BC

U
IA
SI
iti Ea tg mizat
/C
EN
2îi
!
i
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 R
RA
LIB
TY
SI
ER
i: ij TPI ai cpt Ca
IV
FLA PP
€
-
3 Dirsleciaa Pee.
Yi Uni ile. szesciiAF
ă
î verii
Ri

î. 7366)
AZ
Ș-
Si
UN

Îi mrmmeetee —_.rr,i
i
i î
rame
zePar

inot
jante 1 ma
prea si
Pi eiaui imi ai metz fi
AL
TR
EN
/C
SI
IA
CU
CU
IA
SI
/C
EN
T RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R
 >=vamatieii români

RY
RA
jhi n me
TRACTAT ISTORIC

LIB
DESPRE

TY
EVOLUȚIE STUDIULUI Gin LIMBEI i DEL 1157 tii ash

SI
ER
IV
ROMULUS IONAȘCU
UN

Lăcenţiat în litere, filosofie şi dapr,.

profesor la şeoala comereială superioară din Iași, |»
me mbrn activ ul societăţii internaționale pentru dosvoltarea ii înaintarea
AL

învățământului comereiăl,
TR
EN

sa
/C
SI
IA

LAŞI SN
U

INSTIPUTULDi ARTE GRAFICE N. V. ŞTPEFĂNIU & Co.

BC

1914
„Preţul 4 lei
CU
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
R
CU
IA
fot”
SI
/C
EN
TR
AL
UN
| îi |

IV
ER
SI
“GRAMATICII ROMÂNI TY
LIB
RA
|

R
 pi
CARȚI PUBLICATE DE ACELAȘ AUTOR:

RY
Sistemele ortografice cu litere cirilice și latine în scri-
erea limbei române. Bucureşti 1894, ediţia, 11, editura hbră-
riei Nocece et Comp. lei 2.50.

RA
Imbunătățivile ce veclamă încățământul comercial în
România. laşi 1897, tipogratia M. P. Popovici, bani 50.
Pedagogia încățămaântului comercial. și recrutarea cor

LIB
pului diducti€ la școalele comeveiale din străinătate, asi 1899),
stabilimentul orafice | „Miron Costin“, bani 50.
coalele come) ciale din străinătate. laşi 1999, stabili:
mentul ovale „Miron Costin“, lei 1.D0.

TY
Deubches Lesebuch fir. hiiheve /landelsschulen zuceite
sluflage, Jassy 1911, lei +75.
Lecturi comerciale pentru şcoaiele comere iale elementare,

SI
Partea Î, pentru clasa I, ediţia V. LYII, lei B.UU.
"Lecturi comerciale pentu școalele comerciale elementare,
Pastea II, pentru clasa II, ediția, VI, laşi 1914, lei 3.00,
ER
Lecturi comerciale pentru şcoalele comerciale elementare,
Partea TI pentru clasa LII, ediţia VI, ași 10914, lei 3.00.
“Lecturi comerciale pent u şcoalele comerciale superioăve,
IV
Partea I, "pentru clasa |, ediţia VI; Iași 1014, lei 2.50,
Lecturi comerciale pentru şcoalele comerciale superioare,
UN

Partea 1], pentu clasa II, ediţia VI, laşi 191, lei 8.35.
Lecturi comerciule pentr ]) şcoalele comerciate superioare,
„Partea [II, pentru clasa IL, ediţia VI, [aşi 1914, lei 3.75.
Corespondență comercială, ediția, II, [ași 1911. lei 6.70,
AL

Incățământul pro[esional în str ctinătate, Taşi 1919, lei 3.00.

huport despre al IX-lea congres internațional al încă-.
pamântului comercial ţinut la Viena în' Septembre » 1910,
TR

Bucnrești LOL, Editura Casei scoalelor.

fneăţăcuntul profesional. în omânu, istoricul acestui
“învăţământ, sistarea actuală, aşi 1913, lei 9.50,
EN

Giramdticii: români, tractat istoric despre evoluţiunea

studiului. eramâticei limbei române dela 1757 până astăzi.
| aşi, Institutul: “le Arte Grafice N. V. Stetâniu & Co: lei p—
“acriltăţile: comerciale și şcoalele - de înalte studii co-
/C

mer ciate din stiiăinătate. Iași 1914. Preţul lei 2.—

“In colaborare :
SI

Puchhaltungs-l. ezicon ÎL Autlage (Wien, Bexlin, L.oip-

Verlagsbuchhundlung Leopold A eiss) cu /obert "Stern,
IA

ziş,
protesor la” şcoala de înalte studii comereiele din Lipsca,
„Lnton Kleibel, directorul Academiei comerciale din Viena,
din Viena.
U

Anton Schmidt, directorul Academiei de export

Q. Sillea, docent la şcoala de înalte studii comereiale din
BC

Stockholm, Paul Martin, diveetorul revistei practice de eco-

noinie comercială, din Mavsilia, cte. etc.
 RY
Gramalieii români

RA
LIB
TRACTAT ISTORIC

TY
DESPRE

SI
EODUUȚIUUEA STUDIULUI GRRMAITICEI LBEL ROME DEI 1757 Pi A9TĂzl
DE
ER mere
o) 3
+
3 Și
IV
Şi
UN

ROMULUS IONAȘCU
Incenţiat în litere, filosofie şi drept,
"profesor la şcoli comereiglă snperioară din Iaşi,
AL

„meinbru activ al societăţii internaţionale pentru desvoltarea şi înaintarea

îuvățiimântului comercial,
TR
EN
/C

z e | ”
“N Îl
SI
IA

a A Ş po
CU

| INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE N. V. ŞPERĂNIU x Ce.

| 1914
 RY
RA
LIB
TY
SI
ER
IV
! pibiloteca Univsasii iţii i i
|
$
UN

Mos|ala
e Anat ate CD pr ee
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
PREFAȚA

TY
In 1889 aan publicat ca teză de licenţă „Sistemele

SI
ortografice cu litere latine în scrierea linbei. române“, din
care în 1894 a apărut ediţia 1L sub, titlul „Sistemele
ER
orto-
ora fice cu litere cirilice și latine în scrierea limbei românei,
Majoritatea gramaticilor etimologişti începând dela Micul
IV
până la 1590 au tractat. în! &ramaticele lor or tograhia, unii
mat pe larg, alții mai pe scurt, unii în capitole separate,
UN

iar alții în legătură cu fonologia ; “gramaticii fonetiști ne-

dând ortograliei acecas importanţă, ce o dedeau oramaticii
“timologiști, au tractat ortografia pe scurt, de oarece con-.
AL

form principiului fonetic ci nu aveau în vedere la scrierea

cuvintelor derivația sunetelor.
| Incă din 1890 îmi propusese să public un studiu
TR

asupra gramaticilor noștri, Imprejurările nn ani-au permis

piniă astăzi, ca să pot iudeplini această dorinţă, de: oarece
dela 1891 părăsind” învățământul clasicși ocupându-mă
EN

cu învățământul comercial, am trebuit să întrebuinţez tot

timpul disponibil pentru studiarea organizării învăţămâm-
/C

tului profesional și în special al celui comercial în țară și

străinătate, publicând mai multe serieri referitoare la această
SI

chestiune șI la îmbunătățirile, ce veelama acest înv ățămâmt

„la noi în țară. Cea inai mare parte din aceste îmbunătăţiri
IA

cerute de mine au lost puse în practică prin ultimel

e TE-
forme ale învățământului profesional. Literatura noastră
.
CU

didactică comercială fiind Jipsită de cărți speciale pentru!

ae mai multe materii am trebuit să lucrez manuale pen
vu limba română ȘI corespondenţa comer cială, de asemine
“3
 Ti

RY
ŞI peentru limba germană (cărţ i de cetit-e ȘI tractate de

RA
„corespondenţă comercială), asttel că munea intensivă, ce.
am depus-o dela 1891 pănă astăzi pe terenul învățămân-
tului profesional Şi. comercial nu mi-a îngăduit de a face

LIB
“lucrarea propusă, Acuma însă împre jurările permiță Adu-ini,
am putut a-mi îndeplini această veche dorinţă - prin pu-.
blicarea serierii de faţă, din: care se poate vedea exolutiz-

TY
nea studiului gramaticei române din cele mai vechi fina puri
până ustăzi. |
_ Seopul ncui fiind Să “dau o icoană cât se poate de

SI
adevărată, nu numai "de conținutul fiecărei gramatiei, dar
șI do-modulde exprimare al fiecărui gramatie, am căutat
pe cât sa putut să mă
ER
tolosese de: chipul. de exprimare al
respeetivilor gramatici, pentzuca cetitorul să-și poată-- tace_
IV
o idee nu numai de: conținutul, dar și de stilul fiecărui SI
grannatie,. rămânând cu impresiunea, ca și când însuși ar
UN

cetit în original pe respeetivii gramatici. Pentru aceasta

aan tipărit cu litord cursive terminii gramaticali întrebu-.
ințaţi do ficcare pramatie, făcând numeroase citații din
AL

vospeetivele gramatici, în cari am păstrat „ortografia oră-

ginală. Exemplele, ce le-am citat; pentru, explicarea re-
gulilor date. de Bramatici, le-um seris cu ortogralia pro-
TR

prie u fiecărui graanatie, punându-le “parantez, semi-

cercual (9, rot_în acest parantez aan însemnat. şi paginile,
EN

de unde am reprodus citaţiile ; explicaţiunile, ce le-am dai.

cu nomenclaturii diferiților: pramatici, le-am pus în pa-
vautez pătrat [ |. | i
/C

| Am căutat să seot la iveală criticile, pe cari-prama-

„tieii posteriori le-au făcut anteriorilor lor, arătând și con-
SI

fuziunile, co le tace unii pramatici între categoriile graina-

ticale, precum şi înrânrirea, ce au avut-o primii gvamatiei
IA

asupra celor unnători. Ma abținut de a face. critica tio-

cărei gramatici, de oarece pe de o parte lucrarea ar fi fost
U

rea, volnminousă, iar. pe de altă parte nici. n'am urmărit

„acest scop prin publicarea lucrării prezente, după cum imn
BC

„arătat mal Sus,

 IU

RY
e

Pe lângă numeroasele gramatici, pe cari le-am adu-

nat cu ocazia. publicării „Sistemelor ortograficeii, am con-

RA
xultat gramaticile și manuseriptele aflătoare în biblioteca:
centrală din lași, în biblioteca Academiei române din Bu-

LIB
curești”și în biblioteca liceului: din Blaj, cu toate acestea
vam putut găsi unele gramatici indicatăîn bibliografia
lui Taxcu şi a: ni Adamescu. Pe cât ini-a lost posibil ei-
tatele le-am făcut din întâia edițio u Hecărei gramatici şi

TY
numai în caz, când mam putut găsi editia primă, atunci
m'am folosit-de o altă ediție, uneori am arătat deosebirile

SI
dintre ediţiunile aceleași gramatici. (rramaticele vechi, cari
se păsese mai cu greu, le-am tractat mai pe larg, pe când.

ER
eramati cele mai none, ce potîi găsite mai ușor, au lost
traetate mul pe scurt 1). Am lăsat lu o parte pramatieile
mai noue românești publicateîn limbi străine [ea grama-
IV
ticile * Imi Cionca, Leist, (rlaise, Woeehsler Roben, Wei-
UN

gand, Ghiţă Pop, Oprescu, Tictin?], de asemine: oramu-

ticile limbilor romanice [Diez, Moyer Liibeke]. Nu m'am
ocupat de unele studi speciale asupra foneticei, mortolo-
giei şi sintaxei românești apărute în ţară sau în. străină-
AL

tate, pe cari însă le-am citat numai spre a servi ca iz-

TR

1) Am lasat la o parte igramaticile “mai nouă apărute pentru”

zeoalele primare, Citez: numele câtorva autori: Provincian (Ploezti
1885), “Putfeseu (laşi 1983). Stoineseu Sofia (Bucnrești 1858, 1890-91,
EN

1893), 1. Dimitriu (laşi 1559), Arseneseu (Piteşti-Craiova 1889, I.D.

Pompilian (sar: aiova 1890 și 1692), Cristescu (Vaslui 1890), Speranţă
(Ploeşti 1599 si 1899), Ghibăneseu (laşi 1895, 1897, 189%, lonescu (Bu-
cureşti 1898). Bormovânu (1898), Eichenkatz (Laşi 1899), Simionescu
/C

şi Popescu (București 1900), Cr, Filipide (Galaţi 1902), Simionescul

(Bucureşti 1905), Lupu- Antonescu (Bucureşti 190-0). Gârhovieeanu, Cho-
laru si Gihiaţă (București, 19135).
SI

2) Citez aci câteva gramatiei mai vechi publicate în limba ger-

mană său franceză Komenius „Moldo-romaniseh in Deutsch (Lembers
IA

1525, Czernowitz 1819). A. Pop „Anlcitung fiir Erlernung der roma-

niehe Sprache“ 'Fezehen 1$52. Puşeariu „Die romanisehe Amtsprache“
Hermanstadt 1864, 'F. Codrescu „âbrâge de Grammaire de la. langue
rouniaine modern „Jassy 1861, Peoktist” Schoimul's „K urzgefasste prak- |
CU

tische Cirammatik der romanischen oder walachisehen Sprache Wien

nud Iennanstadt (1806),
 IV

RY
voare, pentru „cel ce ar ori. să se ocupe d> conţinutul

RA
acestor scrieri. e
Cu toată. silinţa ce mi-am dat-o, că să nu se stre-
| coare greșeli, totuși mi-a, fost imposibil să fac aceasta, din

L IB
„cauză că, lucrătorii noștri tipografi sunt puțin deprinși cu
astfel de lucrări 2),

Iaşi, 7/0 anuar MA

ITY
i i Ş -

Romulus Ionașcu

RS
VE
NI
LU
T RA
EN
S I/C
IA

1), La fiecare coală am facut câte pateu corecturi, Citatale tipă--

rindu-se cu ortografiile:respeetivilor pramatici şi o parte din unaterial
fiind cules cu maşina, iar altă parte. din lipsă de seine “speciale la
CU

maşină fiind cules cu mâna, cu toată grija mea'a fost imposibil să

nu s0 strecoare greșeli. In erata dela urmă am îndreptat toate greze-
iile, ce stau strecurat.
 RY
RA
LIB
ITY
PARTEA GENERALĂ.
RS
Eyocele evoiuțiunii studiului gramaticei la Români.
E
Evoluţiunea studiului gramaticci POMâNE începând
IV
dela Ivo [de e And ssa aflat: până acuma întâia “erama-
tică română în „manuscript ]- până astăzi o: putem îm-
UN

părți în patru epoce și anume::

îpoca. IL dela 1'57—1'€80, adecă dela Dimitvie Rus:
talie Braşoreanul. până la Aficul.. : -
Epoca II dela 1780—1854, adecă. dela aticul până
AL

la apariţiunea geramaticei lui Cipariu.

Epoca IL dela 1854-1882, adecă dela Cipariu
TR

până la Lambrior. -. a
spoca IV dela 1982 până astăzi.
EN

Epoca | (1757—1780).
/

Caracterul acestei „epoce este înrâurirea cullurei

/C

si lileratuvei slavone şi grecești asupra literaturei

ro-
mâne, prin urmare şi asupra studiului gramalicei
îim-
SI

bei române. Manuseriptul oramaticei lui. bustatie

Bra-
$oveanul și manuseriptul eramaticei arhimandritului
Ma-
IA

carie, singurele ce ne sunt cunoscute până azi

din a-
ceastă epocă, ne dovedesc prin nomenclatura
gramati-
CU

cală, pein complicaţiunea împărţirii declinărilor

și con-
jugărilor, Driu definiţiunile: categoriilor gramaticale
și

|
 Epoca Il (1780—1854).

RY
Caracterul acestei epoce este îulroducerea prin-
cipiului elimelogie în studiul gramalicei limbei române

RA
și- ca umnare învâurirea .eramaticelor latine, italiene,
iranceze şi chiar germane asupra gramaticilor români
odati. cu influența literaturii acestor popoare asupra

LIB
limbei și literaturei române. Mieul, care a publicatîn |
850 întâia gramatică, română în limba latină, a între-
buințat terminologia gramaticală. latină, aplicând clasi-

ITY
ficarea. latină la toate categoriile gramaticale afară de -
declinări. 'Perminologia eramaticală italiană a fost in-::
trodusă de /enăehiţă Păertreseu, care publică în [787

RS
în. linba română a doua gramatică română. Vacărescu,
deși a întrebuințat în gramatica sa terminologia gra- -
maticală italiană, totuşi a mai păstrato parte din no-
IVE
“menclatura slavonă. Unii din gramaticii: următori ra
“Morariu, Tempea au compilat pe Micul; Sincaiu ŞI Vă-
cărescu, iar Aleai pe Loga. Golescu imitează în ce.
UN

priveşte terminologia gramaticală pe Văcărescu, dela, -

care. împrumută cu puţine” deosebiri nomenclatura Ta
maticilor ereci din timpul: lanariioţilor.. In această pri-
vinţă Golescu prezintă un contrast faţă cu gramaticii:
AL

Wintre 1820 şi 1840, la cari se observă. terminologia

gramaticală latină, sau cea franceză şi la unii. chiar! şi
TR

cea germană. Eliade prin publicarea gramaticei sale

din 1828 întroduce o parte din terminologia gramaticală
Îranceză, pe lângă. cea latină întrodusă de Micu, iar
EN

prin publicarea „,Paralelismului şi a prescutrării de gra-

-
I/C
IAS
U
BC
 _—

AATICĂ PUTNA CASTI zi Te aS CĂ UI 1050, ua grau ici ATI n cm na e re

“ui Iszer (1846), în a lui Blazericiu (1844) și lunoviciu

RY
(651). | |
Jicul u tost întâiul gramatic, care a ineugetiat
„principiul elimoloric lulinist în studiul grumalicei lian-

RA
bei române, tiind urmat de: Tempea (1797), loryoziciu
(1799), Sincaiu (1805), Budai - Deleanu (1805), Pelru
(1826), Săulescu

LIB
Alaior (1812), Loga (1822), Alei
(1855), Luuvian (1810), Bliade (după 1810), Bălăşescu
(1518), “Câmpeanu (1848). Cel mai extaenm dintre repre-
sentanlii principiului etimologic latinist a fost Laurian,

ITY
care u creat o limbă literară ideală, ce se depărt CAL
totul de limba vorbită.
limba ro-
. ”

că
. ” ..

a fost,
. “|. .

Sincuiu
. Di

Micul şi
j 15%

: ăverea lui

RS
mână este coruplă din limba lulină clasică, Contfornr -
"acestei păreri greşite ci au căutat să reducă cât. se
poate mai mult formele actuale ale limbei române la
VE
prototipele resp vetive din latina clasică. Urmarea a fost,
că cuvintele şi lormele gramaticale româneşti, pe cari
p'au putut să le Jutinizeze în fond, le-au latinizat cel
NI

puțin în formă, tormând o 'sistemă ortogr aficii etimolo-

gică, prin cave limba română apare latinizată cel pu-
LU

țin pentru ochi, dând .regule după -cari cuvintele ro-

mânești se sericau aproape ca în limba latină, iar pen-
ca aceste cuvinte se poată
RA

tru cetire alte regule, pentru

fi rostite după transformările fonetice şi morfologice,
ce le-au suferit; în limba română în decursul veacurilor,
NT

până ce au ajuns în forma de astăzi.

. Maior îndreaptă greşala 'lui Micul şi Șincaiu ară-
tând pentru întâia dată, că limba română s'a format
E
/C
ae
me o

SI
ST

IA
o

U
BC
 pa ,

RY
“a

diu latina poyulară, iar nu din latina clasică. In Prac:..

RA
tică însă Maior se abătui dela această părere, punând:
în leg i tură, limba, română cu limba latină clasică, iar
nu cu.Sraiul latin vulgar. Această. abatere se explică”

LIB
prin laptul, că praiul latin. vulgar era, foarte puţin CU
noscut. pe timpul său.
„Principiul fonelie a fost reprezentat, în această e-
socă prin! Văciirescu -(1787),.. Morariu (17s%), Mari

ITY
(1810), Andreas Clemens pb liude. Rădulescu
(1828), /ordachi Golescu (1510), Iszer (US16) şi Bla.
zcuiciu (844). ai

Epoca 0 (1854-—1882)..
RS A.
N
IVE
Caracterul acestei cpoce csste îndugiravec srualin-
lui: istorie: al limbei române de câtaă Cipariu, prin pu-
blicarea „Elementelor
UN

de limba romana dupa dialecte

şi monumente vechi (185 a „Principiilo
4), r de Jimbă
Și scriptura (1866, cd. IL)“ şi a „Gramaticei! limbei -ro-:
mane (partea 1-1869, partea II 1878)...
L

Pr incipiul elimologic a fost reprezenlat în această

RA

epoci Prin, Cipari iu, Munteanu. (1860), Mihelțanu (1870),

Neagoe. (1871), Massim (1874), Puscariu (1875), Circa
(1878), Celăţanu . (1878), Mantiu (L881) “și - -Pilfa
T

(1881). Cel. mai. mare - reprezentant al” curentului

EN

latinist din. aceastii epocă. a fost;, Cipariu, care a cău-

lat. să reînvieze vechile forme româneşti de ori-
gine lalinii dispărute din vorbirea zilnică, pe cari!
I/C

după lungi cercetări le-a adunat din vechea noastră.

„“literalură bisericească. ' Cipariu populariză teoria lui
E
IAS

Maior în privința. formării limbei române, în practică,

N

însă, şi dânsul, ca şi Maior, puse în legătură limba

DI

română cu limba latină .clasică și numai arareori cu

graiul vulgar latin. Cipariu, cu toate că a trăit în timvul,
CU

când filologii germani. începură. a studia limba latină

- populară, n'a voit: să se folosască de lucrările lui. Fuchs,
 RY
7

RA
Dietz, Pott şi Schuchardt, ci a continuat a studiă fondul.
"latin al limbei române după teoriile filologice, cari +-
rau cunoscute cu 50 de ani mai înainte-şi după cari un

LIB
filolog puteă să schimbe o limbă, când nu eră mulţă-
mit cu graiul, ce a rezultat din lucrarea înceată şi in-
conștientă a unui popor. Cipariu, ca și Micul, Sincaiu.
și Maior, ma dat atenţiune clemnetelor slavone din

TY
limba română şi studiilor slaviec, crezând că. este lucru
ruşinos de a prezentă limba română amestecată cu ele-

SI
mente slavone şi că epoca slavă nu merită: a [i studiată,
Această tendință. a dat: naştere curenlului purisl, care
începând. „dela;
care vorbele de -origine
Micul a culminat
slavă,
ER la Laurian
ce se află în
şi
limba
cupă
rO-
mână, au fost înlocuite cu echivalente latine luate de u
V
dreptul Ilin limba latină clasică [Micul,' Sincaiu; Maior,
NI

Laurian]. sau cu cuvinte şi forme vechi de origine la

tină păstrate în 'wechea noastră literatură bisericească
LU

[Cipariu], ori cu cuvinte italiene [Eliade]. o |

Principiul foneliea Tost reprezentat prin Mil
(1858), Alexandri (1862) și Pronnul (L86-4). Cel mai ile:
RA

frunte reprezenlanl al fonelismului” din această epocă

a fost Pumnul, care a căutat să stabilească pe Daza
* stienţifice principiul fonetic inaugurat de cătră unii „diu
T

evamaticii din a doua jumătate a veacului al 18.

EN

Epoca IV (1882 până astăzi).

/C

Caracterul . acestei epoce este aplicarea principii-

lor filologiei romanice la sludiarea limbei române. Lmm-
SI

brio a fost cel dintâiu filolog român, care a aplicat

principiile filologiei romanice comparate la studiul fo-
IA

ncticei şi morlologiei române 1). Aceste studii au. fos

Po a re ae aa
CU

1). Lambrior a publicat studiile sale asupra fonnticei şi morfo-

“logiei române în revista „howmania” din Paris (din anii 155, 1550,
1581), în „Convorbiri literare (anul al NV) și în introducerea cărţii zale
de cetire din 18$2,
A
 POȚI» A Tm moves UL "DOSOMDEĂ op ASDpoIuI „ao

Y
-0)[OŢROTIEULEIS T9ISOLOUNUIOI- OJEVȚICEIS 15 BIOPULIXO 0.

AR
POP DS BINLO 1FSI UD, „OTOȚLII- -DUULOIL ȚOQLUŢ PARIU

R
LIB
ITY
RS
continuate cu “ul succes "de. Pilipide. Şi: Pictin, „Cu-
rentul latinist, .care stăpânise . aproape pe.toţi: rama.
VE
ticii din epoca; trecută [din cauza autorităţii de care
sc. bucură eruditul filolog. Cipariu], începu .a -desereşte
în măsură ce. curentul fonetist [susţinut;. cu multi - căl-
NI

dură în epoca: trecută de Pumnul] fară cânt „pri lu

crările. lui: Lambrior,. Nădejde, Pilipide si Tielin, ast-
LU

fe] că astăzi principiul fonetic a ajuns a li. vecunoscut, şi

primit, chiar do cătră. Academia română, care mai îna- ..
inte . patronasc.. principiul etimologie inaugurat de Mi-
A

cul, Sincaiu,. Maior şi. continuat CU mult. zel de Laurian,

TR

Massim şi Cipariu. | Na
fe

„Principiul etimologie :a “fost. reprezentat în această .

&pocă prin următorii oramatici: Stoicescu (1882), f/ra-
EN

san (1882), Romanescu. (1883), Slilescu (USS), Sirijun

(1884), Mazim Pop (1881), - Pană (1987), 1. Puteanu
(1887), 1. Sucheana (1.891), Călinescu (1896, |. God
I/C

nescu. şi Lupu. Antonescu Us07)

“Principiul fonelie a lost rep ezentat prin grama-
IAS

ticii următori: Lumbrior (1882), AN ădejde [eave a coor-

donat. materialul rămas dela Lambrior, 1884], Tien
(1891), „ Ghibiineseu.: [care ca şi Nădejde Sa tolosit. în
ior], Rudo-
Ga mai mare parte de scrierile lui Lambr
CU

de „lucrările lui Lambrior si Nă-.

veanu [care s'a folosit
_dejde, 1892], Filipidp (1897), Adamescu (1900).
. 1
a E
 PN III Dea

TUI DEL UIBOOUNUt) dp DITȚOS0Op Dus pipa

vu pal DiBoloviauta] Doo UN ROL At,s ALBOLOULUIL

RY
10) EJSROOV “TULUOA TOeueI s. dopul vadnst 75309.19
15. OUOALIS 10 poop LUONȚȚUL DI00IS 10| MŢUS url
,

RA
m.

LIB
ITY
— 0 —.

vului Constantin
studiul garamaticei grecești.
Mavrocordat
RSspre
Titlul ei este următorul:
a înlesni Românilor
IVE
„Intru mărirea sfintei. cei de o fiinţă făcătoare de viață
și nedespărțitei Troiţe, a tatălui și a iului Şi a slân-
tului D(u)hu: Gramatica rumâncască afierothisită prea
blagocestivului, prea luminatului domn şi oblăduitor a
UN

toată Ungro-Vlachia domnului domnulu Lon Constandin

Nicolae Voevod, acum întâi izvodită prin Dimitrie Eus-
tathiev Braşoveanul, methodos prea [olosilor şi prea
AL

„trebuinrios întăritcuu pilde prea folositoare, asezatu

cu orânduială dreaptii şi izvoditu în Bolgaria braşovu-
TR

lui 15, anul 1757 Septemvre 1. Manuseriptul se allă

în biblioteca Academiei române2): o
Isioric ul Sulzer aminteşte în istoria sa, ce 0 pi g
EN

plică în 1871 „de gramatica lui Fustatie. Sulzer afirmă:

că). Bustatieviez „ secretarul episcopului şismatie ”0-
de pe atunci din: "Prausil-
I/C

mânese [vorbele lui Sulzer]

Vania, î-a împrumutat manuseriplul gramaticei sale, pe
care la copiat si că în lipsa unei gramatici vomăne
IAS

eră să pună în istoria sa întreg manusceriptul erama-

ticei lui Eustaţie, dacă nu se publică gramatica lui Micu.
Sulzer zice, că Eustatie cunoastea mai multe Jimbi cu:
roperie, cu deosebire limbile slavice şi că el are meritul
U

de-a li adus în regulă. limba românii, dar că serierea

BC

sana rămas numai în manuscript. Sulzer sa iolosit

- de manuseriptul gramaticei lui ustatieviciu şi de arâz
i alien. dni Micul la compunerea tractatnlui său de limba. a
ag An P;
 RY
is =
In

RA
precuvântarea gramaticei sale . Bustatie - zice:
„A toatei învățături. începutul este gramatica, deci. a-
eceu până în ceasul de acum în rumânescul dialect

LIB
lipsive au tost ei“; iar în afierothisirea sau în dedicaţia.
cătră Mavrocordat spune: „Precum voinţa Inălțimei Tale
de demult fiind spre aducerea - întru liinţă pre acest
methodos în dialectul Moldovenesc“. „Acest manuseript

ITY
fost dăruit: Academiei în 1899 de C. Irbiceanu t).
Samuseriptul, care ave lormat: cvart, conţine 12$ de
loi -şi. este scris Ioarte Irumos de acecaş mână. La

RS
începutul manuscriptului se allă- o. „dedicație („cuvânt
de aficrothisire“) cătră, domnitor, apoi urmează pre-
IVE
faţa. In prefaţă („înainte cuvântare pentru. cetitor)
autorul spune, că a: cercetat gramaticile: slavone. dili
hiblioteca din Moscova şi din Academia Moghilo-Za.
horoştiana. din Chiev şi că a avut ca model oramatici
UN

slavone, elineşti şi latineşti. “Pot aci arată Şi '“însemnă-

tatea eramaticei româneşti. Pe foaia 9 se află tabela de
materii („arătarea pentru cele ce se.allă în această
AL

carte”. lată. chestiunile, ce sc tractează în această gru-

matică: „Pentru orthografie, pentru technologhia_c ortho-
ara ici, pentiit “elimologhie, pentru nume, pentru în “Joe
TR

de nuiele [pronume |, pentru grai [verb], pentru îm...

părtăşire [participiu], pentru înainte punere [prepoziţic],
EN

pentru spre grăire [adverb], pentru în mijloc aruncare

[interjeciic] “Dbentau teehnologhia ctimologhici, „pentru
sintaxis, pentru îneheeurea numelor întru obşte, pentru
I/C

îmcheerea în loc de numelor, pentru înc ecarea oraiu-

rilor, împiărtăgirilor, pentru înainte punerilor, spre
graiurilor, în mijloc aruncărilor, împreunărilor [conjunc-
IAS

rr rr ” . 3 .

ortografia latină cuvintele româneşti. Sulzer copiază adverbele din gru-

matict lui: Micu. n -
1) C. Erbiceanu a. deseris pe scurt acest -monuseript în serierea
U

festivă „Serbarea şcolară din Iaşi, 18$5* de A. DD. Nenopol/și Frhi-

ceanu, pag. 951—255, unde se află şi o bibliografie a gramaticelor
BC

| românești.
« 2) In parantezele pătrate explie termenii eramaticali. pe ci ând îin
parantezele ovale, se află. explicaţiile & ramaticitor respectivi,
 RY
RA
țiunilor], pentru împodobitul sintaxi „pentru sintaxisul
cel închipuitor, pentru rânduiala ceai n 'amatic cască, pen-
tru technoloehia sintaxisului, pent (i iprozodie, pentru

LIB
stib, pentru ritm, pentru tcelmolozbiă prozodiei-.
Lustatie întrebuințază în trac fupea eramaticei me
todul socratic, punând întrebări, i
lg tauri dă răspunsuri.
Tată cum defineşte el gramatica: Ci iaste 'oramalica ?

ITY
Gramatica iaste meșteșugul ci aelă i vaţi bine a orăi
si drept a scrie“ (pe. 10).- Declini iile „le munegte. ple-..
crini Si le împarte în 6 clase [L masculină, II femenină,

RS
III neutră, IV adiective substantivizate, V nume proprii
femenine, VL nume proprii. masc uline]. Cazurile le: au:
meşte crideri. Dau câte un exemplu «le declinare near-
IVE
ticulatăi şi articulată (pag. 83):
„*S
„Plecarei I
UN

Nauansirutl cel uniloriu Nuouirul cel îmulțiloriu

Numiloarea acest prun N. aceşti iuni
N ăscii loareu a acestui [aun N. a acestora pruni
AL

Diilăloarea acestui “prun D. acestor (ăstor) pruni

Pricimiilouvea pre acest brun P. pre aceşti pruni
- Chemăloarea o prunele „Ch. o prunilor
TR

Luăloarea dela acest prun Ta dela acesti pruni

N, prunul acesta „N. prunii aceştia
EN

N. prunului acestuia: N. prunilor acestora.

[ete. 1] [ete.Ţ |
I/C

Plocaveu II

N, această mărire N. aceste miriri

IAS

N. a acesti măriri UN. îi acestor. măriri

[ete.] | [ete.] |
N. mărire aceasta N. miăririle acestea.
N. măririi acestia - N. măritilor acestora”
CU

. [ete.] | „fete.] a

1) Pentru scurtare tun lăsat la o paste celealalte cazuri,

 LUA “UILUAj
HLLU IC] "UNLUA SO] MU ULS OA. Ure) JIU OȚOAT:
"(00 5 “ULOSTOA-TUESPOSNIA) D220.0D02402p0 [0 "S DIIOA-NINIA)

RY
DIdO BUD (OLED “ŢO UTIOA-UIOA-VOIA “IVLIOA-TYROIA “Or.
"UULILOA-UULIOA-UULOALA PO [O VITOA-POIA “TROIA: ÎN0 TUPIIOA

RA
L IB
IT Y
RS
a Mă n 10 —

“Numele proprii masculine sunt declinate cuaarticulul

definit înainte. |
IVE
Verbul îl numește yraiu. - Verbele le împarte în
graiuri lucrătoare . [active]; Șpălimiloare [pasive], graiuri
fără. fețe [impersonale]. Modurile le numeşte închi-
UN

patiri, conjugările Înjugări.

„Dau un exempli de conjugarea unui verb:
„pInehipuir
| ea cea urălăloare.
AL

] Treniea. de: acu (Sivârşese *). 2 Vremea cea tre-

culii (săvârşian ). 3 Vremea cea lvreculă săvârşită (am
TR

sivârşil: sau săvârşiiu). 4 Vremea cea treculii de mult

siivârsilă (săvârşisem ). 5 Vremea ceaa fiitoare (voiu Să-.
„vâr și).
EN

N Inchipuirea cea porunciloare.

Vremea cea de acu (stivârşeşte tu, săvârşiti voi).
I/C

_Inchipuirea cea. “poftiloare.

Premeu ceu 'de aci (o de aşi Săvârşi). 2 Vremea
IAS

de mult săvârşită (o de ăşi fi fost săvârşit). 3 Vremea

cea fiiloare (0 de aşi săvârşi). | |
Inclipirir ea cea . încheeloare.
U

1-Vremea cea de acum (ca să săvârşesc). 2 Ire-

BC

mea cu stvârșilă (ea să fi săvârşit). 3 Vremea cea

de mult săvârşită (ca să Ti fost săvârşit).
 o ae pe cm e

ao peoqs- O[00)s £ 42 JS-To log s 900935- Do)R d:9

RY
1031)
“OTILIEI £ ININSALE.. qnăua-Satar, + 4 DOD -

RA
a — vL —

LIB
ITY
RS
“Dela pag. f 75 înainte începe cu sintaxa, iar dela
115—131 [sfărșit] S6 ocupă de proozodic şi motricii.
IVE
Gramatica părintelui arhimandrit “Macarie (după 1757).
Părintele arhimandrit Macarie a scris cam după
UN

1757 0 gramatică. română, care nu s'a tipărit. Manus-

criptul, care e găseşte în biblioteca Academiei române!)
are. formatul unci coale întregi. . Întreg: manuscriptul
este scris -de aceeaş mână, dar scrierea nu este așa de
AL

frumoasă și de îngrijiță ca cea a lui ustatie. EL con- "

(ine: 142 ide foi. Pe foaia albă: dela început are acest titlu.
TR

siramatica lui Macarie: sau seris la condică“. Pe pa

tele legăturii se află scris titlul: „Gramatica: Mold:-:
Părintelui Macarie Arhimand'i.' Pe dosul foiii dela în-
EN

«eput Macarie zice,,că eramatica sa sa tipărit2; „în

sfânta şi "dummezăiasea mitropolie a Iașilor, cu bla-
poslovenia a prea sfinţitului arhiepiscopului și a mitro-
I/C

politului a toatei Moldaviei Kyriu Kyr. Gavril şi cu toată

cheltuiala a prea blagorounicului şi.pravoslavnicului ma-
IAS

relui cneaz al. Moldaviei Ioan Cantacuzin Deleanul, |

marelui vistiiariu dela anul mântuirii întru [este tisa
loc gol]. în luna -(-. d în zilele (, -) de smezitul,
întru tipografii (.. ID N II ai A
U

Gramatica oste împărțită în modul următor:

BC

„Inlâia carte. Cele opt părţi ale cuvântului. Taiere

a celor opt părţi ale cuvântului şi au soborniceştei tăl-
 Y
AR
sodie.--Pentru închoiare [articul ].— Pentru despărţirea
| numelor Și. apleciirilor [declinărilor].— Plecări „întru a- |

IBR
coastă, gramatică rumânească sânt doao-zeci şi doao.-:-:
“Pentru numile cele numărătoare [numerale].—Pentru
eraiu.-—Pentru plecări [noduri (sânt cinci)].——-Pentru

YL
neamuri (activ, pătimitor, demijloenic 1).—Pentru chi-
puri (L întâietoriu,- adică. dorm; IL purcegătoriu, adică
dormitez).— Pentru forme (LI curată, adică fac; alcă-

SIT
tuită sau împreună pusă, adică, prelac).—Peutru îeţe
[per sone]. Pentru ani: [timpuri] ; anii sau vremile sânt
şi la noi şase.—Pentru înjugări [conjugări (sânt trei-

R
zeci şi patru)].— Pentru în loe de numirile: [pronunele].
VE
Pentru îutâiu punorile [prepoziţiilej.— Pentru spre gr au
| [adverb]. — Pentru legătură [conjuncţie]. —Pentră chipul
izvorârilor cuvintelor (sânt 7).—Pentru prosodic. —Pen-.
I

tru toscou.— Pentru chipurile cele ce cad întru nu-

UN

mire.— Pentru întâiu punerile, cu care căderi se alcă-:

tuesc.— Pentru patimile cuvintelor. —Premenirea: «ep
darea.— Pentru alcătuirea graiurilor după neamuri“
L

„Cartea a douo.—Pravilele şi canoanele scrierii ceii

RA

dreapte, adică a orthografiei'. |

| „Curtea (a reia. —A rumâneștii gvaunalicei aceştici.
“si parte a treia a meșteșugului celui făcitoriu de sti-
T

huri a _poeticii““. Pentru : încovăiata (sic) adecă ca-

EN

mora, aşăzată ce şi la împi irtiişiri a sti pume spre. des-

părțirea înmulţitorului număr“ a
| Arăt aci pe scurt, ca și la Iustatie, declinarea și
I/C

conjus area 2). 7

“Tată. cum defineşte Macarie avticulul : „Incheiarea

IAS

este o parte plecată.a cuvântului, care mai şi. pe .

nainte
urma numerilor -să: pune. Macarie ' consideră. ca arti-
culi numai pronumele relative (care-carele, cărui-căruia,
U

1) Dewijloeuie=neutra, a
şi. având a
BC

1) Stâna numai patru zile la biblioteca Academiei

consultă și alte cărţi, nam putut să mă ocup. mai pe larg de aceste
manuseript, neavând timp, 4
 Y
AR
cari-carii, CĂror-cărora ; . Cure-carei cării-căriei-căriia,
care, căror-cărora1) şi pronumele demonstr ative scurtate

IBR
(cel- -celu, celui-celuia, coi-ceia, celor-celora Gea-ceea,
ceii-ceiia, cele-celea ; cest-costa, estui-cestuiă, CeștI-
ceştia, cestor-cestora ; ceastii- ceasta, ceştii-ceștiia-ceştiei,
ceaste-ceastea, cestor-cestora). Cazurile Je numeşte, că-

YL
deri ; iar declinările,, plecări. La împărțirea deelinirilor,
cari sunt în număr de 23, nu se vede nici o sistemiă «de
clasilicave, de oarece substantivele femenine (femeesti) 7

SIT
sunt amestecate cu cele" masculine (bărbătești ),. cu vele
neutre (de mijlocnicăi). ȘI cu nume proprii.
| Dau aci câte un exemplu de declinare pentru lie-
care. gen: | R
VE
| „„Inlâia plecare
uniloriu Sa o înulțitoriu

gropi, groape, gr opile, aroape le

I

“groapă, groapa
UN
mr

N. groapii, groapei gropilor, groapelor

D.: groapii, groapei +
oropilor, &roapelor |
P. groapă, groapa?) gropi, groape, eropile, sroapele%)
L

Ch. 0 groapă, groapa 0. gropi, o groape, o gropile, o

e eroupelor.
RA

| | Si SI
Plecurea 2: Seaiu-scaiul, scaiului ; scai-seaii, scai
loi4).
T

Plecarea 3: Chilie-chiliia, chiliei-chilii ; chilii -chi-

ile, chiliilor.
EN

Plecarea 4: Ninte-mintea, minţii-mintei, minţi-

minţile, minţilor. |
I/C

Plecarea ă: Mulţime-mulţimea, mulţimii-mulţimei ;

.

mulţimi-mulţimele-mulţimile, mulţimelor-mulţiilor.
eta

Plecaven, G: Adam-Adamul, a lui Adam-Adamului,

IAS

lui Adam-Adamului ; Adami-Adamii, Adaniilor.

DI

D Pentra scurtare am lăsat la o parte numire: cazurilor, genu

rilar şi numerilor, arătând numai N. A. și G. D.
U

- „2 La acuzativ are şi forma cu pre înainte. >

5) Sunt şi formele cu pre înainte,
celelalte ra
BC

4) Pentru scurtare am pus numai N. şi G. lăsând

zari la o parte.
“..
>. Zi Ii en). PL 15 Motăr-hotara Notar UIT). PET
(fiu, părău). PI. 17 (râu). PL. 18 (popă). Pl. 79 (tată).

RY
Pi. 20 (păvinte, nume). PI,27 (ou-ouă). Pl. 22 (Bea.
terină, Marie)“,
„Numeralele. le. numeşte... „ime “namiărătoare. “Iată.

RA
cum deeclină Macarie - numeralul “un şi: doi: „lin-un ul,
unui-unuia ; -o-una, unii-unei-unia-uniei ;: doi-ceşti doi —:

LI B
cei doi, al-a, ai-ale, celor sau cestor doi sau doilor doao-
celea doao, al-a, ai-ale, celor doao“. Rae
Pvonumele' îl numeşte în: Joc de munirea. Lai pro-
“numele personal „de persoana IL (întâia faţă ) în “cazul

ITY
genetiv din sine. şi-pl. are: formele” dela. dativ (mi, mi,
îni-ne sau nă). Pronwnele :posesive le numeşte avu
„fialnice (pag. 21%, fol. 111). Pronumele demonstrative

RS
se numesc, ușdilăloare: (acesta, acela). Pronumâle! pers
“nale de per soana a treia sunt numite! pomeniloare (el
a lui saui, lui-îă-i-i, pre el sau dânsul sau îl-1; zi, „lor-
IVE
le-li, lor-le-li-îşi-și ; pre ei-pre dânşii-ii-i; ca, eii, ci
îi, pre iaidânsa sau o; iale, lor-le-îşi, lor-le-li-îşi,
pre ele-dânsele-le).. „Retloxivele le numește pricinuiloare
UN

/
(pre „sine, să).. Da
Macarie destinge” la verbe 24 de conjugări.
Iată aci un model de conjugare:
AL

„Intâia înjugare. .
“Graiu hotărâloriu (foaia 18),
TR

_Acumnie (Voiu- -voesc), dăuntiznic (vream- voiam,

*) Pentru prescurtare la unele declinări am pus numai nomina-

EN

tivul- singular, |
7
I/C
IAS
U
BC
 aripi
i e TI aa 7”
7

Poruucilourea plecure (foaia 19).

RY
«| cumnic (voiaşte tu,. voiască el, ca sau.să voeşti:
tu ; Vaiți voi, voiască ci, iale sau să, voiţi voi ).
Rugriloare plecare.

RA
|
Dăunăznie (aşi vrea, vrercaşi, ași „voi, voireaşi,
vrureaşi Ii, voireaşi Ti, fiveaşi Îi, liveaşi fi vrut-voit, ași

LIB
li vr ut-voit, vrutaşi fi, ş. c.).
Suppuiloare sau. pleciiloare. plecare. |
Acummic (si. voiu, sii voesc, să vei, să voesti, ş. e. ,
Neivulă plecare. |

ITY
Diineaornic şi debunăznic (a voi, a vrea). |
Pentru împăvlăşire.
Xeholtrât (vrând sau voind). Hotărât (voitoriu-voi-

RS
toriul, voitoriului, voitori-voitorii, voitorilor:; . voiloare.
voit oarca, voitoare-voitoarele ).
Graiu holirâloriu pătimiloriu.
IVE
„A cumnic: (mă voiu, mă voiesc sau voiu mă, $. c.).
Drunăenie (ană vream,. $. 6.). Dăneoarnic (mă vrui). O-
dlinioarnic (mă vruseasemn ). Celealalte moduri şi tin
UN

puri cu și mai sus. Penlru Împărlăşire: Nehotărât

(vrându mă, hotărât (voit, voită, voiţi, voite). A
- Injugarea 2 (vând si mă vând- -Vâuz), 3 (cunosc și
măi cunosc), 4.(strâg şi mă strâg), 5 (duc, mă duc, du-
AL

cumă 1), 6 (vin, vii, vine, ş. c.==ieraiu hotărâtoriu de

“mijlocnic 2), 7 (beau-mii beau), 8 (iau-mă, iau), 9 (urăsc:
TR

mă urăsc), 10 (nasc-miă nasc), 11 (sorb-mii . sorb ), 12

1) Pronumele este seris la un le cu verbul.

EN

2) Verb activ netransitiv sau neutru.

I/C
IAS
da.

U
BC

14
 Y
— 106 —

AR
“(zidese-mă zidese), 13 (închid-mă închid), 1+ (umplu-nă
umplu), 15 (taiu-mă taiu), 16. (seriu:mă, seriu), 17 (lac-

R
mă fac), 18 (caz, să cad=—de mijloenic), 19 (sar=eraiu
hotirâtoriu de mijlognic ), 20 (am=de inijlocnic),
21

LIB
(suiu=de mijloenie), 22 (ştiu=de: mijloonic), 23 (dau-mă
dau) și. 24 (sânt-=graiu finiialnie), -
Citez câteva. prepoziţiuni (ântâiu punere): La, des,

ITY
din, prin, cu spre, de, Ş. a. 3
:

„Epoca 1 (1780-1854).

RS
Gramatica lui Micu (1780).
In
1780 se publică. la Vicna întă iia gramatică rO-
IVE
mână scrisă. în limba latină intitulată: a
„Elementa linguae Daco-romanace sive Valachicae,
compositau ab Samuele Klein de Szad ord. 3. Pasilii,
UN

“M. ini Collegio Grace. litus catholicorum Vindoboncusi.

ad. S. Barbaram Ephemerio, locupletata vero et: in hune
oidinem redactaa Georgio Gabrielle „Sincai cjusdem
-ordinis A. ATi: Le Phil: et 8. S: In. D. Vindobonar,
AL

| "pp. “Tosephi:Nob. de Kurzbăck MDOCLXSX".

“A coăs stă: eramatică conţine 109 de pagini ŞI 0 pre
TR

faţă do 8: pagini.” De | 7
Prefaţa este scrisă de Sineaiu, care-a tipărit ara-
-matica lui Micul: In prefaţă, Șincaiu arată. că au fr ecut,
EN

1 veacuri, de când Traian învingând pe Decebal a:

colonizat. Dacia. Spune, că poporul român a twebuit să
sufere năvălivile Goţilor, Gepizilor, Bulgarilor și ule
I/C

altor popoare bavbare. Zice, că, $. Micul în scrierea sa:

„„Orig.. Daco- -Romanorum' dovedește cu documente o-
IAS

vigiuee noastră latină 1). Şincaiu arată, că. în timp de

5 ani, cât a stat în colegiul „De Propaganda fide“ din
CU

1) In acel timp originea noastră latină era contestată de isto-

ricii străini, cari susțineau, că noi suntem o amestecătură “de diferite
popoare. Din această cauză Micul, Şineaiu -şi Maior căutau să deve-.,
dească originea noastră latină cu "ajutorul istorici şi a limbei. ” ”
.
 — 17 —

Y
AR
Roma, a cetit toate izvoarele relative la originea noas-
tră latină. Sustine, că limba latini a. strămoşilor noştri
[a Romanilor] s'a corupt în contact cu popoarele străe

IBR
inc și că limba română, se derivă din limba latină cultă.
Micul se referă .la Miron Costin, care susţine, că după
conciliul dela Florenţa s'a întrodus în biserica română

YL
limba slavonă; avată. apoi că limba -slavonă a fost
scoasii mai târziu din biserică. La urmă sc roagă, ca,
cetitorul să ierte: dacii se va:fi lăsat ceva sau va fi

SIT
aveşit ceva, acdasta fiind întâia gramatică română, ce
sa tipărit: „„Ilude mihi postremo a te, lector, etiam
atgue petendum 'est, ut. memineris, hane grammaticam,
primam esse, quozin, Daco-Romano Jinqua lucem aspexc-
rit; ob camque rem mirum tibi non fit si aliqua aut R
VE
_ommissa, aut evvata, aut non suo loco modoque în ca
dicta reperirisa . ” | | o
NI

8. Micul convins fiind, că limba română este co: -

ruptă. din limba latină cultă, căută ca să o reducă cel
U

putin în formăla limba.latină, căci în fond cră greu;

pentru acest scop el introduce în scrierea limbei române
AL

principiul etimologie, ceroind pentru scrierea limbei. ro-

mâne o sistemă ortogralică cotimologică extremă. he
când am început a scrie cu litere latine limba română,
TR

toţi” eramaticii sau ocupat mai mult sau mai puţin cu

„chestiunea ortografică. In lucrarea de faţă am lăsat la
EN

o parte chestiunea ortograficii, de oarece istoricul -or-

toeralici l-am 'tractat în o scriere anterioară 1). |
Im partea” 1 a gramaticei Micul tractează tespre
I/C

ortografie (pag. '1--8), dând regule “de scriere şi ce-

tire.„(pag. 2), cu care ocazie el descopere pentru îniâia
dată unele legi fonetice ale limbei vomâne, voind să
IAS

aretc, Cum ,Sa stricat sau, după cum zicem astăzi, cum
s'a “format! limba română din, limba latin, adecă prin
ce transformări fonetice a.trebuit să treacă un cuvânt
CU

DR. Lonaşeu „Sisternele ortografice cu litere cirilice și latino

în scrierea limbei românei, ediţia. Il Bucureşti 189.
A | | >
-
 po

— 03

RY
latin, ca .să ajungti la forma, ce 0 are astăzi în limba
română. Legile descoperite de el sunt: A. neîntonat ttece

RA
în ă d. e. capral); a e, i înainte de n, mb, mpse
prefac în î, d. e. pane, camp, amblu, coperemeul;, im-
,

LIB
d . . EI a . a a
perăl; e şi o intonate se prefac în ca şi oa, când în
silaba următoare se afli a sau e d. 6. porta, sorie: e
intonat înainte de 2 se schimbă în î, dacă 'în silaba
următoare se află e sau i d. e. cuvente, denti; o ac-

ITY
„centuat, urmat 'de 7, mp, mb s'a prefăcut în u d.
monte :-o n6accentuat s'a preficut în u d. e. bombăc,
compar. In ce priveşte consunantele Micul stavilezte

RS
urmiitoarele legi: g şi ce înainte de e şi i se prefac în
atricatele & &, d. e. cruce, cine, legi, -geme?); d, s, t
„urmate de i se. prelac în: şuerătoărele z, ș, şi în alri-
VE
cata, [ d. e. dieu; resina, tie; 1 între două vocales'a
prefăcut în r d. e. mola. (l=v); l upmat de i plus
NI

altă. vocală. s'a pretăcut în Z:muiat .şi apoi sa schimbat

în iot, d. e.“ liepure, muliere, filiu (Micul zice, că dacă
LU

după I urmează imediat ș Şi dacă silaba li este precedată

- imediat sau este urmată. do. vocale sau diftong, atunci.
„acest li se.pr onunţă ca. j latin sau german d. e. eli====0j) ;
A

"e urmat de i plus altă, vocală. 's'a prelăcut în alricata

| d. e. glugie, fdgie ; b între două. vocale s'a prefăcut
TR

în 2 apoi în u şi pe urmă: a căzut d. e. cauall (caballus),

laudat (audabam), alteori o între doui. vocale. s'a
EN

păstrat lără a se vocaliză d. e. fiavere (habere) ; v între

„+ douii vocale s'a prefăcut în u, care uneori s'a perdut d. e.
Doui, canlâui, alteori s'a păstrat, ca în viu; d urmat,
I/C

de. ș plus 0 accentuat s'a prefăcut în € d.. e. vogacionă

1) Exemplele sunt scrise cu ortografia lui Micu, iar regulele fo-

IAS

„_metice le-am extras din regulele. de cctire date de Micul. Micul zice, ecă a
„ final: neaecontuat: so ccteşte ca 'b rutean.
„ 9)" Micul zice, că ce înainto de e şi î se pronunță ca şi la italieni,
“ca cs la unguri sau sch li germani (Mensch), iar. înainte de celelalte
vocale sau consunante ori la sfârşitul cuvintelor se pronunţă ca.și:h.
U

In modul acesta dă rogule de cetire, arătând cum se pronunță sunetele

românești. pentru care scop dă exemple de pronunțare: din limbile
BC

-
greacă, latină, italiană, “Îranceză, „ongleză, ungurească şi ruteană,
. . E
 RY
— 19 = -
- Li

(rogatio), inclinacione (inclinatio). Grupa. consunantică;

RA
ct sa prelăcut în pt d. e. lucte (ALicul zice, că e înainte .
de .( se ceteşte ca p latin d. e.. ldcte=—laptie) ; Se urmat

LIB
gl s'a schimbat în gh d. e. glagie (glacies), de aseminea
de .e sau i s'a prefăcut în şt d. e. scientia, crescere;
cl în ch d. e. elâue (clavis); ga s'a prefăcut în ma
d. e. pugn (pugnus), gnell (agnellus 1) ; a (es) s'a schim:

ITY
bat în s d. e. esire .(exire), tiesere (texere pag. 75).
lată deci cum Micul preocupat de a crcă şi răs-
pândi o sistemă, ortogiafică, care să poată oglindi cât a

RS
mai mult în ochii străinilor asemânarea cca mare : ra
a limbei noastre cu. limba latină descopere. în acolaz E
timp principalele legi fonetice ale limbei române? 2 Aa
IVE
“In cap. IL se ocupă de diftongi (au, eu, ea, iq
Şi oa), iar în cap. IIL arată, unde. se întrobuințază
apostroful (pag. 8—9). | | |
UN

In partea II tractează elimologia, ocupându- se în

cap. 1 despre articul. | _
Articulul, E
AL

„Micul zice, că, de oarece în limba română termnina-

ţia numelor rămâne, aceeaș în .toate cazurile, :trebue
să se pună în fotdeauna articulul (pag. 19).
TR

Declinaţia articulului îndefinit

Muse. . Fem.,
Sing. Sa Plur. Sing. | Plur.
EN

pN.un uni o une

G a-unui a-unor a-unci o acunor!
_D. unui "unor unei unor
I/C

A. pe-un pe=uni pe-o . pe une

V, lipsește -— -— | —
Ab. dela- un delâ-uni "dela-o delâ-une.
IAS

Urmează exereiţe de întrebuințare a articulului în-

II a ? -
Ă . “
1) Micul zice, că ş, când so află înainte de n so: pronunţă
ca m „Pr
d. e; pugn (pugnus)=pumn. Toate legile fonetica, ce'le citez. *
pt
U

stabilit după regulile de cetire date dă Micul, care, după cur:

a
prin aceste regule a descoperit pontru prima oară prinn: Si .
BC

netice ale limbei române. a a

2) In legătură cu capitolul, ce tractoază -
este şi: capitolul „Despre formarea vorbele: |
î1l— 6, - Ma | ca a ae.
 RY
— 20 —

u2 homi. Au murit uni homeni. Au

RA
definit: „Au murit
murit o mulicre“. |
Când articulul nedefinit se “află Singur fără substan. |

LIB
tiv, atunci primeşte articulul ' definit d. e.: pă murit
un-ulș au murit unii; au murit unaa (la una 'se adaugă
articulul a). In locul articulului nedefinit se poate pune
la plural pr onumele nesce sau nisqudli. In loc de „Unii i

i
ITY
plang“ se poate zice „Ne sce sâu nisquali homini său
mulieri plang. o |
Avticulul definit niasculin este T, le, ai (der germ.,

RS
il ital.). Arată cum se face articularea, şi unde se pune
fiecăre articul: Cel femenin este « (die germ, “la ital.),
care se pune la sfârşitul substantivelor femenine (lana-a,
E
flore-a, etc.). După aceasta urmează declinarea articulu-
IV
“lui definit (pag. 11 şi 19). Având în vedere împărțirea
din gramatică, tree la cap. II, în care se tractează des-
UN

„pre nume. și deelinarea articulată. (pag. 183—15).

Declinațiu maumelui |

Decliuările nu le: împarte în nici o clasă. Mai în-

AL

__tâiu declină substantivele masculine, apoi cele femenine.

Micul stabileşte regula, că numai articulul . se declină,
TR

ia mmunele rămâne neschimbat. TI

Mase. . - , | „Mase.
j Plur. Sing. _Plur,
Sing.
EN

N. tâta-l tâti:i cane-le _ . cani

mu 6%, abtâta-lui a-tăti-lor a cano-lui . a-cani-lor
D. tâta-lui tâti-lor cane-lui - cani-lor
/C

“A. pe. tăta-l' pe tâti-i Aecame-le . pe cani-i |

„Y, tâta | tâti | cane! . cani!. .
delâ-cani-i
SI

Ab, delâ-tâtal” delă-tâți-i — delâ-cane-le

Mase... -. Fem,
| , Plur. ,
IA

Sing. a Plur, Sing.

N. domn- ul domni-i. - domna-a . domne-le

G. a-dnan-ului a-rtamuni-lor a-lomna-ei ' a-dâmmne-lor
U

DB: doiuin-ului domni- lor —domnu-ei damne-lor e

-
A. pe: :domu-ul. pe domnii : .pe domna-a . pe demne-le
BC

V. domne! domni ! _domna! i demne!

dommi-i. „delâ-domna-a « - delă-domne-lo*
Ab del â- mur ul _delă
e m Da a ag ete ae oma
7
d . o me
 _— 9 —

RY
VL, pie şi delă sunt numite particule. Lui se pune
înaintea numelor proprii (ui Antonie) și înaintea vor-

RA
poi „dieu“ (lui dieu); articulul la numele proprii fe-
nienine se pune mai bine în urmă (ei Marie==Marie- pi)

LIB
Când sunt două substantive, din cari al doilea trebue să
se pună; în geneliv, atunci: pentru eleganţă a dinaintea
genetivului se leapădă (în loc de. cauall-ul a domnuluă
sc” zice mai elegant cauull-ul domnului). Dacă genetivul .

ITY
se pune înaintea nominativului, atunci a nu se leapădă
(a domn-ulaui. cauull). |
In: cap. III tractează despre declinarea substan-

S
tivelor cu adiectivele (bon-ul hom-boni-i homeni, hom-ul
bon-homeni-i boni; homo-ul
ER
cell măre-homeni-i
ell hom măre-eli homeni mări ; tot hom-ul; toti homeni-i ;
eli nări,

hom-ul tot, homeni-i toti). Arată cum se formează cazul

IV
vocativ (domne, bo-ule, o domni, donmi- -lor).
| In cap. IV (pag. 19) se ocupă de gen, admitiind
UN

numai genul masculin şi femenin. In locul ncutrului în-

trebuinţează fomeninul (aceâstaa fic==hoc fiat; cu şi
tătal! -unaa. sentem=ego ct pater unum ,sumus): Micul
AL

dă regule pentru cunoașterea genului numelor după. ter-

minaţie, arătând şi abaterile. | ,
cap. V (pag, 20—21) dă regule şi exemple do.
TR

In
" formarea, pluralului adiectivelor și substantivelor din
singular. |
EN

In cap. VI (pag. 214) arată, cum se formează NUU-

mele fomenine din masculine.
In cap. VII explică, cum se formează augmen-
/C

tativele şi diminutivele cu ajutorul sufixelor (0, cb

ali, isior-isiora).
SI

In „cap. VIII se ocupă de comparaţia adiectivelor

(bun, mdi bun, prea, forle bun).
IA

In cap. IX (pag. 26) tracteazi despre pronume, pe

cari le împarte în „personale, posesive, demonstrative,
U

interogative şi improprii“ [nomenclatura pronumelor, că

gramaticală este latină]. |
BC

şi întreaga nomenclatură
 RY
7 ”

Da „Pronumele personale _ |
ID II Sa

RA
III Mase,
N... eu noi tu "voi eli(ille) eli'
G a-meu a-nostr a-tău “: a-vostr a- lui a-lor
„D mie - noua

LIB
tie voua “lui: lor
„„A,pe-mene pe-noi pestene : pe-voi pe-ell, pe-eli.
Ab. delâ-mene delâ-noi delă-tene delă-voi dela-ell delă-eli :
III. Fem. Pronumele reci proz

ITY
| 0 “ Sing: și plur.
N. eaţilla) ele. N.—
X. a-ei alor G. a-sau
D. ei lor PD. sie

RS
"A. pe-ea: pe-ele - „“Ă. pe:sene
"Ab. delă-ea - delă-ele : Ab, delă-senet!
Pronuinele posesive (ameu, amea.; atau, ataa ; asau,
E
asaa ; anostr, anostra 3. avostr, - avostaa 1). Arată, că
Pro-
IV
numele pobesiv nu se declină (ameu cane=canele meu),
_Ci se concordă, cu substantivul numai. în gen şi număr
UN

„(ame tâta, amcei parenti ).

Pronumele demonstrative (acest-aceâsta; acell, acea
sau cell, cea=lat.: ille-illa acestăsi aceastaâsi ; cu ins,
7
fu
AL

“insuti, cl insusi ). | Se |
Pronumele înlerogalive le împarte “în simple
(quâle, qvâli, cine) şi în compuse (orecine, ifiescecine,
TR

oricine, .toteine, :oreqvâl'o,- totqvâl'e, fiesceqvâl'e;. or-

qvâl“e, setare e) 1Iată cum -se declină cele simple :
EN

r N- ă

7
!
Sing, Se Pur, Sing. Sa Plur.
N. qvâlto eg ATi gală „cine „cine
G, â.-qvalui, cui -“a-qvălor. a-cui . a qvaltor
/C

D.qva'lui, cui - qvâlor cul: gval'or

A, pe qvâlto, pe qvâli, qval'e pe-cine pe cine
Ab. delâ-qvâle
SI

delă qvalti, qv le delă-cine delă cine

a „Pronumele velatice sunt qeate, ce, cellce (ce nu
IA

se > deelină).
U

1) Articulul” proclitic « este scris împreună „cu, pronumele - poge-

_Siv, remânând invariabil: .
BC
 RY
RA
Pronumele împrozriu (alt. alta; un, 0; tot, tota;
nimc, nimene; qvât, qvâte).
AN umeralele (cap. A pag. 33). Din numeralele cor

LIB
finale numai ae şi una se deelină ca art, nedetinit,
celealulte rămân nedeclinabile, totuşi pentru CXPriMma-
rea cazului dativ primesc prepoziţia li (ă doi âm dat!

ITY
pane). Numeralele ordinule masculine ! sc, formează. din
cele cardinale, punând înainte a; iar la urmă, Ilea (a-
doillea, atreillea.), afară de numeralul UR, Care are 'pen-

S
tru ordinal forma aulai, antaca. Numeralele ordinale
„fomenine primesc înainte şi în urmă. a (acincia, adiecea,
adoă, atreă, apără 1). Se ER
Verbele.
.
IV
In cap. XI (pag. 81). tractează despre verbe. Micul
UN

sc ocupi mai întâiu de conjugația verbelor sent (sum)

Şi am (habeo), apoi stabileşte + conjugări, ca și iu
limba latină, (I în are, IL în ere lung, III în ere scurt
"şi IV în re lung). Iată, un model de conjugarea I: *
AL

_ Modul indicativ (pag. 38)

TR

„Present (lăud, 'lăud-i, lăud-a, laud-am, - laud-ati;

lăud-a).: Preterit îmyerfec! (aud-auam, laud-auai, lau.
d-aua, laud-auam, lauil-auati, laud-aua). Preterit .perfeel
EN

“(eu ăm laudat, tu ăi laudat, cll au laudat, etc). Prelerjl

absolul (aud-ăui, laud-ăusi, laul-ă, laud-âratm, larud-ărafi,
“laud-âra). Preteril plisquamperfect (eu. ain fost lau.
/C

dăât, etc). Plusquamperfec! absolul (laud-assem, lau-

d-ăssesi, laud-âsse, laud:ăssem, laud-ăsseti.
SI

laud- iss0).
Futur (eu 0i sau voi, tu ci sau vei, cl a sau va laudă,
ctc.).
IA

Modul imperativ.
U

| “pr eseul (lâud-a tu, lăud-e el], laud-ăti voi, liuuul- e ei).
“Fuluy (sc lăud cu, se lăud-i tu, se lăud-e cell, etc.)
BC

1) « este scrie împreună cu numeralul ordinal. Si

 RY
— 24 — a

RA
Modul con jumetiv,
Pr esenlul este. egal cu imperativul futur. Prelerii
(âzi, i, ăr, ăn, âti, ww laudâ). Pretevil perfect (se fiu,

LIB
HI fie, lim, Titi, Lie laudăt). Preterit. Plusguampei Jeci
„(eu âsi Îi laudăt, etc.)
Modul infinitiv.

ITY
| Preseni (laudăre ; poporul obicinuezte a lepăda pe
are. şi a zice „a laudă, tacă, ete). Pretevil (a î laudat
laudăt ). PFulur (a fi laudator=laudaturus).

