tendinţei de lichidare brutailă a aot.i'vitătH desfăşuina1e pe
linia intereselor muncito~imiii, un lcc important îl ocupau ,1,a Piafra-Neamţ
1
încercăritle de diversiune pe care 1le .făceau patronii, :sip1r.ijiniţi de auitorităţ-i,

pentru ia împărţ·i pe muncitori după oriter.ii isirăine de 1initerese1lie fo·r de
da1să. Scopul care 1se uinmărea prin crea.rea în judieţu1l Neamţ, cu ajutoml
1
b.andeilor Ugii.i apă·răr.ii naţiona 1l-creşNne, a unei „obşil:i" cu c.a,rader naţio"

na.tist, era dar arătbat într-o adresă a Inspector.atului de poliţie d·in laşi :
„diistra.gerea imunciitoirilor de sub influenţa sindkaiteilor caire i.Se ştie că ac-
tiveaza pe baza programului comunist" 8 .
1 Arh. C.C. ·a~ P.C.R., fd. 5, dos. nr. 884, f. 225,.231.
2 Ibidem.
3 Ibidem, dos. ,nr. 884, t 231, dos. nr. 882, f 7; fd. 69, doo. nr. 457; f. I, 2, li.
4 Arh. st. Iaşi, ifd. Pairchet gener.a4 laşi, dos. nr. 557, f. 155-159 ; Airh. C.C. al
P.C.iR., fel. 69, dos. nr. 6475, f. I, 2.

5 Ibidem, f. I.
6
Ibidem, f. I, 2, 11.
7 1bidem, f. 11.
8 Arh. st. p,:.atra-Neamt, dos. m. 23 (corespondentă cifrată),· doc. ·1504-L
294 LEON EŞANU 6
C~aselle expi1oafa1oare din ţaria noastră au înceroa1t adesea să folo-

sească organizaţiile naţionaliste şi apoi pe cele deschis fasciste, în lupta
di.redă sau ma-scaită cLuisă împotriva munciforimH şi a avangărzii sale.
Neavînd o bază de maisă, ciu •toa1tă ideimagog.ia deşăinţaită care însoţea ac-
tivitatea lor, 1are.5r!:e orgianiz,aţii n..,au putuit serv.i decîr!: fo1 foa•rre mică mă
sură pir.indpa1lul scop pentru care au fost înfiinţarre şi sprijoiniite de regimul
burghezo-moşieresc din România.
In acest cadru generai! pe care 11-am &hiiat ·SC desfăşura şi activi-
ta·tea munciforilor de 1lia fabrica de hîrtie. MajorHatea ~air emu membri ai
Sindicarrulu.i unitar. De la înfi;inţarea sa, acesit sindicat şi-a cîştiga·t încre.-
derea mundkir•i1Jor pr.in fc1luil în oa.re a miilitat pent·ru apărarea fofrrese-
lor lor vi ta le.
Unia hdtărîtă, revoh1ţionară, în a•tiri:ud·inea munciitorilor era impri-
mată de comuniş1H care aot.iw1u în sindical După scoaterea P.C.R. în
afara ;Jeg.iii, Sindicatele unita·re au ·rămas un timp pr·inoi1p1a:J.a organizaţie
legală a oaimeniiloir muncii, iacţionind sub conducerea p.air·tidului revolu-
ţionar al ol.a,sei muncitoare. Conducerea de către comuniş,ti a l1up1ielor eco-
nomice zii1lnice aile muncitori-lor ais.igur.a orienfarea lor revoluţionară, Ic
dădea un ca racil:er d·in ce în ce mai or.g1aniw1t. După iilega;Jiziairea parti-
1
dului, pe ba;mi indicaţiii1lor p.r.imilte din p:artea Regionalei P.C.R. Moitidova.

priovind îmbi1narea: muncii ileg.a1le cu cea ·lega:lă, .s-ia acordat o dccsehită
1
atenţie muncii ·sind.icai!e şi iSairciniilor ce ·reveneau comunişti.lor în această

pr.ivintă. Ei de,sfăşurau o largă activifate de educare poili:tică a munci.ta-
rilor, •in1&iistînd ma·i ales asupra pmbilemelor ce pr.ivea.u rcfaţjj.!e cu patronii
fabriciilor. Un rol deo.sebirr J-a jucat în aceşti ani C. Ivănuş, membru al
C.C. ai! P.C.R., care 1avea miisiunea de a org.aniza şi conduce h1p.telc mun-
eitori1tor di'l'! aooaistă pairlte a ţăr·ii. Aoti1Vi1k1itea I ui C. Ivănuş a avwt o mare
impo~t.anţă pent.ru îndrumarea ma1selor 1la·rgi de oame111i ai muncii din nor-
dul .Moldovei.
La Piatra-Neamţ, C. Ivănuş, ca.re se bucura de o mare popu.Jaritaik
în r·înduri;!e muncitor.ii\or, eria neîncetat supraveghear!: de poll1iţia şi sigu-
ranţa ,Joc.a1lă. Pentru acrt:iv.itar!:ea sa neobosirtă de îndrumare şi organizare
a fop.tei muncirlori.Joir, a .sindkaltelor IJor, eil a fost deseor.i iaresitat de orga-
nele de represiune d.in P.ia:tra-Neamţ 1, înviinuini•le ce ·i· se aduceau Hind cam
totdeauna aceleaş'i : propagandă comuni;sJtă, împă-rţire de manifeste mun-
citorifor din .f1abritiile oraşului, îndemn la grevă, răspîrndi.rea în rînduriile
sindicatelor din Pia·trn-Neamţ a mafori1a1Ieilor primire din rartca
C.G.S.U. 2 etc.
Prin activitaiea :lor curn.joa1Să şi plină de ab111egaţ-ie, pentiru apăra
rea 1in tereselor celor ce muncesc, comuniştii şi-:au oîştig1a1t un deosebiit pres-
1
ligiiu in rînduiJ maselor mu11cir!:oa1re. La Pfa..tra-Neamţ, cia în înfreaga ţară,

încrederea crescîndă a muncitorilor în Partidul Comunist s-a manifestat
şi p·rin aceea că în conducerea sindicarrefor iau foot aleş.i numeroşi comu-
nişti. Prin in:termediiu.I comuniştiilor care :activau î:n oodml Sindicatelor
unifa1re, P.C.R. a rea1Hziart: conducerea şi înidwmiairea luprrei muncitorilor
1
Arh. C.C. ad P.C:R, fd. 69, dos. nr. 64!'i7, f. 2.
2
Ibidem. f. 2. li.
7 GREVA MUNCITORILOR DE LA FA[lJ{ICA DE HIRTIE P.·NEA.V1Ţ OlJNIE-IULIE 1')2fi)
------------------------
pentru ap~.rarc;a ~keptu~.iito: for. La Piatr.a-;:;eam\, c~n~unişti·! }1~1a~1 pad~

la adunările smd1cale ş1 aJu,tau concret smd1oak~lc sa ia hotarm JUste ŞI
să mobilizeze pe mundtori pe calea luptei revu1uţionare. Adiivifotea lor a
contribui.t .Ia creşterea inUuenţei Sindicatelor unii·tare în rîndLill maselor
rmm.:.il0are. Adresîndu-<Se acestora, organul cent1ral a.I Sind·ioaitelor unitare
k arăta că „încheierea f.rontului 11nic pe înt1reaga ţară, penfru cucerirea
revendicări.lor economice, contra c)fen5ivei .µ:atrona·le şi pentru apărarea
exi-stenţei sindicatelor se impune cu o nccesi·tatc de fic:r" 1•
In anu..J 1924, cei peste 400 de munci:tori ai fabrici·i de hîrt.i·e din
Piartra-Neamţ au cerut inohei·erea unui coll!fr,aot colectiv, dar di·recţia fa-
brioii a rdu21ait. Drepit unma:re, muncitorii au declarat grc\'ă şi au silit-o,
în ct.<lc din urmă, .să acoop.te încheierea contnactului. Prin clauz·eil1e acestui
con:trad, muncifori'i foibriciii au impus pa·troni.lor z.iua de 1Iucru de 8 ore,
s-xiu regtemeOJtat oondiţii1le de muncă, iar dkecţia trebuia să p 1lă~ească S·in-
dioo.tului munciitoriilor suma de 1 OOO OOO de !iei, cîte un skrt de mi·lion pe
an, pînă 1a acoperirea întregii sume, pentru mag·azinwl de cont>um ai! s·in-
dicaitului 2 • După terminare•a g1revei, paironii n-a11 înţeles să respcde con-
diţi·i,Ie ccntmctu!.ui impus de mnncii1ori. Acţiunik repdaie ak~ muncitoriilor
i-au obligat, însă, să renunţe fa .aceste ~ncercă·ri. f n anu1l 1925, o diată cu
expirarea conkadului, pafronii au vrut :;ă împiedice reînnoirc•a lui, dair,
sub presiunea munciior,iilor, L~I a fost prelungit piiflă în iunie 1926 3 . Cu
toa·te acesitoa, direcţia a început, conform \·c·chil0r pradici, o s0ric întreagă
de provocă.ri, cu scopul! de .a intimida pL' muncitori şi a-i determi1na să
renunţe iJa cont·radul coleeitiv. La aceste încc.'rcă.ri, muncifoirimea fabricii
a irăspuns prin hotărfo-ea de a-'.)i apăra contradul CC)lcdh· cu or:ice preţ.
Pentru munciitorime, cont.radul coleotiv reprezenta o .impu1rfon.tă armă de
apărare coJ11tr.a sama\'01lnidei ·paironHor. Tnclwind an de an co.nfr·ac.te noi,
mundlor.i1i aveau posib-iili.t.artea !'ă •'bţină satisfac(~rna unor t"evondică1ri le-
gate de nev01i1le lor de fiecai!"e zi. Problema contr.a0tului coleotiv a.i rnu.nci-
torifo.r f1abr.ici.i de hîr.ţj,e din Pi.a.tir.a-Neamţ s-a afla1 în aitenţia conduceriii
Sindicatelor unitare. Un delegat din partea conducerii C.G.S.U. a parti-
cipat activ la şedinţele şi adunările în care erau dezbătute de muncitori
chestiunile privitoare la contract 4•
La data de 13 mai 1926, în preajma expirării contractului, munci-
torH fahrioii, răspurJzînd chemării conducerii sindica.tuilui revoluţionar.
s-au întrunit într-o largă adunare în sala Comisiei locale a sindicatelor 5 •
Cu acea.sită ·ocazie, anializîndiu~se folu1I în oare fusese aplioait contr.achtl. co-
lectiv, ·5„a consta·tat că direcţia fabricii nu şi-.a respecta:!: obligati·He asu-
mate, nici în privinţa acordării de spomri iindividua.l·e 1la ·sa.JairiiJe mun-
citorilor, nki în privinţa achitării sumei de 1 OOO OOO sindicatului pentru
organizarea economatului muncitoresc 6• In faţa acestei situaţii, adunarea
generală a mundtoriilor de 1la fabricia de hîrtiie a hotă·rH să înainteze di-
1
„Viata munaitaa-re", I aug. 1926.
2
Arh. C.C. .al P.C.R., fd. 5, dos. nr. 793, [. 268.
3 „Viiaţa munoitoare''; 18 iul. 1926.
4
Arh. C.C . .aJ P.C.R., fd. 5, dos. ru-. 885, f. 189.
~ Ibidem, fd. 5, dos. nr. 793, f. 268; „Viata munoitoare", !8 iul. 1926.
' Ibidem. -
39G LEON EŞ.-\Nt: 8
recţki un memoriu care cuprindea şi acck olmtze ce nu fuseseră. îndepiH-

nite de patroni prin contractul din anul precedent 1• Cererile principale ale
muncitorilor erau concretizate în unmătoarele lO puncte :
1. achitarea globală a sumei de lei 1 OOO OOO 2 ;
2. direcţia fahridi iSă nru 6 e armes~ece în orgianrizarea şi condu-
1
cerea economatului lucrătorilor;

:t 8 ore reaile de 1lucru :
4. spor de salariu de 50% 3 ;
5. în zile·le de sărbăfoairc obişnui·te, în care celelaMe fabrici nu
1luoroa1ză, <Să •se plă1tea1şcă •sa.l•a11iu dubllu :
6. să ise .riespedtc demnifoitea omll'lui ;
7. itoate orele sup1Hmeniare isă fie p;lăitiit·e cu 50% în p1l1us;
8. fir.acţiuni·lc de ba.ni ex.îs.tente pe 1lfafa de pliată să He vă,rsa~e
căit-re c·aGicirul s'indica,tuilui :
1
9. lucră:torii să nu fie conccdi a\i fără preafabH1a cercet.are a ca-

1
zului de către delegaţi :

10. să He .re51peota~ articohtl 33 din kg·ea si·ndica1tielor pmtesiona1le
1
cu privire la delegaţii lucrătorilor 4•

Dcl'eg.atia munciforilcr, cu împutcrnkiri 1dcplinc ·de a-i rop.rezcnta,
er.a ccmpusă ·din nouă inşi, în frun 1tca cMorn se .afla .sccreibarn11 Comisiei
locale a Sindicatelor unitare 5•
Revendică·rik prezentate dădeau g1revci, nu numai un · cariaciter eco-
nomic, d şi unul prnniunţ.a.t politic, .dovedind din ipl i11 i:nfilueinţa puternică
1
pc care o av·eau comuniş1ti 1i 'in rîndurile mundtor.ilo.r. De piklă, printre

;;ereri·le care ,au fost îlfl:aintak di,rec\ici f.abridi de d1tre ide1'.1egaţH munci-
tori1lor se ·aflau şi a:cesibeia : recunoaşterea oomi1teteilor mundtoreşi:i, con-
tr·aot col ec1iv, i1t1lrerizi1oerea aing.ajări.i .1uciră.kri:l·or Ură avi·z.uil comitetului
1 1
muncitoresc etc. 6 • In cadrul adunărilor ·Şi discuţiilor spontane care aveau

loc pr1i111trc imunicitor·ii fabricii de hlr~ie, comuniş·t·ii, aflaţi în fruntea Sindi-
ca1bului uni:tar, ·a·ră1t.au că 1lup1ta pentnt apă,ra.r-ea iacesitor relV'elI1dicări trebuie
să fie orbieotivul lor principat!. Toa,te acciSte :activităţi cdnstti1tuiau aplica-
rea pracUcă a di-redivelor da~e Comiisiei generale a Sindicatelor unitare
prin dmurl.a·ra tr.imi.să în întreag.a \·ară, căfre 0omisi i1le 1loca,le şi toa:te Sin-
1
1 Ainh. C.C. iail P.C.R .. fd. 5, idos. :ne 793, f. 263, 281.
2
Conducerea fiabr:ci:i datora a.ceastă sumă s:rniioatuhu. Pirin contrac.bul coleciiv în-
chei1at l.a 28 maii 1925, muncilorili au renun\art la o parte .dii1n sporurile de s:alar.iJ care !,i se
cuveneau 1în mod i.11diV'i1dual. pentru a primi aooastă sumă, cu care voiau să~şi organizeze
11n magazin de consum, scăpîn<l în foliul ,acesta de specU'l1a oantinelor d:in jurul fabrkilor.
Deşi trecuse un a•n, direcţi-a nu şi-a ·respecta~ abl'ig.aţ!i1iile asumaite (Arh. C.C. ai) P.C.R„
[ci. 5, dos. nr. 793, f. 268, 270). .
3 Chi.a1r presa care 111u era de partea munoitorHor a frebu·:t să recunoască, referin-
du-se la ~i.nsufoidienţa sal1ariiNor, că ele nu erau in raport cu costul vie\ii di•n P:atm-Neamt
(„Lumea", 25 iiun. 1926). „Muncitoriî sînt obHg<iti să·şi ducă dna1iul în limitele unei sume
de bann oare s.e chi1amă siaJar, a-~a de i11~1im şi riclical. Neveiile lor sînt mari şi apăsă
toare" („Re[orm·aloru.l". 5 iul. 1926).
4 Ar;h. C.C. ~J P.C.R., fd. 5, dos. nr. 793, I. 263, 281, 282; Arh. st P,iaitra-Noomţ,
fd. Prefectură, dos. Ondi1nea şi Sigumnţa„t 98; „Reformai!Oil'u:l", 21 fon. 1926; „Lumea",
18 ;un. 1.926.
5
Arh. C.C. .a1l P.C.R„ fd. 5, dos. m. 793,-f. 268, 269.
6 Ibidem, f. 268, 281, 282; „Ref011ma<iorul", 21 iun. 1926.
'). GREVA MUNCITORILOR DE LA FABRICA DE H!RTIE P.-NEAMŢ (!UNIE-IULIE 1926) .·2.87
dicatele unitare, pentru pregătirea zilei de I Mai 1926 1• Cererile munci-

târilm die .1.a fabrica de hît:'t.ie se î116cri.au pe liniita ·r.evendicăiri1lor econo-
mice şi pioliihce care itrebui1au :a1păra1te şi sprijunite din toia~e .puteri·le de că
tre Sindicatele unitare 2 •
Rieprerentanrt.u1l -patronifor, d.iiredorwl gcnenal· a1l ~ahrk.i•i, a respins de
la început revendicările muncitorilor 3 •.
P.rivi:tor fo mării-rea sa·l.ariiJor, el ia pretins că „direcţiunea esite dis·
pusă ·să vi·e îin ajutoml 1luorăitor.i.lor, daică fiec.a-re ar face cite o cerere se-
parată" 4• Direcţia· urmărea prin aceasta să scindeze pe muncitori, să des-
trame pu:ternicull lor coilectiv. De asemenea, .a rduza.t să irecu1noască comi-
tetul mund1tomsc cu atribuţii'1c ce-i erau des.Unalte, contraetul oolediv etc.
Ca justificare a poziţiei sale, direcţia preciza că „acceptarea acestor
puncte ar însemna, de fapt, sovietizarea fabricii" 5 • Neputîndu-se ajunge
la o soluţionare directă, cererile muncitorilor au fost înaintate la lnspec-
tora1tul muinc.i•i, rngiiu1nea a VII-·.a Bacău, care în ziua de 14 iunie a încercat
o conciliere între cele două părţi 6 • Cu această ocazie, direcţia fabricii, ne-
renunţînd .1.a inten ţi·i.Je saih~. a arătat că esfo diiSpusă 1să primeiaiScă cere-
ri·le individuale a1k nmncifor·iilorr, pe oairc le va saitiiSfacc „în limoi.tia pos·i-
bilităţilor şi a meritelor fiecăruia" 7 • în aceste condiţii, intervenţia Inspec-
tona•tului mundi Bacău în conHiotu1I .de muncă înoeput nu a dart nici un
rezultat 8 . Căutînd să anihileze tratativele abia începute, reprezentantul
direcţiei :a adus 'la cun0ştinţ.a delegaţiei cele ihată-rite: de .a nu mai reînnoi
conitr.acteile co1'edtiive de muncă, de a :nu mai ·lua în coniSideiraire cererille
colective, ci numai p·e cele individuiale. Dirocţi,a a accepltat iSă dea 200 OOO
de •lei pentru economat, dar punînd cond:iţia •par.t'ioi.pă·rii sal!e fa adminiiS- 1
trarea lui 9 , ceea ce nu putea fi admis de către muncitori. în consecinţă',

s-a decis ca conflictul să fie supus unei comisii de arbitraj 10• Refuzului
direcţiei de a accepta cereri:le muncifori1lor •pc motivu.I că memo'l"'iul sitipu-
lea.ză nurna'i obl!iigaţi'i penitru ea, imu.ncHorii i-au Oipus ho1ărrîrea lor de
acţilllne. La H iunie 1926 a fos,t convooaită de că·tre conducerea sindica-
tului o noiuă înMunire în saila ComilS'iei locaile a Sindicatelor uni-tiare, pen-
tru .a :se hotă1rî .aisupira atitudinii ce tirebui:a ,adop1baită. Munca de prop,ac
gandă, a:citi1Viibatea desfă,şura~ă de comuni·ş.ti ·în interiiornl fabrkii, de J1a
1
1
Amh. C.C. ial P.C.!R., ~d. 5, dos. inr. 884, f. 97.
2 Ibidem.
3 Arh. st. Pia1ra-l\Jeamt, fd. !Prefectură, dos. OrdbOL'l<1 -~i si·guran\:a, 1926, f. 98 ; Ârh.
C.C. al P.C.R., id. 5, dos. in.r. 793, f. 2m
4 „Lumea", 18 ~un. 1926 ; „Reformartornl", 21 iun. 1926, „Vi1aţa muncitoare",
18 'iul. 1926. Directua ,3 refuzat să discute cu şeful <le!eg.aţiei .ii.Ies <le muncitorii fabrici.i,
secretarul Com'.siei loc.ale .a sirndiicatelor, „moti-vînd" că „este străin şi de fabrică şi de
interesele l1ucrătorilor" („Reforma-torul", 21 iun. l92G). Di·n ,acela.şi moNv, dir·ecţia afirma
la început că refuză să discute memorfal <le l<'I 13 °1na•i 1926, ,„întocmit de aceeaşi pcr-
1
soa11ă" (ibidem).
5 „Refo11ma1taruil", 21 iu~n. 192G.
6
Arh. C.C. a•I P.C.R, id. 5, dos. nr. 793, f. 269, 270, 282.
7 „Reforma;tornl", 21 fon. 1926; „V~aţ.a munc:toaire", 18 bL 1926,
8 Arh. CC. a1l P,C.R, Id. 5, dos. nr. 793, f. 263, 266, 270, 282.
9 Ibidem, f. 2()9; „Viaţa mundtoare", 18 iul. 1926.
10 Arh. CC. .a1l P.CR., fd. 5, dos. m. 793, f. 269, 270, 28-2.
298 LEON ES.~NU
om fa om, penbrru apăiriarea p;i-i1n hrptă <i cererHor lor legi·time, a avut u11
eoou tavorabi,l în întreaga masă a muncitorilor. In urma raportului pre-
zenta1t de delegaţia muncitoriilor, a fosil: aprobiată, în unan1imiiaite, hmărî
rea de încetare a lucrului şi declararea grevei 1'. A doua zi, la 15 iunie 1926,
muncitorii fabricii de hîrtie din Piatra-Neamţ au declarat grevă 2 • Directia
f.abridi a anunţat i1111ed-ia~ prefectura că ,lia grevă ,a,u aderat majori.ta.tea
lucrătorilor 3• Cu concursul prefectului, conducerea fabricii urmărea să
obţină de ·l1a gaimizoana oraşului in1stiaforea 11.mui post mi:lifar în incinta
fabricii, al cărui scop era de "a preîntîmpina eventualele tulburări şi a
da posibilitatea lucrătorilor dornici de muncă spre a-şi relua lucrul" 4 • Ca
în atîtea alite cazuri·, cînd muinciwrii decliarnu g.revă şi cereau conrdit·~i
de muncă şi de viaţă mai bune, .guvernul m~t:Hariw f.abricile, ·silindu-i sa
lucreze im prezenţi'! arrna1tei, burgheL?ia folosind astfel, în mod di1reot, or-
ganele 1represive ailie s±afolui burghezo-moşieresc. P1reteotul a acţionat în
conformi·tafo cu interesele paitroni1lor. Adresîndu~se în aceeaşi zi ooman-
damen:tu'lui gamiwanei din P:iatina-Neamţ, el a ceru~ acestuia o gardă de
soldaţi 5 sub comanda unui ofiţer „care să păzească fabrica de hîrtie şi
mucav.a din ,JocaHtate, spre ,a p·reînt,impina desor<linHe s.au alte incidente
între patronii fabricii şi lucrătorii grevişti" 6 . Prin diiSpoziţiile concrete
primite, ofiţerul comandant al gărzii avea consemnul să împiedice mani-
festaţiile din fabrică şi împrejurimi şi să faciliteze intrarea în incinta fa-
bridi ia eventua11Mar spă.rgăfotri de grevă, ~n oazu1l cînd .aceştia a,r fi fo.s.t
împiedicaţi de grevişti 7 , iar garda urma să fie menţinută pînă la termi-
narea grevei 8• Imediat au fost trimise la Fabrica de hîrtie forţe militare
şi poliţieneşti 9• Totodată, s-a urmărit şi intimidarea muncitorilor pe cale
psihologică. Acest irol şi l-a asumait presa burgheză, ca,re ,a încercat demo-
raiHzarea g·revişititlor şi derutarea opiniei publ:ice, dena.tuirînd rnaliitatea.
scrii:nd mereu deisp,re "nereuşiita g'revei", ":bună'Voinţa dÎlrecţiei", „mărirea
salariilor", „lipsa de unitate a greviştilor" 10 • Avînâ sprijinul nemijlocit
al .autorităţi.Jar, direcţi.a a deveni1t tot mai dî·rză în relaţiile cu munciforii,
socotind că prnsiunea, intiimidă1ri1le şi mă,suriile miHta.re, laol.ailtă cu înşe
lăciunile, vor înkîngc solidaritatea şi dîrzenia acestora. Ea a refuzat înce-
perea foafat·irv·eilor cu delegaţi.a munciitoriilor, pretinzînd oa mai întîi să fie
reluat .Jucrul şi apoi să se tr-aite:le. Pe J.i:nia initiimidă1ri·i muindtori-lor, !.a
1 Arh. C.C. a~
P.C.R., fd. 5, dos. nr. 793, f. 26G, 269, 270.
2 Ibidem, 5. 263, 282; Arh. Sit.pJ,aitJ.a-Neamţ, dos. cit, f. 98, 100; „Badllli", 20 .iun. ;
„Refonrnatorul", 21 iun. 1926.
3 Airh. st. Pk1t11a-Neamt, fd. Prefectnră, c.los. cit., f. 100.
4 Ibidem.
5 Privitor la efec·hlvele rn:i'liif.aire existente în Piatra-Ne:1mţ în acei ani, vezi C. Mă-
t a s ă, op. cit., p. 33.
6 Arh. st. Pfatna-Neamt, f,d. Prefectură, dos. nemenţionat, f. 99.
7 Ibidem, dos. cit., f. JOI.
8
Ibidem ; Tul aceeaşi z.i, prefectul M1t111ţ.a Mi1ruisterul Moo.cii şi M-iinisteml de lh~erne·
despre începerea grevei şi urmînd .a ·nu cLa proporţii faiptulu~. amintea numai de cerer~
muncitori.Jor pr1ivind IRiirirea salarHfor şi .pomenind despre începerea tratativelo.r pentru
aplanarea conflk·tului "pe cale de împăC'ir1.frre" (Am. st. Piatra-Neamţ, dos. cit., f. 9B).
Grew1 a durat însă rnad bine de o lunii.
u "Lumea", 18 iun. 1926.
10 Vezi „Lumea", 18. 25 iun.; „Reformatorul", 21 iun. 1926.
·11 GREV,\ MUNCITOIHLOR DE LA FABRICA DE MIRTIE P.-NEAMT (IUNIE--IULIE 1926)
cîtcva zi1le după începerea •girevei, direcţ·i.a a publicat o în~ti.inţa:re ul tima- 1
tivă p.r.i.n caire greviş.ti'i au fost 00111.aţi să ·reia luoruil fără a pune nici un
fel de condiţii prealabile 1• Cum era şi de aşteptat, ameninţările au fost
însoţi.te de divcr5iuni caire vizau sp.a,rgerea ·saHdarităţii în ma>Sa g·rcviş
tilor. Dacă p'Înă ·l·a dec1!1ar-airea g1r€'Vei dir·ecţia taibrioiii refuz;ase „să dea mă
car o centimă de spor de salar"' 2,. în momentul declarării acesteia au fost
li.pifo afişe I.a fabrică şi 11.a drciuimÎ'!e din împrejur1mi, fHnid oferirt: un spor
de sa1!1ari u de sută l1a sută iacelor 1lucrători ca.re 1s-.ar fi. arătat d·ispuşi să
1
reia lucrul 3 . Muncitorii au luat cunoştinţă cu indignare de acest act pro-

vocaitor. Deşi '1u.pita e11a cu +atul inegală, munoiitori'i nu vofau să cedeze
în faţa ameninţărilor şi terorii sau a celorlalte metode folosite de direcţie 4,.
ca : promiisiuni, momiirc·.a celor oa rc ar fi consvmţit să joace irolul spărgă
1
toriilor de grevă ek.

După o săp1ămînă de I.a încdnr.ea lucrnlui, auitorili:ăţiile ·reffocfau cu
îng.rijonaTe .ta posibiiliifak>CI gencmlizărH grevei în înrbregul onaş şi raportau
foruri1lor siupcrioare că „confliotul de muncă ide la f.aibr.ioa de hî.rrt:ie din
P. Neamţ nu a fost aplanat şi greva continuă" 5• DU1pă alte opt zile, situaţia
era aceeaşi, cu toată trădarea cîtorva elemente, care au jucat rolul de spăr
gători de grevă, încercînd să reia lucrul. Ei n-au reuşit să antreneze ma~rn
munciitoiri.to·r ii.a această ticăloşie. Unelte a·l·e di:recţiei, pilăNţi de p.ceasta
pentru a fiace ca grev:a să eş.ueze prin pirovocare şi diversiune, :atît timp
dt erau boicotaţi de mulţimea greviştilor ei nu puteau să pună singuri
fabrica în funcţiune. Nici plecarea directorului la Viena, pentru a aduce de
acolo specialiştii necesari punerii fabricii în mişcare 6, nu s-a dovedit
mai folosiitoaire. Pauronii ·au crezut apoi că vor puibea folosi ţăr.ani·i
di1n împ·rejurimi in .tocul greviş-tilor. Ţărănimea muncitoare însă, cu toată
să.răci.a ce domnea în •sa·tele de munte, nu s-1a .lăsat înşela.tă de promisiunile
fabrfo.anţifor, sprijinind în felul acesli:a luprta muneito!'li.lor iaHaţi în grevă.
I.n acest timp, nici munciiorH nu stăiteau p1a,5'ivi în foţa încercă1ri1lor
făcu.te de direcţie şi de au1briităţi pentru <:i :pune capăt grevei. Adr-esîndu-se,
printr-un amp·lu manifics·t. mundto!'lillor şi cetăţenilor din oraşul Piatra-
Neamţ şi din întreaga ţară 7 , Sindicatul unitar al Fabricii de hîrtie îi chema
la solida1ri.zaire deplină cu greViişHi. Se ,a.răta oare enau condiţiile :lor ·insu-
porfabi1le de vi·aţă şi 1ioit :aniSJam1Ytu1t ~mrprejură1riilor care i-au detenninat să
recurgă la g·revă. manifes.tu.t înfiorînd foitocLată metode1e direcţiei de comba-
tere a luptei lor 8 • ·
Trecuseră trei săptămîni ele cînd începuse ·g·rffi'la, dair hotărîrea munci-
tori.lor de a-şi impune p.riin luptă n•vendicări.tc lor vilta:te m1 scă•zuse. Ei au
1
"ReformaroruJ", 21 iun. 1926.
2 Mh. C.C. .a.I P.C.R., ·fd. 5, dos. nr. Î93, f. Z70.
3 Ibidem ; 1re~u.lk1~ul obţ:il!ll.ut, adică 13 oferite de la un număr de .peste 400 de gre-
vişti, dovede;i inconsistenta acestei metode. Faţă de cele 13 elemente trădătoare, ca:re prin
aeţiunea lor făceau jocul patron·iJor, nwsa muncitorilor a reaction.at prompt, .acestea fiind:
excluse di.n sindk.at (ibidem).
4 "V~aţa mun;:.itoare", 18 iul. 1926.
5 Airh. C.C. .a1l P.C.R., fd. 5, dos. m. 793, f. 276.
6 „Reformatorul", 5 iul. 192§.
1
Arii. C.C. al P.C.R., dos. nr. 793, f. 2i0.
8
Ibidem ; „Reform.atornl". 21 iun. 1926.
LEON EŞANU
trebuit iSă focă s.a·orifioii ser•ioaise, ·să suporte numeroaiSe priv1aţiuni, penim
a putea r·ezi15J!:1a în iaiceasită 1uiptă ·ineg.ală 'Pe oair·e o duceau cu p.a'tironii şi
comp·l1iciii ·acestora. PiJaniuil· ·pafroni1lor .de înfometare ia munoiitorii!or şi de
zdrohi·re a 1pu1teri·i lor de 1rez1iis.tenţă inu .a fost atins. Pr.esa a cornseimna·t
că muncitorii, foarte solidari între ei, şi-au menţinut punctul de vedere 1.
Aproiaipe zi•l.nic 1avearu !Joc aidu111ă111i în oare munoiltor·i·i îşi ·reafirmau hdtărîrea
de a face cele necesare pentru reuşita 'luptei lor 2 • O atitudine foarte cu~
rajoiasă au avut-o şi mundtoa•rel1e g-rcvi1sibe. în fi.ecare zi ele l51tă•teau de
gar<lă în jurul .f,aibrici:i, munaHorii fiiind îin 1fdul ·acesitia fa curenrt: tot timpu1t
cu cele ce 1se p0breice1au, neperonitînd direcţi-ei 1să orgianioez·e ·acţiuni ostile.
Aceiasit:ă adiiv.jfate a grev;iş•ti1lor nu a put.ut .fi împ:i•edioată de ainmafa car·e
staţiona în f.aibrică. Lupita ipe oaire o duceau muncitorii fohrioH de hîr~Ie
pentru a1păr.area dircp'turifor 1!ior era ia întreg·i'i munici.torirni d·i111 oraşun
Pi.atra-Neamt. 1n1for1ngerea grevişit-i'lor iar fi atriais introduceriea la foarte
fabricile din oraş a unui regim de 12 ore de muncă 3 , care urma să fie
pus în a;p.liicaire 1imedia;t dup·ă inauguriaroa lui J.a fa.br'i1oa de hî.r:i:ie. Conştientă
de acesit •lucru, muincirtorimea din Piatr.a-Neaimt .a veni1t în .ajutorul gre-
viştilor, ajutîndu-i materialiceşte prin Comisia locală a sindicatelor 4 •
Aitît prin durat.a şi init:ensiitafoa iei, cît şi pr.in problemele ridicate,
gmvia mun1C'iforiilor de iJ.a fobrica de ihî·rtie a idepăşilt cadrul .toca:Htăţii în caire
se d·esfăşur·a. Impois-ibi1\1irtiaitca în oare 1se a•lil1au comuniş1ti.i d·e 'a acţiona
1
deschis, dată Hind :i·l·egaJiiza•rea pa.rfJiduilui, n-a însennnait 1liichiida·rea ac\iunifoir

munciforeşti.. ln cazu'! grevei de oar.e ne ooupăm, tot comuni·şti•i .au fos:i:
acei·a care, acţionîu1d în oadrul conducerii 1Sindi:0atuh1i, şi comitetului de
grevă, au +nsulflat m.aisei muncifori:lor îocrcder·e în viotori.a lup•t·ei lor. In
toate fa.zele .girevei, 15.faJ!:ull şi îndruma•rea comuniş.ti1Ior .a.u .fost eilemente hotă
rîtoare, atît în privinţa atitudinii masei greviştilor, cît şi a poziţiei adop-
1·arte de de1!1e.giaţii 1lor în ·tra1bat=ivele cu patronii. TdkicLa·tă, ci 1a1U depus
toaite efortunile penfru a obţine ajutoare ma'tori.alle 1pentru g.revi1ş.ti, asigu-
rîndu-i, în fotul •acesta, de lSip'rlijinul prd eta16atului d-in ţ.a1ră. Adivitatea
1
c:omurniştilar şi a celor1!1ailite e;leunente .revoluţiona:rc se desfăşuna în condiţii

foa'fltie ·girel·e, datori•tă fiap.tului că în oraşu:! Pia1ka-Noarnt poliiţia şi :si1gmanţa
îi put·eau fa.arte uişior i1denit:if1ioa, l!uînid obişnu Ho le măisuri 1repir-esive împotriva
lor. Ast,fel, delegia:i:ul 001n·Î't·etulu1i de grevă oare .fusese îinsă1rdnat a cere
ajutoare băneşti Conis•i1l1iu1!1ui •general! a1J Sindioaltelor unitaire era urnnăiri•t de
si.gur.a.nţă ca unul dintre comuniştii cane au d•epus o •adivifa,te <Suisţinută
pentru începerea grevei 5 • După ce conducerea Sindicatelor unitare a trimis
peste 60 OOO de lei greviştilor 6 , „Viaţa muncitoare" a publicat un ape~ prin
care oer.ea ca :lup:ba munaiitori'1o1r id·e ·l·a Pi.atria-Neaimţ ·să Hie sp·ri,jinHă. "Ei
luptă pen1tru •apă>rarea zilei de muncă de 8 ore şi ia conbmciilului ooliecitiv,
arată acest apel, iar lupta lor e lupta noastră" 7 . Dat fiind că lupta mun-
1 „Reformator.ul", 5 iul. 1926.

2
„Viata unundfoare", 18 iuL 1926.
a Ibidem.
4 Ibidem.
5
Arh. C.C. 1al P.C.R., fd. 5, dos. nr. 700, f. 2!J2.
6
„Viaţa munc.iioare", 18 iuil. 1!126.
7 Ibidem.
l3 GREVA MUNCITORILOR DE LA FABRIC\ DE H!RTIE P.-NEAMŢ (IUNIE- IULIE 19~G)
citoirilor din Piafra-Neamţ se anunţa de lungă dunaiă, „Vi.aţa rnundtoare"

cerea, în încheierea .articolului Eroica grevă din Piatra-Neamţ, pub.Jicrat în
numărwl său din 18 ·iul1i•e, înrtregului 1pirolertariiat şi în .speda·l ce'.or mai pu-
ternice sindicate (imerba I u1r·gice, petro1liste ek.) să oontribuii1e ila srtrîingerna
fondurilor neoesaire ajutorăorH grev·i.ş·tiilor. Chemarea l.a.nisiată de zim : „să
asigurăm t·niumfu1J greve1 i, ·să ajutăm ·pe g1reviş.ti" dovedea că muncitorii
din Piatra-Neamţ nu erau singuri în lupta lor 1• Se scotea în evidenţă, în
felu:! .acesfa, că orice ,acţ·iune revendic.a·tivă a mundk1rimiii, din orioare
punct al ţării, constituia o parte din lupta pe care o ducea întreg prole-
tari,atul din Români.a. Din p1aidea Consiliului gener·ail ai! Sindicatela:r uni-
tare a venit, la 10 iulie, în Piatra-Neamţ, pentru a lua legătura cu greviş
tii, un delegat al conducerii Sindicatelor unitare. Direcţia fabricii, con-
tinuînd .a se menţine pe (,inia .adoptată de 1l1a înc.ep1utul coirnf;Hcfu1lui, a res-
pins piroipuneri~le saile priv.itaiare 1'a sa1tisfacerea re·vendicărHor ceik1r aUaţi
în grevă 2, urmărind necontenit acelaşi scop : greviştii să se oblige indi-
vidual (1sublinierea ns.) ·a continua 1lueiml, ·iiar cei dovediţi ca iinstigafori
„să nu.fie reprimiţi" 3 •
Acestea erau pr:indpa1lele aispec:te ia1l1e rsirtuaţiei în oraşul Piafoa-Nearmţ
l·a o lună după înc·ep.erea grevei de la fabrioa de hîi11uie. Se punea pro~
blema : ce trebuia ·Să .se facă mai departe ? Resur.se!.e ma1tieri.arl·e erau pe
sfîrşite, ou rtoarte că munciforH primiseră ajutoare, a1tH di1n or.aş, cît şi din
ţară. In racesrte condiţi1i, continuarea grrevei nu ma1 i eria posibillă. Astfel,
.după o 1lună şi p·artrn zile de ,J.a începerea ei, ·adică rla 18 iuJ.ie 1926, g1rieva
a încetat şi lucrul a fost reluat 4 • Ea nu s-a terminat prin victoria mun-
citoriilor, în pof1id·a dîrzeniei şi .a sp1iriiturlui de sacriifLciu de cia1re ei au dat
dovadă îrn fot .acesit timp. Rezu.ltatu1l obţinut, .adkă o oaireoarre mărire ia
·safaa-ii1lor, tirebuie considerat ca 1inrsuficient. C0ia·l1i~iei di1nbre 1pa!broni şi aufo-
rităţi, munC'irtorii a1r .fi treburi1t isă-i opună o grevă genena,lă în Pfafoa-Neamţ
sau chiiarr în în1rea1gia regiune. La aceasta însă nu s-.a ,ajuns, oreînrdu-se ast-
fel, pentru auforităţ·iile civi.le şi rmiMta.re, posibi,!iifatea de a-şi îndr.epta t01ate
furţele numai împ01triv.a muncitoriilor de !ia fabrica de rhîritie. Deşi ciocnii-
rile cu patronii deveniseră tot mai fr.ecvente, chi1arr dim ianiiii ·anteniori, ceea
ce indica de fapt că ·se via ajurnge ii.a o rluptă deschiisă cu ei, -totuşi nu is-au
pregătit fonduri1le neoosa1re peniku a ·se pu1tea •reziisfa în corudiţii1le unei în-
certări a lucrului de ma1i 11ungă durată. La Conferinţ·a Uniunii unilt.a.re me-
tarlo-chimice din Româniia (pe l1în.gă oa·re enau .afi11aţi muoci1tori1i liarbrioH de
hîdie), ţ+nwtă rlia Bucureşti în ·zilele de 7-9 ·i1arn1u.arnie 1927, is-a arăfat că
1 Cam în acelaşi timp cu greva de la Piatria-Neamt aveau loc numeroase acţiuni
ale pro!etariiatului din întreaga ţară. ln Moldova remarcăm mai .ales puternicele greve ale
muncirorilor de l·a fobr:cile „Buhuşi", „TextiJa Iaşi", „GaJati", „Sucea.va" etc., unde pe
lingă măriirea s.atlariilor, reducerea orelor de luc,ru etc., înnlnim ca revend~cări permanente
încheierea contraotuJui cOl!ect'v, recunoaşterea deJegaţJ1!or de ate!ier,e ek. Aceste greve s-au
terminat cu unele rezulta.te fa'Vorahl'.e perutru muncirtori (ve7li „Opi.nia", 23 apr. 1926,
15 ma.i 1926; „Vi1Bta rnunc:foare", 11 mad 1926; „Desrobiir ea", 29 .aipr. 1926; „DimDneaţa",
0
28 mai 1927; hh. st. la~. IJJspectoratuJ 8 '.ndu5kkiJ reg. Iaşi, doo ..n.r. 1026/26, f. 30 ;
J. Benditer, D. Şandru. op. cit., pp. 23, 24).
2 „Viata muncitoare", 18 iul. 1926.
3 Arh. C.C. al P.C.R., ~d. 5, dos. m. 793, f. 291.
4 „Lumea", 19 iul. 1926.
"302 LEON EŞANU
_greva de fa Piatra-Neamţ a fos-t una dintre ipu\inok pic11dute. aces.t lucru

d.aforîndu-se şi fiarptului că „nici o .a.lilă f.aibnkă .de hî1rlfo nu e·ra organ.ic
zată" 1. Acest din urmă fapt a avut repercusiuni negative, în primul rînd,
pentru muncitorii fabricilor 2 respective, dar, pe de a.Jtă parte, a contribuit
şi 1l1a nereuşifa. grevei de lia P:i1a1ir.a-Neamt. Făiră îndoi1ală că posiib-HM1a1tea de
a antrena concomMenlt: şi pe anuinoifori·i celorJ:a1J.te fabrici <le hî,rtie di1n vară
air fi ·dat ajU'tor 1Juip.tei ·înoopu1te ·l<:i P.i·at·11a-Nea11nţ. De acea:stă sifoatie se
făcea vinovată conducerea Uniunii de breaslă şi a Sindicatelor unitare,
care nu rezolv·ase pralilema organizăl'i'i mundtori·k<r de lia fabric.ille de hîr-
tie din în:treaga vară.
Ajufornrea greVli•ş\illor de iJ.a Piaitor.a-Neam( ,a fost un 1l11cru pozitiv, d.a:r
aceasta nu s-a dovedit suficientă pentru reuşita grevei. Jn locul încercă
ri:lor de mediere făcute de <ldeg1atu11 C.G.S.U., oa.re ·s-au dovoo1H inuUle,
da.tă tiind 1a1Htudinea p.aitronilor, ern mai fiircsc ca venirea acestuia în
Pi·a:tra-Neamţ să .fi fosit un spriji:n pentru impuJ.sionarca muncitorimH Mn
oraş în vederea inbrări·i ei fn acţiune. Lucrul aoosLa n-a fos1
0 t făcu1 şi, ws-tfel,
li'pi>iVi de aoest .ajutor, munoitorii de ·l·a fabnioa de hîr·tie au trebuit, în oele
din unmă, să oedeze. Poziţi.a adoptată de dolega1tul C.G.S.U., sosi,t în 011aş
în momentu:! culminant a1l desifă1şurăiri'i grevei, n-a ioslt întîmplătoare. Cen-
tri.st in1vetemt. ajuns în conducerea Si·n<lioatelor unii·t'a,re, ci a dat .J,a Piabra-
Neaimţ c11vîinbul d·c ard·ine de a nu se încăka „1logal·i·tatc.a sit.a t11l ll'i ", de a nu
se ajung•c .J.a eiccni1ri deschiisc cu org.aneJ.e reprn.sivc. Ac·cas.tă .)·inie, care
a fcis·t accop:ta1tă în colie din urmă de comi1si1a loc.ală. ·a izolat pe grev.iştii
de ,J,a fabrica de :hîrtie şi s~a dovodiiot necorespunză.toa.re .ra.portulu1i de forţe
'e se a•f1!.au în Itiflită, dderminînd i.111succcsul fina·! ,a,J grevei, a căirei evo-
luţie pînă în aed moment nu ,Jă·sa să se întreYa·dă 1111 ascmi.>.noa sHrşi·t.
Umitarca grevei lia f·abrica .d·e hfr·tie ia fost o serioasă greşea1lă. Dacă.
Comi.si,a locia1lă a Si1nd'ica1telor uni~·ar·e ·s-air .fi hotărit pentru antrenarea tu-
tuimr mun6toriloir diin Piatra-Neamţ în vederea rcal'izării unei acţiuni co-
mune, s-ar fi putut ajunge, crndem, 1l1a un •rezultat mai tavorabi.J. Tn direc-
\i<CJ aceasta nu s-a ac~iionait (cu exccpţi·a maniiesfo.lui can~ a fo5t •l·ans.ait),
aşteptîndu-:se p·rea multt di,reotivele centrului, fă1ră a se f.ace o apreciere
mai realistă a situaţiei şi a se acţiona în consecinţă. Lipsa de iniţiativă pe
(:a re a mani.fesbat-o Gomisi:a 1locallă a Sind.ioa·telor uni-tare, neopunţndu~se
0
indicaţii•lor greşite, dezarmante, a1J.e delegatului C.G.S.lJ., chia•r dacă acesta

-,·cniisc c11 împuternk·iri deptline, a contr·ibuiii: de aosemcn0a fa eşecu•! g·reve1.
Sfîrşitul g1revei <le '!oa Pi:a•tria-Neaimţ oglindeşte astfel, evi,dcnt. înbr-o anu-
mită măsură. si 1 l11aţia grea existentă atunci în rndml P.C.R. şi al unor
organiziaţii de masă, pi;i1nitre care şi Sindicate!€ uniitarc, d.a1tori•tă ·activităţii
ndastc a unor 8lernente oportuniiste .afl.ate .a1tunci în conducerea parti.dului.
Trebuie totuşi subHni1ait faptu•] că, în tim1)111l grevei, lupt.a clintire
·rnt111dtori şi 'Pakoni ·a fosit foairte îndîrjHă, g1revişit-ii apărîndu-şi rcvend1i-
cări:J.c 1:iilnp de cin.ci săipităimîni împotriva încercăriilor p•atronitlor de a-i în-
1 „Vi•ata mu11ci!o<1rc'", 22 i1an. 192î.

2La fabrici!e de hîMie „Letea", „Sciien.i, "Buşo!eni". „CîmpulLmg" etc., mu.nci~orii
m1 aveau contnact colectiv, l11cmu 12 ore pe zi şi P.rimeau s,1k1:ri:i mai mici ca la Pialr.a·
Nramţ („Vk1ţa rnuncHo;:irr". 18 iul. 1926).
15 GREVA MUNCITORILOR DE LA FABRICA DE HIRTIE !'.·NEAMŢ (!UNIE-IULIE 1926) 303
frînge p1rin ioloskea aparntU!lui represiv şi utHi21airea unor d:ivereiuni. Din

această grevă, munditorH din Pi,air:a-Neamt .au tr,ais învăţăminte pe care
le-au folosiH î111 iluptele ce ·au urmat. Ei S-<au conv:ins din nou de faptul că
duşmanii lor nu sînJt numa1i pa:tronH ca1p:itailiişti, ci însuşi isfatul burghezo-
moşieresc care, prin organele .saie represive, vine în 1ajutoml acestoria şi
că numai 1lupta unHă şi org,aniziată a mtmciii:orirrnH poaite bi.mi acea<S'tă
coali~ic. ;\'1.;.:>wik ~c1v!'liste :luaite î:mpotriv,a grevişitHor, şi în 1Speci1a:l împo-
triva cooducâiorilor lor, au făcut să orească U!'la mundt.ori;lor împotriirv:a
exploa taioiri.Jor.
GrevişiHi au inspira1t teamă patron·i'lor şi autoriităţHor prin hotăirîrea
c.:u care au acţionat şi şi-au apăr.ait rdelegiaţH. Acti-viitatea pnactică de 2li cu
zi, ,Jupta pe caire o duceau iau ·pus pe muncj.tori în si1tuaţi1a de ,a reHecta
mai adînc a.supra cauzelor insuocesultUi înregistrat şi aisupr,a modu:lui cum
vor 1trebui să ·lupte în vi1ifor, să 'Pregăitească şi să org.anizeze această luptă.
F1iecme grevă, 1ară1t1a V. I. Lenin, „îmbogăţeşte experienţa întregii
dase muncifoare ; dacă grev,a 1reuşeşite ea demonst:rea1ză forţa unirii mur:i-
eitori:lor... dracă nu ·reuşeşte ea determină di scuta1flea cauzei cşecwlui şi
1
eăit1tarea unor metode mai bune de lup1ă" 1•

Greva munoirtorifor de ,J,a fobrka de hîrfiic din Piatra-Neamţ, oare a
avut loc în iunie-iulie 1926, a fost una dintre numeroasele acţiuni de luptă
din porioad:a ·srt.abi 1lizăirii relative a capjfaJi,smului, acţiiuni care .au devenii:
posibiile în ,anii aceşti.a dator1tă întăirki1i necontenite .a inf.1.uenţei partidu-
lui în 1:sindicafo 2• Aotivîind în mijlocul ·sindicatelor, comuniştii aru anfrenat
pe muncitori la 1uptă îrmpotriva exploa:tări'i, înfruntînd ou muH cur.aj mă
surHe 1represive .a,Je statului burghezo-moşieresc.
Deşi nu s-ia terminai: cu vj.otoria g1revişti;Jor, această ·acţiune a cons-ti-
!uit semna•lul d€Clarră1 rii unor confiliote de muncă şi în cadrul altor fabrici
de hîrtie din ţară 3 , reprezentînd, în acelaşi rfiimp, o experienţă pHnă de
lnvăţăminte, oare a fd!osirt nemijlocit muncHorrimi1 i dio Piatra-Neamţ în
anii care au uirmait.
1 V. I. Le n i n, Opere, voi. II, E.S.P.L.P„ 1955, p. 102.
2 50 de ani de la crearea C.G.S.R., Ed. C.C.S„ Bucureşti, 1958, p. 2?~23.
3
La sfîrşitul anului 1926 intră în grevă muncitorii Fabricii de hîrtie din Cîmpulung,
primii care au acţionai du.pă term~nmrea greve'. iJ.a Pri.arliria-Neamţ (Aril. C.C. ai P.C.R.,
id. 5, rbs. 793, p. 343-349).
DEZVOLTAREA ASCENDENTA A INVAŢAMINTULUI DE STAT
IN ANII PUTERII POPULARE IN REGIUNEA GALAŢI
de CONSTANTIN .t\\ARINESCU
In iprcc.esul ma·rifor ·Dnanslformări revoluţionia·re pelir.ecu~e în ţa·ra noas-

tră, învăţămînfol de toate grad~le, ca •parte :integrantă a 1reivo.J11ţiei cultu-
rale, a cunoscut o deevo.Jt.are ·impresiommtă. ·
Partidul şi guvernul au ·adopfat .aimp·le măsur·i pentru a Hchida s1i-
tuaţia p·rec.ară 0 lă5a•tă în învăţămîn1 de reg~mul ·trecu~ • .au ore.ai toa·te con-
diţiile pentru o puternică dezvoltare a şcolii noaistre.
Invăţăanîntrnl de stiaci: a devenit o pîrghie imponbaintă în .lupta pentru
conist.wkea şi desăvî1rşiirea sooietăţii scoi·aJ.iiSti:e, .adudnd o contri.buţie impor-
tan~ă .Ja forma.rea şi educarea omului nou, ,J.a ridioarea nivellului de cul-
tură şi la dezvoltarea conştiinţei socialiste a întregului popor.
Aşezat pe baze realist-ştiinţifice, pe temelia de granit a concepţiei
despre Jume .a dasei muncifoare, ptis în elujbia .jnteresefor şi aispi•raţiilor
majoire aile poporului, învăţămîntul nost•ru de toate griadele reprezintă în
acel.aşi timp izvorul pirindipia·l ide p·regă'tiire .a cadrelor neces·arc economiei
şi cultur.H niaţionafo în pilin avînt.
In Ist.ori.a popornlui nostru n-a exi•Slta.t nidodia•tă un ia.semeneia avînt
în muncă, o asemenea arzăfoare dorinţă de 1inistmire, de Înisuşke a dt mai
mu1l1e cunoşrtinţ.e din itez,aurul ş.tiinţei. şi cultu1ri1i îina·int.aire, in scopul de a
le 1pune în slujba omului.
In prezent, fiecare al cincilea locuitor este cuprins într-o formă de
învăţămînt prublic 1•
Această mişoa.re revolufjonară este un 1rezulfa1t nemijlocit ail politkii
ştiinţifice a Partidului Comunist Român a cărui conducere înţeleaptă,
îndrumînd întregul popor pe făgaşuil luimi·i noi, ·scciia!iiste, scoat·e fa iveailă,
1
impulsionează şi dezivoHă cele ma1i alese însuşiki :aile oameniillor muncii.

&te destul să aruncăm o privire fug.ară asupria ·şwlii noastre din
trecu:t pentru a ne da seama de profundele tr.ansformări ca·re au avut loc
în anii puci:erH popul.are, penitru a suiblini1a 1iimportantele ir.eailizăir1i obţinute
în dcmeniul învăţămînfolui.
1 Dezvoltarea economică a României 1944-1964, Ed. Academiei R.P.R., Bucu-
reşti, 1964, p. 661.
306 CONSTANTIN MARINESCU 2
Preocupările pentru problemele învăţămîn1ullui se rezumau, :aşa cum

ara1ă Gh. Gheorghiu-Dej, nl'a acele cunoş·tinţe pe care trebuia să le aibă
omuil muncitor de la oraş şi de la sat pentru ra pu1eia munci cu mai mult
randa.menit în 1interesuI capitalişti.lor, moşforHor şi ia·l 5fari:iului" 1•
Deşi burghezi1a .a inclus în legÎ'le şcolare şi în vechiile consiti.tuţii
drepitul l·a învăţătură şi obligatiV1ifa1tea învăţămîn.turluii elementar, în rea-
litate mulţi copii ai oameniilor muncii răimîneau în afara şcolii.
Ina·inte de eliibernre, procentu·! de .ana.J.fabeţi, după iStoa.HsHoHe oficia-le,
era de 48,5%. nin anul 1930, analfabetismul cuprindea 38,9% din popu-
lati1a de vîrstă şcolarră" 2 •
După propriai mă·nturisire a Minisitemlui Edu0<1tiei N'8ţiiona'1e d·in
anul 1930, din caUJzra mizeriei, o mare p.arte din numărul elevilor care
păşeau ·pragu1t şooHri nu puteau frecventa reguil1a1t cursurile, a•ş,a încît_ se re-
cunoştea că "frecvenţa elev~-lor es1te o ficţiune" 3 .
Invăţămîntul dispunea de o bază materială necorespunzătoare. Nu-
măru·! şcoliilor pr:imare era insuficient în :r.a:por·t cu numărul copiii•lor. Nu
toaite şcolMe dispuneau d·e loca.I-uri P'ropr.ii ; proporţia 1looailu·rifor de şcoli
p•liima•re înohiri.a·te, faţă de tohalu1l dădiiri·lor d·e şcoli existente, ena în unek
judeţe de 46-50%, -starea .lor ·fi.jnd cu fotul necorespunzătoare 4 •
Dezinteresul c11a.wlor dominante fiată de şeoiailă rewHă şi din aceea că
persona.Juil didaretlic er.a cu totu:t insuficient, unui învăţător •revenindu-i, în
medie, înrtre 100 .şi 200 de oopH. In schimb, isalani-iile er•au în noconcon-
danţă vădHă cu cootu1! vi·etii şi uneori nici acesitea nu •se p'1ă·reau cu reg:u-
la·rifo.te. Aş1a, de pi.Jdă, sub guvernul !org.a-Argetoianu ( 1931-1932), oa-
dreile idiiidadice nu şi„au p·rirmit 1sial.arii.[e >timp de 6 luni.
Infr-un airticol publioat de un zi-a·r foca·l în .legătură cu acea15tă iSoi-
tuaţie se arn·tă : „Cu:l1turn românească .a suferi1t în u:Himul rtiimp neî!liChi-
puHe iloviitur·i. Pomelni.cuil şcoliilor des~i'inţ.ate esite nesfîrşi't. Pirofesoriii iatt
fost aruncaţ-i de fa un calţ 1l1a ia·lfol .al[ ţăirii... Şi acum Vline ·şi uiJ.tima lovi-
tură, a salarizării" 5•
Prin intermed1iu1l manua-Ielor şi a.I prngirnmelor şcoil-are, rngimull bur-
ghezo-moşieresc urmărea să 1fonprime procesului de Jînvăţămîn1 un conţinut
a bsrkacit, idealiisit.
Cu .toate acestea, „împotriva vidsitudiniilor soci1ale ~ia oare au fost
supuşi oamenii muncii în trecut, şcoala românească şi-a creat puternice
tradiţii progresiste" 6 •
Numeroase cadre didactice au propovăduit cu îndrăzneală, direct sau
indirect, adevărul ştiiinţi.fic, au cuil-tivat în suHetele copÎÎllor puiernice sen-
timente paitiriîotice şi umani·bare, au .Ju1pba1t îrmpofrivia -ideiilor reacţiona•re din
lnvăţămînt.
1 Uh. Gheoll'ghiu- Dej, Articole şi cU<Jintări, ed. a IV-a, E.S.P.L.P„ BucUJl'eşti,

1936, p. 454. .
2 Ş .t. B ă •I a n, Dewoltairea inoăfămintului, în lucrarea Momerrle ale revoluţiei cul-
turale, Ed. Şti1i1ntif·:că, Bucureşti. 1964, p. 11.
3 ,.Revista de pedagog-ie", nr. 12/1962, p. 6.
4 Dezvoltarea economică a României 1944-1964, p. 659.
5
„Actfonea", 27 nov. 1937, Gala.ţ;.
6 ) t. B ii I a 11. op. cit „ p. 11.
3 DEZVOLTAREA INVATAMINTULUI IN REGIUNEA GALAŢI 307
După crea•rea Pairrtidului Comunist din Români1a, Iu:pta pen1ru de-

mocriatiz,area învăţămîntulu1i is-a ridicat pe o .treaptă superioară, iar în
condiţHle îniăiptui:rii şi desfăşură~iti revoluţi.ei popul.are, grija perntru reor-
ganiza.rea şi dezvolfa.rea învăţămîntului de ffi•art; .a deveni:t una din preocu-
pările funidiamentaile ale P.C.R.
Infre primele măsurii a1le P,C.R. au fost oele ireferiitoare l·a aisigurarea
unui învăţămînt democratic.
Această problemă .a fost 1ampilu 1ana1Hza·tă încă din octombrie 1945
cu pri'lejul Conferinţei naţiona1le a P.C.R.
Conferinţa nationa.lă .a P.C.R. .a .a.răitat că una diin •sarcinile de bază
pe 1ărîm oultuml ena orgianfaa,rea învăţămîintululi nou, avînd înt.re ·altele,
c-0 obiective principale: „a) -lichidarea .anaUabeti1smu1lui; b) reorg.anizarea
întregului învăţăimînt de 1l1a ool primair pînă 1l1a univer.sibaite, pe baze demo-
craitice ... " 1•
In regiiuinea Gal.aţi, oa şi în -restul ţă•ri1i, •l•a îndemnul pa·rrtidului, în-
văţă.torii şi profesorii, în marea for majori.taite, împreună cu ceilalţi inte-
lectuali legaţi de popor şi cu tineretul, .au ·pornit o acţiune puternică şi
entuziastă de ·a1Daiber!liiza1re a neştiutorilor de carte. Aoeast.a ·a cunoscut două
etape p1!1indp.ale. P·rirrna etapă .a început după frl!sibaunarea guvernului demo-
crntic fa 6 mairtie 1945 şi s-a rea.U~at prin cencu.riole de .aUabetizare, oonsti-
tui1te pe .diferirlie că:i, din 1iiniţ.iativa p1arHdului. A doua ·etaipă ia început în
toamna anului 1948, după trecerea l1a refonm.a învăţămîntului şi s-.a înche-
iat la is·fkşituil anului şcofar 1955/1956.
Lichidarea neştiinţei de carte .a devenit în 1anH ip·rlilmul ui cincinal
( 1951-1955), atîit în ţa•r.a noastră, cît şi în regiunea noa1Sltiră, o sarcină
rolitică de pdmă importanţă a organelor şi organiziaţiifor de P'artid, o pro-
blemă de sta.t, nemijlociii: leg.a•tă de întreag1a 1luptă pentm dez·volfarea eco-
nomică şi culturală 2•
Ca urmare, într-un ilimp •rel.attiv scur-t, în regiunea G-01liati a fost lichi-

fat .ana:lfaheti<Smu1l ca fenomen de maisă, s-au eiroat cond.jţiii oa şcoala să
poa:tă cuprinde pe .toţi copiiii de vk.stă şcol.a1ră, punîndu-iSe <:1\Sftfe1l 1S1tavilă
analfabetismulu1i.
In prima etapă a revoluţiei populare, după instaurarea guvernului
democratic, organele de partid şi de stat din regiunea Galaţi, concomitent
cu acţiunea de lichidare a analfabetismului (care după cum s-a arătat a
continuat şi în a doua etapă a revoluţiei), au adoptat măsuri pentru îm-
bunătăţirea bazei materiale a şcolilor existente, au alocat fonduri pentru
construirea unor noi săli de clasă, s-au preocupat de încadrarea lor cu
cadre didactice. Organizaţia judeţeană a P.C.R. a desfăşurat în anii
1945-1947 o amplă activitate în rîndurile cadrelor didactice din şcolile
săteşti şi orăşeneşti pentru clarificarea politică şi ideologică a acestora şi
atragerea lor pe poziţiile de luptă ale clasei muncitoare, pentru asigurarea
unui învăţămînt realist-ştiinţific, fundamentat pe concepţia materialist-
dialectică.
1 G h. G h e or g hi u - Dej, op. cit., p. 19.

2 Din realizările regimului de1T11Jcrat-popular ln reţ!idlnea Galaţi, maiterfa'l editat de
Sfo.tuJ pnpufa1r regfonial Galaţi, 1958. p. 37.
308 CONSTANTIN MARINESCU
In "inde1p-!ii-niirea .s1airciniillor pu.5€ de :p.a11tid în ifiaţ.a tnvăţămîntului de

stat în iaceaiS.tă perioadă, un rol imporri:·ant 1-.au jucait şi sindiioaiteile din şco
1
lile ar.aşelor Gafaţi şi BrăHa.

