a

te
a

RY
RA
LIB
Y
IT
RS
VE
I
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA

WNe2924| Biblioteca
U

nonce socennan ie Umiversilayii lagi

BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
 IOSIF SCHIOPUL

R Y
RA
LIB
DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224

TY
SI

SI
ALTE DOCUMENTE FALSE SAU ER FALS
INTERPRETATE
IV
UN

— CU 5 FACSIMILURI $I 1 HARTA IN CULORI —

AL
TR
EN
/C
SI
IA

CLUJ
,CARTEA ROMANEASCA*
1934
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
 IOSIF SCHIOPUL

YR
Tiaee eenRN ee nt RL eer
ecards & t

RA
ae Ie io 3
Tinie ey Universit
alzeps

LIB
See Ce a Pe NE LOTS SMO

DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224

TY
si | |

SI
ALTE DOCUMENTE FALSE SAU FALS
INTERPRETATE ER
IV
UN

— CU 5 FACSIMILURI $I 1 HARTA IN CULORI —

AL
TR
EN
/C
SI

CLUJ
IA

»CARTEA ROMANEASCA*‘
1934
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
 R Y
RA
LIB
Istoria se intemeiazi pe documente. Inainte de toate pe documente
scrise. In realitate istoria nu este decat interpretarea critica si construc-
tiva a documentelor.

TY
Ca regula generald valoarea pentru istorie a documentelor scrise
depinde de miasura autenticitatii lor si de distanta, in timp gi in spat,
ce le desparte de evenimentele la cari se refer. Ca regula generala, asa-

SI
dara, valoarea unui document este mai mare daca el este original, de-
cat daci este numai o copie. Si este mai mare daci documentul este
contimporan si produs al tdrii unde s‘au produs evenimentele la cari se
refere, decat daci
streine. _
este numai ER
o reminiscenté sau produs al unei {ari

Istoria trebuie s& fie, prin urmare, precedata sau cel putin trebuie
IV
sii mearga paralel cu o examinare critica a-documentelor pe cari se in-
temeiaz&. Inainte de a fi interpretate, documentele trebuie analizate din
UN

punctul de privire al autenticitdtii lor, al formei in care au fost trans-

mise si ni s‘au pistrat. Altfel istoria riscA si prezinte trecutul intr’o
lumina falsa.
AL

Istoriografia noastré romaneasc&é a dat prea putina atentiune aces-

tei laturi a cercetarilor istorice, acceptand, f4ri prea multe rezerve, drept
autentice aproape toate documentele de diferite categorii descoperite in
TR

Arhive si Biblioteci si publicate in diferite colectiuni si studii. Istoriogra-

fia noastri romaneascd s'a marginit aproape numai la polemici si con--
troverse in ce priveste interpretarea documentelor.
EN

Acesta este cazul mai ales in ce priveste istoria Transilvaniei din

secolele XII si XIIL
Numai asa se explici cum de acele secole — gi in general toate
/C

secolele anterioare secolului al XIJI-lea — au rimas epoca cea mai con-

troversata in istoria Transilvaniei si a Romanilor. Numai asa se explica
SI

cum de in legaturd cu descilecarea Ungurilor in Panonia, cdtre sfarsi-

tul secolului al IX-lea, si infiltratiunea lor lenta si tarzie si peste muntii
IA

cari despart Panonia de Transilvania — s‘au putut naste teorii istorice

cari sunt in f&tis& contradictiune cu evolutiunea ce se poate urmiri de-
la secolul al XIV-lea incoace in mod lamurit si neindoios.
U
BC
 6 1OSIF SCHIOPUL

RY
Amintim cateva din aceste teorii privitoare la inceputul secolului al
Xlll-lea: existenfa unor colonisti germani in Jara Barsei (Cavalerii Teu-
toni), — existenfa unei unitafi politice si administrative a altor colonisti

RA
germani dintre Ordstie si Baraolt (Sasii), — existenta unei organizatiuni
politice unguresti la marginea dinspre Mcidova a Transilvaniei (Secuii)

LIB
si altele.
Or, nimic din toate aceste teorii n'are baz& istoricA serioasa.
Inainte de jumatatea a doua a secolului al XIlIf-lea, mai precis :
inaintea de invaziunea Tatarilor in Ungaria (1241), la miazazi de raul
Muresului n‘a existat o alti viat& politic organizata decat cea a vechii

TY
populatiuni autoctone. In acea epoca la miazazi de Mures domnia regi-
lor Ungariei era mai mult o dominatiune nominala. In valea Oltului ea

SI
nu era nici micar nominala. Ce-i drept, si inainte de 1241 aw existat
in mijlocul populatiunii autoctone dela mia azide Mures asezari de imi-
granti strdini. Dar aceste aseziri — inceputuri de infiltratiune —- erau
ER
numai aseziri rasfirate, fara vreo alla legatura intre. ele decdt cea a
protectiunii acordate tuturor de biserica catolici, a cdrei putere spiri-
tuali ajungea mai departe decat cea politici a regilor Ungariei.’)
IV
Ca n'a existat o_alt&é organizatiune politic’ decdt cea a populatiunii
autoctone si ci aceastd organizatiune politic’ a acelei populatiuni a tre-
UN

buit_si fie si a fost o realitate _puternici ni-o dovede in modstelimpede

faptul ci atunci_cand, — mult mai tarziu, — infiltrafi unile s‘au inten-
sificat si noii veniti s'au putut gandi la injghekarea unei organizatiuni
L

politice proprii, a lor, ei au adoptat structura organizatiunii politice a

populatiunii autoctone. Numai-dela aceasta populafiune autoctona au pu-
RA

tut si imprumute Sasii si Secuii organizatiunea Jor administrativa pe

scaune sau judete (latineste sedes, nemteste Stiihle, ungureste székek),
care n'a existat inainte_nici_la_Germani, nici la Unguri.
NT

Din lunga epoci’ premergatoare jumatafii a doua a secolului al

XIll-lea nu existé nici un singur document original sau autentic din
care s‘ar putea trage alte concluziuni. Documentele cari ni s'au pastrat
E

si se refer la aceasté epocd si spun altceva, — in parte sunt fals sau

/C

1) De altfel tot at&t de fictiva a fost domnia regilor Ungariei si asupra altor:
SI

{inuluri cari figurau in titulatura regeasci, — Galicia si Lodomeria spre pilda,

desi regii Ungarici se numiau ,,rex Gallicie ef Lodomerie™ dela 1205 incoace. Vezi:
Homdn Balint, Magyar térténet, II, p. 18 si 38: ,,Endrének és utodainak halicsi és
IA

ladoméri kirdlysdga azonban csak cim, tiszteletetkelté kézjogi méltos4g volt, melyet
realis tartalommal megtélteni csak a Lengyelorszdgot hatalma ald hajto Nagy
Lajosnak, majd sz4zadok multin az Arpddok fgaliciai jogigényeire témaszkodo
U

Habsburg-hatalomnak sikeriilt”, ,
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 7

RY
vidit tendentios interpretate, iar in parte, cele mai importante, sunt fal-
suri, plismuiri mai vechi sau mai noua facute in scopul de a construi
»drepturi istorice’’ intr'o epoca cand imprejuririle devenisera pentru noii

RA
veniti atat de favorabile incat asemenea drepturi istorice puteau fi va-
liditate sau cel putin se putea incerca validitarea lor.
Istoriografia curenté cunoaste din epoca dinastiei nationale a Arpa- .

LIB
dienilor (adick dela 897, cand Ungurii au descilecatin Panoniasub du-
cele Arpad, si pina la 1301, cand s’a stins ultimul vldstar al acelei
dinastii) multe sute de documente privitoare la Transilvania. Numai co-
lectiunea lui Franz Zimmermann (,Urkundenbuch zur Geschichte der

TY
Deutschen in Siebenbiirgen'* Hermannstadt, 1892. Tret volume) public&d
vreo 300, cari privesc aproape toate numai pirtile Transilvaniei locuite
de Germani (sau Sasi, cum li se va zice mai tarziu) si finuturile inve-

SI
cinate. In realitate insi numarul documentelor privitoare la istoria Tran-
silvaniei din epoca dinastiei Arpadienilor este mult mai mic, pentrucd
ER
nu toate documentele publicate in diferitele colectiuni sunt reproducerea
unor documente originale, independente. Dimpotriva, in marea lor ma-
joritate documentele publicate sunt numai copii adunate uneori mai multe
IV
la un loc si formeazi toate impreund un singur document. Asa spre
pildi cele 5 documente privitoare la satele Cricdu, Ighiu si Romos, da-
UN

anii 1206, 1225, 1238, 1266 si 1289, pe cari colectiunea lui

tate din
Zimmermann le publicd par'c&i ar fi tot atitea documente separate si
independente (numerele 17, 52, 75, 113 si 228), ni s‘au pdstrat numai
intr’o copie (nedatata) dela sfarsitul secolului al XI-lea (no. 275) si
AL

formeazi impreundi cu aceasti copie un singur document si nu 6, cum

s'ar parea din felul cum le publicaé Zimmermann. Tot la fel, cele 3 do-
cumente privitoare la Johannes Latinus, datate din anii 1204, 1206 si
TR

1231, publicate de aceeas colectiune (numerele 15, 16 si 63), ni s‘au

pastrat numai intr’o confirmare din 1257 (no. 89) si formeazi impreuna
cu aceasti confirmare un singur document si nu 4. $i alte documente
EN

la fel.
Cele mai multe dintre documentele privitoare la Transilvania seco-
lelor XII si XIII ni s’au p&strat numai in copii (transumpturi) mult po-
/C

sterioare epocii la cari se refer. Unele ni s‘au pastrat chiar numai in

copii recente de tot, fari sA se stie sau sd se fi stiut candva ceva des-
SI

pre originalul copiat. Originale propriu zise, originale in infeles mai re--
strans, documente autografe, — ni s‘au pastrat numai foarte putine si
IA

chiar si aceste sunt numai documente de interes mai mult local, parti-
cular, privind numai indivizi izolafi si nu colectivitafi mai largi.
Despre multe dintre aceste documente publicate in colectiunea lui
U
BC
 8 IOSIF SCHIOPUL

RY
Zimmermann critica istoric’ ungureascd a dovedit cd sunt false sau cel
putin suspecte.. Dovezile si argumentele criticei istorice unguresti n'au
avut insd nici o influenté asupra istoriografiei curente si n'au determi-

RA
nat nici istoriografii sasi si nici chiar istoriografii romani si tind seama
de argumentele criticei istorice unguresti si si intreprindd si ei un ex-
amen al tuturor documentelor de interes pentru istoria Transilvaniei.

LIB
Paginile ce urmeaz& sunt un inceput pe acest teren.

TY
SI
ER
IV
L UN
RA
E NT
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
I. DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224

LIB
TY
1, UN PUNCT DE PLECARE

SI
Unul dintre cele mai vechi documente si in aceeags vreme fara in-
doiala cel maiimportant dintre documentele privitoare la istoria Transil-
ER
vaniei de dupa descdlecarea Ungurilur in Panonia este diploma din anul
1224, prin care regele Ungariei Andreiu al II-lea le-acorda ,,oaspetilor
sasi’ din Transilvania (in diploma numiti ,,hospites Theuthonici‘) o
IV
larga autonomie nationala, adunand rdsfiratele colonii sasesti intr’o stransa
unitate_politicé. Se cunosc, ce-i drept, si cateva alte documente mai ve-
chi decat aceasti diploma, dar privite sub raportul importantei lor pen-
UN

tru istoria Transilvaniei nici unul nu atinge importanta diplomei din

1224, Importanta principiaré pentru istoria Transilvaniei dela inceputul
secolului al XIII-lea a acestei diplome rezida anume in faptul cd in ea
AL

pentru intdiasdata se face pomenire, ca fiind vecini si avand anumite

raporturi unii cu altii, de cele trei popoare ale cdror relatiuni vor de-
veni cu timpul tot mai stranse: Romani, Secui si Sagi (in diploma: Blaci,
TR

Siculi_si
icy: T heuthonici).
PMOntCI) ~~
Documentul acesta din 1224 este’ faimoasa diploma Andreiana ca-
reia istoriografia sAseasci ii zic2, cu drept cuvant, ,,Der goldene Frei-
EN

‘brief der Sachsen", diploma de aur a Sasilor.

Diploma aceasta din 1224 a regelui Andreiu al II-leanuni s‘a pa-
strat in original, ci numai intr’un transumpt din 1317 al regelui Carol
/C

Robert. In acel an anume, doi ,,comes‘‘-i sasi se prezinté regelui Carol

Robert si in numele ,,oaspetilor germani de peste paduri" il roaga sa
SI

le confirme o diploma privilegialad pe care acesti oaspeti o obtinusera

dela regii Ungariei. Carol Robert le implineste rugamintea si in diploma
IA

sa de confirmare reproduce in transumpt diploma regelui Andreiu al

II-lea, de care este vorba in acest studiu.
Punctul de plecare al cercetarilor noastre nu poate sa fie, prin
U
BC
 10 IOSIF SCHIOPUL

RY
‘urmare, decat aceast& diploma de confirmare din 1317 a regelui Carol
Robert.
Trebue si facem insi dela inceput unele rezerve. Expresiunea ca

RA
wla 1317 regele Carol Robert confirma diploma regelui Andreiu al II-lea"
numai in parte corispunde adevarului, cum vom ardta mai tarziu. Dacd
pentru moment o folosim totus si noi, o facem pentrucd voim sd por-

LIB
nim dela un punct de plecare pe care nu-l contesta istoriografia curenta.
Repetim insi c& acceptarea acestei diplome din 1317 drept bazi a ana-
lizelor noastre nu insemneaza nimic altceva decdt un punct de plecare-

TY
*

Diploma din 1317 a regelui Carol Robert in care se cuprinde di-

ploma din 1224 a regelui Andreiu al II-lea are urm&torul text :’)

SI
Karolus dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame,

ER
Servie, Gallicie, Lodomerie, Bulgarie Cumanieque Rex omni-
bus Christi fidelitus presentes literas inspecturis salutem in om-
nium salvatore. Ad universorum noticiam harum serie volumus
IV
pervenire, quod accedentes ad nostram presenciam comites
Blafuuz et Hennyng pro tota universitate Saxonum de Chybi-
UN

nio ac ad sedem Chybiniensem pertinentibus exhibuzrunt no-

bis quandam carfam tenorem ut dixerunt privilegii super liber-
tate ipsorum confecti continentem petentes a nobis cum instan-
cia ut ipsam ratificare et approbare ac nostro dignaremur pri-
L

vilegio confirmare, Cuius tenor talis est. In nomine sancte Tri-

nitatis et individuz Unitatis. Andreas dei gracia Hungarie, Dal-
RA

macie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie Lodomeriequ: rex in

perpetuum. Sicut ad regalem pertinet dignitatem superborum
contumaciam potenter opprimere sic eciam regiam decet benig-
NT

nitatem oppressiones Aumillium misericorditer sublevare et fi-

delium metiri famulatun et unicuiqye secundum propria merita
retritucionis graciam impertiri. Accedentes igitur fideles hospi-
E

tes
es
nos.nostri Theuthonici_uitrasilvani_ universi_ad_ pedes maestatis
/C

nostre _humniliter_nobis
—hoels_ conquerentes_sua
conquerentes sui quesuone suppliciter
qu2stione su
nobis monstraverunt quod penitus a sua liberiate qua vocati fue-
SI

eo

rant a piissimo rege Geysa avo nostro excidissent, nisi super

eos maiestas regia oculos solite pietatis nostre aperiret, unde
IA

2) Sublinierile din textul latinesc sunt ale noastre si insemneaz&: ortografie

U

ce difera de cea din alte publicatiuni, dar este conforma cu originalul,

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 lt

RY
pre nimia paupertatis inopia . nullum maiestati regie serviciun
poterant impertiri. Nos igitur iustis eorum querimoniis au-es
solite pietatis inclinantes ad presenciam posterumque noticiam

RA
volumus devenire, quod nos antecessorum nostrorum piis vesti-
giis inherentes pietatis moti visceribus pristinam eis reddidi-
mus libertatem. Ita tamen qu2d universus populus incipiens a

LIB
Waras usque in Boralt cwn terra Syculorum terre Sebus et
iudice censeantur,
terra Daratis unus sit populus et sub uno
omnibus comitatibus preter Chybiniensem cessantidus. radicitus.
Comes vero quicumque fuerit Chybiniensis nullum presunat

TY
statuere in predictis comitatibus, nisi sit infra eas residens, et
ipsum populi eligant, qui melius videbitur expedire, nec eciam
in comitatu Chybiniensi aliquis audeat comparare pecunia. Ad

SI
lucrum vero nostre camere quinguenfas marcas argenti dare
teneantu: annuatim, nullum predialem vel quimlibet aliun
volumus infra terminos eorundem positum ER ab hac excludi red-
dicione, nisi qui super ioc gaudeat privilegio speciali. Hoc-eciam
eisdem concedim.us, quod pecunia, quam nobis solvere tenebun-
IV
tur s2u dignoscuntur, cum nullo alio pondere nisi cum marca
argentea quam piissime recordacionis pater noster Bela eisdem
UN

constituit, videlicet quintun dimidium fertonem Chybiniensis

ponderis cum Coloniensi dena‘io, n2 discrepent in statera sol-
vere teneantu:. Nuncciis vero, quos regia maiestas ad dictam
pecuniam colligendam statuerit, singulis diebus, quibus ibidem
AL

moram fecerint, tres lotones pro eorum expensis solvere non

recusent. Milites vero quingenti infra regnum ad regis expedicio-
nem servire deputentur. Extra vero regnum centum si rex in
TR

propria persona iverit, si vero extra regnum iobagionem mise-

rit sive in adiutorium amici sui sive in propriis negociis quin-
quaginta tantummodo milites mittere teneantur nec regi ultra
EN

prefatum numerum postulare liceat nec ipsi eciam mittere te-

neantur. Sacerdotes vero suos libere eligant et electos repre-
sentent et ipsis decimas persolvantet de omni iure ecciesiasti-
/C

co secundum antiquam consuetudinem eis ‘respondeant. Volu-

‘mus et eciam firmiter precipimus, quatenus ipsos nullus iudi-
SI

cet nisi nos vel comes Chybiniensis, quem nos eis loco et tem-
pore constituemus. Si vero coram quocumque iudice remanserint,
IA

tantummodo iudicium consuetudinarium reddere teneantur, nec

eos eciam aliquis ad presenciam nostram citare presumat, nisi
causa coram suo iudice non possit terminari. Preter vero supra
U
BC
 12 IOSIF SCHIOPUL

RY
dicta silvam Blacorum et Bissenorum cum aquis usus commu-
nes exercendo cum predictis scilicet Blacis et Bissenis eisdem
contulimus, ut prefata geudentes libertate nulli inde servire te-

RA
neantur. Insuper eisdem concessimus, quod unicum sigillum ha-_
beant, quod apud nos et magnates nostros evidenter cognosca-
tur. Si vero aliquis eorum aliquem convenire voluerit in causa

LIB
pecuniali, coram iudice non possit uti testibus, nisi tesfibus per-
sonis infra terminos eorum constitutis, ipsos ab omni iurisdic-
cione penitus eximentes. Salesque minutos secundum antiquam li-
bertatem circa festum beati Georgii octo diebus, circa festum

TY
beati regis Stephani octo et circa festum beati Martini simili-
ter octo diebus omnibus libere recipiendos concedentes. Item
preter supra dicta concedimus, quod nullus tritutariorum nec

SI
ascendendo nec descendendo presumat impedire eos. Silvam vero
cum omnibus appendiciis suis et aquarum usus cum suis meatitus,
ER
quzad solius regis spectant donacionem, omnibus tam pauperibus
quam divitibus libere concedimus exercendos. Volumus eciam et re-
gia auctoritate precepimus ut nullus de Iobagionitus nostris vil-
IV
lam vel predium aliquod a regia maiestate audeat postu'are.
Si vero aliquis postplaverit, indulta eis libertate a nobis con-
UN

tradicant. Statuimus insuper dictis fidelibus, ut cum ad expe-

dicionem ad ipsos nos venire contigerit, tres descensus tantum
solvere ad nostros usus teneantur. Si vero wayvoda ad rega-
lem utilitatem ad ipsos vel per terram .ipsorum transmittitur,
L

duos descensus, unum in introitu et unum in exitu solvere non

RA

recusent. Adicimus eciam supra dictis libertatibus predictorum,

quod mercatores eorum uicumque voluerint in regno nostro
libere et sine tributo vadant et revertantur, efficaciter ius suum
NT

regie serenitatis intuitu prosequentes. Omnia eciam fora eorum

inter ipsos sine tributis precipimus,/ observari. Ut autem hec
que ante dicta sunt firma et incorcussa permaneant in poste-
E

rum presentem paginam duplicis sigilli nostri munimine feci-

-mus roborari. Datum anno ab incarnaccionedominiM.CC.XXIIII-o.
/C

Regni autem nostri anno vicesimo primo. Nos igitur peticioni-

bus dictorum Blatuz et Hennyng comitum ac tocius universi-
SI

tatis Saxonum predictorum inclinati tenorem dicti privilegii

eorundem eatenus quatenus valere ipsum invenimus ‘et cogno-
IA

vimus presentibus de verbo ad vertum insertum approbamus

et eciam confirmamus. In cuius rei memoriam presentes conces-
simus literas duplicis sigilli nostri munimine roboratas. Datum
U
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 13

RY
per manus discreti viri magistri Johannis Albensis ecclesie pre-
positi.et arhidiaconi Kukullensis dilecti et fidelis nostri, aule
nostre vicecancellarii VIII-o Kalendas Junii, anno domini (mil-

RA
lesimo) trecentesimo decimo septimo, regni autem nostri anno
similiter decimo septimo.
Originalul diplomei de confirmare din 1317 a regelui Carol Robert

LIB
se gaseste in Arhiva Universitatii Sasesti din Sibiu. Originalul diplomei
privilegiale din 1224 a regelui Andreiu, care se confirma, nu se gdseste
con-
nicdiri. Diploma privilegiala a lui Andreiu al-II-lea si diploma de
impreun d un singur original, sin-
firmare a lui Carol Robert formeazi

TY
‘gurul care ni s'a pdstrat.
*

SI
Diploma Andreiani din 1224 (nu si confirmarea lui Carol Robert
din 1317) a fost publicaté pentru intiasdata la anul 1667 de Laurenzius
Téppelt din Medias.*) ER
Textul publicat de acesta difera in cateva mici aminunte de textul
cuprins in confirmarea lui Carol Robert publicat mai sus. Cea mai esen-
IV
tiala deosebire pe care o are este ca acolo unde se face aluziune la re-
gele Geysa si textul lui Carol Robert spune ca oaspetii sasi sunt in
UN

rege
primejdie sa-si piarzi libertatea ,,qua vocati fuerant a piissimo
textul in ,,qua donali fuerant a piissim o
Geysa, — Toppelt indreapta
rege Geysa", adicd scrie ,,donali“ in loc de ,,vocali: oaspefii sunt in
primejdie sa-si piarzi libertatea ,,cu care fusesera daruiti de regele
AL

Geysa" si nu ,sub care fuseseri chemati de regele Geysa". Istoricul

acesta sas era anume protagonistul unei teorii istorice noua: Sasii
din Transilvania sunt rimasit e ale Gotilor si prin urmare cei mai vechi
TR

ori in
locuitori ai {drii. O teorie care si mai farziu a avut multi partinit
de_,,vo cati*
sprijinul ¢i, dar prea putine argumente serioase. Lectura
adic’ ,,chemati" de regele Geysa nu se potrivea cu aceasta teorie si de
EN

acea a introdus Téppelt lectura ,,donati* adica ,,daruiti'' de regele Geysa,

cordspunde si firii limbii latine, cata vreme:
lectur& care de altminteri
,,qua vocali fuerant“ nelatinesc.’) Tép-
,vocali® este in constructiunea
/C

Tranylvaniae
3) Origines et occasus Transylvanorum seu erutae nationes
SI

nes,.. Aucthore Laurentio Toppellin o de Megyes.

earumque temporis revolutio
Lugduni Gallorum 1667. ‘
IA

Reimpresiune: Viennae Austriae 1762.

Wien 1781.
4)Franz Josef Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daziens...
es dem Urtheile eines jeden kritischen Lesers, ob das.., fiir donati
Ich iiberlasse
fesetzte vocati der lateinischen Sprache gemiasser ist”,
U
BC
 14 IOSIF SCHIOPUL

Y
pelt, care a fost acuzat de contimporanii sai, sasi de tradare, a mai mo-

R
l
dificat si in alte aminunte textul lui Carol Robert. El suprima cuvantu

RA
cari s’au pre-
de ,,hospifes“ in introducerea in care se vorbeste de Sasii
zintat lui Andreiu. La Téppelf textul este: ,,Accedentes ilaque tideles
in loc de
nostri Theutonici Ultrasilvani“ etc. El are lectura ,,a Vaross‘

LIB
loc de ,,... Boralt’, ,,ferra Sebus“ —
a Waras“, ,,Usque in Baralt‘ in
in loc de ,,ferre Sebus“, ,omnibus comitatibus preter Cibiniensium ces-
santibus radicitus“ in loc de ,,... Chybiniensem ...‘‘, ,,fantummodo
judicium ordinarium reddere teneantur" in loc de ,,... iudicium con-

TY
suetudinarium ...‘' si alte cateva deosebiri mai putin importante.
Noi ne tinem de textul din diploma de confirmare a regelui Carol
Robert pe care o dim si in facsimil.

I
2, PROBLEME
RS
PREALABILE
VE
Constatarea c& originalul diplomei din 1224 a regelui Andrei nu
ni s'a pistrat si nu se gaseste nicdiri, impune in mod logic o problema
prealabild: existat-a vreodata acel original? Si dac&i a existat, ce s’a
NI

ales de el? :
Inainte de a proceda la analiza diplomei insesi, trebuie sd cdiutam
U

si rezolvim aceasté problema prealabila.

Fireste, existenfa sau ne-existenfa diplomei’ intereseaza nunai din
AL

punctul de privire al adevarului istoric, pentruci in ce priveste privile-

giile pe cari le confere, diploma a fost confirmati si re-confirmata de
toti succesorii lui Carol Robert si, in consecinta, privilegiile conferite
TR

au fost si ele conferite din nou. Diploma din 1317 a lui Carol Robert
{pentrucd numai ea ni-a transmis diploma lui Andreiu) a fost anume
confirmati la 1366 de regele Ludovic, la 1383 de regina Maria, la 1387
EN

de regele Sigismund, la 1406 inci odati de regele Sigismund, la 1486

de regele Matia, la 1493 de regele Viadisleu al Il-lea, la 1552 de re-
gele Ferdinand, la 1583 de regele Stefan, la 1627 de principele Tran-
/C

silvaniei Gabriel Bethlen. Originalele tuturor acestor confirmari se ga-

sesc in Arhiva din Sibiu. Numai originalul confirmarit din 1583 a rege-
SI

lui Stefan lipseste. Confirmarea lui Stefan se gdseste in transumpt in confir-

marea principelui Bethlen. Fiecare dintre aceste confirmiri confirm’
IA

confirmarea predecesorului.
Dack insi din punctul de privire al drepturilor si privilegiitor pe
cari le acorda diploma din 1224 chestiunea existenfei sau neexistenfei
U

originalului din 1224 are numai o importan{i secundard, — din punctul

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 1D

Y
de privire al adevarului istoric, chestiunea are o important& cu atat mai

R
mare, pentrucd intreaga istorie a coloniilor sdsesti cuprinzind secolele

RA
XII si XIII, cea mai interesanté si mai controversaté epoca din istoria
Transilvaniei, se intemeiazi in cea mai mare parte pe interpretarea acestej
diplome din 1224, De acea nu se poate trece peste aceasta chestiune
cu usurinfa cu care a trecut gi trece istoriografia curenta.

LIB
_S& incepem cu intrebarea cea mai simplisti: ce se stie-despre e-
xistenta acestui original ?
Nimic mai firesc decat si cdutim r&spunsul la aceasta intrebare
in randul intaiu la cei cari erau mai interesati si lamureasca toate im-

TY
prejurarile in legaturi cu aceasté.diploma, adici sa-] cdutém la benefi-
ciarii ei. Cu alte cuvinte, si vedem ce spune despre aceasta .chestiune

I
instanta cea mai competent’ a ,,Universitatii sdsesti"’, conducerea acelei

RS
»Universitati", care avea ea misiunea sa apere drepturile si privilegiile
poporului si si pastreze toate dovezile acelor drepturi si privilegii.
Existenfa originalului diplomei din 1224 a mai fost odata obiectul
VE
unor discutiuni.
_ Pe la mijlocul secolului al XVIlIl-lea, ,,Universitatea’’ siseascd fu-
sese somat& si-si prezinte documentele originale, pe cari isi intemeiau
NI

Sasii: privilegiile numeroase. Un memoriu pe care aceag Universitate™

la publicat mai tarziu, cu prilejul unui conflict cu. Curtea din Viena, ne
U

da urma&toarele lAmuriri despre chestiunea aceasta.‘)

In urma unei interventiuni a Curtii Imperiale din Viena, la 1747
dieta Transilvaniei ia in discutie chestiunea reducerii taxelor de ,,indige-
AL

nat" pe cari Sasii le percepeau dela toti cei ce doriau si se aseze pe

pamantul lor. Curtea din Viena ceruse reducerea acestor taxe in inte- .
TR

resul tirii, urmarind scopul ca ,,meseriasii straini si nu fie impiedecati

si vie in tard si si contribuie la ridicarea industriei’’ (,,damil die frem-
den Handwerker von der Hereinkunff zum Schaden des Landes nicht
EN

abgeschreckt werden mégen", spune adresa impdrdteasca). Deputatii sasi

protesteazi contra masurii planuite, invocind privilegiile lor vechi. ,,Ce-
lelalte dou state (Nobilii si Secuii) se adieszaza Curtii din Viena con-
testind ca Sasii ar fi putut obtinea asemenea privilegii dela vechii regi
/C

ai Ungariei''. Curtea din Viena rispunde cerand Sasilor ,,uf jura ef pri-
vilegia sua producal“, adic& si-si prezinte diplomele privilegiale invocate.
SI

La 1748 dieta se intruneste din nou si celelalte dou state cer prezin-
tarea privilegiilor. ,,Deoarece insi deputatii sasi de atunci nu aveau la
IA

der Sachsen in Siebenbiirgen. Von

5) Ueber das ausschlicssende Birgerrecht
U

den Rreprasentanten der Nation. Wien, 1792.

BC
 16 IOSIF SCHIOPUL.

Y
indemana aceste diplome, sau chiar dac& le-ar fi avut n’ar fi fost reco-

R
mandabil si le prezinte celor doud state cari se ridicasera contra Sasi-

RA
lor, deputatii sasi au dat o declaratiune in scris’ invocand confirmarile
ulterioare fAcute de principii t&rii. Celelalte dowd state nu s‘au multuimit
ea
insi cu aceste confirmari, ci declarand cd ele nu dovedesc legalitat

LIB
privilegiilor invocate de Sasi au staruit ca diplomele privilegiale sa fie
prezintate ,,in specie’. Sasii insd cu atat mai putin s‘au simtit indem-
nati si prezinte aceste diplome mai vechi, cu cat vedeau ca sunt ata-
cate diplomele deja recunoscute”’. -

TY
Aceasta a fost atitudinea oficiala a reprezentantilor ,,Universitatii®
in fata somatiunilor de a prezinta diplomele lor privilegiale ,,in specie’.
O atitudine neldmuriti, lipsiti de o declaratiune categorici intr'un sens:

I
sau altul. Din ea nu se desprinde catusi de putin ca originalul diplomei

RS
din 1224 ar fi existat in epocadiscutiunilor din dieta Transilvaniei, sau
ck ar fi existat in vreo epocd anterioara. Si nu se desprinde nici ca.-ci-
neva ar fi vazut originalul. Din acea atitudine, dimpotriva, se desprinde
VE
clar de tot, ci in epoca discutiunilor dela mijlocul secolului al XVIII-lea
originalul nu mai exista. Aceasta este si concluziunea istoriografiei sa-
sesti care, constatand disparitia originalului, in mod logic a cdutat sa li-
NI

mureasc& cum si cand s‘a putut pierde.

Istoriografia siseasck a emis diverse teorii privitor la aceasta dis-
U

paritie. Hermann, unul dintre aparatorii drepturilor si privilegiilor saisesti

pe la sfarsitul secolului al XVIJI-lea, a emis pirerea ca ,,originalul poate
Bathory a ocupat
AL

a pierit in anul 1611, cand principele Transilvaniei

Sibiul sia dat poruncd sa se pradeze primiria si si fie distrusi arhiva"’.°)
_ Istoriograful J. K. Schuller a aratat insi c4 originalul n‘a putut sa dis-
TR

pari la 1611, dat flind ci el nu mai exista nici la 1546. In acel an

anume, Christianus Pomarius, arhivar al Universitatii sasesti, a intocmit
un tablou al diplomelor privilegiale pistrate in arhivele Universitatii
EN

(,regestum literarum in cellas ordinatarum**). In acel tablou nu este

pomeniti si diploma din 1224, ci numai diploma de confirmare din 1317
a lui Carol Robert. Schuller era de pirerea ci diploma din 1224 nu
/C

mai exista in original nici la 1317, ,,dispirand poate, ca atatea alte

diplome privilegiale, in timpul invaziunii Tatarilor''.*) Istoriografia mo-
SI

6) Die Grundverfassungen der Sachsen in Siebenbiirgen und ihre Schicksale.

IA

Ein Beitrag zur Geschichte der Deutschen ausser Deutschland. Offenbach 1792.
Ediftiunea a 2-a: Hermannstadt 1839, cu comentariile lui J. K, Schuller, care
da si numele autorului: Hermann. Die Grundverfassungen, etc... .”
U

7) J. K. Schuller, Umrisse... Heft I,

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 . 17

Y
derna se margineste si constate ca ,,originalul, durere nu mai exista si’

R
lipsia din Arhiva National Sdseascad deja la 1546")

RA
Rezumand, vedem ci rdspunsul Ja intrebarea noastri dintdiu: ce
se stie despre existenta originalului din 1224 este negativ: nu se stie
nimic. Nimeni n'a vazut originalul, nimeni nu stie cum a disparut.
Problema existentei sau ne-existentei originalului din 1224 n‘'am

LIB
putut-o rezolvi pe calea directa pe care am pornit. Sa cdutdém prin ur-
mare si privim problema si dintr'un alt punct de privire, pornind dela
supozitiunea cA originalul diplomei din 1224 ar fi existat intr'adevar, dar
s'a pierdut fara s& se stie cind si cum, — si si vedem la ce rezultat

TY
putem ajunge din analiza situatiunii noi.
Inainte de toate ni se impune intrebarea: daca diploma din 1224
a existat intr'adevair si s‘a pierdut in cursul secolului se s‘a scurs dela

I
RS
acordarea ei pana la confirmarea dela 1317, — cum de cei interesati
n‘au observat disparitiunea celei mai importante diplome privilegiale a
lor si n'au cerut regelui Andreiu al II-lea (dac&d pe vremea lui s’ar fi
VE
pierdut diploma) sau dela succesorii lui (daci numai mai tarziu s‘ar fi
observat disparitiunea) o diplomi noua in locul celei pierdute sau o con-
firmare a privilegiilor cuprinse in diploma pierdutaé, — cum era obiceiul
NI

acelor vremuri si cum au facut atatia alti oaspefi? Pentrucd acesta este
cazul: beneficiarii diplomei din 1224 n'au cerut lui Andreiu si nici vre-
U

unuia pintre succesorii lui (Bela IV, Stefan V, Ladislau IV si Andreiu

III) niciodati o nou& diplom& sau macar confirmarea privilegiilor cu-
prinse in diploma veche, — cum au cerut dela 1317 incolo dela toti
AL

succesorii lui Carol Robert.

Nu voim si dim ins& prea mare importanté acesteiimprejurari desi
TR

este in f&tisi contradictiune cu practica diplomaticd a epocii, ci admitem

ci diploma a putut s& existe si sd se piarzi fara ca beneficiarii ei sa
fi crezut necesar si ceara inoirea ei sau confirmarea drepturilor cuprinse
EN

in ea, — din motive pe cari nu le cunoastem. Cu eliminarea obiectiunii

acesteia insi problema pusi incd tot nu este rezolvitd in nici un sens,
pentrucd in mod logic se sustituie o noud intrebare: dar daca diploma
a existat intr’adevadr si s’a pierdut, fara ca cei interesati si fi simtit
/C

nevoia s& cear&é o diplomi noua, nu se poate sa se fi pierdut si amin-

tirea diplomei. Aceasti amintire trebuie si ne fi ramas cel putin in re-
SI

percusiunea si influenta pe care aceastA diploma trebuie s’o fi exerci-

tat asupra cererilor si acordarilor de diplome privilegiale la alti oaspetii
IA

8) G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbiirger Sachsen fiir das séichsische

U

Volk. Hermannstadt, 1925.

BC
 18 IOSIF SCHIOPUL

Y
privilegiald din 1224 rezuma si concretiza o in-

R
— pentruca diploma
intaiu fat’ de oaspetii
treaga politic’ faté de oaspefii tarii, in randul

RA
germani sau sasi.
ei in
Si ni se impune o noua intrebare : ni-a rimas oare amintirea
aproape 100 de
alte diplome ce s‘au obtinut si acordat in cursul celor
regele Carol

LIB
ani ce s'au scurs pana la confirmarea diplomei de caitre
Robert ?
gii
Vom examina toate cazurile in cari se face pomenire de privile
provin cia Sibiulu i, fra a elimin a
-acordate in legatur’ cu Sibiul si cu
lamu-

TY
din documente nici chiar pe cele in cari nu se vorbes te in mod
in cari
rit de Sasi sau Germani, ci numai de ,,oaspefi’, de ,,hospifes‘,
insi istoriografia siseasci se complace si vada Sasi.

I
Colectiunea de documente a lui Zimmermann (Urkundenbuch... )

RS
cunoaste peste 300 de documente din epoca cuprinsé intre cele doud
diplome: 1224, din care an este datat& diploma lui Andreiu, si 1317,
a
de cand este datat&i confirmarea lui Carol Robert. Colectiunea aceast
VE
cunoaste peste 300 de documente in cari se vorbeste despre coloniile si
colonistii sasi-din Transilvania si de acordare de privilegii la grupuri de
colonisti sau indivizi izolati, documente in cari se face aluziunz la trecut.
NI

Or, in nici unul dintre aceste peste 300 de documente nu sz face nici
cea mai vagi aluziune la diploma privilegiala din 1224. Documentele
U

ignoreazi in mod suveran existenta celei mai‘importante diplome ce s'a

dat colonistilor sasi din Transilvania. $i mai mult. De: cateori diplomele
pomenesc de privilegii acordate de regele Andreiu- unor ,oaspeti'’, ele
AL

citeazi drept exemplu alte diplome, nu pe cea din 1224.°)

La anul 1236, adic’ curand dupice regele Andreiu al II-leaa acor-
TR

dat coloniilor sisesti din provincia Sibiului diploma sa, regele Bela al
IV-lea confirma la cererea ,,oaspetilor din Dej privilegiile acordate lor
de regele Andreiu (,,accedentes ad nostram presenciam villicus et hos-
EN

pites nostri de Deeswar, humili prece a nobis postularunt, ut liberta-

tem eorum ab Andrea carissimo patre nostro... eisdem concessam
nostro dignaremur privilegio confirmare“). In aceasti diploma a regelui
/C

Bela din nou se face pomenire de ,,privilegii'’ acordate de regele An-

dreiu unor ,,oaspeti’ din Transilvania. Sub regele Andreiu exista asa-
SI

®) Nu climindm pentru moment, ca fiind falg sau suspect nici- unul dintre
IA

documentele publicate de colectiunca lui Zimmermann, dorind si lisim istorio-

grafia curenti si benelicieze de toate avantagiile cari se pot invoca, Neauten-
ticitatea unui mare numidr de documente se va dovedi in partea a doua a acestui
U

studiu,
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 19

Y
dari deja un regim oarecare in ce priveste, ,,oaspetii'’. In confirmarea

R
din Dej regele Bela ne limureste care era acest regim.
dati ,,oaspetilor'
El era nu cel care se desprinde din diploma privilegialA din 1224, ci

RA
cel de care se bucurau ,,oaspetii* din ,,Zoloch‘ (in judetul Bihor) si Sat-
‘mar. Bela le acordi anume celor din Dej ,,uf debeant determinabiliter
iudicare in ipsa libertate Qua hospites nostri de Zoloch et de Zatmar“.

LIB
La anul 1261 viceregele Stefan le confirma acelorasi oaspeti alte
Jibertati acordate lor de banul Erney si precizeazd si el cd oaspetii vor
fi tratati ,,iuxta libertatem hospitum de Zoloch et de Zathmar"’.
La anul 1291 regele Andreiu al III-lea le confirma libertatile acor-

TY
date de Bela si Stefan, precizind la randul sau ca le acordi ,,eandem
_ liberfalem ... Qua libertate cives de castro Budensi et Strigoniensi et
hospites de Zathmar ac aliarum liberarum villarum nostrarum_per-

I
RS
frauntur“.
In anul 1248 Voivodul Transilvaniei Laurencius le acorda Germa-
nilor din Vint (,,fidelibus suis Teufonicis in Wynch et in Burgberg*‘)
VE
toate libertitile privitoare la piduri, pasunat si pescuit pe cari le aveau
locuitorii judetului Sibiu (,,libertatem videlicet in silvis, pascuis ef aquis...
quam hatwnt provinciales comitatus Scybiniensis").
NI

In anul 1264 viceregele Stefan(,,dux Transilvanus'') acorda mana-

stiriide ,,.Kyrch‘ si locuitori'or ei scutire dela orice contributiuni cdtre
Voivodul Transilvaniei, obligandu-i si plateascd tribut numai lui, rege-
U

lui, ,,iuxta libertatem Scibiniensium ef cum Scibiniensibus“.

In 1266 viceregele Stefan le acordi oaspetilor din ,,Karako et
AL

Yguen (Criciu si Ighiu) diferite privilegii, confirmandu-le si anumite

privilegii mai vechi obtinute dela Bela al [V-lea. Aceste privilegii pri-
vesc dijmele cari sunt a se pl&ti ,,more Saxonum* si a.
TR

In 1291 regele Andreiu al IlI-lea fixeaza drepturile nobilimii si ale

Sasilor nobili (,,nodiles regni nostri ef Saxones Transilvani predia te-
nente; ef more nobilium se gerentfes‘'), spunand c& nu se va atinge de
EN

donatiunile acordate lor ,,per dominos Bela et Stephanus inclitos reges

Hungarie ... ef regem Ladizlaum frairem nostrum“.
In anul 1292 acelas Andreiu al IlI-lea confirmai o donatiune facu-
/C

ti de vaduva comitetului ,,Ornodus... de villa Apold“ ginerelui ei

secundum libertatem Saxonum more debito ef consueto’.
SI

In anul 1259 Episcopul Petru al Alba-Iuliei acordi anumite privi-

legii locuitorilor din Sard (,,populis nostris de villa Sard“), subliniind
IA

ci in ce priveste judecata in procese de ultraj si se observe ,,modus et

consuetudo Cybiniensium".
in nici unul dintre aceste documente, singu-
U

Rezumiind constatim:
oF
BC
 20 1OSIF SCHIOPUL

Y
rele in cari se pomeneste pe privilegii in legiturd cu Sasii si cu Sibiul,

R
nu se face pomenire in mod cat de vag de o diploma privilegiala din

RA
1224 a regelui Andreiu al II-lea. Se face pomenire numai de anumite
privilegii acordate de regii Bela si Stefan si rar de tot, de un drept con-
suetudinal, — dar nu de o diploma privilegiala cuprinzand codificarea.

LIB
unor drepturi acordate oaspetilor sasi, cum este diploma din 1224.
Analiza problemelor prealabile puse in acest capitol nu ni-a putut
da prin urmare nici cea mai neinsemnata dovadi in favorul existentei.
originalului diplomei din 1224: nu se stie nimic, absolut nimic, nici di-

TY
rect nici indirect de existenta ei.
SA nu tragem ins& inci nici acum vreo concluziune definitiva din
rezultatele analizelor de pani aci, ci si admitem totus ca data posibili-

I
tatea ca originalulsi fi existat sis& se fi pierdut fara urme. Admiterea.

RS
acestei posibilitati deschide insi o problemi noua, de fond: daca a exi-
stat originalul din 1224 si s'a pierdut, s'a putut pierde numai perga-
mentul, numai dovada materiala a privilegiilor acordate si nu s’au pu-
VE
tut pierde si privilegiile insele acordate prin diploma pierduta.
Sa analizim noua problema si concluziunile ei.
NI

3, DIPLOMA DIN 1224 SI REALITATEA. |

U

“Diploma Andreiana din 1224 in mare parte nu este decat restau~

AL

rarea colonistilor sasi in folosinta unor drepturi privilegiale vechi.

cari le fusesera acordate de regele Geysa al [I-lea, drepturi pe cari
in cursul vremilor vitregi colonistii parte le pierduserd, parte erau.
TR

amenintati sa le piarda. Aceasta situatiune -precarad a colonistilor la.

1224 ii si determinase s& apeleze la regele Andreiu sa le vind in-
tr'ajutor (,,fideles hospites nostri Theuthonici Ultrasilvani... suppli-
EN

_ citer nobis monstraverunt, quod penitus a sua libertate qua vocati

fuerant a piissimo rege Geysa excidissent,
nisi super eos maiestas
regia oculos solite pietatis rostre aperiret’). Si aceasta situatiune
/C

precaré il determinase si pe regele Andreiu s& dee ascultare ape-

' Jului lor si s& le restituie vechile libertati, addogand si altele la ele
SI

(,,pristinam eis reddidimus libertatem, ita tamen...‘').

Acesta este sensul diplomei Andreiane din 1224. Ea creiaz&i
in Transilvania dela miazizi de Mures din colonistii sasi rdsfirati pe
IA

o larga intindere — o natiune politicd unitard, cu institutiuni auto-

nome si privilegii exceptionale.
U

Problema noud ce se pune este limpede: chiar daci diploma

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 21

Y
din 1224 s‘a pierdut, disparand fara urme, nu s‘a putut pierde si nu

R
a putut si dispari fard urme si situatiunea aceasta exceptionala pe

RA
care a creat-o colonistilor sasi. Sau cu alte cuvinte: daci diploma
din. 1224 a existat intr'adevar, chiar daca s'a pierdut fird urme,
existenta ei poate fi usor dovedité prin dovada existentei institutiu-

LIB
’ nilor si privilegiilor pe cari le-a creat si le-a acordat.
Solutiunea problemei nou& ni-o va da prin urmare rdspunsul la
intrebarea: existat-au candva in tot cursul celor aproape 100 de ani
cari s‘au scurs dela 1224 pana la 1317 institutiunile create prin diplo-

TY
ma din 1224 si privilegiile acordate prin ea? Una miacar dintre ele?
Temeliile principale ale nouii oranduiri create prin diploma din
1224 se reduc la 2 institutiuni autonome: unitatea teritoriala si uhi-

I
tatea politica; si la 2 privilegii speciale: un singur sigil ca simbol al uni-

RS
‘t&tii teritoriale si politice, si dreptul preotilor sasi la dijma.
Repetim acum intr’o formulare mai completa ceeace am spus mai
sus: chiar daci diploma din 1224 s’a pierdut, existenta ei ar putea
VE
fi usor dovedita prin dovada existentei institutiunilor si privilegiilor
‘pe cari le creiazi, adici prin dovada ci dupa 1224 a existat uni-
tatea teritoriala si politici, a existat un singur sigil al acestei unitati
NI

si preotii sasi din cuprinsul acestei unit&ti luau ei dijma si nu Epis-

copul Transilvaniei.
U

Si examinim pe rand diversele cazuri ale problemei.