RS
sau a îi tost
Supinul (audăt). Gerundiul (de lowdăre, de laudat=
ad laudanduin, vel laudandi ; laud-and==laudando). Parti-
VE
cipiul “present (laud- -and sau Jaud-ator=lauians). Pasli-
căjiul fulur (a fi laud-ator=laudaturus). | Ia
In cap. XIII (pag. 52) se ocupă de verbele pa- ”
NI

sive, reciproce şi neregulate. (irregularia). Zice, că 'ver-

bele active se prefac în pasive, dacă li se pun înainte,
LU

la 'singular me, le, se şi în plural ne, ve, se (me ved,.

ete.). Verbele reciproce deşi au aceleaşi particule îna-
inte nu sunt .pasive, ci neutre (me tem, me mir).
A

Adverbele (cap. XIV pag. 53) le împarte în primi-,

TR

tiv (frumos. siede) şi în derivate (domnesee), iar în.

privinţa înţălesului în adverbe de loc (aici, acollo, înnă-
inte, jos, etc.), de timp (acum, apoi, astadi,.ete. ), între-
EN

Mătoare (dece, pentruce, qvât, -ctc.), de doiali (ore,

măi, gvăilă, otc.), alte adverbe de felurite specii (mu- .
prea, tocmă, asia, tatusi, de bona sâma, ctc.).
/C

“măi, forte,
| Preposiţiunile, (cap. NV pag. 58) uneloscer. dativul -
(asupră, dedesput, “incontra; inăintea, inlauntru, inde-
SI

rect), altele acuzativul (pe,. spre, la, -ctc.), şi- altele

IA

ablativul (delă, de, cu, den, în). |

Conjunețiu nile servesc spre a legă. părţile vorbirii
(si, anquesi, fiendqua,. de; iâr, etc.). - «
U

: Inlerjecliunile arată mişcările și pasiunile ininii

BC

(ode, 'ahă, oh,-oh vâi,:odăta cu anima, cârăte, mai)

 RY
RA
Sintaza..
Iu cap. L (pag 6L) se ocupi de: întrebuințare:
axticulului definit şi nedefinit, iar în cap. IL (pag. 2)

LIB
de întrebuinţarea numelor și pronumelor, zicând că cele
mai multe nume româneş şti se: construesc, Cu Şi în limba,
Jatină şi arată numai deosebirile. Instrumenitul în limba

ITY
română sc exprimă prin ablativ cu prepoziţia cu (talig
"cu securea). Arată, când se întrebuințază prep Oz
„ţia pe înaintea acuzativului şi când nu (leul au îuvins.

S
pe us), cum se” întrebuințaziă vronumele personale:
scurte şi scurtate la dativ şi acuzativ în legiitură cu
verbele. In cap. [LL (pag. 66 zice, că sintaxa verbelor
românești coinciile cu cea latineuscă. Poate verbele îre-
ER
IV
bue să aibă nominativul expres, sau subînţeles. Verbele
active cer acuzativul (câuta cârtea). Verbele, ce cer
UN

„în latină dativul,: cer şi în limba română acost “caz (da.

„mi ăpa se beu). Verbele, cari în limba latină cer ge-
netivul, în limba română cer ablativul -cu prepoziţinne
“(nu ti uită do mene). Adiectivele, cari în limba latină
AL

cer -genetivul, la noi cer ablativul cu prepoziţie (plen

de reutate). Verbele, cari arată frică, bucurie său admi-
TR

raţie cer ublativul cu prepoziţia de. şi acuzativul. per-

„sounei, cu care se leagi (me tem de e]l). Mai departă
explică, cari verbe cer infinitul, ce caz cor verbe le,
EN

cari arată mişcare dela un loc la altul si verbele ce

determină timpul, când sa întâmplat ceva. In cap. IV
/C

(pag. 70) se 'ocupă de întrebuinţarea adverbelor, prepo-

ziţiunilor, con juncţiunilor şi interjecţiunilor. [n apendice,
SI

(pag. 71; arată cum sau lormat vorbele româneşti «lin

cele latine. Dela pag. 76—86-se află un vocabular ro-
IA

mânese latinesc, iar de aci înaințe «până în sfârşit sc

“allă dialoguri. | i |
U

Gramatica lui lenăchiţă Văcărescu (1757).

BC

Marele vistier al: Munteniei, Ienăchiţă Văcărescu

a publicat în 1757 eramatica sa intiiulati:
 RY
RA
„Observaţii sau băgări dă seami asupra 'regulelor
-şi ovânduelelor gramaticei româneşti adunate şi alcă-.
tuite acum întâiu dă Dumnialui -lenache Văcărescu cel;

LIB
de acum dicheofilax a bisericei cei mari a răsăritului și
„mare vistier a principatului Valachiei și hărăzite de în-
“suşi la prea cinstitul: sfântuldă Dumnezeu “iubitorul

ITY
episcop a sfintei episcopii Râmnicului Chir Filaret, fi-
părite cu porunca şi blagoslovenia Sfinţiei Sale acum :
în domnia prea înălțatului şi prea luminatului prinţip

RS
a toatei Ungrovlachiei Nicolae Mavrogheni Voivod în
arhieria prea sfântului şi. alesului di Dumnezeu imitro-
-polit şi arhiepiscop -a ţării Chir Grigore la leat 1787,
VE
în tipografia Sfintei episcopii Râmnicului de Gheorghe
Sim: popa Constandin. Tipografia Rânmicului“.
Tot în acel an a apărut la Viena cdiția IL a
NI

„acestei gramatici. Ediţia de Viena conţine 184 de țpa-

gini, fiind tipărită
tot cu litere cirilice. Din ediţia de
LU

Viena. lipseşte prefața, ce se află în ediţia de Râmnic,

Văcărescu arată în prefața gramaticei, că limba:
rom; încască a fost mult învrâurită. de „limba bulgară şi .
A

sârbească şi că de ar fi fost; dascăli de g& amatică, astăzi

TR

am grăi toţi limbă latincască sau talienească, cu care

"au venit aci acei stăpânitori de atunci“. EL crede, că
limba, s'a sirămulat din lipsa gramaticei. Se miră. foarte
EN

mult, că nu a făcut; nime, nici o gramatică şi nici un

“dicţionar, care să poată. sewvi la traducerea, cărţilor de
/C

- stiință, din limbile străineîn limba română, pentru ca

să, nu fie- nevoiţi a învăţă limbi străine spre a ceti cărţi
SI

de ştiinţe în acele, limbi 1). Văcărescu zice, că „Cauza,

că nu sau [ăcul grămalici şi diclionare este limba sl:
IA

von, care a fost într odusă în biserică şi slal, înr limba

română a rămas numai peri negol Şi trătăluiri poli-
liceşti ,
U
BC

1) Atât în prefaţă, cât și în descrierea “conţinutului gramaticei

„lui Văcărescu precum şi a celorlalţi &rainatici am păstrat pe cât. su
“putut expresiunile lor, pentru ca. ectitorul. să=și poată face o idee de
.e stilul fiecărui gramaţție. |
 a —

RY
* Văcărescu aveă pregătit manuscriptul eramaticei

RA
saie cam pe la 1780, după cum -afirnă. Sulzer: „Der
Grosschatzmeister von “der Walachey, Hevr. Iohann Wa.
kareskul hate mich versichert cine walachische Spra-

LIB
"chlehre verfasst zu haben 1).
Părerea lui Văcărescu despre originea : şi înrudi-
rea. limbilor romanice o - găsim în “partea dela urmă,

ITY
unde sc ocupă, cu regulile de prozodie „şi de poctică.:.
pllalienii, Prantezii, Isyăniolii si ulţii, ce li se trage:
.

limba dân limba lulinească, ca nişte jârae, precum și

S
aceasta anoustra 2) rumânească nau5) obicinuit: aface
stihuri cu numere 'pă picioare ca grecii si latinii și ou
ER
nu bhănuescu afi1) :pricina alt a Că câtu ne avere
multe slove glasnice (pag. 166 , ediția. de Viena),
di
|
IV
” Văcărescu a fost înfluențat mult de gramaticile
italiene, de oarece în gramat ica sa “introduce nomeun
-
UN

clatura gramaticală italiană.

lată cum defineşte Văcăr escu gramatica: „Grama-
“tica este mesteșugul cuvântului, care arată constr
ue-
țiul sau sindaxis, adică. alcăt uirea părţilor cuvântului
AL

şi ortografia, cu “cure să poată neşstine a scriere hbinâ

Și meșteşugeşte (pag. 1)“.
TR

- Pe lângă terminologia ei amaticală italiană, Văcă-

rescu mai păstrează, şi o par te din nomenclatura -sla- e Li

vonă ca glasnice [vocale] şi neglasnice

EN

[consunante],
slovă, slomnire (silubii). Intrebuinţază termen sau zicere
(„la Greci lozis*) în înţăles de vorbă, în opoziţiune cu
/C

cucâni, care însamnă o propoziţiune întreagă: „lar cu-

vântul iaste o adunare dă ziceri, înţelegere desăvârşitu
SI

aătându (pag. 5—6)*. Văcăre scu destine

următoarele
9 părți de cuvânt: „<Ivli
adică col
încheere, nome adică
—
IA

1) Sulzer „Geschichte des “Trans alpinischen Daciens.“

Vol. II pag, 151.
Wion 1751.
U

2) Văcărescu serie.pe a împreună cu pronumele posesiv.

3) De aseminea: nu pune apostrof sau -liniuţă între negațiunoa
BC

nu și verb,.
1) Prepozitia a este scrisă împreună cu verbul.
*
 —— 98

RY
kzume, pronome. adică pronume, verbu maică «graiu, ar-

RA
tilivie adică: jărlisire, propozilione adică propunere,
. udiverbiu adică spre graiu, congiunțione adica legare şi
„inler 'se[ione (pag. 6)". Nomenelatura veche gramaticală,

LIB
cu care Văcărescu explică terminologia noui eramati-
cală, ce o întroduce, vedem, că samână încâtva cu no-
„menelatura
din gramaticele manuseripte .ale lui Fusta-
ție si Macarie, după, cari se predă probabil gramatica;

ITY
“română în şcoalele de „rumânie', cari aveau de scop
a întroduec puţin pe elevi în studiul eramatieci române,
ca apoi mai cu ușurință să poată învăţă limba slavonă,

RS
iar mai târziu limba greacă, cari au fost. mult imp,
după cum se ştie, limbile oficiale în Muntenia şi NMlol-
VE
dova. | | a |
m cartea dintâiu, partea “dintâiu, dupăce defineşte
gramatica, se: ocupă de: „„slove „Și împărţeala lor, de
NI

“slomnire, de ziceri, de cuvânt (pag. 1—9)*; iar în pazr-

tea a doua a, cărţii dintâiu - „de articol .sau încheere (pag.
LU

9—16) 1. Tată Cum defineşte Văcărescu articulul: | pr

-ticolul Sau încheetura iaste una -din părţile cuvântului
"Cosă înduplecă, care adăogânduse1) şi: uninduse la Nume
A

şi -la: pronume are puteare ahotitrâ. şi aface săsă înţe-

TR

leagă lucrul ce sau zisu mai înnainte. La acesta. sântu

„trei urm: toare, adică... gheneru: sau ncam, număru şi
cădere (pag. 9). | i 5
EN

Cazurile le numeşte căderi şi sunt următoarele:

- „Nominativă adică numitoare, ohenitivă adică nemui-
toare 2), dativă adică. dătătoare, acuzativă sau pricinui-
/C

“toare, vocativă sau chicmiătoare, ablativă 3) adică adu-

“cătoare (pag. 18)“. Declinările le “numeşte înduglecăiri. |
SI

„o | | e
IA

mea ae ma a na - . . 4
1) Pronumele este seris la un log cu verbul. Văcărescu serie
multe cuvinte împreună, ce noi le, scriem deosebit. Am păstrat în citaţii
ortoșralia respectivilor eramatici.
U

2) La lustatie şi "Macarie „năiscătoarot,

3) La Justatie și Macarie „Iuătoare“.
BC
 RY
RA
„Orânduiula înduplecirilor ale -articolilor'*
PBărbătești . Ă LeniceştiAA
Singuiite .. Imulţite Singurite Imulţite

LIB
A. 1,le,a Lo “le --
Gh. lui, a, „le, a lui lor, de i, a, de “lor a de
D. la, la | la, la
Ac. pă ll, pă, 1 pă pă; le

ITY
V. o, le 0, lor o. O
„A. dela, dăla . dela dela
. | Neutre . -Obştești
Singurite Imulţite Singurite Imulţite

S
N. |, le le . | a. | le
a, i, dă
Gh.
D.
Ac,
lui, de
lu
pă, le
|
a, lor, de
la
pă, le
ER
la
pe
lor,
lu 1).
pă, le
de

O O ' O
bd
a /
O. .
IV
- .

Ab, dela, „dăla dăla dăla

Arată cum se aplică articulul la substantive (omu,

UN

omu Î, pomu, pomu 1; fiiu, Liiu 1). După aceasta vor-.

beşte de articulii cel şi un: „Aai avemu doao chipuri du
articoli 2), unul avătătoriu şi sâvâr' sitor iu, cum cel, cea.
AL

altul ne săvârşitoriu up, o, însă nusi zicu articoli; CCI.

sânt pronume, ci să, numescu «rlicole cz jironume şi
TR

si 'vor vedea la pronume (pag. 10—12)“. In partea a

treia a cărţii dintâiu tractează despre nume (pag. (7 —
99: +
Numele astiel 2 „„NOME Sau DUmMe iaste
îl delinește
EN

parte a cuvântului, care să înduplecă prin căderi și la

mume sânt. următoare: ghenerii: Sau neamurile, furme,
nUmer, căderi şi înduplecări*“ Văciirescu admite urmă:
/C

toarele genuri: „Bărbii tescu, fâmeeseu, obştescu, „CON:

lua Genul obştesce însă este tot una cu cel contuz, di
SI

oarece pe amânslouă le întrebuinţază, când este vorba

IA

de substantive. ce au o singuri lormii pentru amândouii

genurile, (slugă, vită, barză, gazdă =—gen obştesc, „Vvul-:.
turul, privighitoarea, andurea, şoarice, sarpe, broasci'=
U
BC

1) Văcărescu spune, că la, pe, dela sunt prepoziţiuni ; el scriv

când pă, când pe, de aseminea când ăla, când dela.
2 Pe i final scurt îl scrie nai mult cu î decât cu i.
 .

RY
gen confuz, pag. 17). Declinările. le împarte în două:

RA
„Induplecarea dântâiu“, care cuprinde substantivele co-
munc şi cele proprii femenine sfârzite la nominativul;

LIB
“singular în e; „înduplecarea adoao'“ „ care cuprinde sub-
” stantivele proprii masculine.și femenine, exceptând îe-.
meninele -de sub declinarea. 1. Vorbeşte 'de declinavea
ii articulată şi ncarticulată “a numelui, fără să dea: exemn-

ITY
„Ple de declinure nearticulată, exprimându-se asttel:
„Furme. sântu trei ne alecihuil: pusu, alcăluil Sună pus
Si
şi nai: alcăluil prea-suppuis (pag. 18). Sub „mnealcătuit

RS
„pusu' înţălege forma nearticulată, sub „alcătuit suppustu
înţălege forma articulată, sub „mai alcătuit, prea-suppus”
probabil, că, înțălege substantivul articulat urmat de un
IVE
adiectiv precedat. de articulul adicetival „cel“. Dau câte
„un exemplu din. fiecare declinare: | N

Induiplecarea adoao
UN

„ Iuduplecarea dân. lâiu

Gheneru bărhătescu'“ o» Gheneru bărbătescu”
Singuritu a Imulțitu Singuritu . Imulţitu.

N. timpul timpii Join : : loan

AL

(Ch. timpului timpilor lui Ioan." Toanilor

„D. la timpu 2? la timpi la Ioan . la Loani
pă loani .
TR

Ac. pă timpu . pă timpi pă loan

. și timpul RI timpii» E SERE
VP. O timpe “o timpi o Loane o Loani și loanilor:
po „şi timpule și timpilor 3
EN

timpi, dăla Ioan. „dăla loani

Ab. dăla timpu, dăla
După declinarea 1 declină următoarele substantive
GS Sarpele,. şarpelui, etc. „ Sărpii, -şărpilor, cte. ; vremea,
I/C

vremii, ctc., vremile, vremilor, ete..; Maria, Mariei, ete.

Mariele, Marielor, ete. ; masa, mesii, ctc., mesele, mose-
IAS

- lor, etc. 'saoa, şalii, salele, şalelor; lucrul, lucrulzii,

luca: ile, lucrurilor; binele, . binelui, binele, binelor ;
sluga, , slugăi- slugii, slugile, slugilor 1)“.
“După deelinarea II declină numele. proprii, ce ur-
y
U

"mează: , „Gheorghie, lui Gheorghie, Aa Gheorghie, etc,

BC

..

1) Pentru scurtare am pus numiti nom. şi enot. singular și plural

 RY
„e.

la Gheorghii, etc.; Elisavet, E.

Gheorghii, Gheovghilor,
cte.; Plisavetele şi Elisavtele, Eli-

RA
lişavetei şi Elisavtoi,
savetelor şi Elisavtelor”. |
(„pentru chipurile numelui“) le împarte
Numele
a-

L IB
adică final şi nume cdielivu
“în nume sostunlivu,
dică sprepusu (paz. 24). |
deosebeşte următoarele erade
La comparaţiune
(bunui, compuraliau
(chipuri): „Posilicu sau puitoriu

ITY
u sau corârşiloriu
sau alegăloriu (ai bunu), superlaliv iaste
27). Despre numeral zice: „Mai
(prea bunu, pag.
ce să numeşte nunărăloria, adică
unu chipu, dă nume

RS
Ci la acestu nume numai unul
anal, doi, trei, pulrtt.
să înduplecă dăla numărul uniti şi până la sfârşitu,
iar doi, trei, patru să înduplecă numai la numiru îimul-
IVE
cu pronume, cumu iaste cei (oi
țitu şi totu deauna
iaste un chipu,. ce. Să
"coi trei şi toate asemenea. Mai
a, al treilea. Mai taste
"zice orânduiloriu (îutâiu. al doile
UN

unul, câte doi,

un chipu, ce să zice înpărțitoriu (câte
altul, Oarez-eare, OAPEŞ-CiNC, pa.
fiez-care”, unul dândoi,
numerale vedem amestecate și pronume No:
29). Intre
e
numerale pune. şi pronumele „cat
AL

hotăvite, Tot între

că le aăsim decli nate și la pront uine.
şi „cine, eu toate
De aci se vede prin urmare nesiguranța în cunoaşterea
TR

e, în această rama
și deosebirea părţilor de. cuvântar
Diminutivele le nu-
tică, ca la orişice lucru începător.
(măricelu, mititelu,
“meşte mângâietoare sau răsfățătoare
EN

omenasu, hovestică şi altele, pag. 29).

bunişoru, călușălu,
ează despre
| Im, partea a patra a cărții dintâiu tract
îl împarte în per-
I/C

pronume”. (pag. 29—16). Pronumele

zau posilinu, user:
zonalu sau primiliru, dobândilori ă
u sau arăleloriu, re-
rativu sau adeveriloriu, dimonstralir
IAS

proniumedă cvalila sau felu

lalivu sau adunătoriu,
dăosebire, pronume
pime, pronume dă diversila sau dă
său ctulila ne:
de gheneralila; pronume qă cătălime
o. numeşte față. -
CU

săvârşită. (pag. 29)". “Persoana

 RY
„Pronume perzonălu “sau primitivu”

RA
=

D „Faţa dântâiu:
Singurite Da - Imvmualţite .

LIB
-
N.cu. m,mă | noi, nel
Gh. mie, âm, m, mi, de mine „mono, de noi.
De: i „la noi,
D.. la mine.
mă, m, o pă-noi, ne.
A. pă mine,

ITY
| dăla noi“.
Ab, dăla; mine.
că. aci
"Tot aseminea se deelină. şi tu, „cu deosebire,

RS
ana a trola
este și. cazul vocativ (o tu, o voi). La perso
mai are forma
pe lâng ri forma masculină. şi femenină,
este decât sin-
IVE
neutră şi 'obştească; . forma neutră -nu
forma obştească,
gularul masculin şi pluralul: femenin, iar
reilexiv nu-l deosebeşte
“coste forma. femenină. Pronumele
cu pr onumele per-
de cel personal şi îl declină la un loc
UN

sonal de persoana a treia. 7

Faţa a trcia
ae „. Feweescu | |
„Bărbătescu .
AL

Imulţitu. Singuritu Imulţitu

Singuritu . a
:- ceiiisăs ia, să, s „ele, le 1], să, s.
N. elu,lșsă,s lor, ş, Â$ de
ș, âş
TR

Gh. lui, dă si, ș, Âş lor, le, da, ei, i, îi, -

ii - dă, ei, âş, ș
n 7 claci lata „l a ele
Dilaelu
A. pă clu, âl,], să, păci pă ia, 0, să, &. „pă ele, le, |
EN

| ăla ei clăla da - dăla, ialo“.

A dăla clu -
Al micu, &
sPronume dobândiloritt sau posilivu:
I/C

mele, mele ; al
micu, m ăi miei—a mea, mea, n, ale
tale; al său, său, ai săi,
tău, tău, ai tăi, vă--a ta, ta, ale
IAS

sa, sa, ale salc, sale. Asttel se: ur mează. şi cu,

“săi—a
noslru, voslru, lor.
„Pronume asevera liviu sat _ ddeveritoriu: Faţa în-.
Gh: de sinemu, dă însumu,
„tâiu „instmu“ (N. însumu,
U

mu, Ab. dela sinemu,

D. “la sinemu, A. pi sinemu, pă însu
BC

sinenc, dă înşine, D.
„dela însumu; N. înşine, Gh. dă
, 4
-
 RY
33 —

la înşine, A. pă sinene, pă înşine, Ab. dela

la sinenc,

RA
dela! înşine). Faţa adoao „însuţi“ [se declinit
sinene,
TI], faţa atreia „însuşi“ [se de-
după modelul persoanei
clină ca şi la persoana IT].

L IB
„Pronune dimonslralivu sau avăletoriu: Furma
cestu, îistu;
dântâiu, faţa atreia mai apropiiată (acestu,
atreia, m: al dă-
aceasta, ceştii, asta). Furma adoao, faţa

ITY
pivtată (acela, cela, cel, ăla; aceia, ceia, aia, cea, a)!
gen păvbătese, femeesc, neutru: şi
Şi aci deosebeşte
ohştese

RS
„Bărbătescu. Șingiritu. Imulţitu.

N.. acestu,. costu, stu aceşti, cești, şti

IVE
a, iistora
Gh. acestui, cestari, iistui, acestuia acestora, cestor
la aceşti , coşti, Xşti
D). la acesta, cesta, asta
pă acești , cesti, isti
A. pă acesta, cesta, ăsta
UN

V. —— | A
Ab. dăla acesta , cesta, ăsta dăla aceşti, cesti, Asti.

Feomeescu.
AL

|
Singuritu. Lmiţitu.

aceste, ceste, aste

TR

N. aceasta, ceştii, asta

Gh. aceștii, cestii, ăsto acestor, cestor, istor
aste
D. la această, ceasti, astii la aceste, ceste,
EN

pă această, pca-stii, astă pă aceste , ceste, aste

"A. pi
V
aste“.
Ab. dăla această, ceastă, astii, dăla aceste, coste,
I/C

a, cela, cel,
Pot în telul acesta se deelini și „acel
ceia, aia. cca a
ăla-acei, cei, ăi“; de aseminea „aceia,
IAS

acele, cele, ale“. |

sau udunăloriu“i. Pe lângă pro- ”
„„Pronume relălivu
; văzând însă,
numele curele, pune şi pe dânsul, dânsa
cu pron umele pei rs6al
că acesta are mare asămânare
CU

„„lânsul, dânsa”
de persoana a trâia, pune alăturea de
pe el şi ea. 2
“
 RY
"Bărbătescu o - Fomeescu
Singuritu, Imulţitu, Singuritu. -. Imulţitu.

RA
N. carele carii carea, carele
“Gh. cărui, căruia căror, cărora cării, căria „ cărora
D. la care -. la cari Ja care: . : la-carele

LIB
A. pă care, care pă carii, carii pă care pă carele
V— — — — |
„Ab. dăla care dela carii, cării dăla care dăla carele
Pronumele „dânsul, dânsa“ sunt declinate cu âju-

ITY
torul prepoziţiunilor (N. dânsul, Gh. dă dânsul, D. la
dânsul, Ac. pii dânsul, Ab. dăla dânsul). Şi aci nu lip-
sese genurile neutre şi obştesc. Relativul ce îl deelinăl,

RS
amestecându-l la amândoi numerii cu cazuri dela pro-
numele care şi cel“. |
„Pronume de cvalila sau -fehurime (acest felu).
VE
Pronume “dă 'diversila “sau dă dăosebire (altul, altui,la
alta, ş. a. alţii, altor, la alţii, ș. a.; alta, altii, alţii,
NI

altia, lu alta, ş. a.; altele, altor, la altele, ş. a.). Nici aci

nu lipseşte gcuul neutru şi obştesc. „Pronune de ghe-
LU

neralila“ cuprinde pronumele nedefinite şi câteva ad-

verbe (licș care, veri care ; lie unde, veri unde, păste
tot) ; despre aceste din urmă spune, că nu se declină, de
RA

oarece sunt; adverbe. Pronume dă cătățime sau cvatilu

nesăvârşilă (unu, 0, unul-altul, oareş care, .0arcş cine,
oareș ce, alt: atât, înc-atât, atâta câtu).
T

In.partea a cincea a cărţii 1 tracicazii despre

EN

ve! be, pe cari le numeşte .„verhi sau graiuri”. . -

„Verbi sau graiuri“
Vie izescu definește astfel verbul: „Graiul. iaste o
I/C

parte a cuvântului, care să furmează şi să înparte mai

dăsăvârşit în! doao: în perzonalu şi imperzonale sau
S

fără perzonă“. Verbele impersonale le numeşte „graiuri.

vc

„fără 'perzona rigorozi “sc ne-strămulali (ploa, lulgcră,

IA

tună, ninge, burează, și altele)“, iar pe cele unipersonale

je numește „în jaimiitale de fără perzonă (să cade, să cu-
U

vinc, mi să cade, mi să cuvine, isă cuvine)“ și infără

BC

perzoni, cu chipul pălimitoriu (să zice, să crede, să

 Y
— 35 —
| | *

R
RA
aude, să “vorbeşte). | Verbele personale le împarte
„lransilive, adicii strămulătoare, sau active, adică
lucrătoare. (iubescu, urăscu, chemu, miluescu) şi în în-
Ș

LIB
transilive adică nestrămulăloave. Acestea din urmă pot
fi „asolute sau. dă-sineş, cari „nu au după dânsele vreo
cădere (dom, moriu, curgu, zacu, siizu, bănuescu, auzu,
scriu, trăescu) -şi neutre (sânt, nascu, ajungu, stau) ; iar

ITY
altele graiuri ne-strimutatoare” au. cădere după dânsele,
dar fără trecere dă lucrare, în vreun -termenu altu sau
zicere. (intru încusi, cazu întină, șa. pagina 19.

RS
Aminteşte de verbele reflexive, pe cari le numeşte .neu-
tre pălimiloare (mă udormu, mă bolniivescu, mă zătie-
nescu, Mă rUșinezu, mă tânguescu). „Sânt unele ca-
IVE
rele au pătimire, pântru căci însecmneazii lucrare, aro
să. întoarce la sugetu sau la suppunerca sa (asă. pociirea,
asă. întristarea)“. Despre verbul a fi zice: „Afirea” în-
UN

Semnează sostanţă. sau fiinţa, iar nu lucrarea sogetului, -

adică a ipochimenului, cum zic Grecii”.
“Văcărescu Tăcând comparaţie între limba română
AL

şi cealalte limbi constată asămânarea ci cu cea ita-

Tliană: „Acum dar arătăm, că limba rumânecască nu are
orânduelele graiurilor, ce are limba grecească și lati-.
TR

nească, adică, să aibi multe chipuri dă graiuri, cum

au aceste doao, şi numere dualc, cum are limba gre:
EN

cească. şi arăpească, sau graiuri fămeeşti, ci urmează

limbii talienești şi celora lalte, ce sânt asemenea ucestia,
carele au începutul dân limba latincască şi izvorul dim
I/C

limba grecească (pag: 19)“. | |

Văcărescu 'arată, că în limba română nu există
o formă. deosebită. pentru pasiv „graiu pălimiloriu” şi
IAS

că pasivul se poate expr imă prin activ („eu iubesc pă

prictenu' 9, prin verbul a fi şi participiul: trecut („prit-
tenul iaste iubitu de mine sau dă cătră mine) și prin
CU

„gruiu reciprocu, sau dă sineşi pălimăloriu (Dumnezeu Să.

iubeşte dă mine; cerul dă înţălegeri să mişcă). In sfâr-
şit mai deoscheşte „graiu obştescu“: „Graiu obştescu
*
 RY
36 —
e
pătimi-
este accl ce dă să, şi aseamănă cu graiul însuş

RA
patimă
tovu, însă sau obicinuitu ca cum nu ar însemna
însenncază
(mă, luptu, mă ducu, mă rogu, mă batul) şi

O
LIB
lucrare (pag. 52).
cum defineşte Văcărescu conjug arca: Graiul
Tatii
sau ieţe
sii. schimbă prin mode, timpi, numere, perzone
şi să face
şi această schimbare să numeşte îurmare

ITY
prin înjugări (pag. 52)".
Modurile, pe cari le numeşte modele, sunt Dle
dicaliuii adică arătăloare suu hotărâtoare, imperalivă

RS
otalivi adică rivnitoare, congiunli vă.
adicri. poruncitoare,
e scut „ho
sau adiogăloare, imfinătăcă adică nesăvâr şitoar
holărâloare“.. *
IVE
destingo 6 timpuri: „Prezeinle sau cel
Văcărescu
de acum. (eu iubesc), preterit imper[elu sau. cel 'nesti-
*

ler mânalu. sait

vârşitoriu treaul (cu iubiamu), preterilu inde
UN

ilu perelă
cel lrecul neholiirâtoriu (6u iubiiu), preler
elu îm
sau. Irecul săvârșiloriu (eu am iubitu), trapus
rşitor iu (cu iubise m și
perfetu sau și mai recul nesăvâ
iu şi voii
AL

aveamu iubitu), foluru său cel uiiloriu (iubivo

iubi). | | '
| Văcărescu admite 4 conjug ări. După conjugarea
TR

IL merg toate verbele, ce se slârşe sc la infinitiv în a,

între cari sunt, cuprinse şi cele ce dnplili că. radice alul”
înstiintezu,
EN

cu ez (a. mâncare, mănâncu ; înştiinţare,

a lactic,
după TI cele sfârşite în e (a mergere, mergu;
îşi cele
facu ; a Klregere, dregu), după. III cele sfârşite în
I/C

e
ce amplifică radicalul cu ese (a iubire, iuboscu să simţir
omoru ) Și după
simțu ; a tăbără, tăbărăscu; a omoră;
IV cele: sfârsite în re (a tăcere, tacu; a vedere, văzu;
IAS

a zăcâre, zacu). Despre verbele a five, « avere Spune,

că sunt. neregulate: (fără veggulăi ) si că cu ele ne folosim
la
la formarea: conjugărilor şi anume cu cel dintâiu
la formar ea
U

formarea conjugiirii pasive, iar cu al doilea

conjugării active, din care cauză le numeşte mi dă-
BC

săcârşilu ajulăioare'; tot; ca ajulăloare consideră Și ver-.

a pulere Şi « vrere. |
bele A
 RY
La perfectul simplu dela verbul „a avea” Văcărescu

RA
întrebuinţază la persoana întâiu şi a doua din plural
fovmmnele vechi avu, avulu. La plusquamper [ectul indi-
cativului (trapasatu imperfetu) întrebuinţază pe lângă

LIB
forma. simpli (avusesemu). şi forma compusă (aie
«vutu), cave poate să fie o imitație după trapassalo pros-
simo italian (io aveva uvuto) suu o lormiă, ce există în
acel timp. Văcărescu întrebuinţază verbul „vream” în

TY
loc de auxiliarul „aş formând timpul nesăivârşiloriu
dela moda congqgiuntiuă (de vream avea). - |

SI
Pe lângă gherundiu prezent. (avându, întru a avea,
cu a avea), mai are un gherundiu lreculu (avâhdu ue uta)
ER
în fixarea căruia poate, că, a fost influenţat de gerundio
passato italian (avendo avulo).. La periectul simplu dela
indicativ întrebuinţază la persoana 1 şi 2 din plural
IV
formele vechi „făcum, făcut. | |
UN

„Tată un exemplu de conjugarea ].

„Injugarea dân. tâiu. Modu lolărătoare (paz. 07)
Pimpul- cel de acum (nănâncu). Cel nesăvârși-
toriu (mâncamu, niâncai, mânca, mâncau, mâncaţi,
AL

mânca). Cel nehotiărâtoriu (mâncaiu, ui: âncaşi, mâncă;

mâncămu, mâncarătu, mâncară ). Cel săvârşitoriu (am
R

mâncatu). Cel şi: mai nesăvârşitoriu (mâncasemn, măn-

caseş, mâncasă, mâncasemu, mâncasetu, MÂnNCAseTe).
NT

Cel viitoriu mânca).

(voiu i
Modii poruncitoare. |
E

“Cel de acum (anănâncă, mănânce, mâncaţi, mă-

nâmee): Cel viitoriu (să mănânci, să mănânce, să măn-
/C

caţi, să mănânce).
„Modă. răvnitoare. o.
SI

Cel de acum (să mănâncu). Cel: de acum ul doilea,

(aş mânca). Cel hotărâtoriu (ca să fiu mâncatu, că Să.
IA

„fii mâncatu, ca să fie mâncatu, ca să [lim mâncatu,

să, fiţi mâncatu, ca să fie mâncatu). Cel viitoriu înteiu
CU

(mancarcaşi, şi a). Cel viitoriu al doilea (ca să pociu

mânca $. a.). |
4
 — 38 —

RY
„Modă. adiogătoare. |

RA
NAN
Cel de acum (de aş: mânca). Cel nesăivârzitoriu
„(dă vream mânca). Cea hotăvâtoare. (di aş fi mâne
catu). Cel viitoriu (dă voi mânca).

LIB
; | Modă, infinitivă,

Cel dă. acum (a mâncare și a mânca). Cel ho-

tărâtoriu (afi mâncat) . Cel viitoriu - (a: avea

ITY
de. a
mânca ). |
Gherundiu, (In: ineându, întru a mânca, cu a mi înca).
Gherundiu trecutu (fiindu mâncatu): |

RS
ărtăgire (mâncătoriu, mâncătoare, cel ce au mân-
cat, ceia ce a mâncatu).
IVE
Formele vechi le uitrebuinţară şi la celealalte
conjugări (făcu, făcut, făcusem, făcuset ; tăcum, Tă-.
cut, tăcusem, tăcuset)“. i
Iată ce zice Văcărescu
UN

despre conjugarea vasivă:

„Graiurile pătimitoare şi ncutropătimitoaie să fur
moază. cu graiul „a firea“ si. cu pronumele perzonalu
păste totu,. cum „Sântu acestea:
AL

. Modă hoterâloare,
TR

Cel dă. acum (sânt cinstitu, oști cinstit, iasta ŞI e

cinstitu, sântem cinstiţi, sânteţi cinstiţi, - sântu cinstiti ;
„mă cinstescu, te cinsteşti, să. cinstește, ne cinstim, vă
EN

cinstiţi, să cinstescu pag. 92). o

Verbele neregulate, pe cari le numeşte ratiuni
fără regulă“, zice că sunt puţine. Citează următoarele.
I/C

verbe neregulate: „A luare, a avere, a fire,a vrere,

a putere“. La alte verbe spune, că nercgularitatea con-
IAS

sistă. numai în schimbările fonetice, ce se întâmplă

n "decursul conjugărilor („numai la schimbarea slove-
r“). Tată- cum. explică, „formele neregulate: „A. luare
nu face timpul dă, acum pluu“, cum să..cuvinea, ci face
U

dau, "iai, ia, luăm luați, iau, iar. ceilalţi timpi mereu
după reguli. Și iar timpii dă acum ale altoru
BC

mode să
;
Î cat
 RY
schimbă. «4 avere şi « fire nu. facu avu” şi „fiu“, cum

RA
să cuvine, ci face umu şi sântu,: cum să vădu la fur
marc. A. vrere nu face „vreu“, cum să cuvine, ei face

LIB
viu. A. putere nu face „potu“, cum săi cuvine, ci face
pociu (pag. 98-95)".
Vorbind: de verbele. neregulate Văcărescu arată şi -
particularităţile, ce se observă.în privinţa aceasta în

TY
Mwvllova şi Muntenia: „Aceste doao în prinţipatul Mol-
daviei să pronunție cu .regulă și nu sântu anomalce.

SI
Şi măcar că nam avutu norocu până acum să mergu
întracea lăudată eparhie, dar dân întâlnivile, ce am!
avut, cu fraţi moldoveni aici,
ER
multe grăiuri din obiceiu păzescu regula grămmaticoască
am băgatu seamă, că la

mai cu scumpătate pu vreu să mergu” zicu, „nu polu

IV
să facu” şi aşa este reguli. La multe graiuri - păzescu
Şi Rumânii ardeleni gramimaticeşti, cum « lucrare, lucru
UN

zicu, nu „lucrezu“ şi altele. Cum ŞI ortografia 0 obici-

nuescu mai cu scumpătate acolo la cele mai multe, însă
până acum totu dân obiceiu (pag. 95)“
AL

Văcărescu arată * caracterul nominal şi verbal al

participiului: „Părtăşirea parte iaste a cuvântului, ce
se înduplecă, împărtăşinduse şi la nume şi la graiu,
R

„Căci dân graiu izvoraște şi să înparte în doao, în lu-

NT

crătoare şi pătimitoare, și lucrătoare pirlăşire iasto:

mânciloriu, făcătoriu, ia pălimiloare iaste: mâncalu,
E

jăiculu”. “lot despre participiu zice, că se poate luă

“ca substantiv verbal (nume lucrăloriu), d. e. nersul
/C

micu“, „făculul lău“. De aseminea explică caracterul

nominal şi verbal al infinitivului zicând: „Loate imfi-
SI

nitivele cu articol a să, facu gruinice nume obştegti

[substantive verbale]. Sânt însă cu adăvăratu mode
IA

imfinitive cu articol “4, macar că aceasta -obicinuescu,

şi alte limbi a face şi italieneasca, franţozeascu, lati-
CU

neasca şi muma tuturor cea grecească: (95-—-97)*”,

Trecând mai departe la nropoziţiuni ie detineşte
astte;: „,Propozitione sau propunerea iaste o parte a
 d | 40

Y
AR
„cuvântului ce nu să înduplecă, care adiogânduse lu o
altă parte a cuvântului are putere a o dăosebi la că-
dere şi la arătare, și să numeşte aşa, căci dii apururea

IBR
“să pune înaintea părţii aceia co cade, păntru.căci face
schimbare de căderi, zicând aşa mergu ucusă. Această
propozițione « arată că uiceu casă iaste cădere dătătoare,

YL
dativă. Pănlru line cădere pricinuitoare, acuzativă (pag.
98)". Prepoziţiile” le împarte în semplici (a, spre) şi
comiosle uletiluite (deasupra, dădăsuptu), dăspărțite (im-

IT
potrivă, lângă, suptu, înprejur), vedăspărțile “(dăs, dăs-
“făcutu). Citează câteva exemple de prepoziţii, între cari

RS
amestecă, şi adverbele „prea, mai, foarte (pag.. 95)
_ Văcărescu dă următoarea definiţie adverbului: „4 d-.

27
VE
verbiu sau. spre grăiul iaste o parte a cuvântului, ce
nu să înduplecă, care adăogiânduse şi uninduse la praiu
„are putere a tâlmăci lucrările sale, înmulţindui puterea
NI

(pag. 9. Adverbele le împarte "în: adverbe de timp,

de loc, iar celor de mod le dă numiri deosebite după
LU

„înţălesul lor, amestecând însă. printre ele.şi adverbe

de loc, de timp; de aseminea prepoziţiuni, con juncţiuni,
numerale şi chiar interjecţiuni. Ingir aci numir ile ad:
A

verbelor, dând câtevă: exemple din fiecare:

TR

Adverbe ce arată soarta timpului sau u. vremii

(acum, atunci), sourla locului (susu, jo3), 'd sumei (câtu,
atâtu),a felului (bine, cu dreptate), a îndoeli (abia,
EN

poate, să vedeniu), q adunării (întru una, amândoi, câte

trei, toți), c inpărbinii (fără, însă, dă osebi, afară), a
făgăduiniii (dă mâine, cu toată inema), « lăgăduirii (uu,
I/C

nici cum, ba), a asemănării (că, pre cum, mai vârtos),

«a într obării (cându, câţi, unde), a urălării (iacă, Colo,
IAS

acestu feliu), d hotărării (aşa, în adevăru, ne smintitu$,

a alegerii (mai vârtosu, mai 1nultu), a tâlmăcirii (adică,
um, său), « neholărării (oarveşi cum, ori ce fel), a scă-
derii: (afară, fără), a încetării (varu, putinu, dabia),
U

"a popririi (0, încetu, nu), a înmulțirii (prea, foarte

BC

multu),. a încredinţării (ne eveşitu, adăvăru), a înfrico-

 RY
— 41—

sării (a0), a, chemării (o, ci, mă, mii), « ordării (să Lie,

RA
amin, măcar), « sprepunerii (aş, aşa). |
„Conjuneţiunea este definită în modul următor:
„„Congiunţione sau legarea .iaste o parte a cuvântului

LIB
ce.nu să înduplecă, avându putere a loga părţile cele-
Jalte una cu alta (pag. 105)“. Printre conjuncţiuni -Vă-
cărescu amestecă. pronume, prepoziţiuni şi adverbe. Ele

TY
“sunt clasificate astfel: „„Congiunţione, ce arată soarta
înplelirii (şi, ci, deci, s.a), a despărțirii (nici, . adică,
însă, dân), a înlâmylării (dă vreme ce, dă cânclu, că),

SI
a pricinuirii (pentru căci, dă ce, cu să), a cercetării
(oare, nu cumva), « chibzuirii (di voiu, dii Va), a ule:

tite unde, fieşteş-co), a

ER
gerii (au tu, au el, sau), a înplinirii ori unde, ori te,
înpolrăviri ii (uumai, dar), a în-
IV
dapleciirii (poate)“
Interjecţiuneu o defineşte astfel: „/ulerielione sau
UN

parentesis, cum zicu Grecii iaste parte a cuvântului .

ce nu să, înduplecă, tâlmăcindu răvnele şi patimile su-
fletului. (pag... 107)“. Ele pot avea mai multe” înţăle-
AL

suri: „Soarta. bucuriei (oh, bine, vivat, slavă lui Dum:

„nezeu), « durerii (ah, oh, vai mic, vai, vai dă mine),
«a mâniei (deh, afară, fugi, lasămit), a fricii (oh doamne,
R

oh dumnezeule), «a voinții (fie, nam cem face capului,

NT

aide), a mării (0, cum poate, cun va fi, cun să În-

tâmplatu, o doanme „şi altele asemenea)”.
- In cartea II, partea întâiu (pag. 109), Văcărescu
E

dă reguli de pronunare şi «le ortogratie. Dintre re-

/C

gulile ortoepice citez cea referitoare la ză Și d: „al aceasta,

iaste ca cum am zice e, â aceasta iaste ca cum cun zice:
SI

î, însă şi ăi și â nu face e, ci face mai groasă pronun:

ţia - d (văzu, văzduh şi nu vezduh şi vezu), dar se
IA

ame stecă amândoao (văzu, vedem)şi â nu face i, ci

iar, mai groasă pronunția â (pâste, până, pântece), dar
CU

iar să amestecă cu ș, (piste, pâste, să, și, pintice, «lân,

din, pag. 113)“. a
In “partea a doua se ocupă de prosodie (paz.
 Y
AR
119-—122)*, iar în partea a treia de sintaxă. „pentru
consltrulione sau alcătuire“. lată: cum defineşte Văcă-

IBR
rescu sintaxa: „,Construţione sau alcătuirea, care dă
Greci bine numită sintaxis, iaste acea cuviincioasă. o-
rânduială, ce trebue să aibă între dânsele părțile cuvân-
tului (pag. 123)“.

YL
| Vorbeşte. ' de asizarea vorhbelor în ropoziţiune,
construcțiunea, care începe cu subiectul cl o numeşte

IT
„„cleriluire sâmplice ui regulate”, iar ceeace nu începe.
„cu subiectul „alcătuire înfigurală”. La alcătuirea sâmiplice

RS
spune, că, trebue să. se observe următoarele: „Trei lucruri
trebuescu a. să socoti la alcătuirea sâmplice. sau regulată,
întâiu întocmirea şi așăzarea părţilor după. orânduiaLăj.
VE
a doao dipendenţa sau suppunerea a unii părţi, ce să
ține dă cătră, ceia laltă;, a, treia și con-glăsuirea sau
concordanța a unii părţi cu alta (pag. 124). Arată,
NI

Că mai îutâiu se pune etiderea nominativ (omulu ce- .

teşte, eu scriu, a.lucrarea foloseş ste, Pătrul şi Constan-
LU

diu citescu,. ostaşii harnici şi viteji Divuescu), că dau

graiu dă «pururea: să punu căderile' sale (cu dăruescu
lui Ștefan o carte), că în frază, întâiu se pune propozi-
A

“țiunea (propunere; principală şi apoi cea secundară;

TR

dacă “infinitivul are -un compliment; (cadere acuzaliviă)

drept exprimat prin un pronume, acesta se pune înainte
de verb (să cuvine al miluiy. Aminteşte și de îulu-
EN

cuiri de construcțiuni, ca, îmlocuir ca îinfinitivului cu con-

junctivul prezent (nu pociu merge=nu pociu să merg),
I/C

„de întrebuinţarea nominală. şi verbală a participiului (a-

cești vrăjmași
uniţi cu acei făcători dă rele veniră
“asuprami, în locu dă uninduse pag. 123—133). Vorbind
IAS

de dijendența sau supunerea a unii părți, ce se line

di ceia lallă, arată,că „adietivul să suppune la sostantivu,
la care să razimă, şi adverbiul la graiu, căci întâlmă-
ceşte puterile, că. căderea ehenetivă dipende dă un sos-
U

tantivu, iar căderea acuzativă. razimă sau întrun &raiu,

BC

lucrătoriu sau dă. modă infinitivă sau dă o propoziţione

 RY
— 49 —

(pag. 135)“. In ce priveşte concordarea

zice: „Cele a-

RA
dietive să 'să con glăsuiască cu sostantivele
în: gheneru,
mumiăru și Cădcre, .şi Graiăl cu numele
sau pronumele .
la mumăru şi la perzona, (pag. 134)“. După,

LIB
aceasta Vor-
„beşte . de criderea nominalivă, Jhenelică,
ucuzulivă,. du-
tivd. şi vocalivă, de. ileiibhiirea şi construțione
sraiu-
rilor luerăloare, Jraturilor pătimiloare,
graiurilor neu-

TY
tre-pilimiloare, gruaiurilor fără de perzona, de gherundii
şi partițipii, do. articoli, nume și pronume
(1357153),
de conslruțione - figurala (păntru elipsis, pleonazmu, Si-

SI
„lepsis, enalaghi, - iperbatau, anaerammatismu,
metatora
și aligorie, pag. 155—105)
: Văcărescu, după “cum
ticei, voia să facă, și un dicţionar:
sc ER
vede „din prefața
|
ora ma:
„Și iarăşi mii află
IV
“în osârdic, ca să aduc de voiu
aveă viață. şi un dic-
Vionar la vedere“. La urmă închee cu aceste cuvinte,
UN

din cari se vede marea lui iubire de limbă şi de (ară:

„lar de nu mă. voiu învrednici [face aluzie
la publicarea
dicționarului] las: clivonomi pe fiii mei
cei: trupeşti. și
AL

pe fiii mei eramaticești, ca să le clironoimisască.

dra-
gostea, râvna şi silința mea cea. pentru binele, cinstea
Şi folosul simpatrioţilor şi a patrici“
R
NT

Gramatica lui Morariu (ALolnar,, 1188).

In 1788 Morariu-a tipărit în limba germană. o ura-
E

matică română intitulată: „Deutsch

Walachisehe Sprach=
/C

lehre, vevfasst von Iohann Molnan Nânig

l, Landes-Au-
sen-Arzt îm Grossfiirstenthum: Siebenbiir
gen. Wien 1788
SI

(4-15 de. pagini numerotate şi 96 nenum

erotate)““. ”
In prefaţii. Morariu aminteşte de sramu
alica lui Mi-
IA

cul Iăudând-o. Spune, căi a lăsat la o parte

toate: ceree-
tările istorice “etimologice, de oarece acest
ea trebue să
figureze mai mult în o grâmatică. amăn
CU

unţită știenţi-
fică decât în o Sramatică populară,
SE
Exemplele, ce le dă pentru aplicarea
regul zlor ara-
 dă 44 —

Y
AR
maticale, sunt tipărite cu litere cirilice:alăturea cu l-
tere latine. Ortografia întrebuințată. în scrierea cu li-
tere latine este fonetică, iar sistema srafică, este. cea

IBR
germană, Fondul gramăticei este luat, aproape. întreg
„dela Micul, cu câteva excepţiuni, cu deosebire la con-
jugări, unde „a împrumutat - unele, timpuri din grama-

YL
tica. lui Văcărescu; până şi în împărţirea materiei UL-
„mează pe
Micul. N a
La început (pag. 1—5) arati pronnarca vocalelor

IT
şi consunantelor româneşti, folosindu- se de alfabetul ci-
rilic în comparaţie -cu cel latin, aplicat la se riorea lim-

RS
bei române ; apoi vorbeşte despre accente şi. uccentua-
Ca cauvintelor (pag. D—"1); după aceasta trece la fo-
VE
netică, pas. 1—13), unde reproduce unele din legile
foneticd descoperite de Micul, fără u [ace comparaţie cu
limba latină, “La. declinări (pag. 11—21) pânăşi sub-
NI

stantivele date ca exemple (tată, câne, domnu, etc.) de

declinat, sunt luate după Micul. 'Precând la genuri (pag.
LU

29) Movariu ca şi Micul admite numai 2 genuri (imas-

culiu şi femenin). La numeralepe lângă cele cardinaic,
„ordinale, multiplicative, mai are şi numerale colective
A

(o păreche, o duzină, un sfert). De aci încolo urmează

în totul pe Micul.
TR

Din gramatica lui Văcărescu a lual pronumele dân-

„sul, dânsa (care la Văcărescu este pus între cele rvela-
EN

tive pag. 41) şi l-a pus între pronunele demonstrative .

luate: dela- Micul „(Micul pag. 29 şi Morariu pag. 116).
La pronumele improprie [mehotărâte] citate. de Micul
I/C

(pag. 31) mai adauge pe aici un, nici una şi numeralul

amândoi, amândoao (Morariu 119). La conjugări ia dela
Văciivescu împerfectul: conjunctivului de vream ara (Vă-
IAS

cărescu pag. 73, Morariu pag.: 119). Plusquamperfectul

absolut, ce se găseşte lu Micul (pag. 38) îl numeşte
plusqguumperfeci 1 (am fost arat, Morariu pag. 140).La ge-
U

rundiu ia forma întru a ava“ (pag. 1414) dela Văcărescu (p..

74). Arată schimbările fonctice, ce le sufer verbele în
BC
 RY
d a
timpul conjugărilor. (pag. 153). La adverbele

RA
citate «le
Micut (pag. 55—56) mai. adauge adverbiile de cantitule
(mult, puţin, atâta, destul de prisosit), adverbiile eu-
lilziții (eu

LIB
voe, nebucuros,: din adins,cu bine, -neplă:
cut), adverbiile 'de intensitate (încet, întricoșat, asa,
mai bine, de abia pag. 291). Conjuneliunile le clusi-
fică. în copulalive, disjunelive, adversalive,
cauzale, a-

TY
rătând cari, cer modul indicativ şi cari con
junctivul (page.
298). Sintaxa de aseminea e luată întocmai după.
Micul

SI
împreună, cu exemple zu tot. Dela pag. 821—3
85 ur-
mează un dicţionar român german împreună
cu locu-
țiuni [ce se întrebuințază,
în vieaţa. zilnică] în limba vo-
mână şi germană. In 1810 s'a tipărit
II, având frazeologia şi dicţionarul mai
la Sibiu ediţia
ER
mărite, In 1922
IV
sa publicat; ediţia III, care arc la urmă un vocabu
lar.
german român de 184 de pagini şi un regist
ru româ-..
UN

nesc la vocabularul serman român. Vocabularul

cupiiude
numirea tuturor plantelor sălbatice, co crese
în 'ran-
silvania.
” |
AL

,
Gramatica'iui Radu Tempea (1707), Ş
„Im LE9T-R. 'Pempea
R

şi-a publicat. gramatica sub

titlul: | | | pu |
NT

+ „Gramatica românească. alcătuită de Radu 'Tein-

pea, directorul şeoaleloi: numite naţionaliceşti,
prin ma-
rele prințipat. al Avdealului
E

cu slobozenia” celor mui

mari, Sibii, în tipografia lui Petru Bart
1797,
/C

- Gramatica, care conține -218 pagini. şi

o prefață
(cuvânt înainte“) de 9 pagini, este tipărit
ă cu litere
SI

cirilice. [n prefaţă, dupăce inzistă asupra

înseninătă-
(ii gramaticei, arată. cum 's'a introdus la noi
IA

'Slavonis-
mul. “EI. spune, „că impăratul Constandin Pogonatuu
supus pre la 669 d. Chr. ţara românească. stăpânirii iui
CU

„Si de atunci am început; a ne novoi a şti

limba bulo:ă-
vreascii, ca una ce cra mai. de trebuinţă pre
vremea a-
ceia, și așa, limba noaștră sau amestecatcu
a Bulgarilor.
 a —

RY
„Mai târziu pe lu, 800 creştinânduse la Țarig
rad împă-

RA
vatorul Mihail, fiul. împăratorului 'Peofil (după
'

spunerea
lui Constandini Copronim) sau - tăhniicit şi cărţile bise-
„ziceg - depre
tă limba. grecească. în sloveneasca“. Vor-

LIB
beşte mai departe de 'înrâurirea limbei turceş
ti şi ohie:
„cești asupra limbei române din Muntenia și Moldova,
de a celei ungurești asupra. limbei române din Unga-
ria.şi de a celei “săsești asupra Românilor

ITY
din jude-
țele săseşti. Aminteşte de scoaterea limbei
slavone din
„biserică și înlocuirea ci cu limba român
ă la 1675 din
porunca metropolitului Sava,

RS
Pace istoricul literaturii
românești bisericeşti, arătând cărțile bisericești, cari
sau tradus în limba română,şi sau tipări
t, începând
dela 1580 (Cazania de Braşov) până la 1730, laudă
VE
ac-
"tivitatea metropolitului Ardealului Ghenadie,
a metro-
politului Moldovei Dosofteiu, u episcopilor
Râmnicului.
NI

Chesarie şi Filaret, Despre cărţile traduse de Damas-

chin zice, că sunt. scrise în. un stil ŞI graiu
foarte lu-
LU

minat, dar amestecat: cu multe cuvinte

slovenești (pu- |
nând vreme în loc de. timp, slugă în loc
de serv, pri-
cină în loc de cauză). lxemplul dat de
Damaschin în
RA

ce priveşte amestecarea de cuvinte slaxonesti .cu .cele

româneşti zice, ci, a fost urmat de episcopii Chesarie
şi Filaret, cari au tradus
T

de aseminea cărţi bisericeşti

„în limba română și că. aceste cuvinte slavone s'au în-
EN

trodus' în limba vorbită prin. înrâurirea ciuților bise-

riceşti. 'Pempea vorbind de purificarea. limbei
româneşti,
pare a presmiţi “pericolul, ce ar rezultă
/C

“din această
curătive: „Cu greu este şi vu fi divept
aceea. a aduce
limba . aceasta în” cureţenia şi orighinalul
SI

ci, adecă în
limba veche romancască. sau râmlească, căci de ar a-.
duceo cinova în curăţenie ar fi tocma latinească.
IA

şi. ita- |
liencască, şi cel ce ar învăţa românește aşa limpede,
are nu este Român, nu lear putea “înţelege,
U

nici vorba
obştcască de acum obicinuită, Românul
ne învăţat încă:
BC

socotesc, că ar zice, căi schimoseşti

7
limba, părintească
 — 47 —

RY
(pag. 6)“. 'empea spune,că cărțile tipărite de me-

RA
„oo Dosofteiu conţin o limbă mai curată. romă
nească, decât celealalte căzţi bisericeşti („Mai mult sânt
întocmite întru asemănarea orighinalului limbii noastre

LI B
„de câi; ceale lalte căarţi bisericeşti“), laudă pe Văcărescu,
care urmând exemplele lui Dosoftciu a întrebuințat în
- gramatica sa un stil curat românesc. Nu uită a aminti

TY
şi de activitatea literară au lui Micul şi Morariu: Zi
când: ,,Domuii loan Molar şi Samuel Clain de Szad
sânt, aceia, carii au adus şi aduc acuma rode: Şi mmlă-

SI
diţe limbii românești, curătind “prin multele cărţi, care.
leau dat și le dau la lumină, toată, neghina, ce cuprin-
sese
cât
limba
va fi
noastră,
putinţă ao
silindusă
upropia
şi ER
de
de acum
orighinalul
înainte,
ci,
din
însă
IV
aşa ca şi: ărţile bisericeşti bine săle înţelegem (pag.
7). 'Lempea n'a putut să rămână neînfluențat: de cu-
UN

rentul latinist inaugurat. «dle Micul, dupăcum se poate

vedcă din următoarele rânduri : „Nici să te miri, 'iubite
cetitorule, căci am schimbat sau scurtat unele cuvinte,
care până acuma, întralt chip sau răspuns,
AL

căci în orighi-
nalul limbii nostre mai întâi asa sau răspuns, trăgândusă
dela Latin de pildă. sore (lat. 301), în loc de soare : omenă
TR

- (lat. homines) în loc de oameni, duo (lat. duo) nu

doao şi alt. (pag. s)“. Gramatica. lui Pempea are 3 părţi.
In partea IL se ocupă cu efimologhit sau învălei tura
EN

cuvintelor de oseli (pag. 6—172), în a II cu sinlaais

(pag. 172—1940), în a LL cu orlografia “sau dreapta
/C

scrisoare. 'Tempea a avut ca model la compunerea gra-

maticei sale pe Micul, Morariu şi Văcărescu. Iată: cun
SI

definește 'Tempea gramatica: „Măestari ia a priceape limba

româncască, a scrie şi u grăi bine să numeşte era-
IA

matică sau învăţătura erăiviă (pag. 1)“. Face ctimo-

logia cuvântului gramatică, ce se derivă. din -grecoește,
arătându-i înţălesul. Literile le numeşte slove. Păstrează,
CU

o parte din terminologia veche grantaticală [nomen-

clatura slavonă şi greacă], punând în parantez no-
 — 48 —.

RY
menclatura latină, Sunetele le împarte în glasnice -(aio-

RA
calesjşi în neglasnice (conseinantes). Cuvânt nu este
„at în înţiiles de propoziţiune, ca la Văcărescu, ci în
înţăles de vorbă: „Gr ăivea să cuprinde diu. cuvinte,

LIB
„cuvintele din silube sau sloguri, slogurile din slove [des-
pre slog zice, că e cuvânt sârbesc]. Voibind despre
diftongi explică, etimologia cuvântului grecesc diftong,
apoi ocupându-se de împărţirea gramaticei explică. în-

ITY
țălesul cuvintelor greceşti „,ctimologhic, sintaxis și or-
tografic”. 'Lempea destinge următoarele 9 păuţi de

RS
vorbă: sArticulul, numele, pronumele, verbul, pur-
lițipiumaul, prepoziția, adoerbiunmul, coniuneția și înte-
ricelia (pag. 6)“. Articulul îl: defineşte astfel: pâr-
VE
ticulul este cuvânt, care în limba românească. însern-
nează încheetură, pentrucă. să închee cu nuinele şi a-
rată, în ce cădere este numele, căci în limba românească
NI

precum şi în cea. talienească şi în cea frâncească nu-

mai 'avticulul axată, căderea (pag: 7)“. |
LU

- "Dempea nu admite la declinare schimbăiii. în terimi-

nația niwhelor: pCrideri (cusus) la Români sânt mumnaă
“palru și acelea numai în articuli şi în pronume. au loc,
RA

căci numele. lot decan ne miscat rămâne, însă fiind

că în" muma limbii. noastre latinească Sânt, şase căderi
şi noi. aicea punem şase ; iară, căderi să zic pentru că
T

acuni aşa, acum almintrelea cad şi să zic căderea |

EN

omul, 2 a omului, 3 omului, 4 pre.:om, 5 omule, 6 dela

om. Arliculul :nehotărâtoriu îl declină ca și Micul, cu
deosebire că la cazurile 1, + şi 6 multoralie îl artien-
/C

“lează (unii, unele), tot odată arată, că şi la singuralec

SI

se articulează, când nu urmează vre-un substantiv după

dânsul (unul, uha). Articulul hotărâtoriii este” declinat
IA

ca şi la Alicul, cu deosebire CĂ la fămeese mai pune

pe lângă: «a, pe ou şi cu luate dela Văcărescu. Numele
le împarte în slarnice (substantiva) şi mularnice (a-
U

diectiva). Cele starnice le împarte în nume însuşile

BC

sau osebite (nomen propriu) şi în nume. de obşte

 RY
(nomen appellativum),

RA
name cuprinzalorit. (nomina,
lectiva), satele eamuilii (nomen gentile), col-
rii sau pălriei și moșiei (Ardel num ele pă.
an, Mun tean), none
nuteşorătoriu (nomen

LI B
diminutivurm, pag. -16—18). ns
când la genuri adiită “feălui
birbălese Și fămeesa.
La
aplecarea sau declinația numelui urează -
clinând întâiu : pe Micul, de-
acelcaşi substantive mas

TY
tată-l,. chipul culine (chipul I
II domn-ul, chipul IIY
femenine după cânc-le) şi apoi
“Morariu (chipul 1 muia
stea-oa, chipul re-a, chipul II

SI
III floar-ea). Arată,
când să pune că la pluvat d
înaiule de şi si schimb
ă în [ (taţi),
La
lează
rariu,
numele Sfâvşite
(lâna, făina), urmând
în 4 Icapădă
ER pe
le articu-
aci pe Văcărescu şi Mo.
d, când
iar nu pe Micul. La
vocativ Plural (căderea
IV
întrebui nţază forma, 5)
nominativului :
(o domni sau o dom-
nilor). Vocativul singular
dela Substantivele sfârsite
UN

consunantă îl Formează în.

în e (doamne, îngere,
omule). La numele prop îngerule,
rii masculine pune arti
inte în cazul Senetiv culul îna-
și dativ (afară, de cele
AL

în 4), când nu urmează sfârzite

după .ele un pronume
(alui Antonie, posesiv
lui Petru, lui Dumnezeu,
Pomii ; Dumnezeului a Lueai, a
TR

nostru, cartea Petrului

contră alui Ienaţie, al mcu ; din
meu, lui Gheorghe ul
Tempea contra principiului vostru). ,
anunţat, că substantivele
nu
EN

varicază , în declinare, totuşi când

îl aplică, vede, că
uz-ul limbei nu-i dă dreptate
şi atunci în observația,
(„insemnare“), Ce o face
, dupiice declină Substant
/C

zice: „lu cărlearea aduo ivele,

a şi atreoa în loc de
poţi zice muiarii, în. aatiarei
loc de doamnii, doamni
SI

25). In privinţa decliniy i (pag.

ii substantivului cu
(ablecarea numehi; slur adic ctivul
nie : cu mularnic) urme
IA

Micul şi Morariu (chipul azii pe

1 bunul-om, chipul IL
bun, exe mplu omul:
luat dela Micul ; chip
ul III aces/! o,
CU

chipul IV cu pronumele
arătitoriă, lupă . numele
Stavnic omul cel mare, cel
chipul V „lol omul)”. Dup
ceasta se ocupă de for ă a-
marei pluralului din
singular =
 RY
— DU -—

(de facere lui multoratec din cel singuratec

. numărua

RA
"pag. 31—60) atât la numele masculine cât şi. la cele
u
- femenine. "Această parte .este rezunată. după Morari
(pag. .55—38), care tractează pe larg formar ea plura-

LIB
ce se întâmplă
lului, arătând şi schimbările fonetice,
Forma rea numel or femen ine din mas-
cu această ocazie:
ea ..
culine este luată după Micul (Micul pag. 24, ""Pemp

ITY
mai depart e la creş-.
61). Urmând planul lui Micul trece
terea (nomina ausmentati va) sau scăderea (nomina—li--—
Lazu
ca
minuţiva) mamelor, dând aceleaşi sufixe derivative

RS
sau te-
«şi Micul, apoi la comrulie (L treapta pozitiv o PI
alătură -
.
sau
-
compar ativ
PR
II. treapta
. .

meialnică=mare,
4,

toare=mai mare, IIL.superlativ sau covârş itoare =prei,

VE
foarte sau cu totul mare). Lu pronume întâlnim acecaş
împărțire, ca la Alicul şi Morariu. Pronomenile Der
Singura
NI

sonale sau făteştă sunt luate din Morariu, cu

, dânsa, care la Morar iu
deosebire, că pronumele dânsul
LU

la 'Pempe a -se
este clasificat. între cele demonstrative,
(pag. 80)
află pus la. locul lui între cele personale
Pronumele reflexiv. șie îl numeşte reciproc, ca şi Mo-
stiipâniloare (pronomina POsses-
RA

variu. Ta" pronâmenile

siva) arată, cum se intrebuințază (fratele meu, al mei
Pronomenile avălăloriu (pronomen demonstruati-
frate),
T

ru) îl „declină, icarticulat. şi articulat (acest-acesta, a

EN

CGS l-acestiiu, această-aceusta, aceastii, acesre-aceosteu ;

acelui-aceluiu, acci-eeia-cei ; aceaia-ceaiar
acel-cela-cel,
după Morariu,
cea, aceii-celi, aceale-ceale pag. 81—86)
/C

Morar iu) şi ve
punâuul. între cele demonstrative (ca şi
însumi,
pronumele compus. aceslaşi, acelasi si pe cu
SI

ogativa)_
ete. Prononciiilă întrebâătoare (pronoinina,. inter
——_ mom .

pag. 31, TPemp ea "pad.

le: deelină după Micul (Micul
IA

he nedefi-
+88), între cari amestecă. ca şi Micul pronm
nd că pion...
nite “(fiește cine, ori cine, tot cin€), arătâ
U

că „ce este
„cine“ se întrebuinţază: numi singur, iar
genurile. Pronomenile iducăloare
BC

invariabil la. toate

relative) le declină tot după Micul şi Mo-.
(pronomina
 RY
— 5—

ariu. Pronomenile neînşuşile [(pronomina. ÎNpropaia ), —.-

RA
PrOonUune nedefinite] sunt aceleaşi ca şi la Morariu (Pean-
pea 92, Morariu 119). Numeralele (umerii) le împarte
în lemeinice (cardinalia), rânduitoare ordinuria ), mute

LI B
rirăloare (nuineralia==odată, de duo ori), imuljiloare
(nultiplic ativa=de trei feluri), potriviloure (proportio-
nalia=îndoit.). Arată, că dintre numeralele cardinale nu-

TY
mai un se declină, pluralul dela duoi înainte sc. tace.
punâna înainte cei, cele şi ci dela 20 înainte se pune
prepoziţia de . între numeral şi substantiv (pag. 100).