Al VI-lea Congres al P.C.R. care a avut loc în februarie 1948 a trasat
între aHe sarcini însemnate şi .aceea a înfăiptui1rii reforimei învăţămînfolui,
meniil:ă să pună baizele şc0il1ii noi în ţair:a noas1ră.
După adoptarea .tegH penitru 1refo.rma învăţăimîrnbufoi, isitafol a preluat
org1a.nizaroa şi conduoerea învăţămîntului d·e foaile giradeie. Desfiintînd
învăţăimînituil p1arilicula-r şi confesional, S'tatul ia a1si1 guriatt drepfol ila învă
ţătură pentru toţi cetăţenii ţă·rii, înrvăţă:mîntul de 4 iani ia devenii!: general.
obligatoriu şi graituirt. Jnivăţămîntul .a devenit îin înkegime ilaie şi a· foot
conceput ca un sistem uniba1r pu.s în slujba ·in1tereselor şi •a 1sp 1iiraţiilo:r
popomlui.
Procesul instructiv-educativ a căpătat un conţinut reali<St-ştiinţific,
fundamentat pe conc·epţi1a ma1terial1i·st-di.a1tectică, aducîndu-şi nemijlocit
a·portul t,a eduoaţi1a tineretului în spiiritu1t piarliri0Hsmu.lu1i 1Sooia1l i1srt: şi al in-
0
ternaţiona1Hsmului proletar.
Programele şi lfnanua·lele şcol.a1re au lfost ou1răţate ide z,gurn concep-
ţH!or fa soiste, imistke şi idealiist.e, oadrele didaoiliice rHind ·îndrwmat·e şi -spri-
0
jinite să Hohide:oe vechile concepţii 1a.ntişitHnvHke, 1i1a1r în procesu1l olarifi-

cărJi lor .jd.eologioe LSă-şi însuşească comepţi.a ma1rniLSt-·l1enini.stă desipre 1lume.
I. lnvăţămîntul de cultură generală
In a!llliii oare au freoU1t de la rieforma învăţămîn1~ului a :luait o maire

dezvo1't.aire învăţămîntul de cul1uură generală. El oonstitui-e uoo1t din fiactorii
prindpaH ai P'rogresului cU1l.tur.a:I 1a1l popomlui şi 1priima verigă din sis-
temul ·de pregătire a oaidrelor neoosaire sodetăţii soda,lii1S1te.
Invăţămîntu1l preşcol·ar, că.roi.a îi revine 1$81Win.a .de ia reaU.zia educaţi.a
arimonioa•să, mu1l1tiila.ter.ală şi 1 pregă1t.irna penitnu şoo.ailă ia copi:ilor între
3 şi 7 .aini, a cunoS1Cuit o dezvnlitar·e consider.aibi1lă în înbreag1a ţ.ară.
Exp1.imată în pirooente, dezvOilitarea învăţămintu:lui pir.eşco1(.a1r în anul
1963/1964, comparativ cu situaţia anilor 1938/1939 şi 1948/1949, se pre-
zintă iastfel în regiunea Ga1Jaţi :
- Grăd.ini\x! -- de 8,3 ori
1963/1964 fată de 1938/1939 - Cop-ii Îllscri.şi - de 7 oni
- Eduooloa:re - de 10,6 arJ
- Grădiniţe ·- de 4,1 Ofli

196.1/1964 fotă de 1948/19'49 - Copii înscrişi - .de 2,5 ori
- Educatoare - de 3,1 or.i
Statul nostru s-;a preocupat conrtinuu de oonooliidarea şi dezvol.tarea,

acestui gir.ad de învăţăimînt.
In locul eduooţiei p•r·eşoolare din ibroout, bazate ipe sisitemele şi me-
todele de eduoaţ.iie burgheză, oare ilfT1primau 1aotivităţi1i instrucliv-.educa·tive
un car.aoter mi.stk, 1id,eailiist şi ·abstr.act, cu nUJmeroa,se .asp·oole de forma.U.sm
5 DEZVOLTAREA TNVAŢAMINTULUI IN REGIUNEA GALAŢI 309
şi reduceau 1rolul educafoarni .rr1a un o'bserva1tor 1pasi·v, în grădiniţele de

copii procesul instructiv-educativ se desfăşoară acum pe baze realist-ştiin
ţifice. Prin întregul sistem de educaţie se urmăreşte pregătirea copiilor
pentru intrarea în şcoală, astfel încît să asimileze cu mai multă uşurinţă şi
rapiditate întreg volumul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi prevăzut în
programa şcolii de cultură generală 1•
Răspunzînd cerinţelor mereu cres.oînde a1le maiselor, pe haz.a 1legiii de
refor-mă a invăţămîntul.ui din 1948, regimul democrat-popular a dezvoltat
an d·e ian ş.coa1!1a de 7 ani, oa bază de cultură poortm 1:oţi ootăţenii ţării.
Astfel, începiînd cu anul şcoliar 195511956 învăţămînrt:ul de 7 1ani a devenit
general şi 01bliigato.riu în ornşe, centre muncirt:oreşti şi renitre raionia,le, iar
în 1958 s-a generia11iizait învăţămînii:uil de 7 ·ani în itoarte :loca1lHăţLle din me-
diu1! rnml în care funcţionau şcold de 7 ani.
Pen1ru pregătirea unor oameni cu temeinice ounoşHnţe teore1ice şi
practice necesare construcţiei socialiste, Congresul al VIII-lea al Partidu-
lui Comunist Român a adoptat hotărîrea însemnată cu privire la înche-
ierea procesului de generalizare a învăţămîntului de 7 ani şi trecerea trep-
tată la învăţămîntul de 8 ani, durata şcolii de cultură generală ajungînd
în felul acesta la 12 ani.
Procesul de genemHzair·e a înivăţămîntuluri de 7 ani iS-a încheiat în
curisul .anu.tui scolar 1961-1962.
In :regiunea Galiaţi, învăţămîn1~ul de cu1litură genera,lă a înregistrart
de !,a an 'aia .an o <lezvoltaire .ascendentă. O ·pondere deosebirtă 1n cadrul
acestei dezvoilrtă·ri o a•r.e învăţămîntUil elemenitar, ·aşa currn rezuJrtă şi din
cifrele pe care le prezentăm.
In timp ce în anul şcolar 1938-1939 (an oare în ansamblul econo-
miei şi culturiii sfaitu1lui burghezo-moşieresc este oonsiderat ca ian de vîrf)
pe teri1to11iul de azi al regiunid Gafaţi eJCisitau 590 de uni1ăţi şoolare (şcolii
de 4 şi 7 ani) cu 95 473 de elevi, des·ervite de 2 721 de oadre didactice, în
anul şcol1a•r 1963/1964 au funcţionait în .aceeaşi •regiune 726 de asemenea
uniităţi şcoJ.aire, din oaire 289 de Ş'CO!i de 8 .ani cu ol.asele I-IV şi 437 de
şcolii ·de 8 .ani cu claisele. I-VIII. Numărul elevifor a crescuit de la 95 473
la 169 447 :la cursurile de 2li, ia1r al oadrelor didaatice de 'la 2 721 la 6 445,
din care marea lor majoritate sînt calificate 2.
ln procente, această creştere se exprimă astfel :
- Numărul unităţilor şcolare - de 1,2 ori
1963/1954 faţă de 1938/1939 - Număru.I elevilor - de 1,67 ori
- Numărnl cadrelor diidactice - de 2,36 o.ni
In anul şcolar 1964-1965 ,se închefo pmadic procesul de generaH-
zare a şcoliii de 8 aini, înfăiptuinidu-1Se 1a·sitfel una dinitre cele mai impor-
tante sarcini trasate de Directivele celui de-al VIII-lea Congres al P.C.R.
Invăţăimîntul generai! de 8 1ani ,asiguiră însuşi·rea de către elevi a
bazeJlor culturii genier.ale, prin tr·ansmiiterea unui ·sitStem de cunoşrti:nţe
ştiinţifice despre naitură şi 1sociefate, aocesibi1l1e vî11stiei for, 1Le formează de-
1
Vezi „Revis.fa de pedagogie", nr. 12, 1963, p. ~. .
1 Di.rec}i1a· regională de statistică Galaţi, P.aş.aportul ireg. Ga1aţi, p. 146-152.
3lrl CONSTANTIN .MARINESCU (,
prinderea ·de muncă, irealli'zea·ză eduoaţta lor morală, estetică, fizică, dînd
as-tfeil posihiHta.te absoiven.ţ.ifor să-şi continue •studiile în şcoli de grad
imedi.a:t superior 1Siau să dezvolte o .aotiivi:taite uH!ă în -sodetate.
In sistemul nostiru de învăţămînt, şeoial1a de 8 ani nu mai îndepli-
1
neşte în mod exclusiv funcţia gimnaziului de altă dată - treaptă de tre-

cere la învăţămîntul mediu -, ci constituie veriga principală a învăţămîn
tului de mase, care dă culţura generală şi politehnică strict necesară ori-
cărui tînăr şi oricărui cetăţean al societăţii noastre socialiste. „Funcţia
actuală a şcolii de 8 ani reflectă caracterul popular al învăţămîntului
nostru" 1•
Prin oairacfoml ei profund ·demoer.a1tic şi cu adevăr.at generai!, şcoa1!1a
de 8 'ani e51f.e merni1ă 1 să ridice pe o· 1treaptă •superioară nivelul oultlllr.a·l al
întregii popul1a~i·i a ţării, să_,i des-chidă pos.ibiili.tăN şi mai largi de a se
bucura de biinetacerile $tilinţei, airtei şi cu'lituriii.
Conţ.inrntuil învăţăimîrntului d·e 8 ani a.sigură o p1 regăitiire genera,!ă, de
bază, 'tiner·etuilui nostru şcol1a1r. In 1pla.nUJl acestui învăţămînt 1se acordă un
loc import.ant stiudiiului ştiinţelor naturii şi matematiidi, dezivoltălt"H gîndirii
eleviilor, formării conoepţiei ma1teriia-liste despne lume 2 •
De a1semenea, un -loc impo11ban1t în •procesul de înivăţămîrnt rl ocupă în
şcoaiLa tdie 8 a1ni .studiul 1'i1mbiii- şi iliteriatunH române, istoriei 1pa1tr.iei şi
istoriei universale, problemelor de bază ale dezvoltării societăţii.
In vederea cunoaişterii dt ma1i ·temeifllioe a ·l1egifor natuiri'i şi a for-
mări.i piricepenii!or şi diep1rinderilor pnadioe ·lia ·elevi, conţ.inutul disdip1l-inelor
în şcoa1lia de 8 1ain:i, spre deos.ebi1re de giimnazi1ille de a.Hă d.ată, ·se predă în
strînsă ·l.egă1tură cu viaţa.
„Şcoa-J.a de 8 .ani oferă mutit ma1i ma1ni iposi'bi1li1tăţi pentru rc:aHza:rea
educaţiei multilaterale a elevilor" 3 •
Dezvolrtarea învăţămîn:bu.!u'i mediu de ctvMuiră genenală a înrngi-s.tra1t.
de asemenea, succese 1impontanrte. Regimul democnat-popuilair a creat largi
1
posibiil'i1tăţi de .a firecvenfa ŞCOl·He medi1i de cuMură genera·lă copi-ilor de

muncifor>i şi de ţărianii muncitori.
In cupr:insul regiun:H Ga!1a~i. învăţămîntul mediu a înregilStrnt o dez-
valtair·e impetiuoa.să, re:lileotată 1atît în înf.i1invarea de noi unităţi şcolare.
cît şi în creşierea considerabi.lă a numămlui eleviilor.
Astfel, în timp ce în anu.I şcola1r 193811939 :fiuncţfonau doa·r 8 lioee de
stait cu 796 de elevi, în anul şcol1a1r 1963/1964 in 1regiiune şi~au des{ăşurat
activitatea 28 de şcOili meciii'i, în cadru1I căiroria 5..,au şool·a1riza1 12 971 de
elevi la cursurile de zi 4• In perioada menţionată a avut loc deci o creş
tere .a nu.măorul•ui eileviilor d.e 16,2 or·i, .i1ar ai! şooliHor med1H de 3,5 ori.
„Nwmărnl elevi!01r ctuplI"iinşi în şooliiil•e de cultură genera.tă din regiu-
nea noais.tră a orescuit în nouit .an şcofar 196411965 cu încă 23 OOO faţă de
anul trecut, ajungîndu-se la 204 276 de elevi" 5•
1
„ReVlistia de pedagog.ie", nr. 12/1962, p. 11.
2 Şt. B ă .Jan, op. cit., p. 19.
8
I o n B orc a şi Eugen BI ~ d ea n u, O rwuă etapă în ridicarea nivelului
cult.urai al poporului, in „Revista de pedagogie", .n.r. 4, 1960, p. 'O.
4
D:irectia reg.io.nală de statist:că Galaţi, Pa.ş.aportul reg. Gailiaţi, p. 146-152.
5 „Vnaf>:i l!louă", nr. 6149, 15.IX.1964, Gala(Ji.
7 DEZVOLTAREA INVAŢAMINTULUI IN REGIUNEA GALATI 311
Invăţămîntul mediu uirmărreş.te să aiSi·gure elev•i·lor un 1larg orizont

de cunoştinţe, ţinînd .seama de cucer:irii,Je şiHiinţei şi 1-ehnicii moderne, de
progrersele oulitur.i'i şi airitei conitemporane, şi-i iiamHfo;riz·ează cu bazele_
ştiinţifice a1le producţiei moderne 1•
Jnvăţămîntu.l mediu asi•gură elevi1lor o pregătire ieJJTieinică pentru
ca absolvenţii să1i să poa·tă continua cu succes s1udi'i1le în învăţămîntul su-
~ior şi it·ehnic s.au ·să des.făşoare o adivifate folosiiitoiare în difor.ite dome-
nii .ale economiei şi culiturii.
Spre deos0biire de şcoa1l1a secundară iteorerbică din 1recu1, al cărei
obiec.ti;v funda:mental er.a „.prregă1tirea unei elite", ş.eoralia medie a devenit
în regimuri nostm o şcoa,lă .a poporului, care pregăteşte pe absO'lvent pen-
tm vi.aţă, penbru o .aot.i·viltarte creatora1re prusă în situjha cerlor ce munce5'C.
Pentru a da pos•ib!iilitaite oamerni.Jo:r munci4 să-şi comp·leteze 6tudii1le
medii şi .să-şi .ridice nivelul culiurnl, s-a org,anizai învăţămîntwl de cUrltură
generală fără scoatere dim producţie. In reg.iunea Ga1l'3.ţ.i, în raforă de e.Jevii
de la cur8Urile de zi aile şcoHlor de culrtură geneir.a1Jă, ·un număir mare de
oamenii ai munoH stud1i1ază în ca.dml şcoHfor rser.a.lre sau UJrmează cursudrle
fără frecrvenţă a1le şcoNlor de 8 ani sau medii.
A6tferl, în anul 196311964, numărul eleviiJo.r de l1a ·cuirsuri1le fără frec-
venţă a foot de 7 898, ia1r ari iacelora de J,a oursuriîe 5eira•le de 3 735, deci
în total 11 633 de elevi 2 • Trebuie să menţionăm că în trecut şcoala bur-
gheză nu dilSpUrn.eia de curisuri rs.era·le, 1i1air în ceea ce ·priveşte elevii de l,a
cursurile fără frecvenţă, aceştia erau într-un număr extrem de redus, ceea
ce nici nu comportă comparaţie cu situaţia actuală.
Concomiien~ cu exirStenţa numărului maire de ellevi în şcOllile medii
la cursur11e de 21i, seraile şi fără frecvenţă, ·trebuie să ravem în vedere şi
aotiv·Hatea oadreloir d·idiaotice .d·irnke cele ma.i pregătiibe, ou bog.ată expe-
rienţă pedagogică.
Dacă în anul şcolar 193811939 funcţionau în cad1ml fostelor şcoli
3ecundare 191 de profesori, în anul şcolar 1963/1964 un număr de 700 de
cadre didactice au a•sigur.ait preda.rea dilferHelor diioc~pline în oa.drnl şco
lilor medii din regiune, la cursurile de zi, serale şi fără frecvenţă~.
Invăţămîntul profes·ional şi fohnic, cărni.a îi revine sarcina de a pre-
găti or.ganiz.at - şi la nivelu.I •saroinilor •revoluţiei tehnico-ştiinţifice care
are loc tn lume - oa<ire de muncirtorii oat.i.ficaţi şi de tehnik•ieni necesare
eco111omiei n.aviorna1le, a făcurt, în cei 20 de rani ide l1a eliberairea ţăriri de
sub jugul f.arscismuluii, pa·şi însemnaţi îna•inte.
DezvOiliaireia a foSJt marca1ă de creş.terea număirulluii de şcarli prnfe-
siorna·le (de I.a 19 în 1938/ 1939, cu 2 175 ·de eleJVi la 27 în 1963/ 1964, cu
10 242 de elevi) 4 şi tehnice (de la 6, cu 617 elevi în 1938/1939, la 12,
cu 3 003 elevi în 19163/1964) 5 ca şi de îmbunătăţirea continuă a profilului,
1
"Revista de pedagogie", nr. 12, 1963, p. 8.
2 Sfatul popul.ar regional Galaţi, Secjia -de invăţămînt, Serv. plan, dos. nr. 16/1282.
3 Dil"ectLa regională de st.atist:că Galaţi, Paşa.pontul reg. Ga.Jati, pp. 146-152.
4 Ibidem. ·
6 111idem.
conţinutu.Ju.i, 1prin iliegarea înitr-o tat mai m;a1re măs'lilră a 1acestui ill1văţă
mînt de producţie.
. Pentru ca şcoaaa să-şi ·poată îndepHni sa1roini11e ce-i rev·in în perrioiada
treceri1i l1a oonsbruirea şi desăvîrşiirea isoci.arliisimului, au fosit alooote din
bugetul de start, an de a111, 1surne spori1re pentru nevoile învăţămîntului.
Lucrul acesta ap1aire foairt.e conoludent şi ci:i-n s.iituaţia regiuni1i Galaţi,
1mde ·Se remardi o oreşitere vizi:bilă ·a ·fonduriilor lia .airtioolele bugetare de
la o perioadă la ailta.
Iată cîţiva parametri comparativi 1960-1964 1
:
1960 1964
- Material didact!c I 566 OOO ~ei 3 500 OOO lei
- MobU!ier şwlar 4 636 OOO ·le! 8 937 OOO lei
- Investiţii şcoli 7 140 OOO lei 14 200 OOO lei
- Burse elevi 2 960 OOO lei 4 060 OOO lei
- Sa:lariă cadre didactice 79 304 OOO lei 133 400 OOO lei
·- Cheltuieli de hrană în creşe 3 349 OOO lei ·5 260 OOO lei
ln tre ianii1i 1961 şi 1963 is-au construiit în 1regiunea Galaţi peste 640 de
1
să11i de dasă, irar în anu1I 1964 au fost d1a.VC în folosinţă aHe 337 de săH
noi de clasă 2, din care peste 190 în mediul rural.
Sume importante au fost alocate pentru repararea capitală a \:JY de
şcoli, cît şi pentru asigurarea lucrărilor de reparaţii curente şi curăţenie 3 •
O înfăpfoiire de covkşitoarre importanţă, care ·a.rată g 1r·ija deosebită
a pa~Hdului pentru asigurarea unor condiţii optime d·e învăţămînt pentru
toţi copiii patriei, o constituie măsura adoptată de Congresul al VIII-lea
al P.C.R. privind introducerea - începînd 'din anul şcolar 1960-l!:H:il -
a gr.aituiltăţii cornp1lete a manualelor şcol1a 1 re penit.ru toti elevii d1iin c.tasa I
pîn1 .Ja dasa a VII-a ·inolusi·v. ·
Surnel·e chelituite de ·start 1penku procur:a1rea manual1elor şool.are oresc
conisider.aibH de 'la o etapă J,a .aJ1ba, concomirt:ent cu 1ărgirea -reţelei şcolare
şi a nurmărnlui de el1evi. AsiHel, îin rngiunea Ga1!1aţi, în .a.nul 1960, s-au disrtri-
buii gr.a1tuit şoolari'1o1r maniua·le în va.toaiie de 4 350 OOO de lei, pentru ca
patru .ani mai tîrz;iu, în anul şcal 1ar 1963/J 964, aoeaisrtă .sumă să se ridice Ia
7 663 OOO de lei 4•
Această măsură a legat pentru totdeauna numele celui de-al VIII-lea
Cong,res ·ai! pa1rtidulu:i de una din ma1rile înfăp1buil"i a1le viremii noaiske în do-
meniul revoluţiei cuiltuna1J.e.
Ea sHuează ţa1ria noasitră în 1rîndul ţăr:i'ior ou cele mai ma,ri preocupări '
pentru promov.a1rea învăţăimîntu1lui şi culturii.
Analii~a. fie chiar succintă, a dfreloir de mai sus arartă că, în decun;
de mai puţin de 4 a.n·i, unele 6'ume cheltuite 1apma1pe ,„„au <lUJbl1at, ai!ctele s-au
dubl1at, i.ar alfole sînt în pirezernt: mai 1mairi dedt: du.blul celor din 1960.
1
Sfatul popuk1r regJonal Galaţi, Serv. conrobilătăţii, dos. nr. 795.
2
T. Ne j n er u, La început de an şcolar, în „Viata nouă", nr. 6149, 15.IX.1964,
Galaţi.
3 Ibidem.
4
Sf'1tul popular regional Galaţi, Serv. conirahili1ătii, .cJoo. nr. 795.
DEZVOLTAREA INVAŢAM!NTULUI !N REGIUNEA GALAŢI 313
Aisttfel, penrl:ru •procu1narea mobilrierufoi şcoilair s-a cheltuit în 1960 suma

de 4 636 OOO de lei, pentru ca în anul 1964, Ja acelaşi articol, să se chel-
tuiască 8 937 OOO de lei, adică aproape de două ori mai mult.
Ceea oe 1reţine a 1tenţia şi contbrn.siteiază 1izbHor cu situaţia din trecut
sînr!: sumeJJ.e oonsuma.te penbru burse şi p1l1afa sa•liariiilor cadrelor didaotice.
In 1960 is-au ohelituDt î.n .11egiunie 2 960 OOO de lei pentru înin:~ţinerea
elevilor bursieri, iar în 1964 cheltuielile la acest capitol s-au ridicat la
4 060 OOO de ,Jei.
Cî1t de muH _conhraiste1ază aceas~ă c.reş.tere cons·ide:na•bHă a bugetuluii
I.a capi1tol.u1l bm·se, înlbr-un interval 1ai!M de .siouint, cu o illtîmpliare .a.tît de pe-
nibilă, pekecută în anua 1942 '!ia fostud gimnaziiu "C. A. Rosetti" din
1ocalitate.
"DO'i elevi -din da.sa a II-a, deopot-rivă de meni!tuoşi fa învăţătură,
doopoihr.ivă de să·raci, locuind în acelaşi ca•l"'tiier munc1 iforesc şi, ma1i presuis
de toate, buni1priieteni, sîn1t chemaţi de conduK)enea .şcoli'i şi de «generosul
consi.Jiu de protootori» în faţia unui concuns pentru obţinerea unei buir.se
cons+înd d.intr-o masă de prînz fa canti11Ja copi1iiloir inevoii1aşi de pe lîngă
UceUJl «V1asiil1e Alecsanidri». Rezulita1tu1l conour'51uluii ? Purbea fi scontat: copiiiii
reuşesc cu aceeaşi medie şi la lucrările scrise şi la oral. Organizatorii
concursuh11i isînt derurt.aţi şi trei săptămîni se 1reţin să-l anunţe.
Cu foate demer·suri1le făcuite, .autoriităţile nu .acordă şcoli:i o bursă
suiplimentairă. Atunci ise hotăirăş.re ca cei doi 1cop1i'i •să ~mpairtă aoeaistă buirsă,
adică masa de prînz ... " r.
Gea rna1i ma1re •p1art1e a oa:drelor didia·ctice, după fonn'in1a·rea studii:lor,
erau nevoite să îngroaşe, în trecut, rîndurile şomerilor, ca urmare a atitu-
diniq de nepă1siare a guvernanţi.lor faţă de dezvo.Jiba1rea învăţămîntului.
In septembrie 1932, de pildă, în presa gălăţeană s-a publicat cu litere
ma.jusouk că· „6000 de licenţiaţi aşteaptă -să ~'ie numdţi ·~mpilinltoI'i Îlfl învă
ţămîntul secundar" 2 •
Alt ziar relata că pentru 40 de posturi anunţate la Iaşi, la Biblio-
teca Fundaţi1ei Universiitan~. ce mma să ·se desohDdă, .au cerurt numiri peste
3000 de licenţiaţi şi doctori în litere şi drept 3• Aceasta oglindeşte în modul
cel ma i convingăfor că şomajul inrl:eilectua·l deveniiiSe un fenomen de ma:să.
1
In condiţiile regimului democrat-popular 1sînt repartizaţi, anual, re-

giuni:i Gal1aţi sute de iahso1livenţi ai ins•Ntutelor de învăţăimînt ·superior şi
ai şcolilor pedagogice 4, pentru nevoile învăţămîntului de cultură generală
(pentru anul 1964-1965 au fost repa:ntiziaţi 400 de 1atbsolvenţi) şi pe măsura
extinder;ui reţelei şcolare, oa urmaire a generaliizăiri:i şcoiliii de 8 ani, învăţă~
mîntul cere, în continuare, un număr sporit de cadre didactice.
lnvăţătorH şi profosoirii nu ma:i întîmp1ină aiSfăz1i greutăţHe de oare
s-au lov:irt, în vechi.ul regim, colegi~ for mai în vLnstă. Organele de partid şi
1 „Pagji),i dunărene", culegere liiterară a Casei regionale a creaţiei popullaire, Gafaţi,
1964, p. 249.
2 „Vocea GalajiJor", oo. XV, nr. 4346 din 2 sept.1932.
3 Regiunea Galaţi în plină dezr:;oltare, Galaji, 1961, p. 103.
' Sfatul popul.ar regional, Secţia de învăţămînt, Biroul evidenţă, dos. nr. 16 A, 1209.
314 CONSTANTIN MARINESCU 10.
de stait loca.le 'le acordă g1rija pă.rinrească pentru ;a arvea cond.iţii bune dv
tra'i şi de muncă.
Dar tabloul dezvoltării ascendente şi în ritm impetuos a învăţămîn
tului nosiuru de ou'ltură generală şi rtehnic nu air piutea să ogilindeaiScă prin-
cipalele rez,uHrarte obţinute, d1acă nu ar ·fi compleua1t cu unel1e .aspede privind
rid.ioarea pe o treaptă isuperioa.ră a conţinutu1 lui ştiinţi.fie ia! 1aoesituia.
Trebuie re1'iefiat f.aiptul că predarea este a.sii·guiraită die un corp dildiactiii.:
ca11'ifica't, ·a cărui pregătire esrl:e desăvîrşită perrru:inent în oadml cerc.urilor
de .spooi1a1l·i1t.ate, a1l oomirS1i.i1loir meitodke, pe cialea cur.suri!lar de perfecţionare,.
a eJGarnenelor de definitivat şi de grad, orgarniz-ate de Mini.siteml Invăţă
mîntului, ceea ce stimulează interesul pentru a.profunda·rea special-Hăţii şi
mijloceşte înal!imarea oadorefor didadice cu cele ma1i noi cuoori•rii dobîndik
în domeni1ul bi1ecă-rei d.isciipHne.
Un a.port subisi·anţiial în formarea unei concepţii ş>tiinţifice despre na-
tură şi societate î.1 ia.duce învăţăimîrntul jdeologic organizat sitStemarl:ic pe
cercuri şi cursuri, în fulliCţie de 1speciaHităţHe ce iSe predau în şcoală.
Pe aoeiatStă bază cadrele didaotke au posibilibtea .să-şi perfecteze
măii·erS.tri1a •lor pedagogică, să ţină lecţii şi să întoomeaiscă .lucrări ştiinţifice
bine dooumenitarl:e şi juiSt orientate din punot de vedere polirt:ic şi ideologic,
aducîndu-şi contribuţia la îmbogăţirea itez.aumlui de ounoşUnţe în diferite
domeni•i .legate de ·l.imba şi isitoria popomlu1i noSJtru, în d01ITieniul maitema-
ticii, fizfoj.j etic.
Socieibate.a de ştiinţe Moriice şi Hlologice filii.a1l1a Ga1liaţi, oa:re însumează
un număr de 280 de membr·i, a atra·s pe făgaşul muncii de cercetare ştiin
ţifică un număr mare d·e cadre didactice din învăţămîntul de cultură gene-
ra-tă. Intre .a1ni'i 1962 şi 1964, 56 de oodre d.iidadice :au iSusţinut un număr
de 84 de oomunicăori în şedilflţe ordina.1re şi sooiuni ş>tiinţifkf' 1.
Acesrte preocupărj îşi găsesc corespondent în pregăti1rea iot maii te·
meinică a elevi.lor, în faptu.I că numărul frunrtaşifor ·l1a învăţă>tuiră, al pre-
mianţilor la clasele I-VIII este mult mai mare astăzi decît în trecut.
La coneuir.s.uil de meraitură română, ~aza republicană - concurs orga~
nizat anual de Societatea de ştiinţe istorice şi filologice din Republica So-
cialistă România - elevii din regiunea Galaţi au obţinut locul al 11-lea
pe ţară în anul 1962, în anul 1963 s-au situat pe locul V, iar în 1Y64 au
obţinut un premiu II şi două menţiuni 2•
In 1964, .J:a acest COJflcuirn, foza rngionailă, au 1pa,riJiC!ip1art: 1 367 de elevi,
ceea ce îns.earrnnă apiroape de două ori ma.i mulţi faţă de ,anul precedent.
Sute de eilev.i din regi1unea Gail:aţi pa.ritioipă airma:l şi ,Ja olimpiadele
de maitematică, fizică şi chimie, obţinînd .rezulitate foairte bune. La faza
fina,Jă d'in 1964, .Ja concurnu1l ide :filzkă-0hiimie, ei .au obţinut un premiu I.
două piremH III şi două menţiuni. ·
O dată cu creşterea fondurLlor a1looa:te pentru dotarea hihliotecilor
şcolare cu cărţi, de la 260 OOO de lei în anul 1960 la 845 OOO de lei în anul
1
Societatea de ştiinţe istorice şi Hlologice, fiddalia Gailati, doo., dlini de seamă
1964, p. 6.
2 /1'idem, p. 20.
11 DEZVOL l ARE/\ INVATAMINTULUI IN REGIUNEA GALAT I :; I :i
1964 1, a sporit considerabil numărul cititorilor, ceea ce asigură o temei-

nică pregătire a elevilor, le de.schide orizontul necesar pentru aprofunda-
rea problemelor tratate la clasă în condiţiile muncii individuale.
Sub îndrumarea nemijlooiită a organelor de paiitiid, org.anizaţiilc
Uniunii Tineretului Comunist şi cadrele didactice din şcolile din regiunea
Gal1aţi desfăşoa-ră o boga•tă şi va1riată ac•tiviiba1te pe lini-a educăir·i'i comuni.site
a elevilor, în 'vederea pregăt.i1ri1i lor pentru vi.aţă, pentru o panticipare acHvă.
plină de devotament, l•a desăvîrşirea co!llshucţiei sociia1·15'tie Îl!1 p·aitri•a noastră.
Actiiv.işti de parti1d, oadre de conducere din economie, comuniş•ti cu
experienţă îndelung.a1tă sîn1 inviitaţi în şcolii de conduceri1Ie :acestor.a şi ale
organizaţiilor U.T.C. şi vorbesc despre obiectivele măreţe pe care şi-a pro-
pus să le înfăpfoiiască pa111ridu1l, desp·re trecuibuil de •luptă ail partidului, despre
bogăţiile regiunii şi ale întregii ţări, despre politica externă a Republicii
Socialiste România etc.
A intrat în tradiţia muncii educative cu elevii din şcolile generale şi
liceele ·din oraşele Galaţi, Brăila, Tecuci, Focşani etc. organizarea de sim-
pozioane pe tema popularizării realizărilor ştiinţei şi culturii româneşti din
trecut şi de azi, a unor seri literare, organizarea unor concursuri pe
teme profesionale, a concursului "Iubiţi cartea" etc. Un număr de peste
500 de elevi din 0! a1Sele a XI-a din oraşul Gal.aţi au paribidpa•t !1a întHnirea
0
organizată de Comitetul orăşenesc U.T.C. Galaţi cu acad. Macovschi şi

prof. u1111i-v. M. Novico-v, în hma noiembrie 1964.
Din iniţiativa organizaţiilor U.T.C., în numeroase şcoli se organizează
adunări generale ale U.T.C.-iştilor cu tema : Ce să fiu, la care participă
tovarăşi din conducerea de partid şi de sitat fooaJ!ă, oaidre didactice în vîT1Stă,
şi vorbesic elevoi1lor pe ma·nginea acestei teme.
ln cadrul celor 8 case ale pionierilor activează, sub îndrumarea ca-
drelor didactice, peste 7 OOO de elevi în diferite cercuri de muzică, dans,
Mfonaitură, teatru etc.
Educarea elevilor în s.piritul patriotismului socialist şi al internaţio
nalismului proletar constituie una din cele mai importante laturi ale mun-
cii educative duse cu elevii. Şcolile organizează sistematic excursii la locu-
rile istorice din regiune ca : Mausoleul de la Mărăşeşti, Mărăşti, la Muzeut
de istorie, secţia mişcarea muncitorească din oraşul Galaţi, precum şi la
Muzeul de istorie a partidului din Bucureşti, la Muzeul Doftana etc.
In v1ana şi toaimna anului 1964, un numă1r de peste 120 OOO de elevi
au viziitait princi1p.alele oMective ·indusitri.aile din ·riegiunea Galaţi : Şantieru!
nav.al Gafaţi, Uziin.a de taiblă •subţi.rie, Combiinatul .de celuiloză şi hîrtie
Bră1iJ.a, preouim şi Expo~iţia realfaă1rillor economiei naţionaile de !ia Bucureşti_
Periodic sînt prezenrt.arbe în faţa elevilor expune11i şi conferinţe pe teme
wn5aor.aite educaţiei patriotice pentru .dezvoltarea serntimerntului de dragosite
faţă de pait•riie, pentru cunoaşterea de către elevi •a luptei maselor penku
prog.res şi lii.berla[e, a emilor oare au mmJtait în •sensul aisp·i•r.aţiilor progre-
siste penitiru zdrobirea vechiului regim de a..supiri•re.
Declaraţia din aprilie 1964 cu privire la poziţia P.C.R. în problemele
mi.şcăfii1i comunj15rbe şi muncHoreşti -intemaţiona•le .repirezdlllltă pentru cadrele
1 siatu.l popular regional, Serv. contabilltiitil, 008. nr. 796.
didactice şi 1oţi cei ce sînt chemaţi să tSe ocu:pe de problema educaţi-ei patrio-
tice a elevUor un nou iizvor de p1rofonidă documenfo1re, un 'imbOlld de desfă
şurarea cu rezuMate şi mia1i bune 1a nobi.J1ei mi.si!UJO'i ce .Je-a fos.t înoredinţată
de pa:rt.i:d, aceea de .a ais•i1gura :temein;ica instmire şi educa.re a tineretnlui
tării naiaiStire.
. lnvăţămîntul superior
Bliberia.r·ea ţării noa1Stre de sub jugul f.asdi1st, ltnistauirarea puterii popu-

ki·re au creat condiţii nebăniu.i;te în foeou1t şi pentru dezvo1lta.rea învăţămîn
tulu·i .superior. In uilitimii 20 de .an:i, oa urma·re a mă-suirifor foaie de part.id
şi guYern, şi învăţămîntul superior a cunoscut o dezvo1libare şi îmbunătăţire
continuă, ·reuşind să .formeze un numă.r ·tot 1rnaii mare de cadre ou pregătiire
superic.a1ră, oaip•abHe să pună în va'1oa1re bogăţiiile ţă-rii, să •rea1Lizeze poil1itioa
economică şi soci.a·l-culforală a partidului.
„De unde în 1938 existau în vară doa1r 16 irns1tittuţii de 1nvăţămîn~
superior, cu 33 de facultăţi, reparrti·za1t·e în 4 cernbre universitare, în prezent
funcţionează 47 de universităţi şi 1i:nst.iiturtie ouipr-inzînd 171 de faieuMăţi, în
15 centre uniiv1er·siibare" 1•
Numărul 1Studenţiilor a 1sporik în pmporţii cu adevă.rak 'Îimpresionainte.
Este foame cornci[,udent să airătăm că în anul ide î.nvăţămîn:t 1963/1964 au
s:budiiat în insHlutele de învăţămînt sup.einior 112 611 s1udenţi 2, foţă de
26 489 de studenţi existenţi în anul 1938 3•
In scopu1l pregărl:iriu de 1S1peda1l1işti cu ît111a1l1tă oa1l-ifioa1re dm rîndur.i-le
oamonilor muncii, fă-ră scoa~erea lor d-in producţie, 1s-1a orgianiza1t şi se dez-
volită înivăţăimînitul seriai! şi ·fără limov-enţă, caire cuprinde în 'Prczernl. peste
23 OOO de studenţi. Aceasiba demonstrează încă o d·aită oond.jţiii11e .Jia1rg1i create
de .statul nostru .pent.ru oa toţi oamenili nmncii să 'Poartă 1pmiilba de dreptul
la învăţătuiră.
La fiecare 10 OOO de locuitori din Republica Socialistă România în-
vaţă acum 60 de studenţi. Datorită puternicei dezvoltări a învăţămîntului
superior, ţara noastră se situează astăzi, în ceea ce priveşte numărul de
studenţi la 10· OOO de locuitori, înaintea unor ţări capitaliste dezvoltate
ca Anglia, R. F. Germană, Italia, fără să mai vorbim de ţări ca Grecia,
Turcia, Spania şi Portugalia, care au rămas cu mult în urma ţării noastre.
Creşterea p·mc;tigiului de caire ·Sie bucmă învăţămînrru.1 sup-erior din
ţarr.a no1atS•tră este i•lutS1t.n-.ată şi de faptul că peste 1 OOO de studenţi şi 1asp.irnnti
străini îşi f.ac •studiNe în ţara noaistră.
Pairtiiidul şi guvemurl, toţi oameni:i mUJncii din patriia noastră, încon-
jură cu dragoste tineretul studios, se îngrijesc să-i atSigure condiţii de
5tudii şi de viiaţă d'in ce în ce ma1i bune. In fi.eioa1re .an 1Se che1lfoiesc din
bugetul statului pentru învăţămînt 5,5 miliarde de lei. Construcţiile elegante,·
1 „Revista învăţămîotului superior", nr. 8, 1964, p. fi.
2 Ibidem.
3 Ibidem, nr. 7-8, 1963, p. 8.
13 DEZVOLTAREA INVATAMIJllTULUI IN REGIUNEA GALAŢI 31T
modeme aJle n01i1lor cămi111e şi cootinie studenţeşti înfrumuseţează peisajul

tuturor oernilreilor univerisiit:are 1•
Totodată, j1nsitituţii.1e de 'Învăţăimînt isuperior iau fost iasi1gu11atl:e în ultimlii
20 de ani cu peste 1 200 de fab0iratoiaire noi, ou aparratl:ură modernă. In cele
două deceniii de la eliberare iau fost orea1te 1pentru 1aces1t învăţămînt de drca
12 0111i ma·i mu~te lia1bor.a1toiare decît înlbr-o p1er:ioadă de 76 de ani în rregimu-
rile burghezo-moşiereştii 2 •
Schimbări hotărNoa.re is-iau produs şi în ceea ce ipriiveŞte conţinufol
învăţămînrl:ului, or.ienrbairea sa. ttdeorlogikă, niiv·alul 1său ştiinţific. întregul pro-
ces insiirudiJV-educarbiv aire o oll"'ioot•a.re .nouă, ba7Jaită ipe ideologfa marxist-
lenJini,stf:ă.
In instituţiile de învăţămînt superior, studenţimea capătă o pregătire
ştiinţifică şi un pirofi.l moira1l în concordanţă cu pri1nc1i1p1iiile ·etic.Vi comuniste.
In .a1I1iii puibeiriii popuila>t"e, Gai!aţiul, important coorbru tlndustri1al ·şi pri.n-
dpa1l1u1l 1poirt l1a Dunăre, a devenit şi un oriaş univerisiltiair. Aceasta a·rată în
modul cel ma1i elocvent grija 1p.artidu1lui şi ·guvemululi 1penku ri1dioa1re.a ona-
şeloir şi .riegiuniilor ţării, nu numali di.n .puincrl: de viedere indusitri1al şi .ag1riioo.J.
dar şi sub .raport cultural-ştiinţific. Cele două institute din oraşul nostru
-- Institutul politehnic şi Institutul pedagogic - răspund unei sarcini fun-
damentale puse în faţa 1întregului nostru învăţămînt superior, aceea de a
pregăti cadre capabile să .desfăşoare .în diferite domenii ale economiei şi
cuHuri'i uoaisitre socLailiislte o !aoti.vi!tate rodirnică, eni:uzi.a1stă, 1 pusă in slujba
propăşirii p1art111i1ei. Cenibrul un.ive'l"S.i1t.air Gailiaţi '5-a dezvc1lrta1t an de an, o da1tă
cu dezvolitairea de ansamblu a întregii .no-asitire economi1i şi cul.turi naţiona·le.
Dacă în anu1l şcofar 195!, cînd a •lu.art fiinţă Irns1titu1ul meoaino-n.a.vatl.
el şwl1a1rizia doiair run număr de 100 de studenţi, în prezenrt, în centrul nosfru
universitar -se pregătesc pentru diferite specialităţi circa 3 OOO de studenţi
la cuirsuiri de ·zi, serale şi fă!ră :fir·oovenţă, repa.ntizaţi ~n 6 :fiaouilităţi, şi anume:
1) Faoulitarea de meoankă, 2) F1acultatea de tehnolog:i,a ipwdrnselo1r aHmen-
tare şi ·teihnicia pescuitului, 3) Faou~tateia de .fi:z;ică-chriimie, 4) Facultaitea
de ma1tema1tiică, 5) Facu!liba:l:ea de ştiinţe nafornile şi ,agir.ico1le, 6) FacuMatca
de fii1lo.logiie.
Armonizarea permanentl:ă cu necesiităţi.Je producţiei, cu cer,intele ei
actua:le şi .de pernpoctivă - wtriibut de seamă al învăţă1111îintu 1luii nostru su-
pedo.r - se 1retl1ootă l1a Galaţi pr1iin crearea unor noi isecţii de pregătire a
studenţilor în cia.drnl focuiltăţi1lor existente. Pe acea 1 stă ,l,inie se îrnscrie, de
pHdă, îrn!iiinţa1rea în 1ainu1I univier.sifa1r 1960/1961, în eiadru11 Facultăţii' de·
mecanică a secţiilor de frigotehnie şi de tehnofogie a construcţiilor de
maşini, cu o durată de şcolarizare de 5 ani etc.
Ni<veilul înalt al procesului de învăţămînt este aisi1gUJ1"1a1t nu numa.i de
exiistenţa unu:i corp p·roteisoriail forma:!: din oiroa 300 de pirofesoiri., confernn-.
tia.ri, ·lecitori, a1sistenţi, •preparaitorii cu bogiarl:ă experienţă didiadico-ştiinţifkă.
dar şi ·prin .aoooa că inlSl!:itutbelle d·in ciriaşul nosibriu .d.i1sipun de 1pieS<te 50 d,e J.abo-
rato.are u·tiliate cu iap 1airaitură modernă pentru l•ucră1ri pr.aotice, numeroase
ateliere de specialitate, de biblioteci ·care însumează peste 180 OOO de vo-
1· „Revista învăţămîntului superior", nr. 7-8, 1963, p. 8.
2 Ibidem, nr. 8, 1964, p. 8.
31~ CONSTANTIN MARINESCU 14
lume, de săli spaţioase de cursuri şi seminarii, proiecte, cabinete meto-

dice etc.
In fiecare an, pentru nevoile de funcţionare ale celor două institute
slnt a1locart:e fonduni d1ilfl bugetul sitafalui îlfl va'1oa1re de 4-5 mHiioaine de 1lei.
Numai în oadml In:st.i"tutul.ui ped1agogic iS...a chelrtuit în ani1i 1962/1963 5uma
de 2,8 milioane de lei pentru efectuarea de reparaţii capitale, în scopul
.amenajării unor noi amfiiteart:re, l:aborntoare, săli de 1lecrt:ură, cabinete etc.
St1udenţii celor două i1nrstiitute, ais<emen:i .oelor d1in întreag.a ţairă, .au
astăzi condiţii de studiu şi de trai cum n-au existat niciodată în trecut.
Grea 62 % din număruil situdentHoir gălăţen:i primesc burse din ip1a1litea
statului, iar un însemnat număr de studenţi primesc burse de merit pentru
învăţătură. Aipmarpe 80% drilfl •situdenţi lccruie6c în cămilf1e şi mănîncă l<a
cantina srbudmţească, modernă, cu o capac.it.at•e de ·serviin:~ de I 500 de •locutii
în ·nmi iSeri.i, conrs'bruită în urlrtiimii .ani. In ia.fiara celor cinci cămiine e:icirstenre,
anul 1aieoota au fost d1arte în folos'iinţă penfru n1evo1i1le cenikurlu•i universifarr
încă două cămine ·studenţeşti inoi cu o capacitak d·e 600 de focur:i.
A creiscut considena1bi1t, în iaceisrt:e condiţii, oa11'iita1tieia .pregătkii ştiinţifi
co-teoretice a studenţilor găllăţeni.
Perfecţionarea cont.irnuă ia 1pfanurni1lor de înrvăţăanînrt:, a prrog.na:melor de
CIM'1S, pred.a.J:1ea lioctiilor, ţiniema ·sieminia.ri:iilor :la tlll nivd ·Superriorr, apclîndu-se
la mcitode pedagog1ice modenne, tipă•ri1rna şi 1l1itog1naf'iier·ca a pe:srt:.e 30 de
cursuri şi manuale sub îngrijirea cadrelor didactice din cele două institute,
creşterea exigenţei acestora au contribuit la îmbunătăţirea continuă a pre-
gătirii studenţilor, ceea ce se reflectă în numărul lot mai marc, de la o se-
siune la alta, al studenţilor integralişti şi al celor cu note bune şi
foarte bune.
Cad.rele .doidaobice se străduiesc .să îmbiinc iot nmi stirîn1s piregărtirea
profesiona;Jă a situdenţi1Jor cu oducair.ea itor Îfl spî.r1itul cLnagoSJtei ~aţă d·e p.ro-
fesia aleasă, cu munca de formare a studenţilor ca oameni devotaţi cauzei
construcţiei socialismului, animaţi de pasiune revoluţionară şi fermitate
în llplicarea politicii partidului.
Concomirt:onrt cu munca di·diaell:ică iS-ia îmbunătăţd de il1a ain ,).a ian acti-
vitatea d·e cerce1;aire ştiinţifid ia oaidre.lor d 1idaotî,oc şi a ·studenţilor. A deve-
nrt un princi'Piill bine iSi:ia.bii1'.1it în activi:tarteia un:i1ver·SJitară că munc.a p:roprie
de cercclare ştiinţifică 1ridică .nivctu.t muncii didacrt:,ice, oapiac1ita~ea de a
contribuii fa forma1r:ea cadrelor de iSpooiia1N:şti perntrn to.a~e domenii1i!le.
Activ-ita.tea şitiinţHică iair·e un ca.racrt:er p.taniificait, de1sfăşurîndu-se pe
baza unei tematioi de perspectivă ca1re cuprinde 'lerme în domeni'Ull cerce-
tă.riloll" fund1amoo!taH1e, cî1t ·şi teme 1egate de producţie, ·rezuH1art:e d1iin coi11frac-
te1te î.nche1iiatie de oarted·re cu întirepr:inde1"1i1le dion 1 rcg~une 1s.au din ţal["ă.
Unele-.tucrăll"'i execu~1ak de cadmie <l'idac!tice şi..,au adus un .apont apre-
ciaibi1t ,J,a rrezot.varre.a unor pmbleme de producţie a înbreprindedilor diin re-
ghme, dirnilre oare ·semlf1a1lăm : Zgomotul şi vibratiile La cargoul modernizat
de 4 500 tone, Studiul factorilor ce inf luenfează formarea alcoolului metilic
.in tratamentul cu enzime pectolice al strugurilor, Studiul hidrobiologic al.
Lacului Sărat Hrăilo ele.
15 DEZVOLTAREA INVATAMINTULUI lN REGIUNEA GALAŢI 319
De J1a înfiiinţairea celor două linst.itute, oadrele dMacliice au cirg•an~ziat

I I 1sesiuni ştiinţifice ia oare au fosrt cornunitiaite pesbe 320 de ~uorării, dintre
c.alf\e numeroase au văzurt ·lumirna ibipall"ulu.i.
Publ1iioaireia .a două voJume cu 1Jucirăir1i v.a,Jo1roia~e ia1Je oadrnlor didaotice
de la lnstitu tul politehnic în anul I S63 încununează eforturile colectivului
aoestui jinisti.t.ut pentriu via1loriflical!"ea maidelor rmunciii Joir ştiinţifice.
în ullbiimi1i ani, ciadrele d:idadire de .J1a Inist'ituin.J1l ped,agogiic .au pubJ.icat
ln .revii\Slte de ,gpeciia1J:iitare un .număr de peort:e 30 d1e .airt\Jicoile :p·e diferite teme,
re.ail1izînd 1a1srt:feil î111cepuiuri p.romiţăfoare pe tărîmuJl imundi ştiiinţifioe.
Un numă·r de peste 60 de cadll"e di<laclice î.şi desăvkşesc piregătirea
~tiii.nţifică de 1speck11J.i'tia1e prin ·a6pira.niură şi :sipeoi,a J1i'za1re în ţaTă şi străină -
0
1alte pe Hngă ,profesori cu auforit.ate ştiintificiL

O componentă importantă a procesului de învăţămînt căreia cadrele
di1dactice îi dediică toa1ă experienţa :lor o coflJsltiituie iniţierea şi orientarea
studenţNor în domeniul oercetării ştiinţifice, fo!l"mairea fa aceştia a deprin-
deriitor oa.re ·să le permirtă în vilifor să abordeze în mod 'independent probleme
interesante de studiu şi să rezolve pe baza investigaţiei meticuloase cele
mai spinoase şi dificile probleme ridicate de viaţă, de producţie.
Inforesul rrnanifostiart de 'S'tuidenţii gălăţeni pentru cercefarea ştiinţifică
esbe demorrstnat de exiisitenţa a 20 de cercuri de cercetare ştiinţifică în cm·e
activează un număr de ci1rca 330 de 15.tudenţi. Numa1i anu1J ace:s'11a .au fost
susţinute în cercuri şi 1Sesiun1i ştiinţifice a1proxiimati·v 70 de refornte elaborate
sub îndrumarea oadrelor didaobice, majorii'batoa br.a·tînd probleme esenţiale
ale econom&ei şi ouliturii noa1s-bre naţionale.
Chemate să-şi aducă aportul lor la aplicarea politicii partidului nos-
tru în domeniul pregătirii de specialişti cu înaltă calificare, cele două insti-
tute de învăţămînt superior dau în fiecare an importante contingente de
ingineri navali, mecanici, tehnologi, piscicoli etc., precum şi profesori de
limba română. matematică, ştiinţe naturale şi agricole şi fizică-chimie.
In decur:s de un deceniu şi jumăbte de 1J1a înfonţairea sa, Insititutut
poMehniic a repa1rrt:i12'a't economiei naţionale un număr ele ·a.p:roap·e 2 OOO de
ing'ineri cu temein'ică pregăiti1re de 1Specia11'itiaJe, caire >Se bucură de o bună
ap,reoiiere în turni1tăţitc industriale în care Juc.rează. Esibe remaroabH faptul
că pwiecbu1J oa r,goului româ.neS1c de 4 500 ii:, precum şi coodrucţia aces~ui
1 1
tip de v,a,se oa1re reprezintă mţndri,a i1ndu1S~riei no·mstre nava!le peste hotare.
sîni!: rodul 1alCtivHăţii unor coil1edive de 1i.ngine11i absolvenţi ai Institutului
poil1ii!:e:hnic. ln p1rezent, conduoer:ea dirferitelor ~ecţii şi servicii p1rodudiive şi
de concepţie din cadrul şantierelor navale şi al industriei alimentare din
·tara noastră este exercitată de specialişti pregătiţi în centrul univer-
si'tall" Galaţi.
Cenbml unii1veir.S1Har Galia.ţi întreţine de mai 1mutţi .ainii ,tegăfari de oroin
ştiinţific cu ,in:stirtui!:c die îillvăţămîinlt 15'U1perior cu pro~DI 1simill1a.r dintr-o sicrie
de ţări socfaliiS1te, ca: U.R.S.S., R.P. Bu1lg1ami1a, R.P. Pdlonă, RP. Ungară.
R.D. Ge11maină, a1i că1mr ·reprezentanţi au făcut vi7Jite şi schimburi de e~pe
rienţă vailoroa,se.
Un nt11mă,r de ·studenţi s.tră.ini dun R.P.D. Coreeană, R.P. Arlba.nia,
:1<.P. Bnlgariia. p.recurn şi d!in alte ţări, .au studi!at în cadrul Inisbitutului poli-
320 CONSTANTIN MARINESCU 16·
tehlfliic, speoi1al.izîndu . .se în <l1ifuri're domenii aae induis:trie'i naviaile 15aiu aHmen-
tare sub în.dmmaorea competentă a celor ma:i repwtaitie oadore didactice.
ln oei 20 de ani oall"e a11..1 rtrecut de la edli1bern1re, primul porii: românesc
de .J.a Dunăre, ;SUJprnnumi1t cu veneraţie, a1!1ă-dată, de mundit:oirimea de pre-
tutiinden:i „Portul Roşu", a dobî.nd:iit: un nou piroifi,l economic şi oultural.
Ştiinţa si vialorile -superioa•re ia1l1 e cultrnnLi 'Oa1re IV'egetau în oorourliile -restrîinse
ale 1protipend.adei au coborît la1rg în ma.sie.
„Succesele înregist.rate în învăţămîntul 1superior gălăţean constirt:uie
o expresi•e .eiJ.ocventă a giriji1i p·a1rtiidului şi guvernului perntru r.aipida dezvo1l-
ta.re .sooiia.11-economică a oriaş€ilor p1art.11iei, pentiru rid.ioanea CO!llJtinuă a ni-
velului de vi.aţă mafo11i·a1I şi ou1l1turia1l a1l poipomlu1" 1• Revoluţia ca1re s-a
Să•VÎ<rŞi1t Îtn va1ra noa1stră a ·Îngroipiat perntru toitdea1unia, lflU lfliUma1i mize1ria unei
ţăr.j „·erni1rnaimen1re aigr1iicolle", cii totodată, pe aceaiS1tă bază ia diiStmger.ii orîn-
duiriH vechii, ·a îngrop1a1t şi triagiiioa moşteirnfre ,Jăsia:tă de oaip'italicm, 1i;gnoranţa·
maselor.
După datele publicate recent la U.N.E.S.C.O., Republica Socialistă
România se situează pe un loc de frunte în lume în privinţa cheltuielilor
pentru î1nvăţămîrnt şi ouliuiră. Tort: mia1i mullre 'P'ensonamăţi de peste hotare
oare ne vi1zi'tează ţara, pa:rtitipînd l<:1. d·ifoirite congrese şi rnunduni ştiinţifice,
îşi ex.prlimă .admi1rati«1 pe:ntru gr,i'ja cc se 1arordă proipia1gării cu~iturii în -stria-
turile cele ma1i .1.a.rgi .a·l1e .popoimliui nostru, dt şi s,tirnu1lăirii 10ercetăriilor ştiin
ţifice a1le căror 1rezul1ta'1le ise s 1 irl:uie<:1.ză J,a rni'Velul 1preocupă111i!lor imondli:a;le.
Viiz1i'harborii .stră1 iini mă·ntuirisesc că ţa·na lfl()laistră 1te 1a1pia11"ie ca un vast
şantiteir, da1r şi ca o 1imensă s 1 a1lă de l 1 edură.
Aceste reailiiză-rii ·remaroa1bi1te reflectă triumful! pOlliirt:iCJii ştiinţifice,
ma1nrisit--Jenin1irste .a 1p artiidulu1i, oare a :descăfoşia'it energiia şi aprtitudini:le
1
inepuizabile aie talentatului nostru popor.
I niRevista învăţămîntului superior". nr. 8, 1964, p. IIG.
FENOMENE DE URBANIZARE ŞI MODIFICARE
A STRUCTURII PROFESIONALE A POPULAŢIEI DIN MOLDOVA,
CA URMARE A INDUSTRIALIZĂRII SOCIALISTE
<le AL. TACU şi I. SAIZU
Consecinţele industrializării socialiste asupra procesului de urbanizare

şi ia .s.truotuni1i pro~rionarle .a popu;J1aţiei nu sînlt încă kalba,te în rmăsurn
cuvenită în 1Ji~eraituna noastră de speoiialliitaite. Deşi puţinele Slhudii purbldca1te
pînă .ac,um 1 au adus o coinrtr,irbuţie 1 importarn.tă 'lra cunoaşterea problemei lllI'-
ba:nizări1i pe p,J,a:n n.:i.'ţionarl, se 1iimpun, în coortiinua1re, iadiinciilrea acesteii ches-
tiunii, oN şi oencetiarrea ccm:p,Jetă a schimbădrlor în s·trudJUra p.roif1esiionrallă a
popuilraţi,ei ţă1rii, şmut fiind că ele au o 'impontanţă deoseibliltă pentru ournooş
terea în ansamblu a uriaşelor transformări revoluţionare petrecute în anii
reg1ilffi'U1lrui demoona1t~popu1J1ar.
Esite bi!rneounoscu1t fa1pfol că urbanizarea şi stime.tura profesională a
popul:aţiei .sîinlt ·fenomene ,1,egialbe nemij1lodit de gnaidul de rdemollta:re a econo-
mveL Forrţe1le de producţie cornrrirtuie fad-om! ide ba~ă oarre d:eitemi1ină,
în'n1'1e :a[ft:eile, şi evoluţiia ,aoesitui proces. Trec:enea >la o nouă odnduire,
la un nou mod de prrodrucţie este unmată de 'Sdhlimba.re1a întreguilrui comp,lex
de fenomone .sooirall-cconomice.
Cucenineia P'ulterii po1li~ke de căibf'ie olasa munci.toare condusă de par-
tidul marxist-leninist şi aplicarea consecventă a politicii sale economice fac
ca sodiaJri:smull să deviuiă S·inguna orînduri1r,e soda11ă oaire oreează poS1irbilităţi
perutru ;sohiimbarrea ·revoluţionară a ,aceskui prnceis, pentru d:emol.tairea lui
armolflrio1aisă şi nerliimiltrată. Conducerea de către partiild ra :ioousfoiarlrizării oo-
cia11'i1Ste, a mar1it!orr prnef.a.ceri în 1stmdbuna economică ais1gură 1Jiitihid.area în-
tr-un 1tiimp ·scur1t a îin:aiporieir.i:i unor regiuni, dezv0!l1tarea lor :iindurstriiia:lă, itn-
tens1i!Dic.area rfeinomenellor de unbaini:mi1re şi .schiimbărr,i naldiicalle în preocupări1le
profesionaJe ,aJe .popu1l1aţiei, oreş.benea nurnerkă a centreiar urrb:ane prin
1 Mi r ce a l3 i j i. Dezr.:oltarea regiunilor ţării ,~i influenta ei asupra structurii
populafiei, în „Prr;!Jleme ecrmomJce". nr. 8, 1964; .M. Du 1 ea, Industrializarea socialistii
~i urbanizarea populo(iei. în „Probleme economice", nr. 2, 1964; N. Haiduc, Unele
aspecte ale reparfifiei teritoriale a populaţiei urbane dii! fora noastră, în „Probleme econo-
mice", nr. 11, 1958.
21-1145
:J22 AL. TACU şi I. SAIZU 2
tranisformairea unor looa·!iltăţi de tip rum! în aşeză>ri orăşeneş·ti, sporirea

populaţiei adi1ve eilc. Acestea nu sint decît expresi1a concretă a paimicii
ştiinţifice a padidului de înfăpituire a compl exelor sarnin1i socii1a l-eccnomice.
1 1
::-
I.raţionafa repa11t:izare a forţelor de producţie pe i:ieritoiriU'l ţăirii în ani1i

regimului burghezo~moşieresc a imprimat procesului de urbanizare un
ca·radcr haotk, oreînd po1S1ibiliitatea dezvoltări.i 1iinegale ia raşeză,riiloir orăşe
neşti. lntrucît în Moldova uni1tă\Hie 1i1nidusbri,alie eriau puţine şi în gene.re ne·
însemnate, majorii1tatea oraşelor a rămas muHă vreme cu o populaţie al
că•rei nurnăir ia stagnat sau a desorescut. Graduil îina1poi1alt a.11 induski1ei din
N\ald()IV1a n-a permiiS dezvcAtarna decît extrem de 1lientă ·a fenomenului de ur-
bainizaire şi de staibi1l1iire a unui 1profiJ profesional larg poipu!aţiei ei, n-a
creat condiţiile materiale pentru transformarea unor localităţi de tip rural
în .Joca1li1tăţi de lt1ip urban, pentru oreş1erna şi schimbereia initensă a înfăţişării
oraşelor exi-stente. Acea1ska ·eira consecinţa directă a fap~ului că burghezia
română în cîrdăşie eu cap1iita1llişti1i străini şi-a or1i1eni1alt cu precădere po·li.tica
economică spre acele regiuni care puteau asigura cu in1VeisHţii puţine şi
într-ut1 timp semi, p1mfiituri fabuloase. Faip~uil a accernbu.ait foiade mult re-
padizairea hao1tiică •a forţe1lor de producţie, i1nega1l1i1taiteia indusiiria1lă diintrc
regiuni, permanentizarea unora din oraşe în centre de administraţie şi
comerţ. Cele mai multe din ele nu s-au ridicat peste nivelul tîrgurilor, în
care procumpăneau ocupaţii administrative, comerciale şi agricole. Dacă ţi
nem seama de faptul că în grupa oraşelor, datorită aplicării unor criterii
neştiinţifice la data întocmirii recensămintelor şi statisticilor burgheze,
intrau numeric şi localităţile al căror profil era rural, înţelegem mai bine
limitele scăzute ale procesului de urbanizare în Moldova în anii regimului
burghezo-moşieresc şi structura profesională înapoiată a populaţiei ei.
Rep1artiţia popu.!aţiei din punct de vedere a1 l 1s1trududi p.rofesiiicnale er.a,
de a.seimenea, extrem de •scăzută. In iHnii generale, după dateile roc·ernsămîn
tulu'Î general .al populaţi1ei di·n 29 decembrie 1930, 80% din popul1aţia activă
a Moldovei se ocupa cu cuM1iva1rea pămîntuluii, iiar restuil de procente er.a
distrii'buit astfel: 5,5% în industrie şi construcţii; 0,4% în instituţii de ore-
dit; 3,3% în comerţ; 1,8% î:n transporturi şi comunicaţii; 5,2% în ins·ti-
tuţii publiice şi .aMele 1• Procentul deţinut de popuilaţia ocupată în ramuri1le
principiale a1J.e indus1triei esite lioairte redus. Abia 0,3 % d·in întreiaga populaţie
activă a Moldovei era ocupată în indusfria chimică, a hîrl:iei şi tiparului.
Acest p1rooenit cumulează în fapt trei categori'i de .indust6i. Cea mai scftzută
pondere a popul.aţiei active o gă.sim în exploatairea .subsolului: 0,20/o. Pro-
centul populaţiei ocupate în industria metalurgică reprezenta doar 0,8%.
Corelînd acum numă.ru·l întreprinderilor meitailurgice (2 622 de uniti~ţi) cu
populaţia înoadrntă (0,8%), înţe,legcrn mai bine extrema d·i1spersare ·a acestei
industrH, faP'tul că co1Vîrşiitoarea m?jorit-ate a unităţilor o formau rni·oile
ateliere. Nivelul tehnic înapo-iat al industriei dilll Moildova, c:a şi claba con-
1
Recensămintul general al populaţiei Romdniei din 29 decembrie 1930, voi. V,
„ XXXV.
3 STRUCTURA PROFESIONALA A POPULAŢIE! DIN MOLDOVA 323
centrare a producţiei în genere, sînt pregnante în industria textilă, cu toate

că aceasta deţinea o pondere mare în structura economiei Moldovei.
· AnaHZa sitrudurii p:rofesionale a populaţiei din Mo1ldovra în 1930, pe
judeţe, rSublrirniază gradul înapoiat al industriei din aoeas-tă par.te a ţării. In
indusitri1a mebailmgrică, de p:i1ldă, în judeţe înkegi, procentul poµufo.\iei ocu-
p.aite ena foarite mic: Hacău (0,9% din 261 019), Rormain (0,9% dim 151 550),
TUrtova (0,9% din 144821), laşi (1.4% d in 275796). In judeţul Bacău,
1
.abia 1 % dion popu1!iaţie ern. angaja;tă în industria chimică, prooent car.e cu-
mula în .rea l:iiba1t·e şi i111dustria hî.ritiei şi .a t.ipiamlui; Î!ll judeţul Neamţ 0,7%
1 1
din 198 223, în judeţUJl l1aşi 0,5%, în judeţul Oo;vu11lui 0,5% di n 210 006. 1
Ponderea populaţiei ocupată în conSlbrucţii abi1a aNngea 0,6 % în judeţele

Bacău şi Putina, 0,4 % îin judeţele Tut()IVa şi Botoş,anii, 0,2 % în judeţele
V1ais.fui, Tecuci, Fă1l.ciu, Dornhoi şi Baqa 1•
Cifrele de ma~ sus subliniiază ideea enunţată ma1i înainte că cri'.e ma.i
mu1 l1t~ .aşeză.r1 i orăşeneşti erau în reaW~a'te centre .a•dmiini1sifo:1a1tive, comerciafo
şi meŞteŞugăreşti,' parte din populaţia for îndeletnieindu-sie şi cu agricul-
tur.a. Pentru a ·i1lustona ci~nic .aiCeasită 'idee este sufidelllt să ·a,rătăm că în 1930,
.după d.aiteJ.e ·recenrsămîn~ului, 46,7% ·dLn popul•aţia orraşului Suceava, 23,8%
din popul1aţia oraşul,ui Bîrlad, 31, 1 % .Mn populaţira oina.şU1'.1U'i Roman, 32 %
.din populiaţia oraşului Buhuşi, 10% din popul,aţia o.r.aşllllui Bacău, 29,7%
.din populiaţia 01riaşului Moqneşti, 21,l % rdi1n rpopuJ.aţi.a onaşUilui Botoş.ani se
ccupau cu eJQpiloafarea ·sio'1ului. Din înrtirea g.a popul 1 aţi1 e urbană a Moldo-
1
vei, 27;7% se ocup1a în 1930 cu ·exprlo1a1tia1rera solului, 11,6% ou co.rnerţul,

18,5% er,a ocupată în instHuţii publice, 13,2% în „.diverse", 13,7% în in-
<lustrie, 6,6% în transpoduri şi comunicaţii, 1,7% În 1instituţii de credite,
reprezentanţe, agenţii de comerţ 2 • Se desprinde, în primul rînd, concluzia că
mare p.a1N·e a populaţiei onaşelor azi .reşedinţă de regiune ise ocupa în 1930
cu agricuMura. Cel .rnai conoltidenJt exemp1lu în . 1 a1cea1sită p·r:irvinţă H consti1tuie
oraşul Suceava. · ·
O pondere mare o aveau deci oraşele Roman, Buhuşi, Moineşti, Boto-
·şrani, Bîrla.d, azi adevăr.ate centre industri1a:le. Inrsuşi 011aşu1l Iaşi - oel ma1i
mare oraş al Mo.Jdovei - era ma,i mulit un centru admi1niil5Jtnaitiv, oulturnl,
comcrci:a l şi meşteşugă<esc: 22,2% d in popufaţi1a lui era ooupată im inoti-
1 1
luţiile publice; 13,8% în comerţ; 20,2% în „diverse" etc. 3• Cu o asemenea

.distribuire a populaţiei pe ramuri esite de 1]1a sine înţeles că nu putea fli
vorba de o ·sitrudură profes'iona-lă complexă şi avanisa1tă ia popUllaţiei.
Prin urmare, în anii regimului burghezo-moşi1eresc, eoonomia Mo1l-
dovei, caracrteriza~ă printr-o .industrie şi agrkul1tură sl.ab dezvoltată, nu
numai rCă n~a permis creşterea decît extrem de lentă, dar de multe ori a
st agnat sau regresat prncesul de urbanizarl"e ·a populaţiei ·ei, ca şi strudura
1
profesiona·lă a locuitorilor.
Recensămîntul general al populaţiei

1
României din 29 decembrie 1930, voi. V, p. XV.
2 Ibidem, p. XLV-XLVI. ·
3 Ibidem.
324 AL. TACU şi I. S,\JZU
lnlă:tmarca acestei înaipofa~1ri a fost 1porsiiibi1lă numa.1 111 condiţiile cuce-

nrn puterii de cMrc dais1a munciitoare în frunte cu p.a,ntidu·l ei rnarxist-
leninist. Partidul Comunist Român, ţinînd seama de condiţiile concrete
d.jin p1a1trii1a noimslbră, a mobilizat itowte foirţele cmaitoairie .pentru rtinaduoerea în
viaţă a polFricH de indu1sfr,j,a;J1i1z.are 1sooi1a1lii61tă, „.i1z1vorul rirdiică:rili necontenite·
a bunăstării poporului muncitor" 1•
Industini,a ·sociaJ1isită asigură croşitema continuă ia .produeitivi,tăţii mund~„
ridic.airea pe o fr·eaiptă tot mai înailrtă :a nivdulu1i 1rnateri1a1l şi cu1l1bural al
oameniilror rnundi.
Acţiunea ilegHor economice ailc soC'i1a'l!i1S1mUJlu:i a 1pe11mi1s dezvoltarea·
1
pfanid piroporţionallă ia economiei :naţiornatlie, ia 'induLSitria1lii1zărH sooiaili.ste şi

a lichidării înapoierii economice şi cu1turale a ţării. Stabilind sarcinile
construi.rH hazei economioe ia noiii orînduki, pianUdul a liuail un ainsaimblu
de mă1Suir1i ooncrete pe aulll'ia în1ăipituiirii ·indu.strfail:i1ză1rii, ca1re ia orea t suporitul
1 1
maiterfa1l penbru viotoria sociia1lii~mu1luL Prooos.'llll 'ind1usibrii:a1l:i1zădi sodal1iisite

a cunorscut o uri1aşă dezvo.lita•re în perioada p1l1anur,ifor economice •anua1le,
cincinale şi în anii şesenalului, aceasta determinînd transformarea Româ~
niei, într-o perioadă istorică scurtă, dintr-o ţară agrară 1napoiată într-un
stat industrial-agrar în plină dezvoltare.
Partidul Comunist Român, călăuzindu-se după învăţătura marxist-
lcninistă, de traducere în fapt a politicii economice a clasei muncitoare, a
trewt !ia repartiz,a1reia ·rntionatJ,ă, şotiinţifică şi pil1ani~ica1tă ia fo.rvelor de pro-
ducţie. Ace.:1iS1ta .a fost nu numai posilb1 i1l, dar şi neoesa;r, ideoa 1iooe numa;i noua·
1
orîndui1re, aaire face ca foll'ţeile ei de producţie să 6e „,angreneze armoni0is,

după un plan mare, unic" 2 , permite industriei să se „răspîndească pe în-
tinsul în.tireg1Ii ţării î1mtr-un fel oare să corespundă cel ma1i hi1nie propriei sak
dezvoltări şi menţinerii, respectiv dezvoltării celorlalte elemente ale·
producţiei" 3 •
In 1swp1ul isa1tiisfaceni1i în măLSură tot rna1i imar,e ia mwoiilor maJteriia1k şi·
cuHura·le ,a1l1e aaimeni1lor mu1110H, l!'eipia1nt.irzarea teriitoni1atl•ă a forţelor de p:roduc-
tie se face ţinînd seama de mai multe criterii : repartizarea proporţională a
indust1:1iei şi ag1:1iou1lituriin pe întreg ter,itoiriull Îll1 soopu1l aitnageriH max.ime în
cirnuiltu l economic ia tuituiror :ra:ioane1Jor ţării, cu .resuroele for natura.le şi
1
de muncă ; 1a1s!igu1rarea l3NÎJ111tulluJ ,economic şi cu1~tU1riail 1ail ll'egiuni1lor rămaise

în urmă, pentru ,rjd[c.area >Jo[' ilta. nfareh1l dezvolrtării economiei naţionale ;
aprapienea 1~flld1msfoien de isun\seile de mai:er1i;i prime, de combusitibit, precum şi
de raioanele de consum a producţiei finite; dezvoltarea complexă a regiu-
nilor eoonomi1ce în 5ifrîn1Să 1le1gă~wră cu nevoile 1l'Or.
Imbun1a1riea 1armon1ioaisă a aceistor cri+eiriii ştiinţifice a aisiiguria1 şi asi-
gură repadi1ZJa1rea raţioniailă a forţefor de producţie pe înttreg :teritoriul ţării,
lid1ida1rea în1a1poi erii economice a regiuniilor. Convingerea 1 exp•rimaită la
1
Congresul al Vii-lea al P.C.R„ că „nu vor trece mulţi ani pină cînd starea
de înapoiere economică .a •acestor regiuni va fi o amintine a vreimurii1lor de·
1 G h. G he org hi u - Oe j, .4rticole ,~i cuvintări, 1955-1959, Ed. Politică, Bucu-
reşt,i, 1959, p. 643:
2 F r. E n g e I s, .4nti-Diihring, ed. a lll-<1, E.S.P.L.P„ l311cure5t!, 1955, p. 329.
3 lbidem.
5 STRUCTURA PROFESIONALA A POPULAŢIEI DIN MOLDOVA
exploatare şi asuprire apuse pentru totdeauna" 1, este întru totul legitimă.

De la un pl1an economic I.a altul oresc obiooti.vele induistir,i.a.!e pe întinsul
P'atriei.
Aobua1l1e.l1e deo6ebki dintre regiuni în ceea cc pr,irveşte nii·velul dczvoHări·i
industri1a1l1e iSe vor atenua o dată cu continua.rea dezvolită1r.i'i a1nmonioase a
.ans,ambtl'Ului economiei naţiooale; Un ml princ1ipal în această direcţie N
joacă planul economic pe anii 1960-1965, între sarcinile căruia se numără
„cor11tinua1rea în riitm suisţi111urt: ia 'Îll1dU1s1hii.a1lli:că,rui ţării, ·aicoirdîndu-se priori1ba1te
industriei grele, cu p;ilVOtU'l ei - induisbrii1a oon1stnudoare de maşini" 2 • P:J.a-
nu\ eoonomk de şase .ani prevede „î1mtmnăli:ăţiirea în continuare .a ircipa1rH-
2ăiriii t,erifo11ia1l1e a forţieilor de producţie, creşterea ipotenţi1afalui economic al
:regiunilor, raioanelor şi oraşelor mai puţin dezvoltate" 3•
Po1l1i1tioa p1a111tidwlui de ridicaire a ·reg1i1lJJililtor îruip01i1aite şi încadrarea lor
.annonioasă, plm1.rnioată în aivîntu1 genernl a'! economiJei naţiona1le este
puternic ogil1i:ndiită în oreşforea 1i:111vestiţiHor. In Mo1dov1a, 1oiba1lu1l inves:tiţrn:or,
ciarie corespund iirntereseilor celor mai vitale 1al1e ma1sellor munci1toare, a atins
în per,joaidia 1951-1962 sumia de 47 512 mwlrioane d1e !iei. In prncente, in-
vestiţiiilie din Moldova au .repreze111tart: peinitm ,aceea,şi per.ioiadă 22,7% d'in
tofalul inivesitiţii1lio;r pe ţ,airă 4 •
Va1ll()1airoa ,a1bso1liurt:ă a invesitiiţiilor îrnregisirează o cr.eştere puternică de
:ta primul plan cincinal ( 11 569 milioane) la al doilea plan cincinal
( 18 905 mLl:ioane) .
Creşrteirea g1reutăţii 6!peC'i~icie a !i1nvesti.ţii'lor ,clJin Mold01V1a î:n fota1l1ul 1in-
vestiţiilor din ţ.ara noastră în anii celor două cincinale reflectă conţinutu I
·ştiinţific al politicii economice a partidului clasei muncitoare. Dinamica
investiţiilor efectuate în Moldova reflectă, de asemenea, capacitatea mereu
.crescîndă a economiei noastre naţionale ipentru dezvoltarea rapidă a
forţelor de producţie în regiunile în trecut înapoiate. Astfel, ponderea
pentru luorări de construcţii-montaj a crescut de la un cincinal ( 49,6%)
·1a altul (54,8%) în totalul investiţiilor efectuate în Moldova 5 . In planul
şesenal, volumul investiţiilor capitale a ,înregistrat un spor mult mai
însemnat, fapt care a asigurat un ritm mai rapid dezvoltării indus-
triale a acestei provincii. Astfel, în anul 1962, volumul investiţiilor capi-
tale a fost cu 38,5 % mai mare faţă de volumul mediu anual al investiţiilor
-capiiale din cel de-al doilea plan cincinal, iar investiţiile din construcţii
rnontaj cu 48,9 % mai mari 6 •
Ponderiea ooa mal. mare din voilumu'I 1invesibiţiiiloir capilna!le este desTi-
:nată dezvoltării industriale a Moldovei 7 • Acest fapt a permis creşterea cu
Tepe2'idune a giiieutăţii 'sipecif:ice ,a inanmri1or ·ilflldus'bri1ei girele în cadru,]
1
G h. G h e org h :i u - Dej, op. cit., p. 48.
2
Idem, Articole ,~i cuvuztări, 1959~1961, Ed. PoHtid, Bucureşti, 1961, p. 111.
3 . /bidem.
4
Brevian1l statistic al R.P.R., 1964, p. 176.
5
Anuarul statist~c al R.P.R. 1961, p. 272-275.
6 Ibidem, 1962, p. 302-305.
7
Tn acest sens rnentionărn că numai în anH 1960-1961 au fost destinate dezvoltării
î11dustriei <f.i,n Moldova 62,3 % din volumul investitiilor (date prelucirate după unele mate-
riale dooumentare ale Direcţiei centrale de statistică. - Se va cirta în continuare D.C.S.).
326 AL. TACU şi I. SAIZU
- ---------------------------------------
industriei din Moldova 1• Faptul indică direcţia şi ritmul procesului de in-

dus1ki·a•li·21are wciaHSJtă în -acea·S'tă p.a11te a ţării.
Pe baza folosirii res·urneloir 1niatuira1!1e si de muncă -a'ie Moildovei a
orescut cons1idenabH numă1ru1l uni~ăţHoir indus1bri1a1le, în marea lor majoriitate
de imponbanţă ropubHcană: Hidrocentrala „V. I. Lenin"-Hicaz •intraită în
funcţiune cu capacitatea completă (210 OOO kW.) în 1962, Uzina metalurgică
Iaşi, Fabrica .de rulmenţi Bîrlad, Fabrica de ţevi Roman, întreprinderile din.
noul raion petrolifer creat între Trotuş şi Tazlău, rafinării-le de la Dărmă
neşti şi d•in ona~ul Gh. Gheorghiu-Dej, Combi1niaitu1l de oauciuc din .aceSJt din
urmă 01r.a·ş, Comhiniamuil de îngrrăşăminlte 1azo.toase din Roznov, Uzina de
relon din Săvinieş•ti, F1abiriic:a de pmidl:ină d1n Iaşi, Fabric.a de mmse p'iiastice
din Iaşi, combinatele de industrializare superioară a lemnului din Suceava.
Focşani, Comăneşti, oombinate•le forestiere din Făl>ticeni şi V·atrn Domei.
Fabrica de na•hă•r din Buceoea, F·abriioa de l1aotoze din Va1tma Dornei, lJzLnele
tex•tilc Mol-dov•a ( Bofoşan1i), FiJ;atura de in şi cînepă di1n FăiH1 k-eni şi multe
altele 2 • însemnate obiective de mare importanţă economică sînt în curs de
execuit1a re : Combinatul siderurgic din Gwl1aţi, Fabrica de mobi1 lă din Bacău.
1
Vaslui si a1lfole. ·
Acest tablou subliniază că sca dezvoltat impetuos industria preluO:.
crării petrolului, energetică, industria de maşini şi utilaj agricol, industria
materialului rulant, a utilajului pentru telecomunicaţii, a prelucrării me-
talului, industria materialelor de construcţii, a prelucrării lemnului etc. De
asemenea, în locul ţesătoriilor mici, al manufacturilor şi atelierelor au
apărut mari unităţi textile, înzestrate cu utilaj modern.
Aplicarea consecventă a politicii de ridicare economică a regiunilor
înapO'i,ate se revlectă, pe de ailită pade, în dinamica producţiei giloba.le .a rin-
dustriei. Ca urmare a acestei .politici, dinamica producţiei globale a in-
dus·triei din Molidov.a •a îniregi•st11at ·Un 6tm riaip'id de d·ezvo.Jitare. In perioada
1950-1963, pmducţia glo:bailă ·industriată .a ·regiunii Iaşi .a orescut de droa
9 ori, a regiunii Bacău de 6,3 ori, a regiunii Galaţi de 5,3 ori şi a regiunii
Suceava de 3,7 ori 3 •
Ritmul mediu -an111a1l de creştere a producţiiei g1loba11,e pentru prerfoada
1951-1963 repTezintă 15,l % pentru regiunea Bacău; 13,7% pentru regiu-
nea Gailaţi; 18,4% pemru regiunea I1aşi ; 10,5% pentru regiiunea Suceava.
in timp cc ritmul mediu anual pe întreaga ţară este de 14% 4 •
Structura producţiei globale industriale a regiunilor din Moldova
;:,co.a.te în evidenţă tmnsfo1'mări.le revoluţionare ,petrecute ca urmare a
indusitri1a:lizării ,soci:al:i&h~. Este conoludcnt să arăifăm în aoeaistă privinţă
Că 23,8% din producţia de energie electrică şi termk:ă, 23,7% din prnducţia
tnetalurgiei feroase (inclusiv extracţia minereurilor feroase), 12,7% din pro-
ducţia petrolieră, 19,6% din producţia ohimkă, 45,7% din producţia de ce-
1 Breviarul statistic al R.P.R., 1964, p. 76.

