RY

RA
LI B
YT
SI
ER
Proprietatea Bibliotecii
Universității lași

X-2620
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
V

RA
RY
CU
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
 Anul I. Nr. 1 — 3 20/1.—20/III, 1941

RY
RA
LI B
T Y
SUB CONDUCEREA D-LOR:

SI
C. NIC. BRATU Și N. ST. BELDIE

SUMARUL: ER
IV
UN

LA DRUM •.................................. • Direcția revistei

VIOARA MEA DE FLĂCĂRI ■ ■ • Nicolae Țațomir
ÎNTOARCEREA PRIZONIERULUI. Nellu Zeletin
DESNĂDEJDE................................... Dinu Adrian
L

ALEGERI GENERALE ....................... Nic. St. Beldie

RA

DECOR • • • Oriță
• • •
MAICA MAGI-1? 3!jHENA • • Grigoriu
SCUFIȚA ALB.b^H ■ M, Dragoș
EPIGRAME • ic. Bratu
NT

BAHICĂ IEȘA< • • • Nic. Bratu

CE ESTE. NAȚIUNEA ? ...... Prof. V. Buțureanu
CE

PROBLEMA modificării legii

ATRACȚIEI UNIVERSALE ■ • V. Nadolschi
OMUL ,ȘJ RĂZBOIUL C. N, Bratu
DON QUICHOT-ISM IEȘAN • • • • Râul Negru
I/

ÎNTUNERIC...................................... • Mircea Ovidiu Sava

Note și recenzii semnează D2nii :

S

Râul Negru.—N. St. Beldie,—D-r RotaruTh.—Gh. M, Dragoș.

IA

Yvonne Urziceanu, etc.

U
BC

IAȘI /// INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „ATHANASIE D. GHEORGHIU* III 1 94 I _

^IBLrOTFc/ ------- —---
 RY
CURIER IEȘAN

RA
REVISTĂ LUNARĂ

LI B
T Y
SI
ER
Deși revista „Curier Ieșan“ trebuia să apară
IV
pe ziua de 15 Ianuarie 1941, așa cum a fost gîn-
dul nostru și cum se poate vedea pe primele pa­
UN

gini ale revistei, totuși greutăți independente de

voința noastră, ne-au silit să întîrziem apariția
L

pînă în ziua de astăzi. Promitepi cetitorilor noș­

RA

tri că pe viitor vom apare la douăzeci ale fie­

cărei luni.
NT

„CURIER IEȘAN"
CE
S I/
IA
CU

C
 RY
A N U L I. — No. 1 15 IANUARIE 1941

RA
CURIER IEȘAN

LI B
REVISTĂ LUNARĂ

T Y
SI
LA DRUM

ER
Din bătrînul Iași, cetatea spiritualității romînești,
IV
pleacă o nouă solie a tinereții neînvinsă. Va fi, suntem
siguri, o mulțumire pentru cei mai mulți.
UN

Noi, ctitorii acestei reviste, pornim la luptă fără tre­

cut literar, dar avem avîntul, care sigur, ne va duce la
victorie.
Apărem într'un moment greu din istoria acestui neam
L

de martiri, istorie ce s'a țesut din lacrimi și așteptare.

RA

Rănile Romîniei sfîrtecate de nedreptate, sîngeră, și sufle­

tul nostru al tuturor, plînge.
Căutăm să ne pregătim pentru ziua de mine. A-
NT

mintiți vă cuvîntul Conducătorului Statului, de anul nou,

cuvîntul generalului Antonescu, unicul nostru salvator,
și atunci ne veți înțelege. Germania dvpă dezastrul dela
CE

lena, s’a refăcut grație marelui ei educator, care singur

a reclădit sufletul german, filosoful Fichte. La noi,
grație divinității care nu ne-a uitat, s'a ridicat figura și
sufletul generalului Antonescu. Căutăm să răspundem
I/

chemării lui sfinte. Tinerețe, dîrzenie, ținută demnă, su­

flet-a tot ce simte romînește, chemăm la luptă. Încreză­
S

tori în tinerețea noastră, dîrți și semeți rămînem sinceri

IA

față de dascălii noștri, părinți sufletești, pe care îi rugăm

să meargă cu noi. Dorim colaborarea între generații,
precum a spus o Generalul. Neamul nostru nu poate risipi
U

în momentul de față nici timp și nici viață. Suntem pre-

BC
 RY
2 CURIER IEȘAN

RA
zenți cu toții cei strînși în jurul acestei publicații și
răspundem cu tot sufletul chemării mîntuitorului nostru,
generalul Antonescu.

LI B
Nu vom pierde vremea cu polemici și nimicuri, aces­
tea, n'au ce căuta în coloanele acestei reviste, căci de „mini-
mis non curat praetor ".
Romîni, „Curierul Ieșan" a plecat la drum, drum
greu dar luminos.

Y
Primiți-l cu îucredere, el poartă tot cerul inimii noas­

T
tre și credință nestrămutată în ziua de mîne, care nu

SI
poate fi decît mîntuitoare.
Curier Ieșan

ER
i—— i
rjSKj
IV
UN

M2FEB.’943 :i
»__ _________ •
L
RA
NT
CE
S I/
IA
CU
 RY
VIOARA MEA DE FLĂCĂRI 3

RA
LI B
T Y
VIOARA MEA DE FLĂCĂRI...

SI
Vioara mea de flăcări, arcușul meu de-azur...

ER
Nu cîntăref, ci cîntec. Nu strună, ci vibrare.
Șerpuitor, poemul creștea cu ’nfrigurare
\ Ca o liană nouă pe orizontul pur.
IV
April. Mireasmă neagră și mlădios altoi.
UN

Prin iarba crudă viatul sau sufletul ? Gindacul,

Un foșnet lingă care foșnea cu sete veacul
Clocotitor de taină ca de zum-zum un roi.
AL

Cuptor. Amiază tare cu tremur mătăsos.

Acorduri solitare în codrii duri ca piatra.
Visările nomade se aciuiau cu șatra
TR

Pe undeva, prin mine, să fluiere duios.

Octombrie. Plecare. Melancolii de-argint.

EN

Cu pulberea de lună în doruri și pe gene,

Trudit de-atîta frunză căzută jos alene
Mă răsuceam pe moarte așa, ca pe-un ghivint.
/C

Sezonul alb. Talangă cu clinchet de cristal.

Tors blînd de amintire în largile fotolii.
Loveam cu bulgări versul precum pe vremea școlii
SI

Și pe ghețușul rimei alunecam astral...

IA

O vremuri dulci! Natura cu tîlcu-i selenar

Sclipea de-atîta soare... Era senin și doină...
Acum, desamăgirea căzută ca o moină
U

Din zămnicul tristeții îmi cadențează rar.

BC
 RY
4 NICOLAE ȚAȚOMIR

Ascult. Lăuntric, iată, bat talgerele noui.

RA
Mi-i bisturiu arcușul, religie vioara.
Livezile, pădurea își duc cu ele tara
Petrecerii prin pînza noroaielor din noi.

LI B
Sub lupă, se ascunde ca struțul în nisip
Tot omenescul nostru cu trupul numai bube ;
îl pipăi și-i cutreer vremelnicele hrube,

Y
Purtînd în vorbă leacul ascuns ca într'un șip.

T
Semenii mei, sărmanii, și păcătoși și buni,

SI
îs bucuros că sufăr cu dinșii laolaltă!
Sîntem cu toții sdrențe sub care viu tresaltă

ER
Iluzia nutrită cu viermi și cu lăstuni.

Un zbor și-o prăbușire, o negură și-un cer.

IV
Superba frămîntare a lutului fierbinte.
Și peste toate surda aducere aminte,
UN

Și peste toate-acelaș zădărnicit mister.

Vioara mea de flăcări, arcușul meu de-azur...

Nu cîntec pentru buze, nici pentru piept vibrare,
AL

Ci stranie logodnă cu tot ce omul are

Mai rău, mai șovăelnic, mai pu'red, mai impur!
TR

NICOLAE ȚAȚOMIR

I .1
EN
/C
SI
IA
CU
 RY
ÎNTOARCEREA PRIZONIERULUI 5

RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
ÎNTOARCEREA PRIZONIERULUI
UN

— Oare vine mamă?

— Vine Gicule, vine.
Și Vasilia lui Ghiță Ciobotaru intră la răsboi. înainte de
L

a vîrî suveica jucăușe printre firele de bumbac, învâlue într’o

RA

privire înrourată de lacrimi, pe băiețașul ei, care se joacă în mij­

locul casei. In casă e cald și bine. Soarele de primăvară pătrun­
de prin ferestrele mari, și pune cunună de raze în părul lui
NT

Gicu. Pe urmă jocul vătalelor începe. Suveica aruncată cu price­

pere într’un capăt al prnzei cu mîna dreaptă, aleargă sprintenă
ca o svîrlugă, și e prinsă în celălalt capăt de stânga, care o aș­
CE

teaptă.
Vasilia a început un cîntec. Și iar i s’au înrourat ochii,
cînd cuvintele cîntecului, i-au amintit de Ghiță al ei.
Ca nici odată, Gicu nu s’a dus astăzi la joacă cu băieții
I/

vecinilor. De cum s’a sculat, s’a așezat în mijlocul casei și dă

cu bobii. Așa văsuse el pe Țîrla lui Zamă, dîndu-i mamăsii.
S

— Vine mamă, uite-1, a scăpat de nemți. Și Gicu arată pe

dușumea bobul muscat, departe de ceilalți.
IA

— Să mai dau odată dacă nu mă crezi. Și Gicu a adunat

repede toți bobii de popușoi în pumni, i-a amestecat bine, apoi
U

deschizînd pumnii, le face vînt pe dușumea. Bobii se rostogo­

lesc zuruind, urmăriți de privirea mamei și fiului.
BC
 RY
NEL1.U ZELETIN
6

RA
Gicu a pus degetul la gură desorientat. Buzele i s’au țugu­
iat a plîns, abia stăpînit. Bobul cel mușcat care reprezintă pe
tatăl sâu, de data aceasta n’a mai căzut în afara celorlalți.

LI B
S’a mai uitat odată, pe urmă soarele a aprins bucurii, în
luminele albastre ale ochișorilor de copil. Și cum zadarnic în­
cercase pînă atunci să curme cu limba, isvorul de nesecat care
cobora alb din nările înroșite spre buze, a ridicat mina, și cu

Y
mînica a tras odată de nădejde, sub privirile dojenitoare ale

T
mamăsii.
— Gicule dece faci așa? Am să tc spun lui tătăica, cind

SI
o veni.
Gicu s’a făcut că nu aude. Dealtfel amenințarea aceasta •

ER
nu-1 prea sperie. De trei ani, cînd strică cîte ceva, sau vine cu
hainele murdare și rupte dela joaca copiilor din sat, mamăsa îl
amenință că-1 va spune lui tatăicăsău, atunci când are să vină.
IV
— Mamaie, uită-te matale bine. Vezi bobul mușcat ? Ais-
ta-i tătăica. Vezi, nu mai are lîngă el de cît un bob. Oleacă mai
UN
departe sunt iar trei bobi. Ceialalți sunt și mai departe. Știi ce
înseamnă asta ? Vezi că nu știi ? Să-ți spun tot eu. Asta înseam­
nă mămăică dragă că tătăica n’are să vie singur. Știi cu cine
are să vie? Și fiindcă mamăsa nu răspunde ci numai îl mînîncă
L

din ochi de drag, tot el dă răspunsul.

— Mămăică dragă, tătăica are să vie cu o nemțoicuță și
RA

cu trei nemțișori. Uită-te și matale. Asta de lîngă el e nemțoi-

cuța și ceilalți care’s ceva mai departe sunt nemțișorii. Este?
Și Gicu se ridică în picioare cu minile în șolduri, privind
NT

la bobii înșirați pe dușumea, ca Guliver la pusderia de vapoare

ale piticilor.
— Ei, mînca-l-ar mama să-l mănînce. Ia vin ’la mama să
CE

te sărut.
Pe urmă îl trimite la joacă.
— Du-te Gicule și te joacă cu Toader. Lasă că tătăica tău
are să vină. Au venit aproape toți, are să vină și tătăica tău.
I/

— Vatalele și-au reluat cîntecul. Vasilia lui Ghiță Ciobo-

taru țese de istov. Mîne poimîne, trebuie să vie și Ghiță al ei,
S

și nu se cade s’o găsească cu răsboiul în casă. Zîmbește cînd

IA

și-amintește ce a spus Gicu adineaori, că tatăsău are să vină cu

o nemțoicuță și cu trei nemțișori. De diavolul! Cum de i-a
trăsnit lui să se gîndească la una ca asta? Are numai șapte ani
CU

și spune cite una, de ți se oprește mintea în loc.

 RY
ÎNTOARCEREA. PRIZONIERULUI 7

Și gîndul i-alunecă la anii dinaintea răsboiului cînd Gicu

RA
avea numai trei ani și i-a făcut de rîs față de învățătorul Ba-
losachi. Și fluture de primăvară, gîndul aleargă sbor în zig-zag
dela una la aita, pînă la vremurile cele frumoase și fără griji de

LI B
altă dată.
— Tatăsău era Vasile Lazăr, omul cel mai temut din sat,
cel care avusese pe puțin două sute de procese, mai ales cu
notabilii satului, popa, primarul, notarul. Era fată frumoasă cînd

Y
abia ieșise la horă. Și nimeni nu putea să se apropie de ea. Era

T
o sălbătecuță de i se dusese vestea în nouă sate. Cînd vreunul
devenea mai îndrăzneț, apoi mi ți-1 plesnea cu dosul palmei, de

SI
vedea îndrăznețul stele verzi.
Nici gînd de măritiș nu avea cînd l-a văzut pentru prima

ER
dată pe Ghiță Ciobotaru, băiatul lui Andrei Andrei, întrînd în-
tr’o seară cu Alexandru Cluceru pe poartă.
Numai după plecarea lor a aflat Vasilia despre ce era vor­
IV
ba. Ghiță Ciobotaru o cerea în căsătorie. Vasilia nici n’a vrut
să audă. Tatăsău Vasile Lazăr nu era contra.
UN

Și mai ales de asta se minuna Vasilia. Știa că în fața lui

tatăsău se înclină șl notabilii dela tîrg, mai știa că din cauza
lui, boerul Sion fusese conpamnat la închisoare și eă după aceia
ca să-i capete prietenia, îi botezase un copil, pe fata aceia care
L

a murit cînd avea șapte ani.

RA

Pe tatăsău îl cunoștea și Episcopul dela Roman, de proto­

popul dela tîrg nici nu mai vorbim, iar popa din sat fusese sus­
pendat de vre-o trei ori, tot din cauza pîrdalnicului de Vasile
NT

Lazăr, care-și vîra nasul unde nu-i ferbea oala.

Prin urmare credea că va fi foarte pretențios în alegerea
unui ginere și cînd colo, era gata s’o dea primului venit și a-
CE

cela un ciobotar, un bate cuie, și-un rupe ace. Dar vizitele ce­
lor doi, a lui Alexandru Cluceru moșusău și a lui Ghiță Ciobo­
taru, deveneau tot mai dese. Ghiță Ciobotaru adăoga mereu cîte
ceva nou la gospodăria lui, și deși era băiat de oameni săraci,
I/

prin munca și priceperea lui, ajunsese cel mai bogat flăcău din
nouă sate, după cum ea era cea mai frumoasă fată.
S

Unul era Ghiță Ciobotarul atunci.

IA

— Când ți-a face ceva Ghiță Ciobotaru, apoi să știi că-i

lucru, nu-i șagă. Și frumos șî bun. Trii ani îți țîni.
Ghete ca el, ciobote sau iminei de ghems, de blanc sau
U

de iuft, nimeni nu știa să facă.

BC
 RY
NELLU ZF.LETIN

Cine voia să-și facă încălțăminte pentru Paști.la Ghiță Cio-

RA
botariu, apoi numai dela Crăciun trebuia să le împace, iar cine
voia să-și facă ciobote pentru Crăciun, trebuia să le împace dela
coptul cireșelor și în acest timp trebuia să-i mai amintească dc

LI B
două trei ori, ca nu cumva să se întîmple, ca tocmai pe el
să-l uite.
Și nici ea nu știe cum, mai mult din îndemnul lui lui A-
lexandru Cluceru moșu său, la care ținea mult, a spus da. Pe

Y
urmă a început să-l iubească pe Ghiță. Era un om bun, cinstit

T
și drept. Peste un an, l-au avut și pe Gicu. Atunci în camera

SI
aceasta era atelierul lui Ghiță.
Toată casa era plină de bănci, bancuri, mașini, rafturi și
unelte. Gicu se simțea atunci în largul lui, avea numai doi ani

ER
și cît era ziulica de mare, stătea în mijlocul lucrătorilor. Nu era
chip să-l scoți de acolo. Cum te apropiai, țipa ca în gură de
șarpe. Lua o sulă, o bătea și după ce o scotea,punea un cuiu
IV
pe care-1 bătea încruntîndu-se. Umpluse toate bancurile numai
de cuie. Lucrătorii aveauciudă pe el că nu-i lăsa să lucreze, și
UN

cînd nu era Ghiță acolo, îi puneau pap în păr și-i dădeau să

bea apă din ciubărul în care era pusă talpa la umezit. Cînd
venea în casă, trebuia spălat căci părcă era pictat. Ii certa, îj
bătea chiar pe lucrători, dar și Gicu ii necăjea din cale afară.
AL

Odată a venit învățătorul Balosachi să-și împace niște ghete.

Gicu bătea ca de obiceiu cuie în banc, atent la lucrul lui.
— Ei Ghiță, deacum ai flăcău mare, ai ajutor, spuse în­
TR

vățătorul.
Gicu a priceput că e vorba de el, s’a oprit din bătut, s’a
întors foarte calm și fără să spună o vorbă i-a pus învățăto­
EN

rului o pecete de scuipat drept pe nas.

Ce rușine a fost atunci pe bietul Ghiță! Ce să scuzi, șț
cum să scuzi? Dar învățătorul Balosachi nu s’a supărat, ci din
/C

contra i-a dat lui Gicu cinci bani ca să-și cumpere bomboane
Ceiace l-a mirat pe Balosachi și pe ceilalți, a fost că Gicu a
refuzat să primească banii. învățătorul a spus că acela era un
semn de inteligență.
SI

Alexandru Cluceru venia des de tot pe la dînșii Și

slăbiciunea iui, era Gicu. Stătea ceasuri întregi și se juca cu el,
IA

Ctnd intra pe ușa, înalt și lat în spete ca un haiduc, Gicu arunca

sula și ciocanul, și alerga așa de fuga înaintea lui, că se îm­
U

piedica in rochiță și cădea de-a berbeleacul.

BC
 Întoarce!

RY
EA PR'ZONIERUr.UI 9

— Bună ziua voinice il moș Alexandru întindea palma

RA
lui mare cît o lopată lui Gicujca și cum ar fi dat mîna cu un
om mare. Și Gicu repezia pălmuța lui de copil, de se pierdea
într’a lui moș Alexandru. Și totdeauna din strînsoarea lui moș

LI B
Cluceru, scotea Gicu o bomboană sau o bucățică de zahăr.
— Da de unde ești tu măi voinice ? îl întreba Alexandru
Cluceru.
Din comuna Coseni, răspundea mîndru Gicu.

Y
— Ia recomandă-te.

T
— Sunt Gicu Andrei, din comuna Coseni, județul Tecuci
plasa Zeletin.

SI
— A cui flăcău ești?
— A lui Ghiță Andrei, cel mai strașnic ciobotar de pe

ER
valea Zeletinului.
— Bine flăcăule. Apoi moș Cluceru îl lua în brațe și-l ri­
dica pînă Ia podea.
IV
— Hup — așa! Și-l arunca în sus ca pe o minge, și iar îl
arunca și iar îl prindea în veselia mare a lui Gicu.
UN

Și s’a pierdut acum și moș Alexandru. L’au căsăpit nebuni

ceia a lui Iancu Jitaru. Și Ghiță nici nu știe.
N’a putut să-i scrie. In cele zece rînduri cît admitea cen­
zura să se scrie pe o carte poștală, ar fi putut să-i scrie ea toate
L

grozăvia uciderii Iui moș Cluceru?

RA

L’au căsăpit dintr’o ceartă dela o brazdă de pămînt.

D’apoi cii umbrela cum a mai fost!
Văzuse niște cucoane latîrg cu umbrelă de soare. Era pentru
NT

prima dată cînd îl luau pe Gicu la oraș. S’a așezat în mijlocul

trotuarului și cerea să-i cumpere umbrelă. Țipa cît îl lua gura
de se adunase lumea ca la urs. Zadarnice au fost toate caznele
CE

lor să-i mute gîndul în altă parte. Nu vroia nici limonadă, nici
bomboane, nici cocoșei, nimic, umbrelă și altăceva nimic. Au
trebuit să-i cumpere, că-i făcea de rîsul lumii.
Și-apoi umbrela, era nedespărțită de Gicu. O lua cu el ori­
I/

unde se ducea, la joacă cu băeții, la prăvălie la Constantin

Radu, la biserică sau la primărie,
S

Rîdeau oamenii din sat de el, dar Gicu nici nu se sinchisea.

IA

Trecea pe lângă dânșii încruntat. Pe urmă povestea cu că­

ciula lui Ion Dodan!
Venise omul să vadă dacă is gata ciobotele de iuft. S’a a-
U

șezat pe scaun, a băut un pahar de vin și au mai vorbit ba de

BC
 RY
10
NELTII ZELETIN

RA
una ba de alta, de lemne, de gerul grozav din iarna aceia, ma
rog de toate.
Clnd să plece omul, ia căciula de unde nu-i. Au căutat-o,
au răscolit toată camera, degeaba, căciula nu era* și pace. Dup

LI B
vre-o două ceasuri dela plecarea Iul Dodan, a început să mi­
roase a ars. Și din rolă au scos căciula nouă nouță, făcută scrum.
Da de Sfîntul Gheorghe ?
Veniseră niște lăutari țigani de la Toflea să-i cînte de ziua

Y
lui. Aveau atunci invitați, pe Constantin Radu, pe Vasile 1 u-

T
murug, pe Costică Dascălu, cu un cuvînt pe oamenii cei mai

SI
înstăriți din sat. După o pauză, țiganii au vrut să cînte iar.
Trage vioristul cu arcușul, iese doar un scîrțîit. In timp ce ți­
ganii se cinsteau, Gicu cu o lingură de untură, a tras pe arcuș.

ER
Ce bătae a mai luat bietul Gicu și atunci!
Pe urmă a venit răsboiul.
Intr’o noapte, i-a trezit un glas de clopot. Clopotele dela
IV
amîndouă bisericile și dela țintirimuri, sunau lugubru. S’a trezit
ea întîi. Cînii începuseră să urle.
UN

— Ghiță, Ghiță, l-a trezit ea pe bărbatu-său.

Au ascultat îmbrățișați, cu genele grele de lacrimi.
— Răsboiul, s’a declarat răsboiul! Vezi să nu se trezească
Gicu.
L

A doua zi, Ghiță a plecat.

RA

— Unde te duci tătăică? întreba Gicu.

— La răsboiu băiatul tatii.
— Și ce-i acela răsboi tătăică ?
NT

— Tragem în nemți cu pușca și cu tunul

— In nemți trageți tătăică?
— In nemți, în unguri și în bulgari.
CE

— Da? Păi tătăică să nu-i omori matale pe toți, să mai

lași vreo doi să-i omor și eu când am să mă fac mare.
Auzi? Și să-mi aduci mie capelele, puștile și baionetele de
la acei pe care ai să-i omori matale.
I/

Și-a plecat Ghiță.

L-a ridicat pe Gicu sus, pînă în tavan, la sărutat, și Gicu
S

îl trăgea de mustăți, că-1 înțepa cu ele.

IA

N’a mai știut de el nimic, vreo patru luni. Era o iarnă cum
puține au mai fost așa.
. In odaia aceasta au stat rușii. Beau toată noaptea rachiu
CU

și cintau. Ce vremuri grele!

 RY
ÎNTOARCEREA PRIZONIERULUI lt

RA
— Vasilico hăi !
Pe scări Vasilica a auzit pași cunoscuți, precedați de cîrja
lui tatăsău.

LI B
— Norocul cel mare fată hăi! spune bătrînul intrînd pe
ușă.
— Să dea Dumnezeu tetică. Poftim ia un scaun.
— De Ghiță mai știi ceva? întreabă bătrînul așezîndu-se

Y
pe scaun.
Nimica tetică. Din ziua de cînd ne-a scris de la Marsilia

T
nu mai știu nimic.

SI
— Asta nu-i ghine fata me. Dar gărgăunili ceala unde-i ?
— La joacă tetică, cu Toader a Mariții.

ER
Bietul Toader, nu mai are tată! A fost eri Marița pe la
mine, și-a plîns biata de ea pîn’n’o mai puiuț cînd i-am spus
că Ghiță e’n drum spre țară. Bietul Vasile nu se mai întoarce!
IV
Și bietul Ghiță nici nu știe că i-a murit fratesău !
— Am auzit la primărie azi, spune Ghiță a lui Toader Chi-
ricuță, că Vasîli o murit la Turtucaia, chiar la începutu răsboiului.
UN

S’o înecat în Dunări cînd o vrut să treacă apa dincoaci. Ghietu

Vasîli, ghietu Vasîli! Bătrînul își șterge o lacrimă, își trage cu
pieptinele mînilor prin barbă, apoi iese afară.
L

— Gărgăuni, gărgăuniiii!
I-auzî Gică, te strîgă bunicîto.
RA

In mijlocul drumului "trei noduri de băeți, măsoară adîn-

cimea noroiului. Unul e Gică, gărgăunele, unul e Toader a Ma-
riței, iar celălalt, Culai a lui Buftea Casapu.
NT

Drumul e o mate de noroi alb, terciuit. A trecut peste ghe­

tele lui Gicu, ciorapii nu se mai cunosc, i-a ajuns la picioare,
dar Gicu e fericit, ceilalți doi sunt cu picioarele goale, prin ur­
CE

mare el e superior.
Strigătul cunoscut i-a mușcat din inimă. Ca un cîne care
știe că-1 așteaptă bătaia, începe să se prelingă pe lîngă gard
I/

Ce-ar fi să nu răspundă ?
— Gărgăuni, gărgăuni, gărgăuniiii! Vasile Lazăr a coborît
S

două scări. L-a descoperit lîngă gard și Gicu n’a mai avut timp
să se dumirească ce s’a întîmplat cu el.
IA

S’a simțit ridicat pe sus și apoi bunicul a început să-ifacă

șuruburi. Șuruburile sunt specialitatea lui Vasile Lazăr pentru
cojocul lui nepotu său. Ii apucă cu amîndouă mîinile carnea de
U

la partea moale a corpului, și apoi i-o răsucește. E o pișcătură

BC
 RY
12 NELLU ZEI.ETFN

RA
ceva mai dură. Șl țipă Gicu, țipă de s’aude pînă la școala din sat
— Ie uitî-ti Vasilicî tatî, ce ț-o făcut odoru. Și Vasile Lazar
intră în casă împingîndu-și nepotul cu șuruburi, L-a lăsat după

LI B
aceia într’un colț, suspinînd.
— Ci ni-om faci Vasilicî tatî cu băietul ista? Aista n’are
de gînd să se facă plugariu vrednic ca noi. Aista trage a slujbaș.
Tăuni cari să sugă la vaca statului. Apoi către Gicu care sus­

Y
pină în colțul lui.
— Cînii au să te mănînci gărgăuni. D’apoi măi băeti,

T
de-acu ești mari, trebue să stai, sî-i agiuți mâții, cî-i sîngurî șî

SI
n’are nici on agiutoriu. Șî tu umbli toatî ziua, cranga. Cel puțîn
lecțîia ț-ăi făcut-o? Ie vin cu abecedariu’ncoace.

ER
Gicu din colțul lui, tresare îmbufnat.
— Nu vreau și gata.
— Ce-i spus măi băieți ? Poati n’am auzît io ghini!
IV
— Nu vreau, acum ai auzit ?
A început iar seria șuruburilor. Gicu se rostogolește pe
jos și țipă de a transformat casa în menajerie.
UN

— Nu vreau, nu vreau, țipă el printre gemete.

— Mai lasă-1 tetică, că-1 omori, intervine Vasilica care abia
răbdase și pînă atunci.
Gicu aude, și țipetele lui pornesc mai tare, încurajate.
L

— Nu vreau, nu vreau, poți să mă omori și nu vreau.

RA

Vasile Lazăr I-a lăsat supărat.

— Fă ci știi cu el, dar ascultî tu la mini, băietu ista n’are
să agiungî diparti.
NT

Ba am să ajung, s’aude vocea lui Gicu dintre fustele

mamăsii.
— Ia hai dragu mamii și fă lecția cu bunicutău. Trebuie
CE

să știi tot abecedarul că mîne, vine tătăica. Hai să-ți dau o

dulceață.
Suspinînd, Gicu s’a așezat pe scăunel, cu abecedarul în
mină. Bătrinul și-a așezat ochelarii pe nas.
I/

Gicu abia stă pe scaun. In drum au rămas Toader și cu

Culai a lui Buftea și se joacă. Ce rău e să ai bunic, gîndește el.
S

N-u-c, nuc, a-m am, u-n un, n-u-c, nuc.

IA

— Am un nuc, spune Gicu fără greșeală. Ia să-l păcălesc

gîndește Gicu, uitîndu-se pe furiș la ochelarii lui bunicusău Si
sare tocmai la sfîrșitul lecției. ' v
CU

— N-u-c-u-1, Nucul.
 RY
ÎNTOARCEREA PRIZONIERULUI 13

— Ai sărit gărgăuni, tresare bătrînul de mai, mai să-i

RA
cadă ochelarii.
— N’am sărit bunicule, n’am sărit.
Dar Gicu nu mai are timp să protesteze. Cîrja lui buni-

LI B
cusău,așa plină cu noroiu cum este, i-a intrat în gură.
Iarăși țipete. Gicu țipă și scuipă noroiul din gură spre ma-
măsa, ca să-l vadă.
Vasile Lazăr a plecat supărat. Gicu stă culcat în pat, iar

Y
mamăsa îi curăță ciorapii de noroiu. Suspinînd Gicu se gîndește

T
la fericirea celorlalți copii din sat. Ei nu au bunici așa răi ca
el. Hei dacă ar fi bunicu ca bîta, gîndește el. De ea nu ascultă

SI
Gicu de loc.
— Gicule vin la bîta sî-i agiuți oleacă la treabă.

ER
Nu vreau.
— Da vin măi diavoli, că fug după tine.
— Fugi, dacă poți.
IV
Și știe el Gicu cum stă chestia. Bunicăsa nu-1 poate prinde,
căci abia se poate mișca. A încercat el odată tot așa și cu bu'
UN

nicusău, dar a plătit scump încercarea.

— Gărgăuni vin’încoace, l-a strigat el.
— Nu vreau.
— Da vin măi băieți.
AL

— Prinde-mă dacă poți.

Și-a luat-o la fugă pe medean. Dar îndată a auzit cutre-
murîndu-se pămîntul în urma lui. Erau ciobotele lui bunicăsău
TR

Pînă la Țîrla lui Zamă,l-a prins. De atunci n’a mai avut poftă
să afle cît poate să fugă bunicusău. Vine tătăica, gîndește el.
Și-amintește de el ca prin vis. De atunci cînd a plecat și-amin­
EN

tește. L-a luat în brațe și l-a ridicat sus, sus pînă în podele
Pe urmă, n’a mai fost veselie în casa lor. Mamăsa plîngea
într’una. Ii spunea că tatăsău e prizonier. Ce-o fi aceia prizo­
/C

nier, nu și-a putut el da cu mintea.

Și într’o noapte au venit cazacii. Era frig, frig și întuneric
de moarte. Au auzit zgomot în ogradă, nechezat de cai și zăn­
SI

gănit de arme.
— Șto!
IA

Unul a început să bată în geam. Mamăsa i-a spus să tacă-

Li-era frică.
— Gospodi, gospodi, gospodi, gospodi, s’auzia glasul ru­
U

sului ca un plînset. A doua zi, satul era plin de cazaci. Aveau

BC
 RY
14 NELLU ZELETIN

aiște căciuli cit o oaie. Le-a dat de dormit camera dela drum,

RA
camera asta unde sunt ei acum. In celela'te două au rămas ei.
In uși au pus dulapuri și scări. Cazacii fierbeau toată ziua ceai.
II chemau și pe dînsul și-i dădeau zahăr, ceai și hleba. Era unul

LI B
bun, bun de tot. Avea barbă și mustăți blonde. II lua pe ge­
nunchi și-i cînta.
Era un cîntec, care te legăna parcă.
„Ihai, hai. Ihai, hai

Y
„Ihai, hai. Ihai, hai.

T
Pe rusul acesta avea să-1 întîlnească Gicu, mai tîrziu, în
romanele lui Dostoiewschi și Tolstoi. Dar acum cînd stă el pe

SI
pat, suspinînd, nu știe de acestea.
Și seara cazacii se adunau în rînduri, chiar în ograda lor.

ER
Cîntau rugăciunea.
Cu cazacii, au dus-o bine. Nu erau răi. Numai bietul Zamă
jidanul a avut de furcă cu cazacii. Cu o zi înainte de venirea
IV
lor, i-a murit lui Zamă iapa cea roaibă. Și’n timpul nopții Zamă
a jupuit-o. A doua zi, cazacii l-au închis, că spuneau ei, c’afost
UN
un cal de al lor. In cele din urmă, a scăpat și Zamă alegîndu-se
numai cu spaima și cu ceva parale afară din pungă. A văzut
Zamă, că cu bani, cumperi și pe cazaci nu numai pe „rumuni“.
După cazaci, au venit niște ruși răi. Aceia umblau toată
L

ziua după băut. Ii vedea pe drum cîte doi trei, cu căldările puse
RA

în țeava puștii. Cînd găseau o pivniță, încărcau arma, trăgeau

în butoi și pe urmă săreau cu gura. Mulți și-au găsit moartea
în pivnițe. Se îmbătau și cădeau jos, iar vinul curgea, pînă
i-acoperea.
NT

Intr’o dimineață, cînd a deschis ușa, Gică l-a găsit în prag

pe Leu. I-atîrnau mațele afară. Un rus îi băgase baioneta în
burtă. L-a doftorit el, dar degeaba, Leu a murit.
CE

D’apoi pe Catinca lui Gheorghe a Soltanei. Au găsit-o di­

mineața străpunsă și copilul neștiutor sugea din sînii încă calzi-
Dormea lîngă geam și un rus, a băgat arma cu baioneta,
pe fereastră.
I/

In altă zi, a văzut pe drumul satului o adevărată vînătoare.

S

Vreo trei ruși trăgeau cu armele după Buftea Casapu. Țipau

femeile și copiii, fugînd din calea lor, iar rușii puneau arma la
IA

ochi și pac! Norocul lui Buftea a fost că rușii au fost prea beți
și nu l-au nimerit.
Intr’o dimineață niște ruși beți au ieșit din camera lor de
U
BC
 ÎNTOARCEREA. PRIZONIERULUI 15

R
la drum și au început să bată la ușa lor. Tocmai atunci venea

RA
bunicusău dela Safta, norăsa. Bătrînul s’a băgat în mijlocul lor
și a început să-i lovească cu cîrja lui de corn. Pe care cum îl
lovea, se rostogolea. Rușii s’au înfuriat, l-au legat, și i-au săpat

LI B
groapa.
Voiau să-l împuște. Țipa mamăsa, țipa el, dar toate erau
zadarnice, rușii săpau groapa de zor. Norocul a fost că a trecut
atunci pe acolo un ofițer mai mare în grad, care i-a liniștit pe

Y
ruși. Dar atunci cînd se auziau tunurile! Se sgudueau ferestrele.

T
Credeau că a doua zi se vor trezi cu nemții la ușă. In-
gropaseră în pămînt covoarele din casă...

SI
Și Gicu adoarme suspinînd.

ER
*
* *

Și azi e cald. Zi de Martie. Găinile și gîștele fac baie de

IV
soare. Gicu se joacă prin ogradă. Cînd erau rușii nu mai era
nici un gard, Tot satul era o ogradă mare.
UN

Acum oamenii au început să-și repare gardurile, ba chiar

Iancu fratele cel mai mic a lui tatăsău, și-a făcut și casă nouă.
El a fost prizonier la bulgari și a scăpat mai de mult.
Unii repară casele, alții gardurile, unii se însoară, unii vînd
L

alții cumpără, ba chiar și unele văduve cărora le-au murit băr­

RA

bații în răsboiu, se mărită. Pe cei plecați fără întoarcere i-au

uitat. Cele care nu s’au măritat, jelesc zile întregi pe urma per­
ceptorului ca să le dea pensia.
Moda în Coseni însă este cumpărarea de pămînt. Vinde
NT

și Tujan și Marino, și Crissoveloni, toți vînd. Exproprierea, „is-

proprierea" cum îi spun țăranii, le-a grăbit hotărîrea.
Prin sat umblă din casă în casă Ion Crenguță, învățătorul,
CE

Ion Salcie băiatul popii și Gheorghe Marin. Aceștia sunt inter­

pușii. Boerii sunt prea fini și țăranii prea proști pentru a trata
direct între ei. A fost nevoie de misiți Și s’au găsit.
I/

Lac să fie că broaștele se adună, vorba proverbului. Ion

Crenguță a făcut războiul prin clopotnița bisericii ascuns de
S

frica jandarmului, învățătorul Salcie a dispărut în timpul retra­

gerii, iar Cheorghe Marin a fost dispensat.
IA

Boierul dă hectarul de pămînt cu o mie de lei, și ei

misiții îl dau cu o mie și o sută.
U

Și oamenii se înscriu, pămîntul îi vrăjește. Numai ți-

BC
 NELLU ZELETÎN

R
16

RA
ganii din Toflea nu vor să se înscrie. Ei așteaptă să vie Regele
să li-1 dea gratis, doar Regele a spus că face „isproprierea4.
Și apoi n’au făcut ei răsboiul? N’au strigat ei.

LI B
„Gohor, Toflea, Brăhășești.
„Puterea armeții romînești ?“
—Vasilică hăi, ia vezi tu de ce se dau cînii ? Că gărgă-
unili acela, iar o șters-o. Și Vasile Lazăr își ridică ochelarii de

Y
pe spinarea nasului, închide biblia și trage cu urechea la sgo-
motul de afară.

T
— Poftim domnu Crenguță, poftim domnu Salcie, s’aude

SI
vocea Vasilicăi,. Au intrat apoi pe rînd în casă.
— Buna ziua domnu Lazăr, buna ziua. Apoi tot pe rînd,

ER
începînd cu învățătorul Salcie, au dat mîna cu bătrînul.
— Buna ziua, le răspunde Vasile Lazăr, da ce umblați
Dumneavoastră ?
— Păi, începe învățătorul Salcie, am venit moș Lazăre să
IV
vă întrebăm dacă nu vă înscriți să cumpărați pămînt din mo­
șia lui Marino, cea dela Toflea.
UN

Și începe să-i spună prețul hectarului, condițiunile de

pată și celelalte obișnuite în asemenea chestiuni. Bătrînul își
reașează ochelarii, tușește, îl măsoară cu privirea, și apoi cere
explicații,
AL

— Să nu vă hie cu supărare, da’io sînt cam prost și nu

pricep ghini. Spunețî-mi mai pi larg. Va să zîcă, hectarul di loc
coastă o mie și o sută de franci. Bun! Da cu conacu șî cu iazu
TR

ci facițî?
Cei trei se uită unul la altul și din ochi dau cuvîntul în­
vățătorului Salcie.
EN

— Păi să vezi dumneata moș Lazăre, începe acesta, co­

nacul și iazul le împărtim.
Stricăm conacul și dăm fiecăruia o parte, care și cît pă­
/C

mînt a cumpărat.
— Da, da 1 Bun și asta, răspunde bătrînul așezîndu-și mai
bine ochelarii, să nu vă hie cu- supărare, da ’lucrurile aestea
SI

le-ați scris undeva? Șî dacă le-ați scris arătați-mi-le și mie, vreau

să le văd și io.
IA

— Ei moș Lazăre, se supără învățătorul Salcie, dumneata

ne faci să ne pierdem timpul. N’ai gînd să cumperi, vedem noi.
— Ba am bre creștinilor, da vreau șî io sî mă lămuresc
CU

nu-i așa ?
 RY
Întoarcerea prizonierului 17

— Vreau sî știu cini cumpărî, cini vindi șî cini cîștigî. Acu

RA
di vîndut știu io, vindi Marino, di cumpărat iar știu cini cum­
părî, cumpărî Gheorghe Chirvasîie, Costache Titiri. Ion Tănasî,
io, mă rog tot satu cari șî cum poati, da io vreu sî știu cini

LI B
cîșcigă ? Sî nu știu duinnevoastrî ci faceți? Vindețî sau cum­
părați,?
Cei trei se uită unul la altul lung. In timpul acesta Vasilica a
adus patru pahare de vin pe o tavă și niște covrigi ca să mear­

Y
gă vinul. Cei trei se scuză că nu pot lua nimic.

T
— Io după mintea me ce proastă, reia neîndurat Vasile
Lazăr, ași zîci sî facim așa un fel de bancî, o obștie, sau știu

SI
io cum se chiamă treaba asta, s’alegim pi unul sau pe mai
mulți cari sî hii săfii noștri, șî dac’a hi ceva de cîștigat, sî cîș-

ER
tigăm toți, iar dacă o hi ceva de pierdut, să pierdem toțî. Șî așî
hi io di păreri, ca s’alegem noi în fruntea noastrî pi Vasili Ti­
tiri, pi Ion Tănasî, pi Costachi Chetroni sau pe altu dintri in­
IV
valizi, c’aiștia sî cheamî cî o fost la răsboi, nu s’alegem pi orici-
ni, cari-o păzit clopotnița bisericii sî nu-i fure cineva colopotu.
UN

Crenguță ii’a făcut roșu ca racul.

— Maș Vasile eu știu unde bați dumneata pontu, da, să
nu crezi că eu îs boerul Sion ori popa Salcie. S’apoi și dum­
neata ai mai îmbătrînit acum. Ar fi mai bine sî-ți închipui, cele
L

ce-ți trebuie de moarte.

RA

Bătrînul a văzut roșu înaintea ochilor. Cu mîna dreaptă

caută bățul de corn. Ca pe ruși are să-i plesnească acuși.
Dar Salcie a ajuns deja la scări, Marin e la poartă, iar
NT

Crenguță trîntește ușa.

— Afarî... afarîîîî,., dizărtorilor!
— Cu mare greutate se liniștește apoi Vasile Lazăr, plim-
CE

bîndu-se agitat dintr’o parte în alta a camerii. Apoi supărat își

ia cîrja și pleacă.
— Disarî io mănînc la Safta în sus, spune el închizînd ușa.
I/

— Din grădină, Gicu îl vede plecînd și i se face inima

eît un bostan,
S

— Bine c’a plecat tetica, gîndește Vasilica. Cît era de su­

IA

părat, atîta i-ar fi trebuit, s’o vadă pe Țîrla la mine. Trebuie să

vie de-acu. Și întradevăr nu peste mult timp ușa se deschide
și printrînsa se strecoară Țîrla boiangerița.
U

— Bună ziua Vasîlii.

BC
 NELLU ZELET1N

R
— Bună să-ți fie giupîneasă Țîrlă, inima. Eine ai venit, hi,

RA
ai să-mi ghicești bine ?
_ Di asta să nu duci nici o grijă Vasilii. Cum gicește
Țîrla lui Zamă din Coseni, nu gîcești nici gîcitoriu cealî dela

LI B
Slobozii.
Țîrla și-a scos bobii, și apoi începe să-i așeze.
— Iacî Vasilicî, să nu-mi zici mie pe nume, dacî ti mint.
Iaci, vezi, Ghițî a dumitale îi pi drum.

Y
— Da cînd vine giupîneasă Țîrlă?

T
— Așa sî trăiesc iu dacî nu vini răpidi. Ioti dacă nu vini
azi, vini mîni, și dacă nu vine mîni, vine poimîni.

SI
— Să te-audă Dumnezeu giupîneasă Țîrlă, spune Vasilica,
ștergîndu-și ochii cu colțul pestelcii.

ER
Țîrla și-a strîns bobii, bea paharul de vin întins de Vasi­
lica și de sub pestelcă scoate o sticlă.
— Iacă sî nu-ți fii cu supărări Vasilicî, da să-mi dai o
IV
sticlă di vin di cel american pentru Zamî a meu, cî di azi di-
mineațî vopsăști niște lînî.
UN

— Iți dau giupîneasă Țîrlă, îți dau, cum să nu-țî dau, nu­
mai să dea Dumnezeu să fie adevăt ce mi-ai spus.
A plecat Țîrla și Vasilica a rămas pe gînduri. Oare vine ?
Oare vine Ghiță? Și repetă în neștiri, fără să-și dea sama ce
L

spune. Oare vine ? Oaie vine ?

RA

In ogradă Gicu e în culmea fericirii.

Bunicu său a plecat și nici disară nu vine. Și azi nici nu
l-a ascultat.
NT

S’a luat la ceartă cu domnii ceia și a uitat de lecție.

Ce mai fugea unul pe poartă ! S’au jucat pînă acuma dea
ascunselea. La început s’a jucat turca și a spart un geam de la
CE

chiler, dar nu l-a văzut nimeni.

— Gicu, Gicu, s’aude de după gard vocea lui Iancu Andrei
fratele lui tatăsău.
I/

Gicu a ridicat capul, Ce o fi vrînd bădia Iancu ? gîndește

el. Nu cumva m’a văzut cînd am spart geamul ? La gîndul a-
S

cesta nu răspunde. Pe urmă se gîndește că poate îl cheamă sl-l

trimită să-i cumpere „tiutiun“. Și atunci răspunde repede.
IA

— Aici sunt bădie Iancule. Știe el că la înapoiere o să-i

dea bădieso Iancu și lui o țigară.
— Vino în coace răpidi.
CU
 RY
ÎNTOARCEREA PRIZONIERULUI 19

Gicu s'a strecurat printre gard, apoi tras de mînecă o ia

RA
a fugă spre vie.
— Uite vezi coîo ? și Iancu Andrei ii arată lui Gicu ceva
spre fundul viei. Lui Iancu Andrei îi joacă ochii ia lacrimi,

LI B
— Un soldat, spune Gicu nedumerit.
— E bădia Ghîță, e tăticătău.
Iancu Andrei La scăpat "pe Gicu din mină, și acum Gicu
aleargă, ca scăpat din praștie.

Y
— Tătăica, tătăica, strigă el alergind.

T
Ajuns la zece pași da soldat, s’a oprit desamăgit Iancu
Andrei a rămas mai in urmă. Soldatul s’a oprit și se uită și el

SI
curios la copilul acesta care a alergat, și acum s'a oprit gata
să plîngă. Gicu a plecat capul în pământ. Are genele ude.

ER
— Nu i tătăica, spune el oropsit cînd Iancu Andrei a ajuns
lingă dînsul,
— Iancule I
IV
— Bădie Ghiță, bădie G'iiță, Frații se îmbrățișează pllngînd
Gicu se uită nedumerit cu ochii plini de lacrimi,
UN

— Nu-i tătăica ; nu-i tătăica,

— Cine-i băețelul Iancule ? întreabă Ghiță Andrei.
— E Gicu bădie.
Și apoi Gicu s'a simțit ridicat în brațe, sărutările îl sufocă,
L

iar lacrimi din ochii soldatului i se scurg pe păr, pe obraji, în

RA

timp ce el se sbate.
— Nu-i tătăica, nu-i tătăica,
NT

NELLU ZELETIN

i
CE
S I/
IA
U
BC
 DINU C. ADRIAN

R
RA
LI B
Y
DESNĂDEJDE

T
SI
La poarta gîndurilor mele Mamă,

ER
E zvon de moarte, cîntece pustii,
Nădejdile s’au spulberat cu toate,
Ca ploile de vară pe timpii.
IV
Îmi făurisem bucurii deșarte
UN

Și amăgiri din vise mi-am făcut ;

M‘am înșelat, căci Primăvara trece
Așa, cum în toți anii a trecut.
L

Cu sufletul în pumni alerg năvalnic

Pe căile de soare și azur,
RA

Dar lutul e mai greu de cît destinul,

Nimic din ce e sfînt nu pot să fur.
NT

Trudit, ascult cum moare tinerețea,

Și anii, tot mai triști cum se destramă ;
E zvon de moarte, cîntece pustii
CE

La poarta gîndurilor mele Mamă.

DINU C. ADRIAN
SI/
IA
CU
 RY
ALEGERI GENERALE 21

RA
LI B
T Y
ALEGERI GENERALE

SI
ER
S’apropie alegerile. Zilnic mamele speriate trebuie să-și lase
mîncarea pe foc și să alerge pînă la poartă să vadă dacă oto-
mobila n’a călcat pe Ghiță, Vasile sau Petrache.
IV
Și copiii satului își întrerup jocurile și petrec mașinile cu
aceleași chiote.
UN

— Huooo ! Pustiaaa !
Dar domnii din automobil nu se supără de loc de primirea
așa de puțin cavalerească a desculților satului, ba chiar le zîm-
besc și din fuga mașinii aruncă cîte un sul de hîrtii care se îm­
L

prăștie în bucuria copiilor.

— Tu ai luat mai multe măi Vasile, țipă unul cu ciudă.
RA

— Dar tu n’ai destule, ce mai vrei ? O zis mama să-i duc

mai multe că are de lipit un geam la chiler, care s’o stricat.
— Ba nie îmi trebuie ca să-i dau lui tata să-și pună în el
NT

murăturile cînd se duce Ia coasă.

Și spurcăciunile parcurg cu ochii cuprinsul manifestelor.
— Dă-mi și nie măi Ghiță unu de ista cu domnul în strai
CE

țigănesc. Din manifest îi privește Vasile Gavrilache șeful parti­

dului plugărist.
Și seara cînd se întorc părinții dela muncă, copiii ii în-
I/

tîmpină cu trofeele culese în urma mașinilor politice.

— Iote tată cîte am cules.
S

— Bun măi Ghiță, pune-le colo pe poliță ca să-mi fie mai

la îndămînă.
IA

Țaranii nu prea dau importanță manifestelor politice.

Puțini sunt acei care le citesc. Dar toți iau parte înfo-
cați la întruniri.
U

In zilele de lucru potiticianii trec din sat în sat și din

BC
 N1C0LAE STELIAN BELDIE

R
goana mașinii aruncă suluri de manifeste, iar Duminicile împăr-

RA
jiți pe echipe se duc de țin întruniri. Și Cosenii sunt un sat
foarte important în aritmetica politică a. județului. In primul
rînd, Cosenii reprezintă un lot important de voturi, aproape o

LI B
mie, în doilea rînd, din Coseni sunt șefii glugăriști, Gheorghiță
și Costăchel Boiu, primul secretarul partidului și al doilea pre­
ședintele. A-i învinge ia ei acasă înseamnă pentru ceilalți poli­
ticieni din partidele adverse o victorie, iar a dispune de un lot

Y
de o mie de voturi, o dorință aproape împlinită în ultimul timp

T
de frații Boiu.
Aproape tot satul face parte din partidul plugarilor. Cauza

SI
pentru care țăranii din Coseni sunt plugariști, e desigur exis­
tența în fruntea partidului în județ a feciorilor lui moș Costache

ER
Boiu dar și aceia că în acest moment, partidul plugarilor devine
pentru întreaga țară o speranță în zile mai bune.
— Șeful partidului plugărist, Vasile Gavrilache, e țăran de
IV
al nostru, spun plugăriștii la întruniri, poartă ițari țărănești.
— Ia mai taci din gură domle, ce crezi că dacă Gavrilache
UN

și-a scos cămeșa afară din pantaloni, îi plugar ? îi întrerupe Ne-

culai Păun.
Și Neculai Păun nu că n’ar fi plugărist și ar fi populist—
partidul cel mai urît în Coseni,—dar el se duce la toate întru­
L

nirile, numai dintr’o dorință de a contrazice pe boeri.

RA

Acum două săptămîni au fost cu o mașină niște populiști.

Și Neculai Păun l-a înfuriat așa de cumplit pe prefectul
Vultureanu, că acesta l-a declarat arestat de l-au dus jandarmii
NT

din post în post, pînă la tîrg. Intîmplarea asta, departe de a-1

domoli, mai tare l-a întărîtat pe Păun.
De atunci plugăriștii l-au crezut unul dintre ai lor, dar cu
CE

o săptămînă mai tîrziu, Neculai Păun le-a tras și lor o s cârmă -

neală că l-au cătrănit rău de tot pe conu Costăchel Boiu. In
Coseni, șeful plugariștilor, e Ion Crenguță.
In vederea întrunirii de astăzi, a umblat aseară pe la toate
I/

casele, a bătut din poartă în poartă și i-a chemat pe toți pe

medeanul din fața primăriei. Și țăranii din Coseni vin.
S

Ba încă se duc și la ale populiștilor și la ale steiiștilor,

dar în orice caz nu atît de mulți ca la întrunirile plugăriște.
IA

Totuși destul de mulți pantru ca șefii populiști sau steliști să

întrevadă din asta un succes și o spargere a chiurasei plugăriste-
CU

La întrunirile plugariste vin și populiștii, iar la cele popu-

 RY
ALEGERI GENERALE 23

liste se duc și șefii plugăriști din Coseni. Și fiecare îl folosește

RA
pe Păun pentra a se distra de necazul pe care il face șefilor
dela tîrg.
Drumul din fața primăriei, curtea primăriei, și medeanul

LI B
unde se face hora, e o mrre de oameni. Crenguță flancat de
stat majorul lui, e mulțumit. De sigur că tot așa de mulțumiți
vor fi și șefii, conu Gheorghieș și conu Costăchel.
Se plimbă printre grupuri dînd binețe tuturor și le îm­

Y
parte manifeste. Printre grupuri sunt strecurați, agenții lui Cren­

T
guță pentru a afla ce se vorbește și a face atmosferă, interpre-
tînd manifestele.

SI
— Hei, cînd a veni Gavrilache la putere se schimbă chestia.
Ne face „șușă chetruită“ în sat, și „drum de hier“ dela

ER
Berheci la Podul Turcului. Are să treacă drumul pe la Orbu iar
la Sturzu Ia vale, are să fie gară.
— Da’dacă n’a putea faci măi Lazăre, ce-o să ne mai spui
IV
atunci? Parcă boerii ceia mari dela București, numai grija noas­
tră o poartă?
UN

— Păi să vezi tu măi Corciuie, așa ar fi cum spui tu, dacă

n’am avea cu noi pe cuconu Gheorghieș și pe cuconu Costăchel.
Și ei is oameni cu trece bre la București, ce crezi că’s ca
noi niște proști?
AL

— Are să taie prestația, spune altul într’alt grup.

— Zău?
— Păi mi-o spus chiar cuconu Costăchel, cînd am fost la
TR

tirg vinerea trecută, eram în piațăj în fața foișorului, ca să-mi

cumpăr o coasă, cînd aud colo pe un boier.
— Bună dimineața măi Costi. Mă uit eu și nu-mi venea să
EN

cred.
Cine credeți că era ? Conu Costăchel măi oameni buni.
Și-o venit și-o dat mîna cu mine. Și m’o bătut pe spate, m’o
/C

uns la inimă nu altceva. Ei, feciorii lui moș Costache Boiu n’au
uitat de unde au plecat.
— Așa crezi tu măi deșteptule, îl întrerupe Păun, care s’a
SI

nemerit tocmai în grupul acesta. Măi Costi, da’ ia spune-mi tu

mie, cum i-ai zis lui ?
IA

— Cum să-i zic, coane Costăchel, așa cum îi spune toată

lumea.
— Apăi vezi tu măi prostule, ce te-ai bucurat așa tare că
U

a dat mina cu tine? El e cucon și tu tot Vasile Costi ești.

BC
 24 N’COLAE STELIAN BELDIE

R
Și mă rog di ce-i el cucon ? N’o păzit el vacile Iui tatuso

RA
cînd era mititel, prin Valea Lupului? Și-acu s’o boierit ?
Ei ia să’ncerci tu într’o zi și să-i spui „domnule Boiu“, și
nu „cucoane Costăchel*, să vezi, mai dă mina cu tine ? Și apoi

LI B
să vezi tu, după alegeri te mai cunoaște, și mai dă cu otomo-
bila prin Coseni. ? \
De asta-i cam așa, aprobă unii.
Are să fie gazu cinci zeci de bani și cutia de chibrituri

Y
două zeci și cinci, spune Vasile Tumurug in alt grup.
Au să fugă etnii cu covrigi în coadă, răspunde Păun altuia

T
care și el știe, că atunci cînd or veni plugăriștii la putere, griul

SI
are să coaste zece lei kilogramul.
In fine un claxon de automobil, anunță sosirea șefilor.

ER
Grupurile se masează toate în jurul mașinii.
Dintr’insa întîi coboară șeful, conu Costăchel, și apoi se­
cretarul, conu Gheorghieș, doftorul cu ochelari.
IV
Conul Costăchel e cărunt, trebuie să aibă vre-o cinci zeci
de ani, pe cînd conul Gheorghieș e mai sprinten, să tot aibă
UN

vreo patruzeci. Conul Costăchel se uită îndelung pe deasupra

capetelor, își scoate căciula—poartă căciulă și vara și iarna—și
apoi salută adunarea.
— Norooooc frațiloooor!
L

Conul Gheorghieș și-a scos numai pălăria și a dat buna

RA

ziua. Fratesău îl dojenește cu privirea, prea rece și distant i s’a

părut acest buna ziua ?
— Să dea Dumnezeu cucoane, răspund țaranii, cîștigați de
acest mieros „fraților* prelungit așa, că să meargă Ia inimă.
NT

După aceasta trece și dă mîna cu cei mai apropiați, iar

cînd ajunge la bătrînul Niță Mardare, unul dintre cei mai bă-
trîni din sat, îl ia în brațe și îl sărută.
CE

— Noroc moș Niță.

Lui Niță Mardare i s’au umezit ochii.
— Urraaaa! Trăiascăăă! țipă poporul entuziasmat.
I/

Se face în sfîrșit tăcere și vorbește conu Gheorghieș.

— Oameni buni, începe el. Și apoi le spune că țara se
S

duce la ripă cu populiștii la putere, că partidul populist e format

numai din boieri, că partidul plugărist dorește numai binele ță­
IA

ranilor, că țărănimea este clasa de bază a țării, și altele.

A terminat conu Gheorghieș și începe conu Costăchel.
— Fraților, începe el vibrant. '
CU
 RY
ALEGERI GENERALE 25

— Vezi cum se cunoaște omu mai bătrîn, gîndesc sătenii.

RA
Tinerii îs mai înfumurați.
— A venit timpul să se facă dreptate fraților noștri. Ță­
ranii sunt talpa țării. Ei sunt și trebuie să fie nădejdea noastră.

LI B
S’a terminat cu domnia ciocoilor.
Vasile Gavrilache e țăran de al nostru, a supt lapte de ță­
rancă. Ei va aduce victoria, va aduce binele țărănimii.
Nu mai putem răbda jugul ciocoilor. Ciocoii sug sîngele

Y
țăranilor, sîngele acesta sfînt care s’a vărsat din belșug pentru
țară.

T
— Așa-i, așa-i, se înfierbîntă țăranii.

SI
— Nu mai putem răbda, a ajuns cuțitul la os,
— Nu mai putem răbda, murmură gloata.

ER
— Ii scump gazul, ne omoară prestația, îs scumpe chibri­
turile.
— Așa-i! să trăiască conu Costăchel.
IV
— Când va veni șeful nostru la putere, Vasile Gavrilache,
are să coste cinci zeci de bani kilogramul de gaz și două zeci
UN

și cinci, cutia de chibrituri. Vom desființa prestația, această po­

vară pusă de ciocoi pe spatele țărănimii. '
— Jos ciocoii, strigă țăranii. Strigătul a devenit urlet.
— Ochii molateci ai Cosenilor, s’au injectat. Pumnul fie­
L

căruia e acum o armă pe care Costăchel Boiu ar putea-o în

RA

drepta unde ar voi.

— Vom desființa noi prestația.
— Ura, să trăiască Vasile Gavrilache, șeful partidului plu-
NT

gărist, să trăiască conu Costăchel, omul țăranilor, strigă de lîngă

mașină, Ion Crenguță.
Marea de oameni a început să se miște. Pe Neculai Păun
CE

l-au luat aproape pe sus populiștii care au șters-o văzînd cum

stau lucrurile. De alt fel Crenguță și-a și trimis agenții ca să
întărite pe oameni asupra lui Păun și a populiștilor.
— Și eu am ieșit din mijlocul acestui sat. Și eu sunt ță­
I/

ran ca voi. Și eu m’am jucat ca și voi pe locurile acestea.

Și Costăchel Boiu își scoate căciula din cap și o trîn-
S

tește cu putere de pămînt. Vom face fericirea acestui pâmînt

al țăranilor.
IA

Uralele nu mai contenesc, conu Costăchel e urcat pe sus

în mașina care în însuflețirea generală se îndreaptă spre Galbeni.
U

Trebuie folosită starea de acum, gîndește Crenguță.

BC
 RY
26 NICOLAE STELJAN BELDIE

_ Păun și Chirvăsuță. Păun și Chirvăsuță, dă el cuv intui

RA
de ordine agenților. Aceștia se împrăștie în mulțime și difuzează
otrava.
— Ați văzut fraților, Păun și Chirvăsuță sunt vînduți cic"

LI B
coilor.
— Sămînța aruncată, crește repede în terenul acesta îm-
bîcsit de ură.

Y
— Jos cu vînduții.
— Jos cu ciocoii.

T
Cîteva grupuri s’au împrăștiat în căutarea vînduților.

SI
— Dar Chirvăsuță și ceilalți populiști s’au ascuns în case.
— Păun pe care îl dusese pe [sus Chirvăsuță pînă acasă
la dînsul, odată scăpat din mîna voinică a acestuia, o ia cît

ER
poate mai repede spre adunare.
— Numai de nu i-ași scăpa gîndește el.
Măcar oleacă să-l piște pe conu Costăchel.
IV
— Jos vîndutul, jos vîndutul, țipă grupul plugărist, ctnd
îl vede pe Păun în dreptul porții lui Simion Dura.
UN

In cîteva minute Păun a fost amestecat cu pămîntul. A

fost înșfăcat de vreo zece plugăriști care l-au lovit peste gură
și în cap. Unul a pus mîna pe un par scos dintr’un gard și l-a
lovit peste corp, pînă i-a rupt coastele.
AL

— Na vîndutule, na, ai să mai spui ceva de acum tui conu

Costăchel ?
— Cu capul, cu ochii și cu pumnii Păun le arată că nu
TR

l-au omorît de tot.

Și mașina lui conu Costăchel se îndreaptă spre a duce fe­
ricirea și la Valea Rea, în timp cc într’o căruță cu boi, nevasta-
EN

sa, îl duce pe Păun la Podul Turcului la spital,

* * *
/C

In fine ziua alegerilor a venit. E ultima zi cînd spiritele

sunt învrăjbite. De mîne oamenii își vor căuta de treabă și vor
uita că au fost aproape să se omoare.
SI

Dela întrunirea Iui conu Costăchel a mai fost încă o în­

trunire în Coseni.
IA

De astă dată a fost însăși șeful partidului plugărist, Vasile

Gavrilache. Dar prefectul Vultureanu fost căpitan de jandarmi
le-a ciupit puțin din succesul scontat. încă din timpul nopții
CU

oamenii puși de el au stricat podul dela intrarea în satul Coseni-

 ALEGERI GENERALE 27

R
RA
Mașina cu Vasile Gavrilache a trebuit să ocolească pe la
Toflea. Iar acolo îi așteptau vre-o zece țigani cu ciomegile. Ți­
ganii din Toflea au ciudă pe Coseni pentrucă aceștia le-au cum­

LI B
părat pămînturile ce li se cuveneau lor. In mijlocul drumului
era un trunchiu de copac, așa că mașina a trebuit să stopeze.
— Hauliu, ia să videm și noi pe conu Gavrilacte.
Gavrilache coboară mlndru din mașină. Conu Costachel s’a
făcut mic în fundul mașinii.

Y
— Haoliii muică, are nădragi d’ai noștri, se uită un cio-

T
roiu.

SI
— Coane Gavrilache, cu dumniatali nu avem nimica. A-
vem noi niște mușterii care trebue să fie în otomobila Dum­

ER
neavoastră.
Și unul mi-1 înșfacă pe conu Costăchel de guler, iar
altul pe conu Gheorghieș, căruia i-a sărit ochelarii. Conu Cos­
tăchel seamănă cu un copil pe care-1 ia tată-său și-l bagă cu
IV
capul între picioare, ca să-l mîngîie la partea moale a corpului.
— Nu tremura așa cucoane, îl mîngîie unul, apoi cu un
UN

pumn îi vîră căciula tocmai pe ochi. Vre’o două ciomege pe

spate îl fac pe conul Costăchel să aibă trup mlădiu de pisică.
După ce-i urcă din nou în mașină, țiganii se închină în
fața lui conu Gavrilache, scoțîndu-și căciulile din cap.
L

— Sărutăm mînile cucoane Gavrilache. Cînd ăi veni la

RA

putere să vii să ne mai vezi.

Și mașina se îndreaptă spre Coseni unde-i așteaptă o altă
surpriză. Iancu Vultureanu prefectul are și el adunare în curtea
NT

lui Dumitrachi. Și pe lîngă un grup destul de numeros de par­

tizani aduși din satele vecine, are și vre-o zece jandarmi, aduși
„să păziască ordinea0.
CE

— Treaba lor de pungași, mîrîie Crenguță. Dar e destul

de neliniștit căci a trecut o jumătate de ceas și mașina cu șefii
tot nu se arată. In schimb daturi discursurile s’au terminat și
acum s’au întins meșe. Conu Iancu Vultureanu se plimbă prin­
I/

tre partizani frecîndu-și mînile.

S

O să mă ție minte Gavrilache, gîndește el.

In fine mașina mult așteptată se arată. Dintr’însa coboară
IA

Gavrilache cu o ghioagă în m'nă și plouați, cei doi Boiu.

.— Ura, uraa! Uratele nu mai contenesc.
— Fraților, țipă Gavrilache.
CU

Uitați-vă cu ce ne-au primit oamenii lui Vultureanu.

 RY
28 N1C0LAE STELIAN BELDIE

RA
Dar de alături, taraful de lăutari care pînă atunci stătuse
ascuns, după un șopron, începe un marș asurzitor.
— Fraților! — Dar vocea puternică, și toate silințele de

LI B
a se face auzit nu izbutesc.
Banda lui Soricu e mai puternică.
Gavrilache s’a oprit și așteaptă să obosească Soricu.
La semnul lui Vultureanu, Soricu tace.

Y
— Fraților — reîncepe Gavrilache.
„Deșteaptăte Romîne

T
„Din somnul cel de moarte,

SI
Reîncepe și Soricu.
— întrunirea a eșuat. Șmecherul de Vultureanu se cunoaște

ER
c’a fost jandarm !

Cosenii se îndreaptă, în corpore către secția de votare

IV
Brăhășești. Așa au fost instrucțiunile date de conu Costăchel
lui Crenguță cu cîteva zile mai înainte de alegere. De dimi­
UN
neață, dar, Crenguță și-a adunat partizanii — aproape tot sa­
tul — și cu placarde se îndreaptă spre Brăhășești.
— Trăiască omul țăranilor, conu Costăchel, scrie pe o pla-
cardă.
AL

— Jos, boerii, jos ciocoii, scrie pe alta.

Stat majorul lui Crenguță e foarte belicos. *
— Dărîmăm școala dacă nu ne lasă să votăm așa cum
TR

vrem noi. Școala e localul de vctare.

— Să mă urmați, țipă Crenguță parc’ar fi un comandant
la răsboiu. La luptă după mine.
EN

Păcat că nu e și Păun printre dînșii, cum i-ar mai trage

el cîteva răspunsuri să-i moae aptitudinile de comandant.
Dar Păun a fost luat cu căruța de către Chirvasută șeful
/C

populiștiJor. De cînd a luat bătaie de|la plugariști. Păun e crezut

de către populiști, ca unul din ai lor. Păun a stat zece zile în
spital și acum deși nu crede nici o iotă din minciunile spuse
SI

de populiștii lui Chirvăsută, totuși din răsbunare e hotărît să le

dea votul.
IA

— Hai Tănase, îl îndeamnă Crenguță pe invalidul Ion

Tănase. Acesta merge jare greu, cu piciorul lui de lemn.
— Meig-merg, domnule Crenguță, ca la Mărășești. Și as-
CU

ta-i tot o bătălie ca la Mărășești.

 RY
ALEGERI GENERALE 29

RA
Hei cînd m’o rănit pi mini la Mlrășeștil— Și Tanase se
oprește pentru a-și mai trage sufletul, dar nimeni nu-1 ascultă.
Toți merg ca la răsboiu, cu ochii crunți. Bcăhăseștii li se pare

LI B
o cetate ce trebuie asediată și învinsă.
Aproape de fostul conac a lui Tujan, se întîlnesc cu o co­
loană de populiști în căruțe. Sunt Gâlbinenii, cetatea populistă
a lui Vultureanu, excăpitanui de jandarmi.

Y
— Huoo ! țipă plugăriștii lui Crenguță.
Gâlbinenii sunt mai puțini și în căruțe, cu cai împodobiți

T
parc’ar merge la nuntă. Din prudență, ei fiind mai puțini, evită

SI
lupta și dau bice cailor. In urma lor s’a ridicat o coloană de
praf, care pudrează coloana plugăristă.

ER
In marginea Brăhăseștilor au ajuns pe la ora 9.
O coloană cu soldați i-au oprit.
— Nu e rîndul Cosenilor acum, le-a spus un sublocote­
IV
nent tinerel.
— Da cînd ? întreabă Crenguță, hărțăgos.
— Asta nu e treaba mea domnule, și te rog să fii cuviin­
UN

cios, dacă nu vrei să te învățăm noi cum trebuie să fii. Cren­

guță a tăcut. Uniforma și galoanele l-au înspăimîntat, el care
aproape doi ani trăise numai cu groaza lor. Cosenii s’au așezat
AL

jos, fiecare unde și-a găsit loc. Unii și-au desfăcut hainele și
le-au întins pe iarbă, alții stau la taifas, rezemați în bețe. Căl­
dura soarelui se face din ce în ce mai nesuferită. Unii dintre
TR

cei culcați au adormit cu gura deschisă, și sudoarea le curge

șiroaie pe obraji și pe piept. Un fel de moleșeală, se lasă pe
tot avîntul Cosenilor.
EN

Vin alte sate cu placarde populiste, care trec pe lîngă dînșii

ctntînd și chiuind, trec la votare și apoi fiecare cu o pîne, un
litru de rachiu și un pol căpătat de la oamenii lui Vultureanu.
/C

se îndreaptă spre satele lor, fericiți, că și-au făcut „datoria

către țară“. Au început să vină pe lîngă Coseni, agenți populiști
— Măi proștilor, măi nu votați cu Costăchel Boiu. El e
un șarlatan. Votați cu Conu Iancu Vitureanu, omul nostru al
SI

țăranilor.
Toți tac și se uită întrebător la Crenguță șeful, să dea
IA

semnalul, așa cum fusese vorba. Dar Crenguță tace. In spatele

agenților populiști vede baionetele soldaților.
— Măi proștilor, măi, uitați-vă voi cine e în fruntea voas­
U

tră. Ion Crenguță cel care a fost dezertor în timpul răsboiului.

BC
 RY
30 NI3OLAE STEL’AN BELr IE

RA
Cum puteți să ascultați de el! Credeți minciunile lui ? Nu ve­
deți că s’a îmbogățit pe spatele vostru?
Din cînd în cînd se aude cîte-un țipăt dinspre pirăul

LI B
Boului.
— Valeu, fraților, nu mă lăsați fraților!
•— Ce o fi? se întreabă Cosenii. In unii din ei a intrat
frica, și sub pretextul că vor să-și facă nevoile mai la o parte,

Y
dispar unul cîte unul, în lanurile de păpușoi.
Și căldura aceasta a devenit imposibilă ! Pe unii a înce­

T
put să-i doară capul.

SI
Și iar trec alte și alte sare cu tărafuri de lăutari în frunte,
cu sticla de rachiu, cu pînea și cu polul.

ER
Unora dintre Coseni li s’a făcut foame și-și aud unii la
alții cum le chiorăie mațele.
Un agent populist a devenit mai îndrăzneț.
IV
— Măi Crenguță măi, vrei și tu să ajungi dipotat măi ?
Ți-ai pus ștaif la gît, și crezi că nu mai ești țăran ?
S’a apropiat acum așa de tare de Crenguță că-i dă cu
UN

gheata, praf în ochi. Crenguță și-a pierdut firea. S’a ridicat ame­
nințător să dea.
— Valeu, valeu, țipă agentul fără ca măcar să fi fost atins.
AL

Doi soldați cu baioneta la armă, l-au declarat arestat.

— Fraților, țipă el către rîndurile din ce în ce mai sub­
țiate ale Cosenilor.
TR

Dar nici unul nu mișcă. Crenguță a fost dus și închis în-

tr’o cameră. Acolo îl găsește pe conu Costăchel cu mînile la
spate, plimbîndu-se agitat prin cameră.
EN

— Să trăiți coane Costăchel.

Conu Costăchel i-a răspuns numai dînd din cap. Dar n’au
mai avut timp să-și spună pătimirile. Doi țigani cu niște „elec­
/C

torale,, în mînă, i-au luat în primire.

— Hai cucoane hai, ce ați început să tremurați ? I-au ur­
cat într’o căruță cu boi, unul s’a așezat în față iar altul la spate
SI

și i-au scos pe pîrîul Boului în huiduelile populiștilor. Unul s’a

apropiat de căruță, i-a smuls căciula din cap lui conu Costă­
IA

chel și i-a aruncat-o în praful drumului.

— Iaca — coane, ți-am trîntit-o eu de data asta, să nu
te mai năcăjești matale, — țiganul a făcut aluzie la obiceiul lui
CU

conu Costăchel de a-și trînti căciula de pămînt la orice întru-

 RY
ALEGERI GENERALE 31

RA
nire plugaristă — Pînă seara, căruța cu cei doi plugariști a a-
juns în satul Perchiu, Ia douăzeci și cinci de kilometri.
După-ce le-au mai dat cîte un ghiont, le-au dat drumul

LI B
urîndu-le călătorie sprincenată.
In fine a venit și rîndul Cosenilor la vot. Fără șef, flă-
mînzi, toropiți de căldură, se îndreaptă spre localul de vot, ca
o coloană de prizonieri.

Y
Și aici continuă comedia suveranității poporului. Judecă­
torul eliberează buletinul de vot, țăranul îl ia și apoi se în­

T
dreaptă cu un soldat către cabină. Un agent cu un electoral în

SI
mînă, i-arată ce să voteze.
— Pe cruce mă, crucea mătii de mîrlan. In cabină, odată

ER
cu cetățeanul,intră soldatul. Dacă stampila e pusă pe semnul
guvernului, treaba e bună, dar dacă vre-unul pune stampila pe
semnul plugarist, soldatul cu o cretă, îi trage o linie pe spate.
IV
După ce depune buletinul, cetățeanul e îmbrîncit pe ulița care
duce la pîrăul Boului. Dealungul uliței înguste, stau așezați ca
niște zăvozi vre-o zece țigani cu ghioage în mînă. Cînd văd
UN

linia albă trasă cu cretă, electoralele intră în funcție și fiecare

îi atinge cîte două, trei pe spate. Cînd a ajuns la pîrău, cetă­
țeanul a scăpat cu spatele făcut tobă.
L

Și Cosenii se strecoară, unul cîte unul sub privirile atente

ale bătăușilor. Nici unul nu are semnul fatidic.
RA

Conu Iancu privește mulțumit pe fereastră.

Ai să ajungi deputat coane Costăchel, cînd oi ajunge
eu mitropolit, își spune el răsucindu-și mustața în furculiță.
NT

Ion Tănase își tîrăște cu greutate piciorul de lemn, prin fața

agenților populiști. E scîrbit de toată mascarada, aceasta. Nici
unul n’a avut curaj să voteze lista plugăristă, de frica ciomagu­
CE

lui. Și azi dimineață se jurau să dărîme școala ! Cînd intră să-și

ia și el buletinul, vede roșu înaintea ochilor.
In localul de vot, la o masă scrie jidanul Faibiș Blanc,
agent populist. Nu se mai poate stăpîni.
I/

— Domnule giudecător, ce-i porcăria aiasta ? Ce caută

S

tîrtanul aici? Eu mi-am pierdut piciorul la Mărășești, și el pune

aici țiganii să mă bată? A ridicat o cîrjă să-l lovească pe Fai­
IA

biș, dar a fost împiedicat la timp.

A venit repede și conu Iancu din camera alăturată să vadă
ce s’a întîmplat Doi agenți populiști l-au împăcat pe Tănase as-
U

tupîndu-i gura cu pumnii.

BC
 RY
32 NICOLAE STELIAN BELDIE

— Să nu se atingă nimeni de el. E invalid, ordonă Ian«u

RA
Vultureanu. Scoateți-1 pe din dos și duceți-1 pină la podiți E
letinului.
Au trecut toți plugariștii din Coseni și acum a venit și

LI B
tîndul destul de mic al populiștilor. Printre ei e și Păun. E răco­
rit omul de ce a auzit c’au pățit plugariștii. Iși ia și el bule­
tinul de vot și se îndreaptă spre cabină. Dă să intre înăuntru
și să închidă ușa. Dar soldatul din urma lui, trage de ușă.

Y
— Ce vrei ? întreabă Păun.

T
— Să intru și eu.

SI
— Și ce să faci tu ?
— Așa-i orden.
— Măi răcane, cînd ți-oi da una, nu te mai sărută mai-

ER
că-ta viu.
Ce ordin ? Io am venit să votez, așa cum scrie la carte.
Soldatul totuși a reușit să între în cabină.
IV
— Așa ? țipă Păun, eu pe populiști îi votam, da dacâ-i
așa vorba, na, și cu putere isbește stampila pe semnul plugărist
UN

de să spargă masa, nu altceva.

Soldatul întinde mîna să-i tragă cu creta linia pe spate
singura linie albă de altfel a întregului grup plugărist din Coseni
Să nu te atingi răcane, că te ia dracu, urlă Păun scos din
AL

fire. Asta-i porcărie, țipă el către localul de vot.

N’a mai avut timp să peroreze Păun, țiganii l-au înșfăcat
și l-au dus în ciomege pînă la pîrăul Boului.
TR

Și pînă seara, căruța cu boi mînată de nevastă-sa, da«e

din nou pe Păun la spitalul din Podul-Turcului.
EN

NICOLAE STELIAN BELDIE

I - I
/C
SI
IA
CU
 R
DECOR

RA
33

LI B
T Y
SI
D E C O R

ER
Fulgi diafani, molateci, picurați din slăvi de culmi
IV
De unde ceru-și moaie, cărările'n lumină,
Au nins sidef și îngeri, în pomii din grădină
UN

Și melci și coliere, pe albe zări de ulmi.

Prin văi și pe coline, au așternut velinți

Bătute în metanii și’n țiuit de vînt.
L

Se frînge trist în vreme o sbatere de cînt,

RA

De-auzi cum cresc pe suflet, nămeți de suferinți.

Dispare printre visuri, un croncănit tehui

NT

Și amorțit în gînduri, tresai cu teamă. Ce-i ?

împrăștiind sub zarzări, potop de ghiocei,
Trosnește peste liniști o creangă de gutuiu.
CE

Și iar îngheață clipa, ca amintirea ’n rame.

Sub pulbere de ace, icnește surd cîmpia ;
Au adormit pe teascuri, bețiile din crame,
I/

Și țipă sgribulită, sub promoroacă, via.

S

GABRIEL ORIȚĂ
IA
CU
 RY
34 MIRCEA GFIGORIU

RA
LI B
T Y
MAICA MAGDALENA

SI
Să nu fi fost la bisericuța dintr’un lemn, decît vre’o cinci

ER
maici cu totul. Harnice și pline de îndemînare zoreau de dimi­
neață pînă seara la trebile schitului. Nu vorbeau cu nimeni și
n’ar fi ridicat privirea de jos la serrenul ce din întîmplare ar
IV
fi trecut pe acolo. Se ’nchinau și munciau.
Locuiau în niște chilioare mici și albe ca niște jucării de
UN

copii. Ascultau de una singură, înțeleaptă cum nu se afla alta

și smerită foarte, pe nume Magdalena.
Singură credința tare le unea delaolaltă și tainica pornire
lăuntrică le mîna cu folos pe căile Domnului. Cea mintoasă —
L

adică Magdalena, șaizeci de ani și mai bine avea și ași jderi

RA

sfintelor moaște uscată la trup era. Numai ochii îi luminau ca

două văpăi în fundul capului și istețimea i-o aflai Ia tot pasul
din fapte. Era cunoscută și prețuită pînă departe în țară atît de
NT

mireni cît și de înaltele fețe bisericești pentru credința ei neșo­

văitoare cît și pentru purtarea aleasă plină de duh bun și fru­
moase pilde. In timpul râsboiului. prin multe peripeții a tre­
CE

cut, avînd felurite de tras dela ticăloșii cari ne cutropeau țara.

A umblat neostoit pînă ce a ajuns într’un spital unde îngrijea
de bolnavi alinîndu-le suferințile. Căci era bună depus pe rană:
așa o știau toți.
I/

Cînd s’a liniștit zarva s’a întors din nou la schit unde se
ruga și postea cu săptămînile.
S

Se zvonise că rugile ei fierbinți, către Domnul, făceau mi­

IA

nuni. Și lumea da năvală...

0 fi fost precum se spune, că multă lume mai venea de
aproape și de departe. Cel ce doria săi se ’nplinească un lucru
CU

trebuia să aducă nu știu cîte lumînări,-tămîie dela nouă biserici.

 RY
MATCA MAGDALENA 35

RA
să se fi ferit „de dulce" și să fi fost fără prihană. Apoi maica
Magdalena își îua Psaltirea într’o mînă și legătura cu tainice mă­
runțișuri în cealaltă și pleca fără de știrea suratelor. Se’ntorcea

LI B
după o săptămînă sau două. Și urmarea se vedea după om pen­
tru care se spune că mulți au fost mulțumiți.
Un îndemn lăuntric m’a făcut să mă duc să cunosc și eu
pe maica Magdalena. Am pornit într’o vară la ea, acolo, sus, în

Y
munți. Dintâi m’am închinat la bisericuța dintr’un lemn.

T
Apoi mi-atn îndreptat cu sfiiciune pașii către chilioara sfin­

SI
țită. Ca să intru a trebuit să mă plec. M’am ferit să bat. G'n-
deam c’o fi în rugăciune sihastra zilelor noastre. Am ciocănit
totuși de’ cîteva ori. Dar nici un răspuns. Printre crăpătu­

ER
rile ușii zăvorite, străbateau subțiri și încete firele de tâmîie.
Simțeam însă că dincolo de tindă se petrece ceva : înfrigura­
rea așteptării unei nevinovate de ce voia străinul abătut din
IV
cale. Și fără să mai zăbovesc am săltat încuetoarea, pășind pragul
de lemn și rănrnînd lipit de cealaltă parte a ușii.
UN

Maica Magdalena sări ca mușcată de șarpe din fața ico­

nostasului plin de candele aprinse și, c’un gest de fereală, dădu
înapoi speriată.
— Cine sînteți ?
AL

— Creștin bun, măicuță scumpă.

— Și ce doriți dela mine?
TR

— Am auzit pe mulți vorbind de sf-ția voastră și-am vrut

să vă cunosc.
— Bine, dar eu mă rugam!
EN

— Știu măicuță, n’am vrut să intru, dar am greșit. Dom­

nul prin mine vă ro’gă de iertare.
Maica Magdalena mă privea mai puțin bănuitor ca la în­
/C

ceput pe sub fruntea-i încrețită de griji și ani, cu clipiri micț

și dese. îmi cerceta înfățișarea cu deamănuntul vrînd parcă să-mi
ghicească g’ndurile...
—...Și spuneți că sînteți bun creștin ?
SI

— Bun maică, pe ochii mei...

— Nu vă jurați pe ochi că-i păcat.
IA

— N’am să mă mai jur...

— Iaca, vedeți, vin la mine fel de fel de oameni. îmi
spun cîte și mai multe și, eu, de toți mă îndoesc, căci nu știu
U

cu cine am deaface. Hăt, tîrziu mă luminez de fiștecare în parte

BC

— D-vs poate-ți fi om de treabă.

 RY
MIRCEA GRIGORIU

RA
36

— Poate maică...
— Așa îmi spune inima. Vreți să vă fac o rugăciune ?

LI B
— Cu voia matale și mila Celui de Sus.
— Știți? Trebue să-mi aduceți un kilogram de Ium’nări
din ceară curată, tămîie dela nouă biserici, să vă feriți de
dulce și,

Y
—...să fiu fără prihană — zisei, aruncîndu-mi privirea dela ea.

T
— Amin.
I-am făgăduit că voi ține și post negru două zile dinain­

SI
tea rugării celei mari. Și maica mi-a mulțumit și mi-a spus din
nou că trebue să fiu om de treabă.

ER
Apoi, m’aînghiat să stau jos pe laviță, căci avea să-mi po­
vestească multe... Și în adevăr că multe mi-a mai povestitmaica
Magdalena în după amiaza aceia : de războaie, de foc, de pri­
IV
goană, de răutatea oamenilor și cîte altele...
Mi-a mai spus că fusese cîndva la schit printre alți musa­
UN

firi și Căpitanul Corneliu Codreanu și, că îngenunchiase în fața

iconostasului cu candele veșnic aprinse și se rugase pentru biruința
neamului. Și maica i-a dăruit o iconiță veche a Sf. Arhanghel
minunat sculptată și împodobită de-un călugăr bătrân dela
L

Neamțu.
RA

Totuși maica lăcrima uneori. Eu ridicam cuviincios ochii

la icoane și gmdeam la ce suferise: era o martiră. Din cînd în
cînd mai iscodeam chilia cu lucrurile ei mărunte. Nu mă obser­
NT

vase decît atunci c'nd mă fixasem asupra unei icoane din perete.
Avea maica Magdaena peste o sută de icoane cari mai de
cari mai vechi, mai frumoase, mai mari ori mai mici. Pe dată
CE

și-a curmat șirul vorbirii și m’a întrebat printre suspine cu gla­

sul ei moale și blînd:
— Ce vă place de acolo ?
— Toate...
I/

— Puteți să vă alegeți.
M’am ridicat în picioare cu învoirea tăcută a celei ce-mi
S

priveghea gesturile și vrerile și am pășit încet spre icoanele cele

IA

multe, fâcîndu-mi semnul crucii.

N’am avut răbdare să le cercetez cu deamănuntul fiindcă
m’am și oprit la una dela care nu mi-am putut desprinde ochii.
CU

Era a Sf. Pantelimon tămăduitorul de boale.

— Asta!
Maica Magdalena m’a privit îndelung și îndreptîndu-și c»
 RY
_______ _______________ MVCA MAGDALENA 37

duioșie ochii albaștri și mici spre icoana Sf. Pantelimon, încu­

RA
viință cu bl’ndețe:
— Fie! Numai s’o purtați cu credință și să faceți fapte bune.
— Bune maică; cît despre credință am mai multă decîtbo­

LI B
bul de muștar.
— Apăi da, că, iaca, mulți din cîți au poposit pe aici
mi-au cerut-o și eu nici c’am dat-o. Dumneavastră îmi spune ini­
ma să v’o dau fără înconjur.

Y
Luați-o în numele Domnului Hristos și purtați-o peste tot
locul.

T
— Săru’ mîna pentru bunătate măicuță!

SI
— Dumnezeu să vă aj ite și să vă fie de noroc.
— Și matale spre tihnită și lungă vieață.

ER
Am împăturit cu luare aminte iconița într’una din basma­
lele curate ce aveam la mine și am pus-o cu grijă în buzuna­
rul de sus al hainei. In acelaș timp am mai căpătat dela maica
IV
Magdalena o sticluță cu untdelemn dela Sfîntul Mormînt, trei
lumînări de un galben cu totul curat și pe cari era măestrit zu­
grăvit chipul lui Iisus și tămîie un pumn și prafuri mirositoare
UN

și de Jeac tot de acolo.

Cît despre rugăciunea pentru care venisem, am coborît în
sat peste munte, cale o jumătate zi cu piciorul, de-am cumpă­
L

rat un kilogram de lumînări și de acolo am mai umblat vreo

cîteva zile prin văi de am strîns tămfie dela nouă biserici. I
RA

le-am dus în grabă pe toate, i-am mai dat bani pe deasupra

și, am asigurat-o despre rest fără să mă mai jur...
Maica Magdalena mi-a zis că voi vedea rezultatul „cu
NT

ochii“ cînd voi ajunge acasă, la tîrg. Și-i drept că, cu destulă
răsplată dela Domnul așteptarea mea a fost.
*
CE

Peste cîțiva ani aflu turburătoarea știre, că un foc netreb-

bnic mistuise din temelii bisericuța dintr’un lemn delaolaltă cu
cele cîteva chilii ghesuite în juru-i.
I/

Cică nu mai rămăsese din mărunțelele încăperi decît scru­

mul lemnului și jalea necuprinsă a monahiilor. Cea mai bătrînă
S

Agafia, pieri în noapte de groază.

Celelalte dădură fuga în beznă prin desișul codrului fără
IA

potecă. Decît una singură mai potolită,înțeleaptă și smerită foar­

te a rămas locului împietrită și se ruga obște pentru iertarea
U

păcatelor oamenilor... Bătea mătănii și făcea cruci una peste

BC
 RY
38 MIRCEA GRIG0R1L

RA
aîta. S’a rugat așa într’una, fără oprire, p'nă’n zori. Era in s are
de orice numai să vadă încetarea mîniei dumnezeești. Și a vă­
zut-o 'n dimineața aceia. ....

LI B
Delaovreme prăpădul se domoli, flăcările abia mai pdpiiau
pînă ce se stinseră cu totul.
Alături de maica Migdilena, g’fîind, cu ochii holbați de
spaimă și neînțeles, sora Ștefana, plîngea icnind înăbușit, fără

Y
putință de oprire.
Maica o tot ruga de tăcere. Dar sora întru ajutorată și zil­

T
nică trudă o ținea morțiș, văitându-se, de huiau văile... Intr’un

SI
tîrziu tăcu și ea. Ii păru rău că supărase pe maica cea blajină.
împietrite de urgia dela schit, maica Magdalena și sora

ER
Ștefana priveau strivite de1 durere mormanul de cenușă și
grinzi arse.
Se dădu veste prin îmrejurimi și veniră toți brigadirii,
IV
toți vatafii dela curte și prostime și mai multă. Și s’au înțeles
cu bună rînduia’ă creștinii la clacă de îndreptare chiar de atunci.
UN
Au muncit un an și-o vară pe’ntrecutele, cu sîrg și tăcere
de s’au minunat la urmă unii către alții. Duraseră biserică mare
de data aceasta cu clopote falnice lucind în soare și chilii ară­
toase pe de margini.
AL

Și zic bătrânii, că a fost sărbătoare mare la sfințire de au

venit cu căruțele și o bucată de drum pe jos Mitropolitul, boeri
învățați, prea cucernici părinți, mireni de pe la orașe și credin­
TR

cioși îmbrăcați în straie înflorite de prin partea locului. S’a slu­

jit o zi întreagă cu adînci rugări de mulțămită și slăvire către
Domnul și, la urmă și mai mare praznic devale la poartă a fost
EN

de s’a dus vestea.

O fi fost și maica Magdalena de față cu sora sa Ștefana
la acea sărbătoare, că doar deavalma cu oamenii au robit să
/C

înalțe lăcaș de închinare veșnică spre cerul lui Dumnezeu.

Eu nu pot ști de una ca asta, căci de multă vreme
n’am mai primit veste de la dînsa. I-am tot trimes bani de hrană
și de îmbrăcăminte prin „mandat”.
SI

Din cind in cînd ii scriam închis și mărunt pe patru pagini.

0 singură dată mi-a răspuns tremurat cu mîna ei; îi cu­
IA

noșteam slova.
De atunci n’am mai primit nimic dela buna și blinda maică
Magdalena.
CU

MIRCEA GP.IGORIU
r-===_l
 RY
GE0RGE-M1HML DRAGOȘ 39

RA
LI B
Y
SCUFIȚA ALBĂ

T
SI
Mamă,

ER
îmi spuneai odată
o poveste cu o fată
cu scufița
roșie, ca garofița.
IV
De atunci, de bună samă,
UN

am dorit o ’n vis întrună,

pe fetița
cu scufița.
L

Mamă bună.
RA

am să-ți spun o veste;

fata ceia din poveste,
e acum o copiliță
NT

cu scufiță
albă
ca un fir de nalbă,
CE

căci în antă noapte

norii, grei de naftalină
în ginind în taină șoapte,
I/

i au țesut în cer hermină;

S

iar steluțele de nea,

IA

i-au făcut. în vis, cunună,

ca s’o aibă, mamă bună,
mîne’n zori la nunta mea.
U

GEORGE-MIHAIL DRAGOȘ
BC

r-~—.1
 RÂUL NEGRU

RY
40

RA
LI B
Y
„DON QU1CHOP-ISM IEȘEAN

T
SI
Putem vorbi despre un „Don Quichot“-ism ieșean fiindcă este o rea-
alitate care capătă pe zi ce trece forme tot mai precise.

ER
Ca să-mi justifie afirmația îmi voi permte să vă atrag atenția asupra
unei artere de circulație a lașului, care a intrat în literatură și care cred că
este în amintirea fiecărui ieșean stabilit pe alte meleaguri. E vorba de „strada
Lăpușneanu". In limbaj edilitar e „artera" care unește Carolul cu Piața Unirii,
IV
sau mai bine zis e un medi >, o societate o putem numi chiar, care face tre­
cerea între cele două distincte — Carolul, care păstrează încă ceva din tra­
UN
diția lașului de altă dată și Piața Unirii care e un conglomerat de debite de
tutun, berării și stații de trăsuri, servind în același timp și ca stație terminus
a promenadei ieșene. Pe Lăpușneanu se plimbă toate generațiile de tineri,
își fac plimbarea obișnuită („porție" cum o numesc) tinerii studenți, studente,
elevi și eleve
AL

Plimbările nu pornesc dintr’o necesitate justificată, ci dintr’o obișnu­

ință și o dorință de afișare.
„Idila" își are mediul de predilecție tot pe Lăpușneanu.
TR

Mulți dintre studenți își reneagă vechile simpatii pe motivul ino­

cenții lor.
Toate pornesc dintr’o naivitate exagerată dublată de o sensibiliiate
specific ieșeană, care permite diformarea lucrurilor.
EN

Viața bietelor liceene se transformă într’o perpetuă plîngere a „dra-

gostelor apuse" și le fixează în paginile jurnalului lor intim, păzit cu sfințe­
nie de amenințările forurilor părinteșii.
Natural, jurnalul e întovărășit de fotografii — studio ale junelui.
/C

Sexul opus e mai grav. Se bate în duel, scrie proză sau versuri. Versu­
rile, de cele mai multe ori minore, sunt subliniate de titluri grave ca : „La-
crămi", „Alergînd spre cer", „Mi mușcă pămîntul" etc...
Scriu, fiindcă așa simt ei. Astfel junele începe să trăiască retras în a-
SI

cel „tour d’ivoire® recomandat cu atâta belșug de scriitorii francezi. Această

izolare, îl conduce la o renegare a tot ce e fix. Si atunci devine gînditor
IA

O fac alții în vârstă. Dece n’ar face-o el? lntrucît ne sunt bătrînii superiori?
Mințile lor sunt obosite Ale noastre sunt pline de creație, de sevă, etc etc..
Și astfel, tînărul care și-a văzut publicată iscălitura în vre’o revistă sau
CU
 DON QUTCHOT’-ISM TFȘAN 41

R
în vre’un ziar, devine „cineva". Acest cineva aduce după sine de ce!e mai
icnite ori o mustață sau eventual o lavalieră.

RA
Vorbele necîntărite îl jicnesc și-i provoacă la duel.
Duelul e un mijloc de a se înălța în ochii tuturor și ai săi.
Dacă a intrat cumva în joc și o jună, ea devine eroină.
Și atunci iată-ne reîntorși în urmă cu sute de ani, noi care cerem, să

LI B
mergem tot înainte. Și astfel încetul cu încetul acel „Don Quichot“-ism de
care vorbeam ia forme tot mai precise.
La fete, „Don Quichot“-imsul se prezintă sub aspecte diverse. El se
bazează de obicei pe atributele fizice care nu justifică în fond nimic dar în
formă poate da aspecte de nebănuit. •

Y
Și iată dar pe junele liceene, transformate în adepte ale «fetei ameri­

T
cane". Țigara și blazarea nu trebuesc să lipsească. Și apoi fardul, eterna prob­
lemă a fardului, cate astăzi vestejește o serie întreagă de fețe.

SI
Rochiile xor lua linia sportivă, împreună cu ținuta.
Inevitabilul americanism face ravagii în limbaj.
„Hellow“ e salutarea preferată deoarece prezintă un par um nou de

ER
occidentalism.
Serile se vor petrece așa cum cere timpul.
Bragadiru, care a privit sceptic ascendența atâtor generații va privi și
IV
anul acesta cu acelaș scepticism emfaza nouei serii.
Trianonul va tăinui mai departe idilele care se lipsesc de o oră supli­
mentară plictisitoare în folosul unui film și a unei țigări.
UN

Corso, în ipostaza unui liceu care-și sărbătorește regulat generațiile,

va întruni și de azi înainte tineretul, expus cu eleganță în vitrine, la ceaiurile
sale dansante cu globuri colorate și perdele trase.
lașul îți face impresia unui bunic, căruia un nepot de azi i-a înodat
L

barba în fundulițe.
Si astfel odată cu acel specific staticism ieșean, se naște și „Don Qui-
RA

chot“-ismul de care pomeneam Nu e nimic jignitor. E o stare de fapte care

se impune pe zi ce trece. E ceva specific lașului și de aceia întâlnim zilnic
cazuri de izolați în mediul Capitalei, fiindcă acestora nu le mai permite
timpul gândirii, a visării, a ființelor eterice și a spadei medievale-
NT

RAUL NEGRU
CE
S I/
IA
CU
 RY
42 MIRCEA OVIDIU SAVU

RA
LI B
T Y
ÎNTUNERIC

SI
ER
Pe umerii de sloiu
Cu muced giulgiu cadaveric,
Mereu flămîndul întuneric IV
Plndește la răspîntii, cu rînjet de strigoiu,
Și’n huma junghiată de zăpezi
Clădește lacom, tot mai lacom,
UN

Stirvuri, grămezi peste grămezi.

De spaima negrelor prăpăstii,

L

Svicnește ca un ied privirea ghemuită, —

Azi mă mai simt stăpîn pe clipe,
RA

Dar mine poate să mă 'nghită;

Sau, poate, chiar și astăzi s
Bezna mă va ’nghiți cu buze grele,
NT

Și n’oiu putea să mai culeg in amforă de mac,

Pulbere de soare și raze tolănite peste lac,—
Cu degete de boare și scîntei,
CE

Isvod s'aleg din ele,

Pe apele ochilor ei,
Luceferi scînteind în candelă de stele.
Noiu mai putea simți durerea
I/

Nici clipele de mingîieri, —

Va fi tăcerea cea din urmă
S

Sfăvmind burduful de tăceri.

IA

Unde va fi fiorul de-astăzi

Ce gîlgîe în tîsu-mi cald,
CU

Și însetata mea privire

 ÎNTUNERIC 43

R
RA
Ca fluide stepe de smarald?
Unde săgețile de gînd
— Vreri descătușate din plumb de resemnări —

LI B
Ce spintecă văzduhul, smulgînd lumina de pe creste ?
Din ochii pîrjoliți de insetări,
Și jarul biruinții, mustind de pară și vieață,
Să nu rămînă decît stîrvul

Y
Cu țepene priviri de ghiață ?

T
Oare flămîndul întuneric

SI
Mă va ’nghiți pe veci de veci,
Topindu-mi stîrvul ros și putred

ER
fn umede cuptoare reci ?
Murind în gol șireag de veacuri,
Mă vo'u renaște iac din haos,
IV
Sau, poate, odihnirea-mi mută
Ea fi atunci etern repaos ?
UN

*
* »
Ne vom trăi himera vieții
Pe gînduri arse, stol de stol,
L

Can urmă să ne ’nghită bezna

RA

Cu guri de smoală și de gol.

MIRCEA OVIDIU SAVU
NT

l l
CE
SI/
IA
CU
 CONST. NICULAE BRATU

RY
44

RA
LI B
Y
epigrame

T
SI
1 IV

Comuna Viforita este

ER
Unei familii de ritm
un far de cultură.
„Ziarele* modern.

Două faruri țin prestanța Am văzut-o ieri pe doamna

IV
Țârii noastre și atita; Se plimba de braț cu'n domn ;
Unul arde la Constanța Ea tremura ca frunza toamna,
Altul stins la Viforita.
UN
Pierdut el aiura ca 'n somn.
Alaltă scară a ei fiică
II
Pe doi băeți pusese plasa
Unui maestru vinător
P. S.
ce-mi impută că-s prea
L

greoiu la... vînat. Mama sare gardu —

Fata bulevardu
RA

Nu mai fă pe supăratul
Că doar nu împușc cu tancul...
Dar aș vrea să-mpușc vînatul V
Cum impușii matale francul
NT

Unui mare norocos

III
/n tot ce faci, și pe tot locul
Unui neînfricat Te urmărește scai norocul
CE

La fel ca și pe vreme bună Fie că mergi — fie că stai

El merge mîndru liniștit; P. S.
Pe cea mai groaznică furtună
Prcsi să fii, noroc să ai
El n'are teamă că-i... trăznii
I/

CONSTANTIN-NICULAE BRATU
S

4
IA
CU
 RY
RA
BAHICĂ IEȘANĂ 45

LI B
T Y
SI
ER
CRONICA VINAlA
IV
BAHICĂ IEȘANĂ
UN

Ades’ născut din vița de pe deal,

In Drăgășani, Cotnar sau în Banat,
L

Iși strigă acelaș nume triumfal

RA

Și-și spune : alb, gălbui ori colorat.

NT

E-acelaș sfînt nectar în orice loc

Cu sînge cald de zeu ori glasul lui Satan,
Depinde numai doar de poloboc
CE

De vinul care-1 bei — și gologan.

De-i botezat sau e virgin cotnarul

I/

Nu poți să știi așa dela 'nceput ;

S

Iți face capul mare, greu paharul,

Iar cînd să pleci, o iai dela ’nceput.
IA

Aici un vin se bea încet cu oala,

U

Ca moș Dabija cela damblagiu,

BC

Care cînd bea, în brîu își prindea oala

Și vinul l-aducea un sacagiu.
 RY
46 CASELLY

RA
Să știi să beai un vin, apoi se cere
Să tragi o zi cînd dai d’un cotnărel,

LI B
Să stai la „Podgoreni" e o plăcere
Să vezi cum face pozne Păstorel.

Y
La noi se bea un vin moldovenește
Un om matur ca și un copilaș,

T
De vrei și nu mă crezi, poftește,

SI
Să vii să beai un vin la noi la Iași.

ER
CASELLY

I ’ —... „I
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
CU
 RY
CEESTE NAȚ'UNEA 47

RA
LI B
T Y
CE ESTE NAȚIUNEA ?

SI
ER
întemeiată pe un trecut istoric îndepărtat, na­
țiunea este rezultatul amestecului a generații de oa­
meni, cari au convețuit împreună, legați prin inte­
IV
rese comune care i-au făcut să uite obîrșia lor deo­
sebită și să se considere ca alcătuind una și aceiași
UN

unitate serială.
Națiunea noastră romînească este rezultatul a-
celuiași proces istoric, care a încorporat în massa
populației băștinașe rînd pe rînd, toate elementele
L

cari s’au stabilit în mijlocul nostru, cu intențiunea

de a trăi împreună, în cadrul unei conviețuiri paș­
RA

nice și în dorința de a strînge cît mai mdlt legătu­

rile cu elementul autohton. Cei cari din porniri et­
nice sau religioase au căutat să-și păstreze o indi­
NT

vidualitate deosebită, au rămas pînă astăzi în afară

de viața noastră națională, fără ca totuși curentul
de infiltrare și asimilare să poată fi cu desăvîrșire
CE

împiedecat.
Acest curent de asimilare nu înseamnă sacrifi­
carea minorităților etnice în folosul națiunei majo­
I/

ritare, ci o prefacere mai adîncă, pe urma căreia

națiunea însăși se transformă, căoptînd un cuprins
S

mai larg și încorporînd pe toți acei cari nu mani­

festă tendinți opuse grupului din care fac parte.
IA

De aici provine tocmai dificultatea definirii

ideii de națiune. Națiunile se găsesc într’o perpetuă
U

transformare ; un necontenit amestec, care nu nu­

mai că nu poate fi împiedecat, dar se produce dela
BC
 RY
V. BUTUREANU

RA
48

sine, cît timp cauze străine nu se interpun pentru a

împiedica curentul evolutiv care tinde la realizarea

LI B
unificăriii naționale. Nici deosebirea de limbă, nici
de origine etnică — o spune Renan nu constitu-
esc obstacole cari, cel puțin pentru un timp, să îm­
piedice formarea unei conțăiinți naționale comune.

Y
Nu trebue prin urmare să plecăm chiar în cea­

T
surile cele mai grele ale istoriei de la concepții ex­
clusiviste pe cari desvoltarea evolutivă a ideii de

SI
națiune tinde să le desmintă. Un singur exemplu
ne-ar fi de ajuns : poporul englez este un amestec

ER
al rasei saxone cu elementul normand cuceritor, care
în mai puțin de trei secole s’a contopit în massa
națiunii băștinașe, dînd naștere națiunii unitare en­
IV
gleze.
Curentele exclusiviste nu provin dinăuntru; ele
UN

sunt provocate din afară, prin instigații cu carac­

ter politic, cari tind să slăbească puterea de rezis­
tență a statului, lără a urmări scopuri realizabile
și bine lămurite.
AL

In acest sens este înțeleasă ide;a națională în

statul romîn care nu se împotrivește aces­
tui curent de unificare față de acele minorități con­
TR

viețuitoare cu noi, cari dovedesc că înțeleg scopu­

rile noastre comune și împărtășesc idealurile noastre
naționale prin sprijinul și prin supunerea pe care o
EN

arată autorității noastre de stat.

V. BUȚUREANU
/C

profesor

r .1
SI
IA
CU
 RY
PROBLEMA MODIFICĂRI! LEGII ATRACȚIEI UNIVERSALE 49

RA
LI B
T Y
PROBLEMA MODIFICĂRII LEGII

SI
ATRACȚIEI UNIVERSALE

ER
Fiind invitat să colaborez la tînăra revistă „Curier
leșan" prezentînd publicului nostru intelectual cîteva
IV
expuneri sintetice asupra problemelor științifice mo­
derne, de interes general, am ales pentru început pro­
UN

blema modificărilor propuse pentru legea lui Newton.

M'am călăuzit în această alegere de două considerente:
în primul rînd pentrucă chestiunea este puțin cunos­
cută chiar în rîndul specialiștilor, fiind totuși de o
AL

foarte mare importanță pentru întreaga filosofie natu­

rală, iar în al doilea rînd este interesantă pentru noi
TR

ieșenii, grație importantelor contribuțiuni aduse pro­

blemei de doi eminenți savanți romîni, profesori la
Universitatea din Iași.
EN

Ideia unei modificări a legii atracției universale se

poate prezenta spiritului fie dintr'un motiv filozofic, fie
din unul practic. Intr'adevăr legea lui Newton are un
caracter oarecum misterios care-i acordă o poziție pri­
/C

vilegiată în ansamblul legilor fizice, poziție pe care o

gîndire critică nu poate să o admită cu ușurință. Nu
ne putem împăca cu existența unei acțiuni instantanee
SI

la distanță, acțiune independentă de mediul în care au

loc fenomenele gravitaționale. Mai ales după ce fizica
IA

secolului trecut a reușit să elimine astfel de acțiuni

din celelalte fenomene fizice, cum ar fi cele electro­
magnetice, înlocuindu-le cu fecunda noțiune de cîmp,
U

cu ideia genialului Faraday a „acțiunii din aproape în

BC
 RY
50 V.CTOR L.. NADOLSCHI

aproape", legea gravității a rămas complet izolata, din

RA
acest punct de vedere, și era natural să se nasca ten­
dințe de a i formula o explicație care -‘ă permită înca­
drarea fenomenelor de atracție materială într un sistem

LI B
teoretic logic și permițînd pe cît posibil apropierea a-
cestor fenomene de alte fenomene fizice.
însuși creatorul legii, Newton, a sesizat dificultățile
unei „actio in distans" și de aceea el își formulează

Y
legea evitînd să afirme „existenta forței de atracție .
In opera sa fundamentală ..Philosophiae naturalis prin­

T
cipia mathematica“ (1687) Newton scrie : «cînd două

SI
corpuri materiale se află în prezență, lucrurile se pe­
trec ca și cum ar exista o forță etc...... Trebue să re­

ER
cunoaștem că enigma gravității a rămas întreagă pînă
în zilele noastre. Teoria relativității generalizate a reușit
să reducă matematicește gravitatea la inerție, un alt
IV
fenomen misterios, servindu-se de un spațiu reprezen­
tativ cu patru dimensiuni avind „curbura" variabilă,
dar din punct de vedere fizic enigma a rămas aceiași.
UN

Părerea savanților contemporani care studiază această

problemă (Armellini, Chazy și alții) este că gravitatea,
inerția și materia nu constitue decît aspecte d.ferite
L

ale aceleiași realități misterioase ceiace-i face să creadă

că știința nu va putea explica fenomenele gravifice,
RA

decît atunci cînd vom ști exact ce este materia.

Punctul de vedere practic a fost formulat de H.
Poincare în prefața la opera sa ,,Les methodes nou-
NT

velles de la Mecanique Celeste est de resoudre cette

grande question, de savoir si la loi de Newton explique
â elle seule, tous Ies phenomenes astronomiques". Iar
CE

P'l G. Armellini adaugă că suntem cu atît mai mult

îndreptățiți să ne întrebăm dacă această lege este su­
ficientă să explice fenomenele din trecutul universului
nostru, să explice deci Cosmogonia.
I/

Vom vedea în expunerea istorică ce urmează, că

S

majoritatea învățaților care au studiat chestiunea, au

privit-o din acest al doilea punct de vedere, făîă a în­
IA

cerca o explicare a naturii intime a forței de atracție

newtoniene.
Primul care a încercat o explicație fizică a gravi-
CU
 RY
PROBLEMA MODIFICĂRII LEGII ATRACȚIEI UNIVERSALE 51

tații a fost marele matematecian francez Laplace : con-

RA
siderînd mișcarea relativă a unei planete în jurul soa­
relui, el spune că atracția este datorită impulsiunii unui
fluid asupra centrului corpului atras, impulsiune ce se

LI B
propagă cu o viteză finită. Se poate demonstra că în
acest caz lucrurile se înlîmplă ca și cum planeta ar fi
supusă rezistenții proporționale cu viteza a unui mediu
a cărui densitate ar descrește invers proporțional cu

Y
distanța la centrul soarelui. Scriind atunci ecuațiile

T
mișcării se poate vedea ușor că longitudinea planetei ar

SI
căpăta o perturbație proporțională cu pătratul timpului.
Calculînd această perturbație pentru cazul pămîntului
o găsim egală cu 20' pe an, dacă admitem că viteza

ER
de propasare a gravitației este egală cu viteza luminii
în vid. Ori, observația ne arată că nu putem admite
pentru variația loDgitudinei pămîntului decît cel mult
IV
2” pe secol. Prin urmare cifra de 20’ pe an fiind mult
prea mare este complet inadmisibilă. Admițînd variația
UN

de 2" pe secol Laplace găsește că viteza de propa­

gare a gravității, dacă există, trebue să fie cel puțin
de 6 000.000 ori mai mare ca viteza, luminii în vid.
Iar în cazul pămînt-lună această viteză ar trebui să fie
AL

de 30 milioane de ori mai mare decît viteza luminii,

pentru a nu cădea în desacord cu observația Laplace
TR

conchide de aici instantaneitatea fenomenelor gravifice.

Trebue să observăm de altfel că metoda lui, Laplace
nu este riguroasă si a fost mult criticată (Tisserand etc.).
EN

In secolul XIX, perfecționîndu se metodele meca­

nice cerești, s'au studiat, în ipoteza newtoniară cu a-
proximație din ce în ce mai mare mișcările astrelor
din sistemul nostru solar, stabilindu se astfel că legea
/C

lui Newton poate explica aproape toate fenomenele ce­

rești, verif cîndu se și cu ajutorul stelelor duble. Zicem
„aproape" toate fiindcă s'au observat cîteva mici ne-
SI

regularîtăți în mișcarea planetelor a căror interpretare

nu era posibilă în cadrul legii clasice. Din necesitatea
IA

explicării acestor fenomene (cel mai cunoscut este a-

vansul de circa 43” pe secol a p^riheliului lui Mercur)
s’a născut ideia că legea lui Newton n’ar fi decît o
U

primă aproximație a adevăratei legi de atracție și s’au

BC
 RY
52 VICTOR L. NADOLSCHI

căutat legi care permițind, în aceiași măsură ca și le­

RA
gea clasică, să explice fenomenele cerești și să fie în
stare să explice și cele cîteva fenomene ce nu se pu­
teau încadra în mecanica cerească newtoniană. Nici una

LI B
din aceste legi n'a dat însă rezultate absolut satisfăcă­
toare, toate însă prezentau desavantajul de a avea for­
mulări mult mai complicate de cît legea clasică.
De asemenea practic nu e posibilă o experiență

Y
care să ne permită o alegere între aceste legi. Astfel

T
încă la începutul secolului XIX Gauss propune o lege
ce n’a fost publicată decît după moartea autorului. A-

SI
ceastă lege conține doi termeni corectivi, unui propor­
țional cu pătratul vitezei relative totale, celalt cu pă­

ER
tratul vitezei radiale, ambii invers proporționali cu pă­
tratul vitezei lumiuei. Legea este complicată și nu co­
respunde unui potențial; s'au ridicat mai multe obiec-
IV
țiuni în potriva întroducerei ei. In ceiace privește miș­
carea periheliului lui Mercur, ea se poate explica prin
UN

legi mai simple. Nici în electrodinamică legea Iui Gauss

n'a putut fi aplicată cu succes.
In prima jumătate a sec. XIX, epoca premaxwel-
iiană în știința electricităției se căutau legi care să
L

poată descrie fenomenele electromagnetice cunoscute

RA

pe atunci, în special atracția mutuală a doi curenți e-

lectrici elementari, în mișcare relativă. S'au formulat
în acest scop mai multe legi ipotetice Astronomii au
NT

căutat la rîndul lor să substituie aceste formulări legei

newtoniene și să studieze consecințele acestei substituiri.
Astfei s’a încercat legea lui Weber care diferă de
CE

acea newtoniană prin doi termeni foarte mici propor­

ționali respectiv cu pătratul vitezei radiale și cu pro­
dusul dintre raza vectoare și accelerația radială. For­
mula avea pretenția de a fi aplicabilă atît fenomenelor
I/

electrostatice cît și celor electrodinamice, reunind legea

statică a lui Coulomb cu legea lui Ampere. Formula
S

lui Weber n a putut fi direct demonstrată, s'au veri­

IA

ficat doar unele consecințe ale acestei legi Zollner a

încercat în 1876 o teorie electrodinamică a materiei, în
cadrul căruia aplică legea Iui Weber la astronomie,
CU

subtituind-o legei newtoniene Ecuațiile de mișcare cb-

 RY
PROBLEMA MODIFICĂRII LEGH ATRACȚIEI UNIVERSALE

RA
ținute au putut fi integrate riguros de Seegers cu aju­
torul funcțiilor eliptice iar variațiile elementelor orbitale
datorite factorilor corectivi din legea lui Weber au fost

LI B
studiate de F. Tisserand prin metoda variației constan­
telor arbitrare. Termenii corectivi din legea lui Weber
produc în adevăr o deplasare a perihelului planetelor
ÎQsă acordul cantitativ cu observația nu este suficient.

Y
In formulă intră anume viteza c a propagărei fenome­

T
nelor electromagnetice. Luînd pentru c valoarea pro­

SI
pusă de Weber găsim un avans al perihelului lui Mercur
de 6,” 7 pe secol și pentru Venus 1”,4 pe secol.

ER
Considerînd c=3.1010 cm./sec. (viteza luminei în
vid) se obține pentru Mercur 14",5 pe secol. In fine
pentru a obține deplasarea dată de observație, trebuie
IV
să luăm pentru c cam 3/5 din viteza luminei, ceiace
pe de o parte nu are nici o justificare teoretică iar pe
UN

de altă parte produce o deplasare prea mare a peri­

helului lui Venus,
Riemann a considerat o altă lege, în care forța de­
rivă dintr'un „potențial generalizat** funcție de viteză.
AL

Rezultatele sunt comparabile cu cele date de legea lui

Weber : pentru c=3.1010 se obține pentru perihelullui
TR

Mercur o deplasare de 28",4 pe secol iar ca să ob­

ținem 43" e necesar să luăm c=5z6 din viteza luminei.
Se obține și aici o deplasare prea mare pentru
EN

Venus.
Maurice Levy încearcă o combinație liniară între
legile lui Weber și Riemann și potrivind constantele,
/C

obține un rezultat mai bun : legea e însă prea compli­

cată iar tot procedeul arbitrar. Acelaș lucru se poate
spune despre legea încercată de Clausius.
Seeliger consideră legea conținînd un termen des­
SI

crescător exponențial cu raza vectoare, legea încercată

deja de Laplace. Constantele se pot determina astfel
IA

ca să obținem o deplasare de 43" a perihelului lui

Mercur, dar atunci se obțin pentru perihelele lui Ve­
nus. Pămînt, Martie, Jupiter și Saturn deplasările inad­
U

misibile de 28", 19”, 10" și 8".

BC

Teoria complectă a marelor planete făcută de Le

 RY
54 VICTOR L. NADOLSCH1

RA
Verier, continuată și desăvîrșită la linele secolului^ XIX
de Newcomb a relevat și alte mici neregulai ități în
mișcarea lor, care nu se puteau explica admițînd le­

LI B
gea clasică. Newcomb se ferea totuși să încerce o în­
locuire a legei lui Newton, care în mai muit de 99 8
de cazuri ajunge pentru explicarea fenomenelor. De
aceia el caută alte cauze a neregularităților amintite

Y
cercetînd mai multe ipoteze, pe care însă la urmă le

T
declară inadmisibile. Astfel sunt: ipoteza ne-sfericităței
soarelui, ipoteza unui inel sau unei îngrămădiri de aș-

SI
teroizi intramercuriali, ipoteza planetelor întramercuri-
ale. De asemenea Newcomb critică și ipoteza lui Se-

ER
eliger asupra influenței „luminei zodiacale1'. A. Hali
revine atunci la ideta modificărei legei lui Newton, mo-
dificînd exponentul 2 din această legea astfel ca să re­
IV
zulte avansul dorit pentru perihelul planetelor. Se ob­
ține un acord foarte bun cu observația pentru Mercur
UN

Venus, Pămînt și Martie, satisfăcător pentru Lună. To'

tuși rămîn neexplicate alte neregularități; în nodul or­
bitei lunare, a lui Venus etc. Newcomb a mai perfec­
ționat formula lui Hali reușind să elimine în parte a-
L

ceste dificultăți. Totuși legea lui Hali este foarte puțin

RA

probabilă, însăși Newcomb nefiind convins de realita­

tea ei. Tot așa J. Chazy care a reluat mai tîrziu acea­
stă chestiune.
NT

De la 1905 problema complectărei legei Newtoni-

ene a fost părăsită din cauza apariției teoriei relativi-
tăței, generalizată în 1916, care părea că înlătură mis­
CE

terul gravitației și rezolvă toate dificultățile.

Abia mai tîrziu, în 1923 ideia modificărei, în ca­
zul mecanicei clasice, a legei newtoniene, este reluată,
I/

de data aceasta de un savant romîn, Dl. Const. Popo-

vici, pe atunci profesor de astronomie la Universitatea
S

din lași.
IA

£ x D1 P°P°vi.ci pleacă de la deia că dacă

torța radiala de atracție ori care ar fi natura ei, se e-
xercita prin quante de energie, cu o anumită frecvență
CU

și viteza de propagare, atunci accelerația imprimată

corpului atras se poate exprima prin formula :
 RY
PROBLEMA MODIFICĂRII LEGII ATRACȚIEI UNIVERSALE

RA
LI B
unde - este raza vectoare, k un scalar constant,
dt
1
viteza radială, iar <*=— inversul vitezei de propagare V.
Se vede că dacă a=o, adică V=20 obținem accelerația

Y
newtoniană. Dl. Const. Popovici ia pentru « inversul

T
vitezei luminei în vid (a=-'

SI
c
prima sa notă asupra acestui subiect (1923) d-sa sta­

ER
bilește următoarele fapte : 1) ca și în cazul newtonian
se păstrează mișcarea rectlinie și uniformă a centrului
de greutate.
2) traectoria planetei în jurul soarelui este plană,
IV
mișcarea efectuîndu se după legea ariilor. Cele 0 con­
stante de integare sunt aceleași ca și în cazul clasic
UN

(pentru aceleași condiții inițiale).

3) In cazul Iegei d lui Const. Popovici energia nu
se mai conservă ; totuși, într'o lucrare ulterioară (1939),
D-sa a arătat că variația energiei este finită într'un
AL

timp infinit. Teorema forțelor vii se înlocuiește printr'o

teoremă mai generală.
TR

4) Elementele eliptice capătă variațiuni seculare.

Acest punct al teoriei a fost analizat mai de aproape
și criticat de dl. Profesor I. Plăcințianu. care a arătat
EN

că în ipoteza d lui Const Popovici (a > o) semiaxele or­

bitelor descresc continuu : planetele ar trebui deci să
cadă în soare după un timp suficient de lung. Mențio­
/C

năm în sfârșit că dl. Popovici a calculat și deplasarea

perigeului lui Mercur găsii d-o egală cu 8" pe secol.
Din cauza dificultăților de care s'a lovit la înce­
put, aplicarea formulei de mai sus, ideia a fost iar pă­
SI

răsită pentru un timp, pînă prin anul 1937, cînd a fost

reluată, sub un aspect puțin diferit de cîțiva astronomi
IA

străini ca d nii Chazy, Armellini, Zagar și alții.

Dl. Armellini publică între 1938 și 1940 cîteva
note în care introduce o lege de atracție exact de for­
U

ma celei formulate de dl. Popovici, dar în care nu

BC

face nici o ipoteză a priori — că asupra naturei forței

 RY
56 VICTOR L. NADOLSCHI

RA
sau a semnificației fizice a termenului colectiv, mulțu-
mindu se să remarce analogia ce există între forma a-
cestei legi și legea propagărei luminei.

LI B
In al doilea rînd D sa consideră un termen corec-
țional pozitiv/ « din legea d lui Popovici < O/ înlătu-
rînd astfel dificultatea semnalată de dl, I. Plăcințeanu.
Motivul întroducerei legei modificată este diferit de

Y
cele de pină acum. Pe dl, Armellini nu 1 interesează
atît dificultățile teoretice ale legei lui Newton sau că­

T
utarea unui acord mai perfect cu observația, ci mai

SI
ales, creiarea unei legi mai adecvată problemelor cos­
mogonice, Se știe că nici una din cosmogoniile de pÎDă

ER
acum n'au fost în stare să explice absolut mulțumitor
toate particularitățile pe care le prezintă sistemul so­
lar în actuala sa configurație.IV
Dl. Armellini vrea să creieze un sistem cosmogo­
nic în care toate aceste particularități să poată fi ex­
UN

plicate printr’o cauză unică : adăugarea unui „termen

cosmogonic'* la legea lui Newton, fără a mai fi nevoie
să se recurgă la alte ipoteze complimentare. Se poate
arăta că o lege de forma acelei propuse de dl. Popo­
L

vici poate să explice, cel puțin calitativ, excentricită­

RA

țile și înclinațiile mici ale orbitelor planetare, rotațiile

planetelor și forma nebuloaselor extragalactice. Acțiu­
nile „termenului cosmogonic** nu se fac simțite de cît
NT

după milioane dc secole — timpul necesar formărei sis­

temului nostru solar — fiind cu totul inaccesibile ob­
servației obișnuite. Din aceste considerații dl. Armel­
CE

lini deduce valoarea probabilă a termenului cosmogo­

nic evaluînd-o la 4.IO-14.
In acelaș timp apar și lucrările d-lui J. Chazy în
care aceiași lege este comparată cu alte legi fizice și
I/

i se studiază consecințele.
De asemenea dl. Const. Popovici aduce contribu-
S

țiuni noi la studiul legei, căutînd să explice natura fi­

IA

zică a termenului cosmogonic prin presiunea luminei,

D-sa mai arată ca variația energiei rămîne finită într'un
timp infinit și printre alte aplicații cosmogonice caută
CU

să evalueze vîrsta sistemului solar. D-nul Prof. F. Za-

gar publică un Studiu Critic foarte documentat al le-
 R
PROBLEMA MODIFICĂRII LEGII ATRACȚIEI UNIVERSALE 57

RA
gii armelliniene, arătînd nepotrivirile cantitative între
variațiile seculare ale elementelor orbitale la care duce
considerarea acestei legi.

LI B
Intr’un studiu foarte interesant, publicat în 1939,
dl, prof. dr. I. Plăcințeanu directorul Observatorului
Astronomic din Iași, aplică legea modificată a d-nilor
Popovici și Armellini la studiul aton ului, în cadrul te­

Y
oriei quantice clasice, sperînd să regăsească astfel for­

T
mula lui A. Sommerfeld a „structurii fine" a liniilor
spectrale. Dar în locul explicării structurii fine, D-sa

SI
găsește explicarea unui alt fenomen cunoscut experi­
mental, anume a lărgirii liniilor spectrale, care pînă a-

ER
cuma era explicat prin felurite ipoteze suplimentare.
Din această lărgire, care e o funcție cunoscută de „ter
men cosmogonic" se poate apoi deduce valoarea aces­
IV
tui termen, valoare ce se găsește foarte apropiată de
cea propusă de dl. Armellini. Intr'o altă lucrare (1940).
UN

DL I. Plăcințeanu consideră o generalizare a legii ar-

melliene și consecințele cosmologice ale acestei gene­
ralizări încercînd să explice natura fizică a termenului
cosmogonic, privit acum ca variabil.
L

In orice caz problema este departe de a fi epui­

RA

zată, iar noi ieșenii putem fi mîndri de importantele

oontribuțiuni aduse de savanții noștri acestui interesant
capitol al fizicei, astronomiei și cosmogoniei moderne.
NT

VICTOR L. NADOLSCHI
Asistent la Laboratorul de Mecanica
al Facultății de Științe din lași
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
TRAIAN P. COROI

RA
LI B
TY
TRANSILVANIA DE NORD

SI
ER
După ce am fost siliți de împrejurări vitrege să
părăsim Basarabia și Bucovina de Nord, cu inima
strînsă de durere a trebuit să acceptăm arbitra­
IV
jul de la Viena, care ne cerea o nouă jertfă pen­
tru menținerea păcii în bazinul bunărean. Acea­
UN

sta însemna trecerea a jumătate aproape din Tran­

silvania sub stăpînirea Ungariei. Acei cari au trăit
sub dominația maghiară nu o puteau uita așa ușor,
amintirea ei le era încă proaspătă și deaceia strigau
AL

cu desnădejde să nu cumva să-i lăsăm să intre din

nou sub această feudală ocărmuire. Deoarece cei ce
au dat sentința dela Viena cunoșteau modul de
TR

comportare al statului ungar față de națiunile mi­

noritare, au cerut Ungariei să-și ia angajamentul că
EN

va respecta drepturile națiunilor ce vor intra în

granițele ei.
Dar deabia intrată în posesia noului teritoriu
Ungaria uită angajamentul luat și revine la manie­
/C

rele obișnuite, iar lumea se convinge din nou că ele

fac parte din caracteristicul națiunei maghiare.
Dacă pînă acuma au avut să se plîngă în
SI

special Românii de tratamentul Ia care erau supuși,

iată că acum au început să ridice proteste șt alte
IA

națiuni din Transilvania cedată și acest fapt oricît

ar dori Ungurii să-1 conteste, n’o pot face, căci sur­
sa aceasta e agenția D. N. B. lată ce spune: „De­
CU

putatul Gabor conducătorul minorității săcuești

din 1 ransilvania, a cerut guvernului maghiar din
 R
TRANSILVANIA DE NORD 59

RA
Budapesta, formarea unui guvern ardelean, cu drep­
tul de a dispune în toate chestiunile".
Întotdeauna maghiarii negau în fața acuzațiilor

LI B
ce pe drept le erau aduse, susținînd că Romînii
inventează fel de fel de plîngeri, în scopul de a
pune mîna pe teritoriul ce le-a fost dat lor de Pu­
terile Axei.

Y
Acum noi ne întrebăm, în ce scop se plîng să-

T
cuii din Transilvania cedată maghiarilor ?

SI
In ce scop cer ei autonomia Transilvaniei de
Nord? O cer, fiindcă ei nu mai pot suporta atmos­
fera apăsătoare ce domnește între granițele singuru­

ER
lui stat din Europa în care feudalismul se menține.
O cer, fiincă ei nu vor să trăiască ca iobagi; ei
cer aceasta în scopul de a fi liberi.
IV
Săcuii nu fac altceva, decît să confirme prin
glasul lor, legitimitatea drepturilor noastre.
UN

TRAIAN P. COROI

r .1
L
RA
NT
CE
S I/
IA
CU
 RY
C. NICULAE BRATU

RA
LI B
T Y
OMUL Șl RĂSBOIUL

SI
ER
I.
RăsbHui este o lege a firii
IV
Unicul sens al vieții este mișcarea; oricît ne-am amăgi în
căutarea repausului, acesta nu există decît în mintea noastră.
UN

Natura nu-și oprește torsul nici o frîntură de secundă și ansam­

blul acesta destul de complex care se numește viață, întrupată
în tot ceace suntem și ne înconjoară, nu-i decît un, imens „per-
petuum mobile11 fără origină și fără sfîrșit. Cine nu se integrea­
L

ză în acest uriaș ansamblu al veșnicei mișcări, în acest sens u-

RA

aic scop al vieții, cine nu poate rezista acestui conținu fluid

al vitalității, natura trece nepăsătoare, îl aruncă în acel repaus,
relativ al energiei, adevăratul regenerator al mișcărei.
NT

Să privim în lumea celor mici, în lumea gîngăniiior ce-și

mișcă făptura aproape microscopică sub picioarele noastre, să
privim la viețuitoarele din aer, din apă s’au din iarbă, și vom
CE

vedea aceiaș luptă instictivă, acelaș război înverșunat, pentru

unicul scop al vieții: existența. In anul 1838 marele naturalist
englez Charles Darwin, în lucrarea sa capitală Origina speciilor,
ca o reflecție asupra cărții lui Malthus: Essaiof Population, spu-
I/

ae : fiind bine preparat pentru a aprecia lupta pentru existență ce

<» găsim pretutindeni, prin observări continui asupra obiceiurilor
S

la animale și la plante, am descoperit că în anumite circum­

IA

stanțe favorabile, vietățile dotate vor tinde să fie păstrate, iar

cele nedotate, distruse. Un prieten ai lui Darwin, Walace, scrie
asupra cărții lui Malthus: „m’am gîndit la înmulțirea enorm de
CU

rapidă a unor animale; atunci, deodată mi-a fulgerat ideia că in­

divizii învinși de obstacole sunt inferiori celor ce supravețuiesc*
 RY
OMUL .ȘI RĂZBOIUL

RA
Aceste obstacole pozitive ca răsboiu, boală, foamete, mi s’au
părut că influențează animalele ca și pe om. Economistul Mal-
thus, anterior lui Darwin și Walace. cărora le-au inspirat teori­

LI B
ile, concretizează următoarea formulă Japidară a indivizilor, în raport
cu sursa existenței ; hrana, „indivizii în vreme ce progresează în
proporție geometrică: 2, 4, 6, etc., posibilitățile de traiu cresc
in proporție aritmetică: 1, 2, 3, etc., de unde se naște necesita­

Y
tea obstacolelor pozitive amintite mai sus, pîrghiile existenței
pentru cei dotați.

T
Adam Schmidt după cît îmi amintesc este de părere și de­

SI
sigur pe buna dreptate, că individul cînd este lipsit de posibili­
tăți de trai să nu caute să întemeeze o familie, lipsindu-i sursa

ER
de viață acelor ce mîine îi vor cere pîine ; clar, natural și logic.
Darwin merge și mai departe cu observația în această luptă
pentru existență, în lumea celor mai mici, arătînd că unele ani­
IV
male nu întrebuințează numai forța în această încăerare pentrn
afirmare de viață, multe recurgînd la viclenie. Unele se ascund
UN

ajutîndu-se de culorile tegumentului, ex: moluște, pești, reptile,

aceste modificări sunt cunoscute sub numele de „mimetism*,
Altele imită culorile, fiind cunoscut acest fenomen sub numele
de „homocromie“, sistem întrebuințat și de militari îmbrăcînd
L

haina de culoare mediului, „camuflându-se*.

Luînd exemplu din lumea măruntă și negînditoare a mili­
RA

oanelor de vietăți ce nu-s mînate la distrugere, decît de univer­

salul spirit de conservare, să pășim sus de tot și să vorbim des­
pre noi „oamenii*. Faptul se petrece aidoma și nu mai este ne­
NT

voie de nici un exemplu și de nici o afirmație. Lupta pentru e-

xistență între indivizi, este ceace este războiul pentru popoare.
Scopul implicit al războiului este afirmarea selecției între popoa­
CE

re, după cum în lumea mică se face prin lupta pentru existență.
Războiul este deci o manifestare a vieții popoarelor. Este o
copilărie a crede în minunea unei păci veșnice. Am spus-o dela
I/

început: repauzul în natură nu se poate concepe. Pacea, acest

cuvînt ce încîntă pe moșnegi, pe întîrziați și pe interesați pen­
S

tru anumite scopuri, nu-și are locul decît în lumea cimitirilor,

așa cum a spus Leibnitz. Războiul este un act divin spune con­
IA

tele le Maistre, iar Proudhonț adaugă: ca și dreptul și religia

războiul este un fenomen ai vieții, morale și fizice al națiunilor.
U

Războiul este probă supremă a națiunilor unde rezultatul se în­

scrie cu proectitul tunului și-ți arăți tăria prin ceiace însăși na-
BC
 RY
C. NICULAE BRATU

RA
tura te-a înzestrat și mîna ta a făcut, născocind procedee și u-
uelte care demoralizează și înfrîng. Războiul este brutal spune
mareșalul Focii, însă este necesar și de multe ori inevitabil.
Este necesar și este un act religios al poporului ce ține la

LI B
înfăptuirea unui ideal, ideal bazat pe drept, căci un popor fără
ideal, nu este și n’a fost niciodată în stare să facă un războiu.
Războiul uneori este inevitabil, cazul „Țărilor de Jos" in actua­
lul războiu. Suntem de acord că războiul este un rău, însă nu-i

Y
mai puțin adevărat că este un rău necesar. Pierderile în oameni

T
și’n bunuri de orice fel, crizele ce urmează, insfîrșit tot chinul

SI
lăsat în urmă, apasă greu asupra generațiilor viitoare. Sforțarea
supremă a națiunilor prinse în virtejul nebun al războiului, fac

ER
progrese mai ales în domeniul științei pe care pacea în timp în­
delungat nu le-ar fi adus; un pacifism îndelungat, arată că po­
poarele respective merg spre decadeață.
Dar, cît de lungi oare au fost perioadele de pace dealun-
IV
gul istoriei? Nici o perioadă n’a fost mai lungă de douăzeci de
ani, nu vorbim de fiecare popor, ci de popoare și de țări... Cîte
UN

imne nu s’au ridicat păcii 1 S’au făcut convenții, s’au încheiat

pacte de neagresiune, s’au făcut conferințe pentru dezarmare.
Cît de mieros ar suna glasul părinților, ce fac pe îngrijații și
protectorii omenirii, cîte tremoluri și tangouri învechite vor in­
L

tona acelea voci sparte și fără răsunet, acei strigăt în pustiu

RA

„dezarmare" și „pace eternă", rămine o propunere imprimată pe

plăci de proastă calitate, bune de trecut în muzeul internațional.
Dezarmarea ? o oferim cu toții... însă să pornească această acțiu­
NT

ne întîiu dela popoarele mari și pe urmă o vom face și noi po­

poarele mai mărunțele, noi nu avem pretențiuni teritoriale, avem
însă credința că idealul nostru se va împlini, ca sub unica hai­
CE

nă tricoloră, Rommia să-și strîngă toți fiii și să îmbrățișeze cu

privirea întreg pămîntul unde ne-au trăit strămoșii... însă fără
răsboiu nu va fi posibil...
Răsboiul nu poate fi suprimat niciodată;... este o lege
I/

firească și cum îl putem suprima noi cînd natura în închegarea

S

ei duce aceiași luptă, noi fiind un efect al acestei cauze ? Nu

spun un paradox... înarmarea duce la pace, nu dezarmarea cum
IA

susțin pacifiștii... și această înarmare poate păzi pacea vreme

mai îndelungată. Romanii, în dorul lor de expasiune, ei cuceri­
torii lumii, au afirmat cu tărie dictonul și l’au afirmat atîtea se­
CU

cole dearîndul, cu atitea generații. „Si vis pacem para bellum"

 R
OMUL ȘI RĂZBOIUL 63

RA
Grecii un popor înțelept, fără prea mari expansiuni teritoriale
au închipuit pe zeița păcii „Pallas Athena“, însă înarmată cu
sabie și scut. Când însăși în viața de toate zilele avem război,

LI B
când în natură la fiecare pas se dă o groaznică luptă, cînd po­
poarele stau cu arma la ochi numai să apese pe trăgaciu și cu
motoarele avioanelor pline de benzină, numai să țîșnească urgia,
să dăm dreptate lui Leibnitz și să-i repetăm dictonul, că pacea

Y
veșnică nu poate fi decît o.inscripție pe porțile cimitirului.

T
II.

SI
RăzboiuI trebuie căutat în cauzele sale

ER
Am arătat că războiul nu se poate evita fiind o lege a firii.
Este natural deci, să ne întrebăm care sînt cauzele mai
IV
frecvente cari fac războiul inevitabil și i-au dat caracterul per;
manenții
UN

1. Fiecare popor tinde cît mai mult spre progres și caută

cu orice chip să domine pe celelalte și să-și inpună voința și
vederele.
2. Popoarele ca și omul, sunt stăpînite de instinctul război­
L

nic cu care se nasc.

RA

3. Cauza sporirii necurmate a indivizilor ce formează po­

poarele cărora nemai fiindu-le suficiente mijloacele de traiu le
caută aiurea, recurgând la forță, este tocmai părerea lui Malthus,
NT

expusă la începutul acestei lucrări.

4. In fine realizarea unui ideal, bazat pe drepturi recunos­
cute de istorie.
CE

Conflictele dau naștere la războaie. Se încearcă o amelio­

rare a raporturilor dintre țările dependente, pe calea diplomației,
cazuri petrecute chiar sub ochii noștri, iar cînd -diplomația și-a
epuizat mijloacele și rezultatele sunt negative, atunci forța ar­
I/

mată are cuvântul Deci scopul politic al războiului este impune­

rea voinței prin forță. Armatele încleștate urmăresc acelaș scop
S

politic, iar cea învingătoare își impune și scopul militar, distru­

IA

gerea armatei adversare întîi și apoi ocuparea teritoriului inamic.

După ce am analizat pe scurt cazurile mai frecvente cari aduc iz­
bucnirea unui războiu, să luăm cîteva exemple din istorie și să
CU

le expunem sumar cauzele;

1. Dorința de cuceriri teritoriale, de un traiu mai bun și
 RY
64 C. NICULAE BRATU ______

RA
îmbelșugat au minat pe Perși, pe Romani și pe Egipteni în acți
unea lor de expansiuni teritoriale.
2. Dorința de dominație a ideilor religioase a dat naștere

LI B
cruciadelor, ca și luptele creștinilor în Europa, acum cîteva secole,
contra puhoiului rătăcit de semi-lună.
3. Dorința de a se impune noile curente sociale, Exemplu;
marea revoluție franceză pentru impunerea faimoaselor precepte

Y
libertate, fraternitate și egalitate, medalioanele francmasoneriei;

T
la fel a luat naștere războiul fratricid din Spania unde se intro­
duse pe nesimțite virusul jidanului comunist Karl Marx.

SI
4. Dorința de dominație economică.
5. Dorința națiunilor de a trăi independente, cazul atîtor

ER
popoare, ca și al nostru în 1877 și 1916.
Se vede clar din expunerea noastră că luînd aceste cazuri
în parte, dorința bunului traiu n’a lipsit din nici unul. Fiecare
IV
popor caută să se dezvolte acolo în unitatea lui geografică, în
terenul în care s’a adoptat el și înaintașii lui, unde caută să-și
UN

impună vederea și voința și unde terenul îl poate avea propriu

scopului urmărit.
(Va urma).
AL

C. NICULAE BRATU
TR
EN
/C
SI
IA
CU
 MARAMUREȘUL ROMÎNESC

R
65

RA
LI B
T Y
SI
MARAMUREȘUL ROMÎNESC

ER
Aproape totdeauna, in urma unui răsboi, învingătorii se calcă pe lauri,
iar învinșii muncesc și pregătesc revanșa.
O excepție ne-o oferă poporul german, care în urma răsboiului din 1871
IV
s'a pregăfit temeinic pentru un nou răsboi, care a venit în 1914. E drept Că
din răsboiul cel mare, germanii au rămas învinși, iar francezii învingători, deși
răsboiul i-a găsit pe primii pregătiți, iar pe secunzii nepregătiți. Pregătirea de
UN

răsboi ține veșnic națiunea trează, și f r gătirea techmcă mergînd mină în mînă
cu cea spirituală, ca un corolar, pregătirea de răsboi desvoltă virtuțile unui
neam, ține națiunea încordată, îi creiază un ideal.
Poporul francez, nepregătit pentru răsboiul din 1914, a avut o tresărire
L

de conștiință, francezii divizați de certurile și luptele politice interne, au dat

atunci exemplul zăvozilor, cari mîncîndu-se între ei, se împacă la apariția lupului.
RA

Și a dat atunci poporul francez acel exemplu de neegalată iubire de patrie, de

renaștere a virtuților adormite.
In această regăsire a virtuților galice, s'a crezut și în actualul răsboi.
Speranțele puse in unirea poporului hărtnit de luptele politice, și minat de
NT

ideile disolvante, au fost de data aceasta, înșelate. Poporul francez s’n culcat
pe laurii victoriei din 1918. Rezultatul e cunoscut astăzi de toată lumea — de­
zastrul.
CE

Exemplul dat de Franța, nu este unic Același lucru s'a întîmplat în toate,
sau inaproape toate țările învingătoare în trecutul răsboi. O excepție, de data
aceasta, ne-o oferă Italia. Dar în Italia a fost geniul lui Mussolini. El a pregătit
Italia de răsboiu, din ambele puncte de vedere, technic șt spiritual. Italia lui
Mussolini a ridicat steagul revendicărilor, Italia lui Mussolini, a avut ceva de re­
I/

vendicat. Și acest ceva, a făcut din pop >rul italian un bloc. Francezii n'au mai
avut nimic de revendicat. Și poate francezii au o scuză. Ei aveau pe toți nați­
S

onalii în cercul granițele r țării. Dar Romînii ?

Tratatele de pace ne lăsaseră în afara granițelor, sute de mii de romîni.
IA

Cine a cerut în douăzeci de ani lărgirea granițelor țârii, pentru a-i cuprinde pe
acești romîni între ele ? O frază era repetată des — Romînia nu are nimic de
revendicat. Romînii din afara granițelor noastre erau asupriți, se proceda la o
U

sistematică deznaționalizare a lor și, oficialitatea prinsă în cercul intereselor și

calculelor electorale, era absentă de la datorie. Nu a protestat, nu a intervenit.
BC
 RY
66 N1C0LAE STELIAN BELDIE

Nu era timp, pentru aceasta. Ba s’a mers și mai departe. Tot din aceste cal­

RA
cule electorale, cu fel de fel de carteluri și combinații în vederea rezultatului
alegerilor, erau favorizați minoritarii și nedreptățiți romînii, chiar în cercul gra­
nițelor noastre. Am urmat și noi linia generală a învingătorilor, r.e-am culcat pe

LI B
lauri. Nu mai aveam nimic de revendicat și nu ne gîndiam că dacă nu avem noi
de revendicat nimic, erau totuși alții care aveau de revendicat, aceștia erau
inamicii noștri.
Și de ce nu aveam noi nimic de revendicat?
Nu aveam romîni peste Nistru, nu aveam romîni pe Valea Timocului, in

Y
Banatul Sîrbesc, în Ungaria și Cehoslovacia, fără să mai vorbim de frații ma­
cedoneni ? Inamicii noștri au lucrat. Propaganda lor neobosită le făceau cunos­

T
cute țările, în toată lumea.

SI
Noi?
Sunt cunoscute acele relatări ale ziarelor, cari dădeau în facsimile, scri­

ER
sori de ale străinilor, în care Bucureștii noștri erau cînd în Bulgaria cînd în Un­
garia. De ce ne-am mira ? Ciți dintre noi ne cunoșteam țara. Mulți, cei mai mulți
nu aveam posibilitatea s’o cunoaștem, alți mai puțini, treceau granița pentru a
cunoaște alte țări, a noastră nepărîndu-li-se demnă de a fi cercetată.
IV
Erau unele regiuni, care erau foarte vag cunoscute. Cea mai necercetată
și mai necunoscută regiune a fost fără îndoială, Maramureșul. Ciți romîni au cu -
noscut splendorile acestei regiuni ? Cîți oficiali, cîți miniștri au vizitat Maramu­
UN

reșul ? Cîți scriitori l-au descris ? Cîte cărți avem în literatura romîneasca des­
pre Maramureș ? Nu era întîlnit Maramureșul decît tangențial în unele cărți
și atunci ca motiv de înduioșare sau zeflemea. Despre Maramureș nu se cu­
noștea mai mult decît ce ofereau cărțile de geografie, că are atîțea kilometri
L

patrați, atîțea locuitori, și că are drept capitală, orașul Sighet.

Și totuși, și totuși, ce frumos ce frumos, era Maramureșul nostru, Ma-a
RA

mureșul nostru romînesc !

Maramureșul a fost socotit totdeauna, o regiune săracă, o regiune care
dădea guvernanților comozi multă bătaie de cap, aprovizionări cu porumb, griu,
medicamente și alte asemenea lucruri, pe care din nonorocire, maramureșenii nu
NT

le-au avut niciodată îndeajuns dela patria mamă. Cuprins între munții Cernahorei,
Rodnei și lanțul de vulcani stinși ai Gutăiului, Tibleșului și Ouașului, Maramu­
reșul cuprinde numai locuri stîncoase în care porumbul nu crește, ovăzul și griul
CE

nu ajung să se coacă aproape niciodată, iar cartofii nu pot să îndestuleze în­

treaga regiune.
Și totuși pădurile Maramureșului, livezile întinse de meri Ionatan, pășu­
nile întinse, ar fi oferit posibilitatea de desvoltare normală unei populații mult
mai numeroase ca cea existentă în Maramureș. Două au fost cauzele pentru cari
I/

Maramureșul nu a ajuns la gradul de prosperitate la care ar fi putut să ajungă,

exploatind bogățiile pe care Ie oferea solul. In primul rînd, străinii rece jidanii,
S

care realizaseră acolo o a doua Galiție, și în al doilea rînd oficialitatea care timp
de douăzeci de ani, a tratat Marnmureșul cu vitregie. Jidanii ajunseseră să creieze
IA

in Maramureș, un stat evreesc. Sighetul, Borșa, Vișăul, Coștiui, Sugâtag, erau

tirguri jidovești și nu romînești. Dacă un călător ar fi coborît în Sighet intr'o
Vineri seara, și sar fi întîlnit cu un grup de evrei, care în Mstumele lor carac­
CU

teristice, ieșeau dela sinagogi, fără îndoială, sar fi speriat.

 RY
MARAMUREȘUL ROMÎNESC 67

RA
Dar nu numai tirgurile erau așezări ce dădeau impresia unei alte Galiții
dar chiar și satele maramureșene, erau acaparate de jidani.
In Sighet, unde nu se găsea o biserică ortodoxă, existau zeci de sinagogi,

LI B
îs satele unde nici nu se putea pomeni de un așezămint de închinăciune ortodox,
erau totuși mai multe sinagogi jidovești. Se pune întrebarea. Dacă Maramureșul
era un ținut sărac, cum se explică numărul mare de jidani, cînd știut este că
acest popor parazitar nu se stabilește decît acolo unde este bine, conform dic­
tonului „ubi bene, ibi patria" ?

Y
Nu. In Maramureș erau bogății, toată producția însă, era în mini semite.
Pădurile ce se exploatau, afară de cele ale C. A. P. S.-lui, erau în mini jidovești.

T
Maramureșanul mînuia toporul și țapina, dar nu în folosul lui. Livezi întinse de
meri, acei meri Ionatan, vestiți peste graniță, erau în stăpînirea evreilor. Co­

SI
merțul era tot în mină jidănească. Un călător coborît în S ghet, ar fi avut im­
presia că nu se află In țară romînească. Firmele, într'o aproximativă limbă ro­

ER
mânească erau toate în mîuile israeliților. Firme ca: Ghețar, prăvălie de mixte,
ipotecă, erau la tot pasul. Ce făcuse oficialitatea în douăzeci de ani? Cui se
datore ște această nemernică nepăsare, care a permis atîta timp să-i fie stîlcită
limba strămoșească, pe firmele prăvăliilor ?
IV
In Sighet și în întreg Maramureșul, nu se putea cumpăra un ac, Sîmbăta,
Se putea cumpăra însă orice, sub privirile complice ale poliției. Duminica. Să ne
UN

fie jenă de a spune adevărul?

Nu. Rana era adîacă, nu trebuie acoperită. Să pătrundă bisturiul adine
-să ne legăm, rănile și să pornim de aici înainte la muncă.
Nu erau bani în Maramureș, nu era comerț ?
Era. Erau în Sighet prăvălii care mînuiau bani ca orice mare magazin bu-
L

careștean, era granița aproape, contrabandă, venituri pentru străini și gloanțele,

RA

grănicerilor pentru bieții noștri maramureșeni. Ceiace n’a fost exploatat, și

celtice ar fi putut să aducă venituri mnramureșenilor și țării, era pitorescul
regiunii.
De ce n'a fost cunoscut?
NT

In primul rînd este vinovată conducerea. Nu erau căi de comunicație.

Maramureșul nu era legat cu cale ferată de restul țării decît printr’un nare în­
conjur, prin Polonia și Cehoslovacia. De starea puținelor șosele existente, e bine
CE

să nu mai vorbim
In al doilea rînd sunt vinovați cetățenii, care nu s au necăjit niciodată
Să-ți cunoască țara, preferind Nisa și Karlsbadul.
Orașul Sighet, capitala Maramureșului, era el însuși un oraș demn de
văzut. Fără îndoială că i-ar fi trebuit călătorului, să treacă cu vederea, praful
I/

și străzile desfundate.
Așezat în unghiul făcut de confluența Tisei cu Iza, Sighetul face impresia
S

.unei așezări medievale. Case de piatră cu porți ma-i, care se închid Ia căaerea
IA

serii, biserici în stil gotic, și peste tot o atmosferă de patriarhalitate. Intere­

santă era biserica luterană, într'un autentic stil gotic, demnă de văzut era bi­
serica g-eco-catolică, cu frumoase picturi executate de pictorul de real talent,
Traian Biltiu-Dăncuș. Unde te găsești acum camarade Dăncuș? Erai așa de în­
U

drăgostit de Maramureșul nostru romînesc, trăiai numai prin el și pentru el. Vă-
.zuseși atîtea locuri străine, exotice, te plimbaseși sub soarele misterios al A-
BC
 RY
68 NICOLAE STELfAN BELE IE

RA
fricei, și totuși te inapoiaseși aici, în Maramureșul nostru, pentru a-l pune pe p£n-
zele tale, in culorile în care puneai și părticele din sufletul tău.
Strada aceia visătoare, Mihail Etninescu numită pe vremuri, și schimbată,
după aceia săvirșindu-se o greșală de neiertat de către edilii de atunci te

LI B
I. G. Duca, ducea la grădina publică, grădina morii La marginea ei, curge le­
neșă, apa [zei. Dincolo de ea se înalță abrupt, Solovanul. Turing Clubul, al cii.-
rui președinte era tot pictorul Traian Biltiu-Dăncuș, realizase citeva lucruri fru­
moase. Se tăia-e în serpentină, un drum minunat de frumos, care ducea piuă Ea.

Y
cota 616. Se făcuse un restaurant, unde călătorul putea să se oprească o clipă
pentru a privi la picioarele lui, panorama Sighetului, Iza și Tisa îmbrățișîndn-sef

T
și mai departe crestele munților, — Pop Ivanul, Gutăiul, Tibleșul
Frumoase și demne de văzut erau și cele două loca’ități balneare ale

SI
Maramureșului, Coștiui și Sugatag Ambele erau legate de Sighet printr'o cate
ferată îngustă.

ER
Dar cea mai frumoasă parte a Maramureșului, este fără îndoială aceia
care începe de la Valea Vișăului, fost punct de frontieră între Rominiași fosta
Cehoslovacia, și merge la Vișăul de sus. De aci calea frumuseților, se împarte
în două, una o ia înainte spre isvoarele Vișăului spre a trece prin pasui Pris­
IV
lop și de aici de la isvoarele Bistriței, pe cursul ei piuă spre Kirlibaba și Ia-
cobeni iar altul care o ia pe valen Rîului pină la Făina, Măcîrlău, Lutoasa.
Vișăul de sus este un orășel format dintr’o populație, eterogenă. Locuesc
UN

acolo mulți nemți numiți țipțeri, romlni, uaguri și jidani. Și aici jidanii au cîteva
sinagogi, ca în toate tîrgurile maramureșene. S'a clădit aici în ultimul timp și B
biserică ortodoxă, datorită strădaniei cîtorva ofițeri de grăniceri.
In Vișăul de sus mai erau temeinice întreprinderi ale C. A. P. S.-ului.
AL

In Visău și împrejurimi, se găsesc în abundență ape minerale. Chiar în tîrg se

găsesc fîntîni cu ape minerale, borcut îi spun localnicii, și poate să ia cine vrea
și cît vrea. In apropierea tîrgului, este o vale unde isvoarele de apă minerală
TR

se țin lanț. Valea Zinului-Vinului—se numește de altfel acea înșiruire de isvoare

minerale. Este o bogăție de care nu s'a interesat nimeni.
Din Visău mergînd spre Borșa, pătrunzi pe o șosea care urmează îndea­
proape cursul rîului Vișău. Albia apei devine din ce în ce mai îngustă, mai clo­
EN

cotitoare. Vuetul apei te face să ai incontinu impresia că ești în apropierea unei

cascade. Vîrfuri de piatră vînătă se ridică amenințătoare din albie.
De o parte și de alta se ridică înălțimi acoperite cu păduri. Aceste înăl­
țimi cresc din ce în ce, pentru a culmina Cu Pietrosul Rodnei — peste 2301 m.
/C

altitudine, masiv ce se află pe linia Borsei. Obositor e drumul de la Borsa pină

în vîrful Pietrosului, dar frumusețile ce le oferă orizontul de acolo de sus, răs­
plătesc pe călător, pentru toată oboseala înălțimi pe ale căror coaste crește
floarea reginei, dau satisfacție deplină îndrăgostiților de altitudine. De la Borsa
SI

înainte, valea Vișăului se îngustează și mai mult, șo-eaua e nevoită s'o pără­
sească, pentru a merge în serpentină. Deopaite și de alta sunt imense păduri
de brazi, prin care piciorul omului n'a putut pătiunde, aici fiind stăpîne ciutele.
IA

Ajuns la Prisl p, se oferă călătorului priveliști minunata. Înapoi este vale Visă-
ului pe care a-i urmat-o pină acum, de aici încolo urmează ralea valea Bis­
triței, cu plutașii ei, cu poveștile ei. Nu cred că poate ii un călător, care chiar
CU

singur fiind, mergînd în tovărășia unui toiag de munte și a unui sac de merinde
jn spate, din Prislop către Cirlibaba, să nu-și simtă plăminii umflați p. sănătate.
 RY
MARAMUREȘUL ROMÎNESC 69

RA
și ochii de bucurie. Fără să vrea, și chiar dacă ar fi călătorul un nepriceput in
ah muzicii ca mine, nu se poate opri să nu cinte.
Am făcut acest drum în tovărășia unui bucureștean, care nu se putea

LI B
opri aă exclame la fiecare pas :
— Ce frumoasă, ce frumoasă e țara noastră !
Amice bucureștean, nici tu nu știu unde te vei mai fi găsind astăzi, dar
dacă te-ași întilni, ți-ași spune cu ochii inlăcrămați: Unde sunt, unde sunt fru-
mssețile Maramureșului nostru rominesc ?

Y
Inapoindu-ne la Visău pentru a porni pe o altă cale deschizătoare de
frumuseți, inima începe să plîngă, condeiul să tremure. Acest drum de la Visău

T
la gura Botizei și de acolo spre înălțimile Lutoasei și Bardăului l-am făcut de
afâtea ori cu vagonetele C. A. P. S ului, cu schy-ul și piciorul. Trenulețul C. A.

SI
P. S.-ului pornește urmînd cursul riului, — Vaser numit de țipterii din regiune —
Valea Riului numit de romîni.

ER
Cu fiecare sută de metri pătrunsă în inima muntelui, te simți deslegat de
grijile ce le-ai lăsat acasă, munții devin alături din ce în ce mai prăpăstioși.
Puținii călători stau numai la ferestre, pentru ca să exclame din cînd în
«im : uite o căprioară.
IV
Și atunci călătorii mai comozi își părăsesc și ei locurile, și aleargă la fe­
restre pentru a admira minunatele făpturi logodite cu înălțimile.
UN

Această cale ferată îngustă euraa C. A. P. S.-ului și a fost inaugurată

aetuss 6-7 ani.
Ajungînd la gura Botizei, trebue să părăsești trenulețul, care va mai
merge puțin pînă la Făina, și pornești pe jos, pe valea Botizei. Un pîrîu repede
de munte, sprințar, care-și face loc printre blocuri de piatră, și în care păs­
L

trăvii se ascund cu mare siguranță, prmtre crăpăturile stîncilor.

RA

In apropiere erau domeniile întinse ale fostului consilier de casație Nedici,

cn crescătorii de urși, căprioare și păstrăvi. Un călător străin care a vizitat a-
ceste locuri, le-a consacrat frumoase pagini într'o carte de amintiri din călătorie.
A trebuit să vie un străin pentru a descrie frumusețile munților maramureșeni.
NT

La un moment dat trebuie să părăsești și valea Botizei, pentru a ajunge,

ta «reastă pe obișnuitul drum care duce la cotă—serpentina. E obositor drumul
pe această serpentină, dar aici cătătorul știe că sus îl așteaptă un pat bun, și
CE

un pahar cu ceai cald.

Oficialitatea fiind absentă și aici, a Intervenit sufletul și hotărîrea a doi
oameni. Aceștia sunt coloneii Leonard Mociulski și Simion Coman.
Prin munca lor neobosită de cîțiva ani, au realizat aici la capăt de țară
neciuntită, la înălțimi unde numai sufletele dirze, obișnuite să înfrunte furtunile,
I/

pol si facă ceiace au făcut sus numiții colonei. Două cabane, adevărate hoteluri,
a® 5ost ridicate prin truda și îndemnul acestor doi oameni. In special cabana ri­
S

dicată de Colonelul Leonard Mociulschi, oferă călătorului ceiace nici nu ar fi

visat—un pat bun, un așternut cald, o sală de baie, o sală de bibliotecă lumi­
IA

nată cu ara-gaz, biliard, radio și bufet. De la cabane și pînă la fosta graniță po-
lesesa nu erau mai mult de 2 kilometri.
începuse să se ducă vestea despre aceste frumuseți și de eonfortui oferit
U

de cabanele de la Lutoasa, încît începuseră a veni vizitatori. Dar vai. majori­

tatea acestor vizitatori erau străini și nu romîni. Erau totuși cîțiva oameni în-
BC
 RY
70 NICOLAE STELIAN BELDIE

RA
drăgosiiți de frumusețile munților maramureșeni, care-și petreceau timpul '.iber
acolo. Printre aceștia, trebuie citat în primul rînd generalul Iacobici.
Generalul Iacobici este un om de munte. Și-a petrecut cea mai mare
parte din viață pe înălțmile munților. „Să vă cunoașteți munții ca buzunarele

LI B
voastre'1 spunea el vînătorilor de munte.
El i-a cunoscut. Și dintre toți munții, cei mai dragi, i-au fost munții mara­
mureșului.
Satele maramureșene fac de la prima vedere, impresia unei cumplite să­
răcii. I.ungi de cîțiva kilometri, așezate mai toate numai dealungul văilor, ar-

Y
mînd în deaproape cursul lor, satele maramureșene au o singură uliță, de cele
mai multe ori fără cea mai mică bifurcație. Alteori casele sunt atît de rare, dru­

T
murile între ele atît de rele, că te întrebi cum pot trăi acești oameni așa da

SI
izolați. Casele lor, făcute aproape toate de bîrne, cu pereții joși, ferestrele de o
palmă și acoperișuri e de trei ori mai înalte ca pereții, acoperite cu bureți, îți.
fac impresia unor cuburi de vultur.

ER
Și într'adevăr nu de puține ori, maramureșenii întîlniți pe potecile mun­
ților, care te întîmpină cu urarea „Laude-se Iisus Hristos", îți fac impresia unor
vulturi cu figurile lor de autentici daci. Figuri dure, tăiate în piatră parcă, au
IV
totuși în privire, ceva de om învins. Purtînd pantaloni albi, largi ca niște fuste,
nele grecești, căci dacă ai apuca de marginea de jos a pantalonului și ai ridica
în sus, ajungi pînă la’mijloc, cu o cămașă scurtă de rămîne buricul gol, smbră-
UN
cați cu sarici nițoase și purtînd pe cap căciuli cu pielea jupită în afară, de sub
care ies plete lungi pomădate cu său. maramureșanul se doesebește prin portul
său, foarte mult de restul romînilor. Femeile poartă opinci sau cisme crete, cu
ținte grele pe tălpi, încălțăminte ce face să se cutremure pămîntnl pe unde trec-
de parcă ar trece niște cavaleri medievali. Flăcăii poartă pălării de paie cumpă­
AL

rate dela tîrg, împodobite cu tot felul de floricele și oglinzi, peste mijioc poartă
un chimir lat, care lasă să se întrevadă nelipsita cusutură.
Maramureșenii, prin portul lor. prin figurile lor, fac impresia unor oameai-
TR

hotăriți, vajnici, răzbunători, revoluționari. Și totuși în realitate nu sunt așa. Dela

Bogdan descălicătarul, nici o revoluție n'a mai plecat din Maramureș. Au suferit
asupriri, li s'au luat pămînturile, din nobleță și bogăția de altădată, n’au rrtaî ră­
mas decit amintirile.
EN

Mulți maramureșeni își mai pun și astăzi înaintea numelui acel „de“ ce
trădează o origină nobilă.
Munții lor sunt în mîni străine.
/C

Și totuși ar trebui să-i înțelegem.