AL

a) Unitatea teritoriald.

Diploma din 1224 strange coloniile sdsesti dintre Oradstie si Ba-

TR

raolt intr’o unitate administrativa ‘prin desfiintarea tuturor judetelor

existente si contopirea lor in judetul Sibiului ramas nedesfiintat (,,uni-
versus populus incipiens a Waras usque in Boralt cum terra Syculo-
EN

rum terre Sebus et terra Daraus unus sit populus... omnibus comi-
tatibus preter Chybiniensem cessantibus radicitus“).
Chiar daci nu mergem atat de departe cum merg unii dintre
/C

istoriografii sasi cari din acest text trag concluziunea ca a existat si

fnainte de 1224 o leg&tur& strans& intre coloniile dintre Ordstie si
SI

Baraolt!*), concluziunea minima si mai putin cuprinzitoare pe care

IA

10) G. Miller, Die sachsische Nationsuniversitat in Sicbenbiirgen, Herman-

nstadt 1928. ,,Wenn wir im Jahre 1224 erfahren, dass die Vertreter aller Deutschen
Siebenbiirgens vor dem Kénig erschienen sind und um die Bestatigung ihrer alten
U

Freiheiten gebeten haben, so diirfen wir wohl voraussetzen, dass diese Vertreter in
BC
 92 IOSIF SCHIOPUL

R Y
o putem trage este cA au existat inainte de 1224 cel putin coloniile
insele pe cari diploma le uneste. Desi, repetam, din textul citat s’ar

RA
putea deduce (cum face istoriografia sdseasca) ci coloniile sdsesti
si inainte de 1224 erau organizate pe judete numite ,,comitatus”
_ (diploma le desfiinfeaza: ,,omnibus comitatibus preter Chybiniensem

LIB
cessantibus radicitus, — prin urmare au existat, pentrucd daca n‘ar
fi existat nici n'ar fi putut fi desfiintate) — si desi din lipsa de
orice urme a acestor comitate de dinainte de 1224 s'ar putea trage
concluziuni serioase in’ defavorul diplomei din 1224, lasim la o parte

TY
discutiunea situatiunii existente inainte de 1224 si fixim ca punct de
plecare numai situatiunea noud creat& prin diploma.

I
Situafiunea aceasta este urmdtoarea: toate asezirile sdsesti si

RS
toate judetele desfiintate ,,dintre Oradstie si Baraolt” sunt stranse in-
tr'un singur mare judet — ,,comitatus Chybiniensis".
N'am dat importanta faptului cd n'a rimas nisi o urm& a jude-
VE
telor desfiintate. Dar-nu putem trece tot atat de usor peste faptul
ci n'a rémas nici o urm& nici despre judetul ne-desfiintat, cel al
Sibiului. Si. mai mult. Nu numai cd n'a rimas nici o urma despre
NI

existenta acestui judet inainte de 1224, dar pana& citre mijlocul se-
colului al XIII-lea documentele nu pomenese de nici un fel de ,,co-
U

mitatus Chybiniensis, nu pomenesc nici chiar de nici un fel de or-

ganizatiune politicd sau administrativi sdiseascd, ci numai de orga-
AL

nizatiuni ecleziastice. Documentele pomenese de o ,,prepositura Theo-

tonicorum Ultrasilvanorum" la 1191, de o ,,prepositura Ultrasiluana“
si un ,,P. prepositus Cipiniensis“ intre 1192—1196, de un ,,Cibiniensis
TR

prepositus” la 1199, de un ,,Desiderius aule regie cancellarius et pre-

positus de Scibin" la 1200 si de un ,,magister Thomas aule regie can-
cellarius et Cybiniensis et Vesprimiensis prepositus” la 1212.
EN

einer gemeinsamen Versammlung sich diber ihr Vorgehen gegeniiber dem Konig
fecinigt und den Inhalt dieser Freiheiten gemeinsam festgestellt haben... Be--
/C

weise fiir die Form und die Zusammensetzung der Versammlungen vor dem Jahre
1224 besitzen wir keine",
G. Miiler interpreteazi diploma din 1224 in mod fantastic si dai dovada
SI

de lipsa de orice spirit critic cind vorbeste de ,reprezentanti” cari s'ar fi prezin-
tat regelui Andreiu, ca si cearad ,,confirmarea” vechilor libertati, de un congres al
IA

tuturor Sagilor ce va fi avut loc pentru alegerea reprezentantilor si redactarea

plangerii, — addogand ci numai forma si felul alegerii reprezentantilor nu se
cunoaste, dar lasind a se subintelege cd finerea congresului insus este fapt incon-
testabil, .
U

Vorbe fara nici un temeiu.

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 23

Y
Pentru intaiasdata se pomeneste de un judet al Sibiului abia la

R
1248, intr'un document (citat deja) prin care Voivodul Transilvaniei

RA
acordd anumite drepturi oaspetilor din Vint si Burgberg (,,fidelibus
suis Teutonicis in Wynch et in Burgberg commorantibus). Voivodul
precizeaza ci le acorda aceleasi drepturi pe cari le au si ,,provinciales

LIB
comitatus Scybiniensis (La Zimm. No. 84. Documentul ni s‘a pastrat
numai intr’o atestare din 1421 a regelui Sigismund). Ce era insa acest
comitatus Scybiniensis“ ne lamuresc alte documente mai noua decat
cel din 1248. La anul 1264 Arhiepiscopul Strigoniului Philippus

TY
acorda preotilor din partile Sibiului favorul s& poata fi sfintiti de
orice alt episcop catolic. Preotii acestia sunt numiti ,decani et plebani
_ de Scibiniensi diocesi Ultrasilvana’’ (Zimm. No. 104). La anul 1282

I
noul Arhiepiscop Lodomerius confirmé acest favor acordat de pre-

RS
decesorul sdu precizind ca o face la rugimintea lui ,,Reynaldus ple-
banus de Stolchunbercht decanus provincie Zibiniensis“, care a cerut
confirmarea ,,nomine suo et vice omnium plebanorum sui decanatus™
VE
(Zimm. No. 202). Cum vedem, ,,comitatus Scybiniensis“ este identic
cu ,,Scibiniensis diocesis“, cu ,,provincia Zibiniensis™ si cu ,,decanatus
Zibiniensis“. Or, nici una dintre aceste imp&rtiri nu insemna unitatea
NI

teritoriala dela ,,Orastie la Baraolt", ci numai districtul propriu zis

al Sibiului. Lucrul este usor de dovedit. Numai protopopiatul Sibiului
U

(,,prepositura Cipiniensis) depindea.de Arhiepiscopul Strigoniului.

Tofi ceilalti preoti sasi steteau sub jurisdictiunea ierarhica a Episco-
AL

-pului‘dela Alba-Iulia. (Acest protopopiat al Sibiului a existat pana

la anul 1424, cand regele Sigismund 1-a desfiintat). Or, aceasta ,,pre-
positura Cipiniensis, (cum era numele la inceput), sau ,,decanatus
TR

provincie Zibiniensis, cum ii zice mai tarziu Arhiepiscopul Strigo-

niului, era alcdtuita numai din capitlurile bisericesti Sibiu, Nochrichiu
si Cincul-Mare?"). Din aceste capitluri s'au format mai tarziu cele trei
EN

scaune sau judete cu acelas nume, fard ca hotarele judetelor sa fi

fost vreodata identice!*). Acea ,,provincia Zibiniensis de care se po-
/C

_ 11) G. D, Teutsch, op. c. p. 23: .So wurde der Sprengel der Propstei auf die
SI

Kapitel Hermannstadt, Leschkirch und Schenk beschrankt, die... unter dem Erz-
bischof von Gran standen, wahrend die iibrigen Kapitel dem siebenbiirgischen
Bischof untergeordnet wurden”.
IA

12) G. D. Teutsch, Kirchengeschichte, Hermannstadt 1925 p. 79; «Zur Zeit

des Kénigs Karl, erscheint der Hermannstadter Gau zuerst in Stihle geteilt, Frei-
lich weiss man nicht. warum diese Ejinteilung nicht immer zusammenfallt mit der
U

gleichfalls uralten der Kapitel”.

BC
 24 IOSIF SCHIOPUL

Y
meneste la 1282 si al cirei decan sau protopop era preotul Reynaldus

R
din ,,Stolchunbercht" (azi Slimnic, nemt.: Stolzenburg, ung, Szelindek,

RA
judeful Sibiului) era prin urmare un teritoriu limitat la teritoriul Si-
biului si vecindtatea lui imediata.

La anul 1302 pentru intiasdaté

LIB
judetul Sibiului este numit asa
cum i-a rémas apoi numele p4na tarziu de tot (1876): ,,sedes Cybi- .
niensis"’, scaunul Sibiului. In acel an anume ,,universitas provincialium
sedis Cybinii et ad ipsos pertinentes’ aprobi o alegere de preot la.

TY
»Castenholz” (azi Casolt, nemt. Kastenholz, ung. Hermany, judetul
Sibiului). ,
La 1311, regele Carol Robert recomanda abatia ,,de Egres“ buni- ~

I
vointei Sibienilor pe cari ii numeste ,,iudex, iuratiac universi Saxones

RS
de Scibinio et ad Scbinium pertinentes", iar la 1316 Sibiul confirma
pe comitele ,,Daniel de Kelnek“ (azi Calnic, nemt. Kelling, ung.
Kelnek, jud. Sibiu) in posesiunea unor proprietati, Documentul este
VE
dat de ,,Comes Nycolaus filius comitis Goblini in Cybinio iudex pro-
vincialis pro tempore constitutus universitasque provincialium ad Cybi-
nium pertinencium". Intotdeauna numai Sibiu, niciodata intreg terito-
NI

riul ,a Waras usque in Boralt".

Ca intr'adevar acel ,,sedes Cybiniensis“ si adaosul de ,,ad ipsos
U

pertinentes" nu insemna mai mult decat scaunul propriu zis ‘al Si-
biului si nu intreg teritoriul dintre Ordstie si Baraolt, rezulti in mod
incontestabil
AL

dintr’un document dela 1301 (Zimm. No. 289), din care

se videste independenta desaivasit’ de Sibiu a unui alt scaun, cel
al Sebesului. In acel an 1301 anume, judele, juratii si toti oaspetii
TR

dela Sebes (,,iudex, iurati et universi hospites de Sebus“‘) comunica

celor dela Sibiu (,,honestis dominis et amicis eorum carissimis iudici,
iuratis ac universis populis de Cibinio, adick o adresa dela egal la
EN

egal) ci la cererea acestora le acordi permisiunea ca trimisii

lor
(ai Sibienilor) si poat& trece nesuparati prin tara Sebesenilor
(,,ut
hinc inde euntes et redeuntes vestros consocios nostrum medium
salvis
/C

rebus et personis transire permitteremus" ).

Unitatea teritoriald ,,a Waras usque in Boralt'’, de care pome-
neste diploma Andreianx din 1224, cuprinde teritoriul
SI

judetelor
(vechi, sau scaune) OrAstie, Sebes, Miercurea, Sibiu, Nochrichiu,
Cin-
cul-Mare, Medias, Seica-Mare, Sighisoara si Cohalm. Aceste
IA

scaune
erau denumite dupa capitalele lor cu acelas nume, Or, de nici unul
dintre aceste judete nu se pomeneste inainte de inceputul
secolului
U

al XIV-lea, de nici una dintre aceste capitale nu se pomeneste

inainte
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224. 25

R Y
de sfarsitul secolului al XIII-lea sau inceputul secolului al X1V-lea
{Cincul-Mare la 1329, Seica-Mare la 1309, Cohalm la 1324). Chiar

RA
si de ,,Waras", de Ordastie, care este indicat in diploma drept hotarul
dinspre apus si ca punct de hotar ar fi trebuit sa fie un nume in
circulatiune, se pomeneste intiasdaté la 1271 si chiar si atunci sub

LIB
numele de ,,Brasium si numai la 1283, in alt document, sub numele
de ,,Warasium". . ,
Unitatea acea teritorialé ,a Waras usque in Boralt’ n'a existat
niciodata, nici dupd 1224, de cAnd este dataté diploma care o creiaza,

TY
nici dupd 1317, de cand este datati diploma care confirma diploma
din 1224. ,,Universitatea sdseasci (,,Universitas Saxonum"), cum
i s'a zis mai tarziu autonomiei sdsesti, n’a cuprins niciodata teritoriul

I
RS
dintre ,,Oradstie si Baraolt’. Oricit de mult am vrea sa reducem ho-
tarele cuprinse intre aceste dou&d puncte, numdrul comunelor de pe
aceasta intindere este mai mare de 500. Or, dintre ele abia 159 faceau
parte din scaunele sdsesti cari au format odata ,,Universitatea sa-
VE
seasca’’}3),
Dar nici m&car aceste comune n’au format vreodatd o unitate
NI

geograficd, ci un numar de unitati teritoriale fara orice legdtura intre-

ele. Scaunele dinspre apus: Ordstie, Sebes si Miercurea (numite si
»Das Land vor dem Walde“ sau ,,Unterwald“) nu aveau nici 0 con-
U

tinuitate teritoriala cu celelalte scaune-dinspre rasarit: Sibiu, Nochri-

chiu, Cincul-Mare (numite si ,,Das Altland", ,,terra Aluta‘, scaunele
AL

de pe Olt), iar aceste nu aveau nici o continuitate geograficd cu

celealte scaune dinspre miaz&zi: Medias si Seica (numite si ,,Das
Weinland“)**),
TR

Scaunele aceste formau trei enclave mari cu hotare cari nu fineau

seama de hotare naturale. Pe alocuri unele hotare atingeau sau se
apropiau de Mures (Ordstie, Sebes), pe alocuri atingeau Oltul, pe
EN

alocuri atingeau Tarnava-Mare si treceau pe alocuri dincolo de ea

fardi si ajungi insi la Tarnava-Mica&. Niciodati nu s‘au apropiat
miacar aceste hotare de cotul pe care Oltul il formeaza& dincolo de
/C

Agostin, inspre Baraolt.

Dar nici m&car aceste trei enclave sdsesti in Transilvania de.
SI

miazaizi nu formau fiecare cate o unitate geografic&, ci cuprindeau

in mijlocul lor si intre hotarele lor alte enclave marunte cari nu erau
IA

13) G, Miller, op cit., le insira cu numele.

14) Lucas Joseph Marienburg, Geographie des Grossfiirstenthums Sicbenbiir-
U

gen, Hermannstadt 1813.

BC
 296 , IOSIF SCHIOPUL

Y
sdsesti si n'au apartinut niciodata ,,Universitatii sdsesti". Intre scau-

R
nele Sibiu, Seica, Medias, Cinc si Nochrichiu se intindea un vast te-

RA
ritoriu cu numeroase comune (Vadsaud, Stena, Boarta, Saldorf, Rava-
sel, Metisdorf, Apusdorf, Coves gs. a., toate in judetul de azi Tarnava-
Mare), cari ficeau parte din judetul vechiu Alba-de-jos. In scaunul

LIB
Sibiului era o enclava in jurul comunei Nucet. In triunghiul dintre
scaunele Seica, Medias si Cincul-Mare o alta enclavi cu comunele
Roandela, Cris, Malancrav si altele. Existau 5 enclave in inima celor-
lalte scaune formate in jurul comunelor Noistat, Zoltan, Mucundorf,

TY
Valendorf, Galati (pe Olt, lang& Fagaras), fara vreo legaturad geo-
graficd intre ele si fAcdnd toate parte din judetul Alba-de sus. Scau-
nul Mediasului avea si el o enclavd in jurul satului Bagaciu (nemt.

I
Bogersdorf, in jud. de azi al Tarnavii-Mici).

RS
Harta pe care o anexim ne d& o imagine clarad despre aceasta
situatiune. .
VE
*we

Sa deschidem o parenteza.
NI

Delimitarea teritoriului ciruia i se acordd o larga autonomie este,

am vazut, de o stranie imprecisiune: ,a@ Waras usque in Boralt",
U

spune diploma, fara s& pomeneasca de un hotar nici inspre miazazi,

nici inspre miazinoapte, addogand ins& o altd imprecisiune: ,,cum
AL

terra Syculorum, terre Sebus et terra Daraus“, Adica; intreg poporul

dintre Ordstie si Baraolt ,,impreun&d cu pamantul Secuilor dela Sebus
si pamantul Daraus”. Acest adaos a dat multa bataie de cap istorio-
TR

grafiei curente. Istoriografia sdseascd are in ce priveste aceasta ,,ferra

Syculorum, terre Sebus‘ doua teorii. Unii cred cd este vorba de un |
tinut dela Sebesul-sdsesc, unde pe vremuri ar fi existat o colonie
EN

secuiasca’’!5), altii (si impreund cu ei istoriografia ungureasca) cred

/C

15) Teutsch, Geschichte... Ed. 1872. ,,Unter. Sebus ist Miihlbach zu verstehen,
SI

wo merkwiirdige Zeugnisse sich erhalten haben, dass dort einst cine Scklernicder-
lassung bestanden, die jedoch im Lauf der Zeit im Sachsenthum aufgegangen ist”.
— Fr. Baumann, Zur Geschichte von Mihlbach (in programul liceului Sébes), Her-
IA

mannstadt, 1882. ,,Die Kolonisten, welche Miihlbach griindeten, fanden im Osten

des von ihnen besetzten Gebiete eine Szeklerkolonie vor. Obwohl erst im Jahre
1224 urkundlich genannt, ist es doch zweifellos, dass diese Ansicdlung der Szekler
U

schon vor der Einwanderung der Sachsen vorhanden war”,

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 27

Y
ca este vorba de vreo bucata de pimant din vecinatatea secuiascd'*).

R
Identificarea lui ,,Sebus cu Sebesul-sdsesc nu are nici un ‘temeiu

RA
istoric. Niciodat& nu s'a pomenit de o colonie secuiasci, de un pamant
secuiesc in tinutul Sebesului nu la inceputul secolului al XIII-lea,
dar nici mai tarziu. Identificarea aceasta mai este si deadreptul ilo-

LIB
gici, pentrucad oricat de lipsité de precisiune ar fi delimitarea ,,a Wa-
ras usque in Boralt’ tot nu se poate presupune ca redactorii diplomei
din 1224 (indiferent de epoca redactirii) sd fi pomenit in aceeas
vreme si aldturi de un punct care este la hotarul dinspre apus (Seb2s)

TY
si de un alt punct la hotarul dinspre rdsdrit (Daraus). Fraza ,,cum
terra Syculorum terre Sebus et terra Daraus“, atat de neclara, devine
ins& clara de tot daca inlocuim copulativul ,,ef* prin adverbul »vide-

I
licet sau ,,scilicet, adici ,,anume". Am avea in acest caz ,,cu bucala

RS
de pdmant a Secuilor din tinutul Sebus, anume pamantul Daraus”.
Deductiunea aceasta nu are ca premis& decat posibilitatea unei
greseli de transcriere a copistului, a unei greseli cari sunt atat de
VE
dese in documentele cu numeroase abreviatiuni, mai ales dat fiind ca
semnul de abreviatiune pentru ,,videlicet™ sau _,,scilicet“ era aproape
NI

identic cu cel pentru ,,et". Ci aceasta explicatiune este mai aproape

de realitate decat celelalte teorii, pare sprijinit si de faptul ca ,,Da-
raus", identificat de istoriografie drept Draos (azi nemt. Drass, ung.
U

Darocz, jud. Odorheiu, cercul Homorod) este intr’adevar in acea

parte a judetului Odorheiu care pe vremuri facuse parte din scaunul
AL

secuiesc ,,Szepsi sau ,,Sepus. Acest scaun a fost contopit mai tar-
ziu cu alte doud scaune vechi ,,Kézd" si ,,Orba" intr'un singur scaun,
numit si azi, cu indicarea originii, judetul Treiscaune, judetul celor
TR

trei scaune (,,Haromszék"’).

Draosul, comund sdseasca cu o puternicd minoritate romaneasca
EN

(1900: locuitori 1011, dintre cari 365 Romani. La 1857: locuitori 1135,
dintre cari 631 Sasi, 504 Romani si nici un Ungur), asezat la mar-
ginea nord-estic’ a fostului scaun al Cohalmului, in valea Homoro-
/C

16) J. K. Schuller, Geschichte... ,\Wo lag die ferra Siculorum? terre Sebus?
SI

Wahrscheinlich in dem Teile des Szeklerlandes, welcher im Mittelalter den Namen

Sebus ftihrte, also in der Gegend des Szeklerstuhles Sepsi... und wahrscheinlich
handelte es sich von der Zurtickgabe cines zum Szeklerlande gezogenen Gebietes
IA

der Deutschen”.
In editiunea din 1925, Teutsch rectificad si el: Unter Sebus ist Sepsi zu ver-
stehen. Das Stiick das zum Sachsenland geschlagen wurde, lag zwischen dem
U

Homorod, Alt und Sepsi",

BC
 28 , IOSIP SCHIOPUL

Y
dului-Mare, la marginea Secuimii, putea fi reclamat la inceputul. se-

R
colului al XIV-lea pe seama unei unitdti administrative sdsesti in

RA
formatiune,
Inchidem parenteza si revenim la analiza problemei initiale.

LIB
b) Unitatea politica:

Pe langa unitatea administrativa ,a Waras usque in Boralt” care

— cum am vadzut — n’a existat niciodaté, diploma din 1224 mai

TY
‘creiazd si o unitate politica si judecdtoreascd in frunte cu un singur
judecitor si un singur sef politic, amandoi numifide rege, alaturi
de diregatori alesi de popor (,,...unus sit populus et sub uno judice

I
RS
censeantur ...‘' — ,,comes vero quicumque fuerit Chybiniensis nullum
presumat statuere in predictis comitatibus... ef eum. populi eli-
gan..."—,,...ipsos nullus iudicet nisi nos vel comes Chybiniensis,
VE
quem nos eis loco et tempore constifuemus..."').
Nu ne oprim la contradictiunea principiard din dispozifiunea re-
geascad care desfiinteazi in mod radical toate judetele cu exceptiunea
NI

judetului Sibiului (,,omnibus comitatibus preter Chybiniensem cessan-

tibus radicitus“), dar in acelas timp acorda poporului privilegiul sa-si
U

aleagd el direga&torii din fruntea judetelor desfiintate (,,...in pre-

dictis comitatibus.,. eum populi eligant’), — ci trecem deadreptul
AL

la examinarea chestiunii dacd au existat vreodata acest singur jude-

cdtor, acest, singur sef politic, si dacd au existat vreodata diregatorii
alesi de popor.
TR

Documentele secolului al XIII-lea pomenesc de zeci si sute de

comes-i in toate partile Transilvanici, dar nu pomenesc niciodata
de un comite-,,comes“ al provinciei Sibiului ca unitate ,,dela Ordstie
EN

la Baraolt". Pentru intiasdataé se pomeneste de un ,,comes de Scybi-

nio“ tarziu dup& 1224, in a doua jumatate a secolului al XIII-lea,
la 1266, intr'un document al viceregelui Stefan (iunior rex): ,,Domi-
/C

nicus palatinus comes Bachiensis et Scibiniensis (Zimm. No. 114).

Apoi la 1268 intr’un alt document din timpul aceluias vicerege: ,,Be-
SI

nedictus palatinus iudex curie domini regis Stephani et comes de

Scybinio“ (Z. 117). De atunci incoace Palatinii tarii au mai des acest
IA

titlu: ,.Moyses palatinus comes Supruniensis et Scibiniensis“ la 1270

(Zimm. 134), ,,Albertus magister agasonum et comes Scibiniensis”
Ja 1270 si 1271 (Z. 135 si 138), ,,Nicolaus magister agasonum comes
U

de Zibinio", ,,Ladislaus iudex curie et comes de Barana et de Zibinio”

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 122-4 29

Y
la 1273 (Zimm. 163 si 166). Intotdeauna, cum vedem, comes-ul nu

R
era numai comes al Sibiului, ci avea in aceas vreme gi o alta dire-
gatorie, inainte de toate o alt&é diregatorie. Si niciodata, nici macar

RA
o singurd data, activitatea acestor diregatori si ,,comes de Zibinio™
de care e vorba in documentele citate nu a privit Sibiul, provincia

LIB
Sibiului sau colonistii sasi. ,,Comes de Zibinio’ era un titlu care a
inceput sd circule in jumatatea’ a doua a secoloului al XIII-lea, pen-
tru a dispdrea apoi.
Vag de tot, dim odata si de un comite numai al Sibiului, fara

TY
a putea ins& lamuri ce era acest comite. La anul 1280 anume capitlul
Episcopiei de Agria certific& cA ,,comes David de genere Aba” gi fiii
acestuia ,,iudex curie Petrus, palatinus Fyntha et Omodeus comes

I
de Scibinio’ au cumparat mosia ,,Felida“ dela ,,Sixtus filius Sixti

RS
de Toh" (Zimm. No. 198). Tot asa de vag se mai pomeneste un co-
mite de Sibiu intr'un document din 1290 al regelui Andreiu al III-lea
privitor la o ,,ferra Nyarhid’. Intre martori este pomenit si un ,,An-
VE
dreas comes de Zybinio" (Zimm, No. 238).
De ,,comes“ al Sibiului ca o diregatorie si nu ca un simplu titlu
NI

dam abia la inceputul secolului al XIV-lea. In tot cursul secolului,

al XIII-lea au misunat ins& ,,comes‘-ii. Limitand exemplele noastre
U

numai la partile Transilvaniei locuite de Sasi si la tinuturile inveci-

nate, dim de un ,,comes Corlardus filius Christiani’ in partile Si-
biului (1233). ,,.Martinus comes” si ,,Herbordus comes‘ in judetul de
AL

azi Tarnava-Micé (1252). ,Comes Corlardus de Tolmach™ (1265).

Paulus comes frater Andree comitis de Gyog" in regiunea Hunedorii
TR

(1266). ,,Chyel comes filius Ervyn de'Calnuk in regiunea Sebes

(1271). ,,Chyl comes de villa Kelnuk’ (1269). ,,Comes Wastmodus,
comes Herbordus, comes Winricus, comes Petrus de Dalia’, regiunea
EN

Sighisorii (1280). ,,Johannes prepositus Scebeniensis et comes Petrus

tilius Samsonis, Nicolaus et Andreas comites filii Andree de Gyog"
(1289). ,,Comes Petrus filius Henneng de Dala‘, regiunea Sighisorii
/C

(1289). ,,Daniel et Salomon comites filii Chel de Kelnuk* (1291). ,,Pe-

trus Jung de Ruzmark filius Petri de Vyzacna cognati comitis Alardi,
comes Henneng de Opold superiori’, regiunea Sibiu (1291). ,,Comes
SI

Petrus de Alba ecclesia, regiunea Sibiului (1300). ,;Vasmundus comes

de Segesvar" (1302) si altii si altii, fAri ca despre vreunul si se po-
IA

meneasca ca diregator.
In intreg cuprinsul acela de pamant ,,dela Ordstie la Baraolt",
U

de care vorbeste diploma, in cursul secolului al XIII-lea se inmultesc

BC
 30 1OSIF SCHIOPUL

Y
mereu comes-ii!"), {4rd si se pomeneascd insd vreodata si de unul

R
pentru Sibiu si din Sibiu — inainte de inceputul secolului al XIV-lea.
Dar nici atunci nu se pomeneste de unul singur, ci de doi, de trei,

RA
de mai mulfi in aceasi vreme, — tofi ,comes de Scibinio“. La 1309,
in marele proces dintre Episcopia de Alba-Iulia si o seama de deca- .
nate sdsesti, pentru intiasdata se face pomenire de asemeni ,,comes*‘-i:

LIB
»Gombolinus, Nicolaus comites Cibinienses, numiti in acelas document
si ,Gombolinus, Nicolaus comites sedis Cybiniensis“ sau altadata ,,Go-
bolinus et Nicolaus Blauus comites... de Cibinio’ (Z. 314). La 1339,
intr'un document care emana dela Sibienii insisi g4sim patru comes-i

TY
ai Sibiului: ,,Nos Jacobus et Michael, Nycolaus et Martinus comites
Cybinienses”, alaturi de ,,comes Georgius de Rufo monte, comes Go-

I
belinus frater eiusdem de eodem, comes Nycolaus filius comitis Blauus

RS
de Borcperg, comes Andreas de Thalheym, comes Danyel de Casten-
holz ac comes Nycolaus de Eppendorth''. (Toate sate in judetul Si-
biului). Acesti comes-i aduc impreund o hotdrare intr'un litigiu pen-
VE
tru un pamant intre comunele Talmaciu si Selimbar. In document mai
sunt pomeniti o seama de alti comiti: ,,.Nycolaus de Tholmacz", ,,co-
mes Mychale de Helta et comes Michael et frater eiusdem comes
NI

Paulus filii comitis Nycolai de Eppendorth'. (Z. 548).

U

c) Privilegiile.
AL

Diploma din 1224 le acorda colonistilor sasi si doua privilegii

speciale:
1. Ca simbol al autonomiei lor le acordd dreptul s& aib& un sin-
TR

gur.sigil pentru intreaga provincie autonomd, sigil care si aiba putere

si in fata regelui si in fata tuturor mai marilor t&rii (,,insuper eisden:
cencessimuquod s, unicum sigillum habeant, quod apud nos et mag-
EN

nates nostros evidenter cognoscatur").

2. Acordi popcrului dreptul sa-si aleaga el preotii sai, iar
acestora le acorda privilegiul sd beneficieze ei de dijme {,,Sacerdotes
/C

vero suos libere eligant et ipsis decimas persolvant'').

In ce priveste sigilul unic, documentele secolului al XIII-lea nu
SI

") Taganyi Karoly, Valami a ,comes" szérél. In wezazadok”,

anul 1881:
IA

wes eminél régibb korra ériink, a méltésdgot jelélé comes szé mind
nagyobb tért
foglal cl, ugy, hogy Szent Istvan torvényeihez jutva, — mint azt
Pauler Gyula, ki
elészér figyelmeztetett erre, kifejezte, — azok mar ,a vilagiak
kézt csak két
U

osztalyt ismernek, comest és nem-comest,.."

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 31

Y
pomenesce de existenta unui asemenea sigil. Pentru intiagsdata se po-

R
meneste de un sigil al Sibiului la anul 1280, adicd aproape 60 de

RA
ani dup& acordarea favorului privitor la un sigil unic. In acel an
»Stephanus Adrianus comes ac ceteri Siculi“ certifici o vanzare de
mosie. Intre martorii cari au asistat sunt pomeniti ,,comes Wastmo-

LIB
dus, comes Herbordus, comes Winricus, comes Petrus de Dalia, in-
super seniores de castro Sex’, cari spun c& au intarit actul de van-
zare cu ,,sigillo civium de Cibinio“, cu sigilul locuitorilor din Sibiu.
(Z. 197).

TY
La 1292, juratii si intreaga comunitate a Sibiului, »iudices, iurati
ac tota communitas ville Cybiniensis’, daruiesc calugarilor Stului,
Spirit (,,fratribus Cruciferis de ordine sancti spiritus’’) 0 casa in Si-

I
biu si spun ca au sigilat actul de donatiune cu ,,sigillo Cybiniensis

RS
provincie", (Z, 260).
La 1302, comunitatea scaunului Sibiu, ,,universitas provincialium
sedis Cybinii, confirma o alegere de preot la Castenholz (Casolt, jud.
VE
Sibiu) spunand ca actul este intdrit ,,nostri pendentis sigilli muni-
mine“, Acest act este p&strat in original in Arhiva bisericii evangelice
din Sibiu. S'a pdstrat destul de bine si sigilul: patru barbati, dintre
NI

cari doi in talare lungi tin o coroana, iar alti doi, aproape goi, isi
intind manile spre aceasté coroanad. Legenda sigilului, completata
U

dupa alte sigilii mai noua, este: ,,Sigillum Cibiniensis provincie ad

retinendam Coronam"™. (Z. 296).
AL

,Sigillum civium de Cibinio“, ,,Sigillum Cybiniensis provincie",

»Sigillum pendens”.., Nicdiri nici cea mai vaga indicatiune ca este
vorba de un sigil al tuturor asezdrilor sdsesti dintre ,,Oradstie si Ba-
TR

raolt”.
In ce priveste dijmele cuvenite preotilor sasi, cel dintéiu docu-
EN

ment care pomeneste de ele este o invoial& incheiat&é la 1282 intre

Episccpia de Alba-lulia si ,,sacerdofes de Medies“. (Zimm. No. 203). °
Invoiala aceasta este insi o desmintire categoricd a existentei privi-
legiului pe care il acorda diploma din 1224 tuturor preotilor ,,a.Wa-
/C

ras usgue in Boralt’. Preotii ,de Medies“ rascumparé anume dela

Episcopie dijma obligandu-se la plata unei sume globale. Rascum-
SI

pararea aceasta este o dovadd c& nu preofii luau dijmele dela locui-
tori, ci Episcopul.
IA

Nici existenta ultimului privilegiu n'a putut fi dovedita.

U
BC
 32 : IOSIF SCHIOPUL

Y
Rezumam analiza problemei puse in acest capitol: chiar daca

R
diploma din 1224 ar fi disparut, existenta ei trebue s& poata fi do-
vedita prin existenta institufiunilor pe cari le-a creat si existenta pri-

RA
vilegiilor pe cari le-a acordat, — si constatim cA aceasta analizi a
dat urmatorul rezultat: in tot cursul secolului al XIII-lea n'a existat
nici unitatea administrativa-politic’ »a Waras usque in Boralt’, n'a

LIB
existat nici un sigil unic al acestei unitadti, n'a existat nici diregatoria
comes-ilor alesi de popor, nici dreptul preotilor la dijma.
Rezultatul acesta, neexistenta unei situatiuni care in mod logic
trebuia si existe ca urmare fireascd a diplomei din 1224, exclude

TY
posibilitatea existentei diplomei. . ;
Concluziunea aceasta, care este in concordanta cu analizele din
capitolul ,,Probleme prealabile’, are insad si o alta confirmare incon-

I
testabila,

4. UN PROCES RS
POLITIC LA 1308.
VE
La anul 1308, Capitlul Episcopiei din Alba-Iulia chiama in jude-
cata inaintea Cardinalului Gentilis, pe atunci Legat Papal pentru Un-
NI

garia, preotii din sapte decanate pentru diferite delicte, cum si pentru
anumite tributuri cu plata cdrora erau in intarziere (,.quibusdam
U

iniuriis, offensionibus et excessibus necnon censibus, debitis, decimis,

redditibus et rebus aliis). Cardinalul Gentilis ii invitase pe acesti
AL

Preofi, — cari sunt insirati toti cu numele, — s& i se prezinte la

Buda, dar preofii nu s'au infatisat si reprezentantul Capitlului a cerut
sa fie condamnati in lipsa. Decanatele au trimis insi un om
TR

de incre-
dere al lor, pe frater Herricus de Cybinio ordinis Predicatorum,
la
Cardinalul Gentilis pentru a-i aduce la cunostiinta cé nu s’au putut
Prezinta fiinded au fost impiedecati de Voivodul Transilvaniei.
EN

La
8 Ianuarie 1309 Legatul Papal d& insarcinare lui Cristianus
prior
Predicatorum de Bysterci, trater Petrus lector fratrum Minorum
de
' Varasio si lui Renoldus plebanus de Stolzimbel si examinez
e scuza
/C

preotilor din cele sapte decanate si si-i raporteze daca

preofii intr'a-
devar au fost impiedecati si i se prezinte. Anchetatorii
convoci pe
SI

ziua de 4 Aprilie 1309 pe numifii preofi la Vint,

iar la 5 Aprilie ii
raporteazd Legatului Papal ca preotii au invocat intru
apdrarea lor
IA

martori si scrisori pentru a dovedi cd intr'adevar

au fost intimidati
de amenintarile Voivodului Transilvanici. Legatul
Papal Gentilis or-
donai audierea martorilor si ascultarea marturiilor
ambelor parti si
U
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 33

Y
insircineaza ca loctiitor al sAu pe auditorul sdu general Philippus de

R
Sardinea.
Incepe procesul. Capitlul din Alba-Iulia este reprezintat prin

RA
arhidiaconul Sanctus de Karazna, preotii din cele sapte decanate prin
magister Jokannes dela Curtea Legatului Papal si Bertoldus decanus
de Kelneke, plebanus de Kelneke. Procura decanatelor este data de

LIB
»Herricus decanus de Spring plebanus eiusdem loci ac universi ple-
bani de minori Kukullu ac, universi plebani de decanatu de Crisz" si
intadrita ,,cum sigillo provincialiun sedis iudiciarie de Sebz et sigillo
loci decanaius’, Bertoldus prezint& si o alt& procurd din partea ce-

TY
lorlalte decanate: ,,Henricus plebanus in Mulnbach, Gorscalcus ple-
banus in Winz, Nicolaus plebanus in Fen, Michael plebanus de villa
Petri ceterique plebani de capitulo de Sebuz, Nicolaus decanus de

I
RS
Kozd plebanus de villa Jacobi ceterique plebani eiusdem decanatus,
Bertoldus decanus de Kyzd plebanus de Zegis ceterique picbani eius-
dem decanatus, Aceasta procura este intarita ,,cum sigillo provincia-
VE
lium sedis Cibiniensis et sigillo conventus fratrum Predicatorum Ci-
biniensium’, Au dat prin urmare procura. toate cele sapte decanate:
Spring (azi Spring, nemt. Gespring, jud. Alba), maior Kukullu (Tar-
NI

nava-Mare), minor Kukullu.(Tarnava-Mica), Crisz (azi Cris, nemt.

Kreisch, jud. Tarnava-Mare), Sebuz (azi Sebesul-sisesc, nemt. Miihl-
U

. bach, jud. Sibiu), Kozd (care azi nu mai exista) si Kyzd (azi Saschiz,
nemt. Kaiszd, jud. Tarnava-Mare).
Actele dresate si produse de parti in cursul acestui proces —
AL

numiarul lor este considerabil — constituie documentul cel mai im-

pertant si mai incontestabil pentru cunoasterea situatiunii coloniilor
TR

sisesti dintre Ordstie si Baraolt la inceputul secolului al XIV-lea, —

pentruca ele sunt esite din controversa dintre Capitlul de Alba-Iulia
si decantele sdsesti si privesc, in mod direct si indirect, aproape
EN

numai privilegii de natura celor acordate Sasilor prin diploma An-

dreiana din 1224.
Afirmatiunile unora, contra-afirmatiunile celorlalti, rechizitoriile
/C

reprezentantilor Capitlului, pledoariile reprezentantilor decanatelor,

depezitiile numerosilor martori chemati de amkele parti — priviau in
mod direct raporturile dintre ei si raporturile cu altii ale locuitorilor
SI

din cele sapte decanate, raporturile cu Sibiul a cdrui situatiune pre-

dominanta incepe sé se manifeste, raporturile dintre obligatiunile si
IA

drepturile pe cari le aveau sau le reclamau colonistii sasi. Si niciodata

si nimeni dintre cei chemati si prezenti la desbateri sau pusi in cauza
U

in mod direct sau indirect n'au invocat pentru limurirea procesului

3
BC
 34 " JOSIF SCHIOPUL

Y
diploma priivilegiala a lui Andreiu al II-lea din 1224, n'au facut alu-

R
ziune macar la aceasté diploma care reglementa in mod principiar
toate aceste raporturi. Tot ce s’a invocat si la ce s‘a facut aluziune

RA
au fost drepturi castigate prin consuetudine.
Chiar de aceea este mai mult decat surprinzdtor ca istoriografia _
curenta a dat si da acestui proces atat de putind importanta. Analiza

LIB
dosarului pe care ne propunem s‘o facem va justifica surprinderea
pe care o exprimam. .
In cadrele lui initiale procesul a fost pornit de Capitlul din Alba-

TY
Iulia mai mult pentru plata sau mai bine zis neplata unor tributuri
de divers’ naturd pe cari Capitlul din Alba-Iulia le reclama dela
decanatele sdsesti, un proces pentru dijm&, a cdror plata mai dase

I
nastere in cursul secolului al XJJJ-lea la alte litigii intre Capitlul

RS
de Alka-Iulia si unele dintre decanate. (Notificarea Legatului Papal
spune anume ci in proces este vorba ,,super... censibus, debitis, de-
cimis, redditibus et rebus aliis...‘‘), Aceast& interpretare o da pro-
VE
cesului si istoriografia curenta!*’). Or, diploma Andreiana din 1224
ii scuteste pe colonisti si plateasc& zecimi altora decat preotilor lor,
alesi de ei (,,Sacerdotes vero suos libere eligant et electos represen-
NI

tent et ipsis decimas persolvant’’, spune aceasta diploma). Nici co-

lonistii nici preotii lor nu erau, in virtutea acestei diplome privilegiale,
U

datori sd plateasci vreo taxi Capitlului din Alba-lulia sau Epis-

copiei de acolo’), .
AL

Ce-ar fi fost, deci, mai firesc decit ca decanatele si preotii trasi

in judecata sa fi invocat dela inceput diploma privilegiald, de ale
cdrei prevederi se bucurau de aproape o suté de ani? N'au facut-o
TR

insd si procesul a inceput, ludnd in curand un aspect de proces emi-

namente politic.
Pentru a dovedi c& intr'adevair au fost impiedecati de Voivodul
EN

Transilvaniei s4 se prezinte la Buda Legatului Papal, decanatele pre-

zinta o scrisoare dataté din 2 Décemvrie 1308 in care ,,nos Gobolinus,
Nicolaus comites sedis Cibiniensis atque universitas eiusdem" declari
/C
SI

8) G. D, Teutsch, Geschichte... (Leipzig, 1874): ,,Der fremde Bischof...

und scine Domherrn strebten nun fortwahrend nach den Einkiinften jener Pfarrer,:
deren Zehnten ihnen so verlockend nahe war... Darum widersetzten sich die
IA

Kapitel und versagten den Weissenburger Domherrn am Anfang des 14, Jahrhun-
derts die Zehnten. Steuern und andere vieclnamige Abgaben", :
19) Idem, ibidem:*,,....in dem Andreanischen Freibrief st
U

Abgabe nichts geschrieben”. shen Breibriel stand vor solcher

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 3D

Y
Ja cererea celor sapte decanate ci aceste decanate au trimis prin

R
soli speciali (Reinherus plebanus de superiori Apoldia et Nicolaus

RA
plebanus de Lanchnrukindorf) in numele tuturor locuitorilor o scri-
soare (liferas provincialium) Voivodului Transilvaniei rugandu-l sa
le permita preotilor din decanatele amintite s& treacd prin finutul

LIB
Voivodului pentru a se prezenta la Buda Legatului Papal, dar ca Voi-
vodoul a refuzat sa le acorde permisiunea ceruta.
Reprezentantul Capitlului ridicA exceptiune contra scrisorii celor
doi comiti Gobolinus si Nicolaus din Sibiu, contestand ca scrisoarea

TY
ar putea si aib& vreo putere doveditoare, fiind o scrisoare a unor
persoane ,,neautentice’, sigilata cu ceard simpla si fiindca scrisorile
unor astfel de persoane ,,laice” n'au nici o putere inafara de distric-

I
tul lor, sigiliile lor nefiind in deobste cunoscute si recunoscute (,,dictc

RS
cedula... non est authentica nec per authenticas personas concessa’,
ya tergo quodam sigillo rotundo de cera communi sigillata’, ,,huius-
modi laicorum litera seu scriptura extra potentiam et districtum
VE
eorum nullam fidem faciunt, guia eorum sigillum non est in notitia
aliorum hominum"). Reprezentantul Capitlului contesta, prin urmare,
c& comitele Sibiului ar fi o persoana& cu autoritate publica, contesta
NI

ci puterea lui s’ar intinde si dincolo de hotarele districtului sau (2

scaunului Sibiului), adic& si asupra teritoriului celor sapte decanate,
U

contesta ca sigilul Sibiului ar avea vreo valoare publicd. Reprezen-

tantul Capitlului contest& in consecinté insdsi temeliile diplomei An-
AL

dreiane din 1224 care spune: ,,universus populus a Waras usque ir

Boralt... unus sit populus et sub uno iudice censeantur’ — ,,ipsos
nullus iudicet nisi nos vel Comes Chybiniensis — ,,unum sigillum
TR

habeant, quod apud nos et magnatos nostros evidenter cognoscatur™.