2
„Lupta de clasă", nr. 7, 1959; „Viaţa nouă". GaJ,ati, 6 oct. 1959; „Zori noi".
Suceava, 20 od. 1959.
3 Breviarul statistic al R.P.R„ 1963, p. 76-77. .
4 Ibidem, 1964, p. 76~77; Probleme ale relaţiilor economice dintre ţările socialiste~
în „Viaţa economică". nr. 2, 1964, p. 21.
7 STRUCTURA PROFESIONALA A POPULAŢIEI DIN MOLDOVA
luloză şi hîrtiie, 16,6% din producţia maii:eria1elor de construcţii, 25,8% din

exploatarea şi prelucrarea lemnului, 21,l % din producţia alimentară, 13,0%
din producţia textilă, 14,5 % din producţia de confecţii a întregii ţări au fost
date în anul 1963 de întreprinderile din Moldova 1• Este evident uriaşul sali
făcut de ramurile producţiei materiale în această parte a ţării, deplasarea
celei mai ma,ri ponderi a induSil:riei spre aceste ramuri. Această situaţie
amtă că cea mai mare parte a popuhaţiei ac1'ive a Moldovei a fosrt a 1 trasă
spre ramuriile producătoare, oare aisigură c1 reşteriea contLnuă .a nivelu1lui ma-
terial şi cuilturial a1l oaimeniiJoir munC'.i.i.
Analiza structurii producţiei la nivelul regiunilor ne arată grija deo-
seb1irtă 0a1re s-a 1ac0irdait de către partid pentru ·tiidioa.rea lor eooinomică. De
unde ÎII1 .anii regimului burghezo-moşieresc ponderea pr.inC1iipia1 lă a p1mducţiei
indu.stri,a le .a 1reg!iunii Iia·şi, de pildă, o .deţinea indusitriia uşoairă, în anu1l 1963
1
ponderea principală o are industria construcţiilor de maşini şi prelucrarea

mefa1le'1or (29,4%), urmată de i:nduistria .a~iirrnenfară (23,4%), indUJstrii1a chi-
1
mică (22,7%). textile-confecţii (16,1%). alte ramuri (8,4%) 2 •

Reia1lizăiriile de pînă .acum scot în evi:d·enţă, pe de o parte, ca1raciteml
profund ·reacţionar ia.1! :teo1riifor burgheze cu pri1Vke ha permanentizarea pro-
filului agr.ar .a l ţării, iar pe de aitită p<irte, înţeileaipta poHtică a partidului,
1
tlnagoiStea de .m111ncă a popomlui pentru a pune în vafoare bogăţiile naturnle

din Moildova, în vederea 1as·igură1riii uinui ritm rapid 1al dezvc1l1tăir:i1i ·economiei
Indus1td1aili-zarea .soci.a1!ii1S.tă, repa·rtizarea r.aţională ia forţelor de pro-
ducţie ·a1u p1roivocart schimbări riadic.a1le în s.tructu.r.a, în pirofilul economic 011
Mo1!dovei. Po!:ilt:ica economică a partidu•lui a deteirmi:nia1t modi,fică.ri impoir-
tante şi în prooesul die urbani21are, în schimbarea înfăţişării oraşelor şi
saitelor, ~n a1pia1r:iţia a noi c·en11re muncitore~ti, în modificarea preocupă·nifo·r
profesiona1le a1lie popu1!iaţi1ei, în îmbunătăţi.rea condiţiilor de muncă şi trai ale
oameniifor muncii. Creşterea .populaţiei urbane îşi are izvorul în efectele
provocarte de revoluţia soci1al'istă, în politioa de industri1aHzaire .socialistă,
în treoerea la repartiţia r1aţională a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul
ţării. Vi·cfoda sccii.a li:smului în toate domeniile de acitivifate economică a
1
accel·eria;t proces'Ll'I de urbanizare şi modificare a profHului profesiorna:l al

popul·aţiei din Mo1ldov1a, ca şi în întreaga ţa.ră. Schimbările sitructura.le de
la omşe şi siaite sînt rezu'l:tatek uriaşelor prefaceri social-economice care
au avut ·loc după cuceri:rna puterii po1l•i,tice de căke ci!,a:Sa muncitoa.re.
Naţiona•l,izarea p1rindp.:ilefor mij.Juace de producţie •a creat condiţiile
necesare rtrainsformării oraşului capita'Ust în or.aş socia Hst, care încei:ează
1
nu numai să exploateze satul, dar îl sprijină în transformarea lui socialistă.

Desfiinţa1rea antagonismului dintre sat şi ornş - ·ara.tă Fr. EngeiliS -- "nu
numai că este posibilă, dar ea a devenit de~a drep1tu I o necesitate pentim
1
producţia industriailă însăşi, aşa cum a de'Venit o noces1 ~tarte şi pentru pro-
ducţia agricolă şi, pe deasupra, pentru sănătatea publică" 3 _
1
Date comunicate de U.C.S.
2
Arutarul statistic al R.P.R., 1964, p. 174-175.
3
F r. E n g e .J s, op. cit . • p. 329.
328 AL. TACU şi I. SAIZU 8
Gaip1aci1tatea f·enomenu1lui de urbarniza,re ia MoldoVieii a crescut o da.tă

cu lărgirea procesului de industrializare sociaHstă. Prin caracterul lor, ra-
mu.ri1le indusibriei ,g,rele ~n p!J.ină de2Jvol1taire idetermLnă pr·e~aiCer.i niaidioale, o
maire oa1p.adtate a fenorrnenefor de urb.:ini121a:rie .şi .de modii:liica1re a is1truc1turii
protesionaile .a populaţiei din Moltlow1. Pătmniderea ma1rii industrii mecani-
zate a fos,t f,aotoml esenţi:al în giră:birna acestu1i piroces de lăr.gire a oir.aşefor
exiisitente şi de tr.anisfonmarn a unor 1Joca1Utăţi 1runa1le în aşeză>r.i orăşeneşt.i.
Modi!ică·r'i'!e economice şi socia1l-culturn:le au provooart: creşforea rolului
onaşelor în isodeitalte, măriindu-ile impontainva, ·sohiirnlbîndu-11e funcţiile şi în-
făţi1Şarea. Ditfl centre 1admin1i51iJMti·ve, comeroi1a 1le şi meşteşugăreşti, onaşeile
Molidorvei, ca şi ale înitregi1i ţări, s-au 1tr.ansfonna:t în centre .a.le iindustr.iei
soci.a1liiste şi a'l:e culturii.
Oriaişu1l imo1ldo1Veian, „î:n care nu se petrecea nimic" în anii regimului
burghezo-imoşi·enesc, de1Vinc în ianiii construcţiei isoc•iia1liisrt:e formcnrt:u 1l muncii
cr.eatoarie. Pe aooa.stă bază 1s-,a1u modificai!: nu numai fuincţii1le o.raşu·ltti, im-
poirtanţa şi ai51pectll'l tu;i, dar ·şi 1S1tru0turn profesionia1lă a populaţiei lui.
Ca şi în întreaga ţairă, .u~baniz.area în Mioldov·a .se desfăşoară pe un
front 11,airg, oa un proces unic. Locul deosebirifor şi dispropoirţi1ii!or urbani;s-
tice 1-ia 1l1uat diils.tr.ibuirna ş.Ub1ţifică ;a ·popu1)1aţid pe baza folosirii logiilor
economiic~e ia1l e soci1ahsrnului.
1
DeZJVolta•rea .procesului de u11baniz are, ca urmare a :indusfri1a1l1izării

1
soci.a11i1ste, arbrng.e .asp:oclte de o deosebită imporita1nţă Ln vi.ata economică şi

sociailă. AceS1t p1rooes 'i:n~luentează nivelul şi diniaimioa produotii\ni1tăţi1i rnun-
1
C<i1i, creşrber.ea numerică .a 0J,a sei muncitoare, niveiluil cul~u11a11 ltehn:k ail popu-
1
laţiei, problema veniturilor, a locuinţrlor de. Procesul de urbanizare din

ţara noastră, avînd un caracter complex, îmbracă unele particularităţi da-
torate faptului că se desfă.şoară în condiţiile unei densităţi re.Jativ mari
şi în continuă creştere a populaţiei 1, ·în condiţiile în care a avut loc, în tre-
cut, un scăzut nivel de industrializare, fapt ce subliniază că industriali-
za.rea <Socialistă a găsit în însuşi mediul urban importante rezerve de
muncă, în condiţiile dezvoltării efective a oraşelor, pe baza amplificării
şi ooncerntrăni:i î1n ele ia acriJilVităţii economice şi 1soai1a1l1e 2 • Aces1te par:liicul1a-
rităţi 1Sînt cu ·,a1tîlt mai evidente în N\oldoV'a, ou c.îlt î1n trecut 1prnv1inc:ia ena
îniaipoiiată diin punc!l: de :vedere indu1striia,J. lin ·:regi1t.mi1le l1a·şi, Suceiava, Ga-
laţi, de pildă, procesul de urbanizare se caracterizează pentru perioada
1948-1963 pnin trăisăitur.i ia1p,a.r1te, subliini1ate de uin proces mai lent deeîlt
pe ţară. Aoea1Sta 1se daforeşite 1struotm H covîrş.i1tor mr.alle ia populaţi.ei, pon-
1
derii însemnate ia agrii0ul1turii, ni1vefo1lui ·scă·zuit de industria1liza,re, g~eutăţii

specifice a indus1tri ei uşoare şi al1imen1mc din trecut etc.
1
In pedoiadia 1948-1963, creşterea ponderii po.puiliaţi:ei urbane pe .an-

samblul Moldovei a fost favorizată în principal de următorii factori~ :
a) Sporu•} migr.afoniu, 1a1sigur.a1t pirin ,aiJiluxul 1popu<liaţi1 ei neindu:s1tri1a1le,
în ·special •a c·eliei ruralle, către centrele urbane. In Moldov,a, acesit fenOl!llen
1 Morwgrafia geografică a Republicii Populare Române, vol. II, pa.r.tea I, Ed. Aca-
demiei R.P.R., Bucureşti, 1960, p. 25.
2
„Probleme economice", nr. 2, 1964, p. G-7.
3 Vezi şi „Revista de .statisHcă", nr. I, 1960, p. 56 si n, 5, 1961, p. 25.
STRUCTURA PROFESIONALA A POPULAŢIEI DIN MOLDOVA
a îm.e.gi\Slh1a1t o tendinţă ide icreştetie. Astfel, 1rnnre ,a1nii 1956 şi 1962, s.poml
mi.gra•tor'iu din medi1ul urban 's-a dubl1a1t. Regiuni1l1e Bacău şi Ga1liaţ:i prezin1ă
sub ,aeoot a1sip1ecit c!'eşteri mai accentuate ;
b) sporuJ nalturiail cauziait de mi1şoarea n1a1tuir.ailă a popU1l1aţiei urbane,
proces in1filiuenţa1t 1ad1v die creşber,ea condiţ.i:i1lrn de ·bmi ale oiarrnenHor mundi ;
c) trarnsforma·rea tlillor aşezări rur.aile în .tooa1t1ităţi urbane, oa urmaire
.a coooentră1rN unor 'imporrtanrt:e obiootive induisitriale, în \Slpee!i1a1l de .jmpoll"-
tanţă republ1icană, dt şi datorită dezvol1tă,ri,i 'a1l1tor r.aimuri productive :
d) asimitlama în mediul u.riban .a unor 1ooailirt:ăţi •Limi1trofe oraşelor.
Dezvo1Jtareia fenomenelor .de urhan1i'zare 1S-1a desifă~uirat poe iba1z.a ~nten-
2iificăr·i·i prnceisuilu.i de industr i1ail1i·zane •soci.a1M1stă, oa'!"e detenmiină un com-
0
.P'i1ex :de efeotic econcmico-Goci.aJe.

A:tă1turi de facfonili oaire iau :liavori.;ziait creş;tierea ponderii populaţiei ur-
bane, observăm cxi\Sltenţa unor factori oaire iau manJ~esrtat o .acţiune opusă.
I n oaitiegor.i·a acesitoria, .menţionăm ca :Jiaatotii de mia1i miare însemnăiate :
a) Di111iaimioa ·siporU1lU1i inaturail marie î1n cadru1I poipuJiaţiei '!"uraile ;
b) ~·recore.:l unor Jooa1!1irt:ăti în tnecut ceinsideraibe urbane, dar care nu
întruneau a1tr.i1buitel1e uniuii or.aiş, în .rîndUJt aşeză1dlior rnra1le. Asitfel, cil!1ci ,Jo-
.c·a1lli1t,ă ţi ·din regii·uinea Sucea1\~a şi tnei dDn !legiunea Ia·şi au fost frecu~e î:n
med:iu1l rur.a1l ;
c) nreicesi~1a1teia 1albsorbki1i rna1i ]nlHi a bnaţelar de muncă dDs.ponJbilre din
intierioml or.a1ş,e1lor, o diată cu pll"imeile pdianuri economice.
Poipuiliaţi.a mbaină di111 regi1un:i1! e Molidovei, în andJ 1957-1963, a spo-
0
rH sub ·inf,luenţa următonillor :liadori, care sînt pnezenitaţi cifrk în rbabefol 1.

Tabelul 1
Sporul populaţiei urbane din Moldova pe factorii principali de formare în perioada 1957-1963
(%)
I Suceava Iaşi r Bacăul Galali2
- Sporul populaţiei urbane, I

100 100 100 100
din care:
I
- Excedentul ( +) sau deficitul i
+53,6 +62,5 +45,8 +33,2
(-) din mişcarea naturală
- Excedentul ( +) sau deficitul + 42,7 +37,5 +51,2 +66,8

(-) din mişcarea migratorie
- Transformarea unor localităţi +3,7 - +3,0 -

rurale în localităti urbane I
1
„Probleme ecouomice", nr. 8. 1964, p. 154.
2 Ibidem.
310 AL. TACU şi I. SAIZU
In acea:srtă perioadă, spoim! popul1a\'iei urbane s-a forma1t atît daloirită

atrager;i.i unei părţi a popu1liaţi 1 eii mra1le în omşc în scopu1l dezvolită1rii com-
....plexe a aotiviităţii economice, cî.t şi 1spomlui natural a1l '1ooa1lităţi1lor urbane
respective. In ainiii precedenţi 1aceS!tei perii'Olade, o conrt1r:ilbuţi.e mult mai mare
în creşterea 1populiaţiei uribane ,a 1avu1t-o .treoerea unor 1loca1!Hăţi rurale în
rîndur.ile ilooa1l1i,tăti1lor urbane o d1a1tă cu .asiim"lia.r1ea în mediul uir.bian ia unor
looa,Jiirtăţi Hmi1trofe. or:aşelor.
Atragereia în circuMul economic .a lxlgăţinlor 1solul1ui şi subsolu'lui în
vederea 1apropi·.erN indrnstriei de 1sUJ11seil·e de ima1teni i pniime, de na1ioainele de
1
consum, oa şi preocup1a1rea perntru rid·it0area r11i velul1ui eoonomk a'l iutumr

1
regiunii,Jor .a1u dat c.a rie~u1lfat!lltă diistribui,rea popul1aţi·ei orăşieneşibi pe un nu-

măr mare de cerntre uribane, oa şi apariţi.a de noi :aşezări urbane. Astfel,.
dafor.ită dezvolitănii efeotive ia 1adiiv1 iltăţi1i economice, orn·şe oa Bîrfad, Ro-
man; Botoş.atf1( a căror papu1aţi1e a scăzut în trec'U't, şi~au <lublart-o în anii
construcţiei sociialiiste.
Efec1te1Je indusrtrfaliizării'i sooi1a1ld1srte iau determinat o creştere ia greutăţii
spedfi,oe a popul1aţiei urbane, mai cu ·seamă penfru reg:iuni!le Bacău '.:li
GaJ.aţ.i,
In rtimipul reg iimu'luri. burghezo-moşiere.sc, d.aforirtă înapoierii econo-
1
mice. a Moldovei, ponderea populaţiei urbane era foarte scăzută. In regiu-·

nea Hacău, de pildă, in 1930, abi1a 18,7% din populiaţiia ei era concentrată
în centre urbane. De remaroart că popufatia urbană din Moldova scade pu-
ternic în perioada 1930-1948, provodnd o depopul1are a oraşelor. O .inten-
sific.are a fenainenu:lu i d;e urbani·2'ia1re în M0ildova iSe înregistrează după
1
anul 1948, an oare marohează de fia,p1t 1p:unctul minim în curba procesu lul 1
d'e urbanizare.
Greutatea specifică a populaţiei urbane în Moildoiv·a şi pe regiunJ1!e
sa·J1e componernte, în per·i0iada 1948-1963 1, a 1evoiluait aşa cum se arată în
1
tabelul 2.
Tabelul 2
11948, 25. I 11956, 2.Ii 11960, l. V~! 11963, 1. VII
Moldova 20,9 22,7 23,4 23,7

Bacău 15,4 25,6 26,3 27,3
Galaţi 26,8 27,0 28,2 29,2
laşi 21,9 20,6 20,6 20,7
Suceava 18.1 16,5 I 16,9 I . 17,1
Pc regi·uni, f.einomenllil de urbaniza.re se mani.festă 1re1J.a tiiv diforH. Re- 1
giun'ile Bia'Cău şi Gak.1.ţi ocupă pdmeile ·locuri în acest proces.

Obiectivele industriale de interes republican şi local, prevăzute a·
se construi, ca şi cele construite în regiunile Iaşi şi Suceava în cadrul pla-
nului de şase an•i, penmit 'acoeiJ.enarea pos:]bHi1tăţii!or de urbani·zaire şi în:
aceste regiuni.
1
Ca1cul1at pe b<iza datelor din Recensămintul populaţiei din 21 februarie 1956.
Rezultate generale, p. XIV, Anuarul statistic al R.P.R., 1961, p. 68-69.
11 STRUCTURA PROFESIONALA A POPULAŢIEI DIN MOLDOVA 331
----- --- ---------
In iniensiifioarea prooesului dL' urbaniz.a.r·e se ref!reotă f.apitul că pon-

derea 'popui!aţiei urbane pe .anisiaimblul McAidovei s_,a dezvolfa1t 6'imţ.i'tor de
la 20,9% îin 1948 J,a 23,7% în 1963. Ace.a.sta rezu.iită din din1aimica supe-
rioară a 1popu.J.aţ,i1ei urbane din cadrul Moldcvei în coimpa1riaţi1e ou întreaga
~a popu11,aţi,e.
In perfoad1a 1948-1963, diinamioa 1popul1aţiei urbane în comp.ara ţie cu
dinamfoa înitregi1i .populaţii di'n Molidov'a a evaliuait ,a,ş,a curm 'rezultă din
datele 1 cuprinse în tabelul 3.
Tabelul 3
1948-100
1956 1958 1960 1962
[)inamica f.Opuki(iei rt:otale din Moldova 117,8 121,5 125,1 126,2 129,6
Dinamica populatiei urbane din Moldova 126,3 133,9 137,7 142',7 147,2
Rezultă, în 'Primul rînd, conoluz,i.a că p·e ba1z,a indusitri,ailiizării soci.a-

liS:te s-a intensificai prooesul de urbanizare pe ansiaimbl'ul Moldoivei. M.a-
ri,J.e obiiootive 'indusmri.a1l1e oa.re is-e construiesc în 1ani'i sesenia,Ju.lui, contiinua.rea
în ri<tm 1susţinut a jnidUJsitii-:i1a:tizăirii soda.t.iisite ,ncir p1ermii:e iS1por·k,ea pop1ulaţiei
urbane a Moldovei.
PopwJ,aţia prineipa:J,elior oria·şe din Molidova, cu excepţ.iia of'iaşwlui Ba-
cău, .a îmegi,stna1t în perfoa,d.a 1930-1948 o scă.dere puternică, mai proemi-
nentă în or·aş·ele Gai!,aţi, Suceava, Focşani. După 1948, oa unmare a poli-
ticii econcmice .a pa111Hdului, ar,e loc o creştere însemna,tă :a .popuJ,aţiei oră
şeneşti din Moldov,a, în 1963 taţă ,de 1930 şi în mod deoseb'iit ~aţă de
anul 1948, punotu1! cel mai scăzui în procesul de urbanizare.
Dezvolitanea ma1i napddă .a oraşelor din 'punc1t de vedere industrial a
î:rrbună~ăţH în mod simţitor 1!'1ep.artiţia 1:.eniltoini1ailă a popul1aţiei urbane pe
întreg cupiri.nisul Moldovei·. Aşa, de p·i1ldă, populraţia onaş.u1lui laşi ia crescut
de la 94 075 de .locuitori în 1948, 1J,a 159 541 de liccu-itoni în 1963, .a ona-
şului Gafaţi de ila 80 411 :J,a 111 906, ia or.aşului B:adu de la 34 461 la
76 214, a oraşului Suceava de la 10 123 la 62 557, a oraşului Bîrlad de la
'..!4 035 la 48 191, a oraşului Roman de la 23-701 la 45 930, a oraşului Bo-
toşani de la 29 145 la 47 319 etc. 2 •
Procesul de urbani·~are n-a cup1rin.s numai creşterea numărului popu-
Jaţi,~i urbane, sponirea numărului de oraşe, mărimea acestor.a, ei ia neoe-
sitat mari itr.ansfonmăr:i în domeniu'! construcţi.ei de locuinţe, .a,J reţelei in-
stituţiilor cwltuna1le, comeiroi.a,le, de oorotiire .a sărnăităţii etc., cîft şi importarnte
reraliză,ri pe p1!1an ediilritar, cu atît mai mul1t cu dt în .aoea,s.tă privinţă ·a fost
moştenită de .J1a :regimul burghezo-1JT1oşieresc o siltuiaţie deosebilt de grea.
1
Calcul1at pe baza .datelor din !lnuarul statistic al R.P.N., 1939, p. GB-71 ; ibidem,
1963, p. 78-79.
2 Breviarul statistic al R.P.R., 1964, p. 27-28.
Or.aşele au evoluat în trecut pe fondul contradicţii.Jar proprii orin-

·dui1rii cap1talLs1te. Caraoteml anarhic al cconomi1ei ca.p1ii1a1lii1stc a determina.t
·dezv0Nia1rea anarhică .a onaselor. Concentnar.ea •industri:ci doar in dteva cen-
tre .ale ţării a făcut ca nurnai unele oraş·e să se demolite, 1pe dnd celel1aHc
--- majorit,aitea - să stagneze sau să se dezvolte bante piuţ1in.
Aşezarea haotică a stră?Jifor şi a întroprinide~ilior indusitr·i1a1l.e, comer-
·cialc etc., contrastul izbirtor dintre centru şi periferic, dintre cartierele
„alese" şi cele ale mahalalelor insalubre constituie numai o parte a trăcă
turilor specifice oraşelor în trecut. In condiţiile noii orînduiri, socialiste,
din \ara noastră, dezvoltarea oraşelor se desfăşoară pe baze cu totul noi.
Dezvolta.rea socialistă a oraşelor are loc după un vast program de moderni-
zare. In toate oraşele se desfăşoară o acţiune intensă de 1nlocuirc a cartie-
relor insalubre cu noi ansambluri şi clădiri moderne. Locul dispunerii
anarhice a străzilor şi cartierelor îl iau reconstrucţia şi dezvoltarea siste-
matizată a oraşelor. Oraşele Moldovei se transformă radical pc baza celor
mai moderne prin~ipii urbanistice, subordonate scopului de satisfacere tot
mai deplină a nevoilor de viaţă multilaterală a oamenilor muncii în ve-
derea asigurării condiţiilor necesare dezvoltării formelor socialiste de
muncă, de trai şi cultură.
Un aspcot impont~ant a1l .acestor pirefaceri constă în car.aoteml rapid
a 1 consfrucţi<i1lm de '1ocuinţe. De 1remarcat că în p·er.ioa.da 1953-1962 ţara
noasfră .se înscrie cu r.iitnlUl cel rn.aii rap1iid 1a1l canst11uctiii1l·or de .Jccuinţc din
Europa 1. In Icc.a1l1ităţi'le urbane din Mo11dov.a, nuima:i în anii 1959-1962
s-au consfrui.t din fonduri·le st·atu~ui şi aile or.gani21aţi1 i1lor obşteşiti 27 434
de ap1a1rtaimenite. In .afară de ,acesteia s-au construit, în aceeaşi perioadă,
din fonduri1le popuil1aţi·c1i un număr de pe<S~e 10 OOO d1e 1ap.artamenrte con-
V8nţiona.le 2• ·
Se poate apreciia că în Ll'iitimi.i trei ani ,s ...a muita1t în :l.oouinţ1 e noi in
nwdiul urban din Moldova o popuJ.aţ.ie aproxima.tri'\' ega1ă cu cea a ora-
şului Gal.aţi.
P.arailcl, au crescu~ într-o măsuiră :imp0i11ta.nită 0011Jsu1mul de 1a1pă pota-
bi·lă şi număml unită\iilo.r de deserv;ire iSocia1l~cuHuriai1'ă, i1ar transpor·tul
orăşenesc de că 1lăfori :a fost modemiza:t, ampilMkîndu-şi 1adiv·i1tatea. A1stfel,
numărnl că-lăfor<i·lor t.r.anspor!Laţi cu ~1r,amViaie şi 1aiufobuze, de exemplu, ia
fr~A în 1963 faţă de 1955, cu 120,9% ma.ii mare în or.aşul l1aşi şi cu 141%
in oraşul Galaţi 3 • Totodată are loc o influenţă ~rescindă a oraşelor. nu
-numai ·asupra dez,volltă.ri.i looa1J,i1tăţi1lar 1l1irnifrofe, oi şi .a/Su.pra 1:utL1Jror 1loca-
!Hăţi.lor rurnle. La sa~e 1s-1au obţim1rt deosebite rea1l:izări în domen~u.J asi1s-
tenţei med1ioaile, .s-au consrtmi1t numeroase aşezăminte cuHu.rale, a sporH
muilt număml uni1tăţ:ifor comeroialle moderne. Dezvol1'a1rea :l0oa1J.Hăţi1lor ru-
ra:le se face pe 1ba.za p!.anuriiilor 1de ·Sistemaitizare. Reţeaua de ,drumuri p1rin-
cip1a1le a fost modemiza:tă. A fos•t el1ootrifioart un numă-r cons•idera!Yiil de sat·e.
1
„V-iatn economică", nr. 19, 6 11111·i 1964, p. 13.
2
Date comunicate de D.C.S.
3
Calculat pe baza datelor din illluarul statistic al R.P.R., IDG3, p. 308--513 ~i
_AJluarul statistic al R.P.R., 1064, p. 548-553.
13 STRUCTURA PROFESIONALA A POPULAŢIE! DIN MOLDOVA 3;33
In casele ţăranilor a început să se generalizeze utilizarea aparatelor-

de radio şi televiziune. Energia electrică este folosită tot mai mult în sco-
puri casnice.
Toate acestea sînt numai o parte a multiplelor elemente noi care ne
i1flld1ică exitinderea, pie o ari·e 1Ja•rgă şi în ri<tm 1r.a1piiid, ia 1iră 1 săh1rilor vieţii ur-
bane iasup1ra mediului r.uraL
Poiliitioa ş;tiinh!iiK:ă a par·t.iduiJ.Lri de rcpairti,zme kr·iforiiailă a forţelor de

prod:u:ctie şi a1tenţ1iia deOlseibftă awrd1ată iridică1r-ii reg·i!Uni1l01r înapoiiate au de-
tenmina1t dezvo:Jita.rea indust1r1i1 a1lă a Moldove1i, una din consecinţe fiind creş
terea popul 1aţiei e1i 1legia1tă de 1a·CltivităţHe producitiivc. Consfru1ireia de impor--
t.ante obiecti1Ve indus1riia1le, v1ailo1r.iif.icarea bcgăţi,ilor naturiaile ale Moldovei
au mod·i~icat oarac1terul unor aşeză1ri rur.a1J:e, ciaire au căpăit.at .a1sJtfel func-
li·~le aşezăni1lor oră·şe111eşibi, tr1a111sformîndu-se în loml1ităţi urbane. Aces·t fe-
nomen se manifos~ă in~ens, în regiunea B.acău, în două direcţi.i : p:e de o
1
parte, în localităţile care sînt strîns legate de industria de prelucrare a lem-

nului, industria chimică, textilă, a materialelor de construcţii din grupul de
oraşe Bicaz, Roznov şi Săvineşti, iar pe de altă parte, în grupul de oraşe
Comăneşiti, Moineşti, Dăir:măneşiti, Tg. Oma, Gh. Gheorghi·u-Dej, Borzeşti,
in oa.re predomină eX:tnacţi:a că1rbunelui, .a 1.Să:rii şi ia pertiro!.ul:ui.
Creşitenea greurtăţJ1i 1S1pooi~ioe ,a ipopuliatiei urbane d!in Moldav.a ·a a;vuif:
loc -pa11a1lel cu sporiirea ipopu:l:aţiei aceis1ei pirovind:i. Dacă în 1930 popu-
1
laţ.i,a Moldavei număllia 3 061 315 1locuiitor\i, ila I iull1ie 1963 popu1liaţi~a ei.
atinge număru~! ide 4 224 871 de 1locu.iforri, ceea oe în p1rocente reprezintă o·
creş.iere clc 138% în 1963 faţă de 1930. Di.fmimioa populiaţieii în Moildova
es1e superioară aceleia pe ~n:trea1gia ţ.ară. AsMel, in timp oe acea s:ta aire pe 1
întreaga ta1ră vailoa rea de 131,7% în iuiliie 1963 ,fo.ţă de 1930, în Moldova„
1
pentru .aceiaşi anii, va1!10a;rea procenituia1lă esite de 138,0 % . De asemenea, în

v·reme ce în perioad•a 1930-1948 popit.~liavira ţărjJ or1 e.şrte cu 11,1 o/o, popul;aţia
Moldovei sporeşte cu numai 6,4%, pe cînd în perioada 1948-1963, popu-
la~iia Moldovei creş~e cu 29,6%, în rtimp ce popul1aţi1a întregi.i ţă1ri cu 18,SO'o.
Reg1iulllliue care f1ac sia-Mud1Je ce'ie rna1i mari în dinaim:ioa popufaţiei
sînt: Bacău, cu 154,2% îo 1963 foţă de 1930 şi l·aşJ„ ou 139,3% în 1963
faţă de acel,a·ş:i an. Acea 1 sită creş.-terc su bl1ini.ază fapitu'i că în c.adrn,l popu-
laNei .acesfor reg'Îllnli a1u in•tervenit modificări în i.Sitrudura pc grupe de·
\'Îro1tă. Asrtfel, cede două reg iuni se î.rnsc·riu :pninlrre priimeile reg1kmi din ţară
1
cu o popu,J,aţie Hnără. Densiita:tea maire şi r.iibmu1l însemrnat de creş1ere a

popuJ.aţ1 iei - peste mediia pe tiară - îrnsoţilte de mod!H'Îeiairea stnuc1uriii
acestei.a căitre grupe tiinere de ·vîrstă din caidml iacesitor reg1iu111i, prezintă
deosebHă i:mpod1 anţă econ001kă, .avînd mu!ltiip1te imp1!1ioaţi1i :legate de mări
mea resurse1J0rr de muncă, safarizaroa, c-a11'iifioa.rea şi utiiiliiz·arna acesfora,_
de vo!.umul şi sitrudura inves'~iţiiilor, de nivelul producMv1i~ăţii muncii etc.,
rnre reoJ,amă anurrn:ilte diirecţ·iii şi ri tmuri ide de~voilkaire economică în profir
1
terirtori1a'1.
l:r1du1St.ri·a1l'izarea sodail1ilStă a creat conidiţVi tavornhifo nu numai pen-
tru .intensific.area prooesul'Llli de urbaniza-re a p0>pu1Jiaţ1iiei, pentru atr,agerea:,
3~4 AL. TACU şi I. SAIZU 14
ei într-o proporţie cî± mai mare în drcu1i:tul economic, oi şi pentru modi-

fic.are.a is•truoturrii ei profosfornale. O da.tă ou treceirea fa indusfrial1iz,are s-a
schimba1t înfăţi·şarea oraşe!Jor, au apămt centre muncitoreşki, pînă :atunci
sate (Gh. Gheorghiu-Dej, Lucăceşibi, Comăneşiti, Roznov, Să'lonţ, Bicaz,
Dărmăneşiti etc.), au crescurt numerk .munoitorii indust11iaili, is-,au modif.ioat
struotur,a de dasă, struotuna pirofesiion:ală ia popul,aţiei. La dî1rşiitul pirimu-
!ui prl•an cinciina·l, număru~l mu.ncHoriirlor din Moildova ocupaţi în industrie
era ,apmapie de 2,5 ori mai mare în comparaţie cu arnurl 1938 1 •
Caraoteml na.p:id .:J.,J 1triansformări.Jor în struotura profesională a popu-
laţiei izvorăşte din p()J,i,tioa înţeleaptă a parl:idului de dezvolta.re econo-
miică ,a r·egiunifor în trecuk înapoiate. Acest roi.tm rnrpjd aire loc pe fondul
prog,resului economic în C.:J.dml ansamblului economiei naţionale.
Ca urmare, componenţa profesiona1lă a popu!,aţiei 1se modiifică neîn-
trerupt, în raport d.i.rec~ ou schimbarea bazei tehnice ,a p·roducţi.ei, în funcţi·e
de oer.i.nţele ei 2 • In anii regimului burghezo~moşieresc 1sfructura profe-
siona,Jă a populaţiei suhlrinfa cu priisosinţă slaba dezvoltare a 1 indus1rie1i,
ca şi oainacteru'l îna,poi,ait a1l ag·rioul.turii. In :afară de aoea'S'ta, oarnderistic
aoesitui regim era 1inisibarbHi,tatea .p.rofesională ,a forţe1i de :muncă, munci-
toriii, în căutarea mijloaoelor de exi·sitenţă, hiind si•liţi isă treacă di.nrtr-o ra-
mură în ailrta siau să presiteze rmund ooazionaile, fapt carre echi:v.al•a cu o
desoalifi.oarc a mundi. Exista, de asemenea, un mare număr de mundtori
care, în a-bară de 1exeroitarea p,rofesiei lor principale, 1aveau şi „ocupaţi1î
sccunda1re". In Molrdova anului 1930, în ,asemenea situaţie er.a 13% din
totalul populaţiei active 3 •
Nivelul .scăzut a1l componooţei etruoturii profesiona1le .:J. popuJ,aţiei era
purternirc reli1efra1t şi îin agricuHură. Upsită în 'genere de mecanizare, de
îna·inta~·e metode agrozootehnice, agricuHura avea 1l1a dispoziţie o ţărănime
iără cunoştinţe şifonţifioe, oare folosea uneJ,te rudimentare. Numărul cadr·e-
lor cu pregătire de specialitate era redus şi în acest domeniu 4 • Unii autori
burghez'i ·recunosc că ,structur,a profesională ia populaţi,ei denotă „un stadiu
modest de specializare profesională (sub!. ns. Al. Tacu şi I. Saizu), întrudt
marea majoritate a populaţiei active este ocupată în exploatarea solului..." 5.
Modiificările în sbrucfona profesională a forţei de muncă oe ca-racte-
rizea.ză în 1aini:i construcţiei sooia•l1iste p;rin creş.terea mari :rapidă a numă
rului muncitorilor cu profesii specific.:e ramurilor industriale de bază şi
scăderea pornderiii munoifori.Jor care p·restează manua·l o muncă socia l- 1
mente utHă ; apariţia de profesii noi, adînci.rea specfa1'izări·i prof.esicnafo

dete~minaită de rintroducerea în 'producţie 'a tehnrioii moderne ; diiSpariţi.a
uno·r profosH leg,aite de foilosfrea mijloacelor <tehnke şi prrooeselior tehnolo-
gice depăşite 6•
1 Monografia geografică a R.P.R., voi. II, partea I, Ed. Academiei R.P.R., Bucu-
reşN, 1950, p. 53.
2
Mi r ce a B r j ·i ş.a., Resursele de muncă ;;i utilizarea lor in economia naţională,
în volumul Dezvoltarea economică a Romdniei, 1944-1964, Ed. Acadenti1ei R.P.R., Bucu-
reşti, 1964 p. 213.
3 Ibidem, p. 216.
• Ibidem, p. 214.
5 F.ncidooedia l?omâniei, voi. III. p. 62.
6 Mi irc e,a Bi j i ţ;.a., op. cit., p. 215.
15 STRUCTURA PROFESIONALA A POPULAŢIEI DIN MOLDOVA 3~5
---- -------------
Sch:iirnbări1l;e provcca1te în :stmctur,a populiath~'i după ocup,aţii în dife-

rite raimuni de mum:ă au dus ·l1a creşterea 1popul1aţiei oup·rinise în industrie
şi consitructii, în trarnsportmi, în oircuil.aţi.a măirfuri1lor, în gosipodări1a comu-
na,lă, în învăţămînit, ouHură şi ·a!ită, în ştiinţă, îin '5eotoml ocroHri:i sănă
tăţii, cH şi în alte sedoaire. ~atod,a,tă 1are :loc o scădere rdativă a popu-
laţiei ocupate în agricul1tură, oa unmare a rkecerii :l1a ma,rea producţie me-
.caniza.tă, a ridkă.rii neconten:i1te .a produotivi,tăţ.i,i muncii, efeote derterminate
de procesul itransformăr1ii social1i1ste a agrfouHuriii. Concomitent, o parte
însemnaită ,a populaţiei mr,a,le de vîrsstă şco~J,a,ră, care în trecut, în majori-
tate, era utiiliiwtă în producţi1a 1agr'icolă, în prez,enit, pe baza genernlizării
învăţămînrtului de opt ,ani, este cupninsă în activitatea de şcolarizare, ceea
ce confoibuie la reducerea ponderi•i popuilaţiei active din .agrioultură.
Această 1 inflluenţă es;te cu .a1tî1t. mai imaire ·cu dt în cele mai muUe regi,unii
.ale Mol1dovei ex 1Istă o skudură Hnă1ră .a popu!,aţi.ei. In acest fel s-au produs
o deplasiar·e a forţei de muncă d,in mediu'! rurnl în oel urban, o modificare
a structurii torţei de muncă în interioml oraşe'.or, o creştere numerică a
ol.asei munciitoia.re. Pr:in urmare, naportul din1tre populaţia rurală şi urbană
5-a modi.firnt în favoarea acesteia din unmă, determina:t mai cu seamă de
extindenea 1acHvii.tăvii economiice şi sooi,al-cuJ:tum1l'e î:n oraşele ,existente şi
pe baza oreă6i de nGi cenitiie urbane şi munciitoreşti în procesul construcţiei
sociaViste.
Populaţia activă a Moldovei ocupată în industrie creşte - în cifre ab-
solute - de fa 71 040 în 1930 1l1a 235 510 în 1956, i.a1r ponderea .aiceisiteia în
tota,!ul populaţiei aoHve ,a crrescu:t în 'aceeaşi perioadă de i\1a 5,1 Iia 10,40/o. In
aJ.t.e ramurii de adivifate, sporul popul,aţiei active îmeg·i&rează în 1956 ur-
mătoarea evoluţie: în construcţii de la 4 859 (0,4%) în 1930, la 48 257
(2, 1 °Io), în trnnsporlluri şi ·te!ecomunioaţii ,de l1a 24 846 ( 1,8%) I.a 55 394
(2,4%), în învăţăimînt, şrtiinţă,·cu.J.tură şi artă de t.a 13 310 (0,9%) ,J1a 43 404
( 1,9 °Io). Esite vorba decii de o creştere .a popul1aţieii aotive a Mo·ldovei de
peste 1trei ori în industrie, de ,aproa·P'e 1O oni în construcţii, de peste 2,2 or,i
în transporturi şi teleooimunicaţii, de 3,3 or,i în învăţămînrt, şUinţă, cultură
şi artă. In cadrul exploatării solului are loc însă, ca urmare a mecanizării,
o >Scădere relia1t.ivă a ponderii popula ţi1ei aotive de l,a 1 105 365 ( 80 %) în
1930 .1,a 1748819 (76,5%) în 1956 1 şi Ia 69,0% la 1 ianu.aiiie 1963 2 •
RezuHă că în anH industria.Uzării .socfa·l'Iste s~a mări1t nu numai dis-
tribuţia prccentua:lă şi ,absolută ,a popuJ,aţiei aotive în totalul ramurilor
aotivităţii economice, dar că, în comparaţie cu ,anul 1930, s-au dezvoi\1at
industrii noi, inexistente sau alab dezvolfabe în anH reg.jimurlui burghezo-
moşieresc, cum sînt : producţia energiei electrice şi formice, i.ndusi:ria com-
bustibilului, indusfri.a extr,activă ia minereurilor foroa•se şi ,industria meitia-
lelor feroase, industria construotoaire de maşinii şi prelucrarea met,a,Jelor,
industria chimică, celulozei şi hîrtiei, industri,a maiter.i.alefor de construcţie,
exp!oat,area forestieră şi ·industri,a de prelucrarea hmmului etc. Echivalînd
procentul de 10,4 °Io din to]ailul popu1atiei aohve ou 100, observăm că va-
loarna procentuală cea maii ma.re o au exploatarea foresitieră şi industria
1 Cakulat pe baza datelor din ReceJ1Sămîntul populaţiei din 21 februarie 1956,
p. 642-643.
2 Date comunicate de D.C.S.
.136 AL. TACU şi I. S.-\IZU 16
de pre:Jucrnre<i ·lemnului ( 32,5 %) , indust.rfa rnniSrtrucfoare de maşini şi pre-

1uorarea mero1lelor (19,2%). 'industria aJ:imenfară (10,5%), texiti.lă (10,4%).
industri<i combui.SMMlului (5,9%), indusfrfa de confecţi,i (5,8%). fote nece-
sar să menţionăm, de asemenea, că procentul dat de populaţie in adminis-
traţ-ia ccnrtr.a 1 lă şi ·locailă d·e sfot şi cooipcraUsită es\tc în .scădere, fa1p1tu 1l subli-
niiind p0'1itica p.ar,hidului de aitragere a tot ma1i imwl1te carl:egorU de .s.al.arfa~i
spr2 Mmuri.le p.rodudi1ve. Totodată, 5Ub ·ria1pontul 1sltmc1bur;iii populaţiei active
pe sexe· este de remarcat că s-a produs o creştere simtitoare a greutăţii
speoifice a 'poipuil1aţ.iei feminine pe rarrnu.i:ii de .actio\iitate i11 1956, Îf! campa--
raţie cu media pe ţară din 1930 1•
J:n ani1i coniS1t.rucţiei .sodia1!1k~rnll!lui oreşite putonnic numărul el.asei
munc.ifoa1rc. In anu11 1963, taţă de 1956, nuimărnl munoiltorHor industri1ali
din Moldova a crescut de la 144 022 la 192 790 2 •
Ri.trrnul cresitedi numerfoe a munoi.tori1lor :nu refleeită intru fotul rit-
mu:! de industri·aliiz<irc sooi1a'l1i1si:ă, ·dooa·rcce mJiilc obieatiiiv.c 1indusitni1a.\.e con-
strni1te îin anii celui de-a'! doi1lea pl1an oindna·l, oa şi îin anH şosena,!u1l.ui,
sînit caraatcriz.a•te printr-un îna1!1t .g-r.ad de imeoaini.z1arc şi a.utom<i1tiZiare. S;fil-uc-
tuna prnrtiesiona.Jă a 1munc,vtorilor industri1a.\1i ex1isitenti în 1962 se prczent,a
aisifil'el : 28,6 % în exp1loafairea şi pirelucriarea .J1emrn11lui, 14,6 % în 1industria
construcibo<inc de maşini şi iprelucr.area meta1!1e!o.r, 6,6 % în :iindus1kia chi-
mică, 1inol1usiiv cea a celu.\o2'e:i şi hîrtiiei, 13% în industri1a tcxbNă, 11,6%
în :indmli:.nia ,ai\ii.menfară, 4,9% în .industria rm0ta1lurgliei te.ma•se (:inclusiv
extr.acţi.a de miner.euri), 5, I% în :industria mat.e!l'fa1lelor de con6itrncţii,
4, 1 % în combustibil etc. 3 •
Indu.stria.Uzarea iSOOi1adltisită a adus pe p.Jia'im·i:lc M0ildovei nu numai
unii~ăţi 1industrfatle de importanţă 1repuhliicană şi Jooa;Jă, d1 a r ·şi o schimba.re
radlic·ală ,a strncfor,i:i prc~eisdoina·le .a pop1u1\,aţ.iei. Locui! meseriiiilor de mică im-
portia.nţă ale rmuncifori1lor ·indus1trLaH din trecU1t .a fosit lua•t de o ·nouă nomen-
c.\a;tură a meser.ii!cr, cor;e:sp.uinzăil:o1are cor:inţ.:ilor ·aduale ai!e :i:ehn.iC'iii. Pen-
tru eliueid.are este sufioien~ să enumerăm doa·r cîiev1a cafogo•rii, tocmai
d1in 1ac€1le r.a.muri ·al că 1rior aot de naş:terc d.aitează d•in an1Vi reg·ianului demo-
crnt-popu1!1ar : formafor.i, san.frenia1tori, probafori hid:r.arnlfoi otc., fa fa:bri-
c·area ţevi:lor suda1tc ; p.rep.ar.atori; vă1lţa1r-c.al1and1rori, oponafori, presatori,
finiiSor-ansambl·afori c.i:c. în pml·ucrnrea maiselor p1lastke : opemtori chi-
mişiii ,la :tabricarna compuş1i1lor anor.ganiei a i azo~u1lui şi îng'făşămintelor
1
azotoase etc.
Din daiteile de ma·i sus rezu1lită că ramuri 1le indusfriei grele au o pon-
dere în6emnată în s,tructur.a economică a Moldovei. lndusibr.i1iile coniSiruc-
toa.rc de maş-ini şi prelll.licrarea meta1lelor, meta1lurgi1a feroa 1să, combustibii:J
şi indusikia ma1teri1a1\.eilor de iconsltmcţii cuprind 1aproa1pc o fr.eime din fotalu1[
munditorifor industriia.\li. Au crescut pu1ternic, deci, nu numai ramurile
industrial•e în trecut sil1ab dezvdw1te siau inexii1sten1:e, ci şi număru·! munci-
1
tori,\o.r din aceste ramuri.

Măreţele obiective ale şesenalului au îmbunătăţit permanent ponde-
rea muncitoriilor ocupaţ 1i în indusitni•e în oadml s~nwtmii prn.fc.sionale şi de
1 Recens{unîntul populaţiei din 21 februarie 1956„., p. XXX.
2 Date comunica1e de D.C.S
3 Ibidem.
17 STRUCTURA PROFESIONALA A POPULAŢIEI DIN MOLDOVA 337
clasă a populaţiei din Moldova. Numai în primii ani numărul salariaţilor

din induskia regiunii laşi a crescut cu circa 20 000. Industrializarea so-
cialistă determină o puternică creştere a numărului muncitorilor şi al sa-
lariaţilor, nu numai în industrie, dar şi în compartimentele care deser-
Tabelul 4
EVOLUŢIA NU MAR ULUI SALARIAŢILOR ŞI MUNCITORILOR DIN MOLDOVA
în principalele ramuri ale economiei, între 1956 şi 1963*
!aşi Bacău Gaiali Suceava
...... ... ...o

2 .B .B
..."' uc ~ ·;:; ·~ uc .5!
...
c " "' c ~
"' "c
::;:" ::;:" ::;:" ::,;"
<
"''" "'
"' "'"' "'"'
1956 24382 19 684 66 396 5'1867 38 969 31 616 41 543 35 855
Industrie
1963 33 427 28828 85 921 74273 58 399 49 656 42 821 37 231
- - - - -- - - - - - - - - - - - -
1956 8 439 6929 8 092 6 366 13 118 9437 6 681 5 123
Tr !llI151POriuri
1963 11 345 8 996 13 187 li 330 16 086 13 208 10 541 9019
-- -- -- ---- -- -- -- --
1956 13 492 8 828 15 458 10 458 15 420 9 610 12608 8 205
Gil"CtJll.atk.1 mărfoniJor
1963 14 415 10 532 16 433 12 246 19218 14 478 14 110 10 382
- - - - - - - - --· - - ------
Gospodărie corn., locuinţe,
1956 3 382 2 727 3 826 2 850 3144 2 570 2 434 I 862
prestări de servicii nepro·
ductive 1963 5 890 5 125 4966 4 383 7 393 6 610 3076 2699
-- -- -- -- -- -- -- -- --
1956 14745 691 9 566 402 9"864 511 8 680 457
I nvăfămînt, cultură şi art1i
1963 18 618 1 782 14 070 I 326 14671 I 562 11 951 I 237
-- -- -- -- -- -- ---- --
Ştiinţă şi deservire ştiin- 1956 I 151 652 231 139 767 602 719 528
tifică 1963 I 510 891 I 117 922 2 172 1 853 1 570 1 309
- - - - - - --- - - - - - - - - - -
Ocrotirea sănătăţii, asis·
1956 6 575 589 4825 466 5 710 480 4675 360
tentă socială şi cultură
fizică
19ei 10030 I 108 8 123 991 8099 771 6 898 822
---- ---- -- ------

1956 5 715 228 5 894 278 4502 243 4608 294
Administrativ
1963 3 618 229 3648 166 3907 193 3 414 169
. * Anuarul sta:tistic al R.P.R., 1964, p. 134-137 ; pentru anul 1956, datele sînt cornu·
n1caite de D.C.S.
vesic ·intereseile materlt1a1l:e şi culfo.r,a1l-şitiinţiif.ioe ,a,le poipu11.ati.ei : triarus·porburi,

oireuJaţia mărfurilor, gos1podări·i oomuna1le, învăţămîrut, ştiiinţă, cu:ltură,
artă, ocrotirea sănătăţii. O concludentă ilustrare în cifre a acestei situaţii 1
care sub!iiniia·ză totoda~ă iSa1Mul oa·l·iitaNv al procesului d e mod.idiicare a struc- 1
tu.rili profes iona'1e a pop111craţiîei, apiare în tabe1lul 4.

1
1
Oaie comunicate de D.C.S.
In procesul induistria1l'iză1riLi sooila11i19te, în !legătură 1Sitrînsă cu noile

1
cerinţe .ale tehnic:iii, ca-tegoriii foit mai largi de isaila~iiaţ,i şi-au îinisuşiit cu-
noştinţe prof1esiof:t,a1le de 1spooi1a11'irtia1te, obţinînd astrei oa,lifikări corespunză
to.are. Ca.J.i,fi.carea, ca ,aspect p 1rindpa1l ,a,! modificării strudur:ii profesionale
a popu!,aţiei, se deosebeşte de tr1ecut prin oa.r,aoteml e1i irevoluţk,nar, oa-
racter pe care î:l îmbnacă întrea•ga epocă în oa!'e t.ră 1im. In comp,ar.aţic cu
siituaţia din itrecut, dnd funcţiii!11e şi pmfosiHle bine immunerak erau un
apanaj al capitaliştilor şi al fiilor acestora, muncitorilor, ţăranilor şi fiilor
lor ·rezervîndu-li-se munca de robi, în anii construcţiei socialismului s-au
deschis larg porţile şcolilor şi instituţiilor de învăţămînt superior pen-
tru oamenii muncii şi fiii acestora. Este concludent <Să arătăm că la 21 oc-
tombrie 1963 aproximativ 12 % din numărul muncitorilor erau absolvenţi
ai şcolilor profesionale, 2, l % absolvenţi ai 1învăţămîntului mediu, 46,4 %
absolvenţi ai şcolilor generale de 8 ani, 0,7% absolvenţi ai şcolilor tehnice 1•
Creşterea oa 1 liificării munoiitodlor 'la un nivel tot mai înalk este nu
numai posi.bHă, dar şi necesară construcţiei iSoci.a!litSimulu!Î, c,a1re fo:loseşte în
procesuil de producţie tehnica îna1intată.
Construirea socialismului necesitînd cadre tot mai carlificate, antre-
nează iplanifioait o •parte •a pGpuiJ.aţiei active spre o înalită pregătire şi spe-
oi.a1li2a1re. La 31 decembrie 1961, reparitiwrea sa1!1ari.aţilt0r pe categorii de
personal, în Moldova, er.a ul'măitoarea : 6,8% ing.iined şi tehnicieni, 11,6% 1
persona~l de speoi1aHta1e 2 •
Conoluzia de hază ca r·e .se d•espri'll'de din ac:esme cifre 1Subl1ini1 ază că
1
procesul de producţie în f1ieoare regiune esite asigurait cu oadre ou pregă

tke superioară, în care o pondere importantă o deţ,in femei'ie.
Aşa oum am arăfat maii suiS, în noua orînduire, nu niumai că se pune
rnpăt exp,J.ca.tă·rM satul Uti de către or.aş, dar .aoesita din urmă a cointribuit
1
efeciliv ii.a soci.aHzarea, consioHd.area şi dezvol1ta1rea agriou1Hu.ri,i. ln orîn-

duirna -sooiaiJ.i1S1tă, oraşu:! înzestrează •satuil nu numa1i cu uineilitc şi maşini
agrko.J<e, nu numai cu :produse industriaJ,e şi isan:ita:ne, ou 1buinuri de larg
coooum, d.ar şi cu oadre c·aiHficate, specializ,ate.
In modificarea şi îmbunătăţirea :struotuil'i·i profesoiona1!e a popu-1.aţi,ei
din Molid·0iva, un faclor hotăr'.:tor îl constituie preocuparea partidului pen-
tru atragerea cadre:lior d1in aigricuiltură spre caliifioare, poitriviit nevoii de :a
mînui ma.şiniiile agriool,e, de a dezvolta tot mai mult sectoarele agricul-
turii. Ş'i în acest compar1timent al economiei Mc1Jdoveii, sitructura profe-
sională ·a populaţiei oglindeşte progreseile economi·ei, operînd o :l1a 1 rgă spe-
cializare a cadrelor. A stfel, dezivoltarea hazei tehnko~maforiafo, mai ales
1
în regiuni1l<e cu profil agnair, ia făcut ca •agricuHuna Moldovei <Să 1ajungă !ia

un nivel nemaiînitîlnit ai! .dezvolităriii sale tehnke. ln G.A.S. şi S.M.T.
exiistă pe•ste 12 OOO de triadoare agricole ~izioe, 1 adkă de 3 c1ni nnai multe
tractoare decît în 1938 în întreaga ţară 3 • Creşteri însemnate s-au înregis-
trat şi .J.a celelaHe maş·ini aigri<co!.e, Mol1dova d.epă~inid ou nmJ,t creşterea
1
Date comunicate de D.C.S.
2 J/Jidem.
3 Al!ltrirul statistic al R.P.R., 1!"JG3. p. 222 ·22::l.
11.9 STRUCTURA PROFESIONALA A POPULAŢIEI DIN MOLDOVA
- - - - - - · - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - --·-----
medie pe ţară. Crea•rea şi dez,vol1tarea bazei 1tehnico-ma,teri1ail1e au determi-

na.t oa şi struotur.a 1 p·rofes1iona1lă a popuit.aţiei agrkol1e ,să c.apeite un conţinut
nou. In rîndul acestei1a au ·apărut pro~esii noi : fr-adori-şti, bri,g·adieri de
dmp, viticultori, combineri, pomicultori etc. Ţărănimea este astă·zi înar-
mată cu cunoştinţe şi metode .agrotehni-oe îna·i1ntat1 e, ar·e un ni1vel ma1teri.a.l
şi ou:ltur1a1l în conbinuă cr-eşitere.
în afară de .aoeia·sta, agr:ioultura di1spune de ingiinerii ag1ronomi şi
zootehni-şlti, -de medici veberina.ri, eoonomişti etc. Pentru a Hustra a-ceste
~adie.ale 1schimbărri în strudura profes-iona1lă ia populaţi-ei a1giriicol·e este
conolud-enrt -să arărtăim că 1l1a data înitoomiir:ii ·recenisămî1ntu 1lui din 1956 ex·tsta,
·pe regiuni, situaţia 1 arătată în tabelul 5.
Tabelul 5
Trnctorişli şi Pomicultori şi Tehnicieni în Brigadier!

brigadieri de Combineri viticultori agricultură crescător! de
tractoare animale şi p!săr i
I
'Bacău 2255 7 249 729 176
Galaţi 4330 166 13371 1653 127
Iaşi 2 300 21 905 I 005 97
'.Suceava 2 044 16 252 954 188
Strudura p.roresionia1 lă a populiaţiei a1gniicolie o-.a. îmbunătăţirt muH în
perioada caire a urmart, potrivH cu baza tehnico-matberiia1lă şi cu sarcini1le
izvorive din ·încheierreia prccesului de sodaildzare ia ag,ricu.Jitudi. Apl&oarea
consecventă a po.Jiirticiii de i.ndustria·lizal"e socfaJi.stă creează şi va crea
.condiţii tot mai favorabile pentru continua îmbunătăţire a structurii pro-
f.esionaiJ.e ·a populiati·ei ag1rkoil1e din Moildova.
* >:-
DeZJVoltiarna induisitnială .a MoiJ,dovei, pante initegraintă a prooesului

de industria liizare sociaiHstă a ţării, ia determinart -imporfainte schimbări în
1
urbani'.larea şi structura profesională :a populaţiei. Schimbările deosebite

ca•re s-1au p·mdus în acest domeniu în 1anii regimului de democraţie popu-
1.airă au fosit icondiţiona1te de 1a·pl:ioar1ea 1 conseoventă a politicii economice a
partidului de ridica.re ·a regiunilor în trecut înapoiate. O consec1inţă im-
portantă a .acestui piroces - organic leg.a't de poJ,itioa de 1indus.trial-izare
1
socia.Jiistă - cons1ă în fapitul că modifkăr1 i1le în pm:fihrl pro.f.es'iona-1 s-au

produs, ·atît în ce prirveş1e struotura pe mmuri1le economiei, cît şi în ca-
-dml fiecărei namurii. Sitruotura profesională ia munciforilor indusitriaU a
înregiistrat o aisoenden~ă tendinţă de modifi-ca.re cantifati-vă şi cal'ifaitivă,
datorită ni1tmului rap·id de dezivcilliare ia diferi1t-e1lor :ramuni indusfria.le şi
creării de noi industrii.
1
Recensămîntul populaţiei din 21 februarie 1956. Strud.u.ra social-economică a popu-
fo(iei. Ocupaţii, p. XX-XXII.
Repartiţiia riaţiiana1ă, armonioasă a forţelor de p.rodiucţJie în cUJpr.insul

ţărH şi tr.aduooiiea în vi,aţă ia măreţelor .saroini ale pil.atnu:lui de ş.a1se ani şi
ale pilanu:lui econorrTI'k de pern1poot1vă creează posirbLliiltăţi 1reaile îmbUJnăiă
iirii neîrnbrerupre 1a proifi1lu1lui economic ai! Molidovei şi, o daită cu aceasta.
dezvo1Jtăr.i1i prooesu1lui de urbani:ziare a popUJl1aţJiei şi de perfecţiona.re a
s.trucfori·i sale p1mfesiona1le.
Pfanu1J eoonomic de iperspooti1vă va apropia regiuni·le Mo1ldovei şi
sub na.portU!l urbanizări:i de 11nedia pie ţa:ră. P1rooesol de urbianfaare are me-
reu o tend1inţă de <'!Nansare, de progres, cau:ziarl:ă de po;Jiiitioa economică a
pal1titdului, ca1r·e aire ca pnincipa1l ţeil dezvoltarea neînrtreruptă a prroducţiei
maiteri.ale pentru satis:!iacerea, într-o mă1sură crescîndă~ ia necesităţiilor ma~
ter1i·a:le şi cu.J1tura~e .a1le poporu1Jui. Acest faip,t v;a a1si:gum dezvolitarea armo-
nioa1să a Moldovei, va contribui 1J;a micşorarea deosebiirHor diinbre regiuni.
oraş şi sat, l1a apropierea ·economiei Moldovei de g1radu;J de dezvol<bare a
economiei nationaile.
MEDIEVISTICA ROMÂNEASCA IN CELE DOUA DECENII
DE LA ELIBERARE (1944-1964)
de CONSTANTIN ŞERBAN
Eiliibernrea României de sub jugul! ]a1s.dst, oar·e a desohi1s poporrnlui

nostru penspeati'Vele fău11i1di unei vieţi noi, a foSit hortă;rîtoare pentru noua
odentaire în acii:vi1ta.tea i1s,iJoricHor. In priirnH alflli, pînă J,a prodamarea
R.P.R., publiioarea în ed;jţH de maisă a princip.ailelor 1lucrări ·teo1retiae ·aile
claisioiilor ma rxi,sm-il•eninismuilui le-a permiiS rtuituror aoostora să înţeleagă
1
şi şă-şi însuşeaiscă treptat noua concepţLe desp·re il1UJme, „rideO'logi1a prnleta-

ria1ulu1i caire 1le arăta caii.ea ounoa91teri1i adevăriate ia .fiooomenelm ·i·storice şi
legi1J.e generale de dezvo1l:tare a ·sooiei!:ăţiii" 1•
Aplicarea consecvenită a marxiiSrnUJlui în cercetarea ·iisto1rkă deoc.hidea
un ilarg c~mp de oerceitaire îndeosebi medieviştillor, Îil1frucîrt: î1n vechea isto- 1
riografi.e iieudia1J.i1smul .niu era reounoscut oa :!iormaţiune 1soC'i.a1!-economică,

iar studiul instituţiilor medievale nu era abordat de pe poziţi ştiinţifice.
Importanţa problemelor de hază a:le medievistidi româneşti„ oare urmau
ulterior să He adîincite 'În 1luoră1 ri monografioe, .a folSll: subilini,aită pentru
prfrna diart:ă în ma.nuahlll de Istoria României, eJ,aborait de un cO'looUv de
istorioi şi pubilfoart în 1947 2, ·a cărni .ap,a1dţi,e ia conS'tiituit :un rezu1!ita1t pozi-
tiv .a.I iismriog.rnfiei marxi19te româneşti 3 •
In ainiii ce au urma1t îndată după instaurarea pu1t.eri'i popuiha1rc, noua
orientare a med1ievistidi româneşrti şi .a isforiei noaotre în general ia fost
sprijini 1tă în mod eficient de o seamă de faotori fără de oare nu s-ar fi
putut ajunge la realizările de astăzi : reorganizarea Academiei, înfiinţarea
noilor institute de istorie la Bucureşti, Cluj şi laşi, ai căror membri aveau
„ca unitate fundamentală de lucru, colective cu tematică specială" 4. extin-
derea cercetării istorice şi în cadrul Societăţii de ştiinţe istorice şi filolo-
gice, organizaţie ştiinţifică de masă, dezbaterea articolelor şi studiilor
în şedinţele de comunicări sau în coloanele periodicelor de istorie nou în-
1
A. O tete a, Dezvoltarea ,<;fiinţei istorice româneşti după 23 August 1944. Î[J
.Studii", m. 4, 1959, p. 35.
2 Istoria României, Bucureşti, 1947.
3
Istoria României, voi. I, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1960, p. VII.
4
Acad. C. D a i co vi c i u, E u g e n S tă ·n e s c u, , Problemele principale !)le
cercetării istoriei României în anii puterii populare, în „Situdiii", nr. 6, 1962, p. LXXXVI.
342 CONSTANTIN ŞERBAN
-----·-----·--------- --------
fiinţate 1, folosirea materialelor arheologiei medievale în cercetarea proble-

melor pe11ioadei ~eudaili6mului timpuriu etc.
Un wl hoi:ăirîitor însă în stimularea cercetării istoric,e, inclusiv a me-
dievisticii, l-a avut Congresul al Vii-lea al P.C.R. (decembrie 1955), care
a trasat istoricilor noştri sarcina „ ... de a elabora, cu fortele unui larg co-
lecHv de cercetăitori şiiinţifici, o istoriie a României care să sintetizeze, de
pe poziţH!e învăţăituiriri marx.ist-·lieniniisrbe, tot ce s-a rea·liwt ·lra noi pe tă,rîmwl
ştiinţei istorice ... " 2.
Munca pentru elaborarea tematicii şi apoi a tratatului de Istoria
României a mobirlriz,at z,eci de i1sfor.ioi di:n ţar.a noastră, nu numai pentru
epooa feudală, oi şi penku celelrarlite epoci istorice. ReaHzănile din ultimul
deceniu afo i1sforidlor marrxişiti, rezuHafol munoH si:::itematic organizate
prin pJ,anuri.Je de aohvitarte ·arie ins.tittutelor de isitorie din Bucureş.tri, Cluj şi
1
Iaşi, au reuşit în t.imp rnlarbiv scurt rsă contriibuj.e în mare p·arte ·l·a tămurirea
celor ma·i însemnarte prorbJ.eme .a·Je iiStoriei României.
in asemenea condiţii, medievistka românească a ounoscu1t un deosebit
avînt în anii puterii populare. Principalele ei realizări sînt : I) stabilirea
unei periodiză·ri pentru epoca feud.:i 1lă, 2) ;Jărgirea bazei de informare,
3) extinderea şi adîncirea cercetării istorice, prin valorificarea totodată şi
a rea1Hză.rillo1r vechii Istodografii.
1. Periodizarea epocii feudale, Elraborarea uneri periodizări a epoC'ii
feudale •a început să preocupe i1storiografi.a marxis1ă după 23 Augusi 1944.
ca o niece.sitate p•entru înţelegerea procesului ksitoric, deoarece „procesu:t
istoric nu poate fi înţeles fără o periodizare ştiinţifică" 3• în acest sens.
învechi.tele crirtenii de rper.iodiza·re, mai alres de ordin poliitik, mai toate inspi-
raite din consideraţii j.deailrisrte, au fost înlocuite, după îndelungate ceroetări,
cu o periodizare ş.tiinţifică care cons.jderă că factorul determinant în dez-
voltarea ·sooietăţii româneşti este modul de producţie ·a bunurilor mai:eri-ale
pe teritoriiul ţărH noasrtre. As.Uel, în 1947, istorkH marrxişti iau -sfa.bi.Jiit
limitele orînduirii feudale între secolul al XIV-iea, momentul „întemeirerili
Principatelor Moldova, Ţara Românească şi TransHv·ania", şi 1821, anul
izbucnirii mişcării revoluţionare conduse de Tudor Vladimirescu, cu men-
tiunea că începuturile îndepărtate ale feudalismului trebuie căulate în „:se-
colele care au urmat retragerii aureliene" 4 • Aceleaşi limite cronologice ale
I „Studii", .revisiă de fatOP:e (1948); „Studi1i şi cercetări ştii1nt:fi1ce", m. laşi, istorie

(1950-1963) ; „Studii şi cercetării ştiinţifice", fii. Cluj. istorie ( 1950-1957) ; „Studii şi
cercetări de istorie medie" (1950-1951) ; „Anale!e ştiintifice ale Universitătii din laşi
«Al. I. Cuza», Seri.a istorie ( 1955) ; „Studii şi .artico!e de istorie" ( 1955) ; „Studi: şi maite-
ră.a.Je de ist0trie med'.e" (1955-1962); „Ana~ele Universităţii Bucllil"eşti", Seria istor:e
( 1956) ; „Studia Un.iversHatis Babeş-Bolyai", H'.storia ( 1958) ; „ForschUJngen z.UJr Volks und
Landeskunde" ( 1958) ; „Romarnoslavica" ( 1958) ; „Anuaml lnstiitutu'1ui de isrtorie din Cluj""
( 1958) ; „Revista arhivelor" ( 1958) ; „Revue Roumaine d'Histoire" ( 1962) ; „Revue des
etudes sud-est europeennes" ( 1963) ; (N. A.): Men~unea unei si!llgure da.te î.n paranteză•
înseamnă că revista apare şi astăzi.
2 G h. G h e org h i u -D e j, Articole Iii cuvîntări, decembrie 1955 - iulie 1959,.
Ed. Politică, Bucureştii, 1959, p. 145.
3 A. O ţ e te a, Marxismul Iii cercetarea istorică în „Lupta de cJ.asă", .nr. l.
1965, p. 46.
4
Istoria României, manu.a1 unic pentru cilasa .a XT-a medie, Ed. de Stat, Bucu-
reştii, 1948, p. 13.
3 Ni.EDIEVJSTICA RO.l'v\ANEASCA IN CELE DOUA DECENII (1944-Hi<Hl 343
orînduirii feudale au stat şi la baza Programului (proiect) al cursului uni-

versitar de istorie a patriei din 1949 1•
Cercetăf'i,J.e în domeniul j.storiei medii a Româoii·ei desfăşurarte în pri-
mul deoeniu de ,J1a elib€r.area de sub jugul fascist şi rezulit.atele cbţinuie în
prelucrarea documentelor şi a materi,a.Jelor arheologice au ·a1rătat că limi-
tele de început şi de sfîrşit ale feudalismului trebui1e împinse mulit mai 1
depa.rte. AsHel, din 1950 s-a ajuns fa concluzia că pe teritoriul României

au existat în mod sigur relaţii feudale încă din secolul al X-lea 2 • Din acest
motiv, în 1952, autorii manualului de istorie a României pentru învăţă
mîntul mediu au adoptat o nouă periodizare pentru epoca feudală, limitele
cronologice fiind sfîrşitul primului mileniu şi începutul celui d.e-al doilea
mileniu al erei noastre şi anul 1821 3 • Dar stabilirea sfîrşitului epocii feu-
dale începuse din 1952 să preocupe mai mult pe medievişti, de vreme ce
noi cercetări dovediseră că între 1821 şi 1848 nu a existat nici o întreru-
pere revoluţionară, că această perioadă istorică este pe deplin caracteri-
zată „printr-o serie de frămîntări şi lupte sociale" 4 • Aceasta a determinait
pe mulţi istorici ·să se gîndească la o împingere a limitei de sfîrşit a evu-
lui mediu românesc pînă la 1848.
Abia în 1!=!57 elaborarea tematicii provizorii a tratatului de Istoria
României de că1trie un k1rg coilecrtiv d-e istorici ia fixat epooÎ'Î ifeud.a l1e l:imitele 1
cronologice cel,e mai 1aprnpiate de reali.tatea istorică, începu1tul epocii feuda1le

fiind secolul al X-lea, iar sfîrşitul în preajma anului revoluţionar 1848 5•
Noua periodizare a i6'toriei României a trezit inrteres deosebirt în rîndul
istoricilor noşitri care, iadmiţînd l•imi1ele genera;le ·a•le epocH feudale, propu·
1
neau unel e soluţii no.i, fie în delimirt:are.a iSfaidiiilor sa,le de dezvoilrtare, fie
1
în precizarea unor noi aspecte. Acad. A. Oţetea a consacrat problemei pe-

riodizării i~storiiei României un valoros studiu în care, ocupîndu"iSe de toate
epocHe i1sforiice aile p1ai:iriei noasrtre, stabi'l.ea oa limită a sfîrşitului feudaili1s-
mului dezvolitat anul 1750, de unde încep·ea feudaJi,smul întîrziat şi în des-
compunere 6• Cîţiva ani mai tîrziu ( 1961) discuţia machetei volumului III
a irafaitului de Istoria României a determinat pe iautor să împi1ngă limi,ta
sfîrşitu.Iui foud1a·lismru1l.ui dezvcilia.t în ultimele deceni1i ale secolului
al XVIII-iea 7 • Pe de altă parte, Şt. Pascu şi-a concentrat cercetarea numai
asupra problemei periodi.zării orînduirii feuda:le pe ~eriroriul ţării noastre,
1
M.1 Ro 11 e r, Introducere la Programul ( Proied) al cursului universitar de istorie
a R.P.R .. în „Bulet:n ştiinţific .arr Aca<lemJei R.P.R.", C, Ştiinţe 1istorke... , itom. I, nr 3--4
(1949), p. 182-183.
2 C.B.C. Inscripţia slavă din Dobrogea din anul 943, în „Studii", nr. 3, 1951,
p. 122-134.
Istoria R.P.R., Manualul pentru invăţămintul mediu, Bucure.şti, 1952, p. IO.
3
4 V. C h eres teşi u, E u g e n S tă n e s c u, I. I o n a ş c u, Despre dewol-
larea ştiinfei istoriw: din. Republica Populară Română în deceniul 1944-1954, în „Studij",
nr. 3, 1954, p. 168. .
s Tratatul de istoria Romdniei (Tematica provizorie), Ed. Academiei R.P.R., Bur.u-
reşti, 1957, p. 5.
6 A. Oţetea, Problema periodizării istoriei Romdniei, în „Studi:", nr. G, 19!17.
p. 107.
7 Problemele tratatului de Istoria Romdn.iei. Sesiunea consacrată dezbaterii macheit i
volumillui III, în „Studii", nr. 1, 1964, p. 184.
344 CONSTANTIN ŞERBAN 4
pri•vită însa rn ansamblul :per:iodiiză1ril!i .il.5toiriei univerc<:11le şr m sipeci.a'1 a

i:storiei sud-estu.tuii europea:n. Prin studiul ·său 1amplu, de un deosebirt ·interes
perntru medievişti, .autornl ainmlizează rînd pe rînd prnb1lemele ma1i impor-
tanrte .ale celor rtr.ei sitadili p1riincirp1a,le de dezivolJ.ibare a1le fouda11hsmuilu;i, com-
bătînd în acest fel 'i:iezele neştiiinţifice .ale vechii .i1.5toriogiriafi!i care negau
exi•stenţa aces:tei orînduiiri pe teriltor:iul României 1•
In prezent, această uJrbimă periodiza.re a feuda1l:i1simUJl1ui rnmânesc stă
la baz·a redaotări.i celor două va.lume de istorie a evu.lui mediu a•le traitaitu.tui
nosiilru de Istoria României 2, eîtt şi a manua.lu1lui de Istoria României
pentru da·sia a XI-a 3 •
2, Lărgirea bazei de informare, în pr-ilmni ooi după elliberare, publi-
cairea 1i1zivoarelor med,ievaJe .a p1reocupialt prea puţin rpe isforici, cei mai mulţi
fiind aitriaşi în .1n1terprieitarna 1lor. Totuşi, mutite documente iau arpărut răileţ,
prin p•eriodice ma;i 1ali1es, 1sia1u făoînd p1ax1te din anexia vreunui ar1iicol ; cele
ma1i puţine însă er.au manusiori•siel'e inectilte siau reedJtăriJe de manuscrise 4 •
Dar adevă1na:ta .acţiune 1i1I11 i·ţi1artă de li1stor1idli ma,rxi'Ş'li în vederea lărgirii
ba:oei de irufonmare ·perutru medilelvi'Ş1ti o oaillStntuve aoHvitatiea cLasfăşuiraită î:n
anii pU1teri:i popul1a1rie. In 1a10eisrt 6ens, cea mai însemnată confoilbuţie a adus-o
Acatdemi1a R.P.R., cia.re, d1in a:nul roorgiaI11ieării sail•e, ia pirevă1 mrt în p•l1anul de
muncă pe 1949 ,a1l II11sl!Jilturbu1l.ui de i1srt:oirie .a1J:cătiurrea pirimeliar vokume de docu-
mente medi1ev1allie d:i1n 66COll•ele XVI-XVII, iar di111 1950, îI11toc1111i1rea şi ·publi-
carea unui corpiu;s cLe doeiUJme!lllte.
InJ.ţierea .aoestieti lucrărri de mallii pirorporţii a ~oist viu .d.iooutiată în
febiruari1e 1950, cu p.riJlejuU co[]Verinţ.ei pe ţiară a 1s:pieci1a1lii1ştiilm în i1sr!orie medie,
în timpul căr1ei1a - cu to.arte div·ergenţele aisouţi,te - 1s-.a 1sitabi1liit un p1reţios
sohi1mb de păreri îrnt.r:e medirevi1Ş1tii din înrtreag.a ţairă rel.arl:iv 11a definiti-
varea programului şi metodei de lucru 5•
Drept reZJUJ11ilat, dilil aoesrt corpus de doc1.l!me:nte med1iev1a.1l•e ~rnrerne au
foslt puibl!.ioa1e pînă în preizenrt 28 de valume ooprinzînd acte din aniii 1075-
1625, din cele trei ţări româneşti 6• De asemenea, se pot adăuga la această
cOilecţie două mlu1me de indici a1i numelor de locuiri penitru vo1liumeile de
1
documente din Ţara Românească (sec. XVI-XVII) 7, şi două volume de