Maramureșul cuprins între lanțuri de munți, a avut o legătură mai efaJM.
c« restul romînismului.
Au fost acolo niște copii vitregi, lăsați în bătaia vîntului. Pornirile lor de
SI

revoltă, au rămas întotdeauna platonice. N'au trecut nicicdată dincolo de (mia

protestărilor verbale.
IA

„Nu ne tiemem de jandari

„Cit mai sunt in garduri pari"
Așa spune un cîntec al lor. Și totuși nu există nicăiri un cetățean nai
CU

fricos de autorități ca maramureșanul. Nu există nicăiri un țăran, căruia să-i iant

puie mai mult respect o pălărie de tîrg ca maramureșanului. Motivul l-am arătat
 RY
MARAMUREȘUL ROMÎNESC 71

RA
mai sus—au 'fost izolați. Rind pe rind le-au iost smulse moșiile de stăpînirea vi­
tregă. încercările lor de piotestare s‘au izbit de .neînduplecata ură a străinilor
Dreptate n'a existat pentru dînșii.

LI B
Răspunsul lor a fost supunerea și resemnarea. Ei nu spun cuvintele în
tregi. Mă Ioa, spun In loc de măi Ioane, măi Pă, spun în loc de măi Patrule
amfo în loc de am fost. Mulți au găsit o explicație acestor prescurtări, lenea. Ma­
ramureșenii sunt leneși, am auzit pe mulți spunînd. Eu găsesc o altă explicație.
Nu din lene scurtează maramureșenii, cuvintele, ci din starea aceia de de

Y
lăsare pe care o creiază resemnarea. Oamenii aceștia, urmașii revoluționarului
Bogdan, au căutat dreptatea. N'au găsit-o niciodată. Au ajuns la un fel de des-

T
gust. Nu există, n’a existat pentru ei dreptatea. La ce-ar mai folosi să pledezi
pentru un proces pentru ei totdeauna dinainte pierdut.

SI
E de prisos.
O altă explicație constă în aceia că ei se intîlnesc rar.

ER
Din cauza sărăciei, sunt nevoiți să plece în căutarea mijloacelor de exis­
tență, departe de ai lor. Intre străini trebuie să tacă, să asculte. Maramureșanuț
plecat, nu rătnîne deeît rareori definitiv, departe de locurile lui.
Pleacă iarna după lucru cu țapina. și primăvara e înapoi. Iși iubește cui­
IV
bul sărac, cum își iubește vulturul, cuibul depe înălțimile golașe.
înainte vreme, maramureșanul era luat la cătănie, și trimis pentru mult
timp la marginile cele mai îndepărtate ale fostei Austroungarii. Deaceia mara­
UN

mureșenii, cure după cum voiu arăta mai departe, au foarte puțină muzică, au
totuși cîteva cîntece despre cătănie. In ele, maramureșanul și-arată o oarecare
ură pentru armată.
Vocabularul maramureșan are foarte multe cuvinte de origină străină; do
AL

han-=tutun, nu i bai=nu-i nimic, ghezeș=tren, budigăi=pantaloni.

Deaceia maramureșanul se înțelege cu oarecare dificultate cu ceilalți ro-
mîni. Pe lingă vocabularul împiestrițat cu cuvinte de origină străină, cele ma»
multe ungurești, maramureșanul are și un accent ce se deosebește de accentul
TR

romînesc. Și cu toate acestea, ca un paradox, dintre toți romînii care au stat

secole sub stăpînire străină, maramureșenii sunt cei mai refractari învățării lim­
bilor străine.
EN

Sunt puțini acei care cunosc limbi străine. Au împrumutat multe cuvinte
străine, dar le-au dat haină romînească. Tot în domeniul limbei, întîlnim la ma­
ramureșeni fenomenul rotacismului, jerunchi spun ei. în loc de genunchi.
Și arta maramureșană e săracă. Din cauza munților acoperiți cu nesfîrșite
/C

păduri, s’a desvoltat în maramureș, sculptura în lemn. Porțile lor sunt adevărate
apere de artă. Bisericile lor făcute din lemn, cu turnuri înalte și ascuțite, ca
niște sulițe înfipte în cer, au fost întotdeauna obiect de admirație. La o expo­
ziție în București, a fost dusă în întregime o biserică dintr'un sat maramureșan.
SI

Muzica e ca și inexistentă în Maramureș.

Cîntecele lor sunt fără melodie. Cele mai multe se cîntă pe acelaș motiv,
IA

un fel de melodie stacată, care seamănă mai mult cu strigăturile noastre dela
hori și nunți. Există în Maramureș un singur cîntec cu o melodie frumoasă ce
s’a etntat dealtfel de multe ori la Radio București :
U

„Ci/ ii Maramureșu
„Cit ii Maramureșu
BC
 RY
n NICOLAE STELÎAN BELDIE

RA
„Nu-i fecior ca eu fi tu
.Nici oraș ca Sighetu
„Nici oraș ca Sighetu.

LI B
„Cite flori pe Iza ’n sus
„Cîte flori pe ha ’n sus
„Toate cu mîndra le-am pus
„Toate cu mîndra le-am pus.

Y
„Cîte le-am pus pin’ la prinz
„Cite le-am pus pin' la prinz

T
„ Toate, toate că s'au prins

SI
„ Toate, toate că sau prins.

„Cite le-am pus pin' la cină

ER
„Cîte le-am pus pin' la cină
„S'au uscat din rădăcină
„S'au uscat din rădăcină.
IV
„Maramureș păduros
„Maramureș păduros
UN

„Pica-fi-ar pădurea gios

„Că nu ni-i de vreun folos
„Că nu ni-i ae vre'un folos.

„Maramureș mititel
L

„Maramureș mititel
RA

„Multă dragoste e ’n el
„Multă dragoste e ’n el".

Literatura maramureșană putem spune că nu a existat. Citeva plachete

NT

■de versuri, atît de puține că se pot număra pe degete, și încolo nimic. Aceste pla­
chete sunt: Trec plute pe Tisa de Ion Marin Slujeru. Sincere de T. Murgoci-Ji-
boteanu, Licurici 1936 Sighet și Cîntece din Maramureș 1939 Iași de Nicolae
CE

Stelian Beldie. Aceste plachete de versuri sunt departe de a fi putut dăltui mă­
car o silabă din marea dramă maramureșană. In schimb a avut Maramureșul ar­
tiști în domeniul plasticei, sculptură și pictură. Un sculptor de real talent a fost
Zoanel Gheorghiu, despre care nu s’au auzit totuși prea multe pînă acuma, deși
este un talent autentic. O expoziție deschisă pentru scurt timp în Sighet în
I/

toamna anului 1936, a fost o revelație pentru cunoscători. Un cioban tnaramu-

reșan, aproape în mărimea naturală, atrăgea atenția prin justețea cu care scul­
S

ptorul prinsese liniile caracteristice țăranului maramureșan. In pictură s’au afir­

mat mai mulți.
IA

Dintre toți s a detașat net pictorul Traian Biltiu Dăncuș, ale cărui pînze
cu țărani și peisagii maramureșene, au atras privirile multor cunoscători de
frumos.
CU

0 parte din pînze au fost reproduse în reviste și almanahuri, altă parte

au fost primite la salonul oficial. Demne de laudă au fost și sforțările altor ro-
 RY
MARAMUREȘUL ROMÎNESC 73

RA
mini maramureșeni. Rodnică a (ost activitate cercului Astra. care avea un cor
ce a cintat de multe ori la posturile de radio ale fostei Cehoslovacii, o publi­
cație intitulată Astra, un cinematograf, un muzeu etc.
Dincolo de Tisa, in fosta Cehoslovacie mai trăiau citeva mii de romini

LI B
maramureșeni, 14.000 la număr după statisticile cehe. Locuiau în cîteva sate
complet romînești, după nume și populație. Numele acestor sate erau: Slatina*
Biserica albă și rele două Apșe, de sus și de jos.
Acești romîni țineau strînse legături cu cei de dincoace de Tisa. Mulți în­

Y
vățau la școala normală din Sighet, trecerea peste graniță se făcea foarte ușor,
oferind multe înlesniri, atît autoritățile cehe, cit și cele romînești. La diferite

T
sărbători naționale romînești, veneau în grupuri, încinși cu tricolorul romînesc-
și cîntînd marșuri și cîntece romînești. Totuși o duceau greu, articolele alimea-

SI
t are costînd foarte scump în fosta Cehoslovacie. Costau foarte ieftin articole ma­
nufacturate, în ațecitl mătăsurile, ceia ce dăduse naștere la o întreagă rețea de

ER
contrabandiști, jidanii avînd și aici partea leului. Rominii serveau numai de a-
genți de contrabandă, plătind de multe ori cu sînge, pofta insațiabilă de cîștig a
sraeliților. Contrabanda era foarte mult ușurată, de faptul că leul avea circulație
curentă în Slatina, după cum coroana avea circulație în Sighet.
IV
Astăzi maramureșenii au căzut din nou sub stăpînire străină. Fără o con­
știință națională prea desvoltată, înarmați totuși cu o dîrzenie specifică de a a-
pune o rezistență pasivă îndărătnică, chiar dacă stăpinirea străină ar dura vea­
UN

curi de aici înainte, maramureșenii vor rămîne tot romîni.

Dea domnul ca rezistența lor să fie cit mai puțin timp pusă la încercare.
In orice caz, romînul nu se va mai culca pe lauri.
De astă d tă, Romînia va avea ceva de revendicat. Și pe tabloul de re-
AL

vendicări, figurează și maramureșul nostru romînesc.

NiCOLAE STELIAN BELDIE

TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
74 THEODOR A. ROTARU

RA
LI B
T Y
SI
RĂZBOIUL

ER
DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL
IV
Războiul, cea mai mare dintre calamități, rămine lotuși un rău necesar. Este
necesar, inevitabil, atunci cind o națiune trebuie să-și ceară dreptul ci la viață rezul-
UN
lat din însăși instinctul de conservare al națiunii, dela omenirea neînțelegătoare
fală de el.
Atunci cind unei națiuni i se răpește pri» forță dreptul, nu-i rămine dectt sa și
adune puterile, ca tot prin forță să și-l cîștige. Nu mai puțin adevărat că războiul
necesitate privit impune națiunii care-l tace o serie de privațiuni ce creiază stări a-
AL

normale în timpul lui și foarte mult după.

Din punct de vedere medical, dacă pe front activitatea mare este a chirur­
giei chemată să vindece rănile să recupereze cit mai repede pe cei scoși din luptă,
TR

transformindu-i din nou în elemente active și pe frcnt dar mai ales înapoia lui me­
dicina profilactică ulilizînd toate ramurile științei actuale își are larg deschis cîtnptd
de activitate.
EN

Din experiențele trecutelor răsboaie s'a dovedit că higiena corporală, curățenia

este un factor extrem de important, de luat in considerare atunci cind o națiune pre­
pară și face războiul. Am asistat în războiul nostru de întregire la dezastrele pro­
vocate de tifosul exanlemalic, maladie eminamente propagată prin necwățenie. In lu­
/C

mina modernă a cunoștințelor de higiena se știe că această brală poate să tie evitată
destul de ușor și astfel sîntem obligați să ne ocupăm de evitarea ei. Este inutil să rupi
teritorii in virtutea unui drept sfînt de expansiune atunci cind populația decimată in
timpul războiului de tifos exanlemalic nu va mai fi în stare să ocupe echitabil și e-
SI

fectio acele teritorii. In statele moderne intre cari de puțin timp intrăm și noi, ches­
tiunea a preocupat pe organizatori conducîndu-i la încercări și la începutul unor rea­
lizări. Obligativitatea pentru combatant la curățenie corporală prin băi dese servite dtn
IA

dușuri de campanie înt oduse în armata noastră precum și de echipele volante de

băi, instituirea de băi populare gratuite la cari populația civilă să fie obligată să se
prezinte la răstimpuri scurte, instituirea de echipe volante de deparazitare și trenuri
CU

băi multe si bine utilate, capabile să facă acțiune în profunzime și nu în suprafață

a pînă acum, distribuirea cu largheță a săpunului gratuit la populația nevaiașă, stnt
 RY
RĂZBOIUL DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL

RA
tot atitea puncte de reper în jalonarea drumului luminos către război de victorie cit
o na[tune luminoase.
O altă problemă de higienă de război este cea alimentară. Studiul fiziologiei
ne invafă că in alimentajie ne sint necesare albuminoide, hidrocarbonate, grăsimi și

LI B
in sfirșit vitamine. Necesitatea albuminoidelor, hidrocarbonatelor și grăsimilor in ali­
mentație este de mult cunoscută, totuși, s'a observat că simpla respectare din punctul
lor de vedere a unei rafii alimentare nu duce la rezultate perfecte, uueori dînd chiar
grave dezordini în organism. Atunci s'a descoperit și s'a apreciat valoarea vitamine­

Y
lor. Dacă aceste vitamine sint absolut necesare unei alimentații raționale, nu mat
puțin adevărat că prezintă două mari impedimente față de posibilitățile de aprovizio­

T
nare cu alimente in război, și anume : unele din ele se găsesc în alimente, scumpe
in timp de război și majoritatea lor iși pierd calitatea prin conservare și mai ales

SI
fierbere. Dacă în trecut consumul untului, a fructelor, a verdețurilor în timp de iarna
era socotit un lux, astăzi noi știm că untul și untdelemnul, fructele indigene crude,

ER
legumele și verdețurile de sezon fac și trebue să facă parte integrantă din alimentație,
nu de lux, ci absolut necesară combatantului, a populației civile, a copiilor in spe-
ial. Nerespectarea acestui principiu ar duce după victorie la crearea unei țări lo­
cuită în majoritate de bolnavi de pelagră, beri-beri, scorbut și rachitism.
IV
Am lăsat la urmă un alt factor capabil, ca neglijat să determine stări mala­
dive in timpul unui război, considerîndu-l personal cel mai important: factorul nervos.
UN

Acest factor rezultă din exercitarea la maximum a instinctului de aparore. — agresi­

une. Din insăși aceste două elemente ale instinctului se întrevăd cele două rezultate
atunci cind instinctul devine psihoză : panica și agresivitatea exagerată. Panica este
psihoza cea mai primejdioasă ce se declanșează in timpul unui război. Dușmanul știe
aceasta și caută să o semene prin mijloace cit mai moderne șt cit mai variate. Un
L

popor nu e demn să-și ceară dreptul la vteață prin război, dacă nu este preparai su­
RA

fletește să reziste acestei psihoze. Conferințe, proecțiuni, părăzi trebuesc perindate prin
fața simțurilor de percepții a locuitorilor, aceștia educați să creadă in ctwîntul con ■
ducătorilor si numai al lor, represiunea dură și exemplară a ala'mismului, vor face
împreună cu curățenia și alimentația rațională, o națiune bine pregătită pentru război.
NT

In felul acesta, in timpul războiului nu vom asista la dezordini psihice in sinul po­
pulației, nu vom asista nici la dezordini psihice in sinul generațiilor de mult timp după
război alcătuită din locuitori ce intrabellic au fost ropii, asupra creerului cărora în­
sușirea de copil la care s'a adăugat panica le-a inprimat noțiuni de vieață deformate
CE

și totdeodată indelebile. Vom pregăti astfel o nouă generație care daeă la vîrsta ei
adultă i se va cere să facă un nou război, îl va face conștientă de toate neplăcerile
creiate de el. cunoscute în limitele lor reale și nu-l va evita complăcindu-se în nc-
derrmttate, avînd despre război noțiunile primite din copilărie și deformate de panică ■
I/

O altă psihoză a instinctului de apărare-agresiune asupra căreia trebue să

fim atenți spre a o evita la timp este aceia a agresivității exagerate. Războiul este
S

cererea cu mînS armată a unui drept de a trăi. Nu trebue să uităm însă că ina­
micul își apără și el teritoriul pe care trăește. Dacă necesitatea noastră naționedă
IA

cere să distrugem o parte din indivizii inamici, educația noastră trebue făcută astfel
ca această necesitate să nu creeze psihoza poftei și obiș-'uinței de a distruge, ne
amintim cu toții ce dezastru au produs imediat după războiul trecut bandele de de­
U

zertori și criminali, deformați psihici bolnavi de această psihoză.

In concluzie, dacă in timpurile mai vechi a face război era o chestiune de
BC
 RY
76 THEODOR A. ROTARU

RA
pornire de moment, ambifie s'au capriciu, asemănătoare vechilor int.rven/ii chirurgi­
cale cari erau acte de medicină operatorie transpuse pe viu fără prea multe prepa­
rative din cari bolnavul se vindeca sau muria după bunul lui noroc, astăzi, războiul
este o activitate la care conlucrează toate știinfele cea medicală in mare parte semă­

LI B
nând așa de mult cu o operațiune de chirurgie modernă pentru succesul nediscutat
de data aceasta al căreia conlucrează internistul care a examinat bolnavul și a stu­
diat boala pină în momentul operațiunii, radiologul ce a completat examenul clinic,
specialistul de laborator care a analizat tumorile organismului, chirurgul care face
catul operator și personalul său ajutător care i-a pregătit sterilizarea și l va ajuta la

Y
îngrijirea bolnavului pină la completa vindecare.

T
Medic câpiton Dr. ROTARU A. ÎH.

SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
CU
 RY
CRONICA LITERARĂ

RA
LI B
T Y
CRONICA LITERARĂ

SI
ER
O traducere din bulgărește : I. A. Manov : Originea Găgăuzilor.
Una dintre cele mai spinoase probleme este aceia a traducerilor. Probleme
a fost mereu de actualitate fie că ea a fost pusă de oamenii de știința f e de
IV
către literați. De data aceasta am fost siliți să dezbatem această problemă, fo­
losind ca punct de plecare o operă de știință ce a fost tradusă în romînește din
iimba bulgară.
UN

Am aflat cu nta-e bucurie că d. N. Batzaria și-a luat obligația de a tra

duce în romînește volumul d-lui 4T4HACX H. AlaHOKX, intitulat IlOTtKAOTC
HA rara^-SHT-k li T kXHHTlj ORII'ldH H HpAKH. (KX ^KE y4cTH). apărut
la Varna în 1938 și îasoțit de o prefață a profesorului universitar Dr. St. Mla-
AL

denov, președintele academiei bulgare.

In „citeva lămuriri" d-sa arată că a socotit necesar să dea „publicului
cititor romîn o cunoștință mai exactă despre o populație care trăiește în jurul
granițelor Romîniei și asupra origiaei și identității căreia sunt unele idei greșite,
TR

ce se cer împrăștiate".
Rîndurile acestea au fost scrise înainte ca Basarabia să fie sfîșiată, dim­
preună cu Bucovina de Nord, din trupul țării. Acum cele circa 36 de așezări
EN

găgăuze și mai multe zeci de mii de suflete 123) vor cunoaște din nou furibunda
politică de desnaționalizare și mai ales de comunizare din parteaa cotropitorilor.
Traducerea d-lui N. Batzaria este p.ețioasă deoarece pune la îndemîna-
oricui o carte în care se arată care este adevărata origină a populației găgăuze
/C

din sudul Basarab ei, problemă extrem de spinoasă din toate punctele de vedere
Originea găgăuzilor i-a preocupat pe mai toți oamenii de știință bulgar,
mai ales din punct de vedere politic —- afirmînd că găgăuzii sînt bulgari ei cre­
deau că-și vor justifica pretențiile pe care le aveau pentru a dobîndi Dobrogea.
SI

Dar cercetările obiective și serioase ale lingviștilor și ale etnologilor au stabilit

IA

1) Mannff A. 1., Originea Găgăuz lor, trad. după originalul bulgăresc de

N. Batzaria. Tip. ziarului „Un versul" Buc. 1940. 51 pagini,lei 40.
2) Acestea s;nt cifrele pe care le aflăm la Nabi Yașar, în volumul său„Ba:-
kanlar ve Turkliik ( = Balcanii și turcimea) Ed. „Ulus Bansievi str. Ankara, Is­
tambul 1936.
U

Răposatul preot M. Ciachir afirmă în prefața Dicț. găgăuzo-romîn (Chi-

șinău —1838)—că numărul lor ar fi de circa 100 000,
BC
 RY
78 GEORGE-MJHAIL DRAGOȘ

RA
definitiv că găgăuzii au fost un trib de sine stătător de origină turcă și și-au
păstrat pînă astăzi atît graiul turcesc, cit și datinele, obiceiurile, cîntecele, ctc,
lucru pe care-1 afirmă deschis și cu toată convingerea tocmai un bulgar, șiacesta
este ’31. Manov în prefața operei sale.

LI B
Tot în aceiaș prefață, dl. Manov mai spune ; „cu toate că, în diferite tim­
puri rușii, grecii, precum și bulgarii și romînii s au silit să-i asimileze, totuși pină
în ziua de astăzi, găgăuzii au rămas credincioși ființei lor etnice, contiuuînd a
vorbi turcește și a-și păstra datinile și obiceiurile strămoșilor lor ,
Dl. N. Batzaria, protestează contra acestei afirmații tendențioase scriind

Y
următoarele în nota paginii a unsprezecea : „Romînii n au încercat niciodată și

T
nu s’au gindit măcar să desnaționalizeze pe găgăuzi".
Pentru a arăta care a fost adevăratul raport dintre găgăuzii din Basarabia

SI
■și romînii noștri moldoveni dintre Prut și Nistru voiu cita însăși relatările răpo­
satului Protoereu Mihail Ceachir, găgăuz din Ceadir-Lunga, care s'a ocupat o
viață întreagă de această problemă și a publicat chiar „Istoria găgăuzilor** în

ER
revista „Viața Basarabiei", an. 1933, Nr. 9; 1934, Nr. 5 și 1935, precum și în
„Dicționar găgăuzo (tur o)-romîn, pentru găgăuzii din Basarabia" la Chișinău în
ed. „Tiparul Moldovenesc" în anul 1938. IV
In „nota" dela „Prefața acestui dicționar preotul M. Clachir definea astfel
originea și raporturile găgăuzilor cu moldovenii :
„Măcar că găgăuzii sint de neam turc (tiurc), ei sînt creștini ortodocșii
UN

oameni liniștiți și iubitori de pace și trăesc cu toți megieșii bine, în pace și în

bună înțelegere, însă cele mai apropiate și mai sincere legături și relații le fac cu
moldovenii, cu care foarte des se înrudesc și căsătoriile găgăuzo-moldovene sînt
foarte trainice, și legăturile între moldoveni și găgăuzi se întărese bine. In Mol­
AL

dova și Dobrogea veacuri întregi au locuit găgăuzii pe moșiile boerești ca bua,

coloniști. Boerii din Eași Balușii (Balușeștii), mai ales Iordachi Baluș, mare os»
de stat, respecta pe muneitorii găgăuzi ca pe un popor cinstit și încă în anni
1869 a întemeiat două colonii găgăuze : satele Ceadîr șiOracîn județul Lăpușna-
TR

M. Ciachlr,ibid. mai spune: „Pentru aceasta, găgăuzii aveau relații bune cu mol­
dovenii și cunoșteau limba moldovenească și au introdus în limba găgăuză multe
cuvinte romîne, iar moldovenii au introdus în limba moldovenească multe cu­
EN

vinte găgăuze. Limba găgăuză este limba tiurca (turca) veche, mai curată, decît
cea osmanlistă. Limba /urco-găgăuză în comparație cu cea osmanlistă este în așa
situație, precum limba moldovenească în comparație cu cea romînă literară. Pre­
cum romînii. din punct de vedere literar, au latinizat și au franțuzit limba mol­
/C

dovenească veche, tot așa și turcii osmanliști au arabiat și au persionat limba

turcă veche. Găgăuzii au venit din Altai și Asia centrală în Pen. Balcanică pria
Ural și Rusia, și au primit creștinismul ortodox, iar turcii osmani au venit pria
Persia, Aravia, Asia Mică și Grecia, Vizantia unde ei au primit islamul, maho­
SI

medanismul. Găgăuzii numesc limba lor nu găgăuză, ci tiurca și zic, no» grăim
tiurccea, turcește, iar turcii osmani grăesc osmanlîidja, osmanește.
Iată așadar care este realitatea raporturilor care existau între moldovenii
IA

noștri și găgăuzii căzuți din nou subt jug străin.

lntîmplarea a făcut ca eu însumi să mă ocup de toponimia basarabeană și
să zăbovesc asupra unor elemente de „faună și de floră" de origină „turco-gă-
CU

găuză". Le-am dat această îndoita origină, deoarece nu eram deplin lămurit a-
supra originii acestor toponimice și nici asupra originii găgăuzilor. Opera d-lu
 RY
CRONICA LITERARĂ 79

RA
A, I. Manov mi-a limpezit unele puncte de vedere iară traduceread-lui Batzaria
m’a ajutat să înțeleg mai bine textul bulgar acolo unde eu întîmpinam greutățile
inerente acelui care n'a cunoscut această limbă de mic.
Consultarea paralelă a originalului și a traducerii m'a făcut să rămîn insă

LI B
puțin decepționat de lucrul d-lui N. Batzaria. Deși munca d-sale e bine venită —
ea pierde din valoare prin ușurătatea cu care a procedat traducătorul.
Traducerea d-sale este o operă de vulgarizare. D-sa a rupt în două cartea
în două părți a d-iui Manov (și nu Monoff cum îi transcrie d-sa numele) și ne-a
prezentat doar „originea găgăuzilor" lăsînd pentru altă dată „Folklorul găgăuzi

Y
lor", care însă întregește prima parte a operei prin conținutul și prin strînsa le­

T
gătură pe care o realizează autorul prin trimeterile dela o parte la alta a cărții.
In afară de aceasta d. N. Batzaria a renunțat cu totul la aparatul critic

SI
din notele vo umului d-lui Manov, aparat care și el întregește înțelegere — elu-
dînd anumite probleme aparent secundare, și care mai este și un excelent indice
bibliografic al acestei probleme.

ER
Dl. N. Batzaria a mai renunțat însă și la o serie de fotografii și de hărți
care slnt extrem de necesare și care ar fi avut darul să facă traducerea d-sale
și mai plăcută,
IV
Sint încă o serie de observații pe care noi le-am adunat în fișe și pe
cart, de va mai fi nevoe, le vom prezenta cu primul prilej.
Ori cită bună voință și îngăduială am fi dispuși să arătăm traducătorului
UN

nu putem trece cu vederea felul de a prezenta textul unui autor într'o astfel
de traducere.
Astfel, la p. 24, d-sa escamotează din text un fragment dintr'un manuscris
cuman găsit îu anul 1603 în altarul bisericii San Marco dela Veneția. In locul
AL

acestuia d-sa pune o notă care ne surprinde prin ușurătatea sau naivitatea ei.
lat-o: „„Urmează unele fragmente din manuscrisul cuman în comparație cu limba
găgăuză. Trecem asupra lor. socotind că ele nu prezintă interes pentru publicul
cititor romîn. Nota traducătorului".
TR

Dar în acest fel dl. N. Batzaria se situiază pe un teren falș. De vreme ce

un romîn se hotărăște să afle care este adevărata origine a găgăuzilor el este
dispus să afle toate amănuntele și să cunoască textul autorului consultat într’o
EN

traducere exactă.
Imediat la pag. 25, este prezentat un tablou paralel de cuvinte în urmă­
toarele limbi: proto-bulgară, turco-otomană, găgăuză și romînă. Dar nici acest
tablou nu-i complect, căci după opt exemple dl N. Batzaria scrie — plictisit „și
/C

multe altele", ignorînd poate tocmai unele exemple care ar fi edificatoare pentru
un eventual cercetător.
Oprindu-ne la aceste puține observații, constatăm că munca d lui N.
Batzaria era extrem de necesară, dar nu așa cum a procedat domnia sa. Credem
SI

tetuși că viitoarea traducere a părții a doua din lucrarea d-lui I. A. Manov, nu

ne va mai oferi prilejul unor astfel de observații. George-Mîhatl Dragoș
IA
U
BC
 RY
80 NOTE

RA
LI B
T Y
NOTE

SI
ER
Vechi mărturii despre Iași.
Sînt multe părerile care s'au emis în legătură cu numirea de Iași — a
fostei cetăți de scaun a Moldovei. IV
Una dintre cele mai curioase și mai impresionant de naive mărturii est?
aceea pe care ne-o aduce celebrul călător turc Evlia Celebi cu prileju’
expediției din 1859 t)
UN

Trecînd prin orașele Tecuci, prin kasabaua Pirladi [Bîrlad], Vaslui și ce

muna Scînteea el intră „în Iași cu întreaga oștire I a islamului, în a patruzeci șt
una zi, are cinstea de a da față cu ocrotitorii săi Ghazzazzade Agha și Fazii'
pașalî Kemankeș Ahmed Pașa și încă cu cîteva sute de prieteni intimi".
L

Imediat după această expunere călătorul nostru exclamă: „mărire lui

Dumnezeu, fiindcă eu am intrat în acest oraș cu zece servitori sclavi, patra
RA

sclave virgine, șaptesprezece capete de cai și cu o grămadă de bani și lucruri

jăcmănite, am putut să-i ofer lui Ahmed Agha plocoane, și primind și eu daruri
dela el, dela Bei, și dela toți, m’am sălășluit în conacul mieu”.
Poposit în capitala țării el o socoatc vrednică de a fi cercetată și apos
NT

descrisă, căci scrie : „Hotărîndu-mă să descriu orașul Iași, l-am cercetat bine pe
din lăuntru și pe din afară" (op. cit. p. 36).
Dar iată și „Descrierea orașului monahului Iașica“ precum și „Povestea,
CE

întemeerii acestui oraș“ (op. cit, p. 38).

— „După înștiințările istoricilor eleni, mai înainte vreme trăia pe mele
*
gurile acestea un monah, un sfînt ai necredincioșilor. [Prin necredincioși — E.C ,
ca și toți turcii, numește pe moldovenii creștini care nu erau osmanlîi ca el).
„Vechimea lui urca pînă ia Isos. El era unul care ședea și vorbea des cu
I/

ucenicii, iar cu șase secole în urma lui lsos, apucă încă în deplină putere și pe
prea-cuviosul susținător al profeției [= pe Mohammed]. Numele acestui călugăr
S

era lașica.
Ajungînd el moșneag neputincios, necredincioșii de pretutindeni îi trime -
IA

teau priuoase și daruri, astfel încît el își sfrînse o avere care trecea de o mie de
ori peste un milion (sic).
CU

*) Dr. Andrei Antalffy, Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova

n anul 1659, Bul. comisiei ist. a Rom. XIl, Buc. 1932.
 RY
NOTE 81

RA
Intr'o zi. murind acest patriarh, care nu era ierarh, fu îngropat pe locul
unde locuise. Cu bănet cît ai lui Carun, fu zidită de-asupra lui o cogeamite mănăs­
tire, care după numele lui. fu numită mănăstirea Iașica.

LI B
Trecînd zile, pe locul ace'a a luat ființă un oraș din cale afară de mare, ca­
re fu numit tot după numele acestui papă. Mai tîrziu, printr’o rostire strimbă a a-
cestui cuvint, orașul se făcu cunoscut supt numele de Iași".
Din cele de pînă aici reținem faptul că Evlia Celebi pare a reproduce u-
nele mărturii pe care le v'a fi aflat la niște istorici „eleni**. Totuși el nu pome­

Y
nește numele acestora. Apoi îl pune pe monahul .necredincioșilor** Iașica să tră-
ească intr'o vreme îndepărtată — găsindu-1 contimporan cu însăși profetul Mo»

T
hammed. In acest fel originea întemeerii capitalei moldave se pierde într'o le­
gendă cu puternic colorit religios în care creștinismul și islamismul se împletesc

SI
oarecum.
Fără a ne gîndi la partea de element fantastic și de mistica orientală pe

ER
care o pune Evlia Celebi — mai constatăm că orașul acesta și-a luat numele de
la o mînăstire care era extrem de bogată. Și lucru) acesta este interesant căci
arată motivul deselor .expediții" pe care le făceau, în trecut, turcii contra a-
cestei țări — supt motivul de a „pedepsi pe necredincioși".
IV
Dar călătorul nostru încearcă și unele explicații filologice. Astfel el ex­
plică modificarea numelui de „Iașica" în lași, printr'o rostire strimbă a acestui
UN

cuvînt".
Tot în acest paragraf Evlia Celebi se simte obligat să explice de ce se zice
Curtea Iașilor.
„Mai în urmă, un craiu, numit Curtea (d. Dr. A. Antalffy arată în notă
că autorul a trecut în text acest cuvînt cu majusculă Kurtia pentru curte, consi-
L

derînd că-i vre-o persoană], unul dintre fiii Craiului Salsal, împodobind acest o-
raș și făcîndu-1 înfloritor, și-a ridicat un seraiu imens. Acestui serai, care fu nu­
RA

mit după numele craiului și care servește de seraiu Beilor (de astăzi), i se zice
Curtea".
Este un seraiu vrednic de pildă, așa-, încît trebuie să-l vezi. In anul 805
NT

[= A. D. 1402] Îldîrim Beiazit Chan sosi ca un fulger, trecu pe toți necredin­

cioșii prin dinții săbiei, cuceri orașul, pe necredincioșii care scăpaseră de sabie îi
puse la haraciu, apoi trecu pe malul de dincolo (al mării), la Sînab Sinape,—
căruia turcii de astăzi îi zic .Siniip*'.
CE

Cu alt prilej vom arăta și alte lucruri pline de naivitate dar spuse fntr'o
formă ades aleasă. Vom zăbovi mai ales asupra descrierii unei mînăstiri din Iași,
Ctitorie a lui Vasile Lupu. George-Mihail Drago*
Radio Romînia și Radio București
I/

Sînt multe dorințele pe care le avem de împărtășit misteriosului corn de

aur care ne umple ceasurile singurătății noastre prin minunatele-i unde. Curajul
S

acesta ne-a venit poate și din cauză că „poștașul" e concentrat „undeva pe zonă".
Dela începutul intrării în răsboiu a Italiei — urechile mele au îndurat su­
IA

pliciul unor comunicate falsificate de postul nostru de Radio — căci italienii n’au
zis niciodată „Agența Steffani ne transmite următorul comunicat, de undeva din
Italia". ,De undeva din Italia a fost, și este, un apendice pretențios și iritant
U

căci italienii anunță extrem de simplu:

.Cartierul general al armatelor italiene publică următorul comunicat ofi-
BC

6
 RY
82 NOTE

RA
cial" — sau „Comunicatul oficial Nr. X... al marelui cartier general italian a-
nunță...“ etc. Deci, să înceteze odată aceste „codițe" care nu-și au nici o rațiune.
Și pentrucă vorbim de prietenii noștri italieni — nu știu de ce onoratul
soeacker nu rostește fașism. Este oare atît de greu? Doar nu-i vreun cuvint en­

LI B
glezesc — așa cum e proverbialul cauciuc ce se citește gumilastic. Aud ?
G, - M. D.

Caricatura
Nu este titlul unei reviste care va apărea, ci reprezintă doar, cea mai di­

Y
ficilă ramură a artei.
Caricatura a fost greșit înțeleasă cînd s’a redus sensul ei la simpla defor­

T
mare a unor laturi omenești. Caricatura nu se referă doar la figuri de persoane

SI
bine cunoscute care sunt prinse în cărbune și pastel.
Cărbunele și pastelul au fost îndeajuns speculate. E momentul ca să se
termine cu acest sistem. Posibilitățile artistice sunt foarte reduse.

ER
Să preferăm linia de tuș, simplu trasată și care întrunește și mișcarea și
ironia în acetași timp. Humorul în caricatură e foarte dificil. Nu e suficient să-i
afișezi D-lui X o doamnă în brațe, dacă îl știi amator al sexului slab, ca să scoți
humorul. Ceeace reese este eftin — e ceva de bîlci și n'are nimic comun cu
caricatura propriu zisă.
IV
O altă problemă e a culorii. Culoarea a fost dată ca să exprime stări și
UN
să transpire emoția estetică într'o formă mai precisă, dîndu-i viață. Dece să ne
jucăm cu culoarea ?
Caricatura trebuie să fie o rezultantă a unui complex de atitudini deci de
linii. Culoarea în caricatură este un auxiliar și trebue întrebuințată cu judecată.
Ca și în pictură, nu e suficient un contrast de culoare dacă el nu-ți asigură o
L

armonie în ansamblu.
RA

Nimeni nu tăgăduește talentul expozanților ieșeni dar dacă ar încerca ce­

va nou poate ar avea surprize mari.
S'ar vedea că posibilitățile de linie și de finețe se află însutite și linia de tuș.
Caricatura își cere reabilitarea ei. Spiritul de tarabă care dăinuia, trebue
NT

să dispară.
Dece ceeace facem noi azi numim „caricatură", atît de copios și plin de
pretenții, cînd un Daumier, un Monnier, un Picasso, Goya și alții numeau cu a-
celași cuvînt însă nu cu același pretenții încercările lor de a fixa o frîntură de
CE

viață și de mișcare într'o linie ? Râul Negru

„Estudos Romenos“
Așa se numește o mult prea interesantă carte pe care a publicat-o por­
I/

tughezul Jose Licinio Rendeiro din Madera.

Cartea are meritul de a expune începuturile artei la romîni, începînd cu
S

meșterii iconari și zugravi de biserici — și continuînd cu precursorii modernis­

mului — dintre care amintește de Leca, Pop și Tătărăscu, apoi cu modernii :
IA

Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Andreescu, Luchiian, etc. Totuși expunerea

se oprește în plină actualitate, căci autorul se ocupă de contemporanii, Petrașcu,
Palladi, St. Popescu, Steriadi, Iser. Șirato, etc. Iar dintre sculptori de Paciurea,
CU

Brincuși, Han, etc.

Volumul d-lui Rendeiro este bine alcătuit — și el cîștigă pe lector prin
 RY
NOTE 83

RA
excelentele fotografii pe Care le are precum șF prin citarea părerilor unor auto­
rități in materie.
Gindul pe care l-a avut autorul este explicat cit se poate de simplu — în
prefață: „Romînii ca și Portughezii sunt popoare de aceiași origine, coborind din

LI B
Romani. Limba lor e dulce și melodioasă. Suntem două popoare surori separate
însă prin distanță și prin reciproca necunoaștere'1. Iată cum s'a născut dorința de
a scrie o serie de cărți, în care autorul își propune să vorbească Portughezilor
despre țara Romînilor, despre tradițiile, istorie, poporul și manifestările ei artis­

Y
tice și literare.
Luminos gind a avut Jose Licinio Rendeiro. Așteptăm însă și o antologie

T
a literaturii și artelor portugheze — în romînește — pe care, de n'o va alcătui
un romin să ne-o dea acelaș harnic și inimos publicist portughez. G. - M. D.

SI
Epigonii

ER
Răsfoiam acum cîtva timp cîteva reviste pe carele găsisem la unantiquer.
Intorcindu-le coperta am descoperit un nume care mi-a provocat o profundă emoție.
„D-lui Al. Philippide. Str. Kogălniceanu 2$ași“. Cele două reviste care
purtau această adresă și care stau acum pe biuroul meu sînt: „Romînismul" (an.
IV
I. Nr. 3. Buc, 1913). Cu subtitlul: „revistă pentru politică națională". Ea avea de re­
dactori pe Virgil Arion, Vasile Pîrvan și G. Bogdan-Duică.
„Miron Costin", (an. II. Nr. 7. Iulie. 1914, Bîrlad) și are ca subtitlu: „Re­
UN

vistă de cercetări și mărturii istorice".

Dar alături de aceste două reviste se mai află o publicație a Academiei
Romine. Sînt „Sufixele macedo și megleno-romîne de origine neogreacă" de Dr. G.
Pascu (Buc. 1913), comunicare ținută la Academia Romînă în ședința dela 21
L

Decemvrie 1912.
Pe prima pagină a broșurei se află această respectuoasă închinare :
RA

„D-lui ProL A. Philippide în semn de deosebit respect.

Iași, 14—11—1913. G. Pascu
Munca și strădania tatălui precum și închinarea respectuoasă a elevului
devenit apoi coleg, aveau să mucezească într'o meschină anticărie jidovească dacă
NT

norocul nu m'ar fi ajutat să îndrept această faptă de epigon. Marea parte a bi­
bliotecii neobositului filolog ieșan, care n'a apucat să fie dăruită Facultății de
Litere — este desfăcută ca hîrtie de împachetat tuturor buchiriștilor.
CE

Chiar zilele acestea îmi spunea cineva că a reușit să-și procure cele două
volume ale fundamentalei opere a filologiei noastre „Originea Romînilor" cu ri­
dicolul preț de 200 lei — cînd ele costă 2000 lei. George-Mihail Drago?
I/

.1
S
IA
U
BC
 RY
84 CĂRȚI

RA
LI B
T Y
CĂRȚI

SI
Traian Brăî’eanu: Statul și comunitatea morală. Ed. Il-a București 194CP

ER
„Statal și comunitatea morală" vioe, după însăși cele scrise în prefață de
autor, să întregească și să lămurească concepția asupra statului și societății, ex­
pusă în volumele anterioare, IV
.„In acest tratat, scrie dl. Traian Brăileanu, mă străduiesc a pătrunde pină
la pătura din care țîșnesc izvoarele vieților individuale, care împreunindu-s® for­
mează, după cum îngăduie locul și împrejurările, lîuri și fluvii, scurgîndu-se toate
UN

în marea vecinie agitată a omenirii".

In capitolul prim al lucrării „Problema „formei sociale", dl. Traian Brăsfeanu
arată strînsa legătură care există între întreg și părțile care îl compun, apliond
aceasta în sociologie. După ce arată și caracterul social al familiei, apare lămurit
L

sensul acesteia : „Astfel, în domeniul sociologiei, cuvîntul familie doblndește o

RA

semnificație cu totul alta decît în biologie. Ea este unitatea unde se plămădește

prefacerea instinctelor în sentimente, unde atașamentul inconștient devine sim­
patia gingașă și respectuasă pentru persoana celuilalt. Familia, în acest lațele*
devine comunitatea morala avlnd puterea de a se întinde, dela cea mai mică
NT

unitate, reprezentată prin perechea biologică, pină la omenirea întreagă* (pg. 15).
Cercetînd sentimentul moral, autorul ajunge la convingerea că „toți oa­
menii au conștiința legii morale* (pg. 22). După cum o arată singur, dl.Tr. Brăi­
leanu este prin aceasta un apărător al tezei kantiene.
CE

Studiind amplu problema libertății umane, autorul ajunge la următoarea

concluzie :
„Intre individ, subiectul izolat care trebuie să lupte neîncetat pentru li­
bertatea sa și a cărui libertate este amenințată in fiece clipă de către subiecte
I/

mai puternice, deci mai libere, se interpune, în specia umană, societatea ca an

mediu favorabil celei mai largi dezvoltări a libertății individuale, ia caz că o ®-
S

ducație rațională creiază condițiile unei cooperări între indivizi, făcîndu-i să

trăiască în aceiași lume* (pg. 57). Acest volum „Statul și autoritatea morală*,
IA

servește de introducere pentru alt volum „ Teoria comunttății omenești*, despre

care vom vorbi cu altă ocazie. Mir. Se.

Lucia Borș, Maria Cantemir, 395 păgini, Ed. „Naționala—Ciornei*. Buc. 1939.
CU

Am citit cu îndreptățită curiozitate viața romanțată a Măriei Canfemir

 RY
CĂRȚI 85

RA
pe&trucă este prima moldoveancă ce a impresionat pe contemporanii ei și pe
istorici prin aleasa ei cultură.
Volumul se citește cu cel mai mare interes.

LI B
N'am căutat în el veridicul. Cunoșteam în parte studiile în legătură cu
Dimitrie Cantemir și familia lui, iară cartea d-nei Borș mi-a complectat aceste
informații.
Autoarea e foarte bine documentată, atît în ce privește viața Cantemireș-
tilor cit ți ii ce privește înfățișarea societății rusești cu binecunoscutele-i mora­

Y
vuri și intrigării spefice, într’o măsură, oricărei case domnitoare.

T
Viața lui Dimitrie Cantemir, după infrlngerea dela Stănilești și pribegirea
lui în Rusia, este de obiceiu obscură și asta pentrucă lipsesc cercetări speciale

SI
care să arăte viața Domnitorului pribeag și a curții lui pe lingă curtea imperia­
lului său aliat. Din această cauză cartea d-nei Borș intereseză tocmai prin aceste
informații. Volumul acesta poate fi caracterizat prin măiestrita împletire a trei

ER
povestiri.lzbuciumata și nefericita viață a Măriei, care-și împarte dragostea între tată,
distins academician berlinez și fratele mai mic, Antioh, fin și talentat diplomat
al imperiului rusesc.
IV
Asistăm la decăderea lentă a familiei Cantemir, la irosirea tuturor idea­
lurilor făurite de vijeliosul domnitor și de către înțeleaptă sa fiică Mărin. Dar
mai simțim și amărăciunea ei de Domniță care acceptă cu durere multe situații
UN

delicate și echivoce pentru a-și ajuta mai întâi tatăl și apoi pe talentatul său
frate. Viața ei se stinge pe încetul, cu o filozofie proprie a renunțării într'o so-
ciatate rusească, furtunoasă, plină de intrigi meschine și de ambiții deșarte. In
mijlocul acesteia și totuși izolată într'o lume numai a ei, Maria, trăește o viață
pe care i-o cunoaște doar Antioh, iubitorul frate care-i trimite de pretutindeni
L

cele mai bune cărți ale timpului.

RA

Meritul d-nei Lucia Borș este incontestabil în ce privește grija și talentul

cu care a reușit să armonizeze o astfel de varietate de material — adunat cu
multă răbdare și minuțiozitate.
Dar autoarea mai stăpînește și un remarcabil talent de povestitoare cu care
NT

noi ne-am familiarizat cu prilejul volumului „Doamna Elena Cuza". Domnia-sa

știe să nu se depărteze prea mult de narațiunea istorică.
Momentele acțiunii nu se săvirșesc; în ma re parte sînt povestite — po­
CE

vestite colorat și atrăgător, într'un stil plăcut, limpede și natural. Din loc în loc
înserează iragmente de scrisori și chiar pasagii din scrierile lui Dimitrie Can­
temir drept replici ale dialogului. Aceasta se recunoaște ușor imediat după în­
torsătură frazei specifică stilului cărturăresc.
Autoarea a intuit acest talent narativ și de aceia a dat — pe bună drep­
I/

tate — int:.etate elementului istoric, în vreme ce eroii se simt lipsiți de viața

care ar trebui să pulseze într'o astfel de operă, Astfel, ni se spune că Maria
S

Cantemir a fost o femee cultă și mult superioară celorlalte dela curtea imperială,
dar autoarea nu reușește să ne-o înfățișeze dinamic. Viața și faptele ei sînt um-
IA

rite. In acelaș fel este prezentat și Dimitrie Cantemir, lipsit de strălucirea spi­
rituala pe care i-o știm, șî de vijelia firii de moldovean a acestuia. Siugurul
personagiu care este prezentat mai real este vijeliosul și nestatornicul Petru
U

cel Mare.
Latura psihologică are deasemeni de suferit. Nemăsuratul sacrificiu al
BC

Măriei Cantemir nu se bucură de o mai mare atenție din partea autoarei. Lupta
 RY
86 CÂRȚI

RA
sufletească lipsește aproape cu totul în ce privește eroina volumului, in vreme
ce zbuciumul tatălui este povestit și nu lăsat să se străvadă din prezentarea
vieții lui permanent hărțuită de marile lui idealuri și de datoriile oarecum

LI B
burgheze ale familiei lui.
Cu însușirile arătate, de bună și informată povestitoare, autoarei ar fi
putut să ne dea un interesant studiu despre Maria Cantemir, studiu care ne lip­
sește și> care ar fi cîștigat prin realele calități de scriitoare pe care le stăpînește
d-na Lucia Borș. Ca viață romanțată, cartea d-sale, cu toate scăderile realizării

Y
artistice, constitue o plăcută lectură, interesantă și îndestul de instructivă chiar»
Yvonne Urzice a nu

T
SI
II

ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
CU
 REVISTE «7

R
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
UN

REVISTE
AL
TR

Convorbiri literare, an. LXXV1II, Nr- 7 — 12, Iulie — Decembrie 1940.

Basarabia
Bucovina
EN

Transilvania
Sînt numele pe care directorul revistei C. L,, d. 7. E. Toroujiu le a în­
semnat cu roșu pe coperta „volumului de colectivă suferință" așa precum sînt
scrise cu litere de foc în inimile noastre ale tuturor și într'aceia a țării.
/C

înfiorătoare evocare. Ea vine să le amintească acelora care trăesc In

afară de zbuciumul țării, că acest pămînt sfînt ne-a fost din nou cotropit.
Am răsfoit volumul cu inima strînsă de emoție căci am găsit în el același
neostoit zbucium sufletesc ce palpită năvalnic în poeziile lui Teodor Munteanu,
SI

D. Iov, George Vaevidca, George Fonea, 1. D. Pietrari, Augus/in Pop ș. a. precum

și jalea puternic reținută din studiile și articolele ptofesorilor 7. Găvănescul,
1. Petrovici. din întraripatele slove ale lui Liviu Rebreanu și ale celorlalți.
IA

Mi-am amintit da Basarabia copilăriei mele și am zăbovit îndelung asupra

studiului d-lui Constaniin D. Vasilcoiu „Ce trbue să știm despre Basarabia".
Slova cărturărească a lui Ion Neculce care ne vorbeșt; de sfatul pe care
CU

I au dat Miron Costin „Să nu dăm locul, că pămîntul acesta este pămînt plă­
mădit cu sîngele moților și strămoșilor noștri" trăește puternic în noi — ca o
 RY
83 REVISTE

RA
mustrare pentru nevrednicii de noi care n'am ascultat-o la vreme și va trăi
pînă cind se va purifica prin foc și credință blestemul ce ne apasă.
Am revăzut — sfintele cetă(i de apărare ale lui Ștefan, dela Soroca, Ti-

LI B
ghina, Cetatea Albă și Hotin.
Și ochii mi-au ars de lacrimile cu care pling un mormint scump mie, ră­
mas intre străini, pling anii copilăriei mele și pling durerea noastră, a tuturor.
Ca mine vor fi plingînd atîția fiecare colțișor de pămînt profanat de co­
tropitori. Și nu ne rămin decit ochii să plîngem și voința ca să ne-o întărim in

Y
a dobindi ce-a fost in veac al nostru. G. M. Drago»

T
Revista Fundațiilor Regale. An. VII, 1 Noembrie 1940 — Nr. 11.
Din pricina deteriorării Tipografiei de pe urma cutremurului „Revista Fun­

SI
dațiilor Regale" a apărut cu oarecare întirziere fată de trecutele numere.
Desigur, pretențioșii amatori de bună lectură au primit cu vie satisfacție

ER
vestirea reluării șirului apariției uneia din cele mai prețuite reviste din tară.
De data aceasta „Revista Fundațiilor Regale" prezintă un substanțial, va­
riat și plin de interes material. Printre numeroasele lucrări literare critice și
documentare aflăm „Mărturisirile" d-lui Liviu Rebreanu în care d-sa, măestrit
IV
și cu valoroase detalii, prezintă procesul creației.
Dl. Tudor Arghezi în „Flautul descîntat" exaltă frumoasele virtuți romî-
nești în contrast cu apucăturile burgheziei dela orașe.
UN

Tot in numărul de față D-ra Otilia Cazizu’r înfățișează cu remarcabilu-

talant descriptiv, expresiv și plastic, drama unei pasiuni fără margini.
Dl. Ludovic Dauș vine cu o traducere plină de rezonantă din Friederich
von Schiller „Cintecul clopotului". Cu vizibile mijloace epice dl. Ladmiss An-
L

dreescu arată semnificația aviației in „Note pentru zbor și zburători".

„Cum a plecat Filip Timotei" — adică despre felul cum poate muri un
RA

om, scrie d. Mircea Streinul,

Dl. Tudor Alexandru Stoianovici in valoroase comentarii critice arată ju­
dicios și documentat „Originea privilegiilor boerești". Dl. Nicolae Roșu contribue
NT

cu excelente observații în ce privesc predestinările virtuților cărturărești in ar­

ticolul „Heredități spirituale". Intr'un alt comentariu critic d. Anton Balotă se
ocupă spre mai marea d-sale onoare de caracterul țărănesc al poporului romîn
in majoritatea alcătuit din populație sătească. Dl. Pompiliu Constantinescu elo­
CE

giind in termen superlativ valoarea universală a creației eminesciene, preconi­

zează înființarea unei catedre de eminescologie, la care, ca intr'un altar, să se
slujească în numele culturii romine slăvindu-se memoria celui mai mare geniu
național.
I/

Despre N. Milescu și citeva cărți puțin cunoscute scrie d. I. G. Dimitriu.

Dl. AI. Dima se ocupă amănunțit de estetica teologică a d-lui Nichifor
S

Crainic, iar cît privește teritoriile cedate Ungariei, d. Victor Iancu dă ample lă­
muriri întemeiate pe date și edificatoare exemple.
IA

In complectare la Revisla Revistelor sint prezentate ultimile noutăți literare

și științifice prin rîvna d-lor Ionel Teodoreanu, I. Luca, Șerban Bascovici și
Gheorghe Racoveanu, Ir'Tt
CU

Comentarii străine despre țara noastră, dări de seamă asupra expozițiilor

d» pictură și cronica spectacolelor închee cu prestanță numărul pe Noembrie «I
„Fundațiilor Regale" care rămîne o mindrie a publicisticei romlnești. Mr. Gr.
 RY
REVISTE 8<t

RA
„Gindirea", an. XX, Nr. 10, Decembrie 1940.
In numărul de pe luna Decembrie dl. Nichifor Crainic își publică interesanta
conferința pe care a ținut-o la Universitățile din Viena, Breslau și Berlin, intitulată:

LI B
«Viața spirituală în Rominia de azi". Fără a mai insista asupra adevărurilor mi­
nunat și necesar expuse in Germania prietenă — socot necesar ca exemplul d-iui
să fie urmat și de către alții.
Numărul acestei reviste nu este închinat marilor noastre dureri așa etan,
sufletul îndoliat al «Convorbirilor literare* a făcut-o. In schimb dl. Victor Papilian

Y
publieă o nuvelă de un zguduitor dramatism. In nuvela «S'a împlinit legea" se
zbuciumă sufletul ardeleanului Castrișan, așa cum s'au frămîntat sufletele multor

T
fii ai provinciilor cotropite. Căsătorit c'o unguroaică : Katalin, el o simte cum se

SI
înstrăinează de el mereu. Batjocorirea surorii sale Zorița și profanarea mormîn-
tului copilului său rămas tn pămintul cotropit de către cei de-un sînge cu soția
lui — precum și șovinismul ei orb îl fac să-și rupă din suflet soția. Nuvela este

ER
înfiorător de reală, dar autorul știe să-i atenueze crud.tățile prin suflul mistic al
credinței in Dumnezeu. Transcriu cîteva rinduri din finalul nuvelei.
,A doua zi de dimineață, cind femeia se înapoie, găsi clavirul prefăcut la
catafalc. Printre flori mari de toamnă și frunziș de culoarea argintului și aramei,
IV
odihnea un mic sicriu. O luminare de ceară era lipită chiar pe capac și lingă
sicriu vegheau doi oameni: tatăl și tîlhatul" (p. 653).
UN

„Intr'adevăr, în clipa aceia el avea senzația că fiecare os fusese batjo­

cori!, dar că fiecare era învelit într’o teacă de steag de sufletul lui și că fiecare
era însemnaf cu o pecetie sfîntă, de sărutul lui Dumnezeu* (p. 654).
Felul în care tilharul Dumitraș se purifică aducind părinților, într'un sac,
oasele copilului lor din mormîntul pingărit, il apropie de pocăința pe care o caută
AL

eroii lui Dostoewski.

Un studiu interesant este acela al d-lui Emiliari Vasileseu : «Existență și
adevăr la Soren Kierhegaard".
TR

„Gindirea" intră in al XX-lea an de apariție cu rugăminți modeste către

prietenii ei și cu gînduri curate ca insă-și ortodoxia din care s’a născut. Fie ca
această revistă să contribue in veac la plămădiroa omului nou pe care-1 dorește
viața nouă a țării care pulsează in sufletu-i verde. G. M. Dragoș
EN

Cuget Moldovenesc, An. IX, Nr. 9-12, Sept. Dec. 1940.

Dl. Prof. Petru Stati a reușit să alcătuiaăcă un număr poate tot atit de
bogat și de adine grăitor ca și acela al „Convorbirilor Literare". Afirmația noa­
/C

stră nu teebue să surprindă căci cititorul celor două reviste este avertizat să
raspecte proporțiile.
Ne pare extrem de rău că nu putem insista prea mult și a discuta pe
larg toate frumusețile pe care inima, sufletul și mintea le află strîns unite în nu­
SI

mai 54 de pagini.
Vom aminti doar cîteva lucruri, citorilor revistei răminîndu-le să citească
IA

ia întregime.
„Cu fața la trecut" este o duioasă evocare a începuturilor revistei „Cuget
Moldovenesc" răsărită în tirgul Bălților de după 1918, din strădania Societății
Culturale „George EnesCu". Dar evocarea va prezenta și pămintul scump al Ba­
U

sarabiei pingărită din nou și-n rîndurile d-lui Sitnion Vornicu (pe care sîntem
BC

ispitiți să-l identificăm în insăși persoana d-lui Prof. P. Stati) suspină o durere
 RY
90 REVISTE

RA
surdă dar sălbatică. De aceea este cît se poate de nimerită reproducerea z trei
strofe din poezia Iui xMateevici. Să-i cităm o singură strofă și-i vom simți cruda
ei actualitate.

LI B
„Limba noastră-i limbă sfintă
Limba vechtlor cazanii,
Care-o pling și care-o cîntă
Pe la vatra lor țăranii"..

Y
D-l Prof. 1. M. Marinescu publică un savuros articol .Sentimentul națio­
nal în poezia latină", care este însăși Conferința de deschiderea Cursurilor Uni­

T
versității Mihăilene în anul academic 1940/41, rostită în Aula Universități-:.
Articolul d-lui Grigore V. Coban prezintă un nou aspect al problemei

SI
Dostoewski — și acesta este „Dostoewski și problema iudaică". Cu acest pri­
lej facem o constatare care ne este impusă : Actualitatea marelui romancier rus

ER
Și varietatea de probleme care izvorăsc din cercetarea vieții și operei lui țcf. și
recenzia „Universul literar").
Alese considerații estetice afiăm într'un succint articol al d-luî Petru Stati-'
„Pentru amicul meu, Poetul".
IV
Schița d-lui Eugen Nicolau — deși puțin în felul nuvelelor lui Emii Gir-
leanu, este plăcută.
UN
O nuvelă întinsă și plină de suflul cel nou crescută însă din vrajba ,1c tre
două generații" publică Tatiana Gălușcă. Din cuprinsul ei aflăm amănunte impre­
sionante din istoria legionarismului dincolo de Prut care, de s'ar fi împlinit gîu-
dul lui — al Căpitanului — poate că ar fi acum tot a noastră așa cum va fi în
mod sigur mîine.
L

Dar în acelaș timp gîndul îți fuge către „Cetatea cu flamurile albe" către
RA

care călătoresc „trei pelerini" ai întraripatei poezii a lui Aurel Ivănescu, Prezen­
tam poezia „Intrarea în legendă", prefață a noului volum pe care-1 pregătește
și care se va numi „Pelerinii Azurului".
NT

„ Trei pelerini au venit, Albe hlamide pe trup,

Tineri cu sufletul pur, Cerul senin in priviri,
Din depărtat răsărit Dintr'o legendă se rup
Călătorind spre azur... Vin spre legende ca miri...
CE

Fruntea le joacă ’n lumini Uife-i acum pe ’nălțimi

Părul le flutură ’n vini. Chipuri de minări ’mpărați
Uite-i cum trec în grădtni Fruntea ’n țarină, mulțimi!
I/

Nepăminteni pe pămint... Trimbiți de aur, sunați .'

...Trei pelerini au trecut.

S

Tineri, cu sufletul pur.

Păsări și flori i-au văzut
IA

Cum se urcau în azur..."

Temeinicile noastre drepturi pe care le-au scris vremurile trecute și fap­

CU

tele vitejești ale strămoșilor sînt amintite într’un documentat articol al d-Iu.i prof.
univ. Emil Diaconescu: „Basarabia în 1878“. Fără a insista și asupra acestei
 RY
REVISTE

dovezi pe care o aduce un istoric— reproducem finalul articolului: „România a

RA
pierdui atunci, victorioasă fiind in război, o parte din teritoriul ei, răpit de Rusia,
pe care o salvase in cursul luptelor din Balcani. Este un caz de ingratitudine cum
nu se mai cunoaște altul in decursul tstoriei,

LI B
„Basarabia era din nou crucificată, calvarul acestui pămînt al neamulu
nostru nu era și nu este nici azi sfîrșit. Lucrimile suferința curg din belșug in
provincia romineascâ de peste Prut. Dreptul celui mai tare se afirmă, in acest
caz, peste principiul etern și sfînt de libertate. Sora noastră cea mezină este
prinsă iarăși în lanțurile sclaviei. Dar nedreptățile istorice nu pot dăinui,, ca și

Y
cele omenești" (p. 26, col. 2).
In rest mai remarcăm o schiță „Casa farmecelor" de Gh. N. Cîrțu și tra­

T
ducerea d--ei Jeana Dăiescu din volumul lui Giovanni Pascoli „Pensieri e Dis-

SI
corsi", fragmentul: „Copilașul".
Interesante sînt studiile „Ateismul în poezia lui Al. A. Philippide" de
Corist. Nonea, „SeDzul Închinării lui Petru Aron dela Vaslui" de dl, prof. Aurel

ER
H. Golimas și Cronica sociologică a d-lui prof. Vălenii Buțureanu „Sociologie
și Biologie".
Frumoase poezii, dintre care cea mai mare parte sonete, cu puternic iz
cronicăresc, publică d-nii Gh. A. Cuza și Alecsandru Pogonaf.
IV
Cronica externă scrisă de dl. I. Fr. Botez, precum și recenziile d-lor Gh.
Alexandrescu, N. D. Loghin, ș. a. interesante.
UN

Fiindcă deja am depășit limitele propuse și impuse pentru recenzarea

acestei minunat de bune reviste oarecum „în refugiu", ne oprim deocamdată la
aceste observații, urmind să revenim asupra altor lucruri pe care le vom pre­
zenta pe curînd.
Pină atunci urăm suratei noastre să înceapă al zecelea an sub semnul
L

unor zile mai bune pentru țara noastră, pentru a ne Împlini din nou visul unirii
RA

noastre sfinte. G. M. Drago?

Vremea, An XII, Nr. 584, Duminică 5 Ianuarie 1941. (Almanah 1941).

NT

Conform unei bune tradiții excelenta revistă bucureșteană apare și la în

ceput de An Nor — intr'un format excepțional.
De data aceasta .inovația" constă in aceea că a adaptat formula de „al-
manach". In felul acesta mult prea zbuciumatul an 1940 — încheiat cu numărul
CE

precedent — număr închinat „Destinului Romîniei" — este prezentat intr'un suc­

cint calendar al faptelor ce s au petrecut în afară și’n lăuntrul granițelor noastre
sfîrtecate.
In afară de acestea, nouile ideal.ri naționaliste care sint chemate să sta-
I/

ornicească edificiul Europei în ruină astăzi, sînt puse alături de cele două țări
care au acceptat războiul: Anglia și Franța.
S

Cuvine se a pomeni de adînc omenescul cuvint, încrestat de directorul

revistei, dl. Vladimir Donescu, „La început de an nou".
IA

Revista închină un gind pios lui Neculai Totu, acela care a scris atitea
pagini neuitate în această revistă, și-i republică nuvela „In ajunul Crăciunului".
Vremea almanah-1941 are avantajul de a sintetiza pentru generațiile vi­
U

itoare frămîntările unui an ziditor de eră nouă iară pentru noi, acei care le-am
BC
 RY
92 REVISTE

RA
trăit intens — mai ales in dureroasa cotropire și sfîșiere a granițelor — amintirea
neștearsă a unor nedreptăți pe care le vrem îndreptate—și vom trăi acele zile.
G. M. D.

LI B
Cetatea Moldovei, An. 2, Nr. 1, 5 Ian. 1941.
Revista d-lui prof. univ. Giorge Pascu continuă să atace fățiș o serie din­
tre cele mai de actualitate probleme. Cu deosebire important ni s'a părut „Pro­
gramul pentru Iași" pe care-1 publică revista in pragul noului an 1941. Deoarece
spațiul nu ne îngădue reproducere integrală a lui ținem să arătăm că el îmbră­

Y
țișează probleme de urbanistică (Nr. 1), nevoile presante in care se zbate de

T
ani de zile Universitatea Mihăileană (punctele 2, 3, 4, 5, 8, 13) și studențimea
acestei oropsite capitale culturale a tării,

SI
Dar dl. prof. G. Pascu solicită o serie de realizări „pentruca lașul și Mol­
dova să înceteze a trăi în ruină și rușine".
Sub Nr. 10, d-sa cere grabnica deschidere a Fundației Ferdinand, care

ER
ar fi putut să fie dată folosinții încă din 1932. Altfel sumele considerabile înghi­
țite de construirea și amenajarea ei, precum și de întreținerea ei nu-și justifică
mfenirea pe care i-au dat-o ctitorii ei. IV G. M. D.

Universul Literar, anul L Nr. 2, Sîmbătă 4 Ianuarie 1941.

Și acest număr, ca mai toate dealtfel, interesează pe cititor prin nume­
UN

roasele articole care îmbrățișează variate probleme de critică și de estetică lite­

rară. Două dintre acestea sînt: „Intîmpinarea poeziei" de Mihai Niculescu și
„Despre înoirea anului și alte înoiri" de Ion Frunzetti.
Surprinzător și interesant este articolul d-lui C. Fântâneru „Convertirea
AL

cuvintelor vechi" căci ni-1 prezintă pe criticul revistei îndrăgostit de filologia

(plăcut pleonasm) pe care o va fi învățat dela regretatul profesor Ovid Densușeanu.
Frumoasă — poezia d-lui Iulian Vesper: „Arhanghel".
Impresionant este articolul „Dostoevski și Biblia" semnat de Vladimir
TR

Dogaru. Faptele pe care le alege autorul articolului din viața lui Dostoevski sînt
simbolice și ele sint condensate excelent în caracterizarea pe care i-o face ro­
mancierul nenorocit și totuși fericit in adorația-i teistă: „Vroia să vadă iadul,
EN

pentru a-și da seama de rai". Acest articol întregește într'o măsură cele scrise
de către Pr. Ștefan D. Dobra în capitolele 1 și 7 ale operei sale „Dostoevski
și tineretul".
Dl. Daniel Popescu consacră un excelent articol pictorului ardelean Octa-
/C

vian Smighelschi, a cărui pictură din Catedrala Sibiului am avut fericirea s'o cer­
cetez cu cucernicie in vara anului 1938.
Mereu proteic Directorul „micei mari publicități" — George Voinescu,
Revista mereu bună, totuși, o întrebare: De ce i se zice ultimei pagini
SI

„Vitrina Europei" și nu a „Mapamondului" 7 G. M. D.

Falanga, an. V. Nr. 29. Luni 6 Ianuarie 2041.

IA

In acest număr remarcăm articolul „Quo Vadi&2“ al d-lui Hcria Filip, in

care d-sa caracterizează sfîrșitul anului 1940 și realizările noului regim.
CU

1) Pr. Șt. D. Dobra. Dostoevski și Tineretul, Tip. „Fintîna Darurilor".

 REVISTE 93

R
/
Un articol pe care s'ar cuveni să-l reproducem în întregime și pe care

RA
ar trebui să-l învățăm ca pe un crez este acela semnat de Petre Paulescu,
„Aromind".
Cu deosebire captivantă este pagina humorului : „Momente din istoria

LI B
Angliei" după „II travaso". G. M. D.

T Y
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
CU
 RY
94 CRONICA'DRAMATICA '

RA
LI B
T Y
CRONICA DRAMATICĂ

SI
ER
HOȚII—(Die Răuber)
Tragedie în 5 acte (12 tablouri) de Friederich Schilier
IV
Ceiace dă unei opere artistice o valoare ce va învinge veacurile,
UN

este tratarea unor teme universale-umane, care dă posibilitatea adaptă­

rii — în linii mari — a creației, la fiecare epocă a istoriei. Operele cla­
sice, înfrîng timpul datorită tocmai acestui fapt; această universalizare
este datorită depersonalizării, — dar tocmai aceasta îngreuiază trăirea
ei, fără o pregătire specială, fără un oarecare rafinament spiritual.
L

Schilier, artistul-filosof, adept al curentului eroic german „Sturm

RA

und Drang**, fire tumultoasă, este totuși clasic prin structura tragediilor
sale.
„Hoții'*, operă a tinereții, este fzvorîtă din veșnica temă a fraților
NT

dușmani, poveste ce începe cu Cain și Abel. Este vorba de ceiace Este­

tic a numește „motive tipice1*. Dealtfel, antagonismul între două forțe,
lupta care se dă între două tendințe opuse, este filonul întregei umani­
tăți. Din ciocnirea cremene! cu amnarul sare scînteia. Cum spunea He-
CE

gel, în ale sale ,,Werke“ : „ceiace, în general, mină lumea înainte e con­
tradicția". Lupta între bine și rău, — ilustrată atât de bine în operele
lui Tolstoi, Ibsen, în FAUST a lui Goethe sau în poeziile lui Eminescu,
— lupta între destin și voința umană. — tragediile antice,— lupta între
frați, sunt atîtea și atîtea motive ale artei.
I/

Lupta care se dă între Cari și Frantz Moor. iată care este punctul
în jurul căruia se țese întreaga operă a lui Schilier. Trebuie de remar­
S

cat la Schilier, înclinarea spre un IDEAL AL PERSONALITĂȚII, spre

IA

ceiace numaște „eine schone Seele". (Un suf et frumos).

Cari nu este un ,,hoț“ în înțelesul josnic al cuvîntului ; el este, din
contra, o personalitate puternică și de aceia un răzvrătit în contra unor
CU

norme sociale sufocante, o fire prometeică, un om care cu o mi­

nă de „flăcăi" ar fi cucerit lumea, un CĂPITAN care lupta pen-
 MIRCEĂ SCRIPCĂ

R
95

RA
tru un ideal și care este urmat intru teiul de „hoții1* lui. El știe să pe­
depsească, dar și să răsplătească asemenea cavalerilor medievali, el a-
pără pe cei slabi și pedepsește pe cei nevrednici,
Ideia care străbate această primă tragedie este ideia libertății, ti­

LI B
na din problemele care l-au preocupat cel mai mult pe artistul filosof.
Se desprinde din această piesă o intrasigență morală, cum numai Schil-
ler a putut-o reflecta; „Hoții" sunt coloane de marmoră, ce se înalță se­
vere, blocuri de granit ce rezistă oricăror lovituri. Personalitatea era i-
dealul secolului. Și de aceia Schiller, moralistul de fier a exemplificat-o

Y
Schiller a cultivat mediul german, creind opere reprezentative ale

T
ras s ci. „Poetul modern — se întreabă într'un loc Schiller —„n’are oare
dreptul să se instaleze și să desăvirșească într’un domeniâ propriu mai

SI
bine d.ecît să se lase depășit de vechii Greci într’unul străin, care prin
lumea, limba și cultura lui i se opune deapururi ?“.

ER
Alături de Goethe — de care-1 despart și-l apropie atitea lucruri,
—■ Schiller reprezintă punctul culminant al fazei clasice a literaturii
IV
Pentru reprezentare pe scena Naționalului ieșan, textul a fost re­
vizuit și scurtat în unele locuri; inevitabilele tirade ale epoceilui Schil­
UN

ler au fost scurtate și uneori înlăturate. Ceiace e umflat și gol cade;

semnificativul se păstrează.
• Căci tragedia lui Schiller trebuia oarecum adaptată, purificată de
ceiace era convențional și declamator: realitatea simplă dar UMANĂ,
AL

are darul de a impresiona mai puternic.

Un rol deosebit de greu a avut de susținut dl. Ștefan Ciobotărașu
in rolul fraților Moor, rol de care s’a achitat cu conștiinciozitate-i carac­
teristică. D-l Gică Popovici și d ra Angela Bârsan au muncit mult pen­
TR

tru reușita spectacolului. S’au remarcat Nelu Loghin, D. Hagiag, Șt,

Dăncinescu.
Direcția de scenă a avut în dl. N. Massim un desăvîrșit realizator;
EN

regia D-lui I. R, Matache peste așteptări. Decoruri de un rar estetism,

I---------- -..I
/C
SI
IA
CU
 RY
RA
LI B
T Y
SI
GREȘELI DE TIPAR

ER
Numele șj opera de care ne ocupăm în „Cronica literară" trebuesc citite
IV
astfel: avanaCS H. MaHCEK, nOTtKAOTO H4 rara^'SHTiî H T-kXHHTt
wmh m HpasH, (ks p,ut «tacTn).
— La „Note" se va rectifica anul expediției turcești în Moldova—1859—
UN

cum a fost tipărit din eroare, cu 1659, așa cum se vede și în nota pagînei.
L
RA
NT
CE
S I/
IA
CU
 No. 4 20 Aprilie 1941

R
RA
LI B
Y
REVISTĂ LUNARĂ

T
SI
SUB CONDUCEREA D-LOR :

C. NIC. BRATU Și N. ST. BELDIE

ER
IV
SUMARUL:
UN

..................... Sărbătoarea învierii

GALA GALACTION • • • • • Drumul lui Creangă
CORNELII! DABIJA................. Terține pentru LeanaMoldovanațiwsiiri/
M. GR. CONSTANTINESCU • • Caleidoscop (momente)
G. D. LOGHIN..........................Haralamb G. Lecca (schiță monografică)
AL

A. 6. DELAFÎNTÎNELE ■ • • • Veșnicie (versuri)

N. ST. BELDIE.......................... Ion Bobocea din Bona Maramureșului
(schiță)
C. N. BRATU......................... Povestea mea (versuri)
TR

VASILE LĂTĂIANU................. Din spusele bunicăi (amintire)

DINU ADRIAN......................... Chemare (versuri)
YVONNE URZiCEANU • • • • Vieți romanțate și romane trăite
EN

HULLAND-HORAȚIU • • • Patriarhală (versuri)

LiUBATABAN......................... Frumoasa Vanda (traci, din limba rusă)
C N. BRATU......................... Epigrame
FLORICĂ CETERAȘUL • • • • Dece ne trebuie Orchestră și Operă la lași
/C

Or. I. FR. BOTEZ................. Bibliotecile romînești

RÎNDURI DE PE FILELE VIEȚII: Patru ani dela moartea lui G. Topîr-
ceanu; Poetul Arthur Enășeseu (C. N. Bratu).
SI

VITRINA CĂRȚILOR. A. C. Cuza: Îndrumări de politică externă. (Dinu

Adrian). Dr. loan I. Plăcințeanu: Electro-Magnetismul. (V. N.
Nadolschi).
IA

REViSTA REVISTELOR : Cuget Moldovenesc, Cetatea Moldovei. Păsto­

rul Tutovei, Pan, Curentul Literar, Universul Literar.
U

Pcșta Redacției. — Noutăți literare ieșene. — etc.

BC

î AȘI INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „ATHANASIE D GHEORGHHT* 1 44 I

 R
RA
LI B
DE LITERATURA - ARTĂ - ȘTIINȚĂ
înscrisă la Tribunalului Iași Secția 111.-a, sub Nr. 84
din 14 Martie, 1941
Aprobata de Cenzura Centrală cu Nr. 2Ț din lOi’III, 1941

T Y
SI
o
ER
IV
UN

Apare la douăzeci
L

ale fiecărei luni

RA
NT
CE
SI/
IA
U

Redactor: Dinu Adrian-Ciobotaru

BC
 R
A N U L I. - No. 4 20 APRILIE 1941

RA
CURIER IEȘAN

LI B
REVISTĂ LUNARĂ

T Y
SI
SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII

ER
DIN VIFORNIȚA ZILELOR ÎNSÎNGERATE PE
CARE OMENIREA LE TRĂEȘTE ASTĂZI ȘI PE
IV
CARE TIMPUL ÎN GOANA LUI NEBUNĂ MÎI­
NE LE VA ÎNVELI ÎN COLB DE CRONICI, SE
UN

RIDICĂ ASTĂZI, CUM S’A RIDICAT ȘI IERI,

CUM SE VA RIDICA ȘI MÎINE ȘI ÎNTOTDEA­
UNA, ACEIAȘ SFÎNTĂ SĂRBĂTOARE A „ÎN­
VIERII DOMNULUI**, A BIRUINȚEI ADEVĂRU­
L

LUI ASUPRA MINCIUNEI.

RA

NE ESTE DAT CA ANUL ACESTA, „SFÎNTA

ÎNVIERE**, S’O SERBĂM ÎN SUNET STRIDENT
DE OBUZ, ÎN ZĂNGĂNIT DE ARME LA HOTA­
NT

RE... O SERBĂM CU INIMA STRÎNSĂ, CU SU­

FLETUL TRIST DAR NERĂBDĂTOR ÎN AȘ­
TEPTAREA ZILEI DE MÎINE.
CE

CÎND SANTINELA ROMÎNĂ VA STRĂJUI HO­

TARELE FIREȘTI ALE ROMÎNIEI DE MÎINE,
ATUNCI SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII VA FI DE­
PLINĂ ȘI JERTFELE SFINTE NE-OR BINECU-
I/

VÎNTA.
„CURIER IEȘAN“
S
IA
CU
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Drumul lui Creangă

ER
Satul marelui povestitor stătea devale, înfrigurat și alb,
sub omătul ernei timpurii. Era pe la vecernie. Din școala sa­
IV
tului, copiii dădeau buzna în curte, micuți, gros îmbrăcați și
rotofei, dar repezi ca niște tărtăcuțe pe care le-ai arunca din
UN

casă afară. Biserica Sf. Nicolae, în care Creangă cînta odini­

oară îngerul a strigat, profila în ziua limpede de iarnă făp­
tura ei odinioară desigur distinsă, dar astăzi degenerată prin-
tr’o restaurare eftină și fără gust.
AL

Gândul la acele zile, trăite de copilul Creangă, aici în

biserica bătrînă, dădea ca un afluent în albia altor gânduri
TR

legate de acelaș sfînt locaș, dar în altă viață, cu alte împre­

jurări. Pe pieptul dealurilor mari care au văzut născînd și pe
Creangă și satul Humulești, stă și azi Cetatea Neamțului, tot
EN

atît de „acoperită cu fulgere și îngrădită cu pustiu" ca și a-

cum șaptezeci de ani. Ozana curge printre sat și cetate, du­
când devale, după vremuri, năboi de ape tulburi, rețele de
/C

argint sau sloiuri de ghiață. De data aceasta, era aproape în­

ghețată, biruind cu greu podișul alb întins deasupră-i.
Am trecut pe aici de atâtea ori, și în atît de multe dis­
poziții sufletești, încît drumul meu de azi — exact drumul lui
SI

Creangă — mi se pare o poveste familiară, auzită de zeci de

ori dela bunica, știută în toate amănuntele, și totuși nespus
IA

de dragă și de binevenită inimii. Am ascultat povestea aceasta

și vara și iarna, și pe soare și pe vînt și pe ploi care răstur­
nau pământul. Am ascultat-o cu suflet plin de nerăbdare și
U

de cîntec, cu suflet egal și visător, și cu sufletul Eclesiastu-

BC
 RY
Drumul lui Creangă "D

RA
lui. Am trecut pe aici în miezul zilei cași la miezul nopții,
în amurgul plin de umbre violete, cași în dimineața plină de

LI B
trandafiri și de glas de ciocîrlie. Am văzut codrii dimpreju-
rul Cetăței Neamțului și depe Boiștea, arămii și goi ca astăzi,
prăfuiți de colbul verde al lui April, cu totul închegați și
verzi ca în timpul verii și desfoindu-se, roșii-galbeni, în ce­

Y
țurile toamnei.
Am trecut prin Tg.-Neamțu, notînd — a cîta oară? —

T
plopii dela Spital, turnul și orologiul Catedralei, căzărmile

SI
depe deal și cimitirul dela răsăritul târgului. Aproape toată
lumea mi-e cunoscută aici. Nicăiri nu mă simt mai la mine

ER
acasă decît în acest orășel unde mă știu și moșnegii și copiii,
și Creștinii și Ovreii. M’am născut departe pe malurile Vezii.
Îmi va fi oare scris să dorm somnul cel lung pe malul Oza-
IV
nei, sau pe aici prin dealurile acestea ?
Trecem pe lîngă fosta fabrică a lui Alcaz. Cînd am vă­
zut-o întâia oară mi s’a părut că are înfățișarea unei mînăs-
UN

tiri. Și mi-a rămas în minte cu acest profil de mînăstire. Azi

au crescut în preajma» ei, sau în locul ei, construcții noui. Am
căutat adesea icoana de altă dată și n’am mai regăsit-o. Dar
AL

eu o văd mereu ca întîia oară ' Și am văzut-o tot așa și eri

— în capul meu— căci de altă înfățișare nu-mi aduc aminte.
Drumul e tare și lunecos ca sticla. Diligența merge cu greu­
TR

tate. Frigul se întețește și coastele dealurilor albe se fac, din

viorii, albastre sure.
In urma noastră, întîia linie de munți nemțeni se înti­
EN

părea, capricioasă în apusul trandafiriu. Deslușeam în linia

plină de zigzaguri și de semilune ca un verset arab, piepte­
nele lloraiței, proeminențele Ceahlăului, pleșuviile Ciungilor
/C

și defileul Agapiei. Dincolo și dincoace de linia aceasta, am

risipit atîtea gînduri, atîtea visuri, atîtea amintiri I că dacă
le-ași putea preface azi în piatră sau în lavă, aș nivela cu
ele această vecinie dragă perspectivă a munților nemțeni.
SI

Luceafărul de seară se arată un moment în rumeneala

asfințitului, deasupra munților adunați în acelaș profil înalt
IA

și Cenușiu. Ne apropiem de Grași și de Coverca. Lângă Ozana,

care ne însoțește nevăzută, e dealul Boiștea, cernit în mare
parte de pădurile desfrunzite, și alb pe ici pe colo, subt cre­
U

pul sfîșiat. De subt streașină pădurilor Agapiei, acest deal se

BC
 RY
4 Gala Galaction

RA
vede în deosebi frumos și pe albia Ozanei vederea ajunge până
dincolo de luncile Moldovei, în malurile roșii dimpotrivă.
Pădurea Coverca se rărește azi pe zi ce trece și va veni

LI B
o zi cînd va muri—continuînd, însă, să trăiască în amintirea
miilor de călători din timpul verii, care au primit aici sub
stejari și între românite, vestea codrilor mai depărtați.
La podul Moldovei e calea jumătate. Creangă nu spune,

Y
în legătură cu podul, nimic care să rămînă în cartea veselei

T
pomeniri. Acest gol l-a umplut amicul meu D. D. Patrașcanu-
în Timotheiu Mucenicul, prestigiosul nostru umorist face din

SI
podul dela Timișești un pod istoric, egal cu cel dela Austerlitz.
Trecem podul Moldovei, subt faldurii serii din ce în ce mai

ER
deși și cu tivituri, înspre apus, — din ce în ce mai înguste și
mai roșii pe cînd sub noi Moldova strecoară cîteva șiroae ne­
gre printr’un larg caldarim de ghiață. In față, palatul dela
IV
Cristești, numai cu două ferestre luminate și cățărat pe coasta
Iui înaltă, pare că crește nu din pămînt, ci din povești,
UN

Intrăm în satul Moțca și printre căsuțele zgrebulite și

jalnice, suim anevoe spre codrul Pașcanilor. Valea Moldovei
se încheagă într’un fumuriu deaba străvăzător, până sus, subt
scăpărarea stelelor și până colo în fund, unde se sting pe munți
AL

cele din urmă fosforescențe. Cobor jos din trăsura greu tîrîtă
Ia deal și privesc cerul de noapte. Constelații cunoscute și ne­
cunoscute ard deasupra pămîntului cărunt, cu focurile lor din
TR

nopțile geroase. Și în noaptea aceasta, în care omătul scîrțîe

sub talpă și stelele scapără de ger, mii de soldați de ai noș-
trii și de soldați străini se ațin cu pușca strînsă la piept, în
EN

păsurile munților, la vadul apelor și în șanțurile săpate astă-

vară.
Gîndul meu revine cătră Creangă. De aici, din vîrful
/C

dealului, mai aruncau, el și tovarășul Iui, cîte o căutătură

spre munții Neamțului. Dar într’un ceas ajungem la Pașcani
și de acolo pînă la Iași am pierdut urmele lui Creangă. EI și
SI

cu Zaharia fac drumul la Socola în căruța trasă de zmeii Iui

Moș Luca, bărbatul Olimbiadei. Azi, noi mergem dela Pașcani
la lași cu trenul venit din Occident! Și se zice că s’a apro­
IA

piat ziua cînd și dela Humulești la Pașcani vom călători tot

cu trenul! In ziua aceia, se vor prăvăli secoli între Creangă
U

și noi și o jale nesfîrșit de dulce va cădea ca un omăt, pe

BC
 R
Drumul lui Creangă 5

RA
amintirile, noastre. O lume întreagă de pitoresc și de tradiții
va muri în ziua inaugurării liniei ferate Pașcani—Tg.-Neamțu
și mii de cugete, devotate amintirilor, vor suspina. Dar ce e

LI B
de zis și de făcut 1 Lumea nu poate să stea pe loc, de hatârul
cîtorva îndrăgostiți de neschimbare și de trecut, și la carul
progresului nimeni nu mai înhamă telegarii lui Moș Luca 1

Y
Gala Galaction

T
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Terține pentru Leana Moldovana.

SI
ER
In țara unde-s crame și toii flăcăii-s baci
Acolo unde spicul se’ndoaie ca o mladă
Și toți flăcăii-s munte și toți flăcăii-s daci;
IV
Acolo unde cîntul e doină și-i baladă
UN

Și-i tors din aur versul și-i slova tot un vers;

Acolo unde rodul se pîrgue’n livadă

Și’n horbote de spumă — pe lingă maluri șters —

L

Cu bucle albe rîul zăvoaiele despică,

Pe șolduri legănată și legănată’n mers
RA

Frumoasă cum e holda cînd coaptă se ridică

Să’nchine osanale belșugului din veri,
NT

Ileana-i intre fete din ele cea mai mică

Și-i una pe la hore și-i una'ntre oieri.

CE

Ce are-anume ’ntr’însa nu-i poți ghici anume.

Să-i ceri ai vrea din toate și nu știi ce să-i ceri
I/

Cind parcă mai frumoasă acolo unde-i lume

Să’ncepi ai vrea cu ochii ce ard ca un cuptor,
S

Spunîndu-le că basmul ce-i seamănă la nume

IA

A răsărit din beznă, cu tot adincul lor.

Dar gura care crudă mai fragedă se ’nfaptă
Și nu-i decît văpae și de sărut îi dor,
U
BC
 ___________________ Terține pentru Leana Moldovana 7

R
RA
O vezi cum se aprinde și cum ascunsă’n șoaptă
Chemarea-i este rugă și ruga’n murmur lin
Ii pîlpîe pe buze ca o cireașă coaptă.

LI B
Pe colnic svăpăiată, cînd primăveri ațin
Potecile luminii cu fluturi blonzi de soare,
Cosițele ’n inele, pe umeri albi de in, ,

Y
Par ciucuri de lumină ce scapără amnare.

T
Sub iie 'mugurite și împlinite’n sin,

SI
Pe sfircuri care ’nțeapă cămeșa în strînsoare

ER
S’a aninat parfumul căpițelor de fin.

Corneiiu Dabija
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Caleidoscop

T
SI
ER
Cîntârejul

Vioara era singura lui bucurie. Argintul strunelor, spu­

IV
neau cîntece de iubire, povești de durere și de dor.
In fiecare seară se îndrepta cu pași rari spre „Viața
UN

Pierdută**, purtînd cu el comori nebănuite, ce le avea ascun­

se în suflet. Acolo, în sala aceea mare, în care mai de mult
au cîntat atîția mari artiști, acolo visa el, să cînte și să
fie ascultat de lume.
L

Strîngînd sub braț vioara, ca pe un bun tovarăș, pășia

RA

trist, cu nădejde în ochii plini de farmec, cu fruntea plină

de teamă și cu zîmbetul iluziei, pe buzele-i palide.
In gîndurile sale parcă răsfoia nădejdi: „poate în astă
NT

seară, voi avea cui să cânt ! Poate azi va avea cine să mă

asculte, cine să-mi înțeleagă durerea și sufletul care mi se
sfîșie pe coarde
CE

Se pierdea în întuneric, trecea prin noapte și iar intra

în sala în care doar chelnerii îl ascultau. Tăcut, neobservat,
trecea prin umbră, se strecura pe lîngă mese, se uita trist în
sala aproape goală și apărea amărît pe scenă.
I/

Nimeni nu-l lua în serios, nimeni nu se aștepta la mu­

zică la melodie, Ia suflet înălțat din zumzetul coardelor.
S

Cîntecul se înălța ca o sfântă închinare pentru Maica

Domnului. Trupul lui, ochii, mânile, fiecare fibră, tremura
IA

melodii sublime, bucurii și dureri rupte din sufletul lui tînăr.

Pentru cine ? Căci nimeni nu-l asculta.
U

— Ce frumos ! Ofta în fiecare seară, chelnerul Ghiță.

BC
 RY
f
Caleidoscop 9

RA
— Parcă-i cîntec de heruvim.se minuna Ilie bucătarul.
Ochii cîntărețului se deschideau treziți din cîntec, și’n
fața sălii pustii se umpleau de lacrămi. Asta-1 ofilea.

LI B
— Să-mi sfarm vioara I La ce^bun totul, dacă n-are cine
mă asculta !
Dar într-o seară, ochii lui se umplură de lacrămile
bucuriei. Sala era luminată și plină de lume. Șoaptele lui Ilie,

Y
vorbele lui Ghiță, au adunat lumea să-l asculte. Toți s-au

T
sculat și l-au primit în aplauze care-1 înfiorau. Tremura; a-

SI
tîta lume, atîția ochi îl priveau, încît se simțea mic, nevă­
zut de mic. Sufletul i se umplu de bucurie, dar mîna-i tremura.
Coardele-i jucau sub degetele firave, iar în fața ochilor,

ER
sala se clătina ca o corabie gata să se răstoarne.
Zeii frumosului, îi dăruiau puteri înmiite. Cîntecul sălba­
tec, furtunos, răscolea tăcerea sălii și-o năruia peste sufletele
IV
tuturor.
Dar, cînd să-și înalțe viforos acordurile către Dumne­
UN

zeu, coardele n-au mai voit să cînte, degetele nu s-au mai

mișcat; galben, s-a rostogolit, năruind groază în suflete. A
murit. Nimeni n-a știut dece ; cîntecul lui a rămas neispră­
vit — și ne ascultat.
L
RA

II

Durere
NT

Albise și rămăsese numai în jumătate de cînd, scormo­

nea cu mintea bătrînul filozof. Căuta deslegarea tainelor, sâm­
CE

burele adevărului, căuta să-și lămurească totul ce-1 înconjura.

Ajunsese cu mintea la durerile oamenilor. Ce-i durerea ? Iși
pusese această întrebare, căreia, di’ntru ’nceput, părea că i-a
găsit răspuns, dar încetul cu încetul și-a dat seama că dure­
I/

rea, nu-i ceea ce sufere trupul omenesc. Ea-i ceva mai pro­
fund, mai ascuns, mai neexplicat. Dar ca să se poată
S

dumeri, trebue să se ducă acolo unde oamenii sufăr, unde este

IA

durere și amărăciune din belșug.

De aceea s-a scoborît acolo unde, mizeria ferbe ca smoala
și unde viața geme ca vîntul.
U

Mergînd așa, a întîlnit stînd pe un scaun de lemn, un

BC
 RY
10 M. Gr. Constantinescu

RA
biet olog. Ii lipseau amîndouă picioarele din coapse. L-a privit
îngrozit și s-a apropiat de eJ.
— Unde stai ? l-a întrebat.

LI B
_ In hruba Țirăuți, la vale, colo sub Podul Alb.
__ Vino la casa ta, să-ți cunosc viața.
__ Dar... mi-e nevasta bolnavă.
— Ai nevastă ? întrebă filozoful mirat. ;

Y
-— Și copii.
— Și copii ?

T
— Dumnezeu mi-ia dat.

SI
S-au dus. Cînd a intrat acolo, în gaura care le servea
drept locuință, era să se. prăbușească. L-a isbit în suflet parcă,

ER
toată mizeria aceea de nedescris.
’ — Cum țrăiți aici, întrebă surprins filozoful ?
-— Ferească Dumnezeu de mai rău. Dacă n-ar fi nici așa ?
IV
N-a priceput nimic, dar a pornit mai departe. După
umblet destul, a ajuns la o potcovărie. Doi meșteri potcovari,
înegriți și afumați băteau de zor în nicovală și cîntau.
UN

—Dece cîntați ?
— De durere boerule.
— De durere ? Și cum vine asta.
AL

— Cum vezi și dumneata. Trăim amărîți, și ca să uităm

amărăciunile, mai cîntăm, dar numai a cîntec nu ne arde acum
A mers bătrînul filozof, mai departe. Se însera cînd a
TR

ajuns la marginea unui sat. Era frumos, aer curat și dădător

de viață. Veneau secerătorii de la câmp ; flăcăi și fete, plini
de veselie, cîntau fluerau, și rîdeau voioși.
EN

— Aici, cugetă el, trebue să nu fie durere. Se apropie

și-i salută după înțelesul lor.
— Noroace bune.
/C

— Mulțămim dumitale drumețule.

— Da tare sunteți veseli, parcă nici n-ați fi muncit. .
— Așa-i omul nostru. Se veselește de unul singur ca să-i
pară că-i fericit. Dar sufletul omului numai Dumnezeu îl
SI

cunoaște.
Așa a trecut el, din om în om, din loc în loc, și pre­
IA

tutindeni la fel, a întîlnit, sub haina veseliei, ori a cîntecu-

lui, mîhnire și durere. Iată că a ajuns și la casa unui prijiț ;
să bată, să nu bată, A bătut și-a fost primit.
U
BC
 RY
Caleidoscop 11

RA
— Aici, gîndea ci,. durerea n-are ce căuta. A intrat sme­
rit și ajungînd în fața prințului l-a rugat:
— Stăpîne, primește-mă la curtea la o noapte, că-ș

LI B
obosit.
— Fii bine venit. Abea voi avea și eu bucuria unui su­
flet de om. Va avea cine-mi ridica durerea de pe suflet, că
tare-s singur și. trist.

Y
— Trist, alteța ta trist? Ce dureri poate avea un prinț ?

T
— Un prinț e un om într’o pușcărie O pasăre într’o
colivie. Nici odată nu pot fi singur, totdeauna ^urmărit, înso­

SI
țit. E o tortură I >
* — Și aici... îngînă filozoful.

ER
In sfârșit, după multă pribegie, ajunse filozoful iar ta
casa lui și se hotărî să scrie, definind, așa cum a văzut-o ei
durerea. Să spună pe înțelesul tuturor. Dar zădarnic
IV
se chinuia. Cuvîntul înțelept nu venea, nu-1 găsea. In cele
din urmă simți prin piept un junghi. Durere adâncă-i sgudui
UN

lăuntrul și fără să vrea se pomeni oftînd.

— Of viață, viață ! Apoi se lumină ca un răsărit.
— Am găsit : Viață 1 Iată durerea I '
AL

III
întâiul nebun
TR

Din firea lui de totdeauna, fire tristă și liniștită, care

plictisea pe cei din jur, cel întii căruia i-a fost sortită nebu­
nia a eșit și surprinzător de vesel. Ochii i se ro­
EN

șiseră, pleoapele-i erau vinete, gura-i rîdea cu hohote, și pă­

rul i se ridicase vîlvoi. Rîdea cînd nu trebuia, spunea vor­
be fără șir, despre lucruri ce nu s-au pomenit vreodată. Se
/C

bătea cu ființe care nu se vedeau și plîngea fără ca cineva

să-i fi făcut ceva. Se uitau cu invidie la el toți cîți mai eri
nu-1 puteau suferi și-l admirau susținând că-i un om fericit.
SI

Nu bănuia nimeni, că tot cît spune și tot cît face, vine

din lumea întunericului. Credeau toți, că fără șirul vorbei lui,
se datorește glumei necruțătoare cu care răspundea tuturor.
IA

Cînd plîngea ziceau toți, că se face, așa, ca să rîdă cei din

jur ; și ei rîdeau cu hohote și el cu hohote plîngea.
U

Ajunsese răsfățat de toți, pentru veselia lui ne mai vă-

BC
 RY
12 M. Gr. Constantinescu

zută. Dar el, nebunul, se trecea zi cu zi, se istovea și deve­

RA
nea tot mai furios. S-a repezit la mama lui furios și toți au
rîs, dar nu s-au gândit că poate-i nebun. Lumea-1 aprecia
din ce în ce mai mult.

LI B
Intr-o zi s-a repezit la gîtul Celui mai voinic din sat și
l-a strîns, l-a strîns rîzînd, cîntînd, chiuind, pînă ce a reușit
să-i scoată sufletul, apoi, a rîs cu ochii injectați și s-a bătut
eu capul de pereți.

Y
— E criminal I
Au strigat oamenii și s-au repezit la el cu parii de l-au

T
doborît.

SI
— A strîns de gît pe cutare.
Nebunul însă, furios a căpătat piiteri de fieară și-a în­

ER
ceput a urla mușcând cu dinții din propria lui carne.
— E turbat, e sălbatic, au strigat oamenii și-au l-au
lovit mai crunt.
IV
Dar nebunul istovit înainte de-ași da duhul a început a
piînge și-a pomeni pe zei.
UN

— E sfînt! au strigat oamenii îngenunchind lîngă ne­

bunul care murea. Abea după ce sfinții ca el au început a
se înmulți, au aflat oamenii că a fost bolnav, dar el tot sfînt
a rămas, pentru oamenii ce l-au cunoscut.
L

M. Gr. Constantinescu
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Cetatea morfilor

SI
Gînduri la mormîntul iui Gigeluș

ER
De-atunci de cîteva ori și-au schimbat frunzele livezile
Și tot de atîtea ori și-a scuturat cerul zăpezile.
Șiraguri de cocoare au mînjit de sineală zările,
De țipătul lor s’au înfiorat depărtările.
IV
Singurătatea ca pe niște mărgele, ți-a înșirat pe ață clipele.
Inima nu și-a mai desfăcut aripile.
UN

In înserări de cerneală ți-au ținut de urît lilieci,

Și viermii pămîntului ți-au sărutat buzele reci.
Pe zurgălăii rîsului tău și-a pus tăcerea pecețile,
L

De zîmbetul tău nu s’au mai înseninat diminețile.

Pe ce ai fost, zi de zi, se cerne uitarea.
RA

La căpătâi îți crește, doar albastră, cicoarea.

NT

De cîteva ori au să-și mai schimbe cerul livezile,

Și tot deatitea ori are să-și scuture cerul zăpezile.
Peste Zeletin va trece într’o înserarea un dric,
CE

Va ceti preotul, o rugă, cîteva lacrimi, pe urmă... nimic.

La căpătâi va răsări poate albastr’o cicoare...

I/

Din toate visurile noastre, atîta rămâne, oare ?

S

Niculae Stelian Beldie

IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Haralamb G. Lecca

T
Schiță monografică

SI
Dacă astăzi Haralamb G. Lecca înseamnă pentru unii

ER
„necunoscut", iar pentru alții „o figură pală colbăită de praful
trecutului", cu patru deceni mai în urmă însemna „scriitor
mare". Răsfoind revistele și criticele vremii vom vedea că
IV
dela Academia Română până la cutare ziar neînsemnat nu­
mele lui Lecca este pronunțat cu respect extatic, înconjurat
UN

de laude, așa cum desigur nu s’a întâmplat cu Eminescu,

decât după moarte. Incăodată se face astfel dovadă că medio­
critatea este înțeleasă, aplaudată, pe când genialitatea izolată
hulită, nerespectată.
L

Luat în seamă de contemporani Lecca a jucat un rol în

RA

atmosfera culturală a vremii sale. Fire receptivă a știut să

mimeze după fiecare scriitor câte o idee, s’o toarne în tiparele
imaginației sale s’o asvârle în ochii cititorilor, pentru a pre­
găti ca atâția alți epigoni înțelegerea în opinia publică a
NT

scriitorilor folosiți ca model.

lată dece o monografie a lui Lecca nu este lipsită de
interes și fiindcă ea lipsește în istoria literaturii noastre, ne
CE

îngăduim noi a o întocmi în cele ce urmează.

Născut în 1873, la Caracal, urmează medicina la Paris,
disciplină pe cari o părăsește după câțiva ani de studiu, din
I/

cauza firii sale impresionabile *), dedicându-se literilor. Reușind

să-și ia și un doctorat în această materie și o licență în drept
S

Ca scriitor Lecca a fost una din figurile impunătoare

IA

1) Mărturisirea poetului in La Spital, Poezii 1911 pag. 218-230.

2) Ludovic Daus, amintiri despre H. G. Lecca. Universul Literar XLV.
pag. 563.
U
BC
 Haralamb G. Lecca

R
15

RA
pentru epoca sa. Supra prețuit de Hasdeu, Lecca este respectat
în cercul academicenilor, așa se explică jena lui D. C. Ollă-
nescu, când într’un raport făcut Academiei Române asupra

LI B
unei opere a lui Lecca după ce-i enumera greșelile se gră­
bește repede să adauge că totuși opera e bună „ca tot ce
iese din bogatul în măestrie condeiu al autorului" 1). Faima
ce și-o creiase de mare scriitor—la timpul potrivit voi com­

Y
bate această supra evaluare — i-au adus și numirile în func­
țiunile de: director al Teatrului Național din Iași, de subdi­

T
rector general al teatrelor și în urmă pe acea de inspector

SI
al teatrelor 2). A fost secretar al societății oamenilor de litere.
A luat parte ca locotenent în campania din 1912 din Bul­

ER
garia, cu Divizia a Ii-a de cavalerie3).
A publicat în Revista Nouă a lui Hasdeu, în Convorbiri
Literare, în Flacăra, în Literatură și Artă Română, în Viața
IV
Românească, în Noua Revistă Română pentru politică — lite­
ratură — știință și artă a D-lui C. Rădulescu-Motru și în
UN

Vatra.
Opera sa și-o numerotează volum cu volum folosind nu­
meralele latinești : prima, secunda, terția etc...
A murit în 1920 4) „de o boală ascunsă și perfidă“ cum
AL

ne încunoștiințează părintele Gala Galaction în revista Lu­

ceafărul 5).
TR

* ’ *
Ca poet Lecca desfășoară o activitate foarte bogată cu­
prinsă în cele cinci volume ale sale : Prima (poezii dintre
EN

1890-95) Buc. 1896, Secunda (poezii între 1895-97) Buc. 1898,

Sexta (versuri între 1898-1900) Buc. 1901, Octave (poezii) Buc.
1904, A noua (poezii) Buc. 1904, pe cari însă le reunește în­
/C

tr’un singur volum „din patru", A noua fiind eliminată com­

plect iar din restul volumelor alege numai bucățile cari i s’au
părut mai bune.
SI

1) A. A. R. T. XXII pp. 425-428.

IA

2) îndreptar Bic- Bliogralic, al Fundațiilor Regale.

3) H. G. Lecca: Dincolo de Dunăre.
4j Ludovic Daus, art. cit.
U

5) Luceafărul An. XV, p. 101, Sub cele din urmă cruci de G. G.

BC
 RY
16 G.D. Loghin

Acest ultim volum poartă titlul Poezii Buc. 1911 ’).

RA
Faptul că însuși poetul și-a făcut o ediție antologică a
poeziilor sale, ne-a determinat ca în monografia noastră asu­
pra lui Lecca poet să luăm în considerație numai acest ul­

LI B
tim volum, care de altfel este cel mai reprezentativ.
Grigore Gr. Tocilescu într’un raport făcut asupra acestui
volum arată, comparativ cu trecutul, progresul imens al poe­
ziei lui Lecca, aceasta pentrucă la el nu se mai află: „nici

Y
neologismele lui Bolintineanu, nici provincialismele lui Emi-

T
nescu, nici chiar influența prea lămurit franceză împreunată
cu poporanismul din versurile Iui Alecsandri" 12). Dar nu co­

SI
mica afirmație, în stabilirea valorilor literare, a puritanului
academician îți atrage uimirea, ci faptul că Lecca a fost un

ER
imitator al lui Eminescu. Procesul de imitație eminesciană,
atât în ideologie cât și în stilistică, a poeziei lui Lecca poate
fi ușor urmărit, el dându-se în vileag aproape în toate poe­
IV
ziile sale. Mă mărginesc doar la câteva citate. Balada Flaș­
netarului, cuprinde câteva idei din Satira Il-a a lui Eminescu :
UN

poetul nu este înțeles de semeni săi, întrucât atunci când :

„Scoți să-i citești cuiva o coală
„II vezi că, plictisit, se scoală
„Și-ți zice: „prea ești flașnetar".
L

(Poezii p. 16)
RA

Critica este lipsită de seriozitate:

A doua zi, o minte goală
Inchisă’n cap de gazetar
NT

Bătându-și joc de trista-ți boală

Exclamă’n râs: „prost flașnetar".
(Poezii p. 16)
CE

Poezia Din tinerețe, exprimă acelaș sentiment de regret

al omului matur față de copilărie ca și O rămâi a lui Eminescu :
Dar fiindcă-i scris să n’avem parte de ce e bun
I/

decât o clipă.
Se risipește ca un cântec frumos, lovit de o aripă
S

A unui vânt.
(Poezii p. 163)
IA

1) G. Adimescu : Bibliografia Românească VI p. 159, VII p. 323, VI. I 274

2) A. A. R. T XXVII pp. 341-50.
U
BC
 RY
Harplamb G. Lecui 17

RA
Țin să lămuresc că aceste citate, în special primul nu
pot fi socotite ca simple asemănări involuntare. Structura su­
fletească și condițiile de trai a celor doi poeți sunt argumente

LI B
ce sprijină această concluzie. Lecca a scris mult, a publicat
mult, a cules cum am văzut numai aplauze dela contempo­
ranii săi, deci nimic nu-1 îndreptățea să deplângă ca Eminescu
soarta nefericită a poetului. Dar imitația devine și mai izbi­

Y
toare atunci când analizăm procedeele artistice, împrumutate
dela Eminescu și întrebuințate în condițiuni identice. Așa de

T
pildă în Primăvara folosește natura ca un cadru pentru evo­

SI
carea tabloului uman :
O barză-ștafetă, cutreeră țara,

ER
Cu vestea că munții cojocul și-au scos
Pământul, verzi toate așterne pe jos
Pădurile cântă: „s’antors primăvara“.
IV
(Poezii p. 75)
Umanizarea naturii, atribuindu-i-se însușiri omenești
UN

(„pădurile cântă") sunt de asemenea procedee eminesciene, să

ne gândim de pildă la Povestea codrului.
In mijlocul acestui mic pastel al primăverii :
Stă-ntinsă fecioara
L

Și ochii ei virgini se-nchid lenevos.

RA

(Poezii p. 75)
Iar ca sfârșit tânăra fată primește vizita nocturnă a unui
flăcău. Finalul este deci o idilă, o idilă însă naivă ce abia se
NT

înfiripează:
E roșie fragă... nu știe ce vrea.
CE

(Poezii p, 75)
Acordul acesta dintre atmosfera naturii și cea a sufletu-
tului, corelația dintre primăvară și iubirea născândă, sunt
deasemenea procedee artistice eminisciene.
I/

In Decepții, folosește ca și Eminescu în Venere și Mado­

nă antiteza, evocând chipul eteric al femei visate și consta­
S

tând contrastul realității față de gândul său fantasmagoric:

IA

Cu ochii-n cearcăne albastre,

Ochi din poveste visători
Cu buzele ca două flori
U
BC
 RY
18 G. D. Loghin

RA
Surori garoafelor din glastre
Cu părul în bucle mari căzute
Sub al obrajilor oval

LI B
Pe-un sân alb, virgin, scluptural;
Cu daruri încă nevăzute
Și cu privirea ca în ruga
Unei madone lăcrămând

Y
Așa te zugrăveam în gând.

T
(Poezii p. 18)
Dar această primă impresie se modifică, de îndată ce

SI
cunoaște femeea reală:

ER
Că ochii în cearcăne-azurate
Erau vicleni și trădători
Că buzele, ca^două flori,
IV
De mult fuseseră mușcate
Că păru’n bucle sugrumase
Cu lanțu-i orice ideal'
UN

Că sânu-ți sterp și senzual

TWcz un secret nu mai păstrase...
(Poezii p. 18)
L

Expresii ca „scluptural", „virgin", „madona", „sânul

sterp și senzual", „buzele mușcate" apărute în aceleași con­
RA

diții ca și la Eminescu conchid afirmativ în sprijinul deduc­

ției făcute. Ele nu sunt cazuri izolate și ca exemplificare mai
citez pe cele mai vădite imitații eminesciene. In poezia In somn,
NT

„Poezia" previne astfel pe poet de cele ce se vor întâmpla după

moartea sa:
CE

„Și ce mai vine apoi ?“ Cortegiul de ciocli care

groapa-ți sapă;
„Invidia prietenească, al dușmanilor potop.
(Poezii p. 75)
I/

Și apoi nevroza :
S

„Cu energii supra umane și femeești descurajări.

(Poezii p. 75)
IA

In La Spital poetul întreabă :

Tu vrei să știi mașina lumii.
U

(Poezii p. 223)
BC
 RY
___ ____ ______ Haralamb G. Lecca iy.

RA
Veneția — sonet în care tratează o temă identică cu acea
a lui Eminescu din poezia cu acelaș nume—„își plânge, tristă,
pe canaluri"... însuși concluzia acestei poezii este cea emines­

LI B
ciană de dispariție complectă a trecutului falnic :
La Leca : „ Veneția unde o fi fost ?“
(Poezii p. 21)

Y
La Eminescu : „Nu’vie morțții e în zadar copile".
(Poezii. Ediție. C. Botez p. 205)

T
Pledând pentru moarte, Lecca arată că e singurul mijloc

SI
prin cari scapi de... parodia.
Declamată de actorii vicleimului lumesc !

ER
(Poezii p. 85)
începutul poeziei Imposibil amintește de asemenea de
unele versuri eminesciene:
IV
A fost,—dar nu mi-aduc aminte în care vreme
UN

Și fiu știu de-a fost părere,sau de era adevărat;

(Poezii p. 146)
De asemenea și poezia De Dragul Nopții:
De după munți se’nalță luna pe bolta cerului senină
AL

(Poezii p. 151)

Unde găsim și expresiile eminesciene : „izvorul șoptitor",

TR

„luna" care „surâde blând", „stelele" ce „licăresc", „un frea­

măt lunecă ușor", „printre frunze" etc...
Deci împrumutul de idei, expresii și procedee de la Emi­
EN

nescu, trezesc în noi bănuiala că Lecca ar fi un poet lipsit

de originalitate.
* * *
/C

Dar nimic nu ne îndreptățește încă a susține aceasta,

întrucât exemplele în literatură sunt destul de numeroase când
poetul imitând, isbutește totuși să fie original, ba ceva mai
SI

mult să creeze. De aceea să urmărim mai de aproape poeziile

lui Lecca, tratându-le pe cicluri.
IA

* * *
întrucât poezia erotică este cea mai des întâlnită în o-
U

pera poetică a lui Lecca, voi începe cu ea. lntr’o poezie a sa

BC
 RY
20 G. D. Loghin

RA
Actrița el însuși mărturisește pentruce îl atrage mai mult să
cânte în versurile sale femeea, decât natura :

LI B
Prea scurt răgaz de viață ai!
Te naști în Martie, și’n vară
Iți faci mormânt pe flori de Mai.
Ce fericire e aceea,

Y
Să nu-i fii nici un an stăpân ?
De ce să nu prefer femeea ?

T
Și, de te-i duce, cum rămân ?

SI
(Poezii p. 159)
Iubirea, ca și la Eminescu în poeziile sale de maturitate

ER
se reduce la aspectul ei fizic, la un simplu instinct, nimic e-
teric, nici un element platonic nu poate intra în structura ei.
Iubirea pură poetul nu o va întâlni niciodată, căci spu­
IV
ne el în poezia Artist :
Vedea-ne-vom la Infinit?
UN

Sau poate niciodată ?

(Poezii pag. 25)
Aceasta pentru că actul fizic scoboară chipul feciorelnic
și imaculat;
AL

Fata acea zugrăvită cu penelu’ — nchipuirii,—

Fata astăzi regăsită în femeea — ideal, —
TR

No să-mi pară vestejită, când fiori’ — ’ndrăgostirii

M’or sili s’o strâng în brațe ?
(Poezii p 237)
EN

Astfel se întreabă poetul în Visul, opinând pentru iubi­

rea platonică. Dar, din nefericire, oamenii nu acceptă această
noțiune despre iubire. „Luxul" și „Desfrâul", cum constată
/C

Lecca în „Moartea amorului" au ucis dragostea spirituală ■

Nebunia ’ndrăgostirii-să se schimbe’n nesimțire;
Sărutări să nu mai fie; șoapta dulce de iubire
SI

Furtișag viclean s’ajungă, precum orice legământ

Pe cuvânt.
IA

Pleacă’n vânt.
Bărbatul induce în eroare femeea prin formule steriotipe,
U

debitându-le la fel fiecărei femei. Afirmație ce se găsește în

BC
 RY
Haralamb G. Lecca 21

RA
poezia sa Minciuni, unde un tânăr declară la două femei ur­
mătoarele :

LI B
„Fără tine,
„Toate drumurile vieții de prăpăstii mi-ar fi pline,
„Și’n extazurile-n care ca trăsnit ași vrea să mor,
„Simt întâia mea iubire și ultimul amor".

Y
iPoezii p. 124)

T
Aceeaș nesinceritate o stăpânește și pe femee, care poa­

SI
te fi fatală în viața bărbatului. Cum susține poetul în Ultima
Scrisoare, unde un tânăr deziluzionat de plecarea iubitei sale
care îl trădase, nu mai are ..nici credință", iar ca epilog al

ER
.acestei iubiri nefericite, tânărul :
Trage-n tâmplă cu pistolul... și rămâne mort pe loc.
IV
(Poezii p. 98)
Deci ființele sensibile nu pot suporta loviturile crude ce
UN

le primesc dela acest amor instinctual și pervers.

Descriind întâlnirea a doi îndrăgostiți în poezia Vara,
poetul după ce i-a făcut să dispară într’un tufiș, constată :
S’aud niște suspine,
AL

învinse, sugrumate de-un sărutat aprins,

(Poezii p. 89)
Dar această concepție epicurianistă a amorului, această
TR

negare a iubirii ca o funcțiune a sufletului, culminează în

Drumul Dragostei, poezie al cărui miez este ideea eminesciană :
„un instinct atât de van, ce le-abate și la păsări mai de două
EN

ori pe an“. Definiția eminesciană a amorului este redată ast­

fel de Lecca : Un copilaș (simbolizând tânărul novice) dorește
să știe care e drumul dragostei. O doamnă se oferă să i-1 ara­
/C

te. Copilul își începe interogatorul : „pe frunte", „între sprin-

cene", „pe obraz", „în gropițele mărunte din bărbie". La toa­
te doamna răspunde negativ. Atunci copilul încearcă disperat:
SI

„la cingătoare".
— Nu dragă! E mai jos cu două zeci
IA

Și v’ro nu știu câte grade...

A ! (Tablou) Se poate oare
Prea e jos frumoasă doamnă.
U

Nu-i nimic o să te apleci.

(Sesta p. 52)
BC
 RY
22 G. D. Loghin

RA
Reducând astfel erotismul la actul fizic, Lecca ne oferă
în opera sa și unele pagini scabroase, vulgare prin felul cum

LI B
ni le prezintă.
Așa în poezia Messalina, eroina „pleacă să-și prostitueze
sânul, pântecele și gura" „la Subuna", unde după ce bea, se
apropie de-un tânăr și:

Y
Lacomi, fuga dau într’una din celule vecine;
Pe covoare murdărite, trup la trup se tăvălesc :

T
El, mușcând-o, nu mai simte că arterele-i plesnesc;

SI
Ea ’n acces de histerie, e aproape să leșine...
Toată cartea depravării o citesc și-o recitesc,

ER
Până se trezesc cu lampa stinsă... stinsă de rușine.
(Poezii p. 113)
Sau descriind tipuri perverse ca în Ella :
IV
Sânt femee, — și mă arde pofta de a fi bărbat, —
Să mă-împart în două : corpul de amantă senzuală,
UN

Să mi-l las s'adoarmă, leneș, sub figura ideală

A cutărui om, pe care de copilă l-am visat, —
Binișor de mine însămi să mă apropii, să-i zic „scoală“
Tremurului meu de simțuri, s’aud tâmplele cum bat
AL

Și să mă iubesc nebună, sărutându-mi carnea goală.

(Poezii p. 71)
TR

Doară în lumea bolnavilor, a oamenilor anormali poți

găsi amorul puritan. Astfel în Bordighera avem :
Ea, umbră omenească, el, spectru omenesc, —
EN

Purtând aceeaș boală în ei inoculată.

Cu buzele, cu grniul, cu slova, niciodată
Nu și-au vorbit, — ci-n treacăt, cu ochii își vorbesc.
/C

Și sunt, ca vechi prieteni, și tainic se iubesc

Iubire funerară, — și tristă și ciudată.
Al cărui sfârșit este următorul :
SI

Iar când
Ea, într’o dimineață, se stinse-ncet, plângând,
IA

El, așteptă amurgul și sufletul și-l dete.

(Poezii p. 125)
U

Această predispoziție pentru lumea bolnavilor cum și une-

BC
 RY
Haralamb G. Lecca 23

RA
Ie imagini („spectru omenesc") vădesc influența begudlairiană.
Datorită acestui amor ieftin Lecca conchide în Sultănica :
„Ce prostie ! Ce prostie

LI B
Să iubești!“
(Poezii p. 70)
Argumentarea acestei afirmații se găsește in Cântecul

Y
Nebunului, unde poetul spune :
Dacă farmec este a iubi femeea

T
Dacă nu strângi șarpe când în brațe o strângi

SI
Dacă fericirii ea îi dă scânteea
Pentru ce amorul te face să plângi.

ER
(Poezii p. 99)
Iar ca atitudine poetul optează pentru nestatornicia în
dragoste, cum arată în poezia Nestatornicie :
IV
Pentru ce să plâng ?... Pleca-vom eu în jos și ea în sus
Ea va zice „încă unul“,— și eu „bine că s’a dus!“.
UN

(Poezii p. 173)
(va urma)
G. D. Loghin
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Veșnicie
9

SI
Cu inima desprinsă din al tăcerii glod,

ER
Ne-apropiem de glia pustie, fără rod.
Călcăm peste durerea incremenită’n noi,
Ca vîntul, peste codrul, cu toți copacii goi.
IV
Cărarea noastră-i lungă și tristă și săracă,
UN

Nu cu noroc și soare, ci cu amar ne’mbracă.

In urmă-ne trecutul, in față viitorul
Cu-aceiași desnădejde, își tîrîe piciorul.
AL

Și mergem înainte și mergem toți la șir,

Ca o poveste veche uitată’n cimitir.
Nădejdile și plînsul și florile și anii,
TR

Le-apropiem de drumul cel roade bolovanii.

Din veacuri, din durere, din infinit, din vis,

EN

Desprindem o crenguță săracă de cais,

Și-o ’ntindem peste podul vremelniciei, punte,
Să trecem peste suflet, ca vîntul peste munte.
/C

N G. Delafîntînele
SI
IA
U
BC
 R
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C

Creangă trăgând cu pușca în ciorile de pe turla

bisericii Golia din Iași, pe când era diacon
SI
IA
U

Colecția Aurei Leori

BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
 R
RA
LI B
T Y
ion Bobocea din Rona Maramureșului

SI
ER
Ion Ilobocea, a trîntit ușa necăjit. Cînd a pășit pragul
o pală de vifor i-a sfichiuit obrajii, dei-a făcut să lăcrămeze.
Iși îndeasă mai bine dopul pe cap și-și strînge cojocul
IV
pe trup, băgându-și mînile, una în mîneca celeilalte.
Zăpada scîrție sub opincile lui, făcute din cauciucul unei
roți de automobil. Vîntul bate iabraș dinspre țara Cehului.
UN

Ieșit în uliță, se oprește nehotărît. Nu știe de ce, dar astăzi

parcă tare ar fi îndoit de a se duce. Nu se uită el la văică­
relile iții Măricu, că doar e cap de rumîn voinic și nu cap de
L

muiere proastă, dar parcă cineva dinlăuntru, îl îndeamnă să

nu plece.
RA

Măricu i-a spus că l-a visat rău în noaptea trecută și

că i se sbate ochiul stîng. Fleacuri muerești, a răspuns el lui
M ăricu, dar cînd s’a sculat, simțea că îl oprește ceva, că un
NT

glas, altul decît al lui Măricu, îi spune: nu pleca. O mo-

leșală i' se aciuase în trup de parcă-i înțepenise mînile și pi­
cioarele.
CE

Vasalia, feciorul lui cel pichichioc, i s’a urcat pe genunchi

și a început să-l tragă de mustăți. Dar parcă n’avea azi poftă
de hîrjoană. Cineva ascuns în inima lui îi spunea să nu plece,
I/

vocea ascuțită de scorpie a lui Măricu îl dojenea, și el n’avea

poftă de nimic. Parcă ar fi vrut să mai doarmă, dar trebuia
S

să plece. In dughiana jupînulul îl așteaptă Gheorghe al Pălăguței

luiCodrea. Trebuie să plece și toți încearcă să-l oprească, l-a
IA

dat o bleandă lui Vasalia de s’a rostogolit sărăcuțul mototol

la picioarele lui. Să nu plece, să nu plece, îi spun toți. Dar
trebuie, trebuie. II așteaptă Gheorghe al Pălăguței, dar mai mult
U
BC
 R
26 Nicolae Stclian Beldie

RA
îl gonesc nevoile. Piciocii nu s’au făcut, ovăzul semănat pe
coasta Solovanului a fost prins verde de omăt, cît despre cu­
curuz, n’a crescut mai mult de trei palme. De plouat a plouat,

LI B
slavă și mulțămită Domnului din cer, dar ce folos, pămîntul
Maramureșului îi făcut numai din pietre și copaci. Și coconii
cer de mîncare. Ei nu vor să știe, ei n’au de unde să știe că
pămîntul Maramureșului e numai piatră. Ei cer și trebuie să

Y
le dai. Cît despre Măricu, n’are o buleandră să-și puie pe spi­

T
nare. Iar el, Ion Bobocea, flăcăul mîndru din Rona Maramu­
reșului și sergentul vesel și iubit din compania lui domnu că­

SI
pitan Ciobotaru din tîrgul Sighetului, a ajuns de rîsul cînilor.
Clopul spart de-i bagă ghifornița omăt prin spărturi,

ER
sumanul peticit și opinci de cauciuc de la motorul lui jupîn
Leibu. Și cine era mai mîndru ca el în Rona ?
Cînd ieșea el la horit, cu ciobotele numai floricele de
IV
ținte și clopul de paie numai flori și oglinzi, toate fetele se
uitau după el.
UN

Cînd a plecat în cătană, toate fetele din Rona l-au petre­

cut cu ochii pînă Ia creasta dealului, iar cu inima și mai de­
parte, pînă Ia tîrgul Sighetului. Dar el nu iubea nici o fată
din Rona, el o iubea pe Măricu a lui Gligor Hoțea din Hoteni.
L

Și pe ea a luat-o cînd s’a întors din cătană.

RA

Amu, are cinci coconi și toți cer de mîncare. L-a luat ne­
voile de beregată, repede de tot. S’a sbătut el, dar toate îi
mergeau anapoda. S’a dus într’o iarnă cu țapina la butinărit,
NT

în țară hăt departe, dar tot degeaba. In primăvară s’a întors

tot cu gebul gol. Și într’o seară, cînd era în dughiană la ju-
pînul Leib și-i cînta gorduna la ureche, s’a întîmplat ceva
CE

nou. Plecaseră toți, el era beat, mai vroia să beie palincă dar
jupînui nu mai vroia să-i deie pe datorie.
— Dă-mi giupîne că-ți dau borhăiele afară.
Dar jupînul Leiba nu s’a speriat. A clipit din ochi scurt
I/

și l-a chemat după tejghea. L-a poftit pe un scaun și l-a bă­

tut pe umăr.
S

— Un om voinic șî mîndru ca tini poati sî cîștigi grăi-

țari, numa sî vrei.
IA

— Ilei giupîne, ce-mi vorovești dumneata’n dodii, nu

m’am sbătut io ani întregi, dar degeaba, sbatere ni-o fo, sbate-
U

re di pești pi uscat.
BC
 RY
Ion Bobocea din Rona Maramureșului 27

RA
Jupînul a clipit iar din ochi cu înțeles.
— Dacî vrei sî scapi di sărăcii, îți șterg șî toati datori-

LI B
iii dela catastif. Și jupînul a scos catastiful în care datoriile
lui Bobocea se adunaseră în ultimul timp cu nemiluita. Că­
zuse în patima băuturii. Vînduse ce avea pe acasă și pe ur­
mă se scrisese în catastiful jupanului.

Y
— Dacî faci ci-ți spun iu, îți șterg toate datoriile, di nu,
nici un strop di palinci nu mai vezi pi datorii.

T
— Șî ci sî fac giupîni ca sî câștig grăițari ? l-a intre'

SI
bat el pe jupîn Leibu. Brațe am slavă Domnului, să mă pun
de-a pricină cu giuncii, da ci folos ? Pe urmă jupîn Leibu

ER
i-a spus tainic ce trebuia să facă. I-a adus o măsură de pa­
lincă și i-a pus-o pe tejghea. Dar el s’a sculat drept în pi­
cioare, a trîntit cu pumnul în tejghea de s’a răsturnat mă­
IV
sura cu pălincă și au tremurat ferestrele. Genunchii lui ju­
pîn Leibu începuseră și ei să se lovească unul de altul.
— Apăi giupîne asta-i curatî hoțiie. Și Ion Bobocea nu-i
UN

hoț, ci sărac de cinstit.

Si-a plecat clătinîndu-se. Acasă Măricu l-a luat la do-
jană, coconii cereau pită, și ei i-a bătut pe toți.
AL

A doua seară s’a dus iar la jupînu Leibu. Jupînul a cli­

pit iar cu înțeles, și l-a tras într’o cameră la dos. Datoriile
i-au fost șterse din catastif și chiar din seara aceia au înce­
TR

put să curgă grăițari. Dar fără folos, dopul tot spat, gebui
tot gol, tot ce cîștigă lasă la tejgheaua jupînului.
Un timp avea o greutate pe inimă, se gîndea la domnul
EN

căpitan Ciobotaru care la eliberare îi strînsese mîna, îl lău­

dase și-i spusese că are să ajungă om de nădejde.
— Sergent Bobocea, este vrednic. Cine-i vrednic la ar­
/C

mată, e vrednic și la el în sat. Tu ai să ajungi fără îndoială

primar în sat la tine, căci ești cinstit și muncitor.
Așa a crezut și el cînd s’a întors acasă din catană, mun­
citor a fost, vrednic a fost, cinstit a fost. Dar l-au răpus ne­
SI

voile. Primar n’a ajuns în sat, iar de cinste... I jupîn Leibu

și cu Gheorghe al Pălăguței, stau mai bine de cît el.
IA

***
Casele moroșănilor din Rona, dorm cu acoperișul tras
U

ca o șapcă pe ochi. Pe Ion Bobocea îl întîmpină pe dreapta

BC
 RY
28 Nicolae Stelian Beldie

RA
și pe stingă drumului. Case sărace, făcute din bîrne, cu feres­
tre mici cit o palmă și cu acoperișuri de șindrilă, acoperișurile
toate de două ori mai înalte de cît casa.

LI B
— Și luna asta, taman amu ș-o găsit sî si sbengue, mor-
măește înciudat Ion. In dreapta se văd crestele împădurite, ca
niște petece sărace pe o manta albă. Dincolo de ele gîndește
Bobocea, e albia Tisei, și de acolo, țara cehului. Dughianalui

Y
jupîn Leibu e luminată și dinăuntru răsbat voci vesele și

T
glas de gordună.
Se oprește o clipă nehotărît. Să între ca de obiceiu pe

SI
din dos, sau să intre în dughiană ? Parcă ar vrea să-și ude
gîtul c’o măsură de pălincă să mai capete curaj.

ER
Dughiana e plină. Fumul de țigară e gros de nu se de­
osebesc figurile celor de la mese.
— Laude-se Isus Hristos, spune el cînd intră.
IV
— In veci amin, îi răspunde cei de la mesele apropiate.
La o masă în fund, Gheorghe Codrea îl așteaptă.
UN

— Di se-i zînit așa tîrziu măi Ion ? îl întreabă Gheorghe.

Bobocea își scoate dopul, îl pune pe un scaun și apoi
se așează și el la masa la care-1 așteaptă Codrea c’o garafă
de palincă, plină.
AL

Ar vrea să-i spună lui Codrea ce s’a întîmplat, dar se

răsgîndește. Ar înțelege Codrea ? Ar rîde de dînsul de bună
samă. Dă de dușcă o măsură care-i arde gîtul și măruntaiele,
TR

și apoi își șterge mustățile cu mînica surtucului. Băutura îl

încălzește.
De după tejghea, jupîn Leibu se uită la ei cu coada o-
EN

chiului frecîndu-și mulțumit mîinile.

— Măi Ghio, io așî zîci s’o amînăm în sara asta.
Afarî-i lunî ca zîua, ș’apoi am io așa on sămn.
/C

— Du-te’n sărășie măi loa. Să mai beu o măsură, ș’apoi

em mere, ne-așteaptî giupînu.
Bobocea scutură nemulțumit din cap. Și-amintește de co-,
SI

eonul lui cel pichichior, căruia i-a dat o hleandă de-a fugit
bietul plîngînd, în fustele măsii.
IA

— Ei, bat-o Domnul cel sfînt de nevoie s’o bată.

La o masă alături, Ion al lui Gînju și cu încă vre’o trei,
eîntă.
U

Sunt beți turtă și gorduna hîrîie cîntecul moroșănilor.

BC
 R
Ion Bobocea din Rona Maramureșului 29

RA
„Cit îi maramureșu „Maramureș păduros
„Cit îi maramureșu „Maramureș păduros
„Nu-i fecior ca eu și tu „Pice-ți-ar pădureă gios

LI B
„Nici oraș ca Sighetu „Că nu ni-i de vre’un folos
„Nici oraș ca Sighetu. „Că nu ni-i de vre’un folos“.
Bobocea oftează :

Y
„Maramureș păduros

T
„Pica-ți-ar pădurea gios“.

SI
Nu-i mai aude. Strînge pumnul lui voinic să spargă pie­
tre ca un ciocan și oftează. La ce-i folosește puterea, la ce-i
folosește vrednicia ? Azi cîștigă grăițari, dar știe el că și asta

ER
merge pînă într’o zi.
Și vocea asta dinlăuntru care-i spune mereu să nu plece !
Și plînsul lui Vasalia și dojana lui Măricu!
IV
— Ei muieri proastî, își zice el după ce mai golește o
măsură.
UN

* * *
Jupînul le-a dat cîte două sute cinci zeci de lei, le-a
promis încă pe atîta la întoarcere, dacă fac treabă bună, și
L

le-a dat cîte un bidon plin. Au luat bidoanele la spinare și

RA

au plecat.
Și-au pipăit custurile la chimir așa într’o doară. Știu ei
că la o adică n’au să le poată folosi. Glonțul grănicerului îi
NT

ajunge înainte de a scoate custurile din chimir. N’a murit așa

anul trecut Constantin a lui Pătru Chindriș, vărul lui Măricu ?
O undă de ghiață li se prelinge de-alungul șirii spinării.
CE

Iși fac cruce în gînd. Mînile le-au înghețat pe bidon.

Au ieșit din sat și urcă pe dealul mărului. Zăpada scîr-
țîie dușmănos sub opinci. Gheorghe al Pălăguței flueră o frîn-
tură de melodie. E cu chef. Merg fără să-și spună o vorbă.
I/

Din cînd în cînd se uită pe cer.

Nu-și snun nimic, dar pe amîndoi îi chinuie același gînd :
S

luna. Nu-i a bună lumina asta. Ar fi fost bine s’o amîne pe

IA

altă dată, gîndește și Codrea. Dar ce să facă ?

Se apropie Crăciunul și jupînul are nevoie de basmale,
îi cer alți jupîni de la tîrg. Și jupînii din țara cehului au și
U

ei nevoie de spirt, tot pentru Crăciun. Și muierile și coconii

BC
 RY
30 Nicolan Stelian Leldie

RA
au și ei nevoie de pită și de unclop, și do un surtuce! pentru
Vasalia, tot pentru Crăciun.
înaintează ca niște umbre în tăcerea sănită de scîrțîitul

LI B
zăpezii. Ajunși pe creastă se opresc. Așează bidoanele jos și-și
freacă mînile.
— Ni-o’nghețat jerunchi măi Ioa. Șî mînurile. In coio mi-i
cald. Iși mai îndeasă dopurile, își mai strîng sumanele și apoi

Y
pleacă fără să-și mai spună nimic, dar gîndind același lucru—
să ajungă înainte de înapoierea grănicerilor.

T
In stînga se văd luminile Sighetului.

SI
Iar se opresc.
— Ci facim măi Ghio ? Io zîc s’o luăm pi-aproapi di Bă-

ER
cicoi, șî numa după ce-om treci apa, sî ni’ndrieptăm spri Sla­
tina. Tari mă tiem câ dac-o luăm pi la scalda domnilor, ni
lăsăm chele’n omăt. Taman amu di Sfîntu Crăciun !
IV
— Tuni dracu ’n limba ta ce proastă, măi Ioa. Dar Gheor-
ghe i-a dat dreptate. Cu luna asta e periculos să meargă pe
UN

la ștrandul Sighetului. Au să ocolească, da-i mais ănătos. In

dreapta și’n stînga drumului se ridică stînci ascuțite de pia­
tră. Piatră și iar piatră. Și drumurile tot rele, strică roțile
la căruțe, hurducîndu-le prin cele gropi. Și doar Maramureșul
L

are piatră, să umple toate drumurile țării.

RA

Dealurile s’au terminat și au ajuns în Valea Tisei. Calea

ferată, e aproaoe. O fluerătură prelungă a înjunghiat tăcerea.
Bobocea și Codrea s’au lăsat pe vine. Știu că-i de prisos, doar
NT

ghezeșul trece repede și n’are cine să-i vadă. Și totuși s’au

lăsat pe vine. Li-i frică. Luna asta, batu-o-ar Sfîntul din ceriu.
Trenul a trecut duruind.
CE

Și-au ridicat iar bidoanele pe umeri, și-au pornit din

nou. De-acum urmează greul. S’apropie granița— Tisa — dru­
mul grănicerilor.
Pășesc aproape pe vîrfuri, dar zăpada tot scîrțîie. Tisa e
I/

desenată de o linie neagră de tufișuri. Pînă acolo e greu.

Odată văzuți în tufișuri, sunt ca și scăpați.
S

Se mai opresc din cînd în cînd și scociorăsc cu privirea

IA

linia neagră. Acolo e scăparea, dar deacolo poate să vină și

moartea. O pocnitură, și gata. Ca vărul lui Marin, Constantin
al lui Patru Chindriș. Și Sfîntul Crăciun, Măricu care șa-
U
BC
 RY
Ion Bobocea din Rona Maramu reșului 31

RA
teaptă grăițari pentru pipă și Vasalia sărăcuțul care așteaptă
clop și surtucel!
Și l-a bătut, bietul de el! Bobocea îi promite în gînd

LI B
să-i aducă chiar mîne de la tîrg, surtucul și dopul.
O trosnitură de creangă uscată, i-a făcut să se lipească
cu burta de pămînt.
— Ce-i măi Ioa ?

Y
Brobaoane de sudoare le lipește părul pe tîmple. Vorbesc

T
în șoapte. Și-aud bătăile inimii.

SI
Tăcerea s’a întins iarăși binefăcătoare.
— A hi vr’o dihanie, măi Ghio.
Privirile scotocesc ca niște cuțite, tufișurile. Dor nu deo­

ER
sebesc nimic.
Să se vadă în tufișuri. Acolo-i scăparea. Dar pînă acolo
mai sunt două sute de metri. Odată ajunși în tufiș, scoboară
IV
pe apa înghețată bocnă a Tisei, dincolo în țara cehului sunt
iarăși tufișuri, și deacolo din tufiș în tufiș, ajung pînă la
UN

marginea Slatinei.
Acolo-i așteaptă cei de dincolo. Ei dau bidoanele, iau bo-
celele cu basmale de mătase, și’napoi e mai ușor, basmalele
sunt mai lesne de dus.
L

S’au ridicat și înaintează atenți. Inimele bat să se spar­

RA

gă. Sudoarea a plecat pe obraji la vale. Gîfîie. Frigul nu-1

mai simt. Li s’au încălzit și mînile, și genunchii. Oleacă, o-
leacă mai au, de le-ar ajuta Cel Sfînt. Mai au o sută de metri
NT

pînă la tufiș, șaptezeci, cinci zeci. Iar a trosnit o creangă.

Fără să se gîndiască, o rup de fugă. Spre tufiș, spre
salvare.
CE

Două mogîldețe negre, le taie calea.

— Grănicerii, îi săgeată gîndul pe amîndoi. Fug cît pot.
Bobocea a luat-o la stînga, Codrea la dreapta.
— Staaai!
I/

Țipătul a răsunat prelung.

Au aruncat bidoanele și fug cu disperare.
S

O pocnitură surdă, și apoi un țipăt.

IA

Bobocea se clatină. Duce mîna la gît și se prăvale în

zăpadă.
Sîngele roșu pătează zăpada. O garoafă, încă una și încă
U

una, și o înjurătură.
BC
 RY
32 Nicolae Stelian Beldie

— Anafura măti de bandit.

RA
Grănicerii se apropie în pas alergător.
Căpitanul Ciobotaru, strîngere de mînă, clipirea șireată
din ochi a lui jupîn Leibu, Măricu și Vasalia cel pichinchiocr

LI B
se învălmășesc în ceața care-i păijenește gîndul.
I-a dat o bleandă și el s’a ascuns plîngînd în fustele
măsii. Sărăcuțul !
S’a mai întins odată pe zăpadă, și apoi a rămas nemișcat.

T Y
Nicciae Stelian Beldie

SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Povestea mea

T
SI
M’am răzlețit din unda unui izvor de munte

ER
Și m’am născut pe coastă de butuc;
Am prins în poală undele-i cărunte
Și m’am hrănit cu brazde moi de suc.
IV
Am adormit cu ziua subt grumaz,
Am străbătut potecile de iele,
UN

Am adunat bujorii în obraz

Ș’am robotit la seceriș de stele.

Am prins în suflet zborul lui Icar,

L

Am plămădit pe Dumnezeu în salbă,

RA

Am rîs nebun cînd am văzut dricar,

Ș’am aruncat în el cu flori de nalbă.
NT

Castel din umbră mi-am făcut apoi

Să-mi culc pe glezne-al vremilor toiag,
Să tai adine al ursitorii altoi,
CE

Și dind-o jos, s’o țintuesc de prag.

C. Nic. Bratu
SI/
IA
U

3
BC
 R
RA
LI B
Y
Din spusele bunicăi

T
SI
Nu oi fi avut mai mult de vreo doi coți, vorba
bunicii, cînd pe Hîgu Borșei, un deal din coasta Jijiei,

ER
pe unde îmi alungam copilăria, amăgindu-mi timpul cli­
pă cu clipă, ba cu cîte-o floricică, ba cu cîte-o petricică,
bătrîna noastră, D-zeu s'o odihnească, cobora cu coș-
IV
' cogeamite ghem în spate, ogîrjită ca o coromîslă, să
ne strîngă în ocolul tatei, nu cumva să ne apuce noa­
UN

ptea pe rîpele înfundate de tihărăi, sau să dee niște

dihănii peste noi.
Cum o vedeam, ne și puneam ca listării pe pîntec,
cu capul la vale si o adulmecam după gemete și bo­
L

dogăneli ; după ele știind dacă-i mînioasă, ori ne-a-

RA

duce ceva în sîn sau în cornul tulpanului. Pe tustrei

frățiorii deodată voia să ne cheme la dînsa; și i se
umflau andrelele gîtului cît degetul, nedîndu-ne peste
NT

nume : — Vasilică, Ionică, Mitruță, veniți la mama, hai

la vale, hai acasă !
Noi, diavoli împielițați, parcă nici nu auzeam
CE

'ndemnările bunicăi, pînă cînd nu ne arăta tășulca cu

cucoșei, floricele albe din grăunțe. Cum vedeam tainul
roată și peste cap la vale, de nu mai aveam timp să
înconjurăm urzicile și holera ghimpoasă de lîngă mar­
I/

ginea drumului.
Dumitru, mai mititel se silea și el să vie de-a tum­
S

ba mai repede, dar nu avea nici un spor ; rîdeam de

ne apucau junghiurile pe sub coaste, că unde era capul
IA

era... totul. Cînd ajungeam la dînsa, grămăgioarele de

cucoși erau făcute pe frați și puse pe tulpanul ei cel
U
BC
 RY
______ Din spusele bunicăi 35

RA
stacojiu așternut în mijlocul drumului. Eu, roată cu o
chii să chitesc grămada cea mai mare, ba și mai vro
iam să trag batră două sau trei grăunțe necoapte, zise

LI B
găini, din altă grămadă: bunica — cioc cu capătul bă
țului peste labă, pînă cînd din cîteva înfulicături îi scu­
turam tulpanul și apoi hai, hai, spre casă trei mînji,
cînd înaintea babei, cînd în urmă. Iar de vedeam că ea

Y
se întrece cu mersul, o tundeam înaintea ei și prinși
unul de altul de coada cameșuicei ieșite din prohabul

T
de la spatele pantaloniior, făceam un tren, de î;i făcea

SI
bunica cruce, ocărîndu-ne cum îi venea hachița, Din
cind în cînd ne mai uitam înapoi, dar nici urmă de

ER
babă. Nour de colb alene se așternea în urma noastră,
cînd ne opream în crucea drumului din marginea
satului.
IV
* *
*
Bădica Dragu Liței stătea pe mușunoiul unui hat
UN

de ogor și sucea o țigară din hîrtie de pac. Nu putea

Doamne ferește, să intre în sat fără ciuciuletele în gu­
ră. Pînă cînd ne-am uitat ici, colea, scoate moșneagul
L

amnarul și cremenea și începe a bate : sute de scîntei

îi fulgurau pe dinaintea ochilor.
RA

— Iasca naibii, nici în ruptul capului nu ia foc ;

pînă n'ai tfage o sudalmă, nici că s’aprinde, mormăi
bădica prin cealaltă jumătate de gură.
NT

Din pricina unui tăun de amurg, n'a! și cu dege­

tul în cremene,
— Undița care scoate dracii din coada iazului...
CE

și cînd a dăt să zică ceva, iasca luase foc pe dedesupt.

— De ți-ar fi dat ducă-se pe codri o comoară, că
nu-ți părea așa de bine, face și bunica dela spatele
I/

nostru. Bădica, bădică, nu-ți mai Ieși năravul.

— Hîrcă! Tot cu mărgele la gît ? Ți-aș face sicri­
S

ul și groapa de pomană.
— He, he, Dragu Litei, multe găluști am mîncat
IA

la praznice de-al de tine !

— Da zău, bădică, lasă asta te rîd și nepoții.
U

De întreba cineva, cîte brazde am eu, ea duceaîn

BC
 RY
36 Vasile Lătăianu

RA
dreptul ochilor mărgeanul, cu mărgele late, adică ploș-
nicioare și număra pe cele albastre. Ale lui Ion erau
galbene, ale lui Mitruță roșcate.
Din vorbă în vorbă, pînă să ne despartă două dru­

LI B
muri, bunica îl mai căina pe Dragu Liței că a rămas
vădăvoi și nu are cine i pune un petic la cămașă în
umăr.
— Ce să fac, lelică. Știi, este un cîntec :

Y
Bogat mare, vine greu

T
Sărac tare, iar îi rău.

SI
Dar mai bine cum sunt eu ;
Toată ziua plîng și cînt

ER
Și-mi duc soarta după vînt.
Cu o bună seara ne despărțeam, gîndindu ne la
moșneag, și la dracii lui din coada iazului și până să
IV
ajungem la zapiazii ogrăzii, bunica ne înșira verzi și
uscate despre Dragu Liței, geambașul satului, care a-
UN

cum ajunsese de păștea o curcă.

— In vremea lui a fost, bunicuță, un pui de lele,
începe bunica. Stăm cioatcă pe sub garduri, bine nu mi
aduc aminte, o fi fost în ziua de Foca sau Sînzieni,
L

când canțilerul avea harțag să iasă lumea la curățat

RA

holera de pe hudițele satului Se frăsuia canțilierul de

îl găseau toate năpădăile. Noi nici habar nu aveam, de
ar fi pus harapnicul pe noi, cu atâta rămânea, dar cui
NT

să-i treacă prin cap că lui Dragu Liței îi mirosea a

canțilerie, Iese, parcă-1 văd, dintre oameni, tăcut, cu
capul în jos, cu pletele smoc în ochi și cam beat...
CE

— Da ce, bunică, purtau cozi ca femeile?

— Nu știu, dragu’ mamei, erau mai hîtn ori mai
tonți oamenii atunci ca astăzi, dar nu și spărgeau capul,
nu-și rupeau țoalele de pe ei. Cînd se luau la harță,
I/

deodată se înșfăcau unul pe altul de plete și stăteau

încleștați, pînă le turna alții o cofă de apă, de-i mura
S

cît trebue și. . bată-1 să 1 bată pe ghijgărăul ista, iesă

IA

înhămat cu o fustă pe el. mai mult tîrîiș prin colb și

cu coasa în spate și cît îl țineau picioarele, galop în
țintirim ...cu cîinii urlînd după dînsul. Atît a trebuit ca
U
BC
 RY
__________________________ Din spusele bunicăi 37

RA
și Gheorghe a lui Trăsnea, alt rîs al satului știut, chi­
purile, ca îndrăzneț, să iasă cu sapa, că încolo noi
droaie după dînșii, cu ce am putut lua, sape, furci,
greble. Dragu Liței, cum ne vede că ne apropiem de

LI B
țintirim, leapădă fusta și începe a tunde tihăraia, ară-
tînd cu toporîștea un spin cu floarea roșie de pe groa­
pa lui Trăsnea, tatăl lui Gheorghe, cînd da cu ochii de
baba Catrina, Și unde îi spune :

Y
— ’Neta știi cîte coarne, zău, să mă ierți de vor­

T
ba asta, sînt în sat la noi. Că zvîrli prin tihăraele as­

SI
tea moroae, care mai pe urmă se fac, cine mai știe,
strigoi.

ER
Hîrca de babă foc de mînioasă că s'au aninat de
dînsa, și avea dreptate Dragu Liței, că numai ea ducea
în puterea nopții țîncii lepădați în țîntirim. Numai ea
IV
ținea socoteală de începutul unei pustii de dragoste.
Se găseau la dînsa, dragii bunicii, spiriduși, gîtițe de
UN

lup și cîte altele.

Da noi nu prea pricepeam cum vine asta și nu
vedeam, în fața ochilor decît pe Dragu Liței în fustă
și cu coasă, ca o arătanie de pe cea lume. Pe baba
AL

Catrina ne-o închipuiam ca pe o mumă a pădurii, dor­

mind acolo în țîntirim, cu suflete de copii în brațe.
Soarele asfințise. Cînd ajunserăm pe prispă acasă,
TR

bunica se așeză și iar începu să depene gînduri. Du­

mitru și Mitruță adormiseră cum îiț apucaseră vremea,
iar eu mă uitam la lumina lunei cum păianjenii se co­
EN

borau pe odgonul lor din streașină, în volocul din un­

gherul peretelui. Vițelul mîrîia la poartă, iar văcuța nu și
afla loc în ocol, răgind.
/C

Ca să n o găsească nora stînd degeaba, bunica se

apuca să desghioace niște păstăi de fasole, începînd a
mornăi pe nas un cîntec , strecurînd printre cei trei dinți
SI

rămași în gură, cîteva dșlîiturî:

IA

Foaie verde pui de cuc.

Aștept ceasul să mă duc.
Lung îi drumu ’n asta lume,
U
BC
 RY
Vasile Lătăianu

RA
Dar mai lung pe ceia lume
Cine pleacâ numai vine...

LI B
Mă lăsai pe spate, urmărind să văd de a binelea
cei doi oameni din lună. Hăt tîrziu, cînd bietul tata ne
cărăbănea cîte pe unul în casă, adormiți, m'am trezit
tot în cîntecul acela dulce și trist, pe care îl mlădia

Y
bunica cît ii putea glasul de bine.

T
Vasile Lătăianu

SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Chemare

T
SI
M’am înfrățit cu visul pentru totdeauna;

ER
Mi-atit de dor de veșnicia lui;
Ca frunzele îmbolnăvite toamna,
Azi, dăruit mă dau pămîntului.
IV
Aud tăcerea cum îmi bate’n tîmple ;
UN

Ah, zvonul depărtărilor mă chiamă...

Văd viața cum mereu se’mpuținează,
Cum zîmbetul pe buze se destramă.
L

Simt clipele năvalnic cum gonesc

Și cum uitarea peste tot s’așterne,
RA

Cum inima mai rar, mai rar lovește

La porțile durerilor eterne.
NT

Hai suflete, să hoinărim în lume,

Să rătăcim pe căile cu stele ;
Deapururi logodiți cu veșnicia,
CE

Cu zîne, cu luceferi și cu iele.

încet se lasă liniștea uitării...

I/

Durerile în suflet le-am închis;

îmi bate Primăvară la fereastră
S

Și îmi întinde-o floare de cais.

IA

Dinu Adrian
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Vieți romanfate și romane trăite

T
SI
Nu de mult timp, o modă literară, introdusă de peste

ER
hotare, a populat vitrinile librăriilor noastre cu o abun­
dență de biografii romanțate. Vieți scuturate odată cu pra­
ful de pe cronicele îngălbenite, alături de altele al Jcăro
IV
sbucium plutește încă în amintirea bătrînilor, au fost oferite
curiozității lacome a cititorilor.
Specia aceasta literară, are însă multe defecte și neajun­
UN

suri,. atît pentru autor cît și pentru public.

Viața romanțată, e un gen hibrid, care denaturează rea­
litatea, fără a reuși să o transforme în roman. E o amplă bi­
ografie, cu aspirație de creație literară, dar puternic încătu­
L

șată de documente istorice.

RA

Un pas mai mult spre literatură îl fac romanele trăite.

Bazîndu-se pe același fond de realitate, autorul își ia liber­
tatea de a-1 interpreta, de a clădi pe el o operă a fanteziei
NT

lui. In această categorie se pot așeza, de pildă, romanele din

ciclul Eminescu : Mite, Bălăuca și trilogia d-lui Cezar Petrescu.
Avem de a face, deci, în ambele cazuri, cu opere care
CE

prin aspectul lor, vor să fie opere literare, dar al căror fond
nu se pretează, pentru un motiv sau altul, realizării poetice.
Ideea și sufletul autorului — cu toate elementele lui —
trebue să se încorporeze în creația plastică, armonizîndu-se
I/

cu ea; dar pentru aceasta, autorul are nevoie de o deplină

libertate de inspirație.
S

In opera literară, el trece, poate inconștient, o parte a

IA

sufletului său. Nu putem atîrna de aripa albastră a inspira­

ției plumbul unei vieți reale, chiar dacă peste ea s’au așter­
nut secole.
U
BC
 Vieți romanțate ș; romane trăit'

R
41

RA
O creație literară trebue să-și trăiască viața ei aparte,
trebue să aibe o existență psibofizică a ei, și numai a ei, și
aceasta nu se poate căpăta decît scoțîndu-și elementele con­

LI B
stitutive din fondul mistic al sufletului autorului, spontan,
fără preocuparea de a urmări strict anumite date deja cu­
noscute.
Aceasta în ce privește realizarea poetică. Pe de altă par­

Y
te, în ce privește adevărul, genul acesta păcătuește în aceeași
măsură.

T
Autorul unei vieți romanțate trebue să studieze mult,

SI
științific, tot ce poate fi în legătură cu eroul principal al ro­
manului.

ER
Și la ce se reduce acest tot ?
La unele cazuri, cum ar fi „Petru Vodă Rareș“, al D-lui
Pascu, autorul trebue să se mulțumească doar cu mici infor-
IV
mațiuni culese din cele cîteva cronici ale timpului — infor-
mațiuni generale, vagi și adeseori părtinitoare—.
UN

Alteori, cînd eroul a trăit mai aproape de epoca noastră,

materialul se îmbogățește cu scrisori, documente ale timpului
și chiar memorii sau însemnări zilnice.
Dar, dacă pentru această categorie materialul informativ
AL

devine mai abundent, se ivește în schimb alt inconvenient.

La viețile romanțate din prima categorie, realizarea su­
TR

fletească a eroului era lăsată la bunul plac al autorului—toc­

mai prin lipsa informațiilor—și acesta, cu ceva culoare locală
adăugată imaginației sale, reușea să creeze un personagiu pe
EN

care să-l impună cititorilor ca adevăratul erou.

In celălalt caz, libertatea autorului este îngrădită de do­
cumentele timpului și mai ales de documentele personale și
/C

intime ale eroului. Totuși, aceste documente nu ne pot des-

vălui decît prea puțin și prea superficial sufletul unui om.
Material informativ da, putem găsi destul, dar sufletul omu­
lui acela îl vom judeca totdeauna greșit, căci îl vom judeca
SI

prin prisma sufletului nostru.

Dumneata, autor, ești înzestrat cu mult talent; ai reu­
IA

șit, crezi d-ta, să-ți împrumuți sufletul cutărui fost mare

om. Dar ești sigur că ai reușit ? Și mă poți sili pe mine, ci­
titor, să iau de bune toate cîte imaginația Dumitale a creiat ?
U
BC
 RY
42 Yvone Urziceanu

Să-mi fac o idee falsă și uneori — dece n’am spune-o ? — de­

RA
testabilă despre o ființă care ar fi meritat doar prosternarea
noastră în fața măreției ei ?
Și tocmai, relativ la aceasta, trebue să ne oprim o clipă

LI B
asupra romanelor trăite.
Ca exemplificare, mă voi folosi de romanelele vieții lui
Eminescu.
Personalitatea titanică și misterioasă a acestuia, atrage-

Y
Sfîrșitul lui trist, sentimentul acela de iubire, prin excelență,

T
care l-a condus în tot timpul vieții, au intrigat și au impre­
sionat. Și ca urmare m-am pomenit cu o avalanșă de romane

SI
clădite pe viața lui sbuciumată.
Pe ce informații s’au bazat autorii ? Au avut, desigur,

ER
material destul. Dar sufletul de boem al lui Eminescu e atît
de greu de înțeles și mai ales de interpretat 1 Autopsieri su­
fletești, i-au disecat fir cu fir ființa lui spirituală — dar, ca și
IV
în medicină, i-au putut descoperi doar tarele, fără a putea
să extragă esența vieții.
UN

Prezentarea nudă și deformată a vieții lui intime de­

vine aproape o trivializare. Pentru cei care-și dau seama că
viața autorului om, ar trebui cu totul despărțită de a autorului
creator, romanele acestea nu influențează în rău, dar pentru
L

marele public, pentru cei care caută pretutindeni mahalagis­

RA

mul, ele pot avea o influență extrem de dăunătoare. După o

asemenea coborîre a omului superior la nivelul plebei, se va
căuta și în opera lui, admirată înainte, mizeria omenescului.
NT

Același lucru s’a întîmplat și cu Ion Creangă. Nu s’a

putut găsi oare pentru acest țăran-poet alt epitet mai potrivit
decît acela de „bivol păros" ?
CE

Orice s’ar spune, este un fel de profanare.

Nu cerem o idealizare a eroului și nici o admirație fără
rezervă, dar în locul unor asemenea opere pe care nu poți
pune nici o bază și nici nu-ți pot produce emoție estetică, ar
I/

fi bine să se facă o serie de studii, de biografii adevărate,

serioase, scrise într’o formă limpede, plăcută și atrăgătoare,
S

dar fără ambiții de literatură.

IA

In felul acesta s’ar evita și multe greșeli, datorite ne-

pregătirii sau neglijenței — cum e cazul „cobzarului" Barbu
Lăutarul, pe care autorul îl pune să cînte din.., vioară!
U
BC
 RY
Vieți romanțate și romane trăite 43

RA
Iar în ce privește romanele vulgarizatoare, ar fi bine
ca autorii lor să recitească versurile lui Eminescu din Scri­
soarea I.

LI B
„Toate micile mizerii unui suflet chinuit
„Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit
Yvone Urziceanu

T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Patriarhală

T
SI
Tată!
de ce în policandre ard faclele de ceară,

ER
ca niște orbitoare
lumini Dumnezeești! ?
de ce la strană glasul țăranilor e ciutul,
IV
al unui cor de îngeri
din sferele cerești!?
UN

In cimitir doar morții mai stau la sfat cu mine

nu plînge nici un viu,
pe cei ce~au fost și nu-s...
L

de ce atîta pace în satul veciniciei! ?

RA

de ce pe cruci de piatră,
flori dalbe noapte-a pus!?
NT

Ascultă în misterul tăcerii cum s’aude

un vuet lung de clopot,
ce’n suflet mi-a ’noptat!
CE

el duce peste ape profetica vestire:

veniți de luați lumină,
Hristos a înviat...
I/

De ce nu pot azi tată să vin cu toți țăranii,

c’un muc de luminare,
S

să iau și eu lumină ! ?
IA

m’am rătăcit în vremea de vise și nimicuri,

In loc să urc spre ceruri,
eu mă cobor în tină.
U
BC
 RY
Patriarhală 45

Intinde-ți mîna sfîntă să ți-o sărut cu sete,

RA
mi-s buzele aprinse
de-atîta nebunie...
îs negru ’n cerul gurii și mușc cînd mă ’ntărt

LI B
pe cei ce vor ca slava’n
bucăți să mi-o sfîșie.

In mine obosit-a puterea tinereții...

Y
mă simt a fi o umbră

T
din cale-afară hidă;

SI
eu am uitat aproape a face semnul crucii,
și tare mă tem tată
că satu-o să mă rîdă...

ER
De ce în seara-aceasta nu vin la înviere! ?
eu nu-ți mai sunt feciorul
IV
pios ca și tot satul!
înțelepciunea lumii m’a 'nebunit de-abine
UN

întinde mîna tată

să ți-o sărut, sunt altul...
I. Hulland-Horațiu
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R
RA
LI B
Y
Frumoasa Vanda

T
SI
CAP. I
Cu spatele spre Bogdan Conarschi și buzele ro­

ER
tunjite pentru fluerat, Vanda Falie părea preocupată
de gînduri contrare tovarășului ei. Sta mîndră și cer­
ceta cu atenție șoseaua din fața ei, care șerpuia prin­
IV
tre dealurile acoperite cu păduri, albind prin luminișuri
și cotituri, pierzîndu-se în zarea albastră de unde cu
UN

greu se putea observa, dacă vine sau se duce cineva.

— Dumneata ai ochi mai buni, Bogdan, ia uită-te
nu vine tata ?
— Tatăl dumnetale, trebue să sosească, doar vine
L

în fiecare zi la timp ; nu fii îngrijorată... Dar... gîndeș-

RA

te-te, eu am ocazie să te văd foarte rar... Aștept răs­

punsul...
Vanda iși întoarse chipul său frumos, brun ca o
NT

țigancă, cu trăsături regulate și 1 privi cu nepăsare.

Sprincenele, negre ca smoala, conturate de două arcuri
subțiri, tremurau ușor. De sub sprincene, priveau ochii
CE

negri adînci, seducători, dar neclintiți și reci.

Fiecare flăcău din sat știa că în acești ochi, se a-
prinde câte odată o seîntee care te atrage vrăjit; acum
nici o strălucire, nici un interes în seninătatea lor.
I/

— Dacă dumneata ai fi spus ceeace am auzit a-

cum, în alt loc — cu trei case mai departe de noi —
S

poate... acolo ar fi sărit în sus de bucurie — și... nu

IA

mă îndoiesc de aceasta..,
— Să mă fi adresat într’acolo cu trei case mai de­
parte de noi, n'ași fi acum lingă dumneta.
U
BC
 RY
Frumoasa Fanda d7

RA
— Eu cred că întilnirea noastră a fost întîmplă-
toare; căruciorul de. lingă drum, încărcat cu lemne și
uscături. Pe fața lui se citea durerea omului învins ș-

LI B
persecutat. Toată priveliștea din față îi desprinsese din
minte viața lui săracă și uitată !
— Ce să faci, iarna se apropie ; trebue să ne în­
grijim de lemne ; pe mine n'are cine să mă ajute ; n'am

Y
pe nimeni decît pe mama, care e slabă și bătrînă!..
Și deaceea. .

T
— Ai crezut că ar fi bine să te însori!? Nevasta

SI
e necesară în gospodărie : ea ar îngriji de casă, de
vaci și tot odată ți ar ajuta să aduci lemne din pădure...

ER
Dacă ai înhăma-o și pe ea la cărucior, munca ți-ar fi
mai ușoară... Nu-i așa?
Bogdan se stăpîni o clipă pentru a da un răs­
IV
puns :
— Limba la femei se mișcă mai ușor decît gîn-
UN

durile unui bărbat. La propunerea mea, m'am gindit

un an și nu m'am așteptat la un astfel de răspuns.
Dumneata ești mîndră și ai mîini prea frumoase pen­
tru muncă! Iată mîini bune de muncă ! Privește! Nu ți
L

fie teamă de ele ! Și cu aceste vorbe, el întinse înain­

RA

te mîinile sale mari, pline de bătături și zîmbi liniștit,

— N’am nevoe de prințesă, continuă el, nevasta
mea trebue să muncească, căci dacă va ajuta bărba­
NT

tului să tragă căruciorul, desigur că i va ajuta în mun­

ca lui foarte mult...
In timpul acesta, la cotitura drumului, se arătă o
CE

căruță încărcată cu vârf. O tînără femeie, trăgea din

greu, apăsînd cu toată puterea pieptul ei vânjos, iar
bărbatul în urmă împingea din răsputeri.
I/

Bogdan, mulțumit că Dumnezeu îi scoase în cale

un exemplu, privea în ascuns pe Vanda, care se uita
S

nepăsătoare în urma perechii, care se îndepărta și zise

frecîndu-și mîinile:
IA

— Ce voești să ajungi, de cît atît!?

Vanda nu luă în seamă spusele flăcăului și zîmbi
U

ironic :
BC
 RY
C. Busse

— Cred că și pe mine ai fi voit să mă înjugi, nu i

RA
așa? Adresează te într acolo cu trei case mai departe,
unde vor primi cu bucurie să ducă teleaga și să facă
tot ce vei dori; însă eu nu pot să fac aceasta și nici

LI B
nu voiu permite să fiu înhămată. Ințelege-mă odată
și nu mai cheltui vorbe în zădar ; nu sunt bună de
tras la căruță.
Tăcut, Bogdan rămase cu ochii în jos. In sfîrșit

Y
dădu din cap și scuipînd în palme zise :

T
— Voia lui Dumnezeu! El ne va da putere de
muncă... Dar iată tatăl dLmnetale. El e într'un gînd

SI
cu dumneta și știu la cine vă gîndiți: ia omul cu sur­
tucul verde, la pădurarul care deabea a intrat în sluj­

ER
bă la boer.
— Și ce te privește ?
— Credeam că mă privește.
IV
_ ?
— A, bună ziua, pan Vasilav! se adresă tatăl
UN

Vandei, ce mai este în oraș ?

