BC

UI
AS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
Proprietatea Bibliotocii
Unlversităţii lași

1.-1650]
U NIV
RAL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC 174f
UI
AS
I/
CE
NT
RAL
UNIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RAL
UNIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
U NIV

SCHIŢE DIN RĂZBOIU

AL

| Em. GÂRLEANU |
R

Rap:

N 4
i L |
NT

o 3 Ş N e
CE

N = IO jale L coli |
I/

Migteca Cuntura'ă (asterii remâgi czateripsrari)

AS
UI
BC
 Y
DIIIBRARIA =

AR
D|o __SOCEC (65) Co

IBR
su
CRAtOȚA 3 :

a| roni! == BUCURESTI

YL
EDITURA.

SIT
î[? REGISTRE '—
| COPIERE=
ER
PAPETĂRIE
NIV

a|a aa

DEPOZIT
U

DE HÂRTIE
R AL

IE MARE ASORTIFNENT a
NT

CARŢI ŞI PUBLICAŢII
? ROMÂNEŞTI ŞI SFREINE
CE
I/

ARTICOLE DE BILIROU
AS
UI

u|n ===> PICTURĂ, DESEN za

BC

MC de,
 BIBLIOTECA ROMÂNEASCĂ

Y
AR
ENCICLOPEDICĂ „SOCEC"

IBR
_No. 1. ijiii i
IISI

YL
B

SIT
(Fr î. 1877 ER
NIV

SCHIȚE DIN RĂZBOI

U
R AL
NT
CE
I/
AS
UI

BUCUREŞTI
Editura Librăriei SOCEC & Co., Societate Anonimă
BC

1308
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RAL
UNIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
BIBLIOTECA ROMÂNEASCĂ

SIT
, |
Cu uceasti brosură ce cuprinde Schițe şi
Norele din Războiul ER
“pentru îndependență,
datorite d-lui Em. Gârleanu, unul dintre cei
NIV

mai talentaţi porestilori ai generaţiunii moi

de scriitori, — se începe scria de publicațiuni
din Biblioteca românească și anume, din
U

partea cea mai însemnată ce o constituie, din

„Biblioteca, culturală“, secția autorilor români
AL

contemporani. |
R

( mică ochire asupra acestei întreprinderi

enciclupedice, întemeiată de Institulul de edi-
NT

tură Socec, o credem necesară, odală cu pu-

Ilicavea acestei prime Vroșure, pentru orien-
CE

farea cititorilor.
Biblioteca, românească căutind să satisfacă,
pe lingă trebuința culturală propriu zisă, și
I/

alte trebuințe ale vieţii sociale, cari mai mult

AS

sau mai puţin se subordonează aceleași tre-

buinţe, își propune să cuprindă cinci biblioteci:
UI

/* Biblioteca culturală, % Biblioteca dis-

BC
LS

RY
tractiră, 3 Biblioteca linerimii, 4 Dibliotecu

RA
didactică, 5! hiblioteca uzuală. Ie cuprinsul
ficcăvei acestor biblioteci se va rorbi — şi pină

LIB
la publicarea planului integralal Bibliotecei
româneşti — la începutul fiecărui volum menit
să înceapă una sau alla din aceste cinci co-

Y
lecţii. slcu vom corb de cuprinsul. Bihlio-

SIT
tecii culturale”,
Direcţiunea Bibliotecii românești işi propune
să publice în colecția „Bibliotecii. culturale”
scrieri de două naturi, care în mod fireze ER
ra «duce împărțirea ci în «două secțiuni.
IV
Astfel ra cuprinde mei întii scrieri în
UN

leqeilură cu viata prinutiră « popoarelor și

în deoschi a. poporului românesc scrieri cari
ar putea „fi cuprinse sub cuvintul „folclor“.
AL

Este secția poporană a „Bibliotecii culturale”

și despre conținulul ci se «dau leimuriri în
R

primul numar al acestei seețiuni, Și conene

NT

în brosura „Facerea lumii” (No. 4).

Pillioteca e „lturală ra cuprinde, în «l
CE

doilea rind, tot comgleaul «le scrieri cari siul

menite să reprezinte cirilizaţia «dle astazi pe
toate terenurile de cunmtință, «de îm presio-
I/

nrabiliteate şi «le actiriteate omenerscii, si «rind

de bază, pe deoparte pi licarea în lraduceri cit
AS

meci înc rijite a tuturo rre lorliteraturii

ca poclope
sale le,
UI

unirer din toate timpuri ir pr de alta,

pullicarea, în modul cel mai îngrijit şi mi
accesibil marelui pullic. u scriitorilor nouri
BC
 V

RY
clusici,— vechi și moderni— fără st uite

RA
a arca o continuă Legătură cu producţia
literară contemporană.

LIB
Cum însă punlicavea unor asemenea scrieri,
nu acoperă toată suprafaţa de cultură pe
care ciriliz zația o posedă astăzi, ca va fi com-

ITY
pletată prin publicarea unci întregi serii de
scrieri populare, dar totuși științifice, priră-

RS
toare lu toate domeniile de cunoștință: știință
propriu zisă, artă și literatură, istorie și au-
tropogeografic, despre al ccror cuprins mai
IVE
cmănuntit se ta vorbi la timpul său.
Deocamdată, fiind vorba de lucrarea ce
UN

publicăm astăzi— rom spune citeva cutinte

«despre grupa „autorilor contim porani români“
din cave ca face parte.
AL

In această grupă se ror cuprinde scrieri

«de ale autorilor români în viață, și anume de
TR

toate genurile, — poez ii, porestiri, romane,

drame, discursuri, opus ale științifice, — cari,
N

în afară de meritul cuprinsului, se «lcosihesc

CE

prin erco calitate remarcabilă « for mei, și în

primul loc prin limba românească în care or fi
scrâse. Aceste scrieri nu trebuie numai decit să fie
I/

inedite, desi această calitate ajută le idealul

ca Biblioteca rom încască să nu reimină streincă
AS

un moment «de mișcarea noastră literari; dar

trehuie să tindă a: cuprinde tol ceeace autorii
UI

lor au scris mei bine şi mai frumos în riața lor

de literați. Cu alte cuvinte, în primul rind,
BC

*
 RY
VI
7

RA
in această grupă se urmiireșie, « sc face o
seleeţiune cit mai îngrijită a producțiunii
literare actuale. lar pentru susţinerea acratei

LIB
lucrări, primul tucru este prezentarea eri-
tică — și, fireste, e vorba mai cu scad de
critica pozitivă — « deosehitelor opere ce șe

Y
publică. şa fiind, «dirccțiunea hibliotecii îşi

SIT
face o îndatorive să pună în capul ficcărci
lucrări noi,— or! cit de actuale ar pi — un
ER
studiu critic, atit pentru indreptăţirea ale-
genii ce a făcut, cit și pentru orientarea ci-
titorilor cc doresc, pe lingă plăcerea ce le-o
IV
pvoduce v lectură, și un pic «le lumină în
UN

privința rostului acelei scrieri în riala noastră

socială şi literară.
Și acu m
— leisind să rorbim, cind le ra
AL

reni rindul, de «deoselitele secţiuni și grupe

«le “Bibliotecei culturale— «dăm seama în pu-
R

ginele ce urmează de rostul publicațiunii

NT

prezente.
CE
I/
AS
UI
BC
 RY
RA
LIB
ITY
NOTIŢĂ CRITICĂ

RS
Niei patriotism «leclamator, nici naționalism
IVE
— «două
poporanist forme trecătoare şi unila-
tevale de sentiment — nu vom păsi în aceste
UN

povestiri din răsboiu. Povestitorul nu vede

în luptătorii pentru neatirnarea ţării nici
nişte momii înţepenite în acelaş gest nefirese
AL

de continuă vitejie, nici nişte eroi vrednici cu

atit mai mult de admiraţie, cu cît fac parte
TR

din pătura de jos a poporului nostru, Şi una,

şi ecalaltă din aceste două atitudini — slăvirea
N

„românului“ veşnie eroie sau slăvirea „opiu-

CE

cii“ care numai ea ar fi ducind cu răb-

dare şi umilinţă toată greutatea vieţii de stat
— sint atitudini de natură mai mult politică
I/

decît artistică, iar operele datorite lor pot,

AS

în adevăr, părea că au, la un moment dat,

o deosebită putere educătoare pentru tinerime,
Cu desvoltarea suiletească însă a cititorilor,
UI

cu schimbarea ideilor despre eroism și despre

realitate, aceste atitudini devin vechi, demo-
BC
 RY
VIII

RA
date, false 'şi, odată cu această părere, operele
în cari au fost concretizate încep să nu mai

LIB
fie preţuite, și, din ce în ce mai mult, cad
în domeniul uitării, pentru ca să fie desmor»
miîntate în viitor de vreun istorie literar mai

Y
sirauitor, care nu caută să înregistreze numai

SIT
faptele durabile ale vieţei sufleteşti, ci şi pe
cele trecătoare.
Povestitorul nostru vede in luptătorii 1 din
ER
răsboiul nostru de independentă mai 1 întiiu
.

de toate oameni. Cu aveecaşi largă şi pătrun=

IV
zătoare simpatie, el îmbrăţizează şi pe lup-
UN

tătorii de sus şi pe cei de jos, și pe luptă-

torii noştri şi pe luptătorii streini, fie că ne
sînt prieteni, fie că ne sînt vrăşmaşi.
AL

Și ceeace este vrednic de relevat, e că a-

ceastă simpatie este aşa de adevărată, că
R

ni se transmite fără silnicie și nouă. În „San-

NT

tinela” ne arată cum un soldat român, trimis

să fie neînduplecat iscoditor al liniilor duş-
CE

mane, petrece mare parte din acea noapte de

ploaie şi de sloată ce-a urmat luării Griviței,
sub un copac, cot la cot, cu o sautinelă tur-
I/

ccască, un biet soldat sdrenţuit şi prăpădit

de ostencală şi de frig —si nu ne indig-
AS

nează «de loc, chiar ginviudu-ne că e vreme

de războiu, cind, la întrebarea sergentului,
UI

dacă a simțit ceva. el răspunde cu un sfios

„bună pace”. În „Viteazul”, eroul nu e nici
BC

român, nici măcar rus şi nici măcar unul din

.
 [3] IX

RY
e!
“Pureii mai de omenie:zeste pur şi simplu un

RA
„başbuzue“, —un başbuzue însă de cari am
vrea să avem mulți în'propria noastră oştire.

LIB
Un tînăr care se luptăcu un întreg escadron
şi care, ucizind în dreapta şi în stînga, scapă
printre luptători, dar, ?acolţit de toate părțile,

ITY
nu-şi descarcă ultimul glonţ în vreunul din
urmăritori ei în ureehea! calului, pentru ea,

RS
în năvalnica prăbuşire mai bine sâ moară
cu cal cu tot, decit să cadă viu în mîinile
vrăşmaşilor, —este un adevărat viteaz, și mă-
IVE
rirea faptei lui şterge toate deosebirile de
neam, de singe şi de lege, şi ne poruneeşte
UN

admiraţia fâră rezervă. Fapta lui parcă e

un fapt istoric din vechime, fără legătură
cu viaţa noastră actuală, şi lucrează asupra
AL

noastră cu toată puterea lucrurilor ce nau

nici în elin nici în minecă cu pornirile noastre
TR

de neam ce vrea să trăiască astăzi.

Şi duioşia fără margini, ce povestitorul ne-o
N

trezeşte în suflet cu atita, îndeminare, n'o leagă

CE

de un român sau de un rus, ci de un biet

locotenent ture prizonier care cade din con-
voiu pradă lupilor și corbilor, pe întinderea
I/

zăpezii, în nesfirşitul zării învineţite de ger.

AS

Și e natural să fie aşa, căci — vom fi suferit

noi în războiu, dar gloria izbindei tiveşte cu
nimbul ei de raze marginile norilor de sufe-
UI

rinţă, pe cînd 'Tureii, stăpini odată, şi acum

învinși şi supuşi, morţi de foame şi îngheţaţi
BC
N

RY
._.
de gerul neîndurat, ne apar ca însăşi icoana

RA
durerii fără sfirșit,În această stare, moarte:
li-e o binefacere şi gestul caporalului Păilă

LIB
care intinde revolverul locotenentului ture ca
să-și curme viața pini waveau să sosească
corbii cerului de leşie şi lupii pustiului de

Y
zăpadă, — este un gest de erincenă, dar ade-

SIT
vărată milă omenească.
Ideia umană, pe care o vedem strecurin-
ER
du-se aci mai tainie. aci mai limpede. prin
toate amănuntele acestor povestiri, se vede cu
toată strălucirea în nuvela „Răniţii“, cea mai
IV
caracteristică din tot volumul şi care, îm-
UN

preună cu alte novele ale aceluiaşi seriitor,

cum e „Furnica“ şi „Punga“, dau măsura
originalității sale neindoioase. Cei trei răniţi
AL

unul rus, altul ture şi altul romina, cari sau

luptat împreună, cari au căzut împreună, ari,
R

duşi împreună la ambulanţă şi supuşi acelo-

NT

raşi ingrijiri, vor muri în acelaş timp şi după

ee unul se va arăta, chiar pe patul de sute
CE

rinţă neiertător,— aceşti trei răniţi se întrățese

totuşi în cea din urmă clipă a vieţii pri-
vind la aceeaşi pată luminoasă de soare ce
I/

tirindu-se pe pămînt atit de tainic dispare

AS

încet, încet pentru totdeauna eu soarele ce

totuşi rămîne veeinie pe ceruri, pe cînd vi
UI

se vor cobori pentru vecie în pămînt,— se în-

frățese toemai în momentul cind ultimele
licăriri ate niudului lor îi due în tri părţi
BC
 NI

RY
ale lumii, spre căminul lor, spre viaţa paş-

RA
nică pe care fiecare au dus-o acolo, trăind
fiecare în pace traiul lor deosebit, lăsat de

LIB
Dumnezeu! Această concentrare de stări su-
“feteşti în jurul unei singure” ihipresii puter-
nice din natură, — care face contrast cu ca-

ITY
racteristica lui Sadoveanu de a împrăștia stă-
rile sufleteşti legîndu-le de tot-atitea impresii

RS
externe — este caracteristică originalității cu
care se poate mîndri Girleanu în povesti-
şi care face far-
IVE
vile sale mai însemuate
mecul lor deosebit. Iar această caracteristică
este cu atit măi de pret, cu cit stările suile-
UN

teşti, ce constituie fondul, au acea adincime

omenească, proprie unui seriitor menit să treacă
oranițele patriei sale.
AL

Dar, pe lingă larga şi adinea simpatie ome-

nească, pe lingă procederea artistică atit de
TR

originală de a concentra în mod firesc o tom-

plexitate de stări suileteşti împrejurul unui
N

singur obicet din natură, aceste povestiri mai

CE

au o altă calitate, care le chezășuieşte o

' dăinuire mai mare decît altor povestiri de
acelaş fel, din româneşte.
I/

Este impresia de realitate, de lucru văzut

și simţit, eare ne-o fac. Nu sînt simple exer-
AS

ciţii de stil prin cari unii, ajutaţi de o ima-

de afinată. au îm-
UI

pinaţie largă, dar destul

brobodit unele fapte petrecute în războiu,
fel de existentă fantasmagorică,
BC

dindu-le un
NIL

RY
ci sînt lucruri pline de viaţă, intuiţiuni

RA
directe, în care imaginația şi realitatea se
îmbină într'o singură impresie.

LIB
Negreşit această rară însuşire se ăseşte
mai peste tot locul. Citde bine nu vedem
şi cit de real unele figuri,ca sergentul-major

Y
Măueiue, ea locotenentul şi başbuzucul ture,

SIT
sau ea rusul „ticălos“ care se preface rănit
şi pe care-l bate Preutu, unul din cei doi ră-
niţi. Cit adevăr în întoarcerea acestora în
ER
spre liniile româneşti, sau în colindarea sen-
tinelei Cardaş, care, în răpăitul ploaiei, aude
IV
foşnetul copacului, unde are să se adăpos-
UN

tească liuă sentinela turcă!

Nu mai vorbese de ciiutarea răniților din
„hăniţii,“ pata de lumină. ce atrage privirele
AL

celor trei muribunzi, şi mă opresc la Jurnalul

subloeotenentului, eu care se încheie volumul.
R

Parcă trăim zi eu zi, oră cu oră, clipă

NT

cu clipă împreună cu acest ostaş care, în în-

semnările sale pentru părinții săi, nu uită
CE

nici lucrurile mari, nici pe cele mici, nici pe cele

erave, nici pe cele hazlii. laşirarea lor una
după alta, atit de simplu şi firese, atit de
I/

limpede şi fără pretenţii, ne face să ni se tre-

AS

zească în suflet toată realitatea acelei vieţi

sbugiumate, şi cind stim că el aşteaptă să intre
în Înpta ce-l va face să serie ultimul adio,
UI

toată nerăbdarea şi neliniştea aşteptării acelui

moment, în acel loc şi în acele împrejurări
BC
 = AXUL

RY
ni se ridică în suflet și ni-l copleşeşte fără

RA
voia noastră. lifectul viziunii adevărate, a
imaginaţiunii care are un adevărat material
la bază şi care nu se exercită în gol!

LIB
Acest fond artistie en aceste, calități face
din autorul acestor povestiri, cel mai curat
şi mai înalt moraliceşte dintre toţi poves-

ITY
titorii noştri. Aceste povestiri au, pe lingă o
valoare artistică, o rară valoare morală. Este

RS
una din cele mai preţioase lecturi pentru
cultura și înălţarea sufletului.
IVE
=
x y

Dacă mai adăogăm că limba şi stilul acestor

UN

povestiri sînt un model de limpezime şi cu-

rățenie, de vioiciune simplă. A şi plină de graţie, .
. - .
AL

*
— vom fi arătat cele mai însemnate temeiuri
care ne-au îndemnat să facem din aceste po-
vestiri materia primului număr al secţiei
TR

culturale din „Biblioteca românească“.