Introducere ( 1956) cuprinzînd studii reterirtoar-e ta şrnnţele a uxirliare a•le
istoriei 8 (diplomatica slavo-română şi latină, sigilografia, paleografia sla-
1
Ş t. Pascu, Periodizarea oriruluirii feudllle pe teritoriul ţării noastre, în „Studia
Universitatis S.a1beş-Boly1ai", Seria Historica, nr. 1, 1962, p. 7-32.
2
Istoria României, vol. li, Bucureşti, 1962; vol. III, Rur.ureşti, 1964.
3 Ibidem, manoolul pentru clas.a a XI-a, Bucureşti, 1964.
4
I. I o na ş cu, Publicarea izvoarelor medievale, în „Sfodii". nr. 6, 1962, p. 155;
vezi şi Quelques realisation.s marquanies de l'historiographie roumaine a.u. cours des der-
nieres anrnJes. C. Bă I an, PublicatiollS des sources, în „Reivue Roumaiine d His:toire",
nr. I, 1962, p. 249-261.
5 Conferinţa pe ţară a specialiştilor în istorie medie, în „Studii şi oercetări de :starie
medie", 1, 1950, p. 25-73.
6
Documente privind istoria Romdniei, A. Moldova (1384-1625), 11, voi. B. Ţ.ara
Românească ( 1247-1625), 11 vol.; C. Trainsi1Jva.nia ( 1075-1350), 6 vol.
7
Ibidem, B. Ţara Românească, sec. XIII-XVI (1956) şi XVII (1601-1625) (1960).
8
Pentru dezvoltarea şfl.n(elor auxiliare după 1955, vezi C. Bă I an, Nouvelles
recherches da11S le domaine des disciplines auxiliaires de l' histoire, în Revue Rouma.ine
d'Histoire", nr. 2, 1963, p. 387-408. "
5 MEDIEVISTICA ROMANEASCA IN CELE DOUA DECENII (1044-1964) 345
va-română şi J.a tină, chirriilică, greco-română şi oronologfa), red.acta~e de iSpe-

d.aUşti medievd·ş.ti oa : Damian P. Boigdarn, S. Iako, Emin Vîritosu, At EHian,
I. Iona.şicu şi Fr. Pa1l11.
Puib~iic1a1rea numai a traduce.riilar documenrtefoir, fără il:extu.i origina1l, a
a.trnis, a1sup·na corpusufoi, di111 p;ar.tea unor medilevtişti1 diin ţară şi de peste
hotare, o seri•e .de oni1tici oare iau d·ebenmÎIIl!a t rol1eclti.vu1l de necLaicţie să proce-
1
deze în 1963 fa coniti.nuarna ·pu1bli'Căirii cdlecţi1ei pe .a1lil:e baze, în senisu1l in-

cludeiri•i alăfoir.i d1e itraduceiri şi ia tex1bului ori1g·i1na11.
Urmîrnd acelaşi critie11iu cronologic adopta1t i1a •puiblioarea corpusu.lui
1
de documenme medi:eva1le s-a proceda1t şi 1l1a pubHlcarea unu1i ooirpus de ero.nici

interne. Constituit în 1951, ,11a Institutul de istorie •a.l Aoademiei R.P.R., un
colect.iv de spiecii1a1l•i·şti a a1lcăl!Ju.i1t şi publiioait pînă în 1963 în ioo~1ecţia Cronicile
medievale ale României, Cronicile slavo-române din sec. XV-XV I ( P. P. Pa-
naiil:·escu), Istoria Ţării Româneşti ( 1290-1690), Letopiseţul cantacuzinesc
(C. Grecescu şi D. Simonescu), Istoriile domnilor Ţării Romtlneşti de
Radu Popescu (C. Grecescu) urmată de Repertoriul manuscriselor de cro-
nici interne privind istoria României (•sec. XV-XVIII), (I. Crăciun şi
A. Ilieş).
în a;f;a1ra ra·cestci cO!lecţii au ma•i fost puhlica1te în difornte ediituri de
căitr·e P. P. PanaiLbescu Cronica lui Gr. Ureche ( 1955), a ·lui Miron Costin
(în volumul Opere) 1958, de acad. Iorgu Iordan, Letopiseţul Ţării Moldovei
şi O samă de cuvinte de Ion Neculce ( 1959) de C. Grecescu, Istoria Ţării
Romdneşti (1688-17 17) de Radu Popescu ( 1959). La aceste ediţii critice
este neoesia1r a se adăugia ediţii1le de popufor.izare a.le Descrierii Moldovei de
D. Canil:emi1r ( 1956) şi Viaţa lui Constantin Cantemir ( 1960) şi oele două
vo1lume d1e Cronici muntene ( 1961) ( Stolniioul C. Cantacuzilflo, Anonimul
cantacuzinesc, Radu Popescu, Radu Greceanu, Anonimul brîncovenesc).
O realizare remarcabilă în domeniul lărgirii bazei de informare o con-
sHtuie edi,tarna tot de Aoademia R.P.R. a colecţiei izvoarelor vechiului drept
romdnesc. Colieabivu:l de s.pecia.Nşti consil:irt:uit în iarnii puteriii popul.are, care
.a funcţiornat .i1niţi1all pe Hngă lnst•iil:utuil de studii junidke şi în prezent în
cadrul Institutului de istorie, a reuşit să publice în timp de 7 ani ( 1955-1962)
ediţiiJ.e critice a:le unmăil:oarelor l:egiuki rnediieva1le româneşti : Cartea româ-
nească de învăţătură din 1646, !ndreptarea legii din 1652, Praoilniceasca
condică din 1780, Sobornicescul hrisov din 1785, Manualul juridic al lui
Andronache Donici din 1814, Legiuirea Caragea şi Codul Calimach, ambele
din 1818. AoeiS1te i·zvoare juriid·i•oe, atî.t cel:e publ1ca te, tÎlil: şi oele ca.re urmează
1
a fi editate VOlr fi în .at0est fol 1instimmenite de :luoru de va1loare pienrl:ru

srt:udierea vechilor jinstituţii ju~idice româneşti 1•
Tot în cadml publ'icăirii i1zvo.:i..reilor interne a fost ediibalt un mare nurnă,r
de i1nstmmenit·e de 'lucru sub formă de ciafaloage de docu:mernte şi indici
cronologici publ1icaite prin grija direcţiei genera:l•e a Arhhrelor stafolui din
Bucureşti. Astfel, între 1947 şi 1961 au a·pămt 25 de voltl!me de Indici ero-
1 G h. Cron ţ, Editarea izvoarelor vechiului drept românesc, în „Studii", nr. 5,

1960. p. 201-208: vezi şi „Studili''. nr. 5, 1961, p. 1211--1226.
:34G CONSTANTIN ŞERBAN 6-
nologici ai fonduri 1lor mănă,sfaeşti ·dilfl Ţ.ara I~omânea:sd şi două a!Je Ar-
hivei comandamentului militar bănăţean 1• Paralel cu acest gen de publi-
caţii au ma:i fost edifl:a,te oataloage de documente şi marnusori,se pmvenind
din fondurii1le ,a,nhivieilor 'itS,torice din Bucureş1ri şi din diferLte oraşe de·
provincie 2•
Da·r în 1arnii purteifi.i poipuJ1are c-a procedart şi la publ1ioa,rea izvoarelor
mediev;a1le •strîrn5 ,Jegarte de o teimă itStorkă. ASltfeil, în oadml co1!1ecrtivUt!ui de
specialişti ai institutelor de istorie ale Academiei, constatîndu-se că numă-
rul documentelor interne este în masivă creştere pe măsura apropierii de
anul 1700, fapt care ar fi necesitat prea mult timp pentru strîngerea şi pu-
blicarea lor - pe de o parte - iar pe de alta ţinîndu-se seama de sar-
cina alcătuirii unor monografii pentru studierea perioadei de destrămare
a feudalismului s-a hotărît publicarea de volume de documente din seco-
lul al XVIII-iea şi din prima jumătate a secolului al XIX-iea pe diferite
teme, ca : relaţiile feudale, fiscalitatea, administraţia etc. In ace~t sens a
apărut primul volum de documente selectate privind Relaţiile agrare in;
secolul al XV III-lea, în Ţara Românească 3 , dintr-o colecţie care va cuprinde
materiale similare şi din Moldova.
· To,t în cadrul institutelor de istorie ale Acadcrnici, a fost alcătuită de·
un la·rg coleotiv colecţia de documente privind Răscoala din 1821. Inainte
de 23 August 1944 fuseseră publicate de Emil Vîrtosu cîteva volume de do-
cumente ·referitoare la această temă. După eliberare, acelaşi autor a mai
publicat un volum privind această problemă, intitulat Despre Tudor V la-
dimirescu şi revoluţia de la 1821 ( 1947).
Culegerea de documente a Academiei R.P.R. despre Răscoala din 182!
a fost concopută în cadrul unui amplu plan care include în cinci volume o.
ediţie critică de documente şi cronici, interne şi externe, edite şi inedite 4
Primel•e trei valume cupr:ind numai 1documente interne, .seik>citarl:e, at! pia.tru-
lea, docuimenite r,eiferirtoa1re Ja Eteria ·În Ţă.riaie române, i1a1r ulrt:imul, 1i0voare
narnti,ve. P1airtea oea ma·i extinsă, din uMimu<l volum, ootJtpă cronica Revo-
luţiei din 1821 de biv vei! s,erdair Io1an Dkzeanu şi memori<i1le iJu:i I. P. LiprandL
Dccumentel1e publiicate în acea6'1:ă CCJiliecţie, .scriise în Hmbile română~
greacă, rusă, franceză, germană, engleză şi turcă, au fost publicate în.
1
M. N. Fă nes cu, Publicaţiile Arhivelor statului.„ apărute in anii 1947-1957,.
i:1 „Rev~sta Arhivelor", nr. l, 1958, p. 310-314.
2
Qatalogul documente1or Ţării Române~i ( 1369-1600) de I o n Radu Mircea
(_1947) ; Catalogul documentelor romdneşti din Arhivele statullli„. voJ. I ( 1521-1799) ;
Catalogul documentelor moldovene~i din Arhiva istorică centrală a statului, 2 voL
( 1387-1652), Catalogul documentelor greceşti din Arhivele statului.„ voi. 1-1/, Irwen-
tantl protocoalelor primăriei Sibiu ( 1521-1700) şi Inventarul arhivistic al !naltului divan
(1831-1847). itoate apărute în 1958; Arhiva magistratului oraşului Braşov, Jrweniaru/'.
actelor neînregistrate, 2 voi., ( 1959-196 J) ; Manuscrise slave din Biblioteca Acaaemiet
R.P.R., voi. I de P. P. P a na i te s c u ( 1959), Catalogul documentelor referitoare la
industrţa textilă din Braşov şi Ţara Birsei, voi. I ( 1413'--1820 ). Catalogul documentelor
turceşti, voi. I, de M. Gubo g I u, ambele din 1960.
3
pocumente privind relaţiile agrare în veacul al XV Iii-lea voi. /, ]'ara. Nomâneascii~
Bucureşti, I 9fi I.
4
Documente privind istoria României. Riiscoula di11 1821, Bucureşti, 1959-1962.,
5 volume.
7 MLDIEVISTICA ROMANEASCA IN CELE DOUA DECENII 11944-19&1) 347
ori.gi1na'l şi în rtmducerea românemscă, cu exoepţia documenrt:cfor în 1limba

turcă, d,a;be numa,i în itriadueierea româneiaiScă, şi a cefo.r în 1limba franceză
care se dau numai în orig1inal. Din aoest punct de vedere, cu prezenta
colecţie s~a făcU1t un nou p1a,s înati:nte în ceea ce prirveşte metoda cea mai
bună peniku publioa1rea de documente scri,se în limbi sfră,jne.
Culegeriile de dooumenrt:e pe teme ispedale au initriart: şi în preocupări·le
alrtor isk1rid. Astllel, prin grija diirecţiei genernlie a Arhirvefor sri:art:ului, arhi-
viştii din Craiova au dat la tipar în 1957 volumul intitulat Meşteşugari şi
negustori din trecutul Craiovei, cuprinzînd dooumen:te din ,anii 1666-1865,
iar în 1960 oei de la Iaşi au început alcătuirea colecţiei Documente privi-
toare la istoria economică a României din oare s-ia puhliaait volumu.I Oraşe
şi tîrguri din Moldova ( 1776-1861).
Inter.esul manifestat pentru aibordairea cercetă:rilor de isrt:oriie economică
med1ievală a făcurt: necooairă 1a1pariţia, în 1958, 1a culegerii Documente privi-
toare la economia Ţării Româneşti, 1800-1850 de I. Cojocaru, în două
volume, cuprinzînd materiia1le selecţionaite, de un preţios ajU1tor pentru toţi
cei care oeroebează mai 1a1les 'i1rnd:usitri1a, meşiteşuguri1l1e, comerţul şi finanţele
Ţă1rii Româneşiti îin 1perioiatda de deisitrăimare a fouda:J,iisnmlui.
An1y;ersaireia semimi,len:iul u:i oraşului Buoureşt-i a dart: unor cercetă-tari
prilejul să publice documente privitoare la istoria medievală a capitalei
ţării noa1sitre. Astfel, în doi ani oonsemtivi ( 1960-1961) au .apăirud două
volume: Documente privind istoria oraşului Bucureşti ( 1636-1848), publi-
cat de pe11sona1J.ul ştiill1ţific 1atl M1uz;eu1J.ui de istorie ia 0iraşu1lui Bucureşti
(1960), şi Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1594-1821)
de G. Patra.
O . ul1 timă oat,egorie de iz1v oare meditervrwle puib.l1ica1te sînt iz'Voarele
ex.terne.
In ·oomp 1araţie cu celle illllberne, volumul şi viari1efa~ea J1ZN'Olarelor externe
publicate sînt mai mici, deşi s-ia luomt destu:l de în.tenis şi în iace.st sens.
Indată după e!Lberare, Oh. Hezvkoni a tipărit un 'VOllum pr:ivind re1aţii1le
căllătorilor rnşi oare au rt:riecut priil1 Ţ,ana Românească şi Moildov.a înrtre
1419 şi 1904.
Ulterior, în vederea punerii în valoare a unora din izvoarele externe
afla:te în a:11hi1y;eJ,e din ţiaria noastră, s~a publ,ic:at în 1949, rrot de Gh. Bezvi-
coni, un repertoriu cronologic al documentelor cuprinse .în Manuscrisele
ruseşti din Biblioteca Academiei R.P.R., 1lucra1re în care isînt iSemnafa~e
şd:irHe documentare utile u:noir srt:udi~ p1r;~vind rrelraţiiile româno-ruse î111tre
1393 şi 1906, cele mai numeroase fiind din epoca feudală (pp. 9-56; re~tul
pp. 56-61 privesc epoca modernă).
Aoadenni1a R.P.R. a iniţiat, pe de a1 lrt:ă partie, şi edi1tairea conecţiei de
cronici bizantine Scriptores Bizantini cu ample menţiuni privind istoria
patriei noastre. Intre 1958 şi 1963 au apărut în acest sens patru volume:
I stor ia turco-bizantină a lui Ducas ( 1958), Expunerile istorice ale Lui
Laonic Chalcocondil ( l 958), Din domnia lui Mahomed al Ii-lea de Crito-
bul din lmbros ( 1963), precum şi Războiul cu goţii de Procopius din.
Caesarea.
Tot un iimporfant izv0ir narn~iv, dia1r prirvind .sHrşifol .secoilulu1i al

XVI-ka şi începutul secolului al XVII-iea, este Cronica lui Balthasar
\.fialther despre Mihai Viteazul publicată în 1959 de Dan Simonescu 1 •
M.ul1t 1timp .aştepitia1tă a fost şi oonitinua•11ea c01lecţiei de documente cu-
pninzîn.d 1rapoar:te conisula.re, oa.re fuseseră puiblk a·te înainte de 23 August
1
1944 îin Colecţia Hurmuzaki. Iniţiind o serie nouă, Aiciademi.a R.P.R. a în-
ceput oonitinuairea ei cu Rapoartele consulare ruseşti, vot I, care cuprinde
per:ioaidia 1770-1796 şi va .fi urmait d·e a!l1te vcJluime prirvind şi începutul
seco1liulu.i a l X IX-foa.
1
Desi1gm că aceste ree,\izări în semsu1l J:ă,rgkiii harzei de 1irnfonrrmre nu

se vor opri a:ici. Continu1are•a publicăr.ii i·zvoar·elor ii&to11ice necesa1re medie-
vişitiiloir va avea în:să .în vedere uniformi1z,area metodelor ariheog.rnfice, ia~l1aite
în prez,efllt în neco:ncoirdanţă de ·la editor >la edifoir, ·ex~iindereia publicării
co1l1ocţii1lor de documente pe grupe de ·p:roib!eme şi internsificarea ritmului
de publka1r·e, .fă.ră a dăuna în6ă ca.Ji~ăţii.
3, Extinderea şi adîncirea cercetării istorice, Aceeaşi rodnică 1adivi-
iate în munca istoricilor medievişti din ţara noastră se constată şi în do-
meniu1l e:xtind·erii şi adîincirii cerce~ării i1si:o:nice, car·e a 1p.ni1\.ejuiii: aibordarea şi
rezoilrvarea în bună ·pante a p:rincipia1l·el0ir probleme ignora.te, insuf'icien~ ·tra-
tate ·sau denafo:r.atc de vechea foforiog·raf1ie. In anumite împ 1rejurăr.i, aceste
sucoese 1a1le mediieviiStioii româneşti au fost 1semnafa1te şi apreda~e în mod
-cri•tic în diiferiite airtico.l•e apărute în period:ice.Jie ·de şpeoiai\ii.ta~e din ulitimul
.deceniu 2 , fără a se avea certitudinea prezentării exhaustive a tot ceea ce
fusese pu1bEioa1t.
P.rivind în generai! rboatic ,Juc.ră1riHe de ·intenpreta11e din domeni1ul medie-
vis,ticii di111 ultimele două decienii după fel.ul în .care d1i1Ieri1te probil·eme au fost
1
D a n S i m o n e s c u, Cronica lui Balthasar \Valther despre Mihai \!iteazu/
în raport cu cronicile interne contemporane, în „Stuc!i.i şi materi·ale de istor.ie medie".
voi. III, 1959, p. 7-100.
2 E. I. S p ii va k o vs k i, Noi lucrări în legătură cu istoria României, în „StudJ.i",
nr. 4, 1953, p. 159-173; V. Cheresteşiu, Eugen Stănescu, I. Ionaşcu,
Despre dezvoltarea ţ;fiinţei istorice din Republica Populară Română în deceniul 1944-1954,
în „S.tudi1i", nr. 3, 1954, p. 161-172; P. Constantinescu-laşi, Realizările
istoriografi& române între anii 1945-1955, Bucureşti, 1955,; Ş t. Ştefănescu, Date
cu privire la problema relaţiilor feudale pe teritoriul Ţării Româneţ;fi în istoriografia
românească, ·Tul „S+uddd", nr. 1, 1957, p. 199-221; A. Ote~e•a. Dezvoltarea ştiinţei
istorice româneşti după 23 August 1944, in „Sfodii", nr. 4, 1959, p. 35-47 L. Deme n y,
ffay'lenue ucTopuu cpeaneBeKosou PyMbtHUU s PyMbtHCKou Hap. Pecny6AuKe (1945-1959);
vezd Quelques realisaiions nwrquarztes de l'historiographie roumaine au cours de dernieres
annees; H. C hi r că, Histoire medievale, în „Revue Roumaiine d'Histoire". nir. 1, 1962,
p. 262-273 ; de asemenea, ciclUJI de articole în culegerea inti.tulată 1947-1962 Cercetarea
isioriei României în anii puterii populare, în „Studii", nr. 6, 1962, şi anume: A. Oţetea,
Cercetarea istoriei medii a României în anii puterii populare; Ş t. Pascu, şi
Ş t. Ş ·te fă nes cu, Feudalismul timpuriu; H. C h irc ă, R. M a no Ies c u :;;i
Ş t. O I t ea n u, Dezvoltarea social-economică a ţărilor române în vremea feudalismului
dezvoltat ; M. B e r za, N. Stoicesc u, L. Ma r c u, Organizarea statului feudal;
D. M i o c, Raporturile româno-turceşti în sec. XlV-XV III. Lupta ţărilor ronuJ.ne îm-
potriva dominaţiei străine; Da n S 1i m o n e s c u, Corina Nic o I e s cu, Cultura
medievală ; S. C o I u rn b ea n u şi C. Ş e orb a n, Destrămarea feudalismului şi în-
ceputurile capif.alismului; I. I o na ş cu, Publicarea izvoarelor medievale, în „Studii"
nr. 6, 1962, p. 14W-1567; A. Oţetea, L'etude de l'histoire du moyen âge da11s Ies
annees du pouvoir populaire, în „Revue Roumad.ne d'Hi~oire", nr. 3, 1964, p. 443---456.
9 MEDIEVISTICA ROMANEASCA !N CELE DOUA DECENII (1944-1964) 349·
abor.d1a.te, după pimf.irliul rtemartidi, <lupă irezulrl:a:tele obţinrwte se pot sri:·abili

prindpa1lel·e ei eta,P'e de dezvol1tar1e.
Astfel, în primul deceniu de la eliberare, pînă în 1948, s-au publicat
articole şi srl:udii de medievistică, •ai căiror .autori se sifuau încă pe poz-iţii:le
1
vechii isttoriiogra,fii 1, iiar ·după 1948 iau început să ·apiarră numai lucrări re-
dacta-te de pe poziţiirle noi·i jJSfo1riografii ma.rxi1s;t-ilenini sik. Dispunînd de o
1
tematică limifată •l·a numai cîiteva probleme, aurtor.ii ac·estor din urmă lucrări
căuibau să dairiflce ciaraobeml •srtă·pînirii foudra.le şi al regimului dominaţiei
otomarne, să sta1bi1lească a&p.ecte 1aJe istto·rirei 1rel1aţiifor ramâno-mse şi să dez-
vă'luie condiţiiile inrerne şi externe eiair;e .au conki.buit l·a dezvo1lrt:areia şi de5-
trămiairea reilaţiHor :fieudrail1e 2 • Blabor>ain~a unui 1s~udiu ccns•acrnt ia:p-a·liiitiei re-
1.aţH!or feuda1le - prezenrt în ·a.tenţi1a medievi?-tiilor şi as1tăz·i - nu a fost
posiibHă d.aforHă i1nsufidenţiei lfliaiterfa.liului 1a111heollogic, oare permiitea la
acea d:artă 1să se ,sfa.bii1leasrcă numai unele j·afoane raik începutu11ui cvUllui
mediu românesc. în scihiimb, :a fast abordată cu mai rnmH cu.naj problema
desibră.mării foudrailhsmului.
Ridica.tă încă din 1947 - în manu.a1lul ide Istoria României - aceasită
nouă prorbl·ernă a istoriografiei adu1a1le a fost ·cxpU1să prnirma da;tă înrtr-un
studiu mai ampk1, în 1949, de Gh. Georgescu-Buzău, în ·luor.a·rea Destră
marea feudalismului şi începuturile capitalismului în Ţara Românească şi
Moldova 3 • Cu toate lipsurile, inerente unui astfel de început, lucrarea a
adus o rpreţioa1să conmrilbuţi·e 1pnin ana:!iza marx1i1srl:ă .a .aiceishri fenomen istoric.
Patru ani mari tfrziu, problema destrămării feuda;lfamului ena rn1L1ta•tă de
Al. Vianu, care semnala noi aspecte ale problemei 4 •
RezuiJtateile orbţinute, însă, ·de .medievi1ş.ti 1l1a 15f1Tşi'i:u1l pr:iiJTiuilui deceniu
de .Ja elriiber.are, în munca lor de interprefo;re, •erau neisat1il5f ăcăito:a.re prin nu-
măru.J resirîns .a.l temelor abordartie. De 1aceea, ilia 5esiuneia 1lărgi1tă a sec-
ţiunii d1e •situdii isforico-f.i1lozotice şi eoonomico-jurJdice a Ae:ademiei R.P.R.
din 21-24 decembrie 1953 5 s-a discutat şi definitivat un amplu plan de
cercetare şi în domeniul istoriei medii a României, cuprinzînd 16 teme s, a
căror realizare a preocupat pe medieviştii noştri cîţiva ani de-a rîndul 7 •
In a1l doHea deceniu de ila el:iberarre, pe baza experienţei acumwlra•te
an de an, d•a.r m.a.i a·les în cumul munoii desfăşur.a'tc în wderea elaborării
traitatu1lui de Istoria României, nu numai că a fost măiri·t numărul prnhle-
melo-r de oorcetare, dar s-a tr1 ecu~ 1Jia 1adînciirna for în vederea oliahorării unor
1
Ne refer:rn în spooiial la acelea pulJ.Jiicate în vecl1i•le revi.s~e de istor:e : „Revista
istorică", „Cercetări istorice", „Baloania", „Rev·ista istorică română", „Rerne 1-IistorJque
du sud-est europeen", pînă în 1948, cînd şi-au înc.etat apariţi·a.
2
V. Cheresieşiu, E. Stănescu, I. Ionaşcu, op. cit„ ip. 16î-168.
3 Vez·i „corutemparanul", 1949; şi apoi în broşură, Ed .. Contemporanul, 1950.
4 A J. Vi an u, Cu privire la descompunerea feudalismului în ţările române, în
„Studii şi referat!e privind ristori1a Româ.năei", pa.rtea I, Bucureşti, 1954, p. 801-840.

5 P. C o n s 1t a n ±i nes cu - I a şi, Raport de activitate pe a1wl 1953 al Secţiwzif
de ştiinţe istorice, filozofice şi economice-juridice a Academiei R.P.R„ în „Studii şi referate·
priV'intl i.stooia României", partea L Bucureşti, 1954, p. 15.
6 Ibidem, p, 21-22.
7 Ibidem.
------- --------- --··---- - ----
luorăd ample, cu oa•nader monog·rnfic, .acest·ea înfăţişînd, fie întrea·g:a orî11-

duire feud·a1lă, fie numa·i unU1! diin Grl:·adii'le Giaile de dezvol~iare.
După 'P'rimuil deceniu de eforfori susţinut·e ale ·iisfo,niografiei noi, pc
linia creării bazei ştiinţifice marxist-leniniste a medievisticii româneşti s-a
făcut - de uin col1eotirv resitrîns de autori - şi „1p11iima încerc.a.re de sinteză
ştiinţifică asup·rra vieţii freudraile în ·istori.a Româniiei" 1•
Cu roiarl:e 1Hpsuri•le .semniafabe de spociaHş,tii compe1tenţi 2 , care apireciiau
d lucr.area „nu is-aitisface exi•genţ.ele ştiinţifice actua.Je" (din 1958), to1uşi,
prin concepţi.a oare iS•e af•l•ă ,la baza acestei •sin'teze, pir.im prorb'leirnele semna-
la.te şi cele aipmfund.arl:e penitrn pirima da1tă, prim conciluz,iiile ;j,a care au ajuns
auforii şi care depăşeau în 'P'arte rpe a·l•e celoril1 a1lţi medie'Vişti, credem că e.a
rărnîne fortuşi, pentru a:cea epoeă, o reari izia.re merikoirie a medievisticii
româneşki.
Dair arce.actă p·rimă înceroarr·e .de 1sinteză asupra vieţii feuda1le în ţara
noasfră mai 1a.vea un inconrvenient. Ba se •r·eferă nU1111ai .!a două provincii
istorice (Ţa•ria Românească ·şi Morldov1a), a căror demolrtare istorică a forst
în gener.a1l .asemănătoare. Acea.stă ·lacună în istori•og-ria:fia noaisrl:iră acrtii.tală a
fo>srl: .!fohirdra:tă prin ap 1a1riţi-a, în 1960, ia unei .a;J.te •sinteze, conrsacraită istoriei
Transilvaniei 3 • Referindu-se la o altă parte a teritoriului ţării noastre, cu-
p•rinzînd o .jnlteresantă preriodizaire, ·prima ·sinteză a vieţii feud-a1le din Trian-
si-lvani1a, redaot-artă di.tipă un J)lran judicios întoomH, ră.sipunzînd în cea miari
mare măsură cerinţelor noii istoriografii, a însemnat o realizare remarca-
bilă a medievisticii actuale 4•
In afară, îniSă, de cele dintîi !lucrări de .sinteză, de pc poziţiiJ,e m.ate-
ria'Ji,smu1lui i·s•toric şi diail·edirc .au rmai :Eosit puibl1irntie un mar·e numă•r de ar-
ticole, studH şi monografii cons:aorak c~lor mai varia1te ars1pede a•l·e fou-
daNsmului pe rberitoriul României.
O bună p.arrl:e din •aceste lucrări tratează problema economiei feudale
<:u mulrl:ipkile ei oar.aderi.srtici : proprieta,tea funci.airă ţă.ră.neaiS·că şi feudală,
reliaţii1le de producţie în evu.I rrnediu, renta feudală ca nJ2)uiHa·t al propri.etăţii
fundare feudale, prcducţi 1a de mă·rfuri în agr:ku~tu:ră şi în 1a•telieml meşteşu
găresc fieuda1l, schimbl.l!l de mărfuri şi Urnitele pireţei ·interne în evul mediu,
oraşul rca cenrl:ru a1l producţiei şi schimbului de mărfuri etc.
Cerce.tă-r.iile medievirşititlor reliativ ;{.a proprietatea funciară ţărănească
- pmblemă •abordată, dar nerezo!.vată în 'Veohea istoriografie - -s-·a con-
centrat în special asupra obştii ţărăneşti, fără de care nu poate fi explicată
lupi.a ţărănimii în airînduirea feuda·lă.
Studiere-a documentelor de arhivă şi conoluziille p1a.rţiail obţinute pe
baza articolelor şi sfodj,ifor .apărute 1au creat condiţii'le op1time pentru redac-
• I v.~C?stăcheil. P. P. Panaitescu, A. Cazacu, \iiaţa feudală în Ţara

R1Jmaneasca ,~1 Moldova (sec. XIV-XVII), Bucureşti, 1957, p. 8.
2
Vezi recenziile: C. C ,i ho daru, în „Studiiii şi cercetări ştiiinţifice", is.torie, rnr. 1,
1957, p. 251-264; Ş~ Ş te I ă nes cu, în „Contemporanul", 11 :ulie 1958.
3
C. D •ai co vi ci u, Ş t. Pa s c u, V. C he r e s t e ş 'i u, T. M o r a r u, Din
istoria Transilvaniei, voi. I, Bucureşti, 1960 ; e<l. a III-a 1963.
4 Imbunătă(iri eficiente a primit această ·lucrare în următoa.riele două ediţii din
,f9GJ (ed. li) şi 1963 (ed. 111) cînd textul ~ fost revăzut şi mult completat.
'.11 MEDIEVISTICA ROMANEASCA !N CELE DOUA DECENII (1944-1964)
ta·rea unor monografii ample -a1siuP'm obştii ţăirăneşiti şi asuipr.a domeniului

feudal. Recenta apariţie ( 1S64) a lucrării lui P. P. Panaitescu intitulată
Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova 1, care tratează pro-
bleme ca : procesul de aservire a obştilor, organizarea muncii în comun,
hotarul obştii, stăpînirea în devălmăşie, împărţirea pămîntului obştii pe
bătrîni, funii şi locuri, moştenirea în obşte, conducerea obştii, statutul
juridic al obştii, procesul de destrămare a obştilor ţărăneşti, eS!te cu atît
mai impontantă cu cîit lucrările cons·ac,rate cercetării proprietăţii funciare
feudale - domeniului fieuda:l - sînt abia rla început, deşi el1e ·au implic.at
investigaţii nu numai asupra veohimii şi ca•r aoterului 1aoesitei p.roprie.tăţi,
0
ci şi a.supra fo11n1eilor ei variate. La incepuit, med'ieviştii iau ·s'tudfat proprie-

tatea funci.ară condiţiona1ă 2 , apoi au -trecuit iJ.a anailiza economică şi juridică
0
a rezervei seniori·ale 3, după care iau stiabil1i,t unele w3pecte ·a·le procesu.lui
0
de fonma.re a marelui domeniu în fot cursul evului mediu 4 şi strudura eco-

nomi-că .a domeniului ·teudal 5, a instiihtţiilor feuda.le 6 ·apa1riţia şi evoluţia
rentei feudale 7 etc. Numărul mic de lucrări privind aceste probleme şi con-
.duzii.le p1arţioale ila c·are s~a ajunis ne ~ac să credem că mai sînt necesare noi şi
ample cercetări pentru lămurirea aspectelor lor complexe, şi în special pen-
tru Transilvania şi alte provincii istorice despre care s-a scris relativ
puţin pînă acum a.
1
P. P. Pan1a·iîe5cu, Ob~ea (ărănească în Ţara Românească :;i Moldova. Orîn-
1luirea foodală, Bucureşti, 1964.
2 V. Cos t ă c h e. l, La formation dtt benefice en Moldaoie; în „Revue historique
du sud-est europeen", XXIII, 1946.
3 Vezi şi C. Ci h o d .a r u, Forme de proprietate feudală, în „ShtdH şi cercetări
·ştii.nţiffoe", .is·tor.ie, nr. 3-4, 1955; idem, Braniştile şi problema apariţiei rezervei
~e11ioriale în Moldova în „Analele Universităţii A. I. Cuz.a", 1957; V. Costă c he I.
Unele collSidemfii privind rezerva seniorială, în Ţara Românească şi Moldova în sec. XV.
i;1 „Ana'.ele Universităţii Bucure.,ti", Seria ştiinţe soc'ale, nr. 20, 1961.
4 Vezi şi I. Do ·n a it, Satele lui Mihai Viteazul, în „Studi1i şi maiteri.a1le de ·:sforie
medie", nr. IV, 1960, D. Pro d .a 11, Domeniul Beiuşului la 1600, în „Anuarul Insti-
tutului de istorie Cluj", nr. V, 1962, p. 35-110.
5 S t. D i am a n d i, O gospodărie moşierească în Moldova în prima jumătate a
sec. XIX, în „Studii", Jlf. 2-3, 1956; S. Columbeanu, Date privitoare la economia
agrară din Ţara Româneascii în prima jumătate a sec. XVJ!J, în „Studi:", nr.I, 1962;
N. Cor iv a 11 şi I. G r ă ma d ă, Despre gospodăria feudală din Moldova în prima
jumătate a sec. XV III, în „Studi.i şi materiale de istorie med1ie", nr. V. 1962.
6
V. C o s t ă c h e I, Les immunites da!lS Ies prillCipautes roumains aux XIV - eme
et XV-eme siecle. Bucmeşti, 1947 ; V I. Ha n g- .a, Contribuţii la problema imwzită(ii
feudale. în „Studl1a Un·iversi1tati5 BabP.ş-Boly.a•i", Seri1a JlllfJspruden\ia, nr. 2, 1962.
7 D. M ·ioc, H. C hi r că, Ş t. Ştef ă 11 e s cu, L'evoluiion de la rente feodale
en Valachie et en Moldavie du XIV-eme, au XV III-eme siecle, în „NouveHes etudes d'Hi5-

toire", 11Jr. II, 1960; L'Evolutions de la rente feodale Pn travail en Valachie et en Moldavit
aux X/V-XVIII siecle în „Revue Rouma•i111e d"I-listoire, nr. I,. 1962: I. Im re h, Cu privire
. la renta în muncă a ţăranilor iobagi în sec. X\.'!/, ·În ,.Forschungen zur Volks-und Lan-
deskunde" nr. G, 1963, p. 139-151 ; I. Cor fu~" Renta feudală în Ţara Românească în
ajunul aplicării Regulamelliului organic (1831 ), în „Studii", nr. 5, 1964.
8 G e za K o V a c S, Date privitoare la răpirea pămînturilor iobăge:;ti din Transil-
r;.ania pe moşiile familiei Banfy, în „Stud'.i şi .articole de istorie", nr. I, 1956; Mari a
.Ho I ban, Deposediiri şi judecăţi în Batwi şi ilustrarea lor în procesul Voya (1361-1378),
~52 CONSTANTIN ŞERBAN 12
De o dro1.Seibi,tă 1impontanţă sînrt studiiile şi -articolele 1a1l căror obiect

a fost ce!iCeiha1rea apa.ri1ţiei şi demdlitări:i relaţiilor de producţie feudale. In
ele .au .fost stabi1liite 1Ja început etapele pdincipia1le 1ale .p·rooesului de aservire
a ţărănimii şi contradicţiile social-economice dintre cele două clase sociale
fundaimental1e, ţărănimea şi stăpînii de păm~nt, iar apoi formele variate ale
h1ptei de clasă în evul mediu.
Cerce·tărHe lui P. P. Panaiitescu des'P're Dreptul de strămutare al ţă
ranilor din Ţara Românească şi Moldova pînă la mijlocul sec. XV II 1, în
care se situdi.ază acesit ·.proces iistoric în chip 1 evd1u~iv, în sfrî1nrsă legătură
cu ·sc.hiimbăr.i 1lie ·soda;l~economice şi în cadml genena1l a·l instiituţii'lor ·feuda.Je
au deschiis seria 1luoră,ri1l0ir a;v1î.nd d<rep1t scop predzarea nu numai ia fonmino-
logiei prin care erau desemnaţi ţăranii dependenţi 2 , dar şi urmărirea
acestui proces chiar în perioada de destrămare a feudailismului 3 •
Pmhlema reJ.aţiHor agir:a1re în per.ioadia de d€1Strămare .a feu1da 1li1smu.Jui
a fost viu dezbă1tu1tă în ,a.J ·doi1lea deceniu de 1l1a eil1i1ber,a.rc în ·lucrări1le acad.
A. Oţetea : Le second asservissement des paysans roumains ( 1746-1821)
şi Consideraţii asupra trecerii de la feudalism la capitalism în Moldova şi
Ţara Românească 4, care a încercat să schiţeze liniile generale şi caracte-
ri1s~icile celei de-.a doua iOlbăgii în Ţ.aira Românea•scă şi Mio1ldova. In urma
unor cercetări mai recente însă, autorul a ajuns la noi concluzii 5•
Un număr spoirit de asemenea cercetă<ri ar confriibui înir-o măi.Sură
mai J.a1rgă l1a cunoaişterea aspeotelor spedfice a1!1e llllptei de olasă a ţără
nimii în evul mediu 6 •
Medievi~tii au întreprins n~rcetări pentru a staibiili şi ,a;Ji,aţii ţărănimii
în '1upfa ei antifeuda1l•ă, .ajungînd la concl uzi,a că aceas~ă 1lupită 1s-a împ·let.it
în cursul vremii şi cu cea a păturilor sociale neţărăneşti : oşteni, orăşeni,
boi•ernaşi otc. Pe aceaistă .Jin:ie iS-e înscriu lucrările cons.:icrake ră:scoaleti popu-
în „SiudVi şi miater i1ale de isi!orfo medie", nr. V, 1962; vezi şi „Revue Roumaine d'His-
0
toke", ntr. I, 1964, p. 33-50; A. i'-'\ag-yari, Unele probleme ale contradicţiei dintre
ţărănimea şi nobilimea regiunii Maramureş în perioada luptei ootihabsburgice de la
începutul sec. XIX, în „Studia Universiltaitis Biaibeş-Bolya.i", Hfator·ia, !111". 1, 1964; ibidem,
nr. I, 19&1, p. 35-52.
1 „Studili şi maitenia•le de istorie medie", nr. I, 1956.
2 V. Cos tă c he 1, Terminologia slavo-românii. pentru denumirea raporturilor
1
de dependenţă în societatea feudală, în „Rornanosliaivioa". nir. IX, 1963.

3 S. Columbe anu, şi C. Şerban, op. cit., p. 1528-1531. A se vede.a în
special şi FI. Co ns ta n t i n i u şi S. P '1 pacoste a, Aspecte ale rumâniei in
ultimele decenii ale veMrtlui al XV II-iea în „Revista Arrhiivelor", nr. 2, 1960 ; D. P .rod an,
Boieri ,si vecini în Ţara Făgăr~ului în sec. XV I-XV II, în „Anuarul Institutului ele
istorie din Cluj", nr. VI, 1963, p. 161-312.
4
Vezi „Nouvel·les E1udes d'Histoire", I, Bucureşti, 1955.
5
Istoria României, voi. III, Bucureşti, 1964, p. 624-641, 945--958.
6
P. P. Pan a J.t e s cu, Răscoala ţărani.lor in Moldova în anii 1563-1564, în
„Studii", nr. 2, 1953; N. G r ·i g or '11 ş, Despre răscoalele ţăranilor moldoveni in vremea
~omrµilor lui Petru Şchiopu (1574-1579 şi 1582-1591 ), în „Stu.diti şi cercetă.ni ştiinţifice".
istorie, nr. 2, 1960; idem, Marea răscoală populară din Moldova 1571-1572, b
„Studii şi cercetări ştiinţifice", istorie. nr. 2, 1952.
13 MEDIEVISTICA ROMANEASCA IN CELE DOUA DECENII (1944-1964)
lare d'in 1655 din Ţara Românească, care rrep•rezintă o merHori·e con-
tribuţie 1•
Cît priveşte ana1l1iz·a acestui complex proces istoric în Transi1lvania,
cerceiări1le de pînă acum s-au concenfoa·t chiar din primul deceniu de la
eliberare, atît asupra condiţiilor grele de muncă ale iobagilor 2, cît şi asupra
luptei ţărănimii împotriva nobilimii locale 3 • Aceste lucrări au depăşit limi-
tele unor simple articole şi studii 4 şi au ajuns deseori la proporţiile unor
adevărate monografii, cum ar fi acelea consacrate răscoalei de la Bobîlna 5
şi marii răscoale din 1784-1785 6 •
Mişcarea revoluţionară din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a
fost tratată îndată după eliberare într-o valoroasă monografie redactată de
acad. A. Oţetea 7 • Strîngerea sistematică a documentelor (interne şi externe)
în vederea alcătuirii unei colecţii a generat noi cercetări valoroase ca tema-
tică şi conţinut, a·tît în ceea ce priveşie frămîntări.le soCiia.le care au premers
1 P. Cern ovo de .anu, Răscoala seimenilor şi dorobanţilor din Bucureşti Ia 1655,
Bucureşti, 1962; L. Deme n y, Cu privire la caractenul răscoalei din 1655 în Ţara

Nomânească. în „Studii", nrr. 2, 1963.
2 D. Pro d a n, Iobăgia pe domeniul Băii de Arieş la 1770, Cluj, 1948 : i d e m.
Munca iobăgească în Comitaiul Tîrnavei la 1726 în „Kelemen Lajos Emlekkonyv",
Cluj, 1957.
3 Ş t. Pascu, Răscoalele ţărăneşti în Transilvania, Cluj, 1947 ; id e m, Les carac-
teristiques principales des revoltes paysannes de Transylvanie au moyen dge în „Revue
Rouma1ne d'Histoire", nr. I, 1964; idem, Răscoalele ţărăneşti în Transilvania medie-
vală, în „Studia Un~versit.ai:is Babeş-Bolyai", Historia, nr. I, 1963; M. Dan, C. G ăl 1-
n e r, I. P a ta k •i, Lupta maselor populare din Transilvania împotriva exploatării feudale
şi a cotropirii străine (sec. XIII-XIX), în „ForschWlgen zur Volks und Lai!ldeskunde",
nr. 7, 1964.
4
H. C hi r că, R. Man o 1e s cu, Şt. O 1 te a n u, op. cit., p. 1476 ; vezi şi
S. Ca I I im ac h, Răscoala ţărănească din 1514 ... descrisă de Paolo Giovio, în „Studiu",
nr. 4, 1949; M. G I ii c k, G. K ovă c s, E. D 6 r ne r, Contribuţii noi cu privire la răs
coala populară din 1514, ~n „Studii şi materi·a.Ie de istorie medie", rnr. 2, 1957; Ş t. Pascu,
,1specte din situaţia şi lupta maselor populare din Maramureş în a doua ;umătate a
sec. XV III, în „Studid'', m. 2, 1957; I. Pat a k i, Az 1437-es felkeles kirobbandsdno.k
tărtenetehez, în „Studia Universitatis B<ibeş-Bolyai", Historia, nr. 2, 1958; C. C î rn-
P e a n u, Date cu privire la atacul iobagilor asupra nobilimii din Cioara, V urpar şi
llinţul de Jos in timpul răscoalei ţărăneşti din anul 1784, în „Anuaml Institutului de
istorie din Cluj", nr. 3, 1960; I. B o zac, Arhiva lui Horea, în „Revista Arhivelor"
nr. 2, 1961.
5
Ş .t. Pa s•c u, Bobi/na, Bucureşti, 1957; vezi şi ed. a II-a (1963) sub titlul
Răscoala ţăranilor de la Bobi/na; de asemenea ed. a II-.a a lucrăriii 1Jui M. Daici u c
Dă s că 1 e s cu, Răscoala iobagilor de la Bobi/na. Bucureşti, 1957; L. De rn
e n y,
Az 1437-1438-es Babo/nai nepi felkeles, Bucureşti, 1960; Ş t. Pa s cu, La revolte
populai.re de Transylvanie des annees 1437 et 1438, Bu·cureşti, 1964; B. C se I e n y J,
Ş t. Ş te fă n e s cu, 450 de ani de la răscoala ţărănească de sub conducerea l11i
Gh. Doja, în „Lupta de dasă", nr. 4, 1964; ve7Ji şi a.r.ticolele simil.are din „Sfud'.i", nr. 3,
i!i64, p. 479-518.
6
G h. Georges c u - B u z ă u, Răscoala de la 1784 a iobagilor din Transilvania
de sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan, Buoureşti, 1962; vezi şi I. F rum a.
Horea, procesul şi martiriu/ său, Sibiu, 1947 ; Ş t. Pascu, Războiul ţăranilor din 1784
de sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan, Bucureşti, 1957.
7
A. Oţetea, Tudor Vladimirescu şi mişcarea eteristă în ţările româneşti 1821-
1822, Bucureşti, 1945.
mişcării, răscoala însăşi, ca şi evenimentele care au urmat-o 1• Şi frămîn

tările sociale din Ţara Românească şi Moldova în perioada Regulamentu-
lui organic au constituit obiectul cercetării medieviştilor, care au urmărit
în spedal formele diverse a·l·e lup.tei de c.!asă dusă de ţăranii olăcaşi îm-
potriva intensificării exploatării prin Regulamentul organic 2•
In cercetările medi·eviştikr, producţia feudală a fost tratată în mod
inegal în cele două decenii de Ia e.liberare. Deşi producţiia feudală se oornc-
terizează prin dezvoltarea continuă a agriculturii, totuşi cele mai multe
studii n-au fost consacrate pmducţiei agrioole, ci producţiei meşteşugăreşti
de mărfuri. Pînă în prez.ent, cu excepţia ·datelor cuprinse în monografi.ile
şi sintezele privind isitori·a României î:n evul mediu, .au fosit publicate prea
puţine articole despre agricultura în Transilvania în evul mediu 3 •
In ceea ce priveşte cerceta.rea producţiei meşteş·ugăreşti feud.ailc, re-
mHatele c·bţinuite pînă acum de i.sforiogrnfia marxistă au •atins proporţii
neîntîlnite în trecut. Aceasta se datoreşte faptului că medieviştii actuali
au studia~ sisitema.tic izvo·areil·e ist0irice cele mai varia te, pe baza unei te-
matici ilargi şi au .trecut de fa .lucrări de analiză l.a cele de ·sinteză. Aşa se
explică de ce în prezent se pot cunoaşte momentul istoric al renaşterii
într-o formă nouă a procesului desprindeir.ii .meşteşugurilor de ,a,gricuHură
pentru epoca f.eudaHsmu1lui timpuriu, a.speotul niovelului tehnic, îngusfarea
specializării, formele variate ale producţiei, diferenţierea socială şi orga-
nizarea profesională a meşteşugarilor în bresle pentru epoca de înflorire 4
şi destrămare a feudalismului 5 • In plus, pentru ultimul stadiu de dezvol-
ta.re a f.eudaUsimului s-au putut stabi.!i prin cercetări amănunţite contradic-
ţiile ·socia.1-economice care au submina~ bresl ele de meşteşugari, lupta ca1l-
1
felor şi ucenicilor împotriva aneş~erilo.r patroni şi a breslaşilor împotriva

celor neîncadraţi în breaslă 6 , care au dus la decăderea acestor organizaţii
1 V. Maci u. lnsemniitatea istorică a lui Tudor Vladimirescu, îin „Stu·di.i'', nr. 3,
1951 ; N. Adă.ni,\ o a ie. Boierii 11i răscoala cond11să de Tudor Vladimirescu, Bucureşti,
1956; A. Otetea, 140 de ani de la răscoala coridusă de Tudor Vladimirescu, în „Lupfa
de c'.asă", nr. 5. 1961 ; i de rn, L'!nsure::tion de 1821, dans Ies Priru:ipautes danubiennes, în
„Nouve!.les Etudes d'Histoi.re", nr. I, 1962; N. Cam ar 1 an o, Tudor Vladimirescu în
lumina unor documente din Arhivele Vienei, în „StudH'', nr. 3, 1963 ; Mir ce a R a d u.
Răscoala din 1821 Iii logica istoriei, în „Roma.nos.\avica", nr. X, 1964.
2
S. Co I LI mb ea nu şi C. Şerban, op. cit„ p. 15:'.12.
a I. Im re h, E. C s e t r i, Cresterea producţiei de mărfuri în agricultura Tran-
si~vaniei în perioada destrămării feudalismului, în „Studiia Unirn;·s:talis Babeş-Boly2i",
Htstoriia, nr. 1962; E. Laz ea, Agricultura Transilvaniei î11 sec. XIV, în „Studii".
nr. I, 19G4.
4
Ve'.lli şi M. Nic ore s c u, Date noi privitoare la cartierul me11te11ugarilor din
Suceava. în S.C.I.V. nr. I, l!J62; N. Const anti nes cu, Coconi, centru de producţie
ceramică din Ţara Românească (sec. XV), S.C.I.V., nr. I, 1964.
5
S. Co I LI mb ea nu, C. Şerban. op. cit., p. 1534.
•
6
~bidem, vezi. şi F} o. r e n t i n a C a z an, lmpotrioirea meşteşugarilor 11i negus-
torilor dm BucureMi la sf1rş1tul sec. XV I// 11i începutul sec. X 'X fafă de îngrădirile de
breaslă, ln „Ana.lele Universităţii BL1rnreşti", istorie, .nr. 26, l!JG2; I. Im re h, Despre
istoria industriei fărăne11ti de prelucrarea lemnului în comitalu[ Clu; ( 1796-1848 ), în
„Studi.a Universibatis Babeş-Bolyai", Historia, nr. I, 1961 ; C. G o 11 ne r, Cu privire la
relafiile olarilor saşi transilvăneni cu Moldova (sec. XIV-XV/), în „Forschung-en zur
Volks- Llnd Landeskunde", nr. 4, 1961 ; C. Nic o Ies cu, Rn/11! arQintarilor transilvă
nl'ni în dezvoltarea argintăriei din fări/e mmâne in sec. XV I-XV!//; ibidem, nr. 6, 1963.
15 ,\\EDIEVISTICA ROMANEASCA IN CC:LE DOUA DECENII (1944-IY64l
profesiona.Je. Medieviştii care au .Jucrat in ace6t seotor .au căutait 1să elabo-
reze şi ·l·ucrări monografice de m<Iri proporţii reilafor 1la istoria meş·te.şugu
rilor dintr-o anumită provincie istorică 1•
Fără ·a se atinge .proporţii·le .lucră·ri1lor despre i·sforia meşteşuguriloir
feudak, s-au ·elabo:r1M în acelaşi timp şi articole .rela1tiv 1lia indusfrj.a extrac-
tivă a 1să·rii, pet.mlului, metalelor femase şi neferoa.se în care autorii acordă
o deosebită ·atenţie, ai:H nivefolui tehnicii miniere şi producţi·ei de minereu
obţinută, cît şi brţei de muncă şi mai :ailes condiţiii!or g•rele ide muncă
suportate de mineri 2 •
Cercetăforii per.ioadei de desitrămare a foudailfo:;mului s-au p.reocupat
de asemenea de pro.bl€ll11a apariţiei şi dezvoHării înitreprinderilor de tipul
·Cooperaţiei cap•itaHste simple şi a·l manufacturHor, adică de acele între-
prinderi care fac trecerea de '1a ·producţia feudală lia producţia capitalistă.
Pînă în prezent, autorii articole1lor şi •studiHor pub.licate în cele două de-
cenii de .1,a €!liiber·are, puţine ila numă.r, au căutat să cuprindă numai unele
.aspede : specificul întrepirinder1ii, uiilajul şi nivelul ·tehnicii, p.rocesuil de
producţie, compoziţia socială şi modul de retribuţie a forţei de muncă,
.contradicţii!<e sociale, formele 1upt•ei de da1să a prnpmletariatu1lui .î:n ţara
noastră 3 etc. Inţelegerea tuturor aspectelor problemei manufacturilor ar fi
rezol·vată numai prin ·akătuirea unei arnp·le monografii care 1a.r sfabi·li, tm-
odată, dacă se poate vorbi de un .stadiu manutacturier în ţa111a noas1ră şi în
.ce epocă istorică.
Medieviştii din ţara noaistră au fos,t internsaţi, nu numai în cunoaş
terea realizării producţiei feudale, ci şi în circulaţia acesteia pe piaţa in-
ternă şi externă. Studiii!e şi .articolele llor .apămte pînă a.oum au .abc·rdat un
mare număr de prnb.Jeme a.le cărnr concluzii erau necunoscute istoriogr.afiei
dinainte de 23 August 1944. In unele studii is-au itnatarl: condiţiile 1apariţiei
şi dezvoltării pieţei interne drep1 rezu'Ha~ ·a·l cr·eşiterii 1producţiei .ag·rico\e şi
meşteşugăreşti şi al intensificării schimbului dintre sat şi oraş 4 • · Incepu-
turile făcute ·încă din 1950 de ·Ha'!'bu. Cimpina ·au dat irezu1lta1te deosebite
1 Ş t. P a s c u, Me;>teşugurile din Transilvania pînă în sec. XV I, Bucureşti, 1954 ;
Ş t. O 1 te a n u, Me11te11ugurile din Moldova în sec. XV II, în „Studi•i şi ma teri.ale de
istorie med:e", nr. III. 1959; Me;>te11ugurile din Moldova !ii Ţara Românească (sec.
X-XV II), autoreferat la disertaţie, Bucureşti, 1963; C. Şerb a n, Meşteşugurile din
Ţara Românească în sec. XV III, ,autoreferat l·a disertatie, Bucureşhl, 1964.
2 H. C h irc ă, R. M .a no I e s c u, Ş t. O I te a nu, op. cit., p. 1463; S. Co-
lum bea nu. C. Şerban, op. cit., p. 1535-1536; A. Ne.am tu, Condiţiile de
muncă şi salarizare în industria extractivă din Trarzsilvania în a doua jumătate a
sec. XV II. în „Studii şi comunică~i. Arheologie-istorie-etnografie", III, 1961.
3 Vezi şi I o n R a ic a, Moara de hîrtie de la Strungari, în „Stud:ii şi comu-
nicări. Arheoh•gie-istori·e-etnografie", III, 1961 ; I. Cojocaru, Materiale privind dez-
voltarea industrială a oraşului Bucure~i în perioada Regulamentului organic„. 1821-1859,
în „Materi.a•le de istor:e şi muzeografie", 1964, p. 177-188; Z s. I a k o, Scurt istoric aJ
morilor de hîrtie din Transilvania în epoca· feudală, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai",
I-I.istoria, nr. I, 1964.
4 B a r b u C â m p i na, Dezvoltarea ecorzomiei feudaJe !ii începuturile luptei perztru
centralizarea statului îrz a doua jumătate a sec. XV în Moldova !ii Ţara Românească.
Bucureşti, 1950; C. Şerb a n, Contribuţii cu prioire la problema pieţei interne a Ţării Ro-
mâneşti şi Moldovei in timpul feudalisnwlui dezvoltat (sec. XII-X\! II/), în „Studii",
I, 1964. p. 27.
356 CONSTANTIN ŞERBAN lG.
mai ales în a,l doi1lea deceniu de la eiliberare, cînd s-a cău1tat 1 să se 6itudieze
şi procesul de formare a pieţei interne unice a celor trei ţări româneşti 1•
Cele mai numeroase 1lucrări desipre 1schimbul de mărfuri sînt <irticolele
şi situdii'le cu o tematică referitoare la diforiiele <i.specte a1le 1legăturiilor co-
merciale dintre une11e regiuni :a1e ţării noasrtre, dar şi 1acelea 'relative la
relaţHle comerda,Je cu diferite sfo:te europene : Polonia, Rusia, Genova,.
Raguza 2 etc. O realizare meri:torie în rtraitarea iisforiei come1r\'ldui din ţ.arn
ncastră de pe poziţii1l·e foforiografiei noi marxiste o constituie alcătuirea
unor ilucrări moinog.rafice desp'l"e comerţul Ţă1rii Româneşti şi a,l MoJ.dovei
în perkiaida f.euda,liismului dezvolrbat, în care au fost traitate rînd pe rînd
probleme ca, de exemplu : comerţul intern, extern, de tranzit, negustorii.
vămile etc. Comp·let.arna tabloului istor1iei comerţului în ţa.ra noastră, în
cadrul unor 1lucrări monografice din care însă să nu Ji.1Jlseaiscă şi Transiliva-
niia, ·aitît în perioada fouda.Jiismului timpuriu şi ia celui dezrvo1lrl:<i1t, cît şi în
epoca de desrl:rămare a ifeudaHsmu,Jui rămîne o sarcină de viitor în faţa·
cercerl:ătorilor ace'5·tei probleme.
Oraşele medievale cu numeroaseile for probleme au folSrl: de iasemenea
obiectul· unor amp:Je cercetări. In prima deca,dă după eiliiberiare, singura
lu~rar·e care ,a reuşit să aducă eilemente noi in rnport cu rea1izărHe vechii
istoriografii a fost a lui P. P. Panaitescu, intitulată Comunele medievale·
în Principatele române 3 , în care autorul a acordat o largă atenţie organi-
zării inforne a oraşelor, vieţii lor economice şi sociaile, pr-oblemei imuni-
tăţi1lor etc. Cu foa 1 te că nu 6-<iu făcut referiri şi 1ia oiraşeJ.e din Tramiil-
vainia, totuşi 1lucra·reia a constituit o orientare preţioaşă pentru medievişti.
lsiorriogra.fi.a ·din anii puterii popu1lare a .abordat de fa. începu1t unele pro-
bleme iundament.a,[e ale isforiei oraşelor. In acest sen6 era firesc, deci, să
se oaute ·lămurirea condiţUlo.r isrl:orice ,a1J.e genezei primelor aşezări urbane,.
folo6ind pentru aceasta şi un numeros ma,terial arheologic descoperit în
săpăturile de la Bucureşti, Iaşi, Suceava, Tîrgşor etc. 4 ; pe lîngă aceasta.
de o ·atenţie deosebită s-au bucurat cercetări1le consacra:i:e dezvol:i:ării oraşe-
1
Ş .t, Pia s c u, le developpement des metiers et du marche en Trarzsylvanie au
moyen dge a
2 Vezi şi
la fin du XV/-eme siecle, în „Revue Roumaine <l'Histoire", nr. I, 1962.
A I. B ă r b a t, Dezvoltarea şi decăderea ultimei grupe de negustori
de intermediere ai Braşovului în sec. XIX-iea, în „Studi~", nr. 4, 1963 ; D. C. · G : u-
r e s c u, 06 3KcnopTe coAu U3 PyMbtHCKUX zocyaapcTB Ha liaAKaHcKuu noAyocTpoa npu
<fleo8a.AucMe, în „Revue des etudes sud-esd europeermes", m. 3 1963; A.\. Vi anu, Desp
exportul Moldovei în 1817, în „Revista Arhivelor", nr. 2, 1964; D. C. G i u r e·s cu,
Relaţiile economice ale Ţării Româneşti cu ţările Peninsulei Balcanice în perioada feu-
dalismului timpuriu, în „Romanoslavica", X. 1964, p. 359-384.
3 Vezi P. P. Pian •a ă te s cu, Interpretări româneşti, Bucllire.5m, 1947, p. 161-218.
4
Jn ,afară de ma.1Jeni.a1lw arheologic mentiona.t 1în a.rticolul Dezvolf.area social-eco-
11omică a ţărilor române in vremea feudalismului dezvoltat de 1-1. C h i r că, R. Ma-
n o Ies cu şi Ş t. O I te anu, din „Studii", nr. 6, 1962, nota I, vel"J.i pentru Tîrgşor,
Materiale şi cercetări arheologice, voi. VIII, p. 543 ; pentru Bucureşti, Materiale de istorie
,~i muzeografie, Bucureşbi, 1964; pentru laşi, Arheologia Moldovei, voi. I-III, Bucureşti,
!961-1964, J1air pentru Suceava, vel"li M. Mate.i, Contribufii arheologice la istoria ora-
şului Suceava, Bucureştii, 1963.
MEDIEVISTICA ROMANEASCA IN CELE DOUA DECENII (1944-1964) 3G7
lor în epoca feudalismului timpuriu 1, multă vreme ignorate în vechea

isfoniografie. Cu 1oate greutăţile întîmpinake de volumul resh-îns a,l infor-
maţiei document.are, care nu permite auforHor, în mui!it:e cazuri, să treacă
şi la generalizări, fotuşi rezultatele obţinute pînă acum dau deosebi~e spe-
ranţe pentru viitor în eilucidarea problemei centrale a genezei oraşelor
feudale româneşti 2.
Rezultate mai fructuoase -s-au obţinut în schimb în cunoaşterea vieţii
-0răşeneşti pe teritoriul patriei noastre în perioada feudalismului dezvoltat 3 ,
care se reforă, fie la prohlemeile economice şi administrrative, fie fa ,structura
-socială a populaţiei urbane şi participarea orăşenilor la lupta de clasă 4•
Studierea frămîntărHor sodale orăşeneşti în perioada de destrămare a feu-
.da,l1iismului ,a o.ferik un c'împ mai larg de cercetare, nu numai în problem1a
.ascuţiirii htp·tei dintre orăşeni şi -si:ăpînii de pămîink, ci şi în problema crista-
lizării noii dase sociale - burghezia - provenită din rîndurile popula-
;tiei urbane 5 .
Deşi puţine la număr, totuşi cercetă,rifo ,a1supra isforiiei oraşelor feufale
au da1t la ivea·lă monografi,i şi sinteze. Astfel de monografii '5-au întocmit
numai pentru oraşele Cornăţel, Sighişoara, Cluj şi Bucureşti 6 •
1 M. Matei, Unele probleme în legătură cu începuturile vieţii oră~ene~i la Su-
cea~·a, în „StudLi şi cercetăru de istorie veche", nr. 1, 1960; N. G r1i g o r1a ş, Despre
oraşul moldovenesc în epoca de formare a statului feudal, în „Studii şi ~c~ăl!'J ştiinţi
fice", istorie, m. 1, 1960.
2 Ş t. O I te anu, Cercetări cu privire la geneza oraşelor medievale din Ţara Ro-
,mânească, în „Studfli", n.r. 6, 1963, p. 1280.
9 H. C hi rc ă, R. Mia no Ies cu, Ş t. O I te a ,nu, op. cit., p. 1469-1470;
L. Le h r, Organizarea administrativă a oraşelor din Ţara Românească diin anii I50I-I650,
în „Stud:d", nr. 2-3, 1956; E. V î r tosu, Sigiliile de tîrguri ~i or~e din Moldova şi Ţara
Românească, în „Analele Unwersitătii «C. I. Parhon»", Seria ştiinţe socia·le, nr. 5, 1956;
'i de m, Documente privind istoria României. J.n.troducere, voi. II, Bucureşt.i, 1956, p. 437-501 ;
N. S to ,ic e s c u, Despre aprovizionarea cu apă a oraşului Bucure:;ti pînă la jumătatea
sec. XIX, în „Studvi", lf1r. 4, 1963; P. Cer.novode·anu, Consideraţii privitoare la or-
ganizarea administrativă a oraş.ului Bucureşti în sec. XV I-XV ll, $n „Materiale de istor[e
şi muzeografie", isucureşti, 1964. .
4 S a bi n B e I u, Despre participarea orăşenilor din Tr(JJJ,Si/r:Jania la răscoala popu-
lară din I514, în „Studii", nr. 4. 1953. H. C hi r ca, R. Man o Ies cu, Ş t. O I te-
a n u, op. cit., p. 1471 ; D. Ci u re .a, Cîteva date pentru istoricul Galaţi/or (sec.
XV /-XV II", in „Studi.i şi cercelăl'i şt:.inţiif:ce", istorie, nr. 1, 1957 ; C. Ş e r b a n,
Lupta orăşenilor din Cîmpulung Muscel împotriva asupririi feudale din sec. XV /J-XV /li.
în „Studiii'', nr. 4, 1962; N. Stă.nes cu, Contribuţii în baza studierii vechilor monu-
mente şi aşezăminte orăşeneşti la cunoaşterea vieţii la Cîmpulung Muscel în timpul
orînduirii feudale, în „S-tudi<i şi cernetăr·i de :Storia artei", nr. 2, 1961 ; V. Ne am tu,
Frămintări sociale în oraşul laşi în primele decenii ale sec. XV /J, în „Analele ştii1ntif.ice
a'le Universttăţi1i din Iaşi", fum. IX, 1963; B. Da : co viciu, Oraşele din Transil-
vania ~i răscoala lui lovan Nenada, în „&tudi.a Universifatis Babeş-Bolyaii", Hisforfo,
nr. 1, 1964, p. 31-40.
5
Vezi Ş. Col u m b ea n u şi C. Ş e 1r ban, Destrămarea feudalismului şi
începuturile capitalismului, în „Studii", nr. 6, 1962, p. 1537-1538, Eca t. Negruţi,
Aspecte din administraţia tirgurilor ~i ţinuturilor moldovene în primul deceniu al sec. XIX,
în „Studii şi cercetări ştiîn(:ifice", Iaşi, istorie, nr. 2, 1958.
8
C. C. G i u re s c u, Un vechi oraş al Ţării Romdne~i: Cornăţelul, în „Studii
şi .articole. de istorie", nr. 2, 1957; Eric h Du v o w y, Sighi~oara, un oraş medieval,
Bucureşti, 1957; Şi. Pascu, I. Pa it a k i, V. Pop a, Clujul, Ghid istoric, Cluj.
358 CONSTANTIN ŞERBAN tS'
In domeni-wl cercetării problemelor relativ ln economia feuda.tă, ob-

ţinerea unor a.semenea succese se exp1lică, între ai.tele, şi prin ignorarea lor
de către isforkgrafia de dinainte de 23 August 1944; în trarl:area pmble-
melor iS'toriei politice a 1s1.atelor feudale româneşti - căreia istoriografia
diin rl:recurl: i-a acordarl: o aitooţie deosebită - munca medievişti•lor a fost, de--
asemenea, eficienrl:ă.
Istoricii noştri .au trebuit, în primul rînd, să reiia .prob.lema ·apariţiei
primelor state feuda1le pe teritoriul ţării noastre şi să dea o interpretare
nouă dezvoltării acestora de-a -lungul cîtorva secole de existenţă. Astfel. în
mult controversata problemă a formării statelor feudale româneşti s-au
găsit noi soluţii în cîteva lucrări temeinice 1, potrivit cărora acestea au fost
rezuHaitu.1 dezvoMării relaţii.lor feudale în prooesul a:scuţirii contradkţiiilor
socia.!-occnomice dintre ol.asele sociale fundamenta·le. s·tăpînii de moşii şi
ţă11iani·i dependenţi, sta.tuii feudal fiind instrument al .dominaţiei de ot.asă 2 -
Noile cercerl:ări au căutat să stabilească în aceolaşi 1imp şi epocile
principa1le ale deiz.voltării -statului f_euda.J în concordanţă cu transformă.rile
socia.l~oconomice şi în comparaţie cu sitarl:e.te feudale europene din aceeaşi
vreme. După îndelungi dezbateri s-a ajuns ta constatarea că şi la noi, ca
şi în aolite părţi, a exi•sta•t o perioiadă a fărîmiţării feuda le, unrnată în secolul
1
a·l XV-1le1a de aceea a lupitei penrl:ru centr.a1!,jzarea i.Startului, în secolul al

XVII-Jea de o perioadă a statului nobi1liar, far în socolrnl ai! XVIIJ„Jea de
perioada statului fanariot.
SitudiHe în aceas•tă direcţie iniţiate în 1950 de Barbu Cîmpina pentru
siiuaţia din Ţa.ria Românească în secolul al XV-lea au cunoccut o deosebi·tă
amploare în a1! doHea deceniu de la elibera.re prin luorări!.e unor medie-
viişrl:i oonsiacrnte Mol-do<vei din secolele XV-XVI 2 şi Ţării Româneşti în
secol~le XVI-XVII 3 • In viitorul aprnpiat sînt aşteptaite studii simi.lare şi
pentru principatul TransBvaniei în secolele XVI-XVII, care a fost tra.tat
pînă acum ma.i muH înt.r-o lucrare de sinteză.
Cuncaşterea esenţei şi bazei pcilirl:ice a statelor feuda.Ie româneşrl:i în
diferite epoci istorice a necesitat cercetări monografice aisupra p1rincipalelor
instituţii de stat în urma cărora s-au obţinut reaHzăr.i meri·torii. Astfel, noi
contribuţii •s-au adus în ·problema inl'iitHuţiei domniei, -sfatului domnesc şi
sfatului lărgit numit şi Marea adunare a ţării, a organelor locale ale
pu~erj.j şi adminiistraţiei de stat, mai 1a.les în tîrguri şi oraşe. Este de remar-
cat faptul că, în general, problemele legate de istoria instituţiilor statului
feuda,! au fos·t tratate concomi,tent numa·i pentru Moldov;a şi Ţara Rorrnâ-
1957; S. Goldcnberg, Clujul î11 sec. X\//, Bucureşti, 1958; FL Georgescu,
!Jucure,~ti. Scurt istoric, Bucureşti, 19Ci0 ; I. I o n a ş cu, A. Pe t d c, P. Ca rai o a 11,
f-Jucureşti. Pagini de istorie, 1960; O an Beri .n de i, Oraşul Bucureşti, reşedinţă ,~i ca-
pitahi n f'rlrii Româneşti ( 1459-1862 ). Bucureşti, 1963.
1 Ş t. Pascu, Ş t. Ştef ă nes c u. op. cit„ p. 1449. 1454; vezi V I. H ·a 11 g a,
Cercetări din R..P.R. privind istoria statului şi a dreptului din (ara 1wastră ( 1948-1963 ) ..
(I) în „Studii", nr. 1, 1964, p. 124. ·
2
Vezi Introducere J.a Grig-ore Ureche, letopiseţul Ţării Moldovei, ed:1at de P. P. Pa-
r. ai te s cu, Bucureşti, 1956, p. 9-12; M. Berz,a, N. S~oicescu şi L. Marcu,
op. cit„ p. 1482-1483; I. Nego!u, Jon Vodă Viteazul, Bucureşti, 1963; Dinu C.
G·i ll'f·es cu. Jon vodă cel Viteaz. Bucureştii, 1963.
3
Vez·i s!11d'1il introdudiv la l,ronicarii munteni, vol. I, Bucuresti. 1961, p. XXlll-
CX\1111. .
MEDIEVISTICA ROMANEASCA TN CELE DOUA DECENII (1944-1964) 35<.l
nească. In schimb, studiile consacrate organizării fiscale au cuprins o zonă

mai largă, adică şi Transi.lvania. Astfel, în a1l dcHe1a deceniu d.e la elibera·re
au apărnt sfodiile despre politica fiscală a domnilor din Ţara Românea•scă
în perioada feud.alismului dezvo.Jtat, despre aşezăminte şi măsuri fiscale
în Moldova, mai alrs în secolul al XVIII-iea 1, despre tezaurul domnesc din
cele două ţări româneşti 2, despre politica financiară în Transilvania în
"e<>nlele XIV-XVIII.
Ccnsiderăm că a~eeaşi valoare o au şi rezultatele obţinute de medie-
viştii noştri în domeniul cercetării organizării şi funcţionării puterii mi-
litare în cadrul statului feudal românesc, lucrări în oa•re awtorii au căutat
să stabi.lească sistemul şi mijloacele de apărare, concepţii.le mi!Hiare ale
unor comandanţi de oş·ti, eroismul ma•selor populare în lupta pentru apăra
rea ţă:rii 3 • Unii cercetători au studiat şi un alt aspect al problemei, şi
anume organ-iz.area mi,)i.tară .a statului feudal ca instrument de oprimare
a maselor populare, fapt care 1le-a pelimi•s .să ajungă .J.a cane.Juzii noi şi
interesante 4•
De un interes remarcabil ·sînt şi luorările medieviştilor relativ la in-
stituţiile juridice ale statelor feudale româneşti. Publioarea treptată a ve-
chilor 1Jegiuki feudale şi adîncirea cercetării lor şi pe baza documentelor
au permis unor istorici să stabilească începuturile dreptului scris 5, con-
diţiile istorice ale aplicării lui în societatea feudală mmâneasd, precum
!;ii influenţa pe eare acestea au exercitat-o asupra legiui.rilor epocii mo-
derne. In acelaşi timp s-au putut ridioa unele probleme noi de pe poziţiiile
istoriografiei actu a le relativ la evo.J uţia dreptului de proprietate în evu I
mediu, dreptul de protimisis, situaţia juridică a femeii în societatea feu-
dală, dreptul de ctitorie etc. s.
Pe baza unor asemenea .lucrări consacrnte ana.tizei profunde a orga-
nizării statu.lui feudal românesc, istoricilor noştri le-a fost posibilă întoc-
mirea unor studH oare să oglindească diferitele aspecte ale politicii in-
terne a ţărilor româneşti în evul mediu. In afara acestora, un loc de seamă
îl deţin lucrările care se ocupă cu multilateralele legături dintre cele trei
state feudale româneşti 7 • Compararea organizării interne a Ţării Româ-
neşti cu a Moldovei de-a lungul vea-curilor a permis, în acelaşi timp, stabi-
1irea premiselor îndepărtate a.le unirii lor fa jumătatea secolului al
XIX-iea 8 •
1
Vezi şi A. Ca m 111 r •ia no - Ci o -r a n, Măsuri fiscale şi administrative în Mol-
dova ( 1753-1754), în „Siud:i şi ma.terin!e de istorie medie", nr. V, 1962, p. 505.
2 Vezi „StudW', nr. 1, 1961. p. 49 şi mm.
3 Vezi V I. Hang a, op. cit., p. 126.
4
N. St oi ce s cu, Rolul curtenilor şi sluiitorilor din Ţara Românească şi Mol-
dova ca instrument de reprimare a luptei (ărănimii, în „Studii", nr. 3, 1962, p. 631-649.
6 V I. Hang a, op. cit., I, p. 127-129.
6 Ibidem. p. 129-132.
7
Vez: culegerea Studii cu privire la Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1956, articolul lui
I o n S a b ă u, p. 219-241 ; G. Tot o i u, Rolul logofătului Ivan Norocea în viafa poli-
tică a ţărilor române ln a doua jumătate a sec. XV I, în „Studii", n:r. 2. 1963, p. 409-428 ;
vezi şi G. G ii n disc h, Cu privire la relafiile lui Vlad Ţepeş cu Transilvania în anii
1456-1458, în „Studii", nr. 3, 1963.
8
P. P. Pa na i te s cu, Problema unificării politice a ţărilor române în epoca
feudală în „Studii privind Unirea Principatelor", Bucureşti, 1960.
Luorădle consacrate funcţiilor exierne rale statului .feudal au cuprins

în 1ematica lor, în primul rînd, relaţiiil 1 e celor itrei ţă,ni româneşti cu Impe-
riul ofoman şi apoi cu ce lelaHe ţări europene. Spre deosebire de lucrările
1
simirliare din vechea Î'storiogrnfie, ca.re nu gă 1siseră solutii sartisfăcătoare în

rezolvarea diferitelor aspecte ale acestei importante probleme, în articolele
şi studiL!e publicate după 23 Augu~ 1944, i storiciri români marxişti au
1
împins cercetarea pe o treaptă superioară. In primul rînd, ei au reuşit să

stabirleiască etapele importarut.e ,a.ie 1relaţii:lor româno-turce, acordînd o deo-
sebită rarten~ie împr1 ejurărirlor i>Sforice, interne şi externe, premergărtoare,
rnre au favorizat grăbirea instaurării rfrepfate a dominaţiei otomane asu-
pra ţări,Jor româm~. In acest sens a fost .studi1 a1tă dezvolta1rea forţelor de
producţie ale celor trei ţări româneşti, procesul fărîmiţărH feudale şi a l 1
luptei pentru c-entria1lizarea sfatului, rolul maselor populare în .lupfa pen-

tru apărarrea sfatului, rohtil genovezirlor la 1guri1J,e Dunării, politic a trădă 1
toare a marii boierimi.

