Bcuiasi Per X-4411 1940-1941

BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LIB
RA
RY
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LIB
RA
RY
RY
RA
REVISTA
LIB
ARHIVELOR
T Y
ARHIVISTICĂ - CRONOLOGIE - DIPLOMATICĂ
SI
HERALDICĂ-GENEALOGIE-INSTITUTIUNI
MINI ATU RISTICĂ-P ALEOGRAFIE-SIGI LOG RAFIE
ER
PUBLICATĂ PRIN ÎNGRIJIREA
IV
Prof. aurelian sacerdoțeanu
DIRECTORUL GENERAL AL ARHIVELOR STATULUI
UN
IV, 1
L
RA
NT
IN AMINTIREA BUCOVINEANULUI
DIMiTRE ONCIUL
CE
FOST DIRECTOR GENERAL AL ARHIVELOR STATULUI

SI/
IA
BUCUREȘTI 1940
U
BC
RY
Revista Arhivelor apare în conformitate cu art. 14 din Legea de organizare a Ar
hivelor Statului din 1925 : ,,Să se redacteze o revistă oficială a Arhivelor Statului, care
RA
va trata toate problemele în legătură cu organizarea și funcționarea acestei institu-
țiuni și va cuprinde studii și cercetări din domeniul disciplinelor științifice ce au ca
obiect de studiu documentele, pecețile și orice alt material de Arhivă”.
LIB
A fost înscrisă în registrul de periodice al Tribunalului Ilfov sub Nr. 471/1938.
Redacția și administrația sunt la Direcțiunea generală a Arhivelor Statului, str.

Arhivelor Nr. 4, București, VI.
Y
Abonamentul este de 400 lei pentru două fascicole, care alcătuiesc un volum.
T
Prețul unei fascicole 250 lei.
SI
Direcțiunea nu răspunde de părerile exprimate de către autorii studiilor publicate
în revistă.
ER
IV
CUPRINSUL
Pag.
UN
I. Articole:............................................................................................................... 1-—rog
AURELIAN SACERDOTEANU, Dimitre Onciul................... ■........... 1— 5

H. D J. SIRUNI. O năvălire necunoscută a bandelor turcești în țările române la 1769 6— 68
St. Meteș, Populația maghiară din Transilvania ................... .... 69— 99
AL
CONST. MoisiL. Noi studii de sigilografie românească . ........................... .100—109
II. Miscellanea :....................................................................................................... no—162

TR
A. SACERDOTEANU Dare de seamă despre Arhivele Statului făcută către Con

siliul de perfecționare.................................................................................... no—143
EN
ION I. ȘUCU, Contribuțiuni la istoricul satului Mățău—Muscel........143—154

A. SACERDOTEANU, Colonizare germană la 1860 ...................................... T54—156
MlH. POPESCU, Adăugiri la viața lui Anton Pan.............................................. 157—159
Dr. E. Wymann, Un cântec al lui Wilhelm Teii cu melodie românească. . .160—161
/C
A. SACERDOTEANU, Hrisovul și sigiliul lui Mihai Viteazul din 27 Iulie 1600.161—162
III. Bibliografie: ............................................................................................ .163—199

SI
1. Dări de seamă'......................................................................................... 163—166

N. Antonovici, L’identification d’un affluent inconnu scythique du Danube :
IA
Le Tiarantos (Le Bârlad} (A. S.)..................................................... ... .163

ION CONEA, Clopotiva, un sat din Hațeg (A. S.).............................................. 163—164
A. N. KURAT—K. V. ZetterstEen, Turkische Urkunden (H. Dj. Siruni) .164—165
AL. Moisi, Monografia Clisurei (A. S.)................................................................. 165
U
C. Sassu, Românii și Ungurii (A. S.)................................................................. 165—166

BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L
1940
IV
UN
1941
IV
ER
SI
REVISTA ARHIVELOR
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
RA
REVISTA
LI B
ARHIVELOR
Y
A R H I V I ST I C Ă - C R O N O LO G I E - D I P L O M AT I CĂ
T
HERALD1CÂ-GENEALOGIE-INSTITUTIUNI
SI
MINI ATU RISTICĂ-P ALEOGRAFI E-SIGILOG RAFIE
Prof.
ER
PUBLICATĂ PRIN ÎNGRIJIREA
aurelian sacerdojeanu
IV
DIRECTORUL GENERAL AL ARHIVELOR STATULUI
UN
IV.
1940—1941
AL
TR
EN
/C
SI
IA
BUCUREȘTI
U
BC
RY
RA
LI B
T Y
SI
ER
Revista Arhivelor apare în conformitate cu art. 14 din Legea de organizare a Ar
hivelor Stalului din 1925 : ,,Să se redacteze o revistă oficială a Arhivelor Statului, care
va trata toate problemele în legătură cu organizarea și funcționarea acestei institu-
țiuni și va cuprinde studii și cercetări din domeniul disciplinelor științifice ce au ca
IV
obiect de studiu documentele, pecețile și orice alt material de Arhivă”.
A fost înscrisă în registrul de periodice al Tribunalului Ilfov sub Nr. 471/1938.
UN
Redacția și administrația sunt la Direcțiunea generală a Arhivelor Statului, str.

Arhivelor Nr. 4. București, I.
L
RA
Abonamentul este de 400 lei pentru două fascicole, care alcătuiesc un volum.
Prețul unei fascicole 250 lei.
NT
Direcțiunea nu răspunde de părerile exprimate de către autorii studiilor publicate

în revistă.
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
LI B
Y
TABLA DE MATERII
T
Pag.
SI
Tabla de materii ....................................................................................................... V—VIU
ER
I. Articole ....................................................................................................... i—109; 205—334
BALAN (TEODOR), Conflictul episcopului Eugen Hacman cu preoții din Buco

vina în anul i848 . .................................................................................. 3M—334
IV
BERCIU (DUMITRU), Repertoriu arheologic de stațiuni și descoperiri preistorice
în România — Material pentru un dicționar de geografie istorică . . 280—295
FlNT'ESCU (GEORGETA), Din vieața de student a lui Nicolae Iorga . ... . 224—247
UN
METEȘ (ȘTEFAN), Populația maghiară din Transilvania ................................ 69— 99

Meteș (Ștefan), Nicolae Iorga și Arhivele din Transilvania și Ungaria . . 214—223
MOISIL (CONSTANTIN), Noi studii de sigilografic românească............................ 100—109
RELI (SlMEON), Arhivele Statului din Cernăuți................................................. 248—255
Sacerdoteanu (Aurelian), Dimitre Onciul.....................................................
AL
1— 5
Sacerdoteanu (Aurelian), Nicolae Iorga......................................................... 205—213
Sacerdoteanu (Aurelian), Autografe și sigilii dela Mihai Viteazul . . . 296—313
SlRUNl (H. DJ.), O năvălire necunoscută a bandelor turcești în țările române
TR
la 1769 ........................... 6— 68
STOIDE (CONST. A.) și D. L. STAHIESCU, Un mănunchiu de documente privi
toare la satul Liești-Tecuci ................... 256—279
EN
II. Miseellanea...........................................................................................110—162 335—401

BALAN (Teodor), Au fost în Moldova vătafi de ținut ?................................ 382—383
Mărcuș (Ion), Asupra unei probleme de arhivistică : organizarea arhivelor au
/C
torităților și instituțiilor publice ................................................................. 384-388

MlNEA (ILIE), Două documente referitoare la mănăstirea Golia. O sentință in
teresantă a Divanului domnesc al Moldovei din 1662............................ 378—379
MlNEA (ILIE), Vicarul apostolic Barnabe............................................................ 380
SI
Mureș AN (Elena), Contribuții la istoria satelor din Transilvania................ 389—394

POPESCU (MIHAI), Adăogiri la vieața lui Anton Pann.................................... 157—T59
Sacerdoteanu (A.), Dare de seamă despre Arhivele Statului făcută către
IA
Consiliul de Perfecționare (1 Oct. 1938—31 Dec. 1939} .................... 110—143

Sacerdoteanu (A.), Colonizare germană la 1860............................................ 154—1 ă6
Sacerdoteanu (A.), Hrisovul și sigiliul lui Mihai Viteazul din 27 Iulie 1600 161—162
U
Sacerdoteanu (A.), Dare de seamă despre Arhivele Statului făcută către Con
siliul de Perfecționare (j Ian.—31 Dec. ig4o).................... .................... 335—378
BC
RY
VI
RA
Pag.
SACERDOTEANU (A.), Autografe ale lui Teodosie Mare Logofăt al lui Mihai
Viteazul................................................................................................................ 396 —-397
LI B
SEIȘANU (ROMULUS), România Mare de ieri, România mică de azi. Adu ți
aminte, Române !................................................................ ............................... 395 396
ȘUCU ((ION I.), Contribuții la istoricul satului Mățău-Muscel.......................... 143—'154
TURCO (CONST.), Despre Ștefan Tomșa II. Originea domnească; începutul
domniilor) ......................................................................... '■ ....... 397 4O1
Y
VÎRTOSU (Emil), Un dascăl clovenesc......................................................................... 384
WYMANN (DR. E.), Un cântec al lui Wilhelm Teii cu melodie românească 160-—161
T
ZoTTA (SEVER), Conducătorii Arhivelor Statului din Iași în curs de 100 de ani 381—382
SI
III. Bibliografie...........................................................................................163—199; 402—448
ER
1. Dări de seamă ...................163—166; 402—404
ANT1PA (Gr.), Marea Neagră, I. (A. S.)..................................................................... 402
ANTONOVICI (N.), L’identilication d’un affluent inconnu scythique du Danube.
Le Tiarantos {Le Bârlad). (A. S.)................................................................. 163
IV
CONEA (ION), Clopotiva, Pn sat din Hațeg (A. S.)................................................ 163—164
KURAT (A. N.)—K. V. ZetterstEen, Tiirkische Urkunden (H. Dj. Siruni). 164—165
LALU (Prof. S. D.), Omagiu D-lui porfesor Gheorghe Nedioglu (A. S.) ... 402—403
UN
MOISI (Al.), Monografia Clisurei (A. S.) ............................................................ 165

POPOV1CI (PAUL D.), THoMogm/m comMMef ,,Principesa Maria” (A. S.) . . . 4°3
RĂDUI.ESCU-MOTRU (C.), Catehismul mititel al lui Eufrosin Poteca (A. S.) . 403
SASSU (C.), Românii și Ungurii (A. S.)................................................................ T65—166
L
SlRUNI (H. DJ.), Domnii români la Poarta Otomană (A. S.).............................. 403—404
RA
2. Cuprinsul revistelor ............... . . 166—168 ; 404—409
Arhiva Românească, III—VI (A. S.).................................................................... 4°4 4°5

Arhivele Olteniei, XX (A. S.)..................................................................................... 4°5‘—4°6
NT
Bibliotheque de l’lâcole des Charles, 1939 (A. S.).............................. .... 166—167

Buletinul Institutului Român din Sofia, I, 1 (A. S.)...................................... 4°6—4°7
Bulletin linguistique, VIII (A. S.) ......................................................................... 4°7
Historisk Tidskrift, 1940 (A. S.)..................... 4°7
CE
Hrisovul I (A. S.) ....................................................................................................... 407—408

întregiri, I (A. S.) ...»...................................................................................... 167
Meddelanden fran Svenska Riksarkivet, 1939........................................................ 408
Mitropolia Moldovei, XVII (A. S.)......................................................................... 408
I/
Oltenia I. (A. S.).............................................................................. 167

Orizonturi, III—IV (A. S.) .................................................................................. 408
S
Revista Istorică, XXV—XXVI (A. S.).................................................... 167—168; 408—409

Revista Istorică Română, IX—X (A. S.)............................................................ 168 ; 409
IA
Revue Historique du Sud-Est europeen XVII (A. S.)...................................... 409

Zeitschrift, Archivalische, voi. 45 (A. S.) ............................................................ 166
3. Opera lui D. Onciul (A. S.)..................... .................................................. 168—183

U
(1. Studii și comemorări istorice (168—173). 2- Recenzii și rapoarte

BC
(173—174)- 3. Rapoarte la Academia Română (174'—178). 4. Cuvân-

RY
Vil
RA
Pag-
țări ocazionale la Academia Română (178—179). 5. Popularizare
(179) . 6. Literatură (180). 7. Cursuri universitare (180). 8. Inedite
LI B
(180) . 9. Extrauniversitare (181). 10. Activitatea academică (181—183)
4. Opera lui N. Iorga (1934—1941). (A. S.)..................................................... 410—437
5. Bibliografie veche........................................................................... 183—193; 437—445
Y
1. Cărți (A. S.)..................................................................................... 183—185; 437—438
T
2. Periodice ......................................................................................... 185—193; 438—445
[Arhiva Românească (185—193). Din Moldova (438—445). Foae de storia
SI
română (185—193). Foaea Soc. Românismul (185—193). Foița de
istorie și literatură (438—445)].
ER
6. Bibliografie nouă (A. S.) ........................................................ 193—199; 445—448
IV. Informații ................................................................................................ 200—204 ; 449—467

IV
1. Cronica Arhivelor 1 Sept. 1939—31 Aug. 1941 : . . . .200—204; 449—466
2. Diverse ...................... .....................................................................204 ; 466—467
UN
V. Indice de documente (A. S.)....................................................................................... 469—480
VI. Indice general (A. S.) .......................................................................................... 481—490
VII. Figuri în text:

L
1. Portretul lui Dimitre Onciul cu semnătura ............................................... 3

RA
2. Adresa lui Mustafa Salim către Poartă (1—10 Aug. 1763)....................... 28

3. Adresa cadiului Hârșovei către Poartă (24 Sept. 1763)........................... 32
4. Sigiliul lui Mihai Viteazul (27 Iulie 1600)................................................... 101
NT
5. Portretul lui Nicolae Iorga, cu semnătura................................................... 207

6. Cererea lui N. Iorga din 1889 244
7. Autograful lui Mihai Viteazul din 4 Maiu 1595.......................................... 300
8. Id., din 12 Iunie 1595 . . ..................................................................................... 300
CE
9. Id., din 10 Iunie 1596........................................................................................... 301

10. Id., din 21 Ian. 1597............................................................................................... 301
11. Id., din 23 Mart. 1597 302
12. Id., din 6 Aug. 1597............................................................................................... 302
I/
13. Id., din 4 Ian. 1594(fals)................................................................................. 303

14. Id., din 7Iulie 1594(fals)................................................................................. 304
15. Id., din 7Oct. 1594(fals)................................................................................. 304
S
16. Sigiliul inelar al lui Mihai Viteazul (mărit) .............................................. 308

IA
17. Sigiliul lui Radu Mihnea (?) Voevod........................................................... 311

18. Sigiliul lui Mihnea Voevod ............................................................................ 312
19. Sigiliul lui Vlad Vintilă Voevod........................................................................ 312
20. Autograful Logof. Teodosie din 11Ian. 1597- • ........................................ 397
U
21. Id. din 18 Ian., 1597............................................................................................. 397

22. însemnare despre venirea în scaun a lui Ștefan Tomșa Voevod, din 12
BC
Ian,. 1612........................................................................................................... 398

RY
V1IÎ
RA
pag_
VIII. Planșe afară din text : Planșa
LI B
Raportul lui Essaid Elias (15 Mai 1769) .................................................................. I
Firmanul Sultanului Abdulhamid I (7—16 Oct. 1774) ................................. II
Firmanul Sultanului Abdulhamid I (5—14 Nov. 1774) ...................................... III
Ordinul Marelui Vizir Mehmed Izzet (ca. 15—30 Nov. 1774)............................. IV
1. Sigiliul lui Mihai Viteazul (1600). 2. Sigiliul lui Duca Vodă (1673) . . V
Y
1. Sigiliul inelar al lui Duca Vodă (1679). 2. Sigiliul lui Duca Vodă (1679)
3. Sigiliul lui Duca Vodă (1681) ...................................................................... VI
T
Hrisovul lui Mihai Viteazul (27 Iulie 1600)........................................................ VII
SI
Autografe dela Mihai Viteazul: I. 20 Mai 1595; II. 1 Iulie 1597; III. 27
Mai 1598. IV. 20 Iunie 1598 .......................................................................... VIII
Sigilii dela Mihai Viteazul : I. 26 Sept. 1600. II. 20 Dec. 1593. III. 7 Iulie
ER
1594. IV. 16 Maiu 1595. V. 7 Aug. 1596. VI. 3 Nov. 1597................... IX
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
RY
REVISTA ARHIVELOR
tV> 1______________________ ____________________________________ 1940
RA
LI B
DIMITRE ONC1UL
Y
n. 26 OCTOMVRIE 1856 — + 20 MARTIE 1923
T
Zilele noastre de acum se scurg sub semnul tragic al deslănțuirii
SI
forțelor primitive. In milenii de ani trudnici omul izbutise să-și precizeze
rostul cosmic acordând gândirii locul întâiu în acțiunile sale față de sine
ER
însuși și față se semenii săi. Devenise istoric fiindcă își dăduse seama
de valoarea lui umană. înțelegea prin aceasta să respecte față de oricine
anumite legi fundamentale, create în mod natural, cu privire la con
IV
ducerea de sine a individului sau a colectivității, legi care îi erau scumpe
lui însuși. Astăzi toate acestea par să fie zdruncinate în temeliile lor,
UN
punându-se în loc altele, rezultate din exercitarea dreptului forței.

Judecând istoricește, nu credem în catastrofe și nici în salturi pe care
natura lucrurilor nu le îngădue. Trecutul, prin toate mărturiile sale,
ne face atenți că, dacă tolerează temporar unele zvâcniri care ies din
L
ritmul istoric, nu înțelege să le perpetueze.

RA
Nu credem în întoarcerea trecutului, nici cu toate podoabele sale,

dar, mai ales, nici cu toate asperitățile lui. Credem însă că oricând și
oriunde rămâne valabil un adevăr și un drept, care rezultă din adâncu
NT
rile nemărginite ale trecutului frământat al popoarelor și al gândirii

lor istorice. Deaceea, când vor veni iar valurile la matca lor naturală,
suntem convinși că determinările istorice își vor avea iar locul de cinste
la masa discuției înțelepților, care nu s’au îndoit de valoarea perpetuă
CE
a dreptului istoric.
Pentru această biruință a dreptului și a adevărului, elemente umane
istorice prin excelență, toate națiunile și-au pregătit terenul, ori îl
I/
pregătesc, fie prin fapta lor însăși când împrejurările istorice le-au în
găduit a o produce, fie prin existența lor în devenire când, datorită
S
anumitor vitregii, nu și-au putut arăta încă tot ceea ce sunt în stare să
facă. Oricum, atât națiunile formate cât și cele în devenire, găsesc în
IA
prezentarea lor istorică temeiul îndreptățirii propriei existențe actuale.

Datorită împrejurărilor în care am existat și noi, ne aflăm astăzi
U
în situația de stat în devenire. Deci rostul nostru istoric urmează să fie

BC
RY
2 REVISTA ARHIVELOR
înfățișat tuturor așa cum a fost, ca o chezășie a ceeace vom putea fi.
RA
Fără o temeinică cercetare a trecutului și fără o nesdruncinată înfăți
șare istorică a lui, nu putem nădăjdui să fim luați în considerare de
nimeni, nici chiar de aceia care pot și știu să judece istoric. Durerile
LIB
prin care trecem sunt o dovadă că intenționat se uită toate aceste drepturi
reale și potențiale. Pentru a nu ne trezi singuri atunci când cei puternici
și biruitori, care în chip firesc dictează încă în mod primordial, vor întinde
hărțile spre a parcurge la repezeală nouile hotare ale statelor naționale,
Y
hotare care trebue să fie acolo numai unde au fost înfipte de veacurile
T
existenței noastre zbuciumate, e bine să ne gândim din vreme la datoria
ce avem. A gândi împotriva națiunii și a încerca crearea unor alte
SI
fundamente de natură materialistă, este un fion-sens. Toate încercările
•de acest fel rămân aistorice.
ER
In vederea acelui moment, când vor tăcea armele, ne rămâne să
împlinim o singură datorie : apărarea dreptății noastre lămurită în
cronicile veacurilor, cristalizată în hrisoavele domnești și pecetluită în
IV
vieața și în traiul nostru pe acest pământ. E lucru greu și cu migală de
făcut. Dar nu suntem la începutul descifrării noastre istorice. Sunt
UN
veacuri de când se tot acumulează, din toate părțile, munca istoricilor

onești pentru a aduce tot mai multă lumină asupra ființării noastre
istorice. Adesea însă chiar această muncă săvârșită a rămas pierdută
prin io răslețe ori în cărți rare. IÂpsa de circulație, oricare e valoarea lor
AL
reală, le reduce la inexistență. A le scoate din nou la lumină, a le da iar

cunoașterii, este cea dintâi obligație. A le adăuga, a le întări, rămâne
cea de a doua datorie. A le valorifica contopindu-le cu însuși sufletul
TR
nostru, e nevoia de căpetenie și cea din urmă a generației prezente,

generație de acțiune. Numai astfel se poate continua lucrul normal.
Altfel, de repetate ori, vedem că se irosește munca reluând dela cap
EN
aceea ce fusese odată înfăptuit. Și repetarea nu e gândire. Numai

•creația e istorică.
/C
Aceasta pare să fie soarta și a uneia dintre cele mai covârșitoare

opere, în aparență uitată de mult, fără justificare. E vorba de opera
istorică a Bucovineanului Dimitre Onciul, cel mai temeinic desțelinător
SI
al vălului care acoperea partea cea mai veche a trecutului nostru. Acum,
-când trupul sângerat al patriei sufere cumplite lovituri, e momentul
IA
să ne întoarcem către noi înșine, către ce este al nostru, către ai noștri,

singura rezistență morală viabilă. Răspândită pe nenumărate pagini,
în diverse reviste ori publicații de mult dispărute din fața ochiului, care
U
trebue să culeagă totul, să judece și să înțeleagă totul, opera lui

BC
RY
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
Director General al Arhioelor Statului

1 Apr. 1900 — t 20 Mart. 1923
U
Pictură de Paul Pop. Molda Col. Arhivelor Statului

BC
RY
4 REVISTA ARHIVELOR
RA
Dimitre Onciul pare să fie „dată uitării, cu toate că s’au împlinit numai
șaptesprezece ani dela moartea autorului. Imbold de cercetări noui nu
vedem. Asperitatea terenului pe care se lucrează înlătură stăruința
LIB
necesară,.reluării migăloasei trude.
r in,vremurile de azi, o întoarcere spre trecutul acesta de înfăptuire
istorica, socotim că este necesară. Dacă luăm în băgaie de seamă și îm
prejurările în care a luat naștere, atât de tragic repetate azi, ne dăm
Y
seama cât de mult se ridică valoarea acestei opere, peste orice vitregie
a momentului. Să ne întoarcem dar o clipă către trecut și către cei care
T
au știut să ni-1 prezinte pe înțeles.
SI
Bucovineanul Dimitre Onciul s’a născut în satul Straja din județul
ER
Rădăuți la 26 Oct./7 Nov. 1856. Era întâiul născut al preotului cu
același nume, feciorul cojocarului Ion Onciul. Școala primară a făcut-o
la Cernăuți, unde o sfârșește la 19/31 Iulie 1867. Tot acolo a urmat
IV
liceul terminându-1 la 24 Martie 1876. Trei ani a fost student la Cernăuți
(1876—1879) și alți doi ani la Viena (1879—1881). In 1881—1882 își
susținuse tezele de capacitate, orarul săvârșindu-1 în Aprilie-Iunie 1884.
UN
Prin aceasta a devenit profesor secundar. In 1888 și-a luat și dreptul

să fie profesor de limba română.
Ea 20 Iulie 1883 și-a luat subiectul tezei de doctorat, pe care l-a
AL
susținut la 27 Iunie 1884. Deacum înainte intră în făgașul metodicelor

și neîntrecutelor lui cercetări istorice. Prin 1889—1890 face cercetări
și studii în străinătate, Dresda și Berlin, cum și în orașele Imperiului,
TR
Viena și Praga. Drumul la Viena este repetat și la 1894, pentru amănun

țite cercetări de arhive. Toate acestea le face pe când trăia în țară
românească sub stăpânire străină.
EN
Ucenicia istorică a făcut-o cu profesori de seamă, onești iscoditori

ai adevărurilor istorice. Intre aceștia amintim la Cernăuți pe Eoserth și
Zieglauer, la Viena pe Ottokar Eorenz, Th. von Sickel și Max Biidinger
/C
Subiectul tezei de doctorat i-a fost dat de Eoserth și Zieglauer, cu

titlul liber die Anfănge des romănichen Staatswesens, care arată ce preo
cupări avea Onciul încă dela început. In forma definitivă această lucrare
căpătase o întindere impunătoare, din care vor lua naștere aproape
SI
toate operele lui de seamă de mai târziu. E de notat că subiectul fusese

inspirat de un curs asemănător ținut mai nainte la Cernăuți de Eoserth,
IA
preocupat el însuși de originile Statului român.

Toți acești ani de învățătură au fost ani lungi și grei de studii
și de luptă cu boala de care suferea. Din această cauză deseori își între
U
rupea și cursurile. Moștenise o fire plăpândă dela părinți. Cu toate acestea

BC
RY
DIMITRE ONCIUL 5
RA
nimic nu l-a împiedecat să lucreze cu hărnicie și în societățile studen
țești ale Românilor, Arboroasa, Junimea și România Jună. La Viena
în 1880, a fost între întâii studenți români care au cântat incompara
LI B
bilul Pe-al nostru steag, imn compus de Andrei Bârseanu și pus pe note
de Ciprian Porumbescu, colegii lui de studii. Dimitre Onciul își dădea
seama că nu poate fi nimeni cu adevărat istoric dacă nu este pătruns de
simțul adânc al necesității cunoașterii și pătrunderii întregului adevăr
Y
cuprins în viața neamului său. Numai cine cunoaște și este pătruns de
valoarea morală a trecutului național poate judeca limpede momentele
T
istorice ale oricui.
SI
După terminarea examenelor de abilitare Dimitre Onciul a fost
profesor la liceul din Cernăuți, fără plată (1885—1886) și cu plată (1886-—-
ER
1887). Apoi la Școala Normală (1887—31 Ianuarie 1897), unde a căpătat
și'definitivatul (28 Aug. 1888). In Mai 1895 a fost membru într’o comi
sie de definitivare a învățătorilor. Inspectorul Cari Tumlirz făcând in
IV
gerințe la definitivarea unei nvățătoare, Auguste Seider, Onciul intră
în conflict cu el. Rezultatul a fost venirea la București și înscrierea
la concursul pentru ocuparea catedrei de istoria Românilor dela Facul
UN
tatea de litere. Astfel a putut să ilustreze această catedră încă din 1896.
La 1 Aprilie 1900 i s’a dat și direcțiunea generală a Arhivelor
Statului, unde venea după B. P. Hașdeu. In 1905 a fost ales membru al
L
Academiei Române. Ales decan al Facultății de litere din București

în 1919, a păstrat această demnitate până la sfârșit. A murit la datorie
RA
în 20 Martie 1923 st. n. înhumarea a avut loc în satul natal, să fie strajă
neclintită a drepturilor istorice pentru care luptase toată vieața. De
acolo de unde este, știe că orice nesocotire a acestora, de ori unde ar veni,
NT
nu poate dăinui.
Opera istorică a lui Dimitre Onciul nu este voluminoasă. Are însă
caracterul permanenței. Această calitate ne dă dreptul să nu o mai
CE
prezentăm. Se impune integral prin ea însăși, părându-ne rău că manus-

scrisele cu ineditele ne rămân încă necunoscute. Se cere însă reeditată
pentrucă atât prin felul în care își pune problemele cât și prin rezolva
rea lor, bazată pe o critică excesivă a izvoarelor, rămâne temelia istoriei
I/
noastre vechi. In aceste rânduri îmi fac o datorie de conștiință față de

S
fostul conducător al Arhivelor Statului, unde se află temeiul însuși

al istoriei noastre, cerând cu toată puterea să se repună în circulație
IA
această operă. In fața Bucovinei sfâșiate să ridicăm pe soclul bine

meritat opera Bucovineanului Dimitre Onciul.
Aurelian Sacerdoțeanu
U
4. vii. 1940.
BC
RY
RA
LIB
T Y
O NĂVĂLIRE NECUNOSCUTĂ A BANDELOR
SI
TURCEȘTI ÎN ȚĂRILE ROMÂNE LA 1769
-- DUPĂ DOCUMENTE TURCEȘTI DIN ARHIVELE STATULUI —
ER
I. IV
Datorez inițiativei și îndemnurilor D-lui Aurelian Sacerdoțeanu,
Directorul General al Arhivelor Statului, prilejul acestei lucrări. Pro
UN
punerea D-sale, de a întocmi catalogul documentelor turcești care,

adăpostite în pachete, au rămas necercetate până acum, cu toate încer
cările neizbutite făcute în decursul unui secol întreg, ne-a dat ocaziunea
să constatăm că în așa zisul fond turcesc al Arhivelor Statului din Bu
AL
curești se ascunde un bogat material istoric inedit de cea mai mare

importanță. Scoaterea lui la iveală poate servi la lămurirea multor
TR
evenimente din secolele trecute.

Intr’adevăr, chiar din primul contact cu aceste documente, ne-a
fost ușor să ne dăm seama de existența unui impunător număr de fir
EN
mane împărătești, ordine viziriale, sentințe judecătorești, etc., cari

dau o nouă lumină asupra raporturilor între Principatele Române și
înalta Poartă, atât în ce privește relațiunile politice cari au existat
/C
în tot timpul suzeranității otomane, cât și cele privitoare la întreaga

viață socială și economică a țărilor române. Trebuie să spunem din primul
moment că aceste documente limpezesc mai multe perioade nelămurite
ale istoriei Românilor. Nu rareori aduc la lumină unele lucruri rămase
SI
necunoscute până în momentul de față.

Astfel cu prilejul catalogării acestor documente, ne-am găsit în
IA
fața unei adevărate revelațiuni când, cercetând o serie de acte privitoare

la raporturile Tării Românești cu Poarta din secolul al XVIII-lea, am
întâlnit referințe despre unele evenimente asupra cărora cronicarii con
U
timporani nu spun nimic și prin urmare necunoscute istoricilor români.

BC
RY
O NĂVĂLIRE NECUNOSCUTĂ A BANDELOR TURCEȘTI ?
RA
In primul rând mă gândesc la această năvălire a bandelor turcești din
anul 1769, care formează subiectul lucrării de față.
Punând la îndemâna literaturii istorice române o serie de documente
LI B
privitoare la această incursiune necunoscută a unor formațiuni ienice-
rești, în Țara Românească, cu adnotările cuvenite, credem că aducem
o modestă contribuție la lumina trecutului românesc.
Y
II.
T
Incursiunile din 1769 nu sunt întâmplări izolate în istoria țărilor
SI
române. Nu constituie o încercare oarecare a unei anumite bande, într’un
anumit moment, pentru a invada și jefui o țară vecină, ci fac parte
ER
dintr’o întreagă stare de lucruri, care caracterizează acea perioadă plină
de încercări a istoriei române. Căzute sub diferite juguri, țările .române
erau supuse necontenit invaziilor și stricăciunilor de tot felul.
IV
Pomenita epocă este un moment însemnat în ceeace privește re-
lațiunile țărilor române cu Imperiul otoman. Căzând în toiul perioadei zise
UN
fanariotă, cele două principate (menilecheteiri) care atârnau de voința

Sultanilor Î11 ce privește legăturile lor cu țările străine, erau nevoite
să implore ajutorul statului suzeran, spre a-și păzi hotarele de orice
invaziune, fie chiar și numai a unor bande neînsemnate. Aceste bande
L
erau formate uneori cu încuviințarea ascunsă a celor din înalta Poartă.

RA
In unele cazuri erau alcătuite chiar în județele turcești de pe malul

Dunării, de elemente militare, adică de ieniceri.
Cei cari cunosc de aproape istoria Imperiului otoman, știu că una din
cauzele cari au dărâmat marele edificiu, erau turburările provocate
NT
necontenit de regimentele ienicerești, acele formațiuni militare pe care

se baza odată puterea dinastiei lui Osman.
Dacă împărțim istoria Imperiului otoman în perioade 1), în prima
CE
perioadă (1299—1402) cade întemeierea statului și prima sa expansiune

până la dizolvarea temporară a statului prin invadarea lui Timurlenk.
A doua perioadă (1403—1566) este aceia a restaurației statului și desvol-
I/
tarea sa rapidă, prin cucerirea câtorva țări și prin subjugarea mai

multor națiuni în cele trei continente. In a treia perioadă (1566—1703)
S
Imperiul otoman păstrează cuceririle sale, cedând în sfârșit Austriacilor

Ungaria prin pacea dela Carloviț din anul 1699. In periaoda a patra
IA
(1703-—1839) începe declinul Imperiului otoman care pierde succesiv,

în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, litoralul Mării Negre
U
1. J. H. Kramers, n L’Encyclopcdie de l’Islam, voi. IV, p 1010.

BC
RY
8 REVISTA ARHIVELOR
RA
(1774), Bucovina (1775), Crimeea (1784-—-1792), Insulele Ionice (1797),
Georgia (1799), Basarabia (1812), Grecia (1829), o parte din Armenia
(1829), Algeria (1830) și Samos (1832). A cincea perioadă (1839-—1922)
este considerată ca un secol de renaștere intelectuală și administrativă
LI B
sub influența ideilor apusene, când, în acelaș timp, imperiul mai cedează
însemnate bucăți teritoriale : Egiptul (1841), Muntenegru (1851); Prin
cipatele Române (1856—1878),Serbia (1856), Bulgaria (1878), Tesalia și
Y
o parte din Epir (1881), Tunis (1881), Rumelia orientală (1885), Creta
(1896), Bosnia și Herțegovina (1908), Tripolitana și Cirenaica (1912),
T
Albania (1913), Insulele Mării Egeene (1913), Mesopotamia, Palestina,
SI
Libanul, Siria, Higazul, Yemenul, etc. O nouă perioadă începe din
1922, când, din dărâmăturile marelui imperiu otoman de altă dată, naște
ER
un nou stat, acel al Turciei naționaliste.
Dacă imperiul otoman a înregistrat succese vertiginoase în decursul
celor trei secole ale perioadelor sale de dezvoltare și de mărire (1403—
1703), le datorează mai întâi puterei sale militare și în mod deosebit
IV
formațiunilor ienicerești.
Corpul de ieniceri, creat în sec. XIV de Turci, a adus într’adevăr
UN
o strălucită contribuție la victoriile câștigate de Sultani. Până la înființa

rea acestui corp puterea militară a Turcilor otomani consta în diferite
formațiuni de cavalerie numite achîngî, susținute de niște trupe de
L
pedeștri sub denumirea de piyade (în limba persană) și yaya (în 1. turcă).
Scopul inițiatorului noului corp, Cara-Halil Cenderli, era crearea
RA
unor adevărate regimente de infanterie, într’o epocă în care Europa

Evului Mediu era încă în regimul bandelor armate. Pentru întărirea
cadrelor ienicerești Sultanii și sfetnicii lor au mai recrutat elemente
NT
tinere din sânul popoarelor creștine subjugate prin rapturi oficiale

(devșirme).Puterea militară a Sultanilor astfel organizată și întărită, a con
stituit o forță neînvinsă, care a întins hotarele imperiului dela Dunăre
CE
până la Eufrat, dela Gezair până la Oceanul Indian. Tot acest corp de ie
niceri, degenerat în decursul secolelor, a ajutat și el la slăbirea marelui
imperiu de odinioară.
Această degenerare a corpului ieniceresc se datorește mai întâi
I/
indisciplinei care s’a creat și s’a înrădăcinat în sânul său.

S
Admiterea elementelor străine, — afară de novicii recrutării din

rangul de agemi-oglanî, — a făcut să piardă încetul cu încetul corpul
IA
de ieniceri valoarea sa de altă dată, începând dela Sultanul Murad III,

care în anul 1582, a constrâns ogacul, în ciuda regulamentelor sale, să
primească în sânul lui acrobații și luptătorii, cari distraseră poporul la
U
serbările circumcisiunii prințului împărătesc. De atunci indivizi de

BC
RY
O NĂVĂLIRE NECUNOSCUTĂ A BANDELOR TURCEȘTI 9
RA
tot felul, spre a profita de privilegiile corpului, s’au introdus în sânul
său, grație diferitelor protecțiuni, ba chiar cu bani. Autorizația dată
în- 1153 (T74°) ienicerilor de a trafica titlurile soldelor lor (ulufe) pe care
LI B
toată lumea le putea cumpăra și vinde, a izbutit să ruineze forțele
militare ale ienicerilor.
Sedițiunile fură frecvente, sub pretextul de a reclama cadoul
(bahșiș) pe care Sultanul îl împărțea trupelor cu prilejul suirii sale pe
Y
tron, începând dela tentativa ivită și reprimată în mod sever a ienice
rilor din anul 855 (1451) sub Sultan Mehmed al II-lea.
T
începând cu asasinatul Sultanului Osman al II-lea în 1031 (1622),
SI
ienicerii au jucat și un rol politic, terorizând pe suverani, făcând și do-
borînd pe marii viziri și de mai multe ori servind ca unelte în mâna ele
ER
mentelor rămase în umbră. Singura excepție fu domnia lui Murad al
IV-lea, 1032-—1049 (x623—1640), când s’a restabilit disciplina în sânul
corpului de ieniceri ’).
IV
Această indisciplină s’a arătat nu numai în centrul imperiului,
ci și în regiunile de hotar, unde corpul (ogac) era reprezentat prin regi
mentele sale (orta), puse sub ordinele unui șef local (ieniceri-agasî').
UN
Ienicerii din regiunile de hotar erau într’adevăr mai îndrăzneți și obraz

nici, de cât cei din capitala imperiului.
Această obrăznicie era mai pronunțată la formațiunile zise ale
AL
serdengheAZi-ilor. Alcătuite din elementele cele mai cutezătoare, în timp

de războiu se avântau în atacurile cele mai periculoase, în fruntea arma
telor turcești iar în timp de pace, tot atât de îndrăznețe, se constituiau
TR
în bande și invadau țările vecine, jefuind și omorînd raialele, pustiind

și nimicind tot ce întâlneau pe drumul lor.
Bântuirea din 1769, care formează obiectul cercetării de față,
EN
este una din încercările îndrăsnețe ale acestor formațiuni.
III.
/C
,,Portița” prin care se strecurau bandele turcești în Țara Româ

nească era de obiceiu Giurgiul. Situat pe malul stâng al Dunării și în
imediată vecinătate cu ținuturile muntene, acest orășel, stăpânit
SI
atunci de Turci, era punctul cel mai potrivit spre a trece în țările ro
mâne.
IA
însemnătatea acestui orășel de pe malul Dunării a fost înțeleasă

mai întâi de Mircea Vodă cel Mare. Chiar el s’a străduit să construiască
U
1. CI. Huart, în L’Encyclopedie de 1’Islam, II, p. 609.

BC
RY
10 REVISTA ARHIVELOR
o nouă cetate în ostrovul Giurgiului. Data zidirii poate fi, dacă nu la în
RA
ceputul domniei, când voevodul se ocupa cu întărirea hotarelor la
Dunărea de jos, prin 1387, sau după 1391, când a trecut Dunărea să
prade ținuturile ocupate de Turci; în orice caz înainte de 1403, când,
LI B
în 16 Septembrie, dă primul document din ,,orașul nostru Giurgiu” *).
Războiul cu Turcii, întrerupt după catastrofa lui Baiazid (1402)
prins la Angora de Timurlenk, reîncepe sub Mehmed I în 1413 și se ter
mină prin expediția acestuia din 1416 1 2). Chiar în acest an sultanul
Y
Mehmed II, supărat pe Mircea Basarab pentru ajutorul dat fratelui
T
său Murad ca să pună mâna pe tronul tatălui său Baiazid Yîldîrîm (Ful
gerul), năvăli în Țara-Românească, pustii o parte dintr’însa și ocupă
SI
cetatea Giurgiul, o întări din nou și puse acolo garnizoană turcească.
De atunci Giurgiul rămase în stăpânirea Turciei până la 1829, cu mici
ER
întreruperi, sub numele de Raiaua-Giurgiului 34 5).
Sub stăpânirea turcească cetatea cu teritoriul dimprejur— „Giur
giu cu dependințele sale” — este numărată între cetățile de graniță
IV
ale Sultanului, în tratatele de pace încheiate cu regii Ungariei la 1479.
1519, etc. ’)• Raiaua este delimitată printr’o comisiune mixtă la 1546 :
UN
hotarul despre țară a fost însă deseori încălcat de coloniștii turci și

restabilit în mai multe rânduri, prin firmane împărătești, după inter
venția voevozilor țării, la 1574, 1669, 1765, 1774 etc. ;*).
In decursul celor patru secole ale stăpânirii turcești orășelul a
L
fost nu numai o garnizoană militară, de unde porneau armatele împă

RA
rătești pentru diferitele expedițiuni ale lor, ci și câmpul mai multor

războaie și ciocniri între armatele inamice.
Tot de acolo a pornit și năvălirea de care ne ocupăm în rândurile
NT
acestea.
IV.
Prima serie din documentele publicate mai la vale (Nr. I-—VII)
CE
ne înfățișează o parte a secolului al XVIII-lea, când țările române ge

meau sub jugul otoman.
I/
1. N. A. Constantinescu, Cetatea Giurgiu, An. Ac. Rom., XXXVIII, 19J5—1916,

p. 16. V. literatura la Marta Andronescu, Repertoriul documentar Tării Românești, București
S
1937- P- 33—34 (Nr. 73).

2. N. lorga, Chilia și Cetatea Albă, p. 68.
IA
3. Marele Dicționar Geografic al României, III, p. 545.

4. Hurmuzaki, II, partea I, p. 20, Tractat de pace încheiat între regele Ungariei
Vladislav Ii și Sultanul Baiazid.
U
5. N. A. Constantinescu, op. cit., p. 18 ; N. Iorga, Geschichte des rumănischen

Volkes, II, p. 3, 199 și firmanele No. 152 și 167 din Arh. Statului.
BC
RY
RA
Năvălirea din 1769 cunoscută prin documentele ce înfățișem, n’a
fost unica invazie a bandelor turcești din acest secol. Alte izvoare isto
rice stau mărturie pentru înșirarea lor.
LI B
Descriind situația jalnică a țărilor române din această epocă,
un cronicar contimporan spune :
„In anul 1725 în Domnia lui Nicolae Vodă Mavrocordat și în
împărăția lui Sultan Ahmed III, Turcii au luat în stăpânirea lor Hotinul
Y
cu tot locul său, au făcut cetate unde au pus și un garnizon de pază
foarte mare, orânduind și pași și subași. Aceasta a fost cea mai mare
T
și cea mai primejdioasă din toate reutățile cu care Turcii au însărcinat
SI
pe acest principat căci nu numai boerimea și partea bisericească, și alții
au fost cu totul lipsiți de stăpânirea celor mai alese a lor moșii ce se
ER
aflau întru acest ținut, ci încă prin trecerea cea necontenită a pașilor
și a oștilor cari mai totdeauna trecu prin țară, urodul este călcat și
cheltuelele peste măsură ; deosebit că Ienicerii garnizonului acestei cetăți
IV
împrăștiindu-se prin țară, făceau mii de reutăți și jăcuiau ținuturile
de prin prejur necăjind pe săracii locuitori cu feluri de chipuri precum
s’a întâmplat în vremea principului Constantin Moruzi Voevod (1777—
UN
1782” ’)
Un manifest în versuri, atribuit lui Ienăchiță Văcărescu de unii -)
și lui Naum Râmniceanul :i) de alții, tipărit în 1769 sub titlul Trâmbiță
L
Românească, descrie starea de lucruri cari au precedat războiul ruso-

turc. După apostrofa, care ține până la versul 12, autorul acestui ma
RA
nifest ne dă, în primul rând, o înduioșetoare zugrăvire, plină de mult

adevăr, a stării de ticăloșie în care zăcea țărănimea română in a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea, adică : obidită și împovărată cu tot
NT
felul de biruri, podvezi, gloabe și năpăstuiri din partea oricărui dregător,

dela ispravnic și zapciu până la cei mai mici slujbași (13—84). In versurile
următoare (85-—128), autorul caută să lămurească pe înțelesul tuturor,
CE
de unde izvorăște acest rău, și printr’un proverb plastic, cum că

„peștele din cap să împute”, arată că tot răul vine de sus, dela stăpâ
nirea turcească, căci Turcii, ca niște vicleni și hoți, despoaie țara de tot
avutul, ca să-și ridice pârdalnicul haraciu, iar Domnia țerii nu face
S I/
1. Adaos la lucrarea ,,Tractaturile prin care s’a închinat țara de către Bogdan VV
Domn al Moldovei, împărățind Sultan Baiazet II” a lui Nicolae Costin, în Letopisețele,
IA
1874, III, p. 461.

2. Al. T. Duniitrescu, Trâmbiță Românească, în An. Ac. Rom., Sect. Lit., s. II,
t. XXXVII, p. 21—46.
U
3. Const. Erbiceanu, Poesiile Protosinghelului Naum Râmniceanu asupra zaverei

scrise în 1821, București, 1890.
BC
RY
altceva decât ca un burete mare, ațâțată de sete, să-i soarbă pe toți,
RA
pentru ca îndată să fie stors de Turci. Dela versul 129—T50, se arată
nevinovăția Domniei pentru necurmarea acestui rău, căci ea sufere când
se despoaie țara, dar urmează de nevoie poruncile ce-i vin dela hoți.
LI B
Dela versul 151 —162, urmează îndemnul la năvală contra Turcilor
pentru mântuirea țerii : ori bălaurul să piară, ori toți să moară. Dela
vers 163—192, autorul reamintește timpurile de mărire de mai nainte
de epoca Fanarioților, când țara avea Craiu Român de neam, care oblă-
Y
duiă ca un tată și la războaie mergea în frunte cu ajutorul sfintei cruci.
T
Dela vers 193—314 poetul aduce drept pildă de vitejie românească trei
episoade răsboinice și anume: luptele susținute împotriva Turcilor de
SI
Mircea cel Bătrân, Raiot Basarab (acesta luat în loc de Vlad Țepeș)
și Mihaiu Viteazul J). După această reamintire a timpurilor de vitejii
ER
autorul încearcă să ridice conștiința națională a poporului la ideea
cronicarilor despre latinitatea Românilor (vers. 315 — 324). Urmează
strofele (vers. 325—330) în care se face aluzie la luptele vecinilor creștini.
IV
In versurile 331—342 autorul îndeamnă pe toți compatrioții săi,
cei ce sunt într’o lege și au aceeaș biserică, să se roage, ca aceste stăpâniri
UN
vecine, Nemții și Muscalii, să dea ajutor, spre a se goni din țară stăpânirea
cea amară a Turcilor. In versurile 342—360, poetul arată cum au înge-
nunchiat Turcii țara, neînvinsă prin arme, dar doborîtă prin vicleșuguri.
Dela vers 361—369, poetul crede că a sosit momentul desrobirii și îndeamnă
L
pe toți să se ridice, „puind crucea înainte” și făcând un jurământ de

RA
credință și unire, care urmează dela vers. 370—396. După jurământ

se arată în ce chip să înceapă înarmarea (vers. 397—408). Poemul sfâr
șește cu asigurarea poetului că după alungarea Turcilor, Românii vor
NT
putea trăi fericiți (vers. 409—414).

Un alt cronicar contimporan 1 2) ne povestește :
„Intr’acea vreme eră această țară cuprinsă de Turci, că luase
CE
moșii boerești și mănăstirești care era lor voia, și dă arendă cât vreă
ei pe ele, mai nimic, și silea pe oamenii satelor de le lucră, adecă clăcuiă,
și făcea negustorie în silnicie, plătiă cât vreă ei, ori vite, ori miere, și
unt și altele, și-și luase mueri rumânce, și făcea copii cu ele, și făcea
I/
silnicie copiilor și fetelor, și pe unii din oameni îi făcea scaunași la trebile

S
lor, și acei scaunași ce eră slugi turcești, făceă mare nevoe oamenilor,
făcându-se mai rei decât Turcii banii cu dobânzi asuprite, de întreceă
IA
1. Al. T. Dumitrescu, loc. cit.

U
2. Dionisie Eclesiarcul, Chronograful Țării Românești dela 1764 până la 1815, în

„Tesauru de Monumente Istorice”, II, 1864, p. 163—164.
BC
RY
RA
până la un an sau doi dobânda pe capete. Mare nevoe eră pe această
țară și nimeni nu gândiă că va mai scăpă de această impresurare mare a
Turcilor; dar slujbașii domnești și boerești, ce trăgea ! vai de maica lor,
LI B
că de-i găsiă prin satele lor, frângea cebucile de ei iar pe preoți și pe că
lugări întru nimic nu-i socotia, avându-i de batjocuri, și uneori la tăia
barbele, și le mânca ce avea la casele lor tot neplătind nimic”.
Y
V.
T
Seria a doua a documentelor publicate de noi (No. VIII-—XI),
SI
înfățișează pe larg una din aceste invazii turcești, întâmplată în toiul
luptei crâncene dintre Imperiul otoman și Rusia, desfășurată în general
în regiunile locuite de Români.
ER
înainte de a începe un războiu de mult timp pregătit contra
Turcilor, spune d. N. Iorga, Rușii căutau să se încredințeze de ce sprijin
ar putea să găsească în țările românești marile planuri de unire ortodoxă
IV
și de restabilire pe ruinele puterii otomane a unei împărății creștine
de caracter bizantin, dar de limbă slavonă și avându-și punctul de ple
UN
care și de sprijin în Moscova vechilor Țari și în depărtata creațiune

nordică a lui Petru-cel-Mare J),
Din acest punct de vedere este semnificativ manifestul împără
tesei Ecaterina II către locuitorii ortodocși ai Turciei, promițându-le
L
a-i elibera și a-i scuti și provocându-i să arunce jugul otoman. Acest

RA
manifest, care este cunoscut1 2), după textul său italian3), spune:
„Noi Cattarina II Imperatrice, Autocratrice di tutte le Russie,
„Facciamo noto a tutti li Popoli della Nazio ne Illirica di Confes-
NT
sione ortodossa, ch’esistono sotto la Turchesca soggezione miseramente,

quanto glorioasa la condizione degli Antichi di essi Popoli nella Reli-
gione in cui essi continuano ed essere ora sotto il giogo dell’ Ottomana
CE
Porta, altrettanto l’inumana Turchesca crudeltă, e disprezzo verso il

Cristianesimo della Legge Maomettana sugnace, proccura a far precipi
tare nel pelago deU’empietă, e corpo, ed anima li viventi Cristiani della
Moldavia, Vallacchia, Bulgaria, Bosnia, Erzegovina, Macedonia, e li
I/
rimanenti del loro Dominio”...

Intr’adevăr în 1762 Caterina a Il-a se suie pe tronul Rusiei, și un an
S
după aceea moare regele August al Poloniei, două împrejurări din cele
IA
1. N. Iorga, Istoria Românilor, VII, p. 259.

2. Hurmuzaki, VII, p. 63.
U
3. „Storia della Guerra presente tra la Russia e la Porta Otomana”, Venezia,

1770, Tom. V., cap. VIU, p. 90—95-
BC
RY
1-L REVISTA ARHIVELOR
mai însemnate pentru istoria Europei... In anarhia totală în care cade Po
RA
lonia, Caterina reușește ușor a face ca prin bani și armatele sale, să se
aleagă de rege fostul ei favorit Stanislaus Poniatowsky, în 1764. --Cu
toate strigătele de alarmă ale confederaților patrioți Turcia rămâne
LI B
nepăsătoare, cu atât mai mult cu cât Rușii nu cruțau de loc banii pentru
a face Poarta să închidă ochii asupra încălcărilor lor. Văzând Polonii
că fără bani nu pot dobândi nimica dela dregătorii turci, trimit și ei
juvaerurile femeilor lor la sultanele din harem, opunând astfel corupția
Y
corupției și căutând măcar prin acest mijloc extrem să izbutească în
T
cererile lor. Astfel partida războinică începe a spori în divan... Odată
SI
trecând mai niulți Poloni în orășelul moldovenesc Bălți, o trupă de Cazaci
Zaporajani însoțiți de oaste rusească se iau după dânșii, atacă și dărâmă
ER
cu totul orășelul pomenit, care era locuit mai în totul de Turci. Când
această veste ajunge în Constantinopole, ea produce cea mai mare tur-
burare. Ienicerii cer numai decât să fie duși împotriva Rușilor. La
toate acestea adăugându-se și luarea Cracoviei cu asalt de către Ruși,
IV
în ziua de 18 August, partida păcii este cu totul înlăturată, marele vizir
Muhsinzade răsturnat și înlocuit cu Hamza Pașa care declară Rusiei
UN
războiu (Octombrie 1768) ')

In aceasta privință cronicarul contimporan notează 12) :
,,Cu înlesnire deci ațîțiară și aprinseră focul răsboiului, și înârmară
pe preînalta Poartă asupra Rușilor. Fu scos din Vezaret înțeleptul
L
vizir Muhsun Oglu, că nu vrea să dea suflare acestei ațățări, fără cuvânt.
RA
Se făcu Hamza Pașa vezir care arîdicâ solul Rusiei la Edicule. La 1768
Septemvrie se făcu han Crimului războinicul Kirimu-Gherei. Peste puțin
în urmă se făcu vezir Eniin Mehmed Pașa iailîcciul care a eșit cu sangacul
NT
șerif din Țarigrad. Se făcu domn Țării Românești Grigore Ghica în locul
cumnatului său Alexandru Ghica, și domn Țării Moldovenești Con
stantin Mavrocordat în locul lui Grigore Calimache. Se făcu tergiman
CE
Nicolache Suțu. Și purcese ordina la anul 1769 Martie la Isaccea”.
*
Este de mirare că niciunul din cronicarii timpului nu pomenește
I/
despre năvălirea care formează obiectul documentelor pomenite.

Naum Râmniceanu în cronica sa3), care enumeră evenimentele
S
dela 1768-—1810, n’are decât următoarele date despre anii în chestie :

IA
1. A. D. Xenopol, Istoria Românilor, IX, p. 118.

2. Ianaclie Văcărescu, Istorie a preaputernicilor împărați otomani, în ,,Tezautu
U
<le Monumente Istorice”, II, p. 279.

3. Cf. Constantin Erbiceanu, Cronicari greci, 1888, VI, p. 259.
BC
RY
RA
1768. Pe timpul împărăției Sultanului Mustafa, fiul lui Ahmed
și a lui Amza Pașa Vizir, a deschis Poarta răsboiu cu Rusia; după Amza
Pașa a fost Vizir Mehmed Pașa Nișangis, care a fost și decapitat în timpul
LI B
răsboiului cu Rușii. După Mehmed Pașa a fost Moldavangis. După aceia
Halii Pașa și după el Silictar Mehmed Pașa Danangiul.
1768.. Grigore Ghica Voevodul, din dragoman s’a făcut Domnitor
Valahiei, în timpul acestuia s’a deschis răsboiul între Rusia și Poartă.
Y
1769. Noembrie 6. Au intrat Stupaizii ’) în București cu Polcov
nicul Ilie Lăpușneanu și au ridicat pe Domnitorul Grigore Voevod, iar
T
boerii au fugit Î11 Brașov.
SI
Spătarul Ioan Canta, tot contimporan, spune despre domnia a
patra a lui Constantin Mavrocordat Vodă (1769) : ,,Impărătul turcesc
ER
a pornit pe Vizir cu toată puterea asupra împărăției Moscului. ...Toată
puterea turcească și tătărească se suise în capul țării, la Cetatea Hoti-
nului, și țara se bejinise în munți, și pe la codri, și chipuri de pricinuire
IV
puneau păgânii asupra țării ca să o robească” 1 2).
Abia găsim câteva note vagi într’un rapoit cu data de 2 Ianuarie
UN
1769 a lui Girolamo Ascanio Giustinian trimes dela Pera către Dogele
Veneției :3)
„Cominciano ornai a vedersi i crudeli effetti della permissione
AL
data dalia Porta alle sue Truppe di traltare ; Moldavi i Valachi come
ribelli inimici del Gran S ignore. Le poche milizie che sa no restate al
Campo di Babadachi, e quelle ancora, che cominciano a concorrervi,
TR
colgono tutte le occasioni che la vicinanza al Danubio concede loro di

entrare nei villaggi di quelle provincie, piu prossime al Fiume e vi
commettono ogni genere di eccessi”.
EN
Răscoala din Septembrie 1769, despre care izvoarele timpului

ne aduc unele amănunte, n’are legătură cu invaziunea din primele luni
ale anului. Aceasta răscoală, după cum se vede clar din relatările contim
/C
poranilor, a luat naștere din îndemnările Rusiei.

încă înainte de a se isca răsboiul între Rusia și Turcia, Rusia
prevăzând această posibilitate reînoiește uneltirile sale în Moldova și
SI
Valachia pentru a trezi simpatiile lor către dânsa... Fa trimite în mai multe
rânduri emisari, sub masca de neguțători, care căutau să ațâțe la răs
coală pe locuitorii principalelor, și mai ales la fugă în Rusia, pentru
IA
1. Probabil se înțeleg Cazacii, armata rusească.

U
2. Letopisețele, 1874, III, p. 193.

3. Hurmuzaki, IX, partea II, p. 74.
BC
RY
RA
a arăta astfel Europei cât de nesuferită eră dominarea turcească și
cât de iubită acea moscovită J)
Unul din aceștia maiorul Carazin, vine în Muntenia pe la 1768 și
LI B
trecând pe la mănăstirea Argeșului se face a se îmbolnăvi, și după ce stă
mai multe zile acolo și se împretenește cu egumenul Damaschin i se
destăinuește ,, cum că Rusia va să deschiză oaste cu Turcia pentru
izbăvirea neamului creștinesc celui de sub jugul turcesc”.
Y
împărăteasa printr’un rescript cu data de 23 Ianuarie 1769, adresat
către generalul său Grigore Romianțov aprobă acțiunea lui Nazarie
T
Carazin, pe care îl și înalță la gradul de locotenent-colonel, având în
SI
vedere importanța faptului și pericolele la cari el s’ar expune 1 2).
Caterina trimite și mai multe scrisori către căpeteniile boierilor
ER
din Muntenia și Moldova; între altele, în una din 9 Januarie 1769 către
Pârvu Cantacuzino Banul de Craiova însoțită de portretul ei, se spune
că „scăparea patriei voastre și tuturor vecinilor și creștinilor din cea
IV
hulită turcească supunere, cu adevărat este o înterprindere prea folo
sitoare pentru toată creștinitatea și mai cu deosebire pentru acel sla-
UN
vonesc norod”. .
In cronica lui biv. Vel. Stol. Dumitrache, editată după copia lui
Necolai Piteșteanul din 1782, în paginele 37c—373 se amintește „de
patimile ticălosei patrii nostre, țera Românescă” 3), când sunt descrise pe
L
larg evenimentele din toamna anului 1769 :

RA
«Intr’acest an 1769 domnia Măria sa al treilea Grigorie Ghica Vodă...

Iată pe la începutul lui Octombrie se ivi despre Focșani un Ilie Lăpuș-
neanu cu vre-o 50, 60 de oameni, între cari erau și 5—6 cazaci, iar ceilalți
moldoveni amestecați, trimis de un podpolcovnic Nazarie Carazin, ce
NT
mai nainte la 1767 și la 1768 a fost iscodit aicea în țară.

„...Noembrie, 5 zile, Vineri, fiind cam despre ziuă, în București
ne pomenim cu un ramăt de stupai ! amestecat cu vai, și un chiloman
CE
împărtășit cu aman ; ci Turcii prea puțini perind ceilalți s’a dus la Giur
giu. După ce se lumină de ziuă, ce se vezi ? acea adunătură, mulți însăr
cinați, chip de armați, cu strumurări de boi, cu lănci de pe la oi (aidați
I/
noi, lipsiți voi), împreunați cu tâlharii de arnăuți, și cu altă multă străi

nătate, cu Bucureșteni amestecați, prădară tot norodul, prin hanuri și
S
1. A. D. Xenopol, Istoria Românilor, IX, p. 119.

IA
2. Corespondența politică a împărătesei Ecaterina a Il-a, part. I, 1768-—1769,

în Sbornicul Societății Istorice imperiale ruse din St. Petersburg, Tom. 87 (1893), p. 326.
3. V. A. Urechia, Istoria evenimentelor din Orient, cu referințe la Principatele Mol
U
dova și Valahia, din aniii 1769—1774, în An. Ac. Rom. Sect. Ist. s. II, t. X, p. 351
și urm.
BC
RY
RA
mahalale și la urmă mai toată țara, întinzându-se și peste Olt la 3 județe :
Vâlcea, Gorj și Mehedinți, părțile despre munte; și era supt 3 povă-
LI B
țuitori, din care 2 era parte bisericească—Egumenul Argeșanu Kir
Damaskin, Vieroșanul Sofronie, care i-au și călăuzit din Focșani, și
până aicea în București, iar cel de al treilea Constantin Fălcoian, fu și
peste Olt, până la o vreme căpetenie peste câtevași steaguri ce-și adunase :
Y
ciobani, văcari, purcari și de tot felul de hoți. Ci în sărita lui dela sud
Ialomiței, trecându pe la mănăstirea Mărgineni, mai întăiu prădă pe
T
frate său Dumitrache Sulger. Prinseră și pe Domnu dimineață în hanul
SI
lui Șerban Vodă, iar seara îl duseră în hanul lui Sftul Gheorghie, și de
acolo la 7 ale lui Noemvrie îl porniră cu ctpaiul Măriei Sale cătră Graf
ER
Romanțov marișalul în țara eeșască, cum și de acolo îl au trămis la
Psțxuburg.
„Nu ne ajungea groaza ce purtam, ca nu cumvași Turcii întorcându-se
IV
să ne coprinză în București, ci și stupai ne înfricoșa, că ori-cine de loc
se va clăti, de viața se va lipsi, iar a patra zi o frică de Turci se sfeti,
UN
și ei tâlhari, cei mai mulți rezemară p’ în tufele Colentina. Boerii și noro

dul văzându-și primejdia, își năpustiră avuturile și patria strecurându-
se cu mare frică care cum putea și rezămară unii Î11 țara ungurească, iar
alții se sprijimiră prin munte, despre toate părțile cu mare frică.
AL
„Trei din Boeri, Mihaiu Cantacuzino biv vel vist, Nicolae Brânco-
veanu vel Logofet și Ienache Văcărescu vel Ban, după ce-și porniră
familiile plecară la Focșani să se pliroforisească de este vre un temeiu de
TR
oaste, ca să se poate apăra țara ; și de graba să întoarseră plin de întristare,

ci vistireul Vacarescu după drum apucă plaiul pe la Văleni, și trecu
după familieși în Brașov, iar cealalți doi boeri, luând din București pe
EN
prea Sfințitul Metropolitul Taniz Kir Grigorie să călătoriră în luna lui

Decembrie cu năzuința către feldmareșal și deacolo la Petruburg.
„Sosi în București un maior cu 350 egheri vînători pedestri cu 2
/C
tunuri, eșindu- e unii din boerii ce mai rămăsese întru întimpinare la

Colentina, și cu acest alai Pârvul Cantacuzino vel Spătar puse la peptuși
împărătescul dar, un galben mare, în care era chipul împărătriții, și se
SI
sfeti că i s’a fost trimis prin cel mai sus numit podpolcovnic Nazarie
Carazin încă dela 1 Ghenarie.
„Veni din Focșani și însuși Nazarie Carazin cu vre-o 5co cazaci,
IA
poposindu-se la mănăstirea Văcărești, și aducându-și Stupai, se pogoră a

cerca cu prada cașările, sau cum zic Turcii ciflicurile ce era pe hotar
U
despre hasul Giurgiuvului.

„Turcii Giurgiuveni împreunași cu Rusciuclii și altă gloată
BC
după la celelalte serhaturi, adunată sub povețuitor Celebi-aga Aianul

RY
RA
Rusciucului veni asupră-le la mănăstirea Comana, și după o năvală
ce au făcut răpuind prin sabie câteva din Stupai, ceilalți de pripă la
trecerea Călniștii de greutate li s’a rupt ghiața și îndăstui s’au înecat;
LI B
iar din câți au scăpat unii au rezemat prin munte, iar alții mai ales
tâlharii arnăuți, părăsind armele s’au apucat mulți iarăși de plăcintărie
și pacegerie. Folcovnicul Nazarie cu câți a putut încăpea în mănăstire
îi făcură Turcii muhaserea și cu tunurile în zid îi îngrozea, el dar cu
Y
pârlej scrise dumnealui spătarului și cu jale și cam cu înfricoșare. Se
îndemnă Dumnealui spătarul și plecă cu majorul egherilor, mai adu-
T
cându și câteva din Stupai, spre mântuința lui Nazarie, iar în 15 ale
SI
lui Decembrie, dela mănăstirea Comanii, dincoace de Călnisce, se pome
niră înconjurați de Turci și îndată ce se atăță răsboiul, iată Volintirii
ER
și arnăuții ce era puși să păzească spatele pedestrimei, după un foc
fugiră; ci Turcii luând îndrăzneală mai ales având copacii meterez.
Acolo s’au repus și spătarul și majorul cu toți egherii, luându-se robi
IV
numai 3 împreună cu acele două tunuri.-
„Intr’aceeași zi seara sosi în București măria sa Alexandru Zametin,
UN
gheneral maior, cu 1300 granatiri, ci Turcii îndată ce au înțeles, părăsiră

Comana, și scăpând Nazarie veni în București și se apucă a strânge de
pretutindeni avutul Turcilor cum și datoriile lor, și zeciui prada stu-
pailor. Așa, plin de avuție în luna Februarie, se duce din țară, și nu s’a
L
mai văzut.'1
RA
Un alt contimporan spune1) :

„Iar ochiul lui Dumnezei văzând suspinurile și patimile lor, s’a
milostivit asupra norodului său cel ce crede întru numele lui. Și dând
NT
putere oștilor muscălești și biruința, au intrat în țară cu mare răsboiu.

Și venind în București noaptea fără de veste Stupai, (aprinzând cu foc
câteva case la marginea orașului pentru spaima Turcilor), cărora le
CE
erau căpetenie un polcovnic Ilie, și un Nazarie bragadir, și arhimandri

tul Argeșianu, și cu egumenul Vieroșianu, cari acești egumeni au lăsat
mănăstirile lor, și s’au dus la Muscali, și aceștia erau povatia Muscalilor
aici în țara, pe cari îî aveau Muscalii la mare cinste, dându-le împără
I/
teasa și cavalerii, cruci cu pietre scumpe și cu aur ferecate”.

„Deci intrând cum am zis noaptea în oraș cu mare zgomot și strigare
S
și cu oarecare sunet. Iar oastea turcească prinzând de veste s’au spăi-

mântat, socotind că este mare putere de oaste muscălească, și au fugit
IA
afară din oraș la Văcărești, și acolo așteptau să vadă ce va să fie, iar

polcovnicul Ilie și cu Nazarie au siezut în scaunul domnesc și pe Grigore
U
1. Dionisie Eclesiaroul, loc. cit.

BC
RY
O NĂVĂLIRE NECUNOSCUTĂ A BANDELOR TURCEȘTI
19
RA
\ odă 1 au luat în chip de rob, cu iconomie despre Turci, și îndată l-au
trimis la ordiea cea mare a Muscalilor, care veniau în urmă să intre în
LI B
București; aceasta au voit și Vodă să scape de Turci la Muscali, iar
stupaii într’acea noapte au început a jefui casele oamenilor. A doua zi
dimineață văzând Turcii că sunt Turci mulți, iar stupaii sunt niște
găinari cu arme chiloame, lănci, giumege și cu câte o pușcă ruginită,
Y
și la altul fără otiele, la altul câte un pistol cu un picior de porc la brâu,
T
s’au gătit să intre în oraș să tae stupaii și să-i gonească. Dar a sosit și
un maior, cu un polc de oaste ce-i numiau Verzișiori, și lovindu-se cu
SI
Turcii n’a rămas nici unul viu, că i-au biruit Turcii și i-au tăiat pe toți
fiind Turci mulți; în urmă au sosit oști muscălești putere, și au gonit
ER
pe Turci peste Dunăre, și le-au stricat toate ceflicurile, și au stăpânit
aceasta țară șapte ani, iar pe Vodă care l-au fost luat ca pe un rob l-au
trimis la Moscova ; dar înștiințându-se împăratul turcesc de luarea lui
IV
Vodă din Scaun, au trimis ferman și caftan de domnie lui Manuil
Roset a fi domn, fiind-că se află într’acea vreme caimacam în Craiova,
UN
și umblând cu Turcii în răsboie, întâmplându-se în Râmnic și sosind un

maior polcovnic cu vreo patru cinci sute Muscali, și cu o sumă de stupai,
și cu patru tunuri, au îndreptat tunurile și peste Olt în oraș și dându-le
foc, Manuil Vodă s’au spăimântat, și s’a apucat de sănătosa numai cu
AL
fes în cap, și cum a putut a fugit peste munți în țara ungurească...

„...(împărăteasă) a scris feltmasiarilor să facă pace cu Turcii și
ce va putea să iea dela Turci, să iea, iar să nu mai meargă înnainte, că
TR
Suedia va să iea Petreburgu, și să pornească ostile asupra vrăjmașului.

Deci feltmasiarii după porunca împărătesei au dat în bună Turcilor să
facă pace. Turcii au fost bucuroși și le au părut bine, și ajungându-se
EN
la sfat feltmasiarii cu vezirul au încheiat pace, însă cu câștigul Mus

calilor, că a rămas Crimeea adecă țara tătărească jumătate supt stă
pânirea Muscalilor. ...Și împărăția Giurgiului o-au slobodit din robia
/C
ce a fost dând fete mari pe ales, și copii în tot an câte... împărătului

turcesc la Țarigrad, și haraci ce-i dă, și de alte greutăți i-au isbăvit.
Iar Țara-Românească și Moldova o-au lăsat iar întru stăpânirea Turcilor”.
SI
Turcii când auziră despre hăinirea Românillor către Ruși, printr’un

jetva al Mw/Zt-ului, dădură mai întâi Moldova, după aceia și Valahia
în prada și răzbunarea armatelor lor, „ordonând tuturor Musulmanilor
IA
din Rumelia a se înarma spre a stârpi pe cei necredincioși, dându-se

persoanele și averile lor pradă lăcomiei soldaților x)”.
U
i. De Saint-Priest, către d. de Choiseul, cu data de 18 Decembrie 1769, în

BC
Hurmuzaki, Supl., I, p. 797-

RY
RA
Această aserțiune este și la Enache Kogâlniceanu J) :
„Atuncea a pus împăratul de a dat fetvale Muftiul ca să între
LI B
oastea în Moldova, să taie, se robească, să facă ce le va fi voie, ca doară
se va îndemna oastea se meargă cu mare dragoste”.
Y
Ultimul document din această serie (Nr. XI) înfățișează o sen
tință emanată dela judecătorul turc al Giurgiului.
T
Se știe că intervenirea în judecăți nu numai prin firmanuri dela
SI
Divanul din Constantinopole, dar până și dela cădii de prin cetățile
turcești dela Dunăre, a constituit o mare daună pentru justiția țării
ER
Muntenești și a Moldovei.
In condica lui Ipsilante (fila 324) este trecut un firman din 1769
care dovedește inmixtiunile cadiilor din Giurgiu în afacerile judiciare
IV
ale Țării Românești 12).
Chiar în privința administrațiunei Domnitorul cerea adesea in
UN
tervenția cadiilor, observă V. A. Urechia, și amintește existența mai

multor acte emanate dela cadiul din Giurgiu 3).
Documentele publicate de noi aduc o serie nouă de dovezi în a-
ceastă privință. Ele dovedesc nu numai înmixtiunele judecătorilor turci
L
din ținuturile limitrofe în afacerile judiciare ale Țării Românești cu

RA
sentințele lor, dar și obiceiul lor de a pofti și a judeca diferite procese

chiar în capitala țării, cum este cazul sentinței date de cadi-ul Giurgiului
după o ședință „sacră” ținută la București.
NT
VI.
Urmează o altă serie de documente (XII-—XIV) care datează
CE
dintr’o perioadă când, războiul ruso-turc sfârșit, se credea că se va des

chide o altă eră pentru țările române, în primul rând în ce privește se
curitatea lor.
I/
Intr’adevăr prin articolul 16 din tratatul dela Cuciuc - Cainargi4),

încheiat la 21 Iulie 1774, era prevăzută și proteguirea „raialelor” în
S
acest mod :
a) De a păzi în vecinică readucere aminte de orice faptă, a oare-
IA
căruia locuitor al acestor Principate, de orice treaptă, sau stare, nume și

U
1. In Letopsețele, 1874, III, p. 264.

2. V. A. Urechia, Istoria Românilor, II, p. 139.
BC
3. V. A. Urechia, loc. cit.

4. V. A. Urechia, op. cit. p. 24.
RY
RA
neam va fi, fără de deosebire, lăsând toate clevetirile, ce se vor fi
făcut împotriva acelora, în vecinică uitare, măcar și de se va fi clevetit :
că a întrebuințat mijloace împotrivitoare chiar spre supărarea pricinilor
LI B
înaltei Porți, și ca să se păzească această întocmire întocmai după capul
cel d’întâiu, să-i și întemeieze în treptele și boeriile ce vor fi avut înaintea
războiului;
c) Să întoarcă la mănăstiri și la toți ceilalți stăpâni toate locurile
Y
și averile pe cari din vechime le aveau subt stăpânirea lor, cari se vor
fi luat de Turci, împotriva dreptății, ce sunt spre părțile Brăilei, Bende-
T
rului, Hotinului și altele, ce până și în ziua de astăzi se numește raia.
SI
Promulgat imediat după tratatul dela Cuciuc-Cainargi, firmanul lui
Sultan Hamid I, — pe care îl traducem în întregime, deorece textul
ER
publicat de Urechiă prezintă unele lipsuri — consfințea obligațiunele
luate de înalta Poarta, privitoare la liniștea țărilor române, sub forma,
desigur, de o înaltă oblăduire emanată dela Sultan.
După acest firman s’a mai promulgat, la 4 Noembrie 1774 (st. v.)
IV
un hattî-șerif, tipărit și în limba țării în anul 17741 2), având ca titlu :
„Hatișerif al prea puternicului împărat Sultan Hamid care s’a
UN
dat prin rugăciunea obștei ce s’a trimis cu deputății Dumnealui Paharnicul

Stan Jianul și Dumnealui Medernicerul Dumitrache, prin recomandația
prea, înălțatul Feld Mareșal, Petrii Romanțov : către prea slăvitul prag
al împărăției, îndată după încheerea păcei între împărăția rusească și între
L
Poarta otomanească. Acea după întâiu domnie a Măriei Sale Alexandru

RA
Voevod Ipsilante”.
Acest hatt-î-șerif, adresat către „Lauda celor mai aleși Domni din
neamul Mesiei, cel de acum Domn al țării Românești, Alexandre, bune
NT
să-ți fie sfârșiturile”, spune că „sosind această dată la picioarele împără

tescului nostru Scaun cele două Mahzaruri, carele despre partea Mitropo
litului, Episcopilor, Arhimandriților, egumenilor și a tuturor boerilor
CE
și a boerenașilor și a căpitanilor, și acelorași locuitori ai Valahiei”, s’a

■dispus : că ,,...De vreme ce pământurile Valahiei și Moldovei sunt chelerile
înaltei noastre împărății, și fiindcă foarte trebuincioasă mângâierea,
ocrotirea, diafendefsis și însălășluirea ale numitelor țări, și repaosul
I/
și odihna a locuitorilor raiale, deosebit că dela o vreme încoace, numi

tele țări se pustiau și se prăpădiau și raialele se supărau și se împrăștiau,
S
din pricina celor grabnice și dese și peste obiceiu schimbări de Domn,

IA
.și acum în vremea războiului, fiind că s’a călcat țara și s’a prăpădit...
U
1. V. A. Urechia, Istoria Românilor, II, p. 14 -16.

2. Bianu-Hodoș, Bibliografia, 11, P- 206.
BC
RY
RA
,,...Măcar că s’a dat multe mari porunci ca să se depărteze și să se
gonească din Valahia unii din locuitorii din cetățile dela hotar, și de prin
județele ce sunt în preajma Dunării, cari, împotriva celui de demult
LI B
dat Nizam, fără de voie întrând în Valahia și făcând pricini între dînșii
se omorau unul pe altul, apoi cerând Dietă sau preț de sânge, și cu aflări
de pâri mincinoase, cereau lucruri, bani și vătămau pe săracu raia a
Valahiei, și pentru ca să se surpe și să se strice după Nizamul cel mai
Y
înainte dat, câșlatele ce zidise și locurile ce cuprinsese, în lăuntrul Va
lahiei, măcar că s’a dat porunci ca să fie opriți a să învărteji acest fel de
T
făcători de rele, și netrebnici oameni, căci este armat cum că poate vor
SI
gândi acești becisnici că să mai între odată în Valahia : De vreme ce este
scris la cele mai denainte date împărătești porunci, care cuprindea ca
ER
să nu mai între nimenea în Valahia dupre la hotarele din prejur, afară
din unii orânduiți și numărați neguțători, cari și aceștia să ia tescherea de
voie dela zaleiții lor, care arătând-o la Domn, și la vechliul său, iarăși să
IV
ia tescherea de voie sau dela Domn sau dela vechilul său și la județele
ce vor merge să nu dobândească sălășluiri și cuprinsuri, să nu samene,
UN
să nu secere, nici să supere pe raiale, nici să dea selim acceasâ, adică

bani arvunitori. Aceste toate mai zise pricini cum că se vor păzi nestră
mutat, este la toți cunoscut și știut”.
Domniile de după pacea de la Cuciuc Cainargi au început astfel
L
supt cele mai bune auspicii. Se aștepta mult după făgăduelile făcute de
RA
Turci în hattîșeriful care confirma privilegiile țărilor, se punea o mare

încredere pe acțiunea ocrotitoare a Puterii care căpătase formal dreptul
de protecție asupra creștinilor din imperiul Otoman, se nădăjduia o
NT
mare îmbielșugare în urma deschiderii mai largi a graniților pentru ne

gustorii streini 1).
Lucrurile nu s’au petrecut tocmai așa în ce privește securitatea
CE
hotarelor.
VII
O ultimă serie de documente (No. XV—XXII) dovedește într'ade
I/
văr că nu s’a schimbat nimic în ce privește liniștea „săracelor raiale”.

Este adevărat că unele din privilegiile consacrate prin Hatt-î-Șeriful
S
dela 4 Noembrie 1774, — ca Domnii să nu mai fie maziliți fără vinovăție,

IA
ca țara să fie scutită pe doi ani de bir și să nu plătească pe urmă decât

haraciul, trimițându-1 odată la doi ani, ca toate ajutoarele în provizii,
lemne, etc., date Turcilor să fie scoase din suma tributului, ca Turcii
U
1. N. Iorga, Istoria Literaturii Românești, III, p. 18.

BC
RY
RA
să nu locuiască supt niciun pretext în Principate, cum încercaseră
a face în prima jumătate a veacului al XVIII-lea, •— au fost observate
„mai mult sau mai puțin”, uneori foarte puțin, dar n’au încetat de loc
LI B
năvălirile răufăcătorilor în pământul românesc :).
Această stare de lucruri nu era numai în Țara Românească, ci și
în principatul Moldovei.
Y
Constantin Moruzi, care venise în Moldova (în 1777) ca om de în
credere al Porței, urmează a înnegri pe reposatul Domn (Grigore Ghica)
T
în ochii ei, raportându-i pe fiece zi noi descoperiri asupra trădătoarei
SI
sale purtări, spune Xenopol. Turcii făcând iarăși mari pregătiri de răs-
boiu cutreerau Moldova, prădând și jefuind după obiceiul lor, încât tra
ER
tatul dela Cainargi păruse a fi uitat cu totul de către acei ce-1 subscrise-
seră numai cu trei ani mai înainte -). însuși Moruzi, omul Porții, se
plânge la sultan contra fără-de-legilor comise de Turci asupra locuitorilor
Moldovei, care ar sili pe o mulțime să părăsească țara1 23). Trupele turcești
IV
încărcate cu prada din țările române și cu deosebire din Moldova, pe care
o tratau mai rău decât pe o țară cucerită, dezertau mereu din armata
UN
otomană, ne mai având nevoie de un răsboiu nici chiar norocos după

mănoasele răpiri făcute în țările române 4).
La anul 1783 și la 1784 cele mai multe din satele de pe Prut și de
prin prejur au fost prădate și stricate și puține lucruri ce strânseseră
L
oamenii pe la casele lor au fost luate și arse de Turci, mulțime din oameni
RA
uciși, femei și fete batjocurite, copii și bărbați morți de frică, fugind în

mijlocul iernei prin codrii de mânia și turbăciunea tiranilor 5)
Documentele pe care le publicăm, în această din urmă serie, sunt
NT
în număr de șapte și datează toate din Decembrie 1774, fiind rapoarte

trimise către înalta Poartă de judecătorii turci ai orașelor Rusciuc,
Șiștov, Nicopole, Lom, Rahova, Vidin și Cladova, -— rapoarte scrise
CE
parcă cu aceiași mână, după un șablon recomandat.
VIII
I/
In glosarul pe care îl publicăm la sfârșit, am crezut necesar să dăm

toate explicațiunile lămuritoare atât în ce privește cuvintele turcești
S
IA
1. N. Iorga, Istoria Românilor, ed. a X-a, 1937, P- 363.

2. Xenopol, Istoria Românilor, IX, p. 183.
3. Raportul lui De Friest către Afacerile Străine cu data de 17 Sept. 1778, în
U
Hurmuzaki, Supl. I, p. 969.

4. Idem, lot. cit., p. 970.
BC
5. Adausul la Nicolae Costin, în Letopisețele, 1874, III, p. 461.

RY
întrebuințate în textele documentelor, cât și în studiul de față. Aceasta
RA
pentru simplul motiv că despre multe din ele există la noi o noțiune
cam vagă, uneori și greșită, iar altele și-au schimbat în vocabularul
românesc cu totul înțelesul lor inițial. Astfel încât toate cuvintele date
LI B
în cursiv atât în text, cât și la anexe, își au explicația lor în glosar.
Tot astfel transcrierea cuvintelor turcești am făcut-o după pronun
țarea lor din limba literară turcească, cu toate că multe din ele sunt con
sacrate în limba română în alte forme, ■— de obiceiu denaturate. Această
Y
alterare a lor o datorim în primul rând faptului că multe cuvinte s’au in
T
trodus în limba română scrisă după ce au fost întrebuințate mai întâi în
graiul vulgar și bine înțeles pierzând de multe ori aspectul lor inițial. Apoi
SI
scriitorii sau funcționarii greci cari le-au transcris prima dată, n’au
putut să redea toate sunetele alfabetului arab, deoarece corespondentul
ER
multor sunete lipsea în limba greacă, și prin urmare erau nevoiți să le
dea după transcrierea grecească. In sfârșit sunt cuvinte care au venit
în limba română prin mijlocirea altor limbi, unde ele erau deja denaturate.
IV
In transcrierea sunetelor turcești am adoptat următoarele reguli:
c pentru sunetul c din „cert” (căuș)
UN
c pentru sunetul c din „cap” (cui)

ch pentru sunetul ch din „chip” (chila?)
Kh și uneori h pentru sunetul ch din cuvântul german „Buch”
(Khan; hatt).
L
ș pentru sunetul din „așa” (Șaban)

RA
g pentru sunetul g din „ger” (Higret)

g și gh pentru sunetul g din „gara” (segban.; derghiah)
g pentru sunetul gama grecesc (guruș)
NT
î și uneri â pentru sunetul î 'h’n „în” (chir ;Pașalăc)

o pentru sunetul d—ocu (Omer)
u pentru sunetul u german sau u francez (Hiisein)
CE
i pentru sunetul i accentuat de la sfârșitul cuvintelor (A Zi)

â pentru sunetul a accentuat dela sfârșitul cuvintelor (Pașa)
e pentru sunetul c accentuat dela sfârșitul cuvintelor (zade)
In ce privește echivalarea datelor Higretului în cele din era creștină,
I/
am întrebuințat tabelele lui Hans Lietzmann ’)

S
IA
U
i. Zeitrechung der romischen Kaiserzeit... Berlin-Leipzig 1934. (Sammlung Gos-

chen, Nr. 1085).
BC
RY
Această nouă încercare a noastră, de a lămuri unele faze ale isto
RA
riei române prin cercetarea izvoarelor armenești și turcești, credem că
adaugă încă o modestă contribuție la studiile istorice.
LI B
Bibliografie
La alcătuirea glosarului au fost consultate, între altele, următoa

rele lucrări:
Y
Academia Română. Dicționarul Limbii Române.
T
Bianchi T.X. et Kieffer J. D. Dictionnaire turc-francais. I-II. Paris 1850.
Candrea Aurel și Adameseu Gheorghe, Dicționarul Enciclopedic Ilustrat,
SI
București, 1931.
Cantemir Dimitrie, Istoria Imperiului otoman, Trad. Dr. Jos. Hodosiu,
ER
București, 1876.
Gevad Aii, Memalik-i-osmanienin tarih ve gugrafie lugatî (Dicționarul
istoric și geografic al țărilor otomane), I-IV, Stambul, 1314—1316
IV
(1896-—1898).
Gevad Ahmed, Tarih-i-ascheri-i-osmani (Istoria militară otomană),
UN
Stambul, 1299 (1881).

Guer M., Moeurs et usages des Turcs, I-—II. Paris, 1746—1747.
Hammer J., de), Histoire de l’Empire ottoman, Trad. franc. Paris, 1835—■
1844.
AL
Houtsma M. Th., ete., Encyclopedie de l’Islam, Paris, 1908-—1927.

Ingigian, Păr. Hugas, Geografia celor patru părți ale lumii, Partea I
(Europa), voi. V și VI (Turcia Europeană), Veneția. 1804.
TR
Mallouf V, Dictionnaire turc-francais, I—II, Paris, 1863—7.

Megnard (A. C. Bărbier de), Dicționnaire turc-francais, Paris. I—II.
1881—1886.
EN
Ohsson (M. de Mouradja d’), Tableau general de l’empire ottoman, I-—VII.

Paris. 1788—1824.
Sermed Muhtar Alus, Dictionnaire turc-francais, 1935.
/C
Siruni H. Dj., Domnii Români la Curtea împărătească (în manuscris).

Siruni H. Dj., Denumiri turcești în limba română (în pregătire).
Șăineanu L., Influența orientală asupra limbii șt culturii române, Bucu
SI
rești, 1900.
Șemseddin Sami, Camus-iil-Ilam, I-—VI, Stambul, 1889'—1898.
Șemseddin Sami, Camus-î-turchi, 1317 (1899), Stambul.
IA
Vefic Ahmed, Lehge-i-osmani, Stambul, 1306 (1888).

U
BC
RY
ANEXE
RA
I.
LI B
1759 Dec. 8 (1173 Rebi-ul-Aher 17), Hâ. șova,
Scrisoarea lui Ahmed, judecătorul Hârșovei, către Aii Agă, coman

dantul orașului, prin care îl înștiințează despre peromulgarea unui decret
împărătesc, care interzice intrarea în ara Românească a soldaților
Y
turci și construirea pe pământul românesc de case și adăposturi pentru
iarnă.
T
SI
Către glorie printre egali (fahr-ul-acran) onorabilul comandant
(serdar) al Hârșovei, Aii Agă !
După ce se prezintă multe salutări, vi se face cunoscut că prilejui
ER
acestei scrisori este : Țara Valahiei nu numai că era dela început o țară
liberă în toate privințele {oteden beru min cullil-viguh serbest), dar, fiind
și considerată ca grânarul (chilar) capitalei otomane {Asitane-i-alie),
populația sa fu păzită de toate felurile de opresiuni și violențe, și prote
IV
jată și asigurată sub umbra împărătească. Dar [acum] locuitorii de pe
malul Dunării și hordele militare dela hotar, se răspândesc în țara Va
UN
lahă, năvălind țara și ocupând prin forță pământul, și totodată constru

iesc acolo case și depozite de iarnă {câșlac), pricinuind împrăștierea
raialelor Valahe. Acest fapt fiind adus printr’o petiție colectivă țmah-
zar) la cunoștința [înaltului guvern], prin intervenția Inălțimei Sale
Șeikh-ul-islam, s’a numit inspectori {mubașir) și s’au trimis din capitala
AL
împărătească, conform înaltului Ordin. Ajuns la fața locului, au inspectat

localitățile aflate dela Cladova {Fethulislam) până la Brăila {Ibrail).
Au smuls din mâna uzurpatorilor pământurile, pășunile, câmpurile, și
TR
le-au înapoiat proprietarilor lor, dărâmând casele și adăposturile de

iarnă construite și scoțând din țara stupii și animalele. Au expulzat
totodată pe răufăcători și pe bandiți. In fața ședinței sacre {meglis-i-șeri)
moși .ii au încheiat contracte pentru orânduirea și construirea moșiilor,
EN
odăilor și adăposturilor de iarnă. Starea faptelor fiind adusă la cuno

ștința guvernului central, un decret împărătesc și o indicațiune emanată
dela înălțimea Sa Șeikh-ul-islam, dispun ca să fie dărâmate odăile și
/C
adăposturile de iarnă, ca să fie izgonite animalele din țară și împiedicați

răufăcătorii și bandiții de a intra în pomenita țară. Să vă conformați
deci înaltelor porunci, ferindu-vă de toate acțiunile cari sunt în contra
zicere cu ordinele împărătești. Să vă comportați după înaltul ordin și
[după] această scrisoare. Salutări.
SI
S’a scris în ziua de 17 a lunei Rebi-iil-aher din anul una mie, una
sută, șapte zeci și trei.
IA
Judecătorul {Cădi) Hârșovei ■

Ahmed
U
Doc. turc. No. 162

BC
RY
II.
RA
1763 Aug. 1—10 (1177 sfârșitul lui Muharrem), Rusciuc.
LI B
Adresa lui Mustața Salim, judecătorul orașului Rusciuc, către
înalta Poartă, pomenind prevederile decretului împărătesc din 1173, care
dispune izgonirea răufăcătorilor din țara valahă și descriind isprava
unor bandiți, rugând să se ia măsurile necesare.
Y
Aceasta este umila mea adresă către guvernul cel puternic :
Grigorie, mitropolitul țării Valahe aflătoare în apropierea Giur
T
giului (Yergughi), episcopii Râmnicului și Buzăului și boierii Constantin
Ban, și Dimitrașcu vornic, și Pârvul vornic, și Mihail logofăt, și Toma
SI
logofăt, și Dimitrache Spătar, și Badea vistier și Constantin Sterian
vistier, și Constantin Catargi clucer, și Ștefanache stolnic, și Radul
ER
comis, și alți raiale și supuși, etc., au venit în fața ședinței sacre, și au
declarat următoarele :
De pe malul Dunării bande de alayioți (de fel din Alayie) și de
arnăuți trec în Valahia, umblă haimana, se omoară unii pe alții, asu
IV
presc și ofensează pe săracele raiale, intentează procese de sânge (duet-
i-cassame), de calomnie și de falș, și nu observă regulele din noua or
UN
ganizație (Nizam-î-gedid) promulgată printr’un decret (Hatt-î-șerif) din

1173-
Având în vedere că în zilele din urmă a mai sosit o înaltă poruncă
prin care se dispune distrugerea recoltelor, locuințelor și depozitelor de
iarnă (câșlac), cultivate, păstrate și clădite [de acest fel de bandiți],
L
izgonirea din țară a proprietarilor lor cu stupii și animalele lor, dărâ

marea cu desăvârșire a clădirilor construite și expulzarea proprietarilor
RA
lor cu stupii, animalele și mobilele posedate de ei, împiedicarea lor de

a lua în arendă moșii ;
Că, construcțiunile dărâmate fiind clădite de raiale și de muncitori
NT
săraci, trebuie să fie readuse în situația lor inițială; dar în cazul când,
după nimicirea rămășițelor, proprietarii acestor terenuri expropriate
intentează, spre a nu rupe relațiile lor cu această țară, procese de șicane,
și asupresc raialele sărace pretinzând rămășițele nimicite, nu trebue să
CE
fie ascultate procesele intentate de acești izgoniți din țară, oricine

vor fi, pentru clădirile dărâmate și terenurile expropriate ;
[Tot astfel] să nu fie supărate raialele sărace ale acestei țări cu
asemenea procese de șicane; să nu fie permis [acestor bandiți] să mai
I/
calce pe pământul Valah; dar în cazul apropierii schimbării de j decători,

când acești bandiți expulzați din țară încearcă din nou calomniile lor
și pretextând că au case, depozite de iarnă, stupi, animale și alte obiecte
S
în pomenita țară, intentează procese de șicane, să nu fie asculta , e acțiunile

IA
lor, împiedicându-se astfel și opersiunile și excesele lor.

Totuși de curând sosind la București, numiții Sarî Mehmed, și
Suleiman și fratele său, și Aii, și Abdullah Sașar, și Hasan, și Câvrâc(!)
Mustafă, și renegatul Mustafă, și Ibn-i-Mahmud, și Aligic, și Yusuf,
U
toți de fel din Alayie și instalați în orașul (mâhnise) Brăila, dar actual-
BC
LIB
/
T Y
SI
/ fay~ ^yțr^-j-f f -zzc^j4p&}fa1 'x>-'/t> 'y t>iZJz'-'L^-<^7'v
-— V>Vfe<*L-p^cV/^r'sfjfafa.fa'3'iț,fal-^'x>'j '£,• ' fa'1
ER
fafa^s / C^x. / fajjf /, I ^_, ^.'•■^ tfab z > <-' ><fe> /J Uz 'fa’y, <<^d/' ^Z-- /^■H^’-'tr-^ igfa
. i/’Jtfai c/j O^zț'Cz^x. u^zj<^2^ dfa/b&d la*fa >jj^î L>j gj>fafa &fas t'
r>^ fa?yfau>,fafajS^&/^‘tffa'fa<s7Jd fi
IV
'fa & fa,/j f^JjS .zjy, ^f'S
z{^xcx> ^j/zjvjfafa^j^ s fa<fa'j> yi'&r fa? y >.fa, fa fa u^falfadr^fafajfay fafa 'gfaS",
UN
’fajf^ll'j^'j^fab'^ fafafa'jlfa- i^fa, ‘('/s
fa^~ t^--" '-^7~ y j1'*^ ^'0-T ;£'&■■’'
MI rijfa^C>lfafa^ûfa'f'^!fafa*fafas.'(fa^
7fa ,','’fJJ i^TțÂ^ ,V^/^'
Jlfafafa^fadJ/fasdySf4?
^fa/fa? 'țfaj/' (fals-'‘ d^yjfafa-
/ / & i^^fafa 'is > CJj i 7’faj it/û -^> ’ fa’Z' &>&fa
AL
l?
fafa^faS^rtf u/fa>r^fa fa^â^fafa^fa'fafa^'fadfa^^
TR -„fa,^faJ>. -fa^> ’-fafa fa
J Uffa'fal Ufafajfafa 'fa '< ''ffa, tftțțfafafa ifafa^bo^fa'^
- ‘fa
a fa&’.J Lfa'ffa^'-X ■~-'_^J-î / •—-- fa ''f fa(J ^faffa '(fafafa f y 'fa' ^fa 'țfa'fafa-
°7jsJ‘r ’fa&S fa'dșșj'jfafatfa...............
&; 'fa ' ,\~fa !// ■ ' fa>> ^fah
EN
9 L iJ^fa^fa^fafaffa^fafafafa^faji^y^^fafa^^faA'fa'yfafa^ fa1
/C
SI
Adresa lui Mustafa Salim cadî-ul Rusciucului către Poartă (1763 Aug. 1—10 — 1177 sfârșitul lui Muharrem). (V. anexa No. II),
RY
RA
mente locuind în satul Văleni din Valahia, și Ahmed și Husein și alții
din Craiova, [toți aceștia] s’au prezentat [la ședința sacră] de față fiind
chiatibul divanului Valah și alți musulmani aflători în ședință, și s’au
LI B
plâns că „căpitanul Luden( !), locuitor în Valahia, împreună cu Ahmed,
cuhadarul lui Molia efendi, însărcinat prin înalta poruncă cu ordinea,
țării Valahe, au venit și au jefuit în satul Văleni din Valahia grâul nostru
în cantitate de ioo de kile și au dat foc casei noastre”,
Y
I s’a arătat porunca împărătească care ne ordonă ca să nu dăm
curs acțiunilor de acest fel; ei însă nu s’au convins și n’au consimțit,
T
replicând că „ei însîși pot încasa [paguba lor] dela raiale cu ceva mai
mult încă”.
SI
Așa stând [lucrurile] este necesar ca să fie ordonate : împiedicarea
acestor răufăcători cum prevede înaltul decret; numirea unuia mai
ER
vrednic printre caușii pedeștri din ogacul ienicerilor dela incinta palatu
lui (derghiah-î-ali) ; aducerea î fața justiției a acestor bandiți; instalarea
raialelor păgubite în dreptul lor ; pedepsirea suspomeniților răufăcători,
prin ofițerul turnagl din Rusciuc și după prevederile legii.
IV
Prin urmare este necesar ca locuitorii din Giurgiu și Rusciuc să
fie înștiințați că izgonirea din pomenita țară a acestor bandiț va pri-
cinui securitatea și liniștea săracelor raiale, și deci un act de milă pentru
UN
situația lor de răvășiți.

Se prezintă tot ce precede la treptele Inălțimei Voastre, de care
depind toate ordinele și poruncile în această privință.
S’a scris astăzi, la sfârșitul (evahir) lunei Muharrem din anul una
L
mie, o sută, șapte zeci și șapte.

RA
Servul rugător al marelui guvern otoman

'judecătorul (Cădi) orașului Rusciuc
Mustafa Salim
Doc. turc. Nr. 139. V. reprod. la p. 28.
NT
III.
1763 Aug. 15 (1177 Sefer 5), Giurgiu.
CE
Adresa lui Mustafa, judecătorul Giurgiului, cătră înalta Poartă

prin care face cunoscut isprăvile numitului Ahmed, subașîul din Dunărița,
contra unor locuitori din satul Viișoara, cerând deferirea lui în fața gu
I/
vernatorului (muhafâz) din Vidin.

S
Locuitorii satului Viișoara al țării Valahe aflătoare în apropierea

Giurgiului, împreună cu căpitanul lor și cu alții au declarat, în fața
IA
ședinței sacre, următoarele :

In timpul când noi eram ocupaț cu strângerea dijmei (așar) în
apropierea satului Viișoara din ’năuntrul Valahiei, banditul Ahmed,
U
subașî-ul Dunăriței, depinzând de județul Șiștov, a adunat în jurul

său pe următorii supuși (zemmi) dela Dunărița : pârcălabul Ghinea, ....
BC
Stan, pârcălabul Toma, .... Stan, ............. Dobrea’/ Alexandru, . . .

RY
RA
Gheorghe, [apoi] ne a invadat, a prins pe numitul căpitan, l’a lovit
la cap în 3—4 locuri, ne-a adus în județul Șiștov, și după ce ne-a
închis 3—4 ceasuri ne-a zis : „Renunțați la pământul numit moșie pe
LI B
care îl posedați; altfel am să vă asupresc și am să vă bat mereu”. Iar
noi am renunțat la dijmă.
Lucrul înregistrându-se astfel, Molia Ismail și Musa . . . ., locuitori
din Nicopole, de mila lor pentru starea noastră, au prins pe pomeniții
Y
bandiți.
Aducând la cu oștința Inălțimei Voastre tot ce precede, rugăm
T
ca să fie decretat printr’o înaltă poruncă deferirea lor înaintea vezirului
înțelept (Asaf nazîr) guvernatorul (muhafâz) din Vidin.
SI
Totuși depinde de Inălțmiea Voastră toate poruncile și ordinile
în această privință.
ER
S’a scris în ziua de 5 Sefer al anului una mie, una sută, șapte zeci
și șapte.
Servul rugător al marelui guvern otoman
Judecătorul Giurgiului
IV
Mustafa
Este conform cu original.
Seid Osman, chiatibul Divanului Voevodului Valah.
UN
D@c. turc. Nr. 166.
IV.
AL
1763 Aug. 30—3 Sept. (1177 sfârșitul lui Srfer).

Copie legalizată de Mustafa, judecătorul Giurgiului, după Firmanul
Sultanului Mustafa III, adresat guvernatorului din Vidin, judecătorilor
TR
depe malul Dunării și Domnului Constantin Vodă Racoviță, prin care se

ordonă trecerea în mod liber în Tara Românească a acelora cari erau îm-
prăștiați în județele de pe malul Dunării în timpul foștilor Voevozi și
EN
acum doresc să se înapoieze la căminele lor.
Onoraților viziri, sfetnicilor glorioși, ordonatorilor lumii, diriguito

rilor de afaceri obștești printr’o minte pătrunzătoare, aducătorilor în
/C
bun sfârșit de lucruri importante ale omenirii printr’o judecată dreaptă,

susținătorilor ai fundațiilor de prosperitate și de înflorire, consolidato-
rilor ai coloanelor de fericire și de magnificiență, celor încărcați de toate
binefacerile Celui de Sus,
SI
Vizirului guvernator (muhafâz) al orașului Vidin care depinde

de districtul (sangac) Nicopole, cadî-iloi și rm'ft-ilor de pe malul Dunării,
glorii de calități și de ordine, mine de virtuți și de cuvinte, —ca să fie
IA
sporită virtutea lor, — și pildă printre fruntașii națiunei lui. Mesie,

Voevodului actual din Valahra, Mihail zade Constantin Vodă, — ca
sfârșitul zilelor lui să fie terminat cu bine. La sfârșitul acestei auguste
U
porunci să fie cunoscut că :

Pomenitul voevod ne înștiințează că unele raiale, foști locuitori
BC
bine-așezați ai Valahiei și împrăștiați în județele de pe malul Dunării

RY
RA
în timpul foștilor voevozi, dorind acum din propria lor cerere și voință
să se înapoieze iarăși în țara Valahă, sunt împiedicate de ofițerii (zabif}
rezidențelor lor actuale să treacă (în Valahia] ; că [aceștia] prin oameni
LI B
speciali bat pe cei deja trecuți și îi dau îndărăt, pricinuind astfel certuri
și neliniște în sânul raialelor și turburând prosperitatea țării. Inștiin-
țându-ne tot ce precede, [voevodul] ne roagă să promulgăm un decret
special ordonând ca de acum înainte să nu fie împiedicat nimeni din
acele raiale cari, împrăștiate în diferite părți, doresc acum să se întoarcă
Y
in țara A alahă și ca să nu fie tolerați acei cari trimițând oameni înnăun-
trul Valahiei încearcă a-i înapoia cu sila, și dau loc la lupte, asupriri și
T
opresiuni.
SI
Cercetând dispozițiunile inscripțiunilor păstrate la Divanul meu
împărătesc, s’a constatat după cele înregistrate că într’adevăr în anul
1156 (1743), dând curs rugămintelor Voevodului Mihail [Racoviță], s’a
ER
promulgat un decret împărătesc că voevozii valahi sunt îndreptățiți
de a readuce și a reinstala în țara Valahă pe toți țiganii și raiale îm-
prăștiați, indiferent unde și în care sat, câ.șlac și moșii îi găsesc.
Fiind înalta mea voința ca să fie urmate dispozițiunile în ltului
IV
decret de odinioară, cum ni s’a și cerut, acum voi, cari sunteți vizirul
pomenit și mollalele menționate, să luați măsurile necesare ca de acum
UN
înainte să nu fie împiedicat nimeni dintre raiale cari doresc să se înapo

ieze în Valahia; ca acei deja trecuți în această țară să nu fie readuși cu
sila de ofițerii localităților unde locuiau acum prin oamenii speciali
trimiși înnăuntrul Valahiei [după dânșii]; ca să fie împiedicați cei cari
crează dificultăți și certuri în această privință ; ca să fie păzită de tulbu
L
rări ordinea țărei pomenite, ca să nu fie asuprite și oprimate raialele de

RA
nimeri.
Toate' acestea fiind prevăzute prin înalta mea voință, să faceți
tot necesarul ca ele să fie executate conform, să nu dați nimănuia voie
pentru a le călca, să vă feriți de tot ce este contrariu acestei voințe
NT
a mea.
La primirea augustului meu firman să vă confiormați exact cum
este prevăzut, poruncii mele împărătești, la care lumea trebuie să se
supună, să asculte și să urmeze, ferindu-vă cu desăvârșire de tot ce este
CE
contrariu.
Să știți cum este scris și să dați încrezare cifrei noastre împără
tești.
S’a scris către sfârșitul lunei Sefer din anul una mie, una sută,
I/
șapte zeci și șapte.

Se constată exactitatea :
S
IA
Mustafa
Doc. turc. Nr. 100.
U
BC
LIB
T Y
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
Adresa cadî-ului Hârșovei către Poartă (1763 Sept. 24 —• 1177 Rebi-iil-evvel 16), (V. anexa No. V).
RY
RA
V.
1763 Sept. 24 (1177 Rebi-iil evvel 16), Hârșova.
LI B
Adresa lui Salih, 'judecătorul orașului Hârșova către înalta Poartă,
prin care face cunoscut înștiințarea solemnă adresată notabililor și locuito
rilor din localitate, despre înaltul ordin prin care se interzice trecerea
răufăcătorilor în țara valahă.
Y
T
Țara Valahă dedemult (otedenberi) fiind o țară liberă, iar raialele
și locuitorii ei fiind stăpâni asupra averilor și pământurilor lor într’o
SI
securitate și liniște deplină, până acum nu era permis nimănuia să
treacă prin hotarele Valahiei și ale Moldovei și să facă excese ; totuși mai
ER
joritatea raialelor care locuescîn Valahia (sic), sprijinite de notabili (aian-
asupritori și de niște bandiți, în timpul semănatului și culturilor, escortaț)
fiind de niște oameni, seamănă și cultivă fără nici o frică la orice moșie
și pământ din Valahia, seceră ierburile și le transportă în părțile locuite
IV
de ei, pricinuind astfel disperarea proprietarilor de moșie și de pământ
din cauza locurilor și ierburilor lor.
[Luând în seamă toate acestea] s’au promulgat în diferte rânduri
UN
înalte porunci cari dispuneau împiedicarea de acum înainte a acestor

excese, păzirea, conform ordinei constituite, a raialelor, asigurarea se-
curităței și a liniștei lor.
Domnul actual al Țării Românești, — ca sfârșitul zilelor lui să fie
L
terminat cu bine, — făcându-să parvie la tribunalul Hârșovei două

copii (suret) după pomenitele înalte ordine, după ce, conform înaltei
RA
voințe, s’a înre istrat în registrul special, notabilii (aian) provinciei,

ofițerii (zabif) și poporul județului (caza) fiind chemați la ședința sacră
(meglis-i-șeri), s’au citit în fața tuturora, făcându-se astfel cunoscut
conținutul înaltelor porunci. După ce s’a îndeplinit și ceremonialul de
NT
ascultare și de supunere (semen ve taaten merasimi), ni s’a răspuns că

nu este nimeni din județul (cază) și orașul (casabâ) nostru care să facă
acum amestec și violări raialelor pomenitei țări sau moșiilor și pășunelor
CE
lor. S’a angajat apoi fiecare să nu se mai găsească de acum înainte într’o
situațiune oprită prin înalta poruncă.
Aducem tot ce precede la treptele Inălțimei Voastre, de care depind
toate ordinele și poruncile în acestă privință.
S’a scris în ziua de 16 a lunei Rebi-ul-evvel din anul una mie,
I/
una sută, șapte zeci și șapte.

S
Servul rugător al marelui stat otoman

cadî-ul orașului Hârșova
IA
Elhag Salih
Doc. turc. Nr. 168. V. reprod. la p. 32.
U
BC
RY
RA
VI.
1763 Sept. 25 (1177 Reb'.-iil ewel 17), Giurgiu
LIB
Adresa lui Yusuf, 'judecătorul orașului Giurgiu, către înalta Poartă,
prin care confirmă primirea înaltului ordin despre interzicerea trecerii
în țara Valahă spre a semăna și a cultiva, și despre comunicarea solemnă
.a acestui ordin în fața notabililor și populației din localitate.
Y
T
Unii din locuitorii bine-situați ai țării Valahe, cari în timpul Vechilor
SI
"Voevozi, erau împrăștiați în județele {caza) depe malul Dunării, doresc
acum, din propria lor cerere și voința, să se transfere și să se înapoieze
iarăși în țara Valahă. Dar ofițerii {zabit) din părțile locuite de ei împiedică
ER
transferul lor, și pe unii îi bat și îi lovesc prin oameni desemnați pentru
aceasta. Acest lucru dând loc certurilor, printr’o poruncă împărătească
{emr-i-șerif-i-alișan) adresată Vezirului demn de elogii, guvernatorul
(muhafâz) din Vidin și judecătorilor {cădi și naib) depe malul Dunării,
IV
s’a dispus să nu se facă de acum înai te greutăți la transferarea acestor
raiale.
UN
Printr’o altă poruncă adresată Voevodului actual al acestei țări

și transmisă în copie tribunalului {mahcheme) din Rusciuc se dispune
că : țara valahă fiind [o țară] liberă de demult și raialele ei find stăpâne
asupra averilor și pământurilor lor într’o securitate și liniște deplină, dar
majoritatea raialelor locuitori în apropierea Valahiei, sprijinite de
AL
notabili {aian) asupritori și de niște bandiți {eșchia), în timpul semăna

tului și al culturilor, escortați fiind de niște oameni desemnați de aceștia
susținători ai lor, seamănă și cultivă fără nici o frică pe orice moșie și
TR
câmp din pământurile valahe, [se dispune ca] să fie împiedicați

și izgoniți de acum înainte toți acei cari bazându-se pe asupritori și bandiți
•doresc să vie din afară și să facă cultură pe pământul valah.
[Aceasta poruncă] după ce, conform înaltului ordin, s’a înregistrat
EN
în registrul special și s’a citit în față notabililor din provincie {vilayet)

și tuturor locuitorilor din țara țmemlechet), și după ce s’a îndeplinit cere
monialul de ascultare și de supunere {semen ve taaten merasimi), toți
/C
notabili și popor, au declarat că dintre raialele valahe, locuind în județul

Giurgiu, nimeni nu e dus să facă semănat și cultură pe pământul valah;
nici nu există în județul nostru vreun notabil asupritor sau bandit
■care împiedică pe raiale doritori de a pleca.
Se comunică toate ce preced la treptele Inălțimei Voastie, de
SI
■care depind toate ordinele și poruncile în această privință.

S’a scris astăzi, în ziua de 17 alunei Rebi-iil-evvel din anul una mie,
IA
una sută, șapte zeci și șapte.

judecătorul {molia) din orașului {medine) Giurgiu
U
Yusuf
BC
Doc. turc. Nr. 156.

RY
RA
VII
1763 Sept. 26 (1177 Rebi-iil-ewel 18), Rusciuc.
LI B
Adresa lui Mustafâ Salim, judecătorul orașului Rusciuc, către
înalta Poartă prin care o înștiințează despre solemnitatea citirii înaltului
ordin cu privire la interzicerea trecerii pe pământul valah cu scopul de a
semăna si a cultiva.
Y
T
Unii din locuitorii bine-situați ai țării Valahe cari în timpul vechilor
Voevozi erau împrăștiați în județele (caza) depe malul Dunării, doresc
SI
acum, din propria lor cerere și voință, să se transfere și să se înapoieze
iarăși în țara valahă. Dar ofițerii (zabit) din părțile locuite de ei împiedică
ER
transferul lor, și pe unii îi bat și îi lovesc prin oameni desemnați pentru
aceasta. Acest lucru dând loc certurilor, printr’o poruncă împărătească
(emr-î-șerif-i-alișan) adresată Vezirului demn de elogii guvernatorului
(muhajâz) din Vidin și judecătorilor (cădi și naib) depe malul Dunării,
IV
s’a dispus de acum înainte să nu se pună piedici pentru transferarea
acestor raiale.
Printr’o altă poruncă adresată voevodului de astăzi al acestei
UN
țări și transmisă în copie tribunalului (mahcheme) din Giurgiu se

dispune că : țara valahă fiind liberă de demult și raialele ei fiind stăpâne
asupra averilor și pământurilor lor într’o securitate și liniște deplină,
dar majoritatea raialelor locuite în apropierea Valahiei, sprijiniți de
AL
notabili (aian) asupritori și de niște bandiți, în timpul semănatului și

culturilor, escortați fiind de niște oameni desemnați de acești susținătorii
ai lor, seamănă și cultivă fără nici o frică pe orice moșie și câmp din
pământurile valahe, [se dispune ca] să fie împiedicați și izgoinți de
TR
acum înainte toți acei cari, bazâ du-se pe asupritori și bandiți, doresc
să vie din afară și să facă cultură pe pământul Valah.
[Aceasta porunci] după ce, conform înaltului ordin, s’a înregis
EN
trat în registrul special și s’a citit în fața notabililor din provincie (vilayet)
și tuturor locuitorilor din țara (memlechet) și după ce s’a îndeplinit ce
remonialul de ascultare și de supunere (semen ve taaten merasimi),
toți, notabili și popor, au declarat că dintre raialele Valahe, locuind acum
/C
în orașul (medine) și județul (caza) Rusciuc, nimeni nu e dus să facă

semănătură și cultură pe pământul valah și nu există în județul nostru
niciun notabil asupritor sau bandit care împiedică pe raialele doritoare
de plecare.
SI
Se comunică toate cele ce precede la treptele Inălțimei Voastre,

de care depind toate ordinele și poruncile în această privință.
S’a scris astăzi, în ziua de 18 a lunei Rebi-ul-evvel din anul una
IA
mie, una sută, șaptezeci și șapte.

U
judecătorul (cadî) orașului Rusciuc

Mustafa Salim
BC
Doc. turc. Nr. 147.

RY
RA
VIII.
1769 Mai 9 (1183 Muharrem 3), București
LI B
Lista întocmită la București în prezența lui Aii Aga, silahșorul
Sultanului, și a liu Hasan Aga vechilul lui ciicuc-cauș delegat de Ogac,
și a altor musulmani, conținând omorurile, devastările și jafurile, săvâr
șite în mahalale Popești, Colțea, Măcelarilor, Popa Negru, Săpunarilor,
Y
Sfta Caterina, Olarilor, Broșteni, Dobroteasă, Oțetarilor și Popa Rusu
oile capitalei Munteniei, în timpul unei năvăliri a bandelor turcești.
T
Scopul scrierii acestor cifre și a acestui raport este următorul :
SI
Companii (bairac) de serdenghecdi unindu-se în localitățile Giurgiu
și Rusciuc din apropierea țării Valahe, și nebăgând de seamă ordinele
ER
înalte, au năvălit asupra pomenitei țări, apoi adunându-se în orașul
București au făcut mârșăvii, devastări și jafuri.
Dăm mai jos lista jafurilor, alcătuită după cercetările și informa-
țiunile lui Alî Agă, silahșorul Majestății Sale și însărcinat cu ordinea
IV
acestei țări, ale lui Hasan Agă, locțiitorul (vechil) lui Ciicuc-cauș, pus
la dispoziția lui ca delegat al Ogacului, și altor musulmani (sichat-î-mu-
vehiddin), aflători aci ca comercianți sau oaspeți.
UN
S’a scris astăzi, în ziua de 3 a lunei Muharrem din anul una mie,
una sută, opt zeci și trei.
I. Lista celor omorîți și loviți în mahalaua Popesc [=Popești] :

L
Simu omorât cu glonț

RA
Nato „
Barbul ,,
Iuvan[=Ioan] „
NT
Stano lovit și rănit cu glonț

Radul
Magul (=Neagul) ,,
Constantin organul genital tăiat cu sabia
CE
Nicolae rănit cu iatagan.

Numele proprietarilor acelor case ale căror averi și mobile au fost
jefuite acolo :
I/
casa lui Anghel

„ lui Nagul[=Neagul]
„ lui Dimo
S
Casa lui Folore [=Florea]

IA
,, lui Constantin
,, lui Coste [=Costea]
,, lui Vasile
U
Suma luată dela perceptorii acelei mahalale :

BC
452 piaștri
RY
RA
Suma luată dela comerciantul Dimo :
267 piaștri
♦
Suma luată dela blănarul Dobre[a] :
LI B
1 piastru 25 parale
II. Lista celor omorîți și loviți în mahalalele Colce [=Colțea] și

Casapilor [=Măcelari lor] :
Y
Draghici omorît cu glonț
Ligor [=Grigore]
T
Ursache lovit și omorît cu sabie
Vasilașco organul genital tăiat și rănit cu iatagan.
SI
Ianace lovit și rănit cu cuțit
Stancul lovit și rănit cu iatagan
ER
Numele proprietarilor acelor case cari au fost jefuite în zisele ma
halale : IV
casa boierului Nicolae
„ lui Manitid
„ lui Dimitru
UN
,, lui Joi [=Zoe]

„ lui Ștefan
,, lui Ilinca
,, lui Ioancea
AL
,, lui Tunca
lui Vasile
„ lui Ge/ah
,, lui Șerban
TR
„ Călărașului...
,, lui Radul
„ lui Binder
EN
,, lui Nolca
„ lui Bade
„ lui Constantin
lui.........
/C
Lista sumelor jefuite și mumele jefuiților din zisele mahalale :

dela Vladu 85 piaștri 20 parale
SI
)> Ligor [= Grigore] 15 „

dela Vladu 85 piaștri 20 parale
Ligor [=Grigore] 15 IO
IA
>>
>> Pariat 17 „ 5 },
Iorghi [=Gheorglie] 8 „ 5 3f
,, Joi [=Zoe] 58 „ — >3

U
3> Marin 12 „ 20 33
Paraschiv 5 „
4 >3
BC
RY
RA
dela perceptorul Vasile 66 piaștr’ — parale
,, Tudor 18 15 3 3
„ femeia Ilenca 3 » 5 3'3
2 15 >,
LI B
,, 33 ....
,, Radul 17 » 12 33
III. Cei omorîți și loviți în mahalalele Cara-Papaz (Popa Negru)

și Sapungiilor (Săpunarilor) :
Anastase omorît cu glonț
Y
Trandafir ,, cu iatagan
Dimitrache ,, cu glonț
T
Oprea ,, cu iatagan
SI
Vasile organul genital tăiat cu sabie
Dima lovit și rănit cu sabie
ER
Numele proprietarilor [ai caselor] 'jefuite în pomenitele mahalale :
casa preotului Dimitru
lui Radul
>> lui Ilie
IV
33 lui Iuvan [=Ioan]
,» lui Ianache
UN
lui Matias
33 lui Christe
33 lui Niculcea
lui Bade [=Bădea]
lui Dimo
L
33
33 femeiei Maria
RA
,, Herica
33 „ Iuanicea [=Ionița]
Numele celor jefuiți cu sume [în suszisele mahalale]
NT
dela Constantin 5 piaștri —

33 Vasile 3 33 10 parale
Radul 70 33 —
Iuvan [=Ioan] 13 30 »
CE
33 33
33 Gherghef - Gheorghe] 30 33 —
33 Drăghici 16 33 10
33 Tudor 13 ,, 30 »
33 Islavul [ = Slavul] 4 }, 20
I/
33 Coste [=Costea] 8 33 20
33 Iuvan [=Ioan] 2 ,, 10 ,,
S
IV. Cei omorîți și răniți în mahalaua Aia-Caterina (S-ta Caterina)

IA
Portarul Ștefan omorît cu glonț

Stulza [=Stuiza] 33
Iuvan [=Ioan] 3 3
Ianache lovit și rănit cu iatagan

U
Trei femei omorîte prin' strangulare

Stoica lovit și rănit cu glonț
BC
RY
O NĂVĂLIRE NECUNOSCUTĂ A BANDELOR TURCEȘTI '39
RA
Proprietarii caselor jefuite în această mahala :
casa lui Stulza [=Sturza]
„ lui Oprea
LI B
,, lui Udrea
,, lui Drăghici
„ lui Badgadlu [Bogdanlu?] Ianache
Sumele furate în această mahala și numele celor jefuiți :
Y
dela Ștefan 34 piaștri
T
„ Iuvan [=Ioan] 5
,, preotul perceptor Ioan 93 piaștri
SI
,, negustorul Gheorghe 250 piaștri
,, Marin 1 piastru 30 parale
ER
V. Numele raialelor omorîți în mahalaua Comlecgiler [=Olarilor] :
Rize [=Rizea] omorît cu glonț
Dimitrache ,,
IV
Dobrea „
UN

casa lui Stano
,, croitorului Stan
,, preotului Iordache
AL
,, lui Gheorghe
,, lui Prăja
„ lui Chiriazi
TR
,, lui Arghir
,, lui ..........
,, lui Nicolae
EN
Suma luată de 2 raiale întâlniți în această mahala :

10 piaștri și 20 parale
dela măcelarul Paraschiv 37 piaștri și 20 parale
/C
VI. Numele raialelor omorîi si Ioviii în mahalaua Brosleni :

9 9 9 9
Segbanul Radul omorît cu glonț

SI
Călărașul Radul )>

Albul ' }>
Stifo [ = Stefu] >>
IA
Nacșol [=Neacșul] >}

Christu >>
Gavrii lovit și rănit cu cuțit
U
Iftimie ,, cu iatagan
Tudor tăiat mâna și rănit cu iatagan
BC
RY
RA
Casa lui Radul
,, lui Iuvan [=Ioan]
,, lui Albul
LI B
,, croitorului Albul
>> Drăgan
>> Ilinca
Gheorghe
Y
IEe
T
Sumele furate dela raialele întâlnite în această mahala și numele
celor jefuiți :
SI
dela Iuvan [ = Ioan] 6 piaștri
Radu 17 5>
ER
Albul 24 ,, 20 parale
>) Radu 40
>} Vătaful Radu 29 „ 30 »
Preotul Andrei 197 „ din prețul zăhărelelor
IV
f>
Anghel 7 >> 20 ,,
>) Stoica 15 )>
UN
>} preotul Marin 30 ,, din sumele de garanție

}} femeia Ilenca 20 > >
VII. Numele raialelor omorîți și răniți în mahalaua Dobroteasa

Stan omorît cu glonț
L
Iuvan [=Ioan]
RA
Stoian >)
Crăciun lovit și omorît cu iatagan
Albul lovit și rănit cu glonț
Stavroi [ = Stavru] tăiat mâna cu sabia și rănit
NT
Nicolae lovit și rănit cu glonț

Constantin lovit și rănit cu sabia
CE
Casa lui Vladul

„ lui Iuvan [=Ioan]
,, lui Gheorghe
„ lui Oancea
I/
„ lui Vasile
,, lui Dragomir
,, lui Dimitru
S
Numele celor jefuiți cu sume [în această mahala} :

IA
dela 2 perceptori 314 piaștri 20 parale

negustorul Calpagi 63 —
soția sa 25 „ —
U
Stavru 133 „ 10 parale

negustorul de zahire Christu 563 piaștri
BC
RY
RA
VIII. Numele celor omorîți și răniți în mahalaua Ocetari [=Oțe-
tarilor] :
Stoian omorît cu glonț
Vasile
LI B
lovit și omorît cu iatagan
Stancu
Dimitru omorît cu glonț
Stulza [=Sturza] lovit și rănit cu glonț
Pascu 33 33
Y
Dimo lovit și rănit cu iatagan
T
Numele acelora ale căror case au fast jefuite în această mahala :
Casa lui Nicolae
SI
,, lui Niculcea
,, lui Stan
ER
,, lui Nicolae
,, lui Raico
„ lui Marco
„ lui Dinul
IV
,, lui Dimitru
,, lui Constantin
,, lui Lecu [=Alecu]
UN
Sumele furate dela raiale întâlniți în această mahala și numele

acestor raiale :
negustori cumpărători de boi 520 piaștri
Stoian 50 piaștri —
AL
Nicu 37 20 parale
33
Pence 17 —
Constantin 73
TR
33
alt Constantin 7 10 „
33
femeia Tebca 3 20 „
33
Constantin 2 33
12
EN
I ancea —■
33
IX. Numele raialelor omorîți și răniți în mahalaua Poparus

(=Popa Rusu) :
/C
Christu omorît și nimicit cu glonț

Nedelcu 33 33
Vasile 33 33
Femeia Pence lovit și nimicit cu glonț

SI
Panaiot 33 33
Florea 33 33
IA
Stan omorît cu iatagan

Coman lovit și rănit cu iatagan
Stan lovit și rănit cu topor
U
Constantin lovit și rănit cu iatagan

Femeia Stana omorîtă împreună cu fiul său când fugeau
BC
RY
RA
Proprietarii caselor lefuite în această mahala :
Casa lui Radul
,, lui Constantin
LI B
,, Armeanului Agop
,, lui Manole
Biserica armenească
Casa preotului Ioan
>> lui Constantin
Y
}> lui.........
lui Gheorghe
T
>> lui Nedelcu
SI
>> lui Sterian
Sumele jefuite și numele celor jefuiți :
ER
dela 2 căpitani 75 piaștri 20 parale din banii statului
,, măcelarul Stoian 301 piaștri —
,, Ivancea 19 ,, 20 parale
IV
,, Stan 3 „ 20
,, Armeanul Artin 17 >■ —
UN
Pentru exactitatea celor de mai sus

Elias
Doc. turc. Nr. 127.
AL
IX.
TR
Raport încheiat în fața lui Esseid Elias, judecătorul orașului Giurgiu,

și în prezența Domnului, mitropolitului, episcopilor, boierilor și a altora,
EN
de fața fiind și Aii Aga silahșorul Sultanului, Hasan Agă, delegatul

ogacului, și mai mulți martori turci care semnează, relatând cele întâm
plate cu prilejul năvălirei bandelor turcești în capitala Munteniei și în
alte orașe ale țării : Buzău, Râmnic și Focșani precum și în satele de pe
/C
drum.
Găsindu-ne în târgul țcasabă) București din Țara Valahă însărci
nat fiind prin înalt ordin cu audierea altor pricini, s’a ținut, în prezența
SI
mitropolitului acestei țări, a episcopilor, boierilor și altor raial'e, etc.,

și a musulmanilor, o ședință sacră (meglis-i-șeri-i-Ahmedi) și de față
fiind model printre notabili Aii Agă silahșorul Majestății Sale, însărcinat
IA
cu proteguirea raialelor și a locuitorilor acestei țări de asupriri și de

persecuțiuni, Hasan Agă, vechilul lui cilcuc-cauș, delegat din partea
Ogacului, și pildă printre notabilii ai nației lui Mesie (cudvet-ul-umerâ-
U
i-ul-millet-iil-Mesihi) Scarlat-zade Grigore sluga voastră Voevodul țării,

fiecare a raportat în modul următor :
BC
RY
RA
Adunându-se în orașele Giurgiu și Rusciuc din apropierea Vala-
hiei și nebăgând de seamă repetatele înalte ordine cari împiedicau in
trarea lor în această țară, căpeteniile formațiunilor zise serdenghecdi,
s’au unit între ele, și cu scopul de a lăsa calea cea dreaptă și a face rău
LI B
tăți și furturi, au decis intrarea [acolo] în număr mai mare decât până
acum. Prin urmare după ce au mai provocat formațiunile altor orașe
și le-au introdus și pe ele, au trecut și ele în ța a noastră, introducând
câte 3—5 formațiuni pe zi, ajutându-se unele pe altele pentru a jefui
țara, cum fusese înțeles între ele.
Y
[Năvălitorii] au parcurs drumul de 12 ore dela Giurgiu până la
București în 8 zile, unui îndreptându-se spre Turtucaia (Tutracari). Au
T
lăsat șoseaua, și au omorît unde au găsit pe locuitorii din satele și orașele
SI
de pe drum, cari, de groaza lor, erau adăpostiți în alte sate și orașe con
siderate ca mai în siguranță. Au făcut violări, au jefuit mobile și mărfuri,
au ars casele, au acaparat căruțele încărcate cu cereale aparținând
ER
statului (wm) și au nimicit încărcăturile lor. Astfel au ajuns la București,
și călcând înaltele ordine și poruncile veziriale care împiedicau strângerea
în mod gratuit și cu sila a mâncărilor și a hranelor pentru animale. Au
IV
întârziat câte 6—7 zile la București, cutreerând piețele și străzile înar
mați cu arme de războiu, și au omorît pe cine au întâlnit, fie musulman,
fie creștin, jefuind și averile și mobilele lor ; au spart magazinele ai căror
UN
proprietari le închiseseră spre a le feri de jaf și din cauza fricei pentru

viața lor, au jefuit mărfurile ce conțineau ele, au violat onoarea copiilor
și a fecioarelor, au dat afară din menzilele lor pe cei cari veniseră la târgul
București spre a-i procura zăhărelele cerute pentru nevoile lor; s’au
împotrivit la orice cerere pentru evacuarea lor; au mai rămas încă câ
L
teva zile așteptând sosirea altor formațiuni pe care le-au îndemnat

RA
la devastări, pricinuind astfel nimicirea și a altor raiale și copii ; afară

de aceasta ei au invadat conacul suspomenitului căuș, l-au torturat,
iar pe odabași-vA l’au bătut și lovit cu iatagan cu piemeditație, asftel
încât suntem convinși cu toți despre scopul lor periculo . După ce au
NT
încărcat în căruțe cereale îndestulătoare pentru 5—6 zile de drum, tot

au amânat pentru a doua zi plecarea lor, căutând pretexte pentru a mai
sta încă 3—5 zile. In sfârșit în ajunul Bairamului (arefe) s’au adunat la
poarta locuinței voevodului nostru, numită Curtea, și spre a provoca
CE
turburări, pe unul din arnăuții Curții l-au lovit cu un glonț de pușcă,

iar acest arnăut, înainte de a-și da sfârșitul, l’a lovit pe asasinul său,
astfel încăt amândoi au murit imediat. Acest fapt considerându-1 ca un
prilej, bandiții au atacat suszisa poartă, iar voevodul nostru care vedea
I/
toate acestea fapte infame ale bandiților, a închis porțile palatului, pe

cei patru capii ai companiei, — cari veniți din altă parte îndemnau pe
S
bandiții la jafuri, — i-au invitat la Curtea sa, spre a-i ruga să pună sfârșit
acestor isprăvi. Aceștia au promis să plece chiar a doua zi. Dar în noaptea
IA
Bairamului au rechemat înapoi bandele lor, și năvălind în piețe și străzi,

au invadat locuințele și prăvăliile sărmanelor raiale, au spart ușile și
au jefuit bani și mărfuri, omorînd și lovind pe cei întâlniți în calea lor.
U
Apoi băniund greșeli în împărțirea lucrurilor furate, [bandiții] s’au

atacat și s’au omorît unii pe alții.
BC
RY
RA
Toate aceste întâmplări fiind văzute și auzite de buni musulmani
(sichat-i-muvehiddin), aceștia pentru iubirea lui Dumnezeu le-au mărtu
risit în fața ședinței sacre. Totodată s’a pus la dispoziția noastră o pe
tiție colectivă (mahzar) și un caet sigilat, unde erau indicate toate
LI B
omorurile și stricăciunile săvârșite în târgul (casabâ) București.
După plecarea din pomenitul târg s’au mai plimbat încă 30—40
de zile în această țară, au invadat și percheziționat târgurile și satele
unde erau fugiți și adăpostiți săracele raiale spre a se salva, au furat lu
crurile găsite, au omorît pe proprietarii lor, dai la împărțirea lucrurilor
Y
jefuite ivindu-se o ceartă între ei, s’au bătut și s’au omorît unii pe alții.
Nemulțumindu-se cu răutățile multiple săvârșite în județele acestei
T
țări, formațiunile (bairac) pomenite, pretextând că se vor duce la
SI
expedițiunea împărătească (sefer), au lăsat drumul cel drept, au intrat
în târgul București, și au săvârșit furturile și mârșăviile indicate în
lista pomenită. Apoi au plecat și răspândindu-se în județele, comunele
ER
și satele acestei țări, au străbătut pas cu pas târgurile și satele, luând
gratis hrană și băuturi. Dar la despărțirea lor au mai luat prin forță
bani mulți, lucruri și cai, dărâmând casele și luând în robie fecioare și
IV
copii. Fiecare din formațiunile (bairac) pomenite au luat câte 7—8 că
ruțe din Buză , Râmnic, Focșani și din alte localități unde se încărca
zaharea, și le-au adus împreună până la orașul (mâhnise) Bender (Ti-
UN
ghina). Au sec estrat nu numai căruțele și boii, ci și pe proprietarii lor;

unii s’au întors goi în țara lor fără căruță și fără boi. Au mai nimicit
grâul și orzul făcând parte din cerealele comandate pentru expedițiunea
împărătească (sefer) și adunate în portul Oltenița. Au distrus o mare
cantitate de zaherea ce au întâlnit-o pe drum. Ajunși astfel în orașele
L
Focșani, Râmnic și Buzău, au jefuit tot ce au găsit ca marfă și mobilă

RA
și au dat foc caselor și prăvăliilor. S’au ars astfel în întregime stocul de

275.000 de kile de Stambul al grâului, orzului și făinei. In sfârșit ne-
dreptățiile și opresiunile săvârșite de ele depășesc orice limită și sunt
în afară de tot ce se poate închipui cu imaginația.
NT
Tot ce precede s’a constatat și s’a transcris după mărturiile oameni

lor desinteresați.
Fiind întrebate și persoanele adunate în ședință, — inspectorii
CE
(mubașir) susmenționați și ceilalți buni musulmani, comercianți sau

oaspeți, atât cei localnici cât și cei trecători, — s’a dovedit că :
Intr'adevăr capii și soldații pomenitelor formațiuni, călcând înal
tul ordin, au trecut în suszisa țară, și fără nici un motiv au stat în târgul
București câte 7, câte 8 zile, și după ce au luat și încărcat în căruțe
I/
cerealele necesare pentru un drum de 6—7 zile, cu scopul de a strânge

avere, au provocat b .taie, au atacat poarta Curții, omorând pe un arnăut ;
S
intențiunile lor rele fiind evidente, voevodul susmenționat a închis por

țile Curții; suszișii bandiți au trecut prin piețe și străzi echipați cu arme
IA
de războiu și au îndrăznit să săvârșească atâtea răutăți și jafuri; agalele

susmenționate, prin mijlocirea inspectorilor (mubașir) citați mai sus,
au fost chemați la Curte și au promis de a părăsi orașul chiar în a doua
U
zi disdedimineață. Și totuși în noaptea aceleiași zile au autorizat pe

soldații lor să năvălească în străzi și piețe; astfel ei au dărâmat și au
BC
RY
t> NĂVĂLIRE NECUNOSCUTĂ A BANDELOR TURCEȘTI 45
RA
spart toate prăvăliile ș’ locuințele întâlnite, lovindu-i pe mai mulți; au
nimicit femei și copii, violând și onoarea lor, în timpul împărțirii mărfu
rilor furate s’au ivit conflict și măcel între ei. Răutățile săvârșite de ei
este imposibil de a le însera pe această hârtie.
LI B
Plecând dela numitul târg, au perindat 30—40 de zile în hotarele
acestei țări. Săracele raiale au părăsit căminul lor de groază, și au căutat
adăpost în satele și târgurile ce le credeau mai sigure. [Bandiții] au
cercetat locurile lor, le-au invadat și au jefuit mobilele, dând apoi foc
Y
caselor. Au omorît pe raiale, violând fecioarele și copiii. Apoi la împăr
țirea lucrurilor furate, sub bănuiala ca nu n’a făcut o împărțire dreaptă,
T
s’au certat iarăși și s’au omorît unii pe alții. Și par’că nu erau de ajuns
toate răutățile săvârșite de ei, sub pretextul de a participa în mod be
SI
nevol la expedițiunea împărătească (sefer), au părăsit drumul cel drept,
și au intrat iarăși în târgul București, unde au făcut jafurile și răutățile
ER
arătate în lista pomenită.
Apoi au plecat și despărțindu-se unii de alții au invadat în județele,
comunele și satele suszisei țări. Au cutreerat pas cu pas și au luat în mod
gratuit hrană și băuturi din târgurile și satele întâlnite. La plecarea lor,
IV
au luat cu sila dela fiecare mari sume de bani, și o cantitate de mărfuri
și cai. Au dărâmat casele, și au capturat fecioarele și copiii. Apoi fiecare
UN
din aceste formațiuni (bairac) au luat câte 7—8 căruțe din Buzău, Râm
nic, Focșani și din alte localități unde se încarcă cereale, și le au dus cu
ei până la Tighina. Afară de căruțe și de boi, au mai reținut și pe proprie
tarii lor, iar unii s’au întors goi în țara lor, fără căruțe și boi. Au nimicit în
portul Oltenița grâul și orzul cumpărat pentru expedițiunea împără
AL
tească și adunat în acest port. Dar în parcursul drumului au luat toate

căruțele de cereale ce le-au întâlnit, și au nimicit grâul, orzul și făina.
Sosind în pomenitele târguri Focșani, Râmnic și Buzău au jefuit mo
TR
bilele locuitorilor, și au dat foc la locuințe. Au ars complect 275.000

kile de Stambul grâu, făină și orz, aflate în aceste târguri.
Cu privire la cazurile indicate în caetul conținând lista omoruri
lor și jafurilor din târgul București, ne am convins de toate acestea
EN
după cercetări amănunțite. Astfel s’au dovedit pentru noi, după mărtu
riile depuse, răutățile și devastările fără margini și fără precedente,
săvârșite în județele și satele acestei țări.
Martorii au mai declarat că în caz de nevoie sunt gata să mai
/C
aducă mărturii în sensul celor indicate.

Drept care s’a întomcit raportul de față.
Astăzi, 9 din luna Muharrem din anul una mie, una sută, opt zeci
și trei.
SI
Marto ii cari constată exactitatea acestui conținut :

Silahșorul Maiestății Sale însărcinat cu ordinea Valahiei, „susțină
IA
torul notabililor” Aii Aga

Vechilul lui Citcilc-cauș însărcinat cu ordinea Valahiei, „glorie
-printre egali” Hasan Aga
U
Chiatibul Valahiei, „susținătorul oamenilor de scris și de cifre”

Ebubechir efendi.
BC
RY
RA
Chiatibul Valahiei, ,,glorie printre notabili” Mehmed efendi
Chiatibul Valahiei, ,,glorie printre notabili” Husein efendi
Chiatibul Valahiei, Mollale Hasan
Dependentul lui Silahșor Aga, AbduiTahman Aga.
LI B
Dependentul lui Silahșor Aga, Ciiciie Suleiman Aga.
Dependentul lui Silahșor Aga, Uzun Mustafa Aga.
Dependentul lui Silahșor Aga, Ciiciie Mustafa Aga.
Dependentul lui Silahșor Aga, Ahmed Aga din Cesarea.
Dependentul lui Silahșor Aga, Bdiiic Ahmed Aga.
Y
Dependentul lui Silahșor Aga, Hasan Aga, georgeanul.
Dependentul lui Silahșor Aga, Hagi Salili Aga.
T
Dependentul lui Silahșor Aga, Mehmed Aga.
SI
Dependentul lui Silahșor Aga, Bbîiie Mehmed Aga.
Chiatibul lui Silahșor Aga, Osman efendi.
Hazinedarul lui Silahșor Aga, Suleiman Aga.
ER
Baș-cuhadarul lui Silahșor Aga, Hagi Husein Aga.
Dependentul lui Silahșor Aga, Musa Aga.
Dependentul lui Husein Aga, Ibrahim căuș.
IV
Dependentul lui Husein Aga, Abdullah Căuș.
Șeful beșliilor din județul București, Mustafa Aga.
Ser-tufencgian, Husein Aga.
UN
Chîr-zabitî, Aii Aga.

Șeful beșlilior din județul Saac, Musa Aga.
Șeful beșliilor din județul Buzău, Omer Aga.
Șeful beșliilor din județul Slam, Ahmed Aga.
Șeful beșliilor din județul Târgoviște, Abdulcherim Aga.
L
Mutefericâ, Mehmed Aga.

RA
Autentificat de : judecătorul Giurgiului, Elias.

Doc. Turc. Nr. 133 v. reprod. planșa I.
X.
NT
1769 Mai 16 (1183 Muharrem 10), București.

Adresa lui Esseid Elias, judecătorul orașului Giurgiu, către înalta
CE
Poartă prin care îi trimite raportul oficial întocmit în fața sa în ziua

precedentă, despre năvălirea bandelor turcești.
[Urmează raportul din documentul precedent aproape în întregime.
I/
Numai în corpul raportului este adăugat numele lui Ibrahim căuș, Ab
dullah caii-ș și Osman Efendi în rândul celor de față. Adresa sfârșește cu
S
frazele ceremoniale obișnuite] :

Se prezintă tot ce precede la treptele Inălțimei Voastre, de care depind
IA
toate ordinele și poruncile în această privință.

S’a scris astăzi, în ziua de 10 ale lunei Muharrem din anul una mie,
una sută, opt zeci și trei.
U

Mollale orașului Giurgiu,
BC
Doc. turc. Nr. 140. Esseid Elias

RY
RA
XI.
LI B
Sentința lui Elias, judecătorul Giurgiului prin care se consacrează
renunțarea la orice fel de pretențiuni a Turcului Seid Khalil-ibn-i-Veli,
care intentase proces împotriva mai multor creștini, pretinzând pagube
imaginare din timpul turburărilor ivite în târgul București.
Y
Găsindu-ne în târgul București din Țara Valahă, fiind însărcinat
prin înalt ordin cu audierea altor pricini, s’a prezentat la ședința sacră
T
ținută în prezența noastiă, numitul Seid Khalil-ibn-i-Veli de fel din
SI
Islimie și locuind acum în pomenitul târg ca musafir, și în fața lui Iorghi
[Gheorghe] fiul lui Petru, a lui Tebre fiul lui Constantin, a lui Stan fiul
lui Marin și a altor raiale din locuitorii acestui oraș ale căror nume se
ER
insemnează, a mărturisit complect și a declarat :
In timpul când formațiunile din Giurgiu și Rusciuc adunate în
târgul București contra înaltei porunci împărătești promulgate anterior
au îndrăznit să săvârșească acte rele și acțiuni mârșave, și asupriri și
IV
opresiuni împotriva săraceloi raiale, am fost martor ocular cum pomeniții
bandiți comiteau aceste răutăți și stricăciuni. Când fugeau și eu temân-
UN
du-mi sufletul, s’a rupt și s’a lovit în mod accidental piciorul meu stâng,
și fără ca cineva să fi avut vreun amestec și pretextând c’am pierdut din
banii mei 40 piaștri, 5 galbeni {zer mahbub) și trei chitanțe (temessuc) în
sumă de 120 piaștri (guruș), —pretext ce era o pură minciună și calom
nie, — intentasem proces raialelor pomenite cerând restituirea lor.
L
Declar acum că nu s’a pierdut nimic din lucrurile menționate și că există

RA
toate în posesiunea mea.

Prin urmare procesul pe care am avut îndrăzneala să-1 deschid
fiind contra [adevărului] și intențiunea mea nefiind altceva decât de a
smulge bani, [declar că] n’am de acum înainte nici un [proces și litigiu,
NT
și nici dușmănie împotriva acestor raiale.

Atât în privința acestui caz cât [și] pentru alte chestiuni renunț
la orice proces și pretențiuni, la toate jurămintele și dușmănia, și declar
c’am dat în toate privințele, fie raialelor menționate fie altora, descăr
CE
care deplină și integrală.

Dacă de acum înainte se va ivi vreun proces sau litigiu din partea
mea atât pentru chestiuni de datorii cât și pentru alte lucruri, fie personal
fie prin procură, să nu fie audiate sau luate în considerare de judecătorii
I/
venerabili.
A mărturisit și a cerut iertare în modul arătat de buna sa voie.
S
Drept care s’a redactat actul de față. ,

S’a scris astăzi în ziua de 19 a lunii Muharrem din anul una mie,
IA
o sută, opt zeci și trei.

Gelil eîendi, secretarul tribunalului țchiatib-i-mahcheme)
Hasan Aga, șeful pușcașilor (tufencgiari)
Ahmed, aprodul șef {ser muhzir)
U
Mehmed Aga, șeful călăreților {miitefericâ)

BC
RY
RA
Mehmed, șeful pescarilor (ser balâcgî)
Husein, șeful sentinelelor (ser ndbetgi)
Abdullah, șeful...........
Ahmed, șeful băcanilor (ser bacal)
LI B
Eihafi Omor, Iaz [de neam]
Două semnături nedescifrabile]
Doc. turc. Nr. 117.
Y
XII.
T
1774 Oct. 7—16 (1188 începutul lui Șaban).
SI
Firmanul Sultanului Abdiîlhamid I adresat Caimacamului Vala-
hiei despre încheerea păcii între Turcia și Rusia, despre numirea lui
Alexandru Ipsilante ca Domn al Valahiei, și despre necesitatea prote
ER
guirii raialelor până la sosirea Domnului.
Aceluia din boierii Valahi, — glorie printre notabilii nației lui
Mesie —, numit de curând caimacam de Voevod în această țară, — ca
IV
credința sa să fie înmulțită, — să fie cunoscut la primirea acestei cifre
împărătești :
Răceala și litigiul care erau create între statul împărătesc cel
UN
vecinie și statul rus fiind schimbate în pace și sinceritate, și transformate

în prietenie și împăcăciune, am binevoit să dăruiesc voevodatul din
Valahia de sub glorioasele favoruri ale mele împărătești și bunătățile
mele imperiale cele mai abundente, fostului dragoman al Divanului,
AL
care a servit imperiul meu cu credință și corectitudine și a arătat în

tregul său devotament și loialitatea sa, lui Alexandru Vodă, pildă
printre notabilii națiunei lui Mesie și susținător ai celor mari ai nației
lui Isus, — ca sfârșitul zilelor lui să fie terminat cu bine.
TR
Până la pornirea sa dela reședința mea împărătească, curtea de

justiție, și sosirea sa în locul guvernării sale, s’a crezut necesar numirea
unor dintre boerii cei mai credincioși și cei mai demni ca caimacami de
EN
voevod, spre a fi trimiși înaintea lui. Deci, Voi, cari sunteți acești boieri,
ați fost chemați la îndeplinirea acestei funcțiuni, despre care am bine
voit să promulg înalta cuviință.
Apropiindu-se termenul fixat pentru evacuarea de către Ruși a
/C
țării Valahe și pentru înapoierea ei imperiului meu, porniți-vă un ceas

mai înainte, de locul unde vă găsiți acum, spre București, și în momnetul
evacuării țării de către Rușii, să faceți tot ce este necesar pentru a păs
tra ordinea și a mângâia raialele valahi, adunându-i din locurile unde se
SI
găsesc în vechile lor cămine. Să ceicetați și să rezolvați treburile lor cu

o echitate desăvârșită. Să puneți toată truda voastră pentru a da curs
corespondenței numitului Voevod, și tuturor lucruiilor care vă sunt
IA
conferite. Pentru cele indicate mai sus s’a promulgat înaltul nostru
decret și s’a trimis prin . . .i).
U
1. Doc alb în original. In cancelaria otomană în mod obișnuit nu se indica nu

mele persoanei alese.
BC
RY
RA
Fiind cunoscute Majestății Alele toate neajunsurile și durerile pe
care le-au sufetit săracii raiale din țara valahă cu prilejul turburăiilor
și luptelor, este dorința mea împărătească ca să trăiesc sub augusta
LI B
umbră de dreptate a Majestății Mele într’o liniște desăvârșită, securitate
și pace. Fiind una din dorințele mele auguste că să fie arătate tuturora
semnele de compătimire și de pietate, și să fie răspândite asupra tuturora
grațiile și favorurile mele, imediat după ce sosiți la București, până la
venirea voevodului titular, să faceți ca acești săraci raiale să găsească
Y
liniște și oblăduire. Să-i aduceți în vechile lor cămine, și să faceți tot ce
este necesar pentru ordinea țării și pentru rezolvarea treburilor acestor
T
raiale, îndeplinind astfel toate chestiunile și afacerile puse în sarcina
SI
Voastră, într’o bună orânduială, și ferindu-vă de tot ce nu se încadrează
în înalte dorinți, despre care s’a dat cuvenitul meu înalt decret.
Fa primirea acestuia să vă comportați exact cum este prevăzut,
ER
poruncei mele împărătești, la care lumea trebue să se supună, să as
culte și să urmeze.
Să știți cum este scris și să dați crezare cifrei noastre împărătești.
S’a scris spre sfârșitul lui Șaban din anul una mie, una sută, opt
IV
zeci și opt.
Doc. turc. Nr. 152. V. reprod. planșa II.
UN
XIII.
1774 Nov. 5—14 (1188 începutul lui Ramazan).
AL
Firmanul Sultanului Abdulhamid I adresat tuturor vizirilor de pe

malul Dunării dela Vidin până la Brăila, eadî-ilor și naibr'Zor, ofițerilor
de ieniceri, notabililor, și Domnului Alexandru Vodă Ipsilanti, prin
TR
care ordonă proteguirea populației Țării Românești și Moldovei, împiedi

când pe răufăcătorii din afară de a intra în aceste țări spre a asupri pe
localnici.
EN
Onoraților viziri, sfetnicilor glorioși, orânduitorilor lumii, diri

guitorilor de afaceri obștești printr’o minte pătrunzătoare, aducătorilor
în bun sfârșit de lucruri importante ale omenirii printr’o judecată dreaptă,
/C
susținătorilor ai fundațiilor de prosperitate și de înflorire, consoli datorilor

ai coloanelor de fericire și de magnificență, celor încărcați de toate bine
facerile Celui de Sus.
Tuturor vizirilor glorioși aflători pe malul Dunării dela Vidin până
la Brăila; cadî-Wx și «cuFilor glorii de calități și de ordine, mine de
SI
virtuți și de cuvinte, — ca să fie sporită virtutea lor; ofițerilor de ieniceri,

glorii printre iluștri și vestiți,—ca să fie sporită gloria lor ; notabililor,
IA
voevozilor și oamenilor de treabă, glorii printre semeni și egali,— ca să

fie sporită considerația lor; și pildă printre fruntașii ai națiunei lui Mesie,
Voevodul din Valahia, Alexandru Vodă, —■ ca sfârșitul zilor lui să fie
U
terminat cu bine; la sfârșitul acestei auguste porunci să fie cunoscut că :

Afară de faptul că este o exigență o obligațiunei noastre auguste
BC
de dreptate a păzi de opresiune și de violențe pe raialele săraci din Va-

r
RY
RA
lahia, — țara considerață ca grânar (chilarț al Pragului nostru de feri
cire, — și a aduce și reinstala în căminele lor și a feri de spaima lor
pe acei din locuitorii și din raialele acestei țări, cari din cauza expedi-
țiunii (sefer) și a prelungirii războiului căzuseră victime devastărilor
LI B
și fuseseră nevoiți de a fugi risipiți, s’a mai convenit, cu prilejul încheerii
păcii vecinice între statul otoman și cel rusesc, la înapoierea țărilor
Valahe și Moldave la imperiul meu glorios, a restitui din partea statului
rus imperiului otoman toate cetățile (cale), orașele (șehir), târgurile
Y
(cas«M) și satele (carie) din țările Valahe și Moldave cu averile ce cuprin
deau, a amnistia fără excepție în mod complect și întreg pe toți din aceste
T
două țări, fără a lua în seamă gradele și situațiunile lor, a uita pentru
totdeauna delictele de toate felurile și toate acțiunile împotriva statului
SI
împărătesc (otoman), a înapoia fiecăruia gradele, averile și situațiunile
lor de altădată, și a restitui toate imobilele ce posedau înainte de războiu,
— cum este prevăzut și arătat în tratatul încheiat.
ER
Atât [pentru] executarea prevederilor tratatului cât [și] obligațiunea
noastră împărătească de a portegui pe raialele țărilor Valahe și Moldave
de opresiuni și de violențe, am ordonat printr’un decret adresat tuturor
IV
vezirilor, carfz-ilor, waifi-ilor, notabililor și ofițerilor aflători pe malul
Dunării, a împiedica intrarea tuturora, militari sau nemilitari, din
hotarele și județele depe malul Dunării, și a pedespi prin ofițerii lor pe
UN
toți acei care se împotrivesc și insistă.

Totuși a parvenit la auzul nostru împărătesc că, în zilele din urmă,
unii, cu scopul de a strânge bani sau din ură, trecând în țara valahă
fac opresiuni și necazuri boerilor și raialelor sub pretextul că cutare
persoană a făcut în timpul de războiu cutare lucru, și astfel provocă
AL
groază în inimele populațiunei din Valahia, călcând condițiunile păcii

prin acțiunile lor urâte.
Fiind una din voințele mele împărătești de a împiedica pe aceștia,
TR
și a nu îngădui nimănuia, oricine ar fi, de a trece din hotarele și județele

de pe malul Dunării pe solul Valah, a se conforma clauzelor păcii și a
nu aduce vreo atingere vieței normale a raialelor Valahiei;
Voi, cari sunteți vezirii, sfetnicii, judecătorii (mevlanâ), ofițerii
EN
de ieniceri, notabilii, voevozii, oamenii de treabă, pomeniți mai sus,

trebuie să știți că sunt amnistiate în mod desăvârșit toate acțiunile
făptuite de raialele Valahiei și Moldovei în timp de războiu.
Prin urmare trebuie să luați măsuri că agalele, alemdarii, oamenii
/C
de trupă sau vreo persoană din populațiunile depe malul Dunării să nu

poată intra, să nu se facă neajunsuri boierilor și raialelor pretextând
acțiunile din trecut; iar acei cari calcă prevederile înaltului firman și
clauzele păcii trebuie să fie prinși imediat, închiși și pedepsiți prin ofi
SI
țerii lor ; trebue ca voi toți să faceți necesarul pentru îndeplinirea acestui
firman, înregistrându-1 în registrele tribunalelor, conformându-vă în
tocmai, și ferindu-vă dela orice acțiuni care îl contrazic. înaltul meu
IA
firman, dispunând tot ce preced, vi s’a trimis prin........... ').

U
i. Loc alb în original.

BC
RY
RA
Prin urmare, dacă acești indivizi călcând dispozițiunile păcii și
imputând boierilor ș* raialelor delicte trecute, mai întră pe solul valah,
asupresc poporul și raialele, pricinuesc groază raialelor cari vin spre a fi
reinstalate, și turbură ordinea țării, aceștia trebuie să fie împiedicați
LI B
și pe acei cari mai stărue, pedepsiți-i, cum este dorința mea împără
tească în modul cel mai hotărît.
Dacă cineva dintre voi arată vreo neglijență, și la auzul meu
împărătesc dacă vine vreo știre despre intrarea pe solul româneasc
a unuia de pe țărmurile Dunării, nu se va lua în considerație nici o
Y
iertare, și veți fi pedepsiți în modul cel mai aspru.
T
Acest lucru trebuie să fie cunoscut, iar conținutul firmanului meu
de față transcris în registrele tribunalelor, originalul trimițîndu-se în
SI
mâna actualului Voevod al Valahiei. Iîste datoria voastră ca toți acei
cari îndrăznesc a călca dispozițiunile acestui firman să fie pedepsiți prin
ofițerii lor, și voi să vă osteniți pentru îndeplinirea înaltei mele voințe,
ER
să nu ignorați și să vă feriți de orice negligență.
Iar tu, care ești susnumitul voevod al Valahiei, să știi că toate
actele săvârșite în timpul războiului de boierii și raialele țării valahe
IV
sunt iertate cu desăvârșire de Majestatea Mea, că asupra tuturora se
răspândește aripele mângâierei și oblăduirei mele împărătești, și că
toți trăiesc sub umbra dreptății mele auguste în perfectă liniște și secu
UN
ritate. Și dela tine aștept ca să servești în mod credincios pentru ridica

rea țării, și pentru liniștea poporului și raialelor.
împărtășește conținutul acestui firman boierilor și raialelor țării,
chiamă pe risipiți la căminele lor vechi, fă cunoscut tuturora că vor fi
păziți sub umbra împărăției mele și înconjurați cu afecțiuni și favoruri,
L
și după înregistrarea acestei înalte porunci a mea la localitățile și județele

RA
de pe malul Dunării, originalul să-l păstrezi în mână ta, făcându-mi

cunoscut pe acei cari calcă cele ordonate.
Da primirea augustului meu firman să te conformezi exact cum este
prevăzut, poruncei mele împărătești la care lumea trebuie să se supună,
NT
să asculte și să urmeze, ferindu-te cu desăvârșire de tot ce este contrariu.

Să știi cum este scris și dă crezare cifrei noastre împărătești.
S’a scris la începutul lunei Ramazan din anul una mie, una sută,
opt zeci și opt.
CE
Doc. turc. Nr. 167. v. reprod. planșa III.
XIV.
[Fără dată; ca. 1774 Nov. 15—30],
I/
Ordinul Marelui Vizir Mehmed Izzet către toți vizirii depe malul
S
Dunării începând dela Vidin și până la Brăila, prin care se anunță pro
mulgarea decretului împărătesc care împiedică trecerea răufăcătorilor în
IA
Țara Românească și Moldova.

*
Tuturor fraților viziri de pe malul Dunării începând dela Vidin
până la Brăila.
U
Mari Viziri !
BC
RY
RA
După ce vi se trimite expresiunea sentimentelor noastre de sin
ceră prietenie și afecțiunea noastră profundă :
Cu prilejul încheierii condițiunilor de pace între statul otoman și
LI B
cel rus, s’a prevăzut, în tratatul schimbat, înapoierea către populațiu-
nile din Valahia și Moldova a averilor ce posedau anterior; totodată
și dorința Majestății Sale Sultanului fiind a creia o stare de liniște, a
extermina groaza și a protegui de persecuții pe raialele Valahiei, cari
căzuseră victime devastărilor, săvârșite din cauza prelungirii expedițiu-
Y
nilor militare (sefer) în această țară, considerată ca grânarul (chilar)
capitalei otomane (Asitane-i- Saadet), în zilele din urmă, s’a trimis
T
[poruncă] Vizirilor de pe malul Dunării, ca să fie împiedicată trecerea
SI
în Moldova și în Valahia, din provinciile limitrofe dela Malul Dunării,
a tuturora atât militarilor cât celor nemilitari, și să fie pedepsiți acei
cari mai persistă în încăpăținarea lor.
ER
Totuși a parvenit la auzul Majestății Sale că în aceste zile unii,
cu scopul de a strânge bani sau spre a comite acte de ură, trecând în țară
Valahă provoacă, cum este arătat în înaltul decret, groază în inimile po-
pulațiunei Valahe, și faptuesc acte urîte călcând astfel condițiunile păcii.
IV
Deci, dorința Majestății Sale fiind ca să fie împiedicați toți acei
cari împotriva clauzelor de pace, asupresc pe boieri și raiale împutându-le
UN
delicte vechi, pricinuesc spaima raialelor și turbură ordinea țării, și să

fie pedepsiți acei din ei care mai persistă în încăpăținerea lor.
Să vă fie cunoscut că vor fi pedepsiți și acei care arată negligență.
și indulgență în această privință, cum prevede înalta Poruncă.
După ce veți înregistra în registrele tribunalelor respective, ori
L
ginalul ei să ajungă în mâna Voevodului actual al Valahiei, Alexandru

RA
Vodă. Feriți-vă de tot ce este contrariu voinței împărătești, și să vă

trudiți pentru îndeplinirea înaltei dorinți. Scrisoarea de față, întocmită
după înaltul firman pomenit, s’a trimis prin. ....
Da sosirea acesteia, să vă comportați după înaltul ordin cu strictă
NT
atențiune.
[Marele Vizir]
Doc. turc. Nr. 141. V. reprod. planșa IV. Alehllied Izzet
CE
XV.
1774 Dec. 7 (1188 Șevval 3), Rusciuc.
Raportul lui Ebubechir, judecătorul orașului Rusciuc, către înalta
I/
-Poartă, prin care arată că s’a primit decretul împărătesc privitor la inter
zicerea trecerei în Țara Românească a răufăcătorilor și că s’a citit conți
S
nutul lui în prezența tuturora.

IA

Una din cerințele împărătești fiind ca săracele raiale din țâra Va
lahă, considerată ca un grânar (chilar] al capitalei otomane (Asitane-i-
U
devlet-așiane) să fie protejate și păzite de presiuni și violențe, și dorința

Majestății Sale fiind ca cei îndepărtați să fie instalați în vechile lor cămine,
BC
ca groaza lor să fie risipită, liniștea lor asigurată și situația lor potolită,
RY
•O NĂVĂLIRE NECUNOSCUTĂ A BANDELOR TURCEȘTI 53
RA
s’a promulgat un înalt decret (ferman-î-gelil-iil-unvan) care dispunea
împiedicarea intrării în țara valahă a oricărui individ, atât militarilor
■cât și celor nemilitari din târgurile (casabâ) și satele (carie) depe maluL
LI B
Dunării, și prinderea și pedepsirea prin ofițerii lor (zabit) a acelora cari
[mai] îndrăznesc a asupri pe boerii împutându-le delicte vechi.
Acest decret fiind primit și la tribunalul (mahcheme) Rusciuc,
■după ce s’a înregistrat, s’a citit în prezența tuturor notabililor (aian),
ofițerilor și poporului din ținut (diar) invitați la ședința sacră (meglis-i-
Y
șeri), conținutul înaltului act fiind astfel comunicat tuturora.
Toți au îndeplinit apoi ceremonialul de ascultare și de supunere
T
(semen ve taaten) și s’a primit răspunsul [cuvenit] ; astfel încât de acum
înaintea nu se va dă voie nimănuia de a intra în țările Valahe și Mol
SI
dave, și nimeni nu va putea pune piciorul [pe pământul acestor țări],
■cum s’a poruncit în mod insistent tuturora.
ER
Se prezintă tot ce precede la treptele Inălțimei Voastre, de care
d.epind toate ordinele și poruncile în această privință.
S’a scris în ziua de 3 a lunei Șerval din anul una mie, una sută, opt
zeci și opt.
IV
Servul rugător al marelui imperiu otoman
judecătorul [molia] orașului [mediiie] Rusciuc
UN
Doc. turc. Nr. 137. Elhag Ebubechir

XVI.
1774 Dec. 13 (1188 Șevval 9), Șiștov.
L
Raportul lui Esseid Ebubechir, judecătorul orașului Șiștov, către

înalta Poartă, prin care arată că s’a primit decretul împărătesc privitor
RA
la interzicerea trecerii în Țara Românească a răufăcătorilor si că s’a citit

conținutul lui în prezența tuturora.
NT
[Urmează conținutul documentului precedent].

judecătorul [cădi] orașului Șiștov
CE
Doc. turc. Nr. 171. Esseid Ebubechir

XVII.
1774 Dec. 14 (1188 Șevval 10), Nicopole.
I/
Raportul lui Esseid Mustafa, judecătorul orașului Nicopole (Ni-

ghebolî) către înalta Poartă, prin care -arată că s’a primit decretul împă
S
rătesc privitor la interzicerea trecerii în Țara Românească a răufăcătorilor

și că s’a citit conținutul lui în prezența tuturora.
IA

[Urmează conținutul documentelor precedente]
U
'judecătorul (molia) orașului Nicopole

Esseid Mustafa
BC
Doc. turc. Nr. 149.

RY
RA
XVIII.
1774 Dec. 22 (1188 Șevval 18), Lom.
LI B
Raportul lui Hasan, judecătorul orașului Lom, către înalta Poartă^
prin care arată că s’a primit decretul împărătesc privitor la interzicerea
trecerii în Țara Românească și în Moldova a răufăcătorilor și că s’a citit
conținutul în prezența tuturora.
Y
[Urmează conținutul documentelor precedente, cu aceasta deosebire
T
că în documentul de față este pomenită și Tara Moldavă],
SI
judecătorul (cădi) orașului Lom
Hasan
ER
Doc. turc. Nr. 157.
XIX.
IV
1774 Dec. 15—24 (1188 mijlocul lunei Șevval), Rahova,
UN
Raportul lui Ahmed, judecătorul (cădi) Rahovei către înalta Poartă,

prin care arată că s’a primit decretul împărătesc și scrisoarea vizirială
privitoare la interzicerea trecerii răufăcătorilor în Țara Românească și
în Moldova, și că s’a citit conținutul lor în prezența tuturora.
L
Aceaste este umila mea adresă către guvernul cel puternic.

[Urmează conținutul documentelor precedente, numai că în acel de
RA
față se pomenește și de primirea unei scrisori viziriale].

judecătorul țcadî) orașului (medine) Rahova
NT
Cadîzade Ahmed
Doc. turc. Nr. 144.
XX.
CE
1774 Dec. 21 (1188 Șevval 17), Vidin.

Raportul lui Omer, judecătorul orașului Vidin către înalta Poartă
prin care se arată că s’a primit înaltul decret și ordinul vizirial despre
I/
împiedicarea trecerii în Moldova și Țara Românească, din ținuturile de

pe malul Dunării, și se înștiințează citirea în prezența tuturora a instruc
S
țiunilor primite.
IA

Cu prilejul încheerei condițiunilor de pace între statul otoman și
cel rus, s'a prevăzut, în tratatul schimbat, înapoierea către populațiu-
U
nile din Valahia (Eflac) și Moldova ȚBugdari) a averilor ce posedau mai

înainte; totodată și dorința Majestății Sale Sultanului fiind a creia o
BC
stare de liniște, a extermina groaza și a protegui de persecuții pe raialele

RY
RA
Valahiei, cari căzuseră victime devastărilor, săvârșite din cauza pre
lungirii expedițiunilor militare (sefer) în această țară, considerată ca
grânarul capitalei otomane, s’a trimis acum câtva timp, porunci împă
rătești tuturor vizirilor de pe malul Dunării, ca să fie împiedicată trecerea
LI B
în Moldova și în Țara Românească din provinciile limitrofe de pe Malul
Dunării a tuturora, atât militarilor cât celor nemilitari, și să fie pedepsiți
acei cari persistă în încăpăținarea lor. S’a primit acest ordin împărătesc
împreună cu o scrisoare a marelui vizir adresată Inălțimei Sale Mehmed
Pașa guvernatorul (muhafâz) Vidinului și acestui umil (=mie) și conți
Y
nând instrucțiuni privitoare la împiedicarea și prinderea acelora cari,
contrariu condițiunilor de pace și voința [înaltă], imputând boierilor
T
și raialelor delicte vechi, asupresc pe locuitori și raiale, și pricinuesc
SI
groază pi intre raialele cari vin pentru reinstalare.
Actele pomenite, după sosirea lor în orașul Vidin, s’au citit de față
fiind toți marii duhovnici (ulemâ), oamenii credincioși (sulehâ), ienicerul
ER
din incinta palatului împărătesc (dergkiah-î-ali ienicerisi), șeful muni
țiilor (gebegi), căruțașul (arabagî), agalele și ofițerii din localitate; după
ce s’a îndeplinit ceremonia de ascultare și supunere (semen ve taaten
merasimi), s’a înscris în registrul special și s’a sfătuit ca toți să se tru
IV
dească pentru îndeplinirea dispozițiunilor voinței împărătești. Se aduce
tot ce precede la cunoștința Inălțimei Voastre de care depind toate ordi
UN
nele și poruncile în această privință.

S’a scris astăzi în ziua de 17 a lunei Sevval din anul una mie, una
sută, optzeci și opt.
judecătorul (cădi) orașului (mahruse) Vidin
L
Omer
RA
Doc. turc. Nr. 151.
XXI.
NT
1774 Dec. 23 (1188 Șevval 19), Cladova.

Raportul lui Elhag Mehmed, judecătorul orașului Cladova și al In
sulei cea Mare [Ada-Cale] către înalta Poartă, prin care se arată că s’a
CE
primit înaltul decret și ordinul vizirial privitor la împiedicarea trecerii

în Moldova și în Țara Românească din ținuturile de pe malul Dunării,
și se înștiințează citirea în prezența tuturora a instmcțiunilor din poruncile
primite.
I/

[Urmează conținutul documentului precedent, numai că enumerând
S
pe cei de față la citirea firmanului împărătesc și a ordinului vizirial, mai

adăogă și prezența agalelor, chehaialelor, soldaților de trupă, voevozilor
IA
și oamenilor de treabă].
judecătorul (cadî) din Cladova (Fethulislam)
și al Insulei mari (Adâ-î-chebir).
U
Poc. turc. Nr. 161. Elhag Mehmed

BC
RY
56 REVISTA ARHIVEEOR
RA
GLOSAR.
achîngî : „fiu-pierdut” ; „cercetaș” ; „golan” (batteur d'estrade).

La începutul cuceririlor otomane, achîngî-i, lansați înaintea trupelor
LI B
■de invazie, terorizau Europa orientală prin mișcările lor rapide; nu
primeau nici feud (fief), nici soldă, trăind numai din prada luată de la
inamic.
Ada-î-chebir: „Insula cea mare”; denumire dată insulei Adă-cale.
aian: „ochii”; notabilii unui oraș. Cuvântul s’a rezervat apoi
Y
membrilor Senatului otoman.
T
agemi-oglan : novice ; a patra divizie a corpului de ieniceri, compusă
din 34 regimente (ortâ), considerată ca rezerva corpului. Nu părăsea
SI
niciodată capitala chiar în timp de războiu. Recruții făceau acolo ucenicia
lor militară înainte de a fi admiși în corp și repartizați în alte divizii ;
ER
Recruții proveniți din sclavi căpturați în războaie sau cei proveniți prin
ridicarea forțată asupra populațiunilor ne-musulmane, făceau un stagiu
■de 7 ani în cazarme speciale, fiind primiți apoi în rândurile ienicerilor,
sau atașați la diverse servicii fie ca grădinari sau gardieni în palatul
IV
împărătesc, fie în diferite meserii, în care caz luau denumire de cîcma
(ieșit).
âidi-adhâ: Zilele de sărbători ale Marelui Bairam, celui al Jertfe
UN
lor (Curban Bairamî), care începe în ziua de io a lunei Zilhiggz (y.

Bairam).
aini: textul unui act riginalul, pe când copia unui text se numește
.suret. Câteodată cuvântul însemnează : „copiat exact după original”.
AL
Alayid : orașul de reșidență al județului cu acest nume în sangacul

Tekye în Vilayetul Coniă, 140 km. departe de portul Antalia de pe țărmul
Mediteraneei. înălțat pe un cap stâncos, prelungit în mare, Alayie
este construit pe locul unei vechi cetăți, —- clădită de vestitul corsar
TR
Trifun,—care își ascundea prădăciunele sale într’o grotă existentă și azi.

După omorîrea corsarului de către Antiocus fiul lui Demetrius, cetatea
lui a fost dărâmată de Pompei, până ce Alayeddin, Sultanul Seleucid,
EN
a cucerit localitatea și a clădit un nou oraș dându-i numele său.

alemdar(==bairacdar): ținător de steag; astfel erau numiți și capii
formațiunilor militărești.
Alexandru-Vodă: Domnul pomenit în documentele XII, XIII și
/C
XIV, este Alexandru-Vodă Ipsilanti, în prima sa domnie în Muntenia

(1774—1782), imediat după încheerea păcii de la Cuciic-Cainargi.
areje: ajunul unui sărbători; ziua care precede Bairamul cel Mare
și cade în 9 Zilhigge, — zi consacrată ceremoniilor de pe munții Arafat,
SI
în împrejurimile Mecii.
Asai-nazir: adjectiv dat vizirilor. însemna „drept”, adică dotat
■de o judecată asemănătoare celei a lui Asaf, — numele unui pretins
IA
vizir al lui Solomon, renumit prin inteligența și dreptatea sa.

arabagî: „căruțaș”. In textele noastre este sigur vorba de cel
care fac parte din armată.
U
Azitane-i-Saadet: „pragul fericirii”, una din denumirile capitalei

imperiului otoman, (v. Stambul).
BC
RY
RA
Asitane-i-alie : „pragul sublim” = capitala imperiului, (v. Stambul).
Așar: „a zecea parte”; dijmă.
Bab-î-Ali: „înaltă Poartă”, — expresiune dată spre a indica gu
vernul otoman, pe când prin cuvântul Bab-î-Humaiun („Poarta Au
LI B
gustă”) se înțelegea palatul împărătesc. înaltei Porți i se mai zicea și
Pașă-capusu (Poarta lui Pașa).
bairac : steag; o formațiune militară, alcătuită de obiceiu din
voluntari.
bairac-agalarî: capii bairac-vcrAor.
Y
Bairam : Cele două sărbători ale musulmanilor : Ramazan Bairamî,
sărbătoarea care urmează marele post al Ramazanului și durează 3 zile,
T
numită și Cucuc Bairam („Bairamul cel Mic”),—și cel al Jertfelor
SI
{Curban Bairamî), care vine după 70 de zile dela Micul Bairam, la 10
Zilhigge.
Bender (Tighina) : era unul din cele 35 județe {caza) ale distric
ER
tului (liva sau sangac) Ozu sau Ocacov, acest district făcând parte de
ținutul (eyalet) cu acest nume.
Biserica armenească : în anul pomenit era tot în locul catedralei
de astăzi. Armenii din București au clădit primul lor locaș de rugăciune,
IV
„Bărăție”, chiar în locul biseiicei cu acest nume de astăzi, între anii
1581—1629. După ce s’au despărțit de Armenii catolici, au construit în
UN
anul 1638 o biserică provizorie de lemn sub numele de Surp Hăreșdagabed

• (Sf. Arhangel), iar în 1695 s’a pus temelia unei biserici de zid, în
vestita „Uliță Armenească”, chiar la bariera de atunci a orașului, zis
și Podul Armenilor, în vecinătatea mahalalelor Olari, Popa Hierea și
Caimata. Arsă imediat după evenimentele din 1769, s'a reclădit în 1781,
L
tot cu hramul Sf. Arhanghel. Biserica de astăzi e zidită între anii

RA
1911—1915.
beșlii : corp de cavalerie turcească, mai apoi compus și din creștini,
supuși ai țării sau streini. Făceau slujba de jandarmi în lăuntrul țării
și la hotar și de cursieri domnești, în timpul suzeranității turcești asupra
NT
Principatelor române, mai cu seamă în epoca fanariotă. Comandantul

lor se chema Bas-Beșli-Aga. Numărul lor a variat între 300—2000 pentru
fiecare principat.
bismillah : „în numele lui Dumnezeu” ; cuvinte pe cari musulmani
CE
le pronunțau când începeau un lucru, când trăgeau cu arcul sau pușca,

când începeau să mănânce, când invitau pe cineva să intre, când stran
gulau un animal, etc. Bxpresiunea literară a cuvântului era : bismillahir-
rahmaner-rahim (în numele lui Dumnezeu milostiv și iertător); formula
I/
care se scria la începutul cărților, scrisorilor, etc., și care cu timpul s’a

prescurtat, luând forma unui mic semn pus în fruntea actelor (invocația
S
symbolica).
buiuruldu sau buirultu: „s’a ordonat”, rezoluția pe care o punea
IA
Marele Vizir pe ordonanțe, scrisă cu o caligrafia specială numită divan-

yazîsî și purtând sigiliul cel mare. Această denumire mai era rezervată
ordinelor deschise emanate de la guvernatori și alți demnitari și date
U
în mâna solicitanților.
buirultti: v. bwiuruldîi.
BC
RY
Bugdan: „Țara lui Bogdan”; denumirea dată de Turci Tării
RA
Moldovei. Câteodată cuvântul era însoțit de adjectivul cara (negru),
— Cara Bugdan.
cale: oraș sau loc întărit; cetate; fortăreață, (Add Cale—fortă
LI B
reață insulaiă). Să nu se confunde cu cule care însemnează „turn”
(Yedi-Cule=cele 7 turnuri).
cădi: judecătorul orașului de residență al județelor, jurisdicția
orașelor mai mari fiind rezervată mollalelor.
câșlac : loc amenajat ca adăpost de iarnă ; în forma de câșlâ cuvântul
Y
a rămas în limba turcească indicând „garnizoana militară”.
caza sau cadîlîc: județ ; împărțirea administrativă pusă sub juris
T
dicția unui cadî.
SI
carie: sat.
casabă : târg, oraș.
cauși: erau un fel de subofițeri, aleși dintre cei mai vechi ieniceri.
ER
La războiu erau întrebuințați pentru aducerea ordinelor comandantului
adresate șefilor oștirii, iar în timp de pace pentru ducerea ordinelor
guvernului la garnizioanele din provincii. Ei urmau mereu curtea; dis-
IV
tribuiți în brigăzi, ei serveau lângă Suveran și Marele Vizir. Ii precedau
în mersul lor, spre a-i deschide trecerea. Mergeau în capul alaiurilor la
solemnități publice. Șeful lor se chema bașcauș și comanda a 5-a
UN
ortă (regiment )a ienicerilor.

caimacam: locțiitor; titlu dat, în vechea administrație otomană,
guvernatorului din Capitală ca un fel de locțiilor al Marelui Vezir;
titlul mai era dat locțiitorilor Domnilor români.
L
chil-i-Istambolî: chilă; o măsură de grâu care cântărea dela

18 până la 24 ocale la Stambul. Astfel chila grâului de calitate medie de
RA
proveniență din Marea Neagră zis și leh-bugdaiî (grâul polon) cântărea

21—22 ocale, aceea a grâului zis arnăut care venea de obiceiu din Crimeea,
cântărea 23—24 ocale. Chila de făină cântărea 20 ocale și aceea a ore
zului, 10 ocale și un sfert.
NT
chiatib-i-Divan : secretar al Divanului; unicul funcționar turc

care participa în Divanele românești spre a citi corespondența sosită
dela înalta Poartă și a redacta adresele turcești.
CE
chilar: grânar.
chir zabitî: gardian câmpenesc.
Constantin-Vodă : Domnul pomenit în documentul IV, și poreclit
„Mihalzade Constantin Voivoda”, este Constantin-Vodă Racoviță, fiul
I/
lui Mihail-Vodă, în a doua sa domnie în Tara Românească (1763 Martie

—1764 Februarie 8 st. n.)
S
cucilc-cauș-vechili: locțiitorul micului căuș.

cuhadar : „purtător de cuca”; lacheu.
IA
cui : copiii ienicerilor căsătoriți cu femei indigene în regiunile

barbarești; descendenții lor se chemau cul-oglu (fii de sclavi).
devșirme : „raptul copiilor creștini pentru recrutarea lor în
U
miliția ienicerească și pentru introducerea lor în serviciul palatelor

împărătești”. Nu este stabilită originea acestui obicei. După unii ar fi
BC
RY
fost consacrat chiar în timpul Sultanului Orhan (1326-—1360). In orice
RA
caz raptul oficial al copiilor creștini exista sub Murad II (1421—1451).
La început această recrutare curioasă era executată de cinci în cinci
ani; în secolul XVI-lea ea a fost ordonată mai frecvent, în fiecare 4 sau
3 ani, câteodată chiar anual; în secolul XVII-lea intervalele au devenit
LI B
iarăși lungi, până când a dispărut instituția. Această ridicare era execu
tată în general în țările din Turcia Europeană locuite de populațiuni
creștine, — Grecia, Macedonia, Albania, Serbia, Bosnia și Herzegovina,
Bulgaria, — iar în Asia Mică într’o scară mai mică. Locuitorii din Stam-
bul și din alte câteva localități (Chio, Rhodos, etc.) erau scutiți. Erau
Y
luați copii creștini de 10—15 ani, de obiceiu unul din 5 copii; cei însurați
erau scutiți. Erau aduși la Stambul, spre a fi repartizați la destinațiile
T
lor definitive (în grădinile împărătești, în serviciul marelui Vizir și al
SI
altor demnitari, în cazarme, la meserii, și după o educațiune specială
chiar în corpul pajilor palatului împărătesc).
derghiah-î-ali ienicerisi: ienicer aparținând corpului din a treia
ER
incintă dela Palatul împărătesc.
diet: „preț de sânge” ; dusegubină, sumă care se cerea după legea
musulmană dela ucigaș, ca preț de viață pentru cei omorăți, și ca despă
gubire membrului invalid pentru cei răniți.
IV
diet-i-cassame : după legea musulmană în cazul când nu se găsește
asasinul unui musulman, prețul de sânge al victimei se împarte între 50
UN
de locuitori din aceeiași localitate.

Dunaricea (Dunarița) : „Dicționarul Geografic” (voi. III, p. 297)
indică două localități cu acest nume : a) gîrla în județul Vlașca, ce iese
din Dunăre din sus de satul Gostinul, înconjură acest sat și se varsă
iarăși în Dunăre, la un kilometru mai jos de acest sat. b) Vale în județul
AL
Ilfov, care pune în comunicație balta Greaca cu fluviul Dunărea.

Aluziunea textului aparține de sigur celei d’intâiu.
dovlet: are mai multe înțelesuri,—imperiu, stat, guvern. între
TR
buințat cu adjectivul osmanie, însemnează imperiul otoman (Dovlet-i-

osmanie), dar însoțit cu adjectivul alie (mare) corespunde de obiceiu
cu guvernul otoman sau înalta Poartă (Dovlet-i-alie).
Eflac : denumirea dată de Turci Țării Românești, după cum Bug-
EN
dan era dată Moldovei. Locuitorii amândurora principatele erau numiți

de Turci Ulah. Principatele, împreună, erau numite Memlechetein (Două
Principate).
/C
Et-meidan: „piața cărnii”, piața în care se distribuia carne ieni

cerilor. Să nu se confunde cu At-meidan : „piața de cai”, hipodrom.
eyalet: cea mai mare împărțire administrativă a imperiului otoman
pusă sub jurisdicția unui vali. Din momentul când printr’o nouă organi
zație administrativă denumirea s’a schimbat în vilayet, cuvântul eyalet
SI
a fost rezervat spre a indica departamentele țărilor străine, și țările

sub suzeranitatea otomană, cum și cele din Moldova și Muntenia.
IA
eșchiă: hoț; tâlhar; în sens mai larg : mizerabil, răufăcător.

eva.il: primele 10 zile ale unei luni.
evakhir: ultimele 10 zile ale unei luni.
U
evasit: a două decada dintr'o lună.

BC
RY
ferman : v. irade. In limbile străine cuvântul a trecut sub forma de
RA
firman.
fetvă: răspunsul juridic emanat dela mufti, care înlocuiește legea
când aceasta tace sau în cazul când pare îndoielnică. Acest răspuns
se aplică și pentru cazuri de analogie.
LI B
Feth-iil-Islam (Cladova) : era unul din cele două județe {caza)
ale districtului {sangac) Plevna. Județul celălalt era Vidin.
gebegi: soldat aparținând corpului cu acest nume, care sub comanda
lui Gebegi-bașî, se îngrija de aisenanele imperiului și de munițiile ar
matei.
Y
guliis accesl: „ban de învestitură” ; cadou cu prilejul suirii pe tron
a Sultanilor. Se dădea de obiceiu fiecăruia din Ogac câte 25 piaștri dacă
T
această suire era întâmplată prin detronarea vechiului monarh, ca un
SI
fel de răsplată pentru ogac, iar câte 10 piaștri în cazul când urcarea noului
suveran se întâmplă în condițiuni normale.
guruș: piastru; de proveniență străină, această monetă fu bătută
ER
prima dată de Turci sub Suleiman II (1687—1691). Erau cunoscute
sub acest nume mai multe monede : arslanlî guruș (piastru cu leu=mo
neda olandeză), cara-guruș (piastru negru=rial), câzâl-guruș (piastru
IV
roșu=moneda de aur; fiorin). Apoi gww^-ul s’a consacrat ca unitate
monetară în operațiunile financiare, divizată în 40 parale și în 120 așpri
{acce).
UN
In timpul evenimentelor descrise în lucrarea de față, adică pe la

mijlocul secolului al XVIII-lea, gw^-ul valora 3 franci francezi, dar
după tratatul dela Cainargi din 1774, când Turcia a fost nevoită să
plătească despăgubiri de războiu Rușilor, valoarea sa s’a alterat, scăzând
L
mai întâi la 2 franci, apoi la 1.60 fr. (în 1803), până ce în 1838 a ajuns
la 0,23 fr.
RA
Hârșova: unul din cele 35 județe {caza) ale districtului {liva sau
sangac) Ozu sau Ocacov, acest district făcând parte de ținutul {eyalet)
cu acest nume.
NT
Higret: Fuga lui Mohamet, dela care se datează era Musulmani

lor, zisă și data Higretului, care începe cu anul 622 al erei creștine.
Diferență de 621 ani s’a micșorat în decursul secolelor, anul erei Hig-
retului fiind mai mic decât al celei creștine cu 9—11 zile, astfel încât
CE
anul nostru actual, 1940, corespunde cu data de 1360 a Higretului, cu

o diferență numai de 580 de ani.
Lunile anului musulman sunt următoarele :
I. Muharrem. II. Sefer. III. Rebi-iil-evvel. IV. Rebi-ul-aher. V.
I/
Gemaz-iil-evvel. VI. Gemaz-ul-aher. VII. Regeb. VIII. Șaban. IX. Rama

zan. X. Șevval. XI. Zilcade. XII. Zilhigge.
S
Ieniceri: „trupa nouă”, numele unei organizații militare create

de Turci în sec. XIV, sub domnia Sultanului Orhan (1326—1360),
IA
succesorul întemeietorului dinastiei Osman (1300—1326). In cele dintâi

4 secole ale existenței lor, ienicerii au constituit factorul cel mai puternic
al victoriilor obținute de Sultani, și impeiiul otoman datorează vitejiei
U
lor toate cuceririle sale in cele 3 continente. Degenerați în decursul

BC
RY
O NĂVĂLRIE NECUNOSCUTĂ A BANDELOR TURCEȘTI 61
RA
secolelor tot ei erau una din cauzele principale care au adus distrugerea
marelui imperiu.
LI B
Nenorocitele războaie împotriva Rușilor în a doua jumătate a
secolului XVIII-lea, convinseră pe dirigenții imperiului că trebuie cu
orice preț să înlocuiască instituția degenerată a ienicerilor prin alte
formațiuni militare disciplinate. Intr’adevăr Sultanul Selim III (1789
—1807), susținiut de deciziunile unui mare consiliu, a decis alcătuirea
Y
unei armate regulate în ferma zisă Revend-Ciftlic (între Ortachioi și
Arnavutchioi) sub numele de nizam-î-gedid (organizația nouă). Această
T
încercare de reforme, impopulară și combătută de ieniceri, cari nu
SI
vroiau să se supună exercițiilor militare, a pricinuit revolta lui Cabacgî
și asasinarea suveranului reformator. A rămas zădarnică și încercarea
lui Bairacdar Mustafa de a organiza o miliție regulată sub numele de
ER
segban, — încercare care n’a durat decât până la sfârșitul său tragic în
1223 (1808). O altă reformă militară, închipuită de Sultanul Mahmud
al II-lea (1808—1839), sub numele de eșchengi, întâmpinând iarăși
resistența ienicerilor, suveranul a fost nevoit să sfârșească o dată pentru
IV
totdeauna cu această pacoste a ienicerilor.
Intr’adevăr anunțarea începutului exercițiilor regulate provocă o
UN
sedițiune a ienicerilor în ziua de 9 Zilcade 1241 (16 Iunie 1826) pe piața

Et-meidan (piața de carne), centrul cazarmelor. Sultanul, după ce -a
consultat pe ulamalele, a chemat populațiunea musulmană din capitală,
victimă și ea a nenumărateloi răutăți ale ienicerilor, să vină și să combată
pe ienicerii răsculați, sub drapelul profetului.
L
Artileriștii și trupele marinei într’o coloană, bombardierii și minerii

RA
în alta, înaintând spre Et-meidan, au distrus mai întâi cu lovituri de

tun marea poartă baricadată, apoi au dat foc căzărmilor, și au prins
pe cei răsculați. După aceea o mare adunare, a cărei deciziune a fost
sancționată printr’un firman, a pronunțat suprimarea complectă a
NT
corpului de ieniceri.
Printr’o scrisoare cu data de 21 Zilcade 1241 (28 Iunie 1826)
Mehmed Ahmed pașa, guvernatorul Silistrei, înștiințează și pe Grigore
Ghica Vodă, Domnul Munteniei, despre evenimentele petrecute în
CE
capitala imperiului, arătând că și „Ogacul și numele ienicerilor au fost

suprimate cu desăvârșire” (cf. Documente turcești la Arhivele Statului,
București, Nr. 967.)
Ibrail (Brăila) : era unul din cele 35 județe (caza) ale districtului
I/
(liva sau sangac) Ozu sau Ocacov, acest district făcând parte de ținutul
(eyalet) cu același nume.
S
Irade: voință împărătească Poruncile emanate dela Sultan erau

de mai multe categorii: a) hatt-î-șerif („scrisul glorios”) sau hatt-î-hii-
IA
maiun („scrisul împărătesc”; proclamație, rescript); b) ferman (ordo

nanță, ordin, decret) ; c) irade („voință”; decizie împărătească) ; berat
(scrisoare patentă), etc.
Toate aceste voințe împărătești (hatt-î-șerif, firman, irade, berat,
U
etc.) sunt exprimate în general prin cuvântul irade, la care se adaogă

BC
de obiceiu adjectivul senie (august) spre a se deosebi de la irade-i-alie

(înalta poruncă) rezervat ordinelor veziriale. Hatt-î-humaiun, mai numit
RY
RA
și hatt-i-șerif, se scria în principiu cu mâna Suveranului, și era dus cu
o mare pompă la înalta Poartă, spre a fi citit în mod solemn și public,
LI B
—• cum erau Hatt-î-șeriful din Gulhane, cel numit al Reformelor (Isla-
hat), etc. Fermanul se dădea tot în scris, în numele sultanului, având în
locul de frunte tugraua (cifră) împărătesc; erau mai multe feluri de
firmane; imtiaz-fermanî (decret pentru privilegii), riitbe-fermanî (decret
pentru decorație), în aceste cazuri numindu-se și berat.
Y
Islimie (Selinnio = Sliven) : era unul din cele 35 județe (cază) ale
districtului (sangac) Ozu.
T
Istambul: v. Stambul.
SI
Khutimet-i-avahibihu-bil-Khair : „ca sfârșitul zilelor lui să fie ter
minat cu bine”. Parte din titlul adresat domnilor români și altor suverani
și prinți creștini. Fraza, în mintea musulmanului, însemnă : Ca cel puțin
ER
la sfârșitul vieții sale să devie musulman.
livâ: v. sangac.
Lom : un județ pe malul râului cu acest nume care depindea
de districtul Vidin. (Mai există un sat, numit Rom, în districtul Rusciuc,
IV
între râurile Lomul Alb și Lomul Negru).
mahcheme ' tribunal.
UN
mahcheme-i-șerie: v. meglis-i-șeri.
mâhnise: titlu dat capitalei și altor orașe mari. înseamnă : orașul
bine păzit.
mahzar: petiție semnată de toți cei prezenți.
Mare Vizir: v. Sadrazam.
L
Marele Vizir Tevcâî Hamza Hamid Pașa: era mare vizir între
RA
anii 1176—1177 (1762—1763).