N

M.D.
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RAL
UN
IVER
SIT
Y LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
7 teaentiirp. Pr Srieicue
CT waetr o/

ITY
.

Iubite prielene,

RS
De multe ori mi-am întors gindul la zilele
pe curi le-o trăil impreună, intr'ucel orășel
IVE
ficut al Moldocei, în cure, [foarte des, am
arut pritejul să vorbim amândoi despre
luevuvi ce ne erau sewpe sufletului. Și nu
UN

medlati” te-am auzit porestind, cu lvemurureu

„las şi lacrimi în orhi, «lespre acel care «
fost pentru tine tată, îur pentru fară un
erou: — Maiorul Giurescu, viteazul delu Iu-
AL

hora. Ție dur, mui mult cu ovrtcui, se curine

să inchin uceste schite «le văshoiu ; lie— prin
TR

uvmuve şi amintirii lul.

Primeşte-le, prietene, cu eraii lor, şa cum
sint, cunt i-am result şi înțeles eu. Căci cule-
N

rrrutul eroism atruge dupe sine dragoster

dle oumeni, după cun, în aceeaşi vreme, În-
CE

«lepivtează, cu desqust, luşilaleu.

îți vinnin. coom fim [us
prieten
I/

Em. Gârleanu
AS

sia Mpisl us
Hucuresti
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RAL
UN
IVER
SIT
Y LIB
RA
RY
 15219
BC
UI
AS
I/
CE
N TR
AL
UN

Santineld.
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RAL
UN
IVER
SIT
Y LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
ITY
SANTINELA
RS
IVE
Seara se lăsă devreme, umedă şi rece. Norii,
atirnaţi ca nişte perdele de cer, îşi tirau ca-
UN

petele pe pămînt, împrăştiindu-se din cind în

cînd întwo bură de ploaie măruntă şi deasă
AL

ce înghimpa ea peria. Mirosul înnecăcios, pi-

părat al prafului de puşcă, se amesteca peste
TR

tot cu cel acru al sîngelui frămîntat, în ţărina

eleioasă, de picioarele oamenilor şi ale cailor.
N

Apa ce cădea de sus spăla cîmpia, stringind

CE

prin vileele ochiuri adinci în care cercetașii

se afundau pănă la glesne. Pe ici-colo, faele
I/

fumegînde îşi aruncau lumina, tristă împre-

AS

jurul soldaţilor eari ridicau pe răniţi. Şi peste

tot ori ce sgomot de viaţă se stinsese; tot
UI

furnicarul de oameni ce cu puţin mai "nainte

se svireolise în spasmele furiei nebuneşti, părea
BC
 RY
4 Em. Gârleanu

RA
că fusese înghițit de pămîntul căscat deodată
supt picioarele lor. Puterile se sleiseră, ini-

LIB
mile băteau înnăbuşite, braţele căzuseră frinte.
Și "n faţă, Griviţa se ştersese în întunericul
de nepătruns. Dar oamenii veghiau. Șe putea

Y
ca “Turcii să înceree un atace în urma izbin-

SIT
zilor avute, după cum și dinşii se temeau ca
Românii să nu năvăleaseă din nou în zorii
ER
zilii. Răniţii fură ridicaţi, faelele se stinsură,
iar prin întunerecul ce apăsa eîmpia, și supt
IV
ploaia ce cădea tot mai repede, santinelele
UN

începură să străbată cîmpul ostenite, de abia

tirindu-şi picioarele, spre duşmanul din faţă.
AL

Din avanposturile regimentului 14 doro-

banţi se pregătea să pornească în patrulă
y
R

sergentul Nastea, cu soldaţii Ion a Vădănii,

NT

Pricop Gheorghe şi Cardaş Vasile. Leşiseră sin-

întrebă cari dintre
CE

guri, cînd lucotenentul

dinşii aveau puterea să mai umble în urma
ostenenilor îndurate. Strinşi la un loc, în
I/

şanţul plin cu apă, își pregăteau muniţia.

AS

Sersentul se seulă aneroie, se duse la un

soldat care adormise cu capul pe raniţă și-l
UI

trezi usor:
Seoală.
BC

— Bre, a-Măndoaei!...
 Santinela 5

RY
La lumina felinarului din mîna sergentu-

RA
lui, soldatul se ridici buimac, căută să-și în-
drepte şalile.

LIB
— Dă-mi cartuşiera ta... pe-a mea am
pierdut-o. . .

ITY
Soldatul par'că nu înţelegea.
— Ce-i domn” sergent?.,. care?... Ce-o fi?

RS
— Mă due în patrulă.
— A-ha!
IVE
Îşi căută centironul şi-l întinse sergentului,
apoi căzu înnapoi pe raniţă ca o peatră.
UN

Nastea luă cartuşiera şi se întoarse,

— Mă, băeţi; camarazii dorm ea bolovanii . .
tare-s trudiţi... A-Măndoaei nici nu ştia ce
AL

vorbeşte.
TR

Carduş ştergea baioneta; apoi, întrun

“zi,
—

tirziu:
N

— Îs şi ei oameni domn" sergent!

CE

— Mai bine-i de ceilalţi, adăogă a Vădănii!

— De cari?
I/

— Ia, de cei cari s'o dus pe ceia lume!

AS

— Mă, băiete, ţi-o veni rindu', n'ai tu teamă.

Pricop prevesti: !
UI

— Poate că'n noaptea asta chiar!

“Păcură. Răsutletul oamenilor ce dormeau
BC
 „Em. Gârleanu

RY
6

începu să se audă mai desluşit; cite un suspin

RA
adine scăpa uncori, ca un gemăt al vintului.
e îi
Si deodată, pe deasupra, un şuer subțir

LIB
făcti să ridice eapetele. Sergentul şopti:
— Par'e'o biziit un glonț.

Y
— Da, un glonţ.

SIT
dracu să-l fi trimis, întrebă a-
— Cine
Vădănii 2
Pricop se gindi puţin: ER
i so li
— Vre-o santinelă... Cine ştie ce
IV
nă zărit,
UN

Apoi întrebă pe sergent:

— N'ar fi bine să plecăm?
AL

ne-o
__ Încă nu-i miezul nopţii: atunci
poruncit domn” locotenent să purce dem.
R

Un soldat treci încet, ca o umbră.

NT

— Cine-i de planton?
.
— Îi Vanehele, domn” sergent, zise Pricap
CE

laeă, vezi? so virit ca dracu în toate, şo scăpat

fără o suiriitură. Eu lam văzut cu oelii mei
I/

cum v străpuns pe tureu” cel tinăr care sărise

AS

asupra domnului locotenent. -

Cardaş nu-l lisă să isprăvească i
UI

— Rău o făcut măi Pricop.

”
BC

-— De er?
 Santinela 7

RY
— Ca-l lovise altw mai "nainte, şi rămă-

RA
sese fără armă. Vezi? el lo tăiet cum tai
un puiu de găină. Cela numai onechis ochii

LIB
şi-o aşteptat să-i împlinte baineta ... Cămă-
$
rade, şacela-i om.

ITY
— Ce tu i-ai ales? întrebă Nastea,
— Nu domn” sergent, am dat și eu, nu-i
vorhă, da” vezi că pe cel făr” de armă nu l'aş
fi omorit. De ce? Că-i păcat.
RS
IVE
'Tăcu puţin, apoi urmâ:
— Că vezi şi dinşii îs ea şi noi. Ne duş-
mănim toţi la un loc, da! fiecare m parte
UN

ce avem? Eu cu Vanghele am mai multe

de deseileit decit cu cei pe cari i-am ucis.
AL

Că se eheamă că cu ista-s dintr'un sat. Da cu

cela? Nu l-am văzut de cînd sînt. Nici acuma
TR

nu ştiu faţa celor pe cari i-am omorit...

N

Vai de capul lor!..; 'Prebue să ne batem, nu.

CE

zie, să ne batem cu toţii, da cu unu n parte

să mai nimic... Eu cînd ucid pe unu nu
zie: l-am 'ueis pe ista“ eu spun: „unw mai
I/

puţin: eo fi acela sau altu” tot una-i... Cel

AS

care .n'avea arma, ce putea să mai facă?

Soldaţii tăcură iar. Sergentul Nastea îşi
UI

petreci! cartuşiera pe centiron, îşi încărcâ,

BC

arma și porunci:
8 Em. Gârleanu

RY
— Haidem!

RA
Dar Pricop nu semnvoi cu părerea cama-
radului:

LIB
— Ce spui tu! Mă, Turcu dacă nu-ţi poate
face alta te muşcă de picior ca şi cîinele... Aşa

Y
făcea şi acela dacă nu-l omora Vanghele!

SIT
„— Atunei tureu ar fi fost vinovat, nu Van-
whele, răspunse Cardaş...
Și porniră. | ER
Sergentul trebuia să străbată linia avan-
IV
posturilor, apoi, împrăştiindu-şi pe cei trei
UN

oameni în santinele, să străpungă, cercetinuls

cit or putea mai "nainte. spre (riviţa. După
AL

ce merseră cîtăva vreme, umăr la umăr,

seruentul se opri deodată:
R

— Parcă sa auzit ceva.

NT

Soldaţii aseultară inindu-şi răsutlarea. De

departe se auzea şuietul vintului trecînd prin
CE

nişte tutăriş. A-Vădănii răspunse, soptit:

— 0 hi fost la avanposturile noastre dom-
I/

nule sergent!
AS

Pricop ineredinţă şi el:

— Da, la avanposturi, în urmă.
UI

Atunci sergentul Nastea hotărâ:

— De-aeir, băieţi, nem prăştiem. "lu, Pricop,
BC
 Santinela 7
Si

RY
pre:
o ici la dreapta; A: Vadănii drept în faţă;

î.
Cardaş la stinga. Euio să merg după a-

RA
Vădănii. |
Apoi după ce se pina:

LIB
— „Nu trebuie să n6 împri iştiem prea mult.
Eu o să dau ţienale; că fluierul, ca să nu ne

ITY
răşehirăm prea tare.i. E hainte, marș!
Soldaţii işi făcură crace și porniră...

RS
Ploaia, se înteţea din ce în ee. Întunericul
IVE
a de nepătruns. Aerul încăreat te înnăduşa,
Santinelite se despărțiră, şin şuetul apei ce
UN

cădea de sus, vuetul pașilor se stinse. Cardaş

se opri o clipă, ascultă, din urmă se auzi un
ţiwnal uşor, repeţit de două-trei ori. Soldatul
AL

işi gopti:
TR

— Domn” sergent Nastea.

Și porni mai departe. Picioarele îi lunecau,
N

simți că scoboară într'o vileea; se opri din nou.

CE

Nu mai auzi tisnalul. Ploaia se repezi de

odată ea un biciu șfichiuindu-i faţa. Apa îi
I/

străbăti repede mantaua şi-i îngreuiâ raniţa.

AS

Cum mergea îşi aminti deodată că pe locu-

rile acelea mai călease și dimineaţă. Lupta i se
UI

desfăşura par'că înnaintea ochilor: reduta, plu-

BC
 10 Em. Gârleanu

RY
toanele alergind, ofiţerii avintindu-și săbiile,

RA
apoi căzind deodată ca, fulgeraţi... Și repede
"îşi aminti că sublocotenentul Cristodoreseu fu-

LIB
sese omorit; Și Vulpe, cornistul, şi căprarul
Bujăniţă; și sersentul 'Poma,—ba nu, pe ser-
wentul Toma îl rinise numai şi-l duseseră în

Y
urmă, la ambulanţă. lar el scăpase neatins;

SIT
doar o înţepătură de baionetă care mai nici
nu-i străbătuse postavul tunicei. Poate că oţe-
ER
lul pătrundea mai adine dacă în elipa cind
i-a văzut fulserarea, un pat de armă nar fi
IV
culeat pe ture la pămint. Cine să-i fi venit
UN

în ajutor? Poate Stoilă, că luptă alturi.

Stoilă? Nu. Stoilă, căzuse de mult, împuşeat
AL

în picior. „Atunci cine? Și din-toate chipurile

care şi le amintea nici unul nu-i răsărea lă-
R

murit; la urmă se amesteeaseră compăniile

NT

sergenții îndemnau soldaţii din alte secţii, şi,

întrun tirziu, îi adunaseră un maior pe care
CE

nu-l mai văzuse şi care le striga întretăiat,

ca şi cum se înneea: „După mi-ne băieti, după
I/

mi-ne băieţi“. Asa i-a adus prin rovinele se-

AS

mănate de morţi, înnapoi...

Deodată îşi dete seama că furat de sinduri
UI

înaintase prea repede. ,

BC
 RY
*

Amintirile i sa şterseră, capul i se învălmăşi,

îl apucă parcă ameelile, se întoarse în loc

RA
neștiind încotro so ieie; pe urmă merse „la
întîmplare. Pareă-l cuprinsese frica. Ascultă

LIB
puţin. Nimic. Atunei, cu olasul stins, strigă
de cîteva ori:

ITY
— Domn! sergent; domn” sergent Nastea,!
Nu primi nici un răspuns. Peama că se.
rătăcise îi însheţă sîngele în vine. Plecasede
RS
mult, trebuie să fi ajuns departe, poate chiar
IVE
în faţa Griviței. O toană de vint îl înfăşură
într'o pinză de apă, luindu-i răsulletul, și de
sus se porni deodată ca un potop. Nu era
UN

chip să rămiie acolo, mai cu scamă că i se

părea că scoboară într'o văgăună. Se uitâ în
AL

toate părţile să găsească un adăpost. Freamă-

tul frunzelor unui copac îi lori spre dreapta
TR

auzul. Atunei se îndreptă întracolo. Grăbi,

N

buimac, pasul, dar cînd ajunse se opri deo-

CE

dată, dind piept prin întuneric cu un om.

Soldatul se desmetici îndată şi puse degetul
repede pe trăgaciu, dar celălait aruncă un cu-
I/

domol, un cuvint străin pe care Cardaş

AS

vînt
nu-l cunoştea, dar pe care sufletul lui îl în-
țelese. Necunoscutul par'eă spusese:
UI
BC
 RY
— Lasă!
Cardaş lăsă trăgaciul, apoi se uitâ la to-

RA
varășul care se lipise de trunchiul copacului,
să se adăpostească, şi el, de ploaie. Cind ochiul

LIB
i se deprinse mai bine, desluşi chipul şi tru-
pul omului de lingă el. Era un soldat ture,

Y
o santinelă rătăcită ca şi dinsul, trimisă să

SIT
iscodească duşmanul. Cardaş se rezemâ du co-
pac, cu pușca lingă cel, şi se pindi: cine ştie

terile, de nu mai
ER
cite oboseli, cite necazuri îi slei se și lui pu-
dorea'acum
IV
decit să se odih-
nească; umărul lui ajungea pe al străinu-
UN

lui şi-l simţea cum tremura. Îl pipăi: tur-

cul era îmbrăcat numai în venghereă fără
manta. Și lui Cardaş i se făcti milă. Ca și cind
AL

i-ar fi cunoscut limba, dorobanţul îl apucă de

R

braţ şi, ţinindu-i haina între degete, il întrebă:

NT

— De ce nai luat mantaua, bre?

Păginul dădu din mină, în gol, şi par'eă
CE

iar răspunse cu glasul lui stins:

— Lasă!
I/

Un ind treci prin mintea lui Cardas:

„Dacă vine cumva şi domn” sergent, cu eci-
AS

lalţi? Pricop îl taie pe bietul ture bucățele“,

UI

Și i se muiă inima. „De ce, săracu? Cine ştie

BC
 RY
de unde l-au adus pe meleagurile astea? cine ştie
pe ciţi hrănea dinsul acolo, într'un sat, în

RA
vreo cocioabă hrentuită?... ]şi făcea şi el da-
toria ca oricare soldat. Iacă, se cheamă că au

LIB
stat alături, că sau încălzit umăr la umăr,
fără să-şi cunoască faţa bine, întilnindu-se
acuma pentru întăeaşi dată, și poate că valu-

ITY
rile vieţei n'o să-i mai aducă, niciodată faţă
n faţă. Ori o scăpa amindoi să se ducă acasă,

RS
ori unul dintre ei s'o 'ntinde într'o bună zi:
IVE
făr'- de suflet, cu puşea lingă el, pe cîmpul
de luptă: că glonţul n'alege...
Și cum gindea, astfel, deodată din pieptul
UN

tureului scăpâ un oftat sfişietor, atît de adine,

încit lui Cardaș i se pări că suspinase el.
AL

Întoarse capul; turcul încovoiat, adormise în

TR

picioare, trudit, frint de osteneală. Cardaş îi

simțea mîna caldă şi atit de slabă că-l îm-.
N

pungea osul umărului prin manta. Deodată

CE

parcă îi veni pănă la ureche un ţienal. Tre-

sări, seuturâ pe ture, şi-i strigâ:
— Cămărade, cămărade!
I/

Acesta se trezi zăpăeit,se uitâ la Cardaş,ilbătu

AS

pe umăr şi bolborosi citeva cuvinte. Apoi, ri-

UI

dieîndu-şi puşea cu greu, se pierd în noapte...

BC
 RY
Ploaia se mai domolise. Cardaş o luă inapoi; :
peste citeva clipe auzi desluşit ţignalul, şi în

RA
curind ajunse la sergentul Nastea ce-l aștepta
cu cei doi soldaţi. | .

LIB
— Bine măi, credeam că te-o fi mineat
Turcii... Ce-ai văzut?

Y
Cardaş se opri scurt:

SIT
— Nimic, bună pace, să trăiţi domn” sergent!
Și patrula porni inapoi, în ploaie, spre avan-
posturi. IV ER
UN
RAL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
N

Un
TR
AL
UN
IVE
viteaz
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RAL
UN
IVER
SIT
Y LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
ITY
UN VITEAZ

RS
Întilnirea dusmanilor a fost grozavă. În-
IVE
treaga linie a călăraşilor se ishi ca întrun
zid de pieptul Cerkezilor şi al Başbuzueilor.
UN

Sin cea dintăi elipă, cind săbiile rămaseră

amenințătoare în aer, căutind parcă unde să
lovească, iar privirile se străpungeau unele
AL

pe altele, pe tot frontul de luptă se auzi ră-

TR

suflul adine al cailorşi al oamenilor. Apoi,

cum sar deşerta un nor de grindină, aşa zur-
N

nui opintirea desnădăjduită a luptătorilor.