— Ce să fie, bine! răspunse bătrînul salutînd
respectos din teleaga mLă și veche, trasă de un mă­
L

gar bătrîn și slab Sidenia (scaun) era așa de jos așe­

zată, că Valentin Falie, era nevoit să stea cu picioare­
RA

le spînzurate. Teleguța cu bidoanele de cărat lapte,

făcea un zgomot asurzitor.
Moșneagul văzînd că flăcăul nu-i răspunde conti­
NT

nuă :
— Bine-i pentru cine-i bine, dar cu mine nu-i
tocmai bine : îmbătrînesc, puterea mă Iasă, picioarele
CE

mă dor și nu mă mai țin, iar mîinile cu greu mă mai

slujesc... Surul meu dela teleagă se clatină și el, tră-
gînd mereu spre șanț.. Hei, he, băete, cum se vede,
I/

va trebui să-mi meșteresc singur sicriul ! Am făcut

multe sicrie pentru alții, dar se vede treaba c'a venit
S

timpul să-mi fac și mie unul ! Și moșneagul coborî of-

tînd și șchiopătînd, făcînd să-și desmorțească picioa­
IA

rele.
— De cînd ai început să șchiopătezi, moșule ? în-
U
BC
 RY
Frumoasa Vanda 49

RA
treabă Bogdan înhămîndu-se și pregătindu-se să-și tra­
gă căruța cu lemne.
— Boala mă roade de mult, dar acum de un timp
încoace, s’a lăsat în picioare... Hai, Surule, ai muncit

LI B
destul, poți să te duci în grajd la căldură să te odih­
nești; tu ești bătrîn ca și mine și amîndoi avem ne-
voe de odihnă... Cei tineri n'au nevoe să se adăpos­
tească subt acoperișul unui cămin călduros, lor li-e bi­

Y
ne și așa ! Pe dtnșii îi încălzește sîngele fierbinte din

T
inimă... Cum băete, îți place Vanda mea, ha?... Ce

SI
zici ?
Bogdan, cît timp vorbise bătrînul cu Suru, făcu­
se cîțiva pași tragînd povara după dînsul, dar auzind

ER
ultimele vorbe ale lui Valentin Falie, se opri, întoarse
capul și răspunse cu o voce joasă :
— Despre asta, nu-i timp să vorbim, moșule ! Fi­
IV
ica dumretale, după cum se vede, așteaptă un Făt-
Frumos ! De ai noștri nu sunt potriviți pentru dînsa...
UN

Și Bogdan porni la drum.

Frumoasa Vanda, nemișcată, se uită în depărtare
fără a se gîndi la un răspuns. Bătrînul deasemenea,
își căra vasele, neavînd timp să mai aprobe spusele
L

lui Bogdan Conarschi. Soarele își arăta ultimile raze

RA

care se stingeau la orizont. Pădurea se întuneca. ÎVIoș-

neagul, odihnindu-se puțin, se îndreptă spre casă. Van­
da mergea alături de dînsul, dar din cînd în cîndfîși
NT

arunca privirea spre pădurea cuprinsă de întuneric,

doar va vedea apărînd surtucul verde al pădurarului,
dar în fața ei nu vedea decît culoarea granitului.
CE

Iulian Libelit, nu veni de data asta.

din rusește de Liuba Taban
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Pagina epigramei

T
SI
Unui ofițer extrem de sever

ER
Bun ofițer și-i exigent,
Ba are și prestanță;
IV
Comandă el la regiment,
Acasă-i... ordonanță...
UN

Unei doamne cu care admiram

o cădere de apă.
L

Și apa s’arunca nebună

RA

Ș’o admiram în faptul serii;

Iar dumneaei șopti spre lună :
Ce dulce-i farmecul căderii.
NT

Unei doamne ce-m spunea că

bărbații sunt mincinoși.
CE

Dac’ așa găsești cu cale,

Nici eu doamnă — nu susțin.
Dar minciuna știi matale,
I/

E de genul femenin.
S

C-tin Nic. Bratu

IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Dece ne trebue orchestră simfonică

ER
și operă la lași
IV
Poate va părea curios unora dintre cititorii noștrii, că în
asemenea vremuri tulburi, ne mai putem opri gîndul Ia dezidera­
tele ce ar fi de dorit să se înfăptuiască odată și în bătrînul nos­
UN

tru Iași.
Acestora le vom aminti, că în Germania, spre exemplu, deși
țara este în plin răsboi, se dau sute de concerte și în general,
AL

manifestările de artă — prețuite totdeauna — nu preocupă

mai puțin acum, decît altă dată marea masă a publicului.
Este vorba de vechea și mult desbătuta chestiune a înfiin­
TR

țării unei orchestre simfonice și a unei opere în această mult

tămăiată Cde cei ce-o uită sistematic la întocmirea bugetelor),
„Cetate a culturii romînești“.
EN

Nu vom pune chestiunea din punct de vedere financiar,

căci, problema găsirei fondurilor necesare, pe lîngă că nu este
insolubilă, nu este prima ce se pune, fiindcă înainte de a cere
/C

fonduri trebue să fie înțeleasă necesitatea acestor înjghebări, în

tirgul nostru, de către cei în măsură de a le realiza. Din
nenorocire — atît Teatrele Naționale cît și Operele de Stat,
sunt instituții cu bugete deficitare, fie din cauza slabei conduceri
SI

fie din cauza publicului ; astfel că oficialitatea noastră cu greu

va putea fi hotărîtă să mai creeze o asemenea instituție, sursă
IA

de noi deficite.
Oficialitatea— în urma experiențelor anterioare — aștepta
ca gustul publicului pentru artă să se formeze, pentru a creea
U
BC
 RY
52 Florică Ceterașul

RA
aceste instituții, iar publicul neavînd unde’și forma gustul, aș­
teptă și el, frecventînd în acest timp galele de box, matchurile
de foot-ball și berăriile unde poate asculta „muzică“.

LI B
Este drept, că profesorii Academiei noastre au făcut sfor­
țări mai mult decît lăudabile, pentru a recîțtiga atențiunea pu­
blicului pentru adevăratele manifestări de artă,,încercînd să reia
tradiția, întreruptă prin destrămarea orchestrei „George Enescu“;

Y
atît prin înjghebarea orchestrei simfonice, care a dat în anii trecuți
atîtea concerte bune, cît și prin concerte de muzică de cameră

T
precedate de conferințe explicative.

SI
Toate aceste sforțări au fost încurajate la început; dar în
Ioc de a se relua tradiția dorită, s’a ajuns la ceva cu totul opus,

ER
adică la altă tradiție a bătrinului lași, că orice inițiativă
de a creea ceva durabil și bun aici, se sfarmă — oricîtă risipă
de suflet și de bunăvoință ar fi,— de nepăsarea publicului și
IV
de veșnicul „n’avem fonduri“ al celor dela centru.
Astfel aceste încercări, făcute de o mînă de oameni de ini­
UN

mă, au fost întrerupte, nefiind încadrate într’o instituție sta­

bilă, cu bugetul și statutul ei, care să-i asigure continuitatea.
Pentru a le relua, trebuiau noi intervenții și cine ar fi stat, în
viitoarea evenimentelor, să mai asculte doleanțele celor din pro­
L

vincie, cînd deabia se mențineau instituțiile existente.

RA

Dar, să vedem cari sunt argumentele pe care ne sprijinim,

cînd cerem, oricari ar fi condițiile actuale, să se creeze orches­
NT

tră simfonică și operă la Iași.

In primul rînd, nu este admisibil ca într’un oraș cu atîtea
mii de studenți și elevi ce vin din toate colțurile Moldovei, să
CE

nu existe cel mai înalt și în acelaș timp cel mai minunat mij­
loc de educație colectivă, ce s’ar putea pune la dispoziția vi­
itoarelor noastre elite conducătoare.
In loc să se încurajeze fără limită practica sportului, care
I/

— adevărat — formează spiritul de camaraderie, cînd e prac­

S

ticat cu socoteală (ceia ce nu este cazul la noi) ar trebui să se

tindă a se obține un individ armonic desvoltat, adică să nu să
IA

iupă echilibrul între desvoltarea fizică și cea spirituală.

Să nu pierdem din vedere că gustul pentru artă mărește
U

forța spirituală a individului, conturîndu-i mai precis individua-

BC
 RY
Dece ne trebue orchestră simfonică și operă la Iași 53

RA
litatea și dîndu-i acea viață interioară, proprie omului cu ade­
vărat cult.
Un om care prețuește arta, privește altfel lumea, devine

LI B
mai uman, eliberîndu-se de cotidian și pierzînd din egoismtl și
brutalitatea omului comun; căci arta și în special muzica,
înfrățește și inobilează pe cei ce o îmbrățișează cu dragoste și
înțelegere.

Y
In al doilea rînd, aceste instituții sunt cele mai bune mij­

T
loace de afirmare romînească, prin tot ce poate fi mai specific

SI
unui popor : muzica.
Avem cel mai minunat folklor muzical din Europa și poate

ER
din întreaga lume, compozitori de mare talent, cari știu
să se inspire din această neprețuită și nesecată comoară a su­
fletului romînesc; avem între noi aici pe unul din cei mai stră­
IV
luciți maeștri ai baghetei, dar nu avem orchestră și operă unde
să se cînte lucrările romînești.
UN

Au trebuit compozitorii ieșeni să-și ducă lucrările la Bu­

curești pentru a li se cînta. Dar e greu să fie programată o lu­
crare nouă autohtonă, deoarece maeștrii de acolo sunt preocu­
pați, de a-i învăța pe Germani cum se cîntă Beethoven, Brahms
AL

și Wagner.
E drept că opera și orchestrele din capitala țării trebue să
aibă în repertoriu lucrările marilor maeștri și trebue să facă față
TR

multor cerințe, astfel că în mod natural executarea multor lu­

crări romînești noi, râmînînd pe al doilea plan, ar cădea în sar­
cina orchestrei și operei noastre, care pe lîrgă aceasta ar avea
EN

și rolul de a anima tînăra noastră mișcare muzicală, prin turnee

în toate colțurile Moldovei.
/C

Pe lingă aceasta opera și orchestra simfonică ar completa

cursurile de specialitate ale studenți or Academiei.
In orchestră, instrumentistul se va forma, cu ajutorul or­
chestrei, vor putea fi lansați noi dirijori și soliști, iar la operă se
SI

vor putea forma cîntăreții tineri.

E știut că un concert bun este pentru elementele tinere tot
IA

atît de prețios, cît multe ore de curs.

Nu trebuesc uitați nici profesorii, cari, dacă nu se pot ma­
nifesta, își pierd elanul cu care au pornit pe drumul spinos al
U
BC
 RY
54 Floricâ Ceterasul

RA
artei. Artistului îi trebue mediu pentru a avea rîvnă lâ
muncă; el trebuie să se dăruiască lumii întregi și dacă în
jurul său domnește tăcerea și lipsa de activitate se demora­

LI B
lizează.

In fine, s’ar creea noi locuri pentru plasarea tinerelor

elemente eșite de pe băncile acestei Academii, elemente

Y
pentru formarea cărora trebuesc ani mulți de străduință

T
continuă și care după terminarea Academiei se împrăștie în

SI
toată țara, în loc să muncească pentru ridicarea orașului în
care au învățat.
Dacă nu au norocul să se plaseze bine, aceste clemente

ER
rătăcesc prin berării sau pela diferite cabarete, pentru a-și
asigura existența, căci altfel, ar trebui să aibă soarta greeru-
lui din fabulă.
IV
Poate ni se va răspunde că nu sunt elemente destule.
Cu toate acestea răsfoind ultimul Anuar al Academiei
UN

se poate constata cu mîndrie pentru noi ieșenii, că din mijlo­

cul nostru au pornit elemente de valoare.
Dar, evident că pentru crearea uuui climat favorabil exis­
tenței unei orchestre și a unei opere, sarcina nu cade numai
L

asupra oficialităților, ci trebue concursul marelui public, care

RA

trebue să ințeleagă că tineretul nostru nu poate fi educat

și pregătit complect pentru viață, dacă sufletul său nu vi­
brează în fața frumosului.
NT

Iată în puține cuvinte, îndreptățirile pentru care tre­

bue să existe la Iași orchestră simfonică și operă, ori care ar
fi condițiunile actuale.
CE

A neglija energiile și talentele ieșene, dintre care s'au

ales elemente ce au făcut totdeauna cinste țării întregi,
tocmai acum cînd ar putea aduce un însemnat aport în
opera de redresare și unificare sufletească a țării; este
I/

cel puțin o nedreptate, pe care nu o merită nici lașul și nici

S

generațiile de modești și muncitori apostoli ce au luptat pe

tărîmul artei, sacrifieînd gloria, pentru a rămîne și lupta aici.
IA

Să sperăm, că astăzi, cînd tot ce este romînesc se cere

valorificat și promovat.se va înțelege de către cei în drept, că
U
BC
 RY
Dece ne trebue orchestră simfonică și operă la Iași 55

RA
problema înființării și susținerii orchestrei și operei la Iași,
merită prin îndreptățirile ei a fi tratată, cel puțin acum,
cu mai multă seriozitate, decît faimoasa cerere a „Urbei

LI B
Mizil“......
Iași. Martie, 1941.
Florică Ceterașul

T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Bibliotecile romînești

SI
Țara noastră se găsește in clipa de față, într’o fază de interesantă dez­

ER
voltare a activității bibliotecilor publice.— Imboldul a venit prin afirmarea tot
mai serioasă a politicei școlare, care în anii de după război, a impus crearea a
numeroase biblioteci sătești, pentru promovarea păturei rurale spre o viață inte­
lectuală, odată cu perfectarea bibliotecilor universitare și liceale, spre a deservi
IV
cit mai bine nevoile studențești și ale școlărimei.
Aceste biblioteci școlare există în tradiția culturală a țării, înscrise cu
UN

veacuri înainte. Cercetătorii pomenesc, despre o veche bibliotecă ieșană, înfiin­

țată de Vasile Lupu pe lîtigă școala dela lrei Ierarhi. O altă bibliotecă, era cea
întemeiată prin dania Patriarhului Hrisant Nottara, pentru școala superioară de
grecește, tot din Moidova.
In Muntenia școala din Câmpul Lung, ori cea slavonească dela Sf. Gheor-
L

ghe, reorganizată de Alexandru Ipsilante. aveau biblioteci importante. Nu se cu­

RA

noaște prea bine, felul în care aceste biblioteci funcționau. In orice caz, cata­
logarea operelor se făcea rudimentar într'un registru — opis, ori chiar într’o con­
dică, amintind pe cele negustorești; „vivliotecarului" revenindu-i rolul de a ține
o oarecare rinduială și de-a păzi cărțile.
NT

Deabia în sec. al XlX-lea, statul a început să înzestreze școlile impor­

tante cu biblioteci proprii. — O pătură cultă boerească a existat în Principate,
înainte de anul 1848 și dovada ne este dată, de acele „Cabinete de lectură",
care vindeau volume dar și împrumutau la domiciliu. La București începînd din
CE

anul 1826 ființa cabinetul lui Walhaum, iar la Iași, aflăm pe cel al lui Hennig
(1840), despre cari unele izvoare ale timpului fac mărturie. — Baza organizării
legale a bibliotecilor o aduce Regulamentul Organic (1832).
In anul 1840, Asachi întocmește primul regulament românesc, cu privire
I/

la organizarea bibliotecilor publice și la coadițiunile pe cari trebue să le res­

pecte frecventatorii sălilor de lectură. In cunoscuta lucrare de orientare în ști­
S

ința biblioteconomiei, intitulată „Manualul Bibliotecarului”, dl. Barbu Theodo-

rescu aduce o prețioasă contribuțiune, cu privire la istoricul bibliotecilor romî­
IA

nești. D-sa subdivide aceste bibloteci ale trecutului în trei categorii: biblioteci
mănăstirești, biblioteci boerești și biblioteci școlare, despre cari am avut prilejul
să amintim mai sus.
U

Bibliotecile mănăstirești erau foarte bogate. La Argeș, la Câmpul Lung.

BC
 RY
Bibliotecile romînești 57

RA
la Tismana, la Neamț, la Huși, ori în Ardeal, la Sf. Nicolae din Scheii Brașo­
vului și pe lingă Episcopia Unită din Oradea-Ma.-e s'au dezvoltat biblioteci în­
semnate, unde cărturarii timpului găsiau cele mai interesante izvoare pentru cer­
cetările lor, ori pentru retipărirea operelor eăutate. — Bibliotecile boerești par­

LI B
ticulare erau vestite — Se pomenește despre cea a lui Grigore Ureche, cea a
lui Miron Costin, a stolnicului Cantacuzino, a lui Brîncoveanu, dela Hurez, a lui
D. Cantemir, a Cantacuzinilor, a Mavrocordaților, a lui Conachi, a lui Mânu, a
fraților Văcărești, a lui Șincai. a lui Știrbei, a lui Dumitrache Ghica și a lui
Glogoveanu. — Mulți străini de seamă, veniți în tara noastră, au dat modelul a-

Y
cestor biblioteci, inspirind boerilor moldoveni și munteni, dragoste pentru carte.

T
In acest senz trebuesc amintite numele lui Feinhardt și al lui Kotzebue.
Bibliotecile publice au strîns fără îndoială ceva din bogatul și prețiosul material,

SI
aflat în aceste colecții. Din nefericire majoritatea lucrărilor a fost pierdută și
ca o exceptiune se citează împrejurarea, că Biblioteca Academini 'Romîne, con­

ER
ține vre'o 80 volume, purtând în inscripțiune „Ex libris Constantin Cantacuzeni".
»
• •
Am amintit mai sus despre rolul tot mai important, care s'a dat în peri­
IV
oada dela 1918 pînă azi, bibltotecilor sătești. Din anul 1868 datează un proect
al lui Ioan Lerescu, prin care se cere înființarea de biblioteci populare, în regi­
uni cit mai depărtate, și dacă s'ar putea. în toate comunele din Romînia. Primul
UN

regulament al bibliotecilor sătești s'a elaborat în anul 1898, — iar în anul 1901
s'a ajuns la ideia unor biblioteci ambulante, pentru săteni. — Pe acest tărîm al
răspîndirii cărții în pătura rurală, au luptat o seama de buni romîni.
La loc de cinste trebuește pus nume'e profesorului N. lorga. Cursurile
L

de bib'iotecari la sate au ca inițiator pe prof. D. Guști. Este locul să amintim

aici câteva fragmente lămuritoare din stud.ul d-lui Em. Bucuță, intitulat : „Po­
RA

litica bibliotecii și a cărții" și publicat în volumul „Poiitica culturii", editat de

.Institutul Social Român". Vorbind despre lipsa unui oficiu de centralizare, al
cataloagelor bibliotecilor existente, autorul conchide: „Nu știm precis, câte bi­
NT

blioteci mari avem, nici câte, populare și măruate.

Se înțelege atunci, cum nu putem ști nici cîte și mai ales ce cărți și do­
cumente cuprind, nici cum le-ar putea folosi cineva fără să plece din locul unde
se găsește. Aceasta nu înseamnă că bibliotecile nu și-ar avea cataloagele și in­
CE

ventarele lor, dar ele nu rămîn mai puțin pe înălțimi și izolate. Cetitorul trebue.
ca un cavaler medieval să se înarmeze din creștet pînă în tălpi și să pornească
în căutare singur, cu nădejdea în Dumnezeu. Iar mai la vale: „Toată legislația
sau literatura de regulamente în legătură cu bibliotecile populare a căzut în sar­
I/

cina Casei Școalelor. Ea a izbutit numai în ultimii patru ani să înființeze 7436
de biblioteci, cu 1.304 506 volume Aceasta numai pÎDă la sfîrșitul anului 1927.
S

De atunci, progresele au fost tot atit de însemnate. „Cartea în cit mai multe
mîini", iată formula care s'a bucurat de o inițiativă rodnică a Statului, dar și de
IA

imbolduri pornite din suflete de apostoli adevărați, intre cari un mare exemplu
îl aduce prof. ieșan C. Mureșanu, laureat al Academiei Romîne, D-sa a pus ba
zele asociațiunei culturale „Cartea sub Icoană", din Constarța, în anul 1933,
U

editînd o bibliotecă, unde s'au publicat multe lucrări de folos general, cum ar
BC
 RY
58 Dr. I. Fr. Botez

RA
fi, o ediție popuiară de poezii a lui M. Eminescu, poveștile lui I. Creangă, , în­
dreptarul ceasului de față" etc.
♦ *

LI B
Alături de bibliotecile populare, grija statului a fost tot atît de evidentă,
pentru alcătuirea unor serioase biblioteci publice. Regulamentul acestor biblioteci
datează din anul 1864 și este opera lui N. Krețulescu. Majoritatea bibliotecilor
noastre publice, adică a Academiei Române, a Universităților și a Fundațiunilor,
iși îmbogățesc colecțiunile, în mare parte, beneficiind de legea depozitului legai,

Y
potrivit căreia, toate tipografiile din țară sunt obligate să trimită tipăriturile cu­
rente. In anul 1932 prof, N. Iorga, a pus la punct o nouă lege a Bibliotecilor

T
publice. Toate bibliotecile depind de Ministerul Instrucțiunii. Ca probleme de vi­

SI
itor se impun următoarele două : centralizarea intr'un mare catalog, intocmit de
un institut de coordonare, a cataloagelor fiecărei biblioteci și extinderea aplicării
sistemului zecimal, pentru toate instituțiunile de bibliotecă, controlate.

ER
IV Dr. I. Fr. Botez
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R
RA
LI B
Y
Rânduri pe filele vieții

T
SI
Pafru ani de la moartea lui Gh. Topîrceanu
— 7 Mai 1937 —

ER
Uitarea a început să-și împletească firul de mătasă, peste,
IV
amintirea celui ce a fost, poetul Gb. Topîrceanu.
Patru primăvări și-au scuturat caișii, și tot atîtea toamne,
și-au despletit ploile și castanii peste pămîntul ce acopere pe
UN

acela, pe care îl credeam în veci cu noi, cu zîmbetul me­

lancoliei pe buze, și cu ochii plini de bucurii neîmplinite.
Dotat cu un suflet ales și cu o senzibilitate ascuțită,
Topîrceanu, rămîne unic în literatura noastră, prin simplitatea
formei, amănuntul observației, muzicalitatea desăvîrșită a ver-
L

aului, și mai ales prin acea ironie a vorbei, pe care adesea o

RA

transforma în sclipiri geniale de spirit.

Născut la București în anul 1890, ca fiu al lui Ion To­
pîrceanu de origină ardeleană, poetul își petrece copilăria, și
prima tinerețe în comuna Nămăești, județul Muscel. Face lice­
NT

ul în București, și universitatea în ultimul timp la Iași.

Moare la Iași la 7 Mai 1937 — în urma unei boli fără
leac — se stinge departe de soția și iubitul său fiu — în că­
CE

suța liniștită de pe strada Ralet Nr. 9,

Este îmormîntat Ia cimitirul „Eternitatea" — sus lîngă
capelă, alături de Vasile Conta.
începe cariera literară printr’un răspuns în rime, auto­
I/

rilor : Caleidoscopului lui A. Mirea (D. Anghel și St. O. losif)

și atrage atențiunea cetitorului și înțelegătorilor de adevărată
S

literatură.
Este chemat apoi la Iași de răposatul G. Ibrăileanu —
IA

criticul „Vieții Romînești", unde intră în comitetul de re­

dacție. Iși înserează versurile și schițele prin periodicile:
„Neamul Romînesc Literar", „însemnări Ieșene", „Lumea"
U

„Opinia" etc.
BC
 RY
60 C. N. Bratu

RA
Răsărit din cuibul „Vieții Romînești" al cărei copil a
fost, Topîrceanu publică următoarele versuri :
„Migdale Amare", „Balade Vesele și Triste", „Parodii
originale", „Bacilul Iui Koch", „Sus Cortina" și mai multe vo­

LI B
lume de proză:
„In ghiarele lor" „Amintiri din Bulgaria", — „Scrisori
fără adresă". Un volum de schițe și observațiuni presărate
c’un sănătos humor, ultimul volum publicat: „Pirin-PIanina".
Și-a lăsat în manuscris romanul de mari proporții „Viața

Y
Sfîntului Sisoe".

T
In 1926, pe bună dreptate i s’a dat premiul național de
literatură.

SI
A fost cîtva vreme director la Teatrul Național din
Iași, pe care l-a condus cu tact și pricepere.
Toată viața aproape și-a petrecut-o în lașul acesta scump

ER
lui, la sînul căruia s’a culcat pentru totdeauna ; iar din gea­
mantanul de chiriaș grăbit, nu și-a luat dincolo decît o cruce
de ceară, fixată de alții între degetele-i reci, și flori, flori
IV
multe de primăvară.
Aztăzi, cînd se împlinesc 4 ani dela moartea iui, să ni-1
reamintim așa cum era : sfios, tăcut și modest, ca orice om
UN

de valoare, conștient de talentul lui.

A stat retras, departe de frămîntările și ipocriziile celor
mici, lăsîndu-i pe aceștia să se frămînte, pentru gloria trecă­
toare a lumii.
L

Topîrceanu a rămas departe, singuratec, avînd încredere

în talentul lui și mai ales în justiția implacabilă a posterității.
RA

El a fost și va rămîne întotdeauna poetul tristeților și bucu­

riilor, poetul ironiilor amare.
Patru ani, au troenit cu uitarea lor somnul de veci al
poetului; din cînd în cînd, mîni pioase presoară flori și la­
NT

crimi peste visul lui Topîrceanu...

Astfel tot mai neștiut
Spre adine îl fură
CE

Și-l îngroapă ’n sînu-i mut

Veșnica Natură
C. N. Br.
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Nefericitul poet Arfur Enășescu

SI
In orașul prăbușirii entuziasmelor pentru cei ce n’au

ER
scris pe tăișul săbiei „Victoria", unde amăgirea te împinge
cu veșnicu-i refren : „încearcă", și unde te stingi părăsit de
puteri și împovărat de decepții, l-am văzut pe Artur Enășescu,
cu ani în urmă, așa cum este și astăzi fantomatic murdar și
IV
nebun.
Dar pentru cîți, numele lui Artur Enășescu spune ceva ?
Am să vă răscolesc amintirile și pe făgașul lor presărat cu
UN

veșnicile formule de iubire, cu delirul veșnicului refren : „dra­

gostea", o să vi-1 amintiți :
Cruce albă de mestecăn
Rătăcită printre creste,
L

Cine te cunoaște oare

RA

Cruce fără de poveste !

(apărută în „Universul literar")
Așa este Artur Enășescu ; un om fără poveste. Povestea
NT

și-a înecat-o în iubire și în viață, și-a împletit-o cu speranțe,

și a isprăvit-o brusc în tronul său de nebunie. Scriam în a-
nul 1933 despre el într’un periodic din Sibiu :
CE

Fără țintă, cu pantofii scîlceiați, cu hainele zdrențuite,

cu pletele încurcate, cu ochii pierduți în depărtări albastre,
Artur Enășescu își plimba epava trupească pe străzile capi­
talei, înfrățit cu hamalii de pe Grivița, cu văcsuitorii de
ghete de pe Bulevarde, nebăgat în seamă, muncit de nebunie
I/

și mizerie.
Se repetă ; este povestea tristului Nicoleanu, (cine și-l
S

mai amintește!), este povestea Luceafărului Eminescu.

Acum patru ani l-am revăzut pe Enășescu; eram pe
IA

calea Victoriei cu mai mulți prieteni., Enășescu a trecut pe

lîngă noi. Avea în brațele sale, acoperite de niște mînece for­
mate din petice multecolore, în brațele osoase și galbene, un
U

buchet de flori.
BC
 RY
62 C. N. Bratu

RA
Abundau narcisele și lăcrămioarele; ne-a privit lung și
compătimitor; urmărea ceva. înaintea lui o femeie înnaltă,
cu niște ochi mari umbriți de sprincene închipuite, își plimba
șoldurile alene, și-și arunca la intervale blana argintie pe

LI B
umerii sculptați, de un alb îngeresc. Deodată Enășescu pos-
ternat înaintea ei, îi aruncă florile la picioare cu o eleganță
de cavaler medieval !
Probabil obișnuită cu asemene... aventuri, femeea îl privi
cu dispreț, își strîmbă nasul învelit c’un strat de pudră o-

Y
braznic de gros — și-și continuă mersul cu nepăsarea unui
cioclu ce vîră sicriul în criptă.

T
Acesta este Enășescu poetul anilor noștri tineri, poetul

SI
clipelor de iubire. Cu banii pe care îi primește de la admi­
ratorii lui de altădată, romantici întîrziați, el cumpără flori,
flori, flori.

ER
Am plecat înduioșat. Undeva, la un local oierdul în
noaptea ce se lăsa plumburie, taraful lui Fănică Luca întona
romanța lui Artur Enășescu:
IV
E Rița fecioara cu ochii șprințari
Cu sîni ca de piatră,
UN

Născută’n alaiul a zece cobzari

Regină pe șatră, etc...
E romanța lui, e dorul său vagabond, fără Dumnezeu
și patrie — pe care continuă să-l caute undeva, în lumea
închipuirii... E povestea lui Enășescu, Nicoleanu, Cer­
L

chez, Petică, Săvescu, Oreste Georgescu — și a marelui

RA

Eminescu.
Enășescu s’a născut la Botoșani. Ia bacalaureatul și
doctoratul în filozofie, nu mă înșel la Paris. Publică în „Con­
vorbiri Literare" (era director D. S. Mehedinți) versuri, so­
NT

nete, imnuri de dragoste... Scoate volumul de poezii : „Pe gîn-

guri“ foarte repede epuizat. Prin 1926-1927 este lovit de crun­
ta-! boală — nebunia — care-1 chinue pînă astăzi, căutînd
CE

în toate zilele pe străzile Bucureștiului, Dumnezeul norocu­

lui său.
C. N. Bratu
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Carji

SI
A. C. Cuza: îndrumări in politica externă ed. „Cugetarea".

ER
Intr’un elegant volum, dl. profesor A. C. Cuza a adunat cele mai impor­
tante discursuri ale domniei-sale, pe care le-a ținut în fața parlamentului, între anii
1920 și 1936.
IV
Astăzi, în lumina evenimentelor care au trecut peste țară, toate aceste
discursuri, ne par adevărate profeții. Și cînd ne gindim că acum cițiva ani, erau
socotite de către .marii noștri politicieni" aberații. Desființarea Ligei Națiunilor.
UN

Revizuirea Tratatelor, Alianța Romîniei cu Germania, erau lucruri de necon­

ceput de mintea celor care aveau în mină destinele acestui neam. Acolo în Par­
lamentul Țării, unde adevărul spus răspicat, producea tumult, iar numele d-lui
Hitler, dădea loc ia vacarm, acolo in Pari mentul Țării, unde numai jidanul
AL

Landau, dădea lecții de patriotism, s'a ridicat figura de iluminat a bătrinului

cărturar și naționalist A. C. Cuza.
Sunt în aceste discursuri, atîtea adevăruri, și atitea lucruri bune, pe care
dacă le-am fi ascultat atunci, azi Țara, nu era așa cum este fără hotar, iar inima
TR

țării, n'ar mai sîngera de nedreptățile făcute. Dar, Doamne, un ministru din a-
ceie trecute timpuri, se ridica autoritar de pe banca, pe care cu nimic nu o
ilustra, decit cu masonice teorii, și zgomotoase sforăituri și declara:
EN

„"țara nu ne plătește aici, ca să ne pierdem timpul (sic) cu teoriile dum­

neavoastră anti-naționale“. (Aplauze pe băncile majorității).
Auziți, „teorii anti-naționale“ erau toate aceste slinte adevăruri, pe care
le spunea cu atîta convingere acest clar văzător, care nu spunea mai mult decit ■
/C

„O altă politică a apărării intereselor Ronainiei eu nu văd, decit într'o sinceră

politică de unire și alianță cu Germania" și mai departe „alianța Romîniei cu
Germania în situația de astăzi este pentru mine o Dogmă".
Cîtă înțelegere a avut profesorul A. C. Cuza pentru Marele Reich șiFue-
SI

hrerul ei.
Această culegere de discursuri poate fi pentru oricine un îndreptar, pentru
felul cum se puneau în discuție cele mai mari probleme ale țării, și o bună că­
IA

lăuză pentru timpurile grele de azi. „ D. A.

Dr. Ioan I. Plăcințeanu: Electromagnetismul — Teoria lui Maxwell ~~

U

96 pagini, ed. Academiei Române — colecția „Monografii Științifice" 1941.

BC
 64 __ Cărți

R
RA
Literatura noastră științifică se îmbogățește cu o carte de o reală valoare.
Lucrarea D-lui Prof. Plăcințeanu are de scop, după mărturisirea autorului «să
formuleze cu preciziune, concepția maxwelliană în interpretarea teoretică a feno­
menelor electromagnetice, pentru ca studentul sau omul de știință român, care

LI B
nu are posibilitatea, sau timpul să consulte multiplele tratate străine, să se fa­
miliarizeze cu un subiect strict necesar pentru înțelegerea întregii Fizice mo­
derne". Judecind după felul în care a fost concepută și realizată, credem ci
monografia savantului profesor, inițiator al Școaleî de Fizică teoretică ieșană, își
va atinge scopul propus. — De o claritate perfectă, înțelegerea cărții nu nece­

Y
sită decât cunoașterea câtorva noțiuni elementare de calcul vectorial. Pe un nu­

T
măr rest ins de pagini autorul reușește să trateze o mulțime de chestiuni inte­
resante din lumea fenomenelor electromagnetice — în lumina unitară a teoriei

SI
genialului Marxwell. Lectura cărții constitue o adevărată plăcere pentru un ci­
titor obișnuit cu limbajul operilor științifice, dar credem că va fi folositoare și
celor cu mai puțină pregătire in această direcție, trezindu-le gustul pentru stu­

ER
diul științelor pozitive.
Sperăm că lucrarea D-lui Prof. Plăcințeanu va fi pentru fizicienii români
— ceiace a fost și este pentru lumea științifică germană tratatul clasic al D-lui
IV
R. Becker, adică o „carte de căpătâiu” pentru multe generații de fizicieni.
V. L. Nadolschi
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
CU
 R
RA
LI B
Y
Reviste

T
SI
Cetatea Moldovei. Anul II No. 7. 1 Aprillie 1941. Director Gh. A. Cuza.

ER
A apărut „Cetatea Moldovei", sub conducerea D-lui Prof. universitar
Gh. A. Cuza. Conduită sănătoasă, naționalistă și o înaltă ținută literară caracte- ✓
rizează excelenta revistă, de care se simțea atâta nevoe în lașul nostru cultural,
întreaga elită intelectuală a lașului și cele mai autentice condee ieșene și-au dat
IV
întâlnire la revista domnului prof. universitar Gh. A. Cuza,
Patriarchul naționalismului romînesc, veneratul profesor A. C. Cuza, a-
UN

rată în cuvântul de începui punctele de vedere în jurul cărora „Cetatea Moldo­

vei" își va desfășura activitatea. De mare importanță articolul domnului profesor
Gh. A. Cuza: „Originele Francmasoneriei". De toată savuarea bucata semnată
de d-nul Adrian Pascu: Tragedii mărunte. Cu mult talent este scrisă schița:
„Mircea" de condeiul sănătos al lui M. Gr. Constantinescu. Versuri de aleasă
L

ținută ca întotdeauna semnează: Gh. Lesnea, Florea Rariște, etc. Interesant ar­
RA

ticolul domnului H. Golimas; Casele și gropnițele lui Miron Costin în Iași, etc.
C. Nic. Br.
Cuget Moldovenesc. Anul X. No. 1-3. Ianuar-Mart. Director P. Stati.
Schimbată ca format, conținut bogat și ales, revista : „Cuget Moldove-
NT

nesc'- așa cum se prezintă astăzi face cinste lașului, și poate fi invidiată de
cea mai pretențioasă revistă dn capitală. Revista aduce colaborarea domnilor:
Gh. A. Cuza, Gh. Lesnea. Corneliu Dabija, Emil Diaconescu, P. Stati, Gh. Un-
CE

gureanu, C M. Dragoș, Radu Vulpe, Delafintînele, etc. etc. Ținem să remar­

căm „Versurile- domnului Corneliu Dabija, cari vădesc un talent autentic.
Interesantă bucata domnului Ungureanul „Din viața Iui Calistrat Hogaș".
Traducerea din lirica latină a domnului P. Stati arată cu prisosință că domnia sa
este un poet cu mult talent. C. Nic. Br.
I/

Păs'orul Tutovei.
S

Este revista asociației Preoților din județul Tutova; Directorul revistei

IA

părintele Grigore A. Dumitriu Bîrlad, cu părintele llaricn-Dodu-Drujești și

părintele Neculai Moise-Bârlad au pornit într'un ceas bun la drum sănătos și plin
de lumină. Revista birlădeană plină de duh și înțelepciune strînge în jurul e1
elita preoțimei bîrlădene și calcă cu cinste și demnitate pe urmele Btrladului
CU
 R
66________________ _________ Reviste_____________ ______________ .

RA
cultural, care atiția ani dearîndul a avut multe de spus culturii rominești. Re­
vista : Păstorul Tutovei înplinește un comandament istoric, slujind o cauză care
este nu numai a ,,asociației preoților" din jud. Tutova, ci a întregului șir de ge­
nerații cari au ostenit să ridice Birladul pe culmile unei spiritualități culturale

LI B
recunoscute, așa cum spune părintele Dumitriu Bîrlad, directorul excelentei re­
viste tutovene.
Numărul pe Ianuarie și Februarie este închinat memoriei pr, Ioan Negoiță,
acel care cu mult sîrg a slujit altarul și catedra.

Y
Colaboratorii acestui număr: Pr. Gr. A. Dumitriu-Bîrlad, Pr. I, Gh. Chir-
vasie, Pr. Corneliu Grumăzescu, prof. G. Ursu, Aurel Gh. Stino, Marin Pre-

T
descu, Marieta Creangă, G. Bezviconi Pr. C-tin Beldie, Pr. I. Olaru, Alexan-
drescu Galex, Mureșanu, etc. etc.

SI
De remarcat articolul d-lui Aurel Gh. Stino : „Șinotoismul", din trecutul
orașului Bîrlad, de Gh. Bezviconi și Catihetul „Vasile Grigorescu", scris de pana

ER
înțeleaptă a scriitorului Artur Gorovei. — Ne-a înălțat mult revista : „Păstorul
Tutovei" și-i urăm aceiaș muncă fără preget pe drumul spinos sl apostolatului.
C. Nle. Br.
Pan. Anul 1 Nr. 3 1 —15 Aprilie.
IV
Apariția acestui al treilea număr, al revistei Pan ne dovedește munca pe
care conducătorii ei o depun — e vorba de d-nii Acsinteanu și Țincoca R.
întregul cuprins al revistei este închinat memcriei profesorului Nae lo-
UN

nescu. Este o pioasă aducere aminte adusă acestui deschizător de noui orizon­
turi în tînăra noastră filosofie.
Substanțialul articol — Moda în filosofie — este lecția de deschidere a
cursului de Istoria Metafizicei ținută de profesor la Universitatea din București
AL

în anul 1930—31.
Domnii Mircea Vulcânescu și Mircea Eliade, foști amîndoi, ucenicii profe­
sorului, iscălesc frumoase amintiri din viața plină de zbucium a lui Nae lonescu1
O pagină cu alese poezii, semnează d-nii I. D. Pietrari, Florin Lucescu, D.
TR

D. Misir; remarcabilă ca fond și formă este poezia „Presimțire" a D-lui

Florea Rariște cunoscut nouă ieșenilor din paginele Cugetului Moldovenesc. O
minunată nuvelă scrie dl. George Acsinteanu.
EN

Restul revistei cuprinde bogate cronici 1 terare, teatrale și însemnări. Cro­

nica muzicală, foarte judicios scrisă o semnează tinărul profesor și compozitor
ieșan dl. Remus Țincoca.
Cu acest ultim număr „Pan" se poate mindri, iar harnicii lui conducători
/C

se pct felicita.
Curentul literar. Seria 11 anul IV 12 Aprilie 1941.
Un gînd pios, al conducătorilor acestei, reviste, a închinat acest număr lui
SI

Octavian Goga.
In frămintarea clipelor de față, icoana acestui fecior al Ardealului și al
pătimirilor noastre, trebuie să fie mai vie ca oricind. «Cîntecele fără țară»
IA

sunt atît de actuale, iar sufletul lui fărâmițat în atîtea articole de ziar, aduce a-
celaș svon de durere, pe care nu credeam s-o mai tră:m vreodată.
In acest număr semnează d-1 Popovici Dumitru un interesant articol '■
U

«Oct. Goga poet al ro-nînismului», iar d-1 Romulus Dianu, ni-1 înfățișea'
BC
 R
57 Reviste

RA
ză pe Goga ca un «miracol al credinței». Domnia Sa spune: „Națiunea aceasta
va trebui să se roage și să se cultive, pentru ca spiritul care a apus prin moar­
tea poetului, să înflorească mai departe.
D-l C. Nottara, semnează un judicios articol despre „muzicalitatea ver­

LI B
surilor lui Goga1', iar d-l Vișinescu Al. scrie despre despre „Oratorul".
O pagină este închinată poeziei lui Goga ; poezie pe care bătrînii noștri o
psalmodiau in faptul serii, cind se intorc.au trudiți dela munca cîmpului.
Restul revistei cuprinde un bogat material, care face plăcută cetirea aces.

Y
tui ultim număr al Curentului Literar.
Universul literar Anul L Nr. 16 Aprilie 1941.

T
Ca întotdeauna și acest ultim număr al revistei bucureștcne, aduce un

SI
bogat și variat material.
Remarcăm articolul — Roma — măestrit scris de pana d-lui Alex. Marcu.
Are atîta cer senin, și atita prospețime „Roma" aceasta antică, cu grădinile ei

ER
de pini, cu fîntînile răcoritoare, și cu aleile veșnic însorite, încît te predispune
la melancolie și vis.
D-l Prof. Păunescu-UJmu, scrie despre „un clasic al specificuluiromînesc"
IV
este vorba de poetul Ion Pliat. Interesant articolul d-lui Mihail Chirnoagă „Ro­
manele de semnificații”.
Foezii semnează: Ion Bălan, Constantin Cojan și Iulian Popa, iar Dan
UN

Bălteanu nuvela „Vînătoare".

Cronica săptămînii, cuprinde interesante cronici: muzicale, literare, ș1
teatrale.
Vitrina Europei, ca intodeauna actuală, cuprinde note italiene, germane și
L

franceze. Dinu Adrian

RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Noutăți literare ieșene

Y
A. C. Cuza. — „îndrumări de politică externă". Ed. Cugetarea. Lei 60.

T
„Istoria literaturii germane".

SI
r. o/ez. „Istoria literaturii italiene". Ed. Ath. Gheorghiu-Iași
Lei 20.
A. C. Cuza. — Poezii, epigrame, cugetări în proză. Ed. Bucovina. Lei 100.

ER
Gh. A. Cuza.— Sonete. Ed. Cugetarea.............................................. Lei 80.
Gh. Chiper. — „Viscol". Schițe. Ed. Ath. Gheorghiu-Iași. • • • Lei 30.
V. Fiorea-Rariște. — „Valuri înpietrite. Ed. Bravo-Iași..................Lei 60.
I. Hulland-Horațiu. —„Suflet Ruinat" (Versuri). Liga Culturală-Iași, Lei 45.
IV
Poșta redacției
UN

Domnului Em. Em. Florans.

Vă mulțumim pentru frumoasele d-tră rînduri; poeziile se vor
publica în numerile viitoare. Mai trimiteți.
L

Ing. Boțan — Iași.

RA

Articolul: „Izvoarele energiei" se va publica în numărul viitor.

I. R. Ani. C. Lung—Muscel.
Aveți dreptate. Chiar în acest număr găsiți planșe... și în măsura
posibilităților vom continua,
NT

I. Moise — Baia.
Schița d-tră ne face impresia ca-i scrisă în fugă... refaceți-o. — Noi
manuscrisele nu le înapoiem.
CE

G. M. Dragoș,
Am aflat de plecarea d-tră, comunicați adresa. Așteptăm material
pentru Nr. viitor.
I/

Lătăianu V. — Șoldana.
Am publicat ce ne-ați trimis.— Mai așteptăm.
S

Domnii editori și directori pe reviste, cari vor să f.e recenzați în revista

IA

noastră, să ne trimită cîte un volum sau număr de revistă pe adresa: C. N.

Bratu, Str. Greceanu Nr. 9 Iași.
U

{sRsRsKsHșHsI
BC
 Anul I. — No. 5-6 20 Mai -1 Aug.1941

R
RA
CURIER lESflN

LI B
Y
REVISTĂ LUNARĂ

T
SI
SUB CONDUCEREA D-LOR:

C. NIC. BRATU Și N. ST. BELDIE

SUMARUL:
ER
IV
GABRIțL DĂNULESCU - - Două comemorări: G. Coșbuc și G.Topf rceanu
6. TOPIRCEANU Bustului meu (versuri)
UN

GEORGE-MIHAIL DRAGOS ■ 6. Coșbuc și Alexandru Pop

EUS.-EM. FLORENS • c@r
•Ultima RtaBane^eKUffV
_ I XSr
L

iî iu ^Melancolie "
RA

DINU ADRIAN....................... Lui Octavlan Goga (versuri)

PROF. DR. C. MUREȘANU Badea CJrțan
MIRCEA hțAÎRLIU • •
PROF. ȘT. WB/iERECHEl in A. Cehov)
N. ST. BEttnE - • • •
NT

CONST. CIOPRAGA ■ Zvon din sat (versuri)

MIRCEA GRIGORIU ■ Calul coconului llieș (schifă)
CARMEN STAMBOLIU Amin I... mamă Flbârea... (schiță)
PROF. RADU VU ■■ Legăturile Ita în trecut
CE

PROF TH. SIME Cugetări anti eri originale)

DR. TH. A. ROT ■ • Cronica metli ibilitMile actuale ale

GEORGE-MIHAIL tră de filologie re­

vizionistă ma nte Miinchen I940.
I/

RECENZII: Mărit Holb tions, chants de mort (Coast. Ciopraga); ioan Maseeft.
MU lo țwwaiva
Mațai raiuv (Gabnel Dănulescu); Giorge . QSiU, Nuiue de plante,
vauujcovu); \jiur^e erealele ca plante alimentare. (George-Mi-
S

haiî Drageș); Nuaga Rădulescu, Inrnu Babei. (C. Nic. Br,)-

RE\ ISTA REVISTELOR: „Dacia- (George-Mihail Dragoț); „Păstorul Tutovei" (Nic Stei. Beldie) ;
„Universul literar” (Gabriel Dănulescu); .Glasul Tineretului- (C. Nic. Bratu); „Vremea” (Gabnel Daauiescu),
IA

„Vpcea Tutovei44 (C. Nic. Bratu).

NOTE: .Noi" (Odvseus); Ediție definitivi (Mircea Grigoriu): Preocupări filologice la G-
(G.-M. D.); Ad memorian (Mir. Grig.); O pozna grafomană: victima... G. Co/buc (George-Mihal g Ș).
Nouăsprezece ani (C. Nic. Bratu); Pro domo (Mircea Grigoriu); Mahalalele lașului m trecut. P^uri
(George-Mihail Dragoș); Destinul unei țări (Mircea Grigoriu); Presa adevsrată (Mir. Grxg.); Mi » P ji
U

(Gabriel Dănulescu) ; Etimologie populară (G. D ) : Note franceze. Alain Grilberman. Centrul d
teraniene, Regăsire. Dumbrava, minunată a lui M. Sadoveanu în trad. franceză. (Const. viopragaj-
Poșta Redacției- — Noutăți ieșene.
BC

IĂ$I / iNSTITL-TUL. DE A RTF. GRAFICI? iTHAMACir r\ r?MK'nRfTMTTT<‘ !H I (U f

 R
CURIER IEȘAN

RA
REVISTĂ LUNARĂ

LI B
DE LITERATURĂ - ARTĂ - ȘTIINȚĂ
înscrisă la Tribunalului Iași Secfia IIL»a, sub Nr. 84
din 14 Martie, 1941
Aprobată de Cenzura Centrală cu Nr. 2f, din 10/III, 1941

T Y
SI
ER
GRUPAREA NOASTRÂ
N. Șt. Beldie Hulland-Horațiu
IV
St. Gr. Berechet, prof. univ. Vasile Lătăianu
Dr. I. Fr. Botez G. D. Loghin
UN

V. Buțureanu, prof. Mircea Manoliu

C. Nic. Bratu Dr. C. Mureșanu, prof.
Florică Ceterașul V. Nadolschi, asistent univ.
Const. Ciopragă Râul Negru
L

M. Gr. Constantinescu, Av. Gabriel Orițâ \

RA

Corneiiu Dabija Dr. Th. Rotaru

Gabriel Dănulescu Mircea Ovidiu Sava
A. G. Delafîntînele Th. Simenschy, prof. univ.
NT

Dinu Adrian Carmen Stamboliu

Al. Doineanu Liuba Taban
George-Mihail Dragoș Nic. Țațomir
CE

Eus. Em. Florens Yvonne Urziceanu-Popovici

Gala Galaction Radu Vu’pc, orof. univ.
Mircea Grigoriu Nellu Zeletin
SI/
IA
CU

Prim-Redactor George-Mihail Dragoș

 ANUL I. - No. 5-6 20 MAI— 1 AUGUST 1941

R
CURIER IESAN

RA
REVISTĂ LUNARĂ

LI B
T Y
D ouă comemorări:

SI
G. Coșbuc și G. Topîrceanu

ER
’au împlinit douăzeci și trei de ani de atunci. Pămîntul
nostru era frămîntat de obuze și plămădit cu carnea și
IV
sîngele fiilor lui. Romînii mureau vitejește știind că din
țarina sfințită cu jertfa lor va răsări mîne o Romînie Mare și
UN

desrobită.
înainte însă de a se împlini ceeace hotărîseră stihiile, i-a
fost dat lui George Coșbuc să închidă ochii, acei ochi limpezi
de țăran sfătos, care aruncau în ultimul timp flăcări de răz­
L

vrătire dreaptă și așteptau să vadă împlinirea arătărilor. Dar

RA

cîntecele lui de vitejie au mers mereu din om în om. Ele au

fost strigate hăurilor și vrășmașii le-au auzit, repetîndu-se pînă
la obsesie, de pe toate crestele munților și din clocotul tutu­
ror apelor. Urlau apele grele și tulburi ale „Prutului" pe care
NT

le-a cîntat cu atîta neostoit drag.

„Morții’mi închideau cărarea

CE

Sîngile’mi mărea vărsarea,

Groaza îmi crește turbarea,
Și de aceia vin urlînd
Arme, steaguri aducînd
I/

Și cai roibi fără de frîne

Și stăpîni de oști păgîne“.
S

(„Prutul", voi. Fire de tort).

IA

Tot astfel urlau și undele repezi ale „Oltului pe care-1

îndrăgise celălalt poet al răzvrătirii ardelene : Octavian Gogii.
CU
 RY
2 Gabriel Dănulescu

Apoi nourii vijeliei au trecut și apele tulburi s-au limpezit.

RA
Umbre sfioase poposeau ades în faptul serii la poarta că­
suței din Hordou. Veneau să se întîlnească, la ceasul ivirii
umbrelor, cu George. Erau poate nălucirile țăranilor, cu care

LI B
se jucase el de copil și care apoi îl ascultaseră ca pe un preot,
îndemnîndu-i la lupta pentru desrobire, dar oamenii aceea îl
simțeau că poposește în miez de noapte la sfatul de taină al
lor. Acum, cînd vrerea se împlinise, veneau să vadă locul a-

Y
mintirilor și să pună cîteva flori sărace de cîmp pe pragul ca­

T
sei unde se născuse poetul. Era poate că ceasul nălucirilor,
căci ei plecau cu sufletul primenit ca după o cuminicătură. Ei

SI
se întorceau pe la vetrele lor purtînd în ochi bucuria de a-1
fi văzut.

ER
Și anii s’au așternut peste întinsul țării precum se aștern
frunzele ruginite ale toamnei și apoi fulgii de naftalină ai iernii
peste întreaga fire.
IV
Ani după ani... cînd iarăși s’au mișcat neamurile...
Acum, în sătucul poetului, nu vor mai veni bătrînii lui
UN

prieteni, să-i mai aștearnă pe prag florile sărace ale cîmpului,

căci îi vor îmbrînci sentinele haine, ocărîndu-i cu vorbele lor
de cremene și de cioburi.
Bătrînii lui prieteni de joacă, s’adună în codrii din munte
L

și-și țin acolo sfatul de taină. Fețele li-s aspre și minele bă­
RA

tute de muncă. Cei tineri le ascultă vorbele care cad ca bolo­

vanii. Ochii Ii se aprind și toți ca un singur om, începe să în-
gîne „cîntecul" :
NT

„Ția-i minat prin veacuri turmele pe plai,

Din stejarul Romei tu mlădiță ruptă,
Și-ți cîntai amarul din caval și nai.
CE

Dar cumplit tu fost-ai cînd te-a dus în luptă

Ștefan și Mihai.

Cînd ți-or pune piedici dușmanii să cazi

I/

Spada ta să fie și de-acum, Romîne,

Fulger care aprinde, vint ce rupe brazi,
S

Și te’ncrede-apururi că vei fi și mîine

Tare cum ești azi!
IA

Sus ridică fruntea, vrednice popor !

Cîți vorbim o limbă și purtăm un nume,
U
BC
 RY
Două comemorări: G. Coșbuc și G. Topîrceanu 3

Toți s’avem o țintă și un singur dor. —

RA
Mîndru să se’nalțe peste toate’n luma
Steagul Tricolor !
(G. Coșbuc: „Cîntec" voi. „Crestomație")

LI B
Accentele, grave la început, devin apoi răsboinice. Cu­
vintele se împletesc și cîntecele se învălmășesc mereu. Se aud
■crîmpee de versuri :

Y
„Iarba’n veci pe cîmp nu poate

T
Să mai crească pe-unde trec
Călărind sălbateci Hunii.

SI
Vin Gepizi și Avari și frații
Hunilor, maghiare roiuri,
Și Tătari, și toți turbații

ER
Cari prin groaznicile goluri,
Ale Asiei ca nații
Oarbe, fără legi petrec...
IV
(Ibid. : „Cîntec romînesc").
UN

Dar deodată se aude ropot de copite.

Sînt sentinele haine dintre acelea care i-au alungat de
la locul închinării lor. Vorbele de cremene și de cioburi au
început să cadă grindă, copitele cailor repeziți în ei le sfîșie
AL

hainele și le frămîntă făpturile dîrze. Dar ei cîntă mereu acelaș

-cîntec :
TR

„Fost-m vifore cumplite

Fost-au guri de Iad ce varsă
Ca văpăi nepotolite
EN

Spaima morții renoite

Cu potop venind mereu,
Dar în biata țară arsă
Stat-au cetele romîne,
/C

Zis-au: „ Vin, dar au să plece

Negri nori de limbi străine,
Căci sînt apa care trece
Iar noi piatra ce rămîne
SI

Și-avem scut pe Dumnezeu!“

Slovele de foc li se răsucesc în creeri ca niște sfredele

IA

■de flăcări. Zadarnic se muncesc ei să . le oprească tălăzuirea

cîntecelor prin care bătrînii tovarăși de joacă ai Iui George,
U
BC
 RY
4 Gabriel Dănulescu

RA
copii si nepoții lor, cinstesc amintirea poetului. Zadarnic se
muncesc să oprească răzvrătirea dîrzilor Transilvăneni. Clo­
cotul apelor și al mulțimii batjocorite în tot ce avea ea mai

LI B
scump, nu se va ostoi pînă în ziua cea mare a socotelilor.

u G. Topîrceanu am stat adesea de vorbă. Cînd cerurile

Y
își repezeau puhoaele peste ruinele bătrînului Iași, ple­
cam cu pasul rar ca să îl aflu' la Copou dar el era de

T
fiecare dată altul.

SI
Cioplit din daltă și crescut din bronz, chipul lui avea în­
sușiri proteice. L’am găsit uneori posomorit și grav, iar alte­

ER
ori ironic și cu un zîmbet fin răsărit în colțul gurii.
Odată mi s’a părut că văd o umbră rămînînd mai înde­
lung decît obișnuesc puținii trecători din grădina Copoului.
IV
Mînile ei au așezat cu sfințenie un buchețel de flori și apoi a
rămas cu ele depărtate de corp de parcă era o fetiță care se
UN

uită cu durere la pasărea care i-a fugit din mînă. Degetele

albe contrastau, impresionant, cu negrul rochiei. Erau degete
lungi și subțiri. Apoi palmele s’au apropiat ca pentru rugă.
Aveam de gînd să fug. Mă simțeam vinovat pentrucă e-
L

ram martorul nevăzut și fără de voe al unor clipe de adorație

RA

unică. Profilul ei, cu fruntea înaltă și bombată, cu nările fine

și cu buzele murmurînd vorbe cărora nu le prindeam înțelesul,
precum și aceeaș închinare de gînd cu care venisem eu, mă
făceau să rămîn mai departe în grădina popasului fără de în­
NT

ceput și fără de sfîrșit a lui.

De atunci, pașii mei s’au abătut mai des pe drumul Co­
poului. Mînile mele, înghețate pe făptura piăpîndă a unui bu­
CE

chețel de ghiocei sau de lăcrămioare, i-au șters lacrimile de

pe obraji, sau fruntea înaltă și rece.
Erau și zile însorite cînd stăm noi doi de vorbă. Atunci
I/

îi aduceam pe file de hîrtie mugurii începuturilor și primele

flori ale zarzărilor. Intăi mă asculta atent, apoi zîmbea. Buzele
S

începeau să murmure un susur, din care auzul ciulit părea oi a-

lege slovele sonetului: „Testamentul unui poet cunoscut1'
IA

„Din cel ce sînt acum, o jumătate

U

E cit p’aci să sboare către stele...

BC
 R
RA
Două comemorări: G. Coșbuc și G. Topîrceanu 5

Las dracului necazurile mele

LI B
Și-un post vacant la „Contabilitate".

Las dragei mele scumpa libertate, —

De azi încolo poate să mă’nșele.

Y
Nepoților le las instincte rele,
Dușmanilor, o dragoste de frate.

T
SI
Las doamnei Șvarț în urma mea „un nume“
Și’n loc de bani — supremă mîngîere —
Un geamantan cu opere postume.

ER
Și plec rîzînd de propriam durere,
Că tuturor, vă las această lume...
IV
Dar tuturor vă zic la revedere !

Apoi, susurul se stingea pe încetul pentru ca la urmă să

UN

rămînă așa cum se văzuse el în piața veșniciei : „Nemuritor

și rece ca metalul".
Acum au înflorit a patra oară liliecii. Mirosul lor atît de
L

plin de chemările primăverii îmi aduce în minte aceeș imagine

pe care m’am muncit s’o alung. II revăd pe G. Topîrceanu
RA

și-mi murmură în ghiocul urechii slovele iui Ionel Teodoreanu :

„Da. Topîrceanu era „mortul". O lumînare-i ardea la căpătâi,
abea se despărțise de viață. Capu-i odihnea pe perna ultimu­
NT

lui somn sau a supremei insomnii. O ploae de frunză veche

rămasă dintr’o toamnă de demult. Trăsăturile ascuțite afirmau
încă o inteligență voltaire-iană. Un ochi, incomplect închis, pri­
CE

vea fix, postum. Cărțile pe care le citise și le adnotase erau

încă vii în jurul lui, purtîndu-i întipărirea, mirate că nu vor
mai foșni ca înainte".
I/

îmi amintesc de crîmpeele de amintiri despre el pe care

le-am aflat la „însemnări Ieșene" și gîndul îmi aleargă înapoi
S

la anii copilăriei pe cînd îi citeam poeziile. Fără de voe bu­

zele au început să murmure versuri desperecheate. M-am sur­
IA

prins șoptindu-le și m-am rușinat de mine însumi.

Cu ochii încețoșați de lacrimi, îl văd pe G. Topîrceanu,
U

chinuindu-se In captivitatea din Bulgaria și trăesc intens pa­

ginile pe care le-a scris în cele două volume: „In ghiara lor
BC

și apoi în „Pirin-Planina". Acolo, printre străini, el a mîncat

 RY
RA
6 Gabriel Dănulescu

aceeaș pine a străinilor pe care a mîncat-o și George Coșbuc

în Transilvania robită.

LI B
Acum, rîndurile scrise de G. Topîrceanu pe cînd era pri­
zonier, paginile acelea la care el a ținut atît de mult, eu le
înțeleg mai bine, acum, cînd vremurile sînt așa cum sînt, fiin­
dcă erau însemnările unor zile crestate în carnea și în sufle­

Y
tul lui de bun romîn.

T
Dar ziua commemorării celor doi poeți o vom însemna-o

SI
printr’o îndîrjită muțenie, așteptînd ceasul de mare sărbătoare
al neamului, ceas căruia ne este din nou dat să-i așteptăm so­
sirea, așa precum l’a așteptat și George Coșbuc în 1918, și

ER
apoi să-i sfințim împlinirea pe care a vădit-o G. Topîrceanu,
dar a cărui năruire nu a mai apucat s-o vadă fiindcă Dum­
nezeu s’a îndurat de sufletul lui mare și l’a chemat la El.
IV
Gabriel Dănulescu
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Bustului meu '

ER
Tu, „cap-de-studiu", mobilă intactă,
Discret tovarăș de proiecte mari,
IV
Tu reprezinți persoana mea abstractă,
Un alter-ego fără ochelari.
UN

Și laolaltă noi trăim ca frații...

Dar totuși cît de nebulos apare
Destinul tău, prea grabnică ’ntrupare
L

A tinerilor mele aspirații!

RA

Cînd mă cuprind presentimente rele,

Mă uit la tine mosafir posac,
NT

Și nu știu dacă voiu putea să-ți fac

Un piedestal din visurile mele...
CE

Ori mă voi stinge ca un foc de pae

Și voi pieri cum piere’n lume totul,
Ori te răstoarnă doamna Schwartz cu cotul
Cînd va veni să măture’n odae.
I/

Dar dacă scapi de-o moarte-așa brutală

S

Și dacă eu mi-oi face datoria,

IA

Atunci e obligată Primăria

Să-ți dea și ție-un loc în Capitală.
U

*) Din volumul „Parodii originale", Poezia parodiază versurile apărute in

BC

„Caleidoscopul lui A. Mirea (Dimitrie Anghel) și St, O. Iosif

 RY
RA
8 G. Topirceantt

Nemuritor și rece ca metalul,

Deși nu ești decît un „plagiat"

LI B
Vei fi mai mîndru, mai apreciat
Și mai iubit decît originalul !

Zîmbind vei sta pe negru piedestal

Y
împodobit cu litere de aur,

T
Și trei țărănci enorme de metal

SI
Iți vor întinde trei cununi de laur...

Iar eu, obscurul, eu acesta care

ER
De două ceasuri stau în fața ta
Cu mînile vîrîte’n buzunare,
Eu voiu muri și toți mă vor uita.
IV
Căci omul are partea cea nedreaptă :
UN

El cîntă, rîde, sufere, iubește,

Adoarme-apoi și nu se mai deșteaptă,
Pe cînd poetul supravețuește...
AL

G. Topîrceanu
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE

Bustul poetului G. Topîrceanu din Grădina Copoii Iași

I/

Sculptor prof. N. Matccscu

Colecția prol. Matccscu
S
IA
CU
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
 R
RA
LI B
T Y
Cu G. Topîrceanu jH hatul amintirii

SI
•3 I
2S I
— Momt șite —

ER
S I

n pîlpîirea de lumini și umbre, amintirea despre poet aceasta

I este ; un legămînt la răscrucea marilor înțelesuri, alături

IV
de fulgerarea unui drum — lamă de cuțit împlîntată în
pieptul neguros al viitorului.
UN

Soarele acelui amurg de acum un deceniu prea e de tot

viață.
Scări cenușii de lemn, o casă mică aciuiată într’o uliță în­
gustă, dar luminoasă, a visătorului Iași. Pe una din trepte, po­
L

etul. La doi pași,-in picioare, adolescentul. în geanta acestuia

RA

romane, drame, esseuri, poezii...

Tăcere.
— la loc aici.
NT

Aurul încremenit al luminii și aromele împietrite ale flo­

rilor : pe garduri, în suflet, în tremurul ascuns al așteptării.
— Să trimiți „Decorul" la Adevărul Literar.
CE

Mă întind universal ca potopul biblic. Plutesc faustian peste

toate. Lumea e la picioarele mele. Poetul din preajma mea e
divinitate.
Ploaia fierbinte, căzută din senin peste suflet, mă obligă
I/

să deschid ipocrit umbrela modestiei.

— Poate e prematur..,
S

Deodată, contururile se estompează. Mă simt mic, obosit

IA

de-atîta prezență luciferică. Dau să plec;

— Mai stai. îmi face plăcere.
Zădarnic. Cuvintele abia șoptite nu-mi aparțin. Plec. întorc
U

capul. Poetul stă pe scara cenușie, nedumerit. Pulberea aurie

BC
 RY
10 Nicolae Țațomir

RA
lăsată crepuscular pe frunte, pe genele ochilor vii, pe zîmbetul
acela ciudat, îi dă un aspect statuar.
Fug.

LI B
Cine vede trofeele mele, arcurile mele de triumf ?

Mă înscriu la medicină. Vertebrele cervicale și lombare

Y
ori mînuirea bisturiului îmi macină timpul. Uit de poezia tri­
misă, cîndva, la o redacție.

T
Sală rece de disecție. Amurgul cu purpură de afară pă­

SI
trunde ispititor. Uit să mai umezesc cu formol mușchii uscați
ai pelagroasei anonime. Observații severe din partea asisten­

ER
ților. Mă întorc dela institut. E primăvară. în cap numai va­
lențe, formule și paragrafe din Testut. Trec pe lîngă un
chioșc. O privire cu coada ochiului și un cutremur. Cleștele
IV
din piept, deodată, clește. Mă smulg din sărutul lui veninos.
Cumpăr Adevărul Literar. Un teanc întreg. Alerg.
UN

— Mamă.
Sunt duioșii care umezesc ochii și vibrații care te fac strună
de liră. A doua zi, Topîrceanu parcă ar fi știut că vin.
— Da, știu. Am scris lui S. să nu te pue la „Primii pași",
L

că mă fac foc. Vezi ? Ai apărut pe pagina doua.

RA

Cine-i acest om care-mi vorbește ? De ce-i atît de bucuros?

Al lui e triumful ?
Nu.
Dar cei atotputernici tot așa trebue să se bucure, cînd su-
NT

flînd în lutul inert dă viață acelora asemenea la chip cu dînșii

CE

îi mărturisesc într’o seară că opera sa, după mine, e ima­

ginea unei claviaturi, la care cititorul întîlnește în armonia cîn-
tecului sonoritățile cele mai disparate. Că un vechiu prieten,
mi-a mai spus că opera de artă trebue socotită ca ceva viu, ra­
I/

diator de energie, ca ceva dinamic, nu static. Ca ceva viu, ea

trebue analizată printr’o metodă analoagă.
S

— Și care să fie metoda ? mă întreabă.

IA

— De acord cu amicul meu, cred că numai«metoda „sim­

patiei", întrebuințată acum în Franța de cei cîțiva corifei, a că­
ror filosofie izvorăște din opera lui Bergson : metoda lui Al-
U

bert Thibaudet, Andre Gide, Paul Valery și Valery Larbaud.

BC
 RY
Cu G. Topîrceanu la hatul amintirii II

RA
— A ! Adică să te confunzi cu opera de artă, pentru a
prinde din ea tot ce este viu și viabil.

LI B
— Da, Maestre. De pildă, pentru a pătrunde opera voas­
tră, nu-s suficiente un spirit clar văzător, un gust format și ra­
finat de o lectură supraabondentă, o cumpătare ori prudență în
apreciere. Mai trebue și altceva.

Y
— Poate ai dreptate. Ceeace regret e că nu mi-a fost dat
să scriu într’o limbă cu eficiență circulatorie universală. „Lu­

T
ceafărul lui Eminescu nu e oare păcat să se sbată ca un leu

SI
în cușcă între granițele unei țări?“ Mă bate prietenos pe umăr.
Merge alături de mine, săltînd ușor. Punctează mărunt liniștea

ER
largă a străzii cu vîrful bastonului și cadența mersului. Ajun­
gem pe strada Ralet, unde drumurile ni se despart.
IV
Săptămîna cărții. Teatrul Național, bijuteria aceasta arhi­
tecturală, e arhiplin. Vor recita din versurile proprii cîțiva
poeți.
UN

— Am vorbit cu Directorul să vii al cincilea la rînd.

Să-ți dregi glasul și să faci abstracție de lume.
— Bine, Maestre.
AL

Nu-mi amintesc care confrate, al patrulea, culege aplauze.

E rîndul meu.
în buzunar, poezia trecută pe curat cu litere uriașe e
TR

frămîntată ca un aluat între unghii și degete.

Rămîn pironit locului. Mă ’năbuș. Sala se ’nvîrte ca dis­
cul lui Newton, devenind albă. Și încă din stal...
EN

— Unde fugi ? Stai. De ce n’ai apărut ? mă întîmpină

nervos.
— Aveam noduri în gît, Maestre, și o rochie de mireasă
/C

în ochi. Dacă ași fi apărut, ași fi tăcut ca un melc.

— Ești un timid. Ai să fii un înfrînt al vieții. Eu cum
am vorbit ? Are glas mustrător și priviri de metal. Pe buze,,
un zîmbet ascuțit. în gesturi, zig-zaguri compătimitoare.
SI

Mai 1937. Arome dulci și molcuțe de liliac. Soare blînd.

IA

Crengi. Numai ciripiri.

Pe catafalc, poetul torcea un vis firav,

U

Era frumos prin pîcla aromei funerare.

BC
 RY
12 Nicolae Țațomir

RA
Rîdeau primăvăratic flori moarte de postav
Și picurau lumina și ceara pe covoare.

LI B
Amurgul se suise în vîrfuri de castan
Deacolo să privească prin geamurile nalte
Și să arunce’n mina tăcutului un ban
Să-l treacă peste apa tăcerii celelalte...

Y
Foiau în trista preajmă celebri pelerini

T
Aduși de măreția baladelor celebre

SI
Și o mulțime mută de schivnici citadini
Adulmeca prisosul de cuvîntări funebre...

ER
Mă cutremur. Nu mai pot. Versul se oprește aici și aici
moare. încep să plîng.
Pun ochelarii de soare ca să nu se simtă lacrima fără
IV
sfîrșit. în umbra sticlelor fumurii e mult mai bine.
UN

Nicolae Țafomir
L
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Un liliac

T Y
Buimac,

SI
un liliac
urzeală leagă’n fire
copac după copac.

ER
Aripele-i, ca noaptea ’n care zboară,
bat aerul și țipătu-i prelung mă înfioară
IV
ca prevestirea rea
de cucuvea.
UN

Buimac,
un liliac
înnoadă noduri pe-un încîlcit hamac
AL

în care noaptea își odihnește grele

puzderiile de stele.
TR

Și rătăcește, plecînd mereu din ram în ram,

izbindu-se de luciul unui geam
EN

în care luna albă își oglindește straniu

imaginea tipsiei cu străluciri de staniu.

Buimac,
/C

același liliac
străbate nopțile — păiajen aripat — aceiași plasă,
pe care în ajun, scriind hiperbole prin aer,
SI

a pregătit un cuib pentru mireasă,

și’n așteptare toarce din nevăzutul caer.
IA

George-Mihail Dragof
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Vechi amintiri despre Gh. Topîrceanu

T
SI
untem sus la munte. Vîrful Mateiașului sfidează lama de

S argint a Dîmboviței, care, umilă și cu pași de copil, se

ER
pierde printre malurile-i stufoase și șerpuitoare ce stră-
juesc satul ; „Lunca Gîrtii". Munții în apropiere de „Sturnu“
și Dragoslovele se încleștează și din gurile lor, ce mușcă a-
IV
dînc în calcar, ies spumoase izvoarele, ce se aruncă nebune
peste pietrele colțuroase ale muntelui și se pierd prelingîn-
UN

du-se în șiroae de lacrimi pe obrazul înălțimilor ce-și scaldă

pulpana în Dîmbovița.
Iată : „Sturnul Pietrii".
Fabricile de var ce-i străjuesc poalele, deschid guri e-
L

norme de balaur, și aruncă panglici de un albastru aprins,

desemnînd în puterea nopții jocuri misterioase de comori.
RA

Dincolo de coama golașe a dealurilor ce se prelungesc din

Clăbucet, șerpuește sfătuelnic rîul Argeșel, estompîndu-și dis­
cret lunca înzăvoită, pînă ce se topește departe, spre Suslănești.
NT

Drumul șerpuitor, însoțit de poteci albe, ocolește Mateia-

șul în ondulări de șarpe și se pierde dincolo de „Valea Mare“
spre Cîmpulung.
CE

In fund, vîrful „Pravăț“ cînd șoldit cînd drept, vrea parcă

să înfrunte măreția Ezerului, ce semeț își dă mîna cu cerul.
In liniștea de Templu a pădurilor de brad, păzite numai
I/

de ciobani și de oi, și astăzi mai răsună cîntecul jertfei de

acum douăzeci și patru de ani :
S

Pravăț, Pravăț, munte sfînt,

IA

Ți-a fost dat de Domnul Sfînt,

Să faci la dușmani mormînt.
U
BC
 RY
Vechi amintiri despre G. Topîrceanu 15

Jos, strivit între dealuri semețe și bogat înpădurite : „Nă-

RA
măești“, satul adoptiv al poetului Gh. Topîrceanu. Aici, la
poala Carpaților, țîșnesc nebune izvoarole, și-și rup haina
strimtă, de un albastru desăvîrșit, în colțuri răzbunătoare de

LI B
calcar, răvășite pe pulpana dealurilor, ce se rup grăbite din
munte. Aici mi-am semănat și eu anii copilăriei, oglindiți în
unda zburdalnică a Argeșelului și pitiți în răchita cu haină de
ceară a malurilor șerpuitoare. Satul Nămăești își întinde casele

Y
deoparte și de alta a rîului, înșirate ca niște mărgele pe un

T
fir de argint, la gîtul unei rucărence. Priveam ore întregi în
cristalul Argeșelului, cum zglăvoacele sprințare sar nesăbuite

SI
în unda rîului și se iau la întrecere cu peștișorii, ce aleargă
ca o suveică aruncată dealungul vătalelor de mîna dibace a

ER
unei mușcelence. Pe întinsul dealurilor, pe coama înălțimilor,
dealungul zăvoielor, alergam noii copii de dimineață pînă
seara. Urcam deabușelea dealul stîncos „la schitul de maici"
IV
săpat în piatra Nămăeștilor, și priveam lunca Argeșelului, ce
sălta de chiote și voe bună.
UN

Sunt ani de atunci. Copilul cu pălăriuța roșie și cu că­

mașa în vîrful călcîielor, a plecat de mult de pe meleagurile
Nămăeștilor; au rămas doar amintirile ca niște fulgi răzlețiți
de vreme, într’un cuib năpăstuit de furtuni. Eram mulți noi. U-
L

nii au rămas la brazdă, alții s’au înnecat pe drum, iarnoicîțiva

RA

am plecat aiurea în căutarea norocului. Dintre toți, însă, nu pot

uita pe Gică, Gică Topîrceanu, fiul poetului. îmi aduc aminte,
parcă a fost ieri. Pe mine, și încă un prieten de joacă, ne in­
NT

vită la el acasă. Ne-am dus. O casă albă, cu’n cerdac lung și

odihnitor, cu umbră și liniște. Ne-am așezat la masă. Gică în­
cepu să cînte din vioară. Era un adevărat maestru al arcușului,
CE

așa cum este și astăzi.

Fărimi de suflet se desprindeau de pe strune și umpleau
de melodie lunca Argeșului. Bătrînul Topîrceanu, bunicul lui
Gică și tatăl poetului, asculta dus pe gînduri: „Era în Vinerea
I/

Patimilor". Ceva sfînt și sărbătoresc se desprindea depe pereții

camerilor unși c'un var de un alb desăvîrșit. Priveam unul la
S

altul, și nici unul nu îndrăzneam să scoatem măcar o fărîmă

de vorbă. Nu știu cum veni vorba de tatăl lui Gică. Bătrînul
IA

îl aștepta de „Paști", primise veste de la Iași, cum că va veni

de sărbători la „Nămăești". Ce mult aș fi vrut și eu să-l cu-
U
BC
 16 C. Nic. Bratu

RY
nosc pe tatăl lui Gică, fiindcă auzisem de el și știam că-i la Iași
și face poezii. Mai era doar o zi, „Sîmbătă mare", și trebuia să

RA
vină domnul Topîrceanu, să se întîmple minunea. lașul ăsta era
pentru noi ceva neînchipuit de frumos și de mare, undeva de­
parte, departe de tot, poate în bazme. \ ineri a trecut cum a

LI B
trecut; Sîmbătă și mai greu. Sîmbătă noaptea: „învierea".
M’am deșteptat singur în crucea nopții. Clopotul dela „schitul
de maici" se auzea clar și sfătuelnic. P ăclii anemice ca niște
ținte îndepărtate de lumină, păreau că plutesc în tăria sfîntă a

Y
nopții.
Duhuri nevăzute pluteau în aer și fărîmi din dumnezeire

T
îmi apăsau sufletu-mi curat și nerăbdător. Am intrat în bise­

SI
rică, proaspăt, sfios și nebăgat în seamă de nimeni. Mama mă
pierduse din ochi și mă căuta îngri jorată. M’am strecurat cu

ER
greutate printre oameni și făclii, pînă lîngă altar, la strană.
Cînd acolo, bucurie odată cu sfiiciune. îl văd pe Gică cu buni­
cul și la dreapta cu’n domn nu tocmai înalt, tînăr, loarte tînăr,
IV
puțin negricios la față, cu cărarea aleasă într’o parte, cu niște
ochi vii și cercetători, c’un nas bine pronunțat, îmbrăcat cu
UN

niște haine bine strînse pe corp, cu nasturi de alamă lucioși.

Streinul era tatăl lui Gică, poetul Topîrceanu. Așa mi-1 închi­
puisem și eu, numai că părul mă așteptam să-l văd în plete
lungi, aidoma lui Grigore Alexandrescu pozat în manualul de
AL

limba romînă, predat de d-nul profesor Ticeloiu, altfel nu cre­

deam eu că altcineva poate să fie poet. Am așteptat mult să
se termine slujba „învierii". Ce lungă mi s’a părut... Mai lun­
TR

gă decît o lecție de aritmetică, predată de domnul profesor

Antonescu în ore parcă fără capăt. Către sfîrșitul slujbei, m’am
dus lîngă Gică, la strană. D-nul Topîrceanu, mi-a întins vesel
EN

mîna și m’a mîngîiat domol pe părul, proaspăt spălat de mama

cu leșie și parfumat cu colonie bună. La ieșire ne adresă cu
vocea lui subțire și caldă ca de femeie :
/C

— „Cristos a înviat copii".

— „Adevărat a înviat", am răspuns noi, amîndoi deodată,
ca la comandă, ciocnind cîte un ou brodat în culori, pe care-1
SI

păstram de trei zile în fundul buzunarelor.

Tare aș fi vrut să-l întreb ceva pe Domnul Topîrceanu,
dar nu știu de ce nu îndrăzneam ; totuși îmi luai inima în dinți z
IA

— Domnule Topîrceanu, dumneavoastră stați la Iași ?

U
BC
 RY
Vechi amintiri despre G. Topîrceanu

— Da voinicule, îmi răspunde el cald !

RA
— Și acolo faceți poezii frumoase ?
El începu să rîdă încurcat.
— Dar ce știți vr’o poezie de-a mea ?...

LI B
— Da știu. Am învățat eu, așa singur. Și începui :

„Trec anii, trec zilele’n goană

„Și’n zbor săptămînile trec;

Y
„Rămîi sănătoasă cocoană

T
„Că-mi iau geamantanul și plec... etc.

SI
Ce vesel era domnul Topîrceanu. M’a întrebat cum învăț
și cînd voi fi mare de tot, după ce am să termin gimnaziul, o

ER
să mă cheme să vin cu Gică la Iași... Ne-am despărțit... Am
trecut „Costița", satul „Mata" și m’am îndreptat spre Bogătești.
Trebuia după amiază să vin din nou la Nămăești, să ne ducem
IV
la dulap... M’am dus. Nu l’am mai găsit, plecase după flori spre
Mateiașul, singur, fără noi. După atîta vreme, mînat de soartă,
UN

am venit și eu la Iași... Ne-am revăzut după atîția amar de ani...

Gică a rămas la Nămăești să cînte din vioară și să păzească
vatra amintirii.
*
L

* *
RA

De atunci, poate de cinsprezece ani, n’am mai dat prin

Nămăești. M’a răzlețit și pe mine drumul și m’a înstrăinat soarta.
Simțeam nevoia să mai revăd locurile dealtădată, unde mi-am
NT

semănat anii de copil, să ghicesc urmele lui Topîrceanu, să

simt fericirea cîtorva zile trăite la munte, pe aici pe unde po­
etul ș-a trăit o parte din prima tinerețe, el cel desprins din
CE

stînca muntelui, și crescut în evlavia lui. M’am dus să vorbesc

cu bătrînul Topîrceanu, tatăl poetului, care trăește bătrîn amă-
rît și bolnav1). Nu știa, bietul, de moartea fiului său.
Știrea i-ar fi grăbit prăbușirea, întocmai ca unui copac,
I/

doborit de vreme. Nu m’a mai recunoscut ; și-a adus cu greu

aminte de mine... Auzind că’s la Iași m’a întrebat :
S

— Dar el, (băiatul) ce face ?

IA

1) Aceste amintiri sunt scrise in anul 1937, luna Iulie, cînd poetul era
mort de aproape două luni, iar bătrînul încă trăia.
U

2
BC
 RY
18 C. Nic. Bratu

— Eh... de... cu condeiul răspund eu, privind în pămînt,

RA
și oprind cu greu cîteva lacrămi rebele, ce-și făceau drum, braz-
dîndu-mi cald obrazul... Am plecat...
Las frîu amintirii să-și deapene firul... Cu ani în urmă, la

LI B
Nămăești, serbare școlară. Venise și 1 opîrceanu de la Iași. Pri­
măvara, îmbrăcase pădurile de pe dealurile semețe în covor
verde de puf, și te mînau în inima lor, parcă la haiducie și
hoinăreală. Mă uitam la el. Mic, rumen la față, strîns într’o tu­

Y
nică militărească cu nasturi lucioși, cu părul negru și bogat,

T
cu ochii vii, scăpărînd viața ; ținea pușca pe umărul stîng, cu

SI
țeava în jos, iar în brațul drept un maldăr de flori și buruene.
Nu-mi aduc aminte cu cine sta de vorbă, dar l’am auzit spu-
nînd ceva despre flori și leacuri. Vorbea domol dulce și prie­

ER
tenos.
Era vesel, extrem de tînăr și zburdalnic. M’am dus acasă
într’o fugă că-1 văzusem pe Topîrceanu și începui să declam
IV
pe nerăsuflate, poezia pe care o învățasem pentru sfîrșit de an :
„Balada Popii din Rudeni".
UN

Frig părinte ?
Strașnic frig...!..
L

Setea de zare la adus iarăși la Iași... De atunci n’a mai

RA

dat prin „Nămăești". L’am revăzut abia anul trecut: slab, re­
tras, pămîntiu, îmbătrînit, boala începuse să-și spună cuvîntul.
Ultima oară m’am dus să-I văd la academia de „Arte frumoase",
NT

la Iași, împietrit pentru totdeauna, pe catafalc... Moartea hîdă

și nesăbuită, se răzbunase, pe cel ce-o sfida... Gică, fiul poetului,
și astăzi, în seri parfumate de primăvară, sau în nopți ruginite
CE

de toamnă, cîntă romanța tatălui său...

— Rămti sănătoasă cocoană,

— Că-mi iau geamantanul și plec...
I/

C. Nic. Brafu
S
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Pietas

SI
Lui TOMA

ER
Mă ’nvălue-un miros de ceară caldă
Tăcut, jerfită ’n praguri de altare
Și-un svon sfios de toacă și cadelniți
IV
îmi toarnă ’n gînd, lumini de sărbătoare.
UN

Privesc pe firul unei amintiri străbune

Și mi se-aprinde ’n gînd un schit sihastru,
Imbătrînit în rugi și post cucernic,
Scăldat în 'naltul cerului albastru.
L
RA

îmi lunecă în vis, șiraguri de monahi,

Pășind domol prin șubrede cerdacuri
Și sorb mireasma schitului sfințit
NT

De rugăciunile atîtor veacuri.

Măsor cărarea timpului trecut

CE

Și-aș vrea să ’ncremenesc așa, pentru vecie,

Cu gîndul prins de turla unui schit
Și sufletul îngenunchiat pe-un svon de liturghie.
I/

Al. Dolneanu
S
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
G. Coșbuc și Alexandru Pop

SI
ărinții domnișoarei Antonica Șerban, studentă la Facul­

P ER
tatea de științe naturale din Iași, posedă o poezie auto­
grafă necunoscută a lui George Coșbuc. Este vorba de
o poezie ocazională, mai mult o glumă, scrisă pentru Alexan­
IV
dru Pop, tatăl doamnei Șerban, și care a fost un bun prieten
de-al poetului.
UN

Informațiile pe care le-am adunat în legătură cu compu­

nerea acestei poezii, precum și raporturile dintre George Coșauc
și Alexandru Pop, sînt extrem de sărace deoarece doamna
Șerban a rămas orfană de tată la o vîrstă cu totul fragedă,
L

cînd amintirile sînt șovăelnice. Totuși între hîrtiile profesorului

RA

AI. Pop ea a aflat această poezie glumeață pe care noi o re­

producem mai jos :
NT

Se fii lup, tu Alexandre!

Se te ved ars, fript și copt —
Am dormit uitat de tine
CE

Fină pe la opt.

Dar nu-s superat pe tine,

Nu fii nici tu superat
I/

Că-ți las deranjată casa

Patul deranjat.
S
IA

Ca să te găsesc pe tine
Nu știu unde se me duc
Stau pe gînd — poate la dracu
U

Te salut Coșbuc
BC
 RY
G. Coșbuc și Alexandru Pop 21

RA
Poezia este scrisă cu creionul pe o hîrtie simplă, care are
formatul de circa 13X19. Este cu toată certitudinea un auto­
graf căci se poate vedea binecunoscutul scris, citeț și ușor

LI B
culcat spre stînga, al lui Coșbuc, fără a mai aminti și de acea
ironie senină pe care o mai găsim și în alte poezii. Cuvintele
uitat și opt sînt subliniate chiar de către poet. In strofa a doua,
după „nu fii“, a scris mai întâi tu pe care apoi l-a tăiat, scriind

Y
mai departe „nici nu superat". Jos, în colțul din stînga, prie­

T
tenul poetului, Alexandru, a adăugat: „scrisă în sera anului 1891.
Informațiile puține pe care le-am putut afla dela domni­

SI
șoara Șerban, și indirect dela mama sa, sînt cele de mai jos.
Familia știe că Alexandru Pop s’a născut în satul năsăudean

ER
Sîngiorz, fără a putea preciza anul nașterei — căci prietenul
lui G. Coșăuc a murit de tînăr, iară copiii lui nu-i cunosc nici
vîrsta și nici anul morții.
IV
Județul Năsăud nu este prea întins așa că este foarte pro­
babil ca cei doi tineri să se fi cunoscut și înainte de a fi co­
UN

legi de liceu. In orice caz familia declară că George Coșbuc

și Alexandru Pop erau deja prieteni la liceu, fără a putea pre­
ciza dacă erau de-o vîrstă sau nu.
Aproape imediat după ce a terminat liceul din Năsăud,
L

Alexandru Pop a trecut în vechiul Regat. El s’a stabilit în Bu­

RA

curești înscriindu-se în Școala Normală Superioară care pre­

gătea, pe atunci, pe viitorii profesori secundari. La acea școală
el a mai fost și bibliotecar. Abia după ce a terminat această
NT

școală el a fost numit profesor de liceu la Alexandria, unde

preda limbele romînă și latină. După un timp el a fost mutat
la Bîrlad unde s’a căsătorit și a rămas pînă la sfîrșitul puți­
CE

nelor lui zile,

Se pare că la 1891, anul însemnat de Alexandru Pop ca
an al întîlnirei lor, prietenul lui George Coșbuc era încă bi­
bliotecarul Școlii Normale Superioare. El păstra încă legăturile
I/

cu locul natal, unde obișnuia să se ducă adese ori pentru ași

vedea rudele și casa, căci nu era un fugar. Dar în același
S

timp era în permanentă legătură cu mai mulți prieteni transil­

IA

văneni refugiați și mai ales cu George Coșbuc.

Era de fapt în această legătură o rețea intimă care-i făcea
să continue printre ceilalți romîni o viață aparte, închisă, oa­
U

recum de castă, care ne este bine cunoscută din viața altor inte-
BC
 RY
22 George-Mihail Drag oș

lectuali transilvăneni stabiliți la București sau la Iași. Mai mult

RA
decît atît, legăturile nu erau numai epistolare sau mondene.
Transilvănenii se ajutau unii pe alții, cu bani, își întețeau dra­
gostea de carte prin lectura lucrărilor personale sau a altora.

LI B
Intîlnirea dintre George Coșbuc și Alex. Pop va ti fost
o întîlnire ca atîtea altele — sau poate că poetul va fi venit la
București cu anumite treburi ? Este cu totul imposibil să răs­
pundem. Fapt cert, care reese din însăși poezie, este că Ale­

Y
xandru era la acea dată profesor sau bibliotecar, fapt care-1 va

T
fi silit să se trezească devreme și să-l lase singur pe George,
cu care va fi stat la sfat mult prea mult după miezul nopții,

SI
așa cum le era obiceiul.
Interesant e însă că poetul nu s’a deșteptat cînd i-a plecat

ER
gazda, căci cei doi au dormit în acelaș pat din cauză că Ale­
xandru era cu totul strîmtorat. Dar această sărăcie nu se da­
tora poate atît condițiilor materiale, cît mai ales marei pasiuni
IV
pe care o avea pentru cărți, pasiune care-1 făcea să renunțe la
multe lucruri necesare, numai pentru a dobîndi o carte înde­
UN

lung dorită.
Poetul, cu totul modest, a acceptat situația și a dormit
așa cum s’a putut. In zorii zilei, gazda, s’a trezit, s’a îmbrăcat
ușor-ușurel și apoi a plecat fără ca poetul să-l simtă. Cînd s’a
L

trezit, — și asta probabil că destul de tîrziu pentru orele la care

RA

era deprins să se trezească, a rămas surprins că gazda ,,1-a

uitat" și l-a lăsat să doarmă „pînă pe la opt".
Am însă impresia că poetul era străin de orașul în care
NT

se afla AL Pop, și că a venit acolo cu treburi sau numai pentru

ași vedea prietenul. Oricum, poetul nu știe ce să facă. Se simte
singur și ar vrea să-i lase cîteva rînduri înainte de a pleca,
CE

dar ar mai vrea să-i fixeze și o eventuală întîlnire, în cu­

prinsul orașului în care se afla. Este însă cu totul străin, și de
orașul pe care nu-1 cunoaște, și de obiceiurile lui Alexandru
căci nu știe unde să-l caute. Din această cauză este nehotărît,
I/

și în ultimul moment se hotărăște să-i lase cîteva versuri iro­

nice și mustrătoare. In mînă i-a căzut o foaie de hîrtie destul
S

de rea, aproape sugativă, de aceea va fi și scris cu creionul.

IA

Cele trei strofe împrăștie o atmosferă de intimitate prie­

tenească și de imprecații lipsite de răutate. Nemulțumit de a fi
dormit mult prea tîrziu, poetul simte nevoia să sublinieze cu-
CU
 RY
G. Coșbuc și Alexandru Pop 23

RA
vintele uitat și opt — pentru a-i arăta prietenului izvorul su­
părării și al... poeziei. Nemulțumirea lor se compensează printr’o
pretinsă nemulțumire pe care bănuește că i-o va produce lui

LI B
Alexandru înfățișarea „deranjată" a casei.
Fără a-i exagera valoarea, această poezie ocazională con-
stitue un autograf necunoscut al lui George Coșbuc. Ea ne-a
arătat o nouă latură a sufletului poetului, fără a mai vorbi de

Y
faptul că ridică o nouă problemă, aceea a prietenilor pe cari
i-a avut poetul, precum și a locului unde va fi scris această

T
glumă versificată.

SI
O fotografie a acestui manuscris poate fi văzută în curînd,
în volumul d-lui prof. univ. G. Călinescu, „Istoria literaturii

ER
romîne", pagina 518 — care va apare în editura Fundațiilor
Culturale Regale.
IV George-Mihall Dragoș
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
CU
 R
RA
LI B
Y
Ultima plecare

T
SI
Pe drumul trist, pe care vom purcede,

ER
năluca visurilor ne va cînta
și fiecare’n urmă ne va crede,
că într’o zi — din nou — ne va afla.
IV
Vor crește ’nalți tufanii așteptării,
cununa zilelor va adumbri cărarea,
UN

’naintea noastră — gîndul depărtării —

ne va ’nflori pe buze nepăsarea.
L

S’or șterge urmele trăirii noastre

în colbul anilor ce molcom s’or așterne,
RA

privirea așteptărilor — din glastre —

va licări ca stelele — eterne. —
NT

Dar niciodată nu ne vom întoarce...

Plecarea noastră-i fără de limanuri,
eteric, vremea zilele-și va toarce,
CE

pierzîndu-ne pe’ntinsele oceanuri...

Eusebiu Emanoil Florens

SI/
IA
CU

') Din volumul manuscris „Apele visului1*.

 RY
RA
LI B
- '.'W. «a

Y
• ' ■ ' ■ ’ ' '■•■
t

T
. ,.y -
■ v • Ă/ *' ' • / <■'•■■ / '

SI
(Kț t/Ax<
Ci . • ' c ■>■

ER
“ ^K*x țK & K«X bXțl •
'. '■-'' w .. ^«“UwLA-t
X.-I

- t* <A
«► m:a tu A9uț4 okaI ’
-v^Vtftt
••;■> IWU
IV
'O- "'t‘A K.® «’• sK^^AX^âM».
'Xrao-'AAakfti txxAxx-
CX)J,
TftksjJt . -
UN

AC tv Qu’.A^AG
•î\Kx MXv tviM -Adt <V»X ^JJJU
L

yU?j. kq. HzMWik— toaXa. £k» tL%*t

RA

■ ■ A ,

yt.■»'*«•* *• *<»■* <*‘

6- >fV ’
NT

Un autograf inedit de al lui G. Coșbuc

CE

Proprietatea Av. P. Șerban

SI/
IA
CU
 RY
RA
LI B
Y
♦*• ' ’■' - ■' , i i

T
SI
i ' <•..< .■ ,j .
■"'■"■'■ Z',. ■ '"
7 i

ER
■ ■■ ' ' '

. ( " '/.<<' T-.- '

. Z • . : -
IV ‘ -
UN
■ ■ ■- ' ■ ■•'■■• . r

•'i> Af ■ <; j-t r ( ij

AL

■ ,
TR

At> t .

'jad^’) • ) tn[ fk ’,;|z (:; H'îjjob'L n-.J

EN

und-t^ ,S ,v7. uM£hiiqui*i

/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Poezia lui G. Topîrceanu:

T
SI
„Melancolie^

ER
1 )irecția revistei noastre a primit clela d. cpt. N. Orăăeanu,
prieten de-al lui Gh. Topîrceanu, prețiosul manuscris al poe­
ziei „Melancolie".
IV
Fiindcă această scrisoare este deosebit de interesantă o
reproducem în întregime. Iat-o ;
UN

Iași. 6 —V—1941.
Iubite Lt. Bratu,
L

Am găsit manuscrisul mult regretatului Gh. To­

RA

pîrceanu, pe care dorești să-l publici în revista ce o

scoți, cu ocazia împlinirii a patru ani dela obștescul
sfîrșit, pe care și l’a dat în Iași, str. Ralet Nr. 7,
NT

vecin cu mine și într’o casă cu o priveliște plină

numai de liliac, ce îi admira din odaie, pe cînd se
afla pe patul suferinței, exprimîndu-și jalea amară
CE

către prieteni; „tu înflorești și eu mă duc“.

Acest manuscris, îl am din anul 1925, scris în
orașul Bacău cu ocazia unei șezători literare, la care
a luat parte, printre alți scriitori, și Domnul Mihail
I/

Sadoveanu.
După cum îl vezi, hîrtia nti-i plăcută, pentru că
S

este scris într’un restaurant pe hîrtia față de masă.

IA

Cu cele mai bune sentimente,

Cpt. N. Orășeanu
CU
 RY
26 Poezia lui G. Topîrceanu: „Melancolie

RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT

4O ' -o ■< «x
CE
SI/
IA

1 ’ j
CU
 RY
RA
LI B
Y
Octavian Goga

T
SI
S’au împlinit trei ani decînd Octavian Goga, după o în­
treagă viață de luptă, și-a aplecat capul pe căpătâiul veșnicei

ER
odihne.
Nu voi vorbi în aceste scurte însemnări de aducere a-
minte, nici de Octavian Goga poet al suferinței noastre, nici
IV
de luptătorul naționalismului nostru, nici de omul politic. S a
scris doar atîta despre Goga...
UN

Vreau să evoc însă omul, așa cum l-am cunoscut, așa cum
mi-a apărut ochilor mei de copil.
Era în Decembrie 1937, în vremea propagandei electorale.
In simplonul care mă aducea spre casă, călătoream cu o su­
L

medenie de politiciani înarmați cu baloturi întregi de afișe e-

RA

lectorale și cu fel de fel de minciuni prin care căutau să cîș-

tige bunăvoința alegătorilor.
Deodată, apare pe culuar, făcîndu-și loc cu modestie, un
NT

om mic de statură, cu o bască pe cap și cu niște ochi albaștri

mari, adînci, pătrunzători — niște ochi cum rar se întîlnesc.
„Octavian Goga" am auzit șoptindu-se în jurul meu. Și
CE

atunci am înțeles pentru ce albastrul ochilor aceia era atît de

intens și atît de limpede, pentru ce privirea aceia avea atîta
vioiciune și era atît de pătrunzătoare.
L-am observat apoi, pe cînd vorbea cu un alt politician.
I/

Era în ființa, în gesturile lui atîta tinerețe, atîta energie, atîta

încredere !
S

Și mă gîndeam atunci la clocotul pe care îl produsese în

IA

sufletul meu citirea minunatelor lui poezii.

Priveam omul și mă gîndeam la opera lui ; și amîndouă
elementele se suprapuneau fără dezacorduri.
CU
 28 Yvonne Urziceami-Popovici

R
RA
Au trecut luni și mi-a fost dat apoi să-l mai văd odată
— ultima dată — pe Octavian Goga, în rotonda Ateneului.
In mijlocul unui adevărat rug de flori, își dormea liniștit

LI B
somnul de veci. Pe fața lui era pace, împăcare și zîmbet. Știa
poate că moartea avea să zvîrle cîte un pumn de țărînă în
toate criticile și dușmăniile de care nici un om nu scapă.
Și într’adevăr personalitatea lui Octavian Goga s’a des­

Y
prins strălucitoare ca un cristal curățat de masa amorfă care-1
ascunsese. Și toți și-au dat seama de locul ce i se cuvine în

T
istoria eternei noastre lupte naționale.

SI
Căci totul în Goga a fost luptă ; o sublimă pledoarie pen­
tru neam e și poezia sa și toată activitatea lui națională și

ER
politică.
Dar nici acolo, la Ciucea, în mormîntul zidit, nu s’a pu­
tut bucura de liniște. I-a fost dat să audă iarăși pasul greu al
IV
cizmei dușmane și glas străin și aspru pe drumul Clujului.
Crișul a prins iarăși să-i povestească, în bolborosirea lui în­
spumată, jalea Mureșului și a Oltului, a Someșului și a Bistriței.
UN

Și atunci, alături de Horia, de Avram Iancu și de toți

morții noștri rămași zălog acolo, a tresărit și s’a alăturat
luptei dîrze și speranței romînești pentru ziua de mîne.
L

Va fi un veșnic îndemn la luptă, o împietrire în suferință

și un cuvînt greu așezat în balanța dreptății romînești.
RA

Yvonne Urziceanu-Popovic
NT
CE
S I/
IA
CU
 RY
RA
LI B
Y
Lui Octavian Goga

T
SI
Ai fost sortit de-Atotputernic

ER
Să urci Calvarul suferinții
Și să nu poți afla odihnă,
Decît în lumea neființii.IV
Ai fost născut, doar pentru luptă :
Fecior al plaiurilor sfinte,
UN

Pe care le-ai cîntat în slove

Topite ’n sufletu-ți fierbinte.

Stejar, crescut pe culmi de dealuri,

L

La umbra ta vin în amurguri

RA

Bătrînii, poposind în cale,

Să tălmăceasc’ a lumii cruguri.
NT

Te-ai zbuciumat întreaga viață,

,,Pe șesul holdelor de aur"
Și-ai luminat ca un Luceafăr,
CE

„înstrăinatul nost" tezaur".

Deaceia azi te plînge Țara,

Și munții jalea lor și-o strîng,
I/

Toți brazii murmură o rugă

Și ’ngenunchiați Moții te plîng.
S

Te plîng izvoarele și codrii,

IA

Te cheamă mierlele ’n tufișuri.

In vale hohotește Oltul,
CU

Și plîng domol tustrele Crișuri.

 RY
30 Dinu Adrian

RA
Te plîng, căci tu ai fost acela,
Ce n’ai lăsat un neam să moară :
Strigînd durerea iobăgiei

LI B
In ,,Cîntecele fără Țară“.

Ca lui Hristos, asupritorii

Ți-au dat paharul cu venin,

Y
Dar nu te-a ’nfricoșat nici moartea
Nici temnița din Seghedin.

T
SI
Nici răutatea omenească
Nu te-a ’ngrozit și ’ngenunchiat:

ER
Ca Făt-Frumos cel din poveste
De toate dîrz te-ai apărat.

Ai ridicat un neam din beznă,

IV
Și veșnic sufletul ți-ai frînt,
Ai poposit pe culmi de glorii :
UN

Dar ai luptat pîn’ la mormînt.

Ai fost un făurar de visuri,

De idealuri și de cînturi,
AL

Icoana ta va fi de-apururi
Îndemn la luptă și avînturi.
TR

Arhanghel al durerii noastre,

Tu ai plecat cînd vin cocorii;
Dar nu-i mai cîntă nimeni astăzi
EN

Căci plînge Țara, plîng feciorii.

Dinu Adrian
/C
SI
IA
CU
 RY
RA
LI B
Badea Cîrțan:

Y
5

T
Amintirile unui adolescent*'

SI
upă articole, esseuri și numeroase studii, iată o remar­

D
ER
cabilă lucrare închinată lui Badea Cîrțan. Cartea D-lui
Ion Bradu, harnic și distins muncitor în ogorul edu­
cației naționale, e demult și de mulți așteptată.
IV
Mai ales de aceia care, acum patru decenii, au fost uce­
nicii celui mai original dintre educatorii populari: Badea Cîr­
țan. Așa l-am îndrăgit noi, adolescenții dintre anii 1900—1908
UN

și așa l-au prețuit dascălii din școala noastră, instituție model,

în toată Romînia.
Liceul Internat din Iași avea pe atunci profesori iluștri.
L

Pomenim din cei adormiți întru Domnul pe C. Hogaș, V. Bo-

grea, G. Ibrăileanu, T. Neculau, Gr. Buțureanu, I. Paul, G.
RA

Lascar și alții ; tot unul și unul.

In această școală, cu dascăli și elevi aleși, Badea Cîrțan
era așteptat și primit ca un rege. Ce aducea ciobanul dacic,
NT

în lași, în cetatea luminii, și în școala noastră, socotită pe

atunci fruntea școlilor romînești ? N’avem noi profesorii noștri,
dascăli vestiți, mîndria orașului și gloria Moldovei ?
CE

Totuși din belșugul nostru ne simțeam totdeaumi săraci,

în fericirea noastră eram îndurerați, fiindcă ne lipsea ceva care
era totul: Ardealul. Cîrțan între noi însemna pentru o clipă
I/

înfăptuirea idealului național. Iată dece școala cu strălucitii ei

profesori se închinau smeritului păstor pentru cîtăva vreme
S

simbolul viu al Ardealului.

O școală întreagă, mai mult de 300 de tineri fericiți peste
IA

măsură că au în mi jlocul lor pe solul Ardealului, așteptau cu-

Cuvint înainte la cartea d-lui Ion Bradu:-„Badea Cîrțan", care va apare
în curind.
CU
 RY
32 Prof. Dr. C. Mureșanu

vîntul lui Badea Cîrțan. Pentru acest glas se pregătea nu numai

RA
o solemnitate îngri jită, ci o denie națională. I' anfara Liceului
deschidea serbarea cu marșul lui Andrei Mureșeanu, urmat de
imnuri patriotice.

LI B
Profesorul Paul Ion, — cărturar mare —, de fel din țara
Moților, aducea închinare, în numele tuturor, lui Badea Cîrțan.
Cuvintele lui Paul aprindeau pînă într’atît închipuirea noastră,
încît ciobanul dacic, îmbrăcat cu cămașă scurtă, cu ițari încinși,

Y
cu un șerpar, opinci în picioare, acest om simplu după port,

T
lua in urma cuvintelor profesorului inspirat proporții fantas­

SI
tice. Noi îl vedem ca pe un Mihai Viteazul, mare cît muntele
Ceahlău. Mihai Viteazul cu picioarele înfipte în Carpați, pur-
tînd în piept soarele, un soare roș, trist, îndurerat: brațul

ER
drept întins protector spre Nistru, iar stîngul cître Tisa.
Așa-1 vedeam noi pe Badea Cîrțan. In tăcere de biserică
ne înfățișa eroul, căci așa-l înțeleg'em noi, mai întăiu toate lup­
IV
tele lui ca să treacă Carpații, cu gîndul și inima ia noi. Răs-
boiu cu Jăndărmăria ungurească, lupte cu foamea, răsboiu cu
UN

fiarele. Pentruce atîtea jertfe ? Ca să ajungă la frații liberi, să

ne arate cît de mult suferă ei acolo în Ardealul robit și să ne
învețe să ne pregătim pentru „Ziua cea mare“. Cîte sentimente
nobile, cîte hotîrări barbare nu stîrneau în sufletul tineretului
AL

adolescent, chipul transfigurat, cuvintele înaripate ale lui Badea

Cîrțan ?
TR

Atunci, în acea seară unică, noi uitam cu totul de viața

noastră obișnuită. Eram dominați numai de idealul național, de
învierea Romîniei, de Unirea tuturor Romînilor. Din sufletele
EN

noastre, adesea delicate ca un fir de iarbă, se ridicau forțe

tari, bărbate, semețe, ca brazii Carpaților. Și toată această pă­
dure de suflete tari înconjura cu drag și admirație pe Badea
Cîrțan, care întrupa Patria, Patria înviată.
/C

Credința în veșnicia neamului, în iubirea de neam și mai

ales jertfa pentru nație, iată ce am învățat noi în acea denie
istorică, prin pilda vie care între noi era întrupată prin Badea
SI

Cîrțan. Lecțiile primite dela strălucirii noștri profesori erau

acum întărite prin pilda ciobanului educatoi
IA

A doua zi, intram în clasă cu alt suflet. Ne simțeam mai

tari, mai voinici, unii transfigurați. Lecțiile aveau pentru noi
alt înțeles. In munca școlară, vedeam acum nu urmărirea unei.
CU
 RY
Badea Ctrțan 33

note bune ci pregătire pentru gloria Patriei, După amiază,

RA
aveam liber. Badea. Cîrțan era acum între noi, era numai al
nostru. Stăm aproape, aproape de sufletul lui. Și ne miram!
noi, cum acest om, așa de simplu la vorbă și la port, curul

LI B
ne-a putut el vră ji sufletul în seara trecută ? Făceam roată în!
jurul lui, și-i punem fel de fel de întrebări ca săvedem dacă-î
om ca noi, om ca toți oamenii.
Din vorbă’n vorbă, vedeam că acest trup modest îmbrăca!

Y
un suflet mare, neobișnuit. Badea Cîrțan era omul unei cre­

T
dințe, credința în veșnicia și biruința apropiată a neamului ro-
mînesc. De unde țîșnea această credință ? Din inima lui mare,

SI
dar și din mintea sa adîncă, bogată în surprinzătoare cunoș-
tinți privitoare la trecutul nostru. Ne făcea impresia că vedem

ER
în badea Cîrțan un minunat profesor de istoria Patriei. Dra­
gostea lui pentru trecutul nostru glorios, cultul lui pentru stră­
moșii iluștri, iată ce ne punea pe toți în uimire. Dar mai presus
IV
de toate, talentul lui dialectic. La întrebările noastre, venea ctî
val de vorbe istețe, comparații ingenioase, caracterizări juste
UN

pentru oameni și fapte.

Iar cînd îi venea rîndul să ne întrebe și el, făcea cu atita
talent apel la combativitatea școlarilor, la spontaneitatea crea­
toare, că ne minunam și noi de cîtă deșteptăciune se află as­
L

cunsă în capul nostru.

RA

Omul admirat, venerat ca un Mihai Viteazul în deniă dirt

seara trecută, era acum prietenul nostru îndrăgit, un' bunic. Și
cu un talent neașteptat, se lăsa la urma urmei bătut de noi ’îri
NT

chestiunile de știință, ca să ne dea cura j să-i punem și alte în ­

trebări din ce în ce mai grele. Prin măestrie pedagogică, badea
Cîrțan ne-a dat sentimentul tăriei, superiorității noastre, vrîndf
CE

parcă să ne pregătească pnntru lupta cea mare : Unirea Ro-

mînilor. Dar mai presus de toate a scris adine în sufletul nostru'
mîndria de neamul nostru, dragostea de Patrie.
Pentru aceste minunate daruri pedagogice. î aș apropia de
I/

marele Pestalozzi. Intre genialul pedagog elvețian și modestul

cioban romîn nu-i diferență de natură ci numai una de gracl.
S

La amîndoi viață de mucenicie, la amîndoi iubire de neam,

IA

dragoste pentru copii, și mai ales o deosebită înțelegere pentru

sufletul tineretului adolescent prins în spontaneitatea lui in­
ventivă, creatoare.
CU

3
 RY
34 Prof. Dr. C. Mureșan

Și încă o notă tot pestalozziană neașteptată la un fost

RA
cipban din Ardeal, credința Iui Badea Cîrțan în cultură, și ca
urmare cultul lui pentru carte. A înțeles el, el care n a avut
multă școală, că lără carte nu se poate ridica un neam, și că

LI B
e de datoria tuturor, tineri și bătrîni să dăruiască cărți pentru
frații rămași în întuneric.
La această misiune, ridicarea neamului prin carte ne chema
și pe noi tinerii elevi, făcînd apel să dăm din prisosul nostru,

Y
să dăruim cărți pentru sătenii din Ardeal.

T
Puțini își dau seama de sensul pedagogic al darurilor
noastre. „Tînărul adolescent — așa ne învață marele profesor

SI
Dr. Ed. Claparede dela Universitatea Genevei — nu-i făcut
numai ca să fie iubit, dar și pentru a iubi. Căci pentru ado­

ER
lescent, a iubi înseamnă a exterioriza, a se realiza în cadrul
social, a iubi înseamnă a-și lua locul printre alții și a se simți
solidar cu lumea. A iubi înseamnă pentru adolescent singurul
IV
mijloc de a intra în armonie, pe un picior de perfectă egali­
tate, cu aceia care-i sunt superiori".
UN

Prin darurile noastre noi deveneam colaboratorii lui Badea

Cîrțan pentru care avem o sinceră admirație. Prin cărțile trimise
în Ardeal, noi ne arătam în chip concret iubirea pentru Patrie,
intram și noi ca niște oameni mari în cadrul de muncă națio­
L

nală. Prin aceste daruri unii ne juram în fața lui Dumnezeu,

RA

să trăim deacum nu numai pentru noi dar să facem jertfe cît

de mici pentru gloria Patriei. Iar atunci cînd vom fi și noi mari
să urmăm pilda Iui Badea Cîrțan care, uitîndu-se pe el jertfea
NT

totul pentru Patrie.

După trei zile Badea Cîrțan nu mai era în mijlocul nostru.
Călca și alte școli din oraș ca să vorbească și altor tineri
CE

despre suferințele neamului nostru. Dela noi dela Iași, trecea

în alte tîrguri și așa cu o răbdare adevărat mocănească cerceta
întreaga țară. După cîțiva ani s’a mai întors odată pe la noi,
lăsînd în sufletul nostru una din cele mai dragi icoane.
I/

Prof. Dr. C. Murejanu

S
IA
CU
 RY
RA
LI B
Scrisoare

Y
Vîntul spulberă argint în steluțe florale

T
și-mi lasă’n fereastră un basm cu zăpadă și ger... '

SI
...Grădina’i un raiu înflorit, de-aci pînă’n vale:
pe sat sfori de fum se urcă, prin nouri, spre cer...

ER
Amintirea mă poartă cu gîndul, alene,
peste depărtări șuierate de crivăț, a pustiu...
IV
...îmi crește, diu vremuri depărtate și calde, sub gene,
un basm mai frumos, cu părul de șerpi, castaniu...
UN

Dece iți scriu ?

Poate vreau să-ți spun că in sufletul meu, neștiut,
acolo unde lacrimile încă nu sunt plînse
și unde zîmbetele încă nu s’au născut,
L

printre bucurii efemere și tristeți ascunse,

RA

te-am păstrat, neschimbată, peste timpul care-a trecut,

pînă tîrziu...
NT

Poate vreau să-ți spun că ochii tăi calzi de vise

și-au păstrat duioșia lor în inima mea,
că zîmbetele buzelor tale — estivale, albe narcise —
CE

mi-au mîngîiat gîndul și dragostea...

Iți amintești ?
Rîdea și era albă primăvara’n caiși;
I/

te-am privit mult, iar zurgălăii glasului tău

i-am păstrat pentru vise cu ochii deschiși...
S

In chilia tristă a sufletului meu

IA

și zi îi găsești...
Mircea Manoliu
CU
 RY
RA
LI B
Afacere pierdută

T Y
îmi yine să plîng ! Dacă aș putea răcni, mi-ar fi mai

SI
jor.
Era o seară fermecătoare. M-am primenit, m-am

ER
pieptănat, m-am parfumat și ca un Don Juan m-am îndreptat
spre dînsa. Ea locuește Ia Sokolniki, *) într’o vilă. E tînără,
frumoasă și va avea o dotă de treizeci de mii de ruble. Chiar
IV
dacă e puțin instruită, totuși mă iubește ca autor. Se prăpă­
dește după mine.
Sosind în Sokolniki, am găsit-o șezînd pe banca dragă
UN

nouă, sub niște brazi drepți ca luminarea. Văzîndu-mă, se ri­

dică repede și luminată de bucurie îmi ieși întru întîmpinare.
— Cît ești de răutăcios cu mine, zise ea în glumă.
AL

— Se poate să întîrzii așa de mult ? Știi cît mă plicti­

sesc ! Așa ești d-ta !
I-am sărutat frumoasa-i mînuță și palpitînd de bucurie am
TR

trecut cu ea spre bancă. Simțeam că inima îmi era înfierbîn-

tată și aproape de explozie. Pulsul batea cu furie.
O să fie lucru fără înțelepciune ! Am venit să hotărăsc
EN

definitiv soarta mea.

Ori pan, ori căpitan, una din două... Totul atîrnă de a-
ceastă seară.
/C

Era o vreme minunată ; dar nu vremea mă interesa. Nu

auzeam nici privighetoarea, care cînta deasupra capetelor noas­
tre, deși suntem datori să ascultăm o astfel de cîntăreață la
oricare întîlnire.
SI

De ce taci? — mă întreabă ea, privindu-mă drept în față.

— Așa... O așa seară minunată... Mama d-tale este sănă­
IA

toasă ?
— Sănătoasă.
CU

1) O localitate balneară pe țărmul Mării Negre.

 RY
Afacere pierdută 37

RA
— Hm... Așa... Eu, vezi, Varvara Petrovna, vreau să
vorbesc cu d-ta... Pentru aceasta am și venit... Am tăcut... am
tăcut... dar acum... slugă plecată nu mai pot să fiu.

LI B
Varea J) plecă capul și cu micile ei degete tremurătoare
rupse o floare. Ea bănuia despre ce voiam să-i vorbesc. Tă-
cînd puțin, am continuat :
— Pentru ce să tăcem ? Oricît am tăcea, ori cit am as­

Y
cunde, mai curînd ori mai tîrziu tot va sosi vremea, cînd tre-
bue să dăm frîu liber sentimentelor și limbii noastre. D-ta,

T
poate, te superi... totuși mă vei înțelege, dar... ce să fac ?

SI
Tăcui. Trebui să-mi ticluesc o frază potrivită.
— Da, vorbește odată ! — protestară ochii ei cei mici.

ER
— Haide omule ! De ce mă chinuești ?
— D-ta, de sigur ai ghicit de mult, — continuai eu, de
ce în fiecare zi vin pe aici și te plictisesc cu prezența mea.
IV
Cum să nu ghicești ? D-ta, fără îndoială, de mult cu pătrun­
derea d-tale ai văzut în mine acel sentiment, care... (Pauză).
UN

Varvara Petrovna !
Varea se înclină și mai mult. Degetele ei se mișcau nervos.
— Varvara Petrovna !
- Ei ?
L

— Eu... ce să vorbesc ? Se înțelege și fără vorbă... Iu­

RA

besc, iubesc... Eu așa te iubesc, ca... Cu un cuvînt, adună toate

romanele din lumea asta, alege din ele toate declarațiile de
amor, toate jurămintele, toate cadourile și... vei avea aceeace...
am acum în pieptul meu... Varvara Petrovna! (Pauză). Varvara
NT

Petrovna ! De ce taci într’una ?

— Ce dorești ?
— Oare... Nu ?
CE

Varea rîdică capui și zîmbi.

„Hei, comedia dracului" — mă gindii eu.
Ea zîmbi, mișcă din buze și rosti încet: „De ce nu ?“
I/

li prinsei mîna, o sărutai cu desnădejde. Ca un sălbatec

o apucai și de cealaltă mînă... Ea dovedi curaj. Pînă să mă
S

joc cu mîinile ei, ea își și puse căpșorul pe pieptul meu și

numai atunci înțelesei ce bogat și minunat păr avea.
IA

Ii sărutai creștetul capului. Pieptul îmi era așa de fier­

binte, par’că mi s’ar fi pus în el un samovar să fiarbă. Varea
CU

1) Un diminutiv de la Varvara.
 RY
38 Anton Cehov

RA
își ridică fața și nu-mi mai rămase de cât să-i sărut frage-
dele-i buze.
Și, iată, tocmai cînd Varea era sigură în mîinile mele,

LI B
cînd hotărîrea de a mi se da dotă treizeci de mii de ruble era
gata pentru iscălit, cînd, cu un cuvînt, aveam soție frumoasă,
bani buni și o carieră îmi era asigurată, a trebuit dracul să
mă tragă de limbă...

Y
Tocmai atunci îmi abătu să mă grozăvesc față de soarta

T
mea, să mă răsfăț cu principiile mele și să mă laud singur.
De fapt, nici eu nu știu, ce-mi venise... Cît de periculos este

SI
să ai o așa patimă !,
— Varvara Petrovna ! — începui după primul sărut. îna­

ER
inte de a primi de Ia d-ta cuvîntul că ai să fii soția mea, so­
cotesc ca o datorie a mea sfîntă, pentru înlăturarea neînțele­
gerilor ce se pot ivi în viitor, să-ți spun cîteva cuvinte. Voi
IV
fi scurt... Știi d-ta, Varvara Petrovna, cine sunt eu și ce sunt
eu ? Da, eu sunt un om cinstit 1 Eu sunt un literat ! Eu... Eu
UN

sunt un om mîndru ! Afară de aceasta... Eu am un viitor... Eu

însă sunt sărac... Eu nu am nimic...
— Eu știu asta, — zise Varea. Nu în bani stă fericirea.
— Da, cine vorbește de bani ? Eu... sunt mîndru de să­
AL

răcia mea.
Banii pe care îi primesc pentru operele mele literare,
nu-i dau pe acele mii, cari... cari...
TR

— Se înțelege.
— Eu sunt obișnuit cu sărăcia. îmi stă bine cu ea. Sunt
EN

în stare șă nu mănînc o săptămînă întreagă. Dar d-ta! d-ta !'

Nu cumva d-ta, care nu ești în stare să faci doi pași ca să nu
iai un birjar, care îmbraci în fiecare zi o rochie nouă, care
arunci banii în toate părțile, care nu știi ce-i nevoia, d-ta pen­
/C

tru care coloarea ce nu-i la modă, este o mare nenorocire,

oare vei fi de părere să lași pentru mine toate aceste bunuri
pămîntești ? Hm...
SI

— Am bani. Am zestre !
— Toate astea sunt un fleac ! Zece, douăzeci de mii se
IA

cheltuesc în cîțiva ani... Și după aceia? Nevoia? Lacrimile?

Crede, draga mea, experienței mele ! Știu ! Știu, ce vorbesc !
Pentru ca să ne luptăm cu lipsa ne trebuie o voință tare, un
U

caracter supraomenesc !
BC
 RY
Afacere pierdută 39

RA
„Ce copilării mai trăncănesc și eu — mă gîndii și eoni
tinuai.
— Pătrunde bine vorba asta, Varvara Petrovna ! Gînde-

LI B
ște-te bine, la ce pas te hotărăști! Este un pas fără întoarcere !
Dacă ai putere mergi după mine; dacă nu ai, atunci lapădă-te
de mine! *•
O! Mai bine renunț la d-ta, decît să-ți smulg liniștea. As

Y
cele o sută de ruble pe care mi le-ar aduce literatura d-tale pe
lună, este un nimic 1 Nu ajung 1 Gîndește-te bine, cît mai este

T
timp.

SI
Sării în sus ca mușcat de șarpe. *
— Gîndește-te serios 1 Unde nu-i putere, acolo sunt la­

ER
crimi, învinuiri, căruntețe înainte de vreme... Eu te previn, fi­
indcă sunt cinstit. Te simți d-ta atât de puternică ca să împăr­
tășești cu mine viața, care prin latura ei din afară, nu este la
IV
fel cu a d-tale, care îți este streină ? (Pauză).
— Eu am zestre !
UN

— Cât? Douăzeci, treizeci de mii! Ha, ha. Un milion?

Și după aceia, afară de aceasta, îmi voi îngădui eu ca să-mi
însușesc aceia, ce... Nu! Niciodată! Sunt om mândru ! <.
Dădui câteva târcoale în jurul băncii. Varea căzu pe gân­
L

duri. Eram în culmea fericirii. Asta însemnează, că ea mă res­

RA

pectă, dacă a căzut pe gânduri.

— Și așa, viața cu mine și lipsurile ; sau viața fără mine
și bogăția... Alege... Ai putere ? Varea mea are îndrăzneală ?
NT

Am vorbit așa multă vreme. Fără să vreau, m-am luat

cu vorba. Am apărat părerea mea, și în acelaș timp am simțit
în mine o dublare a ființii mele. O jumătate mă lega de aceia
CE

ce am vorbit; iar cealaltă jumătate medita în sine: „Așteaptă

dragă tovarășă! Să cheltuim cele treizeci de mii de ruble ale
tale deocamdată cum ne-o plăcea! Ne va ajunge multă vreme !
Varea ascultă, ascultă... In sfârșit, ea se ridică și îmi în­
I/

tinse mâna.
— Iți mulțumesc ! — zise ea, și o spuse pe un astfel de
S

ton, în cât mă cutremurai și o privii în ochi. In ochii și pe o

brajii ei clipeau lacrimi...
IA

Iți mulțumesc! Ai făcut bine, că ai fost sincer cu mine...

Eu sunt delicată... Nu pot... Nu sunt o bună pereche pentru
CU

d-ta... Ea plângea cu hohote. Eram ca un netrebnic... Totdea-

 RY
40 Anton Cehov

RA
luna mă pierd când văd femei plângând. In clipa când mă chi-
rrueam cu g'ândul ce să fac, ea hohotea și-și ștergea la­
crimile.

LI B
— D ta ai dreptate, — zise ea. Dacă m-aș duce după d-ta,
pe-aș inșăla. Nu pot fi soția d-tale. Eu sunt o bogătașă, de­
licată, merg numai în trăsuri, în echipaje, mănânc becațe și
plăcinți scumpe. Niciodată nu mănânc la prânz supă sau borș.

Y
Si mama mă învinuește pentru asta... Fără acestea eu nu pot

T
țrăi... Nu pot merge pe jos... Obosesc... Și apoi și rochiile...
Toate acestea va trebui să le fac pe socoteala d-tale... Nu!

SI
Ea revedere!
Și făcând cu mâna un gest tragic spre sat și spre

ER
oraș, zise:
Nu sunt vrednică de d-ta ! La revedere !
Rostindu-se astfel, ea se întoarse și se duse întru ale
IV
sale. Iar eu ?
Eu rămăsei ca un nărod, fără să mă gândesc la ceva,
UN

privii în urma ei și simții cum se clatină pământul sub mine,

jpând mi-am venit în fire și mi-am adus aminte unde sunt și
în" ce grozavă prăpastie m-a aruncat limba mea, mi-a fost ru­
șine de mine. Pierise și urma ei, când am dorit să-i strig :
L

„Intoarce-te!!..."
RA

Amărît, par’c’ași fi gustat pâine fără sare, mă îndreptai

spre casă. La stație nu mai era niciun tramvai. Bani pentru
Jbirjă nu aveam. A trebuit să mă duc pe jos acasă.
NT

După două, trei zile m-am dus pe la Sokolniki. La vilă

pri s’a spus, că Varea era bolnavă și că se gătește să plece
pu tatăl șău spre Petersburg la o bunică a ei. Nu am înțeles
CE

pimic...
Acum zac în pat. Mușc perna și mă lovesc cu pumnii în
pap. Par’că piște pisici îmi sfâșie sufletul cu ghearele lor...
Cititorule, cum să-mi îndrept greșala ? Cum să-mi iau cuvin­
I/

tele înapoi ? Ce să-i spun sau ce să-i scriu ? Nu-mi vine în

piinte ! Am pierdut afacerea și cât de prostește am pierdut-o !
S

1882 Anton Cehov

IA

Traducere din rusește de

Ștefan Gr. Berechet
CU
 RY
RA
LI B
T Y
Meritul Cultural

SI
a ora cinci dimineața, înghesuit într’un vagon de clasa

L
ER
treia, locotenentul Costin, moțăia supărat, în timp ce
trenul cu trei vagoane mici ca niște cutii de chibri­
turi, se mișca pe linia îngustă cu încetineala unui melc. Că­
IV
pitanul Croitoru vorbea entuziasmat. Subiectul pasionant ce
răscolise întreaga urbe periferică, era vizita ministrului in­
UN
strucțiunii.
Și aveau în definitiv dreptate toți ofițerii să discute cu
atîta aprindere, căci evenimentul nu era rar, ci unic. De la
răsboiu încoace, în orășelul acesta uitat de Dumnezeu* și de
L

puternicii zilei, era prima și probabil ultima vizită a unei

excelențe.
RA

Cu o zi înainte se bucurase și Costin căci și’nchipuia că

se va suspenda serviciul pentru ziua de astăzi, și fiind și
mîne sărbătoare ar fi putut să facă un drum pînă dincolo
NT

de munții duri, pînă la Moldova copilăriei și dragostei lui.

Colonelul Viforanu le spusese frecîndu-și mînele de bucurie,
că ministrul va vizita și cazarma, iar diseară va fi la pre­
CE

fectură un bal, la care va asista și excelența sa; toți ofițerii

trebuind să fie dansatori neobosiți.
Dar aplicația nu se suspendase cu toată vremea de ploaie.
I/

Colonelul Viforanu voia tocmai din cauza aceasta să execute

aplicația, pentru a-i vorbi și ministrului de dînsa căci de...
S

ministrul de instrucție nu prea poate' să-i aducă și a treia

tresă după care oftează de vre-o opt ani, dar ori cum... cine
IA

știe... s’ar putea întîlni cu ministrul de răsboiu și o vorbă

bună, nu strică.
CU

Căpitanul Croitoru îi bătuse în strună colonelului,

 RY
42 N. St. Beldie

RA
spunîndu-i că nu trebuie suspendată aplicația de astăzi
tocmai pentru a-i arăta excelenței sale că vînătorii de munte
sunt toată ziua, cu strășnicie, la datorie iar seara la bal, sunt

LI B
neobosiți dansatori. Ce nu face omul pentru o tresă în plus,
mai ales că do cîtva timp tresa asta de maior a devenit un
fel de punte a măgarului !
Costin se simțea însă răsbunat acum, deoarece căpitanul

Y
Croitoru gemea la rădăcina unui copac ținîndu-se cu mina

T
de stomac.

SI
In pădure dăduseră peste casa unui țăran și căpitanul
luase o cană cu lapte acru.

ER
Desigur a fost vechili laptele domnule căpitan, se gu­
dură pe lîngă dînsul, sublocotenentul Spanovici.
Costin zîmbi satisfăcut și-și puse din nou bereta pe cap,
IV
după ce mai întîi își șterse picăturile de ploaie ce-i brobo-
naseră părul.
UN

In vale lucea linia albă a Tisei ca spinaree unui șarpe

de argint. Dincolo de dînsa se întindea dreaptă, șoseaua ce
duce spre Cîmpulung și deacolo mai departe spre Nord în țara
vecină, pietruită și străjuită de castani, in complet desacord
L

cu șoseaua romîneaecă de dincoace de albia Tiăei, desfundată

RA

si tristă sub povara ploii de toamnă.

Din dolmanul gros, făcut din stofă soldățească, se ridică
în obrajii lui Costin mirosul cald și stătut de Iînă plouată.
NT

Acoperișurile roșii ale caselor curate din satul cehoslo­

vac, străpungea tavanul de cenușă al norilor, iar turnul as­
cuțit al bisericii protestante, părea catartul unei corăbii.
CE

S’au adunat toți ofițerii. Zăngăul, sublocotenentul, și-a

desbrăcat dolmanul și îl cîntărește pe brațul întins, ca pe o
balanță din vremea bunicilor.
A strîns cel puțin cinci ocale de apă într’ânsa oaia asta
I/

puturoasă, spune el, uitîndu-se provocator la căpitanul Cro­

itoru, care geme rezemat în alpenstock. Mihăileanu, boboc,
S

abia ieșit de pe băncile școlii, e nerăbdător, se uită mereu la

IA

ceasul cu brățară de aur și-și admiră inelul din deget — de­

sigur tot de aur — pe care sunt gravate inițialele T. și L. a
lui și ale unei liceiste pe care a cunoscut-o abia de vre-o lună.
CU

Costin îl vede și zîmbește. — Bobocul gîndește el. Apa

 RY
Meritul Cultural 43

RA
s’a scurs în bocanci, care, încărcați de noroiul clisos, îl trag
de picioare ca niște greutăți de plumb.
Colonelul Viforeanu vorbește de vre’o jumătate de oră.

LI B
Costin, deși e aghiotantul lui, nu știe nimic din ce-a spus co­
lonelul, pînă acum, și nici n’aude vreo iotă.
Cuvintele vin spre ureche, dar de acolo sboară departe,
ca un fâlfâit de lilieci.

Y
Nu-și poate lua ochii de la Mihăileanu. Așa era și el acum

T
câțiva ani. In ziua când a ieșit prima dată pe stradă în uni­
forma de ofițer de vănâtori; se uita mereu peste umăr să

SI
vadă dacă tresa este la locul ei și i se părea că toată lumea
î-1 admiră.

ER
In tîrgul acesta de graniță, a coborît într’o noapte, după
un drum de vre’o treizeci de ore. Zdruncinăturile zdravene pe
care le-a suferit în noaptea aceia și isbiturile dintr’o parte
IV
în alta a trăsurii; l-au făcut să strângă înfiorat din umeri.
A dormit în noaptea aceia la hotel „Continentul “ și mirosul
UN

closetelor desfundate precum și a resturilor de zarzavat pu­

tred din piață care-și ridica tarabele chiar sub geamul lui,
l-au făcut să plîngă.
A doua zi privia rezemat cu coatele de fereastră cum se
AL

bălăceau niște copii în apa depe stradă, iar niște cucoane cu

rochile ridicate pînă peste genunchi, făceau semne disperate
unui birjar ca să le treacă de cealaltă parte a străzii.
TR

De atunci Costin a văzut multe și nu-1 mai miră nimic,

nici bălțile pe care le fac pe străzi ploile de vară, nici no­
roaiele aduse de toamnă sau de primăvară.
EN

Q singură dată s’a răsvrătit. In vara primului an de

viețuire în acest „oraș“, se dusese la un sanatoriu din Bucu­
rești. Pe bulevard și pe cale întîlnise cel puțin vre’o treizeci
/C

din foștii lui-colegi, care desigur că rîdeau de mutra lui pro­

vincială.
Mergea pe stradă, îi saluta, ei îi zîmbiau, dar treceau
SI

mai departe. Costin îi trecea pe toți în revistă.

— Cutare...?... Aha! E nepotul generalului Vasilescu...
IA

X.?.. A! Da, tatăl său e colonel... Y ?.. are o soră la Ventura.

înapoiat în tîrgul glodos, a fost iarăși trist și neliniștit
vre’o două săptămâni.
CU

In fine colonelul Viforanu a terminat.

 RY
44 N. St. Beldie

RA
— La revedere domnilor na vedem diseară la prefectură.
Colonelul s’a urcat în mașina care-I aștepta în Șosea luîndcu
el și pe căpitanul Croitoru. Căpitanii au încălecat pe cai iar

LI B
sublocotenentul și locotenentul Jerculescu au luat-o, apostolește
prin ploaia de toamnă.
***

Y
In sala mare a prefecturii e cald, miros de sudoare și ex­
celența Sa n’a mai venit încă.

T
Sala e în păr. Civilii în fracuri și cu plastron, iar ofițe­

SI
rii pudrați și strînși în uniforme ca în corsete. Bărbații fu­
mează nervoși, iar cucoanele și domnișoarele trag cu ochii spre

ER
intrare, să vină odată ministrul și să înceapă dansul. Intr’un
colț sunt vre’o patru ofițeri și in mijlocul lor pe un scaun ;
picior peste picior, domnișoara Ariveanu profesoara de gimnas­
IV
tică de la liceul de fete, fumează și-și filtrează privirea prin­
tre genele kohlate.
UN

Discuția se duce în jurul jocurilor la noroc. Domnișoara

Ariveanu e ferventă jucătoare la club.
— Aseară, spune ea, am câștigat o mie opt sute de lei.
— Sunteți norocoasă domnișoară, îi spune Mihăileanu
L

privind-o galeș. De dorul elevei care n’are voie să vină la bal,

RA

Mihăileanu și-a pus în gînd să facă profesoarei, curte.

— A ! Fleacuri! Eu nu joc pentru cîștig. Dealtel nici no­
rocul nu mă protejează. Luna trecută am pierdut zece mii
NT

de lei. Am cîștigat aseară o mie opt sute, dar am pierdut

Duminică patru mii.
Atunci de ce jucați demnișoară, întrebă locotenentul
CE

Ferculescu, un om cunoscut ca cel mai calculat și mai strîn-

gător dintre toți. Se spune despe el c’ar avea strînși, o sută
cinzeci de mii de lei.
— Ca să treacă timpul, domnule locotenent. Mă plictisesc.
I/

Ce să faci altceva mai bun aici ?

In colțul opus, doamna Răiculeanu privește prin lorgnon,
S

grupul din jurul domnișoarei Ariveanu.

IA

— E scandalos mașer, spune ea printre dinți doamnei

Gherman, soția judecătorului de instrucție. Stă toată noaptea
ca „o de alea" Ia club. A pus ochii pe Ferculescu dragă. Ce
CU

crezi ? De unde are ea atîția bani de pierdut la club ?

 RY
Meritul Cultural 45

RA
— Și crezi că-i dă Ferculescu dragă ?
— Cum te văd și mă vezi, puico. Spunea Bărhescu, se­
cretarul de la prefectură, că a văzut-o ieșind de la el pe la
dousprezece.

LI B
— Nu mai spune ?... Ce să-i faci dragă ? Zărghitelc as­
tea au noroc de băieți buni. Ce crezi că scapă Ferculescu din
mîna ei? Se duce cu jalba la Viforanu, c’a sedus-o Ferculescu.

Y
Pfu! Dacă mai poate fi sedusă și o astfel de.... !
Și fetele noastre cuminți, educate, cu piano, stau și

T
așteaptă ?

SI
Doamna Răiculeanu oftează și-și îndreaptă cu dragoste
maternă privirile spre Pitișor, odrasla domniei sale, care stă

ER
în mijlocul unui grup de domnișoare îmbrăcate toate la fel,
în rochii albe cu volane, rochii pe care și le-au făcut toate
la fel, la nunta fetei generalului Varlan.
— Numai de s’ar lipi Pitișor de sălbatecul cela de Cos-
IV
tin, gîndește doamna Răieuleanu. Doar a învățat-o ea pe Pi­
tișor să fie mai îndrăzneață, căci sigur Costin o iubește, dar
UN

e timid săracul 1
Pe ușa mare de la intrare își face apariție doamna ma­
ior Popescu împreună cu bărbatu-său și cu locotenentul Ghe-
L

rasim, personajul numărul trei din menajul modern al ma­

iorului Popescu.
RA

Lorgnoanele au intrat în funcțiune.

— De unde are oare Popescu atîția bani să-și facă ase­
menea toalete ? Că bietul Popescu afară de pîrlita lui de soldă
NT

nu mai are nici un băț de chibrit.

— De dragă I Nu degeaba-i frumoasă Popeasca și far­
macistul Blumenfeld putred de bogat 1
CE

— Ori cum dragă, n’am crezut-o capabilă pe Popeasca

să se murdărească și cu jidanii.
Madam Popescu trece cu un aer de regină. Privește de sus
la gonfurile de babe și răspunde grațios, saluturilor bărbaților.
I/

In alt colț, nevasta generalului Varlan nu slăbește de

S

loc pe căpitanul Păcănciou. Generalul locuiește la București,

și lumea spune despre doamna general și de căpitanul Pă­
IA

cănciou multe lucruri.

Căpitanul Păcăncioiu este un om strîngător ca și Fer­
culescu. Adună mereu, economisește și la locuință și ia masă,
CU
 RY
46 N. St. Beldie

iar de îmbrăcat e vai de capul lui. Are niște pantaloni negri,

RA
roși și strîmți, că par niște ițari, ceiace scandalizează pe o-
fițerii tineri, în special pe Mihăileanu și pe sublocotenentul
Conte de Piave. Contele de Piave fumează țigări „Tornis și

LI B
așteaptă nervos pe Cora, fata deputatului Corodeanu.
— Mihăilene, ia uită-te la Păcăcioiu.
— Eu zic, domnule sublocotenent, să facem o colectă prin­
tre ofițeri și să-i cumpărăm o pereche de pantaloni mai ca

Y
lumea.

T
Ora e unsprezece. Nervozitate generală. Ofițerii au început

SI
să se șprițuiască. Locotenentul Jerculescu e amețit deja. Po­
peasca se plimbă prin sală la brațul locotenentului Gherasim.
— Eu nu înțeleg dragă cum un bărbat poate fi așa de

ER
prost !
— De Popeasca vrei să spui ?
- Da mașer. Admit ca un bărbat să fie încornorat —
IV
parcă bietul Răiculeann n’a fost și el la vremea lui —, n’ar
fi nici primul nici ulfimul, dar halul acesta de prostie nu-1
UN

admit. Și Ilieasca și’nșeală soțul, și Vasileasca, dar Popescu

e un caz special și Interesant. Popescu e așa de chior că me­
rită să poarte coarnele tuturor încornoraților din lume. Uite-1
cum discută de liniștit cu colonelul Berbecaru, iar nevastă-sa
AL

se pipăie cu Gherasim. Auzi dragă, Popescu e acela care-1 a-

duce în casă pe Gherasim, Cică nu poate fără el. Mi-a spus
TR

Bubi, una, două, Gherasim se pomenește cu un bilețel de la

Popescu.
— Dragă Gherasime, diseară ești invitatul nostru la masă
EN

sau... Dragă Gherasime, azi mergi cu noi la cinema, sau la

teatru, sau la ștrand, sau la plimbare cu mașina, mă rog în
toate locurile, și sigur, Gherasim se execută imediat ?
/C

— Și de ce te miri dragă ? Dar de stricata ceia a avocatului

Blebea ce ai de zis ? Bietul om muncește toată ziua și ea stă
acasă și joacă tenis, iar masa o iau la restaurant. Și la res­
taurant e o întreagă poveste. Tot timpul s’aude vocea ei.
SI

— Țucule dă-mi o țigară... Țucule vin să-ți spun ceva

Ia ureche... Țucule drag... Țu-cu-le !
IA

Țucu e bărbatu-său. Și toți știu că atunci când strigă

mai tare și mai prelungit „Țucule" atunci îi strânge între
genunchi piciorul locotenentului Stoenescu, dela jandarmi.
CU
 RY
Meritul Cultural 47
In mijlocul fanfarei regimentului, colonelul Berhecaru.de

RA
la recrutare, e tare ocupat.
— Nu uitați să accentuați intrarea... Bagă de seamă, tu
cu trompeta. Ta ! ta ! ta !.. Aici trebuie îndulcită nota... Așa,

LI B
pianissimo.
Colonelul este compozitor. Ministrul va fi primit în no­
tele marșului „Trecerei Tisei". In mână colonelul are un exem­
plar din opera d-sale, legat cu o panglică albă de mătase și

Y
cu o dedicație : „Ministrului Culturii, în semn de respect. Au­

T
torul — Colonelul Caton Berbecaru".
Muzica a atacat marșul. Toate privirile sunt ațintite spre

SI
ușă. Ministrul a intrat, însoțit de prefect și de Colonelul Vi-
foranu. Prefectul Diaca de Săliște aici toți suntem cu „de“

ER
înainte — este slab, chel, cu pielea parcă întinsă pe obraji cu
cleștele, o manie ambulantă.
Colonelul Viforanu gras, cu gușă, strîns în uniformă cu
IV
două rânduri de nasturi se chinuie ca un mucenic.
Ministrul scurt, cu ochelari și cu cioc simpatic, are o
UN

atitudine de dascăl timid și inofensiv. Prefectul trece în față

și în cîteva cuvinte, îi spune toată dragostea ce o are județul
în fruntea căruia are onoarea a se afla având în mijlocul lui,
pe ministrul culturii.
AL

Ministrul răspunde și el că se simte fericit aici în ora­

șul descălicătorilor. laudă pe prefect, pe Viforanu și pe Caton
TR

Berbecaru, autorul unui marș așa de frumos. Viforanu se uită

urît la Berbecaru, i se pare că ministrul l-a lăudat mai mult
decât pe el. Vorbește și Viforanu care nu uită să spună și
EN

ceva despre legăturile dintre armată și școală.

— Exelență vă rog în numele ofițerilor mei să veniți
mîine să vedeți cum noi armata ne facem datoria către cul­
tură în acest oraș de graniță.
/C

Viforanu a prins momentul. Ministrul promite, după care

Viforanu trece vesel pe lingă fiecare ofițer.
— Băieți, mîine la casarmă în ținuta numărul anu. Fără
SI

fireturi. Și acuma nu uitați, dansatori, neobosiți.

A început dansul. Perechile se învîrtesc pe parchetul lu­
IA

cios, Colonelul Berbecaru își distribuie marșul contra cost -r-

șaizeci de lei bucata — iar Viforanu și prefectul întrețin pe
ministru, fiecare căutînd să obțină un avantaj față de celălalt.
CU
 RY
48 N. St. Beldie

RA
Din cînd în cînd, Viforanu aruncă din spatele ministru­
lui o privire de vultur asupra ofițerilor și eu o mișcare ener­
gică a brațelor îl face pe cel ce stătea rezemat de ușă să se

LI B
ducă să invite la dans pe doamnele de lîngă perete.
Costin se înfurie. A alergat toată ziua ca un hamal, a
scris zeci de rapoarte și ordine, și tocmai acum cînd a scăpat
de biurou, colonelul, ca un cerber neobosit, îi face semn să se

Y
ducă să danseze.
Se uită spre perete. Dintr’un colț, Piti Răiculeanu îi face

T
ochi dulci—„Să mă slăbească...—Are niște picioare ca niște...

SI
bețe de chibrit. Și pe deasupra vrea numai de cît să se mărite".
Păcăncioiu se îndreaptă solemn și o învită. Pentru prima

ER
dată Costin îi este recunoscător lui Păcăncioiu. De aceia o
învită și el pe doamna general Varlam.
— Baba asta are un milion de draci, gîndește Costin.
IV
Are cinci zeci de ani trecuți și nu se Iasă. Mîna dreaptă-i se
înfundă în carnea ce atîrnă fleașcă peste corset și Costin iar
UN
nu-și poate ține zîmbetul la imaginea lui Păcăncioiu, slab ca
un țîr, între acești sîni de șvițeră, pe care doamna General
îi îndeasă cît mai mult în nasul lui Costin. Galeria jubilează.
Dar ce se petrece sus, Ia galerie, ne-o va spune prea simpa­
L

ticul domn Stăvalea, cronicarul dela „Vocea Neamului".

Ministrul a plecat de mult.
RA

Perechile se mișcă tot mai leneș pe parchet. Costin a fost

acaparat de doamna general.
— loi tom locotenent. La mine place mult tansul. Și
NT

doamna general dă ochii peste cap ca o fetiță sentimentală

do cinspre zece ani. Doamna general e unguroaică.
Colonelul Berbecaru a plecat și el și acum se svîrcolește
CE

în pat, fără să-l poată prinde somnul.

— Scot marșul în zece mii de exemplare. A șaizeci de
lei, fac exact șase sute de mii.
I/

Ministrul mi-a promis că-1 va recomanda tuturor școli­

lor primare și secundare.
S

A! Nu... Ce, numai zece mii de școli sunt în țară?...

Mai mult...
IA

Viforanu nu poate nici el să doarmă.

Pentru el ziua de mîine, e ziua loviturii.
U
BC
 RY
Meritul Cultural 49

RA
In biuroul adjutanturii e zarvă mare.
— Ce ne facem Croitorule ? Iese ?
— Iese domnule colonel, trebuie să iasă.
— Croitorule — și colonelul Viforanu își pune mîinele

LI B
protector pe umerii căpitanului, — dacă ieșim bine, te pro­
pun la excepțional. Ei cum o aranjăm ?
— E simplu domnule colonel. II ducem pe ministru
unde vrem noi. Doar nu e domnul general Nedeleanu coman­

Y
dantul brigăzii, ca să-și bage nasul și pe unde n’am vrea noi

T
să și-l bage.

SI
— La inspecția trecută se dusese în grajd și descoperise
vaca colonelului Viforanu trecută la furajul trupei. Fusese
un scandal de pomină.

ER
— Costine, vezi de aranjează popota și în special magazia
de iarnă a popotei. Costin e și adjutant cu popota. — Vezi
mai adă acolo și butoaiele cu marfă murată de Ia reangajați,
IV
și niște borcane de cele mari cu murături de la magazinul
Katz. Dai bon, și după vizita ministrului, le dai înapoi. Vine
UN

doar cu ministrul și un reporter de la „Universul". Căpitanul

Croitoru văzuse în ziar un reportagiu în care era lăudată
priceperea de gospodar a unui comandant de regiment din-
tr’o garnizoană nenorocită din Basarabia.
AL

— Ideia-i bună Croitorule, dar cu școala de carte ce

facem ? ai vre-o propunere de făcut ?
TR

Căpitanul Croitoru, factotum-ul regimentului, are toate

răspunsurile gata.
— Nu-i prea greu domnule colonel. Aducem ordonanțele
EN

ofițerilor necăsătoriți, le scoatem galonul roșu, îi muștruluim

noi cum trebuie, și gata. Ca învățător este unul care-a fost
la mine ’n companie și care s’a liberat anul trecut. Stă în
/C

strada Descălicătoare, numărul zece.

— Costine bate-un ordin de chemare, Să se prezinte ’n
două ceasuri. După aceia fă un catalog în care treci ordonan­
țele ofițerilor necăsătoriți. Tot odată bate un ordin circular
SI

către ofițeri, să-și aducă ordonanțele la cazarmă.

Colonelul Viforanu îl ia de mijloc pe Croitoru și apoi
IA

trec ambii Ia popotă, să ia o țuică.

•i*
CU

* #
4
 RY
50 N. St. Beldie

RA
Ofițerii sunt înșirați lîngă perete. In colțul de lîngă ușă
e fanfara. A fost o mică neînțelegere între Viforanu și Ber-
becaru asupra marșului cu care trebuie primit ministrul. A

LI B
triumfal ideia lui Viforanu — doar el e comandantul garni­
zoanei, — ca să fie primit cu marșul Vînătorilor de Munte,
cîntat de ofițeri și de fanfară.

Y
„ Suntem Vinători de Munte
„Noi urcăm pe 'nalte stînci

T
„Moartea nu ne înfioară

SI
„Nici prăpăstiile adinei."

ER
Ministrul a intrat însoțit de prefect și de reporteri. A
dat mîna cu toți ofițerii, a văzut popota apoi și magazia, a
lăudat spiritul de gospodar al comandantului. (Săracele
IV
chiupuri ale lui Katz!— Tot sunt buni și jidanii la ceva!)
Și în cele din urmă a trecut să vadă cum se face școala de
UN

carte, scopul principal al vizitei.

In sala frumos aranjată, cu covoare ce acopăr crăpătu­
rile pereților, și cu ghirlande de brad, din care s’au făcut
coroane și s’a scris pe perete „Trăiască Ministrul Cultelor"
AL

și „Bineați-venit". Ministrul intră mulțumit, tîrînd după

dînsul un convoiu întreg de ofițeri și de reporteri ai ziarelor
bucureștene. Învățătorul, chemat pe neașteptate și îmbrăcat
TR

în haine de teterist, iși începe lecția. Pune întrebări, soldații

citesc sau fac socoteli și ministrul e foarte mulțumit. La
sfîrșit învățătorul îi prezintă ministrului catalogul — cel pe
EN

care-1 bătuse la mașină Costin, cu o oră mai înainte—și mi­

nistrul se îndreaptă către un soldat să-i pună întrebări.
— Ei, măi soldat, cum te chiamă pe tine ?
/C

Soldatul se ridică în picioare, zîmbește — domnul e doar

in tivii, de ce să-i fie frică — și răspunde înfipt.
— Să trăiți domnule Menester, sunt soldatul Răstoacă
Vasalia.
SI

— Bravo Răstoacă. Și cînd ai venit la armată știut-ai

tu carte ?
IA

—: Apoi no domnule Menester. Di bunî samî n’am fo

știut. Da amu am învățat. Ne-a băsăghit mîndru don colonel,
CU

cî trebuie să’nvățăm, ș’am fo învățat.

 RY
Meritul Cultural 51

RA
— I-a muștruluit bine căpitanul Croitoru. Răstoacă Va-
salia are patru clase „primare".
* ♦ *

LI B
A trecut o săptămînă și jumătate de la vizita minis­
trului. Ziarele au scris articole elogioase despre regimentul
din și l-au preamărit pe colonelul Viforanu, bravul co

Y
mandant al regimentului.
Acum Viforanu se plimbă furios prin cabinet.

T
Soneria a trezit pe Costin din visare. Se gîndea la Va­

SI
lentina, fetița bălaie din Moldova lui.
A bătut la ușa cabinetului. Văzînd că nu i se răspunde,

ER
a intrat. Colonelul, în papuci de cameră, se plimbă furios,
jos se vede un jurnal mototolit. Costin așteaptă smirnă pînă
i-0 trece furia colonelului. E învățat el cu toanele colonelului.
IV
— Costine!
— Ordonați domnule colonel.
— Trimite să vie Croitoru încoace.
UN

Lui Croitoru, Viforanu i-a arătat ziarul de jos. Croitoru

a început să citească, colonelul continuînd să se plimbe. Zia­
rul în chestiune era „Vocea Neamului" din localitate: „organ
L

al unui grup de intelectuali".

RA

„Baiu! în onoarea ministrului instrucțiunii.

Saloanele Prefecturii. De la trimisul nostru special, la
.galerie. Sîmbătă douăzeci și unu, luna curentă, a avut loc
NT

balul dat în onoarea ministrului.

începutul la oră foarte tîrzie așa că e inutil să spunem
că a fost nobilă și rominească, s’a terminat devreme — a
CE

doua zi cînd toca de liturghie—deci s’a petrecut romînește.

A luat parte tot ce-a avut *** mai select — propoziție
luată de împrumut.— Prezenții, nu-i notăm pentrucă n’am
voi să săvîrșim vre-o greșală la erarhizarea lor.
I/

Toalete, toate nuanțele spectrului solar — văzut din

galerie. Valoarea lor, e vorba de toaletele doamnelor, între
S

una mie și zece mii lei.

La domni: ofițerii cu uniforme nouă nouțe — ehei! ce
IA

vreți, leafă după buget... prima pentru echipare...! Civilii,

smokuri opt mii lei—astea cele mai vechi demodate scoase
CU

dela naftalină (aluzie la al prefectului, de altă culoare

 RY
52 N. St. Beldie

RA
politică decît tinerii intelectuali) și trei mii lei cele ultima
modă.
Fracul rarisaim, pantalonii dungați, după dorință.

LI B
Bufetul dela galerie invizibil. Căutind să obținem, prin
intermediari, informațiuni ni s'au comunicat lucruri grozave,
rețetele trufandalelor și a torturilor le dăm într’un număr
viitor.

Y
De băutură... să nu mai vorbim, curgea șampania, și cu
premiu pentru dans!

T
C. A. M. reprezentat prin tot felul de țigări rominești

SI
și străine. Mă rog, pardon, să nu ne contraziceți că am
avut acolo sus „fumuri" de toate felurile.

ER
Pauză... căci a fost și pauză. Oaspeții trec la bufet,
deci pentru noi nici nu mai există. începe în schimb o viață
proprie o noastră. Galeria, la mîncare. Scoate fiecare din
IV
cămară—diferite buzunare—mezelicuri cu pline cl. II. Ples-
căială generală. Bomboane colorate, vin ca desert.
UN

Jos începe tombola, concurs de dansuri, sus începe târ-

guielile și perechile încep să se retragă..."
— Ei ce zici Croitorule ? întreabă Viforanu, după ce
căpitanul a ridicat ochii de pe ziar.
L

— Obrăznicie domnule colonel.

RA

— Lasă că le fac eu, dacă-i vorba așa. Să mai poftească

să le dau muzica. Asta sigur de la Vlad e pornită. (Șeful
partidului din opoziție). Și asta pentrucă la alegeri l-au a-
NT

jutat pe Diaca, prefectul.

— Ii provocăm la duel domnule colonel. Trimiteți o de­
legație la directorul ziarului. „Ce delegație, martori, nu dele­
CE

gație. Să spună cine e autorul, căci măgarul, n’a avut cura­

jul să semneze.
$ *
Ca martori au fost trimiși, maiorul Popescu și căpi­
I/

tanul Croitorii.
* * *
S
IA

Timpul trece. Afară ninge. Ianuarie s’apropie de sfîrșit.

In cabinet, colonelul, face o baie la picioare. Locotenentul
Costin stă pe canapea. L-a invitat colonelul. Azi e în toane
CU

bune, așa cum nu l-a mai văzut Costin demult.

 RY
Meritul Cultural 53

RA
Plutonierul Țurlui, dat din biroul adjutanturii, umblă
ca spirtul după săpun, chibrit pentru țigaretă, prosop pentru
șters, mă rog, tot ce trebuiește cînd se spală domnul colonel

LI B
pe picioare. Asta o știe Țurlui deacum cinci ani, cînd a venit
domnul locotenent colonel Viforanu la comanda regimentului.
De atunci, he! he!, căți adjutanți nu s’au perindat prin biu-
roul domnului colonel! Și toți au plecat cu ponos în urma

Y
lor. Eh 1 Așa’s domnii ofițeri aiștia tineri, au ambiț. Auzi
domnule, îndrăznesc să se ia la harța cu domnul colonel!

T
Dar domnul colonel nu iartă. Pe toți care s’au certat cu el,

SI
i-a ras.
Au trecut mulți adjutanți prin biurou. El, plutonierul

ER
Țurlui, a rămas. El n’are harțag. II înjură domnul colonel,
el tace. Și ce-i dacă-1 înjură? Nu vine tot el după un ceas
și-i dă o țigară de cele bune, cu carton aurit ?
Și-apoi cine ar putea să-l înlocuiască ? Cine ghicește din
IV
ochi dorințele domnului colone, ca el ?
— Ei Costine, s’a aranjat. Vine și tresa a treia.
UN

Mi-a scris colonelul Ciupagea din minister că am fost

pus pe tabel în urma raportului ministrului instrucțiunii.
Tot odată am primit și o scrisoare de la ministrul instruc­
L

țiunii în care-mi cere să trimit un tabel de ofițeri pentru

a-i decora de zece Mai cu Meritul Cultural. Am făcut lista,
RA

Țe-am pus și pe tine Costine. Doar și tu ai contribuit cu

ceava. Știi tu, magazia popotei!
Costin zîmbește. Se gîndește că ar trebui decorat și Katz.
NT

(„Doar de la el am luat chiupurile cu murături!")

— Ei, ia tabelul de pe masă și du-te și-l bate la ma­
șină. II trimitem chiar azi ministrului.
CE

Costin a trecut în biurou. I se pare curios cum se bu­

cură că va fi decorat. Are să se ducă cu el la Valentina și
are să-i supună că e decorat pentru merite culturale. Parcă
ea are să știe c’a fost decorat pentru că a pus niște chiupuri
I/

cu murături în magazia popotei ?

S

Soneria sbărnie violent. Costin - sare ca ars. In cabină

e vijelie.
IA

— Ce-i asta adjutant ? Așa ești dumneata adjutant ?

Ce-i asta ?
Și colonelul i-arată lui Costin piciorul proaspăt spălat
CU
 RY
54 N. St. Beldie

RA
pe care l-a scos din papucul de cameră murdărit de necuviințe
canine. Costin nu-și poate ține rîsul. A fost aseară doamna
colonel și a intrat prin cabinet. Era, ca totdeauna, însoțită de
Riri, cățeaua de rasă a dumneaei.

LI B
— A dracului javră gîndeștete Costin—alt loc n’a găsit
decît papucul lui domnu colonel !
Țurlui stă smirnă. Știe că după asta vine și porția iui

Y
de înjurături.
— Și rîzi domnule adjutant, rîzi ?

T
— Costin fierbe, a devenit vînăt.

SI
Țurlui îi face semne rugătoare cu ochii.
— Domnule locotenent — spun ochii lui — lăsați-1 nu-i

ER
răspundeți; nu-1 știți cum e dinsul, după un ceas îi trece.
Costin a ridicat capul.
— Domnule colonel, eu nu sunt ordonanța domniei voas­
tre ca să văd de javra doamnei colonel cînd își face nevoile în
IV
papucii de cameră ai domniei voastre.
Colonelui a isbucnit.
UN

— Domnule locotenent, din acest moment nu mai sun­

teți adjutant.
— Am onoare să vă salut.
L

* * *
RA

In ziarul de zece Mai, Costin citește printre avansați

numele Colonelului Viforanu și al căpitanului Croitoru, iar
NT

printre decorații cu meritul cultural pe următorii :

Colonelul Viforeanu
Maior Popescu
CE

Căpitan Coitoru
Locotenent Gherasim
și...
Plotonier Țurlui Gheorghe
I/

N. Sf. Beldi
S
IA
CU
 RY
RA
LI B
Y
Zvon din sat

T
SI
In satul fără leat, a tot stăpînitor prin cronici și hrisoave

ER
Stă troenită’n ulmii falnici blîndețea zărilor moldave.
Ciobanii ’nchiagă doine calde și codrii băsmuesc istorii
Din slova veacurilor sfinte și-a’mbătrînitelor podgorii.
IV
Biserici albe prin poeni, vînjoase așezări sărace
UN

închid în trupul lor un Crist și năzuinți din vremuri dace.

Grăesc în mituri lăutarii și clocotesc în vin eresuri,
In largul nopților de vară, cu hăul prelungit pe șesuri.
L

In sat e trudă aspră’n carne și’n suflete mereu viitoare

RA

Cînd toamna urcă lin în vreme, ca lujerul luminii’n floare.

Sînt doruri vechi sădite’n lut și patimi ofilite’n minți
Se scaldă cerul în fîntîni și’n ochii boilor cuminți...
NT

Constantin Ciopraga
CE
S I/
IA
CU
 RY
RA
LI B
T Y
Calul coconului Ilieș

SI
ER
ungă vreme învățătorul Ilie Ducșan fusese muncit de gîndul

L cumpărării unui cal „pur sînge" — cum întărea el cu

mîndrie și la „preț ieften", cum adăuga soția sa oridecîte-
ori încolțea pricină de vorbă. Întrebase mereu oamenii din sat cit
IV
și pe cei de pe alte meleaguri de nu-i cu putință să afle un
astfel de cal, căci mult folos i-ar mai fi adus trebilor zilnice
UN

dintre locul îndeletnicirilor și orașul din apropiere cu renume

domnesc. Mare lucru nu aflase, dar nici că se lăsase. Voia cal
cu orice preț. Doar era om cu socoteală și nu-i plăcea să se
AL

zbată degeaba, aruncînd banii în vînt. S’a tot interesat „donmu"

— așa-i ziceau sătenii de prin partea locului, pînă ce într’o Joi
se hotărî să meargă la iarmarocul de care pînă atunci se ferise
TR

și care se ținea hăt la marginea tîrgului. O luase prin grădina

școlii fără să mai vestească soția. Era atît pe pornit să săvîr-
șească dorința aceasta neîmplinită, încît își spuse ca pentru
EN

sine : oricum ar fi, fără cal nu mă’ntorc. Iși aprinse pipa și

privi domol în lungul drumului pe care avea să-l străbată pe
jos pentru prima dată. După ce merse vreo trei ceasuri, ajunse
/C

nădușit și obosit pe la amiazi. Cercetase tîrgul de vite peste

tot locul. Cînd aproape să nu vadă nimic din ce-i visau ochii,
zări un armăsar de toată frumusețea, arătos, zvelt și bine legat
de părea că va mînca foc prins la ham. Și’n adevăr pus alături
SI

de ceilalți cai, ținea fruntea. Fără să mai zăbovească intră în

vorbă cu geambașul care după multe lămuriri îl încredința cu
IA

neclintită seriozitate :
— îi sănătos ca oul dom’le.
Ilie Ducșan, rămăsese în admirația armăsarului de care
CU
 R
Calul cuconului Ilieș 57

RA
nu se’ndoia că n’ar fi fost „pur sînge"... II privea cu strășnicie
și n’ar fi plecat de acolo pînă ce n’ar fi căzut la învoială,
încercă să pipăe prețul.

LI B
— De vînzare ?
— D’apoi că nu l-oi ține pentru mine, răspunse geani-
bașul, dîndu-și căciula mai pe ceafă.
— Și cît ceri, mă rog?

Y
— Din trei sute, nici o lețcae...
— Are preț fix ?

T
— Are, că face.

SI
— O fi făcînd, nu zic... Eu am de gînd să ți-1 cumpăr și
dacă d-ta ești hotărît, atunci să rupem prețul.