Regimului suzeranităţii turceşti ·asupra celor trei ţări româneşii i-au
fost consacrate studii şi articole relative la obligaţiile economice ale aces-
tora fiaţă de Inailia Poartă, precum şi asupra relaţiilor politice cu toate
particularităţi.le rlor. Cît prirveşte studierea rel 1 aţiirlor poli.Uce, rrezu1litatele
obţinute într-o a·lrtă serie d·e ,artieorle ,Jămmesc asrtăzi în rSuficienrtă mă•sură
regimul de ·autonomie ap·licat ţăr1 i,Jor române pînă la recăpătarea indepen-
denţei în 1877 1•
De asemenea, s-au initi'at cercetări asup1ria rstăptniri 1i turceşti directe,
asupra unor teritoriri din ţam noa 1 stră 2, rnre .au da1t la ivea•lă noi aspecte
ale acestei probleme. Conrti.nuarrea cercetă•rillor de 1acesrt fel, a.tît pentru cu-
noaşterea situaţiei de pe .teri.toriLiil fostelor rai·aile turceşti, cîi: şi din Dobro-
gea, care a suferii: cea mai îndolungată stă 1pînire otomană diredă, ar Îtm-
bogăţi istoriografia actua1lă cu noi contribuţii.
Multe din studH!e şi articolele consacr,aite .re!aţii.Jor politice româno-
turceşti au .abordat prroblema lurptei antiotomane pentru recăpăfarea inde-
1
pendenţ.ei. Autorii lr0r au urr:mărit să srtabi·lească, pe de o p arite, formele

1 1
va1ria•te ale aoestei .lupte, i.ar pe de arJ.ta, rolul mase.lor popurl1a.re în desfă
şurarea războaielor de eliberare 3•
1
S. Columberanu şi C. Şerban, op. cit., p. 1540-1541; vezi şi M. Ale-
x a n d r e s c u - De r s ca, Despre regimul supu,~ilor otomani în Ţara Românească în
veacul XVIII. !n „Studii(, nrr. I, 1961, şi A. Cramariano-Ciorranu,Napoarteleinedite
ale capuchehaialelor lw C. Ma.urocordat, în „Studii", nr. 4, 1961 ; V J. 1-1 ,a .n g a, op. cit ..
(I), p. 126 ; G h. B u j o r ea n u, Livrările în natură către Poarta otomană, mijloc de
exploatare economi.că a Moldovei în perioada 1802-1828, în „Analele ştiintifice ale Uni-
versi~ăţi.i dirn klşi", t, IX, s. III, 1963. ·
2
I. Tot o i u, Contribufii la problema stăpînirii turceşti în Banat şi Crişana, în
„StudH", nrr. I, 1960.
3 F L Con s ta n ,ţ 1i n i u, U IZ proiect românesc de coaliţie antiotomană din ultimul
.~feri al sec. XV I, în „Siudii", nr. 3, 1963, p. 673; Eu g e rfl Stănescu, Ecoul luptelor
pentru independenţă de la sfîrşitul veacului al XV 1-lea şi începutul veacului al XV II-iea
(O scrisoare a umanistului Martin Crusius către Mihai \/iteazul, în „Studii", nr. 2, 19G4,
p. 323; M. Ne •a g oe, Contribuţii la problema aservirii Moldovei faţă de Imperiul oto-
man ( lnţelegerea dintre Bogdan cel Orb ,~i Setim din 1512 ), 'În „S.tu<l:ri", nr. 2, 1964, p. 311.
21 MEDIEVISTICA ROMANEASCA IN CELE DOUA DECENII (1944-1964) 361
Istoria relaţiifor ·.poporului român cu celel1a1lite 1popoa1re europene în

evul mediu ·se remarcă, în primu'! ·rînd, prin .acele studii şi ·ariticole care
scot în evidenţă 11'egăituri.!e .străvechi şi continue rornâno-rnse pe p1lan po-
litic, diplomatic, economic şi cultural 1.
Tot rela1tiv ila reJ,aţii.Je popomlui nostru cu popoa.r.eJ.e vecine, o aten-
ţie deosebită merită studiHe şi articolele acad. P. Constantinescu-Iaşi şi
ale altor istorici care iiratează i1sii:oria •legături1lor româno-bulgare d'În se-
colul al XVIl-lea pînă în secolul al XX-lea 2 •
Numărnl mic a•I .lucrări.lor ooosa.crnte reliaţiiiloir di1nke ţări.le r01JTiâ-
neşti, Ungaria 3 şi Polonia 4 şi lipsa unor cercetări despre relaţiile cu po-
porul sîrb şi cu popoarele europene ocddentale impun canci uzi a că în
aceasită direcţie trebuie iSă .se concenkez{~ in v.nitor o parite din '3ctiivitaitea
rnedievişitiiloor noştri.
Cultura, oa elemenit de isupra:sitruotură a societăţii .foUJd<ail·e. a p·reocu-
P'a•t nu numai .pe i1sitoridi medievi'Şti, d şi p·e 1mulţi 1spocia.Hşiti în domeniul
istoriei literare, al istoriei artei şi folclorului, care în lucrări1le lor au căutat
să .surprindă mai mwlit elementul iiSîf:ork a.l p·rohlemei.
încă din primUJI deceniu de la eliberare, istorkii au s.tudi1a1t cele două
aspecte distinote a·le culturii med+ev.ale, şi 1anume : culHura populară şi
cuilturoa olasei ·sităipîniitoare. Cercetări.le oonsaor.aite culturii populare şi-au
concen~rat atenţi1a a<Su1pra creaţiei ep.ke în versuri şi mai a.Ies ·asupra
bail-adeilor.
Articolele şi studiile consacrate acestei· probleme au stabilit vechi-
mea, •arj,a lor geogr·a.fică de iră·spîndke şi funcţia ilor sociaJă şi deopotrivă
autenticita·tea elementelor i•storice din aceste producţii liternre. Recenta
publicare a monografiei Mioriţa 5, cu studiul său introductiv întitulat Mo-
tivul mioristic în cultura română, dezvă1Juie perspectivele muHiple a.le
abordă1rii unor asemenea iteme.
Cu.Jitura ol asei 6tăipînitoare din ţări1le române, în evu1l mediu, cu·
1
tematica ei muM: mai complexă decH ·a culturii populam, a oforit specia-

liştHor un cîmp mai .larg de cercetare. In primul r~nd, publka1rea corpu-
swlui de documente medievale, precum şi analiz·a şi interp1reta.rea 1extelor
manuscriselor ·liiterme şi ştiinţifice au permis unor medievi·şiti să aduc·ă
1
Vezi şi D e m e n y - M e ş k ova Li di a, Despre participarea românilor în oa.s-
tea căzăcească a lui Bogdan Hmelniţchi, în „Srtudii", nr. 6, 1963 ; L. Kiss, Cîteva date
despre legăturile economice ale Rusiei cu Moldova la începutul sec. XIX, .în „Studia Uni-
versitat:s Babeş-BalyaJ", HdstorJa, nr. I, 1963 ; vezJ şi articole!e Jui A I. V Jan u, din
„Romanoo!a·vica", nr. VIII, 19G3. şi .n•r. X, 1964.
2 S. Co ,J u mb ea n u, C. Şerb ra n, op. cit„ p. 1543 ; ve~i şi rarhicolcle priv.:ll1d
relaţiile româno-buJg.are: Şt. Ştefănescu, „Roma::1oslavica", nr. IX, 1963 r;;i
C N. V e I ă c hi, în „Ronmnooktv.ic.a", nr. VIII, 1963, nr. X, 1964.
3 M. Ho J ban, Contribu(ii la studiul raporturilor dintre Ţara Românească ,5i Un-
garia angeviwi. în „St11dii", nr. 2, HJG2.
4 Vezi şi I. Co r fus, Activitatea diplomatică în jurul conflictului dintre Petru
Rareş şi Polonia, în „Romanoslavic·a'', nr. X, I ~.f)-1 ; F L Cons 1 a n t i n 1i u, S. P a p a-
c ost ea, Tratatul de la lublau ( 15 ma:iie 1412) şi situaţia interrnafionalci a Moldovei la
începutul sec. XV, în „SitucHi", :nr. 5, 1961 ; I o a n P e 1 r ·ic ă, Relaţiile politico-economice
intre Moldova şi Polonia în a doua jumătate a sec. XV, în „Romano.sl1avka", nr. X, 1964.
5 A. Foc hi, Miorifa, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1964.
date noi în studii1le şi articoih~,le aiS·upra .problemei ·începutului scri1sului i1t

limba .română, .pMrunderii la noi a iScriosului în .\imba so!avă, .Jatină şi
greacă, precum şi aiSupra organizăirii canceJ.arii1Jor de 1l1a curtea domnească
şi a•le stăpînHor de pămînt 1 .
Cercetări inO'i au fost întreprinse şi asupra începuturilor ~i.p1arului. In
acest iSens, imp.\inkea a 450 de a.ni de la aducerea primei tipografii la noi
a făcut posibHă publioarea p•ri:mei .ediţii facsimilate a Liturghierului lui
Macarie 2• Relaitiv la acesit din urmă fapt '5-.au publica~ studii şi articole-
p:rivinid, fie condiţiile iiStorice 1ale a.duceriii itiparnlui fa noi ila începutul se-
colului al XVl-·lea, fie dafo noi aiSupra •lui Macarie Hpograful 3 , fie unele-
relaţii cwlturaile cu ţările vecine 4•
In s1udierea învăţămîntului din cel·e 1kei ţări româneşti Îin epoca
feudală, i-storkii .au coila1bora·t în largă :măsură cu iSpecialişti din domeniul
i·sforiei 1ped1a.gogiei. S-au publicat monografii asupr·a şcolii latine de la
Cotnari, asupra Academiei domneşti din Iaşi 5, precum şi un studiu despre
înl\Tăţămîntul din Moldova în evul mediu, prilejuiit de sărbătorirea centena-
rului universităţii ieşene 6 • Relativ la învăţămîntul din Moldova au mai
apărut, de asemenea, articole cu •privire la unele forme speciale de învătă
mînt în perioada de la sfîrşitul feudalismului 7•
Intr-o prnbilemă muilt contrcversată, V. Pa.p;acoistea a adus noi con-
tribuţii cu pri.vi1re l a începuturile învăţămîntului supe.rior din Ţara Româ-
1
1 Vez·i Documente privind istoria României. lnitroducere, ·vol. 1-1 I, Bucureşti, 195fi :
D. P. B o g- da n, Din paleografia slavo-română ; S. I a k o, Paleografia latină cu refe·
1i1e la Transi/.vania (sec. XII-XV) ; F r. Pa 11. Diplomatica latină cu referire la Tran-
silvania ; E. V î r tos u, Din paleografia chirilică românească ; A 1. EI i ,1 n, Elemente
de paleografie greco-română; vez: F r. Pa 11, Cancelaria voevodului Transilva11iei la
începutul sec. XIV, în „Rev.is'fia Arhive!or". nr. 1, 19fi0; S. I a k o, Les debuts de l'ecriture
dans Ies couches la'ique de la societe feodale en Transylvanie, în „Nouvel!es etudes d'H:s-
toke", I, Bucull'e:;ti. 1055. lnceputurile scrisului în păturile laice din Triansilvania medievală.
î.n „Studi: şi cercetări ştiintmce" fiii. Cluj, 1056, p. 81-102; G h. I o nes cu, Contribufi;
la studiul începuturilor .întrebuinţării hîrtiei în oancelariile V alahiei (Ţării Române~ti) sr
Moldovei, în „Studii şi cercetăr; de istorie med:e", nr. 1, 1951.
2
Liturghierul lui M(lCarie, ed. P. P. Pa·na.itescu, Bucureşti, 1951.
3 P. P. Pa na .i te s cu, Contribuţii la începuturile tipografiei slave din Ţara Ru-
mânească, ·în „Siud:1i şi cercetări ele bib!folog-!•e", nr. I, 1955.
4
Idem, Legăturile mlturale ale ţărilor române cu Rusia în epoca reformelor /11{
Petru/, Date noi, în „Romanoslav:ca ", nr. I I „ 1958 ; G. S t rem p e I, Spri;inul acordat de·
Rusia tiparului românesc în sec. XVII, în „Studie şi cercetări de bibliologie", nr. I, 1955;
I. Radu Mir c ea, Relations wlturelles roumaines-serbes au XV I-e siecle, în „RevtH'·
des etudes sud-est-europeennes", nr. 3-4, 1063.
.
5
Ş t. B î r s ă n e s c u, „Schola latina" de la Cotnari„. IBucu.reşti, I 957 ; Academia
1tomnenm! din Iaşi, 1714-1821, Bucureşti. 1962.
6
C. C 1 ho ci aru, lnvăţămîntul în Moldova în sec. ,\V-XV III, Şcoala domneasdi
de la laşi în „Conhribujji Ja istoniia diezvodtăr1ii U.nri!Vern!.tăţii din lasi 1860-1960" voi. I.
Bncuresti. 1960. · '
i A .J. A n cir o ni c şi G h. U n f; u r ea n u, l nvăfămîntul agricol în Mol doc· a
în prima ;umătate a sec XIX, în „Studii şi cercetăr; şHinţifke". fiJ. laşi, is1oirie, nr. 1-2.
1!158; F.J. C îm p·a 11, Cursuri de matematică ţinute la Academia Mihăileană, în „Analelc-
Universi•lăji.i «Al.. I. Cuza»", S.er.i,a Nouă, 12, 1956, p. 325-331 ; V. G he org-he, Ştir{
uzedite despre cursul de inginerie finul de Gh. Asachi la Şcoala domnească din laşi, în·
„Revista Arhi·ve1lor", 2, 1963.
23 MEDIEVISTICA ROMANEASCA IN CELE DOUA DECENII (1944-1964) 363.
neaisca m 1secoluil .ai! XVII-iJ.E~a. luorare bazată pe izvoare inedHe de ar-

hivă 1 • De un real folos a fost şi culegerea de studii a unui colectiv de is-
torici, care în .Jucră1ri1le .Jar au căutat să rezolve uneJ.e probleme legate de
înfiinţarea şcoH.lor grec.eşti în ţările române şi de ,activitatea didactică şi
pedagogică a lui Gh. Lazăr, P. Poenaru, Gh. Asachi, Gr. Pleşoianu etc. 2 •
Cît pri'Veşte cercetă,ri1le doop.re învăţăimînfol în Triansj,Jvani.a, ele au
urmărit să prezinte într-o nouă lumină şcoala ardeleană 3 , precum şi unele·
aspecte necunoscute ale răspîndirii învăţămîntului în rîndul maselor 4 •
Contribuţi1i noi s-au adus, de asemenea, prin articolele în care au
1
fost studiate nu numai originile şi îmbogăţirea trepfată a vechilor biblio-

teci din evu1l mediu, ci şi conţinutul fondului de drţi. Cele ma1i imuHe fac
o amplă ana1J.iiză aiSupra istoricului unor biblioteci din ~ransilvania care
au aparţinut nobililor, înaltului cler catolic sau orăşenilor 5 • Celelalte oferă
un materia1l fot aHt de bog,a·t asupra bibliotecilor şcolilor sau ale unor-
boieri din Moldova 6 şi asupra bibliotecilor publice din epoca Regulamen-
tului organic 7 •
Un important p1as înainte s-a făcut şi în cercetarea 1literaturii şi ·ştiin
ţei meidieva1le. Istoricii noştri au .:inaliz,a1t şi interpretat manuscrise ine-
dite 8, au dezbătut problema editării cronicilor interne 9, au studiat gîn-
direa :politică şi socia 1 lă care se desprinde din 1Jiteratma isitorică medie-
1 D. S i m o nes cu şi C. N i co 1 e s c u, op. ·cit., p. 1515; vez,i şi V. Pa-

pa coste a, Les origines de l'enseignement superieur en Valachie în „Revue des etudes
sud-es.t europeennes", 1-2, 1963, p. 7-40.·
2 Din istoria pedagogiei române,~ti, „Culegere de snucLiă", Bucureşti, I 957 ; vezi
G. Pot r a, Petrache Poenaru ... , Bucureşti, I 963.
3 E. B o 1 d ,a n, Şcoala ardeleană, Bucureşti, 1959 ; R. M u n te a n u, Contribuţia
şcolii ardelene la cultivarea maselor, Bucureşti, 1962.
4 I. B o zac, Şcolile de la salinele din Transilvania la sfîrşitril sec. XV /li, în
„Anuarul Institutului de istorie Cluj", III, 1960, p. 281-205; I. P. Tei ş an, Tnfiinfarea
de şcoli săteşti în Oltenia de către sătenii înşişi înainte de 1838 în „Revista Arhivelor",
nr. 2, 1064, p. 155-162.
5 D. Simonescu, C. NicoJescu, op. cit., p. 1515; C. (iollner,. Din
istoricul unor biblioteci feudale ale saşilor din Sibiu, în „Studii şi cercetări de biblio-
logie", V, 1953, p. 223-230.
G Corn e Ii a V. Pa rp ac ost ea, O bibliotecă din Moldova la începutul sec. XIX,.
Biblioteca de la Stinca, în „Studii şi cercetări de bibliologie", V, 1963, p. 215-220;
V. şi G. B o te z, Biblioteca şcoalelor din Moldova ( 1839-1860 ), în „StudiJ şi cercetărJ
de b:bliologie", V, I 963, p. 257 ; D im ,3 D. C o r n e ·I J u, Un catalog necwwscut al
bibliotecii stolnicului Constantin Cantacuzino, în „Rev,isba Arhivelor", nu. 2, 1964; despre
acelaşi cata!og, vez:i şi „Călăuza b:hliotecarnlui", nr. 10, 1964.
7
P. Opresc u, lnfiinţarea şi dezvoltarea bibliotecilor publice româneşti in epoca·
Ret;ulanrentului Organic, în „Studi.i şi cercetări de bibliologie", I, 1955, p. 43-66.
8
I. I. Rom a.n, Un apostol braşovean din sec. XVII, fo „Limba .română", nr. 5,
!963; P. Te odor, Două manuscrise copiate pentru biblioteca lui S!. Cantacuzino în
„Anuarul Inst:.tutu!ui de istor>ie din Cluj, 1962, p. 229; M. Popescu - Spine n i,
Un manuscris românesc de geografie din sec. XV II, în „Studii şi -cercetări de bibEologie",
V, 1963, p. 319-334; G. Str e m pe 1, Copişti de manuscrise româneşti pînă la 18011.
voi. I, Bucureşti. 1959.
9 P. P. P 1111 «I .i te s cu, Letopise/ul lui Gr. lJ redi!' si editarea lui. în „Limbă•.
română".
CONSTANTIN ŞERBAN 24
vală 1, începuturi1le i.stoniog1nafiei în ţar.a noasrtră 2, oarac>teristioi.le şi con-

ţinutul unor cronici cu oaracter ·regiona1l 3, conţinutul eoonomic şi culturnl
.al literaturii din Transilvania la sfîrşitul secolului al XVIII-iea şi începutul
secolului a.I XIX-ilea 4 etc.
Cercetă>riile din domeniul culiturii ma.teri.ale si a1l .artei foudia,le .au ob-
ţinut un conţinut nou în istoriog1rafia aotua1lă. cOlaborarea diinfre iiStairici,
.arheologi şi etnografi a creat condiţii favorabile pentru elaborarea studi-
ilor şi articolelor care iau dovedit, pe de o 1parte, continuiitatea şi unitarl:ea
-cuHura1lă a popul.aviei •autohtone în cmsul evulu·i mediu, ia1r pe de alta,
.apadţia şi dezivo.!itarea elementului 1aut0Mon în a1rfa feuda1lă româneaiscă 5 •
fn acest fel a k·st posibi1l CC\ ila 1s.fîrşiitul primu:lui deceniu de la eliberare
:să se alcă.tui·aiscă o amplă monografie a•supra artelor din PrinciP'atel·e Ro-
mâne în care s-a emis ideea începuturi.lor artei .feudia·le iromâneşti înainte
d·e formariea <Statelor feud.aile şi a continuiităţii ei şi în P'rima jumătate a
. secolului al XIX~l·ea 6 • Concepută şi akătuHă pe un plan de mare amploa·re,
·va.Joroasa .luornre ·asupra i1sforiei antei feuda.le din ţările române urmă-
reşte orig1iniik acesteia şi legă'tura s.frîînsă ·a 1artei din cele trei ţări ro-
·mâne 7.
Cercetă•ri.J.e din domeniul iistoriei culiturH şi arteli .feud.a1le .aru obţinut
: un sprijin deosebit 'P'rin a1Icăituirea pentru prima dată a unor reperitori1i de
monumente şi opere de artă .feuda.Jă pe epoci isitorke, caire ·au devenit un
_preţios instrument de lucru în vederea elaborării '1uorărirlor de interpret.are.
O dovadă o constituie faptul că după publicarea Repertoriului de monu-
mente şi opere de artă din epoca lui Ştefan cel Mare, în 1958, .a fost posi-
bilă cunoaşterea analitică a culturii în epoca lui Ştefan cel Mare 8 .
Toate acestea duc la concluzi.a că munca desfăşu·rată de istoricii noş
tri în rezolvarea princip.alelor probleme a~e medievisticii româneşti s-ia
. dovedit a fi rndnică, prin lucrările pe care .aceşHa ile-au ipubilica.t sepa.r.at
sau în diferite periodice de specia1lHate, precum şi prin 1acelea car·e aş
teaptă lumina tiparnlui.
1
1
I. Verde ş, Ideile social-politice ale cronicarilor din sec. XV 11-XV Ill în Ţara
Românească şi Moldova, în Din istoria filozofiei în România, voi. I, 1955, p. 7-36;
E: S ţ ă n e s c u, Essai sur l'evolution de la pensee politique roumoine dans la litterature
historique de moyen âge, în „Nouvelles etudes d'histoire", II, 1960, p. 271-304; C. G 611-
n e r, Elemente progresiste în gîndirea saşilor din Transilvania în sec. XIX, Lri Din istoria
.filozofiei în Româ.nia, voi. III, 1960, p. 126-164; vezi şi partea referitoare 1J,a evul mediu
d~n _sinteza Istoria gîndirii soci.ale şi filozofice în România, Ed. Aoa·demăei R.P.R., Bucu-
;reşta, 1964.
2
P. P. P .an •a ii te s c u, lnceputurile istoriografiei în Ţara Românească în „Stu-
·d:1i .~imateriale de istorie medie", V, 1962, p. 195-255. '
3
I. C r ă ci un, Cronicile românesti din Transilvania si Bannt Tn Anu;arui Insti-
:tutului de Istorie Cluj", 1-11, 1958-9, p. Î25-148. ' ' "
4
C. 13 ode u, Preocupări economice şi culturale în literatura transilvană în anii
1786-1830, în „Studii", I, 1956, p. 87-106.
5
D. S im o nes cu şi C. Nicolescu, op. cit., p. 1519.
6
Scurtă istorie a artelor plastice în R.P.R., voi. I, Arta românească în epoca feu-
,dală, Bucureşti, 1957.
7
V. Vă tă ş anu, Istoria artei feudale în ţările româneşti, voi. I, Bucureşti 1958.
-· _
8
cultura moldoven~.scă în timpul lui Ştefan cel Mare, „Culegere de sfodW',' îngt'i-
Jlfa de M. Ber:lla, Bucureşti, .1964.
25 i'<\EDJEVISTICA ROMANEASCA IN CELE DOUA DECENII (l944-196H
Realizările obţinute ne permit să afirmăm că după două decenii de·

existenţă, aotuaJ.a medievistică rnmânească s-a dezvolitait pe baze metodo-
logice noi, marxist-leniniste, contri1buind a•stfel nu numa1i :la înlilorirea·
istoriografiei în Republica Socialistă România, dar şi la revoluţia culturală
din ţana noastră.
Majorifaitea conoluzii:lor 1ucrăiriilor men~ionate în acest studiu au fost
preluate de k1toricii medievişti care au 1lucrat cu abnegaţie la elaborarea
celor două volume ale tratatului de Istoria României (vot. II şi III) 1, în;
care au fost lă.muri·te problemele fundamentale - mult timp centru-versate
sau necunoscute - .ale epooii feudaile româneşti.
Cu 1oa•te acestea, în Iaţa isforicilor oare cercetează epoca medie a
istoriei ·patri•ei noastre mai stau încă o serie de probleme importante ca
studierea transfonmărifor pe care J.e suferă domeniul feudal şi gospodăria
ţărănească, fo1rţe,Je de producţie din a1grfoultură şi din mioa producţie, limi-
te1le pe ca re ilc cunoaiş1te pi.aţa internă în fieca.re sta.di1u de dezvoltare a
1
feuda11ismului, aspectele sub ca,re ·se prezin1ă ca.p.itailu.J cămăită·resc, .aipari-

ţia şi formele specifice ·a·l·e acumulării primitive a c.apita1lulu1i etc. Ar f.i de
doriit să se acorde o .atenţie mai mare şi problemelor :mu1Up1le pe ca•re le·
ridică perioada feudalisimu1lui timpuriu (comerţ, oraşe, renta feuda,Jă, rnla-
ţiile feuda1le, formarea domeniului feudal). In mod deosebi<t a fost 1aipre-
ciată monogrnfia consacrntă unei singure provincii istorice Din istoria·
Transilvaniei. In acel.aşi sens credem că se pot întocmi monografii şi a-le
altor provincii istorice : Oltenia, Moldova, Dobrogea, Banat ; de altfel,.
lucrările ·Upărite pînă în :pre21ent asupra Dobrogei medievale sînt in-
su.filciente.
Pornind ide la stadiul ·adua1l al realizărilor medievis1iciii românes·ti
după ·două decenii de ·existenţă, care ·reprezintă numai un început, ridicînd
necontenit ca·Jiitaitea .JucrărHor .Jor, istoricii medievişti din ţara noastră vor
reuşi în viitor 1să obţină ·succese şi mai mari în rezolvarea numoroaise,Jo,J;'
probleme ce le ·stau în faţă.
1
Voi. II a.părut în 1962 şi voi. 111 în 1964.
MISCELLANEA
AVARII ŞI TRANSILVANIA
de BAKO GBZA
Aşezarea avarilor lui Baian pe teritoriul carpato-dunărean a fost des

discutată în literatura de specia.utate. La fel, un mare interes a stîrni1t în
rîndul"'ile oamenilor de ,şpeciaHtate şi· problema 1legăturifor avariilor cu
Tr:ansi.tvania.
Făcînd absfracţie aici de lucrări.le apăTute mai de muH, şi referin-
du-ne numai la publicaţiile recente, putem menţiona că există, cu pri,vire la
aceste ,pmbleme, două ipo~eze diametral opuse.
După prima ipoteză, însuşită şi de noi în lucrările noastre, avarii
propriu-zişi, sosiţi pe teritoriul carpato-dunărean în anul 567, şi-au insta-
lat centml de aşezare şi de dominaţie pe va1lea Dunării mij1locii, adică în
centrul Ungariei de as,tă21i 1• Aceais1ă conduzie •a fo&t trasă pe baza fap-
tu1lui că tocmai pe va•lea Dunării mijlocii se concentrează descoperirile ca-
racterizate prin froov·enţa obiectelor de origine asia·tică incontestabilă. Din-
tre acestea fac pa,rte scăriţele de şa cu ochiul despărţit de ,arc, lucrat se-
parat, zătbaJ.ele cu bare .ta•teria1le de os 6a.J..1 de 1mietal îndoi.te în forimă de S
şi vîirfuriile de suliţă de .Up nomad, cu tocul ornamentat cu crestături 2 •
După ipoteza a doua, avarii foi B.aian şi-au stabilit centml prin-
cipa1! în regiunea dintre Tisa-Crişuri-Mureş şi în Transi,!vania, suprapu-
nîndu-se popul·aţiilor de aid 3 • La fonnufarea acestei ipoteze au fost luate
în cons1ideraţie morimîntul de d·lăreţ de la Kaba (1îngă Debreţin) şi unele
descoperiri provenite din cimitirul de la Linz-Ziz!lau (Bav•aria), pe baza
cărora s-.a susţinut că obiectele mai sus amintite apartin nu avarilor, ci
cuturgurilor, veniţi cu aceştia din sud-estul Europei 4 şi prin urmare mo-
numenitel·e arheologice de pe va•lea Dunării mijlocii trebuie atribuite cu-
turguri.tor.
1 L. K o v 1r i g, I., Contribution au probleme de l'occupation de la Honwie par Les
avars, iin Acta Archaoologica, 1-4, 1955, p. 163 şi urm.: G. Ba k 6. Elemente slave în
necropola de Ia Bandu de Cîmpie, în SCIV. 2, 1962, p. 451.
2 L. K o v r i g, I., op. cit., p. 163 şi urm.
3
C sa 11 â n y, D., A kuturgur-bolţ;drok f-hunokj regeszeti hagyateka (Monumen-
tele airheo~og-ice ale cutUTRUro-bulgarilor r-hunilor]). în AE, I, 1963, p. 32-33.
4 Ibidem, p. 30.
368 BAKO Gf:ZA 2
---------------
Studiind pmblema pc baza cuHurii mafori.aiJc trebuie să sesizăim de

la înoeP'u't ·exi1s1tein\a unor dificultăţi. Aistfcl, deşi putem .accepta că el1e-
mentele de culitură ma.teria 1 lă speoifice populaţiilor de că.)ă.reţ·i, între care
:;;i scăiriţa de şa de tipul amintit, au .ajuns la Linz-Zizfau prin intermediul
cuturgurifor fug,ari, aceaista nu înseamnă cîtuşi ·de puţin că scăriţa de Ş'a
cu ocliiul despărţit de arc, lucra.t sep1a rat, ori zăba1J.ele şi 'Vlîrfur.iJ.e de su-
lih\ în cauză pot fi considernte de :Eacrtură cuiurgură. Nu 1putem ui.ta că
1normintele periferice ele 1Ja Linz-Zizlau, în ca,re s-au găsiit obieotele dis-
cutate, da-tea.ză (fixarea .în timp s-a -făcut pe hază de monede) din anii
630-640 1, deci dintr-o epocă cînd avem de-a face cu o convieţuire avaro-
cuturgură de mai bine de 70 de ·ani. Acest iinterva1l ·de trei .gener.aţii a
foist ma1i muM ca suficient 1penkrn ca celle două popu1'aţi1i 1să-şi 1p:reia reci-
proc cel puţin unele elemente specifice :a'1e cul<turii materia,J.e.
Deoarece convieţuir1ea avaro-cuturgură a început ou a1prox,imativ
12 ani înainte de aşezarea lor pe teritoriul carpato-dunărean, este destul
de .J,imifată vailo.area elernentefo.r culturii mafor·i1a•le, în dkecţia atribukii
etnice mai precise, chiar şi la cele mai timpurii urme arheologice ale lor,
descoperHe în acoste regiuni.
Din aceaistă cauză, credem că pentru detenminarea ilocului de aşe
:rnre a avarilor pe teritoriul car.pato-dunărean itrebuie să luăm în consi-
deraţie mai degrabă mărturiile scrise, datek antropologice şi ritul funerar,
despre care este cunoscut că arc un carctdcr con~crvator.
Mă·nturiile scrise ref.erifoare iJa .probJemele 1inteme ale formaţiunii po-
litice ,avare sint destul de rare. Totuşi, dispunem de trei ~tiri foa,rte im-
portante, ca.re meri•tă toată .atenţia. Primeilc două, arninti·te deja de cerce-
tători cu privi1re :la problema fratată, isc irefcră fa ca:mp·ani1a a:v:arilc-r con-
fr,a sfavi.Jo.r din Muntenia şi .Ja cea contra Si·rmiul'lli. ln p•reajma anu-
lui 580, h1 îndemnul Impeniului biz1antin, anmaita a'V,airă a ibrccu•t Dunărea
la V1minacium şi a mers de-a ·lungul malului ·d·rept p~nă pe ;J.a BrăHa, unde
a fr-ecut din noti Nuviul, cu ajutorul Hotei bizantine, îndreptîndu-se c0n-
tra 1sl1avi.Jor din Muntenia. După ·cum s-a sesiza.t deja, drumllil 1p•a1rcurs de
oaistea .a•v,a,ră ·a.r.ată că la acea vreme ei nu cunosfaau încă Transihnania si
nu au îndrăznit să treacă prin acest teritoriu m~ntos, deluros, împădurit ·2•
De sigur, ,d,acă Tram·i1l;v,ania ar fi făcut parte din centrul de aşezare a1l ava-
1
ri.Jar, ei trebui.au să pomeaiscă expediţia cLin 1 această direcţie, ori cel puţin
să organizeze o incursiune .auxiliară din ace.a,stă direcţie, pentru a-i afaca
din 1sipate pe slavii drrn Cîmpia Română şi ia împiedica iretria,gerea ·lor în
regiunea dolurnaisă, împăduri1 tă, ceea ce a cauzat, 1pe iJ.îngă a,Jţi factori,
eşecul campaniei 3 •
Cu puţin timp 1după această campanie, .aflăm că arimafo avară a
tremt rîu.J Sav·a peste un pod construi1t de meşteri -bizantini şi ·s-.a îndrep-
1 C s a.il I â n y, D„ op. cit„ p. 28-29.
2
C. C. G i u II' e s cu, Istoria Românilor, I. 1942, p. 250; !sto:-ia Romdniei, I, 1960,
cap. IV. Slmrii, p. 732.
3 Istoria României, I. p. 732.
3 AVARII ŞI TRANSILVANIA
iat contra Sirmiului 1• Fireşte, dacă centrul avarilor ar fi fost la răsărit

de Tisa, ei trebuiau să treacă, nu Sava, ci Dunărea, îndreptîndu-se din
Banat direct spre Sirmiu. Trecerea Savei arată deci că locul de organizare
a armatei avare, şi deci centrul politic avar, era în Panonia.
A treia ş1bire, încă neva.Jorificată, cu privire iJ.a problema tratată aici
se referă iJa faptele dintre bizantini şi avari, care au ,a,vut tJ.oc în S.ana't în
anul 601. Acea&l:a ne informează că Baian, fiind învins, de-abia a scăpat
cu fuga, trecînd peste Tisa 2 • Este evident că, după înfrîngere, Baian tre-
buia să ţină seama de ·legea fundamentală ia ,sfrategiiei, ca,re îi dicta să
~e retragă spre baza sa strategică, adică centrul avar, unde avea posibi-
lifatea ·să-şi rernfregeaiscă forţele şi pe care trebuia ,s-o 1a·pere cu orice
P'reţ, deoarec·e ocup1an~.a ei de către inamic air H dus 11.a înfrîngerea tota.lă
şi definiitivă. Da·r iată că Baii·an nu 1s~a •refugiat în nordul Mureşului ·şi nici
în Transilvania, ci la apus de Tisa, către valea Dunării mijlocii. Prin ur-
mare, aici trebuie căutat şi centrul de dominaţie a'l avariilor.
Cele 1trei ştiri ,aole izvoarelor Hterare indică deci, deopotrivă, că cen-
tml de aşezare a·I 1avarilor lui Baian era, nu 11,a ră·sărH de nsia şi în Tran-
silvani,a, ci în apus, pe va~lea Dunării mijlocii.
Această conoluzie este întărită şi de rezultatele cercetări1lor an.tro-
pologice, caire .au arătat 'Că fa populaţiile de căolăreţi din epooa ·a.vară, aşe
z·ate în regiunea Tisei, p redominau tră-sături1le antropologice europoide,
0
iar la cele aş.ez·ate pe valea Dună.ri1i mijlocii aveau preponderenţă tră-să

turile mongoloide 3 • Este neîndoielnic că grupurile cu trăsături aproape
net mcngoloide aş·ezate pe valea Dunări'i mijlocii nu pot fi decH av.a,rii, de
ot'lig ine mongolă, sosiţi de curînd din Asi a, iar cele cu fră.sături europoide,
0 0
din regiunea Tisei, trebuie să fie populaţii de origine ,sud-est europeană,

în a cărnr componenţă etnică un loc important 'l-au ocupat elementele
sarmato-aJ.ane.
Pe baza izvoarelor liternre şi a datelor .antropologice putem conchide
că centrul de aşezare al avari.tor lui Baian era într-.adevăr pe valea Du-
nării mijlocii. De asernenea, putem accepta conduzi·a după oare regiunea
situată fa răsăriot de acest centru era doar controlată de ava·ri prin unele
cete dertaşate, a 1le căror urme ,se evidenţiază mai 1ou ,seamă de-a lungul
principa·lelor drumuri de comunicaţie dintre Dună·re şi nsa. La răsă·rit de
Tisa, ·aceste grupuri detaşa·te nu .au pătruns decîit în mod cu totul ,spo-
radic şi pe o distanţă mică, ce nu trece de cîmpia Tisei 4•
Se pune, desigur, întrebare.a : care er.a situaţi,a în Transilovania pro-
priu-zisă. După cum se ştie, urmele populaţiilor de călăreţi ale epocii nu
lipsesc nici aici. Recent s-a stabilit că aceste monumente arheologice con-
• I G. Nagy, MagyarorszdR tărtenete a nepvdndorlds kordban (Istoria Ungall'iei în

epoca m'..ginatiilor), în A magyar nemzet tărtenete, I, 1895, p. 343.
2 G. Nagy, op. cit., p. 345-346.
3 J. N e m e s k e r i. Etude anthropologique des squelettes du clan princier avar, de-
couverts au cimitiere de Kiskăros-Văg6hid, în AH, XXXIV, 1955, p. 208.

4
L. K o v r i g, I„ op. cit„ p. 171-lî2.
370 BAKO GEZA 4
stituie două grupuri, primul fiind datat către mijlocul secolului al Vii-lea 1,
iar cel de-al doilea în jurul anului 700 2•
Pe noi ne interesează aici grupuli întîi, care datează din epoca avară
timpurie, de care ne ocupăm.
Primul lucru, sesizat deja în literatura de ,specialitate, este faptul că
urmele popuJ,aţiHor de că-lăreţi ale epocii apar în Transilvani.a într-o pe-
rioadă cînd potenţialul de forţă al avarilor a decăzut a şi nu mai era de
a·şteptat din partea lor o expansiune.
·Deşi, după cum am arătat mai sus, elementele de cultură materia.Jă
nu întotdeauna pot fi deci.sive pentru atribuke.a 'acestor monumente arheo-
logice, totuşi nu poate să fie fără semnificaţie faptul că 1n Tr.ansilvania
lipsesc cu iotul, în această ·vreme, obiectele de factură aisiatică neîndoiel-
nică, caracteristice centrului avar de pe valea Dunării mijlocii 4•
De a·semenea, este grăitor că urmele populaţiilor de călăreţi din
acea,stă perioadă, descoperite în Transilvania, nu pledează ventru crista-
Ji.z,area unui oentru de dominaţie, ca cele de Hp Gîmbaş-Teiuş din jurul
anului 700, ci apar risipite, mai cu seamă în centrul Transilvaniei, ară
tînd că avem de-a face cu grupuri răzleţe infiltrate în această regiune 5 .
Faptul că grupurile de călăreţi infiltrate în Transilvania către mijlocul
secoilului a.J VII-le.a nu consrnuiau aici un element dominant, cum trebu-
iau o1i fie avarii ocupanţi, rezul 1tă !.impede şi din cazul cimitirului de la
Bandu, unde mormintele cu oase de ca.I apărute în zonele periferice, tîrzii,
ap,arţin, cu excepţi.a unuia, nu păturii conducărtoare, d păturii de jcs a
populaţiei. Prin unmare, a,vem de-a face cu elemente ,adoptate şi nu su-
prapuse 6 •
Din cele expuse mai sus rezultă, deci, că această populaţie de călă
reţi nu se poate identifica cu avarii. In ce priveşte originea ei, aceasta este
olucidată de faptul că atît la Bandu, dt şi în cawl mormîntului izolat de
la Sfîntu Gheorghe se practica exclusiv înmormîntarea parţială a calului 7 ,
1 K. H or ed t, Avarii în Transilvania, în Conlribu(ii la istoria Transilvaniei în
secolele /V-XII!, 1958, p. 87-91; pentru descoperirile apa'l"tinătoarn acestui grup şi da-
tarea lor, a se vedea şi : G. B a k 6, A. mezobdndi temeiă nipenek es anyagi kult1irdjd-
11ak eredeterol (Despre originea populaţiei c~mit:.rului de la Bandu de Cîmpie şi cultura
sa materoiaJă), în AE, 1, 1960, p. 26-27.
2
K. I-I ore d t, op. cit., p. 87-91. Grupului al doilea îi apar\in şi elementele de
călăreji sesizate în cimitirul autohton de la Noşlac. Pentru această ,încadrare pledează
111orminte!e de cal identice cu cele de la Gîmbaş, sab:a, scăirijeJ\e de şa cu talpa plată,
trasă în sus, cerce~i cu p1.ndantiv stelat, caracteristice toate epociii av;aire tîrzj,i ( descope-
niirile de la Noş!ac, M. R u su : The prefeudal cemetery of No~lac; V 1-th - V 11-th cen-
luries), în „Dacia", VI, 1962, p. 269-292) ; tot aici apar\ine scăriţa de şa de J.a Tîrnă
ven:i, cu anaJogii la Gîmb<iş, caire lipseşte din lista publicată de K. Hore d t, ( cf.
G. Nagy, în AE, 34, 1914, p. 153-154).
3
C. Da .j c o vii c i u, în Din istoria Transilvaniei, I, 1960, p. 43, nota 2.
4
G. Ba k 6, op. cit., în SCIV, 2, 1962, p. 455, nota I.
" K. Hore d t, op. cit., 'P· 88-89 şi p. 68, fig-. 9 b.
6
Pentru demontstrarea acestui lucru: G. Ba k 6, op. cit., în AE, I, 1960, p. 27.
7
lhid!'m. p. 26-27.
5 AVARII ŞI TRANSILVANIA 371
fapt care, după cum s-a demonstrat ,recent, este o caraderisfa:ă sud-est
europeană 1•
Dacă la toate acestea mai 1adăugăm că populaţia ·respectivă a ·ajuns
în Trarnilvania către mijlocul secolUrlui al Vii-lea, adică după eşecuil răs
.coa.lelor euiturgurilor (anii 631-632 .şi 637), ·apare în mod evident că
avem de-a face cu grupuri cuturgure de o.rigine sud-est europeană, care
is-au refugiat din regiunea Tisei în Trarnsi1ivania, unde au fost <idăpostite
de populaţia locală, care a participat şi ea la rascoale 2 •
In concluzie, putem deci sublinia că .avarii lui Baian şi-au instalai
centml de aşe~a·re şi de dominaţie pe va.Jea Dunării mijlocii. Controlul
lor se exeroita în special pînă .J.a Tisa şi într-o formă mai superficială şi
asupra regiunii de cîmpie din stînga acestui fluviu. In ce priveşte Transil-
vania, aici lipseşte orice urmă arheologică ce ar dovedi aşezarea avarilor
propriu-zişi şi existenta dominaţiei .avare sau cel puţin .a unui control
efectuat de avari. ·
Trebuie să menţionăm aici că, de fapt, nici în •ailte 'regiuni ale ţării
noa,stre nu întîlnim descoperiri care ar putea f.i atribuite fă:ră mici o re-
zervă avari.tor propriu-zişi. Aşa, de exemplu, mormintele de la Sînpetru
German şi Tîrgşor, caracterizate prin înmormîntarea 'Parţială a calului 3 ,
cu siguranţă nu aparţin a,varilor, ci unor grupuri de populaţii de origine
sud-est europeană. La fel, nici mormîntUrl <le iJa Feilniac, cu renumitele
modele de presat 4 nu se poate atribui avarilor propriu-zişi.
Desigur, nu putem neglija faptul că ava,rii 1aveau nevoie de sarea
dih TransHvania. Aceasta o puteau procura însă şi prin controlul drumu·
rilor de tranSiport şi al locurilor de depozitare de pe Tisa 5 •
1 I. K o v r i g - J. K ore k, Le cimetiere de l'epoque avare de Csoka, în Ada
Arch. 1-4, 1960, p. 295-296; pentru Bandu de Cîmpie ,a se vedea şi observajj,a noastră;
G. Ba k 6, op. cit., în SCIV, 2, 1962, p. 452. nota 4.
2 G. Ba k 6, op. cit., în AE, I, 1960, p. 26; pentru participa,rea popula~:·ilor din
Tmnsilvanfa l1a răsco.ale'.e d~n anin 631--632 şi 637. Ve2li şi SCIV, 2, 1962, p. 453-454.
3 E. D 6 r ne r, Mormînt din epoca avară la Sînpetru German, în SCIV, 2, 1960,
p. 423-433 ; G h. D i a c o n u şi P e t r e D i a c o n u, Un mormînt de călăreţ din
secolul V I descoperit /a Tîrgşor, în SCIV, I, 1962, p. 166.
4 N. Fettich, Az avarkori miiipar Magyarorszdgon (Arta epocii ·ava:re în Un-
~~aria), în AH, 1926, Tab. IV-V, p. 32.
5 G. Ba k 6, op. cit., în AE, I. 1060, p. 28.
DATE NOI PRIVIND LUPTA DE LA FINTINA flGANULUI
de ION NANIA
După moartea foi Neagoe Basarab (,septembrie 1521), confliotele

dintre par.Udele boiereş.ti i.au un caracter mai pronunţat, unele vrînd să se
menţină la putere, ia·r aM·ele să înscăuneze un domn f.avo!'labi.I intereselor
tor. Acestor contradicţii li se adaugă acum luptele, destul de puternice,
din rsînul .aceloraşi partide, care căpătau un pronunţat caracter terHori.arl 1•
Din cadml acestor ,lupte, care duc '1a o ·totală slăbi:re a Ţării Româ-
neşti şi la aservirea ei de căire turci, face ,parrte şi rlurpfa lui Radu Paisie
<lată la Fîntîna Ţiganului. Ultima concluzie privitoare la această luptă
este că : „ Impotriv,a rlui R·adu Pai.sie ,se va ridica un nou p·retenrdent, cu
numele de Harsairab Laiotă, care este înfrînt în lupta de fa Fîntîna Ţiga
nului ( 15 oct. 1545). Curînd după această victorie, Radu Paisie a fost în-
locuit de turci cu Mircea, numit Ciobanul, ... 2• Mai întîi, trebuie să pre-
cizăm un lucru : este binecunoscut :taptul că Radu Prairsie a avut două
lupte cu Laiotă Basarab; în .priima este înfrînt, ,j,a'.l" într-a doua iese birui-
tor. Acesrt adevăr este confirima.t pe deplin de oronica•r : "Deci preste puţină
vreme au venH Laintă Bă,săr.abă vodă ·cu nişte pribegi, ainUJme : Srtroe pri-
bea1gul şi Manole şi Miharlco şi cu haidudi dim Ţ,ara Ungurească şi au
.avut răZJboi cu Radu ·vodă, 9i ,au biruit Laiotă vodă pre Radu! vodă. Şi au
fugit Radu! vodă cu boiarii 1),a NecopoJ.e, şi au venrH Laiotă Băsăraib vodă
în Tîrgovişte. Iar cîn<l au trecut 2 .Juni, Radu! vodă -i.a.r iau venit cu mul-
ţime de turci şi au .avu~ război la Fîntîna Ţiganului, şi .au fosil: izbînda Ra-
dului vodă Paisie. Atuncea au .perH şi Laiotă vodă Bărsă<rab, şi Stroe pri-
bea.gui şi Mano·le şi Mihalco" 3 •
Dăruindu-i, după bi<ruinţă, lui R.ardu vistier, <Sartele Poenarii, Cheianii
:şi Căpăţînenii, însuşi Radu Paisie ne dă cîteva amănunte interesante:
.,, ... ia,r domnia mea aim mHuit pe Ra·dul vistier rpentru credincioasa şi
1
Istoria României, vdl. II, Ed. Academiei. R.P.R., 1962, p. 649-650.
2
Ibidem, p. 658.
8 Istoria Ţării Romdne~i (1290-1690 ). Letopiseţul cantacuzinesc, ediţie critică în-
grijită de C. Grecescu şi D. Simonescu, Ed. Aoadem'.rei R.P.R„ 1960, p. 48; Letopiseţul
cantacuzinesc_, în Cronicari munteni, ed.itie îngrijită de M.iha.i1! Gregorian, voi. I, Editurn
pentru liter.aforă, Bucuireşti, 1961, p. 116; .acelaşi lucim îl afirmă şi cronicarul Radu
Popescu, vezi Istoriile domnilor ŢărU Rumâneşti, în Cronicari munteni, voi. /,
p. 282-283.
374 ION NANl.11 2
------------------------------
drnapita slujbă pe care mi-a slujit-o, dnd a fost pri1na luptă cu Stroe
Pribeagul şi ne-au înv:ins Stroe şi s-a ,risipit oastea şi s-au împrăştiat foţi
şi au fugit toţi şi au lăsat vi1steria domniei mele şi .au început să jefu-
iască visteria domniei mele şi au sfarîmat căruţele. Iair Radu! vistier nu
a lăsat visteria domniei mele, ai a scos-o cu bă.rbăţia isa şi .a dres dru-
ţel·e şi a adus toată visteria la domni.a mea Ia Turnu Ni-copalului" 1• Un
alt document ne ar-ată că Radu Pai-sie dăruieşte -aceluiaşi boier, Radu
vistier, sj.Jiiş.tea Bistreţ şi jumătate din Poiana Urîţii „ ... pentru slujba pe
care mi-a slujit-o cu dreaptă slujbă, cînd a venit Laiotă Băsărab şi cu
Stroe la Fîntîna Ţiganului, de s-au bătut cu domnia mea" 2•
După cum vedem, cronicarii Ţării Româneşti ar,aită destul de ·lim-
pede că lupta de la Fîntîna Ţi.ganulUJi -s~a dat la -două luni după prima, în
care Radu P.aisi,e fusese înfrînt şi fugise la Nicopole. Faptul est-e confir-
mat, de aHfel, chiar de cuvintele domnitorului din primul document citait:
„... cînd ·a fost prima luptă cu Stroe Pribeagul şi ne-au învins Stroe şi s-a
risip1it oastea ... ". In cel de-al doi.lea document cifa.t, Radu Paisie î.t răsplă
teşte pe boierul său 1pentru „dreaptă slujbă, cînd a venit Laiotă Băsăr.a-b
şi cu Stroe la Fîntîna Ţiganului", şi deci nu mai este vorba de prima -luptă.
Confruntînd ultimul document dat de Radu Paisie în ziua de 28 fe-
bruarie 1545 3, cu primul docum.ent - care se păstrează în original -
din timpul lui Mircea Ciobanul, care îi ia focul, din ziua d-e 25 mar-
tie 1545 4, vedem că data luptei din 15 octombrie 1545 nu corespunde
rea.fi,tăţiii. La ,aceaistă dată, Ra.du Paisie inu mai era domn a1l Ţării Româ-
neşti. Timpul cit a domnit „9 ani şi 8 luni" 5, după cum spune cronicarul.
corespunde cu_ timpul domniei după documente 6 • Data luptei rămîne aşa
cum era mai dinainte stabilită: 15 octombrie 1544 7•
. Dacă data luptei s-·a putut stabili, locul unde -s~a da.t ,Jupfa, mai bine
zis 1pun0tul unde se atlă Fîntîna Ţiganului, considerăm că a răm~s necu-
1
Arh. st. Bucureşti, Condica mămistirii Vieroş, nr. 479, f. 147; Documente privind
istoria României, veacul XV I, B. Ţara Românească, voi. II (1526-1550), Ed. Academiei
RP.R„ 1951, doc. nr. 299, p. 294; Citat şi de Constantin C. G[urescu, Istoria
românilor, partea în!lîi, voi. II, Bucureşti, 1937, p. 159. -
2 Arh. st. Bucureş~i. Condica mănăstirii Vieroş, nr. 479, f. 103; Documente privind
istoria României, veacul XVI, B. Ţara Românească, 'VOI. II (1526-1550), doc 11r. 251,
p. 254. Ambele documente se păstrează în copi:i sl1ave: primul este datat !ia 23 oct. 1546,
,iall' ,aJ <lai,]ea na 17 lllOV. 1538. lntmcît J.a 23 oc.t. 1546 nu ma!Î domnea R1adu P.a1isie, ci
Mircea Ciobanul. în volumul de documente citat, documentu'! este datat după d~van, J,a
23 oct. 1542-1543. GreşeaJa copistllllui este izbitoare de la prima vedere. P1rimuJ este
da'tat cîn·d Ra-du P.a,i&ie nu mai ern domn, al doi,!ea datat în 1538, ad'.că cu mult t:anp
înainte de prima luptă, ceea ce nu poate fi posiib11, cum nu -poate fi posibi•lă nici dafa.rea
din v0111niul de dC'<lumente.
3 Documente„. veacul XVI. B. val. II, doc. nr. 326, p. 318.
4
Ibidem, doc. nr. 328. p. 320.
· 5 Letopiseful cantaouzinesc, foc. cit.
8 Piriimul document care rui se păstrează <le 11a începutul domniei lui Radu Paăsie
este dăn 12 iulue 1535 (Documente, veacul XVI, B, voi. li, doc. nr. 180, XXII şip. 185), '.;ir
ultimul, de ],a sfîrşitul domniei, este cel .amintit mai sus, din 28 febr. 1545, ded exact 9 -ani
şi 8 lund, aş.a cum afirmă cron-ic.aiml şi lliU IO a,ni, -aşa cum se afirmă în Istoria R.P.R.
de sub redactiia Ju,i M. RoHer (manual pentru învăţămiîntul mediu, Ed. de Stat Didactică ~i
Pedagogică, 1956, p. 171 ).
7 N. I or~ a, Istoria românilor, Bur;:ureşti, 1937, voi. IV, p. 412
3 DATE NOI PRIVIND LUPTA DE LA FINTINA ŢIGANULUI 375
noscut pîoă în momentul de faţă. Atît documentele 1, cit şi cronicarii~. amin-

tesc de lupta dată la Fîntîna Ţiganului, fără să spună prncis unde se află.
Cu toate acestea, mulţi au aşezat punctul menţiona·t .Jîngă Misilea, în Pra-
hova 3 • identificare admisă pînă în zilele noastre 4 •
Majorit.atea .au acceptat explicaţia din Marele dicţionar geografic al
României 5, în care, găsindu-se toponimicul corespunzător, se arată că
aci s-a dait lupfa „după cum ·spune Fotino". Fotino nu ·sipune însă acest
lucru, ci afirmă că : „ ... peste două luni a venit (Radu Paisie, N. N.) asu-
pra .Jui Laiotă Vodă şi dîndu-i război la Fîntîna Ţi•ganului în judeţul Dîm-
b01Viţei, J-.a învins şi l-a ucis împreună cu -boierii săi Stroe, Manoli şi Mi-
halcca" 6• Aşadar, Fotino nu spune că lupta s-a dat la Mislea în Praho\'a,
ci la Mislea în Dîmboviţa, ceea ce înseamnă isatul Mi.slea din comuna
Cobia de Sus, raionul Găeşti, regiunea Argeş 7 , care este cu totul altă
localitate dedt Mislea din raionul Cîmpina, regiunea Ploieşti 8 • O dovadă
a faptU'lui că lupta nu s-a dat lîngă Mislea în raionul Cîmpina este chiar
mărturia domnitorului Radu Pa1sie: „ ... dnd a venH Laiotă Băsărab şi cu
Stroe la Fîntîna Ţigianului".
Intrucît Radu Pai·siie venea de La Nicopole iS'Pre Tfrgovişte, drumul
nu tirecea prin Prahova şi deci Laiotă BaiSar.a1b nu P'uitea veni să-l întîm-
p•ine docit pe drumul Nioopole-Tîrgovişte. Dacă ,Jupta s~ar fi dat .Ja Fîntîna
Ţiganului în Prahova, ar trebui să .accep•tăm că Laiotă B.aisarab a încercat
1 Documentul di111 „17 norv. 1538" dat de Radu Pa·isie, Documente, veacul XVI, B.
vol. II, doc. m. 251, XXVIII şi p. 254; dooomentul d'.n 30 dec. 1576, prin care Alexandru
Mircea voievod întăreşte m-ri'i V.ierăş satele Poenarii, Cheianii, Căpăţînenii şi Vierăşul,
jumătate din Balta Bistreţu.Jui şi Grindurile, dăruite de Ivaşco m'lre vom:c. Toate acestea
fuseseră dobîndHe de tatăl lui Ivaşco, Radu mare clucer, de la Rddu Pa3s:e voievod, pentru
slujbă credinoioasă şi cu vărsare de singe, în lupta de la Fîntîna Aţiganului, cu Stroe
P~ibeagul (Documente, veacul XV I, B, voi. IV, doc. n.r. 243, p. 244-246), şi documentul
di;n 19 oct. 1585 prin care .Mihnea Turcitul întăreşte mînăst:irii Vierăş satele Poenarii, Căpă
ţînenii şi Che:.a.nii în urma unor judecă\i. Satele fuse.seră dăruite de Radu Pa1isie ·lui Radu
mare clucer penbru crecLincioasă slujbă şi sînge vărsat în dupta de la Fintîna Ţi~anului,
cu Stroe Pribeagul. (Documente, veacul XVI, H. voi. V, doc. nr. 223, XXIV şi p. 210-212):
Acest document e.s.fe datat de Xenopol (după Hasdeu, Arh. ist., I, 1, p. 49) 12 oe~. 1586 -
A. D. X e no p o I, Istoria românilor din Dacia Troiană, ed. a III-a, voi. IV. p. 199.
2
Letopiseţul caniacuzinesc, în loc. cit.; R ad u P op e s c u, Istoriile domnilor Tării
l?..urnâneşti, în loc. cit.
3 G e o r g e I o a n L a h o v ·a r i, C. I. B r ă t i a n u, şi G r i g o r e T o c i I e s c u,
Marele dicţionar geografic al Romdniei, voi. III, Ed. „Socec", 1900, p. 373; O. G. Le cc a,
Dic(io1U1> istoric, arheologic şi geografic al României, Bucureşti, 1937, p. 215; Const an-
t i n C. G i u re s cu, Istoria românilor, voi. II, partea întîi, p. 159.
4
Documente privind istoria României, B. Ţara Românească, veacurile XIII-XVI,
Indicele numelor de locuri, p. 55; Istoria României, Ed. Academi,ei R.P.R., 1962, voi. II,
µ. JOY4.
•
6
G e o r g e I o a n L a h o v ia ir u„ C. I. B r ă t 1i a n 1.1 şi G r i g o r e T o c d I e s c u,
op. cd.
6
D ion ·i s i u Fot.; no, Istoria generală a Daciei, sau a Transilvaniei, Ţerei Mun-
tenesci şi a Moldovei, trnducere de George Sion, tom. II, Bucureşti, 1859, p. 51.
7
_ J.n Enciclopedia României, voi. II, Bucureşti, 1938, Misilea, plasa Găeşti, este
trecuta ca loca!iltate pe harta judeţului Dîmbov•i\a., p. 166, fără să figureze ca loca!itate k1
enumera~ea looo·~tătilor din judeţ ; Nomenclatura poştală a localităţilor din Republica
Populara Ro.mâna, _MJniste~u! :rr.ainsporturHor şi Te!ecomunkatiilor, Bucureşti, 1961, p. 210.
8
Enciclopedia Romarue1, val. II, p. 329, 333, 348; Nomenclatura poştală ... , loc. cit.
ION NANIA 4
să fugă din Tîrgovişte la vestea că Radu P.aiisie vine d1in nou în ţară, lucru
imposibi·l, în primul rînd, datorită Jiaptului că victori.a obţinută în prima
lup;tă îi aduses·e domnia pe care acum trebuia să şi-o aipeire.
In acest uJ.iJim caz, Ra.du Paisie .ar fi spus în documentul d.ta.t : cînd
am venit sau cînd l-am prins şi nu „dnd a veniit", ceea ce înseamnă cînd
ne-a întîmpinat, cînd ne-a ieşi.t înainte. Aşadar, lupta trebuie să se fi d.at
unaP-va µe drumul Nicopole-Tîrgovişte .sau undeva în părţiJ.e margina.Je
ale acestui drum, nu prea departe de el.
In aceas·tă problemă ne vine în .ajutor un fapt dafor.a•t unei întîm-
plări, petrecută în luna apriJ.ie a anului 1963.
Cu ocazia lucrărilor pentru terasare în vederea p.Ja.ntări.i viţei de
vie 1pe terasa din partea stîngă a rîului Mozacu, J,a sud de saitu1l Teiu din
Vale, în apropiere de satul Leşile, comuna Teiu, r.afonul Costeşbi, în punc-
tul Siliş•tea, a fost descoperit, la data amintită, un oiimiUr comun caire con-
ţinea peste 200 de schelete. Anunţat prea tîrziu de această descoperire. am
ajuns J.a faţa locului după ce întregul cimitir fusese distrus 1•
După reJ.atărBe ţăranilor care au lucrat pentru terasare în secfornl
respeotiv 2 , am aflat că scheletel·e, în majorita·te, erau .aşezate cu capul
spre vest, dar <Că la circa 30 de metri spre nord şi nord-est de o fîntînă,
care este numită şi azi de majorita.tea locuitori.lor, în special de cei din
satul Leşile, Fîntîna Ţig·anului, schel·etele erau îngrămădite pe un şanţ,
pe o 1lăsătură oe venea în pantă dinspre vîrful ter.a:sei .sp•re 1rîul Mozacu,
chiar pe 1lîngă fîntînă. Aci scheletele nu mai erau di.spuse regul1ait. Majori-
tatea craniilor .a.veau percuţii şi tăieturi, ceea oe .doved·eşte că fuseseră
omorîţi prin lovituri în cap. Personal .am putut găsii un p.arietail cu două
tăieturi de sabie date din faţă, întretăi.ate de o .a trei.a loviitură dată din-
tr-o parte. Considerăm că din aceeaşi perioadă sînt şi cele cîteva morminte
descoperite cu ocazia săpături·lor arheologice efectuate în tellul neolitic
gumelniţean ce se .a.flă ii.a drca 300 de metri fa nord .de F:întîina Ti-
ganului 3 •
In ajutorul problemei luate în discuţie vin şi cîte\l'a imaiteri.ale arheo-
logice descoperite în diferite împrejurări, după cum u11mează :
1. Cu ocazi•a unor cercetări de supr.afaţă, am descoperit în primă
vara anului 1958, la 4 metr·i spre vest de Fîntîna Ţiganului, pe malul
stîng al rîului Moz,acu, l•a 0,40 metri adîncime, un vîrf de J.ance din secolul
al XVI-iea 4•
2. Tot de aoi provine un al t vîrf de lance, din aceea'Şi perioadă, scos
1
la iveală la circa 15 metri spre est de Fîntîna Ţiganului, cu ocazira ară

turilor adînci de toamnă efect.urate cu tractorul în anuil 1960.
1
Am fost anuntat de ele'Va Mihalcea R. Anica din clasa a X".a de lra Şcoala medie
nr. 3 Piteşti.
2
Marin.aohe Marin, brigadier, Teiu din Va.Je, Stan C. Stanciu, Bogdan M. Roşioru
şi Badea M. Radu din satul Leşile.
3
1. Nania şi Sebastian Morintz, Şantierul arheologic 'de la Teiu,
manuscris.
4 Identificarea vîrfurilor de farice a fost făcută de Dinu V. RosettJ pe baza analo-
~ii.!or cu materialele descrise în Handbuch der Watfenkunde, de W e n d eJ i n B oe hei m,
Leipzig, Verlag von E. A. Seemann.
5 DATE NOI PRIVIND LUPTA DE LA FfNTINA ŢIGANULUI 3i7
3. In timpul lucrărilor de terasare efectuate în aprilie 1963 s-au

mai găsit printre schelete încă două vîrfuri de lance, din care unul s-a
pierdut, iar altul, achiziţionat de noi, îşi găseşte analogii în secolele
XIV--XVI.
4. Cu ocazia unor cercetări de suprafaţă efectuate în anul 1960,
am găsit la 26 metri spre nord-est de fîntînă o potcoavă de cal cu zece
găuri pentru cai,eile. Potcoiav,a ,are o importanţă d·eosebiită pentru prnhlema
luată în discuţie, întrucît este plată, lucrată dintr-o singură placă masivă.
Or, cu astfel de potcoa1ve, oaii erau potcoviţi numai înainte de lupite, pen-
tru a preîntîmpina rănirea for ,p,nin colţarii împ1răştiiaţi pe dmpul de .luptă.
5. In mormîntul feudal nr. 1/1963 din tellul neolitic gumelniţean
amintit mai sus s-a găsit un bumb de argint de proastă calitate, care a
servi1t ca nasture şi care este daitat cu si1guranţă în secolul al XVI-iea, l!ă
sindu-şi analogii printre cei descoperiţi la Retevoeşti 1•
6. Cel mai preţios mijloc de datare pentru cimitirul comun de la
Fintîna Ţig1anu1lui îl constituie un dinar de argi1nt habsburgi'c din vremea
lui Ferdinand I ( 1527-1564), băturt lra Kremni.tz, pentru Ung.ari1a, •În anul
1543 2 • Aşadar, moneda a fost emisă cu un an înaintea luptei şi, dacă ţinem
scama că Laiotă Basarab cu ai săi veniseră din Ungaria, moneda datează
cu precizie C'itmiti1ru1J.
7. Cu ocazia terasării, în partea de est a fîntînii, la circa 30 de metri,
au a1 pă1rut urme de locuinţe şi grajduri incendiak Infr-unul din gr.ajdu•ni
au .apărnt scheletele carboniz.atc a.le uno·r cornute mari, iar într-o locuinţă,
scheletul unui om, chiar lîngă vatra sobei 3 • Prin cîteva fragmente ceramice
şi prin două cahle de lut, aşezarea se datează în secolul al XVI-iea.
Intrucî.t Fîntîna Ţiganului din punciul SHiştea se află în partea de
sud-vest a dmpiei Balomireaoca, considerăm că aici a fost vechiul sa·t dis-
părut Halomkeşti. In spr·ijinul acestei afirmaţii vine un dccument data.t cu
probabilitate în anul 1557, prin care Pătraşcu cel Bun voievod ( 1554-
1557) întăreşte moşnenilor din satul Balomireşti părţile lor de moşie~.
Printre altele, în document se arată : „Şi j.arăşi ·să fie lui Neniul ocină în
Balomireşti, partea lui, pentru că îi este veche şi dreaptă ocină şi dedină" 5•
Am aminbit aces1 document, întrucît şi astăzi se păstrează în pădu·rea din
partea de est a safolui Leşile, Poiana Nenii şi Lacuri Nenii, iar în partea
de nord-vest a satului, Lacul Nenii, toponimice foarte vechi, '1·~ga.te probabil
de acest document. In sprijinul acestei ·afirmaţii vine o aliă descoperire
1
D o r i n Pop e s cu şi D i n u V. Rosetti, Săpăturile arheologice de la
Uetevoeşti, în Materiale şi cercetări arheologice, voi. VI, Ed. Aoademiei R.P.R., 1959, p. 713,
fig. 14/5. Toţi nasturii descoperiti la Retevoeş.t' se a.flă în colecţi;a Muzeulu,i mgi·cm~l Argeş
dăn Piteşti (secţia feudală, nr. 99-100).
2
a
I. I o na ş cu, Se bas t i n Mori n t z, D. V. R os e t t .i, V 1 a <l. Z ir a şi
G h. Ca n ta cu zi no, Bucureştii de odinioară în lumina săpăturilor arheologice Ed.
Ştiinţifică, 1959, PI. LXX/4, 5, 6. '
3
Informaţie porimi·tă de la looalnioii cifaţi mai sus (tr:m:terea nr. 2, p. 376).
4
Arh. st. Bucureşti, S. I., n. 605; Documente privind istoria României, veacul XV I,
B .. voi. III (1551-1570), doc. n.r. 74, pp. 61-62.
5 Documente„. veacul al X\11-lea, B„ voi. III, p. 62.
:ns ION NANIA 6
intîmplătoare de prin anul 1940. In margine.a Drumu•lui Hotarului (Drumul

Sării sau Drumul Sliatinii), 'la Clin, într-o măgură de hotar, a fost desco-
perit un ulcior mare, smălţui~ cu un smalţ ver:de-măsiliniu, în care s-au
găsit două monede : un dina·r de argin.t habsburgic din vremea lui Fer-
~Jinand I i·dcntic cu cel descoperit în 1963 la Fîntîna Ţ:iganului, d.ar cu mar-
ginea rnptă, f.apt ce .a făcut ·să se piardă anul emiterii şi o monedă aus-
triacă de argint din anul 1815 1• Alături de ulcior au fost găsite şi cîteva
cioburi ale unui vas spart 2 • Aşadar, este vorba de două stabiliri de hotar :
una în secoilul al XVHea, pmbabi.l cea amiintiită de documentul datat în
J 557 şi alta din prima jumăfate a secolului .al XIX--lea, perioadă în care
se datează cu siguranţă ulciorul şi moneda 3 • Fragmentele ceramice desco-:-
perite lîngă ulcior, neavînd nid o importanţă practică în gospodări.a unui
ţăran, au fosil: arunc.ate.
In concluzie, pe baza color relafarl:e mai sus, noi fooalizăm Iupta
dintre Radu Paisie şi Laiotă Basarab la Fîntîna Ţiganulu1i rlîngă vechiul
sat BalornireşiN, pe va.Jea Mozacu.Jui, la nord de satul Leşi-le, pe terHoriul
comunei Teiu, raionul Costeşti, regiunea Argeş, loc unde se mai păstrează
şi astăzi .acest toponrimic. De altfel, pe aci rrrecera şi drumul cel mai impor-
tant şi cel mai scurt dintre Tirgovişte şi Nicopole, lupta dîndu-se la circa
:250-350 de meki de acest drum. Este posibil ca sa>tu1l Bailomireşti să fi
fost incendiat Îin timpul lup•tei date la Fîntîna Ţiganului, ca după aceea
să cLisp.ară şi ·să ap.a.ră ::iatul Aleşii, aduialul s.at Leşiil·e din sudul co-
munei Teiu.
O dovadă a faptului că drumul aminHt a avut o deosebită importanţă
în trecut este că şi astăzi el poartă denumirea de DrnmU!I Să·rii, Drumul
Slatinii sau Drumul Hotairului, denumire oaire se poate urmări pe întregul
traseu dintre Găeş·ti şi S.Jatina.
Drumul pe care consi·derăm că Radu Paisie a venit de ila Turnu, adică
drumul cel mai srnrt între Turnu şi Tîrgoviş·te, este unmăfornl : din Turnu
se îndreaptă ·spre RoşimiJ de Vede, Scrio.aştea, trece p·e lia esrt de Nătărăi,
după ce ma1i înainte t.rece peste Vedea Veohe prin Ştirbei şi pădurea Bra-
niştea, merge mai departe pe .Ja est de Dobwteşti, Ha.Jad, Surduleşti.
;V\iroşi, CMdărairu, la vest de Strîmbeni, Ungheni, Humele şi întretaie
1 Neueste lllustrierte Milnz-, Moos- wul Gewichtskunde ... II, von Dr. A Ie x an de r
La c h m .a n n, Leipzig, Verlag von Ernst Schăfor, 1850, T<ifel XLII I, Oesterreichische

not<lmiinzen, nr. 2, (Tiipt~l asemănător în aur).
2 Descoperirea a avut loc datorită faptului că măg-urn, denivelîndu-se, a scos la
ivea•lă gura ulciorului. Lociuitoarea Jana Nania dilfl s<itul Leşile 1-a scos şi mi 1-a dat în
primire, împreună cu monedele, prun anul 1947. U!c:ornl, foarte rezfatent, a servit după
descoperire [,a păstrarea .petrol.ului pentru lampă. Descopenitoairea mi-.a relartlat că în ulcior
au fosd şi cîjiva cărbuni.
3 RaminJu MW"ţu, di.rectorul Muzeului din Cîmpulung-Muscel, m·a illlfonnat despre
o s:tuaţie sirmiilairă. In 1960, în oomun<i Cetăţerui, în V·a·lea he Comalfl, pe maJul drept a.I
riului Dîmbovita, pe partea dreaptă a drumului nou Cîmpulung-Tkgov•işte, a gă&it într-o
mică măgură de hotar, o u!ce.a cu cărblllllÎ şi cu o monedă emisă în t:mpuJ lui Franz Iosif,
în anu.J 1894. Aşa.dar, în evul mecHu, pînă la sfîrşitlll) socolului trecut, a existat acest
obicei de :;i 1nigro1)(1 în a:năgunile hotairelor .pr:inoipa•le un vas cu cărbund şi o mooedă.
7 DATE [\jQI PRIVIND LUPTA DE LA FINTINA ŢIGANULUI 379'
Drumul Sării (Drumul Slatinii) la Deagurile 1• Este probabil ca Drumul

Mare (Drumul Turnului) între Bal.a.ci şi Rcşiorii de Vede să fi trecut pe
Valea Burdea, rla est de adualul drum, p,arailel cu calea >ferntă ce se raflă
ceva mai spre es't. De la Deaguri!.e spre Tîrgovişte, Ra,du Paisi,e a venit
pe Drumul Sfortinii, ce frece pe la sud de s.atu1 Go·:easca, prin pădurea
Goleasca, pe la nord de satele Cantacuzu, Leşile, Pădurea Morteanca, chiar
pe marginea de nord a pădurii, atinge ,padca de no.rd 'a comunei Morteni,
apoi pa,rtea de nord a comune·i !oneşti, trece v,adul Argeşului prin locuri nu
prea adînci şi ajunge la Găeşti. De aci drumul se confundă cu actuala
şosea Dragodana-Cobia-Picior de Muntc-Tîrgoviştc. Drumul se mai
poate urmări şi astăzi chiar în porţiunea Ioneşti-DeaguriJe, unde a rămas
sub forma unor simple drumuri de care peste cîmpii 2• Drumurile amintite
de noi se pot urmări mult mai bine pe harta rnsc'ască din 1835 şi chiar
pe alte hărţi de mai tî'rziu 3 .
Rămîne oa o sarcină de viifor efectuarea unor 60ndaje .arheologice pe
vatria fostului sa't Bailomireşti. Acestea ar f'i .jmpodante din două puncte
de vedere : în primul rînd, că s~ar aduce o contrirbuţie la cunoaş!erea satuiui
me<li-eval în secolul a.! XVI-.!ea şi în ,a,l doilea, s ...ar putea 1lăimuri problema
da.că satul a dj,spărut din cauza ,luptei de la Fîntîna Ţ.iganuilui, ceea ce pare
foarte posibil 4•
1 De la Deagurile, drumul merge pes.te cîmp, ajunge pe la vest de comuna Ţuţuleşn
şi merge pînă la Piteşti şi de aci la Curtea de Argeş. Acest drnm este cunoscut de localnici
sub denum:1rea de „Drumul Mare", care în evul mediu făcea legătura între Curtea de Argeş
şi Turnu (Drumul cel mare ce merge la Arge,~. H:b!foteoa Acad. R.S.R., ms. 659, fila 12) ;
vez.j şi I. N a n i a, Contribuţii la localizarea luptei de la Rovine, în Studi'i şi articole
de istorie, voi. V, 1963.
I
2
Harla 100.000
3 România şi ţerile vecine danubiene de la Peşta pînă la Odessa, compusă de
I. V. Massa/oup, inginer, revădută şi complectată de A. Gorjean, 1881.