Situatiunea decanatelor si a comitilor de Sibiu era usoari de tot.
Ei n'aveau decat si prezinte diploma lui Andreiu al II-lea din 1224,
EN

n'aveau decdt si invoce marturia acestei diplome ca sa infirme orice

excepfiuni ridicate. Or, Berfoldus decanus de Zebus, plebanus de
Kelneke (protopop al Sebesului, paroh in Célnic, azi nemt. Kelling,
/C

jud. Sibiu, cercul Sebes), reprezentantul decanatelor, nu invocdi acea-

sta marturie, ci invocié dreptul consuetudinal: asemeni scrisori cu
SI

sigilii autentice au valoare in tara intreaga, ceeace la nevoie este gata’

si dovediasca (,,lifere sic authentice de consuetudine in regno Ungarie
IA

plenam fidem faciunt, ut in Italicis partibus publica documenta et

quod talis consuetudo iuri consonet, satis et clarum in corpore iuris.
Item quod talis sit in dicto regno consuetudo notorium est, et si ex-
U

pedit, me offero probaturum it“). Reprezentantul decanatelor redac-

3¢
BC
 36. IOSIF SCHIOPUL

Y
teazA si intrebdrile la cari si rdspund& martorii: sd spuné martorul

R
daca este adevarat ci mai bine de 50 de ani in regnul Ungariei scri-.
sorile baronilor tarii sigilate cu sigiliile lor au valoare si in fata

RA
instantelor bisericesti si cA tot asa este obiceiu,si in ce priveste
‘scrisorile comunitatilor seculare, cum sunt spre pilda scrisorile uni-
versitatii dela Sibiu (,,imprimis quod a qunquaginta annis citra et

LIB
supra de consuetudine obtentum est et servatum pacifice et quiete
in regno Ungarie, quod litere baronum sigillate sigillis eorum ftidem
faciunt in iudicio ecclesiastico — item quod idem et eodem modo.
obtentum est de literis comitum et universitatum secularium confectis

TY
in ea forma, in qua sunt litere comitum et universitatis Cibiniensis
producte“), Se mai pune’si o intrebare subsidiara: cei cari stiu despre

I
acest lucru sd mai fie intrebati cine are in pastrare sigilal Sibiului

RS
si dacd acea persoana are autorizatia si-1 foloseascd fara stirea co-
. munitatii (,,qui tenet sigillum dicte universitatis Cibiniensis; et si ille,
qui ipsum sigillum tenet, posset et consuevit aliquas literas sisillare
VE
sine scientia communitatis et universitatis’). 4
Se audiazi martorii: Gallus prepositus Chasmensis, Johannes ca-
nonicus ecclesie Albensis Transsilvane (Alba-Iulia), Johannes cantor
NI

Budensis (Buda-Pesta), Johannes prepositus de Ku canonicus Colo-

censis (Kalocsa), Stephanus prepositus Vesprimiensis, Augustinus
U

episcopus Zagrabiensis, Benedictus episcopus Chenadiensis (Cenad),

Ladislaus episcopus Sirmiensis, cari toti fac depozitiuni vagi. Petrus
episcopus Quinqueecclesiensis d& raspuns afirmativ la intrebarea daca
AL

scrisorile baronilor fdrii sigilate in regula sunt valabile, spunand ca

aceasta este obiceiul tarii (,,ipse testis vidit de consuetudine obser-
TR

vari et feneri in dicto regno, que in dictis articulis continentur, in

illis scilicet casibus et similibus de quo predicte litere Cibiniensium
sunt confecte et faciunt mentionem"). Ultimul martor, Paulus prepo-
EN

situs Scepisiensis (Zips, Nordul Ungariei, unde asemenea se sasiau

numeroase colonii germane) spune ci asemeni scrisori n‘'au putere do-
veditoare, fiindcd se refer la lucruri ce nu s'au petrecut in prezenta
celor cari dau scrisorile (in scrisoare comitii spun anume ci Voivodul
/C

Transilvanici a refuzat trimisilor Sibieni permisiunea ceruti de a

trece prin teritoriul lui) si nu au valoare doveditoare nici fiindcx per-
SI

soanele in chestiune nu sunt autorizate si n‘au calitatea de a da

asemenea scrisori (,.um etiam quia persone concedentes ipsas literas
IA

non sunt authentice, nec potestatem habent tales literas concedendi"

).
Procesul ia acuma o intorsiturd new, un aspect declarat politic.
Reprezentantul Capitlului din Alba-lulia ridics contra decanatelor
U

si
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 37

Y
in special contra Sibienilor acuzatiunea de necredinta fata de regele

R
tirii Carol Robert, recunoscut ca atare de Papa, si precizeaza ca

RA
atunci cand Principele Otto al Bavariei a venit in Ungaria pentru
a se impune ca rege si si-a adunat o mare armata la Buda, o mulfime
de oameni din Sibiu s‘au raliat lui (,,Sfephanus de Olczna, Gobolinus

LIB
et Nicolaus Blauus comites et multi homines de Cibinio,.. auxilio
et favore dicti Ottonis... fuerunt“) si c& aceeasi oameni l-au insofit
pe Otto si la Seghedin. Reprezentantul Capitlului mai adaoga ca
atunci cand Otto se gasia la Bistrita, comitii Sibiului l-au invitat sa

TY
vind la ei, recunoscandu-l drept rege al Ungariei (,,quod dicto Ottone
in Bextiza sive Neusna existente, comites et universitas de Cibinio
_miserunt eidem Ottoni tamquam regi et domino literas eorum conti-

I
nentes, quod ipse veniret ad terram predictam de Cibinio tamquam

RS
dominus et rex terre predicte et dicti regni, cum ipsi essent parati
ipsum Ottonem tamquam dominum et regem Ungarie recupere et sus-
cipere in eadem ferra‘‘).
VE
Reprezentantii decanatelor nu resping aceasta immixtiune ilicita
in treburile Sibiului, nu protesteazd invocind diploma privilegiala
din 1224 care spune in mod explicit ci nimeni nu-i chemat s&-i ju-
NI

dece pe colonistii sasi dintre Ordstie si Baraolt decat regele sau co-
mitele pus de el (,,ipsos nullus iudicet nisi nos vel Comes Chybinien-
U

sis’), ci se apir& spunand c& intotdeauna au fost credinciosi regelui

si ci faptele ce li se reproseazi nu sunt adevarate.
AL

In cursul acestui proces, in care au avut loc numeroase sedinte

cu rechizitorii si pledoarii, in repetitie randuri se pomeneste de o
,universitas de Cibinio“. Aceasti expresiune nu trebue sa induca in
TR

eroare. ,,Universitas“ n'a fost in secolul al XIII-lea_ o notiune politica

bine definit’ si bine determinatdé, avand cuprinsul larg pe care l-a
avut mai tarziu in secolul al XIV-lea si XV-lea si de atunci inainte.
EN

Universitas era o notiune lexicald ca atatea altele, identicd ca in-

teles cu fofalitas, cu communitas, cu universi...
Cand in cursul procesului reprezentantul decantelor, Bertoldus,
/C

_ $pune ci jeste ,,procuror universitatum et plebanorum de provincia

Saxonum Transsilvane diocesis“, cuvantul de ,,universitas“ are infe-
SI

lesul de locuitori ai decanatelor, cum rezulté din adausul ,,franssil-

vane diocesis“, adici apartinand diecesei de Alba-lulia, pentruca
IA

prepositura Sibiului era independenta de acea episcopie si depindea

in mod nemijlocit de Arhiepiscopia de Strigoniu. Aceasta se invede-
reazi in mod ldmurit si din felul cum este folosit acest cuvant de
U

,universitas in cursul procesului: ,,universitas Saxonum de Cibinio“,

BC
 38 1OSIF SCHIOPUL

Y
, Universitas Saxonensis“ cu referire la Sibiu, ,,litere comifum ef uni-

R
verstatis sedis Cibiniensis“, ,,Cibiniensis universitas et ‘communitas”,

RA
,districtum ipsius universitatis, ,,communitas de C.binio", ,,terra Ci-
binii, etc. Intr’o replici, Bertholdus, reprezentantul decanatelor
spune, ci Voivodul Transilvaniei desi rugat de o asa multime cum

LIB
este cea a Sasilor a refuzat s& le dee voie s& treaca prin tinutul sdiu
(,rogatus a tanta universitate, sicut est Saxonum, quod dignare-
tur...").
In acelas inteles este intrebuintat cuvantul de ,,universitas” si

TY
in legaturé cu preofii si protopopii decanatelor: ,,universitas sacer-
dotum decanatus de Sebus", ,,universitas sacerdotum archidiaconatus °
de maiori Kukullu, ,,universitates et capitula’, ,,dicti plebani... li-

I
teras nobis plurimas presentarunt, videlicet ex parte universitatis Ci-

RS
biniensis, item universitatis de Sebys", ,procurafor plebanorum, pres-
byterorum et universitatum eiusdem Albensis Transsilvane diocesis’,
etc.
VE
% *
NI

In cursul acestui proces s’au contestat toate -privilediile pe cari

‘colonistii sasi dintre Orastie si Baraoltau pretins, mai tarziu, c& le
au dela regii Geisa al II-lea si le-au fost confirmate prin diploma
U

din 1224 a regelui Andreiu al II-lea, si niciodati reprezentantul de-

canatelor sdsesti n'a invocat pentru infirmarea contestairilor diploma
AL

aceasta, cum au facut dupd Carol Robert intotdeauna de cateori

cineva se atingea de drepturile si privilegiile lor.
TR

Din felul cum a decurs acest proces, din rechizitoriile reprezen-

tantului Capitlului, din pledoariile reprezentantului decanatelor si-
sesti, din depozitiile martorilor si actele produse rezult& un singur
EN

lucru, dar acest lucru rezult& cu absolutd certitudine: pe vremea

acestui proces (1308—1309) nu exista inc’ diploma Andreiana din
1224,
/C

5. O CONFRUNTARE DE DIPLOME.
SI

Istoriografia curent& a trecut cu o caracteristicd usurin{i, — ca-

racteristic’ pentru metodele ei, — si peste un alt fapt de o capi-
IA

tali importanta in ce priveste problema existentei sau neexistentei

diplomei din 1224.
U

Pentru istoria Sasilor din Transilvania dela inceputul secolului al

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 39

Y
in-
XIll-lea — si prin urmare implicit pentru istoria Transilvaniei

R
di-
sis, — in deosebi doud diplome au o importanfa fundamentala:
Sasilor din provincia Sibiului,

RA
ploma de mai sus din 1224, acordata
si diploma din 1222, acordata de acelas rege Andreiu al II-lea Ca-
valerilor Teutoni din Tara _Barsei. Amandoud sunt din aceas epoca
a regelui Andreiu, aproape din acelas an. Le desparte numai o scurta

LIB
distanta in timp de 2 ani. Or, aceste doud diplome se ignoreaza in
mod absolut. Nu numai ci una nu stie de existenta celeilalte, dar
nici una dintre ele nu stie nici macar de existenta conationalilor ve-

TY
cini de cari vorbeste cealalta.
Sa expliciém cazul mai amdnuntit, finandu-ne de interpretarile
pe cari istoriografia curenté le da acestor documente.

I
In momentul in care, la 1224, regele Andreiu al II-lea le acorda

RS
Sasilor din provincia Sibiului privilegiile cunoscute, acordandu-le in
acelas timp o autonomie politicd intre granifele teritoriului dintre
,Orastie si Baraolt", in vecindtatea imediata a acestei provincii sa-
VE
sesti exista de mai mult’ vreme o alta autonomie politica tot atat
de bine inchegatd, cea_a Cavalerilor Teutoni din Jara Barsei, acor-
dati acestora tot de regele Andreiu doi ani mai inainte, la_1222.
NI

In ‘aceas vreme existau asadar& alaturi, in imediata vecinatate si

avand pe o larga portiune o granitié comund, doud autonomii sdsesti
U

(sau germane) nationale, recunoscute, singurele autonomii de cari do-

cumentele (in realitate numai aceste dou& documente) pomenesc
AL

pentru acea epoca.

Cele doud diplome, din 1222 si 1224, cari delimiteazi hotarele
autonomiilor nationale pomenesc in cateva randuri de vecinii lor, dar
TR

ele pomenesc ca de vecini numai de Secui si de Vlahi, despre hotarele

cirora documentele nu dau nici cea mai vagi lamurire, dar nu po-
menesc niciodat& despre vecinii sasi sau germani, a cdror autonomie
EN

bine definiti este consacrata in doud diplome privilegiale solemne

si aproape contimporane. Diploma din 1222 acordata Cavalerilor Teu-
toni nu pomeneste niciodaté de provincia Sibiului, diploma din 1224
/C

acordat&é celor dela Sibiu nu pomeneste niciodaté de Tara Barsei.

Repetim, niciodaté, nici m&car cat de vag.
SI

Diploma din 1222 a Cavalerilor Teutoni delimiteazi cu_o uimi-

toare precisiune_hotarele Tarii Barsei. Hotarul incepe la Almaye
(Hdlmeag) si trece peste Noialt (Ungra, nemt. Neu-Galt) la_Nycolai
IA

(Miclosoara). Atat Halmeag cat si Ungra sunt dincolo de Olt (pri-

vind Oltul-dinspre Tara Barsei), chiar pe fArmurul drept al Oltului.
U

Amandouad erau asezate pe teritoriu apartinand provinciei Sibiului

BC
 40. IOSIF SCHIOPUL

Y
(asa cum aceasta provincie este delimitata in diploma din 1224: a

R
Waras usque in Boralt‘'). Cum se explic& prin urmare faptul ca di-

RA
ploma din 1222 acordat& Cavalerilor Teutoni din Tara Barsei, diplo-
ma care, repetdm, da cele mai uimitoare precisiuni in ce priveste ho-
tarele Tarii Barsei, nu pomeneste nimic de faptul cd Halmeag si

LIB
Ungra sunt in provincia Sibiului si nu indici drept hotar al Tarii
Barsei spre Apus — provincia Sibiului? Cum se face ci diploma din
1222 ignoreazd cu desadvarsire aceasti vezinaitate nemijlocith?
S’ar putea, fireste, ridica obiectiunea cX provincia Sibiului a de-
venit o unitate teritoriala si politic’ numai in urma diplomei din 1224

TY
si, prin urmare, neexistand inci la 1222, — diploma dat& in acel
an-Cavalerilor Teutoni nu putea si pomeneasza de ea. Obiectivnea

I
numai in aparentd este serioasd, pentrucd este clar ci chiar dazi

RS
n'a existat inci provincia Sibiului ca o unitate teritoriala si politica
recunoscutd (asa cum este recunoscuta prin diploma din 1224), la 1222
au existat deja unitdtile mai mici independente cari doi ani mai tar-
VE
ziu, la 1224, au fost stranse in marea unitate. Diploma din 1222 tre-
buia prin urmare si faci pomenire macar de existenta acestor uni-
tafi mai mici. Trebuia si faci pomenire de ele, pentrucad ele formau:
NI

hotarul cu Jara Barsei si obiceiul diplomatic al epocii era si se po-

meneasca intotdeauna vecinii.
U

Sa admitem totusi ci o diploma din 1222 nu putea si pomeneasca

de o situatiune creat’ numai doi ani mai tarziu. Dar cum se explica
tacerea diplomei din 1224 despre Tara Barsei si autonomia
AL

Cayale-
‘rilor Teutoni, care fusese recunoscuta doi ani mai nainte?
De cand se pomeneste de o provincie a Sibiului, — vag, cu ince-
TR

perea secolului al XIV-lea, mai precis ceva mai tarziu, — hotarele

spre rasdrit au fost Oltul, bucata acea de Olt care intre_ Un¢gra_ si
Halmeag curge aproape dela Nord spre’ Sud. Diploma din 1224 mir-
EN

turiseste chiar existenta acestor hotare la inceputul secolului

al
XIlI-lea: a Waras usque- in Boralt", se spune in diploma.
Or, di-
ploma data Cavalerilor Teutoni la 1222 are spre apus aceleasi
hotare
/C

pe care le avea provincia Sibiului spre rasarit. Cum se

face atunci ca
aceias cancelarie regeasci care cunostea Tara Barsei atat de
bine,
incat indica in document si numele unor rauri mici si indica
SI

hotarele
Tarii Barsei cu o precisiune clasici: »prima vero meta...
incipit de
indaginibus castri Almaye et procedit usque ad indagines
IA

castri No-
ialt et inde progreditur usque ad indagines Nycolai, ubi aqua
deiluit
que vocatur Alt", — doi ani mai tarziu uifi toate cunostinfele
ei ge-
U

ografice, neputand indica pentru provincia Sibiului decat un

hotar vag
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 41

Y
in Boralt’, uitand complectamente chiar de existenta

R
,a Waras usgue
Jarii Barsei?

RA
Am confruntat doud documente istorice, doud marturii pe cari se
fntemeiazi intreaga istorie a Transilvaniei dela inceputul secolului
al XIll-lea. Martorii nu se cunose desi au trait impreund, dup4 spu-

LIB
sele fieciruia in parte. Declaratiunile lor se contrazic.
Amandoi martorii — mintesc.

TY
6. NEAUTENTICITATEA DIPLOMEI DIN 1224.

Am analizat in capitolele precedente problema existentei sau

I
neexistentei diplomei privilegiale din 1224 a regelui Andreiu al II-lea,

RS
cumpinind toate imprejurarile cari in mod normal ar fi trebuit sa
pastreze urmele sau macar amintirea - ei, Am cantarit toate argumen-
tele, am examinat toate evenimentele si n'am putut gasi nici cea mai
VE
vagi urma ci.ar fi existat o diploma din 1224 inainte de 1317. Con-
cluziunea la care trebuie s& ne oprim este categorici: dacd nu s'ar fi
pastrat diploma din 1224 intr’o copie-transumpt din 1317, niciodata
NI

nu s’ar fi binuit micar existenta unei asemenea diplome, — pentruca

in istoria Transilvaniei din secolul al XI[I-lea nu existé nici un gol
U

care, pentru a putea fi umplut, sa necesite supozitia existentei unei

astfel de diplome. Realitatea istorici, asa cum se reoglindeste din
AL

celelalte sute de documente, este o continuitate logicd si neintrerupta

care, pentru a fi inteleasd, n’are nevoie si nu presupune existenta
diplomei din 1224. Dimpotriva. Existenta in secolul al 1XIII-lea, la
TR

1224, a unei diplome de felul celeia pe care o cunoastem din trans-

umptul din 1317, ar preface realitatea istoricd a secolului al XIII-lea
intr'un complex inextricabil: realitatea n'ar fi putut si fie aga cum
EN

a fost dac& ar fi existat diploma din 1224 cu privilegiile ei exceptio-

nale. .
Diploma aceasta din 1224 este un soare stralucitor. Or, nicdairi
/C

si niciodati in tot cursul secolului al XIII-lea nu putem descoperi

nici cea mai slabi razi, cea mai slab& urm% a razelor lui.
SI

Diploma din 1224 trebuie sa fie prin urmare un document neau-

tentic, un fals.
IA

vsed

Autenticitatea diplomei din 1224 a fost deja contestata si in

U

cursul secolului al XVIII-lea.

BC
 42 IOSIF SCHIOPUL

Y
a) Istoricul unei contestdri.

R
In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in urma indelunga-

RA
teler rasboaie cu Prusia, situatiunea tezaurului public al monarhiei
Habsburgice devenise foarte precar&. Veniturile scdzusera intr'o ma~
sura ingrijoratoare, iar datoriile crescusera intr’o masurd si mai ingrijo-

LIB
ratoare. Fiscul era nevoit si caute surse noua de venit si le cduta pe
toate caile. Asa s'a ajuns si la idea unei revizuiri a diverselor privile-
gii de cari se prevalau anumite categorii de cetiteni cind era vorba
de plata impozitelor sau a altor contributiuni publice etc.

TY
In vremurile turburi cari au urmat catastrofei dela Mohacs (1526)
pani la trecerea Transilvaniei sub suzeranitatea dinastiei Habsburgice
(1691) multe din bunurile Coroanei fuseserd instrdinate de domnitori

I
RS
sau insusite pe nedrept de posesori. Deja la anul 1615 dieta Transil-
vaniei hotarase o revizuire a acestor instrdinari, fixand ca punct de
plecare situatiunea din 1588, adicd: bunurile si privilegiile de tot fe-
VE
lul (mosii, dijme etc.) de cari se bucurase cineva inainte de 1588 nu
aveau sd mai fie revizuite. Numai titlurile de drept ale achizitionarilor
facute dupa acest an aveau sa fie produse, Asa intre altele fusesera
NI

reclamate de fisc bunurile Talmaci, Talmacel, Boita si altele ale ce-

lor ,,sapte scaune“ (universitatea Sasilor). Principele Rakoczy hotd-
U

rase insa la 1650 ca acele bunuri si rimana& in posesiunea Sibienilor,

ca fiind achizitionate inainte de 1588,
Fiscul a reluat in timpul domniei Imparatesei Maria Terezia idea
AL

acestei revizuiri a privilegiilor, instituind o instanta speciala in fata

‘ cdreia tofi detinatorii de privilegii aveau sa-si ,produca” titlurile
de drept (,,sua iura producat"). De acea aceasta instanta s'a si numit
TR

»forum productionale“.
Tezaurul public al Transilvaniei a pornit intre altele proces si
contra Universit&tii sdsesti, reclamand
EN

% din dijmele pe cari le per-

cepeau preofii sasi dela toti locuitorii de pe pdmantul sisesc (fara
deosebire de nafionalitate sau religie) si in aceas vreme si tributul pe
care Sasii trebuiau sd-l platiascd fiecare an in ziua de Sftul Martin
/C

(11 Noemvrie), asa zisul ,,Martinszinz", pe care nu-l mai pl&tisera

din 1705 incoace.
SI

Procesul a fost pornit de Tezaur in anul 1757, Era un proces in

multe privinte asemuitor procesului dela inceputul secolului al XIV-lea
IA

dintre Capitlul din Alba-Iulia si decanatele sdsesti. De astidatad ins&

mafiunea s&seasci" s'a apdrat dela inceput invocand diploma pri-
vilegiala alui Andreiu al II-lea din 1224, Deputatii
U

natiunii sisesti
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 43

Y
s'all adresat anume Curtii din Viena prezentandu-i copia autenticad a

R
unei diplome privilegiale ‘din 1552, in care regele Ferdinand I con-
firmd numita diploma alui Andreiu al II-lea in confirmarile antece-

RA
sorilor sai. La 6 August 1760 Curtea din Viena transpune Tezaurului
din Transilvania (,,Thesaurarium in 7 biirgen’) 0 copie a acestei di-
pentru a fi data ,,fisco regio” ca rdispuns

LIB
plome a regelui Ferdinand
al Sasilor in procesul pornit ,,ex capiti sic dicti census Sancti Martini”.
Fiscul Transilvinean a contestat fara zibavd autenticitatea
diplomei lui Andreiu al II-lea, invocand contra ei o serie lunga de
argumente, unele privind forma diplomei, altele de ordin moral si

TY
politic, privind atitudinea din trecut a Sasilor fafa de fara. Argumen-
tele privind forma diplomei sunt intre altele: este gregsit indicat in

I
diploma anul domniei lui Andreiu al II-lea; nu se spune cine a facut di-

RS
ploma si nici nu se insird drept martori diregdtorii lumesti si ecle-
ziastici ai tdrii; in diplomd se pomeneste numai de un sigil dublu cu
care a fost sigilata diploma (,,sigilli duplicis munimine"), cata vrzme
VE
sigilul adevarat era sigilul de aur; diploma este numitaé numai ,,pa-
gina’, si nu ,,privilegium, — si altele.
In ce priveste argumentele de ordin moral si politic, fiscul in-
NI

voca lipsa de lealitate si credinf&é a Sasilor in trecut, sprijinindu-si

afirmatiunea pe exemple: in 1241, cand Tdtarii au invadat fara,
U

Sasii nu le-au opus nici o rezistenta, ci au trecut in tabara lor. S'au

rasculat contra regelui Ludovic I (1342—1380). In timpul domniei
AL

imparatului Rudolf al II-lea (la 1602) generalul Basta a condamnat

mai multe orase sdsesti la amenzi mari de bani, fiindcd calcaserd
credinta cdtre impdrat. Sub domnia principelui Gabriel Bathory na-
TR

tiunea sdiseasci s’a facut din nou vinovaté de necredinfa si drept

pedeapsa i s‘au luat privilegiile. La anul 1687 Brasovenii s'au opus
generalului impdradtesc Veterani si ruau ldsat trupele lui sd intre
EN

in Brasov, fapt pentru care mai tarziu cinci cetateni au fost con-
damnati la moarte si decapitati in public, in piata Brasovului.
Fiscul a mai invocat si un alt argument: ,,In vremile vechi Vlahii
/C

si Secuii au fost singurii locuitori ai Transilvaniei. Un duce ungur,

cu numele Tuhutum, a cucerit o parte a Transilvaniei. Pe urma
Transilvania a fost cuceriti de regele Stefan. Sasii n’au fost, prin
SI

urmare, proprietari ai pamantului lor, ci numai locuitori supusi la

toate sarcinile pe cari domnul feudal le poate impune supusilor sai".
IA

Apirarea Sasilor a fost: Sasii au fost credinciosi regelui Ludo-

vic I, dovad& c& acesta le-a confirmat diploma Andreiané la 1356.
U

Generalul Basta storcea bani dela orasele sdsesti si pentru a putea

BC
 Ad . IOSIPF SCHIOPUL

Y
stoarce mai usor a inventat pretextul cu tradarea de patrie a Sa-

R
.silor. Bathory a fost un dusman al Sasilor. Brasovul n'a avut ce sa

RA
facd. Numai cativa insi, indusi in eroare si neasculténd de sfaturile
magistratului si ale bisericii, s‘'au rascult impotriva lui Veterani. ,,Dar
chiar daca intreaga natiune sdseasca ar fi fost vinovaté pentru aceasta

LIB
reEeliune, mult mai vinovati au fost Secuii, cari in repetite randuri
s'au rasculat, aliandu-se chiar cu Rakoczy, fara sa li se fi luat pri-
vilegiile?°),
Procesul s‘a sfarsit fara concluziuni in ce priveste autenticitatea

TY
sau neautenticitatea diplomei. In anul 1782 ..Universitatea sdseasci”
a fost condamnata la plata tributului anual cu inceperea anulii 1705,
de cand nu-! mai platise. De altfel procesul abia era cunoscut de

I
cineva in afari de cei direct interesati?").

RS
-b} Viciile de forma ale diplomei.
VE
Diplomatica moderna nu mai considera — si cu drept cuvant —
forma extern ireprosabilé a unui document drept dovadi peremp-
NI

torie a autenticitatii lui. Oricat de impecabil& ar p&rea forma ex-

terna a unui document (scrisoare, peceti, datare, etc.), ea nu dove-
U

deste incd in mod absolut autenticitatea lui, daca cuprinsul documen-

tului dovedeste neautenticitatea lui. O forma externa contestabil& con-
firma, fireste, si mai mult neautenticitatea documentului.
AL

In procesul mentionat Tezaurul contestase ci diploma din 1224

ar putea fi autenticd, opunand autenticitatii faptul ci lipseste din
TR

diplom&, indicarea numelui cancelarului care a dat-o, cd nu sunt in-

sirati, cum ‘era obiceiul, demnitarii epocii, iar anul domniei lui An-
dreiu este gresit indicat.
EN

Diploma lui Andreiu este intr'adevar datati sumar de tot: ,,Da-

tum anno ab incarnaccione domini M. CC. XXIII], regni autem nostri
vicesimo primo, adic&d: dati in anul domnului 1224 si al 21-lea al
/C

domniei noastre. Cu aceasta frazi se si termina diploma.

SI

20) Expunerea este luat& din ,,Diec Grundverfassungen

der Sachsen..." de
Hermann, studiu citat si mai sus, .
IA

.
1) Procesul nu este destul de lamurit. In Arhivele din Viena n’am Gasit
refe-
ritor la cl decat pufine acte. Din ele rezult& ci procesul a avut loc in Transilvania.
Dosarele procesului se vor fi gasind prin urmare probabil in una dintre arhivele
U

fostului Tezaur public Transilvanean, la Sibiu sau la Budapesta.

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 45

Y
’ .Andreiu al JJ-lea a ajuns rege dup& moartea fiului minor a lui

R
Emeric, Ladislau (ca rege al III-lea), care a fost rege din Septem-
vrie 1204 pand in 7 Mai 1205, cand a murit®*). Anul intaiu al dom-

RA
niei lui Andreiu al II-lea (care a fost incoronat la 29 Mai) incepand
prin urmare cu ziua de 7 Mai 1205 (cind a murit predecesorul sau
Ladislau) si sfarsindu-se cu ziua de 6 Mai 1206 — anul 1224 este

LIB
numai anul al 19-lea al domniei lui, — dac& diploma a fost data
inainte de 7 Mai, sau anul al 20-lea al domniei, dacd diploma a
fost dati dup& 7 Mai. In orice caz anul 1224 nu poate fi anul al
21-lea al domniei lui, cum se spune in diploma de care ne ocupam.

TY
Istoriografia siseascd a cdutat o explicatiune pentru aceast& in-
congruent’ in cele doud date cronologice si a descoperit ci regele
al II-lea isi socotia uneori anii de domnie nu dela moartea

I
Andreiu

RS
lui Ladislau (1205), ci dela moartea lui Emeric (Septemvrie 1204)
si, prin urmare, anu! al 21-lea al domniei cordspunde anului 1224,
dac& socotim anul 1204 drept inceputul domniei:lui Andrei al I-lea.
VE
Argumentul este destul de temeinic, desi nu este dovedit prin
documente ci Andreiu al II-lea isi socotia anii de domnie ,,de obi-
ceiu” dela moartea lui Emeric, cum afirma istoriograful sas Teutsch**).
NI

Dimpotriva, cele mai importante documente date de Andreiu sunt

datate socotindu-se drept inceput al domniei moartea lui Ladislau
U

(1205). Astfel bula de aur din 1222, cea mai importanta diploma
privilegiala din toat& istoria Ungariei, faimoasa ,magna charta" a
AL

nobilimii, este datata din anul al 17-lea al domniei**).

Este ce-i drept adevirat ci in unele dintre diplomele lui Andreiu
este indicat un alt an de domnie decat cel socotit dela moartea lui
TR

Ladislau al III-lea (1205). Andreiu al II-lea a fost tutorul nepotului

EN

22) Unele cronici (si dupa ele gi istoriografia sdseascé) dau drept dat& a
morfii regelui Emeric ziua de 30 Noemvrie. Istoriografia ungureascd insa (Pauler,
op. cit.) di drept dat& a morfii lui sfarsitul lunii Septemvrie.
/C

23) Fr, Teutsch, Geschichte.., ,Erst nach... Ladislaus Tod konnte er sica
die Krone aufsetzen. Doch zahlt er seine Regierungsjahre gewodhnlich von Eme-
.
SI

richs Tod”.
J. KR. Schuller (comentarii la ,,Die Grundverfassu ngen ...") este mai prudent
in invocarea acestui argument, ,Andreas pfilegte auch von dem Tode seines Bru-
IA

ders seine Regierungsjahre zu zahlen”.

24) Pauler, op. cit: Bula de aur s'a dat ,kirdlysdgunk 17-ik esztendejében,
kiskoru
tchat még az évnek majus 7 napja elétt, amely naptél kezdve, mikor
U

III. Laszlé meghalt, szdmita IJ, Endre gyakran uralkodasi évcit’,

BC
 46 IOSIF SCHIOPUL

Y
séu minor Ladislau in cele cateva luni ale domniei azestuia (Sep-

R
temvrie 1204—Mai 1205) si aceasta explicd ci in unele documente
anii de domnie ai lui Andreiu au fost socotiti dela 1204. Dar aceasta

RA
s'a intimplat numai catre sfarsitul domniei lui?5). Asa spre pilda
cronicarul Simon de Keza nici nu-l socoteste pe minorul Ladislau
intre regii Ungariei (ca rege Ladislau al III-lea) si lui Ladislau al

LIB
IV-lea (1272—1290) ii zice numai Ladislau al III-lea (,,fidelis cle-
ricus Ladislai tercii‘’, isi zice Simon). Dar c& in epoca din care este
datata diploma noastra Andreiu si cancelaria sa au socotit anii de
demnie numai dela moartea lui Ladislau, adic’ numai

TY
din 1205, re-
zulta in mod neindoios din diploma din anul 1231 prin care Andreiu
al-11-lea confirma bula de aur din 1222 si precizeazd ca acea diploma
a fost dat& in anul al XVII-lea al domniei sale. El spune anume

I
ca

RS
wvor fi repusi in posesiunea bunurilor lor toti cei cari dela al XVII-lea
an al domniei noastre au fost despuiati de ele pe nedrept”, — refe-
rindu-se la bula de aur din 1222.
VE
Regii Ungariei, ca si ceilalti domnitori de altminteri, isi soco-
tiau anii de domnie de atunci de cand in realitate s’au urcat pe tron.
Dupa& moartea lui Andreiu al II-lea, 1235, a urmat pe tronul Unga-
NI

riei fiul siu Bela al IV-lea. Desi era incoronat ca rege deja din anul
1223 si desi folosia titlul de rege si in timpul domniei tatalui siu,
Bela si-a socotit anii de domnie numai dela anul 1235.
U

Incongruenta cronologicd rimane prin urmare neexplicatd.

La
ea se mai adaoga si o alt& incongruenta si mai grava.
AL

Drepturile si privilegiile cuprinse in diploma din 1224 dau

acestel
diplome caracterul unei »Magna charta’, al unei diplome
privilegiale
solemne. Pentru diplome privilegiale de asemenea naturd
TR

cancelaria
regelui Andreiu al II-lea avea un model deosebit cu un protocol
so-
lemn: invocatiune, toate titlurile regelui, formula
,,in perpetuum™ —~
ca protocol de introducere, jar ca protocol de validare:
EN

numele can-
celarului, datele cronologice, insirarea demnitarilor in
functiune, anul
domniei si pomenirea sigilului. Celelalte diplome,
de insemnitate se-
cundard, nu aveau protocolul cu invocatiune, titulatura
/C

regelui era
prescurtaté, uneori lipsea numele cancelarului si
lipsea intotdeauna
insirarea demnitarilor in functiune, iar sigilul era
SI

nu sigilul de aur,
ci un sigil simplu**). Intre cele vreo 300 de diplome
cari ni-au rimas
IA

25) Pauler, op. c., II, P, 491; wEndre, ki magat

késébb Imre kézvetlen utéd-
janak tekinté,.."
.
U

26) Szentpéteri, Magyar Oklevéltan. Budapest,

1930. P. 98.
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 47

Y
dela’ regele Andreiu al II-lea**) nu exista in aceasta privin{a nici o

R
abatere dela regula aceasta generald a cancelariei.

RA
Diploma din 1224 acordatad Sasilor este, o repetim inca odata,
o diploma privilegiala solemn’. Ea acordi doar autonomie nationala
unui popor intreg, creind un stat in stat. Cancelaria lui Andreiu
ar fi trebuit sd-i dee prin urmare forma cuvenité unor asemenea di-

LIB
plome privilegiale, pentrucd nu se poate imagina macar ca o diploma
de importanta celei din 1224 s& nu se fi dat pe langa stricta obser-
vare a tuturor formelor cari dedeau tarie si autenticitate unei di-
plome, ci s& se fi folosit numai formula obisnuita a diplomelor fara

TY
important’. (Formula aceasta obisnuit’ era: ,,...dei gracia rex Un-
garie omnibus presentes literas inspecturis salutem in vero salutari").

I
Diploma din 1224 se si conformeazad la inceput acestei regule, folo-

RS
sind formula sacramentala: ,,In nomine sancte trinitatis et individue
unitatis. Andreas dei gracia Hungarie, Dalmaczie, Croacie, Rame, Ser-
vie, Gallicie Lodomerieque rex in perpetuum’, — avand adica acelas
VE
protocol initial solemn ca si bula de aur din 1222 si ca toate diplo-
mele privilegiale de importanta.
Ar fi deci numai logic ca si protocolul final si foloseasca for-
NI

mula sacramentald pe care o foloseste si bula de aur: ,,.Datum per

manus Cleti aule nostre cancellarii Agriensis ecclesie prepositi, anno
U

verbi incarnacionis 1222" si apoi insirarea dignitarilor in functiune:

Venerabili Johanne Strigoniensi.... etc., iar ca incheiere: ,,Regni
AL

nostri anno decimo septimo™.

Or, diploma din 1224 are numai formula diplomelor fara orice
importanta speciala: ,,Datum anno ab incarnaccione domini 1224, regni
TR

autem nostri anno vicesimo primo“, — {ard a pomeni nici macar nu-
mele cancelarului care a dat diploma.
S'ar mai putea invoca si alte vicii si numeroase greseli in text.
EN

Cum ins& diploma din 1224 nu ni s‘a pistrat in original, ci numai

intr'un transumpt, discutiunea viciilor de forma a diplomei are numai
o important& secundara si chiar de aceea nici n’o continudm. -
/C

*%
% . << %
SI

Istoriografia ungureascd mai noud nu s‘a ocupat cu discutiunea

autenticitatii diplomei din 1224, Numai istoriograful Jakab, membru
IA

27) Dela regele Bela al IEI-lea ni-au ramas 35 documente, dela regele Emeric
U

vreo 45, dela Bela al 1V-lea peste 1100. :

BC
 48 -1OSIF SCHIOPUL

Y
al Academiei unguresti, si-a exprimat pdrerea — intr'un studiu pri-

R
vitor la Sasii din Transilvania — c& diploma din 1224 nu poate fi
autenticd, fara sd-si comenteze insA pdrerea?®),

RA
7. O PROBLEMA NOUA: DIPLOMA DIN 1317

LIB
A LUI- CAROL ROBERT.

Cercetirile noastre de pani acum au dovedit in mod incontestabil

ci diploma privilegiala din 1224 n'a existat: niciodat& si cd diploma

TY
reprodusa in diploma de confirmare din 1317 este un fals. Acest re-
zultat al cercetdrilor deschide o problema noud, cea a diplomei din
1317 care confirma un fals. ;

I
RS
In capitolul intéiu facusem in ce priveste aceasta diploma din
1317 doud rezerve. Una principiard: diploma de confirmare din, 1317
este numai un punct de plecare, — si una de forma: expresiunea
privitoare la confirmare (,,regele Carol Robert confirma diploma lui
VE
Andreiu") numai in parte cordspunde adevarului.
Acum este locul s& limurim aceste rezerve.
NI

Punctul de plecare n'a insemnat o recunoastere a priori a auten-

ticitétii diplomei din 1317. N'a insemnat ca oricare va fi rezultatul
cercetarilor privitoare la diploma din 1224, — ea insds (diploma din
U

1317) este autenticd. S'ar fi putut ca diploma din 1224-s& fie o

di-
ploma autenticad si totus diploma din 1317 s& fie un fals (adic3: con-
AL

firmarea s& nu fi avut niciodata loc), cum s‘ar fi putut de asemenea

ca diploma din 1317 sa fie autentica, desi cea din 1224
este falsa
(inducere in eroare a cancelariei lui Carol Robert) sau
TR

sa fie si ea
un fals (fals dublu). Pe noi insi ne interesa numai chestiunea
auten-
ticitafii diplomei din 1224 (dat fiind cd ne interesa numai
daca la
inceputul secolului al XIII-lea a existat in Transilvania
EN

o alt& orga-
nizatiune politicd in afar& de cea a vechii populatiuni
autoctone) si
de acea trebuia si incepem cu cercetarea ‘diplomei
din 1224, lasand
pentru moment la o parte diploma din 1317.
/C

Dack rezultatul cerce-

tarilor ar fi fost spre pildi dovada autenticitatii
diplomei din 1224,
nici n'ar mai fi fost nevoie si cercetim dack si diploma din 1317
SI

*8) Jakab Elek, A kiralyféldi viszonyok

IA

ismertetése. Pest, 1871. wEndre ki-

valtsdglevelénck eredetije nem Iétezik, hogy
valaha létezett, szoros kritikailag be-
bizonyitani nem Iehet. Csak I. Karoly 1317-ik
i megerésité atiratan kezdve ismeri
a térténelem"™, .
U
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 49

Y
este autenticA sau falsi, pentruc& autenticitatea diplomei din 1224

R
ar fi rezolvit problema noastra privitoare la existenta unor organi-
zatiuni strdine in Transilvania la inceputul secolului al XIII-lea si

RA
aceasté solutiune n’ar fi putut fi modificaté nici prin eventuala do-
vada cai diploma din 1317 este un fals. Abia acum, dupa ce rezul-
tatul cercetdrilor exclude autenticitatea diplomei din 1224, incepe

LIB
si aiba interes pentru noi si chestiunea autenticitatii sau neautenti-
citatit diplomei din 1317.
Atat in ce priveste prima rezerva, cea principiara. In ce priveste
rezerva de forma, chestiunea ni se va prezinta mai gravain conse-

TY
cinte decat s'ar pdrea.
Zimmermann (Urkundenbuch, No. 350) publicand diploma lui
Carol Robert din 1317 publica in fruntea ei urmatorul regest (sumar):

I
RS
»Kénig Karl bestatigt die Urkunde des Kénigs Andreas II. von 1224,
Andreanum, fiir die Siebenbiirger Sachsen‘. Adici, ,,regele Carol Ro-
bert confirma pentru Sasii din Transilvania diploma din 1224 a re-
VE
gelui:Andreiu al II-lea“. Or, acest rege este in fond o mistificare,
pentrucd in diploma regelui Carol Robert nu se pomeneste cu nici
un cuvant de regele Andreiu al II-lea si nici de o diploma din 1224.
NI

Diploma lui Carol Robert spune numai atata (cu omiterea transump-
tului care nu este a lui Carol Robert): .
U

* ,Karolus dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame,

Servie, Gallicie, Lodomerie, Bulgarie Cumanieque rex omni-
AL

bus Christi fidelibus presentes literas inspecturis salutem in

omnium salvatore. Ad universorum noticiam harum serie vo-
TR

lumus pervenire, quod accedentes ad nostram presenciam

comites Blafuuz et Hennyng pro tota universitate Saxonum
de Chybinio ac ad sedem Chybiniensem pertinentibus exhi-
EN

buerunt nobis quandam cartam tenorem ut dixerunt privilegii

super libertate ipsorum confecti continentem petentes a no-
bis cum instantia ut ipsam ratificare et approbare ac nostro
/C

dignaremur privilegio confirmare. Cuius tenor talis est...

Nos igitur peticionibus dictorum Blauuz et Hennyng comitum
ac tocius universitatis Saxonum predictorum inclinati teno-
SI

rem dicti privilegii eorundem eatenus quatenus valere ipsum

invenimus et cognovimus presentibus de verbo ad verbum
IA

insertum approbamus et eciam confirmamus. In cuius rei

memoriam presentes concessimus literas duplicis sigilli nostri
U

munimine roboratas. Datum per manus discreti viri magistri

BC
 50 : IOSIF SCHIOPUL

Y
Johannis Albensis ecclesie prepositi et arhidiaconi Kukullen-

R
sis dilecti et fidelis nostri, aule nostre vicecancellarii VIII-o

RA
Kalendas Junii, anno domini (millesimo) trecentesimo deci-
mo septimo”.

LIB
Vedem ca diploma lui Carol Robert nu pomeneste cu nici un cu-
vant de o diploma a regelui Andreiu, nu pomeneste nici de alt rege.
Ea spune numai ci cei doi petitionari Blafuuz si Hennyng i-au pre-
zintat ,,o oarecare diploma& cuprinzdnd privilegiile lor’ (,,quandam

TY
cartam™), Numai dupa aceasté introducere neclaré urmeazd diploma
din 1224. Diploma de confirmare din 1317 a regelui Carol Robert
este unica diploma esita din cancelaria lui Carol Robert in care nu

I
se pomeneste, cum era obiceiul, de numele ‘celui dela care emana

RS
diploma ce. se confirma. Diploma aceasta este chiar unica diploma
in intreaga colectiune de documente din. epoca Arpadianilor si Ange-
vinilor in care se neglijeazi aceasté reguli de secole. Pomenirea
VE
numelui celui care a dat diploma ce se confirma si addogarea de
precisiuni necesitate de situatiunile schimbate era chiar una dintre
“precautiunile cancelariilor regesti ca nu cumva in diploma de confir-
NI

mare sa se introducad o diploma alta decat cea care intr’adevar avea

si fie confirmata. Si dim cateva pilde. La 10 Iulie 1291 (Zimm. No.
U

248) regele Andreiu al III-lea confirma o diploma a regelui Ladislau

al [V-lea din 1279 in care se cuprindea confirmarea unei diplome
a viceregelui Stefan din 1261 pentru oaspetii din Dej. Regele Andreiu
AL

spune in introducere cdi oaspetii petitionari i-au aradtat ,,privilegium

carissimi fratris nostri regis Ladizlay clare memorie formam et te-
TR

norem privilegii carissimi avi nostri Stephani regis illustris recor-

dacicnis continens et iconfirmans, seriem eciam literarum Ireney bani
quondam Transilvani includens“, Si numai dup aceast& introducere
EN

se dau in transumpt diplomele pomenite.

Asa era, repetim, regula de secole si inainte de Andreiu al III-lea
si dupa el, de cateori se confirma in transumpt o diploma mai
/C

‘veche, fie ea chiar dati unor indivizi izolafi si necontinand acordarea

de privilegii speciale.
Asa a fost si regula cancelarici regelui Carol Robert si inainte |
SI

si dupa 1317. Vom da cateva exemple.

Inainte de 1317: La 2 Noemvrie 1310, cancelar fiind tot ,,ma-
IA

gister Johannes prepositus Albensis, Carol Robert confirma o di-

ploma din 1265 a viceregelui Stefan cuprinzand o diploma din 1248
U

a Voivodului Transilvanici, acordat& oaspetilor din ,,Wynch", si pre-

cizeazi ci acei oaspeti ,,exhibuerunt nobis literas privilegiales quon-
BC
 DIPLOMA ANDREIANA .DIN 1224 DL

Y
cam domini Stephani iunioris regis Hungarie‘’ (Zimm. No. 320). La

R
8 Decemvrie acelas an, cancelar fiind tot Johannes, Carol Robert

RA
confirma o diploma din 1261 dat& tot de viceregele Stefan oaspetilor
din Dej si spune c& acei oaspeti i-au prezintat ,,literas privilegiales
domini Stephani regis Ungarie avi nostri carissimi telicis recordacio-
nis“ (Zimm, No. 321). Si altele.

LIB
Dupa 1317: La 16 Februarie 1318 confirma o diploma a sa pro-
prie acordaté ceva mai inainte capitlului din Alba-lulia: ,,viri dis-
creti... exhibuerunt nobis literas nostras privilegiales (Zimm. No.

TY
355), cancelar fiind tot Johannes. La 14 Ianuarie 1322 confirma o
diploma din 1277 a regelui Ladislau al IV-lea (Zimm, No. 366) si
altele. . :

I
Numai confirmarea din 1317 a unei diplome de cea mai mare

RS
importanté pentru beneficiarii ei si chiar pentru tard (pentrucd ea
creiazi un stat in stat) — face abatere dela aceast& regula si nu-
meste diploma din 1224 0 ,,quandam cartam“, o ,,oarecare diploma",
VE
fara si pomeneascd c& este vorba de o diploma privilegiald a regelui
Andreiu.
Si acum si examinim mai deaproape aceasti diploma din 1317.
NI

*
U

J. K. Schuller, unul dintre putinii istorici-sasi cari nu s'au mul-

tumit cu interpretarea documentelor, ci au cdutat sA le analizeze si
AL

sub raportul autenticitatii lor, s'a oprit o clipa la o fraz& din di-
ploma de confirmare, la fraza ,,uf dixerunt’. Diploma din 1317 spune
TR

anume ca doi ,,comes’’-i i-au prezintat regelui Carol Robert o ,,oare-

care diploma care cum spuneau ei cuprindea textul libertatilor acor-
date lor" (,,quandam cartam... tenorem, ut dixerunt, privilegii super
EN

libertate eorum confecti continentem...“). J. K. Schuller a tras din

acest ,,ut dixerunt“ concluziunea ci cea ce i-a fost prezintat regelui
Carol Robert n‘a fost un original®®). Dar si Schuller s'a oprit la
/C

aceasta constatare timidad, fari s& continue examinarea diplomei.

Alti istorici sasi n’au facut nici macar atata.
SI

29) J. K, Schuller, Archiv... ,Ob tenor gerade der wortliche Inhalt der
IA

Tritheren Urkunde. oder gleichbedeutend sei mit series tiberfatis, wie in Bela's Er-
neuerung des verlorenen Freibricfes von Pest und Ofen von 1244, wird durch den
Beisatz ,ut dixcrunt’ umso zweifelhafter, als ahnliche Ausdriicke bei der Bestati-
U

giung verlorener Privilegien hiufig genug vorkommen”,

BC

4*
 en IOSIF SCHIOPUL
i)

Y
Mai este ins& incd o fraz& care ar fi trebuit sa trezeasci nedu-

R
merirea istoricilor sasi. Dup&i ce reproduce diploma din 1224 a lui

RA
Andreiu al II-lea (fri sd spuni ins& c&i este vorba de o diploma
a lui Andreiu), diploma de confirmare adaoga ca regele, ascultand
cererile celor doi comiti, confirma ,,fenorem dicti privilegii’, adica

LIB
confirma ,,cuprinsul’ acelei diplome privilegiale. Este si acesta un caz
unic cand regele Carol Robert foloseste, atat inainte cat si dupa
1317, acest termen de ,,tenor privilegii’, In toate celelalte diplome
de confirmare, — si numarul lor este mare, — se confirma insest

TY
diplomele si nu cuprinsul lor: ,,dictas literas privilegiales“ (1310), —~
»,predictum privilegium™ (1310), — ,,dictas literas nostras patentes™
(1318), — ,,predictum privilegium™ (1323) etc,— niciodata insa

I
,tenorem privilegii’.

RS
Diploma din 1317 spune c& confirmarea i-a fost ceruté regelut
de doi ,,comes“-i Blafuuz si Hennyng (,,accedentes ad nostram pre-
' senciam comites Blafuuz et Hennyng pro tota universitate Saxonum
VE
de Chybinio ac ad sedem Chybiniensem pertinentibus exhibuerunt
nobis quandam cartam tenorem ut dixerunt...‘).
Nu se stie cu certitudine nici micar numele celui dintaiu dintre
NI

cei doi petitionari, Blafuuz, In clauza de validare numele acestui co-

mite este Blauuz (,,nos igitur peticionibus dictorum Blauuz et Hen-
U

nyng...")..
Istoriografia siseasci dela sfarsitul secolului al XVIII-lea si
AL

chiar unii dintre cei de azi au afirmat ci cei doi comiti au fost
»comes-i ai natiunii sdsesti, reprezentanti autorizati ai intregului
popor sdsesc*°), Dar n‘au putut s& invoce nici cea mai slabi dovadai
TR

in sprijinul acestei afirmatiuni. Nici documentele dinainte de 1317,

nici cele de dup& 1317 nu cunose asemenea comes-i.
EN

De un ,,comes Blauus* se pomeneste peniru intiasdata in proce-

sul dintre Capitlul Episcopiei de Alba-Iulia si decanatele sa&sesti
(1309). Reprezentantul Capitlului ii acuzase anume pe Sasi ca au fost
/C

39) Johann Scivert, Die Grafen der sichsischen Nation. In ,,Ungarisches.