SI
Trecând la_verh îl defineşte astfel: „Verbul este cu-
vânt, care însemnează vorbă sau graiu, şi să apleacă
la feţe şi la vremi (pag. 102)“. 'Pempea deosebeşte 1.
categorii de verbe: „Verbul
ER
lucrăloriă (vexvbum_acti-
IV
vum, sau tr ansitivum), verbul pălimiloriă (verbum pas- A
sivum=eu mă iubescu), “verbul neulru (verbunr ncu-
UN

trum=șez, stau, fug), verbul deponenl (verbum depo-

neus=urnez) Modurile le numeşte şi châputri, persou-
nelc. feţe. Conjugările (upleciirile) le împarte în + clase
AL

ca şi Micu şi Morariu. Iată un model de conjugare

(aplecarea verburilor regulare).
TR

„Inlâiu aplecare. Chipul arătării.

| '
EN

"Timpul de acum (ar). Timpul cel ce era (eu ar-am,

tu ar-ai, el ar-a, noi ar-anu, voi ar-aţi, ci ar-a). Timpul -
cel, ce au fost de sineş (cu ar-ait). Timpul cel ce au.
/C

fost adiogal (eu ami ar-at, tu ai arat,cl au ar-at, s. c.).

T'invul cel mai 'mult de cât. -lrecul: dinlâiiă (cu un tost
SI

ar-at). Timpul cel mai mult de câl trecul de-ul doilea

(eu ar- ase). Limpul viitori eu voi ur- -a ).
IA

Chipul poruncirii.
CU

“Timpul de ucum (ar-ă stu, ar-e el, să ar-ăm noi,

să. arați voi, să ar-e ci).
 RY
Chipul pojtirii şi cl împreunării.

RA
“Pinul de acu (eu să, ar), Timgzul cel. re era:
ul poflivii (cu as-ar-a). Timpul col ce ea al împreunăe

LIB
rii (de vream ar-a cu). amp cel ce.cu. fost (cu să
fiu arat, tu să fii arat, ș.. c.), Timpul cel mai mult de
câl trecut al pofliriă (cu voi fi arat). Timpul cel mai

ITY
mult de cât lrecul al înpreunirii (eu aş fi fost ar-at).
Timpul -viilori (de voi ar-a eu).

RS
Chipul neholărării.

Timpul de acum (a ar-a). Timpul cel ce uu fost. și

VE
nai mul. de câl trecut (a fi ar-at). |
Pavrtițipiă (ar-ând). Supinum (ar-at).. Gherumdia-=--
(de a ar-a, întru a ara, pentru a ar-a). Timpul viitori.
NI

(cel ce ar-a sau ar-ătoriu ceiace ar-ă sau aritâre)”

LU

"Pempea: arată _mulările fonetice, . ce se întâmple

. în timpul conjugărilor (cale-calcă, alerg-alergă, laud-lauză,
"bat-baţi, usc-uşti, ete. pag. 119). La verbele. neregulate
de coningarea E enumără pe verbele a da, a sta, d luu.
RA

Despre iau spune, că ar trebui să se zică, liau, Fiindcă

Se trage dela. lat. leo, însă, fiindcă. [ se mulă în i face
T

iau. Spune, că unele verbe iau oz pentru înfrumseţare,

EN

deşi sc pot conjusă şi fără ez (lueru-luerez pag. 128):

Critică obiceiul de a preface po d în z'la pers | sine.
a prez. indicativ al verbelor de conj. IL şi de a lepădă
/C

pe. (Văd nu văz; şed nu şez, cad nu caz, rămân nu

rămâii, pun un puiu, vin rin viă, ţin nu ți, căci se
SI

trag dela latineştile remaneo, sedeo, video; pono, teneo,

ş. a.). Arată şi aci unele Sohimbări fonetice (vtd-vezi,
IA

şezi-sede). Ia conjugarea” III relevă. neregularitățile ver-

belor „face, zice, duce“ dela, imperativ (fă, zi, du),
U

de aseminea şi ale: verbelor ce fac supinul în s (mers,

ZIS, dus, ales, tuns). “oaie observaţiile fonetice dela
BC

conjugări, precum şi verbele neregulate lc-a.. luat “după

7
 RY
— 53 —
Morariu (Aloraviu 142, 170 şi 184,
iar “Pompea pag,

RA
143), pe cari gi cl le-a luat câteva dela
Micul (pag. 52),
Terburile pasive (verba passiva) se conju
gă. ca şi cele
active, adăugându-se pronumele perso

LI B
nale : de acuzativ:
Verburile neulre (șed, stau, fug) se conjugă
ca şi cele
active; de aseminea şi deponentele (urm
ez=sequor, vor-:
besc:=loquor, întrebuinţez=—utor, pag:
156). Despre ver-

TY
Dburile nefătești (verba impevsonalia Zice, că, se con-
jugă numai în persoana a ireia (tună;
a tunat, va: ful:
sera, ninge). Arată, că sunt Şi verbe

SI
personale, ce se
pot luă ca, impersonale: „Unele graiu
ri pot fi întregi, .
dar tot să, pot întrebuința. întru atreia
ca și cele impersonale (să pare, să
vine, să cade, pag, 159).
ER
peesoană, sau faţă, .
nemereşte, să cu-
| ]
IV
lată ce zice Tempea despre participiu: „,Partiţi-
| piu este un nume mutarnie (nomen adiectivum), care
UN

să naşte dela orală i să apleacă ca și ceale lalte Nume

mutarnice, câte o dată să pot şi asă
compărălui, însă
de ceale lalte mutarnice cu atât să. de
osibeşte, căce îşi
AL

ține numirea timpului său dela grai,

dela, care să trage
(invăţând==partiţipiu lucrătorii, invățat=pa
ntiţipiu pătimi-
„toriă, pag. 160).
TR

e Sa
Prepozițiile sau punerile înainte sunt luate «dela
Micul (Micul pag. 59, iar Perpea 161).
Aderbiile (pag.
EN

163) sunt luate Şi clasificate după Micul

şi Văcărescu,
“Pemp a defineşte astlel „conjuneţiunile: „Coniunetiile
sau graiurile legăloare sunt graiuri
ne schimbătoare,
/C

„care leagă la olaltă sau împreună

graiuri singure, în-
checturi -sau perioduri întregi (pag,
169)“. Conjune-
SI

țiunile sunt împărţite ca Şi la Morar

iu. |
_Siulaxis (pag. 172—194) este compilată,
IA

după Alo-
variu şi Micul, a .
Observațiile lui P. lorgoviciu (17%).
CU

In 1799 Iorgoviciu își publică observaţiile asupri

limbii românești sub titlul: -
i
„Observaţii de limbă vumâncască prin Paul loreo-.
 N

Di —

RY
„Vici fecute. în Bula, sau tipărit la crăiasca universi-!
tăţii tipografie 1799“.

RA
|
Cartea, care esto tipărită cu litere cirilice, a fost
dedicată. episcopului. Verșeţului, Javamsebeşșului, Lugo- -

LIB
- şului, Orşovei-Mehadiei Iosif. loanoviciu, Ea . cuprinde
93 do paging. Observațiile se sfârșesc la, pag. 38, iar
de aci înainte până la pag. 72 se află un dicţionar cti-
mologic de cuvinte româneşti

ITY
derivate din latină, Pa-
ralel: cu cuvintele latine: şi germane se află din când
în când şi cuvinte franceza, Dela pag. 72—80 inclusiv
„se dau unele explicaţiuni la. dicţionar, iar de aci îna-

RS
inte până la, sfârșit so „fac. rellexii” despre starea -RO-
Iânilor, Sa
p.. Observațiile lui Ioreoviciu
E se refer numai la o
parte a gramaticei şi anume, la formarea cuvintelor
IV
prin derivație, O altă, chestiune; cu care se ocupă el,
este înlocuirea
UN

cuvintelor străine din limba română. cu

cuvinte derivate din rădăcinile limbei române sau în
caz de lipsă. din. rădăcini latinești. Iată cum defineş
te
Iorgoviciu giamaticu : | |
AL

„Gramatica limbii materne sau cartea, care învaţe

regulele de a scriia, a pronunţiia, :a liga. mai multe CU-:
R

viute sau a, face construcții dopă. proprietatea şi o-

sebirea limbii, aşa, căi tot ce, cuprind cu mintea
NT

să poată.
descoperi prin cuvinte cuvincioase (pag. 5)“. La pag.
3 se. găseşte o observaţie referitoare la substan
tivelo
E

de declinavea IL de conţinutul următor: ,l'oate nomi-

nele rolaneşci cele ce vin din limba veche
/C

rOMuncască, -
și sunt în a 3-lea declinaţie se pronunție în limba noas-
tri, în cazu nominativu, ca
SI

în limba cea veche, Cum se

pronunti în cazu . ablativ spre exemplu Dunetale dela,
bonilas-tis-te, sanitale dela sanilus s, a. Pricina
IA

acestia;
este, că în limba latincască şi articulu şi nomele
se
decline, ia” în limba noastră, ca şi în coa
fr anțuzască,
U

şi talicneaseă articulul, numai se decline, prin care ne

BC

depărtăm o ţiră de limba latinească, ca de o limbă

moartă“ | o
 RY
. lorgoviciu au: ată cu drept cuvânt,

RA
că, caracteri IZa-
„rea unei limbi se face „după gvamatica acele
i limbi, iar
. nici de cum după; cuvintele Străine, ce se află
în acea
limbă: „Macar că Romanii au fost amest

LI B
ecați cu Sla-
venii şi şi acum sănt cu Sărbii, dela care
multe cuvinte au
„luat, dar tot asa mestecuş nu se vede
mie a fi pricină
din destul a Zice, că. Romanii cei
do acuma sunt jume-

TY
tate de Sărhi Aceasta repugnă cespe
rienţici, prin caro
CONOSCoI, că, nici o limbă,
5
Ca Ne i 0 nație NU GC ne a-
mestecătii.

SI
La aceasta cu dopă regulele istoricesci nu .
caul, ci me uit numai la redecina nații şi a limbii, care.
ucindoit
cină a
vine dela
limbii
cea latinease că şi din
de. acuta,
Sunt în limba cea, veche, am aflat; că.
care se trag ER vorbele
şi tocma
de rede-
acelea
se poute deriva
IV
“mai multe cuvinte dopă. regulele din
însa limba cca de.
acuma trase (pag. 13). Spre a sprij
ini părerea. de
UN

mai sus lorgoviciu adaugă: „Am observat,

în limba noas-

[crom
tră multe vorbe, acărora, redecină e impreunată cu
unele din particulele acestea: 4, d, de, des, dis,- ese
AL

Sau eş, con sau cu, 0h, un, per, pre, ro (acuma Jur),
re, sub, li, trans, în, inter, d. e. din ducere
(vorbă, de
„„Yedecine) s'a derivat ad-ducere ; din
TR

chidere,. ce vine
dela claudere (ital. chiudere), zicem desch
idere ; din
„re (irc) şi ecs sau es zicom eşire (exire) ; din
fegere.
EN

Și con, unde n se mută în 1 Zicem

culegere; din;
manere Şi “re - zicem remanere ;. din punere (poner C)
şi sub zicem supunere ; din vorba miler
e ȘI Ir ans sau
/C

tri zicen lrimilere (pag. 14)“.

„O observaţiune foarte dreaptă face Iorgo
viciu, când
SI

este vorba de a se întroduce în limbă. neolo

gisme, el
i.

arată, că în astfel „de cazuri unu se

IA

vor aplică !
“legile fonetice vechi, cari azi nu mai
pot. aveă valoare,
d. e. după analogia vorbelor. chemare (clam
an» ec) și chia
CU

(clarus) nu putem Zice pochiamaţie,

ci” proclamaţie;
declaraţie, ctc. (pag. 18).
Intâuri "ea gramaticei lui Micul asupra lui Ilorgo
-
 RY
— 56 —

viciu se vede din următoarele cuvinte: Am descoperit,

RA
că. întrunele vorbe învăluite cu. orosa negură a no-
cunoștinței regulelor grammaticesci: sau schimbat unele
litere mai moi în mai aspre, precum. în loc de sole

LIB
(sol-is-e) zicem sore ; în loc de sale, sare ; pentru salire
sărire, care schimbare o judec a .fi stricătoare limbei
noastre (pag. 18—19)“. Din aceste rânduri se :poate ve-

ITY
deă, că Torgoviciu eră adeptul Şcoalei latinești, ceea
ce. se poate observă din inovaţiunele, ce. le face in
scrierea cuvintelor româneşti (rog aciunile, poterea,; GO-
nosce, nomele, etc.).

RS
|
_. Tovgovieiu îşi dă samă, că cultura. nu se poate
răspândi în: popor: prin o limbă. împestriţată, cu cuvinte
E
latineşti, căci iată ce spune la pag. 75: „Deci cel ce
IV
„trebue să scrie ceva, iebue să. aleagă. aşa cuvinte,
care sunt. spre înţelegerea materici, ce scrie. Dache ma-
UN

teoria. aceia e spre înveţetura oaaneniilor celor proști

atunci seriitoriu trebue să întrebuinţeze aşa cuvinte,
cu care vorbind săl înțeleagă, aceia, pentru care seric“
iar la pag. Să NU gândească cineva, că. cu bla
AL

să laped AN Tibi noastră cuvintele cele streine, săci

mii bine este cunoscut; că nici o limbă, nu e să nu fie _
R

amestecată. cu cuvinte streine. Eu am perceput. precum

la toţi este cunoscut, că limba, noaștră este foarte scurtă
NT

de cuvinte; Deci eu doresc a îmmulți limba noustră cu

cuvinte luate «lin vorbele de .redecine î limbei noastre
E

şi asezate dopă. regulele şi propr iete ile din însă limba

/C

noastră 4 trase“,
Gramatica lui a. Șincaiu (1505).
SI

Grainaticaa din 178 30 fu' din nou publicată în 1505

IA

de cătră. Şincaiu sub titlul:

„Elementa lingevae Daco-Romane sive Valachicae
emendata, facilitate ct în” meliorem ordinem redacta
U

per Geo orgium Sinkay de -cadem A. A. Le Te philo-

BC

sophiav et 5. Ș. theologiae doctorem, sehoiaium natio-

: o
 RY
T—

x
nalium Valachicarum în magno Transylvania princi-

RA
patu . priniun, atque emecrituny dive
etorem, nunc penes
Regiam Universitatis Pestanae iypo
grahiam typi cor-
vectorein, Budac: 1805". Gramatica

LI B
conţine: 110 pagini.
In prefaţă (pag. 5) Șincaiu spune
, că limba vo-
mână este coruptă din limba latină 5).
EL arată, că în.
privinţa orlogrăfiei sa abăliut dela ediţi
a -[ „căutând:

TY
a scrie şi a ceti limba română după
asămânarea lim-
bei galice“. Zice, că. Daco-Romanii
se folosesc în bi-
scrică”dă literile cirilice, * în cele polit

SI
ice și normative
[înţiilege scoalcle normale sau primare,
pe cari el cel *
dintâiu le-a întrodus lu Românii din
vacterele latine. Ediţia din 1805
Cin 1780 mai mult în privinţa orto
ER
Transilvania] de ca.
sa deosibegte de cca
grafică. Pe «îl serie
IV
cu d, iar po d cu a: pe 4 îl însa
muă cu d, €, î; difton.
gul „0a” îl serie CU oa nu cu 02)
. La avticulul defi-
UN

nit femenin « pe lângii "formele arăta

te în ediţia din
1780 se mai află adăugate şi următoar
ele: forme (ediţia,
din 1805 pag. 12): „N a, oa Gai,
alei; Di lei.
AL

A pre-, pre-oas: Ab. delă d, Alelă oa (tur

turea-oa, tur-
turea-lei, turtureale-le, ete,; 'Floare-u, floar
e-i, Tlori-le,
etc.) La pronume găsim
TR

următoarele deosebiri
de for-
me: Jo 'în loc de „eu“, mine
în loc de „Menc“”, îouo .
în loc de „noua, pre noi în loc
de „pe noi“, pe /hine
EN

în love de ptene“, vel în.loc de „Cell“

, sei în loc de „eli““,
îeu în loc de „ca', pre sine în lo& de „pe seno“).
“La verbe sunt! iarăşi deosebiri, ce rezultă
/C

cauze
din
ortografice d. e, Sînt, ieşti, e, sintem, sîuleţi,
sânt .în loc de „sent, osti, e, sent
em, senteţi, sent“:
SI

fiind în loc de „tiend“ ; tu lauzi

în loc de „audi“ ;
IA

1) Tot în prefaţă arată nuimnirile, ce

țările, unde locueşte. Cei din Român s6 dau poporului român, după
ia se cheamâ Munteni, cei din
Moldova și Bucovina J/oliloreni, Cei
CU

din Transilvania, cari locuese în AI

Carpaţi, se: numese Mărgineni, cei
de pe la Abrud, 'Lorotz, Bânfti- |
Hunvadi se uumese sMocani, iar Irătu
ce loenesc în Dacia 'ransistriană se ţi cei ec locuesc în Bănat. Cei.
numese Z'iufari (Cuţovlachi).
2) Vezi R. Tonaşeu „Sistemele ortog
rafice: pag. 118,
 RY
— 58 —
. 4 ă |
a S _ ,

laudă, în loc de „laudauam“ ; luud-ai în loc de lau-

RA
d-âui“ ; lac-eam pentru ptac-uam, dorm-iedin pentru
„dorm-ieuam', ete. o | |
observă aceleaşi confu-

LIB
Si în ediţia din 1805 se
ziuni, ca în ediţia. din 11780 întme unele pr epoziţiuni şi
. adverbe, Ortografia. fiind mult mai simplificaţă, în edi-
(ia din 1805, gramatica s'a putut întrehuinţă cu mai

ITY
mult folos. |

Gramatica lui Budai: Deleanu (1305).

RS
„Im biblioteca Academiei române [secţia manuscrip-
telor] sc află 2 volume mamuseripte [încă necatalo- E
gate] intitulate: a | |
IV
„Memoriile svamaticii. româneşti“. DR
Volumul IL axe 15L-de foi i orolate, Dela pas.
UN

1—45 se află! sistema sa ortogiafică, cu litere latine, iar

dela pag. 415 -se începe gramatica, care continui până
la „verbele reciproce suu spre sine Tucrăloare“. Volu-
AL

mul II, care conţine 101. foi numerotate cuprinde toată

gramatica afară de ortografia din volumul IL (pag. 2—
HD). Volumul IL este scris mai frumos, iar volumul Î nu
R

coste scris cu îngrijire, având stersături “și. adăusuri.

NT

De aci se vede, că. volumul I este ovieinalul, de pe care

s'a copiat volumul II. Manuseriptele" au numai titlui
de „Memoriile gramaticii românești“, „fără. să conţină
E

anul şi numele autorului. Numai după ortografia cu li-

/C

tere latine se poate şti, că. aceste manuscripte conţin

'ovamatica lui Budai Deleanu.
SI

In volumul I, partea I, se ocupă cu ortografia şi

anume dela pag. 2—1.6 twactează pe rând fiecare literă,
IA

a alfabetului cirilie, de aseminea. şi. diftongii ; dela pas.

16—-41 tractează despre alfabetul. latin şi despre: orto-
U

mafia cu litere latine. In partea II (dela pag. 45 îna-

inte) se ocupi cu gramatica. Deleanu deosebește Urmă-
BC

toarele părţi de vorbire: „Nume, pronume, verb it, qarli-

î
 RY
japie, idverbie, prepositia, conjuncia. Şi interjecția“

RA
.
* Avticulul îl împarte în hote dor (lu, Li, le, ca,
a),
neholărâlor (N—, G. a, alui, de, D. la, A. pre,
V—

LI B
Ab. dela), arliculul unităţii (unu, una, 0).

„„Declinarea articuluilui hotărator,

TY
Articolulu pirbătescu ” Articulul femeoseu i
Num. siugurotu, - num. multureța Singuretu - _— Multureţu'
N lu bile lisaui | N. ea a: le

SI
G. lui, alui lor. alor E. ei,i alor
D. lui lor D. «i,i lor ?
AP
V. —
Ab. lu -
lisaui

li
— . . o.
A.
Vo
a
ER )
a
le
Ab..a -„
„le 4
IV
Articululu unităății Da ”
Bărbăteseu
UN

! | Femeescu N
N. unu uni x. una, o une. |
O. a unui unor-a G. unei - UNOr
D. unui unor a D. unei * unor
AL

Â. unu uni | A. una, 0 , une

Ab. unu - uni - Ab. una, o une »
TR

„_ Declinarea substantivelor . o împarte în declinare

nearliculală și articulată.
a
EN

„Declinarea neartLeicula
.i
tă
1 E :

Cu litere a :
„cirilice . latine : -
/C

,
N. omu (homu) N. „oameni. (homeni)
G. de omu (de îomu) G.. de oameni (de homeni)
SI

D. la omu (lă 'homu) : DD. la oameni „(ă homeni)

A: pre omu (pre homu) A. pre oameni (pre homeni)
IA

V. oame (home) - „X oameni (homeni)

Ab. dela oinu (dela non), Ab. dela! „oameni (dela homeni)“
CU

Dola pag. 56—60 arată, „cum. sc aplică,

articulul..
hotărît (domnu-lu, domnu-lui cte., domini-i
, domni-lor ;
şierpele, serpi-i; “doammnă-a, doamnă-ci-ii,
)
|
doamne-le; :
. .
-
 _ 60 —

RY
4

Tucă-i-f „„Lucă-i. şi a, lui Lucă, etc.). Deleanu are 5 de-

RA
“clinări articulate. După deelinarea I merg substantivele,
cari se sfâvşesc. la singular în d sau u şi cari: fac plu-
valul în e (umbră-ă, umbrei şi a umbrii, umbre-le, Um

LIB
bre-lor ; lemnu-lu, lemmu-lui, lenme-le, lemmne-lor pag. 61).
„După declinareu II: merg substantivele, cari fac plu-
valul în € (iigeru-lu, îngeru-lui, îngeri“, îgeri- -lor ; pâ-

ITY
ne-a, pâne-i şi pâni-i, pâni-le, pâni-lor ; câne- le, câno-
lui, câni-i; ousă-a, ouşă-i Și uşii, ouşi- o le, oouşi- lor,
- pag.. 66). Declinarea III (câmpul câmpului, câmpii,

RS
câmpilor). Declinarea IV (vasul”, vasului, vasele,
v va-
selor ; pPOporu-popoară. ; fânaţu-fânaţă). Declinarea V
(steuii-a; stel-ei, stelele, stelelor).: Mai departe tractează
VE
(nume crescute) şi " dimânutive
, “e .
despre augmenlalive
(nume micșorate), despre numele colective (cuprinză-
=

toare). Pronumele le împarte în personale «deci făleşti

NI

„eu, tu, elu, ia), înloretilor de sine), posesive (meu,

al meu, a CU, -do al meu, ctc.), demonstrulive sau
LU

- arălăloare (estu, ălu), relulive sau reducăloare care,

ce), întrebăloare (cine), nehotărâte (nime, cutare, atare, .
amândoi).
A
TR

„Pronumele personale

N. elu noi : N. tu voi

*, de mine de noi G.. de tine de vol
EN

D. mie, mi: nouă, ne, ni D. fie, îţi, ti voae, vi

A. mă, pre miue pre noi, ne A. te, pro tine “voi |
V, — — V. otu voi
/C

„Ab. dela mine dela noi: Ab. dela tine dela voi
N. elu | oi N. ia ele
SI

G. alui, deelu alor, deci G. aci. doeia a lor

DD. lu, îi,1 lor, le D. a, lor, le
IA

A. preelu,ilu lu pre ei, îi, i, A. 0, pre ea pre ele, le

V, — —- NV — -—
Ab. dela clu dela ei Ab. dela ca dela ele“
U

_ Pronumele întorcălor” (pag. 98). Acest pronume

BC

ave o sineumă formă, care serveşte pentrr amândouă

Pa
numerile (Ge. de sine, D. şie, își, Ş A. pre sine, Ah.
 RY
6
dela sine). “Tot aci pune. pe. „îns (însu, de-însu sau

RA
însului, înșii, a înşilor), „însă“ (însă-a, a însăsci, înse-
Ic, înse-lor), „cu însumi“.

LIB
Pronumele demonstraliv sau arătător (pag. 99).
"La pronumele arătător declină mai multe forme. (N.
estu, cestu, cesta, G a estui, ăstui, cestui, ctc,,i iastă,
astă, ciestă, pl. este; N. ălu, celu, G- ălui, celui, etc.

TY
pl. ăli, celi, ălor, celor, ete. N. ea, Ga ii, ete).
| Pronumele relalive sau reduciitoare. „N. ecare sau

SI
carele, G. a cărui sau căruia, ete.. pl. cari şi carii,
G. a căror; fem. „N. care, carea, etc. :Mai „citează un
pronume 'relativ de obște (N. ce, G. a.cui, D. cui, A.
ce, pl. N. ce, G. a cărov, ce, D: căror, A. ce)“. ER
La trecutul verbului |, a avea întrebuinţază, la plu-
IV
ral pe lângă fomele nou6. şi Iormele vechi (avui, avus,
avu, avum şi avurăm, avutu și avurăţi, avură), de a-
UN

semenea şi la 'ver bul „a fi” (fui şi fusei, [uşi şi luseşi,

fu și fuse, fum şi furen, ete.). Budai Deleanu admite
4 conjue ări (IL în arc, II în ore, III în cre, IV în
AL

irc). Iată un model de. conjugare.

„Conjugarea I.—Alodul indicaliv. DI

TR

9.
. , . .

Prezent (eu adun). Wedeplin trecut (adunam). De-.

plin trecut simplu (adunai). Pr ecutul compus (am adu-
EN

natu). Preste trecul simplu (adunasem). Preste trecut

compus (am adunatu). Viitor (voiu aduna: şi. adunavoiu).
/C

Imueraliv.
SI

Prezent (adună tu, adune el, adunaţi voi, adune ci).

IA

Conjunelivul.
CU

Pr ezent (să adun). Vedeplin lrecut (aşi. aduna sau

adunareaș și). Nedeplin recul nehotărât (vream aduna ).
 RY
„Deblin lrecut. şi prea ir ocut si fi adunat). Viilor (de
sau să „Ypiu aduna).

RA
„Infinitivul.

LIB
Prezent. (adun-a, adun-are). Trecut (de
a aduna
adunare). Viitor (de a adunare).
Geunrdiu (adunându). Supin (de adu:
ati). “Parliţi-

ITY
piu. prezent (adunătoriu,- adunătoare).
Partiţipia lrecul
(adunaut- -adunată). Dintre verbele neregulate
conjuză pe
verbele „dau, stau, ieu, răm; An, sunt (pag.
142)“ Con-

RS
nea

jugarea. pasivă, o formează. în mod beril

rastie (cu suntu
lăudatu pag. 148),. -
nm

La sfârşitul volunui II tractează foart

|
e pe scurt
VE
Sintaxa generală (dela, pag. 95 înainte).
Capitolul „Pen-
tru înşirarea. cuvintelort“ şi „beriodul”
sunt scrise cu
litere latine. e
NI

1
Po lângă aceste manuscripte au. mai rămas
dela
Budai Deleanu şi alte manuscripte, cari
LU

ti actează des-
pre gramatica română. A. Papiu:Natian
în o receusiune;
ce o face în „Archivul lui Cipariu 1).
asupra manus-
criptelor iămase dela Budai Deleanu şi
A

cari se aflau îu
1862 în biblioteca. centrală din Bucureşti, citează urmă
TR

toarele manuser ipte, cari tractează despr

e 4sramatica ro:
mână.
| 1. "Pemeiurile - eramaticei
EN

româneşti (45 de coale

în 40), alt exeniplar în 18& coale în 40. Aci
se află. des-
voltată și sistema, ortografică cu litere latine
.
/C

2. Dascălul românesc pentru temciurile

gramatţi-
"cei românești, ton. IL (14 coale în 40). Este un dialog
SI

între „a sctlul şi diacul.

„FR undamenta, eram
e matices linguae Romas enicae seu
IA

ita dictae Valachicae usui tam domesticor

umi, quam 6x-
traneorum accomodata. Leopoli anno 1812.
Ms. „logat.
în be de 198 de Pagine. Papiu zice,
U

ci ă aceasta este
.
rr
BC

1) 'L. Cipariu „Arhivu peutru filologia şi istoria“

. Blasiu 1867p. 706,
 RY
9.)
— DD) —

“una din cele mai bune lucrări gramaticale, ce existau

RA
până la 1867, şi că ţine foarte mult, ca să se publice.
Papiu.a tromis lui Cipariu prefața Și cuprinsul arama-

LIB
ticei.
| 4. Un extract din gramatica sa, ce l-a trenis O-
dată cu sistema sa ortografică lui Petru Maior în 1803.
Biblioteca centrală, contopindu-se mai în urmă cu bi-

TY
Dlioteca Academiei, ar fi trebuit, ca mas. Nr. 3 să. se
afle. în -această. bibliotecă, cu toate acestea n'am wăsit
decât cele 2. volume manuseripte din „ALemoriile gra- -

SI
maticei româneşti“. ,
Gramatica din 1812 are o prefață, în care autorul
„dupăce arată ţările, unde locuese Românii, discuti ori- ER
+ ginca și înțălesul cuvântului „Valach“, urmărind acest
IV
cuvânt în toate limbile, unde este „întrebuințat (Vlach,
Blach, Valach, Vlass, “Bloch, Voloch, Vloch, -Valch,
UN

Velsch, Velch, Val, Ulach, Olach, Olah). Mai departe

autorul se ocupă de amestecul limbei latine cu limbile
popoaielor, ce au invadat imperiul roman. „El spune,
AL

ăi dupăce Constantin a părăsit Roma şi şi-a mutat

scaunul domniei la Bizanţ, barbarii, cari au invadat
imperiul roman, au” început a vorbi limba romană, iar
TR

Romanii limbile barbarilor și astfel încetul cu încetul -

din graiurile provinciale amestecate cu limbile altor
EN

popoare au eşit.alte limbi, cari nu erau nici romane

nici barbare, ci miște amestecături, în cari preponderă
totuşi limba romană, astfel sau născut limbile italiană,
/C

ispaniolă, palică, ete. Tot aseminea s'a născut şi limba

noustră românească din amestecul graiului roman din
SI

Dacia, cu limbile Dacilor, Goţilor, Gepizilor, Slavilor

şi Hunilor. Budai Deleanu zice, că deşi limba română
IA

a primit multe cuvinte străine, cu toate acestea tot *

limba romană. a rămas, de oarece corpul şi structura.
CU

sa sunt latine. -
| Tată aci. tabela de matorie a manuscriptului „Fun-
“«lamenta lingue. Romacenicae (Leopoli 1812) după re-
censiunea “lui Papiu Ilarian publicată în „Archivul lui
 — 4 —

RY
Cipariu“: „Partea. IL a gramaticei române. Despre i

RA
tere. Cap. 1 Literile, de cari se folosesc Românii. Cap.
II. Literile latine, pe: cari autorul le substitue celor
„cirilice. Ş 4 De pronunţarea acelora. Cap. III. Despre

LIB
împărţirea şi compunerea literilor. Ş 5 Despre vocale
în special. $ 6 Despre diftongi. $7 Despre consunante.
în specie. ss Despre compunerea literilor. $ 9 Despre

ITY
semnele. consunanțelor şi vocalelor: $ 10 Despre silabe
me mea

ŞI schimbările lor. Ş 11 Despre cantitatea silabelSE în

general. Gramatica română sau valachică. Partea Il.

RS
Despre cuvinte şi despre analogia şi anomalia lor. Cap.
[. Despre articuli în genere. Ş 2 Asticulul indefinit.
$3 Awticulul definit. $ + Articulul unităţii. Cap. IL.
VE
Despre nume. $. 8 Deelinaţiunea numelor. $ 9 Numele
adiective. .Ş 0 Grade de comparaţiune. Cap. III. Dos--
pre pronume. $ 11. Pronwnele personale. $ 12 Pronu-
NI

mele conjunctive. $ 13 Pronumele posesive. Ş Lt Pro-

numele demonstrative. 5 15 Pronumele. relative. ă 10
LU

Pronumele, interogative. $ 17 Pronumele absolute. Ş.18

Pronumele indeterminate sau nedefinite. Cap. III. (sic)
despre verbe. $ 2 Conjugarea verbelor. $ 3. Verbele
A

rogulate. $ 14 V erbele ner egulate. Ş d Verbele reciproce -

TR

-sau reflexive, defective, impersonale, pasive. Cap. 1.

„Despre participii. Ş G Participiul prezent. $ 7? Partici-
piul trecut. -Cap." Y. Despre | adverbii. Ş S Adverbiile
EN

primitive. $ 9 Advevbiile derivate. EI 10 Adverbiile sim-

ple şi comune. $ Lil Adverbiile-şi împăaţirea - lor după
însemnare. IL Adverbiile -de timp. IL Adyverbiile de loc.
/C

IL Adverbiile negative. IV Adverbiile confirmative şi

de jurământ. V Adverbiile optative. VI Adverbiile în-
SI

găduirii. VII. Adverhiile calităţii. VIII Adverbiile. cau-

IA

citați. IA Adverhiile dubitative, X Adverbiile adunării.

NI. Adverbiile împărţirii. XII Adverbiile -asăniânării.
XIII. Adverbiile ordinative. XIV Adverbiile întinderii.
U

XV Adverbiile comparative. XVI Adverbiile numeralc.

BC

XVII Adverbiile interogative. XVIII Adverbiile demon-

 RY
— bo. —

strative. XIX. Celealalte adverbe. Cap. VI Despre pre

RA
poziţiuni. $ 12: Prepoziţiunile inseparabile. Ş 15 Pre-
pozățiunile separabile. Cap. VII Despre - “inter “jecțiuni.
.
|
Partea III. /Siitaxa! Cap. I Despre 'construcţiunea ar-

LIB
ticulilor. Ş. 1 Construcţiunea avticulului indefinit. $ 2 -
- Consteueţiunea avticulului definit. Cap. IL. Despre COn-
strucţiunea numelui. $ 3 Substantivul. Ş + Adiectivul.

TY
$ 5 Pronumele. Cap. III. Despre Coresi Si ver-
bului. Nomenclator $ 1 Despre cele cerești. $ 2 Despre
cele sublunare,. ctc., ete. Tabela I Vorieios co le au

SI
COMUNE - Românii cu Italienii. Pabela IL Vorbe româ-

ER
neşti: ce se trag din limba latină, Şi cari nu se află.
limba italiană sau franceză: Pabola III Vorbe româneş
„cari sunt comune cu cele italiene. 'Vabela, IV Vorbe
ti,
în.

ro-
IV
mâncşti, cari se: asamână cu cele franceze. Tabela
V.
Vorbe, pe cari Românii le au Comune cu Ispaniolii.
UN

Tabela VI Vorbe derivate din latină, cari sunt

luata în”
felurite înţălesuri de Români şi cari la Latini
și Ita-
lieni se într cbuinţau altfel. Tabela VIL Vorbe, cari
unt
AL

latinești, cu toate că nu se găsesc. nici în limba

latină.
nici în miha. italiană -şi totuşi sunt latine. dabelu
VII
* Vorbe, ce le au comune Românii “cu Grecii
sau mai
TR

bine, cari au intrat din limba greacă în această

limbă.
'Pabela IA V'orbe românești, Ce se asamână, cu cele
EN

„ungureşti. "Tabela X Vorbe gotice, ce sc 'wăsesc

la Ro-
mMâni. Tabela XI Vorbe româneşti, 'ce se găsesc şi la
„Albanezi. Tabela XII Vorbe întrebuințate” la Români
/C

şi cari Sunt de origine nesigură. Tabela XIII Vorbe

latine din ovul mediu întrebuințate de Români (,Ar-
SI

chivu pag. 709—710)“. Budai Deleanu arată. Coru ptiu-

„ile cele: mai însemnate ale limbei: române, cari sunt
IA

„“următoacrle: „L Postpuner ca ar ticulului dupia nume.

II
Adoptarea. vorbei străine „Şi“ în loc de: particula con-
CU

junctivă „et“. TIL Adoptarea părticelei slavice nega-

tive ne“ în loc de prepoziţia negativă. „in. IV Ca a
“şi e Jatin câte odată s6 pronunţă. în alt mod. şi cu un.
-
 GG

RY
sunet întrebuințat la Slavi, cu deosebire unde vocalele.

RA
acestea. se. aflii înainte dem, n, 7, 0, mp, ete, exem-
“plele se vor cită în partea L a eramaticei, unde se va
tractă despre pronunțare. Aceste corupțiuni au schim-.

LIB
bat limba, încât şi ce a mai rămas în dânsa din vorba
latină pare a fi întunecat prin dânsele. Afară de A-
ceste cor upţiuni au intrat; şi altele, cari însă se aportă |
decât. la constituiv ea internă,

ITY
“mai mult la pronunţarea
din cari cele mai însemnate sunt: |
a) Că în vorbele de origine latină, Românii în
loc de et latinesc pun pl, fără, excepție, precum „octo

RS
„rom. opto”, factum=faptu, coctumn=coptu, lacte=—lapte,
pectus=peptiu, lucta=lupta, etc. “Insă şi Italii au schim-
VE
bat pe ci latinesc în doi .H (oi, fatto, cotto, lalte,
petto,. etc.). . -
| D) Pe. 3 între dont vocale îl mută în 7, ca în
NI

„ “sol==sorc, mahun=maru, pilus=peru, mel=miere, fol=

fiere, qualis=quare, ete. | Si
LU

€) In loc de latin. pun bca cervus=ecerhu; ser-

vus==sierhbu, vervox=berbece, vesica=besica, . corvus=.
corbu ; iarîn altele din contră mută pe b. latin în »,
A

ca bibo=bevoj scribo:=scrivo, cte. Insă acestea crau obi-

TR

cinuite și la "vechii Latini, după. cum se ştie.

„d) Că consunantele d, 1, s, t, 2 înainte de i îşi
schimbă pronunţarea naturală (aşa zicând), Su. dleo-
EN

sebire în vorbe, derivate din latineşte, cari. mai pe larg

se vor vedeă din însăşi! lucrarea. , |
«l) Că în infinitiv atât în vorbire, cât şi în scriere lasă
/C

la o purte pe re, precum aducere=aduce, ponere=pune,.ta-

cere=tace, ete. (Archivu pas. 722—'1723).. Cipariu cri-
SI

tică în „Archiva. “(pag. :7283—726). părerile lui Budai

Deleanu în privinţa E țărilor citate mai sus. Cipa-:
IA

riu zice, că nu toate schimbările” se pot numi corup-

țiuni, fiindcă toate limbile “la. început. au fost Ioarte
U

neperfecte şi numai cu timpul au ajuns.la perfecţiune.

BC

şi aceasta numai. prin seliimbiările, ce. s'au, făcut cu în-:

e i
 RY
A GI: —

cetul în formele primitive ale limbilor. In ce: privește

RA
postpunerea articulilor în limba română Cipariu spune,
că aceasta nu va se zică corupţiune, de oarece urticulii
n'au existat în limba latină şi că. întroducerea articuli-

LIB
lor în limba românăşi în limbilor neolatine este o par-
ticularitate a acestor limbi. Cipariu spune, că şi vine
dela “sie latinesc, care însamnă şi efiam, din care cauză

TY
în limba română întrebuințăm şi numai pentru eţ, etic,
etc. ; despre: neggaţiunea ne zice, că nu este de origine
slavă, ci de. origine latină. (ne-scio în loc de noh-scio,

SI
Ne-mo=—ne-homo=—ne-0m). |
* Budai Deleanu a fost ctimologist. In „Memoriile
ER
pramaticeşti“ alăturea cu formele oramaticăle. scrise cu:
litere cirilice: se află: formele gramaticale “scrise cu li-
IV
tere. latine după sistema sa ortogratică latină.
UN

“Gramatica lui A. Marki (810).

m 1810 Antoi Marki publică în limba germană. O
evamatică intitulată: „„Auszug' aus dor fir Normal und
AL

Hauptschulen vorgesehriebenen. deutschen- Sprachlehre

in deutscher und walăchischer Sprache 'von Anton Marki,
TR

Tschermnowitz 1810“. o ta |
Cartea, care are. 714 pagini, este tipărită cu li-
EN

tere civilice Și germane. Gramatica conţine Di arţile cele.

“mai principale din limba germană. şi română, apoi punc-
tele COMUNE şi: deosebirile -dintre limba română. şi ger-
/C

mană. Până la pag. 185 tractează etimologia, dela: 185—

478. urmează. un „dicţionar, dela. 479—631 sintaxa, iar
SI

dela 631 înainte punctuaţia. -

„Articulul este declinat, ca şi la gramaticii anteri iori,
IA

cu . deosebire că la NO. Sing. “fem. pe lângă, 4, 00, ea |

mai adaugă şi. pe îa. “Deelinările le împarte în două..
CU

"(1 declinarea masculină, II: declinarea femeninii) luând

de bază genul. Marki. întrebuințază numai 4 cazuri
(nom., genet., dat., acuz). Numele proprii de . petsoume.
 RY
_— 68 —

declină.
le declină şi la plural, ia pe.cele masculine Je

RA
plural.
la singular cu avticulul înainte şi în urmă. Non.
„acest îl forme ază greşit. „aceşt ii“ în loc
art :
. dela
„acei i“ în: loc de:
"de aceştia, de aseminea dela „acel“

LIB
oare [ivan-
„aceia (pag. 51). Verbele le împarte în trecăt
oce:
sitive], neutre «(eu mă due, cu cad, eu şed), recipr
re (a
_(ană ruşinez),! 'personalice (eu laud), nesăvârşiloa

ITY
iat
„ fi). Forma activă o numeşte „lucrare arălătoare“,
Moduri le. numit e-
forma pasivă :„pălimire- arădiloare
legălorii.
„feluri sau chipuri“ le împarte în arălătoriu,

RS
lăşitoriu
[conjunctiv], 'poruneitoriu, neholărîloriu, împăr
„Vre-
[participiu]. Intrebuinţază următoarele. timpuri:

77
anu demul t treculă , 'vre-
mea .de fară; vremea de abi
-
VE
trecută, vremea de demult trecută, vreme .
mea. deplin
viitoare. Conjugarea o. împarte ca şi în limba germană.
atât verbele neregulate
NI

în activă şi pasivă." Tractează

0 ex-
româneşti, cât şi cele “germnane; Forma pasivă
sânt lăudat ). Arată schim-
primăîn mod perifrastic (eu
LU

conjugă-
bările fonetice, ce le sufăr verbele în timpul
sunt, tac.
rii. Adverbele, propoziţiunile, interjecţiunile:
tate în comparaţie -cu celc- germane.
A
TR

.
| Fragmentele gramaticale inedite ale lui Petru Maior
(după 1812) - o
Da
EN

frag-
Cipariu a. publicat în „Arehivu” mai multe
aflau în pLo-
_mente originale de ale lui P. Maior, ce se
se mai află în
/C

prietatea "sa. Inte aceste fragmente

, nepu-
1867 în proprietatea lui: Cipariu un- manuscript
mai
SI

utul:
blicat cam de 10 coale, care cuprindeă încep
multor tractate gramaticale, part ești, parte la-
române
IA

tineşti, cari au fost publicate de Cipariu în „Archivu”

Nr. II din 1867 (pag. 27—35), Nr. XV din 1868 (pag:
297-299),Nr. XVII din 1868 (pag. 338—815), Nr
!
U

XVIII. din.1868 (pag. 855-357), Nr. XIX din| 1868 (paz.

|
BC

380—3884). Da
. +
 RY
— 69 — |

RA
In Nr. IL se atiă Dublicatăi O disertaţie „Despre -
articlii limbei romăneşti““. scrisă cu alfabetul civilic mixt.
Maior se referă aci la” diser taţia sa. „„Pentru începutul:

LIB
“Jimbei românești“, care este adăugată. la „Istoria pen-
tru începutul Romiinilor. în Dacia 1)“, în care arată, că
limba latină, s'a născut din pInba poporului roman sau
cea -proastă. latinească“,

TY
In fraementul din Nr. II Maior are urmiitoare a “pă-
rere în privinţa limbei române Şi a articulilor româneşti:

SI
„Si pentr u aceea miicarcă neam „obicinuit : a orăi, că
limba românească e feată limbei cei latinești corecte ;:
ER
întru adevăr şi după firea lucrurilor limba cea romă.
Nouscii. e mamă limbei cei lalineşti, ce se află până
aslăzi în căr ți. De acica urmează, că nici
IV
articlii lta-
lienilor șî, la, lo în numărul singuratic, li, î; le în nu-i!
UN

mărul mulțimii şi a Romănilor 47, lu do foliul bărbătesc

şi. « do feliul fămăesce în numărul singuratec, iară în.
numărul mulţimii 4 [li. Maced.], de feliul bărbătesc şi
„le de feliul fămeese nu sau urzit din laţ, alle, illa, ălo,
AL

!
ali, ilae, ci acesta cu prilejul corecţiei limbei latinești fu
întocmit după zișii “avticlii““, Maior critică. pe acei gra-
TR

matici, cari admit asrticlul ul zicând: „Mai cumplit ră-

ticesc acciaşi gramatici, cănd zic, .că la Romăni iaste ar-
ticlu ui, ne luând ei aminte că. u, carele iaste înainte del
EN

se .
ține de nume, iară nu de ârticlu“. In privinţa articulului fe
iată ce părere are Maior: „Articlu lu Romănii cei preste |
Dunăre
/C

Și astăzi îl zic întreg lu precum Italienii 7o.

De acia unii . gramatici nefiindule cunoscută. dialecta;
Rom: Anilor celor preste Dunăre şau nălucit, că singură
SI

consonanta [ iaste artielu: fără de vocală. Riantine dară

IA

că nu singură consonanta [ e articlu, ci cu vocala i

lângă insa, care vocală drept la Romănii cei din
CU

| 1) Întâia ediţie a apărut în 1812 la Budapesta, ediţia IL a

editată de Iordache Malinese u, ediţia III de şocietatea fost
Petru Maior.
In ediția III disertaţia asupra artienlilor se află dela par.
299—827.
 RY
coace de Dunăre tot de una se apostrofeşte lipădânduse

RA
4 de lăngă dănsa, precum şi la. Italieni de multe ori
lipeseşte o dela articlu lo şi Tămiine singură consu-
onanta [. Maior critică pe acei gramatici, cari COnsi-

LIB
deră. ca articul femenin pe oa zicând: „In cuvintelo
steaoa (stella), porumbeaoa (porumbella), turtureava
(tuturella) ş. ce. vocala o nu se ţine de anticlu, ci de

ITY
“nume, adecă steao, porumbeao, turtureao ş. c., carea Ja
Romiării cei preste Dunăre pănă astăzi se ţine. Iară
Rominii cei "din coace de Dunăre au lăsat o şi au prins

RS
a zice stea, în loc de steao Ş. 6. “Rămășiţăă de a vocalei
o în capetul cuvăntului” au Şi Romănii cci din coace!
de Dunăre în cuvintul „zio“-1). Arată, că unii grama-
VE
tici în mod greșit au considerat pe ca ca ar ticul feme-
- menin, din cauza diftongului cirilic Ei în care e nu se
ţine de articul, ci de, NUNIe şi ca singur a este articul.
NI

Iu fragmentul A (page. 30 din Archivu) deelină urticu-

“ul definit masculin (decliniţica „a artielului definitu în
LU

feliulu bărbătesc singuratec: N. lu, le, G. a lui, D. lui,

A. lu, pel, le, V.Ie, Ab. dela lu,” ; multor: atea: N. i, G.a lor,
DD. lor, A. i, V. lor, Ab. dela i). Articulii sunt scriși cu
A

alfabetul cirilie mixt şi cu litere latine după ortografiă

TR

lui Maior. . Umniează 6 însemnări, explicative, relative.

la articulul definit, în cari arată, că Românii de pesta
Dunăre într ebuinţază, 1] a nominativ şi acuzativ forma lu,
EN

(omii- lu), iar noi forma. | (omu-l”), că cei de peste Du-

năre iu: dativul atât la singular, cât şi la plural aseml-
/C

nea cu genetivul, CĂ cei. de peste Dunăre întrebuinţazZi

"Ta nominativ. din plural: articulul li (oameni- li), iar noi i
SI

+ (oâmeni-i), că. lor. dela vocativul din plural nu este ar-

ticul, ci pronume (0ameni-lor). După aceasta urmează,
IA

“trei: exemple de aplicâtea articulului definit, (domnul;

cânele, tatăl). In însemnarea $ consideră: ca. articul
bromunele persona] îl din acuzativul singular şi îi din
U
BC

| 1) Maior presupune 0 formă primitivă „stoalătt (din stella), din

care sa derivat _mbteau” „apoi stea ,
 Y
i? _

R
„acuzativul plural, iar în însemnarea 9 consicleră ca

RA
articuli dativele plurale le şi li ale pronuelor per30-
hale. |

LIB
In fragmentul din Nr. NV, care este scris în limba
latină, întocmai ca şi rostul fragmentelor, Maior se
ocupă de declinar ca. articulului definit lu, le, a, de de-
clinarea articulului nedefinit un, 0, de declinarea nume-

ITY
lor cu articulul definiti Și nedefinit, de declinarea sub-
Stantivelor cu adicctivele: |

RS
„Declinaţia arlioulului defini! masculiu.
Singular | Plural
N. lu,le 7 N. i sau li
G. a -lui „Oua
VE
lor
Dlui | „DD. lor
A. lu sau D';.le sau pe le A.isaui sauli
V. le - | a V, lipseşte
NI

Ab. della lu, Pa. "AD, dela i sau li.

Lă femenin are trmătoar ele forme: N. uw, O. azei,
LU

a-lei, D. ei, u-lei, A. pe 4, Ab. dela «; pl. -X.le, G..

(4tor, D. lor, alor, Ac. le, Ab. dela le', i |
Trecând la declinarea numelor Maior zice, CĂ nu-
A

mele rămân nesc himbate şi că numai articulul se declină

TR

(N. domnul! sau domnă lu, G. a domnului, cote. DI N.

Kjommii sau domnili, G. a domnilor, ete. ; N. câne le, G.
a cânelui, ete. pl. N. cani sau canili, G..a cani lor, etc,;
EN

N. muiere ca sau mulicre a, G. a muierei sau a' mulier-

Iei, pl. N. muierile. sau mulieri le, &. a, muierilor, a
“mulierilor, cote. ; N. tatăl, G. au tat'a lui, ete. pl. tati,
/C

G. ă tati lor, ete. ; N. domna, Ga domnei, cte.; N. im-

părăti-a, GQ. impărăti-ei ete, pl. impărătii-le, G. impără-
SI

tii-lor, cte.),: | i
„Declinajia
IA

cu arliculul imtefinit.
| Maseulin
N. un om sau unu omu N. uni-i sau unili omeni
U

G. a-unui om sau omu, ete. " G, a:unor omeni

e | | Fomeniri
BC

N. o domnă | N, une lo domne

G. a.unci domnă | G. a unoru domne.
 RY
— 12 —

Notă. Pe lângă o se mai află şi unu, la Românii

RA
de peste Dunăre se. întrebuințază în genetiv. a-unlei”.
N După aceasta tractează despre declinarea substan-

LIB
tivelor cu adiectivele (bunu !' om şi omu L' bun, omu !
quel: mare şi qucll'omu mare). | | |
In fragimentul din Nr. AVIL înşiră4 părţile de“ votr-
bire (articul, nume, pronume, verb, participiu, adverb,

ITY
prepoziţie, conjucţie. şi interjecţie), arată deosebirea diu-
tre subsanttive şi adiective. Pronumele le împarte în
„personale (io, tu, elu), posesive (carte-a mea, serbu-lu,

RS
suu), demonstrative (aquest omu, aquesta muiere ), iu-
terogative (quG omu?), relative (muierea. que Nerge ),
indefinite (Oreguine, 6requc). Verbele le imparte în au-
VE
“xiliare (sunt, amu), active Caru), pasive (sunt b'atu-
tu), neutre (domnu), reciproce (me ducu), impersonale
NI

“(ninge)”. Intrebuinţază. următoarele: moduri: 1 Indica-

"tiv (audu). 2 Imperativ (auda). 3 Conjunetiv (s'i la-
LU

udu). 4 Infinitiv (Vaudare )”. Dintre timpuri admite „pro-

zentul, perfectul simplu și compus, plusquamperfectul
simplu și compus, fiitorul”. Şi în acest fragment Maior
deelină articulul definit şi nedefinit, lăsând la o parte
A

“formele macedonene 1). Apoi: dă exemple de deeclina-.

TR

rea substantivelor-'cu articulul definit (domnu- -V,.a dom-

NU- lui, cte., pl. domnii, a domni-lor, etc.; frate- lo, ă
EN

„frate-lui, etc. ) DL. frati-i, a îrati- -l0r,. te. ;; tata-l, a

tat'u-lui, etc; mama, a a ei, ete. pl. mame- le, a
mame-lor, etc. ; lege-a, a-leg- * otc., pl. logi-le, a legi:
/C

lor, etc. ; doninic-a, a: domini ci, ete. ; pl. domnii-le, a

domnii-lor, ctc. turiurco-a, a- tartaurel- -ci, etc., Pl. taur-
SI

turrele- Ic, a- tuitaurrele-lor). “După aceasta se ocupă de de-

clinarea adicetivului cu substantivul (bunu-l' omu şi o-
IA

mul bun firate-le quel dulce ; tot omu- IV, a tot omu-

1) Dintre scriitorii români amintese mai întâiu do Românii din

U

Macedonia spătarul Milescu, Miron ('ostin și Dimitrie” Centemir, iar

dintre eci străini Kavaliotis şi Thunmann,
BC

*) Aci Maior. zice, că e din logesa lapădat pentru enfonie îna-

inte de e dim articulul ei,
 R Y
lui; tot'a muiere-a, totei muiere). Apoi tractează des-

RA
pre genul substantivelor, arătând, în ce tinale se ter-
mină substantivele masculine.şi în ce finale se sfârșesc
cele femenine. | a

LIB
Este lucru curios, cum “Maior critică pe acel gra-
matici, cari susţin, că substantivele femenine schimbă
în genetiv şi dativ singular final a dela nominativ în e,.

ITY
arătând aceasta ca o mare groşali a acestor gramatici.
Cu drept cuvânt Cipariu în o notă dela sfârgitul a-
cestui - fragment, cu toate că luase hotărîrea de a nu

RS
face nici o observaţie la fragmentele lui Maior, arată,
că această. critică a lui Maior este neîntemeiată...
In fragmentul din Nr. AVIII [continuare din îrag-
VE
ment 11] se ocupă. de formarea numelor femenine din -
masculine, de genul numelor [admite numai genul mas-
culin şi femenin], de formarea nominativului plural din
NI

Br!
nominativul singular la substantive.
In fragmentul [continuare din fragment. IL] din Nr.
LU

XIX tractează,. despre augmentative (om-omoiu) şi di-

minutive (omu-omugiu, bunu-bunugiu, etc.), despre com-
„paraţiunea adiectivelor (bunu, mai bunu, pre sau foarte
A

bunu). Apoi declină pronumele peorsonale (N. “10 sau.

TR

cu, G. de mine, D. mic, A. me sau pre mine, Ab. dela

mine, pl. N. noi, G. de noi, D; noua, A. ne sau pro
noi, Ab. dela noi; tu, de tine, ete.; elu, a-lui, ete., pl.
EN

ci, a-lor, etc. ; ca, a-ti, ete, pl. ele, a-lor, ete), posesive
(N. a meu, G. de a mei, D..la a meu, A. pe meu, Ab.
amele;-a tuu,
/C

dela a meu, pl.-N. amei, et6. amea,

a ta; asiu, asa; anostru, de anostru, cte., avostru,
demonstrative (N. aquestu, &. a:
SI

de avostru, ctc.),
questui, cetc., pl. N. aquesti, G. aquestor, ete., aquesta,
IA

aquestei, aqueste, aquestor; aquelu, aquelui, aquca, a

aquci, aquelc, a aquelor ; aquestas, agusstas; aquelasi,
aqucasi ; însuni, insuti, insusi ; cu insumi, etc.), înte-
U
BC

*) Spune, că Românii din Dacia Aureliană întrebuințată forma

mene la nom. singular. a
 RY
— 04 —

rogative N. quare, &.-a quiărui, ete, pl. _ quarii, Ga,

RA
quăror, etc., fe. quare sau quarea, a quărei, quare, “a
x

„Quăror ; quine, ă cui; orequare, fieqguăre, oriquine, fic-

quine), relative. (quare, que), improprii (altu,-altă.;

LIB
un,
ună. sau O; nime sau nimene, tot şi totiă= -fiequare;
quătu sau quzintu, a-quâtor, quite; sau quănte, a-quător 1)",
In în agmentu] din :Ne. II se află câteva observaţiuni

ITY
sintactice. Vorbind de prepoziţia «, ce se obicinueşto
a se- pune” înanitea imfinitivului, Maior, după ce face
comparaţie cu limba italiană, zice că. această prepoziţie

RS
nu se ţine de infinitiv, asttel „a umbla“ nu e infinitiv,
ci numai „umbla sau umblare“* (nu putem umbla).
Maior zice, că acest „4 se pune și înaintea pronumelui
VE
- demonstrativ (âquestu, aquelu), înainteă, pronumelui po-
sesiv (a meu, a l' meu). Spune, că este mai elegant.
a. înlocui conjunctivul cu participiul decât cu
NI

infiniti-
„vul (mu trebue să se facă. lucrul acesta=—nu trebue i SC
face lucrul acesta=nu trebue făcut lucrul
LU

acesta: nu
„trebue a se scrie de nou cartea aceasta=nu trebue scris
de nou cartea aceasta). După aceasta arată mai multe
construeţiuni românești, cari. corespund
A

ca înţăles go-
-rundiului şi -supinului laţin (aste vremea de a INCrgo=
TR

est. tempus cundi ; nu am vreme de a.scric=non habco

* tempus ad scr ibendum ; iaste vremea de scris=est tem-
pus scribendi ; lucru groaznic de spus=horibile dictu).
EN

Maior face comparaţiuni între construcţiuni sintactice

române și italiene (înveaţă, a salta==inseena a ballare;
/C

începe, a ploa=comincia a piovere; are putere de a

porunci=ha autorită di commandare
; dami de mă
SI

cat=dami da mangeiare ; aduce de beut=porta da he

vere; o pălărie de vândut=un capello da vendere).
IA

„Maior arată, că a se întrebuința ză cu infinitiv „după

verburile şi substantivurile, care însemnează începere,
învăţare,
U

prepunere, supunere, nevoire “sau deprinderea

BC

1) Pe acest pronume îl declină. aci numai la plural, cu toate că

în alt capital îI deelină și la sivgular femenin,
 Y
|
|

R
cuprindere sau lucrare, deprindere sau. obicinuire, 0-

RA
săndire, trimetere, lucrare spre ceva, rispet sau pri-
vire “spre ceva, scopul lucrului, deregiitoria, chiemarea,
inbiare ; de obşte după verburile, care poftesc dativ şi

LIB
unde însămnează, că se sileşte, se nevoeşte a mișcare
(încep a mă teme, învăţ a cinta, ani a face, etc.)
- Urmează apoi un fragment poetic, ce cuprinde o mică

ITY
poezie, iar la urmă un fragment scris în limba latină.
Acest fragment cuprinde înşirarea părţilor de vorbire,
întrebuinţarea articulului (definit, indelinit, articulul

RS
unităţii și cel spartitiv), câteva schimbări fonetice [pre-
„facerea lui g, în d înainte dei Şi e ca în limba italiană,
refacerea lui z urmat de ş în j ca viteaz-vitej, u lui
VE
d urmat; de î în z ca audire=uuzire], articularea sau
determinarea prepoziţiunilor (înapoiaqlui, în lontrul' lui,
înainte a mea),. câteva: moduri şi timpuri (infinitivul.
NI

pres.=—a dormire, inf. perf.—a fi dormit, inf. plusquaim:

perf.—a fi fost dormit, ger. pres.=—de dormit seau de a.
LU

domni, gerund. perf.=dea [i dormit, part. I==dormind,

part. Il=dormit). | |
Maior îndreptă. greşelile gramaticilor anteriori în -
A

ce priveşte articulul, arătând că J este avticul, iar nici

TR

decum ul, de oarece u sc ţine de nume, iar nu. de auti-.

cul ; de asemincu, arată, că în cuvântul s/eaoa articulul
aste a, iar nu oa, de oarece o se ţine de nume, iar nu
EN

de articul; tot astfel greşit este a se consideră ea că,

articul femenin, în care e nu se ţine de articul. Maior
/C

este întâiul gramatie român, care tracteazăşi despre

dialectul Macedoromân. | a |
SI

Din cele ce preedd se vede, că Maior a tost eti-

mologist. El pentru întâia dată ral i, că limba română
IA

nu se derivă din latina clasică, ci din limba latină popu-. |;

lară ; greşala sa a fost însă, că în practică Sa raportat | j
foc la limba. latină clasică. Această greşală, ce i se im-
U

pută, i se ipoate ierta, de oareceîn acel timp, încă nu

BC

eră studiată limba latină populară şi dialectele italice.

3
 16 =

RY
“Gramatica lui M. G. Bojadschi (1813). -

RA
In 1813 Bojadsehi publică gramatica sa intitulată:
„Romanisehe oder Macedonowlachische Sprachlehre vev-:
fasst und.ziun

LIB
evsten Mahle herausgegeben von Michael
G. Bojadschi, dffentlichor gricchiseher Lehrer der hie:
„sigen National Schule. Wien 1813. - cr
__ Această gramatică, care este scrisă. în limba ro-

ITY
mână, greacă, şi. germană, a fost retipărită în Bucu-
veşti în 1863 de cătră, C. Negri. Ediţia de “Bucuresti
conține 208 pagini DE. a | i

RS
„Ta început se arată alfabetul, pronunţarea voca-
lelorşi consunantelor, tonul,: principalele schimbări fo- -
netice. (pag. 1—16). a a a
VE
. Articulul hotășit îl declină pieeum urmează (pag. 1$)
Masculin
NI

a Femenin
Sing. o Pur, Sing. Plur,
N. ulei Na, ea „le
LU

(x. a lui a lor ? „Gali alor

D.a lui: a lor. Dea lji „a lor
A. lu, le li A..a, ea le >»
V.io „0.
A

V.o, O
Ab. dilalu, le dilu ji. Ab. dila a. ea dila le .
TR

„Bojadschi admite 5 declinări, ca şi în limba latină.

EN

Declinarea 1
După declinarea IL merg toate numele de genul
femenin, cari se sfâvşesce la nom. sing. nearticulat în
/C

îi >) și -e precedat de „i“ (N. doamna, G. D. a. doamnilji,

etce., plur. doamnile, G. D.'a doamnilort; N, istoriu;
SI

G. D. a istoriilji, ete. plur. istoriile, G. D. a istorii-

lor, ete). |
IA

1) "Toate regulele și citatele sunt luate din ediţia de Bucureşti.

2) În textul original se află scris d; dar acest „ci“ nu este decât
U

„ă. deoarece la Macedoromâni se aude în general sunetul ă și foarte:

rar sunetul d. | | i
BC

SR |
* Pentru seurtare am lăsat la o parte cezurile A. V. şi Abl.
„2
 — Ti 2

R Y
Declinarea Il

RA
După declinarea II se declină toate substantivele
femenine, cari se sfârșesc în e (N. adunarea, &. D.:
dunarilji, Ac. adunarea, V. o adunare, Ab. dila adiuhrca,

LIB
pl. N. adunărle, G. D.:a adunărlor, A. adunărle,:V.
adunări, Ab. dila adunărle. .

ITY
pi Dectinarea: i
„După declinarea III se declină toate substantivele
femenine, cari se sfârşesc în o (N. steaoa, G. D. u

RS
steaolji, ote,, plur. N. stealle, G. D. a steallor, etc).

ecliuarea Iv »
VE
După declinarea IV sc declină toate substantivele
„masculine sfârşite în u (N. donniulu, G. D. a domuului,
NI

A. dommnulu, V. o doanme, Ab. dila domuulu, plur, N.

. domnilji,:G. D. a domnilor, A. dommnilji, V. o. domni,
LU

Ab. dila domnilji). -

. Declinarea V.
A

„După deelinarea V se declină toate . substantivele

TR

masculine, cari se sfârșescîn e (N. fratele, G. DD.

fratelui, A. fratele, VL o îrate, AD. dila lratele, var,
N. fraclji, &. D. a fraclor, A. raciji, V. o faci, AD.
EN

dila fraglji).. | .
EI admite numai genul masculin şi femenin. La
„comparaţie destinge gradul pozitiv - (bun), comparativ
/C

„(ma bunu) şi superlativ (cama bunu ).

SI

Conjugărite E
Conjug rile le împarte în 1 (IL în ure, II în cre,
IA

în ere, III în irc). Iată un exemplu de conjugar câ L.