Marele Vizir Izzet Mehmed Pașa; a fost mai multe ori mare Vizir :
1881—1189 (1774—1775), 1195—1196 (1780—1781) și 1209—1213 (1794
—1798).
NT
medine : oraș.
meglis-i-șen: tribunal religios, întrunit sub președinția cadî-ului
sau M«fZ>-ului; judeca după dispozițiunile legii musulmane, chiar pricinile
CE
raialelor creștine.
memlechetein: v. Eflac.
mevlâ (plural : mevZawd): judecătorul unui mare oraș, fiind mai
înalt în grad decât un cadî sau un naib.
I/
Mihail zade Constantin : v. Constantin-Vodă.

molia: v. mevlâ.
monlă: v. mevlâ.
S
miibașîr: delegat sau mesager al guvernului, însărcinat cu o misiune

IA
specială sau o delegație în provincii.

muhafâz: „păstrător”; guvernatorul unei localități fortificate.
muhzir: aprod.
U
mufti: șeful religiei musulmane; este însărcinat de a da fetvâ sau

deciziune asupra tuturor chestiunilor de drept care rezultă din Coran
BC
atât guvernului cât și particularilor care îl consultă în această privință.

muvehiddin: cel care profesează unitatea lui Dumnezeu; cel care
RY
RA
nu vede în multiplicitata lucrurilor create decât esența unică a lui Dum
nezeu și care conduce toate aceste unități (Bianchi, II, 1054.)
miiteferică: regiment ieniceresc, întrebuințat în unitățiile de ca
LI B
valerie ; câteodată cei din această formațiune erau trimiși în delegație
spre a executa ordinele împărătești.
naib: substitutul unui judecător, subdelegatul unei mollale sau al
unui cadî. Prin naib se mai înțelegeau toți acei duhovnici cari erau de
semnați ca vicari într’o funcțiune spirituală sau judiciară, cum prin
Y
vechil se înțelegea un vicar temporal, civil sau politic.
nefer : simplu soldat; individ.
T
Nicopole: era unul din cele șapte districte (sangac sau livâ) ale
SI
ținutului (eyaleti) Ozu; pus sub guvernarea unui pașă cu 2 tuiuri, de el
depindeau 15 județe, printre care Nicopole, Târnava, Rahova, Șiștov,
Rusciuc, Razgrad, Yergoghi (Giurgiu), Islahie, Șumla etc.; în fiecare
ER
din aceste județe rizida câte un cadî și subașî.
Nizamîgedid: ,,ordinea nouă”, —denumirea dată noului sistem
militar stabilit în Turcia de Selim II, având ca scop să formeze trupe
IV
instruite și disciplinate după modelul european spre a le substitui celor
indisciplinabile ale ienicerilor. Aplicarea acestui sistem, întreruptă un
timp, s’a reluat sub Mahmud II.
UN
ndbetgi: sentinelă, (nobet: schimb de gardă, de santinelă). Așa

se chema și muzica pe care o executau fanfarele la palat, în orele fixe.
Ogac : cămin ; corpul ienicerilor, compus din mai multe regimente
(ortă), aceștia din urmă la rândul lor fiind împărțite în gemaat, bolile și
AL
segban. Cele 49 din aceste regimente erau la Constantinopole, iar alte

36 erau repartizate în garnizoanele diferitelor provincii și anume în :
Bosnia, Isornic, Belgrad, Vidin, Sofia, Silistra, Brăila, Ozu, Caffa,
Cutahia, Smirna, Trebizonda, Van, Erzerum, Musul, Diarbechir, Bagdad,
TR
Basra, Alep, Damasc, Egipt, Tripoli, Tunis, Gezair. Numărul total al

efectivelor din aceste regimente a variat după secole, crescând mereu
și din 12.000 de ieniceri câți erau în 982 (1574), au ajuns la 140.000 sub
EN
Sultanul Mahmut II.

Afară de ogacul propriu zis al ienicerilor mai erau Ogacul Bostangîi-
lor (corpul „grădinarilor”, care se îngrija nu numai de grădinile împără
tești, ci și de paza capitalei și a orașelor mari, având 6000 de inși numai
/C
la Istambul), Ogacul Topgî-'-Aox (corpul artileriștilor, enumerând 10—

12.000 de înși) și Ogacul Ge&egz-ilor (corpul soldaților din arsenal cu un
efectiv de 6000 de persoane).
Ozu: era unul din cele 7 ținuturi (eyalet) ale Turciei europeene,
SI
pus sub guvernarea unui pașă cu 3 tuiuri. Celelalte șase ținuturi erau
pașalîcurile din Sofia, Bosnia, Morea, Creta, Insulele și Voevodatele
IA
Valahiei și Moldovei. Districtele (sangac) ținutului Ozu, în număr de

7, erau : Ozu sau Ocacov, Nicopole, Plevna, Cirmen, Cârc-Chilise, Vize
și Calipoli. De districtul Ozu depindeau 35 de județe (Caza sau cadîlic)
printre cari Silistra, Constanța, Varna, Babadag, Cară-Hârmen, Balcic,
U
Isaccea, Pravadia, Mangalia, Mesevria, Măcin, Tulcea, Hârșova, Brăila,

Ismail, Islimie, Bender, Chilie, Cetatea-Albă, Câl-Burun, etc.
BC
RY
RA
-pașa : prima demnitate în imperiul otoman. Pașii erau de 3 ranguri :
Pașii cu un tui, cei cu 2 tuiuri, și cei cu 3 tuiuri, după funcțiunea pe care
o deținea demnitarul în administrația imperiului otoman.
LI B
In administrația secolului trecut, rangul de pașă fu rezervat atât
civililor cât și militarilor. Printre demnitarii civili aveau rang de pașă
vezirul, beilerbeiul din Rumelia, mir-i-miranii și mir-ul-umera-ii. La mi
litari se numeau pașa mareșalii (miișir), generalii de divizie {feric) și
generalii de brigadă (mir-i-livă).
Y
piade: infanterie.
raia: forma corectă a cuvântului este reaiâ, pluralul lui raiet care
T
în limba arabă însemnează „turmă”. In stilul oficial al Turcilor și în
SI
limba uzuală cuvântul era aplicat supușilor nemusulmani ai Imperiului,
cari plăteau birul pe cap (capitație). In textele oficiale cuvântul este de
obiceiu însoțit de jucară (săraci) : reaiâ ve jucară (raiale și săreai) sau
ER
reaiâ-î-fucară (săracele raiale).
Rahova: era unul din cele 15 județe {cază) ale districtului (sangac)
Nicopole, pus sub jurisdicția unui cad-î și unui subașî.
IV
Rusciuc: era unul din cele 15 județe ale districtului Nicopole.
Sadrazam: primul sfetnic al tronului otoman, numit și vezir, deși
sub acest nume se înțelegeau și alții din marii demnitari ai Imperiului
UN
(v. cuvântul Vizir). Străinii îl numesc „Grand-Vizir” (Mare Vizir).

Cuvântul Sadrazam însemnează „cel mai mare care ocupă un loc
de seamă”, iar titlul de sadr, întrebuințat singur și însemnând
„loc de frunte” era dat și celor trei mari demnitari ai imperiului imediat
L
după Marele Vizir, — Rumeli-cazascheri (judecătorul armatelor împără

tești din Europa), Anadolu-cazascheri (judecătorul armatelor din Asia)
RA
și Istanbol-ejendisi (judecătorul Capitalei imperiului).

Marele Vizir s’a mai chemat : tot simplu pașa, sahib-i-devlet (stă
pân de măreție), sau Lala pașa (îngrijitor de copii, deoarece Marele Vizir
NT
era considerat ca îngrijitorul copiilor Suveranului), sadr-î-ali (piept

înalt), vechil-i-mutlac (locotenent desăvârșit), sahib-i-mohwr (stăpânul
sigiliului).
sangac sau livă: district; o împătțire administrativă în imperiul
CE
otoman, mai mare decât o cază (județ) și mai mic decât un vilayet (provin
cie). Cuvântul sangac sau livă însemnează steag. Guvernatorul unui
sangac se chema mutesarîj.
sefer: expedițiunea militară; războiu.
I/
segban: în limba vulgară : seimen; cuvânt care în limba persană

însemnează „păzitor de câine” ; una din marele unități ieniceiești; era
S
denumit astfel, deoarece era însărcinat cu dresarea căinelor de vânat ai

împăratului. Segbanii erau organizați in 33 de regimente (ortă), unul
IA
rezervat pentru vânatul împărătesc, și celelalte pentru păzitul capitalei.

In Muntenia era un corp militar sub acest nume, alcătuit de lefegii
străini. înființat de Matei Basarab el era comandat de un polcovnic.
U
Șeik-itl-islam: pontiful musulmanilor; el era supraveghetorul tu

turor tribunalelor religioase, seminariilor musulmane și slujitoriloi legei
BC
mohametane, și în aceste călități ale sale înlocuia pe Sultan, fiind

RY
RA
considerat ca unul din marii demnitari ai imperiului, și în ceremoniale
venind imediat după Marele Vizir.
,,semen ve taaten” merasimi : ceremonialul care era îndeplinit după
LI B
citirea unei înalte porunci, și care însemna că cei de față promit să dea
ascultare celor ordonate. Fraza înseamnă „auzit și ascultat”.
serdar: șef, comandant militar; mai era titlul marelui Vizir când
comanda armata în timp de răsboiu, și în acest caz titlul era urmat de
adjectivul ecrem (serdar-î-ecrem=comandant suprem). Alții din demni
Y
tarii imperiului când comandau armata erau numiți serascher (genera
lisim). Cuvântul serdar a trecut și în limba română spre a arăta pe
T
comandantul călărimii din ținuturile basarabene, în rang imediat după
SI
hatman.
serdenghecdi: „care a renunțat la capul său”, „disperat”. Bra o
companie de milițieni recrutați deobiceiu dintre ieniceri. Mergeau în
ER
capul armatei la atacurile cele mai periculoase. Brâu plătiți în mod
generos : pe când un ienicer de rând primea 3 piaștri pe zi, ei primeau o
supraplată de 10 lei, — alocațiune care era continuată și după războiu,
IV
pe vieață, după ce treceau în rândul veteranilor {oturac). In războie erau
întrebuințați la cucerirea cetăților întărite.
Această miliție a serdenghecdiilor nu era permanentă, ci se recrutau
UN
și se disolvau după placul Sultanului. Astfel, cu prilejul expedițiunilor,

Sultanul ordona recrutarea lor într’un număr definit, cu câte o soldă
de 10 aspri pe zi, iar aceia dintre Ieniceri, la care zelul pentru religie
era mai mare decât iubirea pentru viață, răspundeau la chemare. Datoria
lor era să dea asalt zidurilor unei cetăți inamice, fără se le fie iertat a se
L
plânge de vre-un pericol sau dificultate și într’adevăr asaltele lor erau

RA
foarte vehemente; ei se aruncau în foc nu ca oameni ci ca niște animale

sălbatice. Pentru aceea, când mergeau în vreo expedițiune, puțini se
întorceau sănătoși acasă. Dar cine scăpa cu viață, acela mergea în triumf
la odaia respectivă, fără a fi obligat de a mai participa la alte expedi-
NT
țiuni.
Pe lângă aceste formațiuni de disperați pedeștrii, mai era una de
cavalerie, tot alcătuită de voluntari (gdnullu), și cunoscută sub numele
CE
de nebuni sau furioși (deli). De asemenea aceștia nu erau sub o disciplină

militară, ci mergeau orbește, și năvăleau asupra inamicului din toate
părțile. Pe urmă însă s’au organizat și ei; dar chiar prin aceasta și-au
perdut valoarea antică, și i-a rămas numai numele.
serhadd: „capul barierei”. Pronunțarea vulgară : serhat, cum a
I/
trecut și în limba română, spre a arăta ținuturile de peste hotar.

sichat: prieteni credincioși, pe care se poate conta, în special prie
S
teni intimi printre tovarășii lui Mahomet (Bianchi, I, p. 575) ; „autori

tăți”, tovarășii profetului, acei cari au adunat vorbele lui și au conservat
IA
tradițiunile; părinții cultului musulman (Megnard, I, p. 513).

silahșor: corpul grăjdarilor pus sub ordinele marelui grăjdar sau
mirahor. In limba vulgară : salahor.
U
Stambul: în textele turcești sunt întrebuințate mai multe expre-

siuni sau cuvinte, spre a arăta capitala țării, cum sunt : Istaribul (Stam
BC
bul), Der-Alie (Poarta Sublimă), Der-Saadet (Poarta Fericirii), Asitane

s
RY
REVISTA ARHIVELOR
66
RA
(Pragul), Asitane-i-Alie (Pragul Sublim), Asitane-i-Saadet (Pragul Fe
ricirii), Asitan-î-al-Osman (Pragul Dinastiei lui Osman), Dar-ul-Khi-
lafet (Poarta Califatului), PaitahtA-Dovlet-i-Osmame (Capitala statului
otoman), Constantinii (Constantinopole), acest din urmă fund între
LI B
buințat exclusiv pe monede.
subașî: ofițer aparținând uneia din cele trei categorii de ofițeri
(muhzir bașî, asasbașî și subașî) însărcinați cu afacerile judiciare ale
capitalei. La origine erau ordonatorii distribuirii apep și în această calitate
Y
ei mai păstrau ordinea în districtele respective, căpătând începtul cu
încetul funcțiunile unui primar și ale unui agent de poliție. De aici pre
T
zența lor în diferitele orașe ale provinciei. (Cuvântul subași este scris de
obiceiu cu litera „sad” la început, și în aceasta ortografie însemnează
SI
„capul apei”; dar unii îl scriu cu litera „sin”, atribuindu-i sensul de
„capul părții”, adecă șeful districtului).
ER
suret: copie după un act.
sulehă: oameni drepți, dotați cu virtuți.
Sultan: titlu rezervat împăratului otoman. Afară de acest titlu
IV
oficial, suveranii Turciei purtau felurite titluri, prenume și adjective,
cari ele singure constituesc o întreagă literatură de onomastică. Printre
cele mai obișnuite titluri ale Sultanilor, notăm : Padișah (împărat) ;
UN
Hacan (monarh, titlu întrebuințat altă dată de principii din Turan și

Turchestan); Șah (rege) ; Șahinșah (regele regilor) ; Khan (monarh) ;
Himchiar (prescurtat din cuvântul Hudavendighiar = suveran) ; iar
titlul de Halifâ (Calif) sultanul îl purta ca succesor și locotenent al
profetului.
L
Sultanul Mtistafa III: pomenit în documentul IV, a domnit între

RA
1171—20 zilcade 1187 (1757—21 Ianuarie 1774). Sub domnia sa au

fost cucerite : Sacâz-adasî (Chio), Lipova, Cenad, Sebeș, Lugoș.
Sultanul Abdill Hamid I: pomenit în documentele XII și XIII,
NT
a domnit dela 20 Zilcade 1187 (1774 Ianuarie 21) până în anul 1203
(1789). Sub el au fost cucerite Morea, Istindil (insula Tine dela Arhi
pelag), Insula Cuca, Aia Maura, Suda, Ispina Longa, și mai multe lo
calități în Iran și Caucaz (Tebriz, Khoi, Salmas, Erevan, Nahicevan,
CE
Șirvan, Șamakh, Ghenge Tiflis, etc.).

șehir: oraș.
Siștov: era unul din cele 15 județe (cază) ale districtului (s«w-
gac) Nicopole; era guvernat de un cadî și un subașî.
I/
ser: legea musulmană (seriat-î-islamie) bazată pe poruncile {eva-

mir) și interdicțiile (nevahi) dumnezeești, versetele (aiet-i-cherime) Cora
S
nului, tradițiunile islamice (AatZfs) și reuniunile populare (igma-î-ilmmet).

temessilc: bilet prin care se recunoaște o datorie; act autentic;
IA
titlul de proprietate a unui imobilier; chitanță.

tufencgi: „purtător de pușcă”, „pușcaș” ; lefegiu care servea în
garda domnească de infanterie; fiindcă delii formau garda cavalerească
U
a Domnului, mai cu seamă în epoca fanariotă. Șeful lor se chema tii-

fencgi bașî (în limba română consacrat sub forma de tufecciu).
BC
RY
RA
turnagî: unul din regimentele ienicerești care îrigrijiau berzele
Sultanului.
turnagî-bașî:șeivd. turnagî-i-lor care comanda a 63-a orta a Ienicerilor.
Tutracan {Turtucaia) : târg între Șiștov și Rusciuc.
LI B
ulufe: soldurile și salariile funcționarilor, în special celor în ser
viciile militare. înțelesul inițial al cuvântului era : mâncarea de animal;
dealtfel lefurile erau plătite altădată ca costul hranei destinată ani
malelor.
Y
ulefeli sau ulefegi: soldat mercenar care primea leafă și tain (în
românește : lefegiu).
T
ulemă: sensul comun al cuvântului este „învățat”, „literat”, „om
de lege” ; mai arată și pe membrii clerului musulman în general, în
SI
toate gradele lui : șeik-itl-islam (pontiful islamului), mufli (dătător de
sentințe religioase), cazascher (judecătorul cel mare al armatei), Is-
ER
tambol efendisi (judecătorul capitalei), mevlâ sau molia (înalt judecător),
cădi (judecător), naib (locțiitorul cadî-ului), și capii diferitelor secte
{derviș, bectași, mevlevi, etc.).
Văleni : nu putem precizăm de care din diferitele localități cu acest
IV
nume e vorba, deoarece în Țara Românească afară de Vălenii-de-Munte
(jud. Prahova), erau Vălenii : în județele Mușcel (în plasa Argeș și
în plaiul Dâmbovița), Olt (în plasa Șerbănești), Vâlcea (în plasele Mij
UN
locul și Păușești-Otăsău).
vali: înalt demnitar care guvernează un vilayet, deobicieiu fiind
în gradul de pașă.
vechil : substitutul sau vicarul unui funcționar civil sau politic.
AL
vilayet: împărțirea administrativă cea mai mare a imperiului

otoman, înglobând mai multe districte {livă sau sangac), pus sub ju
risdicția unui vali. V. și cuvântul eyalet.
Vidin: era unul din cele 2 județe {caza) ale districtului {sangac)
TR
Plevna.
Viișoara: După Dicționarul Geografic, cu numele de Viișoara
sunt cunoscute mai multe comune rurale în Muntenia, în județele Olt
EN
(plasa Siul de sus), Romanați (plasa Ocolul) și Teleorman (plasa Căl-

mățuiul-Marginea).
Vizir (mai corect : vezir): demnitarii cei mai înalți ai curții oto
mane imediat după Mare Vizir {sadrazam). Altădată erau în număr de
/C
4 și se numeau cubbe veziri (vezirii din boltă) din cauza bolții care
acoperea sala unde se ținea marele divan. Apoi acest post a fost su
primat sub domnia Sultanului Ahmed III (1705—1730) și de atunci
denumirea a fost păstrată ca un rang ierarhic.
SI
Voivodâ: titlu care era dat Domnilor români. In actele oficiale

turcești Domnii români mai erau numiți bei, voivoda-bei și mir, având
ca prenume: Hașmetlu (plin de magnificiență), fetanetlit (plin de inteli
IA
gență), zechiavetlu (plin de înțelepciune), rutbetlii (plin de demnitate), etc.

yayă : Infanterie.
Yergoghi sau Yergoi (Giurgiu) :unul din cele 15 județe {cază) ale
U
districtului {sangac) Nicopole. (După Hammer : Yerkdkl — rădăcina de

pământ=sfecla).
BC
RY
RA
zabit: ofițer.
zemmi: tributar; supus trăind sub protecția guvernului otoman,;
poreclă dată tuturor creștinilor, Evreilor și păgânilor de sub domi
nația otomană, supuși impozitului pe cap (capitație).
LI B
După dreptul canonic al Islamului când o țară ne-musulmană era
cucerită de Musulmani, se garanta populațiunei care nu îmbrățișea legea
musulmană și nu era supusă robiei, viața, libertatea și proprietatea, a-
ceasta din urmă cu anumite restricțiuni. Aceste populațiuni erau în urmă
chemate ehl-el-zimmă (oameni cu contract sau cu obligațiuni), sau pur
Y
și simplu zemmi.
zer-mahbub : „aur favorit”; numele unei monede de aur de 240
T
accele, bătută prima dată în 1137 (1725) sub Ahmed III. In timpul
SI
evenimentelor pomenite era în circulație aceia bătută în 1171 (1757)
de Sultan Mustafa, într’un aiar de 21.24 (906.57% ) și cântărind 12
carate și 2 grăunți, cu o valoare de 360 accele; în anul 1187(1774) sub
ER
Sultanul Abdul Hamid I s’a bătut din nou păstrând același aiar, cân
tărind însă 13 carate și valorând 420 accele.
H. Dj. Siruni
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
RY
RA
LI B
Y
POPULAȚIA MAGHIARĂ DIN TRANSILVANIA
T
SI
S’a spus cu drept cuvânt, că istoria este memoria generațiilor.
Ori, memoria aceasta cuprinde o sumedenie de lucruri bune și rele, vesele
ER
și triste, dătătoare de energie și vieață nouă, învățături folositoare,
îndreptări sigure pentru cei ce rătăcesc drumul drept, calmante pentru
spiritele înfierbântate fără temeiu, experiență vastă verificată, atât de
necesară și indispensabilă, conducătorilor de popoare, cărora le servește
IV
de călăuză luminoasă în haosul din ce în ce mai întins și adânc, care
încearcă să ne învălue din toate părțile.
UN
In vremuri de agitații și tulburări nesocotite, istoricul e dator să

lămurească lumea, punând la dispoziția oamenilor cu răspundere, fapte
precise, pe deplin verificate, din cari țîșnește adevărul întreg și necon
testat de nici o minte sănătoasă și nedominată de patimă sau alte inte
L
rese condamnabile.
RA
Condus exclusiv de aceste superioare considerații scriu paginile

ce urmează despre populația maghiară din Transilvania, pentru care,
conducătorii Ungariei, rezimați pe date intenționat falsificate, au făcut
NT
de 22 de ani atâta zarvă și turburare în Europa.

Un recensământ obiectiv. Vom căuta să arătăm întâiu care este
numărul acestei populații și cum este ea răspândită în Transilvania,
CE
provincie sub care înțelegem tot teritoriul fost sub stăpânire ungurească
până în anul 1918.
Pentru a stabili numărul trebue să recurgem la recensământul
I/
cel mai obiectiv și mai științific din câte sau făcut în această provincie,
spre a afla adevărul deplin nefalsificat. Acesta este singur recensământul
S
general din Decemvrie 1930, făcut pe temeiul celor mai moderne criterii,
stabilite de convenția dela Geneva (Decemvrie 1928).
IA
Niciodată aici nu se făcuse un recensământ așa de obiectiv, core-

punzător cu situația reală și garanția indiscutabilă ce ne-o oferă recru
U
tarea recensorilor, luați dintre intelectualii satelor și orașelor, fără deo-

BC
RY
sebire de neam, religie sau limbă maternă a cetățenilor. Merită în a-
RA
ceastă privință o specială relevare spusele directorului recensământului
d. dr. S. Manuilă : x)
;,După executarea recensământului, s’a întreprins o anchetă pentru
LI B
stabilirea naționalității recensorilor în provinciile noui ale României.
Cu această ocaziune s’a constatat că din totalul de 29.399 recensori,
68,8% au fost Români și 31, 2% au fost minoritari. In 10 județe, din
37, majoritatea absolută a recensorilor a fost minoritară. In județele cu
Y
populație minoritară compactă, proporția recensorilor minoritari a
ajuns până la 80%. Astfel că, cei peste 10.000 de recensori minoritari
T
din întreaga țară, au avut posibilitatea să-și dea seama direct dacă
SI
recensământul s’a făcut sub toate raporturile, în mod obiectiv și fără
amestecul autorităților publice”. Iată care este pentru Transilvania,
ER
în 4 județe cu massa mai importantă de populație minoritară, propor
ția recensorilor minoritari față de români. Județul Ciuc 67,8%, Odorheiu
79,6%, Trei-Scaune 70% și Timiș 50,1% recensori minoritari. Evident
IV
că proporția s’a păstrat și în celelalte județe cu populație minoritară
mai redusă. Astfel nu mai poate fi nici o bănuială în ce privește obiec
UN
tivitatea acestui recensământ, care acum fiind publicat, e la dispoziția

publicului pentru controlul riguros al datelor utilizate de noi în cerceta
rea de față.
Populația Transilvaniei. Totalul populației e repartizat astfel
L
pe ținuturi:
RA
Transilvania 3.217.988
Crișana Maramureș 1.390.417
Banat 939.958
NT
Total: 5.548.363 locuitori,

din care Ungurii sunt numai 880.566, deci mai puțin de i/6 din totalul
CE
populației. Și iată acum și cifrele de amănunte, cari nu pot fi infirmate

de nimeni și prin nici o altă dovadă vrednică de crezământ:
Maghiarii sunt resfirați pe ținuturi în modul următor, nefiind
nicăiri în massă compactă :
I/
Transilvania 461.932 (c. 14%)

S
Crișana-Maramureș 320.795 (23,1%)

Banat 97.839 (10,4%)
IA
In total 880.566
1. In broșura Populația actuală a României. Ci]vele preliminare ale recensămân
U
tului din 29 Decemvrie 1930, București, 1931, p. 21—22.

BC
RY
POPULAȚIA MAGHIARĂ DIN TRANSILVANIA 71
In afară de aceștia mai sunt răspândiți în celelalte provincii 72.231
RA
Maghiari. N’am socotit între Maghiari cei 472.710 Secui, din cele 4 ju
dețe transilvane, fiindcă ei nu s’au considerat niciodată Unguri, și chiar
știința istorică și etnografică maghiară i-a judecat totdeauna ca o națiune
LI B
aparte de Unguri, cum au fost de altfel în tot trecutul lor până la
6). Asupra acestor Secui vom reveni mai departe cu alte dovezi
1848 12
5
*4
istorice și etnografice.
Deci Maghiarii au o proporție redusă față de Români și celelalte
Y
minorități, care poate fi exprimată pe ținuturi așa :
In Transilvania sunt ceva peste 1 7 parte.
T
In Crișana-Maramureș sunt mai puțin ca 1 4 parte.
SI
In Banat sunt ceva peste 1 10 parte.
Numărul populației băștinașă, al Românilor, e acesta :
ER
In Transilvania 1.853.719 (57,6%)
In Crișana-Maramureș 844.078 (60,7%)
In Banat 511.083 (54,4%)
IV
Total 3.207.880
UN
Numărul Germanilor, minoritatea cea mai mare după Unguri și

Secui, se cuprinde în aceste cifre :
In Transilvania 253.426 (7,9%)

AL
In Crișana-Maramureș 67.259 (4,8%)

In Banat 223.167 (23,7%)
Total 543-852
TR
Să ne coborîm și la date de amănunte pe județe, în urma cărora

ni se prezintă acest tablou al Maghiarilor :
EN
I. Transilvania:
/C
1. Alba 24.028 (11,3%) 7- Sălaj 107.662 (3i,4%)

2. Brașov 44.761 (26,6%) 8. Sibiu 9-o85 ( 4,7%}
3- Cluj 100.759 (30,1%) 9- Someș 33-87O (15,4%)
4. Făgăraș 4-768 ( 5,5%) IO. Târnava-Mare 17.419 (11,8%)
SI
5. Hunedoara 37-584 (ii,3%) 11. Târnava-Mică 35.306 (23,6%)

6. Năsăud 7-476 ( 5,2%) 12. Turda 39-214 (21,4%)
IA
Total 461.932
U
1. Vezi Meteș, Le probleme des Sicules en Roumanie, București 1939.

BC
RY
II. Crișana-Maramureș :
RA
1. Arad 82.488 (19.5%)
2. Bihor 152.942 (30 %)
LI B
3. Maramureș 11.174 ( 6,9%)
4. Satu-Mare 74,191 (25.2%)
Total 320.795
Y
III. Banat:
T
1. Caraș 5.032 ( 2,5%;
2. Severin 15.838 ( 6,6%;
SI
3. Timiș-Torontal 76.969 (15,4%;
Total 97-839
ER
Deci Maghiarii în cele 19 județe unde sunt, variază între 2,5%
și 31,40%, ne atingând nici într’un județ, nici măcar 1/3 din populație.
IV
Problema populației orășenești. Maghiarii afirmă și răspândesc prin
presă și diferite studii în străinătate, ca „adevăr istoric”, că orașele
UN
din „Transilvania”, -— cari de fapt conduc și domină satele, — sunt cu

populație majoritară maghiară. Dăm imediat răspunsul recensământu
lui, neuitând să scoatem în evidență afirmația din prefața voi. II p.
XII, că „în Transilvania Evreii de religie mozaică s’au declarat de neam
L
maghiar și acest fenomen s’a petrecut pe o scară întinsă și în publicațiu-

RA
nile noastre datele apar conform declarațiilor făcute”. In felul acesta

a crescut, prin Evrei, numărul Maghiarilor, căci apartinența etnică a
fost stabilită așa : ,,se va înscrie neamul de care cineva se simte legat
NT
prin tradiție și sentimente”. Astfel pe numeroși Evrei „tradiția și senti

■
mentele”, practicate la faimoasele recensământe din vechea Ungarie,
i-au făcut să se declare maghiari, înmulțind numărul acestora peste
CE
realitate și la recensământul din 1930.

Iată icoana adevărată a populației maghiare din orașele celor
trei ținuturi distincte :
I/
I. Transilvania
a; jud. Alba b; județul Brașov
S
5. Brașov 23.269(39,3%)
IA
1. Alba Iulia 2.034 (16,6%)

2. Abrud 531 (21,5%) c; 'județul Cluj
3. Aiud 4.788 (50,5%) 6. Cluj 47.689 (47,3%)
U
4. Sebeș 322 ( 3,5%) 7. Huedin 2.883 (53,4%)

BC
RY
d) județul Făgăraș II. Crișana—Maramureș
RA
8. Făgăraș 2.094 (26,7%) fl)
e) județul Hunedoara
LI B
28. Arad 29-978 (38,8%)
9. Deva 3-702 (35,3%)
10. Hațeg 511 (15,1%) b) județul Bihor
11. Hunedoara I-4I4 (30,7%)
29. Oradea
Y
12. Orăștie I-O55 (14,4%) 42.630 (51,6%)
13. Petroșani 5.861 (38 %) 30. Beiuș 1.121 (26,1%)
T
31. Salonta 12.267 (80,2%)
f) județul Năsăud
SI
14. Bistrița 1-363 ( 9,6%) c) județul Maramureș
ER
15. Năsăud 98 ( 2, 8%)
x J j . 32. Sighet 5.424 (19,9%)
g) 'județul Salaj
d) județul Satu-Mare
16. Zălau 5.614 (67,3%)
IV
17- Cărei 5.634 (35,1%)
18. Șimleul Silv. 3.434 (46,1%) 33. Satu Mare 21.916 (42,6%)
UN
34. Baia Mare 4-927 (35,4%)

hj județul Sibiu 36. Baia Sprie 2.296 (55,6%)
19. Sibiu 6.521 (13,2%) Total 120.559 (43,6%)
AL
j) județul Someș
III. Banat
20. Dej 5.234 (34,6%)
TR
21. Gherla 1.937 (29,3%) a) județul Caraș
1) județul Târnava Mare 36. Oravița 459 ( 4,8%)

EN
37 Reșița 2.127 (10,7%)

12. Mediaș 5.974 (25,6%)
23- Sighișoara 5-236 (22,2%) b) județul Severin
/C
m) județul Târnava-Mică
38. Lugoj 5-397 (22,9%)
24- Diciosânmărtin 3.522 (53,6%) 39. Caransebeș 536 ( 6,2%)
25- Blaj 721 (15,6%) 40. Orșova 880 (10,8%)
SI
26. Dumbrăveni 1-445 (35,5%) c) județul Timiș-Torontal

IA
n) județul Turda
41. Timișoara 27-652 (30,2%)
27- Turda 9.943 (49,7%) 42. Lipova 949 (15,8%)
U
Total 149.400 Total 38.000 (22,7%)

BC
RY
In aceste 42 orașe, — susținute și întărite cele mai multe în mod
RA
artificial de autoritățile maghiare de ieri, -— numai în 7 sunt peste
jumătate Maghiari (Aiud, Huedin, Zălau, Diciosânmartin, Oradea,
Salonta și Baia-Sprie), înconjurate și acestea toate de populație în
LI B
majoritate mare românească.
Totalul populației urbane din aceste trei ținuturi e următorul:
I. Transilvania 519,675
II. Crișana-Maramureș 276.254
Y
III. Banat 167.489
T
Total 963.418
din cari Români 336.776, iar Maghiari sunt numai 30;.939, deci mai
SI
puțin ca 1/3 parte. Astfel la cea dintâi ciocnire cu realitatea cifrelor
exacte se spulberă în neant afirmația interesată și falsă a Maghiarilor,
ER
că în orașele acestor ținuturi ei au majoritatea locuitorilor.
E îndeobște cunoscut, că aporape toate orașele din Ungaria au
fost întemeiate de elemente germane x), cari cu timpul au fost desna-
IV
ționalizate sau au dispărut; numai în Transilvania, în câteva orașe,
se mai păstrează într’un număr mai considerabil. Maghiarii, în cursul
UN
veacurilor au fost tot minoritari în orașe, abia în veacul al XVIII și mai

ales în al XIX, numărul lor crește, prin politica necruțătoare de mij
loace a maghiarizării, care caută să contopească în massa maghiară
Evreii și alte neamuri mai puțin rezistente.
L
In trecut Românii nu au fost admiși în orașe. Românii nu erau

RA
inferiori ca inteligență și muncă Maghiarilor pentru a deveni orășeni

prin comerț ori industrie, ori funcționari. Ei au fost necontenit împie
decați de autorități de a pătrunde în orașe, luând față de ei cele mai
NT
neomenoase măsuri. Ajung aceste trei exemple, căci sistemul era general
în toată Transilvania.
Consiliul orașului Turda, în 1711-—12, decide : „Aflăm că Valahii
CE
se înmulțesc foarte tare între noi spre dauna noastră. Orașele și satele
vechi și frumoase locuite înainte de Unguri și Sași, într’atâta sunt
pustiite de locuitori, prin înmulțirea Valahilor, că acum nici de veste nu
I/
le mai putem auzi. Pentru motivul amintit mai sus, hotărîm în comun,
ca fiecare gospodar sau văduvă din oraș este îndatorat a alunga, în curs
S
de opt zile, din casele și pământurile lor pe toți Valahii subt pedeapsă
de 5 fl.” 12)
IA
1. Vezi pe larg Kaindl Fr. R., Geschichte der Deutschen in den Karpathenlânders,
II, Gotha, 1907, p. 1—350.
U
2. Orbân B., Torda văros es kornyeke, Budapesta, 1889, p. 271.

BC
RY
Asemenea măsuri iau și Ungurii din Târgu-Mureș (în 1759) : „Nici
RA
un locuitor din neamul valah nu poate cumpăra vre-un teren cu
drept de proprietate pe teritoriul orașului; să nu se dea Valahilor nici un
loc, fie de arat, fie de fânaț din hotarul orașului. Nimeni dintre cetățeni
LI B
să nu-i protejeze ori să-i primească la lucru și cu atât mai vârtos să nu le
dea loc, ca să se așeze pe el, ci să-i denunțe primarului”, x).
Românii în Cluj vreau să-și zidească o biserică în 1790, consiliul
orașului „protestează sărbătorește în contra edificării acestui „oratorium”
Y
și declară că nu va 'permite niciodată ca pe hotarul orașului să se edifice
biserică românească” 12).
T
Concepția aceasta de intoleranță neomenoasă nu și-au schimbat-o
SI
Maghiarii, nici după o sută de ani, căci în 1904, tot în Cluj, au cerut
Românii, ca orașul să le dea un intravilan pentru noua episcopie pro
ER
iectată, însă primăria orașului răspunde în acești termeni: „Clujul este
oraș unguresc și biserica valahă iredentistă și anti-patriotică nu-i
vrednică de favorul cerut, ci va veghea, ca nici-un Valah să nu se mai
IV
poată așeza în acest centru unguresc”.
Populația românească în trecutul îndepărtat în orașe. Din aceste
UN
exemple se pot vedea cauzele, care au împiedecat elementul româ

nesc de a pătrunde și a cuceri teren mai întins în orașele transilvane.
Cu toată ura și piedecile puse de autoritățile maghiare, Românii au reu
șit încă din veacul al XVIII să majoreze numărul Maghiarilor în unele
AL
orașe din Transilvania.

Iată câteva exemple3) :
TR
In Arad, la 1720, erau 177 Români și numai 35 Maghiari.

In Deva, la 1727, sunt 113 Români și Unguri numai 56.
In Hațeg, la 1713, sunt 53 Români și 27 Unguri.
EN
In Hunedoara, la 1713, sunt 37 Români 35 Unguri.

In Brașov, în 1713, erau 738 Români și Unguri 631.
In Sibiu, la 1698, găsim 11 Români și numai 5 Unguri.
/C
In Sighișoara, la 1723, sunt 55 Români și numai 16 Unguri.

In Mediaș, la 1723, sunt 95 Români și Unguri numai 23.
In Timișoara, la 1851, sunt 3807 Români și numai 2347 Unguri4).
SI
1. Kolozsvări-Ovâri, Corpus statutorum municipalium Transylvaniae, I, București

1885, p. 156—157.
IA
2. Cf. Iakab Elek, Koloszvâr tortinete Okleveltăr, III, Budapesta, 1888, nr. 309.
3. Culese din cartea lui Acsady Ignat, Magyarorszdg nepessege a pragmatica sanctio
korâban, Budapesta, 1896.
U
4. Cf. Knezy I., Istoricul cetății Timișoara, Timișoara, 1921, p. 58.

BC
RY
Mijloacele de a înlătura așezarea Românilor în orașe erau infinite.
RA
Cele mai drastice se aplicau față de toți, necruțând nici prieteni și persoane
cu înalte situații avute. Dăm și aici dovezi edificatoare :
Domnul Moldovei Gheorghe Ștefan își pierde tronul și pentru
LI B
prietenia prea strânsă cu principele Transilvaniei Gheorghe Râkoczv
al II-lea, în țara căruia se refugiază. Ajuns la Baia Mare, vrea să-și cum
pere sau să-și închirieze o casă pentru adăpostul familiei sale. Consiliul
orașului cu delicateța obișnuită a rasei, ca ,,străinii să nu-și -poată pune
Y
piciorul în oraș, sub nici-o împrejurare”, hotărește, în August 1658,
că nu admite cumpărarea casei, iar închirierea numai cu condiția, ca
T
proprietarul să nu îndrăznească să se adreseze consiliului în caz de litigiu
SI
ori alte neplăceri cauzate prin închirierea casei, ci să sufere ceeace cu voia
și-a câștigat”. Domnul a fost silit în urma acestui decis, să plece mai
ER
departe, ca și doamna lui Constantin Basarab, Domnul Țării Românești
-— și el prieten și aliat al lui Gh. Râkoczy — care s’a împărtășit din
belșug de mizeriile cauzate de primăria orașului Baia Mare T).
IV
Cât e de neîntemeiată pretenția Ungurilor la orașe, o dovedește
faptul că așezarea lor mai numeroasă în diferitele orașe, amintite e cu
UN
totul nouă, cum se vede și din cartea cunoscutului sociolog maghiar Jâszi
Oszkâr2), care spune, că numărul Ungurilor în orașe a crescut numai între
anii X880 și 1900 cu 85%, iar a nemaghiarilor abia cu u-% li s’au permis.
Situația etnografică a graniței de Vest. Să cercetăm mai departe
L
situația etnografică dela granița de Vest a țării, din cele patru județe
RA
cuprinse în ținutul numit „Crișana-Maramureș”. Notăm numai neamu

rile mai importante :
Totalul
NT
J udețe populației Români Unguri Germani Ruși Ruteni Sârbi Slovaci Evrei
61 % 19,5 % 12,3% 2,8% 2,1%
Arad 423.649 258.239 82.488 52.202 438 826 1.969 11.790 9.048
CE
61,6% 3°% 0,4% 2,2 % 4,3%

Bihor 510-318 314.109 152.942 2.288 496 493 131 II.162 21.982
— 57,7% 6,9% 2-% 20,9%
Maramureș i6i.575 93-207 11.174 3-239 73 19.230 IO 73 33-828
60,5 % 25,2 % 3,2 % n,9% 8,1%
I/
Satu-Mare 294-875 178.523 74-191 9.530 1.149 3.020 61 555 23-967

60,7% 23,1% 4,8% 0,2 % 1,7% 0,2% i,7% 6,4%
S
Total 1390.417 8.44.078 320.795 67-259 2.156 23-569 2.171 23.580 88.825
IA
Restul alte neamuri.
1. Vezi Palmer K. Nagybânya es kornyeke, Baia-Mare, 1894, p. 44; și Szilăgyi

Alex, Erdely es az eszakkeleti hdboru, II, Budapesta, 1891, p. 561).
U
2. A nemzeti dllamok kialakulăsa es a nemzeti ketdes, Budapest 1912.

BC
RY
RA
Deci în nici unul din aceste 4 județe de graniță Ungurii nu întru
nesc mai mult de 30%, fiind Românii pretutindeni în majoritate covâr
șitoare pe județe.
LI B
Analiza etnografică a plășilor din graniță. Din aceste 4 județe
analizăm datele etnografice pe plășile, care ating granița Ungariei,
începem dela râul Mureș și mergem până în Maramureș.
Y
In județul Arad avem patru plăși de graniță : I. Pecica cu 12 sate
și totalul de 47-735 locuitori din care sunt : 18.441 (38,6%) Români,
T
14,952 (31.3%) Unguri, 2.717 (5,7%) Germani, 9.015 (18,9%) Slovaci,
SI
restul alte neamuri. 2. Aradul nou cu 22 sate și total 47.407 locuitori
din care 15.603 (32,9%) Români; 7.205 (15,2%) Unguri, 23.981 (50,6%)
ER
Germani, restul alții. 3. Sfânta Ana cu 12 sate și total 33.339 locuitori
din care sunt: 16.553 (49,6%) Români, 4.521 (13,6%) Unguri; 11.147
(33.4%) germani, restul alții. 4. Chișineu-Criș cu 19 sate și total 46.802
locuitori din care 28.594 (61,1%) Români, 14,562 (31,1%) Unguri, 1.519
IV
(3,2) Germani, restul alții.
In Plasa Pecica Ungurii au numai în 4 sate majoritate : I. Iratoșul
UN
din totalul de 2.238 locuitori, Românii sunt numai 598, iar Unguri 1.611.
2. Peregul mic cu total de 1.633 l°c- Români 38, Unguri 1.581. 3. Rovine
(Pecica ungurească) cu total de 6.976 loc. Români 237, Unguri 6.144.
4. Sederhat cu total 575 loc. Români Xo8, Unguri 449.
AL
In plasa Aradul nou sunt numai trei sate, unde Ungurii au majo
ritate : I. Dorobanți (Iratoșul mic) cu total 2.452 loc. Români 68, Unguri
TR
2.324. 2. Sănleani cu total 1.401 loc. Români 105, Unguri 719, Germani
571. 3. Sfântul Paul cu total 1.001. Români 84, Unguri 910.
In plasa Sf. Ana ungurii au majoritate în 3 sate : 1. Olari (Varșan-
EN
dul nou) cu total 2.043 loc., Români 888,. Unguri 1.095. Zimandcuz cu
total 969 loc. Români 7, Unguri 923. Zimandul nou cu total 1.154 loc.,
Români 64, Unguri 1.007.
/C
In plasa Chișineu-Criș reproducem datele pentru cele 19 sate ale

celor trei neamuri : Români 28.594 (61,1%) Unguri 14.526 (31,1%) Germani
1,519 (3,2%) :
Satele Total Români Unguri Germani
SI
1. Adea 1806 78 1645 8

1863 818
IA
2. Chișineu-Criș 2944 94
3. Cintei T668 1597 12 9
4. Grăniceri 3117 2757 17 273
U
5. Iermata Neagră 2348 483 1811 14

6. Luntreni 606 43 555 3
BC
RY
RA
Satele Total Români Unguri Germani
7- Mișca 1889 1777 62 3
8. Nădab 2202 2066 70 7
LI B
9- Pădureni 2405 456 1712 49
10. Pilul 2064 1879 129 24
11. Satu nou 2358 54 1851 386
12. Sintea mare 2213 1991 168 IO
Y
13- Socodor 4723 4165 468 24
T
14- Sepreuș 4076 3730 116 22
15- Șiclău 2785 2738 27 13
SI
16. Tipar 2443 55 1039 550 780 slovaci
*7- Vărsând 2508 1991 5oo 9
ER
18. Vânători 2322 810 1480 IO
19. Zerind 2355 61 2121 14
Restul alte neamuri.
IV
Conform datelor de mai sus Ungurii au numai în 7 sate majoritate-
In județul Bihor sunt 4 plăși de graniță : Salonta, Centrala Oradea,
UN
Sălard și Săcuieni.
Plasa Salonta are 19 sate cu total de 29.811 locuitori, din care sunt
Români 21.231 (72,2%) și Unguri 7.447 (25%) ; cu majoritate importantă
L
numai în patru sate : Ant, Arpașel, Boiu și Ghiorac.

Plasa Centrală-Oradea are 39 sate cu 49.538 loc. din care Români
RA
27.730 (56%) și Unguri 20.291 (41%) ; cu majoritate importantă numai

în li sate : Biharia, Borș, Episcopia Bihorului, Oșorheiu, Paleu, Sântăul
mare, Sântăul mic, Săldăbagiul de munte, Sântion, Seleușul și Uilacul
NT
de munte.
Plasa Sălard are 27 sate cu 22.477 loc., din care Românii sunt numai
8.854 (39,4) iar Unguri 12.532 (55,8%), Slovaci490 (2,2%) și Evrei 278
CE
(1,2%), repartizați astfel :

Satele Români Unguri Satele Români Unguri
Almașul mic 283 19 Nădar 312 8
I/
Cetariu 27 1-502 Niuved 43 603

Chioag 384 16 Parhida 701 392
S
Ciuhoiu 634 14 Poclușa de

IA
Ciulești 374 6 Bărcău 44 620

Eegernic 262 167 Roșiori 927 I-3I4
Gurbești 182 11 Sarcău 212 1
U
Hâncești 204 1 Sălard 520 2.118

Hodoș 40 985 Săliște 181 116
BC
RY
RA
Satele Români Unguri Satele Români Unguri
Sărsig 443 32 Sisterea 66 1-053
S ântimreu 62 1.082 Șușturogi 572 15
LI B
Sârbi 1.185 55 Tămășeu 58 1-032
Sfărmaș 369 17 Tăutelec 21 532
Spinuș 706 140 Vaida 42 681
Ungurii deci au majoritate importantă în io sate din plasa Sălard.
Y
Plasa Săcueni are ii sate cu 23.182 loc., din care Români sunt
T
numai 3.221 (13,9%), Unguri 17.618 (76%), Slovaci 708 (3,1%), Evrei
892 (3.8%) :
SI
Satele Români Unguri Slovaci Evrei
ER
Cadea 193 1.120 5 30
Cenaloș 390 51 7i 11
Cherechiu 43 994 — - 6
829 —
Ciocaia
IV334 35
Cubulcut 39 1.260 —• 32
Diosig 5-153 11 192
UN
1-493
Olosig 3i 672 — 6
Săcueni 496 4-377 13 526
Sâniob 66 1.066 608 37
110 1.061 — 12
AL
Sânnicolaul de munte
Târgușor 25 1-035 — 5
Românii au majoritate numai în I sat.
TR
Ne oprim la două plăși, formate din sate luate din jud. Bihor și
Satu-Mare, care acum fac parte din jud. și el de graniță prin aceste
sate : Sălaj cu total de populație 343.347,din care Români 192.821 (56,2%),
EN
Unguri 107.662 (31,4%), Germani X6.010 (4,7%), Slovaci 5.823 (1,9%),

Evrei 9.114 (2,9%), restul alte neamuri.
Plasa Valea lui Mihai are 14 sate cu 31.487 loc., din care Români
/C
9.685 (30,8%), Unguri 18.887 (60%), Evrei 1.902 (6%).

Reproducem numărul populației din aceste 14 sate :
Satele Români Unguri Germani Ruteni Evrei
196 I
SI
1. Adoni 792 14 24
2. Cheniz 1-032 83 -— ■— 12
3- Cheșereu 1-570 — I 13
IA
99
4- Curtuiușeni 720 1.690 7 -— 3i
5- Galoș Petreu 494 1.024 1 — 28
U
6. Otomani 84 I.OOI — 8 42
7- Pișcolț 1-449 987 54 8 121
BC
RY
RA
Satele Români Unguri Germani Ruteni Evrei
8. Sălacea 90 3-327 3 2 34
9- Scărișoara 651 II -— — —
LI B
IO. Șilindru 625 438 58 268 26
11. Șimian 710 1-953 4 12 73
12. Tarcea 586 585 1 —• 21
*3- Valea luiMihai I-I94 5-214 25 7 i-438
Y
I4- Vășad 1-755 112 — — 39
T
Ungurii au majoritate importantă în 8 comune.
SI
In plasa Cărei cu 27 sate și total 37.367 locuitori; sunt Români
13.826 (37%), Germani 12.564 (33,6%), Unguri numai 9.619 (25,5%),
ER
repartizați în modul următor pe sate :
Satele Români Unguri Germani Evrei
1. Andrid 989
IV 785 47 74
2. Berea 56 425 13 13
3. Berveni 274 1-954 IOI 78
UN
4. Cămin 25 20 1-258 —
5. Căpleni 292 1-856 192 ■—
6. Ciumești 546 222 1.240 26

7. Colonia Col. Paulian 397 2 — —
AL
8. Dindești 940 271 324 42

9. Domănești 802 432 56 3
10. Foeni 32 ii5 1.680 —
TR
11. Ghenci 4i4 93i 3 13

12. Ghilvaci 161 74 371 3
13. Horea 398 — 4 ■—
EN
14. Irina 102 618 14 22

15. Istrău 324 20 — —
16. Lucăceni 774 — r------- -—

/C
17. Marna nouă 192 7 — 2

18. Mofținui mare 296 119 I-4I5 ■—
19. Mofținui mic 1.068 533 7 3i

20. Petrești 70 .1447
SI
41 —•
21. Portița 52i 3 -— 4

2.2 Resighea 665 48 79 4
IA
23. Sanislău 1.836 566 1.607 183

24. Sănmiclăuș 765 161 IO 18
U
25. Tiream 640 50 1-379 —
26. Urziceni 3i4 206 I-3I7 —

BC
27. Vezendiu 962 31 -— 5

RY
RA
Ungurii au aici în 5 sate majorități de seamă ; știm că în Ghenci
au fost colonizați numai după 1715 x).
In județul Satu-Mare avem două plăși de graniță : Satu-Mare
LI B
și Ugocea. Plasa Satu-Mare are 38 de sate cu 40.860 loc., din care sunt
Români 17.137 (41-9%), Unguri 19.887 (48,7%), Ruteni 1.577 (3-9%).
Evrei 311 (3,2%).
Satele Români Unguri Ruteni Evrei-
Y
Adrian 14 589 ■—
5
T
Agriș 24 996 ■— 20
Amati 600
SI
331 , — 23
Ambud 88 840 —■ 49
Apateu 257 133 8
ER
—
Atea 87 426 45 9
Bercu 125 607 90 76
Berindan 206 385 ; —• 18
IV
Boghiș 1.054 531 — 8
Botir 1.860 864 29 141
UN
Cărășeu 438 889 ■— 91

Corod 315 343 -— 38
Cucu 155 130 ■— 9
Culciul mare 434 408 20
L
Culciul mic 196 53i

.' -—■
11
RA
Dara 325 653 — 2

Doba 948 45i •— 5
Dorolț 222 314 — 23
NT
Dumbrava 679 141 67 13

Hrip 442 549 — 23
Lazuri 160 1187 100 48
CE
Lipău 855 16 1 23
Livada 453 2.651 365 145
Mărtinești 274 336 — 28
Micula 293 ii73 320 119
I/
Nisipeni 1 656 — 11
Noroeni 4 152 81 3
S
Oar 462 1.129 — 32

IA
Odoreu I-348 394 14 114

Păulești 130 252 — 7
U
1. Cf. Acsâdy, Magy-arorszdg ntipessege a programatica sanctio kordban, Budapesta,

1896.
BC
6
RY
RA
Satele Români Unguri Ruteni Evrei
Peleșel 151 286 459 63
Pelișor 2 347 -—• -—
LI B
Petea 285 33 7 8
Petin 146 394 — 24
Rușeni 491 7 —' 4
Sătmărel 1.428 24 — 20
Y
Tătărești r-133 15 ■— 17
T
Vetiș 1-052 724 4 53
SI
Astfel Ungurii au majoritatea impunătoare în 13 sate,
Plasa Ugocea are 15 sate cu 24.696 loc., din care sunt: Români
ER
12.076 (48,9%), Unguri 6.799 (27-5%). Germani 1.I24 (4,6%) Ruși 503
(2%), Ruteni 867 (3,5%) ȘÎ Evrei 2.883 («,7%) :
Satele Români Unguri Germani Ruși Ruteni Evr
IV
Băbești 1 475 — — ■— 14
Bătarci 1.241 53 238 8 — 201
UN
Bocicău 452 — — 7 ■— 7
Cidreag 240 228 — — 170 22
Comlăușa 918 8 13 — 2 117
Dobolț 16 420 — ■— — IO
L
Gherța mare 895 3 — — ■— 51

RA
Gherța mică 1.747 !9 ■— — — 46

Halmeu 673 2.029 17 7 145 I.316
Porumbești 238 620 5' 48 293 80
NT
Târna-mare 927 228 141 4i5 I 324

Tămășeni 13 497 2 1 -— 73
Turț 3-284 144 3 3 35o
CE
Turulung 461 2.075 705 7 256 206

Valea seacă 970 •— ■— 8 — 66
Ungurii au în 6 sate majorități importante.
I/
In jud. Maramureș plasa Sighet are 28 sate cu total 43.706 loc.

din care sunt: Români 25.742 (58,9%), Unguri 4.507 (10,3%), Ruteni
S
6.681 (15,3%), evrei 6.369 (14,6%). Ungurii au majoritate numai în

IA
satele : Câmpulung la Tisa, Coștiui și Ocna-Șugatag.

Deci în cele 13 plăși de pe graniță Ungurii au majorități importante
numai în 87 de sate din cele 281 sate câte sunt în toate plășile de graniță.
U
Majoritatea de plăși o au numai în trei: Sălard, Secuieni și Valea lui

Mihai.
BC
RY
RA
Pătrunderea Ungurilor în satele de pe graniță. Izvoare maghiare. —
Toate cele 4 județe de graniță : Arad, Bihor, Satu-Mare și Maramureș
au avut totdeauna o strivitoare majoritate românească. Maghiarii însă,
LI B
începând cu veacul al XVIII-lea, au întrebuințat toate mijloacele,
oferite de puterea politică a statului, spre a micșora numărul Românilor,
crescând în acelaș timp pe al lor. Colonizările, falsificările de statistici
și de nume, maghiarizările prin biserică și școală, persecuțiile subt toate
Y
formele lor, prin administrație, au contribuit într’un mod deosebit la
scăderea Românilor și la infiltrarea tot mai vădită a Ungurilor în massa
T
compactă românească din aceste județe. Zeci de mii de suflete am per-
SI
dut în această luptă inegală cu un dușman, care nu cruță nici o metodă
de a distruge populația autohtonă spre a se înălța numai el, veneticul.
ER
Iată, după izvoare exclusiv ungurești, cum și când au pătruns
Ungurii în satele amintite din județul Arad :
In Iratos Ungurii sunt numai dela 1810, aduși parte din județul
IV
Nograd, parte din jud. Csanâd, complectați apoi cu Slovaci colonizați
prin anii 1830.—1850, cari toți au fost maghiarizați1).
Ungurii din Peregul mic au fost colonizați aici după 1787, aduși
UN
din județul Szabolcs (cf. Somogyi, o. c., III1 p. 263, III2 p. 152).
In Rovine sau Pecica ungurească Ungurii apar numai după 1753.
veniți din diferite sate și îndeosebi din jud. Gomor, Borsod și Heves,
AL
Slovaci maghiarizați pe urmă {Ibid., III2 p. 262 ; III2 p. 164—5).

Cei din Sânleani sunt colonizați la 1854, veniți din satele Dom-
begyhâza și Nagy-majlâth {Ibid., III1, p. 257).
TR
In plasa Sf. Ana sunt trei sate cu majoritate ungurească : Olari,

cu Unguri aduși în 1792 de peste Dunăre și dela Oroshâza {Ibid, III2,
p. 264), apoi comunele Zimandul Nou și Zimandcuz, colonizate la 1842-52,
EN
cu Unguri aduși din jud. Nogrâd în primul sat, iar în al doilea cu veniți
din satul Bânkut, originari din Jud. Heves {Ibid., III1 p. 257; III2 p.
244). In plasa Ineu au fost colonizați, la 1866, cei din Satul mic (Dezso-
/C
hâza) {Ibid,. III 1 p. 264).

Ungurii în satele plasei Chișineu-Criș, sunt în Adea din județele
Sălaj, apoi Heves, Bekes, Csanâd, Bihor și Kiskun {ibid. p. 260); în
Iermata neagră veniți în multe rânduri din jurul orașelor Gyongyos
SI
și Debreczen {Ibid, p. 261) ; în Lutreni din 1880 {Ibid. p. 260), originari

din jud. Bihor {Ibid., III2 p. no) ; în Satul nou (Simionești) din 1883—92,
IA
1. Somogyi Gyula, Aradvdrmegye es văros neprajzi leirâsa. Arad 1912 voi. III,
U
part. I. p. 263, și Somogyi, Arad vdros es vdrmegye kdzsegeinek leirdsa, Arad, 1913, voi.
III part. II, p. 195.
BC
RY
RA
veniți din Bătania și alte părți ale jud. Csongrâd (Ibid. III1 p. 262 ;
III2 p. 214—15); în Tipări din 1883, aduși din câteva sate ale județului
Csanâd {Ibid., III1 p. 262; III2 p. 221); în Vânători la 1835 Românii
LI B
erau jumătate (cf. Fâbian, Aradvâmegye leirâsa, II (1835), p. 141;
manuscris în biblioteca Palatului Cultural din Arad) și în Zerind din
veacul al XVIII-lea aduși din județele Bihor Szabolcs și Bereg (cf.
Somogyi, o. c., III1 p. 260 ; III2 p. 197—198).
Y
Astfel Ungurii din satele numite ale jud. Arad, asemenea și cei
din orașul Arad nu sunt mai vechi de veacul al XVIII-lea, după însăși
T
afirmația cercetărilor istorice maghiare.
SI
Din conscripțiile oficiale de o excepțională valoare documentară,
din anii 1743—1752, se vede cu preciziune, că elementul românesc în
ER
județul Arad în acel timp era 87,6%, iar Ungurii numai 4,8% și Sârbii
5,4%. In orașul Arad Românii erau de 2 ori mai numeroși ca Ungurii ).
Venim acum la județul Bihor. Și aici în veacul al XVIII-lea a fost
IV
o întinsă colonizare de Unguri, creind sate ungurești din simple puste.
Statisticile vremii ne ajută să lămurim situația etnografică de atunci,
UN
dovedindu-se peste tot numărul redus sau nou al Ungurilor, ca și metodele

de falsificare a statisticilor de învățații maghiari spre a scoate în evi
dență Unguri, unde nu sunt sau a mări numărul lor unde sunt abia câțiva.
Istoricul Ig. Acsâdy, membru al Academiei maghiare în voluminoasa
L
sa publicație Magyarorszâg nepessege a pragmatica sanctio kordban, p.

RA
31—41, reproduce două statistici cu numele tuturor satelor din jud.

Bihor și numărul locuitorilor : la 1715 are în 396 sate 167 Români, 22
Xemți și 4221 Unguri, iar la 1720 în 442 sate 913 Români, 32 Xemți,
NT
7.227 Unguri. Nu încape nici o îndoială, că socoteala făcută de Acsâdy, e

intenționat falsificată în favorul neamului său.
Pentru a demonstra aceasta avem dovezi, cari nu sufăr nici o dis
CE
cuție sau contrazicere.

In plasa Salonta am indicat aceste patru sate, unde populația
maghiară e majoritară : Ant, Arpașel, Boiu și Ghiorac. Ori satele acestea
în conscripțiile lui Acsâdy, din 1715, 1720 nu figurează, ceeace e o dovadă
I/
precisă că ele au fost colonizate cu unguri numai după anul 1720.

însuși orașul Salonta a fost întemeiat numai la 1606 de principele
S
Ștefan Bocskay, colonizând în el 300 liaiduci-ostași, între care au fost și

IA
Români vre-o 40—50 cel puțin (cf. Rozvâny Gh. Nagyszalonta tbrtenelme,
1. Vezi publicația plină de cele mai prețioase amănunte etnografice și politice

U
a păr. G11. Ciuhandu, Românii din câmpia Aradului de acum două veacuri, Arad, 1940,
p. 274, anexe și studiul introductiv, p. 254.
BC
RY
RA
P- 3°—32> 46—47 ȘÎ doc. IU"—IV). Rozvâny nu se sfiește să recunoască
acest adevăr, spunând între altele (p. 45) : .,
„...Cu 20 ani în urmă, în confirmarea principelui Bethlen (1625),
LI B
vedem și numele haiducilor și între acestea și nume ca Boda Grigore,
Buz Martin, Ciurka Ioan, Gindai Andrei, Kenez Mihai, Kenez Grigorie,
Olâh Daniil, Roman Ioan, Szâsz Ilie. Aceste nume nu sunt ungurești
și nu se poate presupune, în mod cert, că posesorii lor să fi fost urmași
Y
(în credință) ai lui Calvin. Dintre cei de sus, familia Kenez și azi este o
familie foarte mare. In timpul copilăriei mele, bătrânul Kenez Ioan
T
cultiva raporturi strânse de rudenii cu Kenezii din Nadab (jud. Arad),
SI
cari erau de limbă ,,valahă și religie răsăriteană”.
Acești numeroși haiduci-nobili români au fost în curs de peste
ER
două veacuri complet desnaționalizați în Salonta, care a devenit din
ce în ce un centru de aprig șovinism maghiar și intolerant în cel mai
mare grad cu Românii. IV
In plasa Centrală Oradea Ungurii au fost colonizați în satele :
Sântăul mare și Săldăbagiul de munte după 1720, iar cei din Tăutelec
(plasa Sălard) după 1715. In plasa cu majoritate ungurească Săcuieni
UN
Ungurii s’au așezat în satele : Cadea, Ciocaia, Olosig numai după 1720
și în Sânnicolaul de munte după 1715.
In conscripția din 1715 (ediția Acsâdy) figurează numai populație
L
ungurească, în următoarele 16 sate din plășile Salonta și Oradea : Sânt-

andrei, Tărian, Girișul de Câmp, Toboliu, Cheresig, Nojorid, Leșul
RA
Oiăzii, Gepiu, Inand, Mădăras, Ciumeghiu, Roit, Sânnicolau, Berechiu,

Ceffa și Tulea. In conscripția din 1720 sunt arătați asemenea tot ca
locuitori unguri, și în câteva sate câțiva Români, ca și când aceștia din
NT
urmă ar fi fost colonizați numai în acel interval de ani dintre 1715 și

1720. Adevărul însă e cu totul altul. O conscripție urbarială din 1712
(se află în arhiva județului Bihor volumul 5. D.; publicată în parte de
CE
I. Teoran în ziarul Tribuna, I. Cluj, 1938 no. 34—38 (Decemvrie) do

vedește, că în aceste 16 sate populația era cu mult mai numeroasă și
aproape în întregime românească, doar ici colea apare câte un Ungur
I/
pripășit între vechii locuitori români, căci cei cu nume unguresc vom
vedea că nu sunt Unguri, ci tot Români. D. Teoran dă numele țăranilor
S
români din cele 16 sate.

IA
Falșificarea statisticilor și maghiarizarea Românilor. însuși Acsâdy

e silit să recunoască pe față, că concluziile sale, de a face din Unguri
element majoritar în județul Bihor la 1715-—1720, sunt lipsite de temeiu
U
istoric. Aceasta o exprimă așa :

BC
RY
RA
„Trebue să menționăm însă, că datele statistice, cari s’au întocmit
exclusiv pe baza numelor nu redau fidel împărțirea pe naționalități
în Bihor. Numărul Valahilor a fost incomparabil mai mare, decât numărul
LI B
numelor de familie valahe. Valahii, pe jumătate nomazi, cari au năvălit
în aceste părți, pe atunci fără îndoială, nu aveau încă nume stabil de
familie, și se vede că cu ocaziunea conscripției au fost botezați, pentruca
lucrările în general să poată fi terminate. Cum însă atunci conscriptorii
Y
au fost Unguri (din județul Best) au dat nume de familie ungurești celor
conscriși. Astfel tabloul statistic, întocmit pe baza numelor de familie,
T
ne dă o icoană mai favorabilă despre Ungurii din Bihor, decât a fost în
SI
realitate” (cf. op. cit., p. 317).
Procedura aceasta de a trece pe Români în rublica Ungurilor o
ER
continuă Acsâdy și la jud. Solnocul din lăuntru (= Sălaj) și la Satu-
Mare,stabilind pentru Sălaj cifrele fantastice la cel dintâiipe anii 1720—21 :
27,17% Români și 72,64 Unguri în 194 sate, iar pentru județul Satu-Mare
IV
la 247 sate din 1720 : 9,68% (269) Români și 87,83% (2440) Unguri.
Cât de zadarnică e truda de a creia unguri unde nu sunt sau a le
UN
exagera numărul lor peste realitate și în aceste două județe, se vede din
două observații ale lui Acsâdy ce i s’au impus.
Relativ la conscripția județului Solnocul din lăuntru zice : „Con
L
form datelor de mai sus, ungurimea domină 3 4 din sate. Trebue să notăm
însă, că în realitate lucrurile nu sunt așa. Valahimea imigrată(?) din
RA
Transilvania și din altă parte, care după rapoartele județului, forma

marea parte a populației, se găsea pe o treaptă atât de inferioară a cul
turii, încât n’avea nici nume propriu, nume de familie. In conscripție
NT
însă fiecare contribuabil trebuia trecut cu numele exact de familie și

de botez. Ca să poată satisface acest ordin, conscriptorii s’au ajutat
astfel, că pe cei ce nu aveau nume îi botezau ei la fața locului. Pe mun
CE
citorul cu ziua l-au numit „Napszămos", pe faur ,,Kovdcs’’ și în general

pe fiecare după ocupația ce avea. Numele acestea apoi le-au trecut în
tablourile comunelor, cari astfel sunt pline cu oameni cu nume ungurești",
(o. c. p. 240). Iar la jud. Satu Mare spune : „De fapt raportul numeric
I/
al Ungurilor nu a fost așa de favorabil, fiindcă conscriptorii la mai multe

S
sate notează, că locuitorii sunt toți Români săraci (o. c. p. 373).

Deci Românii erau pretutindeni în aceste județe de graniță, dar
IA
numărul lor a fost împuținat necontenit. Un val cumplit de pustiire s’a

abătut asupra lor în veacul al XlX-lea. Statul maghiar prin toate for
U
țele lui s’a trudit să-i desnaționalizeze și să-i contopească cu noi coloniști
unguri ori de alte neamuri, Ruteni, Slovaci ori Șvabi, meniți să dispară
BC
RY
și ei în oceanul fără fund al marghiarimei, după câteva decenii de
RA
svârcoliri dureroase și adesea ineficace.
Această situație tragică a elementului românesc, an de an lovit
fără milă, ni-o înfățișează Șematismul latin al diecezei greco-catolice din
LI B
Muncaciu din 1822, în care găsim 163 sate din județul Satu-Mare cu
numărul credincioșilor români din acel an. (Sunt reproduse și la Dariu
Pop, Mărturii strămoșești, Satu Mare, 1938). Reproducem o parte din
aceste sate, punând în comparație numărul credincioșilor români de
Y
atunci cu cei din recensământul maghiar din 1900 :
T
Satele 1822 1900 Satele 1822 1900
SI
1. Amaț 375 442 24. Lipău 742 929
ER
2. Ambud 3i 5 25. Livada I-34O —
3. Apateu 117 85 26. Mădăraș 1.115 1-370
4. Atea 63 — 27. Merișor 478 280
5. Băbășești 661 28. Micula —
545
IV 71
6. Bercu 192 173 29. Negrești 1.839 2.200
7. Berindan 142 53 30. Nisipeni 64 —
UN
8. Bixad 1-085 I-4O5 £1. Noroieni 138 —■

9. Boinești 910 783 32. Odoreu 778 ' 1.060
10. Bolda 240 299 33- Oaii 295 43
11. Botiz-Oșvareu 1.148 788 34. Pelișor 8 —
AL
12. Bușag 321 419 35. Petin 18 15

13. Cămărzana 1-636 1.767 36. Pișcari 720 955
TR
14. Corod 160 9 37. Potău 694 666

15. Crucișor 301 569 38. Prilog 500 615
16. Culciul mic 121 196 39. Racșa 1-258 r-437
EN
17. Cuța 330 391 40. Rușeni 382 411

18. Gerăușa 500 660 41. Solduba 356 564
19. Ghirișa 90 30 42. Tămășeni 14 ■—
43. Tarna Mare
/C
20. Giungi 520 519 542 585

21. Homorodul 44. Tătărești 676 962
de munte 340 529 45- Vetiș 698 333
22. Iojib 44i 486 46. Petea 165 63
SI
23. Lazuri 211

Tabloul acesta parțial dovedește pe deplin, cum credincioșii ro
IA
mâni din județul Satu-Mare în curs de 78 ani au fost supuși la toate

persecuțiile posibile spre a le micșora numărul sau a i face să dispară.
U
Așa vedem că în unele sate elementul românesc în loc să crească nume-

BC
RY
ricește s’a stins de tot, în altele a scăzut, în câteva s’a urcat foarte puțin.
RA
Nicăeri nu se observă o desvoltare normală de lo% pe decadă, care ar
fi dus la cel puțin duplificarea Românilor din aceste sate apusene în
curs de aproape opt decenii, căci e deobște cunoscut că Românii sunt
LI B
cei mai spornici. In schimb numărul Ungurilor a crescut într’un mod
extraordinar prin maghiarizarea forțată a Românilor și a altor nea
muri din aceste părți.
Acelaș procedeu de maghiarizare s’a aplicat și Românilor din jud.
Y
Bihor în cursul veacului al XlX-lea, cum se poate lămuri ori și cine
T
din Șematismul diecezei greco-catolice din Oradea Mare din 1822, în com
SI
parație cu recensământul unguresc din igoo.
Astfel elementul românesc dela granița de Vest a fost cuprins în
ER
România Mare cu un număr de suflete, simțitor mai redus, de cum ar
fi trebui să aibă în împrejurări de desvoltare favorabilă sau măcar
normală, fiindcă Ungurii au pus toate piedecile în calea progresului na
țional românesc din ținuturile acestea și maghiarizând cu forța pe ai
IV
noștri, au ridicat mult numărul lor.
UN
Populația românească din Ungaria. Populația românească nu se

termină la granița apuseană de azi a României, ci ea trece departe în
Ungaria, spre șesul întins al Tisei, pe malul stâng al căreia se amintește
îndată după 1000. Ea însă fiind în permanentă luptă cu valurile neogoite
L
ale cuceririi ungurești multe mii de Românii au căzut și dispărut în

RA
această defensivă zi de zi și cu un dumșan, care n’a cruțat pe nimeni

în drumul său năvalnic. O fășie lată și întinsă de sate cu Români, —
odată foarte numeroși, apoi tot mai micșorați, -— a rămas și după 1918
NT
sub stăpânirea veche ungurească. Dăm o parte mai însemnată din

numele satelor și numărul românilor din ele la 1900 :
In județul Cenad : 1. Cenad 1788 Români. 2. Bătania 1.774 Români.
CE
3. Feldeac 18 Români. 4. Macău oraș 62 Români (1506 gr. cat. și 94 grec,

ort. 1).
In județul Bichiș : I. Chitighaz 2.754 Români. 2. Ghiula (orașul
mare și mic) 2.608 Români. 3. Bichiș 412 Români. 4. Bichiș-Ciaba 603
I/
Români. 5. Aletea 1.353 Români.

In județul Bihor : 1. Apateul unguresc 715 Români. 2. Almoșd
S
7 Români (322 greco-catolici). 3. Chișmaria 14 Români. In acest sat după

IA
un urbariu din 1713, au fost atunci peste 59 iobagi români (cf. Arhiva
jud. Bihor, Nr. D. 4. publicat de I. Teoran în ziarul Tribuna, II, Cluj,
U
1. In 1844 erau în Macău 258 familii curat românești, cf. Radu 1., Istoriadie-
cezei unite a Orăzii-Mari, Oradia, 1930 p. 11.
BC
RY
1939, Ian. 26). 4. Cocad 9 Români (184 gr. cat.) 5. Crestes 30 Români
RA
(185 gr- ort- ȘÎ 9 gr- cat.). 6. Cristur 484 Români. 7. Comandi 48 Români
(546 gr- ort. și 28 gr. cat.) 8. Bedeu 542 Români. 9. Bogomir 41 Români
(434 gr- caI) I0- Darvaș 57 Români (503 gr. ort.) 11. Drișca 23 Români
LI B
(83 gr. cat). 12. Hențida 51 gr. ort. 45 gr. cat. 13. Homorog 174 Români
(383 gr- ort.) 14. Istar 16 Români (43 gr. ort. și 23 gr. cat.) 15. Jaca 22
Români (774 gr. ort. și 13 gr. cat.) ; 16 Beta mare 1.649 Români; 17. Miche-
rechiu 1.516 Români. 18. Paleu 1 Român (237 gr. cat.) 19. Peterd 444
Y
Români. 20. Poceiu 1.472 Români. 21. Săcal 558 Români. 22. Vecherd 449
T
Români. 23. Virtiș 7 Români (490 gr. cat.) 24. Șilindru 32 Români (706
gr.cat.)
SI
In județul Satu-Mare dăm întâiu numărul Românilor la 1822 (cf.
Șematismul diecezei greco-catolice din Munkâcs din 1822) și apoi la unele
ER
sate cel din 1900 : 1. Angyalos 40 Români. 2. Chinghir 231 Români—68
Români (482 gr. cat.). 3. Cigeold 339 Români—17 Români. 4. Gheț22 Ro
mâni. 5. Hodoș 77 Români. 6. Ianc 697 Români. 7. Mehtelek 81 Români.
IV
8. Patyold 296 Români. 9. Porcialma 224 Români (465 gr. cat.) 10. Sâlyi
69 Români. 11. Tyukod 31 Români. 12. Uifalău329 Români12—68 Români
UN
(483 gr. cat.). 13. Ura 121 Români.

In județul Sabolci : 1. Abrani 3 Români (1706 gr. cat.) 2. Aciad
29 Români (1519 gr. cat.) 3. Adoni 1 Român (1972 gr. cat.)
In Maramurăș, au trecut dela Slovaci în 1939, vre-o 7 sate cu vre-o
AL
20 mii Români (Apșa de jos, de mijloc și de sus, Biserica Albă, Ocna,

Slatina, Trebușa).
Observăm, că cu timpul naționalitatea a fost înlocuită cu con
TR
fesiunea, ceeace înseamnă, că unde găsim greco-catolici ori gr. ort.,

avem de a face cu Români maghiarizați și ici-colea și Ruteni gr.-cat. Acest
principiu a fost întrodus încă mult înainte de 1900 de statul maghiar,
EN
ca în felul acesta să-și poată înmulți și întări elementul unguresc în mă

sură cât mai mare. Ungurii n’au fost niciodată gr. cat. ori ortodocși,
cu toate acestea au acaparat o mulțime de Români și Ruteni gr. cat.,
/C
care au fost siliți să-și uite limba strămoșească, îmbrățișând pe cea

maghiară *). Pentru aceștia s’a înființat episcopia ungurească gr. cat.
din Hajdu-Dorog la 1912, luând până și din secuimea Transilvaniei
SI
vre-o 35 sate cu 18.700 Români gr. cat. presupuși maghiarizați. Iată

încă câteva sate, unde până și la limba liturgică românească, a fost
IA
înlocuită cu cea ungurească între anii 1822 și 1896 :
1. Relativ la maghiarizarea Românilor din Ungaria vezi bogate informații și in

U
cartea lui Denes Istvân, Bajvan Tiszăntul, Budapest, 1937.

BC
RY
Satele Nr. gr. cat. Limba litur ■ Limba litur
RA
la 1896 gică la 1822 gică la 1896
1. Biri cu filiile1)
Balkâny și Peterd 755 rom.-rut. ungurescă
LI B
2. Bdkony cu filiile :
Sâmson, Huthâz și Teglâs 2453 ung. rut. rom ■ 33
3. Gelse cu filiile :
Mihâldy, Szakoly
Y
și Szalmond 1.142 >y }> f> ,, și rut.
T
4. Hajdu-Dorog 8.205 >> >> }> 33
5. Kâllo-Sejmen 1.121
SI
)} >> >) ,)
6. Mako 2.274 )) >> )> ,, și rom.

7. Nagykâllo cu Kiskâllo ,, și rut.
ER
955 >> >) ))
8. Napkor cu filiile :
Petzkes și Nyershegy 786 >> }> >} 33
9. Ejr-Selend 752 rut. și rom.

IV
}> >} Jf
10. Ronaszek 696 >} }> }) ungurească

11. Szârazberek 918 ,, și rut.
UN
)> >} }>
12. Szathmâr 702 >> 3> 33 33
13. Uj-Feherto cu filiile :

Csâszâr, Szâllâs, Szegegy-
hâza, Both și Mitske 2-253
L
>J >> 3'3 33

RA
Deci în aceste localități trăiseră mai de mult numeroși Români.

însuși orașul de reședință a episcopiei de maghiarizare : Hajdu-Dorog,
fusese în veacul al XVIII-lea în stăpânirea Românilor și Rutenilor,
NT
între cari ivindu-se oarecari neînțelegeri, o comisie împărătească, la

1767, hotărește următoarele : Iudex in oppido Dorog ex solitis Ruthen-
sis, primarius autem senator ex Valachis semper eligatur”2. In 1748
CE
sunt doi preoți aici : Ollâny Constantin pentru Români și Dorogi Andrei
pentru Ruteni (Ibid., p. 132.)
In orașul Hajdu-Dorog erau două parohii până la 1816 : una
românească cu 2014 credincioși și alta ruteană cu 4301 credincioși.
I/
(In biserica din Hajdu-Dorog în prima jumătate a secolului trecut se

întrebuințau cărți românești și se cânta românește în strană, (cf. ziarul
S
Unirea, Blaj, 1900 nr. 23).

IA
Toate aceste suflete au fost înecate în marea ungurească, cum s’au
1. E vorba de filiile din 1822. Cf. Șematismul diecesei gr, cat din Munkdcs din
U
1822.
2. Cf. Dr. Bohm I., 2I liturgikus nyelvekrol, Eger, 1897, p. 135.
BC
RY
întâmplat cu atâtea altele, la care mai adăugăm următoarele sate, în
RA
care la 1822 erau Români, cari foloseau în vorbirea zilnică și serviciul
divin limba românească : Filiile : Kis Pirts. M. Pali, Nâdudvra, Szo-
boszlo, Sărând, Tetetlen, apoi în județul Sabolci : Samson Martonfalva
LI B
și Kutya-bagos. (Vezi Șematismul diecezei greco-catolice din Oradea
Mare din 1822).
Maghiarizarea a luat proporții furioase îndeosebi în a doua parte a
veacului al XlX-lea, căci mai înainte desființarea națională a altora
Y
preocupa mai puțin pe Unguri, așa s’au putut menține, pe la 1786, ca
T
„sate românești” acestea notate de I. M. Korabinsky în Lexcionul geo
grafic al Ungariei : Bătania (jud. Cenad), apoi Mehkerek, Darvas,
SI
Sarand, Vecherd și Peterd (din jud. Bihor) : Nyir-Adony și Nagy-Kâllo
(aici și Unguri și Ruteni) din jud. Sabolci. (In acest județ erau cinci
ER
sate românești la 1834 după Magda Pal, Neueste Statistisch Geograpische
Beschreibung des Kdnigreichs Ungarn, Leipzig, 1834, p. 404.) Almaș
(jud. Bereg) și Tisza-keszi (județul Borșod). cf. Korabinsky, Geograpisch-
IV
historisches und producten Lexicon von Ungarn. Presburg, 1786, p. 4,
8, 38 108, 274; 297 ; 643, 823 ; 832). Despre felul cum s’a făcut maghia
UN
rizarea treptată a acestor sate rămase în Ungaria, ca și a celor de pe

granița apuseană a României de azi până la 1851, ne furnizează date
luminoase cele două cărți ungurești ale lui Fenyes E., Magyarorszâgnak
mostani âllapota, Pest, 1839 și Magyarorszâg geogrăphiai szotâra, I-—IV,
L
Pest, 1851.
RA
Avem 47 parohii unite cu 100 filii ale episcopiei greco-catolice

din Oradia, în cari populația vorbia la 1834 limba românească, iar la
1910 toate sunt trecute în recensământul din acest an, ca sate ungurești.
NT
(Vezi Schematismul diecesei greco-catolice din Oradia mare 1839 și Recen

sământul ungar din 1910).
Progresul maghiarizărei Românilor în județele rămase Ungariei
CE
ni-1 prezintă clar și tabloul de mai jos pe baza recensământului unguresc

din 1910, comparând rubrica naționalității cu cea a confesiunilor.
Județele Români Greco-ort. Greco-cat. Maghiarizați
I/
1. Hajdu 90 296 12.681 —

2. Bekes 6.125 8-374 787 3-036
S
3. Bihor 4.848 6.702 3.598 5-452

4. Csanâd 14.046 16.851 4-438 7-243
IA
5. Csongrad 773 2.828 857 2.912

6. Iâsi Nagy Kun Szolnok 260 344 495 633
U
7. Szabolcs 212 164 63-353 —

Total 26.300 35.561 82.209 19.276
BC
RY
In județele Hajdu și Szabolcs majoritatea covârșitoare greco-
RA
catolică maghiarizată o formează Rutenii.
Cum operau Ungurii la întocmirea statisticilor false se poate
vedea din comparația de mai jos. Până făceau învățații austriaci germani,
LI B
obiectivi și meticuloși, statisticele Ungariei, elementul unguresc creștea
normal, îndată ce au ajuns Ungurii deplin stăpânitori peste Ungaria,
dela 1867, numărul lor a început să se ridice vertiginos, iar cel al națio
nalităților scădea mereu sau progresa foarte încet și suspect. Statisti-
Y
cianul austriac Dr. Adolf Ficker, publică, în Viena la 1869, cartea Die
T
Vdlkerstămme der osterreichische-ungarischen Monarchie, în care găsim
aceste lămuriri etnice asupra Ungariei din anul 1867 :
SI
Totalul populației Români Unguri
ER
Transilvania 2.115.000 1.200.000 573.000
Ungaria și Banat 10.920.000 1.447.000 4.825.000
Total: 13.035.000 2.647.000 5.398.000
IV
Peste câteva decenii avem următoarea situație etnică surpriză-
UN
toare, în urma faimosului recensământ din 1910.

Totalul populației Români Unguri
Transilvania 2.678.000 1.472.000 918.000
9.026.000
L
Ungaria și Banat 15.586.000 1.468.000

RA
Total: 18.264.000 2.940.000 9.944.000

In curs de 43 de ani, totalul populației vechei Ungarii în general
a crescut cu 5 milioane 229.000 locuitori, adecă cu 40,h% ; Români
NT
numai cu 307.000 adecă cu 11% ; iar Ungurii cu 4.546,000 adecă cu

82,7%. Mai amănunțit pe provincii Î11 procente : In Transilvania în ge
neral populația a crescut dela 1867-—1910 cu 26,6% ; Ungurii cu 66% ; iar
CE
Românii numai cu 22 la sută. In Ungaria și Banat creșterea e în general

44,6% ; Ungurii cu 88% și Românii numai cu 1,5 la sută.
Datele acestea comparative edifică pe toată lumea despre sis
temul făurit de Unguri, pentru a-și arăta superioritatea numerică față de
I/
celelalte naționalități, falsificând fără nici un scrupul tot la 10 ani

recensământul, trecând în lotul lor sute de mii de minoritari, desrădă-
S
cinându-i apoi, din neamul lor pe vecie, dacă se poate. In nici o țară de
IA
pe suprafața globului pământesc nu s’au întrebuințat metode așa de

neomenoase și brutale pentru a desnaționaliza neamuri bune, harnice
și folositoare, ca cele practicate de Unguri în țara lor de ieri mai mare
U
și cea mai mică de azi, în care încearcă de 22 de ani, prin tot felul de
BC
RY
RA
mijloace neoneste, să deștepte iluzia că cea mare de ieri mai poate în
via cu concursul unor mari puteri europene, cari de sigur au și vor avea
alte concepții moderne despre dreptul și dreptatea istorică, decât să mai
LI B
contribue la restabilirea în hotarele avute a statului maghiar anacronic,
care veacuri dearândul a călcat în picioare dreptul altor națiuni și vor
practica imediat metodele cele mai barbare de extirpare a poporului
român, dacă cine știe prin ce nenorocire sau presiune volnică a puterilor
Y
„osiei” o parte din neamul nostru oropsit ar fi silit să ajungă din nou
sub dominația efemeră a Ungurilor,
T
SI
Neamul Secuilor. Ne oprim acum asupra Secuilor pentru a arăta
pe scurt dovezile istorice și etnografice, dece ei nu pot fi și nici nu trebue
cuprinși între Unguri, identificându-le soarta și aspirațiile lor cu ale
ER
acestora din urmă.
Secuii au avut totdeauna conștiința, că sunt un neam deosebit
de Unguri, atât prin originea cât și prin trecutul lor. Aceasta o afirmă
IV
toți cronicarii și istoricii unguri, cari s’au ocupat cu ei (Vezi pe larg
broșura mea, Problema Secuilor din România, București, 1940).
UN
Au făcut parte din uniunea celor 3 națiuni privilegiate (Unio

trium nationum — Unguri, Secui și Sași) din Transilvania, înființată
la 1437 și trăită până la 1848, după care dată Ungurii au căutat pe toate
căile să contopească pe Secui în vieața lor națională, ceeace nu le-a
AL
reușit cum se vede din desbaterile congresului secuiesc din 1902, ținut
la Tușnad, și în articolele și studiile scrise cu acel prilej.
TR
Mai recent istoricul maghiar și profesor la Universitatea din

Seghedin Ludovic Szâdeczky a publicat cea dintâiu și cea mai complectă
istorie a Secuilor, pe care e silit și el s’o întituleze : Tstoria și constitu-
EN
țiunea națiunii secuești (A szekely nemzet tortenete es alkotmânya'), Bu

dapesta, 1927). In cartea aceasta ne lămurește dela început conținutul
prin cuvintele :
/C
„Originea, însușirile etnice, vechea constituție și istorie a Secuilor

se diferențiază mult de particularitățile națiunii maghiare. Amintirea
acestor deosebiri s’a păstrat în conștiința și tradiția poporului săcuiesc..
O pomenesc cei mai vechi istorici, vorbesc despre ea cărțile noastre de
SI
legi, amintirea ei au conservat-o obiceiurile de drept, privilegiile și

instituțiile secuești”.
IA
„Secuii se consideră urmașii Hunilor. Credința aceasta au moște

nit-o dela strămoșii lor, o socotesc ca credință străbună și țin cu tărie
la ea” (p. 3, 5.)
U
Iar etnograful de seamă maghiar Ștefan Gyorffy într’un studiu mai

BC
RY
RA
nou despre „Etnografia Ungariei” (publicat în volumul La Hongrie et
la civilisation, 1929, ed. de fostul ministru maghiar G. Lukâcs), preci
zează astfel diferența între cele două neamuri, pe care le leagă numai
LI B
aceeași limbă vorbită :
„Astăzi, partizanii teoriei huno-bulgare (a Secuilor) câștigă din
ce în ce mai mult teren.
„Prin trăsăturile feței lor Secuii sunt absolut deosebiți de Ungurii
Y
din Transilvania și din Ungaria. Locuințele lor, sistemul lor de agricul
tură, costumele și obiceiurile lor diferă foarte mult de cele ale Ungurilor
T
ce trăiesc în masse compacte”.
SI
Deci atât istoria cât și etnografia ungurească, prin autoritățile
științifice cele mai de frunte, se pronunță categoric pentru adevărul
ER
istoric, că Secuii sunt cu totul alt neam, decât Ungurii din Ungaria și
Transilvania.
O altă dovadă nouă ne oferă știința medicală. Cercetările serologice
IV
făcute în satele din Secuime cu câțiva ani în urmă, au dovedit în mod
științific, că nu există asemănare între proporțiile grupurilor sangvine
UN
ale Secuilor din județele Ciuc, Trei-Scaune și Odorheiu și cele ale Ungu
rilor. Indicele biologic al Secuilor e cu mult mai ridicat, -— e de 2,II —
decât al Ungurilor, fie din Transilvania sau din Ungaria, care e cu mult
mai scăzut. Indicele Secuilor se apropie foarte mult de cel al Românilor,
AL
în mijlocul cărora trăesc (vezi pe larg studiul d lui dr. P. Râmneanțu :

Origine ethmque des Seklers de Transylvanie în revista Revue de Transyl-
vanie, II, Cluj, 1935, Nr. 1. p. 45—59).
TR
Populația din Secuime e așezată astfel pe județe :
Județe Tot. pop. Români Secui Germani Evrei

EN
I. Ciuc 145.806 20.976 120.627 (82,7%) 438 2.383

2. Mureș 289.546 132.719 123.317 (43,6%) 11-283 9-959
Odorheiu 130.282 6-382 464 1.289
/C
3- 119-385 (91.6%)
4- Trei-Scaune 136.122 21-759 109.381 (80,4%) 781 714
Total 701.756 181.836 472.710 12.967 14-345
Restul alte populații.
SI
Conform recensământului din 1930 numărul Secuilor e deci 472.710

IA
în cele patru județe vecine : Ciuc, Odorheiu, Trei-Scaune și o parte din

Mureș, formând o massă compactă, față de celelalte neamuri cu număr
U
foarte redus, afară de Românii din- jud. Mureș, unde ea formează 45,8
la sută din totalul populației.
BC
RY
RA
Românii din Secuime. In mijlocul acestei masse secuești au trăit
din cele mai vechi timpuri numeroși Români aproape în fiecare sat.
O conscripție oficială despre ei avem numai dela 1760-—62, făcută din
LI B
ordinul generalului Buccow (publicată de Virgil Cioban în Anuarul
inst. de istorie națională, III, Cluj, 1926). Atunci erau 34.440 Români
în Secuime (6721 familii de credincioși ortodocși și uniți și 167 familii de
preoți; de familie cinci membri), răspândiți astfel în scaunele : Odorheiu
Y
în Xl8 sate; Trei-Scaune în 91 sate ; Ciuc în 53 sate, Mureș-Arieș în 142
sate. Numai în vreo 50 sate nu se aflau Români.
T
Numărul acesta al Românilor a scăzut însă an de an, dar mai ales
SI
după 1848, când și Secuii și-au pierdut toate privilegiile, ca neam deose
bit și au fost siliți să se contopească cu Ungurii în noul stat maghiar
ER
unitar. Acum a început cu adevărat desnaționalizarea Românilor din
Secuime prin teroarea deslănțuită de biserica, școala și administrația
nemiloasă ungurească. Un mare număr de Români forțați prin tot
IV
felul de mijloace și-au părăsit limba și apoi și legea părintească pentru a
fi trecuți în statisticile oficiale de Unguri veritabili, colaboratori direcți
UN
din străbunul Arpad. Adevărul acesta îl recunoaște și scriitorul ungur

Balogh Pâl în cartea sa A nepfajok Magyarorszdgon (Budapesta, 1902,
publicată sub auspiciile Ministerului de instrucție ungar), și spune cu
mândrie, că numai în cei din urmă 50 de ani au „maghiarizat” Românii
AL
din 192 sate secuiești, și anume în jud. Ciuc în 18 sate, Trei-Scaune în

60 sate, Odorheiu în 55 sate și în Mureș în 59 sate. Amănunte despre
opera de maghiarizare a Românilor din Secuime găsim în faimosul
TR
recensământ ungar din 1910, — apoi în următoarele publicații româ

nești : G. Popa-Lisseanu, Sicules et Roumains. Un proces de denationali-
sation, Bucarest, 1933, p. 814 2 hărți (și în traducere ungurească :
EN
A szekelyek es a Romdnok szekelyesitese, Bukarest, 1936, p. 1624-2

hărți); N. Iorga, începuturile și motivele desnaționalizării în Secuime, în
Analele Academiei Române, secția ist., voi. XVIII (1936), p. 217—231;
/C
G. Popa-Lisseanu Date privitoare la maghiarizarea Românilor, București,

1937, p. 31—34 și Ioan N. Țuțuianu, Mijloace folosite de Ungaria pentru
desnaționalizarea Românilor, București, 1937, p. 19-—92.
Deci cei 472.710 Secui din Transilvania n’au ce căuta și nu trebue
SI
cuprinși în massa ungurească, fiindcă ei n’au fost niciodată Unguri,

ceeace confirmă toată obștea Secuilor, apoi cronicarii, istoricii mai vechi
IA
și contimporanii și etnografii maghiari, ca și cercetările mai noui ale

științei medicale.
Concluzii. Din expunerea de mai sus strict obiectivă și bazată
U
aproape în întregime pe informație ungurească, se pot constata urmă

BC
toarele fapte precise și definitive :

RY
RA
i. Conform recensământului româneasc din 1930 în Transilvania-
Crișana-Maramureș și Banat sunt numai 880.566 Unguri. Deci mai
puțin de 1/6 parte din totalul populației acestor provincii,care e de
LI B
5.548.363 locuitori *).
2.. Ungurii sunt de 3% ori mai puțini ca Românii, autohtonii
acestor ținuturi, unde numărul lor e de 3.207.880.
3. Ungurii nu sunt în massse compacte în nici un județ, ci resfi"
Y
rați în toate părțile, și nu ating nici măcar o treime din populația jude"
T
țelor.
SI
4. Secuii în număr de 472.710, n’au fost niciodată Unguri conform
spuselor și dovezilor istoricilor și etnografilor de seamă unguri, și con
ER
științei mărturisite totdeauna a obștei Secuilor. Singura legătură între
ei e că vorbesc limba ungurească.
5. Ungurii în orașe sunt numai 307.959, deci mai puțin de 1 3
IV
parte din totalul populației urbane, care e de 963.418 locuitori. Din
cele 42 de orașe numai în șapte sunt Unguri ceva peste jumătate.
UN
6. Ungurii, veacuri de-arândul au împiedecat cu toate mijloacele

pătrunderea elementului românesc în orașele transilvane; când a reușit
să se așeze i-a făcut toate mizeriile posibile, ca să nu se întărească și să
nu progreseze.
AL
7. In cele 4—-5 județe dela granița de Vest Ungurii n’au nici

măcar 1 3 parte din totalul populației. Din cele 13 plăși de pe graniță,
Ungurii au majorități importante numai în trei și anume : Sălard și
TR
Secuieni din județul Bihor, și Valea lui Mihai din județul Sălaj, iar în
sate, numai în 87 din cele 281, câte sunt în cele 13 plăși
EN
8. Satele cu majoritate ungurească din preajma graniței au fost

colonizate în bună parte cu Unguri numai în veacul al XVIII lea și
în al XlX-lea
9. Maghiarizarea forțată pe tot teritoriul graniței de Vest a redus
/C
cu multe zeci de mii elementul românesc, trecându-1 în lotul din ce în

ce crescând anormal al Ungurilor.
10. Din cei 6o-—65.000 Români rămași în Ungaria după 22 de ani,
SI
conform statisticilor ungurești, abia mai sunt vre-o 16 mii, meniți și

aceștia unei peiri sigure, căci toată forța statului ungar s’a năpustit
IA
asupra lor, pentru a-i desfința cât mai repede.

Au numai cinci școli primare anemice și două protopopiate,
U
1. Numărul acesta îu mod normal, după 10 ani, probabil va mai fi crescut cu

80—90 de mii Unguri.
BC
RY
RA
unul ortodox în Giula și altul unit în Leta Mare, strânse de legi și sama
volnicii, cari vor duce sigur la desființarea lor definitivă.
II. Pentru comparație cu tratamentul Românilor din Ungaria
LI B
notăm aici la urmă pe cel al Ungurilor din România, statul cel mai
liber, tolerant și susținător larg al minorităților etnice. In România nu
s’a romanizat nici un Ungur în cursul celor 22 de ani, căci n’avem nevoie
de ei. Au avut egale drepturi cu Românii, ba în unele privințe s’au bu
Y
curat de anumite privilegii. Am împroprietărit până la 1 Ianuarie 1929,
nu mai puțin decât 45628 Unguri. Comerțul, industria, societățile de cre
T
dit și culturale s’au înmulțit extraordinar, luând un avânt și putere
SI
nebănuite în vechea Ungarie; asemenea ziaristica, cultura și literatura
maghiară. Cităm în această privință numai două mari autorități în viața
ER
ungurilor din Transilvania. Unul e fostul episcop reformat (calvin)
din Cluj Alexandru Makkai, care a avut curajul, -— după ce s’a repa
triat în Ungaria, ■— să spună tot adevărul relativ la rezultatele păsto
IV
ririi sale bisericești din Transilvania, în declarațiile sale, publicate în
riarul Uj Magyarsâg din Budapesta (din Iulie 1936) :
UN
In timp de 10 ani, cât a păstorit a ridicat 500 biserici și noui

localuri de școală, a înființat un liceu de fete maghiar, o școală normală
de fete maghiară, un cămin pentru studenții maghiari dela Universitatea
din Cluj, o școală de comerț și una de agricultură, a mai înființat un or
L
felinat și un institut de diaconese, un mare spital și un azil pentru bătrâni”.

RA
etc., și încheie așa : ,,Starea de azi a bisericii reformate maghiare din Tran
silvania este incomparabil superioară aceleia dinainte cu 10 ani”.
Aceleași constatări le face celalalt episcop reformat Ștefan
NT
Sulyok în ziarul din Oradea, Naplo.

Al doilea e profesorul maghiar dela Universitatea din Cluj : Gheor-
ghe Kristof, care într’un studiu despre „Vieața literară a Ungurimii
CE
din Ardeal” (tipărită în publicația jubiliară Transilvania, Banatul,

Crișana, Maramureșul 1918,—1928, II, București, 1929, p. 1149—1173)
spune (p. 1155-6) : „In cei opt ani de vieață literară sub regimul românesc,
dela 1 Ianuarie 1919 până la 31 Decemvrie 1926, au apărut 1881 opuri
I/
(maghiare). Deci, abia în câțiva ani au văzut lumina zilei în Ardeal mai
S
multe cărți, decât în 30 de ani înainte de 1919. Bibliografia anului de

pace 1913, de pildă, nu prezintă decât 77 cărți ungurești pentru teri
IA
toriul unit azi cu România... Condițiile și posibilitatea unei recolte așa

de bogate ni le-a dat—după cum am amintit — Statul român”.
In ce privește presa ungurească din Transilvania iată ce progres
U
uimitor a făcut după statistica oficială din 1 Ianuarie 1935 :

BC
7
RY
RA
Ungurii au Ziare : zilnice 42 (Ungaria întreagă avea la acea dată
numai 32 ziare zilnice), de 2 ori pe săptămână 6, săptămânale 74, bilunare
9, lunare 7, bimestriale 1, trimestriale I, neregulate 10 ; Reviste : 2 ori
LI B
pe săptămână I, săptămânale 20, lunare 70, bilunare 11, trilunare 7,
trimestriale 2, semestriale 2, neregulate 10. Mai sunt și altele care apar
însoțite și de alte limbi.
Cifrele acestea reale vorbesc elocvent și nu-i nevoe de nici un
Y
comentar, pentru a evidenția de ce viață de libertate și progres material
și spiritual s’au împărtășit Ungurii sub dominația Românilor.
T
*
SI
* *
Faptele acestea istorice înșirate mai sus, și • cu neputință de a fi
ER
contestate, impun o atitudine națională categorică, care unește toată
suflarea românească într’un bloc de solidaritate românească activă și
invincibilă. Ca istoric—care constată nu numai faptele, ci cercetează și
IV
modul cum ele au fost realizate, și ca fiu al pământului Transilvaniei,
care cunoaște toată desvoltarea istorică a Românilor și a Ungurilor din
UN
această provincie,-—caut să fixez aici, pentru cei de azi și pentru cei de

mâine și mai departe, datoria imperioasă a tuturor în momentul
zguduitor și hotărîtor al zilelor de astăzi.
Războiul actual a tulburat adânc toată lumea, a scos din țâțâni
L
neamuri pașnice, punându-le înaintea unei catastrofe incalculabile pentru

RA
viitor. El a răscolit și poftele nesățioase ale vechilor noștri dușmani și

vecini, cari încearcă să ne ia o parte din teritoriul nostru național, pe
care stăm neclintiți de aproape un mileniu și jumătate, și cu care ne-am
NT
contopit trecutul și viitorul, și de care nici un pericol nu ne poate des

părți. Rușii ne-au răpit în luna trecută Basarabia și o parte din Bucovina.
Am fost siliți să ne plecăm în fața celei mai neiertate fapte de hoție,
CE
în fața forței brutale, care calcă în picioare dreptul și dreptatea, numai

fiindcă dispune de o uriașă putere numerică, politică și militară față
de noi. Așteptăm cu cea mai deplină încredere momentul potrivit să
ne eliberăm din nou moșia strămoșească, la care, coloniști streini așezați
I/
de ioo-—150 ani, nu pot formula niciun drept de stăpânire, acceptat de

forurile legale de justiție internațională.
S
Ce s’a întâmplat cu Rușii nu se mai poate repeta în niciun caz cu

IA
vecinii lacomi din Apus. Ungurii ridică pretenții nejustificate asupra

unei părți din Transilvania, pe care au exploatat-o sute de ani, și cred
că pe baza „dreptului istoric” li se cuvine și mai departe s’o stoârcă.
U
Ori aceasta, cum am dovedit în paginele de mai sus, nu se mai poate în

ruptul capului. Nici un om cu mintea sănătoasă, trăit în deplină liber-
BC
RY
POPULAȚIA MAGHIARĂ DIN TRANSILVANIA Ț” 99
h
RA
ii—
tate nu mai dorește să se întoarcă în robia qun >lită, din care abia a
reușit să scape înainte cu 22 de ani. Nici noi, dar nici Șvabii și Slovacii,—
cărora le-am dat din nou conștiința și putința de desvoltare națională,
LI B
ceea ce ei recunosc, — nu mai vrem să ne întoarcem în Canaanul
unguresc sufocant de moarte. Ungurii n’au nici drept istoric, dar nici
etnic la teritoriul Transilvaniei, unde sunt, cum am arătat, mai puțin
ca i 6 parte din totalul populației. Ori când va fi vorba de cedare de teri
Y
toriu, atunci hotărește, fără drept de apel, majoritatea absolută a populației
T
din această provincie. Noi știm și-am dovedit, că această majoritate e
departe de a fi ungurească, ci covârșitoare românească, plus vre-un mi
SI
lion de Nemți și Secui, cari vreau să rămână în cadrul statului românesc,
unde progresul și existența lor e deplin asigurată. Dacă o parte dintre
ER
Ungurii din Transilvania însetoșează după Ungaria, sunt liberi să plece
acolo, și statul român bucuros le dă tot sprijinul pentru această faptă
bună.
IV
In conlcuzie, -— dat fiind și faptul că s’au început tratativele ro-
mâno-ungare la Turnu Severin,—trebue să avem acolo o singură atitudine
UN
demnă, •— în conformitate cu dreptatea ginților și adevărul istoric și

etnic, care nu se poate falsifica, •— și care e aprobată de conștiința ro
mânească unanimă și deplin înarmată, și de toate neamurile mai nume
roase ale Transilvaniei:
AL
Schimb de populație vrem imediat, toți Ungurii de la noi să treacă

în Ungaria și Românii de acolo să vină la noi, dar riavem de dat nici un
petec de pământ nimănui.
TR
Cluj, 19 August 1940.

Ștefan Meteș.
EN
/C
SI
IA
U
BC
RY
RA
LI B
T Y
NOI STUDII DE SIGILOGRAFIE ROMÂNEASCĂ 1
SI
1. SIGILIUL LUI MIHAI VITEAZUL CA DOMN AL ȚĂRII
ER
ROMÂNEȘTI, ARDEALULUI ȘI MOLDOVEI
In ședința Academiei Române dela 18 Februarie 1905 învățatul
istoric și arheolog Gr. Tocilescu anunța, într’o scurtă comunicare, că a
IV
descoperit la Arhivele Statului din București un document dela Mihai
Viteazul cu un sigiliu necunoscut, având ca tip stema unită a Țării
UN
Românești, Transilvaniei și Moldovei. Documentul datat din Iași 27

Iulie 1600 fusese dat mănăstirii Bistrița din Moldova, iar titlul lui
Mihai era : Domn al țării Ungrovlahiei și Voevod al Ardealului și Domn
al țării Moldovei.
L
Comunicarea lui Gr. Tocilescu n’a fost tipărită în Analele Aca

RA
demiei Române, dar a publicat-o în Buletinul Societății Numismatice

Române din acelaș an, trimestrul I, sub titlul : O nouă pecete a lui Mihai
Vodă Viteazul2. Tipul sigilar inedit îl descrie astfel :
NT
„Sus vulturul cu crucea în gură stând între soare și lună...[Țara

Românească], mai jos un scut în care figurează zimbrul cu stea între
coarne, rozeta la stânga și semiluna la dreapta, marca adică a țării Mol
CE
dovei.
„Acest scut este susținut de Sf. Constantin și Elena reprezentați
în piciore având între dânșii, mai jos, doi lei afronați ce țin în ghia-
rele dinainte o spadă dreaptă și se reazimă pe 7 vârfuri de munți,
I/
desigur cele 7 cetăți ale Ardealului. Deci avem aci marca Transilva
niei, așa cum se vede figurând și pe o medalie a lui Moise Szekely din
S
acelaș timp”.
IA
Puțin în urmă, la 15 Martie, a făcut și D. Onciul, directorul

general al Arhivelor Statului și profesor de istoria Românilor la univer-
U
1. Cf. și Revista Arhivelor II p. 126.

BC
2. Buletinul Societ. Numism. Rom., II (1905), trim. I, p. 10.

RY
SIGILOGRAFIE ROMÂNEASCĂ 101
RA
sitatea din București, o comunicare la Academia Română asupra ace-
luiaș sigiliu.
După ce arată că este cel „despre care d. profesor Tocilescu a
făcut mențiune în una din ultimele ședințe ale Academiei”, îl descrie
LI B
astfel :
„Sigiliul se află imprimat, în culoare roșie, cu emblemele și cu
legenda în alb, pe un document dat la Iași în 27 Iulie 7108 (=1600)
pentru mănăstirea Bistrița din Moldova. In document Mihai are titlul :
Y
llw AIhXaha roeroa^ KOJKitiu m[h] a[o]ctî» ,kr’[C’]en[o]A[a]px XrpORAdXi'HCKOH
T
3f.WAH H KOfKOA flpA’kdCKOH H r[o]c[n«>] A[h]h'A 3JMAH AlOAAdRCKOH
SI
( = Io Mihail voevod cu mila lui Dumnezeu Domn țării Ungrovlahiei
și voevod Ardealului și Domn țării Moldovei).
ER
„Prezint aci două copii după acest
sigiliu în mărime naturală, una în culoare
originală, alta cu desenul și legenda în IV
negru, și o imagine mărită executată în
culori.
„Emblemele din sigiliu sunt : un
UN
scut cu ss. Constantin și Elena ținând un

scut mic cu linii orizontale (semnul erai
dic pentru culoarea albastră), în care se
L
află marca Moldovei (capul de bour cu

stea între coarne, la dreapta o rozetă, la
RA
stânga semiluna; ; deasupra scutului mare Fig. 1. Reproducerea în desen (gre

șită) a sigiliului lui Mihai Viteazul
este marca Țării Românești (vulturul cu depe docum. din 27 Iulie 1600
cruce în cioc stând pe o culme, la dreapta (Arhivele Statului, București).
NT
soarele, la stânga semiluna) ; sub scutul

mic sunt doi lei ținând o sabie, pe șapte movile (drept marcă a Ardea
lului, a cărui nume german Siebenbiirgen e simbolizat prin cele șapte
CE
movile). Sub marca Țării Românești se află deviza : ț hm[o]ak[a] au

m[h]a[pc]p[x]a^ ( = ȘÎ rugă și îndurare;. Legenda împrejur este : j- iw
AAhĂ'aHAK J>rpORAAYHCK0H ROtROA ApA’kACKOH AUUAA[aRCK0h] 3CAIAH ( = Io
Mihail voevod Ungrovlahiei, Ardealului, Țării Moldovei” L (Fig. 1).

I/
Iată deci cum doi dintre cei mai autorizați istorici ai noștri au
văzut în tipul acestui sigiliu stemele celor trei țări românești, pe care
S
le stăpânea în anul 1600 Mihai Viteazul.

IA
Câțiva ani în urmă (1911; d. Stoica Nicolaescu, cunoscutul sla

vist, a publicat în Revista pentru istorie, arheologie și filologie 12 docu-
U
1. Analele Academiei Române, Desbaterile, XXVII (1904—5), p. 170.

BC
RY
RA
mente dela Mihai Viteazul, în care acesta poartă titlul de Domn al
celor trei țări românești T. Intre ele se găsește și documentul din 27
Iulie 1600 cu sigiliul amintit mai sus. In nota ce însoțește textul acestui
document, d-sa spune :
LI B
,,Pe acest document se află aplicată pecetea marelui voevod cu
stemele și numele celor trei țări : Țara Românească, Ardealul și Mol
dova. Noi, cei dintâi, am avut fericirea să dăm peste această neprețuită
mărturie și s’o aducem la cunoștiința istoricilor noștri. Marele B. P.
Y
Hașdeu, care a publicat documentul de față în Arhiva istorică, tom. I.
T
1 p. 117 n’a observat această pecete. Ea se află pusă în față cu tuș
SI
roșu. De și spălăcită, totuș un ochiu deprins și pătrunzător o poate
lesne descifra. Iată-o : Pecetea poartă în exergă următoarea inscnp-
ER
țiune Iw fllHpHA ă>rpoBAa;fHCKC>n kcxkoa flpA'kacKOH h moaa. 3£a\ah = Io
Mihail (Domn; Ungrovlahiei, voevod al Ardealului și al Moldovei.
Sus o acvilă cruciată cu zborul în jos, este însoțită la dextra de un
soare, iar la senestra de o lună, este Țara Românească (Ungrovlahia;.
IV
Smalțurile câmpului, nici ale mobilelor nu se cunosc. La mijloc pe azur
(albăstrui o întâlnire de bour, având între coarne o stea și e însoțită
UN
la dextra de un soare și la senstra de o lună conturnată, e Țara Mol

dovei. Smalțul mobilelor nu se poate spune. Jos pe șapte munți se află
doi lei afrontați, ținând în ghiarele lor o spadă pusă în -pal (vertical;,
este Țara Transilvaniei. In inteiiorulpecetei două personagii reprezintă
L
pe Domnul și Doamna. La dextra e Domnul și la senstra e Doamna” .

RA
Dar această interpretare a tipului sigilar, datorită unor cercetă

tori istorici -— ori cât de învățați ar fi fost ei -— nu putea satisface pe
heraldiștii noștri. In special reprezentarea stemei Transilvaniei prin
NT
doi lei afrontați ținând în ghiare o spadă era cu totul neobișnuită și

punea la îndoială exactitatea descrierii.
Stăpânit de această bănuială, eruditul heraldist, generalul P. V.
CE
Năsturel, a studiat și el sigiliul atât de prețuit, în legătură cu alte sigilii

ale lui Mihai Viteazul și cu întreagă evoluția tipurilor sigilare din Țara
Românească. Iar rezultatul l-a comunicat într’o conferință ținută în
1913 la Societatea Istorică din București și publicată sub titlul Nova
I/
plantați o și Regii României în aceiaș Revistă pentru istorie, arheologie și

S
23.
filologie 1
IA
1. Anul XII (1911), p. 217—243, cu mai multe stampe și un arbore genealogic.

Sigiliul este reprodus în desen de 2 ori, la p. 221 în mărime naturală și la pagina ultimă
în mărime dublă.
U
2. Ibidern p. 235 n. 1.
3. Voi. XV (1915) p. 1 — 80.
BC
RY
SIGILOGRAF1E ROMÂNEASCĂ. 103
Contrar cercetătorilor anteriori, generalul P. V. Năsturel susține
RA
în primul rând, că cei doi lei afrontați nu țin în ghiare o spadă, ci un
pom desrădăcinat, pom care se găsește în toate sigiliile Țării Românești
cu tipul personagiilor domnești L Leii înșiși se află în sigiliile lui Mihai
LI B
Viteazul anterioare anului 1600 ; ei au acolo atitudinea de a se cățăra
pe tulpina pomului 1 2.
In al doilea rând, cele 7 movile descrise de cercetătorii anteriori,
nu există, ci în realitate sunt rădăcinile pomului.
Y
Toate aceste elemente sunt luate din vechea stemă a Țării Româ
T
nești, deci nu pot constitui în nici un caz stema Transilvaniei..
Cu toate acestea la început explicațiile generalului P. V. Năsturel
SI
n’au fost ținute în seamă, poate și fiindcă el n’a insistat decât prea puțin
asupra lor și nu a dat o publicitate mai întinsă constatărilor sale.
ER
Dar în anul 1916 a trebuit să-i recunoască dreptatea însuș d. Stoica
Nicolaescu, care cel dintâi a descris, în parte greșit, acest tip sigilar,
iar Gr. Tocilescu și D. Onciul au primit această descriere.
IV
Publicând în acest an un extras — întru câtva completat — al
studiului său din Revista -pentru istorie, arheologie și filologie, relativ la
UN
documentele lui Mihai Viteazul, d-sa i-a adăugat la sfârșit câteva

„întregiri”, dintre cari una are următorul cuprins :
,,Cu acest prilej facem și o îndreptare, după d. general P. V. Năs
turel, cu privire la afirmarea făcută, că cei doi lei afrontați, ținând în
L
ghiarele lor o spadă pusă în pal (vertical), se află stând pe 7 munți.

RA
Nu sunt munți nici cetăți, ci mai de grabă rădăcinile obișnuitului pom

(chiparos) din pecetea de atunci a țării” 3.
Deși în felul cum e redactată îndreptarea, d-sa nu rectifică decât
NT
partea din descriere referitoare la munți, totuș recunoscând că în locul

lor trebuie să vedem rădăcinile pomului, a renunțat prin aceasta și la
„sabia pusă în pal”, căci dacă rădăcinile sunt ale pomului, sabia nu
CE
mai are ce căuta acolo.

In felul acesta d. Stoica Nicolaescu a desmințit singur ceia ce
afirmase cu zece ani înainte, trebuind să admită scoaterea din sigilografia
noastră a unui tip inexistent.
I/
Dar fiindcă problema aceasta prezintă o importanță specială

pentru istoria marelui Domn, care a fost Mihai Viteazul, și pentru
S
IA
1. Ibidem p. 49.
2. Ibidem p. 47 și fig. 48 și 48 bis.
3. Nicolaescu (St.). Documente dela Mihai Viteazul, ca Domn al Tării Românești,
U
al Ardealului și al Moldovei (40 pag. și 5 table) p. 38.

BC
RY
cunoașterea mai amănunțită a modului cum înțelegea el și curtea lui
RA
să exprime și să simbolizeze unirea celor trei țări românești,ram crezut
necesar să o cercetez din nou și să stabilesc în mod definitiv ce repre
zintă menționatul tip sigilar.
LI B
Deoarece documentele vechi din Arhivele Statului au fost eva
cuate în toamna anului 1916 la Iași și de acolo în vara următoare la
Moscova, n’am putut să studiez documentul cu sigiliul controversat,
decât abia după anul 1935, când arhivele evacuate ne-au fost restituite.
Y
Cercetând documentul din 17 Iulie 1600 am constatat că în adevăr
T
sigiliul aplicat cu chinovar roșu este foarte spălăcit și numai jumătatea
SI
lui stângă este întru câtva distinctă h
Atunci m’am adresat prietenului și colegului meu d. Henri Stahl,
ER
profesor la Școala de Arhivistică și distins expert grafolog, ca să repro
ducă sigiliul prin fotografie făcută cu raze ultraviolete. Prin această
metodă fotografia sigiliului a devenit mult mai clară, astfel că cel puțin
IV
figurile din jumătatea stângă se pot vedea lămurit.
Și atunci am constat, că observațiile generalului P. V. Năsturel
UN
sunt perfect exacte. Leii afrontați țin cu labele lor dinainte un pom
desrădăcinat. El are, ca și pe celelalte sigilii muntene dinainte de
Mihai Viteazul și din timpul lui, forma clasică a unui chiparos, cu partea
inferioară a tulpinei groasă și noduroasă și cu rădăcinile răsfirate în
L
toate direcțiile. Nici urmă de spadă sau de munți. (PI. V, fig. 1).
RA
Rămâne deci stabilit în mod definitiv, că mult discutatul tip

sigilar al lui Mihai Viteazul nu conține stema Transilvaniei și nici măcar
vreun element heraldic în legătură cu ea, ci numai stemele Țării Ro
NT
mânești și Moldovei, iar modul cum a fost reprodus prin desemn este
din acest punct de vedere cu totul fantezist 1 2.
CE
1. Generalul P. V. Năsturel amintește și alt document cu acelaș sigiliu, datat din

17 August 1600 pentru mănăstirea Neamțu (p. 49). Dar reproducerea lui la fig. 51
arată că este sigiliul obișnuit cu personagiile domnești și cu pomul susținut de lei,
dar fără stema Moldovei. D-l Stoica Nicolaescu însă precizează că este sigiliul inelar
al lui Mihai Viteazul, ceea ce este exact.
I/
2. Desenul a fost reprodus și pe medalia tricentenarului lui Mihai Viteazul bătută

în 1900 de Societatea Numismatică Română. Pentru interpretare cf. și Moisil (Const.)
S
Stema României. Originea și evoluția ei istorică și heraldică în Boabe de grâu II (1931),

IA
p. 78 și extras p. 14. Cu acest prilei cred interesant să arăt cum a văzut acest sigiliu
V. A. Urechiă, care l-a descris cel dintâi în Schiță de sigilogratie românească (189T).
El spune că cuprinde ,,vulturul ardelenesc, apoi capul de bou moldovenesc și de desupt
stema novae plantationis, cu adăugire de doi lei ca tenanți ai scutului acestei ultime
U
steme (p. 14).

BC
RY
SIGILOGRAFIE ROMÂNEASCĂ 105
2. PRIMELE SIGILII CU STEMA UNITĂ A MOLDOVEI ȘI ȚĂRII
RA
ROMÂNEȘTI
Am crezut multă vreme, bazat pe cercetările sigilografice ce le-am
LI B
putut face, că stema unită a Moldovei și Țării Românești a fost creiată
de primul Domn fanariot, Nicolae Mavrovordat și că s’a utilizat pentru
întâia oară în epoca Fanarioților L
Dar această credință a mea nu concorda cu afirmațiile lui V.
Y
A. Urechiă, cel dintâi învățat al nostru, care s’a ocupat mai de aproape
T
cu această problemă. In lucrarea sa Schiță de sigilografic românească,
SI
apărută în 1891, el menționează că se găsesc sigilii cu stema unită a
celor două țări și dela câțiva Domni din veacurile al XVI-lea și XVII-
lea, cari avuseseră prilejul să ocupe incidental tronurile ambelor țări
ER
sau cari ,,de origină munteni, din neamul Basarabilor”, deveniseră Dom
ni ai Moldovei 1 2.
In susținerea acestei afirmații V. A. Urechiă citează sigilii cu
IV
stema unită dela Petru Mircea — de sigur Petru cel Tânăr, fiul lui
Mircea Ciobanul ■—- dela Simion Movilă, Vasile Lupu și Gheorghe Ghica,
UN
dar fără să descrie sau să reproducă vre unul din ele.

N’am putut descoperi până acum astfel de sigilii dela primii doi
Domni citați mai sus și nici dela Gheorghe Ghica.
Dar într’o lucrare mai veche a lui V. A. Urechiă : Miron Costin,
AL
Opere complete 3 se găsește facsimilul unui document dela Vasile Lupu,

dat în Iași la 11 Noemvrie 1639 (7148), pe care în adevăr este aplicat
un sigiliu cu stema unită.
TR
In acest document, scris în limba slavă, Vasile Vodă poartă ti

tlul de Voevod și Domn al Moldovei și Țării Românești : Iw rachaij
KWtKWA kjkiw aiatiic rpa 3(a\ah A\(VcKOH h KAayHHCKOH iar jos, lângă sem-
EN
/ natura sa proprie, este aplicat sigiliul menționat. El este un sigiliu

inelar, de formă octogonală și are în câmp capul de bour al Moldovei
și acvila cruciată a Țării Românești, așezate alăturea, primul la
/C
dreapta, a doua la stânga. Reproducerea nefiind perfect clară, legenda

sigiliului nu se poate descifra.
SI
1. Moisil (Const.), Stema României în Boabe de grâu II 1931 p. 78 și extras p.

14 Cf. și Buletinul Societ. Numism. Rom. XVIII (1923) p. 60 și 93. Stema unită în
epoca Fanarioților reprezintă totdeauna stemele Moldovei și Țării Românești alăturate.
IA
2. Lucrarea aceasta este raportul pe care l-a întocmit V. A. Urechiă ca membru

al Comisiunii pentru cercetarea stemelor regatului și ale județelor, instituită în 1890
de Ministerul de Interne.
U
3. Voi. I București 1886.

BC
RY
Atât titlul Domnului din aceste documnt, cât și tipul sigiliului
RA
sunt în legătură cu numirea lui Vasile Lupu ca Domn al Țării Româ
nești în Noemvrie 1639 ; cu care prilej el a cedat domnia Moldovei
fiului său Ioan Vodă. Dar spre a ocupa noul tron Vasile Vodă trebuia
LI B
să-l scoată din domnie pe Matei Basatrab, care stăpânea în Țara Ro
mânească. Este adevărat că din cancelaria sultanului ieșise firmanul
privitor la mazilirea lui Matei Basarab și fusese trimis cu un ciuaș la
Târgoviște. Dar boierii munteni s’au opus și porunca sultanului nu
Y
s’a putut executa. Năvălirea pe care a făcut-o puțin în urmă Vasile
T
Lupu în Țara Românească, spre a cuceri cu forța tronul dorit, n’a
avut nici ea un rezultat mai bun, căci el a fost învins la Ojogeni-Nă-
SI
nișori și silit să se înapoieze în Moldova. Astfel el n’a domnit de loc
în mod efectiv în Țara Românească, iar titlul de Domn al celor două
ER
țări nu l-a putut purta nici măcar o lună de zile L
Dacă V. A. Urechiă nu reproduce în Schiță de sigilografic româ
nească nici un sigiliu cu stema unită dela Domnii de mai sus, în schimb
IV
publică un sigiliu de acest fel dela Gheorghe Duca, pe care nu-1 men
ționează în text1 2).
UN
Acest sigiliu reprezintă cele două steme așezate în alt mod decât
în sigiliul lui Vasile Lupu; ele sunt puse una sub alta : bourul Moldo
vei în câmpul superior al scutului, iar acvila cruciată a Țării Româ
nești în câmpul inferior. Sub scutul cu stemele se văd urmele unei date
AL
în cifre chirilice, dar ea este incomplectă. Din această cauză, și fiindcă

autorul nu descrie sigiliul, nu se poate preciza decât că provine din a
TR
treia domnie a lui Duca Vodă în Moldova.

Având însă prilejul să consult, în ultimii ani un număr de docu
mente din colecția Fundației Culturale Mihail Kogălniceanu și a Aca
EN
demiei Române, am găsit la unele din ele, sigilii cu aceiaș stemă unită,
și tot astfel compusă. '
Documentele menționate sunt dela Gheorghe Duca, în calitate
/C
de Domn al Țării Românești (1674—1678), dar care domnise înainte

de două ori în Moldova (1665-—1666 și 1668—1672) și în cea de Domn
al Moldovei pentru a treia oară (1678 Noemvrie—1683 Decemvrie).
Sigiliile cu stema unită ale lui Duca Vodă sunt de două feluri :
SI
sigilii inelare și sigilii mari domnești.

Din prima categorie am găsit două, de formă octogonală, cu
IA
1. Documente dela Vasile Lupu cu acest tiltu și cu acest sigiliu nu mai cunosc.
Unul singur publicat de Melchisedec în Cronica Hușilor, p. 273 nu are sigiliu.
U
2. Pag. 4.
BC
RY
SIG1LOGRAFIE ROMÂNEASCĂ 107
stema identică dar cu legende deosebite ; unul din domnia munteană,
RA
celălalt din a 3-a domnie în Moldova.
Cel din domnia Țării Românești se prezintă astfel : ț hwh.
RC*A- CO. 3. KAA. ( = Ț IWH A8K<J KOtKOA rOCnOAaP 3«MAt ErtajflCKOH).
LI B
In partea superioară a câmpului capul de bour cu stea între coarne și
timbrat cu o coroană mică deschisă (Moldova) ; în cea inferioară acvila
cruciată cu zborul deschis stând spre stânga pe o creangă (Țara Ro
mânească). La mijloc în stânga un soare, în dreapta o lună conturnată1.
Y
Din timpul aceleaș domnii avem și un sigiliu mare domnesc cu
T
următoarea legendă și tip sigilar : fiu» aSka kjkuio matiw rpK
3tMAt kaaX'ih. Scut cu laturile scobite, timbrat cu o coroană închisă ;
SI
în câmp două personagii domnești plantând un pom. In vârful pomu
lui stă o acvilă cruciată < u zborul deschis (Țara Românească), pe
ER
tulpina pomului este fixat capul de bour (Moldova). In câmp de o
parte și de ceialaltă data : 16/73. (PI. V, 2).
Un astfel de sigiliu, de format mare, se găsește pe numeroase do
IV
cumente din tot cursul acestei domnii, care probabil a început în anul
1673, de oarece acest an este chiar gravat pe ele 2.
UN
După ce în Noemvrie 1678 Gheorghe Duca a fost mutat din nou

în Moldova, unde își începe astfel a treia domnie, a continuat să în
trebuințeze sigliii cu stema unită.
Găsim prin urmare și acum un sigiliu inelar aproape identic cu
AL
cel ce l-a avut în domnia munteană, cu singura deosebire că legenda

este mai completă și conține și data3 : + iw KOtKC>Aa i’np(?) 3
TR
3pn3=tiw aSka ko«koA‘' rocn«>A<>P 3(ma« a\oaa4kckoh 3p'iÎ3 (7187=1679.)

(PI. VI, 1).
Dar afară de acesta mai există două, pe cari este gravată data
EN
1679 în cifre latine și în cifre chirilice ; cum și al treilea cu data 7189

(1691) numai în cifre chirilice. Toate trei sunt sigiii mari domnești
(diametrul 55 mm.).
Primele două sunt identice, ca tip și legendă; numai mărimea
/C
1. Cf. Academia Română XLV, 8 ; CXXVI, 173 ; CXCIV, 168, etc. Fundația
culturală M. Kogălniceanu. doc. din 1677 (Tihomirești, Dolj). Menționez numai docu
SI
mentele cu sigilii bine conservate. Sigiliul descris nu se poate reproduce lămurit,

dar este identic, ca tip, cu cel din Tab. VI, 1.
2. Cf. de pildă Academia Română XLV, 17, 20 și 22 ; LXXIII, 237 ; CXLI, 67.
IA
Se pare că și cel publicat de V. A. Urechiă în Schiță de sigilografie românească la pag.

12 și care este dela Ghica Vodă, ar avea pe tulpina pomului capul de bour. In origi
nal însă acesta lipsește. (Acad. Rom. CLIX, 5 și CLXXXI, 89).
U
3. Academia Română XIV, 61 ;

BC
RY
108 REVISTA ARVIHELOR
scutului diferă întru câtva. Ele se prezintă astfel : ț hw : a^kx :
RA
KOtKOA4 : KOJKHie : a\actk> : rnoA^P : 3«a»a« : axoaakko {sic). Scut cu laturile
scobite și timbrat cu o coroană ducală închisă, de sub care se lasă în
jos pe laturi lambrechinuri bogate. In câmpul superior capul de bour
LI B
cu stea între coarne și timbrat cu o coroană mică deschisă, însoțit la
dreapta de un soare, la stânga de un crai nou (Moldova). In câmpul
inferior acvila cruciată întoarsă spre stânga și cu sborul deschis, stând
pe o creangă și însoțită la dreapta de un soare, la stânga de o semi
Y
lună. (Țara Românească). La mijloc data 16/79, iar sub scut 3pn3 .
T
(PI. VI, 2).
Al treilea însă este întru câtva deosebit. El are gravată data în
SI
cifre chirilice: 3pne (7189 = 1681), iar în legendă Duca poartă și titlul
de Domn al Ucrainei, țară pe care o obținuse dela Turci încă din 1679.
ER
Sigiliul acesta este tot de format mare și se prezintă astfel (PI. VI, 3) :
Ț KO/KK». AXATW. IU'. ASKd- KOfKOA'1 > 1'OnOA- 3fMA«. MOAAK0. H 3JAXA1
&KpaHCK0H. Scut, cu două mici scobituri laterale, timbrat de un coif (buz
IV
dugan ?), având deasupra o coroană ducală închisă, de sub care se lasă pe
amândouă laturile lambrechinuri. De o parte și de ceialaltă a coroanei
UN
data : ap n&. In câmpul superior al scutului capul de bour cu stea

între coarne și însoțit la dreapta de o lună conturnată, la stânga de un
soare (Moldova). In câmpul inferior acvila cruciată cu zborul deschis,
stând întoarsă spre stânga și însoțită la dreapta de o cruce de globule
L
(Țara Românească). In partea stângă a câmpului inferior o măciucă

RA
pusă vertical (Ucraina ?)2.

Nota caracteristică generală a acestor noi sigilii cu stemele
unite ale celor două țării românești este modul cum sunt așezate aceste
NT
steme. Peste tot ele sunt așezate în linie verticală una sub alta, ceia
ce contrastează cu modul cum au fost dispuse sub Vasile Lupu și mai
târziu, în epoca Fanarioților și apoi a unirii principatelor, când stemele
CE
erau așezate alăturea.

De altă parte în aceaată combinație de steme locul principal îl
ocupă aproape totdeauna stema Moldovei, deoarece atât Vasile Vodă
cât și Duca Vodă fiind la început Domni ai Moldovei și apoi ai Țării
I/
Românești, era natural să pună în primul loc stema țării în care

au domnit mai întâi.
S
IA
1. Academia Română, XLVII, 180 ; LXXVIII, 5 ; cf. și V. A. Urechiă, o. c.p. 4.

2. Ibidem \, 114. Fotografii după aceste sigilii se găsesc și în Albumul de peceți
moldovenești întocmit de D. Sturdza-Scheianul și aflător în Cabinetul Numismatic al
U
Academiei Române. Documente cu astfel de sigilii se mai află la Arhivele Statului

din București și Iași, cum și la Fundația Universitară Ferdinand I din laș*.
BC
RY
SIGILOGRAFIF. ROMÂNEASCĂ 109
RA
La fel s’a întâmplat mai târziu sub Fanarioți. Nicolae Mavro-
cordat, care a inaugurat această epocă, a domnit și el mai întâi în Mol
dova și de acolo a trecut apoi în Țara Românească. Deci era tot atât
LI B
de natural, ca întocmindu-și în această din urmă calitate o stemă com
binată, să pună în locul principal stema țării în care a domnit la înce
put Â
In sfârșit când la 1856 s’a constituit prin unirea Moldovei cu
Y
Țara Românească un stat nou : Principatele Unite, acesta a fost simbo
lizat tot prin alăturarea celor două steme, dintre cari a Moldovei ocupa
T
primul loc 12.
SI
Iată cum ideia stemei unite, aplicată de Vasile Lupu și Duca
Vodă la tipurile sigilare, a fost reluată mai târziu și utilizată în sigilo-
ER
grafia și apoi în heraldica românească.
Const. Moisil
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
1. Moisil (Const.) Stema României în Boabe de grâu II (1931) p. 78 și extras

U
p. 14 — 16.
2. Ibidem p. 80 și extras p. 17—18.
BC
RY
RA
LI B
T Y
MISCELLANEA
SI
ER
DARE DE SEAMĂ DESPRE ARHIVELE STATULUI
FĂCUTĂ CĂTRE CONSILIUL DE PERFECȚIONARE
(1 OCTOMBRIE 1938 — 31 DECEMVRIE 1939)
IV
I. De început. Prin decizia Nr. 176.790/938, Ministerul Educației
Naționale, a binevoit să dea subsemnatului delegația de director general
UN
al Arhivelor Statului, pe ziua de iOct. 1938. Astfel am fost pus în situația

să iau conducerea unei instituțiuni pe care, din 1923 și până la trecerea
d-sale la pensie, a ilustrat-o d. Const. Moisil, profesorul meu dela Școala
de Arhivistică și director general al Arhivelor Statului pe când însumi
AL
eram funcționar în această instituție. Prin înaltul decret regal Nr.

314/1939, delegația mea a fost transformată în definitivare pe data de
1 Febr. 1939.
Care era situația Arhivelor Statului în momentul preluării, re
TR
zultă neîndoios din dările de seamă făcute de d. Const. Moisil. Truda

d-sale, de a face din arhive o instituție demnă de rostul pe care îl au
într’un stat organizat, a fost mai întotdeauna încununată de izbândă.
EN
Fundarea Muzeului Arhivelor Statului, a Școalei de Arhivistică, a Re

vistei Arhivelor și mai ales prin provocarea alcătuirii unei Legi a Arhivelor,
o arată pe deplin. D-sa s’a străduit, fără preget, să îndeplinească și alte
nevoi ale Arhivelor, cum arată registrul dărilor de seamă. împrejurările
/C
vitrege, care au fost totdeauna și mai vitrege cu Arhivele, nu i-au îngă

duit să împlinească în întregime tot ceea ce a plănuit.
*
SI
Prezentăm acum situația Arhivelor Statului în intervalul de timp

dela 1 Oct. 1938 și până la 31 Dec. 1939.
IA
II. Personal și salarizare. Pentru buna funcționare a instituției

noastre, dela început am socotit ca întâia mea datorie să împlinesc
numărul posturilor de funcționari devenite vacante prin demisii sau
U
pensionări mai vechi, anume : 5 la direcțiunea generală, 2 la Cluj și câte

unul la Chișinău, Craiova și Iași. In situația în care ne aflam, cu numărul
BC
RY
MISCELLANEA
111
RA
total de funcționari deja prea redus, nu se putea lucra. Legile financiare
excepționale nu îngăduiau ocuparea lor decât cu aprobări speciale.
Am izbutit să le obținem și am publicat concursurile necesare în vederea
ocupării. Astfel am putut recruta 5 funcționari noi la direcțiunea generală
LI B
pe data de 1 Dec. 1938 și câte unul la arhivele regionale din Craiova și
Iași pe data de 1 Martie 1939. Concursurile ținute pentru posturile
vacante dela Cluj și Chișinău, n’au dat rezultatul dorit. Locurile sunt și
azi neocupate.
Y
In Aprilie 1939 a luat ființă direcțiunea regională a Arhivelor
Statului din Brașov laolaltă cu Arhiva Municipiului. Concursul Muni
T
cipiului ne-a fost de mare folos, luând asupra sa întreaga sarcină mate
rială. Conducerea acestei direcțiuni este dată d-lui Dr. Const. Sassu, care, ’
SI
prin pregătirea sa specială, este un arhivist de largă înțelegere și devotată
muncă. D. N. G. Dinculescu demisionând dela conducerea arhivelor
ER
din Craiova, în momentul în care indemnizația s’a transformat în salariu,
a reluat conducerea acestor arhive d. Dr. C. S. Nicolăescu.-Plopșor,
deasemeni asiduu conservator de arhive și priceput colecționar.
Cuantumul salariilor personalului era cu totul anormal. Am so
IV
cotit că trebue puse în situație legală. In adevăr, legea de organizare
a Arhivelor Statului din 1925 dădea personalului acestei instituțiun-
UN
o situație oarecum potrivită, însă nu suficientă în raport cu obliga

țiile ce-i incumbă. Aplicarea acestei legi, din punct de vedere al salari
zării, nu s’a făcut decât pentru câteva cazuri personale. Se ajunsese astfel
ca să fie unii funcționari cu salarii legale iar alții, în acelaș grad, cu salarii
anterioare legii. Cererilor repetate de îndreptare, oficiale sau personale,
L
deseori recurgându-se și la justiție, li s’a răspuns prin legea din 1932,

care schimba, fundamental și nefavorabil, situația recunoscută mai
RA
înainte. Era o retrogradare pe care n’o meritau Arhivele Statului. Dar

aceasta n’a fost deajuns. Prin legea din 1934 s’a înlăturat până și nădejdea
de a se putea pune în aplicare vreodată una din cele două legi anterioare,
NT
care nu se anulau totuși. De aci înainte n’a mai fost posibilă nicio îmbu
nătățire materială a vieții personalului Arhivelor Statului.
Am izbutit totuși să găsim înțelegerea necesară la d. ministru
Petre Andrei, care a și făcut rectificările cerute, pe cât a fost posibil
CE
începutului. In felul acesta, în bugetul Ministerului Educației Naționale

pe 1939—1940, s’au putut înscrie câteva majorări necesare4), cum re
zultă din următorul tablou comparativ : (v. />. urm).
I/
La acestea se adaugă sumele globale anuale alocate astfel :

1. Arhivele Statului din București : 1.200 lei, pentru traducerea actelor grecești.
S
2. Arhivele Statului din Sighet

(Maramureș) : 10.200 lei, plata unui conservator.
IA
3. Arhivele Statului din Cernăuți : 107.100 lei, plata întregului pers, (indemnizații).
Total 118.500 lei.
U
1) Și un post nou de impiegat stagiar, la Arhivele Statului din Craiova.

BC
RY
RA
Hr. cri.
Salariul Dife
Funcțiunea Observațiuni
Vechiu Nou rența
LI B
I. București
Director........................
I 4-250 19.350 15.100 La început îndemni-
I Arhivar........................
2 13-250 13-250 — zație
3 II. Arhivar.................... 13-250 13-250 —
Y
4 III. Arhivar ................ 6.450 13.250 6.800 (Deținute de aceeași per-
Prof. la Șc. de Arhivistică 8.200 — — [ soană. Al doilea sala-
T
5 Translator de limbile slave 5-500 9.850 4.350 riu s’a trecut la statul
6 Bibliotecar.................... 8.800 8.800 —1 școalei.
SI
7 I. Ajutor arhivar I . . 8.800 8.800 —
8 II. Ajutor arhivar I . . 8.800 8.800 —
ER
9 I. Ajutor arhivar II . . 6.950 6.950 —
IO II. Ajutor arhivar II 6.300 6.950 650
II Bibliotecar ajutor . . . 3-400 6.950 3.550
12 I. Paleograf.................... 3-400 6.300 2.900
3.100
IV
*3 II. Paleograf................ 3-200 6.300
J4 Registrator .................... 6.300 6.300 — După legea din 1925.
UN
15 Registrator ajutor . . . 3.350 4.350 1.000 Titularul actual mai

16 Impiegat......................... 2.900 3 200 300 nou urmează să pri-
17 Portar............................. 2.750 2.750 — mească 5450 lei, după
18 I. Paznic........................ 3.850 3.850 — legea din 1932.
19 II. Paznic.................... 3.850 3.850 —
L
20 1. Om de serviciu . . . 2.550 2.550 —

RA
21 2. Om de serviciu . . . 2.550 2.550 —

22 3. Om de serviciu . . . 2.550 2.550 —
23 4. Om de serviciu . . . 2.550 2.550 —
Total lunar : 133.750 163.300 37.750
NT
Total anual: 1.605.000 1.959.600 453.000

CE
II. Craiova
I Director......................... 900 8.900 8.000 La început îndemni-

I/
2 Ajutor arhivar ................ 4.000 5.500 1.500 zație

3 Impiegat........................ 3-Î5O 3.159 —
S
4 ,, ......................... 3-150 3 150 —

5 Impiegat stagiar .... — 2.650 2.650 Post nou.
IA
6 1. Om de serviciu . . . 1.900 2.000 100

7 2. Om de serviciu . . . 1.900 2.000 100
Total lunar : 15.000 27-350 12.350
U
Total anual : .180.000 328.200 148.200

BC
RY
MISCELDANEA 113
RA
Nr. crt.
Salariul Dife
Funcțiunea Observațiuni
Vechiu Nou rența
III. Cluj
LI B
Director.......................... 13-25° 13-250 —
I Arhivar.......................... 7.600 7.600 —
II Arhivar...................... 5-I5O 7.600 2.450
Ajutor arhivar .... 4.000 6.000 2.000
Y
Registrator-arhivar . . . 3-250 4.000 750
Impiegat.......................... 2.950 2.950 —
T
Impiegat auxiliar . . . 2.600 2.650 50
SI
i. Om de serviciu . . . 2.300 2.300 —
) 2. Om de serviciu . . . 2.300 2.300 —
Total lunar : 43-400 48.650 5-250
ER
Total anual : 520.800 583.800 63.000
IV. Chișinău.
IV
I Director.......................... 9-950 II.000 1.050
UN
2 Arhivar .......................... 9.050 9-050 —

3 Translator..................... 4.000 5-500 1.500
4 Conservator ..................... 3-350 4-500 1.150
5 Registrator..................... 5.800 5.800 —
6 Paleograf.......................... 3-050 4.000 950
AL
7 Impiegat II...................... 3-050 3-I5° 100

8 Impiegat.......................... 2.600 2.650 50
9 i. Om de serviciu . . . 2.000 2.000 —
TR
O 2. Om de serviciu . . . 2.000 2.000 —

Total lunar : 44-850 49.650 4.800
Total anual : 538.200 595-800 57-6oo
EN
V. Iași
/C
I Director.......................... 13-250 13-250 --

2 Arhivar.............................. 5-150 7.600 2.450
3 Paleograf.......................... 2.750 5.000 2.250
4 Registrator..................... 3-350 5.000 1.650
Registrator-ajutor . . . 4.000 650
SI
5 3-35°
6 Impiegat.......................... 2.450 2.650 200
7 i. Om de serviciu . . . 2.300 2.300 —
IA
8 2. Om de serviciu . . . 2.300 2.300 —

Total lunar : 34-900 42.100 7.200
J Total, anual : 418.800 505.200 86.400
U
BC
8
RY
Totalizând aceste sume pentru toate arhivele din țară, avem :
RA
•E Salariul
Localitatea Sporuri Observațiuni
1938—1939 1939—1940
LI B
I București......................... 1.605.000 ) 1.959.600 453.000
2 Craiova.............................. 180.000 328.200 148.200
3 Cluj.................................. 520.800 583.800 63.000
4 Chișinău.......................... 538.200 595.800 57.600
Y
5 Iași.................................. 418.800 505-200 86.400
6 Cernăuți.......................... 107.IOO 107.IOO —
T
7 Sighet.............................. IO.2OO 10.200 —
SI
8 București, doc. grecești . 1.200 1.200
Total : 3.381.300 4.091.IOO 808.200
ER
După cum se vede, numărul personalului bugetar este cu totul
IV
insuficient (42 arhiviști și 15 oameni de serviciu și paznici) pentru con
servarea, clasarea și punerea în valoare a imensului nostru material
arhivistic. Este de neapărată trebuință să se adauge numărul suficient
UN
de funcțiuni și să se unifice titlurile la toate direcțiunile.

Până la intrarea în legalitate mai sunt încă de rectificat salariile
multor' funcțiuni, mai ales la direcțiunile regionale. In rândul întâiu
trebue clarificată situația arhivelor din Cernăuți, Năsăud și Timișoara,
L
acestea din urmă fără buget.

III. Material și întreținere. In ceea ce privește materialul necesar
RA
lucrărilor noastre, trebue să spunem că stăm cum nu se poate mai rău.

Fondurile bugetare pentru aceasta au fost de 1030 lei lunar până la
1 Aprilie 1939 și de 2500 lei dela această dată înainte pentru direcțiunea
NT
generală și câte 434 lei lunar la celelalte Direcțiuni până la 1 Aprilie

1939 și câte 500 lei lunar dela această dată înainte. Este evident că din
această sumă nu se poate procura nici hârtia, cerneala și rechizitele
necesare lucrului în birouri. Nici vorbă nu poate fi de materialul necesar
CE
organizării depozitelor, fișe și inventare.

Precizăm că tot din această sumă trebue făcute și cheltuielile de
întreținere măruntă, ca : reparații întâmplătoare la birouri, sobe, apă,
canal, electricitate, acoperiș, etc. E drept însă că o parte din întreținere
I/
e luată asupra sa direct de Ministerul Educației Naționale : încălzitul,

lumina, salubritatea și curățirea coșurilor, se acordă direct sau se plătește
furnizorilor pe baza facturilor. In această privință sumele nu sunt prea
S
ridicate, după cum rezultă din acest tablou pe 15 luni (1 Oct. 1938—
IA
31 Decemvrie 1939) :
1) Aici intră și suma de 98.400 lei, plata unui profesor de paleografia românească
U
la Școala de Arhivistică introdusă în statul Arhivelor.

BC
RY
MISCELLANEA 115
RA
Salubri Tăiat
Localitatea Material Lumină Coșuri Total
tate lemne
LI B
I București 28.680 61.705,40 43-I9I 8.515 7-320 149.419,4c»1)
2 Chișinău 7-i°4
3 Cluj 7-i°4
4 Craiova 7.104
5 Iași 7.104
Y
6 Cernăuți 7-104
T
Total : 64.200
SI
Nu avem referințe despre cheltuielile de acest gen, dela direcțiu
ER
nile regionale, care se fac de obiceiu direct. Ne lipsește astfel totalul.
Oricum el este însă destul de redus. Media lunară pentru direcțiunea
generală, la totalul de cheltuieli, fără încălzit, este de 9960,76 lei. Pentru
celelalte direcțiuni trebue să se reducă la mai puțin de un sfert din
IV
această sumă.
Situația aceasta materială este improprie organizării unei arhive.
UN
Cu toate acestea n’am încrucișat mâinile și am făcut tot ce a fost po

sibil.
Atât depozitele cât și sălile de lucru sunt supra încărcate. Circulația
însăși este împiedecată, iar aerisirea luptă din greu cu umezeala. Pentru
descongestionare ne trebue depozite noui. Ne-a stat la dispoziție unul
L
singur și ultimul. Am izbutit să confecționăm pentru el toate rafturile

necesare, în lungime de 516,150 m. 1. Totul este făcut în fier, demontabil,
RA
cu etajere mobile. A costat 295.000 lei. Acum este complet montat și

va primi arhiva stării civile din București și jud. Ilfov.
Micile reparații necesare birourilor, scaunelor, ferestrelor, și a unei
NT
sobe din birou, care s’a dărâmat în timpul iernei, cum și confecționarea
unei mese de stejar pentru serviciu, ne-au fost iarăși posibile.
In ceea ce privește materialul de birou, am tipărit 5000 buletine
de cercetare, 8000 coli pentru opise și inventare, am legat în piele 7
CE
condici domnești și Monitorul Oficial pe 1938.

Deasemenea a fost refăcută canalizarea din curte și s’au instalat
două guri de incendiu (lucrare în valoare de peste 120.000 lei.) prin spri
jinul d-lui primar general al municipiului București,
I/
In acest domeniu însă, partea cea mai importantă o constitue

faptul că am putut reface acoperișul întregei aripe sudice a localului.
De mai multă vreme ploaia își făcuse drum în această parte până în
S
adâncul depozitelor, distrugând în cea mai mare parte însăși sala muzeului.
Lucrarea a costat peste 180.000 lei și a fost plătită direct de Ministerul
IA
Educației Naționale.
U
1) In această sumă intră și toată întreținerea aferentă a bisericii Mihai Vodă și a

locuinței parohiale introdusă în corpul arhivelor.
BC
RY
IV. Lucrări. In situația în care ne aflăm n’am putut face toate
RA
lucrările necesare în ceea ce privește ordonarea, clasarea și inventarierea
arhivei. Cu toate acestea am putut alcătui inventarul general și am por
nit la lucru pentru inventarierea materialului rămas încă în forma de
LI B
punerii. Acum sunt în curs două lucrări : i. catalogul manuscriselor
și 2. indicele cronologic al documentelor, care vor fi gata anul acesta.
Dacă, având spațiu și material, vom putea să continuăm în același ritm,
în scurt timp vom putea avea toate inventarele de arhivă.
Nu trebue să uităm că, în afară de lucrările strict arhivistice,
Y
trebue să facem și pe cele de birou, curente. Partea oficială nu prezintă
nicio dificultate atât cât nu necesită deplasări. Liberările de copii de acte,
T
certificatele și informațiunile de tot felul însă ne răpesc cel mai mult
timp. Lipsa de rafturi face deseori să se ridice sute de acte și dosare,
SI
din grămezi amorfe, până să se găsească piesa cerută. Totuși au putut
fi satisfăcute absolut toate cererile care se refereau la materialul depus.
ER
Din acest punct de vedere, lucrările au următoarea situație după ra
poartele căpătate :
•E
IV Copii
Arhivele Intrare Eșire Certificate
legalizate
UN
I București.................... 2.300 1.642 80 1346

2 Chișinău........................ I.21I 1-697 — —
3 Craiova........................ 306 363 1.724 —
4 Iași................................. 359 241 44 16+189
AL
Deplasarea pentru selecționarea arhivelor dela diferite instituții

TR
prezintă însă cele mai multe dificultăți atât pentru transport și diurnă
cât și pentru pierderea de timp.
O însemnată parte a vremei a fost pusă la dispoziția cercetătorilor,
fie cu darea informațiilor, fie cu predarea materialului.
EN
Iată situația :
N-rul cer Au folosit

/C
u Arhivele Observații
% cetătorilor Documente Condici Dosare Volume
I. București :
SI
1. jBuwwri Publice 377 5-200 IIO 19

2. Judecătorești . 2-947 — — — — Dosare și
3. Administrative ca. 336 — 20 944 — condici
IA
4. Biblioteca . . 173 — — — 33°

II. Brașov................ 26 — — — —
III. Iași.................... 46 89 156 ca. 400 —
U
Nu avem date pentru celelalte arhive.

BC
RY
MISCELLANEA 117
RA
V. Publicații. Am avut însă bucuria să continuăm și publicațiile
noastre. Astfel, cu aproape 200.000 lei, am tipărit Inventarul Arhivelor
Statului, în mod foarte schemat dar, cred, destul de util. Se pot ști
acum toate fondurile odată cu valoarea lor istorică. Necesitatea lui se
LI B
simțea de mult, precum o dovedește numărul tot mai mare de cercetă
tori, veniți chiar din străinătate. E drept că nu mai încap în puținele
locuri ce putem pune la dispoziție (o masă în birouri, pentru cel mult
6 persoane). < •'
Gândul nostru cel dintâi era însă să continuăm publicarea Revistei
Y
Arhivelor. Am izbutit să scoatem numai un volum (Nr. 8, în valoare de
T
99.650 lei), pe care l-am închinat d. Const. Moisil, oferindu-i-1 printr’o
sărbătorire colegială, care a avut loc la 12 Nov. anul trecut. Mijloacele
SI
noastre materiale nu ne-au îngăduit o mai grabnică tipărire. Atât acest
volum al revistei cât și Inventarul se bucură de colaborarea persona
lului tuturor arhivelor noastre.
ER
VI. Creșterea colecțiilor. Deși încărcați peste măsură am crezut
totuși necesar să adăugim colecțiile cu tot ce ni se putea da. Colecționarea
se impune acum mai mult decât oricând deoarece dispar arhivele în
IV
ritm accelerat datorită ultimelor jurnale ale Consiliului de Miniștri,
a căror aplicare nu este înțeleasă de organele chemate să le aplice. întâm
UN
pinările noastre se pare că au rămas și ele neînțelese.

Pentru acest capitol al fondurilor noui, spicuim următoarele :
I. La București s’au depus :
La secția Bunurile Publice :
L
1 document (1546) depunere oficială.

4 documente (1568—1627), donația I. D. Răpeanu.
RA
1 pachet depunere particulară (corespondență Const. Moisil).

16 planșe de sigilii (donația O. Densușianu).
12 clișee de documente (1387—1824) din arhivă și particulare.
NT
6 fotografii de documente (1387—1600).

2 documente (1587—1634), cumpărate.
33 copii de pe acte particulare transcrise.
10228 dosare dela Ministerul de Domenii, depunere oficială.
CE
La secția Administrativă :
4 acte dela Casa Domnitoare.
2 pergamente.
2000 dosare, Arhiva Senatului, depunere oficială.
La secția judecătoreacsă.
I/
5475 dosare dela Președinția Consiliului de Miniștri, depunere

oficială.
S
La Bibliotecă:
IA
2518 publicații din care : 1761 depuneri legale.

717 donații.
30 cumpărări.
U
5 schimb.
5 proprii.
BC
RY
RA
La Registratură s’au format 19 dosare noui.
II. Brașov : 173 volume și 12 ani reviste.
III. Cernăuți. S’au depus arhivele : 1. Examenului de capacitate
LI B
la Universitate, 2. Școala Normală de băeți și de fete, 3. Școala primară
ortodoxă, 4. Tribunalul Suceava, și 5. Comitetul Țării.
IV. Chișinău. S’au depus arhivele : 1. Liceul din Soroca, 2. Liceele
particulare Remezov, Scomorovschi și Boico, 3. Liceele de fete Eparhial
Y
și Regina Maria, 4. Revizoratul Școlar Orheiu, și 5. Inspectoratul sanitar
Cetatea Albă.
T
V. Craiova. S’au depus : 32 documente și 1 hartă, donațiuni,
SI
45 hotărnicii și 139 planuri depuneri oficiale, 4 stampe cumpărate și
137 volume la bibliotecă.
ER
VI. Iași. S’au depus : 142 documente și 20.693 dosare dela diverse
instituții din Iași.
Din rapoartele anexate se poate vedea mai în amănunt întreaga
situație, atât la direcțiunea generală cât și la direcțiunile regionale.
IV
VII. Muzeul Arhivelor. Este un capitol în adevăr dureros de care
UN
trebue să amintesc. Muzeul nostru, ca și în trecut, a rămas continuu

închis. Materialul nostru muzeistic, de cea mai mare valoare și neîntrecut
de nici un altul din țară, nu poate fi expus : sălile sale sunt veșnic ocupate
cu dosare întinse de-a-valma.
L
VIII. Școala de Arhivistică. In ceea ce privește Școala de Arhivistică,

trebue să spunem că s’a făcut un mare pas înainte. Prin legea din 4
RA
Nov. 1938 a învățământului superior, a fost trecută în rândul școalelor

speciale. Bugetul personalului a căpătat deasemeni o realitate. In locul
sumei globale de 100.000 lei din bugetul 1938—1939, plata a 10 pro
NT
fesori la care, în mod excepțional, se adăuga în statul arhivelor salariul

unui profesor, s’au trecut salarii sau indemnizații pe catedre în sumă de
637.200 lei.
Școala noastră nu avea bibiliotecă și se folosea până acum de bi
CE
blioteca Arhivelor. Am socotit util să formăm o bibliotecă specială, a

cărei alcătuire am și început-o în Nov. 1939. Am căpătat câteva donații
și am cumpărat câteva cărți. La 31 Dec. 1939 inventarul ei are 26 autori
cu 69 lucrări în 130 de volume și broșuri. Creșterea acestei biblioteci
I/
strict speciale este de neapărată trebuință. Grija ei o are secretarul

școalei, care are acum post bugetar.
S
In sfârșit amintesc și faptul că dorind a veni în sprijinul elevilor

cu informații bibliografice, am tipăruit, din fonduri personale, un Car
IA
net al Studentului (3200 lei), cu bibliografia esențială a fiecărei materii

predate. Gândul meu mergea mai departe : să dau în câteva pagini și
un vocabular de noțiuni tehnice și un scurt cuprins pentru fiecare curs.
U
Deasemeni o analiză critică a bibliografiei era necesară. Lipsurile mate

riale m’au împiedicat însă.
BC
RY
MISCELLANEA 119
RA
IX. Venituri și cheltueli. In situația de mai sus este evident că
nu cu sumele oficiale afectate s’au putut face toate aceste lucrări. Cea
mai mare parte ne-a venit din ajutoare extraordinare și din încasări
întâmplătoare. Norocul nostru a fost că am găsit destulă înțelegere la
LI B
cei care ne-am adresat și ne-au putut ajuta.
Gândul meu se îndreaptă întâi la fostul președinte de Consiliu
Armând Călinescu, prin a cărui hotărîre s’a dat dispoziția pentru repa
rarea acoperișului și tipărirea Inventarului. D. ministru al Educației
Naționale, Pentru Andrei, a făcut tot posibilul să acopere aceste chel
Y
tuieli, ajutând și mai departe opera începută. Prin ajutorul dat de D-sa
am putut face reparațiile mărunte, pentru care ne-a dat suma de 54.671
T
lei, precum și 30.000 pentru tipărituri. O deplină înțelegere am aflat
SI
și la colaboratorii D-sale, d. secretar general N. Dașcovici și d. director
general Aug. Ștefănescu.
Deasemeni d. Măgureanu, subsecretar de stat la Președenție, ne-a
ER
dat integral suma necesară confecționării rafturilor metalice, de care am
vorbit mai sus. Lucrările de canalizare din curte se datoresc bunăvoinței
d-lui primarul general al Municipiului BucureștiMulțumirile noatre
călduroase se adresează tuturor.
IV
In sfârșit, ajutoare prețioase ne-au fost date și sub forma de cumpă
rări de publicații proprii. Socotesc de datoria mea să amintesc măcar
UN
o parte dintre acești binevoitori : d. Al. Băleanu directorul Arhivelor

Statului din Iași (11.750 lei), Primăria Municipiului Brașov, prin d.
Const. Sassu, directorul Arhivelor (9000 lei), P. S. Lucian Triteanu,
episcopul Romanului (6360 lei), d. St. Șoimescu, administratorul Casei
Școalelor (6000 lei), I. P. S. Visarion Puiu, mitropolitul Bucovinei,
AL
dd. G. Alexianu, rezident regal al Ținutului Bucegi și T. Ionașcu, rezi

dent regal al Ținutului Prut (câte 5000 lei), S.S. Nicodim Munteanu
patriarhul României și d. Al. Marta, rezidentul regalai Ținutului Timiș
TR
(câte 3000 lei). Se mai adaugă și alții, care au binevoit să ne ajute cu

sume mai mici.
In afară de lucrările mari, care s’au făcut direct prin instituțiile
amintite, situația materială de care sunt răspunzător, este aceasta :
EN
I. Venituri
Suma predată de d. Const. Moisil............................ 1.410 lei
/C
Subvenția Municipiului București pentru tipărituri 16.000 ,,

,, Ministerului Educației Naționale..................... 30.000 ,,
,, Senatului României........................................... 100.000
,, Președenției Consiliului de Miniștri . . . 295.000 ,,
SI
Din vânzarea publicațiilor noastre și altele .... 84.778 ..

Total.................. 527.188 lei
IA
1) Avem la dispoziție suma necesară pentru confecționarea rafturilor metalice

în care urmează a fi orânduită Arhiva Senatului. Ne-a fost acordată de d. președinte
U
Const. Argetoianu. Rafturile sunt în lucru. Deasemenea sunt în curs de livrare câteva
categorii de material, confecționat pentru noi de Ministerul Educației Naționale.
BC
RY
RA
II. Cheltuieli.
Cumpărarea a două pergamente................................ 800 lei
Legat de inventare, reviste, condici, Mon. Ofic. etc. 6.280 ,,
Tipărirea de imprimate și inventare ........................ 12.980 „
LI B
Cheltuieli diverse, reparații și material........................ 15.192 »
Tipărirea Revistei Arhivelor Nr. 8.................................99-645 ,,
Confecționarea a 516,150 m. 1. rafturi metalice . . 295.000 ,,
Total................... 429.897 lei
Y
Deci : încasări : 527.188.— .
Cheltuieli : 429.897.—
T
97.291 lei în depozit.
SI
Din suma din casă rămâne blocată o parte : 82.986 lei, angajată
prin licitație la confecționarea a 132 m. 1. rafturi metalice în execuție.
ER
X. Desiderate. In ultim cuvânt îmi îngădui să arăt și ce socot
necesar a se împlini în viitor.
Trebue neapărat făcută reparația generală a localului direcțiunii
IV
generale, care nu mai suportă întârziere : în întregime pare o ruină.
Trebue scoasă igrasia și făcută aerisirea localului. Trebue instalat ca
loriferul cel puțin în birouri, ca o minimă asigurare contra incendiului.
UN
Instalația electrică trebue refăcută integral. Refacerea aripei sud-vestice

este de urgență. Partea dela registratură fiind în continuă dislocare,
pune în primejfie însăși viața personalului. De altfel suntem atât de în-
cărcați încât chiar în momentul de față avem nevoie de încă 3—4 depozite
mari, noi.
L
O sală de studii este absolut indispensabilă bunului mers al insti

RA
tuției.
Se impune cu toată evidența procurarea dosarelor și a fișierelor.
Cu loc și mobilier special disponibil, în primul rând încă 2000 m. 1. de
rafturi, putem porni sigur la lucrul necesar disciplinei noastre : alcătuirea
NT
inventarelor și a fișelor de arhivă. O clipă mai de vreme trebue să ia

sfârșit și la noi ideea științifică după care o arhivă nu trebue să fie
cunoscută decât de arhiviști.
CE
Cred că redeschiderea Muzeului este o datorie națională. Orice

doritor, dar mai ales tineretul nostru, ar putea vedea acolo cele mai
importante piese istorice ale trecutului nostru național. Toate aceste piese
grăiesc și formează conștiința istorică națională, fără de care un pot
dăinui nici națiunile, nici statele.
I/
Trebue să continuăm publicarea cataloagelor și a inventarelor.

Datoria arhivarilor paleografi este de a provoca munca miilor de cerce
S
tători, fiecare preocupat de câte o problemă.

Trebue să orânduim în condiții proprii secția istorică, așa fel încât
IA
să fie ferită de orice pagubă.

Colecțiile noastre de cărți uzuale, în special edițile de documente
și lexicoanele, trebue completate. Avem nevoie măcar de câteva periodice
U
de specialitate din străinătate, pentru care am și început corespondența

de schimburi cu publicațiile noastre, a căror continuă apariție se impune.
BC
RY
MISCELLANEA 121
RA
Trebue să ia ființă un laborator cu aparate de reprodus și de cetit
documentele șterse de vreme. Deasemeni ne trebue o cameră, prevăzută
cu aparatele necesare pentru desinfecția și deparazitarea materialului
atacat de diverse maladii.
LI B
Arhivele din Cernăuți, Năsăud și Timișoara trebue să fie trecute
normal în buget. Deasemenea trebue înființate arhive regionale în fie
care reședință de rezidență regală. Numai așa putem aduce o evitare a
aglomerației de material.
Trebue sporit numărul personalului științific la fiecare direcțiune.
Y
Lucrările curente fiind copleșitoare, nu mai lasă timp suficient pentru
organizare.
T
Asigurarea cu local propriu a arhivelor din Chișinău, Cernăuți,
SI
Craiova și Timișoara, rămâne problemă capitală la ordinea zilei. Fără
această asigurare nu se poate concepe stabilitatea.
In ceea ce privește selecționarea arhivelor trebue să se prevadă în
ER
mod obligator prin lege că instituția care predă arhiva este datoare
a suporta toată cheltuiala de transport și diurnă pentru funcționarii
noștri delegați și tot asupra ei cade sarcina predării în arhiva respectivă
a părților alese. Din cauza dificultăților întâmpinate, căci multe insti
IV
tuții nu înțeleg această datorie minimă de a-și asigura arhiva, dispare
un prețios material istoric național. E de dorit ca Ministerul Educației
UN
Naționale să prevadă în buget, în mod permanent, o sumă suficientă

în acest scop, ceea ce ar fi și mai potrivit, întrucât instituțiile depună
toare n’ar mai avea interesul să vândă cât mai multă arhivă, prea îngădui
tor trecută la maculatură.
împrejurările de astăzi fiind cu totul critice, se impune construirea
AL
urgentă a unui depozit adăpost autiaerian, Nu știm cum se va scurge

vremea de încrâncenare pe care o trăim ; ar fi însă dureros ca orice moment
de întârziere să fie necruțător față de bogăția de material istoric ce avem
TR
și pe care peste cinci veacuri trecute l-au putut salva.

Dorința noastră cea mai vie este să putem avea un local în între
gime nou, construit după toate legile arhivistice și capabil să suporte
orice creșteri.
EN
Aceasta este situația Arhivelor Statului și instituțiile anexă, așa cum

se prezintă în răstimpul dela i Octombrie 1938 până la 31 Decemvrie 1939.
Director general, Aurelian Saeerdoțeanu
/C
ANEXE
I
SI
RAPOARTELE SECȚIUNILOR DIRECȚIUNII GENERALE

DIN BUCUREȘTI ’
IA
1.
Secțiunea Bunurilor Publice și Istorică
U
La ordinul Dvs de serviciu, înregistrat la Nr. 23 din 9 Ianuarie

1940, subsemnatul cu onoare vă înaintez următorul raport asupra situa-
BC
RY
ției secțiunii numită a ,, Bunurilor Publice” pe timpul dela i Octombrie
RA
1938 și până la 31 Decembrie 1939 :
I. Nouile achiziții.
LI B
A. Documente.
Depuneri. — Comisia Arhivelor Statului din Cernăuți cu raportul
Nr. 572/8 Dec. 1939 depune spre conservare la Dir. G-lă a Arhivelor
Statului (conform art. 5 al. II din legea Arhivelor) un document original
Y
scris pe pergament, cu următorul cuprins :
Anul 1546, Huși. Petru Voevod, domnul Moldovei, dăruește lui
T
Andreica Stângaciu și Oprea Ungureanu satul Horodiștea pe Ciuhur
SI
(Jud. Bălți). (Secția istorică Moldova).
Donații. — Cu referatul înregistrat la Nr. 989/1 Iunie 1939 d-1
ER
I. D. Rîpeanu magistrat pensionar, donează 4 documente originale re
feritoare la moșia Pătîrlage (jud. Buzău) cu următorul cuprins :
1. 1568 (7076) Iunie 8. Petru Voevod, domnul Țării-Românești,
întărește stăpânire lui Sibiu peste moșia Patîrlage. — (Original slav).
IV
2. T573 (7082) Noembrie 1. Alexandru Voevod, domnul Țării-
Românești, întărește stăpânire lui Lerea și alții peste moșia din Pătâr-
lage (Orig. Slav, pergament).
UN
3. 1619 (7127) Ianuarie 4. [Gavriil Moghila Voevod], domnul

Țării-Românești, întărește stăpânire lui Banul peste moșia Poiana.
(Orig. slav, pergament).
4. 1627 Februarie 10. Alexandru Voevod, domnul Țării-Românești,
L
întărește stăpânire lui Lepădat peste un loc în satul Fugești. (Original

slav). (Trecute la partida „Donații” pachetul 42).
RA
— Cu referatul înregistrat la No. 440/2 Martie 1939 d-1 O. Den-

sușianu-fiul donează : 16 planșe cu copii de sigilii referitoare la : Orașe,
Comitate și licee din Transilvania și Ungaria. Sigilii personale și altele
NT
culese dela Academia Română. (Donații pachetul 43).

Clișee de documente. Cu diverse referate s’au donat de diverse per
soane 12 clișee de documente particulare și din depozitul Arhivelor (anii
CE
1387—1824). Toate au fost trecute la partida : Clișee de doc. Iată după

ce doc. sunt făcute și care nu sunt trecute în grupa fotogr. de doc. din
acest raport :
1. —■ 1576 (7084) Aprilie 30 — Alexandru Voevod, domnul Țării
Românești, întărește stăpânire lui Dragomir, bătrânul, fiicei sale și ne
I/
potului său, peste părți din moșiile Mălureni, Șoptani, Păulești, Rătești
și muntele Dobroneagul din Jud. Argeș. (Pachet I Nr. 3).
S
2. — 1586 (7094) Iulie 10—Mihnea Voevod, Domnul Țării-Ro

mânești, întărește stăpânire lui Oprea peste moșia dela Mălureni.
IA
3. — 1618 (7126) Februarie 5.—Alexandru Iliaș Voevod, domnul

Țării Românești, întărește stăpânire lui Manea peste părți din moșiile :
Lipia, Ungureni etc.
U
4. — 1638 (7146) Ianuarie 12.—Dumitrașco Clucerul vinde lui Ma

tei Basarab Voevod moșia sa Futești.
BC
RY
MISCEEEANEA 123
RA
5- — i645 (7T53) Februarie 3.—Matei Basarab Voevod, domnul
Țării-Românești, întărește stăpânire lui Neagoe fiul lui Albu peste
mai multe părți din Bădeni (Jud. Saac).
6- — 1667 (7175) Iunie 15.—Balica Spătarul fiul lui Iacov Clucerul
LI B
și frații lui vând cumnatei lor Brândușa trei părți din moșia Vlădaia.
7- — 1824 Aprilie 28.—Grigorie D. Ghica, domnul Țării-Românești,
judecă procesul moșnenilor Brănești (județul Dâmbovița) cu slugerul
Diamandi Cărpinișanul.
8. — (fără dată)-—Răducan postelnicul și rudele lui din Vlădaia
Y
dăruesc mănăstirii Tismana satul Dobra.
9. — 1494 Martie 16. -—Vlad Voevod, domnul Țării-Românești, în
T
tărește m-rii Bistrița stăpânire peste satele și țiganii dăruiți ei de frații
SI
Craiovești și alți boeri. (Pachet I. Nr. 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11).
Documente cumpărate. — Cu referatul înregistrat la Nr. 1603/12
ER
Septembrie 1939 au fost cumpărate următoarele documente :
1. — 1587 (7095) Ianuarie 14.—Mihnea Voevod, domnul Țării-Ro
mânești, întărește stăpânire lui Căzan peste moșia Bădeani și Băsceani.
(Original slav, permanent).
IV
2. — 1634 (7142) Aprilie 20.—Matei Basarab Voevod, domnul Țării-
Românești, întărește stăpânire lui Stan, fiul lui Dragul, peste moșia
sa din Băsceanii de jos (jud. Saac).
UN
Depuneri particulare. — Cu referatul înregistrat la Nr. 1857/18

Octombrie 1939, s’au primit 5 grupe de acte noi compuse din Corespon
dență rămasă dela d-1 Const. Moisil, fost director general al Arhivelor
Statului.
L
Fotografii de documente. — Cu referatele înreg. la Nr. 1832/14 Octom

RA
brie 1939 și 2279/20 Decembrie 1939 s’au primit fotografii după urmă
toarele documente :
1. —1387 (6895) Iunie 27.—Mircea Voevod, domnul Țării-Românești,
NT
întărește mănăstirii Tismana stăpânire peste satele : Jarcovățu, Stâ-

nișoara, Balta Bistrețu etc. (Secția istorică). 2 clișee după orig. și după
copie.
2. — 1495 (7003) Ianuarie 17. -—Ștefan Voevod, domnul Moldovei,
CE
întărește stăpânire lui Nica și Sava asupra satului Polițeani pe Tutova.

(Fot. doc. pachet I. 27).
3. — 1581 (7089). —Cartea lui Mihnea voevod, de jurători pentru
niște sate.
I/
4. — 1583 (7092) Mai 5.—Mihnea voevod, domnul Țării-Românești,

întărește stăpânire lui Vlad și Stan asupra moșii dela : Turburea, Șipot
S
etc.
IA
5. — 1594 (7103) Octombrie 5.-—Cartea lui Mihail Voevod, de jurători

în procesul dintre Braga și Pătru din Furești.
6. — 1600 Iulie 29.— Mihail Voevod renunță în folosul preoților
Sași, la pătrimea de dijmă ce i se cuvine și le acordă și alte înlesniri la
U
strângerea dijmei. (Partida : Fotografii de documente. Pachet I. 28-31).

BC
RY
RA
Copii particulare. — 33 copii după acte vechi prezentate de par
ticulari.
B. Dosare.
LI B
Minist. Agriculturii și Domeniilor :■—Hotărnicii.—La 12 Sept.
1939 s’au depus : 2218 dosare de hotărnicii pe anii 1832—1925
— Dela Serviciul veniturilor și Garanțiilor s’au depus : 2356 dosare
pe anii 1870—1875.
Y
-—Adm. bunurilor și exploatările în regie au depus : 3791 dosare pe
anii 1860—1875.
T
■—Consolidări petrolifere și Delimitări rurale au depus 199 pachete
SI
cu dosare.
—Dir. Viticulturii a depus 14 dosare din anii 1925—1929.
—Dir. Contabilității—ordonanțare — a depus 488 dosare pe anii
ER
1884—1911.
—Dir. Silvică a depus 361 dosare pe anii 1894—1912.
Dosarele au fost primite cu procesele-verbale înregistrate la Nr.
1306 din 15 Iulie 1939 ;—1386 din 28 Iulie 1939 ;—1394 din 29 Iulie 1939
IV
și parte cu chitanțe provizorii. S’au primit în total 10.228 dosare.
UN
II. Lucrări de birou executate.

1. —Pregătirea manuscrisului pentru publicarea : „Inventarului
Arhivelor Statului”.
2. — Studiat și trecut în inventar documentele Episcopiei Huși
L
■—71 pachete — 1877 documente.

RA
3. — Studiat și trecut în inventar documentele mănăstirii Sf. Sava

din Iași — 188 pachete — 6122 documente.
4. — Studiat și trecut pe fișe provizorii precum și constituirea
în pachete a dosarelor de hotărnicii, depunerea nouă.
NT
5. — Primit și așezat în depozit 612 dosare depuse de C. A. P. S.

6. — Studiat și clasat dosarele Consiliului Superior al Agricult.
(Circa 400 dosare).
7. — Eișe pentru indicele documentelor Țării-Românești până la
CE
anul 1600. — (488 fișe p. anii : 1360—1553).

8. — Studiat și inventariat fondurile noi de doc.
9. — Pregătirea manuscrisului pentru publicarea catalogului ma
nuscriselor aflate în dep. Arhivelor.
I/
Toate arhivele seecționate au fost depuse spre conservare la

Arhivele Statului.
S
III. Fondurile cercetate.

IA
In acest interval au făcut studii 377 persoane, care au folosit în

acest scop 5200 documente, 110 condici și 19 dosare din următoarele
fonduri : Mitropolia București, Mitrop. Iași, Episcopiile Argeș, Buzău,
U
Huși, Râmnic și Roman; Mănăstirile : Agapia, Sf. Apostoli, Aposto-

lache, Arnota, Bistrița, Brâncoveni, Bogdana, Bîrnova, Barnovski,
BC
RY
MISCELLANEA 125
Bisericani, Baia de Aramă, Bradul, Banul, Cotmeana, Cașin, Cotroceni,
RA
Clocociov, Cetățuia, Căscioarele, Coșula, Cozia, Câmpulung, Căldărușani,
Căluiu, Cernica, Dealul, Dintr’un lemn, Glavaciog, Golgota, Galata, Go
vora, Hanu-Greci, Sf. Gheorghe nou, Hurez, Sf. Ioan Gură de aur, Sf.
LI B
Ioan din Focșani, Mărgineni, Mihai-Vodă, Mavromolu, Mislea, Mira, Măr-
cuța, M-rile închinate, Neamț, Sf. Nicolae din Galați, Nucet, Pasărea,
Plumbuita, Pângărați, Polovragi, Pobrata, Radu-Vodă, Rișca, Râncăciov,
Snagov, Sărindar, Stavropoleos, Slobozia lui Enache, Sf. Sava din Iași,
Tismana, Țigănești, Vieroșu, Văratec, Văcărești, Vorona, Valea Vifo-
Y
rîta, Zlătari. Schiturile : Brazi, Ciolanul, Dolj ești, Dălhăuți, Florești,
Gorovei, Hârșova, Mușetești, Negoești, Rătești, Surpatele, precum și
T
documente din Secția Istorică, Donațiuni, și Fotografii de documente.
SI
20 Ianuarie, 1940. arhivar
I. C. Dobreseu
ER
2.
Secțiunea administrativă.
IV
Potrivit ordinului de serviciu nr. 23/9 Ianuarie 1940, am onoarea
a vă înfățișa situația Secției Administrative, în intervalul 1 Octomvrie
UN
1938—31 Decemvrie 1939, după cum urmează :

I. Depuneri legale : «) Ministerul Justiției, Direcțiunea Judiciară,
depune 4 (patru) acte de stare civilă ale Familiei Domnitoare (decesul
M. S. Regina Maria), cu adresa nr. 103797/19 X. 1938, înregistrată la
AL
nr. 2921/21.X. 1938.

b) Ministerul Cultelor și Artelor, Direcțiunea Contabilității, Con
trolului Financiar și a Personalului, depune 1 (unul) pergament. (Evan
TR
ghelia Paștelor 1939), cu adresa nr. 17460/11. IV. 1939, înreg. nr.
745/21.IV-1939. . .
c) Președinția Consiliului Miniștrilor depune arhiva privitoare la
naturalizări,'cu adresa nr. 5931/28. IV. 1939, înreg. nr. 793/29. IV. 1939.
EN
d) Administrația Comercială a Porturilor și a Căilor de comunicație

pe apă P. C. A. depune 1 (unul) pergament comemorativ (punerea pietrei
fundamentale a digului dela Tașaul), cu adresa nr. 15671/18.VIII.
/C
1939, înreg. nr. 1489/18.VIII.1939.

e) Secretariatul General al Senatului depune arhiva Senatului,
cu adresele : nr. 682/6.IX.1939, înreg. nr. 1571/6.IX.1939; nr.
758/23.IX.1939, înreg. nr. 1734/4.X.1939, precum și referatul înreg.
nr. 1733/4.X.1939.
SI
II. Arhive selecționate și nedepuse : «) Arhiva Primăriei Târgo-

viște (referatul înreg. nr. 3152/17.XI.1938).
IA
b) Arhiva Direcțiunii Reglementării Comerțului Exterior (adresa

Ministerului Economiei Naționale, Direcțiunea Personalului, Adminis
trației și Secretariatului, nr. 76275/11.V.1938, înreg. nr. 2846/12.X.1938,
U
precum și referatul în reg. nr. 2929/22.X.1938).

BC
RY
c) Arhiva Ministerului Sănătății și Asistenții Sociale, Direcțiunea
RA
Personalului (adresa nr. 125283/30.1,1939, înreg. nr. 210/1.II.1939, pre
cum și referatul înreg. nr. 213/1.II.1939).
d) Arhiva Ministerului Finanțelor, Direcțiunea Generală a Mo
nitorului Oficial și Imprimeriilor Statului (adresa nr. 8347/7.II.1939,
LI B
înreg. nr. 235/7.II.1939).
e) Arhiva Ministerului Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor,
Direcțiunea Generală a Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor (adresa
nr. 9903/3,VI.1939, înreg. nr. 1021/5.VI.1939, precum și referatulînreg.
Y
nr. 1369/26. VII. 1939).
/) Arhiva Institutului Național de Export (adresa Ministerului
T
Economiei Naționale, Direcțiunea Personalului, Administrației și Se
cretariatului, nr. 46758/14.VIII.1939, înreg. nr. 1474/16.VIII. 1939).
SI
g) Arhiva Oficiului pentru controlul asigurărilor (adresa Minis
terului Economiei Naționale, Direcțiunea Personalului, Administrației
ER
și Secretariatului, nr. 4675/14.VIII. 1939, înreg. nr. 1475/16.VIII. 1939).
h) Arhiva Direcțiunii Administrative C. F. R. (adresa Direcțiunii
Generale a Căilor Ferate Române, Direcțiunea Personalului și Secre
tariatului, nr. 187933 R.A./14.XI.1939, înreg. nr. 2030/15.XI.1939, pre
IV
cum și referatul înreg. nr. 2081/21.XI.1939).
f) Arhiva Casei Grădinilor Publice din Capitală (adresa nr. 2873/
17.XI.1939, înreg. nr. 2078/21.XI.1939).
UN
k) Arhiva Stației Chitila (referatul înreg. nr. 2130/29.XI.1939).

l) Arhiva Stației Filaret (adresa Direcțiunii Generale a Căilor
Ferate Române, Direcțiunea Economatului, -nr. 197479/15.XII.1939,
înreg. nr. 2250/18.XII.1939).
L
m) Arhiva Stațiilor Ploești și Chitila (adresa Direcțiunii Generale

a Căilor Ferate Române, Direcțiunea Economatului, nr. 209678/19.
RA
XII.1939, înreg. nr. 2258/19.XII.1939, precum și referatul înreg. nr.

2280/21.XII.1939).
III. Lucrări de birou : «) aranjarea Actelor Comemorative și de
NT
f undație.
b) culegerea matei ialului și pregătirea manuscrisului pentru tipar,
partea Secției Administrative din „Inventarul Arhivelor Statului” (p.
CE
255—277)-
c) inventarierea dosarelor Prefecturii Prahova.
d) inventarierea dosarelor Ministerului Justiției.
e) transcrierea opiselor deteriorate ale Ministerului Cultelor și
Instrucțiunii.
I/
/) verificarea opiselor transcrise și a celor noi, pregătirea lor pentru

legat (Mr. Instrucțiunii, Administrative vechi, etc.).
S
g) lucrări de depozit : verificări, aranjări, clasări, etc.

h) inventarierea condicilor=manuscrise.
IA
f) lucrări de birou propriu zise, pentru serviciul curent, precum și

explicații și cercetări pentru îndrumarea cercetorilor istorici, studenți
și alții.
U
IV. Inventare sau opise nou alcătuite : a) Inventarul dosarelor

Ministerului Justiției.
BC
RY
MISCELLANEA
127
b) Inventarul dosarelor Prefecturii Prahova.
RA
c) Obșteasca Adunare-Țara Românească.
d) Direcțiunea Statisticei (neisprăvit).
e) Inventar — situația depunerilor și a depozitelor.
LI B
\ . Fonduri cercetate, numărul cercetătorilor și -pieselor cercetate :
Au fost circa 336 cercetători (dintre aceștia mulți studenți), care
au cercetat circa 1460 dosare și condici, din fondurile de dosare precum
urmează, toate din veacul al XlX-lea :
a) Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Țara Românească
Y
și Moldova : 964 dosare.
b) Vechiul Secretariat al Statului : 74 dosare.
T
c) Teatrul Național : 83 dosare.
SI
d) Administrative Noi : 44 dosare.
e) Ministerul de Interne : 32 dosare.
/) Ostășești : 36 dosare.
ER
g) Consiliul de Stat : 32 dosare.
h) Obșteasca Catagrafie : 43 dosare.
i) Ministerul Finanțelor : 29 dosare.
k) Ministerul Justiției : 9 dosare.
IV
7) Consiliul Miniștrilor : 24 dosare.
Z) Administrative Vechi : 42 dosare.
UN
m) Condici domnești : 20 condici.

n) Tabele de împroprietărire ale județului Ilfov : 42 tabele.
o) Direcțiunea generală a Serviciului Sanitar : 2 dosare.
/>) Senatul: 2 dosare.
L
VI. Desiderate ale Secției Administrative : Secția Administrativă

are mii și mii de dosare cari zac pe pardoseală direct, în camere de
RA
depozit și în coridoare, și sînt supuse stricăciunii subt diverse forme. Sînt,

deci, necesare rafturi noi, de fier sau de lemn, pentru buna depozitare
a acestui material arhivistic din care enumărăm numai câteva depuneri :
Președinția Consiliului de Miniștri, Ministerul Instrucțiunii, Ministerul
NT
Justiției, Prefectura Prahova, Teatrul Național, etc.

E nevoie, după completarea acestor rafturi, de o comasare și
sistematizare a depozitelor, pentru ca depunerile aceleiași instituții
CE
să nu se găsească depozitate în camere depărtate unele de altele, ameste

cate cu depuneri străine, ale aceleiași secții sau ale altei secții.
Toate dosarele vechi au nevoie de coperte cu ,,en-tete”-ul Arhivelor
Statului cusute la dosar, de oameni de serviciu, poate chiar special an
gajați în acest scop.
I/
In foarte multe din camerele de depozit dela parter este aerisire

insuficientă și puternică igrasie. Dealtfel, întreg localul de depozit este
S
lipsit de ventilație sistematică.

Sînt opise-inventare începute, cari n’au mai fost continuate, deoa
IA
rece funcționarii au primit alte însărcinări.

Ar fi foarte bine dacă legarea inventarelor, aprobată principial
și pentru o parte din ele, ar putea fi extinsă la toate inventarele secției,
U
noi și vechi.
BC
RY
Primiți, vă rog, Domnule Director General, încredințarea deosebi
RA
telor mele sentimente.
Emil Vîrtosu
Arhivar
LI B
P.S. Este necesară de asemeni legarea condicilor domnești, cele
mai multe foarte deteriorate, în număr de aproximativ 140 bucăți.
Y
3-
T
Secțiunea Judecătorească
SI
La secția judecătorească în intervalul de timp, dela 1 Octomvrie
1938 până la 31 Decemvrie 1939, s’au depus de către Președinția Consi
ER
liului de Miniștri, cu adresa Nr. 5391 din 28 Aprilie 1938, următoarele
dosare :
4515 dosare de naturalizări provenite dela Ministerul Justiției
IV
pe anii 1895—1937.
657 dosare de naturalizări provenite dela Camera Deputaților
și Senat pe anii 1882—1924.
UN
149 dosare de naturalizarea coloniștilor din diferite centre și județe.

95 dosare de recunoașteri de cetățenie.
49 dosare de redobândiri de cetățenie.
5475 dosare în total.
AL
Deasemenea în acest timp s’au executat lucrările următoare :

1. S’au aranjat, legat în pachete și li s’a făcut inventar numeric,
dosarelor și condicilor Tribunalului Ilfov, secția Il-a C.C. pe anii 1831—
TR
1906, depuns înainte de 1 Octomvrie 1938.

2. S’au aranjat, legat în pachete și controlat cu inventarul depuneri
parte din dosarele (anii 1892—1906) ale Curții de Apel secția 1, din Bu
curești, depuse înainte de 1 Octomvrie 1938.
EN
3. S’au operat, în registrele respective, 2858 mențiuni de căsătorie,

divorțuri, decese, schimbări de nume și de religie, în registrele de stare
civilă ale municipiului București și ale județului Ilfov.
4. S’au aranjat și inventariat o serie de dosare de naturalizări
/C
pe anii 1874—1898 primite de secția administrativă dela Ministerul

de Justiție și predate în urmă secției Judecătorești.
5. S’au intitulat o parte din dosarele depuse de Ministerul Justiției
în anul 1932.
SI
6. S’a selecționat arhiva judecătorii Goleștii-Badii, din județul

Muscel, fără însă a se primi în depozitul nostru partea selecționată.
IA
7. S’a lucrat la alcătuirea inventarului de fonduri ale secțiunei.

8. S’au studiat actele grecești dela secțiunea' „Bunurile publice”
ale partidei Mănăstirea Cotroceni și Sf. Sava.
9. S’au efectuat lucrările de birou și corespondență în legătură cu
U
administrația instituției.
BC
RY
ilISCELLANEA
129
Cercetători. Dela i Octomvrie 1938 până la 31 Decemvrie 1939,
RA
au cercetat și studiat acte din această secțiune un număr de 2947 cercetă
tori.
Materialul cercetat face parte din următoarele fonduri :
LI B
Cancelaria veliților boeri; Logofeția țării de sus și de jos; dosarele
dela naturalizări, Curtea de casație și justiție secțiile I-a și a Il-a;
Curtea de Apel din București secțiile I. II și III.; Curtea" de Apel
din Craiova secțiunile I și II; Tribunalul Argeș, Tribunalul Brăila;
Tribunalul Buzău; Tribunalul Ilfov secția de notariat; Tribunalul
Y
Ilfov secțiunile I. II. III și IV C.C. ^Tribunalul Ilfov, secția I-a Comer
cială ; Tribunalul Muscel; Tribunalul Saac ; Condicele Oficiilor de stare
T
Civilă din județele: Bacău, Brăila, • Dolj, Ialomița, Ilfov, Mehedinți,
R. Sărat și Teleorman.
SI
Mih. Popeseu
arhivar
4-
ER
IV
Biblioteca
UN
Potrivit ordinului de serviciu din 9 Ianuarie 1940, am onoarea a

vă înainta următorul raport cu privire la situația bibliotecii Direcțiunii
generale a Arhivelor Statului, dela 1 Octombrie 1938 până la 31 De
cembrie 1939 :
In acest timp colecțiile bibliotecii au sporit cu 2518 publicații
AL
(în acest număr fiind cuprinse și 63 de dublete), dintre care 603 (25
dublete) s’au primit în răstimpul dela 1 Octomvrie la 31 Decembrie
1938, iar restul de 1915 (din care 38 sunt dublete), în cursul anului 1939.
TR
Dintre aceste publicații, unele au fost primite pe temeiul legii

depozitului legal (1761, dintre care 35 de dublete; 390 (15 dublete) pri
mite până la 31 Decembrie 1938, iar 1371 (20 dublete) primite în
1939) ; altele au fost dăruite (717 — cu 28 de dublete, — primite astfel :
EN
213 [10 dublete] în 1938 și 504 (18 dublete) în 1939 ; altele cumpărate
(30, în 1939) ; primite în schimbul altor publicații (5, în 1939); altele
însfârșit, fiind editate de Arhivele Statului, au fost socotite ca publi
cație proprie (5, în 1939).
/C
După natura lor toate publicațiile primite au fost înpărțite în

feluritele fonduri ale bibliotecii, și anume : 913 au intrat în fondul de
cărți (volume și broșuri) ; 698, la periodice ; 10, la stampe (și hărți, foto
grafii, etc,) ; 627, la foi volante.
SI
Alătur și situația fiecărui fond în parte, atât din punct de vedere

al creșterii, cât și al originei.
IA
I. Volume și broșuri.
Creștere : 913 (30 dublete), din care 208 (10 dublete) primite între
1 Octombrie —31 Decembrie 1938, iar restul de 705 (20 dublete), pri
U
mite în cursul anului 1939.