ER
— Să-l rupem, dar cu trei sute...
— Fie și așa — încuviință învățătorul mulțumit pînă’n vîrful
mustăților că tîrgul se va face.
IV
— Numai să fie ca oul..,
— Zău ca oul... Și ’ncă ce chilipir!...
UN

llie Ducșan îi întinse banii, se’ndreptă spre cal și, fără sa

știe să călărească îi prinse căpăstrul, sări pe el, îi dădu pinteni
și-și luă ziua-bună dela cei de față.
Calul se smunci săltînd la început, apoi merse mai așezat.
AL

Străbătuse locul viran din apropiere și cînd ajunse în brîul

șoselei străjuită de pueți și bălării, o lasă la pas fără grabă,
ascultînd struneala noului stăpîn.
TR

*
* *
EN

Era în după amiaza aceia de vară o arșiță cu soare topit

pe acoperișuri și vîrte juri de colb cît balaurii în înaltul cerului.
De pretutindeni căldura întindea nemiloasă brațe dogorite de
/C

jar încins. IlieDucșan își ștergea adesea șiroaele de nădușeală

cari îl năpădise din toate părțile. De-ar fi aflat ciutură în cale
și-ar fi potolit și setea, mulțumind Domnului în gînd. Cu toate
nevoile zădufului, n’a cîrtit. Trăgea nădejde că’n curînd va a-
SI

junge acasă unde se va răcori pe’ndelete, privind telegarul și

zîmbind nevestii...
IA

“ In sfîrșit ajunse.
Cucoana Zoica îl întâmpină din prag cu vorbe calde și
CU

bune ca plăcintele favorite cu „poalele’n brîu“...

 RY
58 Mircea Grigoriu

- Și zii Ilieș, făr’de căluț nu te-ai întors !

RA
— Nu drăguță, tu știi că eu-s om hotărît: cînd zic și fac.
Drept este. Nici cînd nu te-ai dat de sminteală.
O-o-o ! dar ce cal mîndru, parcă e un zmeu.

LI B
— L’am ales pe rudă pe sămînță. Voiam să-ți fac și ție bu­
curie. Știi, că eu, de mult țineam...
Ia adu dela pivniță niște vinișor să bem adalmaș la „bo­
tul calului..."

Y
Coana Zoica pieri ca o nălucă și după cîteva minute se'n-

T
toarse c’o sticlă plină și aburită de răceala vinului vechiu. A-

SI
vusese grija să treacă prin sufragerie și să ia din dulap două
pahare din cele noui pe cari conu Ilieș le umpluse fără zăbavă.

ER
Mai fericit ca oricînd, ciocni pentru căluț și pentru prosperi­
tatea casei. Trase un bobîrnac peste obrăjorul de măr dom­
nesc al fiului, și-și îmbrățișă generos tovarășa, promițîndu-i
plimbări repetate. Mai umplură odată paharele, le dădură dușcă,
IV
priviră iarăși cu nestăvilită admirație armăsarul, hotărînd să-l
numească prin bună înțelegere — „Zmeul".
UN

— Dar cum o să ne iei pe toți tăticule, întrebă in gura

mare și cu ochii tuturor mirărilor, Iliuță, fiul năzdrăvan al în­
vățătorului, care tocmai atunci venise dela joacă.
Iaca bine. Ne-om sui delaolaltă ș’om porni așa la drum.
AL

— Dac’am fi ca Ursulică poate, dar așa...

Și Iliuță rîse cu toți dinții și clipi șiret.
TR

— Bine, bine, las’că am eu grijă și de asta, — adăugă

Uie Ducșan, îndreptîndu-se către soția sa și spunîndu-i încet:
— Mîine, o nouă surpriză Zoico !
EN

Și fără să mai aștepte vorbă dela dînsa, luă calul de dîr-

logi, îl întoarse în loc și se îndreptă binișor spre grajd. Aici,
Zmeul avea culcuș bun și hrană îndestulă pregătită de cu vreme.
/C

Ii prinse traista cu ovăz și-l înveli c’o cergă lînoasă. După

ce-i mai cercetase odată culcușul, îl bătu cu palma pe grumaji
și se depărtă, închizînd ușa grajdului cu lacăt.
Noaptea aceea fusese pentru Ilie Ducșan, soția și copilul
SI

său altfel decît celelalte. N’a avut somn nici el, nici coana
Zoica, nici Iliuță. Vorbeau, rîdeau, uneori ațipeau, dar se tre­
IA

zeau și iar vorbeau și iar rîdeau. Zmeul era subiectul preferat

al insomniei. Anticipau plimbările prin împrejurimi și excur­
siile mai depărtate ce aveau să facă.
U
BC
 Calul cuconului Ilieș 59

R
RA
Un neastîmpăr de furnică îi mișca în albia patului, stri-
cîndu-le voit rostul somnului. Micul Iliuță își umplea gura cu
rîs pînă ce pufnea sgomotos. Era nedumerit de cum vor merge

LI B
ei toți călare, așa cum le spusese tăticu in ajun. La’nceput
șoptit, apoi din ce in ce mai tare, repeta :
Tăticuu... mămicaa... eu...
Ba nu ! Mămica, tăticu, eu... Dar mămica nu știe să mîne

Y
calul...
Atunci: eu, tăă...

T
Ba iaca așa: Tăticu, eu, mămica și gata !

SI
- Bravooo! strigară părinții lui Iliuță și un ropot de
aplauze subliniară istețimea fiului.

ER
Rîseră cu toții pe’ntrecutele, sănătos și hurducat.
Conu Iliuță trase de pe măsuță punga cu levănțică, în­
fundă pipa, o aprinse și ceru, ridicîndu-se, să i se facă o ca-
IV
feluță. Chip de somn nu mai era. Dealtmintrelea și zorile se
vesteau bogate prin geana de lumină, crescîndă, lipită pe fe­
restre. Se hotărî să se îmbrace și să-și vadă mai dimineață ca
UN

de obiceiu de cele trebi. Își făcuse toaleta și ieșise în pridvor.

Intre timp fusese gata și cafeaua. O bău fără să mai fumeze.
Iliuță ațipise odată cu încetarea zarvei și zîmbea din
L

perna ostenelii nedormite îngerului păzitor.

RA

*
* *

A doua zi, Zmeul a fost secelat, periat și înhămat la co-

NT

tiugaraș ca pentru prima probă. Conu Ilieș își luase și un în­

soțitor și urcîndu-se, dădu bici și trecu în galop pe poartă,
lăsînd nor gros de praf în urmă. Se îndreptă spre oraș și după
CE

goană neîntreruptă de-o oră sosise la barieră. De aici o lăsă

la trap, căci avea de străbătut străzi înguste pe cari mișunau
oameni mulți și, altele cu tramvae pline... Ocoli anume pe cele
aglomerate și oprea cu grijă cînd ieșea în cale vreun auto­
I/

mobil. De cîteva ori se desfăcuse și hamul și-a trebuit să-l

prindă iar.
S

Scopul acestei „prime probe" era însă cu totul altul : sur­

IA

priza făgăduită c’o zi ’nainte soției lui dragi.

Caretașul la poarta căruia se oprise conul Ilieș cu înso­
țitorul, pregătise din timp un docar de toată frumusețea. Era
CU
 RY
vo Mircea Grigoriu

RA
'lucrat din lemnul cel mai trainic, numai în piele, cu armătur
nichelate, și cu gumă groasă la roți. Pesemne că nu era făcut
spre vînzare. Dar întîmplarea zori ca tocmai conu Ilieș să-l

LI B
afle și să-l arvonească; nici că se putea lucru mai potrivit
pentru un cal ca Zmeul.
Doi oameni îl scoaseră în stradă și-l legară c’o bucată
de funie dindărătul cotiugarului. Conu Ilieș plăti bani sunători

Y
caretașului, îi dete mina în semn de admirație și făcuse cale
întoarsă pe de altă parte a orașului.

T
înainte de a trece bariera, închisă de data aceasta de ma­

SI
nevra moțăită a unui tren de marfă, conu Ilieș oprise la un alt
atelier de unde avea să ia un rînd de hamuri noui, strașnice.

ER
Cînd a junse acasă — ca de obiceiu impunător și plin de
voe bună, fusese primit în aceeași fremătătoare bucurie cu zur­
gălăi de rîs, în triumf. Apostrofe de ura, bravo, sus cu tăticu,
IV
trăiască Ilieș nu mai conteniră. Și pe neașteptate credincioasa
și emoționata lui consoartă îl năpădi c’o ploae de sărutări pe
UN

obrajii proaspăt rași. El ii mulțumi zîmbind, în treacăt, pe frunte...

Zmeul aștepta liniștit, apărîndu-se de muște cu capul, cu
coada și cu tremurate gîdilituri ale pielei. Din cînd în cînd
scurma pămîntul ogrăzii uscat și tare. Conu Ilieș îl deshămă,
L

ii dete fin, îl adăpase ceva mai tîrziu și între o cafeluță și-o

pipă sorbită cu nesaț, povesti pe scurt cum fusese cu „sur­
RA

priza" . Arăta cu mîndrie spre docar lăudîndu-i eleganța și dînd

.asigurări în ce priveau arcurile moi și îngăduitoare la hopuri...
Bineînțeles, în zilele următoare își plimbase soția și odrasla
NT

nu numai pentru a antrena telegarul, ci mai ales pentru a gusta

în comun farmecul priveliștelor și plăcerea necunoscută încă
de a avea trăsurică nouă și cal așijderea.
CE

Dar mulțumirea nu era hărăzită să fie deplină și să du­

reze, căci în cele cîteva raite făcute prin împrejurimi, conu
Ilieș înțelese că Zmeul are meteahnă. Odată pus la ham, mergea
I/

cît mergea și apoi da’ndărăt. De cîteva ori a rupt și hluba

făcînd mare supărare în familie. Cei pricepuți în ale năravu­
S

rilor la cai și-au dat cu părerea fel și chip. Un bătrîn cum­

pănit la vorbă spuse să-i prindă o rogojină pe spate, să-l în­
IA

hame lă cotiugar și să-l mîne lovindu-1 c’o nuia lungă pe dea­

supra. Zgomotul produs va speria calul și-l va îndemna la
U

drum fără să se mai oprească. După exerciții nu prea înde-

BC
 Calul cuconului llieș 61

R
RA
lungate, conu llieș reușise să-i îndrepte năravul și să-I între-
buințeze cu folos. -
In prima Duminică după ce-1 scăpase de obiceiul ccl rău..
Zmeul avea să-și plimbe stăpînii dincolo de sat, unde conu llieș

LI B
avea un loc de cultură și fîneață. A mers strună fără să se
mai oprească și să dea’napoi. De-acolo au pornit mai departe
printre umbrari, urcînd deal vîrtos pînă ce-au ajuns într’o pă­
durice unde au făcut îndelung și întremător popas.

Y
Privindu-și armăsarul, conu llieș constată cu vădită sur­

T
prindere că nu mai arăta așa zdravăn ca’nainte. Hotărît că

SI
slăbise, dar nu de osteneala drumului, ci de vre-o boală rea
și adînc tăinuită. Popasul în pădure avea să fie de scurtă du­

ER
rată, deoarece grijă mare cuprinsese pe învățătorul Ducșan.
O amărăciune totală îi învăluia inima, ochii, ființa întreagă. Se
întoarse copleșit de supărare acasă, vesti în grabă cîțiva cu-
noscuți și le ceru sfat ca unora ce se pricepeau mai bine. Unul
IV
din ei și-a dat cu părerea că poate i-o fi sticat stomahul. N'ar
fi rău să-i dea un amestec de rachiu și untdelemn. Leacul fu­
UN

sese iute pregătit și turnat dintr’o sticlă cu gît lung deadreptul

în gîtul calului. Dar care n’a fost mirarea lui conu llieș cînd
pe mijlocul limbii, deacurmezișul, zări o rană adîncă și lată de
AL

două degete care brăzda sîngeriu și, desigur dureros, plină­

tatea ei de odinioară. Rămase înmărmurit. Nu mai știa ce să
facă și pe cine să mai întrebe. Uitase de școală, de gospo­
TR

dărie, de ai lui și se gîndea abătut numai la suferința calului.

Deabia în clipa următoare își dădu seama de pricina slăbirii
animalului ca și de laudele mincinoase cu care-1 împodobise
EN

negustorul din iarmaroc. Cei de față susțineau cu tărie c’ar fi

ori una ori alta dintre boli. Unul mai căpos spuse : ,
— Sufere de corduc.
/C

Conu llieș își pierduse ultimul dram de bărbăție și spe­

ranță. Și’n ziua următoare porni cu cal cu tot la doctor. Nu
cunoștea nici unul, dar aflase dela tîrgoveți despre veterinarul
de care pomenea întotdeauna cu recunoștință, căci după ce l-a
SI

încredințat că nu-i corduc, i-a explicat' amănunțit care alta e

cauza. Fiind purtat la călărie cu pana căpăstrului în gură în
IA

loc de zăbală, foarte lesne a putut să i se curme limba dela

mijloc. Și dacă rosătura nu se tămăduia, calul nu se putea
hrăni și era firesc să slăbească. I-a prescris tamponări ușoare
CU
 RY
62 Mircea Griqoriu

RA
dintr’un lichid roșcat luat cu rețetă dela farmacie. Operația era
destul de grea. Calul trebuia ținut cu forța ca să se supue.
După mai multe ședințe împlinite cu răbdare și multă băgare

LI B
de seamă, rana dela două degete cît fusese la început se mic­
șorase treptat pînă ce ajunse de vreo cinci, șase milimetri.
Aici se oprise. Cu toate leacurile și stăruințele îngrijirilor, nu
mai voia să dea’napoi. învățătorul a mers din nou la doctor,

Y
i-a înfățișat cursul boalei adăugind cu oarecare disperare :
— Nu mai știu ce să fac domnule doctor, m’am săturat.

T
— Fii pe pace, îi răspunse doctorul. Nu te îngriji prea

SI
mult. O să cumperi calaican și-o să folosești același procedeu.
Cred că a treia oară n’o să mai vii pe la mine...

ER
In adevăr aplicînd și acest din urmă tratament, rana s’a
închis aproape cu totul rămînînd doar o dungă de mărimea
unui chibrit. Zmeul se hrănea cu mult mai bine și da dovadă
IV
de putere și vioiciune. Corru Ilieș era fericit că izbutise să-1
facă să i se poată spune pe drept cuvînt — „sănătos ca oul“,
UN

cum i-1 recomandase cu interes geambașul de meserie.

Așa dar, rana i-a vindecat-o, de năravul datului înapoi
l-a lecuit cu rogojina miraculoasă. Un singur cusur mai avea :
era armăsar. Trebuia castrat, căci altfel nu-1 mai ținea. Bietul
L

conul Ilieș, de cîte ori nu fusese dus în goana mare acolo

unde rîvnea armăsarul și unde el nu avea ce căuta !...
RA
NT

Au trecut în șir anii și învățătorul Ilie Ducșan a folosit

într’una Zmeul, noaptea și ziua, prin sate și prin oraș, pe dru­
muri bune ca și pe drumuri rele, cu ploae ori cu vreme fru­
CE

moasă. Dar niciodată căluțul nu l-a mai supărat. II îndrăgea

atît de mult, încît uitase necazurile îndurate la început cît și o
bună bucată de vreme după aceea, și nu l-ar fi dat în ruptul
I/

capului.
Vremea se scurgea încet ca o apă de șes și, iată că răz­
S

boiul cel mare venise ca un blestem. Zmeul fusese luat pentru

trebuințele oștirii în schimbul unui bon de rechiziție pe care
IA

sta scrisă „valoarea" lui. De atunci învățătorul zi bună n’a mai

avut și o necuprinsă jale pusese stăpînire haină pe curtea, casa
și sufletele familiei sale. Căci așa de tare erau leg-ati cu totii
CU
 RY
Calul cuconului llieș 63

RA
de calul acela, încît atunci cînd li l-au luat au simțit o ruptură
din dreptul inimii și au plîns zile dearîndul, ca o ispășire...
Tîrziu se zvoni că pacea va fi încheiată. Insfîrșit, măcelul

LI B
se terminase și o liniște binefăcătoare ca după furtună se în­
tinse protectoare pe tot cuprinsul țării. Parte din vitejii plecați
la luptă întregitoare de hotar s’au jertfit, iar alții au venit pe
la casele lor. Și unii dintre cai fuseseră trimiși stăpînilor.

Y
...El-Zorabul familiei Ducșan însă, nu s’a mai întors.

T
Mircen Grlgoriu

SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Amin!... mamă Floarea...

SI
intern în săptămîna Patimelor Domnului. E Vinerea Mare

ER
și a început să însereze. Amurgul se lasă încet peste
satul pe jumătate adormit. Lingă căsuța ei mică de vă­
lătuci și acoperită cu stuh, sub nucul gîrbov de bătrînețe, sta
IV
baba Floarea. Este femeea noastră de casă, sau „mama Floa­
rea", cum ne-am obișnuit să-i spunem noi, depe cînd gungu­
UN

ritul nostru de copii a început să se lege în cuvinte.

Bătrîna, singură cu gîndurile ei multe și amare, era as­
cunsă sub crengile bogate ale nucului. Buzele ei păreau că
murmură ceva, iară ochii îi erau cu totul posomărîți...
L

Nu am mai văzut-o de multă vreme. Era anul trecut,

RA

prin toamnă, cînd am văzut-o pentru ultima dată. De atunci,

drumurile noastre au fost altele și chipul ei mi-a rămas ascuns
undeva într’o tainiță a sufletului. Pe drum, cu cît mă apro­
NT

piam de locul atîtor amintiri dragi, reînviau clipele trăite și

apoi, deodată, am văzut-o pe ea. Dar chipul ei de atunci era mai
altfel. Părul ei negru era bogat și lucios, obrajii îi erau ru­
CE

meni iară buzele roșii ca cireșele de Mai. Femeea aceasta pe

care o vedeam acum semăna aidoma cu ea, dar nu mai era
mama Floarea a copilăriei mele. Și totuși am zbughit-o de fugă
spre dînsa mi-era dor de ea și revederea îmi unplea sufletul
I/

de bucurie.
Dar ropotul pașilor mei mărunți nu ia alungat păianje-
S

nișul gîndurilor. Mi-era milă de chipul ei scris cu slova mă­

IA

runtă a anilor și a grijilor. Vroiam să mă întorc, apoi m’am-

răsgîndit. Mi-am amintit de jocurile mele de copil și m’am a-
propiat de ea tiptil, tiptil, furișîndu-mă printre lăstarele fra-
U
BC
 Amin!... mamă Floarea... 65

R
RA
gede ale pomilor. Cînd am ajuns lîngă nuc i-am strigat cit am
putut de tare: — „ Bau!... Bau!...
Mama Floarea s’a întors speriată, s’a uitat puțin la mine...
și abea într’un tirziu m’a recunoscut.

LI B
— „Ei, bată-te norocu să te bată !..., cînd ai venit maică,
de nu mi-o spus „boeru" nimica-nimicuța ? “...
— „Azi dimineață, mamă Floare. Știi, eram nespus de
bucuroasă cînd mi-a spus tata că nu mai pleci la neamurile

Y
matale dela Ciurea.

T
— „Ehei..., duducuță !... Amu nu mai e vreme de plecat...

SI
Maică Precistă !...“ — și mama Floarea se bătu cu mîna peste
gura tivită cu cîteva cute fine.

ER
— „Da..., ia stai colea, colea lîngă mine, să mai vorbim
de ale noastre !...
Trecuseră ani, și mama Floarea mă vedea acum duducă
IV
mare cu care putea sta și ea de vorbă, avea cui să-i spue și
dînsa păsul ei.
UN

— „Ce mai faci matale, ce face conașu Adrian?"...

- „Frate-miu?... bine! Bine mamă Floare, are să vină
și el mai îndeseară, da... Dumneata cum o mai duci cu moșu
Gheorghe?... Copiii ce-ți mai fac ?...
AL

Vorbeam cu mama Floarea de parcă nu mai eram eu

duducuță pe care o purtaseră brațele ei. O ascultam și-i pu­
neam întrebări de parcă așa a fost de totdeauna. Buzele mele
TR

ar fi vrut să-i spună altă ceva. Mi-era dor de copilăria mea

pe care ași fi vrut s’o regăsesc în undele ochilor ei, în bra-
țele-i calde și ’n mirosul de fîn proaspăt cosit al rochiilor ei.
EN

Mi-era frică să nu plîng — căci amintirile ciocăneau la portiță...

— „Moș Gheorghe? a murit, sărmanu... începe bătrîna,
as’toamnă... de vătămătură, zice baba Lina, dar eu nu cred...
/C

Și dă !... nu l-am prea jălit!... Dumnezeu să-l ierte... Noi, nu

ne-am prea potrivit, era abraș și iute...
Bătrîna a rămas pe gînduri cu vorbele neîncheeate. Amin­
SI

tirile ei se îmbulzesc și ea nu știe să le, aleagă, și apoi, la ce

le-ar mai alege. Parcă ele au venit pe îndelete ca să le plîngă
IA

pe rînd, una cîte una ?...

— „Dar Leana? o întreb eu, cu gîndul de a o scoate din
făgașul amintirilor.
CU

5
 RY
66 Carmen Stamboliu

RA
— „Leana?... Am măritat-o maică... cu Andrei a vădanei,
după Crăciun...
— „Bine mamă I'loare! Să fie cu noroc și într’un ceas

LI B
bun, dar Vasile?
— „Vasile !... e aici cu mine, s’o dus să vadă de cele vite !...
— „Ei, dar de prîslea, de Ion nu mi-ai spus nimic. Cu
dînsul ce-ai făcut?...

Y
— „Of!... bătrîna suspină și întoarce capul într’o parte.
Mi s’a părut că ochii limpezi și buni au început să se înceță-

T
seze. Privirea ei urmărește în fund, crucea dela biserică...

SI
— „Ți-oi spune și de el!...
Mîna ei aspră a poposit pe creștetul meu. îmi mîngăie

ER
părul și vorbele se aleg una cîte una ca boabele metaniilor.
— „De astă vară, începe ea, Ionică era bolnav. Toată
iarna a zăcut sărmănelul și nu știa nimerea ce are. Iar cîncl
IV
au prins copacii a înmuguri, el... venea în curte, poposea sub
nuc și cu ochii pierduți în zare plîngea... tare mai plîngea
UN

duducă !...
Mamei Floarea i s’au umezit luminile ochilor. Clocotul
surd al lacrimilor se muncește să rupă zăgazurile...
— „Bine mamă Floare, dar dece n’ai chemat doctorul ?
L

am oprit-o eu... doar dumneata nu ești o femee sărmană, dum­

RA

neata ești înstărită și ai bani mulți...

— „N’o vrut maică, n’o vrut!... A spus să-l las, să-l las
să moară în tihnă... iar în noaptea în care s’o dus, mi-a zis,
NT

— că azi sînt cinci zile — :

— „Mămucă, eu mă duc de acum acolo, Sus, la Dumne­
zeu !... Dumneata rămîi sănătoasă, cu toți cei care mi-s dragi.
CE

Era tare slab și abea de-i mai auzeam vorbele.

— „Vezi, după ce-oi muri să-i dai asta Anuței !... Și vî-
rînd mîna în sîn, bătrîna scoase o iconiță cu pictura ștearsă
și cu lemnul îngălbenit de vreme, pe dosul căreea erau cres­
I/

tate, cu un cuțitaș slovele acestea;

S

— „Mîndrei mele Anica, dela Ionică.

Și deodată, pe mama Floarea au podidit-o lacrimile. Erau
IA

în lacrimile ei boabele ploilor și clocotul șuvoaelor.

Fără să știu cum, ne-am pomenit în cimitir.
U

— „Uite colo, îmi arată bătrîna, colo zace băiatul meu.

BC
 RY
Amin!... mamă Floarea... 67

RA
Clopotul vechi al bisericuței din deal cheamă pe credin­
cioși la denie. Ingenunchiată iîngă mormîntul lui Ionică, mama
Floarea stă cufundată în ruga-i cucernică. Cînd termină își

LI B
făcu o cruce mare, după care eu, fără să-mi dau seama, mînată
«de ceva nevăzut, am răspuns ca pentru mine :
— „Amin!... mamă Floarea..."
Carmen Stamboiiu

T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Legăturile italo-române în trecu P

T Y
intre neamurile care au la originile lor măreața uni­

D
SI
tate a imperiului roman, popoarele italian și român
sunt cele mai apropiate între ele, atît prin caracterele

ER
limbilor și ale tradițiilor lor latine, cît și prin evoluția des­
tinului lor. Despărțite prin efectul marilor invazii antice care
au dus la slavizarea massivă a Peninsulei Balcanice, aceste
IV
două națiuni romanice nu și-au pierdut niciodată comunitatea
de năzuințe și de sentimente. Aceleași dușmănii străine, ace­
UN

leași vicisitudini istorice le-au oțelit vigoarea lor romană și

conștiința rolului lor în lume. Nu e de mirare că, în gura
străinilor, Italienii și Românii sunt azi deopotrivă designați prin
porecla de „Valah" (Welch, Welsch, Vlah, Vlas, Voloch,
L

Volosz, Olâh, Olâsz, etc.), pe care barbarii de odinioară o dă­

deau tuturor locuitorilor din provinciile romane.
RA

Creație a Italiei antice care, prin voința și opera împă­

ratului Traian, izbutise să facă din Dacia o țară profund și
NT

durabil romană, poporul român și-a păstrat neclintit misiunea

sa de vedetă a lumii latine la Dunărea-de-jos. Amintirea Romei
n’a dispărut niciodată de pe aceste meleaguri. Niciodată ur­
CE

mașii colonilor lui Traian nu și-au recunoscut alt nume decît

pe acela de „Romani"; cu o pronunție abia modificată, în cursul
celor două milenii ale istoriei lor, în forma actuală de „Ro­
mâni". Prima formațiune politică importantă pe care au în­
I/

temeiat-o ei, anume principatul Valahiei, se chiemă oficial

„Țara Românească". Iar numele marelui biruitor al Dacilor
S

trăiește încă în folclorul românesc, — purtat de acel simbolic

IA

gospodar, bogat și harnic, „bădica Traian" din urarea de belșug

care se recită de țărani cu prilejul Anului Nou—.precum și
1) Capitol dintr'o lucrare despre Rooiânia, scrisă pentru editura „Giova-
U

nissima" dm Roma.
BC
 Legăturile italo-române în trecut 69

R
RA
în termenul popular de „troian" sub care se înțeleg toate nu­
meroasele urme de fortificații ridicate de anticii legionari pe
cîmpiile Munteniei, Moldovei, Basarabiei, Olteniei, Banatului

LI B
și Dobrogei.
Dar ceeace dovedește și mai minunat extraordinara vi­
talitate a latinității orientale, este ecoul puternic pe care tot­
deauna l-au produs asupra poporului român influențele po­

Y
poarelor surori din Apus și mai ales apropierea de Italia. Ori-
decîteori s’a întîmplat această apropiere, sentimentul nobilei

T
sale origini a vibrat în nebănuite avînturi. întocmai precum

SI
miticul Anteu căpăta noui puteri la simpla atingere cu pă-
mîntul mamă, tot astfel conștiința națională românească s’a

ER
trezit și s’a desvoltat la lumina venită din clasica patrie a
romanității.
*
IV
O licărire a acestei conștiințe apare încă dela primele
știri istorice referitoare la' Români, în sec. XI, cînd izvoarele
UN

bizantine nu pot să nu înregistreze că „Vlahii" din Balcani

și dela Dunăre descindeau din coloniștii italici de odinioară.
Iar în secolul următor, cînd Românii ajung la un rol istoric
L

de seamă, întemeind imperiul asanid româno-bulgar, împăratul

lor, loniță, intră în legături strînse cu Papa Inocențiu III
RA

care îl laudă pentru originea sa romană. Și nu puțin va fi

contribuit mîndria acestei origini la hotărîrea marelui Valah
de a se uni cu biserica Romei.
NT

Dar împrejurările n’au îngăduit trăinicie nici acestei uniri

religioase a Românilor cu Apusul, nici caracterului românesc
al imperiului asanid, care a sfîrșit prin a se bulgariza. Pro­
CE

paganda papală, deși destul de activă în Carpați, printre Cu­

mani și Maghiari, de curînd convertiți la credința crucii, n’a
putut să aibă nici o înrîurire asupra populației române băști­
nașe, creștină încă dela origine și prin forța împrejurărilor
I/

încadrată în organizația bisericii orientale. Influența Italiei în

S

Orient avea mult mai durabili sorți de izbîndă pe calea pă­

trunderii profane. Progresele expansiunii Venețienilor și Ge-
IA

novezilor în Marea Neagră, mai ales după cucerirea Constan-

tinopolei de Cruciați, la 1204, dar și mai tîrziu, după în­
toarcerea Paleologilor, aveau săînnoade din nou, pe cale păci-
CU
 RY
70 Radu Vulpe

RA
Cică și rodnică, firul legăturilor dintre Dacia și Italia, între­
rupte de atîtea veacuri.
înflorirea economică provocată în Răsăritul Europei de

LI B
această activitate maritimă a avut o parte importantă în con­
solidarea primelor principate românești. Și Țara Românească,
și Moldova, abia întemeiate, au căutat în graba cea mai
mare să-și asigure eșirea la gurile Dunării și la Marea Neagră,

Y
în Dobrogea și în Basarabia, unde le aștepta contactul cu co-
răbierii italieni, cărora le vindeau fie produsele plugăriei și

T
ale păstoritului local, fie mărfurile de transit venite din Un­

SI
garia ori din Polonia. Negustorii italieni străbăteau continuu
drumurile Principatelor pînă în inima Europei. Pe țărmul

ER
Dobrogei și al Basarabiei și pe malurile Deltei, escalele geno-
veze deveniseră tot mai numeroase și la fel de active ca și cetățile
grecești și romane din antichitate. Mai ales după stabilirea
IV
dominației muntene și moldovene pe litoral, atinseră o mare
înflorire porturile de veche tradiție bizantină și genoveză Mo-
UN

rocastro (Cetatea-Albă), pe limanul Nistrului, și Licostomo

(Chilia) în Deltă. Mai departe, pe țărmul Crimeii, strălucea
prestigiul coloniei genoveze Caffa, cu care Moldova a între­
ținut cele mai strînse legături. Cînd această importantă cetate
AL

a fost, în cele din urmă, cucerită de Turci, printre vitejii săi

apărători se aflau și mulți Moldoveni trimiși în ajutor de
Ștefan-cel-Mare.
TR

*
* *

Pericolul otoman, amenințînd mortal comerțul creștin în

EN

Răsărit, a solidarizat principatele române și statele occiden­

tale, în primul rînd pe cele italiene, într’o sforțare comună
de apărare. Qricît de precar organizată, și pînă la urmă za­
/C

darnică, această rezistență, care a durat mai bine de un secol,

a fost marcată prin momente impresionante, chiar dacă n’ar
fi să amintim decît de energicele și repetatele lupte ale flotei
SI

venețiene pentru menținerea drumului prin strîmtori, sau de

încercarea de împăcare a bisericii romane cu cea răsăriteană,
prin conciliile dela Ferrara și Florența în 1438—1439,1a care
IA

au luat parte activă și reprezentanți ai clerului din Princi­

patele române —, ori de nefericitele cruciate dela Nicopole
CU

(1396) și Varna (1444), la care au contribuit atît sforțările

 Legăturile italo-române în trecut 71

R
RA
Papei și ale Veneției cît și contingentele militare ale lui Mir-
cea și Vlad-Dracul din Muntenia și vrednicia nobilului tran­
silvan Ion Corvin — Român de origine—, devenit apoi regent

LI B
al Ungariei. Covîrșitoarea expansiune turcească a culminat cu
cucerirea Constantinopolei și cu ofensiva lui Mahomet II îm­
potriva Moldovei. In febrila activitate diplomatică și militară
desfășurată atunci în lumea creștină, rolurile cele mai de

Y
frunte le-au avut, în afară de Papă, republica Veneției și
principatele române. In Muntenia, Vlad Țepeș opunea o rezis­

T
tență înverșunată oștilor cotropitoare, iar în Moldova, Ștefan-

SI
cel-Mare obținea la Racova (1475) cea mai strălucită victorie
realizată pînă atunci de o putere creștină asupra Otomanilor.

ER
Legăturile acestui vestit principe moldovean cu Italia fură
din cele mai intense.
Suprimarea comerțului internațional pe Marea Neagră,
IV
după instalarea desăvîrșită a Turcilor la Bizanț, a îndepărtat
navele italiene dela Dunăre și a pricinuit decadența economică
și politică a țărilor românești, dar n’a putut să întrerupă le­
UN

găturile italo-române care aveau acum o tradiție de multe

veacuri. Aceste relațiuni au continuat să se desvolte în tot
cursul secolelor XVI—XVII, fie tot prin negustori, pe dru­
L

murile de uscat, fie prin numeroșii intelectuali și tehnicieni

italieni, diplomați, militari, medici, artiști, etc., cari erau ne­
RA

lipsiți dela curțile domnilor din Principate. In plus, mai trebue

de avut în vedere, în această privință pe misionarii de origine
și de cultură italiană trimiși dela Roma pentru enclavele ca­
NT

tolice din Muntenia și din Moldova. Influența Renașterii ita­

liene se făcea tot mai simțită în arta de tradiție bizantină
a Principatelor, în arhitectura bisericilor, în stilul ornamen­
CE

telor, în pictură, în tipografie, în orificerie. Elementele cul­

turii italiene se impuneau la Dunăre chiar prin ascendentul,
destul de însemnat, al culturilor polonă și germană. Italiana
I/

era, și în aceste regiuni, ca în tot Răsăritul Europei, o limbă

diplomatică universală. Tot mai mulți erau boierii români car i
S

o cunoșteau și o utilizau în relațiile lor cu lumea străină,

Mulți boieri și domni călătoreau în Italia, mai ales la
IA

Veneția, fie cu prilejul diverselor solii, fie ca pretendenți în

căutare de sprijin, fie pentru studii. Au fost domni ai Prin­
cipatelor, în secolele XVI—XVII, ca Petru Cercel ori ca Radu
CU
 RY
72 Radu Vulpe

RA
Mihnea, cari făcuseră studii alese în școlile italiene. Petru
Cercel, cu deosebire, perfect cunoscător al limbilor italiană și
franceză, autor literat de talent, ar fi putut, desigur, dacă ar

LI B
fi domnit mai mult decît cei doi ani (1583—1585), să aducă
prefaceri hotărîtoare în tradițiile culturale ale boierimii mun-
tene de atunci. La curtea sa se aflau numeroși intelectuali
italieni, așa cum fuseseră și în jurul acelui aventurier instruit

Y
lacob Basilicos Eraclide, zis Despot-Vodă, — care voise să facă
din tronul Moldovei (1561—1563) nu nurnai punctul de ple­

T
care al ambițiilor sale imperiale, dar și un centru de rafinată

SI
cultură umanistă—, ori așa cum vor fi numeroși la curtea
catolicului Gaspare Graziani, un Dalmat italienizant, care de

ER
pe acelaș tron al Moldovei (1619—1620), plănuia cucerirea
Transilvaniei și gonirea Turcilor din Europa.
Unii boieri și domni români stabiliseră legături de rude­
IV
nie cu marile familii aristocrate din Italia, Astfel, de exemplu,
Petru Șchiopul dăduse pe fiica sa în căsătorie patriciului ve-
UN

nețian Polo Minio, o fiică a lui Iancu Sasul ținea în aceeași

Veneție pe un Zâne, iar un fiu al său, Bogdan, se căsătorise
tot acolo cu o Civatelii. Atracția vieții italiene asupra nohi-
Jimei românești devenise atît de puternică, încît unii dintre
L

domni și dintre boieri au avut curajul să înfrunte tirania tra­

diției bisericești și să treacă, măcar personal, la confesiunea
RA

romană, cum a fost cazul cu Grigorie Ghica, domnul Munte­

niei din anii 1660-—1664 și 1672—1674.
Cu toată depărtarea și cu toate dificultățile practice
NT

domnii români s’au bucurat uneori chiar de sprijin militar

efectiv venit din Italia. Astfel, Mihai Viteazul, în eroica și
strălucita sa acțiune împotriva Turcilor, la 1595, a avut ală­
CE

turi de el și trei sute de ostași de elită trimiși de Cosimo,

Marele Duce al Toscanei. Un veac mai tîrziu, un domn al
Moldovei, Ștefan Petriceicu (1672—1674), plănuind o cruciată
I/

împotriva Turcului, se socotea îndreptățit să spere în con­

cursul Genovei, căreia i se adresa amintindu-i de prospera ei
S

activitate din trecut la gurile Dunării.

IA

* * *
CU

După atîtea veacuri de apropieri italo-române, era foarte

 R
Legăturile italo-române în trecut 73

RA
natural ca ideea despre originile comune ale celor două na­
țiuni să fie împărtășită în cercuri din ce în ce mai largi. A-
semănarea celor două limbi era izbitoare, iar știrile antice

LI B
despre Traian și despre romanizarea Daciei erau familiare ori­
cărui știutor de carte care venise în contact cu umanismul,
încă din secolele XIV—XV, cărturarii italieni, ca Poggio Brac-
ciolini, Flavio Biondo, eruditul Papă Enea Silvio Piccolomini,

Y
Filippo Bonaccorsi, Pomponio Leto, etc., își dau seama de o-
riginea romană a Valahilor și o menționează cu stăruință, ca

T
pe o descoperire minunată, în lucrările lor ce tratează despre

SI
stările de lucruri din Răsăritul Europei. In secolele următoare
ideea despre latinitatea Românilor devine un loc comun în li­

ER
teratura umanistă.
Ideea era răspîndită și în Principate. In 1532, călugării
dela Mînăstirea-Dealului, în Muntenia, i-o lămureau călăto­
IV
rului italian Francesco Della Văile, iar în 1562, Despot-Vodă
se adresa boierilor moldoveni cu o proclamație prin care
UN

căuta să le exalte mîndria de descendenți ai Romanilor. Dar

de formarea unei curente conștiințe naționale în Carpați, pe
temeiul sentimentului latinității, nu putem să luăm act decît
odată cu apariția primelor lucrări profane scrise în românește:
L

■e vorba, în primul rînd, de opera lui Miron Costin. Acesta,

RA

educat în școlile umaniste din Polonia, analizează asemănările

dintre Italieni și Români, și, după exemplul lui Pomponio Leto,
relevă numele de „Vlah" pe care străinii îl dau deopotrivă
NT

celor două națiuni latine, și exclamă cu mîndrie: „Dela Rîm

ne tragem!" Acest strigăt, exprimat într’una din primele lu­
crări importante scrise în graiul roman din Dacia, poate îi
CE

socotit ca un motto al întregei culturi românești. Toți scrii­

torii români din secolele XVII—XVIII, printre cari unii de
mare valoare, ca învățatul Domn Dimitrie Cantemir ori ca
Stolnicul Constantin Cantacuzino, — care și-a făcut studiile la
I/

Veneția și la Padova și care a scris și un compendiu de is­

torie românească în italienește—, vor scoate în evidență ori­
S

ginea romană a neamului lor. Cultura românească, înviorată

IA

la contactul cu Italia, își începea sborul.

Eflorescența culturală din Muntenia în vremea lui Con­
stantin Brâncoveanu datorește mult influențelor italiene. Ti­
CU

neri înzestrați sunt trimiși de acest principe la studii în Italia,

 RY
74 Radu Vulpe

RA
pentru a deprinde meșteșugul picturii, iar arta meșterilor ita­
lieni este evidentă în monumentele epocei, atît în sculpturile or­
namentale ale bisericilor, cît și în arhitectura palatelor dom­

LI B
nești. Castelul lui Brâncoveanu dela Mogoșoaia pare a fi dea-
dreptul o casă de nobil venețian răsărită ca prin minune pe
malul unui lac de lîngă București.

* * ❖

Y
In aceeași vreme, în Transilvania, apropierea poporului

T
român de Italia era marcată printr’un eveniment de o impor­

SI
tanță capitală în evoluția conștiinței naționale din Carpați.
E vorba de unirea unei părți din clerul românesc al acestei

ER
provincii cu biserica papală, la 1700. Necăjiții munteni ai Da­
ciei aveau acum prilejul să descopere obîrșia lor romană. Ideile
care mai înainte nu depășiseră cercurile restrînse ale cărtu­
IV
rarilor și boierilor din Principate, acum pătrundeau în sufle­
tele pline de energie comprimată ale celor umili și mulți. Ti­
UN

nerii clerici trimiși la studii în Cetatea eternă, se întorceau

cu sufletele înălțate de gloria strămoșilor pe cari îi recunos-
cuseră în monumente și în cărți. Mîndria lor renăscută se
propagă fulgerător, cuprinzînd pe țărani ca și pe preoți, pe
AL

uniți ca și pe ortodocși. Dela un simplu pact confesional se

ajungea la o profundă mișcare națională. La 1735 episcopul
unit Inocențiu Micul protesta împotriva abuzurilor aristocra­
TR

ției maghiarizate a Ardealului, afirmînd că suntem în această

țară stăpîni de cînd ne-a lăsat-o moștenire împăratul Traian
și avem aci moșii și sate care niciodată n’au încetat de a fi
EN

ale noastre. Nu e de. mirare că o jumătate de veac mai tîrziu

aceleași gînduri stăteau la baza revendicărilor lui Iloria, Cloșca
și Crișan, modestele căpetenii ale celei dintăi revoluții româ­
/C

nești de mare răsunet. Și de acum înainte conștiința națio­

nală, răsărită pe ideea latină, nu va înceta nici un moment
de a crește și de a genera toate puternicele avînturi spirituale
SI

și politice ale poporului român de pretutindeni. Devenită doc­

trină științifică și politică, prin scrierile laborioase ale unui
IA

Gheorghe Șincai, ale unui Samuel Micul, ale unui Petru Maior,
ale unui Timotei Cipariu, ideea latină, în forma ei nouă, di­
namică, va fi răspîndită în Principate prin munca neobosită,
U

a unui Gheorghe Lazăr.

BC
 R
Legăturile italo-româtie în trecut 75

RA
In Muntenia și Moldova, care după 1700 intraseră in
tristul secol al domniilor fanariote, curentul latinist, introdus
de Ardeleni, era menit să întărească în chip durabil orientarea

LI B
pe care aceste Principate o manifestaseră încă mai demult
înspre Apus și cu deosebire spre Italia. Chiar domni fanariotă,,
recrutați din elementele cele mai culte din Constantinopole,
au contribuit indirect la această operă de îndrumare spirituală

Y
spre formele culturii latine. Mulți dintre principii acelui timp,
mai cu seamă din prima jumătate a secolului XVIII, sunt de­

T
bitori ai culturii italiene, cum e cazul cu Mavrocordații,

SI
cu Suțu (Suzzo), cu Callimachi, cu Ghica. E drept că spre
sfîrșitul veacului predilecțiile Fanarioților merg tot mai mult

ER
în favoarea influenței franceze. Totuși legăturile cu Italia nu
slăbesc nici un moment. Alături de pecetea culturii franceze,
găsim în primele manifestări ale literaturii române moderne,
IV
din preajma anului 1800, tot atît de puternice înrîuriri ita­
liene. Metastasio inspiră parte din opera poeților Văcă­
UN

rești, iar Alfieri e luat ca model pentru primele producții ale

teatrului român. Și nu e de mirare că la începutul secolului
XIX, deși lumea politică din principate se agita sub fascinația
ideilor liberale parisiene, iar tinerii boieri erau trimiși la
AL

studii mai mult în Franța, marii îndrumători de atunci ai

culturii românești fuseseră formați la școala Italiei. Astfel
Gheorghe Asachi, inginer, pictor, literat, stătuse mult timp
TR

la Roma, luase parte la viața intelectuală de acolo și figurase

ca membru al Academiei de poeți din Cetatea eternă, iar E-
liade-Rădulescu, fost elev al transilvăneanului Gheorghe Lazăr,.
EN

mergea cu entuziasmul său latinist până la a preconiza ideia

temerară că limba română n’ar fi decît un dialect italian.
Era momentul celei mai puternice efervescențe a con­
/C

științei latine la Dunăre. Influențele italiene și franceze erau

îmbrățișate aci cu mare entuziasm nu numai fiindcă repre­
zentau culturile maestre ale lumii ori pentrucă veneau dela
SI

popoarele care ridicaseră steagul libertății și al progresului,

ci în primul rând fiindcă prin ele sufletul românesc se regăsea
pe făgașul natural al romanității sale. De atunci până azi nici
IA

o altă influență străină n’a putut să ajungă, în cultura ro­

mânească, la acelaș grad de pătrundere și de fertilitate.
CU
 RY
76 Radu Vulpe

RA
Evoluția modernă a poporului român prezintă particulare
raporturi cu istoria italiană. E un continuu paralelism între
fazele formării Statului român modern și ale unității Italiei.
Cele două popoare latine, trăgîndu-și ființa națională din a-

LI B
celaș izvor străvechiu, despărțite și nedreptățite de aceiași
factori istorici, aveau de luptat, pentru emanciparea și ridi­
carea lor, împotriva acelorași dușmani. De nicăeri nu putea

Y
națiunea română să primească, cu mai multă încredere și cu
mai mult entuziasm, sfaturi și pilde ca de pe malurile Ti-

T
brului și ale Padului. încă din vremea revoluției naționale a

SI
lui Tudor Vladimirescu, dela 182'1, tineretul din Principate
începe a fi agitat de ideile liberale din Apus. Partizanii noului

ER
curent poartă numele de „cărvunari", derivat din acela al
carbonarilor italieni. Iar cînd, la 1848, poporul român de pre­
tutindeni se ridică vijelios pentru a goni tirania străină, e-
IV
vocînd, prin versurile transilvăneanului Andrei Mureșeanu sau
ale moldoveanului Vasile Alecsandri, numele lui Traian și
gloria sîngelui roman, are cu sine simpatiile patrioților ita­
UN

lieni, ei înșiși încleștați în lupta pentru libertate, în frunte

cu marele Mazzini. De altă parte, reluarea traficului liber pe
Marea Neagră și pe Dunăre, ca urmare a păcii dela Adria-
L

nopole, restaurase în aceste regiuni rodnicele legături econo­

mice, care cu cinci secole mai înainte duseseră Ia apogeul ex­
RA

pansiunii genoveze și venețiene și prilejuise primul avînt po­

litic al Principatelor române. In chip natural acum, năvile
italiene dela Genova și dela Napoli erau printre cele dintîi
NT

care ancorau în porturile dunărene în căutarea bogățiilor a-

gricole ale Munteniei și ale Moldovei.
CE

Dar în curînd apropierea italo-română avea să ia chiar

forma unei strânse colaborări politice. Amenințătoarea expan­
siune a imperiului rusesc avea să aducă intervenția puterilor
apusene în Marea Neagră și victoria lor din Crimeia. Trupele
I/

italiene, aliate cu cele franco-engleze, se acoperiau de glorie la

Sevastopol. La pacea dela Paris, în 1856, regatul sard se găsea
S

.alături de Franța lui Napoleon III în a susține cu tărie do­

IA

leanțele poporului român. Moldova își recăpăta o parte din

teritoriul Basarabiei și ambelor Principate române Ii se re­
cunoștea dreptul la unire și la o constituție modernă. Iar în
CU

1859, pe cînd Austria se prepara să zădărnicească prin forța

 Legăturile itcilo-române în trecut 77

R
RA
armelor unirea realizată de Cuza, intențiile ei erau dejucate
de victoriile italo-franceze dela Magenta și Solferino. Statul
român modern își dura temeliile sub auspiciile fraternității
latine, care a trăit atunci unul din momentele sale cele mai

LI B
frumoase. In planul acțiunii împotriva Austriei, urzit de ge­
niala măestrie a lui Cavour, tînărului principat unit dela
Dunăre îi era rezervat un rol foarte important: acela de a

Y
slăbi rezistența habsburgică prin crearea unui front oriental.
Garibaldi adresa o proclamație în acest sens poporului român.

T
Numai precipitatul armistițiu dela Villafranca a împiedecat

SI
realizarea acestui proiect menit să libereze încă de atunci Bu­
covina, să asigure Românilor din Transilvania o autonomie

ER
națională și să pună bazele unei înțelegeri româno-maghiare.
Dacă poporul român nu și-a putut vedea realizată încă de a-
tunci întregirea totală, vibra în schimb de speranță în fața
izbînzii strălucite a surorii sale. Căci puterea vrăjmașului
IV
comun începea să se clatine.
UN

* * *

In evenimentele ulterioare, care au întărit puterea Ita­

liei și au asigurat ascensiunea Statului român, cele două țări
L

au fost constant alături. La 1866, pe cînd, aliată cu Prusia,

RA

Italia își dădea contribuția la o nouă slăbire a Habsburgilor,

România își întemeia o dinastie trainică, aducînd pe tron, îm­
potriva scopurilor austriace, pe principele Carol I de Hohen-
zollern.
NT

La 1881, înălțarea României la rangul de Regat avea să

găsească pe malurile Tibrului o entuziastă aprobare. Iar la
1883 și 1888, ca urmare a noului echilibru de forțe ce se
CE

crease în Europa, România și Italia aderau deopotrivă la Tripla

Alianță, fără ca prin aceasta să renunțe nici una nici alta la
idealurile lor de întregire a unității naționale, de atîtea vea­
I/

curi înăbușite sub asupriri austriace și ungurești. Ecoul lup­

telor și jertfelor iredentei italiene va răsuna profund în su­
S

fletele românești, iar celebrul și odiosul proces al Memoran­

dului, la 1894, cînd Statul maghiar, cu complicitatea împăra­
IA

tului dela Viena, încarcerase pe toți reprezentanții națiunii

române din Transilvania, va ridica proteste furioase în opinia
CU

publică din Italia.

 78 Radu Vulpe

R
Atitudinea monarhiei austroungare față de Italia și de

RA
România cu prilejul, de o parte al războiului libic, de alta al
războaielor balcanice, va fi atît de provocătoare, încît pre­
zența acestor țări în Tripla Alianță, în ajunul conflagrației

LI B
mondiale, devenea foarte precară. De fapt, deslănțuiiid această
conflagrație, curtea habsburgică nici nu s’a îngrijit să res­
pecte clauzele Alianței după care trebuia să avertizeze pe cele
două aliate latine de intenția sa agresivă față de Serbia.

Y
Niciodată Italia și România nu se găsiseră, în istoria lor, pe

T
poziții politice atît de identice. Amîndouă aveau ocazia
să-și desăvîrșească unitatea națională, contribuind la prăbu­

SI
șirea dușmanului comun. Amîndouă aveau în calea hotărîrii
lor problema unui tractat caduc. Amîndouă și-au rezervat

ER
dela început libertatea de acțiune.
România s’a îndreptat cu încredere și cu speranță spre
Italia. Exemplul acesteia va fi singurul pe care guvernul ro­
IV
mân îl va socoti demn de urmat. In Consiliul de Coroană
convocat de Regele Carol I, Ia 3 August 1914, neutralitatea
UN

în expectativă armată fu în cele din urmă determinată de o te­

legramă dela Roma care anunța că guvernul Regelui Victor
Emanuel III adoptase o asemenea atitudine. Cîteva luni mai
tîrziu, ambele țări începeau tratative cu Statele înțelegerii
AL

în vederea viitoarei lor intervențiuni. Italia intra în războiu

la 10 (24) Maiu 1915 împotriva Austroungariei. Un an mai
TR

tîrziu, la 15 (27) August 1916, România deschidea ostilitățile

împotriva aceleeași puteri atrăgîndu-și asupra-și dușmănia
Germaniei. Aceasta, la rîndul ei, primia imediat declarația
EN

de războiu a Italiei, care în felul acesta înțelegea să ușureze

acțiunea surorii și aliatei sale din Răsărit.
Războiul a fost lung și greu pentru ambele țări latine :
/C

sacrificiile dureroase și biruințele strălucite s’au alternat

timp de ani întregi pe fronturile lor, pînă în ziua în care
acțiunea decisivă dela Vittorio Veneto pricinui desmembrarea
monstruosului dualism habsburgic, dînd libertatea popoarelor
SI

de atîtea veacuri oprimate. In tot timpul uriașei sforțări, so­

lidaritatea româno-italiană s’a manifestat în chipul cel mai
IA

satisfăcător. Mii de Români transilvăneni din armata austro-

ungară, căzînd prizonieri pe frontul venet, formară regimente
de voluntari pentru a se întoarce, alături de trupele italiene,
CU
 Legăturile italo-române în trecut 79

R
împotriva asupritorilor. Iar în Pind, în Macedonia occidentală,

RA
populația aromânească de acolo găsia la autoritățile italiene
de ocupație cea mai fraternă solicitudine.
Această solidaritate avea să-și facă dovada încă odată

LI B
la Conferința Păcii. Intrate în războiu în condiții analoace,
cele două țări aveau să fie la sfîrșit tratate cu o egală in­
gratitudine. Ca și Italia, România se aruncase în cumplita
încăerare pe baza unui tractat care îi garantase frontiere

Y
mult mai convenabile decît cele ce aveau să i se recunoască

T
la urmă. Ca și Italia, ea pusese în luptă pentru cauza Alia-
lilor toate forțele sale, ajungînd la sacrificii disproporționate:

SI
peste 250.000 morți numai printre combatanți, la o populație
de abia 8.000.0001 Ca și Italia, ea avea să-și vadă puse în

ER
discuție, și chiar anulate, drepturi naționale din cele mai e-
vidente. Nu odată Orlando și Ion I. C. Brătianu aveau să se
întîlnească la Conferința Păcii în aceleași deziluzii, în aceleași
IV
proteste și în aceleași reflecții amare asupra dreptății inter­
naționale.
UN

* *
*

Legăturile culturale italo-române au continuat in tot

L

t ursul epocei de formare și consolidare a celor două State. E

RA

drept că expansiunea intelectuală a Italiei spre Răsărit, în

această vreme, a fost mai puțină activă decît înainte, și că
in bună parte s’a făcut prin intermediul influenței franceze,
NT

care ajunsese în România la progrese considerabile, dar senti­

mentul latinității și admirația pentru splendidele creații ale
Italiei de totdeauna n’au pierdut nimic din vigoarea lor de
CE

energii vitale ale culturii românești.

Atîtea dintre personalitățile de frunte ale acestei culturi
si-au înălțat sufletul in atmosfera clasică a patriei lui Dante
și a lui Michelangelo. Mulți tineri intelectuali români, ingi­
I/

neri, medici, juriști, și-au făcut studiile în vechile școli supe­

rioare italiene. Printre ei este și valorosul comandant de ar­
S

mată din războiul de întregire, Mareșalul Alexandru A verescu.

IA

Aproape toți poeții iluștri ai României, printre cari Eminescu,

Alecsandri, Macedonski, Bolintineanu, Duiliu Zamfirescu, M.
Obedenaru, au cîntat Italia în operele lor. Marele istoric și
CU
 80 Radu Vulpe

R
revoluționar Bălcescu și-a trăit exilul la Palermo, unde a și

RA
murit. Costachi Negri, bărbat politic și intelectual distins,
avea în vinele sale sînge italian. De asemeni, marele bard al
latinității, Vasile Alecsandri, laureatul dela Montpellier, fost

LI B
ambasadorul lui Cuza, în 1859, pe lîngă Cavour și Napoleon
III, era convins că descindea dintr’o familie venețiană, iar în
opera sa, ca și în întreaga sa viață, Italia a jucat un rol
eminent. Prima lui lucrare literară, din tinerețe, fu o nuvelă

Y
cu subiect italian: „Buchetiera din Florența". O principesă
Ghica, scriitoare de o rafinată cultură, a trăit o mare parte

T
din viața ei în Italia și a participat la mișcarea culturală de

SI
acolo, scriind sub numele de Dora d’Istria.
în timpurile mai noi, un Gheorghe Coșbuc traduse în

ER
românește, ca și Nicolae Gane și Alexandru Marcu, „La Di­
vina Commedia". In viitoarea războiului mondial, Octavian
Goga, vigurosul cîntăreț al suferințelor Ardealului, îndemna,
IV
ca și D’Annunzio în Italia, la luptă pentru libertate, scriind
răsunătoarele versuri „Latinitatea strigă din tranșee". Iar per­
UN

sonalitatea dominantă a culturii românești din ultima jumă­

tate de secol, regretatul învățat Nicolae Iorga, a vibrat tot­
deauna, în toată vasta lui operă și în toată exuberanta sa
activitate, de o caldă și puternică dragoste pentru Italia.
L

Un alt istoric de mare valoare, Vasile Pârvan, întemeie­

RA

torul Școalei Române din Roma, a fost nu numai un fervent

prieten al Italiei, dar el a contribuit efectiv și în mare mă­
sură Ia cimentarea unei colaborări culturale italo-române. în­
NT

cepută pe vremuri prin cursurile de limbă și literatură ro­

mână ale lui Vegezzi-Ruscella la Torino și ale lui Giovanni
Frollo despre literatura italiană la Universitatea din Bucu­
CE

rești, precum și prin inițiativa italianului Luigi Cazzavillan,

care a întemeiat cel dintîiu cotidian modern de mare tiraj
din România, „Universul", această colaborare a fost organi­
zată în chip trainic, în ultimii douăzeci și cinci de ani, și
I/

dusă Ia cele mai frumoase rezultate, prin neobosita sîrgu-

ință și prin distinsul prestigiu literar al Profesorului napo-
S

letan Ramiro Ortiz, multă vreme titularul catedrei de lite­

IA

ratură italiană dela București iar, de cîțiva ani, întors în

Italia, la Padova. Astăzi activitatea lui Ramiro Ortiz e con­
tinuată, cu destoinicie, de Profesorul Alexandru Marcu. De
CU
 Legăturile italo-române în trecut

R
81

RA
altă parte, Institutul de cultură italiană, cu numeroasele sale
sucursale răspîndite în diferitele centre ale României și foarte
căutate de tineretul românesc, se dovedește din zi în zi mai

LI B
mult a fi un prețios focar de fraternitate spirituală între
cele două nații latine. De asemeni, tot mai multe sunt uni­
versitățile din Italia, în care se predau cursuri de limba și
literatura română. Studiile italiene despre România au devenit

Y
după războiu destul de frecuente, interesînd pe filologi, geo­
grafi, istorici, arheologi, juriști, economiști, etc. In afară de

T
partea care îi revine acestei țări latine în preocupările Insti­

SI
tutului pentru Europa Orientală, din Roma, e de notat în a-
ceastă privință, excelentul periodic „Studi rumeni", condus

ER
de distinsul învățat Carlo Tagliavini, dar, din nefericire, în­
trerupt de vreo cîțiva ani. In România, periodicul italian
„Roma" al lui Ramiro Ortiz, apare regulat cu numele „Studii
IV
italiene", sub direcția nouă a d-lui Alexandru Marcu.
* * *
UN

Sforțările Italiei și ale României de a-și repara rănile

produse de războiul cel mare și de a-și consolida unitatea
națională se loviră de uneltirile aceluiaș dușman nou: comu­
L

nismul. In Italia, lipsa unei atitudini hotărîte a vechilor par­

tide democratice față de această acțiune subversivă avea să
RA

pună destinele națiunii în cea mai grea cumpănă. In Româ­

nia, dimpotrivă, cu toată vecinătatea primejdioasă a repu-
blicei sovietice, comunismul eșua complet, respins de majori­
NT

tatea, rurală, a populației și de o promptă intervenție a clasei

conducătoare. Dar acest rezultat admirabil n’a putut soluționa
totul. Pe cînd in România politicianismul cu toate cusu­
CE

rurile lui inerente, urma să se continue dominant și să

degenereze cu timpul în cele mai flagrante abuzuri, în­
târziind profunda prefacere națională cerută de noile gene­
I/

rații, în Italia, revoluția fascistă, determinată de gravitatea

urgentă a situației și de voința de fier a Ducelui, se afirma
S

din capul locului biruitor. Miraculos întărită și înălțată prin

ordinea instaurată de Statul mussolinian, Italia se ridica in
IA

Europa ca o putere de primul rang. Roma devenia din nou

centrul de răspîndire a unei concepții de ordine, care va pro­
voca un răsunet adînc pe tot continentul.
CU
 RY
82 Radu Vulpe

RA
Relațiunile economice italo-române, întrerupte de războiu,
Fură reluate îutr’un ritm și mai intens decît înainte. Printre
navele străine intrate în porturile românești, numărul celor

LI B
italiene va ajunge uneori să fie cel mai ridicat și, în general,
Italia va fi printre cei mai statornici cumpărători ai bogă­
țiilor României.
Apropierea dintre cele două țări a avut un moment cul­

Y
minant, după războiu, în 1926, cînd parlamentul fascist a vo­
tat o ratificare decisivă a pactului de garanție care recunoștea

T
unirea Basarabiei cu România. Acest gest a fost atunci pri­

SI
mit cu recunoștință de poporul român. Totuși, pe terenul po­
litic, raportul de interese dintre Italia și țara noastră a fost

ER
cam departe de acea colaborare cordială din timpul războiu­
lui. Dispariția monarhiei austroungare schimbase mult, de
sigur, situația în Europa de Sud-Est. Italia devenise ocroti­
IV
toarea nedreptelor revendicări maghiare. Dar numai fatalită­
țile geopolitice n’ar fi suficiente ca să explice divergențele,
UN

adesea — cu regret — constatate, în ultimele două decenii,

între cele două State latine. Un rol destul de important a
jucat aci și rețeaua de intrigi a internaționalei antifasciste
care, sub pretextul formulei securității colective și sub masca
L

Societății Națiunilor, căuta să împingă Statele mici spre ati­

RA

tudini străine de realele lor interese locale. Firesc amăgite

de această formulă, obiectivă și atrăgătoare în formă, pe cît
de nesinceră în fapt, unul din guvernele românești s’a
pomenit, la un moment, prins în acea coaliție din 1935>
NT

care a decretat stupidele și hipocritele sancțiuni contra

Italiei.
CE

E ceeace a provocat, în România, un puternic curent de

opinie împotriva politicei oficiale pornite pe un drum greșit-
Fruntași din cei mai calificați ai vieții politice românești se
întîlniau, pornind uneori din puncte de vedere foarte diverse,
I/

în aceeași tendință clară a unei apropieri de Italia și de Ger­

mania. Lovitura de Stat din 1938 și deslănțuirea marei pri­
S

goane împotriva tineretului naționalist, cu odioasa asasinare

polițienească a lui Codreanu, — nelegiuire atît de plină de
IA

urmări nefericite — , aveau să fie răspunsul la această în­

cercare de afirmare a bunului simț românesc. Năzuințele
CU

reale ale țării erau criminal înăbușite, Și un destin nedrept

 R
Legăturile italo-romăne in trecut 83

RA
a vrut ca tocmai țara să plătească, dureros, această atitudine
a unui regim fără legitimitate.
Acțiunea generalului Ion Antonescu a deschis poporului

LI B
românesc drumul intereselor sale adevărate. Integrarea Ro-
mîniei în Axă și adeziunea ei la Pactul tripartit o apropie
din nou și în momentele cele mai hotărîtoare, de Italia și de
Germania, alături de cari e sigură că își va recăpăta drep­

Y
tatea deplină în noua orînduire europeană ce se anunță.
Unitatea națională a teritoriului românesc și întărirea

T
națiunii române nu este numai o necesitate geografică și o

SI
garanție de ordine în Răsăritul Europei, dar tot atît de mult
o afirmare și o pavăză a întregei civilizații latine. Rolul a-

ER
cesta al României este cerut de acelaș destin etern al Romei,
care a determinat pe împăratul Traian, acum optsprezece vea­
curi, să creeze în Carpații Ardealului și la gurile Dunării un
IV
întreg popor de coloniști, cu menirea de a reprezenta și a a-
păra Italia la răscrucea marilor primejdii.
UN

Ca și Italia, România, înviorată la flacăra mîndriei sale

naționale, pășește pe drumul măreței misiuni latine cu care
s’a născut. Și pe acest drum, cele două țări nu pot fi decît
unite, ca în atîtea mari clipe din cele două mii de ani ale is­
L

toriei lor.
RA

Radu Vulpe
Profesor la Universitatea din Iași
NT
CE
SI/
IA
CU
 R
RA
LI B
Y
Cugetări antice

T
SI
Cum să mă răzbun pe dușman ? devenind eu însumi de-
săvîrșit. (Plutarch).

ER
*
* *
Cine are puterea de curînd, e aspru. (Eschil).
IV
*
* *
UN

Dacă vorbești ce vrei, vei auzi ce nu vrei. (Alceu).

¥
* *
Inima fiecăruia se bucură de altceva. (Archiloch).
L

*
* *
RA

Multe lucruri învață înțeleptul dela dușmani. (Aristofan).

* *
NT

Oamenii au creat o soartă imaginară, pentru a scuza pro­

pria lor prostie; însă înțelepciunea n’are de ce să se teamă
CE

din partea soartei și mai totdeauna o minte iscusită și prevă­

zătoare își cîrmuește viața. (Democrit).
*
* *
I/

Nu căuta să știi tot, dacă nu vrei să ignorezi tot. (Democrit).

*
* *
S

Ce folosește patriei talentul tău ? Acuma ne vorbești despre

IA

cele ce s’au întâmplat ? Ca și un medic, care nu s’ar duce la

oameni cînd sunt bolnavi, ca să le arate cum ar putea să scape
CU

de boală; iar după ce ar muri vreunul din ei și i s’ar face

 Cugetări antice

R
85

RA
înmormîntarea după datină, ar veni și el la mormînt și ar de­
monstra că „dacă omul acela ar fi făcut așa și așa, n'ar fi
murit. Nebunule, acuma spui asta?. (Demostene).

LI B
Este o mare înțelepciune să cunoști bine cum e fiecare
om. ( Evenus).

Y
*
* -k

T
Caracterul este destin fixat de zei pentru muritori.

SI
( Heraclit).
*
* *

ER
Dacă vei adăoga cît de puțin la puțin și dacă vei face
des asta, in curînd grămada va deveni mare. (Hesiod).
*
IV
•k *

Nu există reținere sau milă, cînd se dă din avutul altuia;

UN

fiindcă este de unde. (Homer).

*
* *
O, nerușinare, cea mai mare divinitate din ziua de azi,
L

dacă trebue să te punem în rîndul zeilor. Trebue? Desigur,

RA

căci ceeace domnește este zeul zilei. Pînă unde nu mergi tu ?

Pînă unde vei ajunge?. (Menandru).
*
* *
NT

Omul nebătut rămîne needucat. (Menandiu).

* *
CE

Nu fii zgîrcit; adu-ți aminte că ești muritor. (Phocylide).

*
* *
I/

Vorba e pentru om o armă mai de preț decît sabia,

f Phocylide).
S

*
•k *
IA

Nici zeii nu se pot împotrivi destinului. (Simonide).

CU
 RY
86 Th. Simenschy

De obicei, cei mai aleși sunt aceea, pe care-i iubesc zeii.

RA
( Simonide).
*
* *

LI B
Noi muritorii, și buni și răi, gîndim la tel ; fiecare din
noi are o părere strașnică despre sine, pînă i se întîmplă vre-o
nenorocire ; și atunci se vaetă. Insă înainte de asta ne hrănim
cu speranțe deșarte. (Solort).

Y
¥
* *

T
Ceeace s’a întîmplat nu se mai poate desface ; dar să ne

SI
păzim de cele ce vor veni. (Theognis).
¥

ER
* *
Judecata este bunul cel mai de seamă, pe care zeii îl dau
muritorilor. Ea are totul in stăpînirea ei. (7heogrtis).
IV
Lăcomia a dus la pierzare pe mult mai mulți decît foa-
UN

mea, fiindcă au voit să aibă o parte mai mare. (Theognis).

Mai bună-i chibzuință decît încăpățînarea. (Theognis).

L

¥
RA

* *
N’a fost și nu va fi vreunul care să fi trăit pe placul tu­
turor ; doar însuși acela care domnește peste muritori și ne­
NT

muritori, Zeus, fiul lui Cronos, nu-i în stare să fie pe placul

tuturor. (Theognis).
CE

Nu-ți pune nădejdea în prietenia unui om surghiunit;

căci, odată întors în țară, el nu mai este acelaș. (Theognis).
¥
I/

* *
Să nu juri că „asta nu seva întîmplă niciodată". (Theognis).
S

* *
IA

Osteneala să ne fie călăuza spre o viață plăcută. (Xenophon).

CU
 Cugetări antice 87

R
I rebue să credem că și mintea care există în univers o-

RA
rînduește totul cum ii place, și nu că ochiul tău poate să stră­
bată mari depărtări, pe cînd al lui Dumnezeu nu-i in stare să
vadă toate dintr’odată ; nici că sufletul tău poate să se gîn-

LI B
dească și Ia cele ce se află aici și la cele din Egipt și din Si-
cilia, pe cînd mintea lui Dumnezeu nu ajunge pentru a avea
grijă de toate in acelaș timp. (Xenophon).
*

Y
* *

T
Nimeni nu poate educa pe cineva, dacă-i este nesuferit.
( Xenophon ).

SI
*
* *

ER
Toate le aduce timpul ; timpul schimbă nume și înfățișare,
natură și soartă. (Plafon).
*
IV
Nimeni nu trebue să fie încrezut atît de prostește, încît
să creadă că numai în el există minte și rațiune, nu și’n cer
UN

și’n univers. (Cicero).

*
* *
L

Se cuvine ca cel care cere îngăduință pentru greșelile

sale s’o acorde la rîndul său. (Horațiu).
RA

*
* *
După cum pe bolnavii din necumpătare îi înspăimîntă în-
NT

mormîntarea din vecini și-i face să se păzească, de frica morții,

tot astfel faptele rușinoase ale altora îndepărtează adesea su­
fletele tinere dela vițiu. (Horațiu).
CE

*
* *
Cine îmbrățișează virtutea numai de dragul ei, dacă nu
e răsplătită ?. (Juvenal).
I/

¥
* *
S

Înainte de-a începe ceva trebue chibzuință ; iar după ce

IA

te-ai chibzuit, trebue ca lucrul să fie îndeplinit la timp.

(Sallustiu).
■k *
CU
 RY
88 Th. Simenschy

Bogăția este adesea sfîrșitul unor mizerii și începutul al­

RA
tora. (Seneca).
* *

LI B
Să nu faci din durerea altuia bucuria ta. (Seneca).

Lungă-i calea prin precepte, scurtă și bună prin exemple

Y
(Seneca).

T
SI
Datoria unui părinte este să-l deprindă pe fiul său să
meargă dela sine pe calea cea bună, iar nu de frica cuiva.

ER
(1 ercnțiti).
IV
Prin puterea destinului toate lucrurile cad în mai rău și
alunecă îndărăt, ca atunci cînd cineva abia împinge luntrea cu
UN

vîslele în susul unei ape; cum îi slăbesc brațele, cum îl tî-

răște curentul la vale. (Virgil).
(Traducere din original)
AL

Th. Simensch/
TR
EN
/C
SI
IA
CU
 R
RA
LI B
Y
Posibilitățile actuale

T
SI
ale chirurgiei estetice

ER
hirurgia este acea ramură a medicinii care ulilizind cunoștințe de anatomie și

C ajutindu-se de toate celelalte ramuri deschide corpul uman la locul potrivit

pentru a suprima răul. Astfel privită înglobează mai multe ramuri mici nu­
IV
mite specialități chirurgicale. Pină în timpurile moderne aceste specialități
c?au : ginecologia, obstetrica, genito-urinarele, oculistica, oto-rhino-laringologia și chi­
UN

rurgia buco-dentară. In ultimul timp specialitățile chirurgicale au căpătat o soră nouă

numită chirurgia estetică.
Omul, dela naștere, și la rasele cele mai primitive încă, conține în psihicul
său sentimentul frumosului, înțeles după virstă și gradul de civilizație al individului.
Astfel istoria ne învață că în antichitate frumosul era obținut și cultivat, fie prin
L

exerciții fizice, fie prin mi/loace artificiale. Arta de a înfrumuseța individul prin mij­
RA

loace artificiale, cosmetică, are rădăcini adinei in istorie, noțiunile despre ea confun-
dtndu-se cu primele noțiuni de istorie ale omenirii. Kohl-ul egigtean, epilația practi­
cată la Grecii antici, diferitele farduri întrebuințate de Romani, sînt tot atîtea do­
vezi, cari alăturate la băile de lapte întrebuințate de cochetele acestor trei popoare,
NT

dovedesc existența cosmeticei la începuturile istoriei. Odată cu apariția creștinismului,

cu doctrina sa pur psihică, cultul frumuseții fizice cade in desuetudine. Asistăm la o
epocă mută din punct de vedere al cosmeticei care se întinde pină in timpul crucia­
telor. Cu ocazia cruciatelor, probabil datorită influenței orientalilor, asistăm la apa-'
CE

rilia unor nani serii de farduri și manopere de înfrumusețare. încetul cu încetul,

acestea se perfecționează ; la perfecționarea lor încep să ia parte oameni de știință—
chimiști, fiziologi, medici, astfel că pe scara evoluției ajungem la cosmetica actuală
in stare să utilizeze mijloace artificiale perfecționate, pentru tratarea oricărei ingratitu­
I/

dini a naturii. Alături de mijloacele întrebuințate de popoarele civilizate din dorința

de înfrumusețare, asistăm, la popoarele sălbatece contemporane, la manevre naive,
S

puerile om putea spune, ca tatuajul, trecerea inelelor, metalice prin nas, încrustarea
de corpi străini in buze pentru a le mări, etc.
IA

Chirurgia, ramură a medicinei foarte veche, cu dovezi de existență înfipte in

piramidele egiptene a evoluat și ea în decursul veacurilor. In stadiul modern, chirur­
gia, stăpînă pe anestezie, stăpină pe asepsie, stăpînă pe achizițiile noui de ramuri ale
medicinei,—ramură de medicină inofensivă și fără risc, poate să dea mina ei de
CU
 RY
90 Dr. Th. A. Rotam

ajutor necesităților normale de înfrumusețare ale ființei umane. Din modernizarea

RA
chirurgiei alăturată nevoilor de-a corecta natura sa născut chirurgia estetică.
începuturi modeste subt numele de chirurgie reparatoare, apar cam de an
veac. Insă de o chirurgie estetică propriu zisă nu se poate vorbi decît de 30 — 40

LI B
de ani încoace. Ca orișice noțiune nouă, a fost supusă unei critici care a fost favo­
rabilă sau defavorabilă, după autor. Se reproșează incă și astăzi lă este dezonorant
pentru chirurgie — ramură de medicină, disciplină savantă, să se ocupe de înfrumu­
sețare. De aici, un timp de la început, toți cei ce o practicau, o făceau cu ușile și
ferestrele închise, jenîndu-se să declare că pejorizează nobila artă a chirurgiei cu

Y
astfel de întrebuințări.
Este curioasă această părere a lumii profane în medicină și a mojori-

T
tății chirurgilor. Este cel puțin bizar dacă nu nemedical, să excluzi o suferință psi­
hică, admițînd numai pe cea fizică. Medicii sînt chemați să trateze bolnavi in înțele­

SI
sul propriu al cuvîntului, la fel ca și pe acei suferinzi sufletește, din cauza unei diz-
grațiozități care îi pune in inferioritate față de semenii lor, uneori eliminîndu-i din

ER
colectivitate.
Deci, să lăsăm la o parte ipocrizia, să fim convinși că cei mai infocați ad­
versari ai chirurgiei estetice sînt îneîntați atunci cînd, după o operație curentă, obțin
prin împrumut dela chirurgia estetică, Împrumut fraudulos, nerecunoscut, cicatrici
IV
frumoase și, să pășim, la lumina zilei, spre cunoașterea posibilităților actuale ale a-
cesfei ramuri moderne de chirurgie chemată, să vindece rănile psihicului uman.
UN

Ca orișice ramură nouă, în stadiul actual, chirurgia estetică are posibilități și

limite. Pornind dela părțile vizibile, capul și fața, vom căuta să facem o enumerare
a tratamentelor chirurgicale ce se pot aplica diferitelor defecte fizice.
Este notorie supărarea ce o provoacă celor obligați să o poarte, chelia. Sa
L

văzut totuși că oricit ar fi omul de chel, rămîne o parte din pielea de pe craniu,
neatinsă de această neplăcută maladie, și anume in jurul urechilor, continuindu-se
RA

spre ceafă. Utilizînd această particularitate a cheliei, Passot. chirurg francez, descrie
două procedee de transplantări de piele din aceste regiuni pe regiunea cheală, astfel
lncît fără nici o primejdie și in mod cu totul estetic bolnavul urmează să poată să
se pieptene, după procedeu cu părul peste cap sau cu carare la mijloc, după preferință.
NT

O disgroțiozitate care atinge ambele sexe, dar mai ales pe femei, este prezența,
dela o anumită uirstă a sbîrciturilor pe față. Aceste sbîrcituri, numite medical riduri,
prind separat sou in totalitate, fruntea, pleoapele, dind t eplăcute pungi-obrajii și bărbia.
CE

Datorită chirurgului german Joseph, chirurgia estetică modernă dispune de o technică

bine reglată și în totul inofensivă pentru Îndepărtarea pe cale operatorie a acestor riduri.
Operațiunile pentru corijarea defectelor nasale ca : nas cocoșat, nas iniors,
nas acoperit de piele creață atins de maladia numită rhinophima, cit și pentru res­
taurarea unui nas distrus în totalitate, sînt intrate în uzul curent al operațiunilor de
I/

oto-rhino-laringologie și posedă technici precizate, cu rezuliat sigur, datorită lui Jo­

seph, Sauerbruch, Morestin, Passot, Bourgoin ș. a.
S

încercări de acoperire cu substanță colorată în acceaș i uanță ca irisul bol­

IA

navului pentru a acoperi petele de pe comee, sînt făcute de Bourgoin, care descrie o
technică interesantă de tatuaj al acestor pete. Dacă mai adăugăm că Sauerbruch,
chirurgii franceji și in ultimul timp noi, am imaginat procedee capabile să corijeze
urechi prea depărtate de craniu, urechi prea mari, urechi absente, fie congenital fie
CU
 Posibilitățile actuale ale chirurgiei estetice 91

R
printr'un traumatism, dacă mai adăugăm că operația care curarisește afccliurea nu­

RA
mită bază de epure este intrată in uzul chirurgiei curente, dacă învățăm după pro­
cedeul lui Bourgoin cum să îndepărtăm precis și fără risc bărbia dublă sau etajată,
vedem că nu există defect cranio-facial nesusceptibil de a fi în totalitate corijat prii

LI B
chirurgie estetică.
O altă problemă acută din punct de vedere estetic este problema sinilor.
puțin acută, fiindcă defectele pot fi camuflate subt haine și anumite părți vestimen­
tare, ea totuși se pune cu imoetuozitate în epoca actuală in care rochiile de bal și
costumele de bae tind să lase corpul in cit mai mare libertate. Chirurgia francezi

Y
sezizată de această problemă pune la punct prin Passot două procedee operatori:
eficace șt nelăsînd nici o urmă vizibilă, atît pentru micșorarea sinilor mari și căzui

T
cit și pentru crearea de sini, acolo unde ei sînt mici, sau flasci și goi, reduși It
simple buzunare cutanate.

SI
Grăsimea de pe abdomen nu mai este o problemă în fața chirurgiei estetici
moderne. Technica de extirpare a ei este bine pusă la punct de Bourgoin, iar re­

ER
zultatele obținute excelente.
Defectele șoldurilor și gambelor, segmente prost nutrite în economia organis­
mului, în stadiul prezent al achizițiilor chirurgiei estetice sînt imposibil de remedia':
Dacă la vastul câmp enumerat mai adăugăm posibititățile de extirpare, adu­
IV
nate de refaceri tegumenlare estetice, ale chisturilor sebacee, lipoamelor și cicatricele}r
urile în urma supurațiilor, ori unde sar afla, totdeauna urmate de o cicatrice invi­
UN

zibilă, orideciteori se poa'e ascunsă într’un pliu natural al pielei sau într'o porțiuni
de piele păroasă, vedem că limitele chirurgiei estetice în stadiul actual sînt foarte
întinse.
Dacă mai adăugăm că progresele actuale ale anesteziei și asepsiei fac dintr .?■
intervenție chirurgicală un lucru benign și lipsit de risc, vedem că nu există nici un
L

motiv să repugnăm chirurgia estetică, ea fiind o soră demnă a celorlalte specialități

de chirurgie cu putințe terapeutice vaste și precizate și, chemată să vindece suferin­
RA

țele psihice determinate de defecte fizice și să redea societății oameni estetici șt

neobsedafi.
Dr. Th. A. Rotaru
NT
CE
S I/
IA
CU
 RY
RA
LI B
Y
Cronica literară

T
SI
O mostră de filologie revizionistă maghiară — ante Miinchen 1940.

ER
Ia anul 1934 a apărut la Cluj o „Istorie a limbii și literaturii maghiare"
scrisă de profesorul universitar din Cluj Gh. Kristof ți tradusă în limba romînă
de către dl. Arpad Bitoy, profesor la Seminarul Teologic din Alba-lulia.
Sint ani de atunci ți noi nu am aflat nicăeri o recenzie pe care o bine­
IV
merita această carte. Lucrul acesta am vrut să-l facem noi, acum vreo cîtiva
ani în urmă, dar nevoi mai grabnice ne-au împiedecat s'o facem. Acum, după
UN

dureroasa ciuntire a Ardealului, rindurile noastre vor fi judecate prin prizma

durerii neostoite pe care o are fiecare dintre noi. deși observațiile și amărăciu­
nile noastre sînt vechi.
Așa precum o spune singur, în prefața volumului, profesorul Gh. Kristof,
recunoaște că romînii au avut toată înțelegerea și toată bunăvoință peDtru po­
AL

pulația maghiară din Ardeal. Rcmîrul Al. Lepădatu delegat de Guvernul ro-
mîn a îndemnat și a sprijinit din punct de vedere material — pe acelaș Gh.
Kristof să publice volumul Mauriciu Jokai, volum care sărbătorea centenarul
TR

scriitorului maghiar (Cluj U25). Tot datorită romînului Al. Lepădatu apare și o
antologie a lirei romîne, în traducere maghiară, intitulată „Mulorditâsok roman
koltokbol" (Minerva, Cluj 1928), și care avea menirea să înlăture asperitățile
«sistente in acea parte a pămintului rominesc printr'o cunoaștere mai intimă.
EN

Profesorul Gh. Kristof deciară in prefața acestei gramatici că apariția a-

eelor cărți „se datorește simțului cultural și înțelepciunii de bărbat de stat a
domnului Al. Lepădatu", penlruca apoi să mai declare : „Tot domniei sale i se
/C

cuvine și recunoștința și mulțumită, că mi-a dat însărcinarea, încă ca ministru

al Cultelor și Artelor, să scriu cartea de față". (Prefața, pag. 4).
Și totuși acest demn profesor universitar de'a Cluj, — care își scria Cărțile
;n limba ungară pentruca apoi să-i fie traduse de dl. Arpad Bitay, rămîne în
uperile pe cari le scrie un maghiar șovin și un revizionist convins. Uitind de
SI

„recunoștința și de mulțumită" pe care o datorește, el și toți maghiarii din Tran­

silvania mult prea îngăduitorului popor rcmîn, autorul strecoară pe unde și cum
IA

poate sămînța cea rea a răzmeriței.

Caracteristică e însă atitudinea autorului de vulpoi pocăit. In capitolul A.
..Originea, desvoltarea istorică și starea actuală a limbii maghiare", dl. Gh. Kristof
CU

— prezintă o serie de teorii cu privire la originea și începuturile limbei ma-

 R
George-Mihail Dragoș 93

RA
ghiare. Afirmă că limba maghiară a existat încă înainte de dărîmarea turnului
lui Babei. Părerea aceasta este înlocuită cu una mai curioasă. Nu-i adevărat c»
limba maghiară sa născut din cea „jidovească" (așa scrie dl. Gh. Kristof) ci ea
a fost dela începutul începuturilor. Cităm :

LI B
„Pe de altă parte însă alți cercetători maghiari, cu foarte multă carte (?j
chiar și în timpul acesta (al căutării înrudirii bizare maghiaro-jidovești, sec
XVIII și primele decenii din al XlX-lea), au afirmat că limba maghiară nu-i iu-
rudită cu nicio altă limbă, nefiind limbă derivată, ci fundamentală, din care au
derivat, încă în bezna antichității fabuloase, celelalte limbi. Baza și izvorul aceste-

Y
tendințe rătăcite, firește, nu mai era vaza bisericii, ci slava și vanitatea națională.

T
Cei specialiști știu, că această reverie, acea«tă rătăcire întru explicarea originii
limbii, nu e numai o slăbiciune izolată a lingvisticei istorice maghiare. Același

SI
drum l-au făcut mai toate neamurile, chiar și cele mai culte" (p. 6).
Cititorul romîn, impresionat de atîta spirit obiectiv, este dispus să citească
volumul cu toată bunăvoința. Imediat însă își reamintește că a citit unele lucruri

ER
neplăcute in chiar prefața autorului. Iată-le: „De cînd cu preluarea imperiului cu­
noștințele de limba maghiară ale romînimei se află înir'o stare de descreștere,
atit ca număr, cit și ca întindere". Așadar autorul consideră legitima alipire a
IV
Transilvaniei la patria mumă, o simplă preluare a imperiului maghiar, preluare
pe care nu o consideră nici justă și nici veșnică. Aceeaș formulă o vom găsi
repetindu-se ia tot volumul, pînă la obsesie. Așa de (exemplu, la pagina 18 :
UN

„Mai mică decît acestea, este influența romînă. In limba maghiară obștească,
literară, silit foarte puține (după Simonyei vreo 20) cuvinte de origine romînă
(cimbora, banya}. Dialectele ardelene avînd contact cu romînimea au mai multe de
astea (pakulăr—păcurar, esztena—stînă), pe cari celelalte dialecte și limba literară
nu le cunosc. De cind cu preluarea imperiului dialectele au primit multe cuvinte din
AL

limba romînă (prefect, pretor, comisar), cari la rîndul lor sînt și ele împrumu'uri
mai nouă ia limba romînă".
Se poate vedea cum dl. Gh. Kristof consideră suprafața romînească a
TR

Transilvaniei — locul unde dialectele maghiare au fost, într’o măsură, influen­

țate de limba romînă ca și cum nu ei — ci noi am fi aceia cari ne-am revărsat
peste poporul de baștină de pe aceste meleaguri.
EN

In afara de aceasta se mai încearcă o legitimare a drepturilor maghiare

asnpra Transilvaniei prin citarea unor istorici maghiari precum și prin arătarea
că cele mai vechi monumente de limbă maghiară au fost scrise și au apărut în
Transilvania noastră.
/C

La pag. 9 găsim aceste mărturii: „Conștiința descendenței hunice nu e la.

nici un caz (sic) vreo tradiție tirzie, ulterior închegată, ci o avere neaoșă, adusă
din patria străveche. Conștiință aceasta a fost așa de evidentă în rîndurile po­
porului maghiar, care se numea maghiar și se considera de urmaș al poporului
SI

lui Atila, încît de pe buzele lui a trecut în mod firesc și în scrierile istoricilor,
din graiul viu în textele scrise (sic) ale cronicelor. Astfel cronicarii și cronicele
din bătrîni: Cesta Hungarorum (un izvor străvechi pierdut), Anonymus, Kezai
IA

etc., in multe cazuri independent unii de alții, își însemnează și notează (sic)
obirșia și descendența (sic) hunică a maghiarilor, ca o realitate istorică neîn-
doioasâ. Kezai identifică chiar pe Hunii cu Maghiarii; în cronica lui Atila și
CU

faptele Hunilor se înfățișează ca primus egressus Hungarorum, iar Arpad și lup-

 RY
94 Cronica literară

RA
îele Maghiarilor date în vederea așezării lor (în basinul Carpaților) ca secundus
igressus Hungarorum".
Nu știm dacă acele cuvinte trecute între paranteze sînt scrise de către

LI B
-autor sau de către traducător, In orice caz, ambii sînt maghiari și stăpînițî de
același șovinism pe care îl cunoaștem prea bine.
Din dorința aprigă de a ne arăta că Transilvania noastră este locul unde
s'au cuibărit ei și unde au apărut o serie de texte, importante pentru ei, sînt
înșirate, după vechime, mai multe vechi monumente de limbă maghiară. Textual

Y
autorul spune: al treilea, așa numitele „Gyulaîehervâri Glosszâk (Giosele dela
Alba-lulia) de vreo 35 de ani"....... glosele din urmă se păstrează la biblioteca

T
Institutului Batthyaneum din Alba Iulia" (p. 20).
„Codicele Apor se păstrează la Sf. Gheorghe (Trei Scaune), în Muzeul

SI
Național secuesc de acolo, a cărui proprietate și este".
Imediat în nota paginei a douăzeci și una aflăm alte precizări: „mai cu­

ER
noscute codice aflătoare în Ardeal mai sînt: cel Dobrentei; cel Batthyany (păs­
trat în institutul amintit la Alba Iulia) ; cel Teleki al Bibliotecii „Telekianum"
din Tîrgu-Mureș, lista de cuvinte din Bistrița („Beszterczei Szojegyzelc" din
Arhiva județeană a jud. Năsăud) și cel din Szekelyudvarhely din biblioteca li­
IV
ceului romano-catolic din Odorheiu".
Dar aceasta e prea puțin. Dl. prof. univ. Gh. Kristof, ține să ne arate
UN

că însăși răspîndirea tiparului în această regiune determină înmulțirea monu­

mentelor de limbă maghiară. Reproducem din nou: „Cea dintîi tipografie s'a
înființat la Buda în 1473, în vremea lui Matei Corvinul (sic), de Andrei Hess,
pe spesele lui Ladislau Karai vice-cancelarul (lcgofăt). In ordine cronologică a
doua e cea din Sibiu (1529), a treia cea din Brașov (1535), a cincea cea din
AL

Cluj (1550). In decursul sec. XVI, s'au înființat peste tot 23, din care 6 în Ar.
deal (la Cluj 2, cîte 1 la Sibiu, Brașov, Alba Iulia, Abrud)".
Tuturor acestor argumente, îndelung căutate, le putem răspunde în zeci
TR

de feluri. Socot însă că cel mai bun răspuns pe care-1 putem da „civilizațiloi"
dela Buda-Pesta, sînt cuvintele criticului G. Călinescu, rostite într'o prelegere
pe care a ținut-o anul acesta. Vorbind despre specificul național, și amintind
nedreptele ciuntiri, d-sa a afirmat că „aceste vremelnice schimbări de graniță nu
EN

rup ființa neamului nostru, fiindcă Transilvania va continua să-și strige caracterul
ei veșnic romînesc în sătucurile unde s'au născut și au copilărit George Coșbuc,
Octavian Goga, Ion Slavici, Ion Agîrbiceanu, Avram lancu, Vasile Lucaci și
/C

ceilalți". Dl. profesor universitar G. Călinescu spunea că-1 muncește gindul să

alcătuiască o hartă a romîmsmului — însemnînd prin puncte de radiere izvoarele
specificului nostru național. O astfel de hartă ar spulbera pentru totdeauna
burzuluelile revizioniste maghiare.
SI

Nu mai puțin interesantă este și constatarea că, autorul vorbește de cărți

tipărite „în străiaătate” atunci cînd e vorba de Cracovia (Benedict Komjâthi:
Traducerea epistolelor sfîntului Pavel, 1533) iar cînd vorbește de cele tipărite
IA

im țara noastră se pune din punctul de vedere al maghiarilor. Tot astfel și a-

tunci cînd face socoteala cărților tipărite pînă la 1711. El scrie, așadar: „Pină
5a 1711 s’au scos în Ungaria și în străinătate, peste vreo 2200 de tipărituri ma­
U

ghiare; majoritatea lor, 353, tocmai la Cluj (adică 17%)“. Ne întrebăm însă de ce
BC
 R
George-Mihail Dragoș 95

RA
■;:ne autorul „tocmai la Cluj", pe care-1 consideră oarecum un centru al acti­
vi sății tipografice maghiare.
Mai departe, vorbind despre „Limba maghiară de azi" autorul spune că
„Din cele 8 dialecte maghiare două se află în întregimea lor pe teritoriul Romîniei

LI B
& anume cel secuesc și cel de dincolo de Trecătoarea Craiului. Cel dinții mai
are următoarele subîmpărțiri: 1. dialectul din Ciuc, 2. din Trei Scaune, 3. din
Odorheiu, 4. din Mureș și 5. al Ciangăilor din Moldova. Unitățile mai mici ale
c’.alectului de dincolo de Trecătoarea Craiului sunt: 1. de prin Călățele, 2. de

Y
dintre Someș-Mureș (împrejurimile Clujului, Turzii și Cîmpina), 3. de dintre
; 1 imava Tirnavasinmartin și cu împrejurimea ei). Din alte trei dialecte se în­

T
tind părți mai mici sau mai mari, și anume ceie răsăritene, și în Romînia. Așa
i. din dialectul de pe șesul Tisei limba maghiarimii din Arad și jur; din cel de

SI
ia Dunăre —Tisa limba maghiarimii de lingă Crișul Alb și Negru și însfîrșit 3.
cm cel de Nord-Est limba ungurimii din Nordul și Nord-Estul Orăzii (adică a

ER
celei din județele Bihor, Sătmar și Sălaj). Despre dialecte nu mai amintim decit
-sar atîta, că nu prea se deosebesc mult unele de altele și cu osebire acel fapt
curios, că cel mai răsăritean din ele, cel secuesc, în multe privințe (de pildă
«ritrebuințarea vechilor cuvinte și forme) e cel mai aproape înrudit cu cele din
IV
Apusul Ungariei, deci cu acelea, care îi sînt geograficește diametral opuse.
(Chiar și faptul acesta singur i se împotrivește acelei idei ivite fără bază știin­
țifică, că Maghiarii servindu-se de dialectul săcuesc, ar fi rOmînî unguriți".
UN

Din acest lung pasaj pe care l-am reprodus se pot extrage mai multe
concluzii. Intăi, vedem un lucru destul de vechi pe care l-a semnalat Geografia
lingvistică, acela, că ariile linguisiice laterale conservă forme mai arhaice decît
insulele lingvistice. Totuși problema pe care o aflăm aici este mn't prea mare
L

pentru a o discuta aici. Remarcăm însă grija autorului de a ortografia mește­

șugit localitatea Tirnova Sîn Martin, scriind aceste trei cuvinte la un loc. Afară
RA

de aceasta vedem că iarăși apare o paranteză destul de mare în care se des-

minte că „maghiarii servindu-se de dialectul secuesc, ar fi romînl unguriți". Și
de data aceasta repetăm întrebarea pe care am mai pus-o. Ale cui sînt cuvin­
tele dintre paranteze ?
NT

Volumul acesta de „Istoria limbii și a literaturii maghiare", pe care au­

torul se pare că l-a scris cu gîndul de a duce la o strîngere a relațiilor de prie"
tenie dintre maghiarii revizioniști transilvăeni și romînii mult prea îngăduitori,
CE

rev.șește să creeze o și mai mare stare de încordare sufletească și asta nu din

• ina cititorului ci a autorului, Făcînd abstracție de grosolanele greșeli de limbă,
de repetatele pleonasme și rămînînd doar la spiritul general de șovinism iritant,
trebue să o spunem deschis că este o vădită operă de înveninare sufleteasca,
deși ne-am fi așteptat să fie un volum în felul acelui „Estudos Romenos" al lui
I/

Jose Rendeiro, de care am vorbit cu un alt prilej.

Oricum, volumul despre care am vorbit din fugă să ne servească drept
S

pilda pentru a ști cum să primim, pe viitor, astfel de opere de-ale acelor care
se pretind a ne solicita prietenia pentruca apoi să ne vîndă.
IA

George-Mihail Drago?
CU
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Cărți

ER
Elogiul Cintecului Popular. Mărie Holban: Incantations, Chants de vie
et de mort, transposes du roumain. Monitorul Oficia!, 1937.
IV
Folklorul este a) Nordului, după cum arta plastică este a Sudului. Afi­
liată în speță civilizațiilor primitive, arta populară sub aspectul diletantismului,
ține locul rafinamentului și subtilității de gîndire. Bogăția spirituală a poporului
UN

transfigurează total, se complace în alegorie și supranatural, de aici dualitatea

de trăire pe plan ceresc și cosmic a literaturii populare. Primitivul preferă ti­
picul. odihnitor; civilizatul, instantaneul, reconfortant.
Orientul cultivă încă poezia populară, decedată în Franța odată cu se­
colul Regelui Soare; in istoria bizantină aproape că nu distingem o epocă mo­
AL

dernă, Evul Mediu continuînd aici pînă în secolul 19.

Occidentul medieval, trăitor în legendă, transpus în cintece de geste, ro­
mane cavalerești, mistere, fabliaux-uri, cintece lirice (amour courtois) este mort
TR

peatru arta populară odată cu dispariția jongleurilor, poeți vagabonzi, numiți după
loc : troubadours. trouvers, trovattore, hidalgo, Minnesănger, Meistersăger etc,..
Destinul poeziei populare franceze e pecetluit de apariția hotărîtoare a
EN

primului legislator al Parnasului modern, Malherbe, care a isgonit lirismul ca

sursă de inspirație, împingînd pe ciitorii cavaleri ai scrisului din sec. 17 Ia o
cură de antichitate, ea însăși impersonală, sfidătoare a plebei și îndrăgită de zări
olimpice. Elitelor de seniori trăind în imaginație, le succedează generații rea­
/C

liste ; curtea ia locul castelului izolat.

Omul Evului Mediu e individualist, creator anonim, fără aderență cu
massa ; modernul încredințează misiunea de a cînta, elanurile sale unui ales:
poetului. Lirismul de esență populară, exclus dela viață în sec. 17, rămîne, t-n
SI

Franța, o absență simțită, după două veacuri încă.

•
IA

Poporul romînesc păstor și plugar, cu o prea redusă aristocrație, primar

și dîrz în instincte, trăește și cultivă mitul. Nașterea, copilăria, moartea; aspec­
tele vieții, boala, sărăcia, veselia, tristețea și singurătatea, dragostea intră în
U

legendă. Trăirea instinctivă, bazată pe tradiție se confundă cu rutul, concretizat

BC
 Cărți 97

R
în repetarea a ceiace a fost: bocete, farmece, descîntece, toate se desfășură

RA
după acelaș tipar.

Elogiul cîntecului popular este glorificarea artei tradiționale. Pioasă e o-

LI B
pera doamnei M. Holban „fncantantions” cu sugestivul subtitlu „Cintece de viață
și de moarte" în care trebue să vedem, în afară de o muncă imensă, o lucrare
de naționalism, prin năzuința de a arăta străinilor, într'o limbă de cultură uni­
versală, varietatea, sănătatea și vigoarea neamului nostru. D-na M. Holban alege
mărgăritare din sufletul colectivității romano-dace, care merită a sta pe plan

Y
egal cu opere străine, general cunoscute.
Studiul masiv care precedă transpunerile-interpretări delicate, nu tra­

T
duceri forțate — este o substanțială fixare în timp și spațiu a sufletului romînesc

SI
în fața solicitărilor din afară. Detaliile, dela gama cea mai joasă a practicelor
necunoscute, naive, ale magiei, pină la ritmul consacrat al sărbătorilor strămo­
șești dau, într'un mod conștiincios, cărturarilor străini o orientare complectă,

ER
asupra noastră.
Pentru întregirea opticei sub care va trebui privit cîntecul romînesc, vo­
lumul cuprinde exemple judicios alese din cele mai plastice producții populare :
Incantantions.Chants rituels, Sortileges, Denils, Plaintes funebres, Epousailles Noels.
IV
Transpunerile sînt încîntătoare ca limbă și ingenioase ca realizare totală.
Ritmul și atmosfera păstrează, savoarea și coloritul originalului, d-na M. Holban
UN

dind probă de virtuozitate în stăpînirea materialului, a nuanțelor și multă pre­

cizie in alegerea termenului propriu și expresiv ca tonalitate.
Un singur exemplu ne va lămuri pe deplin asupra posibilităților de tran­
spunere în franceză a cîntecului popular. E vorba de neîntrecuta .Miorița”
(L'Agoelette) din care cităm parțial, pentru a ne forma o impresie justă asupra
AL

volumului. L'Agnelette ar merita să fie reprodusă în întregime :

Au flanc d'un coteau Iată ciobanul adresîndu-se Mioriței
au seuil du tres-Haut, „laie, bucălaie".
TR

voici que se montrent, Agnelle doree

et que se rencontrent doree, annelee
trois troupeanx d'agneaux depuis trois journees
EN

et trois pastoureaux : ta voix ne se tait;

l’un de Moldavie, l’herbe te deplaît?
l'un de Valachie ou quelle est ta peine
l’une de Transvlvanie. agnelette mienne ?
/C

Sau minunatele comparații :

— Qui de vous a vu, — l'ecume du lait!
qui donc a connu monstache efilee
gentil pastoureau — tendre epi de ble!
SI

passant par l'anneau, cheveux en anneaux

au visage frais — aile de corbeau! etc.
IA

împodobită cu gravuri în lemn, sugestive și adequate fondului, într o a-

leasă ținută grafică, cartea d-rei M. Holban constitue o prețioasă prezentare
globală a preapuțin cunoscutului suflet romînesc. Const. Ciopraga
CU

7
 RY
98 Cărți

loan Massoff: Matei Millo. Ed. „Naționala-Ciornei" București 1939. 448

RA
pagini, lei 90.
Este bine că tocmai cineva cin lumea teatrului s'a gîndit să ne dea un
volum din care să aflăm însfîrșit cine a fost Matei Millo.

LI B
Dl. I. Massoff, era unul dintre puținii chemați să alcătuiască această mo­
nografie deoarece cunoaște întreaga evoiuție a acestui gen la noi și a publicat
trei opere de cea mai mare importanță. Ele sînt: 1. „Teatrul Romînesc acum o
sută de ani“ (în colaborare cu George Baiculescu)1), 2. „Amintirele din teatru
ale lui Const. I. Nottara" (în colaborare cu Tatiana Nottara)2) și 3. „Istoria

Y
Teatrului Național" 3).

T
Statornica dragoste pentru teatrul nostru și pentru slujitorii lui l'a făcut să
alcătuească această monografie. Felul în care a conceput d-sa volumul este clar

SI
expus in „Introducere".
Dl. I. Massoff s'a ferit de „romanțare" intuind decepțiile pe care le pro­
voacă acest gen hibrid și ingrat acelora care se lasă ispitiți de „moda" roman-

ER
țării precum și de efectele ieftene pe care le provoacă adesea.
in ce privește anul nașterii autorul amintește de eroare în care se com­
place încă oficialitatea bucureșteană, așa cum a făcut-o și în „Istoria Teatrului
IV
Național".
O altă problemă pe care o desbate tot în „Introducere" este aceia a
„Memoarelor" lui Millo datate: „Neapole, 27 Decembrie 1891, otel metropol",
UN

pe care le-a găsit publicate în revista „Teatrul, luna Martie, 1915" și pe care
le consideră „neterminate" căci i-a fost imposibil să afle vreo știre despre vreo
continuare a acestora.
Fără ca să romanțeze, d. Massoff, știe să grupeze foarte bine mate­
L

rialul considerabil pe care l'a adunat și să introducă, în cursul axpunerii, ele­

mente care nu se referă la Matei Millo dar care fixează excelent vremurile în
RA

care a trăit primul nostru mare actor.

Monografia aceasta ni-1 prezintă pe Matei copil și apoi adolescent; un
adolescent care urmărește cu o hotărîre de neînfrînt realizarea „chemării" sale
NT

pentru artă.
Personalitatea lui este multiplă și ea apare atît din scrisorile pe care le
scrie dela Paris cit și din zbuciumata viață pe care o trăește apoi în țară.
Hotărît, și totuși boem, el organizează trupe, întreprinde turnee prin țară
CE

și „străinătate" (Ardeal, Bucovina), cîștigă sume importante de bani, care-i fug

printre degete, dar mai presus de toate împrăștie dragostea pentru teatrul ro-
minesc și pentru adevărata arta căreia ia slujit pină la bătrînețe.
Diplomat în relațiile cu unii puternici ai zilei, el este impetuos în pole-
tnicile pe care nu le dorește dor și pe care nu le evită.
I/

Bun priet n cu Vasile Alexandri el îi „lansează" zeci de canțonete și-l

pregătește pentru piesele pe care Ie va scrie mai tîrziu. In ccelaș timp poet,
S

el scrie un imn în patru strofe prințului Cuza, cu prilejul a două festivaluri pe

IA

care le organizează în cinstea Domnitorului.

1) I M., op. cit, Ed. „Vremea" Buc. 1935.

2) /. A/.. op. cit-, Ed. „Adevărul" Buc. 1936.
U

3) I. M., op. cit. Ed. ..ALalay" Buc. 1937.

BC
 Cărți 99

R
Dar tot el este acela care compune, dup

RA
o spune I. L. Caragiale.
într'o singură noapte, canțoneta „Paraponisitul în slujbă", Ei bine, această
canțonetă a avut un succes extraordinar, fiincă ta pecetea talentului fără de
egal a lui Matei.

LI B
Multiplele lui calități îi sînt recunoscute de către cei mai aprig;
* i
dușmani, în vreme ce personalități străine care IJVțd jucînd în romînește și în
franțuzește observă, cu toată obietivitatea, că ___
_ vorbește franceza ca un
parizian și nimeni n'ar putea crede că nu aceasta ii este limbai maternă. Pro-
nunțare curată, accentul firesc, joc excelent...' 72). Acestea sînt cuvintele

Y
pe care le spune un fin ziarist frncez, De Marsillac, ce se afla pe atunci la
București, despre Matei Millo.

T
Dar cartea D-lui Massoff este un adevărat bloc de cristal m undele fer-

SI
mecate ale căruia cititorul j oate vedea minunata poveste a vieții acestui alt
mare moldovean, a cărui amintire se cuvine s'o pomenim odată cu aceea a lui
Eminescu și a lui Creangă. Gabriel Dănulescu

ER
Giorge asctt, Nume de plante IX, Cerealele ca plante alimeetare. Iași
Tip. „Brawo" 1940.
IV
Pe Dl. Prof. G. Pascu îl preocupa problema plantelor noastre alimentare
încă de acum douăzeci de ani, căci semnalase în volumul d-sale „Istoria litera­
turii romîne din sec I8-a, I". (Cronicarii moldoveni și munteni), existența pă­
UN

pușoiului ca aliment la 1695, și înainte de această dată vorbind despre „Letopi­

sețul lui Axinie Uricariul". De atunci, d sa a lucrat necontenit la opera sa de
„Botanică populară", operă unică în filologia de pretutindeni, și din care a pub­
licat pînă acum opt părți.
L

In această a noua, intitulată „Cerealele ca plante alimentare", se arată că

„toți terminii privitori la fabricarea pînii sînt de origină latină". Astfel, după
RA

un atent și minuțios studiu, se arată temeinica noastră descendență latină — și

acelor cari ar mai vrea să refuze înțelegerea unui adevăr evident.
Autorul constată că „pînă la introducerea păpușoiului, continentul nostru
NT

a cunoscut patru plante alimentare, din făina cărora se făcea pîne : griu, meiu,
hrișcă și meiul tătăresc". Din toate acestea se face o pîne care, ades, este obți­
nută de brutari prin anumite procedee menite a i scade prețul. Se folosește,
astfel, amestecul de grîu și de secară pentru a se fabrica așa numita „sîrjoacă",
CE

sau, mai puțin răspîndilul amestec de făină de grîu cu făină de fasole (Jud.
Putna). Observăm că d-sa a scăpat din vedere să menționeze și amestecul de
făină de grîu cu făina de cartofi, sau, uneori, fabricarea de pîne numai din făină
de cartofi. La aceasta se mai adaugă acum, și procedeul de a amesteca făina
de grîu cu făină de păpușoi — bine opărită în prealabil.
I/

Poate însă că ar fi fost necesar să se arate și desavantajele pe care le

prezintă, în unele cazuri, aceste procedee. Dl. prof. G. Pascu, vorbind de sît-
S

joacă, precizează, apud 1. Ionescu, Calendar, pag. 277, că „sîrjoaca dă. o pîne
foarte sănătoasă". Nu știm însă dacă este acelaș lucru în ce privește amestecul
IA

’ăinei de griu cu cea de fasole, căci d-sa arată că „pîaea din acest amestec nu
crește". Efectele pe care le pot avea aceste procedee asupra organismului ace­
lor care consumă o astfel de pine sînt importante, și mai ales că s'a putut ob-
CU
 RY
100 Cărți

serva că pînea actuală, de tip popular, provoacă de multe ori oarecari tulburări

RA
stomacale din cauza neglijenței fabricări. De aceea ordonanțele Ministerului Eco­
nomiei Naționale, precum și cele comunale, ordonă o bună și prealabilă opărire
a mălaiului.
Dintre terminii privitori la fabricarea pinii lipsește verbul a plămădi, pe

LI B
care L. Șăineanu, în al său Dicționar Universal îl consideră „de origină necu­
noscută", și născut dela substantivul plămadă. Fiind vorba de acest cuvînt citez
și antroponimicul Plămădeală, foarte răspîndit în Moldova dintre Șiret și Prut
precum și aceea dintre Prut și Nistru. Cu acest prilej am intrat în domeniul
onomasticei, domeniu în care d-1 profesor G. Pascu ar fi putut afla o serie de

Y
cuvinte cu deosebire importante și direct dependente de problema pe care o

T
studia. Toponimia și Antroponimia oferă zeci de exemple pentru întregul teri­
toriu linguistic daco-romînesc. Nu insistăm prea mult din lipsă de spațiu, dar

SI
promitem să revenim cu un articol special în care să aducem și oarecari con­
tribuții personale.

ER
Explicarea ciudată a cuvîntului burcă (adăpost), pe care o dau editorii
culegerii „Graiul nostru, I, 339", este firească deoarece a intervenit confuzia cu
cuvintul budcă (rut. budka) «bordeiu, adăpost», ades «ghereta negustorilor de
mărunțișuri», care a dat în moldovenește butcă «caleașcă». In rusește budka
IV
„ghereta, căsuța gardistului" (Em. Grigorovitza, Dicț, rus. rom., p. 44, col. 2),
format dela verbul bruditi, ce însemnează a sta treaz.
Etimologia cuvîntului scovărdă, pl. scoverzi; cu variantele ei, îmi pare a
UN

nu fi terminul pe care-1 notează cu asterisc dl. prof. G. Pascu covardă=cocovardă.

Cred, mai curînd, că-i vorba de un cuvînt format dela ruso-ruteanul scovoroda
„tigae, tingire", al cărui adj. scavarodnii înseamnă „de tigae, fript la tigae“ (Em.
Grig. op. cit., p. 628, col. 2). In acest caz, această plăcintă și-a luat numele dela
AL

tigaea în care este prăjită. Însăși furculița ce se folosește în timp ce se gătește

în tigae se numește scovorodnic, de unde, prin comparație, s a zis coadei de
rîndunică scavoroden s. m. și s. f. scovorodenia (ibid.) D-ra Sofia Nubert mi-a co­
municat că există un fel de zicală: „a mînca scoverzi" echivalentă, oarecum cu
TR

„a mînca răbdări prăjite". Expresia circulă prin Moldova (în special lâ Tecuci)
și vrea să arate sărăcia cuiva.
Dl. prof. G. Pascu observă că „popușoiul a fost introdus la noi din Bul­
EN

garia", iară după aceasta citează o serie de termeni care circulă în citeva țări
balcanice. Examinînd acești termeni și etimologiile pe care le dă d-sa, consta­
tăm că termenii respectivi din Romînia, Bulgaria, Jugoslavia, Grecia și Mace­
donia sînt de oricină turcă. Noi am observat că și limba maghiară cunoaște, pe
/C

lingă a galamb *) = porumbul, sau vadgalamb = porumb sălbatec, și cuvîntul

’) Nu trebue să ne mire câ un cuvînt slov — căci limba maghiară are un considerabil număr
de cuvinte slove intrate in lexicul ei încă depe la 896 — cind hoardele maghiare'ocupau Panonia pe
care locuiau Slavii. Spre exemplicare cităm o serie de cuvinte maghiare — pe care le cunoaște și
SI

rusa — dimpreună cu celelalte limbi slove moderne. Az asztal = masa, rus. sloi, szena — fin rus.
sena, szitoa = prună, rus. stiva, Kăposztâ — varză, rus. Kapusta, râpa — morcovi, rus. rep., unoka =
nepot, nepoată, rus. vnuc, vnuca (sau onucika), nepot de bunic (ă!, iâb — picior, rus. laba tși tapaj'
Kotbâsz ~ cîrnaț, rus. Kalbas, meri sirtâl 1 — pentru ce ai plîns ?. rus. civo sirceal? — de ce ești su-
IA

parat, întristat?, zsir = unsoare, rus. jar = grăsime, villa = furculiță, atyăm= tatăl meu, etc. ete.
Nu știm însă dacă însuși cuvintul cucuruz este maghiar sau tot slov — căci rușii și basara-
benii ii zic popușoiului — tot atît de des și cucuruz. Maghiarii cunosc și cuvîntui Kukorica „cucuruz."
precum și kukoricakoro „tulei de cucuruz", afară de kokeny care înseamnă „porumbe", probabil o varie­
tate de prune porumbe, adică vinete, de culoarea hulubilor sălbateci.
U
BC
 R
Cărți 101

RA
ibrok-buza care înseamnă griu de Turcia (buza = grîu) Afară de unguri și itali­
enii ii spun păpușoiului granone, dar mai ales granturca. adică grîu de Turcia.
Cu toate că știm că origina păpușoiului este turcă, răspîndirea lui la noi,

LI B
și chiar la popoarele vecine, corespunde mai multor etape și împrejurări poli-
tico-economice. Unile dintre acestea au fost arătate de dl. prof. G. Pascu în-
tr'un articol publicat în ziarul Universul, (Nr. 21, an. 56. Luni 23 Ianuarie 1939 .
„Păpușoii!—porumb—cucuruz"), iară altele în volumul amintit la începutul aceste;
recenzii. Totuși d-sa nu mai reia unele lucruri deja spuse, ceeace constitue o

Y
lipsă căci aici d-sa face o operă de sinteză, din care nu trebue să lipsească
aceste amănunte, tot așa precum era bine să araie că însuși terminul de pine—

T
griu este un calc lingvistic după slav, la fel ca și porumb=păpușoiu=pasăre,
Grăuntele de păpușoiu mai au și alte întrebuințări, în afară de aceea re­

SI
produsă din Sez. VIII, 38, adică de a fi „fierte cînd se spală cămășile ori se
fierb torturile" și apoi de a fi mîncate, dupăce au fost sărate în prealabil. In

ER
Moldova de dincolo și de dincoace de Prut, se obișnuește ca să se arunce
grăunțe în putinele în care se pune varza la murat, pentru a-i da un gust și o
față mai frumoasă. Mi s'a comunicat că pe la Galați și Bîrlad se fierb grăunțe
cu lapte și se maniacă în loc de lapte cu orez sau lapte cu tăeței. In județul
IV
Prahova, prin comunele Ciupelnița, Pietroșani și Dumbrava se face un fel de
mîncare numită pisat. Se obține prin fierberea cu lapte a grăunțelor măcinate
UN

mare. Numai că se folosește un anumit porumb, porumbul ale cărui grăunțe au

un fel de spin, și din care se mai fac și berbeci (=cocoșei).
Autorul studiului ce care ne ocupăm, observă la pag. 28 — că „pine ș;
mămăligă au dat naștere la o mulțime de expresii sugestive" și citează două ex­
presii macedo-romîne—daco-romîne după Boiagi și două daco-romînești. Acest
L

fel de expresii sînt foarte interesante. O fugară foiletare a celor zece volume
ale iui luliu Zâne, Proverbele Romînilor ne-a reamintit zeci de exemple de a-
RA

cest fel. Un studiu special al lor ne-ar arăta credințele, obiceiurile și chiar unele
elemente de filozofie populară specifice romînilor.
Cităm obiceiul țăranilor din Argeș de a îndopa cu meiu și cu pietre gura,
NT

nasul, urechile, etc. adică toate deschizăturile trupului mortului care s'a născut
cu căiță *) pentru a nu deveni strigoiu (cf. Iuliu Zâne op. cit., II, p. 29, Nr. 2828).
La acelaș autor am găsit alte proverbe romînești asemănătoare sau perfect iden­
tice cu proverbele romanice: italiene, spaniole, retoromane, franceze, sau cu
CE

proverbe engleze, germane, etc. Astfel Nr. 2648 „cine se teme de vrăbii nu sea-
mînă meiu (mălaiu)" este citat și pentru limbile italiană, retoromană și germană.
Noi adăugăm și turca (și chiar găgăvza) unde el sună astfel: ,,Serciden korkan
dări ekmez" și are acelaș înțeles. (In limba găgăuză în loc de serei este kuș).
I/

De altfel proverbul acesta poate fi văzut și în Dicționarul turco-arabo-persan al

lui T. Zenker, (Leipzig, 1866), pag. 504.
Incheem aceste fugare însemnări pe marginea studiului domnului prof.
S

G. Pascu, — cu părere de rău de a nu putea să vorbim mai mult chiar cu acest

IA

prilej — despre multiplele sugestii pe care ni le-a dat acest nou capitol al Bo­
tanicei populare la care lucrează fără odihnă de atîția ani. George Mihail Drago?
*) „Se zice copilului care se naște cu capul învelit într’o pieliță pe care moașa caută să i o
CU

ia ca să nu o înghită, căci, devenind mai mare, deoache pe ori și cine, și este păgubos, iar după
moarte devine strigoiu"... țlbid.).
 RY
102 Cărți

RA
Turnu Babei de Neagu Rădulescu: Ed. „Cugetarea" 1941.
In anul 1935, de nu mă înșel, am cunoscut la Tirgoviște, la prietenul
Jean Vasiliu, pe proaspătul teterist, repartizat la u i regi.nent de cavalerie, răs-

LI B
punzînd la apel: Neaga Rădulescu. Mînuia gluma cași caricatura, cu aceiaș abi­
litate ce te uimea. Neagu Rădulescu ș ie să glumească; ciad scrie, glumește li­
terar. Are ceva înrudit cu N. Crevedia, mult din finețea lui Caragiale, ceva in­
cisiv din Pittigrili. L-am urmărit pe Neagu Rădulescu dela romanul său, inspirat
din cătănie: „Sunt soldat și călăreț", iar acum, ultima sa lucrare: „Turnel Ba­

Y
bei". Turnul Babei nu-i nici roman, nici nuvelă, măcar nici schiță. Chiar autorul
nu știe cum să le spună, pentru aceasta nu le-a spus în nici un fel. Turnul Ba­

T
bei, este mai degrabă’ un bazar de glume, mici observațiuni prinse în fugă, și

SI
superficiale uneori, la adresa scriitorilor și scriitorașilor din Capitală ce hoinăresc
pe străzile Bucureștiului sau populează cafenelele cu tradiții literare.
Cîte vise nu-și clădește adolescentul ce coboară în „Gara de Nord" cu

ER
maldărul de manuscrise subsuoară, plecat fără un ban în buzunar, să cucerească
gloria Capitalei. Cîte deziluzii, cîte așteptări, cîte înfrîngeri, cîte zile petrecute
fără căpătai și Dumnezeu. Iar dacă reușește, din întimplare, atunci locuește la
IV
etaj, doarme pe sofa și primește prieteni la ore fixe. Este cazul lui Mircea Da-
mian. Astfel Neagu Rădulescu, caută, și a izbutit în parte, să ne treacă pe di­
naintea ochilor tot convoiul secerătorilor de stele. II vezi pe supărăciosul Sta-
UN

matiad împuns de spiritul tăios al lui Cazaban, mare vînător, și tot așa de mare
amator de literatură. II vezi pe Zaharia Stancu și pe Crevedia, pe Minulescu
și Corneliu Moldovanu, îl compătimește pe Enășescu și bea un pahar de vin Cu
prietenul I. D. Pietrari, care uneori mai are timp să scrie și cîte o poezie. Vezi
AL

sfioși, scriitori din provincie . Maestrul Codreanu vine numai cînd se votează Ia
S, S. R., iar uriașul Eugen Cialîc, își plimbă grăsimea și sudoarea dela maestru
la maestru; la fel pe gingașul Ioan Vasiliu „Stîlpul Tirgoviștei", autorul roma­
nului în manuscris : „Thermos". Fără să fie o operă literară de prec mare im­
TR

portanță, „Turnul Babei" rămine o carte-document a vieții boemilor bucureș-

teni de azi.
Domnul Neagu Rădulescu ar fi un scriitor de mare valoare, căci talentul
EN

nu-i lipsește, dacă personagiilor sale le-ar da cît de cît și un specific psihologic
De această meteahnă suferă nu numai „Turnul Babei". c. Nîc. Br.
/C

Reviste

Dacia. Anul I, Nr. 2. Buc. 1 Mai 1941. (Revistă bilunară).

Impresionat de cuvîntul depe frontispiciul acestei noui reviste și de ele-
SI

îganța ei sobră, am început să o citesc, trebue să o spun, cu multă emoție. Dela

nceput am simțit în slovele d-lui O:tavian Tăslăaanu, 'durerea fără de samăn
IA

care fărîmă zăgazurile impuse de voința de a tăcea, de a păstra acea muțenie

plină de înțeles pe care au păstrat-o frații noștri transilvăneni pînă în ceasul
Unirii. E mult prea înțelept acest articol, intitulat „Spațiul vital Romînesc".
U

Și adevărurile spuse sînt prea mult crescute din durerea noastră a tutu­
ror, pentru a nu reproduce din el măcar cîteva pasagii.
BC
 R
Reviste 103

RA
„Un destin hain, înfrățit cu slăbiciunea cîrmuitorilor, ne-au întors din drum,
ne-au știrbit hotarele firești și au lăsat milioane de consîngeni să geamă din nov. sub
jugul stăpînirilor străine. Cum nu putem trăda pe frații năpăstuiți și mormintele pă­
rinților și străbunilor, lăsîndu-le să fie pîngărite de năvălitori, trebue din nou să ne

LI B
încordăm energiile pentru a-i mîntui de robie. Redobîndirea celor pierdute ne cei e să
golim iar potirul suferințelor și a jertfelor de sînge.
De aceea, la bătrînețe, iată m’am înrolat voluntar în ceata scriitorilor tineri,
hotărîți să lupte sub faldurile revistei „Dacia", ce îmbrățișează panrominisrmtl și
spațiul vital al neamului nostru. De astădată nu milităm pentru un vis, ca la „Lu­

Y
ceafărul", ci pentru realități trăite, pe care n'am fost vrednici să le păstrăm. „Dacia"

T
reprezintă primatul spiritului autohton, al dreptului nostru istoric de a trăi pe acest
pămînt. pe care-l stăpînim, în continuitate neîntreruptă, din generație.în generație și

SI
din veac în veac. Rădăcinele existenței noastre sufL Iești și trupești sînt adînc înfipte
în această patrie moștenită din vremuri ce se pierd în negura trecutului. Strămoșii
Daci și țara lor sînt ctitorii ființei noastre etnice. Cuceritorii romani și tei ce-au ve­

ER
nit pe urmă sînt straiuri suprapuse pe temeliile autohtone ale Dacilor. De aceea, noi
cei de azi, loviți de nedreptăți, ingenunchiem, spre reculegere, pe țărîna sub care
dorm oamenii vechi, ca din țărîna și vitejia lor să împrumutăm fulgerul furtunilor
IV
și cremenea trăzneielor în lupta ce ne așteaptă".
In rindurile de mai sus, autorul expune programul revistei, PleCînd dela
realitățile etnice și istorice ale poporului nostru, el se oprește în prezentul du­
UN

reros— pentru ca slovele lui să devină mesianice ca, ale lui Al. Russo, N. Băl.
cescu și O. Goga. După aceasta, dl, O. Tăslăuanu, continuă să precizeze atitu­
dinea revistei „Dacia".
„Linia de conduită a acestei publicații e cea națională și are în vedere între­
girea hotarelor vechi, înlăuntrul cărora se întinde, din antichitate, spațiul vital al nea­
L

mului romînesc, deși forța lui biologică a risipit revărsări masive și dincolo de mie-
RA

zuinele fixate de tratate. Revendicarea acestui spațiu vital constitue singura politică
externă a Romîniei de azi. Oricine ne va întinde o mî-'ă de ajutor pentru realizarea
ei îl vom îmbrățișa ca pe un prieten, iar cei ce se vor pune deacurmezișul aspira­
țiilor noastre îndreptățite nu vor putea fi socotiți decît ca vrăjmași".
NT

Tot atît de cald este și finalul :

„Deși nu ne poate fi indiferentă doctrina juridică pe care se va rezima noua
organizare a Romîniei, in cuprinsul vechei Dacii, totuși credem că ea nu poate fi
CE

nici o statocreație fascistă și nici o etnocreație național-socialislă. Noi trebue să ținem

seama de tradiție și să clădim construcția statului, conferind toate drepturile națiunii
romîne, în înțelesul ce l-am precizat..."
„In aceste vremuri de prefaceri ale continentului și ale lumii întregi, am dori
să se grupeze în jurul publicației noastre elita gîndirii romînești din toate ramurile
I/

de activitate intelectuală, pentru a apăra, cu forțe unite, spațiul vital romînesc și

drepturile neamului nostru asupra pămîntului dacic.
S

E o datorie elementară atît pentru cei tineri cit și pentru cei bătrîni".
Cuvintele înțelepte trebue să ne fie de îndreptar, nouă tuturor. Strădania
IA

acestei reviste — precum și a celorlalte reviste : „Ardealul", „Transilvania", „De-

ceneu", etc. trebue urmată.— Pămîntul țării a singerat în toată ființa lui și neamul
romînesc nu-și va afla răgaz decît atunci cînd se vor statornici din nou hotarelfe
CU

bătrînei Dacii.
 RY
104 Reviste

RA
Crescute din realitățile dureroase de astăzi — „însemnările" paginelor a
7-a și a 8-a — ar merita să fie analizate una cite una așa cum am dori să vor­
bim despre fiecare dintre articolele domnilor: Dan Batta, Bazil Munteanu, Ernest
Bernea, V. Beneș, ș. a. Bucuria acestui nou popas o amînăm pentru numă­

LI B
rul viitor. George Mihail Dragoș

Cuget Moldovenesc An. X, Nr. 4—5, April—Mai 1941.

A apărut în sărbătorile Sf. Paști într'un format cu totul nou și atractiv.

Y
Această publicație reprezintă de pe minunatele plaiuri basarabene în lașul os­

T
pitalier și visător, confirmă rodnicite strădanii ale harnicului ei director de a
prezenta exigențelor publicului cititor o revistă al cărei stil occidental nu este

SI
întrecut decît de caracterul pronunțat romînesc al cuprinsului. Fără îndoială este
vorba de-o lăudabilă ambiție ale cărei rezultate pline de mindrie s'au văzut de

ER
mult, iar azi se verifică și consacră în mod repetat.
Tipărită în alese condițiuni technice și cu un împrospătat material redac­
țional — 170 pag. de slovărit romînesc, scrupulos triat și rînduit cu multă grijă
— publicația de subt direcția d-lui prof. Petre Stati excelează prin sinceritatea
IV
mărturisirilor, înariparea gîndului bun și curat, dragostea de fiecare rînd scris și
încrederea totală în izbînda sufletului și aspirațiilor noastre romînești.
Din bogatul lot de colaboralori desprindem numele d-lor: prof. univ. Gh.
UN

A. Cuza, Grigore Lohan, Sterie Diamandi, George Lesnea, Eug. Neculau, A.

Ivănescu, Șt. Birsănescu, Corneliu Dabija, V. Pavelescu, M. Bantaș, Gh. Crețu,
Petre Stati, Th. Simeschy, D. FJ. Rariște, T. Mareș, Edgar Papu, Aurel G. Stino,
Radu Vulpe, S. Vornicu ș. a.
AL

Un cuprins variat și substanțial stă la îndemîna cititorului: proză, ver­

suri, studii, traduceri, însemnări culturale, dări de seamă, cronici, vitrina cărților,
recenzii, într'un cuvînt tot ce este trebuincios unei publicații care mai ales în
actualele vremi completează și susține cu prestigiu problema revuistică în bă-
TR

trîna capitală a Moldovei.

Pentru toate aceste calități și rîvna cu care este muncit și închegat „Cu-
getul Moldovenesc" merită o frumoasă solicitudine și o atentă cercetare.
EN

Cît ne privește, cel mai deplin și sincer omagiu. Mir. Grig.

Păstorul Tutovei. Anul IV Nr. 3—4.

/C

Din toate punctele de vedere, Păstorul Tutovei, se prezintă ca o bună

revistă. Am fost obișnuiți să vedem în revistele diferitelor asociații, tribune
care să servească de trambuline ambițioșilor, în care nevoile breslei ocupau
9O°/o din spațiul revistei, și care aveau să moară repede, din cauza certu-
SI

rilor intestine.
De aceia aceste reviste nu reușeau să stîrnească interesul în alte straturi,
decît acelea ale breslei.
IA

„Păstorul Tutovei" este în al patrulea an de apariție. Ținuta demnă și

seriozitatea ce izvorăște din paginile acestei reviste, ne îndreptățesc să credem
că va trece de hotarele județului Tutova și că va fi apreciată și sprijinită și de
CU

celelalte categorii de intelectuali, nu numai de preoți.

 R
Reviste 105

RA
Dealtfel numărul e variat și instructiv, incit revista e citită cu interes de
la început pînă la sfîrșit, de orice cititor.
Pe lingă colaborarea membrilor asociației, revista și-a asigurat și colabo­
rarea unor pene încercate, ca acelea ale d-!or A. G. Stino și Gh. Ursu.

LI B
Colaborează în acest număr :
Pr. I. Gh. Ghervasie, Pr. Ic. Corneliu M. Grumăzescu, Marieta L. Creangă,
Pr. Gh. Armașu, Pr. I. P. Olariu, Gh. Ursu, A. G. Stino, Delapraja, C. Rînzescu,
Vasile Țirica, Pr. Const P. Beldie etc. Pagina recenziilor, bogată.
Remarcăm poezia dlui G. Ursu, Sora Moartă, din care cităm:

Y
„Și m'a durut amarul, ce 'n mine îl adun

T
„Că drumurile noastre de-acuma sînt închise,

SI
„Eu tot urcîndu-mi crucea pe un calvar de vise,
„Tu, sub pămîntul moale, aromitor și bun..."

ER
Tot domnul G. Ursu scrie frumoase cuvinte la adresa domnului profesor
Const. Th. Moroșanu, pe care l-am avut și noi profesor. Rîndurile domnului
Ursu, ne-au amintit de irumoasele clipe ale copilăriei, de domnul profesor Mo­
roșanu ea și de alții Ca : domniii prof. Ghimuș, Trandaf, Iliescu, Ursoiu, Negură.
IV
Balaban etc. Aiticolul domnului Ursu, îi face cinste. Cinstind pe domnul profesor
Cons’. Th. Moroșanu, cinstește munca, dragostea avîntată de țară, caracterul.
Interesantă este Traducerea din rusește a părintelui Gheorghe Armașu,
UN

„De unde a provenit credința în Dumnezeu?" Ar fi fost bine dacă S. Sa, ne-ar
fi arătat autorul din care a tradus-o.
Intenția S. Sale de a tipări în broșură această traducere, o socotim cum
nu se poate mai nimerită. Difuzarea în straturile largi ale poporului, trebue spri­
L

jinită, și sîntem convinși că S. Sa, va găsi sprijinul necesar.

Articolul domnișoarei Marieta Greangă, ni se pare prea didactic. Intere­
RA

sante, Francmasoneria și Frontul Popular de Pr. Corneliu Grumăzescu, precum

și Relatările istorice dintre Biserica Anglicană și Biserica Ortodoxă de Pr. I. C.
Olariu. Deasemeni articolul demnului Aurel G. Stino, Intre N. Gane și Maiorescu.
Din parte-ne, dorim biruință deplină revistei „Păstorul Tutovei".
NT

Nicolae Stelian Beldie

Universul literar. An. L, Nr. 21, Sîmbălă 17 Mai 1941.

CE

Urmăresc această revistă de ani de zile și mă bucură virtutea pe care o

are ea de a fi mereu proaspătă.
In ultimul număr Mariella Cocndă și Dan Petrașincu închină două articole
spiritului italian. Alessandro Pavolini se înfățișează cititorilor ca vrednic repre­
I/

zentant al revoluției fasciste, atît pe tărîmul cultural cit și pe acel politic. Pre­
zentarea acestei personalități ne amirtește de căldura cu care autoarea artico­
lului acesta a evocat-c, în trecut, pe aceea a lui Ardengo Sofiei. Celălalt articol
S

este mai curînd o încercare de esseu — pe marginea volumului d-lui prof. Al.
IA

Marca : „Dela Vico la Crace", recent apărut în editura „Fundațiilor Regale".

Dl. Ion Frumetti încearcă o explicare a problemei fenomenului tragic folosin
du-se de unele sugestii ale lui Andre Gide. Esteticianul francez afirma pe la
1900 că „tragedia moare din pricina secetei de caractere", Iar seceta de carac-
CU
 RY
106 Reviste

RA
tere o punea pe seama creștinismului nivelator. Articolul este interesant dar ne
pare că nu soluționează deloc problema. Poate că, altă dată, să reluăm această
problemă pentru a ne arăta și noi punctul de vedere.
Interesante și pline de actualitate sînt însemnările d-lui C. N. Negoijă,

LI B
despre „Bălcescu, în pribegie, pe căile Ardealului", pe care d-sa le intitulează
„Note din lucrarea „Viața și opera lui Bălcescu".
Afară de acestea — I. Gr. Periețeanu publică cîteva părți din „Impresiile*
lui Verhaeren, iară tînărul poet Eusebiu Camilar un alt fragment, intitulat:
„Cerul tace". Gabriel Dănulescu

T Y
„Glasul Tineretului** organ de propagandă al „Editurii Noastre" pentru
Ardeal—apare lunar ; director : Niculae Graur—director fondator : Marc Emanoil,

SI
Ne-a umplut de voe bună apariția proaspetei reviste : „Glasul Tineretu­
lui". Atit entuziasm, atît suflet și avînt închide această revistă în cele șaispre­

ER
zece pagini încît locul ocupat în rîndul publicațiilor literare pertodice este bine
meritat.
Primul articol din revistă este închinat marelui luptător: Octavian Goga,
semnat de domnul V. Isac. Din poezia domnului Mișu-Popescu-Jean reproducem
IV
următoarele strofe :
Și plânsul tristului mormânt El cere răzbunarea 'n cer
UN

Se tot ridică 'n zări albastre Judecătorului cel Sfînt

E glasul ; „Sfintului Apostol" Pentru Romîni, iar pentru el
Poet al pătimirii noastre. Iși cere liniște 'n mormînt.
Dar liniștește-te poete
AL

Și-ți doarme somnul nemuririi

Căci la mormîntul tău jurăm
Că vom juca : „Hora Unirii".
TR

Mai semnează domnii: I. G. Platopgă, Pr. I. Sachelarescu, Roman Boca,

N. Graur, N. Sabini. „Giasul Tineretului" este o revistă lunară. Urăm încerca­
tului ei director, domnul N. Graur, pe care-1 cunoaștem demult, deplină izbîndă.
EN

C. Nic. Bratu

Vremea, An. XII, ,Nr. 601, Duminică 18 Mai 1941.

/C

Ne pare nespus de rău că această revistă bucureșteană începe să prefere

gazetăria literaturii. Era un timp cînd revista nu publica atît de multe articole
de politică, nici pagini închinate cinematografului, reclamelor sau chiar humo­
rului. Sporul de pagini și de preț își află o minimă legitimare înaintea cititorului
SI

obișnuit cu vechea ținută a revistei.

Ne bucură reluarea cronicei literare de către dl. Pompiliu Constantirtescu,
deși sezonul literar începe să fie de pe acum secetos.
IA

Continuînd o bună tradiție, ultimul număr consacră cîteva pagini „Aca­

demiei Romîne". Avem însă impresia că ancheta întreprinsă de revistă pentru
a afla sufragiile viitorilor academicieni, este rău condusă. Această anchetă ar
CU

trebui să se facă cu mai multă seriozitate.

 R
Reviste 107

RA
Foarte frumos este articolul d-lui Victor Ion Popa, închinat maestrului
Mihai Codreanu.
Dl. George Popa publică un documentat a-ticol : „Fizionomia Transilva­
niei în scrierile lui Eminescu", fapt care dovedește încă odată că poetul moldo­

LI B
vean continuă să rămînă cel mai profund cugetător romîn. Gabriel Dănulescu

Vocea Tutovei, foaie de propășire și educație naținnală. Apare la 1 și 15

ale fiecărei luni. Fundator : G. V. Munteanu, director Prof. C. Th. Moroșanu ;
prim redactor: Preot I. Gh. Chirvasie.

Y
Ne bucură mult reapariția vechii publicații birlădene, care alături de ex­

T
celenta revistă; „Păstorul Tutovei" calcă cu cinste pe urmele Bîrladului cultural..
Este proaspătă încă în mintea noastră, falanga corifeilor literaturii noastre,

SI
strînși in jurul revistei „Făt Frumos" — care a dus în toate colțurile țării, faima
Bîrladului de altă dată. Aici și-au spus cuvîntul lor: Gîrleanu, D. Nanu, Moldo-

ER
vanu etc. Din Bîrlad și-a luat zborul marele Al. Vlahuță. . Sîntem bucuroși că
o mină de harnici mînuitori ai condeiului, astăzi, caută, ș'au izbutit să calce cu
cinste pe urmele proaspete ale înaintașilor.
Pe domnul prof. Moroșanu, directorul „Vocei Tutovei" îl cunoaștem de
IV
mult. La fel pe harnicul și talentatul prim redactor Pr. 1. Gh Chirvasie; le-am
urmărit cuvintul în „Păstorul Tutovei". Mai colaborează în acest număr: I. Gr.
UN

Oprișan căruia i-am urmărit activitatea de cînd scotea revista: „Orizontul", pe

domnișoara Mariette Creangă. întindem mina cu frăție vechii publicații birlădene,
și-i urăm deplin succes. C-tln Nlc. Bratu
L
RA
NT
CE
S I/
IA
CU
 R
RA
LI B
T Y
Note

SI
Noi

ER
In cadrul luminos și proaspăt al începutului, pana tremurată schițează de-
obicei un gest de frățească strîngere de mină al celor dinții colaboratori cu cel
dinții public cititor, în atmosfera vibrantă a unui entuziasm adesea supărător, mo­
IV
tivat fie de tinerețea scriitorilor, fie de prudența acestora întru a incerca să îm-
blinzească anticipativ dîrzenia spiritelor critic oponente, cărora, o revistă tînără
Ie redeșteaptă mai întotdeauna scepticismul manifestat prin dorința de a se reîn­
UN

toarce la lecturile revistelor favorite și cu tradiție.

Gestul prietenos și cald al celor tineri dintre noi se contopește de astă
dată cu entuziasmul reținut și atitudinea măsurată a celor căliți de ani și expe­
riență, pentru a oferi împreună ceace dorim: nu un „magazin literar" cu o tari­
L

fare minimală a talentelor, nici o „mare publicitate14 a creațiilor diverse, ci pre­

zentarea grafică a unui material sufletesc, în adîncurile căruia se vor auzi firește
RA

sonoritățile prezentului, ca un galop prevestitor cadențat sub urechea aplecată

pe brazdă și pe suprafața cărui fond sufletesc țesătura luminii noui se va lăsa
ocrotitoare și fierbinte.
în orașul spiritualității romînești o revistă nu are nevoe de program. Ce­
NT

tatea de scaun a lui Eminescu nu cunoaște trîmbițările solemne, nici fanfara pro­
punerilor de înfăptuire.
Prea ne sună în sufiet pașii visători ai geniului eminescian, prea ni-i a-
CE

proape de gînd și faptă bojdeuca lui CreaDgă, prea ne îmbată cu arome dulci
teiul din dealul Copoului, pentru a ne mai atîrna de brațe galbenii sunători ai
țigăncilor, sau a mai strînge în căușul palmei ghiocul viitorului, trivializîndu-1 cu
titluri și subtitluri programatice.
Creația literară e o flacără izbucnită undeva, pe o movilă sau într'o vîlcea.
I/

Acolo se ascunde comoara. O revistă își poate justifica existența prin aflarea
numai a unei singure comori. Vom căuta să ne-o justificăm prin mai multe. De
S

bună samă, vor fi și flăcări înșelătoare sau comori găsite de altcineva, altădată-
De primele ne vom îndepărta. De celelalte ne vom servi, presimțindu-le parfu­
IA

mul și adunîndu-le mănunchiu, pentru a stăpîni veșnic cheia de boltă a ilumină­

rilor viitoare.
Căutarea noastră va fi fără odihnă și fără sfîrșit.
CU

Iar cînd în urma noastră bătătoritul drum va fi îndeajuns de lung, vom

 Note 109

R
privi retrospectiv zările culcate cuminți după dealuri. Dacă toate cele clădite și

RA
îngrijite de noi dealungul timpului, ca mărturii ale unei munci roditoare și dezin­
teresate, vor fi rămas încă în suflete și minți, pasul nostru înainte va fi tot mai
sigur și tot mai falnic.

LI B
De nu, porțile cetății de scaun a lui Eminescu vor cădea binemeritat peste
noi, ca ușile ferecate ale unui mormînt peste bicisnicia unor netrebnice luturi.
Odysseus

Ediție definitivă

Y
S'au împlinit trei ani dela săvîașirea din viață a poetului Pătimirii noastre.
Dar noi nu ne putem deprinde cu ideea că Octavian Goga nu mai este. Octa-

T
vian Goga s'a născut din aspirațiile, credințele, frămîntările și biruințele acestui

SI
neam și continuă să trească în sufletele tuturor romînilor cu întreg patrimoniul
lui de simțire și hotărîre pentru ce a fost și mai ales pentru ce ,,ar fi putut
să fie".

ER
Octavian Goga a fost un răscolitor de suflete și un vajnic îndemnător la
acțiune. Pentru drama noastră actuală viața lui constitue un capitol rezumativ
pe paginile căruia ar trebui să medităm îndelung.
Supravețuirea aceasta de dincolo de moarte se datorește mai cu osebire
IV
operei sale scrise. Și este foarte regretabil că opera lui Octovian Goga nu s'a
strins pînăazi intr'un volum, pentru cinstirea memoriei marelui luptător naționalist,
UN

care a împletit în cîntec măestru și incomparabil durerile milenare ale fraților

subjugați și umiliți.
O ediție definitivă a lui Octavian Goga — poezie și proză — ar însemna
mult de tot pentru alinarea durerilor însîngerate ale neamului: un refugiu, o con­
solare, o adevărată îmbărbătare. Și aceasta ar fi deajuns. Slova lui înaripată ar
L

da avînt fiilor de romîni, ridicindu-le puterile pînă'n crestele munților de pe cari

RA

Octavian Goga vedea în depărtări nemărginite cu ochii lui de vultur zările lu­
minoase — dar neînțelese de gituiții formulelor perimate — ale Romîniei viitoare.
Editura Fundațiiior Culturale Regale și-a luat nobila misiune de-a tipări
pentru contimporani și generațiile viitoare operile clasicilor în întregime. Au fost
NT

editați atîția. Și firește vor mai fi .. De ce să fie mereu amînat tocmai Oclavian
Goga ? — Noi credem să se dea întăietate operelor cari au de jucat un rol e-
ducativ în acțiunea de întreținere a sacrului ideal național. Pentru acest elemen­
tar motiv opera lui Octavian Goga se situează pe primul plan al imediatelor pre­
CE

ocupări al tiparnițelor oneste și dezinteresate.

Deaceea dorim ca această chestiune de strident interes național să fie stu­
diată îndeaproape și cit mai atent pentru a i se da o cît mai grabnică și favora­
bilă soluționare potrivit legitimilor nevoi spirituale ale întregei obști romîuești.
I/

Mircea Griâ°riu

Preocupări filologice la G. Topîrceanu.

S

E un lucru cu totul banal ca să mai reamintim că marii scriitori sint in

IA

același timp și mari filologi. De curînd, lectura studiului domnului profesor Giorge
Pascu „Nume de plante. IX, cerealele ca plante alimentare” mi-a reamintit ter­
menul bulgăresc al popularei mămăligi. Ei bine, ei îi zic tot Kaciamăk așa precum
CU
 RY
110 Note

îi zic și turcii, dela care a trecut acest cuvînt în limba poporului sîrb și bulgar,

RA
albanez și chiar macedo-romin.
Dar odată cu aceasta mi-am reamintit și nespus de frumoasele pagini de
„Amintiri din Bulgaria" ale lui G. Topîrceanu. In volumul „in ghiara lor" pu­
blicat în 192^. Poetul povestește, cu neîntrecutul lui humor, cum a sărbătorit el

LI B
noaptea de Ajun. La pagina 36, găsim terminul de caciamac scris cu cursive și
explicat în paranteze — mămăligă. Este vorba de o masă de seară la care poetul
este îmbiat cu un scrob mult prea ardeiat. Mîncînd cu greutate și cerind mereu
apă, gszdele lui — bulgari — cred că le este ironizată slăbiciunea lor pentru

Y
ardei, fapt care-i face să spună :
— „Nu-i place, că n'are caciamac (mămăligă), și-a zis femeia, fără să mai

T
privească. Era o înțepătură ușoară la adresa romînului“.
Imediat după aceasta, poetul vorbește de tradiționala plăcintă de Anul

SI
Nou pe care o pregătesc gospodinele bulgare, dînd și amănunte de felul cum
se prepară. Dar iată fragmentul respectiv:

ER
„La urmă Raina a scos din sobă o tavă mare cu plăcintă și a pus-o în
mijlocul mesei. Fiindcă n'aveam nici farfurie, nici cuțit, așteptai să văd cum se
mănîncă. Era simplu: fiecare rupea din dreptul lui, cu degetele, și ducea Ia gură.
Asta era plăcinta tradițională de Anul Nou, — cîteva foi groase de aluat, cu
IV
ceapă și bucăți de șuncă între ele.
— „Cum se chiamă asta pe bulgărește ? am întrebat.
UN

— „Asta se chiamă banița (în texte cu cursive) îmi răspunse bătrînul,

ștergîndu-se la gură. Asta mîncăm noi, bulgarii, la zile mari"...
Pasajul reprodus vădește această dragoste de slovă, chiar și pentru slova
străină, și în acelaș timp ne arată la G. Topîrceanu un mare interes pentru...
rețete culinare în care e mare specialist Păstorel Teodoreanu... G. M. D.
L

Ad memoriam
RA

La 15 Iunie c. se împlinesc 52 ani dela moartea lui Mihail Eminescu.

Iată un nou și minunat prilej de pioasă evocare și recunoscătoare proslăvire a
celui mai mare geniu național.
NT

Să fie oare nevoie să mai amintim aceasta ?

Mihail Eminescu este viu și prezent în conștiința noastră în tot timpul și
peste tot locul. Cu el și prin el se verifică complet și masiv întreg patrimoniul
CE

de cultură al acestei Nații, care a dat naștere unui egal al celor mai mari gîn-
ditori din lume. Mihail Eminescu e averea neamului romînesc și a tot ce are el
mai scump ca tezaur spiritual, — și dacă mai multe veacuri de carte n'ar putea
să producă mai mult, acest titan a! gîndului scris este deajuns pentru justificarea
fără replică a prezenței noastre în istorie, statornicindu-ne drepturile etnice și fă-
I/

cînd să ni se păstreze în veac prestigiul intelectual.

Păcat însă că unii oameni uită prea curînd aceste lucruri, sau nu și le a-
S

mintesc la timp. E singurul fapt regretabil și dureros. Mir. Grîg.

IA

O poznă grafomană: victima... G. Coșbuc

Lucrurile pe care vreau să le înșir acum s'au întîmplat exact acum un an'
Venisem depe zonă și, dornic de a-mi împrospăta bucuriile pe care mi le dă
U
BC
 Note 111

R
poezia bună a Iui George Coșbuc, am deschis elegantul volum „Vatra" publicat

RA
de către dl. Octau Minar în editura librăriei Socec. Acolo am aflat povestea co­
pilăriei și adolescentei poetului. Dar am rămas cu totul surprins cînd am citit
treizeci de versuri din poema ,,lnșiră-te mărgărite" a lui Vasile Alexandri, atri­
buite, cu o suavă inocență, poetului năsăudean. Ori cit colb va fi așiernut vre­

LI B
mea acelor zile cazone peste sulletul meu, el refuza cu îndărîtnicie să creadă
că lucrul acesta se poate îatimpia. Pasajul de care vorbesc este acesta: „Intr'un
poem de aproape șase sute de rînduri, numit „Pepelea din cenușă", elevul Coș­
buc caută să versifice această poveste. Eroul, din poruncă împărătească, se duce

Y
să lupte cu smeii, așteptind ca răsplată tronul".
Acest viteaz dn popor cîștigă prinsoarea și împăratul de bucurie, pe lingă

T
cele promise, ii dă și fata în căsătorie. Nunta descrisa de Coșbuc e plină de ar­
monie și plasticitate rustică :

SI
Șapte zile-abea trecea Fost-au încă la serbare
Mare nuntă se făcea Oaspeți mari de spăimîntare,

ER
Cu nuntași nenumărați Urieși cu negre semne,
Cum se cade la npărați. Sfarmă-piafră, Strimbă-lemne,
De-a mers vestea ’n depărtări, Smei cu ochii sîngeroși
Peste nouă țări și mări, Și vitejii Feți-frumoși!
IV
Fost-au față Crai vestiți Dar din toți nuntașii c'me
Cu coroane ’mpodobiți Răspîndia mai vii lumine ?
UN

Și vestite ’mpărătese Dulcea Craiului mireasă,

Tot frumoase și alese.
Care ochii fermeca
De zîmbea sau de juca
Blînaul zimbet al copilei
L
Tinăra împărăteasă
De alb flutur sprinteior.
Fost-am încă și eu de față
La cea nuntă mult măreață

Lumina ca faptul zilei, Și de-atunci mă tot gindesc

RA

Ș al ei joc părea un zbor Cam visat un vis cerescI

|Op. cit, Introducere, p. XIX—XX).
S'a întîmplat însă ca lectura acestui volum s'o fac tocmai la Biblioteca
Universității Mihăilene. Abea sfîrșisem de răsfoit acest volum și, curios să aflu
NT

ce reviste au mai venit între timp, am luat revista „Gînd Romînesc" Nr. 1-4,
An. Vili (Aprilie) 1940. odată cu alte citeva. Ei bine, de data aceasta s'a
intimnlat un miracol. Acolo, în revista „Gînd Romînesc" am găsit un arti­
col închinat lui Nicolae Drăgan și semnat de către dl. D. Popovici. Au­
CE

torul articolului remarcă și el hilarul pasaj din „Introducerea" d-lui Octav

Minar. Fiindcă o parafrazare ar fi nepotrivită — reproduc însăși însemnările
d-lui D. Popovici, căci ele sînt deosebit de spirituale. Domnia sa scrie, la pa­
ginile 3—9: „Și d-sa [dl. O. Minar] continuă în felul acesta, reproducînd în­
I/

treg pasajul in care este descrisă nunta în poema „Inșiră-te mărgărite" a lui
Vasile Alexandri, pe care, cu cea mai desăvîrșită liniște sufletească, o atribue
S

lui Coșbuc. Răspunderea faptului revine lui Drăgan care, la pag. 58-a a stu­
diului său, după ce reprodusese versurile în care se descria nunta în poema
IA

„Pepelea din cenușă" a lui Coșbuc, continua astfel: „O nuntă de aceasta

minunată cunoștea Coșbuc din „Inșirăte mărgărite". Și urma, reproducînd tot
pasajul pe care-1 reproduce și dl. Minar, fără să aibă prudența să noteze, pen-
CU
 RY
112 Note

tru uzul Delfinului, că fragmentul aparținea lui Alexandri și că el fusese re­

RA
produs acolo cu rostul să arate care este izvorul lui Coșbuc. Dacă Drăganu.
își va fi închipuit că Alexandri este îndeajuns de cunoscut ca să nu mai fie
amintit, dl. Minar și-a impus impresionantul sacrificiu să ne convingă pe toți
că lucrurile stau altfel".

LI B
La rîndul nostru, noi observăm că munca și sacrificiul de timp și de
efort fizic al d-lui O. Minar au fost atit de considerabile, încît, d-sa, temiadu-se
ca altcineva să nu facă ca el, a imprimat pe contrapagina primei file pretenți­
oasa recomandație „Orice reproducere este oprită în baza legii proprietății lite­

Y
rare și artistice din 1923", recomandație care a și fost pusă în chenar pentru a
impune și mai mult, Dar, ne mai întrebăm noi, mai era necesară această notifi­

T
care ? Și apoi cine este acela care o face ?
Ba nu 1 Credem că a fost îndelung meditată și are aceeaș menire ca și

SI
acele plăcute de lemn sau de metal cu o hîrcă așezată pe două ciolane — indi-
cînd „Pericol de moarte”, acolo unde este vreo linie electrică de mare voltaj

ER
sau vreun recipient cu otravă. Intr'adevăr, ne întrebăm ce s'ar întîmpla dacă
acele sărmane versuri ale lui V. Alexandri, trecute în patrimoniul lui Giorge
Coșbuc, ar fi din nou reproduse ? S'ar putea ca ele să fie considerate pînă la
urmă ca aparținînd lui Minai EminesCu — sau, Doamne păzește 1, chiar d-lui
IV
O. Minar I George-Mîhail Dragoș

Nouăsprezece ani...
UN

Hotărît lucru. Lumea aleargă după noutăți, le caută, le însușește în mă

sura posibilităților, fuge după veșnicul „nou“, în orice direcții, în orice loc, ori
cînd; explicabil: frică de banal și mediocritate. Mai zilele trecute, în tren, îl
huruit de roți și fum înecăcios de cocs și țigară, mi-a căzut în mină, o revistă
L

Desigur bucăți bune și în formă nouă literară. Am cetit acolo, proză și mai ales...
RA

versuri. Privirea mi-a fost atrasă, de o poezie nu tocmai lungă, scrisă curățel și
în haină nouă.. Bucata în chestiune se cheamă: „La nouăsprezece ani“. Un mic
rezumat al conținutului: Iubita poetului — muza-i divină și inspiratoare,— a îm­
plinit buchetul celor nouăsprezece ani. Domnul Ioa” F. Vasilescu fericitul autor
NT

al poeziei de mai sus, i-a trimis în plic, probabil recomandat, sigilat și parafat,
al trubadurului veritabil, rodul și ofranda literară a unei nopți de insomnie lite­
rară. Spre exemplu:
CE

Iubita mea, miroase a nouăsprezece primăveri

Pline de praf, de soare și de meri.
Mai departe:
Astăzi iubita mea, va trece prin anii ei,
Să cârpească petre de crâmpei...
I/

După o înșirare de asemenea perle, poetul convingător și convins că a

făcut-o praf, închee c'un desăvîrșit patetism sentimental :
S

Sărut ochii de cafea;

IA

La mulți ani iubita mea...

O fi cetit această poezie și domnul Arghezi, că domnul îndrăgostit Ionel
Vasilescu este o victimă literară a domniei sale?... Bietul tipar, multe mai suferă 1
CU

C-tin Nic. Bratu

 Note 113

R
Pro domo

RA
Am avut întotdeauna pentru Iași, și continui să am, cel mai sincer și cald
sentiment de scumpătate și prețuire. Și, desigur, la fel ca mine vor fi toți ieșenii
consecvenți, hotărîți și fideli, nedesmințiți de vreo vorbă sau vreun gest. Totuși

LI B
mulți, foarte mulți, uită de comoditatea și binefacerile acestui tăcut și blînd oraș,
leagăn al copilăriei, școalei, visurilor și idealului poate, preferind avantagiile
unui locușor cu ceva perspective în falnica noastră Capitală plină de miraje și delicii
De ce oare ?
Să fie acolo în București — Meca celor mai multe consolări, Edenul tuturor

Y
satisfacțiilor ?

T
. Am cunoscut oameni cari-și făceau un țel din a ajunge în București. Alții
și scontau chiar viitorul în acelaș scop... Cîndva, o înaltă personalitate stabi­

SI
lită în preajma undelor Dîmboviței făcea apologia lașului nu însă și-a ieșenilor.
Jurase pe conștiință că nu-1 va părăsi. Dar la timpul potrivit a plecat osten­
tativ și, azi, nici nii vrea s'audă de el.

ER
Un mare scriitor mutat în București și de cîtăva vreme plecat în lu­
mea drepților, făcea convingător, în cerc intim, asiduu și dezinteresat, urmă­
toarea recomandațiune: „după ee ți-ai terminat studiile tinere, ori ai ajuns la
IV
o anumită situație în Iași (bătrînule), părăsește-1 imediat; altfel te ’nmormîn-
tezi de viu”. E posibil să fi avut dreptate. Mulți l-au ascultat. Alții i-au re­
pudiat sfatul. Firește e chestie de psihologie și posibilități.
UN

Cei mai mulți preferă Bucureștiul din punct de vedere al rentabilității:

nu mă 'ndoesc. Altora le este perfect indiferent: ubi bene ibi patria. Printre
cei dintâi se află mulți oameni cu carte. In adevăr, regretă că părăsesc lașul
dar... n'au ce face. Odată ajunși în București întemeiază „Cercul ieșenilor" —
L

un fel de parodie comică a oricărei alte societăți cu fond serios. Se 'ntrunesc,

țin conferințe, se felicită ca urmare a reuniunilor stropite cu șampanie, doresc
RA

.,din inimi" înflorire și progres (bietului tîrg ce moare), îl jelesc din răsputeri
și-l asigură că... nu-1 vor uita fn veci. — Merți I
In schimb ne pretind și ei ceva, că deh I Atunci cînd își anunță sosirea
NT

în localitate (odată pe an) să fie primiți mări I cu pompă la gară și întîm-

pinați cit mai reverențios pe străzi. Cu alte cuvinte în chip oficial dacă s ar
putea; n'ar strica. Eventual după prînz cînd ies in corpore ca să vadă rui­
nele „agonicului" Iași, să li se facă loc pe trotuare, salutate fiind cît mai
CE

respectuoos Domniile Lor și, să li se spuie din urmă, surdinizat: — vezi ? —

bucureștenii I...
Fără 'ndoială, „Cercul..." deplasat la fața locului pentru expertiză și
amplă documentare, va lua cît mai mult „act" despre Iași și, se va reîn­
I/

toarce cu primul tren în Capitală...

Noi vom fi profund mișcați de onoarea făcută. Și nu crea să existe
S

printre d-vs. doamnelor și domnilor, vreunul care să nu simte mîndria în suflet

de această simandicoasă vizită, lipsită în realitate de cele mai neînsemnate
IA

rezultate practice.
Eu totuși, nu fără a trezi anumite susceptibilități, mi-ași permite o între­
bare : dacă acești domni reuniți ad-hoc pe plaiurile valahe subt egida „Cer-
CU

8
 114 Note

R
cului ieșenilor" iubesc cu adevărat lașul, îl deplîng pentrucă-1 regretă, ii do­
resc tot binele și culmea I nu-1 pot uita, — âece l-au părăsit ? Mircea Grigoriu

RA
Mahalalele lașului în trecut. Poduri și podari

LI B
Străinul care poposește în Iași este surprins să constate că măturătorului
de stradă i se zice podar. Iar cînd mai are și o oarecare înclinare spre filologie
este dispus să creadă că numele acesta va fi fost împrumutat, din cine știe ce
motiv, dela obiceiul punerii podurilor în creștineștile noastre înmormîntări.
Adevărul este însă altul și noi îl vom arăta folosindu-ne de putinele

Y
date pe care le cunoaștem, avind însă convingerea că vom lămuri nu numai
pe străinii poposiți în băt rinul Iași ci și pe ținerile generații care au văzut aici

T
lumina soarelui pentru prima dată și care trăesc în lăuntrul acestei cetăți pline

SI
de amintiri scumpe.
Vechii edili adaptaseră sistemul de a pardosi străzile cu scînduri sau cu
blăni de lemn, cum li se spune prin unele locuri. Țin această cauză strada

ER
era podită iară acei care aveau grija s'o țină curată, măturătorii, s'au nu­
mit podari.
Vechi mîrturii despre felul cum erau podite străzile cetății da scaun
aflăm, și de astă dată, la acelaș călător turc, Evlia Celebi, care a trecut prin
IV
aceste locuri în anul 1659, și despre care am mai vorbit in Nr. 1-3. Evlia Ce­
*)
lebi vorbește astfel despre „mahalalele lașului": „Ele cuprind douăzeci de
UN

mii [?] de case acoperite cu stuh, pe un șes, la nord de seraiul Beiului.

Printre aceste case sînt vreo șapte sute [?] de străzi, care sînt curate [?], Zargz
pardosite cu piatră (sau) acoperite cu scinduri goale". Dr. A. Antalffy constată in
nota 6) că Iiluan, din text îi este necunoscut, crede insă că este vorba de ialin,
care înseamnă gol.
AL

Alte amînunte am mai găsit la scriitorul Dumitru C. Moruzi care a scris

savurosul volum „Înstrăinații", cu gtndul de a evoca societatea rominească
dintre anii 1854 —1907. Autorul spune că pe vremea cînd Mihalache Stelea era
TR

Aga „pe vremea aceea Ulița Mare era podită numai cu grinzi mari, cătrănite
toate pe dedesupt ca să nu putrezească așa degrabă" (op cit. p. 59). Acelaș
autor pomenește de Podul Verde și de Podu Roș (p. 63) în acest fel: Pe toată
EN

Ulița Mare, dela Curtea domnească și pînă 'n Podul Verde, nu întîlneai decît
casa vistierului Neculae Roznovanu, și casele lui Ghica Comineșteanu, încolo,
dugheni și vreo două, trei oteluri", apoi mai jos: „Parcă nu tot la fel erau
și casele lui Lascar Răducanu de pe Podul Roș, ale lui Alecu Roznovanu
/C

din Sărărie"...
Mai este pomenit și Podul de Piatră, la p. 81 : „In această noapte n'au
fost decît două focuri mici și tot prin mahalalele depărtate. Unul tocmai la
Podul de Piatră, unde au ars două circiume și altul în Rîpa Privighițoaei"-
SI

Precizări mai multe și mai bine venite se află în: Catastihul lașilor
din 1755" publicat de G. Ghibănescu, la 1921. Reproduc:
„Iașii cuprindeau în 1755 un total de 11 ulițe"... „Iată ordinea acestor
IA

*) Dr. Andrei Antalffy, Călătoria lui Evlia Celebi prii Moldova in anul 1559. Bul. comis, ist’
Rom. XII. Buc. 1932. p. 42.
CU
 R
Note 115

RA
ulițe : Podul vechi, Bărboiul, Hagioae, Strimba. Sărbasca, Frecăul, Trepezăniasă,
Broștenii, Feredeile și Ulița mare"... „Podul vechiu e azi strada C. Negri, cea din­
tâi uliță podită în Iași, încă din sec XVlI-lea“ (p. 3).

LI B
Așadar Evlia Celebi vorbea în perfectă cunoștință de cauză la 1659 —
pe cînd a trecut și prin țările noastre. — Dar iată un alt pasaj tot atît de
interesant :
„Amîodouă aceste ulițe [ulița Podului vechiu și a Bărboiului] cuprindeau
111 case. I se dăduse numele de Podul vechiu, căci fu cea dintâi uliță podită

Y
pentru înlesnilul comerțului, încă din uta XVll-a. In 1754 era podită și Ulița
Mare, iar peste 9 ani se va podi Ulița Sirbască spre Copou" {p. 21-22).