4 Trndi\ia orală (irnformaţii primite de la Neagu Marinache, n. 1881) ne spune că la
Fîntîna Ţ:ganului a ex.ista! un han unde poposeau călătoriJ pe timp de noapte. Hanul a
dispărut, după tna·ditie, în timpul unei lupte, cînd turcii, veniţi d:tnspre Giurgiu şi Turnu,
îi dau foc. Interesant este faptul că acest localnic ne spune că pe ţiganul care a lucrat
fîntîna îl chema Costea şi de aceea se mari numeşte şi Fîntîna Costii, denumire cunoscută.
numari de o parte din locuitoru satului Teiu ct:.n Va:le. De a:ltfel, multi 1,ocuitori din satul.
LeşiJe ştiu că ia ex.ista~ urn han Jia Fîntîna T:ganului, incendJ.art de tuiroi în ·tiimpllll unei lupte ..
Drumu.] parcurs de Radu Paisie. - Lupta ·de iJa Fîntîna Tiganului din.lire Leş:,Je şi Teiu
BRESLELE MEŞTEŞUGĂREŞTI DIN HAŢEG
de BENIAMIN BASA
Situa~ în colţul no1rd-esitic al Ţării Haţegului, orn1şu1l Haţeg eria cunos-

cut în evul mediu ca un important tî-rg ·În care, a1lăituri de comerţul cu:
cereale şi vi1te, s-au deZJVolfat o serie de meşteşuguri.
In evoluţia sa istorică, oraşul s-a bucurat de o situaţie deosebită,
fiind 1scutit de sarcini.!e iobăgiei în ca.!ita1te de cetate regală şi .sediu al
districtului, apoi de· „opid Hsca•l", în 1669, cu o magisrbratură autonomă şi,
începînd cu 1764, ca oraş grăniceresc.
Potrivit unei conscripţii din anul 1754, două treimi din populaţia·
oraşului erau libertini, iar o treime o constituiau inquilinii şi nobilii. Sînt
menţionate doar şase familii de iobagi cu sesiile şi casele lor 1• Populaţia
oraşului er,a cornstHuită, în majoritate, din români, caire, pe .Jîngă practi-
carea meşteşu.guri·lor, se ocu·pau şi cu 1agricUJltur.a într-o oarecare măsură.
Meşteşuguri.l 1 e care predominau erau olăritul, cizmădtul şi cojocăr·itu.J. In
anul 1777 sînt menţionaţi 29 de cizmari şi 20 de cojocari avînd breslele lor 2 •
Scurt Istoric al Spre deosebire de alte ·tîr.guri şi oraşe în ca.re populaţia.
breslelor din Haţeg romârnească era ~mpie<lioaită de fa învăţarea şi exerciitare:a
meşteşugurilor în cadrul breslelor, mai ales al celor săseşti, în Haţeg au
luat fiinţă breslele româneşti : a cizmarilor şi cea a olarilor.
Mai veche este breas1J1a dzmarilor, înfiinţa 1tă pirin privilegiul acordat
de princip·ele Tr.ansHvianiei Mihai·! Apafi rla 13 octombrie 1672. Organi-
zarea şi funcţionarea breslei au fost reglementate pe baza celor 21 de·
articole cuprinse în dipilomă. Acestea prevedeau, prinke a.Jtele, ca nimeni
să nu poată luora în oraş ·aliară de cizmairii principelui, ai domnHor şi
membrii ţehului, celorr particulari fiindu-;Je permis să foc·reze numai pentru
c:asă, da<r fără ucenici şi calfe. Artiwlu1! 20 predza că nu se pot aduce şi
vinde ma.teriaile şi piele în Haţeg, în a.fa·ră de cele aduse prin vămile Tran-
si.tvaniei, şi numai de origine turcească.
Articolul 21 prevedea că la tîrgul săptămînal nu poate cumpăra ni-
meni înaintea maiştrilor, piei, talpă şi alte materiale. Diploma reglementa
o situaţie existentă : „practicarea meşteşugurilor şi a nogustoriei se exer-
1
Pa u I O Ii ea nu, Schiţă monografică a oppidului Haţeg, în „Transilvania", ..
1892, p. 244.
2
Ibidem, p. 246.
382 BENIAMIN BASA 2
cită pe piaţă de anumiţi maeştri... ale căror obiceiuri ·Şi practici neregle-
mentate s-au cuprins în acele articole de diplomă" 1• Inventarul breslei ciz-
marilor se păstrează aproape în întregime la Muzeul regional Deva. Au
fost achiziţionate : protocolul breslei, lada breslei şi unele unelte, tabla şi
stampila breslei. Steagul breslei cizmarilor, împreună cu al breslei olarilor
din Haţeg, se află la muzeul Brukenthal din Sibiu.
Brna.sl•a cizma:dlor producea încălţăminte pe care o desfăcea în iîr-
gurHe mai apropiate •Siau mai îndepărtate, în speciia1l cizme bă.rbăteşti şi
cizme femeieşti, pe oaire le purtau ţărăndle .românce, unguroaiice şi să·soaice.
Breasfa olarilor .a 1luat fiinţă cu un veac mai tîrziu, deşi exista la
Haţeg o veche tradiţie a olă·rHului ţărănesc. Această breas•lă a bs1 înfiin-
ţată în p1rima jumăt.a 1 te .a ·secolului >al XVIII-·lea prin diploma acordată de
Carol al VI-leala 3 iunie 1730 2 • Obiectele care alcătuiesc inventarul bresfei
olarilor au intrat, de 1asemenea, în colecţme Muzeului regional Deva, şi
anume: originalul diplomei, scris pe pergament şi avînd pecetea atîrnată 3,
caietul cu numele olarilor 4, cartea de judecăţi şi pedepse 5, lada breslei 6,
tabla 7, unelte 8, oale 9, stampila breslei1° şi roata olarului 11 •
Ambele bresle au dăinuH pînă în a doua jumăitate a secolului al
XIX-·lea. Mai puternică ia fost însă brea·sla olari1lor, pentru că şi 1r.adiţi1a
olă.ritului era mai veche şi mai puternică în Haţeg.
Olarii din Haţeg produceau vase roşii nesmălţuite, în special, oale mari,
tlecorate cu brînă alveolară de o veche factură. Şi în ziilele noastre se mai
lucrează în acest centru vase: producţia este însă redusă. Marfa se vinde
chiar în orăşel, la tîrguri sau la cooperative de desfacere 12 •
După cum s-a mai ar.ă;t.at, >breslele din Haţeg ,se numă·ră printre
putinele :bireis1le româneş·ti din Transilvani,a. In cadrul celorlia.He bresle, în
specia1l în cele săseş.ti, meşterii de ,a,Jte nationa1liităţi, m>ai ales românii,
pătrundeau cu greu, nu atît dintr-un e~clusivism naţional, cît, mai ales,
datorită tendinţei meşterilor de a se apăra de concurenţă 13 . Breslele din
Haţeg ·s-au dezvo.J.tat pe linia eivoluţiei celorl·aHe bresle din Transilvania.
1 N. I org a, Un oraş românesc în Ardeal. Condica Haţegului 1725-1847, Bucu-

reşti, 1941. p. 106.
2 Luorănile aaire amintesc de breasla oliari1lor din Haţeg menţionează gireşit data
Î!1temeier.jj ei. Astfel, Paul O!teanu în lucrarea citată (p. 248) menjionează anu.[ 1713;
P St ah I şi P. Petrescu în Ceramica smălţuită din Transilvania (vezi Studii si
cercetări de istorie a artei, nr. 1-2/1956, p. 60, informaţie subsol) menţionează -anul 1672.
adică ia.nul înitemeieri.i breslei dzma.rilor.
3
Muzeul reg:on.a,l Dev.a, nr. inv. 11643. Originalul ct.:iplomei este foairle uzat şi cu
greu poate fi citit. Descifrarea este uşurată de o copie de maii tîrzJu, păstrată împreună cu
diploma. Continutul ei este •asemănător cu al diplomei cizmarilor.
4 Ibidem, nr. inv. 11646 (Liber coatis (sic I) de. nomine figulorun Anna 1777 die
Hi + ta, jenuarii). Toate obiectele sînt expuse în expoziţia muzeală - secţia feudală).
" Ibidem, m. '.i111v. 11647.
6 Ibidem, inr. iinv. 11641.
7
Ibidem. m. i1nv. 11642.
8 -11 Ibidem, vezi m. ~nv. 11649, 11674, 11677, 11687.
12
B. S l ă t i n ea nu, P. St ah 1, P. Petre s c u, Arta populară din Republica
.Populară Română. Ceramica, E.S.P.L.A„ Buc„ 1958, p. 193.
13 Ş te fan Pascu. Meşte,rngurile din Transilvania pînă în secolul al XV I-ten,
i'Erl. 4.P~rlemiei R.P.R., HJ54, p. 264.
:J BRESLELE MEŞTEŞUGAREŞTI DIN HATEG
- - - - - - - - - - - - · - - - - - - - - - - - - - · · ··--·-----·--
Ele au fosil: org,anizaţii închise a·le micii producţii ·de mărfuri, devenind din
.ce în ce mai muilt instrumente în s1ujba unei minorităţi, cea a me·şterifor
patroni care se îmbogăţeau prin exploatarea ucenicilor şi a calfelor.
Tendinţa de a menţine mica producţie de mărfuri a constituii: o frînă
în calea dezvoltării forţelor de producţie. Prin înlăturarea concurenţei, bres-
lele împiedicau. perfecţionarea tehnicii şi diviziunea muncii, juoînd astfel
un ro.I reacţionar. Acest proces se petrece şi în oadml breslelor din Haţeg.
In evoluţia lor putem urmări două perioade: priana, p.înă la revoluţia
din 1848, carade·riwtă printr-o dezvoltare accentuată, mai ales la sfîrşitul
secolului a,l XVIII-iea şi începutul celui de al XIX-.lea, şi a doua iperioadă,
de după 1848, perioadă în oare breslele intră în faza de d·eiscompunere.
Fiecare din aceste perioade din viaţa breslelor iS-e carncteriz·e.a.ză prin anu-
mite trăsături care, bineînţeles, nu constituie linii de demaircaţi~ strictă
între cele de uă etiape. As.tfel, fenomene ale primei etape, aspecte a1e
acesto·ra, evoluaite şi adaptate noifor condiţii economice de după revotu.tia
burghezo-democratică din a.nul 1848, continuă pînă în pragul dispariUei
breslelor. De asemenea, multe fenomene caraderistice epocioi de p·înă .Ja 1848
se accentuează în secolul al XIX-iea, îndeosebi în a doua jumătate a acestui
~ecol, devenind mai acute, fără ·să-şi schimbe esenţa, ci numai forma şi ca
.atare nu pot fi privite ca fenomene noi. Pe de altă parite, fenomene car<:1c-
teristice fa~ei uilitime întîlnim şi în prima jumătate a secolului a.1 XIX-tea.
Situaţia breslelor In această perioadă, bresl·ele urmăresc îndeosebi ap-licare<:t
· pînă la 1848 clauz·elor restrici:ive ale statutelor, în vederea înlăturării
concurenţei.
Una din metodele cc.te mai la îndcrnînă pentru eV>i-tarea concurenţei
era limitarea numărului ucenicilor pe care putea să-i angajeze un meşter.
In scopul împiedicării angajării ucenidlair, meşterii breslelor din Haţeg
s-au folrnit de diferite mijloace, ca : perceperea unor iaxe mari ·l•a intrarea
în ucenic·ie, tratament prost şi un regim sever de pedepse, ohi.ar şi pentru
motive banale, prelungirea termenului de ucenicie şi condiţii g,rele la sfîr-
şittil anilor de ucenicie ( „ieşirea ca fecior" - calfă). .
Pentru a scăpa de concurenţă, duşmanul cel mai puternic al bres-
lelor, meşterii împiedicau însuşirea meş.teşugu1ui de căt<re tiineri, punînd
taxe tot mai sipurite la intrarea în ucenicie. Această măsură ilovea în copiii
.oameniilor săriaci, mai a•les ai ţărani'lor, care nu puteau suporta oheltuieJi.le,
fiind nevoiţi uneori a da maistrului cîte o bucată de pămînt arabil pe acest
termen, ca zălog.
Contractele încheiate la angajarea ucenidlor în breaslia olairi10rr pre-
vedeau taxe de angajament care V·ariau între 3 şi 10 florini. La i,ntra·rca
ln meş;teşugul cizmăriei, de pildă, „copilul lui Ion Sălăj,an plăteşte rnai.stru- ·
lui Teodor Munteanu 6 Uorini şi o ferie de vin 1•
Acel.aşi mai-sfru a angajat în 1838 un aM ucenic cu 6 f.lorini şi 4 cupe
de vin. Un alt „inaş" (ucenic. - N.N.) plăteşte la ţeh adălmaş 9 florini
şi o ferie de vin 2 • Intre anii 1839 şi 1869 s~au ang,ajat ;ahi.a 41 de ucenici.
1Muzeul regfonal Dev.a, Protocolul breslei cizmarilor, f. 5 (O fer.ie <le vin are capa-
~itatea de 10 litri).
2 Ibidem, f. 12.
384 BENIAMIN BASA 4
Toi: fa infoarea în ucenici.a cizmăriei, meşi:ernl cerea şi o taxă pentru

cumpărarea pieilor de lucru, aşa cum reiese din contractul încheiat şi pro-
ic)Colul bres.Jei cizmarilor, .Ja 18 august 1846, între meşterul Teodor Co-
cioiabă şi văduv,a lui Mihaiil Dumiirescu, care-şi .angajează băiai:ul la meş
teşug, obligîndu~se a suporla <toate oheltu_ie.lile pentru învăţă-tura fiului 5ău
şi a da meşteru1lui bani pentru oU1tT1~ărarea pie.Hor de lucru.
Ucenicii angajaţi erau supuşi unui tratament dur. Intre angajat şi
patron se stabileau raporituri de s-lugă-slăpîn. Patronul era obligat să între-
tină c.u hr.ană şi îmbrăcăminte ucenicul şi să-i dea învăţătură „după cum
se cere". Unele contracte de angajare prevedeau că "întîmplîndu-se să nu
fie bă-i.afo1l de-ajuns de îlflvăţai, atunci se îndatoreşie numiitul ma.istru a-i
plăti foa[ă pierderea Nmpului·", dar aceaista nu se prea în:tîmpla, ci, mai
degrabă, orice manifestare de protest, ide nesupunere a ucenicului era oon-
sideria.tă o pagubă adusă maisfrului şi plă·ti.tă de păirinţii celui angajat. Se
înH!nesc şi oazuri în care conducerea breslei interzicea unui ma·istru nde
a imai căpăta inaş pentru învăţătură" 1• Toaite iaceS'tea dovedesc lipsa de
preocuipa re .a -piaikoni.Jor pentru instruirea 1 temeinică ia ucenici.Jar. Aceştiia
0
erau folosiţi l1a muncii p.airticut.are în casa maistrului, iia.r meseria mai de-
grabă o "furau". Ucenicilor .Ji 1se ap'1ioa şi un ·sever şi umiili.tor regLm de
pedepse, ohi.ar pen+ru motive neînsemnate şi 1abateri de mică importanţă.
Un alt mijfoc de a împiedica angaj.a1rea ucenic1ifor era prelungirea
termenului de ucenic:ie. Sporirea ani.lor de ucenicie nu se datoreş.te unor
necesităţi de ordin tehnic - îni.Suşkea mai -temeinică a meseriei - ci în-
deosebi unor in~erese egO'i,S'te ale meşterilor, de a-şi îmrnşi în mod gratuit
şi dt mai muHă vreme, forţ,a de muncă a uceniciilor.
Timpul obişnuit de ucenicie er.a ·sfabiilit .J.a [rei ani, d·ar v1aria între trei
şi şase ani. Cîteva cazuri : Sîntă:mă.ri1anu Alexandru este dat ·l·a Lnvăţătură
de "oale roşii" pe timp de cinci ani, Mărcuş Deneş pe patru ani, tot la
nînvăţătura senatului de oale roşii", iar maistrul de olari Ianoş Albulesc
ia la învăţătură de „maiştrii de oale" pe loja Popescu cu termen pe şase
ani. Cazuri simi1lare le găsim şi în brea1sla cizmarilor, unde se fia.c anga-
jări ce depăşesc cu mult cei trei ani obligatorii 2 • In anii 1838 şi 1846.
angajă1ri 1 le în cele două bresle s-au făcut pe termene va1r1i,ind îni:re trei şi
patru .ani şi jumătate.
La sfîrşitul perioadei de ucenide, cînd 1s e f ăceia treceirea în categori•a
calf.elor, o 1serie de noi greutăţi şi piedid erau puse în ca,Jea ucenicilor.
Taxa de emancipa.re, de pi.J.dă, era de 9 ~lorini şi o ·ferie de vin. Se întîmplia..
nu rareori, ca unii ucenici, neputînd plăti taxa de emancipare, să nu fie
declaraţi calfe şi astfel erau obligaţi să rămînă şi mai departe ca ucenici.
atît timp cît socoteau patronii, care plăteau apoi taxa amintită 3 • In afară
de aiceasta, se pilă.tea şi „p·aharul de tovărăşi·e", .adică masa care <Se da de
1
către noua oalfă, tot 9 fdorin:i şi o ferie de vin. La "slobozirea ca ficior",

mai:Strul era ob.Ji.ga·t ·a-i da acestuia un rînd de haine. Cînd int11a 1n rîndul
1
Muzeul region~i.1 Deva, Cartea ele judecăţi şi pedepse ·a breslei aladlor, nr.
inv. 11647.
2
Ibidem, Proiocolul breslei cizmarilor, f. 12.
3 Ibidem, f. 5.
5 BRESLELE MEŞTEŞUGAREŞTI DIN HAŢEG 385
calfelor, tînăirul trebuia să ,preztinte o probă. Cei care ieşeau de 11,a „învă
\ă.tura de 0ia1le .roşii" erau obligaţi .a face un cuptor de oale roşii, drept
„probă de ·slobozenie". La fel, la ieşirea din ucenicie, ci:mnarii erau obli-
gaţi să p1rezinte ca probă de slobozenie o pereche de cizme 1• După ce uce-
nicul îndeplinea acesit·e condiţii, 'intra în rîndul calfelor sau „feciorilor".
în cadrul breslelor din Haţeg, la expiriarea ani1loir de lucru, tirom ii
( oailfa) era obligat să servească un timp oarecare, de obicei un an, la
maistru cu pilaita de 30 florini, din oare o ,pante ,trebuia 1să intre îln oasa
breslei 2• Salariul unei calfe era la bunul plac al patronului. Calfa putea
fi sal,ariată cu ziua, cu săptămîn.a sau cu bucata.
· In afară de acest salariu, ea nu putea .avea un cîştig sup'1imenta1r şi
nu ,ave;a voie să ţină ateilieir în ana,ra casei moşteru.lui său. Aşadar, Hiber-
tatea de a dispune de forţa sa de muncă era doar teoretică, deoarece, în
cazul calfelor, acţionează constrîngerea economică şi chiar cca extraecono-
mică a ma1iiStrului înh-un mod ;asemănăfor cu ceea ce se întîmplă cu mun-
citorul în societatea capitalistă 3 •
Ziua de ,lucru ajungea .J.a 10-12 ore, i1ar vairta, din zori şi pînă-n
a1 sfinţit. Folosindu-se de situaţia de piatron pe care o avea în breaslă,
meşterul obliga calfa, atît timp cît se afla în serviciul său, să-i ofere
supramunca 4 •
Piedici grele erau 'puse şi cu ooa21i1a confecţionării 1luorării de mă
iestrie. Pregărtirea capodoperei se ·făcea în casa maistrului, sub suprave-
gherea acestuia. Lucrarea de capodoperă consta - după cum s-iB mai
arăt.ait - din contecţionarea unui cuptor de oale roşii .sau a unei pereohi
de cizme. Ea era prezentaită unei comi<sii, ,alcătuită din „ţehmeşter" şi
cîţiva rmaiş·tri. Aceştia hotărau că „is-a judecat de bună şi aşa, 'de a.stăzi
înainte poate ca fieşte ce maistru ia lucra, numai în afară de ,aceea, are
de .legătuială a se ţinea, ca .Ja termenul numit să plăfoască restanţa de
15 fi. şi 3 ferii de vin" 5• Pentru orice greşeală în timpul lucrului se adăuga
o taxă ila aceea pentru capodoperă. CaUa era apoi oblig,ată ·Să tacă cinste
cu 1-2 vedre de vin şi să dea masă şi băutură meşteri,Jo.r care supra-
vegheau .tucr.a:rea şi o aprobau. In cele din urmă, priimea „carte de e!ibf'-
ra re". Erau cazuri în care nu se acorda această carte 6 •
In afară de acestea, trăg·ea greu în cumpănă şi rnor.a.Ji.tatea calfei. In
cazul unor abateri oît de uşoare, calfei i -se ,aplicau pedepse constînd în
amendă sau excludere. Pentru „nesusţinerea orînduielii ţehului" se aplica
o ,amendă de 50 creiţari; pentru „lucru în oasă străină" o amendă de
2 florini 7 • Amenzile se aplicau şi pentru alte motive, ca neprezentare Ia
priveghiu atunci cînd ·murea un maistru etc. De multe ori se iveau ncîn(e-
fegeri între ealfă .şi p.atron, pricinile dintre ei ajungînd în faţa judecăţii
breslei.
1 Muzeul reg!onaJ Deva, Protocolul breslei cizmarilor, f. 33.
2
Ibidem, Protocolul breslei olarilor, nr. inv. 11643.
3 Ş t ef a n P a s c u, op. cit„ p. 272.
• Ibidem, p. 288.
5 Muzeul regfo.nal Deva. Protocolul breslei cizmarilor, f. 15.
0 Ibidem, f. 39-40. ·
7 Ibidem, Carte<'! de judecăţi şi pedepse a breslei olariJor.
BENIAMIN BASA 6
Breslele, oa organizaţii închise, căutau să împiedice, prin orice mij-

loace, intrarea străinilor în breaslă. După ce era admisă capodopera calfei
şi toate celelalte condiţii împlinite, calfa îşi făcea intrarea în breas·lă „ca
meşter tînăr". Cu prilejul intrării în breaslă trebuia să plătească o nouă
taxă de 10-23 florini şi o ferie de vin 1• Pe lîngă taxa de intrare se cerea
şi plata unui ospăţ. Ospeţele se făceau, atît la intrarea în breas.Jă a unui
meşter, cît şi cu prilejul fiecărei adunări a breslei. Ele erau destul de
costisitoare. Iată socoteala unui ospăţ al breslei cizmarilor care a ţinut
două zile (22-23 iulie 1842) 2 •
pentru 13 ferii de vin 18 fi. 12 cr.
la arîndaş (cel care se ocupă
cu organizarea) pe 7 ferii 11 fl. 40 cr.
la arîndaş pe 4 cupe de vinairs (ţuiică) 3 n. 12 cr.
la ţigani (lăutari) 6 fi.
Total: 38 fl. 64 cr.
La mutatul tăblii de la un ţehmeşter la altul (tabla breslei o ţinea sta-

rnsfole şi se muta o dată cu ·schilfl).barea acestuia) se p·lătea i.arăşi pentru
băutură şi ·Se făcea „petrecanie cu ţigani.i" (lăutari). Din banii breslei se
făceau uneori chei.tuieli netrebuincioase şi fără ştirea tuturor membri·lor,
la aceste cheltui·eli participînd doar cei în s.trînsă 'legă.tură cu conducerea.
Conducerea breslei repartiza în mod neegal, nejust şi contribuţiile băneşibi
pe care trebuiau să le dea meşterii 3 •
Pentru diferitele pricini ivite între maiştri, aceştia emu p·edepsiţi cu
amendă de către conducerea akătuită dintr-un staroste şi cîţiva meşteri
influenţi. Şi meşterifor li se ap,Jieau amenzi pentru „neţinerea rînduielii",
chiar şi pentru nepre~entarea la ·priveghiu. In ca·wl nerespectării pedepsei
cu amenda, aceasta se agrava, mai.s.tml fiind „H.psit de masa cinstitului
ţeh şi oprit de la meşteşug" 4 •
Pentru acelaşi motiv, unor maiştri ai hres.tci ol1a1riilor li s-a interzis
"a lăsa la cuptor feciorii" pînă •l1a împăoarea cu ţehu:l şi .J,i s-a impus p.Jata
unui florin. Alte pedepse erau date pentru „văotămări aduse ţehului" sau
pentru „ruşinarea unuia dintre fraţi" 5 • Pedepsele nu se aplicau tuturor,
rudele celor din conducere fiind protejate şi chiar scutite 6 • Piedicile puse
la intrarea în breias.lă au .avut ca urmare, fireşte, o scădere a numărului
maiştri•lor. Protocolul breslei olarilor cuprinde c 1Jk;tă cu 57 de maiştri,
membri între anii 1821 şi 1872. Dintre aceştia au intrat în breaslă, în pe-
rioada 1821-1856, un număr de numai 31 de maiştri. La fel, breasla
cizmarilor număra pentru aceeaşi perioadă doar 14 membri.
Lupt.a împotriva oalfelor şi teama de concurnnţă au făcut ca numărul
membrilor breslei .să fi,e din ce în ce mai limitat, în inten~sul meşteri.tor care
1 Muzeul regiona.l Deva, Protoco1"1lll b.res]eii cJzmairHor, f. 10.
2 Ibidem, f. 6.
3 Ibidem, Protocolul breslei cizmarilor, f. 39-40.
4
Ibidem, Carlea de judecă(i şi pedepse a breslei oliar~lor.
5
Ibidem.
" Ibidem, Protocolul breslei cizmarilor. f. 39-40.
se îmbogăţeau diin expiloatarna calfelor şi a uoenidlor. In .acieilaşi timp 5e

urmărea şi limitarea p.roducţiei.
Lim:tarca produqiei nu se făcea în sens oainii<t1at.iv - căci .lă-rgirea
pieţei oerea, dimpotril\lă, cantităţi mari de mă·rfuri - ci în sensul ·interzi-
cerH lucrăirii unor produse va.riate şi în sensu>! limitării producţiei numai
în cadml breslei. Umi·tarea producţiei era o măsură oa•re, .a1lături de altele,
constitui•a constrîngerea de brea·slă. Ea înseamnă împi·edioa.rea perfectio-
nă.rii tehnke şi .a inov.aţiei, deci o specializare îngustă.
Meşterii breslei olarilor din Haţeg, spre deosebire de alte bresle de
.ci~es-t fel, săseşti sau ungureş•ti, nu aveau voie iSă producă vase smălţuite,
d numai „Viase roşii". Cu toate •acestea, ei produceau şi ,,oa1le verzi", adică
smăHuite. Inverzicere.a de a produce şi altfel de vaiSe era o •piedică în ca.l·ea
inovaţiilor; această uniformiza.re împiedica fotod·ată coincurenţ.a. în p1riivinţia.
limi.tării lucrului numai în cadrul breslei, calfelor, „feciori", de ol-ari •le
·er.a interzi.s, sub pedeapsa cu amendă, „de a ii uora în case iSlrăine" 1•
AiStfel, „feciorul" de cizmar Gergely •S-a globit (amendat) •pentru că
.a liindrăznH a lucra în iloc străin, unde nu ,a fost ţeh, cu 5 fL 2•
Lă.rgirea pieţei a făcwt ca breslele să fie 1antrenate într-0 intensă
.activitate negustorească, în scopul satisfacerii cerinţelor crescînde. Dar,
în calea comerţului liber pe care maiştrii patroni îl exercitau, conducerea
breslei venea cu anumite restricţii. Astfel, breasla olarilor interzicea comer-
ţul cu alte vase în afara celor ce se produceau în breaslă. De asemenea,
breasla cizmarilor impunea aceleaşi restricţii pentru vînzarea produselor.
Pentru desfacerea mărfurilor din afară se încasau taxe mari. Aşa, de pildă,
s-a încasat de la un meşter străin „ 10 fi. pe anul 1842, să fie slobod a vinde
·-cizme în tîrgul Haţegului şi rămîne în voie. a şedea în Haţeg pînă an la
Sîntămărie" 3, fiind din altă localitate.
Dezvoltarea negoţului .a intensiifit:a;t exploa·tairea în iSînul breslelor
Concurenţa şi lărgirea pieţei ameninţa tot mai puternic situaţia meşterilor,
dar lupta împotriva concurenţei a menţinut breslele ca nişte organizaţii
închise.
Situaţia breslelor în începînd cu .a doua jumă•ta·te a -secailuilui al XIX-iea, eco-
_perioada de după 18.48 nomia de schimb se intensifică fot mai mult, cerinţele
pieţei cresc din ce în ce. Ele nu puteau fi satisfăcute de bresle decît într-o
mă·sură neînsemnată. DeZl\lolta.re.a forţelor .de producţie şi a relaţiilor capi-
tia.1liste a făcut ca hreslel1e să deoadă, mai ales după .revoluţia burghezo-
demccr·ailică din 1848, cînd iindustri.a ia înoeput să împingă meserii·le pe
pilan secundar. In aceste condiţii noi, breslele au continuat să rămînă or-
ganizaţii d·e oa·stă, duc.înd la frîna•rea dezvoJ.tării forţ·elor ·de producţie. In
sînul lor s-ia 1accentu.at î1nsă, fot mai mult, diferenţierea economică.
DifiieuHăţile create .J.a i111t11airea în brea1S1lă, taxele mad, condiţiile grele
-de p-romovare în rîndul maiştri·lor, exp.Joatarea ucenici.Jar şi calfelor con-
Hnuă să se menţină şi în noHe condiţii, în oare acestea se accentuează,
·devin mai acute, manifestîndu-se ca fenomooe .a1Je unei crize tot mai adînci.
1
Muzeul region~1 Dew1, Carte de judecăţi şi pedepse a breslei olariilor.
2
Ibidem, linv. 11685, Protocolul breslei cizmariJor.
3
Ibidem, Rrotocolu.1 breslei cizmari.lor. f. 5.
:l88 BENIAMIN BASA
După 1848, primirea în ucenicia de breaslă ·se face mai greu ; pe

măsura ce proceisul de descompunere a breslelor se adînceşte, se înre-
gistrează şi creşterea numărului anilor de wenicie. Astfel, dacă între
1838 şi 1846 ang.ajărHe se făceau pe termen variind de obicei între 3 şi 4
ani şi jumătate, în interva1lul cuprins între 1871 şi 1873, numărul anifor
creşte la 6. _
Piedicile puse la intrarea în breaslă au avut ca urmare o scădere a
numărului maiştrilor. AminHtul protocol al breslei olarilor cuprinde liista
cu 57 de maiştri, între 1821 şi 1872, dintre care au intrat ca tineri maştri în
1856 7 inşi
1863 7 inşi
1866 6 inşi
!867 G inşi
1872 5 inşi
ceea ce îinsearnnă o scădere a numărului membrilor pe an ce trece. Mai

muli, prin protocolul din 1861 al breslei olarilor se pun restricţii împotriw:t
„celor ca.re a,r vinde meşteşugul la ailţii... şi 1să fie globiţi cu 3 fi. şi 30 cr.
iar de nu, să fie scoşi pe toa·tă viaţa".
In iSchirnb, înlesnirea intră1ri"i în breasilă, acordată fiilor sau rudelor
maiştrHor, ne a•rată că de aici nu mai e muH pînă la transformarea cali-
tăţii de paitron în oailitate ereditară, aşa cum o întîlnirn în capitalism.
Tot în cardrul aces.J:ui proces de transformare, menit să ducă la des-
compunerea breslelor, are loc şi decăderea micilor meseriaşi, accentuarea
dependenţei acestora de alţi maiştri care se îmbogăţesc tot mai mult, în-
deosebi din vînzarea produselor. Primii sînt siliţi, fie să-şi concedieze calfele
şi ucenicii, fie să-i ţină ascunşi, încercînd astfel să facă faţă concurenţei.
Comerţul ·liber în tîrg era împiedicat şi în această perioadă. „Mai~trH
oare vai-esc a se neguţători cu aH meşteşug, se vor globi cu 2 fl. pe an" 1.
Dacă vreun maistru „voieşte a se neguţători cu alte vase şi anume ulcioare
sau alte vase, aş.a cu voi.a tuturor s-a hokărît ca fieşte c·are, care se negu-
ţătoreşte ·să p!Mească pe tot anul 2 fi. v.a." 2 • Cu toate aceste restricţii,
numărul celor oare f.ac comerţ cu vase oreşte în 1861-1862 la 18.
Meseriaşul ajunge dafor faţă de patron, care-i furnizează materia
primă. Din -aceas1tă cauză şi preţul va fi dida·t de patron.
Pentru a satisface comanda şi cerinţele mereu orescînd-e, breslele nu
vor mai proteja 1limita.rea timpului de lucru şi vor lucra nelimi.tat.
Agravarea inegalităţii economice şi sociale duce la o ascuţită lup-tă
de claiSă între ucenici şi calfe, pe de o p1arte, şi maiştrii patroni, pe de altă
parte. Aceste antagonisme se .accentuează în perioada de descompunere a
bres,J.elor.
într-un memoriu a'1 unui meşter cizmar se a-rată abuzmitle conducerii
şi ale unor membri care „îşi fac de cap". „... Cum pot fi membri ai ţehului
-- întrea1bă el - asemenea indivizi care nici nu-şi exercită meşteşugwl şi
totuşi -aceşrti.a sînt scoşi de sub orice saroini ; pe lîngă .asta, ei au cel mat
1
Muzeul regional Deva. Protocodul breslei oJ.a1rMor, (1861).
2
Ibidem, ian. 1862.
9 BRESLELE MEŞTEŞUGAREŞTI DIN HAŢEG 33()
ma•re drept cu ooazi,a şecliinţelor ţehului, adudnd aicuz,e împoitriv,a .adeva-

raţifo1r meşteri. Omul Hni1ştit nicioda,tă nu ajunge să i.a curvîntul ca să-şi
spună neoazuil" 1• . .
Pe de altă parte,· se accentuează diferenţierea d'initr·e maiştrLi br·ooliaşi
-şi calfe; Tendinţa calfelor este de a se elibera din cătuşele sistemului de
brcais:lă, d·e ,a lup1ta împo.t11iv.a îngrădiirH exe1rcitate de brea&lă. Aceâstă ten-
dinţă .are e:a urmairc taipfol că bresl~le din Haţeg sînit nevoite să acorde
<:oncesii unor calfe, ca dreptul de a lucra pentru un anumit timp şi în anu-
mite condiţii pe cont pmp·riu. Astfel "în caisa ţehmeştemlui fiind cinstitu·!
ţeh adunat, s-a hotărît precum că Voina Iosif cismalegen (calfă de cizmar
- în ·Himba maghiară - N.N.) să aibă slobozenie într-un an de zile a
luera pe seama sia un chip de remek (oapodoiperă - în Nmba ma-
ghiia-ră - N.N.) ·Şi să se adauge şi aceasta oa isă iSe poairbe omeneşte, cu
dn1S1te că1tre fie~ecare maistor, aHminteri de v.a 1avea vreo purtarre slabă,
de cum ca să se primească ca maistor, dar nici de a lucra nu s-o îngădui,
iară la împlinirea anului să se plătească după hotărîri" 2 •
Slobozenie de a lucra ·două piei într-un an pe seama lor se dă şi unor
ucenici, cu obligaţia ca aceştia să dea adălmaş breslei o ferie de vin şi
taxa de cîte 9 florini 3• Conflictele dintre meşteri şi cailfe er.au aduse, şi
în acaaiS'tă perioadă, ~n :faţa .adună~H bresl ei. Astfel, la adunarea breslei
1
cizmari.tor din 30 ianuari1e 1848 un „meşterlegeny (calfă) ... a venit cu

pono1Slu" ( cea1rtă, aici : pMngere). El ;lucrase cu mail5tml său un :an de zile,
săiptămîna cu 50 cr. Paltronul nu ·a vrut să-11 p-lătească decît pe 9 1luni, sus-
ţinînd că vreme de 3 il1uni de zif.e oa.Ua .a Upsit de fa 1l1ucru. Adunarea dă
cîştig de cauză patronului 4•
In condiţiile tot mai grele de muncă şi de existenţă, lupta între meş
teri şi calf.e se ascute. CaUele ·trec de la refuzul de ,a lucr,a, de la fuga de I.a
locul de muncă, de lia nerespectarea restricţiilor de breaiSlă, .11a forme mai
active de luptă 5•
Este grăitor cazul ucenicului Silaghi lgnaţ, care „s-a înştiinţat la ţeh
cu 1rugiarea' că ar fi fost zogonit (izgonit - N.N.) de mai.sitml •său K.a-lmăr
IosW'. Ucenicul cere coniduoerii bresle1i să cerceteze „pentru oe ,1~a zogoni1t,
fiindcă avea numai un scurt timp pînă la slobozirea lui din s~rviciu" 6 •
In urma acestei plîngeri, maistrul este convocat în faţa breslei, dar
refuză a 5e preZienta, zidnd că „nu a.re nimeni putere ia hotărî pe,site serv·i-
torul său şi să poftească să fie pedep·sit căci va ş1tie el oe să facă". A -se
oooerv.a cum contra.dicţia dintre .patron şi uceniic iese şi mai muH în evi-
denţă. în timp ce ucenicul iSe .răz·vrMeşte împotbriv1a trafamenfo lui pe care 1
îl aplică patronul, acesta continuă să-l considere ca pe servitorul său.

Ucenicul stăruie în a cere pedepsirea maistrului care 1-a alungat şi
„şi-a luat răzbunare cu bătaie". Sentinţa breslei cizmarilor, dată în acest
1 Muzeul regional Deva, Protocolul breslei cilzmmi,Ior, f. 40.

2 Ibidem, f. 13.
3 I bidenz, f. 12.
4 Ibidem, f. 14.
5 C. G o 11 ne r, Contribuţie ta istoricul luptei calfelor în timpul absolutismului
aiustriac (1849-1E60), în „Studii" 4/1958, p. 133.
, 6 Muzet1l regiona•l Deva, Protocolul breslei cizmar.iJar, f. 43.
390 BENIAMIN BASA 1a
caz l·a 13 iulie 1863, .pedep.seşte itot pe ucenicuil Silaghi lgnaţ, care „s-a
pus în cear,tă contra maL.strului Ka•lmân Iosi.f, t.a ares<t în oaiSa ţehului
pe 5 nopţi, unde în toată dumi:nica seara ar~ să ise înşrl:Hnţeze l.a domnul
ţeh meş•ter şi dimineaţa după ofobozie cu semn de scrisoare 1Ja maiiStrul •său
Iosif Ka1lmâr; ca·re stintinţă s-a publicat înaintea ţehului cu aceea adău
gare să se .roage înauntea ţehului ·de .iertare şi să sărute mina la maiştrii
străini" 1•
împotrivirea făţişă a ucenicului este socotită ca „purtare necuviin-
cio·a,să şi grosolănie". Sitărpînul ,său, meşterul Ka.Jmâr IOiSM, nemurlţumi:t de
sentinţa dată, acuză pe ucenic de •a-i fi sfricat două pi1ei de bivol, iar con-
ducerea breslei îi aplică din nou pedeapsa de 3 ziile aresrl: şi amenda de
15 florini. Ucenicul, făcînd plîngere magistratului opidan, i se reduce
pedeapsa Ja 3 f.lmini desipăgubire şi 3 nopţi arest. Intervenţia în cauză a
magi:stratlliluii nemulţumeşte conducerea breslei, care înain1ează o recla-
maţie „!naltului scaun regesc", cerînd „să rămînă neschimbată pedeapsa
hotărîtă şi tofoda,tă de a sfătui Sfatul oră•şene.sc ... ·să nu ,s·e amesrl:ece în
lucrurile oe nu ţin de competenţa lui, şi pe cît posibi1l, cinstea şi P'resHgiul.
corporaţiei noasfre care are un statut, să nu f.ie atinse" 2 •
Lupita făţişă şi ascunsă a calfofor şi ucenicilor împorl:.ri'Vla expfoatării
exercitaire d,e patroni eDa .totuşi spontană. Aceştiia revendicau îmbunătăţirea
condiţiilor de lucru şi a 1saiJ.a:riUor, fără a-şi propune desHinţa.rea organizn-
ţiilor de breaslă ; doar o mică pătură era însufleţită de această revendicar~'·
burgheză a!fl'tifeudală. F. Engt,Js, referindu-se l·a <Sifoaţia oaUelor în evut
mediu, arată că „pentru moment se găseau în afara .socierl:ăţii ofidale şi...
prin condiţiile lor de viaţă se apropiau de proletariat atît cît era cu putinţă,.
ţinîndu-&e seama, pe de o p•arte, de srl:.adiu.l J,a care ajunsese ;industria, iar
pe de a.l'i:ă parte, de privi1legiiile breslelor 3 • AceaiStă sHuaţie se evidenţiază
cu artH mai mult în condiţiile dezvoliării re.Jaţiilor ca1piitaliiste. Neavînd însă
o conştiinţă de c.l.aisă, oaHele şi ucenici:i nu puteau fi o pă.tură cu adevărnt
r·evoluţion1ară. Cu uoa:te 1acestea, lupta lor împotriva •exploată1rii paitronilor
a însemnat o breşă puternică în siistemul de breaslă feudal. Aceasta dovedea
criza în care intraseră breslele în secolul al XIX-iea, criză care se accen-
tuează mai ales după ·revoluţia burghezo-democratică din 1848, ca.r·e a a.dus
după ·sine profunde tr.ansfo.rmă·ri şi în viaţa soci.al-eoomrrnică .a Trans·H-
vaniei.
însuşi s1'atu1! a ini.ervenit prin ,legea <lin 1 i1a.nuiari:e 1852, dîn1d o grea
lovitură îngrădirilor de breaslă. Dispoziţiile legii industriale din acest an
oeroou org:ainizaţiilor meşteşugăreşti statute pe bane noi, .aprobaite de ·stat.
Prin modi:ficarea s•barl:uteilor de breaslă au fost desfi'inţate toate vechile
piedici şi îngrădii1ri de breaslă <!a.re împiedicau dezvolta.rea oa1pHaHsmu.lui.
Consecinţele .Jegii se răisfrîng şi asupra breslelor din Haţeg, a căror
funcţionare via fi dirij1ată de sfatu.I orăşenesc, prin a.co!"d.a.rea ,autorizaţiei
de funcţionare, cu condiţia prezentării noului statut şi a unor taxe. Ma-
gisrl:ratul Haţegu1lui „observînd cum că cu toat,e că corpor,aţiunHe de olarf:.
1 Muzeul reg-ional Deva, P.rotocolul breslei cizma.riJoir, f. 17.
2
Ibidem, f. 47.
3
F. E n g e I s, Războiul ţărănesc german, ed .•a III-a, Bucuireşti, 1958, p. 43 ..
sub nume1le de ţe:hur'i, ·pr'in ·legea pentru libertatea de 'industrie is-:au ş.ters,
to1uşi aceste corpo.riaţiuni se ma·i adună", 1le obligă să se supună dispozi-
ţiilo.r. Co·rporaţia răis.punde că se adună 1 numai d·e 4 ori pe an pentru a
confriibui fiecare cu o sumă de 40 florini din care &e .a,juiă îintre ei, mai ales
în c:az de înmormînta,re.
La fot, şi în pirivinţ.a breslei ciLJmati.Jor, imagi1sibr1atul orăşenesc îşi
asumă dreptul de corntrol, refuzînd, prin hoiărîrea din 18 oot. 1863, recursul
breslei prin care aceasta încearcă să-şi justifice existenţa 2•
Statul, prin ordinu.! Mink;terului de Comerţ şi lndustriie, cere corpo-
raţiei ola1ri.Jor (termenul de breas·lă sau ţeh nu ma·i apa.re în aote) 1să înain-
teze „un conspect despre toţi învăţăceii oaire .au trecventat oarecare şc0E
şi se af.lă în etate pînă J,a 15 ani şi sînt adoptaţi .J1a oarooaire imaesitru pentru
frecventarea meseriei..." 3 • Aceasta se făcea în scopul introducerii lor în
industria oapiitaiJ,i,stă unde eiia nevoie de oa.dre cu o oaireoa1re pregăitire
tehnică.
L·egi,J·e ·ami1nti'te nu au făcut d·edt să consfinţească cee•a ce se străduia
de multă vreme să se impună în cadrul dezvoltării economice şi sociale 4 •
Nu prin dispoziiţiit.e date bresle-le au încetat de a ma.i exista. Dimpotrivă,
după cum v·edem şi ,J,a Haţeg, breslele, sub numele de „corporaţiuni" sau
„socieiăţi" au încercat să se menţină şi mai departe oa
organizaţii exclu-
sivhste, oare împi•edioau dezvoltarea liberă a industriei şi .tărgiirea pro-
ducţiei. Apă·rînd poziţiile economice ale mioilor producători de mărfuri,
breslele apărau tendinţele anticapitaliste 5• Dar, cu tot caracterul exclu-
sivist, oc.ncuren~a industriiei manufacturiere, în pl'ină dezvo-1.tare, nu a putui:
fi înlăturaiă. Ba ,a dus la ruinarea multor maiştri patroni, il.a. desmnţairea
multor bres.te. Consiti:tuind un obstacol pentru noi,Je Teilaţii capHaliste, bres-
lele au fost înlăturnte. Carncrterul reacţionar 1al for a consta·t în faptul că,
punînd interesele corporatiste mai presus de lupta de eliberare împotriva
Ieudarliismului, a1u devenit o frînă în ca.Jea dezvoltăTii social-economice, ceea
ce a contribuit la decăderea lor 6 • însăşi adîncirea diferenţierii economice
din sinul lor a fost un semn a.I inevitabilei descompuneri. Această diferen-
ţiere este tot mai accentuată în a doua jumătate a secolului al XIX-iea şi
la Haţeg.
Din rîndul ma1i.sitrilor se ridkă unii l1a o isr!Jarre economică înflcritoare.
in timp ce alţii decad', să1răcesc. Corporaţia devine a·cuim o iinsitituţie în m:nc
patroniilor bogaţi. Ea sr, transformă într-un fel de bancă de împrumut cu
camătă, ,de tip capitaHst. Maiştrii sănacii împ:mimu~ă hani pentru nevoi·le lor
sau în scopul redrnsării econorrnke, în iimp ce a.Iţii, în scopu.\ îmbogăţirii
şi a-1 cbţînerii unui pro.fit din comerţ. Maistrnl Nicolae Crişan, de pi.ldă,
a luat bani cu camă~ă penitru specul•a cu oi.
Acum se înmulţeşte nuimărnl membrilor corpoiraţiiilor, aceştia urmă
rind în primul rînd ·Să aibă de unde împrumuta bani. Fieoaire membru era
1Muzeul regiona·l Deva, Protocolul bres!ei 0!1arilor ( 1873).
2Ibidem, Protocolul breslei cizrnarifor, f. 42.
3 Ibidem, m. 192, Protocolul breslei ola.r';\or.
4 L. F odor, op. cit., p. 135.
s Ş t. Pasc u, op. cit., p. 339.

6 Ibidem, p. 341.
392 BENIAMIN BASA 12
da'tor .să idepuină ·la înscr-i,eu-e o sumă tixă de 40 fil. Pentru banii împrn-
mutaţi se plăitea dobîndă, far drept garanţie (cauţie) 1se aducea o bucată
de teren arabii! din cel mai bun. In caz de nepliată, pămîntul depuG drept
ga1ranţie era. exploa1bat pentru confectiona,rea vaselor de ilurt. · Obligaţiile .
se luau în faţa unor mantori, ou semnMuri.
Din casa corporaţiei ol,avi.Jor au fost umiprumutate următoarele
sume:
1869 12 fi.
I SÎ.) 15 f:.
lt:il 34 fl.
1872 35fi.
1873 8 fi
---
Total 104 fii.
Se întîrrnpla uneori ca 1sumele împrumufaite 1să fiie p1lărti1be iaibia după

zece ani. Aceasta însemna şi o creştere a111ua:lă a dobînzii.
Descompunerea breslelor a foGt o eerinţă a fogi'lor ·dezvoltării social-
coonomice. Acest proces a cuprLns cele ma:i muilte organiziaţii de breaslă
din Transilvania, în pirima jumătaite a secolului a1l XIX-iea.
Breslele din Haţeg au încercat să-şi prelungească exisitenţa pînă în
a doua jumătate a veacului. In această perioadă, deposedate de puterea
economică, ele ,sînt desfiinva•te. Ca o rămăşiţă a breslei olairifoir, corporaţia
aceasta se transforimă în oodetaite de înmormînfare.
Procesul de descompunere a breslelor din Haţeg, care a avut loc abia
în a doua jumătate a secolului al XIX-iea, se datoreşte faptului că în Haţeg
nu a existat o concurenţă puternică a unei industrii capitaliste în dezvoltare.
Oraşu1 l Haţeg şi„a păstriat oainaoteml său de tîrg cu o acti-viitaite legaiă de
schimbul produselor meşt.eşugăreşti şi ţărăneşti. In fond, ,a0Hivi1batea bresle-
loir din Haţeg a fost 0 submin.a1tă ·de capitailul comercia.J. I(ar,J Marx iSublini,ază
mlul capitalului comerci.a,J în acţiunea de descompunere a breslelor:
„Breasla respingea cu mare grijă orice îincă'lcare din parlea capiitailului
comerda1l, singur.a formă Jiiberă a oapita.Jului, ce-i stătea în faţă" 1•
In cele din urmă, concurenţ,a industriei ima1nufacrl:uri.ere şi de fabrică,
chiar daieă a:eeasta nu se dezv-ol1ua,se pe plan .Jcoa•I, a dus ,J,a falimentul şi
la desfiinţarea breslelor.
Acesta este rnoitivul pentru caire organizaţii1le de breaislă din Haţeg
şi-au păstrat relativ mai bine car.acterul lor de organizaţii închise.
Procesul descompunerii breslelor în secolul al XIX-lea a fost inevi-
tabil. BI a însemnat, aili;ituri de alte profunde tiraniSfonmări în viaţa econo-
mică şi socfală din T11ansi,l,v.ani1 a, itdumfu1 capita1li&rn0ilui asupiria .relaţiilor
şi insu.tuţiilor feudale.
1 KiarJ Miirx, Capitalul. voi. I, cairtea I, ed. a 11-:a, Ed. P.M.R„ 1948, p. 33G.
ARMATA PRINCIPATELOR ROMÂNE IN SPRIJINUL UNIRII
de GH. SMARANDA~HE
La miJloou1l veacului a.I XIX ...!ea, în condiţiiie cînd Europa era răsco
lită de mari mişcă1r,i 1a1le popoarelor pentru .progres social şi naţional, în
procesul destrămării feuda!i.smu:lui şi a,! dezvoltării oapirtaHsmului, pe t~ri
todu:l ţă,ri1lor române ideea făuri.rii unităţii naţiona,le, a unităţii de neam
şi de 'limbă a pri1ns 1rădăcini ia1dînoi 1în masele l1argi populare şi s-a trans-
format într-o puternică forţă motrice.
Acţionînd cu oea maii mare energLe şi înfmrutînd cu tenacirtiate forţele
·Centrifuge interne şi e:xiterne, popoml iromân a reuşit să obţină unitatea
sa naţională printr-o foptă dkză şi eroică.
In oadrul efortului general al popornlui nostru pentru ·1redobîndirea
independenţei şi înfăptuirea unităţii naţionale, un rol însemnat i-a revenit
şi 1armartei, orga.nizaită m 1830 pe baze modeme. Marele pakiorl: Nicolae
Băilceiscu 1sooote.a ,a111marta oa pe o „avangardă a norodului", ca pe un instru-
ment abso!,ut necooar pentru eliberarea ţăirii de sub stăpînirile sirăine.
Atirl:udinea armatei taţă de eiy,eni.mentele anu1ui 1848 nu va îndreptăţi însă
pc dep·Hn spenainţ.eie tmnfaşi'lor revoluţionari români 1• •
Pornind de la învăţămint·ele revoluţiei, Nkoliae Băkescu aprecia în
anii imedi1at unmători că lupta poporului român penbru libeirtafo şi unitate
naţională va trrebui să-şi asigure s-prijinul efectiv al a1rmarl:ei. In acest
scop, Niw!,ae Băkescu -preconiza reorganizarea şi dezvoltta1rea oştilor pă
mîntene, crearea unei aidevăraite a.:rmate naţiona'le, ceea ce nu s-a putut,
bineînţel,es, înfăpfo1i în condiţiHe regimului poHtic in1Sitaurnt după înfrîn-
gerea revoluţiei din 1848 şi a menţinerii fărîmiţării ·sitata,le. Reacţiunea
restaurată .a lua1t mă1suri severe pentru consolidarea poziţU!or 1 siale de .clasă,
între care şi reo11ganizarea 1anmatei în vederea transfonmării ei într-un ifl-
strument mai docil şi mai eficient.
Boier,iimea reacţionară şi sep 1 araHstă îşi punea rna1ri iSperanţe în folo-
sirea .a1rma1tei împof,nil\Ta forţelor social-poiliiitice ~nain:taite şi unioniiSte. Lip-
sită de un sprijin soda~ în ţară, boieriunea conservatoare încerca să-şi
s.a,lvez·e i1rnteresele ei înguste de oliaiSă prin intenmediul a1rmartei sau eventual
chiar printr-o intervenţie tuirceaiScă. Desfăşur.arna furtunoaiSă a evenimen-
1 Vezi G h. S miar a n dac he, Armata Ţării Românefi{i i11 sprijinul revolufici
de la 1848, în Studii şi materiale d~ istorie modernă, vol. I II, 1963.
394 GH. SMARANDACHE 2.::
telor, marHe acţiuni revoluţionare aile maGefor populare şi sba1re'1 de spi1rit

a ,armatei, tavoraib.iilă Uniirii, au zădămidrt planuri·le reacţiunii.
Avîntul pafriortk a1l maselor ţărăneşti şi orăşeneşH avea o puternică
înrîurire şi asupra armatei, formată în majoriitiate covîrşitcare din ţărani.
Nu es,te d·e mică importanţă în explioarea artiiudini:i f.avo1rabi1le a armatei
faţă de Unire nici napfol că promoţiile de ofiţeri pregă:tiiite în ţa1ră după 1848
cuprindeau. un nwmă~ însemnat de elemente provenite din rîndurile bur-·
gheziei. Referindu-se la sirtuaţi.a .a.rma·tei în 1anii iimedi1at piremergător:i Unirii.
un ofiţeir din oaisrtea rrnoldoveană ·soria că : "Starea 1lucmrHor din oştire se
sohimbaiSe cu totwl ; oflţeri1i, 1interesîndu-se de progresele ·rea.H21a1te în ai! te:
arma.te, căutau să S€ ţină fa curent şi •să se ·in1srbru'i.a:scă prin ceii:iire, ap1ka u
cu drag reformele necesare şi .se ocupau de cultura trupei prin şcoala de·
carte organizată din proprie iniţiativă. Acest curent salutar - continua
acelaşi ofiţer - ... nu slăbi nici sub frămîntările de partid din ţară şi din
sînul căimăcămiei de trei, în perioada care precede alegerea domnitorului" 1•
Considerărrn că este locul potrivii să Ge preci-z1 eze care erau efectivele
oelor .două ia1rmate în momentul Unirii. Socotl:ind şi rfor1rnraţiu0ii.le mi.Jita:-e
teritori.aile (dorobanţii, g1rănkedi), efeoti'Vull 'total ai a·nm.atei Princiipate.lor
ajunsese la 26 304 oameni, din care 19 252 în Ţara Românească şi 7052
în Mci!idoov.a. De 11,a prima vedere rezultă naptul că ·efectivele airrrniartei erau la
un nivel re11,ati:v scă:zmrt, în .rapOJl"lf: cu cerii1nţele momeirntului 1istoric d.a.t.
Aceast~tSe, expilkă, atN prin interesele contnadidoiriJ ale boielJ"'imi1i reacţie
nare, ort şi prin<po'li.ticia rieisfrfotivă ia unor puterii eu.roipene.
Boierimea conservatoare dorea o forţă miliitară caire să-i apere inrte-
resele de ohasă, da1r •se rtemea de un număr .prea ma:re de ţă1ria.ni îrna,nma.ţi. In
„Raporrtuil 1aisuipna ·srtă·rii şi reorga:nizări-i prindpafolor Moldova şi Mun-
tenia", înciheiiat în 1aip1r'Îl11ie 1858 şi adreisat conferinţei de Ja Paris de către
Comisiunea europeană, ieomisadi Austri·ei şi Angliei is.e decliară împotriv·a
creş1eri1i e}eotivului· a.nma1tei Prinoi.pa:tefoir, mortivînd aoeaista prin „lipsa de
resurse fi~a1ncia1re" şi „degrad,area agriculforiii" s\3.u prin „inferioritatea
populaţiei" care, chipurile, nu ar fi bună decît pentru „cultivarea solului" 2 •.
Este linnpede .că pretextele invoca1ţ.e şi cia1lomn1ii1le adresaite poporului român
1
exprimau teama d·iiplomaţiJo.r ista1telor poi:rivnice Unkii de puterea miJitari'l

a Prinoip.arbelor dunărene. Pe :bună dreptate, un istoric mi.Jitar expl'ica îm-
potrivirea puteri1lor eumpcne faţă de creşterea efecrt:lvu1lui armart:ei mmâ-
neşti prin îngirijo1T1a1rea ca ace.aista •să nu devină „ un element d·e temut, care
la un moment dat ar fi putut să răstoarne multe din calculele diplomaţiei" 3 .
In perio1ad1a pr·emergăfo<:lre UnkH, boieirimeia consieirv.arl:o.arc nu a con-
tenit în a înrtr•eprinde 1acţiuni menMe a pume .arrnatia în .silujba ilfltereseicr ·
sa1le de da1să. Guveimul Moldovei ia măsur'Î pentru ispor1iire10J. efectivelor
militare ~n 1scopwl zădămiioi1r1ii mişcării unioni.ste după retr.agerea iiruipenor
1
G e n e r a I H e r k t, Cîteva pagini din istoricul armatei romdne, Bucureşti, .
1902, p. 57. .
2
D. /\. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, Acte şi documente rel<Ifive la
istoria renaşter-H Româ·ni1ei, val. VI, pairitea a II-a, p. 660.
3
I. P op o v ic ·i, OrganizaJ"ea armatei române. II. Roman. I 900, p, 150.
,\RMATA PRINC!PATELOR l{Q,\\ANE IN SPRIJINUL UNIRII
------------- ---------------
de ocup 1aţie 1a:uisrbrii.ece I. In rac;est scop se soliciită şi o baterie de tunuri

auis.tric-ce 2 • Prin o.r1dii11uil de zi a1l ca1irngoamului Vogo1r.i1de către rnrmată.
din 2/14 mairtiie 1857, ,se cerea acestei,a „să fi.e oredi1nc1ioaisă .guvernului" 3 .
In iunie 1857, căimăcămia Mo'1dovei a dispus să se concentreze ,Jia
laşi o mare p1a nte d1in 01a1stera ţării : batalionul I muşcherbai!ii, regimentul de
1
vînători, bateri„a de 1a1rtii1leri1e şi di vizionul de lănoieri. Perntru a olbţine încre-

1
derea armatei, caimacamul Vogoride „nu lipsea o zi să nu vină ... în tabără".

după rnărturi·a unui ccni~empornn 4 • în !iunie 1858, în timpu1l bolii caimaoa-
mului Vogoride, guvernanţii din Moldova şi Gădel Lannoy se tem de
„eventuale demonisibraţii" şi de „manifestaţii unionhsite aile ofiţerimii moil-
dovene" 5• Că 1imăcămi.a Moldovei, a luat, de 1a1semenea, mă 1sura de ia numi
ca ha·trnain pe N. Ma1v.rocorda1t, un înverşunat duşman ail Uniir1ii. Numai sub
prnsfonea evenimentelor din ţ.a1ră, .a puternicei miş.că1ri unioniste oa.re cu-
prinsese şi armata, Nicolae Vogoride este silit să-l înlocuiască - în fe-
bruarie 1858 - pe Mavrocordat cu Iorgu Ghica, ultimul hatman al Moldovei.
Stare-a de sp'iir:it ia .a-rma t-eii, fiavorabi1lă Unirii, a îngrijomt şi boierimea
1
conservafoaire diin Ţ,a1r.a Româneaocă. Şi aiiC'i · au fosil 1lwate mă..suri severe

pentru ,a pireven;i evenitu.a1J,e•le acţiunJ de ne..supunere ale oştirii. De pi.ldă,
căimăcămia a prooedait 11a scoaterea din ainmaită, în toamna airmlui 1858, a
unor ofiţeri adversari ai caimacamului Ghica : maiorul Diamandescu, co-
lonel ul Frunză şi alţii 6 •
In ciuda acestor mă1Su'l'Î 1lu1a'te de 1reacţiune, airmatba continua ,„a &e- in-
teresa foarte viu de această chestiune vitală pentru ţară" 7 • Unii ofiţeri se
1 Dooll!I11ernte pri'Vind Uni.rea Pr.ilr1cipafolor, vot I, Raipoail1fele Consulafolui a.usitrfac
din Iaşi ( 1856-1859), culegerea documentelor, sfodiul introductiv, rezuma-tele şi notele

de Dan Benindei, Ed. Acad. R.P.R„ 1959, ·doc. 76. Se î111f)inţează un hatail.ion de inf.anterk
şi un esc.adrnn de lăncieri (doc. 195).
2 lbident; doc. 9). Tn iuHe 1857 se îniapoi,ază 1n Moldova bateria ir,idioată de armata
varistă în ti'.rrnpul războiulu 1 i CrJmeili. Cu 'acest pl'ilej Cpt. F.iJ,i.pescu, comandantul bateriei
este avansait şi num:it comandaniul .aJit:,leriei moldovene (Ibidem, doc. 174). To noiemb.rie-
acel·aşi an, col. FJ!ipescu este arestait şi demis din armată deaariroe ordonase pedeps:rea
c:u bătaia pentru insubordonare -a subofiţerului .austrfac Csallner, caire ,rămăsese ca J:nstruc-
tor îin .at11mata moldoveană după rnhragere<:1 1a1nna:tei ,a.ushriece. fo1st.ructorf M0cha.Ja şi"
CsaHner erou sub jurisdicţia agentiei .austriece .d:in l:aşi. După acest 1bncident, oei doi
subofiiter'i austrieci pleacă dJ:n Moldova. (Ibidem, doc. 269-283).
3 Acte şi documente relative la istoria renaşterii României, voi. IV, p. 50,
. 4 He r k t, op. cit., p. 4. Tn t.:mpul alegeni.lor pentru divan.ul ad-hoc, pompierii
au primit ordin să ocupe ourţj]e biser-ici·lor pentru ca să nu poată f:i folCJSJ'.te ciopotele
pentru •a da serrma1lu1l unei evenfoa,le revolte. (Documente privind Uni rea Principatelor,
voi. III, coreSipondenţă politică (1855-1859), culeg-erea documentelor, studJul introduct!v,
re1mmatele, notele şi 1indicele de Coinn€1H"1 C. Bodea, Ed. Aoad. R.P ..R., 1963, doc. nr. 158).
" Documente privind Unirea Principatelor, voi. I, doc. nr. 320. La 4 august 1856,
lJij<lel Laninoy îi scnia 1l.ui Buol de „unionismul foncţion.ar!tlor şi oEter.iilor". (Ibidem,
dx. 4).
6 N. I org a, Istoria Românilor, vol. IX, Bucureşti, 19'38, p. 298. Pe de altă p.arte,
pentru a-şi ·atrage arma-ta, Alex. Ghica f.ace îna:intăni în gradele mJHtare: un spăiar.
9 colonei, 20 maior-i, 25 căpitani, 21 locotenenţi, 26 sublocotenenţi (Documente privind'_·
Unirea Principatelor, vol. III, doc. 225). Caimacamul Mex. GhicA înlomise µe !a comanda
nastei muntene pe col. Odobescu cu Barbu VJiidoian11.
7 1-1 e r k I, op. cit„ p. 57.
3!)6 GH. SMARANDACHE 4
dec.Jairă 1mpobniv.a fall1siifică·ri·i a•legeiri1lor p enitru dirv0111u1 ad hoc din Mol-

1
dova 1 • In aceste divanuri sînt aleşi ca deputaţi şi ofiţeri în activitate sau

di.nbre cei p.artilCJ:iparnţi !:a revoluţia din 1848 şi ~eveniţi în ~ră d'i111 exiJ.
A6t.fe.I, maiorul .Mexa.ndrn Ioan Cu:oa este ales deputiat pentru divanu.I
ad hoc cu 152 <le voturi de araşl\ll Gafoţi. ln Munrteniia, oraşul Craiova îl
a:Jegie dieipufo1t pe Ni1001laie P:l•eşoianu, far Gir. Semr.ie este deserrnrna~ „unan:im
.de obştea întreagă" ca deputat al oraşului Giurgiu 2 • Alţi ofiţeri contestă
omiterea lor din listele de vot 3 •
Cu p11i\lejul deschideri1i divia1nului ad hoc la laşi 1a1re iloc un eveniment
deo6ebit de iS'emnifioarl:Iv poo:tiru sba:rea de 1s-pirit a soildiaţilor moldoveni.
"Inşişi soldaţii din gardă - ne informează "Steaua Dunării" - recunos-
cînd în girupuil p·e oare-ii for.mau cei 15 depUJbaţi (ţă.rani n.n.) o mdă sau
un cuno1scu1t, ·au uiitat pienrtru o al1ipă consemnt11l pitiimlH şi ;strigau ridicînd
armele : «Trăiască deputaţii noştri» 4•
Alogerea colorneh11lru1i A.Je:xrandlru Ioan Cu:oa, locţiifor de hatman al
oşHrid din toamna :anului 1858, ca ·domnitor 1a,J Moldovei ia fo61t 1ntîmpi.na•tă
şi s•alutaită „cu ur·ale enli:uZli1a.ste" de către 1armată. în oc.ri6oorea lui Va5i.le
J\lecsandri din 20 ·ianuarie 1859, adresată fratelui •Său 1amoa~ în sbră·inăitate,
se a1r.a1tă că 1!1a vestea a1legeril 'lui Cuza ca domnill:or •a·l Moldovei „corpul
oHţerHor, .fericiţi de .a a•vea ·un domn ieşit d·1n rîndurirle for„. purtară î-n
trfomf" pe depuţaţii p1a,rbidei 111iaţiona1le. Genera.tul Herikt 1sorie în memorH!e
sa:le că „enfoziaismul fu gener.al, cu d·eosebi1re între noi, rnilHibairiri, oa:re
vedeam •apropi1irndu-isc visul noistru : trnnsfo11ma1riea oşi.ti:rii în~-o 1a1nma1ă
naţională" 5 .
In •timp ce p•a1rhida uniOiniisiă din Moldova 01bţim.l'se o V'idorfo prin
alegerea oa dornni:tor .a cofoneluilui Alexandru Ioan Cuza, reiacţiunea din
Muntenia îniteţea tot ma1i mult mă.surile repr·esi'Ve cu caracter a-rntipopul1all"
şi antinaţional. Astfel, pe motiv că liniştea publică este „ameninţată prin
ră·seuilări şi .adună·ni de ţărani în capita.Jă", căimăcămi1a a acordat împu-
temicilii S·pedale „părţii admirniisfraihive şi .ostă.şeştii''. Deparlarrnentul Trc-
buriilor din Lăunbru şi şefu:! oş~ini:i a·veiau oihldg1aţi,a să i.a „,oeil•e ma•i ermrgice
măsur.i" şi ·Să 1interwnă cu forţoa armelor „oriunde 'Se v·a vedea grupe de
I O:Jkineluil Schelei!i, .succesaml interimar al nui V. Ghica la Mi·n:steml de Interne,

se .adresia astfel admfrlii.straţiei districtului Roman .J,;:1 25 1aug./6 sept. 185i: „Cu .'.lsprime
se opreşte de a se afce· cea mai m:că înrîur!re Ia a·legerea deputaţilor". (Documente pri-
vind Unirea Principatelor, voi. II, documenie interne, 1854-185i, doc. 208).
2
Documente privind Unirea Principatelor, voi. I, doc. 292, 680 şi 691-693.
3
Ibidem, doc. 8i, 198 (maiorUil Panait Tu!elcâc, col. G. FiL!ipe.5cu şi alţii).
4
„Steaua Dunării" din 15 octombrie 185i.
5
He r k t, op. cit., p. 56. Jn ord!nul de zi nr. 4, din li2 1i•an. 1859, domnitorul
;\lexa1ncku Ioan Cuzia se adres·a astfel mi1lJtarJJor oastei Pril!lcipafoJui Moldovei : „Fiti
mînidiri de me111irea voastră, căci e.5te nobmă, mare, serioasă şi meritalii iubirea concetăţen'ior
voştri prin observarea discipHnei celei mai stricte, meritaţi respectul stră1:1I11ilor prin energia
cu ca.re veti şti a susţiifle deVlizia armiei româJne : Onor şi Patrie I Acea.stă deviză a fos\
scrisă cu sîngele s<trămoşirlor noştri pe steag1JJI Moldovei, pe .aice.st s.teag ca.re a fost purtat
din victorie în victorie în timpurile luptelor, odor soump şi glor.ios, ce se găseşte acum
.:n mîin~~e voastre" („MonHorul ofk'.al al Moldovei", nr. 25 din 18 .iianuarie 1859).
5 ARMATA PRINCIPATELOR ROMANE TN SPRIJINUL UNIRII 397
oamcmi, atît p·e uliţele oaip1ifa1lei, cî~ şi pinun onaşet~e dis.bridelor sau
1
prjn siat·e" 1•
La ord1inu1l căiimăcărrni:ei, şeful oşt.Lri1i din Munteniia, genena,Ju.l Barbu
\!lădoi.anu, a trimis în după amiaza zi'lei de 21 i1anwa1ri1e un esoadron de
dorobanţi spre bariera Colentina, cu misiunea de a opri intrarea în Bucu-
reşti a ţă.rani1lor din s.afole învecinate. In seair,a 1aceilei,aşi z<i1lie a fost trimiis
1
un •a1l doiJ.ea esoadrnn de u1lani. înainte ca acesta din urmă să ajungă ,Ja
ba.r.i·eră, primul esoaidiron respinise'.;·e deja o coloană nume1roimsă de ţărani.
Socotind că ţărani.i se vor liiniş~i şi ţi.nînd seama de necesiitarte.a con-
centră.rid forţelor mHiitare în jurnl olădfr:i-i de pe dea1l.ul Mi1bropoiliei, cele
două esoaidroane de 1l1a b.i1ri·er.a Colentina au fost retrase, rărnînînd pe loc
nurna i un p lufo.n de dorobanţi. Acesta respinge o nouă coloană de ţărani
0 0
şi închide pe o parte di1I1 ei. La intervenţia energ·iică a ma.sefor bucureş

tene, în după .amiaza ziilei de 23 i1anua1rie es·te zădă·nnidrl:ă defini:hlv încer-
carea .reacţiuni1i de a foilos•i airrnata pe'il'tru ia op.r•i frlii:ria1rea ţărairni'lor în Ca-
pifală. ImpresionaN de forţa şi avînw1l pia1Dr.ioibi1c ai! .rnaselo.r buclllreştiene
şi ţă1răneşbi, dorobanţii s· au „.amesteoat icu poporul triumfător" şi au por-
1
nit spre centrul Capitalei cîntînd în cor Hora Unirii 2 •

Pentru a intimida pc deputaţii partiideJi 1naţiona1le şi m.iisele popula•re
adunate în jurul Adunării elective şi pentru a apăra pe deputaţii partidei
conservatoare de furia mulţimii, caimacamii au cerut şefului oştirii să
aducă, în dimineaţia z.j,lei de 22 Ianuarie, pe deailwl Mitropoliei 1două batia-
Jioane de soldaţi, dintre oare unul să fie d1i spu1s în ourtea olădirii, i1a1r celă
1
laH în afară. Deoarece cornaindantul obat.a.1.kmu.IUJi oare foT'ma centura ex-

teri.oară de apăra-re, maiioml Cuţarida, „se părea isuspect pentru credinţa
sa către guvern", oa-imaoamili i-au lua1t comanda şi 1 -au în1locui1t cu un ailt
ofiţer de încredere 3 . Inspăimîntaţi dr o dezlănţuire a maselor, caimacamii
cer să fie adus un nou bataNon oa întăirire. La ves tea apropierii lui, mul-
1
ţi1rnea a devenit şi meii agitată, ceirînd 'ins1isbenit şi v;i()llernt îndepăirbarea

oştirii 4• Stimulaţi de intervenţia energică a maselor populare, deputaţii
partidei naţioina.le pro~esite1ază în aduna.re că nu se po1aite delibera sub pre-
siunea baionetelor 5 • Astfel se ajunge la retragerea în cazarmă a celui de-a[
trei1lea baha1lio11 .
.La vestea că masele popu11are iau pătruns în. ciuirtea M'itropo-l•i1e.i, cai-
macamii, a·loa.rmaţi, au cerut generalului Ba·rbu V·lădo1i 1 anu, şeful oş'Hri·i şi
deputat în adunare, să ordone armatei să recurgă la forţa armelor. Este
semnmca1hiv ~aptul că generia.lu1l Vlădoi1a:m1 .refuză să tr,ans.mită 01Jid·iinul că
tre uniităţile .armat-ei, pe rrnotiirv că di6poe:iţia c&imăcămi:ei nu purta şi sem-
1 „Bu!etinu1 oficial" nr. 7 din 23 ,ianuarie .1859. Căpii!anul Chircu!escu, subinspec-
torul dorobanUlor din Buzău, arată inutilitatea patrulelm de dorobanţi pe care, de acord
cu administmatoruJ, !e OJrîndu·'.se în ornş (v~i „Aspecte din epoca Unirii la Buzău" de
I. M o Id ove anu, în Studii privind Unirea Pri11cipate/or, Ed. Academiei R.P.R„
1960, p. 511. '
2 N. T. Orăşanu, O pagină a vieţii mele sau 22, 23 !JÎ 24 ianuarie 1859, Bucu-
reşti, 1861, p. 49.