BC
a
RY
Originea : Depozit legal: 619 (13 dublete), din care 121 (3 dublete)
RA
primite în 1938, și 498 (10 dublete), în 1939.
Dăruite : 262 (17 dublete), din care 87 (7 dublete), primite în 1938,
și 175 (10 dublete), în 1939.
LI B
Cumpărate : 30 volume, în 1939.
Schimb : —
Publicație proprie : 2, în 1939.
II. Periodice.
Y
Creștere : 968 (14 dublete), din care 251 (4 dublete), primite între
1 Octombrie—-31 Decembrie 1938, și 717 (10 dublete), în 1939.
T
Originea. Depozit legal : 525 (3 dublete), dintre care 132 (1 dublet)
SI
primite în 1938 și 393 (2 dublete), în 1939.
Dăruite : 437 (11 dublete), din care 119 (3 dublete) primite până
la 31 Decembrie 1938 și 318 (8 dublete) primite în 1939.
ER
Cumpărate : —
Schimb : 5 periodice, în 1939.
IV
III. Stampe, hărți, etc.
Creștere : 10 ex., 7 (din care 2 hărți) primite în 1938, iar 3 în 1939.
UN
Originea. Dăruite : 8, 7 în 1938, 1 în 1939.

, TV. Pnt volante.
L
Creștere : 627 (19 dublete), din care 137 (11 dublete) Î11 1938 și
490 (8 dublete), în 1939.
RA
Originea. Depozitul legal: 617 (19 dublete), din care 137 (11 dublete)
Î11 1938, și 480 (8 dublete) în 1939.
Dăruite : 10, în 1939.
NT
Bibliotecară,
Maria Dumitrescu
CE
5-
Registratura
A.
I/
La ordinul D-voastre, am onoare a vă face cunoscută situația

activității desfășurate la registratura Direcțiunii Generale a Arhivelor
S
Statului din București, pe anul 1939, care se prezintă astfel :

Au fost înregistrate la intrare un număr de 2.300 hârtii (ordine
IA
ministeriale, cereri de liberare de copii, cererile funcționarilor pentru mo

tivări de absențe, adrese sosite dela Arhivele regionale etc.).
Au fost înregistrate la eșire un număr de 1642 hârtii privitoare la
U
corespondența cu Ministerele, cu Arhivele regionale, cu diferite autori

tăți, circulări etc.
BC
RY
MISCELEANEA 131
RA
Totdeodată am onoarea a vă face cunoscut că pe lângă cele 17
(șaptesprezece) dosare existente, s’au mai format dosarul 18, referitor
la Arhivele Statului din Brașov, Direcțiunea regională nou înființată
LI B
și dosarul 19, privitor la lucrările în legătură cu Apărarea pasivă.
Toate în ordinea lor cuprind următoarele :
Dosar Nr. 1 : Bunuri publice.

>3 ,, 2 : întreținerea localului și mobilier.
Y
33 ,, 3 : Cereri de liberări de copii după acte din depozit.
,, 4 : Cereri de liberări de copii după acte particulare.
T
33
,, 5 : Personal : state de lefuri, concedii, certificate.

,, 6 : Arhivele Statului din Iași.
SI
,,
3 7 : Arhivele Statului din Chișinău.
,, 8 : Arhivele Statului din Cernăuți.
ER
,, 9 : Arhivele Statului din Cluj.
,,
3 10 : Școala de Arhivistică.
>9 ,, 11 : Biblioteca.
,, 12 : Inventare și primiri de arhive dela autorități.
33
IV
33 ,, 13 : Steme.
,,
33 14 : Arhivele Statului din Craiova.
,, 15 : Arhivele Statului din Timișoara.
UN
,, 16 : Inventarele autorităților de dosarele înființate.

,, 17 : Arhivele Statului din Năsăud.
„ 18 : Arhivele Statului din Brașov.
,,
33 19 : Apărarea pasivă.
AL
Deziderat : I<og onor. Direcțiune Generală să binevoiască a dis

pune ca în viitor, ori de câte ori se va ridica dela registratură vre un
dosar, să se lase în schimb o adeverință pe care se va specifica : numărul
TR
și anul dosarului, numele celui care l-a ridicat și data primirii, iar odată cu
înapoierea lui, adeverința se va distruge de subsemnatul.
In chipul acesta se poate mai ușor constata responsabilitatea.
EN
Primiți, vă rog, Domnule Director General, asigurarea deosebitei

mele considerațiuni.
I. Gh. Fănuică, registrator.
/C
B.
La cererea verbală, ce rni-ați făcut, de a mă interesa de sistemul

SI
unui același registru, de intrare și eșire, pe care doriți să-l introduceți

la Direcțiunea ce cu onoare conduceți, subsemnatul am onoarea a vă
IA
raporta următoarele :
Sistemul cu două registre : unul de intrare și altul de eșire, folosit
până acum, are avantajul economisirii unui mai mare număr de file.
(Se trec hârtiile atât în registrul de intrare, cât și în cel de eșire, una
U
după alta, fără a se pierde un cât de mic spațiu).

Desavantajul : hârtiile care comportă răspunsul, fiind trecute :
BC
RY
4
RA
cea sosită, la intrare, răspunsul ei la eșire, poate de cele mai multe ori
să se rătăcească una de alta și atunci cu greu se poate găsi.
Sistemul cu un singur registru.
Avantaj : făcându-se înregistrarea, în același registru, intrarea
LI B
pe pagina din stânga, iar eșirea pe pagina din dreapta, se poate ușor
observa că hârtia, care comportă un răspuns a fost lucrată, dându-i-se
și număr de eșire. Se poate lucra mai ușor cu un singur registru decât cu
două.
Y
Desavantaj : La Arhivele AStatului, fiind multe cereri de liberări
de acte, deci hârtii la care numărul de eșire se dă dintr’un registru
T
special, ar însemna ca pagini întregi, din registrul pe care se lucrează
intrarea și eșirea, să rămână nescrise.
SI
Comunicându-vă cele de mai sus, am onoarea a vă ruga, Domnule
Director General, să binevoiți a decide.
ER
Cu deosebită considerațiune,
I. Gh. Fănuică, registrator.
IV
II
UN
RAPORT DESPRE ACTIVITATEA DIRECȚIUNEI REGIONALE A

ARHIVELOR STATULUI DIN BRAȘOV PE ANUL 1939.
No. x/1940.
L
La ordinul D-Voastră Nr. 11 din 9 Ianuarie 1940, avem onoare a

RA
Vă înainta următorul raport despre activitatea Direcțiunei Regionale

a Arhivelor de Stat din Brașov pe anul 1939.
Arhiva Istorică a Municipiului Brașov, una din cele mai însemnate
NT
din țară, prin bogăția și vechimea materialului pe care-1 conservă (docu

mente, acte, registre, planuri, hărți, tipărituri etc.) a fost transformată în
Direcțiune Regională a Arhivelor de Stat prin Deciziunea No. 63.179/1939,
publicată în Monitorul Oficial No. 89 din 18 Aprilie 1939, în urma
CE
propunerii Primăriei Municipiului, făcută cu aprobarea Rezidenței Re

gale a Ținutului Bucegi și cu sprijinul Direcțiunei Generale a Arhivelor
Statului din București.
Prin noua organizare competința arhivei a fost extinsă și asupra
I/
teritoriilor județelor Brașov și Trei Scaune, materialul arhivistic din

aceste regiuni urmând a fi concentrat în localul Direcțiunei Regionale
S
din Brașov.
Pentru a putea corespunde noii sale misiuni precum și pentru
IA
a putea conserva într’o formă corespunzătoare depozitele sale, s’au

obținut încăperile necesare pentru păstrarea fondurilor arhivistice. In
anul 1939 s’a început amenajarea corespunzătoare a acestor încăperi
după indicațiile Serviciului Arhivei Istorice și anume : 2 săli spațioase
U
pentru depozite, (având dimensiunile 9,85 m/5,80 m. și 17,60 m/5,35 m),

BC
2 săli de birou și o sală pentru un laborator fotografic prevăzut cu o

RY
MISCELLANEA 133
cameră obscură. Aceste lucrări s’au efectuat după cerințele corespunză
RA
toare ; toate aceste încăperi au fost prevăzute cu instalațiile trebuincioase
de siguranță în contra incediilor și a prafului care distruge hârtia.
Costul total al lucrărilor de zidărie, zugrăvit, pardosire, instala-
LI B
țiuni de apă și electricitate, ferestre etc., se ridică la suma de Lei 158.995.
In acelaș timp s’a început și executarea rafturilor metalice în cele 2 mati
încăperi de depozit, pentru așezarea materialului arhivistic. Executarea
lucrării rafturilor metalice se face de către Liceul Industrial „Regele
Carol II” din Brașov. Valoarea lor se ridică la suma de Lei 503.400 iar
Y
a lucrărilor suplimentare de vopsire, polițe, consolidare, la suma de
Lei 229.278. Până la finele exercițiului bugetar și aceste lucrări vor fi
T
terminate, astfel că atunci, se va putea începe imediat depozitarea și
aranjarea rațională a fondurilor arhivistice corespunzătoare.
SI
Activitatea de specialitate a Direcțiunei Regionale s’a desfășurat
în următoarele patru domenii :
ER
а) Biblioteca,
б) Secția documentelor,
c) începerea preluării materialului arhivistic dela alte autorități,
pentru a fi concentrat la arhiva regională.
IV
d) Diferite lucrări.
a) Biblioteca de specialitate a arhivei s’a îmbogățit cu 173 de volume
și 12 ani de revistă, achiziționate du suma de Lei 26.444. S’au legat
UN
123 volume cu prețul de Lei 9.994. Pentru catalogul bibliotecii s’au

procurat 4.600 fișe din carton pânzat cu prețul de Lei 4.600. Deasemeni
se lucrează la facerea catalogului de fișe și a unui inventar amănunțit
al bibliotecii acestei arhive. Până în prezent s’au inventariat 2.832
AL
opere tipărite, întocmindu-se și fișele corespunzătoare ale catalogului

alfabetic pe nume de autori.
b) In vederea întocmirii unui invetar analitic al fondurilor acestei
arhive s’au studiat 795 documente din sec. XIV—XIX scrise în limba
TR
slavă, latină, germană, română și maghiară, pentru a se stabili edițiile

în care au fost publicate.
Pentru întocmirea indicelui tuturor documentelor aflătoare în
EN
arhivele din țară, s’a făcut selecționarea materialului și s’a început

studierea documentelor provenite din Țara Românească până la anul
1500, făcându-se registre amănunțite, pentru fiecare document în parte,
cu indicarea completă a datei, locului, emitentului, numele documentului
/C
destinatarului, cuprinsului, a semnelor de validare și a descrierii acestor

documente aflătoare în arhiva din Brașov.
Conform instrucțiunilor și formularului primit de model din partea
Direcțiunei Generale a Arhivelor de Stat. — Din întreg materialul s’a
SI
selecționat — pentru alcătuirea indicelui cronologic al documentelor

până în sec. al XV-lea — un număr de 285 documente provenite dela
IA
domnitorii, boerii și mitropoliții Țării Românești, scrise în limba slavonă

și latină, adresate județului și pârgarilor din Brașov, conținând privi
legii comerciale, informații, solii, chestiuni politice, economice, particu
lare ș. a. Din aceste documente s’au lucrat până în prezent 120, confom
U
indicațiunilor primite de Direcțiunea Regională și anume :

BC
RY
Din epoca Ini Mircea cel Bătrân (1368—1418) s’a lucrat 1 doc.
RA
slavon.
Din epoca lui Mihail I coregent al lui Mircea (1415—1418) s’au
lucrat 2 doc. slavone.
Din epoca lui Radu II Praznaglava (1421, 1424—1427) s’au lucrat
LI B
4 doc. slavone.
Din epoca lui Dan II 1420—1424; 1427—1431 s’au lucrat 11
doc. slavone.
Din epoca lui Alexandru Aldea (1431—1433) s’au lucrat 12 doc.
Y
slavone.
Din epoca lui Vlad Dracul (1431—1446) s’au lucrat 30 doc. slavone.
T
Din epoca lui Vladislav II sau Vladislav Dan (1447—1456) s’au
SI
Din epoca lui Vlad Țepeș (1456—1462 ; 1476—1477) s’au lucrat
11 doc. slavone.
ER
Din epoca lui Dan Pretendentul (1459—1460) s’au lucrat 3 doc.
slavone.
Din epoca lui Radu II cel Frumos (1462—1474) s’au lucrat 6
doc. slavone.
IV
Din epoca lui Basarab cel Bătrân (1474—76; 1477—1478), s’au
Din epoca lui Basarab cel Tânăr (1478—1482) s’au lucrat 19 doc.
UN
slavone.
S’a început preluarea materialului arhivistic, ce urmează a fi
concentrat la Direcțiunea Regională a Arhivelor de Stat din Biașov.
Astfel a fost preluată arhiva veche a Primăriei orașului Târgu Săcuesc
L
și s’a intervenit la Prefectura Județului Trei Scaune, pentru a se pune

mateiialul în ordine spre a putea fi adus la Brașov. In acelaș timp s’au
RA
făcut intervențiunile necesare spre a se putea da de urma materialului

arhivistic mai vechi, care a fost cedat și preluat în anul 1920, de Mu
zeul Național Săcuesc din Sfântul Gheorghe, fără să fi rămas un inven
NT
tar asupra acestui material de mare însemnătate istorică.

d) Fondurile arhivei au fost consultate de 26 cercetători, cărora
li s’a pus la dispoziție materialul de studiu necesar, întocmindu-se evi
dențele corespunzătoare și dându-li-se referințele necesare. S’au dat
CE
informațiile cerute la 14 persoane asupra unor probleme limitate, în

baza materialului aflător în arhivă.
Pentru serviciile Primăriei s’a căutat și s’a pus la dispoziție
materialul necesar pentru 55 de cazuri.
I/
Pentru Oficiul local de Turism s’au întocmit la cerere, descrieri

corespunzătoare ale istoricului orașului.
S’au organizat expoziții ocazionale cu piesele valoroase din arhivă
S
pentru școli, societăți culturale și alte grupuri interesate din Brașov

IA
și alte localități, dându-li-se explicațiunile corespunzătoare.

S’a întocmit inventarul sintetic ale acestei direcțiuni regionale
care a fost tipărit, împreună cu inventarele celorlalte direcțiuni
de arhivă din țară, în volumul editat de Direcțiunea Generală a Arhivelor
U
Statului din București. Acest inventar a apărut și în Buletinul Munici-

BC
RY
MISCELLANEA 135
RA
piului Brașov precum și în ioo extrase separate. Deasemeni s’a făcut
un inventar special pentru biroul M.O.N.T. al Municipiului, întocmit
în vederea necesității unei eventuale evacuări a acestei arhive.
Având în vedere personalul de specialitate extrem de redus al
LI B
acestei Direcțiuni, avem onoare a Vă ruga, Domnule Director General,
să binevoiți a interveni și la Rezidența regală a Ținutului Bucegi spre a
aproba Primăriei crearea cel puțin a unuia din cele două posturi propuse,
Și anume pe acela de arhivar, toate posturile noi, plătite din bugetul
Municipiului, având nevoe de aprobarea prealabilă a Rezidenței Regale
Y
a Ținutului Bucegi.
T
Brașov, în 29 Ianuarie, 1940.
Director Regional : p. Arhivar :
SI
Const. Sassu M. Runceanu
ER
III
RAPORTUL COMISIUNII ARHIVELOR STATULUI DIN CERNĂUȚI
IV
No. 84/1940 Cernăuți, la 29 Ianuarie 1940.
UN
Ea adresa Domniei Voastre din 9 Ianuarie a.c., Nr. 6, avem onoarea

a Vă trimite următorul :
RAPORT
asupra activității Arhivelor Statului din Cernăuți în cursul anului 1939.
AL
Lucrările curente.
TR
Am avut toată grija pentru documentele, parte găsite în depozitul

nostru, parte cumpărate sau primite în dar. Am reușit să încorporăm
Arhivelor un număr de 230 documente. Procedeul inventarierei este
următorul: Pentru fiecare document se alcătuește un dosar în care se
EN
indică secția, partida și pachetul cărora aparține nou intratul document.

In urmă se scrie anul și un scurt cuprins al documentului. La observa
ți uni se menționează felul de achiziționare sau numele donatorului.
/C
Evaluând fiecare document cu 100 lei, urmează că aceste 230 documente

nou intrate reprezintă o valoare bănească de 23.000 lei.
In seama bibliotecarului cade munca trecerii în inventar a publi-
cațiunilor periodice și a cărților primite în dar sau cumpărate. In anul
acesta au fost inventariate 190 cărți și publicațiuni periodice (adică
SI
11 dosare), amândouă în valoare bănească de 4.838 lei.

Dosarele examenului de capacitate, Facultatea de Litere și Științe.
IA
Universitatea Cernăuți.
Universitatea din Cernăuți a fost înființată în anul 1875 și a func
U
ționat după legile austriace până în aiiul 1923, când a fost aplicată noua
lege universitară românească, după care urma să funcționeze pentru
BC
RY
examenele de capacitate la Facultatea de Litere și Științe Comisiile
RA
Inter-Universitare numite de Minister. Drept aceea, Universitatea a
predat Prefecturii Cernăuți dosarele acestor examene. Prefectura le-a
depozitat în arhiva ei. Făcând odată un control, am observat că aceste
LI B
dosare se găsesc aruncate într’un colț și că funcționarii Prefecturii scot
din ele diverse acte. Am dispus imediat transportarea întregului material
în biroul Arhivei, unde prin mai mult timp funcționarii Arhivei au
ordonat alfabetic dosarele alcătuind și un inventar separat. Astăzi
aceste dosare se găsesc încorporate Arhivelor Statului de unde nu se mai
Y
poate înstrăina nici un act.
In total sunt 704 dosare.
T
SI
Școala Normală de băeți și fete Cernăuți.
Făcând odată un control la arhiva Școalii Normale de Băeți și
ER
Fete din Cernăuți, am putut constata că ea se găsește într’o stare deplo
rabilă. Am reclamat-o imediat și anume toate actele și cataloagele, și,
peste tot, întregul material arhivistic până la anul 1918. De fapt, după
un timp de așteptare intregul material ne-a fost predat.
IV
Acest material conține actele și cataloagele Școlii primare de Stat
din Cernăuți de prin anii 1790—1918, actele Școlii de Preparandie care
a funcționat între anii 1840—1870, și actele și cataloagele Școlii Normale
UN
de băeți și fete din anii 1870—1918. Acest mterial a fost sortat și or
donat cronologic și se găsește astăzi în rafturile Arhivei noastre,
încă n’a fost inventariat.
AL
Școala primară ortodoxă de băeți din Cernăuți.

La fel a fost inspecționată de noi Școala ortodoxă din Cernăuți
unde s’a constatat că arhiva veche este depozitată, în completă dezordine,
TR
prin pod și dulapuri. Am dispus imediat transportarea întregului material

la Arhivele Statului. Acest material se referă la anii 1811—1907, se
găsește în perfectă ordine în Arhivele Statului dela noi. Menționez numai
în treacăt că această școală a fost frecventată pe vremuri de Mihail
EN
Eminescu.
Tribunalul din Suceava.
/C
Materialul arhivistic al acestui Tribunal a fost selecționat la fața

locului de funcționarii Arhivei noastre, și ce a fost de valoare istorică
a fost transportat la Arhivele Statului din Cernăuți. Materialul se găsește
depus în rafturile Arhivei noastre. încă nu e inventariat.
SI
Comitetul Țarii.
IA
Pe timpul Austriei au fost două administrații în Bucovina, una a

Statului dirijată de Guvernorul Țării, și alta a Ducatului Bucovinei
condusă de Comitetul Țării din Bucovina, în fruntea căruia se găsea
U
Mareșalul Bucovinei. Comitetul Țării grijea de administrarea satelor.

Din materialul documentar al acestui comitet al Țării numai o parte a
BC
RY
-MISCELLANEA 137
RA
ajuns în proprietatea Arhivelor Statului, cea mai mare parte fiind di
strusă în cursul războiului mondial. Suntem tocmai ocupați cu selecțio
narea acestui material. O parte a fost acuma controlată. Când întregul
material va fi selecționat, se va forma un inventar, după care va urma
LI B
încorporarea la Arhivele Statului.
Măsurile luate în vederea evacuării.

Pentru a nu fi surprinși de evenimente, ne-am înțeles cu Rezidenția
Y
și am împachetat materialul cel mai prețios în lăzi speciale puse nouă
la dispoziție de Rezidenție. Ce n’a încăput în aceste lăzi a fost împachetat
T
în lăzi mai mici cumpărate de noi.
Aceasta este activitatea pe care am desfășurat-o anul acesta.
SI
Primiți, Vă rugăm, Domnule Director General, asigurarea deose-
itei noastre stime și considerațiuni.
ER
Conducător :
Cu 5 anexe. Teodor Balan
IV
i
UN
BORDEROU
de procesele verbale de constatarea și evaluarea inventarului mobil,

aparținând Arhivelor Statului din Cernăuți, trecut în Inventar partida
12, pentru timpul dela i Aprilie 1939 până la 31 Decemvrie 1939.
AL
Nr. Nr. din

Categoria Obiecte Valoarea Observațiuni
cor. Inv. Part.
TR
1 I Documente 230 23.000

2 2 Dosarele cu adele exame- 704 50.0000
EN
nelor de capacitate
3 3—5 Public ațiuni II 2.800
4 6 Biblioteca 190 2.038
Total :
/C
1-135 527-838
•
Cernăuți, la 21 Ianuarie, 1940. Conducător :

Teodor Balan
SI
2.
IA
PROCES-VERBAL,
U
dresat de Comisiunea Arhivelor Statului din Cernăuți, cu prilejul

evaluării de documente trecute în Registrul Inventar (Model 12) sub
BC
RY
Nr. I, în număr de 90 dosare conținând 230 documente parte originale
RA
parte copii, în valoare de 23.000 lei.
Cernăuți, la 21 Ianuarie, 1940.
Comisiunea de evaluare :
LI B
Teodor Balan
3-
Y
PROCES-VERBAL,
T
dresat la Arhivele Statului din Cernăuți, cu prilejul evaluării
SI
dosarelor cu actele examenelor de capacitate din anul 1875—1923,
trecute în Registrul Inventar (Model 12) ; sub Nr. 2, în număr de 704
dosare.
ER
Valoarea acestor dosare e de 500.000 lei.
Cernăuți, la 21 Ianuarie, 1940. Comisiunea de evaluare :
Teodor Balan •
IV
4-
UN
PROCES-VERBAL
dresat la Arhivele Statului din Cernăuți, cu pilejul evaluării

publicațiunilor periodice-oficiale trecute în Registrul Inventar (Model
AL
12) sub Nr. 3—-5 inel. în număr de 11 pachete.

Valoarea acestor pachete este de 2.800 lei.
TR
Cernăuți, la 21 Ianuarie 1940.

Teodor Balan
EN
5-
PROCES-VERBAL
/C
dresat la Arhivele Statului din Cernăuți, privitor la cărțile incurse

ca donațiuni din partea Direcțiunilor Imprimeriilor Statului, Academiei
Române și a diferiților autori în număr de 190 bucăți, trecute în Registrul
SI
Inventar (Model 12) sub Nr. 6.

Voloarea totală a acestor cărți reprezintă suma de 2.038 lei.
IA
Cernăuți, la 21 Ianuarie, 1940.

Teodor Balan
U
BC
RY
MISCELLANEA 139
IV
RA
RAPORTUL ARHIVELOR STATULUI, DIRECȚIUNEA
REGIONALĂ, CHIȘINÂU
LI B
Nr. 100/940 Chișinău, 29 Ianuarie, 1940
In conformitate cu ordinul D-vs Nr. 5/940 avem onoare a Vă

raporta următoarele :
1. In cursul anului 1939, la aceste Arhive, s’a lucrat la orânduirea
Y
materialului arhivistic pe secțiuni și depozite : a) Palatul de Finanțe
din Basarabia ( la care au lucrat 2 funcționari timp de 3 luni); b) Tri
T
bunalul regional din Basarabia (la care au lucrat doi funcționari timp de
SI
una lună) ; c) dosarele fostelor instituții din Basarabia : Directoratul de
Industrie și comerț din Basarabia; Administrația Acțizelor din Basara
bia, Inspectoratul închisorilor din Basarabia; Adunarea Nobilimii din
ER
Basarabia; Zemstvele din Basarabia, dosarele instituțiilor învăță
mântului din Basarabia și dosarele mai multor altor instituții din Basa
rabia (la care au lucrat 4 funcționari).
IV
2. S’au întocmit opise pentru dosarele provenite dela Administra
ția Corpului de Jandarmi rus și s’a continuat opisul dosarelor Tribunalu
lui Regional din Basarabia.
UN
3. S’au inventariat toate cărțile, revistele și publicațiile primite.

4. S’au primit spre păstrare și inventariat dosarele următoarelor
instituțiuni : Liceul „A. D. Xenopol” din Soroca, Liceele particulare
„Remezov”, „Scomorovschi”, „Boico”, Liceul de fete Eparhial, Liceul
de fete „Regina Maria”, Revizoratul școlar Orheiu și Inspectoratul
L
sanitar al jud. Cetatea Albă.

RA
5. S’au lucrat și dat răspunsuri în total: Registrul de Interne,

1211 numere și la Eșire 1697 numere.
6. S’a întocmit indexul alfabetic pentru solicitatori.
7. S’a trimis tuturor instituțiunilor o adresă prin care s’a arătat
NT
obligativitatea depunerilor arhivelor vechi potrivit legilor în vigoare,

întocmirea opiselor și chipul de deservire a publicului de către Arhive
(anexă).
8. S’au dat îndrumări și deservit publicul cercetător.
CE
Totodată Vă raportăm că potrivit ordinului Nr. 616 din 19 Iulie

1939 s a întocmit indicele cronologic a documentelor pe sec. XV.
Director regional, L. T. Boga •
Arhivar, Em. Gane
I/
V
S
RAPORTUL ARHIVELOR STATULUI, CLUJ

IA
Nr. 17/1940. Cluj, 29 Ianuarie, 1940.

La adresa Dvoastre Nr. 7 din 9 Ianuarie 1940 avem onoarea a
Vă aduce la cunoștință următoarele, în privința activității instituției
U
noastre în cursul anului 1939.

BC
RY
Dintre cele 7 posturi de funcționari prevăzute în bugetul Direcțiunii
RA
noastre, 2 au fost neocupate. Doi din cei 5 funcționari au fost concentrați :
unul dela 15 Martie până la 26 Aprilie, iar al doilea dela 22 Martie până
la 22 Mai și apoi dela 5 Septemvrie până la 31 Octomvrie.
LI B
Deși această lipsă a funcționarilor a fost dăunătoare activității
instituției nostre, am căutat totuși ca, între marginile posibilității, să
facem cât mai puțin simțită această lipsă, continuând lucrările de arhivă
începute mai dinainte — după cum urmează :
1. Am aranjat în rafturile din depozit întreaga arhivă a comitatului
Y
Turda, în fascicole pe ani, care până acum a fost păstrată în lăzi.
2. Tot la fel arhiva județului Satu-Mare.
T
3. După actele care ne-au fost prezentate spre cumpărare s’au
făcut copii.
SI
4. Au fost traduse din limba latină și maghiară diferite urbarii.
5. Au fost întocmite un indice onomastic și toponimic al arhivei
ER
orașului Cluj.
6. Indicele cronologic al documentelor dela 1324—1500.
In afară de aceasta s’au făcut, desigur, și toate lucrările de admi
nistrație curentă. Intre acestea o mare parte din timp ne-au luat îndru
IV
mările pentru selecționări ale arhivelor diferitelor instituții.
Director, Meteș
UN
VI
RAPORTUL ARHIVELOR STATULUI, DIRECȚIUNEA
REGIONALĂ CRAIOVA
AL
Nr. 18/1940. Craiova, 20 Ianuarie, 1940

Da ordinul Domniei-Voastre Nr. 8/940, avem onoare a vă raporta
TR
că în cursul anului trecut, această Direcțiune a avut următoarea acti

vitate :
Intrări : 3006.
Ieșiri : 363.
EN
Copii și certificate liberate : 1724.

Depuneri : planuri 139, cărți de hotărnicie 45.
Donațiuni : documente 32, hartă veche 1.
Spor bibliotecă : volume 137.
/C
Spor mobilier : clasoare Fichet 2, panouri de lemn pt. expoziție

33, rame de lemn 40, rame metalice 400.
Cumpărări : stampe 4.
Subvenții : dela Preșidenția consiliului 50.000 lei dela Ministerul
SI
Propagandei 20.000 lei.

Dosarele dela autoritățile din localitate nu au putut fi luate în
IA
primire din lipsă de spațiu și personal (1 funcționar și 2 servitori con

centrați). Din Ținut, chiar excluzând impedimentele de mai sus,, nu se
poate aduce material din lipsă de mijloace de transport.
U
Director, Dr. C. S. Nicolăescu-PIopșor

Ajutor-Arhivar, Ioan Câncea
BC
RY
MISCEEEANEA 141
RA
VII
RAPORTUL DIRECȚIUNEI REGIONALE A ARHIVELOR
STATULUI DIN IAȘI
LI B
No. 27. Iași, 30 Ianuarie, ig4o
Ca urmare la ordinul D-voastre cu No. 4 a. c., avem onoare a vă

înainta următoriul raport despre activitatea acestei Direcțiuni în cursul
Y
anului 1939 :
T
A. Lucrări de conservare.
SI
1. S’au depus spre conservare în depozitele acestei Direcțiuni
un număr de 11.250 dosare și 1736 registre dela următoarele autorități :
ER
a) Dosare de căsătorii ale orașului Iași pe anii 1897—1908 6014
b) ,, ,, procese ale Trib. Iași S. III 1903—1908 3901
c) „ „ „ „ „ „ S. II 1904—1909 1335
rf). Registre de stare civilă ale oraș. Iași pe anii 1897—1908 253
IV
e) „ „ „ „ „ jud. Iași pe anii 1897—1908 1483
Total 12.986
UN
Toate aceste dosare și registre au fost aranjate în cursul anului

1939 ȘÎ depuse la secțiile respective din depozite.
Tot în cursul anului 1939 s’au mai organizat și următoarele depuneri
din anii anteriori:
L
a) Dos. Tribunalului Iași S. III pe anii 1890—1896 6.018 dosare

b) Dos. Trib. Iași S. III pe anii 1907 (făcut opisul din nou) 410 „
RA
c) Arhiva Seminarului Veniamin depusă în 1938 : { condici

d) Ocolul Silvic Iași depus în 1938 405 dosare
NT
Total 7.707
In afară de aceste depuneri oficiale tot în cursul anului 1939 s’au
mai aranjat și un număr de 142 acte din arhiva Baroului Iași, găsite și
CE
depuse de către d. Oh. Ungureanu.

2. La secția „documente” s’au executat următoarele lucrări :
a) S’au inventariat 426 documente sec. XVIII și XIX din docu
mentele în curs de inventariere în număr de 23818 care se găsesc la
această Direcțiune.
I/
b) S’au făcut 78 fișe la documentele inventariate până la 1800.

Depuneri particulare nu s’au făcut în cursul anului 1939 și nici cumpă
S
rări nu s’au făcut — deși au fost ocazii și cu prețuri extrem de mici —

din lipsa oricărui fond pentru aceasta.
IA
B. Lucrări de cancelarie.
a) S’au primit și înregistrat 359 ordine și adrese.
U
b) S’au primit 219 petițiuni.

c) S’au expediat 241 rapoarte.
BC
RY
RA
d) S’au eliberat 16 copii legalizate depe acte prezentate și 189
depe actele aflate în depozitele acestei Direcțiuni.
0) S’au eliberat 44 certificate în diferite chestiuni în urma cercetă
rilor făcute în depozitele acestei Direcțiuni.
LI B
Tot în cadrul lucrărilor de cancelarie putem pune și executarea
de către funcționari a 1050 mențiuni în actele stării civile a orașului și
județului Iași, cari mențiuni ne sunt trimise zilnic de către Trib. Iași
S. III.
Este o lucrare destul de grea și care răpește cel mai mult timp
Y
funcționarilor și care trebuie executată la zi.
T
C. Lucrări de interes științific.
SI
1. S’au cercetat filă cu filă dosarele Secretariatului de Stat cari
sunt întitulate „diferite chestiuni” și s’au însemnat toate actele mai
ER
importante pentru a le avea în evidență la vre-o cercetare.
2) S’au făcut de către funcționarii acestei Direcțiuni următoarele
publicațiuni bazate în cea mai mare parte pe material inedit găsit după
minuțioase cercetări în depozitele acestei Direcțiuni :
IV
Alex. Băleanu.
UN
1. Contribuție la „Inventarul Arhivelor Statului”, Buc. 1939 p.

386-388.
2. „O pagină din viața Mitropolitului Veniamin Costache”, în
Anuarul Școlii Normale Vasile Dupu, Iași.
3. „Poetul Gh. Sion și Arhivele Statului Iași”, în omagiu lui
AL
G. Sion.
4. „Acte privitoare la domnia lui Ioan Sandu Sturza Voevod”,
în Revista Arhivelor, Buc. 1939, III, 2, 8 p. 207—215 (omagiu prof.
TR
Moisil).
Gh. Ungureanu :
1. Contribuție la Inventarul Arhivelor Statului, Buc. 1939 p.
EN
367—386.
2. „Costaclii Conachi organizator al Arhivelor Moldovenești”,
1831—1833 în Revista Arhivelor, Buc. 1939, III, 2, 8, p. 334—340.
3. „Istoricul închisorilor moldovenești în prima jumătate a sec.
/C
XIX” în „întregiri”, 2, buletinul institutului de istoria vechiului drept

româneasc, Iași.
4. „Din viața lui Ion Creangă”, ed. Fundațiile, Buc.
5. „Omagiu lui G. Sion”, cetățean de onoare al Clujului.
SI
6. Două articole în „Universul Literar” Buc. 1939, Iulie, cu date

inedite depre Eminescu și Creangă.
IA
7. Diferite articole de istorie literară în „Chemarea”, Iași dintre

care unele au fost reproduse în „Cuget Clar” Buc.
8. Diferite articole din trecutul lașului în „Opinia” Iași.
U
3) In sala de studiu s’a înlesnit de către funcționari cercetările

în diferite domenii; sala a fost vizitată de 46 cercetători pentru care s’au
BC
RY
MISCELLANEA 143
scos 156 condici și aproximativ 400 dosare; dela secția „documente”
RA
deasemenea s’au pus la dispoziția cercetătorilor 89 documente.
Deasemenea s’au pus la dispoziția cercetătorilor numeroase cărți
din biblioteca acestei Direcțiuni, care în cursul anului 1939 a crescut cu
LI B
777 lucrări. Toate acestea provin din depuneri oficiale. Cumpărări
noi nu s’au făcut din lipsă de fonduri.
4) Tot în sala de studiu s’a amenajat și o mică expoziție de acte
și documente mai importante și care expoziție a fost vizitată în cursul
anului 1939 de aproape toate școlile din Iași și alți vizitatori, explicațiile
Y
fiind date de către D-nii funcționari.
T
D. Lucrări administrative.
SI
Prima grijă a acestei Direcțiuni a fost clădirea în care se găsește
ER
instalată această Arhivă și căreia, dacă nu i s’au putut face reparațiile
necesare și urgente, totuși ne-am străduit a o menține în stare bună.
In cursul anului 1939, văzând că dela Minister nu se poate obține
nici o sumă de bani pentru reparații cu toate rapoartele noastre — am
IV
apelat la Rezidența ținutului Prut care ne-a aprobat pentru reparația
localului suma de no.000 lei. Primăria Iași deasemenea ne-a dat sun a de
UN
7000 lei pentru reparația ulucelor.

In urma raportului nostru ni s’a aprobat de către Comisiunea
Monumentelor Istorice încă o casă din curtea bisericii Golia, care în urma
reparațiilor făcute de către primăria Iași, se găsește în prefectă stare
pentru a se conserva o arhivă. Am obținut și în turnul Goliei 2 camere
AL
tot în bună stare pentru depozit de arhivă.

Acesta fiind activitatea acestei Direcțiuni pe anul 1939, trebuie
totodată de menționat, Domnule Director General, că lucrările au avut
TR
mult de suferit din cauza concentrărilor funcționarilor. Astfel d. Gh.

Ungureanu a fost concentrat tot timpul dela 10 Iulie 1939—22 Ianuarie
1940; I. N. Șendrea dela 11 Septembrie 1939 (încă nu-i desconcentrat)
iar I. V. Pântea dela data de 11 Septemvrie 1939—5 Decemvrie 1939.
EN
p. Director regional, Gh. Ungureanu

/C
CONTRIBUȚIUNI LA ISTORICUL SATULUI MĂȚĂU - MUȘCEL
Prin documentul ce publicăm mai jos aducem la cunoștința pu

SI
blicului amator de monografii sătești unul din rarile acte ce vorbește

despre trecutul satului Mățău, și anume de pe timpul când acest sat nu
se afla pe locul ocupat astăzi, ci Î11 Valea Mățăului, Î11 „Căminari”, în
IA
„Mățăul de jos”, cum se arată în acest act. Tot din el se mai vede si cât
de vechi a fost satul. Când formațiunea Statului românesc era în fază
U
1) Material pentru o monografie în curs de pregătire.

BC
RY
embrionară, el exista ca formațiune socială ’) iar primii domni ai Țării
RA
Românești i-au acordat scutiri de dări, ca el, la rândul său, să îngrijească
de „mișeii’ din Câmpulung, să-i hrănească, să le dreagă moara și biserica.
De aceste scutiri s’a bucurat până la epoca Fanariotă, când lo
cuitorilor din Mățău li se face o „ruptoare”, să plătească 150 ughi pe
LI B
an, mai întâi, în 6 rânduri, și mai pe urmă 100 ughi în 4 rânduri, iar de
celelalte dări „să fie lăsați în pace”.
Dar lăsăm să vorbească hrisovul *).
Y
Ocolnieă de hrisoavele domnești ale satului Mățăul12
3)
T
+ Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Basarab Voevod și domn a
toată Țara Rumânească, dat-am domnia Mea această poruncă a domnii
SI
Mele satului Mățăul de jos ot sud Mușcel, carele iaste al săracilor din
orașul domnii Mele din Câmpul-Dung, ca să fie în pace și slobod de bir, și de
ER
talere, și de împrumutare, și de găleata de fân, și de cal, de bou i de (loc alb în
orig.) și de miere, și de ciară, și de slujba domnească, și de podvoade, și de
mertice, și de dijma stupilor i goștinarilor, și a rămătorilor, și de oae de
slugerie, și de plaiu, și de caideolac, șidetoatedăjdiilecâte vor fi preste
IV
an în țara domnii Mele, de către nimeni băntuială să nu aibă, pentrucă
însumi domnia Mea m’am milostivit de i-am ertat cum au fost ertați
și în zilele altor domni bătrâni.
UN
Și am văzut domnia Mea și cărțile de milă ale acestor săraci, cartea

răposatului Negru Vodă, și a fiului său Vlad Vodă, și cartea lui Vădislav
Vodă, și cartea strămoșului domnii Mele răposat Basarab Voevod, și
a gineri său Radului Vodă, și a Mircii Voevod, și a lui Moisi Voevod, și
L
cartea bătrânului răposatului Alexandru Voevod, și anepotă-său Radu

lui Voevod și a lui Gavriil Vodă, și iarăși cartea Radului Vodă din
RA
domnia a doa, și cartea fii-său Alexandru Voevod, și a lui Alexandru

Voevod Iliaș, și cartea lui Leon Voevod, tot de întărire, făcute una după
alta cu mare blestem.
Drept aceia și domnia Mea încă însumi am întăritu și am înnoit
NT
acele cărți vechi cu această carte a domniei Mele, pentrucă acel sat
Mățău de jos, ce s’au scris mai sus, ei n’au fost în rândul țării, ci au fost
de treaba și hrana săracilor, și a gârbovilor, și a șchiopilor din orașul
CE
domnii Mele, din Câmpul-Dung, și să aibă a lucra la morile lor și la toate

trebile ce le va trebui și la biserici. Ei să aibă bună pace pentru toate
după cum iaste scris mai sus, precum au fost ertați și mai nainte vreme.
Drept aceia și voi birarilor și slugilor domnii Mele, cari veți umbla într’a-
cest județ, voi încă să căutați foarte și să vă încredințați și să-i lăsați
S I/
1) Informația e bazată pe tradiție (Nota A.S.)

2) Originalul la Arhivele Statului, București, secția Bunuri Publice, acte diplo
IA
matice, Nr. 29.

3) Un regestru al acestei ocolnice se află menționat de C. Aricescu în Indicele de
documente aflate în Arhiva Statului, sub Nr. 18, precum și al hrisovului Radului Voevod,
U
sub Nr. 19.

BC
RY
MISCEXLANEA 145
în pace pentru toate câte s’au scris mai în sus. Iar care om s’ar ispiti
RA
a-i supăra pre dânșii, acel om rea urgie va lua dela domnia Mea.
încă și blestem am pus domnia Mea dupe petrecerea domnii Mele,
pre carele va alege Domnul Dumnezeu a fi domn Țării Rumânești, au
din neamul nostru, au dupe păcatele noastre din alt neam, să aibă a
LI B
cinsti și a înnoi și a întări această carte a domnii Mele de milă, dupe
tocmeala ce iaste mai sus scrisă, pre acela Domnul Dumnezeu să-l
cinstească și să-1 păzească întru domnia lui și în veacul viitor sufletul
lui la odihnă; iar de nu va cinsti și nu va înnoi și nu va întări această
Y
carte a domnii Mele, ci o va călca și o va strică și o va lăsă la pustiire,
acel om să fie proclet și anathema de 318 Sfinți Părinți dela Nichea,
T
și să aibă parte cu Iuda și cu Aria la un loc, și să-i fie aceluia pârâși
Sfântul Ioan Botezătoriul în zioa cea înfricoșată și viitoare a lui Isfus]
SI
H[risto]s la a dooa venire, unde nu iaste fățărie în veci, amin.
Iată dar și mărturii am pus domnia Mea pe jupan Theodor vel
ER
ban dela Craiova, i jupan Hrizea vel vornec, i Grigorie vel logfofăt],
i Radu vel vist [ier], i Preda vel spăt[ar], i Buziica vel clucer, i Socol vel
stolnic, i Radu vel comis, i Vuciul vel pah[arnic], i Costandin vel post
elnic], Insu-mi domnia Mea am zis.
IV
Și am scris eu Pârvul spudeiu în Scaunul orașului Târgoviștii în
luna lui Iunie leatul 7147 [1639].
ț. Milostiiu Bojiiu Io Radul Voevod i gospodin Zemle Vlah[scoe]
UN
sie povlenca prea dobrago pocoinom Io Leon Ștefan Voevod davat

gospodstvo-mi sie povelenie gospodstva-mi satului Mățău de jos ot sud
Mușcel, ca să fie în pace de bir, de talere, de miere, de ceară, de izlaz,
de fân, de podvoade, de mertice și de oae de slugerie, și de plaiu, de
seamă, de cai de olac, de lucru domnesc și de oae seacă, de împrumut,
AL
de cal i de bou, de cară de oaste și de către bănișor de județ, și de către

toți dregătorii, de către nimeni val sau bântuială să n’aibă. Pentru că
m’am milostivit domnia Mea de i-am lăsat și i-am ertat de toate câte
TR
scrie mai sus și de altele care ar fi afară dintr'aceste dăjdii, câte sânt
preste an în țara domnii Mele, precum au fost ertați și mai nainte vreme
din Descălecatu Tării cu cărți domnești de milă și de ertăciune, care am
văzut domnia Mea. întâi : cartea răposatului Negru Vodă, care au fost
EN
întâi Descălicător Țării, și a fiu-său Vlad Voevod, și cartea lui Vădi slav
Voevod, și cartea strămoși-său Basarab Voevod și a gineri-său Alexandru
Voevod și a nepotă-său Radu Vodă, și cartea lui Gavrilă Voevod, și
/C
cartea bătrânului Mircii Vodă, și cartea lui Alicsandru Voevod, și a nepo-

tă-său Alecsandru, Voevod și a fii-său Alecsandru Voevod, și cartea lui
Alecsandru Vodă Iliaș, și cartea răpfosatului] părintelui domnii Mele,
și a răpfosatului] Matei Voevod, a lui Costandin Voevod, și a răpfosa
tului] Mihnii Voevod, tot întărite una dupe alta cu mare blestem.
SI
Drept aceia și domnia Mea încă am întărit această milă și ertă

ciune cu această carte a domnii mele pre tocmeala cum scrie mai sus,
IA
pentru că acest Mățău de jos el n’au fost în rândul Țării, numai ce au

fost de treaba și hrana mișăilor și a șchiopilor și a ologilor din oraș, din
Câmpul-Lung, de i-au hrănit și le-au dres lor și biserica și de alte trebi,
U
de toate, din Dăscălicătoarea Țării și până acum, precum să mărturi-

]0
BC
RY
RA
seaște In cărțile acelor răposați domni, care să numesc mai sus, iar de
alte valuri și dăjdii ale Țării să aibă bună pace.
Așijderea și domnia Mea dupe mila și dupe ertăciunea acelora mai
din nainte domni, domnia Mea încă i-am ertat de toate, numai să aibă
LI B
și sătenii din Mățăul de jos a căuta și a hrăni mișăii și orbii și șchiopii
din Câmpul-Lung, a le drege moara să nu stea, biserica și de toate trebile
ca și mai din nainte \ reme, iar de alte dăjdii, de toate să aibă bună pace.
Așijderea și în urma domnii Noastre, pre carele îi va dărui Domnul
Dumnezeu cu domnia și cu steagul ținerii Țării Rumânești, să aibă a o
Y
cinsti și a o întări această milă și ertăciune, precum scrie mai sus, pre
acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească cu tot binele și trupește și
T
sufletește, iar cine ar călca și ar vrea să facă într’alt chip, să fie proclet
SI
și anathema și afurisit de 318 oteți. Cinste să aibă cu Iuda și cu Aria
la un loc, amin.
Se ubo sredetelie postavlih gospodstva-mi Gheorghe vel ban, i
ER
Stroe vel vornec, Radu vel logfofăt], Mareș vel visftier], Drăghici vel
spătar, i Neagoe vel clucer, i Iordache vel stolnic, Papa vel comis, Badea
vel pah[arnic] i Șărban vel postfelnic], i Radu Năsturel vel logfofătj.
IV
I napisah Dumitrașco logfofăt] ot București, Mai 8 dni, 7173. [1665)].
ț Milostiiu bo'jHu Io Grigorie Voevod i gospodin Zemli Vlahjiscoe]
sino velicago i prea dobrago pocoinom Io Gheorghe Ghica Voevod, davait
UN
gospodstvo-mi sie povelenie gospodstva-mi satului Mățăul de jos ot sud Muș-

cel, ca să fie în pace de bir, de talere, de miere, i de sare, i de găleată, i de
fân și de podvoade, de mertice, i de dijmărit, de stupi și de râmători și de
oerit și de bir de slugi, i de oae seacă, i de plaiu, i de samă, i de cai de
olac și de lucru domnesc, și de împrumut, i de biru cailor, și de bou,
L
i de cară de oameni, i de către bănișorii de județ, și de către toți dregă

RA
torii, de către nimeni valu sau băntuială să n’aibă, pentrucă m’am mi
lostivit domnia Mea de i-am lăsat și i-am ertat de toate câte scrie mai
sus și de altele câte ar fi afară dintr’aceste dăjdii, preste an, în țara domnii
Meale, precum au fost ertați și mai dinainte vreame, din Descălicătoarea
NT
Țării, cu cărți domnești de milă și de ertăciune, cum am văzut domnia

Mea, întâi cartea răposatului Negrului Vodă, care au fost întâi din Dăscă-
licătoarea Țării Rumânești, și a fii-său Vlad Vodă, și cartea lui Rădîslav
CE
(sic) Vodă, și cartea strămoși-său Basarab Vodă, și a gineri-său Alecsan-

dru Vodă, și a nepotu-său Radului Vodă, și cartea lui Gavrilă Vodă, și
cartea bătrânului Mircii Vodă, și cartea lui Alicsandru Vodă, și a nepotă-
său Radului Vodă, și a fii-său Alecsandru Vodă, și cartea lui Alicsandru
Vodă Iliaș, și cartea lui Leon Vodă și cartea răposatului Matei Vodă,
I/
și cartea lui Costandiii Vodă, și cartea Mihnii Vodă, și cartea Radului

Vodă Leon, tot întărite una dupre alta cu mare blestem. Drept aceia
S
și domnia Mea încă am înnoit și am întărit această milă cu această

carte a domnii Mele, de toate cele ce scrie mai sus, pentrucă acest sat,
IA
Mățău de jos, n’au fost în rândul Țării, ci au fost numai de treaba și de

hrana mișăilor și a șchiopilor, și a ologilor, și a orbilor din oraș, din
Câmpulung, de i-au hrănit și i-au păzit, și le-au dres moara și bisearica
U
și de alte trebi de toate, din Dăscălicătoarea Țării și până acum, precum să

mărtureaște în cărțile acelor răposați, care să numesc mai sus, și de
BC
RY
MISCELEANEA 147
RA
alte valuri și dăjdii ale țârii, de toate să aibă bună pace, dupe mila și
ertăciunea acelor mai din nainte domni. Domnia Mea încă m’ammilosti
vit de i-am ertat de toate numai să aibă a căută și a hrăni mișăii, orbii
și șchiopii din oraș, din Câmpul-L/ung, a le drege moara să nu stea și bi
LI B
serica, și de toate trebile ca și mai din nainte vreme iar de alte dăjdii
de toate să aibă pace.
Așijderea și în urma domnii Mele, pre carele îl va dărui Domnul
Dumnezeu a fi domn biruitor și țiitor Tării Rumânești, să înnoiască
și să întărească această milă ce serie mai sus, ca Domnul Dumnezeu să-1
Y
întărească și să-1 păzească în domnia lui, iar carele va călca și va vrea
să fie într’alt chip, să fie proclet și anathema și afurisit de 318 oteți
T
sviatăi, și să aibă cinste cu Iuda și cu Aria la un loc.
SI
Se ubo sredetălie postavlih gospodstva-mi Gheorghie vel log[ofăt],
Stroe biv vel vornec, i Neagul vel vornic, i Stroe vel ban, i Hrizea vel
vistfier], i Sturzea vel spătțar], i Badea vel clucer, i Preda vel stolnic,
ER
i Matei vel comis, i Coruia vel pah[arnic], i Stoia vel postfelnic], i Staico
vel pitar, i Radu vel logfofăt].
t Milostiiu bo'jiiu Io Duca Voevod, i gospodar Zemle V/a/i[scoe]
IV
davat gospodstvo-mi sie poveleanie gospodstva-mi satului Mățăul de
jos, ot sud Mușcel, casă fie în pace și ertat de bir, de talere, de miere,
și de sare, și de găleată, și de fân, i de dijmărit, destupi, i de rămători,
UN
i de oeritu, de bir de slugi, de oae seacă, i de plaiu, i cai de olac, i de

lucru domnesc, i de împrumută, de birul cailor, i de cară de oaste, i de
către bănișorii de județ, și de către toți dregătorii și de podvoade, de
mertice, de conace și de toate dăjdiile și mâncătoriile câte sânt preste
an în țara domnii Mele, de către nimeni val sau băntuială să nu aibă,
AL
pentrucă m’am milostivit domnia Mea de i-am miluit și i-am ertat de

toate, câte scrie mai sus și din altele câte ar fi afară dintr'aceste dăjdii,
de toate precum au fost ertați și de alți pravoslavneci și răposați domni
TR
bătrâni mai din nainte vremuri, fiind Dăscălicător Țării, cu cărți de milă
și de ertăciune, precum am văzut domnia mea întâi cartea răposat [ului]
Radu Negru Voevod, care au fost întâi dăscălicător Țării și fii-său
Vlad Vodă, și cartea lui Vădislav Voevod și cartea strămoșului său
EN
Basarab Voevod, și a gineri-său Alecsandru Voevod, și a nepotă-său

Radului Voevod, și cartea bătrânului Mircii Voevod, și cartea lui Alecsan
dru Voevod Iliaș, și cartea lui Gavrilă Voevod, și cartea lui Leon voe
/C
vod, și cartea răposatfului] Matei Veovod Basarab, și cartea lui Co-

standin Șărban Voevod, și cartea Mihnii Voevod, și cartea Radului
Leon Voevod, și cartea lui Antonie Voevod și cartea lui Grigorie Ghica
Voevod, făcute și întărite cu mare blestem, de mila și ertiunea acestui
sat, Mățăul de jos.
SI
Drept aceia și domnia Mea încă am făcut și am întăritu această

milă și ertăciune cu această carte a domnii Mele, prin tocmeala și ertă
IA
ciunea celor pravoslavnici și răposați domni. Pentrucă acest sat Mățăul

de jos, el n’au fost în rândul Țării, ei au fost numaî de treaba și de hrana
mișăilor, i a șchiopilor, dăznodaților și ologilor, din toată osârdia să-i
U
păzească și să-i hrănească, și să le dreagă moara și biserica și de alte trebi

de toate, din Dăscălicătoarea Țării și până acum, precum scrie și mărtu-
BC
RY
RA
riseaște și în cărțile celorlalți pravoslavneci domni, care mai sus să
numesc. Iar de alte valuri și de dăjdiile țării de toate au avut bună
pace. Așijderea și domnia Mea, dupe mila și ertăciunea acelor răposați
domni, încă am înnoit și am întărit această milă și ertăciune acestui
LI B
sat Mățăul de jos cu această carte a domnii Mele, ca să fie în pace și
ertați de toate, numai să aibă a căuta și a hrăni mișăii șchiopii, dăzno-
dații și ologii din oraș, din Câmpulung, și să le dreagă moara și biserica
și de alte trebi cum și mai înnainte vreme, iar de alte dăjdii de toate să
aibă pace.
Y
Și în urma domnii Noastre, pe carele îl va dărui Milostivul și Indu
T
ratul Stăpânul nostru al tuturor a fi domn și stăpânitor aceștii țări,
să aibă cinsti și a înnoi și a întări această carte a domnii Noastre prin
SI
tocmeala cum scrie mai sus pentru căutarea mișăilor, ca și Dumnezeu
să-1 întărească și să-l cinstească, și să-1 miluiască întru domnia lui, și
în celalalt veac să fie ertat sufletul lui. Iar carele ar strică și ar călca
ER
această milă și ertăciune, să n'aibă parte cu Hfristojs și la a dăoa venire
a Domnului și Măntuitoriului nostru Is[us] H[rist]s să iasă osândit dinain
tea Sfinții Sale, ducându-să să să muncească în veac cu ceealalți necre
IV
dincioși ovrei cari strigă zicând : ,,Duați-L, luați-L și-L răstigniți pre
El, sângele Lui să fie asupra noastră și a fiilor noștri în veac, amin”
Sredetelie postavih gospodstvo-mi, Chirca vel ban, Radu Năsturel
UN
vel log[ofăt], Vâlcul vel vistfier], i Tudoran vel clucer, Lațcarache vel
post[elnic], Vintilă vel pah[arnic], i Preda vel stolnec, i Barbulvel comis.
Ii saam Pârvul Cantjacuzino] vel logjofăt], i Dumitrașco log[ofăt],
ot București, pisah. Mai (loc alb în orig.) dni, 7182 [1674].
AL
f Milostiiu b[o]][iiu] Io Șerban Voevod i gospodin pisah gospodst-

va-mi voao tuturor birarilor și tuturor slugilor domnii Mele, care veți
umbla ori cu ce dăjdii și orândueli ot sud Mușcel, la aceasta vă facem
în știre domnia Mea pentrucă înnaintea domnii Mele, la Divan, venit-au
TR
sătenii dela Mățăul de jos, care sânt dați să fie de treaba mișăilor din
Câmpul-Lung pentru hrana lor, de făcură jalbă cum că cine umblă. pre
acolo cu dajdia le fac val și-i trag pentru dăjdii la toți sătenii și când
EN
să fac acele dăjdii îi încarcă cislașii mai mult din cât le iaste, puterea.
Drept aceia iată că poruncesc domnia Mea cu această carte a
domnii Meale tuturor câți veți umbla pre acolo ori cu ce dăjdii și orându-
ele, nimeni pentru dăjdiile la tot satul să nu-i trageți, nici să le mai
/C
faceți vreun val și cine ce le-ar fi luat pentru Mățăul de sus și pentru
alte sate și de treapăd și de altele, să aibă a le întoarce înapoi ce le vor
fi luat fără treabă și fără de lucru, numai șă-și plătească ei partea lor
ce le va fi de dajdie, iar pentru aîți să nu să mai bântuiască.
SI
Așijderea și voao cislașilor din județ, carii veți fi orânduiți cu dăjdiile

cele obicinuitoare să vă căutați pentru acest Mățău de jos la care dajdie
vor fi și ei, să-i puneți dupe puterea lor, să nu-i asupriți cu cisla mai mult
IA
de cât putința lor loc alb unde iaste mila domnească, că oricare nu vor
asculta după cum iaste porunca domnii Mele, unii ca aceia bine să știe
ei că vor luarea pedeapsă de către domnia Mea și mare scârbă și certare,
U
că așa iaste porunca domnii Mele.

Ii saam receh gospodstva-mi, Aprilie 25 dni, leat 7190 [1682]..
BC
RY
MrSCELLANEA 149
RA
t Milostiiu b[o]j[iiu] Io Nicolae Alecsandru Voevod i gospoda
Zemli Vlah[iscoe] davat gospodstvo-mi sie povelenie gospodstva-mi
acestor liude 55 din satu Mățău ot sud Mușcel, ce sânt moșneni de acolo
care și-au datu ei numele în scris tot anume, precum scrie în foița dom
LI B
nii Mele cea pecetluită, ca să fie în pace și ertați de poclon steagului, de
podvoade, de mertice, de conace, de cai de olac și de țimir, de cai împă
rătești, de cară de oaste, de zăhărele și de satarale ce să pun pe siliști
și de alte dăjdii și orânduele căte ar mai eși dela visteria domnii Mele
peste an, în țară, fără numai să aibă a-și [da] darea într’un an ughi 150,
Y
șiacești bani să-i dea de 6 ori rânduri, la 6 dăjdii, adică la haratiu ughi 25,
și la lipsa haraciului ughi 25, și la adaosul haracilor ughi 25, și la
T
vel seama ughi 25 și la seama dooa unghi 25, i la seama 3 ughi 25,
SI
iar de alte de toate dăjdiile câte scriu mai sus, să aibă bună pace.
Așijderea să fie în pace și ertați de dijmărit, de oerit ale lor
drepte bucate câte ar avea, de nimic nici un val și nici-o supărare să
ER
n’aibă, pentrucă fiind acest sat, ce scrie mai sus, căutatu și păzit și de
alți răposați domni, mai dinainte vreme, pentru paza și căutarea mișăilor
ce să află la Câmpul-Lung, Domnia Mea încă am socotit de nu i-am
lăsat în rândul țării, ci m’am milostivit de le-am făcut acest așezământ
IV
și milă ce scrie mai sus. Așijderea și de părpăr, de fumăritîncă să fie
în pace.
UN
Drept aceia poroncim domnia Mea și dumneavoastră boiari cari

veți fi cislași și zapcii, i dijmari într’acea parte de loc, i altor slugi
domnești și boerești, carii veți fi orânduiți cu slujba și strângători de
bani într’acest județ, toți să aveți a vă feri de acești oameni ce scrie
mai sus și de bucatele lor nimeni de nimic val sau bântuială să nu le
AL
faceți, afară din ruptoarea ce le-am făcut domnia Mea, că cine s’ar
ispiti a le face vreun val sau vreo supărare peste această poroncă a
domnii Mele, unii ca aceia să știe că rea scârbă și mare pedeapsă vor
TR
petrece de către domnia Mea.

Și în urma domnii Meale pre carele va milui Domnul D[u]m-
nezeu a fi domn și biruitor acestui cinstit scaun și Țării Rumănești,
încă să aibă a înnoi și a întări această carte a domnii Mele dupe așeză
EN
mântul ce scrie, mai sus pentru mila și căutarea mișăilor, ca și D[o]mnul

D[u]mnezeu, Cel ce iaste în Troiță slăvit, să-l cinstească și să-1 miluiască
în domnia lui cu pace întru îndelungată viață.
Și am întărit această carte a domnii Mele cu tot sfatul credincio
/C
șilor boiari cei mari ai Divanului domnii Mele : pan Șărban Bujorean
vel ban, i pan Radu sin Hrizea vel vornec, i pan Grigorie vel log[ofăt],
i pan Radu Golescu vel spăt[ar], i pan Matei Fălfcoianu] vel vist [ier],
i pan Neagoe Toplicean vel clucer, i pan Dumitrașco vel portfar], i pan
SI
{loc alb) vel pahfarnic], i pan Costandin vel stolnic, i pan Tudorache vel
comis, i pan Iordache vel sluger, i pan Șărban Greceanu vel pit[ar] și
IA
isjpravnic] Costandin vtori logfofăt].

Și s’au scris această carte în anul dintâi al domnii Mele în oraș
scaunului domnii Mele, în București, de Badea log[ofăt] sin Popa Voia
dela Brâncoveni, la luna lui Aprilie 20 dnieleat 7224 [1716].
U
f Milostiiu bfojjțiiu] Io Ioan Voevod i gospodar Zemle Vlahscoe

BC
RY
davat gospodstvo-mi sie povelenie gospodstva-mi acestor liude 30 din
RA
satu Mățău ot sud Mpșcel, ce sânt moșneni de acolo, cari și-au
dat numele lor în scris tot anume precum scrie în foița domnii Mele
cea pecetluită, ca să fie în pace și ertați de ploconu steagului, de pod-
LI B
voade, de mertice, de conace, de cai de olac, de țimir, de cai împără
tești, de cară de oaste, de zaherele și de satarale ce să pur pă siliști
și de alte dăjdii și orânduele căte ar mai eși dela visteria domnii Mele
preste an în țaiă, de nimic nici un val sau bântuială să n’aibă fără cât
numai să aibă a-și da dajdia lor într’un an ughi 100 și acești bani să-i
Y
dea de 4 ori, însă : la haraciu ughi 25, i la vel seama ughi 25, i la seama a
dooa ughi 25 și la seama a treia ughi 25, iar de altele de toate să aibă
T
pace. Așijderea să fie în pace și ertați de dijmărit, de oerit ce va avea
SI
drepte bucatele lor, de părpăr, i de fumărit, nici-o supărare să n’aibă,
pentrucă fiind acest sat, ce scrie mai sus, păzit și căutat de alți răposați
domni mai din nainte vreme pentru paza și căutarea mișăilor ce să
ER
va afla la Câmpul-Lung, ca să le dreagă moara și biserica și de alte trebi
de toate dupe cum au avut obiceaiu din Dăscălicătoarea Țării, precum
am văzut domnia Mea cartea răposat [ului] Radu Negru Voevod ce au
fost dăscălicătoru Țării și a fii-său Vlad Voevod, și a lui Vădislav Voevod,
IV
și a strămoșului său Basarab Voevod, și a gineri-său Alecsandru Voevod,
și a nepoță-său Radu Voevod, și cartea bătrânului Mircii Voevod, și a
UN
lui Alecsandru Voevod Iliaș, și a lui Gavrilă Moghilă Voevod, și a lui

Reon Voevod, și cartea răposatului Matei Basarab Voevod, și cartea lui
Costandin Serbau Voevod, și a Mi[h]nii Radu Voevod, și a Radului
Voevod I.eon, și cartea răposatului Antonie Voevod, și a lui Grigore
Ghica Voevod, și cartea Ducăi Voevod, și cartea răposatului Șerban
L
Cantacuzino Voevod, și cartea răposatului Costandin Brâncovean Basa

RA
rab Voevod și cartea mai marelui nostru frate Nicolae Voevod, făcute
și întărite tot una după alta, de milă și de ertăciune.
Drept aceia și Domnia Mea încă am socotit de nu i-am lăsat Î11
rândul țării, ci m’am milostivit de am întărit și le-am făcut acest așeză
NT
mânt și ruptoare, dupe cum scrie mai sus, întărindu mila cu această
carte a domnii mele. Pentru aceasta poroncim domnia Mea și dumnea-
[voastră] boiarilor, care veți fi cislași și zapciii dăjdii într’acel județ
CE
și voao dijmarilor, oerilor și altoi slugi domnești i boerești, carii veți

fi strângători de bani într’acel loc, toți să vă feriți de acești oameni
din satul Mățăul, ce scrie mai sus, i de bucatele lor nimeni de nimic val
sau bântuială să nu aibă, afară din ruptoarea ce le-am făcut domnia
Mea. Că cine să va ispiti să le facă vre un val sau vreo supărare peste
I/
poronca domnii Mele, unii ca aceia bine să știe, că rea scârbă și pe
deapsă va petrece de către domnia Mea. Așijderea și în urma domnii
S
mele, pre carele îl va milui D[o]mnul D[u]mnezeu cu domnia și stăpâ

nirea țării aceștia, încă îl pohtim și îl rugăm cu numele D[o]mnului
IA
și D[u]mnezeul nostiu Is[us] H[risto]s, ce iaste întru tot slăvit, să aibă

a înnoi și a întări această carte a domnii Mele prin tocmeala și așăză-
mântul ce scrie mai sus, pentru mila și căutarea mișăilor, ca și pre dânsul,
U
D[o]mnul D[u]mnezeu încă să-l cinstească și să-l miluiască întru domnia

lui cu pacinică stare și îndelungată viață și în celalalt veac ce va să fie,
BC
la răpaos vecinie sufletu lui să fie.

RY
MISCELLANEA 151
Și am întărit cartea aceasta cu tot sfatul cinstiților și credincioșilor
RA
boiarilor celor mari ai divanului domnii Meale, jupan Negoescu vel
ban, i pan Costandin vel vornic, i pan Iordache Creț[ulescu] vel logo
[ofăt], i pan Șărban Greci[anu vel spătar, i pan Matei Fălc[oianu]
LI B
vel vist [ier] i pan Șărban Fierăscu vel clucer, i pan Dumitrache Vlasto
vel post[elnic], i pan Nicolae Roset vel pah[arnic], i pan Gricianu vel
stolnic, i pan Costandin Băleanu vel comis, i pan Asan vel sluger, i pan
Barbul Merișan vel pit[ar], i isprav[nic] Costandin Văc[ărescu] vtori
logjofăt].
Y
Și s’au scris această carte în anul dintâi al domnii Mele, aici în
orașu scaunului domnii Mele București, de Anghelache log[ofăt] ot Târ-
T
goviște, Mai 14 dni, 7225 [1717].
ț Milostiiu bojiiu Io Nicolae Alecsandru Voevod i gospodarii Zemli
SI
Wa/r[fscoe] davat gospodstvo-mi sie povelenie „gospodstva-m/i acestor
liude 30 dela satul Mațăul, sud Mușcel, ce sânt moșneni de acolo, care
ER
ș’au dat ei numele lor în scris anume, precum scrie în foaia domnii Mele
cea pecetluită, ca să fie în pace și ertați de plocon steagului, de pod-
voade, de mertice, de conace, de cai de olac și de ținiir, de cai împă
rătești, de cară de oaste, de zaharale și desatarale ce să pun pre siliști
IV
și de alte dăjdii și orânduele câte ai mai eși preste an dela visteria domnii
Mele în țară, de nimeni val sau bântuială să n’aibă, fără cât numai să
UN
aibă a-si da dajdea lor într’un an ughi. 100, și acești bani să-i dea de
4 ori într’un an, însă : la haraciu ughi 25, la vel seama ughi 25, i la
seama a dooa ughi 25, și la seama treia ughi 25, iar de altele de toate să
aibă pace. Așijderea să aibă pace și să fie ertați și de dijmărit, i de oerit
ce ar avea drepte bucatele lor, de părpăr, i de fumărit nici-o supărare
AL
să n’aibă. Pentrucă fiind acest, sat ce scrie mai sus, păzit și căutat de
alți mai dinainte răposați domni pentru paza și căutarea mișăilor ce să
află la Câmpul-Dung și care dreg moara și bisearica și de alte tiebi de
TR
toate, precum au fost întâiu din Dăscălicătoarea și stăpănitoarea țării,

precum am văzut domnia Mea cartea răposatului Radului Negru Voevod,
și a lui Vădislav Voevod, și a strămoși-său Basarab Voevod, și a gineri-său
Alecsandru Voevod, și a nepotă-său Radului Voevod, și cartea bătrânului
EN
Mircii Vodă și a lui Alecsandru Voevod Iliaș, și a lui Grigorie (sic) Mo-
ghilă Voevod și a lui Leon Voevod, și cartea răposatului Matei Basarab
Voevod, și cartea lui Costandin Șărban Voevod, și a lui Mihai Radu
Voevod, și cartea Radului Vodă heon, și a lui Antonie Vodă, și a lui
/C
Grigorie Ghica Voevod, și cartea Ducăi Voevod, și cartea lui Șărban

Voevod Canta[cuzino], și a răposatului Costandin Basarab Voevod
Brâncovean, și cartea domnii Mele din domnia dentăi, și cartea răposa
tului fratelui domnii mele Ioan Voevod, întărite una duprealta, de milă
SI
și de ertăciune.
Drept aceia și domnia Mea încă am socotit de nu i-am lăsat în
IA
rândul țării ci m’am milostivit de le-am făcut acest așăzământ, precum

scrie mai sus, de milă și de ertăciune. Drept aceia poruncesc domnia
Mea dumfneavoastiă] boiari ce veți fi orânduiți cislași și zapcii de
dajdie dintr’acel loc i voao dijmarilor, oerilor și altor slugi domnești
U
și boerești, care veți fi strângători de bani într'această parte de loc, să

BC
RY
aveți a vă feri de acești oameni dela satul Mățăul, ce scrie mai sus,
RA
și de bucatele lor, nimeni de nimic val sau băntuială să nu le facă, afară
de ruptoarea ce le-am făcut domnia Mea, că ori carele să va ispiti a le
face vreun val cu vreo supărare peste porunca domnii Mele, unii ca
LI B
aceia bine să știe că rea scârbă, certare și pedeapsă va petrece de către
domnia Mea. Așijderea și în urma domnii Mele pre carele va milui D[u]m-
nezeu cu domnia și stăpânirea Țării aceștia, încă îl pohtim și îl rugăm
cu numele D[c]mnului și D[u]mnezeului nostruIs[us] H[risto]s, ce iaste
în Troiță slăvit, să aibă a înnoi și a întări această carte a domnii Mele
Y
pre tocmeala și așezământul ce scrie mai sus, pentru mila și căutarea
mișăilor, ca și pre dânsul D[o]mnul D[u]mnezeu încă să-l cinstească
T
și să-l miluiască întru domnia lui cu pacinică stare și îndelungată viață
SI
și în cela veac ce va să vie la răpaos vecinec sufletul să-i fie.
Și am întărit cartea aceasta cu tot sfatul cinstiților și credincio
șilor boiarilor celor mari ai Divanului domnii Mele, jupan Radu Popescu
ER
vel vornic, i pan Iordache Crețulescu vel log[ofăt], i pan Dimitrache
Ramadan vel spătfar], i pan Grigorie vel visti[er], i pan Nicolache vel
clucer, i pan Ianache Stama vel postjelnic], i pan Nicolae Roset, vel
IV
pah[ar]nic, i pan Matei Crețulescu vel stolnic, i pan Ion Dediulescu vel
comis, i pan Grigorie vel sărdar, i pan Panaiotache vel sluger, i pan
Barbul Merișan vel pitar și ispravnec Costandin Văcărescu vtori logofăt.
UN
Și s’au scris cartea aceasta întru al treilea an dintru a dooa domnie

a domnii Mele, aici în orașul scaunului domnii Mele București, de Iane
logofătul za taină, Dâmbovicean. Septfemvrie] 22, 7230 [1721].
ț Milostiiu bopiui Io Grigorie Ghica Voevod i gospodin davat
L
gospodstvo-mi sie povelenie gospodstva-mi satului Mățăul, ot sud Mușcel,

căruia i s’au făcut așezământ și ruptoare dela visteria domnii Mele pe
RA
treizeci de oameni, moșneni de acolo, să dea pe an ughi 100 și acești bani

să-i dea de 4 ori într 'un an, la vel seama ughi 28 și la plocoanele baira
mului ughi 28, și la cheltuiala visterii ughii 28, și la haraci ughi 16,
NT
iar de alte dăjdii să aibă pace, și să fie apărați depodvoade, de mertice,

de conace, de cai de olac și de țimir, de cai împărătești, i de cară de
oaste, de zaharale și de satarale ce sânt pă siliști, și de adusul buților
dela Pitești la București.
CE
Așijderea să aibă a-și scutirea ale lor drepte bucate de dijmărit,

stupi, i rămători 250 și de oerit oi opt sute, nici odinioară val și băn
tuială să n’aibă, însă de nu vor fi acestea ale lor drepte bucate, ci vor fi
ale altora, atunci nil să vor ținea cu cartea în seamă, și să aibă pace
I/
și de părpăr, i de fumărit, pentrucă fiindu acest sat, ce scrie mai sus,

păzit și căutat de alți răposați domni, mai dinainte vreame, pentru paza
S
și căutarea mișăilor, ce se află la Câmpul-Lung, ca să le dreagă moara și

biserica, chiliile și să caute și de alte trebi, de toate ale lor, dupe cum
IA
au avut obiceiu din Dăscălicătoarea Țării dela răposat Radu Negru

Voevod pănă acum în zilele domnii Mele și având și hrisoave i cărți
înnoite din domnu în domnu, făcute și întărite, tot una dupre alta. Și
U
domnia Mea încă m’am milostivit de le-am făcut acest așăzământ de

milă, dupe cum mai sus arată.
BC
RY
MISCEXLANEA 153
RA
Dreptu aceia poroncim domnia Mea dumneavoastră] boiari, cari
veți fi slujbași și zapcii de dajdie și voao dijmarilor i oerilor și altor slugi
domnești i boerești, cari veți fi strângători de bani într’acea parte de
loc, toți să aveți a vă feri de acești oameni, ce scrie mai sus, din satul
LI B
Mățăul și de bucatele lor nimeni de nimic val sau băntuială să nu-i
facă, afară din ruptoarea lor. Că oricine să va ispiti a le face vreun val
sau vreo supărare peste poronca domnii Mele, unii ca aceia bine să știe
că rea scârbă și mare certare vor petrece de către domnia Mea. Intr’alt
chip să nu fie, că așa iaste poronca domnii Meale.
Y
Ii saam receh gospodstva-mi. Mai 7 dni, 7243 [1735].
T
ț Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae Voevod i gospodin davat
SI
gospodstvo-mi sie povelenie gospodstva-mi satului Mățăul ot sud Mușcel,
căruia i s’au făcut așăzământ și ruptoare dela visteria domnii Mele
ER
pe 30 de oameni, moșneni de acolo, să dea pe an ughi 100 și acești bani
să-i dea de 4 ori într’un an, la vel seamă ughi 28, și la poclonul bairamului
ughi 28, și la chieltuiala visterii ughi 28, și la haraciu ughi 16, iar de
alte dăjdii să aibă pace și să fie apărați de podvoade, de mertice, de
IV
conace, de cai de olac și de țimir, de cai împărătești, de cară de oaste
de zaharale și de satarale ce să pun pă siliști.
UN
Așijderea să aibă a scutirea ale lor drepte bucate de dijmărit,

stupi, i râmători 250 și de oerit oi 800, nici odinioară val sau băntuială
să nu aibă. Insă de nu vor fi acestea ale lor drepte bucate, ci vor fi
ale altora, atunci nu să vor ținea în seamă. Și să aibă pace de părpăr
și de fumărit, pentrucă fiind acest sat, ce scrie mai sus, păzit și căutat
L
de alți răposați domni, mai dinainte vreme, pentru paza și căutarea

mișăilor ce să află la Câmpul-Lung și ca să le dreagă moara și biserica și
RA
chiliile și să caute și de alte trebi de toate ale lor, cum au avut obiceaiu
din Descălicătoarea Țării, dela răposatul Negru Voevod, până acum în
zilele domnii Mele, având hrisoave și cărți înnoite din domn în domn,
NT
făcute și întărite, tot una dupre alta. Și domnia Mea încă m’atn milostivit
de le-am făcut acest așăzământ și milă dupe cum mai în sus arată.
Dreptu aceia poroncim domnia Mea și dumneavoastră] boiari, carii
veți fi cislași și zapcii, dăjdii și voao dijmarilor i oerilor și altor slugi
CE
domnești și boerești, cari veți fi strângători de bani într’acea parte

de loc, toți să aveți a vă feri de acești oameni din satul Mățăul, ce scrie
mai sus și de bucatele lor, nimeni de nimic val sau băntuială să nu le
facă, afară din ruptoarea lor, că oricine să vor ispiti a le [fajce vreun
I/
val sau vreo supărare peste porunca domnii Mele, unii ca aceia bine să
știe că rea scârbă și mare certare va petrece de către domnia Mea.
Intr’alt chip să nu fie, că așa iaste poronca domniei Meale.
S
Ii saam receh gospodstva-mi.

IA
pecetea Ghenarie 27 dni, leat 7244, [1736],

gospod.
U
BC
RY
Din condică s’au scos din cuvânt în cuvânt.
RA
Procit vel logofăt.
[întăriri posterioare puse sus :]
LI B
Io Costandin Nicolae Voevod boj[ieiu] mil[os]t[iu] gospodar
Zemli Ugro-Vlah[iscoe[.
întărim și acum acestea, care din Negru Vodă până în ceia domnie
a noastră întărit, care face atâtea veacuri partea Domnului Dum
nezeu, dând rânduiala în seama prea Sfinții Sale Părintelui Mitropolitului.
Y
Aceasta poruncim hotărînd și domnia Mea iarăși; ii saam receh
T
gospodst va-mi.
1761 Octfomvrie] 20. dni.
SI
Io Costandin Nicolae Voevod (L. P.), Milostiu bojiiu gospodin.
ER
Io Costandin Voevoda
Dederă seamă că și domnia Sa fratele Scarlat Vodă Chica, fiind

vel vistier Mihai Măgurean și vtori vistier Pascal, cu pecetluit dă la
IV
Visterie să orânduia.
UN
C[onst.J V[oevo]d.
Pârvu Cantacuzino vel logofăt procit.
[Adaus pe marginea stângă de la începutul hrisovului sus] : Dar

fiindcă până a să lua banii dăjdiilor dela ispravnici să face prelungiri,
AL
hotărîm domnia Mea din banii popilor, ce sânt asupra părintelui, să

poprească pe toată luna câte taleri trei sute și să să ție în seamă cu
pecetluit la Visterie. (L. P.).
TR
Obs. Original (71x44), scris pe hârtie, în bună stare; pecețile aplicate cu tuș
roșu. întărirea dela 1761, la începutul hrisovului are monograma finală în cliinovar
și semnătură autografă. Inițiale mari la începutul fiecărui hrisov în cerneală neagră,
EN
precedate de cruce. Scriere măruntă pe ambele părți. însemnare mai târzie : ,,Pentru
Câmpulung, 1761” și „No, 101, 30; al Arhivei No. 29”.
Ion I. Șucu
/C
COLONIZARE GERMANĂ LA 1860

Procesui-verbal al ședinței Consiliului de miniștri din Țara Româ
SI
nească dela 5 August 1860, amintește în punctul ,,1. Referatul Dom

nului Ministru din Interne, însoțit de un proiect de lege asupra colo-
IA
nisării în Pricipatele-Unite, alcătuit în urmarea votului Adunării legis

lative dela 28 Maiu anul corent; Consiliul a încuviințat acest proiect
și a hotărît a se trimite sub formă de propunere Comisiei Centrale, ca
un obiect de interes comun ambelor Principate”. Miniștrii care l-au
U
subscris erau : M. Costaki, B. Boerescu, G. Costa-Foru și I. I. Philip-

BC
RY
MtSCELLANEA 155
RA
pescu (Dosarul Nr. 34 c/860, al Ministerului Trebilor Străine și Sub
secretariat al Statului, f. 159, azi la Arhivele Statului din București,
depunerea Președinției consiliului de Miniștri).
Pentru susținerea acestei hotărîri se alătură următoarele trei piese :
LI B
I.
La 5 August, 186O.
Y
Referat.
T
La 31 Maiu espirat din anul curent D. Președinte al Adunării
SI
Legislative a Țerei Românești, prin adresa No. 383, a comunicat Mi-
nisteriului petițiunea D. I. Aritonovici prin care a cerut concesiune
ER
d’a emigra streini germani în calitate de coloni în țara noastră, alătu
rând în copie reportul ce secțiunea IlI-a a presentat Adunărei. In
respectul acestei petițiuni și făcând cunoscut că Adunarea a votat
și a primit cu majoritate conclusiunea acelui report, care este d’a se
IV
invita Ministeriul să presinte o legiuire asupra colonisațiunei, căci deși
în art. 108 din regulament se așează principiele legiuitoare în cas de
colonisațiune, dară fiindcă acea legiuire s’a făcut de mult timp, ur
UN
mează să se reformeze, ca să poată corespunde la adevăratele tre

buințe ale țerei.
La 4 ale curentei s’a primit la Ministeriu încă două petițiuni,
una din partea D-lui I. A. Fillipescu, alta din partea D-lui Aritono
AL
vici, prin care făcând cunoscut că o parte din acele familii sosesc
Sâmbătă la 6 ale curentei în portul Oltenița, și cer a fi bine primiți
și ocrotiți spre a se așezia pe moșiile Jilava din districtul Ialomița și
Sărulești din districtul Ilfovul, amândouă proprietăți ale D-lui I. A.
TR
Fillipescu.
In fine, astăzi I). președinte al Consiliului mi-a comunicat o
altă petițiune ce a primit dela câțiva proprietari, prin care îi încuno-
EN
științează că, în virtutea art. 108 și 379 din regulament, a votului

Camerei din 11 Iuniu anul curent și a circularei D-lui Ministru al
Justiției din 23 Iuniu tot acest an, au contractat cu 2500, două mii
cinci sute, de familii germane din Germania nordică, ca să vie a se
/C
așezia pe moșiile d-lor, împărțite în modul ce se vede în lista ce ală

tură ; că aceste familii în temeiul contractului ce au încheiat, s’au des
făcut de averile lor mișcătorie și nemișcătorie, că s’au tras de subt
protecțiunea guvernului lor și că peste 14 zile sosesc spre a intra în
SI
țară, cerând ca și cei de mai sus a fi bine priimiți.

Aceste toate împreună cu alăturatul proect de propuneri pentru
Comisia Centrală, le supun în cunoștința D-v. spre cele de cuviință.
IA
Miniștrii, G. Costa-Foru
Dosar Nr. 34 c 1860, f. 160.
U
BC
RY
II.
RA
Jurn al.
LI B
Luându-se în vedere referatul D-lui Ministru de Interne, asupra
votului Camerei dela 28 Maiu espirat, în chestia concesiunei cerută de
D. I. Aritonovici d’a emigra în țară coloni străini; și considerând că
proiectul de lege ce D-sa a fost însărcinat a face într’această chestie,
fiind elaborat pe basele următorie :
Y
i°. D’a se lua de principiu timpul mișcărei colonilor străine și
numărul lor;
T
2'. D’a nu scăpa din vedere afinitatea originei naționale,
SI
este conform cu principiile noastre într’această materie, Consi
liul în seanța sa de astăzi 5 August anul curent 1860, încuviințează
acest proiect; iară D. Ministru de Interne va face cele de cuviință
ER
spre a se înainta la Comisiunea Centrală pentru a-și lua cursul legiuit,
de vreme ce este pentru materie de interes comun.
Ibid., f. 161.
IV
III.
UN
Proiect de lege pentru colonisare în Principatele Unite.
Art. 1’. Dela promulgarea acestei legi în termen de zece ani se

vor putea priimi a se stabili în țară colonii străine care să nu depă
L
șească în total numerul de 15 mii familii și în parte acela de una

mie pentru Țara Românească și cinci sute pentru Moldova.
RA
Art. 2\ Familiile stabilite vor renunța mai întâiu la orice protec-

țiune streină și se vor supune la toate obligațiunele impuse asupra
locuitorilor țărei.
NT
Art. 3'. Vor fi scutiți coloniștii de a plăti dajdia și de veri ce

alte îndatoriri către Stat în timp de trei ani; după cinci ani dela a
lor așezare se vor stabili cu desăvârșire, naturalisându-se români.
Art. 4". Pentru scutirile de îndatoririle propietaricești se va urma
CE
conform cu contractul ce vor încheia cu proprietarii și după prescrip-

țiunile legei pentru proprietate.
Art. 51. Vor fi obligați a-și trimite ca toți Românii copiii ca să
urmeze neapărat în școala comunală, unde se învețe limba română.
I/
Art. 6 . Familiele nu se vor așeza toate la un loc, ci se vor îm

părți pe la diferite proprietăți în diferite districte.
Art. 7’. Se vor prefera familile de origină latină.
S
Ibid., f. 162.
IA
Atât Jurnalul cât și Proiectul de lege n’au fost semnate. Aceasta

înseamnă că inițiativa a rămas în deliberarea Comisiei Centrale.
U
A. Saeerdoțeanu
BC
RY
MISCELLANEA 157
RA
ADĂUGIRI LA VIAȚA LUI ANTON PAN.
Printre actele autentificate de Tribunalul Comercial al Ilfovului
se găsește și actul pentru donația pe care o face bisericei Lucaci, unde
LI B
se prăznuește hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, Ecaterina, soția lui Anton
Pan.
Din acest act aflăm înainte de toate că agoniseala din care și-a
făcut Anton Pan casele de locuit nu se datorește publicațiilor sale de
„muzichie bisericească” ci bunăvoinței publice, căci iată ce spune în
Y
testamentul ce poartă data anului 1854 August 20 : „iar soția mea do
bândind prilej cu deasa mea mergere pe la toate monastirile din Țara-
T
„românească și Moldavia a năzuit la ajutorul venerabililor Arhiman
SI
driți, egumeni și stareții deosebitelor monastiri și fiecare cu dărnicie
„ajutând, a stăruit și a cumpărat casele; iar răposatul întru fericită
„pomenire părintele Spiridon Tismăneanul, carele îi era părinte sufletesc
ER
„și o iubea ca pre o fiică, a slobozit și suma trebuincioasă, pentru clă-
„direa caselor celor noi și pentru toate mobilele, cu cuvânt ca să fie ale
„soției mele și Cuvioșia sa, când va veni pentru trebuințele-i, în București
„să tragă întrânsele pentru liniștea sa”....
IV
Nici pe atunci nu se putea, așa dar, agonisi avere mare de pe urma
editării de cărți, chiar bisericești fiind !
UN
Actul ne mai spune că Anton Pan a cântat, fără plată, la biserica

Lucaci, timp de un an și jumătate și că a mai dăruit acesteia și două
rânduri de cărți „de muzichie bisericească” In el se mai arată apoi, că
Anton Pan este înmormântat în curtea bisericei Lucaci și că soția sa
avea de gând, ca după trecerea a șapte ani, așa cum cere biserica orto
AL
doxă, să-i desgroape osemintele și să i le strămute la Schitul Roșioara J),

unde dorea să se călugărească și ea.
Către schitul Roșioara, epitropia bisericei Lucaci, ca beneficiară
TR
a averei familiei Anton Pan, era obligată să dea anual o subvenția de

4000 lei.
Data testamentului făcut de Anton Pan, la 20 August 1854,
precum și data acestei donațiuni, 5 Decemvrie 1854, mărginește data
EN
săvârșire! din viața a lui Anton Pan, care nu poate fi decât între 1 Sep
temvrie și 1 Decemvrie 1854, câteva zile după facerea testamentului
sau câteva zile înainte de facerea donației.
/C
¥
* *
Actul de danie al Ecaterinei, soția răposatului Anton Pan, către
Biserica Lucaci, cu hramul „Sf. Nicolae” din 5 Decemvrie 1854.
SI
Prin care arăt supt iscălita că dupe voia lui Dumnezeu rămânând
văduvă și fără copiii și cunoscând că ceia ce am agonisit de mi-am
IA
cumpărat casă și celelalte s’au întâmplat cu ajutorul Sfântului Ierarh
1) Schitul de călugărițe „Roșioara”, în județul Prahova. Ctitorit a lui Stan, preestos

U
și postelnicul Șerban B^sceanul din 1819. Mitropolitul Nifon a mutat maicile la mănăstirea
Zamfira în 1857. ■ >
BC
RY
Nicolae, către carele am năzuit și m’am rugat cu credință, deaceia
RA
dăruesc și eu sfintei biserici Lucaci unde se prăsnuește hramul acestui
sfânt Ierarh, casele ce le am într această mahala, cumpărate de la d-ei
Anica Izeasca, cum și pe cele ce am mai clădit din nou lângă dânsele
cu toate împrejmuirile și cu tot locul lor moștenesc (căreia biserici și
LI B
răposatul meu soț a cântat un an și jumătate fără vre’o plată, au dăruit
încă și două rânduri cărți de muzichie bisericească, ne-au scris părintele
Ion Călărășeanu și la sfânta proscomidie în piatră în rândul ctitorilor
și unde acum se află și înmormântat soțul meu Anton Pan) cu această
Y
legătură însă, ca pe câtă vreme voi trăi eu să fiu stăpână pe toate aceste
acareturi folosindu-mă cu locuința mea întrânsele și închiriidu-le spre
T
susținerea vieței mele, iar sfânta biserică deși se face de acum stăpână
desăvârșită pe aceste acareturi pentru care i-am și dat de acum sineturile
SI
lor, se va folosi însă de dânsele după încetarea mea din viață când, atunci
o îndatorez ca să împărtășească cu lei 4000, patru mii, și pe sfântul
ER
schit Roșioara, unde sunt hotărîtă a mă călugări de voi avea parte
de la Dumnezeu și unde o să strămut și oasele răposatului mieu soț,
după împlinirea a șapte ani. Și nu am cu ce alt a ajuta și acel sfânt lăcaș,
iar biserica I.ucaci să fie datoare a pomeni numele mieu și al soțului mieu
IV
de apururea și în veac, pentru mai sus arătata danie ce am jertfit.
Dacă însă, (ferească Dumnezeu) se va întâmpla ca ori din cutremur
UN
să se dărâme această casă sau de vre un foc să se arză, atunci fiindcă

nu am alt mijloc de a avea cu ce să-mi țin viața, va rămânea acest act
desființat și Sf. biserică apărată de a mai da acei lei 4000 la numitul
schit, iar locul acestor case va rămâne în stăpânirea mea.
Către aceasta să îndatorează D-lor ctitorii și epitropii bisericei
AL
cei de azi și cei ce vor fi în viitor, ca cu a D-lor osteneală și cheltuială

să-mi sprijene drepturile câte vor privi la susținerea arătatului acaret
întru nestrămutarea lui din mâna mea până voi trăi, căci la dinpotrivă,
TR
de nu mă vor sprijini și nu mă vor întâmpina la nevoile ce poate să-mi

vină din partea vre unui voitor de rău, care să se ispitească a-mi ataca
dreptul mieu, atunci va rămânea această danie desființată.
Și pentru a-și avea temeiul acest act în toată vremea și locul,
EN
am rugat și pre cinstitul tribunal de Comerț de l-au adeverit dupe orân-

duială, după care mi s’a dat și mie altul asemenea din partea Sfintei
biserici, iarăși legalizat, spre a fi sigură despre condițiile sus puse în
favorul mieu, și fiindcă eu nu știu carte am rugat pe scriitor de m’au
/C
iscălit iară eu am pus degetul în loc de iscălitură.

1854 Decemvrie 5, București
SI
Ecaterina, soția răposatului Anton Pan, adeverez.

Nr. 49. Ghenarie 31, anul 1855.
IA
Tribunalul Comerțial al [Ilfovului], Dumneaei Ecaterina, soția

răposatului Anton Pan, prin reclamația din 14 Decemvrie anul încetat,
U
înregistrată la Nr. 12435, a cerut pedeoparte legalizarea acestui act,

prin care face danie sfintei biserici Eucaci, casele sale ce le are în acea
BC
RY
MISCEELANEA 159
RA
mahala, cumpărate de la D-ei Anica IzeasCa, cum și pe cele ce a mai
clădit din nou pe locul acelor case, cu condițiile expuse întrânsul, iar pe
dealta pentru dovedirea dreptului său de proprietate și posesie asupra
acelor case cu locul lor moștenesc au înfățișat următoarele acte al
LI B
căror extras se reproduce aici :
Anul 1848, Februarie 20. Act legalizat de acest tribunal la 29
Aprilie anul 1849 suh ^r- 94> prin care cea subscrisă întrânsul D-nei
Anica Izeasca a vândut către D-nei Ecaterina, soția răposatului Anton
Pan, casa cu locul ei moștenesc rămasă de la răposatul ei soț Mihăiță
Y
Izescu, în trebuința măritișului ficei sale Zinca, după voia dată de
Judecătoria civilă, precum întrânsul mai cu deslușire se arată.
T
Anul 1854 August 20. Testament legalizat de Eminenția Sa, ac
SI
tualul Mitroplolit Nifon la 21 ale lunei lui Octomvrie acelaș an sub
Nr. 15 prin care cel subscris întrânsul Anton Pan și alți trei martori,
întrealtele zice chiar așa : „iar soția mea dobândind prilej cu deasa
ER
„mea mergere pe la toate monastirile din Țara Românească și Moldavia,
„a năzuit la ajutorul venerabililor Arhimandriți, Egumeni și Stareții
„deosebitelor monastiri și fiecare cu dărnicie ajutând, a stăruit și a
„cumpărat casele ; iar răposatul întru fericită pomenire părintele Spiridon
IV
„Tismâneanul, carele îi era părinte sufletesc și o iubea ca pre o fică, a
„slobozit și suma trebuincioasă, pentru clădirea caselor celor noi și
UN
,,pentru toate mobilele cu cuvânt ca să fie ale soției mele și cuvioșia

„sa, când va veni pentru trebuințele-i în București, să tragă întrânsele
„pentru liniștea sa”.
Anul 1855 Ghenarie 10. Dovadă legalizată de comisia vopselei
roșie prin care cei subscriși întrânsa Ștefan A. Hagi Pandeli și Dumitrie
L
Orghidan, încredințează că, casele din mahalaua Ducaci, ce are D-nei

RA
Ecaterina, soția răposatului Anton Pan, sunt ale D-nei, pe care le stăpâ
nește și astăzi și că nu are nici un copil.
Așa dar prin actele și dovada reproduse mai sus în extract, pe care
D-lor epitropii prezisei Sf. biserici Ducaci au dat înscrisă mulțumire,
NT
primindu-le pe toate de bune, cu adăugire că, cunoaște că dăruitoarea

este vârstnică, privindu-se constatat dreptul de proprietate și posesia
în ființă a D-nei dăruitoare Ecaterina pe prezisele case, și fiindcă dupe
examinarea făcută și opisilor grefei nu a rezultat vreo împrejurare
CE
propritoare de ipotecă, secfestru sau pretenție zestrală, legalizează

judecătoria pe aceste baze actul acesta de danie, cu condițiile dintrânsul
pe numele Sf. biserici Ducaci trecându-se și în condica respectivă după
orânduială.
I/
Prezident, Ștefan Borănescu I. C. Petrovici

S
D. Solacoglu Grefier, D. Basilescu

IA
Mih. Popeseu
U
BC
RY
UN CÂNTEC AL LUI WILHELM TELL CU MELODIE
RA
ROMÂNEASCĂ x)
Moartea de curând a bătrânului consilier guvernamental și preșe
LI B
dinte judecătoresc, Alois Kuchler în Sarnen, ne amintește o întâmplare
din viața sa, prin care, din motive patriotice și din punct de vedere al
istoriei muzicei, a câștigat mult și e demn să fie amintită în Uri.
Renumita firmă , ,Bucher și Diirrer” din Kerns se ocupa nu numai
cu o mare fabrică de parchete în Kăgiswil, ci a clădit hoteluri, de primul
Y
rang, pe Strauserhorn și în Euzerna; deasemeneanu s’a oprit chiar de a
face mari întreprinderi și în streinătate.
T
După cum a dăruit cu clădiri frumoase Biirgenstock și Strauserhorn,
SI
la fel a dăruit această firmă și orașul Dugano cu o cale ferată de munte
și cu câte un foarte luxos hotel : Milanul, Roma și Cairo și alte localități
din streinătate, pe unde iubitorii de a se cățăra pe munți și iubitorii
ER
de a sta pe lângă casă și în berării, din Elveția, nu vor ajunge niciodată,
neam de neamul lor.
Intr’o bună zi Domnilor Biicher și Diirrer nu li s’au părut îndrăz
neț faptul de a cumpăra păduri într’o țară foarte bogată în lemn, cum
IV
e România și de a se ajuta astfel în întreprinderile lor cu o bogată can
titate de lemn de calitate superioară.
UN
Pentru această întreprindere, ei găsiră pe adevăratul om de

încredere în persoana tânărului și îndrăznețului Alois Kuchler, pe care
în numele lor, îl trimit în depărtatul răsărit și acolo, acesta, în timpul
duratei uneia sau a două călătorii, mai lungi sau mai scurte, la începutul
celui de al nouăzecilea an, a reușit să le facă afaceri minunate. Istețul
L
jurist s’a interesat în serile de sărbătoare și mai ales, în zilele libere și,
RA
de alte lucruri, care mult mai puțin au de a face cu comerțul de lemne.:

Iubitor de artă populară, și-a procurat un foarte frumos costum
național bărbătesc, pe care ni l-a arătat odată; a mai adunat tablouri
cu porturi naționale; cântece populare; compoziții de cântece naționale
NT
și alte lucruri de felul acesta, încât în geamantanele de voiaj ale lui

Kiihler se găseau nu numai acte juridice, de vânzare și cumpărare, ci
și alte lucruri frumoase și de preț, din depărtatele plaiuri și câmpii dela
gurile Dunării, ce le aducea în așezarea burgheză de pe malurile micului
CE
Ah al Sarnului și aici atât printre intelectuali cât și printre băutori de

bere stârnea mare admirație, cu ele.
Kuchler plin de admirație de călătoria făcută, în țara de pe malurile
M. Negre, la întoarcere a ținut, îmbrăcat în costum național, conferințe
I/
asupra țării și poporului, însoțite de imnul național românesc sau alte

cântece populare românești pe care foarte frumos le acompania cu ar
S
monica. A alcătuit chiar un nou imn pentru Wilhelm Teii cu textul

nemțesc : Preissei dir, Schiitze Teii, wie klingt dein Name hell”, ș.a.rn.d.
IA
Acest text țrebue să se mai cunoască încă prin acele părți.

Dirijorul Kathriner, numit și „Glaisnatzi” scrise bucuros și câștigă
U
i Ein Tellenlied mit rumânischer Melodie (Korr.) din ziarul Urner WocVenblatt
. diu ii Februarie, 1939. Traducere de Mihai Popescu.
BC
RY
MISCELLANEA 1S1
imnul strein pentru fanfara sa din Sarner și astfel începu să fie cântat
RA
imnul național strein în localurile din Sarnen pentru trecători, de către
elevi cu voce tare și de către famfară, fără ca să se aducă vre o pagubă
spiritului împăciuitor al fraților Klausens din Oberwald.
LI B
O altă bucată de muzică importantă de Kiilher era „Sârba la
lumina electrică” un joc național românesc care deasemenea era cântat
de fanfara din Sarnen la sărbători sau la petreceri plăcute, ca un lucru
rar în fața gurilor cască și a oaspeților streini. Cu regret însă, între
timp, acest cântec a dispărut din repertoriu.
Y
Mai era apoi un cântec de iubire care prinsese rădăcini, mai ales la
„Hoch” în „Batzenhof” și prin împrejurimi și pe care studentul Iosef
T
Kiichler, azi jovialul președinte judecătoresc, îl cânta frumos cu vocea
lui de „primadonă” și fratele său Alois îl însoțea în stil curat românesc
SI
din orgă, redeșteptând amintiri plăcute din orient.
Cuprinsul suna cam în felul următor :
ER
,,Tia-aduci aminte când erai copilă, când te țineam pe barțe și-mi
•jurai iubire. Acele clipe fericite, Tu le-ai uitat, eu însă, nu !”...
Alte câncete de felul acesta din nefericire și cu mare durere, nu-mi
mai pot aduce aminte, căci întregul material de note, în timpul răz
IV
boiului mondial, a fost împrumutat internaților din Staus și a găsit acolo
așa de frumos răsunet că nu s’a mai întors înapoi.
Textul acestei muzici a dispărut odată cu internații fără să aibă
UN
nevoe de pașaport și de viză sau după plecarea acestora fără prețuirea

necesară și neobservat, a dispărut odată cu cutiile goale de chibrituri
și lăzile de chocolată, cu gulere și bretele murdare aruncate pe sub mese
și fără sunet și strigăt au fost duse la coșul de gunoiu, dispărând pentru
L
totdeauna.
Nici în Sarnen nu se mai cunoaște această muzică.
RA
Altdorf (Uri), Elveția.

Dr. E. Wymann.
NT
HRISOVUL ȘI SIGILIUL LUI MIHAI VITEAZUL

DIN 27 IULIE 1600.
CE
Dl. Const. Moisil]) discută pe larg chestiunea sigiliului lui Mihai

Viteazul aplicat cu tuș roșu pe documentul din 27 Iulie 1600. Cuprinsul
actului, puțin cam vag, este cunoscut123 ). Sigiliul, neaplicat bine,
deosebit de celelalte sigilii ale vestitului Domn, se întâlnește numai
acum s), element curios demn de ținut în seamă. Localitatea și data
I/
documentului ne pun însă și ele o întrebare asupra autenticității lui.

S
1. Noi studi de sigilografie românească, în Revista Arhivelor, IV (1940), p. 100—•

IA
104, unde se dă ș toată literatura.

2. Publicatde B. P. Hasdeu, Archiva istorică, I, i (1864—1865), p. 117, și de
St. Xicolaescu, Documente dela Mihai Viteazul, București 1916, p. 24—25, la amândoi
text slavon și traducere.
U
3. V. planșa VII, reproducere în mărimea originală.

BC
11
RY
REVISTA ARHIVELOR
Mihai Viteazul întrebuința probabil, în datarea actelor cancela
RA
riei lui, atât stilul vechi, iulian, cât și pe cel nou, gregorian1). Admi
țând că documentul în discuție poartă data stilului vechi, cum este fi
resc fiind scris în slavonește, aceasta corespunde cu 5 August 1600 stil
nou. Din potrivă, socotind că este tot în stil nou, atunci corespunde
LI B
cu 18 Iulie 1600 stil vechiu.
Ținând seama de aceste date extreme, r8 Iulie — 5 August 1600,
ne întrebăm dacă în acel moment se va fi aflat Mihai Viteazul
la Iași, întru cât se spune în document că „însuși Domnul a zis"
Y
să se scrie. Din documentele pe care le cunoaștem din această vreme
reese astfel itinerariul Domnului : 10—16 Iunie 1600 la Iași2), 20 Iunie
T
la Roman 3), 24 Iunie la Odorheiu 4), 26 Iunie la Prejmer 5), 9, 12,
13, 14, 15 6) și 19 Iulie 7) la Alba Iulia. Dela 20 la 27 Iulie ține a treia
SI
dietă tot în Alba Iulia 8). In acest timp, la 20 24, 25, 26, 28 și 29
Iulie, dă alte documente de acolo910 ). E tot în Alba Iulia la 2, 3, 4, 7,
ER
11, 12 și 14, August1C) și apoi 1112 ).
Din înșirarea datelor de mai sus reese că documentul în discuție
nu putea fi dat de Mihai Viteazul din Iași1£). Nu tragem nicio con
cluzie din această constatare; atragem deocamdată numai atenția,
IV
acum când se discută din nou sigiliul. Rămâne să se cerceteze mai bine
și să i se precizeze locul pe care trebue să-1 ocupe în istoriografia noa
UN
stră atât sigiliul cât și documentul care îl poartă.
A. Sacerdoteanu
9
1. In Ungaria stilul gregorian s’a introdus la 1587 ; cf. Ed. Brinckmeier, Prak-
iisches Handbuch der historischen Chronologie, Berlin 1882, p. 86. H. Grotefend, Taschen-
L
buch der Zeitrechnung, Hannover 1922, p. 27.

RA
2. Hurmuzaki-Iorga, Documente privitoare la istoria Românilor, XII, București

1903, p. 939—940 (scrisoare către Bistrițeni) ; St. Nicolaescu, o. c. p. 15—19 (privile
giile m-rii Sf. Sava, date 5 și 7 Iunie, probabil st. v. = 14—16 Iunie st. n.
3. Hurmuzaki-Iorga, o. c., p. 946—947.
NT
4. Ibid., p. 948—949.
5. Ibid., p. 950.
6. Ibid., p. 963—965 ; ultimul la I. Bogdan, Patru documente dela Mihai Viteazul,
In Prinos lui D. A. Sturdza, București 1903, p. 163—167; St. Nicolaescu, o. c., p. 20—■
CE
23 (doc. e datat : Bălgrad, Iulie 6, probabil st. v.).

7. A. Veress, Documente privitoare la isteria Ardealului, Moldovei și Tării-Ro-
miinești, VI, București 1933, P- 145—147-
8. P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, București 1936, p. 165.
I/
9. Hurmuzaki-Iorga, c. c., p. 968, 971, 974, 976, 977, 978; Veress, o. c., p. 145—•
15^. Din aceeași vreme, Iulie 15, Bălgrad, mai este un document, cf. Iorga. Studii și
■documente, IV, București 1902, p. 8—9; St. Nicolaescu, o. c., p. 23—24, datat pro
S
babil după st. v. (= 24 Iulie).

IA
10. Hurmuzaki-Iorga, o. c.. p. 986—988; Veress, o. c., p. 154—160.

11. St. Nicolaescu, o. c., p. 25—27 (doc. datate 8 și 17 August, Bălgrad = 17
■și 26 Aug. st. n.).
12. In aceeași discuție intră și data hrisovului pentru m-rea Pângărați ,,23 Iunie
U
2600 (7108), Iași' (st. n. 2 Iulie), publicat de St. Nicolaescu, o. c., p. 28.
BC
RY
RA
LI B
Y
BIBLIOGRAFIE
T
SI
I. DĂRI DE SEAMĂ
ANTONOVICI (N.), L’Identification d’un affluent inconnn scythique du
ER
Danube : Le Tiarantos (Le Bârlad). Varsovie 1938.
O contribuție la nu în deajuns discutata toponimie antică a ținuturilor
noastre. Autorul caută, bazat pe configurația geografică actuală și pe informația
IV
istorică, să stabilească locul lui Tiarantos, râu amintit de Herodot ca afluent
al Dunării. Constatând că Șiretul a avut mai multe albii vechi, pe care le-a
părăsit trăgându-se spre Răsărit, crede că prin apropiere a captat valea Bâr
UN
ladului, cu care mai nainte mergea probabil paralel până la Dunăre. Prin această
constatare se stabilește un lucru precis, rezultând din natura morfologică a
ținutului : existența celor două râuri paralele. Sugestia este dintre cele mai atră
gătoare, pentru verificarea informațiilor procurate de Herodot.
L
CONEA (Ion), Clopotiva, un sat din Hațeg. Monografie sociologică întoc

RA
mită de. Echipa regală studențească 1911935, sub conducerea lui Ion Conea. Bu.
curești 1934. („Tiparul Universitar”). XIX-f-303 +VII, 305—573 p. +127 fig-
a. d. t. (24,5 Xi7,5). (Institutul de științe sociale al României. Biblioteca de So
ciologie etică și politică, condusă de D. Guști. Sociologia României, 3). 2 voi.
NT
Cercetările pline de avânt ale d-lui I. Conea, alături de ale colabora

torilor săi, sunt prezentate în două volume condensate privind un sat hațegan,
Clopotiva, interesant sub atâtea puncte de vedere. Studiul d-lui Conea despre
fara Hațegului, regiune naturală (p. 3—9) fixează cadrul „țării” în cate se află
CE
Clopotiva (p. 13—23). D-l Dorin Popescu dă câteva date istorice (p. 24—34) din
care rezultă că e vorba de o așezare străveche ; numele Clopotivei apare docu
mentar la 1360 (p. 27). Forma și structura satului este urmărită tot de d. 1.
Conea (p. 35—39), care se mai ocupă și de . mersul vremii" (p. 40—46), omul
I/
și șesul din poala muntelui (p. 49—58), omul și muntele apropiat (p. 59—67),
omul și muntele depărtat (p. 68—90), vechile nedei din munții Clopotivei (p. 91 —
S
118), Toponimia (p. 119—135), mijloace și metode de transport (p. 153—159),

locuința și celelalte forme de adăpost (p. 178—195), cum se îmbracă omul din
IA
Clopotiva (p. 271—278), omul din Clopotiva —schiță de portret fizic și moral
(p. 294—292). Observații ale unui nespecialist asupra graiului din Clopotiva (p.
493—508) și Nemeși și rumâni în Clopotiva (p. 525—531). Același, în colaborare
U
cu Ion Busuioc, expune culesul hranei din natură (p. 139—143), plantele de leac
din Clopotiva (p. 144—152) și cu Traian Zaharia, zilele și muncile de peste au
BC
RY
RA
ale omului (p. 160-—177). La acestea se adaugă capitolele datorate d-lui Ion G.
Popescu, mișcarea populației în ultimul secol (p. 199—258), obiceiuri, credințe
și superstiții în Clopotiva (p. 407-—452) și cartea și credința în Clopotiva (p.479-—
492), Gheorghe Radu, crâșma și gura satului (p. 293—303) și creșterea vitelor
LI B
(p. 328-—359), Ion Brătescu, agricultura la Clopotriva (p. 307—327) și morile și
pivele din Clopotiva (p. 398—404), Gheorghe Cioc, masivul forestier din basinul
Râului-Mare (p. 360—383), Gheorghe Făcăoaru, viața economică actuală a satului
Clopotiva (p. 384—397), Mihai Gregorian, graiul din Clopotiva (p. 509—522) și
Y
Eugenia Lupescu, Eugenia Sandu și Anghel Milicescu, igienă, stare sanitară, ali
mentație (p. 259—270) și Zina Imbrescu, descântecul la Clopotiva (p. 453—478)-
T
Este o operă de multă străduință și pricepere. începem astfel să ne cunoaștem
satele, așa cum sunt, ca să putem ști ce trebue să fie.
SI
E interesantă vranița (poarta satului, p. 35). Nu credem că mons... Nedele
nominatus (p. 113) să arate o ,,nedeie”. E mai degrabă vorba de muntele lui
ER
Nedelea. De reținut custură pentru muntele rău (p. 131). Prin „tracic” d. N.
Torga nu înseamnă locuitor din Tracia, ci aceiași familie traco-geto-dacică (p. 495).
Turkische LJrkunden, herausgegeben und iibersetzt von A. N. Kurat und

IV
K. V. Zettersteen, Uppsala (Almqvist Wiksells Boktryckeri-A.B.) ■— Leipzig-
(Otto Harrassowitz) [1938]. 59 p. +15 pl. a. din text. (28,5x22,5). (Monografier
utgivna av K. Humanistiska Vetenskaps-Samfundet i Uppsala, I).
UN
Editorii publică, în admirabile condiții tehnice, o serie de documente
turcești, de o însemnată valoare istorică. Pe lângă reproducerea lor în autotipie
(14 planșe), se dă transcrierea într’o frumoasă literă adoptată pentru tipografie
(p. 7—28) și traducerea cu adnotări (p. 29—59) a câtorva documente turcești
L
Lucrarea e precedată de o scurtă introducere (p. 3—6).

Pentru importanța lor, având informații care se leagă și de trecutul ro
RA
mânesc, dăm un rezumat al documentelor în număr de 13, după textul turcesc. .-

1. Firmanul Sultanului Mehmed IV (1648—1687) către Ion Cazimir,
regele Poloniei, datat la începutul lui Ramazan 1065 (1655 Iulie 5), anunțând
sosirea ministrului polon în capitala împărătească și îndemnând pe rege să nu
NT
mai tolereze ieșirea Cazacilor pe Marea Neagră, să plătească dările obișnuite

Khanului din Crimeea, și să observe cu scrupulozitate cerințele de prietenie și
de vecinătate.
CE
2. Firmanul Sultanului Mehmed IV către judecătorii de pe malurile Mării

Mediterane și ale insulelor, datat la începutul lui Rebi-iil-aher 1081 (1670
August 18), dispunând ca toate ușurințele să fie făcute vaselor pe care regele
Suediei le trimite în capitala otomană, fiind încărcate cu praf de pușcă pentru
pulberăria împărătească.
I/
3. Buiurultiî-ul către toți judecătorii dela Bender până la Constantinopol,

cu data de 1122 Rebi-iil-evvel 2 (1710 Mai 10), despre punerea la dispozițiunea
S
Tătarilor porniți în drum a câte unui cal de menzil.

4. Adresa ambasadorului suedez Funck către Sultanul Ahmed III (1703 —
IA
173°) anunțând numirea sa ca ambasador și solicitând bunăvoința înaltului

guvern împărătesc în exercițiul funcțiune! sale.
5. Adresa Marelui Vizir Baltagî Mehmed Pașa (1704—1706) către regele
U
Carol al Xll-lea al Suediei, scrisă de pe malul Prutului, în privința pregăti

rilor militare comune în războiul lor cu Rușii.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 165
6. Adresa Marelui Vizir Baltag! Mehmed Pașa către regele Carol al Xll-lea
RA
al Suediei, scrisă tot de pe malul Prutului, îndemnând pe rege să îndeplinească
datoriiJe sale de aliat, fără nici o șovăire și negligență, spre a nu fi decăzut
din ochii împărătești.
LI B
7. Adresa Marelui Vizir Baltagî Mehmed Pașa către regele Suediei Carol al
Xll-lea, invitând pe regele să părăsească cât mai repede posibil Benderul (Ti-
ghina) spre a se înapoia în țara sa, fie trecând prin Polonia, fie pornind via Ti
mișoara sau Belgrad, însoțit de suita care va fi pusă la dispoziția sa. [Sept.
1711].
Y
8. Scrisoarea lui Ismail Pașa către regele Suediei Carol Xll-lea, înștiin-
țându-1 că degeaba a așteptat trecerea lui prin Tighina și că el va părăsi în
T
durând acest oraș fiind transferat la Azov.
SI
9. Scrisoarea lui Mustafa-bin-i-Mehmed Pașă, Vali -ul din Tripoli de Damas
■către generalul Grotthuss, căruia îi exprimă părerea sa de rău, că acesta din
■urmă l-a uitat așa de repede.
ER
10. Scrisoarea Sultanului Mahmud I (1730—1754) către Frederic I Re
gele Suediei, datată la mijlocul lui Ramazan 1149 (3 Ianuarie 1737) anunțând
primirea scrisoarei regelui privind ratificarea tratatului încheiat între cele două
IV
țări și întărind din partea sa dispozițiunile acestui tratat.
11. Actul emanat de Marele Vizir Elhag Mehmed Pașa cu data de 4
tjevval 1152 (4 Januarie 1740) enumerând clauzele tratatului de amiciție încheiat
UN
între guvernul împărătesc și Suedia și semnat de numitul Mare vizir și plenipo

tențiarii suedezi, Hopken și Carlson.
12. Ratificarea din partea Sultanului Selim III (1789—1807) a tratatului
•de amiciție încheiat între Imperiul otoman și regatul Suediei.
L
13. Scrisoarea Sultanului Selim III (1789—1807) către Gustav Adolf IV.
•cu data de începutul lui Șaban 1212 (19 Ianuarie 1798), anunțând sosirea în ca
RA
pitala sa a noului ambasador suedez d’Ohsson și căsătoria Marchizei de Baden

și Hochberg Friederika Dorothea Wilhelmina. H. Dj. Siruni
NT
Monografia Clisurei de Alexandru Moisi. 1938 (Tip. Weiss, Oravița). 301

I—313] P- + 2 hărți (21,5x15).
Din monografia Clisurii de Alexandru Moisi. Oravița (Librăria Românească).
iii p. + XX pl. a.d. t + 2 hărți (21,5x15).
CE
Sunt două lucrări, puse sub aceiași copertă datată 1939, datorite unui
director școlar, învățător de treizeci și trei de ani. Se ocupă de ținutul strâmt
al Dunării românești dela râul Nera până la hotarul jud. Severiu, care for
mează azi plasa Moldova. Localnicii îi zic Clisura ; cuvântul e evident grecesc
I/
(p. 7), xkeiaoâpa, cheie, trecătoare. Cartea e scrisă cu multă pasiune și, uneori,
judicioase observații critice. Informațiile istorice sunt cu totul reduse și toate
datele rămân de refăcut. Sunt interesante amintirile din vremea războiului trecut
S
(p- 45—54) Și menționarea Românilor din Serbia (p. 62 : Vlașco Polie). Urmează
IA
scurte notițe despre toate comunele Clisurii.
SASSU (C.), Românii și Ungurii. Premize istorice, București [1940].

(Editura ,,Cugetarea” — P. Georgescu-Delafras). 159 p.-)-9 pI.-j-6 anexe af.
U
din text (20x13,5).

BC
RY
RA
Cartea aceasta de strânsă și necontestată logică, urmărește istoric evo
luția celor două popoare vecine, Ungurii și Românii. Deosebirile de origine, de
viață, de înțelegere a vremurilor sunt arătate rând pe rând ajungându-se la
concluzia impusă de toate elementele istorice, geografice și politice : unitatea
LI B
neamului românesc și a teritoriului pe care îl ocupă nu poate fi sacrificată de
pretențiile fără nici o bază de aceiași natură ale Ungurilor. Ungaria, stat feudal
anacronic în Europa de azi, nu poate invoca niciun element istoric sau uman,
în sprijinul pretențiilor sale.
Y
II. CUPRINSUL REVISTELOR
T
Archivalisehe Zeitsehrift. Herausgegeben von der Bayerischen Archiwer-
SI
■waltung. Der ganzen Reihe 45. Bând (Dritte Eolge. Zwolfter Bând). Miinchen
1939- VIJ + 404 p.-l-o pl. a. d. t.
ER
Ernst Zipfel, Die Organisation des Reichsarchivs von der Grundung bis
zur Bildung der Wehrmachtsarc-hive (1919 bis 1937}, p. 1—6. Rudolf Wiesen,
Der Neubau des Heeresarchivs Potsdam, 7—15. Solon J. Buck, Das National-
archiv der Vereinigten Staaten von Xordamerika, 16—33. Heinrich Otto Meisuer,
IV
Schutz und Pflege des staatlichen Archivgutes mit besonderer Beriicksichtigung des
Kassationsproblems, 34—51. Wilhelm Rohr, Das Aktenwesen der Preussischen
Regierungen, 52—63. J. Karl Mayr, Aufbau und Arbeiisweise des Wiener Kon-
UN
gress, 64—127. Otto Stolz, Das Aufkommen der Numerierung der Akien in den
Registraturen, 128—132. Josef Kraft, Die Durchforschung niederosterreichischer
Archive dureh Hormayr, 1812)13, 133—140. Gerhard Kayser, Kirchenbuchfiirsorge
der Reichsstelle fiir Sippenforschung, 141—163. L. Erhard, Merkblatt zur Anlegung
AL
von Betriebsarchiven. Entwurf des Osterreichischen Forschungsinstitutes fur Geschichte

der Technik in Wien, 164—167. Paul Th. Hoffmann—Reinhold Schaffer, Die
Zukunft der Stadtarchive (Ausgestaltung, Aufbau, Aufgaben), 168—186. Erich
Randt, Die Organisation der Archivpflege in Schlesien und die bisher damit gema-
TR
chten Erfahrungen, 187—201. Otto Ruppersberg, Fiinfhundert J ahre Frankfurter

Stadtarchii, 202—207. Reinhold Schaffer, Das Massenproblem bei den Stadtar-
chiven, 208—222. Heinz Wolliert, Konservierung und Ausbesserung von Archivalien,
EN
223—238. Georg Tessin, Das Archivwesen Ibero-Amerikas, 239—289. Hans Be-

schorner, Eduard Vehse, 290—304.
Urmează Kleine Mitteilungen, cu bogate note despre consemnarea și or
ganizarea arhivelor, diverse inventare noui și cataloage (305—372), etc.
/C
Uibliotheque de l'Eeole des Charles. Revue d’erudition publiee par la So-

ciete de l’Eeole des cliates et consacree specialeinent â l’etude du Moyen-âge.
C. (1939). Paris. 438 p. (24,5x16).
SI
Maurice Jusselin, Questions tironiennes â propos des Diplomata Karoli-

norum, 5—7. Ferdinand Lot, Etude sur le recueil des lettres de Gerbert, 8—62.
Henri Stein, Pierre Lombard, medecin de saint Louis, 63—71. P.—F. Fournier,
IA
Nouveaux documents sur le jurisconsulte Pierre Jacobi et sa familie (urmare),

<72—92. A. Coville, Raymond Bernard Flamenc, dit ,,Sac de Lois” conseiller des
ducs d’Aujou, roi de Sicile, et juge mage de Provence, 93—iii. Pierre Heliot.
U
Louis XI et le Boulonnais, 112—144. G. Dupont-Ferrier, Ignorances et distrac-

tions administratives en France aux XlV-e et XV-e siecles, 145—156. Charles
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 167
RA
Samaran, Le centenaire de notre Revue. La , ,BhliothhijUe de l'F.cole des Charles”
depuis un siecle, 257—280. Franșois Ilimlv, Les plus anciennes chartes et Ies ori-
gines de l’abbaye de Wissembourg (Vll-e silele). 281—294. P. Gras, Le registre
paroissial de Givry (1334—1357) et la peste noire en Bourgogne, 295—308. C.
LI B
Brunei, Une traduction provențale des ,,Dits des philosophes” de Guillaume de
Tignonville, 309—328. Marguerite Boulet, L’organisation du travail de bureau
chez les praticiens au XlV-e siecle, 329—333.
Se adaugă bogate dări se seamă (p. 157—200, 334—375), cărți noui (200 —
Y
212, 375—384) și cronica din care extragem notele : Georges Tessier, Viris inlus-
iribus ou viro inlustril (225—227. P.—F. Fournier, Georges, eveque le Famagouste
T
(XlII-e siecle) (227—229). Ph. Lauer, Un nouveau manuscrit de la summa de
poenitentia du Franciscain Servasanctus (229—230). Jean Adhemar, Les origines
SI
du nom de graveur (234—238). E. Lefort, Une cl.arte-partie de 996 (410—413), etc.
întregiri. Buletinul Institutului de istoria vechiului drept românesc. I.
ER
închinat celor 30 de ani de existență a Universității populare din Vălenii de
Munte și cititorului ei Nicolae Iorga. Iași 1938. (Institutul de arte grafice „Ale
xandru A. Țerek). 1 pl. +IV 4-264 p. (24x16). (Pe copertă: Director Prof. St.
IV
G. Berechet, redactor Gh. Ungureanu).
St. G. Berechet, Scop și închinare, p. II—IV. St. G. Berechet, Descope
rirea a două manuscrise juridice românești, 1—39. Gh. Ungureanu, Pedepsele în
UN
Moldova la sfârșitul secolului al XV111-lea și începutul secolului al XlX-lea —•

După documente inedite, p. 41—74. I. Minea, 0 inovație juridică a lui Miron Vodă
Barnovschi p. 75—96. Mihail Galau, Organizarea justiției moldovene în timpul
ocupației rusești din anii 1828—1834 (cu ocazia jubileului de 100 de ani dela
L
reorganizarea justiții române), p. 97—168. Șt. Gr. Berechet, Documente de drept

pullic și privat. Sec. XVI—XVII-lea, p. 169—212. Dări de seamă, recenzii,
RA
p. 213—244, facsimile de acte vechi, p. 245—257. Indexul celor mai însemnate

cuvinte după articole, p. 259—264.
Oltenia. Documente, cercetări, culegeri. Cartea I, Nr. 1 [-7] 1940, Craiova (24 X 16).
NT
Cuprinde material istoric privitor la Oltenia datorat colaboratorilor C. S. Ni-

colaescu-Plopșor, Maria Petrescu, A. Vincenz, D. Mândroceanu, I. V. Câncea, Al. Băr-
căcilă și alții. La p. 107, bismilah e invocația obișnuită însemnând „în numele Iui Dum
nezeu”. Ce urmează nu e în versuri iar cuvintele respective trebue corectate astfel :
CE
ghelan, iedi, viisul și ied-î-mersume.
Revista Istorică, XXV (1939). N-le 10—12, Octombre—Decembre:

N. Iorga, O nouă istorie universală : a d-lui Corrado Barbagallo, 293—315.
I/
N. A. Constantinescu, Noua istorie a Românilor de N. Iorga, VIII, 315—-331.

N. Iorga, O rarissimă carte de gramatică franceză în grecește închinată unor fii
de boier moldovean, 331—333. C. Gollner, Faima lui Mihai Viteazul în Germania,
S
333—344- N. Iorga, O prefață greacă închinată lui Alexandru Vodă Ipsilanti,

IA
domn al Moldovei, 344—346. Viola Pop, Ardealul autonom și pretențiile naționale

românești la dieta din Sibiiu dela 1863—64, după o nouă carte maghiară, 347—358.
N. Iorga, Romanitatea din jurul Brașovului, 358—367.
U
Dări de seamă (367—381), Cronică (382—387) și notițe (387—392).

XXVI (1940). N-le 1—3, Ianuar—Mart:
BC
RY
N. Iorga, Un om, o metodă și o școală, i—21. Tr. Ionescu-Nișcov, In le
RA
gătură cu asasinarea lui Barbu Catargiu, 21—30. N. Iorga, încă un volum de
,,însemnări" al lui T. Maiorescu, 31—37. N. A. Constantinescu, Noua istorie
a Românilor de N. Iorga, yj—52. N. Iorga, Știri noi cu privire la mișcarea gre
LI B
cească din 1821, 52—59. C. J. Karadja, Despre iconografia Domnilor români din
veacul al XVII-lea, 59—63. N, Iorga, O îndreptățire a ,.politicii de rezistență"
din 1919, 63—67.
Dări de seamă (67—83), cronică (83—102) și notițe (102—104).
N-le 4—6, April—Iunie :
Y
N. Iorga, Generalul rus Monchevici și războiul românesc, 105—iii. Col.
Constantin Zagoriț, Luptele lui Miliai Viteazul cu Polonii în toamna anului 1600,
T
112—133. N. A. Constantinescu, Noua istorie a Românilor de N. Iorga (sfârșit),
SI
133—152. N. Iorga, Confesiune și nație, 152—154. Gheorghe Bezviconi, Prințul
Constantin Moruzi, 154—170. Ștefan Pascu, 0 carte italiană despre dreptul ro
mânesc în Ardeal, 170—198.
ER
Dări de seamă (198—204), cronică (204—206) și notițe (206—208).
Revista Istorică Română, IX (1939). VI + 537 p. (25x17,5).
Iulian Ștefănescu, Cronografele românești : tipul Danovici, 1—77. Const.
IV
C. Giurescu, Două portrete ale Principelui Catol I, 78—81. P. P. Panaitescu,
Un autograf al lui Petru Movilă pe un tetravanghel al lui Ștefan cel Mare, 82—87.
V. Papacostea, Ilie Poiino, 88—-126. Id., Despre corporațiile moscopolene, 127—
UN
136. D. Bodin, Politica economică a Regatului Sardiniei în Marea Neagră și pe
Dunăre în legătură cu Principatele Române, 137—164. Damian P. Bogdan, Despre
Domnii moldoveni Ștefan I și Iuga, 165 —177. C. Grecescu, Pătrașcu, fiul lui
Petru Cercel, 178—184. C. Necșulescu, Năvălirea Uzilor prin țările române în
L
Imperiul Bizantin, 185—206. G. Potra, Statele Europei la 1846—1847, văzute

de un boier moldovean, 207—245. I. Ionașcu, Lwcrwrf noi despre cronicarul Du-
RA
mitrache, 246—263. B. Mitrea, Sabie dacică pe un monument roman din Bri-

tannia, 264—270.
Miscellanea (271—325), recenzii, (326—373), 579 notițe bibliografice (374-
NT
496), cronică (497—506) și indice 507—537).
III. OPERA LUI D. ONCIUL

CE
1. Studii și comemorări istorice
1. Iuga Vodă Domn al Moldovei la 1374 și 1400. ,.Convorbiri Literare”

XVIII (1884), 1—9.
I/
2. Dragoș și Bogdan, fundatorii Principatului moldovenesc. ,,Convorbiri

Literare” XVIII (1884), 253—262, 304—319.
S
3. In chestiunea lui Iuga-Vodă (Respuns D-lui A. D. Xenopol). ,,Convor

IA
biri Literare” XX (1886), 266—278.

4. Zur rumănischen Streitjrage. Von D. Onciul (Aus den ,.Mittlieilungen
des Instituts fur osterreichische Geschichtsforschung”. Ergănzungsband II, 2,
U
Heft besonders abgedruckt.) p. 277-—294. [Datat : ,,Innsbruck, 1887 Juli”].

BC
RY
bibliografie 169
5. Zur Geschichte der Buftowina, Von Dr. Demetrius Onciul, I. Cernowitz 1887.
RA
(In Commission bei H. Pardini k. k. Universitâts-Buchhandlung. R. Eckhard’sche
Buchdruckerei). 29 p. (25x11,5). Separatabdruck aus dem Programm der k. k.
Ober-Gymnasiums in Czernowitz fiir das Schuljahr 1887).
LI B
6. Acte privitoare la instalarea episcopului Dosoțteiu în Cernăuți la 30 Ianuariu
{10 Februar iu 1782), Culese din Archiva Ministeriului i. r. de resboiu din Viena, de
Dr. D. Onciul. „Candela” IX (1890) Cernăuți. No. 3, p. 149—158.
7. Zur Geschichte der Romănen in Marmarosch, Von Dr. D. Onciul. 15 p.
Y
(23x15). (Aus der „Romanischen Revue”. VI Jahrgang, 1 und 2. Heft 1890 be-
sonders abgedruckt).
T
8. Radul Negru și originile principatului Tării Românești. „Convorbiri
SI
Literare” XXIV (1891), 817—833, 944—958, 1044—1055. XXV (1891) 41—50,
100—no, 529—539. XXVI (1892) 24—38, 257—268, 332—337- 352 [errata].
ER
9. * Zur Geschichte der Stadt Czernowitz. „Czernowitzer Zeitung” 1893. Aprilie
6. [foileton].
10. Documente inedite privitoare la istoria Românilor. I. Suceava, 18, No-
IV
embre 1392. Roman Vodă, Domnul Moldovei, dăruiește lui Toader și fraților lui
Dumitru, Petru, Mihail și Giurgiu un sat pe Suceava. Comunicat de domnul profesor D.
Onciul „Revista pentru istorie, archeologie și filologie”, VII (1894), 367—370.
UN
11. Geschichte der Bukowina vor der Vereinigung mit Osterreich, Von Dr.
Demetrius Onciul, Professor an der Universitât zu Bucarest. Wien 1899 (Aus der kai-
serlich-koniglichen Hof-und Staatsdnickerei). 60 p. (27,5x20,5), (Separat-Abdruck
aus dem Werke „Die osterreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild” Bând
L
Bukowina).
RA
12. Originile Principatelor Române, de Dimitre Onciul. București 1899

(Ștab, de arte grafice „Elzevir”. Pasagiul Român, 12). VI + 252 p. 4-erată
(18,5x12).
NT
13. Papa Formosus și tradiția noastră istorică. „Lui Titu Maiorescu Omagiu ;
XV Fevruarie MCM". București 1900 (Stabilimentul grafic I. V. Socecu, str.
Berzei, No. 59), (24x16,5), p. 620—631.
CE
14. Zece Maiu. Conferință ținută la Serbarea școlară din 10 Maiu 1900,
de Dimitre Onciul. București 1900 (Stabilim, grafic I. V. Socecu, str. Berzei
59). 23 p. (18x12). (Editura Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice).
15. Titlul lui Mircea cel Bătrân și posesiunile lui. „Convorbiri Literare”
I/
XXXV (1901) 1010—1035. XXXVI (1902) 27—53, 716—753. XXXVII (1903)

16—30, 209—231 [neterminat].
S
16. Un act românesc dela muma lui Mihai Viteazul. „Convorbiri Literare”
IA
XXXV (1901) 715—718, 1055 [rectificare],
17. Românii în Dacia Traiană până la întemeiarea Principatelor (Chestiunea

Română), de Dimitre Onciul. București 1902 (Atelier grafic I. V. Socecu). 40 p.
U
(23x16). Ip. 3: „Din „Enciclopedia Română”... voi. III”].

BC
RY
RA
— Românii în Dacia Traiană. „Enciclopedia Română” III, Sibiu 1904,
P- 795—802.
18. Din istoria Archivelor Statului, de Dimitre Onciul. Cu Regulamentul
LI B
Archivelor Statului. București 1903 (Inst. de art. grafice „Carol Gobl” S-sor
I. St. Rasidescu, 16, stada Doamnei, 16). 32 p, (23x15).
— Din istoria Archivelor Statului, de D. Onciul. „Prinos lui D. A. Sturdza

la împlinirea celor șapte-zeci de ani”, [p. 329—353]. București 1903 (Inst. de
Y
arte grafice „Carol Gobl” S-sor Ion St. Rasidescu, 16, Strada Doamnei, 16).
5 f. + 433(—435] p. [Fără Regulamentul Archivelor Statului].
T
19. Comunicare în chestiunea jiliațiunii lui Basarab cel Tiner. „Convorbiri
SI
Literare” XXXVII (1903) 710—711.
20. Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Doue cuvântări comemorative, de
ER
Dimitre Onciul, Profesor la Universitatea din București. Cu un Proiect din 1864
relativ la capul lui Mihai Viteazul comunicat de Gh. Adamescu. București 1904
(Atelierele grafice I. V. Socecu, strada Berzei 59). X + 70 p. (18x12). (Se vinde
Î11 folosul fondului pentru ridicarea unui monument funerar lui Mihai Viteazul
IV
în Mănăstirea Dealul).
21. XXIV Ianuarie. Conferință ținută la serbarea școlară din 24 Ianuarie
UN
1905 în Ateneul Român, de Dimitre Onciul. București 1905.( Atelierele grafice
I. V. Socecu, strada Berzei 59). 40 p. (18x12). Editura Ministerului Cultelor și
Instrucțiunei Publice).
22. Datele cronicelor moldovenești asupra anilor de domnie ai lui Alexandru
AL
cel Bun, de Dimitre Onciul, Membru corespondent al Academiei Române. Bucu

rești 1905. (Instit. de arte grafice „Carol Gobl” S-sor Ion St. Rasidescu, 16
strada Doamnei 16), 15 p. (26x20). (Extras din Analele Academiei Române, Seria
II. — Tom. XXVII. Memoriile Secțiunii Istorice [p. 201—225]).
TR
23. Epocele istoriei române și împărțirea ei. Discurs rostit la 22 Martie

(4 Aprilie) 1906, în ședință solemnă, de Dimitre Onciul cu răspuns de Dimitrie
A. Sturdza, secretarul general al Academiei Române. București 1906. (Inst. de
EN
arte grafice „Carol Gobl” S-sor Ion St. Rasidescu, 16 Strada Doamnei, 16).
p. 3—20 (26x20). (Academia Română. Discursuri de recepțiune. XXIX).
24. Alegerea Regelui Carol I al României. Conterință ținută la 9 Aprilie

/C
în Ateneul Român, de Dimitre Onciul. București 1906. (Atelierele grafice Socec

et Co., Strada Berzei. 59). 41 p. (19,5x13). (Editura Ministerului Cultelor și
Instrucțiunei Publice).
—■ Alegerea Regelui Carol I al României. „Convorbiri literare”, XL (1906),
SI
497—518.
25. Din istoria României, 105 p. , .Expozițiunea generală română 1906,
IA
Călăuza oficială și Catalogul Expozițiunei”. Autorizat de Comisariatul general

București 1906 (Atelierele grafice Socec et Co„ Societ. Anonimă). (18x12).
— Din istoria României, de Dimitre Onciul. București 1906. (Atelierele
U
grafice Socec et Co„ Societate anonimă). 1 L-l-105 p. (19x12,5) (Extras din

„Călăuza—Catalog” Oficială a Expozițiunei Generale Române din 1906).
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 171
RA
— ONCIUL (Dimitee), Profesor la Universitatea din București, Membru
al Academiei Române, Din istoria României. București [1906] (Editura Libră
riei Socec et Comp., Societate Anonimă). 1 f.-(-iO5 p. (18x11,5).
[Față de precedenta, se schimbă numai foaia de titlu și hârtia ; comanda
LI B
tipografiei este aceiași, No 3606, care este și a „Călăuzei”].
— Din istoria României. București 1908 (Editura Librăriei Socec et Co.

Societate Anonimă. 195 p. + 2 pl. a. d. text (19x12,5) (Biblioteca Socec).
[Pe coperta : „Ediție îndreptată de autor”. 1909].
Y
— Din istoria României. Ediția a doua. București 1913 (Editura librăriei
T
Socec et Co., Societate Anonimă). 191 p. +2 pl. afară din text (19x12,5). (Bi
blioteca Socec). [Pe copertă : 1914 : la p. 5 : „Ediție revăzută de autor],
SI
— Din istoria României. București 1908 (Editura librăriei Alcalay et C-ie).
278 p. (15x10). („Biblioteca pentru toți”, 361—362).
ER
— Din istoria României. București 1913 (Editura Librăriei Alcalay et
C-ie). 2I7[—219] p. (15x10). (Biblioteca pentru toți, 361—362).
IV
— Din istoria României. București (Editura Librăriei „Universale”, Al
calay et Co. No 27, Calea Victoriei, No 27). 240 p. (15x10). (Biblioteca pentru
toți, No. 361—362 bis).
UN
26. O scrisoare a lui Nicolae Bălcescu către Eudoxie Hurmuzaki. „Convor

biri Literare”, XLI (1907), 561—562.
27. Tradiția istorică în chestiunea originilor, române, de Dimitre Onciul,
Membru al Academiei Române. București 1907. (Inst. de arte grafice „Carol
AL
Gobl” S-sor Ion St. Rasidescu, 16 Strada Doamnei, 16). 21 p. (26X20). (Extras
din Analele Academiei Române. Seria II---- Tom. XXIX. Memoriile Secțiunii
Istorice [p. 565—585]).
TR
28. La XXIV Ianuarie, „Convorbiri Literare” XLIII (i9°9). 14—36.

29. Ideea dinastică în desvoltarea Statului român. „Convorbiri Literare”
XLIII (1909), 372—377. 486—494-
EN
30. T. Maior eseu și Academia Română. „Convorbiri Literare” XLIV, 1.

(1910), LXVII—XCIII.
31. Răspunsul D-lui D. Onciul la Discursul de recepție al D-lui T. V.

/C
Stefanelli, Istoricul luptei pentru drept în ținutul Câmpulungului Moldovenesc.

Discurs rostit la 21 Maiu (3 Iunie) 1911, de T. V. Stefanelli cu Răspuns de
D. Onciul. p. 47—51. București 1911. (Librăriile Socec et Comp. C. Sfetea și
Librăria Națională). 57 p. (27,5x21).
SI
32. Regele Carol I-iu întemeietorul. „Buletinul Comisiunii Monumentelor

Istorice” VII (1914), r45—T47-
IA
33. Conferință asupra domniei Regelui Carol I, de Prof. D. Onciul, p.

15__ 28. Facultatea de filosofie și litere din București, Comemorarea Regelui Carol 1
U
cu prilejul deschiderii Cursurilor {acuității la 1 Noemvrie 1914. București 1914

(Atelierele grafice Socec et C-ie, Societate Anonimă). 28 p. (23,5x16).
BC
RY
34. Din trecutul Bucovinei, de Dimitre Onciul, Profesor la Universitatea
RA
din București, Membru al Academiei Române. București 1915. (Institutul de
arte grafice „Speranța” str. Pătrașcu-Vodă 3). 1 f- + 34 p. (23x16). (Extras
din . Convorbiri Literare” XLIX, Nr. 6—7) [p. 589—606, 729—744].
LI B
35. In chestiunea Bisericei Domnești dela Curtea-de-Argeș, de Dimitre.
Onciul. Extras din „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", Anul IX, fasc.
34. București 1916 (Inst. de arte grafice Carol Gobl S-sor Ion St. Rasidescu,
16, strada Paris (fostă Doamnei), 16). 24[—25]p. (32,5x24). [p. 19—65, 66—68
Adaus ; 69—70. Apropos de l’Eglise Domneasca de Curtea-de-Argesh],
Y
36. Regina Elisaveta. „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice",
T
IX (1916) 1—5.
SI
37. Regina Elisaveta. Necrolog pronunțat la cursul de istoria Românilor
dela Universitatea din București, de Prof. D. Onciul. „Convorbiri Literare” L
ER
(1916) 254—258.
38. Mircea cel Bătrân. Cuvântare comemorativă la cinci sute de ani dela
moartea lui, de Dimitre Onciul, Membru al Academiei Române. Membru al
Comisiunii Monumentelor Istorice. București 1918 (Atelierele grafice Socec etCol,
IV
Societate Anonimă). 1 pl.4-25 [—-27] p. (26x20). Edițiunea Academiei Române.
[Analele Academiei Române, Partea admin. și desbaterile, s. II, t. XLI (1920 —
UN
1921). I75—I9I]-
— [Altă ediție identică, numai cu mențiunea : „Edițiunea Comisiunii Monumen
telor Istorice”].
39. Mihail Kogălniceanu. Memoriu la centenarul nașterii lui, de Dimitre

L
Onciul, Membru al Academiei Române. București 1918 (Inst. de arte grafice.

Carol Gobl S-ror I. St. Rasidescu 16, Strada Paris (fostă Doamnei), 16). 30 p.
RA
(26x20). (Academia Română. Din Memoriile Secțiunii Istorice}. [Analele Aca

demiei Române, Partea admin. și desbaterile, s. II. t. XLI (1920—1921), 193—217].
40. Cuvânt la deschiderea cursului de istoria Românilor în 26 Aprilie 1918,

NT
de Dimitre Onciul, Profesor la Universitatea din București. București 1918.

(Atelierele grafice Socec et Co., Societate Anonimă) 22 p. (20,5x13).
41. Date istorice despre Banat. „Revista Istorică" V (1919) 41—47.

CE
42. Date istorice asupra Dobrogei. „Revista Istorică” V (1919) 48—53.
43. Ideea Latinității și a Unității Naționale. Două lecțiuni la deschiderea

cursului de Istoria Românilor. Ținute la Universitatea din București în Ianuarie
I/
1919, de Dimitre Onciul. București 1919. (Tipografia „Cultura Neamului Ro

mânesc”) 24 p. (23x16). (Extras din „Revista Istorică”. Anul al V-lea, August
S
1919). [p. 141—162]).

IA
44. [T. Maiorescu (cuvântare)]. „Convorbiri Literare" LII (1920), 292—294.
45. Fazele desvoltării istorice a Poporului și Statului român. Discurs rostit

în Academia Română — Ședința solemnă dela 14 Maiu 1919, de Dimitre Onciul,
U
Membru al Academiei Române. București 1920 (Librăriile Socec et Co., C. Sfetea,

BC
RY
BIBLIOGRAFIE 173
RA
Pavel Suru). 25 p. (26x20). Extras din Analele Academiei Române. Seriali.—■
Tom. XXXIX [p. 200—224]). (Cartea Românească. Inst. de arte grafice „Carol
Gobl” S-sor I. St. Rasidescu. 16 Strada Paris (fostă Doamnei) 16).
— Fazele desvoltării istorice a Poporului și Statului român dela origine
LI B
până în zilele noastre. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, s. II, t
XXXIX (1916—1919) 200—224.
— Les phases du developpement historique du Peuple et de l’Etat roumains,
Discours prononce ă l* Academie Roumaine en sâance solennelle du 14 mai 1919.
Y
par Dămetre Onciul, Membre de l’Academie Roumaine. Bucarest 1921. (Im
primerie „Cultura Neamului Românesc” S. A.). 35 p. (23x16). (Extrait du
T
„Bulletin de la section historique” de l'Academie Roumaine IX-e annee — No 1).
SI
[1—35. Traduit par Francis Lebrun).
46. Domnului Iacob Negruzzi la optzeci de ani. „Convorbiri Literare”, 55
(1923). D
ER
47. A-nul morții Marelui Basarab Voevod, de D. Onciul. „Buletinul Comi-
siunii Monumentelor Istorice", X—XVI (1917—1923), 101—104.
48. Introducere la ,,Românii și Ungurii întrecut" [în] România Jună, MDCCCLXXI
IV
— MCMXXI. Cartea Semicentenarului. [București, 1924] p. iii—116.
— [P. iii n. 1 : „Studiu scris în timpul ocupațiunii dușmane a Bucureștilor, încă
UN
nepublicat”].
— Introducere la ,,Românii și Ungurii în trecut" [în] „Cele Trei Crișuri” IV
(1923) Maiu, [p. 66—68]. Republicat din precedenta, care era sub tipar.
49. Românii și Ungurii în trecut. Relațiunile lor politice în desvoltarea

AL
Statului român și a Românilor de peste munți. Scriere postumă neterminată, de

Dimitre Onciul (+ 30 Martie 1923) [ed. Preotul Nic. M. Popescu]. București 1928
(Cultura Națională), 36 p. (24,5x17). (Academia Română, Memoriile Secțiunii
TR
Istorice, seria III, tomul IX, Mem. 3 [p. 29—64]).
2. Recenzii și rapoarte
50. Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței Românilor în Dacia Traiană,
EN
de A. D. Xenopol. „Convorbiri Literare” XIX (1885), 60—80, 174—187, 255—

278, 327—348, 424—439, 589—602.
51. *Constantin MandicevscHI, Der geographische Einfluss in der alt-ori-

/C
entalischen Entwicklung, [in] „Programm des Obergymnasiums Sucsawa”, 1885.

[recenzie în] „Zeitschrift fiir osterreichische Gymnasien”, Wien 1887, p. 801.
52. *E. CĂRĂUȘ, Die Entwicklungsgeschichte der romănischen Orthographie

SI
mit Zugrundelegung der diesbeziiglichen Verhandlungen in der Bukarester Akademie

der Wissenschaften [în] „Programm des Gymnasiums in Radautz” 1888. [recensie
în] „Zeitschrift fiir osterreichische Gymnasien”. Wien 1889, p. 568—569.
IA
53. Populațiunea Ungariei și Ardealului în i^zo-—21. „Magyarorszâg

nepessege a pragmatica sanctio korâban 1720—21. Die Bevolkerung Ungarns
zur zeit des pragmatischen Sanction 1720—21”. Budapesta 1896. 114 și 288
U
pag. IV’. „Convorbiri Literare” XXXI (1897) 44—52-

BC
RY
54. Aprefiarea unui istoric român în streinătate. I. Ursu. Lapolitique orien
RA
tale de Franțois I-er (1515—1547). Paris, Champion, 1908. In-8°, 204 pagini.
„Convorbiri Literare” XLIII (1909), 1352—1355.
55. Raport despre Schitul Golești de lângă Câmpulung. „Buletinul Comisiu-
LI B
nii Monumentelor Istoric ” III (1910) 190—191.
56. Cuvânt introducător, [în] Bibliografia Domniei Regelui Carol I al Ro

mâniei. Lucrare făcută în seminarul de istoria română sub direcția D-lui Prof.
D. Onciul, de Ion C. Băcilă. București 1916, p. 3—5.
Y
57. ONCIUL (D.) — Bogdan (I.), Raport înaintat Academiei Român
cu privire la Biserica Domnească dela Curtea de Argeș (9 Octomvrie 1915). „Bule
T
tinul Comisiunii Monumentelor Istorice” VIII (1915), 141—143.
SI
— ONCIUL (D.), ■— bogdan (I.), [Raport despre cercetările dela Curtea
de Argeș]. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, s. II, t. XXXVIII
ER
(1915—1916), 23—26.
3. Rapoarte la Academia Română

IV
58. Raportul d-lui D. Onciul despre : Cronica Vascanilor de Radu Rosetti,—
aprobat de Secțiune la 5 Maiu 1906. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile,
XXIX (1906—1907) 87.
UN
59. Raportul d-lui D. Onciul despre : Censura în Moldova sub ocărmuirea

rusească și sub Mihaiu Sturdza, de Radu Rosetti, — aprobat de Secțiune la 2
Maiu 1907. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXIX (1906—1907)
90—91.
L
RA
60. Tit. Bud, Analele Asociațiunii pentru cultura poporului Român din
Maramureș, 1860—1905, Gherla 1906. ■— Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Ițom.
Partea admin. și desbaterile, XXIX (1906—1907) 366.
61. Locotenenții Eugeniu Botez și Kirițescu Nicolae, Răsboiul pe Dunăre,

NT
Voi. I. București 1905. Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și
desbaterile, XXIX (1906—1907), 379—380.
62. Căpitan Gh. Popovici, Omagiu de profund respect și înaltă admira-

CE
tiune Aceluia care odinioară a strălucit ca Luceafăr între Luceferii neamului ro
mânesc, lui Ștefan cel Mare, dedicat cu prilejul jubileului celui deal IV-lea cen
tenar al morții sale, Constanța 1905. — Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom.
Partea administrativă și desbaterile, XXIX (1906—1907) 427—428.
I/
63. Gh. N. Costescu, Educație și învățământ, Voi. III. Metodica istoriei și

.geografiei, București 1906. — Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Române, Partea
S
adminis. și desbaterile, XXIX (1906—1907) 437—438.

IA
64. Natalia Filipescu-Tulbure, Istoria veche a popoarelor orientale, a Gre

cilor și a Romanilor, București 1902 ; Istoria evului mediu și modern, București
1904 ; Istoria evului modern și contimporan, București 1903. — Raport de D.
U
Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbat. XXIX (1906—1909) 438—439.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 175
65. Miron Nicolescu, Curs de geografie economică. Asia și Africa, Bucu
RA
rești 1906. Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbateri,
XXIX (1906—1907) 440.
66. Raportul d-lui D. Onciul despre : Censura în Moldova. IV. Censura
LI B
sub Crigore Ghica și desființarea ei, de Radu Rosetti, —• aprobat de secțiune la
25 Maiu 1907. Anal. Acad. Rom. Partea administrat, și desbaterile, XXX(igo7—•
1908), 80—81.
67. Raportul d-lui D. Onciul despre : ,,Cum se căutau moșiile în Moldova, I.
Y
Condica de răfueală a Hatmanului Răducanu Roset cu vechilii lui”, de Radu
Rosetti, — aprobat de Secțiune la 20 Fevruarie 1909. Anal. Acad. Rom. Partea
T
adminisțr. și desbaterile, XXXI (1908—1909), 74—75.
SI
68. Raportul d-lui D. Onciul despre : Criminalitatea în România după
ultimele publicațiuni statistice, de I. Tanoviceanu, — aprobat de Secțiune la 14
Maiu 1909. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXI (1908—1909),
ER
p. 286.
69. Căpitan Alexandru Lupașcu I., România și Neamul Românesc în

legătură cu Statele și popoarele vecine sau conlocuitoare, Studiu istorico-politico-
IV
militar, Galați 1908— Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin.
și desbaterile, XXXI (1908—1909), 292—294.
UN
70. C. Rădulescu-Codin, Cuvântări pentru popor după programa oficială

a cercurilor culturale. Voi. I., Câmpulung 1907. — Raport de D. Onciul. Anal.
Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, t. XXXI (1908—1909), p. 309—310
71. Socrate Georgescu, Concepțiunea filozofică a moralei. București 1908.—

L
Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea adminisțr. și desbaterile, XXXI

RA
(1908—1909), 383—384.
72. Raportul d-lui D. Onciul despre: ,,Elementele cronologice in documentele

românești”, de N. Docan, — aprobat de Secțiune la 9 Octomvrie 1909. Anal.
NT
Acad. Rom. Partea adminis. și desbaterile, XXXII (1909—*910), 76—77.
73. Raportul d-lui D. Onciul despre : ,,Marele spătar Ilie Țifescu și omo-
rîrea lui Miron și Velișco Costin”, de I. Tanoviceanu,—aprobat de Secțiune la
CE
13 Noemvrie 1909. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXII (1909—
1910), 77—78-
74. Raportul d-lui D. Onciul despre: ,,Știri despre veacul al XVIII-lea
în țerile noastre, după corespondențe diplomatice străine, II, 1750—1812”, de N.
I/
Iorga, _ aprobat de Secțiune la 4 Decemvrie 1909. Anal. Acad. Rom. Partea

admin. și desbaterile, XXXII (1909—1910), 78—79.
S
75. L. Colescu, Progresele economice ale României îndeplinite sub Domnia

IA
Maiestății sale Regelui Carol I, București 1907, 1 volum în IV-o, 109 pag.
și 2 tablouri figurative ; textul în românește și în franțuzește. — Raport de D.
Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile. XXXII (1909—1910).
U
314—315.
BC
RY
RA
76. Căpitan M. Ionescu-Dobrogeanu, Două probleme de geografie. I. For
marea deltei Dunărei. II. Considerațiuni militare asupra Dobrogei,București 1910.—•
Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXII
(1909—1910), 318.
LI B
77. Vasile Pârvan, Af. Aurelius Verus Caesar și L. Aurelius Commodus.
Studiu istoric. București 1909, 1 volum, 239 pag. în 8® — Raport de D. Onciul.
Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXII (1909—1910), 324—325.
Y
78. Raportul d-lui D. Onciul despre manuscrisul rămas dela A. Bunea
și cuprinzând istoria Românilor până la 1382, — aprobat de Secțiune la 29 Aprilie
T
1911. Analele Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile. XXXIII (1910—1911),
SI
72—73-
79. Diaconul Ștefan S. Popescu, Câteva observațiuni referitoare la deca
dența catolicismului și la uneltirile lui în România, Craiova 1910. —Raport de
ER
D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, t. XXXIII (1910—1911),
254—255-
80. Densușianu, Candrea și Caracostea, Curs de limba română, Bucăți de
IV
lectură și gramatică pentru clasele I-a, Il-a și IlI-a secundare. București 1910.
Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, t.
XXXIII (1910—1911), 257.
UN
81. Raportul d-lui D. Onciul despre: ,.Bătăliile dela Gwozdziec și dela

Obertyn {1531)” de I. Ursu, —aprobat la 26 Aprilie 1913. Anal. Acad. Rom.
Partea admin. și desbaterile, XXXV (1912—1913), 64.
L
82. Ioan Genț, Administrația bisericească, Oradea mare 1912, 1 voi. de

XVI și 763 pag. —- Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și
RA
desbaterile. XXXV (1912—1913), 258.
83. I. Popescu-Băjenaru, Schitul Băltenii din codrul Vlăsiei. București

1912, 1 voi. de IV și 108 pag. — Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea
NT
admin. și desbaterile, t. XXXV (i9x2—1913), 262.
84. S. G. Longinescu, Legi vechi românești și izvoarele lor. Voi. I. Pra

vila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, însoțită de tălmăcirea sa în franțuzește,
CE
de A. Patrognet, București 1912, 1 voi. 27 (a-y) +VI + 440 pag. în 40. — Raport
de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXV (1912—
1913). 270—274).
85. Raportul d-lui D. Onciul despre : ,.Bourul și Zimbrul”, de Dr. Eugen
I/
Botezat, —aprobat de Secțiune la 14 Iunie 1913. Anal. Acad. Rom. Partea

admin. și desbaterile, XXXVI (1913—1914). 68.
S
86. Raportul d-lui D. Onciul despre studiul : ,,Din influențele politicei eu
IA
ropene în trecut asupra istoriei noastre (Moise Vodă, 15213 Martie—1530 August)”,
de I. Ursu, — aprobat de Secțiune la 22 Noemvrie 1913. Anal. Acad. Rom. Partea
admin. și desbaterile. XXXVI (1913—1914), 69.
U
87. Raportul d-lui D. Onciul despre : ,.Corespondența domnilor și boierilor

români cu Metternich și cu Gentz între anii 1812—1828”, del. C. Filitti, —apro-
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 177
RA
bat de Secțiune la 14 Maiu 1914. Anal. Acad. Rom. Partea-admin. și desbaterile,
XXXVI (1913—1914), 263.
88. I. Ursu, Ștefan cel Mare și Turcii, București 1914. — Raport de D.
LI B
Onciul .Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXVII (1914—19151,310.
89. G. Popa-Lisseanu, Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobro-

gei, București 1914. — Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și
desbaterile, XXXVII (1914—1915), 342—343.
Y
90. I. Popescu-Băjenaru, Cartea omului matur pentru a învăța numai în
T
treizeci de lecțiuni : să scrie, să cetească și să socotească, București 1914. — Ra
port de D. Onciul, Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXVII (1914 —
SI
1915). 343-
91. [Biserica Domnească dela Curtea de Argeș], Anal. Acad. Rom. Partea
ER
admin. și desbaterile, XXXVIII (1915—1916). 17—18 [rezumat].
92. Raportul d-lui D. Onciul despre : , ,Corespodența consulilor englezi din

Principate, 1828—1836”, de I. C. Fjlitti, — aprobat de Secțiune la 9 Maiu 1916,
IV
Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXVIII (1915—1916), 214—215.
93. Colonel Gheorghe Em. Lupașcu, Amintirii din răsboiul independenței,

UN
1877—1878. — Raport de D. Onciul. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și des-,

baterile. XXXVIII (1915—1916), 235—236.
94. Ștefan Meteș, Istoria Bisericii și a vieții religioase a Românilor din
Ardeal și Ungaria. Voi. I, până la 1700. Arad, 1918, 411 pag. —Raport de D.
L
Onciul. Anal. Acad, Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXIX (1916—1919). 445-
RA
95. ONCIUL (D.), CaraGIANI (I.), Teclu (N.), [Raport asupra lucrărilor
făcute în cursul anului 1907—1908]. Anal. Acad. Rom. Partea Admin. și desba
terile, XXX (1907—1908), 127—130.
96. ONCIUL (D.), Haret (Sp. C.), Negruzzi (I. C.), [Raportul fonda-
NT
țiilor Ioan Fătu și Ioan Scorțeanu]. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desba
terile, XXXIV (1911—1912), 94—95-
97. ONCIUL (D.), NEGRUZZI (I. C.), [Raportul Comisiunii Fondurilor
CE
Ioan Fătu și Ioan Scorțeanu]. Anal. Acad. Rom., Partea admin. și desbaterile,
XXXV (1912—1913), 109—no.
98. Onciul (D.), Iorga (N.), Xenopol (A. D.). [Raport asupra lu
crării .* Domniile române subt Regulamentul Organic pană la 1848 (de I. C. Fi-
I/
litti)]. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXV (1912—1913),

235-
S
99. ONCIUL (D.), IsTEATI (Dr. C. I.), ANTIPA (Dr. G. R.), [Raportul
IA
bugetului 1912—13]. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXVI

(1913—1914). ni-114.
100. Onciul (D.). .Bogdan (I.), Negbuzzi (I. C,), [Raportul Comisiunii
U
fondurilor Ioan Fătu și Ioan Scorțeanu]. Anal. Acad. Rom. Partea admin. și
desbaterile, XXXVIII (1915—1916), 134—135.
BC
12
RY
101. ONCIUL (D.), Negruzzi (I. C.). [Raportul despre fondurile Ioau
Fătu și Ioan Scorțeanu], Anal. Acad. Rom. Partea admin. și desbaterile, XXXIX
RA
(1916—1919), 265—266.
4. Cuvântări ocazionale la Academia Română.
LI B
După Analele Academiei Române, Partea administrativă și desbaterile, seria II,
tom. XIII—XLIII (1890—1923).
102. ONCIUIi (D.). [Pecetea lui Mihai Viteazul], 27 (1904—5), 169—170.
103. — [Mulțumește pentru alegerea la Academie], ibid. 256.
Y
104. — [La înmormântarea lui B. P. Hasdeu], 30 (1907—8), 29—31.
105. — [24 Ianuarie], 31 (1908—9), 48—55.
T
106. — [Titu Maiorescu la Academie], 32 (1909—10), 59—68.
107. — [j- Julius Jung], 33 (1910—11), 21—22.
SI
108. — [Aniversarea proclamării Regatului], 30 (1913—14), 61.
109. — [Testamentul Regelui Carol I], 37 (1914—15), 33—34.
no. -— [ț Titu Maiorescu], 39 (1916—19), 82—85.
ER
111. — [Alocuțiune despre Mihail Kogălniceanu], ibid., 147—148.
112. — [I. Urban Jarnik în Academie], 40 (1919—20), 3.
113. — [Vizita misiunilor latine la Academie], ibid., 28.
IV
114. — [Salută prezența în Academie a protopopului din Lugoj, Gheorghe Po-
povici], ibid., 33.
115. — [Scrisoare omagială către regele Jugoslaviei], ibid., 39—40.
UN
116. -— [Prezența in Academie a lui Sever Zotta], ibid., 41.
117. — [Cuvânt la moartea lui A. D. Xenopol], ibid., 44—45.
118. — [Cuvânt pentru Ștefan cel Mare la Putna], ibid., 89—90.
119. — [La alegerea ca președinte al Academiei], ibid., 144—145.
120. — [Prezența în Academie a lui G. Vâlsan], 41 (1920—1921), 3.
L
121. — [Prezența lui Valeriu Branisce], ibid., 6—7.

RA
122. — [f T. V. Stefanelli], ibid., 9.

123. — [Prezența în Academie a lui Gogu Constantinescu], ibid., 13.
124. — [Aniversarea nașterii Reginei Maria], ibid., 15.
125. —- [Inaugurarea Universității din Cernăuți], ibid., 15—16.
NT
126. — [Grafitul dela Biserica Domnească din Curtea de Argeș], ibid., 19.
127. — [f Ion Caragiani],- ibid., 28.
128. — [Prezența lui Paul Gore], ibid., 33.
129. — [Reînhumarea rămășițelor donatorului Const. G. Vernescu], ibid., 34—36
CE
130. — [Comemorarea lui Petru Maior], ibid., 37.

131. — [Anunță moartea văduvei lui V. Alecsandri], ibid., 40.
132. — [Căsătoria Princ. Carol și Elena], ibid., 44—45.
133. — [Deschiderea sesiune! generale din 1921], ibid., 60—64.
I/
134. — [Principele Carol membru onorar al Academiei], ibid., 92—93.

135. — [Aniversarea întemeerii Dinastiei], ibid., 109—110.
136. — [Centenarul nașterii lui Ion C. Brătianu], ibid., 110—111.
S
137. — [Comemorarea lui Dante Alighieri], ibid., 114.

138. — Cuvântare rostită de Președintele Academiei ei, D. Onciul, la sărbă
IA
torirea centenarului nașterii lui Ion C. Brătianu, în București, Duminecă 29 Maiu 1921,
ibid., îndreptări și adăugiri, pag. a-c [la p. 120].
U
BC
BIBLIOGRAFIE
RY
179
T39- — [Centenarul lui V. Alecsandri], ibid., 130.

x4°- [Prezența lui M. Sadoveanu în Academie], ibid., 136.
RA
141. — [Comemorare lui D. A. Sturdza], 42 (1921—22), 14.
£42- — [Nașterea Principelui Mihai], ibid., 17.
143. — [La parastasul lui D. A. Sturdza], ibid., 18—19.
L44- '— [Episc. Roman Ciorogariu în Academie], ibid., 26—27.
LI B
x45- — [La a 55-a sesiune generală], ibid., 49—51.
146. — [Aniversarea venirii Regelui Carol I în țară], ibid., 89
T47- — [Comemorarea donatorilor defuncți], ibid., 105.
148. — [Cuvânt pentru Principele Moștenitor], ibid,. no—iii.
149. — [f Duiliu Zamfirescu], ibid., 112.
Y
150. — [Căsătoria Principesei Marioara], ibid., 119—120.
151. — [Cuvânt la realegerea ca președinte al Academiei], ibid., 123.
T
152. — [f Take Ionescu], 43 (1922—23), 3—4.
SI
153. — [ț Ioan Capellini], ibid., 4.
154. — [f Leon de Rosny], ibid., 5,
155. — [La redeschiderea ședințelor], ibid., 8—12.
ER
156. — [Centenarul restabilirii Domniilor pământene], ibid., 18.
157. — [ț Eusebie Popovici], ibid., 18—19.
158. — [încoronarea Regelui la 15 Oct.], ibid., 20—21.
159. — [f Dr. Vasile Lucaciu], ibid., 29.
IV
160. — [Cuvânt către Rege la Academie], ibid., 32—33.
161. — [Iacob Negruzzi la 80 de ani], ibid., 39—40.
UN
162. — [f Ioan Urban Jamik], ibid., 41.

163. — și Dr. E. KALUZNIACKI [Telegramă de felicitare la 25 de ani de
activitate ai Academiei], 13 (1890—91), 310.
AL
5. Popularizare
164. * Altariul mănăstirii Putna.

TR
165. * Mănăstirile din Bucovina.

166. * Moldovița și Alexandru cel Bun.
X6-J. * Putna și Ștefan cel Mare.
168. * Suceava și Dragomirna.
EN
169. * împăratul Iosif II și moșiile mănăstirești.

Toate în Cartea de cetire pentru școalele din Bucovina, Voi. II—III, Viena.
170. * Indreptariu pentru ortografia română, Regule și vocabulariu ortografic.

/C
Wien 1893 (K. K. Schulbiicherverlag in Wien).
171. Basaraba „Enciclopedia Română” I (1898), 408—410.
172. B[ogdan] I. „Enciclopedia Română” I (1898), 518.

SI
173. Dragoș „Enciclopedia Româna II (1900), 2I3 ’2I4*
174. *Mihail Kogălniceanu [în] F. A. Brockhaus Lexikon.

IA
175. *Lascar Catargiu [în] F. A. Brockhaus Lexikon.

U
BC
RY
RA
6. Literatură
176. * H. Heine, Păstorul, trad. în „Bukowiner Pâdagogische Blătter” 1874, Nr.2 2-

p. 362.
LI B
177. * Fr. Schiller, împărțirea pământului, trad. în „Bukowiner Pâdagogische
Blătter” 1875, Nr. 3, p. 35—36.
178. * Țăranul și papagalul, anecdotă versificată, în „Bukowiner Pâdagogische
Y
Blătter” 1875, Nr. 6, p. 83.
T
7. Cursuri universitare
SI
179. * [Tradiția istorică și teoriele despre începutul Românilor. Curs]. [Bucu
rești]. 293 f. [Litografiat].
ER
180. * Istoria Românilor dela înființarea Principatelor până la anul 1526. Curs
stenografiat de Henri Stahl. 90 p. [Litografiat].
181. * [Istoria Românilor, Curs] [București], XLVIII [LV] + 4O4 p. [Litografiat].

IV
182. Curs de istoria Românilor. Epoca dela 1418 până la 1526. Curs predat de
D-l Profesor D. Onciu. 1903—1904. 422 p. (21x17). [Litografiat. Se oprește la 1504]..
UN
183. Curs de Istoria Românilor. [București] 1919. 1 f.H-542 p. (21x17). [Lito

grafiat. Cuprinde începuturile până la Bulgari].
184. Mircia cel Mare și Alexandru' cel Bun. Curs D. Onciul. 151 p. (32x24).
L
(Seminarul de istoria Românilor dela Universitatea din București). [Poligrafiat la 27

Fevruarie 1912 de D. C(aloianu) și A. S(acerdoțeanu) ; cf. p. 151].
RA
8. inedite
185. * Mihai Viteazul, dissertațiune istorică, prelegere pentru siedinția litterară.

NT
a societății academice Arboroasa, Cernăuți 3/15 Mai 1877.. (manuscris).
186. * înființarea Imperiului româno-bulgar prin Asanizi, conferință ținută în.

CE
Cernăuți la 2 Mai 1877 (pierdută).
187. * Primul amor al unui ministru, nuvelă [1879].
188. * Românii și Bulgarii în evul mediu, conferință ținută în Viena, în 6 Martie

1880, (pierdută).
I/
189. * Die Beziehungen Napoleons I zur Tiirkei in den Jahren 1804—1812, (teză,
S
din 1881).
190. * Der Bau der italienischen Halbinsel in horizontaler und vertikaler Richtung
IA
und sein Einfluss auf die geschichtliche Entwicklung der Bewohner, (teză din 1881).
191. * îfber die Aufgaben der Volker Psychologie und ihre Beziehungen zur Ge-
U
schichtswissenschajt, (teză din 1882).
192. Uber die Anfănge des romănischen Staatswesens, (teză de doctorat, 1884)..
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 181
RA
g. Extrauniversitarc
193- Acțiunea universitară în chestia națională. Memoriu supus M. S. Regelui
la 26 Oct. 1914, București 1914, 15 p. (20x13). [Semnează și D. Onciul împreună cu
LI B
mulți alți profesori universitari].
10. Activitatea academică
După Analele Academiei Române, Partea administrativă și desbaterile, seria II,

tom. XI—XLIII (1888—1923).
Y
— La 29 Martie 1889, Al. Odobescu propune ca D. Onciul să fie ales membru
T
corespondent : 11 (1888—89) 134. E ales membru corespondent la 1 Aprilie 1889 :
SI
ibid. 108. D. A. Sturdza la 25 Martie 1898 propune alegerea lui ca membru plin : 20
(r897—98) 162—163. Nu e ales : ibid. 109. Secțiunea istorică propune din nou să fie
ales membru plin : 27 (1904—5) 22i.N’are majoritate la 9 Aprilie 1905 : ifcieL 235—236.
ER
E ales la 11 Aprilie 1905, ibid. 243. Ține discursul de recepție: 28 (1905—6) 187.
— însărcinări academice (președinte, vice-președinte, etc.) : 29 (1906—7) 204,

30 (1907—8) no, 140, 203, 233. 31 (1908—9) 221, 281, 282, 287, 288, 336, 337. 32
IV
(1909—10) 80, 125, 222, 256, 266, 308. 33 (1910—-ii) 41, 117, 182, 204, 235—238. 34
(1911—12) 9, 95, 99, 136, 147, 158, 163, 231—232, 234—236. 35 (1912—13) 110, 180
193, igg, 213, 214, 229, 230—237. 36 (1913—14) 5, 26, 61, 66, III, 129, 155, 171.
UN
186, 195, 260, 262—267. 37 (1914—15) 60—61, 64, 81, 144, 145, 160, 161, 192, 200,
218, 289, 291, 296, 297, 38 (1915—16) 3, 22, 46, 57, 65, 77, 138, 152, 171, 185, 193,
215, 216, 39 (1916—19) 267, 289, 311, 394, 399, 400. 40 (1919—20)98, 127. 42 (1921 —
1922) 3, 4, 6, 12, 13, 19, 24, 26, 28, 49, 83—85, 87—89, 92—93, 101, 104, 109, 113,
AL
115, 123, 124.43 (1922—23) 3—6, 8, 13, 18—20, 23, 24, 26, 27, 29—31, 34, 39, 42, 44.
— Delegații: 27 (1904—5) 24. 39 (1916—19) 4, II, 12. 41 (1920—21) 14, 47,
iii, 117, 135.
TR
— Citește rapoarte și scrisori : 29 (1906—7) 359. 31 (1908—9) 200. 33 (1910—-li)

240. 35 (1912—13) 232, 234, 237. 36 (1913—14) 36, 37. 37 (1914—15) 6, 86, 289. 38
(1915—16) 200. 39 (1916—19) 390. 41 (1920—21) 21.
EN
— In comisia de examen la Institutul Otteteleșanu : 32 (1909—10) n- 23 (rgio—

11) 5. io-
— In comisia unui concurs de bursă : 36 (1913—14) 27—28.
/C
— Felicită : Academia : 13 (1890—91) 116. D. A. Sturdza : 32 (1909—10) 36.

Dr. V. Babeș : 37 (1914—15) 68. N. Bănescu : 41 (1920—21) 134. 42 (1921—22) 3,
96, 117.
SI
— Prezintă lucrările sale : 12 (1889—90) 100. 16 (1893—94) 43- 21 (1898—99)

51. 25 (1902—3) 57. 29 (1906—7) 21. 31 (1908—9) 71. 37 (1914—15) 28. 38 (1915—
16) 13, 41. 39 (1916—19) 103. Donațiile sale : 24 (1901—2) 38. 30 (1907—8) 5. Ale
IA
altora : 27 (1904—5) 47. 30 (1907—8) 15, 45 .38 (1915—16) 47, 66. 39 (1916—19) 8.
41 (1920—21) 48. 42 (1921—22) 12, 72, 75. 43 (1922—23) 19, 36.
U
— Propune modificări de regulament: 28 (1905—6) 116, 119. 29 (1906—7) 179,

208. 30 (1907—8) 189, 200. 31 (1908—9) 146. 32 (1909—10) 44, 195, 196, 121, 307.
BC
RY
RA
34 (1911—12) 103, 151. 35 (1912—13) 147, 176, 181, 194- 36 (1913—14) 172. 37 (1914—
15) 187, 193, 211, 212. 38 (1915—16) 156—157, 160, 171, 194, 199. 41 (1920—21) 139—
141, 42 (1921—2)) 92, 102, 103, 113.
LI B
— Propune alegeri de membri : K. Krumbacher, 28 (1905—6) 228—29. W. Mayer-
Liibke, ibid. 229—230. D. C. Sturdza-Scheianu, 29 (1906—7) 215. Atanasie Mironescu,
31 (1908—9) 190. Vasile Stroescu, 32 (1909—10) 206. St. Longinescu, ibid. 244—245,
307. J. Jung, 33 (1910—11) 95. T. V. Stefanelli, ibid. 162. Barclay Head, E. Babelon,
B. Pick, 36 (1913—14) 139, 157. K. A. Romstorfer, ibid. 174—175. J. Strzygowski
Y
ibid. 175. U. von Willamowitz-Moellendorff, ibid. 175. C. Jireăek, ibid. 176. C. Ci-
T
chorius, ibid. 178. P. Negulescu și I. C. Filitti, 37 (1914—15) 150, 163, 176—179, 288.
S. Zotta, 39 (1916—19) 150. Paul Gore, ibid. 178, 366—367. St. Meteș, ibid. 363—364.
SI
Ch. Diehl, L. Poincare, D. Berthelot, J. Bedier, P. Janet, G. Fougeres, Meynial Bal-
thazar, ibid. 391, 396. M. C. Sutzu și M. Sadoveanu, 41 (1920—21) 124. G. Bengescu,
ibid. 131. N. Donici, 42 (1921-—22) 91.
ER
-— împotriva premierii lui : T. V. Păcățianu : 29 (1906—7) 357. Locot. Botez,
și Chirițescu, ibid. 360.
IV
•— Diverse : Ireverentismul autorilor față de predecesori, 29 (1906—7) 356.
Chestia țărănească, ibid. 358. Titulatura regală, 30 (1907—8) 131. ,,îngrijitori” în loc
de /logofeți” 31 (1908—9) 157. Plata orelor suplimentare, ibid. 171. Decernare de
UN
premiu, ibid. 327, 339. Arhiducele Francisc Ferdinand înrudit cu Eremia Moghilă, 32
(1909—10) 11. Editarea documentelor românești, 33 (1910—11) 5, 69. Bolnav, nu
poate edita pe A. Bunea, 34 (1911—12) 60. Editarea lui N. Densușianu, ibid. 142.
,,Capitalizarea” fondurilor Academiei, 35 (1912—13) 21, 22. Doliul pentru rege, 37
L
(1914—15) 35, 189. Denumirile Dobrogei, ibid. 65—66. Doamna Ringala de V. Eftimiu,
ibid, 72—73. Editarea în nemțește a lui I. Nistor, ibid. 156. Biserica Domnească dela
RA
Curtea de Argeș, 38 (1915—16) 20, 109. Cuvânt de vacanță, ibid. 47. Chestia Calen
darului, ibid. 67. Cărțile de școală, ibid. 137—138. Văduvele de război, 39 (1916—19)
42-—43. Pomelnicul episc. Argeș și Râmnic și al Mitropoliei, ibid. 85—86. Comemorarea
lui M. Kogălniceanu, ibid. 86—87. Lui Mircea cel Mare, ibid. 94, 96. Siguranța colec
NT
țiilor Academiei, ibid. 118. Telegramă către Consiliul Național Român dela Sibiu, ibid.
174. Premiul Cuza, ibid. 338. Tipărirea lucrării sale Românii și Ungurii, ibid. 338. Du
rata vacanței Academiei, 40 (1919—-20) 5, Decesul lui Al. Suțu și C. F. Robescu, ibid.
CE
21. Emblema drapelelor, ibid. 30. Fonduri pentru monumentul Unirii, ibid. 30—31; 41
(1920—21) 113. Decesul lui Otto Schrader, ibid. 20. Telegramă de felicitare către Princ.
Elisabeta și Gheorghe căsătoriți, ibid. 43—44. Idem, Princ. Carol și Elena, ibid. 58—59.
Pensiile funcționarilor Academiei, ibid. 91. Centenarul lui I. C. Brătianu, ibid. 108.
Anunță moartea lui I. Sîrbu : 42 (1921—22) 91. Salută prezența la Acad, a lui G. Ada-
I/
mescu, ibid. 5. îd. Eug. Botez, ibid. 136. Telegramă către regele Ferdinand, ibid.
118—19. Excursie la Curtea de Argeș, ibid. 123—124. Anunță moartea lui St. C. Hepites,
S
43 (1922—23) 6. Legatul lui Th. Petrescu-Ciorobea, ibid. 6. Propuneri diverse : 39 (1916—

19) 43, 121, 123, 124, 259, 298, 324. 41 (1920—21) 107—109, 130—133, 147, 154.
IA
— In ședința dela 20 Martie 1923, Vasile Pârvan anunță moartea lui D. Onciul,
43 (1922—23) 48—49-
U
N. B. Lucrările precedate de un * n’au fost văzute de bibliograf; Enciclopedia

României și Brockhaus deasemenea n’au fost despuiate în întregime. Bibliografia aceasta
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 183
RA
se poate adăugi cu concursul celor care mai cunosc și alte lucrări ale marelui istoric
sau orice altă dovedire a activității lui. In special am dori să știm toate edițiile cur
surilor lui universitare. Pentru viața lui mai în amănunt trimitem la Teodor Balan,
Dimitrie Onciul 1856—1923, Cernăuți 1938. (Tiparul ,,Mitropolitul Silvestru”), 175 [-176]
LI B
p. (24x16).
IV. BIBLIOGRAFIE VECHE

1. Cărți
Y
194. Aaron (Flori an). Idee lepede de istoria Prințipatului Țării Rumânești, de
T
F. Aaron. Tomul 1 [-III]. București 1835 [-1837—1838]. (In tipografia lui I. Eliad)
XXIV+232 p., 2 f. + 33l. p., 2 f. +IV4-149 [-150] p. (19,5x12). [Cuprinde: I 105—
SI
1529. II 1532—1601. III, 1601—1615. Voi. I a apărut în 1836].
195. Cipariu (Tim.), Elemente de limb'a romana după dialecte și monumente
ER
vechi, de Tlm. Cipariu, canonicu gr. catolicu etc. Blasiu MDCCCLIV. (Cu tipariulu Sem.
diecesanu). VIII-l-200 p. (18,5x11,5).
196. Cipariu (Tim.). Acte și fragmente latine romanești pentru istori’a beserecei
IV
romane mai alesu unite. Edite și anotate de Tim. Cipariu, canonicu gr. cat. etc., Blasin
MDCCCLV. (Cu tipariulu Semin. diecesanu). XVI + 280 p. (20x12).
UN
197. Cipariu (Tim.). Crestomația seav analecte literarie dein cărțile mai vechi si
noue romanești, tipărite si manuscrise, incepând dela seclulu XVI pana la alv XIX
cv notitia literarie, advnate și alese de Tim. Cipariu. Blasiu MDCCCLVIII. (Cu tiparivlv
Seminarivlvi). XXXVIII [—XXXIXH-256 p. (r8,5x11,5).
L
198. Cipariu (T.). Compendiu de gramatec’a limbei romane. Editiunea III. în
dreptată de T. Cipariu. Blasiu MDCCCLXII. (Cu tipapiulu Sem. Diecesanu). 11 p.
RA
(18,5x11,5).
199. Cipariu (T.). Cuventu la inaugurarea Asociațiunei Rom. transilv. in IV
Nov, MDCCCLXI aparalu in cuntr’a unei critice, de T. Cipariu. Blasiu MDCCCLXII,
NT
(Cu tipariuulu Seminarîului A. diecesanu). 135 [-135] p. (I9,5><13)-

[Fe copertă : Editiunea II. După Gazet’a Transilvaniei].
200. DURUY (VICTOR). Elemente de istoria generale lucrate în limba francescă

CE
suptă direcțiunea D-lui Vietor Duruy, după ultima programă a universității din Parisi
pentru învetiămentulu lyceelcrii Franciei. Traduse și adausse pentru usulu classiloru
de istoriă alle gymnasiului din Tierra Romănescă de Al. I. Cretiescu. Tomu. I. Istoria
timpuriloru vechie [—Tomu. II. Istoria timpuriloru medie]. Bucureshti 1856. (In ti-
I/
poghrafia Colegiului Natzionalu). XXI + 599 p. + i pl. a.d.t., 599 p. (21x13,5).
201. Grecianu (Ștefan D.). Eraldica română. Actele privităre la stabilirea ar-
S
merielor oficiale cu planșe și vocabular, de Ștefan D. Grecianu senator și cavaler. Bu

curești 1900. (Institutul de arte grafice Carol Gobl, Furnisor al Curții Regale, 16 strada
IA
Domnei 16). 4 L4-XC+231 p. +31 P1- a.d.t. (23x16).
202. Guizot (Francois). Istoria cimlisațiunii în Europa. De la căderea impe

riului romană pînă la revoluțiunea francesă, de SI. Guizot. Edițiune nouă. Traducere
U
de G. Baronzi, I [-!!].• II. vclume alu scrierii și alu VI. din Musculu Literaru. Bucu-
BC
RY
rești 1856 (Tipografia Națională a lui I. Romanov & C-nia). 331 + 245 p. (20x12).
RA
{Museulu Literariu edatu de Christ. Ionninu et Romanovu. Cursu de istoria modernă.
Istoria civilisațiunii în Europa, București. Librăria Scoleloru Publice, strada Lipscani-
loru).
LI B
203. Laurian (A. Tbeboniu). Tentamen criticum in originem, derivationem et
.formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo valachicae. Auctore A. Trebonio
Lauriano. Viennae 1840. (Typis Congregationis Mechitaristarum). LXXVIII + 298 p.
<23 X 13.5)-
Y
204. LazAR (I.). Tabele istorice sincronistice ale colonieloru romane de in Daci'a
Traiana si Tienuturele mai tardiu numite : Daci’a Aureliana, de Dr. Joane M. Lazaru,
T
Directoriu și profesoriu gimnasiale in Naseudu. In Bistriția 1872. (Cu literele tipogra
fiei Filtsch). 24 p. (26x21).
SI
205. Nacian (J.—J.l, La Dobroudja economique et sociale, son passe, son prisent
et son avenir, par J.—J. Nacian.... Paris 1886 (Libraire Guillaumin et C-ie, editeurs de
ER
la Collection des principaux Eeonomistes, du Journal des Economistes, du Diction-
naire de 1’Economie politique, du Dictionnaire universel du Commerce et de la Navi-
gation, etc. rue Ricbelieu, 14). 191 p. (18,5x12).IV
206. Neagoe Basabab. învățăturile bunului și credinciosului Domn al Țării
Românești, Neagoe Basarab VV-d către fiul său Teodosie VV-d. București 1843. (In Ti
pografia Colegiului Sf. Sava). 2 f. + 336 p. (19,5x12,5).
UN
[P. II v-o : „îndreptată de Sfinția Sa Părintele Ioan, Eclisiarhul Curții],
207. ObEdEnabe (M.—G.). La Roumanie economique d’apris Ies donnees Ies plus
recentes, par M.—G. Ohcdenare.... Geographie, etat economique, anthropologie avec
une carte de la Roumanie. Paris 1876 (Ernest Leroux, editeur, Libraire de la societe
AL
asiatique, de l’Ecole des langues orientales vivantes, etc. 28, rue Bonaparte, 28).
XI + 435 P- + I hartă (24,5x16).
TR
208. RUSU (Ioan V.). Compendiu de Istori'a Transilvaniei cu distincta privire

la romani, scrisu de Ioane V. Rusu.... Sibiu 1864 (Tiparitu si în comisiune la S. Filtsch).
VIH + 396+1 f. (20x13).
EN
209. ȘaGUNA (Andrei). Istoria Bisericel ortodocse răsăritene universale, dela în
temeierea Ei, până în zilele noastre, compusă, și acum întâia oară dată la lumină numai
ca manuscriptu de Andreiu Baron de Șaguna. Dreptcredincosul Episcop al Bisericel
-ortodocse răsăritene din Ardeal. Tomul I [-II], Sibiiu, în tipografia diecesană la anul
/C
Domnului 1860. IX+420 p., IV+316 p. (21x13).
210. TeutscH (G. D.). Geschichte der Siebenbiirger Sachsen fur das săchsische
Volk. Eine vom Vereine fiir siebenbiirgische Landeskunde gekrdnte Preisschrift von G.
D. Teutseh. Kronstadt 1852 (Druck und Verlag von Iohann Gott). 388 p. (14,5 X 21).
SI
211. Texier (Edmond), Grecia și insurecțiile ei. Pînă în zillele noastre. Traducere
-de P. M. Georgeseu. Bucureșci 1856. (Librariu-editoru George Ioanid). 351 [-352]. p.
IA
(22x14).
212. UBICINI (A.). Les origines de l'histoire roumaine, par A. Ubicini. Texte revu
U
■et public sur le manuscrit de l’auteur et precedă d’une Notice biographique par Georges
BC
RY
BIBLIO GRAFIE 185
Bengesco. Paris 1886. (Ernest I.eroux, editeur, 28, rue Bonaparte, 28). XXVI+304P.
RA
(18x11,5).
213. XENOPOL (A.—D.), Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis

Ies origines jusyu’â l'union des Principautes en 1859, par A.—D. Xenopol.... Avec une
LI B
preface par Alfred Rambaud... I. (513 av. J.—C.—1633) [—II (1633—1859)]. Paris
1896 (Ernest Leroux, editeur, 28, rue Bonaparte 28). 2 f. + XXXV+486 [-488] p.;
2 f. + 6n p. (24X 16).
Y
2. Periodice
T
„Arhiva Românească” = Arhiva Românească. Supt redacția lui M. Kogălnieean. Tom.
I [-II.] Iașii, la Cantora Foaiei Sătești, 1841 [-1845]. VIII +
SI
376 + 3 f- : IV + 422 + 2 f. (19,5x12).
[Din voi. I. p. 1—92 au apărut în 1840].
ER
— Edițiea a doua. Iași 1860 [-1862]. ([Tipograf-editor Adolf Ber-
mann, Podul-vechiu No. 79). Tom I [-II]. VIII + 282 + 2 f.;
IV—3184-1 f. (21x13,5).
[In paranteze facem trimiterea la ed. II].
IV
„Foae de storia română” = Foae de storiă română. Sub redapcune lui Bogdan Petriceico-
Hăjdău. I. Iassi. Anul Unirei I. [1859] (Typographia lui H.
UN
Goldner, Podul-Lung). 62 [-64 p.] (27x21).

[pe p. 64: Foe de storiă română. Parte intăe. Prețul în
deosebi — 9 lei. Tipografia lui Adolf Bermann].
„Foia Soc.. Românismul” = Foia Societății Românismului, Bucuresci 1870 (Typogra

L
phia C. Petrescu & C. I. Busnea, Piația Teatrului, 4). Co-

RA
misiunea de redacțiune și administrare a Foiiei: B. P. Ha-

sdeu, N. V. Scurteseu, T. I’. Raduleseu, G. Bem. Tlieodo-
rescu, Gr. G. Toeileseu, Const. D. Vueiei. Anul I [-II] Aprile
1870 [Augustu 1871]. 530+192 p. (27x19)-
NT
[Dela Nr. 6 (1870) : Noua typografiă a Laboratoriloru Ro

mâni, 3 strada Modei 3 ; dela No. 7 (1870) : strada Aca
demiei 19; cu Nr. 6 intră în redacție M. Zamfireseu și pleacă
Const .V. Vueiei; cu No. 10—11 (1871) intră G. Missailu și
CE
N. Atli. Popoviei și pleacă M. Zamiireseu și G. D. Theodo-

darescu; formatul e schimbător dela Nr. la Nr., scoborând
până la 25,5x17,5].
I/
214. Alexi (A. P.), Dușmanii. Doina, „Foia Soc. Românismul” I (1871),
482. [Versuri pop.].
S
215. Alexi (A. P.), Ciobanulu cu smeii, Balada, „Foia Soc. Românismul” I,
(1871), 525—527)- [Versuri pop.].
IA
216. Cantemir D., întâmplările Cantacuzineștilor și Brancovenilor în Valahia

de llimitrie Cantemir Domnul Moldaviei, tălmăcite de pe grecească prin Vasili Vârnav
la anul 1811 Iunie 19. „Arhiva Romanească” II (1845), 279—322. [II (1862) 207—241].
U
BC
RY
RA
217. Costin (NlCOLAE), Tractaturile vechi ce au avut Moldova cu Poarta Otomani-
cească. ,.Arhiva Românească”, II (1845) 347—364. [II (1862) 263—276]. (Ed. M. Ko-
gălniceanu și C. Negruzzi).
LI B
218. Economu (ClRU), Bucegiulu și Baltica. Dedicatu întrunirii austro-prusse
de la Gastein, „Foia Soc. Românismul” II (1871), 150—151. [Versuri].
219. Eleuterescu (Elena C.), Lăsafi-mă se plângu, „Foia Soc. Românismul,

I (1871), 500. [Versuri],
Y
220. Eleuterescu (Elena C.), La poetulu D. Bolintininu, „Foia Soc. Românis
T
mul”, II (1871), 26—27. [Versuri],
SI
221. Eleuterescu (Elena C.), Veghierea, „Foia Soc. Românismul”, 11(1871),
27—78. [Versuri],
ER
222. [Foia Soc. Românismul], Estrasă din Regulamentulu interiorii alu Foiiei,
„Foia Soc. Românismul” I (1870), 2.
223. [Foia Soc. Românismul], Prospecta „Foia Soc. Românismul" I (1870), 3—4.
IV
224. [Foia Soc. Românismul], Balada [Buruleanu, Doine], „Foia Soc. Româ
nismul” I (1870), 41—45.
UN
225. [Foia Soc. Românismul. Prefață], „Foia Soc. Românismul” II (1871), 3.