“Modul indicativ. Prezent (cu calcu, tu calci, elu
U

calcă, noi. calcămu, voi călcaci, elji „caleti),. imperfect

BC

(cu caleămu), perfect nehotărit!. (călcai, culeashi, călci,

7
 “ | __

| 9

RY
.. . / . Y£ .
po Sa _ a
ÎN
|
călcămu, calcatu, caleară), perfectul compus (am,.ai,
are, avemu,

RA
aveci, au calcată.), plusquamperfectul (a-
vea, aveai, avea, aveamu, aveaci; avea calcată), vii-
torul (voi, veri, va, Vremu, vreci, va calcare său cu va

LIB
Şi calcu, etc.). . | m |
Imperativul (calcă tu, lasi calcă elu, lasi calcămu.
noi, calcaci voi, lasi calcă eli). Sa |
„Modul conjunetiv: Prezentul (si furi că cu calcu, |

ITY
si furi că tu calci, etc.), imperfectul (si furi că cu cal-
camu, etc); perfectul nehotărit (si. furi că cu calcai,
„etc.) ; perfectul compus (si furi că cu amu caleată,

RS
etc.), plusquamperfectul - (si: furi că. cu. aveam calcată,
cte.), viitorul (cando eu voi calcare, etc. sau cando eu
va si calcu, ete.), viitorul condiţional (si calcarimu, si
VE
culcări, si calcari, si calearimu, si calearitu, si caleari).
Infinitivul (calcare). Participiul (calcăndalui, calcăndu).
NI

„ Forma pasivă se exprimă, prin reflexiv (eu me

calcu), forma reflexivă (eu me keptinu). Verbele im-
LU

personale şi unipersonale sunt aceleaşi, ca' şi.la „Noi

(nourază, scapiră, bunbunează, ctc.; sc avde, se 7ICc,
etc.) ; de aseminea şi verbele neregulate (ljau, dau, beau, -.
A

facu, jinut). . Sa
TR

1) C. Aassimu a publicat 6 gramatică (de .150 de pagini) în-.

titulată :,Rapide ideade eramateca Macedonoroinanească compusa (le ],
C. Massimu, şi cu spesele D. D. G. Gogu și ID. Casacoviei, typarita
EN

tra se se imparta geratuitu Rumaniloru de a derept'a Dunareli, Bucu-

resci 1562. Massim s'a folosit mult de. gramatica lui Bojadschi. Massim
nu întrebuințază cazul ablativ, declinările“le împarte în trei clase „(UI
mascuvenu, II pemenenu, MII cterogenu). In 1S65 Athanasescu publică
/C

o gramatică (de 69 pagine) intitulată : „Gramatica romănâsca tră lo-

mânilji d'în drepta Dunareljei lucrată di Dimitru Athanasescu cu spesele
DD. D. Casacovici, Romiinu dila Meţova spre a se inaugura prima seola |.
SI

română (in Macedonia. București, 1865. Atanasescu, ea și Bojadschi,

admite: declinări.și 6 ceasuri. Adicetivele le împarte în calificative Și
determinative. Cele determinative le împarte în adicetive numerale, a-
IA

dicetive demonstrative, adiective posesive și adioctive indefinite. Con-

jugarea: pasivă o formează în mod perifrastic (escu alăvdatn). ,
„Asupra gramatieei lui Bojadschi a scris un studiu amănunțit
Arno Dunhker „Der Grammatiker Bojadschi“ (lahresbericht des Institut
U

fiir ruminisehe Sprache zu Leipzig 1895 pag. 1—146). In scurtul meu

„rezumat al gramaticei lui Bojudschi, mam avut de loe în vedere stu-
BC

- diul lui Dunker,. o | a -

+
 R Y
Gramatica lui Andreas Clemans (1821).

RA
In 1821 A. Clemens publică. 0. gramatică, română
pentru germani intitulată. ,,Walachiseche Sprachlenre fir

LIB
Deutsche verfasst von Anidlveas Clemens, evangelischâr
Ptfavrer in Brendori. bei Kronstadt in „Șiehonbirgen,
Ofen 1821“. Sa

ITY
Gramatica, în care cuvintele româneşti, sunt. ti-
părite cu litere cirilice, conţine 329 de pagini şi 2 ta-
bele sinoptice. de conjugarea verbelor regulate. In pre-
faţă autorul spune, că s'a folosit de gramatica lui Vă-

RS
cărescu şi de a lui Morariu. In: 1836 a apărut la Sibiu
ediţia IL. Clemens suţine idea greşită a anteriorilor săi,
VE
că substantivele rămân invariabile, dacă sunt precedate
de articulul cel, cea, un și o şi că. se modifică numit
când ău în urmă anticulul Î, ul, le şi a (pac. 51).
NI

„EL admite numai! două, declinaţiuni, pe cari le deose-

beşte numai după terminaţie. Astfel substantivele sfâr-
LU

şite la nom. sing. în u, due, si şi. consunante, cari

sunt. masculine, merge după. declinarea IL (aţu, craiu,
dinte, popă, brad), iar cele terminate în a, ia, e, ă și ea,
A

cari sunt femenine, mer: e după declinarea II (para,

TR

„stea, dojană, 'clae). Ca şi anteriorii săi, Clemens: nu

admite genul neutru (pag. 82). |
Pronumele per sonale (pag. 81) le declină în mo-
EN

dul următor: „N. cu (nă), G. al micu (mi ), D. ini, mie,

la amine, îm, A. pre mine. (mă), Al. dela mine. Plur.
N..noi, (ne), G. al nostru, D. noao, la noi (ni), Ac. pre
/C

noi (ne), Abl. dela noi. “Pot aseminea și la persoana

II şi: III;da pers. [II pe lângă „el şi ca“ se află, şi
SI

pdâusul și dânsa“. Forma „mă“ dela: nom. sing. este

luată dela Văcărescu,
iar. genet. „al micu“ dela “Mo-
IA

rariu. | i | | |
| Pronumele reflexiv:îl deelină astfel: G. al său,
U

„D. lui (şie), Ac pre sine, sinea, ADl. dela sine, sineşi.
BC

PL.& a săj. D. lor, loruşi, Ac. pre. sine, ADI. dela

 - 80 —.

RY
sine, sineşi. Pune greşit între pr onumele personale pro

RA
numele nedefinite „nime şi cmeva“.. -
„Pr onumele demonstrative sunt acoleaşi ca Şi la Mo-
rar iu, cu deosebire ci; Clemens le declină și articulate.

LIB
Intre pronumele relative (carele-carii, caro-earea-care ;
celce, ccice, cecace-celece). pune în mod greşit unele:
pronume nedefinite (tot carc, fişte care, 'oaroş care,
cât și câtă.) ; de aseminca şi la pronumele intcroga-

ITY
tive (cine, ce) amestecă pronume nedefinite, demons-
trative şi numerale (al, nici un, nime, celalalt, pag.
96). "Trecând -la verbe le împarte în „active sau transi-

RS
tive (agonisesc), pasive (se macină), neutre sau no-
“transitive: (lăcrămez), reciproce (mă caut pe mine), im-
VE
personale (plouă, se pare, se vorbește), neregulate (viu,
puiu, pociu, rămâiu, ţiiu, iau)“. Conjugărilo |le împarte
în, + clase; Iată un model de. conjugarea IL:
NI

Conjugarea I. : Modul indicativ,

LU

Pr ozent (praesens eu cr uţ), imper feet (cu

€ cruțam);
perfectul (cu eruţai şi cu am cruțat), plusăuaviper feet:
(eu cruţasem, noi cruţasem şi am fost. cruțat), viitorul
A

(futurum simplex=eu voiu cruța), viitorul trecut (fu-

TR

| turum.- OXac tum=va fi-ca.să fiu cruțat eu).-

„Modul optativ. şi conjunctiv.
EN

Prezent (eu: să. cruţ), impertectul optativului (eu

aş cruță), împerfeciaul conjunctivului (de vream ceruţă
cu, Văcărescu pag. 65; Morariu. 134), perfectul: ambe-
/C

lor moduri (eu să fiu cruțat), plusquâmperiectul mo-

dului oplativ (cu voiu fi sau voiu [i fost cruțat, Morariu .
SI

„135, plusquamperfectul modului. conjunctiv (cu aş (i.

sau aș fi fost cruțat, Morariu .137), viitorul ambelor!
IA

moduri (de. voiu cruța. cu).

Imperativul (eruţă. tu, eruţe el, să cr fii! noi, să
U

cruțaţi voi, să -cruţe-ci).

BC

Tnfinitivul prezent (a cruţă). Infinitivul trecut (a

fi sau a is lost. eruţat). r
9
 —S1

R Y
Participiul prezent (eruțând sau cruţătoriu,. cel ce

RA
cruţă ; Văcărescu pag. 66), participiul perfect (cruțat).
La conjunețiuni arată, că unele adverbe se iau ca con-
juneţiuni (acum, câAnd, ete. pag. 216). Despre prepozi-

LIB
_ţiuni zice, că .unele cer cazul dativ, altele acuzativul
și altele ablativul (pag. 218).
Sintaxa (pag. 287 32%) ). |

ITY
In sintaxă tractează despre întrebuinţarea articu- |
lului, a substantivului în legătură cu alt substaniiv,
a adiectivului în legătură cu un substantiv, a numera-

RS
lelor, pronumelor, verbelor (verbe ce cer nominativul, .
genetivul, dativul, acuzativul), adverbelor ; despre to-
piea propoziţiunilor, formarea perioadelor, despre „con:
VE
strucţia figurată. (meţalora, alegoria, sinecdoha, meto-
“nimia, iperbola, antiteza și ironia)“.
“Andreas Clemens este ca şi Morariu fonetist 1).
NI

Gramatica lui C. Diaconoviciu Loga (1822).

In 1822 Loga
LU

publică o gramatică. intitulată :

„Gramatica românească pentru îndreptarea tinc-
rilor acum întâia oară lucrată prin Constantin Diaco-
novici Loga; al 'şcoalelor preparande vomâneşti din A-
A

rad profesor, la Buda în crăiasea tipografice a univer-

TR

sității Ungariei 1822“

Gramatica, care este tipărită cu litere cir ilice CON-
EN

ține 206 pagini şi o prefaţă dedicată lui I.. Nestor oviciu,

consilier al şcoalelor naţici româneşti . ŞI sârbești.
Loga defineşte astfel gramatica: „Cramatica esta
/C

acea învățătură, care ne învaţă bine accti 2), drept ascrie

şi vorbi după, firea limbii“. EL împarte gramatica în .
SI

următoarele 5 părţi: |
„IL. Ortoepia. (grăăi r6a, dreaptă), care ne învaţă acu-
IA

noaște literile, drept ale 3) răspunde, în silabe ale aduna

şi- cuvintele de aci întocmite după reguli ale ceti.
U

1) La Bojadschi terininolocia gram: atieală oste gennana și greacă,

iar la Clemens cca germană și uncori şi latină.
BC

2) Loga seria - prepoziția la un loe cu înfinivul, 3) Prepoziţia

ste serisi la un loc cu pronumele. . e 6
 — 82 —

RY
II Ortografia (scrisoarea dreaptă), aceasta ne în--

RA
vuţă cuvinte cu literile cele ce se cuvin lor ale serie,
în silabe bine ale despărţi şi semnele cele deshinătoare
drept ale întrebuinţă.

LIB
- III Etimologhia - (deducerea cuvintelor), eoare ne
învață cum se fac, cum se nasc. cum se Sc himbă și
ce însuşiri au cuvintele. e
IV Sintaxa (alcătuirea cuvintelor), aceasta. ne în-

TY
vaţă cuvintele. “cele chiline ale alcătui şi spre întreaga
„înțelegere ale aduce.

SI
'V Prosodia (măsura. tonului), carea ne arată mics-
„tria redicăiiii şi apăsării tonului la silabe, la cuvinte,
“ ..* . N

încă şi la. ziceri întregi“.

ER
1

I
Or loepia. Loga întrebuinţază 39 de litere. Vo-
“calele e numeşte litere sunătoare, pe cari le împarte
IV
în sunătoare simple limpede (a, e, î,.0), sunăloare ni-
soase (ă, î). Diftongii îi numeşte cele alcătuite, pe cari
UN

je împarte în andtale (ai, ci, îi, oi, au, 00, du)

ascunse (ea, îu, îa). Consunantele le „numeşte litere
mesunătoare şi le împarte în Duzoase (b, v, m, pf),
AL

dințoase (5, 2,7, tc, 5 si, d1), limboase (d, il,

n, Tr), gâloase (g, ch, h). După. aceasta face câteva 0b-
TR

servaţii ortografice şi fonetice, zicând că ă şi î au ton

ptâmp şi nefirescu (pag. 6), că e la îngeputul cuvinte-
lor româneşti sau dacă. are vocală înaninte se vespunde mo.,
EN

ca şe (iepure, foaie, viie), că e se schimbă în ea fpân-.;

desc, pândească). Mai departe se ocupă de silabire
sau slovnire (pag. 5 10). 'fot aci vorbeşte despit” Pro”
I/C

poZiţiiiic, pe care o defineşte asttel: „Inchietura este

vorba, care are înţelesul său deplin, (Ghicoseliă ” scrie
S

gramatica)“. Despre porioul zice: „Period se numește

acea zicere, în-carea mai multe închieturi cu. părticele
IA

așa legate sunt, cât una fără de alta nu-se .pot înţelege
(încât cineva mai mari dureri au primit, întru atâta mai
U

„cu plecată reverinţă să dea” roverinţă)“. Vorbind de în-

BC

_tonaţie arată, că fiecare cuvânt Să se întoneze po ssi-

 RY
it [razei Şi
laba, ce se cuvine, şi că tonul să fie potriv
fraze (mânie, —
sentimentelor, ce se exprimă prin acele

RA
semne: a) ha
frică, veselie, ctc.). Apoi se..ocupă. de
l. vântu l), aria (N)
cuvinte: Ozia (7) înălțătorul (ccriu
dusia (5) are
dă răspundere apăsată (vergcă, purtă),

LIB
(*') înălţătorul că ȘI
răspundere curundă (adâne ), îso
ca varia (=
oxia (Gmul), apostroful (2) are răspundere
it (uloiui, pci)
âmărâtul e), scurtarea (=) aduce ton amurţ

ITY
titla (00) lasă literile cu totul afară (dmnul), semnul. lipsiriă,
opreste
C). b) La închieturi: Opriloarea său coma (,)
oarea punl ală sau
tonul cât am puteă zice un; oprif

RS
zice un,
semicolon (:;) opreste tonul, cât am putea
ta cova mai
doi ; 'doue punturi sau -colon (:), la aceas
mult decât la semicolon stim, E
apoi cele de aci urmă-
unde m ; la punt (.) slobo-
toare cu mai înalt ton le resp
IV
nitoa rea. (5, la a-
zind tonul resuflăm mai mult; odich
ătoriu l timp
ceasta stim mai îndelung cât să aibă ascult
UN

l înlre-
de a judeca despre cele până aci cotite; semnu
ohin unăl oare a
(1), cuprinzii-
Dării (?), chiecmăloarea sau
arătă toare a (9. Trecând
loarea (), acucrăitoarea (pmuu.u.%),
AL

în mod greşit a
la ortografie (pag. 14), recomandă
litere mari substantive ea „împărat, episcop,
scrie. eu
TR

î la mijloc să sc
teolog, filosol, ete“, Recomandă, ca!
din latineşte (vânt=
scrie cu â în cuvintele, cari vin.
nt
= pavim entum, “mân ă). Amin-
= manus
ventus, pămâ
EN

oduce rea alla-

teste de lepădarea alfabetului latin şi -într
14-10) arătând
,
betului slavon (fixând epoca cam pe la
că la început ă(»)a fost întrebuințat. şi pentru (a).
/C

te „genunehe
Recomandă a se întrebuinţă formele corec
jenunche), jos (iar nu gios), jude (dela lat.
SI

(iar nu
cuvintelor. în Si-
judex), ete“. Se ocupă de despărțirea
elor de punctua-
IA

labe (pag. 25) şi de întrebuinţarea senin

„Etiamolo-
ție (pag. 26). Iată 'cum defineşte etimologia:
x

cuvintelor este acea - parte a urama

ghia. sau deducerea
CU

cum se deduce cuvintele dela .ră-

ticei, care. ne învaţă,
decini, adecă cum se schimbă, de câte plase sântȘi ce
 RY
—84 —

însuşiri au cuvintele“. Articulul îl defineşte astfel: „Ar-

RA
ticulul este acea parie a, grăirii, care se apleacă și.
-pănânduse 1) după nume hotăreşte aplecarea lui la nu-
meri şi în cazuri, că în limba românească. numele nu

LIB
„se apleacă, fără numai asticulul, cu care se închee:
(pag: 34)“. Admite numai genul!(ggenere sau heanuiur i)
Vărbăltesc şi femeesc; întrebuinţând.. următoarele 6 ca--
zuri: „„NVominativ. sau numiloriul, genetiv sau. născăto-

TY
răul, dativ ssau dălătoriul, acuzativ sau pârâtoriul, voca-
tiv sau chiemătorul, ăblativ. sau luătoriul“. Trecând la.

SI
nuine (pag. 36—43) le împarte.în mume simple sau
proaste (domn, alb) şi în nume deduse sau izvodite (ome-
ER
nirea, domnâse). Arată, diferite sufixe,..cu cari se derivă
mumele, dând o mulţime de exemple (italian, naţional,
sătesc, timpii, apătos, domnișor, bunuţ, omoiu, “pru-
IV
net „ albeaţă, amărăciune, dreptate, albeneţ, fertură, câm-
UN

pie, $. c€.). Numele compuse sau _ulcătuile zice, că „se

fac în limba românească, ca şi în lranţozască, unde
“două cuvinte la alcătuire se leagă, cu prepoziţa de (domn -
de casă, tăetoriu de lemne, ficătoriu de bine)“. "Vot ca,
AL

compuse consideră. „numele cele trase dela -verbusi, la,

„care se prepun propoziţele cele nedespărţite şi într'un
TR

cuvânt se varsă (stremutare, resturnare, -descălcire, res-

| pândire) Mai departe se ocupă de genul: substantive-
lor, arătând, cari sunt. după înţăles masculine şi cari
EN

femenine (pag. 43 —45). Spune, că „cea mai mare parte

a numelor -bărbăteşti tr ccânil la numărul multoratec se:
- făe femcești (frâu- frâne). Iată "66 părere are Loga;
I/C

de genul neutru: „Multe limbi, afară de cele ce au pur-

_ces din limbă” Tătinească,, au și aşa feliu de nume, cari
S

nici sânt bărbătești, nici femceşti, ci oarecum. de un

IA

gen de mijloc, care plasă de nume limba românească; .

neavândul pentru adeplini înţelesul” lui, unde se cere
acolo primeşte cel femeesc (hoc non ost er odondum= ”
U

aceasta nu este de ere)

BC

ET) Pronumele este seris la un loe cu gerundiul,.

 RY
, Loga admite două declinări” (pag. 45-50), luând

RA
băr-
ca bază de împărţire genul (IL declinarea' numelor
declina-
băteşti, IL declinarea numelor femeeşti). La
rea I destinge trei forme: Forma 1 cu art. l (socrul, -

LIB
forma 3 cu articu-
ochiul), forma 2 cu art. le (fratele),
lul ul (domnul). Si la declinarea II „a mimelor. înfiin-
| (ca-
țăloare jemeeşti“ deosebeşte trei [orme: Forma

ITY
pânei sau
pra, caprii sau capr'ei), forma 2 (pânea,
3 (turtu rea-oa , bur-
pâniă ; câmpicu, câmpiei), forma
ce se întâmp lă cu
ture-lei). Arată schimbările fonetice,
ocazia declinării, ca madarea lui c şi g în € și d (sac-

RS
saci, toiag-toiage) ; de aseminca a lui L şi d în [ şi 2
(frate-traţi, pradă-prăzi). După aceasta trece la declina-
E
vea numelor însuşiloare [adiectivelor, pag. 50—53]. Apoi
din bărbătești
IV
s6 -ociipă” d făriiiirea moneior femeeşti.
(pag. 55—62), citând exemple şi din dialectul: macedo-
UN

ă, înipă-
nian după gramatica lui Bojadschi (socru-soacr
a numă-
rat-împărăteasă, lup-lupă, urs-ursă), de facere
ului mulloralec -din singuralec (măr-mâri; punte-punţi?
numelor [aug-
tare-tari), de crescământul şi secizimâulul
AL

araţia 2u-
mentative şi diminutive]: Trecând la comp
—_ i

ajetive, pe care o “mai numeşte

elor însuşiloare sau
TR

3 trepte
şi cumpănarei. numelor (pag. 62), deosebeşte
oare), treapt ă cumpă ni-
[erade]: „Treaptă positivă. (şezăt
re (supe rlati vă)“.
toare (compatătivă), beaptă covârșitoa
EN

superlativ nu destinge “col

pe cel relativ de
Lă gradul
etive] clasifică.)
absolut. Intre numele însușiloare [adic
cari le împarte
/C

p6 ;
şi numele numărului [nume alo]
orândatitori
în Fiiieri temeinici (cardinale=doi, trei),
(diversalive=
SI

(ovdinale=—al treilea, a treia), declinilori.

tipl icative==de
de un feliu, de trei plase), îmulțitoii (mul
IA

(duplieative=îndoit ), îm părli-
două. ori), înduplecălori
o jumitate, un pătrar). A-
tori '(partitive=un întreg,
nurhai un Şi o să
CU

rată, că. dintre numeralele cardinale

lui pronuincle eri,
declină, iar cclelalte „prepun nume
deelină (cei doi oameni,
cele, unde numai pronumele se
oi oameni, pag. 63)...
 — 86 —

RY
P> onumele (pag. 69—82) le împarte în făteşti sau

RA
per sonale (eu, tu, el:sau dânsul, ea sau dânsa; la Ma-
&edoromâni=—nânsul, nânsa), pronumele tiatorcătoare sau

LIB
rețiproce (G. al său, a sa, D. şie, sieși, A. pre sine,
sineşi, se; multoratee G. ai sei, D. loruşi, A. pre sine,
sineşi, sc), pronumele înupreunătoare. saw cujuctive (D.
mi, ţii, ni, Vii, A. mă, te, se,.ne, vă, se), pronumele

TY
stăpânitoare. sau posesive. (al meu, a mea, etc), pronu-
mele arătătoare sau “eionstrative (acest-acestu, aces-

SI
tui- acestuia ; această.- aceasta ; cest, est; astă- asta : cel,
el; acea, ceca, cca, aia, a; cu însumi, etc., acestaşi,

ER
acelaşi, etc.; la Macedoromâni==aţest, aţele sâu aist,
aţele), pr ontimele înlrebătoare sau interogative (N. cine,
G. a, cui, ete,, pur. N. cine, G. â căror, etc.), Dronui
IV
- mele_ roducătoare (N. carele, G. a cărui, căruia, etc,,
“ plur ON carii, G. a căror, cărora, etc. ; fem. N. carea,
UN

G. a, cării, căreia, etc, pl. N. care, a căror, cărora,

etc. ), Dr onumele nehotăritoare sau indefinite (alt, amân-:
doi, îimbi, tot însul, oricare, fie” cine, cineva, un,
AL

nime, niște, neștine, câţiva).

Iată cum. defineşte Loga, verbele: pVerburile între
TR

părţile grăirii sunt aşa cuvinte, care! se “ăpleacă, în

timpuri şi la persoane, arătând lucrarea ori pătimirea,
cuiva sau altceva de mijloc (pag. 82)“. Verbele le îm-
EN

parte în verburi. ajutătoare: sau ausiliare (sânt, am,

voi sau vreu); Tucrăioare sau active (eu duc; eu scriu),
pătimitoare sau pasive |“(eu mă: laud de cătră tine),
I/C

depunătoare sau "dăponente (mă mir; mă rog, mă bucur,

mă tălbui), de_mijloe sau. neulre (stau, şed, dorm „îmblu)—
No

înlorcăloare sau rețiproce (mă duc, mă port, -mă culc,

“mă tulbur),, de 'mijloe sau neutre (stau, şăd, dorm, îmblu), —:
IA

plouă, 'fulgeră ; se cuvine, se cade, se pâre, se 'vede,

“mi separe, ţi se pare, ete.). Loga întrebuinţază urmă-
U

„toarele moduri: „Modul arăilătoriu sau indicativ, 70-

BC

dul demandaloriu sau mandaliv, modul” inupreunătoriu.

sau cujuntiv, modul „poflitoriu sau
: „oplativ, modul ne- .
 RY
— S7 —

(IL în .
nhotăriloriu sau infinitiv“. El admite 1 conjugări

RA
are; IL în ere lung, III în ere scurt, IV în re).

„Conjugarea 1. Modul arălăloriu.

LIB
| Timpul de deum sau presenl (cu laud), tinipul ne-
el și ci
săvârşil sau imperfel (eu lăudam, tu liudai,
(cu.
lăuda), timpul trecul simplu sau perfelul simplu

ITY
lăudaiă), timpul trecul adăogal sau perfelul cugimental
, timpul
(eu am lăudat, tu ai lăudat,el şi ci au liudat)
l 1 (cu am fost
“mai, de mult recul sau plusevamperfelu

RS
vampe ric-
lăudat), timpul mai de mull trecut sau pluse
viitori sai
u
“tul IL (eu lăudasem, noi lăudasem), timpul
futuruan. (cu voiu lăuda).
E
IV
Modul porunciloriu său demandutoriu:
UN

(laudă tu, laude cl, liudaţi voi,

Timpul de acum
ci), timpul 'viiloriu (Să lauzi tu, ctc.).
laude
Modul imyreunăloriu şi poftitoriu.
AL

(modul cujuctiv şi optaliv)

lăuda=mod
Timpul de acum (să laud, ete. ; cu aş
TR

pofti toriu ), timpul

împreunătoriu ; de aș lăuda=—modul
m liuda , efc.;
cel nesăvârşit sau -imjerfelul (eu să vrea
de vream lăuda
EN

eu vreani lăuda=mod impreunătoriu ;

elul (cu să.
eu=—mod poftitoriu),. timpul trecut sau -perf
t, ete.), tinipu l mai de
fiu, tu să fii, el să fie lăuda
/C

să. fiu fost, lăudat,

mult trecut sau ylusevamperfel (eu
lăuda eu, etc. ).
etc.), timpul biiloriu sau fulurum (de voiu
SI

Modul neholăritoriu sau infinitiv.

IA

de. acum (a lăudă, Jăudăre), timpul trecut:

Timpul
timpul mai de mult trecut (a fi fost
(a fi lăudat),
CU

sau lăudătoriul). |
lăudat), timpul iziitoriu (cel ce va, liudă
nd, G. dea lăuda,
Supinul (lăudat). Gerundium (N. lăudâ
l de acu *(lău-
Ac. pentru:a lăuda). Pavlicipu. Pimpu
 — ss —

RY
dătoriul), timpul trecut (fostul “lăudătoriu), timpul vâi-

RA
toriu (cel ce. va lăuda sau viitoriul lăudătoriu)“.
„Verbul neregulat a lua îl conjugă amestecând for-
mele literarcu
e cele băniăţene şi “macedonene (Pres.

LI B
leau sau iau, leai sau iai, lea sau iv, luvăm, luvaţi, |
leau sau iau; imperf. luvam. sau luam, ete. pag. 124).
Logă. defineşte supinul în modul ur măitor: „Supinul este .

TY
timp de chepetenie, dela. carele timpurile cele twecute
„dimpreună cu participiul verburilor pătimitoare îşi trag
forma, (lăudat, ales, ascuns)“. Arată schimbările [onctice,

SI
ce se fac la verbe în timpul conjugării (făc-lăcut, pân-!
. desc- -pândească, joc-jucat, alerg-alergi, 'calc-calai, aud-.
ER
auzi, bat-baţi, remân-remâiu, piciu-pier, gust-euşti, pag.
99). Loga ocupându-se de uzșrea verburilor [formarea
IV
verbelor] le imparte în verburi de redăcină sau radicale
(văd, vedere; dorm, dormire) şi în verburi deduse sau
UN

derivate (părtinesc, însuşesc, îmbin, întârziez, repezesc,

asuprese, ohtez, mă. .vact'; tot aci pune şi verburile ade-
setoare sau frecventalive ca dormitez, lucrez, pag. 132).
Imitând pe Iorgoviciu arată, cum se pot formă din
AL

verbe simple “verbe compuse cu prepoziţiuni “insepara-

bile „de creşterea limbii prin îmulţirea verburiloi“ (a- .
TR

dorm din dorm, deprind din prind, desbat din bat, expun
din pun, sir inut din mut, traduc din duc, rescumpăr,
prezic, $. 6. L.) Cu această ocazie Loga arată înțălesul
EN

prepoziţiunilor inseparabile „de înşirarea preposiţelor ne-

despărțile (a însamnă a lega la ceva, de a pune de
/C

„sus în jos pr. depunere şi âstfel dela, pag. 137-—144 ex-

„plică înţălesul tuturor prepoziţiunilor)“. Tot odată dă-
SI

exemple de cuvinte derivate din verbe (scrisoare din

scris, scriptură din soript ; statură, statornic din stătut ;
IA

adseriu, descriu, înscriu, conseriu, proseriu din: suriu

ş. €. 1.). Despre: participiu Loga spune următoarele:
U

„Participul. se deselineşte de 'numele însuşitoare, pen-

trucă purcede. dela verb şi arată persoana sau fiinţa cea
BC

lucrătoare sau pătimitoare, ba hotiireşte şi timpul lu-

„.
 RY
- — 59 —:

crării (săpătoriu, fostul săpătoriu, iitoriul săpătoriu) ;

RA
în loc de-a zice „cel ce iubeşte pe Dumnezeu” Ziceur.
cu particip. „iubitorul de Dumnezeu“. Participiile pă
putere dela verb şi scurtează. ori înfrumseţază zicerea“

LI B
“Participiul are o formă. lucrătoare (stărâmătoriu- stitrâmii-
toare) şi o altă formă pătimitoare (sfărâmat-slă âmată) ),
„ce vine dela supinul. verbului (sfărâmat)“.

TY
Averbiile le. împarte în adbverbii de redăcinii (azi,
ieri, icc, colo) şi în adverbii deduse (domneşte, îngc-
reşte). Spune, că „cu 'adverbiile se scurtează şi sc im-

SI
frumseţază. graiul (în loc de a zice „Petru se poartă
ca un domn“ se poate zice „se poartă domneşte)“ și
că „toate numele insuşitoare trag
verbii (frumos ai scris)“, arată de aseminea că. adver-
ER urzirea sa dela ad-
IV
bele sunt împărţite în următoarele categorii: „,Adverbiile . -
timpului (acu, îndată, în timpul vechiu), locului faci,
UN

colo), cantilății (puţin, mult, deajuns), adverbiile calz-

tăți; (bine, bucuros, rău), adverbiile de întrebare (pen-
tru ce, de ce, cum, până când), adverbiile de adeveril
(aşa, aseminca,- fără îndoială), adverbiile de lăgăduat
AL

(mu, nici de. cum, nici când), adverbiile arăfării (iată,

iacă), adverbiile îndoirii (oarecumva, doară, poate fi).
TR

Pr eposilele.. le împarte în preposile despărțile, din

cari “iei „se încordează cu dativ (asupra, împrejur,
înaintea, împotriva, ş. €. 1.), altele cu acuzativ (în,
EN

"LOD o) AȚEI(e no OIOIIL ae “(Ţ "9 "S “ednp “ouls “e

9

din) şi în preposițe nedespărțile (apun, desfac, restorn,.

/C

transmut, $. €. |. pag. 145—153). Printre prepoziţiuni

sunt. amestecate şi adverbe. Despre conjuncţiuni zice:
SI

„Cujugtiile leagă. cuvinte, închicturi şi per ioduri întregi.

Conjuncţiunile le împarte în legăloare sau copulaliue,
IA

desi euiiăloare sau disiunctive, condilioniloare, causa:

live sau pricinuiloare, or ânduiloare sau ordinalive (în-
„tâiu, apoi, după aceea, atunci), închietoare sau conclu:
U

sive, explicalive sau tăhnăciloare (adecă, așa, deci),

BC

Am ponciloare sau adversalive, Limpuwie sau temperanee

(când, de când, p înă cc, după cc), cujugții, Ge SC în-
2 a, i
 RY
— 90
coardă: cu cujuctiv (să, că, aş, de aș, de va fi să unu,

RA
ş e. 1). |
Interjecţiuni împarte în interjetele simjurilor.

LI B
din lăuntru (ale bucuriei, măhnirii, rugării şi. mulţămi-
rii) şi nterjețele sau idivilg simțurilor di afară (ale
tăcerii, ale gonirii, pag. 156—157).

TY
Sintaza (pag. 158—201).
Loga defineşte în modul următor sintaxa: „Sinidaa . .

SI
este acea parte a gramaticei, care ne învaţă. cuvintele
cele chiline ale grăjirii prin reguli după .firea limbii
aşa a le legă, ca deplină. ER
și întreagă înţălegere să a-

7r
ducă;. Propoziţiunea o numeşte închietură. Părţile pro-
poziţiunii le numeşte sujet,. predicat şi ojet. Arată,
IV
că. cuvintele asupra cărora voim să atragem luarea a-
minte a cetitorului sau a auditorului le punem la înce-
UN

“putul propoziţiunii sau dacă le punem la mijloc le ac-

centuăny (cu mai înalt ton le răspundem). Inainte de a
se ocupă de întiebuințarea părţilor. de vorbire, tractează
AL

despre întrebuinţarea prepoziţiunilor în piopoziţiunile în-

trebătoare și în răspunsuri (Pavăl ine dela Pesta?
TR

Gheorghe sau dus la Pesta; noaptea; Lunia). Vorbind

de întrebuinţarea articulului definit (cartea; Martinul
meu, marele orator sau oraftorul:cel mare) gr eşeşte
EN

„considerând pronumele personale scurtate ca articuli (eu

îl sau o bat, mil dete, bătândul, bătândo pag. 164—166).
la într ebuinţarea numelui arată, că „numele
/C

Trecând
. însuşitoare (pronumele şi participul) totdeauna întru
acel gen, număr și caz se pune cu înfiinţătoriul său”
SI

“După aceasta tractează despre sintaxa cazurilor, ară-

tând că nominativul se întrebuințază ca sujet şi că
IA

„decumva în Vreo închietuni vor fi mai mulţi 'sujoţi, -

atuicia, . predicatul se pune în numărul multoratee -.
U

“Spune, că nominativul se pune după ver pele „sunt, «

BC

face, -se naşte, rămâne, iasă, se cheamă, se auanoste

(pas. 167). La 'genetiv arată, că prepoziţia de urmată, *
 RY
91 —

de un substantiv are înţăles de genetiv (iubitoriu de

RA
dreptate=iubitoriul dreptăţii, adecă părtaş dreptăţii ; una
scafă de apă=—numai o parte a apei,.iar nu toată. apa,).-

LI B
„Dativul se pune după,, însuşitoarele“ „aseminca, neasemi-
nea“ ; după verburile „spun, 7ic; dau, supun, răspund;
după verburile nefăteşti se cuvine, se întâmplă, se vede,
se pare, se crede“. Aminteşte, că uncori prepoziţiile

TY
la, dela. arată raport de dativ (fac ce place la toţi Da
menii-—fac ce place tuturor oamenilor, cine au furat ve-
cinului nostru doi cai=cine au furat dela vecinul nostru

SI
doi cai, pag. 169—170). Arată, că „acuzativul se pune
mai vârtos după verburile lucrătoare şi după cele de
mijloc, după preposiţe şi după unele nume însuşitoare
ER
(Vulpea. au înşelat pre lup, înalt la statură, ager la
IV
minte, după ploaie)“. Apoi se ocupă de întrebuinţarea
vocativului şi ablativului (pag. 172—174). 'Precând la,
UN

pronumele personale arată, că la persoana a treia se

pune pentru cufome „dânsul şi dânsa“ pe lângă „el
şi ca“ şi că „dânsul“ se pune şi în loe de „el însuşi”
AL

(dânsul au fost la noi=el însuşi). „Loga face deosebire

între întrebuințarea pronumelui său, su şi lui și-i,
într cbuințaz ă, când sc rapoart ă
TR

arătând, că. său şi sa se

lu
la, subiectul propoziţiunii (partea” lucrătorului), iar
şi ei, când nu. se referă. la subiect (vecinul meu au Dă-
EN

tu pe fiul său, iară. nu pe fiul lui, pag. 175) ; de asemi-

nea arată. diferitele întrebuinţări ale „pronumelui 2m-
sau cujuglie (eu tiam * crezut ; bucurăte; .
preunăloriu
/C

spăimântatusau şi sau cutremurat oștile îngereşti, vă-

zândute pre lemn spânzurat stăpâne ;- apărane pre noi
SI

de tot cugetul rău)”. Apoi se ocupă de pronumele 4r&-

latoriu (acest om, omul acesta; “acel co nu ascultă=ca-
IA

rele nu ascultă; înjunghiaţi viţelul cel gras), de pro-

numele întrebătoriu (cine au fost aice? Care om sau.
U

care a „adus?), de pronumele reducătoare sau relalive

BC

cu verbul..
* Ca şi anteriorii săi Loga serie pronumele la un loc
 RY
— da —

(pag. 182) gi a celor nehotirftoare sau indefinite (Mar.

RA
tin este un Cicero, adecă un mare orator). |
= "Trecând la într ebuinţarea verbelor arată, cari ver-
"uri se construesc cu. nominativ, genetiv, dativ, acuza-

LI B
tiv şi ablativ, imitând în privinţa aceasta sintaxa! laiină
(aduţi aminte de fiii ţăi 1). Aminteşte de înlocuirea con-
junctivului prin infinitiv (trupul trebue dedat să rabde

TY
“frigul și călduta=trupul trebuc dedat a răbda frigul Şi
«căldura,). Despre supin zice, că se pune cu deosebire
după. adicetivele: pUŞor, lesne, bun, rău, nimic, ceva,

SI
„mult, puţin (uşor de 'puvlat, - greu: de sui); după ver-
„bul „trebue şi sunt “(vacile trebue mulso, casa aceasta
ER
este de vândut)“. Vorbind de transformau ea -propbziţiu-
nilor din forma activă în cea pasivă (de facerea închie-
turilor pătimitoare din ucr ătoare) zice: „Forma cea.
IV
pătimitoare din lucrătoare nu se face totdeauna numai
UN

prin pronumele „mă, te, se“, ci şi prin verbul ajutătoriu

„eu sânt? iar mai vârtos la. timpurile cele “trecute, şi
viitoriu (tată meu au arat țarina sau țarina de tată .meu
este arată, pag. 190)“. După aceasta arată, cum se scui-
AL

tează. pr opozițiunile secundare (de întrebuinţarea pavti-.

cipului în forma cea lucrătoare şi. în forma! cea pătimi-
TR

toare), dând mai multe exemple. 'Tractând despre ad-.

„Verbe zice, că. unele: articulându-ss se schimbă. în sub-
tantive (binele), iar altele primesc pr epozițiuni (el este
EN

născut din sus de Viena) ; aminteşte de întrebuinţarea

Jduplă a negâţiunilor în limba română (cu nimica nu
iam
/C

dat, pag. 194). |

Vorbind de întrebuinţarea cujugglelor [conjuneţiuni-
SI

lor] spune, că şi leagă părţi de” acelaş fel din o pro-

mozițiune, că nici leagă două sau mai multe propoziţiuni
IA

negative (pag. 197). Arată, că verbele, ce insamriă ru- i

are, poftire sau nodejde cer după cele modul, conjunc-
U

1) Imitând construcția Tatină zice, că „de fiii tăi“ esto genitiv

BC

cerut do verbul „a-și aduce aminte“, „care în realitate este acuzativ

cerut de prepoziţia de.. |
 — 98 —

RY
tiv (de mult am dorit să văd pe fratele tău), iar ver-

RA
„bele, ce arată îndoire, cer modul optativ (omul făţarnic:
se. preface, ca cum nar cunoaşte pe prietinul. său sără--
cit, pag. 198). Aminteşte şi „de întrebuinţarea cujugțe-.. -

LI B
lor corelalive: „Părticeaua (părticea însoţitoare), care:
se pune la începutul periodului, este reducătoare, adecă,.
reduce înţelegerea sa la altă, părticică, care la a doua,

TY
parte a periodului are de a se.punc, carea de nu va,
urma, înţelesul stă spânzurat şi nedoplinit. La IPmă.
tractează, despre prozodie (pag. 201), dând următoarea

SI
definiţie: „Prosodia sau măsura tonului ne: arată învă-
țătura, redicării și apăsării tonului la silabe; la cuvinte:
ER
încă şi: la ziceri întregi; iară în ziceri! redicareea a-
ceasta se face la acele cuvinte, care poartă vârtutea a.
toată zicerea, adecă ce arati sujetul sau ojetul de care:
IV
şi drept care se face zicerea (pag. 201)“. Loga dă mai
UN

multe regule de înălțarea tonului la silabele cuvintelor:

[de întonare, pag. 202—2906], arătând că la cuvintele.
de o silabă. tonul nu este înălţat (om, pom). La numele:
înființătoare şi însuşiloare [substantive,şi adiective] de
AL

două. silabe “la unele: se punc tonul pe silaba penultimă . *

(rădică tonulla întâia silabă, pr. domnul, pârta, scâra),
TR

iar la altele pe ultima (popor, bătrân, sureea), în cu-

vintele de mai multe silabe compuse cu. prepoziţiuni
vămâne accentul din cuvântul simplu (răsturnat, des-
EN

prindere), iar „în cuvintele ce iau adăugământ.la sfâr-

şit pun puterea pe adăugăm; ânt (moldovan, jurământ,
/C

domnesc)“ ; gerundiile şi participiile „aruncă, puterea în

silaba cea mai de pe urmă (mergând, mergătoriu)'.
SI

Arată. că în propoziţiuni se pune tonul pe acel. cuvânt, N

pe care voim să-l scoatem la iveală.
IA

La Loga se observă mai multă originalitate decât.

„la 'lempea.
U
BC
 RY
“Gramatica lui ioan Alexi (1826).

RA
Ta 1826 I: Alexi a publicat în limba latină. o &ra-.
matică sub titlul: „Gramatica Daco-homana sive Va-
“lachica latinitate donata, aucta, ac -în hune

LI B
ordinem.
“redacta, opera et studio Ioannis Alexi clerici almae dioe-
ceseos gr. c. Magno-Varadinensis în caesareo regio COn-
Wietu viennensi alumni theologi absoluti. -Viennac 1826.

TY
Apud bibliopolam Iosephum Geistinger“.
Prefaţa conţine VIII pagini, iar gramatica 336.
In partea I tractează. despre ortoepie şi ortografic, par-

SI
tea II cuprinde etimologia, partea III sintaxa; dela
pag. 227 urmează un vocabular românesc latinesc de
ER

pr
cele mâi întrebuințaţe cuvinte din vorbirea zilnică, iat
dela pag. 270 „dialogi seu forme de vorbitu despre.
IV
lucrurile qucle, que mai adeseori vin' nainte“.
Alexi. a întrebuințat ortografia lui Maior, iar în
UN

"privința fondului gramatical su folosit de gramaticii

anteriori, dar cu deosebire de Loga, după cum sc cx-
primă. în prefaţă (pag. VI), pe care l-a tradus în la-
AL

| _tineşte aproape pe de a întregul. La început; Alexi: dă

„regule” de cctiro: şi de scriere. El întocmai ca Micul,
Sincaiu şi Maior caută să latinizeze limba română cel
TR

puţin pentru vedere, scriind cuvintele după prototipele

„latinești şi. dând regile de cctire spre a nu se depărtă
EN

cle _ptonunţarea specifică română (mâna=manns, cânc=

-camis, gfitu=guttur, ferâstă=fenestra „ bene==bene, facie=
. ) - , 2 .
>
/C

facies, NONe=—novem, n6ua=nova noul—nobis, 0ua==0va

araum = arabam, quar

= qualis,
e epa=equa, quatu=quaa-
„tum). Cu această. ocazie arată câteva din principalele
SI

schimbări fonetice, ca schimbarea lui e în ca, lui o în

IA

oa; a lui d, , s urmate des în 2, , ş; a-lui se urmat

ie a, i în și; a lui s în z2 între două vocale şi înainte
de consunantele d, 9,g | m, n, r; schimbarea lui £ între
U

două, vocale în Circul latinum) ; prefacerea lui qu în p

BC

“şi în e; toate aceste schimbări sunt arătate, ca şi la

 — 95 —

RY
„Micul şi Șincaiu, prin reguli date asupra pronunțării.
“ Accentele le întrebuinţază spre a deosebi unele timpuri

RA
(dormi=dormis, dormi=dormivit), iar apostrotul spre a
arătă lepădarea vocalelor (m'au laudatu).
La: articulul hotărît; dă următoarele forme: il, lu,

LI B
|
Te (ital. îl, 10, fa. îl, le), a, oa sau le (ital., Ir.la). Declin
în mod greşit la plural art: nchotărit (inu-unui, uunii-
-
unora; o sau una-unei sau unii, une sau Unele, UNOr-

TY
unora, pag. 214 şi 25). Capitolele despre derivarea cu-
vintelor şi despre genul numelor sunt luate după Loga
(pag. 30—84). Declinările le” împarte în 2 ca și Loga

SI
[declinarea 1 a substantivelor masculine şi declinarea
II a substantivelor
Declinarăa | a
femenine]:
mamelor
ER
subslanlive masculine.
IV
La declinări sunt deosebiri între Loga și Alexi.
Astfel Loga întrebuinţază articulii ], le: si” forma ereşită
UN

ul, iar Alexi formele il, le, lu şi ul. Pe. câni Loga deo- ”
sebeşte trei forme la declinarea. 1, Alexi deosebeşte:
patru forme. Alexi declină după forma IL toate substan-
articulul îî, le-
AL

tivele sfânşite în u şi îu,-la cari aplică

pădând pe î din cauza vo “alei precedente (socru-']-s0-
eru-lui ; socri-i, socri-lor). După fomna IL cu art. le:
TR

declină toate substantivele sfârşite în e (pariete-le-pa-

art.
riete-lui ; parieti-i, parieti-lor). După forma LII cu
l”,
lu-declină toate substantivele sfârgite în u mut (doninu-
EN

IV cu
“dommnu-lui ; domni:i, domni-lor), iar după forma
art. ul declină substantivele sfârşite în consunante (os-ul,
/C

ose-le, 6se-lor). Ca şi Loga întrebtinţază “6

os-ului ;
cazuri.
SI

_Deelinaveu Il a numelor subslanlive femenine. *

Loga are 3 forme (L.a substantivelor sfârşite la
IA

NOI
_nom. sing. neart. în ă, IL'în e, IIL în eul, jar
tivele stâr->
numai 2 şi anume forma I pentru substan
U

site în ă şi e (capr'-a, capriii-ci, pl. capre-le, capre-l or ;

.
BC

P
Îl. se
pane-a, pane-icii; panl-.e, pani-lor), După forma
.
. ? "e.
. .. ?
? | -

” 2 m cm
 = 96 —

RY
declină toate subst.- fan. slârşite în eu sau 6, la cari se

RA
„pune articulul oa sau la (turturt-oa sau turturea-oa ori
turturâ-la, turturâ-ei ; turiurele- le, turturele-lor). Și la
„adiective destinge o declinare masculină şi alta, feme-

LI B
nină poniu-'] dulec, dulcele pomi ; panur” a alba, alb'a,
3 2.

pamura). Dela pag. 41 înainte tot restul orainaticei este

„copiat. după Loga, deosebirea consistă numai în: orto-

TY
grafie. - | |
"Gramatica lui E. Rădulescu (1828).
„- [. Rădulescu a publicat în 1828 imporțanta sa gra-

SI
matică. intitulată: | |
ER
„Gramatica. românească, de D. I. Eliad, dată la
tipar” .cu cheltuiala D. coconului Scarlat” Roset” 1828“.
Cartea, care este tipărită cu litere cirilice, conţine 166
IV
"de pagini. Gramatiea are o prefaţă foarte interesantă,
care conţine XXXIII de- pagini. In prefaţă Eliade mo-
UN

tivează - simplificarea, ce a făcut-o alfabetului cirilic, a,-

rătând că o limbă trebue să aibă atâtea sâmnc, câte
sunete are. Această, motivare cuprinde, pe lângă. ar-
AL

” gumente, mută ironie şi umor. Eliade arată, că a le-

„pădat 8 Litere din alfabetul vechiu cirilic şi că a lăsat
de aseminea la o parte accenţele” greceşti (ocesiile, psili
TR

şi dasia) ; spună că. la o nouă ediţie va lepăda şi pe y

- (6): „De va-avea grammatic'a norocirea de a se-mai da
EN

. încă odată. la tipar, vei vedea o curăţită şi de dânsul,

ca să semene ântru țoate cu cea italiencască. bun'a ci
sor” (pag. XIV)“. "Tot aci el arată însemnătatea orto-
/C

grafiei Şi a punctuaţiei: „Punctuaţi'a desparte şi tace

chiare judicăţile noastre, arată şârul' şi relaţi'a lor?
SI

Şi «ne face şi să ânţelegem” şi.să ne facem ânţeleşi în.

scrierile noastre. (pag. XVI)“. Eliade în întâia, periodă,
IA

a activității sale literare, când nu Fu. înfluenţat de limba

italiană, eră un marei apăritor al fonetismului -] ceeace .
U

me

sc, vede din următoarele rânduri: „Aci ândrăsnese a-

vorbi pentru fraţi”i noştri din Transilvani'a ŞI Bănat', |
BC

cari sânt”. vrednici de. toată laud'a pentr U. ostenelile şi

 RY
u
silinţa ce pun” pentru literatur'a rmnânească. Pentr

RA
ortografi'a însă, care voesc' să o ântrud ucă scriind ” cu
ita-
literile latinești, bine ar” fi fost” să urmeze duhului
după cum vorbim”. Şi să nu se-ia -
lienesc” ; adică. a scri

LI B
după ortografia Iranceză şi englezească, care păzeşte
sho-
derivaţi'a zicorilor, care este născută în veacurile
singuri acum! ar voi să
lasticismului şi de. care chiar”
pro-

TY
se-scuture (pag. XVI)“. Eliad atinge şi compli cata
în pri-
blemă ortografică, arătând nesiguranța, ce există
„De vei să zici de scrisorile de mână,
_vința aceasta:

SI
scrii
aci 'pă nică tunul” nu văz scriind ca pe celalalt: ; uni
viuță, alți viială și alți
fiind, alţi fiindu unii scrii
cum le vine binc; un'i scriu ER
/icălor,
serii cu tonuri, alți fără tonuri si alţii cu tonuri cu
câr-
alţi făcătoriă ; un

toată. silab'ași la toati slova

IV
lisele şi cu picături la
aducem
=cl. De vrei sti vorbeşti de oiirţile tipărite, st.
că nici un'a
UN

ânainte toate ediţiile cărţilor” și vom” vedea,

cu ccilaltă ân ortografic, ci din po-
nu se-ascamănă
i s'a părut, fără
trivă că fieșto-cine a-seris', după cumi
(pag. XVIII)“.
nici o regulă. şi fără nici un obiceiă
AL

avem tre-
In privinţa cuvintelor străine, de cari
s

e zice,
- .

ne Eliad
.

le străi
a e

buinţă. şi pe cari le luăm din limbi

'. . 1
. o
TR

româneşti (pa-
că” trebue să le potrivim cu firea limbei
IC, S€0-
“ tiotismu, entusiasmii, clerii, naţio, ocazie, CONIS
pag. XAVIIL).
gmafie, energic, centru, privilegiă, colegii,
EN

t şi Bucovina,
EI critică pe Românii din Ardeal, Biăna
luese ” [luân du-se după
cari zic „formăluesc”, recomiăndă
Munt enia , cari zic
limba ungurească] şi pe cei din
/C

[luându-se dupi limba

„formalisesc”, »ecomandarisesc”
în loc. de ,formeză, vecomandiăi (pag. NSIA).
SI

“eveacă]
că trebue să se corcoteze și si se învele
Fliade spune,
u aceasta este
IA

limba românească şi geniul ci și că pentr

fără de prejudecăţi
destul. o băgare de samă luminată și
relație-cu dinsa.
şi un paralelism al limbilor, ce au
U

ise la 1816
Aminteste de Gheorghe Lazar, care desch
BC

irea lui tre

întâia scoală românească, zicând că pomen
- 1
 RY
4

„bue „să. fie de mult preţ; la toţi

Românii. “Vot în prelaţă.

RA
„Eliade citează pe gramaticii
anteriori, lăudând pe Mi-.
"cul , despre care spune, că a scris foarte
bine româneşte ;
de aseminea şi pe 1. Văcăresc
u, zicând: „Marele ban:

LI B
Ioan” Văcărescul'. a-stătut” cel'
dintâi ân Țara rumâ-
nească ce a dăschis' drumul' Rumâ
nilor spre cultura .
limb'i şi pe urmă: a lăsat” ca o dato
rie fiilor” şi nepoţi- .:
lor” săi cercetarea şi ândreptarea

TY
limb'i, scumpă trebue.
“să fie pomenirea lui la toţi Rumâ
nii (pag. XXX)“. |
Eliade amintește, ca şi marele logofăt Iancu Vă-

SI
„cărescu ar fi compus o gramatică română cu litere. la-
tine 1), în care zice, că „prin litere
"iar dela slove să n'aștepte cine va decâ
- (pag. XXIII). Tot
ER a,
t numai slovnire
se-naşte

odată anunţă şi gramatica ma-

literatui"

relui vornic Gheorghe

IV
Golescu, ce a apărut mai târziu,
arătând! că Golescu se ocupă şi cu facerea unui dicționar
românesc 2).+
UN

Sa a
. “Tmtrând în studiul grainaticii iată cum
o defineşte:
| „Gramatica este uni „meşteșugii,
priu care âmvățămă
“să cunoaştemiă o limbă a o Vorbi şi
AL

a o scri ântoemai
* după, ânsuşirile şi firea, ci“. jr ădmi
te următoarele părţi
Ă de. cuvânt: Substantivul” (zicere “de fiinţă), pron
atijeclivul” umele, -
TR

(zicere de cualita), articolul”, verbul,

ip-li-
tipic, : 'prepoziți'a, 'adverbul:, “conjugativul” şi înterjec-.
ia (pag. 6)“ După aceasta arată din câte
EN

părţi se
compune gramatica, dând definiţia fiecărei părţi: „A-
cest' fel' de cercetare,-ca să vedem lieşte. care zicere,
ân care parte de cuvânt” sc-aduce, ne dă
/C

o parte â gra-
mătic'i, care se-numeşte etimologie, când cerc
etăm”, cum.
„ „trebue:să unim” zicerile: un'a lângă alt'a
SI

, ca să ne dea
„Anţelesul”, ce voim, atunci sânţem” îm altă part
e a gram
IA

matic'i, ce si-numeşte |siutaes &. Cercetarea locului şi a

= 7

| 1).Nu se ştie, unde poate să fie manuscriptul

U

"de oarece în biblioteca Academiei române n'am acestei gramatiei,

d
găsit-o.
2).
BC

Manuseriptul acestui dicționar so află în biblioteca Acade- .

„miei române, A
 RY
— 99 — _

3 mo dt i
şi alti parte a gram-
ândului zicerilor” ne mai, dă âncă

RA
Coțoetarea acestor”
mătic'i, care se-numeşte construcție. 5
cui0, numire analisii
trei: părţi ale. srămmiătic'i se-zice
parte a) numătic'i, însă
grămimlălicesc'. Avem și altă

LI B
ă. propoziliolo»” ai
Joghicească, care so-muneste|coreelart
comă da” să cunoaş-
amalisă Loyhicesc'. în grămmâtică
iițnă, pă urmă să ne
tem” zicerile, apoisă le antrebuinţ

TY
lor! şi în sfârşit” să.Jle serin, pentru
gândim! asupra
pirţi, adică ân ana-
care âmpărţim” grămatic'a ân trei Și
și “ortografie.
lisăi- grămmăticescăi, “ analisă- loghicescă

SI
ubtâmparte âm trei, n -
iară, analisul' erămmăticesc ii se-s
e (pag. 6—8)“.
etimologie, sinlacs' si construcți
Subslanlivele le împarte în ER
materiale (omii, casă)
şi ideale (ângeru, dreptate) ; cele “materiale le subim-
comune (calu, munte), €o-
IV
parte în substantive materiale
ive proprii (Petru, Du-
„llective (oaste, petriş”), substant
luând ca bază de îm-
UN

năre). Eliade admite3 declinări,

(declinaţia de bărbiteştă,
părţire genul substantivelor Mai în-
de neutră).
declinație de femeiești, deolinație ivâlor "nearticulate. -
ea substant
AL

tâiu se ocupă. de deelinar

Eliade variează substantivele
La declinarea nearticulată
ăr, raportul de cazuri îl
maăsculine şi neutre la num
TR

ru declinarea
introducând pent
arată. prin prepoziţiuni,
declinare prepoziţionalii (N.
ncarticulată o formă de
D. la 'fomec, $. a.).
EN

femee, G. de femec,

„Deolinaţia -. băvbăteşti.
/C

ngurit” Îmmulţit

(de numite) socru-l -soeri-i

„Nuniinativ” de soeri
de socru
SI

Ghenetic” * (de neam)

dare) la socru la socri
Datiy “(de
cauză) pe socrii pe socri
IA

Acuzatie: (de |
o soacre O socri
V'ocatir (ce chemare) socri“
_.-
Abaliv (de-luare) de la aii de soeru de la ai de
gramaticilor anteriori, a-
U

Eliade indreptă greşala vul

ine fac genetivul “și dati
-ătând că substantivele fem
BC

iar nu că ar fi invari leabi

din singutar ca şi la plural,
 RY
— 100 — -

la singular, după cum susțineau gramaticii anteriori,

RA
din cari am văzut că singur Tempea, deşi susţinea în.
„. teorie principiul greșeit al predecesorilorssăi, totuşi. în

LI B
practică. se ahăteă, firea limbei arătându-i, că regula,
ce s'a dat, nu eră exactă. Arată în. ce se sfârşesc sub-
stantivele masculine, femenine şi neutre, amintind şi:
schimbările, ce sutăr unele din ele la plural (calii-caă,

TY
vale-văi).

SI
„Pronume personule simple“.

„N.eu
Gh. de mine:
Pers. |...
noi
„:

de noi
tu ER
„Pers,

de tine .-
II
voi.
de voi
D. mie, âmi, mi noă,ne,ni ţie, âți,ti voă, vă, vi
IV
Ac. pe-mine, mă pe-noi, ne peztine, te „pe-voi, vă
V. o ci O noi - o tu o: voi
UN

Ab; de la (de) mine de la (de) noi de la (de) tine de la (de) voi.

Pere. II]. bărb. şi neutru fem.

AL

M, elii, dânsul! ci, dânși ca, dânsa ele, dâusele

Ch. a lui : a lorii a ei „a loril
D. lui, îi, își, i lori, le, li, şi, ei, dânsoi,âi Aşi, i, lorii, le, li, își
„A. pe-olii, dânsul, âl,pe ci, dâuşi, âi, pe ea,-dânsa, o, pe- -ole, 'dânselo,,
TR

pe sinc, se „po sine, se pe sine, 's0 le, pe sine, se

V. o elit „0 gi o ea o elo
Ab. de la (de) cl”, . de la (do) ci, dela(de) ea, „dân-, de la (de) ele,.
dânsul! dânși „sa“ dânsole
EN

| „Pronume personale compuse“: „Eu-ânsumi, tu-în-.

swți, elii-ânsușiie, -
/C

„Deosebeşte a ljective materiale (alb', roșă. rătund',.

strâmbă), și ideale (ântăiă, al doileca, mare, buni, al meii)..
SI

“Adicotivele ideale le .subîmparte în posesive (mei, tăi, său,.

etc. )demonstratite (acesti și ăstit-acestui și ăstui, aceşti . ȘI
IA

ăşti- acestori ŞI ăstoră, această și astă-aceştii și iștii, aceste:

și aste, ş. c.; acelui şi ălă-acelui şi ălui- acei și ăi, eacelorii ȘI
U

ăloru, acea și a, acei și ăi, acele și ale -acelorii și aloru; aceste:

pronume iau de multe, oxă.la sfârșit un” a pr: acosta, aceia,
BC

aceasta, acelea
; de asemenea ian după dânsele „pentru mai.
 RY
“multă întărire pronumele ași, pr. acesta'şi acela'şi pag. 20),
cari-căvoru şi cărora ; care-

RA
relative (care-cărui şi căruia,
interogative (N.
cării şi căria, care-cărori şi căro '2),
că se întrebuin-
A, care,G. D. cui; despre „cine“ zice,
mod greşit că

LI B
țază numai la singular, susținând în
ii), nedefinile
nu se declină, „ce“ are amândoi numer
și altuia, alță-altorii.și altora, altă-a ltei și
(altu-altui
tutulorii ; nimini- *
altia, alte-altori și altora; toți-toate,

TY
unuia, uni şi niște-unorii şi unora,
nimului ; unti-unui şi
și niște-unorii şi unora; a-
una și o-unei și unia, unele

SI
şi amândurora, amândoă ; oră-care,
mândoi-amândurorii
nici unul”, neştine!
fie-care, ori-cine, cel ce, ceca ce; inşi,
pag. 28), numerale
al doilea=ordinale,
ER
(doi, trei, 20 de oameni=cardinale ;
adjective . comparative (mai ânţe-
(superlative de sine=foarte înţelept” ”
lept”), superlalive
IV
prea” ânţelept', superlative -velaiive=ce l ânţe-
"mai
sai
că „este 0 Mică
Jept' pag. 31). Despre articol” spin,
UN

ntea substantivelor”
zicere, care se-pune ân urma şi ânai
Eliade înlătură pre-
şi adjectivelor”, ca să le definaze“.
aţi de gramaticii an-.
tinşii articuli „ul şi oa“ întrebuinţ
AL

articuli lu, le, a. Des-

teriori, admițând numai adevărații
Eliade. spune pentru
pre o din „,$şao0a, rândureaoa, zioa a lui
eufonie. Această, explicaţie
TR

întâia oară, că este

[mai târziu „u' cufonic]
“Eliade în privinţa lui o eufonic
gramaticii posteriori
a fost primită şi păstrată, de toţi
la Lambrior, care ca şi .
EN

„(excepţionând pe Mihelţanu) până

cât acei 2 nu este intor-
Maior, cu drept cuvânt a dovedit,
brupei consunântice II <lin
pus, ci rezultă din vocalizarea
/C

articulii
nu admite
latinescul „stellaz=steauă”. Fliade
numai înâintea adiecti-
celă şi ălă. cea şi q, Care se pun
SI

mai mult adjective e-

velor, despre cari zice, că sunt
iemeea cea ânţeleaptă
mostratice (omulă celă ânţeleptă,
IA

pag. 31).
U
BC
 RY
N
2
:

- „Declinaţiede articol cu substantive şi adjec

tive“.

RA
Bărbătescii - | „_Femeeseti.
Singurit! . 7 Ammulţit?
N. Omu-lii oameni-i > femee-a „_

LI B
Gh. a omu-lui fomei-le |
-: “a oameni-lorii a femec-i : a femei-lori -
D. omului oameni-lorii femee-i
„Ac. pe omu-lii femei-lorii.
pe oameni-ă pe femsee-a „pe femei-le
V. o omu-le " oameni-lorii 0 femec-a o femei-lorii
“Ab. dela (de) omu-lii dela oamoni-i dela, (de) fomee-a dela (de) fomej-le

TY
Neutru
N. lemnu-li - lemne-le |

SI
, Gh. a lemnu-lui _a- lemne-lorii
D. lemnu-lui - lemne-loriăi
Ac. pe lomnu-lii . pe lemne-le
-V.
Ab.
o lemnu-le-
dela (de) lemnu-lii ER
o lemmne-lorii
lemne-le .

N. A. omu-lii ânțeleptii,
IV
ânţeleptu-li emii
Gh. D. omuelui ânțeleptii, - ânţeleptu-lui oii
N. A. casnic'a, femee;y “ casnici-le femei
Gh. D. casnic'-i femoi,
UN

| “casnici-lorii femei :
N. A. femmeâ-a casnică, . femoi-le casnice
Gh. D. femee-i casnice, fomei-lorii casnice,

„Despre verburi.. N
AL

" Pliade împarte erbuli “în substantiv (numai „a

fi) şi în. verburi adjective (a scris=cu- sânt”
TR

scriindă),
Verbele adiective-le-subimparte în active. sau
de lucrare
(scrii) pasize sau de patimă (a se "învăţa de
altulu ȘI
EN

„răs/rângătoare (că mă . lau pe mine). Verbel

e. active:
le subimparte în active strămutătoare_(ânvăţ copilul”),
active nestrămutătoare” Țiiiiblu, şăză), Verburile uniper=-:
/C

sonale, lo_împante-în unipersonale active (tună, plouă,

trebue), pasive (sc-ânţelege, se-vede) şi răsfrângătoare:
SI

„(se-euvine). Arată, că unele verbe personale se între-

buinţază: câte odată ca unipersonale (se-vedo, sc-ânţe-
IA

"lege, mi sc-arată, ti se-vedeaște ş. c. 1.). La conjugări nu

urmează. împărţirea clasică, latină [ca Micul, Morariu;
U

Tâmpeanu, Loga și Alexi], nici împărţirea italiană a

lui Văcărescu, ci împărţirea
BC

franceză, conjugând după

 „— 105 —

RY
în
conjugarea 1 toate verbele terminate la infinitiv

RA
a sau are (a-cânta, cântare), după a IL cele termina te
în: 4 sau irc si â sau. âre (a-vorbi, vorbire ; a-hotără,;
hotărâre), după Iil cele terminate în e, nu ere (a-face,

LI B
facere) şi după IV cele slârşite în ea sau cere (a-vedea,
vedere). |

„Conjugavea I modă arătătoră. _

TY
- Prezent (cânt-ii), nesăcârșit (cânt-amă, cânt-ai. cânt-a,
cânt-amii, cânt-aţi, cânt-a), săzârșit (cânt-aiu, cânt-ași,

SI
cânt-ă, cânt-arămii, cânt-arăţi, cânt-ară), mai-mult-de cât'-să-
edvșit I (cânt-asemă, cânt-aseși, cânt-ase, cânt-aserămil,
ER
- cânt-aserăţi, cânt-aseră 5), mai-mult-de câb-săcărșit Il (ami
fustu-cântatii), neotărâ? (ami cânt-atin), ziitoră ÎI (voi
IV
“cânt-a), ziitoră JI (voit fi-cânt-ată *).
Modă poruncito».
UN

Cânt-ă, cânt-e, să cânt-ămu, cânt-aţi, cânt-e.