3 „Patirua", nr. 22 din 12 febmar.:e 1859.
~ Documente privind Unirea Principatelor, val. HI, doc. 293.
5 Acte !JÎ documente, voi. IX, p. 269-271.
398 GH. SMARANDACHE 6
năitura ~u'i I. A. Fiil1ipescu. Hotărîreia şefului oşt·iiri1i a fois•t determinată de

p-resiunea şi forţa maselor popuiiaire, d.e 1atHudine:a '5ia de s·iimpatiie ~aţă de
cauza partidei naţiornafo, de starna de spfrirt: iee domnea în rîndul soldaţilor
şi ofiţeriiilor. O corespondenţă 1adreisiaită z,iarrului „Steaua DunărH" k1 24 i'a-
nua.ri1e 1859 menţiona că „s01ldaţi.i decliarn.seră că de se w1 proclama Hi-
bescu (oa domn n.n.) ,pun a1nme1le jos" în 15emn de protest 1•
In dimineaba 21i,Ie1i de 23 i1an1uariie 1a fost adus în curte:a Mi1triopoliei ba-
1
iai!iionul de sub comanda mai,omluii Musce;Jeainu, „un bă1rbat a1l oauzei",

cum îl numesc corntemipora1nii1i. în jurul olădiri1i .fusese d1i1sipus un escad.rolfl
de ieav.a1leriie. După măirturi.a lui N. T. Orăşaou, 1a·11maba 1lăsa1 se mulţimea
să ·se apropie artît de mult, î.ndt „nu •se ma1 i putea mi.şoa". Totuşi, penMu
a evita eventua1lele 1iinoidenre, maisele de bucureşt,eni şi ţă11ani oereau cu
1
in1.S1isfonţă pilecane.a trupelor. Sub pres1iurnea ma1sielor popula1re, genernlul

\T'lădoiianiu dă ord,in un:ităţi1lor rmifrta·re să 1se retr1a1gă în oază1r:mi. P·antida
conserv,aloare şi .ant1inaţiona.1lă îşi pierduse orice iSperiainţă de a mai folosii
armata în sp1r:ijinul său. I. A. FliHpescu deda,ră consuiHlor 1străini, în sea1ra
de 23 i1anuarie, că „nu se putea conta pe oştke". Pierzî1nd şi acest sprijin,
boierimea anii:'inaţion1a1lă cedează ma.J uşor şi îşi ,schimbă ma1i repede po-
ziţia pot.itică iniţială.
Enfo21i1asmu.l general! a.11 poporului, rla 'VeSlt·ea 1allegeri.i ilui Cuzia şi în
.l\foniteni1a, .a cup:r;itnis ·şi a rmata. Pofrivid reil.a·tăriilar unei corespondenţe
1
.adresa!te 21j.a,r1u1lui „Steaua Dună1rii", oştirea, „cu puştile de ...a umere, ames"
tecată printre popor, se bucura de fericirea generală" 2 •
Dubla alegere a lui Cuza a avut un mare răsunet şi în rîndurile oastei
,moldovene. B·ucuria ce cuprinsese armata după alegerea lui Cuza ca dom-
nitor în Moldova „se transformase în entuziasm" ,Ja 24 ianuarie. „Această
îndoită alegere - scrie un ofiţer al epocii - asigura formarea arma-
tei naţionale şi stimula idealul tuturor pentru ridicarea oştirii la nive-
lul armatelor celor mai bune din Europa 3 • Io depeşa din 26 ianuarie a
genernluluii Costache Millicescu, avansat şi numit şeful oaste~ moldo'Vene
1.a. 9 •iiainuarie, 1adresa•tă generia1lului Barbu Vlădoiianu, ·se transmiiteau din
:partea „ost,aşi1loir români din Moldo'Va ... fierbinţi .îmbrăţ,işă<r;i foati:lor os-
taşi români din Ţara Românească" 4 •
1
„Steaua Dunăriâ", nr. 26 din 6 febrnariiie 1859. In .aceste z,i1le, L. BOC.I.ard îi
transmitea lui Walewski că „GuvernuJ nu are la di,spoziţia sa mijloacele necesare pentru
a garar.t·a securiiatea publică" (Acte şi documente, voi. IX, p. 260.
La împJi,nirrea a 10 aini de Ja înfăptu:irea Unidi, B. Vlădoi.ainu, ou vădi~ă 1i1ntenfe de
a-şi supraevalua meritele, va scrie că „cel dintîi care îmi făcu propunerea Uniriri, fu
D: ~~sa~ ~?Iii.ac, cînd yeni. într-o dlml.;ieaJă ),a mine şi-mi spuse: „Soiu că poţi să mă
triml(1 d mei drept la inch1soare, dar e.ata propunerea ce .am să-ti fac : Să a!egem pe
domnu·! Moldove:". Fusei frapat şi·i răspunsei că, avînd cir va asemenea idei noi. nu
0
se poate terne de închisoarre. După aceea. consultai pe Vodă Giiioa şi fuse cu totul de
această ideă", (sub!. lui Vlădoi,ainu; „Terra", nr. 47 din 12 madte 1869, p. 185).
2
Acte şi documente, voi. JII, p. 608.
a H e r k t. op. cit., p. 58.
4
D. A. Sturz a, Divanurile ad hac ... , p. 92. Prin I naltul ordin de zi nr. 1
·d,i!l ? ian1nrie. _1115:1 al domnitorului Alexandru I. Cuza către Oastea Pr:ncipatului Mol-
·::love1, col. Mil1eescu, comandantul regimentului de muşchetarJ, este numit vremelnic
7 ARMATA PRINCIPATELOR ROMANE IN SPRIJINUL UNIRII 39!)
Arimaiteii îi revene<i un ml important în apă1rareia şi coo.so:!>îd1area Uni-

rii Ea i:rebuiia isă ţiină în nrîu forţele separati1sibe din ii1nt·erio1r şi -să se opună
unei eventuale intervenţii sitrăiine în trebmli1le ţă1rii. Este lesne de înţeles
că nu se putea îndeplini o asemenea mi.siune fără o coocentra1re şi o creş
tene a efectivelor mil1i1tare. Pe ,bună drepta 1te, „Steaua Dună•ri'i" din 10 fe-
brua1rie 1859 sccotea că nu v;a putea fi respiinsă o eventu<i.lă iinvazfo iiwr-
cească făiră oa „ioate tirupele -să se întrunească .Ja un loc şi să •se comple-
ieze regiimentele pofrivi1t reguilamentelor ostăşeşti şi .să sie oia măisuriiile cu-
1
venite spre a avea muniţie de ajuns pentru resbel" I.

Văzînd în arma·tă „un ·reazim pentru oriice even~uraMttaite", Alexandru
Ioan Cu:oa ,a ordona1t, pr1in decretul din 14 april~e 1859, concentr.area tu-
iuror forţelor milifare di1sipoinii1bi1le 1a•le 1ambelor Principate în tiabă1ra de ta~
Floreşti 2 • In mod oficial, concentrarea de forţe militare de lîngă Ploieşti
este prezentată drept o măiSură conformă cu preved·e11i1le al"'tiooluilui 40 d·ÎJI
convenţi1a de 1J,a P1ar.i1s, oal!"e penmi1tea asemenea conoe.ntrări pentru manevre
şi reviiStă. In rea:ltitaie, aooaisiă roncentrnre de tmpe 1a·vea ·scopu;J de a f'li-
posta unei eventuale agresiuni turceşti sau austriece 3 •
Locul concerntră1ri1i er.a bine ah~s. de0:a1rece prez·enta o pozi~ie str.ate-
g.ică favoraibilă .ex·ocutări1i manevrelor .i1nirerlioare; în eventua1!1ratea unui atac
venii·t din sud, di111 nord sau din ambele diirecţi1i. Tabăr.a de iJa Floreşti avea
şi rolul „de 1 a puine în :atiing eire .ainmaitele surorii spre a le oonfo.pi în acelaşi
1
sentiment de patriotism 4• Incă înainte de a se hotărî organizarea taberei

de 1lra Floireşiti, .a avut !IOC un schimb de unităN mi11il\Ja1re :între Moldova si
Ţiana Românea,scă, cu 1soopul de ia se consol1ida iînăra domrnie, de a se în-
şeful oastei moldoveneşti. Prin decretul din 9 ianuar·i.e 1859, col. Mulcescu este înaiintat
la gr.adu•l de general şi ~numit „Şef ia toată Puterea armată ia Pri.noipatuhti" (vezi
D. A. Sturz a, Divanurile ad hoc ... p. 689-690). Jn .mărtie f859, colonelul Macedonsk,i
es.te numit ministrul Armatei şi general comandant a.I· a.rmatei muntene, pr-in înlocuirea
g-eneralului B. VJă.dotlalllU. Intr-o depeşă către Al'.eon, Grn·dow.icz îl aairacterjzează pe
Vlădoia.oo ca W.nd „trup şi suflet devotat pri.nţuJui Allexan<lru Ghica" şi fără nici o
pregătire. mHitară. Pe Macedonski îl prezintă ca „un militaire purement et simplement
.etranger a tout politique (/). Cest pour la premiere fois que la mitice valaque a U/l mili-
.taire a sa tete depuis sa formation". Macedonski era în servk.iul rnjJitar de 25 de an:.
(Documente privind Urzirea Principatelor, voi. III, doc. 364).
1 Acte şi documente relative la istoria reJWşterii României, vot VIII, p. 911-912.
l. Popovic.i apredază că „o forţă armată numeroasă în stat ena absolut trebuitoare, după
mine, fiindcă numai aşa se înlăturnu năzu!intele separatismului, fie că dînsele erau din
:.nterior, He că veneau din afară" (op. cit., p. 238).
2 Jn tabăra de la Floreşti au fost concentrate trupe cu un efectiv de peste 12 OOO
oameni şi 26 tunuri. (D. Berindei, Frămîntările grănicerilor şi dorobanţilor în jurul

formării taberei de la Floreşti (vara anului 1859 ), în „Studi1i", anul X, nr. ·3, 1957).
3 J.n ma1i 1859, Prokesch-Osten, ·internuntiul Austriei la Conslanbinopol, scria că
domni.forul Alexrnndru Joa1n Cuza, spriji1n!it de Rusia, u1rmărea reailizarna 1mei ·ncţ:uni
c1[ensive împot.rhna Austriei pentru ,1 elibern pe rnmânii su.puşi- coroanei h:1bsburg-i"'~
1vezi Da n B e r i n de i, Studiu introductiv IR voi. II di·n Documente privind Unirea
Principatelor, p. XXVI. Cf. R. V. Boss y, L' Austriche et Ies Principautes U nies, Buc„
1938). Acelaşi lucru scria şi Godel Lannoy către Rechberg, rni.nistrul de externe al
Aus,triei (Documente privind Urzirea Principatelor, voi. II, doc. 474).
4 V. Nădejde. Centenarul Armatei m111â11e. !8.lfJ-193()_ L1şi. l~'.JO. p. 104.
400 GH. SMARANDACHE g
frîna acţiunile duşmănoase ale reacţiunii şi de ia 'se :apropia şi mai mul+'

cele două ţări surori 1•
Apreoieim, în îocheiere, că a1iitudim~a 1a1rima<l:ei în momentele hotărî
toaire a le înfăptuirii Uniri'i a avut o ma,re importanţă. Starea de spirit a
1
masei SO'ldaţHor şi a majorităţH oadrelair ofiţereşti, tavoriabi1lă un1rii Prin-

cipia,teloir Române, a zădămidt pl1anmii!e hoierimi,i conservatoare şi sepa-
raitiste de a folosi armata împotriva foirţefor unionLste. E-ste cîlt se poate
de concludentă în acest sens şi mărturiia zia·dstului ms A. Elisiţîn, ma,rtor
ocula,r a:l evenimentelor, oare scria că „poporul şi .armafa .acţionau pentn.r
acelaşi Juoru, cu singura deosebire că primul acţiona desohis, i.ar cealaHă
în ascuns 2 • Armata a înţeles astfel, în oondiţH!ie iisforioe da1be, năzuinţa n::i-
ţională a poporului.
I Unităţile mmtaire au fost întîmpiinate pe tot timpul de ma1rş de o „primire extra-

cordială şi o ospitalitate splendidă" (He r k t, op. cit., p. 63).
In aprHie 1859 se constituie l,a Focş.3nJ o comisie miJ:tară mixtă pentru a unifica
uniformele celor două armate. Armata a fost cea dintîi dJnmre instituţiile de stat ale
Pdnciipatelor, care s-au ·unific.alt (I. Popov ic 1'., op. cit„ voi. II, p. 152).
2
N. Ce ac hi r, 100 de ani de la Unirea Principatelor, Ed. M.F.A., 1958, p. 128.
LEGATURILE LUI MIHAIL KOGALNICEANU CU CRAIOVA
de AUREL GOLIMAS
Miha1i1J Kogă•lni'ceianu, cia şi co111temporarniul şi pri1eitenu~ său, Nicolae

Bălcescu, demoeratu1l revOJ!uţionar şi i!S·lorkul muntean, îşi are asităzii operfl
aproape în întregime .reconsiderntă. în .cmii puterii popul.are s-au puhliica1t
numero.ais·e studi1i 1, monogr·afii 2 , bibliografi.i 3 , un oafalog a.l corespondenţei
lui M. Kogă·l111iceanu 4 etc., da.to:rită cărora cunoaştem acum maii bine locul
şi rolul aoesiiei corrnpitexe şi prodigioase personalităţi pe airena cuHu.rii şi
po.J.itici1i ronnâneşti di111 veaoul <trecut. O larliură puţin studiart:ă eredem că .1
fost gîndirea lui didactico-pedagogică şi contribuţia sa ca istoric al Spa-
niei 5, Rusi-ei, Po1lonâei, Suediei 6 şi oa învăţa•t european 7•
1 A. Oţetea, Mihail Kogălniceanu, istoric şi om de stat, în 90 de a.ni de viaţă
academică în ţara noastră. Ed. Academiei R.P.R„ Buc„ 1956; N. Bag da sar, Concepţia
istorică a lui M. Kogălniceanu, în Studii şi cercetări ştiinţifico-filologice, fili.ala Iaşi a
Academiei R.P.R., .an. VJII, fasc. 2„ 1957, p. 249; D. B e r ·i n de i, Un moment din
legăturile româno-ruse din timpul lui Cuza-Vodă, în „Analele româno-sovietice", fator•ie,
nr. 1-2, 1958, pp. 77-80; V. I o nes cu, Concepţiile economice ale lui M. Kogălni
ceanu, în „Probleme econom:ce''., Bucureşti. nr. 2, 1957, p. 123 etc.
2 G h. G e or g e s cu - B u z ă u, Mihail Kogălniceanu, înnoitorul, E. S. Bucureşti,
1947; D. H â n cu, Kogălniceanu, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1960; V. I o nes cu,
Mihail Kogălniceanu, Contribuţii la cunoaşterea oie/ii, actioităţii şi concepţiîlor sale, Ed.
Ştiiintifică, Bucureşti, I 963.
3 G. Că Ii nes cu, Mihail Kogălniceanu, în „Steaua", Cluj, m. 5, 1958, p. 77 ;
D. S i m o nes cu, Contribuţii la bibliografia operelor lui M. Kogălniceanu, în Studii
,~i materiale de istorie modernă, voi. I, Ed. Academiei R.P.R„ 1957, pp. 454--472; Idem,
Despre o traducere românească necunoscută a operei lui M. Kogălniceanu în Histoire de
la Dacie; vezi şi Co ns t. C. A n g e I e s cu, Redificări şi completări la o bibliografie
recentă a operei lui M. Kogălniceanu, în Studii ,~i cercetări ştiinţifice, istorie, .fasc. I.,
l2şi, 1957-1958.
4 Catalogul corespondenţei lui M. Kogălniceanu, întocmit de Augustin Z. N.
Pop, Ed. Academ:ei R.P.R., Bucureşti 1959.
5 Biblioteca Aca·demiei R.S.R„ are printre ma.nuscr.isele cata1logate ·la „Arhiva Ko-
găln1icennu", nr. 1172, f. 26-109, un jurnal de că!ătorie ser.îs în limba românii, dar cu
N·blul fraJlC'ez : Notes sur l' Espagne, 1846, editat fmgmentar de N. C .art o j a n, Călăto
ria lui Kogdl11iceanu în Spania, în Anuarul gimnaziului „T. Maiorescu" din Giurgiu pe
anul şcolar 1918-1919, B11cureşti, p. 55-62.
6 Fragments tires des chroniques moldaves et oalaques pour seroir a I' Histoire ele,
Pierre-le-Grand, Charles X/I, Stanislav Leszczynski, Demetre Cantemir et Corzslaniin Uran-
26-1145
402 AUREL GOLIMAS 2
Bogaita ;infonmatie din zi1JieJ1e noiaiStre ne oferă un cîmp de cercetare

mult mai larg decît au putut face, la iimpul lor, Xe11opo1l sau Iorgia.
Cunoaştem frămîn:tă·riJ.e ·extenne şi interne din p1rirnuil mini1steri1at ,a,\
lui M. Kogălniceanu - 30 aprilie 1860-16 ianuarie 1861 1 - rămîne să
fie 1adînoite, pe 1iemeiu1l 1neditefor, cercetăil"i1le din a,J doi,Jea şi ultimul prim-
ministeriat. .Rînduri1le oe urmează au c·a .scop 1să întregea..scă şi să ol·a1rifice
un epiisod, o l1a;tură ,a adiviltăţii democimtwlui de tadură Hbernlă M. Ko-
gălniceanu, ~n 1Jegăitură cu călăi:oria 'Sla în Ohtoo~a şi în 1spooia~ la Craiova,
de ,J,a oa.re au ibreCU1t 100 de ani.
La 12 octombrie 1863, M. Kogă1Jniceanu, venit în fruntea oabinefului
miniis·teri1a1l, er,a un vestHor a'.! unor schimbări imporbnrt:e în v1i1aţa politică
a ţări1i, .avînd de înfmntait, nu inurna1i cerbi6a şi vrăjmăşia carna;rHei
aciuate J.a p1a1la:t, oi chi.ar şi şovă·iiala, osoiil1aţi1a lui Alexaindru Ioan I.
La 25 decembrie 1863 se efectuează secula.rizia1rea moş.i1i.Jor mănă·sti
reşiti, închinatie, i:a,r l1a 2 ma,i 1864, 1Jovi1tuna de stat, care chi1 air dacă nu a
schimbia't niatura burghezo~moşieirească a puterii po;Jitbice d~111 România -,
mcnţinînd în agricultură resturile feudale 2, a sfărîrnat în 111are măsură
reziistenţ.a eilemerntelor conserv.aitoare şi reacţion.a1re în oadml corpuriilor
poliitice reprezentaitiiv;e şi a desohi1s la•rg dmmu1! dezvoltă1r·ii cap1ita1Hsmului,
contribuind în ohip esenţial la făurirea României moderne. înainte de
14 august 1864, data promulgării legii rurale 3, oligarhia ştiuse să folo-
seaiscă toate mij1loaC:eJJ.e - :inoluis,Iv 'illlfiluenţet,e externe şi în p•rrmul rînd
influenţia Tumiei - per11tru a detienmina domni:a să dea un decret de amniis-
tie a dolincvenţilor politici ( 19/31 iulie 1864), punînd astfel la adăpost pe
c<:van. par le major M. Kogălnicean, ]1aşi, 1845 ; Din istoria patriei: Ioan Albert şi Ştefan
cel Mare, în „Calendar pentru poporul românesc pe anul 1844", şi anume în partea liteJ'la.ră
a „Calendaru!ui"; „Almanah de învăjătură şi petrecere". laşi, 1844, pp. 51-55, (a11torul
nesemnat) ; Cf. D. S i m o n e s cu, op. cit„ pp. 456, 458; Pentru con.tribuţia ,lucrării lui
M. Kogă!niceanu, Esquisse sur l' Histoire des cigains, la teza de doctorat a ola1ndezJlu1i
Fr. Spe11Jgler, d:n 1839, vezi studiul publicat de C. Sto ide în „Arhiv.a rnmânească",
tom. X., Bucureşti 1945-1946, pp. 55-69.
7 Pentru .legăturile lui M. Kogălnkeanu cu „Societatea de istorie şi antichităti din
Odessa" şi cu „Sooienatea rega!ă a specialiştilor în istoria veche a Nordului" dilfl Copen-

haga, vezi, V, I o nes cu, op. cit., p. 376 şi N. Cart oja n, Kogălniceanu şi Socie-
tatea de arheologie şi istorie veche a Nordului, in „Drum drept", nr. 3/1915, Bucu-
reşti, p. 3'i -37.
Pentru citare;i operellli lui M. Kogă!niceanu de cMre 1is.fori:cu ruş;, vezi şi
Ci. B e z v j con J, Contribuţii la istoria relafiilor româno-ruse. Ed. Academiei R.P.R„
Bucureşti. I062, p. 276 şi „Note şi însemnări de călătorie în Gali/ia, la 1844".
1 C. Bod e a, şi G r. Chiriţă, Formarea statului naţional, în „Studii'', nr. 6,
1%2, p. 161 ; A. La pe datu. Problema agrară în epoca domniei lui Cuza Vodă,
cnnferin(ă. 25 no:embrie 1942, p. 25; la 11/23 octombrie 1863, N. Creţulescu prndă puterea
lui M. KogiH11Jicea1n1u. Cf. Istoria României, voi. IV, Bucureşti, 1964, p. 358.
2
N. Ad a n i 1o ai e şi D. Beri n ci ei, Legiuirile agrare din .1864. în „Lupt:1
de dasă", nr. 7/1964, p. 67-81.
8 A. D. Xenopol, M. Kogălniceanu, Discurs de recepţie, 17 iulie 1895,
în „Analele Aca.demiei Române", Bucureşti, 1895, p. 50, pune promu!garna Ia 15 august

1864. A. La pe ci.atu, op. cit., p. 18, scl!':e că legea rnr·ală a foo.t pubJfoată la 26 au-
;.;11st IRli4.
.3 LEGATURILE LUI MIHAIL KOGALNICEANU CU CRAIOVA 403
conspiir.afori1i Consilaintirn Ş.uţu şi P1a1rna:it Bia.lş, dovediţi că urmăreau des-

facerea Unirii şi detronarea lui Cuza 1•
M. Kogăl.niceianu, oa înoeroat om poliltiic şi d'iipl!omiat, penvru a nu
primejdui opera înfăptuită, ţinînd seama şi de conjunctura internaţională
( cheisti uin121a daneză, polonă, mexioalllă, sîrbească etc.), precum şi de stairea
revoluţionară din ţ 1airă, a hotărît să porneaiscă într-o cMăforie de documen-
tare pe teren. Acea1s1 tă depl.aiS•are eira extrem de u1i1lă şi p·r·aclică în acel·aşi
timp, deoarece trebuia să afle propriis sensibus - el, primul sfetnic al
ţă·ri.i şi ministru de lntieime, al Agricultu.ri1i şi Lucră1f'i1lor Publice -- mire
sîni: măiSuri1le de lua:t, în p•rirnă urgenţă, penhru ia stăvi1'.1i c.arenţ.a autori-
tăţilor administrative 2 • Voia să se convingă şi de rolul nefast al lui Lie-
brecht, cornducMoml oficinlor poşta.le şi telegna.fiice din ţară, pus de domni-
tor să-l urmărească ; să se convingă de nepriceperea lui Dumitru Miclescu,
trimis tot de Cuza Vodă oa să explice legea rura,Jă, fă1ră a cunoaşte măcar
sp·Iri1u•l şi ·texitul acestei „ lege mumă", cum ·se va exprima în memoriul din
10 septembrie 1864 3 •
In guvern îi rămăseseră ore<linoioşi numa:i ~ei prieteni : Ludovk
Steege, la Finanţe, Rosetti-Bălănescu, la Externe şi Dimitrie Bolintineanu,
la Invăţămînt. Accista din urmă, ca>re a contraisemnrat deoretul domnesc din
iulie 1864, prin care se înfiinţa universitatea bucureşteană 4, a demisionat,
încît din 20 iulie 1864, portofoliul Şcoalelor, Justiţiei şi Cultelor 0 , a
fos•t -at>r1i:bui t lui Nicolia·e Creţu!escu, pe care Cuza Vodă îl! iconrsid·er.a ca oei
1
mai merituos bărbat politic din vara anului 1864 6 • Doctorul Creţulescu şi
genera1lul Manu, mini•st>rul de Război, iau dus o oampa1111i1e de discreditare
.a i!ui Mihai1l Kogălruiceainu chiar în rîndu.J prefecţHor şi al aparntului de
stat, încît si1tuaţi1a p1rimu1luii minil&tru era precară şi d·irn a1oost punct
de vedere 7 •
1 Arh. st. Crniova, dos. prefectura Dolj, nr. 118/1864, f. 17 şi do.s. 75/1854, i111v.
1.58, f. 217; Istoria României, voi. IV, Bucureşti 1964, p. 374; N. AdaniJoa:e,
D. Berindei, op. cit„ p. 75 ; Acte referitoare la 2 mai 1864... , pub·'.foate de V as i Ie
_!\<\. I( o g ă I ni ce ian u, Bucure.şti, 1894, p. 29.
2 Aril. st., Bucum~t:. M. I. dos. 1893, f. 33; Circulam către prefect recunoaşte
sprij.inirea .arendaşilor în asuprirea Iocu.itor:.Jor de către .functionarjj adminisbrntivi ;

I „ Ştef ă nes c u şi I. Pa n ai t, Aplicarea reformei agrare din 1864 în fostul judeţ
flfnv, în „Rev. Muzee'.or", nr. 2, 1964. p. 116.
a A I. L .a pe d a tu, ln chestiunea disgra(ierii lui M. Kogălniceanu de către
Cuza Vodă, Ed. Funda\iei cultura·le „M. Kogălnkeanu", Bucureşti, 1943, pp. 4, 12 ;.
D. B e r i n de i, Frămîntările orăşeneşti din noiembrie 1860 în Ţara Românească. Tulbu-
11'rile de la Craiova şi Ploieşti, în Studii şi articole de istorie, vol. I, Bucureşti, 1957,
P- 293.
4 V. A. Urechi a, Istoria Scalelor de la 1800-1864. voi. lll, Bucureşti, 1894,
p. 227 ; G h. Mi h o c, V niversitatea din Bucureşti la împlinirea unui veac de existenţă,
în „Lupta de c~asă", nr. 10/1964, p. 25.
5 G h. Barbu, Nicolae Kretzulescu, Ed. Şmntifică, Bucureşti 1964, p. 169, 178.
J)c~ la 7 septembrie 1859 la 11 octombrie 1859 .a fost prim-ministru ; „Monit. ofidal"
nr. 160/1864, p. 719; S. Iz sa k, Nicolae Kretzulescu, iniţiatorul învăţămîntului medical
•wnânesc, Bucureşti, 1957, p. 65.
s A. D. X e no p o I, Nicolaie Creţu/eseu, 1812-1900, 1912, extras din „Analele
>\cademiei Române, Soctia II-a, voi. XXXIV, Bucureşti, 1912, p. 9; BJbliotooa Aca-
.-Jemiel R.S.R., Arhiva „Cuza", voL IV, pp., 291-292.
1 Arh. st. Bucureşti, M. I„ loc. cit.
AUREL GOLIMAS 4
Itiniera1ml de călăfor·ie n-a fos·t întoomi~ !ia înltîimp1Lai11e. S~au 1avut în

vedere, în primul rînd, foca11iităţ.He unde M. Kogăik!lÎceanu se bucura de o
deosebi1tă stiimă. Pe melieia.gurile pandureşti 15..,a ckiiba~ şi juoa•t în 1859
„Hora Urniir~i", dar între. 6-18 noiembrie 1860, ~a Griaiiov.a a fost o miş
care popUJliară orăşeineia.scă, oare a dat .apă I.a moa1na ·reaietiiun1i., ispre a de-
bita mu1lte oatlomrniii, îndeoisebi 1la adresa liui Cuza Vodă.
M. Kogălnicea!l1u ş•tiia că Oliteniiia şi G11aiov:a fuseseră pe nedrept pă
răsite şi pr1 ez·enţa .Jui în aceac1ă p.arle a ţării aveia şi .scopul oa, o daită cu
asiigurairea aP'l.icării legii rurale, să popul1a·ri2'eze şi pe domnitoml Pri1ndi-
pa.telor Uni1te. Pe pămîn1LU1 gfonios ·a1l Gr·aiovei, guvemUJI Manolache Cos-
tache Epmeanu, pr;in legea pia:tenrelor din oopi:embirie 1860, nemulţumise
pe miicii1i meseri1aş'i şi negustori în folosul moşieri1lor, al căror impozit f un-
ei ar se diminuase. Evenimenteile ·sîngeroaise de La Gr.afov.a iau avwt o am-
plitudine mai mare oa odunde, în1recînd cu muH cfoa,r pe cel·e de 'la Plo-
ieşti 1, căoi ·l1a Craiova, manoifostanţhi„ .instigaţi poaite şi de agenvi-i Franţei,
au stifli.g·at: „Trăi1a1scă Vodă B1ibesou" 2 • Acestea erau dei:e11ffiinia.nte puter-
nice şi soluvii care nu mad puteau zăboV'i plecariea d1in Capiba·lă spre
Oltienia.
AoealSli:ă călătorie a avut foc înfre 16 şi 29 a111gus1t 1864. La 23 au-
gust 1864, M. Kogălniceainu ern la Craiov.a, unde -soluţfonează pHngerea
clăcaş.i1lor a d-in comuna Măceşu de Jos contra arendaşului Nko1.ache Mi-
ha11, oarre-i aisuP'rea şi-i înfometase, că „nu maii pot i1eşii nici 11a muncă".
La aoea daită, mirniistirlJll cui interim la Interne era Nberia,lul rnodeirnt
N. Greţulescu, ca.re tirimi1eia prefectului de Cra.iov,a, oa şi celorlalţi proe-
fecţi, progrnrnuil 6erbăriii zi,le1i de 30 august, ainiverr-&a1rea numelui domni-
torului şi a reformei agrare 4 • La 30 august 1864, M. Kogădin:ioeanu era
in Bucumşiti, înapoiart de lia Craiov.a, semnînd o fmmoarsă rtelegraimă-circu
J,ară compusă de e !, prin oare recomanda prefecţilor ca J,a f·estivităţile, so-
1
lemnităţi'k~ ce se des 1făşuriau să se reJeve mer-itul •liui Cuz a :J.a emanoiparrea

1
ţăranului 5.
·La Cr.aiiov·a i se făcuse ;lui M. Kogălruiceanu o primi-re triumfală,
după cum ne informe.arză pafru:zJeciioptiisi:ul Gh. Magheru 6 • PrimU1l sfetnic
aJ tronului, cu toate şoaptele insiinuanrte şi meşteşugite a.duse la urechea
lui Alexandru loa111 I \'n absenţa sia, şi caire mailiverisaţiuni, d1n netericire,
1
D. B c r i n ci ei. up. cit., p. 265-312. Procurorul Gh. Chitu a dispăru~ dJ111
Cn1iuv;1. ·
2
istoria României, voi. IV, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1964, p. 385. Opoziţia
trimisese apus pe Anastase Panu şi EugenJu Cam.da ; M. Theodor: an - Car ad a,
111
Revoluţia craioveană, în „Arhivele Olteniei', an. IV, nr. 18-Hl, p. 128-129. Se urmărea
aducerea ,Jui l3ibescu sub protecţia tricolorului francez.
8 Informaţi.a mil-ia fost furnizată de tov. prof. N. Adăniloafo. O. Arh. st. CraLQVa,
prefer.turn Dolj, dos. 136/18G4, f. 44. Clăcaş~i .au înaintat plîngerea lui Kogălniceanu la
19 august J8G4, „auzind de venirea" sa la Cr.aiiova; ibidem, dos. 136/1864, l. 38.
4 ibidem, dos. prefectura Dolj, m. 37/1864, inv. 187, I, f. 54. Penku solemnitatea
primirii rezulta~ului plebiscituJui, Kogălniceanu alesese data de 21 maJ, onomastica Elenei

Cuz-a, ca.re fusese sărbători.tă în ţară cu mu.Jt entuziasm ; ibidem, f. 39 şi 45.
5 Ibidem, f. 54.
6 A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza \'nrlâ, voi.. li, Laşi, 1903, p. 349;
D. H â n c li, op. cit., p. 264.
5 LEGATURILE LUI MIHAIL l<:OGALNICEANU CU CRAIOVA
BU prins, nu va pregerba să-şi continue că.!ăitoirira, în timp ce aidversari'i săi

îl considerau iminent demisionar.
lniaiintie de a p,Jec13. Cuza Vodă la Rugk1oasa, după sieribărille de ,Ja
Bucure;:.ui, imedi.at ,a avut ,loc, ila 31 august, di1siCuţi1a-al1te1rcati1 e dirnib!'1e Ko-
gă1lniceaim1 şi domnitoml căzurt prradă i111tr,igHor camari1leii. Se şti1 e că pri-
mu I mi111lisrtru a fosil: acuziat de Cuza Vodă ,pe ned-rept, cum că în căilătoriia
pe oare a întreprins-o în Oltooiia şi fo. Graiov.a .a•r fi Jiigni't şi ipirejudiciat
.autoriita·tea domnitorului, lăsînd să 1se întelea.gă exdlm1iviba1bea imeri,tului
legi1i rurale î.n f.a:voairea sa. Inkevederea Guza-KogMrniiceaini; a foS1t urinată
de un conisiiliiu ide miniiş.fr1i, unde, timp de „o oră întreagă", du·pă cum însuşi
Kogă:lnioeanu ne reliaitează în memombi1l-a sa demiiSiie 1, domniforul l-a
.apostrofat, l-a •insultat chiar, „pe sfrnpla •ratiunie că 'inisu1lrta1fol nu-i poa~
ră1spunde" 2 • Maii mult, Cuza trlimirte o t1el1 egira.mă-scri1soa1re,. ,al căirei brouil~
lon a fos•t publkiait de Gh. T. Kill'lileanu 3 şi rreprodus de Ic;iq:~a în a sia
Histoires des Roumains et de la roumainite orientale 4 , că.fire M. Kogălni
-ceanu pe oa,re~l oredea p:l•ec•ait la laşi ( - „monsieur Coguel111ice.anu, Iassi"),
rccomandîndu-i în termeni glaciali : „soi plus reflechi et moins passionne
et a•valllt tout, plu1s ciiirconspecf dans tes provocaitionis" 5 • La înoeputul lui
septembri1e 1864, Kogălnrioeanu iScrie :lui Rosetti-Bă1lănescu, mini,s1tirul de
Ex;terne şi p1rietenu1l comun ;a1l J.u•i Cuza şi Kogălniceanu, o scriisoa:re p'd'rl
ca•re-<l rnga oa pe „ un amic deschi1s şi rsiiincer", să sie dep•l.a1S1e?Jţ! fa Rugi~
noa1s1a, ca ,să „cercietieze" bine · ,sentimenfoJ,e ce stă.pînesc acolo 6 •
La 7 septembl'lie 1864, Kogăl[lJÎCeanu trimiibe o depeşă \belefonică 7
1
lui G. Călimain, pr,eteduil Doljului, atdrnoniestîndu~I ou •sever·itate pentru

:Că ,a irntîrzi.a1t să execu:t:e ordinul din 23 ·august 1864 cu p.rirv·Î'r'e l1a 1!ocui-
tor1Li comunei Măceşu de Jos, oare „-s„au tînguit şi ~nă,Jţimei sale" .. La
10 septembrie, Kogă1lrnioeanu în.a1iintea,ză l,ui Cuz,a u111 i:nberres.ant memoriu,
demn de ai111rologi1e, 'ÎlI1 cau.e 1a1nia1l1iiz,eia1 ză ·siituaţi-a ce 1i •s-.a or·eat după 1că1lă
toria la Craiova 8 • Memoriul a avut un efect prompt, fiindcă la 12 septem-
brie 9, M. Kogălniceanu primea răspunsul de la Cuza redactat într-o ele-
gantă Dl'1ainţuzea,scă, ca1re era un fel de capitu:lare, urednd cu subti11iitatc
1
peste acea petite querelle, care-i despărţise, fără însă ca rănile produse
să oe mai okatri-zeze vreod1a~ă. Chiar a<lres.a de mulţumi,re de ,1,a 18 sep-
tembri1e 1864, ia 1l1u1i M. Kogă,Jndooanu către Cuza, pentru cette confiance
1 M. K o gă I n ic ea nu, Acte relative la 2 mai 1864, p. 57--87.
2 Ibidem; A. D. X e 1n op o J, op. cit., p. 363-364. Se precizează că „cuctizan!1i
prin insinuali•und perHde şi oalomnui odioase izbutiră să con'V'Lngă pe domnitor că, din
.ambi(iune şi orgoliu personal, preşedintele său de consiLiu s-ar fi dedat '1a manifestaiiuni
-<lăunătoall'e auton~tăţ,ju, prestigiului şi popuJari~ăţii1: sale".
3 „Revista istorică", III, p. 118---1 rn.
4 Voi. IX, Uniif.!carteurs, Bucureşti, 1944, p. 461, no.t,a 2.
5 Ibidem. · ·
6 A I. La pe d ,atu, ln chestiunea dizgraţiei lui M. Kogălniceanu de către Cuza
Vodă, Ed. Fundatiei cultu'fa'!e „M. Kogăh1iceanu", Bucureşti, 1943, p. 4.
7 Arh. st. Cra.:0va, dos. prefectura Dolj, 136/1864, f. 38.
s 'A I. La pe datu, op. cit„ p. 10-12.
9 Ibidem. Acest răspuns este u.nu,I d,intre ce!e m.aii frumoase acte 'ieşi'i:e di.n can<:elaria
domnească ,a lui Cuza. Nu credem că meritul redactări1i este în întregime al secretarului
politic al domnitorului, devotafol Baligot de Beyene, cum af'rrma istoricul burghez La-
_pedatu, care a descopedt ,acest document la fundaţ~a „J\1. Kogăluiâic:eauiu" şi l-a publicat.
406 AUREL GOLl~IJ\S
indispensable pour servir le Prince avec succes 1, era fără îndoială pro-
tocol,ară, convenţiona1lă. Deznodămîntul di!zgrnţieniti s-1a petrecut J,a două
zile de la p.răznui1rea Unk·i:i, la 26 i1anuarie 1865.
Stabilindu-se cauzele şi data călătoriei lui Kogălniceanu în Oltenia
şi Craiova, precum şi, foairte pe tSCurt, urmăir:i.J1e rel1a~i'il!or Cuza-Kogălni
ceanu după această călătorie, să urmărim legăturile care s-au stabilit şi
au răma:s mu-lită vreme neînfr.erupte între Kogă1liniiceam1 şi ţinufa11Dl•e olte-
neştii, în speda1l cu oap1ifala banilor ..
în iinspecţiia pe care a întrep rins-o, 1avînid ca obioobiv printCiipa:I Crn-
0
iova, Kogălniceanu a trecut şi pe la Cîmpulung Muscel, Piteşti, Slatina 2 ,

Turnu Severin 3, anunţînd, în prealabil, prefecţii să nu-i facă nici o primire
ofida,Jă. Noi or·edem că fostul lupri:ător de .J1a „Steaua Dunărj.j" a interzis
şi presei să facă ~ndoiocireţi1i, Kogă.Jniiceialrl!u ounoscînd isensibi1Jitatea dom-
nifomlui, pe de o pa1nte, şi 1Speculiaţiile, zaviiStiliile, pe oare iJe~a1r fli urzH
opoziţia, în frunte cu Creţulescu, Docan, Pisoschi, Liebrecht, pe de·
aMă pa rbe.1
Totuş!i, fa. Slatina, ţăriani 1 i i~u .riid:i1oalt 1arnuf1i de ,tiiiiumf, 11-aiu înd:îm-
pinart cu flori şi unale „şi dnd sie cloceau să viaidă pe Kogă1lnioeanu spu-
neau că merg să vadă pe măria sa, care le-a dat pămînt" 4 •
Incontestabiil, entuz1iiasmul şi însu:til0 eţirea erau expJiiiaabiole, fiindcă Ko-
gă1lniiceanu ena un inume die rezonanţă, oa1re ia înţel 0 es lupta maselor ţără
neşti pentru pămînt şi libertate împreună cu Cuza 5. De bună seamă că li
se arăită cu orke pr•illej olăcaşi:lor, de către M. Kogălniiceanu, contti.buţiia
domni.tomlui [,a .rupere<! „Z<l1p i1sului sol<livie1i" şi -s·imp1l a măguolii1re de a fi
0 1
colaborat J,a reforma agrară, cu tot caradmul ei mă.rgini±, îi era su-

ficientă.
Cra1iovia rl-ia primii!: pe Kogă.Jniiceanu cu multă .înimărcărnr·e şi un ma·r-
tor ocu1l<l1r .afi1rma că „lfl'ici Miha,i-Bravu n-a a.vut mai multă ţeremonie cînd
intra triumfător în Alba-Iulie" 6 • Fostul profesor de la Academia Mihăi
leană din Iaşi 7 a fost întîmpinat la Craiova de masele populare şi de în"
trea1ga dăscăliime, în frunte cu diiree1torn1 şi învăvaitu·l all"de.Je•an Georgiu Ma-
riu Fontaninu Fontanini 8 • La Craiova, Kogălniceanu a găsit o puternică
lraidiţi•e şcol0airă ,J;a oare contribuise ·şi e.J. în metropola OHeniei avea ca
prii•eten pe generia1lul V0lădoiranu, olitean şi <lup1ăitor p•enrbru uni.re, fosil: mi-
niiositl"U de Răziboi şi al In'51hrucţiunii Pubi!IDoe, din oa1re KogMni:ceainu făcuse,
1 A. D. X e n op ol, op. cit., p. 363-364.
2 N. A da ni 1 o ai e - D. Berindei, op. cit., p. 76.
3 Catalogu/ corespondenţei lui M. Kogălniceanu etc., p. 143.
4
N. A el ani 1 o ai e - D. Berindei, op. cit.
5
Istoria României, vol. IV, p. 384-385. Se i<'I pozijlie faţă de istoriogr.afia bur-
ghezii (Xenopol, Iorga), mre a negat lupta ţărăniimdi şi a făcut din Cuz:i si M. Koc:răl-
n•keanu nişte filantropi. · "
6
A. D. X e n op o I, op. cit.; D. H â n c u, op. cit., p. 264.
7 In Chestiunea Universităţii din laşi înaintea senatului, Bucureşti, 1887, p. 23,.
Koi;ră.Jniceanu precizează : „mica mea caoroieră, alăturea cu amicul meu Ion Ghica, am în-
ceput-o cu profesoratuil. La 1843, cînd dăscăl:mea nu ern pusă pe treapta de consideraţiune·
care i se cuvine în orice ţară ce păşeşte pe ca,Jea progresului... ne-am făcut dascăli" ..
8 S. C ioc u Ies cu, O veche revistă craioveană şi începuturile literare ale /:u'
.'1/. \ilahu(ll, în „Ramuri', nr. 3/1964, p. 15.
7 LEGATURILE LUI MIHAIL KOGALNICEANU CU CRAIOVA 40î
după promulg·area fogi1i comuirna1!1e <lfa1 1864, cel di1r1rl:îi pr·iima1r .a.l· Bucureş
tiului, după desfiinţarea magistratului 1•
CriafovenH ştiau că în com31j.!ju! de :stat - şi decii co1!1aJboriaior 1!,a legea
rumlă - l(ogă·Jniceanu îl! 1avea pe vîl1oeanUJI cu 1renume imondi1a.1 pentru
inv„ritl.:i lui, Petrache Poenaru, ctitor al învăţămîntului în ţara noastră 2 •
Negreşit că primir1ea strălucită şi însuHeţi1tă de J1a Gria1iova se diafo-
reşte şi prefectului Doljului, Gheorghe Căliman, un moldovean 3 , care nu
toitdeauna a fost corect pentru .a se .a.răta vrednic de încredereia lui Ko-
gălniceainu.
Se ştie că l(ogăilnioeanu a avu1 o adtivita1e am de multilatera1lă
- de numele lui legîndu~se şi orearea învăţămîntului superiior în ţări,Je
române, fără a ma,i menţiona rolul său poHtic - încît numa1i profesio-
nişi:H <le intrigi puteau să~i atribuie gîniduri neoneste p,r:in plecarea •la
Craiova 4•
Din cîrf:e ştim, la darta cînd l(ogă1 11nirceianu era 'lia Cranova nu mai
apărea nici o gazetă sau ziar în localitate 5, unde, cu toată stricteţea de
a nu da ecouri din această călătorie, totuşi unele aserţiuni s-ar fi pu-
tut strecura.
Avem informaţii că M. l(ogMniceanu s-a in:teiresat !,a Cmiova de sta-
rea ţărănimii, rezolvîndu-i petiţiile 6, despre starea administraţiei locale,
despre sediul prefecituri1i şi 1aJ cazăll"milor aiva1riiate, dînd aisigurări ·pentru
mărirea bugetului judeţean şi orăşenesc 7 • Aceste solicitudini i-au încu-
rajat pe cria,iovenii, eare la 13 septembrie 1864 se vor adresa domnitorului
Alexandru foain I cu rugămintea să reexamineze măsur.a de siancţiionare a
datornicului cu închisoare, daică tiimp de 6 Jun·i 111u-şi via fi achiitarl: ob:H-
gaţiile, invocîndu-se bîntuirea unei crize economice acute s.
1 G. M. De m e t re s c u, Craiova în veacul trecut (începutul secolului a~ XIX-

lea), în „Arhivele Olteniei", a.n. II, nr. 14, p. 315-326.
2 Arh. st. Crniova, doo. prefectuiri.i Dolj, 86/1864, :i.nv. 268, f. 30-53; G. Pot r a,
Petrache Poenaru, ctitor al învăfămintului în (ara noastră, Ed. Stat, Bucureşti, 1963, p. 364.
3 N. I org a, Craiova şi V nirea, p. 15. Ne întrebăm, dacă este ace!aşi Căli.man
ca.re în i1a nu•a1ri e 1864 er.a prefect de Ilfov şi înarmase DU puşM şi 1unur•i ghinituite pe ţâr.anii
0 0
ce ·apăruseră în Bucureşti.
4 D. B e r Ies cu, Universitatea din laşi de Ia 1860 pînă Ia 1918, în Contribuţii
la istoria dezvoltării V niversităfii din laşi, 1860-1960, voi. I, Studii (Ed. Universitatea
„Al. I. Cuza-liaşi"), Bucureşti, 1950, p. 65-126.
5 N. Ho dos, şi A I. Sa d .j I o nes cu, Pub!icafiile periodice româneşti, cu o
introducere de I o n B 1i an u, Bucureşti, 1915, .p. 438, 444, 458, 786-787, 218-219;
„Mozaicul" nu ma•: apărea .din septembrie 1839, „Naţionalul" din 13 sepr!:embrie 1848,
„Jurnalu Cnaiovei" din 1854, „Vocea O!tului" din 1855, „Vocea Oltului jurnalu polit:cu şi
litemriu" dJ.n 1857, „Vocea Oltulu.i" ziair politicu, judeţeanu şi Jiternr.iu d:.n 1860, „Dună
rea, d:aru poJiticu, Hternrru, comerci.ade", a:paire fa Craiova abia la I octombrie 1864, şi va
dura pînă în febrnarie 1865, „Vocea română". a lui G. M. Foofa1ninu „Profesore şi directare
aJ.lu Lyceu.J.ui Cra1iovei" ·va apare la 5 iunje 1880; vezi şi C. D. Fortunescu, Con-
tribuţie la un studiu asupra presei din Oltenia, în „Arhivele O!teniei", nir. 2-3/1922,
p. 156-169; :.ctem, Cea mai veche revistă olteană („Vocea română" - 1880), în „Arhi-
vele 0'.ten!ei", iulie-1august 1923, p. 258 şi urm.; B. Te odor e s cu, î:n „Boabe de
0
griu" din octombrie 1932; S. Ciocu I e s cu, loc. cit.

6 Arh. st. Crnăova, dos. prefecturiJ Dolj. 136/1864, L 38.
7 Catalogul corespondenţei lui M. Kogălniceanu, p. 143.
8 Ibidem.
408 AUREL GOLIMAS 8
M. Kogălniceanu a avut posibilitatea să constate la Craiova o opo-

ziţ'iie pol1itbică ·refa,Nv 6liaibă, întreţinută şi de generaţi.a foştilor domnii Gheor-
ghe Bibesou şi mai a.\es Barbu Ştirbei, căruia ~ se ma,i iadr•e66U unii cu
"Inălţimea sa prinţul Barbu Ştirbei" 1•
Am scri1s mai sus despre viciisirtudiiniile, 1a1mărăduni:l1 e de cair·e a. avut
parte M. Kogălniceanu după călăfori'a sa în Olteni.a. Deşi pe J,a Craiov·a
n-a trecut decît o singură dată, legăturile sale cu acest oraş s-au sudat
penfru tot reistul vieţii.
In .a1legerile de la 26 noiembrie 1864, cra1ioveni i iau dat votul lui
1
C. Neg.ri, irntimul lui M. Kogă1lniicea.nu, respingînd oandict.a tura lui Anas.ta-

1
sie Panu 2 • Această alegere a avut semnificaţia că prezenţa lui C. Negri

îri taţa urneilor trebui1a să .aducă o 1Jiiniştire faţă de zarva şi exag~ră<ri1le
tactice pornite de vrăjmaşH tiui M. Kogă1lniceanu. Pentru a spuibera şi
atmosfera nefavorabi1lă ereată în jurul prefectului Călfonan, l1a 12 octom-
bde 1864, M. Kogălniiceanu comunică primarului Crn:iovei că prefectul se
bucură de toaită încrederea domni1tornlrtti, că a fosit decorat şi că i s-a pus
candidatura la Vîlcea 3•
Atenţi,a lui M. Kogălniceanu faţă de plugarii săraci diin Olten'ia s-a
manifestat şi cu ocazia vizitei la Turnu Severin, în aceeaşi toamnă dar şi
la 3 decembrie 1864, cînd scrie prefectului de Gorj, Ştefănescu, să pună
candidatura unui clăcaş localnic şi numai după aceea a unui orăşean sau
moşnean gorjan 4•
La 11 i.anuariie 1865, M. Kogăllnioeanu dă :un ord·in oategoric prefec-
tului CMiman să combată cu toată energia exploa~area ţăranilor în pro-
curarea de producte, îndeosebi porumb. „Voi urmă.r.i îndeaproape aseme-
nea f.apte nelega;Je", suna dispoziţia p·rimului rninis.fru. Trimisese chia1r îin
judeţwt Dolj pe Petrache Poenaru, cere ia fosit extrem de exigent în vîn-
zarea porumbului 5• Recunoştinţa craiovenilor faţă de M. Kogălniceanu
s-1a mateirializat şi prin oferirea, ca aiminHre, .a unui „orologiu, un ornic,
chronomefru în briliante cu lanţul său asemenea;', în valoare de 7 OOO de
lei 6• Relaţiile lui M. Kogălniceanu cu Craiova se menţin şi în timpul efe-
merului ministeriat de la Interne din 1869, cînd la 4 aprilie scrie prefectului
Broşteanu de la Dolj să respecte cu stricteţe interesele ţărănimii şi să ve-
gheze ca aceştia să nu fie bătuţi de arendaşi. „Eu biciul l-am desfiinţat
la 1860, fiind mai tînăr şi nu acum la bătrîneţe-1 voi reînfiinţa", va declara
şi mai tîrziu 7 •
1 N. I o r g a, op. cit., p. 13.

2 Ibidem.
3
Catalogul corespondenţei lui Kogălniceanu, p. 149, 164.
4
Ibidem.
5
Arh. st. Crai0V1a, dos. prefedurhl DoJj, nr. 264/a. inv. 532, f. 2-4 şi do.s. 86/1865,.
inv. 268, f. 10, ~6.
6 Ibidem, doo. 264/a., inv. 532, f. 2, 4. La 19 iunie, tmpotriva lui CăHman s-a făcut
o reclamatie de către ceasom:carul Strap în lei;rătură ou acest dair. Aceasta, după c.e
„Kogăl·n·'ceanu şi Că:iman au căwt de la putere".
7 Catalogul, loc. cit.; „Monitorul oficial" nr. 15/1869, p. XXVI.
9 LEGATURILE LUI MIHAIL KOGALNICEANU CU CRAIOVA 4il9
M. Kogălnicea111u n-.a ui1bal Craiova nici în 1873. Teart:irul d1irn Craiova

avea nevoie de o suhs:ta1nţi1a1lă subvenţie şi el a ceruit în pairii.ament aoest
sprijin material 1• In multe privinţe, teatrul craiovean era încă la început 2 •
După această dată nu mai avem, pînă acum, ştiri despre relaţiile
cnafovene al,e lui M. Kogălniceanu. In sohiimb, „or,aş•ul noSibru, aş.a cum
se ouvi111e unui centru luminait şi aotiv, cum a fost totdeauna Crniiova"
-- constatare făcută de ziarul „Carpaţi" încă din 1884 3 - i-a păstrat şi
cinsHt memori1a oa pe un testimoniu drag.
După un veia!C de l1a cele peri:recute 1.a sfîrşituil cellei d,e-<:1. •treia decade
a lunÎ'Î august 1864, epiiisodul că,lăforiei de l1a Crafov,a, caire comp1ldează
o 1 l1aforă mohorîită a vieţi1i publice din epoc1a lui M. Kogălniceanu, este
apreciat la justa lui valoare ; România socialistă, implicit Oltenia reîn-
noită, i-au recunoscut toate meritele şi patriotismul lui cald.
Monstmoasa :coa'1iţie rl"a doborît, oa şi pe Alexandru Ioan Cuza.
Graiov,a, prin ·truda învăţiaituluii N. Cartoj1a,n, a ·tipă·riit în 1939, în edi-
tura „Ramuri", o parte d·in diiscursurill·e lui M. Kogă.lniceanu. Lu1i Cuza
Vodă i-a r.idicait o statui·e în centrul oraşului, i,ar l·a detronare.a s1a, uniu
dintre clăcaşii grăniceri olteni s-au mişcat, au fost frămîntări 4 • Masele
mehedinţene 11-au .ales deputa1, ca un semn al repuliSiei faţă de prusa.dsmul
felon eaire avea să ne jeomă1neaocă timp de 81 de ani.
în 1S59, partidul şi guvernul ţării au hotărît sărbătorirea centena-
rului Unirii şi prin aceasta s-a confirmat fapta celor doi bărbaţi de stat pe
<2a·re bmgihez1i.a r.a.piaoe 1i-a duşmănit, fiindcă au iubi,t poporul.
1
Eroica c.J1aisă muncMoare şi toţi oaimeni-i muncii din p.afri.a noa·stră,

„păistrăitorii adevă1raiteilor îradiţÎ!i naţionia1l 1 e a lie popomlui nostru, tmdiţii.lor
1
luptei sale pentru un viitor mai luminat" 5 acordă o deosebită consideraţie

celor doi înaintaşi ai politicii şi culturii româneşti.
1 Dezbaterile 'adunării deputaţilor, nr. 76 din 31 martie 1887, p. 1156, 1157.
?. L. Ma s so f f, Teatrul românesc, privire istorică, voi. I„ Editura pentru J1i1tera-
u1ră, Bucureşti, I 961, p. 546.
8 „Arhiv~e Olten'.ei", ma[ 1922, .nr. 2-3, ziarul „Carpaţi", 1 !anua,rie 1884.
4 V. M i h o r d e a, Răscoalele grănicerilor din 1866, Ed. Ac·ademiei R.P.R„ Bucu·
reşti 1959.
5 G h. G he org hi u - Dej, Articole şi cuvlntări, ed. a IV-a, Bucureşti, 1955,
E.S.P.L.P„ p. 169.
-- METODICA
PROCEDEE DE ACTIVIZARE A ELEVILOR IN CADRUL LECŢIILOR

DE ISTORIE
de VASILE POPEANGA
In cadru1l 11ecNeti, eduoartoru1 tran:smHe elreviilor u111 volum de cunoş

tinţe determinat în funcţie de p.revederi·le progmmeii. As:imi.!ic1.rea cunoşrt:in
ţelor preda±e e o .ac1tirvi1ta•te complexă ce .5e 1reaMzează cu mai rnuilt spor
educativ dacă îrn prrocesul p~edăr.i1i e angaja1tă pernonia1Ntiaibeia erlevilor. In-
suşiirea terneirnircă a noţi1unilor p!iedate deprinde în mare măisl!Jră şi de ati-
tudinea adiJVă ia e),evirlor în tiimpul lecţiei. De ,aceea, 6e r1idică pentru edu-
cator problema găsirii metodelor şi procedeelor menite să determine atitu-
dinea activă a elevilor în timpul lecţiei, să activizeze întregul colectiv al
clasei pentru însuşirea conştientă a cunoştinţelor predate.
Par1ioip.a.r.ea -acJlii'vă a el:eviilor fo .JecvH se oa 1 naderi·zea.ză prin orien-
tarea a-tentiei spre conţinuilu1l 1)1ecţj.ei, 1i1niteres penfru înisuş-i1riea noţiuniilor
predate, efort de gîndure penbru 1rezolv<ireia P'robleme1lor ridioa1t.e îrn lecţie şi
o atifod1ine de fonmUJl.are a unor răispunsuri bune şi de căiu.tiaire a soluţiilor
ceilor ma.i potrivilte fa J\n11rebări.t.e ridicate de 1lecţie. Starea iacrtivă a eleviilor
nu trebuie confundată cu atitudinea de nervozitate sau indisciplină ce
se poate observ1a în 1unele cia.zuni în da.sele în carre ele'V'i obosiţi şi plicti-
siţi ·se înstră1nează dit0 ce în oe ima1i mu,Lt de conţinutu·! lectiiei. Ca1nacleris,tic
penrtiru parliciirparea aot1i1vă a elevi-lor J.a rlecţie· e efort1ul individua,l de a·sii-
rnHarc' a noţiunilor ce se prndau.
Acti'Viz,area elevi,lor în ·prooeswl de predare <i irsfori~i p resupune, oa o
1
condi~ie esenţj,a1lă, cunoa 1ş~erea elervilor, ia posihiilii1ăţrilor lor p.sihioe şi a di-

fioulităţiilor pe oare ;le întîmp:ină în procesUil ·de aisimu!.are ia cunoşti111ţeilor
de istorie. Cunoaşrterea eilevilor se ·rearl'iz.ează în prooe.sul de învăţămînit
prin urmărirea atentă şi interpretarea judicioasă a cunoştinţelor
dobîndite, de ei, ca şi a reacţiilor lor psihice. Dificultăţile pe care le întîm-
pină elevii în procesul de asimilare a cunoştinţelor de istorie sînt deter-
minate, în primul rînd, de specificul obiectului. Aceste dificultăţi constituie
un obstacol in activitatea elevilor de pregătire a lecţiilor şi ei sînt nevoiţi,
din această cauză, să depună eforturi sporite pentru însuşirea cunoştin
ţelor predate. Ignorarea de către profesor a acestor dificultăţi atrage rămî
nerea în urmă la învăţătură a elevilor.
412- - - - - - - - VASILE POPEANGA 2
- ·--------'----------- · - - - - - - - -
DiiVicrulităţi1!1e pirinoipiak pe care l·e îinit:împrină c:lievd1i in asirmilarea cu-

no~;tinţelor de is.tori·l' iSînt dot,enmin1a1ue de îndepărbare1a în itiimp a Jienome-
nelor istoriice, oaire poairtă pecetea i,rieversiibi·Htăţi1i. E.le nu se ma1i 1 repetă,
ca fenomenele n1a1turii, şi ni1oi nu pot fii reproduse pe oat,e experiment1 arlă
pentru a fi intuite de elevi. Din această cauză, formarea reprezentărilor
şi a noţ.i:unmor de ·i1storiie ·nu iSe fo!'1mează 1pornindu-ce de ta perceperea
fenomernului, oi pri111 irntenmeMul cuvînbului. Această s1 i:tuaţie specifică de-
termină însuşirea de către elevi a termenului care denumeşte noţiunea, a
c1JVintul1t11i, ·fălfă ca ei să reţină conţi:nutul ei 1• O aliă ·dificultate iiz<Vorăşte
diin faipit!u1\ că în '1ec\i1ill1e de i1storie ·se :Stabi1l,esc coreilaţi1i v.a:r:ia~e cu alte
obiecte de învăţămînit : geog,rafie, economie poliHcă, liiteraitură, artă, filo-
zoffre etic. l'11 lecţiile de Istofi.e a1pa1r noţiuni c·pedfice acesfor obiecit:e de
lnvăţămînt în1a1i1nte d·e studierea aoe~tor obi1ede şi în .fieil.uil aoosita se mă
reşfo volumrul no~iunilor ce urmează să fie formate.
Bogăţi·a de fapte 1i1sforice, de da1te şi noţiuni d'in 1 lecţiNe cLe i1Storie
constituie o dHkul,ta1te in •a,siimBarea 'temeinică ia cunoş•bintefor din acest
obieot de învăţămînt. fnsuşirea conştiierntă ,a cunoştinţelor de .j,SJi:ori1e pre-
supune, în primul .rînd, exp1Hoa:rea noţiunilor pe cair·e elevH 1le întîlnesc în
lecţie. Inţelegeirrea noţ,iunri:lor noi ce apa.r într-o lecţi1e conis1Htuiie unul din
scopur·i.lc priindpal·e a1t.e predări:i. Prof.esoml poaite orioorta p•redarna în
acest sens, dacă face în prealabil analiza lecţiei pentru a determina vo-
1uimUJ! .d.tj noţillllli nai. pe ca:re .te v:a comt1111'iica. Unele din aceste noţiun 1 i
constituie elementele furidamentale ale cursului de istorie.
Astfel, cu ocazia unei anchete făcute printre elevii anilor I şi I I de
la Şcoa1l1a pedagogică din Arnd, le- am cerut 1Să a.nate care -sînt termenii
1
pe ca.re nu~i ·ounosc din 1J1ec~ia următoare. Blevi1i a:nuilui I au arăta1 că din
lecţi.a a XXIV ~a din manua,[ - Filozofia şi ştii:nţ.a în Grecia aortică - nu
cunoşteaiu nohunifo fundaimenta.l e : conoepţiia materia'1i1Sită, concepţia idea-
1
listă, dialectică, metafizică, doctrină, materialism primitiv, misticism, stat

idea:l, spi:rit ·idearlist mis tic, oratorie, idei €1teme, materiaHst consecvent.
1
De msemenea, elevH anului II au ·airătwt: că din lecţia : Franţa şi

Anglfa în Hmpul 1răz1boliullt11i de o 1 sută de iani ( 1337-1453) - lecţia
a XXVIII-a din manual - , lecţie care urma să se predea în ziua urmă
toa;ne, nu ounoştieau noţiunile : ,11irv.a1lii1iate d1na,sitkă, ediuilC'iu feuda1l, cia,racter
.an:bificca•l, necesitate 'V'i1ba,lă, e:xiberimin1are, r:epr1miaire, inchiziţie, miişc.are hu-
sirtă. Volumul noţiunii1lor noi pe oa1re profesoml trebu!ie că .le expiHce creşte
în special în cadrul lecţi:ilor în oa1re se ainailiizează dezvot.ta:reia cocială şi
culturală într-o anumită perioadă istorică. Aşa, de exemplu, în cadrul
lecţiei "Reniaşier•ea ", pireidartă în cJ!,acia .a X-a, e necesairă clarificarea noţiu7
nBor : cultură burgheză timpurie, conţinut ideologic, uman:iism, ca·racter
de cliasă Mmiitart, pătură inteledua1ă burgheză, !temelia misHcă, forma
tipică .a noii cu:tturL Aceste noţiuni, care akăiuesc schema 1,ecţiei, consti-
tuie o 1p1remi1să ia în1Suşfo-:i1i itemeini1oe a ounoş:bil[lţ·eilor oe se vor preda în
lecţia rnr;măitoare : „Renaşterea artei".
1 Metodica predării istoriei in ~coala de 8 ani, E.D.P., 1962, p. 56.
3 PROCEDEE DE ACTIVIZARE A ELEVILOR li\/ CADRUL LECŢIILOR DE ISTORIE 413'
At1ii1.udinea activă a elevilor în timpul lecţiei n11 se dezvoltă de la

sine, cri e determinari:ă de anumiţi s1'imu'1i, pe care ped13.gogu1l kebu1ie .să-i
cunoască. Se ridică, aş.adia·r, 'Problema : oa,re ·sînri: sri:·imulliH c:airc determină
starea de aotiviitaite a elevilor în timpul lecţiei ? Cunoscînd aceşti sitirmuli.
a1l căror efect e par~k'iparea activă a 0levHor la lecţie, încordarea 1atcnţiei
şi ia voinţei lor pentru a pătmnde in "ConNm11tul noţiuni:Jor ce se predau,.
pedagogul poa'te acţiona în direcţia provocăr.ff stimu lii!or c·are detenmină
1
starea de acti1v1ifatie a eileviBor în timpul J1ecţi,ei. Factorii oare contribuie

la toez-irea unei sită.ri de spir1it adive în itimpul lecţie.i sînt va1riaţi şi utiili-
zarea lor dep1inde de măiiiestiria pedJagogkă a edu1oatoruluL Practioa didac-
tică a scos în evidenţă efioadtari:ea educiari:ivă ;,'I 11llilTiăfori1or sitiimuli pentm
trez:i:rea u111ei aibiitudiini iadive ia e.tev.iilor :
a) organizarea judicioasă a lecţiei ;
b) corelarea studiului istoriei cu alte obiecte din planul de în-
văţămînt;
c) utilizarea datelor de istorie locală şi
d) utilizarea materialului istoric documentar.
1. Organizarea raţională a lecţiei în funcţie de conţinut şi sarci-
ni,l1e ei constiituiie un ta-efor de aisigurare a succesului învăţă,rii. S1rnctura
lecţ'iei e un mijloc de sporire a randamentului muncH pe oare o desfă
şoară elevuJI. într-o lecţie, predl3.ireia unor cunoştinţe nai e precedată de
reîrnprospă1ta1re,a noţ'iunHor vechi, care vor uşura a,simikl!rea celor noi.
Pentrn ia oferi noi'lor cunoştinţe un suport sigur în cunoşrtinţe1k înisuşirte
anterior, e necesară reactualizarea acestora. Această reactualizare arl' o
va1loa1re i1ns1brucri:iiv-educativă ispori~ă. dacă face a,pe!l l,a gîndirea elev i.Jor
şi stimulează opernţiri:J.e de 1anmlfaă şi ~inteză. De ,aoeea, e necesar oa în
verifioairea ,lecţiei vechi să se facă activiz,area gîndiir,i!Î eilevifor, caire se
observă în formu 1 liarea răspunisu,rifor corecte ·l1a înrtirebă1nN·e adre6,ak rit>
profesor.
Cu ocazia asisitenţelor la lecţii.Ie de istorie, am observat .forme va-
riatbe de verdicatt"'c ia cunoştinţefor vechi. Formek~ mai des în1trnnHe sint :
a) expunerea de către e1levi a unei părţi din ·lecţie. Prnfesoml intervine
pentru a corecta greşeli1le S'au a verifica modul de asitniiliaire a unor no-
ţiuni ; b) conversaţia catihetică concretizată într-un dialog profesor - elev.
Profesoru1l 1adrnsează întrebă,ri el·evului, .ia:r co11ecta1rea greşeEfor se face
cu ajutoru1J da1sei; şi c) conversaţia îmbinată cu ex;purnerea. Prnfcsorul
formulează anumiite probleme fa oaire elevll'l răispunde pri1nihr-o nouă ana-
liză a cunoştinţelor învăţmte. Expunerea elevului nu e o reproducere me-
canică, ci rezultafo,l unui efort de gîndi1 re, de ,a,rna1Hză şi s1inteză înibr-un
cMp nou a da+elor prediaite. Corectarea gireşeli1lor, completărille şi subli-
nierea omisiunilor se fac cu ajutorul clasei, căreia i se cere să urmă
reaiscă ră·spunsul.
Să 1ana1l 1i,ză1111 un exemplu de veriHcare .a unei lecţH f ăoute prin cele
trei procedee. La lecţia „Războiul pentru independenţă" am întîlnit ur-
măioarefo forme de verifiioare: a) s~a oemt la oLrnci elevi să expună cu-
noşdinţele lor despre itemel,e : 1) Condiţii ,int,eme şi externe în p1reajma
războiului pentru independenţă ; 2) Declanşarea războiului şi începerea
414 VASILE POPEANGA 4
ostilităţilor cu Turcia ; 3) Desfăşurarea războiului la Sudul Dunării ;

4) încheierea păcii şi 5) Importanţa şi caracterul războiului pentru inde-
pendenţă. Se poate observa că lecţia a fost fragmentată în cinci părţi
aproximativ egale şi fiecărui elev i-a revenit o parte din lecţie, pe care.:
a expus-o prin reproducerea mai mult sau mai puţin fidelă a cunoş
tinţ.eilor mernoraite. b) Cel de-al doH.ea procedeu de ver·irfka·re 1a constat di11
întrebări şi răspunsuiii. Initrebă1r>ilie vizau probleme liimiitate din lecţie.
c) Cel de-a.I Mieilea p.rocedeu trntîlniit a constait din expuneri făcute de
e.levi ,a,supr.a urmăitoairelor probJ.eme : 1) AtHudinea d1aiSelor iSocial·e faţă
de pirobl1ema independenţei şi în războiul dus pentru cuceniroa ei ; 2) Re-
laţi1He s1ua1uului român cu vecin~i săi în timpul 1răziboiului de independenţă ;
3) P·atitici·piarea a,nma1tei române t.a războiul de •independenţă şi 4) Impor-
tanţa aceisrt:ui răziboi în vi1aţa popomlui român. P.rof.esomil a 1iir1terv1 eniit cu
înirebă1ri cînd s-a1u făcut greşeli saiu omi·siuni. Rema•rcăm că în <icest oaz
ve1ni.fiica1rea a p1ri1l·ejuri1t o nouă 1ana1J;i,ză şi sinteză ia ounoşrt:inţelor însuşite de
elevi. Corelia,rea cunoşti:nţ-eiloir îinfre ele s-a făcurt: într-un nou mod, în
funcţie de problemele puse. Verifiiaairea lecţiei vechi n-<:1. rna1i p1rHiejui1t o
simp.Jă reproducere a cuinoşitiinţelor, ai o nouă 1res:bruc1urare ra for. Operaţia
de r.eSitruoturare s-a făcut p11'ilfl pa1rtiicipairea gîndirii elevi:Jor.
Comunicarea noHor cunoştinţe ooupă focul cenitna1l îrntr-o .Jecţ&e. In
cadrul unei lecţii de istorie predată în liceu, de pildă, volumul de cunoş
tinţe ce se transmite se stabileşte în funcţie de cerinţele programei şi con-
iinutul manualului. Procedeele pe care le utilizează profesorul pentru a
favoriza însuşirea conştientă şi activă a cunoştinţelor - factor care spo-
reşte randamentul muncii elevilor - sînt stabilite de el în funcţie de con-
ţinutul lecţiei şi particularităţile clasei cu care lucrează. Dintre procedeele
.care determină o atitudine activă a elevilor în timpul lecţiilor de istoric
vom analiza :
a) utilizarea metodei conversaţiei axate pe probleme esenţiale :
b) stabilirea raporturilor integrative între noţiuni ;
c) fixarea paralelă cu expunerea ; '
d) tonul afectiv al lecţiei.
Se ştie că aotivfaa1rea gîndi1rii elevii!or consiJiltui1e un procedeu de
asimilare temeinică a cunoştinţelor predate. Unul din procedeele de acti-
viz,are a gînd.i·ri1i ele.vifor ii constitu1e fo11mul1area unor pirobleme în timpu·!
predă 1 rii. Stabi.l1iirea unui oadru problematk 1 în •l.ecţ'ii const.i.tui.e un sti-
mulenrt: pentru g:rndi·rea ilor. In ·a·cest fel se preîntîrnpină apeluri permanent
la memorie pentru reproducerea lecţiilor. Formularea unor probleme care
să solid~e încordarea gîndiirii elevilor se poaite utifoJa cu ma1i mulit su·cces
pentru ex•p1liic.a1rea unor fenomene istorice şi pentru a conduce gîndkea ele-
vilor spre înţelegerea oauzali1tăţiii k1torioe. Astfel, în cadrul lecţiei „Franţa
din iSecolul 1a1l X-lea pînă l•a începutul secolului a,J XIV~lea" din capitolul
„ Forma.reia statelor f.eu.da1J.e centrni'izate în Europa apusearnă", se poa.t.e face
apel 1J,a gîndi:!"'ea elevilor prin punerea unor :probleme. După exp.J.ioa•rea
1
P. Popescu - "! c 1 e ;i 11 u ~i cok1.b., Studii de didactiră si psilzologia învăţării,
J~.D P„ E>I~ L p. •li.
5 PROCEDEE DE ACTIVIZARE A ELEVILOR !N CADRUL LECŢIILOR DE ISTORIE 415
notiuni1i „centria1l1i21airea monarhiei teudale", profeoorul adresează dlasei în-

keba,rea : oa1re a fost da.sa socială oare ia mooţinut şi .dori1t rfăirîmiţarea
sfa!f:·eilor şi cuim se explică aceaistă .atiitudine? Deci, împotriva cui 5e v.a da
lupita pentru cenitr.alfo~area Franţei ? Se formulează cu uşurinţă de către
elevi răspunsul : „Lupta pentru centr.a1li21a1rea Franţei se dă împotrirva ma-
r:ilor foudaili".
După ce a obţinuit aoosit d1spuns, 1 prof:esoru1 n-a ailes calea expunerii
şi exp!.jcării noţiiunLlor din manual, di ia făcu1t în continuiall"e apel la gîndi-
rea elevilor, pentru a le expHca procesul oarnoteristic de întăr·ire a puterii
cenbriale pe oare-1 oferă Franţa. Propunătorul ridică din nou probleme,
adrosînd dl1a1sei înfrebă.r.i : Ca1re sîn1t forţ,ele ·irnteresa!f:e în unifioarea 5.tătu
leţelor ? ( Rega.liitarhea şi orăşeniirrnea). Ce determină colaborall"ea politică
dintre regalitate şi oraşe în lupta împotriva anarhiei feudale? (Comuni-
tatea de interese economice). Numai după explfoarea oauZJeilor isocial-eco-
nomice şi preciz,a1rea forţelor implicaite în 'lupt<i. pentru centra!iza,rea pu-
tenili, ·se prezin1tă etapele pentru centraHzarna 5i<i.tu'lui fouda1! francez.
In lecţi,i1le unmăfoare, profesoru.I a uti1liz,a1t 1aoolaşi procedeu de creare
a unui cadru problematic în 1!ecţii prin uti.Hzarea întrebări>lor. Urmărind
să pirezinte formairea eJlemen!f:eilor naţiuniq franceze, propunătorul evi1tă ca-
lea expunerii contii1nue. El adreseia'L!:ă clasei în!f:r;e:bări care solJdită reactua-
lizarea unor cunoştinţe vechi : cum .a .ajutat dezvoltarea forţelor de pro-
ducţie uinitioa.rea polHică a Fnanţei? Irnlătura1rea izolă1rH economice din-
tre 1posesi.unitle ·feudale, ce p1roces a uşu.mt? (Unificarea politică). Ce pro-
ces a fost înlesnut prin dezvo!1barea economică şi unificarea poli.tică a
Franţei? (Fonmare<i. unei .limbi comune). O limbă comună, ce fenomen
social înilesneş,te lia rîndu1[ său? (Formarea unei oulturi comune). In con-
tinua1re, propunăforul aria1tă că .acestea - economia unii1tară, unificarea
poliitică, limba comună şi cul:tuina comună pentru popoml frainoez - sînt
clemente d1in oare se v·a dezvolta, în secol1ele următoare, naţiunea fir.anceză.
In cadrul predării .frstor•iei României, puneriea unm probleme în lec-
1ii înlesneş!f:.e 1a·profundarea de că.tre eleV'i .a cunoştinţelor trninismi.sc şi înţe
legerea de că,bre ei a cauzelor ca.re au determinait uneile fenomene ;itstorice.
De exemp.[u, în pnedarea temei „Dezvoltarea ţărilor române în pe:rioada
premergătoare revolut·iei de la 1848" se transmi.t cunoştinţe despre creş
terea forţelor de p1roducţie caipitaHste şi despre necesitiatea obied1ivă a
sd1imbă1rii veohHor relaţii de producţie feudale, deveniite o frînă în calea
dezvoltării societăţH şi despre înăsprirea procesului de exploatare ·a clă
caşifor. în cadrul lecţiei s-au ridicat cîteva prob'1eme oare făceau apel la
gîndi:rea CJleivi:lor. Profesoru,[ n-a urmat o expunere l1i1rni1a1ră a lecţiei, ci a
formuJ.at următoarele probleme : „Care au fost cond"iţi·i!e soeiial-economice
la ·începutul secolului al XIX-lea şi care a fost importanţa tratart:ului de la
Adrianopole ( 1829) pentru dezvoltarea economică a ţărilor române?",
„Cum au con!f:ribui;t r·eg·ulamentele organke J.a întări.rea poziţiilor burghe-
ziei?" şi „Cum s-a triansformat propriefo~ea agricolă de ti1p feud·a1! în prn-
priota1te de ~:ip oaip.ita,l1i:s1t ?" Rezol 1v1area problemelor s-·a făcut în cursul lec-
ţiei, prin iantrenarea ol1a.s:ei. Rid1ioarea unor probleme în cursul lecţiei i-a
dat un oairaoter .ao1iv, 1p11in paint.ioip·a1rea elevilor '1ia formularea răspun
su.riilor.
116 VASILE POPEANGA
Stabi;J.irea dependenţelor cauza1le în:tre fonomene 1le 1iiStorice caire se

exptică de căitre p.roresor determină şi formarea ul!1or 1riapor1turi 1il!1tegr.aiive
între cunoşiti.nţe. Datele noi comunioate în cadrul lecţiei iau contingenţă
cu alte date, asimilate anterior de elevi. Cunoştinţele noi sînt însuşite mai
temeinic de elev:i, d.acă ele ·sîn1 irntegrate în iS:i6iooml cunoştinţeJo.r d e d-sto-1
rie pe oare le au. Astfel, în cadru:! 1locţi1ei „Ră1scoa1l1a ţăraniÎllor din 1907"
,,~ pot stabHi numeroase r·arporrturi i.ntegrntiVle, oare uşurează aiS!imilarea
cunoşi.linţefor noi. în primul rînd, e necesairă reac1tu1aliz1a1rea ş:imlui de răs
coale ţă1răneş:L.i pe oare îl cunoaşte ·istork1 noasitră. De 1a1semenea, e o ne-
cesi.ta.t.e logi'că să solioiităm elevi.lor da1tele ·prindpa1le despre fră:mîintăriile
şi 1lu ptele ţărăoeşibi din 1888, 1899-1900 şi 1904. Cînd anaitizează oauzele
răscoalei din 1907, profesoru-I oare rposi1bHHaitea de ia 1reaciu1aliza cunoş.Un
ţet.e expuse despre vfa.ţa 1soda1lă în cadrul J•ecţiiilor 1anteriioa1re .din carpHolul
„ Dezvobtairea economică, soci.a1lă şi politică a României intre an:i~
i 878-1900". Procedînd a1sitfel, elevii vor reţine ma1i uşor dartele pe care
le vom comunica despre mairea propr ietate moş1ierească din Români·a si
0
de.5pre resituri1le feudale din agriicu1ltur.a ţăirH.