T
Dar în afară de aceste poduri, Gh. Ghibănescu mai pomenește și de un

SI
pod al Gunoiului, amănunt cu deosebire important pentru discuția noastră căci
nu este exclus ca tocmai dela această acțiune de a mătura gunoiul sau de a
curăța Podul Gunoiului să-și fi luat măturătorii numele de podari, lată, așadar

ER
pasajul respectiv: „Cum îngrijitorii haznalelor din poarta Curții și a apelor,
aduse în Iași de tatăl Măriei Sale Gr. Ghica Vodă, erau frații Dima și Constan­
tin, suilgii Țarigrădeni, domnia n'apucase a le ceda din acest loc gospod din
IV
poarta Curții, ceeace va face fratele Măriei Sale Sc. Gr. Ghica Vodă în 7265
(1757), în măsură de peste 25 metri, pîuă în podul gunoiului. Cum am zis,
călătorul eșind de pe poarta Curții gospod avea în stînga podul gunoiului, zis
UN

ața ră pe aici se căra gunoiul dela grajdurile Curții, ce veneau spre Bahlui, și
care pod se înfundă în zidul Curții, — pe unde era și poarta grajdurilor, —
Bahluiul pe atunci bătînd supt mal“...
Unele dintre aceste nume s'au mai păstrat în ciuda tuturor vînturilor
civilizatoare — și continuă să ne vorbească de vremurile de altădată.
L

Dar este bine să se știe că obiceiul podirii străzilor nu era cunoscut

RA

numai în Moldova. Florentinul Anton Maria Del Chiaro, care a fost secretara;
lui Constantin Brîneoveanu, pomenește în a sa „Istoria delle moderne Rivolu-
zioni della Valachia", tipărită în Veneția la 22 August 1718, dela noi, în acest
fel: „Bucureștiul este actualmente reședința obișnuită a princepelui și e orașul
NT

cel mai frecventat. El e situat într'un loc foarte jos și mocirlos, și ar fi cu

totul impracticabil din cauza noroiului, dacă, de o parte și de alta ale străzilor
sale principale, nu s'ar fi pus scînduri groase de stejar, în formă de punte"
CE

(op. cit., p. 6).

Precizarea lui Del Chiaro este binevenită deoarece se pare că în Bu­
curești nu se podea și partea carosabilă a străzilor în vreme ce prin Mol­
dova, se pare, că era și aceea podită.
I/

Astăzi cînd obiceiul podirii străzilor a dispărut a rămas doar numele de

podar — nume cu care sînt numiți toți măturătorii de stradă. Iară dintre numele
de poduri știu că există mult prea cunoscutul Podu Roș de peste Bahlui și
S

Podu Veehi, afară de un Podu Verde.

IA

Oricum, este bine să fie păstrate cu cea mai mare sfințenie aceste
nume de mahalale căci ele evocă cetatea de scaun a trecutului tot așa cum
strada Păcurari ne vorbește de vremurile cînd pe acolo trecea drumul păcura­
rilor noștri,
CU

Gaorge Mihail Drago»

 RY
116 Note

RA
Destinul unei țări
Grecia intră într'o eră de reconstrucții și definitivări a unor anumite stări
de lucruri în cadrul viitoarei Europe.

LI B
O țară mică ce-și ducea veleatul din amintirea plină de glorie a trecu­
tului, a fost aruncată pentru interese cu totul străine de aspirațiile ei în vălmă.
șaguî unor lupte absurde și neînțelese, de pe urma cărora nu va avea să cîș-
tige nimic,

Y
Grecia nn trebuia să intre în război. Nu avea nici un motiv. Gestul în­
ceputului și tenacitatea perseverenței n'a justificat nici un fel de rațiune. Pă-

T
mîntul acela care poartă urmele unei civilizații și peste care s a plămădit cea
mai sublimă ofrandă adusă mileniilor — clasicismul antic, trebuia să fie cruțat de

SI
ororile războiului, și să nu devină prin silnicii meschine b iză de operațiuni stra­
tegice a celui mai materialist și necruțător imperiu.

ER
Grecia trebuia să trăiască deasupra acestor frămîntări prin eonsensul des­
tinului și al umanității— ca un obiect de preț, ca o relicvă neprețuită de toți,
căutată și cercetată ca o statuă în fața căreia te închini, ca un papirus pe care-1
descifrezi pînă'n miez de noapte, ca un diamant artistic șlefuit și păstrai în safe
IV
cu ferestruică și de care nu ai voe să te atingi...
Fie ca măcar de aci 'nainte Grecia să'nsemne pentru totdeauna loc de
UN
rodnică oprire a inteligențelor creatoare, laborator de studiu al oamenilor de
bine, popas de reculegere și închinare unei epoci de aur. mctiv de inspirație și
înalte îafăptuiri viitoare pentru toți pelerinii lumii. Mircca Grigoriu

Presa adevărată
L

Ne aflăm în preajma reglementării profesiunii de ziarist. Iată una din pro­

RA

blemele ce-și așteaptă rîndul la o dreaptă și definitivă rezolvare.

Izbăvitoarea reformă în materie de presă va fi în curînd fapt înplinit. Slu­
jitorii scrisului zilnic, romînii, devotați și autentici, vor avea, din adînca grijă și
NT

vibranta simțire patriotică a Conducătorului, o lege a lor. Mult rîvnita lege-bal-

sam va avea de scop să redreseze moralicește și să integreze definitiv pe ziaris­
tul autohton în acel prestigios cadru de demnitate și onoare profesională, asigu-
rindu-i totodată și o existență compatibilă cu rolul educativ ce are de îndeplinit.
CE

Selecta categorie de breslași, adică ziariștii în înțelesul superlativ al ones­

tității și datoriei, trebuie să-și recapete autoritatea morală a îndeletnicirii și sem­
nificația menirii de devoțiune cu care stau în slujba Neamului și a Țării — azi
în eroică devenire. — Mir. Grig.
I/

Mica publicitate
S

Vă rog să mă credeți că nu-i vorba de romanul domnului Tudor Mușa-

IA

tescu ci de ceva tot atit de prozaic deși cu oarecare elemente distractive. Este
vorba de Mica publicitate pe care o citește cu cel mai mare interes atît omul
de afaceri cît și domnișoara bătrînă dar serioasă care răspunde numai la oferte
U

serioase. Totdeauna am considerat această parte a ziarului drept pagina cea mai
distractivă.
BC
 Note

R
117

RA
Știm, de exemplu, că cineva și-a pierdut actul de naștere, livretul militar,
buletinul de populație și restul de acte pentrucă îl cheamă Gherșcovici și pen-
truca apoi să aflăm că domnia sa și-a găsit hrisoave din bătrîni, care vădesc o
certă rudenie cu mult prea îngăduitorul nostru voevod Vasile Lupu, sau cu

LI B
vreun alt os domnesc.
Sînt cazuri cînd unii doresc un mariaj cu domn, domnișoară, plăcut (ă),
distins (ă) și chiar cu ceva situație.
Ades aflăm că se pierd copii. Și asta este explicabil. De cît să te muți la
ocnă, unde, ferească Dumnezeu de vreun cutremur, te stîlcește un munte de

Y
sare, sau in vreo altă temniță, e mai comod să-ți pierzi copilul. A cceptăm și asta.
Dar mintea refuză să creadă că cineva își poate pierde, în afară de cap, și vaca,

T
mai ales la așa criză — cînd numai carnea de cal și încă se plătește cu 40 le1

SI
kgr. (Cel puțin aceasta știu că e prețul ei la Ploești). Și totuși am citit, cu multă
mirare, în ziarul Moldova, de Duminică 17 Nov. 1940, p. 4-a (An. 1 Nr. 67) a"
cest anunț: Pierdut la 2 Nov. una vacă galbenă roșie, capul alb și vîrful cozii

ER
alb. etate 6 ani, are vițel mic acasă. Cine știe unde, sau la cine, se află este
rugat a da Informații, primind o frumoasă recompensă. Adresa Gherasim N. Vi-
drașcu, comerciant Copou-Iași.
IV
Toate sînt bune—numai că simpaticul domn Vidrașcu trebuea să-l facă șt
mai impresionant acel anunț dela Mica Publicitate. De exemplu, ar fi putut spune:
„Pierdut la 2 Nov. una vacă galbenă roșie, capul alb și vîrful cozii, idem,
UN

etate 6 ani, verificabili cu certificatul de naștere (pentru acei care sînt dispuși
să creadă că vaca se face mai tînîră decîl este în realitate), are vițel mic acasă
care plînge mereu și întreabă tot timpul: — „Unde-i mama?". — „Cînd vine
mama și care din cauza singurătății refuză să mai fie alăptat cu cele patru
sticluțe de lapte prevăzute cu bibiron, spunînd că el nu-i bou ca să nu-și dea
L

seama că ele nu's sînul matern ; cine știe unde și cu cine a plecat vaca infi­
RA

delă..." etc. etc.

Acum cînd scriem aceste rînduri sîntem curioși să știm dacă vițelul, de­
venit între timp bou, se va fi aflînd tot orfelin. Gabriel Dănulescu
NT

Etimologie populară
Sîntem cu totul convinși că odată cu reglementarea profesiunii de ziarist,
CE

meseria aceasta, care avea și mai are slujitori recrutați la întîmplare de aripa
capricioasă a soartei, își va primeni și cadrele.
Cititorii ziarelor ieșene știu — sau își mai amintesc — de fulgerătoarea as­
censiune a unui jidănaș — pînă mai eri frizer de meserie, devenit ziarist și apoi
I/

poet social — care avea neobrăzarea să se numească și Pascal.

Ei bine — ziariști ca acesta, și alții ca el, scriiau cum da Iehova. Re­
gretăm foarte mult că nu am reținut cîteva mostre din reportajele sau articolele
S

de fond ale acestora

IA

Am fost însă neplăcut surprins, chiar dacă mi-a provocat o hilaritate de

cîteva secunde, — mie și apoi celor din jur, — de o inserțiune din ziarul gălă-
țean „Acțiunea" In numărul 3271 (An. XII) de Luni 5 Mai 1941, am găsit un
itinerar pentru primele 3 (trei zile), 5, 6 și 7, Mai, când urmează să se depună
CU
 R
118 Note

RA
actele la Circumscripțiile de politie respective, in vederea obținerei vizei pe bu­
letinul de populafic.
Ei bine, reporterul ziarului care a transcris dispozițiile Comandamentului
3 Teritorial, a făcut-o, probabil că fără de voe, și pe filologul. îasemnînd pentru

LI B
Circ. 3-a strada Bona Parte.
Așadar, tu cetățene ziarist habar nu ai de Bonaparte și crezi că e vorba
de vreo bonă Parte, sau bună bonă Parte? E lăudabilă încercarea ta de a da
această etimologie populară, dar — atjnțe —că vine legea reglementării mese­

Y
riei de ziarist — si atunci nu mai rămii cu Bona Parte, ci mi te întorci la carte
ca să mai faci și restul de două clase primare, știi — așa, ca să poți avea și tu

T
parte. G. D.
Alain Guillermon

SI
Tînărul profesor Alain Guillerman este printre străinii cunoscători ai limbi

ER
romîne, un animator cultural de elită. După o călătorie de studii, de doi ani în
Rominia, întors la Mice, însoritul oraș mediteranian, se desăvîrșeș’e in țara sa
în studierea sufletului rominesc, prin bogate colecții de cărți ce-și procură pe
indelete.
IV
Proectul său cel mai drag este un studiu vast, pe baza tuturor cercetă­
rilor critice și filosofice posibile, asupra operei lui Eminescu. Materialul pe care
și l-a adunat este enorm și în parte inedit, mai ales în ce privește formația
UN

filosofică.
Intre timp a publicat în periodicele locale (Eclaireur de Nice) articole
despre „Junimea" și strălucita pleiadă eroică a literaturii romîne (Eminescu
Creangă, G. Panu, etc.).
L

Incercînd traduceri din literatura noastră populară, Alain Guillermon,

creiază un adevărat entusiasm prin publicarea Mioriței, devenită lactură favorita
RA

a elevilor și cărturarilor.
Primitivismul pur, acțiunea rustică și naivă la care participă forțele cosmice
incintă cu totul pe provensalii lui Mistral. Apoi la „Grand College de Nice” a
NT

organizat un curs facultativ de limba și literatura romină, la care se comentează

clasicii romîni.
Dar preferința celor mici, rămîne tot pentru Miorița. Printre lacrimi, un
micuț dintr'a dota zicea profesorului :
CE

„Pourquoi le Moldave ne s'est-il pas mefie de ses traitres de compag-

nons, si Miorița lui avait presage leur intention!“...

Centrul de Studii Mediteraniene

I/

Tot 1» Nice a funcționat pînă mai dăunăzi, sub dfrecția poetului Pau
Valery, misticul fiu al mării, „Centrul de Studii Mediteraniene. Profesorul G
S

Oprescu dela Facultatea de Litere din București, a împărtășit străinilor, del

catedra „M. Eminescu", realitățile și aspirațiile literaturii noastre.
IA

Regăsire
Publicistica franceză actuală își întrunește eforturile în slujba regenerări
CU

aaționale, la îndemnul înțelept, al bătrînului de 84 ani, Mareșalul Philippe Petain

 hote Hg

R
Cităm printre puținele noutăți din vitrine : Un mois de renovation națio­

RA
nale; Franșais veux-tu răfaire la France, La Voix de France etc.
In „Memorial de France" —breviar al Eăzboiului din 1939—40, pulsează
voința unei vieți sănătoase închinată amintirii pioase pentru cei ce și-au vărsat
sîngele în slujba țării lor. Constantin Ciopraga

LI B
Dumbrava minunată (în traducere franceză).
Opera de maturitate a lui M. Sadoveanu, luminosul poem în proză inti­
tulat „Dumbrava Minunată", apropiat ca realizare de simplitatea naturală a bas­

Y
mului, a format materia de traducere colectivă a Centrului Franco-Romin „Lu-
tetia". Versiunea aceasta, îndelung prelucrată, concretizează o transpunere ire­

T
proșabilă a prozei lui Sadoveanu, în limba franceză.

SI
întrunind efortul unit al mai multor cărturari distinși, grupați în jurul dom­
nului prof. J. Thibaudet, Dumbrava Minunată va constitui o »olie concludentă
asupra Literaturii romîne actuale în toate țările de cultură. Revăzută de dl. Sa­

ER
doveanu, traducerea va fi foarte curînd destinată tiparului. Coast. Ciopraga
IV
Posta Redacției
UN

Anonim. Zașr. Am fost plăcut impresionant! de gestul D-slră, cu atât moi

mult cu rit știm bine că revista noastră a fost intimpinală de către unii cu pumnii
L

strinși a amenințare, iară de către alții cu tăceri glaciale sau cu zîmbete ironice.
Cei 2000 lei s au alăturat celorlalfi puțini bani pe care i-am adunat și cu ei vom
RA

căuta să aparem înainte pînă cînd idealismul nostru va înfrîrtge rezistența materia­
lista a celor mai mulți.
Lt. Iuga Cornel. Hațeg. Mina prietenească pe care ne-o intindeți de acolo
NT

ne umple sufletul de bucuria unirii celei mai mari pe care vom sărbători din nou
mine pe pămîntul bătrînei și veșnicei Dacii Traiane.
Aurel C Rotaru Vaslui. V-am 'împlinit dorința răspunzîadu-vă imediat.
CE

Am primit și mandatul expediat odată cu scrisoarea. Dragostea pe care ne-ați ară­

tat-o ne confirmă credința noastră în puritatea sufletească a tinerelului nostru.
Eus. Em. Floreus, Roman. Vă mulțumim pentru linoleum. 11 vom publica
în numărul viilor, împlinind una din dorințele noastre de a pune in fiecare număr
I/

cel puțin trei clișee. Contribuția D-voastră ne este cu deosebire prețioasă și bineve­
nită. Fragmentul, dimpreună cu linoleum-ul, le-am primă prea tirziu pentru a intra
în acest număr. V'am rămine recunoscători dacă ne-ați trimite opere mai puțin în­
S

tinse deoarece avem piea puțin spațiu și considerabil de mult material. Mai așteptăm
material.
IA

Vasile Lătăianu, corn. Vlădeni-lași. Articolul D-voastră l-am primit la în-

cheerea numărului. Rămîne pentru numărul viitor. Mai trimiteți.
CU
 RY
120 Poșta Redacției

Liuba Taban, prof. Iași. Am primit manuscrisul. Abundența de material ne

RA
obligă să i amînim publicarea, de altfel ca și a d-lui G. D. Loghin, în numărul vi­
itor. Observăm însă că ați scăpat din vedere să specificați opera și autorul din care
traduceți.

LI B
Fulger Dan, Iași. Vă mulțumim pentru volumul trimis. Tot astfel și pentru
material. Vă rugăm să ne trimiteți opere de proporții mai reduse. Ne-ar face plăcere
să participați și D-voastre la o ședință a cenaclului nostru.
Cătălin Apostol, Bis. Barnovschi Iași. Strădania D-voastră de a „porni

Y
către desăvîrșire" este foarte lăudabilă. Mai trimiteți. Poezia „Poetul" promite mult.
De ce nu veniți și D voastră la vreo ședință a cenaclului nostru ?

T
Nicolae S. Coman. Bunele cuvinte pe care le aveți penlru revista noastră

SI
ne întăresc dorința aprigă de a o face și mai bună, și o vom face. Incepînd cu nu­
mărul viitor vom publica o culegere de proverbe turco-găgăuze precum și căteva
poezii moderniste turcești. Am remarcat următoarele versuri:

ER
„In toamna asta pling mai trist castanii,
Mai trist de cum au plîns în alte dăfi.
De cum te-ai dus, îngîn numai litanii
IV
Și-ași vrea macar în vis să mi te arăți".
Yvonne Urziceanu-Popovici, București. Ultimele manuscrise le vom folosi
pentru numărul viitor. Așteptăm însă și un articol mai întins — ne-ați promis citeva
UN

recenzii, printre care și a operei d-tui prof. Univ. N. Cartojan. Pe cînd ?

Athanasie D. Gheorghiu, lași. Gruparea noastră ține să vă aducă cele
mai vii mulțumiri pentru neprețuitul sprijin pe care ni-l acordați fără a precupeți
niciun sacrificiu.
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
Anul I —No. 7 9 1 Aug. - 1 Oct. 1941

RA
LI B
Y
REVISTĂ LUNARĂ

T
SI
SUB CONDUCEREA D-LOR :

N. ST. BELDIE și C. NIC. BRATU

SUMARUL: ER
IV
UN

CURIER IEȘAN................... Ție, neam reînviat!...

AUGUST SCRIBAN' • • • ©Straja Nistrului (versuri)
EMIL DIACONESCU * • - • Rusia țaristă și Moldova
ROSNARDA CASTRO • • • Ginți fără hotar (versuri)
L

N. ST. BELDIE ..... Zile negre (nuvelă).

GEORGE-MIHAIL DRAGOȘ • Dragoste de fată (versuri),
RA

N. BARBU ....... Mihai Eminescu și Bucovina.

AL. DOINEANU...................Terține (versuri).
ȘT. BÂRSĂNESCU • • • • Basarabia și Bucovina de Nord în Romînia Mare.
MIRCEA MANOLIU • • • • Primăvară (versuri).
NT

C. NIC. BRATU • • • • • C. Rădulescu-Codin.

I. M. MARINESCU • • • Marțial-Epigrame.
GEORGE MĂRGĂRIT • • • Basarabia în literatură.
CE

CONSTANTIN CIOPRAGA • Nostalgii (versuri).

NELU ZELETIN.................. în vacanță la Brăhășești (nuvelă).
GEORGE MĂRGĂRIT • - • Monotonie (versuri).
TH. SIMENSCHY.................. Heradot: Cresus (I, 25-56J
PETRE P. ANDREI .... Minucia (schiță).
I/

I. MINEA .... ... cită istorie știa M. Kogălniceanu ?

AL. - PIRU............................... „O carte infamă1*.
S

G. OBREJA-IAȘI .... Basarabia dezrobită.

A. MARINO........................... Cronica literară: G. Călinescu, Istoria literaturii
IA

romîne dela origini pînă în prezent.

RECENZII : Anchetă la Istoria literaturii romîne de G. Călinescu (A. P.l.

U

NOTE: Campanii în vid (A. P.); Ofensiva anonimă inofensivă (A. P.) ; Un Dr. Etc...
(A. P.): Semidoctism (A. Marino) ; Profanare (G. M.).
BC

iânească“ Proprietar Ath. Gheorghiu // Iași

 RY
CURIER IEȘAN

RA
REVISTĂ LUNARĂ

LI B
DE LITERATURĂ - ARTĂ - ȘTIINȚĂ
înscrisă la Tribunalului Iași Secjia IlI-a, sub Nr. 84
din 14 Martie, 1941

Y
Aprobată de Cenzura Centrală cu Nr. 27, din 10/III, 1941

T
SI
COLABORATORII NOȘTRII ER
IV
Dinu Adrian G. D. Loghin
Petre P. Andrei Mircea Manoliu
UN

N. Barbu George Mărgărit

Șt. Bârsănescu, prof. univ. 1. M. Marinescu, prof. univ.
N. St. Beldie A. Marino
Șt. Gr. Berechet I. Minea, prof. univ.
Dr. I. Fr. Botez Dr. C. Mureșanu, prof.
L

C. Nic. Bratu V. Nadoslchi, asist, univ.

RA

V. Buțureanu, prof. Râul Negru

Ronsarda Castro G. Obreja-Iași, prof.
Const. Ciopraga Gabriel Orită
M. Gr. Constantinescu, av. Al. Piru
NT

Corneliu Dabija Dr. Th. Rotaru

Gabriel Dănulescu Mircea Ovidiu Sava
A. G. Delafântânele August Scriban
Emil Diaconescu, prof. univ. Th. Simenschy, prof. univ.
CE

Al. Doineanu Carmen Stamboliu

George Mihail Dragoș Liuba Taban
Eus. Em. Florens Nic. Țațomir
Gala Galaction Yvonr.e Urziceanu-Popovici
I/

Mircea Grigoriu Radu Vulne, prof. univ.

Hulland Horațiu Nellu Zeletin
S

Vasile Lătăianu
IA
U

Prim-Redacfor: George-Mihail Dragoș

BC

Secretari de redacfie: George Mărgării — I Măgîrdicean

 R
ANUL I. - No. 7—9 AUGUST—OCTOMBRIE 1941

RA
CURIER IEȘAN

LI B
REVISTĂ LUNARA

T Y
SI
Ție, neam reînviat!...
ER
IV
UN

osit-au ceasul dreptei închinări.

Ne închinăm Cerului care s’a milostivit de Nea­
mul Romînesc.
Ne închinăm codrilor Bucovinei și celor ai Tighe-
AL

ciului, ne închinăm apelor Prutului și undelor Nistru­

lui că sînt din nou trup din trupul neamului.
TR

Țărîna sfîntă, rodită atîta amar de vreme cu lu­

tul strămoșilor, căzuți în luptă sau adormiți întru
Domnul, a primit din nou sărutul jertfei.
EN

S’au cutremurat hăurile munților Bucovinei și au

clocotit plaiurile Basarabiei. Prinseseră svonul bătrîn
al tunurilor care le vestea desrobirea.
Undele Prutului și ale Nistrului au prins a se
/C

prăvăli sălbatice peste acei care i-au batjocorit pînă

mai eri pămîntul sfințit din veac de undele lor.
Duhul lui ȘTEFAN CEL MARE fîlfîia printre ce­
SI

tele moldovenilor desrobitori.

Ochii tuturor au văzut MÎNTUIREA.
IA

Clevetitorii au amuțit.
Dreptatea a biruit.
Hidoasa minciună de ERI s’a prăbușit.
U
BC
 Curier Ieșan

R
2

RA
Au căzut mulți dintre noi, dar au primit cumi-
nicătura veșniciei cu surîsul pe buze și cu ochii ilu­
minați de-o viziune sfîntă: NEAMUL DESROBIT.

LI B
Ochii le erau plini de soarele biruinții spre care
i-a purtat GENERALUL LOR.
Batjocura și rușinea au fost spălate cu flăcările
pure ale sîngelui lor tînăr.

Y
Hoardele sălbatece de iconoclaști ale Măcelarului
Roșu au fost alungate.

T
S’au prăbușit zidurile cetății fără Dumnezeu.

SI
In pulberea ruinii se zvîrcolește hidra cu o sută
de capete, în vreme ce în clocotul pămîntului se ză­
mislește o nouă viață.
ER
Din satele pustiite de foc, din ruină și din sîn-
gele aburind, se țese acum o altă lume.
IV
Chemări prelungi de clopote adună romînii la
închinare. Se amestecă dangătul ce vine dela ctito­
UN

riile lui Ștefan cel Mare, cu răcnetul tunurilor.

Plutesc în văzduh îndemnuri tainice.
Pașii se opresc lîngă zidurile bisericilor care mai
ard, apoi se îndreaptă spre gropile proaspete.
L

Pămîntul miroase a primăvară și a sînge tînăr.

RA

In ghiocul urechilor și în undele amintirilor pi­

cură slovele sfinte:
„ȘI SĂ NU VĂ TEMEȚI DE CEI CE UCID
NT

TRUPUL, IAR SUFLETUL NU POT SĂ-L UCIDĂ, CI

SĂ VĂ TEMEȚI MAI V1RTOS DE CELA CE POATE
SĂ PIARZĂ ȘI TPUPUL ȘI SUFLETUL, ÎN GHEENĂ".
CE

(Matei, X, 28).
CURIER IEȘAN
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Straja Nistrului

ER
Sînt Romîn venit din Roma cu oștirea lui Traian
Ca să fiu pe totdeauna strajă Nistrului roman
Și s’arăt acelui care va’ncerca să năvălească
IV
De la care rîu începe stăpînirea romînească
Ca să știe că’ntre Nistru, Tisa, Dunăre și mare
UN

Se întinde Romînia cu-ale ei străvechi hotare,

Peste care nici-odată nu va trece vre-un dușman
Fără ca să ție minte ce-i Romînul lui Traian !
Intre aceste pat tu ape munca mea desfășura-voi,
AL

Lumii, care mă privește, grîu, și aur arăta-voi

Și, ca bradul de la munte în bătaia vijăliei,
TR

Neclintit voi sta de pază la hotarul Romîniei

Pentru ca Traian din ceruri, cînd spre Dacia privi-va,
Să tresalte și să zică: Romae virtus rediviva !
EN

Iar Italia, ca mamă, să rămîie’n admirare

Că păstrăm și astăzi încă ale Daciei hotare!
August Scriban
/C
SI
IA
U
BC
 R
RA
LI B
T Y
Rusia țaristă și Moldova

SI
ER
ela afirmarea Rusiei ca mare putere în vremea lui Pe­
tru cel Mare, sudestul Europei și în deosebi Principatele Ro-
IV
mîne n’au mai avut liniște. In alianță sau în rivalitate cu Aus­
tria, sub pretextul eliberării de sub jugul otoman, oștile rusești
UN

sau austriace au încălcat mereu Țările Romîne, jefuindu-le și

de avuții și de pămînt.
Mai mult de cit oricare alt țar, politica imperialistă a
lui Petru cel Mare a fost urmată de Ecaterina II. Această îm­
L

părăteasă nu mai avea liniște, spre sfîrșitul domniei ei, că nu

RA

putuse cuceri orașul Constantinopole. „Fiindcă d. Pitt vrea să

mă gonească din Petersburg, nădăjduesc că-mi va îngădui să
mă retrag la Constantinopole", îi spunea ironic lui Witworth,
NT

trimisul Angliei la Petersburg, în 1789, dupăce în cursul răs-

boiului pe câre-1 aveau tocmai atunci cu Turcii, Rușii ocupa­
seră Oceacovul.
CE

Cele mai fanteziste propuneri și proecte circulau în acea

vreme. In 1787 Potemkin prezintă Franței o propunere formală
pentru împărțirea Turciei. In 1796 Ecaterina II aprobă „pro-
ectul indian", fantezist, al noului ei favorit Zubov, prin care se
I/

preconiza un atac asupra capitalei Turciei prin înconjurul Mării

Negre, pe la răsărit, iar prin Balcani urmând să înainteze
S

trupele lui Suvarov.

IA

Pentru noi ambiția nemăsurată a Ecaterinei II ne-a fost

fatală. De unde sub Gh. Duca, Sultanul încorporase Ucraina
turcească la Moldova, și Nistrul devenise un rîu romînesc,
U

căci dincolo de această apă se tipăreau cărți, se scriau și se

redactau acte în limba romînă, vecinătatea Rusiei ne-a adus o
BC
 RY
Rusia țaristă și Moldova 5

RA
nouă sfîșiere a pămîntului vechii Moldove. Nu-i era suficient
Rusiei imensitatea spațiului pe care-1 stăpânea ; această mare

LI B
putere țintea cu ochi haini și lacomi și spre Țările Romîne,
care erau la marginea hotarului despărțitor între civilizația eu­
ropeană și barbaria asiatică. Pravoslavnici creștini Rușii, erau
înduioșați pentru ortodocșii supuși „păgînilor" Turci, de subt stă-

Y
pînirea cărora voiau să-i treacă în ocrotirea lor, spre a le lăsa,
atunci, cași acuma, doar „ochii cu care să plîngă“.

T
Urmașul Ecaterinei II, țarul Paul 1, a fost mai puțin pre­

SI
ocupat de problemele europene, el ar fi dorit, mai degrabă, să
cucerească India, unde se întîlnea în concurență cu Anglia.

ER
Insă în timpul domniei acestui împărat) își afirmă tot mai mult
influența lui, cancelarul de atunci al Rusiei, Rostopcin, care
prin diabolica lui stăruință a contribuit în cea mai largă mă­
IV
sură la jefuirea Moldovei, prin răpirea teritoriului ei dintre
Prut și Nistru. Putem spune că, în afară de unele împrejurări
UN
politice, cel mai fanatic partizan al acestui act criminal al Ru­
siei a fost contele Rostopcin. încă în timpul domniei lui Paul I,
el a întocmit un memoriu, la 2 Octombrie 1800, prin care stă­
ruia ca Rusia să propună împărțirea Turciei în înțălegere cu
L

Franța, Austria și Prusia, fără participarea Angliei, imperiul

RA

țarist urmînd să ia Moldova cu Muntenia, Bulgaria și poate și

Rumelia cu Tracia și Constantinopole. Țarul aprobă acest pro-
ect prin care se răpea libertatea atîtor popoare ; Rostopcin era
NT

gata să plece în capitalele europene spre a pune bazele unei

alianțe, în vederea infăptuirei lui. împrejurările însă au fost
protivnice și Paul I a fost nevoit să înlăture fanteziile bolnave
CE

ale sfetnicului său.

In Martie 1801 Paul I a fost asasinat în urma complotu­
lui organizat de ofițerii și nobilii ruși, partizani ai politicei an-
glo-file.
I/

De altfel Curtea rusă trăia în conspirații și asasinate și

chiar Ecaterina II ar fi vrut ca să-i urmeze la tion nepotul său
S

Alexandru, mai apropiat de țelurile sale politice. Acesta a și

IA

reluat planurile de expansiune spre Balcani ale bunicei sale,

îndată ce a ajuns la tron. Și cum noi eram în calea lui, prima
țară păgubită a fost Moldova. Dacă Paul I n’ar fi căzut victi­
U

mă asasinilor, împrejurările politice n’ar mai fi devenit favo-

BC
 RY
RA
6 Emil Diaconescu

rabile despuerii de pămînt romînesc, care s’a făcut în 1812, cu

LI B
consecințe dureroase pînă în zilele noastre.
Nemulțămirile provocate de Domnii fanarioți înlesneau in­
tervenția Rusiei, care căuta să se arăte favorabilă Romînilor
creștini, spre a-și crea un curent de simpatie, care să-i înles­

Y
nească, apoi, anexarea. Alexandru I interveni la Poartă în sen-
zul dorințelor exprimate de boerii romîni printr’un memoriu

T
prezentat încă lui Paul I. Interesul era numai aparent, Rusia

SI
urmărind cu persistență ocuparea Principatelor. In 1802 fură
numiți Alex. Moruzi în Moldova și Const. Ipsilanti în Muntenia

ER
prin stăruința Rusiei ; de aceia ei deveniră instrumente oarbe
ale imperiului țarist, lucrînd chiar și împotriva Franței.
în această vreme, însă, politica Europei începea să fie do­
IV
minată de Napoleon ; diplomația franceză încercă să trateze
Principatele Romîne ca teritorii de compensație pentru unele
UN

pierderi ce ar fi fost impuse, eventual, Austriei. Astfel în 1805,

după biruința dela Ulm, Talleyrand propunea ca să se cedeze
imperiului habsburgic Muntenia cu ieșire la Marea Neagră, pre­
cum și „Moldova, Basarabia și partea nordică a Bulgariei...",
L

spre a se închide, în felul acesta, drumul Rusiei către Balcani

RA

și să-i îndrepte atenția spre Asia, unde ar fi ajuns în conflict

cu Anglia. Din nefericire Napoleon n’a vrut să ia în conside­
rare propunerile sfetnicului său, ca să nu supere pe Ruși, cre­
zând că și i-ar putea face aliați împotriva Angliei. Zadarnică
NT

speranță... Alexandru I îl considera pe împăratul Franței, ca

pe cel mai grozav tiran din Europa Tocmai el.
Țarul Rusiei, stăpînit și de mistica religioasă, nu înțele­
CE

gea să renunțe la orașul Constantinopole. Fostul său tovarăș

de studii, pe care-1 avea acuma sfetnic apropiat, prințul Adam
G. Ciartoryski stăruia mult ca să fie refăcută Polonia și în
I/

schimb Rusia și Austria să se compenseze cu teritorii din cu­

prinsul imperiului otoman. „Austria... ar putea să aibă o parte
S

din Bosnia și din Valahia, Belgradul, Raguza. Rusia ar avea

Moldova".
IA

Alexandru I arătă un deosebit interes unui asemenea pro-

ect, care-i putea deschide drumul spre Balcani. El avea, însă,
U

și momente de ezitare, cînd renunța la proectele de anexări de

teritorii, care depășeau Nistrul. Erau clipe cînd își dădea pro­
BC

babil seama ce înseamnă a robi un popor care nu te vrea de

 RY
Rusia țaristă și Moldova 7

RA
stăpîn și un pămînt, care nu-ți aparține. Dar asemenea momente
de judecată dreaptă și limpezime de gîndire nu-1 stăpîneau mult
tiTnp. Moldova dintre Prut și Nistru avea să fie robită de el.

LI B
Intr adevăr armatele rusești au invadat Principatele Ro-
mîne încă în 1806. Viața poporului romîn a fost un adevărat
calvar în timpul ocupației trupelor „creștine1' ale Țarului, care
veneau ca liberatoare ale jugului asupritor al Turcilor „pa­

Y
gini". Cine nu era partizanul Rușilor era considerat ca ,,vîn-

T
zător de patrie" și se aștepta să fie executat.
„Nu se poate spune prin cuvinte, povestește o mărturie

SI
contimporană din 1809, modul cum se poartă trupele cu locui­
torii țării. Jaful lor este așa de cumplit încît nimeni nu mai e

ER
sigur de averea lui. Țara este obligată să dea proviziile ne­
cesare, dar comandanții le vînd și locuitorii trebuie să dea din
nou hrană si bani". Boerii erau maltratați, tîrîti de barbă si
IV
chiar bătuți; însuși Mitropolitul țării Veniamin, respectat ca un
adevărat sfînt, a fost tîrît în cercetarea autorităților militare
UN
rusești. Țăranii tratați foarte rău, trebuiau să plătească tot felul
de biruri și erau puși să tragă carele cu aprovizionare pentru
ostile rusesti. Adeseori divanul tării trebuia să găsească un
3 3 O O

călău, care să execute pedepsele cu moartea.

L

In deosebi gen. Kutusov s’a purtat cu cea mai cruntă neo­

RA

menie, jefuind țara și schingiuind populația. Unei delegații de

boeri, care i se prezentase să reclame traiul insuportabil din
partea armatelor rusești, el le răspunse că „le lasă doar ochii
NT

cu care să plîngă".
Atîta crudă tiranie își găsește asemănare în bestialitatea
feroce a armatelor roșii de astăzi, care distrug totul în calea
CE

lor. însuși țarul Alexandru I s’a îngrozit de ceiace auzea despre

purtarea gen. Kutusov și a armatelor lui, încît scria amiralului
Ciciagov, pe care-1 trimisese în Aprilie 1812 în Țările Romîne,
că „eu nu mai pot îngădui asemenea grozăvii". Nu-i prea mare
I/

deosebire între crimele și jafurile armatelor țariste din 1806 — 1812,

patronate de comandanții lor, cu ale armatelor roșii din zilele
S

noastre.
IA

Se cerea atunci numai Munteniei, în 1812, 20.000 de că­

ruțe și 2.000.000 de ruble într’o vreme cînd Principatele erau
sleite de venituri și satele erau părăsite. Asta a făcut ca popu­
U

lația, care la început nădăjduia că acești „creștini" o vor eli-

BC
 R
8 Emil Diaconescu

RA
bera de sub stăpînirea seculară a Turcilor „păgîni", acuma se
îndepărtase de Ruși și nu aștepta decît clipa mîntuirei, să fie

LI B
salvată de subt o asemenea tiranică ocupație.
Dar chiar comandanții ruși se arătau îngrijorați de situația
creată în Principatele Romîne prin jafurile armatei lor. Astfel
feldmareșalul Al. Prozorovsky, comandantul armatei dela Du­

Y
năre scria la 28 Ianuarie 1808 guvernatorului Podoliei că ja­
furile armatei de ocupație întrec orice margini. „Basarabia a

T
fost transformată într’o adevărată pustie de către trupele noastre.

SI
Dacă hotarul rusesc s’ar întinde pînă la Dunăre, ar fi oare fo­
lositor pentru țarul Rusiei dacă acele teritorii sunt părăsite de

ER
populație ?... națiunile care locuesc aici niciodată nu se vor în­
drepta către interesele ruse..." căci „nemulțămirea populației
începe să se manifeste" în contra imperiului țarist. „Populația
IV
sufere și a început să se arăte defavorabilă nouă, nu numai
pătura de sus, dar și celalalte straturi sociale. Rușii erau în­
UN

grijorați că boerii, care la începutul campaniei așteptau sal­

varea dela țar, acuma își îndepărtau simpatiile dela imperiul rus
iar țăranii erau gata chiar să provoace răscoale, dacă armatele
ruseșfi ar fi trecut Dunărea, așa erau de nemulțămiți". Același
AL

lucru îl confirma generalul Nicolaie Mihailovici Kamienski în

1810 cînd scria de... „sărăcia populației ale cărei suferințe de­
veniseră insuportabile". Chiar marii proprietari își părăseau
TR

moșiile refugiindu-se în Austria. „Rușii nu sunt iubiți în Mol­

dova" , scria baronul Meriage într’un raport; numeroșii fugari
din Principate erau bine primiți de Marele Vizir. „Rușii au
EN

devastat cu o barbarie necunoscută încă țările pe care le-au

ocupat de cealaltă parte a fluviului (Dunărea). N’au cruțat nici
un bordei, totul a fost ars, scria în 1811 agentul consular francez.
/C

Numirea lui Kutusov a înrăutățit și mai mult situația și opri­

marea populației.
Cu toate că chiar unii diplomați ruși nu înțelegeau de ce
SI

se stăruia să se anexeze o parte din Principatele Romîne, to­

tuși Rusia nu voi să semneze pacea pînă ce nu obținu măcar
Moldova dintre Prut și Nistru, ajungînd astfel stăpînă la gurile
IA

Dunării. „împăratul Rusiei n’are nevoe să se întindă și să se

mărească, pentrucă imperiul său este mai întins decît toate im­
U

periile și regatele din Europa, iar Poarta... va fi sigură de li­

niștea și statele sale, atîta vreme cit va fi legată printr’o sin-
BC
 LI
T Y
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C

Regina Maria și .Regele Ferdinand la Chișinău. Iunie 1920. Suveranii pe str. Alexandru cel Bun.
Colecția George-Mihail Dragoș
SI
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
 RY
Rusia țaristă și Moldova 9

RA
ceră prietenie cu imperiul rus". Acestea le scHa consulul rus
Barozzi într’o propunere de alianță ruso-turcăi |e care o iăcea
in acea vreme. ] '■

LI B
Însuși amiralul Ciciagov scria țarului Alexandru I în Au­
gust 1812 că „Basarabia este o țară frumoasă..."'' Dar „am fost
surprins de marele număr de locuințe părăsite șl de satele dis­
truse de noi, pe cînd impozitele impuse de autoritățile militare

Y
creșteau necontenit".
Opera de distrugere a Rușilor mai dăinuia în 1820 și mai

T
tirziu chiar. Călătorul englez Walsch scrie, din acest an, că

SI
ieșind din București a găsit „mai multe clădiri mari în
ruină, care păreau să fie devastate de curînd; mă gîndeam că

ER
aceste ravagii să fi fost cauzate de Turci; însă, din potrivă,
am aflat că ele erau opera Rușilor, din 1806“, încă.
Astfel își inaugurau Rușii stăpînirea lor asupra pămîntului
IV
romînesc al Moldovei dintre Prut și Nistru. Tirani și barbari,
deși creștini, mai tirani decît Turcii păgîni.
UN
Moldova a fost, astfel, din nou jefuită. Protestele boerilor
și jalea populației, care, dealungul Prutului își lua rămas bun
dela rude și prieteni, n’au înduioșat pe nimeni. Suveranii con­
tinuau să încorporeze popoarele, peste voința lor, ca pe niște
L

turme de animale, spre a-și creia apoi drepturi — în virtutea

forței — asupra unor pămînturî șî populații străine.
RA

In 1940, ca și în 1812, Bolșevicii n’au luat în samă do­

rința unui popor de a trăi în libertate. Profitînd de încurcătu­
rile europene și folosind numai forța au cuprins pămînt și po­
NT

por romînesc, robind și Bucovina de nord, asupra căreia nici­

odată nu s’a întins stăpînirea rusască. Și în 1940 ca și în 1812
populația Moldovei dintre Prut și Nistru îngenunchia la trece­
CE

rea armatei, în retragere, întrebînd cu lacrimi amare : „dar pe

noi cui ne lăsați?".
Apoi începu exodul, țărani și tîrgoveți părăsindu-și că-
I/

minurile și refugiindu-se în dreapta Prutului. Nu voiau pravos­

lavnica Rusie și nici raiul bolșevic. Era protestarea cea mai
S

elocventă a unui popor care nu se putea apăra și a cărui li­

bertate era zugrumată de tirania moscovită.
IA

Guvernul țarist, îngrijorat de depopularea Basarabiei a

luat măsuri severe oprind emigrarea Moldovenilor; conducă­
torii comuniști au făcut același lucru, amenințînd pe toți cei
U
BC
 R
10 Emil Diaconescu

RA
care mai doreau să se refugieze în Romînia, prevenindu-i că-i
vor găsi la Iași ori la București.
Răsboiul victorios de astăzi al armatelor germano-romîne

LI B
este o răzbunare a nedreptăților trecutului. Este pentru prima
oară în istorie cînd Romînia se ridică împotriva colosului mos­
covit. Pînă acuma a trebuit să suporte toate nedreptățile, toate
încălcările tiranice, fără nici o posibilitate de apărare. De data

Y
aceasta a pornit cu încredere răsboiul de eliberare; de eliberare

T
nu numai a poporului romîn, osîndit pieirei, sub stăpînirea

SI
comunistă, ci a întregei civilizații omenești amenințata cu ni­
micirea de bolșevismul anarhic și distrugător.

ER Emil Diaconescu
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Gînd fără hotar...

ER
Gînd fără hotar
Sete grea de jar...
IV
Toarnă-mi
Paharnic stelar,
UN

Toarnă-mi vin cu spumă

In jarnică humă.
7oarnă-mi
Vin brumat
AL

De ani frămîntat,
Peste crug de gînd,
Peste vis flămînd.
TR
EN

Ajută-mă
Celui drag
Sa-i fiu cer, să-i fiu prag.
/C

Ploaie aurie de mătasă

Peste fruntea lui arsă.
Părul busuioc înflorit
Să-l sărute fir cu fir al meu iubit.
SI

Buzele să-mi fie aripi de fluturi

Genele... floarea de tei cînd o scuturi...
IA

Inima... potir cu flăcări... s’o bee,

Sufletu-mi luminoasa Cale lactee.
Mîinile balsam, plug aprig de foc
U

Să-i rodească ani cu noroc.

BC
 R
12 Ronsanda Castro

RA
Trupul meu, muntele Sinai,
Să-i dau sara nopților de Mai.

LI B
Așa am jurat
Celui în odăjdii de rugi botezat.

Y
Ciorchinii își pleacă bogat dăruirea

T
In basmul cu viață și moarte: Iubirea.

SI
Ronsarda Castra

ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Zile negre

SI
ER
aiorul Lapteș își potrivi ochelarii pe spinarea nasului
și foarte atent incepu să cerceteze liniile întortochiate din
fundul ceștii de cafea. In această postură nu mai avea deloc
IV
înfățișarea unui comandant de batalion, gata în orice moment
să dea piept cu dușmanul, ci mai degrabă a unui pensionar
UN

căruia nu i-a mai rămas altceva de făcut, decît să-și oblojască

reumatismele, să-și citească zilnic „Universul", să-și savureze
gingirlia și să-și ispitească destinul în liniile albe și negre
ale ceștii.
L

Și totuși realitatea nu era aceasta. Sub înfățișarea ino-

RA

fensivă de dascăl la pensie, se ascundea o voință dîrză, un

comandant încercat, și mai ales o inimă mare, care bătea as­
cuțit la gîndul că linii negre încep să se învolbureze dea­
NT

supra cerului Patriei.

In sala de popotă, aciuată în școala unui sat de pe malul
Prutului, se făcuse tăcere. Ofițerii își dădeau seama că maiorul
CE

e supărat. Sublocotenentul Adrian, cel care-1 supărase, stătea

îngîndurat. Ii părea și lui rău că turburase sufletul unui om
așa de blajin, și totuși simțea că el și nu maiorul are dreptate.
Discuția fusese violentă. Ofițerii se împărțiseră în două
I/

tabere. Puțini fuseseră cei care-i luaseră partea și totuși Adrian

simțea, era convins, că are dreptate. Cei mai mulți, se măr­
S

giniseră să tacă. Maiorul a ridicat ochii din ceașcă și l-a

IA

privit zîmbind pe Adrian, pe deasupra ochelarilor.

— Totuși Adrian, sunt convins că vei fi un luptător
bun, că gla ul Patriei îți va înăbuși aceste sentimente ne­
U

lalocul lor.
BC
 RY
14 N. St. Beldie

RA
— Exact, Domnule Maior, voiu lupta pentru țară acolo
unde va fi drapelul. Deocamdată răsboiul nu e declarat, dar
îl simt aproape. Atît timp cît încă suntem în neutralitate,

LI B
putem să suferim de o filie sau alta, și iarăși cred că putem
să ne spunem deschis părerile. Suntem ofițeri, domnule maior,
ne dăm desigur toți seama de momentele grele prin care trecem,
și orice s’ar întîmpla, sunt convins că toți vom fi acolo unde

Y
ne va chema Patria. Astăzi însă, cît timp mai este pace,

T
putem discuta. Și e bine că părerile sunt împărțite. Discuția
în contradictoriu e instructivă. Din ea tragem foloase. Altfel,

SI
domnule maior, am fi stat pe un teren falș și nesigur. Dacă
și eu și camarazii Gherghel și Dragoș am fi fost de părerea

ER
D-voastră, într’un ceas l-am fi luat prizonier pe Hitler, l-am
fi dus în Sf. Elena — știți, englezii sunt experimentați în acest
domeniu —, am fi înfrînt Germania și ne-am fi declarat mul­
IV
țumiți. Dar desigur aceste concluzii ale noastre ar fi fost ca­
raghioase, ele nu ar fi putut opri marșul victorios al trupelor
UN

germane, și nici nu ar fi putut salva Franța, dela dezastru.

Maiorul devani palid. Amintirea dezastrului Franței îi
strîngea inima. El nu făcea parte dintre beneficiarii regimului,
nu avea nici rude sus puse, și nici nu iubea democrația. Ad­
L

mira realizările germane, admira armata germană, era adept

RA

al totalitarismului, dar îl durea gîndul Franței îngenunchiate.

Fusese crescut și trăise în această atmosferă francofilă, făcuse
răsboiul trecut ca elev plotonier și sublocotenent, cunoscuse
NT

cîțiva din ofițerii misiunii franceze, se simțea legat de această

Franță ca de o iubită din tinerețe, pe care o accepți și o ierți,
chiar și atunci cînd te înșeală.
CE

Admira realizările național socialiștilor, dar aceste rea­

lizări le-ar fi dorit în Franța.
— Bine Adriene, reuși maiorul să spună, dar tu n’ai
iubit de loc Franța, tu nu știi că tatăl tău a luptat alături
I/

de Franța, că Franței îi datorăm Romînia Mare ?

— Ba da, domnule maior, și eu am iubit Franța, tatăl
S

meu cînd s’a întors din răsboiu, de Franța mi-a vorbit. Dar
IA

în ziua cînd am auzit că în Franța este prim ministru Blum,

s’a terminat.
Amintirea Ini Blum îl făcu pe maior să tremure. Iși lăsă
U

capul in jos, să nu i se observe turburarea. Nu era prima

BC
 Zile negre 15

R
RA
dată cînd sublocotenentul Adrian îi arunease în față spectrul
jidanului ajuns prim ministru, discuțiile aveau loc aproape
în fiecare seară, se repetau temele, se repetau și argumentele.

LI B
Dar de cîteva zile, îndrăzneala lui Adrian îl cam pusese pe
gînduri. Și ceiace era mai grav, o bună parte dintre cei care-i
susțineau punctele de vedereră, îl părăsise. Chiar dacă nu luau
fățiș partea lui Adrian, nu i-o luau însă nici pe a sa și se

Y
mărgineau să tacă.
Trăise o iarnă întreagă în mijlocul lor, mutați dintr’un

T
sat în altul, îndurase la cot cu ei, frigul, ploile și zăpezile,

SI
noroaiele și crivățul. Ii simțea apropiați, îi simțea ca pe niște
copii ai lui, le simțea sufletele apropiate, inimile bătînd ală­

ER
turi de ai lui.
De cîteva zile îi simțea însă că se depărtează, că se în­
chid în ei, îi vedea mîhniți și înnegurați, simțea că sufletele
IV
lor evadează, că-i scapă, cum scapi niște svîrlugi printre de­
gete. Cu cîteva zile înainte, Adrian venise dintr’o permisie
la București, și la popotă debitase cîteva anecdote usturătoare
UN

la adresa conducerii.
II repezise pe Adrian, dar a simțit în seara aceia, că a-
proape toți ceilalți îl părăseau, că se închid în ei ga într’o
AL

carapace, că îl admit pe Adrian.

Și deatunci încoace, svonuri din ce în ce mai persistente,
mai dureroase, începuseră să-i clatine și lui încrederea și op­
TR

timismul.
— Domnule maior, reluă Adrian, Franța a căzut din
cauza conducerii, dacă nu vom ști să alegem calea adevărată,
EN

ne vom prăbuși și noi.

Maiorul Lapteș s’a cutremurat. S’a ridicat în picioare, a
scos pieptul înainte, pensionarul care-și oblojește reumatismele
/C

a dispărut,- și i-a luat loc comandantul.

— Pînă aici Adriene, a tunat el, nu-ți mai permit.
S’a așezat înfrînt. Adrian privea un punct fix pe perete.
In colțul buzelor, îi juca un surîs batjocoritor.
SI

— Problema nu e rezolvată, domnule maior.

Atmosfera devenise grea. Toți lăsaseră ochii în farfurie,
IA

tăcerea se întinsese ca o pînză neagră, se auzea bîzîitul unei

muște.
Maiorul le căuta avid privirile. Dar nici una, nici una
U
BC
 RY
N. St. Beldie 16

RA
din privirile acelea copilărești în care se scăldaseră nădejdile
lui, nu-i venea în ajutor, li simțea îndepărtați și străini pe
acești copii cu care o iarnă întreagă, împărțise bucuriile și

LI B
tristețile, nevoile și temerile.
Și asta numai din cauza acestui sublocotenent Adrian.
Oare Adrian e vinovat ? Dar dacă Adrian are dreptate ? Dar
Adrian s’a sculat în picioare. S’a uitat în ochii lui și-a scu­

Y
turat capul, a pus miere în privire.
— Domnule maior, atmosfera a devenit grea. Mă priviți

T
sever, mă bănuiți poate că sunt un trădător. Nu domnule

SI
maior, vă înșelați. îmi iubesc țara, o iubesc tot așa de mult
ca și Dumneavoastră, tot așa ca toți acești camarazi. Și vă

ER
iubesc și pe Dumneavoastră. Noi toți vă iubim domnule maior.
Vom merge la moarte și victorie sub comanda Domnieivoastre’
nici unul nu vom da înapoi. Acestea au fost și rămîn păreri.
IV
Greșită sau dreaptă hotarîrea conducerii, noi vom urma-o.
Vom fi toți acolo, unde va fi steagul. Pe deasupra părerilor
UN

care ne despart, noi suntem una atunci cînd Patria este în

pericol. Domnule maior, vă rugăm să ne permiteți să cîntăm
împreună cu dumneavoastră „Pe-al nostru steag".
L

„Pe-al nostru steag e scris unire

„Unire ’n cuget și ’n simțiri"
RA

Abia se terminase cîntecul cînd sublocotenentul Gheorghiu,

ofițerul cu popota, a anunțat pe maior că o doamnă și o dom­
NT

nișoară doresc să-i vorbească. Privirile s’au îndreptat toate

lacome, spre ușă. Hei, de cînd nu mai văzuseră o doamnă, și
mai ales o domnișoară. Prin satele prin care cantonaseră, nu
CE

mai văzuseră o adevărată doamnă și o domnișoară. O femeie

elegantă, cochetă, distinsă, iată ce visau toți acești tineri pe
zonă, și din nefericire nu puteau să vadă. Pe unde trecuseră
I/

și mai ales în satele în care poposiseră mai mult timp, nu

văzuseră decît o învățătoare sau o preoteasă, femei îmbătrînite
S

de grijile gospodăriei, cu rochiile demodate, cu coafura dezor­

donată, femei pe care și le disputau aprins, cincisprezece ofițeri
IA

odată. Și atunci cînd găseau o asemenea femeie dornică de

aventuri, rar dealtminteri, apoi tot Adrian era cu succesul.
U

Adrian nu avea mai mult de douăzeci și unu de ani, un ten

BC
 Zile negre 17

R
ca de domnișoară, firele de păr în barbă, nu se liotărîseră

RA
încă să iasă la lumină, și mai ales ochii, doi ochi albaștri de
copil, îi îndepărtau totdeauna pe ceilalți, cînd găseau o rare
avis, dispusă să le primească declarațiile de dragoste. Numai

LI B
în discuțiile cu maiorul, Adrian devenea violent, trupul lui
de copil, începea să vibreze, și ochii i se aprindeau.
— Să poftească, a hotărît maiorul.
Peste un minut, pe ușa popotei și-au făcut apariția două

Y
femei, una mai în vîrstă, să tot fi avut treizeci și opt de ani,

T
cealaltă o copilă de pension, căreia nu puteai să-i dai mai
mult de șaptesprezece ani.

SI
Maiorul s’a sculat în picioare, și toți ceilalți l-au imitat,
rămînînd cu privirile aninate de cele două femei, dar mai ales

ER
de copila cu ochii verzi.
Doamna a înaintat hotărîtă, și i-a întins mîna maiorului.
— Sunt doamna locotenent-colonel Mreajă, iar dînsa e
IV
fetița mea, Lealea.
Maiorul s’a înclinat și le-a sărutat mîna. Cînd maiorul
UN

a sărutat mîna fetiței, aceasta s’a înroșit pînă în albul ochilor.

Pe urmă s’au prezentat toți ofițerii, celor două femei.
După ce au luat loc, li s’a adus masa.
— Vai domnule maior, să mă iertați, dar n’o să pot mînca.
AL

N’am mîncat astăzi, totuși nu mi-e foame de loc, n’ași putea

nici să gust mîncarea.
TR

— Dar de ce doamnă ? Poftiți, să ne iertați că n’o să

yă putem oferi cine știe ce bunătăți, dar o să ne scuzați și
Dumneavoastră. Ia, niște ofițeri care-și trăiesc viața de aproape
EN

un an, departe de tot ceiace s’ar putea numi confort, civili­

zație, distracții și mîncarebună. Ne distrăm și noi cum putem,
adică distracția se reduce la una singură, la discuții. Adică
mai sunt și altele, ca să spunem drept. Gîteodată ne mai cîntă
/C

cîte un cioroiu din vioară, se bea un pahar de vin mai mult,

iar băeții ăștia ai mei, mai învîrt cîte un pocheraș prin can­
tonament, așa, clandestin. Eu îi cam știu, dar mă mai fac și
SI

eu că nu văd. Ce să facă și ei ? Dar distracția noastră obiș-

uuită, o constitue discuțiile. Și matadorul discuțiilor e acest
IA

copil teribil care stă cu nasul în farfurie, sublocotenentul

Adrian. Ia scoală sus Adrian să te vadă și duduile.
Adrian s’a ridicat în picioare cu tot sîngele năvălit în
U

2
BC
 RY
18 N. St. Beldie

RA
obraji. Toți ochii s’au îndreptat spre el, și Adrian s’a zăpăcit
cumplit. Părea acum ca o fetiță scoasă la lecție și prinsă cu
ea neînvățată. Nu mai era nici un punct de asemănare între

LI B
Adrian cel deacuma, roșu și încurcat, cu genele lăsate în jos
și Adrian cel de un sfert de oră mai înainte, Adrian aprins
de focul discuției și iluminat de o credință.
Lealea l-a privit lung, dar Adrian n’a observat.

Y
— Da ce-i Adriene cu tine, m’ai făcut de rușine. Cum
o să creadă duduile că tu ești cel care discuți violent, că tu

T
ești revoluționarul batalionului nostru ?

SI
Dar Adrian n’a putut să răspundă. Apariția fetiței de
șaptesprezece ani, cu codițele lăsate pe spate, cu obrazul crud

ER
și buzele cărnoase îl încurcase.
A fost fericit cînd a fost lăsat în pace să se așeze jos,
și de acolo să poată privi pe ascuns pe fata care se deosebea
IV
de toate femeile pe care le întîlnise pe zonă, ba chiar și de
cele pe care le întîlnise pînă atunci. Ceilalți ofițeri făceau
UN

același lucru, cu singura deosebire, că o parte din ei erau în­

drăzneți, că le desbrăcau și le îmbrăcau cu privirea, și mai
ales că privirile se împrăștiară, o parte o devorau pe Lealea,
iar o parte pe maică-sa, care era o femeie frumoasă, îmbră­
AL

cată cu gust și mai ales avea un aer de distincție deosebită.

Pe buzele tuturor flutura întrebarea: Cărei împrejurări
îi datorau fericirea de a avea în mijlocul lor două femei
TR

frumoase ?
Dar doamna Mreajă, a început să desvălue misterul fără
a se lăsa întrebată.
EN

— Precum v’am spus domnule maior, începu ea, sunt

doamna locotenent colonel Mreajă. Soțul meu a murit acum
trei ani. Sunt văduvă. A fost om bogat, sau aproape bogat.
/C

Dela dînsul mi-au rămas cinci sute de hectare de pămînt, o

vie și un conac, la care îmi petrec aproape tot timpul. Această
moșioară se găsește la șaptesprezece kilometri de aici, într’un
SI

sat numit Cochirleni.

Acum o săptămînă am plecat la o cumnată a mea la
IA

Botoșani, pentru a-mi lua fiica care învață acolo la liceu. Am

stat liniștită vre-o patru zile, cînd alaltăeri niște svo-
nuri rele, mi-au stricat voia bună și m’au hotărît să plec
U

cit mai repede acasă. Dela Trușești am venit cu o căruță și

BC
 Zile negre 19

R
RA
svonurile pe care le auzisem la Botoșani le-am auzit și la
Trușești. Deaceia m’am oprit la Dumneavoastră pentru a vă
cere sfatul dacă trebue să merg mai departe sau nu. Acum,
din atmosfera pe care am aflat-o aici, văd că acele svonuri

LI B
sunt falșe, și deaceea voiu pleca foarte curînd peste Prut.
— Ce svonuri doamnă ? au întrebat toți deodată.
— Domnule maior, să mă iertați, poate e o prostie, dar

Y
se vorbește că Basarabia va fi cedată ba unii spun că a și fost
cedată.

T
— Basarabia ?

SI
— Dar noi nu știm nimic doamnă, liniștiți-vă. Desigur
sunt svonuri lansate de dușmanii noștri. Nu se poate. Cum o

ER
s’o dăm fără luptă? Noi de ce stăm aici de un an de zile?
N’au spus doar conducătorii noștri: „Nici o brazdă".
Doamna Mreajă a zîmbit imperceptibil. Un zîmbet dureros...
— Să dea Dumnezeu să fie așa domnule maior.
IV
— Gheorghiu, dă drumul la radio, iaca noi am și uitat 1...
E drept că maiorul primise un ordin cam curios, i se ordona
UN

vigilență deosebită, batalionul, să fie gata dar acesta nu era

primul ordin de acest fel de cînd stau pe zonă. Cuvintele
speackerului, au căzut ca niște ciocane pe tâmplele ascultătorilor.
„In urma notei ultimative ruse, consiliul de coroană a
L

hotărît să cedeze Basarabia".

RA

Ochii s’au deschis mari, un nod urca în gîtlejul maio­

rului, un fior i-a străbătut pe toți, și în aer părea că fîlfîie
aripa morții. Doamna Mreajă s’a făcut albă ca hîrtia, Lealea
NT

a început să plîngă. In sala popotei s’a lăsat o tăcere de plumb.

Lealea a tăcut și ea, numai lacrimile se rostogoleau grăbite
din ochii migdalați, către buzele roșii și cărnoase.
CE

Toate capetele se lăsaseră pe piept, uitaseră toți de cele

două femei, de dorința care le biciuise sîngele, în inima tu­
turor era acuma un geamăt, era plînsul patriei rănite de
moarte, rana adîncă a patriei mințite, adormită cu povești
I/

ridicole, cu brîuri de foc și oțel, strigătul de durere al patriei

S

goale, despletită, lăsată fără apărare. Genele lui Adrian erau

grele de lacrimi.
IA

— Domnule maior, începu doamna Mreajă, nu voiu mai

putea să merg la moșie, moșia nu mai este a mea, vă rog
să-mi căutați o casă unde să pot dormi în noaptea asta. Și
U
BC
 RY
20 N. St. Beldie

RA
dacă veți crede că nu e un pericol, puteți să trimiteți niște
soldați să încarce ce vor vrea dela mine, vite, porci, găini,
porumb, mă rog tot ce vor vrea și vor putea, nu pentru

LI B
mine, ci pentru soldați. Decît să le mănînce bestiile bolșevice,
mai bine să le mănînce soldații noștri.
Maiorul a rămas pe gînduri. întreprinderea era îmbie­
toare dar periculoasă. Și-a mai plimbat privirea rătăcită de

Y
la unul la altul, apoi a întrebat.
— Băeți, care din voi vrea să meargă la Cochirleni ?

T
Vreau să trimit două grupe tari a șaptesprezece oameni, fie­

SI
care sub comanda unui ofițer. Care sunt acei doi ofițeri ?
Adrian a sărit ca împins de un resort.

ER
— Eu sunt unul domnule maior.
— Și eu al doilea, a strigat hotărît locotenentul Mi-
halache.
IV
Peste un minut, nici unul din ofițerii maiorului Lapteș
nu mai rămăsese în jos. Toți își disputau onoarea de a fi
comandantul uneia din cele două grupe de soldați. Dar maiorul
UN

s’a oprit la cei doi care se ridicaseră întîi.

— Bine, vor merge sublocotenentul Adrian și locotenentul
Mihalache. Doamnă, precum vedeți, am primit propunerea
L

Dumneavoastră, acești doi bravi ofițeri vor merge la Cochir­

leni. Și acum dacă vreți, spuneți dumneavoastră ce ați dori
RA

să vă aducă de acolo. Știți, oamenii și mai ales femeile își

simt legate sufletele de un anumit obiect, obiect de care poate
sunt legate amintiri, speranțe sau regrete. Spuneți ce anume
NT

obiect, să vă aducă băeții.

— Vai mămică, pianul, a isbucnit fetița cu cozile legate
pe spate. Și odată cu aceste cuvinte, privirile s’au aninat
CE

hotărîte, rugătoare de ochii lui Adrian, parcă ar fi fost con­

vinsă, că el și numai el, va înțelege-o și-i va îndeplini dorința.
— Vai Lealea, cum poți cere acest lucru, o certă ma-
I/

mă-sa, doar pianul e greu, e mare, nu va putea fi adus. Dom­

nule maior, domnii ofițeri să nu aducă nimic pentru mine,
S

să ia și să aducă tot ce vor crede că va putea servi pentru

îmbunătățirea hranei soldaților. Dacă ar fi vorba să aducă
IA

un obiect de care mi-e legat sufletul, apoi atunci ar trebui

să aducă moșia cu totul și vedeți, acest lucru nu e posibil.
U

Locotenentul Mihalache și sublocoteneutul Adrian, în

BC
 R
Zile negre 21

RA
această noapte vă veți alege oamenii, veți lua o jumătate de
unitate de foc și în zori veți pleca. Ceilalți veți merge acum

LI B
în mijlocul unităților, veți da alarma și veți ocupa poziția.
Sublocotenentul Gheorghiu va conduce pe doamna și domni­
șoara la preotul satului pentru a putea dormi pînă dimineață.
După ieșirea celor două femei, maiorul și-a privit ofi­

Y
țerii. Ii simțea iar, sufletește, alături de el, se bizuia pe ei,
știa că fiecare din acești tineri e gata să-și verse sîngele

T
pentru țară.

SI
Ar fi vrut să le țină un discurs, dar vedea că-i este
imposibil. Bărbia îi tremura, vocea îi era stinsă, gîtlejul uscat.

ER
Basarabia, Basarabia!
Nu vorbea nimeni, capetele se plecaseră sub greutatea
veștii dureroase, părea că ape negre, mîloase, le cuprinde
IV
trupurile, numai în inima fiecăruia părea că se înfige un cuiu
înroșit, care le scrie cu litere de foc, Basarabia, Basarabia.
UN

Și-a mai rotit odată privirea asupra ofițerilor, și-a lăsat cepul
pe piept și le-a spus stins: Bună seara domnilor.
Pe ușa larg deschisă s’au strecurat toți ofițerii tăcuți,
ca pe sub niște furci caudine.
L

Peste jumătate de oră, unitățile treceau cu pas greu

RA

spre poziție iar peste alt sfert de oră, maiorul gonea în galop
să-și inspecteze și îmbărbăteze oamenii.
* * *
NT

Venise iarăși seara și nici o veste nu sosise dela cei

plecați. Maiorul se plimbase toată ziua nervos dela o com­
panie la alta chinuit de întrebări. Dar dacă-i prind bolșe­
CE

vicii ? Seara, în sala de popotă, se găsea numai el și cu căpi­

tanul Răducanu. Căpitanul Răducanu era negru de durere.
Nu spunea nimic, numai golea paharele de vin unul după
I/

altul. încercaseră să discute, să-și prezinte situația în culori

mai optimiste, dar nu reușeau. Totul, totul se năruise ca un
S

castel clădit din cărți de joc. Numai întrebarea aceia revenea

chinuitoare, obsedantă: Dacă-i prind Rușii?
IA

In fața maiorului defila Curtea Marțială, anchete, de­

clarații, martori I Cu a cui aprobare, organizase expediția ?
— Răducănene, dacă nu se întorc pînă în zori, mergem
U

și noi spre Cochirleni ?

BC
 RY
22 N. St. Beldie

RA
— Mergem, domnule maior !
S’au ridicat și s’au îndreptat amîndoi spre poziție. Ur­

LI B
măreau cu privirea apa leneșă a Prutului, scociorau cu ochii
tufișurile de dincolo, tufișuri din care în curînd vor apare
bolșevicii.
Maiorul nu a putut închide un ochiu toată noaptea.

Y
* * *

T
Soarele se ridicase de cinci suliți pe cer. Pe șoseaua

SI
prăfuită înaintau tăcuți, fiecare cu gîndurile lui, maiorul
Lapteș și căpitanul Răducanu. Maiorul lăsase comanda bata­

ER
lionului, căpitanului Onofrei, își făcuse o cruce mare și cucer­
nică și însoțit de Răducanu, trecuse podul.
Drumul de țară șerpuia printre tarlale de porumb și
IV
răsărită, de grîu și de ovăs, cobora și urca dealuri moi, puțin
ondulate, străjuite din loc în loc de mori de vînt, care-și ri­
UN

dicau brațe rugătoare și neputincioase spre cer.

— Măi Răducanule, ia te uită ce recoltă s’a făcut în
anul acesta în Basarabia. Bătu-i-ar Dumnezeu Sfântul pe bol­
șevici, cum vin ei să ia totul de-a gata.
L

Mergeau de mai bine de un ceas cu caii la pas și nu în­

RA

tâlniseră încă nici o așezare omenească, nici un om, nici o

vită, nici un soldat. Satele se vedeau departe în dreapta și
stînga drumului, pitite în văgăuni sau mascate de perdele de
NT

pomi. Nici un strigăt, nici un sgomot nu rănea liniștea pa­

triarhală.
Din loc în loc, pe marginea drumului, îi întîmpinau doar
CE

țîstari, care se ridicau elegant în două picioare, îi cercetau

bănuitor pentru ca să dispară fulgerător în găuri atunci când
se apropiau.
— Parcă nu s’ar fi întâmplat nimic, măi Răducanule,
I/

parcă nici n’ar fi vorba să vie pe aici bolșevicii.

Maiorului i se părea curios. Și’nchipuia că se vor întîlni
S

cu sute de care acoperind drumurile; cu femei și copii țipînd,

IA

cu strigăte desnădăjduite, cu blesteme dureroase. Nimic din

toate acestea.
Înaintau în tăcere, ca într’o taină !...
U

Peste puțin timp au ridicat instinctiv capetele. La vre-o

cinci sute de metri în fața lor, se vedea ceva mișcându-se pe
BC
 R
Zile negre 23

RA
marginea drumului, Maiorul și-a scos bereta, și-a tamponat
fruntea cu batista, a dat pinteni cailor și a pornit în trap

LI B
întins, cu căpitanul Răduceanu alături.
Pe marginea drumului înainta nepăsătoare o fețișoară
cu o vacă de frânghie. La apariția celor doi ofițeri s’a oprit
o clipă, i-a cercetat și apoi și-a reluat drumul. Vaca s’a

Y
smuncit să se apere de muște și fiindcă frînghia era scurtă,
era mai mai, să răstoarne pe fată.

T
— Mînca-te-ar tăți lupchii, a isbucnit ea necăjită.

SI
Vaca s’a sîit și ea la apropierea cailor.
— Buna dimineață fetițo, i-a spus maiorul.

ER
— Săr’mîna. Și-a ridicat mîna la frunte pentru a-i vedea
mai bine.
— Da-unde te duci tu acuma, dimineața ?
IV
— Mă duc cu vaca la deal să-i dau buruiană.
— Păi acuma, sărbătoarea ? Nu este horă în sat la voi ?
— Apăi azi nu ești, s’audi cî vin Rușii.
UN

— Va să zică știi că vin Rușii ?

— Știu, ne-o spus Burich, jidanu, cari spuni că el a sî
șii de-acu primare,
AL

— Și nu-ți pare rău fetițo că vin Rușii ?

— Apăi di ci sî-mi parî ?
— Păi cum să nu-ți pară rău, ce, nu a fost bine cît au
TR

fost Romînii ?
— Apăi dă, era citu cam scump.
— Și la Ruși are să fie mai ieftin ?
EN

— Apăi așa zîci Burich.

Maiorul s’a ridicat aprig în șea. Furia i-a năvălit în o-
braji și în braț. A strîns aprig cravașa, gata să lovească. Dar
/C

s-a oprit.
Brațul i-a căzut moale, un fel de leșie i-a inundat ini­
ma. Pe buze simția un gust sălciu.
SI

A lovit cu cravașa crupa calului, calul a svîcnit în ga­

lop, o adiere plăcută îi biciuia obrajii. Răducanu îl urma clă-
IA

tinându-se în șea.
Băuse toată noaptea de necaz, și puterea vinului tocmai
acum îl ajunsese.
U

Cînd s’au oprit din nou Ia pas, în fața lor erau trei flă-
BC
 RY
24 N. St. Beldie

RA
căi, cu hainele aruncate pe umeri. Mergeau cîntînd din frunză,
nepăsători.

LI B
— Buna dimineață, măi flăcăi!
Flăcăii i-au privit chiorîș. Aveau parcă gîndul să fugă
peste cîmp, dar glasul blajin al maiorului, le-a dat curaj.
— Dar unde vă duceți așa de dimineață ?

Y
— Apăi ne ducem la Teioasa, iacă, satu ceala de peste

T
deal.
Ochii maiorului îi cercetau lacomi. Ar fi vrut să citească

SI
pe fața lor durerea, părerile de rău. Dar flăcăii îl priviau ne­
păsători.

ER
— Dar despre Ruși s’aude pe aicea ceva ?
— Apăi s’aude c’ar fi ajuns asară la Glodeni, sunt de aici
vre’o trii zăci și șinei di kilometri.
IV
— Și nu vă pare rău, măi flăcăi, că plecăm noi, Românii?
— Păi nu ni pari rău, domnule, cî la romîni, tari ni mai
UN

năcăjau jandarii.
Maiorul Lapteș a impintenat calul fără să le mai spună
nimic.
AL

S’au privit tăcuți ca niște vinovați. Iși simțeau inimile

ca apăsate de greutăți de plumb.
— Răducanule, dar tu ai cel puțin revolverul la tine ?
TR

Răducanu și-a cercetat tocul, care era gol.

— L-am uitat domnule maior.
Lapteș și l-a pipăit pe-al lui și și-a cercetat cartușele.
EN

Erau la locul lor.

In fața lor se întindea o limbă de salcâmi. Cînd au a-
juns la ei și i-au depășit, o priveliște minunată li s’a înfăți­
/C

șat înaintea ochilor. Pînă aci urcaseră un deal ușor, de aici

de la cotul păduricii de salcîmi, drumul cobora într’o vîlcică,
destul de largă. In această vîlcică era ascuns un sat. Casele
SI

erau destul de curățele, pereții albi cu brîie albastre, iar in

fund străjuit de niște castani bătrîni, se ridica un castel. La
IA

spatele castelului se zărea un iaz.

— Să știi că aiștia-s Chichirlenii, măi Răducanule. Aista
trebuie să fie conacul doamnei Mreajă. S’au angajat atenți pe
U

drumul care cobora pe, vîlcică. In mijlocul satului, în fața

BC

circiumei, acolo unde probabil se făcea obișnuit hora, era adu-

BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL

RoMM.da. Coit’ia
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
R
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
 R
Zile negre 25

RA
nat aproape tot satul. Unii din ei îmbrăcaseră cămăși roșii
sau arboraseră brasarde.

LI B
Drumul era barat de mulțimea oamenilor. Nu se auzeau
vorbind.
Unii stăteau pe marginea drumului și mîncau semințe.
Numai vre’o cîțiva, cei cu cămăși sau brasarde roșii, se agi­

Y
tau. O parte din ei lucrau cu febrilitate la ridicarea unei
tribune.

T
Maiorul a strunit calul. Și-a rotit privirile deasupra

SI
mării de capete, și le-a infipt în ochii unuia care era îmbră­
cat în cămașă roșie, și-a strigat apăsat.

ER
— Bună dimineață măi oameni buni.
— Bună dimineață, i-au răspuns cîțiva.
— Dar ce v’ați adunat toți aici ?
IV
O parte din cei care stăteau trîntiți pe marginea dru­
mului s’au ridicat și s’au apropiat, alții, cei mai mulți, au ră­
UN

mas mai departe jos, spărgând semințe.

— Apăi dă domnuli maior, s’aud o mulțimi di vești răii.
S’audi că ni părăsiți. Apoi ci să facim șî noi, de-amu aștep­
tăm pi Ruși.
AL

— Dar n’ați văzut cumva niște soldați de-ai noștri ?

— Ba am văzut, sînt aici la conacu cucoanii, încarci
niște căruți.
TR

Da dumneavoastră tot acolo mergeți ?

— Tot acolo, oameni buni.
Maiorul a strîns dîrlogii, vrînd să meargă mai departe,
EN

Dar drumul i-era barat de doi vlăjgani îmbrăcați în cămăși

roșii, și un altul mai pirpiriu, în ochii căruia lucia obrăzni­
cia semită.
/C

Asta trebuie să fie Burăch, gîndi maiorul.

— Da dă-te măi tîrtane la o parte, a strigat omul care
vorbise pînă atunci, dă-te’n lături să treacă domnii ofițări.
SI

Cei trei nu se înduplecau să lase drumul liber, dar des-

cheierea tocului de revolver i-a hotărît.
IA

La conacul boeresc i-a întîmpinat locotenentul Mihalache.

Șase care cu cai și patru cu boi așteptau încărcate.
Dar Adrian unde-i ?
U

Domnule maior, tocmai din cauza lui Adrian nu am pu­

tut pleca pînă acuma. Cînd am ajuns aici, a spus că el nu
BC
 RY
26 N. St. Beldie

RA
pleacă pînă nu luăm și pianul. Și pentru ca să nu fim sur­
prinși, el și cu trei oameni, au plecat cu o pușcă mitralieră

LI B
la cinci kilometri de aici. A spus că nu pleacă de acolo pînă
nu-1 anunțăm că am încărcat și pianul. Și de asta ne necă­
jim de vre’o șase ceasuri.
Am încercat să-l coborîm pe scări, căci pianul e la etaj,

Y
dar nu am putut. Numai cu niște frînghii l-am putea da jos

T
pe fereastră. Dar nu avem frînghii, nu am găsit nici una, iar
cioromacii ăștia nu vor să ne dea.

SI
Maiorul a zîmbit. Năstrușnic mai e și Adrian. Maiorul
a bănuit motivul pentru care Adrian ținea să ia pianul.

ER
In urma maiorului au inundat curtea toți cei pe care-i
găsise în mijlocul satului. Lipseau cei cu cămăși și bra­
sarde roșii.
IV
— Mihalache, trimite tu doi soldați destoinici să ocupe
primăria și telefonul.
UN

— Măi oameni buni care din voi aveți niște frînghii ?

Iaca vrem să ducem duduiei și pianul și nu-1 putem cobor
decît pe fereastră.
— Eu am domnule maior, a răspuns țăranul cu care vor­
L

bise mai adineoari. Și mai are și Gheorghe a lui Păucă. Măi

RA

Gheorghe, hai să aducem, bre, frînghiile, să ducă mozîca, du­

duiei, tu știi doar cît di bunî, o fost duduia cu noi.
Gheorghe a lui Păucă a strîns din umeri încurcat.
NT

— Bine măi omule, nu vreai tu să ne aduci o frînghie ?

Ce fel de romîn ești tu ?
— Ba vreu, domnule maior, d’apoi mă vedi Burăch, și
CE

vai di ciolanili meii, ce-au să pătimească pi urmă. O spus Bu­

răch că pi toți cari-om da ajutor, ni duci la Sibir.
— Măi Gheorghi spuni tu undi ai frînghia, că mă duc
io s’o ieu.
I/

Maiorul Lapteș era acum înconjurat de toate părțile. Sus,

soldații se necăjiau să coboare pianul pe fereastră.
S

— Și cum ni lăsați așa ca frunza pi apă, domnule ma­

IA

ior ? a întrebat romînul care dăduse frînghia.

întrebarea aceasta îl găsise nepregătit pe maior. Și-o
pusese și el, își dăduse și răspunsuri dar vedea, își dădea
U

seama, că răspunsurile care au fost valabile pentru el, nu vor

BC

fi valabile pentru acest basarabean.

 R
Zile negre 27

RA
— Așa a vrut Dumnezeu măi bădiță. Iaca noi Romînii
suntem singuri și nu ne putem bate cu Rușii, c’ar fi atunci,,

LI B
cum s-ar bate un puric cu un elefant.
Cercul de oameni se strîngea tot mai mult în jurul lui.
Basarabenii îi sorbeau cuvintele cu nesaț. Maiorul se înfier-
bînta. De cîteva ori i-a trecut un fior rece dealungul șirii

Y
spinării la gîndul că unul de cei cu cămăși roșii i-ar putea
împlînta un cuțit în spate, dar a încercat să alunge acest

T
gînd.

SI
Și le-a arătat maiorul Lapteș, cum Germania e ocupată
acum cu răsboiu în apus, că deocamdată nu ne poate ajuta,

ER
dar că pînă la urmă tot va trebui să se bată cu Rusul, și a-
tunci noi vom veni alături de ei ca să ne desrobim frații.
Cînd le-a spus aceste cuvinte, maiorul s’a înroșit. Iată că am
IV
ajuns și eu să debitez ideile lui Adrian. Se întreba dacă spune
acest lucru numai din oportunism, numai pentru a spune o
UN

minciună frumoasă acestor țărani, sau aceste gînduri i se im­

pun și lui ca singurele valabile. Maiorul Lapteș era un om
căruia nu-i este rușine să facă mea culpa, un om care nu se
cramponează de o părere greșită, ci un om de curaj. Deaceia
L

în acest moment s’a gîndit că imediat ce se vor întîlni cu toți

ofițerii la popotă îi va spune franc, fără ocoluri și ascunzișuri.
RA

— Ai avut dreptate Adriene !...

— Să ne așteptați oameni buni. In sufletul fiecăruia să
ardă candela iubirii de patrie, în inima fiecăruia să sîngereze
NT

icoana Romîniei hărtănite. Nu va trece mult frați romîni.

Vom face atunci calea întoarsă, pe aceste plaiuri, vom reveni
victorioși.
CE

— Să vă audă Dumnezeu, domnule maior, isbucniră toți.

De pe la coadă, unul din cei cu cămașă roșie care se
apropiase să audă ce spunea maiorul, a avut curajul să spună.
I/

— Lasă domnule, că am trăit greu cu Romînii, vom trăi

mai ușor cu Rușii.
S

— Măi gospodarule măi, care văd că ai îmbrăcat cămașă

roșie ca să primești pe dușmanii țării, să-ți aduci aminte de
IA

ce-ți spune un om mai bătrîn: Fie pîinea cît de rea, tot mai
bună’n țara mea.
U

Pe fețele celor mai mulți se scurg lacrimile. Maiorul e

emoționat.
BC
 RY
28 N. St. Beldie

RA
O lacrimă îi stă și lui gata să rupă zăgazurile voinței !
— Nu uitați oameni buni ce vă spun eu. Să rămîneți

LI B
Romini și să ne așteptați, căci vom veni.
— V’așteptăm domnule maior.
Răspunsul devenise general. Maiorul tremura. Ar fi vrut
să cuprindă în brațele lui pe toți țăranii, să le sărute obrajii

Y
arși de vînturi, să le transmită tuturor emoția de care era el

T
cuprins.
— Fraților. Să strigăm cu toți: Trăiască Romînia Mare!

SI
— Uraaaa! Uraaa!
— Trăiască armata romînă.

ER
— Uraaaa ! UraaaI
— Trăiarcă Basarabia romînească !
— Uraaa ! Uraaa!
IV
Toată valea era numai freamăt, numai entuziasm.
In fine a venit și răspunsul dela Adrian, că el mai ră-
UN

mîne pe poziția înaintată încă trei ore după ce vor pleca

căruțele. Cînd au plecat, trei avioane bolșevice se roteau pe
deasupra Chiochirlenilor, ca niște păsări de pradă.
AL

* * *
Adrian își instalase pușca lui mitralieră la cinci kilo­
TR

metri mai spre Est de satul Chiochirleni. De unde era el, se

vedea ca in palmă mai mult de 10 kilometri. Iată un bun
post de observație, gîndi el. De aici am să văd la timp cînd
EN

vor veni ciolovecii și voiu avea timp să mă retrag.

După ce-a pus pușca-mitralieră în bătaie, s’a așezat și
el pe iarbă cu brațele sub cap. Sergentul Udrea, scotocea cu
/C

ochi de vultur zările. Adrian stătea fără gînduri. Dealtfel nici

nu-și mai dădea precis seama ce se petrece în jurul lui din
seara veștii grozave. A cerut să vină dincoace fără să-și dea
SI

precis seama de ce. Iși răspunde hotărît negativ la gîndul că

ochii Lealei l-au hotărît la aceasta. Dealtfel de cînd a trecut
IA

Prutul, pare-se că nici nu s’a mai gîndit la ea. Eh ! O fată,

ca atîtea altele. Aici își dădu însă seama că minte. Nu, Lalea
nu e o fată ca toate celelalte. N’ar putea să spună precis ce
U

anume o deosebește de alte fete, dar o simte asta.

Dar, chiar așa fiind, el nu a venit în Basarabia pentru
BC
 Zile negre 29

R
a face plăcere Lealei. Cînd a trecut Prutul, i s’au împînzit

RA
ochii de lacrimi. Dar cu cît urca și cobora dealurile basara-
bene, un fel de apatie îi punea stăpînire pe creer. Un fel de
desgust de viață, îl cuprindea pe nesimțite. Ar fi vrut să

LI B
moară, să treacă în neființă. Iși iubise patria mult. Se fră-
mîntase, se zbuciumase, dar frămîntarea și sbuciumul lui fu­
seseră zadarnice, fără nici un rezultat.
Avea impresia dealtfel că totul fusese ceva falș, de pa­

Y
radă, niciodată nu avusese curajul faptelor mari, eroice.

T
Iși cercetă ceasul. Trecuseră două ceasuri de cînd ple­

SI
caseră căruțele spre Prut. Oare ce va zice Lealea cînd își va
vedea pianul ? Eh 1 N’are nici o importanță. Fleacuri!
Zbîrnîit de motoare l-a făcut să sară în sus. Șase avioane

ER
rusești înaintau în formeție strînsă. Nu era nici un motiv de
alarmare. Mai trecuseră și altele și se întorseseră toate în
sbor spre Est.
IV
— Domnu’ sublocotinent, ia uitați-vă.
— Parașutiști, a țipat îngrozit.
UN

Din pîntecele avioanelor, țîșneau umbrele albe, care lu­

ceau în razele soarelui, ca niște aripi enorme de porumbel.
Adrian a strîns nervos tocul revolverului.
Peste zece minute vre-o douăzeci de cioloveci înaintau
L

cu precauție spre el.

RA

Era îngrijorat. Privea aiurit. Nu putea să scoată o vorbă.

Să deschidă focul ? N’ar folosi la nimic. In mijlocul unui grup
înaintau două femei, înarmate cu pistoale automate.
NT

— Rusoaice !
Le privea lacom. Nu aveau nimic din tipul ruseaicei cu
care era obișnuit din lecturile autorilor ruși. Nu era rusoaica
CE

lui Gib Mihăescu. Erau niște brute, înarmate cu pistoale mi­

traliere. In curînd nu va mai fi. Și Lealea ?
Grupul s’a oprit la o sută de metri.
I/

— Predai, a strigat una cu pistolul întins.

N’a făcut nici un gest și nici n’a răspuns. La ce ar fi
S

folosit ? Cînd a ajuns la 5 metri, una din ele s’a repezit la

epoleții lui, rîzînd strident.
IA

Mașinalicește a dus mîna la revolver. O flacără mare

s’a aprins la gura unui pistol bolșevic. O răpăială scurtă și
U
BC
 RY
30 N. St. Beldie

RA
trupul Iui de copil, s’a prăbușit moale. A dus mina la gît,
unde a simțit o junghietură. Un buchet de garoafe a înflorit
pe iarba crudă. Ochii lui rămăseseră fixați întrebători, asupra

LI B
bolșevicei.
Oare a ajuns pianul la Prut ?
N. St. Beldia
Basarabia, Iulie 1941.

T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 R
RA
LI B
Y
Dragoste de fată

T
SI
Gura-ți sîngeră

ER
și, udă,
s’a lipit din nou de gura
care ți-a mușcat făptura
IV
nudă.
UN

Frinte, brațele-ți în spasme,

coapse strînse ’n focul cărnii,
Amor, clește,
le ’mpletește,
AL

ederă sau ca liană,

sfintă plantă
sau bocantă
TR

jertfă zeului din basme.

EN

Carnea ta, mușcată, crudă,

ți-o confunzi cu carnea-mi goală
și în sânge, ca o boală,
/C

pătimă în vine-mi întri, toată,

strecurînd din trupu-ți rană,
vrajă rea și blestemată,
vraja dragostei de fată.
SI

George^Mihail Dragoș
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Mihai Eminescu și Bucovina

ER
a nordul bătrînei Moldove e „vesela grădină" o Buco­
IV
vinei, care-1 îmbată pe călător prin rășina tare a brazilor și-i
vrăjește auzul cu zvonuri de doine înfiripate prin văgăuni.
Porțile paradisului bucovinean sînt zăvorite pentru acei
UN

care nu știu că înăuntru, în acest „cosmos miniaturizat", undeva

pe un Pegas, stă geniul romînesc, impunător ca un obelisc.
Esența poetică a neamului stă ascunsă într’un cufăr fermecat
L

pe care-1 poartă Vișăul alene și-l păzesc zece păstori cu puteri

de uriași.
RA

Mioriticul bucovineam l-a învăluit în minunata-i plasă și

pe Eminescu, poetul cercetător al esenței romînești.
Cu peisagiul și climatul ei paradisiac, Bucovina a fost
NT

pămîntul romînesc predestinat să-i dăruiască poetului nostru

acea armonie internă unică pe care o aflăm în inspirata lui
poezie. Sufletul său era hărăzît să fie instrumentul de rezo­
CE

nanță infinită al acestei inefabile esențe a spiritualității romî­

nești.
„Eminescu era un romîn verde de tip carpat n, dintre acei
I/

care, trăind în preajma munților, mai cu seamă in Ardeal și

Bucovina, sub năvala străinilor, cresc mai vînjoși și mai aprigi
S

și arată pentru încercările de smulgerea lor din pămîntul stră­

bun, rădăcini fioroase, prelungi, asemeni acelora ce apele cur­
IA

gătoare descopere în malurile cu copaci bătrîni1).

1) G. Călinescu, Viata lai Mihai Eminescu, p. 463.
U
BC
 R
Eminescu și Bucovina 33

RA
Urmărind fugitiv legătura intima a lui Eminescu cu Buco­
vina, vom schița elementele care au alcătuit structura emines­
ciană. Taine vedea în factorul climat anumite condiții care pu­

LI B
teau explica unele amănunte din configurația artistului. Vom
încerca să deslușim chemările pămîntului bucovinean din enor­
ma și complexa personalitate eminesciană, supunînd-o aceluiaș
examen critic. înrudirea lui Eminescu cu glia Bucovinei este

Y
temperamentală și ea izvorăște din pămîntul și din seva aceștia.

T
II întîlnim încă dela vîrsta de opt ani, pentru studii, la Cer­
năuți, unde totuși se lasă furat de vînturile fantaziei. Elev al

SI
lui Arune Pumnul, el se arată cel mai pasionat cercetător al
bibliotecii acestuia').

ER
In atmosfera orașului cosmopolitismul respira prin toții
porii, brațele stufoase străine țineau în bălării geniul bucovi­
nean care se sufoca de otravă străinismului.
IV
Contrastînd cu puhoiul de străini din mediul citadin, de­
parte, într’un pridvor de mînăstire. „misticul naționalist, îndrăz­
UN

neț în numele ideei, sfios și blazat în numele său" 1 2) descifra

filele prăfuite ale cronicilor, care, prin cuvintele grele de cali­
grafie bătrînă, traduceau grafologic o altfel de simțire, sedu­
când pe cei ce fluturau flamura naționalismului. Acela era cli­
L

matul eminescian și acolo își va fi scris el poate versurile :

RA

„N’oi uita vreodată dulce Bucovină

Geniu-ți romantic, munții în lumină
Văile în flori
NT

Rîuri resăltînde, printre stînce nante

Apele lucinde ’n dalbe diamante
CE

(La Bucovina, 1866).

Dar în acest timp grumazul voinic de țăran care purta
cusăturile brodate cu hieroglife artistice, purta și crucea unui
destin amar. In vinele lui gîlgîia otrava care trebuia să-i
I/

alunge conștiința nobilei descendențe din cuminții daci și bravii

romani, pentru a-1 desnaționaliza și a-1 arunca pe drumul bles­
S

temat de unde au venit ele.

IA

1) Acolo va fi văzut el poate manuscrisul „Lepturariului" și se va fi gin-

dit mai întâi la „Epigonii” pe care-i va scrie la maturitate.
U

2) G, Călineseu, loc. cit.

3
BC
 RY
34 N. Barbu

RA
Versurile apărute la 14 August 1866 în „Familia" sînt
mărturia acestei dureri pe care nu și-o mai poate stăpîni.

LI B
„Astfel totdeauna, cînd gîndesc la tine,
Sufletul mi-apasă nour de suspine
Bucovina mea! “.

Y
Pînă aici vorbește poetul oarecum blazat și numai în nu­
mele său. Ca exponent al unei națiuni amenințate în existența

T
ei „misticul naționalist" își pleacă fruntea dinaintea osemintelor

SI
dela Putna spre a primi binecuvîntarea Voevodului, care a pre­
sărat țara Bucovinei cu Sfinte Mînăstiri, ale unui neam care nu

ER
se pleacă să cerșească mila străinului ci-1 înfruntă cu spada și
crucea în mînă.
Dacă poezia eminesciană este îmbibată de pesimismul unei
IV
filosofii teoretice de natură schopenhauriană, filozofia practică
e rezultanta unui dinamism lăuntric prin care vorbește dragos­
UN

tea de neam. Tendenționismul criticilor „puriști" a învăluit coar­

dele prin care a fost cîntată cea mai intimă și intensă simțire
a poetului. E însă un exces al puriștilor care păcătuesc tocmai
prin ceeace condamnă sau ascund. Un lucru trebue subliniat cu
AL

hotărîre: în afară de aspectul boemic, afazic și melancolic,

labirintul sufletului eminescian mai are și o altă fațetă, ilumi­
nată de o candelă continuu aprinsă înaintea sufletului său. Lupta
TR

politică dela „Timpul", are ca suport acest misticism dinamic,

care înalță o zidărie puternică a unui sistem perfect încheiat,
devenit astăzi îndreptar național.
EN

Prin Bucovina, șuvoaele flămînde ale pîngăritorilor sufle­

tului romînesc, veneau năvalnic, potopind totul în calea lor ■
„Și cum vin cu drum de fier
/C

Toate cîntecile pier..."

„Influența austriacă asupra Romînilor din Principate",
conferința lui Mihai Eminescu, ținută sub auspiciile Junimei,
SI

era, în acest sens, afirmarea pericolului pustiitor ce-1 constituia

infiltrația străină. Principiile pe care le enunță aici, cu un ne­
IA

întrecut dar de vizionar, vor continua să se desfașure în lec­

țiile zilnice de educație politică și socială pe care le va face
U

în coloanele dela „Curierul de Iași" (1876) și după aceia la

„Timpul" ^877 — 1883). Starea nefericită a Bucovinei i-a con-
BC
 R
Eminescu și Bucovina 35

RA
turat fizionomia politică a poetului care deslușea și hotarele
unui univers estetic ce-i aparținea :
„Sunt munți cu pomi și cu alți copaci roditori, printre care

LI B
curg apele cele limpezi, care dintr’o parte și dintr’alta, de pe
vîrfurile munților se pogoară la vale cu un zgomot prea fru­
mos pe aceste laturi, făcîndu-le asemeni unei mîndre grădini1).
Se putea ca această binecuvîntare să rămînă pradă acelora

Y
care nu pricep armonia divină a pămîntului, care, boltindu-se,

T
se împreuna cu omui și cu cerul în melodia supremă a Eter­
nității ?

SI
„Nu voiu lăsa să se închidă această rană. Cu a noastre
mîni o vom deschide deapururea, cu a noastre mini vom zu­

ER
grăvi icoana Moldovei de pe acea vreme, și șirurile vechi, cîte
ne-au rămas, le vom împrospăta în aducere aminte, pentru ca
sufletele noastre să nu uite Ierusalimul. Căci acolo e sfînta
IV
cetate a Sucevei, scaunul Domniei vechi cu tuinile măriri noastre".
Fără să urmărim o disociere a personalității eminesciene,
UN

aceasta e un ansamblu contrapunctic, am căutat, dimpotrivă să

conturăm, simultan, două aspecte care se întrepătrund în îm­
pletirea aceleiași sensibilități: magia vizionară a poetului și
răzvrătirea naționalistului, care blestemă plin de obidă :
L

„Cine-aJndrăgit străinii
RA

Mînca-i-ar inima cînii“...

îmbinarea acestor două năzuinți și dozarea lor reciprocă,
NT

duce la armonica desfășurare a cercului gîndirii lui Eminescu,

cerc a cărui rază se înalță în sus, pînă în sferile clare ale ge­
nialității singulare.
CE

Deși geniul, prin structura lui este universal, totuși Mihai

Eminescu este intim legat de glia Bucovinei. Este legat de ea
prin miresmele grădinii eulalice, prin înfrățirea sa cu codrul
și cu ceremonia cosmică ce se oficiază la munțile lui, pentru
I/

strofele Luceafărului căre, în îmbinarea lor, au ceva din țesă­

tura artistică a sculpturii țărănești bucovinene. Prin ceeace
S

simțea temperamental se străvede în versurile lui care, ase­

IA

menea tonalității adînci a flautului, unduiau peste hăuri și peste

plaiuri pentru Romînii dela Nistru și pînă la Tisa.
U

1) „Răpirea Bucovinei", publicat la 1877 în „Curierul de Iași“.

BC
 RY
36 N. Barbu

RA
Acum, cînd Bucovina, și-a aruncat zăbranicul, cînd apele
ce au plîns în vaerul lor apocaliptic și-au domolit șerpuirile și
curg stăpînit, acolo, în văgăuni, se aude din nou doina și se

LI B
deslușește din nou glasul buciumului străbun.
Această orchestrație pătrunde departe, înfiorează osemintele
sfinte ale strămoșilor, aruncă harapnicile vînturilor, ridică din
tină crucile și adună la sfat ortacii. Dornic de incantația exta­

Y
tică a acestei muzici numai de el înțeleasă, Mihai Eminescu as­

T
cultă, cu urechea lipită de glia bogată, zumzetul de viață nouă

SI
ce se aude fremătînd în această grădină asemenea celei din Biblie.
N. Barbu

ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 R
RA
LI B
T Y
SI
Terține

ER
Mi se aprinde gîndtii, făclie pe jertfelnic
IV
Și îngenunchi cu visul pe lespedea tăcerii...
In mine amintirea se’nchină'ncet, cucernic.
UN

Cu mîinile-amîndouă trag peste suflet storul

Să nu-l ajung’acolo nici vîntul, nici lumina
Și’nebunit de umbre să se sugrume dorul.
L

Ce palid e surîsul nădejdiei!.. Durerii

RA

I s’au aprins în plete cununi înlăcrămate

Și’ngheț cu așteptarea pe lespedea tăcerii.
Se stinge-acum și gîndul pe tainicul jertfelnic
NT

Iar visu’mbătrînit își toarce agonia...

In mine amintirea s’a închinat cucernic.
CE

Al. Doineanu
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Basarabia și Bucovina de Nord
în Romînia Mare
ER
Problema unei noui concepții de viață națională
IV
UN

teîntoarcerea Basarabiei și a Bucovinei de Nord la Patria-

mamă este azi pentru poporul romîn evenimentul istoric cel
mai însemnat. Acest act, care urmează durerii și micșorării
naționale din anul precedent, deschide Romînilor, ca fenomen
L

de creștere statală, perspective strălucite de progres și înăl­

RA

țare. De aceea, în momentul de față nu poate exista nici un

romîn care, în orele sale de meditații, să nu reflecteze cu op­
timism la viitorul neamului.
NT

Multe sunt desigur problemele care acum se pot pune

minții noastre: probleme de administrație, de economie și fi­
nanțe, de instrucție școlară și militară a populației din cele
CE

două provincii și numărul lor va crește fără îndoială cu vre­

mea ; multe pot fi apoi planurile de reorganizare ale vieții
noastre politice și sociale precum și soluțiile, pe care mintea
romînească le-ar putea găsi pentru nevoile și chestiunile puse,
I/

și impuse, de noua noastră situație politică. Dintre ele însă

S

credem că una trebue să rețină atenția conducătorilor în mod

deosebit, fiindcă ea condiționează rezolvirea tuturor celorlalte :
IA

problema unei noui concepții de viață națională. Mai ales pentru

cele două provincii, această problemă are o importanță spe­
cială, căci să nu uităm că, succesul obținut pînă acum, al re­
U

întregirii țării în Răsărit, e unul de ordin militar, armata

BC
 R
Basarabia și Bucovina de Nord in Romînia Mare 39

RA
fiind factorul care a schimbat, așa cum trebuia, pietrele de
hotar și că actul săvîrșit trebue continuat și întărit printr’o
realipire sufletească a populației spre a asigura trăinicia de­

LI B
plină a statului romîn.
De ce e necesar a se pune și cum se poate formula pro­
blema unei noui concepții de viață națională romînească ? Care
pot fi apoi modalitățile și posibilitățile cele mai propi ii pentru

Y
rezolv irea ei ?

T
I

SI
Problema unei noui concepții de viață națională, mai ales
în ceeace privește Basarabia și Bucovina de Nord, care au stat

ER
un an sub stăpînirea sovietică, se impune să fie cercetată ca
o consecință a evenimentelor petrecute în ultimul an. Cînd
în vara anului precedent (1940), cele două provincii rotnînești
IV
au fost ocupate de Ruși prin abuz și forță brutală, s’a produs
atunci un grav fenomen de intimidare a sufletului romînesc.
UN

Revărsarea colosului rusesc peste populația din Basarabia și

Bucovina de Nord s’a făcut de Ruși cu mii de tancuri și a-
vioane, cu un număr imens de camioane, de tunuri, de trupe
și muniții, aduse în cantități cu mult mai mari decît nevoia
L

ar fi cerut-o pentru o ocupație acceptată cu durere și resem­

RA

nare de Romîni. Dar Sovietele au procedat astfel, fiindcă ele

urmăreau prin toată acea mare desfășurare de forțe un anumit
efect moral: provocarea și desvoltarea unui complex de infe­
rioritate în sufletul romînesc — efect pe care dealtminteri l-au
NT

și atins. Acest rezultat dăunător pentru sufletul neamului

nostru, Sovietele l-au realizat și grație situației lor teritoriale
și demografice. Rusia constituia un stat cu o întindere enormă
CE

și unică de 21 milioane kmp. și cu o populație excepțional de

mare de 180.000.000 locuitori. Era deajuns să-ți arunci ochii
pe-o hartă, ca să-ți dai seama de disproporția enormă, din
I/

punct de vedere al întinderii și populației, dintre cele două

state : Romînia și U. R. S. S. Cum era oare cu putință ca, în
S

asemenea condiții, sufletul romînesc țsă nu încerce complexul

de inferioritate ?
IA

In desvoltarea ei, această stare psihică a mai fost sti­

mulată și de gravele rășluiri pe care teritoriul țării noastre
U

le-a suferit ulterior, în Nord-Vest și Sud, cînd vecinii noștri

BC
 RY
40 Șt. Bârsănescu

RA
— Ungurii și Bulgarii — au exploatat cu toată violența si­
tuația noastră politică atît de rea pentru a rupe noui bucăți
din pămîntul romînesc. In fine, la desvoltarea acelei stări

LI B
psihice menționate a mai contribuit desigur și modalitatea
cedării de teritoriu, căci acest act s’a desfățurat într’o at­
mosferă de grea umilință.
Complexul de inferioritate, atît de primejdios pentru un

Y
individ, are urmări foarte grave pentru comunitățile umane.

T
Frica e o stare psihică astenică. Conștiința inferiorității e
defavorabilă acțiunii și inițiativei; în schimb ea e favorabilă

SI
fenomenelor sociale de agitație și de nemulțumire. Complexul
de inferioritate, de care am suferit în anul precedent, stă de­

ER
sigur la baza acelui șir lung de nemulțumiri și agitații in­
terne care s’au ținut lanț în țara noastră din toamna trecută
și pînă în primăvară, tulburînd spiritele și provocînd atîtea
IV
pagube sufletului și vieții romînești.
Acest complex de inferioritate a reprezentat un fenomen
UN

cu forme diferite: la Romînii din țara liberă el s’a tradus

prin nemulțumiri și acte de critică și de violență, atît față
de cei vinovați cît și față de cei presupuși culpabili de toată
tragedia neamului nostru; la Romînii intrați sub stăpînire
L

străină ea s’a manifestat sub formă de plecare pasivă sub jug

RA

străin, de blazare și decepție. Totuși, forma cea mai gravă,

complexul de inferioritate l-a luat la Romînii din Basarabia.
Nu vom pufea uita multă vreme felul cum, în toamna tristă
NT

a anului trecut, soseau în țară Basarabenii cu figuri abătute

și pline de desnădejde și cum pe fețele lor citeai atunci pier­
derea credinței în redobîndirea acestei provincii necăjite.
CE

In această stare de suflet stau datele problemei noastre.

Poporului romîn îi trebue azi altă stare de suflet. Sufletului
intimidat din anul precedent trebue să-i facă loc, altul plin
I/

de credință în forța și viitorul acestui neam și un om de

curaj se cere să devină orice romîn și cu deosebire cel dela
S

graniță; înfine înlocui omului abătut, blazat și sceptic, dispus

IA

numai să critice, trebue să apară tînărul cu privirea în­

dreptată înainte, spre viitor și acțiune și cu dispoziții pentru
creație. Dacă suntem convinși de necesitatea acestei schimbări
U

sufletești atunci înseamnă că acceptăm ideia necesității unei

BC
 LI
T Y
SI
ER
Cernăuți

IV
L UN
RA
NT
CE

Cernăuți. Teatrul National.

I/
 L
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE

Colecția George-Mihail Drugoș

I/
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
 R
Basarabia și Bucovina de Nord în Romînia Mare 41

RA
noui concepții de viață națională și că deci simțim și tre­
buința sufletească de a ne întreba : care trebue să fie con­
cepția nouă de viață națională romînească?

LI B
II
Cînd ne punem problema unei noi concepții de viață na­
țională socotim util să începem prin a arăta mai întăi care

Y
sunt elementele generale ale unei concepții de viață națională

T
și care sunt apoi cele speciale ce se raportă la o viață na­
țională romînească.

SI
Elementele constitutive generale ale unei concepții de
viață națională sunt trei și anume *):

ER
a) O națiune este o mare forță vie, un superindividuum,
viața ei este o luptă pentru existența proprie. Ea duce această
luptă în primul rînd în vederea dobîndării și păstrării terito­
IV
riului ei care devine astfel teritoriul național;
b) fiecare popor este — așa cum o spune Herder — „o
UN

oglindă vie și activă a unei Dumnezeiri vii și active“ și are

de aceea dreptul de a lupta pentru a-și păstra și desvolta fi­
ința proprie ;
c) Națiunile, aceste „realități unice", cum le considera
AL

istoricul german Ranke" sau „monade" cum le-a privit Her­

der, dau flori; căci din viața lor de muncă și vis răsar strălu­
TR

citoare acele creațiuni, pe care ele le aduc ca daruri omenirii

întregi: poezia și literatura, muzica și toată arta, religia și
morala.
EN

Dacă raportăm acum aceste principii la problema noas­

tră, atunci acțiunea de a pregăti poporul romîn pentru o con­
cepție de viață națională însemnează a sădi în sufletul ro-
mînesc aceste idei, ridicîndu-le la condiția de convingeri tari,
/C

și a căli spiritul romînesc pentru acțiunile lui viitoare, dîn-

du-i astfel baza psihică necesară ca să se împotrivească ori­
cărei încălcări posibile a teritoriului național și oricărei în­
SI

cercări de subjugare a fiilor săi și de amputare a puterii na­

ționale de creație culturală. Acțiunea aceasta este foarte pre­
IA

țioasă : cînd lumea adulților, dar mai ales tineretul va fi pă-

1. Dăm aci numai în rezumat cîteva idei, pe care le-^m expus mai pe
U

larg în „Probleme de educație națională în Romînia de azi, iași, 1940.

BC
 RY
42 Șt. Bârsănescu

RA
truns de aceste idei, dîndu-și complecta lui adeziune la ele,,
atunci el va sta plin de credință în slujba nației și o va apăra
împotriva celor ce eventual ar ataca-o. In rezumat deci, pro­

LI B
blema unei concepții de viață națională înseamnă, pe planul
întîiu, problema desvoltării credinței în nație și în destinul ei,
în dreptul ei asupra teritoriului său și asupra legitimității exis­
tența ei alături de alte nații, cît și în dreptul ei de a tealiza

Y
. o creație culturală proprie.

T
Pe lîngă această precizare generală a unei concepții de

SI
viață națională e necesar să obținem acum o precizare mai
specială pentru o concepție de viață națională romînească.

ER
In acest scop, pentru a realiza un astfel de rezultat, e nece­
sar să începem cu o analiză a situației actuale a poporului
romîn.
IV
De curînd poporul romîn a intrat din nou în luptă și
răsboiul pe care l-a pornit, are o dublă semnificație : a) una
UN

care ține de o nedreptate recentă ce se cere reparată. Romînii

luptă azi pentru a repara nedreptatea pe care Rușii au săvîr-
șit-o împotriva lor în anul precedent, rășluind din trupul țării
noastre, Basarabia și Bucovina de Nord ; b) alfa care ține de
L

o datorie etică cu rădăcini metafizice: participareaRomînilor

RA

la acest răsboi înseamnă intervenția lor contra bolșevismului

în vederea apărării ideii de cultură și de civilizație creștină.
Din acest ultim punct de vedere, intervenția romînească are
NT

o dublă însemnătate : 1) prin participarea la răsboiul contra

bolșevismului, Romînii acceptă rolul de apărători ai valorilor
spirituale celor mai înalte, asumîndu-și în fața istoriei o mi­
CE

siune de cavaleri; 2) Romînii stau și de data aceasta pe o veche

linie de conduită pe care s’au așezat cu generozitate în tre­
cutul lor : pe aceea de apărători ai marilor idei și valori spiri­
tuale. In adevăr, toată istoria noastră națională e plină de
I/

fapte care confirmă idealismul luptelor. Se știe astfel că sub

Mircea cel Bătrîn și Ștefan cel-Mare Romînii au aparat ideia
S

creștină împotriva Turcilor; sub Neagoe-Vodă Basarab, și

IA

Matei Basarab, Vasile Lupu și Constantin Brîncoveanu, ei au

sprijinit marea cultură a Bizanțului; cînd mai tîrziu ideia
națională devine o idee forță ei se pun în slujba acestui prin­
U

cipiu și ajută pe unii din vecini (Greci și Bulgari) la înte-

BC
 R
Basarabia și Bucovina de Nord în Romînia Mare 43

RA
meerea statelor lor naționale. Ceeace săvîrșesc azi Romînii, în
cadrul noului răsboiu, constituie de fapt o continuare fericită
a conduitei lor de viață; ei luptă și mor pentru a împlini,

LI B
ca popor, rolul de apărător al marilor valori spirituale în Sud-
Estul Europei ’).
Semnalînd acest caracter al luptei de azi a Romînilor,
ținem totuși să observăm că sensul adînc al răsboiului actual

Y
nu e adesea just prins, că puțini sunt aceea care să se fi ri­

T
dicat dela considerarea simplă a faptelor de arme la descope­
rirea sensului profund al acțiunilor de veacuri pe care popo­

SI
rul romîn le întreprinde: împlinirea unei misiuni istorice în
această parte a Sud-Estului Europei. Totuși acest sens mare

ER
al răsboiului actual trebue prins, clarificat și integrat în spi­
ritele romînești spre a face din el un element clar al concep­
ției noui de viață națională romînă.
IV
In practică, acțiunea care se impune în consecință ar fi
aceea de a crește tineretul romîn și de a desvolta chiar și în
UN

adulți conștiința misiunei transcendente a poporului romîn.

E vorba de o activitate pedagogică dificilă, dar foarte preți­
oasă, întrucît o conștiință misionară e un factor dinamic, crea­
tor și optimist. Ea ar da neamului romînesc un mare avînt
L

de viață și muncă, de ordine și de creație. Dealtfel, pe acest

RA

drum de acțiune, stau înaintea noastră, ca exemple, marele

state care, cunoscînd rodnicia unei conștiințe misionare pentru
popoarele lor, și-au dat de multă vreme misiuni istorice cum
NT

au făcut-o Francezii, Germanii sau Englezii.

Dar tratînd despre o nouă concepție de viață națională»

CE

am încercat această lucrare peîitru a sublinia și un alt adevăr

de mare valoare și totuși puțin cunoscut: ideiacăazi gîndirea
filosofică pune accentul în educație pe formarea unei națiuni
întregi în vederea împlinirii misiunii ei, ideia că educația
I/

unei națiuni trebuește înțeleasă ca un proces pentru formarea

națiunii la apelul unei epoci, adică după datele și destinul
S
IA

1. Cu studierea mai în amănunt a aces ei teme, încercînd o susținere

documentată a ideii de mai sus, ne-am ocupat în lucrarea Învățătorul romîn con­
temporan și destinul neamului nostru, p, 17—25. Iași, 1939. Acolo, am dec^ebit
U

o mi iune imanentă și una transcendentă a poporului romîn.

BC
 RY
44 Șt. Bârsănescu

RA
istoric al acelei epoci. Rezultă de aici, din acest adevăr de
filosofie a educației, că, în conștiința celor ce într’adevăr do­
resc nației romînești o nouă viață națională, e necesar să

LI B
pătrundă temeinic această idee și apoi, sub stăpînirea ei, să
lucreze ca oameni avizați.
Pentru spiritul care studiază asemenea chestiuni, problema
nu pare deloc simplă, deoarece el vede că sensuri noui și o

Y
optică nouă tinde să conducă azi viața și desvoltarea popoa­

T
relor. Așa de pildă acest spirit poate observa că, dacă în libe­
ralism și democrație poporul e conceput ca „ansamblul forțe­

SI
lor și mișcărilor sociale", în gîndirea nouii ordine acesta e
privit ca „lanțul generațiilor care vine din trecutul îndepărtat

ER
și al cărui viitor trebue asigurat" ; tot așa el poate cunoaște
că, dacă mai înainte statul a fost considerat ca ceva separat
de popor, ca un apărător al drepturilor individuale, azi acesta
IV
e identificat cu „poporul întrucît el are o voință autonomă" ;
în fine el mai poate constata că dacă politica, după vechiul
UN

sens, însemna, din punct de vedere teoretic, suma de legi pen­

tru conducerea unui stat, sau, din punct de vedere practic, acti­
vitatea pentru elaborarea și aplicarea legilor, aceasta azi e
concepută ca „serviciu pentru comunitate". Am citat anume
AL

aceste cîteva exemple de schimbări de înțelesuri pentru a se

vedea bine diferențele de sens produse în sfera terminologiei
TR

și totodată pentru a scoate în relief, pentru omul de condu­

cere, necesitatea de a se pune de acord din punct de vedere
ideologic cu noua ordine, prin adoptarea nouilor sensuri ale
EN

termenilor despre activitățile publice. Pe baza acestor consi-

derațiuni, am putea acum stabili o nouă concluzie pentru
problema noastră, anume că problema unei noui concepții de
/C

viață națională mai înseamnă azi problema dispunerii conști­

ința romînești pentru sincronizarea ei cu apelul, cu ideologia și
destinul epocii.
Actul de a traduce în fapt această nouă obligație nu-i
SI

simplu. Cei ce vor să ajute în adevăr nația romînească ca să

se înalțe Ia o nouă concepție de viață națională, adică la o
IA

concepție care să corespundă apelului epocii, el le pretinde

competință plus devotament. In fond, acest stat dorește să fie
servit de oameni care să cunoască apelul epocii concretizat în
U

noua ideologie și studiat nu din simple articole de ziar sau din

BC
 R
Basarabia și Bucovina de Nord în Romînia Mare 45

RA
discuții de cafenea, ci pe temeiul unor lucrări de specialitate ;
în plus el cere să fie slujit de elemente pline de sinceritate
și credință în noua ordine. De aici rezultă că oamenii vechi­

LI B
lor concepții, veteranii ideologiilor contrare, precum și toate
acele spirite uscate, lipsite de elan, oricît de doritoare ar fi
să se implice și să aibă roluri, nu pot răspunde rodnic la
apelul epocii noastre. Deci, dacă dorim într’adevăr să realizăm

Y
o nouă viață națională, care să corespundă momentului isto­

T
ric, atunci datoria mare a vremii e aceea a unei selecții rigu­
ros făcute în ceeace privește conducerea instituțiilor statale.

SI
In rezumat, deci, problema unei noui concepții de viață
națională poate să însemne:

ER
a) Problema desvoltării credinței în nație, în dreptul ei
de existență, de stăpînire a teritoriului național și în dreptui
ei de a realiza o creație culturală proprie;
IV
b) Problema formării credinței într’o misiune transcen­
dentă a nației;
UN

c) Problema formării și cultivării nației la apelul epocii

și după datele și destinul ei.
III
L

In practică, pe teren, o acțiune de soluționare a acestei

RA

probleme o vedem posibilă printr’o dublă acțiune : una spe­

cială de educație și alta mai generală de politică de
stat. Prima dă rezultate mai tîrziu, dar este mai eficace,
NT

ultima ia măsuri imediate, dar e mai puțin sigură din punct

de vedere al rezultatelor. Aci, privirile noastre se îndreaptă
spre acțiunea primă, spre cea educativă, prin care se poate
CE

asigura în spirite formarea unei noui concepții de viață națio­

nală.
In materie de educație, cea dintîiu privire trebue să se
îndrepte spre tineret, atît pentru rațiunea că el e mai suscep­
I/

tibil decît adultul să capete formă nouă, cît și pentru moti­

vul că el e garantul viitorului cum o spune așa de just peda­
S

gogul german Ed. Spranger „ Wer die Jugend hat, hat die
IA

Zukunft“. Prin urmare, dacă suntem preocupați să formăm o

nouă concepție de viață națională la poporul romîn, atunci
acțiunea trebue începută cu tinerii. Nu e locul desigur să
U

descriem aci, în mod analitic, acțiunea pedagogică ce se îm-

BC
 RY
46 Șt. Bârsănescu

RA
pune pentru o nouă creștere a tineretului; o asemenea lucrare
reclamă un adevărat curs de pedagogie. Ne limităm deci, așa
cum e firesc, la indicarea cîtorva principii mari care pot ga­

LI B
ranta un asemenea succes, mai ales că ele au fost aplicate și
verificate de un popor, ca cel german, sub presiunea unor ne­
voi analoage.
In vederea pregătirii tineretului romînesc pentru o nouă

Y
concepție de viață națională, socotim oportun să propunem

T
aplicarea a trei principii mari:
1. — Fortificarea națională a granițelor prin crearea de

SI
școli și în special de școli superioare tocmai acolo unde con­
știința de neam și credința în puterea și destinul neamului se

ER
cer să fie mai tari. Acest principiu a fost urmat deaproape
și aplicat de Național-socialismul german. După 1933, el a
întemeiat dealungul granițelor Reichului școli superioare și,
IV
cu deosebire, școli pregătitoare de profesori secundari și învă­
țători (Die Hochschulen fur Lehrerbildung), menite să împli-
UN

neaseă în acele locuri rolul de altă dată al fortărețelor.

2. — întărirea și extensiunea rolului cultural al școlilor din
centrele de cultură veche și cu un prestigiu mai deosebit și
sporirea școlilor și instituțiilor de educație pentru cultura gene­
AL

rală și profesională a tineretului. Acest principiu a fost apli­

cat de aproape mai ales de Germania și Italia, care, în ultimii
TR

ani, stau în fruntea statelor ce întemeiază în fiecare an un

număr tot mai mare de școli.
3. — Concordanța dintre ideia de stat și de cultură. In
EN

fond, acest principiu cere un învățămînt și o educație, pe care

profesorii să le desfășoare după ideea nouă de stat, servind
astfel forma de stat pe care acesta a îmbrăcat-o în momentul
/C

actual al istoriei sale.

In educația contemporană, cele trei principii au fost apli­
cate în mod riguros în Germania, țara clasică a pedagogiei,
iar rezultatele au urmat dela sine : după starea de apație și
SI

după penuria, în care lumea germană s’a sbătut după răsboiu

până în anul 1933, a început apoi acolo o viață nouă de muncă
IA

rodnică și optimism. Dacă ar fi acum cazul să judecăm efec­

tele aplicării acestor principii, am putea recunoaște cu toții
că ele sunt numeroase și sunt confirmate de un număr enorm
U

de fapte. Care dintre noi, n’a fost, între altele, plăcut impre-
BC
 R
Basarabia și Bucovina de Nord în Romînia Mare 47

RA
sionat de manierele alese, de ținuta demnă, de puterea de or­
dine și de muncă, precum și de numeroasele calități care fac
podoaba sufletului german?

LI B
Dacă, în vederea formării unei noui concepții de viață
națională, grija noastră pedagogică trebue să se îndrepte cu
precădere spre tineret, nu rezultă însă de aici că lumea adul-

Y
ților poate fi neglijată. Ei îi aparține prezentul, după cum

T
viitorul aparține tineretului și, dacă prezentul trebue să ne

SI
intereseze deaproape atît pentru valoarea lui în sine cît și ca
o condiție a viitorului, atunci datoria noastră este să lucrăm
și asupra adulților în vederea dispunerii lor pentru o con­

ER
cepție nouă de viață romînească.
Asupra adulților se poate lucra altfel decît asupra tine­
rilor. Două sunt căile speciale prin care se poate lucra asupra
IV
lor : a) prin publicistică, b) prin exemplul unei administrații
model. Asupra rezultatelor care se pot obține prin utilizarea
UN

acestor mijloace ne putem convinge din cazul analog al ali­

pirii Austriei la Germania, pe care îl analizează recent G. W.
(Gustav Wenke) în Deutch - Osterreich u. Grossdeutschland
(Die Erziehung, 1938): „ldeea unității marei Germanii
L

— observă el — a fost înrădăcinată în popor printr’o adîncă

RA

muncă de educație care s’a întins asupra multor generații.

Școala de dincoace și de dincolo de granița de stat de pînă
azi a purtat grijă de întregul bun de cultură germană. Moti-
NT

vațiunile acestei acțiuni se poate să fi fost foarte variate ; ele

isvorau din spiritul vremii și erau supuse formelor și conți-
nuturilor lui variabile. In față, pe primul plan, stătea însă,
CE

fără discuție, conștiința limbei germane comune; o legăture

inconștientă era curentul aceluiaș sînge ale cărui acțiuni în­
tinse și profunde, trecutul abia dacă le cunoștea și pentru care
prezentul a dobîndit o privire mai clară. Mai important însă
I/

•decît această privire spre trecut e rezultatul muncii de edu­

cație ; vie a rămas ideia unității culturii germane mai presus
S

de toate separațiunile".
IA

„Pe două drumuri variate s’a realizat acest scop : între

toate bunurile de cultură stătea pentru școală în centrul ei
literatura poporului; învățămîntul german avu de aceea par­
U

tea cea mai mare la această temă de pedagogie națională și

BC
 RY
48 Șt. Bărsănescu

RA
el a păstrat-o. Contactul cu literatura a sădit cu mult înainte
în tineret sentimentul că există numai o singură poezie ger­
mană... La acesta se adaugă al doilea drum al muncii de cul­

LI B
tivare : preluarea acelei poezii și literaturi, care sărbătorea
în mod conștient, ideia marei Germanii..
Nu e locul să mergem aci mai departe cu traducerea din
G. W., căci soluția e clară. Unificarea sufletească a Germa­

Y
nilor din Austria cu frații lor din marea Germanie au făcut-o,
cu mult înainte de acțiunea militară, literatura și poezia ger­

T
mană, iar din sînul acelei literaturi rol însemnat a avut lite­

SI
ratura care servea ideea marei Germanii. In formularea lui
G. W., noi vedem și soluția problemei noastre : literatura mare

ER
romînească și cu precădere aceea care sărbătorește ideia națio­
nală să fie în primul rînd folosită pentru întărirea unirii
sufletești a Romînilor basarabeni și bucovineni cu ceilalți
IV
Romîni.
A doua cale de dobîndire a adeziunei populației romî-
UN

nești la o nouă concepție de viață națională e aceea a exem­

plului viu de conduită pe care îl poate da administrația din
toate regiunile țării și cu deosebire din cele realipite. In toată
țara, dar mai ales în regiunile de graniță, se impune o con­
AL

ducere cu elemente, care, în conduita lor, să se asemene, așa

cum just observa pedagogul elvețian Fr. W. Foerster, „acelor
turnuri pline de înțeles și în stilul cel mai ales dela edifi­
TR

ciile publice, stînd ca modele de înaltă autoritate și ținută

sufletească vulgului comun și sugestibil". Totodată întreaga
lor acțiune e necesar să reprezinte concretizarea vie a nouii
EN

concepții despre statul romîn. E ușor de înțeles deci că pen­

tru o asemenea lucrare se cer oameni capabili să se înalțe din
punct de vedere al cunoașterei și al vieții personale la înțele­
/C

gerea și trăirea ideilor despre noua ordine a statului romînesc.

** *
SI

Am cercetat pînă aci mai întîiu problema unei concepții

noui de viață națională și apoi modalitățile de desvoltare ale
IA

acestei concepții în sufletul tinerilor și adulților. Atît din

analiza problemei cît și din observarea faptelor istorice cari
se petrec azi sub ochii noștri rezultă, fără îndoială, că ne gă­
U

sim azi, ca popor, în fața unor obligații grave, pentru care es

BC
 RY
Basarabia și Bucovina de Nord în Romînia Mare 49

RA
cer mai ales conducerii de stat o pregătire serioasă, știin­
țifică precum și puternice dispoziții de muncă și un devota­
ment cald și sincer față de neam, adică o serie de mari cali­

LI B
tăți. Noua ordine, despre care azi se vorbește și pe care nu­
meroase spirite o doresc și o propun, nu vine deci numai cu
promisiuni de situații ci și cu obligațiuni. Un spirit sceptic ar
putea privi de aceea cu neîncredere viitorul. Să sperăm însă

Y
că măreția vremurilor și a destinului etnic vor impresiona

T
spiritele și le vor determina să lucreze la realizarea acelei
condiții prețioase și indispensabile pentru desvoltarea neamu­

SI
lui nostru: o nouă concepție de viață națională romînească.

ER
Șt. Bârsănescu
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U

4
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Primăvară
ER
Cu mlădiere firavă de floare,
IV
cu alintări ușoare de femee.
se ’ncinge primăvara ’n curcubee
UN

și ’n sbenguiri de fluturi și de soare.

Din muguri strânge rouă ce scîntee

AL

sub jocul de lumini crepusculare

și-și scutură cununa-i de ninsoare
înmiresmată, albă, pe alee.
TR

Din ram în ram zefiru ’ncetișor adie

și împletește din ciripit ușor
EN

a trilurilor calmă melodie...

/C

...Ași vrea, cu mîini de gînd, nepăsător,

să smulg din a tristeților chilie
povara crudă a clipelor de dor...
SI

Mircea Manoliu
IA
U
BC
 R
RA
LI B
T Y
SI
C. Rădulescu-Codin
ER
«J^s^evizorul școlar al Județului Muscel, C. Rădulescu-Codin,
IV
străbătea sat după sat într’o droașcă cu un covilitir alb, țesut
UN

din cînepă bătută, și trasă de doi cai mici de munte, costelivi

și iuți ca argintul viu—și îndesați ca două gheme de lînă țigae.
Călătorul, droașca și caii puțintei la trup, străbateau necontenit
drumurile strimte și întortochiote ale județului. Au cunoscut
AL

ploile ce se despleteau din norii grei ca plumbul, cocoțați pe

vîrfurile munților mușceleni, s’au prăjit în arșița nemiloasă a
scurtelor zile de vară și au simțit viscolul năprasnic al ierni­
TR

lor, în vreme ce alergau din colibă în colibă, răscolind toate

văgăunile munților.
Omul acesta era un dăscăl model, harnic folklorist, talen­
EN

tat scriitor și neobosit muncitor. Truda lui de acum două zeci

de ani va rămîne ca o modestă, dar prețioasă, contribuție a unui
om ales.
/C

L’am cunoscut bine. Mi-1 amintesc de parcă l’ași vedea

acum ? mic, îndesățel, cu fața rumenă ca bujorul, cu ochii adînci
și albaștri ca cerul, cu fruntea înaltă și părul des, scurt și au­
riu. Se purta îmbrăcat în strae țărănești cum se poartă la noi,
SI

în Mușcel: în pantaloni de șiac alb, cu cămașa albă, avînd

rîuri pe poale. Avea o vorbă înțeleaptă și înțăglată. Pe cît era
IA

de modest pe atît era de sfătos și bun la inimă.

Să-l fi văzut în mijlocul micilor săi ucenici!... Cu cîtă
U

blîndețe și cu cîtă dibăcie punea întrebările... Cum le mai ex-

BC
 RY
52 C. Nic. Bratu

RA
plică el lecțiile... Cîtă căldură și cită măiestrie era în felul lui
unic de a vorbi...
Cînd preda lecțiile de istorie națională, ochii îi străluceau,

LI B
fața i se lumina, glasul îi tremura... Vorba-i domoală și înțe­
leaptă te făcea să-i vezi într’aevea pe Mircea, pe Mihai Viteazu
sau pe Ștefan cel Mare.
Dacă termina cu inspecția pleca în sat, să stea de vorbă

Y
cu părinți, elevilor. Le asculta necazurile, îi ajuta pe cei ne­
voiași, cu vorba, cu îndemnul și cu punga lui săracă. Se așeza

T
pe prispă ia dojana sau le ascultă năcazurile și păsurile fiecă­

SI
ruia. Dar pe lîngă toate acestea el mai asculta și snoavele sau
proverbele pe care i le spuneau țăranii. Se adunau din tot satul

ER
ca să-i cînte cîntecele care îi erau atît de dragi. Și așa, ani
de-arîndul, Rădulescu-Codin a adunat zeci de cîntece și a dat
la iveală minunatele culegeri de cîntece populare, ursite, altfel,
IV
să se piardă și să se uite. Cine oare n’a auzit, la țară, cînte-
cul de sfișietoare durere pe care-1 cîntă mama copilului mic
UN

adormit întru Domnul:

„ Bucură-te minăstire
Ia uite ce floare-ți vine
Dar nu vine să ’nflorească
L

Ci vine să vestejească...".
RA

Cine nu-și aduce aminte cîntecele în care este cîntată vi­

tejia soldatului întors din răsboiu:
NT

„Am trecut peste Carp ați

De ne-am desrobit pe frați...".
Douăzeci și cinci de ani, C. Rădulescu-Codin, a muncit
CE

fără de odihnă și a reușit să scoată la lumina zilei comorile

adevărate ale poporului, revărsate în satele pitite prin chiboroia
munților sau în apa liniștită a șesurilor.
Dar nu a fost numai un îndrăgostit culegător de poezii
I/

populare. El a mai fost un priceput și meticulos cercetător al

S

hrisoavelor și al cărților vechi, izvoare rare și de netăgăduit,

arătînd continuitatea și legătura permanentă, dela primele
IA

înjghebări ale voevodatelor romînești, cu Ardealul. Așa s’a

țesut minunata lui carte „Dragoslavele", apoi cealaltă „Cîmpu-
lungul-Mușcelului".
U
BC
 R
x C. Rădulescu-Codin 53

RA
Mult apreciat de Gh. Coșbuc, de Al. Vlahuță și de regre­
tatul profesor Nicolae Iorga, Rădulescu-Codin, a binemeritat

LI B
premiul pe care i l’a acordat Academia Romînă.
In urma unei inspecții pe care o face într’o comună înde­
părtată, pe un drum plin de sloată, în iarna moale și umedă
a anului 1926, Rădulescu-Codin închide ochii în ziua de 26

Y
Aprilie. In urma lui au rămas hîrtii răvășite, lucrării abea în­
cepute, planuri de viitor și speranțe de mai bine.

T
Se odihnește în comuna Priboeni din Județul Mușcel. I-am

SI
văzut mormîntul anul trecut. Școlarii de eri, astăzi oameni în
toate puterea cuvîntului, nu l-au uitat. Cîte un buchet de flori

ER
cîte un muc de luminare și cîte o rugă însoțită de cucernicul
semn al crucii, îi sfinteste amintirea cu închinarea creștinească:
— „Dumnezeu să-l erte pe nenea Codin, că tare bun a
IV
fost*1...
C. Nic. Bratu
UN

Transnistria, August 1941.

L
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
:k:

RA
LI B
T Y
MARȚIAL

SI
EPIGRAME

ER
Socotești a mele versuri, că poet te fac și-o crezi
Precum Aegle crede splendizi dinții-i albi cînd stai să-i vezi,
IV
Deși-s fabricați din oase sau din fildeș cumpărați
De prin India Tot astfel crede chipu-i admirat
UN

Lycoris, cînd el mai negru-i decît mura coaptă chiar,

Or cît îl ascunde biata sub al fardului alb var.
Lot piin astfel de mijloace cum poet în adevăr
Te crezi, poți chiar și chelia mîine să ți-o vezi cu păr.
AL

Flaccus, tu, muncilor mele răsplătire—atît de scumpă,

TR

7u speranța, tu nutritul de-a lui Antenor cetate,

Lasă cîntul dat de muze ș’ale corului lor dansuri,
Căci niciuna dintre ele o para să-ți dea nu poate.
EN

Ce-aștepți de la Phoebus oare, cînd Minerva are lada

Cu bani plină ? Ea-i cu minte, ea ’mprumută pe toți zeii!..
Ce-ți dă iedera lui Bacchus, cînd vezi arborul Minervei
/C

Plecînd crengile-i stufoase sub povara negrei roade ?

SI

Bine cînd reciți tu versuri, toate-acelea sunt de mine.

Rău cînd le reciți, se scimbă: ale tale-s, Fidentine.
IA

Ție care-a mele versuri citeși crunt, cu silnicie,

U

Iți urez ca să porți pizmă tutulor, dar nimeni ție.

BC
 R
Marțial 55

RA
Laevina este castă ca vechile Sabine
Ba-i chiar și mai ursuză decît al ei bărbat.
Dar băile Averniei, sau băile Lucrine

LI B
Și Baiae vizitînd, atît s’a desfătat,
Incit luă foc. sbughind-o cu un flăcău și iacă:
Veni ca Penelope și ca Elena pleacă:

T Y
Mă’ntrebi o, Flaccus, ce doresc eu sau nu doresc la-a mea aleasă ?
Nu vreau să fie nici prea bună, nici prea din cale mofturoasă.

SI
Să țină colea mijlocie; fiind nici prea,—prea, nici foarte—foarte:
Nu vreau nici să mă chinui tare, nici să mă plictisesc de moarte.

ER
Fabulla ești drăgălașă, pc cit știu și tinerică.
IV
Ești și’n adevăr bogată, cine poate să nu zică ?
Dar cînd prea mult mi te lauzi cu acestea-ți spun îndată:
UN

Nu mai ești nici tinerică, nici drăguță, nici bogată!

Pe Maronilla soață vrea Gemellus,

L

Cu dor, cu rugi, cu daruri o’ntețește.

RA

I’așa frumoasă ea ?—E slută groaznici...

De ce o place—atunci ?—Fiindcă tușește.
NT

Doi dinți o tuse-ți scoase și doi alta,

Din toți cei patru ce-i mai țin cu minte..
Tușește-acum cît vrei: a treia tuse
CE

Nu-ți va mai scoate, Aelia, niciun dinte.

Cînd cățelul tău, Manneia, chip și buze-ți linge ție,

I/

Cum să mă mai mir de-un cîine că mînîncă murdărie ?

S
IA

Nu te iubesc, Sabidius. De ce ? să-ți spun, nu pot.

Nu te iubesc: doar asta ți-o spun ș’atîta totl
U
BC
 RY
56 I. M. Marinescu

RA
Irt cinstea Laeviei șase cape, în a Iustinei șapte închin,
Cinci pentru Lycas, Lidei patru, iar Ideitrei... paharu-mi plin.
Să ’nchine-atît Faleru, cît slove în aste nume-am socotit

LI B
Și fiindcă n’a venit niciuna, fii, somnule, tu bun venit.

Cine ’n loc de tot lui Linus jumătate-i dă, socot

Y
Că din împrumutu-i pierde jumătate ’n loc de tot.

T
SI
Ești nebun, Ciciliane, să inviți atîta gloată.
Și în fața-i să’nghiți singur de ciuperci mîncarea toată ?

ER
Ce urări să-ți fac eu demne dc-așa burtă desfundată ?
Să mînînci ciuperci din care Cladius mîncase-o dată! *).
IV
De cioclu astăzi face slujbă, cînd cea de doctor o avuse :
Ca cioclu face-acum Diairlur tot ce ca doctor mai făcuse.
UN

Cînd de-a ploaiei udătură strugurii culeși nu scapă,

Dă-ne atunci cum vrei, crîșmare, vin curat lipsit de apă.
L
RA

Om mare-a fi vrei, Cotta, precum ești om drăguț

Dar om drăguț, o, Cotta, e doar un om micuț.
NT

Și epigrame bune și mai slabe

CE

Și multe rele-ades vor fi găsite,

Citindu-mă, căci nu se poate altfel:
Așa se face orice carte—, Avita.
I. M. Marinescu
SI/
IA
U

*) împăratul Claudius a murit, mincînd o mîncare de ciuperci pregătită de

sofia sa Agripina.
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
1

RA
R
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
 R
RA
LI B
T Y
SI
Basarabia în literatură
ER
IV
glindirea leneșă a ținutului, înodată cu miresmele ste-
pice și calmul balsamic basarabean, alcătuesc un climat literar
de resurse nebănuite. El ambiază creatorul, îl îmbie să se descă­
UN

tușeze de ceeace-i zace în comorile interiorității, îi împulsează

și-i stimulează producția. Atmosfera aceasta a fost continuu în­
cărcată de mirosurile grele ale florilor de pîrloagă, de suspi-
L

nelele palide ale naturii înfrățite cu suferința și deaceea a năs­

cut poeți și. scriitori ce, alături de ceilalți, și-au dat întîlnire în
RA

istoria noastră literară fiindcă au adus o notă specifică, astăzi

semnificativă.
E de remarcat că însuși romanticul poet rus Pușkin, în
NT

cunoscutu-i refugiu, a declarat, entuziast, că „această țară e

sacră sufletului de poet“. Exilat în acest climat propice talen­
tului său, Pușkin nu s’a sfiit s’admire geniul popular basara­
CE

bean și nu s’a înjosit s’afirme că s’a adăpat dela isvorul scîn-

teetoarelor producții populare și culte.
Literatura basarabeană a încrustat un suflet chinuit, a fost
I/

o doină a suferinței romînești. In rafturile istoriei noastre lite-

rsre ea se cunoaște deodată prins mirosul de cronică și de
S

poezie vetustă. De aici argumentarea istorică care probează că

geniul rominesc și-a ramificat și acolo rădăcinile-i vajnice ce
IA

nu se pot smulge de nimeni.

U

1) In legătură cu exilul lui Pușkin: cf. E. Dvoicenco, Opera lui

Pușkin “în Basarabia (R. F. R. Aug. 1937),
BC
 RY
58 George Mărgărit

RA
Interpretarea literaturii din Basarabia trebue să țină seamă
de voita sălbătăcie în care era lăsată această provincie. împiedi­
cată să se desvolte de buruiana stăpînirii, ea răsbește totuși,

LI B
grație sevei fortificante ce și-o trage din propriu-i pămînt.
E semnificativ că aceasta contribuție literară, păstrează ca
și cea a Transilvaniei pecetea națională. Cercetătorul va bănui
omologarea în aceste mănifestări spirituale și va găsi că punc­

Y
tul de plecare comun este suferința. Intr’adevăr, întrucît credem

T
că această stare de sbatere în valurile asupririi, tîrăște inerent

SI
la un refugiu în artă, conchidem că în ambele cazuri avem o
reacțiune, un poem al suferinței, o elegie continuă. Tîșnește de
aici un psalm național plin de sentimentalism și de îndîrjire.

ER
Asemenea „înstrăinatului Ardeal" ce-și reflecta sufletul în apele
tulburi ale poeților desrădăcinați, literatura basarabeană adu­
nată, dă o epopee elegiacă la care scris-au mînuitorii iscutiți ai
IV
slovei.
Culoarea specifică a acestei literaturi nu va ieși decit din-
UN

tr’o prezentare succintă, dar edificatoare. Năzuind-o vom în­

drepta obiectivul către ea, o vom afla și o vom desluși. Tabloul
acestei producții a spiritului, trebue să țină, primordial seama
de țesăturile cauzalităților contigente. Din această urzeală tre­
AL

bue să-i desprindem nota singulară pe care, după generalizare,

s’o raportăm la cîmpul întregei literaturi romîne.
TR

Ca și aiurea, literatura la noi, se naște odată cu limba.

E un adevăr banal care totuși trebue anume subliniat. Suscepti­
bilitățile limbajului obișnuit aduc rotunjire și nuanță și tind
EN

către crearea unui limbaj al interiorității. Odată traducînd acest

interior labirintic, isbucnește și poezia. Dar apariția ei își are
și alte cauze genetice. De pildă, în cazul Basarabiei, isbucniraa
/C

apare spontană și eliberatoare a unor simțiri gestate îndelung

de înăbușirile fortuite. Prigonită, simțirea apare mai limpede,
mai autentică, mai sinceră căci arta are și o condiționare psiho­
logică. Imposibilitatea înăbușirii e hotărîtă, deoarece arta răs­
SI

bește și înlătură prigonitorii spiritului reducîndu-i la tăcere sau

la o contemplare ce-i tărîște pînă la uimire. Așa s’a întîmplat
IA

cu literatura de pesfe Prut și afirmația admirativă pe care am

citat-o argumentează.
Covorul literaturii basarabene este urzit în răsboiul sufe-
U

rinții cu suveicile și spatele speranței. Fondul lui e brodat din

BC
 R
Basarabia în literatură 59

RA
culori palide sau strigătoare, din tonalități duioase sau înăbu­
șite, din adînci răsuflete lirice. In subsolurile simțirilor au fost

LI B
zăcăminte folkl orice care au adiat și-au pîlpîit în primele dibuiri
poetice culte. Plaiul și pitorescul sau unit cu doina anonimului
și-au inspirat primele momente creative. [Ca și în celelalte
năzuinți ale debutului literar romînesc, deci, spontanietățile

Y
populare au dat duh primei poezii culte. Acest indiciu care
arată că încă din vechi timpuri a existat și va continua să tră-

T
ească un mioritic spațial romînesc — ar spune Blaga — probează

SI
că spațiul acesta mioritic, specific nouă, se întinde pînă unde
existăm noi. In cazul Basarabiei creația a ieșit din simțurile

ER
naționale ce nu puteau fi acoperite cu gldoal imbecilității. De­
pășind promiscuitatea, literatura basarabeană a ieșit în lumina
de zori a răspîntiilor cu toate năpăstuirile ucigătoare. Stoicis­
mul în fața acestei năpăstuiri, îl simbolizează Vania Răutu,
IV
eroul lui C. Stere. El întrupează revolta și resemnarea care a
suferit datorită virtuților, chiar și surghiunul siberian.
UN

Graiul poetic e mînuit de primul lor poet și scriitor C.

Stamati 12 ). Contribuția acestui cavaler e îmbelșugată, în ea
recunoaștem pe fratele de simțire al Văcăreștilor. Stamati „e
L

întîiul poet moldevean, la care se simte influența populară, ce

introduce în „Cuibăr-Vodă" (în acel „Orlando Furioso" moldo­
RA

venesc), basmele romînești" (Ch. Drouhet: Cavalerul Stamati) a)-

In afară de unele influențe străine 3) ce-i veneau inerent, influența
populară, la acest prim poet, e accentuată și ea desvălue exis­
NT

tența unei matrici stilistice. Și e semnificativ că cel care lovește

coardele poezii în Moldova este un Basarabean. De subliniat
că parfumul folkloric ce plutea în atmosfera vremii, amețește
CE

chiar și pe romanticul Pușkin. Acesta, în opera sa — criticii și

prietenii lui au remarcat 4) — are vădite influențe basarabene
de speță populară. Cunoscuta-i poemă „Șalul negru" (tradusă
I/

de C. Negruzzi și Donici) ce-i aduse reputație, afirmă I. Liprandi

S

1) înaintea lui C. Slamati, mai fuseseră scriitori. Astei printre alții

citează un episcop erudit Amfilohie Hotiniul și tatăl scriitorului Haș-
IA

deu, Al. Petriceicu Hașdeu. Noi însă urmărim momentele semni­

ficative ale evoluției.
2) Studiul e publicat în „Viața Romînească" 1921, Fom. 48, 26 pag
U

3) Dela Lermontov și Pușkin.

4) E. Dvoicenco (op. cit).
BC
 RY
60 George Mărgărit

RA
„Jurnalul intim" și Iațimirschi „Șalul negru al lui Pușkin și
cîntecul romînesc" e inspirată de niște lăutari din casa unui
boer basarabean.

LI B
Dela cavalerul Stamati’) torța poeziei trece la Al. Hașdeu
tatăl lui B. P. Hașdeu, care este adulat de „Dacia literară',,
pentru preocupările sale dirijate în genul curentului revistei.
Are meritul de a publica articole despre poezia populară. D. D.

Y
Caracostea — citat de E. Droicenco — subliniază în „Balada

T
populară romînă", că acest fapt — de a se ocupa de producțiile

SI
populare romînești — „ilustrează un adevăr ce merită reținut:
acolo unde un neam a fost mai periclitat, în sec. al 19-lea ca

ER
element etnic, atenția cărturarilor s’a îndreptat instinctiv către
literatură". Dacă ne vom întreba dece, răspunsul va veni în­
dată : aceste producții nu sunt vremelnice întîi, apoi ele sunt
inalterabile și indestructibil legate de obîrșie. Opera lui Al-
IV
Hașdeu e vasta 12) dar păcătuește că e scrisă în rusește, de
unde a fost tradusă de fiul său B. P. Hașdeu.
UN

In acelaș curent popular Alecu Russo s) reprezintă o com­

plexitate. Mai pronunțat este meritul Iui Russo decît al prede­
cesorilor, deoarece el „a reușit să entuziasmeze pe contempo­
L

ranii săi, scoțîndu-Ie în evidență frumusețea unei literaturi, cu­

noscută și mai înainte, dar apreciată ca valoare numai de el"
RA

(G. Gard aș, Poeții și prozatorii Basarabiei p. la Unire,

ant și studiu). încercările de zămislire ale limbei literare tîrîră
și pe Russo care nu apare ca un teoretician și totuși contri­
NT

buția lui este din cele mai însemnate, căci fiind întemeiat pe
ceva organic în opiniunite sale, vedea că limba literară era
într’o osmotică legătură organică cu cea populară și orce în­
CE

cercare de teoretizare devenea inutilă deoarece spunea că în

afară de munții ce despărțeau Romînii, despărțirea limbei va
isca o prăpastie ce va nărui nația pentru totdeauna. Articolul
I/

lui A. Russo cu privire la poezia populară, scris la 1840 și

licat mai tîrziupub, este un nod în țesăturile „Daciei literare".
S

1) A se vedea cum este prezentat Stamati și în „Ist. lit. rom.", a lui

IA

G. Călinescu, pag. 229—232.

2) Vastă e și opera postumă culeasă de 1. Peli va n din manuscrisele
„Acad. Romîne".
Scrieri, cu o prefață de G. Bogdan Duică, Minerva,
Buc. 1910.
U

3) Al. Russo Scrieri, publ. de prof. P. V. Haneș în publ „Acad.

Romîne“.
BC
 Basarabia în literatură

R
61

RA
Prin aceăstă hotărîtă influența asupra ideilor călăuzitoare ale
lui Kogîlniceanu, Basarabia venea în albia noului curent.
Pe lingă numele citate se alătură și cel al fabulistului

LI B
Alex. Daniei *). Poetul basarabean avea un ascuțit simț artistic
care, unit cu ironia, l-a împins către alegoric, către fabulă.
Vioiciunea și naturaleța fabulelor lui Donici au atras atenția
lui Kogîlniceanu care i Ie-a publicat la cantora „Daciei lite­

Y
rare". Opera de traducător, deasemeni, trebue reținută : tradu­
cerii din Crilov și Pușkin. Sentimentul național al poetului apare

T
dintr’o mărturisire a prietenului său Sion (op. cit.). Această

SI
mărturisire amintește de exaltarea lui Donici la auzul vestei
că un motiv romînesc a influențat și pe Pușkin. Motivul „Că­

ER
ruța poștei", aduce lui Donici consacrarea. In afară de operele
originale, Donici are și iscusite tălmăciri. Arta lui de tradu­
cător — observă E. Dvoicenco, referindu-se la tălmăcirea „Țiga­
IV
nilor — e neîntrecută pînă astăzi. Poema citată e proprie Basa­
rabiei. Ea are culoarea locală a acesteia, farmecul primitivist
UN

și neutilitărist. De aici savorea nuanței coloristice în descripție :

Pe cîmp pasc caii. După șatră

Un pui de urs se joacă ’n voie
L

Frumoasă-i noaptea în cîmpii;

Foesc țiganii grijulii
RA

Căci mîni, cu zorii, iar pe cale

In cînt de danci, plîns de copii
Și zăngănit de nicovală.
NT

Motivul pușkinian e vădit luat din Basarabia. Fapt care

a determinat comentarii și traduceri. Citez după un studiu al
CE

lui Al. Epure : Donici, Bortchievici, Ion Buzdugan și C. Popo-

vici-Chișinău.
Punctul de reazem sub care se boltește literatura Basa­
rabiei este B. II. Hașdeu deoarece atribuindu-i caracterizarea
I/

făcută de el lui I. Pleliade Rădulescu : „nu este aproape nici o

S

ramură a cunoștințelor umane, în care să nu se fi înfipt vîrful

condeiului său“. Pe cărările istoriei literare, Hașdeu încă este
IA

rătăcitor în căutarea recunoștinței care — amarnic — întîrzîe.. D.

U

3. S i o n, Viața și opera lui Donici.

BC
 RY
62 George. Mărgărit

RA
G. Cardaș are dreptate cînd ne mustră atitudinea: „Noi n’am
învățat încă la școala respectului și recunoștinței pentru folosul
oamenilor noștri mari, care și-au închinat viața folosului obștesc".

LI B
Scriitor de fecunditate rară, exihibată de fantezie și eru­
diție, Hașdeu și-a ramificat creațiile prin toate grădinele spiri­
tului. Din torentul de forțe lăuntrice al lui Hașdeu, au isbucnit
vulcanic atîtea creații care s’au întreșătut și-au dat un miracol

Y
Hașdeu. Concepută într’o vastitate fabuloasă, opera lui Hașdeu
poate da biblioteci de comentarii pentru îndrăzneala opiniunilor

T
sale, pentru logica argumentativă strînsă, pentru nota sarcastică

SI
și vijelioasă a temperamentului său combativ. G. Călinescu.
caracteriza astfel personalitatea lui Hașdeu : „talent polivalent,

ER
poet pentru vremea lui interesant, dramaturg isbutit, polemisJ
plin de spirit, Hașdeu rezistă și se va citi din ce în ce mai
mult, cînd bune studii și ediții îl vor face cunoscut. El este și
IV
o bogată personalitate, cu o viață mișcată, plină de ciudățenii,
cu un temperament complex, unind sublimul și mistificarea.
UN

Hașdeu are forma tipică a omului genial, față de Maiorescu,

tip de conformist, deși în fond visa seninătatea goetheană".
Filologia îl reclamă în matca ei, îl combate, îl aprobă. Un
lucru trebuește clarificat: „pentru timpul cînd au fost scrise,
L

ținînd seama de mijloacele rudimentare ale acestor științe (filo­

RA

logia și istoria), la noi ca și aiurea, cum și de predispoziția

înăscută a scriitorului către fantezie; ele își păstrează însem­
nătatea lor istorică".
In literatură, Hașdeu rămîne prin cunoscuta-i dramă ro­
NT

mantică „Răsvan și Vidra",1 23) prin încercarea portretistică „Ion

Vodă cel Cumplit", prin încercarea nuvelistică din „Micuța",
CE

prin „Poezii", prin comedia de ridicol al estropiajului „Ortho-

noezia". Hașdeu crează și un început de critică polemistă prin
„Satyrul" și „Revista contimporană". Susținînd polemic doctrina,
Hașdeu introduce o notă vijelioasă, anecdotică și deschide ori­
I/

zonturi prin „Sic Cogito" și cîteva fragmente din poemele sale

filosofice „Dumnezeu" și „Așteptînd".
S

Apropiidu-ne de contribuția mai proaspătă, ne vom opri

la Alexe Mateevici, Ion Buzdugan și P. Halippa.
IA

1) G. Călinescu : B. P. Hașdeu, Adev. lit. Febr. 1938.

2) G. Călinescu afirmă că „este una din cele mai bune drame din lite­
U

ratura ro mină" (op. cit. pag. 325).

BC
 R
Easarabia în literatură 63

RA
Versurile lui Mateevici ’) închid sentimentul prigonitului
rămas „fără cărare" și „fără drum". Alcătuitorul adiției, D. Ha-
neș, spune că în poezia Iui întîlnim urme din Gr. Alexandre seu,

LI B
Eminescu și Coșbuc. Noi, am adăuga, că înrudirea mare o are
cu Goga. Mateevici are și element profetic, e și vizionar și
mesianic. De aici ardenta militantă, atitudinea dinamică care-1
apropie de Goga. Ca și cîntărețul „Oltului" — simbol al tradi­

Y
ției — poetul „Limbei noastre" — sens al veșniciei — răscolește
și cutremură pînă la transfigurare și tot ca el are ceva biblic.

T
La amîndoi limba este „graiul pîinii", amintește de „vechile

SI
cazanii", de „izvoade", iar divertismentul estetic care-1 lașa are
ceva din mirosul cuminecăturii și al tămîii, ceva din atmosfera

ER
hieratică. Redeșteptarea ce va aduce zorile apare în versuri ca:

,,Eu cînt, căci văd necazul frînt

IV
Și — aud plugarii în zori cîntînd,
Nu doine de amar, de dor
înviorarea țării lor
UN

Și glasul vieții ascultînd

Venirea zorilor eu cînt“.
(Eu cînt)
L

In „Miresme de stepă", Ion Buzdugan aduce calmul și li­

RA

niștea basarabeană alături de nota naționala specifică continuu.

Ca și la Mateevici, în poezia lui Ion Buzdugan, găsim obsesia
lui Goga și Coșbuc. Reminescențile din Goga sunt accentuatei
NT

In „Basarabia" vedem întoarsă oglinda primei poezii a primulu.

volum al lui Goga „Rugăciune" :
CE

„Stăpîne Doamne și Părinte,

Ce ’nbrătișezi din cer pămîntul:
Un singur dar îmi fură gîndul
Și nu ți-l pot rosti ’n cuvinte
I/

Dar, Doamne, trista mea poveste

S

Făr’ de cuvinte mi-o ’nțelege :

IA

Căci pentru toți — tu ai o lege

Iar legea ta — Iubirea este.
U

1) Edidate de Proî. P. Haneș 1925.

BC
 RY
64 George Mărgărit

RA
In fața strălucirii Tale,
In praf eu cad cu ’nfrigurare,
Iar buza mea, tremurătoare

LI B
Ingări un bocet plin de jale

La tronul Tau din zări albastre

Mă pîng cu frații și părinții:

Y
O, stinge-mi focul suferința
Și sfarmă jugul vieții noastre11.

T
SI
Explicația acestei „afinități elective" vine neîntîrziat dacă
îi raportăm creația la nota timpului. Suntem în plin semănăto-

ER
rism, suntem așa dar, la „concepția artei în funcție de națiune
și a națiunii în funcție de țărănime" (£'. Lovinescu, I. st. lit.
contemp.).
IV
Tema satului — cadrul mistic și cosmosul țăranului în con­
trast cu orașul, o speculează Pan. Halippa :
UN

Cintul meu e cînt de slavă

Pentru-a plugărimii gloată;
In orașe, cu-a lor pleavă
In zădar el rost își cată.
L
RA

Simplele dibuiri devin mai tîrziu realizări conturate de o

personalitate poetică ca :
NT

Și sufletul mi-i ecumenic ca văzduhul,

De ’mbrățisează tot pămîntul cu-ale lui noroade,
Și ’n stelele din infinit își cată marginele duhul.
CE

Deși de-atitea ori întina neputinței cade.

Sergiu Cujba dintr’un imn pe care-1 închină Basarabiei

cere să iasă la iveală. Călăuzit în primele încercări de Coșbuc
I/

care-i vede germenul talentului, Cujba după înmuguririle pri­

melor versuri tinerești, se ridică la o nota gravă :
S

„Ridică-ți fruntea Moldovene

IA

De sub zăbranicul greoi,

Sub care dorurile tale
U

Tîngeau, ca florile sub sloi;

BC
 Basarabia în literatură

R
65

RA
Sub care a sufletului vlagă
Zăcea ca ’n negru țintirim,
Și-ți turbura, perfid izvorul

LI B
Din care ’n veci ne re’noim“.

Ancorînd în portul tinerilor poeți basarabeni, vom lovi

coardele lirelor lui D. Iov, P. Stati și A. G. Delafîntînele.

Y
Primul, poet al covorului basarabean, aduce un pastel lo­
cal, pastel dascriptiv, nuanțat și gros în ulei. D. Iov e cîntăre-

T
țul virtuos, stăpînit și cu predilecție pentru pictural, îl intuițio-

SI
nează și-l transfigurează într’un imagism isbutit :

„Ce triste-s Poștele în acest an

ER
Cind dorurile pleacă în colind
înspre hntare prinse de dușmani
Unde nădejdile candele—aprind.
IV
Ce triste-s Paștele!... Au amutit
UN

Clopotnițele gureșe al'dată

Și tot norodul parcă a murit
Sub apăsarea grea și blestemată".
L

P. Stati este subtilul cîntăreț al „talazului spre veac nou".

RA

In „Icoane de lumină", „Licăriri de stele", „Din timpuri de

urgie" și „Talaz spre veac nou" sunt stihurile elegioce ale unui
temperament sensibil. E multă delicateță, multă subțietate și
NT

duioșie. Semnificativ pentru militantismul poetului este ultimul

său volum apărut anul trecut. Vizionînd noul talaz, P. Stati
stă lîngă bătrînul Nistru și-i deslușește unduirea leneșă :
CE

„Bătrînul Nistru curge la vale potolit

Deoparte și de alta de codri însoțit
In unda lui pribeagă e cerul mai albastru
Cind de-asfințit i-aproape mărețul zilei astru
I/

Și tremură copacii întorși spre alte zări,

S

Pe culmile de valuri fug albe scăpărări.

Privind la jocul undei, pe maluri moldovene
IA

Călare trece — un tînăr din cetele codrene,

Drept pază către Nistru de Domnul țării pus".
( „Străjerul" )
U
BC
 RY
66 George Mărgărit

A. G. Delafîntinele e pastelistul impresionist ce aude amar­

RA
nicul hohot al Nistrului. Căutîndu-i unda, el surprinde peisagii
și le ciută pitorescul în culori sterșe și fără luminozitate și cu
accente scoase din cele mai adinei guri ale interiorului:

LI B
Aseară Nistrul hohotea hoinar
Din val în val ca o poveste veche
Stătea culcată zarea pe-o ureche

Y
Și morile cîntau încet și rar.

T
Proza basarabeană pe lingă năzuințele ei autochtone se

SI
bucură și de atribute artistice. Inspirația trebue — după ideo­
logul C. Stere — să se țină pe linia tradiției. Suportul este tra­

ER
diția înțeleasă drept valoare permanentă a Neamului, drept mij­
loc de valorificare estetică ce corespunde unei interpretări
organice a specificului național, acceptat ca o înfrățire pentru
IV
frumusețea graiului, locurilor și oamenilor țării. E un fel de
ideologie gîndiristă care aspiră către tainele profunde ale ceru­
UN

lui, pămîntului, sîngelui, spre pecetluirea tradiției, spre organic,

spre esență. Este aici cam ceeace precursa Vlăhuță cînd spunea:

Din cer îmi sorb lumina,

AL

Tăria din pămînt.

Stere este ideologul poporanismului. Aceasta activitate

TR

doctrinară o desfășoară la „Viața Romînească" fără a pierde o

clipă legăturile firești ce le avea cu Basarabia. Dealtminteri
singur scriă : „Desigur un om civilizat se ridică pînă la idealul
EN

sublim al unei omeniri înfrățite peste hotare. Dar precum un

smău de hîrtie se urcă în azurul cerului atîta timp cît îl trage
firul care îl leagă de un punct al pămîntului, tot așa un om
/C

cade bicisnic la pămînt, nu mai poate realiza înaltele idealuri,

dacă se desrădăcinează. Și eu mă simt legat printr’un fir indes­
tructibil de colțișorul acela al Basarabiei, în pîlnia Năpădeni-
SI

lor, — sat de răzeși moldoveni, printre care au trăit și au murit

generații de Răutești. pînă în negura vremurilor".
IA

Așa înțelegea Stere permanentizarea legăturilor cu Basa­

rabia. Refugiul siberian suportat cu stoicismul lui Vania Răutu,
este o replică carenței morale a timpului. Exilul i-a dat prilejul
U
BC
 R
Basarabia în literatură 67

RA
să se inzăvorească în fundurile sufletului său obijduit, să se
auto-contemple, să frământe idei și să mediteze în spațiile li­
niștii, departe de influențe. Tumultul acesta interior îl cristali­

LI B
zează in ciclurile auto-biografiei „In preajma revoluției" care
este fresca în care se oglindește așa de nunțat mediul social al
boerimii moldovene din Basarabia. Paginele acestea sunt un flux
curgător, vijelios chiar, sunt — cum s’a spus — „o sinceră oglin­

Y
dire a acelei fâșii de pămînt".
Critica noastră literară amintește de un „Creangă al Basa­

T
rabiei". Povestitorul acesta este Gh. V. Madan, un „fiu duios

SI
al Basarabiei". Aproape ca și Creangă, Madan are arta poves­
titorului. Humuleștii lui Creangă corespund Trușenilor lui Ma­

ER
dan în ceeace privește subiectul, realizările deși fiind făcute cu
acelaș apanaj, sunt totuși rezultate din resurse distincte. In „Tru-
șenii de altă dată" avem o scriere plină de humor, de joviali­
IV
tate și naturaletă" o cufundare în traiul plin de vrăji al Mol­
dovei. E interesant de amintit cu această ocazie că aproape
UN

fiece colț din țară și-a avut un traducător în genul lui Creangă :
Muntenia pe Ion Ionescu, Basarabia pe Madan, Transilvania pe
Coșbuc.
In această coincidență filosofia culturii semnalează un co­
L

mun iezer de unde se adapă ispirația, un acelaș ogor din care-și

trage rădăcinele geniul romînesc.
RA

Romanul social basarabean al lui D. C. Moruzzi, observă

prof. Octav Botez „Pe marginea cărților" „continuă o tradiți-
și înseamnă poate un sfîrșit". Evocarea vieții sufletește a Basa­
NT

rabiei arata că această provincie a păstrat întact sufletul și trae

diția latină. Realizarea artistică o privește astfel criticul: „Proza
lui are ceva spontan și sincer și povestirea curge încet, lumi­
CE

nos și limpede ca rîurile care străbat alene șesurile întinse și

bătute de soare ale Moldovei noastre". Apoi legătura cu cei­
lalți scriitori vine din „dragostea caldă a pămîntului și naturii,
I/

sănătatea morală, optimismul, seninătatea clasică ne aduc aminte

de Negruzzi, Alecsandri, Gane, Rosetti, de frumosul șir de pro­
S

zatori, pe care i-a dăruit romînimii boerimea moldovenească" ’).