SI

Magazin", 1782,
G. A. Schuller, Die Grifen (in ,,Bilder aus der Kulturgeschichte der Sicben-
biirger Sachsen. Hermannstadt, 1928). ,,Aus dem verwandten und benachbarten Ge-
IA

schlecht der Graéfen von Petersdorf bei Miihlbach ging Henning von Petersdorf
hervor. Er besass unter seinen Volksgenossen und am Kénigshof hohes Anschen.
Mit Blafuus zusammen bekleidete er die Wiirde des Kinigsgrafen von Hermann-
U

stadt und erwirkte die Bestitigung des Andreanums.

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 53

Y
necredinciosi regelui Carol Robert, dindu-se de partea contraregelui

R
Otto (din Bavaria), adundndu-se sub drapelul lui in tabdra din Buda,
jurandu-i credint& etc. Intre cei acuzati este si comes Nicolaus

RA
Blauus“, (In acuz&i se spune: ,,...in quo exercitu, auxilio et favore
dicti Ottonis Stephanus de Olczna, Gobolinus et Nicolaus Blauus
comites et multi homines de Cibinio fuerunt... — ,,...cum magna

LIB
gente circa Seghedinum et tunc supra dicti comites et multi homines
de Cibinio in servitium...). Este oare identic acest comite Nicolaus
Blauus cu comitele Nicolaus care aldturi de comitele Gobolinus face
marturie intr'o scrisoare (prezentat& in cursul procesului mentionat)

TY
in favorul decanatelor? Sau a fost identic cu un alt comite Blauus,
pe care la 1315 (Zimm. No. 341) — adicd doi ani inainte de confir-
prin Carol Robert — regele Carol Robert il con-

I
marea diplomei

RS
firm& in proprietatea unui pimant numit ,,Wolquinlaka” (,,...acce-
dens ad nostram presenciam comes Blauuz filius Arnoldi... propo-
suit... quod possessio Wolquinlaka vocata sau esset... petens a
VE
nobis ...')?
Sau a fost identic cu acel Blawch de care se pomeneste mai tar-.
ziu, la 1331 (Zimm. No. 483), intr'un act al Capitlului de Alba-Tulia
NI

care certifici ci ,,Nicolaus et Martinus filii Blawch' au pierdut pri-

vilegiile acordate lor de regele Carol Robert privitoare la proprieta-
tea pimdntului Soala. (In document numit ,,Saal"*, azi nemt. Schaal,
U

ung. Salya), atunci cind acestia l-au insofit pe regele Carol Robert
,ultra alpes in terram Bazarab“? Si oare acestia sunt identici cu cei
AL

doi comiti Sibieni Nycolaus et Martinus, care la anul 1339 judecd in-
tr'o cauzi de hot&rnicie intre comunele Schellenberg si Tholmacz
TR

(,,Nos Jacobus et Michael, Nycolaus et Martinus comites Cybinienses,

comes Georgius de Rufo monte, comes Gobelinus frater eiusdem de
eodem, comes Nycolaus filius comitis Blauus de Borcperg, comes
EN

Andreas de Thalheym etc’)? .

In orice caz cert este ci nici unul dintre acesti comiti Blafuuz
n‘a fost comite suprem al natiunii sdsesti, pentrucd in diploma de con-
a’ lui Carol Robert nu s‘ar fi omis mentionarea acestui lucru,
/C

firmare
— cum recunoaste si istoriograful german Schlézer**).
Si cine a fost tovardsul siu comes Hennyng?
SI
IA

31) Schlézer, Kritische Sammlungen zur Geschichte der Deutschen in Sieben-

biirgen. Géttingen, 1795. ,,Hatte Blafuuz die hohe Wiirde cines Nationalgrafen ge-
habt, so wiirde, diinkt mich, solche in dieser Urkunde bestimmter ausgedriickt
U

worden sein”.
BC
 54 . IOSIF SCHIOPUL

Y
Istoriografia sdseasci dela sfarsitul secolului al XVIII-lea vedea

R
in el un comite al Bistrifei, un nobil din Petris (jud. Bistrita-. Nasiud,
ung. Petres, sau Péterfaluva, nemt. Petersdorf).*2). Cum ins Bistrita

RA
pe acea vreme n’a avut inc& nici o legdturd cu Sibiul si abia cdtre
sfarsitul secolului al XV-lea a fost cuprinsd si ea in autonomia si-
seasci, Hennyng, comite al Bistritei, — dacd intr’adevar ar fi existat

LIB
la 1317 un comite al Bistritei cu acest nume, ceace nu este dovedit
prin documente — n'a putut sa fie un reprezentant al Sasilor dela
Sibiu, ‘
La 1289 (Zimm No. 232) intr'un act de vanzare de mosie se po-

TY
meneste de un ,,comes Petrus filius Henneng de Dala‘ (azi rom. Sas-
Daia, ung. Szasz-Dalya, nemt. Denndorf, jud. Tarnava-Mare, cere.
Sighisoara), La 1291 (Zimm. No. 252) intr'un alt act de vanzare de

I
RS
mosie: ,,comes Henneng de Apold superiori tilius Vernerii‘. La 1300
(Zimm. No. 287): ,,domina Elysabeth relicta comitis Herbordi Ailit
Henningii de Vinch inferiori‘.
VE
La 1309, in procesul dintre Capitlul din Alba-lulia si decanatele
sdsesti, sunt invocafi din partea decanatelor drept martori cari sa
dovediasci ameninfarile Voivodului Transilvaniei intre altele si ,,Hen-
NI

ningus nuncius provincialium de Cibinio“. La 1322 dim din nou de

Petrus filius Henneng de Dalya", La 1323 ca martor al unui act de
U

donatiune: ,,Henningus de Shellenberg", — »Henningus villicus de

insula Cristiani‘. \
La 1325 (Zimm. No. 432) se pomeneste de un ,,comes Henningus
AL

~ de villa Petri (azi rom. Petrifaldu, ung. Péterfalva, nemt. Petersdorf,

jud, Sibiu, cerc, Sebes. Este un sat cu acelas nume si in jud. Bistrita).
TR

Acest comite Henningus este comitele care la 1324 s‘a risculat con-
tra regelui Carol Robert, dar a fost infrant $i omorat in lupta. Bu-
nurile lui au fost confiscate, dar prin actul de mai sus au fost resti-
EN

tuite orfanilor: ,,...fandem inspectis fidelitatibus et serviciis nobis

usque modo impensis et impendendis in futurum Nicolai filii Salo-
monis et Nicolai filii Danielis proximorum sepe dicti comitis Hen-
/C

ningii... villas... orphanis sepe dicti comitis... duximus restituen-

das",
SI

32) Eder, De initiis... P. 178: «Henning comes Bistriciensium ut e

literis
IA

quibusdam Thomae Vajvodae sic satis apertum", Documentul la care se

refere
Eder nu este cunoscut. ,
Seivert, Ungarisches Magazin, art. c.: uHenning von Petersdorf im Bistritz-
U

schen, wahrscheinlich Richter zu Nésen...”.

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 122+ 55

Y
La anul 1330 regele Carol Robert ii d& insarcinare lui ,,comes

R
Henningus homo noster“ s& cerceteze afirmatiunile prepozitului din
Sibiu privitoare la o ocnd de sare din ,,Wizakna”. In fine, la 1338

RA
dim de un ,,comes Henning de Apold™.
Nu se stie care dintre acestia ar putea fi petitionarul. Cezace
se stie cu certitudine este ci nici unul dintre acei Henning-i n'a fost

LIB
vreodati comes al natiunii sdsesti, pentruci in acea epoca institu-.
tiunea aceasta nici nu exista inca.

TY
8. O NOUA CONFRUNTARE DE DIPLOME.
Istoriografia siseasca, care a neglijat si ignorat multe evenimente

I
RS
de importanté pentru istoria Transilvaniei, n'a putut trece in tacere
peste o importantd constatare in legiturd cu confirmarea din 1317
a diplomei Andreiane. Aceast& constatare este ci desi regele Carol
VE
Robert a confirmat la 1317 diploma din 1224 care, intre altele, creiase
institutiunea comes-ului cap unical intregului popor sisesc ,a Wa-
ras usque in Boralt’, aceast& institufiune n'a existat niciodata in tot
NI

timpul domniei regelui Carol Robert. Existau numai comes-i diregii-

tori ai scaunelor, intre cari si unul al scaunului dela Sibiu, dar nimic
U

mai mult), |
Istoriografia sdseasci a ‘cdutat explicatiunea acestui fapt intr’o
riscoala a Sasilor contra lui Carol Robert in 1324, fara sa lamureasca
AL

insi legdtura dintre rascoala si neexistenta institutiunii.

Fapt este ci in tot cursul celor 50 de ani dela 1317 pana la
1366, cind confirmarea lui Carol Robert a fost confirmatad de regele
TR

Ludovic, numai o singuri dati se pomeneste de un ,,comes de Cibi-

nio“ dar nu dela Sibiu.'La 14 Januarie ‘1324 (Zimm. No. 411), ,,7ho-
EN

33) Teutsch, Geschichte... (Ed. 1925), P. 45 (despre diploma din 1224):

Der Hermannstadter Komes... war in der Regel ein hoher ungarischer Adliger,
/C

der zur Rechtssprechung in dice Stiihle, zu denen sich dic bis dahin bestandenen
Komitate, die das Andreanum aufhob, innerhalb der Hermannst&dter Provinz um-
festalteten. scine Stellvertreter schickte. die er zu ernennen hatte”. P. 79: Mit
SI

der Verfassung der Stiihle ging unter Karl Robert cine grosse Veranderung vor, viel-
leicht im Zusammenhang mit dem Aufstand der Sachsen gegen den Kénig. Das
IA

Hermannstidter Komes-Amt ,.. verlor den Charakter, dass der Trager des Amtes
Vertreter des Kénigs in der ganzen Hermannstidter Provinz war... Er wurde
vielmehr bloss Kénigsrichter des Hermannstédter Stuhls und die tibrigen Stihle
U

erhiclten ebenfalls Kénigsrichter, die der Konig einsctzte”.

BC
 56 * IOSIF SCHIOPUL

Y
mas Vaivoda Transiluanus comes de Zonuk et de Cibinio’ aduce o

R
hotarare privitoarela niste sate din Secuime. In alte 2 documente,
din 5 Februarie 1324 (Zimm. No. 414) si 2 Septemviie 1324 (Zimm.

RA
No. 426), isi zice 1a fel. La 12 Aprilie 1325 (Zimm. No. 432) nu-si
mai zice ins decat ,,Vaivoda Transilvanus et comes de Zonuk", ‘Dar
numai el, Voivodul Toma, si-a zis si ,comes de Cibinio”. Nici unul .

LIB
dintre documentele esite din cancelaria regelui Carol Robert nu cu-
noaste ‘un astfel de ,,comes de Cibinio“. Documentele esite din can-
celaria lui Carol Robert (Zimm. No. 415 si 416, din 25 Martie 1324
si 11 Aprilie 1324) il numesc si'pe Toma numai ,,comes de Zonuk",

TY
niciodata si ,,comes de Cibinio’. Si tot numai ,,comes de Zonuk" este
numit si‘de cateori se pomeneste de el intre dignitarii {arii.
Neexistenta institufiunii unui comes unic in epoca lui Carol Ro-

I
RS
bert este prin urmare fapt, dar cauza acelei neexistente nu este dis-
paritia sau suspendarea institutiunii, ci faptul cd institutiunea acea
n'a existat niciodataé. Ea n'a dispdrut din cine stie ce cauze, ci — am
VE
putea zice — a continuat s4 nu existe. Daca ar fi existat intr'adevar
si daca intr’adevdr riscoala acea ‘din 1324 ar fi determinat desfiin-
farea institufiunii pe care regele Carol Robert o confirmase cu cativa
NI

ani inainte (1317), — aceasta’ desfiintare ar fi insemnat o gravd pe-

deapsa pentru intreaga natiune sdseasca ,,a Waras usque in Boralt*
si nu s‘ar fi putut aplica fard s& se spuna acest lucru si fara ca 0 astfel
U

de masurd sa nu lase urme. In realitate insi pedeapsa pentru acea

rdscoala (care de altminteri avusese numai caracterul unei rebeliuni
AL

locale si fir& repercusiuni) a fost aplicat&é numai lui ,,comes Hennin-

gus de villa Petri“ (Petrifalau, jud. Sibiu, cercul Sebes), ‘singurul
tras la rispundere si pedepsit prin confiscarea averii lui. (In docu-
TR

mentul din 1325, citat deja, Voivodul Transilvaniei spune despre

aceasta rdscoala: ,,... comes Henningus de villa Petri erecto vexillo,
congregata multitudine Saxonum tamquam primipilarius ipsorum,
EN

universos Comanos ipsius domini nostri regis in adiutorium nostri per

ipsum dominum regem nostrum transmissos investigasset et dimicasset
cum eisdem et domino permittente et adiutorio sancte corone iidem
/C

Comani victoriam contra ipsos Saxones obtinuissent et predicatus co-

mes Henningus in eadem pugna exstitisset gladio interemptus...").
SI

Rascoala acea din 1324 n'a putut si aibi nimic de a face cu

wdisparitia” institutiunii comes-ului unic, pentrucd nici inainte de>
IA

riscoalad institufiunea acea n'a existat vreodata.

Istoriografia siseascd a trecut in schimb in t&cere peste o alta
constatare tot ataét de importanté. In tot timpul
U

domniei lui Carol

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 - 5T

Y
Robert si pana la 1366, cand Ludovic confirma confirmarea lui Carol

R
Robert, nu se pomeneste o singura dati de existenta diplomei din
1317. Diplomele privitoare la colonistii sasi si coloniile sdsesti esite

RA
din cancelaria lui Carol Robert dupa 1317 nu pomenesc de nici o
diploma prin care Carol Robert s& fi confirmat o diploma a regelui
Andreiu al II-lea (1224) data pentru intreg poporul ,,a Waras usque

LIB
in Boralt, Dimpotriva, putinele documente in cari se face referire
la privilegiile Sasilor exclud existenta unei asemenea diplome. In-
tr'un document al regelui Carol Robert din 29 Ianuarie 1322 (Zimm.
No. 388) se pomeneste vag de o ,,libertas provincialium de Cybinio",

TY
jar intr’altul, din 1329 (Zimm. No. 467) i se plang regelui ,,magister
Nicolaus de Brasso comes Cybiniensis et Nicolaus filius Balbuch ac
Nicolaus Vytk necnon Renerdus de Chenk de partibus Transilvanis

I
RS
fideles nostri propriis et totius universitatis Saxonum de districtu
Cybiniensi et ad idem aliis districtibus pertinentibus existencium no-
minibus".
VE
Un al treilea document, din 1318, este si mai concludent.
Si rezumim ins& mai inainte situatiunea care exista, care ar fi
trebuit s& existe la 1318, dat fiind ci in 1317, adicd cu un an ina-
NI

inte, regele Carol Robert confirmase diploma din 1224. In virtutea

acestei diplome la 1318 ar fi trebuit si existe o unitate nationala
U

siseasci ,a Waras usque in Boralt’. Intre hotarele aceste, OrAstie

si Baraolt, este cuprins si finutul Mediasului. Prin urmare si el ar fi
trebuit si fac’ parte din acea unitate nationald existenté. Daca, —
AL

desi cuprins intre cele dou& hotare, — totus n’ar fi facut parte,
diploma din 1224 sau in orice caz cea din 1317 ar fi mentionat acest
TR

lucru, precizind mai limurit hotarele unitatii nationale cu atatea

privilegii.
Aceasta era, aceasta ar fi trebuit s& fie situatiunea la 1318.
EN

Si acum s& examinim documentul in chestiune. La 1318, (Zimm.

No. 354), adicé un an dup confirmarea din 1317 a diplomei An-
dreiane, Carol Robert acorda Sasilor dela Medias (Seica si Biertan)
/C

— cu gandul de a atrage noi colonisti in acele tinuturi, — o di-

ploma prin care ii scuteste de ,cinstea” de a merge la rasboi cu
rege, obligandu-i numai la
SI

regele si indatorirea de a-l ospita pe

plata unui tribut anual, acordandu-le in aceag vreme privilegiul ca
in judecitile lor si se bucure de drepturile consuetudinale ale celor
IA

dela Sibiu (,,dilectorum et tidelium nostrorum Saxonum de Medye-

szeek, Seelk et de Sacheelk et ad easdem pertinentium de bono
U

statu disponentes... volentes ut iidem nostris in temporibus nu-

BC
 58 - IOSIF SCHIOPUL

Y
merositate populi augeantur... de consilio prelatorum et baronum

R
regni nostri his graciis et prerogativis statuimus perpetue fruitu-
ros, videlicet quod... ab honore nobiscum exercituandi sint ab-

RA
soluti et exempti. Item a dacione victualium et descensuum regalium
absolvimus eosdem... Volumus eciam, ut in judiciis faciendis et.
causis examinandis, eandem consuetudinem habeant et libertate utan-

LIB
tur, qua universitas Saxonum de Scybinio habere dignoscuntur’‘).
Avem acum inaintea noastré dou& diplome, una din 1317 care
confirma existenta unitdtii nationale sdsesti ,,a Waras usque in Bo-

TY
ralt", ingloband si tinutul Mediasului, — si alta din 1318 care acorda
anumite scutiri acestui finut din urmd, fara sd-] scoata insd din uni-
tatea nationald pomenita.

I
Prin urmare, daca ar fi existat intr'adevdr diploma din 1224 si

RS
unitatea nationala , Waras usque in Boralt’ creata de ea, Sasii
dela Medias (Seica si Biertan) ar fi trebuit si continue si faci parte
si dup& 1318 din acea unitate, avind numai anumite scutiri speciale.
VE
Or, tinutul Mediasului n'a facut parte din unitatea nationala siseasca
decat la 1453, pand atunci existand ca o unitate administrativad $1
politici independenta (,,duae sedes), avand in frunte ca comes nu
NI

pe comes-ul Sibienilor, ci pe cel al Secuilor (,,comes Siculorum").

N'a facut parte nici dupd 1318, dar n'a facut parte nici inainte, n'a
U

putut face parte din simplul motiv cd la 1224 coloniile sdsesti din
tinutul Mediasului nu existau incd, ci au luat fiinf& numai cu ince-
AL

pere dela a doua jumiatate a secolului al XIII-lea, cum constata& insds

istoriografia s&seascd*4). Independenta scaunelor Medias (Seica si
Biertan} exista asadar&é la 1317, in momentul in care Carol Robert
TR

confirma diploma din 1224. De aci urmeazd insi in mod logic c&
daca diploma din 1224 ar fi fost o diplom& autenticd si unitatea na-
tionala creatéi prin ea ar fi existat, diploma de confirmare din 1317
EN

ar fi relevat ci tinutul Mediasului nu face parte (cum in realitate n'a

facut) din unitatea ,a@ Waras usque in Boralt’ pe care o confirma
diploma lui Carol Robert.
/C

44) Teutsch, Geschichte... (Ed. 1925). P. 38:

SI

,.Der Andreanische Freibrief

umfasste also weder das Nésner- noch das Burzenland, jedenfalls auch Mediasch
nicht ,.." P. 48: ,Um den alten Kern der Hermannstidter Provinz legte sich eine
IA

Fille neuen Lebens, einige Gemeinden, sicher erst nach dem Mongolensturm ge-
griindet, darunter auch im Mediascher und Schelker Gebict...”. P. 84: wschelk
ist zweifellos der jiingste Stuhl. Noch 1322 nennt sicht die ganze Ansiedlung eine
U

neuc Pflanzung..."
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 59

Y
Diploma aceasta din 1318, al carei original se gaseste in Arhiva

R
liceului sisesc din Medias si care este confirmatd nu numai de alte
diplome ulterioare, ci de insag realitatea lucrurilor, este o noua do-

RA
vad& ci n’a existat niciodata nici diploma din 1224 gi nici unitatea
nationala creata de ea.
_ Aceste conluziuni par a fi insa in contradictiune cu o alta diploma

LIB
acordata de regele Carol Robert acelorasi Sasi dela Medias (Seica
si Biertan) 3 ani inaintea celeia din 1318. ,
La anul 1315 anume, adic& doi ani inaintea de confirmarea din
1317 a diplomei Andreiane, regele Carol Robert le acorda privilegiul

TY
si faci din nou parte din comunitatea Sasilor din provincia Sibiului,
bucurandu-se din nou de aceleasi drepturi si privilegii ca aceia. Di-
ploma aceasta din 1315 (Zimm. no, 342) incepe prin a face cunoscut

I
RS
ci mai multi reprezentanti ai Sasilor dela Medias, Seica si Biertan
(,,Saxones de Medyes, de Selk, de Berethalm et de ad easdem perti-
nentibus“) i s'au prezintat regelui, plangandu-i-se ca din batrani”
(,ab olim“) s‘au bucurat de aceleasi libertati cu comunitatea Sasilor
VE
dela Sibiu, libertati ce le fuseseri acordate de catre regii Ungariei,
predecesori ai lui Carol Robert. Voivodul Transilvaniei Ladislau si
NI

fiul acestuia i-au rupt‘insé din acea comunitate. Fruntasii sasi il roaga
in consecint& pe rege sa le restituie vechile libertati si sa-i uniasca din
nou cu‘comunitatea Sasilor dela Sibiu, cu cari si inainte fuseserad una.
U

Regele, consultand mai marii tarii si afland ca Sasii dela Medias

(Seica si Biertan) se bucurasera intr'adevar de drepturile celor dela
AL

Sibiu, le restituie acele libertati. (Fruntasii i s‘au plans regelui ,,quod

ab olim sub una libertate communitatis Saxonum de Cybinio a sanctis
regibus progenitoribus nostris illustribus regibus Hungarie concessa
TR

gaudentes residebant...". Si l-au rugat ,.uf ipsos eorum pristine li-

bertati restituere in integrum et communitati Saxonum de Cybinio,
EN

cum qua ef prius unum fuerant, unire et combinare antique concionis

ipsorum morem sequendo dignaremur’. Regele cerand sfatul mai ma-
rilor sdi si ,,cognito de hoc, quod iidem Saxones de Medyes, de Selk,
de Berethalm ac de pertinentibus ad easdem ad communitatem Saxo-
/C

num de Cybinio tamquam eisdem libertatibus cum ipsis perfruentes

pertinebant", le restituie vechile libertafi ,tali modo, quod una et ea-
SI

dem libertate a sanctis regibus progenitoribus nostris concessa et or-

dinata, cum eadem communitate Saxonum de Cybinio in exercituando
IA

et ferragium seu ‘censum nobis persolvendo et alia que in privilegio

eorundem Saxonum de Cybinio continentur faciendo...").
acelorasi Sasi dela Medias
U

Intre aceste doud diplome acordate

BC
 60 IOSIF SCHIOPUL

Y
(Seica si Biertan), cea din 1315 si cea din 1318, exist& o contradic-

R
fiune vadité: diploma din 1315 uneste finutul cu provincia Sibiului
»@ Waras usque in Boralt’, dar diploma din 1318 nu stie de aceasta

RA
unire, pentrucd le acord& unele scutiri fara s&-i scoaté sau sd-i rupa
din acea unire, iar de alta parte Mediasul continua s& fie indepen-
dent cum fusese si inainte.

LIB
Istoriografia siseasc& dandu-si seama cA interpretarea diplo-
mei din 1315 in sensul c& scaunul Mediasului a fost re-unit cu provin-
cia Sibiului (,,a Waras usque in Boralt’) este in contradicfiune cu rea-
litatea istoricd, a cdutat o esire din i impas sia gasit-o in explicatiunea:

TY
Sasii dela Medias (Seica si Biertan) n’au facut parte din autonomia
nafionala creataé prin diplome dela 1224 si nici diploma dela 1315 nu
i-a unit din nou cu ea**), — ceace este ins& o arbitrara interpretare

I
RS
a diplomei din 1315, care spune foarte limurit ci Sasii dela Medias
»ab olim au fost una cu provincia Sibiului si au fost re-uniti cu Si-
biul ,,cum qua et prius unum fuerant",
VE
Una dintre aceste dou& diplome, 1315 si 1318, trebuie s& fie falsa.
Si fals& nu poate fi decdt cea din’ 1315 — fals& in intregime sau da-
land in realitate dintr'o epoci mult mai noud, dar dandu-i-se o data
NI

mai veche — si nu cea din 1318, pentrucd aceasti din urm& cores-
punde realitatii istorice, cati vreme cealalt& este in contradictiune cu
U

faptul ci unitatea ,a Waras usque in Boralt n'a existat niciodataé

pana atunci. ,
AL

& * ee
Din confruntarea aceasta de documente — 1224, 1315, 1317 si
1318 — rezulta insi nu numai cd diploma privilegialA din 1224 n'a
TR

existat niciodata si ci ceace confirma diploma din 1317 este un fals,

ci mai rezulti c& nici diploma de confirmare din 1317 a regelui Ca-
rol Robert nu poate fi autenticd.
EN

9, NE-AUTENTICITATEA DIPLOMEI DIN 1317 ALUI

CAROL ROBERT.
/C

Lamurind rezerva facuta in legdturd cu diploma de ,confirmare®’

din 1317, relevasem
SI

cum in diploma aceasta de confirmare regele

IA

35) Idem, ib.: Diese Urkunde (1224) ist frither so ausgelegt worden, als ob
sie die zwei Stihle . « nun wieder mit der durch das Andreanum geschaffenen
Hermannstadter Provinz vercinigt hatte. Nicht nur das bisher7, Gesatite schliesst
U

diese Deutung aus, sondern auch die folgende Entwickelung..

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 ol

Y
Carol Robert nu pomeneste cu nici un cuvant de o diploma a regelui

R
Andreiu, ci spune numai ca confirma o ,,oarecare diploma’'(,,quandam
cartam), Abaterea aceasta dela o regula de secole a practicei diplo-

RA
matice trebuia si treziascd ea in sine cele mai mari indoieli in auten-
ticitatea diplomei. Aceste indoieli au fost sporite in urma confruntarii
de diplome ficute in capitolul precedent si sunt confirmate de consta-

LIB
tarea unei alte abateri poate si mai importante.
Cancelariile regilor Ungariei aveau o formuldi sacramentala de
coroborare a diplomelor confirmate. Asa avea gi cancelaria regelui
Carol Robert. La 2 Noemvrie 1310 (Zimm. no. 320), in diploma acor-

TY
dat& oaspetilor din ,,Wynch", Carol Robert spune ca acesti oaspeti
i-au prezintat spre confirmare o diploma a viceregelui Stefan din
1265, iar dupice reproduce in transumpt aceasti diploma, adaoga:

I
RS
Nos igitur... quia dictas literas privilegiales integras in charta et
in cera non cancellatas et non abolitas, non abrasas nec in aliqua sui
parte vitiatas, de verbo ad-verbum presentibus insertas, ratas et gra-
VE
tas habentes approbamus".
La 8 Decemvrie acelas an (Zimm. no. 321) confirma o alta dip-
loma a regelui Stefan din 1261 (,,literas privilegiales domini Stephani’)
NI

si formula de coroborare este tot: ,,Nos igifur... predictum privile-

gium ipsorum non abrasum, non cancellatum nec in aliqua sui parte
U

vitiatum... approbamus".
Tot in anul 1310 (Zimm. No. 336) confirm’ o alti diploma privi-
legiala a regelui Ladislau: ,,Nos igifur... quia ipsas literas invenimus
AL

non cancellatas non abrasas nec in aliqua sui parte esse vitiatas...".
Pana si cancelariile eclesiastice au adoptat aceas formula sac-
TR

namentala. La 1313 (Zimm. no. 332) ,,Frater Theodorus prior domus

sancte Marie ordinis fratrum Predicatorum de Alba‘ atesta o diploma
- privilegiald a regelui Ladislau din 1275 repetand aceas formula: ,,Nos
EN

igitur cum... ipsum privilegium vidimus et invenimus non cancella-

tum, non abolitum, non rasum, nec in aligua sui parte vitiatum...".
Acelas an (Zimm. no. 334), Capitlul din Orade atesta o diploma pri-
/C

vilegiali din 1278 a aceluias rege Ladislau: ,,Nos igitur ...predictum

privilegium non abrasum, non cancellatum nec in aliqua sui parte vi-
tiatum vel suspectum quin immo omni suspicione carens...".
SI

Formula de coroborare este, vedem, deosebit de precauta si de

prevazatoare subliniind ci confirmarea sau coroborarea se face fiindcd
IA

diploma a fost gasita intactd, fari stersdturi, fara rasuri, far& orice
defect (,,non abrasum, non cancellatum, nec in aliqua sui parte viti-
U

atum“‘).
BC
 62 1OSIF SCHIOPUL

Y
$i dupa 1317 formula de coroborare folosita de cancelaria re-

R
gelui Carol Robert rimane vechea formula sacramentald. La 1318

RA
(Zimm. no. 355), regele Carol Robert confirma propria sa diploma
acordaté cu un an inainte Capitlului din Alba-Iulia si repeta: ,,Nos
igitur dictas literas nostras patentes non abrasas, non cancellatas
nec in aliqua sui parte vitiatas... approbamus“.

LIB
La 1320 (Zimm. no. 373), Capitlul din Alba-Iulia atesté o dip-
loma a regelui Carol Robert: ,,Nos igitur... quia ipsum privilegium
invenimus integrum in sigillo et charta et non cancellatum, non ab-

TY
rasum, non abolitum nec in aliqua sui parte vitiatum.... Si la fel
in alte doud atestaéri din 1320 (Zimm, no. 377 si 378), intr'una din
1325 (Zimm. no. 430), alta din 1329 (Zimm. no. 471) si altele.

I
Aceas formula continua s’o intrebuinteze Carol Robert cand con-

RS
firma alte diplome, in parte diplome proprii acordate mai de mult.
La 1323 (Zimm. no. 405): ,,ifaque predictum privilegium nostrum in
nulla sui parte vitiatum', La 1324 (Zimm. no. 417): ,,nos itaque...
VE
literas nostras patentes non rasas, non cancellatas nec in aliqua sui
parte vitiatas’’. Si la 1326 (Zimm. no. 442), si asa mai departe (Zimm.
no. 455, 471, 488).
NI

Si acum si vedem care este formula de coroborare prin care ja

1317 acelas rege Carol Robert coroboreaza confirmarea diplomei din
U

1224 a regelui Andreiu. Diploma din 1317 spune: ,,Nos igitur... fe-
norem dicti privilegii eorundem eatenus quatenus valere ipsum in-
AL

venimus et cognovimus presentibus de verbo ad verbum insertum ap-

probamus", Nici o aluziune la integritatea diplomei, nici o aluziune
cé diploma nu are stersdturi sau rdsuri sau alte defecte,
TR

Abaterea aceasta in diploma de confirmare din 1317 dela for-

mula sacramentala a coroboririi, abatere pe care n’o mij intalnim in
nici o alta diplom&’, — pus& aldturi de cuvintele din preambul ,,quan-
EN

dam cartam tenorem ut dixerunt privilegii... continentem”

nu inga-
duie s& subsiste nici o indoiala cx diploma de confirmare
din 1317
n'a esit din cancelaria regelui Carol Robert.
/C

“ *
SI

La inceputul secolului al XIII-lea titlul regilor Ungariei

in do-
cumentele latinesti ale epocii era »Hungarie, Dalmacie,
Croacie, Rame,
IA

Servie, Gallicie Lodomerieque rex’. Acesta a fost si titlul regelui

_ Andreiu al H-lea dela 1206 incoace gi a ramas neschimbat in tot
timpul domniei lui.
U
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 63

Y
Regele Bela al IV-lea (1235—1270) a mai addogat la aceste tit-

R
luri si pe acela de rege al Cumaniei, asa incat dela 1236 inainte
titlul regelui Ungariei era ,,dungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Ser-

RA
vie, Gallicie, Lodomerie Cumanieque rex". In cateva putine documente
dela sfarsitul anului 1256 regele Bela a folosit si titlul de ,dux
Stirie“.

LIB
Regele Stefan al V-lea a mai ad&ogat la aceste titluri, indata
dup suirea sa pe tron, si titlul de rege al Bulgariei. De atunci inainte
titlul regilor Ungariei era prin urmare: ,Hungarie, Dalmacie, Croazie,
Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Cumanie, Bulgarieque rex'38),

TY
In ‘tot timpul domniei regilor Andreiu al II-lea (1205—1235) si
Bela al IV-lea existat si institutiunea viceregelui, titli pe care
il avea in limpul domniei lui Andreiu fiul sau Bela, iar in timpul

I
RS
domniei regelui Bela fiul siu Stefan. AmAndoi au avut rol mai ales
ca viceregi ai Transilvaniei, Titlul viceregelui Bela era ,,Bela dei
gracia primogenitus regis Hungarie, Dalmacie... (urmeaza titlurile
VE
regelui) ... rex’. Titlul viceregelui Stefan era la inceput (1258) ,,rex
primogenitus illustris regis Hungarie et dux Transilvanus’. In anul
1259 si la inceputul anului 1260 isi mai adaoga si ,dux Stirie“, Dela
NI

5 Decemvrie 1262 pana la sfarsitul anului 1266 titlul lui era ,,iunior
rex Hungarie, dux Transilvanus, dominus Cumanorum“. In 1267 lip-
In 1268 il reia si-l pastreaza
U

seste titlul de ,,dominus Cumanorum,

pana la suirea sa pe tron**).
AL

Titlul acesta de ,,duce al Transilvaniei’ in latineste era intot-

deauna_,,dux.Transsilvanus“, in documente de cele mai multe ori
abreviat ,,7ranssil.". In unele documente publicate in colectiuni mai
TR

_vechi si mai noua dam si de titlul ,,dux Transsilvanie’. Reproducerea

aceasta este gresita. Asa colectiunea de documente Wenzel (VIII 66)
copiazi un document din 1263, care se giseste in Arhiva Muzeului
EN

National din Budapesta, scriind »Transsilvanie“, desi in original nu-

mele este abreviat ,,Transsil.". Fejér copiazi un document din 28
Aprilie 1262, ce se giseste in Arhiva familiei Kallay, ,,?ranssilvanie”,
/C

desi in original este scris ,,Transsilvanus". Gresit este si ,,Jranssil-

vanenses" intr'un document publicat tot de Fejér, IV, 3, pag. 293°5).
SI

Si Zimmermann, ,Urkundenbuch...", are in cateva documente

si 228),
_Transilvanie“, Asa in documentul din 1266 (Zimm. No. 113
IA

36) Szentpétcry, Oklevéltan.., Budapest, 1930. P. 101,

37) ,Szdzadok", anul 1921, Articol de Szentpétery.
U

38) Idem.
BC
 GL IOSIF SCHIOPUL

Y
prin care viceregele Stefan le da oaspetilor din ,,Karako et Yguen"

R
diferite privilegii si o ,,terra Gyumurd’ citim ,,Stephanus dei gracia
iunior rex Ungarie, dux Transilvanie et dominus Cumanorum". Acest

RA
document ni s'a pdstrat insd numai intr’o copie defectuoasa dela
sfarsitul secolului al XIII-lea.si este suspect. Din anul 1269 sunt
doud documente cu ,,dux Transylvanie“. Prin unul Stefan le acorda

LIB
anumite privilegii fiilor lui Laurencius de villa Bylok’ (Zimm. No.
120, originalul in Arhiva familiei contilor Bethlen), iar prin cel de
al doilea, datat din 25 Mai, ,apud monasterium Kw“, Stefan restituie
lui ,,Nicolaus filius Jule“ proprietiti situate ,,in partibus scilicet Trans-

TY
silvanis“ (Zimm. No. 579. Orginalul Reichsarchiv Miinchen).
_Primul dintre aceste documente, cel privitor la Laurencius, este
un document fals. In el se spune ca privilegiile sunt acordate si tu-

I
RS
turor descendentilor ,,ab eisdem per directam lineam descendentes”,
termeni cari dovedesc ca diploma a fost redactataé intr’o epoca mult
mai recenté decat secolul al XIII-lea. Diplomai aceasta a fost publi-
cata pentru intiasdata de Fejér (VI, 3, 55) ,,dupa originalul din ar-
VE
hiva familiei Bethlen”, care familie se socoteste ca descinzand din
fili acelui ,,Laurencius de Bylok“. Intre documentele din arhiva Beth-
len, acum in arhiva nationalé din Budapesta, diploma aceasta nu
NI

se gdseste*),
Istoriografia secolului trecut, pomeneste si de titlul de ,rex Bul-
U

garie™ pe care l-ar fi avut regele Bela in mai multe randuri. Istorio-
graful ungur Pauler (op. c. II, p. 100, 229, 265) spune c& in anul
AL

1228 viceregele Bela (fiul lui Andreiu) a pornit risboi contra Bul-
gariei cu intentiunea si ocupe Vidinul. Bela i-a batut pe Bulgari, dar
totus n'a putut si ocupe Vidinul. Bela ar fi addogat ins& cu toate
TR

aceste la titlurile regelui Ungariei si pe cel de ,,rex Bulgarie’, nu-'

mindu-se in consecinta ,,Bela dei gracia primogenitus regis Hungarie,
Dalmacie... Bulgarie Cumanieque rex“. (Pauler indici si documen-
EN

tul: Fejér, IV, 1, 22 si 344. La Fejér ins& titulatura este: ,,...Dal-

macie... Bulgarieque rex in perpetuum", fra titlul de ,,Cumanie".
Szentpétery, No. 637, relevand acest lucru, giseste documentul sus-
/C

pect si din alte motive. De altminteri acest document mi s’a pastrat

numai intr’o copie din 1377, cand in titulatura regilor Ungariei de
SI

mult avea loc si titlul de ,,rex Bulgarie“). Pe la 1255 tandrul principe

al Bulgariei, Mihai, pe atunci abia de 16 ani, a ajuns sub
influenta
IA

regalita{ii unguresti si Bela a profitat de aceasta dependenta

pentru
39) Pauler, op. cit., II, p, 507 si ,Szdzadok" 1903, p. 48.
U
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 65

Y
a-si lua din nou si titlul de ,,rex Bulgarie“, ,,desi nu in mod con-

R
secvent”, Intr’o noté marginala (No. 178) Pauler indica si documen-
tul in care pentru intiasdata isi zice si rege al Bulgariei: 16 August

RA
1255, originalul in arhiva Arhiepiscopiei din Strigoniu (Szentpétery
No. 1048, Fejér IV, 2, 292).
Critica istoricd moderna a ajuns insd in urma unor cercetari

LIB
amdnuntite a documentelor in chestiune la concluziunea intemeiata
cA inainte de 1270 ,,rex Bulgarie’ nu facea parte dintre titlurile re-
gilor Ungariei si a dovedit ci documentele anterioare anului 1270,
in cari se giseste si titlul acesta,.sunt parte false (cele ,,originale’),

TY
parte copii facute intr’'un timp mult mai recent si prin urmare in cel
mai bun caz copii gresite. Prezenta lui ,,rex Bulgarie’ in documentele
anterioare anului 1270 si domniei regelui Stefan al V-lea este chiar

I
RS
socotita de critica istoricid ungureascd drept un criteriu infailibil al
neautenticitatii documentului in chestiune.
S& examindm aceste documente anterioare anului 1270, in cari
VE
regele Ungariei este si ,rex Bulgarie’.
Cel dintaiu este datat din anul 1233, cand Bela era incd numai
vicerege, al doilea din anul 1236, anul al doilea al domniei lui ca
NI

rege. Amandouad aceste documente sunt false. Caracterul lor de do-

cumente false a fost stabilit pe baza de dovezi si argumente, de fond
U

si de forma, absolut independente de titulatura regeasca.

Documentul datat din anul 1233 (Zimm. No. 67) este faimoasa
diploma prin care, la inceputul secolului al XIV-lea,
AL

s’a incercat
crearea unui drept istoric unguresc asupra partilor de dincolo de
Carpati. Prin aceasta diploma din 1233-Bela daruieste lui ,,Comes
TR

Corlardus filius Christani un oarecare pimant ,,Loysta vocatam, ab

aqua Lothur vocata, que fluit ad aquam Olth"*, Documentul acesta
nu ni s'a pastrat in original, ci numai intr’o confirmare a regelui
EN

Carol Robert din 1311, care nici el nu confirma originalul, ci numai

o alt& confirmare a viceregelui Stefan din 1263 (Zimm. No. 67, 109,
330). Documentul acesta din 1233 incepe: ,,Bela dei gracia primoge-
/C

nitus regis Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lo-

domerie, Bulgarie Comanieque rex".
Al doilea document, cel datat din 1236, este cea mai veche di-
SI

ploma in care se vorbeste de Dej si oaspetii din Dej. Prin aceasta

_ diploma ,,Bela dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie,
IA

Lodomerie, Bulgarie Cumanieque rex (in anul 1235 Bela ajunsese

rege) le confirma la ,,hospites de Deeswar“ anumite privilegii. Docu-
U

mentul acesta ni s‘a pastrat in original in Arhiva orasului Dej (Zimm.

5
BC
 OO. IOSIF SCHIOPUL

Y
No. 74). Or, critica istorici ungureasc4*’) a stabilit in mod neindoiel-

R
nic cd acest ,original” este un fals. La acest loc rezumam, pe scurt,
argumentele principale ale criticei istorice unguresti: arenga (expu-

RA
nerea principiard-a motivelor) urmeazi dupa narratio (expunerea
faptelor); indicarea locului unde s‘a dat diploma urmeaza la sfarsitul
documentului (,,Uatum per manus Smaragdi prepositi... anno ab in-

LIB
carnacionis domini nostri Jhesu Christi millesimo ducentesimo trice-
simo sexto, in insula Erch"), nu la inceputul datelor cronologice cum
‘era obiceiul; drept vicecancelar al regelui Bela la 1236 este indicat
,Smaragdus prepositus Albensis, care numai la 1255 a ajuns vice-

TY
cancelar {inainte de 1255 sau cel mult la sfarsitul anului 1254 Sma-
ragdus nu era nici vicecancelar, nici ,,prepositus Albensis“) si altele.
cunoscute incd vreo 12 documente in cari se gaseste

I
Mai sunt

RS
in titulatura regeasca si titlul de ,,rex Bulgarie“. Dintre aceste trei
sunt originale, restul copii recente. Istoriografia ungureasca a stabilit
ca atat cele trei documente ,,originale’’, cat si aproape toate celelalte
VE
documente pidstrate in copii sunt falsuri sau (vreo doud) gresit co-
piate.
' Ajuns rege (la 1235), Bela a dat peste 150 de diplome fara ca
NI

in vreunul dintre ele s& se gdseasca& titlul de ,rex Bulgarie’. La

anul 1244, intr’'un document prin care 0. seama de ,,udvornici™ (po-
meniti cu numele) sunt ridicati la rangul de nobili — titlul de ,,rex
U

Bulgarie“ rasare din nou: ,,Bela dei gracia Rex Hungarie, Dalmacie,
Croacie, Rame, Servie, Bulgarie, Lodomerie Cumanieque rex" (Szent-
AL

pétery No. 761, Fejér IV, 1, 333), Documentul acesta se gadseste nu-
mai in copie intr'o colectiune de documente intocmitaé de Kaprinai
TR

si este dovedit de critica istoric& drept fals. In acelas an dim gi in-

tr'un alt document de ,,rex Bulgarie’ (Szentpétery No. 798, Fejér
IV, 1, 338): ,,...Gallicie, Bulgarie, Lodomerieque rex", fara ,,rex Cu-
manie, Documentul exist’ numai intr'un transumpt din 1364 si este
EN

un fals. Rasare din nou la 1245 (Szentpétery No. 824, Fejér IV, 1,
592) intr'un document original, pe care critica istoricd ungureasca
l-a dovedit fals (din alte motive. Szentpétery nici nu aminteste ci
/C

intre titluri este si cel de ,,rex Bulgarie’, Fejér II il public’ insa:

eee Gallicie, Bulgarie, Lodomerie, Cumanieque rex’). Rasare si in-
SI

tr un document din 1246 (Szentp. 843), care ni s'a pdstrat numai

intrun transumpt din 1274 si este fals. Intr'un document din 1247
IA

40) | Szdzadok” 1913 si 1921, — Kardesonyi in wEmlékkényv Klebelsberg .. .”

U

1925, — Szentpétery, Kritikai jegyzék, 1930.

BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 67

Y
(Szentp. 867, F. IV, 1, 455) dam iards de ,,...Gallicie, Lodomerie,

R
*Cumanie Bulgarieque rex’ (Szentp. 898, F. IV, 2, 11) intr'un docu-

RA
ment pdstrat intr'un transumpt din 1320 care este un fals. La 1250
(Szentp. 924) aceas titulatura intr'un document ce ni s‘a pdstrat in-
‘tr'un transumpt din 1324. Titulatura este considerata o gresala de

LIB
copiat. (Intr’un document din 1256 Fejér IV, 2, 372 publica intre
titluri si pe cel de ,,rex Bulgarie’, Szentpétery 1130 aratd ins ca
Fejér a copiat gresit). Intr'un document din 1257 (Szentp. 1157) tot
»rex Bulgarie’, dar documentul ni s'a p&strat numai intr’o copie din

TY
1824, Intr'un document din 1259 (Szentp. 1233, F. IV, 2, 489):
,,+.. Lodomerie, Cumanie Bulgarieque rex‘. Documentul este publicat
numai la Katona fara indicarea isvorului si este fals. La 1264 (Szentp.

I
1410): ,,...Comanie Bulgarieque rex‘ intr'un document ce ni s'a

RS
pastrat intr'un transumpt din 1364 si este un fals. La 1260 (Szentp.
1344, F. IV, 3, 9) dam iards de ,,...Cumanie Bulgarieque rex‘ in-
tr'un document ,,original" care este insd tot un fals. Si in fine dim
VE
de acest titlu intr'un document datat din 1271 ,,...Cumanie Bulga-
rieque rex" (Szentp, 1682, F. IV, 3, 544), document ,,original’, dar
fals.
NI

Cum vedem, aproape toate aceste documente (9) sunt documente

false, iar celelalte (3) sunt copii facute mai recent si prezenta titlului
U

de ,,rex Bulgarie“ poate fi atribuit unei greseli de condeiu, unei con-

fuziuni a copistului. Subliniem c& toate aceste constatiri sunt con-
AL

Statarile criticei istorice unguresti.