CE

Pintenii intrară adinc în coastele fugarilor,

şi fiecare căuta să-și eroiască un drum, prin
I/

valul de chipuri necunoseute, aduse de vintul

soartei pe cimpul de bătălie. Călăraşii loveau
AS

la mir, scurt, cu braţul sgîrcit, y cu mîinile

UI

ineleştate pe garda de alamă a săbiei grele.

»
BC

,
16219
18 : Em. Gârleanu

RY
Tureii învirteau hamgerele intoarse, şi cu o

RA
furie sălbatecă, întovărășită de strigăte rău-
şite, împrăștiau lovituri de moarte în dreapta

LI B
şi în stinga,
Căpitanul de călărași Beloiu lupta alături
de sublocotenentul Crainic, şi linză acesta

Y
SIT
ridica și scobora sabia întruna sergentul
Ciucă. În urma lor se ţinea dirj trompetul
Boangă, care nici n'avusese vremea să scoată
ER
sabia din teacă, ci trecea printre duşmani,
NIV
sunînd, ea sărit din minţi, Sarja.
Încăerarea incepi să se linişteaseă. Daşhu-
zucii năvăleau pe rind pe caii lor iuți ca
LU

vintul, apoi, ciţi scăpau teferi, ocoleau repede,

se alcătuiau la loc, şi se pierdeau în zare.
RA

Călăraşii se adunară încetul cu incetul, şi

cel din urmă pile de călărime turecască avi
NT

mult de furcă pănă să se poată desprinde la

CE

rîndul lui.
Dar dinspre aripa stingă deodată se ridică
un murmur prelung; un ghem strins de tru-
I/

puri se svireoleau în mişcări repezi. „Alţi

AS

ălărași se repezenu într'acolo în ajutor, şin

urmă” îşi îndemnă calul spre partea aceia și
UI

căpitanul Beloiu cu Crainic, Ciucă şi trom-

BC
 Un viteaz 19

Y
AR
petul Boangă care suna mereu şarja. Ajunşi
văzură, în mijlocul unui pluton de
aproape,

IBR
călăraşi, luptind doi başbuzuci. Unul, bătrin,
cu barbă; celalt tinăr, eu mustața de
scurt,
abia mijită. Ridicaţi în scări îşi învirteau

YL
braţele cu repeziciunea unor moriști. Călă-
de

SIT
raşii cădeau cîte doi-trei odată, fulyeraţi
hamgerele inroşite. Deodată bătrînul îşi în-

potrivnic, şi, ca o săgeat ă, străp

ER
toarse calul în loe e'o smuncitură, dobor
unse
i un
pileul ,
NIV
ut
pe unde era mai puţin des, şi se făcii nevăz
după ce strigă, însă de două trei ori pe ofi-
d
ţevul tînăr. Acesta, însă nu se mişea; rinjin
LU

parcă la fiecare lovitură de moarte ce arunca,

stătea înfipt deasupra şelei, neobosit, ea şi cînd
RA

işi pusese în gînd să curețe el singur toată

cîmpia de călăraşi. Atunci sergentul Ciucă
NT

își sbirli mustaţa, strinse pulpele şi-şi eroi

CE

drum pănă la el, fâră să nudă glasul căpi-

tanului care-i strigase: „la seama, sergent“ !
aştepta; sabia elieheti
I/

Başbuzucul il ochise, îl
în lama seînteietoare a hamgerului şi sări în
AS

bucăţi, iar sergentul se plecâ. închizind ochii,

supt lovitura care avea să-l doboare. Dar în
UI

aceiaşi clipă sabia subloeotenentului Crainic,

BC
 zu l.m. Girleanu

RY
care sosise, îl acoperi. Atunci, văzind puzderia
de călăraşi ce se'ndeseau tot mai mulţi, ofi-

RA
țerul ture, cu o'ntorsătură ca de fulger îşi
suci, ca și celalt, calul pe picioarele dinapoi,

LI B
pe urmă printr'o săritură ogărească, peste un
cal căzut şi printre doi călăraşi ce voiau să-l

Y
țintuiaseă locului, se aşterni pe fugă. Soldaţii

SIT
rămaseră încremeniţi, dar căpitanul, subloco-
tenentul, sergentul Ciucă şi gornistul Doangă
porniră pe urma, lui. ER
lira o goană nebună. Basbuzucul “aplecat
NIV

pe gitul calului său alb ea laptele, sbura de-

asupra cimpului. Cel mai aproape de dinsul
LU

era sublocotenentul Crainic. Fugarul privi

înapoi, pe urmă trecu hamgerul în stinga,
RA

şi, întoreîndu-se din nou, slobozi patru focuri

de revolver. Un glonte sgirit calul căpitanului,
NT

iar altul străbătă sfireul ureehei lui Doangă.

„iii!“ făcu trompetul, şi, simțind sinele şur-
CE

luindu-i pe gît îşi domoli goana calului, Ofi-

țerul ture se uită iarăși înapoi. În urma celor
I/

patru urmăritori, călăraşii, dlesmeticiţi, soseau

AS

în pileuri. Nu mai era scăpare. Sublocâte-

nentul Ciucă zări pe başbuzug îndreptind
UI

revolverul spre el. apoi, rămase mirat văzind că

BC
 Un viteaz 21

Y
AR
fugarul se răsgîndise, intoreîndu-se iar cu faţa
înainte, vroind parcă să-şi păstreze glontele.

IBR
Erau numai cîteva asvîrlituri care îi des-
părţea; cei din urmă soseau şi dinşii; atunci

YL
se întîmplă ceva la care nu se așteptase nimeni.
Başbuzueul scoase un strigăt ascuţit şi săl-

SIT
batec, ca să-şi avîinte calul, şi, într'o hotărire
de al căruia sfirşit nu se "'ndoia par'că, se
ER
culcă de tot peste coama lui, îl apucă cu
mîna stingă de supt grumaz, iar cu dreapta
NIV
îi puse revolverul în ureche, şi trase. Ca, un
fulger așa selipi trupul alb al ealului în saltul
LU

cu care se prăbuşi, trăsnit, la pămînt. Caii

sublocotenentului și al căpitanului, în vîntul
RA

goanei, trecură mai departe, pănă ce călăreţii

să-i poată opri. Apoi, tăcuţi, de-abia tră-
NT

gîndu-şi sufletul, se întoarseră la pas. Calul

alb al başbuzucului zăcea ghem, fără de viaţă.
CE

În căderea lui se rostogolise peste trupul ofi-

ţerului tînăr care rămăsese mort pe loc, cu
I/

buzele pătate de singe. Ira un băiat ea de

vre-o nouăsprezece ani, cu nasul scurt, fruntea
AS

îngustă, şi cu acel zîmbet de batjocură îm-

UI

prăştiat peste faţă, zîmbet care nu i se şter-

sese chiar după straşniea lui moarte. În mina
BC
22 km. Gârleanu

RY
dreaptă, întinsă în lături, ţinea încă strîns
revolverul care fumega.

RA
Călărașii se făcură roată şi priveau tăcuţi cu

LI B
toţii, la mîna aceea care împrăştiase moartea
printre ei. Sublocotenentului Ciucă îi veniră
lacrămile în ochi; căpitanul făcu un pas să

Y
se apropie de viteaz, să-l vadă mai bine; iar

SIT
trompetul Boangă îşi apăsă basmaua pe sfireul
urechei ce sinera încă, şi, privind la mort,
d
ER
apoi la călăraşi, își scăpă gindul
s
prin vorbe:
— Straşnie romăn, măi băieţi, mă)...
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

Palma
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY
 Y
AR
IBR
YL
SIT
PALMA
ER
NIV
La 27 Noembrie se aflase, de cu vreme, că
din pricina lipsei de hrană şi a nerăbdărei
soldaţilor, Osman-Pașa va încerea 0 eşire; se
LU

şi băgase de seamă oarecare mişcare spre Vid,

mai sus de Dolny-Dubnik; generalul Ganetzki,
RA

care se părea că va suferi atacul, își Iuase

toate măsurile de împotrivire.
NT

Căpitanul Merişeseu primise porunea, să-și

CE

ducă eseadronul de călăraşi, la locul însemnat

pe hartă, ca să acopere drumul de care ce
ducea spre Doly-Etropol. Mai "nainte de a
I/

se lumina era la locul arătat, ascuns, mai la

AS

oparte, după un dimb. O negură deasă învă-

tre-
luia totul; frigul străbătea hainele; caii
UI

murau; și călărașii descăleeaseră, tropăiau din

BC

picioare, işi sullau în mini să şi le incălzească...

26 Im. Gârleanu

RY
Încetul eu înectul lumina înpriştiă, ceața,

RA
dimbul începi să se vază, acoperit de brumă,
cit şi drumul îngust, bătătorit. Căpitanul po-

LI B
runci încălecarea, trimise o patrulă înainte,
şi se uită la ceasornic. În' aceiaşi clipă, din-

Y
colo de Vid, bubui tunul tureese; apoi bubui-

SIT
turile se "ndesiră, puternice, grozave, dintro
parte şi dintr'alta, — linia de învestire răspun-
ER
dea. Patrula se întoarse în galop: de pe dea-
lul din faţă lupta se putea urmări bine. Se
NIV

părea că Turcii trecuseră Vidul, şi că se apro-

piaseră de cea dintăi linie de întăriri. Impta
LU

se da urozavă; de departe se auzea un vuet

nedeslușit, adine uneori, ea al unei mări fur-
RA

tunoase, alteori ca al unui cutremur ce pră-

busea pămîntul. Tar salvele piriiau neîntrerupt,
NT

cu sunetul sec al lemnelor uscate ce ard. Mai tir-

ziu,se auzi un tropot, şi, încolo, pe la spatele es-
CE

cadronului, spre Gotny-litropol, trecea, wrăbit,

an regiment de cazaci. Un ofiţer de ordonanţă
I/

se zărea departe, ca o vedenie, străbătind eîm-

AS

pul: -fără îndoială purta un ordin către întă-

riri. Apoi călăreţii se înerucişară pe rind,
UI

cite mai mulţi sau sinruri,

Călăreţii aşteptau tăcuţi, îngrijoraţi, cu dir-
BC
 Y
Palma 27

AR
logii cailor înfăşuraţi pe după pumnul mînei

IBR
stîngi. Lupta ţinea de trei ceasuri, și acum
"urmă par'eă o clipă de linişte. Căpitanul Meri-

YL
şescu pierdi răbdarea. Dete pinteni calului, şi,
urmat de un cornist, sui dealul din faţă. În

SIT
vivt se opri să se uite cu binoclul. În apro-
piere cimpul era gol, spre dreapta lupta, urma
întăritată, cruntă. Pe
ER
frontul rusese întăririle
veneau mereu; se vedeau sosind în pileur
ii
NIV
_—— fără să se deosibească de-s uşi sau Ro-i
mâni —- desfăşurindu-se, grabnic într'o parte |
şi 'ntwalta. Apoi se putii desluşi bine mişea- |
LU

vea de înapoiere a 'Tureilor: erau respinşi. |

Căpitanul îşi dete seama că, fireşte, în fră-
RA

es-
miîntarea luptei nu se mai gindise nimeni la
acul Dolny -
NT

cadronul său, dar înţelese că drume

păzit. Pe
Etropolului nu mai avea de ce fi
CE

i;
căpitan nu-l mai răbdă inima să steie loculu
urmă
trimise cornistul eu porunca să rămiie în
escad ronul ui să-l ajungă .
I/

o patrulă, iar restul

cu toţii pe sesul
Peste cîteva clipe, înaintau
AS

Vidu-
din faţa Opanezului, pe malul sting al
lui. Se zărea bine îmbulzeala de pe malul
UI

rîului; Turcii căutau să-l treacă . inapoi. Sal-

BC

ie.
vele îi urmăreau. Lupta avea si se înche
23 Em. Gârleanu

RY
Un sublocotenent tinăr de cazaci ajunse es-

RA
cadronul din urmă. Purtase o poruncă şi
acuma se "'ntorcea; într'o franţuzească stricată

LI B
dase desluşiri căpitanului: grosul cavaleriei
unite aştepta la spatele frontului de luptă

Y
intre Dolny şi (iorny-Etropol. Căpitanul vroi

SIT
atunci să ocolească, să meargă spre gros, cînd,
in spre stinga, de după niște spinării, departe,
răsări un pile de ER
călăreţi, vreo sută poate.
Ofiţerul de cazaci se uitâ bine, şi spuse: „Cer-
NIV

kezii!* Căpitanul Merişeseu opri puţin esca-

dronul. Își închipui că avea în faţă o patrulă
LU

mai mare, dintre puţinii călăreţi ce erau în

Plevna, o patrulă pusă la o aripă ca o ilane-
RA

gardă. Dar n'avii vreme să se sfătuiaseă mai

mult cu ofiţerul rus, căci Cerkezii ocolise, şi o
NT

luară în trap spre ei. Nu mai era nici o clipă de

pierdut; căpitanul îşi puse eseadronul în marş,
CE

ondulind pe şes; apoi, ocoli şi el, ca să facă

faţă duşmanului, mai puţin numeros, dar foarte
I/

iute, Cind cele două pileuri «le călăreţi se ză-

AS

riră bine unii pe alţii, căpitanul Merişescu

porunci „năvala“. Călărașii traseră repede
UI

săbiile, şi, plecaţi pe coama calului, cu pul-

pele strinse, cu pumnul îneleștat pe dirlogi,
BC
 Y
Palma _ 29

AR
se repeziră strigănd „ura!“ în spre ceata Cer-

IBR
kezilor. Aceştia într'o elipită de ochi se ră-
piră unul de altul. Căpitanul Merişescu şi

YL
- sublocotenentul rus, galopau alături; drept în
spre ei, venea singur, un Cerkez bărbos, a-

SIT
coperit de fireturi, pe un cal sur, mărunţel,
ce alersa într'o goană nebună. Sublocotenen-
tul de cazaci ridică sabia, arcuită, să o avinte
ER
spre potrivnice, cînd, apropiindu-se, băgă de
NIV
seamă că Cerkezul venea dezarmat, eu mina
stingă în coama calului, cu dreapta în şold.
Cazacul îl privi ţintă, apoi lăsă sabia, în jos,
LU

mevrind să atace pe un om fără de arme.

Calul Cerkezului treci repede, ca o săgeată,
RA

atingînd pe acel al cazacului; şi "n elipa ceea

căpitanul Merișescu prinse, ca
NT

de apropiere,
înti”o selipire, mişcarea Cerkezului, eare în-
CE

tinse mina, și cu putere, trinti din vint ca-

zacului o pulmă grozavă. Ofiţerul rus se lăsă

pe spate, aproape să cadă, apoi se plecă,
I/

înainte, treci sabia în mina stingă, în care

AS

ţinea, și dirlogii, iar cu dreapta îşi apăsă ochii

UI

orhiţi de laerimi.
Escadronul se opri eu greutate din fugă.
BC

Cerkezii nu suferiseră nimic, se "ntruniseră, Şi

 30 Em. Gârleanu

RY
ocolind, se pierdură spre Vid. Trei călărași

RA
fuseseră riniţi. Sublocotenentul își apăsa mereu
faţa cu mina. Căpitanul se apropie de dinsul,

LI B
să se uite; pe obrazul ofițerului rămăseseră
trei dunzi roşii,— urmele degetelor corkezului,.

Y
Sublocotenentul de abia puti îngina, de furie:

SIT
„Licălosul!*
Apoi, la țas, o luară înapoi...
ER
“Pureii trecuseră înapoi Vidul,cu pierderi
grozave; Osman fusese rânit; după prinz se
NIV

dădură învinşi. A doua zi Diruitorii intrau în

Plevna. Ofițerii turci, descinşi, se "ntilneau,
LU

vorbeau şi se salutau cu ofiţerii români şi

ruşi. Mineau la un loc chiar. Căpitanul Meri-
RA

şeseu şi sublocotenentul de cazaci nu se mai

despărţiră. Spre seară, intrară întrun birt mie,
NT

cu tavanul jos, înnecat de fum. Se aşezară la

o masă, şi poruneiră două ciaiuri, eind cazacul
CE

se uită în fund, apoi, apucind pe căpitan de

mînă şi, arătînd spre un colţ, întrebă eu glasul
I/

tremurat:
AS

— Acela nu-i Cerkezul?

Căpitanul se sculă în picioare și privi
UI

întracolo. Printre mai mulţi ofițeri turei,

dimprejurul unei mese acoperite cu pahare și
BC

cești, Corkezul fuma linistit.

 Palma 31

Y
AR
Căpitanul răspunse:

IBR
— Da, ele.
Ofiţerul rus se stăpini apoi îi spuse:
— Fiindei soarta mi-l scoate iar în cale,

YL
du-te şi provoacă-l din partea mea.
Căpitanul Merişeseu sorbi odată din paharul

SIT
care aburea în faţa lui, apoi se uită prin prejur
Nu mai era nici un alt ofiţer rus sau român:
— Mă duc singur, zise. ER
Se seulă, apoi păşi încet spre masa ofiţerilor
NIV

turei. Ajuns.acolo, se opri, salută, şi îndreptin-

du-se spre Cerkez îl întrebâ dacă ii poate
LU

vorbi în franţuzeşte. Cerkezul nu ştia, dar

un alt camarad de alături primi să le slujească
RA

vreme
de tălmaciu. Căpitanul vorbi rar dînd
tălmaciului să spuie, în turcește, ce auzea:
NT

ca-
— Vin din partea sublocotenentului de
zaci Smirnoff, începi căpitanul, acela care,
CE

dimpreună cu mine, a avut cinstea a vă şarja

căci
eri... În faţa faptei de om de inimă,
I/

văzindu-vă fără arme n'a vrut să vă lovească,

AS

„.. d-voastră aţi răspuns, din fugă, c'o palmă,

ofi-
a căreia urme se văd încă pe obrazul
UI

spre
ţerului. El vă cere 0 luptă eu armele,
a spăla insulta ce i-ai adus. .
BC
 32 Em. Gârleanu

RY
Căpitanul tăeii; Cerkezul după ce află din

RA
gura tălmaciului cele de pe urmă cuvinte. se
sculă în picioare:

LI B
Atunei cînd am şarjat, zise dinsul şi tăl-
maciul vorbi după el, ştiam că Gaziul e rănit...