226. GheobghiescuL [Seb.J, Eclisiarh Putnei, Mormintele, odoarele, inscripțiile și
clopotele mănăstirii Putna din Bucovina „Arhiva Românească” II (1845), 399—422.
[II (1862), 301—318].
L
227. H[asde]U (B. P.), Legislaciunea : Negoțul moldovan sub Alesandru Bunul,
RA
[6916 Oct. 8], „Foae de storia română” I (1859), 3—-9, 17—29, 33—39, 49—57.
228. H[ASDE]U (B. P.), Diplomatica : O tocmală de împărțală din 1670 [Oct.
15, al lui Toader Murguleț amintind pe l'udosie Dubău], „Foae de storia română” I
NT
(1859), 9—10.
229. H[asde]U (B. P.), 0 carte românească din 1682 [Aprilie 26, dela Duca Vv.],
„Foae de storia română” I (1859), 10—11.
CE
230. H[ASDE]U (B. P.) 0 țidulă de la Ioan Sobieski [către Ilieș Moțoc și Neculai
Murguleț], „Foae de storia română”, I (1859), 11—13.
231. H[asde]U (B. P.), Un zapis de danie din 1702 [April 2], „Foae de storia
română”, I (1859), 13—14.
I/
232. H[asde]u (B. P.), 0 adeverință din 1720, „Foae de storia română” 1(1859), 14.
S
233. H[ASDE]U (B. P.), Numismatica : Banul al lui Istrat Vodă Dabija, „Foae
de storia română” I (1859), 14—16.
IA
234. H[asde]U (B. P.), Nărăveala între craiul Sigismund al 3-lea și domnul
Eremi Movilă din 1597, „Foae de storia română” I (1859), 29—31.
U
235. H[ASDE]U (B. P.), Poezia naciunarâ : Grecoicele, româncele și bulgăroicele,

cântecul bulgar, „Foae de storia română” I (1859), 31—32.
BC
RY
BIBLIO GRAFIE 187
RA
236. H[ĂSDE]U (B. P.), Literatura storiei : Ioann Schiltberger și călătoriile sale
I. Resăritul, „Foae de storia română” I (1859), 39—43, 57—61.
237. H[ASDe]U (B. P.), Pomelnicul Domnilor Moldovei de Mitropolitul Dosoftei,
LI B
„Foae de storia română” I (1859), 43—48, 61—62.
238. Hasdeu (B. P.), Psalmulu 77 din Coressi, „Foia Soc. Românismul”, I (1870)
62—68.
239. [Hasdeu (B. P.)J, Discursul Domnului Bogdanu Petriceicu Hasdeu priimindu
Y
președința societății ,, Români smulu". în ședința din 15 Noembre 1869. „Foia Soc. Ro
T
mânismul” I (1870), 97—101.
SI
240. Hasdeu (B. P.), Cosmopolitismu 'și naționalismu. Discursă președențialu
de redeschiderea ședințelor societății Romanismuliî, ținută în ședința din 26 Septembre
1870. „Foia Soc. Românismul” I (1870), 303—305.
ER
241. HĂSDEU (B. P.), Cetatea Nâmțulu, „Foia Soc. Românismul” I (1870),
327—33I-
242. HASDEU (B. P.), Căușele și resultatele cosmopolitismului. Discursu preșe-
IV
dințialu la inaugurarea annului III allu societății Romanismulu, rostit în ședința publică
din 24 Genariu 1871, „Foia Soc. Românismul" I (1871), 415—418.
UN
243. Hasdeu (B. P.), Severinu. Podulu lui Traianu.—Turnulu lui Severu. —
Corujii de pe unu vassu. — Aburu italianu. Inchinatu națiunii italiane pentru <Jioa intrării
M. S. Regelui Victorii-Emanuele în Roma. Dialogu, „Foia Soc. Românismul”, II (1871),
19—26. [Versuri].
L
244. Hasdeu (B. P.), Discursulu de deschidere allu președintelui societății ,.Ro
RA
mânismului’, la serbarea pe câmpia Cotrocenii in memoria lui Tudoru Vladimirescu,

„Foia Soc. Românismul” II (1871), 49—50.
245. Hasdeu (B. P.), Legile și statutele Româniloru, 1570—1630, „Foia Soc.
NT
Românismul”, II (1871), 131—147.
246. Hăsdeu (B. P.), La craniulă lui Mihaiă celă Vitează, „Foia Soc. Ro
mânismul”, II (1817). 147—148. [Versuri],
CE
247. Hăsdeu (B. P.), Astă-di, „Foia Soc. Românismul”, II (1871) 148—149.
[Versuri].
248. Hăsdeu (B. P.), Frundele, „Foia Soc. Românismul”, II (1871), 149.
I/
[Versuri1.
249. HĂSDEU (B. P.), Femela cu cățelulu (Fabula), „Foia Soc. Românismul”,
S
II (1871) 154. [Versuri].

IA
250. Hasdeu (B. P.), Femeile române. Domnița Elena, „Foia Soc. Românis
mul”, II (1871) I55—I73-
251. [HurmuzacHI C.], Cuvânt de îngropare vechiului Ștefan V.v. Domnul
U
Moldaviei ce s’au numit Mare pentru marele vrednicii și vetejii ale sale, , .Arhiva Româ
nească”, I (1841), 37—71 [I (1860), 29—53].
BC
RY
252. HuemuzacHI C., Documenturi aflate în museul dela Odesa. ,,Arhiva Ro
RA
mânească” II (1845) 222—278. [II (1862) 165-—206I.
253. KOGĂLNICEAN M., Introducție. ,,Arhiva Românească” I (1841) III—VIII.
[I (1860), III—VIII).
LI B
254. KOGĂLNICEAN M,, Georgie Șincai, „Arhiva Românească” I (1841), r—5.
[I (1860), 1-4)].
255. [KOGĂLNIOEANU M.], Hrisov a lui Bela IV Craiul Ungariei, 1247. „Arhiva
Y
Românescă”, I (1841) 6—9, [I (1860), 4—7].
T
256. [KOGĂiniceanu M.], Hrisov a lui Ludovic I, Craiul Ungariei, 1365. „Arhiva
Românească”, I (1841), 9—12. [I (1860), 7—9].
SI
257. [KOGĂLNIOEANU M.J, Hrisov a lui Antonie, Patriarhul Țarigradului, 1389.
„Arhiva Romanească”, I (1841), 13—16. [I (1860), 10—13].
ER
258. [KOGĂLNIOEANU M.], Hrisov a lui Ioga Vodă, Domnul Moldaviei, fără veleat.
„Arhiva Românească”, I (1841), 17—18. [I (1860), 14—15],
IV
259. [KOGĂLNIOEANU M.J, Pravila lui Vasilie Vodă. „Arhiva Românească”, I
(1841), 19—33- [I (1860), 16—26] .
UN
260. [KOGĂLNIOEANU M.], Necrolog a lui Ștefan cel Mare. [Introducere], „Arhiva
Românească", I (1841), 34—36. [I (1860), 27—28].
261. [KOGĂLNIOEANU M.], Hrisov delaGaspar Voevod, 161). „Arhiva Românească”,

I (1841). 72—73. [I (1860) 54—55].
L
262. [KOGĂLNIOEANU M.], Carte domnească dela Mihai Racoviță Voevod, 1708.
RA
„Arhiva Românească", I (1841), 74—75. [I (1860), 56—57].

263. [KOGĂLNIOEANU M.], Hrisov dela Constantoin Mihail Cehan Racoviță V.v.
„Arhiva Românească”, I (1841), 76—84. [I (1860), 58—63].
NT
264. [KOGĂLNIOEANU M.], Cărți de afurisenie pentru nestrămutarea hrisovului.

„Arhiva Românească”, I (1841), 84—92. [I (1860), 63—68],
265. [KOGĂLNIOEANU M.], Bătălia dela Răsboieni și pricinile ei. 26 Iulie 1476.—
CE
Ecstract din istoria Moldaviei ce se compune de cătră redactorul Arhivei.—„Arhiva

Românească” I (1841), 93—120. [I (1860), 70—89].
266. [Kogălnioeanu M.J, Hrisov dela Ioan Iancul V. v., 1582. „Arhiva Ro
mânească”, I (1841), 121—125. [....Voevod 1582. I (1860), 90—-93],
I/
267. [KOGĂLNIOEANU M.J, Act pentru desrobirea vecinilor în Moldova, 1749. „Arhiva
S
Românească”, I (1841). 126—132. [I (1860), 94—99].

IA
268. [KOGĂLNIOEANU M.), Despre Necrologul lui Ștefan cel Mare și despre manus
criptul în care s’au aflat. „Arhiva Românească”, I (1841) 133—139. [I (1860), 100—•
104].
U
269. [Kogălnioeanu M.J, Cuvânt pentru răbdare. [De autorul Necrologului lui
Ștefan cel Mare], „Arhiva Românească”, I (1841), 140—151. [I (1860), 105—113].
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 189
RA
270. [KOGĂLNICEANU M.J, Epistolie cătră Evagoras pentru cinste. [De autorul
Necrologului lui Ștefan cel Mare]. „Arhiva Românească”, I (1841), 152—171. [I (1860),
114—128].
LI B
271. [KOGĂLNICEANU M.], Corresponderiții cu Roșia. „Arhiva Românească”, I
(1841), 172—326. [I (1860), 129—243]. [Cuprinde:-—Cartea ce au venit dela Cniaz
Alecsandru Galițin din lagher de supt Hotin în amu 1769 Imie 21.—Iarăși deia
Cniaz Aiecsandru Galițin din lagher de lângă satul Cneghinii, anul 1769 August 9. —
Chipul jurământului ce s’au cerut dela pământeni după venirea Moscalilor în Iași la
Y
anul 1769 Septemvrie. —■ Poronci ce s’au dat prin ponturi de Elem Gheneral. — Poron-
cile ce s’a dat de către Cniaz Prozorovschie ie Gheneral. — Răspunsurile ce s’au dat
T
nscris la ponturile Gheneralului Elem. •— Anafora ce au dat Mitropolitul țării Chir
SI
Gavriil, cătră Gheneral Porucnik Hristofor von Ștofei. 1769. — Carte ce s’au dat epi
scopului de Roman Chir Leon, din partea Presafț. Mitropolitului, Chir Gavriil, de epi-
tropie asupra Episc. și a Eparh. Hușului, 1769, 20 Noemv. — Deputății ce s’au
ER
rânduit să meargă la Petersburg.— Cărți ce s’au scris din partea de obște, și s’au trimis
cu acești Deputați cătră împărăteasă. — Iarăși cătră împărăteasa. — Iarăși cătră Sinod.—
Cătră Feldmarșal Romianțov. — Iarăși cătră Feldmarșal. — Cătră Ministrul. — Cartea
IV
ce au scris cătră împărăteasa o samă de jupănese văduve. — Din partea Țerii Roma
nești s’au rânduit deputați de au mers la Petersburg — Cărți ce au dus acești depu
tați din partea de obște cătră împărăteasa. — Iarăși din partea Țerii Românești cătră
UN
împărăteasa. — [Scrisoare dela Romianțov]. — Cătră prea cinstiții Mitropolit și epis-

copi Domniei Moldovei. — [Scrisoarea Mitropolitului Gavriil către țară, tipărită]. —•
[Scrisoarea lui Romianțov]. — [Primirea deputaților de către împărăteasă].—Orație
zisă de episcopul de Huși chir Inochentie.—Orație zisă după aceea de Mitropolitul. Vala-
hiei.—Răspunsul ce s’au dat Deputaților din partea Impărătesii, fiind de față prin Vițe can-
AL
țelearul. — însemnare de ponturi ce s’au dat de Deputății Moldovii, pentru cereri ce

s’au socotit ca să facă din partea obștiei la Imperatriță. — Cereri ce au făcut Depu
tății, care le-au dat în scris într’acest chip. —Ce ajutoriu poate să dee țara Moldovii
TR
după cum se află. —Cererile Deputaților Munteni. —Iarăși a Deputaților Munteni. —

Roduri ce naște pământul. — Afiându-se Deputății la Petersburg li s’au scris din partea
Mitropolitului și a Boerilor de aice această carte. — Aflându-se Mitropolitul Gavriil
la satul Mitropoliei la Săvești, pentru boala ciumei ce era pretutindene și mai ales în’
EN
Iași, i s’au scris din partea Gheneralului Cernovici această carte. — Carte de heretisire
ce s’au scris cătră Graf Romianțov. — Carte ce s’au scris din partea Mitrop. cătră
obște pentru pricina zaherelii turcești. — Pentru Școale, iarăși cătră Feldmarșal din
/C
partea Mitropolitului. — Răspunsul de cătră Feldmarșal. — Order de la Feldmarșal

Romianțov din an 1771 Iunie 13.—Earăși order cătră Ghenaral Corsacov din 1771
Iunie 21. — Scrisoarea Grafului Romianțov cătră Mitropolitul pentru pace. — [După
copiile lui Antohi Sion].
SI
272. [KOGĂLNICEANU M.J, Traducere dintr’o scriere geografică tipărită în Rosiea

la anul 1770. „Arhiva Românească”, I (1841), 327—334. [I (1860), 243—248]. [După
copiile lui Antohi Sion].
IA
273. [KOGĂLNICEANU M.], Călătoria la Petersburg de P. P. Vartolomei și Ve-

nedict. „Arhiva Românească”, I (1841), 334—360. [I (1860), 249—268]. [Benedict egu
U
menul m-rii Moldavița și Vartolomei Mazeran egumenul m-rii Solea, soli la Petersburg
1769—1770]-
BC
RY
RA
274. [KOGĂLNICEANU M. . Condica mănăstirii Solea. ,.Arhiva Românească”, I
(1841), 361—368. [I (1860), 269—274].
275. [KOGĂLNICEANU M.J, Buletin, „Arhiva Românească”, I (1841), 92, 369—
LI B
376. [I (1860), 69, 275—282].
276. KOGĂlniceanu M., [Precuvântare], „Arhiva Romanească”, II (1845), III-

IV. [II (1862), III—IV],
277. [KOGĂlniceanu M.]. Istoria oștirei ce s’au făcut asupra Moreii la anul 7223
Y
(1715). „Arhiva Românească” II (1845), 1—186. [II (1862), 5—139].
T
278. [KOGĂLNICEANU M.[, Vama cea mare precum s’au așezat să se ea. Scoțân-
du-se din testamentul Vămii cel vechiu [1761], „Atrhiva Românească”, II (1845) 323—
SI
346. [II (1862', 242—262].
ER
279. [KOGĂLNICEANU M.]. înalt ferman împărătesc ce au venit răspuns Domnului
Alexandru Muruz V.v. ca să rămâe nesupărat și nestrămutat Episcopul Romanului
de la scaunul Mitropoliei tiind urmată alegerea aceasta după vechiul obiceiu a pământu
lui. „Arhiva Românească” II (1845). 365—368. [II (1862) .276—279].
IV
280. [KOGĂlniceanu M.J, Blăstăm sobornicesc pentru neprimirea străinilor la
tronurile Mitropoliei și a Episcopiilor Moldaviei. [1752], „Arhiva Românească”, II (1845)
UN
369—376- (n (1862), 279—284].

281. [KOGĂlniceanu M.], Tălmăcire depre înalt hatihumaium a prea puternicii
împărății, ce au dat pentru nizamul sudeților. „Arhiva Românească”, II (1845) 377—
385. [II (1862), 285—291].
L
282. [KOGĂlniceanu M.], Două scrisori a Mitropolitului Moldaviei Leon, cătră

RA
Baron de Melzburg, k. k. aghent în ămbele principate, cerând ocrotirea și agiutorul Au

striei, „Arhiva Românească”, II (1845), 386—395. [II (1862), 292—298].
283. [KOGĂLNICEANU M.], Copie de pe cărțile Gospod ce s’au scris către Ispravnici
NT
i locuitori, „Arhiva Românească”, II (1845), 395—398. [II (1862], 299—300].
284. Maeianu (SlMEONU Fl.), Plugușiorulu. Colindă de anulă nou, „Foia Soc.
Românismul”, I (1871), 475—481.
CE
285. Maeianu (SlMEONU Fl.), Sasoica și vremea. Satiră din Transilvania, „Foia
Soc. Românismul”, (1871), 44.
286. [Maeianu (SlMEONU Fl.)], Descântice din Bucovina, „Foia Soc. Româ
I/
nismul”, II (1871), 38—44, 183—186.

S
287. Maeianu (SlMEONU Fl.). Descântece din Ardealu, „Foia Soc. Românismul”,
II (1871), 186—189.
IA
288. Maeianu (SlMEONU Fl.), Satire din Bucovina, Pascele țiganiloră, „Foia
Soc. Românismul”, II (1871), 189—192.
U
289. MiNESCU (I.), Colinde, [I. A Păstorelui, II. A Boieriloru, II. A. Tenerului]
„Foia Soc. Românismul”, I (1870), 162—164.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 191
RA
290. M1SSAILU (G.), Dunărea și România, „Foia Soe. Românismul”, I (1870).
227—239, 282—293.
291. Missailu (G.)> Vechi ele relațiuni ale Româniloru cu F.nglesii, ,,Foia Soc.
Românismul”, I (1871), 376—385, 439—454.
LI B
292. Missailu (G.), Timpulu trecutu și timpulu nostru, „Foia Soc. Românis
mul”, II, (1871), 4—19.
293. missailu (G.), Mișcarea din 1821. Discursu cititu pe câmpia Cotroceni cu
Y
ocasiunea serbării naționale în memoria lui Tudoru Vladimirescu. ,,Foia Soc. Româ
nismul”, II (1871), 51—72.
T
294. NEGRUZZI C„ Călătoria Arabului Patriarh Macarie dela Allep la Moscova.
SI
,.Arhiva Românească”, II (1845), 187—191. [II (1862), 140—143]. [Trad. din rusește
•după Saveliev],
ER
295. Ollanescu (Dem. C.), Doine, „Foia Soc. Românismul”, I (1870), 38—39.
296. [PAUL de Alep, Călătoria Patriarhului Macarie}. „Arhiva Românească”,

II (1845), 191—221. [II (1862), 143—164]. (Trad. de C. Negruzzi).
IV
207. PĂUNU (VASILE D.), La junime, „Foia Soc. Românismul”. I (1871). 499—
500. [Versuri].
UN
298. POPPOVICI (N. ATU.), Discursu pronunțatu în ședința de inaugurare a

Societății Românismului din 6 Aprilie 1869, „Foia Soc. Românismul” I, (1870), 49—53.
299. RADULESCU (BASILIU P.), Industriele indigene. Disertațiune citită în socie

L
tatea Românismulă. „Foia Soc. Românismul”, II (1871). 116—130.

RA
300. Radulescu (TUDOR P.), Simțimentul de naționalitate la Români, „Foia

Soc. Românismul” ,1 (1870), 240—253. [Neterminat].
301. Radulescu (Tudok P.), Doina, „Foia Soc. Românismul” I (1870), 254.
NT
[Versuri pop.].
302. Scuetescu (N. V.), Martirii Daciei (Sonete) I. Gregoriu Ghica, II. Horea,
■Crîșanu, Cloșca, III. Tudor Vladimirescu, „Foia Soc. Românismul”, I (1870), 33—34.
CE
303. SCURTESCU (N. V.), Miresa la mormentu. Drama în cinci acte de N. V-

Scurtescu, „Foia Soc. Roumanismul”, I (1870), 130—146; 203—226, 269—282, 313—322-
304. Scurtescu (N. V.), Unei orfane, „Foia Soc. Românismul”, I (1870), 147—
I/
149. [Versuri],
305. Scurtescu (N. V.), La unii copilă, „Foia Soc. Românismul”, I (1871)
S
.372—375- [Versuri].
IA
306. Scurtescu (N. V.), Studii asupra teatrului, „Foia Soc. Românismul”,
(1870), 306—313 ; (1871), 351—361, 419—426.
307. SCURTESCU (N. V.), La Români, „Foia Soc. Românismul”, I (1871),
U
435—438. [Versuri].
BC
RY
RA
308. Scurtescu (N. V.), Păunii și gaița, „Foia Soc. Românismul”, I (1871)
501—503. [Fabulă].
309. SCURTESCU (N.), Un susținu, „Foia Soc. Românismul”, II (1871), 152.
LI B
[Versuri].
310. Scurtescu (N.), La un mormentu, „Foia Soc. Românismul”, II (1871)

153. [Versuri],
311. [Societatea Românismul, Comitetul], Statutele Societății Românismul. „Foia
Y
Soc. Românismul”, I (1870), 5—7.
T
312. [Societatea Românismul[, Dare de semă din partea Comitatului despre starea
și progresulă societății, conformă art. VIII din statute, către membrii societății, citită
SI
de președinte in ședința generală de la 13 Septembre 1869. „Fcia Soc. Românismul”, I
(1870), 298—302.
ER
313. [Societatea Românismul], Dare de semă a comitatului Societății în ședința
de la 24 Ianuarie 1870, „Foia Soc. Românismul”, II (1871), 45—48.
314. Stadnicki (Aiessandru), Disertațiunea contelui Aiessandru Stadnicki despr.

IV
satele române în Galiția. (O wsiach tak zwanieh woloskich, Lwow, 1848, în-4). „Foia
Soc. Românismul” II (1871), 73—116, (tradus din limba polonă de B. P. Hăsdeu).
UN
315. Tacitu (Ion C.), Nunta la Poporulu Romiinu în comparațiune cu nunta

la Eleni și la Romani, „Foia Soc. Românismul”, I (1870), 17—31, 54—61.
316. THEODORESCU (G. Dem.), Monumentele străbune, „Foia Soc. Românismul

I (1870), 3.5—37- [Versuri].
L
RA
317. Theodorescu (G. Dem.), Discursu pronunțatu în ședința solemnă de inau

gurare a Societății Românismulu din 6 Aprilie 1869. „Foia Soc. Românismul”, I (1870),
9—16.
318. Theodorescu (G. Dem.), Despre idila și despre Alesandru Deparatianu,

NT
„Foia Soc. Românismul”, I (1870), 69—80, 102—iii, 165—181.
319. Theodorescu (G. DEM.), Zeii locali. Genii. Șerpii de casă, „Foia Soc.
Românismul” ,1 (1871). 426—434, 483—499.
CE
320. TOCILESCU (GeORGE G.), Instrucțiunea publică în România, „Foia Soc.

Românismul”, I (1870), 343—349; (1871), 386—393, 454—462, 518—525.
321. TOCILESCU (Gr. G.), Documente istorice inedite, „Foia Soc. Românismul”,
I/
I (1870), 46—48, 88—92, 150—161, 294—297; (1871), 394—399, 473—474, 5j6—5j8;

II (1871), 28—37, 178—183.
S
[I. Târgoviște, 1511 Decembre 27; II. 1568 Septembre 9; III. 1657 Decembre
25;—IV, Târgoviște, 1520 Martiu 16; V. București, 1569 Aprile 16; VI, București,
IA
1579 Noembre 17;—VII. 1620 Aprile 23;—VIII. 1628 Mai; IX. 1656 August 10;
1579 Noembre 17;—VII. 1620 Aprile 23;—VIII. 3628 Mai; IX. 1656 August 10;
— X. 1551 Mai 6;—XI. 1557 Aprilie 6;—XII. 1494 Martie 16;—XIII. 1437 Aug.
U
13;—XIV. 1437 August 23;—XX, 1502 Februariu 17; XXI, 1506 Augustu 16;
XXII, 1600 Decembre 21;—XXIII, 1599 Aprile 18;—XXIV, 1609 Septembriu.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 193
RA
i-iu; —XXV. 1388 Mai 20 XXVI, 1388 Mai 20; 1430 Septembre 16; 1593 Ittniu
6;—XXIX, 1603 Aprilie 23;—XXXVII. 1551 Maiu 31;—XXXVIII. 1571 August
3;—XXXIX. 1596 Ianuariu 7;—LX(sic) 1597 Ianuanu 11;.— XLI. 1633 Iatiuariu
17; —XLII, 1641 Aprilie 13]. [V. și art. următor],
LI B
322. Tocilescu (Gjr. G.), Fragmente documentați, „Foia Soc. Românismul”,,
(1870), 332—342 ; II (1871), 173—-177. [din Charriere : XV. Veneția, 10 Aug. 1551 ; XVI
Constantinopole, 1553; XVII, Clușiu, 10 Februariu 1558; XVIII, Fără loc, Mai 1558;
XIX, Constantinopole, Iuliu 1558— Constantinopole : XXX, 1577 Decembre 12 ; XXXI,
Y
1577 Decembre 28; XXXII, 1578 Ianuarie 22; XXXIII, 1578; XXXIV, 1578 Marte
20; XXXV, 1578 Aprile 15; XXXVI, 1578 Iuniu 3; XXXV (sic), 1578 August 20;
T
XXXVI [sic] 1578 Septembre 4, Octombre 25 și Decembre 31].
SI
323. TOCIKESCU (Gr. G), La Romani, „Foia Soc. Românismul” 1(1870), 81—87,
[Versuri].
ER
324. TocilESOU (Gr. G.), Descântece, „Foia Soc. Românismul” I (1870), 93—96.
325. TOCILESCU (Gr. G.), Poezia populară a Româniloru”, „Foia Soc. Româ
nismul”, I (1870), in—129, 182—202, 255—268; (1871), 362—371. [Neterminat].
IV
326. TOCILESCII (Gr. G.), Zapciulu și grădinarulu, „Foia Soc. Românismul”, I
(1870), 349—350. [Literatura populară].
UN
327. ToctlescI’ (Gr. G.), Vieța lui Preda, Radu și Strofa Buzescu, „Foia Soc.
Românismul”, I (1871), 399—414.
328. TOCILE Ser (Gr. G.), JuriulH la Romani, „Foia Soc. Românismul”, I
(1871), 463—473, 503—516.
L
329. Vtrcici (C. D.), Amorulu, „Foia Soc. Românismul”, I (1870), 326. ([Ver
RA
suri].
330. ZampHIRESCTT (M.), Palatulu Muntelui, „Foia Soc. Românismul”, I (1870),
323—324. [Versuri].
NT
331. ZampHIRESCu (M.), Balada Nebuniloru, „Foia Soc. Românismul”, I (1870),

325—326. [Versuri],
CE
V. BIBLIOGRAFIE NOUĂ
332. Bâleanu (Alex. I.), Poetul G. Sion și Arhivele Statului din Iași (15
Iulie 185 Ș— 27 Aprilie 1856). Iași 1940 (Institutul de arte grafice Alexandru Țerek).
I/
20 p. (23,5x16). (Extras din „Omagiul lui Gh. Sion”).
333. BOGDAN (Damian P.), Despre jurâtori și două răvașe din secolul XVI.,
S
București 1939 („Cartea Românească”), p. (24x17). (Extras din Revista Arhivelor,

IA
III, Nr. 8/1039).
334. BOGDAN (Damian P.), Patru acte muntene din anii 1393—1630, aflate în
arhiva Fundației culturale Mihail Kogălniceanu. București 1939. (Editura Fundației
U
culturale Mihail Kogălniceanu). 17 p. (23,5x16). (Extras din „Arhiva Românească”

tom. III. București 1939).
BC
3
RY
RA
33'5. BOITOȘ (O.), Raporturile Românilor cu Ledru-Rollin și Radicalii francezi
în epoca revoluției dela 18/8, de Olimpiu Boitoș. București 1940 („Cartea Românească”).
283 p. +5 pl. a. d. t. (25x17,5). (Așezământul cultural Ion C. Brătiânu, XLVII).
LI B
336. Brătiânu (Gheoeghe I.), O enigmă și un miracol istoric : Poporul Român.
Cu 5 planșe și 2 hărți afară din text. București 1940 (Monitorul Oficial și Imprimeriile
Statului. Imprimeria Națională). 138 [-139] p.+V pl. a.d.t. + II hărți (18x11,5). (Fun
dația pentru literatură și artă ,, Regele Carol II”. 39, Bulevardul Lascăr Cai.a.rgi, 39).
Y
337. Coman (I.), Geniul Sfântului Grigorie de Nazianz. București 1937 (Edi
tura Institutului român de Bizantinologie, Strada Banu Mărăcine No. 1), 62 [-63J p.
T
(24x16,5). (Institutul român de Bizantinologie, No. 3).
SI
338. Coman (Ioan G.), Sf. Grigorie de Nazianz despre împăratul Iulian. încercare
asupra discursurilor IV și V. Voi. I. București 1938. (Editura Institutului român de
Bizantinologie, str. Banu Mărăcine No. 1). 164 p. (24x16,5). (Institutul român de
ER
Bizantinologie, No. 5). [..Cartea Românească”].
339.. COMAN (Ioan G.), Cauzele generale ale politicii anticreștine a împăratului
Iulian după mărturii patristice. București 1938, (Editura Institutului român de Bi
IV
zantinologie, str. Banu Mărăcine No. 1). 39 [-41] p. (24x16,5). (Institutul român de
Bizantinologie, No. 6). [..Cartea Românească”].
UN
340. Coman (Ioan G.), Tristețea poeziei lirice a Sf. Grigorie de Nazianz. Bucu
rești 1938. (Editura Institutului român de Bizantinologie, str. Banu Mărăcine No. 1).
39 [-41] p. (24x16,5). (Institutul român de Bizantinologie, No. 7). [,.Cartea Româ
nească”].
AL
341. Condtjrachi (I. D.), Despre proprietate. București 1939 (...Cartea Româ
nească”). 15 p. (24x17). (Extras din Revista Arhivelor, III, Nr. 8'1939).
TR
342. DUDU (V.), Biserica ortodoxă din Rusia Sovietică. București 1938 (Tipo
grafia Cărților Bisericești). 32 p. (23x15,5).
343. L)(7DU (V.), Misiunea secretă a unui nobil polon la Curtea regelui Carol I.
EN
București 1939 (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională).

27 p. (25x17,5). (Extras din „Revista Istorică Română” Voi. VIII, 1938).
344. I1UDU (V.), Biserica ortodoxă din Finlanda (Suomi), Călărași-Ialomița 1940,
(Tipografia Ioniță Christescu). 22 [-24] p. (24x16,5).
/C
345. DuziNCHEVlci (Gh.), Contribuții la istoria Moldovei din secolul XV. Răs
puns D-lui Damian P. Bogdan, de Gh. Duzinchevici. Iași [1940], (Tipografia „Brawo”
14 p. (23,5x16). (Extras din Revista Critică din Iași, 1939).
SI
346. GAinariu (Elena Costache) și Niculescu-Vabone (G. T.), însemnătatea

educativă și literară a operei lui Anton Pan, de Elena Costache Găinariu și G. T. Ni-
IA
culescu-Varone. București 1940, (Tipografia „Graiul Românesc” strada N. Racotă Nr.

3 A (Bufet). 48 p. (24,5x16,5).
347. GE0RGESCU-T1STU (N.), Poetul Giuseppe Regaldi în legătură cu Românii'

U
București 1938. (Monitorul- Oficial și Imprimeriile Statului. Imprimeria Națională)’.

17 p.-j-i pl. a. d. t. (24x17). (Extras din Studii Italiene, V).
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 195
RA
348. GeokGESCU-T1STU (N.), Bibliografia publicațiilor privitoare la cultura ro- ■
mânească veche — *935 și 1936 —lucrată de studenții seminarului de istoria literaturii
române vechi dela Facultatea de litre din București sub conducerea lui N. Georgescu-
Tistu. București 1939. (Monitorul Of8icial și Imprimeriile Stat'’lui, Imprimeria Națio
LI B
nală), p. 319—367. (Extras din ,,Cercetări Literare” publicate de N. Cartojan, voi. III
(1939)-
349. Ghjeobghiu (N.—.A.), Ienăchiță Vâcărescu popularizat în Apus. București
1939 (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală). 17P. (23 x 15,5).
Y
(Extras din „Viața Românească” XXXI, Nr. 12, Decemvrie 1939).
T
350. Giubescu (Constantin C.), Dobrogea, vechi pământ românesc. Conferință
ținută la societatea de Radiodifuziune în ziua de 22 Septemvrie 1939, orele 20,35.
SI
[București 1940]. (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului „Imprimeria Națională”),
9 p. (23,5 X 16). (Estras din , .Buletinul Muzeului Militar Național”, Anul III —• Nr. 5—6).
ER
351. Grămadă (NICOLAI), Vechile peceți bisericești bucovinene. Cernăuți 1939.
(Tiparul Glasul Bucovinei). 88 [-89] p. -|-XXI pl. (24,5x16,5). (Extras din revista
teolog. „Candela” anul L, 1939).
IV
352. GrIGOEOVICI (Ah.), Răpirea Bucovinei și politica Franței. Cernăuți 1939,. (In
stitutul de arte graiice Glasul Bucovinei). 40 p. (24x16). (Extras din Buletinul „Codrul
UN
Cosminului”, X—XII, 1939, pag. 413—452).
353. HOLBAN (Mărie), De la guivre des Visconti â la salamandre de Franțois I.

București 1939 („Cartea Românească”). 16 p. (23.x 15,5). (Extras din Revista Arhi
velor, III, Nr. 8/1939).
AL
354. Hudiță (I.), Repertoire des documents concernant Ies negociations diplomati-
ques entre la France et la Transylvanie au. XVII-e siecle (1635—1683). Paris 1926 (Li-
brairie Universitaire J. Gamber, editeur, 7, rue Danton). 269 [-273] p. (25x16,5).
TR
355. Hudiță (L), Histoire des relations diplomati,/ues entre la France el la Tran
sylvanie au XVII-e siecle (1633—1683), par I. Hudiță. Paris 1927 (Librairie Uni
EN
versitaire, J. Gamber, editeur, 7, rue Danton). 432 p. (25x16,5).
356. Hudiță (I.), Recueil de documents concernant l’histoire des pays roumains
tires des Archives de France. XVI-e et XVII-e siHcles, par I. Hudiță. Iași [1929]. (Edi
/C
tura Viața Românească S. A.). 315 [-316] p. (24x16,5).
357. Hudiță (Ioan), Contribuțiuni la istoria spătarului Neculai Milescu și a lui

Giieorghe Ștejan, Iași 1929. (Institutul de arte grafice „Presa Bună”). 19 p. (23x15).
(Extras din „Arhiva” XXXVI (1929) Nr. 2).
SI
358. HUDIȚĂ (IOAN), Contribuțiuni la istoria lui Cuza-Vodă. de Ioan Hudiță—

Iași 1931. (Institutul de arte grafice „Presa Bună”). 23 [-24] p. (23,5x16). (Extras
IA
din „Arhiva”, XXXVI (1931), No. 2—3).
359. Institutul de. Științe Sociale al României, Proect pentru programul de acti
U
vitate al secțiilor. Ediție destinată exclusiv pentru membri, București 1940, (Luceafărul
Ș, A.). 56 p. (23x15,5).
BC
RY
196 REVISTĂ ARHIVELOR
RA
360. IONAijCU (I.), Boerul Sandu Bucșănescu (^1760)—Acte și însemnări. Craiova
[1934]. (Scrisul Româmesc). 33 p. (22x15). (Extras din Arhivele Olteniei No. 74—76).
361. IONAȘCT (I.), Recensii și întâmpinări. 1 Elena Perticari-Davila. 2. I. C.
LI B
Filitti. 3. St. N. Ricman ș. a. 4. D. Furtună. 5. G. Potra. 6. V. Mihordea. 7. Maiorul
Gh. I. Buzescu. 8. Preotul Grigore N. Popescu. Craiova 1936 (Scrisul Românesc). 40
p. (24x16). (Extras din ,,Arhivele Olteniei”, Nr. 83—85).
362. IONAȘCU (I.), Despre hatmanul moldovean Andrei, ajuns mate logofăt al Iul
Y
Mihai Vodă Viteazul. Iași 1936.(Inst de arte grafice „Presa Bună”, str. Ștefan cei
T
Mare 56). 9 p. (23,5x16). (Extras din Cercetări Istorice X—XII).
363. Ionașcu (I.), Un școlar al seminarului Chesarie acum o sută de ani : V.
SI
Caloianu de la Stâlpu (Buzău). 1819—1885., Buzău 1937. (Tipografia și legătoria de
cărți V. Mracek). 1 f. +47 p. (24x165). (Extras din revista , Muguri” Nr. 7—10,
ER
1936 și No. 1—3, 1937)-
364. IONASCU (I.), Vechima mănăstirii din pădurea cea mare dela Bolintin. Bu
curești 1938. (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). 17 p.
IV
(25x17,5). (Extras din „Revista Istorică Română”, Voi. VII, 1937).
365. IONAȘCU (I.), Catagrafia preoților din eparhia Buzăului în anul I835. Buzău
UN
1938 (Tipografia „Frații Dumitrescu”, str. Emil Teodorii No. 2). 38 p. (24x16).(Ex
tras din revista „îngerul” anul X, No. 1—2).
366. IONAȘCU (I.), Episcopul Misail (1732—1740) și averea Episcopiei Buzăului

după ridicarea lui de Huși. Buzău 1939. (Tipografia și legătoria Frații Dumitrescu,
L
str. Emil Teodoru No. 2). 36 p. (23x15,5). (Extras din revista „îngerul” anul XI,
nr. 6—7).
RA
367. IORGA (N.), România mamă a unității naționale cum era până la 1918. I.
România „Munteană”. [ —II. Moldova și Dobrogea] Ilustrații — după fotografii — de
Liliana Iorga. București I93g[—1940]. (Așezământul tipografic „Datina Românească”,
NT
Vălenii-de-Munte, Prahova). VII [-XIIJ + 434 [-437] p. +14 pl. a. d. t. ; 399 [-403]
p.-j-20 pl. a. d. ,t (24.5 X 16,5). [Pe copertă : România cum era până la 1918, care se
păstrează la Voi.II și pe foaia de titlu].
CE
[Cuprinde : Drumuri și orașe din România și Sate și mănăstiri din România, ;n

altă ordine].
368. TORGA (NlcOJ+AE), In luptă cu absurdul revizionism maghiar. Oradea 1939.
(Tipografia Diecezană). 1 f. + 79 [-81] p. (20x14).
I/
369. IORGA (N.), Basele populare ale oricării mișcări din Balcani — Conferință
ținută la 3 Mart. 1939, — București 1939. (Așezământul tipografic „Datina Românească”,
S
Vălenii-de-Mur.te, Prahova). 25 p. (24x16).

IA
370. Iorga (N.), Un om, o metodă și o școală, București 1940. (Așezământul

tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte. Prahova). 1 f. +21 p. (24x16).
[Revista Istorică, XXVI (1940), p. 1—21].
U
371. IORGA (TSl<X'/f>cC>),Orizzonte italiano. Tradizioni nel Sud-Est europeo e missione

latina. Bucarest 1940. (Tipografia „Datina Românească” Vălenii-de-Munte (Romenia),
BC
53 [-55] p, (24x16), (Istituțo per lo studio deU’Europa Șud-Orientale),

RY
BIBLIOGRAFIE 197
RA
372. Kirileanu (G. T.), Schitul Cozla. Un scumb odor de artă bisericească lângă
Piatra-Neamț, Piatra-Neamț 1935. (Tipografia „Gh. Asachi”, Soc. Coop.). 13 p. (24X 16).
[Retipărire din ..Avântul" 1939).
LI B
373. Manciulea (ȘTEFAN), Biblioteca Centrală din Blaj. Blaj 1939. (Tipografia
Seminarului). 67 p. (22,5x15). (Retipărire din ..Cultura Creștină”).
374. MANCIULEA (Șt.), La frontiere ouest de la Roumanie, Bucarest 1940. 1 f.

+ 73 1-751 p. +n fig- Și 3 hărți a. d. t. (24x16).
Y
375. MEIiSNBR (Constantin), Rara avis. București 1938. (Monitorul Oficial și
T
Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). 5 p. (25 x 17,5). (Extras din volumul jubilar
„Grigore Antipa”).
SI
376. MOISIL (CONST..), Probleme de numismatică româneasca'. 1. Sistemul monetar
din Țara-Românească și Moldova la înființarea monetăriilor naționale. 2. Monele mă
ER
runte din veacul al XlV-lea, de Const. Moisil. București 1940. (Monitorul Oficial și
Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). 10 p. II pl. a. d. t. (24,5x17))
(Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice, seria III, tomul XXII, Mem. 10..
IV
377. PanaitescU (P. P.), Octoihul lui Macarie (rșrol și otiginele tipografiei în
Țara Românească. București 1939. (Tipogralia Cărților Bisericești). 28 p.+2 pl. a.d. t.
UN
(24x17). (Extras din revista Biserica Ortodoxă Română, anul LVII [1939I. nr. 9—10,
Septemvrie—Octomvrie 1939).
378. POPA-LISSEANU (G.), Românii în izvoarele istorice medievale, de G. Popa-
Lisseanu. București 1939. (,,Bucovina” I. E. Torouțiu). 280 [-284] p. (24x16).
AL
379. POPESCU (MIHAIL), Raiaua Turnul. București 1939. (,.Cartea Românească”)

31 p. (24X17). (Extras din Revista Arhivelor, III, Nr. 8/1939).
380. SACEBDOTEANU (AUREI,IAN), Vechea istorie a Românilor după Mihail Kogăl

TR
niceanu. București 1939. (Editura Fundației culturale Mihail Kogălniceanu). 11 p.

(23,5x16). (Extras din ,,Arhiva Românească” tom. III. București 1939).
381. SACEBDOTEANU (Aurel ian), Ceva despre transcrierea documentelor românești'
EN
București 1939. (,.Cartea Românească”). 32 p. (24 X 17). (Extras din ,,Revista Arhivelor’
III, Nr. 8/1939).
382. [SACEBDOTEANU (AURELIAN)J, Contribuții bibliografice I. 1. Bibliografie ve-
/C
veche. 1. Cărți. 2. Periodice, Archiva istorică, Magazin istoric, Tezaur de monumente.

II. Bibliografie nouă. București 1939. (,.Cartea Românească”). 37 p. (24 X 17). (Extras
din „Revista Arhivelor”, III, Nr, 8/1939).
384. SACEBDOTEANU (AUBELIAN), Științele auxiliare ale istoriei, București 1940
SI
(Tipografia „Carpați”, P. Bărbulescu, str. Academiei No. 2). 19 p. ((23,5x16). [Ex

tras din Raze de lumină, X (1938); 302—318].
IA
385. SACEBDOTEANU (AUBELIAN), Ceva despre un Corpus al izvoarelor istoriei Ro

mânilor, București 1940. (Editura Fundației Culturale Mihail Kogălniceanu) 30 p.
(23,5x16). (Extras din revista „Arhiva Românească” tom. IV. București 1940).
U
386. SACEBDOTEANU (Aubelian). Proede pentru palatul Arhivelor Statului. Con

tribuție la istoria arhitecturii noastre în sec. XIX., de Aurelian Sacerdoțeanu. București
BC
RY
RA
1940. (Tiparul „Cartea Românească”) 32 p. [21 fig.] + III pl. af. din text (31,5x23,5)
(Arhivele Statului).
387. SACERDOTEANU (AURELIA!!), Tezaurele noastre arhiviștice — Conferință -—'
LI B
București [1940]. (Imprimeriile Curentul S. A., București, strada Belvedere, 6). 8 p.
(23x16). (Extras din Nr. 9, anul al IV-lea al revistei „Confereuța”).
388. Școala de Arhivistică. Carnetul Studentului. București 1939. (Cartea Ro
Y
mânească). 24 p. (17x10,5) [Publicat de A. Sacerdoțeanu].
389. SECĂȘANU (COBNELIU C.), Numismatica antică. Monete romane, cuprinzând
T
154 ilustrațiuni în text și o hartă geografică. Cu o prefață de Dl. prof. Nicolae Iorga,
SI
București 1940. (Tipografia ziarului „Universul”). XIII [-XVII+ 131 p. +1 hartă
(21x13.5)-
ER
390. SLĂVESCU (Victor), Din viața lui Dionisie Pop Marțian. Note și documente.
București 1940 (Tipografia Ion C. Văcărescu, str. N. Bălcescu 21). 20 p. (23x15,5).
(Extras din Analele economice și statistice, Nr. 4—5/940).
IV
391. SOLOMON (C.) și C. Stoide, Un uric necunoscut dela Ștefan cel Mare privitor
la satele Polițeni și Tomești din Tutova. București 1939 („Cartea Românească”). 16
p. (24x17. (Extras din „Revista Arhivelor”, III, Nr. 8/1939).
UN
392. STAHL (Henri), Game stenografice pentru dobândirea iuțelii cu orice sistem
de stenografie și pentru învățareh stenografiei fără profesor, de Henri Stahl. Ediția II.
București [1940]. (Tip. Cooperativa „Presa” Calea Plevnei 46). 61 p .
AL
393. Stănescu (Dumitru), Dîw istoria bisericii române. Mvjtponoki; rij?

aov "crj? Koptțevîjț zai Tapo>v adică Mitropolia Celtziniei cu a Dealurilor
și a Tarilor, cu o hartă și analiza acestui document, de Profesor Dr. Dumitru Stă
TR
nescu. București 1940. (Tipografia ziarului „Universul” str. Brezoianu, 23—25). 95 [-96]
p. (21,5x13,5)-
394. SIJ3IU (IOAN Dimitrie), Comuna Alioș din punct de vedere istoric, demo
EN
grafic și cultural. București 1940. (Editura „Societatea de Mâine”). 62 [-63] p. (20,5 x 13,5)
395. Țabbea (Ilie), Opera științifică a D-lui Const. Moisil. București 1939.
(„Cartea Românească”). 13 p. (23x155). (Extras din „Revista Arhivelor”, III, Nr.
/C
8/1939)-
396. THEODORESCU (Babbu), Manualul bibliotecarului. București 1939. (Editura
Casei Școalelor). 203 p. (21x13,5).
SI
397. Ungureanu (GH.), G. Sionj Cetățean de onoare al Clujului. Doctor honoris

causa al Universității din Iași, ctitor al episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Omul
și opera, de Gh. Ungureanu. Omagiu la împlinirea a 84 ani. 135 p. +1 potret (23,5 x
IA
16,5). (Tipografia ,,Alexandru Țerek”, Strada Gh. Mărzescu, Nr. 9. Iași).

[Pe copertă : Omagiu lui Gh. Sion. Cetățean de onoare al Clujului, la împlinirea
a 84 ani : 1939, de Gh. Ungureanu — Iași],
U
398. UNGUREANU (GH.), Eh vieața lui Ion Creangă. Documente inedite. Cu 32

BC
de planșe afară din text, București 1940. (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului
RY
BIBLIOGRAFIE 199
RA
Imprimeria Națională). 193 [-195] p. + XXXII pl. (24x16,5). (Fundați tru li-
teratură și artă „Regele Carol II” : Biblioteca documentară).
399- Vulpe (Radu), La Dobrugia attraverso i secoli. Evoluzione st jiia e consi-
LI B
derazioni geopolitiche. Bucarest 1939. (Editrice „Dacia”). 49 p. + XXXII
hartă (21x14)- I
400. Vulpe (Radu), La Dobroudja â travers Ies siilcles. Evolutioj : historique et
considerations geopolitiques. Bucarest 1939. (Editions „Dacia”). 52 p. pl. a.d.t.
Y
+ 1 hartă. (21x14).
T
401. Vulpe (Radu), The ancient history of Dobrogea. Bucharest 1940. (M. O.
Imprimeria Națională), p. 35—182 + XLVII pl. af. din text (24,5x17). (Extract from
SI
„Dobrogea”).
402. VULPE (Radu), Concepțiile moderne despre arheologie și preistorie. Iași 1940
ER
(Institutul de arte grafice „Bravo”. 16 p. (23,5x16). (Extras din revista „însemnări
ieșene” anul V (1940), Nr. 1).
403. Zagorit (Colonelul C-tin.), Castrul roman dela Mălăești și cetatea dacă dela
IV
V. Humei din județul Prahova, de Colonelul C-tin Zagoriț. Ploești 1940 (Tipografia
..Progresul Grafic”. Str. Romană No. 80). 22 p. (23,5x15,5).
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
LI B
Y
INFORMAȚII
T
SI
i. Cronica Arhivelor
i Sept. 1939 — 31 August 1940
ER
— Dispoziția Direcțiunii Generale a Arhivelor Statului trimisă la 5 Sept. 1939
sub Nr. 775—778, direcțiunilor regionale :
,,Deoarece ani constatat în unele părți că funcționarii Arhivelor lipsesc sau în
IV
târzie dela serviciu, invocând motive care nu pot fi ținute în seamă, dispunem ca ori
cine s’ar afla în această situație să facă imediat cerere de motivare justificată cu acte
UN
în conformitate cu Regulamentul Statut al funcționarilor publici, art. 19 și Legea de

organizare a Arhivelor Statului, art. 13, în baza căreia avizați după normele legale. In
caz contrar urmează să aplicați Î11 întregime art. 19 din Statut.
„La sfârșitul fiecărei luni ne veți înainta un tablou de toate absențele interve
nite, iudicându-ne Nr. de înregistrare a cererii, motivul absentării sau întârzierii și rezo
AL
luția Dv., la care urmează să ne dăm avizul de executare.

„înainte de a fixa durata concediului de odihnă veți avea să țineți seama de
toate aceste avize ale noastre”. •
TR
— Dispoziția Direcțiunii Generale a Arhivelor Statului trimisă la 5 Sept. 1939,

direcțiunilor regionale, sub Nr. 780—784 :
„Pentru a nu interveni întârzieri inerente vremurilor de acum, în privințasa la-
EN
riilor cuvenite personalului arhivei Dv., dispunem ca toate ștatele de plată cum și actele
justificative pentru sumele prevăzute în bugetul respectiv, cheltueli de birou și între
ținere, să fie adresate direct Onor. Minister al Educației Naționale, Direcția contabilității,
/C
spre ordonanțare, în formele cerute de legea contabilității publice”.
— Raportul Direcțiunii Generale a Arhivelor Statului Nr. 779, din 9 Sept. 1939,
către Ministerul Educației Naționale :
SI
„Din prevedere față de situația zilei, credem de datoria noastră a Vă ruga să

binevoiți a dispune asupra celor ce urmează.
„In Arhivele Statului se găsește material istoric de mare valoare. Pentru apărarea
IA
lui de atacuri aeriene în caz de războiu, avem nevoie de un adăpost sigur, care poate
fi construit în curtea Arhivelor pe locul afectat măririi localului. Pentru refugiul per
sonalului se poate afecta pivnița existentă, care trebuie întărită.
U
„Dacă însă este vorba de o eventuală evacuare, care nu exclude totuși adăpostul,
atunci trebue să avem gata lăzile necesare, atât pentru Direcțiunea Generală cât și pentru
BC
Direcțiunile regionale.
RY
INFORMAȚII 201
RA
,,Pentru una sau alta din lucrări, Vă rugăm să binevoiți a dispune alocarea suinei
necesare și începerea urgentă a lucrărilor”.
LI B
— Raportul Direcțiunii Generale a Arhivelor Statului Nr. 369 din 15 Aprilie
1940,. către Ministerul Educației Naționale :
„Fără întrerupere ne sosesc informații atât cu privire la distrugerea arhivelor
naționale cât și la înstrăinarea lor. Dispar necontenit din arhivele publice nesupuse
Y
controlului Arhivelor Statului, cum și din cele particulare, piese artistice de cea mai
mare importanță. Astfel constatăm dispariția, mai adesea prin trecerea peste hotare,
T
a registrelor de stare civilă, a catagrafiilor, urbariilor și manuscriselor vechi. Da acestea
se adaugă un număr important de cărți vechi românești.
SI
„Pentru a înceta această pierdere a bunurilor naționale, vă rugăm să binevoiți a
dispune întocmirea unul articol adițional la legea Arhivelor, cu următoarele prescripțiuni :
ER
,,x. Este absolut interzis exportul, sub orice motiv, al documentelor, manus
criselor, condicilor, registrelor, dosarelor, notelor zilnice, memoriilor marilor personalități
românești, cărților vechi românești, foilor volante și orice piesă arhivistică, fără apro
barea prealabilă a Direcțiunii generale a Arhivelor Statului.
IV
„2. La vânzarea unor astfel de piese, care provin din arhive particulare, au dreptul
de preemțiune Arhivele Statului și Academia Română, cărora trebue să li se prezinte
UN
mai înainte orice material arhivistic. înainte de alegerea acestor instituțiuni este inter
zisă orice vânzare, chiar în interiorul țării.
„3. Să se dea dispoziții amănunțite vămilor pentru a face control riguros în această
privință și a împiedeca trecerea peste hotare a materialului arhivistic.
„4. Căile ferate române, Serviciul fluvial și maritim și direcțiunea P. T. T., nu
AL
pot primi pentru export materialul enumerat mai sus, decât numai cu aprobarea prea
labilă a Direcțiunii Generale a Arhivelor Statului.
„Prescripțiunile de mai sus am avut onoarea să le cerem încă din 1938, când
TR
am făcut propuneri pentru schimbarea legii arhivelor Statului. Cu bucurie am văzut

apoi aceleași principii aplicate și în Franța încă de anul trecut și există în alte multe
țări de multă vreme. Chiar și la noi s’au prevăzut toate aceste restricțiuni în ceeace
privește obiectele arheologice, prin legea de organizare a Comisiunii Monumentelor
EN
Istorice. Credem că este de neapărată urgență acum, să se extindă aceleași prevederi

și asupra obiectelor arhivistice, care sunt bunuri istorice naționale”.
— Raportul Direcțiunii Generale a Arhivelor Statului Nr. 373 din 15 Aprilie

/C
1940, către Ministerul Educației Naționale :

„Prin jurnalele Consiliului de Miniștri No. 2746/1938 și No. 1614/1939 s’a hotărît
vânzarea arhivelor instituțiilor de Stat. In niciunul din aceste jurnale nu s’a precizat
ce anume să se vândă și nici nu s’a amintit că trebue să se respecte condițiile impuse
SI
de legea de organizare a Arhivelor Statului. Din acest motiv constatăm că se distrug

multe arhive sub simplul motiv că „sunt vechi și scoase din uz”. Este evident că un
IA
document sau registru dela 1500 este vechiu și poate fi scos din uz, dar nu și din istoria
națională, pentru al cărei edificiu poate forma o bază serioasă.
„Cu durere primim din multe părți informații asupra acestei situații triste, ce
este rezervată prețioaselor urme ale trecutului. Ca să îndreptăm situația am intervenit
U
la fiecare, caz în parte și am arătat chiar onoratelor Rezidențe regale, că amintitele

jurnale înțeleg neapărat respectarea normelor impuse de legea arhivelor. Cu toate acestea
BC
nu am putut opri valul de distrugere. Municipiile, primăriile, tribunalele, judecătoriile,

*
RY
RA
administrațiile financiare, și orice este instituție de stat, vând arhivele ca maculatură
pe baza unui simplu proces-verbal, fără alegerea și fără aprobarea noastră. In unele părți
s’a hotărît ridicarea în masă a arhivelor municipale, bisericești, judecătorești și admi
LI B
nistrative.
„Dacă acest procedeu continuă, în mai puțin de doui ani vom ajunge cea mai
săracă țară în arhive, cu toate că până acum eram cea mai bogată din tot Sud-Estul
european. Pentru a înceta o clipă mai devreme această situație incompatibilă cu demni
tatea unui stat național independent, care tinde să-și ocupe locul pe care îl merită în
Y
rândul statelor civilizate, Vă rugăm să binevoiți a dispune să se facă un nou jurnal al
T
Consiliului de Miniștri prin care să se lămurească precis următoarele îndatoriri :
,,i. Aplicarea jurnalelor consiliului de miniștri No. 2746/938 și No. 1614/1939
SI
se face cu respectarea strictă a legii de organizare a Arhivelor Statului.
„2. Este interzisă orice vânzare de maculatură fără aprobarea direcțiunii generale
sau regionale a arhivelor Statului, dată în baza referatului delegatului respectiv.
ER
„3. Transportul și diurna delegatului se plătește de instituția care are arhivă
de ales.
„4. In cazul când nu se pot indeplini aceste obligații, fie din cauza cheltuelilor
IV
preamări, fie din lipsa de personal pentru alegere datorită împrejurărilor actuale, fiecare
instituție este obligată să păstreze intactă întreaga sa arhivă.
„Numai în felul acesta Domnule Ministru, se mai poate salva ceva din tezaurul
UN
arhivistic pe care vremurile trecute, atât de grele, ni l-au lăsat moștenire”.
Cerându-mî-se pe cale particulară să redactăm un text precis, am înaintat

următorul Proect de lege pentru conservarea materialului arhivistic.
AL
Art. 1. —Se interzice înstrăinarea, vânzarea sau distrugerea, sub orice titlu, a
oricărei piese arhivistice, de orice vechime, redactată în orice limbă (documente istorice,
acte fundaționale, manuscrise, condici, registre, dosare, note, cărți vechi românești,
foi volante, etc.), compusă, intrată sau păstrată la instituțiile de Stat, biserici recuno
TR
scute de Stat, municipalități, instituții culturale, regii publice, case autonome, adminis
trații comerciale, etc., sau acelea care sunt sub controlul Statului primind subvenții
dela Stat, ținut, județ sau comună.
EN
înscrisurile și documentele aflate la instituțiile de mai sus fiind inalienabile

și imprescriptibile, trebuie să fie păstrate în ordine și siguranță, ca orice bun al Statului.
Personalul însărcinat cu ordonarea, păstrarea și asigurarea acestor arhive răspunde
de integritatea lor. La fiecare sfârșit de an el va comunica Arhivelor Statului respective,
/C
inventarul dosarelor și materialului arhivistic format în cursul anului.

Art. 2. — Arhivele-registratură, care nu mai sunt necesare administrației curente
a instituției posesoare și au o vechime de cel puțin 30 de ani, se selecționează de dele
gații Arhivelor Statului. Partea selecționată se depune la Arhivele Statului iar autori
SI
tatea respectivă dispune de maculatura rezultată în urma selecționării, în baza apro

bării precise dată de Direcțiunea Arhivelor Statului.
Art. 3.—Actele de natură istorică, juridică, administrativă, bisericească, mili
IA
tară etc. mai vechi de anul 183T, care au atingere cu trecutul național, aflate în arhive
particulare cu orice titlu, sunt bunuri naționale și nu pot fi distruse, cedate sau înstrăinate.
In caz de vânzare a lor se vor oferi mai întâiu Arhivelor Statului și Academiei
U
Române, care în numele Statului, au dreptul de preemțiune. Când aceste instituții nu-și
exercită dreptul de preemțiune în timp de șase luni dela prezentare, se pot vinde numai
BC
în interiorul Statului, Arhivele Statului fiind obligate a da aprobarea cuvenită. Inven-

RY
INFORMAȚII
RA
tarul pieselor vândute și schimbul de proprietate se va ținea în curent la direcțiunea
generală a Arhivelor Statului, deținătorii fiind obligați a le pune la îndemâna cercetă
torilor istoriei naționale recomandați de această direcțiune sau de Academia Română.
LI B
Art. 4. — Pentru controlul și clasarea acestui material, înscrisuri și documente,
deținătorii lor, persoane sau instituții particulare, sunt obligate ca în termen de doi ani
să depună la direcțiunea generală a Arhivelor Statului, inventarul lor complet și exact.
Aceia care nu-1 pot alcătui din lipsa persoanelor cu pregătirea specială necesară, pot
Y
depune temporar fondul respectiv la numita direcțiune spre alcătuirea inventarului și
ținerea evidenței, după care se vor înapoia atât piesele documentare originale cât și un
T
inventar al lor certificat.
Art. 5. — Actele de orice natură, posterioare anului 1831, data înființării Arhi
SI
velor Statului, aflate în arhivele particulare ale personalităților, sau ale moștenitorilor
lor, care au avut un rol oficial în viața Statului și în această calitate au săvârșit sau
ER
au provocat săvârșirea acestor acte, care nu sunt deci misive cu titlu personal, sunt și
rămân de drept proprietatea Statului, ca bunuri înstrăinate din arhiva instituției de
Stat în cadrul căreia și-au împlinit însărcinările date. Ele revin de drept Arhivelor Sta
tului, unde vor completa fondurile instituțiilor respective. Deținătorii lor sunt obligați
IV
a le depune la Arhivele Statului în termen de un an dela promulgarea acestei legi.
Pentru arhiva acestor personalități sau a descendenților și ascendenților lor.
UN
Arhivele Statului sunt obligate ca la depunere să dea copii certificate după actele privi
toare la activitatea lor.
Art. 6. — Autoritățile judiciare sau administrative care vor face inventarul
de averea rămasă în urma morții unei persoane care a ocupat demnități publice, sunt
obligate a ridica actele oficiale arătate la art. 5 al prezentei legi, pe care apoi le vor depune
L
la Arhivele Statului dacă sunt mai vechi de 30 de ani, sau la ministerul de care a depins
RA
funcțiunea ocupată de defunct, dacă sunt mai noi.

Art. 7. — înscrisurile și materialul documentar prevăzut în legea de față, nu
poate fi vândut, transmis sau donat în afară de hotarele țării sub nici un motiv și cu
nici un titlu.
NT
In aceiași obligație și sub aceleași interdicții intră și înscrisurile și materialul

documentar (scrisori, acte, memorii, note zilnice) provenit dela personalitățile care au
avut un rol politic, cultural, militar, bisericesc, administrativ, etc, în trecutul nostru.
CE
In caz de vânzare Arhivele Statului și Academia Română își exercită dreptul de pre-
emțiune.
Pentru expoziții internaționale sau documentări necesare intereselor Statului,
direcțiunea generală a Arhivelor Statului va îngădui trimiterea peste hotare pe timp
limitat a unui material anumit, garantându-se înapoierea lui la locul de origine.
I/
In cazuri excepționale, vânzările sau schimburile internaționale se pot face numai

iu baza unui jurnal al Consiliului de Miniștri, în urma referatului anume făcut la cerere
S
de direcțiunea generală a Arhivelor Statului și aprobat de Consiliul de perfecționare al

Arhivelor Statului.
IA
Art. 8. — Căile ferate române, Serviciul fluvial și maritim, Serviciul P. T. T.

și orice vamă, nu pot primi pentru export înscrisurile publice sau particulare de interes
U
istoric și documentar cuprinse în articolele de mai sus, și nici nu pot îngădui scoaterea
lui din țară în vreun fel oarecare, decât în baza aprobării prealabile a direcțiunii generale
BC
a Arhivelor Statului.
RY
RA
Art. 9. — Abaterile dela prescripțiuuile prezentei legi atrag după sine pentru
infractor pedeapsa închisorii corecționale dela 6 luni la doi ani și despăgubirea către
Stat cu de zece ori valoarea curentă a piesei arhivistice înstrăinate fără aprobarea pre
LI B
văzută în prezenta lege.
— Decretul-lege -pentru Codul funcționarilor publici ; publicat în Mon. Ofic., Nr.

131 din 8 Iunie 1940, prevede următoarea tabelă de încadrare a personalului Arhivelor
Y
Statului: „Grupa A.—37. ,,Arhivarii și paleografii dela Arhivele Statului'.
T
Gradul Tipul de salariu
Nr, Lei
SI
Arhivar principal cl. I-a............................ ................ 20 15.000
Arhivar principal cl. Il-a............................ . .................. 21 13-500
ER
Arhivar cl. I-a................................................ ................ 23 12.000
Arhivar cl. Il-a............................................ 9.500
Arhivar ajutor cl. I-a................................... ................ 28 8.500
Arhivar ajutor cl. Il-a.. . ........................ .................... 30 7-500
IV
Paleograf cl. I-a............................................ .................... 31 7.000
Paleograf cl. Il-a........................................... ................ 33 6.000
UN
Paleograf cl. ITI-a......................................... ................ 35 5.000
2. Diverse
AL
— In ziua de 12 Nov. 1939, a fost sărbătorit D. Const. Moisil cu ocazia retra

gerii sale la pensie. Pe lângă marea majoritate a funcționarilor Arhivelor Statului, care
făceau această sărbătorirei a fostului lor conducător, au luat parte și numeroși prieteni
TR
și elevi, reprezentanți ai institutelor de cultură și societăți științifice aducând omagiul

lor pentru sărbătorit, organizator al arhivelor naționale și îndrumător al școalei de arhi
vistică, pregătitoare de specialiști în științele ajutătoare ale istoriei.
Festivitatea a avut loc în sala de ședințe dela Arhivele Statului din București,
EN
unde s’au ținut cuvântările de omagiere și răspunsul sărbătoritului (toate publicate în Bu
letinul Muzeului Militar național, III, Nr. 5—6, (1939—1940), p. 159—165). Odată cu
acestea s’a înmânat sărbătoritului volumul omagial întocmit de noul director al Arhivelor
Statului în cinstea predecesorului, cu colaborarea personalului Arhivelor Statului. După
/C
aceea a urmat o masă colegială la Athenee Palace, la care au participat șaptezeci de

prieteni. Alții și-au arătat frumoasele sentimente prin deosebite scrisori pline de admirație.
E întâia oară când, după o existență de peste o sută de ani, se arată astfel de
sentimente pentru unul din conducătorii și organizatorii arhivelor.
SI
— In urma retragerii dela 1—4 Iulie 1940, din Bucovina și Basarabia, au rămas
IA
pe loc toate depozitele arhivistice din Cernăuți și Chișinău, al căror cuprins numeric se
cunoaște din Inventarul Arhivelor Statului, București 1939, p. 333—358. Avem nădejdea
că-1 vom regăsi întreg la întoarcere și cât de curând.
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T
I.
Y
LI B
RA
RY
pLA-XȘA- b
bandelor turcești-
i Siruni,
RY
/
RA
LIB
’. 7, ‘ , -. ,>•.»./> ■ .
)
Y
7,'.,
jT^t^tp l-,'. . j/.<'zXX-
.- L- î»X_7 ••> ^>^70»-*;
.,....,
IT
^777777 w^-Ț*. .
-, . i .
RS /
•X>
/ ■ < ‘7.
VE
. y ..
NI
LU
z
RA
NT
i'f ',7' (-77^'^s'^la7777-77'^7ft^l7&7^77’’'7'-i7tf'-*77: ■ -. jj-zlp

CE
S I/
IA
<■ • ^^‘-vvz h^y-eilz 7777 &*)’“' e'/ifj'-7 >/^y77y^}7-’^7-^7'. 7 ^7'^7, : '•-. .}i\),\, urte-sr* :'-J t.
U
4-'" - - ■ • -- -. tl ,»;,wvW/<-7
BC
'^Tc* 'j7/ cț.^ '

‘e^rJ.> ' * ^^777^
i
»;£.».4X2.» i I . <■ *.7-f* .<■ * ;«'"'7’_*- ><•,..• •’/-•».> » jt| >^»c/' z
’ -■■ .....
*777t77
&77 -&*, W 7 -<t« t<s
’Xâ'*'■ $“"' jfâyj* 4fât-

“&, && $& «ța “isr 77r,i
•&> „..,< Jf
7;>^ ^7
;>• ijj/
7 <$ ■i- r7yi-c
** '
tfo. «C
_1<;lVl>rtullUilâidVAiaS-
Muharrem 9)-
i769 Mai 15 (Iî83
PLANȘA ii.
H. Dj. Siruni, O năvălire a bandelor turcești.
RY
RA
LIB
Y
IT
RS
^sjy /
VE
<< ■■■ y yM-

...........
NI
LU
RA
^Â'-fyUr 7. *&> $> <&*>
/
NT
?W<\ 1
\ * /4>
CE
, * 'iiZ 4^vO/j ■?> y-j-y7 5- .îl! y. 7_î>

ij/-/' • ■ • ' / 7 ' y
S I/
■. . ./ ■
IA
U
BC
Linul Valahiei.
1774 Oct. 7—16 (1188, începutul lui Șaban). —Firmanul Sultanului AbdulhatnicHI către caimaca-
Cf. doc. No. XII.
PliA.'NȘ^- III.
bandei
• ni O năvăli a
î Sun»1' u
RY
RA
LIB
Y
a'
IT
ioiaz^'U'”;’ e_7 :t.^,aS^^Sp?^5® **T
RS
....
W-^W^’V’r7;3' - /a
VE
A^sAAș»WW1^
NI
LU
yyyyy ^y>yy2yy^yÂvy
A
•/
>!> ,~ , ,-„ A
RA
y>M, ■ y)J,x>^ybyyyy
'^' ?’/y
^yy-y i ,y,
NT
v,*>(& \A
A v> - ■ ! • ? z— 3 . /
S<$7>
CE
/ •yj<r*r uZ’r-' v '/ \.
«3b ** Âvjjy1
)^^ --
-yy
I/
^s>
S
" r “ .“ *
IA
m \
2- \
U
BC
A către
\ êv^êtC-'Ș1
cătte vi^rn
, • MoUover. Cf.
,118S,toceputulVur^ antevoda.^
i774ôv. Me^ru
\
\
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
R
Const. Moisil, Studii de sigilograjie. PLANȘA V.
RA
LI B
T Y
SI
ER
i. Fotografia sigiliului lui Mihai Viteazul, 1600.
IV
(Docum. 27 Iulie 1600. Arhivele Statului, București).
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
2. Sigiliul domnesc al lui Duca Vodă. 1673.

(Docum. XLV, 22. Academia Română).
BC
CU
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
R
R
Const. Moisil, Studii de sigilografic. PLANȘA VI.
RA
LI B
T Y
SI
i. Sigiliul inelar al lui Duca Vodă. 1679.
(Docum. XIV, 61, Academia Română).
ER
2. Sigiliul domnesc al lui Duca Vodă, 1679
(Docum. LXXVIII, 5, Academia Română)
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
3. Sigiliul domnesc al lui Duca Vodă 168)

BC
(Docum. V, 114, Academia Română).

BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
REVISTA ARHIVELOR
RA
IV, 2 1941
LI B
T Y
NICOLAE IORGA
SI
*5/J7 IUNIE 1871 - +27 NOEMVR1E 1940
In tanta novarum rerum diversitate
nescio quid scriberem (Raport din 1538).
ER
Sunt epoci în vieața indivizilor, ca și în a omenirii, care depă
șesc orice închipuire. Logica gândirii nu poate să înțeleagă anumite
IV
întorsături ale evenimentelor de-a-dreptul senzaționale, care turbură
până în adânc orice ființă. Perspectivei istorice înseși îi este impo
UN
sibil să găsească o explicație pentru ceea ce constituie drama zgudui

toare a unei comunități sociale sau a unui individ, sortit să suporte
în același timp cel mai apocaliptic destin și cel mai sardanapalic festin.
Și acest destin îl trăește acum toată lumea râvnind totuși la ban
AL
chetul altora.
Tragismul destinului pe care îl trăim toți nu ni-1 putem închipui
în toată desfășurarea lui demonică. Ne simțim copleșiți de el în în
TR
tregime. încercăm doar să găsim o linie de conduită în vieață, nu

pentru a-1 ocoli sau învinge, procedeu clasic la antici, ci numai spre
a-i supraviețui, ca în plin ev mediu. O omenire întreagă stă uluită
EN
în fața neprevăzutului care în adevăr îmbracă forme excepționale. Sin

gura ei dorință hotărîtă este să vadă sfârșitul care trebue să vie odată,
oricare va fi aspectul pe care îl va avea.
/C
Țelurile pe care le îmbracă nădejdea de acum sunt azi neasemuit

de mari și de o covârșitoare importanță. Avem impresia că se făuresc
omenirii drumuri noui de durată. Ele trebuie să ducă spre o lume mai bună,
SI
mai armonizată, cu indivizi mai bine cotați dar și mai mult sincro
nizați intereselor generale care primează totul. Impresia pe care o
IA
avem este că întregul efort al omenirii de acum are această unică

tendință.
Pentru noi, care n’am tins către această stare și n’am contri
U
buit cu nimic la promovarea temutului haos pe care îl produc astfel

de perturbări, pe care le putem numi azi cosmice, totul e uimire. Că-
BC
Revista Arhivelor. 1
RY
RA
lăuziți de un singur gând, să păstrăm dreapta răzășie pe care o moș
tenim și îngrijim de mii de ani, am făcut tot ce ne-a stat în putință
să avem decența liniștei cuvenite. Poate că tocmai din această
LI B
cauză rezultatul a fost mai mult decât plin de cruzime. Un neam
întreg a fost crucificat pentru că avea dreptatea de partea lui.
N’avem încă un an în urmă și ne vedem în plin desacord cu
toată gândirea noastră de până acum. Temeiurile istorice pe care ne-am
Y
clădit patria sunt o ruină. Realitățile etnice și geopolitice rămân o
T
ficțiune. Nici unele, nici altele nu au fost luate în seamă și nesăbuit
am fost zvârliți sub foarfecă neînduratei Atropos. O violență, căreia
SI
nu-i puteam riposta, ne-a rășluit moșia răsăriteană ; o minciună bine
dirijată a sfărâmat celelalte hotare. In fața atâtor lucruri noui nu
ER
putem spune de ce și cum. E probabil ca totul să fie atât o urmare
neprevăzută a unor factori interni defetiști cât și a acțiunii distruc
tive pornită de unele elemente nepregătite. Ne lipsesc datele certe de
IV
judecată spre a putea înțelege tot ce s’a întâmplat în anul trecut.
Constatăm însă faptele și putem trage o concluzie firească : nici una
UN
din hotărîrile de acum nu poate rămânea. Nouile delimitări ale țării
nu pot trăi. Ficțiunea nu poate crea elementele ordinei permanente.
Toate aceste probleme ne vântură mintea și ne înspăimântă prin

L
tragismul lor, care nu era<deajuns. Hotarele sfărâmate nu erau destulă

RA
jertfă. A mai venit peste toată suflarea românească și o stare mor

bidă, unică în analele lumii, care se înscăunase în putere de guvernă
mânt fără rațiune. Ea avea să jertfească însăși ființa neamului prin
NT
ideologii străine și criminale, care au dus la ieșirea în stradă a unei

generații rău pregătită și dominată de pasiunile primordiale. Atunci
suferința generală a neamului a trebuit să fie pătată și de cea mai
CE
abominabilă crimă pe care n’o poate concepe nici tot ce poate fi mai
primitiv. In astfel de vremuri tragice și fără perspective, pe care putem
spune că le-am trăit toți, ne-a fost dat să înscriem și asasinarea tâl
hărească a profesorului Nicolae Iorga.
I/
Peste toate frământările, pe care avem dreptul să le considerăm

acum din domeniul trecutului, a mai rămas o singură realitate ne-
S
desmințită : puterea de vieață a neamului în mâini mai bune și mai

IA
oneste. In aceste timpuri de retrăire a dramei noastre milenare, e po

trivit să ne îndreptăm privirile spre creatorii de spiritualitate româ
nească. In ei stă toată înțelegerea trecutului și toată prevederea vii
U
torului. Penații noștri nu ne pot înșela. Ofrandele neînsemnate pe care

li le putem aduce pe altarul modestei noastre vetre ni-i vor păstra
BC
RY
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
* 3117 Iunie 1871 — t 27 Noo. 1940

U
BC
Foto Jutietta Col. Arhivelor Statului

RY
20 S REVISTA ARHIVELOR
RA
cu toată puterea lor sacră. Și acum, mai mult decât oricând, avem
nevoie de protecția sfințeniei lor.
LI B
Cu aceste gânduri de venerată amintire să ne fie îngăduit a ne
apropia, în paginile de față, de figura aceluia care pentru fiecare din
noi reprezintă mai mult decât însăși ființa noastră a tuturor. E Ni-
colae Iorga, care azi ar fi avut șaptezeci de ani, al cărui spirit va
Y
domina gândirea noastră la infinit și al cărui chinuit sfârșit va crea
un nou Infern, mai aspru și mai dureros decât și l-a putut închipui
T
cunoscutul Florentin.
SI
Pentru cei care l-au cunoscut și stimat Nicolae Iorga rămâne
nemuritor. Pentru cei cărora ne-a fost profesor și l-am urmat, va fi
ER
totdeauna însuși sensul vieții noastre : înțelegere omenească a lucru
rilor, iubire nesfârșită a patriei și muncă neostenită de zi și de noapte.
Nu văd ce alt rost ar mai putea avea existența noastră decât aceea
IV
de a merge pe căile lui profetice. Pentru cei care l-au hulit și ucis
trebuie să fie o veșnică remușcare. Aceasta evident pentru aceia care
UN
se înfățișează ca oameni, căci niciodată apostasia n’a fost a unui neam
întreg.
*
AL
In actul de naștere nr. 492, alcătuit la 6 Iunie 1871 (st. v.) orele
10 dimineața, se înscrie nașterea „copilului Nicu N. Iorga, de sex
masculin, de religie ortodoxă, născut eri la orele douăsprezece din
TR
noapte, în casa părintească în orașul Botoșani, din strada Copoului”.

Astfel, în cumpăna nopții, a văzut lumina zilei Nicu fiul avocatului
Nicu larga. Acest copil era să fie apoi omul fenomen al neamului
EN
nostru, cunoscut de o omenire întreagă sub numele de Nicolae Iorga.

Veiața lui e o vieață de privațiuni și muncă. La cinci ani rămâne
orfan de tată. In singurătatea casei mamei lui, deseori schimbând
/C
proprietarul, își începe propriuzis activitatea : informația prin cetit,

nu numai românește. Școala primară, care nu avea nimic de adăugat
la cunoștințele copilului care cetea pe larg Letopisețele publicate de
SI
Kogălniceanu, i-a prins patru ani. După aceea începe să scrie la Ro
manul, ziarul unchiului său Manolache Arghiropol, în timp ce urma
cursul inferior al liceului din Botoșani. Mai apoi neliniștitul său tem
IA
perament îl trimite la Iași pentru alți patru ani. Acolo își câștigă
existența muncind lucrul greu și plictisitor al pedagogului, nu fără
U
dese abateii dela regulamentele oficiale ale școalei. Deaceea este mai
mult un elev rătăcitor. își ia bacalaureatul în 1888, clasificat întâiul
BC
pe Moldova, al doilea fiind, cum notează în amintirile sale, Elena Buznea.

RY
NICOEA.E IORGA 209
RA
Termină cursurile universitare la Facultatea de litere din Iași
într’un an de zile și ia licența în 1889, cu cel mai mare calificativ pe
LI B
care îl putea conferi facultatea : magna cum laude. Procesele verbale
ale comisiilor de tot felul o atestă, cu toată împotrivirea lui Aron
Densușianu, care nu vedea în manifestarea tânărului și neobișnuitului
candidat decât o călcare de regulament. împotrivirea lui a devenit
Y
indignare când profesorii, în urma propunerii unui A. D. Xenopol, au
luat inițiativa sărbătoririi fenomenalului tânăr licențiat de optsprezece
T
ani. In Aprilie 1890, după o numire în învățământul secundar, pleacă
SI
în străinătate.
La studii face cunoștință cu noul spirit al cercetărilor istorice
ER
pregătindu-și lucrarea de diplomă la Hautes etudes și obținând titlul
de diplomat al secției istorico-filologice în 1893. La acesta se adaugă
repede doctoratul dela Leipzig. IV
Trec astfel patru ani de cercetări migăloase prin aproape toate
bibliotecile și arhivele țărilor europene. In același timp colaborează
la revistele străine de specialitate ale vremii și la Enciclopedia fran
UN
ceză. E apreciat în mod deosebit de profesorii săi între care se numără

Gabriel Monod, Charles Bemont, Karl Lamprecht și alții. Licențiatul
fenomenal dela Iași dovedea aceleași calități și în fața profesorilor din
AL
străinătate.
înapoiat in țară se prezintă la concursul pentru o catedră uni
versitară. Apreciat de comisie în termeni măgulitori nu întrunește însă
TR
nota de recomandare impusă de regulament. Obține totuși suplinirea

catedrei la care deschide cursul la 1 Noemvrie 1894, printr’o lecție
care a constituit o inovație a gândirii noastre istorice. In anul următor
EN
obține catedra printr’un alt concurs. Astfel Nicolae Iorga a ajuns pro
fesor de istoria universală la Facultatea de litere din București da
torită geniului înăscut și muncii nepregetate. De atunci înainte 46 de
/C
ani în șir își va începe activitatea profesorală la aceiași dată a anului

până în toamna fatală din 1940 când, cu cea mai aspră brutalitate, a
fost lipsit de catedră în plină putere de muncă.
In această viață de om a întreprins o muncă de gigant. N’a fost
SI
domeniu de creație omenească în care el să nu-și fi spus cuvântul.

Istoria, prin însăși misiunea ei, este o preocupare complexă întocmai
IA
ca și spiritul uman însuși. In toate el strălucea uimitor. Oriunde și

cu oricine ar fi vorbit putea întreține discuția, în nu importă ce do
meniu, cu aceiași competență de specialist recunoscut. De aceea pre
U
tutindeni se bucura de stima unanimă care și la prietenii cei mai

BC
apropiați era plină de un măgulitor respect. Nu este deci de mirare

RY
RA
ca oriunde pe fața globului să fie primit și cinstit cu toate onorurile
Palate regale, academii, universități și înalte instituții de cultură,
LI B
atât din lumea veche cât și din cea nouă, se întreceau în a-1 socoti
între ai lor și a-1 primi în mod deosebit. Nu credem că depășim cu
nimic drumul adevărului dacă vom mărturisi că niciodată numele de
Român n’a fost pronunțat mai des și cu mai multă considerație decât
Y
când a fost asociat de numele profesorului Iorga. Deaceea cu drept
cuvânt s’a spus la moartea lui, nu de noi ci de către străini, că Ro
T
mânii au pierdut un om care aparținea umanității întregi, un om care
SI
înveșnicește amintirea poporului care l-a născut, căci astfel de perso
nalități se nasc numai la o mie de ani odată și nu în orice țară. Dacă
ER
astfel am fi vorbit noi ni s’ar fi aruncat în față epitetul de encomiasm.
Și ori cât ar fi fost, nu ne sfiim să o mărturisim, ar fi avut dreptul
la el. IV
Opera lui Nicolae Iorga nu poate fi înfățișată în câteva pagini.
Bibliografii săi au adunat în câteva volume numai titlurile lucrărilor
UN
sale în număr de peste douăzeci de mii. Abia de o putem înfățișa

enunțiativ în câteva idei cardinale. O nouă concepție despre vieață, o
nouă concepție a gândului despre lume, străbate fiecare pagină ori
L
de e vorba de istorie universală sau națională, ori de literatură, teatru,

artă, morală sau alt domeniu de manifestare umană.
RA
Și acestea toate nu sunt concepții scoase din teorii, din specu

lații diverse, ci sunt redate lumii din interpretarea plină de vieață a
izvoarelor istorice înseși. O întreagă lume medievală, plină de infinite
NT
bunuri spirituale, a înlocuit în concepția tuturor năpasta aruncată cu

ușurință asupra acestui ev socotit până la el al întunerecului. Dea
supra lui apare Bizanțul, ponegritul Bas-Empire, plin de strălucire.
CE
Gândirea rămasă uitată în pagini de arhivă reapare sub ochii noștri

datorită lui. Dela Benedict de Nursia și până la căutătorii de libertate
ai veacului trecut ne trece pe sub ochi întreaga zbuciumare a minții
I/
omenești în goană după perfecțiune sau măcar după puțintel bine.

Popoare și eforturi omenești reflectate palid în șire stereotipe de cronică
S
renasc sub viziunea lui în maiestoasa lor luptă pentru vieața. E un

neîntrerupt efort, dela o pagină la alta, prin care reînvie aceea ce
IA
părea cu desăvârșire uitat, mort pentru noi. Părea așa deoarece ni
meni ca Nicolae Iorga nu a căutat luminarea fărâmelor de viață.
U
In adevăr nu e istoric sau cercetător de istorie care să fi căutat,

să fi adunat și să fi publicat mai mult decât Nicolae Iorga, tot ceea
BC
ce este esențial în istorie : izvoarele. El este unicul ziditor de palate

RY
NICOLAE IORGA 211
RA
care și-a adunat singur varul, piatra și nisipul de care a avut nevoie
pentru realizarea operei sale mărețe. De aceasta își dau seama toți
LI B
aceia care știu ce înseamnă a aduna material istoric.
Cu ajutorul acestuia Iorga a știut să transforme concepția ge
nerală despre valoarea etică a istoriei. El a redat omenirii atâtea
lumi apuse ori ascunse sub vinovate văluri de uitare. Dacă n’am aminti
Y
decât că un nou Bizanț și Post-Bizanț a fost înfățișat tuturor, că el
a prezentat până în ultima sa manifestare acel puhoiu năvalnic do
T
ritor de vieață nouă, care a fost lupta pentru cruce, dincolo de limi
SI
tele impuse de cercetători și de cruciate numerotate și că în istoria
universală nu este Orient și Occident ci numai interpenetrație, și ar
ER
fi destul. Noi însă trebue să adăugăm că însuși trecutul noastru a
fost încadrat în istoria lumii în termenii și luminile cele mai reale și
totodată cele mai splendide, fără exagerare și fără naționalism căutat.
IV
Poporul român i-a apărut ca o energie creatoare, cu un rost bine de
finit în spațiul său, din cele mai vechi timpuri până azi. Aceia care
au fost pe aici acum patru mii de ani nu ne sunt străini. Sunt stră
UN
moșii noștri ale căror urme de sub pământ și de pe pământ ne vor

besc despre ei îndeajuns. Peste ei s’a imprimat adânc, și fără putință
de contestare, sigiliul Romei, care ne-a ajutat să supraviețuim cola
L
borării silnice cu barbarii de mai târziu.

Acestea toate au venit dela sine, din adâncurile nemăsurate și
RA
până la el neînțelese, ale trecutului nostru. El le-a simțit, le-a căutat,

le-a văzut și le-a înviat spre a ni le reda tuturor pentru totdeauna.
-Și. vor rămânea. Vor fi bronzul veșnic pe care nu-1 vor fărâma fur
NT
tunile și nu-1 vor putea roade nimicniciile.

In concepția profesorului Iorga nația aceasta, cu trecut și sufe
rințe îndelungi, cu instituții de înaltă ținută etică de universalitate,
CE
cu eroi de epopee și cu o spiritualitate demnă de invidiat, își păstrează

intactă o menire pe care i-o dictează imperios mediul în care trăește.
Și Iorga pe acest mediu l-a cercetat ca prin el să fixeze liniile direc
I/
toare ale menirii neamului. In fiecare pagină pulsează energic, zvâc

nește de vitalitate, acest crez al lui. El a evocat trecutul pentru a con
S
solida prezentul generator al viitorului căci, așa cum observase însuși

Kogălniceanu la începutul cercetărilor noastre istorice, un popor lipsit
IA
de trecut nu poate avea viitor. Fiecare din noi nu ne înfățișem pe

noi ci suntem numai prezența din urmă a unui șir nesfârșit de stră
moși pe care trebue să-i reprezentăm cu demnitate. Aceasta ne e che
U
marea la care cerea Iorga să ne adunăm toți.

BC
RY
RA
Omul însă s’a dus înainte de a vedea deplina noastră înfățișare.
Cu el a dispărut și firea cea mai delicată sufletește, bunătatea cea
LI B
mai omenească și înțelegerea cea mai părintească. O ramură frântă
dintr’un pom, o suferință mărturisită de cineva, o lipsă de nevoiași
îi turburau sufletul până la zbucium. Lucrul minții lui, pâinea lui zil
nică, o punea grabnic să sature făptura suferindului care-i ieșea în
Y
cale, oricine ar fi fost el. Casa lui era casa tuturor. Un sfat bun, un
sprijin constant găsea oricine în vorba și în fapta lui, peste orice gând.
T
Pentru tinerii studenți era părinte. Oricare avea casa deschisă și vorba
SI
încurajătoare aproape. Trebuia să facă o singură dovadă : că vrea să
muncească. Dar nu au putut toți să-i dea această singură dovadă,
ER
care este totuși marea poruncă pe care stă temelia lumii. N’am văzut
un zbucium mai cumplit în sufletul lui, în fața dramei care era în
jurul nostru, decât în ziua când a fost omorît șeful unei facțiuni po
IV
litice de concepții stranii și nefirești. îmi spunea atunci îngrozit : „ai
să vezi d-ta ce nenorociri au să iasă din greșala asta” și mi-a numit
UN
persoana. „Omul dispărea dela sine și fără acest sfârșit” era încheerea
vorbelor lui.
Atât de departe a mers cu dăruirea de sine încât casa și cărțile
lui, de care s’a apropiat cu atâta duioșie, le-a dăruit tuturor împreună
L
cu adăpostul lor, fără a se gândi măcar o clipă la ai săi, care tre

RA
buiau să rămână în urma lui. Moștenirea lor e sărăcia căci cel ce a

făcut gloria neamului nu a avut timp să se gândească și la soarta urmașilor.
Noi arhiviștii înțelegem însă toate acestea. Din vraful de hri
NT
soave, urme nedesmințite ale fărâmelor de vieață trecută, știm că nu

poate ieși bogăția lumească. Ne dăm seama însă că de acolo iese toată
bogăția spirituală a neamului. Și Iorga, care a răscolit o lume întreagă
CE
de arhive și documente, aceasta a căutat. Dar așa a socotit el că e

mai bine : să se dăruiască în totul.
Răsplata unei vieți de trudă, numai faptă creatoare, o aștepta
poate în izbânda gândului lui. A fost să fie altfel. 11 cumpăna unei
I/
nopți friguroase de iarnă a fost luat dela masa lui de lucru, de o ceată
a haimanalelor fără căpătâiu, spre a nu se mai întoarce. Oamenii buni
S
și bătrâni din satul Strejnic i-au ridicat trupul zdrobit de gloanțe

IA
criminale în șanțul drumului și au aprins o creștinească lumânare la

capul celui care luminase un neam, o lume. In vremea aceea a pre
istoricilor deslănțuiți în haite cu toate furiile lor primitive, în oropsita
U
noastră țară, era întâiul gest creștinesc pe care țăranii aceia îl schițau
simbolic în lumea rebarbarizată. Răsplăteau astfel, cum numai ei știu
BC
să răsplătească, pe acel energic s«-f ierte Dumnezeu din 1907.

RY
NICOLAF, IORGA 213
RA
Nicio vorbă nu s’a spus, nici un cuvânt nu s’a scris că pierdusem
pe cel mai de seamă fiu al gliei românești. Un ziar abia a strecurat
LI B
un rând indicând ziua în care pământul urma să primească cenușa
marelui apostol. Și acolo am fost mulți cu toate că iscoade infernale
alcătuiau liste negre chiar în fața mormântului încă deschis. O voință
divină a hotărît însă ca hecatombelor căzute atunci jertfă furiei străzii
Y
să nu le mai urmeze altele. Și în timp ce nația ^împietrită ducea la
locul de veșnică odihnă pe acela care a fost cinstea ei de seamă, zarea
T
era străpunsă de vulgare cântece ale străzii. Era strada aceea halu
SI
cinată de care se îngrozea profesorul nostru când, cu atâta suferință,
ne vorbea de Bastilia lui 14 Iulie, ori de zilele Comunei din Paris. Cu
ER
inima, frântă de durere ne strângeam tâmplele căutând să scoatem din
minte gândul că istoria se repetă, și nu puteam.
Dar va trece vremea. Ce este pulbere se va spulbera iar ce este
IV
temeinic va rămânea cu întreg poporul acesta, care nu e cu nimic vi
novat de turburarea apelor. Atunci numele lui Nicolae Iorga va fi
UN
deopotrivă cinstit la înălțimea operei lui. Până atunci cu adâncă ve

nerație închinăm acest modest mănunchiu de cercetări arhivistice me
moriei aceluia care, pe lângă toate celelalte, a fost și cel mai mare
prețuitor și sprijinitor al arhivelor : profesorul Nicolae Iorga.
L
17.vi.1g41.
Aurelian Saeerdoțeanu
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
LI B
T Y
NICOLAE IORGA ȘI ARHIVELE DIN TRANSILVANIA
SI
’ SI UNGARIA
ER
Cercetările în arhivele transilvane au fost foarte reduse, deși
cuprind un imens material istoric, extrem de important și plin de in
IV
formații noui, care luminează puternic, până în cele mai mici amă
nunte, istoria sub toate raporturile a tuturor neamurilor din jurul
UN
Carpaților.
Dintre istoricii români le-au cercetat câțiva, unii relativ la istoria
bisericească, alții la relațiile cu Principatele române. Acela însă, care
a înțeles mai bine ca oricine ce bogăție imensă de informație istorică
L
cuprind aceste arhive, a fost fără îndoială în veci regretatul învățat

RA
Nicolae Iorga. El a și acționat în consecință ca nimeni altul, datorită

cunoștințelor sale extraordinare în domeniul istoriei și puterii sale de
muncă cu totul unică, ajutat de o memorie excepțională. Vom căuta
NT
să arătăm ce arhive a cercetat Iorga și ce material istoric a publicat

în curs de câteva decenii.
Intâiu sunt arhivele săsești, cele mai bogate și mai bine îngrijite,
CE
apoi și altele indicate mai jos, din cari Iorga a tipărit o sumedenie
de documente de o valoare deosebită, Re luăm pe rând, indicând arhiva,
numărul și anii documentelor, precum și publicația în care au apărut.
I/
I. Arhivele din Brașov

S
Recolta de aici a fost mai îmbelșugată și publicată în mai

IA
multe volume și broșuri. Despre izvoarele istorice din orașele săsești

zice Iorga : „Sunt atât de multe, de variate, de precise informațiu-
nile ce curg de acolo, încât istoria noastră e schimbată adeseori prin
U
cunoașterea lor. Ea e îmbogățită, crescută ca viață și coloare tot

deauna. Avem acolo răsunetul imediat, atât de interesant, de nou și
BC
de luminator, al schimbărilor de Domni, al răscoalelor și războaielor,

RY
N. IORGA ȘI ARHIVELE DIN TRANSILVANIA ȘI UNGARIA 215
RA
al nenorocirilor și bucuriilor, nunților, nașterilor din familiile dom
nești. Vedem legăturile de comerț zilnice între orașele ardelene și
LI B
țările noastre, vedem mergerile neguțătorilor și schimburile mărfu
rilor, ne putem da seama de natura și intensitatea vieții economice
în țerile noastre în diferite epoce”.
1. Arhiva orașului Brașov. In publicația ,.Socotelile Brașovului
Y
și scrisori românești cătră Sfat în secolul al XVII-lea” din Analale Aca
demiei Române, secț. ist., voi. XXI (1899) p. 1'09—270, avem soco
T
telile acestui oraș cu unele lipsuri, din anii 1602—1710, între care
SI
sunt intercalate câteva zeci de scrisori domnești și boierești din acel
timp, iar din veacul al XVIII-lea încă peste 50 amintite sau în regește.
ER
In colecția de documente a Acad. Rom., numită Hurmuzaki, e
voi. XI, care întreg cuprinde rodul extrem de îmbelșugat al ostene
lilor lui Iorga. Aici găsim tipărite din numita arhivă 3 doc. din 1564,
IV
1588, 1591 (p. 581, 709, 752) și socotelile Brașovului din anii 1551—
1601 (p. 783—842) ; 1 doc. din 1600 în Documente geografice, Bucu
rești, 1900, p. 15—18.
UN
In Studii și documente privitoare la istoria Românilor, voi. IV,.

p. 212—217, avem Socotelile Brașovului pe anii 1639—1641.
Pe baza actelor descoperite în arhiva orașului Brașov, într’un
AL
memoriu din An. Ac. Rom., secț. ist., XXVII (1904—5), p. 99-—140,
face importante „îndreptări și întregiri la istoria Românilor”.
Sub titlul ,.Brașovul și Românii”, București, 1905, p. 455, ni se
TR
dau 282 scrisori românești, însoțite de lămuriri luminoase asupra tu

turor relațiilor ce au existat în cursul veacurilor între acest oraș și
poporul român.
EN
2. Biblioteca gimnaziului ev angelic din Brașov a fost cercetată

de Iorga pentru manuscrisele celor 3 cronice brâncovenești : cele 2 ale
lui Greceanu și I al lui Constantin Căpitanul, descrise în studiul Cronice
/C
muntene din An. Ac. Rom., secț. ist., XXI. p. 443—46; tot de aici
publică un doc. din 1588 în Hurmuzaki, XI, p. 882 n. 1.
N’au fost trecute cu vederea nici alte arhive din acest oraș, așa
de exemplu :
SI
3. Arhiva bisericii Sf. Nicolae din Șchei, din care extrage 11

scrisori și regește dela boieri și clerici, din 1708—1737, tipărite în ci
IA
tatul memoriu ,.Socotelile Brașovului”, p. 265—66.

4. Arhiva Companiei grecești dela biserica grecească din Brașov,
din care descrie biblioteca marelui Ban Grigorie Brâncoveanu, ctitorul
U
(în memoriul Câteva manuscripte și documente din țară și străinătate

BC
relative la istoria Românilor în An. Ac. Rom., secț. ist., XXVIII (1906)
RY
RA
p. 521—27), iar în voi. Acte românești și câteva grecești, Vălenii de
Munte, 1932, p. LII +364) reproduce 371 documente întregi sau ex
trase din 1650—1861 ; o cronică a vicenotarului Companiei Antonie
LI B
Constantin din 1806—1837 și câteva hotărîri ale dietei ardelene relative
la negustorii greci din 1588—1697, însoțite de un studiu introductiv.
II. Arhivele din Sibiu
TY
1. Arhiva orașului Sibiu. De aici ne dă „socotelile Sibiului” cu
unele lipsuri, din 1521—1598 (publicate în Hurmurzaki, XI, p. 843—
SI
883 ; la p. 843 n. 1, avem cea mai veche scrisoare românească a lui
Neacșu din Câmpulung, din 1521), apoi cele din secolul al XVII-lea :
ER
1602—1714 (în Analele Acad. Române, XXI (1899) p. 272-—288).
Extrase din protocolul Săliștei din 1588—1750 găsim în Sate și 'preoți
din Ardeal, București 1902, p. 119—130 și în Studii și documente,
IV
IV, p. 15—17 no. XXVI—VII; p. 256 {Socotelile o așului Mediaș din
1662) ; An. Ac. Rom., XVII (1904) p. 20 (1 din 1526) ; altele în Hur-
UN
muzaki, XII, p. 1034 etc.

2. Arhiva bibliotecii Bruckentlial furnizează 7 regește de doc. ro
mânești și slavone, din 1650-—1717, reproduse în broșura cu Socote
lile Sibiului din An. Ac. Rom., XXI, p. 288 n. 1.
L
3. Arhiva Universității săsești. Un mănunchiu de documente de

RA
aici, din sec. al XV—VI, avem în voi. XI din colecția Hurmuzaki.

In acest oraș Iorga a avut norocul să dea, la „biserica dirî groapă”
și protopopia ortodoxă, peste o comoară de informație relativ la is
NT
toria românească din veacul al XVIII—XlX-lea. Aceasta este :

4. Arhiva Casei de comerț Const. Hagi Pop. Rezultatul cercetării
acestei arhive a făcut pe Iorga să publice câteva sute de documente
CE
însoțite de studii prețioase, pe care le înșirăm aici : In Studii și do

cumente, VIII, pe lângă trecutul și importanța familiei Pop, etc., avem
vreo 957 scrisori întregi sau regește din 1712—1836, p. 3—173, toate
privesc vieața economică și culturală. Alte zeci de scrisori din sec.
I/
18—19-lea, completează informația și sub raport literar și social în cele

.4 memorii din An. Ac. Rom., secț. ist., voi. XXVIII (1906) p. 183—
S
270 (despre scriitori bisericești și mireni), în voi. XXIX p. 1—58

IA
(despre scriitorii greci și istoria învățământului în țară și străinătate,

178b—1 830) ; din acelaș depozit arhivistic sunt și cele vre-o 27 regește
care lămuresc călătoria boierului Barbu Știrbei la Karlsbad în 1796—
U
97, publicate tot în An. Ac. Rom., secț. ist., XXIX p. 215—230 ; și
BC
în Negoțul și meșteșugurile în trecutul românesc, 1906, p. 235—40,

.256—7 (din 1778—1821, scrisori 7).
RY
N, IORGA ȘI ARHIVELE DIN TRANSILVANIA ȘI UNGARIA 217
RA
5. Archiva Companiei grecești. După trecutul ei povestit avem
și 397 scrisori întregi sau regește apărute în Studii șt documente, voi.
XII, p. III—XV, 3—181; despre cărțile companiei, Ibid., p. XI-—XIV.
LI B
III. Arhiva orașului Bistrița
Foarte bogată și plină de noutate surprinzătoare pentru istoria
Y
Românilor. Cel dintâiu la noi, care a făcut cunoscute cuprinsul și
T
însemnătatea ei, a fost Iorga, publicând sub titlu, în 2 voi. „Docu
mente românești din arhivele Bistriței, București, 1899—1900, cu stu
SI
diul introductiv la fiecare voi. I p. I—CXVI și la al II, p. I—XI,IX.
Avem în voi. I scrisori românești 158 din c. 1590—c. 1650, p. 1-—103
ER
iar în voi. II, scris, rom. 224 (din c. i6co—1781) p. 1—109, și 22
regește slavone din 1517—1620, p. iog—117. Socotelile orașului Bis
trița pe anii 1524—1692 în Studii și documente, I—II, p. 1—53.
IV
Numeroase și deosebit de importante scrisori latinești, ungurești
și nemțești din veacul al XVI—XVII se publică mai întâiu în colecția
UN
Hurmuzaki, XI p. 581, etc. (din 1563, etc.), XII p. 10, etc. (din 1594,
etc.) și în Documente geografice, p. 9—44, apoi în memoriul Ștefan cel
Mare, Mihai Viteazul și Mitropolia Ardealului în An. Ac. Rom., secț.
ist., XXVII (1904), p. 18—35 (17 doc. din 1529—1631), apoi 13 doc.,
L
din 1633—1753 în Studii și documente, N, p. 379—85, 595-—6, 609—10.

RA
695—6,
IV. Arhiva târgului Rupea
NT
Avem numai câteva socoteli dela primăria acestui târg săsesc

din anii 1658—1665 publicate în Studii și documente, IV, p. 249—251.
CE
Din cele spuse mai sus se poate vedea, că sumedenia de docu

mente din arhivele săsești în legătură cu istoria noastră au fost pu
blicate numai de Iorga, afară de cele slavone tipărite de I. Bogdan
și St. Nicolaescu. Ele însă erau risipite în diferite publicații din ce în
I/
ce mai greu de găsit, iar de altă parte peste vre-o mie de documente
în copii făcute de arhivarii acelor arhive ardelene, zăceau la Academia
S
Română, unde câțiva întrebuihțaseră sumar o parte. Deci se simțea

IA
nevoia strângerei tuturor acestor documente, atât de importante

pentru istoria Românilor, într’o mare și compactă publicație, care să
fie la dispoziția tuturor istoricilor români și străini.
U
Pentru aceasta trebuia cheltuiala Academiei Române și munca

și cunoștiințele lui Iorga unite împreună.
BC
RY
RA
Astfel Iorga, din însărcinarea Academiei Române, publică enormul
volum XV partea i—2 din Colecția Hurmuzaki cu 3453 doc. din anii
1358—1825, toate din arhivele celor trei orașe principale săsești. Vo
LI B
lumul cuprinde mai bine de o mie documente inedite, întregi sau re
gește, în limba latină, română, germană și ungurească, apoi toate cele
tipărite de Iorga în volumele și broșurile citate mai sus, revăzute în
bună parte și îndreptate datele, cum ne spune însuși autorul în pre
Y
față : „Trebuie să spun că am avut pretutindeni de restabilit orto
T
grafia timpului; e pentru ae mai târziu e, ci pentru ti și altele. Dar
SI
nu era numai atâta de făcut. Orice lămuriri asupra scrisorii, a pece-
ților și a altor elemente, de multeori așa de interesante, și uneori chiar
neapărate pentru o datare și înțelegere mai deplină lipseau. Și aproape
ER
fiecare copie (păstrate la Acad. Rom.) era cu greșeli; unele din ele
așa de însemnate, încât stricau atâtea cercetări intemeiate pe copiile
defectoase...
IV
,,Și-a dat toadă osteneala pentru îndreptarea, fără să aibă ori
ginalul înaintea ochilor, a locurilor, așa de multe, care erau vădit gre
UN
șite. El speră că a izbutit s’o facă în chip satisfăcător. A trebuit apoi

să introducă acea punctuație, atentă la toate nuanțele și suplinind
la toate lipsurile, neajunsurile și greșelile expresiei fără de care astfel
L
de scrisori sunt adeseori neinteligibile. A treia sarcină era a restituirii

grafiei primitive în forma însemnată pentru atâtea conjecturi și ipo
RA
teze, în care toți medieviștii tipăresc astăzi culegerile de documente.

Până la 1601, am introdus pentru uniformitate, la toate actele, carac
terele osebitoare ale vremii (<? nediftongat și c înainte de i, în loc de
NT
Venim acum la alte arhive mai sumar cercetate, deci și cu re

CE
coltă mai puțină, deși materialul istoric inedit din unele cel puțin e
extraordinar pentru istoria Românilor.
V. Arhiva muzeului ardelean din Cluj

S I/
Aceasta cuprinde foarte multe și prețioase acte pentru cunoa

șterea trecutului românesc. Douăzeci de ani a fost înstăpânirea noastră
IA
și n’am tipărit aproape nimic din acest material, care acum e pierdut
pentru noi, poate pentru totdeauna, făcând condamnabila greșală de
a-1 lăsa din nou în proprietatea Ungurilor, cari-1 vor duce la Budapesta,
U
deși se referă la teritoriul și populația din Transilvania, ce a fost și

BC
va fi iarăși a noastră, dar sigur fără comorile acestei arhive.

RY
N. [ORGA, ȘI ARHIVELE DIN TRANSILVANIA ȘI UNGARIA 219
RA
Iorga a fost și aici cel dintâiu învățat român, care a tipărit o
mică parte din documentele privitoare la noi din acest „muzeu ardelean”
în următoarele publicații : Studii și documente, IV, p. 28 (1 doc. din
LI B
1648) ; voi. V, p. 390 (1 doc.) ; voi. IX, p. 15—19, 23—4, 129—30,
159—60, 165—66 (7 doc. din 1632—1707); în Istoria Domnilor Țării
Românești de Constantin Căpitanul Filipescu, editată de N. Iorga,
București, 1902, p. 66 n. 3, 74 n. 3, 82 n. 1 (12 doc. slavo-române,
Y
regește din 1563—1626) ; și 49 doc. din 1632—1791 în Acte românești
T
din Ardeal privitoare în cea mai mare pai te la legăturile Secuilor cu Mol
dova (extras din Buletinul Comisiei Istorice a României, II) București,
SI
1916 p. 196 și urm. ; alte 28 documente românești din 1612—1710
sunt în Moșiile familiei Beldy din Țara Românească în Fi. Ac. Rom.,
ER
secț. ist. IV (1924), p. 383—410 ; și cronice românești mss. în Cro
nice muntene în An. Ac. Rom. secț. ist., XXI, p. 447—49.
IV
VI. Arhiva din Târgul Secuilor („Oșorhei”)
UN
întâmplarea face să publice și de aici 26 documente din secolul

al XVII—XVIII (în Acte românești citate din Bul. C. I. Rom.), toate
privitoare la relațiile Secuilor cu principatul Moldovei.
AL
VII. Arhiva din Alba-Iulia

Episcopia catolică ungurească din acest oraș are vestita „Bi
TR
bliotecă Batthânyi”, care cuprinde multe lucruri rare și prețioase, între

care sunt și vechi și importante documente, din care Iorga publică
11 din anii 1631—1646 în Studii și documente, IV, p. 103—10, 232—
EN
34 și în voi. XIII p. 234 (1 din 1619).
VIII. Arhivele din Făgăraș

/C
1. Arhiva bisericii ortodoxe

Din aceasta tipărește 72 documente întregi sau extrase din 1772—
1831 în Studii și documente XII, p. 185—213 ; și pomelnicul bisericii
SI
Sf. Nicolae de aici zidită de Constantin Vodă Brâncoveanu în Revista

istorică, 1922 (VIII) p. 143—46.
IA
2. Arhiva breslei timarilor

U
In aceleași Studii și doc., voi. XII, p. 214—16 găsim 11 doc.

din 1766—1841 privitoare la istoria acestei corporații.
BC
RY
Arhivele din Hațeg
RA
IX.
i. Arhiva vicariatului unit
LI B
Se publică 5 doc. din c. 1790—1827 în Studii și doc. XII p..
226—28.
2. Arhiva orașului
Y
Din condica primăriei orașului s’au extras 385 documente din
T
1725—1847, cari se dau întregi sau regește în volumul : Un oraș ro
SI
manesc din Ardeal. Condica Hațegului 1725 —1847, ediția Acad. Rom.,
1941 p. 17—106+XIV tabele cu prețul mărfurilor din 1807—1816.
ER
X. Arhiva bisericii unite din Hunedoara
IV
Din aceasta avem 8 doc. din 1454—1715 în Studii și doc, XII,,
p. 278-—83, 286—7.
UN
XI. Arhiva școlii primare din Rășinari
Numai 2 doc. din 1488 și 1735 apar în Studii și doc., XII, p.

AL
229—32.
XII. Arhiva Mitropoliei din Blaj

TR
Cercetări puține s’au făcut aici, doar docomentele relative la

cărturarii de seamă blăjeni din secolul al 18—19 au atras atențiunea
EN
deosebită a lui Iorga ; noutatea lor a folosit în Istoria literaturii ro

mânești din veacul al XVIII, voi. II, București, 1902, p. 161—270,
279—86, 297—310, 408—42O și tabla.
/C
XIII. Arhiva episcopiei unite din Oradea-Mare

SI
A întrebuințat de aici copiile cronicilor românești, pe care le-a

utilizat în studiul său Cronicele muntene din An. Ac. Rom. XXI p.
IA
442, 447, 449—?5O; și alte manuscrise în legătură cu vieața intelec

tualilor ardeleni, pe care ne-a descris-o așa de magistral în opera,
sa citată Istoria literaturii românești în sec. al XVIII-lea, voi. II. și.
U
tabla p. 54.
BC
RY
RA
XIV. Arhivele din Budapesta
Aici sunt 4 arhive, dintre care cele două dela început dispun de
LI B
un vast material istoric de o neprețuită valoare pentru trecutul
nostru, care până acum a fost foarte puțin scrutat. Iorga a văzut
aceste depozite, din care a publicat un număr de documente.
Y
1. Arhiva statului ungar
T
Toate documentele din această arhivă, numai din veacul al
SI
XVII—VIII, sunt cuprinse în publicațiile : Studii și documente, III,
p. 99—ico (din 1707) ; voi. IV, p. 18—102 (65 doc. din 163c—1766),
ER
217-—22 și 229—50 (3 doc.) ; în studiul despre Secui din Bul. Corn.
Ist. a României, II, sunt 8 doc. din sec. 17; apoi 154 scrisori despre
viața bisericească din vremea episcopului Dionisie Novacovici (1751—
IV
1767) și alte doc. în legătură cu biserica se dau în Studii și doc., XII,
p. 215—30 (conscripție din 1761), 235—66; voi. IV, passim; Sate și
UN
-preoți din Ardeal, p. 262—312 și Mărunțișuri istorice culese din Un

garia, Budapesta, 1904, p. 5-—7 (2 doc. din 1767).
2. Arhiva muzeului național

L
Documentele tipărite le aflăm în : Studii și doc., III (1 din 1804) ;

RA
IV p. 122—29, 262-—3 (5 doc. din 1602-—1692) ; 10 mss. și alte do

cumente din sec. 17—19 în Mărunțișuri istorice, etc., p. 8—14, 15-—18
(despre Aron Vodă, 1552—67), și p. 19—58.
NT
3. Arhiva Academiei Maghiare

CE
De aici avem publicate puține documente în Hurmuzaki, XII,

p. 1031 (3 doc. din 1600), 1274—5 (1 din 1599), iar în Studii și doc.,
IV, p. 242—3, 248—9, 252—4, 259—60 (6 doc. din 1655—73).
I/
4. Arhiva Bibliotecii Universității

S
Numărul documentelor din această arhivă asemenea e mic în

IA
publicațiile următoare ale lui Iorga : Hurmuzaki, XII p. 1258, n. 1

(27 doc. regește din 1596), Studii și doc., IV. p. 71—2, 114—21,
258—9, 261—2 (4 doc. din 1603, 1664, 1688), și Afanmțfșwn istorice,
U
p. 58—60 (un mss. din sec. 18-lea).

BC
RY
RA
XV. Arhiva județului Bihor
Avem din aceasta o parte din documentele (42), cari privesc
LI B
revoluția lui Horia din anii 1784—5 în voi. Hurmuzaki, XV, no. 3318—
48, 3350—58, 336i, 3366.
XVI. Alte arhive publice și private
T Y
Multe documente primite dela diferite persoane particulare a
publicat Iorga în Revista istorică sau în alte cărți ale sale. Amintim
SI
numai cele dela familia Buda din Deva în Studii și documente, IV,
p. 342—2 (2 doc. din 1638, 1706), XII p. 219—24 (14 acte din 1633—
ER
1768) ; dela un anonim din Dej 6 doc. din 1668—1754 în Studii și
doc., V, p. 511—18 ; iar în voi. citat XII, p. 233—38 și 239—68 avem
13 doc. maramureșene din 1690—1786 și un registru al sătenilor din
IV
Giuleștii Maramureșului din 1755—1781. Mii de note și însemnări din
sutele de biserici ardelene și bănățene în Studii și doc. XIII,p. 27—211 ;
UN
Revista istorică, 1929 p. 205—209; Observații și probleme bănățene, ed.

Acad. Rom., 1940 p. 66-—118 ; Desnaționalizarea în Secuime în An. Ac.
Rom, XVIII (1936), p. 222—230.
Istoriografia românească nu poate fi îndeajuns de recunoscă
L
toare marelui învățat Iorga, cu sfârșit așa de tragic, pentru toate des
RA
coperirile sale arhivistice și publicarea cantității enorme de documente,

cari proiectează lumini puternice asupra trecutului nostru, și în general
asupra istoriei mai multor popoare în curs de peste un mileniu ce
NT
trăiesc în aceste părți din răsăritul și centrul Europei. Documentele

ardelene au fost însoțite de note bogate în lămuriri utile și necesare,
și au servit autorului de bază la multe volume de studii importante
CE
și la construcții de sinteze istorice durabile.

Toată activitatea arhivistică înșirată mai sus a lui Iorga s’a des
fășurat înainte de realizarea României mari, la care el a contribuit
I/
ca nimeni altul. In noua Românie din arhivele transilvane a publicat

foarte puțin (de ex. cele din Moșiile familiei Beldy, 1924 și din Acte
S
românești și câteva grecești, 1932), fiind prins mai mult cu vaste opere
de istorie universală și românească și de frământata vieață politică,
IA
care i-a adus numai adânci desilusii, dureri mari și moartea cumplită.
Mai semnalez aici interesantele lămuriri ce ne dă Iorga despre
U
cercetările sale arhivistice din Ardeal și foloasele rezultate din ele

pentru istorie și el personal în publicația sa : 0 viață de om. Așa cum
BC
RY
RA
a fost. București, 1934, I. p. 307—8, 395—99, II, p. 38—40 (arhivele
din Brașov, Bistrița și Sibiu), II p. 16—<20 (arhiva din Blaj), p. 21—
22 (arhiva din Oradia), p. 37 (arhiva din Alba-Iulia), p. 41, 67—8
LI B
(prin bisericile românești din Transilvania), p. 22, 36—7 (arhivele din
Budapesta).
Ștefan Meteș
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
LI B
Y
DIN VIEAȚA DE STUDENT A LUI NICOLAE IORGA
T
SI
In Arhivele Statului din Iași am găsit dosarele Facultății de Li
tere din Iași cu adresele, intrate și ieșite, pe anul școlar 1888—1890.
ER
In ele se află unele procese verbale privitoare la studiile universitare
ale aceluia care a fost N. Iorga. Gândind că aceste acte aruncă o-
lumină asupra primilor pași în vieață ai marelui dipărut, am socotit
IV
că e bine să le public adăugând și câteva lămuriri.
Se știe că el era originar din Botoșani, unde a început și stu
UN
diile liceale. De acolo N. Iorga a venit la Liceul Național din Iași
să-și completeze studiile, unde dobândește, prin silința, prin inteligența
sa sclipitoare și prin memoria extraordinară, admirația și dragostea
profesorilor săi care văd în el un elev deosebit.
AL
In anul 1888 trece bacalaureatul. Este clasificat întâiul. Și pe

atunci aceasta nu vrea să zică cel dintâi dela școalele din Iași, dar
cel dintâi din Moldova, căci pe atunci toți absolvenții liceelor din
TR
Moldova treceau bacalaureatul înaintea comisiunei din Iași. Se înscrie

apoi la Facultatea de Litere din Iași și intră în școala normală supe
rioară, care ființa pe atunci ’)■
EN
Cu toată mulțimea obiectelor de studii care se predau atunci la

Universitate, N. Iorga, în Iunie 1889, își trece cu un deosebit succes
toate examenele în admirația colegilor și profesorilor săi, după cum
/C
reese din convocările de examene ale decanatului Facultății la Litere

Dar el nu vroia să-și piardă vremea cu studiile universitare, care
pentru dânsul erau așa de ușoare, de aceia cere să fie dispensat de a
SI
audia cursurile anului II și III și a da odată examenele acestor ani.

Lucrul îl constatăm după procesul-verbal cu data de 14 Oct. 1889,
IA
unde găsim o hotărîre a consiliului profesoral prin care i se refuză

această cerere s). Această respingere nu-1 descurajează, de vreme ce
U
1. V. anexa Nr. I.
2. V. anexele II—X.
BC
3. V. anexa Nr. XI.

RY
DIN VIEAȚA DE STUDENT A LUI NICOLAE IORGA 225
RA
la 19 Oct. 1889 găsim, că Decanul facultății I. Caragiani, convoacă din
nou pe profesori pentru a hotărî asupra cererei studentului N. lorga cu
LI B
privire la trecerea licențeix).
Convocarea din 19 Oct. 1889, fu cu mai mare succes pentru N.
Iorga, deoarece prin procesul-verbal No. 29 din 20 Oct. profesorii pre-
zenți admit cererea extraordinarului lor student cu condiția să treacă
Y
întâi toate examenele de anul II și III și apoi examenul general de licență).
Un singur profe or se opune hotărîrei majorității: profesorul de
T
limba și literatura latină : Aron Densușianu care cu lux de argumente,
ține să demonstreze greșala Consilului2. El cere ca ministerul să re
SI
zolve chestia în ultimă instanță.
Chestiunea nu se oprește aici, căci N. Iorga face o nouă petiție
ER
■care este înaintată Ministerului și vedem că Ministerul, în urma petiței
-candidatului, cere decanului să dispună ce va crede de cuviință. Pe
petiție se notează că s’a acordat dispensa cerută în ziua de 20 Oct.
IV
1889 3).
In urma acestei hotărîri N. Iorga, începe seria examenelor. Astfel
UN
la 27 Oct. se întrunește prima Comisie examinatoare pentru 3 exa

mene ale lui N. Iorga și câte unul pentru alții studenți4). Ea 28 Oct.
Iorga trece alte două examene ®). La 29 Oct. trece un nou examen ®).
La 30 Oct. 1889 găsim numită o comisie de examen pentru ca N.
L
Iorga să-și treacă examenul de Proza și Poezia latină ’).

RA
Profesorul Densușianu refuză să examieze pe studentul Iorga

și face să se încheie un proces-verbal la 30 Oct. 1889, prin care comi-
siunea examinatoare refuză să lucreze și să examineze pe studentul
NT
Iorga, nevroind să se conformeze hotărîrei consiliului de facultate care

acordase dispensa 8).
La 31 Oct. Decanul Facultății convoacă Consiliul pentru ziua de
CE
1 Noemvrie ca să hotărască chestiunea refuzului prof. Deusușianu 9).

Totuși la 31 Oct. Consiliul, cu toată noua opinie separată a prof.
Densușianu, menține hotărîrea dela 20 Oct. încheind alt proces-verbal
cu data din 1 Noemvrie 1889 10).
I/
1. V. anexa Nr. XII.

S
2. V. anexa Nr. XIII.

3. V. anexa Nr. XIV.
IA
4. V. anexa Nr. XV.

5. V. anexa Nr. XVI.
6. V. anexa Nr. XVII.
U
7. V. anexa Nr. XVIII,

8. V. anexa Nr. XIX.
BC
9. V. anexa Nr. XX.

10. V. anexa Nr. XXI.
RY
RA
La 6 Noemvrie comisiunea la care prof. Densușianu nu vrea să
ia parte, e descompletată așa că studentul Iorga nu poate fi examinat
la Literatura latină 123).
LI B
Peste 4 zile, la io Noemvrie, e convocat un nou consiliu care
avea să hotărască în chestiunea studentului N. Iorga ‘).
In fine, la 12 Noemvrie, se întrunește o nouă comisiune care îl
examinează la Literatura latină t). Iar la i Dec. 1889 e convocată
Y
comisiunea pe ziua de 5 Dec., pentru examenul de licență 4).
Dece, nu se spune, dar o nouă convocare pentru examenul de
T
licență se găsește pentru ziua de 12 Dec.,când și are loc examenul5).
SI
La 19 Decemvrie studentul N. Iorga înaintează o petiție prin
care cere a i se elibera un certificat de licență în secția istorico-li-
ER
terară, ceia ce dovedește că își trecuse licența 6).
Faptul ne este confirmat și de adresa decanului către rector prin
care, în cuvinte elogioase pentru noul licențiat, cere să intervină pentru
IV
o bursă în străinătate, căci și-a trecut licența cu toate bilele albe (magna.
cum laude) 7).
UN
Profesorul Iorga își începe cariera în Ianuarie 1890, când găsim

o adresă^ a Ministerului Cultelor și Instrucțiunii publice, prin care se
cere Decanului să recomande un licențiat pentru catedra de limba și
literatura latină pentru cursul superior dela liceul din Botoșani8).
L
E recomandat N. Iorga9).
RA
Vedem dar, că după o luptă grea, dusă cu multă stăruință, N.

Iorga izbuti să-și treacă licența după un an de studii. In această luptă
el a fost susținut și ajutat de toți profesorii săi, mai puțin unul. Cei
NT
ce l-au ajutat mai mult au fost profesorul de limba și literatura

elină, I. Caragiani și profesorul de Istoria Românilor, A. D. Xenopol.
Cât pentru temerile profesorului A. Densușianu, că mulți studenți,.
CE
după exemplul lui N- Iorga, vor evada dela universitate și vor căuta
să se folosească. de precedentele create pentru a-și scurta durata stu
diilor, s’au arătat cu totul neîndreptățite. Nimeni n’a mai putut face
I/
1. V. anexele Nr. XXII—XXIII.

S
2. V. anexa Nr. XXIV.

3. V. anexa Nr. XXV.
IA
4. V. anexa Nr. XXVI.

5. V. anexa Nr. XXVII.
6. V. anexa Nr. XVIII și reproducerea puțin micșorată, la p. 244.
U
7. V. anexa Nr. XXIX. ;

8. V. anexa Nr. XXX.
BC
9. V. anexa Nr. XXXI.

RY
RA
ce făcuse el. Era unic ! N. Iorga, care a ilustrat universitatea și Țara
Românească, aparține puțin și Iașilor. Aici și-a terminat studiile se
LI B
cundare și și-a făcut studiile universitare și tot la Iași și-a trecut
concursul pentru catedra sa universitară (din București) în anul 1895, după
cum ne spune adresa ministerului către decanul Facultății de Litere3).
De aceia ieșenii totdeauna au urmărit cu dragoste și deosebită
Y
admirație întreaga sa activitate, care este atât de unică în toată lumea.
T
ANEXE
SI
Din dosarele Facultății de Litere din Iași, Intrare și eșire pe ani
1888—1889,1889—1890 și 1895,-—1896, aflate acum la Arhivele Statului
ER
din Iași (în curs de inventariere) Sublinierea numelui aparține edi-
torlului.
IV
I.
Facultatea de Litere si Filosofie 1888, Oct ambre 4

UN
No. 9.
Domnule Ministru,
In urma concursului ținut la această Universitate pentru ocu
L
parea celor 5 burse vacante dela Școala Normală Superiora secția li
RA
terară subscrisul are onore a vă face cunoscut cum că din 5 candidați

care s’au presentat, numai 4 și anume Barseanu Grigore, Iorga Ne-
CUlai, Alexandrescu Neculai și Hulubei Vaier, au întrunit nota 6 cerută
de regulament...
NT
Dosa3, 1888—1889, fol. 53.

II.
CE
Facultatea de Litere 7 Iunie, 1889.

Nr. 146.
Domnii Profesori,
I/
St. Vergolici, Ar. Densușanu, P. Rașcanu,

S
Sunt invitați a se întruni în Comisiune examinatoare Sâmbătă

10 ale curentei oarele 2. d. amează.
IA
Examinandi
N. Hulubei, I. Constantinescu, V. Stupcanu : Literatura franceză
U
până la secolul al VII.

BC
1. V. anexa XXXII.
RY
RA
D. A. Teodoru : Istoria vechie și se. auxiliare.
N. Iorga, V. Hulubei : Istoria Grecilor și Istoria Geografiei.
G. Scobai: Istoria Grecilor.
St. C. Ion, Gr. Bârsan : Morfologia și Fonologia latină.
LI B
Decan, I. Caragiani
Tbid., fol. 159.
III.
Y
Facultatea de Litere 1889 Iunie 11
T
Nr. 157.
SI
Domnii Profesori,
Ar. Densușianu, P. Râșcanu, N. Ionescu.
ER
Sunt rugați a se întruni în Comisiune esaminatoare mîne Luni
12 Iunie c. orele 7%p. m. spre a esamina pe următorii Domni studenți :
D-ra L. Manolescu, D. Iordăchescu : Istoria Popoarelor din O-
rient. IV
Ioan Micu : Istoria Grecilor.
D-ra Oct. Moroianu : Ist. Medie.
UN
Valerie Hulubei, V. Grigorescu, C. Alevra : Istoria Modernă și
Contemporană.
N. Iorga, I. Prassa, N. Alexandrescu : Morfologiea și Fonologia
latină.
Decan, I. Caragiani
L
Ibid., fol. 160.

RA
IV.
Facultatea de Litere 1889, Iunie

NT
No. 158.
Domnii Profesori,
Ar. Densușianu, St. Vârgolici, P. Râșcanu.
CE
Sunt rugați a se întruni în Comisiune esaminatoare Joi 15 Iunie

c. ora 2. p. m.
Examinandi :
I/
Gr. Bărsanu, C. Praja : Istoria Grecilor și Istoria Geografiei.

D-ra Agr. Andriescu, St. A. Drăghici : Istoria Romanilor și Epi-
S
grafia latină.
D-ra Victoria Mănescu : Literatura franceză secolul 18 și 19.
IA
Șt. C. Ioan, P. Fântânariu, Iorga Neculai : Literatura franceză

dela origini la sec. XVII.
Leon Grigorescu : Interpretări din autorii latini.
U
D. Iordăchescu, Valerie Hulubei, Gheorghe Scobay : Morfologiea

și Fonologiea latină.
BC
Decan, I. Caragiani
ibid., fol. 161.
RY
DIN VIEA.ȚA DE STUDENT A LUI NICOLAE IORGA 229
RA
V.
Facultatea de Litere j88g, Iunie 18
LI B
No. 183.
Domnii Profesori,
N. Ionescu, P. Rășcanu, Al. D. Xenopol.
Y
Sunt rugați să bine-voiască a se întruni în comisiune esamina-
“toare mâne Luni în ig corent ora 8 p. m.
T
Examinandi :
SI
D. A. Teodoru : Istoria Românilor (complectă).
Valerie Hulubei : Istoria Românilor dela Matei Basarab și Vasile
ER
Lupu până la 1862.
D-ra L- Manolescu : Istoria Românilor (după petiție).
St. C. Ioan, P. Fantanariu, D-ra Elena Buzne : Istoria Grecilor
și Istoria Geografiei.
IV
P. Făntanariu, D. Iordăchescu : Istoria Romanilor și Epigrafia
latină.
N. Alexandrescu, N. Iorga, Gheorghe ScobayIstoria Medie.
UN
Decan, I. Caragiani
Ibid., fol. 164.
L
VI.
RA
Facultatea de Litere i88g, Iunie 20

No. 194.
NT
Domnii Profesori,
C. Leonardescu, I. Găvănescu, Al. D. Xenopol.
Sunt rugați a se întruni în Comisiune esaminatoare mâne Mercuri
CE
.21 Iunie curent ora 8 p. m.

Examinandi :
Leon Grigorescu : Psihologiea și Pedagogie.
I/
N. Iorga : Psihologiea.
N. Apostol. : Istoria Filosofiei dela Aristotel până la Renaștere.
S
Ioan Micu : Istoria Medie.

Leon Grigorescu : Ist. Românilor esam. I și III.
IA
C. Praja: Ist. Românilor dela Matei Basarab și V. Lupu la

3862.
N. Apostol, N. Iorga : Logice.
U
Decan. I. Caragiani
Ibid., fol. 167.
BC
RY
VII.
RA
Facultatrea de Litere 1889, Iunie 21
No. 204.
LI B
Domnii Profesori,
Andrei Vizanti, Al. Xenopol, C. Leonardescu.
Sunt rugați a se întruni în Comisiune esaminatoare mîne Joi 22
Y
Iunie c. ora 7. p. m.
Examinând!:
T
Valerie Hulubei : Lit. Romînă pân la 1821.
SI
Leon Grigorescu : Lit. Română (complet).
D-ra. Ec. Botez, D-ra N. Davidel: Literatura Romînă până la
ER
1821 (Esamenul întăi).
N. Iorga : Istoria Filosofiei dela Aristotel esclusiv la Renaștere.
I. Micu, C. Alevra : Istoria Românilor dela Matei Basarab și V.
Lupu până la 1862. IV
St. Drăghici: Lit. Romînă complectă.
Decan, I. Caragiani
UN
Ibid., fol. 168.

AL
VIII.
Facultatea de Litere 1889, Iunie 23

TR
No. 216.
Domnii Profesori,
EN
Andrei Vizanti, Al. D. Xenopol, C. Leonardescu.

Sunt rugați a se întruni în Comisiune esaminatoare astăzi 23
Iunie ora 8 p. m.
/C
Examinandi :
D-ra H. Ardeleanu : Istoria Filosofiei dela Aristotel la Renaștere.
D-ra L. Manolescu : Morala.
N. Iorga, I. Constantinescu : Literatura Romînă esamenul întâi
SI
până la 1820.
D-ra Octavia Moroianu, St. C. Ioan. N. Alexandrescu : Istoria
IA
Românilor dela Matei Basarab și V. Lupu păn la 1862.

D-ra Agr. Andriescu : Istoria medie.
Decan, I. Caragiani
U
Ibid., fol. 169.

BC
RY
RA
IX.
LI B
No. 224.
Domnii Profesori,
Andrei Vizanti, Al. D. Xenopol, I. Gavănescu.
Y
Sunt rugați se bine-voiască a se întruni în Comisiune esamina-
T
toare mâne Luni 26 Iunie ora 7. p. m.
SI
Examinandi :
I. Prassa : Literatura Romînă 1780—1860.
ER
C. Praja, I. Micu : Lit. Romînă din origini până la 1820.
P. Fântanariu : Lit Romînă din origini până la 1780.
Valerie Hulubei, D. A. Teodoru : Istoria modernă și contempo
IV
rană.
Iorga : Istoria Universală.
Leon Grigorescu : Istoria Romînilor partea I și III.
UN
Teodor Ionescu, Gh. Scobai, I. Constantinescu : Istoria Romî

nilor dela Matei Basarab și Vasile Lupu esclusiv până la 1862.
Decan, I. Caragiani
L
Ibid., fol. 170.

RA
X.
NT

No. 236.
CE
Domnii Profesori,
Al. Xenopol, I- Găvănescu.
Sunt rugați a se întruni împreună cu subscrisul în Comisiune esa-
minatoare azi 28 Iunie ora 7% P- m-
I/
E xaminandi :
S
D-ra Ardeleanu, D-ra Manolescu, D-ra Buznea : Psichologia.

IA
N. Iorga : Poesia greacă.

D-ra Davidel, V. Hulubei, D-ra Botez : Istoria Medie.
Decan, I. Caragiani
U
Ibid., fol. 173.

BC
RY
XI.
RA
ROMÂNIA
Universitatea din Iași
Facultatea de Litere
LI B
Proces-Verbală
No. 19
Anul 1889 luna Octombre 14 dile.
Y
Subsemnații profesori ai Facultăței de Litere depe lângă Uni
versitatea din Iași în urma convocărei D-lui Decanii sub No. 4 ne amu
T
întrunită astădi în Cancelaria Universităței și constituindu-re în con
siliu de facultate amu luată în desbatere cestiunile puse la ordinea
SI
dilei mensionate și prin susu citata circulară și în urma discuțiuneloru
avute amu decisă următoarele :
ER
1. In privința înscriere! elevelor cu 7 classe se dicide a nu se
admite de cât bacalaureați conformă art. 264 din legea Instrucțiunei,
însă pot audia cursurile facultăției și în urmă să li se potă elibera cer
tificate de audiare. IV
2. In privirea cererei studentului N. Iorga de a da examenele
anului ală II și ală III fără a audia cursurile, Consiliul în baza art.
UN
21 și 40 din regulamentul facultăței și 270 din legea Instrucțiunei nu
admite aseminea cerere fiindu nemotivată.
3. In privirea discuțiunei asupra projectului de lege a Instrucțiunei
Publice se decide a se interveni pe lângă D-lui Rectoră ală Universi
tăței pentru a convoca Consiliul Universitaru în acestă scop.
AL
4. In privința modificărei unor articole din regulamentul nostru

și adausul altora Consiliul numesce o Comisiune compusă din D-nii
Leonardescu, Xenopol și Găvănescu pentru a veni cu ună projectu.
TR
Dreptu care s’a dresat presentul proces-verbal.
I. Caragiani, C. Leonardescu, A. D. Xenopol, I. Gavanescul, Ar.

Densușianul, N. Ionescu, I. G. Vârgolici.
EN
Dosar, 1889—1890, fol. 79.
XII.
/C
Facultatea de Litere 19 Octomvrie, 1889

No. 27.
Domnii profesori,
SI
Neculai Ionescu, Andrei Vizanti, St. Vîrgolici, A. D. Xenopol,

C. Leonardescu, A. Densușianu, P. Rîșcanu, I. Găvănescul.
IA
Sînt invitați a se întruni în Consiliu cu sub-semnatul în ziua

de 20 Octomvre, oarele 8 sara. La ordinea dilei, cererea D-lui N. Iorga
pentru examenul general de licență.
U
Decan, I. Caragiani
Ibid., fol. 77.
BC
RY
RA
XIII.
ROMÂNIA
LI B
Universitatea din Iași
Facultatea de Litere
Proces-Verbal
No. 29.
Y
Anul 1889 Octombrie 20 dile
T
Subsemnații profesori ai Facultăței de Litere de pe lângă Uni
versitatea Iași în urma convocărei D-lui Decanu sub No. 27 ne amu.
SI
întrunită astădi în Cancelaria Universităței și luând în desbatere che-
stiunele puse la ordinea dilei în urma discuțiuneloru avute amu decisu
ER
urmetorele :
Avînd în videre cererea D-lui N. Iorga de a trece examenulă.
generală de Licență fără a poseda înscripțiunele anului II și III și
fără a audia cursurile facultăței acești duoi ani, în baza articolului
IV
289 din legea Instrucțiune!, Consiliulă, cu majoritate de 7 voturi din
8 membri presenți, îlă dispensează de inscripțiuni și frequentare la
UN
cursuri și-lă admite a trece esamenulă general de Licență după ce mai

ântâiu va trece tote esamenele parțiale conform art. 40 din regula
mentul facultăței alin, c, D-nulu profesor A. Densușanu votândă contra.
Drept care s’a dresat presentul Proces-Verbal.
L
A. Vizanti, C. Leonardescu, A. D. Xenopol, I. Caragiani, P. Râș-

RA
canu, I. G. Vârgolici, I. Gavanescul.

La acestă condușii subsemnatulă mi dau următorea :
NT
Părere deosebită
I. Maioritatea Consiliului a decisu :

1. se-se dispenseze petiționarulă de inscripții pe doi ani, cum
CE
și de ascultarea cursuriloru.
2) se trecă tote esamenele parțiale de pe acei doi ani ne ascul
tați.
3) se fie admisă și la esamenulă gener. de licență.
I/
Intregu acestă gravă condusă maioritatea, lu basează pe art. 289..

Leg. instr. care sună: „Consiliulă facultății se pronunță asemenea
asupra cestiuniloru de dispense de esamene, de înscriere sau admitere
S
la cursuri”.
Maiorității i-a scapatu înțelesă acestui articolă căci elă nu dă
IA
dreptă consiliului a dispensa de înscrieri, ci numai de esamene, i dă

dreptulu numai a se pronunță și asupra cestiuniloru. de înscriere sau
admitere la cursuri, va se dică de a apreția dacă studentulă, pe basa
U
atestateloră presentate, se pote sau ba conf. art. 264 leg. instr. înscrie
la facultate.
BC
RY
RA
Maioritatea se vede că a înțelesă art. 289 ca și când ar fi fostă
redactatu în chipulă următorii „Consiliulă facultății se pronunță ase
mene, asupra cestiuniloră de dispense de esamene, de dispense de în
scrieri sau admitere la cursuri.
LI B
Acestă înțelesu este absolută greșită, căci nu se înțelege ,,de
dispense de înscrieri” ci ,,asupra cestiuniloru... de înscriere sau admitere
la cursuri”.
Ar fi chiar mai mrdtă decâtă nelogică să se înțeleagă ,,dispense
de înscriese sau admitere”, căci ,,dispensa de admitere” ar fi celu mai
Y
isbitoru non sens !
Cum că art. 289, nu cuprinde și nu pote se cuprindă ,,dispense
T
de înscriere” se vede lămurită din art. 270, care în modă apodictică
SI
și fără escepție de ex. :
,,Nu va fi admisă nici ună studentă să frecă esamenulă anuală
de nu va justifica că a luată în cursulă acelui ană dela secretarulă fa
ER
cultății patru inscripțiuni”. Totă asemenea sună și regulamentulă fa
cultății art. 51 (vedi Monit. Of. No. 175 an. 1888).
Conf. art. 261 leg. instr. și ig Reg. facult. numai după urmarea
IV
cursuriloră de trei ani și depunerea esameneloră anuale pote fi unu
studentu alit facultății admisă la esamenulă de licență.
Prin conclusulă maiorității s’a delăturatu cu desevîrșire atâtă
UN
legea câtă și Regulamentulă.
II. Dar se va dice, că dacă art. 289 dă dispensă de esamene,
cum se nu dee de înscriere. O asemenea observare ar fi falșă, căci
numai înscrierea dă dreptulă la esamene și nu din contră esamenulă
AL
la înscriere. Va să dică în ordinea legală înscrierea este principală și

esamenulă numai o consecință, ună apendice ală înscrierei.
Studentulă care nu posede înscrierea absolutamente nu are dreptă
la esamene (art. 270 legi instr. art. 51. Regul.).
TR
Dispensa de vre-ună esamenă a înțelesă legea, că s’ar pute da

,,din cause de forță majoră bine justificate și numai în vederea rigorei
art. 269. leg. instr."; adecă pentru a nu perde ună ană de studiu din
EN
causa pote a unui esamenă, ce nu s’ar fi putută pune la timpă din

cause bine-cuventate. Aplicarea art. 40 Reg. este asemenea greșită,
căci acesta este basată espresă pe art. 272. leg. instruct. și elă spune
curată, că nu se aplică la studenții facultății ci numai la cei cari vină
/C
de aiurea sau din străinătate, pe când petiționarulă este studentu or

dinar-a la acestă facultate.
Ceea-ce este încă importantă în acestă condusă este și faptulă
următoră :
SI
Petiționarulă în cererea sa No. . . . dice scurtă și simple minte :

,,D-le Decană! Subsemnatulă are onore de a ve ruga se-lă ad-
IA
miteți la esamenulă generală de licență conf. art. 241 (?) din legea
instr”.
Va se dică petiționarulă nici macar nu pretinde, necum se jus
U
tifice, că ar ave vre-ună motivă, o umbră macar, pentru a cere dis

pensă.
BC
RY
DIN VIEAȚA DE STUDENT A LUI NICOLÂE IORGA 235
RA
Maioritatea la rendulu seu dă asemenea dispensă absolut fără nici
unu motivă personală.
însuși cuventulă ,.dispensă” implică în sine arătarea și dovedirea
LI B
unoră motive personale, care se justifice indulgența sau favorulă acor
dată prin dispensă. Prin acestă procedură maioritatea pune cererea
petiționarului pe același gradu de legalitate, cum ar fi ori care altă
cerere în marginile precise ale legei, ca d. e. o cerere de esamenă or
dinară.
Y
Va se dică ori-ce studentă pote se ceră fără nici unu motivu a
fi dispensată de urmarea cursuriloră pe ani întregi! Și decă pe unulă
T
îl dispensezi de doi ani, pentru-ce să nu-lă dispensezi și de ală treilea 1
SI
III. Atunci decâtă să mai perdemă timpulă întrunindu-ne și dis-
cutându dece nu este a se discuta, mai bine se publicăm o dispensă
generală de toți anii?, căci în ultima analisă acestă înțelesă și resultată’lă
ER
are conclusulă pentru toți studenții cevași mai resăriți, er la cursuri
voră remâne numai cei absolută slabi.
Va se dică de muncă seriosă și inteligentă, de sciință, de stu-
denți mai buni — destinși nici se mai visămă — nu va mai pute fi
IV
vorba la facultate în vederea indulgențeloră mântuitore, a dispenseloră
de înscrieri și de urmare la cursuri pe ani întregi!
UN
Studenții cevași mai dotați dela natură, în locă de’a sta, a urma
cursurile și a munci seriosă și cu fructă pentru ei și pentru progre-
sulă sciinței, în locă de a se prepara succesivă și a trece esamene
bune, voră preferi naturalminte a cere dispensă și a trece mediocri sau
la limită prin elastice furcile caudine ale esamenului.
AL
Astufelă la urmarea regulată a cursuriloră voră fi condamnați

de omeni numai cei condamnați și de d-deu, er profesorii vom fi con
damnați a predica la urechi jumătate surde.
TR
Prin urmare chiar când legea, pentru timpulă și condițiunile în

care s’a făcută, ar fi admisă așă ceva, este întrebarea că ar fi ore
prudentă, ar fi în interesulu sciinței a începe să se dispenseze studenții
EN
de urmarea cursuriloră pe ani întregi?

In lege se pusese, pare-mi-se, la începută, disposițiuni, că cineva
pote fi admisă la bacalaureată și fără a fi făcută cursulă de studii
secundare. Acesta înse ca o concesie periculosăs’a. delăturată, și chiar
/C
când esistă nu s’a practicată. Cum ? Acestă primejdie pentru sciință

se începă a se practica acum de facultate ? Atâta ne-ar mai trebui,
după-ce termometrulă râvnei de sciință seriosă este încă atâtă de jos !
IV. Prin urmare conclusulă majorității cu dispensă nu mai pu
SI
țină decâtă pe doi ani întregi de cursuri, după tote regulele logicei
celei mai severe, nu pote însemna și ave alte consecințe, decâtă cele
următoare :
IA
d) ,saă că cursurile profesoriloră ar fi de prisos, deorece studenții

se potu presenta la esamene și fără să le asculte de locă, și prin urmare
facultatea în realitate ar deveni mai mult o comisiune de esamene sau
U
un biurou de atestate.
&) sau că studenții ară fi în modă oficială dispensați a face ade
BC
vărată sciință, a nu mai aprofunda cât de cât togmai celă mai greu
RY
23B REVISTA ARHIVELOR
lucru din lume — știința ! prin acesta naturalminte progresulă sciinței,
RA
destulă de modestu peste totu la noi în țară, ar fi chiar și câtii este
cu deserverșise compromișii.
c) In totu casulîi facultatea s’ar despopula recunoscându-se că.
LI B
studenții potu fi dispensați de urmarea cursuriloră pe ani întregi. Făiă
îndoelă atunci voră veni ca de semință și numai de curiositate când,
și când în anulă întâiu pentru a dispăre, și a veni apoi mai curendu
sau mai târdiu cu cererea de dispensă sau de indulgență ! Acestea
voru fi periculos de consecințe, cari conducă la naturalminte fără voia
Y
și contra intențiuniloră majorității în modă fatală le cuprinde în sine,
și are să le realizeze decă din nefericire conclusulu s'ar pune în prac
T
tică.
SI
Dreptă aceea, credă, sunt îndreptă a considera acestu condusă,
de o estremă gravitate, pentru care am fostă nevoită a da părerei mele
o desvoltare mai mare.
ER
Pe basa acestora subsemnatulă sunt pentru respingerea cererei.
Deorece însă conclusulă majorității cuprinde nisce măsuri regulamentare
cu totulă noue în virtutea articolului 288, alineat 2, din legea instiuct.
rogă pe D-lu Decanu se bine-voească a supune procesulă verbală dim
IV
preună cu acesta a mea părere deosebită D-lui Ministru ală Instiucț.
Publice, sistândă totă-odată esecutarea conclusului până la pronun-
UN
țarea d-lui Ministru.
Ar. Densușianu
Ibid., fol. 78 și 83—85.
AL
XIV.
TR
București, în 21 Oct. 1889

ROMÂNIA
Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice
Divizia Scoalelor și a Cultelor
EN
Seria A. No. 12.588.

No. 77
22 Octombrie 1889
/C
S’a acordat dispensa cerută, încă din ședința dela 20 Octombrie 89.
(Vasilescu ?)
1. Observare. Cum că acestu conclusu cuprinde o innovațiune regulamentară se-

SI
pote vede de acolo, căci chiar când ar fi justificată în principiu prin lege sunt totuși
a se regulamenta diversele cestiuni ce implică ca d. e. Se pote da fie-cărui acesta dis
IA
pensă ? Sub ce condițiuni ? din ce motive ? sau decă nu se p6te da la toți — atunci
din ce motive la unulu să se concedă la laltulu se-se refuse ? Decă cade la esamene
mai are valore dispensa sau ba? etc.
U
Ar. Densușianu
Ibid., fol. 85 v.
BC
RY
RA
Domnule Decan,
Subsemnatul, audind pe consiliul permanent al instrucțiunei,
are onore a ve recomanda în original petițiunea înregistrată la No.
LI B
I^-737 a D-lui Neculai Iorga, student la acea facultate, spre a dispune
cele ce veți crede de cuviință.
p. Ministru, St. C. Michăilescu
Cap. Divis., C. Lascăr
Y
D-lui.
Decan al facultăței de Litere și Filosofie din Iași.
T
Ibid., fol. 22.
SI
XV.
ER
Facutatea de Litere și Filosofie
No. 51. ' IV
Domnii profesori,
N. Ionescu, P. Râșcanu, I. Găvănescul.
UN
Sunt invitați a se întruni în comisiune examinătoare, în 27 Oc-

tombre, ora 7 p. m. Vineri.
Examinandi :
L
N. Iorga : Istoria Orientului.

D-ra Ec. Bottez : Psihologia.
RA
N. Iorga : Pedagogia și Istoria Pedag.

C. Praja, I. Constantinescu : Istoria Modernă și Contemp.
N. Iorga : Istoria Romanilor cu Epigrafia.
NT
Decan, I. Caragiani
lbid. fol 100
XVI.
CE
Facultatea de Litere și Filosofie

No. 56.
I/
Domnii Profesori,
C. Leonardescu, St. Vârgolici.
S
Sunt invitați a se întruni în comisiune examinatoare, mâni Sâm

IA
bătă, 28 Oct. ora 7 % P- ni. împreună cu subsemnatul.

Examinandi :
U
V. Grigorescu : Ist. filos. vechi.

I. Micu, I. Prassa, N. Iorga : Liter. franceză (după petiție).
BC
3
Revista Arhivelor.
RY
N. Alexandrescu : poezia greacă.
RA
N. Iorga : Proza greacă.
Decan, I. Caragiani
Ibid., fol. 101.
LI B
XVII,
Facultatea de Litere 1889, Octombre 28
Y
No. 57.
T
Domnii Profesori,
SI
Al. D. Xenopol, A. Vizanti, C. Leonardescu.
ER
Sunt invitați a se întruni în Comisiune esaminatoare mâne 29
Octombre c. ora 7 p. m.
Examinandi : IV
D-ra C. Bottez, D-ra N. Davidel, D-ra E. Buznea, Vasile Stanciu
Ștefan Al. Drăghici, Ioan Micu : Literatura Română (după petiție).
UN
Vasile Grigorescu : Logica.
Ioan Constantinescu, Gr. Bârseanu, P. Fântanariu, N. Iorga:
Istoria Românilor (după petiție).
Ibid. folio 102. Decan, I. Caraghiani
L
RA
XVII.
Facultatea de Litere 1889, Octombre

NT
No. 64
Domnii Profesori,
CE
Aron Densușianu, N. Ionescu, Ștefan G. Vârgolici.

Sunt invitați a se întruni în Comisiune esaminatoare în ziua de
Luni 30 Octombre c. ora 7. p. m.
I/
Examinandi:
S
D-ra Victoria Mănescu, D-ra Ec. Bottez, Părintele D.Iordăchescu :

Literatura franceză (după petiție).
IA
N. Iorga : Proza și Poezia latină.

Filip Apostol, Gh. Scobay: Istoriea Modernă și Contemporană.
George Saveno : Istoria Medie.
U
Decan, I. Caragiani
Ibid,. fila 103.
BC
RY
RA
XIX.
LI B
Universitatea de Iași
Facultatea de litere și filosofie
P rocesă-verbală
Y
No. 84.
T
Anulă 1889 Octobre 30 dile
SI
In urma convocărei No. 64 a D-lui Decană, subsemnații profe
ER
sori ca comisiune esaminatore —- în privința candidatului Nicolae Iorga.
Avendă în vedere că, candidatulu voesce a da esamenă din o ma
terie ală cărei cursă nu l’a ascultată încă, fiindă obiectulă propunerii
de anulă alu doilea, pe când densulă a ascultatu numai anulă întâiu :
IV
Vedendă art. 270. Deg. Instruct. și articolii 45 și 51. Regul. facultății,
cari pentru a pute fi cineva admisă la esamene, ceră ca condiție sine-
UN
qua non să fie urmatu cursurile;

Considerândă, că la conclusulă majorității consiliului facultății
prin care s’a decisă a se da candidatului o dispensă de ascultarea cursu-
riloru pe doi ani și a se admite chiar și la licență — d-lu Densușianu
a dată o opinie separată și motivată cerend totă odată să se supună
AL
casulă D-lui Ministru ală instr. publ. și până la pronunțarea d. Mi

nistru se se sisteze ducerea la îndeplinire a conclusului; Avendă în
vedere că numai cu câteva dile mai ’nainte Consiliulu facultății refu-
TR
sase candidatului în unanimitate o asemenea cerere.

Avendă în vedere, că candidatulu este elevu alu școlei normale
superiore și că bursa i se acordă conf. art. 325 și 317 Leg. instr.
EN
numai cu condiția de a urma regulată cursurile de trei ani dela cari

nici legea instr. publ. nici Regul. facult. nu admite nici o dispensă.
Considerândă în fine, că ună asemenea favoră, pe lângă că este
cu totulă afară din lege, ar forma ună precedentă de grave consecințe
/C
pentru urmarea regulată și stăruința seriosă la studii a studențiloră

facultății în generală, și ală eleviloră școlei norm. sup. în specială.
Pentru tote acestea comisiunea cu majoritate decide a nu se ad
mite candidatulă la esamenă.
SI
Totă odată D-lui N. Ionescu declară că adereză la opinia sepa

rată dată de d. Densușianu contra conclusului majorității consiliului
și ceră de acordă.
IA
D-l Decan se binevoescă a supune D-lui Ministru ală instr. publ.

atâtă conclusulu majorității cu opinia separată a d. Densușianu cât și
acestu procesă-verbalu pentru a se pronunța conf. art. 288 Leg. instrucț.
U
asupra unei asemenea mesuri cu totulă noue și de natura regulamen

tară, er până la pronunțarea D-lui Ministru se-se sisteze punerea în
BC
îndeplinire a conclusului în cestiune.

RY
RA
D-lă Șt. Vârgolici a fostă de părere să se urmeze conformă con
clusului majorității consiliului de facultate.
Dreptă care s’a dresată presentulă procesă-verbală.
LI B
N. Ionescu
A’-. Densușeanu, S. G. Vârgolici
fol. Ibid., 86-—87. scris de A. Densușanu
XX.
Y
Facultatea de Litere 31 Octombre, 1889
T
No. 81.
SI
Domnii Profesori,
ER
N. Ionescu, A. Vizanti, C. Leonardescu, St. G. Vergolici, Al. D.
Xenopol, Ar. Densușanu, I. Gavanescul, P. Rășcanu.
Sunt invitați a se întruni în Consiliu de facultate mâne Mercuri
în 1 Noembre la orele 7 1/2 sara. IV
La ordinea dilei:
UN
Refusul D-lui profesor Densușanu de a asculta pe studentulă
N. Iorga conformă votului consiliului din ședința din 20 Octombre.
Decană, I. Caragiani
Ibid. fol. 104.
AL
XXI.
TR
Proces-Verbal
Anul 1889 Noembre 1
No. 83.
EN
In urma convocării No. 81 din 31 Octobre 1889, întrunindu-ne

astăzi la ora 7% seara sub președinția D-lui Decan, luând cunoșcință
de Procesul-Verbal din 30 Octobre 1889 al Comisiunii esaminatore com
pusă din D-nii Densușianu, Vârgolici și N. Ionescu, am decis ca D-l
/C
Decan să procedeze conform art. 31 din regulamentul Facultății. Iar D-l

Densușianu a format opiniune separată, pe care și-o desvoltă mai jos.
I. Caragiani, P. Rășcanu, S. G. Vârgolici, I. Gavanescul, Leo
nardescu.
SI
La acestă procesă-verbală subsemnată-mi dau următoarea

IA
Opinie separată
Avendă în vedere, că studentulă N. Iorga a fostă dispensată prin
U
procesulă-verbală din 20 Oct. 1889 de cătră majoritatea consiliului

de doi ani de ascultarea cursuriloru;
BC
RY
RA
Avendă în vedere, că contra acestui condusă ce stă în directă
contradicere cu disposițiunile art. 270 Leg. instrc. și art. 45 și 51.
Regulam, facultății, care nu admită pe nimeni fără a fi ascultată
cursurile la examenul nici măcar parțială, necum la celă de licență,
LI B
ca în casulă de față am dată opinie separată și motivată.
Considerând, că, în virtutea articoliloră de lege sus-amintiți, Co-
misiunea esaminătoare, legalminte convocată de d. decană prin pro-
cesulii-verbalu din 30 Oct. a. c. a refuzatu motivații primirea candida
Y
tului la esamenu din o materie alu, cărei cursu nici nu l’a ascultat încă;
Avendă în vedere, că prin urmare d. decană a satisfăcută art.
T
31 Regulam; Considerândă, că convocarea unei noue Comisiuni ar
putea să aibă ori-ce altă înțelesă, numai legală nu;
SI
Considerândă, că o nouă comisiune, convocată în afară de ordinea
legală, nu se pote atinge întru nimică, necum să delature, se anuleze
ER
sau se modifice conclusulă unei comisiuni legalminte constituite;
Considerândă, că o asemenea procedură, chiar când ar fi legală,
ar fi totuși fatală, căci ar pune organele aceluiași corpu în contrazicere
și anihilare față unele cu altele, prin care autoritatea -și seriositatea ipso
IV
fado s’ar distruge ;
Avendă în vedere că la opinia mea separată contra conclusului
majorității, prin care s’a dispensată candidatulă de doi ani, a aderatii
UN
și D-lu N. Ionescu, după cum se vede din procesulu-verbalu din 30 Oct.

1889.
Considerândă, că în consecență amândoi am cerută de acordă,
ca atâtă conclusulă majorității din 20 Oct. a. c. câtă și opinia sepa
L
rată dată contra lui, precum și procesulă-verbală motivată din 30

Oct. a. c. se-se supună D-lui Ministru ală Instr. publ. er până la
RA
pronunțare asupra cașului se-se sisteze punerea în îndeplinire conclu

sului.
Pe aceste motive sunt contra constituirei unei noue comi
siuni esaminatâre și rugândă pe D-l Decană mi repeteză de nou ce
NT
rerea sus amintită de a supune întregă casulă D-lui Ministru punându-i-se

în vedere procesulă verbală din 20 Oct. celă din 30 Oct. precum și
celă de față împreună cu acestă opinie separată.
CE
Ar. Densușianu
Ibid.. fol. 88—89.
XXII.
I/
Facultatea de Litere 4 Noembre, 1889

No. 85.
S
Domnii Profesori,
IA
I. Găvănescu, A. Vizanti, [bolnav] A. Densușianu, [me raportă la

procesulă-verbal din 20, 30 Oct. și i. 1. curentă, opiniele separate
U
așteptând soluțiunea, Ar. Denș.,] P. Râșcanu1.

BC
1. Partea pusă în paranteze aparține membrilor convocați (A'. edil.).

RY
Sunt invitați a se întruni în Comisiune examinatore luni în 6
RA
ale curentei la orele 7% seara.
Examinandi:
LI B
N. Iorga : Literatura latină, Prosa și Poesia.
Decan, I. Caragiani
Ibid., fol. 106.
Y
XXIII.
T
SI
Proces-Verbal
Anul 1889, Noembre 6
ER
Subsemnații, în urma convocării No. 85 a D-lui Decan, întru-
nindu-ne în comisiune pentru esaminarea candidatului N. Iorga, avînd
în vedere Art. 30 și 31 din Regulament, după cari esamenele se trec
IV
înaintea unui juriu compus din trei profesori, avend în vedere refusul
D-lui prof. Ar. Densușianu d’a lua parte în juriu, am decis că esami
narea numitului candidat nu se poate face astăzi.
UN
Pentru care s’a încheiat acest proces-verbal care se va înainta

D-lui Decan al Facultății de Litere.
I. Găvănescul, P. Râșcanu, A. D. Xenopol
AL
Ibid., fol. 80.

TR
XXIV.

EN
No. 86.
Domnii Profesori,
/C
N. Ionescu, Al Vizanti, [bolnav], C. Leonardescu, St. G. Vergolici,

Al. D. Xenopol [nu pot veni fiind oprit a eși din casă], Ar. Densușianu»
I. Gavanescul, P. Râșcanu, [bolnav.]
Sunt invitați a se întruni în Consiliu de facultate astădi 10 ale
SI
curentei orele 7% sara dinpreună cu subscrisul.

La ordinea dilei :
IA
Chestiunea studentului N. Iorga.

U
Decan, I. Caragiani
Ibid., fol. 118.
BC
RY
RA
XXV.
LI B
No. 87. Se invită D. I. Gavanescu în
locul D-lui P. Râșcanu bolnav.
vedut I. Gavanescul Decan, I. Caragiani
Domnii Profesori,
Y
St. Vergolici, P. Râșcanu, [nu pot lua parte fiind bolnav].
T
SI
Sunt invitați a se întruni în Comisiune esaminatore mâne Luni
în 13 a le curentei la orele 7% sara dimpreună cu subscrisul.
ER
Examinandi: fc
N. lorga : Literatura latină, Prosa și Poesia.
Decan, I. Caragiani
IV
Ibid., fol. 120.
XXVI.
UN
Facultatea de Litere 1 Decembre, 1889

No. 94.
Domnii Profesori,
AL
C. Leonardescu, St. Vergolici, I. Gavănescu și P. Râșcanu.

Suntu invitați a se întruni în Comisiune esaminatoare Marți în
5 Decembre la orele 7% sara dimpreună cu subscrisul.
TR
Examinandi :
2V. Iorga : Esamenul General de Licență secția istorico-literară.
EN
Decan, I. Caragiani
Ibid., fol. 196.
XXVII.
/C
Facultatea de Litere 1889, Dechemvrie 11

No. 96.
Domnii Profesori,
SI
St. G. Vârgolici, A. D. Xenopol, I. Gavanescul, P. Râșcanu.

Sînt invitați a se întruni Î11 comisiune esaminatoare, dinpreună
IA
cu subscrisul, mîni Marți în 12 ale curentei, oarele 7% sara.

Examinandi :
U
N. Iorga, D. A. Teodoru, Examen general de licență.

BC
Decan, I. Caragiani
Ibid., fol. 124.
BC
U
IA
S I/
■l’ J-b'
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
DIN VIEAȚA DE STUDENT A LUI NICODAE IORGA 245
RA
XXVIII.
Domnule Decan,
LI B
Vă rog să bine-voiți a-mi eliberă un certificat de licență în secția
istorico-literară.
Primiți, vă rog, asigurarea considerației mele.
Neculai Iorga
Y
19 Decembre, 1889.
T
Domnului Decan al facultății de litere dela Universitatea din Iași,
[însemnări:] No. 106., 19 Decembre 89.
SI
Se va elibera certificatulu cerutu.
Decanu, I. Caragiani.
ER
S’a eliberat sub No. 104 din 20/12, 89. Vasilescu.
Ibid. fol. 3 7. IV
XXIX.
No. 107.
29 Decembre 89.
UN
Domnule Rector,
Am onoare a ve aduce la cunoștință că studentul N. Iorga, de
și’în al doilea an al înscrierii sale la această facultate, după ce a trecut
AL
cu un strălucit succes toate examinele parțiale ale obiectelor facultății,

conform Regulamentului, a trecut și licența în științele istorico-lite-
rare cu toate bilele albe (magna cum laude).
TR
Atât Comisiunea de licență cât și Consiliul facultății, apreciend

calitățile eminente și aptitudinea estraordinară a tinerului nostru li
cențiat, vin, prin organul meu, D-le Rector, a vă ruga să binevoiți
a interveni pe lângă D. Ministru respectiv, ca să-i acorde, de o cam-
EN
dată, o bursă, pentru o călătorie în Grecia și Italia, unde, să poată

studia la fața locului monumentele anticității clasice, și comunica im-
presiunile ce ele îi vor face.
/C
Aceasta o credem cu atât mai neapărat cu cât D. Iorga este-un

desăvârșit cunoscător a limbelor clasice, mai ales a celei elene, cu care
s’a îndeletnicit în special. Asemine burse de călătorie științifico-literare
se acordă în toate țările apusene persoanelor distinse, cu atât mai mult
SI
tinerilor care ca D. Iorga, au dat, în așa scurt timp, dovezi de o in

teligență și un talent fără samăn. Pentru onoarea universității noastre
nu ne îndoim că D-v. D-le Rector, care ați fost față la esamenul
IA
de licență a D-lui Iorga, veți sprijini cu toată căldura realizarea cât

mai neîntârziată a rugăminții noastre pe lângă D. Ministru, spre a
nu se zădărnici speranțele ce avem tot dreptul să punem în viitorul
U
eminentului nostru licențiat.

Primiți,..........................
BC
Decan,................
Ibid., fol. 128. ciorna
RY
RA
XXX.
ROMANIA București, în 29 Ianuarie, 1890

Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice
LI B
Divizia Scolelor și Cultelor
Seria A. No. 889
Se va recomanda
No. 128 D-lu N. Iorga
30 Ianuarie, 1890. Decan, I. Caragiani
T Y
Domnule Decan,
SI
Prin încetarea din viață a titularului I. Marcian, devenind va
cantă catedra de limba și literatura latină, cursul superior, dela liceul
din Botoșani, sub-semnatul, audind pe Consiliul permanent al instruc
ER
țiunei, are onore a ve invita să bine-voiți a recomanda Ministerului un
licențiat al acelei facultăți spre a i se încredința suplinirea disei catedre.
p. Ministru, St. C. Michăilescu. IV Cap. Divisiei
C. Lascăr
UN
D-lui Decan al facultății de litere Iași.
Ibid., fol. 51
XXXI.
AL
No. 137. D-lui Ministru Cultelor

2 fevruar, 890 București
TR
Spre respuns la adresa D-voastre No. 889 seria A. Subscrisul are

onore a ve recomanda pe D-l Neculai Iorga licențiat al acestei facultăți
secția Istorico-Literară, singurul care cred D-le Ministru că va cores
EN
punde îndatorirei ce i s’ar încredința ca profesor de limba latină cursul

superior dela Liceul din Botoșani.
Ibid., fol. 146.
/C
XXXII.
București
Ministerul Cultelor și Instrucțiunei Publice
Direcțiunea
SI
Invețămentului Secundar și Superior No. 83

Seria B. No. 6853, 29 Sep. 95. Octombre, 1895
IA
Domnule Decan,
La 1 Octobre c. urmând a se ține la acea universitate concursul
U
pentru ocuparea catedrei de istoria medie și modernă dela facultatea

de litere și filosofie din București, subsemnatul are onore a ve ruga
BC
RY
DIN VIEAȚA DE STUDENT A LUI NICODAE IORGA 247
RA
să binevoiți a participa în juriul examinator din care faceți parte
după lege.
Juriul se va întruni la diua arătată în palatul universității din
Iași și se compune din D-nii profesori: P. Râșcanu, Al. Xenopol, A.
LI B
Vizanti și A. Densușianu, ca membri eșiți la sorți, din D-l profesor
Al. Odobescu, ca membru delegat din partea Ministerului și din D-v.»
lucrând sub presidenția D-lui profesor B. P. Hasdeu, de asemenea
delegat din partea Ministerului.
Y
Aspiranți înscriși la Minister sunt D-nii Nicolae lorga, Dr. G.
T
Căpitanovici și M. Caloianit.
Primiți ve rog, Domnule Decan, asigurarea deosebitei mele con-
SI
siderațiuni.
p. Ministru, D. Aug. Laurian
Director, Crivetz.
ER
-sale
D-lui D. I. Caragiani.
Decanul facultății de litere și filosofie din Iași.
IV
rbid., dosar pe 1895—1896 fol. 9
UN
Georgeta Fințescu
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
RY
RA
LI B
Y
ARHIVELE STATULUI DIN CERNĂUȚI
T
1. Scurtă privire istorică. In 22 August 1924, Ministerul Instrucției
SI
publice din București., a aprobat, cu ord. Nr. 79.587 constituirea unei
„Comisiuni a Arhivelor Statului pentru Bucovina”, cu scopul de a
ER
concentra la Cernăuți, într’un local potrivit, materialul arhivistic al
Statului din această provincie, și spre a face toate demersurile și pre
gătirile necesare pentru înființarea unei direcțiuni regionale a Arhivelor
IV
Statului cu sediul în Cernăuți.
Ca președinte al numitei comisiuni fu numit d-1 Profesor Uni
UN
versitar, Dr. I. I. Nistor, pe atunci și Ministru al Bucovinei în gu

vernul Țării, iar ca membri în această comisiune fură numiți de mi
nister d-nii : Dr. R. Cândea și Dr. V. Grecu, ambii profesori universi
tari, apoi d-nii. Dr. S. Reli, Dr. T. Balan și Dr. Bocânețu, pe
AL
atunci toți profesori secundari pentru Istorie.

In prima ședință, constitutivă, a Comisiunei, subsemnatul fu ales
TR
secretar al ei. îndată după constituirea ei, Comisiunea Arh. Stat, din
Cernăuți, condusă cu competință și însuflețire de către președintele
ei, d-1 I. Nistor, a luat mai întâi toate măsurile impuse de urgență
EN
și împrejurări, spre a salva de distrugere prin vânzare ca „hârtie

veche”, pentru împachetat, dosarele vechi de acte și documente ofi
ciale de prin arhivele și birourile diferitelor autorități și instituțiuni
/C
publice din Cernăuți și din provincie. Apoi a întreprins tot ce a fost

posibil pentru a descoperi și evidenția pe proprietarii particulari de
acte și documente vechi, de orice natură, apelându-se cătră ei să co
munice comisiunei ce fel de documente posed și eventual să le depună
SI
spre conservare și folosire pentru scopuri științifice — în depozitele Co

misiunei Arhivelor Statului — rezervăndu-și dreptul de proprietate.
IA
Acest apel, adresat în prima linie diferiților membri marcanți ai fami

liilor de boeri și mazili din Bucovina, cari au jucat roluri însemnate
în vieața noastră socială, politică și culturală, n’a avut efectul dorit.
U
Căci numai 2 personalități au urmat apelului nostru, și anume : d-1

BC
RY
ARHIVELE STATULUI DIN CERNĂUȚI 240
RA
Nicu Flondor, fost senator și primar al Cernăuților, care a depus la
Arhivele Statului de aici un număr considerabil de documente fami
liare ale Flondoreștilor, și d-1 Teudeloff, consilier admin., care a depus
LI B
o colecție de documente românești, privitoare la moșiile fostului Domn
al Moldovei, Mihai Vodă Sturza, și scrise pe pergament cu admirabile
chenare înflorate și colorate
In schimb însă, Comisiunea Arh. Stat, de aci a primit și a luat
Y
în seimă dela Administrația Bucovinei, spre administrare și aranjare
T
sistematică, vechea arhivă oficială a fostului guvern provincial austriac
SI
al Bucovinei
Această arhivă, care cuprinde în sine toate registrele și -pachetele
de dosare oficiale dela anii 1774—1900, dimpreună cu camerile în care
ER
era ea adăpostită, în Palatul administrativ din Cernăuți, Piața Gri-
gore Vodă Ghica, a format temelia și partea cea mai bogată a colecțiilor
documentare ale Arhivelor Statului din Cernăuți
IV
Intre aceste dosare, în limba germană, s-au aflat și foarte multe
documente slavo-române și române, din vremurile anterioare răpirei
UN
Bucovinei. Aceste documente au fost sortate și aranjate apoi în mod

metodic și sistematic într’o colecție aparte.
înainte de înființarea Comisiunei Arhivelor Statului din Cernăuți
și de începerea activității ei, tezaure întregi de acte și documente ofi
L
ciale de mare interes istoric și cultural, au fost nimicite de răutatea,

RA
inconștiența și lăcomia oamenilor, sau de intemperiile vremii.

Mai întâi, în acele zile din Noemvrie 1918, cari sau succedat îna
inte de unirea Bucovinei cu Statul Român, ultimul guvernator austriac
NT
al acestei nefericite provincii, contele Ezdbrf a ordonat funcționarilor

și cameriștilor din diversele birouri ale Administrației Bucovinei, să
încălzească sobele palatului administrativ cu actele oficiale, pe cari
CE
le vor crede ei de compromițătoare față de stăpânirea românească, care

avea să vină -). Astfel sute de pachete de acte oficiale fură arse în
câteva zile. Cele rămase, au trecut, după unirea Bucovinei, în admi
nistrarea „Secretariatului general pentru Interne” al Bucovinei. Acest
I/
Secretariat, din lipsă de camere potrivit pentru adăpostirea materia

S
lului arhivistic vechiu, dar și din lipsa înțelegerii valorii lui istorice,
a aruncat multe pachete de acte și documente prin beciurile Palatului
IA
Administrativ, unde au zăcut până în primăvara anului 1924, trecând

multe dosare și condici în putrefacție din cauza umezelii.
U
1. Vezi : T. Bălan ; Arhivele Bucovinei, în „Revista Arhivelor” II, No. 3, (1926)

pag. 302.
BC
RY
RA
Dar și lăcomia de bani a multor funcționari mici și oameni de
serviciu ai diferitelor servicii administrative, a contribuit până la în
ființarea Comisiunei Arhivelor Statului, la nimicirea multor acte și
LI B
documente de valoare, pe cari acești oameni inconștienți le vindeau
cu kilogramul negustorilor evrei ca hârtie veche, „pentru împachetat
brânză”, în schimbul unui preț mic.
Spre a ilustra aceste triste împrejurări pentru arhivele publice
Y
din Bucovina acelor vremuri, e deajuns să amintesc faptul, următor :
La „Administrația Fondului bisericesc ort. rom. al Bucovinei” se pă
T
stra înainte de războiul mondial, un număr mare de documente vechi
SI
referitoare la trecutul și averile mănăstirilor din Bucovina. După răz-
boiu, documentele acestea fură alese de documentele mai noui, și de
ER
pozitate în podul clădirei Administrației. Iar de aici, aceste vechi și
valoroase documente, fură vândute ca hârtie veche. între anii 1923—
1924 ’). IV
Comisiunea Arhivelor Statului din Cernăuți, imediat după constitui
rea ei, a pus capăt acestor rele și abuzuri. A obținut în Palatul Admini
UN
strativ, în parterul aripei drepte, mai multe camere, pentru adăpostirea
și depozitarea la loc potrivit și scutit de intemperii, a materialului ar-
hivistic și a birourilor de lucru pentru funcționarii Arhivelor.
Deși Ministerul respectiv n’a pus la dispoziția Comisiunei Arh.
AL
Stat, creditele necesare pentru înzestrarea nouei instituțiuni a Arhivelor

Statului, totuși subsemnatul, în calitatea sa de secretar al comisiunei,
cu sprijinul puternic al președintelui ei și ministru al Țării, a izbutit
TR
totuși, în urma investigațiilor și stăruințelor sale pe unde era necesar,

să înzestreze depozitele și birourile Arhivelor Statului din Palatul Ad
ministrativ, cu mobilierul necesar, reclamând pentru această instituție
EN
toate obiectele de mobilier potrivite și încă în stare întrebuințabilă,

cari erau de prisos prin diferitele birouri ale serviciilor Statului adă
postite în acelaș palat, sau zăceau aruncate și prăfuite prin poduiile
/C
și pivnițele acestui edificiu.

Așa au fost înzestrate Arhivele Statului din Cernăuți de către
subsemnatul cu mobilierul cel mai necesar, adică cu stelaje pentru de
SI
pozite, cu birouri, mese, dulapuri, scaune, etc., pentru birouri și pentru

o „sală de studii”, amenajată pentru public, în total 7 camere spațioase,
IA
fără a face Statului vreo cheltuială, cât de mică, în numerar, ci utili-

zându-se numai în mod rațional mobilierul Statului, care, nefiind nici
prea nou, nici prea luxos, fusese scos din uz, în multe cazuri, cam
U
1. Vezi : T. Balan, 1. c., p. 303.

BC
RY
RA
prea degrabă. Acuma, materialul arhivistic ce mai zăcea aruncat prin
privnițe, fu scos, la lumina zilei, consemnat și depozitat la loc potrivit.
Iar pentru inventariarea, catalogarea și aranjarea sistematică și
LI B
științifică a imensului material arhivistic-documentar și bibliografic,
concentrat de prin diferite locuri și depozitat în Arhivele Statului din
Cernăuți, Comisiunea a angajat câțiva funcționari versați în lucrări
arhivistice, pe cari i-a pus sub conducerea subsemnatului, și i-a re
Y
munerat pentru munca lor grea și migăloasă, cu o mică diurnă, amă-
surat mărimei creditului pus în bugetul general al Ministerului Instruc
T
ției pentru personalul acestor Arhive.
SI
După ce s’au pus astfel temeliile Arhivelor Statului din Cernăuți,
curmându-se totodată toate abuzurile dăunătoare pentru conservarea
ER
bogățiilor arhivistice ale acestei provincii, Comisiunea a trimis apoi
pe membrii ei în toate centrele administrative mai însemnate din cele
5 județe ale Bucovinei, ca să ispecționeze toate arhivele diregătoriilor
IV
și instituțiunilor publice și particulare, să consemneze materialul lor
arhivistic de valoare istorică și culturală, și la caz de trebuință, să ia
toate măsurile necesare pentru buna lor adăpostire și conservare. Astfel,
UN
Comisiunea și-a câștigat o evidență deplină și exactă, din rapoartele

membrilor ei, despre starea și valoarea materialului arhivistic-docu
mentar din întreaga Bucovină, grijind pentru conservarea lui în bune
AL
condițiuni, și transportând și depozitând în Arhivele Statului din Cer

năuți ceia ce a fost de o valoare deosebită.
Cu acestea, Comisiunea Arh. Stat, și-a termina, rostul și misiunea
TR
ei primă, adică de a face toate demersurile pentru salvarea de dis

trugere a materialului arhivistic din Bucovina, de a-1 conserva și ad
ministra până la înființarea unei .direcțiuni regionale” a Arhivelor
EN
Statului la Cernăți și de a face pregătirile prealabile pentru activarea

acestei direcțiuni.
/C
II.
Pela mijlocul anului 1925, fu promulgată „Legea de organizare

a Arhivelor Statului" din România întregită. In art. 5 al acestei legi
SI
organizatorice s’a prevăzut înființarea unei ,,direcțiuni regionale” a Ar

hivelor Statului și la Cernăuți, pentru Bucovina, ca și la Cluj pentru
IA
Ardeal, și la Chișinău pentru Basarabia. Dar pe când la Cluj și la

Chișinău s’au activat aceste direcțiuni regionale, chiar îndată după
promulgarea legii amintite, la Cernăuți, direcțiunea regională’ a Arhi
U
velor Statului, prevăzută de lege, nu s’a înființat nici până astăzi,

BC
RY
RA
pretextându-se lipsa de prevederi bugetare, de fapt însă din motive
de tembelism politic.
Astfel grija de administrarea Arhivelor Statului din Cernăuți, a
rămas mai departe în seama numitei „Comisiuni”, deși această situație,
LI B
care dăinuește și azi, e ilegală, având Comisiunea de îndeplinit toate
obligațiile direcțiunilor, neavând însă și toate drepturile lor, cuvenite,
în baza legii.
Y
Luând în considerare situația nelămurită a Arhivelor Statului din
Cernăuți, „Comisiunea Arhivelor Statului” de aici a înaintat, în 16
T
Iulie, al anului 1926, cu adresa Nr. 129/26, un memoriu cătră locurile
SI
în drept din București, cerându-se activarea unei direcțiuni regionale
a Arh. Stat, la Cernăuți în ziua de I Ianuarie 1927, cum se făcuse deja
ER
la Cluj și la Chișinău. S’a așteptat efectul favorabil al acestui demers
cu liniște și încredere în guvernanții dela centru. Dar zadarnică a fost
așteptarea. Căci după 1 Ianuarie 1927, Ministerul Instrucțiunei a co
IV
municat Comisiunei Arh. Statului din Cernăuți, cu ord. 10.169/27, că
cererea Comisiunei este legală, dar nu se poate aduce la îndeplinire
UN
pentru faptul, că nu s’a prevăzut în bugetul Ministerului plusul de
40 până la 50.000 lei pentru plata personalului. Dar prin acelaș ordin,
Ministerul Instrucțiunii a mângâiat Bucovina desconsiderată și astfel
adânc jignită în chestiunea Arhivelor, că ,,în anul viitor”, adecă pe
AL
anul 1928, ,,Ministerul va pune toată stăruința ca să fie prevăzut în

buget personalul necesar pentru Arhivele Statului din Cernăuți, așa cum
este și la celelalte Arhive similare” ). Iar prin adresa din 26 Februa
TR
rie 1927, Nr. 17.309/27, și Direcțiunea generală a Contabilității Minis

terului Instr. Publ. a comunicat Comisiunii Arh. Stat, din Cernăuți,
că ,,în bugetul viitor”, adecă în a. 1928, ,,va fi prevăzut neapărat
EN
personalul necesar, ca să se poată face numirile conform legii”.

Dar toate promisiunile ministeriale, atât de categorice și for
male, în chestia transformării Comisiunei Arhivelor Statului din Cer
/C
năuți într’o direcțiune regională pentru Bucovina, cel mai clasic colț
istoric al României întregite, au rămas numai făgăduinți neîmplinite
din partea celor ce au avut datoria să le înfăptuiască.
SI
Așa fiind, Arhivele Statului din Bucovina, instituțiune atât de

necesară la Cernăuți,— centru universitar și cultural la marginea Țării,—
IA
își continuă de peste 6 ani de zile existența lor rudimentară și vege

tativă sub forma de „Comisiune”, având deci o situație în afară de
lege, cu caracter de provisorat insuficient.
U
1. Ord. cit. al Minist. Instr.

BC
RY
RA
2. Fondurile sau colecțiile documentare mai însemnate din Arhi
vele Statului din Cernăuți și evaluările lor. Arhivele Statului din Cer
năuți posed următoarele colecții mai însemnate de documente și de
LI B
alte obiecte sau piese arhivistice, de valoare istorică :
1. 208 volume, folio, legate în piele, conținând copii oficiale de
documente vechi românești și germane, referitoare la orașele, satele și
moșiile din Bucovina, 22 registre, folio, legate în piele, privitoare la
Y
acele 208 condici de documente amintite aici.
T
Valoarea totală aproximativă a acestor 230 de volume de do
SI
cumente a fost fixată la : 1.582,000 lei.
II. 1. 288 pachete de documente oficiale și 132 registre, folio, pro
ER
venite dela „Prezidiul guvernului provincial al Bucovinei”, din anii
1848—1900.
2. 244 pachete de acte oficiale și documente, și 379 registre folio,
IV
provenite dela „Administrația cercuala („Kreis-amt”) a Bucovinei, din
anii 1386—1848.
UN
3. 8 pachete de ude și documente oficiale, și 23 registre, provenite

dela „Administrația militară a Bucovinei”, din anii i'j'14—1.386.
4. 221 pachete de acte oficiale ale „Comisiunii însărcinate cu re
gularea proprietăților țărănești” din Bucovina, anii 1856-—1857.
AL
5. 49 pachete de acte și documente rămase dela autoritățile ju

diciare ale Bucovinei, din anii 1836—1834.
TR
Jn total: 810 pachete de documente, -ț- 534 registre. Fixându-se

valoarea aproximativă a unui pachet de documente cu suma de 10.000
lei, și cea a unui registru cu 1000 lei, rezultă ca valoare totală aproxi
EN
mativă a acestei colecții suma de : 8.684.000 lei.

III. O colecție de 720 documente vechi, slavo-române și române,
din sec. XVI-—XVIII, privitoare la satele și moșiile boerești și mănăsti
/C
rești din Bucovina (Inventariul alfabetic, Nr. I—XX), parte în ori

ginal, parte în copii.
Valoarea unui document s’a fixat cu 1000 lei. Deci valoarea totală
a colecției întregi, până la 31. XII. 1930, e de 720.000 lei.
SI
IV. O colecție de 243 hărți mari, topografice istorice ale satelor

și orașelor Bucovinei, desemnate de Metzger și Pitrelli, în anii 1780—
IA
1386, trase pe pânză. Valoarea unei hărți fu fixată circa 5000 lei.
Deci valoarea totală a colecției ar reprezintă suma de 1.215.000 lei.
U
V. O colecție de 116 peceți vechi, comunale. Valoarea lor totală

fu fixată cu 5.800 lei.
BC
4
Revista Arhivelor.
RY
RA
VI. O colecție de 151 sigile vechi comunale, cu steme din Bu
covina, și medalii comemorative. Această colecție fu evaluată la suma
totală de 35-55O lei, socotindu-se câte 250 lei bucata.
LI B
Valoarea aproximativă a tuturor colecțiilor arătate e : 12,194.550
lei.
3. Biblioteca. Pe lângă tezaurele de documente amintite mai
sus, Arhivele Statului din Cernăuți mai posedă și o bogată bibliotecă,
Y
constând din diferite publicațiuni oficiale, periodice, cu caracter juridic,
și statistic, tipărite dela 1925 încoace, la „Monitorul Oficial și Impri
T
meriile Statului”, precum și un număr însemnat de cărți istorice, știin
SI
țifice și literare, sau colecții de documente tipărite, cari au fost trimise
pentru această bibliotecă ca donațiune de către Academia Română,
ER
și unele de către „Direcțiunea generală a Arhivelor Statului” din Bu
curești, din dubletele ce le aveau.
Această bibliotecă e foarte mult folosită de public, îndeosebi de
IV
către profesori, avocați și studenți universitari.
La finea anului 1931, biblioteca Arh. Stat, din Cernăuți a nu
UN
mărat 1509 cărți și broșuri diferite, afară de colecțiile publicațiunilor
periodice. Socotindu-se valoarea medie a unei cărți sau broșuri cu 50
lei, ar rezulta cifra de 75.450 lei, ca valoare totală aproximativă a
acestei biblioteci.
L
Pe lângă aceasta, Arhivele Statului de aici mai au și o bogată

RA
bibliotecă statistică, internațională, referitoare la toate Statele Europei,

apoi la Egipt, Mexico și America-de-Sud. Această bibliotecă constă
din 7.630 de publicațiuni statistice, tipărite până la 1918, în toate lim-
NT
bele lumei civilizate. Ea a aparținut înainte de unirea Bucovinei cu Statul

român (1918) „Prezidiului guvernului provincial” austriac al Buco
vinei, dela care trecu apoi, în 1918, în posesiunea „Serviciului regional
CE
al Statisticei” din Cernăuți. Desfințându-se apoi acest serviciu, în a.

1926, biblioteca statistică a trecut la Arhivele Statului.
Valoarea aproximativă a acestei biblioteci o taxăm la suma de
228.900 lei socotindu-se prețul mediu al unei exemplar cu 30 lei. Dacă
I/
mai adăogim la valorile colecțiilor și bibliotecilor Arh. Stat, din Cer

năuți amintite până aici, încă și valoarea mobilierului, evaluat cu
S
55-^45 lei, se urcă valoarea totală generală a averii mobile a acestor

IA
Arhive, la suma aproximativă de 12.556.745 lei.

Avere imobilă nu posedă Arhivele Statului din Cernăuți.
4. Personalul. Pentru serviciul zilnic și pentru ținerea m evi
U
dență și aranjarea metodică, sistematică și științifică a materialului

arhivistic și a bibliotecilor Arhivelor Statului de aici, ale căror colecții
BC
RY
RA
și bogății documentare sporesc pe zi ce merge, Comisiunea Arhivelor
Statului din Cernăuți a angajat, cu aprobarea Ministerului, câțiva func
ționari, specializați în lucrări arhivistice și de bibliotecă, pe cari îi
LI B
prezintăm cu titlurile și funcțiunile lor de prezent, în tabloul următor :
de ordine
Numele și Funcțiunea cu
Timpul de când Alte funcțiuni
Y
Nr.
pronumele care e însărcinat

funcționează ce le ocupă
funcționarului la Arh. Stat.
T
SI
I Dr. Beli Simeon Secretar al Corni - Ca Secretar al Profesor uni
siunei și directorul C. A. St. dela versitar la Fac.
delegat al servi 25/VIII 1924 ; ca de Teol. Cer
ER
ciului Arh. Stat. director dela i/I năuți p.Istoria
1926 Bis. rom.
Dr. Balan Teodor Membru al Comi- Ca membru al Profesor secun

siuniei și arhivar Corn, dela 25/VIII dar la ..Liceul
IV
1924; ca arhivar Aron Pumnul”,
dela i/I 1926 Corn, pentru
Istorie
UN
1i 3
Dr. Panciuc Teanslator pentru Dela i/I 1926 Bibliotecar-asis-
Elpidifor. limbile slave și tent la Biblio
bibliotecar teca Universi
tății din Cer
năuții
L
4 Cașevco Felix Registrator Dela i/I 1925 Șef de birou cl.

RA
...la Prefectura
jud* Cernăuți
5 Va vrie Lidia Copistă dacti Dela i/XII 1926 -

lografă
NT
6 Sidoriuc Dimitrie Intendent și om Dela i/IV. 1926 Cantor biseri

de serviciu cesc la Cate
drala din Cer
năuți
CE
Cernăuți, în Ianuarie 1932.

Prof. Dr. S. Beli
S I/
IA
U
BC
RY
RA
LI B
Y
UN MĂNUNCHIU DE DOCUMENTE PRIVITOARE
T
LA SATUL LIEȘTI-TECUCI
SI
Actele ce publicăm ne-au fost puse la dispoziție pentru trans
ER
criere de către d-1 V. Gălățeanu, urmaș de răzeși tecuceni. Ele sunt,
toate, în legătură cu satul Lieștii, una din așezările Moldovei de Jos,
din care s’a păstrat un mare număr de documente 1). Două din aceste
IV
acte și cele mai vechi, vorbesc despre satul Sâneștii23), un sat cunoscut
încă din sec. XV s). Se vede însă din desfășurarea procesului de trans
misiune a proprietății că acest sat, Sâneștii, întâlnit cu această denu
UN
mire și în acte dela începutul sec. XVIII4), este acelaș cu satul

Lieștii. Mai precis, o parte a satului Lieștii — care cuprindea în
afară de vatra satului și moșia—era formată din teritoriul fostului sat
L
Sâneștii, contopit cu Lieștii încă din sec. XVII. Dacă în sec. al XVII
și la începutul sec. XVIII până aproape de 1720, mai apare denumirea
RA
de Sânești pentru teritoriul contopit Lieștilor, această denumire re

prezintă numai o tradiție toponimică și care, după această dată dispare
.cu totul.
NT
1. C. Solomon și C. A. Stoide, Documente Tecucene, voi. I, p. 14—15, 20, 21 ;

CE
voi. II, p. 31, 32, 33, 46; voi. III, p. 28, 29, 30—31, 31—-34, 36—37. Cel mai'vechiu
doc. în care se vorbește despre satul Lieștii e din 23 Oct. 1636 (7145), Solomon-
Stoide o. c. vol.I. p. 14—15. Pentru inedite a se vedea Creșterea Colecțiilor Acad.
Rom., an XIX (1911) Oct. — Decemvr. p. 240—-253.
2. Anexa I, doc. din 3 Febr. 1678 (7186) și Anexa II, doc. din 20 Mai 1718
I/
(7126).
3. Prima știre documentară în legătură cu Sâneștii e din 10 Noemvrie 1433
S
(6941), (Gh. Ghibănescu, Surete și Izvoade, voi. XXII, p. 91) ; apoi doc. din 30 Ia
nuarie 1518 (7026), (Ghib., loc. cit. p. 94) și doc. din 9 Ianuarie 1620 (7128). (Ibidem.
IA
p. 130). Doc. din 1433 a fost publicat și în M. Costăchescu, Documente Moldovenești

înainte de Ștefan cel Mare, voi. I, p. 369; în nota 1, pag. 371 se dau relații așupra
satelor cu acest nume din Moldova. Pentru un sat Sâneștii în ținutul Cârligătura (azi
U
cuprins în jud. Iași) vezi M. Costăchescu, Sâneștii în Ioan Ne.culce, an. IV, p. 1—45.
4. Anexa II., doc. din 1718 (7226).
BC
RY
DOCUMENTE PRIVITOARE LA SATUL LIEȘTI-TECUCI 257
RA
Un lucru care surprinde în aceste acte din colțul de sud-vest
al țării, ținut de graniță, e frecventa apariție a otnenilor de oaste
LI B
și mai ales —- o caracteristică a ținuturilor de graniță — amestecul frec
vent al oștenilor de dincolo de Milcov în afacerile acestora de din
coace. Actul cu care deschidem colecția, din 3 Februarie 1678 ;), e
un zapis pentru o vânzare pe care un Orzea o face în Sânești lui
Dumitru căpitanul. La facerea actului participă oșteni din Moldova
Y
dar și din Țara Românească : „dumnialui căpitanul Nistor de Țara
T
Românească și dumnialui izbașea Radul și dumnialui izbașa Lazăr
SI
săn Stratulat, căpitanul de Țara Românească și Alexandru căpitanul
din Moldova săn Flore și izbașea Chiriță”. Oștenii moldoveni, atât
cumpărătorul cât și unii martori, sunt cunoscuți din acte. Cumpără
ER
torul, căpitanul Dumitrașcu, care din actele de mai târziu se vede că
avea numele de familie Vicol1 23), se întâlnește în 1675 (7183) la 8 Ia
nuarie scriind actul prin care starețul Tofan, fost în mirenie Ștefan,
IV
căpitan de Dumbrăvița și răzăș în moșiile Dumbrăvița și Sânești, la
bătrânețe călugărit și ctitor al schitului Dumbrăvița, închină acest
UN
schit nepotului său Mihail, ca unul care era : „cu mare dreptate și
osârdie, cu bună slujbă credincioasă sfintei mănăstiri’'. Actul era iscălit
de încă un căpitan, Trifan, căpitan ot Belcigan. Dumitrașco în acest
act își spune „căpitanul ot Scăueni” s). Dumitrașco căpitanul apare
L
și într’un act din 20 Iulie 1677 (7185) pentru o mărturie asupra ho
RA
tarelor dintre satele Mărcești și Străzești de pe Șiret. Iși spune : „Du

mitru din Onceni, căpitan de Paharnici” 45 6). Satele acestea erau în apro
pierea imediată a Sâneștilor (Lieștilor). Căpitanul Nistor din Țara
NT
Românească și izbașii Radul și Lazăr sunt necunoscuți; în schimb

„Alexandru, căpitanul din Moldova, săn Florea”, este cunoscut și mai
cunoscut încă e tatăl său Flore. Cum se întâmpla adesea în timpurile
CE
mai vechi, anumite îndeletniciri se transmiteau din generație în gene

rație. Flore, tatăl lui Alexandru, a fost și el căpitan “). Era de loc din
lovești și avusese frate pe Sălăvăstru hotnogul ®). Căpitanul Alexandru
I/
1. Anexa 1.
2. Anexa III.
S
3. Solomon și C. A. Stoide, Documente Tecucene, voi. II, p. 26—-7.