Nu exista nici-un singur document autentic (anterior anului 1271)
in care in titulatura regeasci sa fie si titlul de ,,rex Bulgarie.
TR

Istoriografia secolului trecut cdutase (in frunte cu Pauler) sa

explice acest ,,rex Bulgarie“ din documentele anterioare anului 1270
{adic&i epoca 1244—1257) printr'un fel de suprematie pe care Unga-
EN

ria ar fi exercitat-o asupra Bulgariei in epoca 1244—1257. Istorio-

grafia ungureascd a pornit insi dintr’o premisa gresita: titlul regelui
Bela in aceste documente nu este ,,Hungarie, Dalmacie... Cumanie
/C

Bulgarieque rex“, cum este dupa 1270 si cum ar trebui sa fie si in

epoca 1244—1257, dat fiind ca titlul de ,,rex Cumanie“ exista deja
SI

dela inceputul lui 1236 incoace. (Nu inainte de 2 Martie 1236, Szent-
pétery No. 608). Titlul este ,,Rex Bulgarie Cumanieque“ (1233: Bul-
IA

garie Comanieque, — 1236: Bulgarie Comanieque, — 1244: Bulgarie,

Lodomerie Comanieque, — 1244: Gallicie, Bulgarie Lodomerieque,
— 1245:' Gallicie, Bulgarie, Lodomerie Comanieque), ceeace vrea
U

sa spund ca Bela s'‘ar fi numit ,rex Bulgarie inainte de a se

BC

6¢
 68 . JOSIF SCHIOPUL

Y
adica — dat fiind, repetim, ca titlul de ,,rex

R
{i numit ,,rex Cumanie™,
Cumanie!' dateaza dela 1236 incoace, — inainte de 1236. Daca, prin

RA
urmare, ,,rex Bulgarie“ s'ar fi addogat la titlurile regelui Bela ca
simbol al unei supremafii exercitate asupra Bulgariei in epoca 1244—
1257, acest titlu ar fi urmat celui de ,,rex Cumanie“ si nu lear fi

LIB
precedat.
Titulatura ,,Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie,
Lodomerie, Cumanie Bulgarieque rex“ a regilor unguresti reoglindeste
istoria expansiunii si suprematiei, de fapt sau fictive, a regatului

TY
ungar. Titlurile noud sunt addogate la titlul vechiu de ,,fungarie rex”
in. ordinea cronologicd a actiunilor sau evenimentelor cari au deter-
minat adoptarea unui nou titlu pe langa cele vechi. In secolul al

I
sau ,,rex Ungrorum".

RS
XI-lea titlul este incd numai ,,rex Pannoniorum™
Se adaoga ,,Rex Dalmacie atque Croacie“ dupa cucerirea acestor fi-
nuturi sub regele Coloman (1095—1116). ,,Rex Rame“se adaoga sub
VE
domnia regelui Bela al II-lea, (1131—1141). ,,Rex Servie“ este addo-
gat la 1202 sub domnia regelui Emeric (1196—1205). ,,Rex Gallicie ef
- Lodomerie“ este addogat la 1206 sub domnia regelui Andreiu al []-lea
NI

(1205—1235), titlul fiind acum, cum am amintit la inceput, »Hungarie,

Croacie, Dalmacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerieque rex“, Prin
urmare ,,rex Bulgarie“ inainte de ,,rex Cumanie“ {in forma ,,Bulgarie
U

Cumanieque rex‘) insemneaza ca si actiunea care a determinat adop-

tarea titlului ‘de ,,rex Bulgarie“ a avut loc inainte de actiunea care
AL

a determinat adoptarea titlului de ,rex Cumanie”. Or, regii Ungariei

s‘au numit ,rex Cumanie“ dela 1236 incoace. In consecinta ,,rex Bul-
TR

garie’ adaogat la vechile titluri inainte de ,,rex Cumanie" ar trebui

si insemneze cd a-fost adoptat inainte de 1236. In acest caz insad
adoptarea lui nu poate fi explicaté printr’o suprematfie exercitata
EN

numai mult mai tarziu dupa 1236.

Aceas este situatiunea in ce priveste toate documentele in cari,
la intervale mai mari sau mai mici, dim de titlul de ,,rex Bulgarie”
/C

inainte de ,,rex Cumanie", adicd intr'o formula ,,rex Bulgarie Cuma-

nieque“ care ar fi fost justificaté numai inainte de 1236 nu si dupa
aceastd. data.
SI

Titulatura regelui Bela al [V-lea din cele mai multe dintre aceste
documente insirate in cele precedente este identicd cu cea din di-
IA

plomele false datate din anii 1233 si 1236 analizate mai sus. Iden-
titatea aceasta justific’ pe deplin concluziunea criticei istorice ungu-
U

resti cd prezenta lui ,rex Bulgarie’ intre titlurile regilor Ungariei

BC
 ANDREIANA DIN 1224 69
DIPLOMA

Y
criteriu infailibil al/ne-
in documente datate inainte de 1271 este un

R
.autenticititii documentului in chestiune.
din 1233 si 1236)
"Ss rezumaim: Singurele doud documente (cele

RA
Cumanieque™ ar fi justificabila atat
in cari formula ,,rex Bulgarie
pentrucd expedifiunea in Bulgaria
istoriceste cat si cronologiceste,
inainte de 1236,
a lui Bela si victoria lui asupra Bulgarilor a avut loc

LIB
In ce priveste do-
anume pe la 1228—1229, — sunt documente false.
presupunem ca can:
cumentele din epoca 1244—1257 ar fi absurd s&
si mai bine de ani sa
celaria lui Bela s'ar fi putut gandi dupa 20
numai inainte de 1236
adaoge la titlurile lui Bela un titlu justificabil

TY
fi intercalat, crono-
si cd, tinand seama de aceasta imprejurare sa-l
i de ,,rex Cumanie™.
logiceste si istoriceste justificat, inaintea titlulu
,,Bulg arie Cumanieque rex“
De aci urmeaza in mod logic ca titlul de

I
tura regilor Un-

RS
n'a facut niciodata parte in aceasta forma din titula
cari dim de formula
fariei si cA toate, absolut toate documentele in
sunt — intrucat
,Bulgarie Cumanieque rex",. indiferent de epoca,
sau, — intrucat este
VE
este vorba de documente originale — false,
te. Sunt cel putin
vorba de copii nai nou’, — sunt cel putin suspec
re” insemneaza
suspecte aceste copii, pentruca o gresala de ,copie
a a timpului sau,
NI

in acest caz ci copistul, obisnuit cu formula curent

pe care il copia,
a introdus-o, fara s&-si dee seama, si in documentul
a fost de cand pentru
dar in care nu se gasia. Or, formula curenta
U

iei o formula in-

intiasdata a fost folosita in titulatura regilor Ungar
si niciodaté nu
globind si Bulgaria — ,,Cumanie Bulgarieque rex"
AL

,Bulgarie Cumanieque rex".

intre titlurile
_ Sa ludm spre pilda diploma din anul 1250 in care
,,Bulg arie Cuma-
lui Bela este si cel de rege al Bulgariei in formula
TR

confirmare
nieque rex". Aceasté diploma ni s'a pdstrat numai intr’o
t ca rege era
a regelui Carol Robert din 1324. Titlul lui Carol Rober
Croaci e, Rame, Servie, Gal-
,»Karolus dei gratia Hungarie, Dalmacie,
EN

alte titluri.
licie, Lodomerie, Cumanie, Bulgarieque rex..." si cateva
ul din
Aceasta era formula curenta si singuri admisd. Daca copist
gresit lasan-
1324 care a copiat diploma din 1250 a lui Bela — ar fi
/C

indus in eroare de titlurile regelui Carol Robert, — ar fi

du-se
Carol Ro-
scris si el ,,Cumanie Bulgarieque rex", cum era titlul lui
SI

ata.
bert si nu ,,Bulgarie Cumanieque rex, care nu a exista niciod
t
de
Fixarea in mod limurit a acestui amdinunt, anume ca titlul
IA

t niciod ata si ci el nu se intal-

,Bulgarie Cumanieque rex’ n'a exista
neste decat in documente false sau in copii noua si suspecte, este
de o deosebiti important’, pentruc& titulatura aceasta de »Bulgarie
U
BC
 70 IOSIF SCHIOPUL

Y
Cumanieque rex“ o mai intalnim si in doud documente ,,originale”

R
din secolul al XIV-lea, originale cari nu pot fi autentice.

RA
*cy
* *

Rezumam concluziunile capitolului precedent: titlul de ,,...Cu-

manie Bulgarieque rex’ in titulatura regilor Ungariei inainte
de 1270

LIB
(regele Stefan al V-lea) si cel de » ++» Bulgarie Cumanieque
rex“
(Bulgaria inainte de Cumania) in titulatura regilor Unfariei
in orice
epoca, chiar dupd 1270, este un infailibil criteriu al neautenticitatii
diplomelor in cari se gaseste acest titlu.
.

TY
Si dupa premiterea acestui rezumat sA ne intoarcem la diploma
de
confirmare a regelui Carol Robert din 1317.
' La argumentele de logica si de fond expuse in capitolele
prece-

I
dente impotriva autenticitatii diplomei din 1317 se

RS
mai adaogi acum
un argument deciziv: si diploma prin care, la 1317,
regele Carol Ro-
bert confirma diploma Andreiana din 1224 are in titulatura
regeasca
titlul de ,,... Bulgarie Cumanieque rex" — in loc de cel
VE
corect ,,Cu-
manie Bulgarieque rex‘. Dintre toate nenumiratele diplome
ale re-
gelui Carol Robert, — si num&rul lor este cateva mii, —
numai patru
alte diplome au titlul »Bulgarie Cumanieque rex“.Dar
NI

numai faptul
ca acest titlu este in titulatura regeasca a acestor
patru diplome si
inca ar fi de ajuns si dovedeascd cA nici acele
documentel nu sunt
U

autentice.
Cel dintaiu dintre aceste patru documente
este o diploma a
AL

regelui Carol Robert prin care la 1320 confirma

oaspetilor ,,de Desak-
na’ o diploma a regelui Andreiu al II-lea din 1291
(Zimm. No. 239 si
323). Aceasté diploma a regelui Carol Robert
are in titulaturad
TR

» + Bulgarie Cumanieque rex". Ea nu ni s'a

pastrat in original, ci
numai in copia Conventului din Manastur din
1447. Diploma lui Ca-
rol Robert nu este nici
datata, nici nu are formuld de coroborare
EN

validare. Al doilea document este datat tot si

din 1320 (Fejér VIII, 2,
253) si ni s‘a pastrat numai intr’o copie in colectiunea
de documente
a lui Kaprinai. Al treilea document este
datat din 1322 (Fejér VIII,
/C

2, 336), este cuprins intr’un transumpt

din 1379 al regelui Ludovic
si ni s'a pdstrat tot numai intr’o copie in
colectiunea de documente
SI

a iezuitului Hevenesi, Al patrulea document

este datat din 1323 (Fejér
VHI, 2, 408) si se gaseste tot numai
intr’o copie in colectiunea ace-
IA

luias Hevenesi.
Fejér, CD, VIII, 2, 62 reproduce insa diploma lui
Carol Robert din 1317 scriind: ,,... Comante Bulgarieque
U

rex, adica
BC
 DIN 1224 71
DIPLOMA ANDREIANA

Y
lui Fejér comitele ,,Blafuuz™
indreptand originalul. In reproducerea
se pomeneste de el ,,Blas-

R
este scris in amandoua cazurile in cari
observa ca reproducerea este ficuta
,,Ex authentico

RA
suncz, Fejér
transsumto Ludovici regis de anno 1366".
ci este vorba numai de
Ar fi prea putin serios sa presupunem
ui diplomei din 1317
o gresala de condeiu a copistul ui sau scriitorul

LIB
rie Cumanieque rex" di-
si cd in ciuda titulaturei fatale ,, ... Bulga
pentrucd ar fi o ciudata
ploma din 1317 ar putea fi autentic’, —
capitala importanta pen-
coincidenta ca tocmai aceasta diploma de o
ei si se fi redac-
tru cel ce a dat-o cat si mai ales pentru beneficiarii

TY
regelui un titlu
tat cu atata usurintad si neglijenta incat sa se dee
niste oameni necunocuti,
gresit, si se pomeneasca drept petitionari de
si si se foloseasca
si nu se spund a cui este diploma ce se confirma

I
cancelariei regelui Ca-

RS
la coroborare o formula care nu este acea a
rol Robert. Si toate aceste in aceas vreme.
care a redactat
Titulatura acea fatald se datoreste nestiintei celui
si el gresit.
VE
care era
diploma fals&, copiind titulatura dup un model y
care exista intre
Este semnificativa sub acest raport marea asemanare
Carol Robert
protocolul initial al acestei diplomei din 1317 a regelui
1236 prin care regele Bela al
NI

si protocolul initial al diplomei din

,,de Deeswar", document
1V-lea confere anumite privilegii oaspetilor
U

fals de care am pomenit.

1236: 1317:
AL

Bela dei gracia Hungarie, Karolus dei gracia Hunga-

Dalmacie, Croacie, Rame, Ser- rie, Dalmacie, Croacie, Rame,
TR

vie, Lodomerie, Bulgarie Cuma- Servie, Gallicie, Lodomerie, Bul-

nieque rex omnibus Christi fi- garie Cumanieque rex omnibus
delibus presens scriptum inspec- Christi fidelibus presens scrip-
EN

turis salutem in omnium salva- tum inspecturis salutem in om-

salvatore. Ad universorum
tore, Ad universorum noticiam nium
harum serie volumus pervenire noticiam harum serie volumus
/C

quod accedentes ad nostram pervenire quod accedentes ad

villicu s et hospites nostram presenciam comites
presen ciam
Blafuuz et Hennyng petent es a
SI

nostri de Deeswa r, humili prece

nobis cum instantia, ul...
a nobis postularunt, ut...
IA

ntele
Or, si acest document din 1236 este unul dintre docume
grafia ungure asca
despre cari, — cum am ardtat mai sus, — istorio
U

a dovedit ca este fals.

BC
 72 IOSIF SCHIOPUL

Y
10. CONCLUZIUNI FINALE.

R
Rezumam si concretizim concluziunea la care am ajuns in cele

RA
precedente: diploma regelui Carol din 1317 care ,,confirma” diploma
privilegiala a regelui Andreiu al II-lea din 1224, cum si aceasta di-
ploma din 1224, care este ,confirmata", — sunt falsuri sAvarsite ca-

LIB
tre mijlocul secolului_al XIV-lea, epoca clasica a falsificdrilor de di-
plome. Concluziunea aceasta cere insa si o explicatiune in ce priveste
motivele falsurilor si imprejurarile in cari s'au produs.
Vom schita cadrele numai in contururi generale..-

TY
Isvorul tuturor drepturilor era regele. Al lui era si
pamantul
farii. Dela rege ajungeau prin donatiuni pamanturi la
altii. Concepti-
unea evului mediu era ca tot pamantul care nu avea
un proprietar

I
cert si recunoscut era proprietate a regelui. Nu toti

RS
posesorii de pi-
manturi erau ins& proprietari recunoscuti. Parte
dintre cei cari ajun-
sesera intr’o situatiune mai privilegiati, nu puteau
s& invoce nici un
titlu de drept, decat poate cel al unui drept istoric
VE
de posesiune ,,din
batrani". Aceasta era mai ales situatiunea asazisilo
r nwoaspeti® de
toate neamurile si mai ales aceasta era situafiunea
in ce priveste ,,oas-
peti’ din Transilvania, mai noui decat cei din
NI

Ungaria propriu zisi.

Ei nu puteau invoca decat poate articolul
XIX din faimoasa bula de
aur a regelui Andreiu al II-lea din 1222: ,,Similiter et hospites
U

cuius-
cumgue nacionis secundum libertatem ab
inicio eis concessam tenean-
tur“, In cursul secolelor, donatiunile
facute de regi la oameni cre-
AL

dinciosi sporiserd in mare masura. Se

sporiserd ins& in mare m&suri
si instrdindrile cari nu aveau la baza
lor un act regesc au alt titlu de
drept. In consecinta, cu inceperea secolului
al XIII-lea s'a procedat
TR

din vreme in vreme la o revizuire a titlurilor

de drept sica o urmare
a acestor revizuiri a inceput falsificarea
acestor titluride drept. Fal-
sificarea de diplome a continuat in
tof cursu evului mediu, in ciuda
EN

tuturor striduintelor de a li se pune

capat*'). Unii aveau anumite bu-
/C

41) Szentpétery, Magyar oklevéltan

. Budapest, 1930, P, 79: ,A 13-ik
ban, az oklevelek jelentéségének szdzad-
megszilarduldsdval és ezzel egyut
tokadomanyokkal és adomanyreviz t a tomeges bir-
iékkal kapcsolatban nalunk is
SI

levélhamisitas, mely a XIII. szaza megindul az ok-

d elejétét fogva az egész kézépkor
zott, minden ennek meggatlasdra on at burjan-
irdnyulé térekvés ellenére is",
Eckhardt F., Magyarorsz4¢ térté
IA

ncte, Budapest, 1933. P, 75: wA

ban mir olyanok is, akiknek, mivel 14-ik szazad-
nem adomanybél birtak jOszagaika
zonyitékuk nines, iparkodnak adom t, arrél bi-
anylevelet szerezni, mintha a birto
tak volna a kirdlytél, avagy adom kot most kap-
anylevelet hamisittatnak maguknak
U

",
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 73

Y
nuri si privilegii de cari se bucurau de mult, dar nu aveau documente

R
cari si dovediasca legitimitatea posesiunilor. Altii uzurpaseré bunu-
.

rile si-si arogasera privilegii si aveau nevoie de un titlu de drept. Si

RA
atunci au plismuit documentele necesare lor. Acesta era cazul mai
ales in secolul al XIV-lea, cand o noua dinastie, strdind, a luat lo-

LIB
cul vechii dinastii nationale a Arpadianilor.
Intre ,oaspetii’ Transilvaniei cei mai numerosi erau Germanii
sau Sasii. .
Nu s‘a pastrat nici un document autenic care sd vorbiasca de

TY
vreun privilegiu acordat acestor oaspeti germani inainte de bula de
1222; Intro bula papala din epoca 1192—1196 se pomeneste
din 766
aurar ain
numai de un oarecare ,,solum desertum", pe care regele Geyza al II-lea

I
(1141—1161) il cedase primilor oaspeti germani pe cari ii numeste

RS
,Flandrenses’, — fri si pomeniasca ins& de conditiuni, de drepturi
si indatoriri. Toate documentele anterioare bulei de aur din 1222,
in cari se vorbeste de imigranti germani — Johannes Lafinus (1204 si
VE
1206), oaspetii din Cricdu, Ighiu si Romos (1206), spre pildi, — sunt
tot falsuri sAvarsite si ele in secolul al XIV-lea sau si mai recent.
Singurul isvor de drept era si pentru oaspetii germani din Transilva-
NI

nia articolul pomenit din bula de aur. Nu existau nici pentru ei drep-
turi privilegiale scrise, ci numai drepturi uzuale nescrise.
U

Dar era de ajuns si atata la inceput, pentruc&i cu excepfiunea

Flandrensilor din regiunea Sibiului, imigrantii sasi, veniti_in gru-
AL

puri mici, izolate, cele mai multe grupuri abia dupa invaziunea Ta-
farifor_in Ungaria-(1241), au format si dupa asezarea lor tot numai
grupuri izolate, cari nu superau pe nimeni si ciutau sd nu supere pe
TR

nimeni. In tot cursul secolului al XIJI-lea abia a existat_vreo cohe-

ziune_intre_coloniile sdsesti. rdsfirate. Singura legituré care le mai
unia era biserica. Politiceste, — coloniile si grupurile de colonii erau
EN

independente unele de altele, atat in ce priveste administratiunea

cat si in ce priveste justitia. Doar asem&narea asezdrilor, originea,
comun4_si_instinc
eine ee
tul_afinitatii
eee
de ras& si limbi dacd mai crease o le-
/C

gdtur& oarecare intre ele. Incolo nici o legaiturd de unitate politica

intr'un intreg organic’*). Constiintide o misiune pe care ar fi avut
SI

42) J. K. Schuller, Geschichte... Heft II. 1851. ,JIn politischer Hinsicht

IA

stellt sich aus Urkunden spdterer Zeit mit Sicherheit heraus, dass anfanglich jede
Colonistengruppe einen eigenen, von allen anderen in Verwaltung und Gerichts-
barkeit unabhangigen Gau bildete und dass ausser dem inneren Bande 4hnlicher
Institutionen, nationaler und sprachlicher Verwandtschaft und gemeinschaftlicher
U

Religion kein fusseres Band politischer Einheit diese Gruppen zu einem orga-
nischen Ganzen vereinigte”.
BC
 G4 IOSIF SCHIOPUL

Y
s'o indeplineascd, 0 constiinté a importantei acestei misiuni, cari mai
tarziu au jucat un rol atét de hot&rdtor in viata lor, — nu exista. -

R
Secolele anterioare secolului al, XIV-lea au fost o epoca de con-

RA
solidare mai mult individual, de afirmare personala a oaspetilor de
toate neamurile. Aceasta este de altfel istoria imigratilor din toate
timpurilesi {drile.

LIB
Luptele pentru tronul farii intre descedentii primului rege din
dinastia lui Arpad au favorizat aceste tendinte individualiste**), dar
au fost un obstacol serios in calea unei legaturi mai stranse, colective.
Dat fiind ci numarul imigratilor era neinsemnat, cd ei au venit in

TY
grupuri izolate si succesive, ci nu exista nici o legdturd intre ei, Si
inainte de toate faptul ci au fost mai mult sinistrati in cdularea unui
adipost” decat colonisti_in sensul~ adevarat™al cuvantului, — cu

I
siguran{a in scurta vreme asezarile lor ar fi disparut in mijlocul lumii

RS
strdine care ii inconjura, daca nu le-ar fi luat dela inceput sub inalta
sa_ocrotire biserica catolica, In aceags vreme izolarea intr’o regiune in
care valurile natiunii maghiare cuceritoare nu patrunsesera inca (in-
VE
filtratiunea maghiara, venind dela Nord, s'a oprit pentru multdé vreme
la Mures), a facut din aceasta ocrotire bisericeasca& singura influenta
care se manifesta. Asa se explicd cum de rolul acestor colonisti sub
NI

raport politic este inexistent in tot cursul timpului pana la ‘incepu-

tul secolului al XIV-lea.
U

Luptele pentru tronul Ungariei dup stingerea dinastici natio-

nale a Arpadianilor au creat si pentru oaspefii germani din Transil-
AL

vania o situatiune noua. In rivalitatea dintre Otto al Bavariei si Ca-

rol Rokert din dinastia Angevinilor, anumite grupuri de colonisti
dela
Sibiu si Bistrita au luat partea regelui de vifé germand Otto, dand
TR

astfel primul semn de licdrirea unei constiinte nationale

germane. Ati-
tudinea aceasta a Sasilor a trezit ins& impotriva lor ostilitatea
Papei,
care el era marele protector al dinastiei Angevinilor
si alui Carol
EN

Robert.
Probabil acestei ostilitati se datoreste in primul rand si
proce-
/C

$3) Pauler Gy., op. cit, p. 295. Tronul Ungarie

i se mostenia ce-i drept in
dinastia nationalad a Arpadianilor, dar existau echivoc
uri in ce Priveste primogeni-
SI

tura. ,,.Natiunea" putea si proclame rege pe cine

voia din dinastia nationald. In
general, tronul il mostenia cel mai in varsta dintre
fii. Dar obiceiul acesta nu era
principiu recunoscut de tofi. Nobilimea nu era
IA

convinsi c& tronul trebuia s&-l

mosteneasc& primul nadscut — in orice imprejurdri,
indiferent dacd era capabil
sau nu si guverneze. Dimpotriva, multi aderau Ja
principiul inaugurat dup& moar-
tea regelui Geyza I, cand tronul a fost ocupat nu
U

de unul dintre fiii minori Kal-

man sau Almos, ci de fratele regelui, Ladislau,
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 1224 7d

Y
sul pe care Episcopul si Capitlul catolic din Alba-Iulia l-au pornit la

R
1308 contra decanatelor sdsesti dela Sebes si cele dintre Tarnave si
Olt, cu exceptiunea celui dela Sibiu,-care el depindea in mod direct

RA
de Arhiepiscopia Strigoniului. In acest proces, Sibiul — care in cursul
vremilor reusise si-si cdstige un rol preponderent fata de celelalte
colonii sisesti — a incercat sé ia apdrarea decanatelor trase in jude-

LIB
cata. Nu i s'a recunoscut ins&i acest drept. Scrisoarea Sibienilor prin
care fac marturie in favorul celor acuzati, scrisoare pecetluita cu
pecetea provincialé a Sibiului, este declarata fara valoare. Preotii si
decanatele, chiar Sibienii, sunt trase la rdspundere chiar si pentru un

TY
delict politic: necredinta lor fati de regele Carol Robert, s. a.
Situatiunea creat& coloniilor sdsesti prin acest proces era extrem
de primejdioasi. Primejdia comuna a dat ins4 nastere in mod firesc

I
RS
si unei strangeri a randurilor. Din primejdia acea care s'a desenat
in cursul procesului s'a zdmislit idea_unirii coloniilor rasfirate.In- .
tr'un fel de program national. au fost cuprinse toate doleantele lor.
VE
Si acestui program au ciutat si-i dee mai mult& tarie asezindu-l pe
bazele unui drept istoric, imprumutandu-i forma unei diplome pri-
vilegiale ,,din baitrani" si o dati: 1224, — doi ani dupa bula de aur
NI

din 1222.
lat’ geneza diplomei privilegiale alui Andreiu al II-lea. Ea re-
oglindeste situatiunea general a coloniilor sdsesti din tara Sibiului la
U

inceputul secolului al XIV-lea. Ea este expresiunea’ doleantelor gi

aspiratiunilor,a’ temerilor si striduinfelor de apadrare ale colonistilor
AL

sasi la inceputul secolului al X1V-lea si nu are nimic comun cu ince-

putul secolului al XIII-lea.'
Mobilul principal al falsificdrii diplomelor a fost procesul din
TR

1308. Acele doud diplome — 1224 si 1317 — reglementeaza pentru

viitor situatiunea coloniilor sdsesti ,,a Waras usque in Boralt’, prezen-
EN

tand drept drepturi cdstigate ,,din bitrani’ un sistem de apdrare cla-

dit pe experientele procesului din 1308. Diploma din 1224 exclude in
viitor, cauté si exclud& pentru viitor repetarea unui proces similar,
pentruca prevede'pentru combaterea tuturor atacurilor argumente inte-
/C

meiate pe drepturi cAstigate: unitate teritoriali... un singur cap...

preoti alesi de popor si dreptul preotilor la dijma... dreptul de a fi
SI

judecati numai de rege sau de loctiitorul lui... un singur sigil comun

recunoscut ca avaind valoare si térie inaintea tuturor autoritatilor.
IA

Si cum, intre timp, colonistii vor fi ajuns in conflict si cu popu-

latiunea autoctond:_drept_de—folosin{a_asupra padurilor Vlahilorsi
Bisenilor. Si cum la inceputul secolului al XIV-lea incepuserd sa faca
U
BC
 76 IOSIF SCHIOPUL

Y
si negot: insertiunea in diploma a unei dispozitiuni speciale privitoare-

R
la negustori: ,,mercatores eorum ubicumque voluerint in regno nostro
libere et sine tributo vacant et revertantur“ (ceace nu se potriveste

RA
cu o situatiune dela 1224). Si, in fine, dupace in cursul secolului al |
XIII-lea unii dintre imigrantii sasi incepuserd si se imbogateasca in
paguba celor multi si siraci, o alt& prevedere: ,,siluam vero cum om-

LIB
nibus appendiciis suis et aquarum usus... omnibus tam pauperi-
bus quam divitibus libere concedimus exercendo" si ,,nullus de ioba-
gionibus nostris villam vel predium aliguod a regia maiestate audeat
postulare™.

TY
Vremile dela inceputul secolului al XIV-lea au fost favorabile
pentru realizarea unui asemenea program politic. Noua dinastie a An-
gevinilor a fost o dinastie strdini, cum strdini de restul populatiunii

I
autoctone din tard erau si oaspefii sasi, germani. Apropierea dinas-

RS
tiel straine de o populatiune strdind era numai fireascd, interesele lor
fiind comune fafa de elementele nationale ale tarii. ,,.Domnia dinastiei
Angevinilor (1300—1382) a fost pentru Sasi epoca cea mai stralucita”
VE
a istoriei lor‘). In timpul primului domnitor din aceasta dinastie a in-
ceput consolidarea lor, ca sub domnia regelui Matia (1459—1490)
sd-si ajung& desivarsirea prin unirea si a celorlalte grupuri sisesti,
NI

dela Brasov si Bistrita, in comunitatea dela Sibiu (1486). Nu este

aceasta o simpl& coincidenta. Si regele Carol Robert si regele Matia
U

erau intemeietorii unor dinastii noud in Ungaria si cdutau si ei s& se

consolideze. Diplomele privilegiale acordate de acesti regi Sasilor nu
AL

li s‘au acordat drept raisplaté pentru ,credinta” lor c&tre donatori,

ci din consideratiuni de ordin politic, — pentruc& colonistii sasi n'au
fost ,,credinciosi" acestor regi, ci s'au rdsculat cu armele in mana im-
TR

potriva ambilor, impotriva lui Carol la 1324, impotriva lui Matia la

146745),
Carol Robert a cdiutat in Germani
EN

si in elementul burghez spri-

44)Teutsch, Geschichte...
/C

45)In rdscoala din 1324 a murit in luptd si seful rdsculatilor

,comes Hen- -
ningus de villa Petri’. Regele Carol venise in Transilvania
in fruntea unei armate
de Cumani si a stat mai multX vreme in finutul Sibiulu
i, la Deva, Ordstie, Cra-
SI

ciunel, Sibiu.
Contra lui Matia Sasii s'au risculat impreund cu Secuii si nobilimea ma-
ghiara. Numai Sasii dela Brasov i-au rimas credinciosi Iui
IA

Matia. Rascoala a fost

potolita de Matia, care a venit in persoanad in Transilvania
. Petru, comite de Rot-
berg, jude regesc al Sibiului, a fost decapitat la Sibiu. Nicola
u din Ocna si Jo-
hannes din Merghindeal, judele scaunului Cinc, au fost decapit
ati la Cluj.
U
BC
 DIPLOMA ANDREIANA DIN 122-4 47

Y
folos si lui
jin contra magnatilor unguri. Acest sprijin i-a fost de mare

R
siu Ludovic, cum si succesorilor lui din diferitele dinastii’,
si fiului
strdine*’).

RA
Ludovic confirma cele dou’ diplome dela 1317 si 1224,
La 1366
ari cele
cari cuprindeau programul national sdsesc, si cu aceste confirm
doud diplome inceteazd de atunci incoace sa mai, fie falsuri.

LIB
1224)
Realizarea programului politic prin diplomele acele (1317—
Dimpotr iva, abia dupa ce di-
n'a multumit ins pe tofi colonistii sasi.
intre cei intere-
ploma a fost confirmata de Ludovic incep certurile
e celor 7
sati. La 1379 regele Ludovic se vede chiar nevoit si adresez

TY
(,,fidelibus suis senioribus, iudicibus et iuratis ac
scaune o scrisoare
fiind
universis Saxonibus septem sedium''), in care ii someaza ca dat
(,,Datu r nobis intelligi ,
c& in sanul lor s‘au ivit neinfelegeri si certuri

I
RS
sunt exorte’)
quod diverse discordie, lites et’ rixe in vestri medio
us... se-
si-si examineze privilegiile (,vobis... precipimus, quaten
convene atis pro vestro com-
cundum vestram consuetudinem in campis
recipiatis
muni colloquio et ibidem vestra privilegia nova et antiqua
VE
indrept e tot
et perlegatis”) si apoi si le comunice lui, promitandu-le sa
ium in-
ce nu ar fi pe placul lor (,,e¢ si aliquid in eisdem vobis confrar
vestrum
NI

venitur, istud in omnibus licitis et possibilibus in commodum

volumus convertere et meliorare™).
U

nlandern. Gotha, 1905.

46) Kaindl, Geschichte der Deutschen in den Karpate
AL

en und im Biirgertum eine Stiitze

Il. P. 34. ,Karl Robert suchte in den Deutsch
ungaris chen Grossen. Ihm, seinem Sohne Ludwig und
gegen die unbotmassigen
war diese Stitze stets
ebenso dessen Nachfolgern aus verschiedenen Hausern
Mihe ihre Stellung erringen und behaupten
TR

iiberaus wertvoll, weil sie zumeist mit

alle das deutsche Volkstu m und Biirgert um gegen dic
mussten. Daher haben sie
national en Partei beschiitz t, so-
Anfgriffe des feindlich gesinnten Adels und der
lange sie es vermochten”. ,
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Y
R AR
LIB
Il. PREPOZITURA DELA SIBIU

ITY
Celestinus episcopus servus servorum dei venerabili fra-

RS
tri Strigoniensi arhiepiscopo salutem et apostolicam benedic-
tonem. Tue devotionis fervorem, quam circa Romanam eccle-
siam et nos specialiter habes, certis rerum indiciis cognoscen-
VE
tes, tuis desideriis duximus et petitionibus annuendum et tam
in coronatione regis, iuxta quod in registro bone memorie Cle-
mentis prodecessoris nostri habetur inscriptum, tibi privile-
NI

gium confirmamus, quam etiam regie domus officialium pre-

positos vinculo anathematis alligandi et in causis spirituali-
bus iudicandi plenam et illibatam tuam fraternitatem habere
LU

decernimus potestatem, ita siquidem, ut nullus Ungarici

regni prelatorum, nisi tu solus, sicut etiam in regia conces-
sione habetur, beate memorie predecessoris nostri Alexandri
RA

auctoritate ac nostra tue ecclesie confirmata, id presumptione

qualibet audeat attentare. Cum autem ecclesia Theutonicorum
Ultrasilvanorum in preposituram sit liberam instituta, et
eis-
T

dem, quibus et alie prepositure exempte, libertatis insignibus

redimita, et eam authentico scripto carissimus in Christo
EN

fi-
lius noster Bela illustris rex Ungarie studuit communire,
quam etiam dilectus filius noster Gregorius sancte
Marie in
Porticu diaconus cerdinalis tunc apostolice sedis
I/C

legatus pri-
vilegii sui munimine roboravit et apostolica post-modum
auc-
toritas confirmavit eandem institutionem ratam
habentes,
precepimus nostri registri scrie contineri,
IAS

perenni memoria
duraturam. Nulli ergo omnino hominum liceat
hanc paginam
nostre confirmationis infringere vel ei ausu
temerario con-
traire. Si quis autem hoc attentare presumpserit, indigna-
tionem omnipotentis dei et beatorum Petri et Pauli apostolo-
U
BC
 IOSIF SCHIOPUL 79

Y
Laterani, XIII Kalen-

AR
rum eius noverit se incursurum. Datum
das Ianuarii, pontificatus nostri anno primo.

in Arhiva Arhiepiscopiei de Strigoniu.

R
Originalul

LIB
* *
*

Innocentius episcopus servus servorum dei venerabili

fratri... Ultrasilvano episcopo salutem et apostolicam bene-

ITY
dictionem. Cum a nobis petitur quod iustum est et hones-
tum tam vigor equitatis quam ordo rationis exigit, ut id per
sollicitudinem officii nostri ad debitum perducatur effectum.
Cum igitur, sicut tua petitio nobis exhibita continebat, nos

RS
tue supplicationi grato conniventes assensu privilegium super
desertum a dilecto filio Gregorio sancte Marie in Porticu
. diacono cardinali tibi indultum auctoritate apostolica, confir-
VE
mamus et presentis scripti patrocinio communimus. Ad ma-
iorem autem huius rei evidentiam predictum privilegium huic
nostre pagine de verbo ad verbum duximus inserendum.
NI

Gregorius de sancto Apostolo dei gratia sancte Marie in

Porticu diaconus cardinalis, apostolice sedis legatus omnibus
LU

in Christo fidelibus, ad quos litere presentes devenerint, sa-

lutem et orationem in domino. Ne quorum libet sopite ques-
tiones materiam recidive contentionis inveniant, quod salu-
briter et bene dispositum est, perpetuam debet stabilitatem
RA

obtinere et iuxta maiorum monita literarum memorie com-

mendari, ne processu temporis in dubiam questionem deve-
niat, quod definitive calculum constat sententie suscepisse.
T

Cunctis igitur fidelibus volumus notum fieri, quod cum occa-

EN

sione huius verbi desertum, quod verbum est in privilegio

gloriosi et illustris domini regis Bele et nostro ad preces
eiusdem regis impetrato a nobis et obtento super constitutione
I/C

prepositure Ultrasilvane, quam fecimus, cum prius officium

legationis gessimus in Ungaria, questio esset orta inter vene-
rabilem fratrem nostrum Adrianum Ultrasilvanum episcopum
IAS

et dilectum amicum nostrum P. prepositum Cipiniensem pro

eo, quod occasione prefati verbi prepositus diceret genera-
liter omnes Flandrenses ecclesie sue fuisse suppositos, e con-
tra episcopus responderet, dominum regem et nos intellexisse
U

de illis dumtaxat, qui tunc erant in illo deserto, quod glo-

BC
 80 PREPOZITURA DELA SIBIU

Y
riose memorie Geysa rex Flandrensibus concessit, et de illis,

AR
qui in eodem tantummodo deserto erant habitaturi, et co
processum esset, quod questio eadem ad dominum papain
fuisset delata, et inde ad nos remissa, utpote ad eum, cui

R
interpretatio prefati verbi domini regis mente et voluntate
explorata deberet esse certissima. Prefatus illustris et glo-

LIB
riosus rex ad interrogationem nostram hanc interpretationem
Vesprimii in presentia magnatum suorum promulgavit, quod
‘non fuit eius intentionis tempore constitutionis prepositure
nec postea, quod alii Flandrenses preposito essent subditi,

ITY
nisi qui tunc tantummodo habitabantin deserto, quod sancte
recordationis Geysa pater suus Flandrensibus concesserat, et
in eodem futuris temporibus essent habitaturi. Nos vero idem

RS
‘cum domino rege sentientes et eandem interpretationem ha-
bentes in animo predictum verbum sic interpretamur, quod
de nullis aliis Flandrensibus intelleximus nec alios preposi-
VE
ture supposuimus, nisi dumtaxat illos, qui tempore, quo ip-
sam preposituram constituimus, in illo tantum habitabant et
erant habitaturi deserto, quod Geysa rex Flandrensibus prio-
NI

ribus concessit. Et ut hec nostra et domini regis interpre-

tatio omni tempore plenum robur et firmam stabilitatem ob-
tineat, has inde literas scribi mandavimus et sigillo nostro
LU

fecimus sigillari. Decernimus ergo, ut nulli omnino hominum

liceat hanc paginam nostre confirmationis infringere vel ei
ausu temerario contraire. Si quis autem hoc attentare pre-
RA

sumpserit, indignationem omnipotentis dei et beatorum Petri

et Pauli apostolorum eius se noverit incursurum. Datum
Rome apud sanctum Petrum, XVII Kalendas Julii.
T

% *
EN

Din faptul ci la sfarsitul secolului al XII-lea si inceputul celui

al XIII-lea documentele pomenesc de un protopopiat al Germanilor
I/C

‘din Transilvania si de un protopop al Sibiului si cd in aceias epoca

unii dintre cancelarii {arii unguresti aveau si titlul de protopop al
acelui protopopiat, — istoriografia noastra
IAS

a tras concluziunea cd
elementul german din Transilvania, adic’ Sasii — cum li se va zice
mai tarziu — aveau o organizatiune asezat& pe temeiuri solide inca
Ja inceputul secolului al XIII-lea si cA inca pe atunci protopopul
dela Sibiu era ,om mare”, dac&d a putut s& ajunga cancelar al tari
U
BC
 1OSIF SCHIOPUL 81

Y
intr'o vreme cand Ungaria avea atatia episcopi si alti protopopi cu

AR
nume. Unii dintre istoriografii sasi mai vechi au vazut chiar in acel
protopop-cancelar un fel de reprezentant oficial al colonistilor
sasit?). Altii au vazut in el chiar un Sas.

R
Concluziunile acestea n'au nici un temeiu. Nici protopopul dela
Sibiu, nici protopopiatul lui n’au avut in acele vremuri o importanfa

LIB
_ deosebitad. Si niciodaté protopopul Sibiului n'a ajuns cancelar.
Altceva spun documentele epocii.
Pentru intiasdata se vorbeste de o ,,prepoziturd“ a Germanilor

ITY
din Transilvania intr'o buld papala din 20 Decemvrie 1191, in care
Papa Celestinus, adresandu-se Arhiepiscopului de Strigoniu, con-
firma privilegiul acestuia de a incorona numai el regii Ungariei. Papa
in aceeas vreme ii aduce la cunostinfi ci regele Bela a aprobat in-

RS
fiintarea unei ,,prepozituri“ eclesiastice a Teutonilor din Transilvania
si ci aceasti prepozitura se va bucura de aceleasi drepturi de cari
se bucura si celelalte prepozituri libere. De aceea Papa si d& ordin
VE
ca acea prepoziturd sa fie trecuté in registrele papale. ( »Cum autem
ecclesia Theotonicorum Ultrasilvanorum in preposituram sit liberam
constituta et eisdem, quibus et alie prepositure exempte, libertatis
NI

insignibus redimita...‘').
Originalul acestei bule se gaseste in Arhiva Episcopiei din Stri-
LU

goniu. Ea este cel mai vechiu document in care se face pomenire de

existenta unor colonisti germani in Transilvania.
O alta buld, din 15 Iunie 1198, ne spune si in care parte a Tran-
RA

silvaniei se gisia acea prepoziturd. In aceasta buld din 1198 anume,

noul Papa, Inocenfiu al III-lea, confirma, la cererea Episcopului
Transilvaniei, o hotdarare dati de Legatul papal Gregorius de sancto
T

Apostolo intr'un conflict ivit in jurul dijmelor intre prepozitul acelei

prepozituri si Episcopul Transilvaniei. In hotararea acea (care nu
EN

este datatd, dar trebue sa fie din anii 1192—1196, si nu ni s‘a pdstrat
decat in transumptul din bula din 1198) se spune despre acea ,,pre-
positura Ultrasilvana infiintata de regele Bela al III-lea ca esteo
I/C

prepozitura a Sibiului avand ca prepozit pe un oarecare P. (P. pre-

positus Cipiniensis), .
IAS

47) Fr, Teutsch, Kirchengeschichte, Hermannstadt, 1921. ,Die Propstei war

cine kénigliche, vom Konig gestiftet, durch Schenkungen... reich, der Propst unter
den Pralaten angeschen, mehr als cin Kanzler des Kénigs, demnach kaum viel oder
jemals in Hermannstadt anwesend”.
U

6
BC
 82 PREPOZITURA DELA SIBIU

Y
Acest P. este primul prepozit al Sibiului de care se pomeneste

R
in documente. Nici nu este pomenit decat in acest document.
de prepozit al Sibiului este

RA
Cu inceperea anului 1199 functiunea
trecuté intre atributiunile cancelarilor regilor Ungariei. La 1199
anume {intr'un document al regelui Emeric) se pomeneste de ,,De-
siderius cule regie concellarius et prepositus de Zebyn™. Si in anii

LIB
urmatori (1200—1202) cancelarul este acelas Desiderius, avand si
calitatea de prepozit. Numai ortografia numelui Sibiu variaza: Scibin
(1200), Scybin (1201), ocybiniensis, Zibiniensis prepositus, Scybin
(in trei documente din 1201), Scybiniensis prepositus (1202).

ITY
Nu toate dintre aceste documente sunt originale. Unele sunt nu-
mai atestari dintr’o epocd mult mai noua. Cele cari sunt originale dau
numele Sibiului: Scybin, Scybiniensis, Scybin si Scybiniensis, Docu-

RS
mentul din 1199 care da numele drept ,,Zebyn" existé numai intr’o
atestare din 1315.
Un alt cancelar, magister Thomas, are in anul 1212 in mai multe
IVE
acte esite din cancelaria sa si titlul de ,,Scibiniensis et Besprimiensis
prepositus. In doud alte documente din acelas an ortografia este
»Cybiniensis et Vesprimiensis prepositus“. Nici unul dintre aceste
documente nu ni s’a pastrat in original.
UN

Din aceasta calitate de prepozit al Sibiului pe care au avut-o la

un moment dat cei doi cancelari Desiderius si Thomas nu se poate
ins& trage nici o concluziune la o deosebitéa important& a prepoziturii
si a prepozitului din Sibiu la sfarsitul secolului al XII-lea si ince-
AL

putul secolului al XIII-lea, pentrucd nu prepozitul dela Sibiu era

numit cancelar, ci cancelarul era numit prepozit la Sibiu. Atat De-
TR

siderius cit si Thomas erau deja cancelari cand au primit titlul de

prepozit al Sibiului. Desideriu n'a avut la inceputul carierii sale de
cancelar nici o demnitate eclesiastici. La inceputul anului 1199 este
EN

inci numai ,,Desiderius aule regie cancellarius’’. Numai mai tarziu

este si ,,prepositus de Scybin'. Thomas a fost vicecancelar si apoi
cancelar al regelui Andreiu al II-lea dela 1209 la 1217. La inceput
I/C

nici el n‘a avut nici o demnitate eclesiastici, La 1210 este ,,prepositus

Vesprimiensis", la 1212 -,,prepositus Cybiniensis et Vesprimiensis”.
Incé in acel an este numit ,,prepositus Albensis“, pistrand, alaturi
IAS

de cea de cancelar, numai aceasta demnitate eclesiastick pana in anul

1217 cand ajunge Episcop de Agria si inceteazi a mai fi cancelar.
Este clar de tot cd nu Desiderius prepositus de Scybin si nici.
Thomas prepositus Cybiniensis au fost chemafi-de regii Ungariei sa
U

fie cancelari ai tarii, ci cancelarii Desiderius si Thomas au primit

BC
 1OSIF SCHIOPUL , 83

Y
dela acei_regi prepozitura Sibiului (si alte sau numai alte prepozi-

AR
pe
turi), pentrucd in acea vreme inalfii demnitari ai tarii nu aveau
‘urma diregatoriei lor nici un venit si regii erau nevoifi si le asigure
cancelarilor (si celorlalfi demnitari) venituri dandu-le demnitati ecle-

R
siastice si altele. Aceasti imprejurare explicd in aceas vreme si de
ce nu se stie de nici un prepozit care in cursul secolului al XIII-lea

LIB
sa-si fi avut resedinta la Sibiu. In realitate prepozitii acestia nu erau
prepoziti-administratori ai prepoziturei Sibiului, ci numai uzufruc-
tuarii veniturilor impreunate cu acea prepozitura. Si aceste venituri
nu i s'au dat numai cancelarilor. Asa la 1230 prepozit al Sibiului

ITY
us
este un canonic al capitlului din Strigoniu: ,,Florentinus preposit
Scibiniensis, — noster concanonicus, spune prepozitul si capitlul
din Strigoniu. Acest Florentinus va fi si acel,quondam Florentinus

RS
Scibiniensis prepositus, de care pomeneste o buld papald din 1235.
De obiceiu insi prepozitura cu veniturile ei li’ se didea si mai tarziu
cancelarilor, dar tot mai rar. Un document din 1234 al regelui An-
IVE
dreiu al II-lea pomeneste de un ,,magister Nicolaus prepositus Scibi-
niensis ‘aule regie cancellarius". ,Cancellarius este probabil o gre-
sali de condeiu pentru ,,vicecancellarius", pentrucd in anul 1234 can-
celar era Ugrinus (1230—1235), Arhiepiscop de Kalocsa. Sau poate
UN

va fi gresiti data, pentruci de un ,,magister Nicolaus prepositus‘Cy-

biniensis aule regie vicecancellarius“ se pomeneste intr'un document
din‘10 Martie 1241 al regelui Bela al IV-lea. Este acel Nicolaus pre-
positus Cybiniensis care a murit in lupta dela Sajo cu Tatarii (1241).
AL

La 1261: magister Benedictus prepositus Zebeniensis aule regie

vicecancellarius (la 1262: Scybiniensis prepositus; la 1263 si 1264:
Orodiensis prepositus; la 1270 ‘din nou: Zibiniensis prepositus).
TR

La 1286: Theodorus prepositus Scibiniensis aule regie vicecancel-

larius (la 1287: prepositus Scibiniensis Albensis ecclesie electus).
EN

Toti ‘acestia erau ins& si ei numai detindtori ai veniturilor’ pre-

poziturii, numifi prepoziti dup& ce. erau deja cancelari sau vice-
cancelari.
I/C

vote x
sc

Pentru a fi cit mai complet ince priveste epoca aceasta din care
IAS

ni s‘au pastrat atat de putine documente, observ ci in registrul XV

al Papei Grigorie al IX-lea, fila 54, cap. 122, se giseste pe ziua de
26 Februarie 1231 aceeas buld a Papei Celestinus din 20 Decemvrie
119i, ca data de Papa Grigorie a! 'X-'ea si adresata tot Arhiepisco-
Bula Papei Grigorie este din cuvant in cuvant
U

pului din Strigoniu.