Y
Înţelegear că vom fi învinşi... În pistol nu-i

SIT
mai rămăsese nici o încărcătură, sabia îmi
era frintă ... Traşi deoparte, ne odihneam eaii
ER
purtaţi pănă atunci, cînd vam zărit; vam
atacat... N'aveam nevoie de arme, am înfruntat
NIV

moartea ... Am văzut pe camaradul d-tale că

pleacă sabia, și-am înţeles de ce... Aceasta
LU

însă era un dispreţ pe care mi-l arunca, şi

pe care, ca soldat, nu-l puteam primi. . lerta-
RA

rea e milă si eu nu mă dădusem învins de

vreme ce atacam ... N'am făcut decit să pedep-
NT

sese disprețul ce_mi se arătase...

Dar primese
duelul.
CE

Cînd tălmaciul stirşi, căpitanul Merizescu

rămase locului, fără să mai adaoge eova. Ofițerii
I/

Turei se seulară, dădură mina camaradului

lor, şi doi dintre dinşii se duseră îndată lingă
AS

căpitan, să se înţeleasă asupra celor cc aveau

UI

SĂ urmeze, e
A doua zi, des de dimineaţă. pe cîmpul
BC
 Palma 33

Y
AR
acoperit încă de trupurile celor morţi în luptă,

IBR
cazacul şi cerkezul se întilniră. Martorii măsu-
rară zece pași, şi'n urmă le aduseră pistoalele.
-Cei doi potrirniei ridicară braţul, se uitară

YL
țintă unul în ochii celuilalt, acelaş gind le
străbătu mintea, şi, la comanda „foe!” slo-

SIT
boziră gloanţele în aer; apoi, mai "nainte să
li se poruncească să tragă din nou, lăsară
ER
pistoalele înî jos, amindoi deodată, se apropiară,
şi-şi deteră mina.
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

m 3
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER

Răniţii
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY
 Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
NIV

Cit putuseră, cercetaşii ş i sanitarii, cutre-

ieraseră cîmpul la lumina faclelor, şi căraseră,*
LU

pe tări şi pe năsălii, sute de răniți, li adu- )

naseră așa, cum îi găsise, Ruși și Români la
RA

un loc. Dar noaptea coborise repede și prin

piela wroasă care înăbuşea ca fumul, soldaţii
NT

de abia puteau pătrunde. Şi wemetele parcă

amorţise; tăcerea adincă a morţii pusese stă-
CE

pînire peste întreg cuprinsul... Dar în zorii zi-

lei, cînd prin valurile de pielă începu a se zări
I/

ca la lumina unui chibrit, căciularii porniră

AS

din nou să caute printre căzuţi. Cea mai nare

parte dintre ei zăceau întinşi pe spate, cu
UI

puşea alături, îneinşi cu centironul, a cărora -

cartușiere, deschise,
BC

lăsaseră cartușele să cadă

împrăștiate alături. "Trupurile stăteau înţepe-
 RY
39 Em. Gârleanu

le vinete

RA
nite de fiorul morţii, şi pe obrazuri
ca laerimele.
bura de ploaie lăsase picături,

LI B
ochi închişi înfă-
"Poate feţele aceste a cărora
, părea că
ţişau icoana mincinoasă a somnului
plinseseră prin vis-

Y
u încă
Puţini mai erau acei care mai trăia

SIT
pier dut. Unii îşi dădu ră
în urma atitui singe
din loc, într un
sufletul îndată ce îi mişeară ER acolo , spre
suspin de uşurare. Pe aceia îi lăsa
avea să-i
a fi îngropaţi în groapa mare, care
NIV

dintro
primească pe toţi în cuprinsul ei. Dar
prelingea
vileea, în care apa de prin prejur se
LU

aemăt răzuşit,
cu linceriri uşoare, străbătea un
trăgănat, ca o
care uncori se ridica, aspru şi
RA

chemare desnădăjduită.
ularilor
Un fior par'eă treci prin vinele căci
NT

i aseu ltar ă o clipă , să-și

din apropiere. Dinşi
treb uiaa să apuce,
deie seama bine încotro
CE

intr' acolu . A-
apoi luară năsăliile şi porniră
a căro r ha-
junşi, seuturară serumul faelelor,
I/

la lumina
cărit apăsată de pielă, scăzuse şi,
AS

ţii văzură
care se împrăştit dintro dată, solda
ni, căzuţ i unul peste
desluşit grămada de oame
UI

cca din urmă tre-

altul, îneremeniţi parcă în
Deas upra tutu-
sărire a unei lupte sălbatice.
BC

UN Urs, seotea pemete

YO, un «renadir PUS,
 Y
Răniţii 39

AR
prelungi. Glasul lui era acela care pătrunsese

IBR
pănă la urechea cercetaşilor. Căciularii şi sa-
nitarii se puseră îndată pe lucru, ridicară pe

YL
rus, apoi, dintre alţi doi grenadiri morţi, seoa-
seră pe un sergent de dorobanţi al căruia piept

SIT
se ridica încet, cu greutate. Un căciular se
plecă şi strigâ, uimit:
ER
— Îi domn” sergent Morcan, dela a opta....
ÎL întinseră binişor pe năsălie, şi sergentul
NIV
ămase cu ochii pe jumătate închişi, euo pi-
cătură de sînge la colţul din stinga a buzelor.
LU

Soldaţii se făcură roată, apropiară faelele,

şi unul întrebâ:
| Unde-o fi lovit?,...
RA

Dar uu seîncet uşor le lovi din nou auzul.

NT

Un căprar îi îndemnâ:
— Hai! băieţi; Vauziţi, mai. este unul cu
CE

viaţă.
ȘI iarăși dădură la o parte trupuri înţepe-
I/

nite, vre-o patru, şi dedesuptul lor o mină se

AS

mişcâ. Soldaţii rămaseră înfipţi locului. Că-

prarul nu-şi credea ochilor:
UI

— Un ture!
— Ce-o fi căutind îista? întrebă un sanitar.
BC

Și-un căciular nu ştia ce era de făcut:

40 Em. Gârleanu

RY
— Pe ista îl luăm, domn” căprar?

RA
Căprarul stete: puţin pe winduri, pe urmă
hotărit:

LI B
vorbi
— Cum _săy nu-l luăm! ă=i-om,
Şi_că-i rinițeue. Săcl ridicăm.... Da, ce-o fi că-

Y
utind el aieci?....

SIT
Soldaţii se plecară și-l luară pe mini. Atunci
un strigăt sălbatie, ca un blestem, porni din
ER
pieptul rusului care se uita cu ochii mari, şiŞ
încerea să dea din mini.
NIV

— Ce-o fi avind, de sbeară aşa? întrebă

unul.
LU

Căciularii se uitară la el, apoi unul părir

că-l pricepuse din semnele şi din miînia lui:
RA

— Ştii ee domn” căprar? ici ciudă că ridi-

căm pe ture,
NT

— Tacit?
Rusul urla inainte, încercă să se seoale, şi
CE

isbuti să arate cu mina, ca şi eum vroia să

situie pe cineva.
I/

Dar căprarul nu se înduplecă, ţipă la rus:

AS

— Ia, nu mai biigui acolo:

Si porunci soldaţilor să pornească:
UI

— Tai, sata; ridieaţi-i şi porniţi.

ru-
Pinza tărgui pe care trupul uriaş al
BC
 Răniţii +1

Y
AR
sului se svircolea de furie, se lăsă pănă în pă-

IBR
mint, şi cercetaşii plecară încet, unii după alţii,
luminaţi de faele înainte şi pe lături. În
unele locuri se opriră, ca, să poată trece peste

YL
cei ce zăceau nemişeaţi; apoi pileuri, pileuri
de alţi cercetași se adunară,

SIT
și așa, strinşi la
un loc, intrară în cimpul de dincolo de par-
tea pe care se desfăşurase lupta.
ER
În vreme ce mergeau, căprarul chemâ pe
“un sergent:
NIV

— Domn! sergent Stoica! Am ridicat pe-un

ture.
LU

Sergentul se apropit, şi mai "nainte de-a ve-

dea, pe ture dădiă cu ochii de dorobanţul rănit:
RA

— Ista-i Morean,... dela a opta...

Și mai strigă pe alții:
NT

— Mă Ciută,... Ciută! Virtane!... Mor-

can i-aici.
CE

Ceilalţi gradaţi se apropiară. Căprarul arătă

pe ture:
I/

— Uitaţi-vă şi tureul.
AS

Atunci, un soldat din compania lui Morean

povesti: , |
UI

— Îna! istazi turcu cel de-o-căzut de pe pa-

BC

rapet... l/am văzut eu cu ochii mei... se

pp Em. Gârleanu

RY
lupta amarnie; oneunjurat şi de-ai noştri, şi
ruşii, şi lo tras încoa... era şi domn” ser-

RA
went Morean. Pe urmă n'am mai văzut nimic,
că dedea compăniile celelalte peste noi, şi

LI B
ne-am retras... Da pe ture lam văzut cu
toţii, cum dedea cu baioneta...

Y
Un glas răsleţ bănui atunci:

SIT
— Ce Paţi mai ridicat?
In urmă răsăriră şi ciţiva erenadiri ruşi.
ER
Uriașul, obosit de atita strigăt, ingină în
limba lor ceva, şi dinşii se uitau încruntaţi
NIV

la căprarul de sanitari...
Se luminase bine de ziuă cînd ajunseră la
LU

ambulanţă. Ofițerul de serviciu veni să ia

pe răniţi în primire, şi porunci cereetașilor
RA

să-i ducă în baraca de seinduri care rămăsese

oală, căci cei doi răniţi ce fuseseră aşezaţi
NT

într'insa muriseră peste noapte. Repede veniră

doctorii, şi maiorul se apropiă de cele trei
CE

tărgi puse una lingă alta, Întăi se opri la

căeiular, se plecă şi citi placa de alamă, cu-
I/

sută pe tunică:
AS

Morcan lon, sereent, Compania S-a din

egimentul 16 de dorobanţi. -
UI

Îl desbrăcară încet, şi-l căută, Îi străbătuse

BC
 Răniţii +43

Y
AR
un glonţ prin partea dreaptă a pieptului, şi
unul prin coapsă. O tăietură de baionetă îi

IBR
deschisese în două mușchiul minei drepte.
Maiorul dădii din cap, şi se întoarse ctitre

YL
ceilalţi:
— Prea malt singe pierdut!

SIT
Apoi le porunci ce aveau de făcut.
Rusului, —'Nicolai Nicolaieft— din regi-
ER
mentul de grenadieri, loviturile de baionetă îi
sirenţuise toată. partea de jos a spatelui, și
NIV
un glonţ îi atinsese şira spinării; nu mai era
nici o scăpare.
LU

Lia urmă toţi se opriră lingă targa pe care

zăcea, cu ochii închişi, galben ea ceara, turcul
RA

Maiorul se miră la rindul luai:

— Ce caută Nizamul ăsta la noi?
NT

Atunci căprarul povesti cele ce auzise dela

soldatul din compania .a opta.
CE

In faţa rănilor tureului toţi se dădură înapoi

ingroziţi: întreg era potrocolit de baionete. Ma-
I/

iorul se mirâ de aşa putere de viaţă:

— 1: de necrezut cum mai trăeşte omul
AS

ăsta!... Are șapte suflete, ca miţa.

UI

În vreme ce sanitarii îi spălau rănile,

doctorul aştepta lingă el. 'Tureul deschise
BC
“ri doit, Sorin sectii i

RY
întrun rînd ochii, şi se uitâ pierdut îm-
prejur. Atunci, deodată, glasul rusului, ţin-

RA
tuit locului de legăturile cu care-l înfăşurase,
sbueni din nou. Întoarse capul, şi, cu ochii

LI B
holbaţi, vorbea repede, suflind din greu.
Căprarul dădi desluşiri:

Y
— Și cind l-am ridicat tot aşa a ţipat, să

SIT
ve.
trăiţi, domnule maior... că i-am săsit pe citeşi
trei la un loc. ! .
Toţi se uitară miraţi la grenadir; maiorul ER
işi dete seama:
NIV
— Să ştiţi că sau luptat; citeva din lovi- .
turile din spatele rusului or fi și ale ăstuia,
LU

— S'acum nu-l iartă.

Un sublocotenent tînăr parcă se mira de asta:
RA

— Auzi dumneata!
Apoi rusul se mai linişti, Citeşi trei riniţii
NT

păreau mai uşuraţi, răsuflau aproape deodată; ,

numai pieptul grenadirului isbuenea uneori
CE

mai puternice, îutr'o riciială ea de fierăstrău.

Afară cerul se spălase, şi prin cele două
I/

deschizături ale şandramalei de seiuduri, o

adiere de vint căllisor se împrăștia pănă
AS

„peste fețele celor ce zăccau. Doetorii. stătură

UI

pănă ce-i bandajară și le dădă doctorii care

BC
 Răniţii 45.

Y
AR
să-i liniştească, la, cîteşi trei, apoi ieşiră. La
ușee se oprită, $şi maiorul le spuse:

IBR
ştia se due pănă diseară... E de-
ajuns ce le-ain făcut. Operația ar fi zadarnică.
Să-i lăsăm să moară liniştiţi.

YL
Sublocotenentul cel tinăr, cu gindul tot la
ura rusului, îşi șopti iarăși:

SIT
— Auzi dumneata!
Șin aceeași vreme se auzi din baracă un
gemăt adine şi-un glas înăbuşit: ER
— Domn!” maior, domn” maior.
NIV

Toţi intrară repede, şi se uitară spre patul

sergentului de dorobanţi, care, cu capul întors
LU

spre ceilalţi doi. răniţi, se încerea să spuie

cit putea mai tare:
RA

— Uitaţinvă,... rusul... îl înăbuşă...

Toţi întoarseră capetele şi-un strigăt de spaimă
NT

isbueni din pieptul tutora: rusul întinsese

braţul, şi, înfingindu-şi degetele, încleştate ca
CE

„nişte ghiare, în faţa tureului, stringea cu

ochii închiși, serişnind. din dinţii. Nizamul
I/

gemea, prelung.
AS

Maiorul strigă înfuriat, grenadirului:

— Lasă-l, lasă-l, n'auzi?
UI

Dar rusul părea că n'aude,că împietrise în

BC
46 Em. Gârleanu

RY
încordarea de ură şi de - răsbunare în carei

RA
se sleiau cele din urmă puteri.
Atunei deodată, înfuriat, ca scos din minţi,

LI B
sublocotenentul de infaterie se năpusti spre
rus, şi, desprinzindu-i dintr'o smuneitură mina,
îi ţipă, tremurind:

Y
SIT
— "Tieălosule! ticălosule! ticălosule!
Pe obrazul tureului se prelungeau şiruri de
singe, și din ochii lui deschişi, cobora încet
un rînd de lacrămi,
ER
NIV
Toţi tremurau, infioraţi, dar rusul întoarse
capul, şin limba lui, bănuia în cuvinte care
se cunoşteau a fi de ură, căciularului, care
LU

chemase în ajutor.
Atunci maiorul porunci sanitarilor numai
RA

decit:
— Depărtacţi-le paturile... şi să rămînă
NT

aici două plantoane. . -

CE

Un doctor şterse de singe şi legă vbrazul

Nizamului, şi toţi eşiră sdruneinaţi, mai
înfivraţi de fapta ce văzuse, decit de întreg
I/

răsunetul şi vaivtul prelung al luptei din ajun.

AS

Doetoriile ee le băuseră par'eă mai răcorise

UI

pe cei trei răniţi. Plantoanele Lăsară în jos

BC
 Răniţii +7

Y
AR
pinzade cort a deschizăturilor barateei, și'n lini-

IBR
ştea umbrită, dintre pereţii de scinduri, tustrei
păreau că gindese la ceva. Deodată, de sus,

YL
dintr'o crăpătură a acoperişului, străbătir_o
rază de soare, scoborind pănă jos,topindu-se
pe pămînt Tntrun Dinuţ de aur. Și ochii celor

SIT
trei _oameni_sc indreptară deodată spre dânsa,
ca la ceva la care aveau cite-şi trei dreptul să
ER
se uite, și de lumina căreia să se bucure. Și'n
NIV
seinteierea razei celeia, rind pe rind, se întru-
pau privelişti deosebite, din ţări depărtate,
chipuri de oameni străini unii de alţii: „Ochii
LU

serpentului Morean se înfipseră în pereţii albi,

văruiţi din Paştele ce treeuse, ai căsuţei dintre
RA

eci doi zârzări în care stoluri de vrăbii te asur-

zeau. Și par'că pe poarta ogrăzii îi intra carul,
NT

cu boulenii lui, cu Crivăţ, dulăul, în urmă...

De ce n'or fi tăiat încă lemnele?.... Ce Dumne”
CE

zeu? dădeau în iarnă, şi tot elădite în stinjeni

le Lăsaseră... Uite, uite mămuea ce sprintenă
I/

aleargă la poartă... Și pune mina la ochi...

AS

Postașul trece... nu-i lasă nimic... Și el nu-i

scrisese în urmă... De ce nu'i scrisese, săraca?...
UI

S'a pus jos cu barba în pulmă... și-l aşteaptă...

BC

Aşteaptă mămucuţă, așteaptă... co să viu“...