4. Idem, ibid., I, p. 33—4, doc. din 20 Iulie 1677 (7185).
IA
5. Revista T. Codrescu, an. V. n. 9, p. 133; ibidem, p. 131, și doc. din 28 Noem-

vrie 1646 (7155) prin care Sălăvăstru hotnogul își cumpără case în lovești pentru 8
galbeni; doc. din 21 Mai 1663, prin care răzeșii din lovești dau zapis lui Flore căpit.
U
să stăpânească ocine dela Sălăvăstru (loc. cit., p. 132). In Noemvrie 1668 (7177), Flore
cumpără pământuri la Blăjerii de jos dela feciorii lui Fopa căpitanul (C. Solomon
BC
și C. A. Stoide, Doc. Tec. I, p. 27 —8).

6. Rev. T. Codrescu, an. V. n. 9, p. 131.
RY
RA
sin Flore se întâlnește și într’un act din 29 Decemvrie 1679 (7188),
prin care cumpără o ocină împreună cu soția sa Chelsia. Interesant
că și ’n acest act este de semnalat prezența unui oștean din Țara
LI B
vecină : e „Simion iuzbașe din Țara Muntenească 1)”. Căpitanul Alexan
dru Flore trăia încă în Octomvrie 1696 (7205) 23). Un zapis din 20 Mai
1718 (7226) al Casandrii, fata Mitrii vornicul, arată dania ce acesta
o face în Sânești, finului ei Apustul, fiul pitarului Ghiorghiț 8).
Y
Mitrea vornicul, un vornic mic de ținut, a fost și el odată oș
T
tean. Un act din Focșani, în legătură cu o vânzare a Rusului, nepotul
căpitanului Ștefan din Dumbrăvița, e scris de „Sava vătavul a căpi
SI
tanului Mitrii” 45).CGheorghiță însuși, tatăl lui Apostol, la data de 20
Mai 1718 (7226) pitar 6), ceva mai înainte comis 6), fusese prin 1704
ER
căpitan mare de Covurlni7). Era de neam „arbănaș” adică albanez
și fratele vestitului oștean lefegiu dela sfârșitul secolului al XVII, Dediul,
fost sărdar, apoi spătar mare 8), un moment opozant al domniei lui
IV
Constantin Cantemir, om despre a cărui vitejie cronicarul Ioan Ne-
culce vorbește într’un mod cu totul deosebit 9).
UN
Gheorghiță pitarul a avut un fiu Apostol1011 ), care și acesta la

rându-i a avut fiu pe un Șerban, ajuns și el pitar prin 1784 u).
Răzăș în Eiești a fost și cronicarul Miron Costin. El stăpânia
aici o bucată de moșie și ,,un vad de moară întreg în apa Bârladului”,
AL
pentru care primea ispisoc de întărire în Noemvrie 1687, dela Voevodul

Constantin Cantemir 12).
TR
1. Rev. T. Codrescu, an. V. p. 150—1.

2. C. Solomon și C. A. Stoide, Documente Tecucene, voi. II, p. 45.
EN
3. Anexa II.
4. C. Solomon și C. A. Stoide, Documente Tecucene, II. p. 35.
5. Anexele II și IV.
/C
. 6. Zapis din 14 Sept. 1704 (7213) prin care Apostol File din Fărțănești, cu
frații, dau o bucată de moșie de acolo „(lumisăli Gheorghe biv comis, vel căpitan de
margini” ; (Inedit, Arh. Stat. Buc., M-rea Mavromolu, pach. IV, doc. 1) și cartea lui
Mihail Racoviță Voevod prin care scrie „la boiarinul nostru Ghiorghi biv comis i
vel căpitan din Covurlui” pentru un cal. (Inedit, Acad. Rom. pach. CC, doc. 99).
SI
7. Ibidem.
8. Pentru frăția dintre Gheorghiță fost pitar și Dediul spătarul a se vedea și
IA
doc. din 1784, Decemvrie 15, (Anexa IX) : „c’au vândut lui Ghiorghiți pitar, fratele
Dediului spatar”.
9. Cf. I. Neculce, la Kogălniceanu, Letopisețe, II, p. 242—3.
U
10. Anexa II.

11. Anexa VI, VIII și IX.
BC
12. Anexa IX.

RY
RA
Cartea lui Mihail Racoviță Voevod din 17 Mai 1726 (7234) *),
indică o dispoziție juridică dată de domn într’un anume caz, care anu
lează dreptul de proprietate. Este vorba aici despre o pâră a unor
LI B
răzăși din Liești, contra feciorului căpitanului Dumitrașcu Vicol, cum
părătorul unor părți de moșie în acest sat. Oamenii din Liești s’au
plâns că „decându au căzutu Vicol între dânșii se fac multe furtușa-
guri din satul lor”. Ei aduc în acest sens și o carte de mărturie dela
Y
Stamatin, biv căpitan de Tecuci. Domnul rânduise pentru cercetarea
acestei pricini pe Gheorghe vel căpitan și acesta luându-le sama de
T
față cu Vicol, constatase că răzășii mai înainte ,,au prins pe doi cio
SI
bani a lui Vicol și pe doi ciobani a lui Șărbu di la Munteni, făcând
multe furtușaguri”. Domnul, în Divan, dă rămas pe feciorul lui Vicol
ER
și dispune ca oamenii din Liești să-i întoarcă banii dați pe moșie „și
să-l scoată de acolo. Și pe lăngă dânșii să nu să afle trăitor măcară
și la altu hotar pi lăngă dânșii. Tot să lipsască și să margă să trăiască
IV
unde au trăit tată-său, iară de lăngă margini să lipsască măcaru să
aibă și moșie 123)”.
La 29 Iulie 1726 (7234) răzășii din Liești: Apostol Balboae și Ioan
UN
Henchiul și Toma Bughinca și Ioan, nepot lui Gafton, și Vasile Buga

și Gheorghe sin Zlotilă și Ion Răzvan și Ștefan Răzvan și Ioan Glă-
vașcu și Toader Bulău și Alexandru Ghentuială și Ioan Hogea și Grigori
sin Ghentuială și Dănăilă Dorosan și Alexandru Pungă, fac zapis că
AL
de bună voe vând pitarului Gheorghiță ocina și moșia lor : cincizăci

de stânjeni din satul Lieștii, drept 30 lei. Se amintește „care moșie
TR
au fost văndut-o noi mai înainte căpt. Vicol și pentru multe pricini
ce-am avut cu dânsul ne-au dat giudecata ca să-i dăm noi oamenii
din Liești banii înapoi și să ne luăm moșia ”“)■ Ocina căpătată de Apos-
EN
tul, fiul lui Gheorghiță pitarul, ca danie, de la Casandra, fata vornicului

Mitre, s’a rotunjit în diferite chipuri45 ) și în 1775, cinci zeci de ani
după danie, Ilinca pităreasa, văduva lui Apostol pitarul, primea carte
/C
domnească de întărire dela Grigore Alexandru Ghica Vodă, pentru

moșii sau părți de moșie din Liești, Crângeni, Movileni și Fântâna
Gerului 9- Se specifică în carte dijmele ce avea să le ia : „de a zăcea
din țarini cu pâine”, iar din prisăci cu stupi „din 50, unul” 6). Moșiile
SI
1. Anexa III.
IA
2. Ibidem.
3. Anexa III.
4. Anexele IV, V, VII, VIII, IX.
U
5. Anexa VI.
6. Ibidem.
BC
RY
acestea le moștenește Șărban „ficiorul Ilincăi” }), care într’alt act e
RA
arătat ca „Șărban, ficiorul lui Apostol pitarul” -). Un document din
1790 Iulie 12, face legătură cu strămoșul istoric al acestuia, acum și
el Șerban pitarul, „Ghiorghiță comisul, moșul dumnisale pit[arului]
LI B
3)“. Alături de stăpânii de moșie, deveniți din ce în ce mai pu
Șerban 12
ternici, apar și răzășii : de moșie neamul Ciorâță, neamul Hurducă45 ),
Ghentuială și alții. Odată cu pământurile încorporate în moșiile lati
fundiarilor urmași ai „comisului Ghiorghiță”, neamul vechilor răzăși
Y
dispare din aceste acte, întâlnindu-se totuși în altele, în legătură cu
T
ocinele pe care le mai stăpâniau 6).
SI
ANEXE
ER
IV
1.
UN
1678 (7186) Februarie 3. Zapisul prin care Orzea dăruește o parte

de loc din Sănești; sunt martori și din Țara Românească.
Adecă eu Orzea scriu și mărturisăscu cu cestu zapis al mieu la
L
măna dumisale căpitanului Dumitrașco pentru o parte de loc ce am

RA
la Sănești, cătă parte va hi a mea i-o am dăruit-o dumisale și giupă-

nesăi dumisale și cuconilor dumisale în veaci. Deci nimeni din oamenii
mii sau din ficiorii miei să n’aibă trabă. Așijderea dumnealui să hie
volnic a-și faci dreasă domnești și întărituri pe acea moșăi care îi dau
NT
dumisali.Și cându i-o am dat dumisale s’au prilejit dumnealui căpitanul

Nîstor de Țara Românească și dumnealui izbașea Radul și dumnealui
izbașea Lazor săn Strătulat căpitanul de Țara Românească și Alexan
CE
dru căpitanul din Moldova săn Florea și izbașea Chirița și alți oamini
buni i bătrâni, cari ne-am pus pecețile și iscăliturile pentru mai mare
credința. Să fie la măna dumisale căpitanului Dumitrașco ca să să știe.
Vleto 7186 Febr. 3 dni
I/
Orzea
S
1. Anexa VI
2. Anexa VIII
IA
3. Anexa XI
4. Anexele XII, XIII. Pentru aceste neamuri, doc. din : 1786 Iunie 14 ; 1787
Mai 8 ; 1799 Aprilie 26, etc., în Creșterea Colecțiilor, an. XIX, pe Oct.—Decemvr. p.
U
249 și 251, etc.

5. Creșterea Colecțiilor, an XIX, Oct.—Decemvr. p. 240—253.
BC
RY
RA
Nistor căpitan, mărturisesc (sub o pecete octogonală cu o stea
în mijlocul unui foarfece cu lamele deschise; la cele patru colțuri,la
teral, literile Mr MP)
Radu iuzbaș, Lazăr iuzbaș, Alixandru căpitan, Chirița iuzbaș
LI B
mărturisesc (sub o pecete inelară).
II.
Y
1718 (7226) Mai 20. Zapisul -prin care Casandra, fata vornicului
Mitrea, dăruește pitarului Gheorghiță o bucată de loc din Sănești, partea
T
Orzăi. Dania era făcută finului ei, Apostol, sin pitariului Gheorghiță.
SI
Adică eu Căsandra, fata dumisale vornicului Mitrii, făcut-am
acest adivărat zapis al meu la măna dumisale pitariului Ghiorghiț
de nimeni silit nici asuprit și di a me bună voe am dat danii o bucată
ER
di loc di Sănești, partea Orzăi cătă s’a alege, hinu meu Apustului sin
pitariului Ghiorghiț, fiindu botezat di noi și i-am dat și zapisul cel
vechi a Orzăi. Și cănd i-am dat această moșie, s’au tămplat mulță oamini
■cari mai gios s’au iscălit și pentru credință mi-am pus și degitul ca să
IV
să știe.
Ret 7226 Mai 20.
UN
Căsandra
Costantin Raneti martur
Erei Ion Nan
Antiohie Scărlet m’am tămplat
Pe verso : „Zapis di la Căsandra pintru moșie di loc za di Sănești".
AL
Notă. —• Scris, probabil, de un diac muntean, având caractere muntenești.

TR
III.
1726 (7234) Mai 17. Cartea de fudecată a lui Mihail Racoviță

EN
Voevod, în pricina ivită între oamenii din Liești, ținutul Tecuciului și

feciorul lui Vicol căpitanului, pentru o bucată de loc pe care a cumpărat-o
acesta în Liești; și de când au căzut Vicol între dânșii se fac multe fur
tișaguri în satul lor. Domnul poruncește ca oamenii din Liești să-i dea
/C
îndărăt banii pentru locul cumpărat, iar el să plece din aceste părți.
Io Mihai Răcoviț Voevoda Bj. Mit. gspdaru zemli Moldavscoi,
facem știre cu această carte a Domniei mele, precum s’au părăt de
față înaintea Domniei Meale și a tot sfatul nostru oamenii de Liești
SI
dela țănutuT Ticuciului, cu ficiorul lui Vicol căpitanului pentru o bucată

de loc ce-au cum (sic) fost cumpărat ficiorul lui Vicol din Liești; și de
IA
cănd au căzut Vicol între dânșii să fac multe furtușaguri din satul lor;
aducându-i și o mărturie dela Stămatin biv căpitan de Tecuci, scriind
că pe poronca Domniei Meale care au fost mai jeluit ei Domnii meale,
li-au luat sama înpreună cu Ghiorghe vel căpitan și l-au fost dat oa
U
menii de Liești, că au prins pe Mbî ciobăîiiîrTur Vicol și pe doi ciobani

BC
RY
a lui Șărbu di la Munteni, făcând multe furtușaguri. Și au fost poroncit
RA
Domnie Mea ca să dea oamenii de Liești banii lui Vicol și să lipsască
di acolo, iar eu (sic) n’au vrut. Și de iznoavă au vinit în divanul Domniei
Meale Vicol cu oamenii și stănd față, altă n’au mai putut a răspunde
LI B
ficiorul lui Vicol, fără căt l-am dat Domnia Mea rămas să aibă a-i
da banii oaminii di Liești și să-l scoată di acolo. Și pe lăngă dânșii să
nu să afle trăitor macară și la altu hotar pi lăngă dânșii. Tot să lipsască
și să margă să trăiască undi au trăit tată-său, iară de lăngă margini să
lipsască macară să aibă și moșie. Și această pără să nu să mai părască
Y
nici odată piști cartea Domnii Meale. Aceasta scriem.
T
Sam gpdnu uci. U las lt. 7234 Mai 17.
Pecete în chinovar. Capul de bous ub o coroană cu inscripția :
SI
,,Io Mihai Racoviță Voevod Bjiu Mlstiu Gpodaru ZI. Moldavscoi”.
Pe verso : Carte domnească de Liesti.
ER
IV.
IV
1726 (7234) Iulie 29. Zapisul prin care Apostol Bălboae, Ion Hen-
ochiul, Toma Bughinca, Ion nepot lui Gafton, Vasile Buga și alți mulți
săteni din Liești, vând pitarului Gheorgliiță a lor dreaptă ocină și moșie,
UN
cincizeci și unu stânjeni din satul Liești, ținutul Tecuciului, pe apa

Bârladului, din bătrânul Veleanului, drept treizeci lei, bani gata.
Adică eu Apostul Bălboae și eu Ion Henchiul și eu Toma Bughinca
și eu Ion nipot lui Gafton și eu Vasăli Buga și eu Ghiorghi săn Zlotilă
AL
și eu Darie sin Zlotilă și eu Ion Răzvan și eu Ștefan Răzvan și eu Ion

Glăvașco și eu Toader Bulău și eu Alexandru Ghintuială și eu Ion
Hogea și eu Grigori sin Ghintuială și eu Dănăilă Dorosan și eu Alexandru
TR
Pungă și noi toți setenii de Liești, făcut-am zapisul nostru precum de

nime silit nici asuprit, ci de a noastră bună voe am vândut dumisale
pitariului Ghiorghiț a noastră dreaptă ocină și moșie cinzăci și unul
EN
stânjeni din satul Leeștii ce este la ținut Tecuciului pe apa Bârladului,

drept treizăci lei bani gata. Insă aceasă parte de moșie este din bătrânul
Veleanului, care moșie am fost văndut-o noi mai înainte căp. Vicol.
Și pentru multe pricini ci-am avut cu dânsul ne-au dat giudecata ca
/C
să-i dăm noi oamenii de Leești banii înapoi și să ne luăm moșia; dar
ne avănd noi nici o putere ca să dăm banii lui Vicol, am văndut-o du-
misali pitariului Ghiorghiț, fiindcă mai ave dumnealui și alte cumpă-
turi mai denainte de la unii și alții răzăș tot den Leești, din partea de
SI
sus; și luăndu-ne noi plata deplen în mănile noastre, am făcut dumisali

acest zapis al noastru ca să-i fie dumisali și cuconilor și nepoților du
misali în veci. Și cănd s’au făcutu acestu zapis, fost-au egumeni, boeri
IA
mazili și oameni buni, cari mai gios or iscăli. Și să avem a da cartea cea
domnească de giudecată ce-am avut înaintea Măriei Sale lui Mihaîl
Vod. și zapisul ce l-am fost făcut noi lui Vicol. Și pentru credință ni-am
U
pus degitili în loc di peceti, ca să să crează.

Let 7234 Iulie 29.
BC
RY
RA
[Urmează iscăliturile prin punere de deget a celor de mai sus].
Manolache Udrea, martor
Toderașco Tudori căpitan, martor
LI B
Și eu Șărbul vtori logofăt am scris cu zisa lor.
Șerban m’am tămplat
Urmează trei iscălituri grecești.
V.
T Y
' 1775 Iunie 14. Cartea prin care Grigore Alexandru Ghica Voevod
recunoaște Ilincăi Pităroaia, dreptul de a ridica dijmele cuvenite dela
SI
moșiile ce le are în ținutul Tecuciului, anume : Lieștii, Crângenii, Movi-
lenii și Fântâna Gerului; iar oamenii șezători cu case pe aceste moșii
ER
să-i lucreze zilele obișnuite de boeresc, ori să plătească cu bani, după
hotărîrea ponturilor.
Io Grigorie Alexandru Ghica Vodă Bj. Mlst. gpodar zemleMol-
davscoi, dat-am carte Domnii Mele Ilincăi Pităroae și omului ce l-a
IV
trimite vechil la moșiile ce zăce că are la țănut Tecuciului, ianume :
Leeștii, Crăngenii, Movilenii, și Fântâna Gerului, pe care moșe zăce
UN
ă are și scrisori. Deci, după scrisori ce va ave, fiind moșiile drepte a

ale și ne având cu nimic pricinăs, ă aibă a dejmui și a lua de a zăcea
din țarin cu păine, din toati sămănăturile, din fâneță, din vii, din bălți
cu pește, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puțin
să ia căte o para de stup și din tot locul cu tot venitul pe obicei, cum
AL
și oamenii ce vor fi șăzători cu casă pe numitele moșii să aibă a lucra

zilele obișnuite de boeresc ori să plătească cu bani după hotărârea
ponturilor și după obicei; iar de ar ave cineva mai mult a răspunde
TR
pentru acele moșii, cu dresă și scrisori ce va ave să vie la divan. Aceasta

poroncim.
1775 Iunie 14.
Procit vel logof.
EN
Pecete mică în chinovar, capul de bou încadrat de doi lei, cu o

coroană deasupra.
/C
VI.
1778 Noemvrie 5. Cartea prin care Constantin Dimitrie Moruzi

Voevod poruncește stolnicului Costin Negre și medelnicerului Gheorghiță
SI
Constandachi, ispravnici de ținutul Tecuciului, să cerceteze pricina ivită

între Șerban, feciorul Ilincăi [Pităroaia') și Ion Hurduc, fost vătaf la
IA
răposatul Manolachi Costachi logofăt, pentru o parte de moșie din Liești.

Io Costandin Dimitri Muruz Vvod Bojiu Mlstiu gspdru zemli
Moldavscoi.
U
Credincioși boerii Domnii Mele dum. Costin Negre i Ghiorghiț

C[ostandachi med. ispravnicii de ținut Tecuciului săn(ă)tate. Să face
BC
RY
RA
știre dumv. că Domnii mele au dat jalobă Șărban feciorul Ilincăi pi
un Rus dela ținut Neamțului, arătând că în moșie Lieștii ci iaste la
ținut Tecuciului, are și el di pe părinții lui o parte de moșie cu scrisori,
ce au stăpănit-o moșii lui cum și părinții săi și el în pace; care iaste
LI B
aleasă și hotărîtă din părțile celorlalți răzăș, fiind știut la ce loc iaste.
Iar acum arată că Ion Hurduc,ce-au fost vătaf la răposatul Manolachi
Costachi Logfăt, s’au sculat cu un zapis dela unii din răzășii acelui
satu ce-au dat danie o parte de loc la răposat logfăt Manolachi, cu
acel zapis cerând la răzăș să i s(ă) de acea part(e).Iar răzășii n’au cău
Y
tat să de din părțile lor ce au dat din paite jeluitoriului după cum pre
T
largu veți înțălege din răvaș de jalobă. Și cerșind numitul jeluitor
dreptate ca după cum îi scrii scrisorile ce are să-și stăpânească parte
SI
sa după cum i s’au hotărît, pentru aceasta scriem dv., luând carte
Domniei Mele să aduceți de faț(ă) pe răzășii acelui sat și de va fi acolo
ER
și acel Ion Hurduc să stați să luați sama cu amărut și de va fi precum
arată jeluitoriul că partea sa este știută și aleasă la ce loc să află și
stăpânită de părinții săi, dv. să o odihniți acolo cu dreptare ce i s’a
căde, ca să nu mai jeluiască, dăndu-i și mărturie d-vs de giudecată;
IV
iar de va fi pricina într’alt chip și nu îți pute așeza acolo, atunce să le
puneți zi de soroc și împreună cu mărturie dv., arătând prelargu, să-i
trimetiți aice la divan să li să caute giudecata cu divanu. Aceasta
UN
scriem.
1778 Noemvrie 5.
Pe verso : „Credincios boerii Domniei Mele dum. Costin Negre stol'
Gheorghe Costandachi med., isprav. de ținut Tecuciului cu săntate
AL
să să dee“.
+ Șărban sin Pit.
S’au trecut la condică.
TR
VII.
EN
1778 Decemvrie 8. Mărturia mai multor săteni din Liești dată lui
Șerban {sin Apostol Pitarul) pentru o piatră de hotar ce se află în via lui
Ion Ciorăță la malul Șiretului și care desparte Lieștii de Bucești.
/C
Adică noi oamenii din Liești, care mai gios ne-om și iscăli, dat-am
adevărat mărturie noastră la măna dumisale cuconului Șărban, precum
știm și am apucat o piatră care este în via lui Ion Ciorăță la malul Și
retului, că este pus de unul Ilie Habdă, care petră disparte Lieștii de
SI
Bucești. Așa știm și așa mărturisim cu sufletile nostre, înainte lui

Dumnezău și înainte giudecății, după cum am mai dat și altă mărturie
la măna dumisale. Am dat aceasta în care ne-am iscălit.
IA
1778 Dechemvrie 8.
Eu Constantin Ciorăță mărturisescu
Eu Niță Frătiță mărturisescu
U
Eu Dumitru Frătiță, mărturisescu

Eu Ion Grecul mărturisescu
BC
Și am scris cu zisa acestor oameni care s’au iscălit.

RY
DOCUMENTE PRIVITOARE EA SATUL LIEȘTI-TECUCI 265
RA
VIII.
1779 Mai 11. Cartea prin care Constantin Dimitrie Moruzi Voevod
LI B
poruncește lui Gheorghe Constandachi biv vel medelnicer și lui Gheorghe
biv vtori vistiernic, ispravnici de ținutul Tecuciului, să cerceteze pentru ce
locuitorii de pe moșiile : Lieștii, Crângenii, Movilenii, Cudalbii și Fântâna
Gerului, proprietăți ale lui Șerban, feciorul lui Apostol pitarul, nu-i dau
acestuia dijma pământului după obiceiu.
Y
Io Costandin Dimitri Muruz Vvod Bjiu Miști gspdru zemliu Mol-
T
davscoi.
Credincioș boerii Domniei Mele dum: Gheorghii Costandachi
SI
biv vel med. i Gheorghie biv vt. vist ispravnici deținut Tecuciului,
săntate. Să face știre că prin jaloba ce-au dat Domniei Mele Șerbanu,
ficiorul lui Apostol, pit., au arătat că la acel ținut a Tecuciului ar fi
ER
avănd aceste moșii, anume : Leeștii i Crăngenii i Movilenii i Cudalbii
și Fântâna Gerului, care moșii le are de baștină cu scrisori, pe care le-ar
fi stăpânind și acum, ne avănd nici o pricină. Dar acum au arătat prin
IV
jaloba lui, cum că unii din cii ce fac țarină și să hrănescu pe moșie
n’ar fi vrănd ca să dei dijma pământului după obicei din voea lor, pri
cinuind că nu văd carte dată de dijmuit. Pentru care iată scrim dv.
UN
Luând carte Domniei Melesă cercetați întăi de sănt moșiile acest(e)

drepte a jeluitoriului, făr de pricină și de vor fi drepte a sale făr de pri
cină, să-i dați mărturie pre largu și întru adevăr. După care mărturie
a dvs. să i s(ă) de carte gpd. de stăpânit. Și di la cii ce n’ar fi vrănd din
voea lor să de dijma obicinuită, să-i apucați dv. și să înpliniți di la
AL
aciia. Asta scriem.

1779 Mai în II.
Pe verso :
TR
Credincioș boerii Domniei Mele, d-lor Ghiorghie Costandachi biv

vel med. i Ghiorghiță biv vt. vist., ispravnicii de ținut Tecuciului, cu
săntate să să de.
EN
Șărbanu săn Apostol șăt.
IX.
/C
1784 Decemvrie 15. Cartea de judecată a Divanului domnesc în

pricina dintre Șerban vel pit și Ion Hurduc vătaf pentru o parte din
moșia Lieștii.
SI
La Divan înaintea noastră, de față s’au giudecat Șărban vel pit.

cu un Ion Hurduc vătaf, pricina fiind cum pre larg să arată în gios-5
Ion Hurduc au scos de au arătat înainte noastră la giudecată o
IA
scrisoare de danie de la răposata Maria logofeteasa, giupăneasa răpo

satului Manolachi Costachi logofăt, dinlet. 1774 luli 27, întru care arată
că au dat danii și au dăruit acestui Ion Hurduc o parte de moșie a sa
U
ce-au avut în hotaru satului Lieștii din ținut Tecuciului, cari și logo
feteasa au avut-o de pe răposatul Miron Costin ce-au fost vel logofăt,
BC
RY
danie și cumpărătură, osăbit de alte părți cumpărături ce-au mai avut
RA
și boerul său acolo : Asupra cărora părți ce-au avut logofeteasa de pe
Miron Costin logfăt, scos-au Ion Hurduc de au arătat iarăș dovadă,
Insă întăi un ispisoc dela răposatul domnul Costandin Vvod, din let
LI B
7196 Noemvrie 13, prin care îi întărești stăpânire lui Miron Costin logfăt
pe un vad de moară întreg din apa Bârladului, din hotarul satului
Liești în ținut Tecuciului, ci și lui Miron Costin i-au fost cumpărătură
de la un Vasili Uță sin lui Iosip și Dumitrașcu Bobrețki și Toadir Oglindă
și de la alții, în care moșie arată că a avut și Miron Costin logfăt parte.
Y
După aceasta au mai arătat un zapis din let 7209 Iuli 29, dela un Ion
și Mereuță ficiorii lui Dumitru Ciorâța din Liești și cari arată că au
T
dat danii și au dăruit lui Miron hat. 14 stănjăni de loc și în siliște Lieștilor,
SI
din moșia ce se chiamă Văleanul, care moșie arată că iaste alăturea pe
din gios cu moșia hat.
Și după scrisorile aceste au zis acum Ion Hurduc precum că Șărban
ER
pit. nu l-ar fi îngăduit pe dânsul a ține și a-și stăpâni parte aceasta
din Liești, acolo în partea din sus a hotarului Lieștilor, unde dintru
început ar fi fost stăpânire lui Miron Costin logfăt. Ce parte ace din
IV
sus ar fi cuprins-o Șărban la stăpânire, sub numele altor părți a lui ci
are acolo în Liești, iar pe dânsul îl împinge mai din gios într’alte hlize,
unde nu ar fi avănd moșie acolo, nici un loc de hrană. Și pentru aceasta
UN
au cerut acum Hurduc ca să aibă giudecată cu Șărban pit. adăogând
el a zice și aceasta că după cercetările ci s’au făcut în câțiva rânduri,
acolo la fața locului din poronca gospod, stăpânirile lui Miron Costin
tot în partea din sus s’ar fi dovedit, precum la arătările lui au scos el
AL
Au arătat și două mărturii de cercetare, însă una din let 7285, de la un

Neculai Ciucă căpit., adiverită cu iscălitura d-lui banului Manolachi
Conachi fiind atuncea stolnic și Costin Negrea stolnic și alta tot dela
acel Neculai Ciucă din let 1784 Fev. 25, iscălită de paharnicul Mincul
TR
i Costandin căpitan, fiind ispravnici ținutului, cari prin amândouă

mărturiile aceste, arată că ar fi eșit marturi în partea lui Hurduc unii
din răzășii de Liești și ar fi mărturisit că partea lui Miron Costin lo
EN
gofătul, din Liești, iaste pe din sus, alăturea cu Buceștii. Și au ales lui
Ion Hurduc deplin 44 stănjăni acolo în parte de sus, însă 30 stănjăni
baștina lui Miron logofăt și 14 stănjăni a danii ce să arată mai sus iarăș
a lui Miron logfăt. Și cu aceste scrisori și mărturii au cerut Ion Hurduc
/C
să i se de stăpânire în parte de sus a Lieștilor. Deci împotriva scrisorilor

acestora. întrebându-să pe Șărban ce are să răspundă, Șărban încă asupra
părților sale ce are în satul Lieștii, au scos iarăș de au arătat aceste
scrisori. Insă întăi un zapis din let 7214 Săpt. 20, de la un Iani zăt Gu-
SI
țului pârcălabului, prin care arată că au vândut unui Cărste Gelepul

45 stănjăni din bătrănu Mărășăștilor căte 5 potronici stănjănul; alt
IA
zapis din let 7231 Mai 30, de la acel Cărste Gelepul, prin care scrie că
acei 45 stănjăni din Liești ce i-au fost cumpărat el de la Iani Abdă
ginerile Guțului, i-au dat banii lui Ghiorghiță pit., moșului lui Șărban
pit.; și iarăș alt zapis din let 7232 Gen. 24, dela un Ghiorghiți sin Gane
U
cu fimee lui, în care arată că au vândut lui Gheorghiți pit. fratele Dediului
spat. 35 stănjăni din Liești în frunte, din bătrânul Mărășeștilor, parte
BC
RY
RA
tatălui său Ganii; așijdere iarăș alt zapis de la un Nechifor Gogorți și
frati-său Nacul din let 7232 Fev. 13, prin care arată că au vândut lui
Ghiorghiți pit. 35 stănjăni din Liești, parte tatălui său a lui Gogorți,
din bătrânul Mărășeștilor; apoi au mai arătat iarăș un zapis dm let
LI B
7229 Gen. 15, dela un Toader Bălăuță i Alecsandru Pungă, iVasili
Buga, i Toma Buciocia și de la alții, prin care arată că pentru 27 lei
ce-au fost și datori lui Costandin Vicol căpt., i-au dat partea lor deplin
51 stănjăni gospod. din Liești, din bătrânul Văleanul; care parte arată că
Y
iaste alăture, pe din sus cu moșia ce-au cumpărat Miron logfăt; așijdere
au mai arătat iarăș un z,apis de învoială din let. 7233, de la acel Costandin
T
Vicol căpt. dat la măna lui Ghiorghiți pit. prin care arată că pentru mo
șia sa ce are în Liești, alăture pe din sus de moșia lui Miron logfăt și
SI
pe din gios de moșia pit. Gheorghiți, făcăndu-se multă pricină pentru
de pe care (?) marginii moșiei sale, de moșia pit. Au mers acolo cu mulți
ER
oameni răzăș de au socotit și s’au învoit să stăpânească pit. parte sa
tot după cum au stăpânit, adică pănă într’un veșin care iaste despre
malul Săretiului, unde au făcut groapă și au pus cărbuni; iar din veșin
în gios și din celelalte sămne să stăpânească el păn în moșia lui Miron
IV
logfăt, după cum îi scriu dresele; care parte adecă deplin acei 51 stăn
jăni dela acel Vicol căpt. în urmă cu un an au răscumpărat-o iarăș
acest Gheorghiț pit. moșu lui Șărban pit., precum s’au văzut iarăș
UN
dovadă la măna lui o carte gospod. din let. 7234, dela răposat domnu
Mihai Racoviță Vvod, prin care să dă voe răzășiior de Liești ca să în
toarcă ei banii ficiorului lui Vicol pe parte ce-au cumpărat el din Liești
și pe dânsul de acolo să-l lipsască. Apoi după cartea aceasta, s’au
AL
văzut iarăș un zapis dela un Apostul Bălboae și de la alți săteni din

Liești, în care arată că după poroncă cărții aceștii domnești, ne având
ei putință să răscumpere parte de la Vicol, au dat acii bani Gheorghiți
pit. și au răscumpărat de la acel Vicol deplin acei 51 stănjăni; mai
TR
adăogând a zice la zapis și această vorbă că Gheorghiți pit. au mai avut

și alte cumpărături acolo în Liești în parte de sus. Și cu aceste scrisori
au răspuns acum Șărban că stăpânește părțile sale în parte de sus a
EN
Lieștilor, unde acum cere Ion Hurduc, căci dintru început tot acolo ar
fi stăpânit unde îi scriu și scrisorile, iar Miron Costin sau cei din urmă
moștenitorii săi, niciodată stăpânire în parte de susn’au avut, cum nici
Ion Hurduc. Și deosăbit că pentru pricina aceasta s’au mai făcut cer
/C
cetare acolo la fața locului tot de acel Neculai Ciucă și veche stăpânire
lui Gheorghiță pit. a moșului său, cum și a tatălui său tot acolo din
sus au dovedit-o unde îi scriu și scrisorile, de la cari iarăș acum s’au
văzut de noi: mărturii de cercetare din let 7286 Fev. 14, iscălită fiind
SI
iarăș atăt de acel Neculai Ciucă, cum și de boerii ispravnici ce era atunce,
însă"banul Manolache Conachi fiind stol, și Costin Negre stol, și asămine
arată că stăpânire lui Gheorghiți pit. în parte de sus s’au dovedit.
IA
Deci dar, după toată cercetarea ce s’au făcut de cătră noi, scrisorilor
ce s’au arătat și de o parte și de alta din zapisul de învoială ce-au arătat
Șărban pit., dela acel Costandin Vicol, care iaste dat la măna lui Gheor
U
ghiți pit. în care răspunde că moșia sa din Liești iaste alăture pe din sus
de moșia lui Miron logfăt și pe din gios de moșia lui Gheorghiți pit.,
BC
RY
RA
s’au înțeles curat că toate părțile lui Gheorghiți pit. atăt acele de
mai înainte cumpărături, cum și de acum, cum și răscumpărătura dela
Vicol din sus de parte lui Miron logfăt, de vreme că și din zapisul de
răscumpărătură ce-au luat acel Gheorghiți pit. dela răzășii aceia, cărora
LI B
li să da voe prin carte gospod. să răscumpere ei parte din Liești acei
51 stănjăni, (loc șters în doc.) ei au dat voe lui Ghoerghiți pit. de-au
răscumpărat, iarăș arătând că Gheorghiți pit., osăbit de acei 51 stăn
jăni, au mai avut și alte cumpărături în Liești și că acele sănt pe din
sus. Și după zapisele acele s’au înțăles curat că părțile aceste a lui Gheor
Y
ghiți pitar sănt tot pe din sus. Insă, fiindcă la zapisul acel de învoială
arată și pănă unde în gios are să stăpânească Gheorghiți pit. părțile
T
sale, adică zice să stăpânească pănă într’un copaciu veșin ce iaste despre
SI
malul Săretiului, iar din veșin în gios și din celelalte sămne să stăpâ
nească Vicol a căruia parte o trage iarăș Șărban, cum s’au zis, pentru
aceea dar s’au socotit să să scrie carte gospod cătră ispravnicii ți
ER
nutului, ca să rânduiască mazăli să margă la fața locului și după ce
vor strânge acolo pe toți răzășii, unde fiind de față și Ion Hurduc să
înceapă a măsura acei 51 stănjăni, răscumpărătura dela Vicol, drept
IV
din venișul (sic) acela care îl pomenește zapisul de învoială și în gios-
pănă unde să vor plini acei 51 stănjăni; însă suma acestor 51 stănjăni
să-i măsoare cu stănjănul prost și unde să vor înplini suma acestor
UN
stănjăni, să pue sămne hotară și până acolo să fie stăpânirea lui Șărban
pit. ; iar din sămnele acele în gios să stăpâneaască Ion Hurduc părțile
sale întocma după cuprinderea scrisorilor vechi ce are, a căruia parte
iarăș să i-o aleagă mazălii rănduiți osăbit dispre ceilanți răzăș, după
AL
care să li de și mărturie hotarnică pe obicei la fieșticare parte, ca mai

mult să nu să întindă unul în parte altuia.
1784 Dec. 15.
TR
X.
1785 Aprilie 9. Scrisoarea 'prin care Alexandră Ioan Mavrocordaf

EN
Voevod poruncește boerilor Enachi biv vel stolnic, ispravnic de Tecuci

și Ștefan Dia biv vel stolnic, să hotărnicească părțile de moșie ale lui
Șerban pitar și Ion Hurduc vătaf, din satul Lieștilor, potrivit hotărîrii
anterioare a Divanului domnesc.
/C
Io Alexandru Ioan Mavrocordat Bjiu Mlstiu gspdar Zemli Mol-

davscoi. Credincioș boerii Domniei Mele, d-lor Enachi biv vel stolnic,
ispravnic de Tecuci, i Ștefan Dia biv vel stolnic . . . (loc gol în doc.}
SI
fiindcă după giudecata ce-au avut la divan înaintea d-lor veliților

boeri, Șărban pit. cu un Ion Hurduc vătaf, la trecuta lună a lui Dech.
15, s’au hotărît cu giudecata ca toate părțile ce are Șărban pit. în
IA
hotarul satului Lieștilor dela acel ținut a Tecuciului, să i să de în

partea de sus a Lieștilor după cuprindere scrisorilor ce are, iar di la
acel loc în gios să fie stăpâniri lui Ion Hurduc vătaf, iarăș după scri
U
sorile lui cum arată cartea de giudecată.......... (loc alb în doc.) și fiind
trebuință ca să li se deosebească părțile, iată scriem d-vs. să rănduiți
BC
RY
RA
din mazălii acelui țănut, pe cine veți socoti oameni vrednici, ca să
mergă la starea numitii moșii și după ce vor strânge acolo pe toți
răzăș și alți înpregiuraș, unde fiind de față și Șărban pit. cum și acest
Ion Hurduc, să cetească cartea de giudecată a d-lor veliților bceri și
LI B
după hotărârea ce să cuprinde la cartea de giudecată, să urmeze în
tocmai : adică 51 stânjăni ce sânt arătați că are Șărban cu zapis de
răscumpărătură dila Vicol, aceia după hotărârea giudecății să înceapă
a-i măsura cu stănjăn prost, drept dintr’un copac veniș (sic) ce să
arată că iaste înspre a latul Săretiului și în gios să margă cu măsura
Y
păn unde să vor plini acei 51 stănjăni. Și unde să vor împlini suma
acestor stănjăni să pue sămne hotară și păn acolo să fie stăpânirea
T
lui Șărban pit. Iar din sămnele acele în gios să stăpânească Ion Hurduc
SI
părțile sale. A căruia părți iarăș după scrisorile lui vechi ce are, să
i le aleagă de o parte osăbit despre ceilalți răzăș. Și după alegere și
hotărătura ce vor face, să de la fiiște care parte și mărturii hotar-
ER
nice pre largu în sămne și în stănjăni, iscălit atăt de mazălii rănduiți,
cum și de toți răzășii și alți împregiuraș și să li iscăliți și d-vs, ca
fiind cu primirea tuturor, să-și stăpânească fiiștecare părțile întccma
IV
după cuprinderea hotarnicilor. Iar cănd vre unii din răzăș nu să vor
mulțămi cu alegere ce s’a face, cu petre să nu stălpască; să dați d-vs
mărturie pre larg la parte ce s’a căde și cu zi de soroc să vie la
UN
divan. Aceasta scrim.

1785 April 9.
Pe verso :
Credincioș boerii Domniei Mele, d-lor Enachi biv vel stolnic, i
isprav. de ținut Tecuci, i d-lui Ștefan Dia biv vel stolnic, dates zdravie.
L
Șărban pit.
RA
Procit vel logof.
XI.
NT
1790 Iulie 12. Alexandra, soția lui Toader Gane, îm-preună cu

jeciorii ei : Costandache și Constantin, vând pitarului Șerban 15 stânjeni
din moșia Lieștilor, ținutul Tecuciului, pe apa Bârladului, din bătrânul
CE
Mărășăștilor.
Adecă eu Alexandra fimie loi Toader Gane înpreună cu ficiorii

mii, anume : Costandache și Costantin, adiveriz cu acest zapis al nostru
la măna d-lui pit. Șărban, precum de bunăvce noastră ne-am socotit
I/
și am vândut dumsale cincisprezăce stănjăni de mcșăe din hotar

Ijeștii de la țănutul Tecuciului de pe apa Bârladului, dreptu dcauă
S
zăci și doi di lei și giumătate, care moșăe este din bătrânul Mărășă-
știlor, dreptă parte noastră di baștină ci ne-au rămas di pi strămoș
IA
nostru Ganea, osăbit de treizăci și cinci de stănjăni care au fost vân

dut mai naintea moșul nostru Gheorghiță săn Ganea, la răposat Gheor-
ghiță comisul, moșul dumisali pit. Șărban și este la stăpânirea dumisali.
U
Și acum făcăndu noi vânzătoare și această parte, am socotit de am

dat-o iar la cumpărătorii cei dintâi și am luat în mănili noastre tot
BC
5
Revista Arhivelor.
RY
prețul aceștii părți întreg după tocmala ce-am făcut. Și de acum înainte
RA
să fie dumsali dreaptă ocină și moșăe în veci stăpânind dumnealui
toate viniturile ci vor fi din tot locul, întocma după curgiri hotarului
din apa Ruginosului păn în matca Călmățuiului. Iarcăndu ar eși vreo
LI B
pricină asupra aceștii părți ce-am vândut noi dumsali, sau nu să vor
înplini acești cincisprăci stănjăni din hotarul Lieștii, atunci să fim
noi dator și să dăm d-lui cincisprezăci stănjăni din hotar Buceștilor,
fiind alăturea cu Lieștii; iar noi să nu avem a-i daîn(?)ci numai moșăe
după cum am tocmit. Și noi să ne căutăm orice pentru cine ar eși.
Y
Și cănd s’au făcut acestu zapis, au fost față boeri și alți omeni de
credință. Și noi pentru mai bună încredințar(e), am pus digitili ne-a știind
T
carte. -
SI
1790 Iulie 12
Eu Alexandra fimie Gânii, vânzător
Eu Costandache, Vânzător
ER
Eu Ștefan săn Ion, martur
Eu Ion Mihalache, martur
Eu Ignat Pungă, martur. IV
Roman
Viind față înainte me Alexandra femeia lui Toader Gane și cu
Costandache ficiorul ei, au arătat că de bună voea lor au vândut du-
UN
misali pit. Șărban această parte de moșie, precum să ar(a)tă mai sus și
spre încredințare am adiverit și cu a me iscălitură.
1790 Iulie 28
Semnătură indiscifrabilă
AL
XII.
TR
1796 Iunie 20. Hotarnica răzeșilor din Liești -pentru părțile de moșie
ale lui Șerban biv vel clucer și Ion Hurducă vistier.
Din luminată poronca prea înălțat domn nostru Mărie Sa Alixan-
EN
dru Ioan Calimah Voevod, ce ne-au adus d-lui Șerban biv vel clucer
ca să-i alegem părțile de moșie ce axe d-lui la satul Lieștii de pe apa
Bârladului de la acest ținut al Tecuciului, am mers la fața locului și
strângând pe toți răzășii de Liești și de Bucești, anume : Andonie Cio-
/C
răți vornicul i Apostol Borșan i Pavel Ciorăți i Costandin Hamza i

Ioan Crangă i Nastasie Ciorăți i Ion Hamza i Moisei Hurducă i Pa-
naite și alți răzăși ai lor, i-am întrebat ca să-mi arăte unde este partea
de moșie a d-lui clucerului Șerban, care are în hotarul Lieștilor și ei
SI
cu toți au mărturisit înaintea noastră că din început au fost tot la

parte de sus a Lieștilor, unde să hotărăște cu moșăe Buceștii. Deci
am mers în capul moșiei despre apus, care să începe din apa Rugi
IA
nosului și merge lungul moșiei spre răsărit pănă în vale Călmățuiu,

unde despre Ruginosul me-au arătat toți răzășii că este colțul moșiei
Lieștilor, la parte de sus, ce să desparte de moșia Buceștii, zicând cum a
U
fost acolo și piatra pusă, de cănd au hotărât un căpitan Neculai Ciucă,

la anul 7285, partea de moșie a unui Ioan Hurducă vistier, carele prin
BC
RY
RA
Arătările a o samă de răzăși, au fost ales atunci acea parte de moșie
la marginea de sus a Lieștilor, vrănd ca să înpingă mai în gios pe d-lui
clucerul cu părțile de moșie ce are în hotarul Lieștilor. Dar mai înainte
LI B
de acea hotărătură, au mărturisit toți răzășii că piatră hotar acolo
n’au apucat să fie, ce numai pe semnele ce avea ei răzeșii la gura unui
colnic ce esă de la Ruginosul spre răsărit, până acolo s’ar fi stăpânit
atât Lieștii, căt și Buceștii; iar pentru hotărătură ce-ar fi făcut acel
Neculai Ciucă, căpitan și au fost ales partea de moșie a numitului
Y
Hurducă din partea d-lui clucerului, au avut judecată la divan d-lui
clucerul cu Ion Hurducă la 1784 Dechemvre 15 și să hotărăște pre
T
cartea de judecată a d-lor veliților boeri, ca parte de moșie ce are d-lui
clucerul să se aleagă tot la partea de sus a Lieștilor, iar partea lui
SI
Ion Hurducă să se de (zice) alăture pe din gios. Insă din întâmplarea
vremilor rămăind pănă acum de nu s’au îndreptat acea hotărătură,
ER
când într’aceasta curgere de vreme, vrănd să-și hotărască și d-lui banul
Gavril Conache parte de moșie din Liești, ce o ave de pe răposatul
Manolache Costache logofăt, răzășii au dat și această parte, alături
pe din gios de partea lui Hurducă, tot în partea de sus a Lieștilor,
IV
unde este parte a d-lui clucerului. La care hotărâturile acestea, au
arătat d-lui clucerul că n’au fost față cu scrisorile, precum și însuși
răzășii au mărturisit înaintea noastră. Drept aceia după hotărârea cărții
UN
de giudecată d-lor veliților boeri, ce s’au pomenit mai sus, prin care
se hotărăște ca partea de moșie ce are d-lui clucerul Șerban să se aleagă
tot în partea de sus a Lieștilor, după cuprinderea scrisorilor vechi ce
are și. alături pe din gios să se despartă lui Ion Hurducă, pe care parte
AL
de moșie o stăpânește acum un Moisei Hurducă, fratele numitului

Ion Hurducă, lângă care pe din gios era aleasă partea aceia ce au
avut-o d-lui banul Gavril Conache, pe care parte de moșie o stăpâ
TR
nește acum d-lui medelnicerul Iordache Miclescu; deci am făcut fune

de 25 stânjeni și stănjenul de 8 palme drepte și am ales întâi părțile
d-lui clucerului Șerban la margine de sus a moșiei Lieștilor, de unde
să desparte de hotarul Buceștilor la locul pomenit mai sus, că s’au
EN
fost pus piatră hotar despărțitoare între aceste două moșii: Lieștii
și Buceștii la gura acelui colnic ce s’au arătat că este dela apa Ru-
ginosului spre răsărit, care semn este în lungul moșiei 60 stânjeni gos-
pod, departe dela apa Ruginosului, unde acolo măcar că nu s’au găsit
/C
piatră, dar săpănd s’au aflat în locul pătrei, cărbuni și cenușă și

drept în locul acela am pus piatră hotar, ne putând a se pune hotarul
drept în malul Ruginosului la capătul moșiei pentru mălitul vărsării
apelor; — din care piatră în gios am început a măsura cu funea prin
SI
tufa, în curmezișul moșiei, drept spre miazăzi și am dat 6 funii, 7

stânjeni și stănjenul cu palma dreaptă, care fac 127 stânjeni, adică
IA
45 stânjeni ce i-au avut un Crăste Gealipul, cumpărătură cu zapisu

dela un Ilie zet Guțul pârcălab, iar Ilie au avut cumpărătură cu zapis
dela Irimia sin Trufașul și de la femeia lui Sora, partea ce-au avut
din bătrânul Măreșăștilor, pe care mai în urmă Crăstea Gelepul au
U
dat-o danie cu zapis răposatului pitar Gheorghiță, moșul d-lui cluce

rului Șerban și 35 stânjeni ce-au avut cumpărătură cu zapis pitarul
BC
RY
RA
Gheorghiță dela un Gheorghiță Ganea și cu femeia lui din bătrânul
Măreșăștilor și alți 32 stânjeni ce-au avut cumpărătură cu zapis pi
tarul Gheorghiță dela un Nichifor Goghearță și fratele său Nacul tij
din bătrânul Măreșăștilor și 15 stânjeni ce i-au cumpărat cu zapis dela
LI B
Alixandra fămeia lui Toader Gane, nepot lui Gheorghiță Gane, ce
s’au pomenit mai sus și dela feciori ei Costandache și Costandin, iar din
bătrânul Mărășeștilor, cumpărată de d. clucerul Șărban. Și iarăși am
mai dat 2 pol funi 1 stănjen — fac 51 stânjeni, stănjinu cu palma
Y
gospod, partea ce-au fost vândut toți răzeșii de Liești lui Costandin
Vicol din bătrâni Veleanului și pe urmă după judecata ce-au avut ră
T
zeșii cu Vicol la răposatul domn Mihai Racoviță V(oe)vod, au rămas
răzeșii ca să întoarcă banii lui Vicol pe ace parte și să-1 lipsascâ
SI
dintre dânșii; dar neavând ei bani, au vândut și această parte pita
rului Gheorghiță, care s’au făcut peste tot o sută șaptezeci și opt
ER
stânjeni după cuprinderea scrisorilor ce i-au arătat acum d-lui clucerul
Șerban. Și unde s’au împlinit măsura acestor stânjeni, s’au pus piatră
hotar, drept în malul Ruginosului, lângă un drum ce merge pe malul
Ruginosului și de acolo din piatră în gios, s’au măsurat tot în curme
IV
zișul moșiei spre amează-zi, pe drumul ce s’au zis. Și s’au dat 2 funii,,
stânjeni, partea lui Moisei Hurducă, care fac 44 stânjeni și stăn-
UN
jenul cu palma dreaptă, partea ce-au avut frate-său Ion Hurducă, dată
danie dela răposata logofeteasa Maria, giupăneasa răposatului Mano-
lache Costache biv vel logofăt, pentru care parte au arătat acum Moisei
Hurducă că scrisorile ce-au avut pe această parte de moșie i pe un
vad de moară de pe apa Bârladului, s’ar fi prăpădit în vremea oștirei
L
de acum, când au ucis tâlharii în Iași pe frate-său Ion Hurducă, fiind

RA
zapisele la dânsul. Insă au zis că toate scrisorile acelea sunt arătate

anume în cartea d-lor veliților boeri de judecata ce-au avut d. clucerul
cu frate-său Ioan Hurducă, pentru pricina aceii hotătături ce s’au arătat
mai sus, c’au făcut Ioan Hurducă, fratele lui Moisei Hurducă, în moșia
NT
d. clucerului, precum am și văzut scriind, că au arătat Ioan Hurducă

înaintea judecăței : întăiu un zapis din 1774 Iulie 27, dania răposatei
logofetesei Măriei, care au dat și au dăruit lui Ion Hurducă o parte
de moșie ce-au avut de pe răposatul Costin Miron ce-au fost vel logofăt,
CE
zicând că este osăbită partea această de alte părți, cumpărături ce

au avut acolo și boerul său, răposatul logofăt Manolache Costache, pe
care parte de moșie a logofetesei Măriei, arată anume și scrisorile vechi
ce-au scos la judecată Ion Hurducă : întăi un ispisoc dela răposatul
I/
domn Costandin Voevod din anul 7196 Noemvrie 13, prin care întărește
stăpânirea lui Miron Costin logofătul pe un vad de moară întreg din apa
S
Bârladului, în hotarul I..ieștilor ot ținutul Tecuciului, ce și lui Miron

Costin i-au fost cumpărătură dela un Văsăliuță sin Iosăp și Dumi-
IA
trașcu Bobrinchie i Toader Oglindă și de la alții, în care moșie arată

că au avut și Miron logofătul parte, pe care la hotărătura ce au făcut
Ioan Hurducă, i-au ales răzășii 30 de stânjeni, baștina lui Miron logo
U
fătul ; și iarăș alt zapis din anii 7209 Iulie 29, de la un Merăuți, feciorul
lui Dumitru Ceorăți din Liești, în care arată că au dat danie și au
BC
dăruit lui Miron hat (mânui) 14 stânjeni în seliștea Lieștilor, din moșul
RY
RA
ce să cheamă Văleanul și arată că este pe din gios de moșia hatma
nului), care pentru acești 44 stânjeni de moșie și vadul de moară au
mărturisit acum și însuși răzășii că-i are Moisei Hurducă în moșia
LI B
Lieștii, pe care i-au și stăpânit. Pentru aceasta s’au hotărât acum
această parte de moșie pe din gios alături cu părțile d. clucerului, după
hotărârea cărței de giudecată; și unde s’au împlinit suma acestor 4 4
stânjeni, s’au pus piatră hotar în malul Ruginosului, drept lângă drum ;
și de acolo din pi(a)tra aceasta în gios cătră amează-zi s’au măsurat
Y
în curmezișul moșiei și s’au dat 4 pol funii, 3 stânjeni, care fac stân
jeni 93, cu palma dreaptă, partea d. medelnicerului Iordache Miclescu,
T
pe care o are d-lui de pe răposatul logofăt Manolache Costache și la
hotărătura întăi, când o luase d-lui banul Gavril Conache și se hotă
SI
râse, iar, din partea d-lui clucerului, pe care au fost ales-o alăture
pe din gios de partea lui Hurducă. Pentru aceia și acum s’au ales și
ER
s’au hotărât alături pe din gios, iar, pe lăngă partea lui Hurducă, fiind
si cu priimirea răzășilor. Și unde s’au înplinit suma acestor 84 de stân
jeni s’au pus piatră hotar, drept în malul Ruginosului, lângă acelaș
drum și acolo s’au înplinit toate aceste trei părți. Deci de acolo, mer
IV
gând spre răsărit, am trecut peste apa Sireatului, în via lui Andone
Ciorăți vornicul, drept care vie au arătat toți răzășii de Liești și de
UN
Bucești că au fost piatră într’altă vie a unui Ioan Ciorăță, moșul nu
mitului Andonie Ceorățe, care era hotar despărțitor între moșiile
Lieștii și Bucestii, pe care au arătat că s’au numit piatra lui Ilie Habdă,
care fiind aproape de malul Sireatiului, au mărturisit răzășii, că s’au
surpat acea piatră în Sireatiu împreună și via aceia. Dar au arătat
AL
răzășii că în anii trecuți, fiind pricină pentru marginea moșiei Lieștilor,

din malul Sireatiului pără în malul Bârladului și căutând dela o groapă
de pivniță ce se numește a unui Apostol Ceorățe, care este în deal
TR
deasupra api Bârladului, ar fi lovit cursul marginii pe la fundul Bor

deiului lui Matei și drept la malul Siretiului la vie numitului Andonie
Ceorăța, care s’au pomenit mai sus, arătând acum răzășii și groapa
acelui bordeiu, care fiind aproape despre malul Siretiului, s’au pus
EN
acum piatră acolo la groapa aceia, după cum au arătat răzășii, ne pu
tând a se cunoaște dreaptă linie marginea moșiei pentru pădure. Și de
acolo din piatră am început a măsura drept în gios, în curmezișul moșiei,
prin viile dela malul Sireatiului și am dat întăi părțile d-lui clucerului:
/C
6 funii, 7 stânjeni, care fac 127 stânjeni și stănjenul cu palma dreaptă

și alte 2 pol funi 1 stănjen, care s’au măsurat cu palma gospod și
fac 51 stânjeni, iar piste tot fac 178 stânjeni, suma a tuturor părților
ce s’au arătat mai sus că are d-lui clucerul. Și unde s’au înplinit acești
SI
stânjeni, s’au pus piatră hotar în via lui Ion Simiz, mai în gios cu
cinci stânjeni de la un măr ce este acolo. Iar de acolo din piatră în
IA
gios, am măsurat tot pe curmezișul moșiei 2 funii 4 stânjeni, care fac

44 stânjeni cu palma dreaptă, parte ce s’au dat lui Moisei Hurducă.
Și unde s’au înplinit suma stănjenilor, s’au pus piatră hotar din afară,
lăngă gardul viei lui Costandin Istratie și alături, din sus de drumul
U
săpat în dreptul unei răchite, ce este puțin mai despre răsărit. Iar de
acolo din piatră tot în gios, am măsurat în curmezișul moșiei prin
BC
RY
RA
sat și am dat 4 pol funii 3 stânjeni, partea d. medelnicerului Iordache
Miclescu, care fac 93 stânjeni, stănjenul cu palma gospod. Și unde s’au
împlinit suma stănjenilor s’au pus piatră hotar, alăturea cu dru
mul din gios de sat în malul Săretiului, unde s’au înplinit suma
LI B
acestor trei părți. Și de acolo am trecut peste apa Bârladului, în deal
spre răsărit, la groapa pivniței ce s’au pomenit mai sus, că au fost
a lui Apostol Ceorățe și ne-au arătat răzășii că fundul aceei gropi să
desparte Lieștii de Bucești, unde am pus acum piatră hotar, din care
piatră am început a măsura în gios pe malul Bârladului și în curmezișul
Y
moșiei și am dat 6 funii, 7 stânjeni, care fac 127 stânjeni cu palmă
T
dr(i)aptă; iarăși am mai dat 2 pol funii, 1 stănjen, care fac 51 stân
jeni, părțile d-lui clucerului Șărban, iar peste tot fac 178 stânjeni, Și
SI
unde s’au împlinit suma acestor stânjeni s’au pus piatră hotar în malul
Bârladului. Și de acolo din piatră în gios, am măsurat în curmezișul
ER
moșiei tot pe malul Bârladului și am dat 2 funii 4 stânjeni, caie fac
44 stânjeni, cu palma dreaptă, partea lui Moisei Hurducă. Și unde s’au
înplinit suma stănjenilor s’au pus piatră hotar. Și de acolo în gios, am
început a măsura în curmezișul moșiei tot pe malul Bârladului și am
IV
dat 4 pol funii, 3 stânjeni cu palma dreaptă, care fac 93 stânjeni,
partea d. medelnicerului Iordache Miclescul, Și unde s’au înplinit suma
stănjenilor, s’au pus piatră hotar în malul Bârladului, pe coasta din
UN
gios, pe drumul ce să scoboară la vadul Bârladului, unde s’au înplinit

suma acestor trei părți. Iar de acolo am mers pe lungul moșiei, drept
spre apus, trecând apa Bârladului, iar despre Șiret, am făcut un
buor într’un plop, carele este în malul gârlei, ce să numește Bărlo-
L
vița, denaintea casei lui Paite în malul din sus a gârlei; iar de aôlo
am mers peste Bârlad, trecând spre răsărit preste năsipuri și preste
RA
tufele ce să numesc dumbravă, la o tufă de stejar, ce este în câmpul

despre răsărit de movila lui Ciorăță și mai jos puțin din dreptul mo
vilei, unde au arătat răzășii că este semn despărțitoriu Lieștilor de
NT
Bucești, Și acolo în mijlocul tufei, puindu-se piatră hotar, acum am în

ceput a măsura din piatră pe cămp în gios în curmezișul moșiei Și
am dat întăi partea d. clucerului 6 funii, 7 stânjeni, părțile arătate,
cu palma dreaptă, care fac 127 stânjeni; și iarăși am mai dat 2 pol
CE
funii, 1 stănjen cu palma gospod, care fac 51 stânjeni, iar peste tot
fac 178 stânjeni. Și unde s’au înplinit suma acestor stânjeni s’au pus
piatră hotar în cămp. Și de acolo din piatră în gios, iarăși am în
ceput a măsura pe cămp, tot în curmezișul moșiei și am dat 2 funii,
I/
care fac 40 stânjeni, partea lui Moiseiu Hurducă. Unde s’au înplinit
suma stănjenilor s’au pus piatră hotar în cămp. Iar de acolo din piatră
S
în gios, am măsurat tot în curmezișul moșiei și s’au dat 3 funii, 3

stânjeni, care fac 63 stânjeni, partea d. medelnicerului Iordache Mi
IA
clescu. Și unde s’au înplinit suma acestorstănjeni, s’au pus piatră hotar
în cămp, arătând răzășii împreună și Andonii Ciorăță vornicelul, vechilul
d. medelnicerului, că această parte dinceputde la vânzare au fost 93 stân
U
jeni drepți numai din apa Ruginosului și pănă piste nisipuri, iar de
acolo și pănă în Călmățui, la capătul moșiei despre răsărit, sunt numai
BC
63 stânjeni, curmezișul acestei părți de moșie; și atâta au fost și ho-

RY
RA
tărătă când o alesese din părțile de moșie a d-lui clucerului, cu hotără-
tura ce s’au pomenit mai sus; și așa s’au încheiat și aici aceste trei
părți. (Deci de acolo am mers spre răsărit pe lungul moșiei, până în
LI B
valea Călmățuiului, la capătul Lieștilor, care vale se înpreună cu valea
Călimățuiului, mai în gios de colțul marginei de sus a Lieștilor, din
care vale să încep alte moșii, ce merg spre răsărit din Călmățui, din
Călmățui până în valea Gerului. Și acolo la capătul Lieștilor s’au pus
piatră hotar în mijlocul văei Călmățuiului, după sămnele ce-au arătat
Y
razășii că s’au stăpânit aceste două moșii Lieștii și Buceștii. De acolo
din partea aceasta ce s’au pus în colțul de sus a Lieștilor, am început
T
a măsura în gios pe vale capul moșiei în curmeziș : întâi am dat păr
țile d-lui clucerului; 6 funii, 7 stânjeni, părțile măsurate cu palma dreaptă,
SI
care fac 127 stânjeni; și iarăși am dat 2 pol funi, 1 stănjen cu palma
gospod, care fac 51 stânjeni cu palma gospod, iar peste tot fac 178
ER
stânjeni. Și s’au înplinit suma acestor stânjeni, drept unde se întâl
nește vale (cmv. alterat doc.) cu valea Călmățuiului și acolo s’au pus
piatră hotar în mijlocul văei. Și de acolo din piatră am început a mă
sura tot pe valea Călmățuiului în curmeziș prin capătul moșiei și s’au
IV
dat 2 funii, care fac 40 stânjeni cu palma dreaptă, partea lui Moiseiu
Hurducă. Unde s’au înplinit suma stănjenilor s’au pus piatră hotar.
UN
Iar de acolo din piatră am început a măsura tot valea Călmățuiului în

gios, curmeziș prin capătul moșiei și s’au dat 3 funii, 3 stânjeni cu
palma dreaptă, care fac 63 stânjeni, partea d. medelnicerului Iordache
Miclescu. Și unde s’au înplinit suma stănjenilor s’au pus piatră hotar
în mijlocul văei Călmățuiului. Și așa s’au încheiat și aici aceste trei
AL
părți, ce s’au ales din moșia Liești și s’au stălpit cu pietre hotar. (Am
măsurat și lungul moșiei pe margine despre Bucești, începând din colțul
moșiei care este în valea Heretelui despre răsărit. Și măsurând păn la
TR
hotarul ce s’au pus în tufa de stejar, s’au aflat 70 funi, 16 stânjeni,

care fac 1456 stânjeni. Și de acolo măsurând pănă la piatra ce s’au
pus în malul Bârladului la groapa pivniței lui Apostol Ceorățe s’au
găsit 141 funii pol stânjeni, care fac 2820 pol stânjeni. Și de acolo
EN
măsurând pănă la piatra Bordeiului lui Matei despre malul Siratiului,

s’au găsit 40 funi, care fac 800 stânjeni. Și din piatra aceasta pănă
în malul Sireatului, în via lui Andonie Ceorățe, s’au găsit opt funi,
care fac 160 stânjeni. De acolo trecând apa Siretiului și prundul cu
/C
zăvoiul, s’au găsit 10 funi și 32 funi, câmpul pănă în apa Ruginosului,

care fac 840 stânjeni, iar peste tot fac șase mii șaptezeci și șase pol
stânjeni cu palma gospod, pe care măsuri am făcut și hartă de starea
locului, cu toate măsurile întocmai, după cum să arată într’această
SI
hotarnică. Și așa făcând această alegere de părți și hotărătuiă s’au

iscălit și ș’au pus numele atăt răzășii, cât și alți împregiurași care s’au
IA
întâmplat. Și noi pentru mai mare credință am iscălit și am dat această

hotarnică la măna d-lui clucerului Șerban.
1796 Iunie 20
U
După pliroforia ce am luat dela d-lui căminarul, tovarășul mieu,

fiind însuși la hotârătură, am iscălit
BC
RY
RA
Eu Andonie Ciorățe, răzăș, vornicul de satu Lieștii.
Eu Ion Crangă, răzăș
Eu Gavril Ciorățe, răzăș
Eu Vasile Zlotilă, răzăș
LI B
Eu Năstasie Ciorăță, răzăș
Eu Apostol Borșan, răzăș
Eu Chiriae Borșan, răzăș
Eu Toader Ivașcu, martor
Y
Eu Ioan Ploșcan, martor
(s) Eu Apostol Borșan, răzăș.
T
Costandin Lupan : vz. : sul am fost la hotărât.
SI
............................ căpitan...............................
Am fost împreună cu d-lui căminaru la hotătăt și i-am scris și
hotarnica aceasta.
ER
Eu căpitanul de ocol m’am tămplat față la această hotarnică.
Eu căpitanul Constandin Focșăneanu, martor.
IV
XIII.
1810 Februarie 4. însemnarea lui Apost Borșanu cu privire la
UN
conflictul dintre locuitorii moșiei Ciorțăștilor și un călugăr dela mănăstirea
Adam.
Fiindcă s’au răzvrătit moșie Ciorțăștilor în vremile de demult
de un călugăru dela mănăstirea Adam, iar tatăl meu au fostu piste o
L
mătușă de răul lui, fiind la locu lui s’au găsit înădușindu-mă un că
lugăr dela mănăstire dela Adam. Iar ei fiind trii frați, văzând calaba-
RA
lâcu atăta pe moșie, s’au dus Mihăilă și Ștefănuță n’au stăpânit. La

o giudecată, la o cheltuială numai tată-meu au stătut la giudecată ;
la șapti dume s’au giudecat și nicidecum n’au putut să o (s)coță.
NT
Viindu Moscalii au mes la sfânt nașa, au mes la laș la mitropolie

și au adus hotărnici și au scos petrele călugărului toate. La urmă s’au
împăcat și au dat călugărul șaptezeci di stănjăni din nești frunți să
stăpânească în pace și părinții noștri au dat zapis de giudecat, să nu-i
CE
mai avem nici ca cum. In vreme acestor șapte domni s’au luat o sută
lei bani turcești și cinsprezece. Trei ani s’au muncit Erimie și Apostu
Burșan ; au muncit de au răscumpărat cheltuiala acestii moșii. Nu s’au
apropiet nici un giniri, nici un văr. De să va întâmpla v’unul din gi-
I/
nirei sau din veri să-și aibă a căuta cu cărăle în sus de acești 70 din
cărlă (sic) pănă în Ruginos. Numai Apostu și Erimie au treabă și stri-
S
soare (sic) dela tată-său, iar din cărlă pănă în Călmățui să fei frați.
După spița lor cu toții să fie frați cumu li s’a vini, iar Ciorțăștii veri
IA
primari s’au dat toată cheltuiala lor. Bașca din Borșănești din bătrânul
acesta să fei fără nici o pricină. Acestă moșie 100 :50 de paș să o îm-
părțască ei după spița lor în trei părță. Eu Apostu Borșan am fost
U
ficioru și nepoții mei Istrati.

Pe verso : 1810 Februarie 4.
BC
Andoni Ciorăscu am scris și frați fiind eu Matei Borșan am fostu fața.

Aceasta ești di pi moșie Ciorăști (sic) carte.
RY
RA
XIV.
1820 Mai 9. Scrisoarea prin care Aga Petrache Negre cere părin
telui Veniamin, vechilul mănăstirei Adam, să lase pe locuitorii moșiei
LI B
Dămăcenii, ce este alăturea cu Lieștii, să stăpânească 80 stânjeni moșie,
dați cu învoială răposatului egumen Onichie încă din anul
Dela Aga Petrache Negre cătră Sfințiia Sa părintele Veniamin
vechil sfintei mănăstiri lui Adam.
Y
Lăcuitorii ci șăd pi parte di moșii Dămăcenii alăture cu Lieștii,
viind la mine, au arătat că nu-iîngăduiți a stăpâni acei șaptezăci stăjăni
T
ce îi au ei cu învoiala săvărșitului egomen Onichie, dați încă din let
SI
1776 și pe care păn acum i-au stăpânit cu pace, având livezile, viile și
casăle lor pi ace parte. Și dar fiind că și eu în anul trecut cănd am făcut
hotărîtura acei moșii a sfinții mănăstiri, stăjăn aceștia ce sănt dați
ER
lăcuitorilor acei ce au învoială i-am lăsat afară, tot în stăpânire lor,
făcând și sămne pe pământ și deosebindu-i, nu s’ar căde ca mănăstirea
să le mai pricinuiască supărare. Pentru aceasta și scriu, ca după cu
prinderea învoelilor să s(ă) urmeze.
IV
Petrache Negre, aga. 820 Mai 9.
UN
XV.
1830 Aprilie 12. Isprăvnicia ținutului Tecuciului aduce la cu
noștința Divanului judecătoresc al Cnejiei Moldovei conflictul iscat între
paharnicul Costachi Sion și aga Costachi Parlapan și soția lui Bălașa
AL
pentru niște vii din podgoria Nicorești.

Cătră cinstitul giudecătoresc Divan al Cnejiii Moldaviei
TR
Isprăvnicia Tecuciului.
Dumnealui paharnicul Costachi Sion, prin jaloba cătră cinstitul
giudecătoresc Divan, au făcut arătari că la anul 1828 Ghenar 15, au
EN
cumpărat de veci dela Dumnealui Aga Costachi Parlapan și soția Du-

misale Bălașa viile ci le are în podgoria Nicoreștii, numărăndu-i 200 lei
arvonă. Au dat Dumnealui Aga zapis Dumisale Paharnicului cu în
datorire ca să vie amândouă părțile la Nicorești, să să măsoare viile
/C
și să plătiască căte 110 lei pi tot pogonul. Și D-lui Paharnicul Sion știin-
du-să vecinie stăpân, după zapisul ci au luat și arvona ce au dat, în
primăvara aceia au cheltuit cu viile, le-au cotorăt, le-au rădicat la
haraci, le-au săpat și în toamnă iarăș cu cheltuiala Dumisale le-au cu
SI
les și le-au pus în vasă. Apoi ci i s’au părut Dumisale Agăi : după ci au
văzut că s’au strănsu vinul în vasă, au mers la Nicorești, au pus stă
pânire pe vin și au vândut și vinul; și în sfârșit la 1828 Noemvrie 13,
IA
au vândut și viile de veci Dumisale Medelnicerului Toader Bosia.

Și acum D-sa Paharnicul, îndreptările rudenii cu vânzătoare și în
dreptările că au cumpărat mai întăi decăt D-lui Medelnicerul Bosie,
U
ceri a lua viile în stăpânire Dumisale. Ne-au adus carte cinstitului

Divan, poroncitoare câ să cercetăm și să punem la caii dispăgubire
BC
RY
RA
Dumisale Paharnicul, oprind și pe D-lui Medelnicerul Bosie a mai faci
binali la aceli vii și să-i sorocim la sfântul Gheorghie a mergi în giude-
cata cinstitului Divan. Pentru care, din parte D-sali Paharnicului
Sion arătăndu-să deplin vechil D-lui Paharnicul, Gheorhie Leca, s’au
LI B
înfățoșat în giudecata isprăvniciei, cu D-lui Medelnicerul Tcader Bosie.
Și făcăndu-i întrebări D-sali Medelniceriului supt ci cuvânt au cumpărat
arătatili vii, în vreme când știia că D-lui Paharnicul Sion le-au cum
părat mai întăiu, D-lui au dat răspuns că n’au avut știință de ace vân
zări și că le-au cumpărat cu bună credință dela Dumneaei Bălașa,
Y
soția Dumisale Agăi«în preț de 2640 lei, înfățoșind spre dovadă zapisul
T
încredințat de D-sa ispravnicul ținutului Tutovii, din 1828 Noemvrie
30. Vechilul D-sale Paharnicului Sion au adaos a zice că D-lui Medel
SI
nicerul au trebuit să urmezi publicații și apoi să porniască a faci binale.
D-lui Medelniceriul dimpotrivă au răspuns că în anul trecut, întălnin-
ER
du-să cu însuș D-lui Paharnicul Sion, i-ar fi zis prin graiu că de vremi ci
le-au cumpărat D-sa, nu are nici o păreri de rău, nici va faci vreo pre
tenție. In aceasta, D-lui Medelnicerul vreo scrisoare D-sale Paharnicului
Sion n’au înfățoșat. Pentru acaretul ce au făcut D-lui Medelnicerul
IV
la aceli vii ești o căsoai care au arătat D-lui că au cheltuit 3000 lei,
bez de 920 lei, pe 2—300, cari cu nuelile lor ce sănt aduși pentru facire
UN
gardului la aceli vii și bez de 6000 lei material ce ari gătită plata che-
trarilor și a dulgherilor pentru facire vasălor la aceli vii, după contract
meșterilor ce au înfățoșat. Noi după poruncă am oprit pe D-lui Medelni-
cer din lucrare atăt a binalilor căt și a gardului, iar via să să lucrezi.
Și D-sale Medelnicerului i s’au zis că la sfântul Gheorghie să margă
L
în giudecata cinstitului Divan și D-lui au scos înscris D-sali Agăi Par-

RA
lapan, prin cari D-lui Aga să îndatorești a mergi la cinstitul Divan

pentru de a răspundi în toate pretențiile D-sali Paharnicului, care în
scris să alăturiază în orighial cinstitului Divan. Am cercetat și pentru
cheltuelile D-sali Paharnicului ce au făcut cu lucrul acelor vii, carile
NT
după mărturisire chelarului prin giurământ rânduindu-să la protopop

ținutului, s’au dovedit 350 lei, 36 parale, bezden vasă, tot a D-sali
Paharnicului Sion, cari D-lui Aga Parlapan găsindu-le umplute cu vin
făcute cu cheltuiala D-lui Paharnic Sion, le-au vândut în sumă de
CE
515 vedri și după datoria nu lipsim a face cunoscut încungiurările

pricinilor și ne rugăm ca să avem povățuitoari poroncă că D-lui Me
delniceriul ceri dislegari, pentru că material ce ari i să prăpădești și
meșterii fac strigări spre a lucra îndatorire lor prin contracturi.
I/
830 April 12.

Isprăvnicia Tecuciului.
S
Copia aceasta fiind scoasă întocmai după răspunsul ci s’au făcut

cinstitului Divan, s’au încredințat și de cătră isprăvnicie.
IA
1830 April.
Semnătură indescifrabilă
XVI
U
1841 Decemvrie 13. Isprăvnicia ținutului Tecuciului dă un act

BC
în care arată modul cum s’a împărțit moșia Dămăcenii între mănăstirea
A dam și răzeșii din Dămăceni.
RY
RA
De la isprăvnicia țănut Tecuciului.
In curpinderea ofisului gospod supt nr. 436, urmat cătră această
LI B
isprăvnicie spre aducere întru împlinire a domnescului hrisov cu nr.
218 câștigat de monastirea lui Adam, în pricina ce au avut cu ră-
zășii de moșia Lieștii și Buceștii de la acest țănut pentru împresurarea
a o parte loc, însuș supt iscăliturile a multor la moșia Dămăcenii. Și
di pi de o parte adună pi toți răzășii înpricinați și pi di alta față fiind
Y
și vichilul monastirii lui Adam, după mărginirea hrisovului și mai sus
pomenit, intrând în moșăe a Dămăcenii în adivăratele hotară și sămne
T
după glăsuirea documenturilor și-a hrisovului, am măsurat pe fața
pământului toată moșăea Dămăcenii pi patru locuri, din care sumă
SI
de stănjăni s’au dat în trei părți, adică două părți pi din gios s’au dat
în stăpânirea monastirii lui Adam și o a triia parti pe din sus s’au
ER
dat în stăpânirea răzășilor din Dămăceni, cărora li s’au făcut și îm
părțirea cu movili și pietre hotară părții monastirii lui Adam, de aci
o a triia parti a răzășilor di Dămăceni. Totodată potrivit glăsuirii hri
sovului gospod și a învoelilor din 1820 Iulie 4 săvârșite întri monastire
IV
cu răzășii de Bucești și Liești din ace o a triia parte a monastirii lui
Adam pe din gios, alăturea cu moșăea pitariului, li s’au dat șaptizăci
UN
stănjăni curmeziș și acestor răzăși curgători neamului Ciorâță și Bor-

șănești și ai lor, cari stănjăni s’au și dispărțit cu petre hotară, a cărora
lungime merge din Ruginosul și păn în Bârlovăț. Drept aciea pentru
ucrarea înainte după cerirea ce ne-au făcut vichilul monastirii Adam
li pomeniții răzăși, am dat aceste la cerere supt a me iscălitură.
AL
Semnătură indescifrabilă. Stampila ținutului în fum.

Nr. 9169, 1841 Dech. 13.
TR
Notă.— Actele de mai sus sunt proprietatea d-lui V. Gălățeanu-Liești, afară

de Nr. XV, care se păstrează la „Biblioteca V. A. Urechiă” din Galați.
C. A. Stoide și D. L. Stahieseu
EN
/C
SI
IA
U
BC
RY
RA
LI B
Y
REPERTORIU ARHEOLOGIC
T
D E
SI
STAȚIUNI ȘI DESCOPERIRI PREISTORICE ÎN ROMÂNIA
MATERIAL PENTRU UN DICȚIONAR DE GEOGRAFIE ISTORICĂ
ER
I. Paleoliticul.
Cea mai veche perioadă din istoria umanității se caracterizează

IV
printr’o industrie litică de factură mai grosolană. Obiectele de piatră
sau de silex (cremene) se ciopleau. Vieața omului era foarte grea, atât
din cauza unei clime aspre, cât și a animalelor, care îi puneau în orice
UN
moment în pericol însăși existența sa. Intre om și animal se dădea o

adevărată luptă pe vieață și pe moarte pentru stăpânirea peșterilor,
singurile adăposturi sigure. Țara noastră nu este lipsită de atari peșteri,
care, încă din timpurile paleolitice, — acum 50.000 și mai bine de ani,
AL
de când avem dovezi indiscutabile despre prezența omului cuaternar pe

meleagurile noastre, ■—■ prezentau admirabile condițiuni de înfiripare
a unei vieți omenești. Unele caverne au fost locuite mai mult timp,
TR
rămânând și după epoca paleolitică un loc preferat de către oamenii

vremurilor mai noui. In unele peșteri din Carpați, ca și în Alpi, vână
torii paleolitici s’au oprit numai vremelnic, în timpul căutării vânatului.
Majoritatea peșterilor se află în Transilvania, cu deosebire în jud. Hu
EN
nedoara, cărora le corespunde grupa sud-carpatică, a celor din Oltenia.

Peșterile dela Topalu, de pe Dunăre și cea dela Stânca-Ripiceni, din
valea Prutului, sunt cele mai îndepărtate față de centrul carpatic. Al
/C
doilea fel de așezare paleolitică era adăpostul sub stâncă (abri-sous

roche), așa precum a fost cel dela Ripiceni. Din păcate acest fel de
așezare este foarte puțin cercetat la noi. Atari adăposturi vor fi fost
destul de numeroase.1
SI
1. Paleoliticul a fost foarte bine studiat în Franța, care rămâne țara clasică a
paleoliticului și a studiilor referitoare la această epocă. De aceia tipurile de civilizație
IA
poartă numiri franceze. Astfel : chellean, după localitatea Chelles (Seine et Marne),
acheulean, Saint Acheul (Amiens), levalloisian, Levallois Pennet (Seine), mousterian,
Moustiers (Dordogne), aurignacian, Aurignac (Haute Garonne), solutrean, Solutre (Saone
U
et Loire), magdalenian, La Madeleine (Dordogne). In preistorie este un obiceiu bine

statornicit, după care un anumit tip de civilizație poartă numele primei localități des
BC
coperite, unde a apărut pentru prima dată o civilizație reprezentativă.

RY
repertoriu arheologic
281
RA
Când condițiunile climaterice sau schimbat, omul paleolitic și-a
înfiripat „atelierul și modesta sa locuință pe terasele pline de soare
ale râurilor, și în aer liber (,,en pleinair”). Dedata aceasta i se deschidea
un orizont mai larg. Din cele 79 de localități date mai jos,—în unele
LI B
dintre ele întâlnindu-se mai multe puncte, stațiuni, sau strate de cul
tură,-— am scos statistica alăturată:
Y
No. și felul așezărilor
Felul civilizației Total
T
Peșteri Pe terase și loess
SI
Levalloisianul........................................ __ 6 6
Mousterianul........................................... 18 15 33
ER
Aurignacianul........................... 7 23 3°
Solutreanul............................................ 2 8 IO
Magdalenianul........................................
IV 4 13 !7
Paleolitic superior nedeterminat . . — II II

UN
Paleolitic inferior; discutabil . . . — 9 9

Paleolitic nedeterminat...................... 2 IO 12
AL
In total avem 23 de peșteri, un adăpost sub stâncă, unde a apărut

o industrie mousteriană și 80 de stațiuni și puncte în locuri deschise,
pe terase și în loess. Uneori nu s’a putut determina caracterul silexu
TR
rilor descoperite, așa ca să se poată atribui cu certitudine unei anumite

civilizații paleolitice. Câte odată însă atari descoperiri se încadrează
în mod cert paleoliticului superior. Cât privește existența paleoliticului
EN
inferior (chellean și acheulean), ea rămâne încă o problemă deschisă,

pe care viitorul o va rezolva. De aceea nici n’am dat multe dintre loca
litățile, unde au fost găsite așa numitele instrumente „chelleene” sau
„acheuleene”. Impresia noastră este însă că printre marele număr de
/C
obiecte de silex, cuarțit și opal, se află și unelte tipice paleoliticului

inferior. Paleoliticul mijlociu este reprezentat prin cele 6 așezări leval-
loisiene și cele 33 stațiuni mousteriene. Paleoliticul superior, cu cele trei
culturiaurignacianul, solutreanul și magdalenianul, este întâlnit
SI
în aproape 70 de locuri. Dacă privim harta, observăm o îngrămădire

de stațiuni pe valea Nistrului, între Soroca și Prelipce-Luca din Bucovina,
o alta pe Prut, între Ungheni și Rădăuți, o a treia pe Strei, în Țara
IA
Hațegului, care stă în legătură cu cea din .Oltenia, precum și alte două
centre în Țara Bârsei și în Munții Apuseni. Aceste răspândiri, împreună
cu cele izolate, dovedesc că țara noastră a fost pretutindeni locuită în
U
paleolitic și că, în măsura cercetărilor viitoare, putem spera că alte

noui așezări vor fi descoperite.
BC
RY
RA
Ca manifestare, industriile litice și de os din România nu stau mai
prejos față de cele din țările vecine. In unele privințe ele rivalizează
cu cele din Europa apuseană. Dar pe cât de bine este dovedită activi
tatea omului paleolitic dela noi, pe atât de răii sunt resturile somatice.
LI B
Date aproximative Geologia
Civilizații Rase
în. de Chr. alpină
î-
Y
125.000 0 g Steinheim (?)
’E Pre-chellean Mindel-Riss
1 100.000 ~ Homo heidel-
■țî Chellean Riss
T
bergensis
SI
75-ooo ,S Acheulean Riss-Wiirm £ Swanscombe
0
40.000 ’rt Mousterian g Homo nean-
ER
Wiirm K derthalensis
4-< ce
O Ș Cro-Magnon
25.000 ’g Aurignacian
P< g Grimaldi
te
IV
20.000 S
0 Solutrean •g, Cro-Magnon
t»
UN
o
10.000 ~ Magdalenian Biihl c Chancelade
W
Pănă acum s’a descoperit doar o falangă dela piciorul drept al unui repre
L
zentant al rasei de Neanderthal (homo neanderthalensis sau h. piimigenius)

din stratul mousterian dela Ohaba-Ponor, jud. Hunedoara și un frag
RA
ment de humerus al omului paleoliticului superior, din rasa homo sa-

piens fossilis.
NT
1. Ataki, jud. Hotin. E vorba de cătunul Ataki, dependent de

corn. Restev-Ataki. De pe terasa Nistrului s’au cules silexuri diferite,
dar nu tocmai tipice pentru a fi atribuite în mod cert unei civilizații;
CE
ele par a sta în legătură cu industria aurignaciană sau magdaleniană.

I. G. Botez, Recherches de la Paleontologie humaine au Nord de la Bes-
sarabie, 1931, p. 4 și urm. C. N. Plopșor, Dacia, V—VII, 1935—1936,
p. 59; N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie duNord-
I/
Est, 1938, p. 99—101. Da Restev-Ataki este și o stațiune cu ceramică

pictată (v. cap. respectiv).
S
2. Badragii-Noi, jud. Hotin. Stațiune paleolitică, așezată pe stânga

Prutului, în față cu cea dela Șerpenița, de pe malul drept. Din această
IA
stațiune s’au cules peste 1600 silexuri, aparținând magdalenianului;

în cuprinsul acestei comune se mai găsește încă o așezare magdaleniană :
N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleol.de la Roumanie de Nord-Est, 1938,
U
P- 75-
3. Babin, jud. Hotin. Stațiune paleolitică la locul zis „Iama”;
BC
o alta la ,,Chlopiu-Iar”. S’a crezut la început că silexurile din această

RY
283
RA
regiune aparțin aurignacianului (C. Ambrojevici, Dacia, III—IV, 1927—
J932> P- 39)> dar cercetări ulterioare au dovedit că este vorba de o in
dustrie solutreeană (N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Rou-
manie du Nord-Est, 1938, p. 101—105). Foarte interesantă este prezența
LI B
pe malul Nistrului a vârfului de suliță în formă de „feuille de laurier”,
care este a treia din Răsăritul Carpaților; cele’ două provin dela Cuco-
neștii-Vechi, jud. Bălți, în valea Prutului (v. mai jos). Exemplarul dela
Babin oferă analogii cu produsele centrului solutreean din Ungaria.
In Transilvania se cunosc încă cinci vârfuri de suliță solutreene.
Y
4. Baia-de-Fier, jud. Gorj. In Peștera Muierilor, situată pe Râul
T
Galben și cunoscută și prin arta rupestră, s’au făcut, în decurs de mai
mulți ani, cercetări amănunțite, care au dat rezultate dintre cele mai
SI
mulțumitoare (C. N. Plopșor, Dacia, V—-VI, 1935—1936, p. 64—65 ;
D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, 1939, p. 9). Stratul inferior
ER
aparține mousterianului, cu o industrie tipică acestei perioade, pe când
stratul paleolitic superior conține obiecte de caracter magdalenian.
La intrarea peșterii s’au găsit fragmente „chalcolitice”, pe care noi le
atribuim, — bazați pe criteriul răspândirilor, — civilizației Coțofeni
IV
(v. cap. respectiv).
5. Balinți, jud. Soroca. La locul zis ,,La Umaș” s’au cules unele
silexuri din paleoliticul superior : N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith.
UN
de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p. 82.

6. Boldu (Aruștei), jud. Dorohoi. In apropiere de râulețul Volovăț,
s’au descoperit silexuri de caracter solutreean : N. N. Moroșan, Ac. Rom.,
Mem. Șecț. Șt., t. IV, 1927, p. 12 și urm. C. N. Plopșor, Dacia, V—VI,
AL
J935—1936> P- 60.
7. Brotuna, jud. Hunedoara. Spre Nord-Vest de comună, pe
dreapta Crișului-Alb, la locul zis Dealul-Cremenos, s’ar fi descoperit
urme paleolitice ; descoperitorul (M. Roska, Dacia, III—IV, 1927—-
TR
1932, p. 23) credea că unele sunt produse chelleene, iar altele acheu-
leene (paleolitic inferior) ; aceleași observațiuni ca la Valea-Mare (v.
mai jos).
EN
8. Bratca, jud. Bihor. In peștera zisă Peștera-Boiului (nu Bo

ului, cum este transcris în alte părți), din fața comunei Bratca, pe
panta meridională a Dealului Mitoc, s’au găsit câteva așchii de silex,
atipice, dar bine datate ca vreme în paleolitic, precum și resturi de
/C
ursus spelaeus. Dacia, I, 1924, p. 305. Pe versantul nordic al Dea

lului Mitoc, numit Coasta Luchi, se cunosc mai multe peșteri, dintre
care una cu urme arheologice caracteristice mousterianului. S’a dat
și peste o vatră destul de mare, precum și peste așchie de absidiană.
SI
Uneltele sunt din calcar criszalin. M. Roska, L’industrie mousterienne

de Bardtka (Corn. Bihor}, extras din Folia Archaeologica, Budapesta,
I—II, 1939.
IA
9. București, jud. Ilfov. Intr’o carieră de nisip din partea de

Est a Capitalei, pe malul Colentinei, s’au descoperit acum câțiva ani
primele urme ale omului paleolitic în aceste părți ale țării. E vorba de
U
silexuri aparținând levalloisianului. Se semnalează deasemeni și pre

zența unui silex și a unui os lucrat la Bucureștii-Noi, tot pe Colentina
BC
RY
RA
(Dinu Rosetti, Descoperiri paleolitice în preajma Bucureștilor, Publ.
Muz. Munic. Buc., I, 1934, p. 5—6; Dacia, V—VI, 1935—1936, p. 66).
Aceste descoperiri au o mare importanță, nu numai prin faptul că sunt
cele dintâi și singurele deocamdată din Muntenia, dar și prin aceea că
LI B
ele se leagă din punct de vedere stilistic de descoperirile din Transilvania,
Basarabia (malul Prutului; v. levalloisianul dela Ghermani-Dumeni)
și Bulgaria, rămânând deci ca un punct de legătură între aceste regiuni.
10. Buitur, jud. Hunedoara. O uneltă de cuarțit descoperită în
lutul din apropierea comunei. E caracteristică industriei mousteriene.
Y
H. Breuil, Stations paleolithiques en Transilvanie, Bull. de la Soc. des Sc.
T
de Cluj, II, 1925, p. 197, cu fig. 2, 5. I. Nestor, Stand, p. 17.
11. Buzăul-Ardelean, jud. Trei-Scaune. Una dintre cele mai bine
SI
cunoscute și cercetate stațiuni paleolitice din Transilvania. E o așezare
în aer liber, spre deosebire de cele în peșteri. Se află în valea Cremenei.
ER
In stratul de cultură s’au găsit cărbuni și s’au determinat două vetre.
S’a descoperit acolo și chihlimbar sau ambră. Descoperirile aparțin
civilizației aurignaciene (paleolitic superior). Unele obiecte au un as
pect caracteristic solutreanului. J. Teutsch, Das Aurignacien von Ma-
IV
gyarbodza, Barlangkutatas, II, 1914 (Budapesta), p. 51—64. H. Breuil,
Voyage paleolithique en Europe centrale, extras din L’Anthropologie,
XXXIII, XXXIV, XXXV, 1925, p. 330, cu fig.. 6, p. 331. Obiectele
UN
aurignaciene aparțin unei faze mijlocii. Dacia, I, 1924, p. 297 și urm.,

Dacia, N—-VI, p. 66—67. I. Nestor, Stand der Vorgeschichtsforschung
in Rumânien, 1933, p. 18—20. H. Breuil, Stations paleol. en Tran
silvanie, Bull. de la Soc. des Sc. de Cluj, II, 1925, p. 204.
AL
12. Capul-Midia, jud. Constanța. Ea Nord de Mamaia s’a desco

perit un interesant silex paleolitic (I. Băncilă, Asupra unui silex paleo
litic din Dobrogea, Bul. Soc. Student. în Șt. Nat., din Buc., V-—-VII,
TR
1934—1936; Cf. C. N. Plopșor, Dacia, N—VI, 1935—1936), care oferă

analogii cu centrul mousterian moldo-basarabean. Aparține industriei
mousteriene.
13. Căpușul-Mie, jud. Cluj. In albia râului Căpușul, Abatele Breuil
EN
a descoperit în 1924 o „limande acheuleenne”. De acolo provine și un

răzuitor mousterian. M. Roska, Dacia, I, 1924, p. 297 ; I. Nestor, Stand,
p. 14; C. N. Plopșor, Dacia, V—VI, 1935—1936, p. 67—68. Marius Moga,
Paleoliticul inferior în Transilvania, extr. din An. Bul. Corn. Mon.
/C
Ist. Secț. p. Transilvania, IV, 1932, (1936), p. 3—4.

14. Cardoș, jud. Cluj. Pe terasa diluvială a râului Nădaș, în această
comună, s’au găsit unele silexuri paleolitice, aduse din alte părți de ape.
Nu se poate determina cu precizie cărei faze a paleoliticului aparțin.
SI
Dacia, II, p. 415. Pare a fi vorba însă de un „atelier” mousterian M.

Roska, L’industrie mousterienne de Bardtka (Com. Bihar), extras din
IA
Folia Archaeologica, I-—II, Budapesta, 1939 p. 3.

15. Câșla-Negima, jud. Hotin. Stațiune paleolitică în loess. Indus
trie aurignaciană, floră caracterizată prin conifere. Este reprezentată
U
și industria de os, tipică faciesului aurignacian. Import mediteraneian :

podoabe din Pectunculus pilosus, o specie de scoică de Mediterana.
BC
C. Ambrojevici, Urmele omului diluvial în Basarabia, Bul. Muz. Naț.

RY
285
RA
din Chișinău, I, 1926, p. 67 și urm. ; id., Der palâolithische Mensch in
Bessarabien, în : O .Hauser, Der Erde Eiszeit und Sinflut, Berlin, 1927,
p. 268 și urm. id., Beitrâge zur Kenntnis der Aurignacien-Kultur Bessa-
rabiens und der Bukovina, Wiener Prăhist. Zeitschr., XVII, 1930, p. 17
LI B
și urm. Autorul a atribuit însă greșit descoperirile dela C. N. industriei
micoquiene. Cf. I. Nestor, Stand, p. 25.
16. Cepan, jud. Năsăud. Lame caracteristice industriei aurig-
naciene. Dacia, V-—VI, 1935—1936, p. 68.
17. Cioclovina, jud. Hunedoara. Importantă stațiune paleolitică
Y
în peșteră, cu material arheologic bogat și felurit. Majoritatea desco
T
peririlor aparține facies-ului aurignacian (paleolitic superior); unele
obiecte sunt însă mai vechi, datându-se în paleoliticul mijlociu (mous-
SI
terian). M. Roska, Dolgozâtok, III, 1912, p. 201 și urm. Dacia, III—IV,
1927—1932, p. 8-—12. I. Nestor, Stand, p. 14 și 18. Dacia, V—VI, p. 68 ;
ER
H. Breuil, Notes de voyage paleolithique en Europe centrale, extras din
L’Anthropologie, XXXIII, XXXIV și XXXV, 1925, p. 329—330.
Publ. Com. Mon. Ist., Secț. p. Transilvania, 1923.
18. Cleanov, jud. Mehedinți. Printre numeroasele silexuri meso-
IV
litice (v. cap. respectiv) dela Cleanov, Abatele H. Breuil a deosebit
câteva paleolitice, de caracter mousterian (La : C. N. Plopșor, Dacia,
V—VI, 1936—1937, p. 63). O ,,pointe” de tip Abri-Audit a fost între
UN
buințată de mesoliticii dela Cleanov drept grattoir, după ce a fost pre

lucrată (Dacia, VII-—VIII, 1937—1940, p. 5).
19. Cluj. Un fragment de uneltă mousteriană descoperită pe terasa
Someșului, la locul zis Tăietura Turcului, aproape de Cetățuia dela Cluj.
AL
H. Breuil, Stations paleol. en Transylvanie, Bull. de la Soc. des Sc. de

Cluj, II, 1925, p. 195, cu fig. 2, 4. I. Nestor, Stand, p. 19. Dacia, I, 1924,
p. 297.
20. Cormani, jud. Hotin. Stațiune paleolitică în aer liber, ca și
TR
Câșla-Negima. Industrie și faună analoage. Aparține civilizației aurig-

naciene, stadiul superior. Apar pendantive de os. Interesant este pen-
dantivul phalliform de piatră. Se întâlnesc cochilii de Nassa sp., de origine
EN
mediteraneiană, ceea ce învederează raporturi îndepărtate ale oamenilor

21 Corpaci, jud. Bălți. In față cu Stânca Hrițeni, pe malul stâng
al Prutului, se află Stânca-Corpaci, o așezare în aer liber cu urme mag-
daleniene : N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du
/C
Nord-Est, 1938, p. 74—75-

22. Cuconeștii-Veehi, jud. Bălți. Regiune bogată în urme paleo
litice. Până acum s’au identificat următoarele puncte : 1. La locul numit
„In Durduca”, o industrie levalloisiană evoluată; 2. „La Moara Popei”,
SI
o industrie aparținând solutreanului superior; 3. La punctul zis

„In Ponoare” s'a descoperit o serie de silexuri de tradiție mousteriană,
o alta aparținând solutreanului mijlociu și 6 ultimă grupă aparți
IA
nând magdalenianului; din această așezare provine bine cunoscutul

vârf de suliță în formă de „feuille de laurier”, cel mai frumos exem
plar al industriei solutreene din toată Europa răsăriteană. N. N. Mo
U
roșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938,

p. 67—76.
BC
RY
RA
paleolitici din țările noastre. De reținut că la Corman! s’a descoperit
și un humrns în stare fragmentară, care este în prezent cel dintâiu
rest de schelet paleolitic la Răsărit de Carpați și care trebue pus în
legătură cu stratul de cultură aurignaciană dela Cormani și cu specia
LI B
homo sapiens fossilis. Aceiași literatură ca la Câșla-Negima (v. mai sus) ;
a se adăoga : I. Botez , Recherches de la Paleontologie humaine au Nord
de la Bessarabie, 1931, p. 54—62. N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleo
lith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p. 90—94 și 143.
23. Coșăuți, jud. Soroca. Pe terasa Nistrului, la locul numit ,,La
Y
Praguri” s’au cules câteva silexuri, nu tocmai caracteristice, dar totuși
T
ușor de atribuit paleoliticului superior : N. N. Moroșan, Le pleist. et le
paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p. 82. Descoperirile dela
SI
Coșăuți marchează deocamdată cele mai de Sud răspândiri ale indus
triilor paleolitice de pe dreapta Nistrului.
ER
24. Crăciunești, jud. Hunedoara. In peștera Sura-de-jos s’au găsit
obiecte paleolitice lucrate într’o tehnică aurignaciană. In împrejurimi
se mai află și alte două peșteri, în valea Chichereului și Cremene, ca Ba-
logul și Groapa-Lupului; în ambele peșteri s’a dat peste o industrie
IV
mousteriană. H. Breuil, Stations paleolithiques en Transylvanie, Bull.
de la Soc. des Sciences de Cluj, II, 2, 1925, p. 193 și urm. Dacia, I, 1924^
UN
p. 304. I. Nestor, Stand, p. 18.
25. Darabani, jud. Hotin. Descoperiri izolate, aparținând indus
triei aurignaciene. Darabani mai este cunoscut și prin stațiunile sale
cu ceramică pictată (v. mai jos). C. Ambrojevici, Urmele omului diluvial
în Basarabia, Bul. Muz. Naț. din Chișinău, I, 1926, p. 75 și urm. Cf.
AL
I. Nestor, Stand, p. 26.

26. Federi, jud. Hunedoara. Cinci peșteri cu urme paleolitice
(industrie mousteriană). Trei dintre aceste peșteri se găsesc pe Muntele
TR
Coasta-Vacii. Cercetările Abatelui H. Breuil, M. Roska și I. Moldovan.

In partea de Vest a satului Federi se află o mică peșteră, numită Gaura -
Cocoșului. Acolo s’a descoperit o industrie mousteriană. Aceiași industrie
s’a identificat și în gangul din apropierea acestei peșteri. Dacia, I, p. 297
EN
și urm. I. Nestor, Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumânien, 1933,

p. 15 ; Dacia, V—-VI, p. 70—71.
27. Gherman-Dumeni, jud. Bălți. In asociere cu multe resturi
/C
paleontologice, au apărut, pe terasa dintre cele două comune, silexuri

cu caracter levalloisian evoluat: N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith.
de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p. 65—66.
28. Grușevița, jud. Hotin. In apropiere de malul Nistrului s’a
identificat o industrie caracteristică paleoliticului superior : N. N. Mo
SI
roșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938, harta

cu răspândiri.
IA
29. Gurahonț, jud. Arad. La locul numit Poieni-în-deal s’au găsit

unele obiecte paleolitice, dar fără a avea un caracter precis, în ceea ce
privește încadrarea lor stilistică, deși unii cercetători s’au gândit la indus
U
tria chelleană : M. Roska, Dacia, II, 1925, p. 415.

30. Horghinești, jud. Hotin. In apropiere de sat s’au descoperit
BC
încă de mult câteva silexuri paleolitice de caracter aurignacian : I. N.

RY
•287
RA
Moroșan, Rev. științifică ,,V. Adamachi”,14,1928, p. 177 și urm. I. Nestor,
Stand, p. 26.
31. Iozășel, jud. Arad. Descoperirile paleolitice din această loca
litate nu sunt tocmai sigure, în ceeace privește încadrarea lor în grupa
LI B
civilizațiilor paleoliticului inferior (chellean). Atari urme au apărut
la Plopăt, ,,La Concini” și Dealul Rofi. In schimb, în matca părâului
Cremeneasa, s’au găsit obiecte de silex caracteristice civilizației solu-
treene (paleolitic superior), dar nu trebue neglijat faptul că aceste obiecte
au fost găsite la suprafață. Dacia, II, 1925, p. 404 și urm. Dacia, III—IV,
Y
1927—1932, P- J5—22. I. Nestor, Stand der Vorgeschichtsforschung in
T
Rumănien, 1933, p. 21.
32. La izvor, v. Ripiceni.
SI
33. Lencăuți, jud. Hotin. Stațiune paleolitică, din aurignacianul
superior = stratul I dela Voronovița. C. Ambrojevici, Dacia, III—IV,
1927—1932, p. 39.
ER
34. Lipcani, jud. Hotin, Localitate cunoscută prin ceramica pic
tată de stil Cucuteni (.v cap. Neolitic). In depozitele aluvionare din
fața abatorului comunal s’au cules silexuri din paleoliticul superior :
IV
N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est,
1938, p. 80—81.
35. Livenii-Vechi, jud. Dorohoi. La punctul numit Pichet, pe
UN
malul Prutului, s’au găsit unelte de silex din paleoliticul superior, ca și

la locul zis Valea Ciocoiului din corn. Livenii-Noi : Dacia, V—VI, 1935—
1936, p. 61; N. N. Moroșan, Ac. Rom., Mem. Secț. Șt., IV, 1927 p. 17;
id., Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p. 60.
36. Lona-Săsească, jud. Cluj. Un instrument aurignacian desco
AL
perit în strat cuaternar, pe teritoriul acestei comune, unde pare a fi

fost o așezare „în aer liber”. H. Breuil, Stations paleolithiques en Tran-
sylvanie, Bull. de la Soc. des Sc. de Cluj, II, 1925, p. 197, cu fig. 2, 9.
TR
37. Lopatnic, jud. Hotin. Stațiunea paleolitică se află la locul

zis ,,La Bortoasa”, în loess. Materialul arheologic descoperit acolo apar
ține aurignacianului mijlociu»: N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolithique
EN
de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p. 77—-79.

38. Manoleasa, jud. Dorohoi. Pe colina zisă Holmu sau Dealul
Satului, pe dreapta Prutului, se află o așezare preistorică „en plein air”
(în loess) din perioada magdaleniană : N. N. Moroșan, Le pleist. et le
/C
paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p- 53—'54-

39. Mânzătești, jud. Bălți. In depozitele cuaternare dela Vasilica
s’au descoperit silexuri aparținând levalloisianului superior: N. N.
Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938,
SI
p. 61—62; stațiunea este pe stânga Prutului și face parte din categoria

așezărilor în aer liber.
40. Mitoc, jud. Dorohoi. Localitatea cea mai veche cunoscută
IA
în literatura de specialitate, unde s’au descoperit cele dintâi urme paleo

litice din România. Pe teritoriul acestei comune se cunosc 4 stațiuni
paleolitice în aer liber : 1. La Pârâul Istrati, cu o industrie aurigna-
U
ciană; 2. La Pichet, cu aceiași industrie aurignaciană; 3. La Mori,

cu silexuri magdaleniene și 4. La Malul Galben, deasemeni cu o industrie
BC
RY
288. REVISTA ARHIVELOR
RA
magdaleniană. Regiunea Mitoc este deci foarte bogată în urme arheo
logice. N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-
Est, 1938, p. 55—6o.
41. Mințiul-Românesc, jud. Năsăud. In valea Someșului s’au des
LI B
coperit câteva silexuri caracteristice industriei aurignaciene. Dacia,
II, 1925, p. 416; I. Nestor, Stand, p. 19. Dacia, V-—VI, p. 73.
42. Molodova, jud Hotin. Așezare cunoscută și în epoca neolitică
(v. cap. respectiv). S'au făcut cercetări în repetate rânduri și din diferite
părți. La locul zis Bailova-Ripa s’a putut stabili și stratigrafia, cu nive
Y
lurile de cultură, care se succed pe rând, de jos în sus : mousterian su
T
perior, aurignacian superior și magdalenian. Silexurile mousterier.e
sunt foarte tipice, corespunzând industriei clasice mousteriene. Unele
SI
silexuri sunt de tip Abri-Audit, pentru care găsim paralele și în Oltenia.
ER
1938, P- 95—99 > acolo și restul bibliografiei.
43. Moneasa, jud. Arad. In peștera zisă Hoanca-Cohului, aproape
de comună s’au descoperit urme mousteriene. Dacia, II, 1925, p. 404.
44. Merești, jud. Odorheiu. Intr’o peșteră de pe proprietatea
IV
acestei comune s’a găsit un interesant lustruitor (lissoir) din os de ursus
spelaeus. Aparține industriei mousteriene. H. Breuil, Stations paleoli-
thiques en Transylvanie, Bull. de la Soc. des Sc. de Cluj, II, 1925, p. 197.
UN
I. Nestor, Stand, p. 18. Dacia, I, 1924, p. 297 și urm. Dacia, V-—VI, p. 73.
45. Nandru, jud. Hunedoara. Două peșteri cu urme paleolitice :
Peștera-din-jos cu silexuri tipice mousteriene și Peștera-din-sus, cu o
civilizație solutreiană foarte caracteristică, având analogii cu descope
AL
ririle contemporane din Ungaria (Peștera Szeleta), cu o alta magdale

niană și cea mai de jos mousteriană. J. Mallasz, Vorlăufiges Bericht
uber das Solutreen der Nandor-Hohle in Siebenburgen, Dolgozatok, IX-
TR
X, 1933—1934, P- 12—-15. Problema eolitelordela Nandru rămâne des

chisă, ca pretutindeni unde au apărut indicii ale omului „terțiar”.
46. Naslavcea, jud Soroca. In cuprinsul acestui sat de pe dreapta
Nistrului se cunosc Zm puncte cu urme paleolitice, aparținând pe rând
EN
mousterianului superior, aurignacianului și magdalenianului. De notat

că Naslavcea și Molodova rămân până în prezent cele mai de Răsărit
puncte cu o atare civilizație în România. C. Ambrojevici, Urmele omului
/C
diluvial în Basarabia, Bul. Muz. Naț. de St. Nat. din Chișinău, I, 1926.
1938, p. 82—85.
47. Nădășel, jud. Cluj. Trei silexuri descoperite la suprafața
solului, în corn. N., nu departe de Cluj. Aparțin mousterianului. H.
SI
Breuil, Stations paleol. en Transylvanie, Bull. de la Soc. des Sc. de Cluj,

II, 1925, p. 195. Dacia, I, 1924, p. 297 și urm.
IA
48. Negoriani, jud. Hotin. Silexuri paleolitice, provenind dintr’o

așezare în aer liber : N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie
du Nord-Est, 1938, p. 105 ; nu se specifică felul industriei.
U
49. Neporotova, jud. Hotin. Așezare în loess. Silexurile descoperite

aparțin aurignacianului. N. Florov, în Dări de seamă ale Inst. Geolog.
BC
Român, XIII, 1923—1924 (1930—9, p. 85—86. N. N. Moroșan, Le

pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p. 86—89.
RY
REPERTORIU ARHEOLOGIC ^89
RA
50. Ohaba-Ponor, jud. Hunedoara. Peștera Bordul-Mare, cerce
tată în repetate rânduri, cu rezultate importante. Stratigrafia bine deter
minată : patru stratede cultură mousteriană, în care a a păi ut și o falangă
LI B
dela piciorul drept al unui reprezentant al rasei de Neanderthal,
(strat III^, un strat aurignacian, un altul neo-eneolitic și un nivel
roman. Păună bogată: felis silvestris fossilis, ursus spelaeus, meles m.
foșsilis, crocotta spelaea, equus, bos prim., ovis, cervus canadensis
asiaticus fos. etc. Dacia, I, 1924, p. 279' și urm. Dacia, III—IV, 1927
Y
—1932, p. 13 ; Dacia, V—VI, 1935—1936, p. 73—75. H. Breuil, Sta-
T
tions paleolithiques en Transylvanie, Bull. de la Soc. des Sc. de Cluj, II,
I925> P- !95> St. Gaal, Die erste mitteldiluviale Menschenknochen aus
SI
Siebenbriigen, în Publ. Muzeului jud. Hunedoara, III—IV, 1928, p.
61—108. In stratul mousterian s’a descoperit și o industrie de os,
cea mai bine reprezentată până acum din Transilvania (M. Roska,
ER
în : Omagiul Wl. Demetrykiewicz, Poznan, 1930, p. 1—3).
51. Ojeva, jud. Hotin. Stațiune din perioada aurignaciană în aer
liber; silexurile se găsesc la suprafața terenului; la Ojeva este și o sta
IV
țiune neolitică. C. Ambrojevici, Beitrăge zur Kenntnis der Aurignacien-
kultur Bessarabiens und der Bukovina, Wiener Prăhist. Zeitschr., 1930.
’N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est,
UN
1938, p. 105.
52. Otachi, jud. Soroca. In cuprinsul comunei Otachi (Ataki-
Otaci; a nu se confunda cu Ataki, jud. Hotin) s’au descoperit urme paleo
litice, dar nu s’a determinat încă facies-ul industriei de acolo : N. N.
L
Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p.

105. ’
RA
53. Pererița, jud. Hotin. La 1 km. Sud-Est de sat e o așezare

paleolitică din aurignacian : N-. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith.
de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p. 79—80.
NT
54. Peștere, jud. Bihor. In peștera Igrița din valea Crișului, s’au
găsit silexuri lucrate și obiecte de os cu retușe, ambele industrii carac
teristice aurignacianului. Interesant este vârful confecționat din os
de ursus sp. Alte silexuri aparțin paleoliticului mijlociu (mousterian).
CE
H. Breuil, Stations paleolithiques en Transylvanie, Bull. de la Soc. des

Sc. de Cluj, 1925, voi. II, p. 210 ; Dacia, I, 1924, p. 308—309. I. Nestor,
Stand, p. 18—-19.
55. Ponor, jud. Hunedoara. Pe terasele diluviale ale Streiului, la
I/
locul zis Răcurele, cât și pe terasa aceluiași râu la Vârful Coastei și în

peștera dela Piatra Poienii (la o altitudine de 1132 m.) s’au găsit urme
S
paleolitice. In peștera amintită s’au oprit pentru puțin timp vânătorii

paleolitici, întocmai ca cei din Alpi. In ceea ce privește datarea mai
IA
precisă a acestor descoperiri, nu se poate face, din cauza aspectulni

nehotărât al silexurilor. Dacia, II, 1925, p. 411—412 ; ib., III—IV, p. 15.
56. Prelipce-Luka, jud. Cernăuți. Pe malul Nistrului, la Pr. I,.
U
s’au descoperit obiecte aurignaciene : I. Nestor, Stand, p. 26.

57. Prevaleni, jud. Hunedoara. M. Roska ar fi descoperit la Vârful
BC
Cremenei silexuri lucrate numai pe jumătate, în care vede un caracter

RY
RA
chellean (paleolitic inferior) : Dacia, III-—IV, 1927-—1932, p. 23 ; v.
observațiunile noastre mai jos (Valea-Mare').
58. Proseureni, jud. Botoșani. In straturile diluviale de pe pârâul
LI B
Ciuhor s’au cules unelte de silex aparținând paleoliticului superior.
Alte date mai precise nu posedăm. N. N. Moroșan, Noi contribuțiuni
preistorice asupra Basarabiei de Nord, Ac. Rom. Mem. Secț. Șt., t. VI,
1929, p. 2 (Memoriul 1).
59. Restev-Ataki, jud. Hotin. A se vedea Ataki, mai sus.
Y
60. Răspopinți, jud. Hotin. La locul zis ,,Hlubokii-Iar” este o
stațiune din aurignacianul superior: C. Ambrojevici, Urmele omului
T
diluvial în Basarabia, Bul. Muz. Naț. de St. Nat. din Chișinău, I, 1926;
SI
1938, p. 85—86.
61. Ripiceni, jud. Botoșani. In peștera numită Stânca Ripiceni s’au.
ER
determinat 4 strate de cultură (I, III, V și VII), despărțite între ele
prin câte un strat steril (II, IV, VI). Stratele I și III aparțin aurigna-
cianului superior și final, stratul V conține o civilizație solutreeană și
stratul VII una magdaleniană superioară. Peștera a fost deci locuită
IV
în tot răstimpul paleoliticului superior. Industriile celor trei perioade
sunt bine reprezentate. O industrie a osului, în adevăratul înțeles al
UN
cuvântului, a apărut pentru prima dată în această peșteră, de pe dreapta
Prutului. Se întâlnește și o bogată faună. Așezarea geografică a acestei
peșteri prezintă o importanță deosebită : este cea mai de Răsărit peș
teră extra-carpatică.
O amplă descriere a săpăturilor și descoperirilor la : N. N. Moroșan,
AL
La station paleolithique de grotte de Stânca Ripiceni, Dacia, V-—-VI, 1935-—•

1936, p. 1—22; id., Le pleistocene et le paleolithique de la Roumanie
du Nord-Est, 1938, p. 8—32; N. N. Moroșan și I. Simionescu, Ac. Rom.
TR
Mem. Secț. Șt., t. III, 1926, p. 6.

In apropiere de peșteră s’a găsit și un adăpost sub stâncă (abri-
sous-roche), locuit de omul mousterian; industria de silex și os este
EN
caracteristică mousterianului superior. De aceea suntem și noi înclinați

a crede că, cel puțin o parte a peșterii amintite, va fi fost locuită și în
perioada mousteriană, mai ales că unele unelte par a susține acest lucru.
(Cf. I. Nestor, Stand, p. 22-—23; Rev. Ist. Rom., X, 1940, p. 418).
/C
La punctul numit La Izvor, spre N. de Stânca Ripiceni, pe malul

drept al Prutului, se află o așezare paleolitică ,,en plein air”, cu urmă
toarele civilizații : levalloisian, mousterian superior, aurignacian supe
rior și magdalenian superior. Industria mousteriană oferă o bogăție
SI
și o varietate puțin obișnuite. In acest strat apare și o industrie a osului.

Sunt de subliniat analogiile cu mousterianul din Transilvania. S’au
găsit în asociere cu silexurile niousteriene podoabe de ivoriu. In această
IA
stațiune s’au descoperit bucăți de oxid de magneziu și de fier, ca și la

Stânca Ripiceni. Stațiunea a fost locuită și în neolitic (v. mai jos).
N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleol., p. 32—52.
U
62. Roman, jud. Roman. Urmele paleolitice : Dacia, V—VI,

1935—1936, p. 63.
BC
63. Sâgleț, jud. Dolj. A se vedea mai jos : Suharu.

RY
291
RA
64. Stânca Ripiceni, v. Ripiceni.
65. Stânca Hrițeni, jud. Dorohoi. A se vedea : Stroici.
66. Stroici, jud. Dorohoi. La 3 km. Nord de Stroici, la locul zis
Stânca Hrițeni, s au găsit dovezile unei industrii din paleoliticul superior :
LI B
P- 52—53 : nu posedăm alte date mai precise; stațiunea este ,,en plein
air” și a fost locuită și în epoca neolitică.
67. Suharul, jud. Dolj. De pe terasele Desnățuiului s’au adunat
Y
mai multe silexuri paleolitice. Dintre acestea, „vârful” dela Suharul,
de tip Abri-Audit, rămâne un produs caracteristic industriei aurigna-
T
ciene. Acest exemplar a fost dat până acum ca provenind dela Sâgleț
I. Nestor, Stand, p. 21; C. N. Plopșor, Arh. Olt., VIII, 1929, p. 351-—353 ;
SI
D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, 1939, p. 10.
68. Șerpenița, jud. Dorohoi. La marginea de Nord a satului, la
ER
punctul numit ,,La pod”, este o așezare paleolitică în aer liber foarte
bogată. Numeroasele silexuri adunate de acolo îndreptățise pe desco
peritor să se gândească la existența unui vast atelier : N. N. Moroșan,
Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p. 54; ca
IV
vreme, stratul superior se plasează în perioada magdaleniană.
69. Sculeni, jud. Bălți. La locul numit La Izvoare, pe stânga Pru
tului, se află o industrie aparținând mousterianului mijlociu : N. N. Mc-
UN
roșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938, p.

62—63; unele instrumente oferă un aspect levalloisian.
70. Sita, jud. Trei-Scaune. Așezare în plin aer (en plein air).
Faună și industrie din aurignacian (paleolitic superior). Dacia, I, 1924,
AL
p. 297 ; Dacia, N—Nl, p. 67.

71. Sângherița, jud. Mureș. Așezare în aer liber. Unelte de silex
și faună caracteristice mousterianului. H. Breuil, Stations paleolithiques
TR
en Transylvanie, Bull. de la Soc. des Sc. de Clui, II, 1925, p- I97-

72. Someșul-Rece, jud. Cluj. Peșteră cu urme paleolitice. Un
obiect caracteristic magdalenian. Faună tipică paleoliticului superior.
EN
Sc. de Cluj, II, 1925, p. 217. Dacia, V-VI, p. 78. I. Nestor, Stand,
p. 21. M. Roska atribuia acest unic obiect găsit în peștera amintită
industriei aurignaciene. {Public. Corn. Mon. Ist., Secț. p. Transilvania,
II, 1923, p. 51). Mai târziu însă începe a nu se mai îndoi de prezența
/C
magdalenianului în peștera dela S.R. (In : Volumul omagial ,,Wl.

Dimitrvkiewicz”, 1930, p. 1).
73. Slobozia-Ianouți, jud. Hotin. Pe malul Nistrului, la 5 km.
de sat, s’au cules silexuri din paleoliticul superior : C. N. Plopșor, Dacia,
SI
v—vi, 1935—1936, p. 57.

74. ștefănesti, jud. Botoșani. La Nord de sat, pe dreapta Pru
tului, s’au descoperit silexuri din paleoliticul superior : Dacia, V—VI,
IA
1935._ 1936, p. 62 ; N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Rouma

nie du Nord-Est, 1938, (harta cu răspândiri).
75. Topalul, jud. Constanța. La Sud de Hârșova și la 5 km. Nord
U
de satul Topalul pe Dunăre, s’a descoperit o peșteră, de unde s’au scos

numeroase resturi ale unei faune cuaternare, precum și silexuri, dintre
BC
RY
RA
care unele lucrate. Din păcate aceste silexuri nu sunt atât de caracte
ristice ca să fie atribuite în mod cert unei epoci anumite. Același lucru
se poate spune și despre obiectele de os. Totuși, prin comparație, în
special cu lucrurile din Transilvania, credem și noi că ne găsim în fața
LI B
a două niveluri : unul mousterian și un altul aurignacian. Viitoarele
cercetări vor aduce dovezi mai concludente. N. N. Moroșan, o stațiune
paleolitică în Dobrogea. Topalul, Mem. Ac. Rom. Secț. St., t. V, 1928.
I. Nestor, Stand, p. 22. Credem că este greșit a ne îndoi, împreună cu
Y
alții (C. N. Plopșor, Dacia, V—-VI, p. 59), chiar de caracterul paleolitic
al descoperirilor dela Topalul.
T
76. Turnișor, jud. Sibiu. Pe terasa râului Cibin, în dreptul corn.
Turnișor, s’a găsit o uneltă mousteriană tipică. Celelalte silexuri par a fi
SI
atipice. Ar putea proveni dintr'o așezare în aer liber, care urmează a fi
cercetată. H. Breuil, Stations paleol. en Transylvanie, Bull. de la Soc.
ER
des Sc. de Cluj, II, 1925, p. 195, cu fig. 2, 7. I. Nestor, Stand, p. 17.
Dacia, I,' 1924, p. 297 și urm.
77. Turea, jud. Cluj. Două silexuri descoperite la suprafața solului.
Par a aparține mai de grabă mousterianului, decât aurignacianului.
IV
Sc. de Cluj, II, 1925, p. 197. Dacia, V—-VI, p. 79, cu fig. 39, 3.
UN
78. Vasilica, jud. Bălți. A se vedea : Mânzătești, mai sus.
79. Viișoara, jud. Hotin. Trei puncte cu silexuri din paleoliticul
superior evoluat : N. N. Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie
du Nord-Est, 1938, p. 76—-77.
80. Valea-Chichereului, jud. Brașov. Un mare număr de silexuri
L
descoperite în loess. Iile dovedesc existența unui adevărat atelier al

RA
vânătorilor solutreeni (paleolitic superior). Foarte interesante sunt cele

cinci vârfuri de suliță în formă de „frunză de laur”. M. Roska, BmZ.
Soc. de St. din Cluj, II, 4, 1925, p. 789. Dacia, V—VI, p. 79.
81. Vitănești, jud. Putna. In 1924 Abatele H. Breuil, care a făcut
NT
cercetări interesante și în Transilvania, a descoperit la Vitănești mai

multe unelte paleolitice. C. N. Plopșor, Dacia, V—VI, 1935—1936, p- 63.
82. Valea-Mare, jud. Arad. Pe râulețul ,,Dudaiu”, ce se varsă
CE
în valea Iosaș pare a se fi descoperit o stațiune paleolitică, acheuleană,

după unii arheologi (M. Roska, Dacia, III—-IV, 1927—-1932, p. 22—23).
Silexuri similare s’au descoperit și la locul numit Gruiu (ibidem). Exis
tența paleolticului inferior din Transilvania rămâne încă o problemă
pe care doar viitorul o va putea deslega. Nu poate fi vorba, în niciun
I/
caz, de prezența așa zisei civilizații micoquiene (Ta Micoque) în părțile

noastre.
S
83. Voloșcova, jud. Hotin. Localitatea este cunoscută și prin

ceramica pictată descoperită acolo, chiar în mai multe puncte (v. cap.
IA
respectiv). Silexurile paleolitice apar la suprafață, împreună cu cele

neolitice și mesolitice. Ele aparțin paleoliticului superior. N. N. Moroșan,
Noi contribuțiuni preistorice asupra Basarabiei de Nord, Ac. Rom. Mem.
U
Secț. St., t. VI, 1929 ; C. N. Plopșor, Dacia, V—VI, 1935—1936, p. 58.

84. Voronivița, jud. Hotin. Așezare paleolitică în loess. Se datează
BC
în perioada aurignaciană. Nici acolo nu poate fi vorba de micoquian.

Literatură ca la Câșla-Negima.
RY
repertoriu arheologic
293
RA
84. Zamostea, jud. Storojineț. I,a locul Beriznâc, la 2 km. Sud
de Zamostea, pe Ceremuș, deci în regiunea cu dealuri din Bucovina,
s au făcut cercetări amănunțite într’o așezare paleolitică, din perioada
aurignaciană finală. S au scos silexuri tipice acestei industrii și s’a arătat
LI B
raporturile sale cu descoperirile similare din Moldova nord-estică (C.
Ambrojevici și Popovici, Zamostea I am Ceremuș, Dacia, V—VI, 1935—
I93^> p. 23—-39). Interesant că materialul brut a fost confecționat de
pe terasele Ceremușului. Analiza microscopică a cărbunilor din stratul
Y
de cultură a arătat că în aurignacian creșteau în Bucovina păduri de
Ulmus spec., Acer spec., Fagus silvatica și Carpinus Betulus.
T
SI
II. Mesolitieul
Mesoliticul ocupă, după cum spune dela sine chiar cuvântul, vre
ER
mea de tranziție dela paleolitic la neolitic : e o epocă de adânci prefaceri
în domeniul material și spiritual, de transformări și de adaptare la
forme noui de vieață. Clima se schimbă și ea, trecându-se la actualul
geologic. Rasele se amestecă și își pierd încet, încet, caracterul pur de
IV
până acum. Se nasc civilizații noui. Apare, deși timid, industria ceramică
și lustruirea uneltelor de piatră, un mare progres tehnic, pe care îl vor de
săvârși oamenii neoliticului, ai vremii celei noui. Omul preistoric a avut
UN
destulă vreme, în cursul miilor de ani ce s’au scurs dela apariția sa pe

pământ, ca să cunoască animalele'și să le domesticească. Astfel, în epoca
premergătoare de aproape a neoliticului va apare creșterea vitelor,
ca și. începutul agriculturii, ca îndeletniciri, care vor forma în neolitic
L
... —.... ................... ..... y

RA
Cronologie j Europa
Europa Europa Subdiviziuni Geologia
absolută centrală și climaterice
de Vest nordică aplpinâ
a. Chr. răsăriteană
Yoldia arctica.
NT
Subarctică.
Sfârșitul Urme
I 2.OOO-IO.OOO' Tundra. Dryas Biihl
magdaleni anului magdaleniene
octopetala.
"Betula nana.
CE
Ancylus fluvia-
Swidero-tar- Maglemose litis. Molusce
Azilian Gschnitz
denoisianul. (Kunda) de apă dulce.
Mesolitic Tardenoa- Mezvnianul
sian Cânele Climă boreală.
I târziu. domestic. Păduri ; mestea
Apariția
I/
! 10.000—5.000 brachi- Grupa , .Vârsta căn, pin, alun.

Cleanov- osului” Renul lipsește Daun
cefalilor Plopșor. Cerbul.
S
Ertebolle
IA
(Kjoken-
Litorina litorea.
moddings)
Mesolitic ! Campig- Urme Climă caldă, a- Actualul
Apariția
II nian campigniene tlantică; molift, geologic
ceramicei.
5.000—3.500 alun, stejar.
U
,,Prima epocă
| de piatră”.
BC
RY
RA
trăsătura esențială. Dar nicăieri nu se vede mai clar caracterul de tran
ziție ca în aspectul însuși al civilizațiilor mesolitice. In prima parte
a mesoliticului (Mesolitic I : 10.000—5000 a. Chr.), în care intră grupa
Cleanov-Plopșor din Oltenia, de caracter swidero-tardenoisian, trăiesc
LI B
elemente paleolitice, pe când în Mesoliticul II (5000—3500 a. Chr.) se
ivesc altele noui, care vor prepara sinteza neoliticului.
Mesoliticul nu este prea bine reprezentat la noi, Totuși, atât în
țara noastră, cât și aiurea, numai poate fi vorba de un hiatus, între
Y
paleolitic și mesolitic. Pentru prima parte a mesoliticului avem desco
peririle atât de caracteristice din Oltenia, iar pentiu Mesoliticul II
T
pe cele „campigniene” din Transilvania și Basarabia. Viitorul va aduce,
desigur, alte noui descoperiri. Aceasta cu atât mai mult, cu cât la Sud de
SI
Dunăre au fost semnalate încă de mult unele descoperirimesolitice.
E vorba de unele harpune, cu două șiruri de dinți, amintind pe cele
ER
aziliene (Mas d’Azil, Ariege) din Franța (H. Breuil, Voyage paleolithique
en Europe centrale, p. 346) 1).
IV
86. Cleanov, jud. Mehedinți. Pe dreapta Desnățuiului, la locul zis
Fiera, s’a identificat, încă din 1924 (C. N. Plopșor, Dacia, VII—VIII,
UN
1937—1940, p. 3—8) o așezare mesolitică. E vorba de o industrie mi-

crolitică, pe care am apropiat-o de descoperirile swidero-tardenoisiene
din Răsăritul Europei (D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, 1939,
p. 11—14). Ele aparțin primei părți a mesoliticului, ca și cele dela Plopșor
L
(v. mai jos). Materialul s’a întrebuințat cu mare economie, folosindu-se

și unele silexuri paleolitice, culese de mesolitici. N. N. Moroșan, Asupra
RA
mesoliticului din Oltenia, 1932.

87. Comarova, jud. Hotin. Pe platoul numit „Beșevca” se afla
o stațiune din epoca mesolitică. Industria are un caracter mesolitic.
NT
Mesolitic II. N. N. Moroșan, Noi contribuțiuni preistorice asupra Basa

rabiei de Nord, Ac. Rom. Mem. Secț. Șt., t. VI, 1929, p. 8—9 (Me
moriul 1).
88. Naslavcea, jud. Soroca. Mai multe locuri, unde au fost desco
CE
perite numeroase unelte de piatră și silex, de dimensiuni mari. Aceste

obiecte macrolitice au un caracter campignian, deci din a doua perioadă
a mesoliticului. N. N. Moroșan. Quesques observations sur le <\uaternaire
de la Moldavie deN.-E., în Dările de seamă ale ședințelor Institutului
I/
de Geografie Român, 1929/1930; id., Evoluția cercetărilor preistorice-

paleolitice din România de N.-E. și rezultatele obținute, 1933, p. 10 ;
S
id., Noi contribuțiuni preistorice asupra Basarabiei de Nord, Ac. Rom.,

Mem. Secț. Șt., t. VI, 1929, Memoriul 1, p. 4—6.
IA
1. Pentru terminologie: Azilianul, după loialitatea Mas d’Azil, Ariege (Franța) ;

U
tardenoisianul, Fere-en-Tardenois Aisne, (Franțaj siderianul, Swidry. mezynianul, Me-

zyn, lângă Varșovia; guvernământul Cernigow (Rusia); campigniamil, Campigny, Sei-
BC
ne-Inferieure (Franța); Maglemose (Runda), Danemarca; Ertebolle ,Jutlanda.

RY
295
RA
89. Plopșor, jud. Dolj. Două stațiuni cu o industrie microlitică
descoperite la locul numit Iroave și Magazie (C. N. Plopșor, Dacia,
VII—-VIII, 1937—194°> P- 8—-io). Silexuri de caracter swidero-tar-
LI B
denoisian, ca și la Cleanov (D. Berciu, Arheol. preist. a Olteniei, 1939,
p. 11—14). Mesolitic I.
90. Restev-Atachi. Jud, Hotin. In cuprinsul acestui sat se găsește
o vastă stațiune mesolitică ; obiectele descoperite aparțin unei industrii
macrolitice, de caracter campignian. Mesolitic II. N. N. Moroșan, Noi
Y
contribuțiuni preistorice asupra Basarabiei de Nord, Ac. Rom. Mem.
Secț. Șt., t. VI, 1929, Memoriul 1, p. 9—10.
T
91. Sălcuța, jud. Dolj. In apropiere de locul numit Râpa Roșie
s’au descoperit câteva silexuri mesolitice, de același caracter cu cele
SI
dela Cleanov și Plopșor : Dacia, VII—VIII, 1937—1940, p. 10.
92. Simnic, jud. Dolj. Silexuri similare celor dela Plopșor (Dacia,
ER
VII—VIII, 1937—1940, p. 10—11). Mesolitic I, swidero-tardenoisian.
93. Voloșeova, jud. Hotin. Localitatea așezată pe malul drept al
Nistrului, este cunoscută prin descoperirile paleolitice și neolitice (v.
cap. resp.). S’au semnalat acolo și „câteva ateliere mesolitice” : N. N.
IV
Moroșan, Le pleist. et le paleolith. de la Roumanie du Nord-Est, 1938,
p. 106. Unele silexuri descoperite la locul zis Haidamațichii-Iar par a
UN
avea un aspect „campignian”, deci din mesoliticul II.

94. Zănoaga, jud. Romanați. Un silex tipic mesoliticului; desco
perire întâmplătoare: Dacia, VII—VIII, 1937—;I_94°; P- JI- Intră
în aceiași civilizație de caracter swidero-tardenoisian dela Cleanov și
Plopșor, care nu reprezintă, precum am spus altă dată, decât două
L
faciesuri ale aceleiași culturi. Mesolitic I.

D. Berciu
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
LI B
T Y
AUTOGRAFE ȘI SIGILII DELA MIHAI VITEAZUL
SI
Studierea autografelor și sigiliilor cancelariilor românești con
stituie o problemă importantă în cercetarea monumentelor noastre
ER
diplomatice. Prin evidențierea acestor două elemente se poate deter
mina cu mai multă precisie dacă suntem sau nu în fața unui falsificat.
Și nu putem spune că n’au existat și nu există falsuri între actele
IV
noastre publice sau private. E drept însă că ele sunt mult mai reduse
ca număr decât în alte cancelarii. Dar oricâte ar fi trebue puse în
UN
adevărata lor lumină, pentru că numai astfel se pot înlătura afirmațiile
inexacte.
Din nefericire, cel puțin pentru partea mai veche, autografele
noastre se reduc la scrisul pisarilor, uneori amintiți, alteori anonimi.
L
Cu toate acestea se impune identificarea acestor scrisuri care, de multe

RA
ori, ne dau posibilitatea să le scoatem din anonimat. Numai această

clasificare ne poate, arăta gradul de cultură și de răspândire a știu
torilor de carte într’o cancelarie oarecare .Pentru studiul critic al ac
NT
telor însă această cunoaștere este de un deosebit interes deoarece în

lătură de-a-dreptul orice atribuire falsă.
Odată cu sec. XVI începe să apară și semnătura proprie a dom
CE
nilor și a unor demnitari. Avem astfel ocazia să le putem face, da

torită scrisului, chiar portretul grafologic. Pe lângă aceasta ni se dă
posibilitatea să întreprindem și o mai sigură studiere a autenticității,
critica diplomatică având acum un element în plus în discuție și nu
I/
cel mai puțin important. Dar el trebue observat cu deosebită atenție.

Se știe că falsificatorii, spre a provoca o mai mare încredere în falsul
S
lor, caută să nu lipsească nimic din ceeace cred că trebue să fi fost

IA
în vremea în care își propun să fixeze actul creat. Ori, cu cât vor fi
mai multe elemente aduse în sprijin, cu atât vor fi și mai multe abateri
revelatoare, ori cât de dibaciu ar fi falsificatorul.
U
Este dela sine înțeles că elementul principal de validare a actelor

BC
noastre rămâne tot sigiliul sau pecetea, mai ales în Moldova. Ori și
RY
AUTOGRAFE ȘI SIGIEII DELA MIHAI VITEAZUL
297
RA
aici pot să existe falsuri, uneori destul de isteț făcute, alteori cu totul
grosolan. Editorii noștri de documente nu le-au dat totdeauna atenția
cuvenită. Nu e destul să se amintească ce fel de sigiliu are actul
LI B
și dacă se păstrează sau nu, ci și dacă aparține emitentului, ce fel de
tip are și ce legendă poartă. Se constată destul de des că multe acte
au sigilii autentice însă străine, nu fiindcă emitentul n’a avut încă
timpul să-și facă unul, ci fiindcă falsificatorul, care poate fi chiar din
Y
cancelaria însăși, l-a luat dela alt act autentic fără trebuință și l-a
T
aplicat la apocriful său. Eucrul acesta se vede chiar la acte cu sigilii
atârnate ; deci el poate fi mult mai frecvent la cele cu sigilii aplicate
SI
timbrate. Hârtia de protecție se poate desface ușor de pe unul și
pune pe altul fără a-i distruge prea mult semnele imprimate în relief.
ER
Este evident că o bună studiere a actului, ținând seama de aceste
elemente, nu se poate face decât dacă am avea studii speciale pentru
fiecaie categorie, cu reproduceri de pe originale sigure. Ne lipsesc însă
IV
aceste lucrări ajutătoare prețioase și nimeni nu poate face astfel de
analize pe un singur act aflat uneori întâmplător, într’un depozit greu
UN
accesibil. Dar chiar într’un depozit bogat, fie și public, greutatea este
aceiaș. Nimănui nu i se vor putea încredința deodată toate actele
unui emitent, care pot fi cu sutele. Reproducerea lor prin fotocopii
fidele e prea costisitoare și nu și-o poate permite cercetătorul. Pentru
L
sigilii reproducerea aceasta este și mai grea necesitând aparate cu

RA
totul speciale. La noi nu cunosc nicio instituție cu depozite arhivistice,

dotată cu astfel de aparate absolut trebuitoare.
Aceasta fiind situația se pune cu toată seriozitatea chestia alcă
NT
tuirii repertoriului autografelor și sigiliilor românești. Odată adunate

la un loc, nu va mai fi îngăduit nici unui editor să lase la o parte
studierea unui act și din aceste puncte de vedere. Ca o contribuție
CE
în acest sens prezentăm acum autografele și sigiliile lui Mihai Viteazul,

începem cu acestea nu fiindcă Mihai Viteazul este o figură impună
toare în istoria noastră, și astăzi mai actuală ca oricând, ci fiindcă
epoca lui e cheie importantă în deslegarea tainelor trecutului românesc.
I/
De lumina pe care o vom arunca asupra actelor vieții lui depinde și

rezolvarea multor probleme istorice mai noui. Aici avem în vedere
S
numai actele lui ca Domn al Țării Românești.

IA
I. AUTOGRAFELE
U
Autografele lui Mihai Viteazul au preocupat mai insistent istorio

grafia noastră, determinând și un portret grafologic. Totuși este cazul
BC
să revenim. înfățișarea lor în ansamblu ar putea să aducă unele pre-

RY
RA
cizări. In tot cazul vor servi sigur la înlăturarea unor noui atribuiri
greșite.
H. ’Stahl studiind scrisul lui Alihai Viteazul, cu care ocazie îi
LI B
face și portretul grafologic, ajungea la conclusia că semna numai în
alfabet cirilic x). Socotea însă necesar un studiu mai amplu, pe care
îl și anunța : „rămânând ca, într’o lucrare separată asupra autografelor
lui Mihai Viteazul, să revin asupra acestei chestiuni atât de intere
Y
sante pentru grafologi ca și pentru istorici și paleografi i.
2)”. Până acum
T
această revenire nu s’a produs în amănunt3). Deaceia reluăm pro
blema pentru a aduce materialul necesar.
SI
Gr. Tocilescu pune cel dintâiu în discuție autograful lui Mihai
Viteazul. Publicând porunca din 1596 (7104) Februarie 1, dată din
ER
Gherghița, prin care Domnul își dă sieși satul Sularul din Dolj, cum
părat dela săteni cu 40.000 aspri4), Tocilescu observă în dosul actului,
scris pe hârtie de Crăciun grămătic, o însemnare pe care o transcrie
IV
și descrie astfel : „Cele cinci rânduri autografe ale lui Mihai-Vodă sunt
scrise cu cerneală mai neagră și se reproduc prin fototipie pe alătu
UN
rata tabelă (tab. X). Cuvintele GSadpSa 3,cajkha ce se văd scrise,

vertical sunt pe o bucată de hârtie care s’a lipit mai în urmă în
josul documentului... Dacă cele cinci rânduri de mai sus scrise de
L
Mihaiu Vodă ne destăinuiesc puțina deprindere ce avea de a scrie

româneasca sa cea aspră și vârtoasă, mai ușor fiindu-i de a învârti
RA
sabia decât de a ține condeiul — ele ne dau în acelaș timp o dovadă

strălucită de sentimentele generoase și democratice ale principelui...”56).
In însemnarea aceasta, a cărei lectură a provocat discuție •), se
NT
amintește că sătenii s’au răscumpărat cu 80.000 aspri dela Domn,

pe când era în Alba Iulia, și li s’au înapoiat cărțile. Actul în sine nu
are nimic suspect. Notița ar fi deci databilă cu Nov. 1599-—1600.
CE
i. Henri Stahl, Grafologia și expertizele în scrieri. Anonimul-Falsul, București) (1926),

p. 102—109.
I/
2. Id., ib., p. 107.

3. Cf. Id., Despre autografe, București 1936, p. 7.
S
4. Gr. G. Tocilescu, Documente inedite privitoare la istoria română. Un autograf

al lui Mihai-Vodă cel Viteaz, în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, an. II, voî.
IA
IV (1885), p. 542—544. Orig. a fost al lui C. Brăiloiu iar studentul în medicină G.

Ocășian l-a dăruit Muzeului Național de Antichități.
5. Id., ibid., p. 542 și 544. Tabla e greșit numerotată cu nr. III, voi, III, în
U
loc de nr. X, voi. IV.

6. A. IX Xenopol, Istoria Românilor, Iași 1890, voi. III, p. 407; cf. și ed. III,
BC
București 1927, voi. V, p. 323—-325.

RY
li 299
RA
Imediat după această informație D. A. Sturdza prezinte. Acade
miei Române în ședința dela 3 Mai 1885, un alt autograf 11Jh i Mihai
Viteazul, databil 1598 *). Descrierea lui e aceasta: „Comțî
_____ __ nd tră
LI B
surile scrisorii cu semnăturile lui Mihai Vodă de pe hrisoave , *și mai cu
seamă cu rândurile autografe scrise pe hrisovul dela i FebțȘalt:ie 1596
(7104) privitor la satul Sularul... nu rămâne nici o îndoială gă acest
bilet este autentic” 12).
Y
Observându-le mai de aproape, după reproducerile date, 3) putem
T
constata că în adevăr autograful publicat de Sturdza nu sufere nicio
bănuială. Are toate elementele necesare pentru identificare 4), fără a
SI
se recurge și la cel publicat de Tocilescu. Acesta în adevăr, dacă îl
raportăm la facsimilul Sturdza sau la semnăturile autografe în afară
ER
de bănuială, nu produce aceiaș impresie. Tocmai unde Tocilescu bă
nuia altă mână, adecă în cuvintele „Sularul Doljil”, este mâna Voe-
vodului. In ceeace privește adnotarea însăși, sunt în ea multe elemente
IV
care nu corespund scrisului autograf. Mai întâiu ansamblul nu arată
scrisul din creditivă ; apoi litere deosebite, prescurtări și legături altele
UN
decât cele vizibile în autografe. Ca asemănare nu găsesc decât litera

v (k) și poate a (a) ; cea dintâiu poartă caracteristica bară de închi
dere jos.
Ne lipsește materialul comparativ pentru a ne pronunța sigur
AL
asupra notei semnalate de Tocilescu. Dacă va fi în adevăr autograf

atunci deosebirea trebue căutată în starea sufletească și nervozitatea
TR
în care se va fi aflat Voevodul în vremea aceea la Bălgrad. Dar e puțin

probabil ca acest fapt să dea atâtea deosebiri de idiotisme.
Este drept că am putea avea destul material comparativ, dacă
EN
ar fi să ținem seama de celelalte reproduceri cunoscute, tot adnotări

pe diferite scrisori5). Dar acestea sunt decalcuri libere în care Se
simte mult scrisul celui care le-a copiat. Toate aceste însemnări ar trebui
/C
neapărat fotografiate și pe urmă studiate. Se prea poate ca cel puțin
1. Dimitrie A. Sturdza, 1. 0 scrisoare autografă dela Michaiu-Viteazul... extras

SI
din Anal. Acad. Rom. seria II, tom. VIII, București 1888.
2. Id., ibid., p. 3 (263).
3. Reprodus și de I. Bianu — N. Cartojan, Album de paleografie românească,
IA
ed. III, București 1940, pl. XXIII. Există și în edițiile anterioare.

4. Identificare perfectă cu semnăturile Domnului.
5. Cf. N. Iorga, Documente nouă în mare parte românești, relative la Petru Șchiopul
U
și Mihaiu Viteazul, extras din Anal. Acad. Rom., seria. II, mem. sect. ist. tom. XX, Bu
curești 1898, p. 61_ - 65/495—499. Id., Studii și documente, IV, București 1902. p. 1—14-
BC
RY
RA
unele din ele să aparțină grămăticului însoțitor; sunt elemente care
seamănă cu începutul scrisorilor, dat în aceleași decalcuri1).
In privința semnăturilor înseși trebue să arătăm că sunt destul
LI B
de multe reproduse. Nu sunt însă toate autentice 2). Poate că și decal-
chiarea să fie defectuoasă.
Toate aceste îndoieli ne fac să nu putem prezenta o înfățișare
de ansamblu a scrisului marelui Domn. Acum ne mulțumim numai
Y
cu prezentarea tuturor autografelor aflate în documentele păstrate la
T
Arhivele Statului din București. Când nu se dă indicația fondului în
seamnă că actele amintite sunt la secția istorică.
SI
Iată actele cu autografele respective :
I. 1595 (7103) Mai 4, București. Porunca prin care
ER
Mihai Viteazul întărește clucerului Calotă stăpânirea peste
o parte de moșie din Drevești, cumpărată dela Pupul,
Stoichiță și Hamza. Scrie Radul logofăt.
IV
Semnătura autografă, din lipsă de loc, e pe mar
gine în stânga, de sus în jos. [Fig. I.).
UN
II. 1595 (7103) Mai 20, București. Porunca prin

care Mihai Viteazul întărește stăpânirea lui Radul și
Neagoe peste părțile de moșie cumpărate în Stăncești.
Scrie Dragomir Star (Bătrânul).
L
Autograful domnesc sub monogram în stânga. Se

RA
observă că Voev'odul a semnat înainte de pecetluire, pe

cetea și timbrul ei de protecție acoperind în întregime
litera aruncat. [Planșa VIII. nr. i).
NT
III. 1595 (7103) Iunie 12, București. Porunca

prin care Mihai Viteazul întărește lui Radul și fiului
său Neagoe stăpânire asupra părților de delnițe cumpărate dela Buiac,
CE
cu jumătate din moară, din moșia Săcuiani. Scrie Mali (Cel mic) Manole.
Voevodul semnează
sub monogram în stânga.
(F?g. 2).
I/
IV. 1596 (7104) Iunie

10, Târgoviște. Porunca prin
S
care Mihai Viteazul dăru

IA
iește slugilor Iane și Tudor,

nepoții lui Mihalcea Banul,
U
1. Cf. exemplele date de Iorga, Petoru Șchiopul și Mihai Viteazul, 1. c.

2. Intre altele, parafa semnăturii pe adtul de jurământ către Rudolf II, la Iorga,
BC
Studii și documente, IV, p. i ; reprodusă și de Xenopol, Istoria Românilor, ed. III,

voi. V, p. 307.
RY
301
RA
două vaduri de moară pe apa Râmnicului-Sărat, pe locul orașului
domnesc Râmnicul-Sărat; vadurile sunt vândute de însuși Domnul.
Scrie Stan logofăt dela Săvești.
LI B
Autograful sub mo
nogram în stânga. (Fig. 3).
V. 1596 (7104) Iunie
19, Gherghița. Porunca prin
Y
care Mihai Viteazul întă
T
rește jup. Dragomir mare Fig- 3-
SI
stolnic și jup. Pâivul postelnic fiul lui Vlaicu și fratele lui Mandea
fost mare dregător (khk kcahkh npdKHTeaw), stăpânire peste satul
ER
Ciocoveanii. Cărțile vechi au fost pierdute când au venit Tătarii.
Scrie Radul.
Autograful Domnului este sub monogram în stânga și seamănă
cu cel de mai nainte. (Donațiuni, pach. XXXII, Doc. Nr. 1, copie
IV
fotografică).
VI. 1597 (7105) Ianuarie 21, Târgoviște. Porunca prin care Mihai
UN
Viteazul dăruiește părintelui Luca, arhiepiscop al Buzăului, să fie sf.

Episcopii satele Pojorâții, Stănuleștii, Găvăneștii-de-Sus și Găvăneștii-
de-Jos; satele au fost mai nainte libere dar s’au vândut apoi de bună
voie Domnului, care le face acum danie episcopiei. Scrie Neagul.
L
Semnătura în stânga sub monogram, înainte de aplicarea sigiliului.

RA
(F7’g-’ 4}-
NT
CE
S I/
IA
VII. 1597 (7105) Martie 23, Târgoviște. Porunca prin care Mihai
Viteazul dăruește lui Mihai paharnicul satul Brătiești, care e de moș
U
tenire al jupănesei lui Frujina; aceasta avea dela tatăl ei Cărstian

jumătate din sat iar cealaltă jumătate o vânduse fratele ei logofătului
BC
RY
RA
Teodosie, dela care o răscumpără Domnul și o dăruiește Frujinei, după
rugămintea ei. Scrie Nestor.
■ Autograful domnesc sub
LI B
monogram în stânga (Fig. 5).
(Depunerea Cocorăscu, pach.
I, doc. nr. 2).
VIII. 1597 (7105) Iulie
Y
1, Târgoviște. Porunca prin
T
care Mihai Viteazul întărește
SI
Mitropoliei stăpânirea satului
Lungi, pe care l-a dăruit Neaga vorniceasa a Mitrei fost mare Vornic,
ER
închinat încă de când a fost el viu. Satul era de moștenire al Neagăi.
De comun acord cu Vlădica Eftimie se statornicește ca Neaga, să stă
pânească jumătate de sat cât va fi în viață, urmând să treacă tot
IV
la Mitropolie după moartea ei și nimeni din rudeniile ei sau ale
Mitrei Vornicul să nu aibă vreo pretenție. Scrie Nestor grămătic.
Autograful sub monogram în stânga. {Planșa VII, Nr. II).
UN
IX. 1597 (7105) August 6, Târgoviște. Porunca prin care Mihai

Viteazul dă m-rii Tismana un sălaș (stata) de Țigani, cu care a
fost miluită de Barbul Postelnicul. Scrie Radul.
L
Autograful domnesc în zi
RA
stânga sub monogram. (Fig. 6).

Se mai văd firele din nisipul de
aur cu care a fost uscată cer
NT
neala.
Fig. 6.
X. 1598 (7106) Mai 27,
Târgoviște. Hrisovul prin care Mihai Viteazul întărește părintelui Duca,
CE
arhiepiscopul Buzăului, stăpânirea peste satele Pojorâții, Stănuleștii,

Găvăneștii-de-Sus și Găvăneștii-de-Jos, părțile cetelor care s’au vân
dut. Se iau oamenilor și cărțile ce au avut. Scrie Dan ot Zorești
Buzăvschi. Cp. și cu actul dela Nr. VI.
I/
Autograful Domnului în stânga peste monogram la mijloc. (Planșa

S
VIII, Nr. III).

XI. 1598 (7106) Iunie 20, fără loc. Porunca prin care Mihai Vi
IA
teazul întărește lui Stanciul logofăt și Balea spătar stăpânire peste

jumătate din ocinele lor Clocoticiul și Bumbești; Chirca și Rădeiu,
U
care s’au ridicat împotriva lor, nu au dreptate, după mărturia a 6 boieri.

Semnătura Domnului peste monogram în stânga. (Planșa VIII,
BC
Nr. IV). (Depunerea N. I. Piloiu, pach. I. doc. Nr. 2).

RY
303
RA
Actul este deteriorat, având și părți lipsă. Semnătura e puțin
deosebită în grosime și duet, dar nu-mi pare suspect; poate să se fi
făcut o retușare în măsura în care apărea distrugerea hârtiei.
LI B
XII. 1600 Iulie 29, Alba Iulia. Scrisoarea prin care Mihai Viteazul
renunță în folosul preoților sași la pătrimea de dijmă ce i se cuvine
și le acordă înlesniri la strângerea ei.
Act latinesc cu semnătura cirilică ; seamănă cu cea dela i Iulie
Y
1597- (Fotografii de documente, pach. I, doc. nr.31).
T
O semnătuiă înghemuită în stânga, deasupra monogramei, este
SI
aceea de pe actul dat lui Antonie Gr ama la 26 Sept. 1600, cunoscut
și din reproduceri *).
Toate autografele sunt reproduse în mărimea originalului In cea
ER
mai mare parte sunt identice în tot cursul celor șase ani în care le
aflăm. Unele nuanțe deosebite se văd în fig. 3 (a și d) și fig. 6 (mai
multe litere ; cea mai suspectă e d). Nu cred însă actele respective
IV
ca suspecte.
Din acestea se poate vedea o semnătură hotărîtă, energică și clară.
UN
Prin locul în care o pune, uneori chiar, în strâmta margine laterală,

sau înghesuit sub ultimul rând, rezultă că protocolul nu juca mare
rol în viața lui.
AL
Mai sunt însă și acte cu o semnătură deosebită, care denotă lim

pede falsificatul. Uneori e făcută cu destulă atenție, poate urmând un
original (Nr. XIII), dar alteori cu totul departe de el (Nr. XIV și
TR
XV). Le dăm și pe acestea pentru o mai bună comparație.

XIII. 1594 (7102) Ianuarie 4, București. Porunca prin care Mihai
Viteazul întărește stăpânirea m-rii Tismana peste satele și moșiile din
EN
hrisovul lui Mircea-cel-Bătrân.

Autograful domnesc în
stânga sub monogram. (Fig.
/C
7). Am contestat autenti

citatea actului și pentru
alte motive 12).
SI
XIV. 1594 (7102) Iulie

7, Târgoviște. Porunca prin care Mihai Viteazul dă m-rii Golgota
IA
să-i fie ocină toți vecinii pe care îi are; fuseseră mai întâiu cum-
1. V. mai jos, sigilii tip. I.

U
2. A. Sacerdoțeanu, Acte fără pecete, în Hrisovul, I (1941), p. 430—438, unde

se dă și o reproducere a actului în întregime, pl. V (și extras sub titlul : Note și co
BC
municări, I, p. 3—JI)-
RY
RA
părați de Domn și făcuți apoi danie. Ei trebue să apere mănăstirea și
de hoți. Se adaugă scutiri de dări și donații de venituri domnești.
Scrie Neacșul logofăt.
LI B
Autograful Domnului peste monogram. (Fig. 8). Scrisul arată o
epocă mult mai târzie; întreținerea pergamentului, intenționat înve
chit și mototolit, arată falșificatula).
T Y
SI
ER
IV
UN
Fig. 8.
XV. 1594 (7103) Octomvrie 7, fără loc. Porunca prin care Mihai
Viteazul întărește stăpânirea Vistierului Andronic peste satul Groșani.
L
Scrie Cherce (KtpKt) logofăt.

Autograful Domnului peste monogram în stânga. (Fig. 9). Scrisul
RA
si pergamentul în aceiaș stare ca la precedentul. Falș’ificat grosolan.

NT
CE
S I/
Fig. 9.
IA
Nu am nicio îndoială că ultimele două semnături sunt false. Mi-a

dat mai mult lucru întâia (fig. 7), de pe un act pe care l-am mai
U
1. Const. R. Vasilescu, Mănăstirea Gorgota, București 1937 (extras din Biserica

ortodoxă română, LV, 1937), P- 6—7, folosește de bun actul. Dealtfel în aceiaș zi
BC
Mihai dădea din București un alt act jup. Udriște (v. mai jos sigilii, III, A).
RY
305
RA
discutat. Reluând chestiunea și în comparație cu toate celelalte (v.
mai ales fig. 6), văd că nu pot ajunge la alt rezultat. E o imitație
servilă și oscilatorie. I și o (din lw) arată nesiguranță; m nu este
LI B
frânt; h, a, d sunt deosebite, iar v atât de caracteristic, e buclat și
barat jos în loc să fie format dintr’un K larg deschis și barat jos. Nu
seamănă nici cu al doilea v din fig i, unde se vede o stănjenire a
scrisului datorită poziției. Toate acestea mă fac să trec semnătura între
Y
cele false.
T
Cred că semnătura latinească nu se mai poate atribui lui Mihai
Viteazulx). Semna in caractere chirilice căci vorbea numai românește
SI
și poate turcește1 2).
ER
II. SIGILIILE
Ne interesează acum numai sigiliile lui Mihai Viteazul ca Domn

IV
al Țării Românești, după actele păstrate în Arhivele Statului din Bu
curești. Nu ne preocupă nici înfățișarea evoluției sigiliilor noastre până
UN
la această dată. Suntem însă în momentul schimbării emblemei pe

care socotim necesar să o înfățișem prin descrierea făcută de Ioan
Bogdan : „Spre sfârșitul sec. XVI se ivește în Țara Românească și o
a treia emblemă, în care se contopesc cele două tipuri, pe care până
AL
aci le-am găsit izolate, pe cel dintâi în pecețile mici, pe al doilea în

cele mari. In documentele dela Brașov am găsit această nouă emblemă
întâiaș dată în pecetea lui Radu Mihnea dela 12 Sept. 1612 (Arh. No.
TR
772) ; ea constă din cele două corpuri întregi, îmbrăcate în caftane

lungi până la călcâe și cu capetele încoronate, între ele pomul, iar
deasupra pomului vulturul sau corbul cu crucea în cioc și cu aripile
EN
întinse ; deadreapta și deastânga crucei soarele și luna... înainte de

Radul Mihnea această pecete e întrebuințată de Mihnea Turcitul. In
Arh. Stat, avem mai multe exemplare bine păstrate, d. p. dela 5 Ian.
/C
și 16 Dech. 1587, 28 Ian. 1589, 18 Iunie 1590 ; unele au între cele

două elemente ale emblemei o bandă; legenda marginală e : f awaoc
tikj ROîKiic lw Alax'irk KOfBOAA.. Aceasta e pecetea obișnuită a lui
Mihai Viteazul. Cel mai vechiu exemplar ce cunosc e pe documentul
SI
dela 7 Iulie 1593 3) (Arh. Stat), cu legenda marginală : ț k. Iiv

AIh\'aha KOtKOAa și după ko«koa<» probabil data ștearsă... In doc. dela
IA
29 Aug. 1594 (Arh. Stat.) se citește : f m. k. lw Mh^ha itwiw,W k.
1. H. Stahl, Grafologia, p. 106.

U
2. N, Iorga, Petru Șchiopul și Mihai Viteazul, p. 21—22 (455—456).

3. Probabil greșală de lectură (Nota A. S.).
BC
RY
RA
^3pK. . Unele au și pe banda dela mijloc cuvinte : ț ca axa iukis axacpa|{ :
însăși mila lui dumnezeu, într’o redacție mai rea axa. iuk. a\acoam£-
sau AXApA1», , sau MApAi’t -. Cu neînsemnate variante în redacția
LI B
legendei și în ornamentică, acest al treilea tip de pecete este între
buințat dela Mihai Viteazul încoace de mai toți domnii Țării Ro
mânești din sec. XVII" 2).
Năsturel a urmărit deasemeni desfășurarea istorică a reprezen
Y
tărilor sigilografice ale Țării Românești. Pentru Mihai Viteazul, în
T
afară de tipul discutat 2), el ne mai dă această descriere : ,,ca titula
tură în exergă se citește : ț Ixv AIhâhak KCfKOAa și sub aquilă :
SI
MAKJKic AxapAÎf = rugă și milostenie. Personagiile domnești sunt
despărțite de un arbore care, pe un sigiliu, se vede a fi acostat de
ER
2 lei afruntați care se urcă pe trunchiu. Sus în semi-cercul superior se
află aquila cruciată însoțită de soare și de lună”3). Adaug că St.
Nicolaescu cetia astfel legenda : -ț h a\ak/K£ mapa1* — și rugă și
IV
milostenie, ț liv dlii\'AHak âfrrpoKAAX'HCKOH, ko£kc>a apA'k‘XCKC>H h axoaa.
3(axah = u> Mihail (domn) al Ungrovlahiei, voevod Ardealului și al
UN
Țării Moldovei4)”. Referindu-se tot la sigiliul mult discutat,

Const. Moisil dă această descriere : „Se observă lămurit într’un scut
oblong cu colțurile rotunjite, două personagii domnești încoronate,
față în față, plantând un pom desrădăcinat; trunchiul acestuia este
AL
susținut de doi lei afrontați. Peste vârful pomului este așezat un scut
mic ascuțit, având capul de bour al Moldovei, cu stea între coarne și
TR
însoțit la dreapta de un soare, la stânga de o lună conturnată. Dea

supra, într’un câmp despărțit de o eșarfă semicirculară cu deviză,se
află acvila cruciată a Țării Românești, însoțită la dreapta de soare,
EN
la stânga de lună (crai nou)... In realitate stema unită a lui Mihai Vi
teazul nu cuprinde decât două steme : a Țării Românești și a Mol
dovei. Cei doi lei cari susțin trunchiul pomului fac parte din stema
/C
1. I. Bogdan, Documente privitoare la relațiile Țării Românești cu Brașovul și

cu Țara Ungurească in sec. XV și XVI. I, 1413—1508, București 1905, p. LXVIII —
SI
LXIX.
2. Cf. Const. Jloisil, Noi studii de sigilografic românească, în Revista Arhivelor,
IV, 1 (1940), p. 100—104, și A. Sacerdoțeanu, Hrisovul și sigiliul lui Mihai Viteazul
IA
din 2Ș Iulie 1600, în ibid, p. 161—162.

3. Generalul P. V. Năsturel, Nova plantatio și regele României moștenitorul Im
periului Bizantin., București 1915, p. 47 (extras din Revista pentru istorie, arheologie
U
Și filologie, voi. XV). ,

4. St. Nicolaescu, Documente slavo-române, București 1905, p. 337 ; e vorba de
BC
sigiliul mult discutat, pe care îl și reproduce la p. 335.

RY
307
RA
1 ării Românești și au fost introduși și în stema proprie a acestui Stat
la începutul domniei lui Mihai” x).
In ceeace privește sigiliul cel mic mai avem de adăugat unele
LI B
discuții. Odată cu publicarea autografului lui Mihai Viteazul, Sturdza
analizează și pecetea cu care a fost întărit, în acești termeni : ,,Pe
sigiliu se află într’un scut vulturul tradițional cu corpul spre stânga,
cu capul întors spre dreapta și cu crucea în cioc ; în dreptul capului
Y
se văd în dreapta soarele, în stânga luna ; iar de-asupra scutului în-
T
cungiurat de un cerc este așezată o coroană. Intre acest cerc din lăuntru
și un al doilea cerc din afară se citește inscripțiunea următoare:
SI
Iw illHyaHA k. rocncAHn” ). E vorba de „sigiliul dom
nesc cel mic” 123).
ER
De acelaș sigiliu, aflat pe alt act, dat lui Grama, e vorba și în
descrierea pe care o face Ioan Bogdan : „Monogram ; iscălitură : pecete
mică de inel în ceară roșie, c. i cm. în diametru și foarte frumos lucrată ;
IV
în mijloc vulturul cu crucea în cioc și coroană deasupra lui, pe mar
gini legenda : f |ii«vijt] hw AWifaHA kojkoa 4” Tot despre el vorbește
UN
și St. Nicolaescu : „adaug și pecetia inel ; ea poartă următoarea legendă :

t rupCTHUR iw AxnyaHA kcsbca • inelul lui Mihail Voevod 5)” ; reve
nind mai spune : „Pecetia aplicată în față cu inel, de ceară roșie,
mică, rotundă cu legenda : , Iw dlMâuA kohkoa al k. rocnoAHH 6”.
L
Mai nainte, și după aceea mai toți editorii de documente dela

RA
Mihai Viteazul, când au avut prilejul, au amintit acest sigiliu inelar

fără a-1 mai descrie însă. Adăugăm numai mențiunea lui Veress : „Pe
cetea anulară în ceară roșie (reprodusă în mărime naturală) cu urmă
NT
toarea inscripție cirilică : ț Iw iHapHAK koikoa*1 h rocnoA”'11' 7* > >>cea

mai timpurie apariție a ei o cunosc de pe ordinul lui Mihai-Vodă
CE
1. Const. Moisil, Stema României. Originea și evoluția ei istorică și heraldică,

București 1931, p. 14 (extras din Boabe de grâu).
2. D. A. Sturdza, O scrisoare autografă, p. 3 (263). V. reproducerea în planșa
însoțitoare, însă lectura corectă trebue inversată : <u. k. recneAHH nv mh^ha bsskoao
I/
cf. și reproducerea la Bianu-Cartojan, Album, 1. c.

3. Sturdza, o. c., p. 3 (262).
S
4. I. Bogdan, Patru documente dela Mihai Viteazul ca Domn al Tării Românești,

al Ardealului și al Moldovei, în Prinos lui D. A. Sturdza, București 1903, p. 170.
IA
5. St. Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 338.

6. Id., Documente dela Mihai Vodă Viteazul ca Domn al Tării-Românești,al Ar~
dealului și al Moldovei — 1600—.București 1916, p. 31.
U
7. A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării-Ro-

mânești, București VI, 1933. P- 280, unde se dă și reproducerea în desen.
BC
RY
RA
din 29 Iulie 1600, aflător în Arhiva Națională Săsească din
Sibiu” !).
Cam atâta s’a spus despre sigiliile noastre vechi și despre ale
LI B
lui Mihai Viteazul. Voiu adăuga acum și alte constatări, bazate numai
pe materialul ce-mi stă la îndemână și am datoria de a-1 face cunoscut,
întâlnim numai două tipuri de sigilii : mic sau inelar și mijlociu.
Acesta din urmă, cel mai obișnuit, are însă mai multe variante. Pentru
Y
ușurință la clasificare le vom socoti pe toate ca tipuri. Pentru exem
T
plarul luat ca model dăm rezumatul actului care îl poartă ; alăturăm
pe scurt, cu data și obiectul actului, și pe celelalte care poartă acelaș
SI
sigiliu. M’am servit de ele pentru completarea legendei sau a descrierii.
ER
I. Consider ca întâiul tip sigiliul inelar :
1600 (7108) Sept. 26, Gura Teleajenului. Porunca prin care Mihai
Viteazul redă lui Antonie Grama toate moșiile răpite mai nainte. Scrie
IV
Drăghici logofăt 2).
Tot cu acest sigiliu a fost pecetluit și
UN
actul din 9 Nov. (fără an) prin care Mitrea

Vornicul dăruește m-rii Sf. Nicolae satul
Grozăvești, dar nu se poate distinge nimic
în afară de mărime. Actul trebuie datat
L
între 1593—1596 8).

RA
Pecetea are 14 mm. diam. Reprezintă

un scut, cu marginile neregulate, timbrat
cu o coroană (pare să fie imperială cu
NT
cruce); în câmp acvila cruciată în zbor;

în stânga luna (craiu nou), în dreapta
soarele ca o stea exagonală; în exergă :
CE
-J- [cî'l* nfMdTk] IW MHyaHA K*ER*Aa (^- PI

IX, fig. 1 și mărit în fig. 10).
II. Al doilea tip :
I/
1593 (7102) Dec. 20, București. Porunca prin care Mihai Viteazul
S
1. Id., ibid., p. 528. Afirmația ar fi exactă numai dacă sigiliul aflat de Veress
IA
pe un act din 12 Dec., 1600, ar constitui alt exemplar decât cel cunoscut de Sturdza’
ceeace nu cred.
2. Publicat de I. Bogdan, Patru documente dela Mihai Viteazul, p. 167—-170;
reproducerea litografică nu redă fidel originalul peceții (o mărește). St. Nicolaescu
U
Documente dgla Mihai-Vodă Viteazul,, p. 27—32 ; nici aici pecetea nu corespunde, re
producând mărit pe cea publicată de Sturdza.
BC
3. Mitrea Vornicul era mort de mai multă vreme, la 1 Iulie 1597 (v. mai sug,
autografe, Nr. VIII).
RY
30»
RA
întărește lui Duca stăpânire peste părțile cumpărate din satul Olte
nilor ; o parte provenia din schimbul cu Vlădica Mihail. Scrie Brațul.
Aceiaș pecete o întâlnim la 1593 (7101) Oct. 25 (depunerea Cio-
LI B
culescu, doc. Nr. 2), pentru satul Baia ; 1594 (7102) Ian. 4, hrisovul m-rii
lismana (v. mai sus la autografe, Nr. XIII), și la f. an Oct. 29, pentru
Obedinul m-rii Tismana.
Pecetea are 42 mm. diam. In câmpul peceții un pom cu rădăcini;
Y
de o parte și de alta personagiile încoronate cunoscute, înconjurate
T
de plante stilizate ; deasupra două eșarfe în semicerc; sus o cruce; în
exergă : ț ciio iumatk rnv auijcahak h phk raaiiik ; pe eșarfe :
SI
/ ca na KiKie. (F. pi. IX, fig. 2).
ER
III. Al treilea tip are două variante :
A. 1594 (7102) Iulie 7, București. Porunca prin care Mihai Vi
teazul întărește jup. Udriște din Bucșani stăpânirea asupra unui vad
IV
de moară pe apa Buzăului, care fusese dăruit de Pătrașcu Vodă jup.
Badea mare clucer, tatăl lui Udriște. Scrie Mușat.
Aceiaș pecete o mai întâlnim încă pe 7 acte, la : 1594 (7102)
UN
Mai 16, pentru satul Bujoreni; 1594 (7103) Sept. 26, Crăpești; 1594
(7103) Oct. 2, Elhovăț; 1595 (7103) Mai 3, Voinigești; 1595 (7103)
Aug. 24, Vlădenî; 1596 (7104) April 10, Olteni; 1597 (7105) Aug. 6,
AL
Țiganii m-rii Tismana (v. autografe, Nr. IX).

Pecetea are 40 mm. diam. In câmpul peceții un scut cu mar
ginile neregulate ; în mijlocul scutului pomul fără rădăcini susținut de
TR
cele două personagii, care nu par să aibă coroană ci mai degrabă că
ciuli ; lângă trunchiul pomului și împrejurul scutului plante ornamentale ;
câmpul de sus al peceții e despărțit de un arc de cerc perlat; în semi
EN
cerc acvila cruciată ; în stânga ei luna plină însă în ea indicat craiul

nou ; în dreapta soarele ; în exergă, de o parte și de alta a scutului :
t /M. k. IW —KomoA*» * <3PK- Pl- IX f^-3', în repro
/C
ducere arcul de cerc pare frânt datorită aplicării neglijente).

B. 1595 (7103) Mai 16, București. Porunca prin care Mihai Vi
teazul întărește lui Radul stăpânirea asupra unei jumătăți de ocină
SI
în Elhovățul de sus, pe care o avea dela Mircea Vodă și asupra ce

leilalte jumătăți de ocină pe care o răscumpărase dela Cristina ne-
poată-sa ; acum urmează să o stăpânească întreagă nepoții lui Radul,
IA
anume Popa Pârvan, Șain și Andreico. Scrie I,upul.

Aceiaș sigiliu îl mai întâlnim pe 8 acte, la : 1594 (7102) Mai 27,
U
pentru satul Orlești; 1594 (7102) Aug. 17. Bistrița ; 1595 (7103) Mai
2O( Stăncești (v. autografe. Nr. II); 1595 fără lună și zi, Brănești;
BC
RY
RA
1596 (7104) Iunie 10, moară la Râmnicul Sărat (v. autografe, Nr. IV);
1596 (7104) Aug. 31, Urâți; 1597 (7105) Ian. 11, Olteni; 1597 (7105)
Ian. 18, Berislăvești (pentru acestea două din urmă, v. autografele
LI B
Log. Teodosie x).
Pecetea are 41 mm. diam. Corespunde întru totul cu cea mai
de sus deosibindu-se coroana pomului care este mai mare și mai bine
stilizată și tăietura literilor mai îngrijită. (V. pl. IX. fig. 4).
Y
Acelaș tip de pecete îl mai întâlnim pe 14 acte : 1594 (7102)
T
Iunie 3, moară la Buzău ; 1594 (7102) Iunie 18, Tătaru ; 1594 (7102)
SI
Iunie 21, Dărădan; 1594 (7102) Iunie 28, Strâmtul (dep. Colibășianu,
Nr. 3) ; 1594 (7102) Aug. 29, Caracal; 1594 (7103) Sept. 6, Blăjoiu ;
ER
1594 (7103) Dec. 24, Toplița ; 1595 (7103) Mai 4. Drevești; 1595 (7103)
Iunie 12, Săcuiani (pentru amândouă, v. autografe Nr. I și III) ; 1595
(7104) Oct. 2, Găujani (dep. G. Em. Filipescu Nr. 13); 1596 (7104)
IV
Aprilie 14, Dobrușa ; 1596 (7104) Mai 4. Lupșanul; 1596 (7104) Iulie
4, Piersica ; 1596 (7104) Iulie 6, Comanca. Având în vedere starea
UN
lor de imprimare sau de conservare, nu le putem trece cu precizie
într’o variantă sau alta.
IV. Al patrulea tip :

AL
1596 (7104) Aug. 7, Târgoviște. Porunca prin care Mihai Viteazul

întărește jup. Mihalcea, fost Mare Ban, stăpânirea asupra satelor Că-
TR
lugărenii Manei și Călugărenii Stoicăi, ai căror săteni s’au vândut din

cauza nevoilor. Scrie Stan grămătic.
Acelaș sigiliu îl mai întâlnim pe 11 acte : 1597 (7105) Ian. 21,
EN
Pojorâții (v. autografe, Nr. VI) ; 1597 (7105) Mart. 23, Brătiești (v.
autografe Nr. VII) ; 1597 (7105) April 1, Bogdănești; 1597 (7105)
April 14, Cerbureni-Argeș; 1597 (7105) Mai 11, Izvorani-Argeș ; 1597
/C
(7105) Mai 20, Siliște (dep. Cocorăscu, Nr. 4) ; 1597 (7105) Iunie 3,
Neagra; 1597 (7105) Iunie 5, Foeștii de sus; 1597 Iunie 22, Săseni ;
1597 (7105) Iunie 27, Liseani; 1597 (7105) Iulie 30, Grădiștea-Muscel.
SI
Sigiliul are 43 mm. Corespunde întru totul cu varianta B de mai

sus cu deosebire că e și mai îngrijit lucrat, iar personagiile, ale căror
IA
haine sunt bine cutate, sunt mai subțiri și încoronate cu coroane prin
ciare deosebite. (V. pl. IX. fig. 5).
U
— . i
1. A. Sacerdoțeanu, Autografe ale lui Teodosie Mare Logofăt al lui Mihai Vi
BC
teazul, în Revista Arhivelor, IV, 2 (1941). p. 396—397.

RY
311
RA
V. Al cincilea tip :
1597 (7106) Noemvrie 3, Târgoviște. Porunca prin care Mihai
LI B
A iteazul întărește 1 ătului din Mărgineni stăpânirea moșiei și a viilor
cumpărate dela mai mulți. Scrie Radul grămătic.
Se mai întâlnește încă pe 15 acte : 1596 (7105) Oct. 5, Cuimești;
x597 (7IO5) April 5, Săruleștii de sus; 1597 (7105) Mai 31, Căldă-
Y
rușanii de sus; 1597 (7106) Dec. 3, Golgota; 1597—1598 (7106), f.
lună și zi, Vernești; 1598 (7106) Ian. 25, Liseani; 1598 (7106) Febr,
T
25, Țigănești; 1598 (7106) Mai 23, Horvătești; 1598 (7106) Iunie 4
SI
Olteani; 1598 (7106) Iulie 5, Ulița la Râmnicul-Vâlcii; 1599 (7107)
Ian. 15, Grădiștea-Muscel; idem (duplicat) ; 1599 (7107) Mai 18, Li
ER
seani ; 1600 (7108) Mart 25, Dobriceni.
Pecete de 44 mm. diam. Asemenea cu tipul IV; deosebire la
coroane ; câmpul peceții e împărțit printr’o eșarfă. In exergă : t Iu?
IV
MHX'aHAk _- KOtKOA*' (scrierea semiuncială) ; pe eșarfă : f cawa bjkîi —
MAPA!* (V. i>l. IX. fig. 6) x).
UN
N’am întâlnit nicio pecete atârnată, spre a o putea înfățișa și

pe aceea. Am găsit numai două acte care au fost validate astfel : 1597
(7106) Sept. 27, dania către Doamna Teodora2) și 1598 (7IQ6) Mai 27>
pentru Pojorâți (v. mai sus autografe, N . X). Nici unul no mai pa-
AL
strează acum.
Pe lângă actele înfățișate aici mai
TR
sunt și altele, destul de numeroase (în

total peste 120), dar care, când nu au
pierdut sigiliul cu totul, sunt în stare
EN
prea rea spre a putea fi studiate. In

schimb am găsit altele care poartă pe-
ceți străine. Le amintim și pe acestea.
1594 (7192) Iulie 7, Târgoviște, pen
/C
tru Golgota (v. mai sus autografe, Nr.

XIV) .
Acelaș sigiliu și pe alte două acte : Fig. 11.
SI
1594 (7103) Oct. 7, (v. autografe Nr.

XV) ; 1596 (7104) Iulie 8, pentru satul Albeștii Rătundului al m-rii
IA
Buna Vestire de lângă Buzău.
1. Este tipul prezentat și de Năsturel, Nova plantatio, p. 46—47.

U
1. Cf A. Sacerdoțeanu, Manila nu e fiica lui Mihai Viieazul, extras din Hrisovul

I (1941), unde e studiat, editat și reprodus în autotipie.
BC
RY
RA
Pecetea e de 45 mm. diam. Toate trei sunt rău stricate. Din
exergă nu pot ceti decât cu probabilitate : f Iw [AiHyH’k] kchkoaa....
KAauiKOE (îi./îg. zz). Am toată îndoiala asupra lecturii Mihnea, dedusă
LI B
am documentul dela 8 Iulie 1596. Tipul însă corespunde cu cel cunoscut
pentru Radu Mihnea x). E probabil ca toate trei documentele să fie false.
1595 (7103) Mai 19, București. Po
runca prin care Mihai Viteazul întărește
Y
m-rii Buna Vestire de lângă Buzău, stă
T
pânirea peste o parte din satul Rătunda ;
SI
sătenii se vânduseră vecini lui Andronic
vistier in cauza birului și a năpastelor :
„iar acele 7 năpăști le-am scos de
ER
tot din catastihul Domniei Mele”
(KaTdCTHY rocnoACTBO aih). Andronic
îl dăruește apoi mănăstirii. Scrie Voico
IV
logof. sin Fierea log.
Pecetea de 43 mm. diam.- are le-
UN
IW KotK]0A<» Partea pusă în pa-

renteze este bine nivelată, însă în locul acela nu pot fi mai mult de
cinci litere ; N fiind clar, nu se poate face altă completare, (n. fig. 12).
Documentul nu mi se pare suspect; e probabil ca să se fi luat timbrul
L
de pe altul. E modelul care a servit la facerea sigiliului lui Mihai

RA
Viteazul, descris la tipul II.

F. a. Martie 16, /. loc. Porunca prin
care Mihai Viteazul întărește lui Hristodor
NT
diaconul și fratelui său Dumitru, stăpânire

peste satul Piscani. Scrie Tegan.
Pecetea timbrată de 40 mm. diam.,
CE
are legenda: t Iw ra[jA kohk<wCHk

Ko]H[i5o]Ad h mu. In mare parte este ștearsă,
dar după tip și urmele legendei nu poate fi
I/
atribuită decât lui Vlad Vintilă Voevod

(1532—1535), corespunzând și cu reprodu
S
cerile cunoscute 1 ) (v. fig. 13). Originalul pare

23
suspect prin intitulație și adausul ultimului
IA
rând, însă filigrana arată hârtia folosită d

1. Cf. Năsturel, Nova plantatio, p. 53—54, fig. 57.
U
2. St. Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 335 : General P. V. Năsturel,,

Nova plantatio, p. 40.
BC
3. Compară cu cea reprodusă de N. Iorga, Petru Șchiopul și Mihai Viteazul.

P- 45-
RY
A. Sacerdoțeanu, Autografe și sigilii dela Mihai Viteazul. PLANȘA VIII.
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
UN
II.— 1597 Iulie 1.

AL
TR
EN
III. — 1598 Mai 27.

/C
SI
IA
IV. — 1598 Iunie 20.

U
Autografe dela Mihai Viteazul.

BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
A. Sacerdoțeanu, Autografe și sigilii dela Mihai Viteazul. PLANȘA IX.
RA
LI B
T Y
Fig. i.—-1630 (țeoS)
SI
Sept. 26.
ER
IV
UN
AL
Fig. 3.—T594 (7102) Iulie 7-

TR
EN
/C
SI
IA
Fig. 5. — 1596 (7IO4) 7*
Sigilii dela Mihai Viteazul.

U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
313
RA
încercând o fixare. în timp a folosinții acestor sigilii, rezultă :
I. Inelarul, e foarte probabil să fi avut unul singur tot timpul
domniei.
LI B
II. Apare numai între 1593 (7101) Oct. 25—1594 (7102) lan. 4. E
probabil întâiul sigiliu, care folosește de model pe al lui Mihnea Turcitul.
III. Varianta A, apare între 1594 (7102) Mai 16—1597 (7105)
Aug. 6. Varianta B între 1594 (7102) Mai 27—1597 (7105) Ian. 18.
Y
Incert. între 1594 (7102) Iunie 3 —1596 (7104) Iulie 6. Este tipul
întrebuințat mai mulți ani cu toate că are aceiaș dată 1593 (7102).
T
IV. Apare mai puțin timp : 1596 (7104) Aug. 7—1597 (7105) Iulie 30.
SI
Folosirea tipului III-IV se încheie în 1597.
V. Apare între 1596 (7105) Oct. 5 — 1600 (7108) Mart. 25. Dacă
ER
socotim, cum e mai probabil 3), începutul anului la 1 Ianuarie, atunci
acest tip e folosit între 1597 (7105) Oct. ■— 1600 1 2). Această problemă
se poate rezolvi însă și prin fixarea itinerariilor marelui Domn. Pentru
IV
începutul domniei x), aduc aici informația nouă. Ultimul document dela
Alexandru cel Rău, păstrat la arhive, e din 18 Aug. 1593 (7101), dat
UN
în București. Ea 14 Sept. 1593 (st. n.) se primea însă la Alba Iulia o

scrisoare a Sultanului în care anunța pe Sigismund că a luat domnia
lui Alexandru4). La 1 Oct. „după vechiul călindar” (11 Oct. st. n).
scria și Mihai Viteazul dela Bergaz anunțând lui Sigismund venirea
L
spre țară) 5. Scrisoarea aceasta ajungea la Alba Iulia după 18 zile,

RA
adică la 29 Oct. st. n.

Acum rămâne de văzut dacă pecețile folosite în Moldova și în
Ardeal au alt tip sau nu. In ceea ce privește Țara Românească, pentru
care am folosit 70 de acte, bănuiesc că nu se mai poate adăuga vreun
NT
alt tip, decât poate pentru cele atârnate. In tot cazul nu mai poate
fi vorba de lei afrontați.
încheiem acest studiu cu dorința de a se găsi un bun desinator
CE
care, folosind atât reproducerile cât și originalele, să ne dea bune re

produceri liniare. Arhivele Statului, cu constanta lipsă de sprijin și
înțelegere oficială, nu-și pot îngădui această lucrare necesară.
Aurelian Saeerdoțeanu
I/
1. Primul act din 7101 Oct. 25, dacă am calcula altfel, n’ar corespunde domniei
S
lui, cum nici cel din 7108 Sept. 26, nu ar mai corespunde textului (după cucerirea
Ardealului).
IA
2. Dat fiind faptul că adeseori pecețile se mutau dela un act la altul, datele
de mai sus sunt numai probabile.
3. Pe care în Liste de suverani, extras din Hrisovul, I (1941), p. 22, l-am pus
U
„Septemvrie 1593”.
4. A. Veress, Documente, VI ,p. 32.
BC
5. Id., ib., p. 39-

RY
RA
LI B
T Y
CONFLICTUL EPISCOPULUI EUGEN H ACM AN
CU PREOȚII DIN BUCOVINA, IN ANUL 1848
SI
Evenimentele politice din anul 1848 au trezit și preoțimea orto
ER
doxă din Bucovina.
Motive de nemulțumire erau destule. In fruntea eparhiei bucovi-
nene se afla episcopul Eugen Hacman, o fire despotă. In secretarul
IV
său Constantin Czechowski, care după unele știri necontrolabile nici
nu aparținea confesiei ortodoxe, Hacman a găsit o unealtă docilă pentru
UN
făurirea planurilor sale. Acest Czechowski elaboră în 1837, anul nu
mirii sale, un nou plan de organizare a eparhiei. După acest nou ,,Or-
dinariat”, consistoriul urma să fie desființat, iar conducerea eparhiei
trecută exclusiv în mânile episcopului. Lui Hacman îi plăcu planul
AL
și îl execută imediat. Astfel se institui în eparhia bucovineană un

regim dictatorial care nu putea fi suportat de preoțime. Hacman, vă-
zându-se transformat din păstor în stăpân, se purta brutal cu preoții,
TR
îi brusca cu prilejul săvârșirii serviciului divin, vorbea despre preoți

numai în mod disprețuitor și în urmă le refuza audiențele.
Czechowski, devenit atotputernic, nu era omul care să nu pro
EN
fite de situație. El făcea afaceri, vânzând parohiile. Simonia s’a încuibat

deabinelea în conducerea eparhiei bucovinene. Preoțimea, subordonată
episcopului și disprețuită de el, a mai avut de suportat manoperele
/C
necinstite ale unui secretar episcopal venal. Astfel preoții ortodocși din
Bucovina, exasperați de procedeele ilegale ale chiriarhului lor și ale se
cretarului acestuia, se hotărî să reacționeze.
SI
Ceeace am știut până acum despre conflictul ivit în anul 1848

între episcopul Hacman și preoțimea ortodoxă din Bucovina este egal
IA
cu zero. D. Ion Nistor în cartea sa „Istoria bisericii din Bucovina” p.

66, vorbește despre o mare adunare a preoților ortodocși din Bucovina
care s’a ținut în Cernăuți, în luna lui Martie 1848. Cu acest prilej,
U
zice D-sa, s’a cerut înființarea unei mitropolii unitare pentru toți Ro
BC
mânii ortodocși din Austria. Știrea aceasta nu corespunde adevărului.