IA

1) In afară de prozatorii citați se mai pot aminti : Z. C. Arbuxe, Profirie

Fală, Ștefan Basarabeanu și alții. Urmărind specificul basarabean, am prefetat
numai anume opere literare în care răsufla mai bine ceeace doream.
U
BC
 RY
68 George Măigărit

RA
Critica și istoria literară în contribuția Basarabiei e mai
redusă. Totuși printre alții numără pe C. Stere (în voi. „In
literatură"), Ștefan Ciobanu care în „Cultura romînească în

LI B
Basarabia" aduce prețioase date asupra vieții și operii mai
multor Basarabeni necunoscuți, Liviu Marian, G. Dunăreanu și
E. Dvoicenco.
Familia revistelor basarabene este numeroasă. Nu năzuim

Y
o bibliografie revuistică completă, ci doar amintim un mănunchi
de publicații periodice, importante întăi pentru întreprinderea

T
luată : popularizarea științei și literaturii, apoi pentru atitudinea

SI
neclintită în fața atîtor metamorfoze politice și literare. Firul
întrerupt de pierderea provinciei s’a tors mereu. Dala primele

ER
publicații ca „Basarabia" (1906) la care au colaborat Stere, P.
Cazacu, Z. Arbure, E. Gavriliță și alții, pleiada ^intelectualilor
s’a grupat în jurul revistei „Viața Basarabiei" (1907) condusă
IV
la început de Alexis Nour. In acelaș timp mai apăreau „Lumi­
nătorul", „Albina", „Basarabia reînoita", „Glasul Basarabiei".
UN

In ultimele decenii realizările publicistice sau desăvîrșit prin

„Arhiva Basarabiei", „Școala Basarabiei", „Glasul tinerimii" și
„Cuget Moldovenesc" cunoscută mai deaproape.
Unghiind acum întreaga literatură basarabeană, observăm
AL

că niciodată nu s’a complăcut într’un izolaționism singularizîn-

du-se, ci a venit la masa mare a întregii literaturii romîne, a-
ducînd zălog nota distinctă a „Moldovei triste" accm îi spunea
TR

Pușkin.
In vîrtejul curentelor literare, ea venit cu fluxul calm ce-a
liniștit extravaganțele. Plecînd dela o matcă zidită pe echilibru,
EN

contribuția adusă a fost mereu înviorătoare. Menținută pe o

linie a clasicului, producția basarabeană s’a izolat de influen­
țele străine din ce în mai stăruitoare, închizîndu-se în lada pro­
/C

priului geniul și stînd sub carapacea indiferenței. Atitudinea de

indiferență s’a manifestat numai față de vălul înoirilor, deoa­
rece intelectualitatea a purces totdeauna la o conlucrare spiri­
SI

tuală cînd a fost vorba de orimenirea străinismelor, de instau­

rarea unei tradiții literare.
IA

Suportul acestei auto-conservări a fost producția populară

In această privință Basarabia s’a situat pe primul plan. Haidu-
cismul și-a creat cîntăreți, suferința a dat isbucniri vijelioase
U

de doină națională. Comoara folklorică a Basarabiei era ase-

BC
 R
Basarabia în literatură 69

RA
menea celeia pe care o avea Ardealul pe grumazul de unde
al Oltului.
Neînsetații iscoditori ai isvorului popular s’au adăpat con­

LI B
tinuu din el, neputîndu-1 tulbura pentru faptul că în el curgea
mereu sipotul limpede al noilor producții.
Colecționat, folklorul basarabean, este o apă ce curge lat.
Prin valurile ei calme vorbește monotomia și liniștea, prin cele

Y
năpraznice, torentul forțelor lăuntrice al poporului.
Oricîtă tendință defăimantă s’ar pune în judecată este de

T
prisos, literatura Basarabiei prin nota ei conținutistă arată —

SI
fără putință de contestare — că-i smulsă să [din aceeași matrice
stilistică. Și întocmai cum într’o familie, frații și surorile se a-

ER
seamană, la fel în familia spiritului, creația particulară, are ceva
din fizionomia marei Creații. Este un adevăr pe care tăvălugii
tendinței nu-1 pot dinți, gura strîmbă și lacomă nu-1 poate
IV
sorbi din mii și mii de înghițituri.
George Mărgărit
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Nostalgii
ER
Pe marea asta cu galere albe
IV
vrea să poposesc pe noi tărîmuri,
Și argint să risipesc pe caldarîmuri
UN

Din ale visurilor salbe...

Sub plopii sprinteni plînși de îngeri

vrea să rătăcesc în nopți stelare,
AL

Și cu aripa gîndurilor clare

Să calc spre malul care sîngeri.
TR

Din trestii aș doini pentru mioare

Și pentru jupînițe din alt veac,
Aș pescui cucernic stelele din lac,
EN

Înșelător omăt de lăcrămioare.

Constantin Ciopraga
/C
SI
IA
U
BC
 R
RA
LI B
T Y
SI
In vacantă la Brahăsesti
ER
5 5 *)

icu se întreabă adesea dacă firea Doinei ăr fi putut să

IV
supere vre-o dată pe cineva sau să creieze vre’o adversitate.
Nu auzise pe nimeni spunînd vre’un cuvînt rău Ia adresa ei
UN

și apoi chiar dacă ar fi auzit, Gicu avea credința că e un

bun psicholog și examenul mintal la care o supusese, fusese
mai mult de cît favorabil.
Se cunoșteau de doi ani și nu numai că nu se certaseră
L

nici odată, că nu se supăraseră, dar simția o atât de puter­

RA

nică prietenie pentru dînsa, că de multe ori se întreba dacă

nu cumva o iubește.
Și n’o iubea, era sigur de asta. In primul rînd, că Gicu
NT

era acela care alerga să înoade firul iubirei ei cu Jean Mari-

am, fir care de altfel se rupea destul de des și dacă ar fi iu­
bit-o, n’ar ii putut s’o facă. Apoi ceia ce simțea el pentru
CE

dînsa, era ceva frățesc, încît dacă ar fi simțit vre’un fior de

iubire, ar fi avut impresia că săvîrșeșse un incest. Gicu nu
avusese frați, nici surori, și în Doina găsise o soră ideală. Așa
că invitația de a petrece o lună la Brăhășești, a fost primită
I/

cu mare bucurie. Și-a făcut deci un pachet mare cu cărți c u

hotărîrea de a începe să se prepare pentru bacalaureat.
S

Pînă la bacalaureat mai avea un an. Nu-1 speriase pro­

IA

centul mare de căzuți la acest examen și nici nu era o fire

prevăzătoare, din contra era omul ce recurge la expediente (
omul hotărîriior de ultim moment, și pachetul căptușit cu
U

opera lui Virgil, a lui Iuliu Caesar și Horațiu era doar o mas-
BC
 RY
72 Nelu Zeletin

RA
că, cu care vroia să-și acopere propriile slăbiciuni. In prima
lună de vacanță se ținuse de fleacuri, umblase după fetele
din sat și de cîteva ori fusese în pericol de a lua bătaie dela

LI B
flăcăii din Coșeni.
Ghiță Andrei care auzise și de ultimile drăcii ale lui
fiu-său fusese consternat.
— Ii seamănă lui bunicu-său, lui Vasile Lazăr și pace.

Y
Pestelca-i vinovată, bato-o Dumnezău s’o bată.

T
Pe de altă parte era mulțumit că nu-1 mai vede pe fiu-

SI
său cu fata lui Stănoiu. Nu-1 mai văzuse cu ea nici odată
și chiar se vorbise prin sat că ea se mărită cu un învățător.
Plecînd la Brăhășești Gicu era și el mulțumit că scăpă de

ER
ispita fetelor din sat.
Și vinovat în această nouă drăcie era Vasile văru său.
Acesta-i spusese într’o zi că Ruxanda lui Boboc vrea să „stea"
IV
cu el. Ruxanda lui Boboc era una dintre cele mai frumoase
fete din sat și Gicu de multe ori cînd o vedea pe la hori, se
UN

întreba dacă înbrăcată cu gust, cu o șlefuială minimă nu ar

face figură frumoasă într’un salon pretențios. Ii plăcuse de
multe ori Ruxanda, dar niciodată nu-și închipuise că ar pu­
tea să se apropie de ea, ba încă să se culce și în patul ei.
AL

Și totuși s’a întîmplat,^

— Măi vere, vrei tu să stai c’o fată ?
TR

L-a întrebat într’o seară Vasile.

— Cu care fată măi Vasile?
— Cu Ruxanda lui Boboc. Să știi că dacă ești șmecher...
EN

— Du-te dracului Vasile eu sunt băiat cum se cade

— Ai fi tu cum se cade dar cu Ruxanda nu știu cum
ai s’o scoți la capăt.
/C

Seara s’a desbrăcat de haină și cu capul și picioarele

goale pentru a nu fi recunoscut, însoțit de Vasile s’a îndrep­
tat spre casa Ruxandei. Era o seară cu lună și pentru a nu
fi recunoscut de cei cu care se întâlniau, mergeau prin umbra
SI

gardurilor. Lui Gicu îi bătea inima și mîngîia plăselele pis­

tolului din buzunar. S’au oprit în fața porții, Ia Ruxanda.'
IA

Vasile a căutat un loc potrivit și a sărit în curte.

— Sai și tu Gicule.
— Dar n’are cîni Pintilie Boboc ?
U

— Ba are.
BC
 R
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C

Chișinău Str. Alexandru cel Bun. Clopotnița.

Colecția George-Mihail Dragoș
SI
IA
U
BC
CU
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
 RY
In vacanță la Brăhășeșți 73

RA
— Păi să nu latre și să-l trezească.
— Cata-ți treaba, sunt închiși în grajd.
— Dar cine i-a închis acolo ?

LI B
— Ruxanda.
A sărit și Gicu cu frica în sîn. Vasile s’a apropiat de o
fereastră și a bătut rar de trei ori. Gicu avea impresia că e

Y
membru al unei expediții care are de înfruntat primejdii. Fe­
reastra s'a deschis și-a apărut Ruxanda.

T
— L-ai adus ?

SI
— E-chei.
Pe fereastra deschisă Gicu a intrat înăuntru. Vasile a

ER
sării din nou gardul. Rămas singur Gicu se zăpăcise de tot.
Ruxanda era numai în cămașă și din corpul ei, radia căldura
și taina patului. IV
Ruxanda s’a așezat pe pat și Gicu stătea nemișcat.
In mijlocul casei era o grămadă de grîu vărsat
— De ce stai așa ? Ești rușinos ?
UN

— Nu, dar...
Și-a rămas tot nemișcat.'Ruxanda l-a apucat de mînă și
l-a tras către dînsa. S’a simțit strîns de cercul de fier al bra­
L

țelor de țăraneă puternică.

Patul mirosea u busuioc : S’a întins lîngă dînsa, scutu­
RA

rat de friguri.
— Desbracă-te.
S’a desbrăcat mașinalicește, cu gura uscată. Apoi Ru­
NT

xanda s’a lipit de dînsul și gura ei i-a sorbit răsuflarea.

— Ruxanda 1 A vrut să spună ceva și nu știa ce.
— Taci 1
CE

Glasul era poruncitor, și-a tăcut. Sînii ieșise singuri prin

deschizătura cămășii. Erau tari, sînii Ștefaniei lui Vasile Stă-
noiu, dar ai Ruxandei erau pietroși. Sîni de țarancă gîndi
I/

Gicu, Mușchii coapselor erau frînghii întinse. Dinții Ruxan­

dei i s’au înfipt în buze, și Gicu a gemut.
S

— Mă doare.
Ruxanda a chicotit
IA

— Așa de bicișnici sunteți voi boierii ?

— „Dacă ești șmecher,...", i-a spus Vasile.
U

Nările lui Gicu au fremătat... Un fior amorțit i-a stră­

bătut din tălpi pînă în creștet. Broboane de sudoare îi inun
BC
 RY
74 Nelu Zeletin

RA
daseră fruntea, și gura îi era uscată. Picioarele Ruxandei erau
aproape goale, cămașa i se ridicase în frămîntare, pînă aproa­
pe la sîni; și afară era lună plină. A gemut și a prins-o în

LI B
cleștele brațelcr. A mușcat aprig din sînul desgolit, și-a vrut
să-și strecoare un picior între picioarele ei.
— Șăzi ghinișor, l-a certat ea.
N’a reușit încercarea și atunci s’a iscat o luptă dură. A

Y
cuprins’o de după gît cu brațele și cu greutatea corpulni îi

T
presa sînii și coapsele.
— Fiii cuminte, a mai șuierat ea în urechile lui Gicu.

SI
Dar Gicu nu mai auzea. Corpul Ruxandei era tot, un arc
întins. Mușchii toți erau coarde gata să plesnească. S’a strîns

ER
odată arc sub greutatea lui și apoi cînd s’a destins cu o smun-
citură, Gicu s’a simțit aruncat peste bord.
Ruxanda chicotea ascuțit. Gicu a început și el să rîdă.
IV
Cînd arcul mușchilor Ruxandei s’a destins, l-a aruncat pe
grămada de grîu din mijlocul casei.
UN

— Scoală-te și vino’ncoace, îl strigă ea.

— Plec, a făcut-o el pe supăratul.
— Nu fii prost, vino ’ncoace.
— Nu vin.
L

S’a ridicat și l-a luat în brațe de pe grămada de grîu

RA

ca pe o pană. Nici nu și-a dat seama și Gicu s’a trezit din

nou în pat.
— Unde doarme mamă-ta ? o întrebă el.
NT

— In camera cealaltă.
— Ea știe că eu sunt aici ?
— Nu.’
CE

— Dar n’a auzit sgomotul ?

— Cred că da.
— Atunci ?
— Și’nchipuie că e Vasile a lui Bîrnaga cu care vor să
I/

mă mărite.
— Dacă ar ști că sunt eu, ce ți-ar face?
S

— M’ar bate.
IA

— De ce ?
— Știe că n’ai să te însori cu mine.
— De ce m’ai chemat ?
U

— Fiindcă îmi placi.

BC
 RY
In vacanță la Brăhășești 75

RA
— Atunci de ce nu m’ai lăsat ?
— Asta nu ce poate.

LI B
— De ce ?
— Uite așa.
— Te păstrezi pentru acel cu care ai să te măriți ?
— Nici de cum.

Y
— Atunci ?
— Copchiii! Vrai să rămîn grea ?

T
Gicu a plecat aproape dimineața. Și apoi umbla după

SI
dînsa mereu. Ziua umbla pe dealuri pentru ca s’o vadă de
departe, ghemuită cu secerea în mînă asupra unui snop de

ER
grîu, sau în în vîrful căruței punînd cu furca snopii, dați de
tată-său. Escapadele lui au fost în cele din urmă descoperite
de flăcăii din sat. IV
Intr’o seară cînd el era înăuntru au început să cadă pie­
troaie pe acoperișul casei.
— Flăcăii1 a spus Gicu înspăimîntat.
UN

— Șăzi ghinișor, l-a apucat ea de mînă și i-a făcut semn

să tacă.
O ușă de alături a trosnit și-apoi s’a auzit o voce som­
AL

noroasă.
— Da, ce-i cu voi măi haimanalelor ?
— Este cineva înăuntru la Ruxanda, a strigat unul.
TR

Ruxanda a sărit la fereastră.

— Minți nerușinatule, a țipat ea.
— Este, moș Ioane, l’am văzut noi cînd a intrat în casă.
EN

Ii boierul lui Ghiță Andrei.

— Așa-i Ruxandă? a întrebat Boboc.
— Spune minciuni, tată. Vin matale încoace să vezi. Aista
/C

a Catrinii Stanei are ciudă că nu l-am primit să stea cu mine.

Cu a lui Andrei? Da ce’s nebună io să stau cu aceala? Cu
sclifositu cela ? D’apoi pe acela c’on pumn îl pun gios. Vin
să vezi tată.
SI

Și a deschis larg ușa. Gicu nu mai mișca. Frica îl fă­

cuse să-i bată inima ca tăcăitul roților unui accelerat. Și nu
IA

înțelegea curajul Ruxandei.

Ion Boboc s’a convins de adevărul spuselor fiică-sei, fără
U

să mai intre în casă. A pus mîna pe o scurtătură și a ieșit

în drum să-i fugărească pe flăcăi. Ruxanda a închis ușa, a
BC
 RY
76 Nelti Zeletin

tras zăvorul și-a venit iar lîngă Gicu. De atunci Gicu n’a

RA
mai fost pe la Ruxanda cu toate chemările ei.
Invitația Doinei o primise dar și cu bucuria unei puri­
ficări. Lîngă dînsa, se simțea mai bun, mai pur. Lîngă dînsa

LI B
toate gîndurile acestea urîte care-1 preocupaseră în ultima
vreme, se vor evapora și va deveni iar copilul de altă dată.
La poartă l-a întîmpinat Doina, Olga și cu Lucky, frate-
său profesorul.

Y
— Ci faci bre ? l-a întrebat Doina.

T
Moldovenescul „bre“ pe buzele Doinei, are o savoare spe­

SI
cială.
— Ce ai acolo ? l-a întrebat ea cînd din trăsură a dat
jos pachetul.

ER
— Cărți.
— Cărți de citit ? a sărit ea bucuroasă.
— Nu, de școală. Caeser, Aeneida...
IV
Doina și-a acoperit ochii cu palmele.
— Cu ororile astea ai venit la Brăbășești ?
UN

* * *
La Brăhășești zilele treceau prea repede. Pentru prima
dată Gicu își petrecea timpul în mijlocul unei familii nume­
L

roase și se simțea bine. Se scula totdeauna tîrziu și atunci

RA

trezit de Doina care-i bătea în ușă.

— Scoală leneșule, că e ora nouă.
După ce luau cafeaua cu lapte, se așezau în ceardac, fe­
NT

tele lucrau iar Lucky și cu dînsul jucau table. Gicu avea cre­
dința că joacă bine table și totuși lua bataie regulat de la
Lucky. Intr’o zi și-a făcut convi igerea că Lucky știe să așeze
CE

zarurile și de atunci jucau cu zarurile la pahar. Lucky e o

o fire veselă și gălăgioasă.
— Haide mî ! striga el cînd răsturna paharul cu zaruri
în cutia de table.
I/

— Uite-1 că vineee ! striga cînd zarurile se rostogoliau.

Și par’că ar fi fost fermecate, și din pahar, zarurile ieșeau
S

așa cum îi trebuiau lui Lucky.

IA

Dacă Lucky era dat afară cu o piesă și nu avea loc de

intrat decît la doi, așeza zarurile în pahar, se ridica în pi­
cioare și răsturnînd paharul striga :
U
BC
 RY
In vacanță la Brăhășești 77

RA
— Haide cu doi mîîî !
Și zarurile după ce se rostogoliau, îi făceau plăcerea.
Dacă nu amîndouă, cel puțin unul dintr’însele se așeza cu doi

LI B
ochi în sus. După ce îl bătea, se ridica de pe scaun și făcînd
vînt pălăriei de paie pe ceafă, îi spunea lui Gicu.
— Apoi Gicușorule, mai joacă singur să le’nveți și după
aceia poți să vii să mă mai înviți la joc, altfel nu mai vreau,

Y
nu vezi că te masacrez ?
Gicu rămîne puțin supărat și atunci Doina își lasă lucrul

T
pe masă și vine Ia dînsul.

SI
— Ce copil ești, ce copil ești Gicule! Tu nu vezi, gluma
lui are succes tocmai pentrucă tu te superi. Ia rîzi și tu a-

ER
tunci cînd spune el așa, și ai să vezi cum n’are să mai spună.
După succes, Lucky își scoate tabacherea și aprinde o
țigară. După masă jucau mingea sau croquet. iar seara ieșeau
IV
la plimbare. Plimbarea o făceau pînă la hanlaTofan. Pentru
ca să meargă la han trebuiau să treacă pe podul Zeletinului.
Și aproape totdeauna Gicu se oprea pe pod și rezemat de ba­
UN

lustradă, privea firul apei,

Și totdeauna îl vedea pe Jean Marian.
— In cîte suntem azi Gicule?
L

— In patru Septembrie.
— He ! He 1 Gicule, ziua aceasta va fi o piatră de hotar
RA

în viața noastră. He 1 He 1 He 1 Piatră de hotar !

Povestea aceasta i-o spusese Gicu și Doinei și amîndoi
se opreau rezemați de balustradă și priveau apa Zeletinului.
NT

Doina era tristă că nu putea să-l vadă pe Jean Marian. Mi-

triță Andrei nici nu vroia să audă de dînsul.
Pe Antonia, Gicu n’o mai văzuse. Nutrea o vagă spe­
CE

ranță că va veni într’o zi la Brăhășești dar nu venea și zi­

lele treceau repede.
Iatacul Doinei constituia o atracție respectuoasă pentru
I/

Gicu. Par’că simțea nevoia să se descopere cînd intra la Doina,

ca atunci cînd intra într’o biserică. O găsea pe Doina citind
S

sau visînd. De multe ori, cînd o găsea cu capul în palme

privind tristă un punct în spațiu vroia să se retragă, să nu-i
IA

turbure visarea. Dar Doina îl simțea și cu o singură scutu-

rătură a capului, gonea tristețea și arbora veselia.
U

— Da vin bre Gicule, ce fugi de mine? Iatacul Doinei

BC
 R
78 Nelu Zeletin

RA
era. mic ca o cutie de păpușă. Afară de divan mai era un
piano vechiu, un gramofon cu pîlnie, o sobă colțar și un biurou
bărbătesc, mare și vechiu.

LI B
— Vezi biuroul ăsta Gicule ? întrebă Doina.
— Da!
— Ei bine, la biroul acesta s’au scris multe scrisori de
dragoste. Rezemate cu coatele de dînsul, trei femei au plîns

Y
pînă acum.

T
— Și care’s acele trei femei Doina ?
— Mama, sora mea Olga și acum eu. Cînd am să mă

SI
mărit am să-l iau cu mine. Dacă voiu avea vre-o fată, am
să-l instalez în camera ei, ca să fie a patra, și apoi cum se

ER
va mai întîmpla.
— Nici Olga nu e fericită în dragoste ? întreabă Gicu.
— Nu! Ea iubește pe avocatul Văleanu de aici din Bră-
IV
hășești, vecinul nostru, dar nici de el nu vrea să audă tata.
UN

* * *
E cald !
S’au culcat toți, dar Gicu n’are somn. Și-a luat un
AL

■chaise-longue și l-a dus tocmai în fundul grădinii sub un

vișin. Și-a luat pachetul de cărți, un cuțitaș, un creion și un
TR

caiet. Are de gînd să se pună pe învățătură. Ce Dumnezeu,

au trecut aproape două săptămîni și pachetul lui cu cărți o
fi desfăcut, iar Virgil și Ilorațiu dorm liniștiți. E așa de
EN

bine! Se reazămă cu capul de speteaza chais-longue-Iui și

privește în jur. E bogat moș Mitriță. Casa albă e înconjurată
■de pomi roditori că aproape nu se vede, în fața casei sunt
flori, florile Doinei. Curtea e mare, ca o curte boierească. Pe
/C

alături sunt acareturile, hambare, grajduri, pivnițe, șopron

pentru trăsuri și căruțe, mă rog tot ce trebue. Pe lîngă buna
stare care se oglindește în tot ce are moș Mitriță, mai este
SI

par’că și un aer de voie bună, de bunătate și de respect ce

impun toți din casa lui. Sătenii ceilalți sunt nu numai res­
IA

pectuoși față de ei dar îi înconjoară și cu o adevărată dragoste.

Toți găsesc la casa lui Mitriță Andrei ajutorul și sfatul
la caz de nevoie. Mitriță Andrei face și el politică, dar o po­
U

litică nestrăbătută de patimă și ură și nici de servilism față

BC
 RY
In vacanță la Brăhășești 79

RA
de șefii dela Tecuci. Ce bine e aici gîndește Gicu. „Medelenii"!
Da, Brăhășeștii i se par lui Gicu acei Medeleni ai lui Ionel
Teodoreanu, Medelenii aceia încununați de premiul „vieheu-

LI B
reuse". Da, vie heureuse este și viața din casa lui moș Mi­
triță, apă liniștită, neîncrețită de valurile turburi și neliniș­
tite ale vieții. Doina e Olguța, ba nu, nu e Olguța, Olguța
are o față sglobie cu sînge aprins, ori Doina dacă e o fire

Y
veselă nu este sprințară ca Olguța. Doina e de o veselie li­

T
niștită cu încrustațiuni de visare. Dar Dănuț, oare cine e

SI
Dănuț aici ? Dănuț ? Apoi Dănuț e el, Gicu Andrei dela Co-
șeni. Nu prea se potrivește cu situația Iui în familia lui moș

ER
Mitriță dar oricum nu vrea să cedeze locul lui Dănuț a lui
Luckv. Poate Olguța, e Olga sora Doinei. Dar unchiul Vanea
cine este ? Păi desigur e avocatul acela pe care nu poate să-l
sufere moș Mitriță Văleanu par’că i-a spus Doina că-1 cheamă.
IV
Dar Monica ? cine e Monica ? Doina e oare ? Dar Doina
nu se potrivește. Ei, se încurcă socotelile, și Gicu renunță la
UN

asemenea comparații. Totuși Brăhășeștii sunt Medelenii, Me­

delenii copilăriei lui.
Rîsete vesele au rănit tăcerea zilei de vară. A ridicat
L

capul. Rîsetele vin de alături. Curios, Gicu se apropie de gard.

Printre împletiturile gardului. Gicu vede ceva frumos dar se
RA

freacă la ochi pentrucă are impresia că visează. Două fete și

doi băieți joacă croquet. Toți sunt îmbrăcați ușor de vară.
Fetele cu rochii subțiri și șosete, băieții cu pantofi albi și
NT

cămăși cu mîneci scurte. Linul dintre băieți, cel mai mare,

are sub nas o oroare de mustață. Dintre fete, cea mai mică,
lui Gicu i se pare o zînă, cu coadele lăsate pe spate.
CE

Fiecare greșeală în joc sau fiecare lovitură de ciocan ce

trimite bilele fetelor prea departe, dă naștere la rîsete, glume
sau protestări.
I/

— Virgil, de ce faci așa? spune fata cu cozile pe spate

băiatului cu mustață, deoarece i-a trimis bila prea departe,
S

tocmai lîngă gard, în niște urzici. Prin urmare, Virgil îl

IA

cheamă pe cel cu mustăți, notează Gicu. Sunt pertu, oare

sunt rude ? se întreabă Gicu.
Jocul continuă.
U

— Liliana unde ți-e gîndul ? O apostrofează băiatul cel

BC
 R
80 Nelu Zeletin

RA
mai mic pe fetița cu cozi, cînd cu o lovitură de ciocan, i-a
trimis bila mustăciosului tocmai aproape de bila lui.
— Ce să fac Mircea ? Am greșit, se desv inovățește fetița

LI B
cu cozi.
— Prin urmare Liliana și Mircea, notează mintal Gicu.
Pe cealaltă cum o fi chemînd-o oare ? Dar cealaltă nu-1 inte­
resează așa de mult. Prin urmare Liliana, Liliana o cheamă.

Y
Ce Dumnezeu, nu putea fi urîtă ?
Și încă mai are și cozi.

T
— Gicu, Gicule ?

SI
Dintre pomi îl strigă Doina care s’a sculat.
— Cu-cu 1 Cu-cu 1 Cu-cu ! îi răspunde el ascunzîndu-se.

ER
Doina l-a văzut și acum vine în grădină sărind ca un ied.
— Cu-cu ! Cu-cu !
— Cu-cu ! Cu-cu 1
IV
— Te-am găsit, vine în fine spre dînsu Doina, roșie de
fugă. Ce făceai aici ?
UN

Gicu i-arată cu ochii jocul de dincolo de gard.

— A vasăzică aici erai domnule Gicu ? Ia uite colo, și
pachetul de cărți, nedesfăcut.
— Lasă asta. Cine sunt cei de dincolo ?
AL

— Frații și surorile Văleanu, cel mai mare e avocatul

Văleanu, simpatia Olgăi.
— Vasăzică sunt frați, spune Gicu simțind o satisfacție.
TR

— Care-ți place dintre fete Gicule ?

— Liliana.
— Liliana ? Dar de unde știi că o cheamă Liliana ?
EN

— Secretul meu.
— Lasă fata’n pace, e mică, abia e în clasa patra.
— Ei și, tu nu erai în clasa patra cînd te-ai îndrăgostit
/C

de Jean ?
— Știți unde l-am găsit pe junele Gicu azi ? a spus
seara Doina la masă.
SI

— Unde ? a întrebat Olga.

— In grădină, făcea traduceri din Aeneida.
IA

— Bravo lui ! spune Lucky, care din tonul misterios al

Doinei a cam bănuit ce fel de traduceri făcea Gicu.
— Și nu cumva te-ai îndrăgostit de cozile Didonei ?
U

— Dar Didona avea cozi Lucky ? întreabă Olga.

BC
 RY
In vacanță la Brăhășești 81

RA
— Să ne spună Gicușor, el trebuie să știe mai bine, doar
el a făcut traducerile.
— Lăsați băiatul în pace, intervine Olga protectoare.

LI B
In nici un caz Gicu nu pune pe acelaș plan pe Liliana

Y
Văleanu cu Ruxanda lui Pintilie Boboc. Totuși de îndată ce

T
au adormit toate sgomotele în casa lui Mitriță Andrei, a des­

SI
chis ușa cu precauție și-a ieșit afară. S’a oprit în frunzișul
de viață de vie ce învesmîntează chioșcul, ca să se orienteze,

ER
adică să-și dea seama că nimeni nu mai e treaz. Nu e emo­
ționat de loc. Iși controlează bătăile inimii și are impresia că
sunt normale. Ii vine să rîdă de sine însuși. Ce caută el în
grădină ? De ce nu doarme cînd toți ceilalți dorm ? Pentru că
IV
e prea frumoasă noaptea își dă el un prim răspuns. Dar își
dă seama că nu acesta e răspunsul adevărat sau de conține
UN

puțin adevăr, nu e complect. Da, noaptea e frumoasă. Pămîn-

tul parcă e învelit cu o mantie de abur, o mantie de nor cu
irizări de praf galben de lună.
Dealurile Călimănesei sau Cosenilor se văd doar ca o
L

linie umbrită, estompată. Gicu pornește cu pași vătuiți. De

RA

lîngă hambar s’a ridicat o umbră neagră, ce se îndreaptă spre

dînsul. Gicu se sperie dar se liniștește repede, umbra neagră
e a lui Lăbuș cînele din curte. Lăbuș se apropie dînd din
NT

coadă. Drept înaintea lui se vede casa Lilianei. Acoperișul de

tablă e aprins de razele lunei, o fereastră pe care razele cad
piezeș e și ea luminată de face impresia că înăuntru e lumină.
CE

Lui Gicu se pare că e un cavaler, un fiu de nobil prinț,

într’o expediție romantică, casa Lilianei e un castel medieval
și în curînd fetița cu cozi îi va arunca dela fereastra lumi­
nată, o scară de mătase.
I/

Ruxanda! Ii vine în minte o scenă mai prozaică, o casă

S

nevăruită, o fereastră la un metru de pămînt și o cameră cu

o grămadă de grîu în mijloc. E mai proazaică dar e mai reală.
IA

In primul rînd, Liliana nu-1 cunoaște, în al doilea rînd fetița

cu cozi la ora aceasta doarme fără visuri sau dacă visează,
visează o casă cu păpuși. Și chiar de n’ar dormi, și chiar de
U

l-ar cunoaște, Liliana în nici un caz nu l-ar introduce în

BC

c>
 R
82 Neln Zcletin

RA
camera ei. Este o deosebire între Lîliana Văleanu și Ruxanda
lui Pintilie Boboc. Că nu este nici o deosebire Gicu avea să
afle asta cu mult mai tîrziu dar în seara aceasta de August

LI B
Gicu le vedea pe planuri deosebite, Liliana Văleanu sus, Ru­
xanda lui Pintilie Boboc jos. Nu! Nu! In nici într’un caz nu
poate vedea în seara asta pe fetița cu cozi. Ea doarme acum
și visează o casă cu păpuși.

Y
Noapte bună, noapte bună, îi spune Gicu. Dar nu se

T
oprește. Merge înainte. A escaladat gardul prin care o privise
pe Liliana, jucînd croquet, și-a sărit în grădina ei.

SI
Grădina ei, grădina fetiței cu cozi. Dacă nici ea n’ar
avea somn ? Dacă și ea în seara asta ar fi ieșit binișor să se

ER
plimbe prin grădina castelului medieval ?
Gicu se oprește din nou și se orientează. Fereastra scăl­
dată în razele lunii, e fereastra ei cu siguranță.
IV
Sgomotul abia perceptibil al unor pași, l-a făcut să în­
ghețe și se lipească de pămînt. Inima îi bate să se spargă !
UN

Tic-Tac, Tic-Tac! Tic-Tac; Tic-Tac.

Roțile acceleratului București-Iași-Chișinău. Tăcerea își
întinde din nou stăpînirea peste firea adormită. Nu e nimic,
L

gîndește Gicu, m’am speriat fără motiv.

RA

Dar gardul peste care a trecut și el cu cîteva minute

mai înainte a tresnit. Iar au pornit roțile acceleratului. Bro­
boane reci de sudoare îi inundă fruntea. Gicu se lipește de
un tufiș de liliac. Un braț s’a ridicat deasupra gardului apoi
NT

capul unui om se ridică și el, în timp ce un picior a încăle­

cat gardul.
CE

— Un hoț! Abia mai poate gîndi Gicu. Hoțul pornește

apoi cu pași prudenți. Vine spre dînsul. Gicu închide ochii,
inima a pornit din nou în mers să-i spargă pieptul. Gura i
s’a uscat. Pașii au trecut aproape de el, dar au trecut mai
I/

departe. A ridicat capul din tufiș. Hoțul se îndrepta spre

fereastra luminată. Gicu vrea să țipe, Liliana, Liliana, dar
S

limba nu vrea să se supună; scoate doar sgomote șuierate.

IA

Hoțul a ajuns aproape de fereastră. Se oprește și se lipește de

zid. Liliana, Liliana, se chinuește Gicu să țipe. Umbra neagră
s’a ridicat și apoi clar se aud trei bătăi în geam. Lui Gicu i
U

se pare că visează. La fel făcuse cu Vasile văru-său, la fe-

BC
 RY
in vacanță la Brăhășești 83

RA
reastra Ruxandei lui Pintilie Boboc. Și ca și la Ruxanda, fe­
reastra s’a deschis și un cap de femeie a apărut în cadrul ei.

LI B
* * *
Gicu s’a trezit tîrziu din leșin, zorile erau undeva a-

Y
nroape, iar luna era gata să asfințească. S’a strecurat cu aceiași
grijă în camera lui, dar n’a putut să mai adoarmă. Gicu nu

T
îndrăznea să spună nimănui ce i se întîmplase, nici chiar

SI
Doinei. Se întreba mereu cine pvtea fi bărbatul care a bătut
în geam și cine a fost femeia care i-a deschis. Bărbatul să fi

ER
fost Lucki ? II examina mereu, și din cauza asta Lucki îl certa.
— Dar fii mai atent, ori joci table, ori nu joci.
Intr’o zi îl întrebase ce părere are despre Liliana ?
— Care Liliana? întrebase Lucky.
IV
— Liliana Văleanu.
— Nu mă ocup cu copiii, răspunse sec Lucky.
UN

In primul moment, în urma acestui răspuns, Gicu își

făcuse convingerea că nu fusese Lucky, sau dacă Lucky fusese
bărbatul ce bătuse în geam, apoi nu Liliana fusese aceia care
deschisese geamul. Dar peste trei zile convingerea lui Gicu
L

începuse să se clatine. Dar dacă Lucky a mascat ? Și pachetul

RA

cu cărți stă tot nedesfăcut.

* * *
NT

La Medeleni zilele de vacanță trec repede și s’apropie

sfîrșitul. Și ultimele zile de vacanță sunt frumoase prin tris­
CE

tețea lor. In special sunt frumoase ultimele zile ale vacanțelor

de vară. Ce contribue la accentuarea tristeței acestor zile?
Desigur motivele sunt multe. Un motiv însemnat e fără
îndoială melancolia naturii. Zilele sunt mai scurte, serile încep
I/

să devină răcoroase. Și apoi cine n’a simțit melancolia furi-

S

șîndu-se în suflet, atunci cînd țipetele cocoarelor te fac să

ridici ochii în sus, și cînd vezi șiragurile acelea alburii, fîl-
IA

fîind ușor spre zări de cenușă? In toamna aceasta, peGicu

îl stăpînește melancolia aceasta mai profund ca totdeauna,
Gicu simte o durere în suflet, ceva ca o greutate așezată pe
U

coșul pieptului.
BC
 R
84 Nelu Zeletin

RA
E ultima seară pregătită la Brăhășești, la Medeleni cum
le spune Brăhășeștilor, inima lui Gicu. Pleacă pe urmă la
Coșeni unde va mai sta cîteva zile si pe urmă Ia școală. Doina

LI B
mai are mai mult pînă la plecarea la școală. Școala lor se
deschide mai tîrziu.
Masa au luat-o mai devreme în ceardac. Ceardacul dela
Brăhășești va rămîne încrustat în amintirea lui Gicu. In seara

Y
asta l-a impresionat mai mult. Noaptea cebora pe nesimțite

T
ne pe dealurile pătate de rugina laturilor de porumb ale Că-
limănesei. Toți făceau spirite pe socoteala tristeței lui Gicu.

SI
L-au indispus doar spiritele lui Sile. Gicu are o antipatie
nemăsurată pentru Sile. Precis Gicu n’ar putea să spună care

ER
sunt cauzele acestei antipatii. Poate fiindcă el e cumnatul
Antoniei, fetița cu ochi negri și buze roșii. Poate că incon­
știent, amorul lui propriu se răsvrătește la gîndul subcon­
IV
știent, că el Sile, a fost pus în curent de Antonia cu toate
întîmplările. Gicu privea pe dealurile Călimănesei și fără să
UN

vrea, gîndul s’a întors cu doi ani în urmă tot la o înserare

de sfîrșit de vacanță cînd mergea pe acele dealuri în tovărășia
lui Ioan Marian, pentru a veni pentru prima dată la un bal
la Brăhățești. Mergeau tăcuți atunci, în suflet cu această
L

tristețe imprimată de gîndul că vacanța se sfîrșește, fără să

RA

se gîndească că în această seară viața lor avea să primească

un ritm nou, un ritm nebănuit, nu bănuiau că acea seară
avea să însemne o etapă nouă înviata lor. In acea seară avea
NT

să intre în inimile lor, ca două furtuni, ca două torente vi­

jelioase, ca o fatalitate, două fetițe; într’a lui Joan, Doina,
într’a lui, Antonia. Antonia, fetița pe care Gicu simte că n’o
CE

poate uita. Reîmpăcarea cu Stefania, divertismentul Ruxandei

sau Lilianei nu-1 putuseră face s’o uite. Fiecare din ele îi a-
dusese o uitare pentru moment, o injecție cu morfină. Trecut
efectul lor, iubirea pentru Antonia devenea mai puternică,,
I/

mai dureroasă.
Intr’o zi se convinsese de asta și fără nici o explicație
S

îi spusese Stefaniei că n’o mai poate iubi, Stefania ca de o-

IA

biceiu nu l-a întrebat de ce și nici nu l-a certat. A plecat

tăcută, ca o umbră și peste un ceas, Gicu a primit scrisorile
lui toate, legate cu o fundă, fără nici o vorbă de reproș sau
U

de rugăminte.
BC
 RY
In vacanță ia Brăhășești 85

RA
La un moment dat Sile a depășit orice măsură cu iro­
niile lui și a trebuit să intervină Olga.
— Fii serios Gicușor, nu te potrivi lui Sile.

LI B
De cealaltă parte a mesei era Doina, la fel de tristă.
Mitriță Andrei a anunțat-o că peste două zile va pleca cu ea
la Iași, pentru a-i face operație de amigdalită din cauza de­
selor crize din primăvară. Doina n’a spus nimic. Știa că atunci

Y
cînd spune ceva tatăl său, nu poate ea să spună altceva.

T
Nu-1 întîlnise în vara aceasta niciodată pe Jean Marian și
plecînd la Iași, i se evapora orice speranță de a-I întîlni.

SI
Cînd s’a terminat masa, Doina a venit lîngă dînsul. L-a
apucat de braț și s’a strîns mică lîngă el.

ER
— Hai! ’
S’au îndreptat spre fundul grădinii» Doina tremura.
— Am să-ți spun ceva Gicule, ceva important.
IV
— Mie ? Spune-mi Doina.
— Hai în odaia mea, trebuie să-ți arăt ceva.
UN

Intrați în iatacul ei, Doina a încuiat ușile și a exami­

nat toate colțurile. Revenită lîngă dînsul, Doina a scos din
sîn un bilețel.
Dragă Mitriță.
L

Vino! George a plecat iar la Tecuci chemat de tre­

RA

burile lui politice. Te aștept ca totdeauna. Bate încet în

geam de trei ori ca și atunci.
Te sărută
NT

Elvira
— Cine e Elvira ? a întrebat Gicu la sfîrșitul lecturii.
CE

— Mama avocatului Văleanu și-a Lilianei, Gicule, Gicule

ce e de făcut ? Să nu afle mama și Olga. Probabil asta e ca­
uza pentru care tata se împotrivește la căsătoria Olgăi cu
Mircea Văleanu.
I/

Gicu a încercat s’o liniștească. Chiar așa fiind nu e nici

un motiv ca Olga să nu se căsătorească cu Mircea. Doar Mir­
S

cea nu e fiul lui Mitriță Andrei. Cu timpul are să cedeze

IA

desigur. Cealaltă chestiune e mai delicată, să nu audă mama

ei sau și mai rău să nu audă bărbatul Elvirei Văleanu.
Au ieșit apoi afară. După ce Doina a distrus scrisoarea
U

s’au așezat în chaise-longue. Cine n’a fost elev și cine n’a

BC
 R
86 Nelu Zeletin

RA
stat într’o seară de sfîrșit de vacanță, tăcut, ascultînd cum
fîșie vîntul printre frunzele pătate de rugină ?
Doina nu spune nimic. 11 strînge pe Gicu nervoasă de

LI B
mină și se lipește de dînsul.
Tîrziu se ridică și se duc la culcare. In odaie la el, Gicu
nu poate adormi. Prin urmare moșu său Mitriță Andrei e ho­
țul din noaptea aceia.

Y
Și Gicu simte că alături, nici Doina nu doarme.

T
SI
După o noapte dc insomnie Gicu s’a trezit tîrziu. E o

ER
zi de toamnă. S’a sculat cu o durere de cap și cu o neliniște
în suflet, care l-a făcut să rămînă cîtva timp pe marginea
patului, fără gînduri.
IV
Tată său nu era acasă, iar mama sa pela bucătărie. Apoi
s’a dus și s’a spălat cu apă rece pînă la mijloc, dar n’a reu­
UN

șit să-și gonească lîncezeala din membre.

A plecat pe drumul satului fără țintă, cu mîinile în­
fundate în buzunare pînă la coate și cu țigara în colțul gurii.
A trecut pe la școală și-a retrăit anii copilăriei. Și-a
AL

amintit de învățătorul Protopopescu și de multe întîmplări de

atunci. Bietul învățător, îl considera o excepție și-și închipuia
TR

că Gicu va pune în mirare pe profesorii dela oraș cu inteli­

gența Iui sclipitoare.
Și Gicu își dă seama că a înșelat de departe speranțele
bunului lui învățător.
EN

E just că în toate clasele a fost socotit printre elevii

buni, în clasa doua a luat un premiu, al treilea, dar dela a-
cest premiu și pînă la speranțele învățătorului, e o distanță
/C

apreciabilă. Bietul Protopopescu! A murit de tînăr, atunci

cînd Gicu era în clasa doua. Și Gicu l-a uitat. Trebuie să re­
cunoască că l-a uitat. Și de atunci și pînă acum, au trecut
SI

atîția ani, au fost atîtea vacanțe în care Gicu umbla pe toate

coclaurile după fuste și n’a găsit măcar liniștea necesară unui
IA

ceas de reculegere, de reîntoarcere cu anii înapoi, pentru a

merge la mormîntul bunului învățător Protopopescu, să verse
o lacrimă s’au să-i pună o floare la căpătîi. Hotărît lucru
U

sunt un copil rău, monologhează Gicu.

BC
 RY
In vacanță la Brăhășești 87

RA
Trece pe la poarta Ștefaniei. Perdeaua n’a mai fluturat
și nici cînd a ajuns la arie, nu l-a întîmpinat. Se mărită,
Stefania cu învățătorul Gherman, Prin urmare e om mare,

LI B
e bătrîn. Gicu se umflă în pene la gîndul că o fată care l-a
iubit pe dînsul se mărită. Și-a fost vinovat față de dînsa,
vinovat I Ștefania așa de blîndă a fost, așa de bună !
Hotărît lucru sunt o canalie, își spune Gicu.

Y
Și mîne plec. Hai! Asta e ultima seară.

T
— Prieteni vreau să fac un chef ca să nu plîng mîne,
cînd voi pleca la gară.

SI
ER
Aseară Gicu a făcut un chef care le-a întrecut pe cele­
lalte. Vor vorbi despre el oamenii din sat, mamă-sa va fi
IV
certată de tată-său, i^r colegii au să-l invidieze cînd are să
li-1 povestească și desigur Miția va exclama: Halal chef !
UN

A plecat în căutarea prietenilor. Primul pe care l-a în-

tîlnit a fost Lache Mihalache, care i-a dat o ideie bună, ideie
ce a fost adoptată cu entusiasm de ceilalți. Și anume, cheful
aveau să-I facă la crama învățătorului Mihalache, cramă ce
L

se găsește la doi kilometri de Coșeni, între Coșeni și Valea

RA

Rea. Lache Mihalache e un bărbier fără pereche. Spune min­

ciuni de’ngheață apele. Și fără îndoială la fiecare întâmplare
povestită, a luat parte, ba încă a fost și eroul principal. Cei­
NT

lalți nu-1 cred, îl lasă să-și termine povestea și la sfîrșit cînd

el e convins că a fost crezut, cîte unul, în special Alecu Sava
îl întreabă.
CE

— Și zi Lache nu vrei de loc să-ți mai dai briciu la

ascuțit ?
Rîd toți, dar Lache nu se sinchisește, la prima ocazie o
repetă, s’au spune alta. Alecu Sava în special a fost cel mai
I/

entuziasmat de propunerea lui Lache. L-a luat chiar și în

brațe.
S

— Iaca Lache te-am auzit și eu odată spunînd un cu-

IA

vînt cum sc cade. Alecu Sava e acelaș de totdeauna, vesel,

boem, și amator de chef.
— Dar cum se face Lache că ne inviți la tine ? Nu-i
U

acasă coana Tofana ?

BC
 88 Nelu Zeletin

R
RA
— Nu-i, e dusă la Tecuci.
— De asta ești tu așa curajos, se luminează Alecu.
Coana Tofana, mama lui Lache e renumită pentru sgîr^

LI B
cenia ei în două zeci și șapte de sate. De cînd îl cunosc bă­
ieții din Coșeni, pentru prima dată Lache îi invită la el.
Cu ei, mai iau și pe Ion Postelnicu și pe Artur Blănaru.
Pe Blănaru nu-1 Chiamă Arthur. Numele acesta i l-a dat

Y
Nicu de oare ce în urma citirii lui Schopenhauer, Blănaru îl
vira mereu în toate discuțiile. Gicu i-a spus pentru asta Ar­

T
thur și numirea a prins, a fost adoptată de toți ceilalți.

SI
Celălalt prieten, Ion Postelnicu nu e din Coșeni, dar îsi
petrece timpul aproape numai în Coșeni. E fratele popei. E

ER
în clasa cincia l-a liceul din Tecuci și mulțumită firii lui ve­
sele, și sufletului deschis și-a cîștigat prietenia tuturor din
Coșeni.
IV
Pentru Ion Postelnicu, nu există distanță sau oboseală.
Face în aceiași zi drumul dela Boghești de unde e de loc la
UN

Galbeni pînă unde sunt vre’o zece kilometri, de acolo la Co­

șeni, și uneori pleacă și pe la Lespezi și Predais, sate situate
aproape de Șiret. Și Postelnicu face aceste drumuri pentru
fete. Fetele pe care le vizitează Ion, nu sunt iubite și nici nu
AL

caută iubire la ele ci distracție și în special băutură.

Natural că nu toate fetele sunt dispuse să-l primească,
să-i dea de mîncare și băutură, dar și el e băiat deștept și
TR

se pricepe să rezolve problema foarte simplu de altfel. Se

duce numai la cele care-1 primesc. Postelnicu nu caută dacă
e zi de sărbătoare sau de lucru. Pe neașteptate, cînd biata
EN

fată își caută de treburi in cine știe ce rochiță de casă și cu

picioarele goale în pantofi, se trezește deasupra porții cu ca­
pul blond a lui Postelnicu.
/C

— Bonjour duduie Margot, de exemplu.

Fata rămîne înlemnită. Se uită la picioarele goale din
pantofi, la rochița ruptă s’au cîrpită și răspunde „bonjour"
cu jumătate de gură cu gîndul că „nebunul" și-a căutat de
SI

drum. Ți-ai găsit! Postelnicu înpinge poarta și intră în

curte.
IA

Sar cîinii, dar lui nu-i pasă. Poate să fie potaia cît de
mare, el îi vorbește „cuțu, cuțu" și apoi îl ia frumușel în
U

brațe.
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE

Biserica din Apșa de mijloc 1440. Judcjul Maramureș.

Colecția Jud. Sava Mărgineanu
SI/
IA
U
BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
R
 RY
In vacanță la Brăhășești 89

RA
— E acasa domnul Costică ?
— Nu-i acasă, e dus pînă la Priponești.
— Tii, se bate el peste frunte și-am neapărată nevoie

LI B
să-l întîlnesc. Dar nu-i nimic duduie, îl aștept. Tot ni’nchi-
pui că mata te plictisești singură, mai stăm de vorbă.
Fata nu știe ce să răspundă.
— Da ce-i duduie de ai rămas așa fără glas ? Crezi că

Y
scapi de mine așa ușor ? E imposibil. De moarte scapi, dar

T
de mine ba !
— Vai domnule Postelnicu în ce hal m’ați găsit, isbutește

SI
fata să îngîne.
— Lasă duduie nu-ți nimic, eu sunt cel mai răbdător om

ER
de pe pămînt.
Iacă eu am să stau colea la umbră, matale ai să te duci
să te gătești dacă ții la asta numai decît și eu în timpul ăsta
IV
am să ochesc un cocoșe! că văd că ai destui.
Și cînd fețișoara se întorce gătită, Postelnicu o întîm-
UN

pină ținînd în brațe cel mai frumos cocoșel.

— Domnișoară Margot, vin de cel bun mai are domnul
Costică ? Nici nu-ii închipui matale ce mult îmi plac mie
puii fripți la frigare, cu vin din cel teribil de care are dom­
L

nul Costică.
RA

Și Postelnicu nu pleacă de acolo decît la miezul nopții

cînd a izbutit să-l îmbete crup pe domnu Costică înapoiat
dela Priponești.
NT

Toată lumea îl cunoaște pe fon Postelnicu și felul lui

de a fi nu mai supără pe nimeni.
In tovărășia acestor prieteni, Gicu se îndreaptă spre
CE

crama lui Mihalaphe.

Mihalache aduce imediat o căldare de must înăsprit, de
cel care pișcă de limbă, Postelnicu prinde cinci cocoșei, Alecu
le taie gîtul, iar Arthur face din crengi niște frigări. Toți
I/

sunt ocupați. Gicu Andrei e cel mai leneș. S’a așezat pe iarbă
cu manile sub cap. Dela crama lui Mihalache se văd luminile
S

din Brăhășești. Tocmai cînd era să plece la chef s’a pomenit

IA

cu un servitor dela Brăhășești trimis pe ascuns de Doina.

Imediat în urma plecării lui dela Brăhășești, a venit Antonia.
Doina îi spunea să vină la Brăhășești s’o vadă dacă vrea.
U

Pentru a nu se observa de ceilalți, Doina îi oferea și pretextul.

BC
 R
90 Nelu Zeletin

RA
Gicu trebuia să-și dea într’un pachet mănușile pe servitor și
apoi avea motiv de venit la Brăhășești. Dar Gicu nu și-a dat
mănușile. La ce ar fi folosit? O întîlnire de jumătate de oră

LI B
cel mult ? Să-l otrăvească iar cu zîmbetul ei ? Și apoi din
cîteva fraze vagi ale Olgăi, Gicu a înțeles că Antonia nu mai
e copilul cunoscut de el. S’a schimbat din copil într’o dom­
nișoară cochetă. Ii plac băieții, îi place să fie curtată de cîți

Y
mai mulți posibil și e lipsită de inimă. Așa stînd lucrurile,

T
la ce ar fi folosit un drum la Brăhășești ? Nu e mai bine în
tovărășia acestor prieteni, în mijlocul naturii și cu vin, da,

SI
cu vin mult ? Vrea să bea să se îmbete. Ar vrea să plîngă.
Gicu știe cîțiva prieteni dela Iași care la chef plîng. Ar vrea
ER
să plîngă și el, să plîngă pentru toți și pentru nimeni, pentru
ce ar fi putut fi și nu e, pentru tot ce este și nu prețuiește.
Pădurea din vale se vede ca o pată neagră. La niște vii
IV
din apropiere, niște fete cîntă de dor. Și inima lui Gicu, e
grea de dor.
UN

— Mîne trebue să plec, își spune Gicu. Printre ei fîșîie

vîntul toamnei.
— Și mîne plec. Prieteni, hai să bem. Gicu a sărit în
picioare și-a privit hotărît, cu pumnul strîns spre Brăhășești.
L

Nu, nu, să lăsăm copilăriile.

RA

Trași în țeapa a cinci frigări, sub paza atentă a lui

Alecu Sava, cei cinci cocoșei se rumenesc haiducește. In jurul
focului stau toți cu cîte o ulcică de lut în mînă. Puii sunt
NT

minunați, iar mustul înăsprit e grozav.

— Trăiască iubirea, trăiască tinerețea strigă Lache Mi-
halache.
CE

Lache e cel mai slab dintre toți la băutură și două ul­

cele de înăsprit date pe gît, la repezeală i a dat poftă de
vorbă. Ceilalți rîd de el și el de ciudă mai golește o ulcică.
I/

S’au răsturnat cu toți pe o parte și tac. Postelnicii dă

drumul unui cîntec trist. Postelnicii dealtfel cîntă bine.
S

„Și ’ntr’o toamnă cînd crăpa

IA

„Coaja de pe nucă
„Mi-a venit un dor așa
U

„Dor nebun de ducă“.

BC
 R
In vacanță la Brăhășești 91

RA
Cîntecul e reluat de toți ceilalți. Cîte unul oftează.
— Zi-i Postelnicule, te rupe la inimă nu altceva.
— E cîntecul nostru, al celor rupți dela glie, observă

LI B
Gicu, al desrădăcinaților.
„Mi-am dus oile la rîu
„Ca să se adape

Y
„Și cavalul dela brîu
„Mi l-a dat pe ape“.

T
— Cei din mijlocul cărora am plecat nu vor să ne mai

SI
recunoască. Nu ne mai primesc între dînșii, ne spun boieri,
iar cei de sus în mijlocul cărora intrăm ne spun țărani, mai

ER
spuse Gicu golind încă o ulcică.
— Hai să bem băieți, să uităm de toate.
— Zi Postelnicule, să trăiești, așa; zi-i să ne frîngi, să
IV
ne rupi inima în două. Lacrimile stau aninate ca niște măr­
gele în toate genele. Toți oftează.
UN

Hai noroc băieți. Cănile de lut se ciocnesc deasupra

căldării.
Nimeni nu mai ține măsura. Cănile se golesc și se um­
plu iar.
L

Limbile încep să se încurce. Alecu Sava care vorbește

RA

cam încurcat și cînd e treaz, acum nu mai poate fi înțeles.

— Dați-o dracului de tristețe, mai spune el, încercînd
să se ridice în picioare. Ce suntem bocitoare ? Veselie vreau,
NT

veselie! Stați să vă povestesc eu una bună. Sava vrea să

spună o poveste porcoasă dar limba i s’a prins în gură și nu
poate fi înțeles.
CE

— Hai să bem, strigă Gicu.

Și cu toții golesc încă odată cănile de lut. Lache Miha-
lache face constatarea că s’a băut mai mult de trei sferturi
din căldare.
I/

— Și ce-i dacă s’a băut? Se supără coana Tofana?

Lui Gieu au început să i se încurce gîndurile. Peste
S

sbuciumul din suflet i se prelinge un val de duioșie. Simte

IA

că ar fi în stare să ierie și să ceară iertare dela toți. Dacă

ar întîini-o acum pe Stefania i-ar cădea în genunchi să-i ceară
iertare.
U

— Măi prieteni, eu sunt un mare păcătos. Hai să bem-

BC
 R
92 Nelu Zeletin

RA
S’au mai întins numai trei ulcele la ciocnit. Lache a
adormii cu gura căscată, iar Arthur a devenit moralist.
— Mă — mă, be-bețivanilor, nu-nu vi-i ru-rușine?

LI B
Lache se face că doarme, ca să nu mai bea, remarcă
Alecu Sava.
Postelnicu îngînă la întrecere cu vîntul printre frunze.

Y
„Și ’ntr’o... tooaaămnă... hî!
„Gînd crăpa... hî 1... hî!...

T
La Brăhășești luminile s’au stins. Luna a apus. Dar

SI
printre frunzele ruginite de toamnă, vântul cîntă frista-i
simfonie.
* * *
ER
Cînd a ajuns la Bîrnova ploua. O ploaie rece și măruntă
de toamnă.
IV
Vacanța s’a sfîrșit.
Vor urma zile triste cu ploi cenușii ce nu se mai ter­
UN

mină, viața aceia de internat cu program plictisitor, cu țipete

de fluier, cu rînduri aliniate care merg Ia masă, cu mutre
acre de profesori ramoliți, și cu dorul, veșnicul dor după li­
bertate. Trăsura urcă încet pe la Rîpa Galbenă. Pe urmă a
L

luat-o la trap pe bulevardul Carol și în curînd au apărut și

RA

zidurile închisorii de trei luni. Castanii, castanii aceia rotați

din curtea liceului, s’au încrustat adînc în inima lui Gicu și
nu mai crede că are să-i uite vreodată. I-a văzut ani dea-
NT

rîndul, primăvara cînd frunzele începeau să iasă la lumină,

i-a văzut încărcați de buchete ’de flori albe-roșii, apoi i-a
văzut în zilele mohorîte de toamnă, triste, cu frunze bolnave
CE

de rugină, și i-a văzut în nopțile de iarnă cînd vîntul alerga

grăbit dealungul bulevardului Carol și gemea prinfre crengile
goale ale bătrînilor castani.
La poarta liceului îl întîmpină acelaș portar bătrîn cu
I/

livrea roasă și șapca cu o dungă verde de catifea.

— Să trăiți domnule elev.
S

Buna ziua moșule.

IA

A intrat pe poarta liceului cu inima grea.

Nelu Zeletin
U
BC
 RY
iSiiîiitS

RA
LI B
T Y
Monotonie

SI
ER
Din cartea cerului, o ploae agramată,
Silabisea, pe tenul mat de fată,
IV
O simfonie ’n note monotone si încete
Șoptită lin pe melodii de menuete.
UN

Plictisul își deschidea cortelul,

In cameră, o muscă, arătîndu-și zelul,
Broda pe un buchet de albe gladiole
Desen hieratic in freamăt de mandole.
L
RA

In geam pocneau, cu zgomot de alice,

Țîrîituri de ploae și ghiare mici de pitulice
Iar samovarul mindru și obez
NT

Iși murmura delirul într'un cămin burghez.

Debilii muritori, se împăcau cu glodul,

CE

De altfel ca întreg'no rodul

Ce-și lasă urmă în promiscuitate
Și rîd de-acei ce calcă în eternitate.
I/

Cu’n motănaș de'Angora, o tînără poetă,

Sfidă a ploii cernere analfabetă,
S

Cînd la răspîntie, doi oameni curioși,

IA

Ironizau poetul fără de galoși.

George Mărgărit
U
BC
 R
RA
LI B
Y
Herodot: Cresus

T
SI
(I, 25*56)

ER
moartea lui Alyattes, îi urmă la domnie Cresus,
care avea 35 de ani. Acesta porni mai întîi asupra Efesului,
IV
apoi pe rînd asupra tuturor popoarelor din Sonia și Eotida,
sub fel de fel de pretexte.
UN

După cîtva timp, cînd aproape toate popoarele care lo­

cuiau dincoace de fluviul Halys erau supus de Cresus, sosiră
(pe rînd) în Sardes, care era în culmea înfloririi, toți învă­
țării de pe atunci din Grecia, printre care și Solon. Acesta,
L

dăduse legi Atenienilor, după căderea lor, dar, ca să nu fie

RA

silit să desființeze vre-una din ele, se hotărî să lipsească din

țară zece ani, și se îmbarcă pe o corabia spre a face o călă­
torie cu scopul de-a vedea și alte țări. Atenienii nu le puteau
NT

desființa, căci se legaseră cu jurămînt mare că vor asculta zece

ani de legile pe care le va da Solon. Deci, Solon pleacă din
țară din această pricină precum și cu scopul de-a se instrui și
CE

ajunse în Egipt, la Amasis și în Sardes, la Cresus. După cîteva

zile, din porunca lui Cresus, slujitorii îl conduseră pe Solon
prin încăperile cu comori și-i arătară toate bogățiile, care erau
foarte mari. După ce Solon le privi pe toate și le admiră, Cre­
I/

sus se folosi de prilej și-l întrebă : „Oaspete atenian, mult

S

svon a ajuns pînă la noi cu privire la înțelepciunea ta și la

călătoriile tale, că ai străbătut multe țări, căutînd să te instru-
IA

ești și să cunoști ; de aceea mi-a venit dorința să te’ntreb, dacă

ai văzut pînă acum pe vre-unul care să fie cel mai fericit din­
tre toți". Cresus socotea că el e cel mai fericit și de aceea ii
U
BC
 RY
Herodot: Cresus 95

RA
puse această întrebare. Solon, fără a bănui nimic, îi răspunse
sincer: „Tellus atenianul". Mirat de acest răspuns, Cresus îl
întrebă cu nerăbdare: „Cum de socoti că Tellus a fost cel mai

LI B
fericit ?“ Solon răspunse : „Mai întîi cetatea lui Tellus era în­
floritoare, iar el avea copii frumoși și buni; pe toți i-a văzut
la rîndul lor cu copii, fără ca nici unul din ei să moară. După
ce a trăit fericit în felul nostru, a avut parte de cel mai glo­

Y
rios sfîrșit; căci a murit în modul cel mai frumos, la Eleusina,
într’o bătălie între Atenieni și vecinii lor, pe cînd alerga într’a-

T
jutor și punea pe fugă pe dușmani. Atenienii i-au făcut o în-

SI
mormîntare publică. Chiar pe locul unde căzuse, și l-au cinstit
în mod deosebit". Spunînd acestea despre marea fericire a lui

ER
Tellus, Solon îl făcu pe Cresus să-l întrebe a doua oară, pe
cine cunoaște ca cel mai fericit după acela, crezînd că neapărat
va obține măcar locul al doilea. Dar Solon răspunse: „Pe
IV
Cleobis și pe Biton. Aceștia erau Argieni de origină și aveau
mijloace de trai îndestulătoare și pe lîngă aceasta o forță deo­
sebită. Amîndoi ieșiseră învingători la concurs. Despre ei se
UN

mai spun următoarele : Cu prilejul unei sărbători a Argienilor

în cirstea Herei, trebuia neapărat ca mama lor să plece cu
carul la templu, dar boii nu se întorseseră la vreme delacîmp.
AL

Fiindcă nu era timp, tinerii trecură ei singuri la jug și traseră

carul, pe care ședea mama lor, cale de 45 de stadii, ducînd-o
pină la templu. După ce au făcut aceasta, în văzul tuturor ce­
TR

lor adunați la sărbătoare, ei au avut cel mai bun sfîrșit; iar

Dumnezeu a arătat prin ei că-i mai bine pentru om să moară
decît sa trăiască. Argienii înconjurară pe tineri lăudîndu-le pute­
EN

rea, iar Argienele pe mama lor, c’a avut parte de astfel de

copii. Mama, plină de bucurie pentru isprava și pentru faima
lor, se duse la statuia zeiței și o rugă să le dea fiilor ei, lui
/C

Cleobis și lui Biton, ce-i mai bun pentru un om de dobîndit.

După rugăciune aduseră o jertfă și ospătară; apoi tinerii se
culcară în templu și nu se mai sculară. Acesta fu sfîrșitul lor.
Argienii le făcură statui, pe care le consacrară la Delfi, fiindcă
SI

au fost bărbații cei mai virtuoși". Deci Solon atribui acestora

ocul al doilea în ceea ce privește fericirea dar Cresus, supă­
IA

rat, îi zise: „Oaspete atenian, atît de puțin prețuește fericirea

mea în ochii tăi, încît nu mă pui nici măcar în numărul muri­
U

torilor de rînd ? Acela răspunse: Cresus, tu mă ’ntrebi cu pri-

BC
 R
96 7h. Simenschy

RA
vire la lucruri omenești, pe mine, care știu că divinitatea e
plină de invidie și pricinuitoare de turburări ? Multe lucruri se-
pot vedea în decursul vremii, pe care nu le dorim și multe ni

LI B
se ’ntîmplă. Eu pun durata vieții omenești de 70 de ani. Acești
70 de ani fac 25200 de zile, fără luna intercalară; iar din doi
ani unul se face mai lung cu o lună, pentru ca anotimpurile
să vină cînd trebuie, atunci, în cursul celor 70 de ani, avem

Y
35 de luni întercalare, iar numărul zilelor acestor luni se urcă
la 1050. Din toate aceste zile, care intră în cei 70 de ani, în

T
număr de 26.250, nici una nu aduce cu sine ceva care să semene

SI
măcar cît de puțin cu ceea ce a adus cealaltă zi. Așa că omul
nu-i decît o jucărie a întîmplării. Eu văd că ești foarte bogat

ER
și că domnești peste mulți supuși. Insă cu privire la întrebarea
ta eu încă nu pot spune că ești fericit, pînă nu voi afla că ți-ai
sfîrșit cu bine viața. Trebuie să ne uităm la orice lucru cum
IV
sfîrșește; multor oameni le-a arătat Dumnezeu fericirea, pen-
truca pe urmă să-i nimicească cu desăvîrșire".
UN

Vorbele lui Solon nu fură deloc pe placul lui Cresus,

care-1 lăsă să plece fără să-i mai dea cinstea cuvenită; căci i
se părea cu totul absurd că-i spusese ca să se uite la sfîrșitul
fiecărui lucru, lăsînd la o parte bunurile prezente ale vieții.
AL

După plecarea lui Solon, o grozavă urgie a lui Dumne­

zeu se abătu asupra lui Cresus, se vede fiindcă se credea c.el
mai fericit dintre toți oamenii. Curînd avu un vis, care-i arătă
TR

nenorocirile ce aveau să se întîmple fiului său. Cresus avea

doi fii, dintre care unul era infirm, căci era surdo-mut; cellalt
însă întrecea cu mult pe cei de-o vîrstă cu el, în toate privin-
EN

țile; numele lui era Atys. Cu privire la acesta visul îi prevesti

lui Cresus că-1 va perde, căci va fi omorît de-o lance (de fer).
Cînd se trezi, Cresus se gîndi la ceea ce visase, și temîndu-șe
/C

găsi pentru fiul său o soție. Apoi nu-1 mai lăsă să pornească
în fruntea Lidienilor în nici o expediție, cum obișnuia mai îna­
inte, puse ca să se adune de prin camere toate lăncile și ar­
mele de aruncat, de care se folosesc oamenii la război, și să
SI

le depoziteze în cămări anume, ca nu cumva să cadă peste el

vre-o lance atîrnată. In timp ce fiul său se pregătea de însură­
IA

toare, sosi la Sardes un om lovit de-o năpastă, cu mînile pă­

tate de un omor; era phrygian de naștere și de neam regesc.
U

Acela, întrînd în palatul lui Cresus, îl rugă să-l purifice după

BC
 RY
Herodot : Cresus 97

RA
datinele țării. Cresus îl purifică. După ce îndeplini cele orîn-
duite de datină, îl întrebă cine-i și de unde : „Cine ești, din ce
parte a Phrygiei ai venit la vatra mea să mă implori ? și pe
care bărbat sau femeia au ucis ? Acela răspunse: ,,O, rege, eu

LI B
sunt fiul lui Midas și nepotul lui Gordias. Mă numesc Adrast
și fiindcă am omorît fără să vreau pe fratele meu, am venit
aici, alungat și desmoștenit de tatăl meu“. Atunci Cresus îi

Y
zise: „Bărbații al căror urmaș ești, îmi sunt prieteni și ai sosit
la niște prieteni. Vei sta în casa mea, unde nu vei duce lipsă de

T
nimic. Cel mai bine pentru tine ar fi să suporți cît mai ușor

SI
această nenorocire*'. Astfel acela trăi în casa lui Cresus. In
timpul acesta își făcu apariția de pe muntele Olimp, din Misia,

ER
un mistreț uriaș, care se cobora de pe munte și pustie ogoa­
rele Misienilor. Porniseră ei de multe ori împotriva lui, dar nu
putuseră să-i vină de hac, ci dimpotrivă avuseseră mult de
IV
suferit din partea lui. In cele din urmă veni la Cresus o dele­
gație de Misieni și-i zise: „O, rege, în ținutul nostru s’a ivit
un mistreț mare de tot, care ne prăpădește lanurile. Am căutat
UN

să-I omorîm, dar n’am putut. De aceea te rugăm să-l lași pe

fiul tău să meargă cu noi, împreună cu cîțiva tineri aleși și
cîini de vînătoare, ca să scoatem fiara din ținut**. Aceasta fu
L

cererea lor; dar Cresus, aducîndu-și aminte de cuvintele din

vis, le spuse : „Nu-mi mai vorbiți de băiatul meu, că nu vi-1
RA

dau să vă însoțească; el tocmai se pregătește de însurătoare și

asta-i grija lui acum. Vă dau însă, ca să meargă cu voi, o
ceată aleasă de Lidieni și tot ce trebue pentru vînătoare și voi
NT

porunci celor ce vă însoțesc să-și dea toată osteneala ca îm­

preună cu voi să scape ținutul de fiară**. Astfel le răspunse el.
Misienii erau gata să se mulțumească și cu atît, cînd iată că
CE

intră fiul lui Cresus, care auzise cererea Misienilor. Deoarece

Cresus nu voia să le dea pe fiul său, tînărul îi zise: „Tată,
ceea ce mai înainte era pentru mine îndeletnicirea cea mai
I/

frumoasă și cea mai nobilă, să mă disting luînd parte la lupte

și la vînători, acum mă oprești dela amîndouă, fără să fi văzut
S

la mine vre-o frică sau lipsă de curaj. Deacum înainte cu ce

obraz mă voiu duce la adunarea poporului sau mă voiu întoarce
IA

de acolo ? Ce părere își vor face despre mine concetățenii mei

și ce va gîndi despra mine tînăra mea soție ? Cu ce fel de
bărbat va socoti ea că trăește împreună ? De aceea lasă-mă
U

7
BC
 98 Th. Simenschy

R
să plec la vînătoare sau convinge-mă că-i mai bine pentru

RA
mine să se pună la cale așa'1. Cresus îi răspunse : „Fiule, eu
nu fac asta, pentru că aș fi văzut la tine vre-o teamă sau alt­
ceva neplăcut, ci pentru că mi-a apărut în vis o vedenie, care

LI B
mi-a spus că viața îți va fi scurtă și că vei pieri de_o lance.
Din cauza acestui vis m’am grăbit să te însor și nu vreau
să te trimit în această expediție. Am luat aceste măsuri ca să
te pot păstra cit timp sunt în viață; căci tu ești singurul meu

Y
fiu; pe cellalt îl consider ca și cum nici n’ar exista". Tînărul

T
grăi: „Tată, e firesc ca să veghezi asupra mea, de vreme ce ț

SI
ai avut un astfel de vis ; se cuvine însă să-ți arăt ceeace ce tu
nu înțelegi și ceea ce visul nu ți-a lămurit. Tu spui că vede­

ER
nia ți-ar fi arătat că eu voi muri de pe urma unei lănci, dar
ce fel de mîini are un mistreț și ce fel de lance, de care să te
temi ? Dacă ți-ar fi spus că voi muri de dinte sau de ceva ase­
mănător, s’ar cuveni într’adevăr sâ faci ceea ce faci; așa însă
IV
ți-a spus că de lance. De aceea, fiincă lupta noastră nu va fi
împotriva unor oameni, lasă-mă“. Cresus răspunse: „Fiul meu,
UN

părerea ce ți-ai dat-o cu privire Ia vis m’a înduplecat; mă dau

învins și-mi schimb hotărîrea, lăsîndu-te să pleci la vînătoare".
Zicînd acestea, Cresus îl chemă pe phrygianul Adrast și-i spuse:
„Adrast, eu te-am purificat pe tine, care ai fost lovit de o
L

crudă nenorocire, pe care nu ți-o reproșez, și te-am primit în

RA

casa mea, punîndu-ti totul la dispoziție. De aceea ești dator să

mi plătești cu bine pentru binele ce ți l-am răcut și te rog să
fii ocrotitorul fiului meu, care pleacă la vînătoare, ca nu cumva
NT

să vă iasă în cale tîlhari și să vă facă vre-un rău. De altfel se

cuvine ca și tu să te duci acolo unde te vei putea distinge prin
faptele tale. Este acesta un obicei al neamului tău și mai ai
CE

încă putere". Adrast îi răspunse: „O, rege, în alte împrejurări

nu m’aș fi dus la această întrecere; căci nu se cade ca cel care
se află într’o astfel de nenorocire să se însoțească cu niște
oameni fericiți, nici nu am această dorință. Și multe alte mo­
I/

tive m’ar fi oprit. Insă deoarece stărueștj și sunt dator să-ți

S

îndeplinesc dorința, căci trebue să-ți răsplătesc binele ce mi

l-ai făcut, sunt gata să fac asta, și fii sigur că fiul tău, pe care
IA

ceri să ți-1 păzesc, se va întoarce nevătămat, întrucît depinde

de păzitorul său".
După ce acela grăi aceste cuvinte către Cresus, porniră
U
BC
 Herodot: Cresus 99

R
însoțiți de-o ceată de tineri aleși și de cîini. Ajunși la muntele

RA
Olimp, căutară fiara; și găsind-o o înconjurară din toate păr­
țile și aruncară lăncile în ea. Atunci Adrast străinul care fusese
purificat de omor, aruncînd lancea în mistreț, greși și jnimeri

LI B
pe fiul lui Cresus. Acesta, lovit de lance, împlini astfel, vorbele
vedeniei. Cineva alergă să-l înștiințeze pe Cresus de (iele în-
tîmplate și ajungînd în Sardes îi povesti lupta cu fiara și neno­
rocirea fiului său. Zdrobit de moartea fiului său, Cresus era

Y
revoltat mai ales de faptul că-1 ucisese tocmai acela pe care-1

T
purificase de omor. In durerea grozavă ce i-o pricinuia neno­
rocirea, el invocă numele lui Zeus purificatorul, luîndu-1 de

SI
martor la ceea ce-i făcuse străinul, și al lui [Zeus ocrotitorul
vetrei și al prieteniei, pentrucă primise pe străin în casă, fără

ER
să știe că adăpostește pe viitorul ucigaș al fiului său și pen­
tru că trimisese împreună cu el ca păzitor pe acela care se
dovedise a-i fi cel mai mare dușman. Intre acestea sosiră și
IV
Lidienii, purtînd pe mort, iar în urmă venea ucigașul. Acesta
pășind înaintea mortului se predete lui Cresus și cu mîinile
UN

întinse îi spuse să-l ucidă alături de mort.

El pomenea de prima lui nenorocire și arăta cum pe lîngă
aceasta mai distrusese și pe acela care-1 purificase; și că de
aceea nu mai poate trăi. La auzul acestor vorbe lui Cresus i
L

se făcu milă de Adrast, cu toate că el însuși se afla într’o neno­

RA

rocire atît de mare, și-i zise: „O, străine, tu mi-ai dat deplină
satisfacție, de vreme ce tu însuți te condamni la moarte. Dar
nu tu ești pricina nenorocirii mele decît doar prin aceea că ai
NT

săvîrșit fapta fără voie ci fără îndoială că vre-un zeu, care

încă demult mi-a prevestit ce avea să se întîmple. Apoi Cresus
își înmormîntă feciorul după datină; iar Adrast, fiul lui Gor-
CE

dias al lui Midas, care devenise ucigaș atît al fratelui său cît
și al aceluia care-1 purificase, după ce se împrăștia mulțimea
din jurul mormîntului, dîndu-și seama că-i cel mai nefericit
dintre toți oamenii pe care-i cunoștea, se sinucise deasupra
I/

mormîntului.
Rămas fără fiu, Cresus îi purtă doliu mare timp de doi
S

ani. După aceea Cyrus, fiul lui Cambyse, puse mîna pe dom­
IA

nia lui Astyages, fiul lui Cyaxares, și puterea Perșilor crescu.

Asta îl făcu pe Cresus să lase doliul și să se gîndească cum
ar putea opri puterea crescîndă a Perșilor, înainte ca împărăția
U
BC
 R
100 Th. Simenschy

RA
lor să devină mare. Cum îi veni gîndul acesta, îndată și puse
la încercare oracolele din Grecia și pe cel din Libia, trimițînd
solii în toate părțile, pe unii la Delfi, pe alții la Aba, în Pho-

LI B
cida, pe alții iarăși la Dodona. Unii fură trimiși la oracolul lui
Amphiarau și Ia acela al lui Trophonius, alții la Branchizii din
Milesia. Acestea sunt oracolele grecești, la care Cresus trimise
soli pentru a le consulta. Și Ia oracolul lui Amon din Libia

Y
trimise o solie ca să-l întrebe. Cresus trimise aceste solii, ca

T
să pună la încercare oracolele și să vadă ce știu, pentru ca,
în caz că s'ar găsi că știința lor e adevărată, să le întrebe,

SI
trimițînd din nou la ele, dacă poate să pornească cu război
împotriva Perșilor. Cînd îi trimise pe Lidieni spre a pune la

ER
încercare oracolele, Cresus le dădu următoarele instrucțiuni :
Din ziua în care vor pleca din Sardes să țină socoteala zilelor
(următoare), pînă Ia o sută; cind vor consulta oracolele, între-
IV
bîndu-le ce face regele Lidienilor, Cresus, fiul lui Alyattes, și
tot ce va spune fiecare oracol să însemne și să aducă răspun­
UN

surile la el. Acum, ce au răspuns celelalte oracole nu se spune

de nimeni; însă Ia Delfi, cum întrară Lidienii în templu, ca să
întrebe pe zeu, și-i puseră întrebarea poruncită, Pythia le grăi
în versuri hexametri următoarele :
AL

„Cunosc numărul firelor de nisip și întinderile mării, înțe­

leg pe cel mut și aud pe cel fără glas. A ajuns pînă la mine
TR

miros de broască țestoasă cu carapace tare, fiartă într’un vas

de aramă cu bucăți de carne de miel, avînd aramă dedesupt
și aramă deasupra".
EN

Cuvintele acestea rostite de Pythia fură scrise de Lidieni,

care se înapoiară lr Sardes. După ce se întoarseră și ceilalți
care fuseseră trimiși și aduseră oracolele, Cresus desfăcu toate
rulourile cu însemnări și Ie citi. Nici un oracol nu-i plăcu ; însă
/C

îndată ce auzi pe cel dela Delfi, se închină și-l primi ca ade­

vărat, socotind că singurul oracol vrednic de acest nume e cel
dela Delfi, fiindcă găsise ceea ce făcuse Cresus singur, fără
SI

nici un martor. Intr’adevăr, după ce trimise soliile la oracole,

el păzi ziua hotărîtă și puse la cale următoarele: se gîndi Ia
IA

ceva cu neputință de găsit și de ghicit, tăia în bucăți o broască

țestoasă și un miel și le puse să fiarbă laolaltă într’un vas de
aramă pe care așeză un capac de aramă. Acesta fu deci răs­
U

punsul dela Delfi dat lui Cresus. După aceea el căută să cîș-
BC
 RY
Herodot: Cresus 101

RA
tige pe zeul dela Delfi prin jertfe însemnate; îi jertfi 3000 de
victime dintre animalele ce se aduc ca jertfa; apoi făcu un rug
mare, pe care îngrămădi paturi aurite și argintate, vase de aur

LI B
și vestminte de purpură și-i dădu foc, sperînd că-1 va cîștiga
și mai mult pe zeu prin ele. Mai porunci de asemenea ca toți
Lidienii să aducă jertfă zeului din ce are fiecare. După termi­
narea jertfei, Cresus topi o cantitate de aur imensă și făcu din

Y
el jumătăți de cărămidă, lungi de 6 palme, late de 3 și înalte de
o palmă. In număr de 117; dintre acestea patru erau din aur

T
curat, în greutate de doi talanți și jumătate fiecare; iar cele­

SI
lalte jumătăți de cărămidă erau de aur alb, în greutate de doi
talanți. Mai făcu și statuia unui leu, din aur curat, în greutate

ER
de zece talanți. După ce le făcu, Cresus le trimise la Delfi și
împreună cu ele următoarele obiecte: doua cratere mari unul
de aur și cellalt de argint, patru vase de argint și două tăvi,
IV
una de aur, cealaltă de argint. Pe lîngă acestea, Cresus mai
trimise ca ofrande și multe alte obiecte, mai puțin însemnate,
UN

precum și opere artistice lucrate din argint topit, și mai ales

o statuetă de femee, în aur, de trei coți, despre care cei din
Delfi spun că ar înfățișa pe brutăreasa lui Cresus. Pe deasupra
Cresus mai consacră și podoabele dela gît ale soției lui și
L

cingătorile ei.
RA

Pe acestea le trimise la Delfi; iar lui Amphiarau, aflînd

de vitejia și de nenorocirea sa, îi consacră un scut numai din
aur și o lance toată din aur masiv; amîndouă se mai găseau
NT

pînă în timpul meu la Theba, în templul lui Apolo Ismenianul.

Celor care trebuiau să ducă aceste daruri la templul din
Delfi, Cresus le porunci să întrebe oracolul, dacă să pornească
CE

cu război împotriva Perșilor și dacă să lege prietenie cu vre-un

popor. Ajungînd la locul unde fuseseră trimiși, delegații Li-
dieni dădură obiectele închinate; apoi consultară oracolul, zicînd :
„Cresus, regele Lidienilor și al altor popoare, socotind că a-
I/

cestea sunt singurele oracole adevărate pe pămînt, vă dă aceste

daruri,^pentru că ați spus adevărul, și acum vă întreabă dacă
S

să facă o expediție împotriva Perșilor și dacă să se aliaze cu

IA

vre-un popor".
Aceasta fu întrebarea pusă de ei. Răspunsul celor două
oracole fu acelaș: ele îi preziceau lui Cresus că, dacă va porni
U

asupra Perșilor, el va nimici o mare împărăție; și-l sfătuiau

BC
 R
102 7h. Simenschy

RA
să caute pe cei mai puternici dintre Greci și să și-i facă prieteni.
Cînd i se aduse Iui Cresus răspunsul oracolelor, el se
bucură foarte tare, căci era sigur că va distruge domnia lui

LI B
Cyrus. Trimise din nou o solie la Delfi și dărui locuitorilor,
de al căror nume se informase, cîte două statere de aur de
fiecare. Apoi consultă pentru a treia oară oracolul; de cînd vă­
zuse că oracolul îi spune adevărul, mereu îl consulta. De astă

Y
dată îl întrebă dacă domnia îi va fi de lungă durată. Pythia

T
îi răspunse astfel :

SI
„Cînd un catîr va deveni rege al Mezilor, atunci, o, Ly-
diene cu mersul molatec, să fugi dealungul fluviului Hermus,

ER
cel cu mult prundiș, și să nu stai, nici să te sfiești de-a fi laș".
Răspunsul acesta în versuri îl bucură cel mai mult pe
Cresus, care se gîndea că’n nici un caz nu va domni peste
Mezi un catîr în locul unui bărbat și că, prin urmare, atît el
IV
cît și urmașii lui nu vor înceta niciodată de-a domni.
Cresus pregăti o expediție în Capadocia, nădăjduind să
UN

nimicească pe Cyrus și puterea Perșilor. Pe cînd Cresus se

pregătea să pornească asupra lor, un Lidian, cu numele San-
danis, care și mai înainte trecea drept înțelept, însă dela acea
dată avu un renume încă și mai mare printre Lidieni, îl sfătui
L

pe Cresus următoarele: „O, rege, tu te pregătești să pornești

RA

cu răsboi împotriva unor oameni care poartă îmbrăcăminte de

piele și care mănîncă nu cît vor, ci cît au, fiindcă pămîntul lor
e rău. Apoi ei nu beau vin, ci apă, și au smochine la masă și
NT

nici un fel de înlesnire de trai. Ce ai să le iei, în caz că-i în­

vingi, dacă n’au nimic? Iar dacă ești învins, vezi ce avantagii
pierzi; .căci, odată ce se vor înfrupta din bunătățile noastre, se
CE

vor agăța de ele și nu vor mai putea fi alungați. Eu unul mul­

țumesc zeilor că nu le dau Perșilor în gînd să pornească ei
asupra Lidienilor. Totuși nu putu să-1 convingă pe Cresus.
Ajungînd la fluviul Halys, Cresus trecu armata pe podu­
I/

rile care erau; asta-i părerea mea; însă dăpă versiunea cea
S

mai răspîndită la Greci, armata i-a trecut-o Thales din Milet.

Intr’adevăr, se spune că Cresus nu știa cum să treacă armata
IA

peste fluviu, căci pc atunci încă nu erau aceste poduri, și că

Thales, care se afla în lagăr, a făcut ca fluviul care curgea
la stînga oștirii să curgă și la dreapta ; și l’a făcut astfel: A
U

săpat un șanț adînc, începînd mai sus de lagăr, în formă de

BC
 RY
Heroclot : Cresus 103

RA
semilună, pentru ca fluviul să vină in spatele lagărului și cursul
apei fiind abătut prin acest canal, pe urmă trecînd pe lingă
lagăr, să intre iar în vechea lui albie. In felul acesta, dupăce

LI B
fluviul fu despărțit în două, el putea să fie trecut de ambele
părți. Unii spun chiar că vechea albie a fost complect secată.
Insă asta eu n’o cred; căci, altfel, cum l-ar fi trecut la întoar­
cere ? După ce trecu armata, Cresus ajunse în Pteria, din Ca-

Y
padocia. Pteria este ținutul cel mai întărit din acea țară, situat

T
cei mai aproape de orașul Sinope, de pe țărmul Mării Negre.

SI
Acolo își așeză el lagărul, pustiind ogoarele Sirienilor. Cuceri
capitala Pteriei și duse pe locuitori în robie; cuceri și orașele
de prin prejur, iar pe Sirieni, care nu erau vinovați cu nimic

ER
îi alungă din țara lor. La rîndul său, Cyrus își adună oștirea
și luînd și toate populațiile care locuiau la mijloc, (între cele
două împărății), ieși înaintea lui Cresus. înainte de-a porni ex­
IV
pediția, trimise soli la Ionieni și încercă să desfacă alianța lor
cu Cresus. Dar Ionienii nu-1 ascultară. Cînd Cyrus ajunse și-și
UN

așeză lagărul în fața armatei lui Cresus, își încercară puterile

acolo, în Pteria.
După o luptă înverșunată, în care căzură mulți de ambele
părți, în cele din urmă, fiindcă se ivea noaptea, se despărțiră,
L

fără să fi învins nici unii nici alții.

RA

Astfel se luptară cele două oștiri. Cresus, socotind că ar­

mata sa nu e destul de numeroasă, căci oastea care se bătuse
era cu mult mai mică decît a lui Cyrus, plecă spre Sardes, cu
NT

gîndul de-a chema în ajutor pe Egipteni, în baza jurămîntului

de alianță, — căci făcuse alianță și cu Amasis, regele Egip­
tului, îaainte de acea cu Spartanii, — și pe Babilonieni, căci și
CE

cu aceștia încheiase alianță și’n acea epocă domnea peste Ba­

bilonieni Labynetus și de-a trimite vorbă și Spartanilor ca să
sosească la timpul hotărît. După ce avea să-i adune pe toți
aceștia și să strîngă oștirea sa, el voia să lase să treacă iarna
I/

și odată cu ivirea primăverii să pornească împotriva Perșilor.

Cu aceste planuri, cum ajunse la Sardes, trimise solii la aliații
S

săi ca să le spună să se întrunească la Sardes peste cinci luni;

IA

iar oștirea existentă, care se bătuse cu Perșii și era formată

din mercenari, o împrăștie, dînd drumul la toți. El nici nu bă­
nuia că Cyrus, care dăduse o luptă atît de nedecisă, avea să
U

porneasdă asupra orașului Sardes.

BC
 RY
104 Th. Simenschy

RA
Pe cînd Cresus făcea aceste planuri, marginea orașului
se umplu de șerpi. La ivirea lor, caii încetară de a mai paște
pe cîmp și se duceau să-i mănînce. Văzînd aceasta, Cresus

LI B
socoti că-i un semn, după cum și era, și îndată trimise o solie
ca să consulte pe interpreții Telmesieni. Solii ajunseră la Tel-
mesieni și aflară dela ei ce însemna acea minune; dar nu mai
avură putința de-a aduce răspunsul lui Cresus, căci mai înainte

Y
ca ei să se întoarcă cu corabia la Sardes, Cresus fu prins.

T
Telmesienii dăduseră următoarea explicație: Cresus trebue să
se aștepte la o năvălire în țara sa din partea unei armate care

SI
vorbește altă limbă și care va subjuga pe locuitori. Ei spuneau
că șarpele înseamnă fiul pămîntului, iar calul înseamnă duș­

ER
manul venit din altă parte. Acesta-i răspunsul dat de Telme­
sieni lui Cresus, care între timp fusese prins, fără ca ei să știe
însă nimic despre cele ce se întîmplaseră cu Sardes și cu
IV
Cresus însuși.
îndată după plecarea lui Cresus, în urma bătăliei din
UN

Pteria, Cyrus, care aflase că Cresus avea de gînd să dea dru­

mul oștirii, se chibzui și găsi că ar fi de folos pentru el ca să
se îndrepte cît mai iute cu putință spre Sardes, înainte de a
se aduna din nou forțele lidiene. Luînd această hotărîre, îndată
AL

o și duse la îndeplinire. Pătrunse eu armata în Lidia și el fu

solul care-i sosi lui Cresus. Acesta, deși se afla în mare cum­
TR

pănă, căci evenimentele depășiseră așteptările sale, totuși scoase

trupele lidiene ca să dea lupta. Pe vremea aceea nici un neam
din Asia nu era mai viteaz și mai puternic decît cel lidian. Ei
EN

se luptau de pe cai, purtau lănci lungi și erau buni călăreți.

Intîlnirea avu loc în cîmpia dinaintea orașului Sardes, mare și
descoperită. Cyrus, cînd văzu că Lidienii se așează în linie de
/C

bătaie, fiindcă se temea de cavaleria lor, făcu lucrul următor,

după sfatul Medului Harpagus: Adună la un loc toate cămilele,
cîte însoțeau armata sa, care purtau hrana și bagajele, și luîn-
du-le poverile puse să se suie pe ele soldați îmbrăcați în haine
SI

de călărie; apoi le dădu arme, îi așeză înaintea oștirii în dreptul

cavaleriei lui Cresus și porunci ca după trupa de cămile să
IA

urmeze pedestrimea, iar după ea așeză întreaga cavalerie. Cînd

fură întocmiți toți, dădu poruncă să ucidă fără cruțare pe toți
Lidienii din calea lor, numai pe Cresus să nu-1 omoare, chiar
U

de ar încerca să se apere, cînd va fi prins.

BC
 R
Herodot: Cresus 105

RA
Cinci începu lupta, îndată ce caii mirosiră cămilele și le
văzură, începură a da înapoi și toată nădejdea Iui Cresus se

LI B
spulberă. Dar Lidienii nu se înfricoșară, ci, cînd văzură ce se
întîmplă, săriră de pe cai și se încăerară cu Perșii. După un
răstimp, în care căzură mulți de ambele părți, Lidienii se în­
toarseră și se îngrămădiră în cetate, care fu asediată de Perși.

Y
Astfel începu asediul. Cresus, crezînd că acesta va dura
timp îndelungat, trimise în cetate alte solii la aliați. Cei care

T
fuseseră trimiși mai înainte avuseseră însărcinarea să spună

SI
că aliații să se adune la Sardes peste cinci luni; iar pe aceștia
din urmă îi trimitea ca să ceară ajutor cît mai grabnic, deoa­

ER
rece Cresus era asediat. Deci el trimise soli și la ceilalți aliați
și mai ales la Spartani. Insă tocmai atunci se întîmplă ca și
ei să fie desbinați cu Argienii, din cauza unui teritoriu numit
IV
Thyreae, pe care îl cotropiseră Spartanii. Totuși aceștia, cînd
aflară vestea dela sol, voiră să pornească îndată într’ajutor.
UN

Dar în timp ce erau gata de plecare și corăbiile stăteau pre­

gătite, veni o *altă știre, că cetatea Lidienilor a căzut și că
Cresus a fost prins. Foarte mîhniți de această nenorocire, tre-
buiră să renunțe.
L

Sardes fu cucerit astfel: Cresus era asediat de două săp-

RA

tămîni, cînd Cyrus trimise călăreți cu porunca de-a vesti ar­

matei sale că va răsplăti pe cel dintîi care va trece zidul. Sol-
dații încercară, dar nu isbutiră. Dupăce ceilalți se lăsaseră, un
Mard cu numele Hyroiades încercă să se apropie de cetate
NT

într’un loc unde nu fuseseră puse santinele; căci nu se temeau

că ar putea fi surprinși pe acolo. Intr’adevăr, locul era pră­
păstios și inexpugnabil. Mardul Hyroiades văzuse în ajun pe
CE

un Lidian în partea aceea a cetății cum se cobora și ridica un

coif, care se rostogolise de sus ; și își întipări în minte cele
văzute. In ziua asaltului el se urcă, iar după el, pe acelaș drum,
I/

se urcară și alții dintre Perși. Numărul celor care dădeau a-

saltul fiind mare, orașul Sardes fu cucerit și pustiit în întregime.
S

Iar cu Cresus s’a întîmplat astfel: El avea un fiu, despre

care am pomenit și mai înainte, normal dealtfel, însă mut. Cit
IA

timp îi mersese bine, Cresus făcuse totul pentru el, încercînd

fel de fel de mijloace, ba chiar trimisese și la Delfi, ca să
U

consulte oracolul cu privire la el. Pythia îi dăduse următorul

răspuns:
BC
 R
106 Th. Simenschy

RA
„O, prostule Cresus, de neam lidian, domnitor peste mulți,
nu dori să auzi în casa ta glasul mult dorit al fiului tău. Mult
mai bine ar fi pentru tine să nu se întîmple asta; căci el va

LI B
vorbi pentru prima dată într’o zi nefericită".
Cînd cetatea fu luată, un Pers se îndreptă spre Cresus,
ca să-1 omoare, neștiind cine e. Cresus, cu toate că-1 vedea
cum vine asupra sa, nu-i dădea atenție, din cauza nenorocirii

Y
prezente, și-i era tot una că va fi omorît. Atunci fiul său cel

T
mut, cînd îl văzu pe Pers că se apropie, de spaimă isbucni,
țipînd: „Omule, nu-1 ucide pe Cresus". Acestea fură cele dintîi

SI
cuvinte pe care le rosti; după aceea vorbi tot restul vieții sale.
Perșii ocupaseră acum orașul Sardes și-l prinseseră pe

ER
Cresus. El domnise 14 ani, fusese asediat 14 zile, și marea lui
împărăție sfîrșise așa cum prezisese oracolul. Perșii îl duseră
înaintea lui Cyrus. Acesta porunci să se înalțe un rug mare
IV
și să-l suie pe Cresus legat în lanțuri, împreună cu șapte tineri
lidieni, fie cu gîndul de a-i aduce ca jertfă vre-unui zeu fie că
UN

voia să îndeplinească o juruință, fie că, aflînd că Cresus este

evlavios, voia să vadă dacă-1 va scăpa vre-o divinitate de-a fi
ars de viu pe rug. Aceasta făcu Cyrus. Pe cînd stătea pe rug,
îi veniră în minte lui Cresus, deși se afla într’o nenorocire
AL

atît de mare, vorbele lui Solon, cît erau de adevărate, că ni­

meni dintre cei ce trăesc nu e fericit. Cînd își aduse aminte de
TR

ele, după o tăcere îndelungată, gemu adînc și strigă de trei

ori : ,,Solon". Cyrus îl auzi și porunci interpreților să-l întrebe
pe Cresus pe cine invoacă. Aceia se duseră și-l întrebară. Cîtva
EN

timp Cresus nu răspunse celor care-1 întrebau; însă, la insis­

tențele lor, grăi: „Eu invoc pe omul căruia i-aș da mari bo­
gății ca să vorbească cu toți stăpînitorii". Deoarece ei nu înțe­
/C

legeau vorbele lui, îl întrebară din nou ce voia să spună. După

multe insistențe din partea lor, Cresus le spuse dela început
cum a venit Solon din Athena și, după ce a privit toate bogă­
țiile sale, ce cuvinte de dispreț i-a spus și cum s’au împlinit
SI

toate cîte îi spusese acela, deși vorbele lui Solon nu se refe­

reau în special la el, ci la toți oamenii și mai ales la aceia
IA

care-și închipue că sunt fericiți. In timp ce Cresus povestea

acestea, începuseră să ardă marginile rugului aprins. Cyrus,
auzind dela interpreți cele spuse de Cresus, își schimbă hotă-
U

rîrea, gîndindu-se că și el e un om și că dă pradă focului, de

BC
 RY
Herodot: Cresus 107

RA
viu, pe un om care fusese tot așa de fericit ca și dînsul, Pe
lingă aceasta el se temea de răzbunarea divină și vedea că

LI B
nimic nu-i sigur în viața omenească. De aeeea porunci ca să
se stingă îndată focul și să-l coboare de pe rug pe Cresus și
pe cei care erau împreună cu el. Dar cînd oamenii încercară
să stingă focul, nu mai fură în stare. Lidienii spun că atunci

Y
cînd Cresus află că Cyrus și-a schimbat hotărîrea și cînd văzu
că toți încearcă'să stingă focul, dar nu-1 mai pot opri, el in­

T
vocă pe Apolo, rugîndu-1 să-i vină în ajutor și să-l scape din

SI
nenorocire, dacă i-a dăruit vre-odată un lucru plăcut. In timp
ce Cresus invoca plîngînd pe zeu, deodată, din senin, se adu­

ER
nară nouri, se deslănțui o furtună și căzu o ploaie torențială,
astfel încît rugul se stinse. Atunci Cyrus, văzînd că Cresus
este un om virtuos și iubit de zei, puse să-l scoboare de pe
IV
rug și-l întrebă :
„O, Cresus, cine te-a îndemnat să pornești asupra țării
UN

mele, și să-mi devii dușman, în loc de prieten ?“ Cresus răs­

punse • „O, rege, eu am făcut aceasta spre fericirea ta și neno­
rocirea mea; iar vinovat e zeul Grecilor, care m’a făcut să
pornesc cu război. Doar nu e nimeni atît de nebun, încît să
L

prefere războiul în locul păcii; în timp de pace copiii îngroapă

RA

pe părinți; pe cînd în timp de războiu, părinții pe copii. Se

vede însă că zeii au găsit cu cale ca să se întîmple așa". După
ce Cresus spuse acestea, Cyrus îl deslegă și-l așeză lîngă el,
tratîndu-1 cu multă atenție și uitîndu-se cu mirare la dînsul,
NT

atît el cit și toți cei din suita lui. Cresus însă stătea gînditor
și tăcut. Apoi întorcîndu-se și văzînd cum Perșii prădau cetatea
CE

Lidienilor, zise: „O, rege, pot să-ți spun ce gîndesc sau tre-
bue să tac în împrejurarea în care mă aflu ?“ Cyrus îl îndemnă
să spună fără sfială ce vrea. Atunci Cresus îl întrebă: „Ce s’a
apucat să facă cu atîta zor mulțimea asta mare ?“ Cyrus răs­
I/

punse : „Ea pradă orașul tău și-ți ia averea". Cresus grăi : „Ei
nu pradă orașul meu nici averea mea, căci nu-mi mai aparțin ;
S

ci ei jăfuesc avutul tău". Cuvintele lui Cresus îl puseră pe

gînduri pe Cyrus, care, după ce îndepărtă pe ceilalți, îl întrebă
IA

pe Cresus ce vede el în ceea ce se întîmplă, care i-ar putea

fi de folos ? Cresus răspunse: „Fiindcă zeii m’au dat ție să-ți
U

fiu rob, găsesc cu cale să-ți arăt ce văd aici mai bine decît
tine. Perșii, violenți din fire, n’au avere. Dacă-i vei lăsa să
BC
 R
108 Th. Simenschy

RA
prade și să pună mina pe bogății mari, iată la ce trebue să te
aștepți din partea lor : Acela care va pune mina pe averile
cele mai mari, să știi că se va ridica împotriva ta. De aceea,

LI B
dacă încuviințezi ceea ce-ți spun, fă așa : Pune la toate porțile
străji din garda ta, care să ia prada dela cei care o scot și să
le spună că a zecea parte din ea trebue închinată lui Zeus-
Aceia, văzînd că ceea ce faci e drept, o vor da de bună voie,

Y
iar tu nu te vei face odios în ochii lor luîndu-le prada cu sila“.
Cyrus se bucură mult, cînd auzi aceste vorbe, fiindcă so­

T
cotea că-i sfătuit bine; îl lăudă pe Cresus și dădu poruncă

SI
soldaților din gardă să aducă la îndeplinire ceea ce fusese sfă­
tuit. Apoi îi zise : „Cresus, fiindcă un rege vrea să-ți facă bine,

ER
cere dela mine ce ai vrea să ai acum ?“ Cresus răspunse:
„Stăpîne, îmi vei face cea mai mare mulțumire, dacă mă vei
lăsa să trimit aceste lanțuri zeului Grecilor pe care l-am cinstit
IV
cel mai mult dintre toti zeii, si să-l întreb dacă are obiceiul de
a înșela pe acei.care-1 onorează. Cyrus îl întrebă de ce se
UN

plînge împotriva zeului, că-i cere această favoare. Atunci Cre­

sus îi povesti cu deamănuntul planurile sale și răspunsurile
oracolelor, dar mai ales obiectele de preț închinate; și cum a
fost încurajat de oracol să pornească cu război împotriva Per­
AL

șilor. Apoi îl rugă din nou să-i dea voie să aducă această
învinuire zeului. Cyrus îi zise rîzînd : „Cresus, eu îți acord și
asta și oridecîte ori îmi vei cere ceva“. Atunci Cresus trimise
TR

o solie de Lidieni la Delfi; dîndu-le poruncă să așeze cătușele

pe pragul templului și să întrebe pe zeu, dacă nu-i e rușine
că l-a făcut pe Cresus, prin oracolele sale, să pornească împo­
EN

triva Perșilor, crezînd că va nimici puterea lui Cyrus, de pe

urma căreia s’a ales cu acest ciștig, — și să arăte cătușele.
Această întrebare s’o pună, precum și dacă zeii grecilor au
/C

obiceiul de-a fi nerecunoscători.

Cînd Lidienii ajunseră și spuseră cele poruncite, se zice
că Pythia ar fi răspuns următoarele: „Chiar și pentru un zeu
SI

nu e cu putință să scape de soarta ce i-a fost hotărîtă. Cresus

a plătit păcatul celui de al cincilea strămoș. Acesta făcuse parte
IA

din garda Herachizilor și potrivindu-se unei femei viclene își

ucisese stăpînul și-i luase domnia, la care n’avea nici un drept-
Deși Apolo voia ca nenorocirea Lidienilor să se ’ntîmple pe
U

timpul urmașilor lui Cresus și nu sub el, n’a fost cu putință

BC
 RY
Herodot : Cresus 1C9

RA
să înșele Ursitoarele. Insă atît cît au îngăduit ele, a făcut pen­
tru el, amînînd cu trei ani căderea orașului Sardes. Asta s’o

LI B
știe Cresus, c’a fost prins cu trei ani mai tîrziu decît a hotărît
Destinul. Pe lîngă aceasta, i-a venit în ajutor, cînd ardea pe
rug. Cît despre oracol, învinuirea Ini Cresus nu e dreaptă.
Apolo i-a prezis că dacă va porni cu război împotriva Perșilor,

Y
va nimici o mare împărăție. Cînd a primit acest răspuns, Cre­
sus ar fi trebuit, dacă voia să procedeze înțelepțește, să tri­

T
mită la oracol să-l întrebe dacă vorbește despre împărăția sa

SI
sau despre aceea a lui Cyrus. Deci, fiindcă n’a înțeles cuvin­
tele oracolului, nici n’a mai întrebat din nou, să se învinovă­

ER
țească pe el însuși. Ba el n’a înțeles nici măcar ce s’a spus
cînd l-a consultat ultima dată. Catîrul, despre care vorbea ora­
colul, era chiar Cyrus ; căci el s’a născut din părinți de neam
IV
diferit, mama fiind de neam mai nobil decît tatăl. Ea era fiica
Iui Astyages, regele Mezilor, pe cînd tatăl lui Cyrus era Pers
UN

și supus stăpînirii lor; și fiind mai prejos în toate privințele

. el avea de soție o stăpînă". Acesta fu răspunsul dat de Pythia
Lidienilor, care îl aduseră la Sardes și-l comunicară lui Cre­
sus. Atunci acesta recunoscu că greșala fusese a lui, și nu a
L

zeului.
RA

Din grecește de Th. Simenschy

NT
CE
SI/
IA
U
BC
 R
RA
LI B
Y
Mi nucia

T
SI
ER
4?^>Xțipeau pe rînd toți musafirii. 0 pendulă bătrînă depăna
orele nopții. Tăcerea se lăsase grea în odaia luminată acum
numai de flăcările căminului. Afară viscolul spulbera zăpada
IV
lovind periodic o portiță lăsată deschisă în afara conacului.
Gîndurile tuturor se întrerupseră de o bătae în poartă.
— „O fi Gheorghe, administratorul", spuse gazda.
UN

Ușa se deschise lăsînd să intre odată cu străinul care

normăi un salut; un val de frig care ne pătrunse pînă la oase.
Atmosfera deveni încărcată, mai ales atunci cînd lugubru, o
L

cucuvae prinse astriga a moarte în fața conacului. Tăcerea

era insuportabilă. Ne priveam întrebători din ochi. Străinul
RA

se uită grăbit prin odae. Părea că nici nu ne vede. Se opri

în fața focului din cămin. In fața flăcărilor părul lui sburlit,
udat de zăpada topită acum, strălucea iar barba ascuțită îi
NT

dădea o înfățișare de Mefisto. El rupse tăcerea înfiorîndu-se

la auzul noului strigăt strident al cucuvaei :
— „O auziți? Se ține mereu după mine, mereu, mereu,
CE

pretutindeni îmi răsună în urechi strigătul ei",

II priveam. Lucirea ochilor lui era de nebun. Iar el după
ce se mai învîrti prin odae, cîntărindu-ne din ochi pe fiecare
I/

în parte, se așeză în fața căminului începînd :

— „Nu cred să știți cine sunt. Cred că nici un v’ar spune
S

nimic numele meu. Sunt de departe, tare departe, Sunt de

departe, tare departe. Sunt de acolo unde basmul lui Nidin
IA

înveselește pe copii, iubirea lui o cîntă tinerii, iar nenorocirea

lui o plîng bătrînii. In țara aceea sufletul meu vagabond rătă­
U

cea ca și cîrdurile de cocoare pornite în largul mării. Umblam

BC
 RY
Minucia. 111

fără de țintă hoinar visînd tărîmuri calde pline de fericire.

RA
Apoi apăru ea. Nu, să nu credeți că am iubit-o. Nu, dar avea
ceva ce corespundea sufletului meu. Părul ei avea reflexe roșii
ca ale focului iar corpul ei mlădios plutea ca o pîlpîire deasupra

LI B
drumului. Nici nu știam cum o chiamă, dar pașii mei invo­
luntar treceau prin fața casei ei. Nu, n’am iubit-o dar făcea
parte din ființa mea. Treceam pe acolo pentru a-i privi o
clipă silueta jucăușă care dispărea apoi într’un gest lin ca în

Y
izvodirea unei grele dar perfecte producții coreografice.
Mă întrebam, eu în miezul albastru al nopții, dacă-mi va

T
hărăzi Dumnezeu să o văd astăzi mai mult. Și El n’a fost prea

SI
darnic. Am adormit cu numele ei pe buze. L’am șoptit ușor
după ruga închinată Dumnezirii. A fost reminiscența unor

ER
trecute eri primitive cînd oamenii se închinau naturei și o
numeau cu numele tovarășului iubit și-și răsfrîngeau din suflet
comoara lor pentru a o idealiza într’un nume întruchipat ca
IV
zeitate a naturii. Am plăsmuit o rugă păgînă în care ea, Mi­
nucia, era zeitatea păgînă, O credeam vestală îmbrăcată în '
UN

hainele mireselor veșnice, slujitoarea zeiței Hestia, cu gîndu-

rile mai curate ca rouă psalmodiind rugi zeiței focului.
Luminile vetrei, se jucau ca zeci de limbi însîngerate pe
albul hainelor sfinte. Erau dungi de purpură care se alungau
L

se încleștau... Nenumărați șerpi de foc, ispitele, se munceau

RA

să-i răpească seninătatea rugii prea curate.

Lîngă intrarea templului, o coloană de marmoră. Cu capul
sprijinit de marmura rece, eu, într’o togă de culoare verde.
O priveam vrăjit pe ea, preoteasă zeiței Vesta, zeița focului
NT

veșnic. Urmăream limbile de foc proiectate pe vesmintele ei-

Invidiam umbrele care o mîngîau și înțelegeam simbolica lor
încercare de a o readuce din înălțimile rugăciunilor, către zei,
CE

pe pămîntul tuturor păcatelor. Am invidiat zeii către care

pornea gîndul ei și lespedea care-i săruta urma pașilor și
vreascurile de aramă însîngerată cu care mîinile ei aruncau
I/

mirodenii.
Am privit-o ca un credincios care imploră zeii. Dar ruga
S

mea nu era eterică, în luciul ochilor se reflectau gîndurile

pămînteanului. Genunchii s’au plecat sub greutatea corpului și
IA

capul s’a coborît să atingă lespezile. Eu credinciosul pagîn

mă prosternam înaintea fecioarei sfinte. Mîinile ei crispate pe
U
BC
 R
112 Petre P. Andrei

RA
un clește de aur răscoleau agitate jăratecul. Ochii luminau
puternic în penumbra altarului. O cuta ușoară pe fruntea
sidefie. Nu mai era preoteasa focului. Și credinciosul de lingă

LI B
coloana cea rece s’a apropiat s’o mîngîie. Acum nu o mai
mîngîiau pîlpîirile focului prea sfînt, cu brațele vînjoase pline
de pasiune îi cuprindeau mijlocul plăpînd...
Luminile se stingeau încetu. Cu părul despletit purtată

Y
în brațe ea mergea în noaptea albastră. Pe buze o rudă :

T
„Iartă-mă Vesta divină, iartă-mă Jovis prea sfinte. Jertfi-
tu-mi-am anii copilăriei, dar sîngele cald mă’nfioară. Vinele-mi

SI
cîntă vioară. Și sînii îmi saltă veșmîntul".
„Iartă-mă Zeule mare, altul pe lume mi-e cîntul".

ER
O 1 Plăsmuire curioasă. Nu știu de unde-mi venise. Am
adormit cu ea în gînd.
Părul ei, în rarele zile cu soare lăsa în urmă pîlpîiri
IV
variate și unduiri de parfum dulce. Dar visul a trecut repede.
Era noapte ca acum. Vîntul îmi bătea în față tăindu-mi ră­
UN

suflarea. La o răspîntie m’am întîlnit cu această cobe care și

acum cîntă afară, mereu în urma pașilor mei. In fîlfîiri scurte
zbura în jurul meu scoțind țipetele acestea stridebte. Inebu-
nit de groază începui să fug. Ajuns în fața casei ei un mor­
L

man de cenușe înlocuise totul. Flăcările geloase mistuiseră

RA

totul luînd în mijlocul lor doar seînteierile dragi ale părului

ei. Flăcări mici albăstrii se ridicau pîlpîind și apoi se stin­
geau lăsînd în urmă stranii strigoi în siluete albăstrii de fum.
NT

Acum fug, fug mereu urmărit de acest spectru și de

această cobe căutîndu-mi liniștea și drumul pașilor necunoscut.
Fruntea îi era scăldată în sudoare. Urmă totuși a povesti
CE

mai departe cu barba tremurîndă : „Și totul trece ca într’un

vis aevea. Stau cu visurile mele căutînd să făuresc viață nouă
în lumea putredă a sufletului meu.
Dar în fața mea totul se îmbracă în negru iar lucrurile
I/

din jur iau aspecte fantomice îndreptîndu-se spre mine ca o

dovadă a nălucirilor mele bolnave. Fumul țigării, fumul lui
S

Cain, mă amețește, mă transformă și pornesc a rîde și a urla

IA

și a spune vorbe neînțelese ca și făpturile fantastice din jurul

meu. Privirile ațintite în foc nu mai pot fi întoarse. Ca în-
tr’o stare de hipnoză nu simt mucul de țigară frigîndu-mi
U

degetele. Ii dau drumul pe covor în mod inconștient și un

BC
 RY
Minucia 113

RA
miros acru de ars îmi da atmosfera de iad. Flăcările mîngî-
ioase mă atrag. Acea pîlpîire roșie portocalie mă îndeamnă să
întind mîna parcă ; la fel cu făptura cu părul de flăcări. Și

LI B
flacăra îți pare dulce mîngîioasă, leneșă dar și felină, vicleană,
pasionată. Dar ce lume aici! Ce lume de fantome basmice !
Aici cu harapnice în mîni stau zmei gro znici și balaurii se
hîrjonesc în undele mării de foc. Spiriduși, pitici mici roșii

Y
într’o muncă istovitoare nădușesc desprinzînd și șlefuind blo­
curi imense de pietre neprețuite, ce aruncă văpăi care te or­

T
besc. Dar ce muritor are așa o nestemată ? Ah, și cum ași

SI
dori să am și eu una care să-mi ducă cu mine lumea visuri­
lor mele. Eu înțeleg munca lor“.

ER
' Figura călătorului se însufleți. El făcea gesturi largi și
vorbea tare plin de entuziasm : „Vedeți voi reflexele variate
orbitoare? Simțiți căldura mîngîioasă? Vedeți curcubeele ce
IV
se răsfrîng din aceste nestemate ? Ca și speranța voastră, ză-
darnic căutați să ajungeți la ea. In scrum vă prefaceți simbol
UN

al vieții în care trăiți și dacă ai reușit cu toate acestea să

obții acea nestemată ca și idealul tău se preface totul în
scrum. Spiridușii mei își apără bine comoara".
Aici își opri șirul gîndurilor într’un rîs prelung cu o
AL

notă falsă amestecată cu lacrimi. Se făcu liniște. Se auzi cum

se prăbușesc butucii de jar unul peste altul. Străinul urmă
cu glas stins: „Treceți voi în lumea lor, de puteți, eu sunt
TR

țintuit în mod prozaic de viață, lumea asta banală, veșnic în

goana după liniște și fericire. Cu ochii ațintiți în foc făuresc
visuri. In noaptea o văd pe ea trecînd cucuvaea îmi cîntă în
EN

salcîmul de lingă fereastră iar un șoarece flămînd suit pe

pantof îmi roade din el. Totul apoi se depărtează încet. Lu­
crurile se estompează din ce în ce. Nu m’au primit în lumea
/C

lor. Nici ei nu trec în lumea mea. Dar vedeți și vei ca mine ?

Simțiți chemarea flăcărilor? Vedeți culorile de o varietate
nesfîrșită în curcubee infinite combinate de un pictor nevă­
SI

zut ? Nu simțiți mirosul sîngelui ? Nu v’ați repezi să reușeați

cu sete carnea crudă ? Nu ați sări cu patimă la muncă tita­
nică cum fac spiridușii mei sau nu ați rîde sau urla înebu-
IA

niți de plăcere și durere?

Dar acestea sunt rare clipe de vis. A doua zi propietă-
U

reasa mă ocărăște pentru arsura de pe covorul pe care odi-

8
BC
 R
114 Petre P. Andrei

RA
nioară l-a primit zestre. Eu însă n’o aud. Cu ochii ficși urmă­
resc o muscă care umblă pe marginea unui pahar de mult
golit. O urmăresc cu țigara asemenea unui copil diabolic. In

LI B
sfîrșit îi aprind o aripă și apoi aștept s’o aud sfîrîind sub
apăsarea insistentă a țigării. Privesc cu satisfacție spasmurile
piciorușelor ce se carbonizează. Spiriduși ai visurilor mele
unde sunteți ?“.

Y
Tăcu lăsîndu-și capul în mîini. Tăceam cu toții sub im­

T
presia povestirii lui.

SI
După o clipă se sculă brusc deschise ușa și fugi în noapte
și viscol. Nimeni nu se sculă să închidă ușa în urma lui. Ascul­
tam pașii lui care se depărtau în noapte odată cu țipătul
strident al cucuvaei care îl urmărea.
ER
IV
A doua zi pe cîmp se găsi cadavrul unui necunoscut. In
jurul Iui erau presărate nenumărate chibrite arse.
UN

Petre P. Andrei
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R
RA
LI B
T Y
SI
Cîtă istorie romînească știa
3
M. Kogălniceanu?
ER
IV
a scris adevărul, cînd s’a afirmat că M. Kogălniceanu
a fost „întemeietorul istoriografiei române moderne"1) El di­
UN

spunea de cunoștințe istorice ca nimeni altul, cînd la 24 No-

embrie 1843 începea cursul său de istoria Romînilor la Aca­
demia Mihăileană. Pe lângă cunoștințe de istorie romînească
Kogălniceanu avea la aceeaș dată și bogate cunoștințe de cul­
L

tură generală. Așa se explică, de ce Cuvîntul introductiv la

RA

cursul de istorie națională e așa de frumos, reprezentînd con­

siderații prețioase de sinteză generală, căci este adevăr și, ce a
afirmat N. Iorga că fără cultură generală nu se poate scrie
NT

istorie. Am mai adăuga că scriitorul de istorie trebue să fie

și un literat și noi știm că Mihail Kogălniceanu s’a prezentat
cu talent literar remarcabil, de cînd conducea Alăuta romî­
CE

nească, suplimentul literar al Albinei romînești.

Doar la Dimitrie Cantemir s’a constatat, înainte de M.
Kogălniceanu, atîta zel și dragoste pentru cetit și firește în
primul rînd pentru lectura cărților istorice.
I/

Din familie a luat gustul acesta. Ca și C. Negruzzi, și

el a trebuit să răsfoiască cu nesaț Istoria pentru începutul
S

Romînilor în Dacia a lui Petru Maior. Prin familie a trebuit

IA

să moștenească manuscrise de letopisețe moldovenești și mun-

1) I. Lupaș, Leopold Ranke și Mihail Kogălniceanu, An. Acad. Rom.»
U

jnem. secț, ist., seria III, tom XVIII, mem. 10, București 1936, pag. 16.
BC
 R
116 1. Minea

RA
tenești, ceiace era o glorioasa tradiție moldoveneasca, cum
spune și Miron Costin într’una din lucrările sale. Mișcarea li­

LI B
terară, propășirea culturală a Moldovei l-a interesat neîntre­
rupt, cum dovedesc scrisorile lui în cari cerea tatălui său
știri despre mișcarea literară și culturală moldovenească !).
Numai această foamete după carte explică faptul că la

Y
vîrsta de 20 ani, în 1837 a putut să dea în Lehmanns Maga­
zin fur die Litteratur des Auslandes interesanta lucrare : Ru-

T
menische oder walachische Sprache und Litteratur, ceiace con­

SI
firmă și lucrarea : Esquisse sur l’historie... des Cigains, etc..
publicată de acelaș, în acelaș an. Rară bogăție de cunoștințe

ER
și încredere în știință a dovedit tînărul—minune prin publi­
carea lucrării Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des
Valaques transdanubiens I Berlin 1837. Pentru a doua oară
un Romîn arată lumii forța istorică a neamului. Importanța
IV
acestei cărți amintește adică Descrierea Moldovei a lui D. Can-
temir, publicată prima oară în limba germană. Ca și cartea
UN

lui D. Cantemir, lucrarea lui Kogălniceanu avea să alunge

din lumea științifică erorile introduse prin cărți, în 1837 noui,
cum erau cartea lui Hammer și cartea lui Fessler, una cuprin-
zînd istorie otomană, cealaltă tratînd istorie ungurească.
L

Importanța acestei cărți a lui M. Kogălniceanu se vede

RA

și din faptul că pînă Ia răsboiul crimeic nu s’a publicat o

lucrare care s’o înlocuiască și de aceia editorul sub o nouă
copertă a prezentat lumii aceeaș carte, acum sub titlul: Hi­
NT

stoire de la Dacie, des Valaques transdanubiens et de la Va­

lachie (Berlin 1854). a)
In 1837 M. Kogălniceanu era elevul marelui profesor
CE

german Leopold Ranke la Berlin.

Știm că M. Kogălniceanu la 21 August 1835 se găsia la Ber­
lin, unde va continua o viață foarte laborioasă, citește literatură,,
citește cărți de istorie. Știm 3) că pînă la 1 Decembrie 1837 își
I/

cumpărase pe lîngă operele lui Goethe, Schiller, Lessing, etc. și

S

î) M. K >gălniceauu, Scrisori, ed. P. Haneș, București 1913 și prefața-

IA

pag. XVI!.
2) Editorul îi zice „nouvelle edition". Cf. Aurelian Sacerdofeanu, Vechea
istorie a Romînilor după Mihail Kogălniceanu în Arhiva romînească 111 București
U

1939, pag. 59 nota 2, cf. și N. Cartojan în Arh. rom. V.

i) N. Cartojan, M. Kogălniceanu la Berlin, București 1939, pag. 6.
BC
 RY
Cită istoric romînească știa M. Kogălniceanu ? 117

RA
Fessler, Geschichte der Ungarn, Sulzer, Geschichte des transal-
pinischen Daziens, Ilerodot, Strabo etc.
Din primăvara anului 1831 era la Berlin marele istoric

LI B
Leopoîd Ranke încărcat cu comorile aduse din arhivele și
bibliotecile Italiei. I s’a oferit să conducă o revistă istorică—
politică. Cinci ani a dirijat această revistă. In vara anului
1832 a ajuns membru al Academiei din Berlin, iar în primă­

Y
vara anului 1834 a fost numit profesor titular de istorie la
Universitate ’), în care situație îl găsește M. Kogălniceanu,

T
cînd dimpreună cu beizadelele lui Mihai Sturdza Vodă ajun­

SI
ge la Berlin în anul 1835, deci a trăit în mediul asupra căruia
influența Ranke.

ER
înscrierea lui Kogălniceanu la Universitate se plănuia
din Martie 1837, pînă la care dată alături de beizadele fusese
pregătit serios în particular. 1 in această lună știm că se plă'
IV
nuia ca odată înscris să urmeze cursul de istorie nouă al lui
Ranke, cursul de geografie al lui Ritter, curs privat de fizică
experimentală cu Dove. Știm că s’a înscris la 27 Oct. 1837 și
UN

că’n semestrul de iarnă care a urmat, a ascultat istorie nouă cu

Ranke, drept natural cu Gans etc. 1 2) Ranke era profesor se­
ver și pe când alți doi profesori semnau carnetul de studii
AL

al lui Kogălniceanu cu sehr fleissig (foarte silitor), Ranke a

a șters pe sehr (=foarte) după ce odată îl scrisese. Kogălni­
ceanu a urmat cursurile lui Ranke până cătră mijlocul lui
TR

Februarie 1838, cînd s’a oprit trebuind să plece acasă. 3).

Știm că Ranke a fost profesorul iubit al lui Kogălni­
ceanu, că acesta s’a lăudat totdeauna cu acest mare maestru
EN

al istoriografiei, pe care l-a ascultat, că l-a felicitat cu ocazia

jubileului de 60 ani. 4)
Nu știm să fi avut Kogălniceanu relații cu Ranke, înainte
/C

de a se înscrie la Universitate. Faptul interesează în cel mai

mare grad, fiindcă suntem de părere că lucrările cogălnicenești
apărute în anul 1837 reprezintă munca unui autodidact, dar
SI

1) Max Lenz, Geschichte der Konigiichen Friederich-Willieltns-Universităt

zu Ber’in, voi. II., jumătatea întâia, Halle a. D. S., 1910, pag. 503 și urm.
IA

2) N. Cartojan, lucr. cit., pag. fe-7

3) Ibidem.
4) 1. Lupaș, lucr. cit., pag. 8.
U
BC
 RY
118 I. Mitica

RA
autodidact cu vocație. *) Histoire etc. tipărită de Kogălniceanu
lasă să se vadă influența Iui Engel etc., dar nu a lui Ranke. -)

LI B
Comparată cu cartea lui Aaron Florian, carte necuno­
scută lui Kogălniceanu, cînd își redacta și tipăria opera 8)
(primul volum din Idee repede de istoria Principatelor Țării
Romînești a lui Aaron Florian a apărut la București în 1836,

Y
coperta interioară are 1835, deci anul cînd a început tiparul,
iar volumul II tot acolo în 1837), comparată cu cartea lui Gri-

T
gorie Plessoeanu, Idee rapide despre istoria Romînilor, scoasă

SI
din opera lui: Quelle dintei cunoscince, Buc. 1825, comparată
cu opera lui Engel, cu a lui Sulzer, lucrarea lui M. Kogălni­

ER
ceanu apare ca o lucrare mult superioară. Superioritatea nu
stă numai în mai marea bogăție de isvoare, ci în deosebitul
talent istoriografie al lui Kogălniceanu și o nouă concepție
IV
istoriografică. Mă gînuesc Ia capitolul despre viața politică,
religioasă și privată a poporului valah în sec. 17—18. Repre­
UN

zintă această noutate de concepție, adică de a prezenta forme

istorice sociale, religioase, economice, influența rankeană ? In
lucrările sale Ranke insistă asupra legăturii dintre istoria
politică și istoria bisericească, acelaș nu a neglijat evoluția
L

socială, dar nu de aici a luat Kogălniceanu îndemnul. Pînă

la 1 Noemvre 1837, cînd începe studiile universitare, nu știm
RA

să fi cumpărat Kogălniceanu vre-o operă a lui Ranke, deși

pînă la această dată Ranke publicase cărți de mare valoare.
Ce putem admite este că în familiile Ia cari a locuit, în cer­
NT

curile pe cari le-a frecventat, a cetit revista lui Ranke. Pre­

zentarea unor părți din formele sociale, religioase, economice
ale trecutului nostru răspundea în lucrarea lui Kogălniceanu
CE

unei meniri ce o avea : să informeze lumea despre noi, pre-

zentîndu-ne în integralitatea vieții noastre.
Dar în activitatea istoriografică a lui Kogălniceanu este
I/

influență rankeană. Cu dreptate s’a spus că Ranke la cursu­

rile sale stăruia la înțelegerea și judecarea izvoarelor istorice,
S

1) Vezi însă I. Lupaș, ibidem, pag. 10.

IA

2) D-l Aurelian Sacerdoțeanu în lucrarea citată n'a studiat felul de con­

strucție al cărții, margiuindu-se a prezenta conținutul. Nu s'au verificat nici
citatele, activitate de deosebită importanță.
U

3) Scrisori, ed. cit , pag. 185.

BC
 RY
Cită istorie rominească știa M. Kogălniceanu ? 119

RA
se îngrijia de pregătirea tehnică a studenților săi. ’) Cea mai
mare bucurie a lui Ranke era să adune în locuința sa din
Iaegerstrasse vre-o 10 din studenții săi cari mulți au ajuns frun­

LI B
tașii istoriografiei germane, ca Sybel, Waitz, Kopke, Doenniges,
Giesebrecht și alții, pentru a comenta știri și izvoare.1 2) N’a-
vem dela Kogălniceanu memorii să știm alături de care din
aceștia a stat pe băncile universității din Berlin. Știm numai

Y
că a întreținut raporturi mai intime cu colegul său care era
fiul unui istoriograf celebru, Kohlrausch, însă constatăm pas

T
de pas în activitatea istoriografică a lui după Februarie 1838

SI
influența concepției istoriografice a lui Ranke. Cînd se gătea
să plece în străinătate, părăsind cursul dela Academia Mi-

ER
hăileană, Kogălniceanu anunța Epitropia învățăturilor pu­
blice3) că în străinătate, unde pleacă, va cerceta arhive și
biblioteci, pentru ca să poată prezintă mai complect la curs
IV
istoria națională. Goana după izvoare, comentarea și publi­
carea lor, adunarea de știri cari să întregiască cunoștințele,
UN

reconstrucțiile istorice bazate numai pe izvoare—iată in­

fluența Iui Ranke asupra lui Kogălniceanu. De aceea îndată
ce împrejurările îi permit, Kogălniceanu publică izvoare, caută
izvoare, încheie legături cu istoricii munteni, chiar cu străini
AL

în arhivele cărora se găsiau documente, precum erau Polonii.

i Copleșit de mulțimea izvoarelor cari trebuiau adunate, Ko­
gălniceanu nu și-a mai permis răgazul de a scrie sinteze isto­
TR

rice, mărginindu-se a publica documente, cronici etc. în Dacia

literară, în Arhiva rominească, ori dînd la iveală cronici ale
căror copii, sau originale Ie-a adunat multă vreme. De aceea
EN

începută Ilistoire de Ia Valachie etc. nu și-a mai avut volu­

mul de continuare. Kogălniceanu s’a oprit la mijlocul dru­
mului pe care el lăsa un indicator care spunea urmașilor
/C

că pentru a scrie adevărul adevărat asupra istoriei naționale

trebuesc adunate, publicate izvoarele, aceasta într’o vreme,
SI

1) I. Lupaș, lucr. cit., pag. 2.

2J v.ax Lenz, op. cit., pag. 505.
3) Slujba aceasta ar echivala azi cu ministerul cultelor și instrucțiunii,
IA

sau mai corect zis : al culturii naționale, cultelor și artelor. Vezi și :

1. Minea, Mihail Kogălniceanu și învățămmtul superior din Iași în^Cuget
Moldovenesc an. X nr. 6—7 Iași 1941, pag. 22.
CU
 RY
120 I. Minea

RA
cînd aproape în întregime aceste izvoare erau acoperite de
colbul uitării și lipsei totale de interes.
Concepția lui Ranke l-a făcut pe Kogălniceanu mai pre­

LI B
tențios față de sine însuși. Spiritul critic a încetinit elanul
tînărului din 1837, dar l-a făcut să ne dea documente, cronici
și alte știri, pregătind calea urmașilor cari vor porni în cer­
cetările lor dela mai multă informație istorică. Hasdeu ajutat

Y
de cunoașterea unor limbi slave va urma drumul început de
Kogălniceanu a cărui influență va fi prezentă poate și’n ac­

T
tivitatea Bucovineanului Hurmuzaki. Și" acesta din urmă a

SI
scris numai Fragmente etc., iar primul a publicat documente
și essaiuri.

ER
Nu știm, cînd Kogălniceanu a abzis de a da o sinteză
a istoriei romîne. ’) Ceeace știm e că lectura istorică a rămas
lectura lui favorită și cumpărarea de cărți, strîngerea de cărți
IV
vechi și cronici un drum de cheltuit bani, drum pentru el
niciodată supărător.
UN

Știm că din Berlin a plecat Kogălniceanu cu o frumoasă

bibliotecă de cărți istorice și opere de cultură generală12), mai
ales trebue reținut însă faptul că avea o cultură frumoasă
care-i da dreptul să-și ia asupră-și conducerea culturii mol­
L

dovenești. La 19 Febr. st. v. scria tatălui său, că va vedea,

cît de mult a învățat dela dascălii berlinezi și adăoga: „ce
RA

fără dascăli am învățat, vei putea videa prin istoria Valahiei

ce am tipărit-o și prin istoria Moldovei care îi aproape de a
sfîrși de a scrie". Contribuția unor profesori ai universității
NT

din Berlin a fost că l-au ajutat pe tînărul scriitor să știe ce

era scris în opere a căror limbă acesta n’o cunoștea suficient 3).
Declarația din urmă e de cea mai mare importanță, fiindcă
CE

ne arată că tînărul Kogălniceanu care la 1 Noemvre 1837

1) Pentru alte știri vezi Radu Dragnea, Mihail Kogălnicear.u, ed. 2, Bucu­
I/

rești 1926. Kogălniceanu a publicat în Nr. 1 al Arhivei lucrarea: Bătălia de la

Răsboeni și pricinile ei (ed. II pag. 70 și urm ).
Lucrarea e model, cum să se scrie istoria și după afirmațiile autorului
S

făcea parte din istoria Moldovei în curs de redactare.

IA

2) N. Cartojan, lucr. cit., pag. 6 și I. Minea, Ce citise generația unirii dia

Moldova, București 1920.
3) Scrisori, ed. cit, pag. 137 și 70. Probabil e vorba de opere serise
latinește.
U
BC
 LI
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE

Inferiorul casei țărănești din Jeud. Judeful Maramureș.

I/

Colecția Jud. Sava Mărgineanu

BC
U
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
R
 Cită istorie romînească știa M. Kogălniceanu? 121

R
începea studi le la Universitate, abia trecut de 20 ani ca vîrstă,

RA
era autor reputat, creat prin sine însuși. Importantul periodic
berlinez : Magazin fiii- die Litteratur des Auslandes, anunța
cartea cogălnicenească în numărul său d n 17 Februarie 1837

LI B
In numărul din 6 Qct. 1837 acelaș periodic anunța că a apărut
Esquisse sur l’histoire, Ies moeurs et la langue des Gigains
etc. -) In numerile din 18, 20 și 24 Ianuarie 1837 ale lui Leh-
manns Magasin a apărut schița lui Kogălniceanu despre limba

Y
și literatura romînească. Tehnică, concepție în domeniul isto­

T
riei și istorie universală, asta a învățat la universitatea din
Berlin.

SI
Cu aceste strălucitoare rezultate s’a întors Kogălniceanu
acasă peste Cracovia și Cernăuți. După o scrisoare a lui Ko­

ER
gălniceanu la 20 Febr. st. v. era în Cracovia și ardea de
dorul de a-și revedea țara, dupăce plecase din Berlin cu o
săptămînă mai înainte; deci plecarea din Berlin a fost la 13
IV
Fevruarie st. v.123).
întors acasă Kogălniceanu a continuat să citească istorie
UN

romînească și istorie universală. Nu numai activitatea lui în

sens rankean arată aceasta, ci și cărțile cari le avea în bi­
bliotecă. Aceste cărți reprezintă un material mai bogat, decît
bibliografia ce o dă în fruntea cărții care în întregimea pla­
L

nului cogălnicenesc trebuia să fie mai mult, decît și-a luat

RA

răgaz să scrie. Iată ce titlu îi dă anunțul apărut în amintitul

Magazin etc.: Histoire ancienne et moderne de la Moldavie,
de la Valachie et des etats independants des Transylvains et
NT

des Valaques transdanubiens.4)

Un om de carte citește mai multe cărți, decît are în biblio­
tecă. Pe acest drum nu putem deci urmări pe Kogălniceanu.
CE

Pentru a-și lărgi informația acesta a avut la dispoziț'e și

biblioteca Academiei Mihăilene, bibliotecă, unde se găsiau
1) N. Cartojan, Operele lui Kogălniceanu din timpul studiilor la Berla
I/

in Arhiva Romînească V, Bu-.. 1940, pag. 21—2?.

2) Ibidem, pag. 22—23.
S

3) Scrisori, ed, cit. Editorul ar fi trebuit să arate că primele numere din

cuprinsul scrisorii sunt după stil nou, fiindcă data scrisorii are numere de stil
IA

vechi întăi.
4) N. Cartojan, Operele lui Kogălniceanu din timpul studiilor la Berlin,
1. c., pag. 21.
CU
 RY
122 I. Minea

RA
multe opere istorice, iar dela vremea, cînd era inspector școlar
Laurian, multe cărți istorice în legătură cu istoria noastră
cea mai veche. Știm ca era sosită în această vreme în mai

LI B
multe exemplare Istoria universală a lui Schosser și altele ’).
Cunoaștem azi însă catalogul bibliotecii personale a lui
Kogălniceanu, bibliotecă pe care împrejurările l-au constrîns
s’o vîndă în 1845 epitropiei învățătorilor publice. Aceasta a

Y
atașat-o bibliotecii Academiei Mihăilene, de unde per tot di­

T
scrimina rerum o parte se găsește azi în biblioteca Universității
din Iași.

SI
Vom scoate în evidență aici cărțile cogălnicenești cari nu-s
citate în bibliografia cunoscutei Histoire etc.

ER
Avem în acest catalog 2) deosebit arătate manuscrisele și
anume : 1) litopisețul țerei123) Moldaviei cuprinzînd hronica vor­
nicului Ureche și a log. Miron Costin, prelucrată de log. Nicolai
IV
Costin, cuprinzînd istoria Moldaviei dela descălecarea Romanilor
pînă la anul 1662 după Hristos, op mare in folio, 2) litopisețul
UN

lui Simion Dascălul pînă la 1591, in folio, 3) hronica logofătului

Nicolai Costin și a lui Acsentie Uricariul dela 1662 până la
1716 în 4°, 4) aceeași hronică cuprinzînd și litopisețul țerei
Românești, scris de vorn. Radu Popescu, in folio 5) copie de pe
AL

litopisețul vorn. Ureche și a Iui Miron logofătu, ce se află în

Valahia, pînă Ia 1662, 6) litopisețele vorn. Ureche, a lui Mi­
TR

ron Costin, a lui Nicolai Costin, a lui Ioan Niculce, compilate

și urmate pînă la 1769 de spăt. Ioan Canta, in folio mare,
7) copie de pe litopisețul lui Nicolai Muște, ce se află în Va­
EN

lahia, cuprinzând istoria Moldaviei dela 1662 până la 1729, in

folio, 8) Istoria lui Carol XII, cuprinzînd și împrejură­
rile Moldovei dela 1709 pînă la 1716 scrisă de Nicolai Costin și
Acsenti Uricariu, 9) istoria țerei Românești, scrisă de Radu
/C

Greceano în 4’, 10) acelaș manuscript mai vechiu și cu ada­

usuri în 4°, 11) psaltichi manuscript, scrisă pe pergament și
hârtie de bumbac la 1545 de ieromonahul Antonie, protopsalt
SI

a mînăstirei Putna, 12) psaltichi din veacul XVII, 13) o altă

asemine, 14) un manuscript grecesc în 4"; 15) Alecsie seau
IA

1) I. Minea, Ce cet'se etc., passim.

2) Arh. Stat., București, minist. cultelor și instr. din Moldova, dos.
190 | 33 f. t și urm.
U

3) Păstrăm ortografia catalogului

BC
 R
Cită istorie romînească știa M. Kogălniceami ? 123

RA
căsuța din pădure, trad. de postelnicul Alecsandru Beldiman,
in folio, 16) antropologie grecească în 4°, 17) un manuscript
turcesc în 4°, 18) Gîndirile lui Ocsentiern, traduse vechi ro-

LI B
mînește, in folio, 19) EzzXfaiaoTtzoț zod mXmxbz vtyoz nxpx tou
©eopc'Xou etc. în 4°, 20) Codica de legi, originală a Domnului
Alecsandru Muruz, prelucrată de paharn. Toma Carra, Dri-
turile personale 1 tom in folio mare.

Y
Dintre cărțile tipărite arătate în acest catalog amintim:

T
1) Kemeny, Notitia historico — diplomatica etc. Sibiu 1838.2)
Towson, Voyage en Ilongrie, Paris, 3) Raffenel, Histoire des

SI
evenemens de la Grece et de l’heterie etc., 4) Malte Brune, Ta-
bleau de la Pologne ele. Bruxelles 1836, 5) Hunters, Reisen

ER
durch... Ungern und die Tiirkei, Leipzig 1800, 6) Bruces,
Nachrichten von seinen Reisen etc. Leipzig 1784, 7) Annales
de Ia Petite Russie et des Cozaques, 8) A. Sutzo, Histoire de la
IV
revolution greque, Paris 1829, 9) Histoire de la guerre des
Turcs contre Ies Russes depuis 1769 jusqu’en 1774 annee, des
UN

annales turques par de Perceval, Paris 1822, 10) Brown, Reise

durch Hungarn etc., Niirnberg 1711. 11) Ranke, Die serbische
Revolution, Hamburg 1829, 12) 'Iaropca Poupouvta<; de
Philippide, Lipsea 1816, 13) Deutsche Poemata de Opitz,
L

14) Chronique de Ph. de Comines Paris 1560, 15) Respu-

RA

llica et status regni Ilungariae, Lyon 1634, 16) Victoires

de la Grece moderne, Paris, 17) T6 repl vfjz zat olzoufisvizTjc
ev <I>XopEVTLa„, auvâăou, in folio, 18) Stătută regni Poloniae in
NT

folio, 19) Cronica lui Phrantzes, ed. din Viena 1796, ia folio, 20)
Hene, Beitrăge etc. Sibiu 1826, 21) Lehmann, Reise in Sieben-
biirgen 1785, 22) Beweis dass die Walachen der Romer Nach-
CE

kommlinge sind de Murgu, Buda 1830, 23) Cantemir, Descrierea

Moldovei, ed. Neamț, 24) Hagemc-ister, Memoires etc., Odesa 1835
25) Sechereau, Revolution de Constantinople en 1807 et 1808,
Paris 1822, 26) Beschreibung der Moldau u. Walachey, Viena
I/

1827, 27) FI. Aaron, Prescurtarea istoriei țerei Românești,

Buc. 1839, 28) Lettres sur la Valachie de Ribarton, Paris 1821,
S

29) Cartea lui Harnmer de istorie tdrcă, 30) Cartea lui Sul-
IA

zer, 31) nspl twv zx&tjzovtujv de N. Mavrocordat Lipsea 1721,

32) Lexiconul lui Șincai, Buda 1825, 33) Caroli Labbaei Obser-
vationes in... basilikon. Paris 1606, 34) Memoriile baronului
CU

de Tott, Viena 1789, 35) F. Aaron, Istoria țerei Rom. 3 tom.

 RY
124 1. Minea

RA
Buc. 1828 ’), 36) Memoriile lui Paul de Alep în englezește’
37) Multe gramatici romîne vechi, 38) Cîteva cărți vechi ro-
mînești unice, 39) Cărți vechi tipărite în Iași, din cari unele

LI B
lipsesc din cunoscuta Bibliografie romînă veche 40) Cărți de
drept roman. Terminăm amintind că mai avea și multe alte
■cărți de istorie, ca dicționarul romîn, latin, unguresc, tipărit la

Y
Cluj de vlădica Ion Bob, 1822, 2 tomuri în 8°.
Dintre gramaticile vechi românești din biblioteca lui M.

T
Kogălniceanu amintim aici: li Clemens, \Xalachische Sprach-

SI
lehre und Worterbuch, Sibiu 1836, 2) Gramatica româ­
nească de vorn. Iordachi Golescu, București 1840 în 4°, 3)

ER
Deutsch-walachische Sprachlehre de I. Molnar, Viena 1788.
Dintre cărțile vechi românești avute de Kogălniceanu
înșirăm aici : Curioaznica 2) arătarea fiziognomiei, tipărită în
tipografia politicească de popa Mihai Strilbițchi, exarh mi­
IV
tropoliei Iașilor 1875 în 8‘\ 2) Adunare de tractaturile înche­
iate între Rusia și Poarta otomană, Buda 1826 3), 3) De ale
UN

casei, vorbe rusești și moldovinești de popa Mihai Strilbițchi,

în tipografia sa, 1784, 4) învățătura bisericească a vlădicăi
Anthim, tipărită în tipografia școlii Bucureștilor la 1741, 5)
Răndueala judecătorească pentru staturile Austriei a lui Iosef
L

II, tipărită Ia Viena 1787 în 8°, 6) Fabulele lui Țichindeal,

RA

ed. originală, Buda 1814 în 8°, 7) Carte de cetit romanească

cu litere latine, Sibiu 1820 4), 8) Catihisis rusesc și moldo-
vinesc, tipărit în Iași de mitrop. Ecaterinoslavului și exarh
NT

Moldaviei, Ambrosie Iași 1790, 9) Carte asupra desbinării pa-

pistașilor etc., Snagov, 1699 în 4°, 10) Lexicon românesc, lati­
nesc etc., Buda 1825, 11) Critil și Andronicul, Iași 1794 în
CE

folio, 12) Enchiridion de Govdela în 8’, 1818 Iași, 13) I. Cu-

coli, Manual de patriotism, Iași 1820 în 12°, 14) Dr. Samur-
caș, învățătura pdntru cartofle, Iași 1829 în 12°.
Nu cunoaștem nici un catalog al cărților pe cari le-a
I/

avut Kogălniceanu după 1845 în biblioteca sa. Catalogul pă­

S

strat însă al cărților ce le avea în 1845 justifică, alături de

talent, marele rol pe care ministrul de externe al vremii răz­
IA

boiului nealîrnării l-a avut în cultura romînească.

'—————— I Minea
1) indicația catalogului trebue să fie greșită
U

2) Despre tipografia politicească vezi I. Minea în Însemnări Ieșene pe 1940.

3) 8 im că e cartea alcătuită de Dinicu Gole>cu.
BC

4) Probabil e B icoavna iui Fulea.

 RY
RA
LI B
T Y
SI
„O carte infamă"

ER
ub acest titlu senzațional m’am mirat să văd acum cîteva
IV
zile o notă asupra operei d-lui G. Călinescu Istoria literaturii
romîne. Nota e publicată în Chemarea vremii nr. 64 de Joi 21
UN

August 1941 și, bine înțeles, nu e semnată. Anonimatul a rămas

la noi una din armele cele mai puternice și mai recomandabile
cînd vrei să-ți arăți indignarea și revolta față de o primejdie
publică.
L

Căci oricît s’ar părea de ridicul și de stupid, Istoria lite­

RA

raturii romine, operă menită să indice și să propage valori,,

este socotită ca un pericol obștesc. In alte împrejurări, o ase­
menea injurie ni s’ar părea o glumă de gust penibil animată
de cine știe ce spirit abject de coterie, însă în vremurile actuale
NT

acest pamflet care iese din limitele oricărei toleranțe trebue

supus numai decît vindictei și trebue reprobat ca un act abso­
lut inconștient și pervers.
CE

Dar să vedem care sunt argumentele teribilului impostor.

In capul acestui ins care nu va fi avînd nimic comun cu
literele, Opera lui Mihai Eminescu de G. Călinescu este un
I/

„monument de zăpăceală literară" menit să epateze pe „ovre-

iași“. Dar această carte (în cinci volume) a fost premiată de
S

Academia Romînă, cel mai înalt for de-cultură romînească, prin

recomandarea d-lui Ion Petrovici, profesor de istoria filosofiei
IA

moderne la Universitatea din București! ’) Va să zică, după ano­

nimul nostru, Academia Romînă premiază opere de „zăpăceală
U

1) Și actual director al Societății de Radio-difuziuce.

BC
 RY
126 Al. Piru

RA
literară". Va să zică d. Ion Petrovici și toți academicienii sunt
„ovreiași" pe care d. Călinescu i-a epatat. O mai grozavă răs­

LI B
turnare de valori pare imposibilă. Dar însuși d. Călinescu a
intrat datorită tocmai acestei scrieri profesor la Universitatea
din Iași. Vă să zică la noi profesorul de Universitate este un
cap „cu desăvîrșire confuz" ! Atunci nu i-ar mai rămînea anoni­

Y
mului decît să intre la Universitate, dacă pînă acuma n’a intrat

T
cumva.
D. Călinescu a mai scris și un roman fără „fărîmă de

SI
talent". Așadar „Enigma Otiliei" despre care unii (d. Pompiliu
Constantinescu în Vremea) au spus că este „un Ion al orașului"

ER
și care este cea mai autentică și mai revelatoare frescă a bur­
gheziei noastre antebelice cu tipuri de neuitat (Stănică Rațiu,
Costache Giurgiuveanu) e o carte a unui „grafoman" susținut de
IV
„cahalul intelectual". Va să zică d. Pompiliu Constantinescu,
cronicarul revistei de atitudine naționalistă Vremea apară „șa-
UN

băs-goimul literar" O mai criminală perfidie nu e de imaginat

la anonimul dela „Chemarea vremii".
„Dacă tînăra noastră cultură romînească nu ne poate pre­
zenta pînă azi nici un intelectual judeu perfect asimilat spiritului
L

romînesc — vai, nici Tudor Vianu n’a isbutit să infirme regula,

RA

zice anonimul — ea se găsește în trista situație de a trebui să

recunoaștem în G. Călinescu un exemplu unic de totală adap­
tare a spiritului romînesc la spiritul talmudic".
NT

Cu alte cuvinte, d. Tudor Vianu, profesor de estetică la

Universitatea din București și care a avut o bogată activitate
literară la revista de atitudine naționalistă Gîndirea nu s’a asi­
CE

milat spiritului romînesc, în timp ce d. Călinescu a devenit cu

ușurință... isdraelit. Și prin ce probează anonimul acest lucru ?
„...la pagina 694—zice el—e reprodusă o fotografie în care G.
Călinescu chefuește cu cîțiva scriitori jidani și jidoviți într’o
I/

pivniță masonică, printre butoaie de dimensiuni impresionante".

Deschidem Istoria literaturii la p. 694 și ne uităm la foto­
S

grafie. Ea reprezintă pe d. G. Călinescu alături de d. Al. O.

Teodoreanu, într adevăr, într’o pivniță. Dar Păstorel Teodo-
IA

reanu (care, desigur, e într’un beciu cu butoaie, și am vrea ca

anonimul să-l tragă la răspundere pentru asta) e jidan, jidovit
U

sau francmason ?
Intre faptul că d. Eftimiu e mason, și scriitor, d. Călinescu
BC
 RY
O carte infamă" 127

RA
alege faptul că Eftimiu e scriitor, fiindcă numai aceasta îl inte­
resează ca istoric literar și nu pentru alte motive. (Despre dl.
Eftimiu, italianul Luigi Constanzo a spus în Don juan nella

LI B
letteratura espagnola e romena, ed. Alfredo Guida, 1939 că e
unul dintre dramaturgii fecunzi și expresivi ai epocei moderne
— v. cap. IV ; cf. și studiul profesorului italian Angelo Pernice
despre drama d-lui Eftimiu Prometeu).

Y
Anonimul socoate că s’a făcut abuz, cheltuindu-se două

T
milioane de lei de către editura Fundației regale cu tipărirea

SI
Istoriei literaturii de d. Călinescu. Tipărirea acestei cărți s’a
început în timpul direcției la Fundație a d-lui Al. Rosetti și s’a

ER
terminat sub direcția d-lui D. Caracostea. Anonimul cere d-lui
Caracostea să retragă cartea din librării, după ce d. Caracostea
a sprijinit terminarea acestei opere care face cinste înaltei edi­
turi și tuturor Romînilor, dintr’o inițiativă care nu merită decît
IV
laude.
E comic și subversiv totodată. Căci — dupăce s’au făcut
UN

jertfe justificate în vederea emancipării culturii noastre și a

răspîndirii acestei culturi nu numai la noi, dar și peste hotare»
anonimul o „denunță" publicului cerînd un autodafe. In numele
cui se erijează acest individ care n’are nici măcar curajul să-și
L

semneze blasfemiile ? Pe a cui responsabilitate — dacă el n’o

RA

are — își varsă rătăcirile lui odioase ? Acest impostor își bate
joc de instituții și de muncă descărcîndu-și umorile mintale și
incultura strigătoare la cer într’o țară unde oamenii au învățat
NT

cu sîrguință și știu să respecte inteligența cași talentul. E cu

putință ?
D. G. Călinescu își înțelege prea bine îndatoririle pen*
CE

truca să poată primi lecții aela cei care-și vînd sinceritatea,

aruncîndu-și nebunia în brațele altor nebuni. In lături!
Și pentruca să se vadă obiectivitatea și patriotismul curat
al d-lui Călinescu vom cita aceste rînduri publicate de d-sa în
I/

Jurnalul literar nr. 20 din 14 Mai 1939, (Cronica Mizantropului,

p. 4).
S

„Fiindcă nu m’amestec unde nu pot rezolva nimic și pen-

IA

trucă nu mă ascund după formule mari, fiindcă n’am găsit geniu

scriitorului antisemit și am citit fără prejudecăți literatura semi­
tului unii mă socotesc vîndut Evreilor, ceeace este absolut fals
CU

și necompatibil ca demnitatea mea (sublinierea e a noastră.)

 RY
128 Al. Piru

RA
Sunt deasemenea Evrei care, fiindcă găsesc talent scriitorilor
antisemiți, mă bănuesc de antisemitism. Eu însă sunt Romîn și

LI B
nu pot fi mișcat decît de problemele esențiale ale nației mele.
Și dacă sunt Romîn adevărat, de ce temîndu-mă de unul și de
altul n’aș judeca în toată libertatea spiritului?".
Se știe că Ducele Mussolini și-a clădit ideologia sa pe

Y
dramele, poemele și marile discursuri ale contemporanului săm
Gabriele D’Annunzio. El și-a luat ideile din Nietzsche. D. Mus­

T
solini a onorat astfel pe cel mai mare poet al țării sale și a

SI
dat titlul de senator lui Benedetto Croce, primul filosof al Ita­
liei, deși adversar al regimului fascist.

ER
La noi, un scriitor de mare talent, un creator care — în
ciuda tuturor insinuărilor josnice — ne va impune în concertul
popoarelor de cultură din Europa, e persiflat și literalmente în­
IV
jurat împreună cu forurile superioare ce-și înțeleg misiunea lor
și pe a lui. Este un caz asupra căruia n’am știut niciodată să
UN

atragem atenția cum se cuvine. Un caz care trebue lămurit și

mai presus de toate sancționat. E nevoe de o cenzură a moralei
acolo unde conștiința nu dispune de ea, de o prohibire a con­
deiului acolo unde scrisul e corupt și fără frînă. In numele
AL

justiției !
II
TR

In Chemarea Vremii nr. 65 de Joi 27 August 1941, același

anonim, înarmat de astădată cu pseudonimul Loyola vrea să ne
demonstreze nici mai mult nici mai puțin, că d. Călinescu ple­
EN

dează cauza scriitorilor evrei. Minciuni sfruntate și rizibile

totodată, dar semnificative pentru falsul iezuitism al revistei în
chestie. Căci, vom vedea că în fond numitul Loyola nu face
/C

decît să exalte literatura evreilor.

„Pentrucă istoria literaturii avea să apară într’o epocă în
care specificul național a devenit o realitate politică și cultu­
SI

rală" — scrie inculpatul nostru — „criticul romancierul și isto­

ricul literar G. Călinescu nu putea să lase cu desăvîrșire la o
parte problema specificului național".
IA

Iată mai întîiu o definiție foarte nouă a specificului națio­

nal. Dar deși această definiție e foarte nouă (de Joi 27 August)
U

este și foarte rea. Noi știam că specificul național este expresia

spiritualității unui popor și nicidecum o realitate politico-cultu-
BC
 RY
O carte infamă 129

rală. Să mergem însă mai departe. Anonimul se plînge că d.

RA
Călinescu „n’a privit literatura romînească din punctul de ve­
dere al specificului național". Ei, și? Niciun critic de seamă
n’a privit pînă astăzi literatura din acest punct de vedere. Și

LI B
nu pentru motivul că ar fi fost mai puțin iezuit decît Loyola,
ci pentru că toți acei care în valorificarea operei de artă au
avut criteriul specificului național, au comis erori peste erori.
Și într’adevăr, nu trebue să dăm noțiunii de specific un carac­

Y
ter normativ, fiindcă se poate întîmpla ca o operă să fie foarte

T
specifică și să n’aibă nicio valoare estetică. E cazul lui Lasca-

SI
rov-Moldoveanu, al lui Vasile Pop, Gabriel Drăgan, etc.
Nu specificul arată că o operă este mai bună decît alta.
Șt. O. Iosif și O. Goga sunt la fel de specifici, dar primul e

ER
un poet minor, pe cînd cel de al doilea e un mare poet. V.
Militaru e mai specific decît Tudor Arghezi, dar n’are absolut
nicio valoare, pe cînd Arghezi e cel mai mare poet contempo­
IV
ran. Și am putea da oricîte exemple.
Din tot ce scrie acest Loyola rezultă nu numai absența
UN

cunoștințelor celor mai elementare, dar și totala lui incompati­

bilitate cu ceeace noi ne-am obișnuit a numi critică. Dînsul se
arată, de pildă, nemulțumit că d. Călinescu scrie numai două
foi (la sfîrșitul cărții) despre specificul național. A cere cu in­
L

sistență altuia un lucru de care tu te-ai dispensat ușor, e carac­

RA

teristica mărginitului. Dacă află bună oară că problema cutare

e grea, îți va cere neapărat s’o limpezești pe deplin avînd aerul
că el ar fi tratat-o fără niciun efort. Ei, asta-i! Habar n’are
NT

Loyola ce înseamnă specificul național. Căci dacă ar avea cea

mai mică idee, nu s’ar mira că d. Călinescu a vorbit despre
el la sfîrșitul operei și numai pe trei pagini și jumătate.
CE

Problema specificului trebue pusă numai după ce am exa­

minat spiritualitatea poporului (deci tocmai la sfîrșitul Istoriei)
și trebue discutată cu mare prudență întrucît psihologia popoa­
relor, în genere, e o știință încă embrionară.
I/

Cu această problemă nu s’a ocupat numai „huliganii", ci

și alyi oameni cărora — după cît știm — nu li s’a dat niciodată
S

această denominație. E vorba de G. Ibrăileanu și de alți cola­

IA

boratori dela Viața Romînească.

Am spus că Chemarea Vremii exaltă literatura unor scrii­
tori evrei. Vom demonstra acest lucru. înainte de asta însă,
U

9
BC
 RY
130 Al. Pini

RA
amintim că d. Călinescu vorbind despre specificul romînesc
arată că „evreii, puțini prinți’o proporție firească, prezenți și
la noi, ca în toate literaturile, rămîn un factor din afara cer­

LI B
cului rasial". Cu alte cuvinte, d. Călinescu e departe de a de­
duce spiritualitatea noastră proprie, pornind dela operele apar-
ținînd spiritului ebraic.

Y
Totuși, Loyola mai este convins că d. Călinescu „apără
cauza scriitorilor jidani". In consecință, iezuitul nostru își pro­

T
pune să apere pe scriitorii romîni (cașicum aceștia ar fi în

SI
vreun fel amenințați de proporția minimă a evreilor! ). Și cum
procedează ? Intr’un chip cu totul inabil și ininteligent. El com­

ER
pară de exemplu părerile d-lui Călinescu despre d. M. Drago-
mirescu cu acelea despre Sanielevici, pe cele relative la Aderca
cu i cele relative la Brătescu-Voinești, pe cele în legătură cu
IV
Calistrat Hogaș cu cele privitoare la Ion Călugăru și în fine
părerile despre Gh- Coșbuc cu părerile despre Camil Baltazar.
UN

Lasă că astfel de comparații nenaturale nu spun nimic,

dar știți ce reiese din argumentarea apologetului scriitorilor
romîni ? Reiese că literatura noastră nu face nici doi bani, față.'
de literatură'evreilor. Trist, dar adevărat! Și vina nu e deloc
AL

a d-lui Călinescu, ci a lui Loyola. Căci d. Călinescu nu spune,

despre evrei beeace citează Loyola. Firește, despre unii sunt și
note bune, dar tot atîtea sunt și rele. Ce-are a face că Sanie-
TR

levici e „inteligentul evreu", odată ce se arată că „el se întor­

cea la materialismul lui Gherea și la umanitarismul cu exage-
rație etic al acestuia" (p. 569) și odată ce eseurile lui sunt .nu­
EN

mite j,extravaganțe" (p. 570)? Tot astfel d. Călinescu arată că

în unele opere, ale lui Aderca „idealul național e persiflat și
infirmat" (p. 707) ică-^cititorul obișnuit nu poate scăpa de un
/C

legitim sentiment db -indispoziție" (p. 708) la lectura unui ro­

man al aceluiași , etfâ - -'
Nici Ion Călugăru riii e un scriitor „mereu valoros".
SI

„Cînd trece la societatea orășenească" — zice d. Călinescu —

„nu mai păstrează aceeași dbnsitate a viziunii fiind pînd.it de
acel cosmopolitism care se observă la toți evreii neancor ați în
IA

specific", (p. 712).

Cărnii Baltazar n’are numai s versuri pline de originali-
U

tatei" ci și „o mulțime de pedanterii și imposibilități verbale"

BC
 RY
„O carte infamă" 131

RA
(p. 754), un volum de poezii are „valoarea cu totul redusă și
prețiozitatea la culme".
Dar este clar că d. Călinescu nu apară cauza scriitorilor

LI B
evrei. Iată ce scrie d-sa în legătură cu Ronetti Roman: „To­
tuși și lui Ronetti Roman ii lipsesc tactul și priceperea exactă
a problemei. El face Statului romîn o morală aspră. înlătura­
rea Evreilor dela anume drepturi e „un neajuns pentru țara

Y
romînească“, Romînia nu înseamnă nimic în cultură și econo­
mie („Bulgaria a luat-o cu mult înainte"), rolul ei în Orient

T
este „exclusiv politic". Este bine pentru Statul romînesc ca Stat

SI
de a mai respinge, de a-și înstrăina și mai mult pe evreii pe
care-i are ? „Ronetti-Roman sublinia cuvintele pe care-i are ca

ER
pe o realitate inexorabilă. A susține incapacitatea economică și
culturală a Romînilor e o enormitate și o imprudență, iar a
pretinde că un stat e obligat să acorde drepturi unui alogen,
IV
venit de curînd, o absurditate. Dacă Evreul își păstrează ființa
lui rasială, cu același temei Romînia trebuia să-și apere con­
UN

formația etnică și să nu se lase obligată față de simpli imi­

grați. Dar se va crede că Ronetti Roman se gîndește la Evreii
vechi, pămînteni, vrednici de a fi legați de țară prin drepturi
și obligații. Nicidecum. Naționalist pentru Evrei, el exclude prin­
L

cipiul etnic pentru Romîni și cere ca granițele să fie deschise

RA

oricui, căci „orice om din orice neam, primit ca frate și mun­

cind aici neîmpiedicat mărește avuția țării întregi". Romînia
devenită Alaskă!... Acest umanitarism imperativ, intolerant vi-
NT

țiază literatura multor Evrei". (p. 488).