, .
+3 Em. Gârleanu

RY
Și raza de soare tremură, şi par'că din faţa

RA
ochilor sergentului Morean totul se şterge, în
vreme ce ochii rusului tot mai prind încă her-

LI B
helia de cai ce împinzește eimpia întinsă şi
verde: „Si de ce oare calul lui nu ajunge her-

Y
ghelia ca altă dată? De ce caii ceilalţi se de-

SIT
părtează mereu se duc, se tot due, se fac tot
mai mici, pănă ce se şterg în zare... Și de ce
ER
par'că o mină nevăzută îi întoarce dirlogii fu-
garului, şi se vede, el pe el, cu capul plecat,
NIV

înapoi pe drumul către casă... O piatră par'că

îl loveşte în şale... şi cade“...
LU

Raza de soare tremură pe cînd trupul uriaş

al rusului se "'nfiorează... |
RA

Ca legate de sirma de aur, se clatină în aer

chipurile celor doi copilaşi ai Nizamului ....
NT

Acesta îi vede bine, îi desluseşte... iar se sting,

iar se aprind, ca nişte seîntei... apoi... nu se
CE

mai văd“... Și pe obrazul tureului un nou

şir de laerimi lunecă încet.
I/

Ziua trece. Plantoanele dormitează, Raza

AS

de soare sa topit toată în bănuţul de aur,

care sa şters parcă şi el, de vreme,
UI

Seara se lasă... Și odată cu umbrele însc-

rărei o undă de fierbinţeală a cuprins pe cei
BC

1 .
 Răniţii 49

Y
AR
trei răniți; par'ceă tot sîngele ce le mai rămă-

IBR
sese în vine |i se ridicase la cap. Feţele li se
acopere de suroarea ce li se scurge de pe frunte.

YL
Sergentul începe să murmure încet, cuvinte
făr” de legătură. Plantoanele se trezesc, se a-

SIT
propie unul de altul, şi rămîn nemişcaţi lingă
ușă. Unul zice:
— la apucat frigurile morţii.
ER
Celălalt deschide ochii mari, se uită și-și
NIV
face cruce:
-- Doamne, doamne!
Un gemăt prelung răspunde îngăimărilor
LU

căciularului. |
— L-auzi, tureu'! spuse plantonul.
RA

Și după citeva clipe, ca şi cînd o furtună

sar fi abătut peste sufletele lor, să le sdrun-
NT

cine, grenadirul scoase un strigăt care cu-

CE

tremură baraca. !
Cite-şi trei se sbat în ghiarele morţii.
„Sună corniştii; drapelul filfiie pe linia
I/

frontului, şi din flamura lui cad, sfişiate de

AS

gloanţe, făşii sdrenţuite.... E un învălmă-

şag cumplit. Ruşii stau la cot cu Românii şi
UI

păşese incet, pas cu pas, ea în potriva vintu-

BC

y .
lui...— Aşa. măi... lingă mine, tot lingă mine
16219 ' 4
 30 Em. Gârleanu

RY
"băieţi... Ai căzut, bre, Staneule?,.. dă-mi tani-

RA
onul mie. Aşa... nai grijă“... Sergentul se
sbate, mai are ciţiva paşi pănă la redută...

LI B
Ceva cald par'eă îi străbate coapsa... Un rus
uriaş ît dă la oparte, şi porneşte ca un ne-

Y
bun înainte... De pe parapet se prăvale un

SIT
ture, dar se ridică repede în picioare, şi cu
o lovitură «de baionetă culcă la pămînt pe Pă-
ER
vingu Vasile... Rusul cel nalt se ia la luptă;
— Trei lovituri
se repede şi el, dar cade...
NIV
una după alta, îl rănese în spate; dar rusul
nu se dă. Doar e odată om! Se avintă şi
LU

baioneta se iîmplintă în coapsa nizamului care

se clatină, Se clatină dar tot mai are pu-
terea să-l izhească. Atunci cu o lovitură «de
RA

armă îl doboară. Rusul simte că odată cu

NT

vrășmaşul pică şi el, şi alţii... — Supt greu-

tatea trupurilor care-l acoperă, tureul vede
CE

că totul s'a sfirșit, închide ochii, şi rămîne

cu mîinile întinse, can semnul crucii, în sem-
I/

nul credinţei acelora care lau înfrint*...

ȘI cu cea din urmă încordare cite=și trei
AS

vreau să se ridice. Un gemăt prelung, ee

UI

semănă la: sfirşit cun plinset, înelină capul

tureului pe piept. Sa stirşit. Ca un stri-
BC
 Răniţii “51

Y
AR
săt de izbindă răsună risul grenadirului, care,
că înţelesese suspinul

IBR
în clipa
a
aceea, poate
de uşurare al potrivnicului său.
Un planton spuse:

YL
— Cămărade, să ştii că tureu' o murit...
Du-te și adi un fănar.

SIT
Peste cîteva clipe lumina ştearsă a gazului
îinprăşti& umbra bărăteei. Plantoanele se apro-
piară de patul nizamului. Capul i se plecase ER
moale, cu bărbia înfiptă în piept. Plantoa-.
NIV

nele îl priviră puţin, apoi; se întoarseră spre

rus, al cărui trup se svîreolea în svieniri
LU

repezi. Pe urmă se apropiâ de patul sergen-

tului. Soldatul eu lampa zise, după ce se uită:
RA

— So dus şi domn” sergent Morean, so

dus de mult.:
NT

SI-i apucă mina:

— Îi rece.
CE

Căciularul murise, fără să geamă, cu faţa

întoarsă spre locul în care luneease raza de
I/

lumină,
AS

Și cum priveau așa, un horeăit scurt, spăi-

miîntător, îi întoarse repede în loc. lusul se
UI

încordă, apucâ marginile patului, și, stringindu-

le cu mînile, se întinse. Apoi rămase nemişeat.
BC
 52. Em. Gârleanu

RY
Soldaţii se uitară unul la altul, înfricoşaţi,

RA
apoi îşi făcmă cruce. Cel cu lampa spuse
celuilalt:

LI B
— Du-te şi raportează domnului maior
cau murit. |
Și după ce acela se duse, plantonul așeză

Y
lampa pe măsuţa plină de stiele cu doctorii,

SIT
din colţ, şi el rămase aşteptind, cu ochii spre
cei trei morţi, ca şi cînd se temea ca unul
din- ci să nu se scoale. ER
" Ginduri ciudate îi treceau prin minte: se
NIV

luptase și dinsul în ajun, călease şi el peste

trupurile celor căzuţi, dar altfel i se părea
LU

moartea cind tăcerea ei nu cra tulburată de ni-

mic... Glasuri se apropiau, şi-l smulseră gîndu-
RA

rilor; pinza barateci se ridică, şi maiorul urmat

de o mulţime de doctori şi ofiţeri, ruşi şi ro-
NT

mini, intră. Se mai aduseră citeva felinare, și

CE

cei ce pătrunseră înăuntru, se descoperiră în

înța celor trei morţi, a cărora întimplare o
cunoşteau acuma cu toţii. Poţi tăeeau,și pri-
I/

veau muneiţi par'că de acelaş gind, că, mine,

AS

puteau fi priviţi la fel. Dar cum numărul

celor ce veniseră era mare şi nu încăjeau în
UI

Darateă, maiorul porunci să li se facă loc.

BC
 Răniţii | 53

Y
AR
— Apropiaţi-le paturile... acum s' au isprăvit
toate între dinşii...

IBR
Și, rind pe rînd, intrau să se uite la cei
trei soldaţi întinşi unul lingă altul, la cei trei

YL
oameni, pe cari aripa ocrotitoare a morţii îi
înfrăţise.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV

Crizonierul
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY
 Y
AR
IBR
YL
SIT
PRIZONIERUL
ER
NIV
o.
Tureii fugiseră din Smirdan, și îşi găsiseră
scăparea spre Vidin, lăsînd în drumul l6r ră-
mășiţele goanei înfricoșate: tunuri, puşti. mu-
LU

niţii, —toate îngrămădite la un loc, unele

peste altele; și hrană, bucăţi de pine ingheţată,
RA

sau pesmeţi tari ca fierul. Din spatele Smârda-

nului, pănă departe, îngustindu-se din ce în ce
NT

ea o panglică, se trăgăna drumul bătut de paşii

CE

fugarilor. Fulgii nu putuseră acoperi toate

urmele lor; călăraşii cari patrulau prin îm-
prejurimi, goneau, de pe hoiturile cailor căzuţi,
I/

stoiurile de corbi ce sburau croncănind, se

AS

roteau prin aer, iar, cînd patrulele se ştergeau

în “depărtare, se lăsau iarăşi, puzderii, şi se
UI

alungau unii pe alţii de la, stirvurile cari

BC

îi indestulau.
 RY
58 Em. Gârleanu

RA
ureii fugiseră înfrinţi, după o luptă erin-
cenă; dar oboseala atitor zile de încordare:

LI B
„dădură pe mulţi dintre ci prinşi în minile
dorobauţilor; unii se așezaseră jos, cu capul
plecat, cu braţele încrucişate, şi aşa, îşi aş-

Y
teptau soarta de care erau încredinţaţi că, dacă

SIT
le era seris, nu puteau să scape. „li noştri.îi
prinseseră. A doua zi după luptă pornise spre
ER
Dunăre citera pileuri de prizonieri, şi astăzi
avea să se ducă cel din urmă, vreo cineizeei
NIV

de pedestrași, între care se aflau şi ciţiva o-

fiţeri. Ca şi ceilalţi prinși, trebuiau să facă
LU

drumul pe jos, pănă la Dunăre, supt paza

călăraşilor. De en seară sergentul major Măn-
RA

ciuc primise toate poruneile în privinţa aceasta.

Trebuia să ice zece călăraşi și doi wradaţi,
NT

pe sergentul Ghenciu și brixadirul Păilă, şi, în

zorii zilei, să pornească. Pănă noaptea tirziu,
CE

soldaţii şi prizonierii se pregătiră, luară fie-

care hrana trebuitoare,— pine şi brinză, şi cind
I/

se crăpa de ziuă, călăraşii erau pe cai, iar

AS

turcii, cite patru, în coloană de marş, între

ci. Și pornită. În ajun contenise din nins,
UI

dar peste puţin începuse din nou, şi fulgii

mari se ecerneau, înfoieţi, în dimineaţa sură
BC
 Y
AR
Prizonierul 59

IBR
şi îngheţată. Prizonierii se îmbrăcaseră, care
cum putuseră. Unii din ei aveau mantale,

YL
dar cei mai mulţi erau numai în vengher-
ca, lor albastră, scurtă şi sdrenţuită ș cu
fesul îndesat pănă după urechi, mergeau iîn-

SIT
covoiaţi şi slabi, cu minile virite în buzuna=
rele şalvarilor, deabia, seoţind cizmele,— legate
“cu sfoară, să nu
ER
le cadă talpa,— din troianele
prin care pîrtiile fuseseră din nou astupate. În
NIV

frunte mergeau cei trei ofiţeri: doi căpitani

de-ai lor, şi un sublocotenet; cci dintăi îm-
LU

brăeaţi în mantăli lungi, iar acest din urmă,

numai în tunica pe care se mai desluşeau ur-
RA

mele galoanelor de fir. La plecare, uu soldat,

un cerchez, îi dăduse mautaua lui, dar el nu o
NT

priinise, şi, vinăt de frig şi slab, dei se vedeau

oasele obrazului cum îi străpuugeau pielea,
CE

înainta cu greu, cu ochii tulburi, şi par'că

urmărind ceva în depărtare.
I/

Smârdanul se pierdea în urmă; şi'n curind

AS

albul nepătat al cimpului obosi vederile. Oa-

inenii îşi duceau uneori minile la ochi şi îi
UI

freca, vrînd parcă să le ice ceața ce-i învă-

luise, Ciţiva mergeau buimaci, ea ameţiţi, iar
BC

în capul coloanei, calul negru al sergentului

 RY
60 Em. Gârleanu

RA
major Mănciue, tăia vinjos valurile de omăt,

LI B
cu capul în piept, cu muşchii picioarelor în-
tinşi ca nişte coarde. Din cînd în cînd ser-
gentul major se întorcea, îşi punea calul pe

Y
flane, şi lăsa să-i treacă pe dinainte convoiul.

SIT
Atunei îşi încrunta fruntea şi striga, apăsat,
la cite vre-unul:
— Mă Stavere, o ER
s'adormi pe cal; atunci
ce-o să facă cel de pe jos, ha?
NIV

Pe urmă dădea pinteni şi îşi lua locul,

în fruntea coloanei, cu capul în piept, şi el,
LU

ea și culul, legănindu-se cînd la dreapta cînd

la stinga.
RA

Strașnie om era sergentul major Mănciue.

Întreg regimentul îi ducea frica, și chiar o-
NT

fiţerii îi vorbeau lui mai altfel. Scurt, îndesat, eu

capul mare şi ochii verzi, numai c'o mustață,—
CE

că pe una i-o luase, dimpreună cu un capăt

de buză, ssirlitura unui cal;— işi suera cuvin-
I/

tele mai mult decit şi le spunea. Doi dinţi îi

AS

rămăseseră soi, şi totdeauna părea că rinjeşte,

Viteaz și vînjos ea un taur, se repezise odată
UI

întrun pile de cerchezi, fără să-şi scoată

sabia, şi, împlintindu-şi minile în situl celui
BC

dintăi, îl smulsese de pe cal, si se întorsese

 Y
AR
Prizonierul 6l

IBR
cu dinsul, tîriş, în mijlocul escadronului în-
mărmurit, -

YL
Multe însărcinări avusese sergentul major
Măneiue, dar de nici una nu fusese mai mîn-

SIT
dru ca, de aceasta din urmă. Celelalte convo-
iuri plecaseră comandate numai de ofiţeri, lingă
cari îl puneau și pe el acuma. Fără o pu-
ER
tere de judecată mai largă, el ştia una: era
NIV
soldat, şi'n războiu duşmanul nu trebue cruțat.
Năpireii trebue să-i sdrobeşti capul. Dacă el
ar fi fost în locul oricărui din cei ce-l urmau,
LU

cu capetele plecate în jugul întringerii, şi-ar

fi primit soarta fără să erienească. De cînd
RA

plecase la un lucru se gindea,— și nu-i putea

dă de rost: la ce ducea în ţară pe toţi prizonierii
NT

ăştia? la ce i-ar fi hrănit statul? la ce a-

CE

junşi cu bine, -— dacă vor ajunge,.... şi la gindul

acesta musteaţa îi tremura“şi fruntea i se'mn-
creţea — i-ar fi trimis înapoi în ţara lor. Nu,
I/

asta n'o înţelegea. Să-i fi dat pe mina lui: la

AS

rînd, în front, alinierea? un pluton cu carabi-

nele încăreate în faţa lor, „foc!!“ și gata...
UI

Așa gîndea sergentul major Mănciue, cînd

BC

i se păr că i miroase a ţigară. Întoarse ca-

pul, şi, printre călăraşii ce mergeau în frunte,
 RY
62 Em. Gârleanu

RA
văzi pe unul dintre cei trei ofiţeri turci,
pe unul bărhos, fumînd. Măneiue întoarse ca-

LI B
lul, înfipse cu ciudă pintenii, şi, despicînd rin-
dul, smulse ţizara şi o aruncâ: |
— Nu e voie. Auzi?... Nu'nţelegi ce-ţi

Y
SIT
spui? Ii! să ştii că nu e voie.
Căpitanul se uiti cu ochii mari la el, cu
un zimbet de dispreţ şi minie, de care buza
de jos îi tremura uşor.
ER
Mănciue se ridică în
NIV
scări, şi, euprinzind eu ochii, pe deasupra con-
voiului, pe călăraşi:
— Dacă mai fumează unulu. apoi...
LU

N'avea nevoe să sfirşeaseă, Călăraşi îl cu-

noşteau. Sergentul major Mănciue nici eo-
RA

menzile nu și le sfirşea: cu toate astea esca-

dronul se învirtea ca o vijiitoare,
NT

Dar drumul se înwreuii, ninsoarea se în-

CE

desea din ce în ce mai tare, şi un vint aspru

începă să sulle dinspre Dunăre, purtind tro-
ienile dinu'un loc într'altul, ea pe nişte valuri,
I/

Caii sutlau din greu, jar oamenii, înţepe-

AS

niţi, cot la cot, păşeau încet, trăgindu-şi st-

sufletul, ca şi cum se înnăbuşeau, Sprijinin-
UI

duse fiveare de celalt, se apueau pe după mijloc,

BC

unii de alţii; se aplecau ca și cum ar fi tras

 Y
Prizonierul 3

AR
plug, şi îşi regulau mersul, încordindu-se,

IBR
la
cu toţii deodată.
După două ceasuri, sergentul major Măneiuc,

YL
opri convoiul. Atunci, cu ochii iseoditori, privi
peste capetele tuturor, şi-i numără; erau toţi.

SIT
ă Dar pe feţele
- bine.
Se ţinuser unora nin-
soarea ingheţase, şi din ochii rătăciţi, din
ER
răsuflarea grăbită a piepturilor, se vedea bine
că la a doua postaţă erau să cadă.
NIV
Prizonierii se așezară jos în zăpadă; unii
îşi suflau în mini să și le încălzească. Sub-
LU

locotenentul, învineţit de fri, părea că nu mai

simte nimic, că nu vede. Împrejurul gitului,
RA

pe fes,- şi pe umeri, ninsoarea se strinsese

înte'un strat gros, ca o blană albă, care poate
NT

îi ţinea cald. Căpitanul bărbos îi. vorbea; îl

îmbărbăta, EL nu răspundea nimic, ca şi cum
CE

mar fi auzit cuvintele tovarăşului. Căprarul

Păilă se uita la el, şim sufletul lui de om
I/

milos par'că se făcti un gol. Îi părea rău de

AS

tinereţea, de ştiinţa copilandrului care ajun-

sese ofiţer, şi care avea să cadă acuma, de-
UI

parte de toţi ai lui, de toţi care-l iubeau.—

Păilă se luptase, nu dăduse înapoi niciodată, că
BC

era soldat doar, dar aşa era firea lui: îi era milă
 64 Em. Gârleanu

RY
RA
şi de-un cine, Ofiţerul ture îşi scoase fără să
vreie mina, vinătă de frig, şi o duse la gură;

LI B
atunci brigadierul desfăci coburii, se uită
spre Măneiue, şi, eum acesta privea într'o parte,
se plecă şi-i dete sublocotenentului perechea

Y
de mănuşi ce o avea mai mult la el. Ofiţerul

SIT
le luă, deschise ochii mari, apoi zimbi şi dădu
din cap. Puse mănuşile şi rămase iarăşi ne-
mişcat. | ER
Sergentul-major strigă:
NIV

— Ei, Stiueă! îa calul în trap şi vezi, ce

se zăreşte colo, — ce-o fi pata ceia neasră?
LU

Călăraşul porni, soldaţii şi prizonierii îl

urmăriră cu privirea, îl văzură cun desealecă,
RA

cum ridică apoi cuva din omăt şi se iîntoaree:

— Să trăiţi, domnule sergent major, incă,
NT

o scurteică ferfeniţită, şi un fos,

Măneiuc scoase sabia, le luă în virt şi ară-
CE

tindu-le:
— E-he! ista-i unul dintre cei porniţi de ivri.
I/

Prizonierii înţeleseră : era unul de-ai lor, că-

AS

zut în ajun, sfişiat de lupi; şi un fior le treci

prin trup. Sublocotenentul ridică ochii şi parcă
UI

privirile îi rămaseră atirnate de bucăţiea de.

haină sdrenţuită în dinţii fiarelor.
BC
 Y
Prizonierul „03

AR
De sus, din înalt, se auzi un vaier, ca o

IBR
tînguire, şi vîrtejuri de corbi împînziră zarea.
Toţi priviră spre cer.