Modă poftitow” și ândoitor.. |
Prezent (aşi-cânt-a și cântar'-așii), recul” (așu-fi-cântati)
AL

| Modă suppus.
Prezent (ca să cânt-iă), trecut? (ca, să, fiu-cântatii).
TR

Modă infinitiv (a-cânt-a şi cânt-are)

Partiţipia prezent (cânt-ândii), trecut "(eânt-atii).
EN

Eliade recomandă, (pag. 66) a se consultă gramatica

G. Golescu în ce priveşte conjugarea verbu-
vornicului
/C

rilor regulate şi neregulale. Verbele, cari formează per-

foctul în seiă le consideră ca neregulate (spărseiă, rupseiit),
SI

Prepoziliile 16 împarte în simple (în, la, a, pre, 45,

peste, "după; -fără, cătrii, lângă) şi compuse (din, prin,
IA

dela, despre, dintre, dintru, pântre, pre lângă, de de

1) Peritru întâi dată întâlnim la Iliad (exceptând manuseriptele

U

lui -Eustatie şi Macarie) în plural forma nouă cântaserăi.. la Clemens

și
2) Eliade întrebuintază viitorul II, care la Tempea
BC

fi cântat). | „
este considerat ea plusequamperfeetul optativului (voiu .
 RY
104
supt, ântre şi ântru). Unele. prepoziţiuni se întrebuinţază,
-

RA
numai în: compunere (pro, des, re, res; ab, ob, ad, con,:
stră=—despărțescu, străbat, răstornu). Prepoziţiile arată |
relaţii de timpi (ân vremea acea), de loci (ân curte), din-

LI B
preună (eu mine a venit”), despărțiie (din: oameni), zijlocir
e.
(prin tine s'a-săvârșit), pricină (pentru Elena s'a făcut
bătaea, Troi), înpotritire (asupra mea s'a-sculat”), gândi că

TY
scoposăi (spre săvârșire se-sileşte).. | o
. Adiverbele.le clasifică. în adverbe de timpă ieri,
a-
cum,. atunci, mâine, scl.), de locă (aci, acolo, sus,

SI
jos,
aproape, scl.), de cualitate (bine, ânţelepţeşte, prietenezte,
ŞCl.).), de câtățime. (mai, prea, foarte, âncă, şcl.), de
tăgăduire (nu, ba, nici), de întărire
ER (da, dar, şcl.), de
„îndoială (oare), de întrebare (unde? cum?); fras' de
IV
„aăverb' ai aduerb' compus” (tot'-d'auna, de-multe-ori,
s. ce 1). | |
UN

Iată cum defineşte Eliad conjuncţiunile: ,,Conju-

- gatiuul' este o zicere, care o ântrebuinţăm”, ca să le-
- Săm aă să: unim' zicerile, judecăţile şi perioad
ele una
AL

cu alta. Ele se împart în. completitoare (şi), împotri

-
vitoare (ânsă, ci, dar, iar), desjugătoare (au, sau, ori),
condiționale aă ipotetice (de, dacă), cauzative. (căci, că,
TR

ca, ca să, să), ecsplicative (adică), de urmare (aşa

dar, dar, deci), conjugative compusă sau frasuri de con-
EN

jugative (pentru că, fiind CĂ). 7 |

Inlerecțiile arată bucurie (bravo, vivat, ş. al.), în-
tristare (ah, vai, oh, aoleo, ş. al.), scârbire (0, aide,
/C

uf, s. al.), curaj (aide, de, dede), mirare (a,-0, ş. al.),

spăimâniare (a), chemare (0, u, c,.umă), tăcere. (si,
SI

„tăcere). Pe lângă interjecţiunile simple mai are zi îm

-
lerecţii compuse (0 doamne! o minune! vai de mine
IA

Ş. al.). E i - ” i

|Sintacs partea a doă (pag. -75).

U

Eliade dă sintaxei următoarea, definiţie: „Sintacsul'

BC

este partea aceea a grammătic'i, care ne arată relaţia

 RY
— 105 —

RA
Şi cuviinţa zicerilor”, ce au intre dânsele, şi cum să le
așăzăm' un'a lângi alta, ca să facă un' cuvânt după
ânsuşirile şi firea unei limbi“. aa

LI B
Vorbind de sintacsul' substantivului wati, că se
întrebuinţază ca subjeiă, ca apostrofă, ca complinire
(pag. 73) ; tot astfel zice, că se poate întrebuinţă şi pro-

TY
numele. După aceasta se ocupi de concordenț'a adjecti-
velo cu substantivele, xle complinirea adjectivelon” (iubi-
"de Aâmvăţătură, vrednic” la toate, folositor” sociotii-

SI
ei s, al. pag. 79), de întrebuințarea adjecliveloră pase-
sive [arată că „siiu“ se
ER
întrebuințază,
la subiect, iar „lui“, când se rapoartăi la altă. vorbi,-
pag. 61], a adjeclivelor' demonslralive (omui' :acesta,
când se rapoartă
IV
acesta este bun'), a articolului (bunul! omă, onuf cel
bun, a lui Socrat). 'Precând la sintaxa verbului tractează,
UN

despre. concordenț'a werburilor” cu subjelul (liner otea,

vitejiea, frumuseţea cu vremea se trecă; frumuseţe, .vi-
tejic, Slavă, nimic nu este statornic”; o jumătate din |
AL

oameni sânt sau este; 'âmpărat” sai ori care stăpânitor”

esle dator” fericirea. supişilor săi), despre locul subje-
tului. în diferite propoziții, despre complinirea -verbu-
TR

rilor" (complinirea dreaptă „ ne-dreaplă, întâmplătoare +),

despre întrebuinţarea timpurilor” [prezentulîn locul vii-
torului, prezentul istoric, imperfectul în povestiri, im-:
EN

perfectul indicativului în locul optativului perfect, per-

fectul simplu pentru o lucrare de curând isprăvită, por-
/C

fectul compus pentru o lucrare de mult isprăvită însă

fără. a fi hotărită ; perfectul compus în loc de viitor==
SI

pte ai perdut”, de nu vei tăcea“], despre întrebuințarea

timpurilor! condifionelului. (spre a arăta: îndoiali==în-
IA

„treabă, dacă ar '-putea să ne însoţească), despre în

| trebuințarea timpurilor” modului suppusă (trecutul ara-
tându viitor'=—nu crez să fi venit, ân lo de „nu crez:
U

—_ — |
BC

1) Sub complinire întâmplătoare Eliade înțelege complimentele *

circumstanţele do loc, timp şi dle mod (pag. 87).
 RY
— 106 —

că. va-fi- venit ), despre întrebuințareu înfinitivului (ca

RA
subjet!, cai prezis"; ca, complinire, ca substantiv”), despre?
sinlacsul partițipii [a participiului: prezent, care: poate

LI B
arăta „timp', cauză, ipotesă“ ; a participiului trecut în
"înţăles! activ condei bun” de. soris' 'ân loc” de bun
de a-scri cu dânsul“; a participiului trecut în înţăles
pasiv=—,omă vrednic” de iubit” ân loc” de. vrednic” dej-

TY
_a se-iubi sai de a-fi iubit”“, pag. 97]. Sintacsul prepozi--
țiilor -este tractat pe larg - arătându-se înţălesul local,

SI
temporal, cauzal,. etc. al prepoziţiunilor (pag. 99—119).
Eliade nu amestecă adverbele cu adverbialele după cum
ER
-au făcut 'evamaticii anteriori (merg” alară şi merg” afară.
„de cetate, pag. 111); adverbialele le numeşte aduver-

sr
-Dură pr cpoziţiale sau prepoziţii adverbale 1).
IV
Trecând la conjugalive [conjuncţiuni] avată între
altele, că conj. şi se vepetează pentru mai imulţă întă-
UN

rire (şi milă. şi ajutor” şi ori ce facere de: bine vei arăta,
_nemulţămitorului este ânzădar”), că adverbul cânul poate:
să, aibă înţălesul conjuncţiunilor ducă şi fiind” că (câmd
AL

o. dată ai dat” hotărârea? este cu putință să mai ântorci,.

pag. 112). Dela pag. 116—124 urncază „deprindere a-
supra. analisului grammaticesc”" „In partea a treia (pen-
TR

tru constr ucțiej se ocupă de rândul: şi locul” zicerilori

ânti'o: propoziție, arătând . în. ce „consistă, construcție
EN

firească sau dreaplă şi constiucli'u figurată sau înloursă

ori nedreajplă; de aseminea tractează despre conslruc-
[ia plini. sau întreagă, despre construcția eliptică, des-
/C

pre. pleonosimiii. In partea a patra (pag. 129-116) se

„ ocupă de uronozitii.==Bia de zice că, „prepozili'a. este 0
SI

judicată. pronimţiată“. Subiectul îl numeşte subjet' aă.

subzăcul”, predicatul prezis”, copula legiilură ai semn”
IA

al judecăți. Vorbeştede subiectul şi predicatul simplu

U

adverburi
1) Iată cum face. Eliade necastă deosebire ; „Multe
ân altele ial
sânt, care în unele ânti âmplări se- subzie la verburi şi.
BC

și mă due”.
"în complinire substantive ca și prepor. 'țiile (mă duc” dincolo
dincolo de Dunăre).
 RY
— 10 — |

"Şi compus”, de propoziţia simplă şi compusă. Arată” deo

RA
sebirea între subjetul' grammaticesc” (0 conştiinţă)ş
cel /oghicesă! (0 conştiinţă, ântinată.) ; de: aseminea în-
tre prezisul” grammaticesc' (Dumnezeă este tată) și pre-

LI B
zisul' loghicesc' (Dummnezeă este tată al” tuturor”). Pro-
pozițiile le împarte în necomplinite. [simple] şi complinile
[compuse]. Propoziţiunile complinite le: subimparte în

TY
principale şi încedente' [secundare]. Cele încedente le
împarte în ecsplicalive (patimile, cave sânt!” boale ale
sufletului, vin” din âmpotrivirea noastră ân protiv'a ju-

SI
decaț'i) și determinalive (greşal'a ce se-naşte din ne:
ştiinţă. este certată). Daci o frază este compusă din două.
propoziţiuni principale, în “care
țiunii a doua este exprimat prin
ER
subiectul propozi-
un. pronume per-
IV
sonal, cc ţine locul subiectului din propoziţiunea în-
tâiu, atunci propoziţiuneă întâiu o numeşte absolută
UN

(de since), iar a doua relativă. Propoziţiunile simple: le.

împarte. în ecsplicile sau curate (scriu) şi împlicile
sau âmpletire (eu sânt” scriind”). "Mai departe destinge
/

projioziții pline sau ântregă (Cine este a cela, care. a.

AL

făcut” aceasta? Frate meu esto u cela, care a lăcut”

aceasta) şi neântr egi sau elliplice (cine a-facut, aceasta ?
TR

Frate micu). Propoziţiunile le împarte după înţăles în

ecspozitive (de spunere), inperutive (de poruncire), inte-
„ rogative (de ântrebare) şi esGlamative “(de mirare). Dela
EN

pag. 141—146 urmează „deprindere asupra analisului

loghicesc* [analiza frazelor şi a părților propoziţiunitor|.
/C

Ocupându- -se de orlograjie, de litere, relația şi pronun-

lia lor' (pag. 149---1 57) tractează unele schimbări fonc-
SI

„tico (a în ă, a în â; d,t, s în Z, |, ş; e în ea; o în ou,

o în u; se în şt; s în 2 înainte de 0, z, d, mn, lar).
IA

La urmă tractează despre puntuație (157—166). Grama

tica lui Eliade este cca măi Du din- câte au apărut
până la dânsul. Eliade a. îndreptat; multe din greşelile
U

gramaticilor anteriori. Sintaxa a tractat-o mult mai pe

BC

Jarg decât; antecesorii săi. Din punct de vedere pedagogic

 RY
— 1085 —

aceaste, este întâia oramatică metodică scrisă în un stil.

RA
limpede. "Această gramatică ă servit de model multora
din gramaticii” următori. :
“Dela 1839” Eliade începe a Hi influenţat de limba

LIB
şi literatura italiană. Ocupaţiunile sale cu poeţii italieni:
şi în special cu Dante 'şi Tasso au avut o înrâurire Co-
vârşitoare asupra. să, astfel că el căuta da, limbei

ITY
române o formă cât se poate mai apropiată de limba
italiană. In numărul 53 al ;,Curierului românesc“ din
1839 Eliade a publicat un diăl6e între un ţăran român

RS
şi un ţăran italian, în care arată asămânarea cea, mare
ce există între aceste două limbi. Eliade publică în „Cu-
_rierul. românesc (anul III) un. paralelism între limba
E să dovedească, .
română şi cea italiană, prin. care caută,
IV
că. aceste două limbi sunt, identice şi că deosebirile .
dintre limba italiână şi română nu sunt decât rezultatul.
UN

culturii italiene prin autorii italicni. Aşa dar după E-

liade deosebirea, între, limba italiană şi română este,
că, italiana are o literatură, iar româna nu şi ca urmare
ol ne recomăâzulă a ne însuşi prin imitaţiune literatura
AL

italiană. Pentru acest scop el traduse pe Dantc, Taosso

.
şi alţi: scriitori italieni în o limbă românească italiene:
TR

din limba ro-

zată, înlocuind toate cuvintele străine
“mână prin cuvinte italiene şi latine, însoţind fiecare
"Traduce ile au a-
EN

traducere de un dicţionar SR
părut în „Curierul de ambe sexe! de unde unelea
“fost extrase în broşuri. In 1841- “Eliade extrase din
/C

„Curier“ şi publică: ;,Paralelismu (pag. 156) între dia-

lectele romanu şi italiânu sau forma ori. gramatica aques-
SI

toru doâ dialecte“. Tot în 1841 Eliade publică un extras

din acest paralelism sub titlul: „Prescurt are (pag. 113)
IA

“de gramatica limbei romano- italiene“. Pe când în ediţia

din 1828 declinările sunt împărţite în 3 [declinare mas-
culină, femenină şi neutră], în ediţia din 1841 Eliade
U

admite 5 declinări ca şi în limba latină (IL a substanti-

BC

velor sfârşitela -nom. sing. neart. în â, II în U, TIE

N
 RY
— 109 —
N

în €, IV a substantivelor neutre sfârzite în u, V a;

RA
„celor sfârşite în i, & şi ea, pag. 7]. Pe când în ediţia
din 18265 are. 4 conjugări [I în a-are, II în i-ire, III
în e-cre, IV în ea-cre], în „Prescurtarea din 18141

LIB
ave 3 conjugări [IE în are, IL în irc, II în ere].
Pliad introduce numiri italiene de timpuri (trapasatu
I=-arasemu, trapasatu Il=am fostu aratu, participiu pa-

ITY
satu=aratu). Presenliil' modului siopipus' . [prez. COnNjUunNc-
tiv] este numit: fiătoru, subjunetivu, iar ireculul” supus”
[pevfeet: conjunctiv] este numit imperfectu subjunclă-. -

RS
vu (pag. 67). Presenlul' poflilor” din ediţia din 1828
îl numeşte fiitoru condiționalu, iar trecutul” pojlilor” este
numit dmperfectu condiționilu (aşu fi aratu). In e-
E
diția din 1841 are un fiiloru 'piesentu (voiu Îi arGndu
IV
pag. 67*). | a
Gramatica lui P. Pleșoianul (1828).
UN

In 1828 P. Pleşoianul publică. o carte intitulată:

„Cele dintâiu cunoştinţe pentru trebuinţa copiilor, care
încep a ceti, traduse din franţozeşte și adaogale de
AL

Grigore P. Pleşoianul, profesor de împrumutata învă-

țăturăal şcoalelor naţionale din Craiova 1828.
Cartea, care este tipărită. cu litere cirilice, conţine
TR

dela pag. 126—138 un extras de gramatică, română,

Iată, cum definește Pleşoianul gramatica: „Numesc
EN

gramatică, ştiinţa, care ne învaţă: regulile limbii“. Ple-

șoianul imitează pe Eliade împărțind declinăril€ în mas-
culină, femenină și neutră. Substantivele nearticulate
/C

le declină, ca şi Eliade cu ajutorul prepoziţiunilor, iar

la declinarea articulată întrebuinţază art. lu, le, a. No-
SI

menclatura timpurilor şi modurilor este ca şi în gra-

matica lui Eliade din 1828. In 1833 a apărut ediția
IA

II, tunde tractează gramatica dela pag. 103—120.

U

| 1) L. Şăineanu a publicat în 1992 un studiu despre Eliade:

Rădulescu ca grainatic şi filolog. Acest studiu (pe care Șăineanu l-a
BC

publicat cu puţine schimbări și în „Istoria filologiei“, pag. 172-200),.

care conţine 51 de pagini, are ca anexe prefața „grauaticei lui Eliad“
(pag. 55-72), o mică recensiune asupra “lui Paul Iorgoviciu ca gramatie:
(pag. 73-76) și prefața vocabularului lui Eliade (pag. 11-98).
 Y
—.110 —

R
RA
Gramatica lui G. Săulescu. (1833),
In 1838 „Săulescu publică gramatica -sa intitulată:

LIB
Gr amatică. românească seau observaţii gramaticeşti asu-
pra limbei româneşti . pentru şcoalele normale Şi ohim-
nuziale compusă de D.. Gheorghie Săuleseul, profesorul
filologhiei în ghimmnaăziul naţional din - “mimăstăr “că S. Ș,

ITY
““Trierarhi. Partea I-ia etimologhică. Iaşi. In tipogrătia,
„3. Mitropolii 1833“. Gramatica, care este tipărită cu
-* akabetul vechiu cirilic, "conţine 236 de pagini “(dela

RS
pag. 211—236 este tabela de materii). Partea. etimolo-
logică este dedicată. IL. P. S. anhiepiscopului şi mitrope-
litului Sucevei și Moldovei Veniamin Costachi. In pre-
IVE
faţă Săulescu arată, cum! a procedat, la compunerea ga-,
maticei sale, zicând: „Canoanele acestei gramatice sânt
culese parte din observaţiile făcute asupra dialectului
UN

moldovenesc, păstrat în alcătuirea docomenturilor. şi a-

„cărţilor tipărite aproape cu doă vecuri mai nainte ; partie -
din stilul celor mai noi scriitori, precum şi din însuși
AL

idiotizmurile păstrate în. voroava poporului, carile sânt

„cu .osebire însuşite' firei acestei limbi ;: iară, parte este
înzestrată cu teorii filologhiec privitoare cătră îndepli-
TR

nirea, limbei întru cele ce se atinge de informarea păr-

ților vorbei şi compunerea cuvintelor după, modelul lim-
EN

bei întru cele ce se ătinge de informarea părţilor vor-

“bei şi compunerea cuvintelor după modelul limbei celi-
-Lnest şi latine (pag. 4)“.
I/C

Lu prefaţă. Săulescu spune: „Aceasta este « cea în-

„tâia gramatică moldovenească, ce cesă la lumină în pa
IAS

tria noastră şi aceasta este niiscutii în “cele întâia «lată

- înfiinţate . școale naţionale, carele sânt productul pa- .
triotismului .vostru părinte al naţici [este vorba de me-
“trcpolitul Veniamin Costache pag. 5]. Săulescu defi-
U

neşte şi împarte gramatica în modul următor: „Gra-

matica este o măestric, ce ni'mvaţă bine a ceti, a scrie,
BC

a înţelege și a vorbi într'o limbă. Părţile învățăturei

 Y
E 8 n

R
gramaticale sânt cinci: 1 Ortoepia (vegulele dreptei sil-

RA
Jabivi). 2 Prosodia (regulile dreptei respunderi). 3 0r-
“tografia (ecaulile. dreptei scrieri). 4 [ timologhiu, ue

LIB
ni'mvaţii 2 cunoaşte părţile. cuvântului, adecă_ ri idăcina,
din care se trage statul Şi mutările fieşte căruia cuvânt.
9 Sintucsul, ci ni'mvaţă regulele compunerei părţilor
cuvântului după firea şi însuşirea grăirci unui poporiă,

ITY
" Obiecturile igramaticei sânt trii: P Waumile, ce arată fi.
inţă. şi însușimea estimei (omul bun). 2 Verbuwile ce
arată lăptuirea fiinţei (viază). 3 „colita, carile sînt

RS
legătura cuvântului (prin, și, cu, cătră ș. c., pam. 1 si 2)
După aceasta tracteaziă: despre alfabet [pag 3, admite
“31 de litere], despre ortocpic (2—3), despre diflouguri
E
sau disonante (pag. 4), despre ortografie (8—12), des.-.
IV
_pre cetire (pag. 12-—15), despre întrebuințareea semne-
lor scrierii (pag. 15—24), despre elimologhiu adecă vur-
UN

pe Doceimeuseau vorbimea (dela pag. 21 înainte).

Trecând la articul, iată cum îl ceiinezte Shuleseu:
>„Luturor părților declinive în limba noastră românească!
AL

Organa al declinărei li este «rlicul. Deci articulse poale

nun arșicul sea încheietura, prin cate a se declină seat
„se apleacă părţile cuvântului cele declinive”(omul, omu:
TR

„lui pag 24). Articurile le împarte în definitive sau

“hotărâtoare (ul, le a, pag. 95), relative (cel, ron), în-
EN

Jelinilive “sau neholirâtoare (ună, mii sau 0), partitive

(de, la sau u; dela).
Săulescu ca şi Eliade împaate substantivele în maseu-
/C

line “(hărbătegti), femonine (femeiești) și neutre, admiţinil

To următoarele C cazuri sau căderi: Nominaliul (numito-
SI

riul), acuzulisul (pâr âtoriul), dblativăl (luitoriul),

cocali-
vul (chemătoriul), dalivul (dătătoriul),3 ghenetivul (măscă-
_
IA

toriul, pag. 26). Săulescu îşi arată părerea în privinţa

.
„provenienţei articulului, afirmând că toate limbile cu-
U

ropenc |ca greaca „ Sermana, etc.] au împrumutat arti-

culii dela pronutiele personal de porsoana a treia şi că
BC

„limbile romance îi formează dela persoană: a treia a pro-

 — 112—

R Y
numelui personal latin și dela pronumele relativ-arătă-

RA
toare. Astfel art. le îl derivă din sl-le (Le. le, iar ital.
îl), ul sau lu dela “vechiul “l-lus (ital. 10), a dela ea
sau sllu (ital. la) ; dativul singular îl derivă. dela vecbhiul

LIB
Şi vulg arul ullui sau îllui (om-ul -lui, părinte-lui), nom.
plur. dă dela îi sau si lat (i, igli sau li itall.), ton. le
“din ca s-ile dela lat. il-lae (fr. les, ital. le), gen. şi dat.
plural lor din il-lorum (leur fr, loro ital.). Articului

ITY
velalio c-elă îl derivă, din qvi-ille, celui dela gu-illui,
cii de la qu-ii, 'celor dela, gv-illorum, cea. dela : gu-ea,
c-ei sau celei dela gquai sau lei, ce-le dela qu-ellae..

RS
Articurile îndefinitive unu, ună .sau o le derivă. dela
unus Şi una; tot între aceste pronume pune şi pe neş-
IVE
tine d ela nescio guisne. drticulul partiliv îl formează
pentru genetiv cu prepoziţiunea de (ital. de, îr. du),
pentru dativ cu -prep. la, a (lat. ad, ital. ad, fr. la),
UN

pentru ablativ cu prep. dela dea (ital. del, de la dea),.

pentru acuz. cu prep. pre, pe (lat. per pag. 27—29).
Substa ntivele le numeşte nume ființătoare sau substă-
„toare, adiectivele le numeşte însușiloare sau aieplive.
AL

Săulescu critică părerea acelora, cari zic, că în limba

română, nu s'a păstrat genul nout U şi. pe cei ce numesc
TR

genul neutru cu numele de eterogen, aducând exemple

„de neutre latineşti păstrate în limba română (de decl.
IL argentum==argimtă, brachium=braţă, frenum=trâă, vi-
EN

NUM =—vinti; de. decl. IV cornu==corn, gelu=geru, genu=.

genunchii, tonitru = tunetu ; de decl. III altar = altariă,
„lae-lacte=—lapte, nomen=nurae,. sluten=glodu, caput=ecap,
I/C

-gmtur=gâtă, tempus=timpu, frigus=friguă, os==os, 'ani-

“mal=aniina]). Pe lângă substantivele citate mai aduce
IAS

ca exemple neutre (cari nu pot fi socotite ca. etero-

- gene) subst. ou plui, ou sau 0â (0va), ad. nou plur.:
nouă (nova). Săulescu zice, că Latinii ar fi avut mai
mult drept să. numească genul neutru real decât Ger-
U

manii, cari îl numosc SBachlisches, de oarece la Germani

BC

sunt de genul neutri pe lângă lucruri neînsufleţite şi. -

NUME de fiinte însuilețite (das Weib, pag. 38—36).
 . 13 —

R Y
Declinaţia.

RA
lată cum defineşte Săuleseu declinarea : „Mutarea
nume: ui. prin căderi se zice Jecinaţie? Aplecarea însă.
secat deciinarea numelor limbei româneşti nu este fi-

LIB
nală, pre cumui acelei latinești, ce articulară pre cumui
acelei italieneşti, cu diferire că. Italienii pun şi articul
definit la. începutul numelui GI u0mo), iară Românii la

ITY
finalul numelui (om-ul). Drept aceasta deelinaţiile arti-
curilor sântă înşuşi declinaţiile limbei româneşti (pag.
37). -Cazurilor le dă. urmitoarea definiţie: „Atârnarea

RS
seat relaţia, co aro o ființă seat un nume cu altul, facti
cazurile seati cădevile declinărci numilor (fiiul omului). |
Cazul este o alai . mutare a finalului (omul, omului).
E
azuri sânt, 6, din aceste după. însuşirea deelinărei nu-
IV
milor limbei românești sânt vădăcinale numai doă: 1
Nominativul, din care semlormă Ac. cu pre, Ab. cu
UN

delu şi Voc. cu o. 2 Dativul, din carele semtormă gho-:

netivul cu 4 (pag. 37). Declinarea numelor (nodurile
declinaţiei numilor româneşti sânt duplice) cu articu-
"Iul definit, la urmă o numeşte /lecsibilă, sau «plecalivă,
AL

ia declinarea, cu ună, ună, cel, cea şi cu de, la, dela o

numeşte -îmflecsibilă. sau neapleculivă (pag. 38). La de-
TR

clinarea articulată (despre finalurile numilor, concorda-

ţia cuvarticuri 'și declinarea lor) “Săulescu nu face nici
o împărţire, ci arată, cum se aplică articulii la substan-
EN

tive.. Săulescu critică pe nedrept pe gramaticii anteriori,

cari, întrebuinţază articulul 1, zicând că singurul aurtăcul
/C

ce se aplică. la nominativul singular al substantivelor

masculine şi neutre stfârşite în „a“ mută sau scurtă şi pură
(care i, se trage dela numile latineşti masculine'şi neutre
SI

în us Și um) este ul (pom-ul, soer-ul, fii-ul, bob-ul), arti

IA

culul le se aplică la „mumile terminate în e, cise trag

dela abl. numilor latine în e ale deelinaţici atria (pă-
rinte-le=parente, ariete-le=aricte, pag. 39—10)%. Ge-
U

netivele numelor proprii în di (Ducăi, Lucăi) le derivă

BC

Ss,
 RY
— 114—
din. vechiul genctiv latinesc al declinăzii [ în as (aulai,

RA
terrai, aquai, pag. 41), iar genctivul substantivelor fe-
nuenine. îm ci îl asamână cu genctivul declinării V latii-
neşti în ex _(vugci, Ivioci seau fvicăi1). Despre substan.-

LIB
“tivele femenine sfâr şite lo nom. sing. neart. în ă ZICE,
că se trag dela numele latine de declinareea |
sfârşite
în a (tablă=tabula ) «Şi Că finalul ă (earelei d scurta
tă),

TY
“unindu-se cu articulul 4, SC prefuce în « tavlria.
seaii
table pag. 13). Substantivele Sfârșite în ea sau
4 in-
tonat (altimotonile) le devivă, din limba latină

SI
prin le-
“pădarea grupei (] (purcclla=purcea, 'stella==stea,
no-
N

vella=—nuia) ;. acestea articulându-se primesc un

ER
fonic între terminaţie şi articul (purceaoa, zioa,
pag. 44). La. substantivele femenine! Slârşite
o eu-
abaoa
în e şi
neîntonate, pe ultima. silabă (neultimoloni le), cari „se
IV
traz
„dela ablativul latin în e al declinaţici a 3-a, finalul
e
UN

uninduse cu art. a se preface în ea (nuiorea= muliere

Săulescu se ocupă şi de articularea substantivelor
feme-
nin6, cari înainte de e final au 0 vocală, accentuată, ză-
Rând: „Numele. femenine, cese termină
AL

la Latini şi -
Greci. în îa-seau o, noi Je terminăm în se, că idiotismul.
limbici. noastre pronunție pe ă şi pe a ca e-după i
TR

(nânie “ela lat. mania, copie dela copia, vie dela, vinea),
în cât numele, femenine terminate în e şi articulate apoi
cu a, ter minate în ea Sau “a, se,pronuiţie ca e pr. ntănia
EN

|
ca mânie (pag. AA) Siuleseu, ca şi Eliade, admite
|
„numai art. fe. a criticând pe acei gramatici,
cari con-
sideră pe ou şi ea ca articuli (oa şi ea sânt numai!
/C

mMo-
“dilicaţii ale arătătelor triplice finale, unite cu
sineur ul
articul femenin. «, pag. 45). A ată, că dintre substa
SI

nti-
vele sfiâaşite în & “unele sunt masculine, ca popă
(popci),
IA

tată (tatăl: seaui tatul, tatei și tatălui), Senecă

(lui Se-
neca, şi Senecăi). Trecând laiplural arată, că substa
nti-
vele masculine se sfârşesc la, nom. plur. nearticulat
U

îu ș,
la, care sc. adauge articululî (pomi, pomii) ; de asemi-
BC

1. Aci arată mattara lui g în Ş și alui

a c în €
 RY
— 115 —-

nea spune, cum formează pluralul numele neutre (faptu,

RA
"făpturi şi fapte: căleâiu, călcâe;, cuii, „Guie; oă, 0â seau
Ouă = 0vulm,. OvVa; 0goru, ogoară; amaru, amară ; ho-
tavu, “hotară ; feru, feră: poporu, popoară ş. a.); de

LIB
aseminea că numele neutre sfârşite la nom. sing. în e
fac mom. plural. heart. în ă și ai, iar articulat: în fe
(nume, numi ; sânge, sângiuri ; scaune==scamma, ; lemne=

TY
liena ; mere=mala ; five==fila,; ; frăic=trena ; semne=sig-
“na: bun, bune; corpu, corpuri “corpus, corpora: timpu,
timpu; peptu, pepturi: trupuri, ziduri ş. a.; şi unele

SI
Teinenine fac pluralul în ai, ca aramă-arămuri, marlă-

ER
mărfuri, iarbă-ierburi, pag. 18). Substantivele lemenine
formează -nom. plur. neart. în e şi i (table dela tablă,
purcele dela purcea, muere-mueri, baltă lată-bălţi late,
IV
cadă rătundă-căză: rătunde, aripă-aripă- aripe ; amintește
do mularea lui 'd în z şi dea lui 1 în f,aluicsi gîn € și când
UN

sunt urmate 'dei, pag. 50). Acuzativuliil formează. dela non.

cu prepoziţia :pre (pre omu), iar ablativul cu prep. “ele
(dela omu). Arată, că vocativul. se formează dela nom.
neart,. (o părinte și păriutei, o Dumnezeule, o ceriule, o
AL

Plotină şi Plotino, o buni domni şi o bunilor domni ; vo-

cativul popular se face cu mă şi fa în loc de o, pr.
TR

fa Catrină şi Catrinoâi sea Cătrinăi, mit Ioauc, pag.

51). Dativul substantivelor masculine şi neutre se for-
lui (omului, -fruptului), iar al celor îe-
EN

mează cu art.
mine cu ci (Plotinci, viţe-l-ei=aci se adaoge cătră că
un [), dativul din plural cu art. lor (femeilor). Despra
/C

genctiv Zice, că. se fomnează dela dativ, punând înainte .

a (a donmului” şi a domnilor). Vorbeşte de genetivul
SI

partitiv (o cupii de apă), de aseminea di mai multe e-

xemple de substantive, cari fac pluralul în două feluri,
IA

| având înţăles diferit (ochi- -ochiuri, bucăţi-bucate, arginti-

arginturi, pag. :57). Săulescu arată unele schimbări fo-
netice (prozodica yifacerea vocalilor), ce se întâmplă,
CU

cu ocazia moţiunii, declinării, conjugării şi derivi ării

cuvintelor (pag. 57—67), astfel worbeşte de mutarea
 116 —

R Y
"luă ie şi o accentuat în ea şi oa, când în silaba următoare
urmează & şi e (părintescu-păzintească, coptu- coaptă,

RA
ţear:'ă. dela; lat. terra ; recomandă a se întrebuinţă forma,
„munienească. pțeară“ în loc de forma - moldovenească;
plară“, peară-pară dela pira, veară-vară dela, vera, prea:

LIB
Mă -pradă. "dela, praeda), de schimbarea lui a accentuat
în .ă (baltă -bălţi, baie-băi ş. a). Săulescu recomandă, ca.
să ne ferim de „,îngrinătoarele vocale d Și &“, unde se

ITY
poate la „începutul şi: înlăuntrul cuvintelor zicând pre.
nu pă [ca Muntehnii], el nu ăla, timpă nu tâmp, pomet,
nu pomăl, „trimei nu trămit. Săulescu a fost ctimologist,

RS
ceea, ce se poate observa, din formele „fet-leată.“, si [să]
(si se feacă, pag. 62). Se ocupă de schinibarea lui a
latin! precedat; de s'în e (mania=—mânie, filiu=fic,și a.),
VE
ide lepădarea lui n şi ] (granum-grana=egrâu-grâic, fre-
mum- frena = fiâiă-trâie, pabulum-pabula = paiă-paie, ș. a J,
de prefacorea lui « final în dă (ova=ouă, -nova==nouă),
NI

de muierea, şi penderea lui. 1 final (vale- -văi, cale-căi ş..

c.), de schimbarea (umezirea lui Î) grupei cl în'ch si:
LU

gi în:'g (clamo==chiemii, : glacies = ghiaţă), de schimbările:

substantivelor neutre derivate din neutrele declinării a treia,
latinești (eaput-capita=e capiă-capite, tempus- tempora=timpii-
A

| „timpuri, fuiguș- îrigora = Frigu-friguri, ş. e.) Ş de derivate

TR

nutreţii), de aseminea, și dă alto schimbări fonetice suferite

de substantivele. românești, cari se trag din. limba, latină
EN

(foiu-=folium, teii =tiliia, faţă =facies, leo:=leii, portio=:=

porţie, ş. a. pag. 63—67). aa
/C

| La, comparaţ; sea -adioativelor. (de „aicptive și de ale

„lor . yradaţiă sed scării) destinge Şi gradul șezzetoriii “seci, po-
SI

zitică (omu ferice), gradul compavetivii sau întrecătoriă (Ca-

ton este mai bun seat mai rău de cât Antonie;. mai =—
IA

magis seat! majus) și gradul ssupevlatiti scai covdrșitoriii: |

“(Antonie este cel mai bun, prea, cu totul bun, pag. 53)..
Adiectivele diminutive le numește compavăâțise diminutive
U

" (albiior, duleișoru --duleior-duleius, căldișoră). |

BC

| Numeralele le împarte în 8 clase (8 toli): „L

 RY
-— 117 -

RA
Temeinice seat cardinale (unul, una, doi, âmbii, amândoi
dloăzeci seat viginți şi viinți, ş. €.).9 /feliuricele seai di-
versaticele (de un teliă, uniformi, duplicu,

LIB
unimodicii,ș. c.);
3 Implicătoavele sea dupticativele (în una, in doâ, simplu,
duplu), + Impărțitoavele seaă distvibutivele (singu
r, câte
unul, câte doă ș, €.). 5 Orânduitourele seaă ovdina
vele (ân-

ITY
tăiul, ântâia, ș, c.). G Pavticipitoarele (un întreg, giumă-
tate, un trieriă, ș. €.). 7 Inmulţitoarele seci -neultiplica
tivele
(odată, de dotiă ori, de trii ori seat dăți). 3 Zinpar
ralele

RS
(de un an sea anoatin, de doi ani scau bienu, de
tri
ani sea trionu, etc.). La numorale „propune unele forme
imitate după latineşte (primul, secundul, terțiul, cinciu
l,
IVE
sestul, șepțimul, 6ptul, ete. pag. Gr—73), |
Pronumele le imparte în următoarele -categorii: „/'ey-
sonale seai fătești (eu, tu, cl), reciproce seuă renturnăto
are
UN

(pre sine, şie), conjugătoare seat împreunătoave (inc, te,

se), posesive seaă stăpânitoare (almeiu, altăă, alisăi), de-
monstrative seaă. arătătoare (istu, celă), relative seaă vedu-
cătoave (celoc, carele), interogative seaă îitrebătoare (cine,
AL

carele), inde/initive seaă nehotărâtoave (ori cine, ori carile,

cineva, carova, niște, un, o, fiecare, cutare, ș. c. pag, 766-03)+.
TR

Verbul il defineşte astfel: „Verbul este parte a cu-

vântirhrGet arată tăptuirea“. La, verbe destinge următoa-
vele torme, pe cari le numește! ghenuri : „1 Ghenul actiză.
EN

sedă lucrătorii (cuminecă lui ideile melc). 2 Ghenul pasiv

sea pătimitorii (scoleriul se învaţă, de cătră minc). 3 Ghe-
I/C

nul neutru șeaă lucrătorii intransitită, care are înțelesu tri=

plicii: a) Au lucrătoriu (umblu, mergi, fugi, cugot,. chi-
tesei, născocesci). b) Aă pătimitoriia (suteru, ameţese, obo-
IAS

sescii, răbduă, pătimescă 5. ec) “Au neutru (Stati, şezu,

încetezu, dormu). + Ghenul deponenti seaă : depunăţoriii cu
înțelesă pătimitoriu (mă întristeză, mă mir, mă tulbur, mă
bucur, ș,Ș, €.), au Imerătoriă (mă lau, mă învesteseii, mă
CU

1), Cele două forme din urmă sunt luate cela Macedoromiini.” _
9) Săulescu, ca și alți aramatiei anteriori, uncori serie pe u mut
:alteori nu-l serie,
 „N

Y
— 1185 —

R
aceste se numesc
peptănă, mă preumblu, mă culci; ș. c.);

RA
laud însumi 1).%
și „vexburi reciproce seat reducătoare: (mă
), conjun-
“EI admite 7 moduri: „„Îndicativă (arătătoriti
atoriă (n-. |
tivă (congiugătoriii), optativă.(poltitorii) seaă dubit

LIB
rii) seat măn-
coitoriii), condiționată, imperatiză (poroncito
detoviă, înfinitiv- (nehotărâtoriti) şi -. modul partițipial.. (îm-
Sa
părtășitoriu, pagina 97)

ITY
(staţiile timpului) sunt următoarele : „i
îi Pimpurile
acum preasent sed preafiinţie (eu laud). 2 /im-
"deul
Timp
rfect=lăudam),
pul ce trecea, imperfept seaă neprefăpt (impe

RS
(eu lăudai) scai
3 Timpul, trecut perfept seaă prefăpt simplu
l ce ivecuse,
compus (am-lăudat seat “Jăndatam). 4: Zimpu
lăudasem) seaii
preapevfept seacă - preapre[ăpt simplu (eu
VE
am fost). Zimpul vii-
compus (am fost lăudat sea lăudat
lăuda voiu, pag.
toriii seaă fiitoriă î fuito» (voit -iăuda seati
|
NI

93—100)“. -- n
II vid-e-re,
“Săulescu admite4 conjugații (L laad-a-are,
LU

de verbe :
TII întind-e-e, IV auzii-re). Destinge 7 feluri
Verbăiii siciegula te
(| ai -

„1 Vevbui vegulate (laudi). 2

și ţii, mână,
lavo, iaii=—levo, mânâncii=manduco ; IL ţină
și viu,
A

xământi, pot şi pociă ; HI punşi puiu; 1V vină

impersonale
peri şi peiă, voii în loc de: voliu). 3 Verburi
TR

cuvine): + V'erbară
(plouă, ninge, fulgeră ; pare, trebue, se
aidem -aideţi=ando,
defăptive (blemu>ambuiemus, pasă, aide-
caile arată,
EN

IV,
_ceas=cesso),5 Venrburi încoative de conj.
besci 2, 6 Ver-
că acum începe ceva a se face (înfloresc, înnăl
face ceva a-
buri frecuentative de conj. Î, carile arată a se
/C

ajutătoave (I verbul.
deseori (dormiteziă, indreptezi): 7 Vevbauri
iva „cit sânt“, IL
ființ-
scai vă verbu l pozitivi seat
esisti
SI

„eu voii“, pag

avutivă ei ami, III verbul. viitorii
c și formevechi
100). La, conjug. verbelor auxiliare se găses
IA

pag. 102-110).
și forme macedonene (escu, fum, avumiu,
U

de alteori nu-l deosibeşte

1) Săleseu uneori însamnă pe i scurt, |
de i întreg . , e Da
după conj. I „verbul
BC

mod. greşit recom andă a se conju ga

Ă 2) In ,
E
nenhoativ“ „mă înviăseu (pag. 135)“
 4

RY
— 19 —

- Donjugaţia J, Aodul indicativ (pag. II 3,

RA
Timpul de. acum (audă), timpul ce trecea (lăuda mi),
trecut simplu (lămdăi, lăudăşi seau lăudăști, lăudă, lăudăm
iă
sea lăudărămu, lăndăţi seat lăudărăţi, laudă ȘI lăudără),

LIB
ivecut compus indeținit (am, ai, au am,. ați, au lăudat
şi
“lăudatam), timpul ce trecuse seaă preaperfept (lăuda
ser,
lăndaseși, lăndase, lămdasemii, seat Jăudaserămu, lăudaseţi

ITY
sea lăudaserați, lăudase seau lăudasoră), preaperfept com-
pus indefinit (am tost lăudat seau lăudatam fost), /iitoriă
(voiti lăuda seai lăudavoiiși oi, îi, a, om, iţi, or lăuda

RS
în Moldova; în Muntenia | „o lăuda) fiiton iul trecut (voia ti
lăudată seau lăudatoi fi fost; de aseminea „fi voiă fi lău-
dat. şi fi voiă fi fost lăudat, voiu vre fi lindat, VOI vro
IVE
fi fost lăudat, voiu vre voi a lăuda, voii ti vrut lăuda,
voii fi tost. vrut lăuda, voia vre fi vrut a lăuda. voii
e.h tost voit'a lăuda). |
UN

JModul imperatică..
Limpul de acum seaă present (laudă, scai si lauzi,
laude seaui si laude, si lăudăm, lăudaţi seau si Judaţi,
AL

laude seau si laude), Celealalto timpuri le împrumută. dela

conjunctiv: |
TR

„Jodul conjuntivă. în

1 impul de acum (si laudă), timpul ce trecea (3 vream

lăuda ), timpul. trecut (si fiu, si fii, si fie lăudat, ş. c., scai
EN

eu si fi lăudat, ş. c.), timpul ce trecuse (si fiu fost lăudat

seau cui si fi fost lăudat), fiitoria
(si vrei lăuda), fiitoriul
I/C

trecut (si vreamn lăuda, si vream fi lăudat,si vream fi fost.

lăudat, si vrui lăuda, si fi vrut lăuda, si fi fost vrut ă-
uda, să fi voit.a vre lăuda, si fi fost voit a'vre lăuda).
IAS

“Modul optatică și condiționată (pag. 113).

Timpul de acum (aş lăuda); timpul ce trecea (vream
lăuda), timpul trecut (aş îi lăudat și lăudat aş fi), timpul?
CU

* Arată, că Muntenii întrebuinţază a în loc de au (pag. 115).

n Imitat după Văcărescu,
 Y
—

R
BD

RA
fiitoriă
“ce trecuse: (aş fi fost lăudat și lăudataş îi fost),
(aşi vre fi lăudat , aşi vre
(ași vre lăuda), fiitoviul trecut
aşi vre fi tost
fiu fost lăudat, aşi... vre fi voit a lăuda,

LIB
a lănda,
voit a lăuda, ași fi voit a lăuda, ași fi fost voit
fi lăudat,
ași fi voit: vre fi lăudat, așu fi fost voit a vre
ză punân d conj.
pag. 116). Modul „condiţionat“ se formea

ITY
|
di înaintea timpurilor dela optativ. .

Jlodul. infinitică seaă nehotărâtor.

Pimpulde acum (a lăuda), trecut(a

RS fi lăudat, a îi
VE
fost lăudat), fiitoriă (a ti vrut lăuda,a ti fost vrut lăuda),
infim ătivul--: duplu (a vre: lăuda, a vre fi lăudat, a vre fi
fost lăudat), infinitivul triplu (a vre voi a lăuda, a vre fi
NI

a lăuda, a vre fi fost voit a lăuda). |

voit
LU

„ * Partițipia și ghevundia.

“Timpul de acum (lăudând, lăudândul, lăudâ ndo, lău-

A

„dătoriti). | E | |
TR

Supinul. (lăudat):
EN

Supinul trecirt (având “lăudat seaii fostul. lăudătoriiă,

scai
„având fost lăudătoriii), fiitoriă (având a lăuda, voind
fi lăudă-
voitoriul a lăuda, fiitoriul voind. a.vre lăuda, a
/C

voitor iul seau voindu l a fi

toriu, a fi tost lăudatorii,
voindul a fi tost lăudat, pa-
SI

vrut lăudat, viitoriul 'seau

gina 117%,
IA

te
Săulescu mai dă exemple: de unele timpuri torma
iare se pot
cu verbele „ajutătoare“ : „l (lu. verburi aucsil
verburi descriptive seai perifrastice. Cu am
îmforma
U
BC

“ Siuilescu are o mulțime de forme curioase “de timpuri, ce nu

de dânsul ; de- aseminea .și la-
se întrebuiţază şi cari sunt inventate Sa ,
|
numerale şi pronume (pag.. 117).
 RY
— 121 —

RA
şi cu iniinitivul verbului se îmtormă verburi active de
făptuire preasentă si [iitoare. (am 4 [uce); asemine cu
gherundie şi modul conjuntiv (am de făcut şi am si fue ),

LIB
“iară, cu supinul se îm'tormii verburi trecute (am făcut).
2. Cu oii și imtinitivul sea conjuntivul senformă ver-
buri de timpul fiitoriu (oii a face seaă voiă si facă).

ITY
3 Cu sânt gi partiţipia pasivă semlormii. verburi pasive
(sânt lăudat), iar cu supinul preapoziţionat cu de se mfor-
mă gherundia (sânt de liudataă pag. 131). Săulescu arată

RS
sechimbăwvile fonetice, ce le.sulăr verbele în timpul con-
jugării (laudu, lăudâmuă, facu, făcuii : tornă, toarnă : jocu,
jucat; audu, auzi; abată, baţi: facă, faci; esă, și sustii,
IVE
guști : audă și auzi : audio, pag. 141].
Ocupnâdu-se de formarea timpurilor (âmformarea
timpurilor, pag. 142—153) arată, cum Sau derivat u-
UN

nele timpuri din celea latinești. Astfel impertectul îl

„derivă dela infinitivul scurt, la care anină am dela (lat. a-
bam), avem, auam, am (laudavam, laudauam, laudam ; ve-
-devam, vedeuam, vedeam ; auzievam, auzicamn, duzian ! ).
AL

Periectul, simplu al conj.: 1 îl derivă dela infinitiv, la

"care adauge: azi sau ci (adăpăi=adaquavi, supinul „adă-
TR

pat“ dela adaquatum), - afară de trecutul verbelor „a

da“ (dedii şi dădui; sup.=—dat) „a sta“ (stătui; sup.=
stat si stătut), „a lua“ (luăi; sup.=luat), „a la“ (liui;
EN

sup.=liuti. Perfectul conjugării II îl derivă din lati-

neşte (ţinui dela tenui, supinul „tinut“ dela tenutum, îcu-
tum) ; arată că unele verbe fac trecutul în sei şi supi-
I/C

nul în să (vămăsel-rămasă, zisel-zisă, întinsel-intinsii,

prinsei-prinsă, îmvinsel-imvinsu, ucisel-ucisui) ; astfel con-
IAS

tinuă a arătă, cum se formează perfectul şi supinul

verbelor regulate şi neregulate de conj. III şi LV, dând
„mai multe exemple (făcui şi fecii, făcut și [apt*; scrisci
şi soripsci, scrisu şi seriptu; înțelesei, înţeles, înțeleptu;
CU

„diresei, diresu, direptu ;) rupsci, rupti; fripsei,. friptu ;?

1) Cipariu tot astfel căplică forinarea imperfetului.

" *) Săulescu arată, că şi la substantive s'a prefăcut c în p (lacte
 — 122—

R Y
auzii, auziti). Persoana .a doua dela perfectul
simplu
liudăşti. o derivă din latineşte (laudavisti-lăudăş

RA
ti-lău.
dăşi); la plural întrebuințază formele vechi,
cari se
apropie de cele latinești, explicând formele
noue (liuda-

LIB
rămu, 'lăudarăţi, lăudară 1) din plusquamperfectul
latinese
(laudaram, laudaras, laudarat, laudaremus, laudaretig,
laudarent). Plusquamperfectul îl formează, din persoa
na,
Il și [ll a perfectului, asămănându-l. cu plusquampe
r-

ITY
fectul -conjunctivului latin (laudasem=laudassem). A-
vatii, cii persoana a doua a imperativului se formează,
din persoana a treia a indicativului prez. (laudă, ţine),

RS
iar persoana,a treia dela prezent conjunctiv (laude el).-
„Imperativele neregulate fă, du, zi nu le derivă dela,
imperativele latinești [fac, duc, dic], ci dela persoana
VE
I a indicativului prezent, de unde leapădă pe ce; arată
„că verbul a veni formează imperativul vină şi vino:
NI

(pag. 150). Gerundiul îl formea dela infini

zătivul. scurt
(lăudândă==landando), participiul pasiv se sfârșește în fa sau:
LU

su (lăudati==laudatus), cel activ în torii (lăudătoriă). .

Adverbuile le împarte în rădrieinale şi simiple (ici),
în delrase şi compuse . (omineşte), în .perifrastice. (cu:
A

mâna, “cu mintea). După. înţăles le împarte, în mai

multe lteluri: Locale (ici, cole), tâmpurale (acum, atunce),
TR

ale câtimei (atâta, mult, puţin), carilimei (asc, nu,

ba nu, bun, răi), ale modului (aşa, ca, ba nu, U30r,
EN

grei, cu grei, bine, foarte), ale îndoelei (poate, doară,

cumva), ale arătărei, (en, enca, iată, iaca). |
Congiunţiile sunt împărţite în copulative san legă-
/C

toare” (Şi e scăă

, i, cu), ordinăloare sau orânduitoare
, (ântăiu, apoi, după aceia), comparalive sau cumpăni-
SI

toare (cât seau cucât mai mult; atâta, cu atât mai

„ mult), defuntite sau dispreunăloare sau singure pozi-
IA

“lapte, pecten=pieptine ; analogie introduce forme cu a;eplic, Derfe

U

obiept,: subiept, susţinând, că dacă vom zice altfel ne abatem dela idio-
timul limbei româneşti pag, 147). | a i
5) Și la sing. are o formă în ci imitată după latineşte (lăudă-
BC

răi, lăudarăși, lăndară, pag. 148).

 RY
tive (au, ori seat), condilionale (si, di, deacii, ş. a.)

RA
ddversalive sau în conlrătoare (ânsă, iară, totuși, Şc
concesive sau îndătăloare (di, di şi, măcar, cu tate
că, $6G), cauzale (căci, pentru că, fiind CĂ, ș. a.), con-

LIB
seculive, scopule 'sau următoare (si, ca si, ş. a.), con-
clusive sau închietoare (deci, aşedară, ş. a.), isplicalive
sau tâlcuiloare (adecă, va si “zică, precum sea cum

ITY
fi, de esemplu), limgavale (când, pănă. când, după
ce) modulalive (atare mod, cum am zice, asc, precun;
ş. e. pag. 155—161).

RS
Prepozițăile le împarte în seputabile, Carl. cor a-
cuzativul (spre mine, ş. c.), ablativul (dela mine), szene-
„tivul (înaintea scau înlăuntrul casci 1); simple insepara-
IVE
bile (ad, res, stră, pro ș$. €.); compuse locdile (aproape.
"dc, din colo dc, do o parte de, departe de ș. c.); limpo-
locale (înaintey de, pe la, până la, ș. c€.); compuse cu
UN

subslanlive preapoziționale (a-supra, în-aintea, în-apoia,

împregiurul ş. 6). Aici amestecă şi unele conjuneţiuni
(si, să, di). |
ruteriepliile (interiepţii secau pătimitoare ) sunt. Slă-
AL

sificate în ule plăcerei, ale râsului (ha, ha), ale săltărei

(hop, hop), afe Ducuriei (ai binemi pare, voe bună),
TR

ale uplaosuluă şi mulțemirei (bravo, vivat, atesim, amin,

bine, foarte bine), ale afirmărei (ci, lie), ale chemiirei
(hei, nauză, o, mă, ista, cela), ale ipoflirei ţo di ar îi;
EN

„firea sau fioar; măcar si deie Dumnezeu; cumnu;

aj rogute ; cale bună), afe demândărei (hai, aide, mergi,
carâte, fugi, feri, săriţi, nu lăsa, nu te da), «fe înlre-.
I/C

băvei (ec, ha, cum), ale neplăcerei (ale plângercizvaiu,

alio, alei, vvalio : suspinului --- ofu, ah, vai de mine), ale
IAS

nivoinței (Daiu, ba, lasimă, dămi pace, numi debue),

ale îngretosărei (tui, tiu, 'nuţii ruşine, mire agiungâti),
ale 'mulcomirei şi mâniei (tişu, taci, silență, destului,
agiungăţi, nu mai liorh: ii), ale amenințăveiă (pei, lipseşte,
CU

1) Gramaticii anterivri le construese greşit en dativul.

 R Y
— 124 —

RA
afară, cânii.te “mănânce,: văzutai măi), ale mirărei (0,
ce minune, curios, o doamne, bre-bre, măi mă, văzutai
Măi, chiar, iacă, mă, cun si poate, mare Minune, nu

LIB
„mai spune, zeu *); ale înspăimântăvei și înfiicivei (elei, u,
i, ho), ale neprețuirei şi nepăsărei (dec, cemi văzură ochii,
pure lucru, pag. 169—171),

ITY
Săulescu se ocupă de lormarea verbelor '(de îm-
formarea er burilor) din adiective, pronume, nume şi
axlverbe cu ajutorul prepoziţiunilor -separabile şi insepa- -

RS
rabile (nalbescă, unesci, însușesci, întârzieză, ofteză, ho-
hotesc, asuprescii, înnapoezii), de numele derivate din sub-
stantive, adiective şi din vexbe (cuprinsul dela cuprinsi,
IVE
făcătozit dela : făcut, -ninsoâre dela, nins, albuși dela albă,
mulțime dela mult, petrărie dela, peatră, pometă. dela
pom, suişu dela a sui, mirişte, măicriște, ș. c. pag.
UN

174-—179). Dela pag: 179.191 arată. diferite termina-

“iuni (finaluri) de ale numelor. apelative masculine -şi'
femenine, iar dela 191—206 tractează. despre compuna-
rea cuvintelor, recomandând cuvinte ca „peştină“. în
AL

loc de „heleşteuii, „vântulă“ în loe de „moară de vântăt,

pbescouă“ în loc de „0uă de peşte“. Săulescu caută să
TR

recmanizeze terminii technici (gramatică=—sermonică, a-

ritmetică=numerică, raţionici sea raţiocinică— logică,
zeoştiința=tcologic). El face comparaţiuni -cu limba,
EN

franceză, care a scurtat cuvinte, luându-le din limba

"latină (peu=paius, ocil=oculiis, Ş. a). |
I/C

„Par lea sintactică.

—

Partea II. sintactică, s'a tipărit tot în anul 1833

IAS

şi cpnţine acelaş titlu, ca şi partea etimologică. Și

a, Kloua parte, care are 160 de pagini, este: dedicată. lui
Veniamin Costachi, protectorul lui Săulescu 1). le
U

E) In ținutul Nastud ului (Fransilv ania) se mai aud și astăzi

BC

interjectăunile „du-te-du-te“ și „numai spune“, „doară nu.

1) Săulescu' a fost tremis de Veniamin Costachi în „Teresia-
num“ din Viena. Și apoi la Atena,
 — 125 —

RY
se ocupă:de subiect, do cuneordarea, luicu
predi
de „„intrebuirea articurilor definitive, relative scau catul ,
aiep-

RA
tivale“, Despre „urlicurile definitive: zice, că sunt „pro-
nume. arătătoare simple“ de a troia perso
ană (omul
bună, bunul om); iar articulii „relative“,

LIB
despre cari
spune, că sunt de ascininea, Pronume: „atăt
ătoare“, îi -
numeşte „„aieptivațe“ (soarele zel luminos, cel soare
luminos sea cel luminos soare, că bunul sea că

ITY
cel bun). Arată când substantivele și adicetivele
se întrebhuinţază articulate si ncarticulate,. După. aceas-
ta tractează despre întrebuințarea (întrebuirea) pro-

RS
numelor personale, zicânidl că, noi. ca și Latinii
și Grecii
putem lepăda în. conjugare pronumele (Scriu, scrii, şi.
e.) ; totuşi pronumele se pune când „Lăptuirea subie
ctilor
VE
Sc opune una alteia“ (ei alun şi fu resipeşti)
, în titu-
laturi (Noi Ioan, Sturza), când voini „a da: mai mult
în-
țăles seaă ton voroavei
NI

(parică, tu eşti mai bun de câ,

dânsul ; tu Klin toți te ai allat)“, în răspunsuri la
între-
Dări (eine a venit? Eu). Vorbind de întrebuinț
LU

area_dati-
velor si acuzativelor pronumelor personals,
recomandă
asc i îitrebuin ţa o emele_scuriiiigure, i fără
a Ti în.
soțite de. formele. lungi... (înă._tremite). Propune
RA

a se.
întrebuință. pronumnele . posesiv. „sări, sat "cân
50 d
ra
poartă” Ia. subiectul
prepoziţiunii, iar „li și că“, când
nu se rapoartă Ja subiect (vulpea săbui găina cu puii
T

ci, adecăai găinci, pag. 26). Dela, pag. 32—10 se ocupă;

EN

de întrebuinţarea pronumelor părătătoare, - întrebătoara

ȘI relative“. „După aceasta, tracțează. despre, sintaxa ca: 3,
zurilor_şi_anume de sinlacs
/C

ul veghiminei. cei partea a îi

"doua a zicerei, căderea ghenetivuiui (fiiă al ptirintelui,.
[ii ai părintelui, ai mumei; fică â părintelui, fice ale
SI

părintelui, pag. 42), de reghiminea proprie şi de

in-
IA

semnările ipreapoziţiilor (pag. 19—81),. de 'verburile re-

giloare de dalivul persoanei şi de acuzalivul lucrului,
de aieplivele regiloare de daliv, de reghiminea acuzali-.
U

ului, de spețială întrebuirea prea pozițiilor acuzativale şi

BC

de însemnarea lor (pag. GL), de preapoziliile ublativale

 Y
—B6— |
Da

R
RA
de (pag.
(pag. 77), de ghenetivul parlilivă îmformut cu
ându-
SI). Prepoziţiunile sunt tractate amănunţit, arăt
partici-
se însemnarea şi întrebuinţarea lor. Vorbeşte de

LIB
ivel e, cari cer după dâns ele
piile, adicetivele şi substant
tul de sec, făcă -
mprepoziţia 'de (însetat de dreptate, lăsa
gură, păr i.
toriu de bine, neputincios . de picioar€, bun de
qhe-
de cal, lemn de fag, cotă. de apă, pag. 86). Despre

ITY
ui şi
rundie spune, că este format din supinul verbul
latin în um (este de tă-
că este echivalent cu gerundiul
de a tace
cut = faciendum eșt; mii, ţii,. îi de făcut seau

RS
cantă a face ori
ori casi facu; am de tăcut s6aii Ami
bun de
âmi caută si fac; sânt vrednici de tăcut; oști
-ghe-
bătut ; de-mpărţitul număr), iat. ghenetivul supino
IVE
ij

în 2 si
.

tin
. .

cel.la
A

cu
” .

echiva lent
i

vundici româneşti este.

vu i .
. -. “A

nthun scribe udi, uşor «le

(instrument de scris=—instrume
cile factu, unealt ă
zis=facile dictu, greu de făcut==diffi
UN

de a serie ori casi serie, apă de băut

„de scris seau
supino-
"seaă peitru : băut, dăti de. mâncat) și acuzaticul
în um (merg
- -gherundiei este aseminea cu. cel latinesc
la cosit-la secerat, mă
AL

li, vânat—co venatum, trimit

păscuit, la edificatul “unei case, mă apuc de
ducu la
seu
tul
„lucrat, pag. 90—96). Apoi se ocupă de dependen
TR

şi îm-
„de sintacsul zicerilor atârnate în modui conjuntiv
sul parti-
finite (doresc si "facu, doresc a.Tace), de sinlac
înlruna
EN

"multo ra -ziceri
" țipial sau de constrângirea mai
seau după ce se îmbuib ă.... ;
(omul îmbuibânduse:—dâacă
ă ; ceia ce sc
cel ci seamănă: seiciră—semănătoriul secir
I/C

;, 'barc-
Samânii se seceră=pământul semănat se secară
se “i Ain
vine întărit — fiind întărit seau întărinduse
republica, pag: 102—113). Săulescu aiată, că vechiul
IAS

urme
'paiticipiu prezent. s'a perdut”şi că astăzi avem
nte soare) şi
din dânsul în adiectivele în „ate“ (ferbi
din volente,
în unelc substantive (fiinţă din fiente, voinţă
a pag. 114 tractează
U

“dorinţă: din dolente, pag. 110).

răsare stră-
despre întrebuinţarea adverbelor (soarele
BC

strălu cit ; Isus Christos

lucindă seau cu strălucire ori
. n.
 RY
— 12 —

se încruci sup Pilat, adică domnind Pilat; "Tales îm-

RA
văţă mai întâiu la Pericid), Săulescu arată, că în “limba
română se: întrebuinţază negaţiunea aşi când subiectul
„este un pronume negativ (nimine nau fost secat nau

LIB
fost nimine ; nici unul nu sati arătat; nicăirea nau
fost) și că de multe ori negăm cu verbul defectiv „baiu“,
despre care crede, că se derivă, dela, „aio“ şi „ve: (Alergii?

ITY
Daiu ; Fostai? pa; Mergevei? ba nu, pag. 118). După
aceasta se ocupă de întrebuinţarea prepoziţiunilor Şi
a conjuncţiunilor. La pagina 120 tractează despre

RS
aşăzarea. vorbelor în propoziţiune şi despre orânduire:
4
propoziţiumnilor în frază, deosebind consirueția firească,
(soaroie: răsare, ca si lumineze pământul) de constructia
VE
Piguralii (ca si lumineze în orizon, răsare soarele),u
vătând în acelaș timp că această din urmă construcţie se
NI

întrebuinţază atunci, când, voim; a atrage atenţiunea co-

titorului sau a auditorului asupra unui cuvânt sau când
LU

“dorim să înfrumseţăm ori să împuternicim „,sintaesul“

si când căutăm a me feri de cacofonie (pag. 126) ). La paa
131. sc >ocupă..do-analisul- construcției, „adică, (TREOBOZI =
liilor şi « zicerilor,. împărţinil propoziţiunile în_propo=_
RA

„zății. simple.-(soar ole. este luminos), în propoziții compuse

(sănătatea, înțălepeiunea şi avuţia sânt la om Dieci
T

„materia, însuşimea şi făptuirea la po [liinţă), în ziceri

EN

„ compuse 'prințipale (soarele luminează, el înc: itzoste zi

îmviiâză făptura), în Ziceri _âncidenlale Sau _conplini-
" toure cuviincioase “zicejăi-printipale (soarele răsare, ca
/C

si lumineze, el vă lumina, di nul va întuneca înesriţii

nouri). Propoziţiunile sceundare le defineşte în modul
SI

următor: ,,Zicerile: încidentale definitive atârnă „mai CU

samă prin pronumele relative cel ci, carele, Ş. a.; iară
IA

isplicalivele prin conjunţiile. scoposului si, ca si, ci re-

pitoare congiuntivului, prin ale timpului când, dupăce,
U

înainte dece, aluncea, prin condiţionalele di, dacă, prin

cauzaelle că, căci, penlrucă, fiindcă, prin isplicativul ade-
BC

Ci, cure VU şi zici (greşala făcută —earea se face, di

 — 128 —

Y
- . C a. N | |

R
se face, când se face—din neștiinţă. trebue a. se certa
seau să se erte):. La pag. 136 tractează, de. întregimea,

RA
„elipsul și pleonasmul propozițiilor şi a zicerilor, ar la
"pag, LL de spuneri sedă nurațiă (din: mai multe ziceri
prin congiunţii între legate se alcătuește spunerea).

LIB
CS Spumeraa._ [fraza] „este a firească, „când se; pune
Ti îifaiu zicerea 'pr incipală, iar după acGasta urmează
zicerile câle incidentale cu. conjuncţiunile timpului, l0-

ITY
eului, câtimei, moduluă, cauzei; condiliei şi ale conelu-
zică (pas. 144p/ Vorbind de. fnirebuir A) “modarilor Si a
timpurilor le împarte. în moduri absolute (indicativă, im-.

RS
" perativ şi; imilinitiv ) şi relalive (conjuntivul, -poftitoriul,
| condiţionaţul şi partiţipaiul), de 'aseminca şi timpurile
în timpuri absolute -(presentul şi perfectul ) şi relative.
IVE
(immperfectul, precaperfectul şi fiitoriul). Săuiescu imi-
tând pe Eliade spune, că poeții şi istoricii întrebuinţază
prezentul ( “preafiinţiv ) în loc de perfect (făptuitul),
UN

ca „să arete cele trecute mai viii şi de faţă“ (după ce

| perde cineva, atunce cunoaste, în loc de „după ce ai per-
- dut cineva.. .), de aseminea şi în loc de viitor („vin
acum îndată“ în loc de „voi veni“). Despre imperlect,
AL

„zice,.că poate.arăta o acţiune în mod. absolut (omul lan

cepul “veţuia selbatic) ) sau în mod relalăv (când vi-
TR

„neam, el se ducea scau se dusese, iar nu se duse ori

sai dus, pag. 145). Arată că perfectul optativului poate .
fi înlocuit cu imperfectul indicativului (di se înţelegea,
EN

omul mai nainte, el căpătă sea ar. fi căpătat multe).

Săulescu face deosebire . între perteetul simplu şi Ccom-
pus, zicând că perfectul simplu „arată ceva mai de
I/C

curând făcut şi mai vârtos în voroavă [povestirec] spu-

imd ceva (bătui, învinsei )“, iar „cel compus “ arată. ceva
IAS

făcut ânsă nehotinât ocvivalent fiind cu auristul greceses

(am agiuns, am învinsă, pag. 1:46); - tot odată arată, că,
„viitorul poate fi înlocuit, prin. alte timpuri și construc-
iuni (voiu.. veni, am a veni, am si viu, am de venit).
U

a In tractareea sintaxei sc simte mult înrăurirea sin-

BC

„axei latinești i erecești. p

. N ame

N
 RY
— 199 —
In. 1534 Sfuleseu : a publicat partea III intitulată:

RA
„De prosodia limbei românești - și de versiticaţie“, la
care a adaus mai multe -exemple de vessuri 1), Pot în
“acest an Săulescu a publicaţ o gramatică românească,

LIB
pentru clasele elementare prescurtată. din partea etimo- :
logică, ce. apăruse în 1833.

ITY
| Gramatica românească și nemțască din 1838.
.