6
BC
 84 PREPOZITURA DELA SIBIU

R Y
identicd cu -bula Papei Celestin (chiar.si in ce priveste protocoalele),
cu deosebirea numai c& intre timp murise atat Papa Celestin, cat $i

RA
regele Bela al IlI-lea si Legatul papal Gregorius si ci bula Papei
tine seama de aceste decese. La 1191 bula spunea ca infiinfarea prepo-
ziturii a fost confirmata ,,predecessoris nostri Alexandri auctoritate’,

LIB
iar cea din 1231: ,,predecessorum nostrorum Alexandri et Celes-
tini...“. La 1191: ,,authentico scripto carissimus in Christo filius
noster Bela illustris rex Ungarie“, la 1231: ,,authentico scripto reco-
lende memorie Bela rex’ etc. La 1191: ,,dilectus filius noster Grego-

ITY
rius", la 1231: ,,felicis memorie Gregorius (adiogand ci era legat
»in partibus Ungarie“). Bula din 1231 nu pomeneste insi de cea
din 1191,
Bula aceasta din 1231 a Papei Grigorie nu ni s‘a pastrat in ori-

RS
ginal (cum ni s‘a pdstrat bula din 1191 a Papei Celestinus), ci se
giseste numai in copie in registrul XV al Papei Grigorie, In acelas
registru in care se gaseste si bula din 1231 cu cele doud diplome
IVE
privilegiale false din 1211 si 1212 ale regelui Andreiu al II-lea pri-
vitor la ,,ferra Borza", Registrele aceste nu sunt ins& contimporane,
ci alcdtuite mult mai tarziu.
UN

x *
a”

Bula din 15 Junie 1198 a Papei Inocentiu al I]I-lea cuprinde

AL

cele dintdi stiri mai precise in ce priveste originea colonistilor ger-

mani si epoca imigrarii lor in regiunea prepoziturii dela Sibiu. Prin
hotéraérea Legatului papal Gregorius — bula din 1198 este in reali-
TR

tate numai confirmarea in-transumpt a acestei hotadrari —- se solu-

tioneazi un conflict care’se ivise intre Episcopul Transilvaniei si pre-
pozitul dela Sibiu din cauza unor dijme. Cu prilejul infiintaérii pre-
EN

‘ poziturii, regele Bela al III-lea ii dase prepozitului dreptul sA ia el

dijmele dela locuitorii de pe ,.pimantul pustiu’, pe care regele Geyza
il dase colonistilor. Hotardrea ii numeste pe acesti locuitori ,,Flan-
I/C

drenses“. Ulterior a mai venit un grup de Flandrenses, cari s‘au ase-

zat undeva in vecinatatea ,pimdntului pustiu’ a lui Geyza. Prepo-
zitul a formulat pretenfiuni si asupra dijmelor pe cari aveau si le
IAS

plateascé noii Flandrenses, dar Episcopoul Transilvaniei i-a contestat

acest drept si a apelat la Papa, care a dat insircinare Legatului
papal Gregorius si examineze conflictul. In hotdrdrea sa Legatul
papal spune c& inainte de toate a finut si ia avizul regelui Bela
U

care a infiinfat prepozitura si adaoga cd regele i-a declarat ,,la Ves-

BC
 8d
IOSIF SCHIOPUL

Y
sai, ci n'a avut niciodata intentiunea
in prezenta mai marilor

AR
prim,
F landrenses decat pe cei cari
s& supund suprematiei prepozitului alfi
pe pamantul pustiu” pe care
‘ocuiau atunci sau vor locui pe viitor
(,non fuit eius intentionis
4] cedase tatal siu Geyza Flandrensibus”

R
a, quod alii Flandrenses
tempore constitutionis prepositure nec poste
ummo do habitabant in de-
preposito essent subditi, nisi qui tunc tant

LIB
Flandrensibus ‘con-
serto, quod sancte recordationis Geysa pater suus
c& nici intenfiunea sa
cesserat). Si Legatul papal incheie spunind
decat pe Flandrenses de
n'a fost si supund suprematiei prepozitului
il dase celor dintai Flandrenses

ITY
pe ,,pustiul” pe care regele Geyza
quo ipsam preposi-
(nec alios.., nisi dumtaxat illos, qui tempore, de-
et erant habitaturi
turam constituimus, in illo tantum habitabant
ssit). - ‘
serto, quod Geysa rex Flandrensibus prioribus conce

RS
anter ior secol ului al XIV- lea in
Acesta este singurul document
i a colon istil or. germ ani
care se pomeneste de epoca imigratiunii dinta
1241—1261, in
in Transilvania. Cum regele Geyza a domnit in anii
IVE
drensi" si nu mult
acea epoc’ trebue pusa si imigrarea ,,primilor Flan
aceea imigrarea noilor Flandrensi de cari vorbeste bula din
dup&
1198,
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 R Y
RA
LIB
Il. JOHANNES LATINUS.

ITY
Stephanus dei gratia Rex primogenitus illustris Regis
Ungarie et dux transsilvanus omnibus presencium noticiam

RS
habituris salutem in eo qui est vera salus. Plurimum expedit
devocioni regie serenitatis quia ex fonte nascitur pietatis ut
universos ad suum sinum confufgientes susscipiat foveat et
protegat opere pietatis maxime tamen eos quos considerat
IVE
invigilare ad corone regie gloriam et honorem. Hinc est igitur
quod ad universorum noticiam tenore’presencium volumus
pervenire: quod accedentes ad nostram presenciam Gyani-
UN

nus filius Corrardi et Daniel filius Johann's frater eiusdem

exhibuerunt nobis privilegia avorum nostrorum -inclitorum
regum Hemyrici videlicet et Andree et domini patris nostri
illustris regis Bele quorum privilegiorum unum videlicet in-
AL

clite memorie Regis Hemirici incipit in hec verba. In nomine

sancte trinitatis et individue unitatis: Hemiricus dei gratia
Hungarorum, Dalmacie, Chroacie, Rame, Serviequz rex in
TR

perpetuum. Quanto pluribus innofesscit unius-cuiusque forma

exemcionis vel contractus eo quod ab humana tardius eva-
nescat memoria maioris roboris percipere consuevit ingre-
EN

_mentum. Hine est quod ad universorum tam presencium quam

futurorum noticiam volumus pervenire, quod Johannem Lati-
num inter Theutonicos fransilvanenses in villa Riuetel com-
I/C

morantem propter servicium suum quod nobis multociens

intulit cum tota suorum heredum succesione ex omni officio
predictorum Theutonicorum et eciam aliorum talium Regia
IAS

benignitate exemimus et fali libertati donavimus ut tara ipse

quam ipsius heredes in aula regia liberam habeant conver-
sandi facultatem, nec in’aliquo alicui De rebus suis vel pos-
sessionibus tam in domibus quam in aliis quas usque modo
U

aquisivit vel adhuc aquirere poterit exaccionem aliquam vel

BC
 87
IOSIF SCHIOPUL

Y
dare decetero teneantur nisi
tributum vel ipse vel heredes sui

AR
s et regno fali libertati
in armis militaribus in quibus nobi
eciam ei ut ante alium
donati servire tenentur. Concessimus
cat filios hyobagionum
udicem preter nos et illum qui iudi

R
uo respondere. Ut au-
nostrorum nullatenus cogatur in aliq
firma et invariabilis in

LIB
tem huius regie concessionis series
nam in rey testimo-
_perpetuum permaneat presentem pagi
fecimus communire.
nium intitulatam sigillo nostre ymaginis
i et aule regie can-
_ Datum per manus Petri Altensis preposit
M. CC. IIII-o. Vene-

ITY
—cellarii Anno ab incarnacione domini
rabili Johonne Colocensi arhiepiscopo , Ugrino Strigoniensi
Quinqueecclesiensi
archielecto et Jauriensi episcopo, Calano
, Symone Wara-
episcopo, Desiderio Chenadiensi episcopo

RS
copo, Benedicto
diensi episcopo, Willermo ultrasiluano epis
palatino, Ypochyo bano et Bachiens i comi te, Jula Nitriensi
te, Chepano
et curiali comite, Tiburcio Budrugiuensi comi
IVE
licet reco-
Supruniensi comite. Aliud vero privilegium vide
ee cont inet ur in hac form a. In no-
lende memorie regis Andr
tis. Andr eas dei gra-
mine sancte trinitatis et individue unita
Servi e, Gallicie
cia Hungarorum, Dalmacie, Chroacie, Rame,
UN

tis devocioni
Lodomerieque Rex in perpetuum. Regie serenita
ut hos-
plurimum expedit quod ex fonte nasscitur pietatis,
atis conf ugie ntes suss cipiat
pites omnes ad sinum sue benignit
AL

ensi us prot egat et

ct foveat. Sed racio persuadet ut*eos prop
em insp e-
promoveat quos ad honorem corone et regni utilitat
ulacionem
xerit efficacius invigilare. Huius igitur rey spec
TR

i mi-
salubriter ammoniti et Johan Latini hospitis fidelis nostr
acite r nobis impe nsa
litis servicicrum merita fideliter et effic
pris tald o in-
considerantes terram quandam nomine Cwezfey
EN

otus
fideli nostro Andrea filio Teutonici Martin de villa Vrat
ulimus
hereditario iure (pertinentem) in perpetuum ei cont
inis circ umgi ngit ur et con-
possidendam, que terra his term
I/C

ncut h et pro-
cluditur. Incipit itaque prima meta de Baru
quas -
grediens terminatur ville Lewenech unde exiens per
i-
dam metas tenet terminum cum villa Cowrnh et inde term
IAS

c perv enia t ad vill am Wel mer

nus vadit per fres metas done
t
inde progrediens per quasdam metas conterminam habe
villam Sars, deinde similiter vadit per quasdam meta s et
coniungitur ville militum, unde procedens de meta in metam
U

revertitur ad predictam villam Barancuth, infra quas villas

BC
 88 JOHANNES LATINUS

R Y
est terra Johan quam ei dedimus. Que eciam est lustrata et
metis assignata per iam dictum pristaldum, iobagionibus Al-

RA
bensis castri testimonium inde perhibentibus, quorum nomina
hec sunt: Gyuna, Gyna, Gyurgy, Jseph, Willera et aliis quam
pluribus quos tedet nominare. De cetero paci et quicti illius

LIB
providere volentes eandem libertatem quam frater noster
Rex Hemiricus recolende memorie ei contulerat plenarie sibi
suisque heredibus presencium actorifafe concedimus, vide-
licet quod in placito ad nullius iudicis adstet presenciam pre-

ITY
ter regie maiestatis et comitis palatini, cuius ius salvum esse
volumus et ubicumque locorum domos terras vineas molen-
dina et alia quecumque bona quascumque possessiones ha-
buerit vel in posterum prestante domino poterit adipissci,

RS
sine aliqua dilaceracione vel infestacione precipimus perma-
nere. Adhec stabilimus quod ad quemcumque locum ipse vel
eius famuli causa mercacionis venerint ab omni exaccione vel
IVE
pensione tributi liberi sint et exempti. Decernimus ergo ut
nulli omnino hominum fas sit prenominatum Johan eiusque
heredes in aliquo perturbare et suam familiam inquietare,
UN

vel eius possessiones aufere vel aliquatenus minuere, sed

integre et illibate permaneant illi illiusque in perpetuum he-
redibus usibus idoneis pro futuris. Ne igitur huius nostre
donacionis vel institucionis series ab aliquo posterorum ‘ca-
AL

lumpniose possit infringi, presentis scripti patrocinio et regie

serenitatis sigillo fecimus confirmari. Si quis autem pertinax
et indevotus presenti pagine temerario ausu contraire femp-
TR

taverif, iram oomnipotentis dey incurrat et regie indignacio-

nis severitatem vehemencius experiatur. Datum per manus
Gotfredi Orodiensis prepositi et regie aule cancellarii, anno
EN

ab incarnacione domini M. CC, VI-o. Venerabili Johanne

Strigoniensi archiepiscopo existente, Calano Qinqueeccle-
siensi episcopo, Bolezlao Waciensi, Kalanda Vesprimiensi,
I/C

Kathapano Agriensi, Desiderio Chenadiensi, Guthardo Za-

grabiensi, Symone Waradiensi, Petro Gueriensi, Mogh comite
palatino et Byhoriensi, Chepano bano exisfentente, Chepano
IAS

comite Bachyensi, Gyula Budrugiensi, Marcello Supruniensi,

Benedicto Woyowoda, Smaragdo curiali comite nostro et
Zonuchyensi, Mercurio Posoniensi, Tiburcio curiali comite
regine et Albensi, Martyn Woswariensi, Ogyuz Zaladiensi,
U

Nicolao Nitriensi, Poth Musuniensi, Nicolao Chenadiensi.

BC
 IOSIF SCHIOPUL
89

Y
nostri Raris-
Tercii vero privilegii videlicet domini ac patris

AR
Rex primo genit us regis
simi tenor’ talis est. Bela dei gracia
cturi s salut em in
Hungarorum omnibus presentes literas inspe
bone volun tatis
domino. Gloria in excelsis deo et in terra

R
t dies redemp-
hominibus pax in terra nunciatur, quia illuxi
revocacionis

LIB
cionis Hungarorum, restitucionis dignit atis regie,
ad immarcisci-
libertatis corone, beatissimus rex Stephanus
sione Beate
bilem enim. vite eterne transiturus gloriam defen
t, quia eius
virginis terram Hungarorum merito commendavi
am, de servitute

ITY
precibus et interventu de merore ad letici
libertatem est translata. Nos igitur sub proteccionem
ad
nis gracia vo-
eiusdem militantes dum per divine inspiracio
terre nostre con-
luntate patris nostri et maturo principum

RS
nomine per-
silio inutiles et superfluas donaciones que false
positi in frasil vanis. par-
petuitates nuncupantur, destrueremus
Saxones ultrasilvanos
tibus, fideles et dilectos milites nostros
IVE
nobis fide-
Corrardum et Danielem filios Johannis Latini qui
tam dili-
liter sua semper in omnibus exhibuerunt servicia
eorum scilic et villam
genti anneximus, quod quatuor villas
toc villa m La-
Albe ecclesie villam Homuspotoc villam Sarpo
UN

de villa Oplid ab omni

tinam necnon et populos eorundem'
collecta absolvimus, ita quod nec nostri s collectoribus nec
populis Scibiniensibus collectam perso lvant nec collectores
ter-
villas ipsorum intrare nostri presumpmat. Sed constituto
AL

dicte
mino id est circa nativitatem domini teneantur nobis
ita quod
ville militum tres fertones auri persolvere annuatym,
TR

cione m popul os ab omni ab-

propter istam specialem ‘solu
rmitt entes quod suand o
solvimus gravamine. Hoe non prete
e0-
in exercitum proficiscuntur ipse vel frater eius in usus
EN

a dona-
rum collecta dicte pecunie redigatur. Ut igitur nostr
r et incon-
cio de generacione in ‘generacionem salva sempe
is nostri sigilli seriem
cussa ef inco permaneat, concession
I/C

m per manus
scribi fecimus sigillo nostro roborantes. Datu
llari anno
i
Mathye prepositi Zagrabiensis aule nostre cance
dapi-
domini M. CC. XXX. I-o. Pous tavarnicorum, Chac
IAS

Micah ele. filio Opud

ferorum, Posa filio Solum agasonum,
t woio-
pincernarum magistris existentibus, Ilula fratre Ratol
s et in-
wada transsilvano existente. Quibus inspectis auditi
am
tellectis suplicabant nobis viri supra ‘dicti ut iuxta form
U

supra dictorum ipsos ac eorum heredes here-

privilegiorum
BC
 90 JOHANNES LATINUS

Y
dumque successores fovere et conservare dignaremur. Nos

R
igitur ipsorum peticiones iustam fore et condignam conside-

RA
rantes eorum suplicacionibus misericorditer inclinati, ipsos
Gyaninum et Lanielem ac eorum successores concessa per-
frui volentes libertate, seriem privilegiorum gloriosorum re-

LIB
gum ratam habentes de verbo ad verbum nostro privilegio
inserendo confirmavimus et acforitate presencium confirma-
mus. Ut autem huius nostre donacionis series et facti robur
optineat perpetue firmitatis presentes concessimus literas

ITY
sigilli nostri duplicis munimine roboratas. Datum per manus
magistri Ph. prepositi Dymisiensis aule nostre cancellarii .
anno M. CC. L. septimo.

RS
Notd. Sublinierile sunt ale noastre si insemneazd fie conformi-
tate cu originalul, dar abatere dela textul publicat de Zimmermann
(Urkundenbuch), fie greseli ortografice si gramaticale, — explicate
IVE
in textul nostru.

*
3
UN

Johannes Latinus este cel dintaiu nume de colonist de care po-

menesc documentele in legaturacu partile Transilvaniei locuite de
colonisti Sasi.
AL

Existé trei documente in cari se pomeneste de acest colonist.

La anul 1204 regele Ungarici Emeric (Hemiricus) ii acorda lui ,,Jo-
hannes Latinus inter Theutonicos transilvanenses in villa Riuetel
TR

commerans“ anumite privilegii personale, In anul 1206 regele An-

dreiu al II-lea ii diruieste aceluias Johannes Latinus (de data acea-
sta numit numai ,,Aospes fidelis“, {ard orice alt& precizare) o mosie
EN

»nomine Cwezfey", care odinioara apartinuse ,,pristaldo infideli nos-

tro Andrea filio Teutonici Martin de villa Vratotus", iar la anul
1231 viceregele Bela (fiul lui Andreiu) ii radsplateste pe ,,fideles et
I/C

dilectos milites nostros Saxones ultrasiluanos Corrardum et Danielem

filios Johannis Latini'', scutind de dare patru sate ale lor.
Nici una dintre aceste trei diplome nu ni s‘a pdstrat in original.
IAS

Toate trei impreund ni s‘au pdstrat numai intr'un al patrulea docu-

ment prin care, la anul 1257, viceregele Stefan (fiul lui Bela), la
cererea lui ,,Gyaninus filius Corrardi et Daniel filius Johannis frater
eiusdem", confirma cele trei documente
din 1204, 1206 si 1231, re-
U

producindu-le in transumpt. (Vezi facsimilul si transcrierea lui).

BC
 1OSIF SCHIOPUL . OL

RY
documente ca patru
Zimmermann (Urkundenbuch...) publica aceste
gi 89).
documente independente (numerele 15, 16, 63

RA
data la 1873
Documentele aceste au fost publicate pentru intias
térténelmi tudoma-
de istoricul ungur Gustav Wenzel (Ertekezések a
se gasestein ar-
nyok kérébil, vol. III), cu mentiunea ca originalul
toate aceste do-

LIB
hiva Camerei regale din Buda. Wenzel nu spune ca
din 1257 a vice-
cumente formeazai un singur document (confirmarea
0, nota critica
regelui Stefan) si nu insofeste expunerea de nici
reteazd numai
privitoare la autenticitatea documentelor. El le interp
pomeneste in

ITY
ati de cari se
si cauté si identifice numirile de localit
documente.
la in au-
O simpl& ochire asupra originalului ne trezeste indoia
te
tenticitatea lui. Scrisoarea dovedeste trei marimi deosebite. Pornes

RS
si cum
mirunt& de tot, ca cdtre sfarsit si devind tot mai mare, ca
si ar fi
scriitorul documentului ar fi avut si umple un spaf{ anumit
entul insus,
ciutat si nu Jase un gol prea mare. Examinand docum
VE
savar-
indoielile in autenticitatea lui devin si mai serioase. Copistul
corecturt
seste yn mare numar de greseli ortografice si gramaticale,
dictor ii, etc., cari toate ne fac
in text, abreviatiuni neuzitate si contra
NI

“s% credem tot mai mult ci documentul n'a putut esi dintr’o: cance-
cum erau cancelariile unguresti in a doua ju-
larie bine organizaté,
LU

mitate a secolului al XIJI-lea si chiar mai inainte. Drept ilustrare

ingre-
a celor spuse, vom da numai cateva exemple mai isbitoare:
ti (de doua ori) in loc
- mentum in loc de incrementum, tali liberta
cingit ur'®), exis-
de fali libertate, circumgingitur in loc de circum
A

tentente in loc de existente gsi alte greseli gramaticale si ortografice.

TR

contradictorii: Jhoe, cu semnul abreviatiunii pe oe, in

Abreviatiuni
diploma din 1204, care da lectura Johonne, Johane ((arhiepiscop
de Strigoniu), cu semnul abreviatiunii deasupra lui n, in diploma din
EN

fara orice semne de abreviatiune, pentru Johannes La-

1206, Johan,
si-
tinus in diploma din 1206 si altele. Fraze ca:\,,concessionis nostri
scribi fecimus sigillo nostro roborantes“, in diploma din
gilli seriem
/C

unde ,,sigilli‘’ dupa ,concessionis n'are ce cauta $i altele.

1231,
O examinare mai amdnuntiti a documentelor ne va descoperi
ea,
apoi o serie de termeni cari nu erau inca uzitati in secolul al XIII-l
SI

-
ca: ,,invariabilis“ (,,series firma et..."), ,de generacione in genera
IA

din 1222 prin

48) Este interesant cd o similard gresali gisim gi in diploma
II-lea Ie da Cavaleril or Teutoni ,,ferram Borzam™, anume:
‘care regele Andrciu al
U

in loc de progreditur, Interesant, fiindcd si acel document este fals.

progregitur
BC
 92 JOHANNES LATINUS

Y
cionem", ,,omnibus presencium noticiam habituris" in loc de ,,inspec-

R
turis’*°), ,,hoc privilegium incipit", cand se d& in transumpt, in loc

RA
de ,,cuius tenor talis est’.
Inainte de toate insi vom da de expresiunea de ,,.[heutonict
transsilvanenses” in diploma din 1204 a regelui Emeric. Numai acest

LIB
,transsilvanenses” intr'un document din secolul al XIII-lea este de
ajuns ca sd putem contesta autenticitatea documentului care il folo-
seste, pentrucd inainte de secolul al XIV-lea n'a existat’ nici Transil-
vania si prin urmare nici fransilvanensis.

ITY
Ne pare suspect’ formula de sanctiuni din diploma dela 1206:
Si quis autem...", uzitati numai in bule papale, si ne pare suspecta
identitatea arengei din diploma regelui Andreiu dela 1205 cu cea
a regelui Stefan dela 1257 (Andreiu: Regie serenitatis devocioni plu-

RS
rimum expedit quod ex fonte nasscitur pictatis, ut hospites omnes
ad sinum sue benignitatis confugientes susscipiat ef foveat. Sed racio
persuadet ut eos propensius protegat et promoveat, quos ad hono-
IVE
rem corone et regni utilitatem inspexerit efficacius invigilare’. Ste-
fan: ,,Plurium expedit devocioni regie serenifatis quia ex fonte nas-
citur pietatis, ut universos ad suum sinum contugientes susscipiat,
UN

foveat-et protegat opere pietatis, maxime tamen eos quos considerat

invigilare ad ‘corene regie gloriam et honorem“), Ambele constatari
sunt serioase argumente de indoiali in autenticitatea diplomelor®’).
Si am mai putea addoga excesul. de precautiune (suspectd) ca
AL

confirmarea diplomelor din 1204, 1206 si 1231 f&cut& de viceregele

Bela subliniazi cd ea s'a facut cu prilejul revizuirilor donatiunilor
din trecut (,,dum... inutiles et superfluas donaciones... destruere-
TR

mus..."‘). .
Si am mai putea releva si momentul unic in toate diplomele
(peste 150) ale viceregelui Stefan, anume c4 numele cancelarului in
EN

acest document pretins original (1257) este indicat numai cu inifiala

»Ph." si nu cu numele intreg: ,,Datum per manus magistri Ph. pre-
positi... si nu ,,... Philippi prepositi...“>).
I/C

419) Acest ,,habituris" se mai gdseste intr’'un document din 1242 al regelui Bela
dat abatici de Tapoleza, document cc ni s'a pdistrat numai intr'un transumpt din
IAS

1476. Szentpétery (in ,,Fejérpataky, Emlékkényv, p. 331 spune: ,,viligosan hibds”.

; 50) Szentpétery, op. cit. P. 92. ,Egy 1270-iki oklevéIneck (CD. V. 1, 199)
arengajat alkalmaztak II. Andras kirdly 1209-iki hamis oklevelében”",
51) Zimmermann, Urkundenbuch... No. 89 public&d si el numele abreviat PA.,
dar la sfarsitul volumului o d& ca ,,errata” si o rectificd: ,Statt PA. lies Philippi’.
U

Or, originalul pe care il publicim in facsimil are abreviatiunea Ph,

BC
 IOSIF SCHIOPUL 93

RY
alte momente de
Examinarea diplomelor ne desveluie tot mereu
ciarii privilegiilor acor-
indoiala. Spre pilda si in ce priveste benefi

RA
date.
Bela spune ca Jo-
Diploma privilegiala din 1231 a viceregelui
. Diploma din 1257
hannes Latinus a avut doi fii, Corrardus et Daniel
mai vechi, reprodu-
a viceregelui Stefan, care confirma diplomele

LIB
Ea spune anume ca
candu-le in transumpt, da o alti genealogie.
tilius Corrardi et Daniel
confirmarea o face la cererea lui ,,Gyaninus
Latinus au fost
filius Johannis frater eiusdem™. Fiii lui Johannes
rdus si Daniel,
dup& aceasta diploma Corrardus si Johannes, nu Corra

ITY
ul lui Johannes
cum spune diploma din 1231. Daniel era numai nepot
adict iune? Gresa la de copiat?
Latinus. Cum se explicd aceast&é contr
1257, care a scris di-
A cirui copist? Avem unul singur, pe cel din

RS
r Emeri c, An-
ploma regelui Stefan, copiind in ea pe cele ale regilo
se da la
dreiu si Bela. Diploma aceasta din 1257 este originala. Ea
Copiii
cererea lui Gyaninus si Daniel, cari sunt prin urmare in viata,
VE
ra Corra rdus si Johan nes,
lui Johannes Latinus trebue s& fi fost asada
viata. Gresa la de
cum spune aceasté diploma data copiilor lui in
1231. Dar
condeiu ar putea sa fie prin urmare numai in diploma din
NI

diploma nu este vorba de nici un Johannes, fiul lui Latinus,

in acea
ci numai de Corrardus si Daniel.
Contradictiunea aceasta este si mai isbitoare, cand in aceas di-
LU

les
ploma din 1231 a viceregelui Bela, in care se vorbeste de ,,fide
de
- milites nostri Saxones ultrasilvani Corrardus et Daniel", adica
ririlo r diplo ma vorbe ste numai de un
doi fii, — la amintirea indato
A

singur fiu, ca si cum numai de un singur beneficiar ar fi vorba in

TR

fi che-
diploma. Diploma incheie anume spunand c& atunci cand ar
eius’.
mati de rege sa facd ostasie, tributul il va lua ,,ipse vel frater
Am dat textului latinese ,,Gyaninus filius Corrardi et Daniel
EN

fiul
filius Johannis frater eiusdem“ interpretarea logicd: Gianinus
rdus, pen-
lui Corrardus si Daniel fiul lui Johannes fratele lui Corra
truck interpretarea gramaticala ar insemna ca Gyaninus si Daniel au
,frater eius-
/C

fost ce-i drept frati, dar dela doi tati diferifi. Anume,
dem" in fraza ,,Daniel filius Johannis frater eiusdem™ nu se poate
referi decat la un nominativ si anume Gyaninus, pentrucd daca s'ar
SI

la ,Johannis“ ar fi si el in genetiv: ,Daniel filius Johannis

referi
fratris eiusdem". Or, diploma din 1231 spune ci Johannes Latinus
IA

a avut doi fii: Corrardus si Daniel, Contradictiunea nu se explica

nici daci presupunem ci copistul a facut confuziune intre cele doud
nume Daniel si Johannes si a copiat ,,Daniel filius Johannis“ in loc
U
BC
 94 JOHANNES LATINUS

Y
filius Danielis', (ceace ar corispunde diplomei din

R
de ,Johannes
1231), pentrucd rezultatul ar fi acelas ca mai inainte: Johannes ar

RA
fi ce-i drept fiul lui Daniel, ar fi si frate cu Gyaninus, dar avand
amandoi alt tata. . .
Aceste sunt obiectiunile principale cari se pot ridica contra di-

LIB
plomelor privitoare la Johannes Latinus si descendentii lui. Ele pri-
vesc numai forma documentelor si constitue un complex, un intreg
unitar. Fiecare obiectiune luaté in sine are mai putinad valoare decat
consideraté ca o particicd a acestui intreg. Obiectiunile trebue deci

ITY
cantarite tinandu-se seama cé fiecare este numai una dintre o mul-
time de obiectiuni si nu singura obiectiune. In consecin{a, nici 0 obiec-
tiune nu este neglijablé orcat de neinsemnata i s’ar pdrea greutatea,
pentruca toate particelele impreund dau adevirata greutate a obiec-

RS
tiunilor.
Obiectiunile ridicate contra formei documentelor exclud posibi-
litatea ca diplomele si poata fi autentice, Ramane acum si examinim
IVE
si fondul acelor documente, pentru a vedea daca constatarile in
aceasta -privinté confirma si ele concluziunile la cari am ajuns in cele
precedente.
In documentele din 1204 si 1206 dim de cele dintéi nume de
UN

localitadti situate in partile locuite de Sasi. In diploma din 1204 se

spune ca Johannes Latinus locuia intre Teutoni, in satul ,,Riuetel™.
Prin diploma din 1206 noul rege Andreiu al II-lea ii daruieste ace-
AL

luias Johannes Latinus mosia ,,Cwezfey", care odinioari apartinuse-

unui Teuton necredincios din satul ,,Vrafotus'', La delimitarea acestei
mosii ,,Cwezfey" se pomenese gi satele (ville): Barancuth (scris odata
TR

si Baruncuth), Lewenech, Cowrnh, Welmer, Sars, villa Militum. In

diploma din 1231 li se da fiilor lui Johannes Latinus scutire de dare
pentru ,uatuor ville“: Alba ecclesia, Homuspotoc, Sarpotoc, villa
EN

Latina. Se pomeneste in aceas vreme si de un al cincilea sat: villa

Oplid.
Istoriografia curenté a identificat aceste localititi precum ur-
I/C

meaza: Riuetel este Cisnddie (nem{. Heltau, ung. Nagydisznéd, jud.

Sibiu, comun& siseascd); Barancuth este Bdrcut (nemt., Bekokten,
ung. Bardnykut, jud. Tarnava-Mare, comuna sdseasci); Lewenech
IAS

este Lounic (nem. Leblang, ung. Lemnek, jud. Tarnava-Mare, comuni

sdseasci); Cowrnh este Cobor (nemt. Kivern, ung. Kobor, jud. Tar-
nava-Mare, comuni ungureascd); Welmer este Felmer (nem, Fel-
mern, ung. Felmér, jud. Tarnava-Mare, comund mixti romdano-sa-
U

seasci); Sars este Soars (nemt. Scharesch, ung. Nagysdros, jud. Tar-
BC
 SCHIOPUL . 95
IOSIF

RY
Selistat (nemt. Se-
nava-Mare, comunad siseasc’); villa Militum este o-
comuna mixta roman
ligstadt, ung. Boldogvaros, jud. Tarnava-Mare,
tecu numele ,,Weisskirch”,

RA
siseasca); Alba ecclesia este o localita
(jud. Sibiu) pana
care a existat in apropierea localitatii Miercurea
este Sarpotoc (nemt.
cAtre inceputul secolului al XIV-lea; Sarpotoc
na ungureasca,
Scharpendorf, ung, Sdrpatak, jud, Tarnava-Mare, comu

LIB
a villa este '‘Valcan-
cu o insemnata minoritate romaneasca), iar Latin
ny, jud, Tarnava-
dort sau Vulcan (nemt. Wolkendorf, ung. Volkd
locali tati: Cwezfey, Vra-
Mare, 0 mici comuna sdseasca). Celelalte
si Oplid n‘au putut fi identificate.

ITY
totus, Homuspotoc
a identificarii
ldentificdrile aceste sunt acceptabile, cu excepfiune
localitatilor Riuetel si Alba ecclesia. .
din Riuetei
Toate satele ce se daruiesc lui Johannes Latinus

RS
e in judet ul Tar- .
(1204) cum si cele ale fiilor lui (1231) sunt situat
mai logic
nava-Mare, in vecinatate unele de altele. Nimic mai firesc si
daruiesc sunt
prin urmare decat sa concludem ci satele aceste ce se
VE
Johan nes Latin us, sau cu alte
in vecinatatea satului in care locuia
Riuetel, unde locuia Johannes Latinus, trebue sa fie
cuvinte cA si
care a fost ,
in apropierea celorlalte sate. Or, Cisnddie-Heltau, drept
NI

Olt, la -
identificat Riuetel, este situat in judetul Sibiului, dincolo de
re.
miazazi de Sibiu, departe de celelalte sate din judetul Tarnava-Ma
LU

lui Riuefel drept Cisnddie-Heltau nici nu rezulta din

Identificarea
vre-un text de document sau traditiune, ci s'a facut numai pe baza
unei
faptului ci intr’un alt document, din 1223, la indicarea hotarelor
mosii se pomeneste de un Riuetel ca situat intr'un loc unde azi este
A

Cisnddie. Intre cele dou’ nume Riuetel-Heltau (sau echivalentele

TR

acestuia Cisnddie-Disznéd) nu existi nici cea mai mica asemanare.

Identificarea este arbitrara. Trebuie si cdutim prin urmare o alta
identificare intemeiata si pe logica faptelor (vecinatatea celorlalte
EN

sate) si pe aseminarea fonetica.

Nu este greu si gaisim solutiunea, pentrucd dac&i vom cerceta
documentele si hartile geografice vom da in apropierea satelor da-
/C

ruite lui Johannes Latinus din Riuetel de. o localitate al cérei nume
si situatiune geograficd cordspunde cerintelor logice de mai sus, 0
localitate cireia romaneste azi ise zice Roandela (nemt. Rautal,
SI

ung. Ruddly, comund siseascai) si cdreia documentele secolului al

XIV-lea ii ziceau Rundal: possessio Rundal la 1322, intr’un docu-
IA

ment pastrat in original, si possessio Ruental la 1340, tot intr'un do-

cument ce ni s‘a pdstrat in original. In amandoud numele vedem
U

Riuetel din 1204. Ossatura celor trei nume este identicd, struc.ura
BC
 96 . IOSIF _SCHIOPUL

Y
fundamentala se reduce la aceleasi consone: R...d...1. Si satul

R
Roandela-Ruental mai este situat si in vecinatatea satelor lui Jo-

RA
hannes Latinus. ;
Istoriografi a curenta s'a ferit insd sa identifice acest Riuetel din
1204 cu Rundal sau Ruental, fiindcA acest din urma sat nu exista

LIB
decat cu inceperea secolului al XIV-lea®*).
Motivul care a determinat istoriografia curenta sA nu faci acea-
sta identificare logic’, singura admisibila, este evident: identificarea
aceasta ar fi insemnat ci diploma din 1257 si cele cuprinse in ea

ITY
nu sunt autentice, pentrucd nu se putea vorbi la 1257 de un sat care
abia cincizeci de ani mai tarziu s‘a infiintat.
Din acelas motiv, istoriografia curentd a identificat si Alba eccle-
sia din diploma din 1231 cu, un ,,Weisskirch’ de langi Miercurea

RS
(jud. Sibiu), de care pentru intiasdata se pomeneste la 1330: comes
Petrus de Alba ecclesia, apoi la 1336: possessio comitis Danyelis de
Kelnek... in Alba ecclesia. O comuna ,,Weisskirch” nu mai exista
IVE
insa azi langa Miercurea.
Este firesc c& si acest sat Alba ecclesia trebue caiutat tot undeva
in apropierea celorlalte sate pomenite aldturi de ea, adica tot in ju-
UN

detul Tarnava-Mare si nu in judetul Sibiului, langa Miercurea inde-

partaté. Si intr'adevdr, in apropierea celor doud sate Sarpotoc si
villa Latina identificate drept Sarpotoc si Vdlcdndorf (Vulcan) mai
exista un sat (aproape de Cohalm), cdéruia romaneste i se zice Viscri,
AL

nemt. Weisskirch, ung. Fehéregyhdza, (comund mica sdseasci). Alba”

ecclesia este traducerea nemtescului Weisskirch, ca si ungurescul
Fehéregyhdza, Romanescul Viscri este romanizarea lui, Nu poate sa
TR

incape prin urmare nici o indoiali ci Alba ecclesia nu poate si fie

nici ea un sat oarecare l4ng& Miercurea, ci trebue sa fie satul Weiss-
kirch-Viscri de langi Cohalm. Identificarea aceasta este ins si ea
EN

o dovada contra autenticitatii diplomelor, pentrucd nici acest Alba

ecclesia-Weisskirch n'a existat inci in secolul al XIJI-lea, de cand
dateaza diplomele privitoare la Johannes Latinus.
I/C

x *
a
IAS

Aproape toate satele de cari se pomeneste in aceste diplome sunt

52) Fr. Teutsch, Geschichte... P. 82: ,,.Rautal ist erst zwischen 1305 und 1322
U

gegriindet™.
BC
 JOHANNES LATINUS 97

RY
sate sdsesti, cu o populatiune (azi) in majoritate sdseasca®*), Este
prin urmare surprinzdtor cd in documente dela inceputul secolului al

RA
XIll-lea (cel mai vechiu document datind din 1204) unora dintre
aceste comune sdsesti li se dau nume unguresti de o origine, vadit,
mult mai recenta decat epoca diplomelor, Toate aceste sate sunt si-

LIB
tuate intre Tarnava-Mare si Olt, regiune in care infiltratiunea ungu- ,
reasci este de dati nu prea veche. In secolul al XIII-lea cu sigu-
ranti abia se va fi pomenit in acele parti de un element unguresc,
cand chiar si pe la mijlocul secolului al XIX-lea satele de cari este

ITY
vorba nu aveau incd populatiune ungureasca. Le insiram: Barancuth-
Barcut avea dup& un recensimant oficial din 1857 o populatiune de
1054 locuitori, dintre cari 298 Romani, 112 altii si O Unguri, (la 1900:
Romani 395, Unguri tot 0). Lewenech-Lovnic: 715 locuitori, dintre cari

RS
251 Romani, 0 Unguri, (1900: Romani 294, Unguri tot 0). Welmer-
Felmar: 1320 locuitori, dintre cari 683 Romani, 1 Ungur, (1900: Ro-
mini 648, Unguri 16). Sars-Soars: 1077 locuitori, dintre cari 240
VE
Romani, 167 altii, 0 Unguri, (1900: Romani 430, Unguri 12). Villa Mi-
litum-Sclistat: 685 locuitori, dintre cari 220 Romani, 71 altii, 0 Un-
suri, (1900: Romani 347, Unguri tot 0). Singur satul Cowrnh-Cobor
NI

este sat unguresc: 891 locuitori, dintre cari 104 Romani, ceilalti Un-
guri, (1900: Romani 110, Germani 10)5*).
LU

Catre mijlocul secolului al XIX-lea (1857) in vechile scaune sa-

sesti Nochrichiu, Medias, Sighisoara, Cincul-Mare — dintre Tarnava-
Mare si Olt, — dintr’o populatiune de 91,715 locuitori abia 1427 erau
A

Unguri.
Este prin urmare suspect ci la 1206 dim intr’un document pri-
TR

vitor la un colonist asezat ,,inter Theutonicos“ de un sat Barancut,

nume ungurese identic cu cel de azi: Bdrdnykut, cand lui numele
nemtese este Bekokten.
EN

De remarcat mai este ci doud dintre localitatile identificate,

Sarpotoc (Sarpotoc, nemt. Scharpendorf) si Latina villd (Valcindorf,
nemt. Wolkendorf) n'au facut niciodat&é parte din asa zisul teritoriu
/C

- national sisesc, ci din judetul vechiu al Albei. Wenzel identifica

-aceasta Latina villa cu Olostelec (ung. Olasztelek, in judetul Odor-
SI

heiu, nu departe de Baraolt).

x %
*
IA

53) Datele statistice sunt cele ale recensimantului unguresc din 1900. Vezi:
S. Moldovan si N. Togan, Dictionaru! numirilor de localitati... Sibiu, 1909.
54) Transilvania, Neue Folge, Hermannstadt, 1861. Articolul:; £. A, Bielz,
U

Die Gemecinden Sicbenbiirgens.

BC

q
 SCHIOPUL

Y
98 IOSIF

R
citatea
Si forma si fondul diplomelor exclud prin urmare autenti
ungu-
lor. De altminteri in epoca dinainte de 1914 si istoriografia

RA
reasck a fost de pairerea ci diplom a este un fals®°).

LIB
ITY
RS
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS

némi kétségeim voltak

U

55) Szentpétery, Szazadok, 1921. P. 78: ,Régebben

ennck az oklevélnck a hitelességét illetéleg is”.
BC
 ee,

RY
Ret Be Were
iB olictoza Universit
KL ve, eat

RA
Bren
Pon were

SO

LIB
IV. , TERRA LOYSTA*

ITY
Karolus dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame,
Servie, Gallicie, Lodomerie, Comanie Bulgarie¢que Rex om-
nibus Christi fidelibus presens scriptum inspecturis salutem

RS
in omnium salvatore. Decet regiam excellenciam iustis pre-
cum instanciis condescendere suorum subditorum et fidelium,
ut, eorum intenciones ad opera fidelitatis exercenda reddan-
VE
tur prompciores. Proinde ad universorum tam presenciam
quam futurorum noticiam harum serie volumus pervenire,
quod accedens ad nostram presenciam comes Nycolaus de
NI

Tolmach dilectus et fidelis noster filius comitis Corlardi ab

eadem, exhibuit nobis literas privilegiales domini Stephani
LU

iunioris regis Hungarie illustrissimi predecessoris nostri, te-

norem privilegii domini Bele serenissimi regis Hungarie feli-
cis recordacionis, Karissimi progenitoris nostri continentes
A

super donacione cuiusdam terre Loysta vocate confecti pe-

tens nos cum instantia humiliter et devote, ut ipsas de verbo
TR

ad verbum nostris literis inserendo, ratificare, approbare et

confirmare. dignaremur. Quarum tenor talis est. Stephanus
dei gracia iunior rex Hungarie, dux Transilvanus et dominus
EN

Comanorum omnibus tam presentibus quam futuris presens

scriptum inspecturis ‘salutem in omnium salvatore, Ad uni-
versorum noticiam harum serie volumus pervenire, quod co-
/C

mes Corlardus de Tolmach dilectus et fidelis noster ad nos-

tram accedens presenciam exhibuit nobis privilegium Bele
SI

regis Karissimi patris nostri felicis recordacionis super con-

cessione et donacione terre Loysta vocate confectum, petens
IA

a nobis humiliter et devote, ut ipsum privilegium ratificare

et nostro dignaremur privilegio confirmare. Cuius quidem
tenor talis est. Bela dei gracia primogenitus regis Hungarie,
U

Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Bul-

BC
 Y
- 1OSIF SCHIOPUL
100

R
presentes litere
garie Comanieque rex universis, ad quos
s actore. Regie
convenerint vel pervenerint, salutem in saluti

RA
et unicuique
incumbit excellencie metiri merita singulorum
quippe ut famulancium mentes fer-
pro meritis respondere,
enda virtu-
vore fidelitatis accincte, magis ac magis ad exerc

LIB
ac poste-
tis opera inflammentur. Noticie igitur presencium
quod nos di-
rorum harum serie volumus fieri manifestum,
rdi filii Chris tiani servicia,
lecti et fidelis nostri comitis Corla
et matri nostre reverendis postmodum vero
patri nostro

ITY
que
inde-
nobis a primevis puericie nostre temporibus exhibuit
multipli-
fesse, menthe tenus retinentes, quia sumptibus suis
cibus non pepercit et labores corporales in regno et extra

RS
oculis
regnum alacriter foleravit. Nos ergo labores ipsius pre
ensaci onem
‘nostre mentis habentes licet modicum, in recomp
tamen tot et tantorum serviciorum. suorum quandam nostre
aqua
IVE
donacioni terram convenientem, Loysta vocatam, ab
Lothur vocata, que fluit ad aquam Olth, cum omnibus utili-
tatibus suis et pertinenciis dedimus, donavimus et contuli-
mus ipsi comiti Corlardo et per eum suis heredibus here-
UN

‘dumque suorum successoribus iure perpetuo et irrevocabi-

liter possidendam et habendam. Ne autem super hac nostra
donacione aliqua in posterum possit fieri cavillacio vel de-
traccio, presentes literas scribi fecimus et dupplicis sigilli
AL

nostri munimine roboravimus, Datum per manus Mathye

prepositi Zagrabie nsis et aule nostre vicecancellarii, anno
dominice incarnacionis M. CC. XXXIII- o. Pous fawarnico-
TR

rum, Andrea filio Stephani dapiferorum, Belud filio Oslu

pincernarum, filio Solum agasonum nostrorum magistratus
tenentibus, Dyonisio cum magno nasu woywoda existente.
EN

Nos igitur peticiones Corlardi predicti considerantes esse

‘ratas et legitimas ipsumque privilegium Karissimi patris
nostri non abrasum, non cancellatum nec in aliqua parte sui
I/C

‘viciatum ratum habentes et firmum ac gratum tenentes et

acceptabilem auctoritate presencium duximus confirmandum
dupplicis sigilli nostri munimine confirmando, Datum per
IAS

manus Lodomerii aule nostre vicecancelarii dilecti et fidelis

nostri, anno domini M. CC. sexagesimo quinto. Nos igitur
precum instanciis eiusdem comitis Nycolai annuentes pre-
dictas literas privilegiales presentibus de verbo ad verbum
U

inserendo ratificamus, approbamus et regia auctoritate con-

BC
 »TERRA LOYSTA“ 101

RY
firmamus: In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem
nostras literas privilegiales eidem Nycoloao concessimus

RA
nostri dupplicis sigilli munimine roboratas. Datum per manus
discreti viri magistri Jhoannis prepositi ecclisie Albensis,
aule nostre vicecancellarii dilecti et fidelis nost (ri VII Ka-

LIB
lendas Novembris) anno domini millesimo trecentesimo un-
decimo, regni autem nostri anno similiter undecimo.

Notd. Originalul acestei diplome se gaseste in Arhiva de Stat

din Budapesta, Data (,,ri VII Kalendas Novembris’) lipseste, bucata

ITY
de pergament fiind taiata impreuna cu sigiliile. ,,Baronul Kemény
a vazut originalul, pe cand era inca neatins, si dela el porneste com-
plectarea ,,VIJ Kalendas Novembris", — spune Zimmermann, Ur-

RS
kundenbuch. ,
Eg %
Re

La anul 1233 viceregele (Transilvaniei) Bela, fiul regelui An-

VE
dreiu al Il-lea, ii daruieste lui comes Corlardus filius Christiani un
oarecare pdmant ,,cu numele Loysta, numit asa dup&i apa Lothur
ce se varsa in Olt" (,,ferram Loysta vocatam, ab aqua Lothur vocata,
NI

gue fluit ad aquam Olth"). Istoriografia curenta a identificat ,,aqua

Lothur“ cu raul Lotur dela miazaizi de Carpati. Istoriografia ro-
LU

maneasca a identificat si ,,ferra Loysta’’. Ea este fie tinutul de langa

apa Lotrului’,care poarta si azi numele de Plaiul_Lovistii, probabil
dupa forma terenului’, fie un tinut din partile Argesului. In orice
caz, ambele istoriografii sunt de acord s& situeze pamantul dincolo
A

de frontierele Ungariei si Transilvaniei de odinioard.