RY
CONFLICTUL EPISCOPULUI EUGEN HACMAN
315
RA
In anul 1848 preoții ortodocși din Bucovina nu au avut preocupări
de ordin panromânesc. Ei au fost mai modești, străduindu-se să libereze
eparhia lor de regimul dictatorial instituit de episcopul lor în colabo
LI B
rare cu secretarul său.
Evenimentele s’au desfășurat astfel.
In luna lui Aprilie 1848, deci imediat după proclamarea consti
tuției austriace, profesorii Institutului teologic și conducătorii Semi
Y
narului teologic din Cernăuți se hotărîră să se pună în fruntea preo-
țimei nemulțumite. Ei se întruniră în ședință în ziua de 15/27 Aprilie
T
1848 și însărcinară pe profesorul Ioan Calinciuc cu elaborarea unui
SI
memoriu x).
Calinciuc a terminat memoriul după trei zile. In el se constată
ER
că preoțimea bucovineană așteptase ca Hacman să săvârșească lu
cruri mari. Dar toate speranțele ei s’au spulberat.S’au comis și se
comit nedreptăți. S’a introdus simonia. Preoțimea privește cu „inima
IV
sfâșiată” cum se compromite biserica. Hacman s’a obișnuit să vor
bească cu dispreț despre preoții săi, declarându-i „sufletește morți”.
UN
Ii apostrofează în biserică, ba chiar și în altar. Ii tratează ca pe niște

slugi când asistă la slujbele pontificale, și nu-i primește la recepții.
Tine, culmea rușinii, în edificiul episcopal femei fără rosturi bine de
finite. A desființat consistoriul înlocuindu-1 cu un așa zis „ordinariat”
AL
pe cât de ilegal, pe atât de insuportabil. Prin „ordinariat” s’a pus un

părete între episcop și preoțime. Episcopul a devenit dictator, iar
preoții slugile lui. Secretarul Czechowski e venal. „Să nu ne mai în
TR
șelăm, să vorbim deschis, noi care avem misiunea să propovăduim

adevărul”... „Nu mai avem biserică ortodoxă, avem un scaun papal”.
Preoțimea nemai dorind să suporte despotismul chiriarhului ei,
EN
cere : Desființarea Or dinar iatului, reînființarea consistoriului și rein

stalarea lui în toate drepturile conferite lui de legile canonice, numirea
mai multor persoane cu vază ca asesori consistoriali onorifici, trata
/C
ment cuviincios pentru cler în biserică și în afară de biserică, încetarea
1. Ioan Calinciuc s’a născut în 1812 în satul Milișăuți, județul Suceava, tata
preot. A urmat Liceul din Cernăuți, fiind coleg de clasă cu frații Constantin și Eu.
SI
doxiu Hurmuzachi, continuându-și studiile la Institutul teologic din Cernăuți și Uni

versitatea din Viena.
IA
A murit în Cernăuți, la 12/24 Februarie 1875. Vezi ziarul cernăuțean „Patria’

18/30 Iulie 1899 No. 299, Enciclopedia Română de C. Diaconovich și Foaia volantă ț
„Umbrei mult iubitului profesor al teologiei Ion Calinciuc repăusat în 12/24 Faur 1875’’
U
tipărită de „Auditorii teologiei gr. or. din Cernăuți” cu tiparul lui G. Piotrovschiîn
•Cernăuți. Se găsește la Biblioteca Acad. Rom. Manuscris 4490
BC
RY
RA
slujbelor desonorante în cursul asistenței la serviciile pontificale și în
urmă liberul acces la episcop *).
Acest memoriu a fost predat episcopului Hacman de cătră o de
LI B
putăție alcătuită din prof. Ion Calinciuc, arhimandritul Filaret Bendev-
schi, cei trei egumeni ai mănăstirilor Putna, Sucevița și Dragomirna
și din doi profesori ai Institutului Teologic. Ion Calinciuc, președin
tele deputăției, a rostit o scurtă cuvântare, după care a început să
Y
dea cetire memoriului. Dar n’a putut ceti mult, căci Hacman s’a în
furiat și l-a oprit pe Calinciuc. In astfel de condiții nu s’a putut continua
T
cu cetirea memoriului. Deputăția părăsi sala de recepție.
SI
Prin gestul său episcopul Hacman a deschis conflictul între el
și preoțime. Aceasta din urmă a cerut îndreptarea relelor, iar epis
ER
copul a refuzat împlinirea acestei dorinți.
Calinciuc, voind a ocoli conflictul, trimise la 22 Aprilie (4 Mai)
1848 lui Hacman o adresă lămuritoare. In rândurile preoțimii, zicea el,
IV
există o mare nemulțumire. Urmarea este lipsa de armonie, desordinea,
neîncrederea, tot lucruri care nu pot continua. Și boerimea e nemul
UN
țumită. Această stare de lucruri a îndemnat pe profesorii Institutului
Teologic și pe conducătorii Seminarului să alcătuească un memoriu.
S’a găsit cu cale să se facă întâiu o intervenție orală. Dacă vom fi
respinși „Nu vom mai tăcea, ci vom spune liber și deschis, ce ne
AL
doare, iar dacă nu vom fi ascultați, vom scrie". Calinciuc se simte

fericit că a putut rosti în fața episcopului „primul cuvânt liber"»
In urmă dânsul adaogă : „Cum gândesc eu, așa gândesc toți, dar nu
TR
toți dispun de forța morală necesară ca să-și exprime liber gândul

și să-l apere". Ce bine ar fi fost, dacă Hacman ar fi cedat dela în?
ceput. Dar Calinciuc a fost oprit să citească, și tratat ca un scanda
EN
lagiu, răzvrătitor.
Mai exista un motiv de conflict între Hacman și preoțime. Ro
mânii din Bucovina, atât boerimea cât și preoțimea, erau pe cale să
/C
alcătuească „Memoriul Bucovinei” care urma să fie predat împăra

tului de' către o deputăție alcătuită din delegați ai boerimei și ai preo
ției. Preoțimea s’a întrunit în Cernăuți la 21 Aprilie 1848 pentru a
SI
desemna pe cei doi delegați ai ei. Adunarea a fost convocată și pre

zidată de episcopul Hacman. Acesta a ținut cu acest prilej o scurtă
IA
cuvântare, îndemnând pe preoți la unire și bună înțelegere. După

aceasta s’a trecut la alegerea delegaților. Au reușit prof. Ion Calin-
U
1. Cele mai multe acte citate și reproduse în acest studiu au fost găsite în Ar
BC
hiva Mitropoliei Bucovinei, actele prezidiale XIV/i.

RY
CONFLICTUL EPISCOPULUI EUGEN HACMAN 317
RA
ciuc și spiritualul Seminarului teologic Teoctist Blajevici. Intr’o a-
dresă acești doi delegați comunică ep. Hacman rezultatul alegerii,
roagă aprobarea episcopală și cer o subvenție din fondurile episcopiei ’).
LI B
Acești doi delegați ai preoțimii nu erau pe placul lui Hacman.
El spera să fie ales și era sigur că va fi președintele deputăției buco-
vinene. De aceea a refuzat aprobarea, ordonând cu adresa din 1/13
Mai 1848 convocarea unei noi adunări pe ziua de 15/27 Mai 18481 2).
Y
In această adresă Hacman menționă că au sosit zorile libertății, care
permit să fie înfățișate împăratului dorințele clerului din Bucovina sau
T
chiar ale întregii Bucovine. Clerul adunat va urma să aleagă pe membrii
SI
deputăției însărcinată cu prezentarea Memoriului Bucovinei. El va
mai hotărî, dacă delegații clerului se vor prezenta împăratului separat
ER
_ sau odată cu delegații boerimii.
Reiese din afirmațiuni ulterioare că la această adunare profesorii
Institutului teologic și conducătorii Seminarului teologic n’au fost in
IV
vitați.
Adresa lui Hacman era de natură să producă confuzie în rândurile
UN
preoțimii. Pentru a o lămuri, prof. Ion Calinciuc adresă preoțimii un

apel care poartă sugestivul titlu : „Cătră frații și împreună lucrătorii
noștri în via Domnului din Bucovina” 3). Se atrage atenția preoților
că în urma libertăților acordate de constituție, ei sunt chemați să ve-
L
ghieze asupra binelui bisericii. Câte abuzuri, câte nedreptăți nu s’au

deslănțuit asupra preoților din Bucovina ! întâi este „mitarnicia”,
RA
adecă corupția, și pe urmă despotismul. Preoții nu mai vor, nu mai

pot să suporte jugul nedemn. Râd și străinii de rușinea ce o pățește
preoțimea. „Ordinariatul” nu este decât o „iscodire modernă”, me
NT
nită să facă din episcop despot al bisericii. Acest blăstămat „Ordinariat”

l-a ridicat „în cer” pe episcop și i-a scoborît pe preoți. „Dară până
când, fraților, să gemem noi sub defăimătoriul jug a politicei acestii?'*
CE
Omul nefast, „canțlerul” Czechowski trebue îndepărtat. „Veniți dar,

fraților să împlinim cea mai sfântă datorie (a) chemării noastre”. Preoții
convocați de episcop și informați de prof. Calinciuc sosiră la Cernăuți
în ziua fixată de 15/27 Mai 1848. „Soborul clirului Bucovinei” avu
I/
loc în Cernăuți în zilele de 15/27—17/29 Mai 1848.

S
Pentru a influența hotărîrile acestui sobor, bătrânul Doxachi

IA
1. Anexa 1.
2. Anexa 2.
U
3. Foaie volantă, fără dată, anonimă. Vezi Arhiva Mitropoliei Bucovinai, actele
prezidiale 1849, fascicola XIV/i. și Biblioteca Academiei Române, foi volante 1013.
BC
RY
RA
Hurmuzachi publică o broșură despre datoriile arhiereilor 1). Amenin
țător sună canonul 58 : „Episcopul ori prezviteiul lenevindu datoria
sa cătră cliros ori cătră norodu și neînvățând pre ei pravoslavia, să se
LI B
afurisască, și rămâind în trândăvire șilenevire să se cafterisască” (p. 9).
Din ordinul lui Hacman s’a publicat programul „Petiecerii în
deobște” a preoților. „Eparhialnica” adunare se va ține la episcopie.
In prima zi, la orele 9 dimineața, episcopul va deschide adunarea,
Y
iar după aceasta se va retrage. Clerul va rămâne în sală, pe când mem
T
brii cinului călugăresc se vor întruni în altă cameră. Fiecare grup va
avea să-și aleagă câte un președinte.
SI
Cu o seară înainte preoții au ținut o ședință în casa lui Calin-
ciuc, pentru a stabili ce atitudine să ia a doua zi.
ER
In 15/27 Mai 1848 o parte din preoți s’a adunat „în sala con-
sistoricească”, conform programului stabilit de Hacman. A lipsit Co-
linciuc și anturajul lui. Hacman deschise adunarea și dădu cetire pro
IV
gramului. După aceasta s’a îndepărtat și odată cu el au părăsit sala
și membrii cinului călugăresc. Clerul mirean a rămas în sală,' pentru
UN
a-și alege un pieședinte. Dar n’a fost posibil să se procedeze la ale

gere, fiindcă un vacarm indescriptibil s’a deslănțuit. Vorbele nu s’au
putut desluși. Atâta doar s’a putut înțelege că preoțimea protestează
împotiiva despotismului din eparhie.
AL
Văzând aceasta, episcopul Hacman intră din nou în sală, ordonă

să se facă liniște și ceru să se urmeze programul. Iya aceste vorbe scan
TR
dalul a isbucnit din nou. Discuția neputând continua, Hacman în

chise adunarea, anunțând continuarea ei pentru după masă la ora patru.
In timpul acesta prof. Calinciuc cu prietenii săi a ținut altă adu
EN
nare în încăperile Liceului de băieți. Calinciuc care o prezida, a de

monstrat că adunarea convocată de Hacman nu urmărește decât con
tinuarea regimului dictatorial de până acum, și anularea alegerii sale
/C
și a lui Blajevici ca membri ai deputăției ce urma să prezinte împă

ratului Memoriul Bucovinei. La urmă Calinciuc dădu cetire apelului
său.
După masă adunarea din edificiul episcopal a fost deschisă la
SI
ora 5. La început n’au fost de față decât puțini preoți. Dar după
câteva minute a apărut prof. Calinciuc cu aderenții săi și au umplut
IA
sala. S’a produs un sgomot mare, fiindcă, intenționat, preoții sosiți

mai târziu umblau de colo până colo, discutând cu voce tare.
U
1. Aga Doxachi Hurmuzachi, Datoriile arhiereilor și a proistoșilor bisericii, Cer

BC
năuți, Mai 1848, tradus din grecește.

RY
RA
Hacman a trimis întâiu pe un asesor pentru a-i liniști pe preoți.
Neurmând sfatul, însuși episcopul i-a somat să observe liniște. La
această admonestare s’a răspuns cu un nemaipomenit sgomot. Unii
LI B
vociferau, alții râdeau, fluerau sau băteau din picioare. In procesul
verbal al adunării se zice, că după rostirea admonestării „au rădicat
cei mai mulți de între acei mai târziu veniți un neobicinuit râs cu
strigare și batjocoritoriu râs”. Când sgomotul s’a mai potolit, prof.
Y
Calinciuc luă cuvântul comunicând că preoții adunați în Liceul de
băieți s’au constituit în adunare și, în consecință, adunarea din sala
T
episcopală n’are rost. Hacman, auzind aceste cuvinte, părăsi scaunul
SI
prezidențial și trecu în mijlocul răzvrătiților. Le-a exprimat părerea
de rău și declară închisă ședința 1).
ER
Adunarea lui Hacman n’a mai continuat. In schimb, toți preoții
s’au întrunit a doua zi, în 16/28 Mai 1848 în Liceul de băieți. Aici
ei au ales un „Comitet duhovnicesc”, cu Calinciuc drept președinte.
IV
După statute, comitetul duhovnicesc se constituia din 24 „mădulari
duhovnicești”. „Șeansele” urmau să se țină odată pe săptămână.
Scopul Comitetului a fost să discute problemele bisericii bucovinene
UN
și să dea sugestii pentru îndreptarea relelor2).

Atitudinea dârză a preoțimii bucovinene l-a scos din sărite pe
Hacman. Știindu-se stăpân pe „Ordinariatul” său, a crezut că va
L
reuși să destrame turma răzvrătiților, lovind în șef. In acest scop

chemă la episcopie pentru a doua zi după masă, adecă în 16/28 Mai,
RA
), iar pe Calinciuc îl somă separat

pe profesorii Institutului teologic 34
să apară tot atunci în fața sa, aducând cu sine și toate apelurile pro
vocatorii cu care reușise să revoluționeze pe preoți. Calinciuc va cere
NT
iertare, pentru a putea primi „dezlegare păcatului pentru amărîre ar

hiereului său”. El se va obliga ca pe viitor să nu mai revoluționeze
clerul și va promite „ca până în sfârșitul vieții sale să fie noao supus
CE
și ascultătoriu”. Nu va pune condiții, ci va fi mulțumit, dacă arhiereul

va fi iertător cu el. La urmă se adaogă fraza : „Trecând mai sus po
menit terminu, sângur îți vei prescrie urmările rele a neascultării”1).
Ion Calinciuc, care tocmai prezida adunarea preoților din Liceul
SI/
1. Anexa No. 3 și „Beschreibung der unter dem Bukovinăr Klerus im Iahre

1848 vorgefallenen Ereignisse”, Manuscris în Arhiva Mitropoliei Bucovinei, Actele pre-
IA
zidiale 1849 fascicola XIV/i.

2. Statutele duhovnicescului comitet din Bucovina, Cernăuți 20 Mai (1 luni)
1848, Arhiva Mitrop. Bucovinei, l. c.
U
3. Anexa No. 4.
4. Anexa No. 5.
BC
RY
RA
de băieți, aduse această adresă imediat la cunoștința adunării. Ur
marea a fost, că s’a alcătuit o adresă cătră Hacman cuprinzând urmă
toarele patru dorinți : Desființarea Ordinariatului, demiterea secreta
LI B
rului Const. Czechowski, instituirea senatului consistorial și în urmă
anularea adresei trimisă lui Calinciuc.
La început, Hacman refuză să împlinească aceste dorinți. In
urmă s’a prezentat la el o deputăție de boieri insistând asupra satis
Y
facerii dorințelor formulate. Târziu de tot, Hacman a cedat în parte.
A alcătuit o adresă în care menționă că, cedând forței, este gata să-l
T
demită pe secretarul Czechowski și să se oblige a răspunde la restul
SI
postulatelor într’un interval de 8 zile 1).
Hacman l-a și demis pe Czechowski, trimițându-i în aceeași zi
ER
o adresă în acest înțeles 2). In comunicarea făcută guvernului, Hacman
motivă demiterea lui Czechowski în felul următor : Cz. a fost tot timpul
funcționar ireproșabil „totuși adeseori, a fost învinuit că nu observă
IV
totdeauna acel grad de imparțialitate și de desinteres, care este con
diția esențială pentru un funcționar corect”. întrucât în timpul din
UN
urmă ura împotriva lui a crescut foarte mult, atât la preoțime, cât
și la public, adunarea duhovnicească a cerut înti’o adresă imediata
lui demitere. A crezut că trebuie să cedeze insistențelor preoților și
La suspendat din serviciu.
L
Adresa lui Hacman a fost respinsă de adunare. Ea nu a admis

RA
observarea că arhiereul a acționat din silă și a cerut să se accepte

imediat cele patru postulate. In acest sens i s’a trimis lui Hacman o
nouă adresă.
NT
Cum era de așteptat, Hacman, la început, a refuzat să accepte

cele patru postulate. Dar mai multe deputațiuni de boieri și de cetă
țeni i s’au prezentat stăruind la el să cedeze, acceptarea postulatelor
CE
fiind în interesul bisericii. Dar Hacman a refuzat cu încăpăținare. Nu

voea să cedeze în ruptul capului; în cele din urmă a declarat că e gata
să stea de vorbă cu clerul asupra celor patru postulate formulate cu
condiția să nu se știrbească autoritatea sa. El face acest gest, zise
I/
el, pentru a liniști spiritele și a restabili pacea atât de grav compro

misă din sânul preoțimii 3).
S
Și această adresă a lui Hacman a fost respinsă de adunare. I

IA
s’a cerut să răspundă afirmativ la toate punctele induse în adresă.

U
1. Anexa No. 6.
2. Anexa No. 7.
BC
3. Anexa No. 8.
RY
RA
Și de data aceasta au intervenit la el mai multe deputațiuni de boieri
și cetățeni. încercările lor au fost zădarnice. Hacman a declarat, că a
ajuns la limita concesiilor sale.
LI B
Primind acest răspuns ultimativ, adunarea duhovnicească, după
o desbatere mai lungă, luă o hotărîre eroică. Ea declară pe Hacman
nepotrivit pentru conducerea eparhiei. Ii lipsesc calitățile pentru a
putea sta în fruntea bisericii din Bucovina. Secere demiterea lui. Această
Y
hotărîre gravă se va depune într’un memoriu, care se va trimite guver-
norului din Lemberg și patriarhului din Carloviț. Conducerea provi
T
zorie a diecezei să fie dată în seama unei persoane onorabile, deo
SI
potrivă de simpatică clerului și autorităților statului. Acest conducător
provizor al eparhiei va elabora cu ajutorul mentorilor comitetului du
ER
hovnicesc un plan de reorganizare a eparniei, conform noii stări poli
tice cre’ată de revoluție.
In motivarea memoriului se constată, că Hacman a decepționat
IV
preoțimea. A introdus simonia și dictatura, a desființat consistoriui,
sfătuindu-se numai cu secretarul său, un om pecât de brutal pe atât
UN
de venal. Ordinariatul funcționează în mod ilegal. Hacman acordă
preoților un tratament insuportabil și găzduește femei în edificiul
episcopal.
Auzind de memoriu, Hacman și-a dat toată silința să împiedece
AL
expedierea lui. Văzând că nu reușește, s’a resemnat și a primit con

dițiile puse de preoțime. In consecință el trimise la 18/30 Mai 1848 o
adresă „cătră preacucernica și preacuvioasa adunare sinodală a clirului
TR
secular și regular a Bucovinei în Cernăuți”, menționând că împlinește

toate postulatele preoțimii. Convins fiind, zice el, că „socotința și
voința a unuia, de ar fi ea cât de bună, nu este destulă împotriva
EN
încredințării a mai multora” el a dimis pe „canțler al consistorului”

Kir Constantin Czechowski și a anulat adresa jignitoare trimisă lui
Calinciuc „acest răvnitor presviter și vrednic profesor”. De acum
/C
înainte „cea mai înaltă ocârmuire a trebilor bisericești” va fi consi

storiui, în care vor intra patru noi sfetnici consistoriali și opt asesori
onorari, aleși de clerul întregii Bucovine. El asigură adunarea că această
clipă în care semnează adresa „este cea mai norocită a vieții sale” 1).
SI
După terminarea conflictului, adunarea duhovnicească a fost

închisă. A rămas ca duhovnicescul comitet condus de prof. Calinciuc
IA
1. Biblioteca Acad. Rom. foi volante ion; I. Nistor, Istoria bisericii, pag. 67—■
69; Ziarul „Patriot” din Cernăuți No. 26 și 27 din 22 și 29 Oct. 1872, articolul
U
„Unser Kirchenregiment” ; Ziarul „Albina” 1866 No. 24, Originalele se găsesc în Arhiva
Mitropoliei Bucovinei, Actele prezidiale 1849, fascicola XIV/I.
BC
RY
RA
să veghieze asupra împlinirii promisiunilor făcute de Hacman. In
ședința sa din i Iunie 1848, s’a dat întâiu cetire adresei lui Hacman
și s’a hotărît să se trimită adrese de mulțumită atât lui Hacman cât
LI B
și boierilor. Au fost propuși cei patru consilieri consistoriali noi, între
care se afla și prof. Calinciuc, și cei opt asesori onorari.
In ședința a doua s’a hotărît desființarea celor două zile de boeresc
făcute până atunci preoților de către țărani. In schimb s’a cerut să
Y
îămână dotația cu pământ a preoților, zisă sesia. S’a luat în discuție
mărirea salariilor preoților și înființarea unei tipografii episcopale.
T
Comitetul duhovnicesc a ținut, în total, cinci ședințe x).
SI
Adresa de mulțumită a fost predată lui Hacman de Ion Calin
ciuc asistat de „mădulariul” Dimitrie Procopovici. Episcopul a fost
ER
ridicat în slavă, fiindcă „au revindecat vechile drituri și obiceiuri a
sf. bisericii noastre”. Hacman a răspuns, chemând pe toți în jurul său 12).
Lupta a fost grea. Cu atât mai frumoasă a fost victoria.
IV
Bucuria între preoți a fost mare. Un ecou al acestei bucurii se
găsește păstrat într’o odă închinată soborului duhovnicesc. Titlul ei
UN
este : „Odă la soborul clirolui Bucovinei, țânut în Cernăuți la 15. 16.

17 Mai 1848”. Broșura e anonimă, dar autorul ei nu este decât teo
logul Iraclie Porumbescu, care luase parte, ca privitor, la desbaterile
a cestui sobor. Entuziasmat de atitudinea dârză și demnă a preoțimii
AL
și bucuros că lupta a dat rezultate atât de strălucite, Porumbescu

laudă pe preoți pentru „sfânta învăpăeare” și pentru „haractirul”
dovedit, cu care au reușit să răpună pe „Iuda blăstămat”. Inzădar
TR
acest Iuda, care nu e decât secretarul Czechowski, umblă „scărșcând

în dinți” și târându-se în brânci pe la „pragurile protectoare”. Pă
catele sale de „Caiafa” cer răzbunare, cer satisfacție „pentru atâta
EN
despoeare și de zestre și de leafă”. „Veniți” dar, „Voi neîndreptățiți”...

„veniți (cu toții) și aduceți soborului mulțămire’”... căci „pre mitarnic
l’au surpat’’.
/C
Postulatele preoțimii și-au găsit expresie și în „Memoriul Buco

vinei” cunoscut sub numele de „Petiția Țării”. La punctul 11 s’a cerut
reorganizarea bisericii ortodoxe.
SI
Comitetul duhovnicesc a alcătuit și un memoriu separat care

s’a înaintat împăratului. In el se face întâiu un istoric al bisericii or
IA
todoxe din Bucovina. Timp de 11 ani (1775—1786) ea a rămas cu

organizația moștenită din vechea Moldovă. In anul 1786 ea a fost
U
1. Arhiva Mitropol. Bucov. 1. c. și Uricariul XIX pag. 17—26.

BC
2. Anexa No. 9.
RY
RA
reorganizată. Totuși preoții au rămas fără salar, fiind avizați la contri
buțiile din partea poporului : Boerescul și taxele. E evident că aceste
contribuții sunt învechite. De aceea se cere desființarea boerescului și
LI B
a taxelor și înlocuirea lor cu salarii primite dela Eondul bisericesc. S’a
mai cerut asigurarea în caz de pensionare, grija pentru văduvele și
copii preoților, și însfârșit dotarea corespunzătoare a călugărilor și
egumenilor. Consistoriul să fie constituit din consilieri stabili. Postul
Y
de secretar episcopal să fie desființat. Celelalte postulate sunt : con
struirea de case parohiale corespunzătoare, înființarea unei tipografii
T
diecezane, transformarea Institutului teologic în Facultate teologică,
SI
desființarea Seminarului teologic, el devenind neîncăpător și înființarea
de burse pentru teologi.
ER
Știm că Hacman a acceptat condițiile puse de preoțime. Dar
el n’a făcut-o decât din silă și din prudență. Respingerea postulatelor
l-ar fi făcut să-și piardă situația. In sufletul său s’a gândit la răz
IV
bunare. El dorea să întoarcă lovitura, la timp oportum, cu mai mare
putere, dacă nu împotriva preoților pe care îi socotea unelte credule,
elemente seduse, atunci contra urgisitului lor conducător, prof. Ion
UN
Calinciuc.
El și-a ales timpul, când după disolvarea parlamentului vienez
și a victoriei câștigate împotriva dușmanilor din afară și dinăuntru, a
AL
început prigoana împotriva elementelor revoluționare.

Când liniștea reintră în sânul bisericii oitodoxe din Bucovina,
Hacman se strădui să desființeze comitetul duhovnicesc. El publică
TR
întâiu o enciclică, numind-o „Apologhie pentru eparhia din Bucovina” 1).

In ea se menționează că odată cu ivirea revoluției s’au încercat re
forme și în Bucovina. S’a înființat un așa zis comitet pieoțesc „care
EN
e o iscoadă nouă în biserica sobornicească”. Acest comitet a voit să

diminueze drepturile „episcopalnice”. Secretarul Czechowski a fost
alungat, iar în locul lui s’au „urzit mădulari ca svetnici actualnici și
/C
mai mulți asesori honorari”. Făcându-se aluzie la Legiunea academică

din Viena, se susține, că la 15/27 Mai 1848 o seamă de preoți din
Cernăuți „însuflețiți de duhul cel veninos a sholerilor din Viena”...
„au smomit preoțimea”... „și au chemat preoțimea la ghimnaziu, s’au
SI
suit pe amvon rostind cuvântări îndemnând la împotrivire”.

IA
Această apologie inspirată sau chiar scrisă de Hacman, desvălue

foarte limpede sentimentele lui reacționare. In sufletul său, el a rămas
U
1. Foaie volantă, broșură anonimă. Din Arhiva Mitrop. Buc. 1. c.

BC
RY
RA
un adversar neîmpăcat al tuturor reformelor în biserică, și al propa
gatorilor lor.
După lansarea acestei apologii, Hacman trecu la fapte. El adresă
în Iulie 1848 lui Calinciuc o scrisoare, în care îl somă ca în curs de
LI B
trei zile să se prezinte la el aducând și toată corespondența comite
tului duhovnicesc. Până la publicarea deciziei episcopale, Calinciuc
va sista activitatea acestui comitet 1).
Y
Calinciuc nu se prezentă, în schimb trimise la termenul fixat o
adresă, în care menționă că duhovnicescul comitet a fost înființat în
T
ziua de 16/28 Mai 1848 de clerul Bucovinei. Comitetul are dreptul să
SI
funcționeze conform art. 22 din constituție. Calinciuc declară că e
gata să execute toate ordinele atât timp, cât îi permite conștiința.
ER
Dar tot el este hotărît să-și sacrifice viața când va fi vorba să acțio
neze împotriva conștiinței sale. Și copiindu-1 pe Luther, zise : „Așa sunt,
nu pot altfel, așa să-mi ajute Dumnezeu”.
IV
Eugen Hacman așteptă zădarnic timp de patru luni, ca să vină
Calinciuc. La sfârșitul lui Noemvrie 1848, Hacman dădu comitetului
duhovnicesc ultima lovitură, lovitura de moarte. El trimise lui Calin
UN
ciuc o nouă adresă în care îi comunică că niciodată nu a aprobat func

ționarea comitetului duhovnicesc. Astăzi, mai mult ca oricând, acest
comitet nu mai poate funcționa. A comis abuzuri, a produs confuzii
L
și este desaprobat de majoritatea clerului. De aceea ordonă lui Calin

ciuc să desființeze imediat comitetul și să raporteze de executare 2).
RA
Calinciuc a răspuns a doua zi, menționând că duhovnicescul

comitet, constituit din 20 membri, a procedat totdeauna corect. Sin
gura vină ce i s'ar putea aduce este că a fost prea zelos întru îndepli
NT
nirea misiunii sale. Comitetul nu poate fi desființat de președinte, ci

numai de adunarea membrilor. Va convoca pe membri și le va supune
ordinul primit.
CE
După acest episod atât de caracteristic pentru mentalitatea lui

Hacman, urmă o nouă acțiune a lui îndieptată împotriva preoților și
a urgisitului profesor Ion Calinciuc. El trimise guvernorului Galiței
I/
Goluchowski, de felul său magnat polonez, mai multe rapoarte, în

care vesteji acțiunea preoților bucovineni din luna lui Mai 1848 și
S
activitatea lui Calinciuc. Sesizat de ele, Goluchowski autoriză în luna

lui Februarie 1849 Pe Hacman să „exprime preoților care participaseră
IA
la evenimentele din luna lui Mai 1848 deplina sa desaprobare”. Pentru

U
1. Anexa No. 10.

2. Anexa No. 12.
BC
RY
RA
Calinciuc s’a pregătit o adresă separată, în care în cuvinte drastice
se vesteji atitudinea lui avută cu prilejul revoltei preoților din luna
Mai 1848.
Hacman execută imediat ordinul. El trimise fiecărui preot în
LI B
parte câte o adresă comunicându-le desaprobarea guvernorului galițian
și somându-i să ceară iertare pentru păcatele comise. Supuși ca de
obiceiu și temându-se de pedepse disciplinare, ei cerură iertare, sus
ținând ba că au fost seduși, ba că n’au știut ce fac.
Y
In scrisoarea trimisă lui Calinciuc, Hacman ținu să strecoare
T
câteva observații malițioase, atragându-i atenția asupra importanței
SI
scrisorii guvernorului și adaogând că acum Calinciuc se va putea con
vinge, că acțiunea lui pornită în primăvara anului 1848 a fost greșită,
Pe viitor Calinciuc se va feri să mai indispună pe superiorii săi. In
ER
caz contrar va suporta rigorile legii 1).
Nu știm, dacă Calinciuc a răspuns. Este și irelevant dacă a reac
ționat sau nu. Acțiunea atât de târzie a lui Hacman, făcută la adă
IV
postul și cu sprijinul unui guvern reacționar, n’a fost decât un act
de răzbunare. Răzbunare ineficace, fiindcă odiosul „Ordinariat” n’a
UN
mai putut fi reînviat.

învingător a rămas Calinciuc și cu el preoțimea. Prin acțiunea
lui Calinciuc, consistoriul a fost repus în drepturile sale consfințite de
legile canonice. S’a restabilit situația legală în locul ilegalității ce
L
domnise până atunci.

RA
ANEXE
NT
1.
PROFESORUL IOAN CALINCIUC CÂTRÂ EPISCOPUL HACMAN.

CE
Cemăw/f, 1848, Aprilie 29.

Hochwiirdigster Herr Bischof !
I/
Die am 21. April 1. J. von dem versammelten Clerus vorgenom-

mene Wahl der geistlichen Deputirten in Absicht auf die Uberbringung
S
der Bukovinăr Volks-Petizion an Seine Majestăt unseren aller durch-

lauchtigsten Kaiser fiel durch die Stimmenmehrheit der anwesenden
IA
Klostergeistlichkeit und Professoren auf uns Endesgefertigte und wir

haben sie mit dem Gefuhle des innigsten Dankes fur das in uns ges-
U
1. Anexa No. 13.

BC
RY
RA
chenkte Vertrauen und mit der Erklărung entgegen genommen, dasz
wir bereit sind, diesem ehrenvollen Rufe zu folgen, wennEure bischof-
liche Hoehwurden diese Wahl billigen sollten.
Ob wir nun Eueren bischoflichen Hoehwurden genehm sind
LI B
oder nicht, daruber ist uns bis zur Stunde noch keine Mittheilung ge-
worden.
So schmeichelhaft es fur uns wăre, eine Gelegenheit zu beniitzen,
um das in uns gesetzte Vertrauen zu verdienen, so sind wir dennoch
eben so gerne bereit diese Aufgabe jedem zu tiberlassen, den die allge-
Y
meine Meinung uns zu substituiren fur gut fănde, weil wir weit ent-
fernt sind zu glauben, dass es nicht ausser uns Mănner gebe, der diese
T
Mission auf eine wiirdevolle und erfolgreiche Weise auszufiihren im Stan-
SI
de wăre.
Sollten wir jedoch Seitens Eurer bischoflichen Hoehwurden mit
dieser inhaltschweren hochwichtigen Aufgabe betraut bleiben, so ver-
ER
sichern wir, dass wir uns redlich bestreben werden, um dieses Vertrauen
durch eine ehrenhafte und wiirdige Vollziehung unserer Obliegenheit
zu verdienen. IV
In diesem Falie erbitten wir uns eine baldige Mittheilung Ihres
hochachtungswurdigsten Entschlusses, damit wir Zeit gewinnen, die
gehorige Adjustirung zu besorgen und sonstige Vorkehrungen zu treffen,
UN
welche damit in Verbindung stehen.

Dabei erlauben wir uns ehrerbietigst zu bemerken, dass bei dem
Umstande, als uns die Mittel zu dieser Reise durchaus fehlen, wir
auszer Stande waren, dem an uns ergangenen Rufe zu folgen, wenn uns
L
solche nicht an die Hand gegeben wiirden, um deren Ermittlung wir

daher in aller Ehrerbiethigkeit ersuchen.
RA
Theoktist Blazewicz Seminar Spiritual.

Iohann Kalinczuk, Professor der Dogmatik.
NT
II.
EP. EUGEN HACMAN CĂTRĂ PROF. ION CARINCIUC.
CE
Cernăuți, 1848, Mai 1ți 3.

In Erledigung des Gesuches de dato 29. A.pril 1. J. wird den Her-
ren Bittstellern eroffnet, dasssich das Ordinariat iiber die auf Sie gefal-
lene Wahl der geistliclien Deputirten weder billigend noch miszbilligend
I/
aussprechen kdnne, weil es die Sache des gesammten Klerus, der

auch die hiezu erforderlichen Kosten zu tragen hătte, ist, sich solche
S
Deputirte zu wăhlen, fur welche er diese Kosten ohne Anstand bes-

treiten will.
IA
Ob die Wahl auf der Grundlage des Gesammtwillens geschah, diirfte

den Herren Bittstellern wohl bekannt seyn, woraus Sie zugleich en-
tnehmen diirften, inwieferne dieselben als Deputirte auf Bestreitung
U
der Reisemittel mit Zuversicht rechnen konnen.

Dimitrovici.
BC
RY
CONFLICTUL, EPISCOPULUI EUGEN HACMAN 327
RA
III.
PROCESUL VERBAL AL ADUNĂRII PREOȚILOR.
LI B
Cerwaw^’, 1848, Mai 15)27.
Protocol care în privința adunării a pravoslavnicului cliros din
Y
Bucovina spre descoperire voințelor și dorințelor pentru folosul bise
ricesc și însuși al său precum și luminare norodului pravoslavnic în
T
urmare orânduirei a înalt Preasfinției Sale Episcop Evghenie Hacman
din 1/13 .mai 1848 nl. 8 în zioa de astăzi s’au făcut.
SI
Propunere.
ER
Spre mai sus pomenita înalta arhierească orânduire s’au adunat
înainte de amiazăzi la 10 ceasuri clirosul din Bucovina în sala con-
sistoricească, în mijlocul a cărue între noi înalt preasfinție sa D. Epis
IV
cop Evghenie Hacman au rostit trebuințăi aceștii potrivit cuvânt, după
care eșind înalt presfinție sa s’au pășit la alegere prezidentului sub a
UN
cărue cârmă toate dorințele și voințele fiește care din clirosul fără
de nici un feliu de mărginire a voei să-și descopere. Insă fiind că prin
mai multe ceasuri între clirosul de mir rezultatul cel dorit nu s’a putut
scoposi, pentru aceea s’au hotărît îndeobște ca după amiazăzi la 5
ceasuri iarăși să se adune cu toți la sala consistoricească și așa fiind
L
adunați precum :
Din protoprezviterie a Cernăuților :
RA
1. D. protopresviter D. Procopovici.
2. D. parohul dela Voloca I. Balmoș.
3- „ dela Boian S. Androhovici.
NT
4- ,, dela Horece I. Dimitrovici.

5. ,, din Jucica Nouă.
Aceasta lucrare s’au curmat prin sosire a mai multor din cliros,
CE
între carii era profesorul theologhiei I. Calinciuc, Ianovici, spiritualul

Blajevici, Bendela, Vorobchievici și săminariștii Tarangul, Comoroșan
și Constantinovici, carii înainte de amiazăzi nu au fost la aceasta adu
nare stricând aceasta lucrare prin preumblare în sală, vorbe și râsuri,
I/
spre a căror alinare s’au orânduit de înalt preasfinție sa pe domn ase

sor I. Balmoș să poftească de tăcere. Neurmând însă aceasta apoi în
S
suși preasfinție sa au poftit ca să tacă, însă abie vorbind aceste au

rădicat cei mai mulți de între acei mai târziu veniți, au rădicat un
IA
neobicinuit râs cu strigare și batjocoritoriu râs, la care era de față și

slujitori canțelariei. Neputându-se dintru aceasta pricină mai sus po
menita lucrare înainta s’au rădicat înalt preasvinție sa depe scaun și
trecând prin mijlocul acelor răzvrătiți le-au arătat părere de rău cu
U
aducere aminte că s’au curmat cele ce era de lucrat.

BC
RY
RA
Cu aceasta s’au încheiat protocolul acesta și s’au iscălit de
toți cei ce au fost de față la începutul aceștii lucrări sub arhiereasca
ascultare și aceștii tulburări nefiind părtași.
Datum pre cum mai sus.
LI B
Mai mulți protopopi și preoți.
IV.
Y
EP. EUGEN HACMAN CĂTRĂ PROFESORII INSTITUTULUI
TEOLOGIC.
T
Cernăuți. 1848, Mai 16/28
SI
Cătră toți profesorii a Theologhii.
Cerând trebuință, poroncim ca Preacucerniciea Ta astăzi la 5
ER
ceasuri după ameazăzi să Te arăți înainte noastră.
Eugen.
V.
IV
EP. EUGEN HACMAN CĂTRĂ PROF. ION CALINCIUC.
UN
Cernăuți, 1848, Mai 16/28.
No. 100. Preacucerniciei Sale profesorului a Dogmaticei kir Ioan

Calinciuc.
AL
Fiiule '
Răutățile Tale cine le va spune ! Eale au ajuns până la cel mai
depe urmă gradu a stricăciunei a inimei Tale ! Grăbește acum ca să
TR
o îndreptezi îndată prin pocăință vinind la Noi astăzi Duminică la 5

ceasuri după ameazăzi spre a Ne ruga de ertare și spre a primi des-
legare păcatului pentru amărâre arhiereului tău, unde voi vorbi și
EN
pentru ispovedanie, pentru curățire sufletului. Spre scopusul acesta ce-

îem dela Tine, fiiiule, ca toate scrisorifle] de provocație prin care ai
adus pe o parte a clirului noastru la rătăcire și ori ce alte scrisori ce
ai făcut inprotiva noastră să le aduci cu tine ca îndată să le stingem
/C
prin foc, spre a nU să turbura prin eale pace între clirul și norodul
noastru. încă cerem dela Tine, ca pe totdeună să înceteazi a fi întă-
râtoriu altora și mai ales a clirului noastru ca până în sfârșitul vieții
Tale să fii noao supus și ascultătoriu și ca să Te porți așa precum
SI
să cuvine unui vrednic bărbat și cuvios preot. Iară din a Tale con
diții ce ai face noao, fiiule, nu primim altă ca dela un preot Noao
supus, decât numai această ca să-ți fiin cu mila, deacă de acum îna
IA
inte nu ne vei greși ceva și ca să Te tractărisim așa precum pe ori

care bun și nestricat preot.
Trecând mai sus pomenit terminu, săngur îți vei prescrie urmă
U
rile rele a neascultării. .

Eugen.
BC
RY
RA
VI.
EPISCOPUL EUGEN HACMAN CĂTRĂ ADUNAREA DUHOVNI
LI B
CEASCĂ.
No. 104.
Auf die mir von Euch Wohl und Ehrwiirdige Priester unserer von
Gott beschiitzten Diocese am gestrigen Tage iiberreichte Petizion finde
Y
ich zu erwiedern, dass ich in dem Punkte beziiglich des Herrn Consis
T
torial Kanzlers Konstantin Czechowski schon dermal nachzugeben mich
gezwungen sehe und ich trage ihm daher unter Einem auf, die bei
SI
ihm befindlichen Konsistorial Akten in unsere Hănde zu ubergeben.
Indem ich dieses Eurer Wohl und Ehrwiirden bekannt gebe, kann
ich nicht unterlassen, annoeh beizufugen, dass der erwăhnte wegen
ER
seines Krankheitszus-andes schon friiher beurlaubte Kanzler in den
Dienst des Consistoriums nicht mehr zuriicktreten werde.
Was jedoch die iibrigen Petizionspunkte betrifft, so werden die-
IV
selben wohl selbst einsehen, dass ihre Beantwortung eine lăngere Zeit
bediirfe, die ich auf 8 Tage festsetze.
Eugen,
UN
S’a trimis pe adresa profesorului Constantin Popovici.
. VII.
L
EPISCOPUL EUGEN HACMAN DEMITE PE SECRETARUL CON

RA
STANTIN CZECHOWSKI.
Dem Konsistorial Kanzler Herrn Konstantin Czechowski.
NT
Da ich dem Drange der Umstănde nachzugeben mich gezwungen

sehe, so trage ich Ihnen mit Bezug auf den am gestrigen Tage ertheil-
CE
ten einmonatlichen Urlaub auf, alle in Ihren Hănden befindlichen Ak-

tenstricke und Konsistorial-Sachen mir zu ubergeben und sich in diesem
einmonatlichen Zeitraume zu erklăren, ob Sie in Pensionsstand oder
in [ein] anderes Amt zu treten gedenken, damit ich hierwegen die nothigen
Schritte bei den hoheren Behorden machen konne, weil es bei der ge-
I/
genwărtigen Stimmung des sich auflehnenden und neuerungssiichtigen

Klerus nicht moglich sein wird, Sie weiterhin im Dienste zu behalten.
S
A.m Schlusze musz der gefertigte Bischof iiber ihren Verlust sein
Bedauern ausdrucken, so wie auch Ihren vorzuglichen Eifer und Streben
IA
mich in der Beforderung des Wohles der Diocese mit Ihren tiefen Ken-
ntnissen in allen Zweigen des Dienstes und genauer Umsicht krăftigst
zu unterstiitzen mit voller Zufriedenheitinsbesonderelobendanerkennen.
U
Eugen.
BC
RY
RA
VIII.
EPISCOPUL EUGEN HACMAN CĂTRĂ PROFESORUL IOAN CA-
LI B
LINCIUC.
Cernăuți, 1848, Mai 18)30.
No. 105.
Y
Um Ruhe und Einigkeit und Eintracht sowohl unter dem in
Spaltung gerathenen Klerus als auch zwischen dem gefertigten Bischofe
T
und dem eine Reform verlangenden geistlichen Personen zu erzielen
und die Gemuther zu beruhigen, wiinsche ich meinen Klerus sowohl
SI
uber den in der iiberreichten Petizion vom 16/28 Mai gestellten bereits
erledigten 2-ten Punkt, als auch iiber die anderen Punkte derselben zu
ER
vernehmen und zu ergriinden, wie diesem Allen ohne Verletzung der
bischoflichen Rechteund ohne das [Gesetz] mittels kirchlicher Cano nes
zwischen einem Oberhirten und der ihm unterstehenden Geistlichkeit
zu verriicken, abgeholfen werden konnte.
IV
Euer Wohl und Ehrwiirden werden somit aufgefordert eine
angemessene A.nzahl aus Ihrer Mitte zu wăhlen und um 11 Uhr Vor-
UN
mittags hierher abzuordern.
IX.
AL
PROFESORUL ION CALINCIUC CĂTRĂ EPISCOPUL EUGEN

HACMAN.
TR
ADRESA DE MULȚUMITĂ A COMITETULUI DUHOVNICESC.

Cernăuți, 1848,20 Mai (r Iunie)
EN
înalt Preasfințite arliipăstoriu, preaiubite a nostru părinte !

Marele act a libertății prin care ați oborât păretele care ne des-
părțe dela olaltă și înpiedeca toată înaintare și pășire obștescului bun,
/C
boală ce întru Hs. păstoria Voastră cu acea bucurie, sau mai adevă
rat, cu acel entusiasm l’au salutat, care vă siguripsește nemurire în
inimile noastre și a tuturor' compatrioților, pentru că el stălpește o
nouă strălucită epohă a Bucovinei, dela care înainte are să înceapă
SI
un nou fericit viitoriu.

Bucurie noaă ! pentrucă am revindecat vechile drituri și obice
iuri a sfintei bisericii noastre de care scrie : ,,Să nu calci hotarăle care
IA
au țărmurit părinții tăi”.

Măngăere noaă ! pentrucă ne-am învrednicit de înalta arhipăs-
toriască-Vă recunoștința râvnei noastre pentru binele obștesc.
U
Nădejde noaă ! și tuturor vecurilor viitoare ! pentrucă nu numai

toate condițiile a desvălirii noastre relighiozo-morale și a înfloririi pa-
BC
RY
RA
triei ne-ați încuviințat, ci și spre îndeplinire acestui act strălucit libe
ral nemuritoriu n’ați uitat cu înaltă-vă și puternică arhipăstorească bla-
goslovenie a-1 încununa.
Cu privire la aceste sentimente de care toți săntem pătrunși, toți
LI B
înalt Preasfinției Voastre pentru acest mare act a libertății cea mai
intimă mulțămire aducem cu deplină încredințare, că pentru a pute
spori și a folosi obștescul bun nu vom pregeta ori ce prilej a între
buința orice jârtvă a aduce, precum de altă parte grija vom purta, ca
noul veșmânt a nestricăciunei cu care ne-am îmbrăcat să rămâe pu-
Y
rure curat, neîntinat și fără prihană. Intru aceste toate ne va povățui
măna Celui de Sus care și până acuma pe noi slabe și nevrednice vase
T
•ca și oare când pe Sf. Apostoli, ne-au povățuit și ne-au învățat, ce
SI
să grăim și cum să pășim ca să venim la scopul dorit, iară dragoste
revindecată și obștească înfrățire răzămată pe deplină încredere care
s’au întărit între noi, ne va fi putere și curajul nostru și nădăjduim
ER
că nici odată nu va slăbi nici să va împuțina că dragostea ce adevă
rată nici odată nu să săvârșeaște nici să împuținează.
Iară ce să atinge de încredere aceasta o aflăm noi în cuvintele
înalt Prea Sfinției Voastre care ca un adevărat părinte cătră noi ră-
IV
tăciții ați rostit : „Veniți, fraților, să fim una”. Iară înalt Prea Sfin
ției Voastre să vă fie ca o dovadă a deplinei noastre încrederii lacri
UN
mile noastre cele fierbinți cu care cuvintelor acestor pline de mângâere
am răspuns; iale au fost lacrimile fiilor care după lungă înstrăinare
au cunoscut glasul părintelui său celui dulce, și căzându-i pe piept
plâng de bucurie că l-au aflat. Așa ne bucurăm și noi acuma și nădăj
duim și mai mare bucurie când vom vede rodurile mănoase odrăslind
L
sub pavăza constituției, de care ca se ne învrednicim a le vede și a

RA
le gusta și a ne îndulci de iale în prisos, purure vom ruga pre Tatăl,

pre Fiul și pre Sfântul și de viață făcătoriul Duh. Amin.
Dela Comitetul duhovnicesc a Bucovinei.
NT
Ioan Calinciuc -prezident.

Dimitri Procopovici, mădulariu.
CE
X.
EPISCOPUL EUGEN HACMAN ORDONĂ PROF. IOAN CALIN

CIUC SĂ SISTEZE LUCRĂRILE COMITETULUI DUHOVNICESC-
I/
Cernăuți, 1848, Iunie 23llulie 5.

S
Bekanntlich besteht zu Czernowitz ein sogenanntes geistliches

IA
Komite und Sie sind der Leiter desselben.

Welche Zwecke dieses Komite urspriinglich verfolgte, habe ich
erfahren. In welcher Eigenschaft es aber auch jetzt, nachdem sich
die Umstănde schon lăngst geănderț haben, noch immer besteht, ist
U
mir unbekannt.
BC
RY
RA
Um nun die Geschăfte und Leistungen des erwăhnten Komites
năher kennen zu lernen, fordere ich Sie auf, mir binnen 3 Tagen alle
welche immer Tendenz habende Agenzien dieses Komites, unterNam-
haftmachung der ordentlichen und korrespondirenden Mitglieder des-
LI B
selben, vorzulegen, bis dahin aber und solange sich jeder weiteren Wirk-
samkeit zu enthalten, bis ich mich dariiber werde ausgesprochen haben,
ob und in welcher Art, dann zu welchem Zwecke ein Komite zu Czer-
nowitz zu bestehen hătte.
Eugen.
Y
XI.
T
GUVERNORUL GALITIEI CONTELE GOLUCHOWSKI CĂTRĂ
SI
EPISCOPUL EUGEN HACMAN.
Lemberg, 1848, Noemvrie 14.
ER
Nr. 7336i.
Hochwurdigster Herr Bischof !
IV
Man findet Euer bischofliche Hochwiirden aufzufordern, dem
dortigen Konsistorial Sekretăr Konstantin Czechowski, welchem lăut
UN
Berichtes Euerer bischdflichen Hochwiirden vom 30. May 1. J. Zahl 106
unterm. 28 May 1. J. ein vierwochentlicher Urlaub ertheilt und lăut
dessen hierorts gemachter Anzeige eine Verlăngerung desselben bis 1.
Dezember 1. J. bewilligt worden ist, noch eine weitere Urlaubsverlăn-
gerung bis 1. Hornung 1849 zu ertheilen.
AL
Empfangen Euere Hochwiirden den Ausdruck der ausgezeichneten

Hochachtung, mit der ich die Ehre habe zu sein Eurer Hochwiirden
gehorsamer Diener.
TR
Goluchowski.
XII.
EN
EPISCOPUL EUGEN HACMAN CATRA PROFESORUL IOAN CA-

LINCIUC.
Cernăuți, 1848, Noemvrie 17I29.
/C
No. 218. Dem Professor der Dogmatik Herrn Ican Kalinczuk, hier.
Bekanntlich hat sich unter IhrerLeitung das sogenannte geistliche
Komite gebildet, wozu ich nie meine Beistimmung gegeben habe. Im
SI
Gegentheile habe ich vor und nach meinem Erlasse von 23. luni (6.
Iuli) meine Meinung oft geăuszert, dass ich mit dem Bestande dieses
Komites nicht einverstanden bin, allein dieselbe blieb unbeachtet. Ein
IA
Komite anderer Natur, wenn solches meine Priester nach Abschaffung des
gegenwărtigen mit Vorwissen ihres Bischofs gebildet hătten, hătte ich
gewisz gern gesehen. Dermahlen kann das nicht mehr geduldet werden,
U
weil es sich oft Misz-und Uibergriffe erlaubt habe, dann weil es zu vi elen
Beirrungen Anlasz giebt und endlich, weil es nunmehr einem noch
BC
RY
grdszeren Theile des Klerus zum Anstosze dient. Es schmerzte mich so
RA
sehr, dass das Komite nur gar so oft nicht im Sinne eines gottesfiir-
chtigen und dehmutigen Priesters und gegen die Absichten des Bischofs
und Kaisers gewirkt hat. Ich trage Ihnen daher auf, dieses Komite un-
LI B
ter eigener Verantwortung aufzuheben und dasz es nicht mehr be-
steht mir daruber ohne Verzug Bericht zu erstatten.
XIII.
T Y
EP. EUGEN HACMAN CĂTRĂ PROF. I. CAEINCIUC.
SI
Cernăuți, 1849, Martie 9/21.
ER
No. 17. Dem Wohlehrwiirdigen Professor der Dogmatik Herrn
Ioann Kalinczuk.
Aus Anlsaz des — liber die vorgekommenen, durch die Geistlich-
IV
keit der Diocese hervorgerufenen Ereignisse im Monathe Mai 1848 —■
an die hohe Eandesstelle erstatteten Berichtes zur Zahl 106/ord. hat das
hohe Eandesprăsidium mit dem Erlasze vom 6-ten Februar 1. J. Zahl
UN
93968 anher bedeutet, wie folgt :

„Ich kann bei dieser Gelegenheit nicht unterlassen Euerer bisch-
oflichen Gnaden zu bemerken, dasz die der Eandesstelle mit den Be-
richten vom 30-ten Mai und 28. Iuli vorigen Jahres zur Zahl 106 und
L
2464 mitgetheilten Ereignisse mich mit tiefer Trauer erfiillen, da selbe

mir den hochst betriibenden Beweis liefern, das die durch die Zeit-
RA
ereignisse entstandene . Begriffsverwirrung, durch welche verleitet

Untergebene gegen ihre vorgesezten Staatsbiirger gegen alle Schranken
der Gesetzlichkeit zu unerlaubten strafbaren Handlungen hingerissen
werden, auch den griechisch nicht unierten Clerus derart ergriff, dasz
NT
er sich so weit vergasz, die heiligsten Geliibde des geistlichen Standes,

die Demuthund den Gehorsam gegen ihre Oberhirten und die wich-
tigste Pflicht des Priesters, Achtung vor dem Gesetze, zu vergessen und
CE
sich sogar, nach vorliegenden eigenen Gestândnissen, der Aussseracht-

lassung alles Anstandes gegen die Person ihres Bischofs und des Misz-
brauchs des von S. Mayestăt allergnădigst in Aussicht gestellten As-
sociations-Rechtes schuldig machten”.
„MittiefemBedauern muszteich erfahren, dasz dieses gesetzwidrige
I/
Benehmen selbst Euere bischofliche Gnaden zu selbstsăndigen Ernen-

nungen und Beeidigungen von Konsistorial-Beamten drângte, wozu
S
Euerer bischoflichen Gnaden doch nur im Einverstăndnisse mit der

Eandesstelle nach dem Regulirungs-Plane vom Jahre 1786, die Befugnis
IA
zusteht, endlich auch von solchen der Bestand im besagten Regulie-

rungs-Plane gar nicht erwăhnt, daher unzulăssig ist”. „Ich bitte
demnach den an jenen Ereignissen betheiligten Priestern meine volle
U
Missbilligung erkennen zu geben”.

BC
RY
RA
Da Sie sich an diesen traurigen Breignissen betheiligt haben,
so trifft Sie die Missbilligung des hohen Landes Prăsidiums, welche
ich Ihnen, unter Anschlusz des Erlasses des hohen Landes Prăsidiums
mit dem Beisatze ertheile, dasz ich sehnlichst wiinsche, dasz Sie sich
LI B
im Gliicke, vorziigliche Făhigkeiten zu besitzen, nicht iibernehmen (pro
babil : iiberheben) und iiberschătzen, und Sie werden dann gewisz
nie mehr in die Gefahr des Monaths Mai 1848 kommen, Todsiinde der
Hoffahrt zu begehen und das Geboth der evangelischen Liebe zu iiber-
treten, werden nie mehr so traurige Falie thun, werden sich von jeder
Y
Anmassung ferne halten, werden mehr Achtung, Gehorsam und Sub-
ordination gegen Ihren Bischof haben.
T
Solite diese văterliche Ermahnung keine Wirkung hervorbrin-
SI
gen, so wiirde sich das hohe Landes Prăsidium, wie es in dem oben
erwăhnten Brlasse andeutet, in die unangenehme Lage versetzt sehen,
die getroffenen Konsistorial Verfiigungen zu desavouiren.
ER
Ubrigens werden Sie die Abhandlung Ihrer Lehre iiber das
allerheiligste Sakrament der Eucharistie, wie Sie solche als Professor
offentlich vortragen, der theologischen Lehranstalt um so mehr mit
IV
Beschleunigung ubergeben, als Sie dieser Obliegenheit, welche mit Or-
dinariats-Auftrag vom 8/20. luni 1843 Zahl 78 angeordnet wurde,
durch so viele Jahre nicht nachkommen wollen.
UN
Zugleich empfehle ich Ihnen ganz besonders, dassz Sie in dem

Tipikon, sowohl in dem gewohnlichen, als in dem der fur die 2 Wochen
vor der grossen Faste, und fur diese Faste selbst, dann in dem der
fur die Wochen der Pentikoste bestimmt ist, mit aliem Brnste uben,
um die Ordnung der Kirchen-Biicher genau zu lernen und mit
L
Bestimmtheit zu wissen, welches Kirchenbuch dem anderen voran-

RA
geht und anzeigt, wie die Kirchen Biicher nach einander folgen,
und um somit sich bald die vollkommene Kenntnis aller kirchlichen
Officien und nicht bloss jener der einfachen Vesper, vecernie, polunoșt-
nița, utrenie, und der heiligen Liturgie zu verschaffen, und um in
NT
der Verrichtung dieser Officien so vollkommen zu seyn, wie in jenen

eines Theologie Professors, ohne in Verlegenheit zu kommen, fremde
Beihilfe zu suchen.
CE
Ordine similare s’au trimis tuturor membrilor comitetului duhov

nicesc.
Teodor Balan.
S I/
IA
U
BC
RY
RA
LI B
T Y
SI
MISCELLANEA
ER
DARE DE SEAMĂ DESPRE ARHIVELE STATULUI
FĂCUTĂ CĂTRE CONSILIUL DE PERFECȚIONARE
IV
(1 IANUARIE — 31 DECEMVRIE 1940)
UN
Prezentăm situația Arhivelor Statului dela i Ianuarie până la

31 Decemvrie 1940.
Este anul marilor nenorociri care s’au abătut asupra țării noastre
rând pe rând, tinzând toate la o ireparabilă prăbușire dacă nu am
L
fi avut un conducător nou în stare să o oprească. In această situație

instituția noastră a suferit și ea pagube însemnate în oameni și ma
RA
terial. Astfel ne-a fost imposibil să evacuăm ceva din arhivele foarte
importante dela Cernăuți și Chișinău pierdute ca urmare a ultimatului
sovietic dela 28 Iunie 1940, concomitent cu șantajul celorlați vecini.
Credem însă că materialul arhivistic nu e pierdut. In parte și perso
NT
nalul acestor arhive a rămas pe loc. Am evacuat în schimb toată ar

hiva din Cluj, orașul fiind cedat Ungurilor prin arbitajul dela Viena
din 30 August 1940. Această situație mai bună a Arhivelor Transil
CE
vaniei se datorește în primul rând d-lui prof. D. Caracostea, ministrul

Educației Naționale, care a sprijinit cu hotărîre stăruitoarele noastre
demersuri.
Vom munci înzecit spre a câștiga aceea ce am pierdut. Știm că
vremurile se răzbună totdeauna.
I/
*
S
Cu toate greutățile întâmpinate Arhivele Statului n’au încetat

de a-și păzi și mări patrimoniul, rezervă inepuisabilă pentru aflarea
IA
și documentarea temeiului nostru istoric și național, care va rămâne

neclintit în fața oricăror valuri, oricât de mari și de furioase ar fi ele.
Deasemeni am mers mai departe cu organizarea lucrului interior, pe
U
care îl voiu schița în aceste rânduri.

BC
RY
RA
I. Lucrări de arhivă. La direcțiunea generală am continuat și
anul acesta adunarea, clasarea și inventarierea materialului arhivistic.
La Secția istorică și a bunurilor publice, pe lângă lucrările curente, s’a
continuat facerea catalogului condicilor (165 volume) cu copii de pe
LI B
scări și însemnări; s’a fișat și clasat depunerea Ministerului de Domenii
(dosarele) și s’a alcătuit inventarul clișeelor și al copiilor particulare.
Translatorul a făcut fișe la 1073 documente slave din anii 1369-—1600.
La Secția 'judecătorească, pe lângă lucrările oficiale, s’au mai făcut 1600
mențiuni de stare civilă; s’a clasat starea civilă a județului Ilfov și
Y
a municipiului București, acesteia transcriindu-i-se și inventarul, și s’a
T
selecționat arhiva Tribunalului Ilfov secția IV CC. și a judecătoriei
sect. VI din București. La Secția administrativă s’au făcut lucrările
SI
curente și inventarele unor fonduri din depunerile vechi; s’au selecționat
deasemeni arhivele Monitorului Oficial și a Gardienilor Publici.
Pentru arhivele regionale rapoartele respective arată pe larg tot
ER
ce s’a făcut. Dela Arhiva din Timișoara, după dispariția regretatului
Ioachim Miloia, nu mai avem știri. Primăria municipilui nu mai răs
punde la intervențiile noastre; se pare că și soarta fondului arhivistic
IV
este nesigură. Dela Cernăuți și Chișinău dăm rapoartele ultimelor zile
de zbucium; dela Năsăud n’am mai putut afla nimic. Se pare că Un
gurii vor să ducă tot materialul la Budapesta, ca urmare a vechiului
UN
lor principiu de centralizare și deci de împiedecare a informației ro

mânești.
Lipsa de personal face ca lucrările de specialitate să fie împlinite
cu mare greutate. Suntem copleșiți totdeauna de lucrările de birou
L
ale zilei. Iată situația din acest punct de vedere :

RA
Nr. Arhivele din : Intrare Copii

Eșire Certificate
legalizate
NT
I București.............................. 2.531 1-497 62 2.003

2 Brașov................................... 466 — 7 IO
3 Cluj-Sibiu.............................. 356 200 I —
CE
4 Craiova................................... 2.725 615 împreună 2.020

cu eșirea
5 Chișinău.............................. — — — —
6 Cernăuți.............................. — — — —
I/
7 Iași.......................................... 471 491 27 146

8 Năsăud................................... — — — —
9 Timișoara............................... — — — —
S
IA
Pe lângă aceasta se adaugă timpul pus la dispoziția cercetătorilor.

Neavând inventare și opise trebue să fie serviți direct de funcționarii
care cunosc depozitele din practică. Iată statistic și această situație,
U
cum rezultă din rapoartele primite :

BC
RY
MISCELLANEA 337
RA
Nr. cerce Au folosit
Nr. Arhivele din :
tărilor Documen. Condici | Dosare Planuri Volume
I București :
LI B
a) Bunuri Publice . 442 7.811 281 49 14
b) Judecătorești . . 2.560 — 5-420 560 —
c) Administrative. . 270 — 50 900 — —
d) Biblioteca. . . . — — —• — — 294
2 Brașov............................. 22 — — — — —
Cluj-Sibiu........................ — — — — — —
3
Y
4 Craiova.............................. — — — — —• —
5 Chișinău........................ — — — — — —
T
6 Cernăuți........................ — — — —• — —
7 Iași...................................... — —■ —• — — —
SI
8 Năsăud............................. — — — ■ — — —
9 Timișoara ....................
ER
Este evident că trebue neapărat să se alcătuiască fișele și cata
loagele publice, pentru ca orice cercetător să știe imediat ce anume
poate afla în arhivele noastre. Până nu se va realiza acest postulat
IV
nu vom putea spune că avem arhive organizate.
UN
II. Creșterea colecțiilor. Situația neprielnică din punct de vedere
al localului ne-a împiedicat să luăm tot materialul arhivistic care ni
se oferea sau care, neîngrijit, se distrugea pe la autorități sau parti
culari. Lipsa de personal și de fonduri pentru diurnă și transport dea-
semeni ne-au făcut imposibile selecționările unor arhive importante și
L
aducerea lor în grija noastră. Totuși, în limita spațiului făcut dispo

nibil prin operațiuni interioare, am putut să mai achiziționăm pentru
RA
direcțiunea generală următoarele fonduri:
1. copii de pe acte particulare .......................181

NT
2. documente originale.................................... 73
3. clișee zincografice...................................... 121
4. manuscrise.....................................................19
5. registre....................................................... 2
CE
6. dosare....................................................... 2
7. fotografii de documente ....................... 1
8. dosare de naturalizări............................ 9062
9. legi originale.......................................... 12
I/
10. pergamente.............................................. 2
11. acte dela Casa Regală.......................... 1
S
12. publicații diferite.................................... 2341

IA
La Arhivele din Brașov : 1036 publicații.

La Arhivele din Clitj-Sibiu : 1) arhiva prefecturii județului Satu
Mare; 2) două peceți ale poliției din Salcnta; și 3) arhiva fostului con
U
tencios al Statului din Cluj.

BC
RY
La Arhivele din Craiova :
RA
-—- Starea civilă dela 21 comune din județul Dolj (până la 1865);
1272 documente, donații diferite ;
635 planuri și hărții;
LI B
13 manuscrise;
520 publicații diferite;
2029 numere de reviste și ziare oltene.
La Arhivele din Iași :
—• Arhiva Tribunalului Iași, secția I (1905—1909) și III (1897
Y
1910);
■— Curtea cu Juri-Iași (1926—1930);
T
— Primăria Iași (1906—1909);
SI
— Tribunalul Covurlui (1832—1900);
—■ Universitatea din Iași, fondul „Comitetul central de inspec-
țiune școlară”;
ER
— Cărți donate de d. Al. Băleanu (1779 voi.) și Gh. Ungureanu
(79 voi.). . ..
Achizițiile dela celelalte arhive săvârșite până la evacuare nu ne
mai pot fi cunoscute.
IV
III. Publicații. Am continuat publicațiile noastre și în anul acesta,
UN
tipărind ed. III din Albumul de paleografie românească de I. Bianu

și N. Cartojan, prin îngrijirea d-lui N. Cartojan. La cererea noastră
ediția a fost adausă cu planșe noui de pe scrisul de tipar vechi și de
transiție și de pe alte documente și prevăzută cu o introducere, care
poate servi de călăuză la un eventual manual de paleografie română.
L
Deasemeni, pentru a arăta strădaniile din trecut cu privire la

RA
zidirea unui palat al Arhivelor Statului, subsemnatul a adunat și tipărit

toate proiectele făcute în acest scop dela 1832 înainte, însoțindu-le cu
o serie de documente oficiale. Broșura poartă titlul Proecte pentru
palatul Arhivelor Statului și a costat 20.000 lei. In acest preț nu intră
NT
clișeele zincografice, care ne-au fost făcute de Comisiunea Monumen

telor Istorice după aprobarea regretatului ei președinte prof. N. Iorga.
D. Ștefan Șoimescu, dela care am avut mult sprijin, plecând dela ad
CE
ministrația Casei Școalelor, nu a putut să ne mai dea suma promisă

pentru tipar, cum anunțam în prefața lucrării; în schimb ne-a fost
pusă la dispoziție de Ministerul Educației Naționale prin bunăvoința
d-lui prof. Al. Marcu, atunci secretar general. Nădăjduiam ca prin
această publicație să provocăm inițiativa și sprijinul necesar construirii,
I/
măcar acum după mai bine de o sută de ani de planuri nerealizate,

unui local potrivit și demn de importanța națională a tezaurului nostru
S
arhivistic. D. ministru D. Caracostea își însușise această inițiativă,

acum din nou părăsită.
IA
Am mai scos un nou volum din Revista Arhivelor (IV, 1) de

204 p.,pe care l-am închinat memoriei lui D. Onciul, fost director ge
neral al Arhivelor Statului. Costul tiparului se ridică la 80.000 lei, din
U
care am achitat numai o parte; restul rămâne asupra mea până voiu
putea afla sunia respectivă de achitare.
BC
RY
MISCELLANEA 339
Alte publicații n’am mai putut face. Amintesc numai că subsem
RA
natul ținând o conferință de popularizare a importanței arhivelor, la
universitatea din Vălenii-de-Munte, am fost solicitat de d. Lungulescu
să o dau spre publicare în revista Conferența, unde a și apărut.
LI B
IV. Personal și salarizare. Personalul bugetar al tuturor direc
țiilor Arhivelor Statului a fost același ca în trecut: 42 arhiviști și 15
oameni de serviciu și paznici. Repetăm că este insuficient pentru obli
gațiile pe care trebue să le îndeplinească. La alcătuirea noului buget
Y
situația materială a rămas deasemeni aceiași din anul trecut, cu toate
că aveam nădejdea unei îmbunătățiri oarecare. Această nădejde ne-a
T
fost sporită odată cu alcătuirea noului cod al funcționarilor publici.
Prin el aveam convingerea că se vor pune în aplicare prevederile legii
SI
de organizare a Arhivelor Statului și că nu va mai fi motiv de ne
mulțumire în viitor, nemai având efect legea de persecuție din 1934.
ER
Trebue să se știe odată și în țara noastră, de către cei care dirijează,
că serviciul de arhivă este strict științific și că trebue apreciat ca atare.
Pentru alcătuirea acestui nou cod a fost instituită o comisie spe
cială; care a lucrat în general fără nicio consultare a instituțiilor res
IV
pective. Am putut totuși afla că Arhivele Statului nici nu formau
vreo preocupare anume a acelei comisii. Din aceasta ar fi rezultat ca
personalul lor să fie socotit întocmai ca arhivarii de registraturi. A-
UN
trăgând personal atenția regretatului ministru Petre Andrei, a inter

venit imediat spre a nu se lua o astfel de incalificabilă măsură și s’a
creat o grupă specială pentru arhivarii și paleografii dela Arhivele Sta
tului, al cărei cuprins și sistem de salarizare mi-au rămas cu totul ne
AL
cunoscute. Pentru o judicioasă distincție între arhivarii și paleografii

specialiști dela Arhivele Statului și arhivarii și registratorii dela arhi
vele de registraturi, am dori ca în viitor să se adopte pentru cei din-
tâiu vechiul termen de arhiviști.
TR
Aceasta era situația când, la 8 Iunie 1940, a apărut noul cod al

funcționarilor publici. In el figura grupa A, 37, cu 4 grade compuse
din 9 clase în modul următor :
EN
A. — 37 : Arhivarii și paleografii dela Arhivele Statului:
Gradul: Tipul de salariu

/C
Nr. Lei
Arhivar principal cl. I-a................... . . .20 15.000
,, ,, el. Il-a................... . . .21 i3-5oo
Arhivar cl. I-a...................................... 12.000
SI
• • -23
„ cl. Il-a..................................... . . .26 9-5oo
Arhivar ajutor cl. I-a......................... . . .28 8.500
IA
,, ,, cl. Il-a....................... • ■ -30 7-5oo

Paleograf cl. I-a.................................. • • -3i 7.000
„ cl. Il-a.............................. • • -33 6.000
U
„ cl. IlI-a.............................. < ■ -35- 5.000

BC
RY
In această grupă trebuia să fie încadrat personalul specialist,
RA
încadrarea personalului de conducere urma după grupa A, 15 a func
ționarilor administrativi, bibliotecarii după grupa A, 31 a biblioteca
rilor universitari, registratorii după grupa A, 38 a arhivarilor și regi
stratorilor, iar personalul de serviciu după grupa D, 1 a -personalului
LI B
de intendență și serviciu. Și aici se uita că personalul registraturii noastre
e tot specialist întrucât lucrează pe material istoric. Dar aceasta este
noua situație legală care are meritul de a stabili cel puțin un prin
cipiu.
Y
In adevăr, până acum regimul de salarizare a funcționarilor
noștri urma două legi: una, cea de temeiu și organizare din 1925,
T
și alta, cea cu modificările din 1932. Intre ele, din punct de vedere
al asimilării cu funcțiunile administrative, este o deosebire esențială
SI
după cum se poate constata din următorul tablou comparativ :
ER
Echivalarea cu funcțiile administrative încadrarea legală
ti0 Titlul funcției după legea din
după legea din
u speciale 1925 1932
% 1925 IV 1932 Tip. Salar Tip. Salar
I Director general. Director g-ral cl. I. Nemodificat . . . . IO 28.000 IC 28.000

2 Subdirector g-ral Subdir. g-ral cl. I. Nemodificat . . . . 12 24.500 12 24.500
UN
3 Director regional Director cl. I . . Nemodificat .... 15 2 I .OOO 15 2 I .OOO

4 Arhivar .... Subdirector cl. I . Șef serviciu de cl. I . 20 15.000 23 12.000
5 Translator pentru
limbile slave . Subdirector cl. I . Șef de serviciu cl. I. 20 15.000 23 12.000
6 Ajut, arhivar cl. I Șef de servciu cl. II Șef de secție cl. II. . 24 I 1.000 27 9.000
AL
7 Bibliotecar . . . Șef de serviciu cl. II Șef de secție cl. II. . 24 II.OOO 27 9.000
8 Ajut. arh. cl. II . Șef serv. cl. III (II) Șef secție cl. III (II). 24 II.OOO 27 9.000
9 Ajutor bibliot. . Șef serv. cl. III (II) Șef secție cl. III (II). 24 II.OOO 27 9.000
TR
IO Paleograf .... Șef bir. princip, cl. I

(Șef secție cl. II) . Șef de birou cl. I . . 27 9.000 29 8.000
11 Registrator. . . Șef de birou cl. I. . Șef de birou cl. II . . 29 8.000 30 7.500
12 Ajut, registrator Șef de birou cl. II . Șef birou cl. III (II) 30 7-5°o 30 7-50°
EN
După cum se poate vedea legea din 1932 nu modifică primele

trei titulaturi. După aceea însă, pentru unele titluri de funcțiuni, au
/C
intervenit între timp modificări de ierarhie în legea generală de orga

nizare a ministerelor. Unele clase s’au desființat. Director general și
subdirector general (post pe care Arhivele nu l-au avut niciodată) nu
mai există în ministere dar se păstrează la casele autonome și la insti
SI
tuțiile centrale care au în subordine direcțiuni. Acesta e și cazul ar

hivelor dar prescripția legii nu a fost luată în considerație. Dease-
meni a fost înlăturată și clasa a treia a gradelor respective. In cazul
IA
acesta am socotit, la echivalarea de mai sus, clasa imediat superioară

din ierarhia administrativă.
Prin noua legislație se crea personalului nostru o situație mai
U
bună. Rămânea numai ca dreptul fiecăruia să fie respectat la viitoa-

BC
RY
MISCELLANEA 341
rele încadrări. înțelegeam prin aceasta ca fiecare din funcționarii noștri

să primească gradul cel mai apropiat echivalării din legea noastră de
RA
organizare. In acest sens am făcut toate propunerile noastre, deseori
repetate. Având în vedere caracterul distinct de specialitate al insti
tuției noastre, cu direcție generală și direcții regionale, am fost în drept
LI B
să cerem chiar păstrarea acestei ierarhii și în viitor, întemeindu-ne pe
art. 53 din noul cod.
încadrările s’au făcut târziu, în Octomvrie, pe data de i August,
și nu au corespuns întru nimic propunerilor noastre. E vorba numai
de câteva sporuri de salariu neînsemnate, care nu corespund gradelor
Y
ierarhice legale. Lucrarea s’a făcut în minister fără a se ținea seama
de propunerile noastre. In loc să se ia ca bază gradul fiecăruia s’a
T
luat salariul înscris în buget. Acesta însă, mai ales la direcțiile regio
SI
nale, cu toată stăruința mea din trecut, încă nu era salariul legal. In
tabloul de mai jos notăm diferențele intervenite : [Vezi tabelele dela
pag. 342—343).
ER
Arhivele din Cernăuți au rămas cu aceiași indemnizație de 107.100
lei pentru 5 persoane, iar direcțiunea din Brașov este susținută tot
numai de municipiu. IV
Comparând încadrările făcute cu drepturile personale pe care le
avea fiecare, rezultă o diferență simțitoare în paguba celor mai mulți
funcționari; la regionale paguba e mai accentuată. Avem însă nădejdea
UN
că acum, când se va face raționalizarea serviciilor de care se vorbește,

să se îndrepte vechile neajunsuri.
Totalizând sumele cheltuite cu salariile funcționarilor pe anul
întreg, anume pe 7 luni cu vechile prevederi bugetare și pe 5 luni cu
AL
cele sporite, inclusiv diurnele, avem această situație :
Arhivele din București.................................................... 2.057.150

TR
,, ,, Craiova..................................................... 384-450
,, ,, Cluj-Sibiu................................................ 648.050
,, ,, Chișinău (5 luni)................................... 248.250
EN
,, ,, Cernăuți (5 luni)................................... 44.625

„ „ Iași........................................................... 531-450
,, ,, Sighet-Maramureș ................................. 10.200
Traducerea documentelor grecești — București. . . 1.200
/C
Refugiații din Chișinău (3 luni în plus)........................ 42-45°

Refugiații din Cernăuți (3 luni în plus)............... ca Q.300
Total anual .... 3.977.125 lei
SI
Din această sumă se scade salariul neplătit pentru posturile va

cante tot anul sau parțial:
IA
U
BC
RY
RA
Funcția cu vechimea încadrarea la Salariul
Grupa Tip Spor
în grad a deținătorului 1 August 1940 Vechii | încadrat
I. București
LI B
I Director general (1938) . . Director cl. I . . . A, 15 15 19-350 21.000 1.650
2 I. Arhivar............................. Arhivar princip, cl. I A, 37 20 13-25° 15.000 1-75°
3 II. Arhivar (1923). . . . Arhivar princip, cl. I A, 37 20 13-250 15.000 I-75O
4 III. Arhivar (1931). . . . Arhivar princip, cl. I A, 37 20 13-250 15.000 1-75°
Y
5 Traslator pentru limbile
slave (1937)..................... Arhivar cl. I . . . A, 37 23 9-850 12.000 2.150
T
6 Bibliotecar (1931) . . . . Bibliotec. șef cl. I. . A, 31 23 8.800 12.000 3.200
SI
7 I. Ajutor arhivar cl.I (1928) Arhivar cl. II . . . A, 37 26 8.800 9.500 700
8 II. Ajutor arhiv. cl. I (1929) Arhivar cl. II . . . A, 37 26 8.800 9-500 700
9 I. Ajutor arhiv. cl. II. (1928) Arhivar ajutor cl. II A, 37 30 6.950 7-5°c 550
ER
IO II. Ajut, arhiv. cl. II (1938) Arhivar ajutor cl. II A, 37 30 6.950 7-5oo 550
II Bibliotecar ajutor (1937) • Arhivar ajut. cl. II . A, 37 30 6.950 7-500 550
12 I. Paleograf (1938). . . . Paleograf cl. I. . . . A, 37 31 6.300 7.000 700
13 II. Paleograf (1938) . . . Paleograf cl. I. . . 6.300 7.000 700
IV A, 37 31
14 Registrator (1938) . . . . Registrator cl. II . A, 38 32 5-450 6.500 550
15 Registrator ajutor (1938) . Registr. ajutor cl. II A, 38 35 4-350 5.000 650
UN
16 Impiegat (1938)................. Paleograf cl. III . . A, 37 35 3.200 5.000 1.800
17 Portar ................................... Portar cl. V. . . . D, 1 15 2.750 2.800 50
18 I. Paznic............................. Paznic cl. I . . . . D, 1 II 3-850 4.000 150
19 II. Paznic.............................. Paznic cl. I. ... D, 1 II 3-850 4.000 150
20 I. Om de serviciu .... Om de serviciu cl.V D, 1 2.550 2.800 250
AL
15
21 II. Om de serviciu. . . . Om de serviciu cl. V D, 1 15 2.550 2.800 250
22 III. Om de serviciu . . . Om de serviciu cl. V D, 1 15 2.550 2.800 250
23 IV. Om de serviciu . . . Om de serviciu cl. V D, 1 15 2.550 2.800 250
TR
Total lunar : 162450 184000 21.550

EN
/C
II. Craiova
I Director (1939)................. Arhivar princip, cl. I A, 37 20 8.900 13.800 4.900

2 Ajutor arhivar (1936) . . Ajutor arhivar cl. II A, 37 30 5-500 6.900 1.400
3-I5O 4.600
SI
3 Impiegat (1937)................. Paleograf cl. III. . A, 37 35 1-45°

4 Impiegat (1937)................. Paleograf cl. III . . A, 37 35 3-15° 4.600 1-45°
5 Impiegat stagiar (vacant) . [Paleograf cl. III] . A, 37 35 2.650 4.600 I-95O
IA
6 I. Om de serviciu .... Om de serv. cl. VII . D, 1 17 2.000 2.050 50

7 II. Om de serviciu. . . . Om de serv. cl. VII . D, 1 *7 2.000 2.050 50
Total lunar : 27.350 38.600 n.250
U
BC
RY
MISCEDEANEA 343
RA
■E
Funcția cu vechimea încadrarea la Salariul
Grupa Tip Spor
în grad a deținătorului 1 August 1940 Vechiu| Încadrat
III. Cluj-Sibin
LI B
I Director (1922)................. Arhivar princip, cl. I A, 37 20 13-250 15.000 I-75O
2 I. Arhivar (1939) .... Arhivar cl. II . . . A, 37 26 7.600 9-5°o 1.900
3 II. Arhivar (vacant) . . . [Arhivar cl. II]. . . A, 37 26 7.600 9-500 1.900
4 Ajutor arhivar (1939) . . Ajutor arhivar cl. II A, 37 30 6.000 7-5oo 1.500
Y
5 Registrator ajutor (1939) . Paleograf cl. III. . A, 37 35 4.000 5.000 1.000
6 Impiegat (1939)................. Paleograf cl. III. . A, 37 35 2.950 5.000 2.050
T
7 Impiegat auxiliar (vacant) . [Paleograf cl. III] . A, 37 35 2.650 5.000 2.350
8 I. Om de serviciu .... Om de serv. cl. VI . D, 1 16 2.300 2.500 200
SI
9 II. Om de serviciu. . . . Om de serv. cl. VI . D, 1 16 2.300 2.500 200
Total lunar : 48.650 61.500 12.850
IV. Iași
ER
IV
I Director (1934)................. Arhivar princip, cl. I A ,37 20 13-250 13.800 550
2 Arhivar (1934)..................... Arhivar cl. II . . . A, 37 26 7.600 8-750 1-150
UN
3 Paleograf (1938)................. Paleograf cl. II . . A, 37 33 5.000 5-5°o 50°

4 Registrator (1938) . . . . Paleograf cl. II . . A, 37 33 5.000 5-5oo 500
5 Registrator ajutor (1939) • Paleograf cl. III . . A, 37 35 4.000 4.600 600
•6 Impiegat (.1939)................. Paleograf cl. III. . A, 37 35 2.650 4.600 i-95°
L
7 I. Om de serviciu .... Om de serv. cl. VI . D, 1 16 2.300 2.300 —

8 II. Om de serviciu. . . . Om de serv. cl. VI . D, 1 16 2.300 2.300 —
RA
Total lunar : 42.100 47-35° 5-250

NT
V. Chișinău
I Director (1918)................. Arhivar princip, cl. I A, 37 20 II.000 13.800 2.800

CE
2 Arhivar (1935)...................... Arhivar cl. I . . . A, 37 23 9.050 11.050 2.000

3 Translator de limba rusă
(1924).............................. Paleograf cl. I. . . A, 37 30 5-500 6-450 950
4 Conservator (1924) .... Paleograf cl. II . . A, 37 33 4-5oo 5-5oo 1.000
A, 37 30 5.800 6.450 650
5 Registrator (1925) . . . . Paleograf cl. I. . .
I/
6 Paleograf (1937) • - • ■ • Paleograf cl. III. . A, 37 35 4.000 4.600 600

A, 37 35 3-150 4.600 1.450
7 Impiegat cl. II (1937) • • Paleograf cl. III . .
S
8 Impiegat (vacant) . . . . [Paleograf cl. III] . A, 37 35 2.650 4.600 1-950

< I Om de serviciu .... Om de serv. cl. VII . D, 1 17 2.000 2.050 50
IA
IC II. Om de serviciu. . . . Om de serv. cl. VII . D, 1 17 2.000 2.050 50

Total lunar : 49-650 61.150 11.500
U
BC
RY
.344 REVISTA ARHIVELOR
București : arhivar principal cl. I, o lună.............. 13-250 lei
RA
Craiova : paleograf cl. III, tot anul....................... 41.550 ,,
Cluj-Sibiu : arhivar cl. II, tot anul........................... 100.700 ,,
paleograf cl. III, tot anul............... 43-5oo ,,
LI B
Iași: arhivar principal cl. I, două luni................... 27.600 ,,
Chișinău : paleograf cl. III, cinci luni până la evacuare 13.250 ,,
Sighet-Maramureș : diurna, tot anul....................... 10.200 ,,
Total. . . 250.050lei
Y
In rezumat avem : buget anual total..........................3.977.125 lei
T
din care se scade suma neachitată....................... 250.050 ,,
SI
rămâne suma netă plătită.......................................3.727.075 lei
ER
La aceasta se mai adaugă drepturile personale ale fiecăruia la
■chirie și ajutor familiar, care sunt variabile, și se reține suma legală
pentru personalul care primește locuința în natură.
Și în anul acesta au intervenit schimbări la personal. Direcțiile
IV
arhivelor din Chișinău și Cernăuți s’au desființat odată cu înstrăinarea
provinciilor respective. Dela Chișinău s’au refugiat d. L. T. Boga și
UN
d-na Silvia Gheorghiu, iar dela Cernăuți d. T. Balan și d-na Lydia

Jemna, care s’au repartizat la cea de a doua funcție ce aveau ori au
rămas fără posturi. D-ra Agnes Cașevco dela Cernăuți a trecut în Ger
mania. Toți ceilalți au rămas sub ocupația rusească. Personalul arhi
velor din Cluj s’a refugiat în întregime cu arhiva la Sibiu.
L
Posturile vacante la Craiova, Cluj și Chișinău până la evacuare,

RA
nu s’au putut ocupa nici anul acesta datorită atât măsurilor financiare
excepționale cât și împrejurărilor neprielnice. In postul de arhivar dela
Cluj, până la 1 Sept., a fost detașată însă din învățământul secundar,
d-na dr. Marina Vlasiu-Lupaș. Prin efectul decretului pentru înlătu
NT
rarea cumulului în funcțiunile dela Ministerul Educației Naționale, au

mai părăsit serviciul arhivelor și d-nii Al. Băleanu, directorul arhivelor
din Iași și Mihai Popescu, arhivar în direcția generală, care au optat
CE
pentru alte posturi. Pe data de 1 Nov. d-ra Maria Dumitrescu, bi

bliotecara dela direcția generală, a fost deasemenea detașată direct
de minister ca profesoară de bibliologie la Școala de Arhivistică.
I/
V. Material și întreținere. Pentru acest capitol am avut prevedere

bugetară 30.000 lei anual pentru direcția generală și câte â.ooolei pentru
direcțiile regionale. Din aceste sume s’a blocat dela început 10 %.
S
Lumina, apa, salubritatea și curățirea coșurilor s’au plătit furnizorilor

IA
direct de minister. Deasemeni pentru încălzitul direcției generale ni

s’au dat 14 vagoane de lemne,' adăugându-se și tăiatul lor. Ne lipsesc
referințele speciale dela direcțiile regionale, care lucrează direct cu con
tabilitatea generală a ministerului. Cheltuielile de mai sus se prezintă
U
astfel:
BC
RY
MISCELLANEA 345-
RA
Xr. Arhivele Salubri Tăiat
Material Lumină Coșuri Total
tate lemne
I București .... 27.050 61.502 40.612 5-94° 7-245 142.349
LI B
2 Iași........................ 5.400 — — — — 5.400
3 Cluj-Sibiu . . . . 5.400 — — — — 5-4°°
4 Craiova................ 5.400 — — — — 5.400
5 Chișinău (6 luni) . 2.250 — — — — 2.250
6 Cernăuți (5 luni) . 2.250 — — — — 2.250
Y
Total . . 47-75° 61.502 40.612 5-94° 7-245 163-049
T
SI
Din fondurile astfel prevăzute nu am putut face lucrările plă
nuite pentru îngrijirea materialului și nici pentru clasarea lui. Mul
țumită direcției contabilității ministerului, și reamintesc numele d-lui
ER
August Ștefănescu, am putut totuși să ne confecționăm întrucâtva
materialul necesar lucrărilor urgente de arhivă (cartoane cu fâșii, scoarțe
de dosare, cămăși de documente și imprimate) încă în curs de livrare.
Nu cunoaștem costul lor, care se ridică însă la mai multe sute de mii lei.
IV
Din fondurile adunate de noi am putut confecționa încă 132 m. 1.
rafturi metalice mobile în care am așezat arhiva Senatului. Am făcut
UN
din nou două sobe de teracotă și am reparat 13, lucrarea întreagă cos
tând 39.650 lei; suma a fost plătită de minister în urma aprobării d-lui
Traian Herseni, secretarul general de atunci. Am procurat cărți ne
cesare întrebuințării comune, în special colecții de documente, dicțio
nare, cronici și manuale de specialitate, care lipseau instituției noastre.
AL
Am legat câteva condici domnești și inventare, pe lângă Monitorul

Oficial din anul 1939 și cărțile din bibliotecă expuse mai mult distru
gerii.
TR
Tipăritul formularelor de inventare și al fișelor pentru bibliotecă,

materialul de luminat, prosoape pentru serviciu și alte lucruri mărunte
procurate peste ce puteam acoperi din fondul bugetar prevăzut, s’atL
făcut iarăși din fondurile procurate de noi.
EN
Nu erau destule nevoile arhivelor noastre pe care le învingeam

cu mare greutate. A trebuit să mai vină și cutremurul din 10 Nov..
1940, care să le mărească. Numai pentru asigurarea continuării ser
/C
viciului prin refacerea acoperișului distrus și punerea coșurilor în stare

de funcționare avem nevoie de sume mari. Ni s’au acordat de minister
650.000 lei; lucrările sunt în curs de executare.
Pentru evacuarea arhivelor din Cluj noi am cheltuit 18.000 lei,
afară de sumele puse la dispoziție de minister (aproape 80.000 lei) și
SI
de cheltuielile de transport. Pentru localul închiriat la Sibiu ministerul

plătește acum 250.000 lei anual.
IA
VI. Muzeul Arhivelor. Nici în anul acesta n’a putut fi redeschis..

Sala rămâne mai departe ocupată cu dosare și registre, care nu mai
U
au loc în depozite.
BC
RY
VII. Școala de Arhivistică. Aici s’a făcut un pas simțitor înainte.
RA
La i Aprilie 1940 bugetul total a fost de 733.200 lei, din care s’au plătit
profesorii a cinci catedre cu salariul legal de 9.600 lei, șase cu diurna
de 1.600 lei și postul de secretar cu 3500 lei lunar. Dela 1 August,
prin încadrare, catedrele bugetare au fost plătite cu 12.000 lei lunar,
LI B
iar secretarul, încadrat ca impigat cl. I, a primit 5000 lei; diurna a
rămas aceiași. Deci a mai fost un spor de salariu total de 19.500 lei.
Biblioteca școalei a crescut cu 596 numere de inventar.
Prin Arhive am tipărit pentru elevi o nouă ediție a albumului
e paleografie cirilică de care am mai vorbit, îngrijit de d. prof. N.
Y
Cartojan, însă din lipsa de mijloace n’am putut să dăm o nouă ediție
a Carnetului Studentului, așa cum proiectasem. Intenționăm să scoatem
T
totuși un buletin al școalei, cu studii de specialitate.
SI
VIII. Venituri și cheltuieli. Datorită situației generale veniturile
ER
noastre au fost mult mai reduse acum.
Amintim și de data aceasta numele sprijinitorilor noștri: d.
rezident regal G. Alexianu și d. secretar general al Ținutului Bucegi
Iulian Peter ne-au dat 32.600 lei; regretatul ministru Petru Andrei
IV
ne-a dat 20.000 lei pentru tipărituri; d. M. Ralea ministrul Muncii,
10.000 lei; d. rezident regal Paul Goma, 10.000 lei; d. rezident regal
UN
Dinu Simian, 5.000 lei; d. ministru D. Caracostea, 5.000 lei. Au cum
părat publicațiile noastre de sume mai mari : d. Ștefan Șoimescu ad
ministratorul Casei Școalelor, de 12.000 lei; d. prof. N. Cartojan,
3.500 lei; d. prof. St. Ciobanu, 8.500 lei (cumpărând albume nentru
seminariile de istoria literaturii române vechi dela Facultatea de litere
AL
din București); primăria municipiului Brașov, prin d. Const. Sassu,

2.500 lei; Ținutul Marea, 2.405 lei; d. Petru Voivozeanu din Roșiorii-
de-Vede, 2.193 lei; primăria municipiului Arad, 2.060 lei. Librăriile
TR
din București au vândut publicații în valoare de 10.219 lei.

Iată cum se prezintă situația :
EN
I. Venituri :
Disponibil din anul trecut.............................................. 97-291 lei

/C
Subvenția Ținutului Bucegi.................................................32.600 ,,

,, Ministerului Educației Naționale...................... 25.000 ,,
,, ,, Muncii................................................ 10.000 ,,
,, Ținutului Dunărea............................................. 10.000 ,,
SI
>> ,, Olt................................................ 5.000 ,,

Din vânzarea Albumului paleografie............................ 45-738 ,,
IA
Diverse și vânzări de alte publicații.................................52.863 ,(

Total. . . 278.492 lei
U
BC
RY
MISCELLANEA 347
II. Cheltuieli :
RA
Rafturi metalice Pichet, 132 m. 1...................................... 82.986 lei
Cumpărare de cărți și publicații........................................ 47-°75 ,,
Legatul cărților, condicilor și inventarelor.................... 23.650 ,,
LI B
Tiparul Albumului de paleografie Bianu-Cartojan . . . 68.250 ,,
Tiparul Revistei Arhivelor IV, 1 (acont)........................ 20.000 ,,
Tipărituri diverse (fișe, opise, formulare)....................... 3.350 ,,
Cheltuieli diverse, reparații și material....................... 13-935 ,,
Y
Total. . . 259.246lei
Deci: Incăsari: 278.492 lei
T
Cheltuieli :259.246 ,,
SI
19.246 lei în depozit.
ER
Recapitulând toate cheltuelile făcute pentru Arhivele Statului,
reese :
Salarii și indemnizații............................... 3.727.075101
Cheltuielile Consiliului de perfecționare...................
IV 259.246 ,,
Material și întreținere.................................................. 163.049 ,,
Refacerea parțială a sobelor....................................... 39-65o ,,
Tiparul lucrării Proecte pentru palat ........ 20.000 ,,
UN
Total. . . 4.209.020 lei

De adăugat:
valoarea lemnelor de încălzit,
taxele comunale și impozitele,
L
chiria,
RA
costul materialului de clasare,

cărora nu le cunoaștem cifra exactă întrucât nu ne-au ajuns încă la
cunoștință actele justificative respective.
NT
IX. Desiderate. In memoriile direcțiilor regionale se văd înscrise

dorințele lor. Pentru totalitatea arhivelor avem de adăugat următoarele :
Ne dăm seama că e greu să ne gândim acum la toate nevoile
noastre, care sunt prea numeroase. Trebue totuși să nu încetăm de
CE
a le arăta.
Situația localului direcției generale este în curs de îmbunătățire
prin reparații și consolidări. Avem însă mare lipsă de depozite, de
rafturi și de material de clasare.
I/
Trebue să continuăm publicarea cataloagelor și a inventarelor și

să organizăm arhivistic toate secțiile, așa cum am făcut pentru secția
istorică.
S
Trebue să îmbogățim colecțiile bibliotecii cu manuale, ediții de do

IA
cumente și reviste de informație.

Trebue să ia ființă laboratorul arhivelor cu aparatele necesare
atât pentru conservarea materialului supus distrugerii cât și pentru
lucrul științific.
U
BC
RY
Trebue sporit numărul personalului la toate direcțiunile, în si
RA
tuația de azi fiind absolut insuficient și să se înființeze și alte direcții
regionale pentru a împiedeca aglomerarea peste măsură a materialului
arhivistic făcând astfel imposibilă clasarea și conservarea.
Trebue să se redeschidă Muzeul Arhivelor Statului.
LI B
Strigătul de alarmă cel mai insistent rămâne totuși problema
localului la toate direcțiile.
Director general, Aurelian Sacerdoțeanu
Y
ANEXE
T
I
SI
REFERAT CĂTRE CONSILIUL DE PERFECȚIONARE PENTRU
ORGANIZAREA SECȚIEI ISTORICE ȘI A MANUSCRISELOR
ER
Pentru organizarea arhivelor noastre, în afară de ceeace am arătat
D-voastre în Darea de seamă trecută și ceeace am putut face după
aceea, ca procurare de material și organizarea depozitelor, de data
IV
aceasta supun discuției următoarele două chestiuni.
i. Secția Bunurilor Publice are o subsecție zisă „istorică” în care
UN
se grupează cronologic o parte din documentele provenite în special

de pe la mănăstiri. Pentru cercetările istorice generale această grupare
a dat rezultate bune, punând ușor la dispoziție toate documentele unei
perioade; însă pentru monografii și cercetarea bunurilor are desavan-
tajul de a răspândi în diferite pachete materialul arhivistic referitor la
L
un așezământ sau proprietate. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu a

RA
fost un criteriu precis la alegerea lor. Din punct de vedere al organi

zării arhivistice adăugăm și faptul că nu se poate face fixarea defini
tivă a pachetelor datorită creșterilor probabile. De aici rezultă că nu
se pot alcătui nici inventarele necesare, cu caracter definitiv.
NT
Pentru a remedia aceste neajunsuri sunt de părere să se fixeze

o dată anumită până la care vor fi trecute la această subsecție toate
documentele secției Bunuri Publice existente azi în arhivă. Această
dată poate fi anul 1600. Toate documentele până la acest an vor fi
CE
subîmpărțite în trei grupe : 1. Țara Românească, 2. Moldova, 3. Tran

silvania. Nu pot intra în această subsecție grupele : documente de
familie, depuneri particulare, depuneri provizorii, fotografii de docu
mente și copii depe documente particulare, care își păstrează indivi
I/
dualitatea. Orice creșteri de acum înainte vor forma pachete suplimen

tare în continuare (creșterile). In schimb toate documentele dela 1601
S
înainte urmează și fie grupate exclusiv pe fondurile de proveniență

(așezăminte și proprietăți oficiale, depuneri particulare definitive și
IA
provizorii, fotografii, copii, etc.).

Dacă luăm în considerație limba majorității actelor diplomatice,
atunci data finală poate fi urcată la 1650 sau 1700. Cea dintâi dă sub-
U
secției o mai mare omogenitate.

BC
RY
MISCELLANEA 349
2. Chestiunea a doua este aceea a bibliotecii, manuscriselor (con

dicilor), hărților, stampelor și stemelor. Până acum manuscrisele sunt
RA
împărțite pe la diferite secții, fără inventare și indice de cuprins. Numai
câteva sunt numerotate. Hărțile, stampele și stemele nu sunt clasifi
cate.
LI B
Cred potrivit să se unifice toate acestea într’o singură secție, a
IV-a, a imprimatelor și manuscriselor, iar condicile să capete o sin
gură numerotație. Această numerotare se impune și pentru cele care
au acum un număr deoarece condicile zise Brâncovenești au fost le
gate în mai multe volume.
Y
Hărțile, stampele și stemele să treacă la aceeași secție în subdi
viziuni după cele trei mari regiuni istorice. Nu vor fi clasate aici planurile
T
care au servit la hotărnicii întrucât sunt strâns legate cu dosarele res
pective de proprietate. Actele fundaționale, care necesită aceleași norme
SI
de inventariere și clasare ca hărțile și stampele, trebue să se adauge
tot acestei secții.
ER
Sfârșim printr’un deziderat. La fiecare din aceste grupe sunt
piese rare și artistic lucrate, de mare valoare. Punerea lor la dispo
ziția oricărui cercetător aduce ruinarea. Socotesc potrivit a le pune
la adăpost creind grupa rezervelor în care vor intre toate piesele prea
IV
uzate sau de mare valoare prin cuprinsul lor ori prin ele înseși. Acestea
vor fi puse numai la dispoziția cercetătorilor recunoscuți și în urma
unei aprobări speciale.
UN
Iată chestiunile pe care le supun discuției D-voastre. Dându-vă

avizul, vom putea porni la lucru pentru ca în iarna aceasta să și rea
lizăm hotărîrea luată.
Director general, A. Sacerdoțeanu
L
24 Noemvrie, 1940.
Aprobat de Consiliu/în ședința dela 29 Nov. 1940, fixârdu-se ca datăfinală 1600.
RA
II.
NT
rapoartele secțiilor din direcția generala a

ARHIVELOR STATULUI DIN BUCUREȘTI
CE
I. Raport asupra situației secției Bunurilor Publice

în cursul anului 1940.
La ordinul de serviciu înregistrat la Nr. 1/1941, am onoare a co

I/
munica următoarele :
1. In anul 1940 s’au făcut răspunsuri la adresele ce privesc Secția
S
Bunurilor Publice atât oficiale cât și particulare. Cu această ocazie

s’au făcut cercetări în depozite și s’a expediat materialul cerut. Parte
IA
din acest material arhivistic a fost înapoiat în acest an, parte a rămas
neînapoiat. Tot în cursul anului 1940 s’a făcut o nouă constatare și
prețuire a întregii averi mobile și imobile a Arhivelor Statului întoc-
U
BC
RY
mindu-se inventar nou precum și inventare noi de cameră pentru în
RA
treaga instituție.
2. Ca lucrări speciale de Arhivă s’au executat în acest an urmă
toarele :
LI B
a) Dela i Ianuarie până la io Aprilie toți funcționarii Secției
au continuat lucrarea de descriere a condicilor de documente cărora
li s’au făcut și copii după scări, însemnări, etc.
b} Dela io Aprilie până la 4 Iunie jS’au așezat pe pachete și s’au
trecut pe fișe provizorii dosarele de : Delimitări rurale — Hotărnicii și
Y
Consolidări petrolifere — depuse de Minist. Domeniilor în anul 1939.
c) Dela 4 Iunie până la 1 Septembrie s’a lucrat în depozitul de
T
dosare unificându-se depunerile din diverse epoci ale diverselor fon
SI
duri. Cu această ocazie s’au ales dosarele Ministerului de Domenii spre
a fi și ele unificate și au fost așezate în camera 21.
d) Dela 1 Septembrie până la 31 Decembrie s’a continuat a se
ER
trece pe fișe dosarele depuse de Minist. Domeniilor în anul 1939 și
anume : Dosarele de Arendări și exploatări în regie, dosarele : Succe
siunilor vacante și dosarele Consiliului Superior al Agriculturii.
3. In anul 1940 Secția Bunurilor Publice a primit următoarele
IV
piese ca material nou :
a) 73 documente și 1 fotografie de document — depuneri oficiale
UN
și care au fost inventariat în parte.

V) 6 condici — proecte de legi diferite —,
4 manuscrise — 2 slavone, 1 de rețete, 1 de cântări;
3 pomelnice,
1 condică de ctitori ai Mitropoliei, Episcopiilor și mănăstirilor
AL
din Țara-Românească ;
5 volume legate compuse din lucrări studențești rămase dela
D. Onciul.
TR
c) 2 Registre depunere oficială;

d) 2 Dosare ,, ,,
e) 2 Hărți
/) 121 Clișee diferite ,,
EN
g) 181 Copii după acte prezentate de particulari spre transcrieri

și legalizare.
4. In ceiace privește selecționările de arhive în afara Instituției,
/C
această Secție n’a executat asemenea lucrări în cursul anului 1940.

In schimb, după cum s’a arătat la punctul 2, s’a continuat în acest an
clasarea și trecerea pe fișe a dosarelor primite dela Minist. Domeniilor
în anul 1939.
SI
5. Din cauza concentrărilor, care au durat aproape tot anul 1940,

această Secție n’a lucrat decât cu 2 funcționari. Astfel în acest an
nu s’au mai putut continua lucrările de inventariere a materialului
IA
arhivistic păstrat neinventariat până acum. Singurele inventare făcute

sunt:
a) Inventarul clișeelor.
U
b} ,, copiilor particulare.
BC
RY
miscellanea 351
6. Cercetătorii au fost relativ puțini tot din cauza concentrătilor
RA
și vremurilor turburi.
Am avut : 442 cercetători, care au utilizat:
7811 documente;
281 Condici de documente;
LI B
49 dosare ;
14 planuri.
Fondurile cercetate sunt : Mitropoliile : Ungro-Vlahiei și Moldovei.
Episcopiile : Argeșului, Buzăului, Huși, Râmnic și Roman.
Y
Mănăstirile: Adam, Agapia, Sf. Apostoli, Arnota, Aron-Vodă,
Baia de aramă, Barnovski .Bistrița, Brâncoveni, Bucovăț, Căldărușani,
T
Cozia, Florești, Găvanu, Glavaciog, Gura-Motrului, Hanu-Greci, Hurez,
Sf. Ioan București și Focșani, Jitia, Jitianu, Mărgineni, Mihai-Vodă,
SI
Motru, Neamț, Negoești, Pasărea, Pângărați, Plumbuita, Polovragi,
Precista, Radu-Vodă, Sărindar, Sf. Sava din Iași, Slobozia, Stavropo-
ER
leos, Tismana, Valea, Văratec, Vieroșu și Znagov.
Schituri: Ciocanu, Golgota, Nămăești, Surpatele, Seaca.
Biserica : Udricani. IV
Catastișe mănăstirești, copii particulare, documente de familie
și dela grefe.
7. In ceiace privește lucrările ce urmează să se execute în anul
UN
1941 propun să se urmeze astfel:

«) Să se continue trecerea pe fișe a restului dosarelor primite
dela Ministerul Domeniilor.
b) Până când timpul va permite lucrul în depozitul de dosare
AL
să se facă inventare documentelor neinventariate și care sunt speci

ficate în Repertoriul inventarelor ce se află în curs de întocmire.
c) Să se completeze conform noilor hotărîri grupa documentele
TR
Secției Istorice.
d) Să se întocmească un nou inventar complet dosarelor așe
zate în vara anului 1940 pe fonduri unificate.
EN
e) Să se așeze în dulapuri și să se facă inventarul tuturor con

dicilor și manuscriselor.
Pentru materialul istoric trimis în trecut la Minist. Domeniilor
să se intervie la Direcția Cadastrului și a Cărții Funduare spre a ni se
/C
înapoia documentele din mapele moșiilor Statului, documente trecute

în inventarele Arhivelor Statului. Este apoi neapărată trebuință să
se continue primirea dosarelor dela Minist. Domeniilor, lucrare înce
pută în anul 1939 și să se ceară în special Arhiva Dobrogii. După
SI
lucrările de consolidare a localului Arhivelor să se ceară fondurile ne

cesare pentru rafturi, fiindcă mare parte din dosare stau așezate jos
IA
pe mozaic și sunt inutilizabile fiind puse grămadă.

Cu deosebită stimă,
I. C. Dobrescu. arhivar principal cl. I
U
n Ianuarie, 1941.
BC
RY
2. Raport asupra situației secției administrative în cursul anului 1940
RA
Potrivit ordinului d-v de serviciu Nr. 1/1941, am onoarea a vă
aduce la cunoștință situația Secției Administrative în cursul anului
1940.
LI B
In bună parte a anului, Secția Administrativă a fost descom
pletată, prin concentrarea sau mobilizarea unei mari părți din personal,
și așa destul de redus. Totuși, lucrările curente n’au avut de suferit
în nici un fel.
Y
In primul rând au fost satisfăcute cererile particulare și ale au
torităților : eliberarea (colaționarea) copiilor de acte, cercetări de do
T
sare și eliberarea certificatelor cu rezultatele acestor cercetări, trimi
teri de dosare la autorități, reprimirea și aranjarea lor din nou în de
SI
pozite. •
S’a lucrat.apoi la descrierea condicilor de documente.
ER
S’a început descrierea inventarelor existente și lista fondurilor
arhivistice din secție.
Pe temeiul ordinului de serviciu Nr. 2495/1940, s’au predat con
dicile domnești către Secția Bunurilor Publice, în primirea d-lui I. C.
IV
Dobrescu.
Colecțiile Secției Administrative s’au îmbogățit cu :
UN
1. Un pergament cu Evanghelia Paștelor 1940 (adresa Nr. 21831/8.

V. 1940, a Min. Cultelor și Artelor, Direcția Contabilității, înreg. Nr.
844/9. V. 1940; pergamentul este inventariat subt Nr. 121 la partida :
Acte comemorative și de fundație.
2. Actul de botez al vapoarelor S. M. R. s/s Ardeal, Alba Iulia,
L
Peleș, Suceava (adresa Nr. 12.983/10.IX. 1940 a Min. Aerului și Ma

RA
rinei, Serviciul Maritim Român (S. M. R.), înreg. Nr. 1828/11. IX 1940 ;
documentul este inventariat subt. Nr. 123 la partida : Acte comemora
tive și de fundație.
3. 12 (douăsprezece, legi votate de Adunarea Deputaților și Senat
NT
în sesiunea 1939 și 1940 (adresele Nr. 1271 și 1272/27.VI.1940 ale Adu

nării Deputaților, Secretariatul General, înreg. respectiv la Nr. 1191
și 1190/1940 ; legile sunt inventariate la partida Legi, depunerea XLVII
și XLVIII).
CE
4. Un document pentru Arhiva Casei Regale (adresa Nr. 9/14

Septemvrie 1940 a Președinției Consiliului de Miniștri, înreg. la Nr.
1844/16 Septemvrie 1940; actul este înregistrat subt Nr. 33 la partida :
Actele Casei Domnitoare.
I/
Selecționări și depuneri de arhive :

S
S’au făcut intervențiile și formele pentru primirea și depozitarea

a 5464 dosare de naturalizări dela Președinția Consiliului de Miniștri.
IA
In cele din urmă, aceste dosare au fost repartizate la Secția Judecă

torească (adresa Nr. 354/9 Aprilie 1940).
Se selecționează dosarele din anii 1927—1934 ale Monitorului
U
Oficial și Imprimeriilor Statului, Direcția Generală. Pentru dosarele

BC
RY
SIISCELLANEA 353
clasate ca maculatură s’a dat autorizația de vânzare, iar dosarele re
RA
ținute au rămas mai departe în păstrarea instituției (adresa Monitorului
Oficial Nr. 4822/23.1.1940, înreg. Nr. 137/25.1.1940, precum și adresa
Nr. 105/27.I.1940, împreună cu referatul înreg. nr. 183/31.1. 1940, ale
Arhivelor Statului).
LI B
S’a clasat ca maculatură arhiva specificată în adresa Nr. 62.458/16
Sept. 1940, înreg. Nr. 1856/17 Sept. 1940, a Ministerului Sănătății și
Ocrotirilor Sociale, Direcția Personalului (v. și adresa Nr. 1295/3 Oc-
tomvrie 1940 a Arhivelor Statului).
Y
S’au cercetat dosarele din arhiva Grupului Gardienilor Publici
din București, și s’a cerut întocmirea unui inventar, pe temeiul căruia
T
să se procedeze la selecționare (adresa Grup. Gard. Publici Nr. 9804/24
Sept. 1940, înreg. Nr. 1926/25 Sept. 1940).
SI
Din lipsa personalului, mobilizat, nu se pot selecționa arhivele
mai multor instituții, astfel:
a) Serviciul Măsuri și Greutăți din Durostor (adresa Nr. 321/2
ER
Iulie 1940, înreg. Nr. 1255/6 Iulie 1940).
b) Serviciul Măsuri și Greutăți Vlașca (adresa Nr. 449/15 Iulie
1940, înreg. Nr. 1350/17 Iulie 1940).
IV
c) Serviciul Măsuri și Greutăți Brăila (adresa Nr. 1100/17 August
1940, înreg. Nr. 1692/21 August 1940).
d) Serviciul Măsuri și Greutăți Câmpulung (adresa Nr. 20856/26
UN
Sept. 1940, înreg. Nr. 1936/26 Sept. 1940, precum și adresa Nr. 1286/30
Sept. 1940 a Arhivelor Statului).
Din motive independente de Direcțiunea Generală a Arhivelor
Statului, nu s’au selecționat mai multe arhive, precum :
a) Ministerul Cultelor și Artelor, Direcția Contabilității.
AL
&) C. F. P. Ploești-Văleni.
c) Prefectura Jud. Prahova.
d) Primăria Zimnicea.
TR
e) Primăria Roșiorii de Vede.
Lucrări de inventariere și inventare noi :

S’au inventariat din nou tabelele și planurile de împroprietărire
EN
ale județului Ilfov, din anii 1864 și 1879.

S’au revizuit, făcut pachete și așezat în rafturi dosarele Senatului
(1012 pachete, cuprizând 13.118 dosare și registre).
/C
S’a isprăvit inventarierea unui rest de dosare ale Ministerului

Justiției (partea administrativă).
S’a inventariat o parte din dosarele Președinției Consiliului de
Miniștri.
' S’a inventariat o parte din dosarele Direcțiunii Generale a Sta
SI
tisticei.
S’au inventariat complect depunerile :
IA
a) Cercul de Recrutare Olt

b) ,, ,, ,, R.-Sărat
c) ,, „ ,, Buzău
U
d) Regimentul 1 Vânători din T.-Severin

BC
RY
RA
e) Legile originale ale Ministerului Justiției 1859-—1915.
/) Obșteasca Adunare a Țării Românești.
Cercetări și fonduri cercetate :
Prin însăși natura lor, fondurile de dosare ale Secției Admini
LI B
strative sunt foarte căutate, căci cuprind mare parte din istoria cul
turală și administrativă a veacului al XlX-lea. Personalul secției orien
tează pe cercetători în materialul secției, le pune la dispoziție dosare
și condici, și înregistrează operațiile de scoatere și repunere a dosa
relor în depozite. In cursul unui întreg an, în care foarte multă lume
Y
a fost concentrată și îndepărtată și din alte pricini dela preocupările
științifice, Secția Administrativă a fost cercetată de 270 cercetători,
T
cari au folosit 900 dosare și 50 condici. Fondurile cercetate, notate
SI
în ordinea frecvenței lor, sunt acestea :
a) Ministerul Instrucțiunii și Cultelor din Țara Românească și
Moldova.
ER
b) Vechiul Secretariat al Statului, Administrative.
c) Obșteștile Catagrafii ale Țării Românești.
d) Ministerul de Interne — Administrative și Comunale.
IV
e) Condicile domnești.
/) Consiliul Miniștrilor.
g) Direcțiunea Generală a Statisticei.
UN
Ă) Ostășești — Marele Stat Major, etc.

i) Tabelele și planurile de împroprietărire din 1864 ale județului
Ilfov.
/) Administrative Noi.
AL
k) Administrative Vechi.
Z) Acte comemorative și de fundație.
m) Teatrul Național.
n) Ministerul Finanțelor.
TR
Desiderate.
Secția Administrativă are mii de dosare care zac direct pe po
EN
dele, în depozite, inventariate și neinventariate. Cităm, în ordinea im

portanței și frecvenței cercetării lor numai aceste trei depuneri. :
Președinția Consiliului de Miniștri.
/C
Ministerul Cultelor și Instrucțiunii.

Primăria Municipiului București.
Dosarele Ministerului Cultelor și Instrucțiunii stau parte în raf
turi, parte pe podele. Cele din rafturi sunt pe trei rânduri, pachetele
sunt enorm de mari și legate cu sfoară. Pentru aranjarea lor, trebuesc
SI
verificate unul câte unul, după inventar, cusute coperte și întocmite

pachete noi. Dar această aranjare va fi incompletă, atâta timp cât
IA
nu vor putea fi puse în rafturi, unde să li se asigure astfel buna con

servare și lesnicioasa regăsire la căutare.
In afară de aceste depuneri menționate, mai sunt altele care stau
U
pe podele —- supuse distrugerii prin umezeală sau altfel; precum sunt

depuneri așezate pe scânduri ■—■ provizoriu — dar un provizoriu care
BC
a rămas.
RY
MICELLASTEA 355
Secția Administrativă are deci nevoie urgentă de mari cantități
RA
de rafturi, de orice fel (lemn sau fier), așa ca, toate dosarele care astăzi
zac pe podele, să poată fi aranjate, evitându-se, astfel, distrugerea sau
rătăcirea lor.
Pe de altă parte, depozitele Secției Administrative trebuesc în
LI B
întregime destinate acestei secții. Sistematizându-se astfel depozitele,
cercetarea și întreținerea lor va fi ușurată.
Ca o consecință urmează revizuirea depozitelor, căci, din motive
diferite, multe dosare au fost aranjate greșit, iar altele lipsesc.
Y
Primiți, vă rog, Domnule Director încredințarea sentimentelor
mele deosebite.
T
Emil Vârtosu
arhivar principal cl. I
SI
ER
3. Raport asupra situației secției Judecătorești în anul 1940
Secția judecătorească, în cursul anului 1940, a fost condusă de

IV
d-1 M. Popescu, ajutat fiind de subsemnatul, de d-1 I. Șucu și d-na
Florica Em. Condurachi.
Activitatea acestei secției în cursul anului încheiat, constă în
UN
următoarele :
Lucrări oficiale :
In această secție, în cursul anului trecut, s’au liberat 2003 copii
AL
de acte, dintre care 94 după acte cirilice, prezintate de părți, iar 1909
copii după acte din depozit.
Totodată s’au liberat și 49 certificate diferite. S’au făcut dea-
TR
semenea 1600 mențiuni în registrul de stare civilă, ale comunelor din

Jud. Ilfov și ale Municipiului București.
Lucrări speciale.
EN
S’au aranjat în rafturile noi, registrele de stare civilă ale jude

țului Ilfov, ale Municipiului București, și cele consulare, în număr de
23.947, și s’au cusut coperte la o parte din dosarele de căsătorii.
/C
Creșterea colecțiilor.
Colecțiile acestei secții s’au îmbogățit cu 2461 dosare de natu
ralizări, pe anii 1868—1910 și 1137 dosare de schimbări de nume, pe
anii 1895—1910, depuse de Ministerul Justiției cu adr. Nr. 169.903
SI
din 11 Dec. 1940.

IA
Selecționări de arhive.
Delegatul nostru a selecționat la Tribunalul Ilfov, arhiva secției
a IV C.C., materialul selecționat însă, rămânând în păstrarea numitei
U
secții, până se va găsi modalitatea de depozitare la Arhivele Statului.

BC
RY
S’a mai selecționat și o parte din arhiva judecătoriei Ocolului
RA
VI din București, selecționare însă neterminată.
Inventare noi.
LI B
întrucât personalul a fost redus, din cauza concentrărilor, nu
s’a putut lucra la inventarieri de material; s’a început numai tran
scrierea inventarului condicilor de stare civilă ale Municipiului Bucu
rești.
Inventarele judecătoreștilor vechi (3 voi.) și ale înaltei Curți,
Y
s’au legat după modelul-tip, hotărît.
T
Cercetători și fonduri cercetate.
SI
Au cercetat în această secție 2560 de persoane, un număr de
560 dosare și 5420 condici dela Judecătorești vechi și noi.
ER
Desiderate.
Intre desideratele ce formulăm, în primul rând reclamăm lipsa
de spațiu. In unele rafturi, materialul este pus pe două și trei rânduri,
IV
încât este foarte greu de umblat la ele. Mare parte din material este
masat în anumite locuri din depozite, încât suntem puși în imposi
bilitate de a servi cercetătorii ce ni-1 solicită.
UN
Uneori am fost nevoiți, din cauza lipsei de spațiu și rafturi, să

scoatem din rafturi material deja aranjat, spre a pune în locu-i altul
nou, ce ni se cere mai des pentru cercetări.
La instanțele judecătorești se află material ce ar trebui preluat,
L
— întrucât știu că la acele instanțe, materialul, rău păstrat se distruge

cu cât timpul trece,—■ dar din cauza spațiului redus, suntem nevoiți
RA
să amânăm primirile de pe un an pe altul

Unele Tribunale ca Argeș, Ialomița, Muscel, Prahova, Teleorman
și Vlașca, au material încă dela 1832, nedepus, iar Tribunalul Olt,
NT
după afirmația delegatului nostru, a vândut tot materialul arhivistic

dintre anii 1832—1885, pe motiv că nu mai avea loc unde să-l pă
streze. La Tribunalul R.-Sărat a putrezit toată arhiva veche din pri
cina pivnițelor umede, unde era păstrat.
CE
In această secție se găsește material ce trebue inventariat. Astfel

sunt următoarele loturi de condici: Logofeția princinilor străine (1812—
I93I), Veliții boeri (1813—1829), Logofeția Țării de Sus (1810—1831),
Logofeția Țării de Jos (1824—-1831), Divanul judecătoresc (1828—-
1830), Departamentul de șapte (1813—-1831), condici de mezaturi (1840—•
I/
1861), licitații (1854—1859) și legalizări de zapise (1838—1846), do

sarele secției de notariat (1832—1885), ale secției I (1831—1885), a
S
Tribunalului Ilfov cum și condicile și dosarele Tribunalului Brăila

(1832—1899).
IA
Deasemenea parte din material (Ministerul Justiției, dosare civile,

penale și extrajudiciare pe anii 1831—1859, Curtea de Casație Secția.
I și II, Curțile de Apel București, secț. I, II și III, cum și celelalte
U
secții de Tribunal) au inventare numerice ce nu pot folosi îndeajuns

BC
RY
MISCELLANEA
357
la cercetări. Toate dosarele de naturalizări, în număr de 12.720 și cele
RA
de căsătorie în număr de 20.530, au nevoie a fi cusute cu coperte noi
și aranjate în rafturi, deoarece în aceste dosare se găsesc acte ce se
pot pierde în timp ce se scot pentru cercetări.
Pentru efectuarea lucrărilor de arhivă, personalul acestei secții
LI B
este insuficient; dealtfel actualmente această secție este servită numai
de doi funcționari.
Astfel din lipsa de spațiu și de mijloace de transport, suntem
puși în situația de a pierde o mare parte din materialul arhivistic,
iar din cauza lipsei de personal, mare parte din materialul aflat în ar
Y
hivă, nu poate fi cercetat decât cu foarte mare greutate, nefiind in
ventariat și așezat în rafturi.
T
M. G. Regleanu
SI
4. Raport asupra situației Bibliotecii în anul 1940
ER
Ca urmare la ordinul D-voastre de serviciu din 2 Ianuarie 1941,
am onoarea a vă înainta următorul raport, privind situația bibliotecii
Direcțiunii generale a Arhivelor Statului, dela 1 Ianuarie 1940 la 31
IV
Decemvrie 1940 :
Colecțiile bibliotecii au sporit cu 2341 publicații, în care număr
UN
sunt cuprinse și 89 dublete.
Din aceste publicații, 1176 (dintre care 19 dublete) au fost pri
mite în baza legii depositului legal; 909 (65 dublete), au fost dăruite;
199 primite în schimbul altor publicații; 49 au fost cumpărate; iar
8 (5 dublete), fiind editate de Arhivele Statului, au fost socotite ca
AL
publicație proprie.
După natura lor, toate publicațiile primite au fost împărțite în
feluritele fonduri ale bibliotecii și anume : 732 au intrat în fondul de
TR
cărți (volume și broșuri); 894 la periodice ; 517 la foi volante.

Alătur și situația fiecărui fond în parte, atât din punct de vedere
al creșterii cât și al originei.
EN
I. Volume și broșuri.
Creștere : 707 (25 dublete).
Origina : Deposit legal : 267 (6 dublete).
Dăruite : 396 (14 dublete).
/C
Cumpărate : 23.
Schimb. : 18.
Publicații proprii : 8 (5 dublete).
SI
II. Periodice.
Origina : Depozit legal : 183.
IA
Dăruite : 449 (50 dublete).

Cumpărate : 25.
Schimb. : 187.
U
BC
RY
RA
III. Foi volante.
Origina : Depozit legal : 701 (14 dublete).
LI B
pt. Bibliotecară, A. Comănescu
28 Februarie, 1941.
5. Raport asupra situației Registraturii în anul 1940
Y
La ordinul D-voastre înregistrat subt Nr. 1/941, am onoare a
vă prezenta în cele ce urmează, Darea de seamă asupra lucrărilor efec
T
tuate la registratură, în cursul anului 1940 :
SI
Hârtii intrate : 2531, în care se cuprind : cereri pentru liberări
de copii, ordine și circulări ministeriale, adrese dela Direcțiunile re
gionale, cereri de motivare de absențe, etc.
ER
Hârtii ieșite : 1497, care se referă la corespondența cu Ministerele,
cu Direcțiunile regionale, cu diferite instituții pentru selecționări de
arhive, ordine de serviciu, delegații pentru selecționări de arhive, ex
IV
pediții de cărți, etc.
In anul 1940 au fost liberate 2003 copii legalizate și 62 de cer
tificate privitoare la anii de serviciu sau de constatare că anume acte
UN
cerute nu au fost depuse în depozitele noastre.

Deziderat : Rog. onor. Direcțiunea Generală să pună în vedere
D-lor Șefi de Secții ca atunci când au terminat cu hârtiile lucrate, să
mi le prezinte, spre a fi puse la timp, la dosarul respectiv.
AL
Primiți, vă rog, Domnule Director General, asigurarea deosebitei

mele considerațiuni.
I. Gh. Fănuică, registrator
TR
1. Pe marginea raportului directorul a făcut întrebarea : „câte intrări la starea,

civilă s’au înregistrat în cursul anului?” la care s’a răspuns:
,,In cursul anului 1940, au fost înregistrate 2.587 adrese, pentru a se face în.
EN
registrele de stare civilă cuvenitele mențiuni de : căsătorii, desfaceri de căsătorii, decese,

schimbări de nume și de religie1'.
/C
III.
RAPORT DESPRE ACTIVITATEA DIRECȚIUNEI REGIONALE A
ARHIVELOR STATULUI DIN BRAȘOV PE ANUL 1940
SI
Nr. 1/1941.
La ordinul D-voastră Nr. 4 din 2 Ianuarie 1941, avem onoare a
IA
vă înainta următorul raport despre activitatea Direcțiunei Regionale

a Arhivelor Statului din Brașov pe anul 1940.
In cursul anului expirat activitatea desfășurată s’a resimțit din
U
cauza evenimentelor, îndeosebi la personal. Personalul acestei arhive se

compune din 2 funcționari cu pregătire de specialitate, 2 funcționari
BC
RY
MISCELLANEA
3 59
de birou puși la dispoziție de Municipiu și 2 oameni de serviciu. Dintre
RA
aceștia un funcționar, care era însărcinat cu catalogarea cărților, a fost
concentrat din luna Martie până în luna Iulie, iar dela 2 Septembrie a
fost detașat la alt serviciu. Alt funcționar, registratorul-dactilograf, a
fost concentrat dela x Februarie la 15 Martie, iar un om de serviciu
LI B
e concentrat dela 1 Februarie până m prezent. Directorul acestei ar
hive a fost detașat în Ministerul Educațiunei Naționale dela 1 August
până la 16 Septembrie. Dintre funcționarii refugiați au fost detașați
doi la această arhivă dintre care unul cu pregătire universitară, însă
Y
numai pe scurt timp. Unul, care s’a prezentat la data de 22 Octom
brie la serviciu, a fost detașat la 15 Noembrie la biroul refugiaților,
T
unde mai funcționează și astăzi, iar celălalt, prezentat la serviciu în
15 August, se găsește în concediu medical dela 15 Noembrie, așa încât,
SI
de fapt, n’au făcut serviciu continuativ, în decursul anului expirat,
decât 3 funcționari și 1 om de serviciu. Completarea numărului func
ER
ționarilor, cel puțin cu un arhivar, având pregătire specială, este ab
solut necesară pentru a se putea începe preluarea arhivelor dela cele
lalte autorități, cu atât mai mult, cu cât raza circumscripției acestei
direcțiuni a fost extinsă, după cum era natural, la cele patru județe
IV
care își au centrul natural în Brașov.
Această Direcțiunea regională este întreținută din bugetul Mu
nicipiului, așa încât n’are decât sume extrem de mici, ca venituri
UN
proprii, rezultate din taxele cercetătorilor. In cursul anului expirat,

aceste venituri, în care e cuprinsă și suma de Dei 1534 raportată din
anul 1939, s’au ridicat la suma de Lei 1904, la care se mai adaugă
ajutorul de Lei 20.000 primit din partea Ministerului Educațiunei Na
L
ționale, în total deci Lei 21.904 venituri din care s’au cheltuit pentru
achiziționarea de cărți suma de Lei 20.957, restul sumei fiind anga
RA
jată prin comenzi de acelaș fel. In afară de aceasta, din fondurile Mu
nicipiului s’au mai achitat pentru achiziționarea de cărți și abonare
de reviste suma de Lei 25.210, pentru achiziționarea și instalarea unui
NT
aparat de reproducere „Multifoc” Lei 106.750.

Ca lucrări oficiale de birou, în afară de chestiunile rezolvate pentru
Municipiu, prin registratura Municipiului, în număr de 358, s’au în
registrat și rezolvat prin registratura proprie a acestei Direcțiuni Re
CE
gionale, 75 acte diverse și 33 ale Direcțiunii M. O.N.T. provenite dela

Ministerul Educațiunei Naționale, în total 108. S’au eliberat 10 copii
legalizate, dintre care 3 traducei din limba germană.
S’a terminat instalarea rafturilor metalice în 2 săli noi și mari
I/
de depozite, a căror amenajare a fost începută în anul 1939, dease-

menea și atelierul fotografic cu o cameră obscură, în care s’a instalat
S
aparatul de reproducere menționat.

Pentru întocmirea indicelui cronologic al documentelor aflătoare
IA
în arhivele din țară, s’a continuat, în conformitate cu instrucțiunile

si formularul model primit, să se prelucreze, făcându-se regestele co
respunzătoare cu indicarea datei, locului, emitentului, numele docu
U
mentului, destinatarului, cuprinsului, a semnelor de validare și a de-

BC
RY
RA
scrierii lor, restul de 165 piese din cele 285 selecționate în anul trecut,
ca fiind provenite din Tara Românească până la anul 1500 și anume :
LI B
Documente în limba slavă.
Din epoca lui Basarab cel Tânăr (1474—1488) s’au lucrat 24 doc. slav.
,, ,, ,, Mircea Pretendentul (1481) 1 „
Y
,, ,, ,, Vlad Călugărul (1481—1496) ,, 31 „ „
,, ,, ,, Radu cel Mare (1496—1508 „ 28 ,, ,,
T
84
SI
Documente în limba latină.
ER
Din epoca lui Vladislav (Vlaicu) (1318) s’a lucrat 1 doc. lat.
33 33,, Mircea cel Bătrân (1413) 1 „ „
33 33,, Dan II IV (1424) 1 ,, „
33 33,, Alexandru Aldea (i43i) 1 ,, „
33 33,, Vlad Dracul (1436—1444) s’au „ 3 „ ,,
,, Vladislav II Vladis
UN
3 3 33
lav Dan (1448—1453) „ 2 ,, ,,

33 33 ,, Vlad Țepeș (1456—1480) ,, 7 --
33 33 ,, Dan Pretendentul (1459—1460) ,, 2 ,,
3 3 33 ,, Radul cel Frumos (1470—1472) ,, 2 „ ,,
AL
33 33 ,, Basarab cel Bătrân (1460—1479) „ 9 » >.

33 33 ,, Basarab cel Tânăr (1478—1481) ,
33 *3 3 ,, Vlad Călugărul (1493—1495) ,
TR
Scrisori dela boeri, mitropoliți, cneji și particulari, din Țara Ro

mânească în sec. XV.
EN
s’a lucrat 1 doc. lat.

s’au ,, 42 ,, slav.
43
165 Total
/C
S’a început, conform ordinului primit, selecționarea tuturor do

cumentelor provenite din Țara Românească, sec. XVI și s’a găsit un
număr de 205 scrisori slave și latine și anume :
SI
Dela Domnitorii Țării Românești 137 doc. slav.

Dela Domnitorii Țării Românești 18 ,, lat.
Dela boeri, mitropoliți și județi din Țara Românească 47 ,, slav.
IA
Catastih de scule și altele 3 ,,

205
U
Din aceste documente s’au lucrat până în prezent, următoarele

scrisori domnești din sec. XVI:
BC
RY
MISCELLANEA
361
Din epoca lui Radu cel Mare (1496—1508) s’au lucrat 8 doc.slav.
RA
>> Jf >fMircea Vv. fiul și aso
ciatul lui Mihnea (1508—1513) ,, 4 ,, slav.
>1 ff >>Vlad Vodă cel Tânăr
(Vlăduț) (1510—1512) „ 3
LI B
ff fi
ff f f ffNeagoe Basarab (i5T2—1521) s’au lucrat 36 doc. slav
ff ff ffVladislav Vodă (1523—1525) ,, 6 ,,
ff ff ffRadul dela Afumați (1521—1529) ,, 15 >,
ff f f ffVlad V înecatul (1530—1532) ,, 7 ”
Vlad VI Vintilă (1532—1535) ,,
Y
ff f f f f
6 ,, ,,
ff f f Radul Paisie
ff (1535—1545) » 24 »
T
ff ff ffMircea Ciobanul (1545—1553) 8 ,,
117
SI
S au lucrat toate scrisorile provenite dela boeri, mitropoliți și
județi ai Țării Românești din sec. XVI în număr de : 47 doc. slav.
ER
164 Total
Concomitent s’a întocmit o evidență cronologică a documentelor

IV
slave și latine, provenite din Țara Românească, din secolul al 15-lea,
precum și diferite tablouri rezumative pentru evidența documentelor
prelucrate din diferite mape.
UN
Biblioteca de specialitate a arhivei a crescut cu 1036 opere in

ventariate (cărți și ani de revistă), pentru care s’au întocmit și fișele
corespunzătoare ale catalogului alfabetic pe nume de autori.
Toate intervențiile făcute, pe care Vi le-am semnalat la timp,
L
la Prefectura Județului Trei Scaune pentru a pune arhiva în ordine

ca să poată fi selecționată și adusă la Brașov, au rămas fără rezultat,
RA
așa încât, în urma cedării acestui teritoriu Ungariei, arhiva amintită

n’a mai putut reveni acestei direcțiuni regionale...
Deasemenea s’a intervenit atât la Prefectura Județului Târnava
Mică cât și la Primăria Orașului Diciosânmartin pentru a obține un
NT
tablou asupra pieselor arhivistice provenite dela fosta Prefectură a

Județului Mureș și Primăria Orașului Târgul Mureș; ambele autorități
au răspuns însă că n’au primit nici un fond de acest fel.
CE
Altă creștere a colecțiilor, fie prin depuneri oficiale, particulare

sau donații, n’au avut loc în cursul anului expirat.
S’a verificat hârtia maculatură dela Magazia Economatului C.F.R.
din Brașov, propunându-se acordarea autorizației corespunzătoare de
vânzare. Alte selecționări de arhive nu s’au făcut.
I/
Fondurile arhivei au fost consultate de 22 cercetători, cărora li

s’a pus la dispoziție materialul de studiu necesar, întocmindu-se evi
S
dențele corespunzătoare și dându-li-se referințele necesare. Ș au dat

informațiile cerute la 7 persoane asupra unor probleme limitate, în
IA
baza materialului aflător în arhivă.

Pentru serviciile Primăriei s’au căutat și s’a pus la dispoziție ma
terialul necesar pentru 15 cazuri.
U
Localul n’a avut de suferit stricăciuni importante în urma cu

tremurului. S’au produs numai câteva crăpături fără importanță la
BC
RY
zidurile interioare dela etaj, care au fost verificate din partea Servi
RA
ciului Tehnic al Municipiului.
Singurul deziderat pe care-1 putem exprima la încheerea acestui
an constă în rugămintea de a se ocupa cât mai curând postul de ar
hivar, cu o persoană bine pregătită, de care avem absolută nevoe
LI B
pentru a putea începe verificarea și preluarea arhivelor din județele
circumscripției noastre.
Brașov, în 11 Ianparie 1941. p. Arhivar :
Director Regional : Const. Sassu M. Runceanu
T Y
IV.
SI
RAPORT ASUPRA SITUAȚIEI DIRECȚIEI REGIONALE DIN
CLUJ-SIBIU
ER
Nr. 10/1941. Sibiu, 14 Ianuarie 1941.
La adresa D-voastre Nr. 2 din 2 Ian. 1941, avem onoare a Vă

IV
comunica următoarele în privința situației Arhivelor Statului din Sibiu.
I. Situația personalului.
Dintre cele șapte posturi de funcționari prevăzute în buget pentru
UN
Direcțiunea noastră, unul, cel de impiegat auxiliar, a fost tot anul

neocupat. Doi funcționari, din cei șase, au fost concentrați: unul dela
10 Ian. 1940 la 15 Ian. 1940, iar al doilea dela 15 Febr. 1940 la 30
Oct. 1940. Absențe mai îndelungate dela serviciu au avut : D-na Marina
L
Vlasiu 21—30 Martie 1940 ; 7—20 Iunie și 1 Iulie—1 Sept. 1940, toate
motivate (adresele D-v. Nr. 343/940, 904/940 și 1175/940). Apoi D-na
RA
Elena Mureșanu, 1—31 Ian. 1940 și 1 Febr.—31 Martie, absențele

deasemenea motivate (adresele D-v. Nr. 1634/939, 210/940 și 356/940.
Revenindu-se asupra suspendării concediilor de odihnă, funcționarii
Direcțiunii noastre au avut concedii de câte 15 zile prin rotație, în
NT
timpul lunei August. După evacuarea Arhivelor dela Cluj, funcționarii

și-au reînceput activitatea la Sibiu, în ziua de 15 Nov. 1940.
II. Venituri și cheltueli.
CE
Venituri deosebite instituția noastră nu are, decât sumele ce-i

sunt puse la dispoziție de Ministerul Educației Naționale, ca de ex.
5000 lei anual pentru spese materiale și sumele ordonanțate de Mi
nister, direct, sau prin intervenția D-voastră—pentru evacuarea silită
din Cluj și transportarea a peste 20 vagoane de documente în orașele
I/
Turda și Alba-Iulia, apoi așezarea lor în noul sediu din Sibiu : 16.116
+21.852+50.000 lei.
S
III. In privința lucrărilor oficiale de birou, au fost înregistrate

356 acte intrate, 200 eșite, a fost eliberat un certificat și au fost for
IA
mate 2 dosare : 1 cu lucrări de mobilizare, al doilea cu lucrări de apă

rare pasivă.
IV. Lucrări speciale de arhivă. In decursul anului 1940, a fost
U
terminată expoziția permanentă de documente. A fost aranjată, în

BC
RY
misceilanea
363
fascicole pe ani, pe rafturile din depozit arhiva orașului Baia-Sprie,

păstrată până atunci în lăzi. A fost aranjată în ordine cronologică
RA
arhiva fostului Contencios al Statului din Cluj. Din limbile latină și
maghiară au fost traduse diferite conscripții urbariale.
V. Creșterea colecțiilor. Prefectura județului Satu-Mare, la cererea
LI B
noastră, ne-a expediat i vagon de lăzi cu documente ;— pe care nu
am mai ajuns să le despachetăm, după ce, tot în acest an, ne-a mai
trimis alte 60 de lăzi, cu camioanele.
Chestura Poliției Oradea ne-a trimis spre păstrare două peceți
ieșite din uz, ale Detașamentului de Poliție-Salonta.
Y
Arhiva fostului Contencios al Statului din Cluj am aflat-o și am
ridicat-o dela Spitalul Epidemic din Cluj.
T
VI. Selecționări de arhive, a) Primăria orașului Baia-Mare, a selec
ționat arhiva veche, fără delegatul nostru —■ dar după indicațiile date
SI
de noi.
b) Tot la fel Parchetul Tribunalului Turda.
ER
c) Judecătoria Ilia, Jud. Hunedoara-—-a selecționat după indi
cațiile Direcțiunii Generale (adresa Nr. 415/939).
d) A fost controlată selecționarea cărților maghiare care arfformat
biblioteca Parchetului din Cluj. IV
c) Prof. V. Sulică, arhivarul orașului Tg.-Mureș, a fost împuter
nicit din partea noastră să ridice arhiva veche a Curții de Apel din
UN
Tg.-Mureș, din privnițele instituției, unde era aruncată de ani de zile
în neorânduială și supusă stricăciunii și s’a depozitat provizoriu la
Primărie.
d) A fost controlată selecționarea și aprobată vânzarea hârtiei
maculatură dela Chestura Poliției Cluj, apoi dela Serv. Măsuri și Greu-
L
răți din Cluj, Sibiu, Odorheiu, Dej, Alba-Iulia și Sighișoara.

VII. Situația localului. Localul nostru propriu din Cluj, așa de
RA
potrivit pentru depozitarea arhivelor în deosebi, am fost siliți să-l pă

răsim. Cel pe care-1 avem acum în Sibiu, închiriat cu 250.000 lei anual,
e prea mic pentru a putea adăposti și așeza tot materialul istoric.
NT
VIII. Credem că cele două posturi vacante de arhivar și impiegat

auxiliar ar trebui întregite, fie și provizor, cu persoane bine pregătite
în domeniul istoric-arhivistic, fiind foarte mult de lucru la regionala
noastră, mai ales acum după evacuare și noua orânduire a arhivelor.
CE
Director, Meteș
V.
I/
RAPORT ASUPRA SITUAȚIEI DIRECȚIEI REGIONALE DIN IAȘI

S
Nr. 19/14 Ianuarie 1941.

IA
Ca urmare la ordinul Domniei-Voastre cu Nr. 1 a. c., avem onoarea

a vă face cunoscute următoarele date asupra situației acestei Arhive,
în cursul anului 1940 :
U
BC
RY
1. Situația •personalului.
RA
Majoritatea funcționarilor au fost concentrați în cursul anului
1940 : Gh. Ungureanu : 1 Ianuarie — 22 Ianuarie ; 9 Martie — 9 Aprilie ;
15 Mai — 10 Octomvrie.
LI B
Nic. Șendrea : 1 Ianuarie — 25 Octomvrie.
Virgil Pântea : 1 Martie —17 August; 28 Septemvrie — 31 De
cemvrie (concentrat și în prezent).
Gh. Lăzărescu : deși mobilizat pentru lucru, totuși a fost con
centrat o lună: dela 10 Februarie — 10 Martie.
Y
Deasemenea și cei doi oameni de serviciu : Vasile Rosmeteniuc
și Toader Matei. Acesta din urmă fiind din Basarabia, nu s’a mai întors
T
din concentrare, ci a rămas acasă; după o așteptare de câteva luni,
SI
pentru lămurirea situației lui, s’a raportat Ministerului, care ne-a făcut
cunoscut că trebue considerat ca plecat dela serviciu. Am cerut numirea,
ca om de serviciu, a lui Petre Anghel, pe care Ministerul l-a numit
ER
pe data de 1 Decemvrie 1940.
D-l Alex. Băleanu, directorul acestei Arhive, optând pentru func
țiunea de inspector școlar Iași, Ministerul, l-a considerat demisionat
pe data de 1 Noemvrie 1940; d-l Gh. Ungureanu, a fost delegat cu
IV
direcția acestei Arhive, până la numirea noului titular.
2. Veniturile și cheltuelile.
UN
Veniturile acestei Arhive s’au mărginit — în cursul anului 1940 —

la cei 500 (cinci sute) lei acordați de Minister drept cheltueli materiale,
și aceștia absolut insuficienți; cât privește întreținerea localului în care
se găsește situată această Direcțiune, nu ni s’a acordat nimic.
AL
Actele justificative pentru cota lunară de 500 lei, se trimit Mi

nisterului Educațiunii, Cultelor și Artelor, care ne ordonanțează suma.
In cursul anului 1940, ni s’a acordat de către Divizia Financiară
C. F. R. Iași, suma de 6000 lei pentru aducerea arhivei Tribunalului
TR
Covurlui. Actele justificative au fost înaintate, la timp, locului în drept.

In cursul anului 1940, s’a mai cheltuit suma de 2129 lei, pentru
transportarea la București, a diferite documente, dosare și condici;
EN
banii au fost avansați de d-l prof. Alex. Băleanu, și căruia va trebui

să-i fie restituiți.
3. Lucrări oficiale de birou.
S’au înregistrat 471 hârtii din care: 177 petiții; 26 ordine dela
/C
Dir.gen. a Arhivelor Statului; 76 ordine dela Minist. Educațiunii, Cul

telor și Artelor și 192 diferite adrese dela autorități.
Au eșit 491 hârtii dintre care : 135 copii legalizate de pe acte
aflate în depozitele acestei Direcțiuni; 11 copii legalizate de pe acte
SI
prezentate; 27 certificate ; 1 copie fotografică și 317 rapoarte în le

gătură cu Direcțiunea generală a Arhivelor Statului, Ministerele și alte
IA
autorități.
4. Lucrări speciale de arhivă.
a) S’au inventariat 301 documente din sec. XVIII și XIX.
U
b) S’au înregistrat pentru biblioteca acestei Arhive 2581 volume

trimise oficial sau donate.
BC
RY
MISCELLANEA
365
c) S au înregistrat — făcându-se opise noi -— următoarele depuneri •
RA
Tribunalul Iași S. I, 2112 dosare, 85 acte diferite si 64 condici’
din anii 1905—1909.
Curtea cu Juri Iași, 254 dosare și 71 condici din anii 1926—1930
Tribunalul Iași S. III, 95 dosare (sindicat falimente) din anii
LI B
1897—1910.
Tribunalul Iași S. II (depus în 1939), 264 dosare din anii 1904—
1909.
Primăria Iași, 1286 dosare și 66 condici din anii 1906—1909.
Y
S’a început aranjarea arhivei Tribunalului Covurlui (circa 1 vagon).
d) 752 mențiuni în actele de stare civilă.
T
5. Creșterea colecțiilor [depuneri oficiale, particulare și donații).
SI
a) Depuneri oficiale în 1940 :
Tribunalul Iași, S. I, arhiva 1905—1909.
Curtea cu Juri, arhiva 1926—1930.
ER
Tribunalul Iași, S. III (sind. fălim.) 1897—1910.
Primăria Iași, arhiva din anii 1906—1909.
Tribunalul Covurlui, 1 vagon arhivă din anii 1832-—1900.
IV
Universitatea Iași, depune arhiva (majoritatea foi volante) fos
tului „Comitet central de inspecțiune școlară”; printre aceste hârtii
s’au găsit și unele din 1829 referitoare la școli.
UN
b) Depuneri particulare, n'au fost.

c) Donații : D-l Alex. Băleanu, la eșirea din Direcția acestei Ar
hiva, a donat pentru biblioteca instituției pe care a condus-o, un
număr de 1779 cărți din biblioteca sa; deasemenea și d-l Gh. Ungu-
L
reanu a donat, tot pentru bibliotecă, 79 volume și mai multe reviste.

RA
6» Selecționări de arhive depuse și nedepuse.

a) Depuse. S’a început selecționarea arhivei depusă de Tribunalul
Covurlui; încolo, nu s’a făcut nici o selecționare.
b) Nedepuse. Deși s’a cerut de mai multe autorități trimitere de
NT
delegați, totuși nu s’au trimis, întrucât majoritatea funcționarilor erau

concentrați. S’a selecționat numai arhiva Prefecturii Iași, de către d.
Gh. Dăzărescu.
CE
7. Situația localului după cutremur și evacuări.

Localul a avut mult de suferit în urma cutremurului; destul de
slab, chiar la mutarea Arhivei în el (1909, când a fost reparat de Mi
nister), imobilul a suferit mult și din pricină că nu s a dat nici o sumă
pentru repararea lui, timp de mulți ani, iar micile crăpături existente
I/
s’au accentuat mult din cauza cutremurului recent; astăzi imobilul

cere o reparare radicală. In urma raporturilor făcute, ni sa aprobat
S
—- deocamdată — suma de 18.000 lei pentru consolidarea imediată, iar

pentru lucrările totale din primăvară, urmează să înaintăm un deviz
IA
pe care îl întocmește Serviciul Technic al Județului Iași.

Credem, că lucrările se vor ridica la circa 40c—500.000 lei.
U
8. Desiderate și orice alte informații interesând această Arhivă.

Revista Arhivelor. n
BC
RY
«) Mărirea, în bugetul viitor, a sumii repartizată ca cheltueli ma
RA
teriale pentru această Arhivă; cei 500 lei pe lună sunt absolut insufi-
cienți; ne trebue cel puțin 1000 lei pe lună.
b) Prevederea în bugetul viitor a unei sume de bani (cel puțin
40.000 lei anual) absolut necesară pentru nevoile localului și pentru
LI B
întreținerea în bună stare a materialului arhivistic depus spre conser
vare.
întrucât prima grijă și cea de căpetenie a noastră este conser
varea materialului arhivistic, așa fel ca și cei de după noi să poată
spune ce spunem noi de Asachi, Alecsandriși alții, apoi nu ne este
Y
iertat a lăsa condici să le distrugă carii și nici dosare sau documente,
care să le înece praful, să le pătrundă umezeala sau să se decoloreze
T
cerneala de soare. Dacă legarea dosarelor cu sfoară în pachete și așe
SI
zarea lor în rafturi (toate din lemn) este oarecum o satisfacere, de mo
ment, a cerințelor de organizare, după puterile noastre și după mij
loacele puse la dispoziția noastră, apoi nu înseamnă că pentru viitor
ER
ne-am făcut datoria pe deplin. Ne facem datoria de a arăta că localul
pentru această Arhivă, care cuprinde documente de o așa mare în
semnătate pentru trecutul nostru, nu este, câtuși de puțin, propriu
IV
pentru adăpostul și conservarea lor.
In consecință, ar trebui pentru Arhivele Statului din Iași, un local,
care să corespundă din toate punctele de vedere și mai ales din acel
UN
al siguranței împotriva focului. Iar în ceia ce privește aranjarea mate

rialului arhivistic, trebue înlocuite rafturile de lemn; localul să fie pre
văzut cu obloane de fier care — pe lângă siguranța împotriva focului —
să împiedice și lumina care, după ani, decolorează cerneala și strică
hârtia.
AL
c) Salarizarea funcționarilor să fie cu gradații ca în învățământ.

d) Punerea în bugetul viitor a cel puțin încă un post de impiegat
pentru aranjarea arhivei, întrucât cu funcționarii actuali nu se poate
TR
dovedi cu aranjarea depunerilor oficiale, care, în majoritatea ne vin

într’o mare neorânduială.
e) întrucât în grija acestei Direcțiuni cad toate arhivele autori
EN
tăților de stat județ sau comună din Moldova este absolut necesar ca
să avem un permis de liberă circulație pe C. F. R., pentru ca să se
poată efectua un control serios, spre a nu se mai întâmpla ca în trecut,
când s’au vândut -—fără nici o selecționare —vagoane întregi de arhive,
/C
conținând documente sau dosare importante.
Director regional, Gh. Ungureanu

p. Arhivar-subdirector,
SI
Nic. Șendrea
IA
U
BC
RY
JIISCELLAN1-A
367
VI.
RA
CRAIOVA
Nr. 20 din 31 Ianuarie, 1941.
LI B
La ordinul Domniei-Voastre Nr. 3/1941, am onoarea a vă su
pune mai jos, pe lângă un succint istoric al acestei Direcțiuni, și darea
de seamă asupra activității sale în cursul anului 1940.
Y
Istoric.
înființarea unei Arhive a Statului la Craiova a apărut ca neapărat
T
necesară încă din anul 1838, însă din nefericire încercările de atunci
n’au putut fi traduse în fapt, astfel că o bună parte dintr’un material
SI
arhivistic de mâna întâi s’a pierdut iremediabil. Abia după un răstimp
de 93 de ani, la începutul anului 1931, Directorul General depe atunci
ER
al Arhivelor Statului, domnul profesor Constantin Moisil secondat de
câțiva pasionați, a putut să împlinească acest vechi deziderat. în
ceputurile au fost din cele mai grele, deoarece ființa legală a insti
tuției nu era asigurată, neprevăzându-se bugetar nici o sumă pentru
IV
salarii, mobilier și alte cheltueli de organizare și funcționare; venitu
rile necesare fiind în parte cu greu asigurate prin subvenții dela dife
UN
rite autorități.
Dacă cu acest sistem s’a reușit să se acopere o parte din nevoile
Arhivelor în primul și al doilea an, suntem datori să amintim că spre
sfârșitul anului 1933 acest sistem, nu mai aducea nici un ban în casa
instituției. Arhivele Statului, rămase în acel timp și fără Director și
AL
în voia soartei, treceau prin momentele cele mai critice, ale existenței
lor. Toate sforțările depuse de personal spre a mai obține vreo sub
venție au rămas sterpe. Spre a invedera mai bine această stare de lu
TR
cruri, voi spune numai că, în Decemvrie 1933, s’au împărțit întregului
personal, neplătit de mai mult timp, suma de lei 190 (una sută nouă
zeci). Abia dela 1 Aprilie 1936, posturile personalului și cheltuelile Ar
hivei, au fost trecute în bugetul Statului. In ce privește localul,—-acesta
EN
singur,—fusese dintru început pus la dispoziție de Minister.

Lucrările de birou au început efectiv la 1 Aprilie 1931, cu zidu
rile goale, având drept mobilier o masă și două scaune de împrumut,
iar ca avere proprie, un registru de intrare și ieșire.
/C
Acum când Arhivele Statului din Craiova, împlinesc zece ani de

activitate, necesitatea ființării lor se impune prin mulțimea și impor
tanța materialului adunat, prin numărul documentelor, al volumelor
bibliotecii cât și al lucrărilor de birou, după cum se vede din darea
SI
de seamă ce urmează cât și din alăturatul grafic ’).

1. Situația personalului.
IA
Personalul Arhivelor Statului din Craiova se compune, conform

prevederilor bugetare, din : 1 arhivar principal cl. I, făcând funcțiune
U
1. Pe care, din motive pecuniare, nu-1 putem reproduce aici (Nota A. S.).
BC
RY
RA
de director; i arhivar-ajutor cl. II; 2 paleografi cl. III; 1 impiegat
stagiar, și 2 oamenii de serviciu, adică din 6 persoane, al 7-lea post
fiind neocupat. Din acest personal 2 funcționari sunt mobilizați pentru
lucru, iar restul e mobilizabil.
LI B
In cursul anului 1940, datorită concentrărilor, personalul, — și
așa insuficient, — a fost descompletat mai tot timpul reducându-se
numai la funcționarii mobilizați pentru lucru, care au fost prezenți
la serviciu tot timpul anului. Din această cauză, pentru a face față
lucrărilor, s’au lucrat aproape zilnic ore suplimentare.
Y
Pentru a face deci față lipsei de funcționari, resimțită de altfel
și în timp normal, s’a angajat cu aprobarea M. E. N. și a Direcțiune!
T
Generale, un diurnist pentru transcrierea copiilor, asigurându-i-se plata
SI
din taxele de transcriere.
2. Lucrări de birou.
ER
Lucrările oficiale de birou au sporit simțitor față de trecut, după
cum se vede din graficul anexat1).
Anul 1940 s’a încheeat cu următoarele lucrări :
intrări : 2725 ;
IV
ieșiri; 615 ;
copii 2.020 din care : acte din depozit cerute de particulari 1.842
UN
acte din depozit cerute oficial 53

copii după acte particulare 5
copii gratuite celor lipsiți de mijloace 32
certificate . s8
Total : 2.020
AL
In cursul anului 1940, au intrat 688 mențiuni, dintre care un

număr de 55 n’au putut fi lucrate din lipsă de date precise. Pentru
TR
aceasta s’au cerut din nou referințe la oficiile stării civile respective
pentru un număr de 32 mențiuni, dar până în prezent nu s’a primit
nici un răspuns. Tot în cursul anului 1940 s’au făcut peste 600 men
țiuni vechi, unele rămase nelucrate chiar din primii ani.
EN
Toate lucrările oficiale de birou au fost repartizate în 26 dosare

și anume :
1. Corespondență extraordinară ;
/C
2. Local, combustibil, inventar;

3. Personalul ;
4. Cereri copii acte din depozit și certificate ;
5- ,, ,, ,, particulare;
SI
6. Depuneri arhive dela autorități;

7. ,, ,, particulare și donațiuni;
8. Acte justificative și cheltueli materiale ;
IA
9. Arhive formate la autorități civile;

10. Salarii;
11. Secret mobilizare;
U
1. V. nota de mai sus (Nota A. S.).

BC
RY
miscellanea
369
12. Depuneri, rate, cotizații funcționari;
RA
13. Arhive formate la autorități militare’;
14- Restituiri material arhivistic;
15. Biblioteca ;
16. Mențiuni pe actele de stare civilă ;
LI B
17. Direcțiunea (monografii) ;
18. Ordine cu caracter permanent;
19. Subvențiuni;
20. Depuneri personal. serviciu ;
21. Mutații (militare) ;
Y
22. Borderouri expediții poștale ;
23. Arhive formate la instanțele judecătorești;
T
24. Mențiuni pe acte judecătorești;
SI
25. Vânzări maculatură, autorizații;
26. Examen pentru ocuparea postului vacant.
ER
3. Lucrări speciale de arhivă.
In tot cursul anului nu s’au putut executa decât puține lucrări
în depozit, deoarece cei doi funcționari rămași prezenți la serviciu au
fost tot timpul obligați să facă și ore suplimentare spre a putea asi
IV
gura cel puțin executarea lucrărilor curente ; iar atunci când restul
personalului a venit din concentrare (Octomvrie-Noemvrie) , frigul și
UN
cutremurul au paralizat activitatea în această direcție. Datorită cu
tremurului s’a distrus aproape cu desăvârșire unul din depozitele cele
mari (a se vedea fotografiile anexe x), încurcând materialul arhivistic,
fără însă a-i cauza pagube prea mari. Din această cauză majoritatea
rafturilor de fier aflate în acel depozit, fiind făcute din fier mai sub
AL
țire, au fost strâmbate, desfăcându-se din nituri.

Localul slăbindu-se mult, datorită crăpăturilor din partea aceea,
după cum se vede în fotografiile anexate,12) am fost nevoiți a goli mai
TR
mult de jumătate din acel depozit în sala cea mare dela intrare, întrucât
după opinia comisiunii tehnice a Primăriei Municipiului Craiova, din
pricina greutății materialului arhivistic, localul amenința cu prăbușirea.
Dacă s’a lucrat prea puțin în depozite, în schimb, după cum se
EN
va vedea la capitolul despre creșterea colecțiunilor, materialul arhi

vistic de importanță istorică mai mare, s’a bucurat de o deosebită
atențiune.
/C
4. Creșterea colecțiunilor.
Anul acesta din lipsă de local și posibilități de transport, depu
nerile oficiale au fost slabe. Pe temeiul unei circulari dată de Prefec
tura județului Dolj, în urma unei intervențiuni din partea noastră,
SI
s’au depus registrele de stare civilă dinainte de anul 1865, dela 21

comune din județul Dolj.
Documente. Această secțiune s’a bucurat anul acesta de un spor
IA
foarte puternic. Avem la această dată un număr de 2.272 documente
1. Nu le putem reproduce acum (Notă A. S.).

U
2. V. nota de mai sus. (Nota A. S.).

BC
RY
dintre anii 1469—1860, numerotate și aranjate într’un clasoar metalic
RA
„Fichet”, în dosare de câte 10 documente, fiecare document în cămașa
sa.
Numai o parte din aceste documente, foarte puține de altfel,
trec de anul 1850, acestea fiind acelea care urmează în mod normal
LI B
altor documente mai vechi privind aceași chestiune. Sistemul după
care au fost numerotate și rânduite, este cel al intrării, căutându-se
pe cât s’a putut, ca documentele aceluiași lot (fie provenind dela același
donator, fie privind aceași problemă) să fie înregistrate în continuare.
La începutul anului 1940, trebue să amintim, că secția documentelor
Y
avea doar un număr de 668 documente numerotate, plus un număr
T
de circa 300 nearanjate, ceeace împreună cu sporul de 32 documente
din 1939, ne da numărul de 1000. In cursul anului 1940, în urma unor
SI
donații importante, am ajuns să avem 2272 documente. Trebue să
amintesc faptul că până în 1940 nu fuseseră trecute în registrul in
ventar decât 126 documente, celelalte fiind doar numerotate până la
ER
numărul 668. S’a continuat deci cu trecerea lor în registrul inventar,
ajungând azi la documentul 402, restul fiind numerotate, inventarierea
lor- continuând. IV
Sporul acestei secții se datorește următorilor principali donatori :
Școala Normală de învățători din Craiova care ne-a depus prin Di
rectorul ei, domnul Ilie Popescu-Teiușani, colecția de documente a ră
UN
posatului profesor Aurel Mircea; doamna Florica Gabroveanu, care

a dăruit un important lot de documente din anii 1583—1830, prin
mijlocirea domnului I. Câncea ; domnul doctor Aurel Metzulescu ; domnul
Gh. Plopșoreanu ; preot I. Frumușanu, un lot de documente [gorjene,
L
între care 4 privitoare la răscoala lui Tudor Vladimirescu; profesor

pensionar Teodor Popescu din Craiova; domnul Gh. Iliescu din Almăj-
RA
Dolj ; preot Dumitru Bălașa ; preot I. Popescu-Cilieni; profesor pensionar

Avram Vasculescu; profesor Petre Drăgoescu din Râmnicul-Vâlcea;
depuneri oficiale (actele conservării grefei Trib. Dolj, S. I); domnul
C. S. Nicolăescu-Plopșor, două importante loturi, privind moșnenii
NT
Schileri din Gorj și moșnenii Pleniceni din Dolj.

Imprimate. In ceeace privește imprimatele cu caracter istoric,
avem un număr de 86, toate numerotate și așezate în mapele lor, doar
CE
unele în rame completând mobilierul birourilor și sălilor. Textul lor

cuprinde : ordinele diferitelor autorități, înștiințări, manifeste, etc.
Stampe. Această secție posedă un număr de 178 piese; picturi,
gravuri, copii zincografice, litografii și fotografii reprezentând : por
trete, scene istorice, hărți vechi, monumente istorice, inscripții.
I/
Documente în facsimile. Avem 18 bucăți, în reproducere foto

grafică, litografică sau zincografică.
S
Planuri și hărți. In cursul anului 1940, sporul la planuri și hărți

este destul de important, datorită donației domnului Atanasie Gancea
IA
din Craiova, care ne-a dăruit hărțile Serviciului Geografic al Armatei

privitoare la România și parte din țările vecine.
Mai adăogându-se un număr de 33 planuri de moșii, această secție
U
a sporit cu 194 piese.

BC
RY
MISCELLANEA
371
întrucât majoritatea planurilor erau păstrate sul, deteriorându-se

ușor în timpul cercetărilor și ocupând un spațiu destul de mare, toate,
RA
afară de cele păstrate în tocuri speciale, au fost întinse, curățite, lipite
și repartizate în mape după cum urmează :
LI B
Județul Dolj, planuri de moșii 305
” Gorî> ,, ,, ,, 12
,, Mehedinți ,, ,, 23
„ Romanați ,, ,, 22
Vâlcea ,, , 10
Y
.. . Olt ,, „ 1
Planuri de orașe 29
T
Hărți de județe 22
Hărți privitoare la România 12
SI
Planuri de clădiri 17
Hărțile Serviciului Georgrafic al Armatei 161
ER
Hărți diferite 21
Total : 035
Manuscrise. In afară de 4 manuscripte aflate deja în colecția
IV
Arhivelor, anul acesta secția manuscriptelor a sporit simțitor prin :
Zece condici mănăstirești ale mănăstirilor oltene (Tismana, Motrul,
Arnota, Govora, Strehaia, Cozia și Bistrița), dăruite nouă de Direcțiunea
UN
Generală a Arhivelor Statului; un manuscris privind călătoria unui

hagiu craiovean la Locurile Sfinte, dăruit de d-1 N. Plopșor ; o istorie
a - împăraților bizantini, dăruită de d-1 prof. pensionar Avram Vascu-
lescu și un manuscris grecesc dăruit de d-1 prof. Petre Drăgoescu
AL
din R. Vâlcea. In total 17 manuscrise.

Biblioteca. In cursul anului 1940 biblioteca a sporit cu un număr
de 520 volume și broșuri, având astăzi înregistrate 1520 numere. Intre
TR
acestea se află multe lucrări vechi juridice, latinești și franțuzești, una

chiar din anul 1678, precum și foarte multe și rare studii istorice pri
vind istoria Românilor în general și Oltenia în special.
Sporul bibliotecii se datorește următorilor donatori : Curtea de
EN
Apel din Craiova, Secția I-a ; Dr. C. S. Nicolăescu-Plopșor; Prof. Emil

Vârtosu; Prof. Stoica Nicolaescu ; Preot Gh. F. Ceaușanu ; Tipografia
Scrisul Românesc; Tipografia Speranța și alții.
Periodice. Deasemenea anul acesta s’a început colecționarea re
/C
vistelor, gazetelor și ziarelor oltene vechi și noi, în care se oglindește

vieața culturală, economică, politică și socială a Olteniei, sperând să
avem cu vremea un bogat fond al producției tiparului oltean, întrucât
până în prezent nici una din bibliotecile oltene nu se bucură de legea
SI
exemplarelor obligatorii. Deși începută numai din anul 194°, această

secție posedă un număr de 828 reviste și 1201 ziare și gazete în total
2029.
IA
Menționăm că biblioteca noastră a început colecționarea și rân

duirea revistelor și buletinelor mai de seamă din România cu deose
bire acelea care au o strânsă legătură cu preocupările cercetărilor
U
asupra trecutului nostru.

BC
RY
Astfel avem multe numere din :
RA
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice; Revista Arhivelor;
Cercetări Istorice; Arhiva, organul Soc. Științifice și Literare din Iași;
Cronica Numismatică ; Buletinul Soc. Numismatice Române ; Melanges
de L’ecole Roumaine en France ; Convorbiri Literare ; Revista Istorică ;
LI B
Revue Historique du Sud-Est Europeen; Buletinul Oficial al Ministe
rului Instrucțiunii, Cult, și Artelor; Miron Costin ; Arhivele Basarabiei;
Viața Românească; Revista Fundațiilor Regale; Columna lui Traian;
Buletinul Soc. Regale Române de Geografie; Revista pentru Istorie,
Y
Arheologie și Filologie, și altele.
Selecționări de arhive depuse și nedepuse. In urma Jurnalului Con
T
siliului de Miniștri Nr. 116 din 3 Iunie 1938, fostul Ținut Olt, a adresat
tuturor autorităților în subordine un ordin circular cu Nr. 9214 din
SI
28 Iunie 1939, spre a comunica Ținutului cantitatea de maculatură ce
urmează a fi scoasă din uz. Până în prezent nu am dat însă nici un
ER
aviz de vânzare, întrucât majoritatea autorităților interpretând greșit
ordinul, au trecut pe tablourile materialelor ce urmează a fi secase
din uz, material arhivistic de toată importanța. Cum în prezent rezul
tatul acestui ordin circular se află la noi, și selecționarea nu se poate
IV
face doar pe temeiul tablourilor trimise, acestea de multe ori fiind în
tocmite incomplet sau neconforme cu realitatea, urmează ca aceste
UN
arhive să fie selecționate numai la fața locului, fapt pentru care ur
mează a se deplasa pretutindeni un delegat al nostru. Or aceasta nece
sită timp pe deoparte iar pe de altă parte ne izbim de veșnicul refren :
nu avem bani pentru plata transportului delegatului și a materialului
selecționat.
AL
Amintim în legătură cu această problemă a qărei gravitate nu

mai este nevoie s’o accentuăm, următoarele : Tribunalul Mehedinți,
a cărui arhivă a fost selecționată încă de atâta vreme, atât de Direc
TR
țiunea Generală cât și de noi, din lipsa de vagoane, nu s’a putut aduce
până în prezent la Craiova. Trebue să spunem că o parte din această
arhivă este rău depozitată într’o pivniță igrasioasă, iar întârzierea ri
dicării ei, duce în mod sigur la distrugere. Pentru aceasta este nevoie
EN
de o intervenție din partea Direcțiunii Generale către onor Ministerul

de Justiție să ne pună la dispoziție fără întârziere în mod gratuit, două
vagoane, precum și cheltuelile necesare pentru deplasarea unui delegat
/C
al nostru la Turnu Severin și transportul dela Tribunal la gară și din

gara Craiovei la Arhive, a acestui material. Cu aceste înlesniri vom
depozita provizoriu materialul arhivistic într’o magazie a noului local.
Prefectura Județului Olt. Conform aprobării Direcției Generale
am selecționat arhiva acestei instituții urmând ca ea să ne fie trimisă
SI
în depozit de către Prefectură. Până în prezent însă nu s’a expediat

nimic. Arătăm că și această arhivă este rău depozitată într’o magazie
IA
de scânduri unde se poate deteriora și puținul ce a mai rămas, dosa

rele și registrele fiind aruncate, răvășite și rupte în așa fel încât cu
multă greutate s’au putut alege câteva sute de dosare întregi. Deși
U
la adresa acestei Prefecturi ni s’a anexat un borderou în care dosarele

și registrele sunt perfect rânduite pe numere și ani, totuși felul în
BC
RY
MISCELLANEA
373
care am aflat această arhivă nu corespunde deloc borderoului. Scuza
RA
răvășirii ei a fost lesne găsită, datorindu-se faptului că înainte fusese
depozitată în perfectă rânduială în podul Prefecturei, iar în urma
ordinului privitor la apărarea pasivă de a se curăță podul de mate-
triale iflamabile a fost asvârlită la întâmplare fără nici o ordine în
LI B
acea magazie de scânduri.
Birourile de măsuri și greutăți. Sau verificat borderourile și s’a
cerut depunerea dosarelor și registrelor alese de noi, dar până în pre
zent nu a venit încă nimic din ceeace am ales.
Și aici ne izbim de aceași dificultate : nu sunt posibilități mate
Y
riale pentru transport. Direcțiunea Generală a acestui serviciu neapro
bând nimic pentru aceasta.
T
Situația localului după cutremur. După cum s’a raportat la timp
SI
în urma cutremurului Comisiunea Tehnică a Municipiului Craiova a
opiniat pentru evacuarea Arhivelor din localul Școalei Primare „Ma
dona Dudu”. Făcând din timp o intervenție la Fundația Culturală I.
ER
C. Michail spre a ni se ceda spre folosință unul din imobilele sale din
Craiova, am găsit aici, datorită largei înțelegeri a domnului Dr. Con
stantin Angelescu, legatar universal al averii defunctului I. C. Michail,
IV
sprijinul cerut. Astfel prin adresa Nr. 978 din 29 Noemvrie 1940,
Fundația Culturală ,,I. C. Michail” ne aduce la cunoștință că în șe
dința Consiliului de Administrație al acestei Fundații, ținută la 17
UN
Octomvrie 1940, s’a aprobat să ni se pună la dispoziție pentru fo

losința Direcției Arhivelor Statului din Craiova, imobilul situat în Str.
Romulus 2. Acest imobil să-l folosim în scopul cerut fără' nici o plată cu
condiția să fie amenajat de noi potrivit întrebuințării ce i se va da. Dar
L
întrucât acest imobil se află închiriat până la 23 Aprilie 1941, urmează

ca deabia la expirarea contractului să fie ținut la dispoziția noastră.
RA
Intervenția ce am făcut pentru intrarea în folosință mai din vreme

a reușit. Acest imobil este propriu pentru instalarea Arhivelor și pre
zintă triplul avantaj de a fi situat în plin centrul orașului, în apropierea
imediată a tuturor autorităților, de a fi complet izolat de alte clădiri
NT
și de a fi cedat definitiv și gratuit spre folosința noastră.

Cutremurul a lăsat însă și aici cartea sa de vizită. Pentru repara-
țiunile absolut necesare, s’a întocmit un deviz care se ridică la suma
CE
de 64.768 lei. Anexăm acest deviz cu rugămintea de a se interveni

locului în drept pentru obținerea acestei sume cu care să facem din
timp, înainte de mutare, reparațiunile necesare.
Anexăm și o schiță de plan a situației acestui imobil1) pentru
a se vedea că în spațiul cuprins de clădirile și curtea acestui imobil Ar
I/
hivele Statului din Craiova vor avea suficiente posibilități de desvol-

tare în viitor.
S
Fem/rm șt cheltueli. Veniturile acestei Direcțiuni se compun dm :

«) venituri extraordinare (eventuale subvenții) ;
IA
&) venituri ordinare (suma înscrisă în buget la cap.materiale) ;

U
1. Nu se poate reproduce din motivul arătat. (Nota A. S.).

BC
RY
c) fond imprimate și io % asupra taxelor încasate pentru elibe
RA
rarea actelor.
In rezumat situația casei la 31 Decemvrie 1940 a fost urmă
toarea :
LI B
Subvenții.
Sold din 1939........................................................................ 28.959 lei
SubvențiePreședinției Consiliului de Miniștri................... 50.000 ,,
Donație................................................................................ 250 ,,
Y
Total . . . 79.209
Cheltueli ..................................................... 76.141 „
T
Sold............................................................................................ 2.968 ,,
SI
Datorită acestei subvenții avem terminate comenzile de anul
trecut pentru mobilierul expoziției care din pricina concentrărilor și
ER
cutremurului nu s’a mai putut deschide.
Fond materiale.
Dela Ministerul Educației Naționale................................... 6.000 lei
IV
Cheltueli conform actelor justif. trimise............................... 6.000 ,,
Fond imprimate.
UN
Sold din 1939 . .................................................................... 921 ,,

încasări fond imprimate Ianuarie—Decemvrie 1940
și 10 %asupra taxelor August—Decemvrie . . . .21.687 ,,
Cheltueli !........................................................................ . . 16.603 ,,
Sold............................................................................................5-084 +
AL
Sold din 1939 .... 1r>1’

Total sold lei.................... 6,005
TR
Pentru acestea, întrucât odată cu mutarea nevoile noastre sunt

deosebit de mari și pasul care-1 facem trebue în amănunt studiat, vă
rugăm Domnule Director General, a ne da un răgaz spre a căuta întâiu
EN
posibilitățile materiale după care vom referi pe larg.

Director, Dr. C. S. Nicolăescu-Plopșor
Arhivar-ajutor, Ioan Câncea
/C
VII.

SI
CHIȘINĂu"
IA
In urma ordinului înaltului guvern al Țării, Basarabia a fost

cedată U. R. S. S. pe ziua de 28 Iulie a. c.
Cum instituțiile de Stat nu au primit nici un ordin de evacuare
U
la timp, mai toate nu au avut timpul necesar pentru ridicarea arhi

velor și altor lucruri de preț ce posedau.
BC
RY
MISCELLANEA
375
Conform repartiției făcute de Cercul de recrutare, Direcției re
RA
gionale se repartizaseră două vagoane pentru dosare (fără mobilier)
și câteva locuri în vagoane de clase pentru personal.
In dimineața zilei de 28 Iunie m’am adresat Cercului de recru
tare ca să-mi pună la dispoziție mijloace de transport până la gară,
LI B
(Jar Cercul de recrutare nu avea nici un fel de vehicul. De asemenea
și primăria nu a putut dispune de autocamioanele sale, întrucât se
cretarul general al primăriei, declarat comunist, a oprit luarea
autocamioanelor.
Intre timp, pentru a mă asigura de vagoanele trebuitoare, m’am
Y
transportat cu mari peripeții la gară, întrucât pușcăriașii dela închi
soare evadaseră și ajunseseră în centrul orașului. D-l Simionescu, șeful
T
gării, mi-a acordat un vagon pentru lăzile Arhivelor. M’am îndreptat
SI
îndată spre localul Arhivelor, care este în partea opusă de gară. In
drum nu am putut găsi nici un camion, căruță sau alt vehicul de
transport. Aproape de Arhive am dat peste un car cu boi al unui
ER
țăran. I-am oferit 2000 lei pentru un singur transport până la gară,
dar a refuzat să meargă, răspunzându-mi: ,,ce-oi face cu capeicile
(banii) matale”, făcând aluzie la banii românești.
IV
Ajuns la Direcția Arhivelor, am trimis în piață pe D-nii Emil
Gane și VI. Șahlevici să găsească vreun camion ori alt mijloc de tran
sport. D-l Șahlevici a reușit să aducă un căruțaș, care a pretins 800
UN
lei pentru un transport. I-am dat D-lui Șahlevici 500 lei ca să-l con
vingă să înceapă transportul. Căruțașul însă nu a voit să înceapă
transportul și a plecat în oraș.
Era ora 12 ; centrul orașului începuse să fie invadat de pușcăriași
și elemente dubioase dela periferie, făcând imposibilă comunicația cu
L
gara.
RA
La ora 13 deasupra Chișinăului au început să apară avioanele

comuniste, arucând manifeste.
Toate încercările de a obține legătura telefonică cu Comanda
mentul Corpului III de armată și cu chestura, a fost imposibilă. Depe
NT
străzi sergenții dispăruseră, doar în fața primăriei sta un grup de sol

dați cu 2 mitraliere.
întreg materialul documentar ce socoteam că trebue evacuat era
CE
așezat în lăzi, scoase pe coridor, așteptând zadarnic să găsim vreun

rhijloc de transport până la gară.
Toți funcționarii Arhivelor erau adunați la Arhive, ajutându-mă
la pregătirea expedierii lăzilor.
Informându-mă la inspectoratul școlar, mi s’a comunicat că tru
I/
pele sovietice sosesc în oraș la orele 14. In asemenea condițiuni cons

tatând că transportul lăzilor cu documente este imposibil, am pro
S
fitat de ocazie că în dreptul Arhivelor trecea un convoi de care mili

tare cu muniții, m’am așezat într’o astfel de căruță și am pornit spre
IA
Huși.
înaintea plecării am dat în primire D-lui Emil Gane cheile depo
zitelor, cele 15 lăzi cu arhivă destinată evacuării, recomandându-i să
U
le păstreze intacte.
BC
RY
In ceea ce privește locuința mea am lăsat-o complet în starea
RA
în care o aveam în ajun, căci nu am reușit să ridic nimic. In graba
plecării nu mi-am luat nici actele personale.
Am convingerea că întregul depozit al Arhivelor din Chișinău
LI B
este și azi în bună stare, căci funcționarii erau devotați instituției;
mai ales D-l Emil Gane, arhivarul Direcțiunei regionale Chișinău.
Compunerea depozitului Arhivelor Statului din Chișinău este de
scrisă amănunțit în volumul ,,Inventarul Arhivelor Statului”.
Dacă se va ivi vre un prilej de ridicare a depozitului Arhivelor
Y
Statului din Chișinău, subsemnatul sunt gata a mă transporta la fața
locului, spre a aduce în stare bună tot ce interesează trecutul istoric
T
al Moldovei și al Basarabiei după 1812.
Sănătate !
SI
L. T. Boga
ER
(Resoluție :) Se ia act cu strângere de inimă, de tot ce s’a pierdut odată cu
nedreapta ciuntire a țării. A. Sacerdoțeanu
Inreg. sub Nr. 1274 din 9 Iunie 1940.
IV
VIII.
UN

CERNĂUȚI
Permiteți să vă trimit acest raport cu privire la Arhivele Sta

AL
tului din Cernăuți.

După cum știți, am luat măsuri din vreme pentru evacuarea
Arhivelor din Cernăuți. Am cerut la timp lăzile. Am primit întâiu 9
TR
lăzi, pe urmă, la cererea noastră, ni s’au mai dat încă 3 lăzi. Astfel
am avut, la un moment dat, un număr de 12 lăzi, încăpătoare, re
zistente. In aceste lăzi am împachetat tot materialul arhivistic mai
important, ce-1 posedăm. Afară de aceasta am mai adăogat un stoc
EN
de documente ale mele ref. la trecutul Bucovinei, și o ladă cu docu

mentele fam. Crupenschi.
Acest lucru l-am făcut acuma 2—3 luni. Deci de atunci așteptam
să primesc ordinul de evacuare. El n’a sosit.
/C
In calitate de șef al Arhivei am luat parte, acum 15 zile, la o

ședință convocată de Cercul de recrutare, cu care prilej am luat cuno
ștința planurilor de evacuare sistem ,,Tudor” și „Mircea”. S’a încins
atunci o discuție cu privire la mijloacele de transport dela sediul auto
SI
rităților până la gară. S’a răspuns că se vor lua măsuri.

E drept, că ni s’a trimis dela Cercul de recrutare o adresă, în
IA
care s’a dispus că transportul la gară cade în seama fiecărei autorități

în parte. In consecință, am făcut o copie a acestei adrese pe care v’am
trimis-o Domniei-voastre, cerând în acelaș timp o sumă de bani. N’am
primit răspuns.
U
Acestea toate nu au fost decât preliminarele evacuării.

BC
RY
MISCELLANEA
377
In 27 Iunie a. c., seara la orele 8,45, am luat cunoștință, prin
RA
Radio, de ultimatul Rusiei. Am luat repede toate măsurile pentru eva
cuarea familiei mele, împachetând la repezeală, o parte din lucrurile
de primă necesitate. Cele mai multe lucruri, mobilele, etc., scurt ago
nisita vieții mele a rămas în locuință.
LI B
A doua zi, la 28 Iunie, Vineri, la orele 8 dim. am fost la Liceul
Militar, căruia aparțin în caz de mobilizare, și am găsit personalul
în plină activitate. Mi s’a răspuns laconic : Profesorii pleacă, fiecare
pe cont propriu. De acolo am mers la Rezidenție; aici acelaș aspect.
Am putut afla că fiecare autoritate este avizată la propriile ei puteri.
Y
Să-și caute singură vehicule, oameni, etc., pentru transport la gară.
T
Am alergat în piață, ca să angajez trăsuri și oameni. Dar n’am putut
afla nimic. Toate trăsurile erau angajate. Âm văzut cum soldații pu
SI
neau mâna pe toate trăsurile libere, eliberându-le de bagaj și confis-
cându-le. Văzând aceasta, am plecat la gară ca să văd ce e acolo.
Am văzut două trenuri de evacuare, ocupate de civili și militari, pline
ER
cu lucruri și baloturi. Pentru lăzi ca ale Arhivei nu era loc, chiar dacă
aș fi reușit să le transport până la gară.
După aceasta am plecat acasă, luând copiii, ca să-i evacuez.
IV
Nevasta, fiind comandantă la legiune, se afla la cursul din Sf. Gheorghe.
Am luat copiii, i-am dus la gară, având intenția a pleca cu ei-
Dar ajungând la gara mică a Cernăuților, n'am avut liniște. Am luat
UN
rămas bun dela copii lăsându-i în seama socrului meu, iar eu m’am
întors dela această gară din nou în oraș, alergând drept la Arhivă, fă
când astfel ultima încercare de a o salva. Am vorbit cu secret, gen.
al Rezidenției Dr. Nicu Lupu, și l-am rugat să ia în camioanele Rezi-
AL
denției și lăzile Arhivei. Nu se poate, n’avem loc, a fost răspunsul.

In astfel de împrejurări n’a fost posibil să fac ceva. Notez, că în mo
mentele acelea, birjarii cereau pentru transportul persoanelor la gară,
deci pentru o cursă sume fantastice, variind între 500-—1000 lei.
TR
Astfel m’am dus în biroul arhivei unde am dispus, ca lăzile să

rămână neatinse în birou. Au rămas la arhivă : d-șoara Cașevco și
servitorul Sidoriuc. Ei au fost avizați să grijească de arhivă. D-na
EN
Jemna a plecat la soțul ei care este ofițer. Panciuc, pe care în tot

timpul nu l’am putut vedea, a fost angajat la premilitari.
Cu lacrămi în ochi am părăsit biroul arhivei, aruncând o ultimă
privire la imensa avere națională pe care din cauza împrejurărilor și
/C
a anumitor greșeli neiertate comise de autoritățile noastre, am fost

silit s’o las în seama dușmanului.
Târziu, după masă, am părăsit biroul arhivei, mergând acasă.
Aici am mai luat câteva lucruri și am pornit la gara mică din Cer
SI
năuți. Gara mare nu mai era accesibilă, fiind baricadată de Evrei,

care ovaționau pentru Rusia, și jefuiau pe călătorii români.
IA
La ora 4,30 după masă am plecat din gara mică din Cernăuți,
zisă și Grădina publică. O jumătate de oră mai târziu, armata rusă
și-a făcut intrarea în oraș. Am luat așa dară ultimul, sau unul din
U
ultimele trenuri.
BC
RY
Domnule Director General,
RA
Nu mă gândesc la mine, care mi-am pierdut toată averea. Tot
ce am avut scump : biblioteca, colecțiile mele de monete, tablouri,
mobilele, lingeria, vesela, colecțiile mele de fotografii, de afișe —
LI B
nu știu dacă știți că locuința mea a fost un muzeu istoric—totul s’a
pierdut. Am rămas, eu și famili mea, privați de tot ce am agonisit. Zic,
nu vreau să mă gândesc la mine, ci regret din suflet că n’am putut
salva Arhivele Statului, o avere care aparține Bucovinei întregi, între
Y
gului neam românesc. Cauza acestei regretabile întâmplări este ulti-
matul scurt, prea scurt, pe care Rușii au binevoit să ni-1 acorde și
T
într’o privință oarecare și autoritățile noastre care au refuzat să în-
drumeze din timp evacuarea. Cum s’a lucrat, ilustrează următorul
SI
fapt. Când s’au repartizat lăzile de evacuare acum i—2 luni, eu
imediat am împachetat lucrurile arhivei, Dar autoritățile celelalte au
ER
dat lăzile în pivniță pe motiv că pentru moment nu au nevoie de ele.
Cercul de recrutare, imediat după ședința ținută, trebuia să în
ceapă cu evacuarea. Arhivele Statului urmau să fie evacuate în prima
zi, odată cu Mitropolia. Dece nu s’a activat după acest plan ? Dece
IV
s’a așteptat momentul, când nu s’a mai putut aplica niciun plan?
Cu durere în suflet vă trimit acest raport, rugându-vă ca să gri-
UN
jiți acum și de mine, care mă găsesc aici, în Bucșoaia, fără bani, fără
salar primit nici dela Liceu, nici dela Arhivă.
Nu învinuesc pe nimeni. Poate ne-a fost dat să petrecem astfel
de timpuri grozave.
Cuprins de cea mai dură durere, mă silesc să fiu liniștit, trimi-
AL
țându-vă salutări frățești.

Al D-voastră devotat,
Prof. Teodor Balan
TR
Bucșoaia, ofic. post. Frasin, jud. Câmpulung

Bucovina
Bucșoaia, 2 Iulie 1940.
Inreg. la Nr. 1242 din 4 Iulie 1940.
EN
DOUĂ DOCUMENTE REFERITOARE LA MĂNĂSTIREA GOLIA

0 sentință interesantă a divanului domnesc al Moldovei din 1662
/C
In arhiva statului din Chișinău se păstrează originalul celor două

documente publicate mai jos. Documentele sunt interesante din toate
punctele de vedere.
SI
Primul e o poruncă a lui Ștefăniță Vodă Lupul. La 23 Iulie 1661

acesta ordonă să se restitue mănăstirii Golia moara făcută de Gheorghe
Catargiul pe Răut, pe proprietatea mănăstirii, precum și țarina împre
IA
surată de acesta din urmă.

Documentul e următorul :
U
ț Io Ștefan Vasilie voevoda bjieiu milostiiu gospodar Zemli Mol-

davskoi, dat-am cartia domniei meale rugătorului nostru, egumenul și
BC
RY
MISCELLANEA 379
a tot săborul svintei mănăstiri Golăia și pre cine vor tremite să fie
RA
tare și pntiarnic cu cartia domniei meale a opri o moară ce iaste pre
Răut mai sus de Mihălașia pre vadul svintei mănăstiri; carea moară
o au făcut boiarinul nostru Gheorghie Catargiul pre vadul svintei mă
LI B
năstiri Golăia. Aceaia să aibă a opri rugătorii noștri, călugări, carii
scriem mai sus. Așijderea și o țarină, ce iaste pre hotar mănăstiresc
să oprească ce va fi păine sau alt vinit dea zeacia. Nimărui nemică să
nu dea, iar Catargiului de-i va părea cu strănbul să vie să stea de față
cu călugării și să-și aducă și dreasăle. Și pentru aceli lucru nime să nu
Y
cutează a ținea sau a opri pred sim listom gospodva mi.
T
U las vl. ma kT Gajm rocnoAHHX KfA’kâ
SI
In acelaș an în Septemvre urmând Istratie Dabija în domnie după
ER
moartea lui Ștefăniță Vodă, călugării mănăstirii Golia s’au îngrijit,
ca noul domnitor să le dea un ordin similar. Astfel Istratie Dabija,
noul domn, stabilește drepturile mânăstirei prin un ispisoc aproape
identic cu al înaintașului său, cum se vede în următoarea sentință,
IV
care este rezultatul unei judecăți a divanului domnesc din Martie 1662.
UN
ț Noi Evstratie Dabija voevoda bjieiu milostieiu gospodari, Zemli
Moldavskoi, dat-am cartea domniiei miale rugătorilor noștri, egumenul
și a tot săborul sventii mănăstiri Golăia și pre cine vor tremite să fie
tare și putiarnic cu cartia domniiei miale a opri o moară, ce iaste pre
Răut mai sus de Mihăilașia pre vadul mănăstirii: care moară au făcut
L
boiarinul nostru Ghiorghie Catargiul pre vadul mănăstirii Golăia. Aceia

RA
să aibă a opri rugătorii noștri călugări, carii scriem mai sus. Așijderea
și o țarină, ce iaste pre hotar mănăstiresc 1, să oprească păine sau altu
vinit dea ziacea. Nemică să nu dea, pentrucă și am întrebat de față
călugării cu Catargiul înaintia domniiei miale și au rămas călugării pre
NT
Ghiorghie Catargiul denaintia domniiei miale și a tot svatul nostru,

așijderea și pietrile și hiiarăle încă să le să știa să înble pie moară,
căci el s’au hrănit cătăva vreame deacolo și treabă n’au avut pentru
aceaia. Nime să nu oprească preste cartea domniiei miale h hak hh ki»a£T
CE
U las vl A3po Mart

f Ti'ron
I/
Atât documentul din 7169 (1661) Iulie 23 al lui Ștefăniță Vodă

Lupul, cât și al lui Istratie Dabija din 7170 (1662) Martie, sunt in
teresante pentru că ne oferă elemente de procedură din vechiul drept
S
românesc și sentință dată de divanul domnesc. Un imobil construit

IA
pe locul altuia, de care te-ai folosit un timp fără înțelegere legală între
părți, rămâne al adevăratului proprietar conform hotărîrii date de cătră
divanul lui Istratie Vodă Dabija.
U
I. Minea
BC
RY
380 REVISTA ARHIVELOR.
VICARUL APOSTOLIC BARNABE
RA
Un document păstrat în secția de manuscrise a bibliotecii uni
versitare din Iași completează lista propagandiștilor catolici în Mol
LI B
dova sec. XVII. Prima listă mai completă a dat-o Ios. Kemeny în
lucrarea azi foarte lacunară și plină de ercri : Ueber das Bisthum und
das Franziskanerkloster zu Bakov in der Moldau (Kurz, Magazin fur
Geschichte etc. Siebenbiirgens II. Brașov 1846). O listă mai bogată
a dat N. Iorga în Istoria bisericii românești, II pag. 325.
Y
De nicăiri nu s'a știut despre vicarul apostolic Barnabe, prezentat
de următorul document :
T
SI
Em.-me et Rev.-me Signori
ER
Havendo Mons(ignor) Barnabe deputato vicario Apostolico di Va-
lachia e gia consacrato Vescovo di Presireno nel’ultima congregatione
fatta istantia per la solită provisione e viatici piu que all’Eminenze x
Vostre di rescrivere, che viderentur exempla ») fattavi pro tanto dili-
IV
gentia in cotessa computistaria si trova essere solită la santa Congrega
tione con tutti li vicarii Apostolici, che con caratteri... di provederli
UN
delle necesarie supelletteli ecclesiastici pagarli il viaggio che devon
fare ed’assegnarli duicento scudi annui pro il loro sostentamento quando
pero non habbino entrate sufficienti pro mantenerli, o dall’vescovato
o dallo stesso vicariato; cosi si e praticato con Mons(ignor) Deodato
arcivescovo di Sardica e Sofia Apostolico di Valachia, con Mons(ignor)
L
Pietro Parcevich e con Mons(ignor) Vito Pillutti ambe dui arcivescovî

di Marcianopoli ed ’ ultimi vicari Apostolici di Moldavia e Valachia 12-
RA
e cio non ostante che in Moldavia i vicarii Apostolici habbino quelcht*

assegnamento particolare come pari mente anii maggiore lo hanno in
Transilvania non gia propero in Valachia secondo relationi che sono
NT
nell’sopradetto archivio. Pero quand’ anche mons(ignor) Barnabe si fosse

offerto di servire gratis in Transilvania non puo far l’istesso in Vala
chia, ond’e che suplica umilmente Eminenze Vostre a voler ordinare
che sia trattato nella conformita praticata con Mons. Marcianopoli
CE
ultimo vicario Apostolico di Moldavia e Valachia per non lasciarlo

otioso in Vienna di dove desidera partire per il suo vicariato che le ne
sara somministrato il modo, che esso per se non ha essendo povero
religioso spera che Eminenze Vostre haveranno compasione non tanto
I/
di lui che de cattolici di Valachia, quali da tanto tempo in qua chiedono

il pastore e della gratia et quam Deus etc.
S
Pe verso : Alia sacra congregatione di Propaganda Fide per Mons.