YL
Unii dintre prizonieri se gindiră poate la
spăimîntătorul sfirşit, acolo, în largul cimpu-

SIT
lui, cînd de abia căzut ești ciuruit, găurit, de
ciocurile hrăpareţe ale. păsărilor, mai îndărăt-
ER
nice şi mai lacome decît lupii, ale păsărilor
care se hrănesc din trupurile oamenilor şi a
NIV
cailor căzuţi în războaie, care-și mînjese aripele
de sine ca să ducă apoi, în adincul senin al
LU

cerului, semnul vrajbei şi nimieniciei de pe

pămînt.
RA

Maneiue ridică în sus câpul, şi şopti printre

dinţi:
NT

— Ne vin” musafiri,
Apoi dădu porunea de plecare. Dar prinşii
CE

se seculară anevoie, şi doi dintre ei rămaseră

Jos, strinşi cu bărbia la genunchi, cu minele
I/

înţepenite, ca şi cum îngheţaseră acolo. Călă-

AS

raşii le strigă să se scoale, ciţiva prizonieri

îi vidicară şi-i luară pe mini. Convoiul porni,
UI

încet, trăgănat, lungindu-se din ce în ce, din

pricina mersului tot mai îngreuiat al oamenilor.
BC

După cîtăva vreme un şir se opri: unul

16219 5
 RY
66 Em. Gârleanu
,

RA
dintre eei doi prinși pe cari îi luaseră ceilalţi
să-i poarte, își dăduse sulietul. Supt de boală,

LI B
sleit de ostencală, își găsise sfirşitul. 'Vovarăşii
il lăsară jos, vroiră să-l acopere cu zăpadă, dar
sergentul major băgase de seamă şi răcni:

Y
|

SIT
„Înainte!“ |
Prupul celui dintăi căzut rămase în urmă
ea o pată. Nimeni nu mai întoarse capul să
ER
se uite înapoi, dar un vact surd, un învăl-
măşag prelung în aer, arăta desluşit ee se în-
NIV

timpla acolo. Stolurike de corbi coborau spre

pămînt. e.
LU

Căzuseră şapte prizonieri, dintre care doi

fuseseră părăsiţi suflind încă, Braţele tovarășilor
RA

t
erau prea înţepenite să-i poată ajuta, adăpos
mohor ită, eeţoas ă.
nu se misca, Şiş seara cădea
NT

în
Călăraşilor le îngheţase şi lor picioarele
cizine, lăsaseră dirlozii pe gitul cailor, şi-şi
CE

băteau palmele una de alta. Numai Mănciue

inergea tot în frunte, calul lui lua tot cel dintăi
I/

troienile în piept, cu muşchii picioarelor în-

AS

cordaţi ca nişte otgoane.

ture pierdea puterile din ee
UI

Sublocotenentul
în ce; căpitanii il luară între diușii, îl purtau
aproape; dar el îşi dete în curind seama că
BC
 Y
AR
Prizonierul 6?

IBR
i-ar . fi peste putinţă să meargă pănă la sfir-
şit.
DN Incetul cu încetul rămase în urmă, în
a
“rindul al doilea, apoi se perindă prin toate cele-

YL
late rînduri, şi, cînd eei din urmă patru prizo-
neri, la cot cu care mergea, vroiră să-i dee ajutor,

SIT
dinsul nu primi, îndărătnie, hotărit par'că în
slăbiciunea lui. Prigadierul Păilă se uita la
el, îl văzi că se clatină; ER bucuros i-ar fi
dat calul o parte din drum, pănă se va
NIV

mai întrema! Dar cunoaștea, bine pe sergentul

major Măneiue: ar fi fost în stare să-l împuște,
LU

Se plecă numai, atinse umărul ofițerului şi-i

arătă în zare:
RA

— Colo... nu mai este mult,

Sullocotenentul înţelese, din mişearea călă-
NT

raşului, ce-i spunea, îşi întinse într'un. zimbet

buzele îngheţate, şi dădu trist din cap.
CE

Cu lăsarea serii, crivățul părea că se înte-

(eşte, şi din depărtări veneau vaicte ncînţelese,
I/

din păduri pe veare le frăminta vintul, sau

AS

din adincuri de văi în care urlau fiarele.

O jale mare cuprinse pe Piilă. Se întorcea
UI

acasă după atita vreme de lipsă, scăpase dela,

moarte, şi cu îtoate aceste par'că ceva i se
BC

rupsese în piept; nu putea să înțeleagă, în

 RY
68 ! Em. Gârleanu

RA
sufletul lui de creştin, cum avea să lase să se pră-
pădească în pustietăţile ăstea pe ofiţerul tinăr

LI B
are, ea şi dinsul. se luptase. Și cum gindea
astfel, deodată parcă se făeti un gol lingă

Y
dinsul; întoarse capul, şi văzit că subloeo-

SIT
tenentul luneease în omăt, şi rămăsese aculv,
nemişeat. ;
ER
Opri calul, dar în elipa aceea
lui major răsună aspru:
olusul sergent u-
NIV

—— Mai repede!.. Brisadier ne apucă noaptea.

Și porni, În faţa ochilor însă î se pusese
privi, şi între
LU

o pinză prin care nu putea

uene îi răsăriră două lacrimi.
Nu-l ştia pe copilandrul cela, nu-l mai
RA

intiluise nici odată, şi totuşi i se părea că-l

NT

iubeşte „ca pe un camarad, ca pe un tovarăş

de arme... ÎL văzuse bine cum căzuse şi cum
CE

rămăsese nemiscat... Poate că murisese cr

fi fost mai bine,—- scăpa. . Dar dacă trăia încă?
te spaimă, ce prozăvie să rămii în mijlocul
I/

cimpului, să vezi cum sbor spre tine curbii.

AS

„.Si-ai tăi, ai tăi, acasă, te așteaptă... Da,

UI

mai bine ar fi fost să fi murit. Gîndul acesta

il necăjea, i se înfipse în minte, Deodată
BC

strinse divlogii şi calul se opri. Conruiul

 Y
AR
Prizonierul 69

IBR
mergea inainte, şi cind se depărtă, Păilă se
intoarse şi porni în galop. Prin lumina cenu-
şie “a serei, zări trupul ofițerului, sprijinit

YL
DY

într'o
4
mină. |
Prizonierul rămăsese aşa, împietrit, uitin-

SIT
du-se cu ochii mari deschişi, ţintuind par'că,
o privelişte de sroază. Brigardierul deseălecă,
ER
se plecă şi-l Ină în braţe. Vroi să-l ridice în
picioare, dar genunchii ofițerului se muiă, şi
NIV

trupul lunecâ în jus, ea şi cum s'ar fi topit:

Călăraşul privi împrejur... nimie şi nimeni.
LU

Nu-l putea lua, iar inima nu-l lăsa să-l pă-

răsească. Atunci, un gind îi 'străbăti prin
RA

minte, , i
Duse mîna la centiron, la spate, şi scoase
NT

revolverul, apoi îl întinse prizonierului. A-

cesta înţelese, prin ochi îi trecu o licărire
CE

de bucurie, şi de abia luă arma cu amăndouă

minile. Călăraşul se seulă şi întoarse capul,
I/

ferindu-se să vadă ceva groaznice; şi, după

AS

citeva clipe, cit trebhuiră degetelor înțepenite

ale ofițerului să apese pe trăgaciu, se auzi o
UI

dotunătură pe care crivățul o fură repede, -

şi o pierd în depărtare,
BC

Călăraşul privi: subloeotenentul işi descăr-

 RY
70) Em. Gârleanu

RA
ase revolverul în inimă, și rămăsese întins,
îneremenit în cea din urmă svienire a tru-

LI B
pului cuprins de moarte. Drigadierul se plecă»
se uită îndelung la fata care aproape nu se

Y
mai putea desluşi din umbrele serii. Tremu-

SIT
rind, ridică relvolverul, îl viri în toc, apui
acoperi trupul cu 'omăt. Îşi mai aruncă ochii

ER
odată; nu se vedea nici o urmă: supt giuleiul
alb al cimpului parcă nu se întimplase nimie.
NIV
Călărasul îşi simti sufletul împăcat, acum ; era
liniştit. Încălecă şi peste puţin ajunse con-
voiul. lipsa nu îi se băşase de seamă, De sus
LU

cădeau fuluii intruna, foşnind, ea un șoput;

şi'n “frunte calul vinjos al sergentului major
RA

Măneiue, tăia, pieptis, troienile. lar oamenii

mergeau cu capetele plecate... Și noaptea
NT

cădea.
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV

Ticălosul.
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY
 Y
AR
IBR
YL
SIT
TICĂLOSUL.
ER
NIV
În citeva elipe cîmpul dintre Dolny-Dubnye
şi Gorny-Dubnye se goli. Cazacii şi regi-
LU

mentul de roșiori -se avîntase ca vu furtună,

şi tureii adăpostiţi prin popuşoaie, dădură
RA

inapoi. hăniţii şi morţii lor rămăseseră ascunși

printre cocenii înalţi, uscați de toamnă, iar pe
NT

cîmpul neted de dincoace, stăteau prăvălite

trupurile cazacilor şi roşiorilur cari căzuseră!
CE

loviți de gloanţele vrăjmaşului. ,

Preutu Gheorghe, sergent întral patrulea
I/

escadron, fusese rănit la mina, stingă, şi singele

îi înroşise pumnul care părea acuma una cu
AS

tunica; lovitura îl trintise de pe cal, și, întrun

UI

tirziu, venindu-şi în fire, se ridică, îşi luă sabia

căzută lingă el de şi-o vîri în teacă, și privi
BC

în prejur. Departe, liniile dorobanţilor şi-a vi-

 Em. Gârleanu

RY
7-3

în zare, si pe

RA
nătorilor păreau că mișună
de-asupra, ghiulelele se ineruşişau în aer, tre-

LI B
cînd dintr'o parte întralta, vi iii nd, ca şi cum
ar fi destrămat pinza aerului ce piriia. În
stinga, un soldat de roșiori, rănit, se seulase

Y
şi cl şi se uita ca ameţit. Brigadicrul îl întrebă:

SIT
— Eşti din eseadronul trei?
— Da, să trăiţi,
— Ce ai? ER
— Un glonţ mi-o serijelit pulpa; div trebuie
NIV

să mă fi lovit unul cu latu” săbiii în cap, din

goană. Îs buimae.... de aceva am căzut.
LU

Soldatul mai stetu puţin, îşi prinse apul

în mini, apoi privi înprejur; șI deodată pareă
RA

işi aminti.
— „acă, acu m'am luminat, domnule ser-
NT

sent, cînd îl văd pe inta. “NI arătă, mai încolo,

un eerehez intins pe spate, cu bratele în
CE

lături, cu picioarele suircite, cu. pura dechisă

a şi cum ar fi murit strigînd ajutor.
I/

— Cind am năvălit încoa, au ieşit cerkezii,

AS

drept spre esci adronul nostru... şi ne-am luat

la harţă... cu am luptat cu ista.-. il cunose
UI

bine, că l-am lovit drept în faţă, în piept.

Si cînd l-am doborit de pe cal, deodatii cun
BC
 , 'Ticălosul

Y
=
n
AR
simţit o lovitură în creştet, şi nu mai ştiu...

IBR
Am căzut...
Îşi duse mîna, la cap:
— Capu mi-i umflat, drept în creştet ..

YL
dacă nimerea cu tăișul,... apoi... îmi făcea
seama.

SIT
— Ai avut noroc... Poţi merge? Că o
să vie la atac, si m focul luptei, no să
se ferească ei de noi... Să' mergem ER spre li-
niile noastre... |
NIV

Sergentul se uitâ spre redute:

— Redutele-s departe... n'o să ne nimerească
LU

gloânţele. .. Și apoi, cum ne-ofi scris... lai!

încearcă,
RA

Soldatul se sculă în picioare, făeii vreo

ciţiva pasi, şi răspunse:
NT

— Pot.
Şi amindoi, unul lîngă altul, încet, porniră.
CE

Șrapnelele sbueneau în depărtare, împroş-

cînd, unele, — redutele vrăşmaşe, altele, — com-
I/

paniile dorobanţilor şi-ale vinătorilor, şi o ne-

AS

ură uşoară începi să selase deodată, despărțind,

ca o pinză, cerul de pămînt. Cum mergeau
UI

așa cei «doi răniţi, se opriră dintr'odată. Drept

înaintea lor, un cazac, o namilă de om,
BC
 76 Em. Gârleanu <

RY
întins eu faţa la pămînt, ridica şi isa capul

RA
în jos, ca un popindoe, ferinducse și uitindu-se
cu grijă pareă la ei. Ruşiorul se uită bine

LI B
şi spuse grăbit:
— Domnule sergent, eu îl cunose pe cela;

Y
vezi-l? se preface că-i rănit.

SIT
Dar sergentul nu crezi:
I— Ei, cum o să se facă?
— De nu so fi prefăcind să-mi faceţi ce-ţi
vrea, domnule sergent.
ER
NIV
Se mai uită Dine. lusul îşi luase parcă
hotărirea şi se ridică.
Soldatul urmâ:
LU

— ÎL cunose. Eseadronul nostru şi cu unul

de căzaci, de iştia, a atacat un convoiu pe
RA

drumul Plevnei,.... un convoiu cu proviant,

apărat de cerkezi. Cum ne-am repezit, cer-
NT

kezii au năvălit şi dinşii spre noi, şi rusu”

CE

ista, mai "nainte să dăm piept en tureii,

numai s'o plecat într'o parte a calului, o scos
picioarele din scări, şi-o lunceat jos, pe-o
I/

coastă... După ce-am gonit pe cerkezi, şi-am

AS

pus stăpinire pe convoiu, iacă îl videm şi pe

diusu” şehiopătind, venind să'şi iee calu” care
UI

se ţinuse singur după ai noştri. Ruşii lui au

BC
 Ticălosul î?

Y
AR
făcut haz... da” domn” vagmistru Cioacă, cel
de-o căzut mort dăunăzi, în patrulă so dus

IBR
şi 'l-o stupit drept între ochi; gatunei l-o luat
şi căzacii la oeară.... pe semne că vedeau și

YL
ci că-i făcea de ris.
Sergentul se minunâ:

SIT
— Mă, atuncea ista trebuie să_fie un ti-
călos, că ruşiiîs viteji doar.
ER
— "Ticălos,ee erezi.... cu meşteşugul lui
la călărie scapă să dee piept cu 'Turew, şi
NIV
pe urmă zice că o căzut în luptă...
Sergentul se îndreptă spre rus, care por-
LU

nise, şehiopătind, şi-l strigâ:

— il ci! camarade!
RA

Rusul se făcii mai întăi că n'aude strigătele

din urma lui, apoi se opri. Era unom înalt,
NT

vînjos, puhav de beţie, eu ochii înconjurați

de cearcăne albăstrii.
CE

— Ce ai, camarade? îl întrebă sergentul.

Dar rusul nu înţelegea; ”
I/

Atunci roşiorul îi arătă piciorul de care

AS

şehiopăta, şi-l întrebă:

— Unde eşti lovit?... da... acolo, la pi-
UI

cior: ce ai? |
Rusul înţelese ce arătau roșiorii, şi, pe limba
BC
 Im. Gârleanu
1
>

RY
lui, începii să se vaite. Roşiorii nu-i pricepeau

RA
povestea, dar soldatul îi dădi pulpana man-
tălii la oparte, şi sergentul se uită cu samă-

LI B
nuntul, Nimic, nici urmă de căzătură măcar;
faldurile mantălii nici nu se mototolise; Ru-
sul se lăsase uşurei, să lunece la pămint.