Nimeni citind accest rînduri din Istoria literaturii romîne
nu va ajunge la concluzia, cu nimic îndreptățită, că d. Căli­
CE

nescu apără „șabăsgoimul literar". Iar dacă Loyola ar fi com­

parat pe Sanielevici cu lbrăileanu, pe Aderca cu Camil Petrescu,
pe Ion Călugăru cu M. Sadoveanu, pe Camil Baltazar cu Tu-
dor Arghezi, s’ar fi văzut dintr’odată ce neînsemnată e opera
I/

scriitorilor evrei față de aceea a scriitorilor romîni. Poate însă

că Loyola e de părere contrară și așa cel puțin se înțelege din
S

cronica (?) sa. In acest caz, noi nu-1 putem lua în serios și îl
trimitem să citească încăodată cartea d-lui Călinescu spre a se
IA

lumina.
In graba sa de a arăta numai calitățile evreilor, Loyola
CU

a sărit deasemenea aceste rînduri dela „Specificul național" pe

 RY
132 Al. Piru

RA
care noi însă i le cităm pentru a-1 trezi și clarifica: „Aceste
însușiri" (de care Loyola face atîta caz) — zice d. Călinescu —
„szzztf legate de tipicele iritante cusururi: desinteres total pen­

LI B
tru creația ca scop, „trăirismul" exagerat, negarea criticii (de
care noi, rasă constructivă, avem trebuință), umanitarismul îm­
pins pină la negarea drepturilor și notelor noastre naționale.
Prin această lipsă de tact, la noi ca și oriunde, Evreii atrag

Y
asupră-le periodic, toate fulgerele, (p. 888).
* * *

T
SI
In același număr al revistei, d. G. C. Nicolescu ne pro­
mite o cronică amănunțită, sinceră și onestă desp:e aceeași

ER
Istorie a literaturii romîne. „Chemarea Vremii" și onestitate ?
Iată o promisiune care ne ațîță curiozitatea. Ne permitem numai
o întrebare.: cronica va fi anonimă, sau va fi semnată cu pseu­
IV
donim ?
III
UN

In numărul 66, de Joi, 4 Septembrie al așa zisei reviste

Chemarea Vremii, așa zisul cronicar Loyola și-a mai îndulcit
marea sa agitație în gol, admițând că d. Călinescu tratează pe
L

scriitorii evrei și cu „rezerve". Desigur, cine a citit Istoria li­

RA

teraturii române își amintește că rezervele d-lui Călinescu sunt,

de cele mai multe ori, puternice fiind în totul legitime. Nu vom
insista asupra lor întrucît suntem de perfect acord cu d. Căli­
NT

nescu în această privință. Dar cu toate că d. Șerban Ciocu-

lescu (în ziarul „ Viața" din 7 Septembrie 1941) a demonstrat
că d. Călinescu este rasist și deci antisemit, bizuit pe citate,
CE

Loyola susține totuși că d. Călinescu ar fi „adept al iudaismu­

lui". Aduce el vreun sprijin în folosul acestei afirmații ? Vom
vedea numaidecât.
înainte de asta însă, vom spune că și d. Cioculescu se în­
I/

șeală în opinia d-sale. Pentru a lămuri acest lucru, vom

cita un pasaj din Istorie și anume : „Ca critici—spune d. Căli­
S

nescu—admitem valabilitatea absolută a dramei lui Ronetti Ro­

man. Dacă am presupune totuși că cinci din zece scriitori sunt
IA

niște Ronetti Roman, cu aceeaș problemă specifică lumii evree,

care e traductibilă ușor în orice limbă, atunci literatura romînă
U

n’ar fi de fapt decît o ramură a celei ebraice într’un idiș nou.

BC
 RY
„O carte infamă" 133

RA
Putem să admirăm ca indivizi și critici aceste produse, nu avem
căderea să ne mândrim cu ele. Ele fac mândria cui de drept.

LI B
Ipoteza nu se va realiza niciodată, căci poporul romîn e de o
masivitate vădită și în majoritate sdrobitoare creatorii în limba
romînă sunt Romînii de rasă. Proporția aceasta organică, nu
impusă din afară printr’o necugetată intoleranță, face ca puțina

Y
infiltrație străină să fie rodnică" (p. 886).

T
D. Cioculescu trebuia să țină seamă de condiția în care
este pus d. Călinescu : aceea de critic. In această ipostază, ni­

SI
meni nu poate rămînea rasist fără a comite erori. Ar fi de pil­
dă greșit să susținem că Manasse e o piesă proastă numai pen-

ER
trucă nu e scrisă de un român curat. Dimpotrivă, criticul con­
stată că e o piesă durabilă însă atrage în același timp atenția
că aparține unui evreu. In acest mod, opera e propriu zis scoasă
IV
din cadrul literaturii autohtone fiind adăugată ca o simplă a-
nexă de care puristul e invitat să facă abstracție. Naționalistul
UN

și biologul vor privi opera ca pe un produs semit, criticul și

filologul ca pe un produs romînesc — mai bine zis — de limbă
romînească. D. Ion Sân-Giorgiu, de pildă, e un scriitor romîn
de limbă germană și credem că literatura germană îl anexează
L

și ea, în caz că va fi având vreun talent, fără a se speria—de

RA

sigur—că-și va pierde prin asta caracterul rasial !

D. Călinescu nu tratează pe scriitorii evrei ca pe niște
romîni, dimpotrivă, le arată adevăratul lor nume și adevărata
NT

lor gintă. Prin urmare, se poate alege dintr’odată ceeace e pur

de ceeace e imigrație. Și cine s’ar putea înfricoșa de puțina —
în chip firesc—anexă, de ar privi totul subt raportul autohto­
CE

nului, cînd literatura noastră este — d. Călinescu ne-a arătat-o

— la un nivel ridicat și destul de bogată.
Noua notă a lui Loyola este plină de contradicții și copi­
lării. După ce a văzut că s’a înșelat considerînd pe d. Căli­
I/

nescu filosemit, aleargă acum să insinueze alte învinuiri tot a-

tît de lamentabil false.
S

„D. Călinescu a scris pentru mai mulți stăpîni"—zice ano­

IA

nimul și pentruca să nu piardă complet terenul de sub picioa­

rele (cu care scrie) cronicarul se încăpăținează într’o ultimă
glumă sinistră. Profesorul universitar Călinescu ar fi aruncat—
U

în epoca „naționalismului acut" — jidauce bătrîne din trenuri.

Dar presupunînd prin absurd că aceste întîmplări ar fi adevărate,
BC
 RY
134 Al. Piru

RA
ar mai putea d. Călinescu să rămînă „în serviciul judaismului"?.
Naivitatea cronicarului dela „Chemarea Vremii este de ne­

LI B
crezut. Ai impresia că oridecîteori aruncă bumerangul, acesta
i se sparge în cap regulat și vijelios.
Dar care sunt ceilalți închipuiți „stăpîni"?. Este întîiu d.
Al. Rosetti, zice Loyola. Să vedem cum se exprimă d. Căli­

Y
nescu despre editorul operei d-sale. Loyola se indignează

T
întîiu că d. Rosetti ar fi categorisit „ca cel mai mare filo­
log după Densușianu". Deschidem istoria la p. 832 și citim

SI
acolo că d. Al. Rosetti „este după Densușianu, unul din marii
noștri filologi"... Așadar, d. Loyola falșifică textul d-lui Căli­

ER
nescu în scopurile lui, căci nu e tot una „cel mai mare tilolog"
cu „unul din marii noștri filologi". Nu credem apoi că d. Ro­
setti ar fi măgulit de calificația „telegrame de emoție" dată
IV
Notelor din Grecia ale d-sale. O telegramă nu prea este litera­
tură mai ales cînd e sugrumată de emoție... Cît despre compa­
UN

rația cu Renan, ea nu este iarăși în favoarea autorului romîn.

D. Călinescu spune numai că „înfiorarea lui Renan a fost scu­
tită (la Rosetti) de compoziția lirică și redusă la o mărturisire
de credință clasică", ceeace înseamnă următorul lucru și nimic
L

altceva : pe cînd Renan e liric, d. Rosetti e clasic. E acesta un

RA

elogiu ? Intre Renan și Rosetti nu e decît asemănarea că amîn-

doi au descris același ținut: unul în Sur 1’Acropole celălalt
în Note din Grecia.
NT

Dupăce cronicarul deplînge apoi faptul că d-lui D. Guști

nu i s-a publicat în Istorie decît fotografia („care nu este ne­
apărat în avantajul sociologului"), se înfurie că „celui mai
CE

inegal dintre scriitorii romîni contemporani", Tudor Arghezi, i

s’a ridicat poezia „pe cele mai înalte culmi". D. Loyola și...
Tudor Arghezi.
Dar se mai afirmă că C. Stere e urcat și el pe „culmi
I/

de glorie". Deschidem Istoria la p. 678 și citim: „Seria de ro­

mane" a lui C. Stere este în totalitatea ei o eroare, care des-
S

tăinue din fericire, în două volume, un solid prozator". Așa

IA

se închee capitolul despre C. Stere. Constitue această concluzie

o înălțare „pe culmi de glorie"? Sau Loyola e un veșnie mis­
tificator ?
U

Despre Mihai Ralea nu se scrie „pe larg și copios" (oribil

pleonasm de agramat!) ci doar o pagină, la capitolul „critica
BC
 RY
„O carte infamă" 135

RA
sceptică și anticlasică". Cit despre ceilalți „stăpîni" ai- d-lui
Călinescu ei sunt după d. Loyola : Dra Otilia Cazimir, Dem.
Botez, Al. Philippide, Gh. Bărgăoanu, d-ra Lucia Mantu și...

LI B
Gh. Topîrceanu. Probabil că Loyola n’a aflat încă vestea că
bietul Topîrceanu a murit... Dumnealui își închipue desigur că
are de aface cu un nou și ireductibil „șabăsgoim".
Et pour cause...

Y
Ni se pare că începem să bănuim cine este acest domn

T
Loyola. Nu cumva d-sa scrie pentru un stăpîn al cărui asistent
este ?

SI
IV

ER
Se pare că la Chemarea Vremii, onestitatea este ceva
cu totul necunoscut, iar la Loyola care s’a decis să combată
IV
sub masca sa enigmatică, deși cam transparentă, ceva absolut
strein.
UN

In nr. 67 de Duminică 14 Sept. 1941 mistificațiile și in­

sultele la adresa d-lui Călinescu revin cu acelaș tumult însă
ele încep să ne ofere cele mai plăcute distracții prin donchișo-
tismul lor.
L

Am arătat deja că d. Călinescu subliniază antinaționalismul

RA

lui Felix Aderca. Putem aduce noi exemple. De pildă : „Moartea

unei republici roșii (roman de Aderca) nu-i“ — după d. Căli­
nescu — „decît o culegere de meditații antinaționale asupra e-
NT

venimentelor din 19I8 puse în gura căprarului Aurel. Republica

roșie de peste Tisa e aprobată din toate punctele de vedere,
iar armata romînă înfățișată ca o turmă de bestii. Căprarul
CE

face comunism"... etc. Este clar pentru oricine că d. Călinescu

demască atitudinea antipatriotică a evreului Aderca. Și d. Căli­
nescu adaugă: „Enormitatea psihologică a lucrului... este că e-
vreul imigrat arată față de autohtoni un dispreț de cutropit.
I/

El e naționalist evreu pe teritoriu străin. Cartea e plină de

insinuări", etc. Prin urmare, se atrage în chip evident atenția
S

asupra relelor intenții ale evreului Aderca. Și care este concluzia

d-lui Călinescu ? Este aceasta, pe care o citează și Loyola în-
IA

țelegînd-o însă greșit (mai bine zis, nepricepînd-o deloc) :

„Fanatismul antinațional al Evreilor (naționaliști pentru ei
CU

înșiși) duce Ia manifestații de lipsă de tact, care sunt în fond

 RY
136 Al. Pini

RA
niște erori de gîndire, față de care mintea cea mai liberă de
prejudecăți se simte iritată". Cu alte cuvinte, nu numai un na­

LI B
ționalist respinge romanul lui Aderca, dar și «criticul pur care
se pune din punct de vedere strict estetic. Căci ar putea răs­
punde cineva : romanul e rău din punct de vedere patriotic,
dar rămîne în cîmpul artei. Nu, fiindcă teza (pe care d. Călinescu

Y
o scoate în relief, cum am văzut) anihilează orice artă. Așadar,
d. Călinescu, desfăcut de prejudecăți, constată că ideile lui

T
Aderca sunt „erori de gîndire" și în consecință arată că aceste

SI
manifestații lipsite de tact sunt iritante. Dar chiar de ar con­
chide că esteticește opera lui Aderca e valabilă (ceeace în cazul

ER
romanelor teziste nu se întîmplă), totuși, d. Călinescu a subliniat
teza ei primejdioasă pentru noi Romînii, ceeace însemnează că
d-sa nu e nici pe departe filosemit.
IV
Loyola mai crede că d. Călinescu ar fi anticlerical. E inte.
resant și amuzant chiar, cum ajunge el la o asemenea erezie
UN

In capitolul Ortodoxiștii, d. Călinescu atacă întradevăr direcția

mistică a Gîndirli în efectele ei estetice. Dar aci nu se atacă
decît pretenția unor poeți de a apărea asemenea sfinților mucenici,
prea marea lor familiaritate cu divinitatea.
AL

D. Călinescu zice (și cităm întocmai pe Loyola); „Voiculescu

mai crede că îngerii au hambare cu grîne, pictorul Demian mobi­
lizează legiunile cerești la muncile agricole... Lui Zaharia Stancu
TR

i se pare că e însuși înger... iar V. Voiculescu, medic, colectează

pentru prima oară „Sînge de înger'1 și calcă’n fulgi de heruvim.
In fine N. Crainic îi vînează cu pușca. Raporturile ortodoxiștilor
EN

cu Divinitatea sunt în genere amicale. Dumnezeu ține de umeri

pe Ion Marin Sadoveanu... Lui D. Ciurezu i-a dat întîlnire pe
Jiu, unde poetul îl identifică după picioare"...
/C

Este d. Călinescu prin aceste rînduri anticreștin ? Dar d-sa

nu face decît să critice, pe un ton glumeț, e drept, pe acei
poeți care fac abuz de divinități, întocmai ca în trivialul cîntec:
SI

Chiar și Dumnezeu cel sfînt

Bea cu oala de pămînt, etc.
IA

A amesteca îngerii în toate afacerile noastre particulare

U

este ceva ridicul și — dacă vreți — chiar împotriva religiei. Cu

alte cuvinte, mai degrabă sunt anticreștini poeții gîndiriști de
BC
 R
„O carte infamă" 137

RA
cit d. Călinescu. Căci a te crede singur înger ca Zaharia Stancu
este un exces de religiozitate antidogmatic.
Totuși, d. Călinescu nu depreciază, așa cum crede Loyola,

LI B
pe toți gîndiriștii. Despre V. Voiculescu scrie că „izbește"
printr’o „notă care-i dă originalitate" și că el „continuă alături
de Blaga cîntarea jalei melatizice" (p. 798). La Nichifor Crai­
nic „este remarcabilă lapidaritatea unor definiții, aerul solemn

Y
și profetic" (p. 791), etc. Și dealtminteri d. Călinescu prețuește

T
chiar ideologia Gîndirii acolo unde ea e valabilă. Citiți în a-
ceastă privință paginile 789—790 din Istoria literaturii. Cit

SI
despre Zaharia Stancu și D. Ciurezu, nimeni nu va conveni că
ar fi făcut o prea importantă „experiență romînească și creștină".

ER
(Și observați că Loyola ia apărarea lui Zaharia Stancu fost
director al ziarului Lumea Romînească și al revistei Azi!).
In schimb i se pare lui Loyola că d. Călinescu supraesti­
IV
mează dadaismul și celelalte curente de avantgardă. In realitate
lucrurile stau cu totul altfel. D. Călinescu spune limpede: „Da­
UN

daismul nu era decît o mistificație și o demonstrație estetică

negativă" (p. 883). De altfel d-sa a arătat că printr’o sumă de
farse și calambururi, dadaiștii urmăreau să explice o_ serie de
principii de estetică (v. volumul cu acest titlu).
L

Citind că din cutare poezie d. Călinescu întrevede „inten­

RA

ția de a izbi pe burghez", Loyola scoate numai decît concluzia

că criticul e antiburghez, adică proletar. „Vedeți cum se de-!
mască proletarul fără tact dela Universitatea din Iași"? Ei, ași
NT

Cuvîntul burghez înseamnă în limbajul dadaiștilor: minte co­

mună (cam ca a lui Loyola), plină de prejudecăți. Cînd cineva
parodiază obișnuințele burgheze, înseamnă deci că își rîde de
CE

simțul curent, de conformism, de platitudine. Iar dadaistul poate

face parte el însuși din clasa burgheziei și să fie în același
timp antiburghez în sensul literar. Un asemenea burghez a fost
antiburghezul Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-Buzău) pe care
I/

Loyola îl crede idiot. Firește, cu mintea sa burgheză!

D. Călinescu depreciază pe drepbcuvînt „Iconarul". Ei, și ?
S

înseamnă asta că nu recunoaște contribuția Bucovinei la lite­

IA

ratura noastră ?
Nicidecum, căci iată ce scrie autorul Istoriei literaturii,
în prefață: In aceste timpuri de suferință națională, o astfel
CU

de carte nepărtinitoare trebue să dea oricui încrederea că avem

 R
138 Al. Piru

RA
o strălucită literatură, care pe de altă parte, în ciuda tuturor
efemerelor vicisitudini, se produce pe teritoriul Romîniei Mari,
una șl indivizibilă, slujind drept cea mai clară hartă a popo­

LI B
rului romîn. Eminescu în Bucovina, Hasdeu în Basarabia, Balin-
tineanu în Macedonia, Slavici la granița de Vest, Coșbuc și
Rebreanu în preajma Năsăudului, Maiorescu și Gog a pe lîngă
Oltul ardelean sunt eternii noștri păzitori ai solului veșnic".

T Y
N

SI
EPILOG

ER
După atîtea considerabile eforturi în gol, Loyola, firește,
s’a epuizat. In nr. 68 al oficinei sale (de Duminică 21 Septem­
brie 1941) d. Călinescu e părăsit, pentru a fi introdus în discu­
IV
ție d. Lovinescu căruia i se impută un „articol pledoarie" în
favoarea Istoriei literaturii romîne. (Despre acest articol apărut
UN

în Curentul literar vezi părerea noastră în această revistă la

Recensit). Nu e locul aci să luăm apărarea „bătrînului critic".
E deajuns să amintim că articolul d-lui Lovinescu nu e o ple­
doarie pro-Călinescu, ba dimpotrivă. Dar nici Loyola nu este
L

pînă la urmă de părerea asta. Căcî mai departe — după ce

RA

subliniază impresia d-lui Lovinescu cum că Istoria... ar fi „bule­

tin al schimbăcioaselor relații personale ale autorului"—Loyola
scrie: „Și atît ar fi fost... destul pentru ca voluminoasa carte
NT

cu poze să nu-și justifice titlul de istorie a literaturii". Atunci

ce fel de pledoarie este articolul d-lui Lovinescu ? O pledoarie
contra ? Așa s’ar înțelege din explicațiile lui Loyola. Mai știi ?
CE

Dar în acest caz, Loyola ar trebui să mulțumească d-lui Lovi­

nescu și nu să-l înjure (dacă înjurătura nu e la dînsul conge­
nitală).
I/

In restul „cronicei", Loyola își admiră anterioarele lui

articole pe acest ton care indică o psihoză din ce în ce mai
S

accentuată : „Am reproșat profesorului de estetică dela Iași" ...

„Dar n’am reproșat autorului istoriei literare numai faptul că" ...
IA

„Am mai arătat cu dovezi convingătoare"... „Din această alătu­

rare s’a văzut limpede"... „Am repetat concluzia noastră"... etc,
U

etc. Loyola are prin urmare o înaltă părere despre sine. D-sa
BC
 R
„O carte injamă“ 139

RA
este „cel mai", „foarte", „nemaivăzut" și „nemaipomenit". Acest
ins ar trebui să-și lipească pe frunte o etichetă cu inscripția :
„geniu". Ar fi un număr interesant de muzeu anatomic...

LI B
In același număr din Chemarea Vremii, d. G. C. Nicolescu
scrie despre „straniile noastre moravuri literare", dând norme
de conduită etică d-lui Șerban Cioculescu și celorlalți muritori
de rând. Auzi dumneta domnule ? ! Cum rămâne însă cu cro­

Y
nica „onestă", d-le Nicolescu ? Căci de înjurături ne-am săturat..-.1).

T
A!. Piru

SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
CU

1) Vezi și la Recensii și Note.

 R
RA
LI B
T Y
Basarabia dezrobită

SI
Ce-a fost: Amintiri.

ER
Ce este: Impresiuni.
Ce trebue să fie: Propuneri.
I
IV
UN

scump și sfînt, trup din trupul vechii Moldove

a lui Ștefan cel Mare, țara dintre Prut și Nistru — BASA­
RABIA — impropriu denumită de străini, după numele Basa-
L

rabilor, a fost dezrobită, de bravele armate romîno-germane.

Cine vrea să cunoască trecutul Basarabiei, să citească
RA

principalele lucrări: N. Iorga, Basarabia de eri și de astăzi

și Neamul romînesc în Basarabia; Dr. P, Cazacu : Moldova
între Prut și Nistru; Prof. I. Nistor: Istoria Basarabiei; Si.
NT

Ciobanii: Cultura romînă în Basarabia ; Zamfir Arbore : Ba­

sarabia în veacul al XlX-lea ; M. Sadoveanu.: Qrhei și Soroca ;
Eugi N. Giurgea : Dicționarul Statistic al Basarabiei; Prof.
CE

P. V. Haneș : Scriitori basarabeni; Prof. G. Obrefa—Iași:

Invățămîntul în Basarabia; precum și lucrările scriitorilor:
Alexis Nour, Ștefan Berechet, Prof. Gh. Ghibănescu, E. Bala-
I/

mace, C. Stere, Pan. Halipa, Gh. Madan, Dr. I. Duscian, Prof.

A. Cardaș, Prof. I. Peretz, Prof. O. Ghibu, Prof. L. T. Boga,
S

Prof. C. Noe, Prof. Titus Hotnog, Prof. Gh. Rașcu, Prof. N.

Dunăreanu și alții.
IA

Caracterul romînesc al Basarabiei îl găsim însă pecetluit

in actele și documentele istorice, începînd cu veacul al XVI,
U

pînă la 1812, data răpirei Basarabiei. Zestrea aceasta istorică-

națională se găsea înșirată în sute de acte și documente, scrise
BC
 Basarabia dezrobită 141

R
în vechea limbă moldovenească, păstrate în Archiva Statului

RA
din Chișinău și rămase pradă cotropitorilor bolșevici, prin
grija fostului Director al acestei Arhive.
Hrisoave vechi cu pecețile Domnitorilor, peceți de ceară

LI B
roșie, logatc cu șnururi de mătase; Documente scrise pe per­
gament, în vechea limbă slavonă; Acte date răzeșilor din Ba­
sarabia, de către Marele Voevod Ștefan cel Mare, toate acestea
și multe alte nenumărate scrisori, glăsuesc despre vechimea

Y
acestei țări moldovenești, veche cît și Neamul care-1 locuește.

T
2. Vin apoi Actele protestatare din 1912, ale țăranilor
din satele județului Hotin, împotriva anexării Basarabiei la

SI
ruși și a Administrației noui; Documente prin care se cere
să se deschidă Prutul ca să trăiască norodul în obiceiurile

ER
moldovenești, „să aibă o administrație cu care să se poată
înțelege în vorbă" ; Acte cu privire la viața economică a Ba­
sarabiei moldovenești, din prima jumătate a sec. al XV-lea;
IV
Tipărituri în limba romînească apărute în Basarabia, începînd
cu o serie de bucoavne din anul 1819, toate găsite de noi în
UN

podul Bibliotecii Upravei (Primăriei) Chișinăului, în anul 1923

și dăruite, parte Academiei romîne, parte spre păstrare Ar­
hivei Statului din Chișinău.
Cărțile lui Ștefan Mărgele, apărute în anul 1818 la Pe-
AL

tersburg, carte scrisă, cum se spune în prefață, pentru cei

„800.000 de moldoveni din Basarabia"; Cărțile lui Iacob Hincit,
fost profesor la Petersburg de limbă romînă, apărute în 1840,
TR

cărți care dovedesc o erudiție și o cunoștință profundă a limbii

și literaturii romîne, cunoașterea teoriei latinești, pe care o
combate, ajungînd mai mult prin bunul simț la concluziile
EN

la care au ajuns filologii noștri din ultimele decenii; Abece­

darul lui Ioan Doncev și cartea lui de limbă romînă, cu care
acest profesor dela Chișinău, cerea prîn anul 1865, introdu­
/C

cerea alfabetului latin, în lectura romînească din Basarabia,

pe timpul deci, cînd acest alfabet nu era introdus oficial nic
în Principatele Unite (Moldova și Țara romînească), susținînd
SI

cu tărie necesitatea limbii romînești Jn provincia dintre Prut

și Nistru; Abecedarele și Caetele de citire din ultimile de­
IA

cenii ale secolului trecut, cum au fost de pildă Cărțile lui

Regep, C. Popovici, Arhiepiscopul Gurie și alții; Autografe ale
scriitorilor basarabeni, ca : Alecu Naco, cu traduceri minunate
CU
 RY
142 G. Obreja—lași

RA
din Lermontov și Grilov; Manuscrisul smeritului Gheorghe
Păun, care într’o formă populară expune și modifică cîntecele
lui V. Alecsandri; toate acestea și încă multele altele, cunos­
cute și necunoscute, dovedesc clar, viața pur romînească în

LI B
țara dintre Prut și Nistru.
Apoi, mișcările revoluționare moldovenești din această
parte a țării, luptele lor pentru dezrobire, poate nu atît de

Y
îndîrjite ca ale fraților transilvăneni, dar conștiente; O serie
de scrisori, scrise sub ruși de intelectualii basarabeni ca : I.

T
Pelivan, Șt. Ciobanu, Pan. Halippa, Mahov și Pr. Andrei Mu-

SI
rafa ; diferite scrisori ale preoților și învățătorilor din Basa­
rabia, scrise cu litere latine, precum și acea floare a simțirii

ER
adînc romînești, a preotului-poet Alex. Mateevici— Limba noas­
tră—.toate dovedesc cu prisosință că, dela 1905 încoace, se
începuse în Basarabia o mișcare serioasă romînească — cultu­
IV
rală națională. Iar dincolo de hotarele Basarabiei, scrisori din
partea naționaliștilor: A. C. Cuza, Apostol Culea și Bianu,
UN

precum și ziarele romînești, care au apărut pe vremuri în

Moldova dintre Prut și Nistru, ca „Basarăbia" scrisă de Ga-
vriliță; „Viața Basarabiei" scrisă de Alexis Nour; „Moldova-
nul" lui Gh. Madan; „Cuvînt Moldovenesc" a lui P. HaJppa,
AL

„Luminătorul" al preoților din Basarabia și pînă la manifes­

tele revoluționare din timpul mișcării anului 1917 și minus
documentele mai importante în ceeaee privește Unirea din
TR

1918, documente care au fost dosite și apoi precupețite mes­

chin, de un profesor de Istorie, dela Chișinău, fost deputat
liberal și apoi răscumpărate de fostul Președinte al Sfatului
EN

Țării, cunoscutul om politic Ion C. Inculeț; toate acestea și

cîte altele mai sunt risipite, împreună cu acelea mai pre­
țioase, aflate în păstrarea Academiei romîne, alcătuesc zestrea
/C

noastră națională, care păstrează închise în ele, trecutul, viața

și spiritul romînesc al Provinciei dintre Prut și Nistru,
Basarabia deci, pămînt, viață și spirit curat moldovenesc,
SI

a fost realipită prin'voința liber exprimată a Sfatului Țării,

care a afirmat în memorabila ședință dela 27 Martie 1918 că,
IA

„S’a unit pe veci cu Patria Mamă". Astfel dela această dată

memorabilă și pînă la 28 Iunie 1940, deci timp de 22 ani,
Basarabia a făcut parte trup și suflet, din Țara romînească,
U
BC
 Basarabia dezrobită 143

R
așa cum făcuse istoricește cu documentele și actele cunoscute

RA
pînă la 1912.
Ce s’a făcut și cit s’a făcut în tot acest timp de viață:
politică-administrativă, spirituală-școlară și bisericească, eco­

LI B
nomică. și militară romînească, e mult de spus, căci s’a făcut
mult și în unele privințe chiar foarte mult.
Cum a fost însă, sub toate aceste raporturi, conducerea
și cum s’a făcut promovarea vieții complet romînești. în toate

Y
compartimentele, putem spune, ca unul ce am trăit timp de

T
17 ani în capitala Basarabiei—Chișinău — ca: Profesor, căr­

SI
turar, publicist, Conferențiar și om politic, dela 1919 și pînă
la 1935.
Sub raportul politic, Basarabia a cunoscut cea mai înver­

ER
șunată, pătimașă și chiar deșănțată vieață politică, remarcată
în analele vieții romînești, din a doua jumătate a secolului
al XlX-lea și pînă astăzi.
IV
E drept că Basarabia era un reflex sub raportul vieții
politice, al aceleia din Romînia, de după răsboiul întregirii,
UN

dar pentru aceasta și tocmai din această cauză, ajunsese un

cîmp de experiență politică.
Nici un colț al Țării nu a suferit mai mult ca această
Provincie, din cauza desmățului politic ce se întinsese în Mol­
AL

dova dintre Prut și Nistru, în tot acest timp. Nicăieri pe tot

cuprinsul Țării n’a existat mai multe partide, organizațiuni
TR

și fracțiuni politice, ca în Basarabia; căci pe lîngă cele cu­

noscute în restul Țării, aici se mai adăugau și cele minori­
tare. E suficient să amintim că în luptele electorale dintre
EN

anii 1920—1923, existau în Basarabia 21 de fracțiuni politice,

care toate solicitau și supralicitau încrederea politică a bieți­
lor țărani moldoveni, care alcătuiau marea masă electorală.
Crima națională însă înfăptuită de partidele politice, cu or­
/C

ganizații și cadre mai serioase, era ura deslănțuită de unele

în contra altora ; deaici lipsa de continuitate în opera politică,
dela un partid la altul și, în goana lor nebună și a poftei
SI

nesățoase de a stăpâni și conduce această provincie, politi­

cește, era unirea și cârdășia cu organizațiile cele mai pericu­
IA

loase și mai dușmănoase Neamului nostru : Evreii și Comu­

niștii, care aici în Basarabia, în marea lor majoritate se con­
fundau, unii cu alții.
CU
 144 G. Obreja—Iași

R
Astfel, dacă organizația liberală se sprijinea pe Evrei,

RA
cea țărănistă se unea și se cufunda cu cea comunistă. Și, cu
toatecă și într’o parte ca și în cealaltă se găseau basarabeni
de frunte, cărturari și luptători politici naționaliști, cu toții

LI B
erau orbiți de interesul politic-electoral și pentru aceasta dă­
deau mîna și se înfrățiau cu dușmanii seculari-Evreii și cu
otrăvitorii vieții noastre politice romînești-Comuniștii.
Iar alții, acei din organizația politică-Averescană, parti­

Y
dul poporului (ce ironiei), speculau neînțelegerile dintre cele

T
două organizațiuni politice: liberalo-țărănistă, agitând pro­
blema stilului, a calendarului îndreptat și a tuturor refor­

SI
melor posibile și imposibile. Organizațiile naționaliste pure
activau slab, foarte slab, căci cei mai mulți luptători națio­

ER
naliști, erau încadrați în marea lor majoritate la liberali și
constituiau și ei o dreaptă-liberală, apoi o fracțiune, un tine-
ret-liberal și la urmă erau așa numiții: Sacri}icații. Dintre
IV
aceștia, cei mai mulți erau intelectualii ca : Profesori, Medici
și câțiva Avocați.
UN

Racila aceasta politică, zcu desmățul ei, a stricat sub

toate raporturile, așezarea și consolidarea unei vieți curate
și drepte romînești.
Orice nechemat, analfabet, ratat, sinii și declasat din
AL

restul Țării era bine venit în Basarabia, trimis de centru,

pentru a-și asigura un loc de Deputat sau Senator în Parla­
TR

mentul Romîniei Mari. Deaici, încurajarea tuturor nepregăti-

lor localnici, care, era de ajuns să fi fost înscris într’un par­
tid politic, cu simplul Certificat de „Băsărabian" și era lesne
EN

candidat și apoi primovat : parlamentar, primar, prefect și

chiar cu pretenții de Subsecretar de Stat.
Cînd însă, prin stăruința Șefului Partidului Liberal,
loan I. C. Brătianu, s’a propus prin fruntașul liberal basara­
/C

bean I. C. Inculeț, tuturor conducătorilor politici ai celor lalte

organizațiuni politice, înfăptuirea unei înțelegeri, prin con­
stituirea unei singure organizațiuni politice pentru Basarabia,
SI

pe timp de 20 de ani, pentru a se putea garanta astfel sal­

varea și promovarea tuturor marilor interese politice-admi-
IA

nist.rative-economice și sociale, toate organizațiile politice ale

celorlalte partide din Basarabia au refuzat, căci își periclitau
situația și suprafața politică a partizanilor, candidați la pos-
U
BC
 LI
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE

Regina Maria și Regele Fcrdinand la Chișinău Iunie 1920. Primirea Suveranilor în Gară.
Colecția George-Mihail Dragoș
I/
BC
U
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
R
 Basarabia dezrobită 145

R
RA
turi de conducere. Oameni mărunți, care puneau mai presus
interesele lor personale, față de cele ale Basarabiei. Deaici au
decurs toate relele posibile: promovarea în funcțiuni admi­

LI B
nistrative a o serie întreagă de nepregătiți, profitori, lacomi,
miterialiști, incorecți și frauduloși chiar, care, cu fiecare gu­
vernare, urmăreau un singur scop : îmbogățirea pe ori cecale.
Astfel toți politicieni aceștia, mai mari sau mai mărunți, au

Y
făcut averi în Basarabia. Cu toții, e vorba de cei necinstiți
și de aceștia erau cei mai mulți, și-au făcut case, au devenit

T
proprietari de pămînturi, de vii, de mașini (automobile), de

SI
imobile îa Basarabia ca și în restul Țării, mai ales la Bucu­
rești : Deși unii dintre aceștia veniseră în Basarabia cu un

ER
simplu geamandan; iar din cei localnici, cu toate că erau la
început simpli slujbași mărunți, învățători etc., sau în cel
mai bun caz, gospodari modești.
IV
Politica deci în Basarabia, însamna pentru cei mai
mulți îmbogățire.
UN

Poate și pentru aceasta, și desigur în mare parte, toc­

mai din această cauză, a venit și pedeapsa Lui Dumnezeu.
Numai datorită acestor cauze, și unei astfel de concepții
politice, se explică și faptul că în Basarabia nu avem de
L

pildă drumuri, deși un fruntaș politic basarabean a fost și

Ministru al Comunicațiilor ; iar frontul romînesc dela Nistru,
RA

descoperit, fiindcă politica de criminală tolerare a hidrei co­

muniste, care fraterniza cu organizația țărănistă, avea tot
intere ul ca noi să fim adormiți.
NT

In zadar am țipat noi, prin campania dusă prin presa

locală și în special prin ziarul Universul la București, cu ar­
ticole ca :
CE

1. Ce-i cu Comunismul în Basarabia? I: Care este

realitatea; Care sunt cauzele și ce măsuri se impun? 5 A-
prilie 1930.
I/

2. Comunismul în Basarabia. II : Mijloace de propa­

gandă și arme de luptă : Manifeste, Societăți oculte, Cinema­
S

tografe, Radio, Ultima fază : Acțiunea : 9 Aprilie 1930.

IA

3. Campania antibolșevică în Basarabia: Uniunea ofi­

țerilor de rezervă: Pericolul roșu. 18 Aprilie 1930.
4. Mijloace de luptă contra propagandei comuniste
CU

io
 R
146 G. Obreja—Iași

RA
în Basarabia. III. Opera sănătoasă a misionarilor Eparhiei
Chișinăului. 'Ce face Guvernul ? 2 Mai 1930.
5. Cine administrează satele din Basarabia: IV. Ca­

LI B
zierul unor Consilieri Comunali țărăniști-comuniști. 5 Mai
1930.
6. Spionii bolșevici în redacțiile gazetelor, în Jargon
rus, din Chișinău. 27 Iunie 1930.

Y
7. Funcționari publici agenți ai rusificării. Scandalul

T
dela Primăria Municipiului Chișinău. 17 Iulie 1930.
8. Cine turbură Basarabia. I. Propaganda sectelor re­

SI
ligioase. Presa rusă comunistă sprijină toate acțiunile sub­
versive din Basarabia. Pericolul cu agitația stilului vechi. Ce

ER
se impune ? 17 Noembrie 1930.
9. Cine turbură Basarabia. II. Minoritatea rusă se a-
dresează Societății Națiunilor. Se impun măsuri energice și
IV
urgente. 24 Decembrie 1930.
10. O mare rușine pentru Basarabia : Preoții dela Uni­
UN

unea Clericilor din Basarabia, încurajează și propovăduesc

rusismul în Basarabia. 9 Ianuarie 1931.
11. Ziarele rusești-comuniste din Basarabia: Bessa-
rabscki Slovo și Golos Basarabsckii 12 Februarie 1931.
AL

Toată această campanie, începută de noi, prin Ziarul

Universul, a fost combătută de oamenii politici din Basarabia,
din toate partidele.
TR

Mai mult încă, Vicepreședintele organizației liberale din

Basarabia, (organizație din care făceam parte și noi), fostul
EN

Primar al Chișinăului, a intervenit personal ca să încetez cu

această campanie, stăruind pe lângă Șeful organizației libe­
rale din Basarabia, I. C. Inculeț, ca să fiu oprit de a mai
scrie la Universul. Și au reușit; aceasta în urma publicării
/C

de către subsemuatul, a articolului : „Spionii comuniști în

redacțiile gazetelor în Jargon-Rus, din Chișinău". căci fostul
Primar al Chișinăului, era direct interesant materialicește,
SI

la aceste foi jidovite-comuniste.

Campania noastră a fost apoi continuată cu succes, fără
IA

rezultate bineînțeles, căci nu erau urechi de auzit, de colegul

Elefterie Negel.
In vieața școlară, s’a lucrat însă mai intens și cu mult
U

mai mare folos pentru promovarea învățământului românesc,

BC
 RY
Basarabia dezrobită 147

RA
întru cât acest Departament, în mare măsură a fost condus
mai tot timpul de barbați politici, care erau și oameni de

LI B
școală, Profesori. Apoi membrii Corpului Didactic, deși înre­
gimentați politicește în diverse partide, își vedeau de școală,
cu mici și puține excepții, pentru unii dintre Profesori, care,
unii chiar Parlamentari, au înțeles să neglijeze școala și să

Y
facă afaceri, deci să-și realizeze averi ; iar alții, care spre

T
rușinea lor și a învățământului, erau încadrați în organizația
ocultă evreiască și antinațională „Francmasoneria". Totuși

SI
acestea nu i-au împiedicat să ajungă Directori de școli Secun­
dare și să dețină unii din ei, funcțiuni mai înalte.

ER
Se poate spune că, în general, românizarea învățământu­
lui în Basarabia s’a făcut cu pași repezi și promovarea tutu­
ror intereselor școlare s’a bucurat dela început de un vădit
IV
progres; cu greutate desigur dar, datorită unui grup de Pro­
fesori tineri, entuziaști și energici, așa numiți regățeni și a-
UN

jutați și de centru, s’au realizat foarte multe lucruri bune.

Așa bunăoară, în primii ani, noi profesorii regățeni, ne
izbeam cu toții de acel „veto" al profesorilor Basarabeni-lo-
cali, unii dintre ei refractari, alții străini ca origine, care nu
AL

înțelegeau că românizarea învățământului se poate face dela

început complet și radical. A fost însă deajuns hotărîrea noas­
TR

tră, care veneam cu divizia : „Basarabia Țară românească —

a Românilor, pe când cei localnici ne opuneau pe a lor : Ba­
sarabia a Basarabenilor".
EN

încurajați și susținuți dela început do Directorul Învăță­

mântului din Basarabia, Profesor Ștefan Ciobanu, noi am re­
ușit și astfel cu puține excepții, acest compartiment al vieții
publice-învățământul — a cunoscut de la început o fază în­
/C

floritoare.
Paralel cu aceasta, Școala, vieața culturală românească
a Basarabiei a cunoscut frumoase și multe și mari progrese,
SI

printr’o activitate continuă desfășurată și susținută în primul

rând de către membrii Corpului Didactic de toate gradele. La
IA

început, Invțământul primar s’a bucurat de aportul serios al

fraților transilvăneni, apoi al acelora regățeni, dintre cei mai
huni și mai înzestrați, care au lucrat atât la înfrățirea lor,
CU

cât și la românizarea învățământului complet. Rămăsese doar

vechiul obiceiu, la început, portul șepcii și limba rusească la
 RY
RA
148 G. Obreja—Iași

colegii, atât Ia cei din înv. Primar cât și cei din înv. Secundar^,

LI B
obiceiu de a le purta și uza de ele la orice pas. Cu perseverare însă,
continuă din partea noastră, a regățenilor, au căzut și acestea
în desuetudine, cu mici și rare excepții în privința limbii..
Organizarea de cursuri de limbă română, pentru membrii

Y
Corpului Didactic primar și secundar, de către Profesorii de
limbă română regățeni; organizarea de Școli de aduLi pentru

T
cei neștiutori de carte românească; Asociații culturale nenu­

SI
mărate ca: Liga Culturală, Graiul Neamului, Tinerimea, Ate­
neul Românilor dela Nistru, devenit apoi Ateneul Chișinău,

ER
Asociația Astra a Basarabiei, apoi Astra basarabeană, trans­
formată în urmă, în Fundația Culturală Regală, Secția Basa­
rabiei, prin Cămine Culturale, care luase cea mai frumoasă
IV
desvoltare în satele basarabene și reprezenta sub raportul
numărului și al activității o stare înfloritoare, de frunte pe
UN

Țară; Casele naționale, Teatrul național cu primele sale sta­

giuni înfloritoare; Asociația „Cultul Patriei" precum și ră­
sunătoarea organizație a „Ligii Antirevizioniste" cu cunos­
cutele adunări naționale protestatoare ; Presa locală, scrisă
L

românește, în luptă continuă cu aceea iudeo-rusească, cu fru­

RA

moase succese și victorii chiar; organizarea de șezători și

festivaluri culturale naționale, ținute în fiecare Duminecă și
sărbătoare națională, prin toată Basarabia de către aceste
NT

Asociații Culturale, toate însoțite de o conferință, sau de o

Cuvântare ocazională ; comemorarea tuturor faptetor mari,
istorice, naționale și culturale, ale tuturor marilor figuri de
CE

cărturari, literați, poeți, patrioți, barbați de Stat etc.; ur­

mate apoi de o serie de reviste literare încadrate de tineri și
bătrâni, scriitori și literați, regățeni și basarabeni, toate a-
cestea desfășurate în marea lor majoritate de membrii Cor­
I/

pului Didactic primar și secundar, ajutați de organizațiile lor

profesionale: Asociația Corpului Didactic a învățătorilor și
S

aceia a Profesorilor, aceasta din urmă cu cea diutăiu revistă

IA

a învățământului secundar pe țară „Tribuna Școlii1', a cunos­

cut o epocă timp de două decenii, de glorioasă activitate ;
complectate de nenumărate Concursuri Expoziții si excursii,
U

care cu toate și prin toate, se realizase acea frumoasă vieață

culturală națională a Basarabiei ; crescută și înflorită apoi
BC

prin aportul serios, datorit în special Facultății de teologie,.

 Basarabia dezrobită 149

R
•cu care se îmbogățise Capitala Basarabiei și care număra un
buchet de Profesori și scriitori emeriți.

RA
Viața economică a Basarabiei a cunoscut și ea o fază de
înflorire și de progres, care a culminat cu marea Expoziție
generală și a Tîrgului de Mostre din Basarabia și din țara

LI B
întreagă, la Chișinău, în anul 1925, dela 15 August—30 Sep­
temvrie.
Basarabia, țară viticolă prin excelență, ajunsese de fur­
niza preparatele cele mai căutate în țara întreagă și cu toate

Y
produsele sale superioare atît de prețuite din centrele : Șaba,

T
Purcari și Chișinău, mult căutate la București. Țară pomi­
colă, cu vestitele livezi de nuci, meri și peri și care consti­

SI
tuiau bogăția exportului nostru în Polonia și Germania, dar
și furnizarea de produse rare pe piețele interne, Iași, Galați,

ER
Constanța și București; țara morilor de vînt patriarhale și a
vitelor de rasă căutate, în special caii, pentru a căror îmbu­
nătățire s’au ținut atîtea concursuri hipice și vestitele oi ka-
IV
rakul; țara cu lacuri și limanuri bogate în varietăți de pești
și produse prețioase, ca vestitele industrii a icrelor negre, și
UN

vestitele cherhanale; cu poeticul Vîlcov-Veneția romînească ;

Băncile și Cooperativele sătești și orășenești, care luaseră o
desvoltare atît de frumoasă în ultimul timp ; piețe îmbelșu­
gate și viață plină și îndestulată pe tot întinsul Basarabiei,
L

dădea mirajul unei țări înfloritoare din punct de vedere eco­

RA

nomic. Țară cu sate multe și bogate, cu țărani înstăriți și

împroprietăriți cu numele numai, asigurau pare că o viață
fericită și liniștită pentru Moldova dintre Prut și Nistru.
NT

Miragiu! Realitatea: toate aceste bogății erau însă în

mîni{e evreilor și altor specii de străini; tot comerțul, indus­
tria toată, acaparată de Iudeo-străinismul, specific basara­
CE

bean; toate piețile, băncile, capitalurile și marile mori și in­

dustrii stăpînite de străini, în primul rînd Evrei și toate ve­
niturile și belșugurile strînse de jos pînă sus, de pe spatele
țăranului ca și a tîrgovețului, în buzunarele străinilor: Evrei,
I/

■Greci, Armeni, Ruși ele.

Jos, săteanul trăind în mizerie cu pămîntul furat, cu
S

munca înșelată și cu cîștigul amanetat; la mijloc — orășeanul

IA

spoliat și sărăcit de aceeași clasă străină și sus parveniții,

vînduții și înstrăinații cocoțați în toate locmalele, ajutați și
CU
 150 G. Obreja—Iași

R
cumpărați de Evrei, compromiși și otrăviți de ludeo-Masoni,,

RA
camuflați în dosul grupărilor și organizațiilor politice.
Astfel viața economică romînească din Basarabie era o
parodie și progresul economic-industrial din această țară, o

LI B
ficțiune.
Dacă satele basarabene, în marea lor majoritate, tăceau
impresia de alcătuiri de viață preistorică, cu bordeie în loc
de case de locuit, cu grajdurile vitelor în apropiere sau în

Y
tinda camerii de dormit, sărăcite și despoiate prin apăsarea

T
dărilor, căci, deși săteni împroprietăriți, dar lipsiți de inventar
agricol: unelte, vite de muncă și mai ales de capitalul băn­

SI
cilor, nu puteau înjgheba o gospodărie a cătării ; cu excepția
acelora, care prin tradiție răzășească, mai păstraseră ceva din

ER
bruma gospodăriilor părintești, vechi, cu case curate, frumoase
și luminoase de locuit, cu viață dîrză de a rezista sistemului
de înstrăinare a pămîntului și cu mîndria lor proverbială, de
IV
urmași ai vechilor Căpitani de mazili, posesori de hrisoave
cu peceți, moștenite dela bunici și străbunici și dăruite de
UN

Vodă Ștefan cel Mare și Sfînt; apoi tîrgurile și orașele basa­

rabene, prezentau altă față.
Tîrgușoarele și tîrgurile, toate erau înstrăinate și în
deosebi jidovite. Nicăeri ca în Basarabia, afară doar de cele
L

din Sighetul Marmației, nu se putea vedea mai bine alcătuiri'

RA

și îngrămădiri de viață iudeizată. Tîrgușoare ca Briceva și

Zgurița, așezate în județul cel mai curat și tradițional — So--
roca, cuiburi de infecție, insecte-paraziți, murdărie, toate erau
NT

comunizate și bogate, cu bani strînși de pe spatele moldove­

nilor, robi și sărăciți de aceste hidre cu șapte capete, toate
bune de dat foc; acestora li se opunea viața din tîrgurile
CE

model ale coloniilor germane și franceze, din sudul Basarabiei,

în deosebi cele din județul Cetatea-Albă, curate, înfloritoare
și civilizate, ca: Șaba, Leipzig, Sarata, Paris, Arciz, Ancio-
crac etc., toate cu gospodării model.
I/

. Orașele însă, exceptând mahalalele lor și în deosebi acelea

din: Chișinău, Bălți, Orhei și Tighina, care toate înfățișau
S

acelaș aspect, de îngrămădiri de cuiburi jidovești, murdare,

IA

unde fermenta promiscuitatea comunizantă, toate orașele au

cunoscut, timp de 22 ani, sub conducerea romînească, o vieață
prosperă și civilizatoare : străzi și ulițe curate și bine pavater
U
BC
 RY
Basarabia dezrobită 151

RA
grădini publice îngrijite și cu plantații de flori și arbori aii-
niați. Instituții și localuri de școli, mari, spațioase, luminoase
și bine păstrate; piețe publice nouă croite și cu mari și fru­

LI B
moase monumente îmbogățite; Biserici multe, toate reparate,
bogate și frumos înzestrate cu neprețuite odoare sfinte și
Icoane vechi, depășite doar și aicea de Casele de rugăciuni
ale Evreilor. (Astfel în Capitala Basarabiei — Chișinău —

Y
existau în anul 1923, șaptezeci și cinci de Sinagogi).
Centrul de înflorire, prosperare și viață civilizată a Basa­

T
rabiei, era Chișinăul, care avea o adevărată viață de oraș

SI
modern. Al doilea oraș din Romînia, ca întindere și cu populație
de peste 100.000 locuitori, cu străzi asfaltate de ad-ția romî-

ER
nească; oraș cosmopolit, cu 70°/o evrei, se distingea printr’o
vieață prosper-romînească, căci aici ajunsese să se vorbească
mai mult romînește, de cît în celelalte centre mari din pro­
IV
vinciile alipite: Cernăuți, Cluj și Temișoar.a; cu o bogată
vieață economică, care ajunsese în anul 1925, anul Expoziției
UN

generale a Basarabiei, la apogeu și întrecea atît lașul cît și

Cernăuții; cu o frumoasă activitate culturală și spirituală ;
Chișinăul avea în anul 1924: 37 de școli primare, dintre care
23 școli pentru băeți și 14 pentru fete și cu 2o grădini pentru
L

copii mici; înv. secundar teoretic, normal și profesional, cu:

7 Licee teoretice (patru de băeți: Liceul Nr. 1. B. P. Ilașdeu,
RA

Nr. 2. Alecu Russo, denumit și Liceul Real; Nr. 3. Alex.

Donici și Nr. 4. denumit în urmă M. Eminescu ; trei licee de
fete (Liceul Regina Maria, transformat în urmă în Liceu Co­
NT

mercial, Liceul Eparhial și Liceul Principesa Dadiani); cu

două Gimnazii (Nr. 1. și Nr. 2); cu patru licee franțuzești
(trei de fete : J. J. Rousseau, Baroneasa Gheicking și General
CE

Berthelot și unul de băeți General Berthelot); cu patru Școli

Normale (trei de fete și una de băeți); cu trei școli profe­
sionale (Gr. I„ Gr. II. și o Școală de menaj); cu un Liceu
I/

Militar „Regele Ferdinandl“; cu două Școli Comerciale : una

inferioară șî alta superioară); cu un Liceu Tehnologic-indus-
S

trial, transformat apoi de noi în Școală superioară de meserii ;

cu două Școli inferioare de meserii, dintre care una era evre­
IA

iască; cu două Conservatoare de muzică, unul național etatizat

și unul particular; cu o Școală Comunală de Arte-frumoase ;
CU

cu o Școală de dans ; cu o Școală de Cîntăreți bisericești ; cu

 RY
152 G. Obrejci—Iași

RA
o Școală de Viticultură-model, completată cu o splendidă fermă
bogată și prevăzute cu celebrele pivnițe ale Domeniilor Coroanei,
fostă a Domeniilor împărătești a Tzarilor tuturor Rușilor; și

LI B
în fine cu nenumărate Școli particulare: primare, secundare
și profesionale, toate evreești; cu un Seminar teologic (Șc.
Spirituală), cu biserica sa, care este și una din cele mai vechi
așezăminte ale orașului.

Y
învățământul superior : Cu o Școală de Conducători de
lucrări publice; cu o Facultate de teologie și mai în urmă cu

T
una de Agronomie, aceasta cu întinse și bogate proprietăți și

SI
ferme și în fine o Universitate populară, cu secții: istorico-
literară,] juridică și economică, însă foarte superficial orga­

ER
nizate; cu vestita Sală a Sfatului Țării, din localul Facultății
de Agronomie (fost Liceul Alex. Donici) în care s’a sărbătorit
în anul 1912, o sută de ani de subjugare a Basa-iabiei de către
IV
împăratul Nicolae II, care venise în persoană la Chișinău și
unde apoi, tot acolo s’a adunat Sfatul Țării și s’a proclamat
UN

Unirea, la 27 Martie 1918; cu nenumărate Societăți și Aso­

ciații culturale, în frunte cu Ateneul-Chișinău, Astra basa­
rabeană, Graiul Neamului, Casele Naționale și Liga Culturală,
Societăți care prin nenumărate Conferențe, Șezători și Fes­
AL

tivaluri, se făcuse cunoscute pe tot întinsul Țării romînești;

cu un Teatru Național, care dacă cunoscuse o epocă de strălucire
în stagiunile din anii 1923 (data înființării Teatrului Național
TR

de către subsemnatul) și pînă la 1926, cu acele minunate ma-

tineuri școlare gratuite, organizate în fiecare Joi și Sîmbătă,
pentru tineretul școlar, ajungînd apoi să decadă din ce în ce,
EN

pînă s’a desființat, din cauza comercializării sale, datorită tot

unui om de teatru, precum și din cauza neglijenței condu­
cătorilor politici ai Basarabiei; și cu o presă romînească, în
/C

luptă continuă cu cea evreească scrisă în jargon rusesc ; căci

Chișinăul ajunsese să aibă pînă’n ultimul timp, trei ziare
romînești și șapte evreo-rusești.
SI

Magistratura : cu o Curte de Apel cu trei secții, Tribu­

nal cu patru secții, Curte cu Juri, devenită apoi Curte locală
IA

Ad-tivă, cu cinci Judecătorii de ocoale, din care una mixtă,

cu un Tribunal Militar, devenit celebru prin judecarea Co­
muniștilor. în frunte cu odiosul P. Constantinescu-Iași, (fost
U

profesor de Istoria Artelor la Facultatea de Teologie din Chi-

BC
 LI
T Y
SI
ER
IV
LUN
RA
NT
CE

Portul Reni.
Colecția George-Mihail Dragoș
I/
BC
U
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
R
 Basarabia dezrobită 153

R
șinău), cu un Penetenciar vestit, a cărei fortăreață ajunsese

RA
spaima infractorilor-delicvenți, pe timpul țarismului; cu ne­
numărate Spitale, dintre care două cu apreciate secții chirur­
gicale : Spitalul Regina Maria și Spitalul Central ; cu un Os­

LI B
piciu de alienați, situat în cea mai pitorească poziție de la
marginea Chișinăului, la Coștiugeni ; cu o foarte frumoasă
Oatedrală-Blagorodnoe Sobranie — cu istoricul său turn clo­
potniță, cu minunatul său Cor bisericesc, al cunoscutului com­

Y
pozitor și bas contabil, Pr. Berezovschi ; cu o Mitropolie (de­

T
numită astfel, fiindcă a fost făcută de renumitul cărturar Mi­

SI
tropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni), al cărui palat era încon­
jurat de un splendid parc; cu nenumărate biserici vechi, din­
tre care biserica Sft. Arhangheli, din tîrgul vechiu, numită

ER
și Soborul-vechiu (Catedrala-veche), ce poartă o inscripție
moldovenească, din anul 1806, care arată că a fost zidită de
frații: Maiorul și Sărdarul Măcărescu, în locul vechei biserici
IV
Sft. Niculae, din târgul Chișinăului, ținutul Lăpușnei ; ca și
bisericele cunoscute : Mazaraki și Rășcanu și frumoasa bise­
UN

rică în stil bizantin, cea grecească ; cu un impozant Muzeu,

în stil maur, ce cuprindea flora, fauna și producția locală,
precum și un început de etnografie și artă, în care se distin­
gea secția neîntrecutelor covoare basarabene, apoi o secție mai
AL

nouă de Agrologie, datorită profesorului basarabean, Florov.

Cu două grădini minunate, ambele în centrul orașului,
TR

dintre care una a Soborului (Catedralei) complect orînduită

sub guvernarea romînească, iar cealaltă numită și grădina
publică, în care noi am lăsat așezat după românizarea tuturor
EN

străzilor, bustul în bronz al marelui poet-rus Alex. Pușkin,

în amintirea exilului său în Chișinău, unde s’a întâlnit cu
scriitorul moldovean Costachi Negruzz, statuetă care poartă
/C

inscripția : „Aici am rătăcit cu lira nordică, umplînd de su­

nete, pustietățile", grădini care ofereau pe lîngă un aer con­
tinuu premenit în mijlocul orașului, dar și două minunate
alee pentru plimbare, încadrate cu plantații de tei și cu bo­
SI

gate și variate flori, dela cele mai simple pînă la cele mai
exotice; cu amenajări de parcuri, unul sportiv „Regele Fer-
IA

dinand 1“ și altul pentru Expoziții „Regele Carol I“, toate

aceste făcute, unele nouă, altele transformate radical de admi­
nistrația romînească ; cu impunătoarele monumente istorice-
CU
 R
154 G. Obreja—iași

RA
naționale : Statuia Voevodului moldovean, Atletul Creștinătă­
ții, Șfefan cel Mare, a cărei cruce din stingă sa, luminată
seara, se vedea dela o mare distanță, din afara orașului, iar

LI B
cu dreapta sprijinită pe paloșul său neînfricat, glăsuia tuturor
despre epoca de înflorire a Moldovei, ce-și întindea hotarele
dincolo de Nistru, pînă’n valea Bugului ; apoi vechiul Palat
al Gubernatorului rus, vis-avis de care a fost Statuia mă­

Y
reață a fostului țar Alexandru al II-lea, aliatul nostru dela

T
1878 și care ne răpise sudul Basarabiei, redevenit românesc
la 1834, și în locul căreia noi am făcut grădină de flori, pa­

SI
lat care a fost reședința Nobilimii, apoi al Sovietului lucră­
torilor și soldaților din Rusia întreagă, pentru a deveni sub

ER
Romîni, Sediul Corpului 111 Armată; monumentala clădire.
Banca Orașului; Palatul „Gorodscoe Uprava" — Primăria ora­
șului, în care sălășluia o foarte bogată bibliotecă rusească, cu
IV
peste 75,000 volume de cărți și ziare și alături de care, noi
am făcut o bibliotecă romînească și care împreună cu aceea
UN

a Inspectoratului școlar, alcătuiau cele două biblioteci publice

ale orașului ; cu un palat al Imprimeriei Monitorului Oficial,
pentru Basarabia, înzestrată cu o tipografie modernă ; și apoi
spațiosul bulevard „Alexandru cel Bun“ (Alexandrovscaia), cu
AL

minunata sa persp ctivă, pe care se înșiruiau, la părăzile mi­

litare, mîndrele noastre regimente, ce-și așteptau chemarea,
pentru a veșnici hotarele lumii civilizate...
TR

Toată această înfățișare generală, dar sumară, ne poate

da o idee de ce a fost Basarabia.
EN

II

Ce este Basarabia : Impresiuni

/C

Astăzi Basarabia dela un capăt la altul, pe tot întinsul

ei, după o stăpînire samavolnică, barbaro-comunistă, de un an
SI

de zile numai și după acea devastare incendiară și distrugere

hunică a hoardelor bolșevice, în retragerea lor halucinant de
IA

demoralizate, pe de o parte, precum și a urei sălbatice des-

lănțuite de cuiburile evreești din centrele mari ca și din tîr-
guri, pe de altă parte, Basarabia din toată splendoarea ei a
U

ajuns o vastă ruină, și un morman de dărâmături.

BC
 RY
Basarabia dezrobită 155
In centrele mari: Chișinău, Bălți, Ismail, Cetatea Albă,

RA
Orhei, Tighina, Soroca, Cahul, Bolgrad și Hotin, în ordinea
aceasta, toate Instituțiile mari, în deosebi acelea, care înfăți­
șau cultura și civilizația noastră latină, toate Ia rîndau fost

LI B
dărîmate pînă aproape de temelii, de hoardele evreo-comuniste,
din ordinul criminalului roșu-Stalin.
Frumoasa Catedrală a Chișinăului — arsă; Mitropolia
veche dărîmată, Sala Eparhială incendiată, Primăria și loca­

Y
lurile de Școli în deosebi, liceul Militar, complect distrus ;

T
iar în celelalte orașe, ca de pildă în Bălți și Ismail cartiere

SI
întregi, casă cu casă, pe metru pătrat și pe cvartale, dărîmate.
Toate acestea vorbesc : pe aici au trecut armatele lui Stalin.
Crimele acestor barbari însă, care întrec orice închipuire

ER
bolnavă, sunt minările clădirilor, pe care le-au lăsat intacte,
ca cele din Chișinău și Bălți, dar la a căror atingere au sărit
în aer, acei care s’au bucurat un moment, cînd au pășit pra­
IV
gul casei lor ; apoi fîntîni otrăvite, uzini de apă și de lumină
aruncate în aer ; culturi arse și drumuri întregi presărate cu
UN

bombe infernale.
Aceste toate pe unde au trecut și deci pe unde au putut
și mai ales pe unde au mai avut timp, acei ce urmăriau să
fericească țările Europei, alături de marea protectoare a de­
L

mocrației — evreo americană — Anglia, armata Monstrului

RA

dela Kremlin.
Pe acolo însă pe unde n’au trecut hoardele comuniste,
în retragerea lor nebună, prin multe vai și sate, pe acolo s’a
NT

salvat tot ce mai exista, adică ce mai rămăsese de pe urma

fericitei conduceri a regimului bolșevic.
Trebue de remarcat însă, că regimul comunist în Basa­
CE

rabia, a urmat o politică cu trei fețe : una de intimidare, de

ură și de exterminare, a tot ce era romînesc demn, curat, dîrz,
intelectual în deosebi și naționalist; aceștia au plătit cel mai
mare tribut, căci dacă n’au fost exterminați, uciși, au fost
I/

deportați și Dumnezeu știe ce au îndurat și dacă mai supra­

viețuiesc, în infernul comunist. In ultimul timp, în ajunul
S

războiului, au fost ridicați, toți acei care figurau pe listele

IA

de repatriere.
Altă față a politicii regimului de teruoare, a fost aceea
de amăgire, de momeală, de apropiere și de convertire ; aici
U
BC
 RY
156 G. Obreja—Iași

au căzut în cursă cei mai puțini și mai ales din aceia ce al­

RA
cătuiau așa numită— intelighență — gata a se vinde, sau în
cel mai bun caz de a juca pe două tablouri și, unde erau
sorții mai mari, acolo erau și ei. Din aceștia nu făceau parte

LI B
basarabenii moldoveni adevărati, cu sufletul curat, ci din a-
cei care-ți răspundeau prompt că el este „băsărăbean", adică
o corcitură neprecisă și indecisă. Erau de aceștia și în Învă­
țământul românesc, moldovenesc chiar, primar și secundar;

Y
despre aceștia ne vom ocupa, mai târziu, în partea IlI-a.

T
O a treia față a politicii regimului comunist, era aceea
de indeferență, de neglijare și de desconsiderare chiar față de

SI
unii, lăsându-le oare care libertate de vieață, de gospodărie
și de manifestare chiar.

ER
Așa se explică că, această categorie, la sate mei ales, s’a
bucurat de dreptul de a avea pământ, de a avea vite și bu­
cate chiar. Era însă aceasta numai o cursă, pentru a-i putea
IV
câștiga sufletește de partea regimului, ca, apoi odată câștigați
să fie și ei despoiați, abrutizați și robiți.
UN

Așa de pildă li se lăsau pământul, o cotă după numărul

membrilor familiei, cu dreptul de a-1 lucra, în toată voia.
Cum pentru lucrarea pământului le trebuiau brațe și, dacă nu
le aveau, însemna că nu-1 puteau lucra, tot pământul și de
AL

aceea îl lua statul; sau îl lucrau, însă dările erau așa de mari,
în cât nu le puteau suporta și atunci statul le lua toată re­
TR

colta, lăsându-le o cotă cu care puteau muri de foame. Acest

principiu urma să-l aplice regimul bolșevic la foamnă, prin
colhozuri. Cum însă Basarabia a scăpat acuma, în timpul
EN

verii pe vecie de această nenorocire, rezultă că avem în mare

parte o bună și frumoasă recoltă ; recolta din anul acesta și
plus, prin multe locuri și recolta din anul trecut, recoltă care
/C

n’a fost nici luată și nici vândută, pentru acelaș motiv poli­
tic. Astfel unii săteni moldoveni din Basarabia, se vor bucura
de rodul muncii lor, fiindcă așa a vrut Domnul, care le-a as­
cultat ruga lor și a noastră.
SI

Dar pentru tot ce ne-au făcut în Basarabia Comu­

niștii și Evreii, blestemul cerului și pedeapsa lui Dumnezeu
IA

îi urmărește și îi va urmări până în fundul Siberiei și iadu­

rile pământului, căci vitezele armate germano-române, îi
vor urmări pâaă în găurile lor de șarpe, pentru a distruge și
U
BC
 R
RA
Basarabia dezrobită 157

sămânța comunistă și a salva astfel civilizația Europei, de cea

LI B
mai apocaliptică barbarie, pe oare a cunoscut-o omenirea până
astăzi : Comunismul.
Cruciada invicibilelor armate ale Fiihrerului Adolf Ilitler,
ale Generalului Ion Antonescu, ale Mareșalului Mannerheim,

Y
la care s’a adaogat ca pe timpul vechei Cruciade : Legiunile
italiene, Falangele spaniole și nedesmințitele Coloane de vo­

T
luntari francezi, va pune capăt acestei furii întunecate și bar­

SI
bare, care-și trăște ultimele clipe.
Atunci, abia atunci poate își vor deschide ochii mari și

ER
halucinați, acei care mai îndrăznesc astăzi să vorbească în
numele Civilizației, în numele Culturii și a Democrației ; a-
tunci poate vor înțelege popoarele și cel englez și cel ameri­
IV
can, căci numai aceste două au mai rămas astăzi de partea
comuniștilor, cât de scump le-au costat fraternizarea cu Iu­
deii trădători de totdeauna, sau cum au fost înșelați și orbiți,
UN

de Conducătorii lor, unelte oarbe și meschine, adevărați in­

conștienți, de Evreo-masoni și Comuniști.
Atunci și D-nii Churchill și Roosevelt, marii finanțați
L

ai Imperiului israelit și al ocultei Masonerii internaționale,

vor ispăși nebunia lor. Ziua nu este departe.
RA

III
Ce trebue să fie Basarabia: Propuneri
NT

In Basarabia, unde, „Au rămas urmele unei barbarii fără

precedent, cum nici hoardele Hunilor nu au lăsat în urma lor''
CE

(General I. Antonescu);
In Basarabia, unde „ne așteaptă o muncă extrem de grea
și nu ne pom da înapoi să asigurăm aeestei provincii o vieață
I/

românească înfloritoare'1 (General I. Antonescu, din „Decla­

rațiile făcute ziariștilor Români și străini, la Cernăuți", Joi
S

2ă’Iulie 1941);
„Pentru a șterge în aceste teritorii {Basarabia și Buco­
IA

vina}, toate urmele bolșevismului și a desrădăcina uneltele co­

muniste, așezate într’un an de cotropire", (Prof. M. Antonescu,
CU

din „Declarațiile făcute Presei, Miercuri 9 Iulie 1941), din a-

ceste două magistrale declarații făcute de Conducătorul Sta­
tului nostru și în numele Său și al Guvernului M. S. Regelui
 R
RA
158 G. Obreja—lași

Mihai I, de către prof. M. Antonescu Vicepreședinte Consi­

LI B
liului de Miniștri și Ministrul Propagandei, reesă clar și se
impune ca o axiomă matematică, grija mare de căpetenie a
acelora ce poartă răspunderea de azi și de mâine, în fața is­
toriei și a Neamului întreg din țara reîntregită cu atâtea

Y
jertfe, asigurând cu hotărîrea lor și garantând cu priceperea
și intuiția lor istorică, epoca nouă și îufloritoare a scumpei

T
noastre Basarabii.

SI
Zi mare și sfântă, în care a sunat ora împlinirii divinii
misiuni istorice a României, de a străjui pe veci, aici în Ră­

ER
săritul Europei, la hotarele celor două lumi : Lumea civiliza­
ției și lumea barbariei!
Zi mare și sfîntă, cînd la glasul providențialului său
IV
Conducător, Neamul romînesc înfruntă această lume barbară,
o gonește și o distruge, înplîntînd prin piepturile vitejilor săi
ostași și cimentat prin sîngele lor, piatră de granit romînesc,
UN

ca să înalțe veșnice hotare Europei civilizate.

Această — Virtus romana rediviva — a anului crucial
1941, prin care România a arătat încă odată lumii întregi
L

misiunea sa, se așează ca temelie de constucție la Țara nouă,

.a Regelui Mihai I și a Generalului I. Antonescu.
RA

Dar Pentru ca glasul profetic al Marelui nostru Condu­

cător și cuvintele înțelepte ale reprezentantului Guvernului
român, să se traducă în fapte, ne trebue : nu numai intuiție
NT

istorică, nu numai voință hotărâtă și orientare nouă, ci, pe-

deasupra tuturora, nouă ne trebue : o tragoste curată, sinceră
și adevărată pentru tot ce este românesc și numai românesc.
CE

De aceea se impune, nu primatul românesc, ci totalitatea ro­

mânească, în toate câte vom începe să clădim.
La baza acestui Comandament etic — național,> j» să ase-
■
I/

zăm piatră triunghiulară de: „Cinste, Corectitudine și Muncă“.

Prin Cinste, să înțelegem marea virtute că, ceea ce clă­
S

dim, facem în numele Romîniei, care trebue să strălucească

ca un soare nou.
IA

Prin Corectitudine, să se înțeleagă de către toți, a doua

mare virtute că, tot ce am făcut, au fost făcute numai de noi
U

Românii, fiii acelui Neam ales de Dumnezeu, pentru a reîn­

via civilizația veche romană, înfrângând marile barbarii ale
BC

.omenirii ; iar prin Muncă, să înțelegem aceea mare a treia

 RY
Basarabia dezrobită 159

RA
virtute că, ceea ce se va clădi, trebue să dureze o veșnicie,
pentru mândria Neamului românesc și prestigiul neelintit al

LI B
Țării noastre.
De aceea se impune iarăși dela început, o atitudine fer­
mă : înlături Evreii; înlături străinii, înlături toți vînduții Nea­
mului, ascunși în hrubele ludeo-masonice.

Y
Germanii, genialul popor de astăzi, au o axiomă prac­
tică: Erfahrung macht klug. (Experiența te face înțelept; sau,

T
tot pățitu-i priceput).

SI
Să scoatem învățătura din experiența pe care, noi Ro-
mînii, am făcut-o de un secol continuu și totuși nu ne-am

ER
învățat minte, deși am fost atît de pățiți. Astfel Evreii ne-au
fost întotdeauna cei mai mari dușmani ; înlături deci cu dînșii
pentru totdeauna ; căci ei, Evreii, au fost autorii dezastrului
IV
nostru : politic, material și moral, în întreaga țară nu numai
în Basarabia.
UN

Spiritul Decretelor noastre de Legi, trebue să fie unul

singur superior : fără paliative, fără jumătăți de măsură, fără
toleranță. Ajunge cu proverbiala toleranță romînească ! Ro-
mînia este o Țară unde toți străinii, dar numai străinii, trăesc
L

ca în sînul lui Avram.

RA

Desigur marea problemă a politicii naționai-socialiste

așezarea Evreilor, a tuturor Evreilor din Europa într’un anu­
mit loc, pe acest mapamond, va fi rezolvată definitiv de către
toate țările Europei, după planul genialului Fiihrer Adolf;
NT

Hitler, după războiu. Pînă atunci și avem convingerea că

ziua nu-i departe, noi Romînii să-i scoatem din viața noastră
nouă, politică-națională, de pretutindeni. Nu trebue să-i uci­
CE

dem, căci nu-i creștinește și Romînia e Țară creștină orto­

doxă, deși ei, Evreii, ne-au ucis pe fiii noștri cei mai buni;
sau, îi vom ucide atunci, cînd se va impune : „dinte pentru
I/

dinte", dar atunci, pentru un Romîn, nu 50 sau 100 de Evrei

ci o mie și o sută, căci trăesc, se hrănesc și se înmulțesc pe
S

pămîntul Țării noastre și drept răsplată ne întorc gloanțe.

Inălturi străinii, din locurile și treburile de conducere și
IA

deci de răspundere în Țara noastră. S’a perimat gogorița că

Romînii nu sunt pregătiți, sau specializați și deci pricepuți
U

la toate. Am dovedit-o lumii întregi, că știm, putem, numai

să vrem să ne adaptăm la toate și pentru toate împrejurările.
BC
 RY
160 G. Obreja—Iași

RA
Geniul nostru latin, de a prinde toate foarte ușor, să-l altoim
cu cel german, de a pătrunde mai adine, în tot ce facem,,

LI B
pentru a nu mai lăsa superficialitatea să orbească prin stră-
lucirea ei.
Dar, de trei ori îalături, cu cei vînduț , cu cei care au
pactizat și sau înrolat mișelește in Asociația internațională

Y
Iudeo-masonică.

T
Căci, dacă cei dintâi Evreii și străinii, sunt complet
indezirabili si de prisos, aceștia din urmă sunt inconștienții,

SI
rătăciții, trădătorii și deci criminali, periculoși Neamului
și Țării.

ER
Iar, dacă este vorba ca prin „colonizarea și împi oprie-
tărirea acestor provincii (Basarabia și Bucovina) se va face
cu elemente din Regat în principal cu familiile luptătorilor de
IV
azi, care și-au înfrățit sîngele cu pămîntul Basarabiei și Bu­
covinei, consolidarea granițelor prin împroprietăriri masive în
UN

zonele de frontieră pentru a face din reforma agrară un in­

strument național de conservare etnică și teritoriala" (Prof. M-
Antonescu—Ibidem), apoi atunci trebue de luat urgente mă­
suri, ca acest front național care trebue să devie bastionul
AL

Romîniei mari, să nu mai fie minat, sau uzurpat și nici chiar

tulburat, de elemente disolvante și anarhizante, din interiorul
Basarabiei, de către Evreo-comuniști; și deaceea, toți fără
TR

cruțare, să fie eliminați din viața Statului nostru național.

Altfel tot ce clădim la hotare, va fi pe temelii de nisip.
Așa dar, „pentru a înlocui sănătos Instituțiile aduse de
EN

regimul sovietic, pi in vechile așezări credincioase civilizației

și nevoilor noastre vecinice" (Prof. M. Antonescu, Ibidem),
trebue deci, să nu mai îngăduim ceea ce-a fost putred în Ba­
/C

sarabia, adică necinstit.

Se știe de către toți, cîți din cei ce au fericit cu admi­
nistrația lor Basarabia, au fost necinstiți, căci au furat, s’au
SI

îmbogățit și pe noi ne-au compromis. Au fost: profesori, ofi­

țeri, magistrali și diferiți funcționari superiori, cunoscuți și
IA

arhicunoscuți, unii din ei puțini, ba chiar foarte puțini, sanc­

ționați, sub formă de parodie ; pe cînd cei mai mulți, marea
majoritate tolerați și culmea ironiei, încurajați. Aceștia de­
U

sigur se vor îngrămădi din nou, acuma la început de eră nouă,

să-și ofere 'serviciile, ca unii care au mai lucrat și au deci
BC
 R
RA
LI B
T Y
SI
ER
Chișinău. Corpul V de Armată
IV
L UN
RA
NT
CE

Chișinău. Spitalul.
Colecfia George-Mihail Dragoș
SI/
IA
CU
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
 RY
Basarabia dezrobită 161

RA
experiență. Atenție la aceste sirene, D-lor Consilieri technici;
vigilență D-lor Inspectori generali dela toate Departamentele,

LI B
căci aceștia, în special înbogățiții, știu să se insinueze.
Iar prin a instaura „vechile așezări credincioase civili­
zației și nevoilor noastre veșnice", să nu se strecoare tocmai
ca o sfidare și în pofida acestei Etici, cei care sunt, sau au

Y
făcut parte din Asociațiile ludeo-masonice. Atenție îndeosebi
la aceștia, D-lor Cons lieri technici și D-lor Inspectori generali,

T
căci aceștia știu să se pocăiască : că au făcut parte, dar acum

SI
nu mai fac; că au fost amăgiți și că s’au desolidarizat... dar
ei continuă să se adune ocult, în alte locuri și sub alte forme.

ER
Aceștia sunt perverșii și pervertiți! și trebue înlăturați
cu totul. Căci, a fi Profesor, și deci Educator, și a fi în a-
celaș timp și Francmason, e tot ce poate fi mai abject, e cel
IV
mai grav act de les-naționalitate; căci Națiune și Școală sunt
două noțiuni identice din punct de vedere moral, creștin și
național.
UN

Tot astfel, elementele care au dat dovadă de înaltă tră­

dare do neam și țară, ca Profesorii: ion Macovei, fost Ins­
pector general Șef al învățământului din Basarabia ; Ion Por­
L

no, fost profesor de Matematici la Liceul Comercial, ba încă

si la Liceul .Militar ; Dobândă, fost profesor de fizico-chimice
RA

la Liceul Alecu Rusco și Ștefan Grosu fost profesor de Șt.

Naturale ia Liceul Alecu Russo și la Liceul Militar, (pome­
nim numai pe aceștia, din învățământul secundar), toți acești
NT

profesori basarabeni locali, care s’au bucurat de toate ono­

rurile și de toate favorurile sub administrația școlară ro­
mânească, toți, dacă n’au plecat încă, odată cu ultimele ră­
CE

mășițe ale hoardelor Evreo-bolșevice, să fie șterși din con­

troalele școlii românești și expulzați; căci aceștia, nu numai
că n’au urmat pe colegii lor în regat ; nu numai că n’au ră­
I/

mas la locurile lor neclintiți, ca adevărați Români susțină­

tori ai fraților Moldoveni, siliți să îndure urgia comunistă, ci
S

s’au făcut vinovați de acte criminale și de trădare de Stat:

astfel prof. Ion Macovei, sfătuia și obliga chiar, pe profesori
IA

și directori de școli primare și secundare să rămână și să pre­

dea școala și, administrația lor, noii conduceri bolșevice ; iar
ceilalți doi: Parno și Dobândă, deveniseră oratori, deși sub
CU

Administrația românească, nu scoseseră o vorbă, au vorbit la

11
 R
162 G. Obreja—Iași

RA
Radio în limba rusă proslăvind conducerea regimului comu­
nist, salvând astfel Basarabia, ziceau ei, care a suferit timp
de 20 ani, urgia românească (sic).

LI B
Tot așa, „pentru a reorganiza aceste provincii pe baze
noi, conservând drepturile authtonilor și asigurând Basarabiei
și Bucovinei, un nou destin, în cadrul Statului național“ (Prof.

Y
M. Antonescu, Ibidem) și tocmai pentru aceasta, nu mai tre-
bue înțeles vechiul dicton politic, cunoscut că, autohtonia, sau

T
numai aceasta, înseamnă un Certificat de capacitate și deci

SI
„bun la toate"'. Aceasta iarăși, pentru a învăța ceva din ex­
periența tristă și nenorocită a foștilor conducători politici din

ER
Basarabia, când și unde se ciocneau întotdeauna cele două
mentalități. „Basarabia, țară românească a Românilor și Ba­
sarabia a Basarabenilor".
IV
Drepturile autohtonilor să fie sfințite și consfințite prin
acele ce decurg natural și normal din vieața trăită pe acel
UN

pământ, ca: împroprietărire, ajutor moral și material, atât

cât este nevoie ; încurajare, educare și promovare, da ! ; dar
nu exclusivitate sau prioritate, sau favoritism, căci aceasta
înseamnă parazitism, desagregare, invidie și pericol chiar na­
L

țional.
Un singur criteriu : Român, dar pregătit și apt, nu basara­
RA

bean sau regățean. Tot astfel, pentru a păstra j și desvolta

caracterul specific basarabean, prin calitățilejlui firești, cre­
dem că nu are ce căuta Facultatea de Teologie la Ghișinău ;
NT

ci această Facultate să fie dusă la Cernăuți, unde există

o veche tradiție spirituală și ea, Facultatea de Teologie, să
pregătească, nu numai Teologi și viitori preoți ci și Misionari
CE

activi în adevăratul înțeles, care să-și facă mai întâiu stagiul

în Basarabia, pentru a stârpi de acolo, toate sectele străine
creștinismului românesc și otrava sufletului ortodoxiei.
I/

Iar, Facultatea de Agronomie, da, trebue transferată din

nou în Basarabia, căci acolo este locul ei; acolo se găsesc
S

ferme și grădini potrivite unui studiu practis, pentru toate

culturile raționale și sistematice ale pământului nostru.
IA

Și încă ceva. Pentru „instaurarea unei ordine publice pu­

ternice și sănătoase — prima noastră preocupare" (Prof. M.
U

Antonescu, Ibidem), numai trebue nici iertat și nici îngăduit,

nici un experiment politic, al nici unei organizațiuni, pentru
BC
 Basarabia dezrobită 163

R
RA
un timp de până ce se va șterge, până ce va dispărea și
dacă se poate chiar uita, acel desmăț politic, care ne-a costat
atât de scump și a fost atât de rușinos, până în ultimul
timp.

LI B
O singură disciplină : Munca ; o singură normă : Ordinea
și o singură deviză : Dreptatea.
Munca, să fie constructivă, și pentru aceea trebue să fie

Y
însuflețită de dragoste, de dragoste romînească, împinsă pînă
la pasiune, pentru ca să dureze ceva trainic și veșnic.

T
Ordinea, să fie completă, desăvîrșită și cu nimic și nici

SI
o singură dată precupețită, deci slăbită; pentru a asigura
continuitate, tărie prin solidaritate.

ER
Justiția, să fie temelia tuturor actelor noastre, dar drep­
tate romînească, adică întreagă și neclintită, pentru ca să fie
justă și trainică.
Dar pentru aceasta, mai trebue și un corectiv de ordin
IV
psihologic: o mai mare apropiere între Moldovenii dintre Prut
și Carpați, cu aceia dintre Prut și Nistru și cu aceia de din­
UN

colo de Nistru, pînă la Bug; Căci, este o mai mare și mai di­
rectă afinitate sufletească și de obiceiuri și de tradiții și de
limbă, între Moldoveni și Basarabeni și Transnistrieni, decît
L

între aceștia din urmă și ceilalți frați din Muntenia, Oltenia etc.
Așa dar, să se facă apel la Moldoveni mai întâi, cînd e
RA

vorba de ajutor moral și cultural, de îndrumare, orientare și

colaborare, în toate domeniile și toate dregătoriile; aceasta,
pentru ca: să se sădească încredere, să se creeze apropiere și
NT

să se înfăptuiască adevărata solidaritate deplină, în cuget,

simțire și faptă.
CaveantConsules, ne quid detrimenti Basarabia capiat!
CE

Prof. G. Obreja—lași
S I/
IA
CU
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Cronica literară

ER
G. Călînescu, Istoria literaturii romîne dela origini pînă iu prezent,
București, Fundația regală pentru literatură și artă, 1941, 948 p., 4°, 950 lei-
IV
Intenția cunoscutului critic de a compune o Istorie a literaturii romine era
UN

anunțată formal încă dela sfîrșitul volumului V din Opera lui Mihai Eminescu și
un ochiu perspicace putea să întrevadă chiar din cronicile liti rare anterioare
anului 1936 programul arhitectonic al unei opere de sinteză. Lucrarea de față,
așa dar, s’a bucurat de o gestație lentă, garanție de mare seriozitate. Pe lingă
asta, posibilitățile de analiză și de construcție, bizuite pe un fond de real spirit
L

critic, de erudiție, de orientare filosofică generală și estetică, vădite în mono­

RA

grafiile despre Eminescu și Creangă, în Principii de estetică, etc., defineau un is­

toric apt de a da o viziune integrală, viabilă, asupra literaturii romîne.
Unele capitole ale lucrării, publicate între timp în reviste („Revista Fun­
dațiilor Regale", „Jurnalul literar") sau în broșuri (Rebreanu, Arghezi) au întărit
NT

convingerea în originalitatea de concepție a acestei istorii literare, cu atit mai

mult cu cît punctul de vedere al autorului relativ la istoria literară și la critică
fusese anunțat în două capitole din Principii de estetică, București, „Fundația
CE

Regală", 1939. Discuția de acolo avea ca scop și sprijinirea operei viitoare, în

afară de interesul pur teoretic. Se afirma deci hotărît că:
„Este un lucru care de obiceiu se trece cu vederea, dar care este totuși
capital: istoria literară este o scară de valori și ca atare cercetătorul trebue să
fie în stare întîiu de toate să stabilească valori, adică să fie un critic" (p. 113),
I/

precum și că :
„O istorie literară fără scară de valori este un ncn-sens, o istorie socială
S

arbitrară" (Tehnica criticei și a istoriei literare, p. 114).

Acelaș lucru este afirmat și în prefața Istoriei literaturii romîne:
IA

„Nu poți fi critic fără perspectivă istorică, nu poți face istorie literară
fără criteriu estetic, deci fără a fi critic".
U
BC
 RY
Cronica literară 165

RA
Neînțelegerea acestui principiu de bază, în aplicarea căruia stă de fapt
cea mai mare parte din originalitatea și valoarea lucrării, poate duce la reaua

LI B
ei interpretare și e recomandabil ca, înainte de a păși la lectură, cititorul să
pătrundă acest punct de vedere nou adus în studiul istoriei literaturii romîne.
Tot în Prefață se pune în discuție și noțiunea de „literatură", care se
bucură de o accepție foarte largă, dar care trebuia precizată, pentru a defini cu
exactitate obiectul percepției critice a autorului;

Y
„Nu intră in cadrul literaturii decît scrierile exprimînd complexe intelec­
tuale și emotive, avînd ca scop (ori cel puțin ca rezultat) sentimentul artistic".

T
Astfel, implicit, se pune problema literaturii religioase, a Școlii ardelene,
precum și a locului pe care acestea pot să-l ocupe într’o Istorie a literaturii ro-

SI
mine concepută estetic.
Cărțile de ritual, care apar la noi în sec. XVI, XVII, XVIII, destinate în­

ER
treținerii sentimentului religios, cît și activitatea Școlii ardelene, limitată, în cea
mai mare parte, la studii de filologie și de istorie, nu pot intra într'o adevărată
Istorie a literaturii romîne, ele găsindu-și loc însă într’o Istorie a culturii romine
Disocierea aceasta poate va surprinde, însă ea e logică, esteticul nefiind sinonim,
IV
cu culturalul. Această linie de demarcație trasată între domeniul literaturii și
acela al culturii în cercetarea istoriei literaturii noastre formează un ai doilea
principiu de bază al lucrării și cine nu e convins de justețea lui, o va putea
UN

citi, însă e posibil s'o înțeleagă greșit. In felul acesta, importanța care se acordă
studiului estetic al literaturii religioase și al Școlii ardelene apare ca o exagerarei
Totuși, aceste aspecte ale literaturii romîne nu pot fi total ignorate, ci numa.
cercetarea lor trebue redusă la proporțiile juste. Ori de cîte ori operele aparți-
L

nînd acestor epoci au avut un contact cît de mic cu adevărata creație literară
ele au fost supuse analizei atente și un estetician intransigent ar putea observa
RA

că în studiul lor s'a pus poate chiar mai multă bunăvoință decît era cazul, iar
nu lipsă de pietate (Dosoftei Budai—Deleanu). Nou este și aspectul pe care-1
îmbracă, în această Istorie, cronicile noastre. Despre cronicari circulă tot felul
de clișee uscate și din această cauză criticul face noui prezentări redînd per­
NT

ceptibilă viața, umanitatea, arta închisă în ele. Interesantă e și noua înfățișare

care se dă lui D. Cantemir, socotit „filosof și romancier". Studiile anterioare
puneau pe acelaș plan operele lui istorice cu cele filosofice și polemice. De
CE

data aceasta ni se demonstrează că numai „Divanul" și „Istoria ieroglifică" —

„Opera literară viabilă a lui Cantemir", — prezintă interes pentru literatură.
Așa dar, cititorul, încă din prefață și dela primul capitol, este prevenit
că va avea în față o Istorie a literaturii romîne concepută estetic, fără locuri co­
mune sau analize didactice, fără pedanterii și biografii uscate sau bibliografii
I/

inutile intercalate în text, substanțială, vie și originală. Nu erudiția seacă s'a ur­
mărit, ci punerea literaturii romîne în situația de a fi gustată cu totul altfel de
S

cît pîriă acum. Meritul de a da o viziune integrală a întregii noastre literaturi

este, într'adevăr, mare. Nici un cercetător n'a mai încercat să scrie istoria lite­
IA

raturii romine dela „origini pînă în prezent".

Este o faptă care suscită nu numai admirația dar și lauda neprecupețită.
Privită și sub unghiul rhetodei aplicate, Istoria literaturii romine de d. G. Căli-
U

nescu se prezintă cu particularități inedite.

BC
 RY
166 A. Marino

RA
Materia e dispusă croaologic, cum e și normal respectindu-se în linii ge­
nerale principiul istoric, dar și organic urmărindu-se evoluția treptată a genurilor,
precum și evoluția temelor literare și a idealurilor de artă.

LI B
Sec. XVI—XVIII reprezintă „începuturile, literatura de ev mediu întîrziat",
„Descoperirea occidentului", care ne-a dat pe „clasicii întîrziați", dela Văcărești
pînă la Barbu Paris Momuleanu, s'a desfășurat cam între 1779—1826. Epoca
următoare (1827 — 1848) e a „romanticilor", „cântăreți ai ruinelor, damnații, mes-

Y
sianicii utopici", dela Cîrlova, Eliade Rădulescu și pînă la Gr. Alecsandrescu și
C. A. Rosseti. Vine apoi momentul „constituirii spiritului critic" (1840 — 1848}

T
prin „messianicii pozitivi" : Kogălniceanu, Bălcescu, Russo și „anti-bon juriștii",
mici boernași conservatori, de tipul C. Faca. „Întemeierea prozei" e opera in-

SI
tîilor umoriști (Negruzzi—A. Pann) și datează din jurul lui 1840. Intre 1842 —
1859, „Romanticii macabri și exotici" (Bolintineanu, Stamati) perfecționează

ER
„tehnica versului muzical". Momentul 1855 reprezintă „poezia oficială", a lui
V. Alecsandri. Urmează apoi cîțiva poeți minori de tip Sihleanu. Teatrul, esseul
și romanul, prin Hasdeu, Odobescu și N. Filimon se pune pe baze solide. Mo­
mentul 1870, din „epoca domnitorului Carol", e a! „Junimei".
IV
Tot acum e și epoca lui Mihai Eminescu (1850—1889),'„poetul național".-
Momentul 1880 e caracterizat prin „marii prozatori" : Creangă, I. L. Ca-
UN

ragiale, Slavici. Acum e și timpul „poeziei sociale și decadente" (Macedonski

și grupul din jurul „Literatorului"), precum și al „romanului ciclic* (D. Zamfi-
rescu). „Arta cu tendință" începe să fie cultivată pnn 1881, acum fiind mo­
mentul lui Gherea, al „socialiștilor" și „epigonilor lui Eminescu". Intre 1890—
1900 se desfășoară „micul romantism provincial și mistic" (Delavrancea, Bră-
AL

tescu-Voinești, Coșbuc). Momentul 1901 e caracteristic pentru „tendința națio­

nală". „Noul inessianism" e reprezentat de Goga, „Analiza fondului etnic" prin
lorga, Sadoveanu și Iosif. „îndrumări spre clasicism" se observă în critica uni­
TR

versitară intre 1905—1916 (Sanielevici, Dragomirescu, Trivale), precum și în

poezie (Cerna).
Momentul 1906 este esențial pentru desbaterea „teoriei specificului na­
țional" și pentru afirmarea „poporanismului" (Grupul „Vieții Romînești"). Sim­
EN

boliștii sunt en-vogue între 1905— 1916, E și o epocă de puternică influență

franceză. Intre 1920—1930 e epoca romancierilor (Rebreanu, H P. Bengescu,
Camil Petrescu, Gib I. Mihăescu, I. Teodoreanu etc.). Momentul 1919 se carac­
terizează prin „moderniști", cultivați de către „Sburătorul". Și „fenomenul ar­
/C

ghezian" apare în aeeastă epocă. „Tradiționaliștii” (Pillat) realizeazi „autohto­

nizarea simbolismului" (1923).
Momentul 1926 e al „ortodoxiștilor". Dadaiștii, suprarealiștii, hermeticii
fac senzație prin reviste de avantgardă în jurul lui 1928. „Alte orientări" se
SI

observă în momentul 1932: apar „critica sceptică și anticlasică" (Zarifopol,

Ralea), critica „profesională" (P. Constantinescu, Ș. Cioculescu). Se ivesc me­
IA

morialiștii și se pun bazele „noului roman citadin". In sfîrșit „noua generație"

se afirmă către 1933, caracterizată prin filosofia „neliniștii" și a „aventurii"
(filosofii mituri : lorga, Pîrvan ; Blaga, N. Ionescu), precum și prin literatura
U

„experiențelor" (M. Eliade).

Tratarea tuturor acestor compartimente e echilibrată, impresia generală a
BC
 Cronica literară 167

R
Istoriei fiind aceea de încheiat, de construcție solidă, bine organizată. Istoria li­

RA
teraturii romine se prezintă unitară.
Generațiile literare văzute mai sus, studiate cu egală grijă, aduc temele,
atitudinile, ideile lor caracteristice, care sunt urmărite în timp, în succesiunea

LI B
lor, dar și în spațiu literatura noastră dintr'un anumit moment fiind raportată
continuu la aceea europeană contemporană. Metoda aceasta de studiu „compa­
ratist" era cunoscută încă din capitolul „Eminescu în timp și spațiu11 din Opera
lui Mihai Eminescu (voi. V). Analiza modificărilor treptate, survenite in intea
riorul literaturii noastre, pune și problema tradiției lor. Mulți au negat-o. Ea

Y
însă există, căei „în definitiv tradiție nu înseamnă altceva decît înaintare orga­
nică după legi proprii și nu este îndoială că organicul există în literatura ro-

T
mînă“ (pref.).
Cercetarea fiind făcută pe epoci, pe „momente" se renunță în felul acesta

SI
la dispunerea didactică a materiei pe genuri literare, fără legături între ele,
metodă care dela Brunetiere a trecut la E. Lovinescu și în toate istoriile literare

ER
de tip școlar.
Autorul e încadrat în „momentul literar caracteristic și la genul predilect".
Plină de interes e și urmărirea progresului ideilor estetice romîne, cu prilejul
discutării diferitelor momente literare, care afirmau o estetică nouă (Junimea,
IV
Macedonski, Gherea, sămănătorismul, curentele de avantgardă, ortodoxismul
poporanismul, problematica noii generații), precum și rezolvarea în text, a cîtorva
UN

probleme de estetică literară, care are darul să aducă o clarificare. A propo

de literatura istorică a lui M. Sadoveanu, ni se precizează cuprinzător ce este
un roman istoric. In legătură cu Cezar Petrescu, („Romanul lui Eminescu"), se
clarifică problema generală a romanului și aceea a „biografiei romanțate". Studiul
lui G. Topîrceanu ridică problema estetică a poeziei umoristice și a parodiei, etc.
L

Nou e și studiul paralel al filosofiei romîne în cadrul unei istorii literare,

RA

la noi. Mulți vor aduce obiecții în această privință, însă din necesitatea recon­
stituirii unui tablou complet al spiritului romînesc, un element nu putea să
lipsească. Diminuarea importanței lui V. Conta, presupus „primul filosof romîn"
va produce, poate, surprindere. Mul mai important e însă Maiorescu ca filosof.
NT

Dintr'o Istorie a literaturii romîne nu putea lipsi nici studiul evoluției limbii
literare, făcută mai] mult sub raportul lexical, minuțios, mai ales în epoca ei de
formare (Eliade Rădulescu, Bolintineanu, Depărățeanu) precum nici notarea
evoluției revistelor. Reconstituirile de atmosferă socială, cum este reînvierea
CE

societății ieșene din preajma anului 1840, de care opera de salon a lui C. Negruzzi
e strîns legată (pp. 197—198), sau evocarea ambianței etnice din care au ieșit
un Creangă (p. 419), un Goga (pp. 535—538) sunt inedite. Și acest procedeu iese
din grija pentru așezarea scriitorului în cadrul său caracteristic.
I/

Chiar și sub raportul strict documentar, de detaliu, Istoria literaturii ro­

mîne aduce cîteva contribuții cum ar fi de pildă desvăluirea fondului biografic
S

al poeziei „Visul" de Eliade Rădulescu, lansarea credibilei ipoteze relative la

cearta acestuia cu Gr. Alecsandrescu (o indiscreție familiară), raportarea „Me­
IA

lancoliei" lui Negruzzi la atmosfera poeziei didactice a sec. XIII (Delille, Le-
gouve), sau relevarea a două amuzante erori de erudiție ale lui Bogdan-Duică
CU
 168 A. Marino

R
descoperitorul fotografiei iui Gh. Lazăr, înainte de inventarea fotografiei și află-

RA
torui anului nașterii mamei lui Eiiade la 1797. Insă „asta înseamnă că în 1802
ciad se năștea Eiiade, mama avea 5 ani“l (p. 831).
Originală e această Istorie a literaturii lomine și prin unele desgropări de

LI B
autori uitați sau de aspecte ignorate, prin rectificări de judecăți critice unanim
admise prin îndepărtarea cîtorva prejudecăți literare, și printr’o serie de revi­
zuiri (susceptibile de mari opoziții mai ales din partea scriitorilor contemporani
vizați) din care vom relata cîteva :
Stamati nu e deloc un poet lipsit de valoare. „In realitate el este eminent,

Y
mai mare în privința limbii ca Bolintineanu, în cîteva puncte comparabil cu Eminescu"
p. 229). Intre mulți alții ni se mai amintește de prezența literară a unui Boliac,

T
Sion sau Gr. H. Grandea. Organizatorii de serbări școlare cu r citări din bardul

SI
dela Mircești nu vor lua poziție cînd vor afla că „poate cea mai durabilă parte
a operei lui Alecsandri este aceea în proză" ? „Scutit de risipa de silabe și de
obligația gravității lirice, scriitorul își revarsă, slobod de a divaga, toate darurile :

ER
umor, pictură, înlesnire orientală de povestitor" (p. 284).
„Răsvan și Vidra" a lui Hasdeu, care deși nu se mai joacă, e totuși „una
din cele mai bune drame din literatura romînă" (p. 324). Și proza e prețuită
(„Duduca Mamuca"). Să reținem că „ Filimon este întîiul critic muzical romîtt
IV
în înțelesul tehnic al cuvîntului și un remarcabil romancier'1
Talentul de polemist al lui Maiorescu, latură puțin cunoscută a persona­
UN

lității sale, ne este și el relevat, fapt care va fi primit cu simpatie de maiores-

scieni. Insă afirmația că „Maiorescu avea o puternică inteligență mediocră"
(p. 357) va stîrni probabil din partea lor proteste. Nu putem reproduce aici
susținuta demonstrație relativă la portretul consacrat criticului (pp. 343—3571.
Punerea unei părți din activitatea de nuvelist a lui Caragiale (O făclie de
L

Paști, Păcat), precum și a romanelor lui D. Zamfirescu, în legătură cu natura­

RA

lismul epocii, indică un punct de vedere nou. Despre O făclie de Paști ni se

spunea că este o nuvelă tipic psihologică. In realitate ea e zolistă. La fel și Ciclul
Comăr.eștenilor. Micile schițe ale lui Caragiale, tratate scenic, sunt raportate la
comediile contemporane ale lui G. Courteline.
NT

Scăderea importanței acordate cunoscutelor comedii va provoca desigur

mari reacțiuni. Insă în ele „nicăiri nu dăm de caracterul complet, trăind inde­
pendent de comicul situațiilor", iar „caracterele lui Caragiale sunt minimale"
CE

(p. 446).
Reabilitat e și romanul „Mara" al lui Slavici. In incontestabilele sale
drepturi este repus Al. Macedonski, „mare poet", în cadrele istoriei literaturii
romîne. Vlahuță însă e detronat, cu justețe, din poziția de „maestru" rămînînd
doar un „publicist meritos" (p. 490).
I/

„In aceste schițe din viața sufletească automată — Măgheranul, Virrolacul,

Călătorului ii șade bine cu drumul, etc. —, rudimentară, a oamenilor cu conținut
S

sufletesc sărac (și la ei se alătură și animalele mai inteligente precum cîinele)

stă tot meritul lui Brătescu-Voinești" (p. 514). Camil Petrescu e un autor mai
IA

puțin citit, însă de mare valoare. Judecățile despre I Teodoreanu și-au găsit
echilibrul. ,,fn absolut, cu excepția cîtorva sugestii, portrete și pagini romantic
U
BC
 RY
Cronica literară 169

RA
aventuroase, opera lui Cezar Petrescu nu are raport cu literatura adevărată”
(p. 690). G. Brăescu, mult exaltat de E. Lovinescu, e redus la proporțiile juste-
T. Arghezi, figură proeminentă a poeziei romÎDe contemporane, rămîne prin a-
ceastă istorie literară o valoare pe deplin stabilită.

LI B
Mulți se vor fi așteptat ca în urma atacurilor criticului împotriva jurna­
listicei lui A. Maniu, poezia acestuia să fie depreciată și totuși nu s'a întîmplat
așa. Fin ironică, dar justă e prezentarea criticei lui Perpessicius, și a celorlalți
foiletoniști.

Y
Și acestea nu sunt decît numai cîteva din multele opinii critice in opo­
ziție cu părerea curentă.

T
Istoria literaturii romîne mai prezintă în persoana autorului și un emerit
portretist. Portretele iui E, Lovinescu se bazau pe anecdotic ; acelea ale lui G.

SI
Călinescu sunt fundate pe analiză, pe o intuiție globală a omului și ele înlo-
cuesc recile biografii de date, prin biografii substanțiale, din care cîteva sunt

ER
memorabile. Concentrarea lor împiedică rezumarea și nu putem decît să notăm
pe cele mai desvoltate și mai caracteristice : Kogălniceanu, Bălcescu, Eliade
Rădulescu, Alecsandri, Hasdeu, Maiorescu, Eminescu (model de sinteză mono­
grafică în cadrul unei istorii literare), Caragiale, Macedonski, Zamfirescu. Pito­
IV
rească e și prezentarea atmosferei cenaclului „Sburătorul" al lui E. Lovinescu,
nu lipsită de un humor subtil. Aspectul hieratic al lui V, Pârvan contrastează
UN

cu dinamismul figurii lui N. Iorga. Originală e și apariția lui Matei I. Caragiale.

Punerea și rezolvarea problemei specificului național e la fel de remar­
cabilă. In această privință, trebue subliniată deosebirea care există între poziția
d-lui G. Călinescu și a celorlalți cercetători ai acestei probleme. Mai toți por­
neau de la un punct de vedere aprioric. Ei nu plecau de la o cercetare științi­
L

fică urmărind ca prin inducție să distingă notele specifice ale literaturii noastre
ci stabilind teoretic un ideal propriu de specific național romînesc, se interesau
RA

numai întrucît operele literare corespundeau sau nu idealului lor. Criticul deabia
la sfîrșitul întregii cercetări se decide să tragă unele concluzii, într'un scurt
capitol de strînsă argumentare, care trebue citat in întregime. Ne lîm'tăm doar
NT

a releva cîteva puncte de vedere esențiale :

Celor care neagă existența specificului național li se precizează că „spe­
cificul nu e un dat care se capătă cu vremea, "ca să se poată afirma că abia
suntem „pe calea de determinare”, el e „un cadru congenital" (p. 885).
CE

Specificul e o consecință a structurii etnice :

„Singura condiție pentru a fi specific e de a fi Romîn etnic" (p. 886).
„E mai presus de orice îndoială că un scriitor romin, prin sînge, trebue să aibă
neapărat o notă distinctivă națională, chiar cînd imită (și originalitate integrală
I/

nu există în artă)" (p. 588), însă „specificitatea nu e o notă unică ci o notă cu

precădere" întrebarea fiind dar, care este nota Romînului „mai subliniată, fiind
S

doar știut că un organism nu imită niciodată nimic, avîad toate virtualitățile în

el”, (p. 885).
IA

Elementul specific fundamental trebue căutat la scriitorii romîni din autorii

(Eminescu, Maiorescu, Creangă, Coșbuc, Goga, Rebreanu, Sadoveanu. Blaga etc.)<
iar notele laterale la alți scriitori care se îndepărtează puțin de puritatea etnică
U
BC
 RY
170 A. Marino

RA
absolută, fiind totuși Romîai adevărați (Alecsandri, Odobescu, Caragiale, Mace-
donski).
Astfel „examinind pe Eminescu, Sadoveanu, Hogaș am văzut că izbitoare
la ei este regresiunea spre civilizația de mod arhaic, pasivitatea față de natură.

LI B
Aci atingem probabil punctul fundamental” (p. 8867. Faptul acesta e o conse­
cință a vechii noastre civilizații, căci Traco-Dacii, care formează substratul
„esențial" al poporului romîn, sunt unul dintre cele mai vechi popoare euro­
pene. „Noi nu suntem primitivi, ci bătrini". Tot din cauza vechimii, Romînii sunt

Y
„muți", aplecați spre ritualitate, cu o filosofie fatalistă și energetică, sceptici
sănătoși, puțini gălăgioși, răbdători, legați organic de pămînt, discreți construc­

T
tori, perseverenți, atenți la progresele altora.
„Maiorescu simbolizează spiritul Romînului eentral : interes pentru tot ce

SI
e adevărat, sănătos, fie și mai modest, repulsie pentru complicațiile inutile,
acțiune critică exercitată numai ca un control al principiilor de bază cu evitarea

ER
analizei (gen egoist de expresie a personalității criticului) care poate să sdrun-
cine încrederea în faptă" (p. 887).
Alecsandri, Odobescu au fibre grecești. Și ei aduc anumite note laterale
specifice :
IV
„Ei sunt aristocratici în purtări, îndreptați spre epicureism, iubitori de
societate, de plăcerile delicate, de tihnă, de soare, de călătorii geografice ori
UN

istorice. Poezia unuia e zîmbitoare, obsedată de kief și de soare, proza celui­

lalt e de un livresc rafinat. Fețele lor ușor măslinii, dar carpatine, viguroase,
fără ascuțișurile levantine, sugerează nervuri fine. Alecsandri și Odobescu sunt
boieri" (p. 887).
Caragiale, care e un „balcanic traco-elin" e mai îndepărtat de tipul cen­
AL

tral : „El aduce sensibilitatea excesivă, iubirea de aglomera-e citadină, spiritu

critic exagerat, zeflemist, preocuparea de politică, apetiția către o culturalitate
maximă, cunoașterea de oameni, mimica repede, teatralitatea, oratoria. Acestea
TR

nu sunt elemente dincolo de sufletul nostru ci numai laterale. De aceea Cara­

giale ne-a îngroșat o notă pe care noi o avem de pe vremea interpătrunderii
prin Scitia Minor și Tracia cu sufletul elin. Probabil că Mitică getic exista la
Tomis" (pp. 887—888)
EN

Și Macedonski e un trac, însă oarecari infuzii de sînge siav ne determină

alte particularități, care și ele vin să se adaoge la notele fundamentale văzute.
„E grandoman în sensul sublim (notă comună raselor migrante). neliniștit,
eroic. Indivizii din ramura lui aduc prudenței noastre mirajul, fabulosul, con­
/C

strucția unei lumi artificiale, instinctul de lux necesar orioărei mari culturi, corn-
pensînd mișcarea de regresiune a carpatinilor" (p. 888).
In critica literară, noțiunea de rasă nu are nici un sens, o operă literară
valorificîndu-se doar prinț examenul critic. Istoria literaturii romîns „nu poate să
SI

fie decit o demonstrație a puterii de creație romînești, cu notele ei specifice,

arătarea contribuției naționale la literatura universală" (p. 886).
IA

Cu astfel de caracteristici și particularități, din care am încercat a reliefa

pe cele esențiale, Istoria literaturii romine de d. G. Călinescu reprezintă cea
mai importantă lucrare de acest fel a culturii noastre, fiind capabilă de a de-
U
BC
 R
Cronica literară 171

RA
monstra tuturor că posedăm o „strălucită cultură", constituind în acelaș timp ș*
un veritabil monument grafic de o tipăritură și de o ilustrație excelentă, care
are rolul „de a comenta textul și de a da străinului o imagine a civilizației și

LI B
fizionomiei romîne", uneori și de a repune în circulație uitate manifestări ale
plasticei noastre, cum este cazul litografiilor lui Asachi.
Ca tot ce este nou și profund original, opera aceasta întîmpină puternice
opoziții care de care^mai absurde și mai nedreptățite. Și Maiorescu a”avut ad­
versari fanatici și n'ar trebui să se omită faptul că de aceștia azi nu se mai po­

Y
menește decît numai in raport cu șeful „Junimii”.
A. Marino

T
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
CU
 R
RA
LI B
T Y
SI
Recenzii
ER
IV
Reviste
UN

Curentul literar 111, 128, 12, 8 1941,

Cu acest număr, revista inaugurează o anchetă privitoare la Istoria litera­
turii romîne a d-lui G. Călinescu, Nu vedem, în ce ne privește, care este ade­
văratul sens al acestei întreprinderi. Despre o carte de aproape o mie de pagini,
nu se poate scrie. în cîteva rînduri. Și apoi răspunsurile d-lor E. Lovinescu și
L

Vladimir Streinu trebuesc suspectate dintr'odată de subiectivitate, fiindcă primului

RA

i s'a făcut în Istorie — după propria sa mărturisire — o „situație" rea, iar celui
de al doilea nu-i convine probabil nici lui situația din aceeași Istorie. Deci lipsa
obiectivitătii pe care dl. Lovinescu o impută d-lui Călinescu se referă la el în­
suși așa că răspunsul d-sale este oricum pro domo.
NT

Cităm totuși din nota d-lui Lovinescu acest interesant pasaj:

„Punctul principal de atac — cel puțin aparent — al recenzenților de pînă
acum stă în faptul de a fi înglobat în Istoria sa și literatura scriitorilor evrei,
CE

așa cum au făcut toți istoricii literari de pipă azi fără deosebire ; unii dintr'înșii
figurau și în programul manualelor didactice. Intrucît autorul ca și ceilalți istorici
s au așezat într'un plan estetic, atitudinea sa e îndreptățită ori cită indiscreție
ar fi pus într'o selectare ce merita mai mult tact".
Dl. Lovinescu crede însă că devenind oportunist, dl. Călinescu a „căuta
I/

să precizeze la fiecare scriitor (evreu) în parte elementele iudaice" (la fiecare...

în parte 1). trădîndu-și astfel punctul de vedere estetic. Nicidecum I Opera apar-
S

ținînd evreului este de multe ori tezistă, și atunci criticul o dezaprobă chiar
dacă e conștient că evreul n'ar putea scrie altfel, el fiind exponentul unei rase.
IA

Urmărind gradul de realizare a psihologiei încorporate în operă, dl. Călinescu

pare rasist fiindcă osîndește tezismul, ceeace dă unora impresia de patriotism
inutil. Aici însă nu patriotismul (de care dl. Călinescu este conștient) condamnă,
U

ci tocmai estetismul pur.

BC
 RY
Recenzii 173
In sfîrșit dl. Lovinescu adaugă : „Privim... această literatură a scriitorilor

RA
evrei ca oricare altă literatură finlandeză, ungară sau turcă, prin unica ei valoare
estetică. Ea mai constitue însă și un capitol al literaturii noastre și prin limbă
și prin ambiantă, prin miile de întretăieri cu viața noastră națională, conflicte

LI B
de rase, coaliții de interese, încercări de fuziune, fuziuni parțiale sau totale, tot
ce poate uni și desbina într'o conviețuire pentru unii seculară".
Se mai impută d-iui Călinescu și înclinarea spre „romanțare". Această
obiecție este desigur injustă și miră la autorul biografiilor romanțate, de un nivel
așa de scoberit, Mite și Bălăuca

Y
In scurtul său răspuns, dl. Vladimir Streinu pretinde că dl. Călinescu
n'ar avea „simțul complet al culturii naționale". Aceasta o spune dl. lordache care

T
semnează ca literat cu „simțul culturii naționale": Streinu, părîndu-i acest nume

SI
mai sonor și mai sugestiv pentru cultura „națională" .. A. P.
Curentul literar 111, 129, 20-8-11940 (sic 1 ).

ER
Se continuă ancheta relativă la Istoria literaturii romine.
D. Nicolae Petrescu, conferențiar la catedra ae sociologie dela Univ. din
București, aduce „o singură obiecție, în calitate de cetățean contribuabil". Cartea
i-a produs o mare plăcere estetică, dar „prea costisitoare pentru vremurile prin
IV
care trecem" (aluzie la prețul operei). „Cit privește primejdia de rătăcire, pe
care ar prezenta-o, cred că nu e cazul să ne alarmăm",
Dl. D. V. Barnoschi — dupăce combate Opera lui Mihai Eminescu prin
UN

așa zisa punere la punct a lui D. Caracostea — con. hide că G. Călinescu n'ar
fi „un intelectual folositor". Aceasta din cauză că d. G. Călinescu îl socoate pe
D. Barnoschi „fără talent". Prin urmare d. Barnoschi este subiectiv. Mei intere­
sant însă ni se pare faptul că dl. Călinescu e socotit „un intelectual nefolositor"
L

de un pornograf și nudist excomunicat de sinod. (A se vedea Rumilia și Aliil-

leion-Nudisi-Palace — de D. Barnoschi).
RA

Fără interes este și răspunsul epigramistului Tudor Măinescu, autor de

poezii pentru doamne. De citat doar acest pasaj (dl. Măinescu e magistrat);
„Autorul a fost acuzat că a dat o mare însemnătate scriitorilor evrei. După pă­
NT

rerea noastră asta ține mai muit de atitudinea politică și romînească și nu de

meritele științifice ale unei opere strict obiective".
In articolul intitulat Sensul unei corelații dl. Șerban Cioculescu încearcă să
atace pe dl. Călinescu tocmai acolo unde meritele l-au fost unanim recunoscute
CE

și anume in tehnica portretistă. D-sa crede că istoricul literar scoate în relie^

mai mult trăsăturile exterioare ale scriitorilor, oferind astfel o imagine îoșelă"
toare asupra structurii lor£intime. Ca exemplu se dă portretul lui N. lorga care
ar fi, în acest chip, falsificat. DL Cioculescu uită insă o problemă de psihologie
I/

și anume problema temperamentelor. Din punct de vedere al manifestațiilor

psihologice sunt două feluri de temperamente : introvertit și extrovertit. N. lorga
era fără îndoială un extrovertit. Analizînd deci, „trăsăturile exterioare" ale is­
S

toricului, dl. Călinescu a procedat așa cum trebue, căci N. lorga era omul
IA

cel mai puțin interiorizat personaliatatea sa constînd într'o gesticulație enormă^

1ntr o mimică personală care desvăluia tot conținutul lui sufletesc. In numărul
130 ancheta e părăsită. In schimb, dl. Cioculescu pune la punct pe G. C. Ni-
colescu în chestia „straniilor moravuri". A. P.
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
ER
Note IV
Campanii în vid
Istoria literaturii romîne a provocat unele discuții care atunci cînd sua
UN

serioase par insuficiente și neconvingătoare fiind în genere niște simple note cu

caracter personal; dimpotrivă cînd vor să se pronunțe hofărit, devin triviale ș:
grotești. Preoți, agronomi, ceferiști, silvicultori, au fost solicitați să-și spună cu.
vîntul de pe o tribună improvizată. Ce are de a face de pildă părintele Gh.
Butnariucu o istorie a literaturii? Poate să fie o față cinstită, dar în critică nu
AL

e loc pentru d-sa. Apoi, cutare domnișoară, țipă de pe aceeași platformă îm­
potriva cărții. Un altul semnează circumspect „Index" și dă și el o notă rea
Altul se cheamă Ionescu-Prundeni și înjură cu tot aparatul bucal, în sfîrșit ci,
TR

neva își ea nume de cocoș și minte de pasăre pentru a face cor cu antecesorii
E hilariant, buf, oribil și stupid.
In Porunca Vremii X Nr. 2040 de Duminică 21 Septembrie dl. dr. Ilie
Rădulescu scrie un articol cu litere de afiș: Scandalul G. Călinescu. Care
EN

scandal ? ne întrebăm. Cititorul e înclinat să creadă că e vorba de vreun scandal

produs de detractorii lui G. Călinescu și nicidecum de dl. Călinescu însuși. Dar
mirare I Ni se spune și ni se repetă (deși dr. în chestie nici n'a citit cartea
/C

mulțumindu-se doar cu afirmațiile altora) că tocmai Istoria... ar fi un scandal

Nivelul moral al acestor oameni care scriu de pe pereți este pur și simplu
exasperant. Dar nu înțelege dr. Rădulescu și Pr. Butnariu și Ionescu-Prundeni
și fata și ceilalți că lor le este interzisă discuția unei asemenea opere ? Dacă un
SI

veterinar ar veni cu o părere într'o discuție de matematică, matematicianul l-ar

desfide. Dacă o croitoreasă se pune să discute estetică, Porunca Vremii o pri­
mește, Dar, Dumnezeule, literatura nu e o chestie de gazetă și nu oricine poate
IA

aborda o problemă de estetică. Dacă dl. ilie ne va da azi îndrumări literare,

mîine Pr, Butnariu va deveni astronom iar poimîne d-na Smara va ajunge ba.
letistă I A. P.
U
BC
 R
Note 175

RA
Ofensiva anonimă inofensivă
In ziarul Unirea, nr. 183, din 20 Septembrie a. c. un oarecare N. G.
{și numele ne este indiferent) scrie niște puerile — în fond — însemnări des­

LI B
pre Pelteaua poetului critic. Poetul critic ar fi dl. G. Călinescu autorul Istoriei li­
teraturii romine. Din titlul însemnării reese că N. G. depreciază complect Recenta
operă a d-lui Călinescu. Pentruce ? Citiți însemnările cu pricina și încercați să
înțelegeți. Noi n'am reușit. „La pag. 677 bunăoară" — zice anonimul nostru —
„eroul Jim cel Alp'n voibește de C. Stere, portretist: Insă Lovinescu are talent

Y
portretistic și oricită îngustime s’ar găsi în portretele sale, curajul de a nu-și ascunde
modelele sub nume străine, . , Dl. Lovinescu are deci un talent îngust. Portre­

T
tele d-sale sunt deasemenea, lovite de îngustime. (Ce-o fi și asta?). Cel din

SI
urmă a creionat figurile cîtorva scriitori pe cari i-a cunoscut de-aproape. A avut
și alt curaj, decît să le dea numele : în cazul misticului Gala Galaction bună
oară. Ceeace înseamnă că criticul Călinescu e neserios, și pătimaș pe de-asupra“.

ER
Fără îndoială, domnule N. G. I Ne-ai demonstrat-o atît de clar încît îți
mulțumim cu lacrimi în ochi. Cum le înțelegi mata, cocoșelule, mai rar. Păzeș-
te-te de fandaxie și ipohondrie, maladii foarte primejdioase pentru o minte atit
de lucidă ca aceea pe care o deții. Văd că mai vorbești și de o „obscuritate
IV
congenitală" și să știi că asta te paște rău 1
In același ziar, nr. 185, de Luni 22 Septembrie, N. G. (Georgescu, dacă
UN

vreți) sa încurcă cu o st mă de socoteli prea dificile pentru encefalul său. El

vrea să demonstreze că da, dar nu, că adică nu, dar desigur că da.
In fond, despre ce ar fi vorba ? Anonimul vrea să știe cine a tipărit la
urma urmei Istoria literaturii romine. Ei, asta-i ! Păi, e foarte limpede cocoșelule,
ce te încurci într'o aritmetică așa de simplă 1 Chiar dacă dl. Al. Rosetti a fost
L

director la Fundație pină in Mai 1941, dl. Caracostea ar fi putut opri tipărjrea
RA

cărții la această dată (dacă ar fi avut capul pe care-1 porți). D-sa însă a voit ca
opera să apară și a apărut, după cum vezi, în August a. c. (Să 1 rogi pe dr.
Uie Rădulescu să ceară — pentru asta — scoaterea d-lui Caracostea dela Uni­
versitate’. Dacă dl. Caracostea ar fi socotit Istoria... primejdioasă, și-ar fi dat
NT

demisia din funcția de director al Fundației pentruca să nu-și ia vina apariției

cărții asupra sa. Dar cum editarea acestei opere nu poate face decît cinste,
d-sa a rămas director. Pricepi ? A. P.
CE

Un Dr. Etc...
lntr'una din gazetele locale, un ins care semnează Dr. (adică doctor, fi­
indcă e... doctor in drept) se crede în stare să atace „obiectivitatea" istoricului
literar G. Călinescu.
I/

Acest „doctor" (în drept, nu uitați 1) este, el însuși, autor al unei Istorii
a literaturii mapamondiale și încă autor al unei Istorii a literaturii patagoneze, am­
S

bele furiuate de prin enciclopedii și tipărite în editură proprie (semnate deaseme­

nea : Dr. etc...). și acest Dr. etc. (da, da, doctor !) este desigur... în drept să
IA

infirme obiectivitatea d-lui Călinescu pentrucă dumnealui, mă înțelegi, e doctor

carevasăzică. . .
Ne miră însă cum dl, Athanasie Gheorghiu, om fin și serios, care a editat
CU
 R
176 Note

RA
Jurnalul literar al d-lui Călinescu, poate îngădui să se tipărească în ziarul d-sale
inepțiile.
Să se întoarcă dl. doctor la enciclopediile sale care-i dau pe fată talentul
de plagiator expert și să lase pe dl. Călinescu pe care nu o minte ca a lui

LI B
(de doctor) e vrednică să-l priceapă. Căci pen.ru a înțelege Istoria literaturii ro-
mîne de di. G. Călinescu trebue să nu fii doctor, etc.
Acest Dr. Etc. a fost într'o vreme mare foiletonist (cu note extrase din
enciclopediile lui) și la ziarul lașul... Și pe atunci semna tot așa, adică : Dr. I,

Y
Fr. Botez. Nu e așa doctore ? A. P.

T
Semidoctism

SI
Ni s'a întîmplat să citim un mic articol al cunoscutului ziarist și istoric
literar Dl. Dr. I. Fr. Botez, cu numele de „Cîteva comemorări" (Moldava, I, Nr.
128, din 1 Febr. 1941, ediția de seară) în care, între judicioase opinii critice și

ER
alte informații de istorie literară franceză, aflăm și de existența unei opere a
lui Augustin Thierry cu numele de Povestiri norvegiene.
In cazul cînd nu e vorba de un inedit, pe care dl. dr. I. Fr. Botez, mo­
IV
dest, ni-1 semnalează numai într'o notiță de gazetă, în loc de a-i consacra un
studiu amplu cum ar fi și natural, credem că Povestirile norvegiene ale lui A.
Thierry sunt în realitate cunoscutele Recits des temps merovingiens, ceeace e cu
UN

totul altceva.
E drept însă că Norvegia, neașteptată inspiratoare a lui A. Thierry în
veacul al XX-lea, este ceva mai de actualitate decît obscura epocă a regilor me-
rovingieni. A. Marino
L

Profanare...
RA

Fratele mai mic al lui Rică Venturiano, agramatul M. Scripcă, explorează

și terenul literaturii cu un plug de lemn mînuit cerebral.
In ultima-i ipostază de depășire fantastică a venturianismului, oropsitul
NT

reporter al ziarului „Evenimentul" „discută" cartea criticului Călinescu.

M. Scripcă și G. Călinescu !...
Iajuriind o competință științifică și banalizînd o temă adîncă, într'un scris
cotidian sportiv, Scripcă combină cu lutul inepțiilor o „frescă" tipică ca monu­
CE

mente de prostie.
Pretinsul jurnalist „discută" cartea d-lui G. Călinescu cu părerile lui Cu-
coș. Scripcă citește „Păcală" — și semnalează un „caz Călinescu", (înainte de a
evidenția un autentic, caz Scripcă).
I/

Intrucît cazul lui e patologic, ne facem o datorie din a-1 semnala, lăsînd
pe cei în drept să ia prompte măsuri împotriva agresorului, căci fără un diag­
S

nostic imediat, temperatura prostiei pacientului va urca mercurul la 45°. G. M

IA
U
BC
 RY
Anul I—No. 10—12 1 Noemb. - 31 Decemb. 1941

RA
LI B
Y
REVISTĂ LUNARĂ

T
SI
SUB CONDUCEREA D-LOR :

C. NIC. BRATU Și N. ST. BELDIE

SUMARUL: ER
IV
CU RIER IESAN ........................................ Vouă eroi! Bătălia onoarei.
LT C-TIN NIC. BRATU............................. închinare dorobanților ieșeni morți în
UN

„Războiul Sfînt“ (versuri).

PROF. DR. TRAIAN GHEORGHIU . . . Spiritualitatea Moldovei.
COLONEL NICULAI ALEXANORESCU Fapte de arme săvîrșite de dorobanții ie­
șeni, în „Războiul nostru Sfînt“.
C. NIC. BRATU.............................................. Moldova (versuri).
MIRCEA MANOLIU........................................ Cetatea blestemată (versuri).
L

PROF. G. TROIAN........................................ Tîlcul războiului nostru.

GABRIEL ORIȚĂ.......................................
RA

Patru poeme : De mînă cu trecutul, Prin­

țul de laur, Răniții, Țărani (versuri).
C. NIC. BRATU ........................................ Note din Ucraina.
N. ST. BELDIE ....................................... Pățania inspectorului Mierloiu
PROF. DR. TRAIAN GHEORGHIU . . . Ion Petrovici, noul ministru al Culturii
NT

Naționale.
P. P. ANDREI............................................. însemnări pe marginea unei cărți: Fran­
co Trandafilo: Bessarabia Terra di
dolore. Conflitto Russo-Romeno.
CE

NOTE TRISTE : Locot. Gh. Vaida (C. Nic. Bratu). Locot. Emanoil Voinescu (C-tin
Nic. Bratu). Serg. T. R. Pogonat Al. (C. Nic. Bratu). Prof. Gh. Șapcaliu a murit !
(C. Nic. Bratu).
NOTE : Scriitor și om (Nicolae Stelian Beldie). Panait Istrati (Nicolae Stelian
I/

Beldie).
RECENZII: N. I. Herescu: Caiete clasice (Vera Orășanu). Ion Vlasie: Poveste cu
năluci (N. Birleanu). Pr. loan P. Olariu: Cum și-au păstrat strămoșii noștri credin­
S

ța și prin ea și-a păstrat neamul (N. Birleanu). Dicționarul domnului August Scri-
ban (George-Mihail Oragoș). —Note informative: Inaugurarea postului de radio difu­
ziune ♦„Moldova" (Traian Gheorghiu). La moartei profesorului Vasile Petrovanu
IA

(Traian Gheorghiu1.
CRONICA DRSMATICĂ: Fiica lui lorio, tragedie pastorală in 3 acte de Gabriele
D'Annunzio, tradusă de Alexandru Marcu (Traian Gheorghiu).
Poșta Redacției, Administrative, Note explicative etc .
U
BC

«si // Tipografia ,,Albina Românească" Proprietar'Ath. Gheorghiu // Iași

... z. ; . gin
 RY
CURIER IEȘAN

RA
REVISTĂ LUNARĂ

LI B
DE LITERATURĂ - ARTĂ - ȘTIINȚĂ
înscrisă la Tribunalului Iași Secția IlI-a, sub Nr. 84
din 14 Martie, 1941

Y
Aprobată de Cenzura Centrală cu Nr. 2?, din 10/111, 1941

T
SI
COLABORATORII NOȘTRII
Niculae Alexandrescu, colonel
ER
Vasile Lătăianu
IV
Dinu Adrian G. D. Loghin
Petre P. Andrei Mireea Manoliu
UN

N. Barbu George Mărgărit

St. Bârsănescu, prof. univ. 1. M. Marinescu, prof. univ.
N. St. Beldie A. Marino
Șt. Gr. Berechet I. Minea, prof. univ.
Dr. I. Fr. Botez Dr. C. Mureșanu, prof.
AL

C. Nic. Bratu V. Nadoslchi, asist, univ.

V. Buțureanu, prof. Râul Negru
Ronsarda Castro G. Obreja-Iași, prof.
TR

Const. Ciopraga Gabriel Oriță

M. Gr. Constantinescu, av. Prof. Vera Orăseanu
Corneliu Dabija Al. Piru
Gabriel Dănulescu Dr. Th. Rotaru
EN

A. G. Delafântânele Mireea Ovidiu Sava

Emil Diaconescu, prof. univ. August Scriban
Al. Doineanu Th. Simenschy, prof. univ.
/C

George Mihail Dragcș Carmen Stamboliu

Eus. Em. Florens Liuba Taban
Gala Galaction Nic. Țațomir
Mireea Grigoriu Yvonne Urziceanu-Popovici
Prof. Dr. Traian Ghecrghiu
SI

Radu Vulne, prof. univ.

Ilulland Horațiu Nellu Zeletin
IA
U

Prim-Rcdacfor: Geoi ge^-Mihail Dragoș

BC

Secretar de redacție: Dinu Adrian — Ciobotaru

 RY
ANUL I. - No. 10-12 NOEMBRIE - DECEMBRIE 1941

RA
CURIER IEȘAN

LI B
REVISTĂ LUNARĂ

T Y
SI
Vouă, eroi! ER
IV
’at* Părăsit ogoarele și vetrele, stînile și uzinele,
UN

laboratoarele și bibliotecile, muncitori ai pămîntu-

lui negru, ai uzinelor și ai gîndului. Ați îmbrăcat
haina militară, ați luat pușca și ați pornit la luptă împo­
triva dușmanului care vă amenința cu nimicirea neamului
L

și credinței. In luptă ați căzut. Cu mînile pe piept, cu o-

RA

chii închiși pentru vecie, zăceți în pămîntul sfînt al Ba­

sarabiei și al Ucrainei. Voi nu v’ați apărat numai pe voi,
familiile voastre, vetrele și icoanele voastre; voi ați apă­
NT

rat toată civilizația bătrînei Europe.

Vouă, eroi, vă ardem tămîie pe sfintele altare, ca fu­
mul albăstrui ce se înaiță spre cer, odată cu rugile noas-
CE

tre acelor îngenunchiați, aici jos, să vă aducă pace sufle­

telor.
Vouă vă închinăm smeritele noastre gînduri, întru
pomenirea, recunoștința și slava vecinică.
I/

Bătălia onoarei
S
IA

Odessa a căzut!
Iată strigătul ce a umplut inimile tutulor de bucurie,
de iluzii, de speranțe! Vălul negru, pe care o condu­
U

cere nătîngă și nepricepută găsise de cuviință să-l arunce

BC
 R
2 Curier ieșati

RA
peste obrazul neamului, a fost smuls. Eroi între eroi Romîni
au scris o nouă, și poate cea mai frumoasă, pagină de
glorioasă istorie națională.

LI B
Din generozitatea fiilor acestui neam, cari și-au ri­
sipit cu dărnicie sîngele pe cîmpiile basarabene și trans-
nistriene, ca și aiurea, va naște Romînia de mîine.
Un neam care luptă, un neam care birue, un neam

Y
care nu cunoaște decît victorii, nu poate să se lase lovit

T
în mîndria lui, mai ales atunci când a cîștigat bătălia onoarei.
La Odessa Romînii s’au luptat pentru onoarea lor și

SI
au dobîndit-o.
Fapta va răsturna orice dictate și va fixa harta a-

nostru ca o icoană sfîntă. ER

devăratei Romînii, pe care cu toți o purtăm în sufletul

Morții noștri, căzuți pe frontul de răsărit ne mai cer

IV
o răzbunare de dreptate romînească. O simțim cu toții și
nu-i nevoe de cuvinte.
UN

Datoria noastră e să le auzim strigătul și să dăm

împlinire gîndului lor măreț.
E singura dreaptă cinstire ce le-o putem aduce.
E singurul senz veridic al jertfei lor.
L

E cea mai sfîntă datorie ce o avem față de istorie.

RA

CURIER IEȘAN
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
închinare
dorobanților ieșeni morți în «Războiul Sfînt

TY
SI
Prin văi, prin lunci, pe dealuri și ’n cîmpie,

ER
dormiți— sub lespede de piatră rece,
tot mai slăviți, cu cît vremea va trece,
voi, ce-ați căzut în crunta bătălie.
IV
UN

La Prut, Odessa și la Freudenthal

vom ridica spre cer altare sfinte,
și vom rosti în calde jurăminte
că vom păstra acelaș ideal.
L
RA

O! Inima-mi s’avîntă și nu poate

să preaslăvească ’n imnuri de mărire.
NT

așa se cuvine — a voastre fapte

Ce-au făcut o Romînie nouă —

CE

ci vă șoptește, plină de iubire :

eroi ai țării mele, slavă vouă !
SI/
IA
U
BC
 R
RA
LI B
T Y
Spiritualitatea Moldovei 1

SI
ER
riviți într’un apus senin de toamnă, de pe culmile Ceahlăului
pămîntul Moldovei. Ici, dedesubt, rîpe abrupte, stînci
colțuroase; colo, pădurea se revarsă peste muncele ; jos,
IV
jucărie mică, schitul Durăului; dincolo, panglică de argint
șerpuitoare, Bistrița ; un sat cu case mărunte pe coasta aceea ; altul
UN

abia-1 zărești în vale ; departe, departe, departe, podișul ușor tră-

gănat se pierde într’un fum străveziu-albăstriu-auriu. Aceasta-i
Moldova. Moldova lui Ștefan cel Mare și Sfînt. Are această Mol­
dovă măreție, lumină și blîndețe. Totul pare ticluit de mîna lui
L

Dumnezeu pentru un anumit scop care trebue să se împlinească,

RA

pe măsura scurgerii veacurilor. Pretutindeni simți duhul Dum-

nezeirii ca într’o biserică; ca într’un schit modest, înfundat într’o
văgăună de munte, ridicat acolo de cine știe ce sihastru cu­
NT

cernic, unde lumina blîndă a candelelor nu luminează podoabe

mărețe, strălucitoare, ci chipuri supte de sfinți, aproape șterși
fumurii și lespezi roase de genunchii credincioșilor. O aromă
CE

de curat, de măr domnesc, busuioc și tămîie îți pătrunde prin

nări și-ți umple coșul pieptului, făcîndu-te pios și visător toto­
dată. Această aromă umple văzduhul întregii Moldove. Ce schit
minunat cu stelele lui Dumnezeu pe cupolă este Moldova! Așa
I/

este duhul Moldovei, căci fiecare colț al lumii are duhul lui.
S

Și, desigur, Moldova este cum este, pentrucă și Moldovenii sunt

cum sunt. Doar „omul sfințește locul'1.
IA

Gîndul ne fuge cu veacuri în trecut și unul cîte unul ne

răsar înaintea ochilor minții marii voievozi, mitropoliții și căr­
U

ți Conferință rostită la Postulde Radio-Moldova, în ziua de 13 Noetn-

BC

brie 1941.
 RY
Spiritualitatea Moldovei 5

RA
turarii laici ai Moldovei: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare,
C uza Vodă, Dosoftei, Varlaam, Petru Movilă, Veniamin Kostachi,
Iosif Naniescu, Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Niculce, Di-

LI B
mitrie Cantemir, Nicolae Milescu, Mihai Kogălniceanu, Costache
Negruzzi, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu
Hașdeu, Ion Creangă, Mihail Eminescu, Vasile Conta, Grigore
Cobălcescu, A. D. Xenopol, Petru Poni, Matei Cantacuzino,

Y
Constantin Stere, Alexandru Philippide, Neculai Iorga, G. Ibrăi-
leanu, iar dintre cei vii, Nicodem, A. C. Cuza, George Enescu,

T
Ioan Petrovici și Mihail Sadoveanu.

SI
De aici a pornit spiritul critic pozitivist reprezentat prin
iluștrii profesori ai Academiei Mihăilene, ce a devenit Univer­

ER
sitatea de mai tîrziu.
De aici au pornit marile curente în cultura și politica ro-
mînească. Toate conștiințele Moldovei se întrepătrund; toate
IV
creează o atmosferă spirituală a Moldovei.
Invățații Apusului au descoperit nu de mult așa numitele
UN

raze cosmice,' raze misterioase despre care se presupune că ar

veni de dincolo de Calea Laptelui și poate chiar dela începutul
creației universale. Ceeace-i mai curios este că aceste raze au
o influență asupra vieții pe pămint. La apariția trandafirului pe
AL

care-1 oferi iubitei tinere, au contribuit niște raze care vin de

dincolo de stele și dela începutul tuturor începuturilor. La fel
este și lumea spiritului. Nici o fărîmă de energie spirituală nu
TR

se pierde în zadar. Ce legătură există, de pildă, între Eminescu,

Veniamin Kostache și Ștefan cel Mare ? Cît de curios ar părea,
legătura totuși există. Niciodată o conștiință mare nu influen­
EN

țează numai pe contemporani, ci și pe urmași, chiar dacă n’a

lăsat nimic scris. Personalitatea puternică, eroul, în sensul pe
care-1 dă cuvîntului Carlyle, transformă conștiința unui întreg
/C

neam. Ce făclie a rămas pentru Moldova, dealungul veacurilor,

conștiința lui Ștefan cel Mare ! Este minunat să-i asculți pe Ba-
sarabeni vorbind despre Ștefan cel Mare ca despre un cunoscut
al lor. Afară de legende, la tot pasul întîlnești: drumul lui
SI

Ștefan, movila lui Ștefan, valea lui Ștefan și cîte altele. Astfel
putem afirma că spiritualitatea Moldovei, în trecut ca și astăzi,
IA

este datorită în bună parte lui Ștefan cel Mare.

Spiritualitatea de veacuri a Moldovei se manifesta fecun­
U

datoare și pentru mințile de astăzi, chiar dacă după acestea nu

BC
 Prof. Dr. Traian Gheorghiu

R
6

RA
rămîn opere de nemuritoare cultură. Cutare mic moșier își con­
sacră viața pentru a culege poezii populare; cutare profesor
de liceu își cheltuește toată averea, își sacrifică familia pentru

LI B
a alcătui un muzeu; cutare, tot profesor de liceu, se închide
m casă, învață 16 limbi și cu mare migăleală cercetează eti­
mologia fiecărui cuvînt romînesc, pentru a alcătui în 24 de ani
de muncă, un impunător dicționar: cutare lucrător tipograf ce

Y
n’a putut învăța decît 4 clase primare răsare dintr’o dată ca un
poet de mare talent, care a uimit lumea și mai ales lumea cri­

T
ticilor literari.

SI
Numai în Moldova credem că se pot întîlni cărturari ca
Alexandru Philippide, care, timp de aproape 20 de ani, n’a

ER
văzut gara orașului lui, a ocolit centrul, n’a mers decît de acasă
la Universitatea ieșană și dela Universitate acasă, pentru a scrie
monumentala operă Originea Românilor; sau, altul, care refuză
IV
să-și instaleze în modesta-i casă lumină electrică, pleacă la vii-
șoara lui din preajma Iașilor, într’un docaraș numai cu trei
UN

arcuri, ținînd într’o mînă o vărguță cu frunze la vîrf și în cea­

laltă Iliada lui Homer în original. Dacă-1 întrebi de nu-i teamă
că va fi răsturnat în șanț citind din Homer, îți răspunde : „Las’
că iapa știe drumul... "
AL

De unde această sete de cultură; această pătimașă aspi­

rație spre etern a sufletului moldovenesc ?
De unde atitudinea de Socrate, de Isus, atitudinea eroică
TR

de resemnare în fața morții, așa, precum ni-o înfățișează cio­

banul din Miorița, căci această poezie populară chiar dacă are
variante în toate provinciile țării, ea este la obîrșie moldove­
EN

nească, fiind și semnalată întîi de Alecu Russo și Vasile Alec-

sanari în Vrancea ?
De unde obiectivitatea, demnitatea, omenia și umorul ță­
/C

ranului moldovean, calități înfățișate în opera marelui artist țăran

moldovean Ion Creangă ?
Dar nu este vorba numai de un țaran genial ca Ion Crean­
SI

gă, ci de marea mulțime a țărănimii moldovene. De unde a-

ceastă ținută adevărată nobilă a acestui țăran ?
Și, niciodată nu se pot vădi mai bine calitățile sufletești
IA

ale unui neam decît în momentele de mare încordare ale răz­

boiului. In campania din Basarabia am văzut multe fapte de vi­
U

tejie și omenie moldovenească, dar vă voiu povesti doar două:

BC
 RY
Spiritualitatea Moldovei 7

RA
In zorii zilei de 2 Iulie trecusem Prutul cu Regimentul 13
Dorobanți. După o înverșunată apărare, Rușii au părăsit tere­
nul și fugeau spre dealul din față, cota 201. înaintam printr'un

LI B
lan de grîu, înalt pînă la piept, cu grupele plutonului meu răs­
firate. Deodată, dela 30 de metri, din spatele grupei sergentu­
lui Pavel începe cu răutate să țăcăne o armă automată. Ne-am
trîntit la pămînt. De jos, sergentul Pavel aruncă grenada în di­

Y
recția, focului. O bubuitură. Arma automată tace. Salt pînă la

T
ea. Un rus prăvălit pe o coastă, lîngă o pușcă mitralieră, ne
privește cu ochii holbați de groază și ridică mînile : „Pridai"...

SI
Mîna dreaptă era înroșită de sînge: îl rănise grenada. Sergen­
tul Pavel îl amenință cu pușca întinsă: „Tragi pe la spate, por­

ER
cule?!... Ha! Așa te-a învățat Stalin că-i datoria ostașului ?...“.
— Nu-1 împușca, strigă cineva dintre noi.
— Cum să-l împușc? Nu vezi că-i rănit?... Ce? Eu îs ca
IV
dînsu’ să trag pe la spate și să împușc răniți ? Ia, mai degrabă
să-i leg rana...
UN

Și sergentul Pavel suflecă mîneca rusului, desface pansa­

mentul lui, toarnă tinctură de iod pe rană și o înfășură în ti­
fon cu mare atenție. Cum sîngele pătrundea prin pansament,
Pavel, foarte senin, se desface la piept, rupe o bucată din că­
AL

mașa lui șî mai înfășură odată rana... Apoi se adresează rusu­

lui : „Ei, acum, dom’ Stalin, poftește mata cu noi“...
TR

Ducem prizonierul cîțiva kilometri. Lîngă o fîntînă este

ordin să ne oprim. Ne umplem bidoanele cu apă. Pavel îi dă
rusului să bea din bidonul lui; apoi, din sacul de merinde
EN

scoate un sfert ee pîne, singurul pe care-1 avea, îl rupe în două

și îi dă jumătate rusului: „Na, mă, că nu-mi tihnește, eu să mă •
nînc și tu să te uiți... Da’, stai: te apuci de mîncat fără să faci
cruce ?... Și Pavel îi arată semnul Crucii. Rusul dă din cap că
/C

nu știe ce-i asta...

— Apoi de aiasta tragi tu pe la spate, clătină din cap cu
înțeles Pavel, pentrucă nu știi să faci cruce...".
SI

Altădată eram în apropierea tîrgului Florești, la cota 209,

unde, cîteva zile la rînd inamicul ne-a ținut subt un infernal
IA

bombardament de artilerie grea și de aruncătoare. Cînd se lăsa

seara și uneori focul inamicului înceta, soldatul Neaga Ilie, cior
ban de meserie, scotea din sîn un flueraș și începea să fluere
U

jn fundul șanțului. „Mai taci, mă, din gură acolo, că ne-o simți
BC
 R
8 Pro}. Dr. Traian Gheorghiu

RA
vreo patrulă inamică, dă de veste la ai lor unde suntem și iar
se pun cu aruncătoarele pe noi“, îl certam eu.
— Zău, nu vă supărați, se ruga el, că eu dacă nu fluer

LI B
seara, măcar cît ai învîrti o mămăligă, pe urmă a doua zi par’
că-s năuc!... Lăsați că fac eu să n’audă nimeni...
Iși punea foaea de cort în cap și fluera mărunțel dedesubt-
Peste vreo două zile s’a spart un obuz din cele mari lîngă

Y
Neaga Ilie și i-a sfîrtecat coșul pieptului. M’am tîrît pînă la
groapa lui. Mi-a prins mîna dreaptă între mînile lui și m’a ru­

T
gat cu glas stins : ,,M’au prăpădit păgînii... Dacă vine ordin de

SI
înaintare, vă rog să nu mă ingropați fără cruce... Și să mai
scrieți acasă, la mine în sat, la Borșa, că m’am purtat bine, că

ER
n’am năpăstuit pe nimeni și că am murit creștinește"...
Ochii sau împîienjănit de apa morții; trei degete dela mî­
na dreaptă s’au împreunat, brațul s’a ridicat puțin, dar a căzut
IV
greoi alăturea. L’am închinat și i-am închis ochii. I-am împli­
nit dorința. Am scris celor din satul lui că Neaga Ilie s’a pur­
UN

tat bine, n’a năpăstuit pe nimeni și a murit creștinește...

De unde atîta suflet: sus, la domnitori și vlădici, la ma­
rii cărturari, ca și. jos, la pălmașii ogorului ?
Este o vorbă veche, cronicărească: „Moldoveanul are capul
AL

rece și inima caldă". Minunată caracterizare ! Moldoveanul este

prin excelență un clasic, un spirit cumpănit, calm, cu dorința
de adîncire a lucrurilor.
TR

Spiritualitatea Moldovei, de factură clasică, se explică prin

structura latină străveche a neamului și prin cultura latină la
care s’a adăpat indirect, prin școlile poloneze, unde se preda
EN

în limba latină de către misionarii bisericii catolice și unde au

studiat nu numai cronicarii mari, Ureche și Miron Costin, care
știau și o afirmau cu mîndrie că „noi dela Rîm ne tragem", ci
/C

și multe generații de tineri boieri.

Sunt cercetători care găsesc astfel de'nume prin registrele
școlilor poloneze, chiar de prin veacul al XlV-leă.
SI

Nu este numai atît: acest spirit clasic, latin, Moldova îl

are și datorită spiritului nebulos slav cu care a fost în ciocnire.
IA

O conștiință colectivă, ca și una individuală, devine cu atît mai

pronunțată, cu cît se opune altei conștiințe. Valul care se is-
bește de țărm se ridică mult mai sus decît celelalte. Dovada
U

superiorității spirituale înnăscute' a Moldovenilor asupra Slavi-

BC
 RY
Spiritualitatea Moldovei 9

RA
lor ni-o oferă 1 ransnistrienii. Este o minune, cum s'a păstrat
de curată această insulă de Moldoveni în mijlocul unei mări
slave. Dacă vreți să vedeți steaguri, coifuri, zale, arcuri și spa­

LI B
de de pe vremea lui Ștefan cel Mare, vizitați muzeul dela Putna;
dar, dacă vreți să vedeți plăieși de ai lui Ștefan cel Mare, vi­
zitați muzeul dela Putna; dar, dacă vreți să vedeți plăieși de
ai lui Ștefan cel Mare, plăieși vii, în carne și oase, atunci fa­

Y
ceți o călătorie pînă în Transnistria. Separați de ceilalți Mol­
doveni, copleșiți de sufletul slav, Transnistrienii și-au păstrat

T
caracteristicile străvechi ale neamului, în limbă, în port, în o-

SI
biceiuri, în toată atitudinea. Astfel se apără unele vietăți de
apă pe vreme de secetă cînd seacă bălțile: își învelesc trupul

ER
într’o crustă de calcar și viețuiesc așteptînd vremurile mai bune.
Am notat numele unor Transnistrieni dintr’un grup numeros
care s’au predat, „s’au dat în plin", cum spun ei, „la frații Ro-
IV
mîni și Creștini". Transcriu cîteva nume din carnetul meu:
Anton Roman, Stelea Silvestru, Pruncu Miron, Barbălată Ștefan,
UN

Boldur Ion, Țarcă Mina, Zăvoi Anania, Oarză Ilie, Buștean

Nicanor, Pîrvu Pintilie, Răut Gheorghe, Tăutu Euseb, ș. a. Nu
vi se pare că asistați la un sfat al boierilor lui Ștefan Vodă ?
Chiar în ce privește credința creștină ortodoxă, spiritul
AL

Moldovei s'a dovedit superior celui slav. Ortodoxia Rușilor a

fost totdeauna mai legată de pămînt, ea nu s’a putut ridica nici
odată la înălțimea cellei moldovenești, ca dovadă că organiza­
TR

torul acestei biserici, deși mitropolit al Kievului, este totuși un

Moldovean : este Petru Movilă, a cărui „Mărturisire Ortodoxă"
votată in Sinodul dela Iași din 1641, a rămas pînă în zilele
EN

noastre un îndreptar al întregii ortodoxii.

Deasemenea, un însemnat număr de mari învățați, scrii­
tori și diplomați au fost dați Rușilor de către Moldoveni. Este
/C

destul să cităm cîteva nume ilustre ca : Dimitrie Cantemir, An-

tioh Cantemir și Nicolae Milescu.
Ca atare, Moldova are o spiritualitate a ei, clară, lumi­
noasă, de factură clasică, latină, în opoziție cu lumea slavă,
SI

nebuloasă, căreia, totuși i-a strecurat din lumina ei, precum

prin ceața deasă a toamnei tot mai pătrund cîteva raze.
IA

Prof. Dr. Traian Gheorghiu

U
BC
 R
RA
LI B
Fapte de arme

Y
Săvîrșitc dc dorobanții ieșeni, în „Războiul nostru Sfânt“

T
Cuvinte rostite în biserica din satul Maiaki, Ucrai­

SI
na, cînd într'un moment de acalmie, s’au pomenit eroii
morți în „Războiul Sfînt“.

îngemănați în gînd și suflet cu brava armată

ER
Germană, Romînii au ridicat spada contra ce­
lor fără Dumnezeu și ideal. In uriașa avalanșă
a sufletului și entuziasmului național romînesc,
Regimentul a’e Dorobanți din lași, sub condu­
IV
cerea celui mai brav ostaș al său, Colonelul
Alexandrescu Neculae, a avut o acțiune deter­
UN

minantă în desfășurarea victorioasă a opera­

țiunilor. Onoare Comandantului, admirație e-
roilorl
in cartea vitejiei neamului, numele eroilor Re­
gimentului de Dorobanți ieșeni, vor sta dea-
L

pururi! Cu zîmbetul pe buze, cu privirea în-

RA

nainte, spre Cetatea Blestemată; așa a murit

Maiorul Marinescu Petru, Căpitanul Lafeș I-
oan, Căpitanul Onică C-tin, Căpitanul lones-
cu Aurel, Locotenent Crețulescu Leonard,
NT

Sublocotenent Găină Petru, Subit. Dobreanu

Ociav, Culeanu Florin, Faifer, etc., etc. și
sutele de ostași, ale căror trupuri zac aici și
pretutindeni, străjuind crucea și neamul I
CE

Cum să nu fii mândru, cum să nu ridici frun­

tea semeț, spunînd oricui și oricînd: „Sunt
ostaș al Regimentului de Dorobanți din lași".
Lt. C-tin Nic. Bratu
I/

u greu și multă jale în anul 1940 am primit umilința im­

S

pusă unui neam întreg și dezonoarea acceptată de ne­

voie de o armată bravă—de a părăsi Bătrânul Nistru și
IA

a lăsa în mîini de păgîn, pămîntul sfînt al Basarabilor.

La plecarea basarabenilor din regiment, am jurat cu toții
U

1). Conferință ținută ia postul de radio „Moldova11, Ja 29 Sept. 1941.

BC
 RY
Fapte de arme 11

RA
că le vom reda libertatea și*i vom readuce iarăși la sînul cald
al Patriei Mame.
Și n’a trecut un an, cînd Mareșalul Antonescu la 22 Iunie,

LI B
trăgînd spada sa de vechi și încercat răsboinic, a șters umbrele
pătate ale dezonoarei.
Un fior de nouă viață ne-a cuprins pe toți și zările lumi­
noase ale mîndriei naționale sclipiau în sufletele ostașilor — lu-

Y
minînd peste Prut prevestirea isbîndei ce ne aștepta.
Fiecare ostaș și-a dat seama că pornește la o luptă de o-

T
noare, pentru stabilirea: dreptăței, libertății și a moralei, care

SI
impunea fiecăruia să purceadă la această luptă cu Dumnezeu în
suflet și cu icoana Patriei la inimă.

ER
— însuflețit de aceste nobile sentimente, Regimentul lui Ște­
fan cel Mare se găsea la declararea războiului, pe Prut și Jijia,
gata să oprească încercările vrășmașe de a pune piciorul pe pă-
IV
mîntul sfînt al țării.
Timp de 10 zile, dela Ungheni la Bran - pe Prut în contact
cu inamicul și dela Cristești la Golăești, — pe Jijia—sub focul
UN

mitralierelor „brandurilor" cît și sub focul năprasnic de artilerie

și bombardamente de aviație — ostașii noștri au primit botezul
focului și neclintiți la posturile lor, pîndeau dușmanul și-i isco­
L

deau mișcările și forțele—pentru a-1 putea lovi cu efect, la mo­

mentul oportun.
RA

Pentru noaptea de 29—30 Iunie s’a ordonat o incursiune

peste Prut la inamic, în scopul de a se recunoaște cum ocupă
satul Zagarancea și cu ce forțe.
NT

Pentru aceasta acțiune era nevoie de oameni curagioși și

buni înnotători.
In mod voluntar s'a desprins din rînduri Subit, de rezervă
CE

Chiriac Trăian din Compania de Cercetare—care și-a luat asupra

sa această misiune.
A pornit în amurgul serii spre Prut, cu 12 oameni din a-
I/

ceiași companie, iar la miezul nopții — goi — s’au aruncat în

Prut cu ofițerul în frunte — și au ajuns la malul opus fără să
S

fie simțiți.
Pentru a nu fi ușor observați și descoperiți, la ajungerea
IA

pe malul basarabean, s’au uns cu noroiu și astfel au cotrobăit

prin satul Zagarancea, încinși cu o curea de care erau agățate
U

multe grenade.
BC
 12 Colonel Niculae Alexandrescu

R
In sat, nici țipenie de om; la marginea de Est însă un bol­

RA
șevic adormit în post. Ca primă grijă, l-au prins de gît pentru
a nu da alarma—însă așa de tare l-au strîns—că a murit pe loc.
Drumul mai departe l-au făcut tîrîși—căci de cu ziuă se obser­

LI B
vase că acolo aveau o poziție întărită.
Aci însă, erau de veghe mai mul ți bolșevici care au dat
alarma deschizînd un foc viu. Pentru a le descoperi poziția și
forțele, ai noștrii s’au răspîndit, au deschis foc de grenade și

Y
astfel inamicul trezit din somn, s’a alarmat pe întreaga poziție

T
descoperindu-și rezistențele.
De luptat cu ei nu mai era posibil și nici în misiune astfel

SI
că smeii o porniră ușor înapoi și din nou înnot veniră pe malul
nostru, însă mai puțin cu 3: Sergentul Siștac Alexandru, Capo­

ER
ralul Roșea C-tin și Cap. Costin T.
Erau primele jertfe ale Regimentului pe altarul Patriei. A-
ceste suflete nobile au murit însă în onoarea de a fi simțit cei
IV
dintîi sub picioarele lor, pămîntul Basarabiei, ce ne chema.
Informațiile aduse au fost foarte prețioase și exploatate cu
UN

folos de marea unitate.

— La 1 Iulie pe dealul Golăeștilor febrile pregătiri. Ne
sosise ordin să trecem Prutul în zorii zilei de 2 Iulie.
Recunoașteri în taină la plaja de trecere dela Sud de Bog-
L

dănești, instalarea bazelor de foc, aprovizionări cu muniții și

RA

hrană de rezervă.
Am pus comandanților de batalioane întrebarea: cine să
treacă cel dintîi ? cîte trei maiorii au cerut această onoare. No­
NT

rocul meu a fost că marea unitate a hotărît fără să mă întrebe,

cel dintîi trece Batalionul I.
Cîtă veselie la acest batalion în special pe Maior care este
CE

Basarabean!
La miezul nopții, spre 2 Iulie, pornește spre plajă Batalio­
nul I. Le spun cîteva cuvinte de îmbărbătare, amintindu-le că
la 2 Iulie a murit marele voevod Ștefan, patronul Regimentului
I/

și că trebuie in această zi să-i facem parastas pe pămîntul Ba­

sarabiei. Celelalte batalioane îl urmează și cu toții către ora 2,
S

suntem adăpostiți în spatele păduricei Marhonda, înapoia locului

IA

de trecere.
Inamicul nu a simțit nimic.
La ora 2,55’ conform planului de trecere, artileria noastră
U
BC
 RY
* Fapte de arme 13

RA
»
deschide un foc năprasnic, la adăpostul căruia se aduc la apă
bărcile.

LI B
Batalionul I atinge plaja și la ora 3,25 compania Căpita­
nului Lateș Ioan cu el în frunte se sue în bărci și în cîteva
clipe este pe malul opus.
Abia acum inamicul observă locul de trecere și deslănțue

Y
barajul de foc.

T
Bravii pontonieri germani—care ne treceau—deși cad mulți,
nu se intimidează și într’un ritm foarte accelerat trece și restul

SI
batalionului, lăsînd însă cu durere la fundul apei pe bravul Lo­
cotenent Leonard Crețulescu, lovit de o schijă și răsturnîndu-se

ER
din barcă.
Batalionul intră în luptă cu inamicul zăpăcit de atîta în­
drăzneală și cu un curaj deosebit, distruge rezistențele de la mal
IV
și-l împinge spre Bogdănești. In acest timp trec și celelalte ba­
talioane—întrebuințîndu-se o oră mai puțin decît timpul pre­
UN

văzut astfel că la ora 5,30’ eram cu toții pe pămîntul Basarabiei

deja udat cu destul sînge din cel mai curat și nobil romînesc.
Lovitura a fost atît de crîncenă și neașteptată pentru ina­
mic, încît își părăsește chiar mortierele grele—mitraliere și mu­
L

niții—și fuge în derută.

RA

Un contra atac inamic dinspre Zagarancea este pus pe

goană de mitralierele Sublocotenentului Adamescu.
Din turla bisericii dela Bogdănești se trage asupra noastră.
NT

Cîteva rafale de mitraliere de ale noastre reduc la tăcere acest

cuib inamic. Cad însă răniți Maiorii Ivăneanu și Goanță și Că­
pitanul Cerne Ch. Bravii Lt. rezervă Conduiache Grigore și Slt-
CE

rezervă Stescu Eugen sunt morți. Urmărirea continuă fără preget

pe direcția de atac, trecem calea ferată într’un salt la ora 7 stă-
pînim cota 113 — primul obiectiv al Regimentului.
Fără oprire și într’un elan de nedescris, plăeșii și arcașii
I/

lui Ștefan, se țin după inamic fără să-i dea răgaz de a se reface.
Compania Cercetare care ne flanca dealungul Prutului tre­
S

cuse prin Bogdănești și a ajuns la cota 117 Petrești.

Inamicul mai încearcă o rezistență la 2 km. Nord cota 113
IA

și o încercare lașă de a ne ataca pe la spate de unii răsleți ne­

dumeriți încă din Bogdănești, rămîne fără rezultate, deoarece
U

liberatorii erau așa de avîntați încît îi convinge, cu pierderi grele

pentru ei să ne lase drumul liber pînă la cota 201 — unde a-
BC
 R
14 Colonel Niculae Alexandrescu

RA
jungem la ora 12,30’ făcînd 8 km. în atac — prevederile noastre
erau să ajungem aici către seară.

LI B
Compania de Cercetare intră în Petrești iar compania 6-a
în Todirești. Entuziasmul populației era de nedescris; se trag
clopotele în biserici, iar dăngănitu! lor anunță din nou pe cre­
dincioși că credința strămoșească a reînviat și că Dumnezeu nu

Y
poate ajuta pe acei cari au dărîmat biserica și au înjosit Crucea.
Pe urmele voevodului nebiruit, isbînda zilei ne-a ajutat să-i

T
facem parastas printr’o luptă demnă de vitejia lui, iar în clopo­

SI
tele basarabene, simțiam ecoul celor dela Putna, trase de sihaștrii
ctitoriei sale.

ER
De aici înainte umbra lui — cu buzduganul — ne-a croit
drumul biruinței pînă la hotarele Nistrului, unde așezase el de
secole străjile sale—și dincolo de aceste hotare pe unde el ținea
IV
urma hanilor tătărăști.
— La 7 Iulie primim misiunea să atacăm și să cucerim
cota 238 și satul Biliceni. Batalionul III atacă de front inamicul
UN

care este puternic organizat pe această înălțime. Intervine și Ba­

talionul II cu o manevră pe la Nord. Lupta este însă crîncenă,
inamicul încăpățînîndu-se să-și țină tare poziția.
AL

Asistă la luptă și D-l General Stavrescu Gheorghe Coman­

dant al Diviziei, iar D-l General Salmuth Comandantul Corpu-
pului XXX german condus de Lt. Col. Niculescu Manole Șeful
TR

de stat major al Div. 14-a vine personal să se intereseze de

mersul operațiunei. Ostașii noștrii încearcă în toate chipurile.
Un foc ucigător însă, le micșora avîntul. Deodată un „Ura“ for­
EN

midabil se pornește și sus pe cotă, apare o grupă de a noastră

în spatele inamicului, care surprins se pune pe goană. Sergentul
Ciochișanu Gh. din compania 11-a neînfricat și de un devota­
/C

ment fără seamă, trecuse pe la flancul stîng al inamicului și-i

căzuse în spate.
La sosirea mea, l-am găsit judecind o grupă de 15 prizo­
nieri pe care îi luase el — iar alături cîțiva cu capul zdrobit de
SI

lopata destul de mare pe care veșnic o purta cu el. Acest ser­

gent nu purta armă ci numai lopata și 2 saci cu grenade. Mai
IA

departe fruntașul A lui Gheorghe Niculae din compania 7-a, cu

un alt grup de 7 prizonieri imi raportează: „Aiștia sunt ai mei“
U

cu greu i-am scos din vizuină! Fruntașul curățind tranșeele ina­

mice a dat într’un adăpost peste 10 bolșevici cari nu vroiau să
BC
 RY
Fapte de arme 15

RA
se predea și aruncînd peste ei cîteva grenade a omorît 3 — iar
din cei 7 luați, 4 erau răniți, dintre care și un ofițer.

LI B
De felul acesta au mai fost și alții cari prin eroismul lor
și devotamentul neprecupețit — sfidind moartea înțelegeau che­
marea timpurilor de trezirea neamului.
— La 13 Iulie Batalionul II ocupaste cota 151 și satul

Y
Mărculești. Un contra atac inamic dat cu care de luptă caută să
ne respingă. Intră însă în acțiune tunurile noastre anticar, punîn-

T
du-le pe goană.

SI
Un car inamic caută să intre în satul Mărculești. O echipă
de vînători de care, condusă de A lui Gheorghe Neculae—acum

ER
caporal — aruncă sub șenilele carului grenade și îl defectează.
— La 16 Iulie Batalionul III este atacat la Gura Camenca.
Intervin în luptă chiar în linia l-a Maiorii Popa Matei dela Di­
IV
vizie și Maiorul Marinescu Petre Comandantul Batalionului III.
Resping pe inamic dar cad ambii, ca o supremă jertfă pentru
UN

eroismul lor și caldul patriotism ce-i însuflețea.