In 1838 sa publicat la Braşov o ogramatică întitulată:

RS
.
„Gramatica, românească şi nemţascăi* pentru tinerimeu na-
"ţională întracest chip întocmită de ur? prietin' al naţii€ ti-
părită cu toată choltuiala domniisale Rudolt Orghidan,
VE
cetăţan! și neguţătoriu, de aici. Brașov,în tipografia lui
Ioaai Ghett. 1838, i |
NI

Gramatica,
care cuprinde numai etimologia [în pre-
„faţă spune, că va publică mui târziu și sintaxa], este ti-
LU

părită cu litere cirilice și conţine 216 pagini. Partea româ-

nească este tractată paralel cu partea germană şi anume
în coloana stângă gramatica românească, iar în cea dreaptă
RA

gramatica germană. Scopul, pentru care a fost publicată

această” gramatică, se vede din următoarele rânduri: „Spre
acest.. scopos' se întocmi această gramatică cu gând, că.
T

petrecând tinărul mai întâiu regulile limbii sale totudiodată

EN

să cunoască aceea ce are limba noastră de obște cu cea, *

nemțască și când va trece în elasul nemţesc, cu atâta săi

“fie mai ușioară învăţarea acestii limbi streine (pag. IV din
/C

pretaţă)“. Tată cum se defineşte gramatica: „Gramatic'a

die Sprachlehre) este stiinta, prin care învățam! să cu-
SI

„h + 3

noaștem o limbi a, vorbi şi a o serie după însuşirile și firea

ci. Articolul hotărâtor este lu (2), le, a; iar asticolă neho-
IA

» In 1835 1. Pop a tipărit la Bucureşti în„tipografia. lui Eliad

U

o gramatică română pentru începători, din care au apărut 14 ediţii

pănă în 1859, Tot în acest an s'a publicat: „Gramatica românească ti-
„. părită cu cheltueala din casa școalelor publice şi primită în clasurilo
BC

de începători, Bucureşti, tipografia Eliade 1835.

9
 Y
— 130—

R
SR ue PIE
0, UN, unele, niște, nește, niscari ȘI NescAi.
dq DA
IO
tărâtori sunt a,

RA
substantive. sunt trei - declinări [declinarea masculină,
La
femenină și neutră]. Genurile sunt numite neamuri. 4
<

Declinăţia. substantivelor fără articol.

. r

LIB
. P - o
a N . o

| „Multoratic” .
| Singuratic“
(numitor”) socru „socat |
Nominativ”.
Genetiv! (născător”) de socru „de socri

ITY
Dativ (dătător”) la socru „la socri..
or”) pe :socru pe sori |
„ Acuzativ' (pârât
« Vocativ! (ehemător'):o socru. o socri
Ablativ” (uător”) dela aude socru dela socri

RS
“ ' DR _ „
MI , . |

cu articolul. hotărâtor
. . _ .

a Declinația 'sustantivelor
a DeclinaţaI. | |
IVE
„Singuratie“ | „Multoratic“. |

pr
UN. lupu- (lupu-lu) i lupii
„G.a lupu-lui lupiclor”
„a
D. lupului lupi-loru
UN

A. pe lupu-l „pe Iupl-i

V. o lupu-le .. „o lupi-loru
Abl. dela sau de lupu-l” dela sau do lupi-i
AL

Sa i “Declinaţia II.
„ vergiele-le
N. A, Abl. mumia. - mume-le vergea-oă vergele-lor
vergel e-i (verge l'i)
TR

-G, D. mumei (mumii mume -lor

| N. A. Abl, carte-a cărţi-le
„a G. D. cărți-l cărți-lor
EN

„Declinaţi'a III. |
e *

lemnu-l' lemne-le . pământu-l pământurile

N. A. Abl.
G. D. lemnu-lui lemne-lor! pământu-lui pământuri-lor
I/C

Despre adjective -se 'zice, că se declină (apleacă) ca

“si substantivele. La e deosebește „dreapt'a
compazrâţiunse
IAS

t'a II sau gradul

I sau gradul positiv' (copi! blând”), dreap
111 sau gradul co-
comparativ (copil mai blând”), dreapta
blând : copil! foarte, prea,
vânrșiton” sau superlativ! (cel mai
păste măsură sau afară din cale blând=superlativ nerela-
U

tiv; pag. 59).

sau
BC

cardinale
amevalele (pag. 68) sunt împărţite:în
 — 131 —

RY
«temeinice, ordinative sau orânduitoare, distributive sau ară-
ătoave de feluvime (de doo feluri. sau plaso), vepetitoare

RA
"(o dată, de doo-oră), multiplicatice (sâmplu, îndoit”, ântreit”),
.nehotăvâtoare [în mod greşit pune aci pronumele nedefinite,

LIB
„fieşte-care, fiește-cine, vrunul, nici unul).
Pronumele (pag. T1) sunt împărţite în personale sim
ple (eu, tu, el, ea), reciproce sau dntorcătoare (mă, mine,
mine ânswmi; te, tino, tine ânsu'ţi; so, pre sinoi; ȘIC,

ITY
şie'să, şi; lorwși, și), „personale compuse (eu ânsumi, ș. €.),
stăpânitoare sau posesive (mei tăi, lui, săi, ș. €.), arătă-
toare sau demonstrative (acest, sau ăst, astă; acel! sai cel,

RS
şi ă, acea, cca şi a; acesta'să, același ; șeolarul' cel bun”),
veducătoare sau relative (care, a cărui, căruia şi cui, pl. care,
a căror” şi căroi”a ; care, a cării și căriia, plur. care, a că-
VE
ron şi cărow'a), ântrebătoane sau interogative (care, cine, ce),
mehotăvătoave (altul', neştine, nimeni. sati nimenca, cine-va,. .
NI

.cave-va, ori-care-fic-care, ori-oare-cine. |

„Vevbele se împart în lucrătoa re sau active (fact), cari
LU

se 'subimpartîn transitive sau trecăloave (laudu, fac), ne-

e
ransitive sam me-trecătoave (fugă, alergii, umblu), reciproc
sunt
sau antovcătoare (mă silesc”, mă strădueseii). Mai
RA

pasice (mă land” ori sânt lăudati) ,

vorbe pătimitoave sau
ii), nesăzarș ife sau împer-
neutve (stau, ședu, zacă, ânfloresc
verb!
fecte (emi spre săvârșirea ânţelesului mai cor' şi alt
T

în modul nehotărâtor” ori suppus=știi, pot, voi, trebui=ecu

EN

se îm-
ştii serie ori să serii, pag. 90). Modurile (chipuri)
tosă.
„part în arătător, demândător”, poftitor , suppus' şi nehotavă
, când' vrem să po-
Modul,, demândător' se întrebuinţează
/C

sfătuim' , doje-
runcin ceva (seric, învaţă), . când! oprim”,
in, ori rugăm! pă cineva (nu fă asta; mergi la școală;
SI

dibmi mână de ajutor)“. Modul” „poftitor pe lângă dorire

mai arată condiţie și ândoire (de Români ar fi mai bine,
IA

frate
dacă 'siară iubi limb'a sa ; am! auzită, că ar fi venit
meu)“. Se arată, că modul conjunetiv 'sa poate întrebui nți
U

„de-
şi ca imperativ, când se subințelego unul din verbele
. Timpul ?
mând', vrea, cer” ș.a. (să cânţi=cântă, să faci=fă)
BC

Î.. -— . ..
 R Y
trecut este de paru feluri. l. Nesăvârșit (ânvăţamu). 2, Să-

RA
vâvșilă (seriseiu). 3. Mai- maultă-decâv-săv ânșit (scrisesemii)..
4. Nehotărât (am scris), timpul viitoră (voi serie), vii-
țoră trecuti (voit fi scris), participiuli prezentă (cânt-ând”),

LIB
trecut: (cântat). Conjugările le împarte în 4 clase C în are,
II ere, III ere, IV. în ire). Se arată schimbările fonetice |
(mutările de vocale şi consonante), ce le sufăr verbele în de-
cursul conjugării (pag. 117). Se 'arată conjugarea verbelor

ITY
„neregulate -(a bea, da, lua, sta, mânca).
Adverburile se clasitică în adverbe de tinupă, loci, CUL.
litate (bine, maă bine,. foarte. bine), cuantitate (adese-ori, de

RS
multe-ori, mai cu seamă), de adeverit (așa, da, cu biină
seama), de tăgăduit (nu, ba, nici decum), de grad (mai, prea,
IVE
foarte), de întrebare (cum, unde, încotro), de ândoive (doară).
| Prepoziţiule se construese cu cazul genetiv (asupră,

7r
deasupră, âmpreajmă, ânainte, âncontră,. împotrivă), cu a-
cuzativ (ân, la, a, pre, după, spre. ș. a.), cu ablativ (cu.
UN

dela, de, din, dintre, afară, de, departe de. ș. a.). :Se arată,
propoziţiile, cave se. ântrebuințează dn: compunere (depun,
conscriu, stră, des, re, res, pro, trans. ş. c.).
AL

Conjueţiunile (conjugativele) sunt clasificate în copu-

lative sau legătoave (nu numai-ci și, precum-așa), desjunc-
TR

tive său despărțitoave (ai, saă, ori, nici) condiționale (de,

dacă), timpurie (când, după ce), causative sau de pricină
(că, căci, fiind” că, pentru că) concesize sau Ang găduitoare (ma--
EN

carcă, cu toate că), arătătoare de sfâmşit sau scopos (ca,

să), asemănătoare (precum, ca), uduersative sau âmpotrii--
"toare (însă, ci, dar, iar), explicative (adică, cum, precum),
I/C

conclusive sau înc cetoaze (dar, aşa dar, deci), ordinative:

sau ovânduitoare (Mintâiu, apoi, mai departe, mai âncolo,
IAS

îi urmă, ân sfârșit; pag. 187).

Intenjecțiile sunt împărţite în „ântrisece sai din lăun-.
tru, care arată vro simţire a sufletului (oh, vai, uf, a, o:
Ș. a.) în ecstrinsece sau din afară, care arată vr'o imitație a.
U

unuă glasă ori suneti (paf, puf, crac, buf, plump, bim
bam) ; une-ori se întrebuințează. şi alte părţi al cuvântului.
BC

(o Doamne, 0 minune, vai de mine, pag. 189).

 RY
— 133 -..

RA
Gramatica rumănească din 1839, -

In 1839 apare în tipografia lui Eliade din București .

LIB
ediția II a unei gramatiei întitulate:
„Gramatica rumănească primită în clasurile de înce-
pători ale școalelor publice.“
Gramatica, care conţine $2 de pagine

ITY
este tipărită «cu
„altabetul cirilice amestecat cu litere latino [alfabetul mixt].
Din această gramatică au apărut în urmă mai multe edi-
țiuni, din cari una în 1850, ce este identică cu cca din

RS
1839 și care conţine numai 79 de. pagine. Accastă orama-
tică este un extras din gramatica, lui Eliade din 1928.
VE
' Gramatica lui |. Vaillant (1840).
NI

In 1840 profesorul Vaillant publică în limba_franceză

0 gramatică, întitulată : „Grammaire roumâne Vusage des
LU

frangaise par L.A. Vaillant, Boucourest 1840.“

Gramatica, care conţine 115 pagini, este tipărită cu
litere latine, iar textul român cu- alfabetul cirilic mixt.
RA

Articulul îl împarte în definit (li, le, a), în îndefinit

(ună, 0) şi în determinativ (cel, ăl, al, cea, 0); al se întro-
bunțază inaintea “adiectivelor posesive, cu care face îm-,
T

preună pronume (al mei) și înaintea adiectivelor ordinale

EN

(al doilea). Vaillant se folosește de prepoziţiuni la decli-

narea ncarticulată a substantivelor, iar la declinarea arti-
„culată nu face nici o elasiticaţie, ci arată, cum se aplică
/C

axticulul. la substantivele masculine, femenin ŞI neutre.

Numele proprii masculine de persoane le deelină cu articul
SI

înainte şi cu articul în urmă (pag. 38). Pronumele le. împarte

în personale (ici, tu, el, ica, dânsu, dânsa), re/lezice (ici
IA

însumi, tu însuţi, cl însuşi, ș. 6:), pronume şi adiective po-

sesive (micu, tăă, său, ș. e. ), pronume și adiective demonstratie
U

(„acestii-ăstii, această-astă ; acelu, ăl, acea, a“; ele sunt de-

„clinate nearticulate şi articulate;
BC

la nom. plur. masculin se

găsese formele „aceștii, ăștiia“, de aseminca la genetiv și
 RY
— 134 —
, | o

dativ femenin sing: „acei, ăi-a; acestă-l-altu, acestii-l-alţă,

RA
această-l-altă, acesto-l.- -alte, acelă-l-altă, acei-l-alţi, acea-l-altă,
acele-l-alte= pronume demonstrative comptis0), pronume

LIB
- relative. (care-le, cărui-a, cari, carii, căroru, cărora; care,
care-a, cărnii, cării-a, care, căror, cărora; ce, de ce, la te, pe
ce, dela ce; cine, de cine, la cine, pe cine, dela cine, pag.
21), pronume și adiective “demonstrative. relative (cel ce, .cea.

ITY
ce sau care), pronume îndefinite (neştine, ceva, cineva, ni-
minea), adiective, indefinite (ori care, fie care, alt, atât, cât,
mult, tot, un, niște, amândoi). i

RS
Adiectivoe. numerale le împarte în adiective cardinale:
şi ordinale. Vaillant înparte conjugările după sistema fran-
ceză, ca şi Eliade. Verbul „a fi“ îl numește substantiv,
VE
Conjugarea pasivă o formează în mod peritrastic, când se
arată o acţiune instantanee (sânt iubit), iar când voește a.
NI

arătă durata, unei acţiuni sau stări, atunci se exprima prin

reflexiv (se iubește de toţi). | |
LU

Conjugarea 1 Modul indicativ (pag. 6%).

Present (cânt), imperfect (cântam, cântai, cânta, cântam,,
cântaţi,: cânta), tvecutul definit (cântaiu, cântași, cântă, cân-
A

tarăm, cântarăţi,. cântară), trecut nelefinit (am cântat), trecut:

TR

anterior (cântasem, cântaseși, cântase, cântaserăm, cânta-

serăţi, cântaseră), plusguamperfect (um. fost cântat), fiitorul:
positic simplu (voiă. cânta), fiitorul simplu de îndoială (0 să.
EN

cânt), fiitorul compus du îndoială (o-să fiu, cântat, -o să fii

cântat, ș. 0).
/C

| Condiţionalul.
Present (aş cânta), trecut (aş fi cântat).
SI

Subjuncticul,
IA

„Present (ca să, cânt), trecut (ca să fiă cântat, ca să fii

cântat, etc). ă | |
U

Infinitie present (a cânta). Participiul present i (eantâne),

BC

davticipiul. trecut (cântat, cântată), |

La pag.:.96 esto un. tablou de conjugarea verbelor:
 RY
= 195 —

neregulate de „conj. l (a da, usca, mânca, lua, la, infoca,

RA
spăla, crăpa, sta, lucra), II (a fi, veni, peri, oși), III (pune,
rupe, sparge, trage, rade, fierbe, spune, înfige, suge, vinde, -

LIB
ucide,. coace) «și Iv (a rămânea, avea, ţinea, boa, vedea,
putea, mângâica, înviea): La. urmă tractează, despre prepo-
zițiuni și intrebuinţarea lor (pag. 100— 111), despre adverbe
(pag. 111), despre conjuneţiuni (pag. 113) şi interjecţiuni.

TY
(pag. 114). La Vaillant se simte înrâuriniâa gramaticei lui
Eliade. | | a

SI
Tentamen criticum de Laurian (1840).
ER
In 1840 Laurian a publicat în limba latină o lucrare
gramaticală filologică intitulată : Ni
IV
„Lentamen criticum îi. originem, derivutionem ot
forman lingue romanac. în: utraque. Dacia vigentis vulgo
UN

valacliicae, auctore A. 'Trebonio Lauriano. Viehnac 1840,

typis congregationis Mechitaristarumt, |
Cartea, care conţine 296 de pagine, este dedicală prin:
AL

cipelui spaniol Carlo Ludovico Burbonco.

"La începutul cărţii se află o disertaţie erudită
care autorul tractează despre limbile derivate din latină Și
TR

în special despre limba română (LXX de pagine). Laurian

arată, că pe _ lângă latina clasică mai era latina rustica,
EN

pedestris, militavis, culgaris. EI spune, că Italienii, Frau-

cozii, Germani au dialecte şi că fiecare din aceste popoare
ŞI-a, făcut o limbă literară spre'a serie toţi, la iel; ol stă-
/C

tuește și pe Românii din amândouă Daciile, ca să- -și facă

„0 limbă literară. După aceasta vorbeşte de colonizarea Da-
SI

ciei, despre năvălirile popoarelor barbare, despre imperiul

româno-bulgar, de trecutul Românilor din peninsula. bal-
IA

canică și al celor din: Muntenia, Moldova şi “Transilvania.

EI zice, că Românii nau părăsit Dacia, lui Prăian şi că
U

poporul român a păstrat credințele romane (lies fasti ac

netasti“i=zile bune şi rele: „Floralia=P lorile). Aminteşte de .
BC

cele dintâiu urme de limbă română (579) relatate de 'Teo-

,
 — 136 —

RY
fane (torna, torna, fratre). Spre a dovedi marea asămânare,

RA
ce există între limba latină și română, Laurian dă un mo-
del de „tatăl nostru“ în limba latină, în limba vulgară ro-
mană și în limba română (pag. VII). EL arată | părțile

LIB
comune,. ce le au limbile romanice, și'prin cari-se deose-
bese do limba latină, tractând declinarea și conjugarea :0-
mânească în paralel cu limbile neolatine (pag. LĂ). Spre
a dovedi înrudiea limbi

ITY
manice dă un exemplu de
tatul nostru îîn toate. dialectele italiene, spaniole și franceze
(pag. LXVI- -LXX), arătând că atât în Italia cât și în Iranţa
și Ispania, este câte o singură. limbă cultă (LX). Lau-

RS
van insistă asupra acestui punct, de oarece și dânsul pro-
pune prin această lucrare o limbă literară română, care
VE
însă este o limbă, ideală subiectivă [așa după. cum ar fi
dorit autorul să io], iar nu reală [după cum este azi]. In"
pretaţă, Laurian zice, că întâia condiţie este curățăbia lim
NI

bei și că scopul Jucrării sale este, că să pună dinaintea

învățaţilor limba română, ce se vorbeşte astăzi în amân- -
LU

două, Dăciile. EI zice, că gramatica trebue să corecteze

vorbele vele, cele de prisos să le înlăture, iar cele ce lip-
sesc să 'le pună (pag. 1). Gramatica are o parte analitică .
A

și una sintactică. In secţia întâiu” din partea analitică se!

TR

tractează analisa voculică * (despre vocale, despre locul și

pronunțarea, vocalelor, despre diftongi, despre consonante,
despre locul și pronunțarea consonantelor, despre trecerea
EN

literilor în altele, despre despărțirea silabelor, despre modul

scrierii, despre, accent pag. 1—45), iar în secţia a dota se
tractează analisa zen bală (despre substantive, adieetive, des-
/C

pre' declinația substantivelor și adiectivelor, despre verbe.

şi. conjugăzi, despre” adverbii, proposiţii, conjuncţii şi inter-
SI

jecții, despre cuvintele. derivate șI cele compuse). In sec-

IA

iunea întâiu a părții analitice Laurian .se ocupă mult mai

„pe larg de fonetica limbei române, decât sa ocupat Micul
ȘI Sincaiu Dorind a- prezentă o limbă literară română cât
U

1se poate nai apropiată de limba latină, Laurian formează .

BC

o limbă literară ideală și spre a.nu se depăr tă de pronun- .

.
 RY
2 137 2—
ţarea de astăzi dă regule de cetire, dintre'cari

RA
cele mai multe
cuprind în sine schimbările fonetice suferite de limba
română,
Secţiunea a doua, numită analisa verbală (pag. 45—21
0), con-
„ţine partea morfologică. Laurian admite numai

LIB
genul mas-
„ “Culin și-femenin (pag. 47). Vorbind de sustantive
zice, că
„Variațiunea numelor substantive se face în trei
moduri,
adecă prin genuri (când se numește moțiune) sau
prin nu-

TY
meri (mutație) ori prin cazuri (declinaţie)“. .
„_“Dela pag. 50—54 dă exemple de formarea substanti-
velor femenine din masculine (domina, din dominu

SI
, vicina
din. vicinu, etc.), iar dela, pag. D4—68 dă o mulţi
me de
exemple de formarea
anima, aque din aqua, nomini
ER
pluralului din singular
din nome, legme
(anime din
din legnu,
ctc.). Dela pag. 68—79 trâctează, despre moţiunea. adiecti-
IV
„elor şi despre comparaţie (atu, “mai latu, ellu sau quellu
mai latu). Pe o
UN

Numeralele le împarte în „cardinale (quatru, quinqu

i,
sesse, septe, octu, noue, dece, unspredece, ete),
ordinule
(primu, secundu, torţiu, quartu, eto)., distributive (sengu
li,
AL

bini, terni, quaterni, eto)., multiplicative (semplice,

duplice,
triplice, ete), proporționale (semplu, duplu, triplu, qua:
druplu, ete)“
TR

a
Pronumele se împart în „personale (N. egu, G.
meu,
D. mibe, A. mene, pl. N. noi, G. nostru, D. nobe,
A. NOI;
EN

tu, teu, tibe, tene,'voi, vostru, vobe, voi ;—seu,

sibe, sene;
Ja dativ și acusativ mai sunt ȘI pronumele conju
netie sau
» Teciproce mi, ti, si, ni, vi, si; me, te, se; ne,
ve, se), demon-
/C

stratie (estu, esta = lat. iste, ista; ellu, ella = lat,

ille, illa;
ensu, ensa= lat. ipsa, ipsa:; egu ensumi, tii ensuti
, ellu
SI

ensusi; questu, questa; quellu, quella ; aquestu-ă,

aquesta-ă ;
aquellu-ă, aquella-ă), velative și interogative (quine
IA

, que;
quale, tale: quantu, quanta; tanta, tanta), îndefinite
(unu;
una: altru, altra; nullu, nulla; totu,, tota; multu, multa
;
U

paucinu, paucina ; neme sau nemine; niciunu, velunu

,
quante unu), posesive (meu, teu, scu, etc. pag. 81— 88). De-
BC

* clinare
ia a, neartic , ulată a. substantiveloro împarte
: în deelinare
 38.

RY
“masculină și în declinare femenină. La declinarea near-

RA
ticulată nu schimbă terminația substantivelor femenine în
genetiv şi dativ singular (esta vicina, estei vicina,; «ella,
vicina, ellei vicina). Laurian zice, 'că axticulul definit nu,

LIB
este decât demonstrativul ellu.pus în urma substantivului.
Declinarea articulată o clasifică în 11 părţi, luând de bază
genul ŞI terminațiunea, substantivelor . atât .la, singular [e

ITY
șI la plural... După declinarea I se declină toate substan-
tivele masculine, cari se sfârșesc în u la nom. sing. ?
iar la.
plural în i (N. A. vicinu ellu, vicinu'llu, vicinu'lu, vicinu-lu,

RS
vicinu. lu, vicinulu, G. D. vicinu ellui, vicinwllui, vicinwlui,
„vicinu-lui, vicinu lui, vicinului; pl. N. A. vicini elli, vici-
nilli, vicinili, vicini-li, vicini li vicinili, G. D. vicini elloru,
VE

zr
vicinPlloru, viein”loru, vicini-loru, vicini loru, viciniloru).
După .declinarea II merg acele substantive sfârşite în a,
cari formează pluralul în “e (N. A. vicina ella, vicina/lla,
NI

vicina/la, vicina-la, vicina la, vicinala, G. D. vicina, elloi,

LU

vicina/llei, vicina/lei, vicina-lei, vicina lei, vicinalei; plur.

N. A. vieine. elle, vicine'lle, „vicine/le, vicine-le, vicine le,
vicinele, G. D. .vicine clara, vicine'llaru, vicene'laru, vici-
ne-laru, vioine laru, vicinelaru). După declinarea, III merg
A

substantivele masculine sfârşite în e, cari formează pluralul în

TR

î, reţinându-şi genul (parentele, parentolui parentili; parenti-

loru), după a IV femeninele în ecu pluralul în i (mulierela, mu-
EN

lerelei; mulierile, mulierilaru), după V masculinele în a cu

pluralul în î (tatalu, tatalui; tatali, tatiloru), după VI fe-
meninele în a cu pluralul în i (manala, manalei; manile,
/C

manilaru), după VII masceulinele în &, cari la plural near-

ticulat stârşindu-se în 4 schimbă genul (ouulu, ouuiui, ouale,
SI

oualaru), după VIII masculinele în u, cari lu plural, sfârşindu-

se în e, își schimbă genul (seonulu, segnului ; segnele, se-
IA

gnelaru), după IX maseulinele în a, cari. la plural, stâr-

șindu-se în ori sau eri, își schimbă genul (pectulu, pectului;
U

ptctorile, peetorilaru), după AX masculinele sfârșite în ma,

cari la. plural, terminându-se în mate, îşi schimbă genul
BC

(poemalu, poemalui; poematele, pcematelaru), după XI

 RY
— 139 —
ji

masculinele în me, cari la plural sfârșindu-se în mini schimbă.

RA
“genul (nomele, nomelui; nominile, nominilaru, pag. 91—98).
După aceasta se ocupă de declinarea adiectivelor (verdele

LIB
monte, monte'le verde ; verde'la valle, valle'la verde; omuw'liu
quellu intellectu, carne!la quella, grassa). "Trecând la, zerbe le
"împarte în transitive și intransitive. Pe colG transitive le sub-
împarte în actid -(portu, vediu, batu, audiu), în pasice (su

TY
'laudatu), în -veciproce 'de acusatie (me lau, me ducu),
în
veciproce de dativ (mi adducu a mente, mi imaginu). „Intran
-

SI
„sitivele arată o acţiune fără nicio: relaţiune la vre-un obiect
(amblu, cantu, saltu, saliu) sau o linişte continuă ori stare
ER
absolută (egu su, stan, sediu, erescu, moriu). Verbele intran-
sitive se mai numescși neutre și iau și forma, reciprocă,
lără a avea insemnare reciprocă (me miru, me jocu, me
IV
rogu, me temu, me repausu, me peramblu, etc, pag. 109).*:
Laurian admite 4 conjugări (d în are, II în ere, III în ere,
UN

IV în ie). i |
Conjugaţia:1. Modul indicativ: Do
Present (eamtu, canti, canta, cantiumu, cantăti, canta),
AL

pveterit imperfect (cantâbam, cantâbai, cantâba, cantabămu,

cantabâti, cantiăba), fatur (cantibiu, cantăbii, cantâbe, can-
TR

tăbimu, cantibiti, cantăbu-oru), preterit perfect (cantăi, can-

tasti, cantâ, cantâmu, cantâti, cantâro), preterit plusquam
per/ect -(cantăram, cantărai, cantăra, cantarit; cantarăt
EN

i,
"cantâra), futur eaact (cantăriu, cantarii, cantâre, cantâri
mu,
cantâviti, cantâreru). |
/C

- Modul conjunctiv.
SI

Present (so cantu, so canti, so cante, so cantâmu

, so
cantâti, so cante), timpul pveterit imperfect (cantar
em, can-
IA

tarei, cantare, cantaremu, cantareti, cantariuru), preterif

plus-
qua perfect (camtâssem, cantâssci, cantâsse, cantâssemu,
U

cantâsseti, cantâsscru). |
BC

1) Timpurile şi modurile, po cari le-am păstrat (ca'

menelatură gramaticală), dându-le fo:mă românească, întreaga no-:
au numiri latinești,
 — 140 —

RY
Imperativ (canta, cantâmu, cantâti),. Infinitivul (can-

RA
târe). Gerundiu (cantându). Supin (cantătu). Dela,. pâg..
ve 116—127 urmează o listă de verbe, ce se conjugă după
cele 4 conjugări, iar dela pag. 127 —139* altă listă de verbe,

LIB
ce fac perfectul simplu în sei și pasticipiul în s. După a-
2

ceesta tractează despre conjugarea verbelor. reciproce ăe

acusatiu și de dativ, de conjugarea verbelon:: impersonale veci-:

ITY
Droce (se cade, se dice, se convene, se serena), de conjuga-
rea tenbelor impersonale reciproce de acusativ (me dole, me
stringe, me rapescu), de conjugarea uerbelo impersonale

RS
veciproce de dati (mi pesa, mi place), de conjugarea zer-
> belor impersonale reciproce de dativ şi'acusativ (mi se pleca,
mi se cade, mi se dice, mi se convene), despre conjugarea -
VE
verbelor neregulate (ivregularea, p. 140—166). Pentru timpu-
rile compuse formează o conjugare perifrastică cu urmă-
toarele timpuri : „Patur indicativ (voliu cantare), imperfect
NI

conjunctiv (abiu cantare), perfect indicativ (abiu cantatu),

plusquam perfectul I al d ativului (abebam cantatu), plus-
LU

guam perfectul II al indicativului (abui. cantatu), plusquam

perfectul III al indicativului (aburam cantatu), futa exact
A

1 (abebiu cantatu), fiutuv. exact II (aburiu cantatau), perfec-

„tul conjunctivului. (so abiu cantatu), plusquam perfectul. Î
TR

din conjunctiv (aberem cantatu), plusquam. perfectul II al

conjunctivului (abussem. cantatu), înfinitivul preterit (abere
EN

cantatu), gerundiu preterit (abendu cantatu), supinul preterit

(abutu cantatu)“. Conjugarea peritrastică, exagerată: „uta
exact (voliu fire cantatu), plusquam perfectul conjunctivului
/C

-(abiu fire cama) plusquam perfectul indicativului (abiu

tostu cantatu)“. Conjugarea perifrastică expresă neutval: |
SI

„Plusquam perfectul indicativului (eram cantatu), perfectul

conjunctivului (so fiu cantatu), plusguain perfectul. exagerat
IA

din conjunctii (so. fiu fostu cantatu), înfinitivul pveteri

(fire cantatuj, gerandiu pveterit (fiendu cantatu), supinul
U

„pretevit (tostu cantatu, pag, 16G). Conjugare ea pasivă o for-

BC

?
 RY
aa
mează cu verbul ajutător a fi“ şi participiul trecut al

RA
verbului de conjugat (egu su laudatu-laucata, pag.
173). La,
pag. 179 dă un exemplu de conjugarea venbelor
neutro-im-
p ersonale (mie caldu). |.

LIB
o
Adverbele le împarte în calitative (bene, reu, formos
u),.
cantitative (multu, pucinu, destullu), de Jvc (aici,
atora), de timp
(ami, poimane), de limitare (pre, forte, pote),
demonstra-

TY
tive (ecco, vedi bene, audi, credi), afirmatie
și negative (si,
asi, nu, ba, .bene, assemile,. adeveratu), de
întrebare (que,
diquă. quandu, unde). Dela pag. 183—185

SI
se ocupă de
prepoziţiuni, de conjunețiuni şi interjecţiuni,
iar dela pag..
185—210 despre derivaţiunea și compunerea,
ER vorbelor,
IV
- Sintaaa.
UN

- Sintaxa este tractetă dela pag. 211—2996. Laurian:

zice, că sintaxa ne învață, „cum să orânduim-
părţile şingiu--
ratice ale vorbirii spre a forma, construcțiuni
AL

și cum să.
aşăzăm propoziţiunile (Antoniu seribe istoria la Roma.
nvlor) '.
| |
TR

Vorbește despre concordarea subiectului cu predica-

tul, despre predicatul verbal și nominal, despre
atribut,
despre sintaxa cazurilor, a prepoziţiunilor
EN

[arătând dela.
pag. 229—246 întrebuințarea şi însemnările variate ale:
prepoziţiunilor], a adiectivelor, numeralelor, pronu
melor, tim=. *
“purilor și modurilor, adverbelor, conjuncțiuni
/C

lor, înterjec-.
țiunilor. și propoziţiunilor, | Să |
SI

După cum se poate vedeă din cele expuse,

Laurian
poate fi considerat, ca, cel mai exagerat etimol
ogist dintre.
IA

toți gramaticii români, de” oarece limba, ce ne-o

prezintă.
în această gramatică, este o limbă, care se depărtează
foarte;
mult de limba vorbită și scrisă,
U

_
BC
 — 149 —

RY
Gramatica lui, lordachi Golescu (1510).

RA
In 1840 I. Golescu publică gramatica sa intitulată:
„„Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticeşti de D.

LIB
Voinicul Lordake Golescul, fiiul răposatului banului Radul
'Golescul, în zilele prea învățatului nostru domnu. Aleesan-:
dru Dim. Ghika. voevod și tipărită cu însuși cheltuiala
Dlui vornicului.

TY
București în tipografia lui Fliad 1840“,
„ Gramatica, care e tipărită cu alfabetul cirilie mixt,
are format cvart şi conţine 252 de pagini. a

SI
Golescu arată deosebirile provinciale de pronunțare :
„Limba rumâncască nu să 1) vorbește tot întrun fel, în
ER
câte ţări. să obicinuește această. limbă, ci cu oarece dăose-
bire, cum în ţara moldovenească, la multe cuvinte în loc
V
dă p să slujăso 2)-cu c, adică rumânii zic „picior, piept,
iar moldovenii „chicior, chiept“ sâ în loc dă a să slujesc
NI

cu e, adică unde rumânii zie „Șase, șapte“, moldovenii zic

„ese, şepte“ și alte asemenea. Şâ3) în ţara, ardelonească
LU

multe graiuri neregulate vor să le tacă regulate, adică ru- .

mânii zic „mănânci, iar ardelenii „mâne“ șâ iarăș rumâ-
nii zie „foarte, poate“, iar ardelenii „forte, potei! șă alte
RA

asemenea, ce să aseamănă cu limba grecească cea 'veclie,

Ge să vorbea în multe dăosebiri, cum doricoște, eonicește,
ioniceşte
T

șâ aticește, pentru care, fiind că : n'am avut no-

„Tocire a potrece înt'aceste țări cu îndelungare spre a pu-
EN

tea aduna șâ a înpreuna aceste dăosebiri, rămâne a înde-.

plini această lipsă alți iubitori dă învățătură din tr'acele
/C

ţări (pag. 202),

Pentru uniformizarea ortografiei” şi a formelor gra-
SI

1) Pronumele reflexiv se este sgris mai de multăori cu ă şi mai

IA

rareori cu €, .
2) Verbele de conjugarea IV în esc uncori sunt scrise că ă (sc)
alteori cu e (esc). . |
CU

3) Conjuneţiunoa „Și“ esto scrisă în majoritatea, ceasurilor cu

4
ȘI numai rareori cu î, i |
 — 1483 —

RY
maticale Golescu propune o adunare de profesori de gra-

RA
_matică din toate: ţările româneşti: „Oare când la un ncam
“de atâtea milioane de sufflete sar canonisi o gramatică de
obște pentru toţi șâ o închipuire de: slove, după cae toţi

LIB
să vorbească și să serie, mai ales când șâ stăpânitorii acestor
țări ar vrea, ca după o asemenea canonisită gramatică șă
slove să se întrebuinţeze șâ la canțelariile divanurilor lor,

TY
„oaze cu ce înaintare: întreapăd: va alerga înlesnirea spre un
asemenea obştese folos! Aceasta socotesc, că cu mare în-
lesnire sar săvârșâ, când din fieşcare ţară (unde să gră-

SI
iește această limbă) sar aduna la un loc câte unul sat doi"
„din cei mai învăţaţi profesori ai școalelor de știința canoa,-
ER
nelor gramaticești și cu toții într'o glăsuire ar canonisi şă,
oramatică șă slove obștești, silindusă ca şâă cuvintele să le
IV
aducă, cât va fi prin putinţă, la o regulă, a lipsi neregu-
lavitatea lor, șâ slovele se le asemeneze cu cele latinești,
UN

ce sânt slove. obşteşti. Şâ aşa în scurtă vreme ne vom în-

țelege unii cu alţii, toți cei ce grăim această limbă, șâ ce
vom serie întrun colț de loc:să va auzi în toată întinderea,
aceștii limbi, (pag. 6—7)«
AL

“Goleseu-are următoarea părere asupra limbii. şi gra-

“maticei: 1, Intâiu să zămislește limba fără canoane, fără re-
TR

gulă şâ fără cea mar mică știință de gramatică (din care

pricină să șâ află la: toate limbile multe cuvinte neregulate)
șâ în urmă se canonisește, în informările ei după vorba, ce
EN

se obicinuește, care să șâ închipuește, ca un meșteșug întă-

ţător către cei ce vorbesc acea limbă, cum ar trebui să o
/C

„vorbească șâ să o serie cu mai bună înpodobire și mai tru-

moasă frumuseţe. Şi 'acest meșteșug se numeşte gramatică,
SI

Dinti'acestea să, cunoaște, că precum la toate moșteşugurilo-

_Tără de uneltelo ceie trebuitoare nu ne putem sluji, așa şă
IA

Ja o limbă fără gramatică nu. ne putem înlesni spre cuvân-

tare, Gramatica dar fiind cea mai trebuincioasă unealtă șă _
la limba noastră, pre aceasta trebue mai întâiu să o înbră-:
U

ţișăm și să o punem înaintea fieș-căruia vorbe, precum

BC

zidavul pune cumpăna înaintea fieș-căriia zidiri (pag. 5).*

 — 144 —

RY
Iată cum defineşte Golescu gramatica: „Meșteșugul,

RA
cu care ne, învăţăm a alcătui șă a înpreuna slovă cu slovă
ȘA cuvânt cu cuvânt spre a vorbi, & seri șâ a citi după
canvapele unei limbi (ce iese chiazi d'in obșteasca, obișnuită,

LIB
vorbă a iei), s'a, numit graxnatică (pag. 07)
Golescu împarte gramatica în! 7 părţi: , „Această închi-
puire de gramatică o am înpărţito E) în șapte părți : Una -

ITY
coprinzătoare de toate regulile grămăticeşti, după care se.
cuvine a îndupleca numele, graiurile șâ cele lalte părţi ale
vorbei, fără, a arăta oare ce băgări de seamă, asupra lor. şâ,

RS
cum am zice fără a da vre un cuvânt, fiind o asemenea
închipuire foarte înlesnitoare la cei ce încep la gramatică ;
alta coprinzătoare de multe băgări de seamă, asupra acestor
VE
reguli; alta de câte privesc la “glăsuire; alta, de ortografie,
adică, de buna, scrisoare; alta de sindacsis, adică de încli-
nare, șâ alta de sintesis, adică de întoemire, șă cea. din
NI

urmă de poezie pe scurt (pag. 7)“. .

Golescu deși a tipărit gramatica sa în urma grama- - -
LU

tieei lui Eliade, totuși iîn „privința tterminologiei gramaticale.

se mmm ae e a
RA

piistrând totodată, și câteva, resturi din. nomenclatura gra-

maticelor grecești din timpul fanarioţilor, In privinţa această
T

Golescu prezintă -un contrast faţă, cu gramaticii dintre 1820

EN

și 1840, la cari se observă, termino:ogia,. gramaticală latină,

sau cea franceză și la unii chiar şi cea germană, ceea ce
nu se'observă, la Eliade) care a întrebuințat o terminolo-
/C

gie știenţitică, în conformitate cu firea limbei. române,

Golescu, ca și Vă ăcărescu, deosebește! 9; părți de_cu-
SI

vânt, pe cari le numește cu puţine deosebiri îitocmai ca,

şi Văcărescu (prepoziţie sau propunere, congiunție sau le-
IA

gave și întevgeţie, pag: ” 11). In partea 1 cap. I tractează

„ despre slote, slomniri, cuvinte și vorbe. Slovelo le împarte
CU

în. vocâla” (Slasnice sati. sunătoare) . ȘI consonante (neglasnice

1) Pronumele este scris la un loc cu verbal. . ;

 RY
— 145 —

RA
„sati nesunătoare). „Din slovele cele glasnico să faco_di/tongă
(adică dooă sunăitoare sat dooă glasnico==sătean),. imidif-
tongă (adică pă jumătate dooă sunătoare==maică), îvi/tongă

LIB
” (adică trei sunătoare sai trei glasnice=—șehioapă), imilrif-
tongt (adică pă jumătate trei sunătoare sai pă jumătate
trei glasnice = mâncaiii), imitetraftongi (adică „pă jumătate

ITY
4

patru sunătoare sai pă jumătate patru glasnice =— ara-

bagioaică). Din -slove să fac silabele, adică, slomnirile, din
slomniri să fac termenul, adică! zicerile, cuzintele, iar, din

S
cuvinte să face discosul, adică zorba, [sub * caro înțălege
propoziţiunea,
pag.10].
po care
ER
Văcărescu o numește „cuvânt“,

In partea I până la pag. 67 Golescu tractează gra-

IV
matica, în goneral, iar în partea II (dela pag. 67) traotează
gramatica în mod special, dând o urulţime de regule şi de
UN

exemple. El propune duplicarea consunantâlor în. cuvintele

„compuse cu prepoziția „în“ (înnalt, înnoire, pag. 69%),

Golescu vorbeşte pe scurt despre schimbdnile fonetice, ce

se întâmplă în decursul deolinărilor, fără a arătă cauzele
AL

(masă, mese ; sarpe, fărpl; măr, meri; covrig, covrigi; băr-

bat, bărbați, ş. c., pag. 81). La articul -(inchietură) des-
TR

tinge trei genuri (neam, sai genei bâvbdtesc, femeiesc șâ

neut.) și dGaă numere (singuratic saă singurit șâ, înmulțatic sati
înmalţit). Golescu deosebește trei feluri de axticuli: : Inchie-
EN

fizile chipului dintâiă (cele bărbătești=ul, 1, le, a; cele

fămeeşti=a, oa), închieturile chipului de al doilea (cel, cea),
/C

închieturile chipului al treilea (al, a, pag. 11).“ Golescu deși

5

în partea I (pag. 11) pune între articuli pe aj, totuși în

SI

partea II (pag. 93) zice, că ul este tot una cu „închietura“

l și că a din ulnu estede cât „a mut“ dela substantivele
IA

sfâzșiteîn consunante, care dacă substantivul se artieulea-

ză, atunci se:pronunţă întreg. Golescu deosebeşte la nume
6 semne: Neam, chip, formă, numi, cădere și înduplecave
U
BC

*) La pag. 69 dă regule de pronunţarea literilor, făcând com-

paraţie cu limbile greacă, latină, italiană, franceză și germană. -
 Y
— 146

AR
sau aplecave or declinare. Ca și Văcărescu, el destinge 5
„neamuri [genuri] : „Băvbătesc, fănneiesc, neutru (lemn), comun

R
sati obștesc (vită, gazdă), confuz sau întunecat or amestecat

LIB
(la Văcărescu „contuz“=—vultur, ţânțar, privighetoare, muscă,
pag. 105)“. După chip numele le împarte în nume sostantive
(înfiinţate) și în nume agetive (adăogate),. iar după formă în
neînbinate (nepot, pus) şi înbinate (stră- nepot, su-pus). Sub-

ITY
stantivele le împarte după înlălos în name p oprie sau însu-
şite (Radu, Craiova), obștești (om, pom, oraș), coprinzătoare
(norod, pomet), nemuitoare (neamţ,; museal), nume de meș-

RS
teșiug (eroitor, cojocar), nume mateiiale (dă, lemn, dă piatră,
pag. 107). După dăslușâve numele le mai împarte în nume
primițice sau chipernice -(stânt, bun) şi în nume derivate sau
IVE
trase (stinţeniie d'in sfânt, omenire Win om, pag. 114). Aces-
tea, se împart în nume păninteșță (Răduleşti— copiii Radu-
lui), nume pământesc (Creţulese după numele moșâei sale
UN

„Creţuleşti“, Dudese== Dudești), nume stăpănesc (domnesc,

inpiritoso) numeric (sfinţeniio din sfânt, datoriie din da-
or, pomet din pom), grainic (mâncare Vin a mânca, amă-
AL

răciune d'ina amărâ, greșală din a oreșă, ș. a. pag. 114-119).

Golescu, ca și Văcărescu, numeşte cazurile căderi.
Numirile cazurilor sunt aceleași ca și la Văcărescu, cu deo-
TR

_sebive că caderea genetivă sau nemaitoave o mai numeşte |

născătoare sau stăpânitoare, iar căderea aducătoare o mai
EN

numește luătoare. (ablativă, pag. 18). Deelinazile le nu-

mește mai mult înduplecări sau aplecări. Golescu admite 2
declinări [declinareă săbstântivelor comune, Ii. declinarea
I/C

substantivelor proprii]. La declinarea 1 dă exemple de de-

- olinarea, regulată ȘI neregulată a. substantivelor masculine,
IAS

a celor temenine și în urmă a celor neutre. Dacă substan-

tivul păstrează la pluial acelaș: număr de silabe ca și: la
singular și dacă vu schimbă nici :o vocală sau consunantă |
în decursul declinării, atunci e regulat; în caz contrar este
U

neregulat. După aceasta se ocupă de declinarea, adiectivelor

BC

împreună cu substantivele (omul bun, omul cel bun, bunul

om, pag 1). Dela pag. 124—141 se află o mulţime de
 RY
— LA —
observaţiuni asupra declinării substantivelor ȘI

RA
adiectivelor,
aratându-se totodată schimbările fonetice,
ce se întâmplă
în decursul deelinărilor, Se arată, că unele
nume proprii

L IB
se: întrebuințază numai la singular, iar altele
numai la
plural,de asemiuea și unele nume comune (Craiova, Bu-
enrești, plumb, mucări). | |
La comparaţiune (cumpănire) destinge gradul

ITY
(treapta)
PozitiE său șăzălor (nuc pozitiv saii șăzător==bun),
compava-
ii sau cumpănitor (mai bun) și superlatii sau
covâșato»
(cel mai bun, prea bun, foarte bun, pag. 119).

RS
Golescu a
„dat o atenţiune deosebită, numelor diminutive (mângăie-
ioave, răstățătoare, micşorătoare), prezentând
cel mai com-
plect tablou de sufixe diminutive (31 de sufixe
VE
masculine,
28 tfemenine şi 19 neutre, pag. 121—124):
;Unele nume|
„atât să schimb, făcândusă mângâietoarc, în
cât ru să mai|
NI

"pot cunoaşte d'in ce nume să trag, cum Iordache

din Gheor-
ghe, sehiabândusă din Gheorghe Gheorgache, d'in Gheor-j
LU

ghache Gheordăehe, din Glicordache Iordache

și Cănuţă, din] j
Radu, prefăcândusă, din Radu, Răducanu, din
Răducanu,
Răducănuţă, din Răducăniiţă;: Cânuţă, în cât la
numele Că-
RA

muţă nici o slovă au mai rămas d'in Radu,

dă unde să
trage, șă, alte multe asemenea, care sânt; la voinţa
omului
“să le schimbe după mângâierea, șâ răsfățarea,
ce va face
T

numelui. Din numele „loan“ am găsit nume mângâietoare

EN

15, adică: Jon, Ionică, Ioniţă, Niţă, Ionașco,

Ianache, Iancu,
lene, Ienciu, lenăchel, Ienăchiţă, Ivan,
Ivancea, Oancea,
'Oncea, (pag. 120%. Aa | !
/C

E
“Numeralele le_împarto în mume numărătoave
(unul, una,
doi, dO6ă; titi, Ș. 0.), nume orânduitoave (cel
SI

d'întâiu, cca
Vântâiuă, cel dă al doilea, Ș. c,), Nume dăspărțitoare
.
(unul
IA

d'in doi, dir trei, unul Vintrânșii), nume dăosebitoave (altul,

cel-l-alt, din alt), nume întrebătoave (cine, ce, care,
cât),
nume de câtițime” (un alt, o altă, nimeni, nici unul, nici
CU

d , ” , . EI N |

*) Din adiectivul gros formează diminutivul qvoseior, care în ţi:

mutul Năsăudului (Transilvania) so întrebuințează în locul substantivului
* „smântână, .
 Y
— 148 —

AR
una, vre unul, vre una, vreo, niște), nume de felurvime
(acest fel dă, pag. 20—94). După cum se vede Golescu

R
amestecă printre numerale și unele pronume. |

LIB
La pronume. deosebește tvei fețe (iei, tu, acela și iel);
și opt închipais:i „ Primitivă, adică persoană (iei, tu), dimo-
strativă, adică, axătătoare sai dă arătare (acesta, acela),
re-.
lativă, adică aducătoare

ITY
saii dă aducere (el, care), pătimi-
toare. (mă, te, să), cajugtivă, adică câștigătoare sau dobân-
ditoare (ăm, ăți, ăș), ândoite (nie, ăm; ție, ăți; luiș, ăș),
devivatică sau posesivă, adică stăpânitoare sau dă, stăpânire

RS
(al miei, al tăă, al lui, al săi), adeveritoare (însu'm,
însuți ;
„însu'ş, dă sine'm, dă sine'ţi, dă, sIne'ș)“,
IVE
La graiă [verb] enumără 3 semne “Cuget, chip,
formă,
număr, faţă, mod sai modă, timp și conjuguție
sait conșagane,.
Cugetul este personal și fără persoană. Cel personal:
se îm-
UN

parte în activ (următor sau lucrător = bat), în pasie (pă-:

timitor=mă, bat) și în neutru (trăiesc, dorm). Chipul
graiului:
se înparte în chip. după înțelegere și în chip după glas.
La.
Chipul după înţelegâ6 privese: Cele. suflești graiuri:
AL

(iubesc,
„mie dor), cele trupești (bat, fac, mă, lupt), cele
dă fapte bune:
(învăţ, sfătuiesc, ș. a.) Chipul după glas ieste
chipe»nic (fac,,
TR

mănânc) și tras [derivat]. Cel tras are dooă

închipuizi, adică.
cuvântelnică (a afuma din cuvântul ium,
a asupri din
asupra) și glasernică. (a vâjâi Win glasul vâj,
EN

vâ] ; a câr--
„cârăți din câr, câr, pag. 31). Forme la
graiă sânt, dooă,,.
adică nedânbinată (puită) și înbinată (supuiă
d'in supt puii)“.
Golescu admite la verb 9 modumi sau mode
I/C

: |. „Indicativă,
adică hotărâtoare (fac, mă fac). 2. Imperativă
sat coman--
dativă [la Văcărescu lipsește comandativă),.
adică porunei--
IAS

toare (fă, făte), 3. Desiderativă sai condicionelă, adică,

râv--
nitoare (aș mâneca). 4. Otativă:*), adică, urătoare
(mâncareaș)..
5. Indoitoqre (voii fi mâmeat), 6. Voitoave :
să mănânc).
1. Pricinuitoare (ca să mănânc). 8. 'Congiuntivă,. adică su-
U

«
—————
BC

%) La Văcărescu „râvnitoaret,
 — 149 —

RY
puitoare (dăaş mânca 1). 9. Infinitică, adică nehotărâtoare

RA
(a mânca)“. EL admite 7 timpuri (timpi): 1. „Prezent, adică
următor sat dă față (mănânc 5). 2. Pasatoperfet sai preterit:
perfet, adică săvârșât (mâncaiui). 3. Pasatoiperfel sai pre-

L IB
teritimpertet, adică nesăvârșât (mâncam). 4, Tvapasatpe»fet
sa 'pluscvamperfet,, adică, covârșât (mânoasem), 5. Neho- .
tăvât (aan mâmeat). 6. Trecut (am fost mâncat). 1. Iautur,
adică, viitor (voit mânca)“. Golescu împarte cin jugă ile în.

ITY
patru (| în a=a aduna, II în-e=a rupe, III în î=a az-
vârii, IV în a=a vârâ). Şi la conjugări întrebuințază, sis-
_temul tabelelor dela declinări [la pag. 13 se află 3 tabele,

RS
la pag. 18 o tabelă], astfella pag. 32 se află aJăturate
tabelele (tabla)5 și 6, cari cuprind înduplecările graiurilo»
ajutoare (a avea, a fi, a putea, a vrea). “Tabela7 cuprinde
VE
înduplecavea graiur ilor Luer toare celor 3vegulate [cele 4 con-
jugări regulate]. |
NI

„Conjugavea 1 Modă hotăvitoave (hotărâtoare)“.

Timpul următo» (iei adun, tu aduni, acela adună, noi
LU

adunăm, voi adunaţi, acoia adună și adun), hesărârșât (adu-

nam, adunai, aduna, adunam, adunaţi, aduna), săvârșât
(adunaiă, adunași, adună, adunarăm, adunarăți, adunară),
RA

corârșât (adunasem, adunaseși, adunase adunaserăm, adu-

naserați, adunaseră sait fusesem adunat), nehotărât (am
adunat şi adunatam ?), trecut (am fost adunat și fostam adu-
T

nat), viitor (voiu aduna şi adunavoiă).

EN

N
Modă povuncitoare.
1 inapul uwmdto» (adună tu, adune. acela, adunaţi voi,
adune aceia).
/C

IMlodă vâinitoare (iîvnitoare).

Timpul următor (aş aduna), nehotărât (aş fi adunat)
SI

„trecut (aș ti fost. adunat), covânșăi (aș fi putut aduna).

IA

1) La Văcărescu în loe de „supuitoarot“ este „adăogtitoare“. La

Văcărescu lipsesc - modlurile „desiderativă ă, îndoitoare, voitoare și pri-
cinuitoare“.
CU

2) La Văcărese „următor“, iar „cel de față“ este înlocuit cu

„cel de acum“
3) Verbui ajutător „an“ este scris la un loc cu “participiul trecut:
 Y
| | — 150 — | Si

AR
_ Alodă uvătoave. A
Timpul următor. (adunareaș), nehotcirât (fireaș adunat),
trecut (fireaș fost adunat), covârșăț (fostaș adunat), Nasă-

R
vârșât (fostaș adunînd). .

LIB
| Modă îndoitoare..
Limpul nesăvârșât (puteam aduna), covârșât (voiu.fi
putut aduna și fi voiu putuţ aduna), nehotărât (voiu ti

ITY
adunat și fi voiti adunat), trecut (vorfi fost adunat
și fi voit
tost adunat), ziitor (voit putea aduna și putea voi aduna).
i . Modă zoitoare. |

RS
Zimpul următor (să adun), nehotărât (să fi adunat),
trecut (să fi fost adunat), nescrârșât (să fi putut aduna),
viitor (să, pociii adună).
IVE
|
| " dlodă pricinuitoare.
Limpulde acum (ca, „să adun), nehotărât (ca să fi
adu-
nat), trecut (ca să, fi fost adunat), nesărârșât (ca să
UN

îi putut
aduna), ziitor (ca să pocii aduna). |
| Alodă
supuitoare. :
AL

Limpul următor (dă adun), săcârșăt (dă adunaiă), ne

săvârșât (dă adunam), covârșât (dă adunasem), nehotăr
ât (dă
am' adunat), trecut (dă am fost adunat), viitor
(dă voiu:
TR

aduna).
Modă nehotiivâtoare.
EN

Timpul următor (a aduna), nehotărât (a, fi adunat).

| Păvtcişive, . |
Lucrător (adunător, adunătoare), pătimito» (adunat,
I/C

adunată), slobodi sai comună or dă obște (adunîn

d, fiind
adunat, fiind adunată)“, „Im observaţiuni. (pag. 172)
arată
IAS

echivalentele participiului (ubitor și iubitoare=—cel

co și:
coiace iubește ; iubit==cel ce ieste iubit ; iubind=a
iubi,
„întru a putea iubi). Tot odată amintește, că participiul
trecut se poate luă şi ca substantiv (ascuţitul săbiii,
aş-
U

ternut, vânat). |
BC

La conjugarea pasivă (înduplecarea graiurilo» pătimi-

 -— 151 —

RY
ele cele
toare) Golescu destinge graiurile, ce priimesc pronum
bat ici) ȘI
dă către sineș pătimitoare sau mesfvângiătoare (mă

RA
către altul
giaiură lucrătoare, ce. priimesc. pronumele cele dă
ve de dativ
pătimitoave (mă bate pă mine). Verbele reflexi

L IB
sc Pin pronum ele cele
le numaște graiavi lucrătoare, ce priime
pag. 40-—-46 ;
indoite căderea dătătoare (ăm: miadum mie'm,
verbe-
im fac mie'm, pag. 46—50). Trecând la conjugarea
de
lor impei'sonale conjugă mai: întâiu pe cele impersonale

ITY
priimește
acuzativ (grăiă, ce să zice numai la fața a treia, ce
doare, te doare,
pronume cele dă .către altul pătimitoare=mă
ce priimește pro-
ș. a), apoi pe cele impersonale de dativ (graiă

RS
ăţi pasă, ăi
numele cele dă către altul dobânditoave=—ăm pasă,
pasă, ș. e. pag. BL—bt; mi să cuvine, 55—BT ; mie frică, pag.
suc-
58—61). La pag. 60 se află conjugate în patru tabele
VE
căra,
cesive verbele neregulate de conjngarea I (a adăpa,
zbiera, -
măcina, scăpăra, "apăra, înfășa, sămăna, boteza,
NI

închin ga, băga, adăoga ,

pieptăna, semăna, totna, zbura,
salta, căuta, în-
lega, închiega, ruga, legăna, cînta, arăta,
LU

lăsa,
văța, scăpăta, șehiopăta, certa, ierta, înnota, purta,
, toca,
vărsa, îndesa, arina, căsea, înpăca, încălica, încerca
lăpăda, dăz-
forfecay juca, usca, mînca, uda, scălda, lăuda,
RA

lua, plooa, ruşa, lăerăma,

mierda, trepăda, înnoda, mîna,
ţinea, tăcea, șădoa,
da, sta, la, bea, încăpea, durea, umplea,
rămînea, minea, păduchea, -periia , tăia,
cădea, vedea,
T

II (a fierbe
muia, dăochea, întârzia 1), de conjugarea
EN

roade, ucide, plinge, alege,

soaxbe, prinde, purcede, rade,
scoate, sumete , aduce,
frige, frînge, sparge, trage, trimite;
pierde, crede,
toare6, coace, pune, geme, cerne, coase,
/C

de conju-
vinde, trece, face, bate, crește, nuște, cunoaște),
încovăi, peri,
sarea III (a sări, răsări, domoli, dormi, muri,
SI

fugi, minți, păţi, își; veni,

auzi, a să repezi, a slobozi,
birui, adeveri, seri, ști), de conjugarea IV (a
IA

“sui, vorbi,
ce
tîri, însănătoși). După aceasta urmează o tabelă,
-

omori,
reflexive şi impers o-
cuprinde conjugarea verbelor pasive
CU

Goleseu consideră cea neregulate toate verbele, cari sufăr.

__1)
schimbări fonetice în timpul conjugării.
 — 152 —

Y
nale (icoană prescurtarătătoaro

AR
dă pronumele ce priimesc la
înduplecări atât graiurile pătimitoare, cât şâ celela]te); în
această tabelă forma pasivă mai oste exprimată şi în
mod

R
peritrastic (sînt bătută). i |
Propunerile —(prepoziţiunile) le împarte în înbinate

LIB
(dăspre, dăcătră, dăla) şi neâmbinate (cu, la, dă,
pag. 61).
Golescu arătă amănunţit înțelesul temporal, local
și modal
al prepoziţiunilor, dând exemple numeroase de întrebuin-

ITY
ţarea acestora în diferite înțelesuri (pag. 173—179) ; sunt
„explicate chiar și prepozițiunile slavone, ce se întrebuin-
țau în acel timp în administraţie (sud=—ir, ot=d'in, za==de,

RS
s. 6.) se arată înțelesul propoziţiunilor inseparabile (dă,
dăz, dăs, dăș, ră, răs, con, eo, pro, stră, ș. a.) |
Adverbele (spre grai) le imparte.în întrebătoave
(dă
IVE
unde 2 “daici, d'acolo, ș. ci;-când ? acum, mâine,
ș. e.; cât?
atât, cât va, mult, ș. c.; de câtoori ? adese oră, mai tot deauna
,
„$. Gu: dăce? dă aceia, căci, pentru că ; cum? frumos
, bine,
UN

cu râdicata, ș. c.), poruncitoare (cea, ii, păzeşte,

la o parte,
săriți, aideţi), avălătoane (iată, na, iacă, vezi),
tăgăduitoare.
„(ba, nu, nici dă cum), .de Juvământ (zău, adăvăr
at, pre
viul dumnezăiă), chemătoave (mă, bre, fă), gonito
AL

are (uidio,
ni, fugi), vugătoare (poltim), înșclătoave (iadeș)
. Golescu
mai enumără și adverbe slavone: „Mai sânt
șâ, alte multe
TR

părticele sârbsști, ce să întrebuințează, la vister

ie șâ care
privesc tot la spre grai (vel, biv, biv vel,
sin, brat, zet
vnuc, bez, sud, ot, otam, za, prez).“ După
EN

cum 'se poate

vedcă, Golescu amestecă printr ' adver
ebe şi adverbiale,
conjuncțiuni și: interjecţiuni (pag. 68—68).
El arată, că
participiile pot fi întrebuințate ca adverbe (el
I/C

vorbeşte ră-
gușit=cu 'răguşală, ; pă lovite, pă bătute și lovind
, bătând),
de asemenea că adverbele se pot formă și din adiective
IAS

(bărbătește din bărbătesc, frumos cântă). Cu

toate că. Go-
lescu amestecă adverbele cu adverbialele, totuşi
câte odată
face deosebire între ele: „Une ori în loe să ne slujâm
cu
aceste. prescurtate spre graiuri, ne slujâm cu alt frasis,
U

tot
la. această înțelegere, zicând „Dă rumâniie“ în loc
de „ru-
BC
 — 153 —

RY
„mâmeşte“ pag. 179—181)“, Aminteşte .că unele adverbe :
“primesc articul “în. preajma lui=în preajmă a-lui, înnain-

RA
tea lui, înnainte-a-lui, înprejurul
lui, pag. 181). .
Legările [conjuncţiunile, pag. 162] le împarte în

L IB
legări
de fnpotrivire (ăasă,
dar), tâlmăcire (adică, deci),
înpreunare (şă), îndoială (ai doară, ati nu), dăosebire
(or, sau), pricinuire (fiind că, pentru că, căci), înzoială
sai ' bănuiulă (dacă, dăva) ş. a.; pe toate acestea le nu-

ITY
meşte fegăti neânbinale [simple], pe lângă acestea mai
deosebeşte /egări înbinate (dă care cumva, ca nu cumva).
Inlergețiile le împarte în. înbinate (o doamne! să

RS
tea Dumnezău! slavă. Domnului) și neânbinale (0! al
uf! g. c., pag. 183), iar după înţăles în rugătoare (pen-
tru numele lui Dumnezău, amin, aliluia, o Doamne),
VE
mulțcimiloare (laudă, celui ceresc! bogda proste! slavă
Domnului), văitătoare (vai! văi miie! o vai dă, mine!
NI

amar mie! aclio! ah! oh domnul micii !), blestemăloare

(anatema!), dă râs (a! ha, ha, ha! bravo), popriloare
LU

(oo! stăi!), “dă mirare (bre, bre, bre! o co minunel),

scârboase (ul! aide!), dă spaimă (a 1).
„La pag. 184 se află alăturat un tablou prescurtat,
RA

de toate părţile vorbirii. Dela pag. 185—198 se ocupă

“în mod special de accentuarea cuvintelor (semnele di
lovirej, de despărţirea cuvintelor în silabe, de semnele
T

“dă citire şi de punctuație, iar dela pag. 198—202 de

EN

ortografie. In partea ortografică recomandă a se în-

semnă în totdeauna accentul, de oarece în caz contrar
se pot naşte contuziuni [hdină=veşmânt, hafnă=femee
/C

haină ; acâle==pronume, âcele=—substantiv ; blâstem=—verb,

blestem=—substantiv; câpiilor=ecopiie, copiilor=ecopil). Tot
SI

odată face şi unele observaţiuni fonetice, arătând că

unii schimbă pe din pă şi dă în e (pe, de), de asemi-
IA

nea pe â din sâ, 24, d'ân în î (şi, zi, din), atribuind

această schimbare străinilor, cari nu pot pronunță pe
CU

ă şi â (pag. 198—202). Golescu admite dupiicarea con-

sunantelor în cuvinte ca înnoese (în--nou), înnegresc
 RY
— 154 —

(în--negru), în--nod), suppus (supt-l-pus), recomandă

RA
în acelaş timp. ca cuvintele străine să, se scrie după
ortografia românească, iar nu după. cea, străină (evan-
ghelie, icoană). Arată, că ortografia teste mai uşoară

LIB
mulţămită, simplificării, ce a făcut-o Eliade alfabetului
cirilic, |

TY
Sintaxa. |

Dela pag. 202-249 Golescu tractează sintaxa, Mai în-

SI
tâiu se ocupă de înclinare [concordare], dând mai multe:
vegule de concordare: „Când să pun dooă obraze, însă,
ER
unul bărbătese șă altul fămeiesc, șâ, i să adaogă un nume
adăogat, ce priveşte spre amândooi obrazele, atuuci (fiind=
că obrazul cel bărbătesc să socotește mai dăosebit şă mai.
IV
puternic dă cât cel fămeese) numele cel adăogat priimește.
neamul bărbătesc (bărbatul șâ nevasta blagosloviţi sânt |
UN

dă, Dumnezăiă, pag. 206). Arată, că unele adiective cer

"după ele prepoziţiuni (alb la faţă, vrednic dă cinste, pag.
207). După această vorbeşte despre întrebuințarea pronu-
AL

melor (pag. 210—219). -

Trecând la întrebuinţaiea: ver belor dă <xemple de verbe:
ce cer cazul dativ, acuzativ, caz: prepoziţional [complimente:
TR

circumstanţiale), de complinirile adiectivelor verbale (fă-

cător de lume, făcătorul lumii, făcător al lumii) și a par-
EN

ticipiilor wrecute (tăcută dă mine), de subordinate scurtate

(bând m'am îmbătat ; mergând cătră curte; vrând Dum:
nezeu, pag. 215--221). După aceasta tractează. despre în-
/C

trebuințarea prepoziţiunilor (inelinavea propunerilor, pas.

291—224) separabile și neseparabile, arătând cazurile, ce.
SI

cer prepoziţiunile separabile” și inseparabile şi unirea aces-

tora cu adverbele; de aseminsa "vorbește despre întrebum--
IA

țarea adverbelor (pag. 924), a conjunețiunilor (225)și a.

interjecţiunilor. Trecând la propozițiuni (eorbe) le: împarte:
U

„în zorbe neânbinate (propozițiuni simple) și în core înbi-"

BC

nate (propozițiuni compuse, pag, 227—934), Apoi tractează.

 R Y
despre așăzarea părţilor propozițiunii (pentru întocmire) :.