TR

Prin donatiunea facuti de un rege al Ungariei a unui pamdnt

situat dincolo_de_ Carpati, acest document are pretentiunea sa sta-
bileascd un fel de suprematie a regalitatii unguresti si in partile de
EN

dincolo de Carpati si aceasta la inceputul secolului al XI[I-lea, cand

domnia regilor Ungariei asupra:Transilvaniei insds nu atinsese inca
poalele Carpatilor. Pretentiunea aceasta de suprematie care n'a putut
/C

si existe si n'a existat, trebue si trezeascd prin urmare indoieli in

autenticitatea diplomelor cari ni-o infatiseaza.
SI

Colectiunea de documente a lui Zimmermann publica trei docu-

mente independente privitoare la aceasta ,,ferra Loysta’’, datate din
1233, 1265si 1311. Densusianu publicd numai documentele din 1233
IA

si 1265. In realitate aceste trei documente se reduc la unul singur:

la diploma din 1311 a regelui Carol Robert, care confirma, in tran-
U

sumpt, o diploma din 1265 a viceregelui Stefan, in care se confirma,

BC
 IOSIF SCHIOPUL

Y
102

R
i Bela. Sau in ordine
tot in transumpt, diploma din 1233 a viceregelu
Bela este confirmata la
cronologicd: diploma din 1233 a viceregelui

RA
l ei este confirmata
1265 de viceregele Stefan, iar aceasta la rindu
de Carol Robert la 1311, Nou& nu ni s'a pastrat originalul nici al
lui Stefan din 1265,
diplomei lui, Bela din 1233, nici cel al diplomei

LIB
Documentul
ci numai originalul diplomei lui Carol Robert din 1311.
in realitate numai un document din 1311.
din 1233 este prin urmare
(Vezi facsimilul si transcrierea lui).
im, nu-
Aspectul extern’ al diplomei din +1311, — pentrucd, repet

ITY
. Ce-i drept,
mai aceasta ni s'a pastrat, — nu ne da nimic de banuit
din perga ment (cu-
din partea din jos a diplomei lipseste o bucat&
ta bucata poate
prinzind luna si ziua emiterii diplomei), dar aceas
pecefile.
si fi fost tkiat& de cineva care dorise si ia (si a si luat)

RS
originalul pe
Istoriograful ungur baronul Kemény spune ca a vazut
cand era inc& intact®*),
diplome
Cu atat mai mult ne dau insi de banuit celelalte doud
IVE
confirmate. Banuelile privesc atat forma cat si fondul lor.
Incepem examinarea cu diploma din 1233 a viceregelui Bela prin
care se face donatiunea acelei ,,ferra Loysta’, care ne intereseaza
UN

in primul rand.
Protocolul final al acestei diplome spune ca diploma a fost ,,Da-
tum per manus Mathye prepositi Zagrabiensis et aule nostre vice~
cancellarii, anno dominice incarnacionis M. CC. XXXIH-o, Pous ta-
AL

warnicorum, Andrea filio Stephani dapiferorum, Belud filio Oslu

filio Solum agasonum nostrorum magistratus tenentibus,
pincernarum,
Dyonisio cum magno nasu woywoda existente, Formula accasta pro-
TR

tocolara este plind de incongruente. Mathya n'a fost vicecancelar al

regelui Bela, ci cancelar. Inainte de a ajunge vicerege, al Transil-
vaniei, Bela fusese (pana la 1226) vicerege al Slavonici. In aceasta
EN

yreme cancelar al lui era Mathya, prepozitul din Zagreb. Mathya a

rimas cancelar a lui Bela si dupi ce acesta a ajuns vicerege al
Transilvaniei, cum au rimas in functiune si alfi membri ai curfii sla-
I/C

vone. Mathya a ajuns chiar cancelar al Ungarici, in locul lui Ugrinus,

cancelar a Jui Andreiu, cand Bela a ajuns rege dupi moartea ta-
tilui siu (1235). Mathya intotdeauna a semnat ca cancelar, in toate
IAS

documentele cari au esit din cancelaria sa inainte si dup& 1233.

Alta incongruen{i: Andreiu, magister dapiferorum, nu era fiu al
lui ,,Sfephani“, cum spune diploma, ci a lui ,,Seraphini™. Diploma nu
U

56) Zimmermann, Urkundenbuch... No. 330.

BC
 ),TERRA LOYSTA" 103

RY
indict numele magistrului agasonilor ,,Posa“, ci spune numai .,filio
Solum agasonum...". Voivodului Transilvaniei Dionizie diploma ii

RA
da un epitet care este o batjocura si nu poate avea loc intr’o insirare
de dignitari ai tdrii. Dionizie ,,cu nasul mare” (,,cum magno nasu‘).
De altfel in nici un alt document nu se mai pomeneste de acest epitet.

LIB
Istoriografia ungureasc&é crede cd aceste incongruente pot sa fie
numai greseli de copiat ale copistului®’). Explicatiunea ar fi admi-
sibila daci ar fi vorba de o singurd ,,gresali", dar in aceasta di-
ploma intreg protocolul final este o gresala. Explicatiunea nu poate

ITY
si fie dect supozitiunea ci diploma din 1233 n’a esit din cancela-
ria viceregelui Bela, ci a pornit dela cineva care nu cunostea cali-
tatea lui Mathya si nici dignitarii epocii lui.
Istoriografiei unguresti i-a scipat anume din vedere o alta ,,gre-

RS
sala", care ea singurd dovedeste mai presus de orice indoiald ca nu
copistul din 1311 (pentruci de acesta poate fi vorba numai) este
rispunzadtor pentru incongruentele subliniate mai sus. Aceasta fgre-
VE
sala este prezenta lui ,,rex Bulgarie“ intre titlurile regelui Ungariei
intru document anterior anului 1270.
Diploma lui Bela incepe anume: ,,Bela dei gracia primogenitus
NI

regis Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodome-

rie, Bulgarie Comanieque rex...“. Or, istoriografia ungureasca a ard-
LU

tat in mod lamurit ci Bela niciodaté n‘a folosit acest titlu. Numai
fiul siu Stefan l-a adoptat la 1270, cand a ajuns rege, si prin urmare
toate documentele in cari se gaseste inainte de 1270 acest titlu de
»rex Bulgarie“ sunt false. Asa istoriografia ungureascd a declarat
A

false diplomele din 1230 si 1236 ale aceluias rege Bela, acordate
TR

una oaspetilor din Satmar, cealalt& oaspetilor din Dej. Prezenta

aceasta a lui ,,rex Bulgarie“ este pentru istoriografia ungureasca
chiar unul dintre criteriile cele mai infailibile contra autenticitatii
EN

unui document®S).
Obiectiunile aceste de forma’ cari exclud autenticitatea diplomei
/C

57) Szentpétery, Arpadkori okleveleck... No, 602. ,Az oklevél szévegében

talalhaté hibék (Matyds alkancelldrsdga, Andras féasztalnok atyaként Istvan meg-
SI

nevezése Serafin helyett stb.) kétségteleniil az atirdsnak tulajdonitandék”,

58) Fejérpataky, A kirdlyi kancellaria.
IA

Szentpétery, Arpddkori oklevelek.

Kardesonyi, in ,Emlékkényv gr. Klebelsberg emlékére”. Budapest, 1925.
Szdzadok, 1921. :
U

Vezi si capitolul 9 din studiul: ,Diploma Andreianad din 1224”,

BC
 104 1OSIF SCHIOPUL

Y
din 1233 sunt pe deplin coroborate si de obiecfiunile ce se pot ri-

R
dica contra diplomei din punctul de privire al fondului.

RA
Viceregele Bela ii daruieste lui Corlardus acel pimant ,,Loysfa™
pentru servicii pe cari acesta le adusese lui Bela si tatalui si mamei
lui (,,que patri nostro et matri nostre reverendis post modum vero

LIB
nobis a primevis pueritie nostre temporibus exhibuit" ). O prima obice-
tiune: relafiunile dintre Bela si tatal siu Andreiu au fost intotdeauna
dintre cele mai incordate. Intr’o vreme ele devenisera atit de acute,
incat Bela se refugiase in Austria -(1223), de teama de a nu fi arun-

ITY
cat in inchisoare de tat&l siu. Relatiunile dintre ei n’au fost niciodata,
nici dupa scurtele reconcilieri mijlocité de Papa, atat de cordiale
incat cel care il servia pe tatél cu credin{a, sa fi putut servi in aceas
vreme cu credint& si pe fiu. Intre regele Andreiu si fiul séiu Bela

RS
a existat o neintrerupta rivalitate si chiar dusminie. Prietenii regelui
erau dusmanii lui Bela si invers. Abia ajuns pe tron (1235), Bela
a pornit o violenti actiune de rdsbunare contra fostilor oameni de
IVE
incredere ai lui Andreiu. Este prin urmare mai mult decat nelogic
s& presupunem ca cu doi ani inainte (1233) Bela si se fi putut gandi
si rdsplateascd servicii aduse tatalui sau.
UN

Donatiunea pimantului ,,ferra Loysta’ avea si fie si o rasplata

pentru servicii aduse mamei lui Bela: ,,patri... ef matri nostre re-
verendis", spune diploma. Documentul vorbeste de pirintii lui Bela
ca si cum ambii parinfi ar fi fost in viafa cand s’a dat diploma.
AL

Or, mama lui Bela, — Gertruda, — prima sofie a lui Andreiu al

II-lea, murise inainte cu 20 de ani, la 1213, omordta de o seama
de nobili unguri nemultumifi cu ,,striina". Jolanta, sotia a doua a lui
TR

Andreiu, nu era mama lui Bela si probabil era si ea moarta la

1233, cand s‘a dat diploma. (A murit la inceputul anului 1233, fara
s& se stie cu preciziune cand). Andreiu s‘a cdsatorit a treia oara
EN

la 14 Maiu 1234 cu Beatrice de Este. Dac& documentul din 1233 ar

fi autentic si ar fi esit intr’adevir din cancelaria lui Bela, contra-
dictiunile aceste ar fi inexplicabile, pentrucd cancelaria cunostea si-
I/C

tuatiunea. :
Aceasta este diploma din 1233 a regelui Bela pe care o confirma,
la 1265, viceregele Stefan si pe care, la randul sau, o confirma re-
IAS

gele Carol Robert la 1311, — pentrucd, subliniem, in diploma lui

Carol Robert se spune lamurit c&i ,,comes Nycolaus de Tolmach" i-a
prezintat numai aceasti diploma de confirmare din 1265. Diploma
din 1265 era, prin urmare, un original pe care il confirma regele
U

Carol.
BC
 TERRA LOYSTAS © 105

RY
Or, examinarea diplomei de confirmare a lui Stefan din 1265
confirma concluziunile de neautenticitate a diplomei din 1233, pen-

RA
trucd ea insis se dovedeste o diploma neautentica. Stefan, fiul lui
Bela, la 1265 era vicerege (,,lunior rex, dux Transsilvanus’) pe langa
tatal siu Bela care era adevdratul rege (,,Hungarie, Dalmacie,

LIB
etc.... rex"). Stefan confirma diploma din 1233 in calitatea sa de
vicerege al Transilvaniei, dar spune c& confirma privilegiul regelui
Bela ,,de fericita pomenire” (,,privilegium Bele regis Karissimi patris
nostri telicis recordacionis"), ceeace inseamnad ca la 1265, cand Ste-

ITY
fan confirma diploma din 1233, Bela era mort. Or, Bela, vicerege la
1233 cand acorda diploma privitoare la ,,ferra Loysta“, a ajuns rege
la 1235 si a domnit pana la moartea sa intamplat& in 1270, cand i-a
succedat fiul siu Stefan. La 1265, prin urmare, cand $tefan confirma

RS
diploma lui Bela, acesta nu era inca ,,felicis recordacionis, pentruca
nu era incd mort, ci in viata si domnitor. Bela a murit, repetam,
abia 5 ani mai tarziu, la 1270. Daci diploma din 1265 a viceregelui
VE
Stefan ar fi esit intr'adevar din cancelaria lui Stefan, in ea nu s‘ar
putea vorbi de regele in viata ca de un mort, ,,felicis recordacionis”.
Concluziunea este cea la care am ajuns si pan&d acum: diploma din
NI

1265 nu poate sa fie nici ea autentica.

Fireste, s'ar putea ridica obiectiunea c& este gresita poate data
LU

diplomei, copistul copiind gresit 1265 in loc de o alté data cand re-
gele Bela era mort. Obiectiunea nu este greu de infirmat, pentruca
diploma de confirmare a lui Stefan incepe cu cuvintele ,,Stephanus
Transsilvanus
A

dei gracia iunior rex Hungarie, dux et dominus Coma-

norum", ceeace insemneaza ca este dat&é de Stefan pe cand era numai
TR

vicerege, adici inainte de 1270. O dat&é dup& 1270, cand Bela era
mort, nu concorda cu calitatea de vicerege a lui Stefan, pentruca
dup& 1270 Stefan era rege si nu si-ar fi zis vicerege. '
EN

Si o alt& obiectiune s'ar putea ridica: data 1265 nu este gresita,

dar poate adaosul de ,,felicis recordacionis“ este o gresala a copis-
tului, La 1311 anume, cand Carol: Robert confirma diploma din 1265,
/C

Bela era mort de mult si copistul a putut si adaoge din neba&gare

de seam& dupai numele lui Bela acel ,,felicis recordacionis“ care la
SI

1311 era corispunzitor situatiunii. Nici aceasta obiectiune nu este

intemeiata. Regele Carol spune anume in diploma sa de confirmare
IA

ci ,,Nicolaie din Talmaciu, fiul lui Corlardus”, i-a prezintat ,,o di-.
plomd a viceregelui Stefan, in care se cuprinde o diploma a regelui
‘Bela de fericit’ pomenire’, ceeace este repetarea din cuvant in cu-
U

vant a terminilor din diploma dela 1265. Tot asa ar fi trebuit, de

BC
 IOSIF SCHIOPUL

Y
106

numelui lui Stefan,

. altminteri, si greseascd copistul si la pomenirea

R
n
care la 1311 si el era de mult mort. Dar dupi numele lui Stefa

RA
nis’, fiindc&d acest
copistul n'a addogat nici un ,felicis recordacio
epitet nu se gasia in originalul pe care il copia.
la ,,ferra Loysta™
Lipsa de autenticitate a diplomelor privitoare

LIB
este coroborata si de alte imprejurdri.
diplomele din
Inainte de 1311, in care an regele Carol confirma
nu pomen este nici de Talmaciu,
1265 si 1233, nici un alt document
Abia dupa
nici de un ,,comes Corlardus" si nici de o ,,ferra Loysta™.

ITY
Corlardus tatil
1311 incep documentele s& vorbeasca de un comes
unul nu po-
lui comes Nycolaus si de Télmaciu, dar nici acum nici
meneste de o ,,ferra Loysta’.
rma o
La 1318, intr'un document prin care regele Carol confi

RS
se :pomeneste de un ,,comes Nicolaus filius Corardi".
donatiune,
ste de fii
(Zimm. No, 353), La 1319, intr’'un act de invoiald, se vorbe
Carol
lui ,,Corardus de Tolmach". (Zimm. No. 368). La 1322, regele
IVE
ii credi ncioa se, patru sate:
doneazai, drept risplati pentru servic
,,magi ster Nicol aus
Huzyuazeu, Mikezaza, Panad si Zepmezew lui
s Nicol aus
filius Corrardi de Tolmach" (Z. no. 395). La 1323, ,.come
filius comitis Conradi de Tholmats“ ii doneaza ginerelui siu ,,Nicolaus
UN

filius comitis Hezonis de insula Cristiani jumatate dintr'o moara (Z.

no. 404). Originalul acestui document, in Arhiva statului Budapesta,
are doud peceti. Pe unul este inscriptiunea-legenda: S. Comitis Ni-
colai de Tulmes. Pe celalt: S. Godscalci Scripto. La 1324, intr'un alt
AL

document al regelui Carol se pomeneste de un ,,comes Nicolaus filius

Corrardi de Tolmach", alaturi de fratele siu ,Johannes filius Cor-
TR

rardi’, ale cirui ,,universe possessiones” sunt confiscate. (Z. no. 416).
In acelas an, ,,comes Nicolaus filius Corrardi de Tolmach" doneaza
surorii sale ,,Katherina” si sotului ei ,,magister Petrus filius Mycha-
EN

elis proprietitile sale Sytve, Bolkach, Panad si Scepmezeu, (2. no.

413). La 1339, ,,comes Jacobus" si alti comiti aduc o hotirare intr’un
conflict pentru ,,guodam territorio” reclamat si de ,,villani de Schellen-
I/C

berg“ si de ,,comes Nycolaus de Tholmacz‘ (Z, no. 548). La 1348, re-

gele Carol doneaza ,,universas possessiones quondam comitis Nicolai
filii Corardi de Tolmach sine herede defuncti“ Voivodului Transil-
IAS

-_vaniei. (Z. No. 557). Si, in sfarsit, la 1343 regele Ludovic dispune ca
domina Katherina relicta Petri de Cheech, soror videlicet Nicolai
filii Corrardi“ s& fie introdusi in posesiunea satelor ,,Zifve ef Bal-
kach, que guondam prefati Nicolai filii Corrardi fuissent emptitie".
U

(Z. no. 588).

BC
 RY
RA
LIB
V. ,SASIIM DELA CRICAU, IGHIU SI ROMOS

ITY
Excellentissimo domino suo Andree dei gracia illustri
regi Ungarie capitulum ‘ecclesie beati Mychaelis archangeli
Transilvane et conventus ordinis fratrum Predicatorum de

RS
domo Albensi ac conventus ordinis fratrum Heremitarum
sancti Augustini eciam de domo Albensi inclinacionem et ora-
ciones in domino debitas ac devotas. Cum populi vestri de
VE
villa Karako et de villa Yguen causa statuendi in vestri pre-
sencia privilegia super libertatibus ipsorum emanata per do-
minum Ladislaum voyvadam Transilvanum sint citati et iidem
NI

populi propter distanciam loci ac viarum discrimina eadem

privilegia secum defere non presupmentes, a nobis humiliter
LU

cum precum instancia petierunt, quod eadem privilegia res-

cribi seu exemplari faceremus et sub nostris sigillis vestre
maiestati miferemus. Quorum populorum iustis precibus in-
clinati memorata privilegia non cancellata, non abrasa nec
A

in aliqua sui parte viciata, Andree videlicet, Bele, Stephani

TR

atque Ladislai regum illustrium vestrorum progenitorum mo-

do simili vestris privilegialibus literis renovata, de verbo
ad verbum cum summa diligencia rescribi fecimus et presen-
EN

tibus inseri, sub nostris sigillis vestre celsitudini transmitten-

tes et vestram maiestatem exorantes genibus provolutis,
guatenus dictos populos vestros, semper a suis progenitoribus
/C

sicut et nunc fidelissimos ob merita suorum fidelium servicio-

rum per illustres reges progenitores vestros pre ceteris speci-
SI

ali prerogativa favoris amplexatos in suis libertatibus digne-

mini conservare. Quorum quidem privilegiorum tales sunt
tenores. Andreas dei gracia Ungarie, Dalmacie, Croacie,
IA

Rame, Servie, Gallicie Lodomerieque rex in perpetuum. Cum

regie serenitatis intersit universorum regni sui hospitum li-
U

bertatem, qua benigna illos nature manus beavit, illibatam

BC
 108 IOSIF SCHIOPUL

R Y
‘jnviolatamque debere conservare, speciali tamen quadam fa-
horum utilitati ac quieti tenetur insudare, quos et
miliaritate

RA
nobilitas generis exhornat et provida priorum regum delibe-
racio accepciores habuisse dignoscitur et digniores. Proinde
primos hospites regni de tribus villis ultrasilvanis Karako

LIB
videlicet, Crapundorph et Rams quas ex progenitorum nos-
trorum tradicione sollicitam adhibentes circumspectionem
magis precipue inter alios regni hospites cognovimus, benig-
nius intuentes, et eorum-securitati ac statui, regie mansue-

ITY
tudinis .beneficio pululante, tali eos ob reprimendam poste-
riorum presumpcionem libertatis gracia, quam ect antecesso-
rum nostrorum privilegiis obtinuere, dotavimus, quod coram
nullo prorsus iudice in agendis quibuslibet suis causis astare

RS
aliquatenus teneantur, nec voy(vode aut officialib)us suis suo
astare iudicio compellat pro tempore constitutus ultra silvas,
nec aliquis voyvadarum descenderé super eos possit, nisi a
IVE
benivolencia ipsorum invitatus fuerit ab eisdem, a collecta-
rum eciam quibus alii Saxones obligantur sint immunes pen-
sione. Nec ob custodiam confiniorum excubent in explora-
UN

cione neque. eciam, nisi quando rex in propria persona in

r(egnum extern)um processerit in exercitum ire teneantur.
Concedimus eciam eisdem, quod secundum ritum sue gentis
viventes, neque de vineis, quas ipsi plantaverint, alicui per-
AL

‘sone tributa persolvere, neque de porcis vel ceteris anima-

libus suis, que in libera eorundem silva pascuntur, aliquid
alieni nomine decimarum vel tributorum debeant impendere,
TR

sed omnium curiarum c{ Jie proteccionis in perpetuum

gaudeant munimine. Quod ut ratum ac stabile perduret in
posterum, sigillo nostro confirmamus. Datum per manus Go-
EN

cholci Orodiensis prepositi aule regie cancellarii, anno ab

incarnacione domini M. CC. sexto. Venerabili Johonne Stri-
goniensi archiepiscopo existente, Pertoldo Colocensi, Willer-
I/C

mo Transilvano, Cepano palatino et comite Baciensi (Bene-

dicto. woyva)da. Andreas dei gracia rex Ungarie omnibus
presentes literas inspecturis salutem in vero salutari. Acto-
IAS

ritate regia firmiter precipimus universis, quod de vino pri-

morum hospitum nostrorum Saxonum videlicet de Karako
et de Crapundorph nec de vendentibus nec de ementibus tri-
butum aliquod aliquis audeat recipere nec super terram nec
U

super aquam, quoniam nos ipsis huiusmodi trib(utum regia

BC
 SASH DELA CRICAU, IGHIU $I ROMOS 109

RY
in)dulsimus liberalitate. Quicumque vero vellet accipere iram
nostram graviter incurret. Ut autem presens scriptum fir-

RA
mum ac stabile permaneat presentem paginam duplicis si-
gilli nostri munimine concessimus roboratam. Datum anno
ab incarnacione domini M. CC. XXV-o, regni nostri anno

LIB
XXIII-o. Bela dei gracia Ungarie, Dalmacie, Croachye, Ra-
me, Servie, (Gallicie), Lodomerie Comanieque rex omnibus
Christi fidelibus presentes literas inspecturis salutem in vero
salutari. Quanto regalis excellencie sublimitas a deo miseri-

ITY
cordiarum fonte plus acepisse dignosscitur, tanto in subiectis
benignitatem exercere debet ampliorem, firmam spem fidu-
“ciamque gerens eadem mensura qua inpendit sibi remetiri.
Hine est quod ad universorum (noticiam prese)ncium ac

RS
posterorum harum tenore volumus pervenire, quod nos hos-
pitibus nostris Saxonibus de villis Karako et Crapundorph
talem concessimus libertatem, ut quemcumque de communi
VE
consensu et voluntate inter ipsos voluerint et elegerint, sibi
preficiant in villicum, concedentes eisdem, ut in nulla causa
quolibet iudice astare vel respondere teneantur, sed
NI

coram
quocumque ambe partes litigancium fuerint ex ipsis, solus
maior ville pro tempore constitutus secundum ipsorum con-
LU

suetudinem debeat iudicare. Si autem alia pars litigancium

erit ex ipsis alia vero-de hominibus extraneis, woyvada dis-
cuciet et deffiniet, nec viceiudex eiusdem woyvade eos in
aliquo debeat vel audeat iudicare. Preterea concessimus
A

eisdem ut nullam collectam (solvere) teneantur. Item con-

TR

cessimus eisdem atque statuimus, ut nullatenus woyvada

quilibet pro tempore constitutus super eos descensum facere
presupmat, nostram autem personam utpote regiam cum
EN

omni debito et honore, sicut decet cum illuc accesserimus,

cum suis deliciis honorabunt. Preterea statuimus, ut iidem
hospites cum quatuor militibus loricatis bene preparatis ac
/C

decenter hornatis, cum totidem equis satis honestis et coho-

pertis ac duobus tempforiis sub nostro vexillo militare te-
SI

neantur, et cum nostris militibus non in societate baronum

nostrorum descendere teneantur. Terram autem, quam ex do-
IA

nacione antecessorum nostrorum possederunt, sub eisdem

metis et terminis, quibus ab antiquo tenuerunt, pace perpe-
tua eisdem reliquimus possidendam. Nec eciam de vino,
U

quod de propriis vineis eorum infra metas terre eorum cul-

BC
 Y
110 IOSIF SCHIOPUL

AR
autem
tis fuerit vindempniatum, tributa persolvent. Prima
s iudic um nostr orum,
metha terre ante dicte, sicut ex litteri
iura castrorum
quos ad partes Ultrasilvanas ad restituenda

IBR
incipit super
indebite alienata destinavamus, percepimus,
villa Sard,
-collem acutum et tenet metam cum populis de
vadit ad magna m viam et
deinde transiens per flumen Sard,
ibi tenet metam éx una parte cum villa sancti Martini, ab alia

YL
nsiens
vero parte cum populis de villa Buchad, exinde pertra
Buchad, vadit ad montem qui dicitur Akazto, ubi te-
{lumen
net metam cum dictis populis de Buchad, abhinc vadit super
)
vineam Crasu, exinde progrediens tendit ad caput (

IT
is fluminis, quod dicitur Chylna, ubi habet metam cum popu-
lis de Buchad sepius memoratis. Deinde procedens, tenens

RS
metham cum Chanad comite filio Wofa super lapidem, qui
dicitur Wela, et abhinc incipiens secus flumen Thyry, vadit
usque ad villam Woyasd, et ibi habet metam cum eadem
IVE
villa. Exhine vadit ad montem, qui respicit ad Morisium et
ibi habet metam cum Petro Bylocho. Deinde procedens vadit
ad villam sancti Martini et tenet metham cum populis eius-
UN

dem ville, abhinc tendens superius versus silvam super

Beerch, qui dicitur Zuhodol, vadit super geminum montem et
ibi habet metam cum supra nominatis populis de Buchad,
exhine procedens versus quendam collem, qui dicitur Pas-
AL

torreu, vadit superius, in cuius cacumine habet metam. De-

inde egrediens super Beerch vadit ad silvam eorundem, inter
abietes tendens ad terram predicti Chanad comitis, ubi prius
TR

cum eodem metam tenebat, et ibi terminatur. Ut igitur hec

a nobis concessa libertas sit perpetuo valitura nec possit
aliquo in posterum retractari, presentes concessimus literas
EN

duplicis sigilli nostri munimine roboratas. Datum in villa Sa-

xonum de Erkud, anno dominice incarnacionis M, CC.
XXXVIII-o secundo Idus Februarii, regni autem nostri anno
I/C

tercio. Stephanus dei gracia iunior rex Ungarie, dux Tran-

silvanus ect dominus Comanorum omnibus presens scriptum
inspecturis salutem in omnium salvatore. Inter ceteras do
IAS

( Jornamenta regalia fronum decorat regalem nutrix

virtutem pietas, prudenter intuens et pie sublevans inopias
oppressorum, quia dum provisione moderacionis regalis co-
rum excuciuntur honera augetur numerus et ad fervenciora
U

fidelitatis obsequia cresscit affectus et excitatur devocio sub-

BC
 SASH DELA CRICAU, IGHIU $i ROMOS lil

Y
AR
jectorum. Ad universorum igitur noticiam volumus pervenire,
quod cum hosp{ites nostri) de Karako et de Yguen per des-
census continuos woyvade Transilvani pro tempore existentis

IBR
querelantur plurimum se gravari, querelis eciam propulsas-
sent frequentibus aures nostras, quod viceiudex woyvade pro
tempore constitutus suo eos astare compellens iudicio, mul-
tociens afficeret eosdem laboribus sumptuosis, woyvada eciam

YL
ipsos contra libertatem eorum placitantes int( )m
evocando examen dampnorum et laborum gravamen irrogaret
eisdem. Nos condescendentes querelis et iustis inclinati pre-
cibus eorundem, graciam eis infrascriptam fecimus in pre-

IT
missis, Volumus igitur et ipsis hospitibus nostris irrevocabi-
liter indulgemus, quod nullus omnino woyvada Transilvanus
presens vel futurus debeat et presupmat
{ RS descensum
' ) tunc demum, cum aliqua, quod absit, gravis et
inurgens regno nostro immineret adversitas, propter cuius
facere
IVE
necessitatem instantem ipsum woyvadam debita sollicitudine
invigilantem defensioni et remediis regni nostri Transilvani
oporteret divertere ad predictos hospites nostros, cum in eo
UN

casu ipsius adventus hospitibus nostris predictis affe( .

Jum et tutelam, in quo casu eundem descendentem
inter eos libenter et liberaliter procurabunt. Preterea volu-
mus ut woyvada, qui nunc est vel fuerit in futurum, dictos
AL

hospites nostros super quacumque causa litigantes inter se

iudicandi non habeat facultatem, nisi forte vel ipsi aliquem
extraneum vel aliquis extraneus (contra eos) woyvade iu-
TR

di(cium) evocaret, viceiuduex tamen woyvade in nullo casu

ipsos hopsites nostros poterit iudicare. Ad hec cum dicti hos-
pites nostri terram pro agricultura et usu suo sufficientem
EN

non haberent, quandam terram nostri castri Albensis ad nos-

tram collacionem pertinentem Gyvmurd vocatam et vacuam
eisdem concessimus de liberalitate (nostra ple)no iure possi-
I/C

dendam in perpetuo, et hanc terram concessimus eisdem cum

omnibus utilitatibus et pertinenciis suis sub eisdem metis et
terminis, quibus antea fuerat limitata, ratas habentes eleva-
IAS

ciones metarum, quam homines nostri Paulus comes frater

Andree comitis de Gyog et Lewe iobagio castri Albensis, pre-
sentibus Iobagionibus castri ( ) de mandatu nostro
super terra predicta iuste et racionabiliter erexerunt. Super
U

decimis eciam more Saxonum persolvendis et libera eleccione

BC
 Y
1OSIF SCHIOPUL

AR
plebanorum et super facto collecte generalis, de qua in pri-
vilegio karissimi patris nostri inveniuntur exempti, ac aliis in
privilegio karissimi patris nostri super libertate predictorum
hospitum nostrorum statutis et ordina(tis iuribus et) conti-

IBR
nen(ter) indulto eisdem privilegio Rarissimi patris nostri ra-
tificantes et confirmantes dictis hospitibus nostris privilegium
karissimi patris nostri concedentes eisdem specialiter, ut

YL
iidem hospites cum quatuor militibus loricatis bene prepara-
tis ac decenter Aornatis, cum totidem equis satis honestis et
cohopertis ac duobus femptoriis sub nostro vexillo mil(itare
et c)um nostris militibus non in societate baronum nostrorum

IT
descendere teneantur, prout in predicti patris nostri privile-
gio clare et expresse vidimus contineri. Ut igitur hec nostra

RS
concessio et ordinacio seu collacio robur optineat perpetue
firmitatis nec per quempiam in aliquo cursu temporum possit
vel debeat in irritum revocari seu aliquatenus retractari, pre-
IVE
‘dictis hospitibus nostris de Karako et de Ygun presentes con-
cessimus literas duplicis sigilli. nostri munimine roboratas.
Datum per manus ma§(istri Lo)domerii dilecti et fidelis nostri
UN

aule nostre vicecancellarii, anno domini M. CC. LXV. Ladis-

laus dei gracia Ungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie,
Gallicie, Lodomerie, Comanie Bulgarieque rex omnibus
Christi fidelibus presentes literas inspecturis salutem in do-
AL

mino sempiternam. Ad universorum noticiam tenore presen-

cium volumus pervenire, quod nos quandam (terram) castri
nostri Albensis Transilvani Gyvmurd vocatam, quam Stepha-
TR

nus rex pater noster Karissimus felicis recordacionis me-

diante privilegio suo fidelibus hospitibus suis de Karako con-
tulerat, cum omnibus utilitatibus et pertinenciis ciusdem sub
EN

eisdem metis et terminis, prout in privilegio dicti patris nostri

karissimi vidimus contineri, relinguimus donavimus et con-
cessimus eisdem fidelibus hospitibus nostris de Karako paci-
I/C

fice et irrevocabiliter possidendam et habendam,_. volentes,

quod iidem hospites nostri de Karako eadem gaudeant ect
permaneant libertate, quam idem Stephanus rex pater noster
IAS

Karissimus mediante suo privilegio dignosscitur concessisse.

Ut (igitur) huius nostre donacionis seu collacionis series ro-
bur optineaf perpetuc firmitatis nec processu temporum per
*quempiam possit vel debeat revocari, presentes concessimus
U

literas duplicis sigilli nostri munimine roboratas. Datum per

BC
 Y
»SASI'S DELA CRICAU, IGHIU $t ROMOS 113

AR
manus venerabilis patris Gregorii dei gracia episcopi Chana-
diensis, aule nostre cancellarii dilecti et fidelis nostri, anno
domini M. CC. octuagesimo nono r(egni autem nostri a)nno

IBR
decimo octavo.

Pentru intiasdati se pomeneste in documente de ,,Sasi" (,,Saxo-

YL
nes“) in Transilvania la 1206. In acel an anume Andreiu al II-lea
scuteste ,,oaspefii din trei sate transilvinene (,,primos hospites de
tribus villis Ultrasiluanis Karako videlicet, Crapundorph ef Rams‘)

IT
de anumite taxe la cari erau supusi ,,alfi Sasi” (,,a collectarum eciam .
quibus alii Saxones obligantur sint immunes pensione“) si le con-

RS
firma in aceeas vreme si libert&tile pe cari acesti oaspeti le obtinu-
sera dela predecesorii sai (,,fali... libertatis ‘gracia, quam et ante-
cessorum nostrorum privilegiis obtinuere, dotavimus").
IVE
Ce au fost sau cine au fost acesti ,,alti Sasi la cari se face
referire nu se stie. Documentele epocii nu ne dau in privinta lor nici o
indicatiune. Pand tarziu in a doua jumatate a secolului al XIII-lea
(mai precis: pand dupa& invaziunea TAatarilor in Ungaria in 1241)
UN

numele de ,,Saxones“ dat unui grup de colonisti (,,oaspefi") nici nu

mai este pomenit decdt in alte trei documente din 1225 si 1238 —
privitoare amdndoua tot la locuitorii satelor Cricdu si Ighiu (nu
ins& si Romos)**), In jumdtatea intdiu a secolului, inainte de inva-
AL

ziunea Tatarilor, se pomenesc odata&, la 1231, ,,fideles milifes nostros

Saxones Ultrasilvanos Corrardum et Danielem filios Johannis La-
tini"°°),
TR

Dupa@ invaziunea Tatarilor in Ungaria, de ,,Saxones'' ca grup

etnic se pomeneste pentru intiasdaté la 1273 (Zimm. No. 167) in-
tr'un document prin care regele Ladislau risplateste serviciile pe
EN

cari ,,magister Petrus filius magistri Mathei de genere Chak“ le

adusese tatalui siu (Stefan al V-lea) pe timpul cand se rasboia cu
regele Bela al IV-lea (tatal lui Stefan). Ladislau spune in aceasta
I/C

59) De Romos nu se mai pomeneste in tot cursul secolului decat la 1291 in-
IAS

tr'un document (pdstrat intr’o atestare din 1379}, in care capitlul din Alba-Iulia
atesta o vanzare (,,ferra Sotheluk“). La delimitarea mosiei se pomeneste ca ho-
tare: ,,inde venit ad partem meridionalem ad mefam terre Saxonum de Romos, ubi
habet metam iuxta metam terre Romz, inde vadit ad metam terre Saxonum de
Waras, ubi habet metam". ,
U

60) Vezi pentru acest document capitolul: wll, Johannes Latinus".

BC
 IOSIF SCHIOPUL

Y
Lit

AR
is Transilvuane ad
diploma c& atunci ,,Saxones ef alii homines region
in trei documente din
patrem nostrum redierunt. Se pomeneste apoi
gerea ca-
1278 (Zimm. 185, 186 si 187) in cari se vorbeste de distru
ilvanorum™

IBR
tedralei din Alba-Iulia de citre ,,Saxones partium Trans
Saxonice™ $1
si in legitura cu aceasté distrugere de ,,sevitia gentis
se face pomenire de
de ,,rabie Saxonum". La 1282 (Zimm. No. 200)
.
aceas distrugere: ,,hostili persecutione Saxonum".

YL
istorio-
. Diplomele din 1206, 1225 si 1238 au fost interpretate de
la inceputul secolului al XIII-lea (si char mai
grafie in sensul ci
gii mai vechi)
inainte, pentrucd diploma din 1206 confirma” si privile

IT
ni. De acea
-acele trei sate au fost sate germane, locuite de Germa
diplomele aceste merit’ o deosebita atenti une.

RS
Ele nu ni s'au pdstrat in original, ci numai intr'o copie defec-
alte doua
tuoasi, copie in care in aceag vreme ni s'au pistrat si
acelea si doud sate Cricaiu
diplome, din 1266 si 1289, privitoare la
IVE
mim acum si ce-
si Ighiu. Am rezumat documentul din 1206. Rezu
hospites
lelalte. La 1225 regele Andreiu al II-leascuteste pe ,,primi
.
Saxenes videlicet de Karako et de Crapundorph" de taxa vinului
privile git nou’ ,,hosp itibus
La 1238 regele Bela al [V-lea le acorda
UN

nostris Saxonibus de villis Karako et Crapundorph". La 1266 vice-

regele Stefan (,,iunior rex‘) diruieste acelorasi oaspeti — cari insa
nu mat sunt numiti ,,Saxones“ ci numai ,,hospites de Karako et de
Yguen" — in afara de privilegii noud (,,super decimis eciam more
AL

Saxonum persolvendis") si o mosie ,,Gyumurd™, iar la 1289 regele

Ladislau al IV-lea le confirma ,,fidelibus hospitibus suis de Karako"™
TR

(nu si de Yguen) donatiunea acestei mosii®?).

Repetim, toate aceste diplome — 1206, 1225, 1238, 1266 si 1289
— ni s'au pdstrat numai in aceas copie defectuoasd, nedatata, care
EN

se presupune ci ar putea data dela sfarsitul secolului al XITI-lea.

(Zimm. le publicd ca diplome separate sub numerele: 17, 52, 75, 113,
228 si 275). Copia aceasta are cuprinsul urmator: -
I/C

Capitlul bisericii episcopale din Alba-Iulia, conventul cilugarilor

Dominicani si conventul cilugarilor Augustini, amandoua tot din Alba-
Iulia, se adreseazd intr’o scrisoare comund regelui Andreiu (al
IAS

III-lea) si-i spun cai locuitorii ,de Karako et de villa Yguen" fiind

61) Identitatea lui ,,Crapundorph" cu Ighiu o atestd: la 1366 regele Ludovic

aduce o hotdrdre privitoare la satele Sard si ,,regalem villam Ungarice Igen et
U

Saxonice Krappundorff nuncupatam", (Zimm. No. 868).

BC
 Y
SASH DELA CRICAU, IGHIU $I ROMOS 115

AR
chemati de Voivodul Transilvaniei Ladislau in fata regelui pentru
a-i prezenta diplomele lor privilegiale si temandu-se si ia cu ei di-
plomele originale pe un drum atat de lung si de primejdios (,,iidem

IBR
populi propter distanciam loci ac viarum discrimina eadem privilegia
secum deferre non presumentes), i-au rugat si le facd copii auten-
tice dupa acele documente originale. Atestatorii adaogi ci este vorba
de diplomele privilegiale acordate de regii Andreiu, Bela, Stefan si

YL
Ladislau, innoite si confirmate de insus regele Andreiu (,,privile-
gia... simili modo vestris privilegialibus literis renovata’), Dupa
aceasta introducere urmeaza textele diplomelor din 1206, 1225, 1238,

IT
1266 si 1289. (Insé nu si a lui Andreiu). Si aci se termina copia.
Ea nu are nici o formula protocolari de coroborare, nici data cand

RS
s'a facut, nici locul unde. Cum cele trei foruri atestatoare se adre-
seaza regelui Andreiu al III-lea, care a domnit dela 1290 la 1301
si in copie se pomeneste de Voivodul Transilvaniei Ladislau, care
a ajuns Voivod la 1296, copia n‘ar putea fi anterioar&é anului 1296,
IVE
nici posterioard anului 1301.
Forma in care ni se prezinta aceasta copie este mai mult decéat
suspecté. Atestarea unei copii facutd in aceas vreme si in comun de
UN

trei foruri atestatoare si lipsa oricirui protocol de coroborare sunt

procedeuri atat de neuzitate si singulare, incat chiar numai ele ar fi
suficiente ca autenticitatea copici si fie trasi la, indoiali si sa fie
trasd la indoial& in aceas vreme si autenticitatea diplomelor cuprinse
AL

in ea si transmise numai prin aceast&i copie.

Unul dintre istoriografii sasi a si contestat autenticitatea copiei
si in special autenticitatea diplomei din 1206. Argumentele invocate
TR

de el contra autenticititii diplomei din 1206 intre altele sunt: di-

ploma nu cunoaste nici macar numele. cancelarului regelui Andreiu,
care a fost Goffridus iar nu Gocholcus, cum spune diploma; diploma
EN

pomeneste intre dignitarii tarii si de ,,Cepanus palatinus et comes

Baciensis’’, cati vreme nici unul dintre celelalte documente ale epocii
nu stie de existenta unui palatin cu numele Cepanus; nu se mai po-
I/C

meneste niciodata ca trei foruri de atestare sd ateste in aceas vreme

aceas copie; copia ni s‘a transmis intr'o form’ neautenticd gs. a.°2).
IAS

62) G. D. Teutsch, Abriss der Geschischte Sicbenbiirgens $i

Archiv des Vercins fiir siebenbiirgische Landeskunde. Neuc_ Folge, Hermann-
stadt, 1880. Articolul: Dr. Amlacher, Urkundenbuch zur Geschichte der Stadt Broos.
Istoriograful Zimmermann (Mitteilungen des Instituts fiir Ssterreichische
Geschichtsforschung, V. Band, 1884) este de alt& pirere, spunand c& cele doud nume
U

(Gocholcus si Cepanus) pot sa fie si numai freseli de transcriere ale copistului.

BC

8*
 SCHIOPUL

Y
116 1OSIF

AR
- Diploma aceasta din 1206 si celelalte patru diplome sunt cinci
patru regi cari s'au
diplome independente gi separate, emanand dela
nu sunt una confir-
succedat: Andreiu, Bela, Stefan, Ladislau. Ele
trebuie si trezeasca

IBR
marea celeilalte, ci sunt toate originale. De acea
unul dintre
o justificaté indoiala in autenticitatea lor faptul ci nici
atata grija incat
aceste documente, pdstrate de beneficiarii lor cu
copia lor, — nu ni s'a
chiar si regelui {drii i-au prezintat numai

YL
pdstrat decat intr’o copie {ard orice autenticitate.
examinim mai de-aproape aceste diplome. Am vazut mai
Si
cd (sau cel
sus cari sunt obiectiunile ridicate de istoriografia sdseas
din 1206. S& nu ne

IT
putin de unul dintre istoriografi) contra diplom ei
ma din 1238 a
mai oprim prin urmare la ea, ci sa trecem la diplo

RS
regelui Bela al IV-lea.
a
Ea este datati: ,,Datum in villa Saxonum de Erkud‘.’ Datare
enté pentru a ne indoi in autent i-
aceasta este mai mult decat sufici
astfel de sat sdsesc n'a existat pe
IVE
citatea diplomei, — pentruca un
timpul lui Bela al IV-lea.
»Villa Saxonum de Erkud‘, de unde isi dateaza regele Bela
diploma, a fost’ identificataé de istoriografia ungureascd si siseascad
UN

(Zimmermann, Urkundenbuch..., Szentpétery, Arpadkori okleve-

lek...) cu un sat ,,Szdsz-Erked", nu departe de Teaca, in judetul
Clujului. Or, identificarea aceasta este absolut falsa.
Acel sat de lang Teaca n’a avut in evul mediu niciodaté numele
AL

de ,,Szdsz-Erked", adic&i ,,Erkedul-sdsesc. Numele lui si azi este Me-

z6-Erked, rom. Archiud. Este un sat romanesc, cu o minoritate ungu-
reasci de vreo 25 la suta& si nici o populatiune siseasci sau germana.
TR

Archiudul acesta n'a facut niciodaté parte din teritoriul provincici.

politice a Sibiului. N'a facut parte nici mi&car din grupul de colonii
sisesti dela Reghin (opt sate), cdrora regele Matia le acordase, la
EN

1486, privilegiul ca Sibiul s4 fie si pentru ele for suprem de apel, fara
si le fi inglobat insd (si far& si fi fost vreodat& inglobate) in uni-
tatea politic’ ,,Universitas Saxonum", Satul acesta Archiud nici n'a
I/C

avut vreodat’ un nume sisesc. Geograful sas Bielz®), care ii di nu-

mele unguresc de ,,Szdsz-Erked", adaogi numai numele romanese,
nu si unul nemtesc, cum face la alte sate cu o cat de mica populati-
IAS

tiune germana. Nici un alt document, inafard de acesta din 1238, nu

face vreodat& aluziune micar la un caracter german-sisesc al lui.