Barnabe vescovo di Prisizeno et vicario A.postolico.
IA
I. Minea
U
1. Cuvinte subliniate în text.

2. Sublinierea este a noastră.
BC
RY
miscellanea 381
RA
CONDUCĂTORII ARHIVELOR STATULUI DIN IAȘI IN CURS
DE ioo DE ANI
LI B
Nota de față a fost scrisă de d. Sever Zotta în 1932, odată cu
un studiu mai amplu. Partea mai veche din acesta am făcut să apară
în Arhiva Românească, VI (1941), p. 213—-262, și extras sub titlul Din
trecutul Arhivei Statului a Moldovei. Spicuiri din dosarele cancelariei,
prin bunăvoința d-lui Mihail Kogălniceanu. D-l Zotta, în timpul pă
Y
răsirii Bucovinei, a rămas acolo să-și salveze bogatele colecții. Acum,
după reintrarea victorioasă a armatei române, n’a mai fost aflat și nu
T
se știe nimic de soarta lui. Publicăm lista așa cum am aflat-o adăo-
SI
gind numele conducătorilor dela 1932 înainte. A. S.
1. Gheorghie Asaki, Agă, 1 Ianuarie 1832—27 Septemvrie 1849.
ER
2. Vasile Alexandri, Vornic, 28 Septemvrie 1849-—1 Ianuarie 1850.
3. Vasile Alecsandri, Spătar, 1 Ianuarie 1850-—17 April 1853.
4. Iacovachi Paladi, Vornic, 18 April 1853—21 Ianuarie 1855.
5. Alecu Fotino, Agă, 22 Ianuarie—15 Iulie 1855.
IV
6. Gheorghie Sion, Spătar, 15 Iulie 1855—26 April 1856.
7. Teodor Codrescu, Agă, 27 April—27 Octomvrie 1856.
UN
8. Alecu Soroceanu, Agă, 28 Octomvrie 1856-—1 Ianuarie 1857.
9. Gheorghie Asaki, Postelnic, 1 Ianuarie 1857—25 August 1858.
10. Iancu Alexandrescu .Postelnic, 26 August 1858—7 Martie 1859.
11. Tucidide Durmuz, 8 Martie 1859—9 August 1860.
12. Iosif Patriciu Popescu, 10 August 1860—9 Ianuarie 1862.
L
13. Tucicide Durmuz, 9 Ianuarie—-31 Mai 1862.

14. Panaite Malcoci, 1 Iunie 1862—15 Iunie 1864.
RA
15. Tucidide Durmuz, 15 Iunie 1864—22 Octomvrie 1867.

16. Gheorghie Tăutu, 23 Octomvrie 1867—31 Iulie 1874.
17. Ion Stamati, 1 August 1874—1 Ianuarie 1876.
NT
18. Samson Bodnărescu 1 delegați cu lichidarea Arhivei,

19. C. Mumuianu J 25 Februarie—26 Mai 1876.
20. Gheorghie Tăutu, Conservator, apoi șef, 1 Iunie 1876—8
August 1885.
CE
21. Neculai Roiu, 1 Octomvrie 1885—-30 Septemvrie 1897.

22. Gheorghie Ionescu, I. Octomvrie 1897—30 Septemvrie 1912.
23. Sever Zotta, din 1926 Director regional, 9 Octomvrie 1912—
1 Mai 1934.
I/
24. Alexandru I. Băleanu, 1 Mai 1934—18 Noemvrie 1940.

25. Gheorghe Ungureanu, 19 Noemvrie 1940—
S
Note: Asaki a murit în 12/24 Noemvrie 1869, nu în 1871, precum se dă anul

IA
morții în Enciclopedia Diaconovich din Sibiu.—Paladi, fiul marelui Vornic Constantin,

poreclit Pălăducă, era nașul lui Iacob Negruzzi, căruia i-a dat numele lui de botez,
rar în familiile boierești. Prima lui nevastă n’a fost o Buhuș (Lecca 100 case) ci o
U
Pruncul din Basarabia. A fost de 3 ori căsătorit. (Sion în Arhontologia Moldovei, care
scrie rău de el, ca de cei mai mulți). Strămoșul Pălădeștilor, Visternicul Paladi cu nu
BC
mele de botez și fără alt nume, era din copilărie în slujba lui Vasile bupu ,,încă și
Revista Arhivelor. ]2
RY
RA
mai înainte de domnia noastră” și ,,au slujit cu toată inima sa și cu mare credință,
până la Țarigrad și la alte părți, în toate trebile noastre” (Suret din 7149 (1641) Aug. 16
la Arhiva Statului Iași).-—Fotino, de origine grecească, a fost preceptorul lui Beisadea
LI B
lancu Gr. Al. Ghica și Director, al Postelniciei. (Sion, op. cit. care scrie, firește, rău
de acest grec). —- Soroceanu, fiul lui Gheorghie, nepotul lui Ioniță, strănepotul lui Toader,
Postelnic și strănepotul lui Ștefan Vornic despre Doamnă descindea prin străbunica
sa, soția lui Toader și din Alexandru Davidel, căpitan în armata polonă și pretendent,
țlorga, Stud. și Doc. V, 540 și spița neamului la noi). Pavel S. menționat în ,,Stihuri”
Y
ale lui Enaki Kogălniceanu (Let. III,, 291) era unul din fiii lui Toader. — Alexandrescu
erau atunci câteva neamuri ridicate la boierii. lancu a fostipoate Spătarul, sameș de
T
Visterie. (Sion) —-Despre Durmuz scrie Sion : ,,Iarăși națaste grecească. Venit în Mol
SI
dova un Chiriac, carele însurându-se cu o fctă Tufască din ținutul Vaslui au rodit pe
Tuchidide ; tatăl său s’au făcut Căminar la domnul Calimah 1826, iar fiul său la demnul
Ioan Sturza”. Nu-1 găsim, însă, iscălind cu boierie în dosarele Arhivei.— Malcocii erau
ER
originari din ținutul Cârligăturei și au fost boieriți de Ioan și Mihai Sturza (Sion).
Panaite, am văzut m. s., era scriitor la Arhiva Statului încă din 1832. — I. Stamati
a fost poate din familia celor din Dinești, jud. Vaslui, dintre cari un Enachi (Ion)
IV
fu numit Agă în 1841 (Sion). — G. lonescu a fost fiu natural al unui boier al căruia
strămoș, Logofăt, fu ucis de Ștefan Tomșa (Let. I, 265).—Zotta, originar din Bucovina,
este fiul dr lui jur. lancu cavaler de Zotta și al Elenei, fiica baronului G. Hurmuzacki
UN
S’a născut la Chisălău în 14/26 April 1874, a studiat la Cernăuți, Viena și București
și a emigrat în România în 1905. A editat primii doi ani revista,,Arhiva genealogică”
prima revistă de această specialitate și a fost ales în 1919, în urma unor numeroase
publicațiuni, membru corespondent al Academiei Române. — Despre Patriciu n'avem
nici o indicațiune biografică. Despre ceilalți ne lămuresc îndestul istoriile literare și
AL
enciclopediile.
Sever Zotta
TR
AU FOST IN MOLDOVA VĂTAFI DE ȚINUT ?

La curtea Domnului moldovean au fost demnitari cari s’au chemat
vatahi, vatagi sau vatafi. Misionarul Bandini, care a vizitat curtea lui
EN
Vasile Lupu, găsește că vatafii au fost „praefecti lictorum, quos aprod

seu aprodios nominant” (Codex Bandinus, An. Acad. Rom., tom., XVI,
1., pag. 314), iar Dim. Cantemir zice \n Descripția Moldaviae că vătaful
/C
de aprozi a fost „inspector aprodiorum Divani” (D. Mold., București

1872, pag. 85). Din aceste știri și din documentele, în care sunt citați
vătafii, se poate trage concluzia că vătafii au fost demnitari la curtea
domnului moldovean și că în seama lor cădea comanda asupra servi
SI
torilor curții domnești (vezi mai pe larg în a noastră Vornicia în Mol

dova, pag. 81).
Se pare însă că au existat în Moldova și vătafi de ținut.
IA
Cel puțin documentele sunt astfel alcătuite încât permit presu

punerea că au existat și vătafi de ținut pe lângă cei angajați la curte.
La anul 1581 lancu Sasul trimite pe Ghedeon „Mare, vătaf al
U
ținutului Suceava” la satul Răciuleni să facă o anchetă (Wickenhauser

Moldowitza, p. 89—90). Pela sfârșitul secol, al XVI-lea Grigore Udre,
BC
mare vătaf al ținutului Suceava, dăruește mănăstirii Moldoviței mun-

RY
miscellanea 383
RA
tele Toderescu, din ocolul Câmpulungului moldovenesc (Wickenhauser,
Moldowitza, p. 91). La 1616 Radul Mihnea scrie din Iași, unde se afla
„slugilor noastre vătajilor celor mari de ținutul Sucevei” că a restituit
LI B
boierului Vasile Urechea moșiile (Uricariul, XIV, p. 164). Pela 1621
Simion Țăra „vel vătag volosti suceavscoi” a hotărît partea de Văs-
căuți lângă Șirete, cumpărată de fostul hatman Vasilie Șeptelici (Ar
hiva istorică, I partea I, p. 88). In 14 Mai 1621 este citat „Iane vel
vatag suceavscoi” (I. Bianu, Documente românești, tom. I, p. 61). La
Y
1624 Radul Mihnea scrie din Iași la „velit vătaj ot volos(t) suceavscoi”
(I. Bianu, ibidem, p. 93).
T
Documentele acestea par a indica că au existat vătafi ai ținutului
SI
Suceava. Dar cum Suceava fusese capitala țării, se poate susține că
vătafii au rămas la Suceava, și astfel vătafilor de curte li s’a zis vă
tafi de ținutul Suceava. O dovadă însă nu există pentru această ipo
ER
teză.
Pentru a aduce claritate în această chestiune va fi necesar să
constatăm dacă în documentele moldovenești se întâlnesc citați vă
IV
tafii din alte ținuturi. De fapt întâlnim astfel de vătafi.
La anul 1543 este citat Petru Albotea „E{ahkih batak rftccKin ‘
(Zapiski din Odesa, IV. p. 332), deci mare vătaf de Iași.
UN
Un Albota mare vătaf de Iași se întâlnește și la 1580 (Ghibănescu,
Ispisoace, I, 1, p. 153). La mijlocul sec. al XVI-lea se găsește Porcel
„mare vătag de ținutul Vasluiului” (Ghibănescu, Surete (Ferești}, p.
4—5). La 1581 Iancul Sasul se adresează din Suceava lui sen
KXTar wt koaoct axii8iiiha“ (Ghibănescu, Surete, XIX, p. 151I. Ceva
AL
mai târziu, la 1599, se citează „Kjahh km ratai’ koaoctii T8t0ka“

(Uricariul, XVIII, p. 232). Vom da încă două exemple, unul din
secolul al XVII-lea, altul de sec. al XVIII-lea. La 1608 este amintit
TR
„X'hahii kja kxta\' K0AOCT KAK0K'k“ (Ghibănescu; Ispisoace, I, 2, p.

70), iar la 1721 ion vătaful din ținutul Cărligăturii (Bălan, Familia
Onciul, p. 62).
Documentele sunt clare și vorbesc răspicat despre vătafii sau
EN
marii vătafi ai diferitelor ținuturi. Totuși nu trebuie să admitem exis

tența vătafilor de ținut, câtă vreme există documente, în care demni
tarii dela curte sunt amintiți după satul de origine. Se întâmplă că lâ
/C
demnitatea ce un boier o ocupă la curte, se adaogă și satul pe care îl

stăpânește, probabil pentru stabilirea mai precisă a identității sale.
Exemple : La 1600 este amintit Toader Câtlig visternicel ot Briț-
cani (Ghibănescu, Surete, II, p. 36—37). Tot așa la 1601 Toader aprodul
SI
din Mărmurean (Ghibănescu, Ispisoace, I, 2, p. 1); 1612 Gherman

pitărel ot Nisporești (Ghib., Surete, II, p. 44—5); 1629 Iachim Bandur
diac ot Botești (Ghib; Surete, IX p. 110); 1631 Baciul pitar din Văs-
IA
cani, Gligorie paharnic din Drăgoteani, Focșea visternic din Ruginoasa.

(Ghibănescu, Surete, N, p. 287).
. Dar în aceste documente nu se amintește decât satul de ori
U
gine, și nu se zice că este demnitar într’un ținut.

Chestiunea nu este luminată și de aceea ne întrebăm și noi: au
BC
fost sau n’au fost în Moldova vătafi de ținut ?

Teodor Bălan
RY
RA
UN DASCĂL SLOVENESC
La dascălii slovenești, cunoscuți prin multele documente scrise
sau tălmăcite de ei, adăugăm pe Costandin dascăl slovenesc al Sf. Mi
LI B
tropolii, plătit cu 25 talere lunar, între Ianuarie 1771 — Ianuarie 1772
inclusiv (Academia Română, ms. 2106, f. 155).
Em. Vîrtosu
ASUPRA UNEI PROBLEME DE ARHIVISTICĂ : ORGANIZAREA
Y
ARHIVELOR AUTORITĂȚILOR ȘI INSTITUȚIILOR PUBLICE
T
Puzderia de acte aflate pe la autoritățile de Stat, județ comună,
la autoritățile militare, bisericești, etc., cuprind în ele câte un crâm-
SI
peiu din atât de zbuciumata vieață modernă, subt feluritele ei aspecte.
Cu timpul ele vor deveni piese de arhivă. Nu putem ști în mod sigur
ER
ce-1 va interesa pe viitorul istoric, sau nu putem ști tot ce-1 va putea
interesa, din frământările vieții. Foarte probabil că îl vor preocupa
și alte probleme de istorie, în afară de cele care pasionează pe cărtu
rarii prezentului. Grija arhivistului ar trebui să se îndrepte, într’o
IV
măsură mai accentuată, și în spre actele din afara depozitului Arhi
velor, pentru a asigura transmiterea în viitor a unei cât mai credin
UN
cioase imagini a prezentului. E adevărat că acestea sunt mai mult
ale administrației decât ale științei. Mă refer la cele cu o vechime subt
30 de ani. Chiar așa fiind modul lor de păstrare nu poate rămânea ne
băgat în seamă. Ceva mai mult, credem că organizarea uniformă a
acestor acte, dela toate autoritățile, este o imperioasă necesitate ar
L
hivistică.
RA
Grija de totdeauna a arhivarilor s’a îndreptat mai ales asupra

materialului documentar din depozite. Aproape în întregime timpul
lor a fost consacrat orânduirii materialului istoric după anumite norme,
punerii acestora la îndemâna cercetătorilor, asigurarea conservării lui
NT
în bune condițiuni, punerii în valoare a tezaurului arhivistic, etc.

Dacă pentru materialul istoric, care îmbogățește an de an fon
durile existente, pe lângă normele generale de primirea lui în depozite
se iau și alte măsuri dictate de împrejurări, spre a-1 feri cât mai mult
CE
cu putință de orice stricăciune, actele noi, care cu timpul vor lua, în

mare parte, același drum — au fost lăsate, până bine de curând, în
seama autorităților respective.
Cu anul 1932 s’a instituit controlul Arhivelor Statului asupra
I/
arhivelor instituțiilor și autorităților publice. Prin urmare nu numai

actele vechi, dar chiar și cele noi, utile administrației curente, cad
S
subt controlul Arhivelor de Stat. Intr’adevăr, legea pentru modificarea

unor dispozițiuni din legea de organizare a Arhivelor Statuluil), pre
IA
vede (art. 8, al. 3 și 4) că : „Șefii serviciilor arhivelor dela toate au

toritățile civile, biseiicești și militare ale Statului, județelor și comu
nelor sunt obligați ca în cursul lunei Ianuarie al fiecărui an să prezinte
conducătorului autorității un borderou în dublu exemplar de toate do-
U
1. Mon. Of., p. I, No. 81 din 5 Aprilie 1932.

BC
RY
miscellanea 385
RA
satele ce s’au format în cursul anului precedent. Un exemplar din acest
borderou se va înainta direcției Arhivelor Statului, în circumscripția
căreia se află autoritatea respectivă.
Dosarele se păstrează în arhiva autorității, potrivit cu necesită
LI B
țile serviciilor, sub răspunderea directă a șefului arhivar. După această
dată ele pot fi depuse la Arhivele Statului, conform borderourilor în
tocmite în fiecare an”.
Care a fost intenția legiuitorului? In primul rând de a asigura
păstrarea tuturor actelor. Pe baza borderourilor primite an de an, Ar
Y
hivele au putința să exercite controlul.
T
Experiența de până acum a fost de natură să pună în lumină
anumite stări de lucruri, a căror cunoaștere este foarte necesară pentru
SI
problema ce ne interesează. O întrebare se impune dela început : legea,
așa cum se aplică azi, poate să atingă scopul pentru care a fost creată?
Cu alte cuvinte, așa cum se pot executa azi dispozițiunile amintite ale
ER
legii, mai este cu putință controlul? Categoric, nu !
Cel dintâi an de punere în aplicare a legii a fost anul 1933. In
acest an o mare parte dintre autorități și istituții împlinesc cerințele
IV
l“gii. Dăm câteva cifre comparative pentru anii 1933—1940, înfăți
șând și situația pe primele șase luni din 1941, căutând apoi să tragem
concluziile ce se impun.
UN
Dar mai întâi o observație : autoritățile administrative, în regulă
generală, trimit borderourile direct. Adică Preturile dintr’un județ
fiecare în parte, Notariatele la fel, etc. Dacă legea Arhivelor ar fi res
pectată după litera ei, adecă dacă în fiecare an s’ar trimite de către
toate autoritățile borderourile cerute de lege în acest fel, ar însemna
L
că un funcționar ar trebui să sacrifice o mare parte din timp pentru

RA
înregistrarea și aranjarea lor, timp pe care l-ar putea întrebuința mai

■cu folos la lucrul de arhivă.
Iată tabloul intrării borderourilor pe 9 ani din urmă :
NT
Luni 1933 1934 1935 X93& 1937 1938 1939 1940 1941
CE
Ianuarie .... __ 92 114 81 49 59 24 23 2

Februarie .... I 143 IOI 83 102 5° 62 31 3
Martie................... 234 116 53 48 60 49 27 31 2
Aprilie.................. 720 43 4i 52 54 41 24 35 7
Mai............................ 559 26 16 53 26 22 17 7 7
I/
Iunie....................... 262 IO 14 219 6 5 3 7 —

Iulie....................... 47 I 3 317 7 4 — 3 —
S
August.................. 44 I — 35 I — — — —
Septembrie . . . 14 I — 33 — — — — —
IA
Octombrie. . . . 6 I I 47 — I — — —
Noemvrie .... I — — 20 I 2 — — —
Decembrie .... 4 — I II 2 3 — — —
U
Total . . 1.892. 434 344 999 308 236 157 137 21

BC
RY
Am arătat situația intrării borderourilor pe ani, iar în cadrul
RA
anilor pe luni. Borderourile de dosarele formate pe anul expirat trebue
înaintate Arhivelor Statului în cursul luuei Ianuarie din anul următor
In privința aceasta legea Arhivelor e limpede și fără putință de răs
LI B
tălmăcire. Aceasta e dispoziția legii, dar starea de fapt e alta. Intrările
pe luni scot în evidență o anumită stare de spirit a celor chemați să
execute prevederile legii. Intrările borderourilor se înșirue peste toate
lunile din an. Nicio sancțiune nu vine din nicio parte. Așa fiind, dela
un timp încep să nu mai sosească borderouri. In anul acesta nu mai trimit
Y
unele autorități, în anul viitor altele, etc. An de an numărul lor scade,,
continuitatea se întrerupe astfel, iar controlul pe baza borderourilor
T
nu mai este cu putință.
SI
Dar controlul după borderouri nu e posibil nici chiar când acestea
există, decât în câteva cazuri, cu totul excepționale, și aceasta pentru
motivul că în marea lor majoritate ele, așa după cum sunt întocmite
ER
în general, prezintă o mulțime de lacune.
Dacă dela un notariat oarecare, spre a exemplifica, primim în
cursul lunei Ianuarie un raport în care se spune că: ,,la acest nota
riat nu se lucrează după sistemul de dosare”, fără îndoială că scopul
IV
legii n’a fost atins în cazul de față. Sau, Pretura Plasei X raportează
că în decursul anului 1935 a întocmit un număr de 231 dosare. Prea
UN
mult nu se deosebește nici acest al doilea caz de cel dintâi, deoarece

pentru Arhivele Statului e important, tot așa ca numărul dosarelor
și conținutul lor precum și numărul pieselor din fiecare dosar. Din
oricare dosar ar putea apoi să dispară în cursul timpului un număr
oarecare de documente, fără ca Arhivele să știe acest lucru decât în
L
urma unui control minunțios. Pierderile eventuale sunt ușor contro

RA
labile când se știe de mai înainte numărul pieselor din dosare. Nu.
sunt deloc rari cazurile când unele instituții ne fac cunoscut în luna
Ianuarie cu câte dosare vor lucra în anul curent, nu câte au avut în
ființate pe anul trecut. Aceasta e cu putință deoarece an de an ele
NT
vor întocmi același număr de dosare, relative la soluționarea acelorași

chestiuni, care se repetă.
De câțiva ani începutul anului bugetar nu mai coincide cu în
ceputul anului calendaristic. Unele autorități, în special cele militare,
CE
orientându-se după anul bugetar, au început să trimită borderouri de

dosare formate pe ani calendaristici încălecați.
De unde provin toate aceste neajunsuri? In primul rând din
felul cum se operează în registrele de administrație și apoi dintr’o in
I/
terpretare a legii, nu întotdeauna aceeași.

Administrația la autoritățile și instituțiile ardelene — pe acestea
S
le cunoaștem mai bine, — se face fie după sistemul cu două registre,

de intrare și ieșire, fie după sistemul cu un singur registru. In cazul
IA
dintâi, în registrul de intrare se introduc toate actele primite, iar în

cel de ieșire cele trimise. In cel de al doilea caz, atât actele primite
cât și cele trimise se introduc într’unul și același registru. Nu intrăm
U
în amănunte, lucrurile fiind prea bine cunoscute.

Autoritatea unde se lucrează cu două registre — și sunt foarte:
BC
RY
miscellanea 387
multe autorități unde se lucrează așa, —■ va putea întocmi un borderou
RA
al dosarelor ? Evident că nu, fiindcă nici nu formează dosare. Cel mult
poate raporta Arhivelor Statului că are un număr de atâtea acte intrate
și atâtea ieșite. Cum se și întâmplă de altfel. Dar pentru Arhive im
LI B
portant e, nu atât numărul actelor, cât valoarea lor.
Sistemul unui singur registru este destul de frecvent. Admini
strația nu e atât de simplă ca în cazul dintâi, totuși e mai recoman
dabilă pentrucă face legătura între acte și în al doilea rând pentrucă,
prin chiar acest fapt, duce la formarea dosarelor. Astfel sunt mai bine
Y
servite și scopurile Arhivelor Statului.
Am insistat asupra lucrurilor de mai sus a căror importanța, în
T
aparență, pare total minimă.
Cine a făcut în ultimii ani vreo selecționare de arhivă în calitate
SI
oficială de delegat al Arhivelor Statului sau măcar un simplu control,
trebuind să-și asume răspunderea că la triere nu s’au strecurat în hârtia
ER
maculatură și documente istorice, își va da seama ce importanță enormă
are,- pentru acest fel de lucrări, buna organizare a unei arhive ieșite
din uz. Dar ordinea în arhivele instituțiunilor publice se face zi de zi,
cu fiecare act primit sau trimis. O aranjare nerațională ar lăsa în so
IV
coteala Arhivelor Statului, când urmează să se facă selecționarea, mor
mane de hârtie, în fața cărora arhivistul cu cele mai temeinice cunoș
UN
tințe de specialitate ar rămânea, dacă nu neputincios, în tot cazul supus
la grele încercări.
Nu cunoaștem situația dela alte Regionale, de aceea luăm în
discuție numai arhivele supuse controlului Arhivelor Statului din Cluj-
Sibiu. A trebuit să învingem, nu odată, mari greutăți cu ocazia selec
L
ționărilor. Am fost nevoiți adesea să triem arhive formate din acte

aruncate fără nicio ordine unele peste celelalte. In cazuri ca acestea,
RA
e adevărat, neajunsul cel mare provenea dintr’o ignorare a importanței

acestui fel de material. Ca atare el era aruncat într’un loc ferit, pod
sau pivniță, ca fiind fără trebuință, pentru a nu mai ocupa, în mod
NT
inutil, un loc trebuincios altor acte. Pentru a evita în viitor asemenea

situații, avem convingerea că trebue adusă în discuție și rezolvată, cu
un ceas mai de vreme, problema organizării arhivelor instituțiilor și
autorităților.
CE
A aranja într’o ordine — peste tot aceeași — actele curente ale

autorităților însemnează a servi, în același timp, și scopurile proprii și
pe acelea ale Arhivelor Statului. După atâția ani de când legea Arhi
velor institue controlul asupra arhivelor autorităților e timpul credem
I/
să se studieze și această problemă.

Arhivele Statului, pe lângă materialul istoric documentar pe care
îl au în depozite, primesc an de an alt material din afară, după cum
S
am mai spus. La operațiunile de triere, desigur idealul ar fi ca să nu

IA
pătrundă în depozitele Arhivelor niciun act fără importanță, dar nici

să rămână în hârtia maculatură acte de o oarecare valoare. Ideal greu
de atins. Dacă aici nu se va putea ajunge, cel puțin să ne străduim
să primim pe lângă tot materialul istoric de valoare, cât mai puțin
U
material balast. Dar pentru aceasta, în primul rând trebue să existe

BC
RY
o ordine perfectă în arhiva care urmează să se selecționeze. Iar ordinea
RA
aceasta poate să o facă zi de zi slujbașul conștiincios și priceput care
deține funcția de secretar, registrator sau arhivar sau o alta, indife
rent ce numire va purta, în atribuțiile căreia intră orânduirea actelor.
Ne gândim la organizarea arhivelor franceze. Acolo unde modestul
LI B
slujbaș, arhivar la o autoritate oarecare, e un om cu temeinice cunoș
tințe arhivistice. După rezolvarea actului el, care de altfel e un func
ționar administrativ, va putea nota pe verso că e selecționabil după
atâția sau ațâți ani, pentrucă subt raportul conținutului intră în ca
tegoria cutare de acte și nu în cealaltă. Operațiunile de triere acolo
Y
s’au automatizat, iar putința de eroare, dacă există vreuna, e negli
T
jabilă.
Și pentrucă folosim o comparație, e bine să amintim că prin legea
SI
Arhivelor din 1932 s’a lăsat putința de a fi instruiți arhivarii autori
tăților și instituțiilor publice și patriculare de către Arhivele Statului.
Intr’adevăr art. 15, al. 6 din legea citată mai sus prevede că : „Ar
ER
hivele Statului vor putea organiza cursuri speciale pentru funcționarii
arhivelor dela autorități sau instituții publice și particulare. Aceste
cursuri se vor întocmi în înțelegere cu Ministerul Instrucțiunii și al
Cultelor și cu autorizația lui”.
IV
Poate că vreodată se va putea ajunge și aici. Deocamdată se
impune raționalizarea organizării arhivelor autorităților pentru a Î11-
UN
lseni controlul și a facilita operațiunile de triere.

Din cele spuse până acum rezultă că legea din 1932 nu și-a putut
atinge în întregime scopul pentru motivele arătate. Mai întâi ea pre
supunea existența unei administrații uniforme. Dar administrația s’a
AL
făcut, se mai face și azi, atât de felurit.

Dacă lucrurile vor continua ca și până acum vom ajunge foarte
curând să împărțim autoritățile și instituțiile publice, în privința ra
porturilor dintre ele și Arhivele Statului, în două mari categorii : unele
TR
care nu mai respectă legea, altele acre trimit borderourile, dar fără
folos real, nici pentru ele, nici pentru Arhive.
In lumina celor discutate, credem că ar fi binevenite unele mă
EN
suri de îndreptare.
însemnăm câteva :
1. Să se introducă peste tot formarea dosarelor.
2. Borderourile să fie întocmite în așa fel încât din cuprinsul lor
/C
să se vadă situația exactă a arhivei. De pildă, să se indice în borde-

rouri Nr. dosarului, obiectul lui, Nr. pieselor sau al filelor.
3. Borderourile să nu se mai trimită direct, ci să fie centralizate
la o autoritate superioară care apoi le va trimite Arhivelor. Aceasta
SI
pentru a evita o prea întinsă corespondență și a economisi timpul func

ționarilor.
IA
Pentru rezolvarea acestei probleme se vor ivi poate și alte păreri.

Intenția noastră a fost să o aducem doar în discuție.
U
Ion Mărcuș
BC
RY
JMISCELLANEA 389
CONTRIBUȚII LA ISTORIA SATELOR DIN TRANSILVANIA
RA
In Arhivele din Transilvania găsim foarte multe anchete de mar
tori cerute de nemeșii unguri în diferite cauze privitoare la iobagii lor.
Avem anchete de martori privitoare la dreptul de posesiune al iobagilor,
LI B
sau referitoare la delimitarea hotarelor sătești, sau în cazul de față o
anchetă de martori cerută de Simion Kemeny referitor la iobăgia lui
Pocular Voina din Mesentea al cărui fiu Alexandru a fost dus de pă
rinți la Câmpeni, pe timpul lui Mihai Viteazul. Iar o altă anchetă cerută
Y
•de Simion Kemeny, referitor la situația iobagului Toma și Teodor
Macra din Ompolița, ambele din arhiva familiei Kemeny No. 1841 și
T
1799 din Arhivele Statului Cluj, scrise în întregime în ungurește.
SI
I.
Ancheta privitoare la iobăgia lui Pocular Voina din Mesentea este
ER
•din anul 1672, 6 Februarie. Satul face parte din comitatul Albei, este
mic și sărac, cu 5 zileri și 3 diferiți, toți însă Români, după cum reese
din Magyarorszăg Nepessege a Pragmatica Sanctio Korâban 1720—1721 *),
IV
țde A.csădy Ignâcz].
Din ordinul lui Simion Kemeny au fost convocați în Mesentea
iobagii din satele vecine, pentru a mărturisi ceeace știu în legătură cu
UN
iobăgia lui Pocular Voina. După ce li s’a luat jurământul au trebuit
să răspundă la următoarele întrebări:
1. II cunoști pe Pocular Voina, care a locuit aici în Mesentea,
a fost iobag la defunctul Kemeny Ioan, iar după aceea a devenit atât
el cât și fiul său, iobag veșnic la Kemeny Simion.
L
2. 11 cunoști pe un fiu de-al lui Pocular Voina, Alexandru, unde

RA
locuește și cum își zice ca nemeș.

3. 11 cunoști pe Pocular Alexandru, care locuește acum în Câm
peni și se numește Kendi Alexandru, mama lui după moartea tatălui
său, ca mic copil l-a dus din Mesentea, după venirea în țară a Voevo-
NT
dului Mihai.
1. Primul martor Varga Ioan de 70 de ani din Benic, mărturi
sește că-1 cunoaște pe Pocular Voina, care a fost iobag de-al lui Kemeny
Ioan și pe fiul său Pocular Alexandru care se numește acum Kendi
CE
Alexandru, dacă este nemeș nu știe.

2. Al 2-lea tot Varga Ioan de 50 de ani spune „știu sigur că
Pocular Voina a locuit aici în Mesentea ca iobag al lui Kemeny Ioan ;
întâi însă a fost iobagul lui Barczay Gheorghe, apoi al lui Lodi Nicolae,
I/
și’n urmă al lui Kemeny Ioan. Am auzit că are și un fiu, dar nu l-am
cunoscut, căci mama lui l-a dus de mic copil de aici. Aud că și acum
S
trăește, unde locuește nu știu“.

Ambii sunt din Benic.
IA
3. Al 3-lea martor Akatei Crețul din Stremț de 60 de ani, iobag
1. In Magyar Statisztikai Kdzlemenyek, voi. XII. Budapesta 1896. Az Athe-

U
naeum Târsulat Konyvnyomdăja, p. 204.

BC
RY
RA
de-al lui Kemeny Simion spune acelaș lucru, adaugă însă că știe din
auzite că Alexandru ar locui acum în Câmpeni.
4. Martorul Galde Ioan din Stremț de 60 de ani iobag la Simon.
Sigismund, îl cunoaște de când era iobag la soția lui Barcsay, iar
LI B
Alexandru fiul lui Pocular Voina ar locui în Câmpeni.
5. Dabos Simion din Stremț de 55 de ani iobag de-al lui Bala
Badislau mărturisește la fel cu Galde Ioan.
6. Hercze Bazar de 70 de ani din Galda de jos, iobag de-al lui
Hedri Benedek, acesta adaugă la mărturia celorlalți că mama lui
Y
Pocular Alexandru a fost din Zlatna și că ea l-a dus de aici, că s.’a
întors odată pe timpul lui Kemeny Ioan acasă la Mesentea pe locul
T
unde a locuit tatăl său. „Aud c’ar fi nemeș acest Alexandru”.
SI
7. Martorii Muntean Adam de 40 de ani din Galda de jos, iobag
de-al lui Kemeny Petru,
8. Creț Petru de 50 de ani din Galda de jos, iobag de-al lui Ke
ER
meny Petru.
9. Coman Damian tot din Galda de jos, iobag la Kemeny Petru..
Toți 3 au spus acelaș lucru ca Hereze Lazar dela punctul 6.
IV
10. Furcilă Andrei de 40 de ani din Galda de jos iobag de-al lui.
Kemeny Petru spune : „Nu l’am cunoscut pe tatăl lui Alexandru, dar
îl știu pe Alexandru despre care este vorba, că a venit acasă la Me
UN
sentea pe timpul lui Kemeny Ioan, pentru a clădi casă pe locul de

casă al tatălui său. Dar plecând din nou s’a dus la Câmpeni, nu știu
ce fel de Alexandru își zice, aud că este nobil”.
11. Ketzan Pasc de 80 de ani din Stremț iobag de-al lui Czerej'
Farkas, acesta adaugă că venind acasă la Mesentea Alexandru a voit
L
să fie administrator la Kemeny Ioan și să-și facă casă pe locul unde

RA
a locuit tatăl său.

12. Petrican Moisiu de 55 de ani dinTibru, iobag de-a] lui Tuldi
Gheorghe spune : „am cunoscut pe Pocular Voina aici în Mesentea, a
fost iobagul lui Barcsaj Gheorghe apoi al lui Badi Nicolae. Am cunoscut
NT
și pe fiul său Alexandru care locuește acum în Câmpeni, aud c’ar fi

nemeș, ce fel de Alexandru își zice nu știu.
13. Bupe Gavrila de 70 de ani din Tibru, iobag de-a lui Teleky
CE
Mihai, înșiră și el pe toți nemeșii unde a fost iobag, dar adaugă : „am
auzit că a fost făcut nemeș. încă odată a venit acasă în Mesentea voind,
să clădească altă casă pe moștenirea tatălui său, dovedind legalitatea
moștenirii ce fusese a tatălui său. A fost pe timpul lui Kemeny Ioan,
când acesta stăpânea deja moștenirea aceea”.
I/
14. Martorul Kicide Macra din Tibru de 59 de ani iobag de al

contelui Tokaly.
S
15. David Mihaila de 57 de ani tot din Tibru iobag de-al contelui
Tokaly.
IA
16. Trucza Simion de 63 de ani din Tibru iobag tot la contele

Tokaly. Aceștia mărturisesc la fel cu martorul dela punctul 13.
17. Vanca Ioan din Galda de sus de 75 de ani spune : „am cu
U
noscut pe Pocular Voina aici în Mesentea și pe tatăl său pe Pocular

Petru l-am cunoscut. Au fost iobagii lui Barczaj Gheorghe, apoi ai lui
BC
RY
MISCELLANEA 391
RA
Lodi Nicolae. Am cunoscut și pe fiul lui Voina, pe Alexandru, care
locuește acum în Câmpeni, zicându-și Kendi Alexandru. Odată a venit
la Mesentea pentru a se stabili pe moștenirea tatălui său, nu știu sigur
pe timpul lui Lodi Nicolae sau Kemeny Ioan a stăpânit acest loc, apoi
LI B
nu știu din ce cauză a plecat. Acum aud că este nemeș”.
18. Moldovan Drăgoi din Galda de jos, de 60 de ani, iobag de-al
lui Kemeny Petru și
19. David Gavril tot din Galda de jos de 60 de ani iobag tot la
Kemeny Petru, ambii au mărturisit la fel ca Hercze Lazar dela punctul 6.
Y
20. Martorul Ambrus Ioan de 35 de ani nemeș din Câmpeni, măr
turisește întocmai cu întrebările.
T
21. Iles Dan de 65 de ani din Șard iobag la orfanii decedatului
SI
Aytai Iuon spune : „am cunoscut pe tatăl lui Kendi Alexandru din
Câmpeni, pe Pocular Voina, au locuit aici în Mesentea, venind odată
la mine lh Sard, Alexandru, înainte de timpurile acelea războinice,
ER
îmi spune că dacă moare Kemeny Ioan vin să locuiască pe pământul
lui Kemeny Ioan, fiindcă sunt iobag de acolo, apoi a mers să lo
cuiască la Câmpeni.
Dat în Mesentea 1672, 6 Februarie.
IV In fața nobililor,
Pap Ștefan și Levaj Ștefan
UN
din Lugoj , din Șard
După spusele martorilor reese clar că Alexandru Pokular a fost
nobilitat înainte de 1672, pentru vreo faptă care desigur că a rămas
necunoscută iobagilor din Mesentea și satele amintite. Mai târziu, în
AL
pmpul revoluției lui Horia, găsim un nobil Alexandru Chendi din Câm
peni, care desigur este un urmaș al acestuia și care în timpul revoluției
petrecuse mai multe zile în casa lui Horia și-i făcuse serviciu de se
cretar pentru limba latină și ungurească. In depoziția făcută vice-co-
TR
lonelului Kray, Alexandru Chendi spune că,,unicul scop al căpitanului

a fost să scoată pe Unguri din Transilvania și țara să ajungă sub domnia
lor”, dar bineînțeles sub protecția casei de Habsburg1).
EN
II.
Al doilea document din 15 Martie 1668 este o anchetă tot de
martori, cerută de Simion Kemeny referitor la situația iobagilor Toma
/C
și Teodor Makra din Ompolița.

Ancheta s’a făcut în casa primarului Salamia Dan din Ompolița,
din ordinul lui Kemeny Ioan.
După ce li s’a luat jurământul au mărturisit după-cum urmează :
SI
1. Ursa Avram de 70 de ani. 2. Haragus Ioan de 70 de ani.

3. Neața Opris de 69 de ani. 4. Stancilă Stanciul de 55 de ani. 5. Ursa
IA
Marc de 45 de ani. 6. Rotar Mihai de 50 de ani, toții obagi de-ai lui

Kemeny Simion, au mărturisit următoarele „știm că tatăl lui Toma
și Teodor Makra, Toma s’a căsătorit în Ompolița pe timpul lui Gavril
U
1. Nicolae Densusianu, Revoluția lui Horia, București, 1884, pag. 149.

BC
RY
Bethlen, niciodată nici ei, nici tatăl lor, n’au fost conturbați, nici in
tendentul Curții nu l’a chemat la serviciu, nici casa n’au dușmănit-o”.
RA
7. Flora Ioan de 65 de ani. 8. Stan Gheorghe de 50 de ani 9. Mun-
tean Fătul de 60 de ani, toți din Ighiel, iobagi de-ai lui Budai Petru,
au mărturisit următoarele după prestarea jurământului: „știm că tatăl
lui Toma și Teodor Makra, Toma, a venit aici pe timpul lui Gavril
LI B
Bethlen, aici a trăit și a murit. N’a fost conturbat nici urmărit pe timpul
vreunui principe”.
10. Ilia Costa de 80 de ani. 11. Martor? de 50 de ani. 12. Dan
Gheorghe de 50 de ani, iobagi de-ai lui Kemeny Simion din Ompolița,
Y
au mărturisit sub jurământ următoarele : „știm că tatăl lui Toma și
Teodor Makra, Toma s'a căsătorit în Ompolița, și locuește aici conținu
T
din timpul lui Gavril Bethlen, fiind iobag în Ompolița, niciodată n’a
fost urmărit și nici obligat la serviciu.”.
SI
13. Birtsa Barb de 55 de ani, iobag de-allui Kemeny Simion, a
mărturisit sub jurământ următoarele, „eu am venit acasă pe timpul
ER
lui Gavril Bethlen fugit dintre Sași, venind acasă la Ompolița am
găsit căsătorit pe Toma tatăl lui Teodor și Toma Makra, niciodată
n’a fost de nimeni conturbat și nici urmărit1'.
14. Handa Ioan de 55 de ani iobag de-al lui Totfaludi, a măr
IV
turisit sub jurământ următoarele : „eram mic păstor de când îl știu
pe Toma tatăl lui Teodor și Toma Makra, locuitor al satului Ompolița
și ’n decursul timpului n’a fost conturbat de nimeni*1.
UN
Dat în Ompolița 1668, 15 Martie.

Petrus Kohlbs
Mihail Mihotsa
AL
Pentru completare adaug câteva note după conscripții diferite *),

pentru a cunoaște pe scurt trecutul satelor din cari s’au prezentat mar
torii documentelor de față :
TR
Benic. Conform conscripției din 1721 erau 16 nemeși, 11 iobagi,

având arător de 149 de câble, fâneț de 8 cosași și vie de 125 de să
pători.
In T733 avem 12 familii cu 1 preot unit cu numele Ioan.
EN
In 1750 după conscripția bisericească avem 250 de suflete, 1

preot, 1 cantor, 1 biserică cu 3 câble arător.
/C
1. Vezi : a). Conscripția din 1721 de I. Acsâdy, Magyarorsdg nipsessdgeapragmatica

sanctio kordban 1720—-1721, Budapesta 1896, p. 203—5.
b) . Statistica Românilor din Transilvania în 1733 de Nic. Togan, revista Tran
silvania, Sibiu 1808, No. 9—10 p. 184—6.
c) . Statistica Românilor din Transilvania în 1730 făcută de vicarul episcopesc
SI
Petru Aron și publicată de Dr. Augustin Bunea, rev. Transilvania, Sibiu 1901 No. 9
p. 282—4.
IA
d) . Dr. Virgil Ciobanu, Statistica Românilor din Ardeal la a. 1760—62; Cluj

1926 p. 623, extras din Anuarul Inst. de istorie națională din Cluj, III (1924—26).
e) . cf. Gagyi E. în revista Transilvania, Sibiu, 1911, p. 50—54.
U
BC
MISCELLANEA 393
RY
După statistica Românilor din Ardeal la anul 1760—62, avem
1 preot unit cu 5 familii, 2 preoți ortodocși cu 80 de familii, 1 biserică
RA
ortodoxă cu 7 câble arător.
Cetea. In 1721 erau 121 iobagi și 9 zileri toți Români, având
arător de 30 câble, fânaț de 2% cosași și vie de 26% săpători.
In 1733 aveau 1 biserică, 1 casă parohială și 80 de familii cu
LI B
3 preoți : Ilie bigam și Dumitru uniți și Gavril ortodox, aparțineau
jurisdicțiunii protopopului din Alba-Iulia.
In 1750 erau 730 de suflete, 3 preoți uniți, 1 cantor, 1 biserică
cu 2 pământuri intrasilane, arător de 10 câble și fânaț de 1 car.
In 1760—1762 avem 4 preoți uniți cu 8 familii, 1 preot ortodox
Y
cu 185 familii, 1 biserică ortodoxă cu arători de 22 de câble, fânaț
T
9 care, vie de 100 ferii de vin și 3 case parohiale.
La 1805 sunt : 255 familii ortodoxe, 1 biserică cu arător de iți
SI
câble și vie de 52 ferii; 3 preoți ortodocși: Gavril Cătulea, sfințit ia
1760 în Țara Românească (ț 1798) ; Moise Cătulea sfințit în Transil
vania la 1795 și Gavril Laslo sfințit în Arad la 1798.
ER
Câmpeni. După conscripția din 1721 avem 2 nemeși, 143 iobagi,
12 zileri, dintre cari 146 Români și numai 11 Unguri, având arător
de 222 de câble, fânaț de 266 de cosași și 2 mori.
IV
In 1750 avem 2220 de suflete, 8 preoți, 2 cantori și 4 biserici.
La 1760—62 avem 6 preoți uniți la 26 de familii, 7 preoți ort.
la 503 familii, 1 biserică unită, 3 biserici ort. și 2 case parohiale.
UN
In 1805 avem 10 preoți : Ioan Korkes sfințit la Buda în 1780,
Ioan Plik sfințit în Trans. la 1788. Gh. Navetz sfințit în Trans. la
Î791, Gligor Szikoje sfințit în Trans. la 1789, Vasile Matora sfințit
la Timișoara în 1789, Thyok Ieremie sfințit Trans. în 1791, Gh. Furdui
sfințit în Arad la 1799, Constantin Morar sfințit Trans. în 1799, Const.
AL
Mutsa sfințit la Arad în 1801 și Teodor Naretz sfințit în Țara Ro

mânească în 1760.
Calda de jos. In 1721 avem 12 iobagi și 18 zileri toți Români,
TR
având arător de 117 câble, fânaț de 63 de cosași și vie de 60% să

pători.
La 1733 găsim 70 de familii cu 3 preoți, Petru, Ștefan și Ioan,
uniți.
EN
In 1750, sunt 620 de suflete cu 2 preoți, 1 cantor, 1 biserică cu

2 intravilane și 12 câble arător.
In 1760—1762 avem 2 preoți uniți la 15 familii, 2 ort. la 104
/C
familii și 1 biserică neunită.

Mesentea. In anul 1721 avem 5 zileri și 3 diferiți, toți Români,
cu arător de 38 câble, fânaț de 14 cosași și vie de 27 săpători.
La 1733 găsim 14 familii și 1 preot unit cu numele Teudor.
După conscripția bisericească din 1750 avem 120 de suflete, 1
SI
cantor, 1 biserică cu 14 câble arător, 1 pământ intravilan și 4 care

de fânaț.
IA
După conscripția din 1760 erau 28 de familii ort. fără preot cu

1 biserică și 1 casă parohială.
In 1805 găsim 1 biserică afiliată cu 37 de familii ortodoxe.
U
BC
RY
RA
Ompolita. Conform conscripției din 1721 erau 8 iobagi și 1 ziler,
toți Români, având' ară tor de 82 4. fânaț de 4 cosași și vie de 11
săpători.
In 1733 avem 56 de familii și 1 preot Petru.
LI B
La 1750 sunt 532 de suflete, cu 2 preoți, 1 cantor, 1 biserică cu
1 loc intravilan, cu arător de 4 câble și fânaț de 2 care.
1760—62 erau 28 de familii ort. n’aveau preot, 1 biserică, 1
casă parohială, arător de 8 câble și 4 care fânaț.
In 1805 avem 1 biserică la 138 de familii cu 2 preoți, Zaharie
Y
German și Zahei Popovits, sfințiți ambii la Buda în 1780.
T
Stremți. In Stremți avem în anul 1720—21, 20 de iobagi și ii,
zileri toți Români, având arător de 1792 4 de câble, fânaț de 43 de
SI
cosași și vie de 28 de săpători.
In z733 erau 80 de familii cu 2 preoți Petru bigam și Ioan, uniți.
In 1750 avem 751 de suflete, 2 preoți, 1 cantor, 1 biserică
ER
cu 2 intravilane, cu 14 câble arător și 9 care fânaț.
La 1760—62, avem 1 preot unit la 15 familii, 1 preot neunit la
127 familii, 1 biserică unită și 8 ort. 2 case parohiale.
IV
In 1805 avem 1 biserică ort.,258 de suflete, fiind preoți Antonie
Coman și Simon Stoica, ambii sfințiți în Transilvania.
Sard. Conform conscripției din 1720 făcută cu enumerarea după
UN
nume, sunt 23 nemeși, 7 iobagi, 12 zileri, având arător de 150 de câble

fânaț de 76 de cosași și vie de 127 de săpători. Venit din comerț 144
forinți.
In 1733 sunt 20 de familii cu 3 preoți uniți : Anghel, Ioan și
AL
Petru.
In 1750 sunt 704 suflete cu 3 preoți, 1 biserică cu 2 intravilane
și 3 câble arător.
După conscripția din 1760—62 avem 3 preoți uniți la 16 familii,
TR
1 preot ortodox la 150 de familii, 1 biserică ort. 2 case parohiale.

In 1805 avem 250 de familii cu 1 biserică fiind preoți Petru
Popovits sfințit în Țara Românească, în anul 1761, Petre Purcar și
EN
Teodor Matei ambii sfințiți în Transilvania, primul la 1772, al doilea

la 1793-
Tibru. După conscripția din 1720'—21 avem 18 iobagi și 6 zileri
toți Români, având arător de 22 de câble, fânaț de 5% cosași și vie
/C
de 191 de săpători, venit după comerț 8 forinți.

In 1733 erau 3 preoți uniți, Ioan, Many și Vasile cu 36 de familii.
La 1750 după conscripția bisericească avem 355 de suflete, 2
preoți, 1 biserică, 1 intravilan 3 câble arător și 1 car fânaț.
SI
In 1760—62 avem 2 preoți uniți la 4 familii, 1 preot ortodox la

4 familii, 1 preot ortodox la 97 de familii 1 biserică ort. și 1 casă
parohială.
IA
La 1805 avem 1 biserică la no familii cu 3 preoți Gheorghe

Rusu, Ioan Sandru, sfințiți în Țara Românească la 1775 și Dimitrie
Sandru sfințit la Arad în anul 1801.
U
Elena Mureșan
BC
RY
3IISCELEANEA 395
RA
ROMÂNIA MARE DE ERI ȘI ROMÂNIA MICĂ DE AZI
Adu-li aminte, Române !
Publicăm această notă dureroasă, luată din Universul, nr. 246 din 7 Sept. 1940,
LI B
pentru a nu uita niciodată că trebue să muncim din răsputeri spre a fi iar ce am fost
și încă mai mult. Avem dreptul să credem astfel fiindcă dreptatea a fost și este tot
deauna cu noi; orice ni s’ar spune, nu putem uita Ardealul întreg. A. S.
1. Suprafața României Mari (1918—1940) : 295.049 km. p.
Y
2. Suprafața României în Septembrie 1940, după dezmembrarea
sa : 195.311 km. p.
T
3. Populația României Mari înainte de dezmembrare : 20.050.000
locuitori.
SI
4. Populația României în Septembrie 1940, după dezmembrarea
sa : 13.229.000.
ER
5. Pierderi teritoriale pe provincii istorice :
Basarabia : 44.442 km. p.
Nordul Bucovinei 5.220 km. p.
Parte din Transilvania : 42.350 km. p.
IV
Dobrogea de sud 7.726 km. p.
Total 99.738 km. p.
UN
6. Pierderea în populație a României pe provincii istorice :
Basarabia...................................3.190.000 loc.
Bucovina de nord.................. 596.000 ,,
Partea Transilvaniei.................. 2.609.000 ,,
Dobrogea de sud................... 426.000 ,,
L
Total . . . 6.821.000 ,,
RA
In total, am pierdut 99.738 km. p., cu o populație de 6.821.000

loc., dintre cari: 3.422.000, Români; 979.00, Maghiari, Secui, Evrei
maghiarizați; 584.000 Ruteni; 391.000 Ruși; 205.000 Germani; 157.000
Bulgari; 658.000 alții.
NT
7. Populația României mutilată de azi, după repartiția pe neamuri:

Românii....................... 11.235.000 loc. (84-93) %
Germani....................... 577.000 ,, (4,36) ,,
CE
Maghiari și Evrei maghia-

rizați.......................... 528.000 ,, (3,99) „
Evrei.............................. 310.000 ,, (2,34) »
Bulgari.......................... 252.000 ,, (i.9i) >-
Ruși.............................. 60.000 ,,
I/
(0.45) ,,
Ruteni.......................... 54-Qoo ,, (041)
Alții.............................. 213.000 ,, (1,61) ,,
S
Total . . . 13.229.000 loc. (100,00) %

IA
Câteva comparații în ce privește pierderile noastre teritoriale :

Basarabia are exact aceeaș suprafață cât are Danemarca întreagă :
44.442 km. p.
U
Partea de nord și de sud-est a Transilvaniei, oferită Ungariei

prin Verdictul dela Viena, împotriva principiului naționalităților și a
BC
RY
RA
voinței poporului român, cu o suprafață de 42.350 km. p., reprezintă
un teritorniai mare decât al Belgiei, care are 30.400 km. p.; de cât
al Olandei, care are 34.000 km. p. și de cât al Elveției, care are 41.298
km. p.
LI B
Totalul teritoriului pierdut de 99.738 km. p. este mai mare decât
teritoriul atribuit, prin tratatul dela Trianon, Ungariei, care a avut
o suprafață de 93.000 km. p. și de cât al Austriei, care a avut 83.700
km. p.
Germania învinsă, după patru ani și patru luni de război, a
Y
pierdut în 1920, prin tratatul dela Versailles, teritorii naționale cu o
T
suprafață de 100.000 km. p.; iar România, fără să fi participat în
războiul 1939—1940, a pierdut aproape tot atât din patrimoniul său
SI
național, cu o populație totală de 6.821.000 locuitori, dintre cari trei
milioane și jumătate de Români.
ER
Toate aceste pierderi dureroase, care au micșorat cu o treime
patrimoniul nostru strămoșesc, au sfărâmat frontierele firești ale Ro
mâniei întregite, unitatea noastră etnică și au violentat etica și dreptul,
căci trei milioane și jumătate de Români au fost despărțiți, împotriva
IV
voinței lor, de frații lor din țara liberă, fiind condamnați să rămână
sub dominațiuni străine. Ceasul libertății și al justiției va suna însă și
pentru România mutilată și nedreptățită, căci forțele morale sprijinite
UN
de justiție, vor trebui să triumfe atunci când poporul român, călit de

suferințe și biciuit de spiritul legitim al revanșei, se va reface și întări
ca să lupte pentru restaurarea României întregite.
R. Seișanu
AL
AUTOGRAFE ALE LUI TEODOSIE MARE LOGOFĂT AL LUT

TR
MIHAI VITEAZUL.
Este cunoscut rolul pe care 1-a avut logofătul Teodosie Rudeanul,
în timpul domniei lui Mihai Viteazul. El era să fie și biograful ne
EN
stăvilitului Domn, dar opera sa, care ar fi fost de mare preț, nu ne-a
parvenit decât în forma remaniată a lui Balthasar Walter *). Oricum,
se vede din ea că era un cărturar.
Dela vechii noștri cărturari ne sunt cunoscute prea puține au
/C
tografe. Intre acestea cred că se pot număra și autografele logofătului

Teodosie 12, pe care le-am aflat pe două acte ale lui Mihai Viteazul,
păstrate la secția istorică dela Arhivele Statului din București și pe
care le reproducem aici în mărimea originală 3.
SI
1. N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, I, București 1940, p. 85—88.

IA
2. Un altul e amintit de St. Meteș, Mihai Viteazul și orașul Cluj, în Revista Ar
hivelor, I (1925), p. 293, și reprodus de A. Veress, Documente privitoare la istoria Ar~
dealului, Moldovei și Țării Românești, VI. București 1933, P- T55. de unde îl repro
duce și Cartojan, o. c., p. 87. Scrisul este în adevăr al lui Teodosie.
U
3. Un alt autograf al lui Teodosie e reprodus de Hurmuzachi-Iorga, Documente*

BC
XII, București 1903, după un decalc liber, sub No. 26, din planșa 4.
RY
MISCELLANEA 397
RA
i.—1597 (7105) Ianuarie 11, fără loc. Porunca prin care Mihai
Viteazul întărește lui Duca și fiului său Gheorghe, stăpânire peste o
parte din satul Olteni provenită din înfrățirea lui Gheorghe cu fostul
stăpân Gheorghe Ratea. Iată autograful de pe acest act :
LI B
T Y
Semneazăla stânga, 4 cm. mai jos, sub monogram.
SI
2. — 1597 (7105) Ianuarie 18, Târgoviște. Porunca prin care Mihai
Viteazul întărește Logofătului Stoica stăpânire peste o parte din Beri-
ER
slăvești. Autograful se prezintă astfel :
IV
UN
Nemai fiind spațiu sub monogram decât i cm. semnează

imediat, pe tot locul liber.
L
RA
Scrisul este clar, precis și energic; ar fi chiar identic, dela o sem

nătură la alta, dacă la a doua n’ar fi adăugat două liniuțe șerpuite
de închidere, care indică oarecum suspiciune1.
Amândouă actele sunt scrise de Nestor logofăt.
NT
A. Saeerdoțeanu
DESPRE ȘTEFAN TOMȘA II.
CE
{Originea domnească; începutul domniilor).
S’ar părea, față de cuprinzătoarele capitole din marile noastre

cărți de istorie, asupra Voievodului Ștefan Tomșa II, și —mai ales —
I/
față de unele colecții ce cuprind documente2) cu privire la domnia

lui, ori — mai bine — față de unele monografii speciale, care i-au fost
S
1. Amintim că actul dn i Iulie, fără an, prin care se 'dispune ca vecinii din
IA
Groșani să plătească birul la Tismana, e în întregime scris de Teodosie Logofăt.

2. Victor M otogna, Domnia dintâi a lui Ștefan Tomșa II, după izvoarele ungu
rești, în Revista Istorică, XI (1925), p. 78—88. [A. Veress, Documente privitoare la is
U
toria Ardealului, Moldovei și Țării Românești, voi. VII, VIII, IX. Hurmuzachi-N. Iorga.
Documente, voi. XV, partea II.
BC
RY
RA
închinate *), că n’ar mai fi posibil a se reveni, cu vreo Contribuție de
seamă, asupra acestui domn.
Desigur, așa ar fi — cu întreaga noastră istorie dealtfel — dacă
n’ar ieși zilnic la iveală zeci de documente și însemnări ale vremurilor,
LI B
care aduc atâtea și atâtea lămuriri și completări, acolo unde istoricii,
în opera lor, au crezut că pot încheia definitiv un capitol de epocă
sau, măcar, socotelile unei domnii.
întâmplarea face să dau peste o însemnare de pe o carte și peste
Y
un document, din care se desprind lămuriri cu privire la originea dom
nească a lui Ștefan Tomșa II, precum și la începuturile efective ale
T
celor două domnii ale vijeliosului voievod.
SI
I.
ER
Cartea de care vorbesc este un Molebnic—un manuscris din
veacul XVI, în orice caz dinainte de anul 1613. Pe tartajul de lemn,
îmbrăcat în piele înflorată, am găsit o scurtă notiță, în limba slavă,
datând din 1612 și scrisă cu o caligrafie sigură și frumoasă —■ notiță
IV
pe care o dau și în facsimil, pentru interesul ei din punct de vedere
istoric.
UN
AL
TR
EN
/C
Iat-o transcrisă și tradusă :

Ex aIito z3pK, wkcAip rJfUpîio kî, kx AkH|» h«a«ahi, au<ihîiaa
MHA0CTÎA KOlKÎfAi, llpIHA* KAdrUHHCTHKÎH rOCnOAHHK GT(i|SdH ROfKÂ*1,
SI
cnh8 noKOHHaro ToMtu-fc KOtKOA<1i Kk CK0H Hdp$MHTÎH£ ctoa rocnoA^PCKÎH,

Eh 3fMAH MoAAdKCKÎH, kk Tphr racKÎH = ,,Ta anul 1612, luna Ianuarie
m 12, duminecă, cu ajutorul milostivului Dumnezeu, a venit bine-
IA
cinstitorul domn Ștefan Voievod, fiul răposatului Tomșa Voievod, în al

său luminat scaun domnesc al Țării Moldovei, în târgul Iași”.
U
1. N. C. Bejenaru, Ștefan Tomșa II (1611—1616; 1621—1623) și rivalitatea turco-

BC
polonă pentru Moldova, Iași 1926, 98 pagini în 8°.

RY
MISCEELANEA 39»
RA
Din cuprinsul acestor rânduri de mărturie contemporar : e des
prind două precizări clare : originea domnească, atât de coi tfe^tată a
lui Ștefan Tomșa II și data la care a ocupat el efectiv, tr mul Mol
dovei din mânile lui Constantin Movilă Voievod.
LI B
Cu privire la originea acestui domn -—- Ștefan Tomșa II — pă
rerile istoricilor nu sunt de acord, din pricina unor izvoare de infor
mație care-i contestă filiația domnească.
A. D. Xenopol, analizând ambele categorii de informații, con
chide 1) : „Controversa trebue să înceteze față de inscripția din jurul
Y
unui aier ce se află la biserica din Bunești, județul Suceava, în care
T
se spune că „acest aier l-a făcut piosul domn Ion Ștefan Voievod, firi
al răposatului Tomșa Voievod și al soției sale Acsinia și l-a dat bi
SI
sericii domnești din Iași. Anul 1613” (Cf. inscripția slavă publicată
de N. Beldiceanu în Buletinul Societăței de medici și naturaliști din
Iași, 1887, p. 267).
ER
N. Iorga, în ultima și vasta sa istorie națională 2), se arată ne
încrezător în filiația domnească a Voievodului nostru pentrucă „dela
executarea pretinsului tată trecuse cam o jumătate de veac”. Deci
IV
pretinsul tată...
Alte știri, cu privire la filiația acestui domn 3), nu pot fi ținute
cu niciun temeiu.
UN
Totuși, dacă și inscripția citată de Xenopol ar putea fi pusă la
îndoială, fiind scrisă din porunca celui ce avea interesul să se recomande
fiu de domn, însemnarea noastră, însă-—scrisă de un piser neștiut, pe'
manuscrisul bisericesc pe care, la 1613, smeritul episcop Pavel de Roman,
înseamnă data răscumpărării acestui manuscris — nu mai poate fi
L
contestată. Precizarea este clară și neîndoioasă : „binecinstitorul domn

RA
Ștefan Voievod, fiul răposatului Tomșa Voievod”, (KAaroMHCTHKÎH rocno-

AHHk GTf^4H ROIBOAJ, CW«8 flOKOHHdrO TMlwt BOIEÂ4'1 •
Ce interes ar ii avut un călugăr simplu și neînsemnat, să noteze,
undeva, într’un colț de țară, lucruri bune, dar neadevărate despre
NT
domn, dacă acesta ar fi fost un aventurier și un uzurpator ! Piserul

a însemnat numai ceea ce știa și, desigur, nu o făcea, dacă nu ar fi
trăit pe vremea înscăunării lui Ștefan Tomșa II, în fruntea Moldovei...
CE
II.
Intru ce privește data numirii la tron a lui Ștefan Tomșa II, se știe
I/
că „la 20 Noemvrie (1611), era numit Voievod al Moldovei... Sefer

Pașa de Temișoara porni cu dânsul la 4 Decemvrie, pentru a înlătura
S
împotrivirea ce era de așteptat4)”.

IA
1. A. D. Xenopol, Istoria Românilor, voi. VI. (ediția IlI-a) p. 63—4.

2. N. Iorga, Istoria Românilor, voi. V, (Vitejii), p. 394—5.
3. N. C. Bejenaru, l. cit. p. 11, nota 4. (Că ar fi fiul lui Aron Tiranul sau Aron
U
Vodă....).
4. N. Iorga, Studii și Documente, IV, p. XCIX. N. C. Bejenaru, loc. cit., p. 11.
BC
RY
RA
O împotrivire dârză, însă, nu cunoaștem să fi avut, la început,
noul domn —■ până la bătălia dela Cornul lui Sas, la 19 Iulie 1612,
când Voievodul Constantin Movilă, care se retrăsese la Hotin, a fost
înfrânt.
LI B
Despre schimbarea domniei, avem știri într’o scrisoare din 24
Decemvrie 1611, a Voievodului muntean RaduMihnea către Gabriel
Băthoryx) precum și într’o scrisoare a lui A. Doczy către palatinul
G. Thurzo, din Dec. 1611 12).
Y
Dar luarea în primire a tronului — începerea efectivă a domniei—
nu s’a făcut nici în cursul lunii Decemvrie 1611, căci un act nu s’a
T
găsit încă, semnat de Tomșa, în această lună3). Primul act dela noul
domn, cunoscut până azi, este acela dat mănăstirii Moldovița, la 31
SI
Ianuarie 1612 4;.
Se știe însă că la 17 Ianuarie 1612, fostul domn, Constantin
ER
Movilă, scrie din Hotin, palatinului G. Thurzo, că a fost nevoit să se
retragă dela tron, „din pricina unui necunoscut care se dă drept fiu de
domn...56 ;”. Iar la 12 Februar 1612, Ștefan Tomșa II scrie Bistrițenilor
că a luat în stăpânire Moldova și le cere slobozirea drumurile ca să
IV
fie liber comerțul ®).
Când ânume a luat noul domn tronul Moldovei în stăpânire, ne-o
UN
spune însă cu siguranță însemnarea noastră : „la anul 1612, luna Ia
nuarie, în 12, duminecă”, (kx A’kTo AvkcALța rmap'i’w kî, ex AkHk
Hf A fAHÎ...).
Aceasta este, deci, data intrării în Iași, a lui Ștefan Tomșa II :
12 Ianuarie 1612. Cinci zile mai târziu, cum am văzut, fostul dom
L
anunță pe Thurzo că a trebuit să părăsească tronul din pricina lui Tomșa.

RA
III.
F înainte de a încheia, voiu aminti ceva și despre începutul domniei
NT
a doua a lui Ștefan Tomșa II. Fusese numit la 27 Octomvrie 1621 7)„
iar la 5 Noemvrie 1621, călugării dela Moldovița scriau Bistrițeniloi 8)
că „Ștefan Vodă, cu mila lui Dumnezeu, s’a așezat în scaunul Măriei
CE
Sale, și au alinat toate răutățile”... Ta această dată, s’ar părea că

începuse domnia...
1. A. Veress, Documente.... VIII, p. 236.

I/
2. Id., ibid. VIII, 240.

3. Afirmația d-lui Bejenaru (Z. c. p. 12) că Tomșa ar fi iscălit un act de jude
S
cată în Decemvrie 1611, nu se poate susține. Documentul, citat după Uricarul, VI,
p. 74—75, e din a doua domnie a lui Tomșa. (Cf. I. Minea, O inovație juridică... Iași
IA
1932 p. 2-—unde se dă greșită pag. 145 din Uricarul).

4. Bejenaru, loc. cit., pag. 14.
5. A. Veress, Documente... Voi. VIII p. 242. Bejenaru, loc. cit. p. 13.,
U
6. Hurmuzachi-N. lorga, Doc. voi. XV, partea II, p. 1205.

7. N. Iorga, Istoria Românilor, voi. V, p. 418. Bejenaru, 1. c. p. 82.
BC
8. Hurmuzachi-X. Iorga, Doc., voi. XV, p. II, p. 922.

RY
ilISCELLANEA 401
RA
Primul document cunoscut, semnat de Tomșa în această nouă
domnie, era cel din 2 Ianuarie 16221). Ori, ulterior a fost publicat un
alt document2), datat 5 Decemvrie 1621, prin care domnul întărește
lui Voruntar biv. comis, stăpânirea pe satul Negritești din ținutul
LI B
Neamțului.
Până acum, aceasta ar fi, deci, data începerii efective a domniei
a doua a lui Ștefan Tomșa II : 5 Decemvrie 1621.
In sprijinul acestei afirmații, după redactarea articolului de față,
ne vin trei documente iscălite de Ștefan Tomșa II, publicate recent
Y
de tot3, : două documente din 15 Ianuarie 1612 (7120), prin care se
confirmă mănăstirii Bistrița „vama mică dela Bacău” și „braniștea
T
veche”; iar cel de al treilea document, din 16 Ianuarie 1612, e dat
SI
aceleiași mănăstiri, căreia i se întărește stăpânirea pe două poeni de
sub Ceahlău.
Constantin Turcu
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
1. N. C. Bejenaru, loc. cit. p. 82.

IA
2. C. A. Stoide și Constantin Turcu, Documente și regește din ținutul Neamțului,

secolele XVI—XVIII, Piatra, 1935, p. 13 și 45.
3. Const. Velichi, Documente moldovenești (1607—-673} din arhiva metohului Sf-
U
Mormânt, din Constantinopol, în Buletinul Institutului Român din Sofia, I, 1, (1941).

pag. 245 și urm.
BC
RY
RA
LI B
Y
BIBLIOGRAFIE
T
SI
I. DĂRI DE SEAMĂ
ER
Gb. Antipa Marea Neagră, de —■. Voi. I. Oceanografia, bionomia și biologia
generală a Mării Negre (cu 6 hărți din care 4 colorate și 62 figuri în text). București,
1941 (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). VI + 313 p.
(28,5x21). (Academia Română. Publicațiile fondului Vasile Adamachi. Tomul X, No-
IV
J.V).
Rar se poate găsi în publicistica noastră științifică o vieață de om dedicată stu
UN
diului temeinic și neîntrerupt al unei probleme serioase, așa cum o dovedește lucrarea
de față. De aproape 50 de ani d. Antipa a urmărit și studiat chestiunea Dunării și a
Mării Negre sub toate aspectele ei, prin numeroase studii amintite în precuvântare (p-
1—13). De data aceasta ni se înfățișează sinteza, a cărei completare o așteptăm.
Este o lucrare care ese din cadrul preocupărilor noastre. Cu toate acestea sunt o
AL
serie de date care ne pot explica unele fapte istorice (cf. p. 136—-138). In tot cazul
geografia, ochii istoriei, și antropogeografia, trebue să recurgă la observațiile cumulate
aici. Se adaugă o notă, de d. T. Capidan, asupra numelui Mării Negre și evoluția sen
TR
sului său, (p. 24), evidențiat și de mine într’o lucrare mai veche (1929).
Prof. S. D. Lalu, Omagiu D-lui profesor Gheorghe Nedioglu fost director a(l)
Liceului ,,Gh. Șincai”. — Cu ocasiunea eșirei D-sale la pensie 17 Decembrie 1939. In
EN
amintirea fostului său elev : Dimitrie-Francis Lalu din Clasa V-a A (Piatra Neamț, 21
Noembrie 1912 4- București, 9 Octombrie 1927. București 1940. (Tipografia „Cultura”,
Câmpineanu 15). 26 p. (24,5X17). ([Motto :] „Personalitatea Directorului de Liceu”).
Cu prilejul ieșirii la pensie, profesorul Gh. Nedioglu, fost mulți ani director al
/C
liceului „Gh. Șincai” din București, a fost sărbătorit de prieteni, colegi și foști elevi.
Dr. Lalu neputând lua parte la această omagiere din cauza unui doliu în familie, a
trimis în scris gândurile sale. Acestea formează obiectul broșurii de față. Legând șirul
amintirilor sale de școlaritatea fiului, răposat încă pe când era pe băncile liceului,
SI
autorul scoate în relief marile calități de director de liceu ale d-lui Ne
dioglu. Intre acestea domină grija de educația generală, preocuparea constantă de su
IA
ferința elevilor celor mulți, buni și săraci, ai acelui liceu și voința de a face din ei
oameni întregi. E o lucrare pe care o recomandăm tuturor directorilor de liceu și Mi
nisterului Culturii Naționale. Sunt observații drepte care trebuie reținute. Amintim aici
numai două din ele : „Este vorba de persoana, de personalitatea Directorului de Liceu,
U
care pe mine mă impresionează și acum mai mult chiar decât când am bucuria să în
tâlnesc un profesor excelent, sau chiar un medic distins, căci după profesor pun întot-
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 403
RA
deaima în rândul întâi pe medicul bun, acesta fiind o mângâiere a omenirii, pe când
profesorul o fală!...” (p. ii) și „Care ar fi meritul oricăruia dintre noî, când ni s’ar
da o însărcinare pe care să o executăm, fără să punem cel mai mic lucru dela noi ?
Este absurd. Nu se poate una ca asta ! Nici nu există 1” (p. 15—16).
LI B
Ne asociem întru totul la însemnările d-lui dr. Lalu întru cât și omul-mod.el al
lor a fost bine ales. Cunosc pe d-1 Nedioglu, fostul meu director de liceu și numai
d-sale datorez cele mai multe și mai bune îndrumări din câte, poate, am. Dragostea
de muncă, oricând și oriunde, pe care o avem toți foștii lui elevi, desigur că dela el
ne vine. Nu e nicio îndoială că un capitol al amintirilor noastre, cel mai însemnat în
Y
formarea personalității și caracterului, ne va fi totdeauna străbătut de personalitatea
și de caracterul fostului nostru director. Credem că în orice vreme tineretul nostru are
T
nevoie de astfel de îndrumători.
SI
Paul D. POPOVICI, Monografia comunei ,.Principesa Maria” [Ialomița']. Bu
curești 1941 („Editura Noastră, Suburbana Militari). 102 p. (20x13).
ER
Fostul meu elev dela Școala Normală de băieți din București îmi trimite această
lucrare imprimată în condiții tehnice uimitor de rele. Unele pagini nici nu se pot ceti.
In cuvânt înainte îmi aduce mulțumiri pentru îndrumări și pentrucă am „corectat lu
crarea”. Nu-mi aduc aminte. Știu numai că între îndatoririle mele de profesor trebuia
IV
să dau îndrumări elevilor normaliști pentru alcătuirea monografiei satului respectiv,
și am avut multe lucrări dela ei, unele foarte bune, altele mulțumitoare. E probabil
UN
ca atunci să fi corectat și această lucrare. Dar o lucrare de școală secundară nu este
o lucrare de publicat, mai ales fără a fi fost în întregime refăcută.
Lucrarea arată lăudabile intenții de informație în toate domeniile, dar rău în
țelese și tot astfel folosite. Greșelile de tot felul abundă pretutindeni și o fac inutili
zabilă. Ne e imposibil să le arătăm. Date, limbă, stil, toate lasă de dorit. Pe dea
AL
supra o prea mare încredere în sine. Nota dela p. 12 : „Așteptați „Contribuțiuni la

monografia jud. Ialomița” de mine” mă înspăimântă ! Altceva așteptam eu dela în
vățătorii noștri și alte îndemnări dădeam elevilor mei.
TR
C. Râdulescu-Motru, Catehismul mititel al lui Eufrosin Poteca. București. („Bu

covina” I. E. Torouțiu). 23 p. 4- 1 portret (23x15,5). (Extras din „Revista de Peda
gogie”, voi. X, 1940).
EN
In introducerea care însoțește frumosul mic catehism alcătuit de Eufrosin Po

teca, bun de răspândit în toate școalele noastre, editorul fixează valoarea tradiției în
întemeierea credinței religioase, ceeace ar însemna continuitatea în omenire. Cu bună
dreptate i se fixează locul astfel: „Această continuitate,fără care n’ar putea fi culr
/C
țură omenească, o asigură, pe plan biologic ereditatea, iar pe plan psihologic, tradiția.
...Continuitatea creștină, cea mai vastă, în care se confundă generații diferite și rase
diferite se menține prin tradiție, și nu prin tradiție oarbă, ci prin tradiție voită : prin
constrângerea, pe care și-o impune fiecare generație să continue aceea ce au început
SI
strămoșii ei” (p. 6). Credem că e punctul de vedere cel mai potrivit pe care este dator
neamul nostru să și-l însușiască. Istoria e martoră că inovațiile, fără legătură cu opera
de veacuri a celor ce au locuit pământul nostru, nu pot dăinui.
IA
De corectat „egumen Mit” în „egumen Motru” (p. 11 ; cf. p. 9 și inscripția

portretului).
U
H. Dj. Siruni, Domnii români la Poarta Otomană. După un manuscris tur

cesc conținând note și însemnări despre ceremoniile și recepfiunile din Palatul împărătesc
BC
RY
din Stambul între anii 1698—1782. Tradus și adnotat de —-. București. 1941 (Monitorul
RA
Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). 124 p. + XXI pl. af. din text
(24x17). (Academia Română. Studii și cercetări, LV).
D-l. Siruni cercetează un ms. turcesc privitor la ceremoniile și recepțiile obișnuite,
LI B
la Poartă între 1698—-1782, aflat în biblioteca Institutului de istorie universală pe care
a alcătuit-o donația regretatului profesor N. Iorga. După ce dă literatura chestiunii atât
la autorii europeni cât și turci (p. 5—-8), arată,cum a făcut transcrierea și ce parte
din ms. studiază, adică aceea privitoare la Domnii români. Urmează traducerea tex
tului respectiv (p. 11—-31) cu privire la recepția voevodului valah, înmânarea steagului,
Y
plecarea voevodului, avaeturile (darurile) lor în diferite împrejurări și către mai toți
curtenii otomani, ceremonia căftănirii și cheltuielile de domn. Se adaugă o pagină pentru
T
numirea patriarhului armean (p. 31). Textul e însoțit de nu mai puțin de 190 note (p.
SI
33—92), cu multe lămuriri de cuvinte, titluri, date, informații de tot felul și bogată
bibliografie, mai ales turcească, așa de greu aceesibilă nouă. D-l Siruni citează multe
lucrări personale încă în manuscris, care ar trebui neapărat tipărite.
ER
Se dă apoi transcrierea textului turcesc în alfabet latin (p. 93—106). Cred că
în loc de alfabetul românesc era de preferat să se adopte cel turcesc de azi, căci tot
a trebuit să se adopte grafii care nu au corespondent exact în scrisul nostru, ca: c,
kh (ca ch din ,,Buch” germ.), g, o, u. Un indice bogat ușurează cercetarea (p. 107—117).
IV
Pentru cei care pot urmări textul în turcește, se dau 5 planșe (I—V), în transcrierea
d-lui Siruni (din lipsă de litere turcești la București). Testul planșelor înfățișează por
UN
trete, vederi și costume de cel mai mare interes.

Este un mare noroc pentru cercetările noastre istorice că d. Siruni s’a hotărît
să studieze și publice izvoarele turcești cu nebănuite informații. Sunt bucuros că a
primit să facă și catalogul documentelor turcești dela Arhivele Statului (din care a și
publicat unele) în care, cum și observă (p. 8), găsește știri deosebite, deseori folosite
L
și în cuprinsul lucrării. Străduința mea de până acum nu a izbutit să afle concursul

RA
necesar tiparului celor două volume, cu toate promisiunile avute. Nu vom înceta însă
până când nu vom da la iveală, mai întâiu în catalog și apoi chiar într’o ediție inte
grală, tot acest material turcesc. Sunt sigur că va schimba simțitor cunoștințele noastre
istorice asupra raporturilor româno-turce.
NT
II. CUPRINSUL REVISTELOR

CE
Arhiva Românească. Tomul III (1939), București, 338 p. (24x16,5).

Anul acesta se împlinesc o sută de ani dela apariția celei dintâi publicații pe
riodice românești de caracter istoric. Ea purta titlul de mai sus și a fost scrisă de
acela care a fost Mihail Kogălniceanu, deschizător de atâtea drumuri în domeniul cer
I/
cetărilor istorice, el însuși făuritor de istorie românescă. Publicația a avut o scurtă

apariție, două volume (1840—-1845) dar lăsa în urma ei nu numai ,,o vrednică clironoamă
S
a soliei sale în Magazinul istoric pentru Dacia”, ci și o tradiție. Ce a izbutit să dea

Kogălniceanu în acele două volume e deosebit de important (v. bibliografia pe care
IA
am dat-o în Contribuții bibliografice, II, București 1940, p. 17—-26, extras din Revista
Arhivelor, IV, 1 (1940) p. 168—199) și stă la baza tuturor cercetărilor istorice ro
mânești de un veac. Acum Fundația culturală Mihail Kogălniceanu, prin deosebita sâr-
U
guință a d-lui Mihail Kogălniceanu nepotul, reia firul întrerupt și continuă publicația
cu ajutorul unui comitet de redacție.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 405
RA
Din primul volum apărut, al treilea al seriei, spicuim câteva studii. N. Cartojan
urmărețe pe M. Kogălniceanu la Luneville (p. 21-—-28) și la Berlin (p. 29—41) ; Const-
Moisil se ocupă de Mihail Kogălniceanu și heraldica națională (p. 49-—58) ; A. Sacerdo
țeanu, Vechea istorie a Românilor după Mihail Kogălniceanu (p. 59—69) ; Const. I.
LI B
Andreescu, Știri noui asupra aducerii apei în Iași în cursul sec. XVIII și la începutul
sec. XIX (p. 193—-273), articol plin de multe informații. Volumul se încheie cu discuții,
note, recensii, cronica Fundației culturale Mihail Kogălniceanu, indice de documente
(cronologic) și indice analitic.
Y
Idem, tomul IV (1940), 394 p.
N. Cartojan se ocupă de întoarcerea lui Kogălniceanu în țară (p. 3—-7) și Cores
T
pondență inedită privitoare la copiii lui M. Sturdza și la M. Kogălniceanu (p. 7—-22) ;
Const. Moisil, Renașterea monetei româneșți (p. 37—-71); A. Sacerdoțeanu, Ceva despre
SI
un corpus al izvoarelor istoriei Românilor (p. 73—102) ; G. Zâne, Știri despre Bălcescu
din scrisori inedite ale lui Ștefan Golescu (p. 214—218) ; H. Dj. Siruni. Documente tur
ER
cești referitoare la evenimentele din 1821—-1822 (p. 259—-263), patru dela Arhivele Sta
lului și două ale Fundației M. Kogălniceanu; Em. Vîrtosu, Chirilicale —■ note de paleo
grafie românească (p. 287—-319) ; Iulia Frumuzache, Bibliografia revistelor redactate de
M. Kogălniceanu (p. 324—342) ; H. Dj Siruni, Bibliografia studiilor armenești din Ro
IV
mânia, 1920—1940 (p. 343—-354). Discuții, note, recenzii și indici.
Idem, torni V (1940), 372 p.

UN
N. Cartojan, Operele lui Kogălniceanu din timpul studiilor la Berlin, (p. 5—23);
G. I. Brătianu, Formarea unității românești ; Factorii istorici (p. 25—46) ; A. Sacerdo
țeanu, Izvoarele istoriei Românilor (p. 47—-69) note despre un corp unitar și bine stu
diat al izvoarelor istoriei noastre; Const. Moisil, Proecte de legi monetare din domnia
lui Cuza Vodă (p. 71—-102) ; C. Bobulescu, Zugravii Pârvul Mutul, Constantin Grecul
L
(1682—1735) și Nifon Udresco starețul mănăstirii Secului (1637—1763) cu autobiografia

RA
lui Ghenadie Pârvulescu arhimandritul (22 Octomvrie 1803-—6 Septemvrie 1873), (p. 103—
156) ; H. Dj. Siruni, Armenii în România (p. 157—204) ; Idem, Două Beizadele la An-
ghel-Chioi în lumina documentelor turcești din Arhivele Statului (p. 275— 314), cu in
formații de tot interesul. Discuții, note, recenzii și indici.
NT
Idem, tomul VI (1941), 480 p.

N. Cartojan, Arhiva Românească, p. 7—14. Artur Gorovei cu amintiri despre
Kogălniceanu și altele. Multe studii sunt rezervate lui Steege. Sever Zotta face un istoric
CE
al Arhivelor Statului din Moldova, p. 213—262, iar A. Sacerdoțeanu dă rapoartele lui

Odobescu și Tătărescu despre cercetările lor pe la mănăstirii, p. 347—379.
Arhivele Olteniei, XX, No. 113—-115 (1941), 378 p. Director : prof. C. D. For-
I/
tunescu.
Ion Donat, Cercetări geoistorice privitoare la originea Românilor (p. 1—18) ; Actele
satului Greci (Vâlcea). Din arhiva Căminului Cultural ,,G. I. Greceanu" (p. 138—150)
S
St. Nicolaescu, Mateiaș Voevod fiul lui Matei Basarab, 1633—-1632 (p. 19—-26, 73—80).
IA
Al. Boicescu din Buicești, încă ceva despre Biserica Vlădăianului din Craiova (p. 28—
37) ; Diata Măriei Diicul Bengescu (p. 81—85) ; Marcel Romanescu, O jupănița ol
teană în preajma veacului XVIII [Andreiana Vornic Șerban Cantacuzino] (p. 37—44) ;
Despre steagul lui Mihail Radu [Mihnea III] (p. 58—59). Ion Vlădăianu, Tot despre
U
Vlădăieni și Cernăieni (p. 44—47, 87—94) ; M. Theodorian-Carada, Câteva însemnări

BC
RY
despre vechi biserici craiovene și slujitorii lor, (p. 48—55). Pr. I. Popescu-Cilieni, Dio-
RA
nisie Eclisiarhul la mănăstirea Govora (p. 56—57) ; Vechi proprietăți ale Episcopiei de
Râmnic la Craiova și București (p. 70—72, 150—164); D. Tudor, Monete romane din
Sucidava în colecția Gh. Georgescu-Corabia (p. 61—69). Gen. G. Radovan, O pricină pentru
LI B
stăpânirea unor țigani (p. 85—-87). ; I. Ionașcu, Documentele moșiilor Schitului Șerbă-
nești-Morunglav (Vâlcea), (p. 94—107) f Pr. T. Bălășel, Hrisoave domnești despre satul
Bogdănești-Vâlcea, (p. 107—-128). Drago j P. Petroșanu, Câteva schituri oltene necunoscute
(documente), (p. 128'—-138). N. I. Dumitrașcu, George Vâlsan în scrisori. O linie de fol
iilor și etnografie (p. 165—177).
Y
Se adaugă folclor, literatură și bogate note asupra cărților. Deosebit de inte
resante sunt comunicările, p. 249—316. O bună parte o ocupă recensiile, p. 317—369.
T
Pioase note despre cercetătorii în ale istoriei, St. Nicolaescu, p. 308—314, Dragoș P.
SI
Petroșan, p. 369, și folcloristul Pr. Teodor Bălășel, p. 178—184.
Buletinul Institutului Român din Sofia, Anul I, Nr. 1, București 1941, 302 p.
ER
(25x18).
Cuprinde un mănunchiu de studii din cele mai interesante. Emil Turdeanu, La
broderie religieuse en Roumanie; Ies etoles des XV-e et XVI-e siecles (p. 5-—62), evi
dențiază originalitatea broderiei românești dela început și numai mai târziu sub influență
IV
străină. Plecând dela influența atonită ea își fixează independența în sec. XV, chiar
în Țara Românească mai aproape de arta sârbească. înviorarea artelor minore în Mol
UN
dova se datorează și Marinei, ultima soție a lui Alexandru cel Bun (p. 10). însuși epi-
trahirul acestui voevod e lucrat în Moldova ((p. 12). Mai greu s’a desvoltat arta mi
noră proprie în Țara Românească (p. 13—18). Pe larg atelierul și școala Putnei (p.
18—-31) cu descrierea pieselor. Urmează cele dela Bistrița și Vatra Moldoviței, cu exem
plarul dela Dobrovăț. Tot astfel sunt cercetate și cele din Țara Românească, dela Bis
L
trița, Govora, Tismana și Curtea-de-Argeș (p. 39—-50). O a doua școală moldoenească

RA
apare în toată puterea de creație sub Alexandru Lăpușneanu (p. 54—-57). De fiecare
dată se studiază paralel și toate monumentele românești contemporane răspândite cn
dărnicie în tot Orientul ortodox. Studiul se întemeiată pe o bogată bibliografie specială
Și pe bune reproduceri. Pr. I. Runcu, Excepțiuni metrice în muzica populară română
NT
(p. 63—-83). Pr. I. Dorobanțu, însemnarea din ,,Sbornicul lovcean'' și aducerea moaștelor
Sfintei Filofteia la Argeș (p. 85—105) reia o discutată chestiune de istorie agiografică.
Inscripția sepulcrală dela m-rea Baăkovo este un falsificat (p. 86), iar însemnarea dela
CE
Loveă aparține sec. XVII (p. 103). Despre data strămutării moaștelor Sf. Filofteia dela
Târnova la Curtea-de-Argeș promite să revină (p. 104). Valentin Gr. Chelaru, Influ
ențe literare românești în opera dramaturgului bulgar Dobri P. Voinikov (p. 107—-181),
o serioasă urmărire a ceea ce am dat noi, pe lângă altele, tinerei literaturi bulgare până
și în lexic. Astfel de urmăriri sunt de toată importanța căci, până acum, s’a următir
I/
prea mult ceeace am luat noi dela vecini, când este destul de mult și aceea ce am dat. Vasile
Christu, Aromânii din Giumaia de sus. Date privitoare la școala română (p. 183-—201) ;
S
G. Barbul, Populația județului Satu-Mare la 1786. Date statistice (p. 203—210), care
se prezintă astfel : Români (greco-cat. și ort.) 55.394 (din care numai vreo 2000 pot
IA
fi Ruteni), Șvabi (romano-catolici) 8905, Unguri (calvini) 18.509+169, adică 53.394

Români la 27.583 alte neamuri. Să nu se uite că Satu Mare era socotit județul cel
mai unguresc ! Const. N. Velichi, Documente moldovenești (1607—1673) din arhiva me~
U
tohului-Sf. Mormânt din Constantinopol (p. 211—258), o bogată colecție (129 doc.) re
zumată, din care 2, sunt editate integral. Colecția întreagă cuprinde aproape 1000 de
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 407
RA
documente. E mare păcat că nu s’a achiziționat (p. 211-—122). O cronică bogată arată
legăturile dintre cele două neamuri (p. 259—-290) din care remarcăm comentariile fă
cute de d. Velichi asupra teoriilor lui Zlatarski privitoare la întinderea imperiului ro-
mâno-bulgar la Nord de Dunăre (p. 283—-290). Urmează recensiile cu aceleași preocu
LI B
pări (p. 291—-302). Văzând acest volum putem spune cu toată dreptatea : mult pot pu
ținii buni împreună. Și toți sunt tineri de cele mai temeinice nădejdi.
Bulletin Linquistique publie par Al. Rosetti, VIII (1940). Copenhague-București.

183+14 p. (24x16,5). (Faculte des lettres de Bucarest. Institut de linguistique rou-
Y
maine).
Cuprinde studii semnate de Eugen Seidel, Iorgu Iordan, Ingeborg Seidel-Slotty.
T
Al. Rosetti, C. Racoviță și Sever Pop. De reținut imposibilitatea de explicare a nu
meralului sută din slavonește : ,,il subsiste, donc, dans l’histoire du mot suta eu rou-
SI
main une enigme qui n’est pas preș d etre resolue” (p. 160). Se precizează că și cu-
mătru-cumătră provin din lat. compater-commater și nu din slav, kumotru : ,,En somme,
ER
pour compliquee qu’elle soit, au point de vue de la phonetique, il n’en est pas moins
vrai que la filiation latine de dr. cumătru-cumătră est aujourd’hui assuree” (p. 162).
Precizările acestea se datorează lui Al. Rosetti. C. Racoviță explică forma românească
leat și văleat din slav, vii lito sau lito, prin tradiția scrisului din cancelarie, foneticește
IV
nefiind posibilă această transformare (p. 164). Autorul observației cu privire la tran
scrierea documentelor românești în cirilică (p. 2 supliment) este pur personală și nu
UN
atinge problema în sine. In general filologii nu pot concepe simplificarea și nu înțeleg
lucrurile limpezi prin natura lor însăși.
Historisk Tidskrift. Med stol av Vittershets Historie ocli Antikvitetsakademien

utgiven av Svenska Historiska Foreningen genom Nils Ahnlund. 1940. Hâfte 4.
Anunță moartea, prin mâini ucigașe, a profesorului Nicolae Iorga, la 27 Noem-
AL
vrie 1940, istoric de o fantastică productivitate în care îmbrățișa întreaga Europă.

Amintește o parte din lucrările sale celebre și meritele cu recompensele ce le-a câștigat
în fața omenirii (p. 319). Se anunță deasemeni moartea, la 10 Iulie 1940, ca urmare
TR
a rănilor căpătate pe frontul francez, a istoricului Sudestului european Konrad

Schiinemann, profesor la Kiel (p. 321).
Hrisovul. Buletinul Școalei de Arhivistică, publicat de Prof. Aurelian Sacerdoțeanu

EN
I (1941). 568 p. + V pl. afară din text (24,5x16,5).

Programul publicației e arătat de director : „descrierile, analizele și indicii de
fonduri arhivistice, cataloagele, bibliografiile și repertoriile de biblioteci, trebue să fie
/C
preocuparea noastră constantă” și „nu înțelegem să evităm nici studiile de erudiție

care intră în pregătirea noastră. Edițiile de texte și punerea în evidență a noutăților
de specialitate, vor fi însă cele mai bine primite” (p. 8). Const. Moisil, Din istoria
Școalei de Arhivistică (p. 11—45) arată nevoia ființării unei astfel de școale la noi și
drumurile pe care le-a bătut până să-i dea forma actuală. Actuală e un fel de a zice,
SI
fiindcă azi nu mai există. Sub ce stranii imbolduri nu știm, dar credem însă că a fost
desființată dintr’o evidentă incapacitate de înțelegere. N. Drăganu, Transcrierea tex
IA
telor chirilice (p. 46—59) pune din nou în discuție o importantă problemă a textelor
noastre vechi. Emil Condurachi, Tezaurul de monete argintate dela Măcin (p. 77—99)
dă cea dintâiu descriere completă a unui tezaur aflat pe pământul nostru. Monetele
U
aparțin lui Licinius senior, Licinius junior, Constantin cel Mare, Crispus și Constantin
II Caesar. H. Stahl, Moartea documentelor (p. 100—116), utile lămuriri pentru conser-
BC
RY
varea și îndreptarea documentelor deteriorate. Ion Radu Mircea, Marii logofeți dinȚara Ro
RA
mâneasca (sec. XIV și XV) (p. 117—-140), urmărește atent tot șirul marilor logofeți până la
1505. Dragoș P. Petroșanu, Hurezi sau Romani. O chestiune de toponimie românească (p. 192—
209), arată cum a decurs schimbarea numelui dela o localitate la alta. Elena Bogdano-
LI B
viei, Cernelurile și istoricul lor (p. 210—217), Maria Dumitrescu, Sănătatea cărților (p.
241—268), dau prețioase instrucțiuni asupra chestiunilor speciale indicate. I. Hudiță,
Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863’fp. 267—429), urmărește pas cu
pas desfășurarea evenimentului care n’a mai avut loc. Se adaugă bogate note și co
municări (p. 430—481), dări de seamă (p. 482—498) și bibliografia cărților primite
Y
(p. 498—-501). Tot acolo de A. Sacerdoțeanu, Introducere în diplomatică (p. 60—76),
Liste de suverani (p. 141—-191) privitoare la Români și vecinii lor, Manila nu e fiica
T
lui Mihai Viteazul (p. 218—-240). O bună parte e cuprinsă de mersul școalei : profe'
SI
sori, diplomați, elevi, legi, regulamente, programe de cursuri și asprul protest al direc
torului împotriva desființării școalei (p. 536—541). Indicele documentelor și indicele
general mântuie volumul.
ER
Este dela sine înțeles că atât ființarea școalei cât și studii de felul celor din acest
volum, sunt necesare disciplinei noastre istorice. E inutil să mai aducem dovezi pentru
aceasta. IV
Meddelanden fran Svenska Riksarkivet for âr 1939. Stockholm 1940 (Kungl.
Boktryckeriet. P. A. Norstedt et soner). 158 ț-—164] p. (23,5x15,5).
UN
Mitropolia Moldovei, XVII (1941), Nr. 2—-3, Febr.— Mart. Puncte de vedere
interesante asupra monahismului nostru, date în memoriul stareței dela Văratec, Irina
Lecca (p. 60—-66). Iosif E. Naghiu descrie Biblioteca Mănăstirii Neamț (p. 67—83) ;
între mss. românești se numără o cronică neindentificată (p. 70) și Pomelnicul m-rii
L
Neamț (p. 71), iar între cele slavone, un important zbornic care cuprinde între altele,
corespondența Patriarhului Eutimie al Târnovei cu ieromonahul Nicodim dela Tismana,
RA
cu monahul Chiprian dela Athos și cu mitropolitul Antim al Ungrovlahiei. Remarcăm

între cărțile tipărite, Registrul documentelor Mon. Neamțu și Secul dela 1862, și Condica
averilor Sf. monastiri Neamțu și Secu, dela 1843 (p. 73). Se adaugă alte studii, cronica
NT
și actele oficiale.
Orizonturi. Revista asociației profesorilor secundari din Galați, III, 11—12 — IV,
1—-2, Februarie—Mai 1941, Galați.
CE
Pe lângă Viața intimă din trecut de Artur Gorovei (p. 253—255), reținem actele
din veacul trecut publicate de D. L. Stahiescu, Documente covurluiene referitoare la
moșia Cotrosul (p. 304—318). Publicarea unor astfel de documente grupate pe proprie
tăți este de un real folos studiului evoluției istorice a proprietăților românești. Scurtă
I/
notă despre mișcarea revoluționară bulgară pe pământul nostru, de Preotul Paul Mi-
hailovici, Din trecutul legăturilor politice dintre Români și Bulgari (p. 322—325).
S
Revista Istorică, XXVI, Nr. 7—9, Iulie—Sept. 1940. N. Iorga : Pentru începu
turile limbii noastre: limba română din umbra catacombelor (p. 209—212); Istoria Eu
IA
ropei în învățământul american (p. 212—-217) ; Românii într'un dicționariu de geografie

francez la 1804 (p. 241—244) ; O carte a lui Mazar- (Mazhar) Pașa (p. 252—-254) ;
Două mărturii despre Românii din Ardeal și Banat la jumătatea secolului trecut : Un
U
Maghiar și un Engles (p. 260—-277). V. Mihordea. Știri cu privire la Nicolae Mavro-

cordat și la revoluția lui Patrona-Halil (p. 217—223). H. Dj. Siruni, Câteva cărți ar-
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 409
RA
menești tipărite de Gheorghe Asaki (p. 224—228). Valeriu Papahagi, William Martin
Leake și Aromânii (p. 238—239). D. Berciu, Noi cercetări asupra paleoliticului în Un
garia (p. 238—-241). Gheorghe Bezviconi, Principatele dunărene în 1866 (p. 244-—-251).
C. Gollner, Românii în opera lui Ioan Dantiscus (p. 254—260). Economul D. Furtună,
LI B
Cronograful preotului Atansie din Botoșani (p. 277—281). Dări de seamă (p. 281'—294),
cronică (p 295—310) și notițe (p. 310—312).
— Nr. 10—12. Oct.—Dec. 1940. Ultimul număr pus sub tipar de regretatul
maestru, nu cuprinde decât dări de seamă (p. 313-—343) și cronica (p. 343—344). Cu
tremurul din 10 Nov. 1940 și sfârșitul năpraznic al profesorului Iorga, nu i-au îngă
Y
duit să scoată revista pusă sub tipar. Din corecturi răspândite și zațuri stricate, d. N.
T
A. Constantinescu a restabilit textul și l-a dat la lumină. Astfel se încheie încă o
pagină a durerilor noastre nesfârșite.
SI
Revista Istorică Română, X (1940): S. Mehedinți, Ce este Transilvania! (p.
1—79 : P. P. Panaitescu, Istoria Slavilor în românește în secolul al XVII-lea (p. 80—
ER
129). C C. Giurescu, ,,Oltenii” și Basarabia. Colonizări muntene în sudul Moldovei în
veacurile XIV și XV (p. 130—'139). Iulian Ștefănescu, Manuale și dicționare greco,
române (p. 140—-163). Gr. Florescu, Două monumente epigrafice în legătură cu problema
continuității (p. 164—-174). I. C. Miclescu-Prăjescu, Obârșia unei familii din Moldova
IV
țp. 175—-215). D. Tudor, Stăpânirea romană în sudul Daciei dela Aurelian la Constantin
cel Mare (p. 216—-226). Nestor Camariano, Un izvor necunoscut al Istoriei lui Dionisie
UN
Fotino (p. 227—-236). C. Racoviță, începuturile suzeranității polone asupra Moldovei
(1347—1432) (p. 237—-332). S. Lambrino, Bis exharchus (p. 333—339). O bogată mis-
cellanea (p. 340—386), recenzii și notițe bibiliografice se adaugă.
Revue Historique du Sud-Est europsen, XVII, Nr. 7—-9 juillet-sept. 1940. Cu
AL
prinde : N. Iorga : Un voyageur franțais en Orient (.1869), (p. 201—204) ; Encore un

voyageur allemand en Orient (p. 204—208); Genealogies de boiars et officiers roumains de
Bessarabie (p. 208—211); Un livre d'interpretation de la Turquie (p. 224—228); Un
discours jacobin ă la Sublime Porte (p. 228—230) ; Relations hispano-roumaines au XV-e
TR
siecles (p. 230—236) ; Pour comprendre la situation actuelle de la Roumanie (p. 236—-
241) ; ,,Espace vital” hongrois et necessites organiques, transylvaines (p. 241—243). N.
B. Cantacuzene, Vieux temps — vieilles figures (p. 211—224). Ange Bally, Un ouvrage
EN
d’ il y ă un siecle : la Bessarabie comme pays moldave (p. 243—282). Dări de seamă

(p. 282—-289), cronică (p. 289—296) și notiță (p. 296).
—• Nr. 10—-12, Oct.— Dec. 1940 Ange Bally, continuare și sfârșit (p. 297-—325)-
N. Iorga : Lettres d’Omer-Pașa et.de sa familie (p. 325-—331) ; Encore une vieille Histoire
/C
de l'Empire ottoman (p. 332—333) ; Une nouvelle etude sur la permanence roumaine en
Dacie (p. 333—-334), Quelques lettres sur le conflit bulgaro-roumain en 1914 (p. 335—■
340) ; Une lettre de Bucarest (1836) (p. 363—-365); Choses de Turquie dans Ies Me~
moires allemands de la moitie du XlX-e siecle (p. 366—-382). Valerien Nuțu, Hermione
SI
Asachi et Edgar Quinet (p. 339—-363). Dări de seamă (p. 382—-386), cronică (p. 386—
395) Și notițe (p. 395—400).
IA
U
BC
RY
III. OPERA LUI N. IORGA
RA
(1934—1941 ')
404. —Academie Roumaine. Bulletin de la Seetion Historique. Publication trimes-
LI B
trielle sous la redaction de N. Iorga, I-ere annee (1912—1913) [—-XXI (1939)]. Buca-
rest (23,5x16,5).
405. — Buletinul Comisiei Istorice a României, Voi. 111(1924) —[XVI—-1938],
(24x16,5).
Y
406. — Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice, publicațiune trimestrială.
T
Anul XVII (1924) [—XXXIII (1940]. (32x23,5).
407. —- Revista istorică. Dări de seamă, documente și notițe. Publicată supt aus
SI
piciile Casei Școalelor de N. Iorga, cu concursul mai multor specialiști, I (1915) [—XXVI
(1940)]. București (23 X 16) 12
ER
408. —-Revue Historique du Sud-Est europeen (Continuation du ,,Bulletin de 1'In
stitut pour Vetude de VEurope sud-orientale”). Publication mensuelle dirigee par N. Iorga.
I-ere annee (1924) [—voi. XVII (1940)]. Bucarest-Paris. (23 X 16)3.
IV
409. — Bally (Ange). Ange Bally. (Un ouvrage d’il yâun sticle sur la Bes-
sarabie comme pays Moldave), publie par N. Iorga. Vălenii-de-Munte 1940 (Imprimerie
UN
„Datina Românească”). 1 f. + 156 p. (24x16). [Extras din Revue Historique du Sud-

Est europeen. XVI (1939), p. 129—-144, 280—287, 341—369; XVII (1940), p. 51—65.
109—128, 243—282, 297—-325].
410. — BĂNESCrr (N.), Bizanțul și romanitatea dela Dunărea-de-jos. Discurs

AL
rostit la 25 Maiu 1938 în ședință solemnă de N. Bănescu cu răspunsul d-lui N. Iorga

[p. 31—38]. București 1938. 38 p. (24,5x17). Academia Română. Discursuri de recepție,
LXXII).
TR
1. Dăm aici, în ordinea apariției, lucrările profesorului Iorga din ultimul timp.
Pentru partea de mai nainte a făcut culegerea, cu migală și pasiune, d. Barbu Theo-
EN
dorescu în cele două volume publicate în 1935—-1937. Din periodicele conduse sau la
care a colaborat N. Iorga, n’am despuiat decât cele amintite la începutul acestor note,
după care urmează cărțile prefațate. Se înțelege dela sine că vor mai fi și alte lu
crări de care încă nu am putut lua cunoștință; bibliografia cuprizând numai cărțile
/C
ce posed.
2. Pentru articolele dela început, v; [A. Sacerdoțeanu], Revista Istorică. Indice
general, I—XX, 1915—1934, Fasc. I. București 1938, 64 p. Din aceasta s’au broșat
numai 200 ex.; restul ediției împreună cu coaiele care s’au mai tras (toate dările de
SI
seamă) și cu manuscrisul în continuare (documente, inscripții și însemnări) au rămas

la tipografie.
3. Pentru articolele mai vechi, v. Table generale du Bulletin de ITnstitut pour
IA
Tetude du Sud-Est europeen, I—X 1914—'1923, et de la Revue Historique du Sud-Est

europeen. Continuation du „Bulletin de ITnstitut pour l’etude du Sud-Est europeen.
I-X, 1924—-1933. Articles, comptes-rendus, documents, chronique et notices, par Vir-
U
ginie Vasiliu-Sacerdoțeanu. Bucarest 1935. 148 [—149] p. (23 x 16).

BC
RY
B IB BIOGRAF IE 411
411. — Brătulescu (Victor), Vechi vederi bucureștene, publicate de—. Cu o
RA
prefață de N. Iorga. București 1935 (Tipografia ,,Datina Românească” Vălenii-de-Munte)
4 f. + 30 pl. (23,5x31,5).
412. — D[VOICENCO] (E.), In Polonia între viață și moarte. Cu o prefață de N.
LI B
Iorga. Vălenii-de-Munte 1940. (Așezământul tipografic ,,Datina Românească”), 56 p.+
23 fig. af. d. t. (24x16,5).
413. — VATATZES (Basile), Perșica : Histoire de Chah-Nadir, publiee par N.
Iorga, București 1939 (Imprimerie,,Datina Românescă”, Vălenii-de-Munte. Roumanie).
XXV + 312 p. (24x16,5). (Institut roumain d’etudes byzantines).
Y
414. — IORGA (N.), Memorii, Voi. I-iu [—Voi. VII]. [București 1931—1939].
T
(Editura ,.Naționala” S. Ciornei). (20x 14.5). (Tipografia „Caragiale” str. Șelari, 4).
SI
Voi. I-iu [—Voi. II]. însemnări zilnice (Maiu 1917:—Mart 1920). Războiul na
țional. Lupta pentru o nouă viață politică. [I : 17 Maiu 1917—-5 Maiu 1918 ; II : 6 Maiu
1918—26 Mart 1920]. [1931], 368 [—3721+375 P-
ER
Voi. III. (Tristețea și sfârșitul unei Domnii) [26 Mart. 1920—17 Oct. 1922],
[1932], 344 P-
Voi. IV. (încoronarea și boala regelui) [18 Oct. 1922—28 Mart. 1925], [1932]
228 p. IV
Voi. IV (sic). (Agonia regală și regența) [28 Mart. 1925—7 Iunie 1930], [1932]
398 P-
UN
Voi. VI. încercarea guvernării peste partide (1931—2) [7 Iunie 1930—5 Iunie
1932]. 1939. 1 f. + 4H P-
Voi VII. Sinuciderea partidelor (1932—8). [6 Iunie 1932—24 Febr. 1938]. 1939,
1 f. + 465 p.
[Voi. VI—VII nu au editura și sunt imprimate cu ,.Tiparul Așezământului Ti
L
pografic „Datina Românească” Vălenii-de-Munte].

RA
415. —IoRGA (N.). Les arts mineurs en Roumanie. [Premiere pârtie]. I. Icones.
II. Argenterie. III. Miniatures. (207 figures, dont 26 planches en couleurs). [—Seconde
pârtie. I. La sculptare en bois. II. Les tissus (ro9 figures, dont 4 planches en couleurs)].
Bucarest 1934 [—1936). (Edition de l’Imprimerie de l’Etat). 52 [53] p.4-129 pl.; 26
NT
[—27] P- + i°7 pl- (34.5X25).

416. —■ I[ORGA] (N.). Mai vechi apărători ai stilului monumentelor bisericești.
„Bul. Corn. Mon. Ist.”, XXVII (1934), P- 91—94-
CE
417. — IORGA (N.). Biserica din Albota [—Argeș], „Bul. Corn. Mon. Ist.”, XXVII
(1934). P- 17—18.
418. —Iorga (N.), Biserica din Mătești, „Bul. Corn. Mon. Ist.”, XXVII (1934),
I/
p. 68—69.
419- —Iorga (N.), Biserica din Tisău [—Buzău], „Bul. Corn. Mon. Ist.”, XXVII
S
p. 28—29.
IA
420. — Iorga (N.), Byzance apres Byzance. Considerations generaleș pour le

Congres d’etudes byzantines de Sofia, Bucarest 1934, 11 P- (22,5X14).
421. — I[0RGA]-(N.). Tot despre vechile case prahovene, „Bul. Corn. Mon. Ist.”,
U
XXVII (1934), p. 91-

BC
RY
422. — IORGA (N.), Catapeteasma ruptă ’n două. Dramă în cinci acte, (Vălenii-
RA
de-Munte, Prahova) 1934 (Așezământul tipografic „Datina Românească”), 100 [—103],
p. 21 x 13,5).
423. — IORGA (N.), Un complot militaire polonais en Valachie en 184S. „Revue
LI B
historique du Sud-Est europeen”, XI (1934), P- 253—255.
424. — IORGA (N.). Noul contribuții la istoria Bisericii noastre. I. Mitropolitul
Antim Ivireanul în luptă cu Ierusalimul pentru drepturile bisericii sale. II. Câteva
acte privitoare la biserica Bucovinei și Moldovei. București 1934 (Tipografia Cărților
Bisericești). 19 p. (23,5x16). (Extras din revista Biserica ortodoxă română, anul LII
Y
[1934], Nr. 11—12).
T
425. — I OltGA (N.); Cuvântarea ținută la întrunirea comitetului executiv al Par
tidului Naționalist-Democrat dela 21 Ianuarie 1934. București 1934 (Tipografia ziarului
SI
„Universul”, str. Brezoianu, 23—25). 28 p. (23 x 16). (Partidul Naționalist-Democrat,
Secretariatul General).
ER
426. —■ Iorga (N.). Cuvântarea d-lui N. Iorga către M. S. regele Carol II cu
prilejul visitei M. Sale la cursurile de vară ale Universității populare. Vălenii-de-Munte,
9 August 1934. VI [—VII] p. (23,5x16). [„Datina Românească],
IV
427. —-Iorga (N.). 0 descoperire în domeniul relațiilor noastre cu Moscova _
„Revista Istorică”, XX. (1934), p. 1—3.
UN
428. — Iorga (N.). O descriere de prădăciune tâlhărească la mănăstirea Dra-

gomirna în 1795. „Revista Istorică”, XX (1934), p. 49-—-68.
429. — IORGA (N.). Discurs rostit la Senat la Mesajul Tronului (după note ste-
nografice). București 1934 (Institutul de arte grafice „Lupta” N. Stroilă). 32 p. (22 x
L
13,5). (Partidul Naționalist-Democrat, Secretariatul General).

RA
430. —-IORGA (N.). Documents sur Ies villes de Coron et de Modon. „Revue
historique du Sud-Est europeen”, XI (1934), p. 152—166.
431. — Iorga (N.). Dumitru Brătianu și opera lui — o revelație politică și lite
rară. „Revista Istorică”, XX (1934), p. 140—152.
NT
432. — IORGA (N.), Două Evangheliare ale fiilor lui Petru Rareș — descoperite
de d. M. Beza. „Bul. Corn. Mon. Ist”. XXVII (1934). P- 87—90.
433. — IORGA (N.). Evangheliarul lui Alexandru-Vodă Mircea la muntele Sinai,
CE
„Bul. Corn. Mon. Ist.”, XXVII (1934), p. 85—86.

434. — Iorga (N.). La France de Terre Sainte. Considerations synthetiques. Con-
ferences donnees en Sorbonne. Bucarest 1934 (Imprimerie „Datina Românească” Vălenii-
de-Munte. Roumanie), 1 f. + 116 [—117] p. [Extras din Revue Historique de Sud-Est
I/
europeen, XI (1934). P- J77—249, 297—337-

S
435. — IORGA (N.). ț Gheorghe Balș. „Bul. Com. Mon. Ist.”, XXVII (1934)
p. 97—98.
IA
436. — Iorga (N.), Histoire de la vie byzantine. Empire et civilisation. D’apres

Ies sources —illustrde par Ies monnaies. I. L’Empire oecumcnique {527—641) [—II.
L’Empire moyen de civilisation hellenique (641—1081); III. L’Empire de penetration
U
latine (1081—1453)]. Bucarest 1934 (Edition, de l’auteur (chaussee Bonaparte, 6. Depot

BC
RY
BIBLIOGRAFIE 413
ă l’Ecole Roumaine eu France, Fontenay-aux-Roses, Seine). 4 f. + 298 [—299] p. +
RA
IX pi. af. d. t.; 4 f. + 282 [—283) p. + IX pl. ; 4 f. + 363 [—367] p. + HI pl- af.
d. t. (22,5x14). (Imprimerie „Datina Românească" Vălenii-de-Munte, Prahova)”.
437. —Iorga (N.), 0 hotarnică în jurul Târgului Frumos (2796). „Revista Is
LI B
torică”, XX (1934), P- 344—354-
438. — IORGA (N.), Ioan Sobieski și Romînii—-Conferință la Societatea româno-
polonă — de — „Revista Istorică”, XX (1934). p. 193—204.
439. — IORGA (N.), Istoria literaturii romanești contemporane. I. Crearea formei
Y
[—II. In căutarea fondului]. București 1934 (Editura „Adevărul”). 2 f. + 372 + 2 f. +
322 p. (24,5x16,5).
T
440. — IORGA (N.), 0 istorie a omenirii de un plan nou [I. Pijoan, Historia del
SI
mondo}. „Revista Istorică”, XX (1934), p. 355—364.
441. — Iorga (N.), Legături descoperite de d. M Beza, cu mănăstirile Meteorele
ER
din Tesalia cu o notă despre Nicolae-Vodă Petrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, de—.Bu
curești 1939- 22 p. Acad. Rom. Afoa. Sect. Ist. seria III. tom. XVI, mem. 6.
442. — IORGA (N.), La lettre d'Etienne-le-Grand, prince de Moldavie, sur la ba-
taille de Baia (1467). „Revue historique du Sud-Est europeen”, XI (1934). p. 249—253
IV
443. —-IORGA (N.), Sur Ies Memoires de M. Friedrich Rosen, „Revue historique
du Sud-Est europeen”, XI (1934), p. 365—369.
UN
444. —■ IORGA (N.), Memoriile unui vechiu dascăl [I. D. Petrescu], de —-. [Bu
curești 1934] 18 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., seria III, tom. XV, mem. 10.
445. —■ IORGA (N.), Un memoriu secret moldovenesc către contele Capodistria.
„Revista Istorică”, XX (1934) p. 366—368.
AL
446. —■ IORGA (N.), Moartea lui Asur. Dramă în cinci acte, București 1934 (Edi
tura „Teatrului Național”), 2 f. + 64 [—67] p. (21x17). (Așezământul tipografi0
„Datina Românească”. Vălenii-de-Munte).
TR
447. —-IORGA (N.), I. D. Negulici, ,.Biblioteca enciclopedică". „Revista Istorică",

XX (1934). P- 16—17.
448. —-IORGA (N.), Notă linguistică. „Revista Istorică”, XX (1934) op. 304.
EN
449- —• IORGA (N.), Numele de botez la Români. Conferință la Institutul Sud-

Est european la 18 Maiu 1934. București 1934. 16 p. (23.5x16).
450. — IORGA (N.), Oameni cari au fost [I—IV], București 1934 [—1935—1936—
/C
1939], (Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”), 466 + 486+482+384 p.
(19,5x12,5). (Monitorul Oficial și imprimeriile Statului. Imprimeria Națională). [Pe
copertă : „Scriitorii români contemporani”].
451-—IORGA (N.), Origine et developpement de Videe naționale surtout dans le

SI
monde oriental. Bucarest 1934. (Imprimerie „Datina Românească”, Vălenii-de- Munte,

Prahova). 1 f. + 23 p. (24x16). [Extras din Revue Historique du Sud-Est europeen,
IA
XI (1934). P- 1—23]-
452. — Iorga (N.), Penseurs revolutionnaires roumains de 1804 ă 1830. — Con-
ference donnee â Paris, â la Societe de la Revolution franțaise (19 marș 1934). „Revue
U
historique du Sud-Est europeen”, XI (1934), p. 81—102.

Revista Arhivelor. 7,
BC
RY
RA
453..— IORGA (N.), O piesă a lui Costache Caragiale. ,,Revista Istorică”, XX
(i934)> P- 217—218.
454. — [Iorga (N.)]. Quelques pieces venitiennes concernant l'Orient au XlV-e,
LI B
sitele. „Revue historiaue du Sud-Est europeen”, XI (1934), p. 150—151.
455. —IORGA (N.), Noi porunci turcești către Domnii noștri (1572—1638).
,.Revista Istorică”. XX (1934), p. 381—383.
456. — IORGA (N.), Problema muncii naționale. Interpretarea făcută în Senat în
Y
ziua de 9 Martie 1934, după notele stenografice, București 1934 (Tipografia ziarului
,,Universul”, strada Brezoianu Nr. 23—25). 27 p. (23,5x16). (Partidul naționalist de
T
mocrat, Secretariatul general).
SI
457. — IORGA (N.), Le probleme danubien et Ies Roumains de 1913 ă 1918. Czernin
contre Tisza. Paris (Alfred Costes, editeur, 8, rue Monsieur-le-Prince, 8), 1 f. 4- 22 p.
(25.5x16,5). Revue d'histoire de la Gucrre Mondiale (extrait du numero d’Avril 1934).
ER
458. — IORGA (N.), Un proiect comunal al lui Ion Ghica. ,.Revista Istorică”,
XX (1934). P- 209—217.
459. — IORGA (N.), La revolution franțaise et le Sud-Est de VEurope. Conf6-
IV
rence donnee ă Paris ă la Societe de la Revolution franțaise (fevrier 1933). Bucarest
1934 (Imprimerie „Datina Românească”. Vălenii-de-Munte, Roumanie). 29 p. (24x16).
UN
460. — IORGA (N.), Romînii în armatele apusene — o amintire pierdută. „Re

vista Istorică”, XX (1934), p. 7—9.
461. —IORGA (N.), Noi știri bizantine despre istoria Românilor. „Revista Is
torică”, XX (1934), P- 45—47-
AL
462. — Iorga (N.), Știri despre Axintie Uricariul, de—.București 1934. 10 p-|-
V pl. a. d. t. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., seria III, tom. XVI, mem. 2.
463. — IORGA (N.), Școală și cultură. Rezumat de lecții la Universitatea din
TR
București. București 1934. (Așezământul tipografic, „Datina Românească”, Vălenii-

de-Munte). 1 f. + 91 [—93] p. (23,5x16).
464. — Iorga (N.), Două scrisori românești din vremea lui Șerban Cantacu-
EN
zino. „Revista Istorică”, XX (1940). p. 47—48.

465. — IORGA (N.), Scrisori vechi de studenți (1822—1889), adunate de —. Bu
curești 1934 (Așezământul tipografic „Datina Românească” Vălenii-de-Munte, Pra
/C
hova). L [—LIII] p. (22,5x14).

466. — IORGA (N.), Sensul tradițional al monarhiei. Conferință rostită la Fun
dația Dalles de D-nul profesor —-. București 1934 (Tip. ziarului „Universul”). 52 p.
(15x11). (Fundațiile Culturale regale, strada Lascăr Catargi, Nr. 39).
SI
467. — Iorga (N.), Sfîrșitul lui Alexandru-Vodă Ipsilanti. „Revista Istorică”,

XX (1934). p- 305—307-
IA
468. — Iorga (N.), Une nouvelle source sur Ies campagnes de Mahomet II contre
Etienne-le-Grand, prince de Moldavie. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XI (1934)
P- 341—342
U
469. —• IORGA (N.), Un student în străinătate acum o jumătate de veac. Maramu-

rășanul Artemie Anderco — jurnalul său, —• publicat cu o introducere de —-. Vălenii-de
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 415
RA
Munte 1934. IV4-183 [—rSșjp. (24x16,5). (Așezământul tipografic „Datina Româ
nească” Vălenii-de-Munte, Prahova).
470. —-IOEGA (N.), O viață de om așa cum a fost, de, — I. Copilărie și tinereță
LI B
[■—II- Lupta, III. Spre înseninare]. București 1934 (Editura N. Stroilă, str. General
Budișteanu No. 8). 2 f. 4- 319 [—321]—2 f. 4- 315 [—3!9 —2 f. 4- 256 [—257] p. (Așe
zământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Prahova).
471. — IORGA (N.), Trois voyageurs en Orient de 1841 â 1921. „Revue historique
Y
du Sud-Est europeen”, XI (1934), p. 103—-127.
472. — Iorga (Nicolae). Wilhelm de Kotzebue și momentul de prefacere modernă
T
a societății moldovenești, de—-, București 1934. XI4 [—lr51 P- Acad. Rom. Mem. Sec.
Ist. seria III, tom. XV, mem. 9.
SI
473. —IORGA (N.), Adevăr și greșeală în scrierea istoriei. Lecție de deschidere
la Universitatea din București. [București 1935], (Tipografia Bucovina). 34 p. (18,5 x 12).
ER
474. — Iorga (N.), Un Aromîn dascăl al Academiei din Constantinopol. „Revista
Istorică”, XXI (1935), p. 29.
475. — IORGA (N.), Biserica din Poieni (Iași). „Bul. Corn. Mon. Ist.”. XXVIII
IV
(1935). P- 64.
476. — Iorga (N.), La biserica lui Petru Rareș din Târgul-Frumos. „Bul. Com.
UN
Mon. Ist.”, XXVIII (1935) p. 80.
477. — Iorga (N.), Biserica din Stari-Chiojd, „Bul. Com. Mon. Ist.”, XXVIII
(1935). P- 58—59.
478. — IORGA (N.), Intre Bizantini și Unguri—-Cîteva idei generale. — „Revista
AL
Istorică”, XXI (1935)- P- 3*3—3L5-
479. —- Iorga (N.), Bucureștii de acum un veac, după romanul unui avocat (Ioah
TR
Em. Bujoreanu, 1862), de—. București 1935, 24 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria
III, tom. XVI, mem. 9.
480. —-Iorga (N.), Byzance apres Byzance. Continuation de l',,Histoire de la
vie byzantine”. Bucarest 1935 (â l’Institut d’Etudes Byzantines, str. Banul Mărăcine,
EN
!). 272 p. 4- 22 pl. af. d. t. (22,5x14).
481. —-IORGA (N.), Cercetări noi la Cotnari. „Bul. Com. Mon. Ist.”, XXVIII
/C
(1935), P- 75—77-
482. —IORGA (N.), Choses d'art armeniennes en Roumanie. Conference donnee
au College Morat en marș 1934. Bucarest 1935 (Imprimerie „Datina Românească”,
Vălenii-de-Munte. Roumanie). 16 p. (24x16). [Extras din Revue Historique du Sud-Est
SI
europeen, XII (1935), p. 1—14].

483. — IORGA (N.), Cizmari romîni în tovărășia săsească din Ardeal. „Reyista
IA
Istorică”, XXI (1935). P- 324-

484. — Iorga (N.), Comemorarea lui Lope de Vega, de—. [București 1936]. 9 p.
(Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XVIII, mem. 8.
U
485. —-Iorga (N.), Considerații istorice asupra documentelor prezentate de d.

Marcu Beza, de—. [București 1935]. 5 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III,tom.
BC
XVII, mem. 6.
RY
486. — Iorga (N.), Conducător istoric la bisericile din București și împrejurimile
RA
imediate, de N. Iorga. Traducere după „Guide historique de Roumanie”, de Liliana
Iorga. București 1935. (Editura Municipiului), 23 p. + 4 pl. af. d. t. (20 x 13). (Așe
zământul tipografic „Datina Românească” Vălenii-de-Munte, Prahova). („Luna Bucu
LI B
reștilor”).
487. —- IORGA (N.), Les dernieres lettres de la reine Elisabeth de Roumanie. „Revue
historique du Sud-Est europeen”, XII (1935), p. 293—298.
488. — IORGA (N.), Nou despre Despot. „Revista Istorică”, XXI (1935), p. 315.
Y
489. — Iorga (Nicolas). Le developpement des idees sociales et politiques de la
Revolution franțaise en Roumanie entre 1830 et ! Union des Principautes (1859). Con-
T
ferences donnee au Centre de la Revolution Tancaise, par—. Bucarest 1935. 17 p. (24 X
SI
316). (Academie Roumaine, Bulletin de la Section historique, tom. XIX ; [1935] extrait [p.
123—137!).
ER
490. —- IORGA (N.), Despre Diwtitrie Cantemir cu prilejul aducerii în țară a rămă
șițelor lui. Vălenii-de-Munte 1935. (Așezământul tipografic „Datina Românească”).
1 f. + 26 p. (23,5x16). IV
491. — Iorga (N.), Cum se dobândește o ctitorie culturală. Teatrul pentru popor.
Recapitulări și nădejdi. Cuvântarea d-lui profesor Iorga la inaugurarea Teatrului „Ligii
Culturale” (Sâmbătă 14 Decembrie 1935). [București 1935]. (Editura „Ligei Culturale”)-
UN
8 p. (23x16). (Tip. ziarului „Universul” București I, strada Brezoianu, Nr. 23—25)

492. —■ IORGA (N.), Trei rare documente fanariote, de—. București 1935, 8 p. 4- II
pl. af. d. t. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XVII. mem. 2.
493. — Iorga (N.), Nouveaux documents sur l'Orient venitien, d'apres des registres
AL
de notaires aux Archives de Venise. „Revue historique du Sud-Est europeen”. XII (1935)
p. 217—225.
494. — Iorga (N.), Despre Dora d’Istria. „Revista Istorică”, XXI (1935) p.
TR
103—104.
495. — [IORGA (N.)J, Elements de communaute entre les peuples du Sud-Est eu
ropeen. — Conference donnee â l’Institut d’etudes sur le Sud-Est Europeen; traduc-
EN
tion par M-lle Bella Pavlovitch. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XII (1935),
p. 107—125.
496. —-Iorga (N.), Un envoye du Soudan ă Florence en 1487. „Revue historique
/C
du Sud-Est europeen, XII (1935), P- J54-
497. —-Iorga (N.), Explicația monumentului dela Adam-Clisi, de—. [București

1936], 14 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XVII, mem. 9.
SI
498. — IORGA (N.). Formularul fanariot. [București 1935]. 16 p. Acad. Rom.

Mem. Sect. Ist. seria III. tom. XVII, mem. 5.
IA
499. — IORGA (N.), Fragments d’informations politiques occidentales fournies

surtout pendant la seconde moitie du XVIII-e sitele pour les princes de Valachie, publies
par—.Acad. Roum. Bulletin de la section historique, XIXIX (1935), p. 55—76.
U
500. — IORGA (N.), France de Constantinople et de Moree. Conferences en Sor-

bonne, par •—.Bucarest 1935. 14-102 [—103] p. (24x16,5). (Imprimeria „Datina
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 417
RA
Românească”, Vălenii-de-Munte, Roumanie). [Extras din Revue Historique du Sud-Est
europeen, XII (1935), p. 81—105, 177—-217, 324—-356].
501. —• IORGA (N.), Trei generații din viața publică românească după iudecata
LI B
lui J. A. Vaillant, de—.[București 1936], 8 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., seria III.
tom. XVI, mem. 14.
502. — Iorga (N.), Despre Homer. Conferință. Vălenii-de-Munte 1935. (Așeză
mântul tipografic „Datina Românească”). 14-21 p. (22,5x15,5).
Y
503. — IORGA (N.), Două hrisoave domnești pentru mănăstirea Mărgineni în
chinată muntelui Sinai, de —. București 1935. 28 p. 4- V pl. af. d. t. Acad. Rom. Mem-
T
Sect. Ist, seria III, tom. XVII, mem. 1.
SI
504. —■ IORGA (N.), Ce a fost, ce este, ce poate fi lașul. Conferință ținută în Aula
Universității din Iași la 6 Aprilie 1935 de D-l Prof. N. Iorga. 1935. (Editura Tipogra
fiile Române Unite, S. A. București. Rahovei, 42). 22 p. (23 X 15,5), (Fundația cultu
ER
rală Mihail Kogălniceanu).
505. — IORGA (N.), Idei asupra problemelor actuale. I. Forme cari se duc și rea
lități cari vin. II. Vechea și noua Europă. București [1935], (Editura „Cugetarea”,
IV
strada Mătăsari No. 23). 213 p.
506. — IORGA (N.), întemeietorul autorității în Franța medievală — Abatele Suger

UN
de la saint-Denis. „Revista Istorică”, XXI (1935), p. 1—20.
507. — Iorga (N.), Iosif al II-lea în Ardeal. „Revista Istorică”, XXI (1935).
P- 317—320.
508. — Iorga (N.), Istoria lui Mihai Viteazul, de—. Publicată de Ministerul Apă
L
rării Naționale. Voi. I [—Voi. II]. București 1935. (Așezământul tipografic „Datina
RA
Românească”, Vălenii-de-Munte, Prahova). 2 f. 4-299—[3°i]4-i f- 4-226 [—231] p,

(21x13,5)-
509. — Iorga (N.), Legături cu Franța în epoca Unirii. „Revista Istorică”.
NT
XXI (1935), P- 89—93.

510. — IORGA (N.), O nouă metodă de învățământ. Traducere dintr’o revistă ca
nadiană de învățământ de P. Brătescu. Vălenii-de-Munte 1935. (Așezământul tipo
CE
grafic „Datina Românească”). 7 p. (23,5x16).
511. —-IORGA (N.), Cum apar monumentele românești din Ardeal unui călător
trances [A. de Gerandoj. „Bul. Corn. Mon. Ist.”, XXVIII (1935), p. 110—112.
512. — IORGA (N.), Necesitatea unei enciclopedii a științelor economice. București
I/
1935. („Cartea Românească”). 14 p. (23x15). (Institutul economic românesc, No. 121).

513. — IORGA (N.),. Notes sur quelques monuments d'histoire .et d’art en Rou
S
manie, par N. Iorga. President de la Commission des Monuments historiques. [Vălenii

de-Munte (Roumanie) 1935], 18 [—19] p. 4-5 pl. af. d. t. [numerotate 5, 6, 7, 10 ș
IA
11]. (Imprimerie „Datina Românească”).
514. —-Iorga (N.), Originalitatea lui Dimitrie Cantemir. Conferință ținută în

U
Aula Universității din /Iași : Vălenii-de-Munte 1935 („Datina Românească”). 19 p.

(23x15,5)-
BC
RY
515. — IORGA (N.), Originea formelor vieții contemporane. Lecții făcute la Aca
RA
demia de înalte studii Comerciale și industriale (1933—4), de—. București 1935 (Tipo
grafia „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte), i f. 4-181 p. (24,5x16,5).
516. — IORGA (Nicolas). Les origines et loriginalite du droit populaire roumain.
LI B
Conference donnee â la Faculte de droit de Paris par —. Bucarest 1935. 25 p. (24 x 16).
(Academie Roumaine. Bulletin de la section historique, tome XIX [1935] ; extrait [p.
99—121]).
517. — IORGA (N.), La place des Roumains dans Thistorrie universelle. I. Anti-
Y
quite et Moyen-âge [—II. Epoque moderne, III. Epoque contemporaine], Bucarest 1935
[1935, 1936]. (Edition de l’Institut d’Etudes byzantines. str. Banul Mărăcine, 1). (24 +
T
16.5) 1 d. +201 [—203]—1 f. 4-216 [—219]—2 f. 4-188 [—199] p. (Imprimerie „Da
SI
tina Românească” Vălenii-de-Munte, Roumanie).
518. — IORGA (N.), Politica noastră așa cum o comandă ziua de azi și cea de
ER
mâine. îndatoririle Statului dar și celelalte îndatoriri. Un guvern de disciplină condus
de un om de curaj. București 1935 (Tipografia ziarului „Universul”, str. Brezoianu, 23—•
25). 15 p. (23,5x16). IV
519. — IORGA (N.), Practica domnească a unui ideolog : Dimitrie Cantemir, de.—
[București 1935] ,9 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom XVI, mem. 11.
UN
520. — IORGA (N.), Par rapport ă Vunion entre Grecs et Latins â Florence „Revue
historique du Sud-Est europeen”, XII (1935). P- 147—*49-
521. — IORGA (N.), Rapports entre l'Etat des Osmanlis et les nations des Balkans.
Beograd 1935, p. 129—147 (Revue internaționale des etudes balkaniques, I-ere annee,
L
tome II).
RA
522. — IORGA (N.), Un roman belgian despre războiul pentru independență., „Re
vista Istorică”, XXI (1935), P- 93—94-
523. — IORGA (N.), O scrisoare a lui Ioan-Vodă Caragea, de —. „Revista Istorică”,

NT
XXI (1935)- P- 193—I94-

524. — IORGA (N.), I. Scrisori de familie ale vechilor Brâncoveni. II. Două arzuri
ale țării către Sultan în sec. XVIII, de—. București 1935. 28 p. 4-2 pl. af. d. t. Acad.
CE
Rom. Mem. Sect. Inst. seria III, tom. XVI, mem. 10.
525. — IORGA (N.), Pour se souvenir de la Reine Elisabeth de Roumanie, Buca
rest 1935 (Imprimerie „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Roumanie), 2 f. 4-54
r—55] p. (24,5 X 16,5). (extrait du „Bulletin de la section historique de l’Academie Rou
I/
maine”. tome XIX, 1935 [p. 1—54]).

526. — IORGA (N.). Românii în străinătate de-a lungul timpurilor. Lecții la școala
S
superioară de războiu.—După note stenografice. — Vălenii-de-Munte 1935 (Editura

„Datina Românească”). 1 f. 4-169 [—171] p. (24x16,5).
IA
527. — IORGA (N.), Sângele lui Minos. Dramă în 5 acte. Vălenii-de-Munte 1935.
(Așezământul tipografic „Datina Românească”). 2 f. 4-75 p. (24x16,5).
U
528. — IORGA (N.), Testamentele Domniței Elina Cantacuzino. de —. [București

1935]. 9 P- Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., seria III, tom. XVI, mem. 7.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 419
529- — IORGA (N.), Tradițiile comerțului în regiunile dunărene. Conferință ținută
RA
de d. Prof. N. Iorga la Academia Comercială. București 1935, (Tipografia ziarului „Uni
versul ”, strada Brezoianu No. 23—25). 11 p. (23x16).
53°- — Iorga (N.), Du nouveau sur Vusurpation d’Andronic IV Paleologue.
LI B
„Revue historique du Sud-Est europeen”, XII (1935), p. 105—107.
531- — Iorga (N.), Acte de pe valea Teleajenului. „Buletinul Comisiei Istorice
a României”, XV (1936), 59—82.
532- —-IORGA (N.), Actele administrației plășii Teleajenului. „Buletinul Comi
Y
siei Istorice a României”, XV (1936), 135—156.
T
533- — Iorga (N.), Amintiri din Țara Oltului. Conferință ținută la Făgăraș.
Vălenii-de-Munte 1936 („Datina Românească”). 13 p. (22x16).
SI
534- — Iorga (X.), Biruința din 1423 a lui Dan Vodă contra Turcilor. „Revista
Istorică”, XXII (1936), p. 112.
ER
535- — Iorga (N.), încă un călător în preajma noastră. ,.Revista Istorică”, XXII
(1936), p. 39—4°-
536. — IORGA (N.), Deux conferences sur la vie byzantine donnees en Hollande
IV
I. L’homme byzantin. Conference donnee â l’Universite de Leyde. II. Byzance en
Occident. Conference donnee ă l’Institut d’histoire de l’Art d’Utrecht. Paris 1936 (Ecole
Roumaine en France, Fontenay-au-Roses). 25 p. (26x16). (Extrait de la „Revue his
UN
torique du Sud-Est europeen”, XIII, 10—12, 1936). [p. 313—333]. (Imprimerie „Datina
Românească”, Vălenii-de-Munte. Roumanie).
537- — Iorga (N.), Cronica Sioneștilor, „Revista Istorică”, XXII (1936), p
3II—3I5-
L
538. — [Iorga (N.)], O culegere de discursuri atingând și cruciada. ,,Revista Isto

RA
rică”, XXII (1936), p. 375—378.

539. — Iorga (N.), Noi documente prahovene. „Buletinul Comisiei Istorice a Ro
mâniei” XV (1936), 157—170.
NT
540. Iorga (N.), Dovezi despre conștiința originei Românilor, de —. [București

1936]. 9 p. Acad. Rom. Mem. Secț. Ist. seria III, tom. XVII, mem. 13.
541. — Iorga (N.), Primele mele drumuri italiene. Conferință ținută la Cercul
CE
d-lui profesor Al. Marcu (27 Mart 1936). București 1936 (Tipografia „Datina Româ
nească, Vălenii-de-Munte). 13 p. (14x16).
542. — Iorga (N.), Sur Ies emigres râkdczyens en Moldavie. „Revue historique
du Sud-Est europeen”, XIII (1936), p. 78-—79.
I/
43. — Iorga (N.), La France dans le Sud-Est de IEurope. Conferences en Sor

bonne. Paris 1936 (Depot â Fonteny-aux-Roses (Seine). Ecole Roumaine en France
S
50, rue des Châtaigniers). 1 f. 4-118 [—119] p. (Imprimerie „Datina Românească”, Vă-
lenii-de-Munte. Roumanie). [Extras din Revue Historique du Sud-Est europeen, XIII
IA
(1936), p. 21—68, 105—172].

543. — Iorga (N.), La France dans le Sud-Est de l’Europe. Conferences en Sor-
bonne. Paris 1936 (Depot ă Fontenay-aux-Roses (Seine). Ecole Roumaine en France
U
50, rue des Châtaigniers). 1 f. 4-118 [—119] p- (Imprimerie „Datina Românească”, Vă

BC
RY
lenii-de-Munte, Roumanie). [Extras din Revue Historique du Sud-Est european. XII
RA
(1936), p. 21—68, 105—-172].
544. — Ioega (N.), Guide historique de la Roumanie, par —. Bucarest 1936 (Tip,
,,Lupta” N. Stroilă). 171 [—175] p- + io pl. af. d. t. (23,5x18,5). (Commission des Mo-
LI B
numents historiques de Roumanie).
545. — Ioega (N.), Guide historique de la Roumanie. Extraits choisis par Victor
Brătulescu. Bacarest 1936 (Tip. „Lupta” N. Stroilă). 68 p. (23,4x18,5).
546. — Ioega (N.), Hagi-Prodan. „Revista Istorică”, XXII (1936), p. 39.
Y
547. — Iorga (N.), Une nouvelle histoire de la Hongrie [Al. Domanovszky, Die
■Geschichte Ungarns~\. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XIII (1936), p. 1—n.
T
548. — IOEGA (N.), Une histoire magyare de la Transylvanie [E. Horvăth, Tran
SI
sylvania~\. „Revue historique de Sud-Est europeen”, XIII (1936), p. 14—21.
549. — IOEGA (Nicolae), începuturile și motivele desnaționalizării în Săcuime,
ER
de—. București 1936, 15 p. +11 pl. af. d. t. Acad. Rom Mem. Secț. Ist. seria III.tom
XVIII, mem. 8.
560. — IOEGA (N.), îndreptare de ostași. Conferință ținută ofițerilor din școala
IV
dela Sibiiu. Vălenii-de-Munte 1936. („Datina Românească”), 16 p. (23,5x16).
561. — Ioega (N.), Intrarea României în război. București 1936 (Monitorul Ofi
UN
cial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națilonală). 12 p. (23,5x15,5). (Extras din

„Revista Fundațiilor Regale”, Nr. 8, August 1936).
562. — IOEGA (N.), Istoria Românilor. București (Tipografia „Datina Romanea
scă”, Vălenii-de-Munte [voi. I—III, V—VI, IX—X] și Monitorul Oficial și Imprimeriile
AL
Statului, Imprimeria Națională [voi. IV, VII—VIII]). (24x16,5).

— Voi. I. Partea l-a. Strămoșii înainte de Romani. 1936. 1 f. 4-267 [—272] p.4-29
fig. h. t.
•—■ Voi. I Partea a Il-a. Sigiliul Romei. 1936. 1 f. + 353 [36°] p-4~36 fig. h. t.
TR
— Voi. II. Oameni pământului (până la anul 1006). 1936. 1 f.4-342 [—346] p.-(-
26 fig. h. t.
— Voi. III. Ctitorii, 1937, 1 L 4-362 [—364] p.4-62 fig. h. t.
EN
— Voi. IV. Cavalerii. 1937. 451 P- + 72 fig- h-

— Voi. V. Vitejii. 1937 [—427] p. 4-66 fig. h. t.
— Voi. VI. Monarhii. 1938. 1 f.4-518 p.4-52 fig. h. t.
— Voi. VII. Reformatorii. 1938. 350 [—351] p. 4-21 fig. h. t.
/C
—• Voi. VIII. Revoluționarii. 1938. 398 p.4-38 fig- h. 5-

— Voi. IX. Unificatorii. 1938. 397 [—402] p.4-33 fig- h. t.
— Voi. X. întregitorii. 1939. 498 [—500] p.4-60 fig. h. t.
563. — IOEGA (N.), Pentru Italia și ce ne leagă de Italia. Cuvântările d-lui pro
SI
fesor Nicolae Iorga rostite la Atenenul Român (17 Noembrie 1935) sub auspiciile „Ligei
■Culturale” și la inaugurarea cursurilor Institutului de Cultură italiană. [București 1936].
IA
(Editura ziarului „Neamului Românesc”), 30 p. (22,5x16). (Tipografia ziarului „Uni

versul”, București I, Str. Brezoianu No. 23—25).
564. — IOEGA (Nicola), Per VItalia nella sua lotta. — Traduzione del prof. C.
U
Perussi—- Vălenii-de-Munte (Romania) 1936 (Tipografia „Datina Românească”), 2 f.-f-

82 [—83] p. (21x13,5)-
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 421
5C>5- — IORGA (N.), Un izvor cu privire la războiul turco-polon din ifrjj. ,,Re
RA
vista Istorică”, XXII (1936) p. 299—300.
566. — Iorga (N.), Un ,,jacobin moldave" au XlX-e sitele. Conțerence donnee
â la Societe du centre d'etudes de la Revoluticn Franțaise. Paris 1936 (Ecole Roumaine
LI B
cn France, Fontenay aux-Roses) 20. p. (24 X16). (Imprimerie „Datina Românească”
Vălenii-de-Munre, Roumanie). [Extras din Revue Historique du Sud-Est europeen,
XIII (1936), P- 277—292].
567. — IORGA (N.), Iudaica. București [1936?]. („Bucovina” I. E. Torouțiu).
Y
23 p. (20x13)-
586. — IORGA (N.), Marele logofăt al bisericii constantinopolitane Hierax și în
T
semnările sale pe un manuscript al Academiei Române, de—, [București 1936]. 4 [—5] p.
SI
Academia Română, Mem. Secț. Ist. seria III, tom. XVII. mem. 15.
569. —-IORGA (N.), Lorrains franțais en Roumaine, „Revue historique du Sud-
ER
Est europeen”, XIII (1936), p. 77—78.
570. — Iorga (N.), Mentions concernant la croisade aux XV-e el XVI-e sitele.
„Revue historique du Sud-Est europeen”, XIII (1936), p. i8t-—188.
IV
571. — IORGA (N.), I. In jurul lui Mihai Viteazul. II. Originea lui Mihai Vi
teazul după o cronică românească, de—. București 1936. 33 p. Acad. Rom. Mem. Secț.
Ist. seria III. tom. XVIII, mem. 5.
UN
572. — IORGA (N.), Monstrelet et le royaunne de Chypre. „Revue historique du

Sud-Est europeen”. XIII. (1936). p. 275-276.
573. —IORGA (N.), Un biet moșneag și-un doge. Dramă în 5 acte. Vălenii-de-
L
Munte 1936. (Așezământul tipografic „Datina Românească”). 2 f.-|-66 [—67] p. (24 X

16,5)-
RA
574. — IORGA (N.), Nicolae-Vodă Mavrocordat și Athosul. „Revista Istorică”,

XXII (1936) P- 38-
575. — IORGA (N.), Oliver Cromwell. Conferință ținută la Societatea Anglo-Ro.
NT
mână. București 1936. (Tipografia „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte). 18 p.

(23,5 x 16).
576. — Iorga (Nikolaus). Fiinf Perioden deutschen Einfluss in Siidosteuropa.

CE
von—-. Miinchen 1936. p. 14—16. (Siidostdeutsche Forschungen. I. Sonderdruck).
577. — Iorga (N.), Une pieta roumaine et Ies types de la Vierge en Routfianie,
par M. Nicolas Iorga... [Paris 1936]. (28,5x23), p. 230—234. (Extrait de la Gazette des
Beaux-arts, avril 1936).
I/
578. — IORGA (N.), Un ,,poet valah" în literatura italiană. „Revista Istorică”

XXII (1936)- P- 338.
S
579- — IORGA (N.), Portrete și comemorări. București [1936 ?], (Editura librăriei
IA
„Universala” Alcalay et Co.). 287 p. (15x10). (Biblioteca pentru toți, No. 1454—1456.
580. — [IORGA (N.)J, Presentation par N. Iorga. Observations finales de M. N.

Iorga [ la : Les relations polono-roumaines. —■ Conference donnee â Bucarest par M. Oscar
U
Halecki—]. „Revue historique du Sud-Est europeen“, XIII (1936), p. 249—253.

BC
RY
68i.'—IORGA (N.), Problema literaturii. Conferință ținută la Brașov. Vălenii-de-
RA
Munte 1936 („Datina Românească”), 13 p. 25,5x16).
582 — IORGA (N.), Le -probleme des Saxons de Transylvanie (resume d’une con-
ference donnee â Lille, fevrier 1936). „Revue historique du Sud-Est europeen”, XII
LI B
(1936). P- 27°—274.
583. — IORGA (N.), Recherches dans Ies Archives Royales de la Haye. Bucarest
1936 (Imprimerie „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte. Roumanie). 10 p. (23,5x16).
(Extrait du „Bulletin de la section historique de FAcademie Roumaine”. tome XX,
1936).
Y
584. — Iorga (N.), La Roumanie inconnue. Conference donnee â la Societe
T
Normande de Geographie .Paris 1936 (Ecole Roumaine en France, Fontenay-aux-Roses)-
20 p. (23,5x16). (Extrait de la „Revue historique du Sud-Est europeen”, XIII, io-—12,
SI
1936 [p. 258—376]). (Imprimerie „Datina Românească” Vălenii-de-Munte. Roumanie).
585. — Iorga (N.), ,,Școala nouă” de istorie — O lămurire definitivă. Bucureșt
ER
1936. (Tipografia „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte). 17 p. (123,5x16).
586. -—Iorga (N.), O școală nouă istorică. Conferințe ținute la „Liga Culturală”.
București Maiu 1936. 50 p. (22x16). (Institutul de arte grafice „Lupta” N. Stroilă).
IV
587. —■ Iorga (N.), O scrisoare importantă a lui Cesar Boliac, de—. [București
1936), 3 p. Acad. Rom. Mem. Secț. Ist. seria III, tom. XVIII, mem. 7.
UN
588. '—Iorga (N.), Sfaturi pe întunerec. Conferințe la Radio, [I—II, 1936—

1938], București 1936 [—1940], (Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”),
432 + 364 p. (19,5x12,5). (Monitorul Oficial și imprimeriile Statului. Imprimeria Na
țională). [Fe copertă: „Scriitorii români contemporani”].
L
589. — Iorga (N.), Știri noi despre Pasvantoglu și relațiile lui cu noi. „Revista
RA
Istorică”, XXII (1936), p. 205—211.

590. — IORGA (M.), Une nouvelle theorie sur rorigine et le caractere de l’empire
de Trebizonde. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XIII (1936), p. 172—176.
NT
591. —-IORGA (N.), Traducerile din limba franceză în literatura românească. Con
ferință ținută la Brașov. Vălenii-de-Munte 1936. 12 p. (23,5x16).
592. — Iorga (N.), Visita în România a profesorului din Berlin al lui Mihail
CE
Kogălniceanu, „Revista Istorică”, XXII (1936), p. 1—9.

593. — Iorga (N.), Ce que vaut le vocabulaire. 1936, (Imprimerie Globus, 8,
rue Veveri, Brno, Tehecoslovaquie). p. 185—188 (22x15). (Extrait des Melanges P. M.
Haskovec).
I/
594. — Iorga (N.), Dix ans de politique russe dans le Sud-Est de l’Europe
(1870—1888) [— d’apres un ouvrage recent — (H. Sumner, Russia and the Balkans,
S
1870—iSSo)'}. Bucarest 1937 (Imprimerie „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte,

Roumanie). 20 p. (23 x 16).(Extrait du (sic) „Revue Historique du Sud-Est Europeen”,
IA
n-os 10—12, 1937) [P- 265—282].

595. — [Iorga (N.)], Biserica lui Mihai Viteazul la Făgăraș. „Bul. Corn. Mon.
Ist.”, XXX (1937), P- 45-
U
596. -—IORGA (N.), Biserica din Zlatna și problemele ei. „Bul. Corn. Mon. Ist.”
BC
XXX (1937)- P- i89-

RY
BIBLIOGRAFIE 423
597- — Iorga (N.), Biserici prahovene, ,,Bul. Com. Mon. Ist”, XXX (1937),
RA
p. 66—67.
598.—-Iorga (N.), Un caiet de miniaturist. ,,Bul. Com. Mon. Ist”, XXX (1937),
p. 125—127.
LI B
599-—-IORGA (N.), Un vechiu călător german în secolul al XlV-lea la noi—•
rectificări de interpretare—„Revista Istorică”, XXIII (1937), P- 25-
600. — iorga (N.), Despre civilizația românească la 1870, —- [București 1937].
12 p. Acad. Rom. ATew. Sect. Ist. seria III, tom. XIX, mem. 14.
Y
601. — iorga (N.), Comemorarea lui Giacomo Leopardi, de—.[București 1937],
T
9 p. Acad. Rom. Mem. Secf. Ist. seria III, tom. XIX, mem. 6.
602. — IORGA (Nicolae). Conilictul militar austro-rus în 1854—56.-—După un
SI
martur austriac [Alfons von Wimpffen] — București 1937. 24 P- Acad. Rom. Mem Secț
Ist. seria III, tom. XIX, mem. 19.
ER
603. — Iorga (Nicolae), Congresele de istorie dela Veneția și dela Roma, de—.
București 1937, 20 P- Acad. Rom. Mem. Sect.Ist. seria III, tom. XVIII, mem. n.
604. — Iorga (Nicolae), O cronică munteană în grecește pentru secolul al XV-leal
IV
de—.[București 1937]. 5 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XIX, mem. 10.
605. — Iorga (Nicolae), Noi descoperiri privitoare la istoria Românilor, de—-,
UN
București 1937, 10 P- 4-IH pi- af. d. t. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III. tom.
XIX, mem. 13.
606. —-Iorga (N.), o descriere din 1851) a monumentelor Tării-Romănești. „Bul.
Com. Mon. Ist.”., XXX (1937), P- 84—86.
AL
607. — Iorga (N.), Le despotisme eclaire dans Ies pays roumains au XVIII-
siecle. [Paris 1937. Bulletin of the International Committe of historical Sciences IX], p.
101—115 (23,5x16).
TR
608. — Iorga (N.), Les diplomes imperiaux de Constantin Brâncoveanu, prince

de Valachie, ,,Revue historique du Sud-Est europeen”, XIV (1937) P- T77—186.
609. — IORGA (N.), Documents concernant les Grecs et les affaires d'Orient tires
EN
des registres de notaires de Crete. [■—-Hommage â la memoire de l’ami Orlandini—•]. Paris

1937. (fîcole Roumaine en France, Fontenay-aux-Roses). 28 p. (23,5 x 16). (Extrait de
la ,,Revue historique du Sud-est europeen”, XIV, 4—6, 1937 [p- 89—114]). (Impri
/C
merie „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte. Roumanie).
610. — IORGA (N.), Histoire des Roumains et de la românite orientale, par N.

Iorga, publice sous les auspices de Sa Majeste Le Roi Charles II par l’Academie Rou
maine. Bucarest (Imprimerie de l’Etat). (25x18).
SI
— Voi. I, Pârtie I, Les ancetre avant les Romains, 1937, 31*' [—317] P-+2gfig.
h. t.
IA
— Voi. I, Pârtie II. Le sceau de Rome. 1937. 4l8 [—-411) P. + 38 fig. h. t.

— Voi. II. Les maîtres de la terre (jusqu’â l’an miile). 1937. 426 [—427] p. +26
fig. h. t.
— Voi. III. Les fondateurs d’Etat. 1937. 424 P- t- 62 fig. h. t.
U
.— Voi. IV. Les chevaliers. 1937. 537 P- +72 fig- h. t.

BC
RY
611. — [Iorga (N.)], Horia, Cloșca și Crișan— o simplă conferință. — /.Revista
RA
Istorică”, XXIII (1937). P- 57—73-
612. —-[IORGA (N.)], Câteva însemnări. „Bul. Corn. Mon. Ist.”, XXX (1937),
P- 44—45-
LI B
613. — IORGA (N.), Un memoriu politic către Cuza-Vodă, de—.[București 1937],
10 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III. tom. XIX, mem. 17.
614. —• I[orga] (N.), Mișcarea țărănescă din 1862 — acte ale Poliției din Bucu
rești.— ..Revista Istorică”, XXIII (1937), P- 210—216.
Y
615. — Iorga (Nicolae). Au fost Moldova și Tara Românească provincii supuse
T
Fanarioților ? de —. București 1937, 20 P- Acad. Rom. Mem. Secț. Ist. seria III, tom.
XVIII, mem. 12.
SI
616. — Iorga (Nicolae), Neamul lui Petru Șchiopul- și vechi documente de limbă
mai nouă, de—.București 1937, 7 P- + 2 pi- af. d. t. Acad. Rom. Mem Secț. Ist. seria
ER
III, tom. XVIII, mem. 14.
617. —Iorga (N.), Un mare negustor macedonean din secolul al XVII-lea. ,.Re
vista Istorică”, XXIII (1937), P- 209-—210.
IV
618. — Iorga (N.). Nicolae Iorga ex-presidente del Consiglio dei miniștri di Ro
mânia ă S. E. Benito Mussolini Capo del Governo italiano. [București 1937]. (Monitorul
UN
Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). 32 [—35L p. + 2 hărți (34 X

24.5)-
619. —Iorga (N.), Nicola Iorga ex-presidente del Conseglio dei Miniștri di Ro
mânia a S. E. Benito Mussolini capo del Governo italiano. București 1937. (Monitoru-
L
Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională), 38 p. +2 hărți (24x17).

RA
620. — Iorga (N.), Nicolas Iorga ancien president du Conseil des Ministres de
Roumanie ă S. E. Benito Mussolini Chef du Gouvernement italian, Traduit par * * * Bu
curești 1937. (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). 35
NT
p. + 2 hărți (24x17).
621. -—Iorga (N.). Nicholas Iorga former Prime minister of Roumania to S. E.

Benito Mussolini head of the italian Government. Translated by Professor Zoe Ghețu.
CE
București 1937. (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Naț'cnală). 36

p.4-2 hărți (24x17).
622. — Iorga (N.), Nicolaus Iorga vormals Vorsitzender des rumânischen Mi-
nisterrates an SE. Exz. Benito Mussolini Chef der italienischen Regierung. Ubersetzt von
I/
Profesor Konrad Richter. București 1937 (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului,

Imprimeria Națională). 37 p. 4-2 hărți (24x17).
S
623. -—Iorga (N.), Nicolae Iorga fost președinte al Consiliului de Miniștri către
IA
E. S. Benito Mussolini șeful Guvernului italian. Tradus din italienește de Redacția zia
rului ,,Universul”. București 1937 (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Impri
meria Națională). 35 p.-|-2 hărți (24x17).
U
624. — IORGA (N.), Patrafirul dela Stârnești al lui Stroe Buzescu. „Bul. Corn.
Mon. Ist”, XXX (1937), P- i89-
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 425
625. — Iorga (N.), Pentru liniștea sufletului românesc și pentru păstrarea ordinei
RA
și disciplinei cetățenești. Cuvântare rostită de D-l Prof. N. Iorga în ședința Senatului
dela 17 Februarie 1937. București 1937. (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului. Im
primeria centrală), 10 p. (19x12,5). (Desbaterile parlamentare).
LI B
626. — Iorga (N.), Pomenirea lui Mihai-Vodă-Viteazul pe cîmpia dela Șelimber—■
Cuvântul d-lui profesor N. Iorga — „Revista Istorică”, XXIII (1937). p. 3°5—3°7-
627. — Iorga (N.), Portretele Doamnelor române, publicate de — // Portraits
des Princesses roumaines, publies par—.Bucarest 1937 (Inst. arte grafice „Lupta” N.
Y
Stoila). XXXV p.4-85 pl.-ț-V p. (35x25). (Comisiunea Monumentelor Istorice).
628. — IORGA (N.), 0 nouă publicație cu vede'i de momimente. „Bul. Corn. Mon.
T
Ist.”, XXX (1937). P- 45-
SI
629. — lORGA (N.), Les rapports entre la Hollande et VEmpire Ottoman au VXII-e
silele et au commencement du XVIII-e. Bucarest 1937 (ftnprimerie „Datina Românească”
ER
Vălenii-de-Munte, Roumanie). 13 p. (23x16). (Extrait du (sic.} „Revue Historique du
Sud-Est Europeen, n-os, 10—12, 1937 [p. 283—293]).
630. — IORGA (N.), Rcsultalele luptei de purificare. Conferință ținută la „Liga
Culturală”. București 1937, J5 P- (23,5Xi6).
IV
631. —-[IORGA (N.)l. Reparații la Golia. „Bul. Corn. Mon. Ist”., XXX (1937),
P- 45-
UN
632. —IORGA (N.), Revelații și ilusii asupra dedesupturilor vieții politice în neu
tralitate, în ș < după Marele Războia. Vălenii-de-Munte 1937 („Datina Românească”).
10 p. (23x16). (Extras din „Revista Istorică” anul al XXIII-lea, n-le 10—12 [1937,
P- 325—332])-
AL
633. — IORGA (Nicolae), Rogeviu Iosij Boscovich și Moldova — cu pvileiul co

memorării lui, — de—.[București 1937], J3 P- Acad .Rom. Meri. Secț. Ist. seria III,
tom. XIX, mem. 11.
TR
634. — Iorga (X.), ,,Sabia lui Constantin Paleologul”. „Bul. Corn. Mon. Ist.’’
XXX (1937). P- 189.
635. — Iorga (Nicolae), Sculptura în lemn românească, de —.București 1937
EN
4 p. + i pl. af. d. t. Acad. Rom. Mem. Secț. Ist. seria III, tom. XVIII, mem 13.
636. — IORGA (N.), O societate literară uitată „Revista Istorică”, XXIII (1937)
p. 249—252.
/C
637. — IORGA (Nicolae). Știri noi despre sfârșitul secolului al XVI-lea românesc
de—.București 1937. 12 P- + V pl. af. d.t. Acad. Rom. Mem Sect Ist. seria III. tom.
XIX. mem. 2.
SI
638. —■ [IORGA (N..),] Suflet și lucru. Conferințe ținute la cursurile de vară dela
Vălenii-de-Munte în 1936. București 1937 -(Ediția Ministerului Muncii). 86 [—87] p.
^23x16). (Tip. „Lupta” N. Stroilă).
IA
[Unele exemplare poartă numele autorului pe copertă].
639. — Iorga (N.), Tradiție și inovație în artă. Conferință la Universitatea po

U
pulară. Vălenii-de-Munte 1937 („Datina Românească”) 11 p. (22,5x15,5). (Extras din

„Cuget clar’ (Noul „Sămănător”), anul II, No. 25, 1937).
BC
RY
RA
640. — IORGA (N.), Există o tradiție literară românească? de—. [București 1937]
10 p. Acad. Rom. Mem Secț. Ist. seria III, tom. XIX, mem. 7.
i
641. — Iorga (N.), Varia. „Bul. Com. Mon. Ist.”, XXX (1937), P-
LI B
642. — IORGA (N.). La vie de province dans l'Empire byzantin. Communication
au Congres d’etudes byzantines â Rome. Paris 1937 (ficole Roumaine en France, Fontenay-
aux-Roses). 27 p. (23,5x16). (Extrait de la „Revue historique du Sud-Est europeen”,
XIV, 1—-3, 1937 [p- 1—-25]). (Imprimerie „Datina Românească” .Vălenii-de-Munte, Rou-
manie).
Y
643. —-Iorga (N.), Arta românească în Banatul muntos, „Bul. Com. Mon. Ist,”.
T
XXXI (1938), p. 145—166.
644. — IORGA (N.), La Biblia lui Șerban-Vodă. „Revista Istorică”, XXIV (1938)
SI
p. 193—196.
645. — IORGA (N.), Biennala din Veneția—■ Câteva note,—Vălenii-de-Munte
ER
1938. („Datina Românească”), 15 p. (23x16). (Extras din „Cuget Clar”, 1937—8).
646. — Iorga (N.), Ce datorim cărții engelse. Conferință la cursurile de vară de
limba engleză dela Sinaia, 31 Iulie 1938. Vălenii-de-Munte 1938 („Datina Românească”),
IV
15 P- (23x16). (Extras din „Cuget Clar”, 1938).
647. —IORGA (N.), Un cercetător al României în vremea războiului de indepen
UN
dență. „Revista Istorică”, XXIV (1938), p. 359—365.

648. — Iorga (N.), Trei conferinți de orientare [I. Monumentele noastre și opera
Comisiei Monumentelor Istorice.-—Conferință ținută în 1937. — Ce este un museu
istoric.. — Conferința la Târgoviște cu prilejul terminării lucrărilor muzeului. •— III. Ce
L
este un museu de artă,—-Conferință la Iași, 1938—•]. „Bul. Com. Mon. Ist.”, XXXI
(1938). p. 49—77.
RA
649. — Iorga (N.), Correspondance diplomatique roumaine sous le Roi Charles

I-er (1866—1880), publiee sous Ies auspices du Ministere des Affaires etrangeres de
Roumanie, par —. Deuxieme edition. Bucarest 1938 (Au siege de l’Institut. Tipografia
NT
„Lupta” N. Stroilă) XXXIX4-459 [—461] p. (23,5x16). (Bibliotheque de l’Institut

pour l’etude de l’histoire universelle, sous la direction de N. Iorga, I).
650. — Iorga (N.), Cugetare și faptă germană. Zece lecții făcute la Iași în igiy,
CE
de—.Ediția a Il-a. București 1938 („Bucovina” I. E. Torouțiu). 140 [■—141)] p. (24x16).

(Institutul de Istorie Universală).
651. —-Iorga (N.), Cuvântarea D-lui Consilier regal N. Iorga președintele Co-
misiunii Monumentelor Istorice, la reașezarea în mormânt a rămășițelor lui Mircea I-iu
I/
Domn al Țării-Românești. 15 Maiu 1938. 2 f. (24x16). (Așezământul tipografic „Datina

Românească” Vălenii-de-Munte. Prahova).
S
652. — Iorga (N.), Dialognes greco-turco-italiens en i?8g. Bernardino Pianzola.

IA
„Revue historique du Sud—Est europeen”, XV (1938), p. 226—227.
653. — Iorga (N.), L'enquite d’unvoyageur anglais ă Constantinople sur FUnion

des Principantes. „Revue Historique du Sud-Est europeen”, XV (1938) p. 126—136.
U
654. — Iorga (N.), L'esprit franșais au XVIII-e siecle en Autriche—Conferen-

ces. — Bucarest 1938. (Imprimerie „Datina Românească” Vălenii-de-Munte). 48 [-—49]
BC
RY
BIBLIOGRAFIE
427
RA
P* (23x16). (Extrait de la ,,Revue Historique du Sud-Est europcen” n-os 1—3 et 4—6,
1938 [p. 1—33, 97—112]).
655- IORGA (N.), Cei mai mici frați ai noștri : Romanii ,.Ladini". Conferință
la radio (30 Septembre). [București] 1938 (Tipografia ,,Universul”, clișee Marvan, execuție
LI B
la „Datina Românească din Vălenii-de-Munte”). 16 p. + XVII pl. af. d. t.
656- — IORGA (N.), Un mare gânditor italian despre luptele din Sud-Estul Eu
ropei : Giambattista Vico, de —. [București 1938]. 14 p. Acad. Rom. Mem Sect. Ist.
seria III. tom. XIX, mem. 24.
Y
657- — IORGA (N.), Hotare și spații noționale. Conferințe la Vălenii-de-Munte
T
J93S.—Lucrate de D-ra M. Oprea, la Școala de Misionare — 1938 (Așezământul tipo
grafic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Frahova). 1 L+148 p. (24—16).
SI
658. — IORGA (N.), începuturile istoriei universale la Români, de —-. București
1938. 32 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III. tom. XX. mem. 4.
ER
659. — Iorga (N.), Zece inscripții de mormânt ale Mavrocordaților, de —•. [Bu
curești 1938]. 9 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XX, mem. 1.
663. — Iorga (N.), Istantanee venețiane. București 1938 (Monitorul Oficial și
IV
Imprimeriile Statului, Imprimera Națională). 13 p. (23x16. (Extras din „Revista Fun
dațiilor Regale”, Nr. 9 Septemvrie 1938).
UN
661. -—IORGA (N.), întinderea spre Răsărit a Moldovei lui Ștelan cel Mare—-cu
prilejul unei inscripții — , de—.București 1938. 8 p.f-i pl. af. d. t. Acad. Rom. Mem.
Secț. Ist, seria III. tom. XX, mem. 15.
662. — IORGA (N.), Lipsuri și îndreptări ploeștene. Conferință ținută fa Ploești
AL
{30 Octombre 1938). Vălenii-de-Munte 1938) „Datina Românească”) 12 p. (23Xr6).

(Extras din „Cuget Clar” 1938).
663. —-IORGA (N.), Ludovic al XlV-lea—-o conferință la Institutul frances. „Re
TR
vista Istorică”, XXIV (1938), p. 1—14.

664. — Iorga (N.), Lupta științilică împotriva dreptului românesc. Conferință la
adunarea „Astrei” la Abrud. 1 Septembre 1938. București 1938, 30 p. (23x16).
EN
665. — IORGA (N.), Maramurășul nostru, Conferință la radio (21 Decembre 1938).
Vălenii-de-Munte 1938],.Datina Românească”, 10 p. (23x16). (Extras din „Revista
Istorică” anul al XXV-lea, n-le 1—3).
/C
666. — Iorga (N.), Du nouveati sur Marco Antonio Canini. „Revue Historique
du Sud-Est europeen”, XV (1938), p. 136—141.
667. — IORGA (N.), Nou despre Nicolae Milescu, „Revista Istorică”, XXIV
(1938), p. 119.
SI
668. —■ Iorga (N.), Un ordin domnesc din IJ9J de a se scrie istoria și geografia
țării. „Revista Istorică”, XXIV (1938), p. 289—292.
IA
669. —-IORGA (N.), L’origine et la patrie premiere des Roumains. Reponse ă une
agression. Bucarest r938. (Imprimerie „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Rou-
manie). 38 p. (24 x 16,5).
U
670. — Iorga (N.), Originea și desvoltarea statului austriac, zece lecții făcute ta
Iași în 1917, de—.Ediția Il-a. București 1938 („Bucovina”) I. E. Torouțiu). 134
BC
—135] P- (24x16). (Institutul de Istorie universală).

RY
RA
671. — IORGA (N.), Paralelisme helveto-române, de—.[București 1938]. 12 p.
Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III. tom. XX, mem. 17.
672. — Iorga (N.), Un pensatore politico italiano all’epoca del Risorgimento :
LI B
Marco Antonio Canin’. Bucarest 1938 (Imprimerie „Datina Românească”, Vălenii-de-
Munte, Roumanie). 28 p. (24x16,5). Extrait du „Bulletin de la section historique de
l’Academie Roumaine”, tome XX, 1938 [p. 69—94]).
673. — Iorga (N.), Les permanences de l'histoire. Communication au Congres
internațional d’histoire â Zurich. Bucarest 1938 (Imprimerie „Datina Românească”,
Y
Vălenii-de-Munte, Roumanie). 20 p. (24x16,5). (Extrait de la „Revue Historique du
T
Sud-Est europeeen”, 1938, n-os 7—9 [p. 205—222]).
674. — Iokga (N.), Poesia francesă asupra monumentelor istorice românești.
SI
„Bul. Com. Mon. Ist.”, XXXI (1938), p. 78.
675. — IOKGA (N.), Politica lui B:ust și Românii. „Revista Istorică”, XXIV
ER
(1938), p. 250—253.
676. — IOKGA (N.), Poporu' Rzmânesr și Mare". Conferință la Uniunea Navală.
Vălenii-de-Munte 1938 („Datina Rqomânească”) 19 p. (23,5x16). (Extras din „Revista
IV
Isterică” anul al XXIV-lea [1938], l -rele 4—6 [p. 97—113Ț).
IOKGA (N.), Poporul Românesc și Marea. Conferință ținută de N. Iorga la Liga
Navală Română. Vălenii-de-Munte 1938 („Datina Românească”) 19 p. (24x16,5).
UN
(Liga Navală Română). [Altă ediție],

677. — Iorga (N.), Un post al latinității în lumea germanică : Austria, de —. [Bu
curești 1938]. 13 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XX, mem. 8.
AL
678. — Iorga (N.), Despre preclasicism—Conferință la Institutul Frances.—

„Revista Istorică”, XXIV (1938), p. 213—222.
679. —-Iorga (N.), Prenumranți la 1828. „Revista Istorică”, XXIV (1938),
TR
p. 122—125.
680. —■ Iorga (N.), Principiul naționalităților și greșelile lui Bismarck, de —
[București 1938], 16 p. Acad. Rom. Mem. Secț. Ist., seria III, tom. XX, mem. 18.
EN
681. —-IORGA (N.), Procedări de critică greșite ale unei ,,școli noi'’. „Revista
Istorică”, XXIV (1938). p. 321—329.
682. —-Iorga (N.)_ Răsbunarea pământului. Tragedie antică în 3 acte pentru
/C
teatrul în aier liber. Vălenii-de-Munte 1938. (Așezământul tipografic „Datina Româ

nească”). 30 [—31] p. + 5 pl. (24x16).
683. — Iorga (N.), Războiul Crimeii într'o mărturie engleză uitată. „Revista
Istorică”, XXIV (1938), p. 238—241.
SI
684. — Iorga (N.), Recherches dans les Archives Royales de la Haye, par—-.
Acad. Roum. „Bulletion de la Sect. Hist.”, XX (1938), p. i-—8.
IA
685. —-Iorga (N.), Une revelation : le Marechal von Mackensen parle... Bucarest
1938 (Imprimerie „Datina Românească”. Vălenii-de-Munte). 19 p. (22,5x16). (Extrait
de la „Revue historique du Sud-Est europeen”, [XV] 1938, n-os 10—12 [p. 321—337]).
U
686. — Iorga (N.), Despre revoluția dela 1848 în Moldova, de—.București 1938,
50 p. Acad. Rom. Mem. Secț. Ist. seria III, tom. XX, mem. 2.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 429
687. —-Iorga (N.), La Romania alia Biennale di Venezia 1938. [Vălenii-de-
RA
Munte 1938]. XII p. + 7 f.4-25 pi. af. d. t. (25,5x18). (,.Datina Românească”).
688. — Iorga (N.), Românismul în trecutul Bucovinei, de-—-.București 1938. (A-
șezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Prahova). 426 p. (19 x
LI B
12,5). (Publicațiile Mitropoliei Bucovinei supt I. P. S. S. Mitropilitul Visarion).
[Cuprinde *. Neamul Românesc din Bucovina, București 1905, Bucovina subt
Austria, și Inscripții bucovinene],
689. — IORGA (N.), Rostul lui Mircea-Vodă I-iu. Cuvinte rostite la mănăstirea
Cozia, cu prilejul reînhumării rămășițelor Domnului Țării-Românești la 15 Maiu 1938
Y
de—.1938 (24x16). (Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte,
T
Prahova. [Extras din „Revista Istorică”, XXIV (1938), p. 155-—160].
690. — Iorga (N.), Scrisori din vremea lui Vasile Alecsandri. (Din colecția In
SI
stitutului de Istorie 'Universală), publicate de—.„Revista Istorică”, XXIV (1938), p.
231—238.
ER
691. — Iorgâ (N.), Sensul ,,Gazetei Transilvaniei", de—.[București 1938], 8 p.
Acad. Rom. Mem. Secț. Ist. seria III, tom. XX, mem. 13.
692. — Iorga (N.), Despre Slătineni. „Revista Istorică”, XXIV (1938), p.
IV
329—332.
693. — IORGA (N.), Une source negligee sur l'histoire contemporaine de la Grece.
UN
„Revue historique du Sud-Est europeen”, XV (1938), p. 47—49.
694. — IORGA (N.), Du nouveau sur quelques termes latins concernant VEglise
et ses jetes, „Revue historique du Sud-Est europeen”. XV (1938). p. 124—126.
695. — Iorga (N.), Din tesaurul de artă botușănean, „Bul. Corn. Mon. Isr.”
AL
XXXI (1938), p. 1—21.

696. —IORGA (N.), Entre la Turquie moderne et Ies Empires chretiens de recu-
peration. Bucarest 1938 (Imprimerie „Datina Românească” Vălenii-de-Munte, Rou-
TR
manie), 71 p. (24x15,6). (Extrait de la „Revue Historique du Sud-Est europeen” [XV]

n-os 4—6 et 7—9, 1938 [p. 142—-168, 227—-269].
697. — Iorga (N.), Vasile Alecsandri, studen' în medicină, de—.București 1938

EN
5 p.+III pl. af. d. t. Acad. Rom. Mem. Secț. Ist. seria III, tom. XX[, mem. 6.
698. — Iorga (N.), ,,Algebra" lui Gobdelăs. „Revista Istorică”, XXV (1939)
P- I55—I57-
/C
699. — Iorga (N.), Veche artă moldovenească în ținutul Neamțului, „Bul. Corn.
Mon. Ist.”, XXXII (1939), p- 1—14.
700. — IORGA (N.), Basele populare ale oricării mișcări din Balcani'—Confe
rință ținută la 3 Martie 1939,— București 1939. (Așezământul tipografic „Datina Ro
SI
mânească”, Vălenii-de-Munte, Prahova). 25 p. (24x16). (Institutul Sud-Est european).

701. — IORGA (N.), Biserici dâmbovicene. „Bul. Corn. Mon. Ist.” XXXII (1939),
IA
P- 35—46.
702. — IORGA (N.), Ce e Bizanțul — Conferință la Universitatea liberă (Mart
1939). București 1939. (Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte,
U
Prahova). 22 p. (24x16,5).
BC
RY
RA
702.—Iorga (N.), Une brochure de Paul Bataillard. „Revue historique du Sud-
Est europeen”, XVI (1939), p. 310—314.
704. —-Iorga (N.), Călătoria în România a contesei Dash. ,,Revista Istorică”,
LI B
XXV (1939), P- 215—217.
705. —-IORGA (N.), i. ,,Calicii” lui Mihai Viteazul. 2. Zavira și opusculul Tui
Dimitrie Cantemir despre lupta între Cantacuzini și Brâncoveni, de—. București 1939.
7 p.-|-i pl. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XXI, metn. 2.
Y
706. — IORGA (N.), O nouă carte despre Curtea-de-Argeș. ,,Bul. Com. Mon. Ist.”,
XXXII (1939), p. 141—142.
T
707. — IORGA (N.), Cetatea Silistrei la 1829. ,,Bul. Com. Mon. Ist.”. XXXII
SI
(1939). p- 186+1 pl.
708. — IORGA (N.), Ce înseamnă astăzi concepția istorică. Lecție de deschidere
ER
dela Universitatea din București (31 Octombre 1938). Vălenii-de-Munte 1939 („Datina
Românească”). 13 p. (23x15,5). (Extras din „Revista Istorică” anul al XXV-lea, [1939]
n-le 1—3) [p. 1—13]).
709. — IORGA (N.), Considerații noi asupra rostului Secuilor. — Conferință la radio
IV
(1938) — București 1939. (Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-
Munte, Prahova). 9 p. (24 x 16). [Extras din Revista Istorică, XXV (1939), p. 134—-I4i]j
UN
710. — IORGA (N.), Contribuții la legăturile literare românești cu Rușii și Ungurii

de —.[București 1939]. 8 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XXI, mem. 10
711. —IORGA (X.), La couronne de Hongrie : nouvelles considerations. „Revue
historique du Sud-Est europeen”, XVI (1939), p. 105—106.
L
712. —IORGA (N.), Cugetători români de acum o sută de ani. I. Trei conser
RA
vatori în epoca de unire și consolidare, de—București 1939. 49 p. Acad. Rom. Mem.

Sect. Ist. seria III, tom. XXI, mem. 21.
713. — IORGA (N.), 1. O descoperire privitoare la biserica Sf. Nicolae din Șcheit
NT
Brașovului. 2. încă o formațiune romanică: Luxemburgul, de —-. București 1939, 14 p.

+ II pl. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria II, tom. XXII, mem. 1.
714. — IORGA (N.), Discursuri parlamentare. Volumul l-iu. Partea I-a [—Partea
Il-a — Voi. II]. București 1939 [—-1940] („Bucovina” I. E.Torouțiu), București, — A-
CE
șezământul tipografic „Datina Românească” Vălenii-de-Munte, Prahova). 413 [415]-]

384 + 2 L + 468 p. (24,5x16,5).
715. — Iorga (N.), Pour eclairer M. Domanovszky par Ies siens. „Revue histori
que du Sud-Est europeen”, XVI (1939). p. 34—-43.
I/
716. — Iorga (N.), Două dovezi de iubire pentru Italia — Conferințe la București—-
S
I. Poesia populară italiană; II. Despre teatrul lui Goldoni. 1939. (Așezământul tipografic
„Datina Românească”, Vălenii-de-Munte). 24 p. + i2 12 pl. h. t. (Din revista „Cuget
IA
Clar”).
717. —IORGA (X.), Dora d'Istria și Romînii. „Revista Istorică”, XXV (1939).
p. 146—147.
U
718. —-IORGA (N.), O eresie [Keramopulos, Etnografia Cuțovlahilor']. „Revista

Istorică”, XXV (1939). p. 289—,292.
BC
RY
BIBILOGRAFIE 43 L
RA
7*9. — IORGA (N.), Etudes byzantines, I [—II]. Bucarest 1939 [—1940], (Im
primerie „Datina Romanească”, Vălenii-de-Munte, Roumanie). 4 £. + 354 p. — 1 f+450
[—451] P- (24,5x16,5). (Institut d’etudes byzantines).
72°-— Iorga (N.), Frederic II, roi de Prusse el l’influence franțaise. Conferences
LI B
donnees en Sorbonne, 30 mai—i-er juin 1939. Bucarest 1939. (Imprimerie „Datina Ro
mânească”, Vălenii-de-Munte, Roumanie). 1 f. 4- 50 p. (24x16,5). [Extras din Revue
Historique du Sud-Est europeen, XVI (1939), p. 201—250].
721. — [IORGA (N.), ] Harold Temperley. „Revue historique du Sud-Est europeen”,
Y
xvi (1939). p- 303—304-
722. — [IORGA (.N), ] L'Institut franțais d'etudes byzantines ă Bucarest. „Revue
T
historique du Sud-Est europeen”, XVI (1939), p. 299—302.
SI
723. — Iorga (N.), Pentru înțelegerea neutralității noastre {1915) și a situației
de azi țață de Bulgaria, precum și a rostului nostru în Războiu, „Revista Istorică”, XXV
ER
(1939), p- 197—208.
724. —Iorga (N.), Istoria Bucureștilor. București 1939 (Monitorul Oficial și
Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională) 2 f.4-397 [—399] p. (25x17,5). (Editura
Municipiului București). IV
725. •— Iorga (N.), O nouă istorie universală: a d-lui Corrado Barbagallo. „Re
vista Istorică”, XXV (1939)- 'p- 293—-315.
UN
726. — Iorga (N.), In legătură cu o,,călăuză" necunoscută a maiorului D. Pa-

pazoglu. „Bulet. Corn. Mon. Ist.”, XXXII (1930), p. 145—151.
727. ■— Iorga (N.), Lettres du conseiller russe Barozzi concernant Ies negociations
pour la paix de Bucarest. „Revue historique du Sud-Est europeen”,XVI (1939), p.264—273
L
728. —IORGA (N.), Pe vechea linie romană Reims-Trier. București 1939 (Moni
RA
torul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). 16 p. (23x16). (Extras

din „Revista Fundațiilor Regale”. Nr. 8, August 1939).
729. —- Iorga (Nicolae), In luptă cu absurdul revizionism maghiar. Oradea 1939.
NT
(Tipografia Diecezană). 1 f.4-79 [—81) p. (20x14).

730. — IORGA (N.), Cel din urmă manuscript de datină artistică în Muntenia.
„Bul. Corn. Mon. Ist.”, £XXII (1939), p- 133—140.
CE
731. — IORGA (N.), Maramurășul nostru (Conferință la radio a d-lui N. Iorga

21 Decembre) [1938]. „Revista Istorică”, XXV (1939). p- 49—56.
732. — IORGA (N.), Un martur german al timpurilor de prefacere românești [R.
Neumeister] „Revista Istorică”, XXV (1939) P- I4I—146.
I/
733. —-Iorga (N.), încă o mărturie germană a durerilor Marelui Războiu. „Re
S
vista Istorică”, XXV (1939), p- 221—224.

734. —• Iorga (N.)], Une autre „Mitteleuropa", mais franșaise. „Revue historique
IA
du Sud-Est europeen”, XVI (1939), p- 251—-252-

735..—-IORGA (N.), Moartea lui Alexandru. Dramă în cinci acte. București 1939.
U
76 [—77] p. (24 X 16,5). (Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte.

Prahova).
BC
RY
RA
736. '—■ IORGA (N.), Neamul Românesc în Ardeal și Țara Ungurească la 1906.
[Ediția II], București 1939 (Inst. arte grafice ,,Lupta”, N. Stroilă”). 472 p.+93 ilustr.
h. t. (24x16,5). (Editura Ministeriului de Interne).
737. ■— IORGA (N.), Necesitatea cunoștințelor istorice, Conferință la Radio (13
LI B
Ianuar 1939). Vălenii-de-Munte 1939 („Datina Românească”). 8 p. (24x16,5). (Extras
din „Cuget Clar” 1939).
738. — IORGA (N.), Cum a fost ocupația din 1916—8—o mărturie germană —
Vălenii-de-Munte 1939 („Datina Românească”) 13 p. (23,5x16). (Extras din „Revista
Y
Istorică” anul al XXV-lea [1939], n-le 1—3 [p. 34—44]).
T
739. — IORGA (N.), Un vieil ouvrage sur Pierre-le-Grand, „Revue historique du
Sud-Est europeen”, XVI (1939), p. 252—253.
SI
740. — Iorga (N.), Paralelisme și inițiative de istorie universală la Români, de—.
București 1939. 21 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XX, mem. 20.
ER
741. -—IORGA (N.), Paul Lindau în România, „Revista Istorică”, XXV (1939)
p. 245—249.
742 — IORGA (N.), Toate poesiile lui N. Iorga adunate de elevele sale și lucrate
IV
de misionarele M. Oprea și M. Bobu. Voi. I (—1917). Vălenii-de-Munte 1939. 1 f.4-276.
(Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Prahova).
UN
743. —-IORGA (N.), O prefață greacă închinată lui Alexandru-Vodă Ipsilanti,

Domn al Moldovei. „Revista Istorică”, XXV (1939), 344—346.
744. — IORGA (N.), Un profet de dynastie prussienne en Pologne. „Revue his
torique du Sud-Est europeen”, XVI (1939), p- 287—288.
L
745..— IORGA (N.), Un profet de mariage grec, ă Venise, du jutur prince de Mol-
RA
davie, Constantin Duca. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XVI (1939), P- 162—163.
746. —-IORGA (N.), O rarisimă carte de gramatică francesă în grecește închinată
unor fii de boier moldovean, „Revista Istorică”, XXV (1939), p. 331—333-
NT
747. — Iorga (X.), Regele Cristina. Dramă în cinci acte. București 1039. 79
[__ 81] p. (22,5x14). (Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte,
Prahova).
CE
748. — IORGA (N.), România mamă a unității naționale cum era până la 1918.
I. România „Munteană”. [-—II. Moldova și Dobrogea]. Ilustrații — după fotografii-—
de Liliana Iorga. București 1939 [—1940]. (Așezământul tipografic „Datina Românească”. •
Vălenii-de-Munte, Prahova). VII [—XIIJ+434 [—4371 P- +H pL a. d. t. ; 399 [—403].
I/
p.4-20 pl. a. d. t. (24,5x16,5). [Pe copertă: România cum era până la 1918, care se
păstrează la Voi. II și pe foaia de titlu].
S
[Cuprinde : Drumuri și orașe din România și Sate și mănăstiri din România, în.
IA
altă ordine],
749. — Iorga (N.), Romanitatea din jurul Brașovului, (Conferință ținută la Liga
Culturală din Brașov). „Revista Istorică”, XXV (1939)- 358-—367.
U
750. -—IORGA (N.), Les Roumains et l'idee de la croisade au commencement du .

XVII-e siecle. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XVI (1939), p- [I4-
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 433
751- — IORGA (N.), Scrisoarea lui Todleben despre luarea Plevnei. „Revista Is
RA
torică”, XXV (1939) p- 148—155-
752. -—• Iorga (N.), O scrisoare către Petru-Vodă Șchiopul (1587) și un alt Nicolae
Mavrocordat, „Revista Istorică”, XXV (1939), p. 132—134.
LI B
753. -—-IORGA (N.), State și națiuni. Conferința la Radio a D-lui Profesor N.
Iorga — 24 Februarie 1939 — [București 1939] (Tip. „Universul”). [Foaie volantă, 5
coloane], (43,5x36,5).
754. — Iorga (N.), Ceva nou despre studiul istoriei universale la Romîni pe la
Y
1840. „Revista Istorică”, XXV (1939) p. 60—-65.
T
755. —-IORGA (N.), Taina lui Mihai Viteazul și rostul istoric al Ardealului.—•
Conferință la Alba-Iulia, 10 Decembre 1938.-—„Revista Istorică”, XXV (1939), p.
SI
101—114.
756. -—-Iorga (N.), Tennyson. Conferință la Societatea Anglo-Română. Bucu
ER
rești 1939 (Așezământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte. Prahova).
17 P- (23.5x16).
757. —Iorga (N.), Textes post-byzantins. I. Chroniques de Constantin Mauro-
IV
cordato et de son fils Alexandre. II. Lettres des Patriarches d'Antioche aux Princes rou-
mains du XVIII-e siecle. Bucarest 1939. (Imprimerie „Datina Românească”, Vălenii-
de-Munte). 86 p. (24 x 16,5). (Institut d’Etudes byzantines).
UN
758. —-IORGA (N.), Un voyageur anglais â Constantinople pendant la guerre de

•Crimee. „Revue historique du Sud-Est europeen”. XVI (1939), p. 305—310.
759. — Iorga (N.), Encore un voyageur en Orient. „Revue historique du Sud-
Est europeen”, XVI (1939), p. 106—-108.
AL
760. — Iorga (N.), Adevărul asupra trecutului și prezentului Basarabiei. Tra-

■ducere de D-na Dorina Florian, Profesoară. București 1940 (Tipografia ziarului „Uni
versului”, Str. Brezoianu, No. 23—25). 78 p. (19—12,5).
TR
761. — Iorga (N.), Afirmarea vitalității românești.—• Conferințe la cursurile de

vară din Vălenii-de-Munte 1939. Resumat de ascultătoare. Lucrat de Maria Oprea și
Maria Bobu, Vălenii-de-Munte, 1940. 61 [—63’' p. (24x16,5).
EN
752. — IORGA (N.), Un amico della rivincita ungherese : Lilio Cialdea e !auto~
nomia transilvana. Bucarest 1940. 11 p. (21x13,5).
753. — Iorga (N.). 0 carte de gândire conservatoare românească, de—. București
/C
1940. 15 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XXIII, mem. 1.
754. — IORGA (N.), Cărți neașteptate, de—București 1940. 16 p.. Acad. Rom.
Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XXII, mem. 13.
SI
755- — IORGA (N.), Choses de Turquie dans des Memoires allemands de la moitie
du XlX-eme siecle. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 366—382.
IA
756. — Iorga (N.), Comemorarea lui Ștefan-cel-Mare. Conferință la conducerea

preniilitarilor (Maiu 194°)- București 1940 (Așezământul tipografic „Datina Românescă”
Vălenii-de-Munte, Prahova). 10 p. (24x16).
U
757- — IORGA (N.), Pour comprendre la situation actuelle de la Roumanie, „Revue

historique du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 236—241. [Nota : „Traduction d’uri
BC
article par dans la Free Europe jje Londres”].

RY
RA
758. — Ioega (X.), Concepția Românească a ortodoxiei. Conferință ținută în
ziua de 13 Ianuarie 1940 la societatea „Femeilor ortodoxe” [București 1940], (Editura
„România”). 32 p. (16x11,5).
759..—-IOEGA (X.), Ce durează? Conferință la Liga Culturală din Brașov (Oc-
LI B
tombre 1939). Vălenii-de-Munte 1940. 15 p. (24x16,5). (Extras din „Cuget Clar”).
760. — Ioega (X.), Confesiune și nație. „Revista Istorică”, XXVI (1940), 152—
154-
761. — [Ioega (X.)], Despre cronica lui Constantin Stolnicul Cantacuzino. „Re
Y
vista Istorică”, XXVI (1940), P- 341—343-
T
762. — IOEGA (X.), Desvoltarea imperialismului contemporan. Lecții la Univer
sitatea din București, I [—II].' București 1940 (Tipografia Ziarului „Universului”, str.
SI
Brezoianu No. 23—25). 256—454 [—456] p. (16x11,5).
763. — [IOEGA (N.)l, Vn discours iacobin â la Sublime Porte — Vieux souvenirs :
ER
un document. — „Revue historique du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 228—230.
764. — IOEGA (X.), Eminescu în și din cea mai nouă ediție, de—. București
1940. 24 p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III. tom. XXII, mem. 9.
IV
765. — IOEGA (N.), ,,Espace vital” hongrois et necessites organiques transylvailies.
„Revue historique du Sud-Est europeen”, XVII (1940) p. 241-—243.
UN
766. — Ioega (N.), Une nouvelle etude sur la permanence roumaine en Dacie,
„Revue historique du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 333—334.
•șir].-—IOEGA (N.), Ea fin de l'armee de Mackensen, d'apreS le capitaine Max
Luyken. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XVII (1940). p. 44—50.
L
768. — IOEGA (X.), Genealogies de boîars et officiers roumains de Bessarabie.