Y
SIT
Atunei sergentul se înălţă drept în faţa ca-
zacului şi, miniat, intocmai cum ar fi vorbit
unui camarad vinovat, îi strigă:
— "Tieălosule!..
ER
te pretaci!
NIV
Și cu mina dreaptă, cu mina sănătoasă şi
voinică încă, îi trinti o aşa palmă că rusul
se elătină pe picioare,
LU

Dar fricosului îi fu poate şi lui ruşine,

de ciudă nebună, fiindeă fusese
sau, într'o clipă
RA

prins cu miuciuna, se înfuriă, că puse mîna,

repede, pe sabie, şi-o scoase. Drigadierul
NT

>

prinse mişearea, trase în aceaşi clipă pe

CE

a lui, şi, cu o selipire de fulger, îi lovi pum-

nul. Mina rusului semnroşi de sine, sabia
căzi, și sergentul, furios încă, răeni:
I/

— Păi, să te erestez eu firtate, dacă merge

AS

vorha pe asta...
Ca prin minune cazacul se linişti, înţelese
UI

că nu cra glumă,. şi cu vorbe domoale, se

BC
 Ticălosul - 19

Y
AR
rugă, de iertare. Soldatul de roșiori spuse
|

IBR
sergentului:
— Dumnezu ştie ce boscorodeşte! da se
chiamă că i-ați dat o învăţătură... să-l lăsăm

YL
în plata Domnului.
Sergentul își puse sabia în teacă, rusul tot

SIT
așa, după ce îşi legă mina cu ov batistă, şi
citeşi trei porniră, încet, pe cimp.
ER
intrun tîrziu, soldatul prinse să ridă singur
— Lia ce te gindeşti? îl întrebă, sergentul.
NIV

Soldatul, cu un zîmbet isteţ pe faţă, răs-

punse:
LU

— 0 stii dee decuraţie, domnule sergent,

că o fost rănit. |
RA

Si amindoi se înveseliră. Rusul întoarse

capul, şi, văzind că tovarășii lui nucmai stă-
NT

el
-teau încruntaţi, ca adineoarea, işi întinse şi
buzele, şi incepu să ridă fără să ştie pentru ce.
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
Cîteva zile din Fiug. 1877 IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY
 Y
AR
IBR
YL
SIT
CÎTEVA ZILE DIN AUGUST 1877
— Din jurnalul unui
ER
sublocotenent —
NIV

Cu rusămintea că cel ce va răsi

aceste fui, dacă va fi să cad în
LU

uptă,
lupt trimită:
să le le trimită: Colone
Colonelului ii în
retrazere Călinescu, la aşi, în
Sărărie,
RA

Sub-locot. Călinescu Petre.

NT

22 August. Astăzi am avut o mare supă-

CE

rare; tot ce însemnasem pentru dumneata pănă

acum, după cum îţi făgăduisem, dragă tată,
I/

mi-a spulberat vîntul într'o clipă. Aşa se

AS

face că drumul dela Dunăre pănă aici, vu

trebui să ţi-l povestese eu insumi... dacă
UI

Dumnezeu îmi va îngădui aceasta. Închipuieş-

te-ţi; îmi scosesem din geantă foile de hîrtie,
BC
 34 Em. Gârleanu

RY
şi, eu creionul în mină, gata să iau şirul,

RA
perindam cele din urmă linii pe care le seri-
sesem în ajun, cînd, deodată, un virtej cum

LI B
Wam văzut în viaţa mea, mi-a smuls tot ce
aveam dinainte, şi, cît ai clipi, însemnările
mele, amestecate cu foile de „pretă“, cu fuile

Y
matricule şi cu ordinele, de zi, de pe raniţa

SIT
de alături a sergentului major, sau făcut un
singur mănunehiu, şi sau dus în inaltul
ER
cerului. A fost o clipă «de groază: corturi,
NIV
fanioane, toate au căzut pradă furtunii nă-
prasnice. Virtejul, smulzind toate aceste, şi
invirtindu-se într'un căleii, de bucurie, sa tot
LU

dus, şi dus a fost spre Dunăre. Dacă aş fi

poet, aş spune că vintul mi-a smuls însem-
RA

nările să ţi le aducă mai de grabă.

Dar aşa, prozaie cum sint, dau toate în
NT

spatele întimplării.
CE

Si fiindeă-i vorba de "ntimplare: Sub-

locotenentul Silvestru şi-a rupt piciorul; mer-
I/

gea în capul plutonului şi, deodată, se făcin

AS

nevăzut, Peste un sfert de ecas de abia l-au

putut scoate din fundul unei fintini părăsite,
UI

ncingerădite, şi atit de bine ascunsă de iarbă

BC
 . Citeva zile din Aug. 1877 83

Y
AR
că, la doi paşi depărtare, nu se pntuse
mări,

IBR
Şi iarăşi e o întîmplare că mi-am pierdut
ceasornicul.

YL
I-am pierdut, sau mi l-a furat ordonanța
ofițerului de grenadiri uşi cu care am dor-

SIT
* mit astă-noapte.
Cind mi-am dat seama, ofiţerul se dusese,
ER
cu vistavoiu cu tot... Și aşa, nu mai simt
viaţa treeind!.. nu mai simt papropiindu-
NIV

ni-se ceasul“, cum zie căciularii noștri, cînd

se wîndese la întăririle Plevnei despre cari se
LU

vorbese atitea.
RA

23 August. O observaţie. . Soldatul nostru

NT

e supus, ascultător întotdeauna, şi gata la

orce. De cind-am plecat în războiu însă, în
CE

sulletul Iui s'a deşteptat par'că un nou sim-

țimînt faţă de. ofiţeri. Poruneile nu mai sînt
I/

porunei, ci sfaturi, pe cari le primeşte, şi le

AS

îndeplineşte nu fiindcă sînt ordene, — cum

le zie ei —ei din credinţa desăvirşită că nu-
UI

mai asa e bine. În războiu, soldatului nostru

poţi să-i ceri orce, și cînd îl priveşti cum
BC
 86 Em. Gârleanu

RY
încearcă totul, îţi face impresia copilului care,

RA
fără să ştie, pune mîna pe jăratee,.
Ce pustii sint cimpiile Bulgariei! Drumu-

LI B
rile se întind prăfuite în zare, şerpuind printre
imaşuri nesfirşite. lar cîte o căruță cu cai,

Y
se dă la o parte, cu o roată prin şanţ, ca să

SIT
“facă loe coloanei. Și bulgarul cu tichia lui
pe cap, deschide ochii mari, se uită buimae.
şi parcă
ER
ne mtreabă: „bre, voi ee sinteţi?*
NIV
Din eîte am putut afla, trecerea uşilor a
lăsat urme neşterse, ca şi la noi în ţară.
Fără să se facă prin meteahna lor nesuferiti,
LU

sînt cei mai şmecheri oameni de pe faţa pă-

mîntului ... Dar, ce-i dreptul, fură cu haz...
RA

iti aminteşti cum ne povestea moşul Alecu

de cazacul cela, care, trecînd pe uliţile Iaşului,
NT

cîntînd, cu "ntre poleul, cîntecele lor răs-

CE

boinice, şi-a înfipt, ca un fulger, lancen în

trei pini de pe taraba unei pitării, și cu ele
"m vint, urmă să eînte vitejeşte ca şi cînd nu
I/

sar fi "ntimplat nimic... Cind mă gindese

AS

la asta, sint aproape încredintat că vistavoiul

ofițerului de grenadiri cu care am dormit,
UI
BC
 Y
Citeva zile din Aug. 1877 57

AR
ştie mai bine ca mine, la vremea asta, cite

IBR
ceasuri sint...

YL
Am întrebat pe-un camarad. Sint 9. Da...
în bituac sună stingerea! A început să bu-
reze... Și Măcării luminării, la licărirea că-

SIT
reia, seriu, şi ei par'că îi e somn; se stinge. he-
pede: mantaua—drept plapomă, raniţa cama-
radului Jitariu — drept
ER
pernă... Și, bună
NIV
seara, tată,
LU

43

24 August. Brubhh! ce zi ticăloasă. Cerne

de sus mereu, o ploaie mărunţică, deasă,
RA

care-ţi 'umezeşte hainele pe trup, şi te ne-

linişteşte. Drumurile-s lunecoase. Și nouri:
NT

de-aici, parcă-s altfel: sfişiaţi, ea niste sdrente,

pe pămint. Zările-s în-
CE

işi tiriie capetele

chise; pareă acolo, la capătul lor, n'o să
putem trece mai departe... Cu toate astea
I/

ştim bine, că ici, aproape, sint multe dru-

AS

muri care o să ne ducă paşii. întrace-

UI

laş loc.

înain-
BC

Divizia noastră a primit ordinul să

[isi a lim. Gârleanu

RY
teze spre Verbiţa. Divizia B-a ne in locul, la

RA
„Kalişovaţ-hiben.

LI B
Astăzi a venit pănă la noi vestea luării,
de către Ruşi, a Loreci, Se spun fapte mari

Y
despre generalul Skabelef; a fost eroul zilei

SIT
de alaltăieri. lubit, lu nebunie, de către sol-
daţi, Skobelef are şi faima omului viteaz ee
este, Se spune că soldaţii lui merg cu «el ER
la luptă cîntind. Si nu dau înapoi, pentrucă
NIV

el e mereu, neclintit, în frunte,

LU

De altfel am bămat de seamă că soldatul

rus cintă toată vremea. FĂ nici nu-şi dă
RA

seama cind străbate etapele. Și lucrul acesta

îi tine mereu împrospătat în sulet dorul de
NT

casă, de ţara lui. Cîntecul îl întierbintă, și-i

dă şi îndrăzneală. În privinţa aceasta, ered
CE

că soldatul nostru se deosibeşte "de cel rus.

Pe-ai nostri nu trebuie să-i pregătesti, nai
I/

nevoie să le răscolești sîngele mai "nainte

AS

de a-l duze Ia faptă. Cind e vorba de mers-—

merge, cînd trebuie să einte— cîntă, şi dacă nu-i
UI

dai să mănince, nu-ţi bănuiește.

Cred, — şi fără ide ndvială nu mă'nşel —
BC
 Y
Cîteva zile din Aug. 1977 80

AR
că, or” şicînd, eu soldatul nostru, putem să

IBR
„readucem faima glorioasă a străbunilor no-
ştri& — cum spune, cu atita avînt, ordinul de

YL
zi al Domnitorului şi comandantului nostru.

SIT
Un ofiţer din statul-major ne-a spus că pe
mine, Domnitorul: Carol, va lua înţelegere cu

acestuia
ER
Marele Duce — la Radeniţa, unde e cartierul
— asupra celor ce avem de făcut..
NIV
Se ştie însă de pe acum că Ducele și statul
lui major, se grăbese să atace Plevna. Dacă
acest din urmă plan rămîne în picioare, cu-
LU

rind veţi avea multe veşti de citit, prin ga-

zete, de pe tărimurile astea.
RA

' .

„ Dimineaţă, a fost o zi de primăvară. Privind

NT

cu cîtă dărnicie și blăndeţe iși revărsa soarele

CE

razele lui de sus, nu-ţi venea să crezi, că pe pă-

mint, atitea furnicare de oameni se pregăteau
I/

să se omoare, să amestece cu ţărina căleată

în picioare, singele lor. Pe după prînz însă,
AS

a început din nou să bureze, nourii să-şi

UI

atirne iarăşi aripele ude, peste ţarinile &o-

lite.
BC

În aşteptarea ordinelor de mini, cari fără

9%) Em. Gârleanu

RY
de "'ndoială trebuie să ne sosească, cu toţii

RA
sîntem nerăbdători.

LI B
Ai să crezi că astăzi am mîncat struguri?
De unde i-o fi luat Gheorghe al meu? „Să știți

Y
că s'a mprietenit cu vreun rus, domnule sub-

SIT
locotenent“, mi-a spus serg.-major. lar sheor-
ghese făcea niznai, cotrabăind prin raniţă
ER
De abea am găsit capătul de luminare la
NIV

care scriu acuma. Cerneala mi s'a vărsat; noroc

că am o duzină de creioane. Ce prevăzătoare
LU

e mama! Şi ştii? nu sînt singur care-mi

însemn, seara, ce văd, ce aud, ce mi se mtin-
RA

plă peste zi. Ducindu-mă pănă la bivuacul

batalionului al Il-lea, la Mihăilescu, un sub-
NT

locotenent, prieten al meu, din compania a S-a,

am văzut pe căpitanul Hoteanu scriind întrun
CE

earnet. — „Ce, işi serieși el jurnalul,“ întrebaiu

pe camaradul meu care mă conducea spre
I/

cortul meu. — „Ce, eşti copil?“ îmi răspunse ,

AS

acesta „îşi notează tot ce cheltuieşte. Si ce

poate cheltui aici! O fi luat, dela cantina din
UI

harabaua lui Bercu, vreo cutie cu chibrituri...

E un om curios.4
BC
 Y
Citeva zile din Aug. 1877 91

AR
Într'adevăr, e un om curios, dar e un foarte

IBR
bun ofiţer.

YL
25 August. Sa hotărit. Lia 30 August a-

SIT
tăcăm Plevna. Am primit ordinul după prinz, şi
diseară, la 6, părăsim bivuacurile, ca să luăm
poziție în faţa redutelor. ER
Se şopteşte că Domnitorul n'ar fi fost de
NIV

părerea asta, — Gaziul fiind grozav de întărit i

în Plevna, și trupele unite, prea puţine. Ruşii
LU

însă sint nerăbdători; mai cu seamă cin în-

Măcărarea lor vor să facă şi-o lovitură ca-
RA

valerească: la 30 August e ziua Împăratului,

-şi armata lui vrea să-i dea, ca dar, Plevna.
NT

Să dea Dumnezeu, căci pentru acest scop

jertfim şi vieţi de-ale noastre.
CE

Soldaţii sînt bucuroşi, ofiţerii sint bucu-

I/

roşi, — pretutindeni bucurie, — numai şi numai

AS

bucurie.
UI

Vom ataca îmbrăcaţi în alb, chipiuri

BC

“a

pantoloni albi —'ca "n zile de veselie,

 RY
9 Em. Gârleanu

RA
Ne-am strins bivuacurile "n grabă gi-am
inceput vcolul; sintem în primejdie să fim:

LI B
văzuți ; vom face un inconjur grozav... Pornim
. . . . . . . . |. . |. . . . . .

Y
26 August. În zorii zilei.— În futa Plevnei

SIT
De abia am ajuns în ruvinele în care- neam
adăpostit. În vreme ce ceilalţi se odihnesc
citeva clipe, însemn, în
ER
fugă, aceste citeva
NIV
rinduri,
Am avut o noapte grozavă, o noapte adincă,
vijelioasă. Mergeam ca n potriva unei ape.
LU

Am luat-o” peste cimpi, peste ţarinile în cari

ni se afundau cizmele.
RA

— Bombardarea, care va ţine patru zile în

NT

şir, a început. Bateriile își trimet ohuzele pe

CE

deasupra noastră. "Pureii n'au răspuns încă...

Vori eşi la atac vare?,.. Ne cheamă „la ordine...“
I/

— Batalionul meu a fost trimes ca sus

AS

ţinere bateriei a doua, în cazul unui atac

al celor din Plevna... De jur înprejur, pe dealuri,
UI

sînt vii; soldaţii noștri însă sint cu ochii

BC

țintă înaintea lor...

 Y
Citeva zile din Aug. 1877 93

AR
— Tureii au deschis şiei focul.... Ceiad!

IBR
îţi poţi închipui bubuitul a 300 de tunuri
aproape, cari mereu iși aruncă ghiulele dint”o

YL
parte şi dintr'alta?

SIT
—Unstol de cioare sboară năuce, se invirtese
locului, apoi se scoboară spre pămint, nebune
de spaimă. ER
NIV

— În clipa asta, vuietul e aşa de spăt-

mintător că simţ cum se cutemură pămîntul.
LU

_ Domnitorul ne-a inspectat liniile. lam

RA

zărit de departe, cum mergea, călare, singur,

înaintea statului major, care-l urma. Sol-
NT

daţii sau sculat în picioare, să-l privească

mai bine. Cu mare greutate i-am făcut să
CE

steie adăpostiţi, la locurile lor. Întore capul;

un sergent avea lacrimile n ochi. „— Ce
I/

ţi-e?* îl întreb. „— Să trăiţi, domnule sub-

AS

locotenent, e întăiaşi dată cînd îl văd$, îmi

răspunse dinsul.
UI

“Punetul bombardării ne-a asurzit. De'un

BC

ceas wurile de foc şi-au întrerupt lătratul, şi

 RY
94 Em. Gârleanu

RA
parcă tot îmi sună în urechi învălmășagul
D

detunetelor lor... Nu pot minca nimic...

LI B
Pe soldaţi însă îi văd înghițind cu .poftă
carnea fiartă.

Y
SIT
Un locotenent de artilerie, venit cum ordin,
ne spune că din pricina focurilor unui redea,
pe Bancul tabiei din faţă, ciţiva artilerişti
au fost scoşi din luptă,
ER
NIV

În timpul bombardării ne-am făcut şanţuri=

ară post. În minuirea sapei, țăranul nostru e
LU

n ntrecut. Întradins am vrut să luerez Şi cu

——

alături de dinşii: cinci minute numai, și eram

RA

ud de sudoare. Ei nici nu se sinehisese, pămîntul,

se topeşte supt mina lor, şi sanţuri e su dus-
NT

chid ca nişte uri negre. În e'teva ceasuri

CE

liniile. lor se tirăse pe cimp ca nişte şerpi.

— Ofiţeri cu ordine susese în fiecare clipă.

I/
AS

— Mă uit eu cită grijăişi şterg soldaţii puş-

tile. Umblă cu ele usor, ca şi Când ar fi de
UI

zahar; le abureşte şi le dă lustru la toate

BC

oţelile, par'că dela dinsele aşteaptă totul,

 Y
Citeva zile din Aug. 1877 95

AR
— Mine mi se pare că ieşim în avanposturi,

IBR
cel puţin aşa mi-a dat să înțeley maiorul...

YL
E frig, bate vintul ea şi ieri noapte. Tremur
în măntăluţa mea.

SIT
Doamne, ce neprevăzătoare e tinereţea! Ce
mă făceam de nu luam faneana pe care
ER
mama, mi-a pus-o, eu deasila, în sac! Şi, să
nu crezi, toţi sint ca mine. Mulţi din ofi-
NIV
țeri sînt îmbrăcaţi ca de bal. Unii au venit
în cizme de lac... franţuzese. Și cînd ne vede
LU

cite vreun ofiţer rus, parcă ride într'insul

cînd vede cum ne uităm la iuftul cizmelor
lor, şi cu cit nesaţiu îi respirăm mirosul. Ce
RA

cald şi bine trebuie să le fie! Dă, sînt oameni

mai încercaţi... IE vorba, aşa cum sintem,
NT

mergem noi în pas cu dinşii? Mergem. i,

CE

apoi !..