63) Bielz, Geographic des Grossfiirstenthums Sicbenbirgen, Hermannstadt, |

U

1857, :
BC
 »SASI DELA CRICAU, IGHIU SI ROMOS 117

Y
AR
Documentele din evul mediu il pomenese intotdeauna fara orice cali-
ficativs Erkud, terra Erkud, Possessio Herked, Ercuntinum, Ewrked,
Erkeud“), Este firesc cé daca acest Erked ar fi avut un caracter ger-

IBR
man la inceputul secolului al XIII-lea, caracter care s& se fi reoglin-
dit si in numele lui, nu se poate ca acest caracter, — rezultat al unei
permanente si numeroase populatiuni sdsesti, — s& fi disparut deo-
data atat de definitiv, incdt in nici un alt document ulterior si nu se

YL
mai pomeneasca de acest epitet ,,sdsesc”. Faptul cé nici un document
nu l-a mai numit ,,sisesc”, nu admite decat o singura concluziune: iden-
tificarea aceasta este gresita. Aceasta ,,villa Saxonum de Erkud“ nu

IT
este Archiud-Erked de langa Teaca, fiindc& acest sat n'a fost niciodata
german sau sdsesc. El trebuie sa fie prin urmare un alt Archiud. Si
intr'adevar este un alt Archiud-Erked.

al Odorheiului, cercul
RS
Mai existé anume si un alt sat Erked, ciruia romaneste i se zice
Archita, ung. Erked, iar nemteste Arkeden. Acest sat este situat in
judetul (de azi) Cristur, la sud-est de Sighi-
IVE
soara, Este un sat sdsesc cu o minoritate romaneasca de vreo 25 la
sut&é. De acest sat, —- care, cum vedem, are o mare majoritate sa-
seasci, — documentele pomenesc-intotdeauna in legdturd cu ,,Saxo-
UN

nes", cu Sasi. La 10 Iulie 1356 Andreiu, Voivod al Transilvaniei, roaga

capitlul din Alba-Iulia s& asiste la o cercetare ceruta’ de comes Ja-
cobus filius Geubul contra ,,universi Saxones de Kyzd ac Erkud et -
de Radus", cari au invadat o mosie a acestuia. La 15 Noemvrie 1363
AL

Dyonisius, Voivod al Transilvaniei, roagd acelas capitlu si trimita un

reprezentant care si fie de fafa la inmanarea unei sentinte aduse
contra ,,universi populi ef Saxones de Erked“, si altele. Acea ,,villa
TR

Saxonum de Erkud“ din diploma dela 1238 nu poate si fie prin ur-
mare decat acest Erked sdsesc, care intr'adevar era o ,,villa Saxonum",
si nu Erked-Archiudul romanesc de langi Teaca. Dar de acest Er-
EN

ked-Archita-Arkeden sdsesc se pomeneste numai dela mijlocul se-

colului al XIV-lea incoace, pentrucd numai cu inceperea secolului al
XIV-lea a inceput s& existe, cum dovedesc si desele conflicte de ho-
I/C

tarnicie cu vecinii. Din acest fapt urmeaza insd in mod logic ci ,,villa
Saxonum de Erkud“ neputand fi decat acest Erked-Arkeden dela
mijlocul secolului al XIV-lea, diploma din 1238 a regelui Bela nu
IAS

poate sa fie autenticd pentrucd la-1238 nu se putea pomeni de un sat

sdsesc care nici nu exista inca. Si urmeaz& in mod tot atat de logic
ca copia-atestare a forurilor dela Alba-Iulia este in realitate o copie
U

64) Csdnki, Magyarorszag térténelmi féldrajza... Budapest, 1890.

BC
 Y
118 , IOSIF SCHIOPUL

AR
neautentic’ facut’ mult mai recent, intr'o epoci cand exista deja
Erked-Arkeden sdsesc, din apropierea Sighisorii. Identificarea aceasta .
alui ,,villa Saxonum de Erkud* cu satul sisesc Arkeden ar fi insemnat

IBR
insi recunoasterea neautenticitatii diplomei din 1238. De acea isto-
riografia curenté a preferat sa-1 identifice cu un sat de acclas nume
de langai Teaca, unde niciodata n’au existat Sasi si care niciodata n'a
avut caracter sasesc.

YL
cy &

Sa ludm si un al treilea document.

IT
La anul 1266 viceregele Stefan (iunicr rex) le diruieste oaspetilor
din ,,Karako et Yguen“ mosia ,,Gyumurd" (undeva in apropierea Al-

RS
ba-luliei). In August 1289 regele Ladislau le confirma oaspetilor din
»Karako" (nu si celor din ,,Y¥guen') aceasta donatiune ,,quam Step-
hanus rex pater noster’ le-o facuse.
IVE
Or, exist& si un alt document din acelas an, luna Octomvrie, al
aceluias rege Ladislau referitor la aceas mosie ,,Gyumurd’. In acest
document, ,,Nicolaus ef Andreas comites filii Andree de Gyog" i se
plang regelui Ladislau ca regele Stefan a daruit ,,hospitibus de Ko-
UN

rokou“ mosia ,,Gomord iuxta fluvium Morus‘, mosie care din batrani
fusese a lor, si-l roagd sa li-o restituie, Facindu-le dreptate, regele
Ladislau le si restituie mosia, anuland privilegiile tataélui siu Stefan
si ale bunicului siu Bela (,,non obstantibus literis seu privilegiis ipsius
AL

domini regis Stephani aut domini regis Bele avi nostri‘), — fard si
pomeneasca insi de propria sa diploma privilegialA data cateva luni
inainte si fara s'o anuleze si pe acea. Aceasté diploma din Octom-
TR

vrie 1289, prin care se anuleazi donatiunea mosici ,,Gomord", ni

s'a padstrat intr’o atestare autentici din 1315 a Capitlului din Alba-
lulia (Zimm. no, 339), a unuia dintre forurile atestatoare cdrora se
EN

atribuie copia celor cinci diplome. Din faptul acesta ci Ladislau nu

anuleazi in Octomvrie si propria sa diploma din August prin care
confirmase donatiunea mosici, nu se poate trage alta concluziune de-
I/C

cat ci acea diploma din August nici n'a existat, pentrucd dac& ar
fi existat, regele Ladislau ar fi trebuit s'‘o anuleze pe aceasta inaintea
tuturor celorlalte. Iar dac& n'a existat, daca n'a esit din cancelaria
IAS

regelui Ladislau, diploma aceasta din August, — cunoscut& numai din

copia defectuoasa si nedatati — trebuie sa fie un fals. Pentruci daca
ar fi invers, dacd diploma din Octomvrie ar fi falsa, iar cea din Au-
gust autenticd, falsificatorii (beneficiarii falsului) din Octomvrie n‘ar
U

fi uitat si anuleze, deodata cu diplomele lui Stefan si Bela, si pe acea

BC
 119

Y
WSASH DELA CRICAU, IGHIU $I ROMOS

AR
vigoare a acestei
alui Ladislau din August, pentrucd rémanerea in
de falsul lor.
diplome ar fi impiedecat pe falsificdtori si poata profita
privi-
De o diploma a regelui Andreiu al Il-lea (1206 si 1225)

IBR
até pomenire.
toare la ,,oaspetii’’ din cele trei sate nu se mai face niciod
re, vag, la
De cea a regelui Bela si a regelui Stefan se face pomeni
Cric&iu si Ighiu
inceputul secolului al XIV-lea. Atunci anume, satele
au ajuns in conflict cu Capitlul din Alba-Iulia pentru posesiunile

YL
ineaza pe
,Ompeycha et Obrudbania™. Regele Carol Robert insarc
,,Demetrius magister. tavernicorum™ s& cerceteze con-
vistiernicul sdu
ment
flictul. La 3 Iunie 1320, vistiernicul aduce hotérarea sa (docu

IT
Zimm. no.
pastrat in. original in arhiva Episcopiei din Alba-Iulia.
si sa
376). El spune ca a invitat partile si se prezinte la Timisoara
s'au prezen-

RS
aduc& si toate dovezile. Din partea celor dou& sate
tat ,,Georgius Longus et Nycolaus filius lacobi hospites de Craco ac
Halmanus Albus de Igen pro se et pro omnibus hospitibus de eisdem™.
Acestia n'au putut si prezinte ins& nici un document privitor la po-
IVE
sesiunile in litigiu, ,,nisi privilegia piorum regum Bele et Stephani
seriem libertatum suarum et collacionem quarundam aliarum pos-
sessionum continentia”. .
UN

Nu poate s& incape nici o indoiala ca documentele transmise

numai prin copia acea defectuoasd sunt unele false, iar altele nu pot
avea nici o pretentiune la o autenticitate incontestabila. False sunt
chiar cele mai importante, cele ale regilor Andreiu (1206) si Bela
AL

(1238). :
Istoriograful sas Teutsch ne arat& si motivele cari au determinat
falsificdrile: in secolul al XVIII-lea comuna Ighiu a pornit proces pen-
TR

tru recunoasterea ei de oras privilegiat (,,oppidum nobilium") si do-

cumentele aveau si dovedeasci temeinicia cererilor ei®).
EN
I/C

85) Teutsch, op. c.

Amlacher (ibidem) admite argumentele invocate de Teutsch, dar erede ck a
existat o oarccare legitur’ intre comuncle Criciu, Ighiu si Romos. Amlachzr se
IAS

intemeiazi pe faptul ci registrele colectorilor papali insircinati cu incasarea unor

taxe pomenese de comunele Ighiu si Criciu alaturi de Romos si de satele din
protopopiatul (capitlu) Oristici (Broos). Cum ins& organizafiunea bisericeasca
(mai veche) n'a fost niciodaté identic’ cu cea politic’ (mai noua) Iegdtura acea
din registrele fiscale (epoca 1332—1338) poate sa fi inspirat ca falsificdtorilor
U

idea unci lega&turi politice. :

BC
 Y
AR
IBR
YL
VI. ,,SIEBENBURGEN“

IT
Numele german al Transilvaniei sau Ardealului este Siebenbiir-
gen. Etimologia cuvantului este incd controversata. In orice caz la-

RS
tinescul ,,septem castra“ (si variantele ,,urbes", ,civitates) este o
traducere care nu indica etimologia adeviraté a numelui Siebenbiir-
gen, pentrucd partea intaiu — sieben.— a numelui german nu are
IVE
nimic a face cu numeralul sieben-sapte.
Nu despre etimologia numelui german este ins& aci vorba, ci de
prima lui atestare in documente.
Istoriografia curenté a gasit cea mai veche intrebuintare a nume-
UN

lui de Siebenbiirgen pentru Transilvania intr'un document german

datat din anul 1296.
Documentul acesta incepe ,,Jch maister Dietrich von Sibenbiir-
gen pharrer datz Pélan tun chunt allen den...". Adica: ,,Eu magistrul
AL

Dietrich din Siebenbiirgen preot in Pélan (azi Pélla, in Austria-de-jos)

fac cunoscut tuturor...”
Istoriografia curent& s'a mulf{umit cu aceste cuvinte de intro-
TR

ducere pentru a construi o atestare in secolul al XIII-lea, cea mai

veche atestare a numelui german de Siebenbiirgen. Interpretarea a-
cestui document (el este publicat in intregime de Zimmermann, Ur-
EN

kundenbuch. No. 273) este extrem de instructivi pentru felul cum

istoriografia curenté a studiat documentele,
Epitetul acela de ,,von Siebenbiirgen* nu are anume nimic a face
I/C

cu Siebenbiirgen-Transilvania. Numele german de Siebenbiirgen nici

n'a existat incd pe la sfarsitul secolului al XIII-lea, de cand dateaz&
documentul in chestiune. Numele a luat fiinti mult mai recent, sub
IAS

influenta traducerii facute de strdini ,,sepfem castra", care a fost re-

tradus in limba germani,.
Daca istoriografii si-ar fi dat ostencala si citeasc’ documentul
in intregime si nu ar fi citit numai cele doud randuri de introducere,
U

ar fi vazut numai decat cd in document nu este vorba de Siebenbiir-

BC
 Y
| SIEBENBURGEN“ 121

AR
Toes ‘ . “
: myos aon Silene geceof. Sees 2 Slay:eon hme alien
Beh aah Det Co

IBR
vs

ms
ee Ae clafen {imey Fan fener’ 38 fefer | eet ode ith: Sneed mune br} ]
:Net a oy On aR
$ i geearsy gel sonlien ont a EAs spot & te rgchex
vat pre sats SL oe 1 ilar Cire a anus moors res ee hes Oe tae! Sa: mz

YL
7

ner eae sn 1 atede phe verned eke’ At. Hons =v

x ten Sedo:
es
“

>
vid amet x £ ebay “ony seem ogilign “orn met gieagem Arne, Ae
‘o-
whe 1! Peteahe at wad wa
~—
himesk,ak tins Sus 3 amf ua
pate eigen= POW Lv S Bes
.
a ¢
,

IT
fete ec Snfeonge! fe ‘arat §Sihex? dagenomens? Cates relay hy Sivavel it tals
Zavann ah Sar Aner Gator genarhan bem felben, Be ater oh foyil

RS
: Aver? 4Lat cade Sar vue’ gemma patie: eda fet a spas
5 pen ~~ faonuy/B aban/ wie nybab mu" we a{a5 Sif gb we
eh 4)wt Shan loak can fetSOD |
‘ oie goeNAL Reondpeden. of
flit wR
IVE
eeres a amy att myige. Sigsles we ees BESN fide ome ess)
ht
uggs re nalesy aor Jeremy sh RRBur 33. ST oye: sn ge
wD

Stix sooner Fh E85 ‘fe s “Suf % Silex vig 8 OUD one ee,
pony SeerOe Loon chreal?'ssebun ben siserv. ¥ ‘BSc a Bese
Sie
UN

a udev 8 216 bn e Sime Gow 8s be Leys aeoy tt 3

L eld bape or
heper fe iv - sabe
i! atbasa VAC SY
wyinle’ We, “Say
yr :
rest SnR49) geen ae> geawsfene Speer, seveibents
en S
SS

med feirenandsr go Oncor pespye RANTS

aa

AL
TR
EN

Ne
I/C
IAS
U
BC
 Y
122 IOSIF SCHIOPUL

AR
gen-Transilvania, Anume magistrul Dietrich ,,face cunoscut" tuturor
ci daruieste in numele sdu si al fratelui sdu casa parinteascd din
Viena (,,daz voder hés ze der Himelportin, datz Wiennen") si tot

IBR
ce se fine de casi — unui ordin de calugarite (,,den gaistlichen vro-
wen ze der Himelportin") infiintat de el si de frate-siu. Donatorul
isi rezerva numai dreptul ca de cateori va merge la Viena (din Pdlla,
unde era preot) s& i se puna la dispozitiune intotdeauna cea mai

YL
buna camera (,,den besten gemach in demselben hés haben sol"). Pe
dosul acestui document se mai gaseste o insemnare care repetd cd
documentul se referd la casa pdrinteascd a donatorilor (das ist der

IT
brieff tiber das vader haws"). os
Casa din Viena era asadar& casa pirinteascd a magistrului Die-

RS
trich (de acea pomeneste documentul si de asentimentul la donatiune
al fratelui siu). Nascut la Viena, din parti vienezi — magistrul Dietrich
nu avea nici o calitate sd-si zicd ,,din Transilvania”. lar dac& totus
IVE
adaogd dup& numele sau si epitetul ,,von Siebenbiirgen", aceasta in-
semneaza ca _ ,,Sibenbiirgen“-ul magistrului Dietrich nu indica Tran-
silvania ci altceva. Numeralul sieben-sapte (daci peste tot nemtes-
cul siben este intr'adevar sieben-sapte si nu vreun alt calificativ) este
UN

si azi curent in Austria. Si azi exista: Siebenhirten, Siebensterne,

Siebenbrunnen...
Fireste, toate aceste consideratiuni au valoare numai intrucat
documentul publicat este autentic. El a fost publicat pentru
intias-
AL

data de Joseph Hormayr in Wien, seine Geschichte und seine Denk-

wiirdigkeiten", Wien, 1823—1825. S'a dovedit insd ca multe
dintre
documentele publicate de el nu sunt autentice.
TR

In orice caz, este con-

testat ci mandstirea de calugarite despre care se vorbeste in docu-
ment ar fi o fundatiune a lui Dietrich si a fratelui sau.
EN
I/C
IAS
U
BC
 Y
AR
IBR
CUPRINSUL:

YL
Pag.
Introducere. ......0. Pe ee ew ee et ww es 5
I. Diploma Andreiand din 1224 . 2... 2... 2 ee eee ee eee ae 9

IT
1. Un punct de plecare. 2 2 ee et ee tt tt tt ee 9
2. Probleme prealabile . 2... 2 ee ee te te tt tt we 14
3. Diploma din 1224 si realitatea

RS
2...
. 00 ee ee ee ee we 20
a) Unitatea teritoriald 2... 1. ee
te tw we ew ew
b) Unitatea politic® . 2... 0.04. cee eee we eee § 28
c) Privilegiile ©... ee ee ee ee eee te ee 80
IVE
4. Un proces politic la 1308 ..... eee ee ee ee ww ee es ©~=— 682
5. O confruntare de diplome ... 1... 2 eee ee ee eee -- 38
6. Neautenticitatea diplomei din 1224 ........0.-002004 4
a) Istoricul unei contestiri . . 2... ome ewe we we 42
5) Viciile de forma ale diplomei .... 2. .
UN

eee eee § 44
7. O problem& noud: diploma din 1317 a lui Carol Robert oe ee es 48
8. O noud confruntare
de diplome. ........000 0-02 eee 55
9. Ne-autenticitatea diplomei din 1317 alui Carol Robert... .... 60
10. Concluziuni findle. 2... et ee oe ee ee 72
AL

I], Prepozitura dela Sibiu 2. 1. we ee ee ee ee ee ee ee) 8B

I. Johannes Latinus «2... 1 ee ee te et ee ee ee ew ww) 86
IV. ,Terra Loysta® .. 2... eee ee a ra |?)
V. ,Sasii“ dela Cricdu, Ighiu si Romos a
TR

C0
VI. ,Siebenbiirgen® .....4.404% a 6710
EN
I/C
IAS
U
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITYL
IBR
AR
Y
 Y "b@ZI Up yuetorpuy ewoldiq’ ‘| ‘py
AR ?i 1
. - a
~ te -
IBR
‘ . .7 ut “
‘ « 4 t .
ws
. ve Tae PNA cond = een, ee me
wefan ae LOMASot cate ebay mo epee ay ge wasd ys eot
SP pg ony ee Heaes TTP wets LS epy ws |the? din
ll, oe
gaa cnwtah emtreef amu doy
.
wef ee
ro
YL
PY pier, alt a .
sere is eh y be to Fragen ara veadedy “unarf waind$ free ve me bene] 0 Seen dames typed iT ge.
: <oe
. ;
we he, fo go vac
gr tse uavatounqyl ame amea
nye cee ‘ emf ' gem = pa sybian 2 i Shenk Jaga d red °
angel inl fds nf ot =)
Sx any werde nd Segue, reds gate de SHO gone te “one woe we ior seen eee mp le yee aut ae age vie cosas Pfau”
wre ied ar eee, tafe ce og) anbes geo semanas ees cache een pete day eng dpm chee “anos Mepis ge rebedde oe fy nuns ww wee az] ee whee
ae wpatad
pnd dba
IT
mene EEE Meny fo See Be ath enbe wey nega
won't males asad) ern galege ‘epee: wm aegyad eanae bf memeengn
ares
oy fonfowe vABB weal Seek po egy
sae! > se - enon ee: S I
W-
cg
:

ated. ee
shovel . oye 24
tenga
N
cg
eR
pe Ade. >
de yon
ey SF ome syup oe RS ,

P Y is a3
athe
MR gy add ee yy
OY
Be ok & met" epee ‘

ye eeepee Syenpanmede gruaaane my pee rope

wmasede we rsmeunge ns op
hen es
,
fe ber nore a >
meri SE bs pene gral none
2D
eae pt
ee
conye

banay Lv og ge ot. apse wd a)

vue ay “35 gt ery see sped wae
oth eras Par wwe safes, grag amnahs Jo recy dt eos alles
1 3

tok oS wl
3g su we
i
‘
ge

rere geen. vprse aed

. . angels . a } u ‘e
air ‘ woe bas ome seman nists yareuen dey ol, :
NY

f i sangha N pages ea game

: aeoP
Be agree 5 ve gelape
amaniy
wk aad Eon vragen, he mgt a eoryy. oyu pongh, wo regents gerry rh » obs sree
pb

wren? r
”
=
e PeADayl add oc gud Seems
ayes 7 ature woh nb EP ee Mp) beens pecdeas Deep te pew ol ee igo
! J
ones vSeemle ee vegafe ~ ec bee aad couleyy uty ee aed meget cro, whe amBeifoe ama
;
IVE : Se
mabye”magy nef 1 ne sumer

: Da wang he
ee t R
ornen yorrane

eee aon f “yas ye sey

nbd ce enets bt aiafan fe seed ace soy mrugee
spans vane bay.
fa soagdy ey
abe ie ay

2
wp ld
vials ary? end :d acd
N)
ne walking |

.
UN
pe

ray= om~ cu tee soo LabSiuLiey ifoy of f tow eng deed TO

GD ee Ep ee llile ELSyf Peel a
OSae” edd ow wale spre won anew ;
. = = tow ; y = i 7 * 2) ~~
es

& By are vfs teebesras ss So sone a aot oft Ad do sons ward nen
. -
gs i
epl wipe ey «y oe
: ‘i
mashare real Dee et ; +
agen Wed eohios davoal sens as veo se
ada US
gE
.
Reeep te a
72. oy nel
t, —
Crem guuinme, . Spay cans TAT
“> coy en 3p nb eperges
yt Pas
AL thesea seENE,
sek ch te oe fe
Romie oot mewn pee fave ap ayer he

Bi nn an ek nt he tent cnt ine ah nam) rere si

t ae Sf oP sf word wh ov Taf ib fen canna rep’ ge mofoSe ae oom
Fy

wf repens yon prea Ppt tere nm ene

Es so agreed welS avers why eylys NermeD ae oe ay oes apespole sep wt sabe dal eho pansy evs agin oy f= ony eee toned acwv wel yee, gh
anf al en eran J re rgeelle srglyo af “yee oper tools
rf
+ aes fis By” arene . om gel; ryan: awow yard peta eyeARS tatLL ah tehane ; . Y
vee! actin, regen spon Sands sree ee “simeepav Deed: sage aoe daowunl
eb my 4 dl af wee gomea, “sD
TR
D “ tae Bove me geqes of
a. :
rane v durin vp edonm e
. see
te wh shed,
4

cay hea maa ganLS wnfie wap “gles ‘nmdial emmed agar save we god engl rye oD when's HY Joseogad on wor on Ao eid e dame wane wl wraagy ee renal Persea
!
Penta
ve
vind rt
i
ly ariel
syns} qrsedfiie
Hl
wf sereasirlen
be
gop speed ate
s aeiwbiey 50% te ms al aoodl gent wee: dots Saeandne se
tuefirne
a
wus fons paps yo
oy
a Se
: ‘oy
oe esd
ag
Oy
ee roti, ko
Te
swat en
pe
Bomq
Whee
ry?
EN Cane, eH
sad mat
r
awd
lo
col Foon woe
aneyra, »
af
.
wee sed
Aaney “tay
»
sit
segyd
by’
,
;
:
'

. nces rege
* eve
vecvees umyond
wok q ow
ype

.
D rromity as aL
mame sg aatticdtenes
emg yest

fart)Caiad
yO
alts
ghee

wa >
eandee
aie

panes~ obi
DEP en sender
ce mglap
an
manda
wef Od :ee
Sue

wx t
“3
a
.

anf
wane D 3 foke
Chou? Kid

~~ —
weds wes weeding
eng d
© ened mee

2
ayer
en
usual
weame
terape

v
stan
fp
po
I/C
_
whe dad.
wrk se
weep
-anmde'ecges
te
2h vee
auf yor

”
sa he
wan
‘4
antares
2

Po»
ww
seeps aeimnef meme y erp meals tea wan, wane ld wage LY Seine
4 Py te Pe PTLD
aeeenePTE
d ys FF es shy? IAS ; 4.
rn:
UF ! J a
U

t
‘
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITYL
IBR
AR
Y
 ‘snuney] souueyof t‘]{[ ‘Py
RY
r= BTR oe 7
RA po EPS
C sf
eee Aten
Sere
an ro
PAE TR ee wel
RS OSTA: ¢ feEs TE sema t NE ES wmf
le
Pe
CovadON ee r En
ste madey made Yd,Sag mYpe7p
v ateue
pig “yn yt fa anf pref for
, a
.
+
i '
; Mowmn dy
per ;
oe po 5
POmeatP sf! TelSo LIB
SH ON
causes
SITE eaebe Fe $y IMsoe flagworn
s;
ec
“ot eta
eM
.
MATE SP* wrpinge ne y frusre .
y wean
EE
abe EUCiganaty anes aol
~S %
ert
hoff dy byeelingeyHh far: aft fine
mef
rmake
ae
onnints ges
fafnel

>
wr
he spe
as
A
fu
:
{
whebf weay |i
1
ag oe
q
t we oT op 5
; 0 wh “yp jeans re yr ates ana : sun}
I Eee, ney
2 al Te
wef pt tahsMO pMEea-
fice
TEE ay adiag, 8 Iegd
‘ wo
[pl ven
,

ope
ag FE*SAR8auena*S “y
WQ

.
2 to55 Syms fe
.
woes
Beareroe fas
yo
ITYMae
ERS

anwet
Pe
«
:

tmaey
P oh em fopid
oepe sionata

“he
Pooopa
" menaucadin

—~P
hm ™ afWE? £ Lomond
be ae eee tra Sb ih apenas peal Al dechis aap tammyfa Eye
ae
”
f fu we ninsticd ad mouel
pf

rerswonl
o
4 oe. ag cores =
mee PT
jsf
" .
crsonal

‘
saves
one 2 waren

2
.
. &f :

‘
.
“

a
Lo

we
ae S OfLonselPorp
vyt ;
ty
fellbose
:
erbiy$ 9kfemrfe.

MRO
on
trerwetre | “T
catT h utentod
: y
eg
valine?
Pn
sunlvo une
es,s
TEE
RS
e
GL ot
y
hye
e
et
tb
-_ <
a! ir
yd Yt"
. eer tess rene minpPe

we
ys FAius S

wrens af Gon Stree asnpft ime panel fae

s baat ¥2 staat WOMp?
dey wfLSet

wemtay t ae yet

“amet yt $ os mos
nerd sana win fw ft : Aten
i “Eh; 4 ~— ay NTS TA D
cor
of h ppb pesse 2 ryooe y: fo
pepev
NE ES fee pany
See
foi
ren
Free
,
p
%
v
rawr
hare
39 fast
wh
FN
Je
y FE Ce
IT ena are,
: M pat Trove
wo TT teBESfstenord ety
sm
VE
. ase muted
a Chee op ane an spa
seg ge
in
ok 2)
2a € frnnlfanabe seared wg,
“e
f b
erm ‘ cyte tae wandaa araty
i MEL ungunyp
J
YP

opt
rian eine
hong
gat
Sanwa anbigy Petey
‘ : ee
MOPS
~ soley APES E
prt aly pag pat
YARD Rhema maa peng b gustng. Aas
oun ph ares acy srseey ad
cee. se
NI
w Animal pee aetna Si fabs be
me
“e APE
THESE

phan
rtoeSe Ne[fig
soma ene

pa
k, 0
Tei
am ng pee
orn
Shyer
x
eon ams AY? Aries
3 x sew TN SRL
4 aut
|
.
n a eR et sp me
Bethea
eS
sot
oa pe
wry
e
Sees
i
iw
hang
ETE
.

men ck ay ve
TIS
frame
Fern

kay ge
sr se bites ctrceles mel
aE!
amontes

eg see Pl eet Reopen ane meds peek umgey

tf foumn( Site as
phe LS Sf Me erpe par
Die [ee
afny
w.
.
a
me * ee
omand wed Peek Seibelof
LU ere ok AT
pn
on layog Sed TESTS tere ab eptns meey eg
a
: ” . ’
i
«Sard me aot pe ATT atof Bee bride mptanf fog mn pd cot ey Dae ship epee
Pe iene
PS SF ie
ioe
9g meme arene cl ehh
Se Peet
eT ee IE
rerr wake
ar beswa bent pm gre fm fo fg by opecoe tothe ae gt
oric
RA do tep bye
TR ins bntege seap gig mid
a+ softens “amy
Rap btn ye heb pteoy pe poe
af ah eon Heel
waht mt eter
ity 8 a, wes
SAT
aoifepen reyes
erefoo menten wren
at Fats, a) meg gnae
ary MET Tame fare
method nny fomints fom ogee a REE foogeett ogehp
amg
apap a eae eenfes epg
ty pe
eel oy Frm fee rg fons syria) ops me neem NT
art anwheyfaream ptt
stjn pat
ss
aoe ae earns pos yewie ~: |
oo$ tort ah bom fogs de Rpt eg 7 yr pd
ee pypmepet tnt oy eye Profi eeaeakas mempan teas Suse E ge
Pimento fal Fam eS acre moe shod sankfy feof
Jrmtoyerf male fro fobym
find pfs anh tants mall ee fn og ene Conon ma ary wey TR eIY a Rp :
be nyys ee fee ida mee opt /C
yew

See trees sper opis SAT Ot cee meine) sume member, emp hte T Th
eye En apems es span sence et e
aptienterpyiaes es Spe rept e
tee erg mye meer oe ng SEPT
a IVEpen
Wo
SRT We
weg
gy tA bees ste nash nlp ae one te
pipes ie re oo ti Fak epee perce Se
fe men: ee eed fo
on eee ey athe ob tees 2
ey hha op pases WR AW 9 won jefe) mom actamesi
penne
=
aE
ha itor
SI
Sot o age! excel S gy Sipe Y
bead I f mh ms
aimee
ghgfofmy
megaig
efem meng Pop
fone pt pH re
and
; Sem mah to
Ste teBeep
fmmvery
fe wtp
hifi i afm
pong nd gfe
ove oe ah
fom 3Bf me baa" Boer PET E} pe
o f ep
et oT Oe
om en cy
e mest :¢
IA
fame atos ney fag toms ag gn me Step
a seek wuee ADA ds myLED DT ms oeRTE
Met am
GAZ th ryeas
Set oye eatmt oon
seeinnt sy.
psmeer
U
og
tmnt tm Tryenaes engGerm ony Soy ater +2 2 [
[R matt eeeefos
BBo cg
.
Pept “i emeetnt fetes acted
pe feb fe ay ae os
; we fee “yt
ne wet

op mene weeny orga ae

3 bafom Pom
ob ome
boelfon
oe mene —_ Pew po fodoy Sr nw ane ftp pont ‘ wy
3
rs
ae
BC |
|i
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITYL
IBR
AR
Y
 “CISA CAIIT" FAT PY
RY Por
nc eee
~ The
Thee 8 ae
MRSS Sn
tice
o AR
ne
mn ON NAA
:
i
goons
hee A

t
ra
’

Pont rem
my
ae al
“
RA i .

aigfeu wae
. yt aula wifi org
'
a0, oti arena dhol

uy CUP ERIN reunfoninaeg

iStra vay aanfy’ “mien, wud be, son —~™ an
| ighea scgte ined

/ aye image
ie
op darts syrtey ow dl an Pel
ay wl. . >”

out
ay ny
ops (eipanssson aglow rs
ouuy

Oe
mu
LIB
aysse ’

sey au)
4ope! : M
ke,

Jey sortud, rOvoMUUy reps

FOUYP DV< aye i* uN Jase |x Bou

i 3 sume. pe”pete
sik Pwuny fing
pout,

_
obiucy
Oe siastatye?

eras Bees
a
v guar, a mats

‘ rin race ue gfe

aa
we ah You

geae
.
Y re be Mesexsy
.

yon uogu ope ned

I. er wae
.“ye » ors ye he
ay ‘ o aad.
“yp
:
. and
i>

ye ds Me gw
ouuy. wdypiguidar
woud
fgg
Dey ITY
prea i 98 wean,
zu a3,

uy
>

Jee
paueagys
odd,

umes ation inf at ps

if
i. cf

Wey
3} 3% 3 ye ling, Gay cueay,ye “Henig ’ psf
ps I
at
ve
yey Par ongual
{2
‘
~
tr
2}
uM
or
aoe
BS
§ =
Q
i antl
LR
eG uL uw iin
7
Tes
rege
5 w: "TYYLE OLeae aly
wa
PERU te,
Qiks
:
tis danse “wae oud at
oy ig
aayDo

.
Jel
ee

Gary op wf sy Sead, ‘S “enpf any of

RS .a 2 3 ae
oye hal TR Peasy
ewwase. < Je Wty
sus A
£ 5 ta ty.May
'

i home owl IMVMea

&. ol e uay avady os us
tf: Ouua? fut DY Jou Us 8 ¥) ; ae “y > Fr fg
, wey pees ‘ *% tyra, -in WAG) ca atm
wu yy
eraye nw
WY 2. XY gur
ttnag anil: me: tabapa by Tages 2h ay . oy thal way xy Be Ly
a ioe ae, ? ys U Con
ss See? tay aT
” a St
“Se yo pms wy op ayy pan spasxa
oO muon
ron] barg” ye
} aly
VE
a, 23 5 ure) ade aru rad gee
3
ee 9
tuene
AMY
“
.
Qui sy | ahs
TAAL.
j
Le
HBR DZ
small ANN orto, {love
foe “olenbe
Ligne “|
ads Gude

guna)
romp
ub.

ach Wem
SOD

grein.
woo
i
ey
I:
;
-
a
me
~ “a

A wer
ou By
Suen
ef aa
“i, PS2 S
ai ‘9h 3

Varpa NI 5
Mees unas
os T tnd: MAY

1° 23 SMS aM sequen me rey ue

Tmm)esame ciecua. ne fon J “Kemal 5suena 5 a aanT ord
PACD SHAY
as ur onputal Lis oun? 2 2 aol
neh CF"li Gar
WOU
a aire °
or
,
n UCAS
LU
au Anand errand CUtENy
UR oatad
caedy
i Is andl,
can if mega vorf { waujor ae wig A u
m4
g Ue adn: ana on Caul.
Al reuse TP
(ad Yep goed a ee ld oe uni, Jal” Som, jeu +
a : v veo Suny
Ranta schon ww corse
.
Bon , SUN IEL Shiny ny ps x od
xthab es amund? Pabst’, wm Ataote, soe
.
en
Soe
~~
( wyyve
Ky vovany
—tteoge
+
Pty
aia; ass
KS$s
|
233 2. dnp maa yn wormed J!

guint
eed Gan
1peas Meee
Se
. bank we
. Spe
RTO th ay
teeter,
SY
by oy Lows Tape
nes dicing a 2abtfhoces dh

Kd esainl
RA ak
© anus FOS: gaeunes
Axuompon. apf het
bs
x
xy Tinteeues aes, Janey
wn gl A “ve
Save 44 Pe spe, Gasgpsch “tt Lainageg29

1
1
y. anny
{ aul 3a
- pu
trot ae

.
#
:

.
oul Suayom, Can.gu ay ae a veh & yas waa)
~y ae
seed do g
- truant ‘muntisy raf waa NT Buia fame eg marmin! wh
> uy
;.
! Spf owls wide) Schad ont capawe pe fg 23 ei Saka, aytafEL ao ashy meal
, iy ru
3
co
E wn ib
AL UID GOL BIN
I SE
“dhs Lad

“fs
at wy

i
i wy

3
iz
touar Kent AN UTS ainunfe A aue ate cushy $3 sew unin! wna JA dowy g SOPH,
/C TERE
~
A
*
l Jef
5
.
me
tafhapfanfs eee 3 orsiay anton meghag eg 2y
‘ tun
v fhe“I oun j ve ” ouzseuay fof Saag“o Wl , yonuss
a)
(> aunand4 ¥:

ij
ee
soaty a

cael
STconda col
pampees
: Ye
we
.
:
poss War
it
nuang! GLY,
Cages v Wacpwes{ eeC] syyy
Faas : nf sI

wae
(e
sla
a8 BP “a

{ Tuareg,
2 UTEl i
tb
el:ub
ay
retary ay SUE
~
Sah
RadMa. wasey

&
-
hynfraps eg aguias fy patent ATUL TA
SI
eguanesd
qo)
waa

sl sku
oSB suinpinut

Nava seg
Qj anu
=o
pel
RS
j Rr

nel | a)
rangelges

Conenea
o Vasus ys dad
2 ‘
i arn
tons
ate wun yasa3 assay
*

wey
rs
a?
3 *
Moreh zl wenreyts
y
uw law
3h Qs

IA
ae
sey
Yon

ous az}
i4}
wad (fur
[a ncdo su fed “yy ob ake sap ak Srugiaury RUN meee] Pos ayo “UD
“Pp YR ou ¥ bE syuay a] ved, ms t an U
l . . : Lo ‘
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITYL
IBR
AR
Y
 RY
RA
a Sayitaailie
Le
een aman pe fied ddd
ten tok cote
. .
LIB
ERP eee mired ond merce anne of
J
-
aoe come omba ored
ge

‘sowoy 18 niy3] neoyD ejap ,wees* i+, “py

Tm eee en Ge : ESneagus genevrsteinteee Soeemegs
oe
dp pee bekeeir
ond
ao mead See eee 7
ge we Noth ea Fann weet t
Soyer ss ese ore ue Sea’
Lakes

a
TOPOS gt RS
Ok PEN
glee.
Me ed we ==
ee,

sae
med Sam boy
-
WU oeMee nayfedde
aS
:
neler
ced wea ed eG anig

mere,
TN
¢
ye
oad wre
peare
ST ate pete seeRoad
SO
EES CO new mee Oe
ron sre mmag, ta

TO ed
ed
ITY
wed
oe ws tay
Fide seamers . ongmme

hig a
»
b on tes
wa eT
spots Bale:
Lf CMe

>
“eal
Seer need dul yugei
od eae

AAT
a ae . Rhee
mre
.

Lee oy at
“ye
tee ee
IM mrss
cenx

ge
@ sal!
ee
cd
nest
ag mn ma eadven atos
wh
TRCON
ype
A Sd See
Be
uss sekmah brea]
vee
spb
Aj
“2 perro
‘
amen seen
SDE
tas ey a
As pone

pagers ee eye dma pe endhy bat & deme? wagered

ree PIP
yetind Sere oy rd
Synies aneetected
wee ern the
oes ceed
yee, enbgwt
Towoe view,
t
ones SS~~ eneded pracy
cee op wieneetremensnce popd weed
s
Mg

2
meee We
eyes
teeg ren
et Cuntedy careeT
Ah woh

Le ote ayy
Benge FF STIS
wl ma C8 Seen, Loree
eT
phon a Oe Lady ae yg orm’
Cuarmey poem~ wm
my eb mene ol

Meyenee™
anardt Semante aegie | reneecop Senet
aoe
oo 3oer tes scab
oat

:
i
: ree
mae OO meye ceeld sve
vi eee a Bane
aid
:
agree
pase
' :
F oneal
erm Sed

bye Se A
Sa meee
RS
te
s
Mae ghee
te “ee
om jad
AMOanepmere?
tye nee tani Bb det cmos siberi
ws py ben

eggs
ae sae,
weed
wees
ai|
amore
oy
cad -
pre
pected Ge tey aepes
.
oe

mye ge chips
+
> MO
©

2,
%
Bly ae,
ae ane aeqe aOd cones mer
tan ed Orch twany eeamrntys
en
sree? yanely wereed Menmy.at Seaece pee gen Stee mres
+> " ° .

eee eT
Ses eb Lids
strhye she ered aes Sere rn} omen as meg de awk she ¢ > - eS oye ae er
ace pe wa Fe gem onedins em day, gece mobo. ese

7
tn
pereien enna! ee?
de) cee mes) aoe, earner ey

’
oot Oe
-TU?
KY
abeemape? Symes ont
sPonerayte paed pls
: oF
nee Trees
Je Laban ol Ling sive ala
ree ap ced meek engl ade 2a Nabe sont rimint » Dba
aay ooo decaaan
idee nemjech . $4 eee ny peak tad mean hee stant arn meme sribg pe neene D
ot Soe Spe
VE
asde ogee
wea eg
Co mrertroerd pe ord peel ore. gle ean eye A be “coymeess tee vt DA
AS
[tte rt be eyo Pel nee
POO nen vee by ef eetege teeny aes pene cope tet
spas Lane scgas args tote pee tepl) enleow =} wee cat en NT
kl eure weeites 8 ginal e ot geen Yo
le hnend 023
- Bd , tne eoel ee : teers pes cme gga gf ohLp
Nae
wes gues
pais Tet
Wt. Are ~
pene gee sebee
oot mont eye
eee paye
age venate G8 Se tee wee es Semen’ eh Crete ert coedpoo WU ~ ee ete - BO %tnt ate
rine ns te eaters tree
poemoney See
yb fare pee SH coe pean, ome gel eee ree rh ae om meatnea! og orcrvaren
ome op bagyRe myten
«

weshin ene y me 4 da ew
nes Bate Beye
ate
NI af
eftP a r
wy) spe Sad osaedjs
be SOTO cone okEGAN
eertare etaan
pay mee pk. he reea a nen
Te Se
eal geared
|
ee oe. Fro
mad oid
8 olif nee
oe ag Ofes Meth.
<
Ee

de Loca
ge whee nonefar 29gene gers
oteeel pO eam cool ofJ PNT
fe yo > gheeheaps
napa
Oa Sag See oe ae eee

p
PT
bagel
.

ta bo ha
ee os

coe eh
PO 7 reEa
pe een
coe nL

SS
Set pee
rere
tems 7 owes

oy
Sat we ee ry.
ee et
a EN
wee eet
nd
epee
oy
Laceneiony
eat +
men

ost
ye ets
ae
e
Sb ead
mh byte
een
pige Cte ne

Sea ttt Se ed Sree tees

Rep
Meg om ie Se ? goatee
mm

Seas sbsh age ateL eed eoetbe Liem

geht wine rmbomeeticind
aye
ak engl
Serge ‘!
pee ed ogy CFD tee ammeter
thames
thi

0
gre
Goma eyLoew
dae
ara te ee
ane paaee
predate Gayotwee
mye
bey mar tod Sod nee gene =
ben tom? A Sag enh
tad enh aes teedebseen ee
aden
phy tot cheng on A) ened AT or ele ovens seunl Ce sya er bel cabs ogee ¢ A oage Coon ae Atene. ooe gsa pet - ve
gl beh yd mum! ee Def ew
ce er) ok tr Seen ey pion Ea
gare ante
guna teed Laas
te
DIRE
cei
nee PamityyeLU
oo eaten
vant, aed
saree
coe
Dy crmrng
ob
stay,
mage ae
Ff ahve
cp Sate
bene curd ae vege, caboe yen ted creat dreads meter ere
De Reem alae eae Orgs Sy ne, are ges ote penren meces peal e Fe:

pak prem mma iang, merce at ergmarn baaglon yam wy

se d gmat bem Sem —
gree ale eel TT od
ak
pombe
ES
aa bam

_ poe bee ert

Fo cea sp cow ray ot
La gree pee
Ome, ae FO ame BEN, oe
alot ae cng eed on ington O Temag nye a \ymeded tp Qe mete part
'Fea ted weg’ amend pia)
Doe. and ote

5
met myeme be wed eatele ep ed eT settee wel : SES
oy aed Sadddigas
pe cha ped eines)
enid 2gop ate nanmoan
mire7H, Sagemedtowedch oh,wana,eeeSete
:
peel =
ne timc
:
hae wore
woh en end teers wed ste
ow oe et D daleaah cena
:
\
erie et eo
ee . egalglk ay Cita

YEE
tow
r
:
Mr
be lee Lee SY
ewege ee
ree g J yar
le eeerewayeertepmemne

a
Z
ethae cnmete
Gand Roem,

Seirete
oe v
npn eee he ate pe (Pat aay
weyvy hee dnote
Res oat
RA
4 Sonef eemee pe, pttel ae en caeeal Shogr
wet bias eae oe vee
[ree ope 0 etget meke; com ~ mato? amen wee

<
=e
apa =~ Ste

bet) fod
re Merde
.
Se ed,
ee et Seren cece veep
hs Se Te ee

ha OD
ee oS
qima

adge) = wane pambearens

owrls
Poe oe eee et
tho ak mo)ao iyevees coospe

ey
gy met Meee
s
lng
o
:
ve.
ren spe et
ed mlse ort epee tS fy

eee
“ss
ey Oy
1

“7Te
ve tA emis
Pampa ye eatre
MU
LMS
oleh

cmd
een ged
oe goed
CS ET
wee
ey ee ce meg
Pare
w e n
sees SF
zers
wba
Ot:
Ay

pee
te ped oes yb chonbie ane ert nae ged
nh yy
clot
las
a ee
been}
cow
ee
pad
poems
ere tt

aan
Penk
pnb
ee dye GS gare tehac eanaee
en merenie mile
a

el
ek at oegele erga teleos et
wine
eee
ee
ae
Bee
Kher
reyes ce ea! Geer, tre telly,

*
det

nw es pores brmeton
eye:
ae yet
cena
et
we etodwy ard)cd) dad
eon
Sule me

gk
ead

Povret piers
pen,
rary
gaye gemsee wed

ek wet Ba sete
8 mays the i SSne ioett
fhe

eee ben
tesla ort

sr Ss eleCytetn
tha ak
geal
mea

ae earedAS meeSnred oo RET

ee OIL‘ em wie
bates
cw Bong
eee
Women
te

ST
ST
erry omens tts ey bags eb Camey sued op abe berm hee eam,
: d men PUA bewy ondmend by 8 weal

NT
em OP et + Paae Sing~
TRIO
eee eas oy 0 oe} bent
wen jercg
wie deb ees
E e ~ ad OE
ember,
poets . .
|

LT ATL
ety Sof
eed e
Mere aly SPITE AFD mn mncey ope Ltt Sey + eS emery pore’ad mh bree Coie {Semmesem gce weet,
on pt ecen,.
catesbed ym ey teh eee wereBPee Sky OTERO
oreph te eying
PIO Teed oe we eseyhs ont Re oe em be - a oe SD
PR Need ee EE 8 namey ee nae
arte oe
pel HD Orteingot Peg a eee arn
pe, niet pa AU el pean.
Se tay te
Ses es a pee medal ey tig
fs eel ego coed os yt ae ge
geht (eee on a teeta
ee cee ered Ort
SN
ge re
eat
type
at ee
ee
™ eter
Lab wee K,
ob sansa
fyu
/CNe
eis teeny
DP eee heedseee}
Reb MC fA eee ne he Aen eee Meena ne ee BT ~ : Lon we
lee ae . wy
_ Ge,a
SI
IA
U
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITYL
IBR
AR
Y
 Nota pt feted fats oh . Mie toe
eh atin permeate
“ enwine east suoiare.
mes eats a fo . ; aut
ot Ne WB hm Rot Linnena Sate
and Jam
\ abebslaka

a Jancbontheoy ah
Pew Sane at UT esas Ni
ry jon ON sss Ne Abeer . . .\ ; . tsp L Sat an, Kee psaens

Y
Inada eh
Meath 4 jeg . : \ SY
. TEE Be
¥ -aitaer del a
beh,ewan
: Sahat
ae, t dotfare
_
“a
* xe 4 Ve tolad Spree

R
1 4\
Neal Sates

A
Segall ah
ya e ennrnptones
ale

R
weepteBeye)
aon tro Y ;‘ : : " . : whe i
cl Mh
Shaw ‘ SO SR he . 2 Pan
SN eis . i Ome A ie dose ’ os “4 Kael ly ee
: : ah
ee hescatslngreek
WE,

LI B Non
. pminshfare SN
Ak sox

Y
maaan we “u

T
okey? ae 4° Tare } “Treen
set pangs“ Ven) ‘ aaa

SI
Soy =
toadppiont Ebay ee * Poth enbulack ‘2p S'S

R
: Bevel

SO ee * QC
y :
® bent eA yer
ows ok
“ 4, wineatnh
cae
om,
hen
SC aman
freee:
Neyo
oh.
."
Mog

IV E
\. =
stat a
XYNeston
—~ oF
Caan

U N
L
Cran Mere

R A
N T
/ C E
SI
A
[bation %

I
S Tiara c
Stam. °
me fobs, \, Ap : é ae Bata $0 6
eee

U
ral AA (roast fared 3 ‘ i" . Zs 7 2 Mai, £

B C
Coloniile sdsegti (culoare albastri) dela Orastie la Baraolt si Tara Barsci.
 Y
AR
IBR
IT YL
RS
VE
NI

ce any
eee

BIBLIOTECA \
LU

I ;
NIVERSITAT 3
-TAST- -
RA

{ cen =
T
EN
I/C
IAS
U
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TRA
LU
NI
VE
RS
ITYL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
e wy

e legs}
We) es

ITYL
RS
VE
NI

mT “TOTECH !
| A! tS 2 Th

il
poeey. urSPSitRTn
-
LU
TRA
EN
I/C
IAS
U

PREJUL 50 ]
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TRA
LU
NI
VE
RS
ITYL
IBR
AR
Y
BC
U
IAS
I/C
EN
T
“™
RA
LU
NI

v
aN
VE
RS
ITYL
IBR
AR
Y