RA
„Revue historique du Sud-Est europeen”, XVII (1940) p. 208—211.

769. — IOEGA (X.), Generalul rus Monchevici și războiul românesc. „Revista
Istorică”, XXVI (1940). p. 105—iii.
NT
770. — Ioega (N.), Ce a fost la ,,24 Ianuar” și ce trebuie să fie azi. Conferință la
24 Ianuar ținută pentru Liga Culturală. București 1940. (Așezământul tipografic „Datina
Românească” Vălenii-de-Munte. Prahova). 20 p. (24x16).
CE
771. — IOEGA (N.), Pentru începuturile limbii noastre: limba romană din umbra
catacombelor. „Revista Istorică”, XXVI (1940), p. 209—212.
772. — IOEGA (X.), O încercare zădarnică de înviere [T. Maiorescu] —- Conferință—•
București 1940 (Așezământul tipografic „Datina Românească’, Vălenii-de-Munte, Pra
hova), 15 p. (24x16,5).
I/
773. — IOEGA (N.), încercări austriece de anexiune a țărilor noastre, de—.Bu

S
curești 1940. 24. p. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XXII, mem. 20.
774. — IbEGA (X.), Individualism și solidarism în desvoltarea istoriei, ăe-—.Bu
IA
curești 1940. (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Xațională). 11 p

(24,5x16,5). (Anal. Acad. Rom. Mem. Secț. Ist. seria III, tomul XXIII, mem. 3).
775. —IOEGA (X.), 0 îndreptățire a ,,politicii de resistență” din 1919. București
U
1940 (Așezământului tipografic „Datina Românească” Vălenii-de-Munte, Prahova).

6 [—7] p. (24x16,5). [Extras din „Revista Istorică”, XXVI (1940), 63—67.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 435
776. — IORGA (N.), îndreptări noi în concepția epocei contemporane. Lecții la
RA
Academia de comerț. — După note stenografice.—București 1940. (Tipografia ziarului
„■Universul” str. Brezoianu, No. 23—25). 274-—528 [539] p. (16x11,5).
777. — IORGA (N.), Encore une vieille histoire de l'Empire Ottoman. „Revue his-
LI B
torique du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 332—333.
77®- ‘’ IORGA (N.), Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie. I.

I—II]. 2-e edition. Bucarest 1940 (Imprimerie „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte,
Roumanie). 364 p. + 21 fig. af. d. t. ; 356 [—359] p. + 22 fig. af. d. t. (19x12,4).
Y
779-—/ORGA (N.), Istoria Europei în învățământul american. „Revista Istorică”
XXVI (1940), p. 212—-217.
T
780. — IORGA (N.), Une lettre de Bucarest {1836). „Revue historique du Sud-Est
SI
europeen”, XVII (1940), p. 363—365.
ER
781. — Iorga (N.), Deux lettres grecques de Sultans. „Revue historique du Sud-
Est eupropeen”, XVII (1940). p. 1—6.
782. —IORGA (N.), Lettres d’Omer-Paclia et de sa familie. „Revue historique

du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 325—331.
IV
782. —IORGA (N.), Quelques lettres sur le conflit bulgaro-roumain de 1914. — Rap-
ports du ministre de Grice en Roumanie. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XVII
UN
(1940). P- 335—33®.
784. — Iorga (N.), Un livre d’interpretation de la Turquie. „Revue historique
du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 224-—228.
AL
785. -—IORGA (N.), Un livre du pere d’Andre Chenier sur l’Empire Ottoman.
„Revue historique du Sud-Est europeen”, XVII (1940). p. 7—16.
786. — Iorga (N.), Două mărturii despre Românii din Ardeal și Banat la 'jumă
TR
tatea secolului trecut. Un Maghiar și un Engles. „Revista Istorică”, XXVI (1940), p

260—277.
787. — IORGA (Miklos), A nemzetek kozott levd gyulolkodes ellen Romdnok es Ma-
EN
gyarok. Forditotta Ișfan Crisztina es Foszto Olga ( = Contra dușmăniei dintre neamuri ;
Românii și Ungurii, tradusă de —). București 1940. (Monitorul Oficial și Imprimeriile
Statului, Imprimeria Națională). 28 p. (23x16).
/C
788. — Iorga (N.), Observații și probleme bănățene, de—. București 1940. (Moni
torul Oficial și Imprimeriile Statului. Imprimeria Națională), 118 [—120] p. +XI p. -|-
1 hartă af. d. t. (24x17). (Academia România. Studii și cercetări XL).
789. —Iorga (N.), Un om, o metodă și o școală, București 1940. (Așezământul

SI
tipografic, Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Prahova). 1 f. 4-21 p. (24x16).

[Extras din Revista Istorică, XXVI (1940). p. 1—21].
IA
790. — [IORGA (N.)], 0 operă necercetată a lui Vaillant. „Revista Istorică”, XXVI
(i94°) P- 332—336.
791. — IORGA (N.), Opinions franșaises sur Ies Roumains â l’epoque de la guerre
U
de Crimee. „Revue historique du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 18—29.

BC
RY
792. — IORGA (N.), Originea și desvoltarea istoriei universale. Conferință la des
RA
chiderea anului 1938—9. București 1940. (Așezământul tipografic ,.Datina Românească”,
Vălenii-de-Munte, Prahova). 25 p. (24x16,5. (Institutul de Istorie Universală).
793. — Iorga (Niccolo), Orizzonte italiano. Tradizioni nel Sud-Est europeo e mis-
LI B
sione latina. Bucarest 1940. (Tipografia ,,Datina Românească”, Vălenii-de-Munte (Ro-
menia). 53 [—55] p. (24x16). (Istituto per lo studio dell’Europa Sud-Orientale).
794. — IORGA (N.), Nouveaux ouvrages historiques allemands. „Revue historique
du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 97—108.
Y
795. —• Iorga (N.), Pages sur Ies droits des Roumains dans Ies provinces ajoutees
depuis 1918 au territoire de l’Ancien Royaume. Bucarest 1940 (Monitorul Oficial și Im
T
primeriile Statului. Imprimeria Națională). 76 [—-77] p. (23x16).
SI
796. — Iorga (N.), Două pagini din istoria Fanarioților. București 1940, 16 p.
Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III, tom. XXII, mem. 17.
ER
797. Iorga (N.), H. Ilopra, Ilpauâ o nponiaoM h HacrosnueM Beccapa6nn. Ilepene.ieHo
co Bioporo <|ipaHHj’3<'icaro itaâHita [=Adevărul asupra trecutului și prezentului Basarabiei
Traducere după a doua ediție franceză (de Valeria Donici-Costăchel)]. BvxapeeT 1940
(Tipografia ,.Litera”, str. Gogu Cantacuzino, 76). 62 p. (21x13).
IV
798. —- Iorga (N.), Problema basarabeană și problema unirii Principatelor la
1855—1859. —- In dosul cărților diplomației — , — de—. Anal. Acad. Rom. Mem. Sect.
UN
Ist. seria III, tom. XXIII, mem. 12.

799. —- Eschyle, l'rometeu înlănțuit. Tragedie în patru perdele și două tablouri.
Prologul și traducerea de N. Iorga. București 1940. 46 [•—48] p. (24x16,5).
AL
800. — Iorga (N.). [L« rapt de la Bessarabie}. ,,Revue historique du Sud-Est

europăen”, XVII (1940), p( 289-—294.
801. — Iorga (N.), Reclifications sur la ,,Question de Transilvanie”. Reponse

TR
â un article de M. Korniss Gyula professeur ă l'Universite de Budapest. Bucarest 194°

(Monitorul Oficial și Imprimerile Statului, Imprimera Națională), 13 p. (23x16).
802. — Iorga (N.), Relations hispano-roumaines au XVI-e siecle. „Revue his
EN
torique du Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 230—236,
803. — Iorga (N.), Revelații toponimice pentru istoria neștiută a Românilor. I.

Teleormanul, de—.București 1941. 18 p. Anal. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. seria III,
/C
tom. XXIII, mem. 14.
804. — IORGA (N.), Romînii într'un dicționariu de geografie frances la 1804. „Re
vista Istorică”, XXVI (1940), p. 241—244.
SI
805. —IORGA (N.), Știri noi cu privire la mișcarea grecească din 1821. „Revista
Istorică”, XXVI (1940), p. 52—59.
IA
806. — Iorga (N.), Ce este Sud-Estul european. Conferință ținută pentru In
stitutul Sud-Est european. București 1940 (Așezământul tipografic „Datina Românească’
Vălenii-de-Munte, Prahova). 14 p. (24x16).
U
807. —-IORGA (N.), Țări românești în forma lor de artă populară și religioasă.
„Bul. Corn. Mon. Ist.”, XXXIII (1940), p. 49—67.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE 437
RA
808. — Iorga (N.), Vederi ardelene în cartea unui Engles [Charles Boner]. „Bul.
Corn. Mon. Ist.” XXXIII (1940), p. 1—4.
809. — Iorga (N.), La verite sur le passe et le present de la Bessarabie, par — .
Troisieme edition. Bucarest 1940 (Imprimerie „Datina Românească”. Vălenii-de-Munte,
LI B
Roumanie). 1 f.4-75 [—77] p. (19,5 x 12).
810. —-Iorga (N.)., încă un volum de „însemnării” al lui T. Maiorescu. Bucu
rești 1940. (Așeazământul tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, Pra
hova). 9 p. (24x16,5). [Extras din „Revista Istorică” XXVI (1940), p. 31—•37'].
Y
811. —-Iorga (N.), Encore un voyageur allemand en Orient. „Revue historique
de Sud-Est europeen”, XVII (1940), p. 204—208.
T
812. — Iorga (N.), Un voyageur franțais en Orient (i86g). „Revue historique
SI
du Sud-Est europeen”, XVII (1940), 201—204.
813. —-Iorga (N.), „Le voyageur franțais“ al abatelui Ioseph Delaporte în traducere
ER
moldovenească (1785), text publicat cu o introducere și note de —.București 1940 (Mo
nitorul Oficial și imprimeriile Statului. Imprimeria Națională). 195 p. (24x17). (Aca
demia Română. Studii și cercetări XLII).
IV
814. —Iorga (N.). Un oraș românesc din Ardeal. Condica Hațegului, 1725—1847.
publicată cu o introducere de —. București 1941. (Monitorul Oficial și Imprimeriile.
Statului. Imprimeria Națională). 131 p. 4-IX pl. af. d. t. (24 x 17). (Academia Ro
UN
mână, Studii și cercetări, XLIX).
815. — Iorga (N.), Preface ă une „Historiologie”. Pages posthumes. Acad. Roum.
Bulletin de la section historique, XXII (1941), p. 5—12.
AL
IV. BIBLIOGRAFIE VECHE

1. Cărți
TR
816. — [Anonim]. Denkschrift der Uwiversităts-studierenden Rumâniens iiber die

Lage der Rumânen in Ungarn und Siebenbtirgen. Bucarest 1891 (Lito-tipografie Carol
Gobl, 16, strada Doamnei, 16). 56 [—57] p. (27x21).
817. —-[Anonim]. Memorandum compose et publie par le Comite elu par l’Assem-
EN
blee Generale des representants des electeurs roumains tenue ă Hermannstadt le 12, 13, et
14 mai 1881. Par's 1883 (E. Dentu, libraire-editeur, Palais-Royal, Galerie d’Orleans,
13). 1 f.4-94 [—96] p. 23,5x16). (Bucuresci, Tipografia Academiei Române (Laboratorii
/C
Români), str. Academiei, Nr. 20).

818. — Burchi, Sicilianul sau Amorul zugravului. Comedia într’un act. Tra
dusă de D. I. Burki și tipărită din fondul D. Căminarului I. Otitilișanu. București 1836.
(In Tipografia lui Eliad). 47 p. (18,5x12,5'.
SI
819. — [Enăceanu]. Arhiva Episcopiei, Documente originale și copii. Maica Dom

nului de la Dud. Traduse, adnotate și publicate de Ghenadie al Râmnicului. București
IA
1889. (Tipografia Cărților Bisericești). 17 p. (24x16,5). (Sfânta Episcopie a Râmnicului

Noul Severin).
820. — GabrielescU (N.), Ruina Sănnicora din Curtea de Argeș. Studiu archeo-
U
logic de —. Bucuresci 1888 (Tipo-litografia Ed. Wiegand, str. Covaci, 14). 16 p.(25,5 x
17)-
BC
RY
821. — GAIDOZ (Henri..), Românii din Ungaria. Originea, istoria si starea lor
RA
presentă, de—, Traducere de George Moroianu... București 1894. (Lito-tipografia Carol
Cobi, 16, strada Doamnei, 16). 28 p. (23x16). (Extras din Revue de Paris, No. din
15 Maiu 1894).
LI B
822. — MOLIERE. Vicleniile lui Scapin. Comedie în trei acte dela Moliere. Tradusă
de K. Răsti. București 1836. (In tipografia lui Eliad). 122 p. (18,5x12,5).
823. — Moliere. Sgârcitul. Comedie în cinci acte dela Moliere. Tradusă de
I. Ruset. București 1836. (In tipografia lui I. Eliad). 168 p. (18,5x12,5).
Y
824. — Orășanc (Ștefan). Istoria Romîniei Contimporane. Note critice de —.Bu
curești 1900 (Stabilimentul grafic I. V. Socecu, strada Berzei, 59). 67 p. (24 x 16). (Ex
T
tras din „Convorbiri Literare”).
SI
825. — PERIETZIANO-BUZEU, La Transilvanie et son union jorcâe avec la Hongrie,
par —Paris 1870 (Pichon-Lamy et Dewez Libraires-editeurs, 15, rue Cujas 15). 23
ER
p. (24,5x16).
2. Periodice
„Din Moldova” = Din Moldova. Redaeptorul : B. Petriceicu-Haejdîu. Tomul I [—III],

IV
Iașii 1862 [—1863]. (Typografiea Bermann-Pilecki). (24,5x17).
Tomul I (1862), 2 f. -f- 96 p. ; tomul II (1863). 2 f.4-104 p.; to
UN
nul III (1863), 2 f. 4-964-16 p. 4-i pl.
[Schimbări de titluri : Tomul II : ,, Lumina (Din Moldova).
Redaptorul : B. Petriceicu-Hâjdîu”. Tomul III : ,.Lumina. Sciinti.
Literatura. Critica. Redactorul : B. Petriceicu-Hâjdîu”. Indicația
anului de ordine apare numai la tom. III : „Anul I. Trimestrului
AL
III”. Unele articole sunt imprimate cu cirilice], (Lucrat de d-na

Claudia Mihăilescu).
„Foița de istorie și literatură” — Foița de istoria și literatură sub redațiunea lui Bogdană
TR
Petriceicu-Hăjdău. I Martiu [—V Iuliu] 1860. Iassii (Imprimeria

Statului [—Tipografia Buciumului Romanu, strada Goliei No. 943]-
1 pl. 4- 166 col. (22x14). [No. IV : Foit? a de istoria si literatura.
EN
Redesa de Bogdanu Petriceicu-Hasdau],

[Nr. V. coperta p. 4, promite să apară în 20 coloane. La p.
32 se arată că articolele nesemnate sunt ale redactorului].
826. —Adrian (I. V), Poeziea. Mini. „Din Moldova”, II (1863), 8—9.
/C
827. — AlecsanDRI (V.), Poeziea. Visul lui Petru Rares zis Maja. Balada.
„Din Moldova”, II (1863), 82-—-84.
828. — AlecsaNDRI (V.). Poezia. Hristos au înviet ! „Din Moldova”, III (1863),
SI
21—22.
829. — Amfilochie (Episcopul Hotinului), Bibliologica. Din scrierile lui Amjilo-
IA
chie episcopul Hotinului. „Din Moldova”, III (1863), 58—62. [Cuprinde : Despre origina
romana a palmei domnești din Moldova. Pentru măsurile care să obicnuesc în Gheo-
metriea practică].
U
830. — A[LEXANDRESCU] (V[asile] U[reche]). La Luiza. [Versuri]. „Din Moldova”,

II (1863), 9.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE
439
RA
831. A[eexaNDKESCU] (V. U.), O guritla pretiuesce... [Versuri], ,,Din Moldova”,
II (1863), 9.
832-— Bastiat (Fr.), [Sofisme economice] (Trad. B. Hăjdău), „Foița de istorie

și literatură”, I (1860) : 1. Bielsiugu si lipsa, p. 87—92, 113—117; u. Pedeca-isvoru.
LI B
p. 156—159 [va urma],
833. — BeldicBnu (N.), O lacrimă pe ruinele Baei. [Versuri!). „Din Moldova”,

III (1863), 22--- 23.
834. — Bobolinski (L.), Ivonia cetii vitezu [Fragmentu din analele câzâcesci a
Y
lui Leontiu Bobolinski] (trad. B. Hăjdău). „Foița de istorie și literatură” I, (1860),
T
8—16, 33—39-
835- — Costin (Miron), Descrierea Moldovei s'a Muntenii în versuri polone : de
SI
Miron Costin; de pe manuscriptulu autograf din 1684; tradusă și comentată. [Trad. B.
P. Hâjdîu], „Din Moldova”, III (1863), 81—85 [Cuprinde. — Precuvîntarea traducă
ER
torului. I. Traducerea. Despre poporulu Moldovei s’al Țerii Românesci].
836- — [DeSPOT-Vodă], lacob Basilic (Marcliezele, despota Samosului), Bibliolo
gica. Scurtă și adeveratâ povestire despre luarea Terovanei s’a Hesdinului, despre lupta
de la Renty și despre fote cele cu schimbări de noroc petrecute între Imperiali și Franci
IV
pînă la acest an 1555. De marchezele lacob Basilic, Despota Samosului. [Trad. Rascan
Petrul. „Din Moldova”, II (1863), 20—32.
UN
837. — Dosofteiu (Mitropolitul), Bibliologia. Leginda sîntei Parasceve, patrone i
Estului, de mitropolitul Dosoteiu. „Din Moldova”, I (1862), 65—68.
838. —T'ii.aret StravropoleOS, Onorabilului Minister alu Culturilor și alu Instruc-
țiunei Publice... Raport [pentru abonament la Foaia de istoriă și literatură]. „Foița de
AL
istorie și literatură”, I (1860), 33.

839. — Gautier (T.), Norul și Sultan-Ahmet. [Versuri. Trad. V. Pogor], „Din Mol
dova”, II (1863), 60—61.
TR
840. — Gogol (N.), Scrisorile unui nebun (trad. D. A. Holbanu). [va urma].
„Foița de istorie și literatură” I (1860), 77—82.
841. — H[asdeu] A., Notitiâ asupra duoriî opere a lui Cantemiru Vv. „Foița
EN
de istorie și literatură” I (1860), 69.

842. — [HĂJDĂU (B. P.)], Istoria „Foița de istorie și literatură” I (1860) 1—3.
. 843. — HĂJDĂU (B. P.), Cântece ostâsiesci ale Moldovei, „Foița de istorie și
/C
literatură” I (1860), 3—4.
844..— [HĂJDĂU (B. P.)], Carapteristica bulgară a Macedono-româniloru, „Foița

de istorie și literatură” I (1860), 4—5.
SI
845. — [Hăjdău (B. P.)], Uricu romănescu din 1604. [Dedicu D-lui V. Ureki-
Alesandrescu], „Foița de istorie și literatură” I (1860), 5—7.
IA
846. — [HaJDĂU (B. P.)], Câte-va deduceri din glossariulu latiniei mizlocie, de
Du Cange. „Foița de istorie și literatură” I (1860), 7—8.
U
847. — [HĂJDĂU (B. P.)]. Literatura, „Foița de istorie și literatură” I (1860),

16—18. [Lelewel despre literatură].
BC
RY
RA
848. —■ [Hajdău (B. P.)l, Cronica. „Foița de istorie și li teratură”, I (1860), 27—32.
[Istoria predată de N. Ionescu, 27—28. Apariția rev. Instrucțiunea Publică din Moldova,
28. Comisia redijerii hărții vechii Dacii, 28—29. Trad. lui Fotino de G. Sion, 29. Ca
lendarul pentru Români pe anul 1860 al Albinei, 29—30. Instrucțiunea publică din
LI B
Valahia 30. P. Barbera, Kalendarium romano-julianum pro anno 1860 [Goldner], 30—
31. Dacia Literară și D. A. Hajdău, 31—32. Foița e considerată continuarea Foai
de istoria română din care au apărut 8 coaie, 32].
849. — [HAJDĂU (B. P.)], Un raport din suta a 17-cea. [Neculai Murguleț], „Foița
Y
de istorie și literatură” I (1860), 39—40.
850. — [Hajdău B. P.)], Uricii de la Iuga Vv., din 1374. „Foița de istorie și
T
literatură” I (1860), 41—42.
SI
851. — [HAJDĂU (B. P.)], Vlad Dracu Vv. [Povestirea unui contimpureanu eni-
ceriu, de neamu Leahu și pârtasîu în împregîurârile], „Foița de istorie și literatură” I
ER
(1860), 42—45-
852. —[HAJDĂU B. P.)], Cronica. Foița de istorie și literatură” I (1860), 61—64,
[Milescu la Peking, 61—64. Recomandă cărți Minst. Instrucțiunei pentru organizarea
și completarea bibliotecilor, 64].
IV
853. — [HĂJDAU (B. P.)], Bulgarismile limbii române, „Foița de istorie și lite
ratură” I (1860), 66—67.
UN
854. — [Hajdău (B. P.)], Uric din 1134, [Diploma bărlădeană], „Foița de istorie
și literatură”, I (1860), 67—68.
855. — [HAJDĂU (B. P.)], O poruncă din 1638 [Maiu 28]. „Foița de istorie și
literatură” I (1860), 68.
L
856. — [HAJDĂU (BP.)l, Mosaice de la Zarmizegetuza, „Foița de istorie și lite

RA
ratură”, I (1860), 74—76.

857. —-[Hajdău (B. P.)], Versurile Mitropolitului Dositeu câtrâ Ioachimu, pa-
triarcu de Moscva, din 1681. „Foița de istorie și literatură” I (1860), 76—-77.
NT
858. — [Hajdău (B. P.)]. Sofisme economice. De Fredericu Bastiat. „Foița de

istorie și literarură” I (1860), 87.
859. — [HAJDĂU (B. P.)], Cronica. „Foița de istorie și literatură”, I (1860), 92—•
CE
96. [Cuparencu, învățătura practică a medicinei, 92. C. Dacciădi, Proces giudecătoresc,

92—93. N. Vitlimescu, Cultura mătăsei, 93. N. Istrati, Papa și Congresul, Amicul
copiilor, Babiloniea românească, 93—94. F. B. Montenegro, Reorganisația articolului 46
din Convenție. R. Roseti, Alegătorilor săi, 94. G. Asachi-Pius IX, Adaos literar, ețc.,
I/
94—95- Lascar, Bogdan, Memoriu în proces, 95 Anecdotă din Boufflers, 95—96. Un

poet către Hăjdau, 96].
S
860. —-HAJDĂU (B. P.)., Muz’a [versuri], „Foița de istorie și literatură”, I

IA
(1860), 117.
861.. — HAJDĂU (B. P.), Incunabulele Movilesciloru, „Foița de istorie și litera
tură”, I (1860). 117—123.
U
862. — HAJDĂU (B. P.), Bibliografia, „Foița de istorie și literatură” I (1860)

I2<—126. [I. Montagri. Anul nou după închipuirea israilteană. 1. 124—-125. N. Istrati,
BC
RY
BIBLIOGRAFIE
441
Chestia monastirilor închinate din Moldova, și hrisovul Doamnei Safta 4 Martie 1687-
RA
(7195). 125—126].
863- Hăjdău (B. P.). ,Cercări ortografice. 1. Ua, „Foița de istorie și literatură,
I (1860), 134—137.
LI B
864- — Hăjdău (B. P.),Cătrâ *** versuri, „Foița de istorie și literatură” I
(1860), 137.
865. — Hăjdău (B. P ). Perit-au Dacii ? „Foița de istorie și literatură” I (1860),.

46'—52, 70—73, 95-—105. 138—152 [va urma],
Y
866. ■—HĂJDĂU (B. P.), Nuaptea tuatâ [versuri], „Foița de istorie și literatură”,
T
I (1860), 159—160.
SI
867. — HĂJDĂU (B. P.), Bibliografia. „Foita de istorie și literatură” I (1860),
160—-166. [Arh. Melchisedec, Introducere în sfintele cărți, 160—166. V. Place, Quelques
mots sur la doctrine agraire, 166[ [va urma].
ER
868. — [HĂJDlU (B. P.)], Precuvintare. „Din Moldova”, I (1862), I.
869. — H[ăjdî]U (B. P.), Diplomatologiea. Unuricde la Vladislav, regele polono-

ungar, din 1444, în Urbea-Mare, hărăzind Ardelenului Iancu Rcmînul lecui pustiiu Terno-
IV
wepole, în Galiție. „Din Moldova”, I (1862) 2—6.
870. — H[ĂJDÎ]U (B. P.), Doâ documinte de la regele anglu Enric VI, din 1427
UN
și 1434, despre Radul, ban de Craiovâ, acordîndu-i ’o pensiune anuarâ de 40 maree de
argint. „Din Moldova”, I (1862), 7—11. [Cuprinde :— I. Traducerea. II. Comintarul.
I. Bibliografica documîntului. 2. Enric IV și sfetnicii lui. 3. Cercetări asupra persona
giului banului Radul de Craiovâ. 4. Valorea mareei angle din suta XV. 5. Despre
L
bejenarii din familiea Bâsârab).

RA
871. — H[AJDÎU] (B. P.), Poeziea. Ionasicu-Vodae. (1574). [Versuri], „DinMoldova”,

I (1862), 12.
872. — H[ĂJDÎ]U (B. P.), Istoriea. Destierarea lui Petru vodă Raresiu. \1538—1541).
„Din Moldova”, I (1862) 13—16 ; 29—32; 46—48; 61—64:79—80 ; II (1863), 63—66;
NT
85—88 (va urma). [Cuprinde : I. Zvona. II, Pornirea la tabără. III Trâptatul de la
Urbea-Mare. IV, Moldova și Ardeiul. V, Fireșul moldoven și bastardul venețian],
873. — H[ĂJDîjU (B. P.), Dreptul comerciale. Cercularea polonă a lui Petru vodă
CE
cel Șchiop despre dre-cari trebi negutitoresci, și despre izgonirea Jidovilor', din 1579. „Din
Moldova”, I (1862), 17—26. [Cuprinde : I, Traducerea. II, Testul. III, Comintarul,
1. Descrierea archeograficâ și analitică a uricului. 2. Cârâpteristica lui Petru cel Șchiop
3. Anticitatea comerciale a Botosienilor. 4. Lentieștii și Sipinetiul. 5. Politica Hotine-
I/
nilor. 6. Notiția numismatică despre vâlorea groșilor, talerilor, zloțilcr și a banilor în

a doa jumetate a sutei XVI. 7. Postavul de Lund. 8, Cesciunea Jidovilor din Ro-
S
mînie],
874. — H[ĂJDÎ]U(B. P.), Poeziea. Femeie înnecatae. (Fabulă). „Din Moldova”,
IA
I (1862), 27—28.
875. — H[ĂJDÎ]u (B. P.), Archeologiea. Conspeptul studiilor archeologice, în legătură

cu istoriea universarâ și a Romînilor. (Din cursul meu de Istorie la Colegiul Superior
U
de Iași). „Din Moldova”,. I (1862) 33—40; II (1863), 33—37. (va urma).

BC
RY
RA
876. —H[ÂJDl]U (B. P.), Apendice la articlul d-lui Papadopul-Calimah despre
irigatul Moldovei. „Din Moldova”, I (1862), 42.
877. —HfÂJDÎJti (B. P.), In memoriea Raisei Chod...ska. [Versuri], „Din Moldova”,
I (1862), 43.
LI B
878. -—H[AjdÎ]U (B. P.J, Poeziea. Portretul. „Din Moldova”, I (1862), 43.
879. — H[ÂJDÎ]U (B. P.), Rîvna. Băietul. [Versuri], „Din Moldova”, I (1862), 45.
880. — H[ÂJDÎ]U (B. P.), Glosologiea. Rugăciunea Domnului scrisă romînesce cu
Y
.litere latine, în 1593 de câtră vel-logofetul moldoven Luca Stroici, annotatâ si publicată la
1594 î.n Cracovie de câtră Stanislav Sarnicki. „Din Moldova”, I (1862), 49—59. [Cu
T
prinde : I, Rugăciunea Domnului (Pacierz Woloski). II Annotarea. 1, Testul. 2. Tra
ducerea. III, Comîntarul. 1. Notiția bibliografică. 2. Viețîa lui Luca Stroici. 3. Ince"
SI
puțurile sciînției limbistice. 4. Teoriea lui Stroici despre originea limbei romîne. 5. Or
tografica Stroicianâ. 6. Purismul lui Stroici], •
ER
881. — HrÂJDÎ]U (B. P.), Isografica. Fac-simile lui Iacob Eraclide Despotă și ma
relui logofet Luca Stroici. t,Din Moldova”, I (1862), 59—60.
882. — H[âjdî]U (B. P.), La deschiderea Reuniunei Romîne de Lepturâ de la Cer
IV
năuți. [Versuri]. „Din Moldova”, I (1862), 74—76.
883. •— H[AJDÎ]U (B. P.), [Răspunsul redacției foaei „Din Moldova” la scrisoarea
UN
lui Andrei Pretorianj. „Din Moldova”, I (1862), 80.
884. — H[ăjdI]V (B. P.), Literatura. Reposatul Postelnic. Tragediea istorica într’ua
apt. „Din Moldova”, I (1862), 81—96.
885. —-H[âjdî]U (B[ogdan] P[etriceicu]). Adeveratul poet. [Versuri]. „Din Mol
L
dova”, II (1863), 9—10.

RA
886. •—H[âJDÎ]u (B. P.), Testamentul poetului. [Versuri]. „Din Moldova”, II (1863)
10—11.
887. — H[ÂJDÎ]u (B. P.), [Răspunsul redacției foaei „Din Moldova” la scrisoarea
lui A. Pretorian, privitoare la ortografie], „Din Moldova”, II (1863) 16.
NT
888..—■ H[ÂJI>tiL (B. P.), [Răspunsul redacției foaei ,,Din Moldova” la scrisoarea
lui C. Negruzzi, privitoare la ortografie], „Din Moldova”, II (1863), 16.
CE
889. —H[ÂJDÎ]U (B. P.). 0 prentîmpinare. „Din Moldova”, II (1863), 17—18.

890. — H[AJDî]U (B. P.). Odoporica. Mappa esplecâtăre scrierei lui Despota vodă
despre resbelul franco-german de’ntre 1553—1555- „Din Moldova”, II (1863), 18—20.
891. — H[ĂJDÎ]U (B. P.), Isografica. Fac-simile mitropolitului Varlaam. „Din

I/
Moldova”, II (1863), 37—38.

S
892. — H[ăjdI]u (B. P.), Literatura. Duduca Mamuca. (Din memoriile unui stu
diate). „Din Moldova”, II (1863), 38—-44 ; 49—55 ; 76—81; III (1863), 28—32 ; 42—46 ;
IA
85—95 ! i—7-
893. — HfĂJDÎțu (B. P.), Bibliologica. Scurtă și adeveratâ povestire despre luarea,
Terovanei s’a Hesdinului despre lupta de la Renty, și despre tote cele cu schimbări de
U
noroc petrecute între Imperiali și Franci până la acest an 1555 de marchezele Iacob Basilic,
Despota Samosului. „Din Moldova” II (1863), 45-—48; 73—76; III (1863), 37—42.
BC
RY
bibliografie 443
RA
[Cuprinde : Comîntarul. i. Bibliografica opului. 2. Un epizod din vieța lui Despota.
3. Despota quasi catolic. 4. LoCul scriere! opului. 5. Părerea lui Albinus despre au
torul opului. 6. Despota ca dialogist. 7. Veracitatea lui Despota. 8. Enric II, Carol V,
Filip II, Emanuele Filibert. 9. Resbelul de la Sienna. 10. Cestiunea libertăței grece
LI B
11. Castaldo. 12. Călărașii negri. 13. Resbelul tunetan. 14. Filosofiea genealogiei],
894- — Hâjdî]u (B. P)„ Polemica. A propos de scrierea d-lui C. Negruzzi. „Din
Moldova”, II (1863), 57—59. [va urma].
895- —H[ăjdî]u (B. P.), Idealul poetului. [Versuri]. „Din Moldova”, II (1863),
Y
61—63.
T
896. — H[ÂJDÎ]u (B. P.), La Leonora ***. [Versuri]. „Din Moldova”, II (1863), 63.
897- — H[AJDÎ]U (B. P.), Prelecțiuni filosofice populare, relative la familie și edu-
SI
catiune. ["Ținute de T. L. Maiorescu]. „Din Moldova”, II (1863), 69—70.
898. — H[ÂJDt]U (B. P.), Iași, 6 Fevruar 1863. [Câteva cuvinte despre Maiorescu].
ER
„Din Moldova”, II (1863), 70—71.
899. —H[ÂJDÎ]V (B. P.), Bibliografica. [„De l’enseignement public et des reformes
sociales en Roumanie, par un ami des Roumains; Iassy, Bermann, 1862, în 8; pag.
IV
36”. Autorul, spune că ar fi Henri Mathieu. Răspuns relativ la articolul „Desțerarea
lui Petru Rareș”]. „Din Moldova”, II (1863), 71—72.
UN
900. —H[ÂJDÎ]U (B. P.), Ștefan Tomsa vodâ și vornicul Ion Motoc, inprinsbre
la Leopole. (1564). [Versuri]. „Din Moldova”, II (1863), 84—85.
901. — H[ÂJDI]V (B. P.), Literatura. Mișcarea literelor în Esl. „Din Moldova”,
II (1863) 89—-104; III (1863), 1—16; 50—-58. [va urma].
L
902. — H[ĂJDÎ]V (B. P.), Dragostea. (La Clara W-berg). [Versuri]. „Din Moldova”,
III (1863), 23—26.
RA
903. —H[ÂJDÎ]U (B. P.), La Victoria. [Versuri], „Din Moldova”, III (1863), 27.
904. — H[âJDÎ]U (B. P.), Ștefan cel Mare și hatmanul Arbure. [Versuri], „Din Mol
dova”, III (1863), 27.
NT
905. — H[A.jdî]U (B. P.), Filologia. Rapsodii gramaticale. „Din Moldova”, III
(1863), 33—37-
CE
906. — H[ăJDÎ]U (B. P.), [Răspuns la adresa din 18 Aprilie 1863, a comitetului
de Inspecție al școalelor din România]. „Din Moldova”, III (1863), 47—48.
907. — H[ÂJDÎ]U(B. P.), Bibliologia. Post-scriptum la Dialogulii lui Despota-Vodă
despre resbolulit franco-german de’ntre 1553—1555. „Din Moldova”, III (1863), 49—-50.
I/
908. — H[ÂJDl]U (B. P.). Iconica. Portretulu lui Vlad vodâ Dracu. „Din Moldova”,
III (1863), 62—64; 75—79; 95—96.
S
gOg.—H[ăjdî]U (B. P.), Apărarea redactorului, în procesulu de presa, intentat

IA
,,Luminii“ de către d. procuror al curții criminale, pentru epizodulu Emilii, înșirat în

romanțulu ,,Duduca Mamuca” ; pronunțata în 3 Iunie 1863. „Din Moldova”, (1863)
65—74-
U
gio. — H[ÂJDÎ]U (B. P.), Hota. [Protest pentru destituirea lui din postul de pro
fesor], „Din Moldova”, III (1863), 74.
BC
RY
911. —■ H[ÂJDÎ]U (B. 1’.), Un tablou flamand. [Versuri]. ,,Din Moldova”,111(1863)
RA
80.
912. —-H[ÂJDÎ]U (B. P.), Uriculu cel de multu cautat de la Roman-vodă, din 1392 :
testulu, traducerea si comentarulu. „Din Moldova”, III (1863), 11—-16. [va urma].
LI B
913. —H[Ajdî]U (B. P.), Bradul. [Versuri]. „Din Moldova”, III (1863), 80.
914. -—Heine [H.J, Din Heine. (Versuri. Trad. A. Pileski]. „Din Moldova”, III
(1863), 28.
915. — Horatius [Q. F.], Poeziea. Dialog între Horatius și Lydia. (Hor. ; Carm.^
Y
III, 9). [Trad. V. Pogor]. „Din Moldova”, III (1863), 59—60.
T
916. —- Iebonimu Ierodiaconu (dela Socola), Istoria. Un document din suta a
18-cea [1729, Calistru, epis. Rădăuți] „Foița de istorie și literatură” I (1860), 65.
SI
917. —LachaMB[e]aUDIE [P.J, Roșa umeda. (Fabulă din Lachambaudie). [Trad.
V. Pogor]. „Din Moldova”, III (1863), 79.
ER
918. —Maioeescu (T. L.), Teodori (O.), Mărzescu (G.), Tutti frutti. Comitetul
de Inspectiune a scdleloru din România de dincoce de Milcovu, Iassi, în 18 Aprilie 1863^
Nul yș. Domnului B. P. Hâjdău prof. la Gimnasiul din Iassi. „Din Moldova”, III (1863),
IV
46.
919..— Melidonu (G.) Geniul României, „Foița de istorie și literatură”, I
UN
(1860), 26 [versuri] .
920. —Morarul (Vlad). Mora de vînt. [Versuri], Din „Moldova”, III (1863) 22.
921. —-Negruzzi (C.), Literatura. Studii asupra limbei romîne. „Din Moldova”,
I (1862), 76—79; II (1863), 11—15; 55—57-
AL
922. — [Negruzzi (C.), [O scrisoare către redacția Foaei „din Moldova”, privi
toare la ortografie). „Din Moldova”, II (1863), 16.
TR
923. — Papadopul-Calimah (Alexandru), Bibliologiea. Martin Crusius despre

Principatele-Romîne. „Din Moldova” I (1862), 40—-42. [Cuprinde : I, Rigatul Moldovei
Testul : T<î> aotpâi âvSpt xal [isfâXui p-qrop’. fîj; rou â-eoâ ixxX-qtjtaț. Xaipsiv
«al sv itpâirstv. Traducerea : Ințelieptului bârbat și marelui Orator a Bisericei ce
EN
Mari a lui Hristos, bucurie și sinâtâte).

924. — Papadopul-Calimah (Al.), Juresprudinta. Originile dreptului în Romînia
Introducerea „Din Moldova”, III (1863), 16—21. [va urma]
/C
925. —Pretorian (A.), [O scrisoare către Hâjdău, redactorul foaei „Din Moldova”]
„Din Moldova”, I (1862), 80.
926. — PretoriaN (A.), Domnului Hâjdăă, redactor foi „Din Moldova”. „Din Mol
SI
dova”, II (1863), 15—16.
927. — QUIS.—Foiletonistica. Balamis-balamos de la Esi. „Din Moldova”, II,

IA
(1863), 66—69.
928. —-TĂUTU (G.), Berkea. Dramă istorică în patru acturi, „Foița de istorie și
literatură’ I (1860), 18—26, 52—60, 82—87, 106—113, 127—133, [va urma]. '
U
929. —Tăutu (G.), Petru Raresiu. Baladă. „Foița de istorie și literatură”, I

(1860), 152—156.
BC
RY
BIBLIOGRAFIE
445
RA
93°-—■ Urechia (F. A.), v. Alexandre scu-Urechiă (V.).
931-—-VAKLAAM (Mitropolitul). Bibliologiea. Leginda sîntei Parasceve, palrdnei
Esiului, de mitropolitul Varlaam. „Din Moldova”, II (1863), 1—7.
LI B
932.—VÂBGOLICIU (Ștefan), O noapte. [Versuri], „Din Moldova”, I (1862), 44.
933-— VÂKGOLICIU (St.), Poeziea. Calugherul. „Din Moldova”, I (1863), 69—73.
V. BIBLIOGRAFIE NOUĂ
Y
834- — BAIDAN (Boris), [’ii titlu și o recenzie. [Cântarea oștirii lui Igor]. Iași [1938]
T
(Institutul grafic „Presa Bună” str. Ștefan cel Mare). 7 p. (23x15,5). (Extras din
revista „Arhiva”, XLV, 1938).
SI
935- — Baidan (Boris). Al .Papadopol-Calimach și ,.Cuvânt despre expediția
lui Igor" Teorii vechi în lumina cercetărilor nouă. Iași 1939. (Tipografia „Alexandru
ER
A. Țerek”, Mărzescu 9). 12 p. (23,5x16). (Extras din revista „Vremea Școlii”, anul
XII, No. 3. Martie 1939). (Contribuții și cercetări în domeniul literaturii rusești me
dievale).
IV
93^- — BoiTOȘ (Olimpiu), Slavici și Italia, București 1941 (M. Of., Imprimeria
Națională). 16 p. (24,5x16,5). (Extras din volumul „Omagiu profesorului Ioan Lupaș”).
937. —CHITIMIA (Ion Const.), Cronica lui Ștefan cel Mare. București 1939 (Mo
UN
nitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională), p. 219—293 (24,5x17)
.(Cercetări Literare publicate de N. Cartojan, III. Extras).
938. — CHITIMIA (Ion Const.), încoronarea regilor poloni la N. Costin. București
1941 (M. O., Imprimeria Națională), 1 f.J-p. 139—163 (24,5x17). (Cercetări Literare
L
publicate de N. Cartojan. IV. Extras).

RA
939. —Flokescu (George D.), Un inel domnesc din veacul XVI-lea și câte-va con
siderații noui cu privire la neamul Basarabilor din acel veac. București 1940. („Tirajul”,
Inst. de arte grafice, str. Popa Savu, 9). 35 p. (23x16).
NT
940. — FlorESCH (George D.), Un Român necunoscut la Paris acum nu veac și

reflecțiile sale asupra compatrioților săi. Patru scrisori ale lui Georges Philites către Lu-
dovig Steege (1840—1841). București 1941 (Editura Fundației Culturale Mihail Kogăl-
niceanu). 59 p. (23 x 15,5). (Extras din „Arhiva Românească”, tom. VI. București 1941).
CE
941. — KlRlLEANV (G. T.), Hotarnica răzășilor dorneni, 1800—1801. Piatra N[eamț]
1941 (Tipografia „Gh. Asaclii”, Soc. Cooperativă]. 22 p. (24X16,5). (Extras din revista
„Apostolul” din Piatra-Neamț pe 1941).
942. —■ [KirileaND'=] Chirileanu (Gh. T.), Răzășii din Gărlești în luptă cu Logo
I/
fătul Costache Conachi. Iași 1941 („Tipografia Presa Bună”, Strada Ștefan cel Mare 60).
6 P- (23,5x16), (Extras din revista „Analele Moldovei” anul I, Nr. 1).
S
943. —-Minea (I.)— N. GRIGORAȘ și Ing. GH. COJOC, Din trecutul Cetății
IA
Neamțului. In legătură, cu campania noastră de săpături din vara anului de—.Iași

1940 (Tip. „Presa Bună”, Strada Ștefan cel Mare, 60). 70 p.4-1 plan. (24x16,5).
(Extras din Cercetări Istorice, an XIII—XVI).
U
044. — Meșeteasu (Preot Dr. Ioan), Șapte biserici. Istorie, descriere, inscripții.
Cărămidarii de Sus—-București, Brăniștari-Vlațca, Balotești-Ilfov, Căciulați-Ilicv, Cr-
BC
Revista Arhivelor. ig
RY
RA
caleți-Ilfov, Săftica-Ilfov, Sfinții Apostoli-Focșani. București 1941. (Tipografia „Căr
ților Bisericești”, Str. Principatele-Unite, 60), 16 p. (24x16,5).
945. —-NicULESCU-Vaeone (G. T.), Castelul Brâncoveanu dela Sâmbăta de Sus,
LI B
județul Făgăraș cămin de odihnă pentru scriitori, ziariști și artiști români. Monografie.
București 1941, („Bucovina” I. E. Torouțiu). 61 [—63I p. (23,5x16,5).
946. — POPESCU-CllIENI (Pr. I.), Pe firul istoric al Mitropoliei Olteniei. Craiova
1941 (Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei). 50 p. (23 x 16). (Extras din Anuarul Sfintei
Mitropolii a Olteniei, Râmnicului și Severinului).
Y
147. — Saceedoteanu (Aurelian), Vlahii din Calcidica, București 1934 („Cartea
T
Românească”), 11 p. (25x17,5). (Extras din volumul „In memoria lui Vasile Fârvan”).
SI
948. — SACEEDOTEANU (Aurelian), Ceva despre Mitropolitul Hariton al Ungro-
vlahiei (1372—1380), București 1936 (Tipografia Cărților Bisericești), 14 p. (24 X16)
(Extras din revista Biserica Ortodoxă Română, anul LIV (1936), Nr. 1—2). (Școala su
ER
perioară de Arhivistică și Paleografie. Cursul de Diplomatică, VII).
949. — SACEEDOTEANU (Aurelian), Izvoarele istoriei Românilor, București 1940.

(Editura Fundației Culturale Mihail Kogălniceanu). 23 p. (23x16). (Extras din revista
IV
„Arhiva Românească”, tom. V, București 1940).
950. -—- SACEEDOTEANU (Aurelian), Dare de seamă despre Arhivele Statului făcută
UN
către Consiliul de perfecționare (1 Octofnvrie 1938—31 Decemvrie 1939}, București 1940,

(„Cartea Românească”), 36 p. (24x17). (Extras din Revista Arhivelor, IV, 1/1940):
951. — SACEEDOTEANU (Aurelian)]. Contribuții bibliografice, II. 1. Opera lui D.

Onciul, II. Bibliografie veche. 1. Cărți. 2. Periodice. Arhiva Românească, Foae de istoria
L
română. Foia Soc. Românismul. III. Bibliografie nouă. București 1940, („Cartea Ro
mânească”), 31 p. (24x17). (Extras din Revista Arhivelor, IV. 1/1940).
RA
952. — SACEEDOTEANU (Aurelian), Introducere în diplomatică. București 1941.

(Tipografia „Carpați”, P. Bărbulescu, str. Academiei, 2). 19 p. (23x15,5). (Extras din
„Hrisovul”, — Buletinul Școalei de Arhivistică, voi. I-—1941).
NT
953. — SACEEDOTEANU (Aurelian), Liste de suverani. Imperiul Oriental. — Impe

riul Otoman. — Grecii. — Românii. — Bulgarii. — Sârbii. -— Ungurii. — Polonii. —
Rușii. București 1941. (Tipografia „Carpați”, P. Bărbulescu, str. Academiei, 2). 56 p.
CE
(23x15,5). (Extras din „Hrisovul”-—-Buletinul Școalei de Arhivistică, voi. I — 1941).
954. — SACEEDOTEANU (Aurelian), Manila nu e fiica lui Mihai Viteazul. București

1941 (Tipografia „Carpați”, P. Bărbulescu, str. Academiei, 2). 25 p.-f-i pl. af. din text
I/
23x15,5). ( Extras din „Hrisovul” — Buletinul Școalei de Arhivistică, voi. I — 1941).
955. -—SACEEDOTEANU (Aurelian), Note și comunicări. I. 1. Acte fără pecete. 2.

S
Traducerea documentelor. 3. Ortografierea onomasticelor și topcminelor istorice. 4. „Sie-

benburgen”, dare de seamă. București 1941 (Tipografia „Carpați”, Petre Bărbulescu,
IA
strada Academiei Nr. 2), 24 p. + i pl. af. din text (23x15,5). (Extras din „Hrisovul1 ’
Buletinul Școalei de Arhivistică, voi. I-—1941).
U
956. — SACEEDOTEANU (A.), împotriva desființării Școalei de Arhivistică. Memoriu

înaintat Domnului General Radu Rosetti, Ministrul Culturii Naționale, de Aurelian Sa-
BC
cerdoțeanu. Directorul Școalei și Directorul general al Arhivelor Statului București

RY
BIBLIOGRAFIE
447
1941. 8 p. (23 x 15,5). (Extras din , .Hrisovul” — Buletinul Școalei de Arhivistică, voi. I—
RA
1941).
957* Sacerdoteanu. (Aurelian), Titlul de „Mare Voevcd” al Țării Românești.

București 1941. (M. O., Imprimeria Națională), 15 p. (24,6x16,5). (Extras din volumul
LI B
,.Omagiu profesorului Ioan Lupaș”).
958* Șendrea (N.)., Cîteva lucruri in legătură cu ultimile momente ale revoluției
ungurești din 1848. Iași 1941 (,,Tipografia Presa Bună”, Strada Ștefan cel Mare 60)
7 P- (23,5Xi6). (Extras din revista „Analele Moldovei” anul I, Nr. 1).
Y
959- — Șerbu (Cezar), Contribuții privitoare la domnia lui Ioan Mavrocordat și
a unele evenimente contemporane ei, Galați 1939, (Tipografia „Argus”), 78 [__79] p.
T
7(23x15).
SI
960. — SirunI (H. Dj.), „Țara Voevodului Ștefan”, (Pe marginea unui manuscript
armenesc scris în 1460 la Cetatea-Albă). București 1941, (Tipografia „Carpați”, P. Băr-
ER
bulescu, București I, Strada Academiei, Nr. 2). 24 [—25] p.+4 f. pl. (23x16). (Extras
din anuarul „Ani”).
961. — [Sorescu (Preot Sachelar Ion]). Monografia parohiei Borlești din consuna
Borlești jud. Argeș. Pitești 1936. (Tipografia și librăria „Artistică” P. Mitu). 34 [—35)
IV
p. (23x16).
962. — Stoide (Const. A.) și D. L. STAHIESCU, Pormcetm, sat dispărut din ținutul
UN
Covurlui. Studii și documente. Galați 1941. (Tipografia George Jorică). 23 p. (23x15,5).
(Extras din /.Orizonturi”, rev. Asoc. Profesorilor secundari din Galați).
963. —-Tudor (D.), Nuove rappresentazioni dei Cavalieri Danubiani, Roma 1938
(Libreria di Scienze e lettere, Piazza Madama, 19—20). 5 p. (30x20). ([Extras din] Școala
AL
Română din Roma, Ephemeris Dacoromâna. Annuario della Șcuola Romena di Roma)-
(Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București 1938).
964. —Tudor (D.). Castra Daciae Inferioris [II—III]. București 1940 (Moni
TR
torul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). 13 p. (32x23,5). (Extras

din Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul XXXIII, fase. 105 și 106—Iulie-
Decemvrie 1940).
EN
965. —Tudor (D.), Monumente inedite din Romula. Partea Il-a. Vălenii-de_
Munte 1940 (Așezământul tipografic „Datina Românească”). 1 f.+p. 39—69 (32,5x24).
(Extras din „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istirice”).
gf>(>. — Tudor (D.), .Stăpânirea romană în Sudul Daciei, dela Aurelian la Con
/C
stantin cel Mare. București 1941 (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria
Națională). 10 [—11] p. (25x18). (Extras din „Revistă Istorică Română”, voi. X, 1940).
967. — TUDOR (D.), Știri nouă despre castrul Jidava. București 1941 (Monitorul
SI
Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională). 6 p. (31x23). (Extras din Bu

letinul Muzeului Militar, Nr. 7—8 anul IV, 1940—1941).
968. __ TurcU (Constantin), Curtea Domnească din Târgul Pietrii. [Piatra-Neamț
IA
1937]. (Institutul de arte grafice „Lumina”, Piatra Neamț). 10 p.+ 2 pl. af. din text
(24x16,5). (Extras din Anuarul liceului de băeți Piatra Neamț, pe anul 1935—1936).
969..— TURCU (Constantin), Mănăstirea lui Iancu Costin dela Hotin [pustiită de
U
răscoale. Note pe marginea unui document inedit în legătură eu familiile Costin, Hasdeu
BC
RY
RA
ți Stârcea], [Piatra-Neamț] 1941. (Tipografia românească ,,Gh. Asachi”,- Soc. coop.)..
14 p. (24x16).
LI B
970. — Tuncu (Constantin), Preocupări de cultură regională. III. Piatra-Neamț
1941 (Tipografia românească „Gh. Asachi”. Soc. cooperativă). 44 p. (24x16,5).
971. — UDIȘTEANU (Protos. Dionisie I.), Mănăstirea Secu. Mărturii documentare
culese dela „Arhivele Statului”. București. 1941 (Tipografia Cernica-Ilfov). 32 p. (24x16).
Y
972. — Udișteanu (Protos. Dionisie I.), Patriarhia și Mitropoliile Țării. Scurt
istorie. Mănăstirea Cernica 1941 (Tipografia Cernica). 15 p. (23, 5x15,5). (Extras din.
T
Anuarul Arhiepiscopiei Bucureștilor pe 1941, p. 76—90).
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
RY
RA
LI B
INFORMAȚII
Y
1. (Ironica Arhivelor
T
1 Septemvrie 1940 — 31 August 1941
SI
Cu adresa Ministerului Educațiunii Naționale (Direcțiunea învățământului Su
perior) Nr. 106.813 din 25 Octomvrie 1940, înregistrată la Direcțiunea G-rală a Arhivelor
ER
Statului din București sub No. 2178/29 Oct. 1940, ni s’au înaintat, în copie, tablouri e
de încadrare ale personalului administrativ și de serviciu.
— Ministerul Educației Naționale. Prin decizia ministerială Nr. 222.852 din 194c,
se modifică art. II al deciziei Nr. 63.179 din 3 Aprilie 1939, referitoare la înființare;
IV
Direcției regionale a Arhivelor Statului din Brașov, în sensul următor :
La Direcția regională a Arhivelor Statului din Brașov, se vor concentra toate
UN
fondurile arhivistice de pe teritoriul jud. Brașov, Târnava-Mare, Târnava-Mică și fă

găraș. Mon. Ofic. Nr. 273, din 19 Nov. 1940, p. 6503.
— Cu Nr. 1425 din 25 Nov. 1940, către Ministerul Educației Naționale, am făcut
următoarea propunere :
L
Pentru bunul mers al acestei instituții, care păstrează cel mai de preț material
istoric, a cărui vechime atinge sec. XIV în țările românești vechi și sec. XIII în Tran
RA
silvania, este nevoie de un personal specialist mult mai mare decât cel actual. Pentru
aceasta, vă rugăm să binevoiți a dispune ca prin noua încadrare sau în noul buget
ce se alcătuește, să figureze în întregime personalul pe care îl alăturăm în tablou.
NT
Este minimum pe care îl credem necesar ca să putem face cel puțin lucrările
urgente de arhivistică, strângând ce se mai poate strânge și salvând aceea ce n’a fost
.încă distrus de furia vânzării cu chilogramul de pe la. instituții, pe de o parte, iar pe
de alta, să putem da la lumină măcar partea cea mai însemnată ce posedăm ca in
CE
formație istorică. Vă asigurăm că dacă ar ieși la lumină cel puțin 5 % din ce posedă
arhivele, istoria neamului nostru s’ar lumina în proporție de sută în sută, față de ceeace
știm acum.
Anexăm trei tablouri : I, pentru Direcțiunea Generală din București, II, pentrv
I/
direcțiunile regionale (azi existente la Iași, Sibiu fostă Clui și Craiova, urmând a se
adăuga și cea dela Timișoara) și III, tipul pentru arhivele județene sau municipale,
•care credem că trebue să ia ființă în viitor, acolo unde tradiția arhivelor este foarte
S
înrădăcinate ca la Sibiu, Târgoviște și, cu vrerea lui Dumnezeu și tăria noastră, la

IA
Năsăud, unde am avut, la Tg.-Mureș, Oradea, Sighet și altele.

Vă rugăm cu toată stăruința, Domnule Ministru, să binevoiți a lua în conside
rație această dorință, rezolvându-o favorabil, asigurându-vă că înfăptuiți în adevăr o
mare operă de interes național.
U
Director General. A. Sacerdoțeanti Arhivar, Mihai Popescu

BC
t
RY
RA
A rhivele Statului —- București
j. Director cl. I 21.000 lei
2. Arhivar principal cl. I (Secția: Bunuri Publice).......................15.000,,
LI B
3. ,, ,, ,, ( ,, Administrativă)..................... 15.000,,
4. „ ,, ,, ( ,, Judecătorească)......................... 15.000,,
5. Prim-bibliotecar (Secția imprimate și manuscrise)................... 15.000,, (A. 31 Tip. 20)
6. Arhivar principal cl. II (translator 1. slavă).............................. 13.500 ,, (A. 37-Tip. 21)
>. „ ,, ,, „ ,, greacă)........................... i3-5°o,, ( .. „ >
Y
8. Arhivar cl. I (la Secția Bunuri Publice)................................ 12.000,,
9. ,, „ ( ,, Administrativă).................................12.000,, (A. 37 Tip. 23)
T
10. ,, ,, ( ,, Judecătorească).............................. 12.000,, .. }
SI
11. Bibliotecar Șef I (Secția Imprimate și manuscrise) .... 12.000,,
12. Arhivar cl. II(la secția Administrativă)................................ 9.500 ,,
13. ,, ,, ,, Judecătorească)..................................... 9.500,,
ER
14. Arhivar ajutor cl. I la secția Bunuri Publice) .... 8.500,, (A. 37 Tip- z8)
■J5. ,, ,, ,, „ la secția Bunuri Publice)......................8.500 ,, ( „ „ )
16. Arhivar ajuJor cl. II . . . •................................................... 7.500,,
IV
17- „ ,, ,, ................................................................. 7-500,..
18. Bibliotecar cl. I............................................................................. 7-500,,
19. Paleograf ci. I 7.000 ,,
UN
20. ,, ,, ................................................................................. 7.000,,

21. Paleograf cl. II............................................................................... 6.000 ,, (A. 37 Tip. 33)
22. ,, ,, ............................................................................. 6.000 ,, ( ., „ )
23. Paleograf cl. III............................................................................ 5.000 ,,
24. Paleograf cl. III...................................................... 5.000,, (A. 37 Tip. 35
AL
25. Registrator cl. II............................................................................ 6.500 ,,

26. Registrator ajutor cl. II 5-Qoo ,,
27. Portar cl. I..................... 4.000,, (D. 1 Tip. 11)
TR
28. Paznic cl. I..................... 4.000 ,,

29. ,, ,, ..................................................................................... 4.000,,
30. Om de serviciu cl. II.................................................................... 36.00 ,,
EN
31. „ >. .. .....................................................................3.600,,

32. ,, ,, ,, ,, V . ................................................................ 2.800,,
33. ,, ,, ,, ,, V..................................................................... 2.800,,
34. ,, ,, ,, ,, V.............................. ...................................... 2.800 ,,
/C
Arhivele regionale : (Iași, Sibiu, Craiova, Timișoara)

1. Director cl. II................................................................................ 19.000 lei
2. Arhivar principal cl. I ................................................................15.000 ,,
SI
3. ,, cl. I...................................................................................... 12.000 ,,

4. ,, cl. II (translator)................................................................ 9.500,,
5. Arhivar ajutor cl. I............................................................8.500,,
IA
6. ,, ,, cl. II ....................................................... 7-5oo,,

7. Paleograf cl. II...................................... 6.000,,
8. ,, cl. III................................................................................... 5.000,,
U
9. Registrator cl. II............................................................................. 6.500 ,,

10. Bibliotecar cl. II.................................................................................. 6.500,,
BC
11. Om de serviciu, cl. V . ............................................................ 2.800,,

12. ,, ,, ,, ., .................................................................... 2.800,,
RY
INFORMAȚII 451
Arhive •județene și municipale
RA
1. Arhivar principal cl. I............................................................ . . 15.000 lei
2. Arhivar ajutor cl. I..................... _.............................................. 8.500
3. Paleograf cl. I ...... ......................................................... 7.ooo ,,
LI B
4- >. ..II..................................................... >..................... 6.000,,
5- >» >. IU............................................................................... 5.000,,
6. Om de serviciu cl. V..................................................................... 2.800,,
7- .> >• >• .. ^..................................................................2.800,,
Y
— Ministerul Educațiunii Naționale. Direcțiunea învățământului Superior, cu
Nr. 220.768 din 4 Dec. 1940, ne face cunoscut: ,,In referire la cererea D-lui Mihai
T
Popescu arhivar-subdirector la acele arhive, înregistrată la Nr. 220.768/940, avem onoare
SI
a vă face cunoscut că D-sa, în conformitate cu art. 3 dinDecretul. Lege Nr. 3.566/940,
optând pentru funcțiunea de profesor la Colegiul Național ,,Sf. Sava” din București,
postul dela Arhivele Statului rămâne liber”.
ER
— Jurnalul Consiliului de Miniștri privitor la vânzarea hârtiei maculatură :
Ministerul Finanțelor,
IV
Consiliul de Miniștri, în ședința sa dela 10 Ianuarie 1941.
Luând în deliberare referatul d-lui ministru al finanțelor, înregistrat la No,
380.734 din 10 Ianuarie 1941,
UN
Văzând dispozițiunile jurnalului Consiliului de Miniștri No. 1614 din 3 Iunie

'1939.
Decide :
Art. 1. — Dispozițiunile cuprinse în jurnalul Consiliului de Miniștri No. 1614
din 1939, se modifică după cum se prevede mai jos ;
L
Art. 2. — Aprobă ca hârtia maculatură provenită din arhive, registre și tot felul
RA
de imprimate scoase din uz, scrise sau nescrise, Monitoare Oficiale, cum și orice fel
de rămășițe de hârtie dela toate autoritățile de Stat, județe, comune și Regii Autonome,
să fie cedate gratuit Comandamentului Legionar al Materiilor prime.
Art. 3. — D-l ministru secretar de Stat la Departamentul Finanțelor este însăr
NT
cinat cu aducerea la îndeplinirea a dispozițiunilor cuprinse în prezentul jurnal.

General Ion Antonescu, Horia Sima, G. Cretzianu, General C. Petrovicescu
Mircea Caneicov, Traian Brăileanu, N. Dragomir.
CE
Nr. 32. — Monitorul Oficial, I No. 9, din 11 Ian. 1941, p. 132.
— Sub Nr. 60 din 18 Ianuarie 1941, am înaintat această întâmpinare către Mi
nisterul Educației Naționale :
Domnule Ministru,
I/
Luând cunoștință de jurnalul Consiliului de Miniștri No 32, publicat în Moni

torul Oficial din u Ianuarie 1941, privitor la cedarea hârtiei maculatură provenită din
arhive către Comandamentul Legionar al Materiilor Prime, avem onoarea a vă aduce la
S
cunoștință următoarele, rugându-vă să binevoiți a dispune.

IA
Serviciul de arhivă al aproape tuturor instituțiilor de Stat, județ, municipiu sau

comună este rareori încredințat unor persoane pregătite pentru acest lucru. Din acest
motiv în nicio parte nu există arhive clasate în așa fel încât maculatura să fie deosebită
de actele importante. Iar când este vorba să se elimine partea scoasă din uz, se aruncă
U
'a maculatură tot ce n’a mai fost cercetat de arhivarul respectiv de ani de zile, sau tot
BC
RY
RA
ce este scris în limbi străine ori alfabet cirilic. Evident că o astfel de procedare este
extrem de păgubitoare intereselor istorice naționale.
Pentru a fi înlăturat acest neajuns, pe cât cu putință, s’a introdus sistemul
selecționării arhivelor sortite distrugerii, de către delegații Arhivelor Statului. Partea
LI B
socotită bună de conservat era luată apoi pe seama Arhivelor Statului, iar ceea ce ră
mânea ea netrebnic era socotit ca maculatură, putând dispune de ea cum va crede
de cuviință instituția posesoare.
Sunt 15 ani de când aceste norme au suferit schimbări importante, în dauna cea
Y
mai mare a Arhivelor Statului, deci a Statului însuși. Dela această dată s’au succedat
o serie de jurnale ale Consiliului de miniștri care dispuneau de venitul din „maculatură”
T
pentru una sau alta din societățile de binefacere, prin intermediul Oficiului național
de vânzare a hârtiei. Din acest moment a început goana după arhive, în general la
SI
prețuri neînchipuit de mici.
La repetatele noastre intervenții s’a ajuns la o înțelegere cu Oficiul de hârtie.
ER
Nu se putea ridica nici o arhivă decât în baza aprobării noastre legale. Pentru a obține
aceasta, Oficiul se angaja a plăti diurna legală și transportul delegatului nostru, care
făcea selecția după normele stabilite. In felul acesta și cu concursul Oficiului, fiindcă
nici Ministerul Educației Naționale de care depindem noi, nici celelalte Ministere sau
IV
instituții nu aveau prevăzute fonduri pentru astfel de lucrări, am putut trece în pa
trimoniul Statului o seamă de arhive de cea mai mare importanță și vechime.
Situația aceasta a durat până în anul 1938, când s’a schimbat din nou jurnalul
UN
amintit (Nr. 2746). Acum venitul revine Casei Sănătății în proporție de 60%. Aceeași
dispoziție se menține și în jurnalul Nr. 1614/1939.
Punerea în aplicare a acestor jurnale a fost un adevărat jaf în Arhivele Sta
tului. Nu s’a ținut seamă nici de interesul Statului, în conservarea acestor tezaure,
L
nici de neapărata trebuință de a se determina precis adevărata maculatură prin dele

gați ai Arhivelor Statului, diurna și transportul lor neavând cine să le plătească și ne
RA
voind nimeni să le ia asupra lor. Centralizarea arhivelor la prefecturi a distrus orice

posibilitate de fixare a provenienței, iar amestecul amorf de arhive a făcut imposibilă
orice selecție.
NT
Am cerut, în repetate rânduri, respectarea legii de organizare a Arhivelor Statului.

Am semnalat primejdia atât Ministerului Educației Naționale, cât și ministerelor ce
lorlalte. Ne-am adresat și fostelor rezidențe cum și fiecărei instituții în parte, despre
care am aflat că pune arhiva la vânzare. N’am fost auziți de nimeni. Goana după bani
CE
era mai mare decât interesul național. In această situație am văzut dispărând arhive
de cea mai mare importanță. E destul să amintim un singur exemplu : aproape toată
starea civilă dela 1831 la 1900, câtă n’a fost depusă la noi mai înainte, este acum
distrusă pentru totdeauna. Și când ne gândim că pentru un țăran german se poate
I/
face azi genealogia în ascendență până dincolo de anul 1600, iar pentru unul danez
încă și mai departe, cu durere ne vedem siliți să mărturisim că la noi mulți dintre cei
vii încă nu-și mai pot face dovada nașterii lor în țara aceasta.
S
Toate acestea provin în rândul întâiu, din neînțelegerea aplicării jurnalelor res
IA
pective, fiindcă nu orice hârtie veche este maculatură și al doilea, deoarece ne lipsesc
fondurile necesare pentru plata personalului trimis să facă selecționarea.
Pentru a nu se mai întâmpla și în viitor astfel de neajunsuri, vă rugăm să bine
U
voiți a dispune ca mai înainte de a trece o arhivă oarecare la Comandamentul legionar

al materiilor prime, să se facă selecționarea necesară de către delegatul nostru respectiv
BC
(Muntenia și Dobrogea, dela Direcțiunea generală din București, Moldova dela direcția
RY
INFORMAȚII
453
regională din Iași, Oltenia dela cea din Craiova, Banatul și o parte din Ardeal de cea
RA
dela Sibiu, județele Brașov, Făgăraș, Târnava Mare și Târnava Mică dela Brașov).
Plata delegatului însărcinat cu alegerea (transportul și diurna pe zilele de lucru) să se
facă anticipat vânzării, fie de către Comandamentul care primește maculatura, fie de
LI B
către instituția care are arhivă de selecționat. Mult mai practic ar fi însă, spre a evita
orice litigiu primejdios bunei orânduiri, ca Ministerul Educației Naționale, care patro
nează institutul de cultură al Arhivelor Statului, să ia asupra sa toate aceste clieltueli
care nu sunt mari, dar salvează un material deosebit de important.
Pentru a putea adăposti însă tot acest material național, se pun instituției noa
Y
stre două probleme, de multă vreme acute : i) problema localului, pe care am amintit-o
în repetate rapoarte, ultimul fiind cu No. 1147 din 10 August 1940 și al 2-lea, pro
T
blema personalului specialist, pentru care am avut onoarea a raporta cu Nr. 1425/940.
SI
Rezolvindu-se odată pentru totdeauna aceste probleme, suntem siguri, Domnule
Ministru, că ați înfăptuit dorința bunilor arhiviști, care de no ani se străduesc să con
vingă autoritatea de necesitatea conservării arhivelor, dar n’au fcst auziți de nimeni
ER
în trecut. Nădăjduim acum să ajungem și noi a fi la înălțimea pe care ne-o cere vremea,
situația și necesitatea acestei națiuni românești trezită în sfârșit la altă vieață.
Director general, A. Saeerdoțeanu

IV
Arhivar, I. C. Dobrescu
— Cu Nr. 72 din 21 Ianuarie 1941, am revenit cu lămuriri suplimentare :

UN
In legătură cu cererea noastră adresată D-voastre cu Nr. 60/941, privitoare la

interpretarea jurnalului Consiliului de Miniștri cu No. 32/941, avem onoarea a vă ruga
să binevoiți a dispune asupra următoarelor :
1. Să se întocmească un nou jurnal al Consiliului de Miniștri prin care să se stabi
lească : a) Prin hârtia maculatură se înțeleg deșeurile care rezultă din hârtia aruncată
AL
(plicuri uzate, ciorne nefolcsite, hârtie de împachetat, cotoare de chitanțiere tipărite,

imprimate nefolosite, circulări neexpediate, etc.) care în mod obișnuit se aruncă la coș.
6) Această hârtie nefolositoare se colectează în mod obligatoriu, de către fiecare insti
TR
tuție de stat, județ, municipiu și comună, în pachete legate în fiecare săptămână, c) Co
mandamentul legionar al materiilor prime va face un serviciu de transport care va
trece pe la fiecare instituție la date fixe în raport cu cantitatea și posibilitățile de
păstrare ale instituților, spre a ridica orice cantitate de hârtie, consemnând aceasta în
EN
procese verbale tip, de predare și recepționare.

Este evident că se pot aduna în felul acesta cantități însemnate de hârtie, prin
refolosirea căreia se scutesc de a fi sacrificate hectare întregi de păduri.
/C
2. Deasemenea să se întocmească un alt jurnal al Consiliului de Miniștri prin

care să se reglementeze organizarea arhivelor de registratură care se află la fiecare
instituție de Stat, județ, municipiu sau comună, în care să se prevadă : a) Toate in
stituțiile de Stat, județ, municipiu sau comună sunt obligate să-și țină arhivele în or
dinea cea mai desăvârșită, b) Această ordine se menține prin întocmirea regulată a
SI
dosarelor după numărul dosarelor, registrul de intrare și eșire și întocmirea opiselor

de dosare anuale, c) Odată o lucrare încheiată se clasează toate hârtiile în ordine, se-
IA
■compune dosarul și se coase legându-se și șnuruindu-se. d) Dosarele astfel constituite

se păstrează pentru totdeauna, e) Hârtiile scrise și nescrise, foile volante, imprimatele
nefolosite și petițiile sau adresele care n’au avut urmare și deci n’au putut forma dosare,
U
se consideră ca maculatură de arhivă. /) Această maculatură nu poate fi însă înstrăi

nată sub nici un motiv fără a fi selecționată după prevederile legii de organizare a
BC
RY
RA
Arhivelor Statului, g) Selecționarea se face de către delegatul Arhivelor Statului a
cărui plată pentru munca suplementară și transport privește, fie instituția care predă
arhiva, fie comandamentul materiilor prime care va lua maculatura, fie, cum este
mai bine ,i folositor, Ministerul Educației Naționale, care patronează instituția noastră,
LI B
eliminându-se orice litigiu care ar atinge interesele pecuniare ale unora sau altora, fă
când să primeze astfel numai interesul național.
Fără precizările de mai sus, care tind să delimiteze zonele intereselor de moment
de cele permanente și generale ale neamului, suntem sigur că se pot comite adevărate
Y
crime față de istoria patriei prin distrugerea arhivelor. Se impune deci o urgentă lă
murire spre a se organiza arhivele de registratură și a se pune limită termenului de
T
hârtie maculatură.
SI
Director General, A. Saeerdoțeanu
Arhivar, 1. C. Dobrescu
ER
—- Cu Nr. 321 din 24 Martie 1941, am dat lămuririle cerute de Minister cu pri
vire la hârtia maculatură :
Ca urmare la adresa P-v. Nr. 42060. din 18 Martie 1941, avem onoarea a co
munica următoarele :
IV
I. înțelegem prin maculatură :
1. Tot felul de hârtii scrise și nescrise care în mod obișnuit se aruncă la coș :
UN
concepte stricate, hârtii rupte și aruncate, plicuri uzate, cartoane nefolosite, hârtia de
împachetat, cotoare de chitanțiere tipărite care au fost transcrise în registre, imprimate-
formulare nefolosite, circulari neexpediate și tot felul de hârtii care au fost întrebuin
țate în vreun interes imediat (împachetare, expediție).
2. Deșeurile care rezultă din tăerea imprimatelor, hârtiilor, coaielor, legatului
AL
cărților și registrelor și tipăriturile noui necomplete și distruse parțial.

3. Foile de expediție uzate după ce au fost scoase de sub control, biletele im
primate, tichetele de transport, avizele și formularele scoase din uz și de sub regimul
TR
controlului.
4. Materialul divers socotit maculatură după alegerea prealabilă a fiecărei insti
tuții și verificarea făcută apoi numai de către delegații speciali ai Arhivelor Statului.
II. înțelegem ca material arhivistic bun de păstrat în arhivele de registratură
EN
(arhivele tuturor instituțiilor de Stat, comună, județ, regii publice, case autonome și
orice serviciu public) toate actele, hârtiile, petițiile, ciornele,1 etc., care au servit la
o acțiune, oricare ar fi ca și întregul material arhivistic scris cu litere cirilice, din orice
vreme și loc.
/C
Toate acestea trebue să fie clasificate și îndosariate după obiect, acțiune și per
soană și păstrate de fiecare instituție cel puțin treizeci de ani.
III. Arhivele de Stat, prin caracterul lor conservator, aleg și păstrează tot ma
terialul arhivistic specificat la art. II, prin delegații lor. Verificarea și clasarea se face
SI
sub dublul interes pe care îl pot avea toate hârtiile : juridic, pentru protecția tuturor
bunurilor publice și private, și istoric, pentru cunoașterea trecutului nostru din toate
IA
punctele de vedere.
— Prin d-1 Henric Otetelișeanu, subsecretar de stat la departamentul Educației

U
Naționale, am înaintat memoriul de mai jos, sub Nr. 324 din 24 Martie 1941, spre a
fi prezentat d-lui Conducător al Statului :
BC
RY
INFORMAȚII
45£>
Domnule General,
RA
Este în deobște cunoscut că fundamentul cultural al unui stat stă în crearea,
păstrarea și organizarea a celor trei categorii de materiale istorice care stau în : Arhive;.
Biblioteci și Muzee.
Indrăsnim să înfățișem binevoitoarei Domniei Voastre atenții situația celei dintâi
LI B
adică a Arhivelor Statului la noi. Vechi de când e statul însuși ca organizație de can
celarie, devin instituții de stat încă de timpuriu, din 1831. Suntem astfel înaintea An
gliei, care își întemeiază arhive de stat în 1838 și decât Austria, care le are abia din
1875, fără a arăta altele, ale vecinilor noștri, mult mai noi.
Y
Dela întemeiere și până azi Arhivele Statului și-au îmbogățit tezaurul arhivistic
cu bogatul fond al documentelor istorice (întregul fond al bunurilor mănăstirești și ale
T
Statului), cu condicele domnești, arhivele administrative și judecătorești câte s’au putut,
strânge. Materialul adunat până acum este deosebit de important. Peste 200.000 hri
SI
soave domnești, cărți boerești și zapise sătești, a căror vechime începe cu sec. XIV
peste 1.500.000 dosare și condici cuprinzătoare de izvoare istorice de tot felul a căror
ER
vechime începe cu domnia lui Constantin Brâncoveanu și aproape 50.000 volume de
cărți tipărite, unele exemplare unice în București.
Acestea toate alcătuesc cel mai bogat fond arhivistic din regiunea noastră euro
peană, care se poate mări cu toate arhivele de registratură ale instituțiilor de Stat, județ
IV
și comună, care nu mai sunt necesare uzului comun, sau sunt scrise cu litere cirilice.
Din ceea ce avem acum se poate cunoaște istoria neamului sub toate aspectele
sale, evoluția teritorială a Statului, vieața economică și spirituală, într'un cuvânt, tot
UN
ce are atingere cu vieața românească. Din acest material nu se cunoaște nici a zecea
parte. încă și mai puțin este pus în circulație, fie din lipsa de cercetători specialiști,
fie din lipsa mijloacelor de clasare, depozitare și punere la îndemână.
Pentru a putea' să-și împlinească menirea, Arhivele Statului trebue să aibă o
L
organizare corespunzătoare, sub un împătrit punct de vedere: 1. Local potrivit: 2-

Personal suficient și bine pregătit; 3. Material necesar pentru organizare și lucru ; 4. Pu
RA
blicații arhivistice de îndrumare, de indice și inventare.

Actuala situație nu corespunde de cât în mică parte dezideratelor arhivistice,.
pentrucă :
NT
1. Nici una din Arhivele Statului nu are local potrivit. Acela al Arhivelor Ge
nerale din București, cu cel mai prețios tezaur arhivistic, este insuficient, nepractic,
rău întreținut, neaerisit și umed. Arhivele din Iași au local mai buh la M-rea Golia,
dar insuficient și supus ruinării. Cele din Craiova n’au local. Numai la Cluj ne bu
CE
curam de un local adaptat situației, însă acuma l-am pierdut și pe acela spre a sta cu
chirie la Sibiu. In nici o parte nu mai este loc pentru creșteri.
2. In toate arhivele personalul este insuficient ca număr și nestabil din cauza
salarizării. Cu cel existent abia se poate face față lucrărilor curente, lăsându-se la o
I/
parte lucrările speciale de arhivă.

3. Toate arhivele sunt lipsite de materialul de lucru : fișiere, clasoare, rafturi,,
săli de studii, etc., cum și de materialul de birou: cartoane, cutii, mape, fișe, cămăși
S
de documente, repertorii, enciclopedii, ediții de documente, etc.

IA
Această situație se datorește și faptului că arhivele instituțiilor nu sunt organi

zate în nici un fel. Odată ce astfel de arhive sunt depuse la Arhivele Statului, trebue
o muncă grea și îndelungată numai pentru clasare, întocmirea opiselor și indicelor de
venind aproape imposibilă. Deaceea se cere cu urgență și neapărată trebuință organi
U
zarea întregului serviciu de arhivă.

BC
RY
RA
Reorganizarea acestui serviciu obligă la : crearea responsabilității serviciului de
registratură la instituțiile de stat; depunerea regulată și sistematică la Arhivele Sta
tului a celor ieșite din uz; înmulțirea direcțiunilor regionale după nevoile locale și tra
LI B
diția istorică; întemeierea de localuri proprii după normele arhivistice cu spațiu sufi
cient și loc disponibil pentru creșteri; formarea unui personal bine pregătit și conștient
de menirea sa, pentru care există Școala de Arhivistică; punerea la îndemână în mod
sigur a materialului necesar și crearea de fonduri permanente pentru publicațiile arhi
vistice, fără de care toată râvna arhiviștilor rămâne tot infructuoasă.
Y
In ceea ce privește Arhivele Statului din București construirea unui local nou,
adecvat scopului, este de absolută și urgentă necesitate. Ar lua astfel sfârșit încercă
T
rile în acest sens, care s’au făcut fără curmare din anul 1832 și până azi. Locul ales
trebue să fie sănătos, de suficientă întindere și cu înlesnire pentru transportul cerce
SI
tătorilor. O comisie de specialiști arhiviști și arhitecți, întocmită de onor. Minister al
Instrucțiunei Publice, Educației și Cultelor, ar putea alege locul și dispune asupra
ER
acestei chestiuni.
Facem această prezentare în vremuri deosebit de grele, când tac muzele, cum
se spune de mii de ani în coace. Ne dăm seama de toate acestea, Domnule General,
însă credem în viitorul nostru și în tăria acestui neam, așezat de Dumnezeu la răs
IV
crucea tuturor relelor. Dar mai știm că la fiecare vreme de răscruce, el și-a găsit con
ducătorul care să biruiască vremea. Acum am fost la una din aceste răscruci biruite și
UN
știm că ducerea în nesfârșit a acestei biruinți naționale își înfige adânc nemurirea în
trecutul milenar al epopeei neamului nostru mărturisit de scriptele arhivistice, care
trebue conservate și salvate cu orice preț.
Pentru aceste motive, rugăm respectuos pe Excelența Voastră, să binevoiască
a fi și protectorul Arhivelor Statului.
AL
Cu adânc respect,
A. Saeerdoțeanii
Directorul general al Arhivelor Statului
TR
— Cu Nr. 328 din 26 Martie 1941, am prezentat Ministerului Educației Națio-

:nale, următoarea propunere :
La adresa D-voastre Nr. 42.060 din 18 Martie a. c., prin care ni se cere a arăta
EN
ce înțelegem prin maculatură, am avut onoarea să. răspundem prin raportul nostru Nr.
321 din 24 Martie a. c. In aceiași adresă se spune însă că se cere această informație
,,,în vederea întocmirii unui jurnal de protecția documentelor și clasificarea hârtiilor
/C
din arhive”. Această chestiune fiind de o deosebită importanță, ne îngăduim, să pre

zentăm chestiunea în toate liniile sale principale și a ner cilcr care, se cer a fi cunos
cute spre a ajunge la o precizare definitivă.
Problema conservării arhivelor națicnale a fost pusă la noi încă din anul 1831,
atât în ceea ce privește arhivele de stat, de caracter istoricc-juridic, cât și cele de re
SI
gistratură, în folosința obișnuită. Dar până azi încă nu a fost rezolvată nici una din
chestiile arhivistice pe care le comportă o astfel de problemă de interes general și na
IA
țional. In adevăr, nu există nicio lege sau regulament care să stabilească organizarea
și responsabilitatea mânuitorilor de arhive din diversele instituții publice, și nici pentru
cele de Stat, istorice, nu s'a manifestat o legiferare categorică și strict conservatoare.
U
Dacă ne referim la Legea -pentru organizarea ministerelor din 1929, cohstatăm-

numai câteva enunțări. Astfel, la art. 16. vedem că secretarul general al oricărei mi
BC
nister are sub ordinile sale, între altele, și secția de registratură generală și de arhivă.
RY
INFORMAȚII '
457
RA
E vorba de registratura și arhiva fiecărui minister în parte ; nimic nu se prevede pentru
arhivele istorice ale Statului, și mai ales nimic de cum trebue organizate arhivele de
registratură sau cele istorice. Numai la art. 21, se întrevede o sumară precizare a ser
viciului de registratură: ,,Fiecare direcție de minister, în afară de serviciile speciale,,
LI B
va avea un birou de primirea, repartizarea și urmărirea lucrărilor. Acest birou primește
dela registratura generală toată corespondența referitoare la direcție, pe care o supune
directorului spre repartizare și rezolvare ; el urmărește lucrările și dă informații”. Este
drept însă că în art. 27, se spune că „serviciile contabilității, a registraturii și a ar
hivei, se vor reglementa în mod unitar pentru toate ministerele, prin o lege specială”
Y
Cităm legea așa cum a apărut în publicația oficială. Legea premisă n’o cunoaștem și
credem că n'a apărut încă.
T
In aceiași lege interesul pentru Arhivele Statului se mai arată o singură dată.
SI
In art. 85 al. b. se precizează că „serviciul statisticei, arhivelor Statului, al bibliote
cilor și al statelor personale ale membrilor corpului didactic” cad Î11 atribuțiunea di
recției învățământului superior din Ministerul Instrucției publice. De aici ar fi urmat
ER
în mod normal să iese și directivele necesare întrucât orice arhivă de instituție devine
în mod automat cu vremea arhivă istorică de Stat.
Acest minister și-a făcut după aceea și el o lege. In adevăr, în Legea pentru
IV
organizarea și funcționarea Ministerului Instrucțiuni Publice din 1930, aflăm următoa
rele date : Art. 6. Secretarul general are sub conducerea sa, între altele, și secția de
registratură generală și de arhivă, secția de studii și statistică și biblioteca. Art. 8, 10,
UN
14, 16 și 18, arată că fiecare direcție din minister are câte un serviciu a parte al sta
telor personale, al arhivei și al statisticii, iar din art. 12, se vede că direcția învăță
mântului superior are și „serviciul statisticii, Arhivelor Statului, al bibliotecilor și al
statelor personale ale membrilor corpului didactic”. Deci nici aici nu se vede problema
organizării, totul referindu-se la lucruri existente prin necesitate și tradiție.
L
Această lege a suferit modificări prin Organizarea Ministerului Educației Națio

RA
nale din 1936. In aceasta, în afară de atribuțiunile care cad în sarcina șefilor ierarhici
amintiți, se mai precizează unele chestii de amănunt. Astfel în art. 12 al. b, ultimul
paragraf, se spune : ,, Biblioteca are două secțiuni : Biblioteca propriuzisă, cu lucrări din
țară și străinătate în legătură cu organizarea învățământului și Arhiva, cu toate lucră
NT
rile tipărite sau manuscrise, care au servit sau servesc Ministerului la legiferări, regle
mentări sau organizări”. Deci „arhiva” devine o secție a bibliotecii iar „arhiva ur
mează să primească /. lucrări tipărite, al căror loc este în bibliotecă.
CE
Revenind la serviciul de arhivă al direcțiilor, aflăm o oarecare precizare de atri

buții. Astfel în art. 20 al. d. se spune : „serviciul registraturii și arhivei, înregistrează,
hârtiile intrate și ieșite; clasează arhiva ultimilor doi ani”. Aceiași precizare și în art.
22 al. c„ art. 25 al. 5, art. 28 al. 2 b. Numai în art. 30, al. 4 b, vedem că direcția
contabilității are și biroul arhivei generale care, „se ocupă cu primirea și clasarea în
I/
dosare a lucrărilor cu vechine mai mare de 2 ani, ce-i sunt trimese de arhivele di
recțiilor și serviciilor”.
S
Din aceleași articole se vede însă și care este personalul necesar diverselor ser
vicii de arhivă. Anume : 3 șefi de birou, 4 subșefi de birou, 1 șef de secție și 19 im-
IA
piegați, între care și dactilografe, fiind în total 27 persoane.

In nicio parte și sub nicio formă nu se amintește când și cu cine lucrează con
ducerea Arhivelor Statului.
U
Care este însă situația arhivelor de stat, istorice ? Ultima lege după care se conduc-
acestea este Legea de organizare a Arhivelor Statului din 1925, cu modificările făcute.
BC
RY
RA
în 1932. In această lege se prevăd unele măsuri generale de conservare a materialului
arhivistic provenit dela Stat, specificându-se anumite categorii și vechimea de 30 de
ani când trebue depuse, ierarchia și recrutarea personalului și obligația direcțiunilor
LI B
de a publica inventare și cataloage. Nicio măsură de amănunt cu privire la organizare
și conservare nu este prevăzută. Numai în art. 17 se arată că ,,un regulament va sta
bili modul de funcționare al Arhivelor Statului, numărul serviciilor, atribuțiunilor și
îndatoririle funcționarilor, precum și modul de depunere și selecționare a materialului
Y
arhivistic”. Acest regulament n'a apărut încă.
In fața acestei situații este cazul să credem că organizarea serviciului de arhivă
T
-este de neapărată trebuință. Problema se pune sub două aspecte, care se deosebesc
în aparență dar se completează de fapt unul pe altul : 1. organizarea serviciului de re
SI
gistratură și arhivă la instituțiile de stat; și 2. organizarea și clasarea serviciului is
toric al Ahivelor Statului.
ER
întâiul serviciu privește arhiva curentă necesară instituției care o crează pentru
nevoile curente; celui de al doilea îi revine sarcina clasării și conservării materialului
arhivistic provenit dela eel dintâi, în vederea asigurării drepturilor cetățenești, a ga
rantării bunurilor publice și de stat și a cunoașerii trecutului istoric. Pentru ca Arhi
IV
vele Statului să-și poată împlini menirea, trebue ca și arhivele de registratură să-și
fi dat în întregime capacitatea lor de organizare și clasare în raport cu atribuțiunile
ce au.
UN
Pentru a atinge scopul pe care îl au toate arhivele din lume, unele organizate
până la protecția celei mai neînsemnate hârtii provenită dela cel mai necunoscut cetă
țean, este necesară o nouă lege de organizare a Arhivelor de Stat și de protecție a
materialului istoric, fie public, fie privat. Această lege trebue să urmărească și să sta
AL
bilească următoarele puncte esențiale :

1. Ce este o arhivă de Stat și ce este o arhivă de registratură și cum sunt or
ganizate.
TR
2. Ce cuprind arhivele^ cu clasificarea materialului ce le compun.

3. Protecția materialului arhivistic de natură istorică atât din depozitele de Stat
cât și cele particulare (selecționare și achiziții).
4. Fixarea cadrului necesar de personal și asigurarea continuității în lucru prin
EN
pregătirea și salarizarea lui corespunzătoare.

5. Alcătuirea unui consiliu de îndrumare din specialiști recunoscuți.
6. Obligativitatea publicațiilor științifice de specialitate pentru orientarea și in
formarea ușoară atât a cercetărilor cât și a oricărei persoane interesate.
/C
După ce aceste principii vor fi fixate în legea de bază, amănuntele se pot des-
volta în regulamente speciale pentru fiecare categorie de arhivă în parte. Acestea însă
nu pot fi elaborate decât pe baza unei temeinice cunoașteri a situației existente.
Pentru a ne informa asupra fiecărui lucru în parte, este necesar să se dispună
SI
adunarea tuturor datelor provenind dela fiecare instituție în parte. Spre a ușura această
informare și a nu se omite vre un punct care ne-ar interesa, anexăm la aceasta un ches
IA
tionar care să se trimită tuturor instituțiilor prin intermediul autorităților tutelare. Prin
această operație vom fi în măsură să cunoaștem situația reală și să ne dăm seama asupra
lucrărilor de coordonare necesare.
In același timp, pentru a putea face și clasificarea tuturor arhivelor atât din punct
U
de vedere al conținutului cât și al nevoilor curente de conservare, fiecare instituție

centrală să alcătuiască și schema serviciilor conduse de ea, după modelul anexat al
BC
cătuit de noi după ierarhia pe care am presupus-o în raport cu principiile stabilite prin
RY
INFORMAȚII
459
RA
Codul funcționarilor publici. Credem că această lucrare odată făcută va putea serv,
și pentru informarea necesară cu privire la organizarea serviciilor publice.
Cu privire la protecția materialului istoric, am avut onoarea să prezint Mini
sterului un proiect de lege, care am făcut să apară și în Revista Arhivelor, voi. IV, p. I,
LI B
p. 202—204. Până acum el n’a căpătat încă puterea de lege.
Aducând la cunoștița D-voastre cele de mai sus, rog să binevoiți â dispune.
I.
Y
SCHEMA SERVICIILOR PE INSTITUȚII
T
Organul superior
SI
(ministerul)
ER
Subsecretariatele de Stat
I 2 3
Secretariatele generale
IV
I 2 3 4
L UN
1
RA
Direcțiunile : 1, 2, 3, etc.
V
Subdirecțiunile : 1, 2, 3, 4, etc.
NT
I___________________________________________________ _
_____________________________ t____________ ___ ________
Serviciile', personal, comisii, inspectori, registratură și arhivă, studii
și documentare, statistică, bibliotecă, arhitectură, contencios, teh
nic, sanitar, inventar, intendență contabilitate, venituri, plăți,
CE
oficii, etc.
Biserica (Sf. Sinod, Patriarhia), Școala, Armata (Statul Major, Corpu

I/
rile), Casația, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Justiția admini

strativă, Corpul diplomatic și consular, Administrația, Corpul tehnic, Cor
pul sanitar, Arhive, Biblioteci, Muzee, Corpurile Legiuitoare, etc.
S
UJ
IA
Episcopiile, Diviziile, Brigăzile, Curțile de Apel, Direcțiunile și inspecto

ratele regionale de tot felul, etc.
U
BC
RY
RA
Protopopiatele, Prefecturile, Tribunalele Administrațiile financiare, di
recțiunile și inspectoratele județene de tot felul.
LI B
Instituțiile locale : centre, plăși, comune, etc.
T Y
N. B. — Schema se va face pentru fiecare direcțiune sau serviciu în parte.
La fiecare grup în parte se vor specifica serviciile și birourile din care se com
SI
pun și raza de activitate (județe, plăși, comune, sate).
II.
ER
CHESTIONAR
Cuprinzând datele necesare organizării Arhivelor Statului.
Instituția...................................... ................................. ....
Cu sediul în județul............................. comuna.............................
IV
Aparținând Ministerului........................................................................
Fiecare instituție de Stat, județ, municipiu sau comună (casă autonomă, direcție,
UN
inspectorat, prefectură, administrație, primărie, școală, parohie, bibliotecă, arhivă, muzeu,

etc.) va răspunde la toate chestiunile din acest chestionar, cu cea mai mare exactitate
și pe proprie răspundere.
Datele sunt necesare cunoașterii exacte a situației spre a se lua măsurile cele
mai potrivite pentru buna îngrijire a arhivelor.
L
I. Organizarea Arhivei
RA
1. Ce arhive centrale sunt.

2. Ce arhive de direcții și subdirecții aveți.
3. Arhivele locale sunt adunate la un loc sau sunt răspândite.
NT
II. Categoriile actelor și hârtiilor din arhivă.

4. Care sunt hârtiile în folosință :
Registre de intrare și ieșire la un loc sau separate (câte anume).
CE
Condici de expediție (pe servicii sau centre).

Registre diverse (stare civilă : naștere, botez, căsătorii, decese, etc.).
Justiție : autentificări, transcrieri, legalizări, etc.
Fiscale : roluri, încasări, plățî, de casă. etc.
Școlare : matricole, situații, procese-verbale, etc.
I/
Militare.
Registre de prezență.
S
Legi, decizii, decrete originale.

Dosare de tot felul. Cum sunt alcătuite : pe persoane, chestiuni, instituții ; ames
IA
tecate sau în ordinea intrării și ieșirii hârtiilor, etc.

State personale.
State de salarizare.
U
Conturi.
Chitanțiere, recipise.
BC
Schițe, planuri, hărți, desene (formatul lor).

RY
informații
461
5. Care sunt hârtiile scoase din folosință :
RA
Hrisoave domnești
Zapise cirilice.
Hotărnicii.
LI B
Diate.
Mitrici (starea civilă pe parohii).
Condici domnești.
N. B. — La fiecare grup în parte se vor nota numai acelea care există', se vor
adăugi ori câte alte numiri care nu figurează în această listă.
Y
III. Metoda de lucru în arhivă.
T
6. Ce operații suferă o hârtie intrată la instituție (înregistrare, repartizare, lu
crare, urmare) sau ieșită dinproprie inițiativă (legi, decizii, ordine, dispoziții, publicații, etc).
SI
7. Cum se urmărește o lucrare încheiată de scurtă vreme sau veche și una ne
încheiată (după numărul de intrare sau ieșire, după chestiuni, persoane sau alt mod).
ER
8. Aveți opise numerice, de persoane sau chestiuni, ori de toate felurile.
9. Ce sisteme de clasare întrebuințați și care vi se par mai practice (ordinea nu
merică în dosare numerotate succesiv, dosare pe chestiuni sau persoane ori în altfel).
IV
IV. Modul de păstrare.
10. Cum păstrați hârtiile : în mape, în dosare, foi volante, în cartoteci, și c e
fel de hârtii și piese țineți în fiecare.
UN
11. Ce mărime are fiecare categorie în mod obișnuit (Nr. foilor).

12. Cum se alcătuesc dosarele : sunt cusute sau nu. Ce ordine au hârtiile din
dosarele formate și cusute.
13. Dosarele sunt puse în scoarțe (cartoane, coperte) sau nu.
14. Când se face cusutul dosarului : la încheerea lucrării ce cuprinde sau după un
AL
termen oarecare. Care este termenul ales.

15. Cum sunt orânduite în arhivă (în pachete, mape, cutii, legături, etc.; dosarele
au o ordine succesivă numerică sau nu).
TR
16. Depozitarea se face în rafturi deschise sau în dulapuri. Ce lungime de polițe

în metri liniari aveți (lungimea tuturor rândurilor de dosare). .
17. Câți metri liniari vă trebue pentru creșterea arhivei în fiecare an.
EN
V. Vechimea arhivei și numărul dosarelor.

18. Care este anul cel mai vechi din care aveți arhivă.
19. Aveți acte scrise cu litere vechi (chirilice) pe hârtie sau pe piele (pergament,
/C
coajă),
20. Câte dosare și condici aveți dela anul cel mai vechi până la sfârșitul anului
expirat.
21. Câte dosare și condici credeți că formați în anul acesta și sub ce capitole.
22. De ce arhivă vă puteți lipsi, nemai fiindu-vă folositoare și poate fi depusă
SI
la Arhivele Statului (anii și numărul dosarelor și condicilor).

23. Ați mai depus arhivă, când, unde și din ce ani era.
IA
24. Ați vândut arhivă sau hârtie maculatură. Din ce ani, ce cantitate, când,
cui și cu ce preț (pe Kg. și valoare totală).
25. Cine a dat aprobarea. Autoritatea și Nr. aprobării.
U
26. S’a făcut vreodată alegerea arhivei.

27. Cine a făcut-o. A fost și delegatul Arhivelor Statului să o vadă.
BC
RY
RA
VI. Timpul de folosire a arhivei.
28. Care sunt categoriile de acte pe care le considerați D-v. de absolută trebuință
pentru păstrare.
LI B
29. Care sunt piesele ce credeți D-v. că trebue păstrate în interesul instituției și
care în interesul cetățenesc și pe ce durată.
30. Care sunt actele, registrele, dosarele, etc. care au valoare juridică perma
nentă, și care dela o vreme pierd această valoare. După câți ani se consideră stinsă ac
Y
țiunea lor.
31. Ce credeți că trebue neapărat să fie păstrat, ca fiind de caracter istoric.
T
32. Care categorii de acte ies de sub autoritatea legilor juridice, penale, finan
ciare, etc. și la ce termen sunt prescrise.
SI
VII. Personalul arhivei.
33. Ce personal are arhiva și cu ce grade.
ER
34. Ce pregătire (școală) se cere personalului arhivei D-v.
35. Cine înregistrează hârti’le, cine le clasează în dosare și după ce criterii sau
obiceiuri.
IV
36. Cine alcătuește opisele, indicele, inventarele și după ce sistem.
37. Cine coase dosarele și face pachetele, mapele sau legăturile. Când se face
această operație și unde (în birou sau în depozit).
UN
VIII. Localul arhivei.

38. In ce loc se ține arhiva : cameră specială, subsolul, pivnița, podul sau chiar
în biroul de lucru. E sănătos sau umed locul.
39. Are aer, lumină suficientă, prea multă sau deloc. Unde credeți că o puteți
L
păstra mai bine.

RA
IX. Ce arhive mai cunoașteți.

40. Cunoașteți în localitate alte arhive oficiale sau particulare; cât sunt de nu
meroase și cu ce vechime.
41. Știți cine are cărți românești, hrisoave, scrisori vechi scrise cu litere vechi
NT
Le mai sunt trebuincioase sau nu. Vor să le vândă și cu ce preț.
— Ministerul Educațiunii Naționale. Direcțiunea învățământului Superior, Nr.

61.432 din 26 Martie 1941, ne face cunoscut: „Avem onoarea a vă face cunoscut că
CE
prin Decizia Nr. 61.432/941, Peter Ana, om de serviciu dela Școala Normală Superioară,
se încadrează, pe data de 20 Martie 1941, la Arhivele Statului din București".
Cf. și Mon. Ofic. Nr. 86 din 10 Aprilie 1941, p. 1920—1921. Urgent.
— Ca urmare a cererii noastre, Ministerul A facerilor Interne, Direcția Admini

I/
strației locale, cu Nr. 6750 C din 26 Mai 1941, ne comunică următoarele :

In referire la adresa D-v. Nr. 355/941, avem onoare a vă trimite, alăturat, câte
S
un exemplar din ordinele circulare Nr. 1954 d’11 21 Ianuarie 1941 și 5998 din 28 Ee~
bruarie 1941, date de acest Minister Prefecturilor de județ și Primăriilor, Municipiilor
IA
orașelor reședință și nereședință din țară, cu privire la vânzarea hârtiei maculatură

scoasă din uz, dela acele administrațiuni.
U
BC
RY
INFORMAȚII 463
RA
I.
România
Ministerul Afacerilor Interne
LI B
Direcțiunea Administrației Sociale
Nr. 1954
1941 Ianuarie 21 Circulară
Către toate prefecturile de județe,
primăriile municipale și ale orașelor re
Y
ședințe și nereședințe.
T
Domnului Prefect al Județului,..
Domnului Primar al..........
SI
Avem onoarea a vă face cunoscut că, prin Decretul Lege Nr. 32/941, publicat
în Monitorul Oficial Nr. 9 din 11 Ianuarie 1941, s’a aprobat ca hârtia maculatură pro
ER
venită din arhive, registre și tot felul de imprimate scoase din uz, scrise sau nescrise,
Monitoare Oficiale, cum și orice fel de rămășițe de hârtie dela toate autoritățile de
Stat, județe, comune și Regii Autonome, să fie cedate în mod gratuit, Comandamentul
Legionar al Materiilor Prime.
IV
In consecință, veți lua măsuri de executarea dispozițiunilor din Decretul Lege
•de mai sus, ținând seama și de dispozițiunile art. 2 din legea de organizare a Arhivelor
Statului din 1925.
UN
Afară de aceasta, autoritățile administrative și polițienești vor verifica macula

tura spre a nu se strecura lucrări privind Siguranța de Stat, Apărarea Națională și
lucrările Biuroului M. O. N. T., care vor fi exceptate și arse sau păstrate, după caz,
la arhivele respective, ele având caracter secret.
L
II.
RA
România
Ministerul Afacerilor Interne
Direcțiunea Administrației Sociale
NT
Nr. 5998 din 28 Februarie 1941. Circulară

Domnilor Prefecți de județ, Domnilor
primari ai municipiilor, orașelor reședință
și nereședință.
CE
Domnului Prefect al Județului...

Domnului Primar al..............
Avem onoare a vă face cunoscut că potrivit comunicării Ministerului Finanțelor

I/
făcută cu adresa Nr. 444.262/941, s'a revenit asupra dispozițiunilor date cu ordinul
nostru circular Nr. 1954 din 21 Ianuarie 1941, cu privire la aplicarea jurnalului Con
S
siliului de Miniștri Nr. 32 din 19 Ianuarie a. c. în sensul că maculatura ce se găsește la

autoritățile locale, nu se va mai ceda Comandamentului Legionar al materiilor prime
IA
ci se va vinde prin licitație publică.

In legătură cu aceasta vă atragem atenția că, potrivit art. 2 din legea de orga
nizare a Arhivelor Statului din 1925, se va face, în prealabil, trierea tuturor acestor
U
arhive de către un delegat al Direcțiunii Generale a Arhivelor Statului, spre a reține

ceiace va găsi necesar.
BC
RY
RA
Totodată, autoritățile administrative și polițienești vor verifica maculatura des
tinată scoaterii în licitație, spre a nu se strecura lucrări privind siguranța Statului,
Apărarea Națională și lucrările biuroului M. O. N. T., care vor fi exceptate și arse
LI B
sau păstrate după caz, la arhivele respective, ele având caracter secret.
Monitoarele oficiale nu vor fi vândute.
— Numiri la Arhivele Statului Sibiu. Decizie ministerială. ,,IdomNr. 148.810 din

1941, d-na Elena Mureșan, licențiată în litere și ,d-ra Astra Macovei, licențiată în li
Y
tere, au fost numite, pe data publicării în Monit. Oficial a presentei deciziuni : prima
în postul de arhivar cl. II și a doua în postul de paleograf cl. III la Arhivele Statul (-
T
din Sibiu“.
Mon. Ofic., Nr. 171 din 22 Iulie 1941, p. 43
SI
— Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. Prin decizie ministerială!. „Idem.
Nr. 149.807 din 1941, se fac următoarele înaintări la Direcția generală a Arhivelor Sta
ER
tului din București, pe data presentei publicări în Monitorul Oficial :
1. D-l Ion Vârtosu, dela gradul de arhivar cl. II, la gradul de arhivar cl. I, plătit
din postul de arhivar principal cl. I;
IV
2. D-na Florica Condurachi, dela gradul de arhivar ajutor cl. II, la gradul de
arhivar cl. II, vacant prin înaintarea d-lui Ion Vârtosu;
3. D-l Stan M. Bogdan, dela gradul de paleograf cl. I, la gradul de arhivar
UN
ajutor cl. II, vacant prin înaintarea d-nei Florica Condurachi;

4. D-l Ion G. Fănuică, dela gradul de registrator cl. II la gradul de paleograf
cl. I, vacant prin înaintarea d-lui Stan M. Bogdan;
5. D-ra Maria Vulpescu, dela gradul de registrator ajutor cl. II, la gradul de
AL
registrator cl. II, vacant prin înaintarea d-lui Ion Gh. Fănuică;
6. D-l Ion Comănoccu, dela gradul de paleograf cl. III, la gradul de registrator
ajutor cl. II, în locul d-rei Maria Vulpescu, înaintată.
Mon. Ofic. Nr. 173 din 24 Iulie 1941, p. 4327.
TR
— Cu Nr. 770 din 19 Aug. 1941, am făcut următoarea propunere Ministerului

Culturii Naționale :
EN
Domnule Ministru,
Informațiile cu privire la distrugerea arhivelor continuă să ne vină din toate

părțile. Pe deoparte se înstrăinează arhivele particulare din cauza neînțelegerii valorii
/C
lor istorico-juridice de către posesori sau din spirit comercial; pe dealta se distrug
arhivele de Stat din pricina măsurilor oficiale care permit oricui să o facă și a lipsei
de posibilități materiale pentru achiziție chiar atunci când există înțelegere de pro
tecție. Pentru a remedia aceste neajunsuri, care pot duce la dispariția completă, în
SI
scurtă vreme, a arhivelor noastre, am avut onoarea să propunem unele măsuri de pro
tecție urgente, prin raportul nostru Nr. 328 din 26 Martie 1941.
Deoarece în acel raport prevedeam și câpătarea unor informații statistice și de
IA
organizare a arhivelor de registraturi, credem oportum să revenim cu rugămintea de

față. Este necesar să se ia măcar unele măsuri imediate, care să împiedice distrugerea,
până când posibilitățile vor îngădui o legiferare temeinică.
U
Cea dintâi dintre măsuri este schimbarea dispozițiilor din jurnalul Consiliului de
Miniștri Nr. 32 (M. Oficial Nr. 9 din 11 Ianuarie 1941), prin care se aprobă cedarea
BC
„hârtiei maculatură provenită din arhive” către Comandamentul Legionar al materiilor

RY
INFORMAȚII 465
RA
prime. Nemaî existând acdl Comandament Ministerul de Interne, prin ordinul Nr. 5998
din 28 Februarie 1941, a dispus ca maculatura aceea să fie vândută la licitație.
In teorie jurnalul amintit, care nu este decât o reeditare a altor jurnale mai
vechi câte s’au succedat timp de 15 ani, prevede numai așa zisa ,,maculatură”. De
LI B
fapt însă autoritățile consideră maculatură tot ce nu mai este folosit în med curent
sau, cum este cazul la Justiție și Finanțe, tot ce intră în vreo prescripție oarecare.
Ministerul de Interne, prin ordinul amintit mai sus, precizează că trebue să se
respecte art. 2 din Legea de organizare a Arhivelor Statului, trierea uimând a se face
printr’un delegat al Arhivelor Statului respective. Clauza, constatăm însă că este ino*
Y
perantă întrucât nici Ministerul Culturii Naționale, care patronează Arhivele Staului,
nici celelalte ministere sau instituții nu au prevăzute sumele necesare pentru diurna de-
T
legaților și plata transportului arhivei alese. Unele instituții au înțeles situația și au
SI
găsit câte o formulă care a permis selecționarea parțială, cum este Ministerul de Do
menii și Casa Autonomă C. F. R. Pentru altele, cum e pentru arhiva Tribunalului de
Dâmbovița sau delegații locale, am suportat noi înșine cheltuelile.
ER
Distrugerea a fost pe o scară foarte întinsă când jurnalele mai vechi dădeau dreptul
instituțiilor respective să rețină 40 % din prețul obținut la vânzare. Atunci tot interesul
era să vândă cât mai mult. In felul acesta au fost înstrăinate chiar părți selecționate
de noi.
IV
Este evident că în toate arhivele se acumulează și hârtie fără nicio valoare, care
trebue îndepărtată din timp în timp, pentru decongestionarea arhivelor respective. Dar
UN
decongestionarea să se facă numai după alegerea și aprobarea direcțiunilor respective

•ale-Arhivelor Statului.
Pentru a remedia aceste neajunsuri credem necesar să se ia următoarele măsuri :
Să se facă un nou jurnal al Consiliului de Miniștri prin care hârtia maculatură
provenită din arhive, după selecționarea legală, să fie vândută numai la licitație.
AL
întregul fond provenit din aceste vânzări să fie vărsat pe seama Ministerului
Culturii Naționale, care să formeze un fond special pentru plata delegaților și când e
cazul, a transportului arhivei alese la direcția respectivă a Arhivelor Statului. Ceea ce
TR
va prisosi să fie folosit pentru ameliorarea situației precară a instituției noastre (local,
material de clasare, mobilier, etc). Casele Autonome, care au un interes pur comercial
și au cantități enorme de deȘeuri (cum ar fi C. F. R.) pot fi exceptate dela această mă
sură spre a nu fi lovite în drepturile comerciale conferite lor prin legi speciale.
EN
In felul acesta autoritățile respective nu vor mai avea interes să vândă cât mai
mult, iar noi, care avem tot interesul să păstrăm tot ce e de valoare, nu vom mai fi
supuși nici unei resticțiuni ca să reținem totul. Materialul cirilic, destul de redus, se va
/C
păstra în întregime, de ori unde ar veni el.

Pe lângă această măsură generală, mai trebue alcătuit un decret lege care să
declare de monumente istorice naționale tot materialul manuscriptic anterior anului
1831, când s’au înființat arhivele de Stat. Acesta ar corespunde măsurilor luate pentru
SI
monumentele istorice.
Textul amănunțit al unui astfel de decret l-am propus Ministerului în forma pe
care am publicat-o în Revista Arhivelor voi. IV, 1 (1940) p. 202—204.
IA
Pentru aflarea și supravegherea materialului arhivistic local, deținut de par

ticulari sau instituții, se pot crea membri corespondenți ai Arhivelor Statului. Ei asr
urma să fie recrutați dintre profesorii secundari cu preocupări de astfel de probleme
U
sau dintre oricare cercetători recunoscuți.

Pe lângă acestea se mai pune și problema conservării materialului ales. Aeeasta
BC
comportă rezolvarea a trei chestiuni esențiale; local, personal și material de lucru.

RY
RA
Necesitatea localului a fost resimțită chiar dela întenîeiere. Lână acum însă n’a
căpătat deslegare. Drama localului Arhivelor Statului am expus-o în Proecte pentru palatu^
Arhivelor Statului, București 1940.
LI B
Personalul arhivelor este mai mult decât insuficient. Până la Codul funcționarilor
Publici era și sub mediocru retribuit.
Cu titlul de simplă informație amintim că la Direcția Generală numărul total
al funcționarilor este de 16. In comparație menționăm că Ministerul Culturii Naționale
are 29 funcționari atribuți serviciului de arhivă curentă.
Y
Ca să putem face lucrările necesare instituției noastre avem nevoe măcar de un
număr dublu de personal.
T
Personalul Arhivelor este specialist. Nevoia de pregătire specială și vocația este
SI
evidentă. Funcționarul de arhivă nu trebue să-și privească situația ca simplu salariaț
care așteaptă să treacă orele de slujbă, ci trebue să fie și un devotat al materialulu1
pe care îl manevrează și pe care trebue să-1 studieze. Aceia care nu corespund acestei
ER
obligații morale trebue să părăsească serviciul de arhivă.
Materialul arhivistic odată depozitat în rafturile arhivei, nu înseamnă că este
salvat sau pus în folosință. Sănătatea lui este totdeauna foarte șubredă, de aceea trebue
apărat cu multă grijă. Pentru aceasta trebue să ia ființă laboratorul pentru îngrijirea
IV
sănătății lui. In acest laborator trebue să se afle toate aparatele care pot face atât
lectura posibilă cât și multiplicarea celui de primă importanță sau amenințat de nenu-
UN
mărații săi dușmani invizibili. Un fond de investiție destul de modest, odată pentru
totdeauna, ne-ar pune în măsură să satisfacem această cerință urgentă.
In sfârșit, istoria patriei și drepturile cetățenești nu vor fi cu nimic folosite dacă
tot acest material rămâne închis în arhive chiar dacă e păstrat în cele mai optime
condiții. El trebue să circule.
L
Punerea în circulație trebue făcută în două feluri : în inventare, indici și fișiere

RA
pentru cercetări de arhive și în publicații de repertorii șl cataloage, dacă nu chiar de

ediții complete, pentru toți cetitorii. Pentru aceasta trebue să se pună la dispoziție
fondul necesar tipăririi materialului arhivistic de organizare și a publicațiilor oficiale
ale Arhivelor Statului, în conformitate cu arț. 14—15 din Legea de organizare a Ar
NT
hivelor Statului.
Chiar în momentul de față avem gata pentru tipar Indicele tuturor documentelor
Țării Românești dela 1369—1600, și al Documentelor turcești. Acestea din urmă în între
gime necunoscute, transformă complet cunoștințele noastre despre istoria națională
CE
în ultimele două veacuri.

Aducând acestea la cunoștință D-vs., vă rugăm, Domnule Ministru, să binevoiți
a dispune.
Director General, A. Saeerdoțeanu
I/
2. Diverse
S
—• La 22 Iunie 1941 armatele noastre biruitoare au pornit la lupta pentru des-

IA
robirea pământului strămoșesc, din vremuri adânci apărat cu îndârjire de strămoșii

noștri. Ostașii M. S. Regelui Mihai I și ai Conducătorului Statului Mareșal Ion Anto-
nescu, ca altădată ai lui Roman Voevod, Alexandru Voevod și Ștefan Voevod, călăresc
U
acum liberi și stăpâni pe pământul întregei Moldove. Avem încrederea că nu va trece

mult și, ca Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu și alți voevozi prote
BC
guitori cu spada și cu dreptul, se vor întoarce și spre Soare-Apune.

RY
INFORMAȚII
467
RA
In anul 1940 serviciul de arhivă a mers mai greu. Mulți dintre colaboratorii
noștri au fost concentrați sau mobilizați. Din 4464 zile de lucru, 2775 au fost efective
iar 1689 lipsă, cum rezultă din tabelul alăturat. In schimb am fost ajutați în vara ace”
luiaș an, de o bună echipă de elevi ai liceului ,,Gh. Șincai” din București, cu care am
LI B
orânduit în depozit starea civilă a orașului București și a jud. Ilfov.
SITUAȚIA FRECVENȚEI
In 1940, din 366 zile : 279 lucrătoare și 87 sărbători și vacanțe oficiale.
Y
No. curent
Concentrări
Concediu
D elegații
Concediu
Absențe
medical
Demisii,
oficiale
detașeri
odihnă
lucrate
Total
Zile-
T
Funcționarul
Mot. Nem.
SI
ER
I M. Popescu...................... 13 — — 4 __ — 15 32 247
2 I. C. Dobrescu.................. 14 — — — I — — 15 264
3 Emil Vîrtosu .................. — — 105 — 22 — — 127 152
IV
4 Maria Dumitrescu . . . 13 — — — 6 — 42 61 218
5 Ion Radu Mircea .... — - - 144 — 6 — — 150 129
UN
6 Ion Vîrtosu...................... — — 229 — 3 — — 232 47

7 M. Regleanu...................... 3 — 149 — I — — 153 126
8 Florica Condurachi . . . 13 73 — — 25 — — III 168
L
9 Ion Sucu ............................. 16 — — I — — . — 17 262

RA
IO Vanghele Antoniu. . . . 3 — 215 — — — — 218 61

II Stan Bogdan .................. — — 114 — — — — 114 165
12 Claudia Mihăilescu. . . 13 63 — — 9 — — 85 194
NT
13 Ion Fănuică........................ 12 — — 4 — — 18 261
14 Maria Vulpescu .... 13 — — — 8 — — 21 258
15 Ion Comănescu . . . . — — — 6 — — IOO

CE
94 179
16 Gh. Vlășceanu.................... — — 234 — I — — 235 44
Total . . . 113 136 1.486 5 92 — 57 1.689 2-775
SI/
IA
U
BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
RA
LI B
Y
INDICE DE DOCUMENTE
T
SI
Se menționează numai documentele editate integral, fragmentar, resu-
mate sau amintite ca inedite; se adaugă și edițiile îndreptate sau fae-
ER
similate.
1387 (6895) Iunie 27. Mircea Vodă pentru Tismana (res) . 123.
IV
1494 Martie 16. Vlad Vv. întărește Bistriței daniile Craioveștilor
(res.)................................ ■................................................ 123.
UN
1495 (7003) Ian. 17. Ștefan Vv. pentru Polițeani-Tutova . . 123.

1546, Huși. Petru Vv. al Moldovei pentru Horodiștea (res.) 122.
1568 (7076) Iunie 8. Petru Vv. al Țării Românești pentru Pătârlage
AL
(res.).................................................................................. 122.
1573 (7082) Noemv. 1. Alexandru Vv. al Țării Românești pentru Pă
TR
târlage (res.)...................................................................... 122.

1576 (7084) April 30. Alexandru Vv. Țării Românești pentru Mălureni,
Șoptani, etc. (res.).......................................................... I22.
EN
1581 (7089). Mihnea Vv. pentru jurători (res.).................. 123.

1583 (7092) Mai 5. Mihnea Vv. pentru Turburea, Șipot, etc. (res.) 123-
/C
1586 (7094) Iulie 10. Mihnea Vv. pentru Mălureni (res.) . 122.
1587 (7095) Ian. 14. Mihnea Vv. pentru Bădeani și Băsceani (res.) 123.
1593 (7101) Aug. 18. București. Hrisov dela Alexandru cel Rău
SI
(res.) ................................................................................. * 3X3-

1593 (7011) Oct. 25. Pentru satul Baia (res.)................... 309.
IA
[1593—1600] Oct. 29. Pentru Obedinul m-rii Tismana (res.). 309.

[1593—1596] Nov. 9. Mihai Viteazul întărește dania Mitrei Vornicul
U
către m-rea Sf. Nicolae (satul Grozăvești) (res.) . . 308.

BC
RY
RA
1593 ((7102) Dec. 20, București. Mihai Viteazul întărește lui Duca
părțile din Olteni (res.)..................................................308—309.
1594 (7102) Ian. 24, București. Mihai Viteazul întărește vechile stă
LI B
pâniri ale Tismanei (res.)....................... ....................... 3°3, 3°9-
[1594—1000] Mart. 16. Mihai Viteazul întărește diaconului Hristodor
satul Piscani (res.).......................................................... 3*2-
Y
1594 (7102) Mai 16. Pentru Bujoreni (res.)............................... 309.
T
1594 (7102) Mai 27. Pentru Orlești (res.)........................... 3°9-
SI
1594 (7102) Iunie3. Moara la Buzău (res.).......................... 310.
1594 (7102) Iunie 18. Pentru Tătaru (res.)........................... 310.
ER
1594 (7102) Iunie 21. Pentru Dărădan (res.).......................
1594 (7102) Iunie 28. Pentru Strâmtul (res.).......................
310.
310.
IV
1594 (7102) Iulie 7, Târgoviște. Mihai Viteazul dă m-rii Gorgota să-i
fie vecinii de ocină (res.).......................................303—304. 311.
UN
1594 (7102) Iulie 7, București. Mihai Viteazul întărește jup. Udriște din
Bucșani un vad de moară pe apa Buzăului (res.) . . . 309.
1594 (7102) Aug. 12. Pentru Bistrița (res.)...................... 309.
AL
1594 (7102) Aug. 29. Pentru Caracal (res.)..................... 310.

1594 (7103) Sept. 6. Pentru Blâjoiu (res.).......................... 310.
TR
1594 (7103) Sept. 26. Pentru Crăpești (res.)...................... 309.

1594 (7103) Oct. 2. Pentru Elhovăț (res.)........................... 309.
1594 (7103) Oct. 5. Mihai Viteazul pentru jurătorii în Furești
EN
(res.)................................................................................ 123.
1594 (7103) Oct. 7. Mihai Viteazul întărește Vist. Andronic satul Gro-
/C
șani (res.)........................................................................ 3°4> 311-

1594 (7103) Dec. 24. Pentru Toplița (res.).................. 310.
1595 (7103) Mai 3. Pentru Voinigești (res.).............. 309.
SI
1595 (7103) Mai 4. București. Mihai Viteazul.întărește clucerului Ca

lotă o parte din Drevești (res.) . . 300> 3IQ-
IA
1595 (7103) Mai 16, București. Mihai Viteazulîntărește lui Radul o

jumătate din Elhovățul-de-sus (res.).......................... 3°9-
U
1595 (7103) Mai 19. București. Mihai Viteazul întărește m-rii Buna Ves
tire de lângă Buzău stăpânirea peste o parte din Rătunda
BC
(res.) . . . . .................................................................. 312.

RY
INDICE DE DOCUMENTE 471
RA
1595 (7103) Mai 20, București. Mihai Viteazul întărește stăpânirea lui
Radul și Neagoe peste o parte din Stăncești (res.) . 300, 309.
1595 (7103) Iunie 12, București. Mihai Viteazul întărește stăpânirea lui
LI B
Radul și Neagoe peste o parte din Săcuiani (res.) . 300,310.
1595 (7103) Aug. 24. Pentru Vlădeni (res.)....................... 309.
1595 (7104) Oct. 2. Pentru Găujani (res.)........................... 310.
Y
1595. Pentru Brănești (res.).................................................. 309.
T
1596 (7104) April 10. Pentru Olteni (res.)........................... 309.
SI
1596 (7104) Aprilie 14. Pentru Dobrușa (res.)................... 310.
1596 (7104) Mai 4. Pentru Lupșanul -(res.).......................... 310.
ER
1596 (7104) Iunie 10, Târgoviște. Mihai Viteazul dăruiește lui Iane și Tudor
două vaduri de moară pe apa Râmnicului Sărat (res) 300-301, 310.
1596 (7104) Iunie 19, Gherghița. Mihai Viteazul întăreșteVorn. Dra-
IV
gomir stăpânirea peste Ciocoveani (res.)................... 301.
UN
1596 (7104) Iulie 4. Pentru Piersica (res.) . . ............... 310.

1596 (7104) Iulie 6. Pentru Comanca (res.)....................... 310.
1596 (7104) Iulie 8. Pentru Albeștii Rătundului al 111-rii Buna Vestire
L
Buzău (res.)....................... 311-

RA
1596 (7104) Aug. 7, Târgoviște. Mihai Viteazul întărește jup. Mihalcea

stăpânirea satelor Călugărenii Manei și Călugărenii Stoicăi
(res.)................................................................................. 3io.
NT
1596 (7104) Aug. 31. Pentru Urâți (res.)........................... 310.

1596 (7105) Oct. 5. Pentru Cuimești (res.).......................... 311.
1597 (7105) lan. 11, /. I. Mihai Viteazul întărește lui Buca și fiului
CE
său Gheorghe stăpânirea peste o parte din Olteni (res.) 310, 397.
1597 (7105) Ian. 18, Târgoviște. Mihai Viteazul întărește Logof.
Stoica stăpânirea peste o parte din Berislăvești (res.) 310, 397.
I/
1597 (7105) Ian. 21. Târgoviște. Mihai Viteazul dăruește episc. Buca al
Buzăului satele Pojorâții, Stănuleștii și Găvănești (res.) 301, 310.
S
1597 (7105) Martie 23, Târgoviște. Mihai Viteazul dăruește lui Mihai
IA
Pahar, satul Brătiești (res.).................................... 301-30 î, 310.

1597 (7105) April 1. Pentru Bogdănești (res.) . . 310.
U
1597. (7105) April 5. Pentru Săruleștii-de-sus (res.) 3IB

BC
RY
RA
1597 (7105) April 14. Pentru Cerbureni-Argeș (res.) . . . . 310.
1597 (7105) Mai 11. Pentru Izvorani-Argeș (res.)............. 310.
LI B
1597 (7105) Mai 20. Pentru Siliște (res.)........................ 310.
1597 (7105) Mai 31. Pentru Căldărușanii-de-sus (res.) . . . 311.
1597 (7105) Iunie 3. Pentru Neagra (res.).................... 310.
Y
1597 (7105) Iunie 5. Pentru Foeștii-de-sus (res.)............. 310.
T
1597 Iunie 22. Pentru Săseni (res.)....................................... 310.
SI
1597 (7105) Iunie 27. Pentru Liseani (res.)....................... 310.
1597 (7105) Iulie 1, Târgoviște. Mihai Viteazul întărește mitropoliei
ER
stăpânirea satului Lungi (res.)...................................... 302.
1597 (7105) Iulie 30. Pentru Grădiștea-Mușcel (res.) . . . 310.
1597 (7105) Aug. 6, Târgoviște. Mihai Viteazul dă un sălaș de Țigani
IV
m-rii Tismana (res.)...................................................... 302,309.
UN
1597 (7106) Sept. 27. Dania lui Mihai Viteazul către mama sa Teodora
(res.)................................................................................. 311-
1597 (7106) Nov. 3, Târgoviște. Mihai Viteazul întărește Fătului din
Mărgineni stăpânirea viilor și moșiilor cumpărate (res.). 311.
L
1597 (7106) Dec. 3. Pentru Golgota (res.).......................... 311.

RA
1597—1598 (7106). Pentru Vernești (res.).......................... 3ir

1598 (7106) Ian. 25. Pentru Liseani (res.)...................... 311.
NT
1598 (7106) Febr. 25. Pentru Țigănești (res.)..................... 311.

1598 (7106) Mai 23. Pentru Horvătești (res.)................... 311.
CE
1598 (7106) Mai 27, Târgoviște. Mihai Viteazul întărește episc. Luca
al Buzăului stăpânirea satelor Pajorâți, Stănulești și Găvăneștii
de-Sus (res.)..................................................................... 302, 311.
I/
1598 (7106) Iunie 4. Pentru Olteani (res.)........................... 311.

1598 (7106) Iunie 20. Mihai Viteazul întărește logof. Stanciul stăpâ
S
nirea pe jumătate din Clocoticiu și Bumbești (res.). . 302—303.

IA
1598 (7106) Iulie 5. Pentru uliță la R.-Vâlcea (res.) . . . 3H-

1599 (7107) Ian. 15. Pentru Grădiștea-Muscel (res., orig. și duplicat). 311.
U
1599 (7107) Mai 18. Pentru Liseani (res.) ........ 311-

BC
1600 (7108) Mart. 25. Pentru Dobriceni (res.) .................... 311-

RY
INDICE DE DOCUMENTE
473
RA
1600 (/108) Iulie 27, Iași. Mihai Viteazul întărește daniile către m-rea
Bistrița-Moldovei (res. și faes.)...................... 101-104, 161-162.
1600 Iulie 29, Alba Iulia. Mihai Viteazul renunță la partea sa din
LI B
dijma preoților sași (res.)...................................................123, 303.
1600 (7100) Sept. 26, Gura Teleajenului. Mihai Viteazul pentru Antonie
Grama (res.) ....................................... 308.
Y
1612 (7120) Ian. 12, duminică. însemnare despre venirea în Iași a lui
Ștefan Tomșa Voevod (text slav și trad.)................... 398.
T
1618 (7126) Febr. 5. Alexandru Iliaș Vv. pentru Lipia (res.) 122.
SI
1619 (7127) Ian. 4. Gavriil Movilă Vv. pentru Poiana (res.). 122.
ER
1627 Febr. 10. Alexandru Vv. al Țării Românești pentru Fugești (res.) 122.
1634 (7142) April 20. Matei Basarab pentru Băsceanii de jos, jud. Saac
(res.).................................................................................. 123.
IV
1638 (7146) Ian. 12. Clucerul Dumitrașco vinde lui Matei Basarab mcșia
Futești (res.)...................................................................... I22_
UN
1639 (7143) Iunie. Matei Basarab pentru Mățău-Mușcel (text rom.) 144-145.
1645 (7153) Febr. 3. Matei Basarab pentru Bădcni-Saac. (res.) 123.
[1660—1664; 1672—1673].Grigore Ghica Vv. Țării Româneșli pentru
AL
Mățău (text rom.)..........................................................146—147.

1661 (7169) Iulie 23, Iași. Cartea lui Ștefan Vasile Vv. Moldovei către
TR
m-rea Golia să stăpânească o moară pe Răut (text rom.). 378—379.

1662 (7170) Mart., Iași. Cartea luiEustratie Dabija Vv. Moldovei către
m-rea Golia pentru o moară la Răut (text rom.) . . 370.
EN
1665 (7173) Mai 8. Radu Vv. pentru Mățău (text rom.). . 145—146.
1667 (7175) Iunie 15. Balica Spătar vinde o parte din satul Vlădaia
/C
(res.)........................ 123.
1668 Mart. 15. Acte privitoare la o anchetă asupra iobagilor Toma și
Teodor Macra din Ompolița-Alba (trad. rom.) . . . 391—392.
SI
1672 Febr. 6. Acte privitoare la o anchetă asupra situației iobagului

Pocular Voina din Mesentea-Alba (trad. rom.) .... 389—391.
IA
1674 (7182) Mai. Duca Vodă pentru Mățău (text rom.). . 147—T48.
1674—-1678. Acte diverse dela Duca Vodă ca Domn al Țării Românești
U
(men.) .................................. ... . .......................... . 107.

BC
RY
RA
1678 (7186) Febr. 3. Zapisul prin care Orzea dăruiește 6 parte din Sâ-
nești-Tecuci........................................................................ 260—261.
1679. Acte dela Duca Vodă al Moldovei (men.)................. 107.
LI B
£ca. 1680]. Copia unei scrisori a vicarului apostolic Barnabe al Valahiei,
numit episcop de Prizren. (text ital.)........................... 380.
1681. Act dela Duca Vodă ca Domn al Moldovei și al Ucrainei (men.) 108.
Y
1682 (7190) Aprilie 25 . Șerban Cantacuzino pentru Mățău (text rom.) 148.
T
1716 (7224) Aprilie 20. Nicolae Mavrocordat pentru Mățău (text rom.) 149
SI
1717 (7225) Mai 14 . Ioan Mavrocordat pentru Mățău (text rom.) 149—151.
ER
1718 (7228) Mai 20. Zapisul prin care Casandra dăruiește o bucată din
Sânești-Tecuci........................................................... . . 261.
1721 (7230) Sept. 22. Nicolae Mavrocordat p. Mățău (text rom.) 151—-153.
IV
1726 (7234) Mai 17. Cartea de judecată a lui Mihail Racoviță Vv. pentru
Liești-Tecuci....................................................................... 261—262.
UN
1726 (7234) Iulie 29. Zapisul prin care mai mulți își vând ocinele din
Liești-Tecuci.......................................................................262—263.
1736 (7244)Ian.27. Constantin Mavrocordat pentru Mățău (text rom.) 153
L
1759 Dec. 8 (1173 Rebi-iil Alier 17), Hărșova. Ahmed judecătorul Hâr-
RA
șovei face cunoscut decretul imperial pentru interzicerea intrării

soldaților turci în Țara Românească (trad.).................. 26.
1761 Oct. 20. Constantin Nicolae Mavrocordat Vv. dă ocolnica satului
NT
Mățău-Mușcel (text rom.)................................................144—154.

1763 Aug. 1—10 (1177 sfârșitul lui Muharrem), Rușciuc. Mustafa Salim
judecătorul din Rusciuc către Poartă despre izgonirea răufăcă
CE
torilor lui Țara Românească (trad. și facs.) ... . . 27-—29.

1763 Aug. 15 (1177 Sefer 5), Giurgiu. Mustafa judecătorul Giurgiului
face cunoscut Porții isprăvile subașului Ahmed împotriva locui
I/
torilor din Viișoara (trad.). . ...................................... 29—30.

S
1763 Aug. 30—Sept. 8 (1177 sfârșitul lui Sefer). Copia firmanului sul
tanului Mustafa III prin care îngăduie înapoierea în Țara Ro
IA
mânească a celor răspândiți pe malurile Dunării (trad.). 30—31.

1763 Sept. 24 (1177 Rebi-iil evvel 16), Hârșova. Salih judecătorul Hâr-
U
șovei face cunoscut înaltul ordin al Porții care interzice trecerea

tâlharilor în Țara Românească (trad. și faes.). . . . 32—33.
BC
RY
RA
1763 Sept. 25 (1177 Rebi-iil ewel 17, Giurgiu. Yusuf judecătorul diu
Giurgiu către Poartă confirmând primirea ordinului de interzicere
a trecerii în Țara Românească (trad.)....................... 34.
LI B
1763 Sept. 26 (1177 Rebi-iil ewel 18, Rusciuc. Mustafa Salim judecă
torul din Rusciuc către Poartă despre solemnitatea cetirii înal
tului ordin de interzicere a trecerii în Țara Românească (trad.) 35.
Y
1769 Mai 9 (1183 Muharrem 3), București. Lista prădăciunilor și omoru
rilor făcute în București de tâlharii turci (trad.) . . 36—42.
T
1769 Mai 15 (1183 Muliarrem 9), București. Raport despre prădăciunile
SI
făcute în București și în țară de bandiții turci (trad. și faes.) 42—46.
1769 Mai 16 (1183 Muharrem 10), București. Esseid Elias judecătorul
ER
Giurgiului către Poartă trimițând raportul său despre prădăciu
nile din Țara Românească (trad.)..............................
IV 46.
1769 Mai 25 (1183 Muharrem 19), București. Sentința judecătorului
Giurgiului Elias pentru renunțarea la pagube a Turcului Seid
Kablil-ibn-i-Veli (trad.)................................................. 47—-48.
UN
1774 Oct 7—16 (1188 începutul lui Șaban). Firmanul Sultanului Abdul-
hamid I către Caimacamul Țării Românești despre încheerea păcii
și numirea ca Domn a lui Alexandru Ipsilauti (trad. și faes.) 48—49.
L
1774 Nov. 5—14 (1188 începutul lui Ramazan). Firmanul Sultanului

RA
Abdulhamid I către vizirii dunăreni și lui Alexandru Ipsilanti,

ordonându-le proteguirea populației împotriva bandiților (trad.
și faes.).................... ........... 49—51.
NT
[Ca. 1774 Nov. 15—20]. Ordinul marelui vizir Mehmed Izzet anunțând
vizirilor dunăreni porunca judecătorească de împiedecarea trecerii
răufăcătorilor în Țara Românească (trad. și faes.). . 51—52-
CE
1774 Dec. 7 (1188 Șevval 3), Rusciuc. Raportul lui Elhag Ebubechir
judecătorul Rusciucului către Poartă arătând primirea decretului
de interzicere a trecerii răufăcătorilor în Țara Românească (trad.)
I/
4 52—53-
1774 Dec. 13 (1188 Șevval 9), Șiștov. Esseid Ebubechir judecătorul din
S
Șiștov confirmă primirea aceluiaș ordin (res.) .... 53.

IA
1774 Dec. 14 (1188 Șevval 10), Nicopole. Essed Mustafa judecătorul

din Nicopole confirmă primirea aceluiaș oridin (res.). 53-
U
1774 Dec. 15—24 (1188 mijlocul lunei Șewal), Rahova. Judecătorul

Ahmed din Rahova confirmă primirea aceluiaș ordin (res.) 54.
BC
R
RA
1774 Dec. 21 (1188 Șevval 17), Vidin. Raportul judecătorului Omer din
Vidin către Poartă despre primirea ordinului de interzicere a tre
cerii în Moldova și Țara Românească (trad.) .... 54~55-
LI B
1774 Dec. 22 (1188 Șevval 18), Lom. Judecătorul Hassan din Rom con
firmă primirea aceluiaș ordin (res.) .............................. 54-
1774 Dec. 23 (1188 Șevval 19), Cladova. Judecătorul Elhag MehmecL
Y
judecătorul din Cladova confirmă primirea ordinului de mai sus
(res.)................................................................................. 55-
T
1775 Iunie 14. Cartea prin care Grigore Alexandru Ghica Vv. recunoaște
SI
Ilincăi Pităroaia dreptul la dijma din Liești .... 263.
ER
1778 Nov. 5. Cartea lui Const. D. Moruzi Vv. pentru o parte din Liești.
263—264.
1778 Dec. 8. Mărturia mai multor săteni din Liești pentru o piatră de
IV
hotar................................................................................. 264.
1779 Mai 11. Cartea lui Const. D. Moruzi Vv. pentru dijma obișnuită
UN
din Liești......................................................................... 265.

1784 Dec. 15. Cartea de judecată a Divanului domnesc pentru o parte
din Liești................... .................. ... . ........................ 265, 268.
L
1785 April 9. Scrisoarea lui Alexandru Ioan Mavrocordat pentru ale

RA
gerea moșiei pitarului Șerban din Liești.................... 268-269.

1790 Iulie 12. Alexandru Gane și feciorii vând o parte din Liești pita
rului Șerban........................................ 269—270.
NT
1796 Iunie 20. Hotarnica răzășilor din Liești........................270—276.

1810 Febr. 4. însemnarea lui Apost Borșanu pentru cearta cu un călugăr
dela Adam..................................................................... 276.
CE
1820 Mai 9. Scrisoarea lui Aga Petrache Negre pentru stăpânirea unei
părți din Liești................................................................. 277.
1824 April 28. Grigore Ghica judecă procesul moșnenilor Brănești- Dâm-
I/
bovița (res.)..................................................................... 123.

S
1830 April 12. Isprăvnicia Tecuciului despre conflictul pentru vii în

Nicorești.........................................................................277—278.
IA
1841 Dec. 13. Isprăvnicia Tecuciului despre împărțirea moșiei Dămă-

seni....................................................................................... 278—279.
U
1848 April 29, Cernăuți. Prof. Ioan Calinciuc către episc. Eugeniu
Hacman (text germ.)...................................................... 325—326.
BC
RY
RA
1848 Mai 1/13, Cernăuți. Episc. Eugen Hacman către prof. Ioan Calinciuc
(text germ.)............................................................. 326.
1848 Mai 15/27, Cernăuți. Procesul-verbal al adunării preoților (text
LI B
rom.)................................................................................... 327—328.
1848 Mai 16/28, Cernăuți. Epis. Hacman către profesorii Institutului
teologic (text rom.) . . ...................................... 328.
Y
1848 Mai 16/28. Cernăuți. Episc. Hacman către prof. Ion Calinciuc (text
T
rom.) . . . . ............................... 328.
SI
1848 Mai 17/29, Cernăuți. Episc. Hacman către Adunarea duhovni
cească (text germ.) . . .................................................. 329.
ER
1848 Mai 13/29, Cernăuți. Episc. Hacman demite pe secretarul Const.
Czechowski..................................................................... 329.
1848 Mai 18/36, Cernăuți. Episc. Hacman către Ioan Calinciuc (text
IV
germ.)..................................... ... . . ........................... 330.
1848 Mai 20/1 Iunie, Cernăuți. Prof. Ion Calinciuc către episc. Hacman
UN
(text rom.)....................................................................... 330—331-

1848 Iunie 23/Iulie 5, Cernăuți. Episc. Hacman poruncește prof. Ion
Calinciuc să sisteze lucrările comitetului duhovnicesc (text germ.).
L
•331—332.
RA
1848 Nov. 14, Lemberg. Contele Goluchowski guvernorul Galiției către

episc. Eug. Hacman (text germ.) ............................... 332.
1848 Nov. 17/29, Cernăuți. Episc. Hacman către prof. Ioan Calinciuc
NT
(text germ.)........................................................................... 332—333.

1849 Mart 9/21, Cernăuți. Episc. Hacman către Prof. I. Calinciuc (text
germ.)............................................................................... 333—334.
CE
1854 Dec. 5. Ecaterina Anton Pan face danii bisericii Eucaci (text rom.).
157—158.
1855 Ian. 31. "Tribunalul Ilfov legalizează donația Ecaterinei Anton
I/
Pan către Biserica Lucaci............................................. 158—159.

1860 Aug. 5. Colonizare germană pe moșiile lui I. A. Filipescu și Ari-
S
tonovici (text rom.) . .............................. .................. 155—156.

IA
1888 Oct. 4. Nicolae Iorga este admis la bursa Școalei normale supe
rioare din Iași.......................... . 227.
U
1889 Iunie 7. N. Iorga depune examen de istoria Grecilor și istoria geo

grafiei.......................... ... ................................................. 227—228.
BC
RY
RA
1889 Iunie 11. N. Iorga are examen de morfologia și fonologia latină 228.
1889 Iunie 15. N. Iorga este examinat la istoria Romanilor și epigrafia
LI B
latină.................................... . .................................... . 228.
1889 Iunie 18. N. Iorga examinat la istoria medie................ 229.
1889 Iunie 20. IST. Iorga examinat la psihologie................ 229.
Y
1889 Iunie 21. N. Iorga examinat la istoria filosof iei dela Aristotel ex
T
clusiv la Renaștere............................................................ 230.
SI
1889 Iunie 23. N. Iorga examinat la literatura română până la 1820 230.
1889 Iunie 25. N. Iorga examinat la istoria universală . . 231.
ER
1889 Iunie 28. N. Iorga examinat la poesia greacă .... 231.
1889 Oct. 14. Consiliul facultății de litere din Iași nu admite lui N. Iorga
să dea examenele an. II și III fără frecvență. . . . 232.
IV
1889 Oct. 19. Convocare la un nou consiliu de facultate pentru discu
UN
tarea cererii lui N. Iorga....................... 232.

1889 Oct. 20. Consiliul facultății, cu 7 voturi din 8, admite cererea lui
N. Iorga ; Ar. Densușianu are o părere deosebită. . . 233—236.
1889 Oct. 21. Ministerul Instrucțiunii trimite cererea lui N. Iorga în
AL
discuția Consiliului facultății........................................ 236—237.

1889 Oct. 27. N. Iorga e xaminat la Istoria Orientului, pedagogia și
TR
istoria pedagogiei și istoria Românilor cu epigrafia. . 237.

1889 Oct. 28. N. Iorga examinat la literatura franceză și proza greacă.
237—238,
EN
1889 Oct. 28. N. Iorga examinat la Istoria Românilor. . . 238.

1889 Oct. 30. N. Iorga examinat la proza și poezia latină. 238.
/C
1889 Oct. 30. N. Ionescu, Ar. Densușianu și S. Vârgolici se opun apro

bării, date de Consiliu ca N. Iorga să dea examen fără frecvență
și cer să se defere cazul Ministerului............................ 239—240.
SI
1889 Oct. 31. Convocarea Consiliului pentru a discuta refuzul lui Ar.
Densușianu de a examina pe N. Iorga........................ 240.
IA
1889 Nov. 1. Consiliul hotărăște în cazul Iorga să se procedeze conform

regulamentului; Ar. Densușianu are opinie separată. 240—241.
U
1889 Nov. 4. N. Iorga examinat la literatura latină, prosa și poesia 241-242.

1889 Nov. 0. O comisie de trei profesori examinează pe N. Iorga în locul
BC
lui Ar. Densușianu....................................... 242.

RY
RA
1889 Nov. 10. Convocare în consiliu pentru a discuta cazul studentului
Iorga ................................................................... 242.
LI B
1089 Nov. 12. N. Iorga examinat la literatura latină, prosa și poesia 243.
1889 Dec. 1. N. Iorga susține examenul general de licență. . 243.
1889 Dec. 11. N. Iorga susține examen general de licență . 243.
Y
1889 Dec. 19. N. Iorga cere să i se libereze certificatul de licență (text
T
și faes.).................................................................................... 244—245.
SI
1889 Dec. 29. Decanul facultății de litere intervine la Rectorat să se
acorde o bursă lui N. Iorga licențiat . ........................ 245.
ER
1890 Ian. 29. Ministerul Instrucțiunii cere Facultății de litere din Iași
să i se recomande un profesor de 1. latină............... 246.
1890 Febr. 2. Facultatea de litere recomandă ministrului pe N. Iorga 246.
IV
1895 Sept. 29. N. Iorga candidează la catedra de istorie medie și mo
dernă dela Facultatea de litere din București.... 246—247.
UN
1939 Sept. 5. Dispoziția Direcției generale a Arhivelor Statului cu pri

vire la absențele funcționarilor ................................... 200.
1939 Sept. 5. Dispoziția Direcției generale a Arhivelor Statului pentru
L
înaintarea statelor de plata salariilor...................... .’ . 200.

RA
1939 Sept. 9. Direcția generală a Arhivelor cere Ministerului luarea

de măsuri pentru protecția materialului arhivistic . . . 200—201.
1940 Aprilie 15. Direcția generală a Arhivelor cere Ministerului să se
NT
ia măsuri împotriva înstrăinării materialului arhivistic 201.

1940 Aprilie 16. Direcția generală a Arhivelor cere Ministerului să se ia
măsuri împotriva distrugerii arhivelor, printr’o lege de protecție.
CE
Se propune și textul legii.............................................. 201-—204.

1940 Oct. 25. Adresa Ministerului Educației naționale nr. 106.813 pri
vitoare la încadrarea personalului Arhivelor Statului (res.) 449
I/
1940 Nov. 19. Decizia Min. Educației Naționale nr. 222.852 prin care
se fixează ținutul aferent Arhivelor Statului din Brașov (res.) 449.
S
1940 Nov. 24. A. Sacerdoțeanu face propuneri Consiliului de perfec

IA
ționare al Arhivelor Statului pentru organizarea secției istorice

și a manuscriselor....................... .................................. 348—349.
U
1940 Nov. 25. Adresa direcțiunii generale a Arhivelor Statului către

Min. Educ. Naționale privitoare la cadrul personalului arhivelor
BC
(text)......................................................................... 449—451-
RY
RA
1940 Dec. 4. Minist. Educației Naționale cu nr. 220.768 face cunoscut
că Mihai Popescu a optat pentru catedră............... 451.
LI B
1941 Ian. 11. Jurnalul Consiliului de Miniștri privitor la vânzarea hârtiei
maculatură (text)............................................................. 451-
1941 Ian. 18. întâmpinarea Direcțiunei generale a Arhivelor către Mi
Y
nisterul Educației Naționale privitoare la selecția maculaturii
(text).................................................................................... 451—453.
T
1941 Ian. 21. Adresa Direcțiunii generale a Arhivelor prin care preci
SI
zează Ministerului Educației Naționale ce se înțelege prin macu
latură (text)..................................................................... 453—454-
ER
1941 Ian. 21. Circulara Ministerului Afacerilor Interne nr. 1954 privi
toare la vânzarea hârtiei maculatură (text)............... 463.
1941 Febr. 28. Circulara Ministerului Afacerilor Interne nr. 5998 pri
IV
vitoare la vânzarea hârtiei maculatură (text).... 463—464.
UN
1941 Mart. 20. Minist. Educației Naționale încadrează la Arhivele Sta

tului femeia de serviciu Ana Peter (res.)................... 462.
1941 Mart. 24. Direcția generală a Arhivelor dă noui lămuriri privi
toare la maculatură (text) .............................................. 454.
L
1941 Martie 24. Memoriul Direcțiunii generale a Arhivelor Statului

RA
către generalul Ion Antonescu Conducătorul Statului privitor la

organizarea și protecția arhivelor (text)....................... 454—456.
NT
1941 Martie 26. Memoriul Direcțiunii generale a Arhivelor Statului

către ministerul Educației Naționale pentru necesitatea organi
zării Arhivelor, însoțit de un chestionar de anchetă (text) 456-—462.
CE
1941 Mai 26. Ministerul Afacerilor Interne cu nr. 6750 C, ne comunică

dispozițiile date cu privire la vânzarea hârtiei din arhive (text) 462.
1941 Iulie 22. Decizia de numire la Arhivele din Sibiu a două funcțio
I/
nare (text)......................................................................... 464.

1941 Iulie 24. Decizia de înaintare a personalului arhivelor din Bucu
S
rești (text)......................................................................... 464.

IA
1941 Aug. 19. Propunerea Direcțiunii generale a Arhivelor Statului

către minister cu privire la protecția arhivelor, local și publicații
(text)............................................................. ... 464—466
U
f. dată. Răducan postelnic dă Tismanei satul Dobra (res.) . 123.

BC
RY
RA
LI B
T Y
INDICE GENERAL
SI
Nu figurează partea orânduită alfabetic în corpul revistei; d-nii C. A.
ER
Stoide și D. L. Stahiescu și-au alcătuit singuri indicele articolului.
Abdiilhamid I, sultan : 48—>49. maculatură, 451 ; lipsa de legi pentru
Abdurrahman aga, dependent, 1769 : 46. protecția arhivelor, 456—-462 ; protec
IV
Abdullah ciauș, dependent, 1769 : 46. ția și dreptul de preemțiune al Sta
Adam, m-re : 276, 279. tului, 201 ; proiect de lege pentru con
UN
Ahmed III, sultan: 11, 164. servarea materialului arhivistic, 202—

Ahmed aga, dependent 1769 ; 46. 204 ; dispozițiile ministerului de In
Ahmed, cadiul Hârșovei, 1759 : 26. terne cu privire la vânzarea arhivelor,
Alba Iulia : v. Arhivele. 462—464; lucrul în arhive în 1940,
Albeștii-Rătundului, sat : 311. 467; maculatura și distrugerea arhive
AL
Alexandra, femeia lui Toader Gane ; lor, 451—453 ; ce este maculatura, 453,
269—276. 454; arhive municipale, 449; perso
Alexandru, căpitan din Moldova, sân nalul arhivelor : prevederile codului
TR
Flore : 261. funcționarilor din 1940, 204; încadra

Alexandru cel Rău Vv. : 313. rea lui, 449 ; numiri de funcționari, 464 ;
Aii Aga, silahșor : 45. motivarea absenților, 200 ; salarizarea,
Andreescu, Const. I. : 405. 200 ; personalul științific necesar ar
EN
Andronic vistier, 1594 : 304. hivelor noastre, 449—451 ; vânzarea

Antipa Gr., Marea Neagră : 402. arhivelor, 201—202 ; din Cernăuți, 250 :
Antonovici, N., despre Bârlad : 163. oprirea distrugerii arhivelor, 464—466.
Apostol pitar : 265. Direcțiunile arhivelor Statului : Bra
/C
Apustul sin pitarul Gheorghiță : 261. șov, raport 1939, 132—135 ; raport
Arhivele Statului : adăpost de protecție 1940, 358—362 ; ținutul administrat
contra atacurilor aeriene, 200—201 ; dela Brașov, 449. București, dare de
organizarea arhivelor dela autorități, seamă 1939, no-—143; idem 1940,
SI
384—-388 ; de registratură, 453—454 ; 335—378; organizarea secției isto

de stat, nevoia de local potrivit și rice și a mss. 348—349 ; rapoar
IA
material, 455—456; ale serviciilor, tele secțiilor: Administrative 1939,

.459—460; chestionar cu privire la or 125—128; 1940, 352—355; Bunuri
ganizarea arhivelor dela instituții, Publice 1939, 121—125 ; 1940, 349—•
460—462; județene, 449, legislație și 351; Judecătorești 1939, 128—129;
U
dispoziții oficiale, jurnalul Consiliului 1940. 355—357 i Biblioteca 1939, 129—

de miniștri pentru vânzarea hârtiei
BC
130 ; 1940. 357—358 >’ Registraturai939

RY
RA
130—132 ; 1940, 358 ; fondul doc. tur Bălășel, Pr. T. : 406.
cești, 404, Cernăuți : alcătuirea fon Bălăuță Toader : 265—268.
durilor, 249 ; fondurile și valoarea lor Balboae Apustul, sătean din Liești:
LI B
137—138, 253—254 ; întemeietorii arhi 262—263, 265—-268.
velor, 248 ; personalul, 254—255 ; ra Balea spatar 1598: 302.
port 1939, I35—I38; I94°> 376—378; Bally Ange : 409.
pierderea arhivei 1940, 204, 335. V. și Baltagi Mehmed Pașa Vizir, 1704—1706 :
Reli S. Chișinău : raport 1939, 139, 164, 165.
Y
1940, 374—376; pierderea arhivei în Barbul G. : 406.
T
1940, 204, 335. Cluj-Sibiu : raport Barbul postelnic 1597 : 302.
1939, 139—140 ; I94°> 362—363- Cra- Bârladul, râu : 262—263, 265—-270 ; ma
SI
iova : raport 1939, 140 ; 1940, 367—374 lul, vadul, 270—276 ; Tiarantos ? 163.
Iași : raport 1939, 141—143! 194°. Bărlovăț, Bărlovița, gărla : 270—276,
ER
363—366 ; conducătorii arhivei 1832— 279.
1940, 381. V. și Zotta S. Arhive par Barnabe, vicar apostolic : 380.
ticulari : V. Gălățeanu-Liești, 256, 279. Bărseanu Andrei : 5.
Arhive din Transilvania și Ungaria Băsceani, moșie : 123.
IV
cercetate de N. Iorga : Alba Iulia Bathory Gabriel, 1611 : 400.
219; Bihor, 222; Bistrița, 217; Blaj, Bathory Sigismund, principele Transil
220; Brașov, 214—-216; Budapesta, vaniei : 313.
UN
221; Cluj, 218—219; Făgăraș, 219; Beldy, arhiva familiei : v. Arhivele.

Hațeg, 220 ; Hunedoara, 220 ; Oradea Benic, conscripția din 1721 1392—393.
Mare, 230 ; Oșorhei (Târgul Secuilor), Berciu Dumitru : Repertoriu arheologic
219 ; Rășinari, 220 ; Rupea, 217 ; Sibiu, de stațiuni și descoperiri preistorice în
L
216—217 ; familiare : Beldy, 222 ; Buda România : 280—295, 409.

din Deva, 222 ; sătenii Giulești din Berislăvești, sat : 310, 397.
RA
Maramureș, 222. V. și Meteș St. beșlii în Țara Românească : 46.

Aritonovici, cere coloniști germani : 155. Bezviconi Gheorghe : 409.
Araki Gh. : 381. Bihor : V. Arhivele.
NT
August II, regele Poloniei : 13. Bistrița, m-re Vâlcea : 123, 309;—Tran
Autografe : v. Sacerdoțeanu A. silvania : v. Arhivele.
Blaj : v. Arhivele.
Baăkovo m-re : 406. Blajevici Teoctist, spiritual: 317, 326-
CE
Badea mare clucer 1558 : 309. Blăjoiu sat : 31,0.

Badea vistier 1763 : 27. Bobrețchi (Bobrinchie) Dumitrașcu : 265-
Baden și Hochberg, Friederika Dorothea 268, 270—276.
Wilhelmina (marchiza de—) : 165. Bobulescu, Pr. C. : 405.
I/
Bădeni, sat jud. Saac : 123. Boga, L. T. : raport 1939, 139; I94°r
Baia, sat : 309. 374—376.
Baiazid Yldîrîm, 1402 : 10. Bogdan Stan M., înaintat : 464.
S
Balan Teodor : raport 1939 : 135—138 ; Bogdănești sat : 310.

IA
1940, 376—-378 ; Conflictul episcopului Bogdanovici Elena : 408.

Eugen Hacman cu preoții din Bucovina Boicescu din Buicești Al., : 4°5-
in anul 1848, 3T4—-334 ; Au fost în I6ii: Ahmed aga, dependent 1769 : 46-
Moldova vătafi de ținut ? 382—383. Bordeiul lui Matei : 270—276.
U
Balașa, Pr. Dumitru, donează doc. : 370. Borșan Apostol (Burșan Apostu) : 270—
Balașa, soția agăi Costachi Parlapan :
BC
276.
277—278. Borșan Chiriac : 270—276.
RY
INDICE GENERAL 483
RA
Borșan Matei : 276. Cara-Halil Cenderli, întemeietorul achîu-
Borșănești, neamul : 276, 279. giilor : 8.
Bosia Toader medelnicer : 277—278. Carazin Nazarie maior : 16, 17.
LI B
Brănești-Dâmbovița, moșneni : 123, 309. Carloviț, pacea : 7.
Brașov : v. Arhivele Carol XII regele Suediei : 164, 165.
Brătianu, Gh. I. : 405. Cărpinișanul Diamandi sluger 1824 : 123.
Brătiești sat : 301,310. Cartojan N. : 405.
Broșteni, mahala București 39—40. Casandra, fata vornicului Mitrea : 261.
Y
Buda familie din Deva : v. Arhivele. Casapi, mahala București : 37—38.
Budapesta : v. Arhivele. Catargi Const. clucer 1763 : 276.
T
Bucești, sat Tecuci : 264, 267—268; ho Catargiul Gheorghe boier 1661 : 379.
Caterina II împ. Rusiei, : 13, 14, 16.
SI
tarul Buceștilor : 269—276, 279.
Buciocia Toma : 265—268. Ceorățe Apostol : 270—276.
Bucșani, jup. Udriște din—1594 : 309. Cerbureni-Argeș : 310.
ER
București : v. Arhivele ; mahalalele : Bro Cetea, conscripția din 1721-r 393.
șteni, Casapilor, Colțea, Dobroteasa, Chelaru, Valentin Gr. : 406.
Olari, Oțetari, Popa Negru, PopaRusu, Chirița izbașa : 261.
Popești, Sf. Ecaterina; Mustafa aga Cliristu Vasile : 406.
IV
șeful beșliilor. Ciocoveani sat: 301.
Ciorăscu Andoni : 276.
Biidinger Mas, prof. din D. Onciul : 4.
UN
Ciorăști, moșie, neam : 276.

Buga Vasile, sătean din Liești : 262—263,
Ciorâță, neamul : 279.
265—268.
Ciorăți Andonie, vornicul, vornicelul,ve
Bughinca Toma, sătean din Liești : 262—
chil med. Iordache Miclescu: 270—
263.
276.
L
Buiac : 300. Ciorăță Constantin : 264.

Bujoreni sat : 309. Ciorâță Dumitru din Liești : 265—268,
RA
Bulău Toader, sătean din Liești : 262— 270—-276.

263. Ciorâțe Gavril : 270—276.
Bumbești ocina : 302. Ciorăță Ion : 264; moșul lui Andonie
Buna-Vestire, m-re Buzău : 311, 312.
NT
Ciorățe : 270—-276.
Buzău râu, moară pe— : 310. Ciorâți Pavel :27c-—276.
Ciucă Neculai capit. : 265—268, 270—276
Cadîzade Ahmed, cadiu la Rahova 1774 : Clocoticul ocină : 302.
CE
54- Clopotiva-Hațeg : 163—164 ; v. și Conea

Căldărușanii-de-sus sat: 311. Ion.
Calimah Ioan Alexandru Vv. : 270—276. Cluj : v. Arhivele.
Calinciuc Ion, prof. Teologie Cernăuți : Clisura-Banat : 165.
I/
3I5—334- Cnejiea Moldaviei : 277-—278.

Călmățui, rău : 2 69—276. Colțea mahala București : 37.
Calotă clucer 1595 : 300. Comănescu Aurelia : raport 1940 : 358.
S
Călugăreni sat : 310. Comănescu Ion : înaintat, 464.

Camariano Nestor : 40 . Comanca sat : 310.
IA
Câmpeni, conscripția din 1721 : 393. Conachi Gavril banul : 270—276.

Canta Ioan spatar : 15. Conachi Manolachi ban, fost stolnic :
Cantacuzene N. B : 409. 265—268.
U
Capidan Teodor, etim. Mării Negre : 402. Condurachi Emil : 407.

Caracal sat : 310. Condurachi Florica : înaintată 464.
BC
RY
RA
Gonea Ion : Clopotiva ; 163. Dimitrache spatar, 1763 : 27.
Constantin Ban, 1763 : 27. Dimitrașcu vornic 1763 : 27.
Constantinescu, N. A. : 409. Dionisie Eclesiarhul : 12—-13, 18—-19.
LI B
Cornul lui Sas, lupta : 400. Dobra sat : 123.
Costachi Manolachi logofăt : 263—264, Dobrescu, IonC. : raport 1939, 121—125 ;
265—-268, 270—-276. 1940. 349—351-
Costandache, fecionul Alexandrei și al Dobriceni sat : 311.
lui Toader Gane : 269—-276. Dobroneagul, munte Argeș:-122.
Y
Costandachi Gheorghiț, med. ispravnic Dobroteasa, mahala București : 40.
T
Tecuciu : 263—-264, 265. Dobrușa sat : 310.
Costandin căpitan, ispravnic Tecuci : Donat Ion : 405.
SI
265—268. Dorobanțu, Pr. I. : 406.
Costantin fecior lui Toader Gane : 269— Dorosan Dănăilă, din Liești : 262—263.
ER
276. Drăganu N. : transcrierea textelor chi
Costin Miron, vel Logofăt : 265—'268, rilice : 407.
270—276. Drăgoescu Petre, prof., donează doc. :
Crangă Ion : 270—276. 37°-
IV
Crăngeni moșie : 263, 265. Dragomir mare stolnic 1596 : 301.
Crăpești sat : 309. Drevești moșie : 300, 310.
Cuciuc Cainargi, pacea 1774 : 21. Dumitrache stolnic, cronica : 16.
UN
Ciiciic Suleiman aga, dependent 1769 : 46. Dumitrașcu, N. I. : 406.

Cudalbi moșie : 265. Dumitrașco căpitan : 260.
Cuimești sat : 311. DumitrescuMaria : raport 1939, 129—130
cumătru-cumătră, etim. : 407. 408.
L
Czechowski Const. secretar episc. Cer Durmuz Tucidide 1864 : 381—382.

năuți : 314, 315, 316, 320, 322, 323,
RA
329, 332- Ebubechir efendi chiatibul Valahiei : 45.

Eftimie mitrop. Țării Românești 1597 :
Dămăceni moșie : 277, 279. 302.
NT
Damaschin egumen Argeș : 17. Elhag Ebubechir molia la Rusciuc 1774 :

Dărădan : 310. 53-
Darie' sin Zlotilă din Liești : 262—-263. ElhagMehmed cadiu la Cladova, 1774 :55-
dascăl slovenesc Constantin 1771 : 384. Elhag Mehmed Pașa Vizir 1740 : 165.
CE
Dediul spat., fratele pit. Gheorghiți •: Elhag Salih cadiu la Hârșova 1763 : 33.
265—-268. Elhovăț sat : 309.
Descălecatul țării : 145. Elias Esseid cadiu la Giurgiu 1769 : 46.
Densușianu Aron, împotriva studentului Elias judecătorul Giurgiului, 1769 : 42, 46.
I/
N. Iorga : 233—236, 239—241. Enachi fost mare stolnic, ispravnic

Densușianu Ovid-fiul : donează sigilii : Tecuci : 268—269.
117. Erimia (Burșan) : 276.
S
Dia Ștefan, fost mare stolnic : 268—269. Esseid Ebubechir cadiu Șiștov, 1774 : 53.
IA
diecii lui Mihai Viteazul : Brațul, 309; Esseid Mustafa molia la Nicopole 1774 :
Dan ot Zorești Buzăvschi, 302 ; Dra- 53-
gomir Star, 300 ; Lupul 309 ; Mali Ma-
nole, 300 ; Mușat, 309; Neacșul log. Făgăraș : v. Arhivele.
U
304; Neagul, 301 ; Nestor, 302, 397; Fântâna Gerului moșie : 263, 265.
Radul gramatic, 311 ; Radul log., 300, Fănuică, I. Gh. : raport 1939 : 130—132 ;
BC
301, 302; Stan, 310; Stan log., 301. 1940, 358 ; înaintat, 464.
RY
INDICE GENERAL 485
RA
Filipescu, I. A. : cere coloniști germani : Giustiniani, Girolamo Ascanio : 15.
155- Gogorți (Goghearță) Nichifor, fratele lui
Fințescu Georgeta : Din vieața, de student Nacul : 265—-268, 270—276.
LI B
a lui Nicolae Iorga, 234—247. Golgota (Gorgota) m-re : 303, 311.
Florea : 260. Golia m-re : 378—379.
Florescu Gr. : 409. G llner C. : 409.
Focșăneanu Const. căpitan : 270—276. Goluchowski guvernorul Galiției 1848 :
Foeștii-de-sus sat : 310. 324. 332.
Y
Fortunescu, C. D. : 405. Gorovei Artur : 405, 408.
Fotino Alecu agă 1855: 381—382. Grădiștea-Mușcel : 310, 311.
T
Frătiță Niță (Dumitru) : 264. Grama Anton, 1600 : 303, 308.
SI
Frumușanu, Pr. I. : donează doc. 370. Grecul Ion : 264.
Frumuzache Iulia : 405. Grigore mitrop. Țării Românești 1763 : 27
Fugești sat : 122. Groșani sat: 304.
ER
Furtună, Econ. D. : 409. Gustav Adolf IV regele Suediei : 165.
Futești sat : 122. Guțul Pârcălab : 265—268, 270—276.
Gabroveanu Florica : donează doc. 370. Habdă Ilie : 264, 270—276.

IV
Gafton, sătean din Liești : 262—-263. Hacman Eugen episc. Bucovinei : v. T.
Gălățeanu-Liești V. : v. Arhivele. Bălan.
UN
Galda-de-jos : conscripția din 1721 : 393. Hagi Husein aga baș-cuhudar : 46.
Gancea Atanasie : donează hărți : 370. Hagi Salih aga dependent 1769 : 46.
Gane : 265—268. Hamza Constantin : 270—276.
Ganea Gheorghiță : 270—276. Hamza Pașa vizir 1774 : 14.
Gane Toader, nepot lui GheorghițăGane : Hasan Aga ciicuc-cauș : 45.
AL
270—276. Hasan Aga dependent 1769 : 46.

Găujani sat : 310-. Hasan cadiu la Lom 1774 54.
Găvănești sat : 301. Hasan molia, chiatib 1769 : 46.
TR
Gelepul Cărste : 265—268, 270—276. Hasdeu, B. P. : 5.

Gelil efendi : 47. Hațeg : v. Arhivele.
Gheorghe sin Zlotilă din Liești : 262—'263. Henchiul Ion din Liești : 262—263.
Gheorghie fost mare vistier, ispravnic Hereteu : v. valea.
EN
Tecuciu : 265. Horodiștea sat pe Ciuhur : 122. .

Gheorghiță comisul, moșul pit. Șărban : Horvătești sat : 311.
269— 270. Hristodor diacon : 312.
Ghica Alex. Grig. Vv. : 263. Hudiță Ion : 408.
/C
Ghica Grigore Vv. 1774 : 14- Hunedoara : v. Arhivele.

Ghintuială Alexandru din Liești : 262— Hurduc Ion vătaf la log. Manolachi Cos-
263. tachi : 263—-264, 265—269 ; vistier,
Gheorghe vel căpitan : 261—-262. 270—276.
SI
Gheorghiț : pitar, 261, 262—263 ; moșul Hurducă Moisei : 270—276.

lui Șărban pit., frate Dediului spăt. Hurmuzachi Doxachi : 318.
IA
265—268 ; moșul clucerului Șărban, Husein efendi chiatib. : 46.

270— -276.
Gheorghițsin Ganec-265—268, 269—270. Iani zăt Guțului pârcălabului; laniAbdă
Giulești-Maramureș : v. Arhivele. ginerele Guțului : 265—268.
U
Giurescu C. C. : 409. Iași : 261—262, 270—276.

Giurgiu, loc turcesc de trecere : 9. Ibrahim căuș, dependent : 46.
BC
RY
RA
Ilie zet Guțul pârcălab : 270—276. Lungi sat : 302.
Iliescu Gh. din Almăj-Dolj, donează Lupan Constantin : 270—276.
doc. : 370. Lupșanul sat : 310.
LI B
Ilinca pităroae : 263.
Imperiul Otoman : împărțirea istoriei Macaveu Astra, numire : 461.
7—8. •maculatura : v. Arhivele.
Ion nepot lui Gafton din Liești : 262—263. Mahmund I sultan 1730—-1754 : 165.
Makra Teodor iobag 1668 : 391—392.
Y
Ion feciorul lui Dumitru Ciorâță : ,265—
258. Mălureni-Argeș : 122.
T
Ionașcu Ion : 406. Malcoci Panaite, 1862 : 381—382.
lorga Nicolae : 13, 407, 408—409, opera Mărcuș Ion : Asupra unei probleme de
SI
41c—437 ; viața lui, v. Sacerdoțeanu arhivistică : 384—388.
A. ; student, v. Fințescu G.; cercetător Marea Neagră : v. Antipa Gr.
ER
de arhive, v. Meteș St. Mărgineni, Fătul din.— ; 311.
Iosip : 265—268. Maria logofeteasa a răp. Manolachi Cos-
Ipsilanti Alexandru domn 1774 :48. tachi logof. : 265—268, 270—276.
Irimia sin Trufașul : 269—270. Mărășeștilor bătrân : 265—276.
IV
Ismail Pașa : 165. Mățău-Mușcel : v. Șucu Ion.
Istrati : 276. Mavrocordat Ion Alex. Vv. : 268—269,
Istratie Constantin : 270.—-276. Mavrocordat Nicolae Vv. 11.
UN
Istratie Dabija Vv. 1662 : 379. Mehedinți S. : 409.

Ivașcu Toader : 270—276. Mehmed I sultan : 10.
Izvorani-Argeș : 310. Mehmed II sultan : 9, 10.
Mehmed IV sultan 1648—1687 : 164.
AL
Kirim Gherei han Crâmului 1774 : 14. Mehmed Aga, dependent 1769 : 46.
Kogălniceanu Mihail : editor, 404. Mehmed efendi chiatib : 46.
Kogălniceanu, Mihai I.continuator, 404. Mehmed Izzet Vizir 1774 : 52.
TR
Kurat (A.N.) și K.V. Zettersteen, Tiir- Mereuță feciorul lui Dumitru Ciorăță r
kische Urkunden', 164—165. 265—268, 270—276.
Mesentea sat : 389—391 ; conscripția 1721
Lalu, Prof. S. D., Omagiu : 402—403. 393.
EN
Lambrino S. : 409. Meteș Ștefan : Populația maghiară din

Lăpușneanu Ilie : 16. Transilvania, 69—99 ; Nicolae lorga
Lazor izbașa săn Stratulat, căpitan din și arhivele din Transilvania și Ungaria.
Țara Românească : 261. 214—223; raport 1939, 140; 1940,
/C
leat, văleat explicație : 407. 362—363.

Leca Gheorghie, paharnic, vechil pahar. Metzulescu, Dr. Aurel : donează doc.
Sion : 277—278. 37°-
Lecca Irina, stareță : 408. Michail, Fundația I. C. : 373.
SI
Liești, sat răzășesc în țin. Tecuci, con Miclescu Iordachi medelnicer : 270—276.
topit pe la 1720 cu satul vecin Șânești : Miclescu-Prăjescu, I. C. : 409.
IA
256—279. Mihai logof. 1763 : 27,

Lipia moșie : 122. Mihai paharnic, 1597 : 301.
Liseani sat : 310, 311. Mihai Viteazul : 12; sigiliul ca domn,
Lorenz Ottokar; prof. lui D. Onciul : 4. al celor trei țări românești, 100—104
U
Loserth, prof. lui D. Onciul : 4. v. și Sacerdoțeanu A.

LoveC, inscripția dela : 406. Mihailă : 276.
BC
Luca episc. Buzău 1597 : 301. Mihailovici, Pr. Paul : 408.

RY
INDICE GENERAI, 487
RA
Mihalache Ion: 269—270. Neamț : m-re, biblioteca, 408; ținut,
Mihalcea Banul 1596 : 300,310. 263—264.
Mihnea Turcitul Vv. : sigiliul, 305, 313. Nedioglu Gh. : 402—403.
LI B
Miliordea Vasile : 408. Negre Costin stol, ispravnic Tecuci t
Milcov râu : amestec moldo-românesc 263—268.
la— : 257. Negre Petrache aga : 277.
Mincul paharnic ispravnic Tecuci : 265— Negru Vodă : 144, 146.
268. Nicolaescu St. : 405, 406.
Y
Minea Ilie : Două documente referitoare Nicolăescu-Plopșor, C. S. :, raport 1939,,
la mănăstirea Golia, 378—379 ; Vicarul 140 ; 1940 ; 367—374-
T
apostolic Barnabe, 380. Nicorești podgorie : 277—278.
SI
Mircea Aurel : donează doc. : 370. Nistor căpitan din Țara Românească:
Mircea cel Mare : 9, 10, 17. 261.
Mircea Ion-Radu : 408. Nuțu Valerien : 409.
ER
Miron hat(rnan) : 265—268, 270—276.
Mitrea Vornicul 1593—1596 : 308. Obedin sat : 309.
Mitrea Vornicul 1718 : 261. Oglindă Toader : 265—268, 270-—276.
Mitropolia Țării Românești : 302. Olari mahala București : 39.
IV
Moisi Alexandru : 165. Olteni sat : 309, 310, 311, 397.
Moisil Const. : Noi studii de sigilografic Omer cadiu la Vidin 1774 : 55.
UN
românească, 100—109 ; sărbătorirea lui, Ompolița sat : 391—392 ; conscripția 1721

204 ; 405, 407. 394-
Moldova : 260—-264, 268-—269 ; vătafi Onciul Dimitre : portret, 3 ; opera, 168—
de ținut, v. Balan T. 183. V. și Sacerdoțeanu A.
Moruzi Const. Vv. 1777—1782: 11, 23, Onichie egumen m-rea Adam : 277.
AL
263, 265. Oradea Mare : v. Arhivele.

Movilă Const. Vv. 1611 : 399, 400. Orlești sat : 309.
Movila lui Ciorâță : 270—276. Orzea : 260—261.
TR
Movileni moșie : 263, 265. Osman II sultan : 9.

Muhsinzade Vizir 1774 : 14- Osman efendi chiatib : 46.
Munteni : 261—262. Oșorhei : v. Arhivele.
Murad III sultan : 8. Oțetari mahala București : 41.
EN
Mureșanu Elena : Contribuții la istoria

satelor din Transilvania, 389—394 ; Paladi Iacovachi Vornic 1853—1855 t
numire, 464. 381.
Musa Aga, dependent : 46. Paleoliticul românesc : 280—282.
/C
Mustafa Aga șeful beșliilor din Bucu Pan Anton : v. Popescu M.

rești : 46. Pan Anton Ecaterina : 157—159.
Mustafa cadiul Giurgiului 1767 : 29—30, Panaite (Paite) : 270—276.
31- Panaitescu P. P. : 409.
SI
Mustafa Salim cadiul Rusciucului 1763: Papahagi Valeriu : 409.

27—29, 35. Parlapan Costachi aga : 277—278.
IA
Pârvul vornic 1763 : 27.

Nacul fratele lui Nichifor Gogorți : 265— Pătârlage moșie Buzău : 122.
268, 270—276. PăuleștiArgeș : 122.
Naghiu, Iosif E- : 408. Peter Ana, numire : 462.
U
Nan Ion erei : 261. Petroșanii, Dragoș P. : 406, 408..

Neagra sat : 310. Petru cel Mare : 13.
BC
RY
4S8 REVISTA ARHIVELOR
RA
Piersica sat : 310. Regleanu, M. G. : raport 194°, 355—357-
Piscani sat : 312. Reli Simeon : Arhivele Statului din Cer
Plopșoreanu Gh. donează doc. : 370. năuți, 248—255.
LI B
Ploșcanu Ioan : 270—-276. Romanescu Marcel : 405.
Pocular Voina, iobag 1672 : 389—-391. Roșioara schit : 157.
Pojorâți sat : 301, 310. Ruginosul, apa : 269—276, 279.
Poiana moșie : 122. Runcu, Pr. I. : 406.
Y
Polițeani-Tutova sat : 123. Rupea : v. Arhivele.
Popa Negru mahala București : 38.
T
Popa Rusu, mahala București : 41—42. Sacerdoțeanu Aurelian : Dimitre Onciul,
Popescu-Cilieni, Pr. I. : donează doc., 1—-5 ; Dare de seamă despre Arhivele
SI
370, 406. Statului făcută către Consiliul de Per
Popescu-Teiușani Ilie, prof., donează fecționare (1 Oct. 1938—31 Dec. 1939),
ER
doc. : 370. no—143 ; Colonizare germană la 1860,
Popescu Mihai : Adăugiri la viața lui 154—156 ; Hrisovul și sigiliul lui Mihai
Anton Pan, 157—>159; raport 1939, Viteazul din 27 Iulie 1600, 161—162 ;
128—129 ; optează pentru catedră, 451. Nicolae lorga, 205—-213 ; Autografe și
IV
Popescu Teodor prof. donează doc. 370. sigilii dela Mihai Viteazul, 296—313 ;
Popești mahala București : 36—37. Dare de seamă despre Arhivele Statului
UN
Popovici, Paul D. : 403. făcută către Consiliul de Perfecționare

Porumbescu Ciprian : 5. (1 Ian.—31 Dec. 1940), 335—37° ■
Poteca Eufrosin : 403. Autografe ale lui Teodosie mare logofăt
Principesa Maria-Ialomița sat : 403. al lui Mihai V teazul, 396—397 ; pen
Pungă Alexandru din Liești : 262—263, tru studierea doc. turcești, 6, 405, 408 ;
AL
265—268. Pungă Ignat : 269—270. pentru protecția arhivelor 449—466.

Săcuiani moșie : 300, 310.
Racoviță C. : 409. Sânești sat Tecuci : v. Liești.
TR
Racoviță Mihai Vv. 1726 : 261—262, Sărbu dela Munteni ; 261—262.

265—268, 270—276. Șărbu al 2-lea logof. : 262—263.
Racoviță Mihai Vv. 1763 : 31. Sard : conscripția, lui 1720, 394.
Radovan, Gen. G. : 406. Sărulești-de-sus sat : 311.
EN
Radul comis 1763 : 27. Săseni sat : 310.

Radul izbașea : 261. Sași, preoții lor : 303.
Radul Mihnea Vv. : sigiliul, 305, 312, 400. Sassu Const. : 165—166; raport 1939,
Rădulescu-Motru C. : Catehismul mititel 132—135; 1940, 358—362.
/C
al lui Eufrosin Poteca : 403. Satu-Mare, populația la 1756 : 406.

Râmniceanu Naum : 11, 14. Scărlet Antiohie : 261.
Râmnicul-Sărat : oraș domnesc 1596; Școala de Arhivistică, program : 407—■
301 ; moară la : 310. 408.
SI
Râmnicul-Vâlcea : uliță la, 311. Schiinemann Konrad-f- : 407.

Ranetti Costandin : 261. Secuii; neamul lor, 93—94.
IA
Râpeanu, I. D. : donează doc. : 117. Sefer Pașa Timișoara 1611 : 399.

Rășinari : v. Arhivele. Seider Auguste învățătoare : 5.
Rătești-Argeș : 122. Șeișanu Romulus : România Mare de ieri,
România Mică de azi, 395-—396.
U
Rătunda sat : 312 ; v. și Albești-Rătun

dului. Selim III sultan 1789—1807 : 165.
BC
Răut râu : 379. Șerban : 262—-263 ;—-feciorul Ilincăi, 263-

Răzvan Ion și Ștefan din Liești : 262—263 264;—feciorul lui Apostol pit., săn
RY
INDICE GENERAL 489
RA
Apostol șătrar, 265 ; Șărban mare pitar, Țara Românească ^Turcii spun (1763) că
265—■i'io ; clucer, 270—276. e țară liberă, 34.
Sf. Caterina mahala, București : 38—39. Târgul Secuilor : v. Oșorhei.
LI B
Sibiu : v. Arhivele. Tătarii : când au venit : 301.
Sickel, Th. von prof. lui D. Onciul, 4. Tataru sat : 310.
Sigilii, sigilografic : v. Moisil C., Sacer- Tecuciu ținut : 261—279.
doțeanu A. Teodora mama lui Mihai Viteazul : 311.
Siliște sat : 310. Teodosie Logofăt 1597 : 301, 310, 396—
Y
Simiz Ion : 270—276. 397-
Sion Costachi pahar. : 277—278. Theodorian-Carada M. : 405.
T
Șipot moșie : 123. Tiarantos : v. Bârlad.
Siruni, H. Dj. : 0 năvălire necunoscută
SI
Tibru : conscripția din 1720, 394.
a bandelor turcești în țările române la Țigănești sat : 311.
1769, 6—68; Ceremoniile la Poarta Țigani, sălaș de— : 302.
ER
otomană, 403—404; 405, 408. Timurlenk : 7, 10.
Sofronie egumen Vieroș : 17.
Tismana, m-re : 123, 302, 303, 309.
Șoptani Argeș : 122.
Toderașco Tudori căpitan : 262—263.
Soroceanu Alecu aga 1856 : 381—-382.
Toma Logofăt 1763 : 27.
IV
Spiridon Tismăneanul : 157.
Toplița sat : 310.
Stahiescu, D. L. : 408; v. și Stoile, C. A.
transcrierea alfabetului turcesc : 24 ; 404 ;
UN
Stahl H. : 407. —texelor cirilice, v. N. Drăganu.

Stamati Ion 1874 : 381—382.
Transilvania : v. Meteș St., MureșanuEl.
Stănești moșie : 300.
Trufașul : 270—276.
Stăncești sat : 309.
Tudor D. : 406, 409.
Stanciul logofăt 1598 : 3°2.
Tumlirz Cari inspect. școlar : 5.
AL
Stănulești sat : 301.

Turburea moșie : 123.
Steege Ludovic, studii despre, 405.
Turcu Const. : Despre Ștefan Tomșa II,
Ștefan sân Ion : 269—270.
397—401.
TR
Ștefan Tomșa II, Vv. : 397—4O1-

Turdeanu Emil : 406.
Ștefanache stolnic 1763 : 27.
Turtucaia : 43.
Ștefănescu Iulian : 409.
Tutova ținut : 260.
Ștefăniță Lupul Vv. 1661 : 378—379.
EN
Stefănuță : 276.
Stema unită a țărilor românești : 105—109 Udrea Manolache : 262—263.
Sterian Constantin vistier 1763 : 27. Ungureanu Gh. : raport 1939, 141—143 ;
Stoica Logof. 1597 : 397- 1940, 363—366.
/C
Stoide, Const. A.—D. L. Stahiescu, Un Ungureni moșie : 122.

mănunchiu de documente privitoare la Urâți sat: 310.
satul Liești-Tecuci : 256—279. Urechia V. A. : 20.
Straja-Rădăuți, satul natal al lui !*• Uța Vasile sin Iosip : 265—268.
SI
Onciul : 4. Uzun Mustafa Aga dependent 1769 : 46.

Strâmtul sat : 310.
Stremți : conscripția din 1721 : 394. Văcărescu Ienache : 11, 14.
IA
Sucu Ion : Contribuțiuni la istoricul sa~ valea Gerului și Hereteului : 270—276.

tului Mățău-Mușcel, 143—154. Văsăliuță sin Iosap : 270—276.
Sularul-Dolj sat: 298, 299. Vasculescu Avram prof. : donează doc. :
U
Suleiman-aga hazinedar : 46. 37°-

sută, etim : 407. vătafi în Moldova : v. Balan T.
BC
RY
RA
Veleanului bătrân, moșie: 262—<63 Voinigești sat : 309.
265—268, 270—276. Vulpescu Maria : înaintare, 464.
Velichi, Const. N. : 406—407.
LI B
Veniamin părintele vechil la Adam : 297. Wymann, Dr. E. : Un cântec al lui Wt-l-
Vernești sat : 311. helm Teii cu melodie românească, 160—
Vicol căpitan : 261—263 ; Costandin, 265- 161.
276,
Y
Viișoara sat : 29. Yusuf molia la Giurgiu 1763 : 34.
Vîrtosu Emil : raport 1939, 125—128 ;
T
1940, 352—355 ; Un dascăl slovenesc,
Zametin Alex. general : 18.
384; 405.
SI
Zâne G. : 105.
Vîrtosu Ion : înaintat, 464.
Vlad Țepeș : 12. Zettersteen, K, V. : v. Kurat, A. N.
Zieglauer, prof. lui D. Onciul : 4.
ER
Vlad Vintilă Vv. : sigiliul, 312.
Vlădaia moșie : 123. Zlotilă din Liești : 262—263, 270—276.
Vlădăianu Ion : 405. Zotta Sever, Conducătorii arhivelor Sta
Vlădeni sat : 309. tului din Iași în curs de 100 de ani :
IV
Vladimirescu Tudor : 370. 381—382.
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY

Bcuiasi Per X-4411 1940-1941

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bcuiasi Per X-4411 1940-1941

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BC

FOST DIRECTOR GENERAL AL ARHIVELOR STATULUI

Redacția și administrația sunt la Direcțiunea generală a Arhivelor Statului, str.

AURELIAN SACERDOTEANU, Dimitre Onciul................... ■........... 1— 5

CONST. MoisiL. Noi studii de sigilografie românească . ........................... .100—109

II. Miscellanea :....................................................................................................... no—162

A. SACERDOTEANU Dare de seamă despre Arhivele Statului făcută către Con­

ION I. ȘUCU, Contribuțiuni la istoricul satului Mățău—Muscel........143—154

A. SACERDOTEANU, Hrisovul și sigiliul lui Mihai Viteazul din 27 Iulie 1600.161—162

III. Bibliografie: ............................................................................................ .163—199

1. Dări de seamă'......................................................................................... 163—166

Le Tiarantos (Le Bârlad} (A. S.)..................................................... ... .163

C. Sassu, Românii și Ungurii (A. S.)................................................................. 165—166

Redacția și administrația sunt la Direcțiunea generală a Arhivelor Statului, str.

Direcțiunea nu răspunde de părerile exprimate de către autorii studiilor publicate

BALAN (TEODOR), Conflictul episcopului Eugen Hacman cu preoții din Buco­

METEȘ (ȘTEFAN), Populația maghiară din Transilvania ................................ 69— 99

II. Miseellanea...........................................................................................110—162 335—401

torităților și instituțiilor publice ................................................................. 384-388

Mureș AN (Elena), Contribuții la istoria satelor din Transilvania................ 389—394

Consiliul de Perfecționare (1 Oct. 1938—31 Dec. 1939} .................... 110—143

MOISI (Al.), Monografia Clisurei (A. S.) ............................................................ 165

2. Cuprinsul revistelor ............... . . 166—168 ; 404—409

Arhiva Românească, III—VI (A. S.).................................................................... 4°4 4°5

Bibliotheque de l’lâcole des Charles, 1939 (A. S.).............................. .... 166—167

Hrisovul I (A. S.) ....................................................................................................... 407—408

Oltenia I. (A. S.).............................................................................. 167

Revista Istorică, XXV—XXVI (A. S.).................................................... 167—168; 408—409

Revue Historique du Sud-Est europeen XVII (A. S.)...................................... 409

3. Opera lui D. Onciul (A. S.)..................... .................................................. 168—183

(1. Studii și comemorări istorice (168—173). 2- Recenzii și rapoarte

(173—174)- 3. Rapoarte la Academia Română (174'—178). 4. Cuvân-

4. Opera lui N. Iorga (1934—1941). (A. S.)..................................................... 410—437

5. Bibliografie veche........................................................................... 183—193; 437—445

IV. Informații ................................................................................................ 200—204 ; 449—467

V. Indice de documente (A. S.)....................................................................................... 469—480

VI. Indice general (A. S.) .......................................................................................... 481—490

VII. Figuri în text:

1. Portretul lui Dimitre Onciul cu semnătura ............................................... 3

2. Adresa lui Mustafa Salim către Poartă (1—10 Aug. 1763)....................... 28

5. Portretul lui Nicolae Iorga, cu semnătura................................................... 207

9. Id., din 10 Iunie 1596........................................................................................... 301

13. Id., din 4 Ian. 1594(fals)................................................................................. 303

16. Sigiliul inelar al lui Mihai Viteazul (mărit) .............................................. 308

17. Sigiliul lui Radu Mihnea (?) Voevod........................................................... 311

21. Id. din 18 Ian., 1597............................................................................................. 397

Ian,. 1612........................................................................................................... 398

punându-se în loc altele, rezultate din exercitarea dreptului forței.

ritmul istoric, nu înțelege să le perpetueze.

Nu credem în întoarcerea trecutului, nici cu toate podoabele sale,

rile nemărginite ale trecutului frământat al popoarelor și al gândirii

prezentarea lor istorică temeiul îndreptățirii propriei existențe actuale.

în situația de stat în devenire. Deci rostul nostru istoric urmează să fie

veacuri de când se tot acumulează, din toate părțile, munca istoricilor

reală, le reduce la inexistență. A le scoate din nou la lumină, a le da iar

nostru, e nevoia de căpetenie și cea din urmă a generației prezente,

aceea ce fusese odată înfăptuit. Și repetarea nu e gândire. Numai

Aceasta pare să fie soarta și a uneia dintre cele mai covârșitoare

să ne întoarcem către noi înșine, către ce este al nostru, către ai noștri,

trebue să culeagă totul, să judece și să înțeleagă totul, opera lui

Director General al Arhioelor Statului

Pictură de Paul Pop. Molda Col. Arhivelor Statului

Prin aceasta a devenit profesor secundar. In 1888 și-a luat și dreptul

A. SACERDOTEANU Dare de seamă despre Arhivele Statului făcută către Con

BALAN (TEODOR), Conflictul episcopului Eugen Hacman cu preoții din Buco

Viena și Praga. Drumul la Viena este repetat și la 1894, pentru amănun

o strălucită contribuție la victoriile câștigate de Sultani. Până la înființa

Ienicerii din regiunile de hotar erau într’adevăr mai îndrăzneți și obraz

,,Portița” prin care se strecurau bandele turcești în Țara Româ

fost nu numai o garnizoană militară, de unde porneau armatele împă

ne înfățișează o parte a secolului al XVIII-lea, când țările române ge