In oadrul uneii 1lecţii de iiStoirie se itrarus!JTili:t elevilor date cronologke,
t:venimente iistorice, denumiri de looa.'lităţi şi iSe liaoe oa1rae1teri:oarea unor
penioade 1i1sitorke şi a unor pernoniaiHtăţi. Pentru a conisol1i1da însuşi.rea ele-
mentelor princi;pia.l1e ale '1ecţ.iei, profesorul recur ge ila f:ix,a1rea lor. Fiix·area
0
se fac·e ·În mod obişnuit 1l;a sfî.rşiITUil lecţiei. Practica pedagogică a 5cos însă
:'n ·evidenţă efioie:nta inisIT.rudivă a :!iixărHor p1arn1lel cu predarea. In aces·t
caz, expunerea noi1lor ou:noş.Unţe se tace pe fr.agrnenite sau pă·rti din lecţie,
iar după fiec.aire p-arte urmeia,ză fixa.rea ei. Profesam! consoliidează însuşi
rea fiecătiei 1părţii d.in lecţie. Prncedînd în felul! aces1ia, înaiintarea în mate-
rial.ul nou ·se face pa1s cu p·a-s şi ]i'eoare pais e urmait de consolid•are. Ideile
principale .aloe 1lecţiei sînt ma1i uşor neţinute de elevi. îmbinarea e:x:punerii
cu metoda conversa~i1ei, utilizată în ·speciaJ pentru fixarea cunoştinţelor,
constituie o varj.aţie în s1Ulul de muncă a.I profesorului şi împiedkă mo-
notonia în lecţie şi plictiseala elevilor.
Ana1iza modului cum -se îmbiină expunerea cu fiixarea într-o lecţie via
fi mai concludentă prin prezent.area unei lecţii. De excemplu, progr·ama
şcolară prevede ca tema „RăiScoa:l.a populairă din anul 1821 condusă de
Tudor Vlad1mirescu", să fie pred.ail:ă într-o singură oră. Cum s-'a procedat
în predarea acestei teme la Şcoafa pedagogică din Arad ? In predarea :noi-
lor cunoştinţe, profesorul a ana.t.izia1t oa.uzele răscoailei, insis.tînd a•supr.a
0
intensificăiri1i expiloa.tă.rii la care ena supusă marea masă 'a poporului în

perioad1a de1stirămăr.i1i relaţiilor feuda·l1e şi ap:ariţi.ei 0 relaţiiilor c:apiita.lis.te. Ca
o consecinţă a exploa,tăr•ili 11a ca1re 1e11a supusă ţă·rănimea şi orăşenimea, se
intensifkă, l1a începutu:! secolului 1a1l XIX-.11ea, luptia împotriva exploatării
feudale. Popoml !:iîrb s-1a ră·scu1t.ail: împotriva jugulll!i otoman ( 1804-1812
)i 1815), i1a1r refugiaţii.i din rînduri1le hurgheZ"i1ei şi nobiili1111ii libernle gre-
ceştii au organizat sociefa1tea secretă nUJtTlită Eteni1a.
După expunerea ounoştiinţelor din acest capiitol, prnf.esoml intiervine
cu o întrebare cu cana·cter conduzii1v: .aşiadar, care ·au fost cauzele răs
coa1lei de la 1821 din Ţar.a Româine.a1scă? Să 1le precizăm: Caire era ·si.tua-
ţia ţă:răfllimi!i ? Din ce oauză vi.ata ma·rii ma1se oa poporului se înrăutăţeşte ?
( Exrploart·arca boieri.lor şi asup1rirca liurcea·scă). Caire era situaţia orăşeni

lor ? Ga1r·e a fos1t u11ma1rea aiecenituăr:ii ·ex.p1loa1tăriili ţăirărnimH şi orăşenimii ?
(Intensificarea luptei împotriva orînduirii feudale.) Ce mişcări antioto-
maine au luait naşiuere 1l1a începUih11l iSecolul1u1i .a•l XIX-:leia din ca.uz1a ia-supri1rii
turcieşti ? lin conti1nua1neia lecţiei, propunătorul .a.niailizie1a:ză turmălto.:i.rele rpro-
bl,eime : 1p•eiriSonia1libi11tea lui Tudoir V1l1aidimiiliescu, p1rogl!'la11T1u1I şi desf.ăşurarea
rărscoa1lei, înfrîngeroa ră1S1Coailei şi în1semnă1ba1tea ei. După an1a.Jii.zia fiecărei
probleme a fost fix1a1t conţinutul ei prin îniiirebă1ri adresa1lie daise.i.
O stare p1sihiieă :f<avonab•ilă înisuşirii conşti1ente şi •temeinice ia cunoş
tinJelor predate se obţine şi prin tonul afectiv al lecţiei. O stare de afecti-
vitate în timpul lecţiei de istorie nu e posibilă fără un tonus afectiv adec-
vat, fără tr.oz1i1r·ea unor sitări a1f.eotiive .sitenfoe şi în1l ăiurare.:i celor a51tenice.
Coloriitul omovionia1l pe oare î.t dăim rlocţieii deitenmiină exdbaţii în centirH sub-
cortiica1li, ca1re 1S1În1t Slediul reacţiirJor emoviona1l1e. o reiacvie emoţiona!lă po-
zH1ivă rnă1reş've cap1adrta:tea de muncă ra eleviloir, potenţează înrbr-un grad
mai mare erierigi1a pc oare o depun penitiru 'înrsuş'frea c.uinoşiiinţe!Jor. De
aceea, 1tir.eziroa unor ·stăni .afeoti.ve steniice care I.Să intensiitke activi.tatea
inteloctuia.lă a elreviilor în tLmpru1l 1 l1ecţi1eii rbrebuiie 1să .fie una din prreocupă.ri•le
permanente a.te educatorifor.
O 1 lecţie cu un ton ·afec1tiv colonail:, expusă cu pasiune ·penitru şitiinţă
şi cu drra.goste fJaţă de copii trezeşte 1interesu1l elrev.ifor rpoort:r.u noHe cunoş
tinţe. Cu ocazii.a unei ancheite făcu!te 1p.ninitre el1evii arnilor IV şi V de l·a
Şcoa11.a peda.gogkă din Ana.d în mri&uil .ain~lor 1964 şi 1965, în oare rle-am
cerut 1să răispuindă la înt111ebă1rHe : „Daţi exernp.le de n:ecţii 1l1a oare enaţi
a.tenţi şi urmăreaţi cu :i,rnteres prnd.airea cunoştinţelor. De ce urmăreaţi ou
aiienţie şi ,i1nitereis p1reidiairea. ?" ram rnemarc•ail: fiapitu.l că ei enumeră p·ninrtre
faotonVi oa1re 1lie menţin ·artenţia în t·iimpul lecţii:lor expunerea .făcută cu p.a-
siune şi cu mă:iestriie.
în răspunsLul său, o elevă rernaircă măiestri1a prezien~ărr.i1i ervenimen-
telor 1i1stonice şi cia1padtia:te.a d'e trezire a a1tenţi1ei în itirnpuil lecţiei de oare
dădea dovadă rprofosamil de 1i1sfoni:e: „·Lecti1i1le care m:i-rau plăou:t în cea
mai maire mă1sură şi die oaire iport ·spune că m~au :oaprbivrail: au fost 11ecţiHe
de istorie. Acesite l1ecţii MI fosit preda1te cu a1ma măiestrie, Îind1t iarveam im-
presia că evenimentele istorice prezentate se află «În clasă», că particip
şi eu 11a ele. Totdeauna lroc~i!ifa de ii&itoriie eriau 1lecN°ilre oeilre mai frumoa•s•e
şi de mu1lrte ori ui·traim că imă :a.fJlu în C'la1să ·Şi a.vieam 1iimp1res:ia că vi-sez, că
trăiesc acele evenimente. Totul ·se datora faptului că în lecţie, tovarăşul
profesor ia pu 1s mulrt suflet cînd ne :pned.a cunoşitinţele. Evien!imentel1e iSitorice
nu eira.u expu6e 1ri1gid, oi trepfait şi aitră1gă1tor, oeea ·ce ne-.a. .a.juitail: să urmăirim
cu imaginaţia noastră desfăşurarea evenimentelor în mod succesiv. Pot
spune că lecţiile de istorie erau ca nişte filme imaginare, dar care erau
legate de viaţă, de evenimente şi care au rămas mereu vii în sufletele
noa·ske".
Reaminitindu-şi despre o 1 lecţi·e de 1irsitori1e ·pe oa.re ia rnrmă1ri1t-o cu aiten-
ţie, o elevă scrie în răspunsul s.ău : „ Una din lecţiile la care am fost atentă
şi •pe cair·e am unmă.rilt-o cu un deose!Jiit riinteres .a fo51t :aoeea despre ·luptele
lui Ştefatn cel Mare. Mi-.a plăcut cum fov.ară.şu1l proliet.Sor .a reuşi1t 1să oapterze
atenţira noa:sitră încă die lra început, .pr'in ~elul cum povesroeia. Mi-a făeut :im-
presia că tovarăşul profesor trăia acele momente. îmi amintesc cum am

rămaiS «·sHnk» Îln lba1ncă, aiş:tieptînd .să isc conit:inue expunerea, însă lecţia
se ·iie.nmi naise".
2. r:orelarea studiului istoriei cu alte obiecte din planul de învăţă
mînt. Un a1l1t procedeu de 1activi.:2'ane a eleviilor în oadml 1Jecţiilor de istor.ie
e cons1Nrt:uit <le sita1bi1Vi1rea unar coneliaţii logice între •Situd•i,uil 1i·sitori1ei şi c~le
lalte obiecte di>ll p'1ainu1l de învăţăimînt. De exempll1u, corel a1rea unor eveni-
1
mente din iisior:i.a univ·ensia:lă cu d1aite şi evenimente di111 istor:i1a 1paitrie:i tre-
zeşte 1 i1n'teresul 1el1evi1lor pentru situdiU1l 'istoriei şi con:tri.buire l:a d1ezvo lfa:rea
sentimentUllui de mÎ!ndri.e na,ţionia1lă. Cu ooaizJi.a unei 1 a.si1st•enţc făcute fa o
lecţie de :iiStor·ie piredart:ă .t,a anul II .a1I Ş.coNi 1ped1agogice <lin Arad am obser-
vait atenţi.a ou caire e~evi·i au urmărirt: sitaibi'l'irna unor asUel de coreJ.aţii. In
predarea lecţiei „Ibi'ia în secolele XIII-XV", vorbind despre dezvolrtairoa
pui:erii madti1me .a, Veneţiei, propunăitorul a .airăfat că în 1bimpul hti Ş 1 tefan
cel Mia1re, r·eprezentanţii domnului Moldovei iS-au prezentart: iSenatului Vene-
ţiei urmă,rind unirea înbr-un singur fron~ a forţelor arn~iotomane. Profesorul
araiă .că de suocesel1e 1miil:i1uare 1a1le 1lui Şilef1an cel Mare obţinu1 te în lup1tra de
la Va>Slui a •profiltait V1eneţia, caire a obţinu~. în 1475, un 1a1rmist·iţiu cu turoii.
La adăpositll'l aoesitu!i a1nmi.st.iţiu, încihei,at de iSU1ltta1n oa.re ena :angaj.a1t într-un
conf>Hot sîrngieros cu Moldova, veneţienii au cx1ti·nis 1legătuirilc for comerciale,
ia,r moldoveni'i a·u sî1nger.at. Prezenfarea acelSior e.lcmenik noi în •l:ectic. care
penmit •siua!bi1l1i roea ·unor 1corefoţii între iistori.a p·aitriei noastire şi iistori:a Ha•lici,
1
uşur.ează însuşi1rea de căit.re 1 e1l1evi a ounoş.tinţelor de -iiSforie uni„verosa1lă, care

le devin ma1i accooi:bli1le da1tori~ă aicosfor core!J.aţii.
Efidenltă dfrl! pu111ot de vedere i1nsi:rudirv-educ,ati1v e şi încadmrea unor
evenimente diin isltor:i1a patriei într-un oa.dru european 61aiU în contextul
isforiei U1!1!i1versa11ie, dnd e pos.H1iil. Procedeul iSC poaitie folosi cu muH eucces
în predarea istoriei României în clasa a VIII-a sau a XI-a (a XII-a). Stabi-
lirea unor corelaţii fireşti între istoria României şi istoria popoarelor Eu-
ropei uşurează înţelegerea de către elevi a rolului istoric jucai de poporul
nostru, care n-a fost un spectator la istoria Europei, ci, în măsura posi-
bilităţilor sale, un panticipant activ la desfăşurarea unor evenimente isto-
rice a căror importanţă a depăşit cadrul istoriei României. Procedeul se
poate aplica şi ·în lecţiile în care se analizează dezvoltarea culturii poporu-
lui nostru. Astfel, în predarea temei „Demoltarea culturii între anii
1848-1918" - tema se .predă în două ore la olasa a XI-a (a XII-a) - e
necesar să subliniem aportul adus de savanţii români la dezvoltarea ştiin
ţei mondiale : Emil Racoviţă (creatorul speologiei), Vic·tor Babeş (corpu-
sculii Babeş-Negri, descoperirea babcsiozclor etc.), G. Marinescu (studiul
celulei nervoase), Tr. Vuia, A. Vlaicu, H. Coandă (contribuţii majore la
dezvoltarea aeronauticii), Gogu Constantinescu (teoria sonicităţii) etc. De
asemenea, se poate sublinia preţuirea care se acordă literaturii şi muzicii
româneşti peste hotarele patriei noastn·.
CunoŞ1ilhnţel 1 e procwăzlllte în prog.r.ama de iisforie ln1leisnesc pirofosomlui
sfabiiHrea unor corel1aţii şi cu arHe obiede de îlnvăţămînrt:. Ca obi.eot de învă
ţămînt, i1stori1a ob\ligă rpe profeso:r cia în cursul piredănii ei să .sta>bi.lieaiscă
legăJturi cu a 1lite obioote dd1n 1p1lan : economia pol1irt:ică, ,social:ismul ştiinţific,
geografi:a, fatoria l 1iteir:a1tuirii etc. Corelaţiile sfabilii1be în .\ecţiik d·e fatoric
9 PROCEDE!.: DE ACTIVIZARE ,\ FLEVILOR IN CADRUL LECTllLOR DE ISTORIE 419
înfoe cunoŞitinţeile oe l1i se predau elervifo.r şi inoţiuni1le înisuşi1te de ei în .situ-

rliul ·aceS1tor obieote înviorna.ză pred.arrea şi 1J1e rtre:oeşite :inforeisul. LegMur.a
între 'studiul i!Stoniei şi .accst·e obicde de învăţămînt arr·e un dwblu sens :
a) în oadml lecţiifor de isitorie, profesoml iSe foloseşte de uneilre cunoştinţe
însuşite de elevi în cursul predării ailtor obiecte ·de înrvăţămînt pentru for-
marea unor noţiurni sau penfru explica·roa cauza•lă a unor fenomene isforiae
şi b) în oadirul rlecţiifor de iistorie rH se predau deviilor cunoştinţe de ca·re
ei -se pot folosi în a1.5<imi1liarrea unor noţiuni pred.alte î1n c:aidml 1a1litor obrieclbe de
învăţămînt : economie poli1fo::ă, sociia.Hsm ştiinţi.fie, jsfori1a iliiteraiturii etc.
Stabi1l·irea l:egăturirlor '1ogice între istorie şi oeilefa,Jite obiiecibe din pi!.anul de
învăţămînt cons~i~uie un mij1loc de asigur.a,re a caracforului unirba:r al pro-
cesului de învăţămînt.
Reaotua;Jfaia,rea unor cunoŞ1hnţ·e dobîndite de elmi în cadrml a.Jitar
obi.ede de învăţămînt permi·te a1.S•imi1larea ma1i temeinică .a cunoşitinţelor
prin legă1turri'1·e fogice ciar·e se sba1bi1lesc. Punîind pe eilevi în 1situaţi1a de a
readual1izia cunoş:i'inţe dobîndite .Jia ailte obiecte de 151tud1iu, profesorul de
istorie 1.e so.licită un efort de igîndiire. ln telul aces1ba se iSti1mulează procesele
ps·ihice a!lre elervilor. Astfel, în cradiruJ lecţiei „ Inflori.rea cu:llturii antice gre-
ceş1ti", prnfesoml nu a trecut brusc la prezentiarea poez:ilei ,l1irioe, :a tr.agedie'i
şi comed:iei gireceşti, ci a făcurt apel la cunoş:tinţele de teor.ie a Jiiforaituri<i,
obiect de învăţămînt studiat. In acest sens, el a adresat clasei între-
barea : „Care sînt genurile literare '?" După delimitarea de către elevi a
genurilor literare, profesorul prezintă dezvoHarea poeziei lirice greceşti.
Interesante Jegături logice se pot stabili în cuirsuil predării istoriei
Româniiei şi cu celelail:l:e obiecte d!i.n pi.anul de învăţămînt. Pentru a 1e
exp1Hoa elevilor ·ca.u:oa care a produ6 un fenomen i:S1toric 1s<i.u iadivitartea
unor persona!lirl:ăţi isitorice, prnfesoml trebuie să car.acted:reze epoca res-
pectivă, să •le air.arlie eleiv1iilor irăisă1tu11i:Je ei -speciifice. EngeliS a sub:lini.at că
adivi:tartea omului nu -se desfăşoară în mod înrtîmplăfor, ci în funcţie de
condiţiile sociale. "Istoria ··- dacă e ştiinţă - consideră dialectica acti-
vi.tăţii umaine în cadrul unei formaţii soC'ial-economice determinaite, în
cadrul unei cond1iţii derterminame, mtaş~nd piarticulaml şi 1si.n1gU1l·aml l·a un1i-
ve11sal, fenomenul ,},a lege, înitîmplianea la necesiitarte, - căci Dnecesitatera e
inererntă şi întîmp1ă1rii" 1
•
Cercotarea condiţiiilor 1soci1ale care dete11mină iadivi1tai!ie1a oamenilor

impune stabiiliiir·ea în cursul prndănii 'iSttoriei a n:uimeroaise corelaţii între
economi.a poliitică şi studiu:! i-stonit'i.
Studiul istoriei în clasele VIII-XI constituie şi o pregătire pentru
pred,area noţiunilor de economj.e pol1itică şi ,socia1l'iism ştiilllţific. Srtudi1ind
istoria în aceste clase, elevii acumulează un bogat şi variat material faptic
din Cal"e, p.r~n operaţii1e de 1ania1Jriiză, 1s;inieză, arbsibrad:ii·~are Şi general•izare se
vor forma, 1a1lăfori de noţiuni de 1istor:ie, şi unel•e 1C10ţiuni de •economie po-
liitică. O .daltă formate aceste noţiu111i, eilerviii voc înţelege ma i uşorr cauz•ele
1
evenimentelor .ii.sfonice. Se •stabileşte, aşadar, o ·co1T1el1aţie dfa1leotkă între stu-

diul iS1tor·irei şi .al econo!m'i,ei poli1tiice. AceaiStă corelaţie timpune - din punct
1 F. E 11 g e I s, Dialectica naturii, E.S.P.LP., l!l54, p. IGS.
\20 VASILE POPEANGA 10
de viedere a1l Jogki1i-predării - reaotua'Hzarea în c.adml 1l1ocţiHor de istorie

a fundamentale de economie poHtică. AceaiS1 tă 11"eaotua1\iz,are a no-
noţiuinri1lor
tiufl!ilor de economi,e ipoJILtică e .det.ermiina:tă de· log'i1oa 'i1stoni1ei şi de cea
did1aotică.
Apelul la noţiuniile de economie pdl1i1tiică Lnviorează 'lecţii'le de istorie
a Romârni1ei, consbi1buie o premiisă ·a organizării raţiorna!le ia ma:ter~a1lului nou
care se p.redă şi-i 1ajută ll:oll:odaiă pe eilevi să bazeze conţinufol ·informa,Uv
nou pe care~l pnimesc în ·lecţie pe noţiuni cornsii:tuirl:e anterior. Structurarea
în •acest sens a .Jecţiilor de iistl:oriie a României 1se face în funcţi,e ide conţinu
tul nou oare se tmnsmiri:e. De exemipl'U, proo·Î'Ilid în 1das1a ,a XI-a >lecţia
„Si<tuaţi.a ţăirHor române în iaj1mul revoluţiei de la 1848", profesorul re.ac-
tua:lizea:ză noţiurnHe : mod de producţie, mij1loaoe de :producţie, forţe de
producţie, ola1se 1socfa'1e, capi1baiJiiisim 1pmmonopol 1 ~sit, 'irrnpei:'i,aHsm, 1producţie
cap·i1tal1i1stă 1ek. Fără reactu.aHzarea 1acestor noţiuni, profesorul n-ar putiea
face o oaraderi1z,are generală ia S1ifoaţiei din ţările române. AnaJi,za tirăsă
turiilor oa1nacrteriis1tice ale epoci'i iSe f.ace maii uşor. ReaotuaiHzînd noţiunile d1e
economie polirtfrcă neceisia.re peintru ,această ana'Li:ză, profeso·ml poat1e fixa mai
uşor s:a1rcin'ille cogniitive ale 1lecţiei urmăito·a111e: „Ca:uz,e1le şi <lesfăşlllrarea
r·evoluţiiei cLe iJa 1848 din ţărHe .române". Procedînd în ;acest fel, profesorul
dă J1ecţii'lor 1sa1le d 1eisp1re revoluţi1a de ;J,a 1848 o isri:rnctură log'ică pronunţa,tă.
Apeluil ,J;a gînd1i.reia e1!1eivii!or e muil1t :uşmait. Ania1lizia difeirenţi.altă ,a elemen-
telor spedrfiice revoluţiei reLe 11a 1848 în ţărde române •sporeşte şi mai mult
interesul elevlilor penfru 'lecţj,e şi .a1s~gură parit1icii1pareia gînd.iir1i:i lor întir-o
mă1sură mai ma1re I.a desfăşurn1rea predării.
Readua1l1iona111ea unor noţiuni de ·economie politii:că e o condiţie esen-
ţială penltru însuşi.rea cunoş1tinţelor predarte desipr.e 011înidui11eia 1soc1iaiHstă.
Jn cadrul c.apifolului „Conisrtruirea isociiailii1smului în ţa1ria noastră" se predau
cunoş.tinţe desplrle i,nd1LUstri1a1Jiiiz.airea isoci.aHstă ia ţă1rii, planiiflicarea economiei
naţionale, cooperiaroiiVizarea agricu1ltmi1i şi se prezriinri:ă succesele dobîm::li.te
de poporul nostru, sub conducerea P.C.R„ în opera de industrializare so-
ci,alistă ,a ţăirii. In cad ml l 1 ecţiei „ Indu1stri.a1liiJ:iar ea soci1a 1 l1i1sită ;a ţă,rii noaistre",
1
profiesornl nu via putea 1prezienba procesul dez:volrtării i.ndiusri:rioeii ·soci1a1liste

fă-fă .a T"eiacri:uia1l'i1za urnele noţiuni de ·economie polirtkă pe oare ele'Vi1i le în- 1
tîlnesc în 'lecţie. In •timpul priedăirii 1l1ecţi1 ei, p rofeisoml de 1i1stol'ie rtreib:uie să

1
veriHce în ce mă1sură eil1evii pot oper.a cu noţiuniile: indusitrii,e, 1industrie

grea, piroM, inrvestii,ţii, stiat oap:i1t.a1l1istl:, economie 1aigrară, ibazia maforială a
1
soci1alismulu1i, mijiloiace de .producţie, propricla.1te capiroaliiisrtă eri:c.

Pentru ia cuino:aş.te g1r,aduil de îrnsuşi1re ia 1aoestor noţiuni de către eJ,evi
şi măsum în care eleivi1i po1 opera cu ele, in timpuil predării ilecţid desp,re
indusb11i.a1liz1are.a isoci1a1'i1sri:ă, profesoru'! va so l1icifa eleJVti'lor să preci:zeze con-
1
ţinutul acestor noţiuni. ,Precizarea eJ.emenitelor de conţinut 1aire ca u.rma•re

sta1bHirea unei cor,el:aţii înitre ,economia poliiti•că şi kmoirfa României. De
exemplu,· în timpwl p11edăirii 1lecţiei, prof1esoml nu v,a ubi1lii·zia te11rT1eniii : 1in-
1
dustrie,. indu1s.trie igirna, ieconomi1e aig.na1ră, ba!Ză imaiterfa,lă ia iSoda:J,i1smului,

fără a se conJV1inge dacă eiltevi'i posedă conţinurtul lor. De aceea, în timpul
lecţiei va î-ntrebia pe elevi: Ce înţelegeţi pnin economie aig;r,ară ? Da.r prin
profiit? etc. Heiadu.a1Hz,areia conţinutul'll'i acestor noţiuni uşurează as,i:mi-
larea da.telor noi caire se comurnkă des'P're dezvoJita,rea diferitelor r,amuri
11 PROCEDEE DE ACTIVIZARE A ELEVILOR IN CADRUL LECŢIILOR DE ISTORIE 421
industriiak~. Noţiunea de industrtiie primeşte :noi ·el·emernte 1pr1ivirnd conţinutul

şi sfera sa.
O core:laţie cu o ·deoseib'iită v.a,Joare ·ins.trudt'iv-.educa1tivă 'Se poaite sfabiili
între studiul istoriei României si Hternturia de evooare i1storiică 1• Prezen-
tairea î1ntr-o lecţie dre i1storie .a r~10dului cum este ogili.nd•i1t în 11itera+ură un
eveniment isitoric ·sau o ·perisonal:i1ta1te înS1emrna,tă din ·i1sii:od1a noaistră spor·eşte
eficienţa eduoativă a lecţiei, dă mai muiltă pik1:sticifaite exipunerii şi trezeşte
int·eresul eleviilor perutru cunoaşterea un.ai i:eme'inkă ia unei epooi sau a unui
eveniment i1storic oaine .a deven1i1t motiv d·e iin.spfoaţie pentru un soriiiitor.
Lec1tur1a unuii texit ,l·i1tera•r dă ma·i mui~tă .forţă de pătrundere în iSuf1lete idei.lor
pe oare l1e comunicăm. De exemplu, în lecţia „Răscoalia. 'iobagifor din Tran-
si1l<vania condusă de Hori1a, Cloşca şi Crişan" iSe pirezintă momentul izbuc-
nirii răscoa:Je.i. Pe cînd ţărnnii iSe 1sfărt:u1iiau în 1s:a1tuil Mes1teacăn, .autori:i:ăţile
au încernait să ·le împiedice acţiunea şi ·să-11 arestieze pe Cri1şan. Ţăranii au
răspuns cu energie. Acesta a fost semnalul ră6coale'i.
Pa·r.agrnful respediv d·in manwal dobîndeş•te semniificaţii noi d:acă
se utirlfaează un text literar. Hotă.tîrea de luprt:ă ia ţărani'lor reies·e mai da1r
în evidenţă din următoa.rele rînduri : „A doua ?Ji de dim'ineaţă, Gheorghe
Crişan a chemat oamenH afară din ·sait, La 1ră1spîntii.a de dmnmri ca~e se
cheamă «La cruce», şi le-ia sp•us scunt şi apă1sa1t, că după cele înrtîmpfa.te în
noap:tea aceea, fiindcă domnii ră1spund popomlui cu giloanţe, alkeva nu
mai au de făcut decît să-i stîrpească pe toţi. Ridicînd braţul drept spre
cerul de plumb a•l ace:lei toamne înnegura:te, imulţimea de oameni a jurat
într-un glas că îl va urma pînă ilia. ca:păt.
Sosise ceasul răfuielii cu domnii" 2 •
Lectura acestui paragraf dintr-o lucrare literară sporeşte interesul
elevilor pentru restul lecţiei în care se prezintă desfăşurarea, înăbuşirea şi
urmările răscoalei. Şi pentru alte momente de tensiune din cadrul lecţiei :
creşterea .avîntul·ui răsculaţilor, u!Jt1 imatumul tri1mi1s de Horia nobilimii re-
fugiate la Deva, supEciuil lui Hori,a şi conturarea per.sorna1l.i1tăţii oelor .trei
conducători ai ră6coa1l1ei se poaite u~LHza [eduir.a mer.ară.
3. Utilizarea datelor de istorie locală. Datele de 1i1sfonie loc.a1lă îşi gă
sesc o utHinaire eficien~ă în curiSul de 1is1onie ia pa;triei, datori,tă interesu.lui
şi curiozHăţii p·e oare le 1irezesc pentru cunoaş;terea trecutll'lui istoric a 1 l
poporului 3 • utilizarea datelor de istorie locală în lecţiile de istorie a Ro-
mâniei ridică uneile probleme me.todioe. Dilflrbre acestea, amintim : selec-
ţionarea ma~eri1alului istor.ic ;Joca,J, integrarea organiică 1a date1lor de isitorie
looală în cadrul lecţiiilor, concreti0arna cu d.a.te de Jstori;e '1oca1lă a unor
noţiuni istorice (ră..scoală, grevă etc.), alegerea procedeelor ,adecvate de
prezentare a acestui m.aiteri.a1l şi va:lorHioarea insitructiv-educaitivă a datelor
de istorie locală. Rezolvarea raţiona·lă a probliemelor metod:ice pe oare lt!
ridică utilizarea datelor de istorie locală sporeşte eficienţa lor instructiv-
1A se vedea în acest sens : A. U r s u, Momente din istoria României în creaţia

literară,E.D.P., 1963.
2 V I a icu B î r n a, Cînd era Horia împărat, Ed. Tineretului, p. 88.
3 P a u I D. P o p e s c u, Folosirea nwierialului de istorie locală pentru educarea
elevilor în spiritul pa,triotismului socinlist ~i al iniernafionalismului proletar, în „Lecturi
peddgogice", E.D.P., 1964, p. 43
educia,ti1Vă. Elevii ajung fa cunoaŞiterea mai temeinică a 1isitoriei r~giunii,

iar .initereS!ul şi curiozi:tateia provocarl:e de pre~e111barea unor daite de istorie
locală sporesc preocuparea elevilor pentru aprofundarea studiului isto-
rici României.
Urmărirea dezvoltării interesului pentru studiul istoriei la elevii de
liceu ne-a dus la concluzia că cercetarea istoriei locale constituie un sti-
mulent puternic de studiu. Cunoaşteroo .tirecutuiJui. reg.iunii şi explicarea
unor evenimente istorice petrecute pe teritoriul geografic cunoscut de elevi
le demoHă cu.riozi1ba1teia şi .pas,iunea neoesa1ră situdieri1i i·s.tor.iei. Cu ocazia
unei anchete efectuate printre elevii care participau la cercul de istorie de
la Şcoala ped1aigogică din Arad 1am cons>tafat că elevii c.aire imanitest.au inte-
res pe'flitru .studrrul isforiei ară,tau că acest :inbenes .a .fost :trezi.t de factori
va.r;i1aţi : frumuseţea lecţiifor de i1S:tori1e, persona'1i1t.a1tea pirofosorului de .j.storie,
funcţiia eduoativă a isfor.iei1 (rsfaltur1i:le şi conoluzii1le penfoiJ viraţă rscoase din
istorie) şi cur'iozH.atea şi parsiune.a s.tîmite de eveniimcnte i1storiice locale.
Pentru :a d:a lecţii.lor de 1i1srl:orfo un carr.aoter .aotiiv pr.in utHizanea da telor
de i1Stor:ie '1oaa1lă e ncoersra1ră seilecţionaroa 1aoestor .dia.te. Din bogăţi.a de
evenimente şi date de istorie locală, profesorul va alege pe cele mai semni-
ficative şi esenţiale prin valoarea lor istorică, pentru a le include în cadrul
lecţiiilor. Aoeas·tă operaţie de 1se'l1ecţioniare :a ma:teria1lu.iu;i iisitoric looal se
face şi în funcţie de conţinurl:u1l lecţiei. Selecţionarea datelor valoroase de
istorie locală pe care le putem utiliza în lecţiile de istorie a patriei se face
în pEmioada pregăt-iirii profesomlui penrbru ,lecţie. încă din perioadra el1abo-
rării pl.arnifkăir:ii. eia1lend.ari1Srticc •se poare foce un i.nvontar a11 datelor de isto-
rie locală ce port: .fi ut1i1l:irz1arte în lecţii.
In cadrul unor lecţii de istorie a patriei ţinute .la şcoala noastră
s-au folosit date de istorie locală. Astfel, în lecţia „Răscoala iobagilor din
TransiJvania condusă de Horia, Cloşca şi Crişan" au fost prezentate date
privind extinderea răscoalei în părţile .Aradului. La lecţia „Revoluţia
burghezo-democratică din Transilvania" s-a arătat că, în oraşul Arad,
organizarea armatei revoluţionare a fost încredinţată lui Dimitrie Haica ;
au fost prezentate date despre luptele din oraşul Arad din timpul revo-
luţiei şi despre capitularea, la 13 august 1949, la Şiria, a lui Gărgey
De 1a,::;emenea, în oadrul lecţiei „Dezrvolitariea Triainisi.liv1aniei între 1anii
1900-1914", cînd s-a amiJiza,t dezvo.[.t.airea mişcării rnundtoreşti, li 6-au
prezentat elevilor momerute importante din acti.vifatea pmlerl:ari,atului ară
dean. A stîrnit mult interes printre elevi prezentarea unor date privind
legăturile unor scriitori cu Aradul : M. Eminescu a fost în Arad în 1868
suM1eur a:l trnpei P<:1..soaly, V. Akcsandr.i a in1l'r·etinu1t o corespondenţă cu
fruntaşii arădeni în :anul 1878, I. Sliavi'Ci şi-ia făcwt o piarite d1i1n s1tu.rl1ii·le
liceaile I.a Arad, I. L. Ca.ragi·ale a vizit.art Arndul şi a puiblfoat lucrări în
presa arădeană.
Date.le de istorie foc:a~ă au o deoseib1tă ·v<:1.1loar·e în exemp.Jifioarea unor
fenomene .isrtor.ice cu ·carnciter <le geneirali1tate. De ·exemplu, :pentru a ilustra
roluri :ma1selor popul1a,r:e î111 rprocesul de desăvîrşire a S1ta1tuh1:i naţional român
în cond1iţiile dezmembrării Imperiului austro-ung1ar, ca unmare ·a '1upt0i re-
voluţionare a maselor făuritoare a istoriei, li s-au prezentat elevilor date
despre desfăşurarea mişcă1rii reivoluţionar.e burghezo~democrnt.ice în oraşul

Arnd. Elevilor M s-<a 1ară1tat că 'lupta revoluţionară a maselor muncitoare
penku eJ1iibe11areia lor soci1ailă şi naţion1a 1lă a corns1.iitui t un fracfor hotărîtor în
1
deskămama monarhiei. Ideea a fost cxemplir.iica1tă şi cu mian~festările rc-

vo!uţionaire a'k~ muncitorirlor din Arad. Astfel, l1a 10 odombrie 1918, mun-
citor:ii 'arădenii iau manifos1bat împotniva războiului, rla 31 odomhnie a ace-
luiraşi an, 1'5 OOO de munciltot:i participă Ja 1g,wva generală ;ini\j.ată de org,a-
nizaţia fooală a paritidului soc;i1ail-dermocrnt. In ·lunile din :toamna :aoeluiaşi
an de avînt revoluţionar - 1918 - ţărănimea din satele fostului judeţ
Ar,ad a org,aniiz.a1t acţiuni re!V0luţiona1re de 1alungare ia vechiitor au.tori1tăţi
looa,i.e, 'i•a·r Îin foouil lor ia i1n:sibalat sfatui:He loc.ailc.
Init1roducerea unor date de iatorie locală în oadnul lecţiilor constHuie
un procedeu eficace de dezvoltare a preocupării de a cerceta trecutul istoric
loca1J. Asemenea pr1eocupări, care sint o manifestare :a dr:agostei pc care o
poarită mu'1ţi e;lel\lli ·situd·iulu:i· ·i·sitonieii, ,se concretfrzea.ză în lucrări prezentate'
la oercul de ·istor.ie .a1l ·dev,iilor, 1lcdura unor lucrăiri de :j,storie etc. In cursul
ul1t.i1milor ani, în oadnl'! cercului de irstorie de la şcoa.J.a 1no1ais1kă, c1levi1i ca.re
freoventau cercu·! au ccrce~at 1izvoare fotonioe şi au .e[;abora.t :lt1.crMi pe care
le-iau prezenit,at în ciadrn:l cercului. Au fost .deLJbăM11te în cadrul cercului
lucrări cu teme de j1sfor.ie iloc:ală, ca, de exemplu, „Mişcarea grnv'ÎiStă din
A:rnd între ce:le două răzlboa:ie mondiaite", „ Descoperiri.le ,arheologice de 11.a
Şanţul Marc - Pecioa", „Momente ma'i ·impontan1e d1in trecutul şcolii
noastre", referat prezernta1t într-o şedinţă festivă ,a cercufoi, c-u ooazfa ani-
ve•rsării a 150 de ani de '1ia înfiiintanea şcoJi.i. .Pentru documentare, .autorii
lucrărilor au sfodi,a·t bihliiog.ra.fia recomanda1tă d·e profesorul de iistorie. Cu-
noa.şterna trecutului isfor.ic .a.J regiunii :a fost camp1lebtă şi prin vizitele
pe c:arc le-au făcu~ membrii c.eroului l1a rnuz;eu11 1loca l, .arihi1vele iStafolui din
1
local.ifa1e, biiblfotieci'!.e ·dii1n oraş şi prin excursii la monumentele istorice

loca:le : ce:tăţi1le Şiriia şi Şoimoş.
Uti,[;iz,a1rea .datelor de jstori1e locală în oadml .\1ecţiiilor .ridică o 'problemă
de metodică izvorîtă din necesi.t,afoa de a 1intogna organic .aceste darte în
volumuil eunoş+inţelor p.revă.zu:tie de :progrnmă. Profosor.ji cu expedenţă în
pmcLarea i1storki stabiilesic 1 legăituri orgianiiice între .d•atele de ,i,storie iloca.lă şi
conţinu1uil 1ecţiei. Acesrte legă1tuni uşumază ,desfăşura.reia lecţiei. Cum putem
sba1bi.li asemenoa legăituri. hreş;bi, oar·e nu forţează predarea.? Core\.aţi3
metodică .se ba.zează pe legMuna d·in+re evenimcmbele iisitorice şi pc analogia
de conţinu,t di1111tre diferite noţiuni. Numai 1aitunci oînd aceste 1iegăituri de
conţinrnt ne pcrmi1t, vom .u~,H·i:za dia1tel e de istoric locală.
1
AnaHz·a exiemp'lelor ur:măfoare via fi mai concludentă .penfru .itu.stra.rea

stabilirii legăturii între general şi particular în predarea istorici României.
In manua.l se airată că, d in Zămnd, ·ră,scoal1a :io:baig.jilor condusă de Hori1a,
1 1
Cloşca şi Criş.an s-a cxiti:ns, cuprinz'Îllld comita1tele Alba, Hunedoara, Cluj,

Turda şi Arad. Pentru un profesor care predă istoria la un liceu din Arad
devine o necesitate didactică, cerută de logica istoriei, ca una din notele
caracteristice ale răscoalei din 1784 - şi anume extinderea ei printre ţă
ranii din Transilvania - să fie concretizată cu date locak De aceea,
referindu-se la comitatul Arad, ci va arăta că flacările răscoalei au cuprins
în noiembrie 1784 safok de pe valea Mureşului : Zarn, Vie1niş, Illteu, Toc,
424 VASILE POPEANGA .14
Săvîrşin, Vărădia, Conop, Odvoş, Şoimos. Comunicarea aces:tor date pri-

vind extinderea răscoalei în fostul comifo,t Arad trezeşte interesul elevilor
pentru lecţie, datorită faptului că aceste localităţi sînt apropiate de „cercul
lor de experienţă" sau de locul natal.
In alte cazuri, utilizarea unor date de istorie locală îndeplineşte alte
funcţii cogni.tive. Cunoş 1 fa1ţeh~ ·de isri:orie locală sînt un mijloc de concre-
tizar,e ia unor noţiuni cu ca.riader de generia:lilbate. l·a,tă, .de 1exeimplu, în ultima
clasă a liceului, în cadrul lecţiei „Creşterea av,întului revoluţionar în Ro-
mânia. Crearea Partidului Comunist din România" se prezintă date des-
pre greva generală din 1920. In manual se arată că la 20 octombrie 1920
a început cea mai puternică grevă cunoscută în ţara noastră pînă în acel
timp. La această grevă a participat „aproape întreg proletariatul din
România" 1• Noţiunea de grevă gencrală utHi~a·tă în mianua;J primeşte noi
elemente d·e conţinut şi e concre1iizată prin daite de il5torie 1Jooa1lă. Eveni-
menrtele grevei genemle din România s-au ·res,imţi't şi pe plan locat In
onaşul Anad 'se conl5t.artă o frecvenţă neobişnuită ·a grevelor, ifap1t care de-
termină pe uin cronka.r ·a1l cotidianului looa'l „Românul" 'Să scrie într-1\m
antico! că „nu apucă bine să înceteze o grevă şi altă grevă se declară, dacă
nu ohi.ar ma'i muUe de odartă" 2 • Munci:tori'i din Al'lad pal'ltici:pă ila grev·a
genernlă îinoepînd de 'la 21 octombrie 1920. In aoeaiSkă zi au încetiait lucrul
muncitorii feroviari. Lor li s-au alăturat muncitorii de la fabrica de va-
goane, de la întreprinderHe texti-le şi de l·a celeJ,a.Jte întreprinderi din ora-
şul Arnd.
Prezenta-reia acestor ·date de istorie focală consrt'ituie un mijiJoc de con-
crel:izare a noţiuni-i „gr·ev·a generală din 1920". Se stabileşte însă şi o ,Jegă
tură între generai! şi 1partkular, specifică isitodei. Particuliaml - datele de
istorie :loca.lă - e suibsumait 1genera'l1ului - greva genera,lă - , oa1re dobîn-
deş·te semnific.aţii noi pentru elevi. Această corelaţie înrtre p a.nri-cular şi 1
gener.a,J irezeşt1e interesul elevifor. Datele particuJ,are fiind mai apropia,te

de expe.ri.enţa de vi,aţă .a elevi,Jor sînt ·reţinute de ei mia:i uşor. Legă~ura s~a
1
biiJ,i1tă între particul·ar şi 1geneml uşurează ·a s1mi:liarea temeinică şi a gen€-

1
ra'1u'lui, ,adică a notelor spoci·fice grevei generaile din 1920.

Datele de istorie locală prezintă o deosebită importanţă educativă în
predarea lecţiilor de istorie contemporană ia p-afr.iei. Aceisrl:e date oferă pro-
fesomlu1i de fa1tori1e pasibiiJ.H.atea de ia dia lecţiHor un conţinut concret. In
predarea temei „ lndustri1a,Jiz.area 1 sooia;Jistă a ţării noaistre", profesorul
trebuie să dea un conţinut concret aprecierilor făcute în manual că poporul
nostru, condus de P.C.R„ a obţinut succese remarcabile în opera de con-
struire ,a socialismului. Exemp-lele de marii construcţii :induiSitriia.le .folosi1te în
manual vor fi înmulţite cu exemple din raion sau regiune. Astfel, vorbindu-le
elevilor despre industrializarea socialistă, profesorul de istorie va porni
de Ja exemplele locale. Industria oraşului Arad, de exemplu, s-a dez-
voltat după naţionalizare prin construirea '.întreprinderii „Strungul", a
1 D. A J ma ş, G h. G e or g e s c u - B u z ă u, A r o n Pe~ r i c, Istoria Romd-
niei, mainua,J pentru ci. XI, E.D.P., 1963, p. 297.
2
Articolul Greva, în „Românul" din 24.IX.1920.
15 PROCEDEE DE ACTIVIZARE A ELEVILOR IN CADRUL LECŢIILOR DE ISTORIE 425
fabr:idi de mobi.lă, a combinatu1lui de ·Sere şi al tele, oare iau format din

1
Amd u:n putemk centru irndusilri1a l a·l ţării, cu peste 70 OOO de muncitori.
1
4. Utilizarea materialului documentar istoric. Unele vestigii ale vie-

ţii oamenilor din trecut : arme, unelte, vase, precum şi documente istorice
sînt folosite ca material demonstrativ în cadrul lecţiilor de istorie. Valoa-
rea lor instructiv-educativă constă în faptul că ele contribuie la plastici-
zarea reprezentărilor şi noţiunilor de tstorie şi trezesc curiozitatea elevilor
pentru studierea unor evenimente istorice îndepărtate în timp. Experienţa
cadrelor didactice care utilizează documentele istorice confirmă interesul
pe care-l trezeşte, în rîndul elevilor de liceu, pentru studiul istoriei, pre-
zentarea în cadrul lecţiilor a documentelor istorice.
Folosirea în oadrul rlecţiirlor de i..storie a documenterlor istorice ridică
unele probleme rmefodice: a) ralegerea momerntului prezientării documentului
istoric, b) analiza lui, c) valorificarea conţinutului documentului prin for-
mul.area unor concluzii. Momenfa..!'1 .din iJecţie în care se prezintă un docu-
ment .se •a.lege în funcţie de conţinurtwl dooumentu1lui. Artunci cînd docu-
menrtul, prin conţinutuil său, ilu1Sli:re-ază o idee, concreHzează o noţiune sau
uşurează înţelegiema cau?Jelo.r unor fenomene 'istorice, poate fi prezentat în
timpul expunerii lecţiei. După prezentarea datelor referirtoare la document
se face analiza lui. Valoarea instructivă a analizei sporeşte dacă ideile pe
care le conţine se corelează org·anic cu lecţia predată.
Aniailiza unor ·exempil·e l'Via fi imai conoludenrtă pentru a ilustra metodica
utilizării documentelor istorice în lecţii. De exemplu, în cadrul lecţiei
„Ră6coal 1 a iobagrifor din Transi1lvani.a condusă de Hori.a, Cloşca şi Crişan"
se preZJintă evenimentul izrbucnir.ii răscoa 1 lei, după oe îimpăr.afol a anulat
ordinul de înrol1a·re a iobagi.tor în .l"egirmentel·e ,grănicereşti. Asuprirea crîn-
1
cooă 1.a C·are erau supuse masele de iobagi de căitre foudarli,i hrăpăreţi, pre-
cum şi frămîntarea maiselor au fost Husfrate î1n lecţia cu titlul de mai sus
cu un fnagment din lucrarea Scurtă cunoştinţă a lucrurilor Dachiei şi mai
ales ale Ardealului şi ale altor mişcări care îri zilele aceste mai de curînd
să întîmplă în Europa rde Ion Monorai. în capifolele: „Ce preludiurnuri
avu tumultul Horii" şi "Tumultul Horii", Ion Monorai prezintă, în
anul 1820, evenrÎlrnentele :J,a a căror des~ăşmare fosese martor în anii
1784-1785. Lectura unor fragmente din acest manuscris istoric înviorează
lecţia . .!>a.tă ce s-a ci1tirt şi cum s-a explicat.
Exprloatarea iobagiHor şi înrolarea ilor în regimentele grănicereşti,
perutru a scăpia rde .aiSuiprire, au fost liluiS'tr·a te pr1n frargmenrtul urmă·tor din
1
lucrarea 1lui Monor,ai·:

„Lia anu l 1784, nu ştiu ce comj.sarăş, precum se zicea împărătesc, în
1
Bălgr.ad începu ia sreorie pe rt:oţi oare din hunăvo,inţă a lor ar vrea să pri~
meaisd anme. Şi în iscurtă v.reme începură a-l nărvăli mulţime de oameni
care urfr1rd 1s'lujba domni·lor totdeauna cu ci-mg .aş;teap1ă ceva preînoire şi
aşa ne mai gioind 1 el în Bălgrad a scrie făcu ca cine ar vrea să primească
1 A gioi = ia face faţă.
426 VASILE POPEANGI\ 16
arme iacela să scrie numai aoasă cu preoţii săi şi cu noita.răşii şi aşa să-şi
ducă numa1i numele scris". în continuare, Mononaii arart:ă de cită dori!llţă
de •l'iber,tate emu animaţi iobagii. Feuda1Ji1i, însă, foau mărs'uri noi de asu-
prire: „Intr-iaoeea vreme„. oa rSă ·se tpoată ţinea 1prosbimea ~n bună asculfare
foarte strînsă legi era ipusă şi mai ales prin varmeghiile 1 Ardealului şi a
Bihării, sau între Ardeal şi Ti1s.a foarl:e cu ·aisprume rse 1lucria cu prostimea şi
pentru puţintică vină 1lesne >SC judeoa 'Slpre rmoar:te vinoviart:ul, pentru acecia
mulţi nu tare vinovaţi, ca să sca1pe de asprimea judecăţHor se rtrăgea l·a
munţi şi la poduri spre Ardeal, părăsindu-şi casele şi copiii" 2 •
Pentru a i.!usirn atrnci~ăţi1le comis·e de nobH1ime, 1s-1a recu.r1s ta un ali
fragment : „ De unde 1se înkîmp1lă :de imulJ.te ori ott nimerind oşti1J,e şi bărt:rînii
şi tinerii V'inovaţi şi nevinov,aţi oare ·se a-Ha laolaHă să prindă şi de-a
va'1ma ·se jud·eea. Aşa în Arra:d vă,zui .a.ducînd oare încărcaite de robi ·pe care
cum îi aducea, nice-i ma•i întreba, nii1ce-i mai alegea, îndată, nu pe uş'a
temniţelor, oei pe fereştile deasUtpra î•i arurnca ·în jos -stînd fa g'aură feciorul
zisului Forray 3 care fieştecăruia dîndu-i una cu ciocanul după cap îl tri-
meţea cu ca1puil ila va.Ie pe gaură şi de cumva 1în 1gr.a1bă n-iar fi ailengat oş+Be
împărăteşrt:i, nu era rnUJlt pînă ce acosit foc n-ia:r fl cuprins foaită Uingari1a.
însă ,după aceea şi nemeşugul ima·i mult făcu decîit :lipsea, ne mai alegînd
în pedepsire vinovaţi români :sau nevi1novaţi. Iară perirea româniilor la
Deva fu focma groaznică".
După oe s~au citti:t foa.gmentele, s-a făcut anaU.za .tor. Profesorul soli-
cHă elevilor să se 1giîndea 1 scă rJ,a urmMoarele probleme: De ce se prnzentau
iobagii în număr a1tît d.e mare pentru înrolare în rogimen:t~le grăn:icereş·ti ?,
Ce măsur·i ia tlua:t nobiHimea peintru .a menţine în expiloartare pe foba.gi ?,
Ce au .făcut iobagii cia să rupă hrnturile iobăgÎlei ?, Ge demonsrt:rează par.a-
gria.ful 'diin acest ·document în oare .se descriu afrooi:tăţiile comise de nobi-
lime?. Se subl.ini:a·ză că din document reiese c.tiar că răiscoafa ia 'avU1t oauze
adînci în expfoafarca 1l•a oare erau supuşi ,ioba,gii, care iau găsit în 1luptă
singurul mijloc de scăpare din lanţurile robiei. Atrocităţile comise de no-
bHime •am.tă că ea urmărea prin distrugerea in masă a iobagilor să-i în-
spăim1nbe, .pentru ca aceştia să nu mai îndrăznea,scă vreodia:tă să .se răscoale.
Utilizarea materi.alulu1i documerntar esfo necesară şi pentru ia concretiza sau
explioa uneite idei fondamenble d·in oadru'l 1ecţii1lor. Pe exemp.!u, în oadml
lecţiei „Despre regulamen:tele org,anice", în manual se araiă că Marx a
carncteriza:t: Regul·amcn>tul organic dre:pi „codicele munci.i de oliacă". în Re-
gu1liament erau legiiferate oblig·aţii,le dăcaşiilor. In perio<J.da .premergărt:oare
revoluţiei de la I 848, boierimea reaminteşte clăcaşilor prevederile Regula-
mentului. Caractcru'I de „Codice al muncii de olacă", sublini1a't de Marx,
se poate exempl1ific.a prin lectura unor puncte din Regul1amenrt, public-arte
în 1846 în „învăţătorul ~atului". După ce Ii se dau elevilor cîteva date
de>Spre „învăţă-torul -sa·tll'hri", prok,soriul dteşte cîteva 1paragr.afe al-e arti-
colului 141. De exemplu, în paragrafol l se precizează că „săteanul care
1
V1~rmei:;hie = comifort, juclet.
2 I o n ,I\.\ o ·11 or ai. Srnrtâ c11110,~tin(ă„., p. 243.
3
\f,j1cecomi,te în comit81ul Araclt.U]ui.
17 PROCEDEE DE ACTIVIZARE A ELEVILOR !N CADRUL LECT!ILOR DE ISTORIE 4.:2"/
va primi deplin folosurHe care s-au ară1at mai sus 1, anume va fi dator
să !lucreze după vechiul obiceiu 12 zile într-un an în folosul proprietarului
pe moşia cămi,a va fi aşezat, adică patru zi1le primăvara, p1atru var,a şi
patru toamna". In paragraful al doilea se precizează : „Afară dintr-aceste 12
zile de :lucru, orice locui~or să'tean va urma ca şi pe vremea lrecu.tă ~ă
lucreze proprietarului o zi de p'lug, precum şi de a-i căra pînă într-o de-
părtare de cafo de şase ceaisurii un ca1r de lemne tăfat din pădurea proprie-
tarului, şi dacă propridarul nu va .avea pădure rpe acea moşie, atunci
săt·enii · .,-r căra un c;ar de fîn, ori 500 oca grăunţe, -sau 50 vedre băutură,
iar pen, ci 4 boi va fi povară îndoiită". Se mai citesc şi alte exemP'[.e şi la
sfîrrşitul .lecturii propună·toml .adresează dasei intrebărik : Ce se legiferează
în ReguJ,ament? (Obl'igaţiile clăoaşifor f.iaţă de proprh~tar.i) şi De ce a numi't 1
Marx Regulamcmtul orga1nic „codicele muncii de dacă" ? Elevii arată că

în Regul·ament erau codificate obliig.aţiile pe oare boierimea le impunea
clăoaşifor.
Extrase din presa looa1Jă rnunrcirlor-cască, documente care oglindesc
asp·ecte din lupta maselor popular e 1împotri\·a ,regimului burghezo-"moşieresc
1
şi fotocopii după documente din arhive şi muzee pot fi folosi,te în cadrul

lecţii1lor din capitolul „România în perioada 1917-1944". Interesul pe
care-l manifestă elevii pentru studiere·a luptei clasei muncifoar·e impotriva
exp.Joatării creşte prin uti·lfaarea documentelor de i,:s.torie Joca 1lă. Astfel, la
lecţia cu terna „Marile 1lupte munciforeşti din 1933", cînd se analizează
ecoul int,emaţionra.1 şi însemnăit.atea luptei ceferiştilor şi petra1'işti1or, se
su:blinia·ză că aceste lup,te .au fost prima mare lup;tă de clasă cLin Europa
dU1pă ce în Germania se -instauraise dicta.tura hitiJer.istă. LuP'ta proletarfatului
român împotf.iv,a f!asc-ismului a fost i.lustrntă într-o lecţie de istorie cu citate
dintr-un articol publka t în g,azet,a „Onml", oare a apărut Ja Amd în cursu-I
1
lunii martie 1933.

1n coloane,le săptămînalului „Omul" se ia - în martie 1933 - atitu-
d·ine împotriva fiasCismului ce adusese pc HiHer l,a pute-re în Germani.a. In
gaeeită 6C arată că victori1a lui Hitler, bazată pc bafone~c, în6emna înlăn
ţuirea oricărui gînd de libertate în Germania. In p.agini,J.e z'ÎarU'lui se sub-
J:i.niiiază însă, că ailegerile din German"iia .au arătat „că un curent .de stînga
există, cu toate reprimările lui Hitler" 2 • Prezentarea acestei atitudini de
dema,scare ra fascismului a întregit ima,g.inea el·ev,ilor despre amploarea
luptei pwldiari1aiului român împotri\'·a fascismului.
Arsenalul procedeelor mctodkc de activizare a elevilor în cursul
lecţiilor de istoric e mai bogat. Dintre mijloacele mai des întilnite, amin-
tim: utilizarea tabloului istoric, a planşelor, diagramelor şi hărţi;lor,
intmducerea noutăţii în predarea kcţiilor, caracterul sistematic al expu-
nerii si folosirea diafilmelor si a filmelor istorice.
·Prin utilizarea procede.clor de activizare a elevilor şi prin apelul per-
manent l·a gindirea lor, se asigură însuşirea conş.tientă a istoriei. Volumul
de daic istor.ice însuşit conştiernt uşurează înţelegerea de căitre elevi a dez-
voltării societăţii.
1 I n Reg-ulament era 11 cons~tlor.ate f<>loase a.le săten'1lor îndepVin :n~a unor obl ii:;a \ii
ce reveneau boierilor.
2 Articolul Svircoliri, în „Omul" nr. 2.
EDITURA ŞTIINTIFICĂ
Tehnoredactor : MIRCEA NASTA
Dat la cules 01.07.1965. Bun de tipar 06.11.1965. Apărut 1965.
Tiraj 1000+65 ex.+50 ex. extrase. Hîrtie scris II A 63 glm'.
Format 70X100/J6. Coli editoriale 36,96. Coli de tipar 26,75,
.A. 13475. Indici de clasificare zecimală, p<ntru bibliotecii<
mari 9 ( R), pentrn bibliotecile mici 9.
Tiparul executat sub comanda nr. 1145 }3

Intreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918".
Str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97, Bucuresti,

007 Studii Si Articole de Istorie VII - 1965

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

007 Studii Si Articole de Istorie VII - 1965

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

SOCIETATEA DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI_ FILOLOGICE

Acad. P. CONSTANTINESCU-IAŞI (redactor responsabil),

I. Francisc Killyen : „Formarea şi evolutia comit.atului Biraşo.vuhrl" 1

l"l Bak6 Geza: „Avarii şi TransUvania" 367

19. Gheorghe Smarandache: „Armata Principatelor Române în sprijinul UrurLi" 393

21. Vasile Popean.gă: „Procedee de activizare a elevilor în cadrul lecţiilor de

Regatul ieudal maghbr, extinzîndu-şi stăpînirea în decursul seco-

I. Ţara Bîrsei înaintea înfiinţării comitatului Braşovului

Reg·atul feudal maghiar stăpînea ],a începutul secOilului al Xlll-ka,

org.aniziare din cadrul obşNloir, căutînd să ţină p1iept inoursiunifoir po-.

alung1ar,e, desigur, şi ·insistenţele secuilor, cămra c·av:alerii, prin ocuparea

1I. Formarea comitatului Braşovului

Prin ia.lunga-ma cava:ler:ilor -Teutoni, Ţ1a.ra Bîrrsei a re·intrnt în pose-

1 B a k6 G e za, Cavalerii teutoni în Ţara Bîrsei, în „Studii şi cercetări de istorie",

enumerare şi Sibiul sub numele de Villa Herrmani, aparţinător diocezei

libere din împirejuir·imi, care s~au organizat sub conduce.rea Braşovului,

zăului tran~ilvă11ean 3 • Unităţile administrative „ţara" (terra) se prezintă

II I. Comitatul Braşovului ca centru de rezistenţă a forţelor locale

Organizaţia mi.titară puternică a Ţării Bîrisei ajunse să fi.e cunoscută

comitele Alexandru de Brugh 1, Andreas 2, şi pe unii feudali localnici, ca

noaştem această danie din actul de confirmare emis de regele Andrei

IV. Organizarea comitatului Braşovului în condiţiile feudalismului

în frnnte cu o clasă feudală rnai numeroasă, posesoare de moşii în aces·te

care se împotrivirSe din cetartea Codlea atîta vreme iaubrităţii regrale.

comitetului secuilor în aceste părţi rezultă şi din faptul că acesta a deţinut

In vreme ce Nicol,ae Ll:ikos a fost voievod transilvan, vărul său Lokos de

falv·a şi Mykfalvia (două sate dispărute înt.re Prejmer,_ Hărman, Săcele şi

V. Descompunerea comitatului Braşovului în condiţiile dezvoltării

Primejdia ofomană, deveniită mai iminentă în urma .supunerii unor

speciale (Grafenrechte). După ei, teritoriul domeniului regal înconjură­

Concomitent cu ridicarea castelului Bran (menţionat în documente

Situaţia privi1legia-tă a Braşovului, .!1a sfîrşitul secolului al XIV-iea, era

~ Zi m meu m an n - W e r n e r, Urkundenbuch, voi. III, nr. 1445, p. 246-247:

ma ,a 'lui Anitoniu Sander, care renunţaiSe la drep'turi1le sa:le asupir·a satelor

focepu·t asupra ·domeniHor legale ·de promovarea produselor meşteşugăreşti (dreptu.) de

Bran, care încasau aici şi în iSccolul al XV~lea taxele vamale care le

turceşti - suib comanda oastelanHor din Bran. Conducerea Braşovului

oamenii c·a·stelanHor de !ia. Bran au 1!uat la un moment dat propoirţii atît

Ţa,r.a Românea'5că, necesWnd astfel intervenţia energică şi repeta.tă a

reuşind să intre ·în legăitur.i 1

1 I. B o g da 11, Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul, :Boour.eşbi, 1901, nr. 54---56.

înverşunaţi. Ce:dînd presiunii br·aşoveniilor, fositu1l guv.ernafor .autoriză oraşul

ordonă comHelui .socuiilor şi ca.stelani.lor din Bran să respec~e dreptul paro-

castelanii pe seama lor 5 • In acest document se precizează totodată-că

satele Satulung, Turcheş şi Baciu au fost locuite întîi de romanu "schis-

VI. Originea şi importanţa plăieşiei în comitatul Braşovului

Plăieşia pc teritoriul vechiului comitat al Braşovului arc rădăcini

Vechiul comitat al Braşovului în sec. Xlll-XV

Serviciul de .aducere de ştiri, de suprnveghere, de spionare a miş­

în acelaşi timp pe alţii. La un moment dat, au stîrni1t, datorită atitudinii

VII. Destrămarea comltatului Braşovului

Pe timpu'l domniei regeilui Ma1tei Corvin ( 1458-1490), încetîrni în

pa·r~ea regelui dr.ep.tul la încasarea vigesirnei, întregindu-se acest privilegiu

energice n urnite inhibitionales, adresate castelanilor din Bran, ca să în-

revendică dreptul asupra acestor venituri. ln felul acesta, castel.anii din

1 Arhivele Statului Brqşov, Foodul Privi!eg'.tl, nr. 163.

.districtului briaşoYean şi cu aceasta comitatul regal al Braşovului \'ii~ll

1 G. E. Mii l '1 e r, ,în DiP Entstehung der săchsischen Nationsuniversităt, Sibiu,

de puşcă) ~i să pună 'la ca.Je reparnrea zidurilor şi streşini.Ier deteriorate,

că în anul 1476 - anul marii expediţii întreprinse de suHanul Mohamed

Arhivele Stalului Braşoo, Fondul Privilegii, nr. 154, anul 1460.

s„a suprapus, în .această epocă, celei exercitate de către comitele >Secuilor 3 .

speciale (Grafenrechte). După ei, teritoriul domeniului regal înconjură

Serviciul de .aducere de ştiri, de suprnveghere, de spionare a miş

Supunerea populaţiei din comitatul şi domeniul regat al Braşo

nu cuprind ştiri prea bogate. Este suficient însă să amintim că menţio