Trupul Maiorului Popa rămăsese în rîndurile inamicului,
dar peste noapte sergentul Chiochișanu se strecoară în liniile
inamice și-l aduce la noi.
L

— La 17 Iulie pe o căldură înăbușitoare după un bom­

RA

bardament de o violență rară, care a durat 5 ore — inamicul în

forță superioară — atacă poziția noastră dela cota 264 Alexeni
(pîrîul Camenka).
NT

Lupta se dă pe viață și pe moarte — ai noștri ne voind

să dea un pas înapoi.
Inamicul văzînd că nu mai poate presa, se oprește la 100
CE

metri de noi, într’n lan de floarea soarelui.

Această apropiere era foarte periculoasă și de aceea, într’un
avint nemaipomenit companiile din linia l-a îl contra atacă —
producîndu-i pe loc pierderi grele și-l silește să se retragă în
I/

debandă peste pîrîul Camenka. In această grea luptă care însă

a hotărît retragerea definitivă a inamicului, au murit eroic ieșenii
S

noștri: Căpitan Onică C., Sblt. Babeș Arghir, Sblt. Anton Gh.
și Sblt. Hermeziu C-tin.
IA

Tot aci a fost răpus și A lui Gheorghe Nicolae — dupăce

terminase cei 2 saci cu grenade.
U

Virtuiea militară cu care a fost decorat nu l-a mai aflat

în viață.
BC
 R
16 Colonel Nictilae Alexandrescu

RA
— La 29 Iulie vitejii companiei 9-a de sub comanda bra­
vului căpitan Snabel, trec Nistrul la Ghiderima, între cazema­

LI B
tele și fortificațiile dușmane.
Plutonierul Adjutant Vicoveanu Mihai trece și el voluntar
Nistrul și cu o mînă de oameni reușește să pătrundă în satul
Ghiderima, punînd pe fugă un inamic destul de numeros, care

Y
părăsise 2 cazemate.
Plutonierul Adjutant Vicoveanu Mihai cade însă la datorie

T
— brav și onorat de a fi fost cel dintîi ostaș ce a calcat pe

SI
pămîntul Ucrainei.
Virtutea Militară îi atîrnă de crucea ce străjuește mormîn-

ER
tul său dela Minăstirea Zahorna de pe Nistru.
— Aceste cîteva date din Răsboiul Sfînt al eliberării Ba­
sarabiei le aduc la cuuoștință, ca un omagiu pentru camarazii
IV
din regiment — de toate gradele, ce și-au jertfit viața pentru
Țară și întregirea hotarelor ei, — căci ei au înțeles și au ascultat
cuvîntul Conducătorului de a lupta cu toată dogoarea sufle­
UN

telor lor tinere, pentru a înscrie cu litere de aur primul act de

istorie al domniei M, S. Regelui Mihai I.

Colonel Niculae Alexandrescu

L
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Y
Moldova

T
SI
Moldova, Moldova,
lan bogat de grîne,

ER
grădină cu ape limpezi și bătrîne,
unde plînge doina și-unde codrul freme
șoapte de legendă adormită ’n vreme,
IV
turme de mioare,
zîmbet, soare, floare
UN

Moldova...

Pe cărare bucium,
L

taina vreunui suflet ferecat în sbucium

RA

rumene fetițe
cu flori în cosițe
și flăcăi voinici
NT

în vestmînt de-arnici,
dulce graiu și slovă,
Moldovă, Moldovă!...
CE

Grădini(a (Transnistria) Oct., 1941 C. Nic. Bratu

SI/
IA
U
BC

2
 R
RA
Cetatea blestemată

LI B
Căderea Odessei, 16 Oct. 1941

Y
Oștiri călite ’n lupte, sub flamuri fîlfiind,
s’au scurs în marș războinic pe ’ntinsele cîmpii,

T
purtînd poveri pe umeri și moarte împărțind

SI
în marea vijelie a cruntei bătălii.

ER
Cădeau loviți vitejii, ca spicele de grîu,
căci pasul își cerea tributul de morminte ;
dar nu i-a ’nspăimîntat al sîngelui desfriu
IV
ce-a gîlgîit din răni scurgîndu-se fierbinte!

Trecut-au zile lungi și nopți de grea urgie,

UN

cînd, jrămîntat pămîntul de trăsnete și foc

părea că-i prinsă ’n spasmuri de crudă agonie
o pradă prea ușoară satanicului joc.
L

Tîrziu, în ziua ’n care cerul părea că arde,

RA

iar groaza și trîmbița neînjrînată cîntul,

cu mîinile ’ncleștate pe jalnice stindarde,
neînfricați, eroii mureau mușcînd pămîntul;
NT

Din țărîna dușmană de sînge însetată,

părea că reînvie cohortele de morți
CE

și-atunci, în fața lor, cetatea blestemată

înjrîntă crud, deschise imense, negre porți.
I/

Mircea Manoliu
S
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
lîlcul războiului nostru 1;

T Y
-a hărăzit Dumnezeu Neamului Romînesc pămînt rodnic,

Î
SI
munți măreți și ape limpezi ; dar l-a așezat într’o parte
a lumii astfel încît a trebuit mereu să sîngere, izbit cu

ER
dușmănie aprigă de neamurile hrăpărețe ale Răsăritului care
urmăreau nimicirea lui.
Cîte i-au fost zilele liniștite ? — Puține, prea de tot pu­
IV
ține. Și doar n’a rîvnit niciodată Romînul la ceeace n’a fost
a lui. „Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul" îi spune
blîndul Mircea lui Baiazid, în scrisoarea a IlI-a a lui Emi-
UN

nescu și ’n aceste cuvinte, geniul marelui poet, a cuprins toată

Istoria Romînilor. Poeții, marii vizionari, văd degetul lui Dum­
nezeu arătînd neamurilor destinul printre stele.
L

Pe cît de pașnic și nedoritor a fost Romînul de ceeace

n’a simțit că este a lui, ca trup din trupul lui și suflet din
RA

sufletul lui, pe atît cei din juru-i l-au rîvnit ca pe o pradă

ispititoare. Și aceștia erau mulți, erau mari și puternici. Dar
Romînul a vrut să trăească și și-a afirmat cu îndîrjire drep­
NT

tul la viață pînă cînd cei mari și puternici, goliații, au fost

doborîți cu fruntea în țărînă. Astfel Neamul Romînesc a răz­
bit ca o stîncă prin valurile tuturor urgiilor. Și n’a fost nu­
CE

mai atît, nu s’a salvat numai dînsul, ci, în mare parte, prin
mîntuirea lui a dat posibilitate Europei întregi să prospereze
și să creieze o superbă cultură. Da. O strigăm cu toată dîr-
zenia de aici, dela Postul Radio Moldova, dela cel mai înain­
I/

tat post spre Răsărit al Europei și dorim ca undele să ducă

S

•departe, cît mai departe, gîndurile noastre: dacă voi, Euro­

peni ai Apusului, aveți o cultură și o stare materială mai
IA

prosperă decît a noastră, aceasta ni-o datorați în mare mă-

1J. Conferință rostită la postul Radio-Moldova, în ziua de 6 Noembrie
U

1941.
BC
 R
20 Prof. G. Traian

RA
sură și nouă, Romînilor, pentrucă de noi s’au izbit întîi aceia
care voiau și pe voi să vă nimicească. In timp ce Ștefan, la
vederea focurilor de pe culmi, trimetea buciumașii să adune

LI B
oaste spre a ieși întru întîmpinarea Tătarilor pustiitori, voi
Apuseni, aveați răgazul să ridicați mîndre temple pline de
podoabe, să zidiți teatre și să scriți opere de nemuritoare poe­
zie. Voi erați în plină Renaștere. Pentru acest motiv Papa l-a

Y
numit pe Ștefan cel Mare, pe drept cuvînt „atletul lui Crist“.
E bine să amintim că, la puterea și strălucirea voastră,

T
Apusenilor, a contribuit și arcul modestului plăeȘ moldovan ;

SI
aceasta cu atît mai mult, cu cît mai sunt asiatici care, ve­
nind de curînd tot din părțile Răsăritului au trecut spre A-

ER
pus dincolo de noi și mai au încă îndrăzneala de a pretinde
dreptul la asuprire a cîtorva milioane de Romîni. Avem inte­
resul național ca, noi, Romînii, să fim mari și puternici, dar
IV
acest interes îl aveți și voi, Apuseni, pentrucă noi suntem pa­
văza voastră.
UN

Nu numai în trecutul îndepărtat neamurile Răsăritului

ne-au amenințat pe noi și pe voi de o potrivă, dar, chiar mai
de curînd, în ultimii 150 de ani. Rusia Țarilor a ocupat de a-
tîtea ori Principatele Romîne, amenințînd tot Balcanul cu gîn-
L

dul de a stăpîni Gurile Dunării și Strîmtorile, ca primă etapă

RA

pentru cucerirea întregii Europe. Erau felurite pretextele sub

care se făceau aceste ocupații. Adesea imperialismul panslavist
se ascundea sub vălul religiei. Atenția pe care Țarii o dădeau
NT

Sfîntului Munte nu era deloc dezinteresată, nu era deloc o

aspirație sinceră pentru slăvirea lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă,
cu totul interesată, căci astfel aveau mai mult prilejul să a-
CE

pară drept apărătorii creștinilor din Peninsula Balcanică. Cît

a fost de sinceră această pretenție s’a văzut în războiul deîa
1877 — 1878, cînd marea împărăție Rusească, creștină orto­
doxă, a rășluit’o parte din trupul micului Principat Romî-
I/

nesc, creștin ortodox și el, cu atît mai mult, cu cît doroban­

ții micului principat salvase onoarea marii împărății; spre a
S

se dovedi și de data aceasta adevărul zicalei că, „pe cine nu-1

lași să moară, nu te lasă să trăești".
IA

Niciodată însă amenințarea Neamului Romînesc și im­

plicit a întregei Europe n’a fost mai mare ca în ultimul sfert
U

de veac. Intr’adevăr, dela revoluția bolșevică încoace, cele două

BC
 RY
Tîlcul războiului nostru 21

RA
lumi, a Europei și a Eurasiei s’au despărțit clar și precis.
Există o civilizație technică europeană, dar există ceva mai

LI B
mult: există o sinteză spirituală a Europei deasupra națiu­
nilor ei, accentuăm, chiar dacă între aceste națiuni se întîm-
plă războaie, faptul este de netăgăduit: în momentele de a-
menințare a Europei, popoarele ei apar dintr’odată solidare.

Y
S a vădit solidaritatea europeană în condamnarea morală a
Uniunii Sovietice, cînd aceasta a atacat Finlanda, după cum

T
se vădește în cruciada anti-bolșevică actuală, cînd aproape

SI
fiecare neam și-a trimis, fie și simbolic, cîte o divizie pe
frontul din Răsărit. Europa are, pe lîngă civilizația technică

ER
și o lungă tradiție culturală clasică, umanistă, o filosofie spi­
ritualistă și, printr’o adîncă educație creștină, necesitatea înăl­
țării sufletelor în sferele Absolutului.
IV
Cînd popoarele primitive ale împărăției Țarilor au în­
cercat să se emancipeze printr’o cumplit de sîngeroasă revolu­
UN

ție, au luăt dela Europa ceeace este mai ușor, aspectul civi­
lizației technice, închipuindu-și că aici începe și sfîrșește lu­
mea. Ca atare, s’au apucat neamurile bolșevice să ridice fa­
brici și mai ales fabrici de arme. Doamne, cît e de ușor să
L

strujești o țeavă de tun și cît e de greu să conturezi sufletul

RA

unui om ! Dela început, cele două lumi și-au jurat moartea.

Europa s’a pus în poziție de apărare. Ideia cordonului sani­
tar european a apărut odată cu triumful bolșevismului în Ru­
NT

sia. Masele muncitoare europene au respins comunismul. Ele

și-au zis: „Ceace vreți să faceți voi, Bolșevicii, industrie, a-
ceasta avem și noi, în plus noi mai avem și hrana spirituală,
noi mai avem ceeace caracterizează omul ca om, deosebitor
CE

de celelalte specii animale, deci tocmai ceeace voi disprețuiți“.

Astfel comunismul s’a dovedit a fi o formulă de viață strict
asiatică, căci a și prins la o parte din poporul chinez, iar în
I/

Europa a sărit peste noi doar la un popor și acesta tot asia­

tic prin obîrșie și structură sufletească, încît a fost nevoie de
S

intervenția armelor romînești pentru restabilirea ordinei eu­

ropene.
IA

Revoluția bolșevică însă a venit cu lozinci care puteau

să înșele pe mulți. Din punct de vedere social, prin desființarea
U

proprietății pretindea înlăturarea exploatării omului de către

om ; din punct de vedere național, pretindea deplina posibili-
BC
 R
22 Prof. G. 7raian

RA
late de auto-determinare. Rezultatul a fost însă cu totul altul :
revoluția bolșevică a înlocuit o exploatare prin altă exploatare,

LI B
o oligarhie prin altă oligarhie și o tiranie prin altă tiranie
mult mai apăsătoare și mai crudă. Partidul comunist și biro­
crația Uniunii Sovietice nu se deosebeau decît prin lipsa rafi­
namentului de consilierii Țarului și marii latifundiari de altădată.

Y
Din punct de vedere național, departe de a fi fost respectat

T
principiul auto-determinării popoarelor enunțat de Lenin, Bol­
șevicii au făcut cea mai șovină politică rusească pomenită,

SI
vre-odată. Stalin nu este altceva decît continuatorul tuturor
țarilor care cotropeau popoarele sub diferite pretexte, ca ::

ER
mîntuirea creștinilor din ghiarele păgînilor. mîntuirea tuturor
slavilor din ghiarele latinilor ș. a. m. d. Acum, Stalin, în dosul
paravanului unor formule revoluționare, vrînd să apară drept
IV
salvatorul proletariatului din ghiarele capitaliștilor, făcea ce!
mai curat și mai feroce imperialism slav. Spre a da lovitura
UN

de grație Europei n’a cruțat nimic : a înfometat popoarele Rusiei

pentru a svîrli pe piața lumii aproape pe gratis cantități enorme
de cereale, a strica prețurile și a produce ruina agricultorilor ::
este vorba de prea cunoscutul dumping rusesc.
L

A cheltuit sume colosale pentru propagandă reușind în.

RA

unele țări să alcătuiască doar firave „fronturi populare44 care

îndată după constituire se năruiau atrăgînd și ruina popoa­
relor guvernate de ele.
NT

Văzînd eșecul încercărilor lui, ca toți tiranii și-a zis și.

Stalin : „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau’4... Ca atare, și-a
înfometat din nou popoarele pentru a alcătdi o uriașă armată,
CE

dotată cu cel mai modern armament. Dorea Stalin ca neamu­

rile Europei să se încaere între ele, spre a se slăbi reciproc
și astfel a le da tuturor loritura de moarte. Trîmbița pe toate
cărările că vrea pace, dar făcea tot posibilul spre a provoca
I/

răsboiul. Pentru aceasta se alia cînd cu Franța împotriva Ger­

maniei, cînd cu Germania împotriva Franței. Ceeace urmărea
S

în primul rînd era slăbirea Germaniei, cea mai mare putere

IA

militară a Europei și a lumii în momentul de față. Dar, „Cine-

sapă groapa altuia, cade singur într’însa“. Stalin a dorit răs­
boiul ; ei bine, Stalin are răsboiul.
U

Cît privește sinceritatea pacifismului lui de altădată s’a.

BC

văzut din răsboiul agresiv împotriva Finlandei, din ocuparea

 RY
7 ticul războiului nostru 23

RA
micilor Țări Baltice, a Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a
unei părți din județul Dorohoi, deși ultimele două ținuturi

LI B
n’au fost stăpînite de ruși niciodată ; dar, ascultați vă rugăm,
argumentarea unui guvern, care se pretindea socialist ; cităm
din nota trimisă Romîniei, la 26 Iunie 1940: „Aceste ținuțuri
vor fi înglobate Rusiei ca mijloc de despăgubire acordat aces­

Y
teia pentru dominațiunea de 22 de ani a Romîniei în Basarabia".

T
Atunci am tăcut, am scrîșnit din dinți, dar, cînd Istoria a vrut
să putem lua armele alături de puternicii și marii noștri aliați,

SI
am știut și noi să ne onorăm polița...
Lupta noastră a fost pe viață și pe moarte, căci, de data

ER
aceasta nu mai era vorba de cedarea unui teritoriu cu popu­
lația lui față de o împărăție ai cărei conducători tot mai aveau
unele scrupule de conștiință, datorită considerentelor religioase
IV
sau temerei de judecata Istoriei. Nu. Cel mai fanatic imperi­
alism slavo-asiatic cunoscut vreodată, ascuns după paravanu 1
UN

unor formule revoluționare, avea intenția pur și simplu să radă

de pe fața pămîntului, în primul rînd națiunea romînească,
aceasta fiind cea mai anti-bolșevică dintre toate națiunile mici
învecinate Rusiei. îndată după ocuparea Bucovinei de Nord, și
AL

a Basarabiei, Rușii bolșevici au început să-și pună sistematic

planul în aplicare. In grabă au început să stingă toate luminile
romînești. Au închis bisericile și majoritatea școlilor romî-
TR

nești; au ucis sau deportat cărturarii orașelor și ai satelor,

conducătorii conștiințelor romînești, preoții, profesorii și învă­
țătorii. Și este un fapt demn de reținut: numai pentrucă erau
EN

Romîni nu i-au cruțat nici chiar pe acei foarte puțini cărturari

care avusese naivitatea de a se lăsa influențați de ideologia
bolșevică.
/C

S’au coborît mai jos și au început să golească Basarabia

de populația romînească, cărînd cu mașina neagră, în diferite
loturi, mii și mii de oameni. Au ridicat pe foștii funcționari
SI

ai stăpînirii romînești și pe țăranii înstăriți, așa numiții

„Culaci", nu atît pentru a-i despuia de bunuri, cît pentru
IA

că-i socotea periculoși, aceștia fiind mai toți știutori de carte

romînească. Pe țăranii săraci, mai cu greutate nu îi puteau ri­
dica și deporta cu forța, Bolșevicii, pretinși apărători ai pro­
U

letariatului, căci s’ar fi demascat cu totul ; ca atare, pe a-

ceștia îi momeau cu salarii mari numai să-i vadă plecați la
BC
 R
24 Prof. G. Traian

RA
minele din adîncul Rusiei ca, de pildă, la Dombas. Bine în­
țeles, cînd ajungeau acolo vedeau păcăleala, dar bieții oameni
nu se mai puteau întoarce înapoi. Ne închipuim ce s’ar fi

LI B
ales de populația romînească, dacă Basarabia ar mai fi rămas
încă un an sub stăpînirea bolșevică și, precum anunțase, s’ar
fi impus cu forța colectivizarea întregului pămînt. Odată des­
ființată proprietatea, smuls țăranul dela casa și dela ogorul

Y
lui, odată tăiate toate rădăcinile ce-1 țineau de pămînt, de­

T
venit un salariat, un mic funcționar al împărăției bolșevice,
ar fi putut cu ușurință să fie trimis în orice parte a imensei

SI
Rusii și foarte curînd rusificat.
In locul populației romînești ar fi fost aduse populații

ER
rusești. Acest proces de osmoză socială deja începuse. O nu­
meroasă armată rusă ocupase Basarabia, ostașii fiind îndem­
nați să se căsătorească pe cît posibil cu romînce; un mare
IV
număr de funcționari luase locul celor romîni; un mare nu­
măr de lucrători fusese aduși in regiunile industriale; în
UN

schimb minoritarii provinciei nu erau dislocați și se bucurau

de o atenție deosebită. Ne amintim că în timpul campaniei
din Basarabia, toate satele ne-au primit cu entuziasm, afară
de unul numit Ciolac care ne-a opus rezistență fiind locuit
AL

în bună parte de Ruși.

Cît se poate de vicleană era pregătirea conștiințelor prin
TR

propagandă pentru totala desființare a Națiunii Romînești.

Rușii bolșevici au început prin înlocuirea alfabetului latin cu
cel cirilic; au introdus limba rusă, alături de cea romînească,
EN

în administrație, în școală, la postul de radio Chișinău și în

toate publicațiile romînești. Treptat urmăreau să înlocuească
pe dea’ntregul limba romînească. Sistemul era simplu dar
/C

mergea direct la țintă : într’un text romînesc publicat de un

ziar sau o revistă se presărau cu iscusință cuvinte rusești,
astfel încît acestea să fie înțelese prin legătura cu cuvintele
romînești. Infiltrația trebuea să se lățească tot mai mult pînă
SI

Ia rusificarea totală a textelor.

Școala romînească era tot mai neglijată, atenție deose­
IA

bită fiind dată școlii minoritare, mai ales celei rusești. Dea-
semenea, o puzderie de cărți, reviste și ziare, toate în limba
rusă și cu ilustrații ochioase invadaseră Basarabia.
U

Datorită conversației pe care am avut-o în timpul cam-

BC
 RY
7 îIcul războiului nostru 25

RA
paniei cu învățătorul Gheorghe Botnarencu, din frumosul sat
Mihuleni, județul Orhei, am înțeles mai clar adevăratele in­

LI B
tenții ale Rușilor bolșevici față de noi, toți Romînii. Intr’a-
devăr, îmi spunea acest învățător: „A venit ordin, Domnule,
dela stăpînirea bolșevică să-i învățăm pe copii să nu scrie
bine și vin, ci ghine și gin, că doar ei nu sunt Romîni, ci

Y
Moldoveni, adică strămoșii lor au fost tot Ruși, dar au în­
vățat limba asta moldovenească.

T
Pe urmă a venit alt ordin să-i învățăm pe copii a scrie bine

SI
și vin și să nu le mai spunem că sunt Moldoveni, ci Romîni, adică
strămoșii lor au fost tot un fel de Ruși, dar au învățat limba

ER
asta romînească. De ce au schimbat ei ordinul n’am înțeles și
nici cei mai mari din ai lor n’au vrut să mă lămurea că,
— Apoi, lămurirea nu-i chiar așa de greu de găsit, i-am
IV
răspuns eu : Rușii au ocupat din Romînia, Nordul Bucovinei
și toată Basarabia, apoi Molotov s’a dus la Berlin și i-a spus
UN

Marelui Conducător al Germaniei, Adolf Ilitler, că inima-i

poftește stăpînirea și peste Prut pînă’n Carpați, de asta spu­
neau Rușii că noi Moldovenii de pe amîndouă malurile Pru­
tului am fi altă seminție decît toți Romînii. Vezi însă că
L

Fiihrerul Germaniei l-a cam dat afară pe Molotov și atunci

odată s’a gîndit că ar putea lua cu forța ceeace n’a putut
RA

căpăta de bună voe. Insă, cum el socotea că odată pornit răs-

boiul nu se va opri la Carpați, ci va cuprinde toată Romînia,
a schimbat și ordinul dat școlilor. Nu s’a mai îngăduit să se vor­
NT

bească de Moldoveni, ci de Romîni, care, bine înțeles ar fi la obîr-

șie tot un fel de Ruși „ce au învățat limba asta romînească"...
Acum ne putem închipui ce ne-ar fi așteptat pe toți
CE

Romînii în cazul unei invazii a Rușilor dincoace de Prut;

ba și pe celelalte neamuri ale Europei, afară de unul... Nu
insinuăm, nu insultăm, ci doar constatăm. Acel neam și Rușii
I/

au obîrșia în aceeași parte a lumii și au multe legături su­

fletești. Faptele lor vorbesc dela sine.
S

In încheere: Răsboiul actual este un răsboiu împotriva

Eurasiei. Semnificația lui este aproape metafizică : este o luptă
IA

a spiritului împotriva materiei. Dar răsboiul actual inai este

un răsboiu de legitimă apărare al Romîuilor și în primă linie
U

al Moldovenilor, de care, astăzi ca și în trecut s’au sfărîmat

noroadele sălbatice ale Răsăritului. Prof. G. Traian
BC
 R
RA
LI B
Patru poeme
de Gabriel Oriță

T Y
De mînă cu trecutul

SI
............ ......................... (Locotenentului Georgescu Pompiliu

Te mai gîndești Pompiliu P. Georgescu

La anii
Te mai
Uitată’n
din liceul militar ?
ER
întorci prin vis să cauți școala
basm sub veghe de hotar ?
IV
Din fibre să desfoi adolescența,
UN

Neliniștită ca un svon de ciută

Și să culegi din ore lungi aroma
Gîlcevilor din vrajba mea trecută...
L

Mai știi în cîte rînduri, furtunoasă,

RA

Că-i despuiam cetatea de păreri meschine,

îmi începea războiu întreaga clasă,
Iar tu și Cautiș țineați cu mine ?
NT

Și cînd stingheri în ore de recreații,

Pășeam în gînd potecile tristeții,
CE

Ne fluturau nălucă de rîs colegii

Zîmbindu-ne cu înțeles: Poeții!...

Și poate’n adevăr că nu oricine

I/

Se apleacă blînd peste mlădiți cu rouă.

Eu comandam pe-a I-a, tu pe-a Il-a,
S

Și-aveam și dormitoarele vecine,

IA

Unde ades cu sufletul în noapte,

Visam la geam cu luna bucălae,
U

Pînă tîrziu cînd obosit de carte,

Venea la somn prietenul Culae.
BC
 RY
Prințul de laur

RA
27
Iți amintești de-un petec de hirtie,
Pe care dăltuisem șase rime ?

LI B
Era acolo prima poezie
Și eu țineam să nu o știe nime!

Și cum nu vroiam să ți-o arăt nici ție,

Y
Foșnind de zări ca sevele’n tulpine,

T
Mi-ai-spus vibrînd : „așa-i prietenia?!..."
Apoi ai plîns și-am plîns și eu cu tine!...

SI
Trecut de fum, trecut apus, castanii

ER
Din umbra școalei tainele deslegi-i,
Eu nu mai știu, mă răvășiră anii,
Spre care zări s’or fi pierdut colegii ?
IV
Pe care drum, spre ce tristeți, cînd jalea,
UN

Se tîngue din nou pe la răscruci ?

Că’n amintiri de vrei ca să te duci,
Spre lacrimi și dureri se pierde calea.
AL

Pompiliu, plînge sub lacăt adolescența

Și saltă peste vis liceul militar,
Acolo sus, pe lacrimi de hotar,
TR

Colindă ca un duh înebunit tristețea.

Căci ne. au furat trecutul arnăuții

EN

Și’n stepe l-au cărat pe veci corăbii

Când spulberăm destinul crud din săbii?
Din amintiri ne strigă Cernăuții.
/C

Prințul de laur
SI

Nădejdile din inimi bătînd în soare ramul

Și asprele zăbave ce peste zări se coc
IA

Creșteau un prinț de laur, de cremene și foc

Și’l înălțau din glie să ne cinstească neamuL
U
BC
 R
Gabriel Oriță

RA
Cîmpii sub mirt de soare și ape turburate,
II înfloreau din zale, de laur și de sunet,
Mîniile de fulger vuiau însîngerate

LI B
Cînd ropotea spre glorii cu ostile de tunet.

Ni-1 fereca destinul, cum îl cînta aleanul,

Mărșăluind prin zodii cu stepele pe scut,

Y
Obida de prin holde nu împlinise anul

T
Când prințul de furtună se năpusti pe Prut
ț

SI
Deslănțuindu-și oastea spre zările încinse,
Ducea pe săbii albe hotarele la loc

ER
Bătuse peste hoarde al ceasului soroc
Iar apele buimace se retrăgeau învinse!...
IV
Răniții
UN

Plotonierului T. R. rănit Vulpe

Gheorghe, pentru eroismul său a-
nonim, în cursul celor mai înver­
șunate lupte.
L

Copii din basm, țărani ciopliți din glorii

RA

Cît freamăt de legendă ne prevesteau răniții,

Tăcuți, cu ochi de zări aici nebiruitii,
Ne surîdeau din umbrele palorii,
NT

Bravi anonimi, întinși pe paturi albe,

Aveau pe răni sapată vitejia.
Din jertfa grea creșteau hotare dalbe
CE

Iar Țara se lega cu veșnicia.

Nu vaet frînt, nici horcăit sinistru,

I/

Din piepturile rupte de obuze,

Ci sufereau cu zîmbetul pe buze,’
S

Iar inima tălăzuia spre Nistru !...

IA

Spre Nistru gîndurile lor sirepe,

Dau iureș pînă dincolo de zare
Și mai departe pînă’n fund de stepe
U

De s’ar mai face bine fiecare...

BC
 RY
Țărani 2&'

RA
Și cit de blînd sfîrșea un muribund !
In alb delir șoptea ceva de-acasă
Poate fugar pe-o clipă luminoasă,

LI B
II mai striga copilăria ’n prund.

Doar lingă el o sfîntă surioară,

Cu mini de vis, și visul de petală,

Y
Cu ochi de fum și gri jă de vestală
/'
Veghea de mult tăcerea mortuară...

T
SI
Și vremuri noui se pritociau din vrăni,
Din jertfa peste Țară curcubeu

ER
Blînzi, morții mari, sburau smeriți din răni
Și se’nălțau senini Ia Dumnezeu.

Că și-au sfințit în sînge iar credința,

IV
Stîrpind din holde monstruos balaur
Duceau la dreapta judecată Biruința
UN

Din Țara lor de glorii și de aur...

Țărani
AL

Țărani bronzați de soare și ’ncovoiați de muncă,

Nătîngi bătuți de vînturi, părinți și frați țărani,
TR

Când ceasul împlinirii a slobozit poruncă,

V’ați ridicat furtună ca viforul din ani.
EN

Că prea nelegiuiți, prea cruzi au fost dușmanii,

Iar așteptarea asta ni s’a părut prea lungă,
Blestemul morții grele și iadul nu le-ajungă,
/C

Nici flăcările gheenei, nici urletul Satanii '

Ați îngropat obida cu hoardele în șanțuri,

Pîngăritorii singuri și-au pregătit mormîntul
SI

Voi nu prășiți ogorul cu mîinile în lanțuri,

Vi-i sfîntă libertatea și mult iubiți pămîntul!
IA
U
BC
 30 Gabriel Oriță

R
Veniți din fund de veacuri cu sacrul legămînt

RA
Să nu lăsați satane în sfintele altare,
Și nimeni să nu calce străvechile hotare ;
Așa că-i sfînt războiul, de două ori e sfînt !...

LI B
Loviți năprasnic fiara și fulgerînd oțele
Din pieptul aprig faceți blindată carapace,
Purificați pământul de viermi și duhuri rele

Y
Din sânge sfînt va crește cea mai frumoasă pace.

T
Iar cînd vă veți întoarce biruitori la plug

SI
Și veți întinde brazda din dealuri pîn ’n Bug,
Când peste oase albe vă veți cunoaște urma,

ER
Eu voiu muta din visuri pe alte locuri turma...

Ș’oi rătăci prin suflet cu doinele și zarea,

IV
Purtînd spre alte chinuri izbăvitoare crucea,
Și n’oi găsi sub veghe odihna și "mpăcarea
Pîn ’nu ne veți întoarce mormîntul dela Ciucea !...
UN

GABRIEL ORIȚĂ
L
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
Note din Ucraina

T Y
SI
Din carnetul unui ofițer
6 August 1941

ER
o^^fiua memorabilă de 6 August. .
Am ajuns la Vadul lui Rașcu, ce-și scaldă temelia în unda
Nistrului... A fost un orășel frumos aici. Acum numai ruine...
IV
Bolșevicii cu sateliții lor „evreii", au aruncat totul în aer... Ru­
ine. ruine și pustiu peste tot... Ne purtăm pasul obosit... fără
UN

să scoatem un cuvînt... Ajungem pe o stradă lăturalnică, ce urcă

într'o pantă destul de repede, sus pe platou.
Cîțiva romîni ne ies în cale, își fac „Semnul Crucii", se
uită lung și insistent în ochii noștri, apoi zăpăciți împrejur.
AL

Arată cu mîna amenințător undeva, dincolo în Ucraina; nu

pot scoate nici o fărîmă de vorbă.
TR

Din punga ochilor umezi și roșii de plîns, curg șiroae de

lacrămi ce se împletesc sub barbă.
Apoi, întocmai copilului cînd se muncește să lege prima
EN

frază, unul din ei, cel mai bătrîn, vorbește :

— „Bine v-a adus Dumnezeu, am rămas doar cu sufle­
tul"... Se apleacă să ne sărute mîna; Colonelul îi mîngîe pe o-
braz...
/C

— Dumnezeu are grije de romîni, pentrucă romînul îl poartă

în suflet și în gînd, în tot locul și întotdeauna...
Cu pași rari și cu capul în pămînt s’au pierdut... în pus­
SI

tietatea locului...
Se lasă seara... Nistru, la cîțiva metri de noi, oglindește ’n
IA

unda-i clară... numai fărădelege și pustiu.

Acolo a fost biserica... a rămas doar altarul... Ne urmăm
drumul... Pe aici a fost o stradă dreaptă... nici o casă n o mai
U
BC
 32 C. Nic. Bratu

R
străiuește... toate zac Ia pămînt... In amurgul acestei zile splen­

RA
dide de sfîrșit de vară, miroase a cadavre... Ne îndreptăm spre
Nistru... Minune... chiar pe prispa prundișului, o căsuță singură,
bine gospodărită și curată, ne iese în cale... Nu-i atinsă de pro-

LI B
ectil... Numai urme de gloanțe se văd prin tabla ruginită ce a-
copere cele două camere... ca două chilioare. La poartă o laiță...
Ne-am așezat... Sntem cu toții obosiți... Azi a fost o zi grea de

Y
marș... și o căldură înăbușitoare... Soldații se strecoară încet spre
cantonamente... merg la odihnă; după toate probabilitățile mîine

T
vom continua marșul...

SI
Toți suntem tăcuți... o liniște de biserică ne copleșește...
Deodată zgomotul unui motor ne străpunge urechile... E o mo­

ER
tocicletă...
A! e ofițerul de legătură cu divizia... aduce ordinul...
Colonelul ia plicul cetește la lumina unei lanterne: „Mîine
IV
dimineață la orele 6, trecerea bistrului pela Vadu lui Rașcu—
spre Rușcov—și mai departe.
— Trecem băieți, adăugă el; surîzînd.
UN

— V’am spus eu, domnule colonel, răspunde calm și răs­

picat căpitanul Lateș, eram sigur; mîine trecem să-i prindem
din urmă că prea au șters-o englezește.
L

Am început să rîdem.
— Mîine trecem Nistru... Uitați-1 cum se oglindește în ar­
RA

gintul lunii... Hai să-i gustăm apa și să mulțumim lui Dumne­

zeu că ne-a ajutat să-l mai vedem odată, mîine îl lăsăm în
urmă...
NT

Ne îndreptăm spre prundiș. Bem apă lacom din căușul mîi-

nilor, ne răcorim fața îmbujorată de arșița zilei... Am rămas cî-
teva minute pe gînduri. Privim peste Nistru; deslușim primele
CE

case bolșevice din primul sat ce-1 vedem în Ucraina... Pe acolo

e drumul nostru mîine...
I/

Prima noapte în Ucraina

S

7 August
IA

Trecem hotarul Basarabiei pe un pod solid de vase, făcut

de pontonierii noștri.
U

Pe marginea cealaltă a Nistrului primul sat bolșevic își scai-

BC
 RY
Note din Ucraina 33

RA
dă pulpana în cristalul apei... Primul sat bolșevic; case mici,
murdare, așezate fără nici un Duumnezeu, ne ies înainte.
Și aici ruine peste tot. Cîte o femee soioasă, cu grija și

LI B
mizeria întipărite pe față, fuge printre dărîmături. Faimoasele ca­
zemate ce formau trîmbițata linie „Stalin44 dorm răvocite și a-
runcate pînă în albia Nistrului. Ne urmăm drumul, care șerpuește
departe, departe de tot, topindu-se în imensitatea cîmpiei Ucrai-

Y
niene. Se lasă noaptea, prima noapte în Ucraina. Luna roșie, parcă
de sînge, plutește peste marea verde de grîu (Ce frumos e

T
grîul în Ucraina!). Coloana regimentului șerpuește alene; Capă­

SI
tul a ajuns pe deal și se profilează în discul clar al lunii; ste­
lele apar una cîte una, greerii cîntă, brotoceii își continuă veș­

ER
nica lor orhestră... Este o feerie. îmi amintesc de „Taras Bulba“
a lui Gogol, cînd bătrînul Bulba, vrăjit de frumusețea nopții u-
crainiene, petrecută undeva, poate aici pe cîmp, robit de fru­
IV
musețile nopții, exclamă: „dracu să vă ea că tare sunteți fru­
moase44.
UN

Se apropie plutonierul de mine pe nesimțite și mă deș­

teaptă la realitate :
— Domnule locotenent ați observat că aici pînă și luna-i
roșie?... Mă uit buimac — „Da! așa este, am observat și eu44...
AL

Spre Odessa bate răgușit tunul ; trag ai noștri. Pe drumul

de care din dreapta, trece un convoi de prizonieri ruși, abundă
TR

evreii. Mă uit la ei: zăpăciți, transfigurați, murdari, însfîrșit

cadavre ambulante. Fac semne cisperate și ducînd mîna la gură
spun: „hleba. hleba44 (adică pîine, pîine). Le este foame
EN

Camarazii le dau cu milă...

— Nu le mai dați măi, strigă un caporal, n’ați văzut ce
mișei sunt, ne lovesc pe la spate44. Așa e, are dreptate, solda­
/C

tul bolșevic nu știe să fie cavaler; e laș, mincinos și rău.

Ca prin vis ordinul sună: „înainte44. Ne încolonăm iarăși.
Mîine trebue să apropiem Odessa — poate intrăm în foc..,
SI

— „Hai băieți cu Dumnezeu înainte... Din urma coloanei

cineva cîntă:
IA

Rusule ai să cazi mesa

Mîine intrăm la Odessa...
3
U
BC
 34 C. Nic. Bratu

R
RA
Raiul 1 ui Stalin
9 August

LI B
Sosim pe înserate în satul Vasilievca... Am primit ordin să
rămînem peste noapte aici... Ne oprim. Intrăm într’o casă; privesc
cu atenție... Mizerie de nedescris. Toate casele sunt aproape la fel
în Ucraina : îngropate jumătate în pămînt, acoperite cu brazde,

Y
din care lăstărește cucuta și buruenele... Femei îmbătrînite, cu

T
chip de ceară, speriate, copii oblojiți, rahitici, îndobitociți și spe-
iați... Ce nenorocire și pustiu. Igrasia domnește pînă în tavane.

SI
Mobila ? O masă scundă cu trei picioare, un pat din trei scîn-
duri și așternut cu o rogojină, dacă este, sau un pled murdar

ER
de corcoațe... Pe jos în toate casele pămînt. Din plafonul pe ca-
re-1 sprijini cu capul, se desprind picuri grei de umezeală... Un
miros greu de câine plouat sau mai degrabă de cadavru. Un
IV
camarad știe rusește îl rog să le vorbească... Pe masă un cea­
un de pămînt plin cu cartofi fierți. Din el mănîncă : mama, bu­
UN

nica și cei trei copii. Bărbații lucrează la colhoz în timp de pace,

acum sunt plecați să lupte la Odessa sau la Kiev. Le dau la
copii cîte o bucată de zahăr și cîte o fărîmă de cașcaval ce-mi
rămăsese dela masă.
AL

Copii se uită nedumeriți, întreabă pe rusește ce le-am dat...

— încercați, mîncați că-i foarte bun le spune camaradul
meu pe înțelesul loi.
TR

Pe furiș le-au aruncat sub masă, nu pot mînca, n’au mîn-

cat niciodată, le fac rău...
Se reped la cartofi și înfulecă cu o poftă nebună... O pi­
EN

cătură de apă, scursă din tavan le cade drept în ceaun... Nu bagă

în seamă... Sunt obijnuiți cu așa ceva... Nu-i nimic...
Ș’acum, tătucule Stalin, bine că ne-a ajutat Dumnezeu să-ți
/C

vedem raiul... că prea te lăudai...

SI

Ca în alte vremi
15 August
IA

Azi am ajuns în satul Crasnopoli... Acelaș sat sovietic de

peste tot, aceiași mizerie, aceiași sărăcie... Rămînem aici patru
U

zile... După ce ne-am aranjat oamenii în cantonamente și cănr

BC
 RY
Note din Ucraina 35

RA
țele bine camuflate, raita prin sat... In centru un moiman de
moluz!
— A fost o biserică mare aici, dar acum... e dărîmată. O

LI B
fost înăuntru, subt bolșevici, loc de dans și uscătorie de tutun*...
ne spune un moldovean din partea locului... Ce barbarie... Ne
întîlnim cu comandantul secund al regimentului:
— Diseară regimentul botează trei copii. Naș, Căpitanul

Y
■Crihan... să veniți și voi toți.

T
— „Am înțeles“.
Ne îndreptăm spre casa cu copii de botezat... Lumea deja

SI
adunată... Femeile și bărbații cari izbutiseră să scape de furia
bolșevică, erau în păr... Făceau cruce și se uitau la preotul nos­

ER
tru ca la Dumnezeu... Nu mai văzuse de atîția ani un botez...
Sărbătoare mare... Le rîdeau ochii în cap de bucurie...
După slujbă cîțiva muzicanți de ai noștri, au început să
IV
cînte... Femeile și bărbații au primit cîte un pahar de vin... S’au
uitat nedumeriți, zăpăciți, nătîngi. Și cel mai bătrîn, cu paharul
UN

de vin în mină, cu ochii îndreptați spre noi, ne spune în rusește:

— N’am mai auzit cîntece de astea de 15 ani și vin n’am
mai băut nu știu de cînd!... Să trăiți că ne-ați adus timpurile
cari au fost și să vă ajute Dumnezeu"...
L

Vorbea sincer bătrânul; i-am cetit adevărul în ochii săi mari

RA

și turburi cari începuseră să se umezească.

(Va urma) C. Nic. Bratu

NT
CE
S I/
IA
U
BC
 R
RA
LI B
Y
Pățania inspectorului Mierloiu^

T
SI
ncercările bătrînului servitor dăduseră greș. II trăsese
de mini, îl trăsese de picioare, îi luase plapoma de pe

ER
dînsul, dar în zadar. Ajutorul de judecător Pavel Mu­
cenic, nu voia să se dea bătut. Dar nici Vanea servitorul n’a-
vea de gînd să cedeze. El știa una și bună, la șapte jumătate
IV
îi dăduse poruncă stăpînul său să-l scoale, apoi taman la șapte
și jumătate deschisese și el ușa camerei și se apropiase bini­
UN

șor de pat. Că acuma nu mai vroia, apoi era altă socoteală.

Că se întorcea pe partea cealaltă, că-i spunea să-l lase în
pace și-l mai și înjurase, asta nu era un motiv ca el să nu-și
îndeplinească slujba, slujbă de care de altfel era mîndru. De
L

cînd avea cincisprezece ani și pînă acuma cînd a trecut de

RA

cincizeci și opt, apoi el numai servitor a fost, și încă la boieri

mari, la conți, la baroni și chiar la un general. Parcă cu a-
ceia nu pățea Ia fel! Niciodată nu voiau să se scoale la ora
NT

la care dădeau poruncă să fie sculați. El nu putea înțelege

ee-i leneveala asta, să știi că trebue să te scoli la o oră anu­
mită, și să mai stai în plapomă, încă o oră sau mai mult, în
CE

Ioc să sai din pat, să te speli frumos, să iei o zacuscă și apoi

să pleci frumușel la treaba care o ai. înainte de războiu fu­
sese servitor la un conte rus, care era avan de năstrușnic. Ii
spunea să-l scoale de exemplu la șase, el venea și-l trezea și
I/

contele îi spunea să vie să-l scoale la șase și jumătate, venea

la șase și jumătate și contele îi spunea să-l scoale la șapte
S

fără un sfert, Ia șapte fără un sfert îi spunea să-l scoale la

IA

șapte fără cinci, la șapte fără cinci primea porunca să-l scoale
la șapte fără trei minute, pe urmă la șapte fără un minut și
U

lp Din volumul de nuvele cu același titlu, care va apare în curird.

BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 37

RA
■ însfîrșil cu ajutorul lui Dumnezeu, la șapte isbulea să-și scoale
stăpînul.

LI B
Apoi dacă boierul avea poftă să se scoale la șapte, de ce
nu-i spunea asta dela început, de ce-1 mai punea să-l scoale
dela șase ? Ora aceia dela șase la șapte mai era somn sau chin ?
Nu mai vorbim de cazul cînd venea beat, contele. Atunci nu

Y
se mai scula nici după trei ceasuri. Și cînd pierdea vreun in­
teres din cauză că nu se sculase la timp, tot pe el îl înjura.

T
Și tare des se mai îmbăta domnul conte! II aduceau alții

SI
fără palton și fără căciulă. De domnul judecător nu se poate
plînge. E bun ca pînea caldă. Și nici chefuri nu face. Iaca,

ER
e de aproape patru luni aici în tîrg și niciodată nu l-a văzut
beat. Dar are și el alte beteșuguri. Umblă zile întregi cran-
ga la vînătoare. Și după cîte a simțit el, stăpînusău a înce­
IV
put să prindă și patima cărților. Umblă cam des în casa lui
domnu avocat Căpșună, și-apoi acolo se bat cărțile și zi și
UN

noapte.
II mai trage odată de picioare, dar Pavel Mucenic surîde
fericit prin somn. Pe bătrînul Vanea l-a prins înduioșarea.
Ce-ar fi să-l mai lase să doarmă ! Dar nu, trebuie, dom­
L

nul judecător are serviciu, e singur la judecătorie, celălalt

RA

domn judecător e în concediu.

Mai stă puțin la gînduri, apoi se îndreaptă fericit spre
cămară. Știe el un leac bun, tot dela contele lui învățat.
Peste un minut, ajutorul de judecător Pavel Mucenic,
NT

sare zgribulit tocmai în mijlocul camerei. In fața lui stă ză­

păcit bătrînul Vanea cu un sifon în mînă. E așa de încurcat,
că line înainte apăsată palma pe coada sifonului. Lichidul
CE

rece ieșit de sub presiune, i-a udat pijamaua judelui și i-a

sburlit părul.
Primul gînd pe care l-a avut cînd a scăpat de sub șu-
I/

voiu, a fost să-l plesnească pe bătrîn, dar mutra acestuia așa

de umilită, rugătoare, rugămințile din ochii blajini, l-au făcut
S

să isbucnească în rîs.
Rîsul judelui i-a dat curaj bătrînului. In colțul buzelor
IA

i s’a aprins și lui o șuviță de zîmbet.

— Apăi, stăpîne, să-ți ierți sluga cea proastă, de îndrăz­
neală, da’ primisem poruncă să vă scol la șapte jumătate, a-
U

poi io trebuia s’o aduc la îndeplinire.

BC
 R
38 N. St. Beldie

RA
— Nu-i nimic, moș Vanea, adă-mi de spălat.
Rămas singur în cameră, a început să se îmbrace grăbit.
Sifonul bătrînului il înviorase. începu să fredoneze o melodie

LI B
și-și aruncă ochii pe fereastră. Vremea se schimbase brusc.
Decuseară fusese o lună frumoasă, și nici așa de frig nu era,
deși Noemvrie e pe sfîrșite, Acum ningea, o ninsoare ameste­
cată cu ploaie, pe stradă era noroiu și apă murdară. Un altul

Y
s’ar fi întristat. Dar Pavel Mucenic privi indiferent. Mucenic

T
nu e un visător, e un om practic. Lui i-a plăcut totdeauna să
trăiască comod, să se dea după lume, nu s’o ia în răspăr. In

SI
el nu e stofă de revoluționar, pe el suferințele altora l-au lă­
sat rece, la sbuciumul altora a privit totdeauna ca un spec­

ER
tator distrat. Niciodată nu a rămas exstașiat în fața unui pei­
sagiu frumos și nici nu a întors capul cu desgust în fața al­
tuia urît. Le-a privit pe amîndouă egal. S’a adaptat întotdea­
IV
una situației ca un cameleon. Acuma ninge și e urît afară.
Ce importanță poate să aibă acest lucru ? Nici una. Amicul
UN

lui dela Iași, Velciu, ar fi rămas consternat cînd ar fi văzut

că afară ninge.
Mucenic a privit ninsoarea de afară, și a continuat să
fredoneze. In acest tîrg e de aproape patru luni. E o înmor-
L

mîntare cu clasa treia, a visurilor lui, adică nu a visurilor,

RA

căci el nu și-a făcut niciodată visuri, ci a planurilor.

Tîrgul acesta, e mai curînd un sat mare. Are vre-o zece
prăvălii, toate jidovești, o băcănie la care se găsesc de toate,
NT

dela săpunul și frînghia de rufe pînă la ziare și literatura de

15 lei, o circiumă întitulată restaurant, două școli primare,
două biserici ai căror preoți se mînîncă între ei mai rău de-
CE

cît cînii, și doi avocați. Pînă la Bălți care e cel mai apropiat
oraș sunt cam treizeci și cinci de kilometri. Și niște drumuri^
să te ferească Dumnezeu, intră căruțele pînă ’n butucul roți­
lor cînd începe să plouă.
I/

Magistratul pe care-1 înlocuise, îi spusese la plecare. Dra­

gă, dacă ai ceva neamuri la Ierusalim, scrie-le și roagă-i să
S

te mute, altfel, dacă n’ai să înebunești, sigur ai să te tîm-

IA

pești aici.
Un singur avantaj ai, din Noemvrie și pînă în Martie
poți să dormi liniștit, să te duci la serviciu cînd vrei și să
U
BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 39

RA
pleci cînd vrei, nici un inspector nu-și mai aventurează osîn-
za pe aceste coclauri.

LI B
$i iată că el nu are de loc de gînd să-și pună neamurile
în zdruncin, cum făcuse celălalt magistrat, pentru a se muta.
Ba el chiar se simte bine. A știut să găsească și să a-
leagă numai părțile bune din viața tîrgului. In primele zile s’a

Y
informat. Și cel mai bun informator i-a fost Vanea servito­
rul. Dela el a aflat Mucenic, că preoții se ceartă între ei, că

T
madam Mindreanu soția directorului dela numărul unu nu

SI
este în vizită cu madam Negrescu, soția directorului dela nu­
mărul doi, că la domnul Căpșună se bat cărțile, că domnul

ER
Căpșună, cu judecătorul și doctorul Stretcu medicul de plasă,
fac mereu vînători împreună cu domnul Smochină, moșierul
din satul vecin și toate celelalte.
IV
Și n’a stat mult pe gînduri. A scris mamăsei la Iași să-i
trimită o pușcă de vînătoare nouă nouță, un brîu de cartușe
UN

cum trăsese cu coada ochiului că are Căpșună, mașină de în­

cărcat tuburile, mă rog tacîmul complet. Și-a mai cum­
părat și doi cîni și în prima sărbătoare, vînătorii tîrgului ba­
sarabean numărau un pușcaș mai mult.
L

Nu mai fusese la vînătoare în viața lui, și neam de nea­

RA

mul lui nu fusese vînător, dar ajutorul de judecător Pavel

Mucenic n’avea nici o poftă să-și înfunde nasul in cărți, să
devină misantrop sau misogin. Asta s’o facă cei sluți și cei
betegi, nu el care era înalt ca bradul, avea ochi albaștri ca
NT

apa mării în larg și buze sensuale. La prima vînătoare i-a

mers cam prost, în loc să tragă într’un epure, trăsese direct
în avocatul Căpșună a cărui noroc a fost doar că Mucenic nu
CE

știa să ochiască. Pe urmă și-a cumpărat un manual franțu­

zesc de vînătoare, i-a mai tras de limbă pe ceilalți vînători
la „restaurantul" Berbec și a învățat cam ce trebuia. A as<-
I/

cultat atîtea povești vînătorești gogonate, dar a zimbit și s’a

prefăcut a le crede. Toți vînătorii l-au apreciat pentru asta.
S

Pe el nu-I pasiona vînătoarea, totuși nu lipsea de la nici

una. I se părea curios cum unii oameni în loc să doarmă Du­
IA

minicile și sărbătorile mai multișor, în loc să se odihnească,

o iau rara peste dealuri. Și încă o fac cu entuziasm. Și el îi
U

însoțește întotdeauna, și el renunță Duminicile la somnul dulce

de dimineață, dar asta o face fără entuziasm și în lipsă de
BC
 R
40 N. St. Beldie

RA
altceva mai bun. Adică Ia dreptul vorbind nu chiar fără
entuziasm, ba în ultimul timp, mai că s’ar putea spune că-i
face și lui plăcere. Numai că plăcerea lui e cu totul de altă

LI B
natură. Lui nu-i face plăcere vînătoarea propriu-zisă, ci ceia
ce urmează după vînătoare. După o zi de oboseală și de zăduf
sau de frig—după anotimp — casa avocatului Căpșună e larg
deschisă pentru vînătorii tîrgului. Mesele sunt pline de bună­

Y
tăți, aparatul de radio e deschis, două-trei perechi se învîrt

T
în ritmul unui tango, iar la două mese se joacă cărți. Și are
coana Olea, nevasta avocatului Căpșună niște ochi, și un păr

SI
blond ca foaia de porumb uscată, că se miră cum de s’a plic­
tisit magistralul dinaintea lui. Și la pocker îi merge bine,

ER
știe acest joc de cînd era în clisa treia de liceu.
După ce și-a luat paltonul și pălăria, Pavel Mucenic a
ieșit în stradă. Și-a strîns mai bine paltonul și și-a înfundat
IV
pălăria, fără să-l supere spicul înghețat al ninsorii de Noem-
vrie. Nici noroiul cleios care se înverșuna să-i scoată galoșii
UN

din picioare, nu l-a jenat. Și-a continuat tacticos drumul răs-

punzînd la saluturile jidanilor din ușile prăvăliilor. Cine nu-1
cunoaște pe el aici ? Și cine nu ar fi gata ca să-l servească ?
El nu supără pe nimeni, el cu toți dă mîna, cu toți stă de
L

vorbă cînd se întîlnește, la toți le zâmbește.

RA

— Să trăiți domn giudicător, îl întîmpină Șulim Berco-

vici, patronul restaurantului „Berbec".
— Bună dimineața Șulim. A venit iarna. Ai lemne ?
NT

— Slavă Domnului, domnu giudicător. Sănătate să fie!

Pavel Mucenic a trecut înainte, urmărit de privirea re­
cunoscătoare a lui Șulim.
CE

— Ci om cum sî cădi, ci om cum sî cădi !

El n’a fost niciodată antisemit. A rămas departe de toate
agitațiile colegilor lui de liceu și facultate. El nu are nimic
cu jidanii. Dacă-i dă mîna odată și stă de vorbă cu el, Ber-
I/

covici se înclină pînă la pămînt cînd intră în prăvălie, îl ser­

vește cu ce are mai bun, îi așează masa cea mai arătoasă, la
S

locul preferat, îi pune tacîmurile cele mai frumoase, și-i dă

IA

vinul cel mai bun.

— Domnu giudicător, am un vin... da știi, ceva fain.
Și Bercovici țuguie buzele și plescăiește sgomotos.
U

— Să trăiți domnu judecător.

BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 41

RA
Pavel Mucenic se oprește amuzat. De pe o stradă lătural­
nică apare Ștefan Bobîrcă șeful secției de jandarmi. Are ca­

LI B
pela pe ceafă, centura strîmbă și arma îi bălăngăne pe braț
ca o limbă de clopot. Bobîrcă e o mutră clasică de bețiv. Na­
sul seamănă cu o vînătă dată în copt, obrajii de o parte și
de alta a nasului par și ei doi gogoșari, deasupra cărora stau

Y
înfipți doi ochi bulbucați. Cînd a venit aici Mucenic, Bobîrcă
avea și o pereche de mustăți stufoase care-I făceau teribil de

T
fioros. Mucenic l-a convins să-și taie mustățile căci are să

SI
pară mai tînăr și de atunci Bobîrcă îi este recunoscător.
Se oprește și îi dă mîna. Bobîrcă lipește călcîile respectuos.

ER
— O făcuși Bobîrcă, ai ?
— Ia, nițeluș, domnu judecător.
— La Berbec ?
IV
— Nuuu ! îi răspunse Bobîrcă prelungit.
— Aunci unde ?
UN

Bobîrcă dă din umeri misterios.

— Secret ? Ai ?
— Cam așa cevașilea.
— Am să te spun la cucoană
AL

Bobîrcă dă din cap în semn că nu-i pasă și pleacă îm-

pleticindu-se. Pavel Mucenic îl urmărește o clipă cu privirea,
pe urmă pornește și el mai departe. Mult trebuie să mai fi
TR

băut Bobîrcă dacă se împleticește. Lui Bobîrcă îi trebuie un

decalitru ca să se amețească și trei ca să se facă praf. Nu-i
vorbă că praf nu l-a văzut niciodată și nici nu a auzit pe
EN

cineva să-l fi văzut. Și chiar cînd bea mai mult, cu un c.o-

can-două de rachiu de drojdie, se drege.
Bobîrcă îi este credincios ca un cîine. Ii citește în ochii
/C

lui bulbucați ca de broască. Avuse e o reclamație și-l scăpase

de la bucluc Mucenic care se nimerise să fie văr cu căpitanul
de jandarmi cari venise în anchetă.
Cînd să intre pe ușa judecătoriei și-a aruncat ochii pe
SI

ceasul de la mînă. Era opt și jumătate, întîrziase cu jumătate

de oră, dar nu-i nimic.
IA

— Din Noemvrie cînd încep ploile și pînă în Martie, poți

să dormi liniștit, să te duci la serviciu cînd vrei, să pleci
U

cînd vrei, nici un inspector judecătoresc nu-și aventurează

BC
 RY
42 N. St. Beldie

RA
®sînza pe aceste coclauri, îi spusese ajutorul de judecător pe
care-1 înlocuise.

LI B
* * *
Puțin timp după ce se așezase la masa lui, o căldură
dulce îl moleșise.
Grefierul se prezentase și el fără poftă de lucru și-i

Y
spusese că pe astăzi sunt sorocite numai cinci procese și că

T
pînă în prezent nu se prezentase nici una din părți. Rămas

SI
singur începu să-și recapituleze întîmplările recente. Cu o zi
înainte fuseseră la o vînătoare la care luase parte pe lângă
cei obișnuiți, adică avocatul Căpșună, moșierul Smochină și

ER
vre’o trei ofițeri de la Bălți. Din tîrg mai fusese și învățăto­
rul Negrescu și dascălul Condrachi. învățătorul Negrescu și
dascălul Condrachi fuseseră țința glumelor celor de la oraș,
IV
din cauza eshipamentului lor de vînătoare ridicol. învățătorul
Negrescu avea o pușcă despre care locotenentul Panaitopol
UN

spusese că de sigur o are moștenire de la străbunicul lui, iar

dascălul Condrachi avea niște cartușiere despre care s’a spus
că au fost cusute de soacră-sa.
Vînătoarea avusese loc în glume și voie bună dar cu re­
L

zultat slab : se împușcaseră abia trei iepuri care fuseseră dați

RA

celor trei ofițeri de la oraș, ca să nu rîdă lumea de ei dacă

se vor duce cu mîna goală. Pe Pavel Mucenic acest rezultat
îl făcuse să-și întărească convingerea că vînătoarea e o pier­
NT

dere de timp, că cei ce fac vînătoare, n’o fac pentru blănile

epurilor sau vulpilor ci pentru alte scopuri despre care nu se
vorbește. Unii se duc pentru a scăpa de cicălelile nevestelor
CE

sau soacrelor, alții se duc pentru a culege vre’o aventură rus­

tică, sau alții cum e cazul lui, de a se distra pe ascuns de
poveștile vînătorești ale celorlalți și mai ales pentru petrece­
rile care se încing după vînătoare.
I/

Chiar aseară fusese una din aceste petreceri.

S

Venise acasă la trei dimineața. Jucase cărți și cîștigase

cîteva mii de lei spre disperarea preotului Arhiri care nu fu­
IA

sese la vînătoare, dar venise la petrecere. Dar tot aseară se

convinsese că rusoaica cu părul blond ca foaia porumbului
uscat nu-1 iubește.
U

De aproape două luni de cînd îi face curte mai accentuat,

BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 43

RA
plutise într’o grozavă incertitudine. Acum avea convingerea
că e iubit pentru ca peste cîteva minute să constate că se

LI B
înșelase. Coana Olea părea un peștișor neastîmpărat, iute ca
argintul viu, care îți scapă tocmai în momentul cînd crezi
că l-ai prins definitiv.
In timpul unui dans avusese o explicație. I-o ceruse calm,

Y
fără a-și voala vocea, fără a-și da ochii peste cap, rămînînd
stăpîn pe sine.

T
— Ei domnule jude, d’apoi dacă eu m’ași fi îndrăgostit

SI
de toți judecătorii care au trecut prin acest tîrg, ar fi trebuit
să am o inimă prea largă și să fi plîns prea mult. Eu și băr­

ER
batul meu suntem legați de acest tîrg, suntem și vom rămîne
aici, tinerii care vin la judecătorie, stau cîteva luni și pe urmă
apucă pe alte meleaguri, și chiar timpul cît stau aici sunt
IV
numai cu gîndul la plecare. Mă mir că dumneata nu mi-ai
spus pînă acum că vrei să te muți.
UN

— Mă țin pe loc ochii dumitale.

— In cazul acesta ar trebui să-mi mulțumești că dato­
rită ochilor mei, exilul de aici nu ți se face prea greu.
O cercetase îndelung. Era și ea tot așa de calmă, tot așa
AL

de sigură pe sine ca și dânsul.

— Mi-ai plăcut poate mai mult de cît ceilalți care au
fost pe aici, reluă ea, pentru modul cum știi dumneata să te
TR

adaptezi oricărei situații, pentru faptul că ești om practic, că

nu te pierzi în speculații filozofice, că știi să spui unei femei
ceiace-i place și ceiace o măgulește.
EN

Ești primul bărbat care la prima cunoștință ai știut

să-mi spui fără să te îneci, că sunt frumoasă și că eram îm­
brăcată cu o rochie drăguță fără să-mi vorbești despre filo­
/C

sof ia lui Schopenhauer sau literatura lui Dostoiewschi, lucruri

care nu ne plac prea mult nouă femeilor.
Am vrut la început să-mi bat joc și de dumneata cum
îmi bătusem de ceilalți, dar pentru asta trebuia să te îndră­
SI

gostești de mine. Dar la dumneata, încă nu s’a întîmplat acest

lucru. Dumneata privești dragostea ca și vînătoarea, un sport
IA

pentru care nu trebuie să te pasionezi prea mult, de la care,

trebuie să culegi lucrurile frumoase, și să te strecori pe lîngă
U

Cele urîte cu îndemînare.

îmi place însă prietenia dumitale. Dacă m’ai iubi în-
BC
 R
44 N. St. Beldie

RA
tr’adevăr, ceiace-ți ofer ar fi prea puțin, dar cum nu mă iu­
bești, cred că prietenia mea îți va fi agreabilă.
Și acum du-te de joacă pocker deoarece e,u vreau să-mi

LI B
bat puțin joc de locotenent care-și închipuie că eu sunt o gîs-
culiță de țară pe care nasturii și pintenii lui au dat-o gata.
Se așezase la pocker și cîștigase.
N’a mai urmărit curtea pe care i-o făcuse locotenentul

Y
cocoanei Olea, și un timp a avut parcă impresia că e neliniștit,

T
că-i lipsește ceva.

SI
Cînd la sfîrșit a plecat, a avut intuiția că singurii oameni
care-1 urăsc în acest tîrg sunt cei doi preoți în veșnică ceartă,
pentru motivul că în cearta lor n’a luat partea niciunuia ori

ER
ei își cataloghează prietenii și dușmanii după cum sunt sau
nu prietenii adversarului lor și pentru că n’a luat fățiș partea
nimănuia, îl urăsc amîndoi. Și i s’a părut că e nefericit că
IV
nu-1 iubește coana Olea. Totuși a adormit imediat ce a pus
capul pe pernă și a adormit așa de profund că Vanea servi­
UN

torul a trebuit să recurgă la sifon ca să-l scoale.

Și-a întins picioarele sub biurou și și-a trecut prin păr
peptenele degetelor. Și simția că-1 toropește somnul. S’a ridicat
în picioare, s’a apropiat de fereastră și lipindu-și fruntea de
L

geam, privea afară la viscolul din uliță.

RA

O ciocănitură puternică în ușă l-a făcut să-și deslipească

fruntea de pe geam, dar apoi și-a lipit-o din nou și a răs­
puns morocănos.
NT

— Intră.
— Bună dimineața, a spus cel ce a intrat.
— Bună, a răspuns și Pavel Mucenic fără să se întoarcă.
CE

Au trecut aproape două minute în care timp Mucenic

simțea cum necunoscutul își învîrtește pălăria între degete,
cum își trecd greutatea corpului de pe un picior pe celălalt
I/

și cum își sugrumă tușea.

Trebuie să fie un împricinat, gîndi Mucenic.
S

— Dacă nu vă supărați, Dumneavoastră sunteți domnul

ajutor de judecător Pavel Mucenic ?
IA

Mucenic s’a întors fără grabă și privirile i-au căzut pe

un bătrînel, cu mustățile și părul cănite, cu o gambetă într o
mînă și cu un baston de trestie într'alta, un monoclu an-
U
BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 45

RA
corat cu un șnur negru de arcada ochiului sting, și o blană
scumpă udată și feștelită de ploaia și ninsoarea de afară.
Pavel Mucenic abia și-a putut stăpîni rîsul, atît de ca­

LI B
raghioasă i se părea mutra noului venit.
Nu-1 mai văzuse niciodată și nici nu părea a fi de prin
partea locului.
II miră această eleganță de crai tomnatec în acest tîrg

Y
basarabean, și pe asemenea vreme.

T
— Da, eu sunt ajutorul de judecător, Pavel Mucenic, cu
cine am onoarea ?

SI
Necunoscutul ridică sprinceana cu monoclul în sus, își
scoase pieptul înainte și sigur de efectul ce avea să producă,

ER
pronunță grav.
— Inspectorul judecătoresc Petțe Mierloiu.
Pavel Mucenic simți o lovitură puternică în moalele
IV
capului, dar se reculese repede. Petre Mierloiu era un inspector
judecătoresc care băgase groaza în tinerii judecători. Multe
UN

cariere fuseseră distruse sau în orice caz închise de acest domn

inspector. Numele lui era cunoscut de toți și la fiecare început
de an judecătoresc, magistrații se interesau dacă nu-1 au ca
inspector pe Mierloiu; cei care nu-1 aveau se bucurau, cei
L

care-1 aveau simțeau sabia lui Damocles deasupra carierei lor.

RA

Judecătoria lui nu făcea parte din circumscripția lui

Mierloiu, așa că-1 mira vizita.
Poate e în trecere pe aici și l-a prins vifornița, gîndi
NT

Mucenic. La acest gînd prinse curaj. Omul de lume din el se

trezi și întrebă mieros.
— Cu ce vă putem servi domnule inspector ?
CE

— Asta vom vedea noi la urmă tinere, răspunse moro­

cănos inspectorul.
— Sunteți venit în inspecție? isbuti el să întrebe față de
atitudinea ostilă.
I/

— Cam așa ceva. ,

Mucenic îi oferi un scaun și începu să scoată registrele.
S

— Da, da, desigur, am să-ți văd și registrele, deși nu

IA

sunt venit în inspecție, dar are legătură una cu alta, vom

vedea noi... un om cu atâtea ocupații... da, da, vom vedea dacă
mai are timp să se ocupe de slujbă.
U

Mucenic se opri puțin, îl privi întrebător pe inspector,

BC
 RY
46 N. St. Beldie

RA
dar în fața privirilor lui răutăcioase, își căută de lucru prin
arhivă.
Sunt venit în anchetă, domnule ajutor de judecător, îi

LI B
spuse inspectorul într’o atitudine atît de disprețuitoare, încît
părea că vrea să-i spună că pentru el, Mucenic nu-i de cît o
muscă pe care are s’o strivească în curînd, așa cum mai
strivise și pe alții.

Y
Petre Mierloiu cercetă minuțios registrele o oră și mai

T
bine, punînd din cînd în cînd întrebări, la care Mucenic răs­
pundea scurt și precis.

SI
La sfîrșit, ridică ochii din registre, îl cercetă asasin prin
monoclu și mormăi.

ER
— Pînă acuma, ai ieșit bine tinere, dar, deocamdată nici
nu am intrat în miezul afacerii. Ia să-mi răspunzi la între­
bările mele. Dar știi, scurt și precis și să nu minți. Dealtfel
IV
am toate dovezile aici. Și zicând acestea scoase din servietă
un dosar cu scoarțe galbene. Mucenic se tot întreba de ce
UN

anchetă poate fi vorba. Și dacă-i vorba de anchetă, cine l-a

reclamat, căci el este în relații perfecte cu toată lumea.
— Prin urmare, să-mi răspunzi scurt și să nu încerci
să ascunzi adevărul.
AL

— Va fi precum spuneți, domnule inspector.

Inspectorul ridică în sus capul, îl privi drept în ochi, cat
un șarpe care vrea să-și hipnotizeze victima, și apoi întrebă
TR

răspicat.
— Dumneta te duci la vînătoare, domnule ajutor de ju­
decător ?
EN

— Da, domnule inspector.

Inspectorul îl privi victorios.
— Ei va să zică tot e bine, domnule ajutor de judecător,
/C

iaca o notă bună, ai curajul răspunderii. Prin urmare e ade­

vărat ce spune aici. Și zicînd aceasta, inspectoiul mîngîie cu
vîrfi^rile degetelor, dosarul.
SI

De altfel nici nu se putea să nu fie adevărat, e vorba

de reclamații serioase, făcute de fețe bisericești.
IA

Pavel Mucenic tresări. Prin urmare unul din preoți l-a

reclamat. Inspectorul nu-i dădea timp să se gîndească mult
căci reveni la atac, cu o întrebare tot atît de tăioasă.
U

— Dumneata cunoști jocul de cărți, domnule ?

BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 47

RA
— Depinde, domnule inspector, despre ce joc e vorba.
Cunosc tabinetul, concina prădată, popa prostul, adică jocuri
pe care le-am învățat dela biata bunică-mea.

LI B
Inspectorul ridică sprinceana cu monoclul, ca pe o suliță
și. țipă.
— Ia seama, domnule ajutor de judecător, aici e vorba
de o anchetă, nu de glume; dumneata să nu încerci să-ți bați

Y
joc de mine, căci nu s’a născut încă acel care să-și bată joc

T
de inspectorul Mierloiu. De pocher te întreb, domnule Muce­

SI
nic, pocher, știi pocker ?
Foițe, domnule, foițe; știi ce-s alea foițe?
— Pavel Mucenic lăsă capul în jos și răspunse ca o mi­

ER
ronosiță.
— De astea nu știu, domnule inspector, vă rog să mă
credeți.
IV
Inspectorul se lăsă desarmat pe speteaza scaunului.-
— Și totuși domnule Mucenic, trebuie să știi, spune în
UN

reclamațiile astea și sunt reclamații făcute de oameni serioși,

de două cinstite fețe bisericești, uite ici, părintele Arhiri și
dincoace părintele Diaconiță.
Va să zică amîndoi m’au reclamat, înregistră Mucenic.
L

— Ia te uită ici, negru pe alb, „Domnul ajutor de ju­

RA

decător prin purtarea sa a scandalizat toată lumea onestă a

tîrgului. Domnul judecător joacă cărți nopți întregi, că vine
la judecătorie cu ochii cîrpiți de somn. Ne întrebăm ce drep­
NT

tate poate să împartă un om care a învîrtit toată noaptea

pockerașul" etc., etc.. Asta cemnează cucernicul părinte Arhiri.
Mucenic zîmbi imperceptibil. Prin urmare îl reclamase
CE

că joacă pocker tocmai părintele Arhiri, care rare ori a lipsit

din careul din care făcea el parte.
— Auzi, zice că joci cărți la avocatul Căpșună. Bună
poamă trebuie să fie și ăsta 1...
I/

Mucenic nu mai spuse nimic.

Reclamația a fost făcută direct la ministerul justiției,
S

cari m’a trimis special în anchetă pe mine ca să te..., Inspec­

IA

torul nu spuse din gură ce să-i facă dar făcu cu palma un

gest ca de decapitare. Să-mi aduci acum pe următorii: Avo­
catul Căpșună, învățătorul Condrachi și pe țăranii Cuziuc,
U

Pălărie și Cheptea.
BC
 R
48 N St. Beldie

RA
Pavel Mucenic ieși afară și spuse aprodului să cheme pa
Bobîrcă. Peste puțin timp apăru și Bobîrcă ras proaspăt, fără
să arate prin nici un semn că ar fi chefuit toată noaptea, a-

LI B
fară de mirosul puternic de butoiu.
Mucenic îi spuse repede despre ce-i vorba, îl rugă să
meargă personal pela cei chemați, să le spună să nu declare
nici unul că a jucat cărți și despre vînătoare să declare ab­

Y
solut tot ceia ce știu.
— Lăsați pe mine domnule judecător. Dacă n’o ieși bine

T
să nu mai stați de vorbă cu Bobîrcă.

SI
— Și încă ceva, mai spune Mucenic, să te duci la Șulim
și să-i spui să gătească masa pentru două persoane, dar știi,

ER
o masă clasa I-a, iar Vanea să așeze masa acasă la mine.
-— Lăsați pe mine și Bobîrcă se îndepărtă grăbit, mul­
țumit că poate să se achite de datoria pe care o avea față
IV
de Mucenic.
UN

Cei chemați fură introduși pe rînd în birou unde îi aș­

tepta Mierloiu. Primul interogat a fost avocatul Căpșună.
Mierloiu s’a purtat cu el rece, distant, abia i-a întins mîna
L

la sosire și plecare. Căpșună răspunse clar că ajutorul de ju­

RA

decător Pavel Mucenic n’a jucat niciodată cărți, sau cel puțin
el nu l-a văzut și nici nu a auzit vreodată că ar fi jucat. De
vînat da, a vînat de multe ori, în tovărășia lui și a altora.
NT

Mierloiu s’a mulțumit cu declarația scrisă, pe care a

dat-o Căpșună, renunțînd să-i ia un interogatoriu. Știa la ce
poate să se aștepte dela un avocat.
CE

— Ei, cocotă bătrînă, spuse Mierloiu, întrebuințînd um

alt cuvînt romînesc, cînd îl văzu pe Căpșună dispărut după ușă-
— Dar mai sunt și alții. Pe aceia știu eu cum să-i iau.
Dar și dela învățătorul Condrachi nu putu scoate mai
I/

mult. Zadarnice au fost toate întrebările meșteșugit puse,

Condrachi n'a dat nici un răspuns în plus, afară de ce de­
S

clarase Căpșună.
IA

— Ăsta e montat, își spuse inspectorul cînd rămase iar

singur. Dar nu-i nimica, vin țaranii la rînd. Pe aceia știu eu
cum să-i sucesc și să-i răsucesc.
U

Dar înainte de a porunci să intre unul dintre cei trei

BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 49

RA
țărani, își consultă ceasul și fiindcă era douăsprezece și un
sfert, chemă pe Mucenic.
— Domnule ajutor de judecător, fii dumneata așa de

LI B
drăguț și trimite aprodul să spună la cineva aici în tîrg să-mi
pregătească o masă. Dar știi o masă simplă, fără vin, că a-
vem de lucru nu glumă, abia suntem la început.
— Dacă nu vă supărați, domnule inspector, îmi permit

Y
să vă invit Ia mine- la masă. De altfel am și pregătit-o.
— Ce-ai spus domnule ?

T
Inspectorul sări de pe scaun ca înțepat de un ac.

SI
Să merg la dumneata la masă ? Dar dumneata ești
sub anchetă domnule ! Poate așa o fi mergînd cu alții, dar să

ER
știi că nu merge cu inspectorul Mierloiu. Nu domnule, eu am
să mînînc la un restaurant, la o crîșmă, la ce-o fi, dar la
dumneata nu. M’ai înțeles ?
IV
— Domnule inspector, vedeți, nu prea se găsește nimic
în acest tîrg, deaceia îndrăznisem.
UN

— Nu-i nimic, domnule, voiu mînca pîne cu măsline,

auzi dumneata, pîne cu măsline, dar nici la dumneata care
ești sub anchetă n’am să mănînc. Fă ce-ți spun eu.
Odată ieșit afară, Pavel Mucenic chemă din nou pe Bo-
AL

bîrcă căruia-i spuse ceva tainic la ureche.

Bobîrcă rîse cu gura pînă la urechi.
— Domnule judecător, dacă o mînca inspectorul o măs­
TR

lină, să-mi spuneți cuțu.

In timpul ăsta inspectorul se răsboia cu Cheptea.
Acesta intrase dîrz, cu căciula în mînă și-l privi pe in-
EN

sp.ctor drept în ochi.

— Cum te cheamă? îl întrebă inspectorul sever.
— Cheptea, domnule președinte, răspunse țaranul tră-
/C

gîndu-și mînica prin mustață.

— Și mai cum ?
— A lui Gavrilă Cheptea.
SI

— Pronumele, mă imbecilule, se înfurie inspectorul.

— Apăi io nu știu ci-i acela, domnule președinte.
— Numele din botez, pe care ți l-a dat nașu-tău și popa.
IA

— Aha! se dumeri Cheptea. Apăi așa spuneți domnule

președinte. Apăi, Aurel mi spune.
U

— Cum ? Aurel ?
4
BC
 N. St. Beldie

R
50

RA
— Așa cum spuneți.
— Păi aista-i nume boeresc.
— A hi, cî și nașu-mio a fost boer.

LI B
Inspectorului nu-i plăcură răspunsurile înfipte ale ță­
ranului. II examină furios.
Cheptea îi înfruntă privirile dîrz. Cheptea era un țăran
ca de vreo cincizeci de ani, cu părul și mustățile sure și cu

Y
ochii de veveriță. Ii jucau în cap parc’ar fi fost două mărgele.
— II cunoști pe domnul ajutor de judecător Pavel Mu­

T
cenic ? întrebă inspectorul.

SI
— Da, cum să nu-1 cunosc, că bun om îi, halal de ma­
ma care l-a făcut.

ER
— Răspunde numai la ce te întreb eu, îl întrerupse in­
spectorul enervat. Și răspunde scurt.
— Păi, scurt am răspuns, domnule președinte, mai scurt
IV
de cît atît nici nu cred că se poate.
Inspectorul strînse din umeri.
UN

— Și de mult îl cunoști ?
— Apăi nu chiar așa de mult. Cam de pe la Sfîntu Ilie...
adică nu, spun minciuni, mai încoace de Sfîntu Ilie, cam de
pe la Sînta Maria mică.
L

— Și unde l-ai cunoscut ?

RA

— Păi l-am cunoscut pe uliță. Eram cu Gheorghe a lui

Cuziuc. Cuziuc aista pi cari văd că l-ați chemat și pe el. L-am
întrebat pe el cine e boem. Da’ di ci ne-ați chemat domnule
NT

președinte ?
— Asta nu te privește pe dumneata. Și unde l-ai mai
cunoscut ?
CE

— Apăi la vînătoare. Știți, domnule președinte, eu sunt

gonaci. Eu și Cuziuc și Pălărie mergem prin pădure, și stîr-
nim sălbătăciunile di le aducem în țava puștii. Și boerii le
omoară. Și ni dau și nouă cîte un iepure, cîte un rachiu și
I/

un bacșiș. Pe domnul judecător să-l trăiască Dumnezău, că

el ne dă bacșișurile cele mai mari.
S

— Va să zică domnul judecător merge la vînătoare ?

— Merge, domnule președinte, cum să nu meargă.
IA

— Dar de cărți, și aici inspectorul îndulci vocea, cărți

bre Cheptea n’ai auzit tu, joacă domnul judecător ?
U

— Cărți ?
BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 51

RA
— Da, cărți.
Apăi are, cum să nu aibă, că de aceia a învățat școală
atita amar de ani. Are un dulap plin de cărți. Am văzut în-

LI B
tr’o zi cînd m’o chemat de pe uliță și mi-o dat un rachiu.
Știți, cînii de vînătoare ai lui domnu judecător, eu îi îngrijesc.
— Nu cărți de citit măi Haplea, se înfurie din nou in­
spectorul, ci de jucat.

Y
După multă ciorovăială, inspectorul putu să-i ia o de­
clarație scrisă lui Cheptea, dar din ea reieșia că judecătorul

T
este un om cum se cade, cinstit de toată lumea, că se duce

SI
la vînătoare destul de des, dar de cărți, nu a auzit niciodată
că ar juca.

ER
Pe la unu și jumătate, inspectorul Mierloiu se ridică o-
bosit și rupt de foame. Ancheta era dela început la un punct
mort în privința jocului de cărți, dar asupra vînatului, dă­
IV
duseră toți cei audiați răspunsuri care îl înfundau pe ajuto­
rul de judecător. Situația lui era pecetluită. Ce fel de jude­
UN

cător poate fi acela care calcă legea, cum poate el condamna

pe alții, cînd el însuși este justițiabil ? Auzi domnule, dacă se
poate concepe ca un magistrat să vîneze fără să aibă permis
de vînătoare. ?
AL

II va rade fără milă.

A ieșit în stradă, după ce și-a luat rămas bun dela Mu­
cenic, fără să-i fi dat mîna.
TR

— Ne vom vedea la trei. Ne-am înțeles ?

— Da, domnule inspector.
La Berbec, inspectorul a bătut zadarnic vre’o jumătate
EN

de oră. Obloanele erau trase, în curte nu era nimeni, pe stradă

nu se vedea țipenie de om. Avea impresia că lumea fuge de
el ca de un ciumat, A plecat în cele din urmă și de acolo,
/C

dar toate obloanele erau trase. Pe la cîte un colț de stradă

se vedea cîte un băiețaș care o lua la fugă cînd îl vedea că
se apropie.
Dar sălbateci mai sunt basarabenii ăștia, gîndi Mierloiu.
SI

Ceasul se făcuse două jumătate și el rătăcea pe străzi prin

noroiu și ploaie. Mațele îi chiorăiau jalnic, dar n’avea cui se
IA

plînge. Mai avea jumătate de oră pînă la trei cînd trebuia să fie
din nou la judecătorie pentru continuarea anchetei.
Bobîrca își frecă mulțumit mînile cînd îl văzu pe inspec-
U
BC
 N. St. Beldie

R
tor că reintră la judecătorie, fără să fi gustat o felie de pine

RA
măcar.
Se ținuse ca o umbră în urma lui. Cum primise dispo­
ziția judecătorului cutreerase cu jandarmii lui pe la toate

LI B
crîșmele, pe la toate prăvăliile și pe la toate casele să nu cumva
să primească pe unul străin înăuntru, că-i bucluc. Acela-i co­
munist și urmărit de siguranță. Peste puțin timp vor pune
mîna pe el, dar acum n’au încă ordin. Și ca să fie siguri și

Y
să n’aibă nici în clin nici în mînică cu dînsul să țină închis

T
pînă la trei. — Și dispoziția se respectase cu sfințenie.
% ❖ *

SI
Cînd a intrat în biurou, Pavel Mucenic îl aștepta cu o
scobitoare între dinți.
ER
— Pardon, se scuză el, aruncînd-o în coșul de hîrtii.
Inspectorul se trînti sfîrșit pe scaun.
IV
— Dar ce domnule așa de sărac e tîrgul ăsta ?
— Cam sărac domnule inspector. O ducem greu noi pe aici.
UN

— Nu găsii nici o măslină, fire-ar al dracului.

— Domnule inspector ce să fac, eu v’am invitat Ia masă,
dar dacă m’ați refuzat! Aveam și eu pregătită o gîscă pe var­
ză, friptură de curcan, niște vinișor ca lumea !...
AL

Inspectorului îi lăsă gura apă. Mațele chiorăiră din nou

sgomotos.
— Să vină și ceilalți.
TR

Pe la cinci a terminat și inspectorul ancheta după ce

mai chemase încă vre’o cinci țărani, pe șeful secției, pe pri­
mar, pe notar, pe medicul de plasă, mă rog se făcuse un
EN

vraf de declarații
Dar inspectorul nu înaintase, nici un pas mai mult.
Din toate declarațiile reieșea același lucru: Judecătorul
/C

fusese la vînătoare, dar cărți măcar nu știa.

In cele din urmă se mulțumi și cu acest rezultat și-l
pofti pe Mucenic înăuntru.
SI

— Acum treci și dumneata la biurou și dă o declarație

dar știi scurt și să nu cauți să ocolești adevărul. Dealtfel ches­
IA

tiunea e pusă la punct. Ia uite ici, și-i arătă dosarul voluminos.

Pavel Mucenic se așeză la biurou stăpîn pe sine și cu o
poftă nebună de rîs. începu să scrie tacticos, se mai opri, își
U
BC
 RY
RA
Pățania inspectorului Mierloiu 53
mai aranja părul, mai reciti ce scrise, scoase și consultă niște
hîrtii din buzunar, în timp ce inspectorul se plimba ca un

LI B
leu în cușcă.
— N ai terminat domnule ? îl întrebă cînd văzu că cea­
sul era trecut de sașe și Mucenic nu se ridica de loc de la
biurou. Inspectorul intrase în panică. Dacă nu găsise el să

Y
mînînce la lumina zilei, dar acuma pe întuneric! Dar avea

T
•cel puțin o satisfacție. II va rade fără nici o milă, în douăze­

SI
ci și patru de ore îi va veni destituirea. Gîndul acesta îi făcea
■oarecum bine, făcîndu-1 să mai uite de foame

ER
Cînd în fine se ridică Pavel Muceaic, inspectorul răsuflă
ușurat. Parcurse repede declarația judecătorului și fiindcă i se
părea că n’o înțelege, o luă dela început.
„Subsemnatul ajutor de Judecător Pavel Mucenic..... sunt
IV
înscris în societatea de vînătoare Vidra...... permisul de vînă-
toare No....... permisul port armă No......
UN

— Cum domnule, dumneata ai permis de vînătoare ?

— Da domnule inspector.
— Arată-I porunci el neîncrezător.
Parcurse cu ochii hîrtiuța, o răsuci și pe o parte și pe
AL

alta ca să se convingă că nu e falsă, se mai uită la dosarul

voluminos, se mai uită la Mucenic, apoi isbucni într’un rîs
TR

sgomotos.
— Unul din noi să știi că e nebun, dar nebun de legat.
— De mine unul garantez că sunt sănătos d-le inspector.
EN

— E o obrăznicie pe care o merit domnule ajutor de ju­

decător, dar bine domnule de ce nu mi-ai spus de la început
•că ai permis ?
/C

— Domnule inspector nu m’ați întrebat și rni-ați spus

să răspund scurt și numai la ce sunt întrebat.
— Domnule, domnule, economiseam timpul și nu stricam
atîta hîrtie!
SI

— Și luați și Dumneavoastră o masă ca lumea. Dar sper

că în seara asta nu veți mai refuza invitația la masă, mai
IA

ales că suntem invitați împreună Ia domnul avocat Căpșună.

— Ei bată-te să te bată pezevenchiule. Mi-o făcuși. Nu
te-aș mai reiuza chiar dacă ai fi vînat fără permis în In­
U

dia, și ai fi jucat cărți și la Monte Carlo, îi răspunse el bă-

BC

tîndu-1 pe umăr.
 RY
54 N. St. Betelie

RA
LI B
In sufrageria impozantă a avocatului Căpșună, inspecto­
rul Mierloiu stă ca pe ghimpi. In cinstea inspectorului, au
fost invitați Ia o petrece toți fruntașii tîrgului basarabean,

Y
mai puțin cei doi preoți. Pe lingă cei pe care inspectorul îi
cunoscuse cu ocazia anchetei, adică avocatul Căpșună, docto­

T
rul Stretcu, învățătorul Condrachi, primarul și notarul, mai

SI
apăruse și moșierul Smochină.
Acesta roșcovan, cu burtă, chelie și gușă îl bătuse ami­

ER
cal pe spate pe inspector.
— Ei bată-te să te bată inspectore, și zi vruși să ne
văduvești de cel mai simpatic tînăr pe care l-am văzut vre’o
IV
dată și să îndepărtezi din magistratură tocmai pe unul care-i
face cinste ! Rîsul sonor făcu să-i tremure cele trei rînduri
UN

de guși. Inspectorul se scuză jenat.

— Mă iertați, de... de unde aveam să știu eu... eu îmi
făceam doar datoria... cum aveam să știu care-i situația reală ?
Sala era bine luminată și frumos aranjată. In peretele
AL

din fund erau două tablouri care reprezentau pe gazde, avo-

tul Căpșună fără ochelari, cu păr ondulat, alături de el o fe­
meie prea tînără, mai mult o copilă. Atenția inspectorului era
TR

împărțită între fetița blondă care surîdea din rama tabloului

musafirilor, și masă întinsă, care după numărul farfuriilor,,
paharelor și păhăruțelor prevestea o cină copioasă.
EN

Insfîrșit și-a făcut apariția și gazda însoțită de soția,

doctorului, învățătorului, notarului și moșierului. Inspectorul
a făcut ochii mari. Dacă avocatul, moșierul, primarul, notarul
/C

și soțiile lor păreau niște provinciali vrednici de zeflemisit

de un bucureștean ca el, dacă se simțiau stîngaci și nu știau
ce să facă cu mînele, apoi doctorul, nevastă-sa și Mucenic,,
SI

dar mai ales soția avocatului Căpșună, erau oameni de lume,

oameni care nu s’au zăpăcit cînd au dat mîna cu el, cu dom­
nul inspector.
IA

Mierloiu a făcut repede deosebirea între fetița din tab­

loul pe care-1 admirase mai înainte și femeia din fața lui;
U

Niște ochi îndrăzneți, o linie a obrazului fină, frunte înaltă,,

nas drept, buze sensuale și mai ales părul, părul acela de un
BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 55

RA
blond cum nu mai văzuse pînă atunci, îl făcură pe Mierloiu.
să uite că nu mîncase de douăzeci și patru de ore.

LI B
— îmi pare bine că vă cunosc domnule inspector. Dealt-
iel țineam foarte mult să vă cunosc, după laudele pe care vi
le-a adus soțul meu, după ce v’a cunoscut cu ocazia anchetei
amicului nostru Mucenic.

Y
Mierloiu căută să pătrundă în dosul ochilor aceia de
șerpoaică să vadă dacă nu-și bate joc de dînsul. Cum ? II

T
lăudase Căpșună, cînd se purtase cu el ca. și cu un servitor ?

SI
De, mai știi ?
La masă îl așezaseră la locul de onoare iar lîngă dînsul

ER
era soția avocatului Căpșună, ale cărei priviri nu-1 slăbeau
de loc. La început fusese ocupat cu masa. Cu toate silințele
ce și le dăduse de a nu părea un gurmand, îi fusese imposi­
IV
bil. Felurile de mîacare dispăreau unul după altul în burta
inspectorului ca într’un sac fără fund.
Și ce mai mîncăruri și cîte feluri Doamne ! Oare așa mă-
UN

nîncă de obiceiu basarabenii ăștia ?

Și se mai plîngea astăzi Mucenic ăsta că o duce prost!
După hors d’oeuvres la care fusese obligat să înghită vre’o
AL

cinci păhăruțe de rachiu, urmase niște mîncare rece de iepure.

— Iepurile ăsta e împușcat de amicul nostru, Mucenic,
i se adresase malițios, nevasta avocatului.
TR

De astă dată, inspectorul nu se mai jenă. Păhăruțele de

rachiu îl dispuseseră și-i dăduseră o vervă cum nu mai avu­
sese de mult. Băuse cinci păhăruțe de rachiu, auzi, cinci pă­
EN

hăruțe de rachiu, el care în viața lui nu băuse mai mult de

două. A vrut să refuze, dar să vedem cine ar fi putut să re­
fuze pe doamna Căpșună care-i umplea păhăruțul cu atîta
/C

grație, și i se uita insistent în ochi.

Curînd, inspectorul Mierloiu își formă convingerea că a
dat-o gata pe doamna Căpșună. La acest gînd își înfipse mai
adînc monoclul în arcade ochiului, scoase pieptul mai dîrz
SI

înainte și-și aranjă cele două șuvițe trase de la urechea dreaptă

pînă la cea stîngă.
IA

O gîscuță provincială, o catalogă fără drept de apel, ins­

pectorul. Și acuma Mierloiule, curaj.
Și curaj avea slavă domnului! Mai ales după ce mai
U
BC
 R
56 N. St. Beldie

RA
băuse încă două păhăruțe de rachiu și vre’o cinci șprițuri,
toate în sănătatea prea frumoasei gazde.
— Și a domniei voastre domnule inspector, se apărase doa­

LI B
mna Căpșună. Binișor și-a întins piciorul pe sub masă pînă a a-
tins pulpa fină a gazdei și atunci un fior puternic l-a scuturat
pe inspector din chelie pînă în tălpi. Doamna Căpșună și-a
retras piciorul dar nu s’a supărat ci numai l-a amenințat cu

Y
degetul surîzînd complice.

T
De atunci inspectorul era în al noulea cer. Nici nu mai

SI
știa ce se petrece îi jurul lui. Era o gălăgie și un fum de
tutun de nu se mai vedea de la capăt la altul al mesei. Rîse-
tele și glumele se întretăiau și săreau de la un capăt la celă­
lalt ca niște mingi de tenis.
ER
Peste puțin timp s’au sculat de masă și-au trecut în
salon unde totul era pregătit pentru dans. Bine înțeles că
IV
servitorii treceau în conținu cu tăvile cu paharele pline de
vin și acum nu era nevoie să se mai oprească ei în fața ins­
UN

pectorului, căci îi oprea el.

— Ia mai toarnă nenicule un șpriț.
Primul dans îl incepu inspectorul cu doamna Căpșună.
De obiceiu sărea la dans inspectorul ca un țap, dar acum sub
L

greutatea nenumăratelor pahare de alcool și a inimii care în­

RA

cepuse să bată furtunos ca la șaptesprezece ani, inspectorul

era delicios. Se împiedeca de mesele de lîngă perete, se isbea
peste celelalte perechi, toată lumea rîdea pe ascuns, dar el
NT

era fericit. Se lipea de pieptul femenin care-I făcea să-l treacă

nădușelile, îi aspiră parfumul părului și mai ales se uita în
ochii ei, lung, lung, parcă nu s’ar mai fi săturat.
CE

— Cum se face doamnă că o femeie așa de distinsă ca

domniavoastră, o frumusețe excepțională, să se resemneze a
trăi într’un asemenea tîrg izolat ?
— Ce putem face contra destinului domnule inspector ?
I/

Tatăl meu a fost general rus, a fost omorît de bolșevici, toată

averea ne-a fost luată și eu am scăpat cu fuga în Romînia.
S

Cînd m’a cerut avocatul Căpșună în căsătorie a fost o

IA

fericire. Scăpăm cel puțin de sărăcie. La dragoste, au dreptul

să se gîndească numai cei bogați.
Cînd a auzit Mierloiu că doamna Căpșună e și nobilă
U

nu-și mai încăpea în piele.

BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 57

RA
Curind s a format și o masă de cărți. La dînsa se așe­
zase moșierul Smochină, avocatul Căpșună, învățătorul Con-

LI B
drachi și primarul. Doamna Căpșună dispăruse un moment și
inspectorul se plimba fer.cit prin salon. Se opri la Mucenic
care stătea rezemat de soba de teracotă.
— Ei pezevenghiule, și te mai plîngeai că o duci prost

Y
pe aici! și inspectorul îl amenință cu înțeles.
— De domnule inspector, dar să nu vă închipuiți că

T
asemenea petreceri sunt dese aici. Astea se întîmplă destul de

SI
rar, atunci cînd vine vre’un străin în localitate, la un Cră­
ciun, la un Paste... Inspectorul rămase un moment tăcut. Se

ER
mai învîrti el puțin, apoi îi dădu drumul gîndului care-1
rodea. •
— Dar știi că m’a dat gata coana Olea 1 Ce zici Muce­
IV
nic, spune drept, nu-i așa că e încîntatoare ?
— Da, domnule inspector, se zice că e cea. mai fru­
UN

moasă femeie din tot județul.

— Și zi... în fine, cum să te întreb,... e credincioasă so­
țului... adică nu știi, își înșeală soțul ?
Mucenic abia și putu stăpîni rîsul și bucuria. Prin ur­
L

mare, coana Olea se conformase rugăminții lui, trimisă într’un

bilețel pe aprod.
RA

Și acum planul reușea de minune.

— De ! Cum să vă spun domnule ispector, lumea spune
multe, dar cine poate pune vre’un preț pe gura lumii. Totuși
NT

se spune că doamna Căpșună își înșeală soțul destul de des.

Se spune însă că admiră întotdeauna îndrăzneala.
Discuția le-a fost întreruptă de gazdă, care apăruse cu
CE

un pachet de cărți în mină.

— Domnule inspector ași vrea să joc o partidă de poc­
her. Cred că ne vei face onoarea.
I/

— Vai doamnă... dar înțelegeți... mă scuzați, cereți-mi

orice, dar asta nu.
S

Dar doamna Căpșună nu s’a dat bătută. A lăsat buzele

în jos a plîns ca un copil căruia nu i se dă jucaria ce-i place,
IA

i-a pus mina pe braț, s’a apropiat așa de tare de inspector

că acesta-i simțea răsuflarea i'erbinte în obraji, mă rog și-a
pus toate armele pe linia de bataie.
U
BC
 R
58 N. Si. Beldie

RA
— Vai domnule inspector, nici nu-mi închipuiam că mă
veți refuza tocmai pe mine !
Inspectorul nu știa ce să facă.

LI B
— Iertați-mă doamnă, dar înțelegeți-mă... dar știți...
Mucenic... ancheta... reclamații pentru joc de cărți...
— Nu vreau să știu nimic. Și fără să mai aștepte răspun­
sul l-a luat de braț și l-a impins spre un fotoliu. Apoi cu

Y
ajutorul doctorului Stretcu a adus o masă de joc, a mai in­

T
vitat-o și pe cucoana moșierului Smochină și pe nevasta no­
tarului și a început dansul. Inspectorul o avea pe coana Olea

SI
vis-a-vis, și nu-1 interesau de loc cărțile din mîriă, în măsura
în care îl interesau gropițele din obrajii ei. Peste un sfert de

ER
oră, doamna Căpșună lăsă cărțile din mînă.
— Știți ce, jocul devine plictisitor cu trei cucoane și un
singur bărbat. Și miza e prea mică. Să mai vie un bărbat.
IV
Dar toți cei care mai rămăseseră în afara primei mese de joc,
refuzară. Doctorul Stretcu refuză categoric să joace deoarece
UN

el nu juca de cît table și atunci pe un pachet de țigări Plu­

gar partida pentru bolnavii de la spitalul tîrgului. Nu mai
rămînea de cît Mucenic, dar și acesta refuză pe motiv că nu
cunoaște jocul.
AL

— Cum domnule Mucenic, nu-1 cunoști de loc ? îl întrebă

gazda.
TR

— Bine coană Olea, așa figurile le cunosc eu, dar de la

a cunoaște figurile și pînă la a juca e distanță bunicică.
— Ei, va să zică cunoști figurile ! Atunci treci aici. Ura !
EN

Am găsit un bărbat care joacă poker.

— Mi-i imposibil doamnă, credeți-mă, n’am mai jucat
niciodată.
/C

— Domnule inspector, roagă-1 și dumneata să joace.

Insfîrșit Mucenic n’a putut să refuze rugămintea inspec­
torului și masa s’a completat cu el prin ieșirea din joc a ne­
vestei notarului. Misa se urcase la un pol odată cu sosirea lui
SI

Jocul se înteți. Mucenic își juca rolul de începător, punea în­

trebări, făcea greșeli, dar cîștiga.
IA

Aproape de ziuă într’o întîlnire la care inspectorul avea

carre de rigi și Mucenic o quintă regală de damă, inspecto­
rul dădea zece mii de lei.
U
BC
 RY
Pățania inspectorului Mierloiu 59'

RA
La plecare eu toată jena, trebui să ceară lui Mucenic un
împrumut de cinci mii lei.

LI B
— Mucenic puiule, îi spuse inspectorul cînd se urcă în
căruță, și băutura i se evaporase din cap, acum te-am priceput.
Cunoști pockerul pezevenghiule mai bine ca mine. Dar
să știi că nu sunt supărat. Venisem să te bărbieresc, și m’ai

Y
bărbierit tu pe mine, cum nu m’a mai bărbierit nimeni pînă
acum.

T
Repet, nu sunt supărat. Să fiu al dracului dacă n’am

SI
să te propun să fii avansat la excepțional.
Așa băiatule, că meriți.

ER
N. St. Beldie
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 R
RA
LI B
T Y
Ion Petrovici

SI
noul ministru al Culturii Naționale

ER
jertfa de sînge a eroilor ei, Romînia și-a creat drumul
IV
fața veșniciei.
Prin încordarea spirituală, Romînia își va cîștiga
UN

locul de cinste între popoarele Europei creatoare de cultură.

Mareșalul Ion Antonescu ne-a condus la victoria armelor.
Profesorul Ion Petrovici ne va conduce la victoria spiritului.
Amândouă aceste victorii merg mînă în mînă și sunt deopotrivă
L

de trebuincioase pentru clădirea Romîniei glorioase, a Romîniei

de mîne.
RA

Așa dar, nu este o întîmpiare că, tocmai în aceste vremuri

profesorul Ion Petrovici a fost chemat la conducerea Ministeru­
lui Culturii Naționale.
NT

Vestea aceasta a stîrnit entuziasm în rîndurile tuturor slu­

jitorilor spiritului din întreaga țară.
Noi am avut mulți oameni de cultură, dar puțini din a-
CE

ceștia au fost și adevărați oameni de școală, adică au intuit e-

xact și structura sufletească a neamului romînesc și necesitățile
epocii ca, pe acest fundament să clădească școala ce va contu­
I/

ra mintea și sufletul unui copil, viitor cetățean al Patriei.

Gheorghe Lazăr, Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, Spiru
S

Haret, iar astăzi Ion Petrovici sunt adevărați oameni de școală.

Nu trebue să-i uităm nici pe Titu Maiorescu și Neculai lorga,
IA

însă aceștia au fost mai mult diriguitori și însuflețitori ai cultu­

rii în genere decît oameni de școală.
U

Lazăr, Heliade și Asachi au fost pionierii; ei au desțălinat

«ogorul. Au făcut școală romînească, numai pentru a-i convinge
BC
 RY
Ion Petrovici 61

RA
pe contemporanii lor de posibilitatea și necesitatea acestei ins­
tituții. Ei aplicau în domeniul școlar, principiul lui Heliade din
domeniul literar: „Scrieți, băeți, numai scrieți44...

LI B
Cu Spiru Haret se schimbă lucrurile. Haret este un mare
reformator. El a avut în minte un tip ideal de om și de romîn
pe care a căutat să-l realizeze prin școală. Haret este creatorul
școalei liberaliste a secolului al XlX-lea, care punea accentul pe

Y
individ și pe cunoștințele lui pozitiviste. Rezultatele pe carele-a
dat această școală au fost excelente : aproape toțijoamenii noștri

T
de cultură trecuți de 35 de ani sunt produși de școala haretiană.

SI
A venit însă un moment în care școala lui Haret n’a mai
părut actuală. Se simțea că trebue schimbat cevd dar nu se putea

ER
preciza anume ce. Atunci fiecare ministru care trecea pe la „Ins­
trucție44 — și cîți n’au fost?! — socotindu-se un „al doilea Haret44
se credea îndreptățit de a-și lega numele de o reformă școlară.
IV
Cum școala primară dă noțiunile elementare, iar universitatea
avea autonomie, învățămîntul cel mai „reformat44 a fost cel secun­
dar. Acest învățămînt, numit „de cultură generală44 este acel care
UN

hotărăște asupra formării intelectuale și sufletești a viitorului

cetățean.
Intr’adevăr, pînă la 18 ani, s’au precizat vocațiunile intelec­
L

tuale și s’au cristalizat caracterele. Deci, cum ți-e școala secundară,

așa îți va ji și neamul. Cu excepția profesorului I. Petrovici
RA

care aducea o concepție nouă în școală, ca atare era pe drept „un

al doilea Haret44, toți ceilalți s’au pierdut în reforme atît de mă­
runte și de contradictorii, încît ei au căzut în ridicol și școala
NT

în anarhie.
In ultimii 16 ani. dela modificarea legii lui Haret, liceul a
fost rînd pe rînd: unificat, bifurcat, trifurcat, în tot sau în ulti­
CE

mele două clase; cu 8 cu 7 iar cu 8 clase; cu clasa 8-a, ca an

pregătitor de universitate și fără clasa 8-a ca an pregătitor; cu pro­
grama analitică a unei clase, împărțită pe trei clase diferite, apoi
iar unificată și iar împărțită; cu cîte 3 (adică trei) manuale la
I/

același obiect, în timpul unui an școlar; cu profesorul rău sala­

S

rizat, înăcrit de grija zilei de mîine, umilit de oficialitate care

se amesteca pînă și în toaleta lui, oficialitate care, totuși îi ordona
IA

să creeze cultură.
Ei bine, cu o asemenea școală secundară și cu un asemenea
corp didactic rezultatul nu putea fi decît acela care a fost. S avem
U
BC
 62 Prof. dr. Traian Gheorghiu

R
RA
onestitatea și curajul s’o afirmăm: de rătăcirile tineretului, de
zvîrcolirile lui tragice, vinovați suntem în primul rînd toți cei
care am contribuit la educația lui, dela Ministru pînă la ultimul

LI B
dascăl modest de sat. Ni s’a dat pe mînă acest tineret și n’am
știut ce să facem cu dînsul, pentrucă n’am înțeles spiritul vremii,
n’am avut un ideal de om și de cetățean spre care să-l condu­
cem cu omenie, cu caldă prietenie. Școala apărîndu-i searbădă,

Y
fără duh, s’a dus și tînărul să-și caute hrana sufletească unde i
s’a părut și lui că o poate găsi. Un singur om a înțeles la timp

T
marea problemă a educației tineretului, în spiritul vremii noastre :

SI
profesorul I. Petrovici. Dacă acum 15 ani, reforma profesorului
Petrovici s’ar fi aplicat și ar fi fost respectată, nu s’ar fi ajuns

ER
la atîtea zvîrcoliri inutile, la atîtea tragedii și altele ar fi fost
astăzi perspectivele sufletului și ale minții tineretului nostru.
Dar, fie din miopie intelectuală, fie din calcule meschine de partid,
IV
reforma n’a fost aplicată și rezultatul l-am văzut. Profesorul Pe­
trovici, filosof în strîns contact cu marea cultură a Occidentului,
poate privi de sus pentru a vedea departe. El mînuește ideile
UN

mari ale omenirii și înțelege deopotrivă realitățile spirituale romî-

nești.
Omul secolului al XX-lea, care trăeș te în alte condiții sociale
L

și în alt ritm, mult mai rapid decît cel al secolului al XlX-lea-

are și alte necesități spirituale. Omul secolului al XIX lea este
RA

individualist, laic și pozitivist; omul secolului al XX-lea simte nece­

sitatea încadrării în colectivitatea națională, are iarăși înclinație
mistică și este în căutarea Absolutului.
NT

Dacă pentru omul de cultură al secolului al XlX-lea idealul

era a ști; pentru cel al secolului al XX-lea este a crede. Erudiția
nu mai este un scop în sine, ci un mijloc pentru a ajunge la o
CE

icoană globală a Universului, la o comuniune de valori și atitu­

dini, la o spiritualitate. De la Auguste Comte la Keyserling, aceasta
este într’un secol evoluția spiritului pe plan european. Și, nu se
I/

poate nega că, în ciuda tuturor aparențelor, omul secolului nostru

nu este mai mult înclinat spre filosofie decît cel al secolului
S

trecut.
In privința realităților sociale romînești: secolul al XlX-lea
IA

a însemnat desvoltarea orașului; secolul al XX-lea înseamnă ridi­

carea satului. Orice s’ar spune, realitatea socială de bază a Romî-
U

niei rămîne țărănimea. Dar, țăranul este un spirit și un suflet

BC
 RY
Ion Petrovici 63

RA
echilibrat, armonios, dornic de contururi precise, puse în cît mai
multă lumină. Mărturie evidentă ne este întreaga lui literatură.
Țăranul romîn este prin esență un clasic.

LI B
Tocmai în aceasta se vădește mai mult decît în orice suf­
letul lui de latin.
Ca atare, un învățămînt care trebuea să orienteze spiritul
spre ideile generale, fără a fi pur cerebral, ci în stare de a oferi

Y
și hrană sufletului, plin de sevă, era absolut necesar de aproape

T
două decenii. Tocmai aceasta a încercat profesorul Petrovici să
facă, dar n’a izbutit.

SI
Să mulțumim Providenței că ni l-a dat și acum la condu­
cerea Culturii Naționale. Cu un ceas mai tîrziu, nu știm dacă ar

ER
mai fi putut îndrepta ceva. Spiru Haret rămîne omul școalei seco­
lului al XlX-lea; Ion Petrovici, al școalei secolului al XX-lea.
IV
Prof. dr. Traian Gheorghiu
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R
RA
LI B
Y
însemnări pe marginea unei carii

T
Franco Trandafilo : Bessarabia Terra di dolore. Conflitto Russo Romeno,

SI
Buc., 1941.
Basarabia pămîntul durerilor, Basarabia pe nedrept asu­

ER
prită, Basarabia granița dreptății și a civilizației! Pe aceasta o
strigă în limba fraților noștri de gintă latină Franco Trandafilo,
Și pentru a limita subiectul precum și „subtitlu" :
„Storia del secolare conflitto Rosso-Romeno“.
IV
Este inutil să arăt cum s’au desfășurat faptele și atitudinea
ce a avut-o față de noi Rusia cu neexplicabilele-i tendințe im­
UN

perialiste cu nimic justificate istoricește. Gurile Dunării și Con-

stantinopolul erau cheia diplomației rusești. Pentru evidențierea
acestui lucru, autorul nostru se servește de documente inedite.
Astfel ajutîndu-se de informațiile unui potentat al cancelariei
austriace din 1750, autorul citează o semnificativă frază : „Chi
L

volo dominare il Mar Nero ed avere nelle mani il Danubio,

deve possedere la Bessarabia" (pag. 19). Documentarea istori­
RA

cului este abil aleasă. Ea impresionează prin înlănțuirea strîns

împletită din opiniunile competențelor științifice și politice ruse,
ca : generalul rus Kouropatkine, V. Sazonoff, N. N. Durnowoși
NT

Kasso ministrul Țarului. Și pentru a-și fixa criticist atitudinea

dă ca motto fraza generalului rus Kouropatkine: ,,L'unita del
popolo Romeno e inevitabile".
Intr’adevăr unirea poporului romîn nu poate și nu va putea
CE

fi împiedecată. Față cu nenumăratele nedreptăți și cu agresiu­

nile vizibile ale acestui vecin mai mare ca noi, Franco Tran­
dafilo nu-și poate reține revolta și izbucnește arătînd atitudinea
subminatoare a Rusiei din anul 1877 și subliniază momentul
I/

cînd aliații noștri ne-au rășluit Basarabia printr’o mișelească

manifestare cameleonică: „Erano passate le truppe ruse sul
S

territorio romeno!“ și mai departe : „La russia aveva avuto il

concorso armato dei romeni, aveva vinto in forza di questo
IA

modesto alleato rivelato si cosi abile e corraggioso, e per

premiarlo e per ripagarlo dei sacrifici, anche di vite umane,
che ess'o avevo fatto, ecco in che modo in audito interpreto la
U

convenzione segreta del 16 Aprilie 1877: „L’integrita territo-

BC
 RY
însemnări pe marginea unei cărți 65

RA
riale dela Romania era garantita solennemente per ciuelle che
riguardava il nemico e non l’alleațo".
Din acest moment începe acțiunea necinstită de desna-

LI B
ționalizare și deportare în Siberia a elementelor Romînești care
cu fruntea sus nu se supuneau jugului rusesc. Pentru a arăta
tentativele nereușite de desnaționalizare autorul ne dă o sta­
tistică oficială făcută de K. N. Oberoutchev în 1871 în compa­

Y
rație cu alta tot oficială din 1897. In acest interval de 26 de ani
populația creștină a crescut iar în același timp Rușii au colo­

T
nizat aici numeroase nații. In acelaș timp începe acea sistema­
tică acțiune de desnaționalizare. Astfel colosul rusesc își începe

SI
ostentația față de populația autohtonă, organic legată de pă-
mintul și cerul romînesc. Falșificările grosolane de fapte, re-

ER
censemintele tendențioase și asupririle stăruitoare de aici își au
punctul de plecare astfel, în timpul ocupației rusești, aveam în
Basarabia cam 45—500 0 Romîni, apoi în primul recensămînt
din 1930 tendința e evidentă am avut 56,2% Romîni și numai
IV
un procentaj redus de Ruși de 12°/O.
Din această statistică reieșea în mod evident eșuarea pla­
nurilor rusești. Trădarea rusă ajunge la apogeu în timpul răz­
UN

boiului mondial. Armata , rusească se retrage lăsînd goluri în

frontul romînesc. Lașitatea, eterna armă a slăbiciunii, indig­
nează și autorul repugnă vifornic această destrăbălare barbarică
iscată în sînul unei armate cu veleități de strategie si eroism.
AL

Stăpîmrea autorului oricît ar fi de temperată prin structura

științifică a studiului, nu poate fi reținută și izbucnește vulca­
nic : „Come non dire, dunque, che i russi si resero colpevoli
nei confronti della Romania, durante la guerra mondiale, di un
TR

vero e proprio tradimento .

Pecinginea comunistă atinse Rusia. Flagelul plăgii bolșe­
vice pătrunsese chiar încă înainte de războiul modial. Comu­
EN

niștii pentru a-și atrage simpatia popoarelor asuprite, cu toată

tendința lor universalistă, promiteau lucruri pe care mai tîrziu
aveau să le calce în picioare. Astfel în anul 1912 cu ocazia
centenarului de alipire a Basarabiei un fervent comunist Ra-
/C

covski pronunță un discurs în care exclamă : „A fost comis un

act de răpire nedemnă de anexare prin perfidie a unui teritoriu
care este locuit în întregime de Romîni“.
Această revoluție haotică și scandaloasă prin pretenții ne-a
SI

răpit Basarabia în 1940 într’un mod cu totul necivilizat. Istoria

desfăcîndu-și filele arată cu obiectivitate că în urma războiului
mondial, în anul 1920 la Paris, primisem Basarabia asupra că­
IA

reia aveam de totdeauna drepturi necondiționate. Ceiace este

mai întăritor este însăși afirmația scriitorului rus Tikhomiroff:
„Basarabia nu are nimic comun cu Rusia".
U

Miselia rusească culminează după cum știm prin ultimatu­

mul pe care îl dă Romîniei în 27 Iunie 1940. Pumnul stăvilar
BC

5
 RY
66 P. P. Andrei

RA
dat nouă printr’un pretins ultimatum cu puncte grotești și non-
sensice își găsește în autorul operei traducerea macabrului și
scabrosului rusesc în reale culori: „II colpo era fatto. Ai ro-
men restava da scegliere fra la guerra e la cessione. La guerra,

LI B
da soli, senza aiuti, senza alleati e senza preparazione da parte
di un popolo di circa 20 milioni di uomini contro uno di 180
milioni ?“ (pag. 175—176).
In fața puhoiului invadator se cedă. Cedarea deși neco­

Y
mună eroismului epopeic al poporului nostru, avea să-și re­
vanșeze slăbiciunea peste un an, cînd în focul primului tun, se

T
arse actul cedării, încrustat vremelnic în inima țării.
Deși aparent polemist, totuși autorul reușește să rămîe

SI
pe un plan pur științific. Toate afirmațiile sale sunt sprijinite
pe argumente serioase care vădesc cunoașterea precisă a e-

ER
venimentelor. Bibliografia întrebuințată impresionează în mod
deosebit. In alegerea acestui material ca și în desfășurarea fap­
telor el dă dovadă de spirit critic și de un real cimț de drep­
tate. In paginile cărții revolta gestează, indignarea depășește
IV
limitele, nerăbdarea cărții au spoială profetică. Vizionarismul
este suportul argumentației, dreptatea mare ce trebuește făcută
acestui „pămînt al durerii" este iminentă. Mesianismul acestui
UN

frate trebue îngroșat în culorile optimiste ale sufletului ro-

mînesc, vibrator la atențiile altora.
Incheerea este făcută printr’o frățească mîngîere, printr’o
împărtășire cu duhul speranței: „Seicentomila romeni, che al
L

momento della delimitazione dei nuovi confini che sara fatta

anche sulla basen del principio etnico, potranno essere, final­
RA

mente, ricongiunti alia Madre Patria" (pag. 188).

Astăzi cînd prevestirea lui Franco Trandafilo s’a tradus
în faptă, sufletul romînesc îi mulțumește pentru îmbărbătarea
și atenția acordată și în analele istoriei sale îi găsește cărții
NT

dedicate, un loc demn de acea ce în vremelnice necazuri ne

arată nedreptatea lor.
CE

P. P. Andrei
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
SI
Note Triste

ER Locot. Gh. Vaida

IV
n lupta încleștată pe care civilizația europeană o duce contra celor fără
lege și Dumnezeu, in iureșul entuziasmului cu care soldatul romîn a pcrnitdîrz,
hotărît și semeț, acolo unde hoardele roșii se zăvoriseră în cetatea blestemată,
UN

a murit și poetul locotenent activ; Gh. Vaida. Fire sensibilă, suflet ales, mînu-
ind cu dibăcie condeiul, cînd îi-dădea răgaz greaua carieră, Gh. Vaida a scris
o pagină bine închegată și cu deosebire simțită în 'irica tinără romînească... Ce
ginduri de viitor avea .. ce planuri își făurise... și toate au înghețat pentru tot­
L

deauna .. Am, pe masa mea de lucru volumul său : „Calm exterior" — mă pri­
vește trist, și sfătuelnic,... o lacrimă caldă de prieten și camarad mi-a căzut pe
RA

prima pagină . . prinosul. . unor amintiri Ce nu se vor șterge niciodată.

C. Nic. Bratu

Locot. Emanoil Voinescu

NT

Fire impulsivă, spontan, totdeauna cu replica justă și fără posibilitate de

contrar, locotenentul activ, Emanoil Voinescu, a murit pe cîmpul de ouoare, îna­
CE

intea companiei ce o comanda... Era în primele zile ale încleștării de la Odessa.

Fiu al țarinei, Emanoil Voinescu și-a iubit pămîntul și glia pînă la sacri­
ficiu suprem. Din această dragoste fără margini, a studiat istoria acestui neam
încercat, și devenise un cunoscător fără rival.... Admirator pînă la venerație al
Ducelui Musolini și Fiihrerului Hitler, Emanoil Voinescu a prevăzut în notele,
I/

sale, că victoria noastră numai de acolo va veni. Articolele publicate în „Vremea"

— ne oglindesc sufletul și gîndul său... Scrie cartea „Războiul Viitor” pe care
S

revista Vremea i-o editează, și locotenentul Emanoil Voinescu este chemat și

intră ca membru activ în societatea „scriitorilor romîni mi'itari".
IA

Dragă Emi, în amintirea atîtor clipe de vis și entuziasm trăite în vrem;

mai bune, îți trimit salutul meu dincolo de hotarul vremii,
C-tin Nic. Bratu
U
BC
 68 Note triste

R
RA
Serg. T. R. Pogonat AI.
Nu-mi venea să cred că Țucu Pogonat nu mai este. Prea eram obișnuit
cu el, prea îl iubeam, prea îl admiram. Prietenul nostru comun, locotenentul activ

LI B
și poetul Corneliu Dabija, mi-a povestit ultimele lui clipe...
Dorea să-și mai vadă pe cei scumpi și lașul... să mai viseze — să mai
scrie.,. Dar fatalitatea ni l-a smuls prea devreme... încă o figură literară a lașului
a dispărut... încă un erou ș'a mai scris numele pe porțile cetăței ieșene... Undeva,

Y
departe, în șesul Ucrainei, Sergentul T. R. și subtilul poet Alex. Pogonat
doarme,... Sădiți-i cei ce-1 cunoașteți, amintirea veșnic în suflet, iar cei ce

T
nu-1 cunoașteți cetiți-i poeziile; este el dăltuit în struna versului — așa cum îl
știm noi ; curat, iubitor și poet.

SI
C. Nic. Bratu

Prof. Ghe. Șapcaliu a murit!

ER
îmi tremură condeiul în mînă, fraza îmi șovăe neputinciasă, gîndurile nu
mi le pot aduna.... Departe, într'unoraș splendid de munte undemi-amîndreptat
IV
primii pași de adolescent, în Cîmpulungul Muscelului, unde rîde tinerețea și
sufletul îți zvîcnește pe buze... în cîntec curat și înțăglat de viață, astă vară a
UN

murit Ghe. Șapcaliu.., Profesor, din cei mai vechi ai liceului „Dinicu Golescu“,
„moșu" cum îi spuneam noi elevii, era idolul nostru. Comoară de curățenie și
bunătate, mi-1 adun în memorie așa cum era: Scund, anii și greutățile îi înco-
voiaseră spinarea, uitătură blîndă și înțeleaptă, barba mare și albă, cu pasul
liniștit și măsurat, sufletul tînăr și înțelegător, totdeauna chibzuit și sfătos, îl vedeam
AL

veșnic ca viața și tinerețea... Așteptam orele de: Limba Romînă și Istorie, cum
așteptam pe bunica în copilărie, să ne aducă cofeturi și cărți cu bazme.... Modest,
plin de carte, adîuc cunossător de oameni și fapte, Ghe. Șapcaliu a înnobilat inima
TR

atîtor rînduri de generații ce i-au trecut prin mînă.... Am aflat vestea morții tîrziu,
abea acum, cînd corpul său va fi plămădit cu țarina cimitirului.... Un fost elev
răzlețit acum, aduce prinosul amintirii pe mormîntul unde „moșu" doarme pentru
totdeauna. Nu vă uităm niciodată domnule profesor, și învățătura și sfatul pe care
EN

ni l-ai semănat în suflet ne va călăuzi pînă dincolo de mormînt.

C. Nic. Bratu
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LI B
T Y
Note

SI
ER
Scriitor și om

Un interview acordat revistei Arta de către d-1 Cezar Petrescu, a prile­

IV
juit un atac al revistei Tribuna tineretului contra marelui romancier. In apărarea
d-lui Cezar Petrescu a venit însă d-1 Felix Anadam în Nr, 7 al revistei Albastros.
Atacul Tribunei Tineretului a fost îndreptat împotriva domnului Cezar Petrescu
UN

gazetarul iar apărarea Albatrosului a pus in evidență pe domnul CezarPetrescu

scriitorul. Noi credem că nu se poate face o separație între om și scriitor. Ambii
sunt strîns legați, și o greșală a omului nu se poate să nu arunce o umbră asupra
scriitorului, ori care ar fi aportul lui în ogorul literaturii. Mărturisim că îl con­
siderăm pe domnul Cezar Petrescu ca pe unul dintre cei mai mari scriitori ai
L

noștri, iar pentru „întunecare'1 nu cred că am găsi o altă operă echivalentă.

RA

Asupra domnului Cezar Petrescu — omul, avem însă rezerve. Dela Curentul
domnului Pamlil Șeicaru, domnul Cezar Petrescu pleacă în urma unei certe care
nu prezintă nici un interes pentru noi. Interesul pornește de atunci cînd domnul
Cezar Petrescu devine directorul unui ziar naționalist, în timpul guvernării cu-
NT

ziste din 1933.

Numele domnuîui Cezar Petrescu în fruntea acestui ziar ne-a bucurat Ma­
rele scriitor în tabăra naționalistă ne-a produs clipe de emoție. Dar bucuria noas­
CE

tră a fost de scurtă durată. Cu aceiași ușurință, domnul Cezer Petrescu a sărit
din tabăra naționalistă, în barca ciclopului sanguin. Am fost surprinși. Ni se va
putea răspunde că gîndirea domnului Cezar Petrescu a evoluat și ni s ar putea
chiar cita o faimoasă butadă a unui nu mai faimos; om politic: „Numai boul nu
evoluiază”. Da, dar cîtă diferență între linia sinuoasă a vieții acestor domni care
I/

au pînzele întinse pentru a putea vedea din care parte bate vîntuî șpre a-și în­
drepta și ei grăbite bărcile, și viața frumoasă, dreaptă ca o sabie a bătrînului
S

profesor A. C. Cuza. Nu suntem cuziști, nu am fost și nici nu vom fi vreodată.

Totuși nu ne putem opri admirația în fața acestei consecvențe de 50 de ani.
IA

Să nu se uite că domnul Cezar Petrescu a fost directorul ziarului Romînia

copios plătit din banii strînși pentru apărarea granițelor cu două milioane lunar
și că domnia sa se grăbise să-și încaseze suma pe două luni înainte. Ce a fost
U

acea guvernare, o simțim astăzi și o vom simți încă multă vreme, Cît timp vor
mai cădea secerate multe vieți tinere pe cîmpurile Ucrainei.
BC
 R
70 Note

RA
Și domnul Cezar Petrescu a fost directorul ziarului oficios al acestui regim
de tristă memorie.
Da, e mare scriitor domnul Cezar Petrescu, dar suntem convinși că

LI B
domnia sa față de activititea ziaristică și politică mai mult decît urită, trebuie
să-și pună cenușă pe cap și să reflecteze cu strîngere de inimă la sîngele ce se
varsă în lupta contra bolșevicilor și să conchidă, că dacă n'ar fi fost domnia sa,
sîngele vărsat, ar fi mai puțin. Nu, nu se poate face o separație între scriitor și

Y
om. Nu se poate separa scriitorul Cezar Petrescu de omul Cezar Petrescu, după
cum nu se poate separa duiosul cîntăreț, al trecutului nostru Miha.i Sadoveanu,

T
de Mihai Sadoveanu grad 33, fost director al ziarelor jidănești, Dimineața și Ade­
vărul. Acestea sunt părerile noastre ; și ținem să ni le spunem, cu riscul de a

SI
vedea organizindu-se la apelul domnului Felix Ânadam, „o organizare promptă
a unei asistențe a oamenilor de bun simț care să pună capăt obrăzniciilor incon­

ER
știente sau pătimașe".
Domnule Felix Anadam și noi suntem tineri ca și cei de la Tribuna Tine­
retului și poate chiar, ca și Dumnevoastră. Credem însă că avem și noi dreptul
să ne spunem părerile noastre chiar cînd e vorba de marele scriitor Cezar Pe­
IV
trescu, deoarece noi aceștia dela Curier Ieșan suntem luptători contra hidrei bol­
șevice, domnul C. Bratu, codirector al revistei se găsește pe front undeva în
UN

Ucraina, domnul Dinu Ciobotaru redactorul responsabil se găsește alături de el.,,

și chiar eu care scriu aceste rînduri, mă găsesc unde m'a trimis Patria, undeva
pe zonă. De aceia cred că pot să scriu așa cum am scris chiar dacă e vorba de
marele scriitor Cezar Petrescu și eu sunt ca și domnul Simion Petru Crețu de
la Tribuna Tineretului, un oarecare.
AL

Nicolae Stelian Beldie

Panait Istrati
TR

Domnul Felix Anadam spune în articolul „Panait, fratele omului" din nu­
mărul 5-6 al revistei Albatros:
„Și totuși încercăm utopia unei sugestii de actualizare. întrezărim clipa
EN

unei îndepărtate reînvieri a lui Panait Istrati, și, pentru acea clipă, pe care o
vom năzui trei vieți în șir, schițăm aici un îndemn.
Panait Istrati trebuie tradus tot. Panait Istrate — mai ales — trebuie citit
tot, trebuie predat în școală, povestit tuturor urechilor cu deasila".
/C

Asupra lui Panait Istrati ne vom spune și noi cîndva cuvîntul. Deocam­
dată, să facem cîteva observațiuni asupra celor spuse de domnul Anadam. Dum­
nealui spune că Panait Istrati trebuie povestit tuturor, chiar cu deasila. Iată o
ideie nouă și care credem că nu poate da rezultate practice. Să-i povestești cuiva
SI

cu de-a sila pe Panait Istrati! Bine, dar dacă acel cineva nu vrea să te asculte ?
Și mai spune domnul Anadam că Panait Istrati trebuie predat în școală, lată o
IA

dorință hazardată. In primul rînd nu opera integrală a lui Panait Istrati este la
același nivel. Ca orice scriitor și Panait Istrati are opere slabe, deci nu tot Pa­
nait Istrati trebuiește predat în școli. Pe urmă, o parte din opera lui Panait Istrati
e cam decoltată, în unele cărți se găsesc expresii tari pe care noi, cu tot riscul
U

de a fi socotiți înapoiați, nu le credem potrivite pentru urechea și imaginația

școlarilor. Exemple găsim în Nerantschula. DeasemeDi se vorbește în unele, cărți -
BC
 RY
Note 71

RA
despre anumite fenomene de pervertire sexală. Să ne ierte domnul Anadam dar
credem că citirea acelor cărți în școală, — mai ales, cu de-a sila — este nu numai
nepotrivită dar chiar primejdioasă.

LI B
Și apoi mai este o chestiune. Panait Istrati a fost descoperit și lansat de
un corifeu de stingă, dintre cei care au lucrat la distrugerea Franței. Reclama
și faima i-a fost întreținută de o anumită presă. Ori a vorbi în aceste momente
de Panait Istrati, credem că nu e potrivit. Nu suntem deloc de părere că Panait
Istrati trebuiește aruncat la coș, credem însă că trebuiește pus la naftalină. Peste

Y
un număr de ani cînd hidra comunistă va fi numai o amintire, Panait Istrati va
putea fi reactualizat de zelul teribililor tineri de la Albatros, deoarece atunci,

T
cititorul nu va mai putea sesisa teza comunistă din opera lui Panait Istrati.

SI
Nicolae Stalian Beldie

ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R
RA
LI B
Y
Recenzii

T
SI
Cărți

ER
N. I. Herescu, Caiete clasice. Ed. „Cugetarea" 1940.
Acum cînd este așa de actuală chestunea reformei învățămîntului, cînd
s a deschis o controversă destul de aprigă pentru atenția sau neatenția ce tre-
IV
bue dată acestei „splendide inutilități" Cartea d-lui Herescu „Caete clasice" a-
pare ca o strălucită și limpede explicație.
UN

Ee dovedește prin talentul de poet-cărturar a D-sale că antichitatea poate

i ceva viu și actual, că Horațiu, Virgil, Cicero, sunt nu atît Latini, cit poeți,
scriitori, oameni superiori, cari după cum se exprimă D-sa în caracterizarea lui
Cicero: „Au dus mai departe hotarele spiritului uman, cari au exprimat adevărul
și frumosul, valabile pentru toate vremurile, în haina poeziei adevărate și splen­
AL

doarea celei mai meșteșugite proze.

Ceeace spune d-sa în prefață, că profesorului de studii clasice din Ro-
mînia, îi revine în plus sarcina de a face să se guste în marele public, antichi­
TR

tatea. Profesorul de 1. latină și greacă este privit cu curiozitate șj chiar cu o

nuanță de compătimire. I se spune mereu „A, limba latină e grea, n'am putut
s’o sufăr în liceu" — sau „Te-ai apucat să înveți o limbă grea și moartă” ?
Pentru majoritatea publicului, chiar pentru oameni culți, obiectul acesta
EN

este anacronic și mai mult decît „o splendidă inutilitate". Care e motivul ? Poate
intre altele, și pentru că în școală, nu se accentuiază, asupra lumei ideilor, sen­
timentelor exprimate de poeți, gînditori, și prozatori; și pentrucă obiectul ar
/C

trebui să fie învățat cu plăcere și interes.

Ceeace admirăm în „Caete clasice”, este încercarea reușită, într'o formă
artistică, modernă, de a scutura praful de pe aceste tomuri vechi, și de a oglindi
viu și intempestiv în fața ochilor, figurile cele mai reprezentative ale latinității:
SI

Horațiu, Virgil, Catul, Ovidiu, Cicero, Titus Livius, Seneca, etc. Și în vremea în
care biografia romanțată este la modă, am putea defini, unele cel puțin din a-
ceste incursiuni în lumea scriitorilor antici, mici biografii romanțate în sensul
IA

plin al cuvîntului.
După cum din prefață ne atrage atenția dl. Herescu, la fiecare serii, nu
ne trimete, la fiecare rînd : Vezi „Gastru Brisser, op. citată, sau vezi Ferrero
U

pag. 100 sau vezi „Mommsen” Istoria Romanilor voi. II pag. ; Cartea desigur
BC
 RY
Recenzii 73

RA
ar fi lăsată la o parte, dacă nu de un profesor de specialitate, dar desigur de
tineret sau marele public.
Dl. Herăscu atrage prin interesul vieții umane a acestor personalități, prin
aceea că actualizează prin detalii concrete arătind de ex. : „că poetul Cotul s'a

LI B
născut la Verona, oraș pe care cu atîtea veacuri mai tîrziu, îl vor face încă
odată celebru, îndrăgostiții lui „Shakespeare** ; ,,că viața și opera lui se rezumă
intr un cuvnît, care este un nuinede femee. Romanul de iubire dintre Lesbia și
poet, iată și viața și opera sa".
Ce iînăr, nu se va grăbi să soarbă rîndurile în care i se arată această

Y
iubire pasionată ?
Ce tînăr dornic de învățătură, nu va căuta să lărgească pentru el, aceste

T
minunate orizonturi întredeschise asupra cugetării lui Seneca, asupra cînteculu*

SI
nemuritor a lui Virgil sau Horațiu ?
O valoare de nediscutat, este deci în aceste „Caete clasice11 faptul că dl.
Herescu, reușește ca din această viață încremenită, cu porțile ferecate de mi*

ER
de ani, prin cuvinte, expresii, detalii concrete, întocmai ca sub puterea unei
formule magice, să facă să se desprindă și să trăiască o clipă în ochiul imagi­
nației. pe blîndul și cumintele Afatuan, pe pasionatul Catul, pe nefericitul Ovi-
IV
diu, pe profundul Seneca și atîția alții.
Căci totdeauna particularul te ajută să înțelegi generalul. Din prima lecție
de literatură Latină, audiată la Universitatea eșană, mi s’a întipărit în minte și
UN

am iubit pe Lucretius „pentrucă a murit la 40 ani din cauza unei licori otrăvite
„poculo amatoriu" — și că la moartea lui poetul Virgil a îmbrăcat toga virilă.
Așa vor pătrunde în sufletul larg, al cititorilor, figurile antichităței : prin
expunere concretă, poetică, adoptată vremurilor moderne.
Unele caracterizări scînteetoare nu le pot lăsa necitate, ex : „poezia lui
L

Horațiu putem s'o definim cu o vorbă faustescă : ea este tot ceace cuprinde
RA

sufletul uman, și mai multe deasupra" — Sau „Este opera lui Horațiu, așa cum
e viața însăși : multiplă, complexă, variată, ilogică și contradictorie. Prin toate
acestea : umană".
Sau despre filozoful Seneca, cu o caracterizare a gîndirii sale : „Conș­
NT

tiința demnităței natvrei umane, respectul de sine, ideia că oamenii sunt frați,
că au unii față de alții obltgația de omenie și chiar de bunătate, toate acestea
reprezintă mari cuceriri ale spiritului omenesc. Astăzi aceste idei ne par simple,
naturale și banale, Dar nu trebue de uitat că între Seneca și noi stau două
CE

milenii de Creștinism".
Un alt aspect al acestor ,,Caete clasice" mai redus, îl alcătuesc, chestiuni
politice, sociale și economice. Și în acest domeniu atenția este mereu trează,
prin desele comparații ale felului cum era organizată societatea antică în ceeace
I/

privește alegerile, budgetul, datoriile, și prin desele reveniri la lumea modernă.

Capitolul „Datoriile la Romani" după ce arată autorul, că mulți bărbați de Stat
le-au rezolvat prin „Conversiune" este încheiat : „Alți datornici, eternele datorii 1 .
S

Deci peste tot, o adâncă înțelegere, o pătrunzătoare privire aruncată,

scoțând în relief esențialul, o documentare riguroasă ascunsă însă sub forma cea
IA

mai atrăgătoare ; iată deci prin ce calități, pe lingă minunatele tîlmăciri ain
„Lirica Latină", pe lingă „Pentru clasicism", și aceste din urmă „Caete clasice'*
vor face un pas înainte în țelul pe care și 1 a propus autorul.
U

Vera Orășanu
BC
 R
74 Recenzii

RA
Ion Vlasie, Poveste cu năluci.

Această „Poveste cu năluci” nu este o carte de povești — cum am crede

LI B
la prima vedere — ci uu roman de dragoste intimă. Cei doi eroi ai romanului,
Marcu și Maria, sunt singurele personagii ce întîlnim în cele 250 de pagini.
A'ceastă poveste de dragoste este o simplă mistuire lăuntrică a două
ființe, care caută absolutul în iubire și fiindcă caută ceiace nu se poate găsi
niciodătă, se frămîntă, se sbuciumă și sfîrșesc înstreinați unul de altul

Y
Marcu e bine zugrăvit în partea finală. Frivolitatea sa dela început, nu
ne face să bănuim în el decît un Don Juan și nicidecum un caracter. N'am crede

T
că ,el caută o dragoste pură. Găsim în el o luptă surdă între forța spirituală ș1
materie pămîntească. Și dacă drama sa sufletească, lipsită de „păcat" îl va dis­

SI
truge, căci nu se poate lupta contra firii, el va trăi în lumea visului și a po­
veștilor păstrîndu-și „credința în poveste". Va crede însă în povestea iubirii pe

ER
care n a putut-o ajunge pe calea visului și a idealismului său romantic. „Visase
— cum singur spune — o iubire nepămîntească. O iubire care să-l ridice prin
extaz, deasupra lucrurilor și deasupra lui însuși. O iubire care să-l vindece de
iubirile ușoare pe care le avusese și care i-au lăsat în suflet sgura amărăciuni1
IV
și a tristeții".
Dar această aspirație spirituală nu se poate realiza, pentrucă „purtăm în
UN

noi noroiul fatal al viciului". Și „e fără margini viciul omenesc". Deaceia nu e

posibilă, nici o biruință a binelui în omenire. Marcu e poet și înțelege că iu_
birea nu-i pentru el. Poetul are altă menire. El trebue să-și desvolte în revoltă
dragostea sa pentru adevăr și dreptate. Și autorul își simte slăbiciunea. Știe că
și el dezertează dela datoria sa: „Iuda, tu trăești printre noi", spune el pri­
L

mului trădător.
RA

Intr'adevăr, că și autorul nostru, scriitorii vremii și-au trădat menirea lor

socială și națională. Poate că împrejurările aduc o justificare a acestei trădări,
căci „cruciada spiritului" s'a transformat în „pirați ai gloriei și ai favorurilor".
Artiștii și poeții de azi se lamentează in mlaștina compromisurilor și nimeni
NT

nu-și „mai însoțește opera de stindardul revoltei". Dimpotrivă „operele poartă

amprenta plînsului și a isteriei neputincioase" Așa că trebue să așteptăm vre­
mea cînd autorul ne va da opera socială de mare valoare, dar pînă atunci să
ne mulțumim cu această „poveste" care-i o simplă încercare de realizare ar­
CE

tistică, ce-i deschide calea spre un viitor literar.

Romanul face impresia unei mărturii de credință. Poetul ic redă în linii
generale configurația spirituală a talentului său și ne insuflă o nădejde pentru
realizările viitoare. S’o așteptăm cu încredere. Dacă biruința revoltei sale va
I/

veni și se va realiza artistic, va înscrie o pagină de glorie în literatura noastră.

Despre eroina sa nu avem multe de spus. E femeie și ca orice femeie,
S

știe să materializese aspirațiile cele mai ideale. Dealtfel femeile sunt totdeauna
mai realiste decît bărbații. Ele nu pot pătrunde așa ușor în sfera siderală a
IA

poeților cum vedem și în „Luceafărul" lui Eminescu. Ele pot oferi doar o feri­
cire pămîntească. Dar Marcu nu caută aceasta. Și de aceia nu s'au înțeles și
s'au despărțit.
U

Romanul acesta se realizează mai curînd prin concepția autorului, decît

prin perfecțiunea artistică. Scriitorul este în căutarea destinului său literar. Ve-
BC
 RY
Recenzii 75

RA
dem că tratează un subiect străin preferințelor sale psihologice. Dragostea nu-
pentruBel, cum singur spune. Se pare că preferințele sale ^sunt pentru revolta
soeială, pe care acum, poate intenționat, o evită. Poate deaceia ne redă o dra­

LI B
goste intimă, incălzțndu-și sentimentele proprii. Apoi desnodămîntul confuz al
întregei sale critice, era necesar la o „poveste" de dragoste „cu năluci".
Stilul simplu, ce amintește de literatura populară, pe care, se vede că
autorul o cunoaște bine, face cetirea plăcută. Dealtfel autorul a debutat cu vo­
lumul de proză „Am plecai din sat" (1938) care a fost premiat de Academia

Y
Romînă. Prin urmare cunoaște viața satului ca și limba populară. Deaceia scrisul

T
său e bogat în propozițiuni simple și în fraze scurte și concise. Apoi lipsa neo­
logismelor inutile, pe care le găsim din abundență în literatura noastră contem­

SI
porană, pe lingă graiul simplu al poporului, dau o savoare deosebită scrisului
său și aduc, o promisiune plină de nădejdi, literaturii romînești.

ER
N. Bîrleanu

Pr. Ioan P. Olariu, Cum și-au păstrat strămoșii noștri credința și prin ea
și-au apărat neamul. București, 1940.
IV
Broșura Pr. Olariu nu i o carte de știință pură ci una populară, iar im­
portanța ei constă mai cu seamă în valoarea sa educativă. Autorul spicuește
cărți, reviste și ziare, în care găsește mărturii ale contribuției ortodoxismului la
UN

păstrarea naționalității noastre.

Desigur că problema primelor începuturi ale scrisului în limba romînă nu
poate găsi o explicare științifică în broșura de față. Dealtfel acest mic studiu are
un singur scop: de a scoate în evidență legătura armonică ce a existat între
AL

credința și naționalitatea noastră. Și astăzi cînd noțiunile de credință și națiune,

se îmbină atit de fericit în noțiunea de stat totalitar în noua spiritualitate euro­
peană, broșuraPr. Olariu era necesară. Căci autorul spune: „La poporul romîn,
îmbinarea dintre ortodoxie și naționalism, este atît de mare, căci (recte : încîl]
TR

nu știu unde începe naționalismul sau unde sfîrșește ortodoxia".

Autorul urmărește apoi cu minuțiozitate rolul cultural și național, pe care
l-a jucat biserica noastră în trecut și ne arată că „astăzi Biserica noastră orto­
EN

doxă trebue să recreștineze neamul brudujit de francmasonerie căptușit de ca­

pitaliști și de toate viaturile democrației; activitatea culturală și socială a ei,
trebue să fie fără preget, desvoltată pe altarul patriei". Pr. Olariu proclamă însă
„lupta spirituală” contra democrației străine și a burgheziei înstrăinate și am
/C

dori ca preoțimea să-l asculte.

Se vede din broșura de față tendința unei înnoiri spirituale și sociale.
Căci autorul nu uită nici înstrăinarea burgheziei conducătoare romînești, „pătura
superpusă" cum spunea Eminescu, care în mare parte e fructul scursurilor fa­
SI

nariote, căci vorbind de Veniamin Costache, scoate în evidență dragostea mare­

lui prelat către „umiliții și obidiții soartei,—țăranii", cînd spune boerilor vremii
sale : „Dimpotrivă, boierilor, îu memoria mea stau întipărite numele tuturor e-
IA

roilor care s'au luptat cu arma 'n mînă și a apărat moșia străbună și deaceea
am milă și respect către toți răzeșii și mazilii, către toate treptele de jos, pen-
trucă numai prin vinele lor curge sîngele vitejilor moldoveni, cînd — după cum
U

știți _ acei puțini din clasa noastră, care nu sunt cu totul străini, prin necur­
mate cuscrii cu veneticii, au sfirșit prin ași pierde cetățenia sîngelui".
BC
 R
76 Recenzii

RA
Prin urmare broșura Pr. Olariu și-a ajuns cu prisosință scopul pe care l-a
urmărit: de a da o îndrumare morală și națională poporului romîn Și în vre­
murile vitrege prin care trece neamul nostru, trebue să ne bucure orice încer­
care de a da o nouă spiritualitate poporului nostru.

LI B
N. Bîrleanu

Dicționarul domnului August Scriban.

Pătruns de un adînc patriotizm, d 1 August Scriban a ținut să dea patriei

Y
un dicționar al limbii ei. După ce a așteptat zadarnic 25 de ani cu el gata de
tipar bătind pela toate ușile, biserica catolică din Iași, din stimă pentru autor și

T
nerugată, a scos mai mult de jumătate de milion pentru tipărire. Onoare ei I
A fost singura instituțiune care a priceput valoarea unei asemenea cărți.

SI
Autorul a pus și el cam tot atît, ajutat de fratele d-sale Iuliu, de Banca
Națională și de alții, care-s pomeniți la slîrșitul cărții.

ER
Tipărirea a început la 1 August 1938, și s'a terminat la 20 Iunie 1940,
puțin înainte de a începe manevrele bolșevice pentru ocuparea Basarabiei și a
Bucovinei. Bine că s'a putut tipări I Bine că munca de 20 de ani, cit a lucrat
autorul la dicționar, n'a fost în zadar I
IV
Acum, cînd oastea noastră se ndreaptă spre Bug (căci și pe acolo-s Ro-
mîni) avem tocmai cartea care ne trebuie penfnu deșteptarea conștiinței națio-^
UN

nale și întărirea patriei. In precuvîntare, însuși autorul zice : „Dorința mea e ca

acest dicționar să pătrundă pînă 'n ultimul sat romînesc, adică dela Tisa pînă la
Bug și chiar mai departe (pe unde-s Romîni), pînă în Serbia și Bulgaria, și a
toată peninsula Balcanică, pînă 'n Istria și chiar pînă 'n America, unde aseme­
nea sunt Romîni emigrați. Doresc ca romînimea nemuritoare să aibă această carte
AL

ca o oglindă în care să se uite și să rămiie uimită cînd va vedea ce frumoasă

e și ca o evanghelie pe care, cu ochii lăcrămați de bucurie, i-o trimete un mo­
dest apostol și un înverșunat străjer al limbii romînești!“.
TR

„Pentru această nemărginită plăcere mi-a sacrificat o mare parte din ti-
nereță (sacrificiu care pentru mine a fost un deliciu) și aștept cu încredere frea­
mătul de mulțămire pe care mi-1 vor trimete munții, codrii, rîurile și mormintele
acelora care au luptat pentru înrădăcinarea graiului romînesc !“.
EN

A fost o gravă greșală că statui nostru n'a tipărit această operă înainte
de 1916, căci era gata de tipar încă din Dec. 1913, și că nici o ușă din cele la
care a bătut autorul nu s'a deschis. Nimeni n'a priceput valoarea imensă a acestei
cărți, fără de care nu se poate concepe lupta națională 1
/C

Autorul dă cuvîntul cu accentul lui, dă etimologia (lucrul cel mai impor-

ant și mai greu), dă înțelesul cuvîntului, exemple și citațiuni și arată locul pro
vincia unde se aude. Dă arhaizmele, neologizmele, și provincializmele, adică
absolut tot.
SI

Limba noastră se revarsă peste toate hotarele ei, căci, din cauza bogăție
solului nostru și a muncii poporului, străinii au nevoie de n«i și învață graiul
IA

nostru. Sîntem în plină eflorescență ca popor și ca națiune, iar această carte e

tocmai ceia ce se cere acum.
Destul s'a greșit pînă acum ținînd subt oboroc tocmai lumina care trebuia
U

să se reverse peste suflarea romînească. Să mergem pe la toți frații noștri, dar

BC
 RY
Note informative 77

RA
mai ales in Basarabia, și peste Nistru și să le arătăm evanghelia pe care le-o
trimite un frate răzleț, așa cum cîntă chiar Romînul de la Nistru :
Elelei, frate răzleț,

LI B
Cum nu vii să mă mai vezi
Cum te plîng și lăcrămez ?
lacătă : a venit, fratele răzleț! lacătă cartea pe care ți-o trimete in semn
de neuitare și dor !
George-Mihail Dragoș

T Y
Note informative

SI
Inaugurarea postului de radio difuziune „Moldova**.

ER
Datorită d-lor mareșal Ion Antonescu și profesor I. Petrovici, a luat ființă
la lași, postul de radiodifuziune „Moldova". Și locul și timpul au fost cît se poate
de bine alese. Iașii au o tradiție de înaltă cultură, au o lumină care, astăzi mai
IV
mult ca oricind, trebue trimisă departe, cît mii departe, în primul rînd ist părțile
Răsăritului. Guvernul d-lui mareșal I. Antonescu și conducerea centrală a Soc.
de Radio știe să utilizeze oamenii la locurile cele mai potrivite, de aceasta, în
UN

selecționarea personalului local, ținînd seama de toate conjoncțiunile sufletești

și politice ale vremii, spre satisfacția unanimă a oamenilor de bun simț moldo­
veni, au numit tineri ieșeni care fac cultură, de dragul culturii, deci sunt pe
linia adevărată a tradiției bătrînei cetăți a Moldovei și, mai mult decîi atît, des-
AL

brăcați de orice ideologie și patimă politică, cu unicul gînd al intereselor supe­

rioare ale neamului, au dat dovadă prin faptă, nu prin vorbă că sunt patrioți,
căci, de bună voie au intrat in focul războiului. Acești oameni, întorși din șueratul
gloanțelor și vijîitul bombelor Bolșevicilor, au autoritatea morală de a le vorbi
TR

de la postul Radio-Moldova, celor pentru care și au primejduit viața.

La inaugurarea care a avut loc la 2 Noembrie a. c. a participat tot ce
reprezintă cu adevărat gindire și simțire romînească. Au fost de față : I. P. S. S,
EN

Irineu. Mitropolitul Moldovei; d-1 prof. I. Petrovici, președintele consiliului de

administrație al Radiodifuziunei. actualul ministru al Culturii Națioaale; prof.
Dragomir Hurmuzescu, vicepreședintele consiliului de administrație al Soc. de
Radio; general Gh. Stavrescu, cavaler al ordinului Mihai Viteazul, comandantul
/C

glorioasei divizii a 14-a; prof. Al. Marcu, actualul ministru al Propagandei; av.
V. Ionescu, directorul general al Soc. de Radio ; Al. Hodoș, cunoscutul ziarist,
director în Soc de Radio ; prof. I. M. Marinescu, decanul Facultății de Litere ;
prof. Petre Dragomirescu, decanul Facultății de Drept; prof. dr. I. Tănăsescu;
SI

prof. dr. Petruș Niculescu ; general medic Dimitru Mamant; prof. G. Zâne; dis­
tinsul publicist R. Șuțu ș. a.
D-l M. Antonescu, vice-președintele consiliului de miniștri, neputînd veni
IA

la Iași din cauza unor urgente chestiuni de stat, i sa radiodifuzat discursul care
fusese înregistrat pe o placă de patefon.
Precum era și de așteptat, în foarte scurt timp postul și-a atins țința do­
U

rită de fondatorii lui. Undele electrice au făcut minunea de a spulbera cenușa

BC
 RY
78 Note informative

care, pentru unii, începuse a se așeza peste focul sacru al intelectualității ieșene.

RA
Fără laude, și de data aceasta, ieșenii au dovedit ce pot, căci, conștienți de
înalta misiune a Iașilor și a acestei instituții în vremurile de astăzi, au renunțat
la orice patimă meschină, la orice intrigă josnică și, înfrățiți, în jurul directorului

LI B
postului; d l G. Iamandi, un fiu al vechii aristocrații ieșene, de naștere și de
spirit, toți, dar absolut toți își oferă munca. Precum albina tși duce nectarul la
stup, astfel adevărații intelectuali ieșeni își duc fructul minții și al sufletului lor
la postul Radio-Moldova.
Traian Gheorghiu

Y
La moartea profesorului Vasile Petrovanu

T
SI
A murit profesorul Vasile Petrovanu. Timp de peste trei decenii a fost
educatorul, părintele sufletesc al atîtor generații. Mult îl iubeau și-l respectau
elevii lui 1 Cuvîntul „nobilului feudal” — cum îi spuneau ei ca să arate prestigiul

ER
acestui mare profesor—era ascultat cu sfințenie. Iotr'adevăr, ce mare talent
didactic a avut profesorul Vasile Petrovanu 1 Ce minte clară, ce cunoștințe bo­
gate, ce dar de a expune viu și cald, pentru a instrui mințile și a cuceri sufle­
IV
tele elevilor !
Omul acesta cu o mare bogăție sufletească avea pasiunea de a săvîrși
binele. De aceasta, rari erau cei josnici care-1 puteau dușmăni. Cine-1 cunoștea,
UN

curînd ii devenea prieten, devotat prieten.

Prin moartea profesorului Vasile Petrovanu, lașii au pierdut un Om, în
adevăratul înțeles al cuvîntului și școala secundară un mare profesor.
Traian Gheorghiu
L
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
I

LI B
T Y
Cronica dramatică

SI
Fiica lui Iorio

ER
Tragedie pastorală in 3 acte de Gabriele D'Annunzio,
tradusă de Alexandru Marcu
IV
D’Annunzio a fost, desigur, cea mai mare personalitate lite­
rară a Italiei din ultima jumătate de veac. A fost un tempera­
UN

ment vulcanic, un liric tumultos, în artă și în viață. Teatrul lui

este, vădit, teatrul unui poet liric. Personagiile nu se desprind
de creatorul lor, pentru a avea fiecare ființa lui, ci sunt doar
aspirații și atitudini ale poetului.
Fiica lui Iorio socotită ca fiind cea mai bună dintre piesele
AL

lui D’Annunzio nu putea face excepție. Fiecare personaj al acestei

tragedii pastorale înseamnă cîte o coardă a aceleiași lire. Dar
ce suflu mare de poezie! Ce adîncă pătrundere a sufletului ome­
TR

nesc pînă la descoperirea sensului tragic al existenții lui!

Tragismul acestei piese iese, ca în tragedia antică, din lipsa
de milă a Destinului care face din erou o biată jucărie menită
distrugerii; dar, Destinul de data aceasta nu mai este o forță
EN

exterioară eroului, o forță metafizică, ci, ca și la Racine, este

interiorizat, este în chiar patimile eroului. Tema: lupta cărnii cu
poftele ei păgîne și a spiritului cu purele lui aspirații creștine.
Carnea ce-a păcătuit se purifică prin focul durerii. Acțiunea se
/C

petrece în țara Abruzzilor, cîndva. cînd flacăra vie a creștinis­

mului nu mistuise încă superstițiile păgînismului. Păstorul tînăr
și frumos Aligi, fiul lui Lazzaro, se căsătorește cu blînda și pura
Vienda. Candia, mama lui, cu instinctul ei matern simte, din
SI

toată atitudinea fiului, că i se va întîmpla o nenorocire. In tim­

pul nunții năvălește în scenă Mila, fiica misterioasă a vrăjito­
IA

rului Iorio care murise nu de mult. Rămasă fără sprijin, singură

în voia soartei, cosașii cîmpurilor îi doresc trupul și o fugăresc,
ca lupii pe o căprioară, pînă la casa lui Lazzaro. Ornella, sora
mirelui, le închide ușa în față; ei protestează; cumetrele venite
U
BC
 R
86 Traian Gheorghiu

RA
la petrecere îl îndeamnă pe mire s’o tîrîe spre ușă, dar este oprit
de vedenia unui înger.
De acum încep a curge nenorocirile. Aligi o părăsește pe

LI B
Vienda și fuge la peștera-i din munți cu Milo, care îl iubește
pătimaș. Tînărul păstor cioplind în lemn un înger pe care vrea
să-l ducă la Roma, speră să fie deslegat de legătura sacră cu
Vienda și astfel a se uni cu Mila. Ea însă are remușcări și vrea
să-și spele păcatele prin moarte. De aceasta încearcă să se otră­

Y
vească bînd zeama unor buruieni, cînd năvălește în peșteră Laz-
zaro, care, la rîndu-i dorește pătimaș trupul fiicei blestemate a

T
lui Iorio. Aligi o scapă din brațele tatălui omorîndu-1.

SI
Aligi este condamnat la moarte pentru paricid, dar, înainte
de a fi executat, apare Mila, care, pentru a-și expia păcatele ia
asupra ei crima, îl eliberează pe Aligi și, cu o mulțumire ase­
neronice, pășește spre rug. ER
mănătoare aceleia a primilor creștini aruncați leilor în circurile
Reprezentația piesei a avut loc pe scena Teatrului Național
IV
din Iași, în seara zilei de 2 Decembrie 1941.
D. Fernando de Cruciati, cunoscutul om de teatru italian,
și-a dat toată osteneala pentru a face din reprezentația acestei
UN

piese un spectacol de adevărată artă; maestrul Th. Kiriacoff a

pictat un interior de casă italiană în două iposteze, unul luminos
iar altul sumbru și o peșteră în munți, cum știe d-sa să picteze
căci nu mai are nevoie de laudele noastre; traducerea d-lui Al.
Marcu este excelentă, deci toate ne promiteau o frumoasă des­
L

fătare artistică, însă îmbolnăvirea interpretului principal, d-1 Tu-

RA

dor Călin, a năruit speranțele noastre. Cel mai cuminte ar fi fost

să șe amîne spectacolul. Nu știm cine a avut ideia de a-1 pune
pe d-1 N. Massim, director de scenă, să citească rolul? Măcar
dacă l-ar fi citit cu adevărat, noi, spectatorii, am fi făcut un efort
NT

de imaginație să ne închipuim rolul jucat, precum pe vremea

lui Shakeaspeare, pe aceiași pînză se scria într’un act „castel"
și în altul „pădure“ iar spectatorii își imaginau cînd un castel,
CE

cînd o pădure; dar d-1 Masim a fost pus să joace rolul cu textul
în mînă... Astfel a stat în genunchi și a făcut declarații cu textul
în mînă sau a apărut cu butucul la mîni și cu foile între degete...
Ansamblul merită toate laudele. Rolul Candiei a fost jucat
de d-na Angela Luncescu, Este un mare noroc penttu scena ieșeană
I/

că a revenit >a ea această artistă de necontestat talent. De ase­

menea, Naț onalul nostru a mai că ^ătat cîteva elemente tinere
S

mult promițătoare. De pildă, rolul Ornellei a fost jucat de d-ra

Ina Otiba Ghiulea, o artistă care, desigur, va face Artă în ade­
IA

văratul înțeles al cuvintului; iar rolul mut al Viendei a fost jucat

cu multă grație și distincție de d-ra Elena Aramă. D-ra Aramă
este o tînără a tistă care merită a fi încurajată și ca atare ar
U

trebui mai des utilizată pe scena noastră. Puternici, d-na Elena

BC
 Cronica dramatică 81

RA
Chiosa in rolul Milei și d-1 Aurel Ghițescu în rolul lui Lazzaro •
in nota justa a straniului d-1 Gică Popovici în Sihastrul munților’.
Remarcăm din restul ansamblu ui pe: d-na Elena Foca în Teodula
lui Cintio, d-ra Elena Marcopol în Baba cu burueni, d-ra Florica

LI B
Damian in Cinerella, d na E. Protopopescu în Catalana precum
r ScaV3’ lr‘ Gh'fescu, C. Moruzan, G. D. Loghin,
C. Cadescht, C. Stanescu, I. Schimbinschi, A. Dumitrescu ș. a.
Cum la data cind va apare această cronică, d-1 Tudor Călin

Y
însănătoșit, își va fi reluat rolul lui Aligi, îndemnăm publicul
iubitor de teatru bun să vadă spectacolul cu Fzzca lui lorio.

T
Traian Gheorghiu

SI
ER
IV
Poșta Redacției
UN

Em. Eus. Florens. Se va publica in numărul viitor.

C. Condurachi Se va publica.
N. Grigoraș. Se va publica in numărul viitor.
Ana Bălănescu. Altceva. Prea mult lirism.
AL

Profesor N. Bîrleanu. Recenziile s'au publicat in numărul de față. Studiul

D-voastră „poezia nouă" este prea lung,, ocupând singur 3 coate. Vă rugăm să tre­
ceți pe la redacție.
P Hangiu. Poesiile trimise de D-voastră sunt însuflețite de mult patriotism
TR

însă forma lasă mult de dorit. Mai încercați.

Administrative
Facem cunoscut pe această cale că revista nu va mai fi trimisă decit celor
EN

ce au achitat abonamentul. Celor care au primii revista și nu ne-au trimis abona­

mentul le comunicăm că nu au nici o obligație față de noi
Curier leș an
Notă explicativă
/C

Din cauza lipsei codirectorilor din localitate, în numărul 7—9 -'au nu

atacuri nu numai injuste dar și într'o formă care nu fac cinste autor ului lor domnul
A. Piru, la adresa domnului Dr I. Fr. Botez.
Regretăm sincer aceste atacuri de care nu direcția revistei este vinovată.
Domnul N. St. Beldie a scris o scrisoare domnului 1. Fr. Botez in care a
SI

arăiat pe larg împrejurările in care domnul Piru și-a permis să-l atace. Această
scrisoare va fi publicată în numărul viitor al revistei.
Curier Ieșan
IA

Domnii autori sau editurile, care doresc ca tipăriturile lor să fie recenzate,
sînt rugați a trimite fiecare' publicație în dublu exemplar, pe adresa. C. N. Bratu,
Str. Grecianu No. 9 Iași. Unul din exemplare va fi păstrat în biblioteca revistei,
CU

iar celălalt va fi încredințat, pentru apreciere, unuia din criticii revistei. •

 R
RA
Au plătit abonamentul
Anonim 2000 lei Cpt. Dan Timotin Iași 230

LI B
Lt. Iuga Cornel Hațeg 900 „ Al. Zipa Iași 300
Adrian Ciobotaru Iași 500 „ Ing. Aurel Antonescu
Ioan Șoarec Iași 300 „ București 300 n
D-ra Elena Casian Iași 150 „ Neculai Beldie Galbeni-
D-ra Liliana Săvescu Iași 100 „ Tecuci 300

Y
V

Prof. Aug. Scriban Iași 150 „ Cpt. Răducănescu Iași 300 n

T
Vlad. Cosiavchin Iași 300 „ Lt. Col. C. Antonescu
înv. Gh. Geoabă com. Cernavodă 300

SI
Flori ca jud. Buzău I50 „ Cpt. Peterfiu Cernavodă 15°
Sblt. P. Găină Iași 150 „ Cpt. Barbu „ 15°
Lt. Adamescu Iași 150 „ Sblt. Chirică T. „

ER
T5o
Cpt. Demetreanu Iași 50O „ Lt. Săndulescu București i5°
Cpt. Lăzărescu Iași 300 „ Sblt. Guzu Cernavodă 150
Plot. Balitchi Iași 150 „ Cpt. Petreanu „ 150
IV
Silion Petre Iași 300 „ Plt. Stan Stelian „ 150
I. Vițelaru Iași 300 „ Lt. C. Dima Dumbră-
Plot. Vlas Iași 150 „ veni-Constanța 300
UN

Plot. Ilasciuc 150 „ Plt. Chiriac Damian

Lt. Gh. Georgescu Cernavodă 300
Craiova 300 „ Lt. Rogalschi Constanța i5°
.Anton Mirt Pilolești- Maestru Georgescu Cer-
AL

Roman 150 „ navoda 25o

Cpt. Orășanu Iași 450 „ Lt. Popescu Gh. Cerna-
Cot. H. Ioniță Hațeg 150 „ vodă 150 n

Cpt. Gr. Leucă Hațeg 150 „ Sblt. Popescu Cernavodă 300

TR

C. Antonescu Iași- 300

” Lista e deschisă
EN

BIBLIOTECA
UNIVEKSiT-ÂȚn
/C

-IAȘI-
SI
IA
U
BC
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
BC
U
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
R
 • n
F. KNGLa. .. ..„
F U
IAȘI, STR, CL'Z/i VODĂ 42

R
RA
20 JUG, ig42

LI B
T Y
SI
ER
IV
UN
L
RA
NT
CE
SI/
IA
CU