RA
„Intoomirea vorbei ne arată, în ce loc să cuvine să punem
„_fieș care paste a vorbei pentru mai bună înţelegerea ici
(pag. 284—949)“. Mai departe spune: „Vorba să intoc-

LIB
meşte cu trei închipuiri, adică cu /rasiș, idiotism șă după.
orânduială. Ivasis_să zice, când: cu cuvinte, ce ai dăoso-
bito înțelegeri, arătăm altă înţelegere („ia aminte“ în loc

ITY
dă -„îngrijaște“). Idigtism sat însuşirea limbii să zice, când
cuvântăm o vorbă. după obiceii, iar du după canoanele
orămăticești („dal dă. nașul mia spus“ în loc dă „nașul

RS
mia spus“, „am văzut cu ochii mici s. 0), Perifvasis să
zice, când o înţelegere a unui cuvânt. o cuvântăm cu
mai multe părţi dă ale vorbei („cei dăla școală“ în loc
VE
dă, „scolarii“). Tâlmăcire să zice, când cele întunecate lo
facem luminate cu alte părţi dă ale vorbei („toţi am vor-
Dit dumnealui, fieș care în parte“, unde cu vorba, „bicș
NI

care în parte“ tâlhmăcim cuvântul „toţi). Prinmijloc să

„zice, când mai adăogăm o vorbă, care. șă dă va lipsi nu
LU

vatăană înţelegerea cei lalto vorbe („aceasta cem spui—

caro ieste șâ adăvărată—o să no “aducă mare întristaro“),
Lipsive sau scurtave să zice, când lăsăm la vorbă cuvinte
RA

pă din afară, care să înţeleg d'ân cele zise („la câte este su-
pus omul“, dă. unde lipsește numele „întâmplănă, patimi“).
NT

După ovânduială, când nu ne slujâm la vorbă cu aceste

patru pătimi, nici cu frasis, nică cu perilrasis, ş. e. (adică
când în loc să zicem „dâne:noocă Doamne“, zicem „dâne
E

Doamne“).“ 'Pot aci tractează și “despre câteva figuri: „Mar.

/C

sânt alte trei închipuiri ale vorbei, cu care ne slujâm tot

spre înpodobirea, iei, adică metafora, 'aligorie şă enigmă,
SI

adese
care câte treile privese la ritorică, dar pentru că
ori le întâmpinăm la vorbă, dă aceia pentru oare ce cu-
IA

noștinţă a lor şâ, înţelegere le arătăm pă scurt “aici“. La,

sfâxşitul gramaticei se află un supliment do versiticație:
(pentru poezie, pag. 243—953). Sunt interesante modelele
U

ce să.
de versuri întocmite în formă de corset (pentu cei
BC
 me re ama e

se a:
N

— 156 —

RY
mândresc peste five), topor, de nai (mascal), de cruce, de
că i'oș, de roată (pag. 250—953 5),

RA
Ma
“Gramatica lui T. Blazeviciu (1844).

LIB
| In 1844 Blazeviciu publică în limba germană o gra-
matică a limbei române întitulată: | |
„ Fooretiseh-praktische Grammatik der dacoromanisehen,

TY
das ist der moldauischen oder wallachischen Sprache. nach
ganz neuen Grundsătzen und ciner leichtfasslichen Methode
bearbeitet von 'Theoktist Blaxowiez, Spiritual des griechisch-

SI
orientalisehen Bukowinaer Diăcesan-Seminariums, Lember
g
et OCzernowitz, Verlag von Eduard Viniarz 1844,
ER
Cartea, în care textul român este tipărit cu alfabetul”
cirilice mixt, conţine 264 de pagini. Idiţia II, care
a apă-
IV
zut în 1856, are 244 do pagini, Această gramatică,
este

rr
| lucrată, în mod cu totul practic spre a înlesni străini
lor
UN

învăţarea limbei. române. In prefață autorul arată,

că gra-
matice lui - Morariu
le , Marki, Clemens au ncajunsul, că sunt
numai teoretice, conținând: multe regule și excepțiuni
și
neavând de loc exerciţă, ceea ce descurajază pe
AL

cel ce
se apucă a învăţa limba română, |
Articulii îi împarte în articule hotărătoave (ul, ], le,
TR

a), nehotăvătoave (un, una, o; în ediția II art. unităţii),

vela-
tive (el, cea; în ed, II art, avătătive), partitive (de, la,
a). El
destinge „următoarele părţi de vorbire: „Articulul, numele
EN

(ed. II namitoriul), pronumele, verbul (ed; II zicătoriul), adver-

bul (ed. II azicătoriul), prepoziţia (ed. II velăciunător
iul—
/C

» Verhiiltnisswort), conjeneția (ed. II legătivul), intevec

ția (ed.
TI simţitivul=Empfindungswort)“ In privinţa termin
ologic;
SI

„gramaticale în cd. II şi simte înrâurivea nomene

laturei gra-
maticale germane ȘI a școalei lui Pumnul. In ediția
I între-
IA

buinţază 6 cazuri [în ediţia II numai 5, ablativul

fiind în-
* Ă
p. -1
* Un studiu comparativ între gramatica lui Ienăchi
.
U

ţă Văcărescu
şi Golescu so află în „Istoria, filologiei române“ de
L/ Șăineanu. Bu-
.

currști 1892, pag. 109—141. | a

BC

e
 Y
a — 151 —
Ă Îi

R
lăturat] şi anume : „Nominativ, (numitoriul), genetiv (năs-

RA
cătoriul), dativ (dătătoriul), accusativ. (părătoriul), vocativ
(chiemătoriul),, ablativ (luătoriul, pag. 14—15)“.. Iată în

LIB
scurt cum declină articulii: | o

N. A..ul sau 7], le, ii a, ele, ile cel cei cea celo
G. D. luă, lor, ci lor celui, celor acci:) celor

ITY
Articulul pantitiv pentru genetiv eșto de (slăbiciune
de om=slăbiciunea omului), pentru dativ la (nimică nau-
dat la săraci==săracilor), pentru acuzativ pre. În ediţia II

RS
(pag. 14) arată diterite înțălosuri, co le are prepoziţia „de“,
când arată raport de caz genotiv: „Raport numerice (20
VE
do oameni,o părecho de cai), de greutate (2 ocă do.icre),
de măsură (10 coţi de postav), de materie (pălărie de cas-
tor), de destinaţie (o garafă de vin, hârtie de scris), Ar-.
NI

ticulul nedefinit în ediţia I îl declină la amândovă nume-

rele (un, unui, unii-unor;.0, una-unci, unele, unile-unelor,
LU

pag. 16), po când în ediţia II îl declină numai la singu-

lay. Admite 2 declinări: Declinarea I masculină (om-ul ;
oameni-i; bou-l, boi-ă ;. părinte-le, păzinţi-i), deelinarea II
RA

femenină (cas-a, case:le; pâne-a, pâni-le; ste-o-a, stele-le, cd.

II pag. 27).Pe lângă aceste două declinări mai alăturăo de-
clinare a substantivelor de două genuri (luoru-l, lueruri-le;
NT

sânge-le, sângiuri-le), In ed, a 1 arată schimbările fonetice, ce:

- se întâmplă la substantive în decursul declinăzilor, aceste:
E

„schim bări sunt tractate mai amănunţit în ed. II [folosin-,

/C

du-se de gramatiogle lui Laurian și Cipariu]. Declinarea ncarti-.

„culată o formeaă cu ajutorul prepoziţiunilor (articul par-
SI

titiv, N. miel, &. de 'miel, D. la sau a miel, A. pro miel..

V. —, Ab. de sau dela miel, pl. N. mici, & de mici, etc,
IA

pag. 32). In ediţiaI declină numele proprii de persoane și la

plural (pag. 34), pe când în ediţia II lo declină numai la sin-
gular (pag. 32). In ediţia II arată, cum se formează pluralul
U

din singular atât la substantive cât și la însușitive (ed.

BC

1) Sau „celei“ pceliii* [în ediţia II numai ec“).

 RY
— 158 —
PL

I „adjective“) precum și schimbările fonetice, ce se întâm-

RA
plă cu această ocazie. Zice, că adiectivele se pun înaintea
substantivelor, când voim .a scoate în evidenţă calitatea
adiectivului (pag. 38 ediţia, II), La. adiective deosebește

LIB
următoarele grade de comparare. „Pozitie (ed. II, pusătiv),
comparatie (ediţia II, asemănători), întrecătoriă (ce] mai
bun, ed. I pag: 46, II pag. 43).“ In ediţia II superlativul

TY
mai este format şi cu adverbe (foarte, prea, detot, atot,
pag. 45): tot aci dă exemple de adiective și adverbe dimi- |
nutive (dulci, binișor, desuţ, frumușel, molicel).

SI
Numeralele sunt împărţite în numere cardinale, răn-
ER
“duitoave (ed. II, numi orânduitoare), po/toritoave (odată, de
doaă ori), partitive (îndoit), înmulțiloare (do tii teliuri). In
ediția II, luându-se după limba gennană, declină nume-
IV
raiul ordinal „al triile* (1 al triile, 2 a al triilui, 3 triilui
sau la al triile, 4 pe al triile,=—der dritte, des dritten, ete.
UN

pag. 15), tot în ediţia II este declinat și numeralul „âmbii,

âmbelet. |
Pronumele personale (1 eu, 2 de mine, 3 mie, îm, mi,
AL

4 pre mine, mă ; tu, el, noi voi, ei, cale) scurtate de dativ
Și acuzutiv sunt clasificate separat in ediţia II ca subîmpăr-
ţii ale pronumelor personale; tot în ed. II la persoana a
TR

treia mai pune și pe „dânsul, dânsa, de aseminea şi pe pro-

numele reciproc (D. sieș,A. pre sine, 'sing. şi plur.). In
EN

ediţia II. (pag. 56) vorbeşte despre întrebuințare ea duplă a

pronumelui personal (eu ţie nuţi cred) și declină pronu-
mele personal compus (eu însum, ș. c.) Pronumele posesite -
/C

sunt numite în cd.. II alsăuitoare (zucignendes Fiirwort),

„În ediţia I (pag. 58) declină „pronurele, posesive (a mea, a
SI

melci, a melelor, a ainostror; a talei, a talelor, a vostrui,

a avostror; a sali, a salelor), în ediţia II (pag. 60) nu are
IA

aceste greșeli. In ediţia II (pag. 59) arată, că pronumele

săi, sa se întrebuințază, când se rapoartă la subiect, iar
U

lui și ei, când nu se referă la subiect (el ai luat pălărica

lui, adecă, pălăria altuia, nu a sa). Pronumele arătătoare
BC

(pag. 61) sunt declinate la unele cazuri și ar ticulate (acest sau

 RY
— 159 —

acesta, acestui-a, aceşti, acestor-a.; aceasta, acestei, aceste,

RA
acestor-a ; în ediţia II acest-acesta, acesti-acestia, acoastă-
aceasta, acestei-acestia, aceste-acestea, pag. 61; acel-acela;
acea-aceca, acelii-aceliea), Pronuniele: întrebătoare (ed. 1

LIB
"pag. 63 cine, a cui, cui, pre cine, dela cine, sing. și. plur.; -
care, cărui, carea, cării, în ed. II este „eine“ la sing. ŞI
„carii la, plur.=—carii, a căror; fem. care, a cărora). Pro-

ITY
numele velatice le împarte 'în simple și compuse (carele,
cărui, carii, tăror-a, fem. carea, cării, care, cărora ;, cel ci
sau cel ce, celui ci, ăei ci, celor ci, fem. cea ce, celiia

S
„ce, cele ce, celora ce, pag. 64). Pronumel6 nehotăvătoave

tot,
ER
t-altul, altă-alta, altei-altia, pl. alță-alţii, altor-altora ;
a tot, la tot, toată, a' toate, la toată, pl. toţi, a tu-
turor ; nime sau nianene, mult, câţiva, cineva, cutare, nește,
IV
niscare, fie care, ed. LI. pag. 66, ed. II pag. 67) sunt a-
mestecate în ediţia I cu numeralele „amândoi, îmbi—îmbe“,
UN

'<ari în ediţia II sunt puse la: numeralele cardinale.

Verbele (ed. I zerburi, “II zicăminte) le împarte în
vevburi ajutătoare (cd. II, zicăminte ajutoriale), lucrătoare
AL

| (ed. II, lucrătive), pătimitoare (pătimitive), neutre (stative),

vețiproce (reducătive), nefățești sai inpersonale (pag. 60):
Modurile (pag. 70) le împarte în modal nehotărât sau in fi-
TR

mitic, indicativ (arătătiv), povoncitoriă, conjunctiv (ed. II

condiţionat ; în ediţia II pag. 69 este și modul poftitoriui)
EN

partițipie (părtișitivul). 'Timpurile le împarte în zremea (ed.

II timpul) de față Sai de acum, vremea trecută, vremea zii-
toare ; timpul trecut se împarte în împer/ect (ed. II relativ
/C

trecut), perfect (ed. II nehotărât trecut), mai mult de cât

perfect (timpul de demult trecut simplu), în ediţia II mai
SI

are. timpul de -demult trecut compus. Numerii îi numește

în ediţia I singural, multuval. La verbe destinge 4 conju-
IA

gări (| în a, are și în ez; II în 6, ere, [Il în e; IV în i,

şi cele în esc). Dale pag. S5—87 tractează despre verbele
U

regulate,” despre formarea timpurilor, schimbarea consu-

BC

nantelor și “vocalelor în decursul conjugărilor, |

 RY
— 160 —

Conjugiţiunea

RA
J. Modul indicatie (pag. 88).

„Vremea de acum (laud), împer/ect „(Uăudam, lăudaă.

lăuda, lăudam, lăudaţi,

LIB
lăuda), perfect (lăudaiă, am lăudat),
„mai mult decât perfect (ăudasem, am fost lăudat), viitor:
(voiă lăuda). . a | Sa
| i | aJModul conjunetie.

TY
Vremea de acum (să laud), imperfect (aș lăuda), per-.
fect (ei să fi- lăudat), perfect optativ (eă aș fi lăudat), mai

SI
malt decât perfectul conjunctivului (eui să fi fost lăudat) mat
mult
torul (eu di voi lăuda). a
ER
decât perfectul poftitoriului (că aș fi fost lăudat), vii-
”
DPovoncitoriă (audă tu, laude el). Înfinitiv de față (a
IV
lăuda). infinitiv trecut (a fi lăudat), mai mult decât perfect
ul:
înfinitivulaă (a fi tost, lăudat), Pantiţipie de faţă (ăudân
d,
UN

lăudătoriii-lăudătoare), trecat (lăudat). Este deosebire între:

*
ediţia I şi II, de oarece în ediţia II optativul este separat
!
de coujunetiv, iar viitorul conjunctivului lipsește. Cu toate.
AL

că, viitorul IL nu figurează în. tabela de conjugări, totuşi

în ediția II (pag. 91) spune, că este și viitorul II (dacă.
voii fi văzut); tot aci aminteşte, că loanoviciu în grama-
TR

tica, sa întrebuinţază viitorul III (eu -voiăfi fost auzit)...

In ediţia II spune, că în loc de “perfectul conjunctivului
EN

-se întrebuințază adeseori imperfectul indicativului (bucuros.

mergeam,să fi ştiut că...) deaseminea arată, că forma se-
rundială se exprimă în româneşte în mai multo feluri
(eu
/C

am a învăța sau de învăţat ori să învăță ; el are un

loe
de vândut; nui de câștigat nimică aice ; nui de temut, Pag.
SI

pag. 96 ed. II). Forma pătimitoare (pasivă) -o exprimă prin

forma activă, prin forma reflexivă și în' mod perifrastie
IA

(mă cheamă, mă: bat, te baţ, cu mă cresc, ci sântă__.

„chemat, ed, I pag. 110, cd, II 101). In ediţia II mai con-
U

jugăpe lângă verbele regulate din ediția, I (a la, lua, da,

mânca, rămâa6, ţin6, pute, veni, voi, pieri, pag. 182) și verbele
BC

„a uscă, sta, dură, face, zice, sări (ediţia IL vag. 108). La,
 RY
-— 161 —

pag. 1383 din ediția I citează verbe detective (blem sau

RA
aide, pasă tu, blemăm sau aidem, blemaţi san aideţ, păsaţi,
ceas), După aceasta se ocupă de verbele, cari cor în acelaș

LIB
timp obiect drept şi nedrept (dă toporul la Ion), do ver-
bele, cari cer compliment nedrept prepoziţional (el nu să:
teme de lupi, ed. I pag. 139). Apoi tractează despre for-
marea. verbelor (pag. 141), despre adverbe . arătând, că în

ITY
românește se întrebuinţază negaţiunea duplă (n'am auzit
nimică și n'am văzut pre nimine; el nici nu vede, nică nu
aude), despre prepoziţiuni (cu G. asupra, înprotiva, înprejurul

S
deasupra, casei; celealalte prep. cer cazul Ac. și ADl; enu-
ER
mără și prepozițiunile neseparabile, ed. I pag. 1-15, ed.Il 117)
Coniuneliite (conjuneţiunile) le împarte în ediţia 1.
(pag. 151) în legăloare sau flegălive (şi, încă, iară,
IV
precun, ba, încă), or dinale (întăiu, al doile, mai încolo,
şi iarăş, după acea, “asemene ), încheeloare (deci, aşa
UN

dară, drept acea, cc. ), a să măndloare (precum-asa,

nu numai-ce încă, parte-parte, etc.), disiunetive (nici-
DICĂ, așa nu, sau-sai afară de acea, veri-veri, nicidecum),
AL

condiționate (deși-apoi, de nu-apoi, pănăce-pănă atuncea,

di nu cumva, numai di, etc.) ccsplicative (adecă, pre-
cum, aşa, dopildă, cumva să zică, cum să zice, anu-
TR

me), cauzale (că, fiindcă, pentrucă, devreme cenu, cu

cât mai vărtos), ddverzatipe (măcar, deşi, dreaptă, to-
EN

tuş, însă, măcarcă-dar cu toate aceste), timpurate (când,

pănă cânu-pănă atunce, de atunce), coniuneții cari cer
modul conjunctiv (ca, ca să, să, di). In ediţia IL (pag.
/C

122) conjuicţiunile sunt împărţite în legătive (şi, a-

şijdivea, nunumai-ceşi-ce încă), despreunătoare (sai, ai);
SI

esclusive (at-aă, veri-veri, ori-ori, nici-nici, etc.), con-

ditionale (dacă, de-di, de nu, dinu), conlrarietive (însă,
IA

dară, totuş, măcar), cauzale căci, de vreme, de oară,

ca, debiună-oară), închietive (deci, pentru acea, aşedară,
U

deci dară, în sfărșit).' Interjeoţiunile sunt tractate în

“ediția I (paz. 154) mai pe scurt, pe când în ediţia, II
BC

(pag. 1214) sunt: tractate mai amănunţit şi mai binc.

 RY
— 102 —

Dela pag. 159—194 (ediţia L) urmează conslrucțiea' [sin-

RA
taxa]. Aci autorul se ocupă ide întrebuinţarea anticului
„nedefinit, de întrebuinţarea cazurilor, adiectivelor, pro-

LIB
numelor, verbelor, prepoziţiunilor, conjunețiunilor- şi ad-
verbelor, despre construcţie [topică]. Dela pag. 19-1 u-
nnează o culegere de idiotisme, un mic dicţionar şi «lia-
loguri. In ediţia II sintaxa este tractată. şi mai be

TY
scurt (pag. 125—134) decât în ediţia I, apoi urmeaz
idiotisme, un mic dicţionar şi dialoguri.

SI
Gramatica lui C. Platon (1845)

Ta 1845 Platon publică

ER
ediția L-a ra naticei sale
întitulată? | | a -
IV
„Manual de gramatică romănă compusi după scri-
rile celor mai buni autori ide Constantin Platon, slugei,
UN

profesor scoalei. publice din Bacău. fas, la Institut

„Albinei 1845“. | | E |
Gramatica, care conţine 182 de pagini, este tipărită
AL

„cu litere cirilice . In 1851 a: apărut ediţia II, care con-

ține 156 de pagini şi care este tipărită cu aliabetut
cirilice mixt. |
TR

Platon admite 3 declinări. (1. “declinaţia pentru sub-

stantivele de. genul masculin, 2 declinaţia pentru sub-
EN

stantivele de genul femenin, 3 ideclinaţia pentru substam-

_tivele de genul neutru scai comun, pag. 11) și urmă-
toarele 6 cazuri sau “căderi: Nominativul seau namito-
/C

“giul, genetivul seau atâvnătoviul, dativul seat dătiător iul,

acuzativul seau pârdtoriul, vocativul sea strigătoriul
SI

ablativul seat ânlătunătoriul (pag. 10). La; declinarea

„mcarticulată se folosește de prepoziţiuni (om, de om, .la
IA

om, pre om, dela om). 'Articulii. îi împarte în definitivi

sau holăritori (ui, le, a=—om- ul, păzinte-le, cas- a), în,
U

arliculă relativi (cel, coa=60l. înţăilept, cea înţăleaptă,

pag. 21).:Platon arată, cum se aplică articulii la sub-
BC

stantivele masculine, Temonine şi neutre. Adicetivele după

7
 RY
— 1G5--

terminaţie le împarte în adjective de un final (verde),

RA
de doăe_finale (frumos- -îvumoasă,). După, înţăles le îm-
par te în calificalive (mare) şi hotăritoare sau delermi-
native (condeiul inci, cartea aceasta). Adjectivele hotă-

LIB
riloave le împarte în numerale, demonstrative, posesive
şi indefinilive. Pronumele. sunt împărţite în personale
(eu, tu, cl, ea; eă-ânsumi, tu-ânsuţi, el-insuşi şi ea-

ITY
âmsaşi ; dâmsul, dânsa; G. de sine, D. la sine, şic, şi,
ŞI, ÎŞI, A. pre. sino, se, Ab, de la sine), posesive, «de-
monslalive sau arălăloare (ist, iastă, cel, ceia), în-

S
tevogalive sau întrebăloare, relative şi îndefinile sau
nehotăriloare. Admite 4 conjugări (IL în arc, IL în Sre,
ER
III în cre, IV în îre). Verburile le împarte în active
(cetesc), pasive (scrisoarea, este cotită de mine), neulre
IV
(tac, umblu, stai), pr omuninale (mă duc, mă lac, mă
las, mă apuc, mă laud însumi pe mine=we7b pronuninal
UN

activ: cu mă laud de cineva=verb pronmutminal usi»,

GH. I pag, 32, cd. II pag. 45 şi 79), unipersonale (plouă,
tună, fulgeră, ninge), verbi (verburi) pasivi -(eă suntu
verb; neregulați (a Îi, a avea,a
AL

lăudatu, ed, II pag. 71),

mânca), verbi defeclivi (cu lipsă, neîntregi=aide, ai-
dem). SE | |
TR

Conjugaţia 1. Modul indicativ (ed. I pag. 42, II 5).

EN

Timpul prezent (laud), imperfect (ăudam, lăudai, lău-

da, lăud-am, lăud-aţi, lăuda și lăuda), perfect simplu (lă-
/C

udaii), perfect compus (am lăudat), pluscvamperfect simplu

(pl. lăudasem, lăudaseţi; lăudase), pluscuamper/ectul, compus
SI

(am fost liudat), viitor ii I (voii lăuda), ziitoriă IL (voli

fi lăudat).
IA

Modul poro:oncitoriii,
U

Timpul prezent (landă tu, laude el șii ca), viitorii (lă-

BC

udati-voi, laude ci și elo).

 RY
— 1604—

Aodul condiționat și dovitoriă.

RA
Timpul prezent și viitorii (aș lăuda),
perfect (aș ti
lăudat), plesceampefect (aș fi fost lăudat),

LIB
| Modul supus.

Zimpul prezent şi ziitoviă (ca să laud)

, perfect (să fiu

TY
lăudat), Pluscrampenfect (să fiu fost lăuda
t).

SI
Modul nehotăritoriă,

„ Zinpul prezent şi 'viitoniă (a lăuda), trecut

dat). Participia gerondică (lăudănd =
presentu), participia prezentă și viitoare
ER
(a fi lău-
ed. II participulu
(lăudătoriă, lău-
dătoare), participia trecută (lăudat-lăudată,
IV
ed, I pag. 45,
ed. IL 59). |
UN

„Iată ce zice Platon despre participiu

: ,, Par.
ticipie, are din însuşirile unui verb, pentru că arată,
un timp şi pentru că cere după, dânsa
căderea; aeuzativi
ori ablativă ca si verburile Şi arc însuşi
AL

ile unrui ajetiv,

pentru că arată tot-o-dată, şi însușimea
unui substantiv“.
Prepoziţiunile şi con juncțiunile sunt tractate : pe larg.
TR

" Dela pag. 73—120 urmează sintaxa (cd. IL pag.

99—140), iar. dela 121132 ortografia şi prosodia (ed.
„II pag. 141—156).
EN

Platon tractează. sintaxa generală. în

ediţia IL (sin-
tacsul propriu dela pag. 73—96) și în
ediţia” II. (sintacsa
proprie dela pag. 99—123), de asemi
/C

nea, și sintaxa spe-.

cială (cd. I==sintacsul analitic, pag. 97—120;
„sintacsulă specială, pag.
ed. II=
SI

1863—140) |
-.
IA

Gramatica lui Petri (1645).

In 1845 Petri a publicatla Braşov 0
gramatică
U

ro-
mână în limba germană, care aste o trad
ucere a gra-
inaticei lui Vaillant.
BC

|
 — 165 —

RY
Gramatica lui Iszer (18146). -

RA
In 1846 Iszer publică în “limba germană 0 grama-
tică română întitulată: a Ia

LIB
-„Walachisehe Sprachlehre fii Deutsche verlasst von:
t
Andreas Iszer, PFabriks-Direktor, Kronstadt, wedruci
pei Iohann Gott 1846. |
Ediţia II a acestei eramatidi a apărut tot la Braşov

ITY
în 1855. Această ramatică, care are 252 de pagini,
este scrisă cu scop practic. -Cuvintele româneşti sunt
tipărite cu alfabetul cirilice mixt. Articulul îl împarte

S
în holărâl (|, le,-ul, a, că, 0) şi neholără! Cun-unii, 0-
unele). Intrebuinţază următoarele
ER
(numitor), genctiv (născător), dativ (dătiător), acuzati
v
cazuri: ,,„Nominativ

ablativ (luitor ). la
(pârâtor), vocativ (chiemător),
IV
nti-
pag. 27 şi 29 arată, cuni se aplică avticulul Ja substa
proprii .
vele masculine, femenine, neutre şi la numele
UN

mic,
Pronumele le împarte în personale (eu, de mine,
mi, la mine, etc.), slăpâniloare, vrălăloure, înlrebă-
"oare, reducăloare (dat. şic, si, își; ac. pe sine, „se;
AL

abl: dela sine, sineși). Să

Conjugările le împarte în 4 -(I în arc, IL în &rc,
III în'ere, IV în fire). La fiecare capitol sunt, exereiţe,
TR

iar la sfârşitul cărţii se “află o culegere de cele mai

întrebuințate expresiuni în convorbirea familiară.
EN

Gramatica lui Măcărescu (1515).

/C

1848 N. S. Măcărescu şi-a publicat întâia e-

In
diție a gramaticei sale întitulată: „Gramatică romă-
SI

nească pentru clasele normale prelucrată. după a D. 7.

M. Câmpeanu de Neculae Măcărescu, profesori, lași,
IA

1848. De atunci până la anul 1874 a publicat 21 de c-

de pagini, are
diţii. Ediţia din 1874, care conţine 85
U

român ă pentru seslele pri-,

“următorul titlu: „Gramatica
es-pro lesore , carte au-
marie de Nicolau G. Măcărescu,
BC
 RY
— 166—

torisată de epitropia şedleloră prin ordinulă-cireulariu No..

RA
138 din 28 Augusti 18:18, ediţiunea, a doue-deci şi una revă-
dută și adaosă, Iassii 1874“. | |
Cu toate'că guaimatica este destinată învăţământului

LIB
primar, totuşi autorul tractează [oarte pe scurt princi-
palele legi fonetice (pag. 5 şi 6). Gramatica. cuprinda.
elimologi'a, sinlassea.si orlografia. Găsim păstrat abla-

TY
tivul, de aseminea expresiuni ca ,,„dechinăciune, arti-
elarea, ete.“. Lai ideclinarea articulată a substantivelor
are trei diviziuni (IL substantivele bărbătesci, IL feme-

SI
jesci, III cterogene, cd. 21 pag. 13) |
- Adieclivele le împarte în calificalive şi delermina-
ER
live (demunstrative, -posesive, numerale și nedefinite),
iar pronumele în. personale, conjunelive (imi, ti, ete. );
veflessive, relalive, inlerogative şi nedefinile. Ca si Pont-
IV
briant (pag. 73) împarte verbele .în verburi adieclive
UN

(merg --- suntă mergândii, sericamu :-:cram scriindii) și

verbul subslanliv (a îi). Verbele adiective le împarte: în
“aclive (transitive şi netransitive), reflessive și aniper-
sonăle (pag. 41). La, urmă sc tractează pe scurt: sinlass a
AL

generală (pag. 67—83).

TR

Gramatica lui Codru (1818). +

Ţ. &, Codru a făcut un extras din gramatica lui Lau-
vian, pe care l-a publicat sub titlul: „Rudimentele grama-
EN

ticei romane estrase din "Lentamen ceriticum cu adausii de

regule simple-și diverse anotăciuni pentru usulii școlarilorii
începători de Ioanne Germaniu Codru, profesoriu în școala,
/C

clementariăde Plooști. București 1848, în tipoprafia cole-

SI

„iului Săntu-Sava.“
Gramatica, care este tipărită cu alfabetul cirilice mixt,
IA

conține 95 de pagini. In prefața gramaticei Codru. spune,

„că misiunea limbistului român ceste să, generalizeze tot ce
e bun şi conform geniului limbei române în: gura popo-
U

alui, însă “și să restrângă și să suprime tot ce „este rău și

BC

contrar aceluiaș în gura poporului.

 — 160 —

RY
(1818).
| Gramatica lui N. Bălăşescu
ediţia IL a eramaticei sale
In 1848 Bălăşescu tipări

RA
| |
|
întitulată : mai
„Gramatica română pentru seminarii şi clase
prof esor ii (Gr ama tic a
Bălăşescu,

LIB
înalte, lucrată de Nicolau lui Gheorghi
Daco-Romana). Sibiiti în privil. tipografie &
| i E
de Klozius, 1848“. te CU |
ărită în mare par
Gramatica, care este tip

ITY
cu
157 are și exemple tipărite
alfabetul cirilice [dela pas. şi 0 prefaţă
conţine 223 ile pagini
| Tabotul cirile mixt], ia LL a aces-
1850 a apărut ediţ
de XXX de pagini!). In

S
de pagini şi este tipă rită cu
tei eramatici, care are 190 elu i c-
ţia L este dedicată mar
alfabetul cirile mixt. Iidi
piscop Saguna. In prefaţ
ă (pag: [) Băiăşescu spu
sem
ER
ina rul
ne,
Sf.
ca profesor ” "la
că fiind numit în 1885
IV
t de met rop o-
a lost, însărcina
metropolii din Bucureşti iti
o oramatică, română potriv
litul Neofit, ca să lucreze
UN

lucrar ei ă.
isprăvind
seminarului și că
pentru elovii
useriptul” său, In 1515 ma-
predat. gramatica după man se-
episcop în Sibiu, organiză
vele Șaguna, fiind numit şi stud iul sra-
e alte obiecte
AL

minarul, întroducând într p

, ocupat. fiind în acel tim
maticei române. Bălăşescu zen tă. -
dicţionar Jatin-român, pre
la, Sibiu cu tipărirea unui
TR

Carc ,
sale episcopului Saguna,
manuscriptul oramaticei . a îi înt rod us
tipăreașcii. spre
cu plăcere îl primi să-l astă Unele părţi dia ace
EN

înalte.
în seminar și în clase mai însă
mai; pe scut, în schimb
oramatică sunt tractate uni le
punerea lor şi prepoziti
verbele, derivarea şi com vor
/C

, iar dela pag. 182—156

sunt; «tractate mai pe larg şi 2 li dând
limbei române“,
peşte despre „lormarea t, ale
SI

române derivate şi compus

pelă „de unele cuvinte ba rom ână
ăcinii lipseşte în lim
„căror primi:ivul. sau răd
IA

. 1
clasică veche latină (paz
şi trebue căutată în cea
de analiză logică cite
: „Lecţii
U

acest an sau publicat în

- 1) 'Tot în
Pop; profesor de prumatică
e de loan
lese şi aşezate în româneşt 5.
184
BC

cul. Sf. Sava , Bucu reşt i,

 — 109 ——

RY
| 4
67); de aseminea ortogralia şi punctuaţia sunt tractate
„mai pe larg. Această gramaticii este scrisă în un stil

RA
uşor, autorul trecând dela chestiunele cele mai simple
la cele mai grele şi întroducând terminii noi gramaticali,

LIB
de unde se poate vedeă, că Bălăşescu eră un bun pe-
dagog. Il greşeşte, -când caută să stabilească reguli
gramaticale individuale, după cari să se desvolte tiinbu
română în viitor, Arată, ca la compunerea gramaticei

TY
sale s'a folosit de gramatizile anterioare, dar cu dcose?
„bire de cele latine, gotmane, etc., alegând din ele, ce a

SI
fost îmai bun si ăcându- -Şi tot odată obser vaţiunile salc,
de- aseminea spune, că a adaus şi părţi noue: Dela pao.
AL-AXĂ ER
tractează pe scurt despre istoiia literaturii,
culturii şi şcoalelor române, dând 0 listă de toate ora-
_maticele române “publicate până la dânsul [întâia listă
IV
Fiind dată de Eliade] ; aminteşte şi de gramatica limbilor
rOMANICE publicată de E. Dicz în 1836 la Bonn. Pretaţa,
UN

este foarte interesantă şi merită a [i cetită, Bălăşescu

zice, că Loga a imitat pe Radu 'Tempea (pag. XXVI.
“BL spane, că Diez s'a folosit de eranlatica lui Alexi si
AL

de ortografia din dicţionarul dela Buda, dar că cu toate

acestea, i-a mai plăcut a crede ortog valiei lui Clemens
“şi lui Sulzer, pe cari îi pomeneşte nai des ŞI-L UPINCcază
TR

Şi că din această cauză Diez -şi face în etimologie wre-

şeli ari. „Despre gramatica lui $. Petri zice, că coste
EN

necomplegtă ŞI în multe părţi greşită. Critică și gra-

matica lui Iszer zicând, qă ieste necomplectă. ca şi a
“Tui Vaillant şi a lui Petri (pag. AAXVII). EI] laudă pe a-
/C

cei străini, cari au publicat wramatici române în limbi

„sirăiue, scuzâmlu-i pentru greşelile făcute, de oarece
SI

ci nu puteau să aibă cunoştinţe: ic fundamentale de limba

română (pag. XXVIIT). Din ediţia IL. lipseşte capito-
IA

lul referitor la istoria literaturii, culturii şi şcoalelor ro-

mâne, Bălăgescu zice, că „limba cea obștească. din căr-
U

țile bisericești“ trebue să ne servească de model Deutru

limba literară (pag. 2). El arată,că „curăţenia limbei -
BC

N
 = 169 —

RY
se vatămă adeseori prin provinţialismi, arhaismi, nco-
Pentru” dicţionar"

RA
logismi, străinismi sau barbarismi”.
propune cuvintele „vorhbariu, cuvânţelnic”.
Tată cum defineşte Bălăşescu gramatica: „Mă iese

LIB
fica, care cuprinde regulile, după care cuvintele lim-
pci trebue bine vorbite şi drept scrise, se chiamă învă-
fătura limbei seau oramatica. Etimologia este parte a
Bramaticei, câre -ne arată deducerea cuvintelor din ră-

ITY
dăcina lor, formarea şi schimbarea lor (pag. + si d).
In ediţia IL arată, când se preface e în ca şi o în

—.
oa, scriind aceşti ditongi cu. 6 şi 6. La pag. 3 (ed. 1)

S
vorbind de schimbările, ce le sulăr consunantele c, g,
ER
A, t, si înainte de' 5 şi e zice: „Aceste muliri magice
si neesplica bile ale slovelor ar “lipsi, Când Sar Scrie.
“limba cu litere“, 'Perminologia gramaticală este cea la-
IV
tină, EL destinge următoarele părţi de cuvântare: „adr
lia sau prepusiciunea, cadlverbiul, înlerieclia sau în lreiep-
UN

ţia sau prepusăciunea, adverbiul, interiecţ:a sau întreiep-

Giunea, coniunelia sau conjungeiunea (pag. 9). EL ad-
mite numai articlul hotărât (, ul, le, pl. îi; lem.N.
AL

a, oa, G& a oi, ii, a Iei, li, pl. le, ele, pag, 12; în
ediţia II. înlătură pe „ul, pag. 14). Despre articulul
nedefinit are următoarea părere: „Unii adaogă nici şi
TR

„panu, una“ ca articlu nehotărât sau nedefinit, dar însă

sânt forte greşiţă, căci limba română nare “astfel de
EN

articlu ; ci „unu“ (nnus, cin) la singurit este adeectiv

numeral, iar la înmulţit „unii“ (nonnulli, cinige) este
pronume nedefinit. Dar dacă cineva adaogă în vorbirea
/C

oră în scrierea să pe „unul“ ca articlu nedelinit, acela

imitează pe Germană, lucrând în contra limbei române,
SI

Hiind că „unul“ în limba română. socotit de articlu nede-

finit este streinismu, germanismu, barbarismul (pagina
IA

18)“. Substantivele le împarte. în concrele şi abslruse

(ideale). Cele concrete le subdividle în proprii, come
U

ori apelalive, coleclive, maleriale. La pag. 16 enumără

xubstantivele, ce au numai pluralul (Pastă, Rusalii, lFlo-
BC
 0 —

RY
rii, cleşte, fârfeci, 'ziori, icre, 'cuişsre, dăsagi, păre-

RA
semi, cidreci, lături, Bucureşti, ş. a.) şi cele ce la plu-
val au un înţăles deosebit ide cel dela singular (figuri, |
bucate, poame, lapti, ş. a.). Critică. pe cei ce admit

LIB
genul neutru în limba română zicând, că limba română,
ca şi celealalte limbi romanice, m'are genul neutru, ia
substantivele române, ce sunt la singular masculine și |
la plural. femenine „„maă bine se pot .numi eterogene |

TY
(pag. 18 şi 19)“. Numele, cari.-au o singură formă.
pentru amândouă genurile, zice că sunt de genul epi-

SI
” cenă sau comun (şerpe, ariciu, etc.). Declinarea (ediţia:
II 'dechinăciunea) o îniparte în 'declinarea numelor băr-
ER
Văteşti (IL) şi. în 'declinarea subslantivelor femeiești UL).
La declinarea masculină destinge trei forme (IL cu art..
I=socru-l, puiul, IL cu art. le==îvate-le, III cu art. ul=
IV
domn-ul pag. 19%). La declinarea femenină deosebeşte
i

tot trei forme (IL cu art. a=—ap'a, ap'ei, ape-le, apelor;

UN

forma, II cu art. a=pricepere a, pricepere-i, priceperi-le,

priceperi-lor ; forma III cu art. oa=turture-oa, turtu.
re-lci, turturele-le, pag. 28). La declinarea nearticulată
AL

substantivele femenine rămân neschimbate la singular,..

ca şi cele masculine (N. casă, G. de casă, D. a ori la
casă, „A. pe casă, Abl. dela casă). Despre prapoziţiu-
TR

nea de zice, că arată capacitatea sau calitatea, lucrului,

„având înţăles şi de adiectiv (de casă=domesticus, ile
EN

masă---mensalis, de lemn: ::ligneus, de auriă-=:aureus), iar

despre « ori. la spune, că arată locul (a ori la casă
pag. 29). Adiectivele (numele adiectivăj 'sunt împărţite
/C

în adieclive de 2: terminăciună (bună, bună) şi de 1

lerminăciune sau comune (mare). Ele sunt declinate
SI

ca şi substantivele (formos-a, formâs-ci ; lung'a scară,

lungii seri; acest om, omul acest, Omenii acesti; tot
IA

omul,.a tot omul, la tot; omul, pl. toţi 6menii, a tuturor

U

* Forma ul o pune, fiindeă cei mai mulţi din gramaticii ante-

viori au 'admis-o, de -altfel însă o critică, arăţând că ea este de prisos,
BC

fiindcă toate numele de această formă se ţin de forma I, cari, sfâr-

şindu-se în. u, iau art. (.
 Y
= 1

AR
Gmenilor ; totul=întreg, pag. 85). Dela pag. 31—10 dă,
exemple de formarea numărului plural din sineular atât.

R
la substantive cât şi la adieotive [după anaiogia lui
„Jjurământu“ propune.a se serie şi a se ceti neologisme

LIB
ca „argumântu-arguininte“ ș, a.]; iar dela pag. 40 — 43.
de 'tormărea, numelor femenine din cele masculine [pro-
„pune adiective ca „români-română, unguri-ungură“, pag.

ITY
42). La pag. 43 (ediţia II) vorbind de numele șlârşite
în ar şi or zice, că Românii din Moldova, Bucovina, Bă-
sărabia, Transilvania, Bănat, Ungaria şi Maramures Pro-

RS
nunţă și scriu ca cei vechi „făcătoriă, ferariii, aurarii
(lat. aurarius), luerătoriu-luerătoriă (în ediţia IL pagina
43=—luerătre). Apoi.se ocupă de crescământul şi sciize-
VE
miânlul. numelor [augmentative si diminutive].
La comparaţia adicetivelor idcosebeşte 3 beople |
posilivul, IL comperalivul şi III superlalivul ; superla-
NI

tivul=ecel mai bun, foarte, prea, de tot, peste măsură

de bun1). Bălăşescu zice, că formarea proprie a gra-
LU

delor de comparare în limba română deosebite de simba

latină clasică dovedeşte, că Românii au venit din Ita-
lin, cu un dialect; popular latin (pag. DL). Adieelovele
A

numerale le împarte în numeri fundamentală sau .car-

TR

dinală, ordinali, mulliplicativi (odată, de douc ori, a

doua 6ră), duplicativi (simplu, duplu, îndoit, ș. c.),
sau
partilivă (întreg, jumătate, câte doi, atreia parte
EN

triariu, pătrariti, zeceriii, pag. 52). La numeralele cardinale

face după analogia lui „amândoi“ forme ca „amântrei, a-
mânpairu“. Despre numoralele ordinale zice, că se formează
I/C

din cele cardinale punând înainte articulul 4, e, iar în

urmă, lea şi 4; de aseminea aratii, că pluralul acestor
IAS

munerale se formează punând înaintea singu'arului ,pYo-

numele relativ cel, cea (6menii cei dintăiu sau ceci de
al doilea, cărţile cele dintâiă şi cele de al tecile, adecă,
U

1) Despre superlativul format cu „cel maiti zice, că are 0 pu-

tere mai corârşitore decât suverlativul format cu adverbele, foarte,
BC

prea, ete. (pag. 49).

 — 173 —

RY
de rândul întâia, al doilea, s, e. pag. 55). Trecând la

RA
nronume le împarte în personăle (cu, tu, 6], ea; cu
a meu, mie, pe mine, dela anine, etc.), reciproce (G.
al său, D. luişi, A. pre sine, Abl. dela sine, pl. G. ai

LIB
săi, D. loruși,A. pre sine, Ab. deola'sine, tem. &. a sa,
D. ciși, A. pre sine, Ab. dela sine, pl. G&. ale sale, D.
loruși, A. pre since, Ab. dela sine, pag. 595, înpreunii-

TY
toriă: sau conjugate (imi, 1ţi, îi, mi ţi, 1 mă, te, ",.
0, sc, etc.), slăpăâniloriă 'sau posesie numiti în ediţia
II (pag. 60) şi pronume udieclive, reduciloriă : (eavele-

SI
carii, carca-care, cel-cei, cea-cele ), întrebătore (cate,
“cine, co“?; tot ari pune şi ,răspunzitoreie: „cutare,
ER
ataro, fie cine, 6re care, cât, atât, câtva), arătătore
(acest, acel, cu însumi, ctc. pag. 62), nehotări dle (U-
nul, nică unul, altul, ainândoi, îmbi, nimenea,. niște,
IV
neştine, pag. 6-4).
UN

După i cum se vede Bălăzescu amestecă printre pro-

numele interogative şi pronume nedofinite compuse, iar
numeralul „amândoi“ (îmbi) îl pune Ş între pronu-
„mele nedefinite.
AL

Verburile le împarte: în er dlâre. sau achive, pl:

mildre sau -pusive, de mijloc “sau neutre, întorcălore
TR

sau veciproce ori reflesive [de acuzativ şi dativ, pag. 655).

Bălăşescu admite 4 conjugări: (I în arc, II în ere, LII
în cre, IV în irc).
EN

Conjugarea 1 Modul avătătoriă.

Timpul present sau “de acum (audi), cel de curând
/C

trecut (lăuda, lămdaă, lăuda; limdam, lăudaţă, lăudat), cel

deplin trecut simplu (ăndaii), cel deplin trecut adăogat (am
SI

lăudat), cel de neult trecut simplu (lăudasem, lăudaseși, lă-

udase, lăudaserăm, lăudaserăţi, lăudaseră), cel de mult tre-
IA

cut adăogat (am tost lăudat), tâmpul ziitoriă simplu (voii

lăuda); ziitoriul trecut (voiu fi lăudat).
U

Modu poruncitoriii sau imperativă.

BC

Laudă tu, laude cl, lăudaţi voi, laude ei.

 Y
— 173—

AR
Modu condițională sau poftitoriă.

R
Present (aș lăudă sau de aş lăuda sau lăudareaş),
trecut (aș fi lăudat san de aș fi lăudat), viitoria (de voiu

LIB
lăuda). |
„Modu supus sau conjugatică.

ITY
Tâmpu preseut (se laudă), trecut (să fiu laudat).

Modul nehotărăt.

RS
_ Present(a lăudă sau lăuda-ro), trecut (a fi lăudat),
viitorii (celce va lăuda sau laucdlătoriul).
| Purticipiile,
VE
Present (lăudând !), trecut (lăudat), ciiforiă (ăudă-
toriul), | 3
NI

“Conjugarea pasivi—o exprimă prin forma retle-

xivă şi în mod perilrastie (me laudă, sânt lăudatu,
LU

pag. 88). La pag. 91 se ocupă de corijugarea verbelor

„ înipersonale sau nepersonule ori unipersonale (lulzeră,
se cuvine, îmi place, me dore), de aseminea de rerbu-
A

rile anomale sau neregulate (sânt, am, iau, viu, pa.

TR

96). Critică pe Vaillant, Petri, Iszer, cari au pus între

verbele neregulate mai multe verbe, ce:sunt regulate,
dovedind aceasta cu citaţii din gramatica lui Tenăchiţă,
EN

Văcărescu (pag. 97). După aceasta arată unce schim-

bări fonetice (strămutarea unor litere), ce -le sutăr ver-
bele în timpul conjugării (pag. 106—109). La pag. 109
I/C

“vorbeşte despre derivarea şi compunerea verbe'or. 0-

cupându-se în un capitol cu participiul trecut (paz. ILl—
IAS

114) spune, că participiul .ia genul şi deelinarea dela

1) Recomandă a se întrebuinți forma latină în iute, ee sa păs=

trat în adiectivul „ferbinte“. Afirmă, că- țăranii din Câmpulung ar fi
păstrat o urmă din participiul latin în expresia „timpii plointe“ (pes, $2).
U

„Această expresiune se întrebuințază şi azi dela Craiova până la Du-

năre (judeţul Mehedinţi, plasa Balta), după cum mi-a comunicat vărul
BC

meu “Titus Mureșanu (din comuna Feldru, Transilvania), care a locuit.

mult timp în acele părți.
 RY
— 14 —

nume, iar dela verb. împrumută „semnilicarea activă

RA
(ăudându) și pasivă (udat), esprimând tot deodată
şi tâmpuriie verburilor“. “Bălăşescu critică pe gramati-
ticii anai noi, cari pun participiul trecut, între adiestive.

LIB
Progusăciuile sau încainute-pusăciunile [pr epoziţiunile] le
împarte în despărțibile (simple şi compuse) și nedes-
axirțibile. Vorbind de regimul prepoziţiunilor arată, că

TY
ele se -construosc cu geneliv (de desuptii, nhăiuntru,
îndărăptu, deasupra, înainte), cu dativ (asupra, încon-
tra, înainte, înpreajmă, înponciş), cu acuzativ (a, după,

SI
la, lângă, cătră, pentru, pre, preste, prin, până spre,
ER
sub sau supt, în, întru, între), cu ablativ (de, dela,
din=—de în, cu, în, afară de, aprâpe de; dinesce de, din-
colo de, “fără de). Dela pag. 119—125 se ocupă de u-t
IV
nirea prepoziţiunilor cu verbele, arătând, cum se poate:
| înavuţi dicţionarul limbei cu o mulțime de: cuvinte nouc
UN

trebuitoare ; unele din. aceste verbe date ca exemple

şi-au afirmat existenţa, altele nu (ap-pună, im-puni, 0p-
pună, pro-puni, post-puni, pre-punti, repună, suppuniă, și
AL

a.) Adeerbiile le împarte în adverbe de locă, tâmpii, nu-

_meră (odată, de doue ori, ș. a.), de cătățime (multi puțin,
atâta, ș. a), de cualitate (formosii, răi, etc), de întrebare
TR

(cumu, câti, unde î ete.), de adecerită (așa,. toema, ș. €.)

de tăgăduive (nu, ba nu, nimic ș. a.), de arătave (iată, iacă,
EN

ș, a.) de îndoive (pote, doră, ș. a.)..

Adverbialele le define; te în modul “următor: Mai
“multe ziceri cu însemnare de adverbiuri se zici frasuri
/C

de ciduerbiale (în lături, ş. a. pag. 129). Conjueciuiiţo.

le împarte în legiilâre - sau împreunălore, despreună-
SI

t6re, condiționale sau ipotetice, cuusale, 07 ânduităre (în-

tâiu, apoi, atunci, mai încolo, ş. a.), îmchielâre sau con-
IA

clusive, lălmăcilore sau csplicalive (adecă, asa, ieci,

$. a. ), timagurale (când, înainte de, atunci, ş. a. , finale
U

(ca, ca nu cumva, ca să-nu, fără să) “ca nică, nici), în

poncilore sau ddversative. Dela pag. 132—167: Urmează
BC

un căpitol, în care se tracţează despre formavea limbei

 Y
— Li —

AR
vomâne, despre deripăciunea şi comusticiuneu cuv+n- -

R
telor. Dela pag. 168 -tractează despre legarea cuvinlelor
'Seau sinlacsa (subieplul, prezisul, 'legăldrea, obieplul.

LIB
In ediţia IL (pag. 152—161) vorbeşte pe larg despre
jerioduri, iar în ediţiaI (pag. 193—198) despre proso-
die, pe care o defineşte în modul următor: „Prosodiu

ITY
este ştiinţa, ce ne învaţă măsura silabelor, adecă la care
silabe, cuvinte si ziceri să rădicămi sau să apăsămit
tonul ; de aseminea ne arată apăsarea. tonu.ui în ziceri
sau frasuri ori la âncheieri. Dela pag. 198—202 sc o-

RS
cupă de ortografie, iar la urmă. de punctuație, care este
tractată foarte bine (pag. 202—923).
VE
In 1850 Bălăşoscu 'a publicat p. prescurtare” «lin
gramatica sa intitulată, : „Elemente de gramatica români
pentru $colarii începiitori, lucrate de Nicolau Bălăşescu,:
NI

| București 1850.
LU

Gramatica lui Câmpeanu (15148).

In 1818 Campeanu _o publicat ediţia IL a gramaticei

A

sale întitulată:
TR

„Gramatica romănească de M. P. Câmpeanu. Iaşii

"1848, tipogralia „Institutul Albinei.
Această eramatică, care este tipăiti cu alfabetul
EN

cirilice mixt, conţine: 250 de :pagini. In 1880 a apărut

ediţia II. Câmpeanu s'a folosit de gramatica latină au
lui Otto Schultz (Halle 1843) şi de a lui Zumpt (Berlin
I/C

1814). Gramatica lui Câmpeanu este una din cele mai

bune din acel timp. El cauțăa stabili legătura dintre
IAS

grama logică, "criticând definiţiunile, ce s'au dat

şi. tică.
până atunci gramaticei: „Dacă privimia mai de a-
prâpe la legătura cea strânsă, ce se află din fire întie
judecata şi: vorba nâstră, prin urmare și între logică
U

şi gramatică, întru adevăr trebue să ne mirăimi vă-

zându, că. unii din gramaticii veacului nostru celui lu-
BC

minat și sistematic, tot se mai ţină ăncă de definiţica,

 RY
— 16 —

ce se da gramaticei în veacul de mijloc, adecă unii din

RA
trânșii şi astăzi zicu, că jpramatica ar [i un meșteșug
sait o, măestrie, ce ne „ar învăţa a vorbi, a scric și. a.

LIB
citi într'o limbă, când -ea mu pote să lic "mezteşug sau
| măestrie, ci o învăţetură, ce întocmai ca logica se 'în-
temecază pe nişte principe statornice. Gramatica-— Aa,
zicândui-—este vestmântul logicei, pentru că și "vorba, este

TY
veestmântul cueetării noastre. Gramatica se pâte socoti
caa trup, cară logica ca suflet“.

SI
"Câmpeanu tractează gramatica din puuc; de vede. e
filosofic și logic. EL admite 2 declinaţii (| pentru mr,

ER
mele masculine, IL pentru numele femenine pag. 15).
„Dintre cazuri întrebuinţază la declinarea asticuată DU:
mai N. G. D. „pentru că numai atăfea casuri are şi
IV
persone. a treiea a pronumelui perozal, din zare
se formează articulii, cară prin trânşii şi casurile se-
UN

clinaţiilor (pap. 30). Câmpeanu spre deosetire de ceia-

lalţi gramatici admite la genetivul Ri dativul nearticulat
al substantivelor femeniue variaţiunea finarei. (u:ei case,
AL

femei, mândriei, pag. 45); la declinarea nearticulată în-

_ tebuinţază forma prepoziţiona'ă singuă. sau și în le-
gătură cu articulul nedeiinit: (N. pm, G. de om, D. a om,
TR

A. pre sati pe om,-Ab. dela om sait N. un om, . de

un. OM, ş. a. pag. 48). La, decYinareu masculină dirt
EN

tească) admite articulul a, [, le (pom-ul, a pomu-lui,

lcu-l, părinte-le, pl. pomi-i, ş. a.), iar la cea femnină
(femeească) a (cas-a, mândrie-a, casc-e,ș. a. pag. 46).
/C

Chia» la declinarea articu'ată într oja forma pre-

poziţională (om-ul, de om-ul, la om-ul, a., pag. :1)).
SI

Numele proprii le declină cu articulul inainta şi în urmă:

(Lon, a lui I6n,.a Petrului mei; Mariea, Marie-i, pagina
IA

47), Pronumelele împarte în pevsonale, velative sau vedu-

cătâveşi demonstrative sau arătătore. Cele pevsonale le sub-
U

“împarte în 6 feluri; 1 individuale sau determinative (eu,

„tu, el, ea, dânsul, dânsa, că. însumi, ete.). 2 Comune
BC

sau nedeterminative (cineva). 5 Intevogative sau întrebă-

 Y
— 17 —

AR
t6re (cine, carele ; carea, ce). + Posesive său „Stă pini

R
tore -(N. al meu, G&. de al meu, D. la al meu, etc).
5 Conjugtive sau înpreiunălore (mie, ic, lui, ci, ş. a.;

LIB
- mă, te, âl, 0, “ş. 4.;). 6 Reflecsive sau resfrângiăldre
(sânt născute din conjugtivele cu dativ.şi din: cele cu
„acuzativ ).- La pronumee refative destinge doui 'fo:me de

ITY
* declinaze (metodul-vechiă = m. carele, căruia, ete, pl.
carii, etc, fem. carea, căreia ; cel-ce, co.ni-cc, cie,. cea-
ce, celoi-ce, ș. a.; metodul-ngă =caete,. d cuce, la

RS
carele, ş.a. pag. 61). 5 |
| La pronumeie demonslralsve deciină pe lângă f0r-
mele literare şi formele populare '(ista, iasta; aista,
VE
aiasta ; cesta, ceasta ; acesta, aceasta; cela, coca; a-
cela, aceea, pag. 62). Câmpeanu arată, căi. alarii de „pio-
numele individuale comuue şi întrebătore“ toate celealalte
NI

pronume se pot luă şi ca adiective, concordându-se în

cazul acesta în pen şi număr -cu substantivele, la cari
LU

se “refer (omul meu, acest om). Adicotivul îl defineşte

astfel: -,,Adiectivul este un nume generic, ce ne arată
nişte însuşimi de a le obiectului reprezentabil în voLr-
A

“bire prin substantiv (pag. 65)“. Adiectivele le împarte

TR

în adiectivi calitalivă, cantilalivi, 'posesivi, rePlecsiui

Şi demonstralivi [despre cele 3 feluri din urmă Zice,
„că, sunt pronume Şi numai prin aplicaţie şi sub oarecari
EN

condiţii s& fac adicctive]. Adiedlivii. calitativă îi în

parte în adiectivi calilativi reali (alb, negru), ideală -
(moral, naţional), comuni, (drept, înalt, marc, curat,
I/C

d. e. casă. mare, om mare; acr curat şi inimă curată,

pag. 66), iar în privinţa compunerii tor îi împarte în
IAS

originali (bun-bună, etc.) şi în derivați.

Adicctivele” der ivate le subîmparte în adiect'vi sub-
slantivali (muntean dela munte), adiectivali (albii, al-
"bie), cerdali (facându-făcândă, facătoriu-făcătore, mân-
U

căcios-mâncăcidsă). La comparaţiunea alieciivelor 0s-

BC

tinge gradu! șosiliv (bun), compiratie (mai bun, mult

mai bun, cu mut mai bun=calul meu este mai bun de
 RY
superlativ. („si imai bun“ ; în ediţia II pag.

RA
căt al tăi *),
88 întrebuinţază numai „cel mai bun“ şi „foarte, prea,
de tot bun“). Adiectivii cantitativă îi împarte în vleter-

LIB
minalivi şi nedeterminalivi. La adiectivele: determina= . -
tive înșiră. numerii cardinali sau de nidăcină, ordnali
sân după rând, distribulivi (doi inşi, căte doi) „ DrOpOr-
" ţionali (simplu, îndoitii, înteeitu, ote,). Adiectivele ne-.

TY
determinative sunt „tot, fie-care, unii, ați, pâți-va, |
mulţi, ete. (pag. 77)“. Câmpeanu arată asămânarea, ce

SI
este între articulul nedefinit, (nedeplin- determin ativ) (TI
este între. articulul nedefinit (nedeplin- -determinatiy ud
(pag. 75).
Precând la cerburi le. imparte
| ER
în neutre [sedu, „dormi,
etc :. despre verbele „a. merge, fugi, aleg :“ zice, că, ar tre-
IV
bui “clăsificată, la cele active, după cum. fac pramaticii mai
noi, cn deosebire cei germani, pag. :81], - transitize” ŞI. ne-
UN

transiticc : pe cele transitive le împarte în actice (scrii .0

carte), pasive (casa: sau făcutu de lon=—casa este făcută .de
I6n),” reflessice (mă ducu), neutre (sântu, ședui, mergi). Vor-
AL

bul „a fi“, care arată existența, îl numește. „substantiv,

Arată, că, ficcare verb se poate despărţi în-un adiectiv
TR

în verbul substantiv „ă fi“ (faci=—sâm făcându, pag..81).-;

Spune, că „pasivul exprimat prin reflexiv arată la prezent
o' atţiune „continuă (Lon se învaţă de cineva), iar când
EN

este exprimat cu participiul trecut, ătunci arată o acţiune

isprăvită (Lon este învăţatu de cineva, pag. 83); propune ca
/C

până la perfectul compus să se. într 'ebuiuţoze pentru ex-

- primarea. pasivului forma reflexivă, iar dela perfectul
SI

“compus până la viitor s'ar puteă întrebuiniță amândouă.

formele. Verbele reflessie le împarte în absolute (mă
IA

min; mă îmtămplu, ete.) şi accidentale (mă portii, mă

ducii, mă suiii, ete. Dagina 85). Spune, ecă la -noi; ca:-
și din cele *
U

şi la Romani, so : pot formă verbe pasive

BC

super-,
” Uritică, pe cei ce întrebuinţază ca în loc de «de cât. La
şi forina dnei mai bun... 7 e a
lativ nai are,
 RY
— 19:

RA
neutre, însă numui la persoană a treia din singular
„(nu ţi se şede a lucra ast- fel, nu se stii acum,
aice, amu
se vine acasă ?). Câmpeanu arată, că. noi nu avein
verbe.

LIB
deponente ca în limba latină. („„adeci verburi ce re-
țiindu forma au depusu sau ai lepădatu somnificaţiea
pa-
sivă“), ci numai vesburi reflessive, cari” pot.
fi numite

ITY
şi pronominale (pag. 85). EL critică numirea de
„„reci-
proce“, -ce au dat-o unii oramatici verbelor rellexive,
arătând că veciprocitatea verbe'or prez upune două su:
biecte, ce ar lucră împrumutat unul asupra altuia, și

RS
că
în limba română nu există, astfel de verbe, ba chiar
nici în limba latină, numirea de „,recipr ce fiind rău
IVE
întrebuințată şi în eramaticile latine, pag. 85).. Admite
< conjugări ca în limba latină, (I în d lung, II în €
apăsatu III, în e scurt. IV în i şi 4 lung 1). Critică pe acei
UN

gramatici, cari au aplicat. împărţirea, Traneeziă sau alte

împărțiri străine la conjugarea romi; ină, de narece a.
cele împărțiri nu pot fi conforme cu firea limbei ro:
mâne (pag. 88), de aseminea mu admite terminația „ca
AL

dela infinitivul -scurt al verbelor de conjugarea II. Ad-

mite următoarele moduri : „Indieativ sai arătătoriiă, im-
TR

peratii sau porincitoriu, conjunetiv „Sau împreunătoriiă

„condiţionat, optativ, infinitiv sau neliotăritorit,
EN

Conjugarea I. Modul indicativ (pag. 98).

P esentă (judec-ui), netrecutul (judec-amiă), trecutul (Ju-
I/C

dec-aiui), prea-treculul. ÎI (ami, ai, ai sau a judecat, ete.

sait judect'-amii), prea-trecutul JI (au fostii judecatii), prea-
trecutul II] (judec-asemii, judec-ascși, judec-ase, judeo-ase-
IAS

rămau, etc,.), fiitoviul TI. (voiă judeca sau ami să judec-u !),
fiitoriul.. pvesentă (voiu fi judec-ăndi), fiitoriul trecută 1
voiu fi judec- ati), „ Piitoriu (veculă 1 (voiă îi fostu ju-
decatii),
U
BC

1) Ta conjugarea | mat „Pune şi verbele sfârgito la prezent in

zii, iar la a IV ps cele în escil.
1) Pontru întâia dată se arată acoastă a doua formă a viitorului
 RY
- 180—

RA
IE Ia | Imperativul. i
“Tudec-ă, judec-e, judec-aţi, judec-e.

LIB
Conjunctivul.
„ Presentă (să sati ca să: judec-ii). Celelalte timpuri sunt
întocmai ca la modul indicativ cu deosebire, că au înaintea

TY
lor conjuncţiunea că (că judecamu, că judecaiă, că amit
Judecatii, ete., pag. 101). Aci se “vede înrâurirea conjune-

SI
tivului german. |

ER
Condiţionatul.
- Preseiută (eu aşi judec-a), netrecutul (ei judec-amti),
IV
prea-treculul nedefinităI (eu așu fi judec-atu), prea-trecutul
nedefinită II (e așă fi fosti judecati), fiitoriul (că voii
UN

judec-ă sai am să judecii). La toate timpurile condiţiona-

tului se înţălege conjuncţiunea „dacă“.

Optativul :
AL

Presenlii: (de aşu judecă, său eu să jadec-i ori jude-

TR

cară-așu), prea-trecutul nedefinită I (do așu fi judec-atii

sau eu să fiu judec-atii),prea-trecutul nedefinitii II (de aşi.
fi fostii judec-atii sai ei să fiu fostii judec-atii).
EN

| Tafintiicul,
/C

Presentă (a, judec-ă), trecută 1 Q îi judee- -atii), trecută

| II (8 fi fosti judec-atu). - |
SI

Participiul.
IA

Presentă (judec-ăndu), trecută (judec-atu). Zice, că îm: .

limba română numai verbele„a fi și a veni“ au participii
U

viitoare (fiitoriă, _viitoriă), prin urmare „lucrătoriu, făcă-

BC

toriăt. nu sunt decât niște adiective verbale, derivate din.

participiul trecut.
 — 181 —

RY
Critică pe acei ce lasi la O parte optativul: „Unii
lasă afară optativul zic? ândă, că cleo tot .una cu condi. .

RA
ționatul. Dar aceasta nu e adevărat, căci caracteristica |
con'diţionatului este condiţiea, dela 'care atărnă. putinţa.”
de a se realiza dorința “subiectului (ei așu face multi

LIB
bine naţiei mele, dacă sati de, ori cănd ași pute), cară
„a optativului caracteristică este însaşi esprimarea acestei
- dorinţe (of de ași putt face sau când aşi putt face mult

ITY
bine naţiei mele (pag. 101)“. Vorbeşte de schimbările, co
le sufăr consunantele d, î, g, c în timpul conjugărilor [ea
și la declinări] din cauza „vocalei i. După aceasta tractează

RS
despre verbele neregulate (pun- puii, compun-compuiii,'zi;
du, fă, iza-u, seri-u, ști-u, pagina 113), Despre verbele
unipersonale spune, că se conjugă: a) Cu dativul pronu-
IVE
melui „conjungtiv“ urmat de un substantiv sau adiectiv
(mie-mi ruşine = mie-mi este rușine, mi grei). b) Cu
dativul pronumelui „conjungtiv“ urmat de un verb (mi
UN

a mănca sat mic-mi a mănca — mic-mi este a măn-

ca, ini. a scăpa ş. a.). El mai deosebeşte verburi uelive
uni-personale (mii dore), reflessive . uni-personale - (se
cade, se cuvine, se şede, se ivește, -se arată, se în-
AL

tâmplă, se merge, se vine, se. dorme, mi se cade, mi se

cuvine, mi se șede, mi se arată, mi se întâmp'ă, mi se
TR

pare), verburi unipersonale (âmă place, nu-mi place).

. Pace.o clasă deosebită pentru 'verbe:e impe:sonale „,ru:-
geră, tună, ete.“, pe cari le numeşte unipersonala, şi
EN

pentru verbul „trebue“. Adverbele le împarte îu „due

buri 'de loc, de tiny, ile mod sau de comparaţie şi de
înbrebare, întărire şi negare. | |
I/C

Cele: de loc le subîmparte în. - întrebăloare (un.-

de, de unde, încotro), arătăloare (ici, acoto, ete.), re-
IAS

lative (ori unde), medeterminate (undeva), generale (pre-

țutindenca, cte. pag. 118şi 119). Prepoziliile le împarte

"%) Pentru întâia dată găsim întrebuințate ' liniuţelo între pro-
U

nume (mie-'mi).
BC
 — 182 —

RY
în. nedespărțite şi despărțile; cele despărțite le sup-
împarte în prepoziţiuni cu cazul genetiv (de desuptul ca:

RA
seĂ, etc..), cu acuzativ și cu ablativ.