Să nu eredeţi ; așa obosit cum sînt, mă

I/

gîndesc acasă... Uite, parcă vă văd, tu,

AS

tată, la colţul sobei, cu jurnalul; mama te

UI

ascultă; bunica...
Nu, nu! mă înduioşez şi nu-i bine... Mă
BC

ros! să mă îiertaţi; aici e războiu... Aşa...

 96 Im. Gârleanu

RY
„Gheorghe, adu-mi revolverul să-l curăţ de

RA
eolh Il...

LI B
27 August. Doamne, Doamne! Sar părea

Y
că tunurile au astăzi încărcătura dublă, asa

SIT
trosnese. Uneori aud biziituri prin aer, iar
soldaţii le întovărăşese cu cite un şuier, printre
ER
dinţi; sînt gloanţele 'Lureilor de după para-
pet... Pe-un căprar dintra S-a l-a rănit...
NIV

Din patrula de astă-noapte, doi soldaţi nu

Sa mai întors. Sint cei dintăi ce ne-au lăsat
LU

cu bine. Pe unul dintre ei îl ştiu; a fost

întăi în compania mea; ce ciudat: de cînd
RA

ştiu că a căzut, făcindu-şi datoria, mă încere

să-mi amintese chipul lui, şi nu-l pot vedea
NT

altfel decit rizind,.

Cine ştie în ce împrejurare l-am văzut ri-
CE

zind, şi faţa lui mi-a rămas, aşa, în minte...

Îl chema Cucoş Petru.
I/

|
AS

b Astăzi, înainte de amează, am prinzit în

grabă, mai mulţi ofiţeri la un loc. A mineat cu
UI

noi şi un căpitan, Valter Mărăcineanu, venit în

"interes de serviciu, la comandantul Diviziei.
BC
 Y
Citeva zile din Aug. 1877 97

AR
În vreme ce mîneam, căpitanul Mărăcineanu

IBR
ne spuse că ar vrea, după ce va, cădea în luptă,
să fie dus şi îngropat în ţară. „La urma urmei,

YL
adăogă el împăcat, şaici e bine. Pămintul te
primeşte or'unde“. M'am uitat la el. Vorbea

SIT
liniştit, fără părere de rău, fără bucurie, ca
de un lueru împlinit. Cind a plecat mi-a dat
ER
mina şi mi-a zimbit uşor. Nu ştiu ce i se
va întimpla în luptă, dar m'a mişeat grozav
NIV
omul acesta.
LU

— Iarăşi: „la ordine“.:

RA

Serisesem eri despre redanul care ne neli-

nişteşte artileria. ÎL atăcăm chiar acuma, din
NT

ordinul Domnitorului. Batalionul meu, — în

cap. Ural!!!
CE

10 ore noaptea. Dragă tată. Nu-mi vine

I/

să cred. Am primit botezul singelui. Am

AS

luptat; mina care-ţi serie a ucis doi turci;

doi]...
UI

Dar am de ajuns răgaz să-ţi povestese pe

larg. La 3!/2 am primit ordinul să pornim
BC

la atac. Și, desfăşurați în tiraliori,

am ieşit
98 Em. Gârleanu

RY
din şanţuri. Era frumos, cald; nu mă sin-

RA
deam la nimic, la nimic; știam numai că

LI B
acolo, la ridicătura ceea de pămînt, trebuia
să mergem. Soldaţii, o bucată de vreme, s'au
pitulat, s'au dosit cum au putut, dar cu n'am

Y
simţit nevoia asta: parcă mi se umplea pieptul

SIT
de o bucurie neinţeleasă, că-l puteam ţine, des-
chis, în acr.: Mai apoi, nu s'a mai putut nimeni
ER
adăposti ;—mergeam aliniați, în largul cîmpu-
lui. Într'un rînd mi-a răzbit pănă la ureche chiar
NIV

glasul unui sergent, care dădea—nu rideţi—ca-

dența! Și atunci, fără voie, m'am întors să văl
LU

pe-ai mei cum merg. Veneau după mine, cu gi-

tul întins, cu arina în cumpănire, cu pasul gră-
RA

bit, ca şi cum ar fi trebuit să meargă tare

departe. Şi deodată mi-am dat bine seama ce
NT

făceam. Cind cel dintăi sotdat — Stan Ilie—

săracul l—căză, mototol, lină mine, nu m'am
CE

mirat... Compania a doua întră în linie, cu

drapelul desfăşurat. Si-atunei a început grin-
I/

dina de gloanţe; avanposturile turceşti luară

AS

insă fuga supt focul deschis de noi. Apoi, de-

odată, la spatele nostru, goarnele începură să
UI

sune atacul, și ne-am avintat cu toţii. Nici

nu ştiu cînd am întrat în redan. A fost
BC
 Y
„Citeva zile din Aug, 1877 99

AR
.

un învălmăşag scurt, dar grozav: trupurile

IBR
se inălțară, se mcordară;, viisufletul oamenilor
par'că se curmase, şi "ntre tăcere de moarte

YL
trupurile cădeau, supt băionete, ca lovite din
senin. Sergentul meu major caden genunchi;

SIT
tureului bărbos ce-l rănise la git, i-am vîrit
'sabia'n piept. În faţa meâ'port-drapelul se ros-
togoleşte :atunei ER
sergentul furier Năstase îi ia
într'o elipă, locul. Într'acolo m'am avintat eu sa-
NIV
bia, şi-acolo am doborit pe-al doilea păgîn... În
scurt redanul rămîne în puterea noastră; vrăş-
LU

maşul fuge. A fost o clipă, cînd ne-am oprit

cu toţii, să ne privim, gifiind, ca treziţi din-
RA

tr'un somn cutreerat de vise crude. Și-atunci,

ca din pămînt, din cine ştie ce colţ, răsări
NT

un ture. Dormise pănă atunci? Ce făcuse

oare ? Cu ochii holbaţi, înspăimnîntat de
CE

moarte, privi la noi toţi, apoi o tuli într'o

fugă oprească. N'am mai văzut aşa goană!
I/

Căciularii, ieşiți din mirarea lor, începură să-l

AS

chiuie ca pe iepuri, să strige unul dela altul:

„—Pune-ţi mina, măăă!— Nu-l lăsaţi măăă !...%
UI

şi să tragă în aier,.. făcindu-l scăpat! Şi cei,

soldaţii, cari pănă atunei învîrtise baioneta
BC

în carne vic, nau vrut să strice frumuseţea

100 Em. Gârleanu

RY
RA
întîmplării care venise ea o încheiere hazlie
a frămintului crunt de pănă atunci. Nu l-au

LI B
omorit pe bietul ture! Multă vreme am ur-
mărit cu toţii pata roșie a fesului fusa-
rului, sburinid peste cîmp, ca un mac smuls

Y
și dus de furtună,

SIT
Tată, ce să-ţi spun, acuma cind mă văd
teafăr, las creionul, ca să-mi fac cruce, şi
să zie: „Mulţumeseu-ţi ţie. Doamne!“,.. Aşa!ER
NIV

— Dar cum ne înselăm asupra oamenilor!

ÎL cunoşti pe sergentul furier Nastase? Venea
LU

cu ordinile, seara, la mine. Stii, chipul cela

firav, palid, trupul cela subţire, de domni-
RA

şoară! De cîte ori nu-mi” spunea căpitanul,

nemulțumit: „Sublocotenente, mai dă-i ghes,
NT

o sadnarmă odată, şi n'o să-l mai putem

trezi!* Cine crezi ca fost eroul zilei? EI!
CE

Nici ma lăsat să se elatine drapelul cînd ecl

ce-l purtase pănă atuncea căzuse mort. Cu
I/

dinţii strînşi, cu cehii mari, cu faţa suptă,

AS

în mijlocul focului par'eă era un arhanghel.

Căpitanul l-a sărutat.
UI

Și cînd te gindeşti ciţi dintre noi nu sint

judecaţi ca sergentul acesta furier, după îm-
BC
 Y
Citeva zile din Aug. 1877 101

AR
prejurările vieţii de toate zilele, în care mai

IBR
mult oamenii șterşi au prilej să fie preţuiţi...
Deci în treacăt fie zis: JMemoriile ofiţerilor,

YL
date în timp de pace... —! Dar asta nue
treaba mea...

SIT
Ştii ce mi-a adus un soldat? O fotografie,
ER
găsită în Redan. Am arătat-o ofiţerilor, dar
nici unul n'a putut deslega enigma. Foto-
NIV
grafia unei femei tinere, întrun redan tur-
cese! 'Pureii cari nu se fotografiază, și nu lasă
pe femei să-şi descopere faţa. . . Ciudat! Pentru
LU

owee împrejurare, am aşezat fotografia în

carnetul meu. Tovărăşia ei par'eă-mi ţine
RA

cald... Cine să fie oare?... Dar ce aud?

NT

Alarma!
CE

TPureii au încercat peste noapte să ne ia

Redanul. Poemai îţi seriam atunei!... Sau
mai papă
I/

întors însă cum au venit. Nu-l

ei! Căciularii îl ţin cu dinţii...
AS
UI

28 August. O motă hazlie. În vreme ce

. a Ă

atacam noi redanul, de după oînălţime, un

BC

maior de artilerie ne urmărea mișcările cu

102 Em. Gârleanu

RY
binoelul. Îucintat de cum înaintau dorobanţii,

RA
scotea exelamaţii de admiraţie, ce făceau cu-
rios pe Şeful muzicilor noastre, — pe Iiibseh.

LI B
Acesta, adăpostit, şi nendrăsnind să ridice
capul, il necăjea mereu pe maior cu între-

Y
bările: „Ce face acum?“ —,i, tot aşa de cu-

SIT
rajoși, merg?%—„slu ajuns?“ Maiorul, plic-
tisit oarecum, îi spuse: — „Da, dumneata ce
ER
nu te sui ici lingă mine să priveşti?“
— Ce-s nebun? zii răspunse Iliibsel,“ păi
NIV

dacă pe dumneata te-o lovi un glonţ, toți o

să zică: „Bravol a murit ca un erou!“ Dar
LU

de m'o omori pe mine, şeful muzieilor, toată

lumea o să zică: „Păi, dracul l-a pus să se
RA

cocoţeze acolo, unde nu-i fierbea oala 7%

NT

Astăzi m'a cam prins frigurile. Dar o să-mi

treacă. Sint frigurile luptei...
CE

29 -ugust. Mi-e puţin mai bine. Plouă

ca prin sită. Umezeala mi-a pătruns prin
I/

piele. Puţini vor fi aceia cari vor dormi

AS

noaptea asta... Nici n'am răbdarea să seriu.

Mai bine e să mă plimb, Simt că soldaţii ar
UI

fi bucuroşi să facă şi ei ea mine. Neputind,

şoptese între dinşii. Pe mine ce ne aşteaptă?...
BC
 Y
Citeva zile din Aug. 1877 103

AR
30 August. Au sosit zorii zilei... Nu mai

IBR
plouă... ceața însă-i deasă... Pi-am spus,
ori nu? Atacul e la censul 3...

YL
Sunt ceasurile 10... Preoţii slujesc... Se

SIT
roagă pentru izbiînda noastră...
Toţi aşteaptă nerăbdători, căci atacul e la
ceasul 3.
ER
NIV
A început din nou să bureze... Oare va
sta pănă cînd va fi să dăm lupta ? Atacul
e la ceasul... Ei, dar, mi se pare cam mai
LU

însemnat lucrul acesta.

RA

Ora 2!/2. Dragii mei, repede, citeva linii.

Nu ştiu de ce, dar presimt un lucru: cu cinci
NT

minunte înaintede a porni, voi şti sigur dacă

CE

o să vă mai văd, sau nu. De aceia scriu

acuma ceasul, şi las” să pun atuncea ultimul
I/

cuvint,
:3 ore „fărăi 9 minunte:. i.
AS

ai Sa pe a
i
îi]
<-
22 Adi PI Ia: Ț
“i
UI

ea rar i tă
UN ri pf
) : ii
BC
 RY
RA
Y LI B
SIT
CUPRINSUL
ER
NIV

Bi
,
Santinela . . . . [| . |. . . . |. | . . .
Un viteaz. .3 î . . |... . . . . . . [| . .

sti gri
3 15
Palma...
LU

DE

Năniţii . . . |. | . |. |. cc. . ...

Prizonierul . n
RA

Ticălosul ..
Citeva zile din August ÎS77 i...
Fa
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
ATELIERELE = —

__SOC EC & Ca.

IBR
SOcILTAII: ANOHIMA

YL
CHADVA îi

poe: i ===> BUCUREŞTI

SIT
TIPOGRAFIE 2
LITOGRAFIE
LEGATORIE=
ER
NIV

ZINCOGRAFIE
2090
LU

IMPRIMATUL TEZELOR ===

RA

= PROMPT ŞI CONVENABIL
avba

CARȚI DE_VIZITĂ | umcenena n e

NT
CE

CLIŞEURI IN ZINC ! cn.0 LINIAR, » A DANI

CM. OAUTOTIFIE Gu.
I/

== EXECUTATI: CU INGRIJIRE ŞI „ACURATEȚE ===

Ci 1
AS

LEGATORIE DE CARȚI:
UI

sos SOLID ȘI EFTIN ee e

Dou
BC

„ COMENZILE SE PRIMESC LA LIBRĂRIA SOcEC a

sau
 =

RY
CARȚI LIrERARE
azărst In ceitura Litrariel SOCEC & Co., Sciietata aazi
Be aca.e: CAA!OYva ta), PLcrşi

RA
———.——

Atezaaariv,, Opera corale te, ce lat

«emplectă cupă aprinsa dute targa! N, fetoria Pomdariarina ch

LI B
alu, pe hăetie vei. ri ae ervane vai 0 2
va Puime a Iara sh Neamul romun
— = biem Teatru, 4 v.tane 12.- sa ra.
= — Funsina, [ioana na 2.»
. 10 a
Dodi. . . E Ii) 1
= = Scraac .u.
tre T. Mamnresuu, Nogălnlceaay Ec 1
I. Negru alu, pibinate e Tereaioiui
prin degree ura trcitere „m
ius ll

Y
(head 3% Leca H.G. trricen, Voezatantta
= Peraza Populare ate lana, 3
for. Partea ll lencrde, latente, Lovicercu [ucen, Auseie, tai: m)
"Cântece Balrănev. Maivresca Tito, în scaira Sua.

SIT
— — dem Partea Ji
team tn, Centucese supă Pee
Tome w “. tere
Amlcia £., ture. „e amie vama Srrncer m
rerulae:, tradus de Lvs Marniiu î., fresen Priaghatorae 2 2$
Pavarabencu Î.. Aurete Naum A. Poezia Vatiea, egupee
De petcs Ch. fin rinta VS fu .. moră . -

ER
entea, Ressea komunrei, Nute Necuteea loan, fe pasat Jarre
me .. . Di n)
i
Volinticeaau D., 0, e Arajmente fata
atta cu retață ce (e Sa lut Purce, Lâpuy
2 volum Sere, Pucaut d
— —
Trmimnida. fsemi Epica ha N e linvrelei Pr, Amintire
NIV
tunata Gin nste. Fragmgaie iaz a 9
Enrageale |. £.. Auze:e, Mupea Necrotal tucoh, (o, era comptecra
Cormes Si!va
E CCae due nuturu s -
Porenite Petar . =
Ver Poe 4-
Pe 1 > TUE Mehna Vereanu
Demnre i 1, 3.
latina - vol ÎN Peatru .
„td mld Teatru. e matatecare. s-
— — Poceptaie une hrgne
LU

| ',
Catarţi Lascar, Sirnea .“ -
teresi Dtaconst, Fsatnren Viata 1077
<a — oi va reducere din Ashutier AD
Cesbuc G.. intaia și Iute. Poet Dotarea C., [ie stiar-.i3 me mcari
- Pina 3.— Nuvele
sani Prorie beră, | 3
3 Oiăceren Ascasi0. finezua intr 3-
Cou loan, bersnri jeni copi
RA

Cearta Mos Lrtozaneini Tare ka

minat a. ve
Cuuter Post, Wateida. Puea Popp +. în
Vaoetii 6, fu ri ra rd ot reda
era reia n
Cujtă Sergtu Pirin cei Mar Nuseie hale
Care ve fa':ie ga bau. Womanescu- Aristizza, Jude am. e
NT

she pai: -.“ "A pm n muta

pasuni! A Viauen Vu U: oma de Rosetti Mircea €.,
9 -
tra and ace .-
Delavrnocea i. fa fe “ate a Şerhânescu Ţ acvnare ste
= Intre bat aa Vuruta 3 Put : . .-
Sbaleepcare lori din Vie
CE

Doanihcre
pt
setete San -
.
mia serefie in A ave, ua
Dero Te Crina şi Prte mumă ste Scarlat (uca a.
este Aietard Îi.
sat Li a sua?a
Prem fue, tragedie an Sacre,ze
Lminescu M. fie PI IEZI
= Dna, Comeiie ante intru timis Ge Scara La a
at Stasi Seaca
un vernure vu lj
Solnmoe, frarrimuie. Pulse .-
-
I/

faca Cegtache, trmadin

ePoarţurie e)
lirammee
- Soeatscs Ta. m. „Pita nagre,gi Paseţe
Vacr
239
Taguret
Preitec O., Dapere 7 Dide pe le Paz sein, Catavariute dee Cuturer
AS

Atere. vei Lite. Motatai. firm ce esoteric careu

dei Dobrogeas Crotes, xl
1 = Lenreptia n
uta Ureche v desena pomana,
Hire
-
ARI)
Ghica 0. 0 eazpadeție remiau ta e însiae, (n afraila Goa, 9
Ueceve ti i serie,
UI

Afrma tei e fran, dare Mei

Hajeee B.P, Sur cogun, ape dis dor, a.
= Dn sri a
ramin
? Lrecbe Nentor, tiiire . 2
Aa:
dute. Ha iri me aaa a! a Vesacie G. ciplias, O dame
oaie
Hetrar pe SD ta a, Prea em
Viahața AI, Poe,
BC

loneicu Cioa, Te Pocuregtte e r ee d

Ta eta, vc 9
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LI B
RA
RY