Sin etica,

LIB
'Precând la sintaxă iată cum 0. detinoşte ; „Sintâtica,
sintesul, sintaosul dela synthesis, avyrazic) gramaticală este
o învăţătură, ce ne arată, cum să aplicăm graiul în vYor-

TY
bive sai cum. să formămi vorba din cuvinte (pag. 180).
Numește vegâmine dreptă cel ce se află în acuzativ (seria
o: carte), iar regimine nedveptă cel - ce se află „în genetivti

SI
ȘI dativu fără preposiție (pag. 138). Dacă numele este
precedat de .una; din prepozițiunile „de, la, spre, prin, cela,
ER
„spre, cătră“ zice, că atunci ar fi: mai potrivit să - se nu-
mească ,, vegiminele preposiției sau de preposiție decâtu ne-
IV
drepti, regulă co se observă de toţi gramaticii mai noi
: atăt franţez - căt
i și germanii. Preposiţiile „privite. ca
UN

niște espresii de ale, judeţelor [judecăţii]“ le împaste în

4 categorii: „Proposiție universală (toți Gmenii sânt . mMu-
ritori), particulară țunii Gmeni sânt virtuoși), singulară (Titi
este înţeleptă), simplă (ceriul este serinu), cumpusă (Ion şi
AL

Gheorghe sânt înţelepţi şi blânzi), complecsă (Omenii cei

drepţi sânt totdeauna mulţeimiţi cu sine), necomplecsă (Petru
TR

este silitori), completă (apa este bună), necompletă sau.

nedeplină (Laureanu scrie), eliptică (unde ai fostă ? aici), re-
duplicatică sai vedundantă (eu sânt, cu, acel mult 'răbdă-:
EN

torii !), implicită (valeo==tare mă doro), afirmativă, negativă

(140)*. Propoziţiunile dintr'o frază (frasă) le înparte în
/C

principale, incidente, principale absolute, principale 3velatice

[cari so refor 'la cele absolute], incidente determinatire
SI

(6menii, ce sânt. supuși patimilor, arare-ori au sfârșit bun),

„incidente esplicatite (patimile, co ticăloşeseti pre Gmoni, sai,
IA

nmulţită de tot, pagina 145). Despre per iodă (negicine= |

circuitus, ambitus) zice, că : este „un frasi compusă din
U

doue părți de proposiţii subordinate intre sine (pag. 149)“.

_ Periodul are 2 părţi principale, una la început,
BC
 RY
numitii antecedenlă (protasis), iar alta la urmă, numiti”
subse&ventă (uDo dosis).; înţălesul este în apodosi, Dacă.

RA
apodosa se pune la începuiul petiodului, atunci se zice,
că periodul nu coste drept ci întorsă (pag. 150). Cam.
_peanu arată, că gramaticii germani lazob Wurst [Reur-

LIB
linoen 1815, pag. Lisi C. p. Becker [Prancturt de lângă
Main 1839, pag. 385] nu admit perioilu! de un membru
[ediţia I, pag. 151, IL [53]. După aceasta se ocupă de

ITY
scurtarea propoziţiunilon secundare (după ce voiu vede,
voi crede—văzându voii crede ; ştiu, că eşti bun==te știti
a, fi bun; dacă așu fi.vinovatii, ași. tăct=—să fiu vinovati,

RS
aȘU tăct==fiindu vinovati, aşi tăcc ; omul, carelo lucrează
pământul = omul lucrător de pământ ; când lucrezi, lucrează
cum se cadezlucrândi, “lucrează cum so cade; trebuc să
IVE
facii ceva= ami ceva de făcutu; casa trebue să se acopere==
causa trebue acoperitiiz=casa este de acoperiti, pag. 158-160).
Vorbind despre aşăzarea vorbelor în propoziţiune
UN

aminteşte de: construcţia dreaptă, pe care o numeşte

nime)
construcția firească: (omul drept! nu se teme de
ui noi 7). lată ce zice
și de cea inversă (homâni sântemn
„Sintae sul limbii
Câmpeanu despre sintaxa limbei române :
AL

el so
noastre este simplu, liveseui, pentru acecă și” Ușor;
şi italianu în privirea unor
pote asămăna cu cel fanţezu
TR

știindu deci aceasta, nu ne nial remăne

asemenea calităţi:
să'me pă-
altă a zice decăt numai, că ar fi de doriti, ca
să ne țI-
răsimu odată de siitaesul latin si germani şi
EN

al înţele-
nemă de al nostiu, ca de un productii firescu
gerii şi ul sânţirei, prin urmare ca de o autonomie a
I/C

naţici îutregi; “Precânil la sintetica spe ial Câmpeanu

„zice, că ună, unele sunt udliedlivi eantilalivi, iar nu
articuli şi că în loc de avticulul neileplin determinalică
IAS

masculin și femonin se aplică la plural (înmulţit) po-

numele cantitativă nedeterminatică „nişte“ (niște omeni,
niște case). Deia pa. 163—16 9 trastea ză despre între-
Despre numeraileie
U

buinţarea articulului a], ai, a, ale.

ordinale zice, că se compun lin cele cardinale (a' iloilea
BC
 —184—

RY
este compus din doi, din ant. I, le şi din particu'a ur
„brivită la început ca preposiţie, carii în urmă ca post-

RA
posiţie“, pag. 172). Dezpre a din acesta zice, că poa'e.
fi privit: ca sun urticul neschimbată, sau ca o particulă ,
„determinativă. Arată, că une advei be articulâncu-se

LIB
să. prefac în prepoziţiuni, cati cer după ee. pronume
poseşive sau cazul geneliv (el să înaintea mea sau:
cască, lpag. 174), de asemineca că prepoziţiunea pre ar.

TY
țiculându-se dă. naştere advei bului prea. După aceata
vorbeste despre întrebuinţarea pronun:e o: enciitice (pro- -
nume. conjugtive. piescurlale CI, mil. ţi), de aplicațiea

SI
pronninelor “aemonntralive (omul acesta ai fostii la mine,
_eară acela mau fostă; acesta=— adiectivă la om, eară „acela“
ER
pronume demonstativ). Trecând la verbe axații deosebirea
de înţeles între perfectul simplu si cel compus [,scriseiă';
IV
adecă am isprăvit, de scris, cu puţin mai nainte; „am. serist,
adecă, am isprăvit-de scris. cândva în trecut, pag. 186].
UN

Zice că „/iitoriul. presentă ne: arată sau starea, în carea

se socole, că se ală subiectul, sau lucrarea, cu carea se
socote, că: se ocupă el undeva, tocmai atunci, când. aiurea
AL

se vorbeşte «despre dânsul (el se va fi aflându acum acasă

eu şocotu, că el se allă acum acasă; el va fi lucrândă .
" acum==eii :socotă, că el lucrează acum, pag. 186).:
TR

La pag. 187 enmnără mai multe verbe, cari pe.

lângă regiminela drepl cor şi pe cel nedrept (a du,
duce, aduce, spune, face, zice, propune, ti imite, p: omite,
EN

încredința, etc. pag. 187). La”pag. .190 tractează despre

scurturea, propozițiunilor subordinate (dela fiecare om |
/C

se cere, ca el, să (ic bun zi. drept=a fi bun Și drept;

el se zice că a ,făcuti odată lucruri mari —a fi făcutu
SI

odată lucruri mari ; cui te știu, că tu ţii o regulă bună

în lucrurile tale=a ţine o regulă bună în lucrurile tale;
IA

mi se pare, că to ami văzută eri întrun loc=—a te fi văzutu

eri într'un loc). Câmpeanu critică pe acei gramatici,
cari, lui ânilu-se după ş “ramaticii latini, aplică. Darticipiul
U

prezent (lăudând) ca pe gerundiul latin în do, iar În

BC
 — 185—

RY
locul lui aplică adiectivul purtic'pal! termina; În ori,
(2 (judecă torii, judecătore), considerâdu-l “tot odată |

RA
ca porticipiu fiitoră, spunând că adiectivul participiul
terminat în „orii, Ore“ se poate luă numai ca adiectiv
(pag. 193). EI critică -pe acei gramati: di om. Ani, cari imi-

LIB
tând. pe pramalicii latini, conside:ă “pari ipiul trecut
lin limba română, ca pe un supin latinesc, zicând că
limba noastră n'are supin, ci mumai participiu trecut

ITY
(pag. 195).
"Vorbind desprd adverbe arată, ci adverbul „aiurea“
pe lângă timp poate arăta şi modul (el vorbeşte într'aiu-

RS
rea, adecă ca'un smintită de minte, pagina 19%). Mai de-
parte vorbeşte despre întrebuinţarea preposițiilor, ară-.
'tând înţălesul lor (spre=catră, el.vine spre casă; sp'0==.
IVE
pentru, spre a te pută numi virtuos ai nevoie de o ab:
negeţie mare; asupra=in contra, cl sai sculatii asupra
mioa. ; după=it. aopo, cl se aiiă după casă ; cl luoroază lipi
UN

legile soțietăţii, adecă, conformu, potrivit legilor soțiotăţii;,

mă ducă la pădure după lemne, adecă să aducă lomne;
la toţi=tuturor ; o bucată ae pâne=genetiv partiliv ;
Glă de lut=aterie ; faptă de o:m=fapti omeinvaset;
AL

de ieri a început a ploua=arată timpul; mă tem de:

Dumnezeu=regimene prepositiona!, pag. 201—208;. Vor-
TR

bind «de prepoziţiunile: inseparabile arată între altele, în

ce fel de cuvinte se află preporiiiunea inseparabili a
(a-pun,.a-cest-a, a-lui, a-ci, a-lor, a-l-doile-a, a dou-u, a
EN

face, a-ice, a-colo, a-scară, a-deunăzi, ete. var. 205).

“Conjuețiile le împarte în legălore, despreunălore, în-
voildre, înprolivilăre, “condiționale, causale, închielore,:
I/C

finale, limpurale. Despre interjecțiuni (interieețiea j zice,

% „se amestecă căte odată printre cuvinte, cănd vor-
IAS

imi (interjectio == aruncare între)“ : de aseminea arată,

că. în locul interjectiunilor se: pot pune vocative (Dom-
ne, Dumnezeule), substantive (ajutoră ajutori), verbe
și propoziţiuni întregi (lipsește de aică, dute: să nu te
U

vădă; oh de nu te ași vede;. bine te porți) adverbe

+
BC
 — 186

RY
(frumos, forte frumos, pag 214). La pag. 215 trac- îi
_tează despre ortog „rafie. Ocupându-se de derivaţiunea;:

RA
articulului definit (pag. 237). susţine, că „art. ul ește
format prin eufonie din pronume'e cî“, iar da este chiar

LIB
anticulul italian lo; Ze: (părinte-le) se asamânicu le fran--
cez. Zice că [ este din le latin, care înjumătăţit ne:
„dă două. feluri
de articuli (î], le). Din il s'a făcut art.
italian 17, art. -spaniol' el şi pronumele d], la francezi,

TY
pronumele +/, la, noi pronumele el şi articulul 44; iar
din le articulul le la moi, la italieni şi.la francezi, la ita-
lieni tot odată pi articulul fo precum şi la. noi art. lă.

SI
gau: [. La pag. 236 dând regule despre serierea perfec-
ER
tului simblu la persoana ' a treia din singular face com-:
paraţie cu perfectul în limbile italiană, spaniolă şi por-..
tugheză. La urmă (pag. 241) tractează despre pro030--
IV
die 1). | | E
“n 1880 Câmpeanu Dubl'ică ediția IL -intitulată:
UN

„Gramatica românească de Petru M. Campeanu Dr. de

„- Hlosofie, fost profesor de filosofie și de dreptul natu-
ral la Academia din Iaşi, director la gimnasiă, provisor”
AL

“la internatul academic şi bibliotecar la universitate, cdi--

iunea II, Iaşi 1880“. i |
Această ediţie, căre este prelucrată. din nou are:
TR

„un'adaus la gramatica, generală, în care se cupiinde pe:

scurt: 1) O tractare filosofică lHespre originea limbei
EN

omnenești. 2) Clasele generale, în cari se împart limbile:

"Aechi. ŞI noue după modul, cu care se exprimă întrân-
sele relaţiile, ce ideile le au unele cu altele în cugetare
/C

şi vorbire. 3) Clasele generale ale obiectelor, depre:

cari spiritul omenesc a. putut să-şi formeze la început,
SI

succesiv atât idei cu mintea sa la lumina conştiinţei,

eât. și cuvinte “(imbă)” prin sensibilizarea acelora.
IA

1) Cu cât ne apropiem de “anul al 50 lea, cu atâta vede că

dispâre emperismul gramaticilor noștri, ei nu se mai mărginose Ja
U

simpla observare a formelor gramaticale, ei caută a explică în un nod.

și schimbările, ce le sufăr cuvintele.
BC

ştiinţific formele gramaticale

E a
N - .,
 -— 180 —

RY
Ediţia, 11, care conţine 204 pagini, este. împărţită în două
- păiţi: E) Partea generală, 2) Partea svecială. In păr-

RA
tea generală autorul tracteaziă despre limbă şi vorbi în
genere (despre limba :şi vorba pmenească), ia» în cea
„specială (despre limba şi vorba românească ). Sunt în--

LIB
teresante observaţiunile, ce le Tacs li început asupra
ortograliei și a luptei dintre etimologişti şi fonetişti (pag:
VI—XXXVIII). El admite 6 cazuri (pag. 58). Declină-

ITY
rile le împarte ca în ediţai I, păstrândaceeaş teorie în
privinţe, formării articulului definit 7 (din îl), le (din le),
a din lat. le, illa!) ; art. i dela non plur. îl derivă

RS
din illi (pag. 72). | | _ |
" Articulii improprii 'pr onuminali „tul, a, ai, ule” zice
că sunt. comauşi. din prepoziţia a. și din articulul muszu-
IVE
în [, ă şitem.a,le,iar articulii improprii adieclivali „cel
cea, cei, cele“ Suit compuşi şi ci din ce şi din uvticuiii
masculini IL,ă şi temenini a, le (pag. 74). In adiţia II
UN

(pag. 75) nu mai admite forma ul a articulului, ci nutnai

, le şi a. EI zice, că substantivele de declinarea mas-
„culină sfârşite în consunante adaug un au cufonic în-
tre consunantă şi articulul 1 (domn-u-l=domnul) ; de a-
AL

seminea şi substantivele şi adiectivele de deelinarea îc-

menină sfârşite în ea (nuea-u-a, grea-u-a, pag. 81). 5e
TR

ocupă de declinarea substantivelor împreună. cu adie:ti-

vele (femieca cea bună, femeei cei bune sau celei bune).
- Pronumele imine, line, sine le explică din lat. mene,
EN

_tene, sene. (meme villisti?), iar pronumele ei, &, îi le

explică vot klin latineşte și anume si din ali [nom. our:
dela „ille“], îi dela ș/li (dat. sing. dela ille, illa, aha)
I/C

prin clidarea consunantei L Ul) înainte de i (pag. 90).

Câmpeanu critică. pe cai ce întrebuinţază pr onumele Jai |
IAS

şi ei în loc de posesivul său, sa, când se rapo: artă la

subiectul propozițiunii (el-își spală mânile lui în loc de
mânile sale pag. 100); Pronumele demonstrative „ist
U

1) Pronumele personal el îl derivă din il(le), ra îl explică tot

din illa, iar ele din illae.
BC
 — 188—

RY
sau ist, aisti; iustă sau, aiasta, aieste“ le derivă din .
lativeștilc „iste,. îsti, îsta, istae“ ; cel, coi,. esa, cale

RA
acel, acei, 'aeca, acele“ din ital. „quzllo, quelli, queila,
quelle. Vice, că pronumele ;„cel, 'cei, „ded cele: se for- .
inează. din pronumele întrător „ce“ (quace lat., que -

LIB
tr anc., cehe ital. ) şi din at. „L, ă,.a, Lg „„adecă. „ce- [ ce-i,
ce-a. cele“ 5 „acel“ se. formează tot astfel punând îna-
inte pr portia „a; - ide aseminea, acest este compus din

TY
rep. „a Si din pronumele simple , „cest- cesți, ceaslă- cesle“
(ital. 7 rosto, qucsti, questa, queste, ed. IL pag. 62, II
pagina 101). „Arată, că, pronumele demonstrative: se

SI
pot. pune înaintea, substantivelor (prorume demonstea-
tive nedoterninate=acest, om) sau -în urmă ori. stau
singure (pronume. demonstrative eterminate=oinul a-
cesta, acesta). Delă nominativul.
ER pronumelor .rela-
tive admite ca bune numai. formele» „carele, ca-.
IV
rii, carea, catile“, criticând ca necorecte celea-.
UN

Jalte: forme obicinuite: în vorbirea zilnică. . In ediţia II

nu mai întrebuinţază declinarea prepoziţională la. pro-
„nume, de aseminca clasifică la . pronumele interogative
ŞI „i „licetivele cantitative“ „ întru cât ele scaplică în vor-.
AL

bire ca pronume cantitative “sau foră vre-un - substan-

tiv si la întrebări şi la respunsuri (atâta, atâţia, a-.
TR

tâtea, tot, toață, toţi, toate, câţi, câte, mult, mulţi,

pugin, pag. 107)“. Păstrează, numirea de „pronume CON- .
junetive“ din ediţia 1 (îmi dă, .m& chiamă). In ediţia IL
EN

pag. 108 întroduce pronumele indefinite. (nişte, fie-care,

unii, unele, nimene, ete.), din cari unele crau trecute în
/C

ediţia I.la promumele. personale comune. (cineva, nimc,

cd. L pag. 51), iar altele la „adiectivii cantitativi ne-
SI

deternninativi“ (ediţia I pag, 17) In ediţia II (pag. 108)

nuimncralele -sunt,. tractate deosebit, nefiind clasificate la
IA

un loc cu adiectivele ca în ediţia IL sub numirea de „ie.

dicetivi cantitativi (pagina 714)“. “Numeralele cardinale
(numerii cardinali) precum şi toate câte se pot forma
U

din ele le numeşte udiective: mumerale, când se între-

BC

Duinţază cu substantive (patru şcoiari, un bărbat, ii

 RY
189

RA
îcunee), iar când se aplică fără substantive le consi-
deră ca pronume mumerule (câţi 'scolari ai în toate
clasele? Optzeci==pronume numera:). Câmpeanu rezo-

LIB
mană lorma ui (prescurtată -din ună) ca numeral în
loc de o, care zice că este „pronume conjunctiv”: scurtat
din ea (uhul, una=pronume numeral paz. 108. In ediția

ITY
II (pag. 111) întrebuințază munirea de numerale du-
plicative în loc: de „mumerii proporţionuli” din esliția
I (pag.. 77). In ediţia IL (pag. 113) verbele sunt îm-

RS
-părţite în active sau transilivce, pasive, refierive sau
pronominale, neulre sau intransilive, ivregulure sau nos.
regulare, impersonale sau nepersonale, cari sunt. proprie
IVE
(tună, fulgeră, ete;) și improprie (se dice, se aude, e
frig, e ruşine, mi se cuvine, nu se âmblă, nu e frunos,
ete.) Perfectul compus dela indicativ coste numit. în sdi-
UN

ţia: I (pag. 99) „„prea-trecutul I*, plusgauamperfeclul com

pus este numit ,,prea-trecut Il”, iar plusquamperfectul'
conipus este numit „prea-trecutul- III. Im esliţia II la.
Fiitoriul 1“ inu mai întrebuințază forma compuză “lin
AL

conjunctivul prezent al verbului de“conijugat şi din ver.

bul auxiliar „ami“ (ami să laudă), ci numnai forma cu in-
TR

finitivul scurt precedat de „voit: (voiu lăuda, ediţia

"] pag. 100; erliţia II, 119). In ediţia IL (pag. 100) întuie-
"buinţază „fiitoriul presentu“ (voi îi judecănd), de a-
EN

- semineași „fiitoriul trecutu Il“ (voiu fi fost judecati),

„iar în ediţia II nu. le întrebuințază. In ediţia IL la con-
junctiv pune numai „prezentul, pertectul și plusquam-
I/C

perfectul“, pe când în ediţia IL (pag. 101) întrebuinţuză

după gramatizii germani toa/e timpurile dela indicativ pre-
IAS

ceslate de conjunețiunea să sau ca să, că. In ediţia II (paz.,

120) modul condiţional şi opiativ, cari sunt împreunate,
au timpul „present, perfect, fiitoriul 1 şi fiitoriul LL” (et
voii ard, că: voiui fi arat), din contră în ediţia L (pagina
U

101—103) la „condiţionată“, cave este deosebit de optativ,

BC

sunt următoarele timpuri: „Presentul (dacă așu judeca),

netrecutul (dacă ei judecami),. prea-treentul nedetiniti IL
 RY
o . ă — 190—

RA
(dacă: eu aşu fi judee- ata) prea- tecesătul nedefinitii IL (dacă
eu, așu fi fosti judec-ati), fiitâriul' (dacă e voit judecă saii
dacă eu am să judeci)“. Optativul se deosebește. de „con-

LIB
diționatii“ prin înlocuirea conjuncţiunii dacă cu de. |
„2 In ediţia IL (pag.. 122) întrebuințază supinul, pe
_cânil în ediţia IL nu. Gerundiul este numit în ed. I „par-

TY
ticipul presenti (pag. 100): Im ediţia I (pag. 106) forma
pasivă este exprimată la toate timpurile prin forma re-
ilexivă, afară „le prea-trecutul 1“, unde pe lângă for ma |

SI
votloxivă ă se găsește și forma perifrastică (m'amu. țin- uti
și sâmu țiu-uti) și „prea-trecutul II“ (m'amii foștii țin-uti
ȘI amu fost ţin--utii). ER E
[n ediţia IL (pag. 128) pasivul este. format. din ver-
IV
„bul auxiliar „a îi“ si participiul verbului de conjugat.
La persoana a treia din singular şi piural pe lângă
UN

„forma perifrastică mai întrebuinţază, şi forma retlexivă

(pământul este arat şi pământul. se ară).

„Gramatica lui V. lanoviciu (1851),

AL

Aa In 1851 V. Ianoviciu publică gramatica sa întitu-

lată: „Gramăteka limbei “romanesci pentr u a triea, clasa
TR

a scoalelor poporene compusa de Vasy lia Tanoviciu. Vie-.

„ma 18514 la ediciunca Gr. adhninistraţii de cărţi Sco-.
lasticete |
EN

E Gramatica, care conţine 236 de pagini, este tipă-

| rită cu litere cirilice nouc_ amestecate cu litere latine,
„din când, în când se află, cuvinte întregi tipărite | cu Ji-
/C

„tere latine şi chiar titlul capit olelor şi al para grafelor.! i.

Iată cum definește Tanoviciu gramatica: „Gramatera
SI

este o stiință, care ne învaţă cuvenit a vorbi şi a scrie.

:0 limbă“ . La început se ocupă. „despre. litere (pag.. 1—+,,
IA

sylavire (pag. 1), sylave şi -cuvinte (pag. -5); . lityre

(pag. 6), despre ton şi semnele giamatecale (pag. 8),
U

semn Acer despre seymbarea. literelor sau des:

BC

1) Tot: în 1851 lanovieiu a publica o. raimatică (ce conţine 122

pagini) pentru. clasa 1: şi |l-a şeoalelor poporene, caare este: o prescur-
 RY
— 191—

RA
“pre binensunanţia (pag. 10), schimbările sunetelor (paz.
10), Aci. vorbeşte despre schimbarea lui a neîntonat în ă
(dac-făcut, mare-mărime
1), a, lui o intonat în or! (toc-.

LIB
“toacă.), pojor- popoare? 2), alui e accentuat, în ea (ered-
:creadă), a lui iă, în' 5 (vând-vinzi- vinde, vesmânt-veşmin-
te);; d6 aseminea.- vorbeşte de mutarea consunantelor Cc,
9 s, d; t când sunt mmate de e sau "(Sugi, fuce,

ITY
unșivază, „ cauţi), de mutarea lui z în j (viteaz-viteji).-
După. aceasta, trece la ortoepie şi. mortologie: „Partea
antâea. Despre bine-vorbintia. Despre eparţirea bina-

RS
vorbintiei. 'Păetur'a antâca. Blapmologi'a“. Se
Artyculul îl împarte în definitv. (ul, 1, le, a),
IVE
aratatye (cel, celui ; cea, cei). Ianoviciu, ca şi unii din:
anteriorii săi susţine ideca greşită, că substantivele fe-
mienine la declinarea nearticulată rămân nevaviabile lu
UN

genetiv şi dativ din singular (căderea 1 muere, 2.de

muere, î a saii la muere, 4 muere, 5 muere, pl. .mueri,
ete.. pag. 23). Deşi admite trei enuri .(bărbătesc,. fe-
mieesc, amestecal), totuşi la declinare (dechiniiciunea=.
AL

deey natiunea wrticulată) dă exemple numai de declinarea.

| substantivelor bărbătești (bărbatul, fiiul, părintele, Yo-
TR

da), fomeeşti (copila, muerea, cureoa, câsmaoa) și a

celor proprii: “Ioan, .lui Ioan, Toanii, Joanilor, etc.;
Caterina, Caterinei, Caterinele, Caterinelor, cete.. pag.
EN

24-—30). După aceasta trece la declinarcă adicetivelor

(ensusilyuul,pag. 30), pe cari le împarte în adiective
de două terminaţii (bun-bună, * viă-vie, lucrătorii-lucră-
I/C

toare) și de o terminaţie (mare, fierbinte). Comparaţiu-

nea o numeşte sciivire (IL gradu «de scărire=oni .bun,
IAS

IL=om mai-bun, III omul cel mai bun sau în gradul cel
col mai înalt=Toarte, prea bun, pag. 36).
Numerulele le împarte în rădăcinale (doi, doaă,
îmbi, îmbe sau amândoi, amândoaă, ctc.), ordenale (al
U

pata-ule, a şesca, etc.), înmulțilive sau omulțilive (oratii,

BC

O cm e _-

1) Arata și exeepțiuni (ahat, aleg, ete.).

2) Și aci citează abateri (cofă-eofv, vorbă-vorhe; formă-formn, ete),
 RY
— 192— -

RA
de ioaă ori, de multe ori, îndoit, întriit, ce, ), “păirțitive
sati despartityce (jumătate, trieriă, cinclță, optiţă, trii
pătrare, etc.). Pronumele le împarte în personale simple

LIB
întregi (eu, tu, “cl, ea, noi, voi, ii sau ei, ele; 1 ei,
2 ile mine, 3 mie, etc. ), personale scurtate (mi, mi, Mă ;
(i, ţi, te; i, i, 1]; o, cte.), personale conupuse (oi însu-mi,
etc., pagina 1246). poşezative (posiedietive = mei, mea,

TY
ctc.), arălilive (aratatyve=est-esta, mest-aesta, acest,
castă, casta, astă, eeastă aceasta ; cei şi acel:;- es-

SI
tuia-şi, acca-şi, etc.), reducălive . =carg
carele, care, carii; femenin care, UI. care), în trei
ER
tive (entrebatyve=care, ce, cine, pag. 50), nefinilive
(alt, cutare, nime, nimine, „careva, tot, toată, mult, mul-
tă, multe, ote.). |
IV
'Preci în la verbe (zicământul= -dicamentul) le îm-
parte în lucrălive-trecălive (adun fân), lucrătive-netrecaii-
UN

tive (merg, alerg), reducălive (ei mă bucur, el se sâr-

gueşte ), pătimitice (el este ocarâţ), stătive (eu dorm,
sed), nepersonale . (fulgeră, tună, etc.), „ajutoriale . (a
AL

ave, & fi, pag. 56). Conjugările le împarte în + clase (LL

în are, II în. ere, III în cerc, IV în ire.
TR

Conjugaciuneu |. Nefinilivul (pag. 76).

Timzul: de faţă (cânt sau a cânta D trecul (a fi
EN

cântat), prea trecul (a [i fost cântat).

/C

Părtaşitivul.

| Timpul de față (cântând), trecul (cântat), preă-

SI

: trecut (lost cântat).

IA

Arătătivul.
U

Timpul de fută (ei cânt), timpul cam trecut (ei

cantam, tu cântai, el cânta, noi cânta, voi cântaţi, îi
BC

„cânta sau. cântau), Timpul “trecut simplu (eu cântaiii,

 RY
—:193 —

RA
“noi cântarăm, etc.), trecut compus (eu am cântat), prea.
trecut simplu (eu cântasem și noi cântasem), prea trecut
compus (am fost cântat), timpul viitoriă (eu voiu cânta),

LIB
viitorii trecutI.- (voiu fi cântât), ziitoriă trecut IL (eu voiu
fi fost 'cântat).

ITY
Sujnunălivul.
| „
DI e „a
Timpul de față (eă să cânt), Trecut (eu să fiu cântat)

RS
prea-trecut (să fiu fost cântat)... .

„Doritivul.
IVE
“Timpul de [față (eu așu cânta), trecut (ei ași îi cân-
tat); prea trecut (aşu Îi. fost cântat).
UN

,
. : . ,
pi
i NE: - .

! Impărălivul.
AL

Cântă tu, cânte el, cântăm noi, cântaţi voi, cânte

iă, ele. |
După conjugarea 1 conjugă verbele sfârşite în a și cele ce
TR

amplifică radicalul cu ez ţeu armez). După conjugarea IV

conjugă și verbele, ce amplifică radicalul cu esc (ei por:
EN

nese) şi âsc (hotărăsc. După aceasta urmează conjugatiu-

nea veducatyca (eă mă-bucur), patypmityea (eu sânt lăudat),
nepersonală (ninge, se cade, se aude, trebue). La pagina
I/C

109 tractează desore conjugarea verbelor neregulate (zică-

minte sau dicaminte nevegulave) de conjugarea I (iai, mă-
sai mâiu=a mâna),
IAS

mâne sa mâne, usuc sai use, ei mân

IL re mân sat maiui==a rămâne, in sau țiiu), [IL (pun
sau puiu, zi, du, fă; ucid sati ucig; “ucigând sati ucezând),
IV (vin sau vii, vii, să vii, vie, “inind sau viindl; pier
U

sati piciui, tu pieri, pici, să pier, să piei; eu sar sati sai,

pag. 117). La verbele neregulate numără și zicămintele scă-
BC

zătive (eancă = caută, aide=— merpi tu, aidlem = mergem

 RY
i — 194 —
noi, “aideţi —morgeţi Voi). ȘI abundătice (eu - „voesce Sau. voiă

RA
„sati vroese ori vreu, pag. 118).
| Adverbele . “(az zică lul=adiccamenlul ). le împarte:
în: vădăcinale. (eri, mâne, ete.),. deduse (Turiş, domneşte,

LIB
-
urât), cercu- scrise . (în adevăr, cu ereu, cătră stânga).
| Din punct de vedore “al însămnăciunii le. împarte
„în întrebilive (unde, când, cât, cum, de câte ori, ete. ?)

TY
“timwurale (eri, azi, etc.), - docale (aici, acolo), modale
(după cum, cumva, cam, așa, lesne, ete.), afirmălive şi
negiilive (așa, dară, poate, ba, NU), asămănătive şi le

SI
murălive (într atâta, almintrele, altcumn, aşa, precuni,
adecă, decât, mai ales, „altfeliui, etă. pag.
ER
| defineşte, prepoziţia: Pr epusăciuneu arată prin ajutoriul
119). Iată cum

zicămâmtului.- referinţele: cuvintelor între „sine“. Citează

IV
"prepoziţiunile, ce cer cazul. genetiv (âmprejur ul, înlăun-
„trul, îndreptul, asupra, deasupra, înprotivă, îmiaintea,
UN

înapoia, înprojma, în contra.) Şi acuzativul (sub, spre

prin, pentru, ctc.). “tot aci. - citează pr epusăciunile ne-
despărțibile (a-bat, ad- “un, de-duc, des-fac, re-duc, res-
AL

torn, cu-leg, conduc, în-ping, “întro- duc, pre-pun, su-

pun, pro- duc, snb- -serii, stră- bat, tră-daă, pag. 125)...
Conjuncţiunile (legălivul) le împarte în înpreună-
TR

„He (Și, atât-cât, nu numai-e Şi, “pante “parte, acum-acun,

încă, ş.a), despreanătae e (au-a, sad-sau, Ori-oră, ver-
Ver, nici-nică)!, condiciunule (dacă, încât, atât, de, de
EN

NU, Ş. a.), învoite (macar că- totuşi, deșşi-tot: nu, cu toate

N

Că, ori cât, ş. €.), timinu ale (înainte de ce; după ce,
/C

„Când, pănă, când, de câte ori, îndată ce ş. e.), causale

"(eă, „CĂICĂ, fiindcă, "pentr u că, după ce, buneoară, că,
SI

„de oare ce, ș. e. ), contrarietive (însă, dar, dară, eară,

totuş, cu toate - aceste, dar apoiu, Ş, c), închietiue
IA

„(asa dară, deci: dară, „drept acea, drept care, ş. ce),

| „asttnlimiltive (ca, când, precum, așa că, chiar, aşa ca
Ș. a-j, jinlilive sau. năzuilive (sii, să. nu, ca să, ca să nu,
U

' >

“Dent ca să, nici să, $. a. ), espicălive (precum, ailecă,

BC

N
„precum anume, Ş. a. 4
).
 RY
2 198 —

RA
„Interjecţiunile. (simţilivul) arată râs (ha, ha, hal),
dauvere (ah! of! vai | vailo 1), mirare (al anl bre! bre!
mă ! înă !), dorință (a ! ah 0). ot la interjeeţiuni numără

LIB
şi cuvintele ocna opeicc (bam, bam, bam=care “se lor-
miează prin. îmitar ca tonului clopotelor ; Jup, jup, jup=
lovitură; pul, puf, pul=sunetul puşeii; car, car, car==
strigarea cioarci). Chiar propoziţiuni întregi pot servi

ITY
„de interjesţiuni (vai de mine, amar, amar, săracul de
mine, pag. 125),
| „

RS
Sinluzu.
IVE
„Iată cum defineşte Ianoviciu' sintaxa: „Invăţătura,
care cuprinde regulele, după “care se leagă. cuvintele
înti”o vorbă, să zice compunămâni. Compunemânlul ge-
meral sau de obşte [sintaxa generală] cuprinde regulele
UN

unirii cuvintelor peste tot, 'cară cel spețial [sintaxa

specială] spune regulele unirii cuvintelor în parte (paz.
126). La 'propusăciune destinge. subiept (eave poate fi
AL

gramatical “și logic sai adevărat), prezicatul, obieptul:

(pag. 127). - |
| Propoziţiunile le împarte după înţiles în afirmutive
TR

şi negative, ele pot fi simple ori compuse [compusă uste

propoziţiunea, care are mai multe subicete ori predicat].
EN

Atât propoziţiunile simple cât și cele compuse pot [i

goale [nedesvoltate, d. e. „apa este folositoare“] şi îm-
Vrăcale [desvoliate, d. e. „apa cea rece este foarte fo-
I/C

Jositoare spre vindecarea multor boale“]. Iată cum de-

lineşte Ianoviciu propoziţiunea compusă (propusăciune
IAS

lățită): „,Propusăciune Lățilă se numeşte aceia, al cării

subiept sau prezicat. sau îmbe se hotărăsc prin alte
propusăciuni ori întrepuse ori lipite. (omul, carele se
teme de Dumnezeă, nu va abate dela calea dreptăţii,
U

pag. 128)“. După aceasta tractează despre pr opozițiunile.

npincipale (de căpiitenie) şi celea “secundare, de propu-
BC

sticiunea. -precedin[ii și despre cea subeedinlă (daci vei

 RY
- 196 —

RA
împlini toate datoriele: talc, vei - dobândi pacea cea, feri.
„citoare a. cugetului : tăi). despre sirul nemutabil. al CU.
zinteloi (eă - am învăţat leginţa mea) ŞI. despre sirul”

LIB
miulalil. al cuvinlelor .(inult,, mă, desfătează. trumuseaţa,,
ceriului. şi a pământului, pag. 134). Trecând la; com-
punementul speţial [sintaxa specială paz. 136—185] trac.

TY
"tează despre. aplecdliunea artyculului definilia (omul, pu-!
ternicul, unul, una, întăiul, întriitul număr, car ele, altul,
„cutare ele, vreunul ; toarnă apa din şip=toată apa), despre:

SI
Q
endrebuintiareu artyculuhuă aralalyv (Stefan cel mare, o-
„mul cel bun), despre entrebuintiarea unor. partecele 'a
ER
„a 'doa cadere. (ui vecinului copii, iar nu.a vecinului co-
pii, pag. Lil). La” pag, 1144 ocupându-se de întrebuinţa-
IV
rea cazurilor (căderilor; avată, că werbele . „a fi, a ră-
mâne, a se: chema, ă se numi, “a se arăta, a, se zice
UN

şi unele alte pătimitive“ cer două cazuri (fratele meat ră-

mas: diregătoriu încă, pe trii ani) ;..de asemenea arată,
că raportul. de caz genetiv se poate exprima şi prin un
substantiv nearticulat cu: prepoziţiunea de (vesminte
AL

de lână), iar dativul. cu prepoziţiunea a (mirose a tran--

dafir). „Acuzatorul (căderea, a patra) zice, că se pune
TR

după verbele lucrăfive-lrecătoare (am văzut pre fratele

tău), tot în acuzativ se află: și substantivele, ce servesc
EN

ca, complimente (toamna .te voiu corecta; ist. an am:

păţit multe ; făntâna'i zece stânjeni. de adânc). Spune,
că unele verbe active (a face, a nui, a chema, $. a.) cer
/C

uneori două acuzative (el mă numeşte scolarii; eu te

voii face pre tine om). Despre prepusăciuni spune, că
SI

unele cer genetivul (el îmblă împrejurul cităţii ),. iar

altele acuzativul (loan au venit cu ocasiune buna dela
IA

Cernăuţi). i: |
Vorbind. de concordatea adicetivului. cu substanti-
U

vul ;(omului cinstit, cinstite Domnule) «dă între. altele

şi următoarea regulă: „Dacă substantivele. sânt ori. de
BC

fcliurite numere, ori de felurite genuri, însuşitivul

„ori se poltor cşte la fieşte care substantiv ori se învoegte
 — 197 —

RY
„eu acela, de care este lipit (el are cai negri şi cepe
negre sai cl are cai şi cpe nogre, pag. 148)“. La paz.

RA
149 tracţează despre numorale “(dela întăii părinţi
am' moştenit întunecarea minţii ; în-anul al triizeci şi

LIB
patru), iar la pag. 151 despre întrebuințarea pronumelor
(ini-aţi ziz, ţi-ar face, te-au lăudat, s'au bucurat, ni-l
dai, am văzut-o, lăuda-ne-vor, bucuratu-saii, faceţi-ar
„bucura-sar, du-te, sivguiţi-vă ; nu'l-am văzut, du iam

ITY
dat1). "Trecând la întrebuințarea verbelor, împarte ver-:"
Dele în zicăminle nedejline, cari iu trebuinţă de un
alt verb sau de o propoziţiune întreagă spre întregirea

RS
înţălesului (anu pot lucrai. Unele din verbele nedephine
sunt personale (pot, trebuiu, îndrăznesc, cutez, vreu,
voesc, obicinuese,
mă deprind, ş. a), iar altele sunt
IVE
mepersonale (trebue, se cade, se cuvine, ș. t.). Tanoviciu
dă mai multe. exemple despre întrebuinţarea acestor
zicăminte nedepline unite cu cele Meplinilive sau cu
UN

propusăciuni (uu pot să plec; trebue se ningă; -se cu-

vine a da laudă lui “Dumnezeă: cu nu îndrăznesc al
întreba sat să] întreb: nu pot suferi: nwl pot răbda
AL

sau nu pot a-l răbda, nu voesce să vie el la. mine; vre

nic este de lăudat ; -mulţă sânt de chemat ; are mult de
pătimit. ; vom ave multe de suferit; învățiitoriul ne-ati
TR

dat triă feţe de învăţat în loc ca să învăţăm, pag. 161).

Il mai destige zicăminle pumritate medie pline, cari. se
EN

“pot complini prin alte cuvinte sau prin propozițiuni în-

wegi (uitat-ai de poruncile lui Dumnezeu ?:; învăţătoriul
mă slătueşte, ca să învăţ cu sirguinţă ; am uitat aţi
I/C

aduce cartea în loc să'ți aduc cartea; el socoate a fi

în stare în loc că este îu stare, ş. e. pat. 162), Lano-
viciu arată, că în limba română forma pălimalivă
IAS

[pasivă] se exprimă mai” mult, prin forma reducătiră

[reflexivă d sau prin forma /ucrătivă [activi] (,„cahul -
U

1) După Dasieviciu, lanoviciu aplică mai mult liniuţa întro

„pronumele proelitice şi enclitice şi între verbe.
BC
 — 198 —

RY
acesta este” vândut de tatăl mei; mai potrivit cu " Fireea,

RA
limbei romănești este a zice "calul acosta, Sai văndut do .
tata sau tatăl moă. ati. vândut calul acesta, pag. 165). La
pag. 170 arată, cum. -se scurtează propoziținnile secundară

LIB
„despre. entrebuintiatiea pavtasit celor. de n Causa. lepadării
| pronumelui | reducatyv, (tinerii, care's bino- crescuţi de toţi:
se. iubesc sa tinerii cei bine creşcuţi. a... pag. 17 despre |
entrebuintiarea partasitye elo” [par ticipiilor, pentru lepadarea

TY
Un01 leyatuve (fiind că ești neputineios, nu te pot îusăr cina,
cu mai multe îndătoriri sai . fiind neputineios.. mi dacă vei

SI
„priimi bani sau. primind Danii ; după ece ai priimit, scrisoareca,
mea, saii primită fiind scrisoarea mea, pag: 173), La pag. 175.
ER
ocupându-se de, entrebuintiarea, modurilor arată, că conjune-
tivul. se poate. întrebuința, în loc de imperativ să înveţi în
loc ; de învaţă), conjunetivul în “Joc. de condiţional. (si m
IV
fi adus cartea, în loe de dacă, mi-ai fi adus car tea DRii aş
i, arătat leginţa.). Vorbind despre enirebuintiarei, (imi
UN

puilor zice, că prezentul conjunctivului, (supunătivul

de faţă) se poate întrebuința în loc de viitor (nu cred
"să vie. sau că va veni), impertectul (timpul cam trecut)
AL

indicativului în loc de periectul. optativului (trecutul do-

„ritiv=loteul mă omoria în loe de lotrul mar fi omorăt,
TR

„Să-nu-i îi dat toţi banii, pag 177). Dela pag. | 709-185,

tracicază. despre. intrehuinţraca. adverbelor, prepozițiu-
lor, conjuncţiunilor și interjeeţiunilor. Dela pag. LB6—.
EN

211 se ocupă “6 ortografie şi punctuație, iar dela pag:

2192—9381 urmează un adaus, ce cuprinde bineseriinli a
și Dineleginti a. Ori: binecelanti” a limbei romunesci cu li-
/C

„tere 'romune de. Arune "Pumnul. Dela pâg. 226—251 se.

amintesc câteva schimbări (mutări) fonetice în legătură,
SI

cu. ortoepia Cittarea, lui a, în a şi e în î, e în

IA

„ea; o în oa; d, (în 2, 3, tsi se în şt). Dela. pag.

232 până la sfarsit urmează deprinderi de cetire şi
scr iere cu litere latine,
U
BC
 199

RY
a
” îrai ,

Iu 1855 Tanoviciu pudlică în Linibă_ ermană. 0 ura -

RA
me fi Natan
matică români, întitulată: - j 5 j
;,Grammatik der romănischen Sprache Tir Deutsch
von: Basil Ianovicz k.: k.. Professor bl jder Czernowitzer .

LIB
theologischen. ehanstalt, Wien: 1șa]2) Im kk. Schul-
biieher-Verlage““

fire:
| i |: | |
„

pa
Gramatica, în care textul vom n este tipărit cu!
“alfabetul cirilice „ixi, are; 376 de Jaiini și este, identică

ITY
ca -conținut cu cca din 1851 [publicată pentru şcoalele
primare. româneşti din Bucovina]. : Și ediţia din 1855.
cuprinde_tractatul ortoaralic a lui Pumnul; anoviciu

RS
îitrebuinţazăi terminologia gramaticală. ernnană, dup
cum se. poate. veidcă din "umiitorii- termeni: „Imsuşitiv
(igenschafiswort.), “adicamânt (Beiwort), fegământ
IVE
(Bindewort,), ete. ; propusăciune goală (nakter Satz), pro-
“pusăciunea atit (erweiterter Satz), ete. La lunoviciu
- se Simte înrâurirea şcoalei lui Pumnul. Sistema ortozra-
UN

„fică cu litere latină a lui Pumnul, cu care sunt. serise

titlurile: capitolelor, reprezintă tr ansiţia lui Pumnul dela
sistema etimologică la cca fonetică..
AL

„Epoca III (1854—1882).

TR

“Gramaticele lui Tim. Cipariu.

EN

Cipariu & publicat întâia gramatică în 1851 sub

titlul: ,,llemente de Jiunba romana dupa dialecte şi mo-
I/C

munente vechi de Tim. Cipariu, 'canonicu ar. catolicu,

ctc. Blasiu 1854. |
_ Aceasta ieste întâia gramatică istorici a limbei
IAS

române. Partea istorică a gramuticei [care conţine 200

de pagini] este bazată pe însemnala lucrare a lui Cipariu
întitulată „„Principia de. limba și scriptura” publicată
U

“mai întâiu în revista sa „„Orgamulu luminarei” în 184r-—

18:18, iar mai târziu în un volum [de -107 pagini] sub
BC

..
pf —
 — 200 —

RY
titlul: „,Principia de limba, şi de scriptura de T: Cipariu,
câitiunea II revediuta si imimultita.
Blasiu 1866“.

RA
Iată cun: motivează. Cipariu principiul, de. care:
a fost călăuzit la scrierea gramaticei sale: „Gramatec'a, -

LIB
presente s'a serisu de in puntu ide vedere istoricu, Limba
unui poporu [iendu şi ea fapta istorica si pre in. urmare
adeveiu istovicu, de aci numai incape. la indoiela, că
si în gramateca sunt, de a se face cercetari seriose cu-

TY
scientiose, si gramatica limbei arc a se fundă pre basi
istorice. 'Nesulu istoricu între limb' a romanesca si intre:

SI
cea. 'vechia latina” in preuna cu dialectele romane “mai:
noue, [de multu e recunoscutu între romani, si in hu-
ER
rop'a invetiata astadi nu se mai trage lă indoiela de
catu „pre in nesciulori au malevoli, cari inca s'au împr: |
cinatu.: IE :
IV
Mai pucina luare a mente trase asupr 'asi “starea
limbei iistorica, pre cun se afla de una parte in monu-
UN

mentele vechi rom., er” de alta in dialectele provinciali,

de între -care mai principali sunt alu Daciei vechi şi alu
celej noue. Dialectulu istrianu, care nu ne a fostu cdes-
AL

tulu cunoscutu, inca se pare numai unu ramu alu dialev-

tului de dein colo. | -
Pre aceste basi istorice, ere nu pre forme imagina-
TR

vie, au pe vre unu singuru dialectu mai speciale, avu

de cugetu autoriulu a fundă acesta eramateca de limb'a
EN

“rom. De unde departandu de una parte totu elementulu

„ne indoitu ne-romanu, de alt'a tota cuijectur'a thai
_audaciosa intru detigerca. formeloru, şi propunerea 0-
/C

sempleloru ide senesi s'a restrinsu numai la ce întru

adeveru se alla seau sea aflatu cândva în limb'a
SI

rom. (pag. Vy:. - Ia |

In monumentala scriere „,Prineipia de limba“ sus-
IA

ţine părerea de a reduce limba la o formă mai omogenă,

mai primitivă, zicând: „Care romanu are îi asia an-
U

gustu la anemia, câtu so: “tea, că, ce a fostu ore-candu

parte curata a Timbei romanesi, "mai multu nu pote fi,
BC
 — 2U1 -——

RY
Z

—că nu e liertatu a reduce dein mormentu la viatia cele

uitate. inca nu <le doi: seculi, nece a formă derivate si

RA
compusa ilein primitive, sî în apoi,—care nu se con-
vinga, că slovenismii si altele asemenea suntu numai

LIB
“stricatiuni a limbei, de carele limb'a uu pote se se in-
dorepte ile câtu mana cu lapedarea loru. Si apoi in
loculu lapedateloru, lapedandeloru, de unde se ne îimn-
“promutămu, de câtu de unde ini-se trage întrega via- -

ITY
ti'a limbei: dein dialec tele italice, intre carile cea de an-
taniu si cca mai vechia: e datin a. scrie dar! ună limba,
pre câtu se pote dupa impregiurari mai curata; a re-

RS
însu/leti morlele, uilatele, jaresilele forme, cuvente si
semnari; u lapeulă slovenismii ete. si în loculu loru a
„pleni-cu termini luati, candu alte funtâne, ne vor lipsi,
IVE
dein dialeete romane, a togmi cele învpromutale dupa
formele şi esemjilele ce ne infucisieza struclur'a limbei,
er” nu dupa liusoretatea buzeloru, dupa placutulu orechie:
UN

loru 1),—estea si asemenea ne erau propusulu, scopulu

si principia-le dein partea limbei 2).
"A doua gramatică este cea din 1855 publicată sub
AL

titlul: „„Compeniliu «le wrumatec'a limbei. romane de TI.

Cipariu, kanonicu gr. cat. directoriu imn, ete. Blasiu
1855". Im această erumatică partea istorică a limbei
TR

este flăsată, la o parte, abia în câteva locuri, cu deose-

wire la conjugări, se rapoartă la formele vechi. Din
EN

acest, compendiu s'au tipărit până. la 1688 şase edițiuui.

[ediţia III e tipărită în 1862]. Ediţia. VI e publicată
de mrotesorul Silvestru Nestor din Blaj. In această cedi-
I/C

ție 'Tomnele vechi sunt înlocuite cu formele 'nouc, în

unele locuri formele 'vechi sunt puse în , parantez alătu-
IAS

rea Cu GCle Nouc,

„A treia gramaticii este cea. din 1869, care a fost
lucrată. le Cipariu după programa stabilită de Acade-,
U

1) Aci face aluzie la fonetiști, în special la A. Pumnul.

2) Vezi „Principiu“ pag. 4—5.
BC
 RY
mia românăși câre lucrare, fiind judecată ca'cea:
mai
bună dintve cele publicate la concurs,.a. fost premiată .

RA
şi publicată de ciitră. Academie 1). In 1869
a apăruţ..
partea: I [cae conţine 384 de pagini] întitu
latii :- „Cta |
„matec'a, limbei române partea; IL: analiticde

LIB
a "im. Ci-:
pariu, prepositu 'capitul. "metrop.! ete. RBucuresei' 1869,
Pantea II, cave: conţine 411 pagini, a apărut; în
1877
sub titlul: „Gramatec'a." limbei vomanc, partea II gin-!

TY
telica de Tim! Cipariu, prepositu capitul. mstropi ete.
Bucuresci 1877, - : Da
aa
4

„In cele: ce urmează voiu arătă 'în scurt

SI
părerile
lui Cipariu despre diferitele chestiuni eramiaticale. Tată
cum! defineşte. Cipăriu gramaătica după ediţiile din
ER
1854.
şi 1855: „Gramatec'a e scienti'a, pre 'in care invetiiumu
a ne cunosce limb'a dupa natur'a si legile ci,
a vorbi”:
IV
si a serie Dene si fora 'simentele“, In ediţia din
'1869;
(pag. 4) dă: următoarea definiţie: „,Scienti'a,.
carea se.
UN

ocupacu pertractarea, limbei, se numosce gramateca.

[a
se ocupa in adensu cu deliniarea reguleloriu
limbei, în-..
cependu dela antânia-le elemente in vorbire
si în. serisu,
pană; la. asiediarea: vorbsloru seau cuventeloru in .propu
AL

-
setiuni complete: si forme corecte. De aceca vramatec'ă
se jocupa mai antaniu cu'analisea si esaminarea suiiote-.
TR

loru, cari impreunate în vorbe Tormeza complesulu unci.

limbe, precum si cu liguravea, loru in serisu. De aci!
trece la insasi 'analisea vorbeloru, în câtu se
EN

tione de
forme-le loru. Si în urma csamina: si determina
regulele,
dupa cari se “compunu intre sene vorbele, spre a dă
/C

| 1) La acest concurs a mai prezentat!o Iuerare: profesorul ('/rea

[eare mai târziu și-a publicat pe scurt gramatica)
SI

fesorul Spinazzola, care propuse o limbă şi altă -luerâre pTo- -

literară ' românoaseii spre a
fi primită de Români. Iată o probă din această limbă italienizată:
„Lu studiu do la literature green e latina
IA

facilitandu=ne lu studiu de
la literatura, italia. gallica, ispanica, ne
avea incoratu a : collaborare,
cu le nostri pauci facultati, a la elevaţiune de
lu edificiu literariu da.
la Romania cet ineditavamu supra lu modu de incepe
re le lucubraţiuni
U

nostre primordiali, per indicare a li Romani

lu modiu meliore de pu-
rificare ct amplif icare la lingua Romanica (Analele Academiei române,
BC

Seria I tom 1 1869, pag. 160).

 203 ae

RY
spresiune cugeteloni si ideeloru omenesci, seau sintasea

RA
cuventeloru in vorbire si cuventare'
Cipariu.. este întomeietorul stadiului istoric al lim-
bei române. El a căutat să stabilească “desvoltarea: lim-

LIB
bei. române. după scrierile “vechi şi după dialecte” Roz
“notica, care până la dânsul n'a fost studiată, fu supusă.
de Cipariu unui studiu amănunțit. EL a arătat CAUZELE
schimbărilor fonetice, căutând a stabili, legi pentru a-

ITY
ceste schimbări. în cdiţia din. 1554: „Li actar ca despre:
“suneţele unci limbi in forma sistem: atovi se chiama fo-
nologia, 0r'acea despre. litere acumu ortografia. Fono-

RS
logi'a infiva si clasifica sunetele limbei, „arata ASCINENIL-
rea au diferentia, influenti'a si relatiunea unora e atri
IVE
altele, de “unde se ordiescu scaimbarile si tannatarile
loru. Tora cunoscenti'a fonologiei nu este cu potentia
nece 'una ortografia. (pag. 2) In ediţia 'din 1851 din
200 de pagini Cipariu consacră 80 de pagini studiului |
UN

foneticei, “iar” în ediţia cea mare (din 1869) 1-12 din

381 de pagini. In. cdiţia. din 1869 (pag. 10) spune ur-
* miătourele despre schimbarea. sunet; elor
,,Sunctulu ile ra-
AL

decina seau de începutu alu cuventului în limba ro-

mana mu -remane totu de ua acelasi nescaimbatu,
nu numaj în fine, ci si la ineeputu si la midiu-locu, si -
TR

adesu se muta îitu altu sunetu - -deiu mal multe CA USC,

precum :
EN

a) Dein influenta unui sunctu asupra altui'a dein

a-ante cau dein apoi, dupa cumu suntu de acceasi
natura, seau de alta. | |
I/C

D) iDoin influenti'a tonului, cu care se pronunciă

sunetului, care se dice si accentu. .
IAS

c) iDein pusetiunea lui, dupa cum se afla la ince-

putulu, midiuloculu, au la capetulu. cuventului.
Sunetele de radecina scau de inceputu ale cuveute-
Joru “se chiama originaria scau primilive, er” cele esite
U

dein scaimbarea si mutarea unui sunet intru altul

se numescu derivate seau. secundaria “. )
BC
 — 204 —

RY
Pyecând la mortologie observăm, că Cipariu în-.
trebuinţază. următoarele lor me pentru articulul hotărit |

RA
(pag. 177 din ediția din 1869), | o
Sing. N. A... masc.:lu, le : N. A. fom. - a
Ne hi DD...

LIB
lei (ei, i).
e A lo pi
Plur.N. A. NOD NA. le
GG ». Y. loru GD, „loru

TY
pi p
Cipariu este de părere, că axiculul s'a format
prin “vepetarea finalei, intercalându-se apoi un [ între

SI
vocale. (domnu-u, domnu-l-u ; domnii, domni-l-i).
La împărțirea declinărilor !) Cipariu ia de bază“
. terminaţiunea substantivelor, ca „şi Diez?) punând la: ER

Lo d
teclinarea 1 substantivele sfarşite în ă, ea şi a, la II
cele sfârşite în 4, [ntreg, jumătăţit; sourt Şi mut), iar
IV
ia III, cole sfâr șite în e (pag. 188 ediţia din 1889 )
UN

Dectinafiuneu I în a.

Sing. neart” N. A: - domna artic, N A. domna:a (domn'a)

G. D.
AL

domne. G.D. domne-ei (domnei)

N “domna. V. domna-o (domn'o)
Plur. „N.A, domne . N.A. ' domne-le
TR

G. D.V. domne. n G.D.V. domne-loru

, e a |
„Peclinaiunea II în u (pag. 196).
EN

cine, neart, N. A. domnu art. N: A. domnu-lu

| G. D. domnu G. D. domnuclui
V. domne. V.
/C

domnu-le -
“Plur, N.A. domni. N.A. domnili (domni-i)
G.D. V. domni G. D. Y. domni- loru -:
SI

1) D-nul |. Găvânsseu a scris un studiu referitor la: bazele,

IA

ce
au servit gramaticilor nostri la împărțirea declinărilor, întitulat : „De-
clinaţiile Substantiv elor în limba. română de .[... Găvănescul. Bucureşti
1895 (pag. 26)“,
U

9) Friaarică Dietz „Grammatik der romanischen Sprachen, [I-ter

“Theil. Bonn 1838“ pas, 48.
BC

n
Te
ra
 RY
— 905 —

Declinaliunea. III în e (pag. 210)

_

RA
Sing. neart. N. A. V. _mente axt. mente-a (nentea)-
| e G, D. menti -menti-ei (mentii)
Pur. NA. V. menti „ menti-le

LIB
G.D. menti menti-lor:
cc
Sing. ncazt. N. A. V. dente art, dente-le
„&, D. dente dente-lui
Plur. N. A. V. denti -. denti-li (dentii)

ITY
„G&. Di "'denti „. denti-loru,
Ropilar, care
Cipariu combate. părerea filo'oaului
nit.în limba ro-
afirmă, că postpunerca articulului defi

RS
ilirică, at cCAroR
mână ar fi o. înrâurire tracică sau
iu este de pă-
urmași sar [i Albanezii de! astăzi. Cipar
limba româ nă se poate:
_rere, că postpunere: avticului în
IVE
latină, de oarece şi latinii puneau
explica din limba
pronumele demonstrative în urma substan-:
câte iodată.
tivelor1). i
UN

T** [simplu] în-

Cipariu,
Ju conjugiiri- la „perfectul
forme vechi şi macedonene (laun-
trebuinţază în plural
-tu, laudâ-ru ; tien-:
dâi, laudâ-si, laudă, laudă-mu, Jaudă
batu-tu, bat-uru seau
umu,. tien-utu, tien-uru-re ; batii-mu,
AL

e *).
bata-re ; dormi-mu, dormi-tu, dormi-ru-r
Din iformele 'de astăzi dela perfe ctul simplu al
TR

Il“ (audă-ram=>lau-
indicativului Tormează „perfectul
-ra, ladi-iamu, la-.
daveram=laudaran, laudă-rasi, laudă
ctul conjunetivu-:
udă-rati, laudă-ra, pag: 297). La perfe
EN

în loc de formele ue
lui (condiţionatu) întrebuinţază
e vechi şi Macerlo-.
"astăzi [eu să fiu lăudat, cte.] form
-re, lauda-remu,
I/C

nene (se laudă-rem, Jlauda-resi, Jauda

lauda-reti, lauda-re *). | |
Cipariu. întrebuinţază urmă toar le moduri și tim-
IAS

puri (pas. 306: din ediţia din 1869):

(lăud-u), imperfect
„Modulu indiculivu: Presente
perfeclu T (audă-i), perfectu
(aud'am din lauda-ăm),
)
U

1) Cipariu „Principia do limba! pag. 59-19. pag. 16. ,

2) Acelaș pag. 165şi Bojadschi „Op90 citat“
BC

184—1 și Evjadschi „Op eițat“”

3) Cipariu pag.
„Principia“
.
paz. 79. a
ea
 RY
— 206 —

RA
IL. (lauda- ram), pheapei -festa TIT (am. luudatu), prăa-pei
3 fectă 7
“(laudă- -sem ), prea-perfeclu II (aveam laudatu 1), _prea-:
merjeclu III (am fostu laudâtu), prea-perfeche LV (6-

LIB
ran laudatu? ), Futuru IL (audă-voliu, ludă-veri, laudă-
va, laudă-vomu, laudă-vreti, laudă- -voru 5), fuuluru II (vo-
“iu i Taudandu), futa III (voliu fi. laudatu). o
bi Iodul conjuntivu: Presente (se laudu), imtper-

ITY
„feclulu. seau opitalivu (audăâre asi), imuperfectulii intorsu
[asi laudă-re), perfectu scai contitiunatu (se laudă: -rem),..
preciperfectulu 1 (asi fi laudatu), prea- peri. ÎL. „(mea

RS
„laudare ), prea-perj. III (aa vrutu! laudâ-re)., at
| ci AModulu împeraliau: fir muitizu (lău la, aud: ti),
“nogalivu (mu laudă-re, nu lauda-veti), d
VE
d) Iufinitivu: Pi esente ; Qaudă- re), preterihu aa fi
vadatu ), Si a
NI

e). Participia: „Pre toriu (audatu- , presente (au

datoria), igerun
« dia (laudandu). - |
LU

„Alte forme vechi întrebuința ză: la verbul : ja fi

(pas. !PTA şi. 348: ediţia din 1569): Presente (sum-su, osti,
0- este-i, semu, seti,. suntu su). Formele vechi. semu,. seri
A

“le asamână cu vechile forme italiene „„semo, sete. |

loc. de „,siamo, sieto“ (lat. simus, sitis 4, A. treia vor:
TR

soană. plural dela împertectul indicativului era -[în: loc

de . „erau'“]: este “forma. veche,: ce se 'asamână cu cca
EN

“macedoneană. (Bojadschi, pagina 69). Formele fămu, fiâtu,

fiâve dela perfectul! simplu sunt vechi: și se. asamână cu
„cele macedonene; ' de „aseminea şi formele dela. perfectul
I/C

"conjunctivului (se! fitvein, se furi, se ine, se fire,

se [iure se [ie 5). 'Tot vechi sunt - ȘI. formele: „ari (ai),
IAS

1) Văcărescu „Gramatică“, ediţia de vi jena. 1787 pag. “59 și _Bo-

jndsehi., „Up. cit.“ pag, 77, o
N II 2). „Aveam. laudatu şi: eram. lăudatut'—lăudăsem.
5) Cipariu . „Principiu pag. 182, Lua cei: vechi wăsim formele:
Laudaveri. (landav eris), laudavremu (auda crimus), laudavreti' (lau-
U

daveritis)., i
+) Cipariu „brineipiat: pas: 138. Ce
BC

5) Cipariu „Prineipia“ pag. 188, 165, 184 Şi i Bojadschi „Op cit.“

pag Pi 8 Sa E
 RY
— 207 —

RA
“are (ar; dela optativul verbului pam" 1). Intrebuințază
om bad —.

formele 'wechi ale , perfectului simplu dela verbul „i

tace“, (feci, fecesi, făce, fecemu, ficetu, |icevu-[ecere),

LIB
dela cari lormeaziă timpuri derivate ca perfeelulu IL
(fece-ram), pirea-perfeclulu TI (fecâ-sem) ;-toate acestea
„se înţelege în dorinţa de a întroduce forme cât se poate
mai apropiate de formele latine în locul celor, ce sunt

ITY
în graiul viu şi cari în decursul timpurilor se depărtaseră
de celc latine, conform principiului evoluţiunii unei
limbi. Cipariu reînvie vechile forme faptu-fapla si fapto-

RS
riu-fagjiloria
în loc de „,făcut-liicută şi [icător-fiicătoare“.
In partea I a gramaticei Cipariu tractează în note
IVE
la. ficeare paragraf excepţiunile dela. regulele senerale,
făcânul. numeroase comparaţiuni cu limba veche româ-
nească, cu greaca, latina și italiana. In partea IL (sin-
lelicu) vorbeşte despre părţile. propozițiunii, despre con-
UN

“cordanţă, etc. ; tractează la liccare paragraf pe lână

regulele trenerale şi excepţiunile, făcând comparaţiune
cu Sintaxa veche românească, cu cea latină, greacă, ita-
AL

liană, franceză, germană şi engleză. Pe când în mor:

fologie Cipariu nu aminteşte nemic despre supin, îu
sintaxă (pag. 90—92) admite supinul zicând. următoa-
TR

rele: „Ex una forma, care nu are nece flesibilitatea,

nece semmnilicatiunea pasivului, de si semena cu purti-
EN

cipiulu preteritu, precumu semena gerundiulu cu parti-

cipiulu uturu -pasivu, nu pote se fia participiu,—ci dupa
analogia limbei latine, supinu?). Un studiu amănunţit
I/C

asupra părţii I a gramaticei lui Cipariu a fost făcut

de V. urlă, iar un alt studiu de loan Stoian „der
Grammaticker '. Cipariu“ 5).
IAS

a. RR ,
1) Cipariu „Principia“ pag. 140,
2) Cipariu „Op cit.“ pag. 152.
3) Colegul meu V. Cireş în un studiu asupra participiului şi
supinului în limba română examinând părerile gramaticilor noştri în-
CU

cepând dela Losa până astăzi ajunue la concluzia, că supinul nu

există îu limba română (Y. Cireş „Studii“ laşi, INS9, paz, B—19).
(4) Vezi „Convorbiri literare V (1871). ,
5) Vezi „XII lahreaboricht des Ingtituts fitr rumânisehe Spracho
zu Luwipzig 1906 pag. 1—S1.% Aci mam avut în vedere aevste donă studii,
 RY
— 208 .-

RA
Silinţele, ce şi le-a dat eruditul Cipaiiiu, do. a în-
troduce în graiul viu vechile forme dispărute şi unele
forme latine, de: asemineă străduinţele de a seneraliză

LIB
ortografia, 'sa ctimologică n'au avut nici un rezultat, coca,
ce însă a prins rădăcină şi s'a desvoltat; a fost studiul
vechii limbi româneşti și al foneticei, acesta veste marele.

ITY
mer it al lui Cipariu.
Las să urmeze aci câteva aprecieri asupra activi.
tății lui Cipari iu:

RS
Tată cum apreciază AronLON Densusianu activitatea
JCNSUSIanI
lui Cipari iu: Cipariu apucă calea, ee ucea la ădovăr,
întroducând Studiul evoluţiunii istorice: a limbei. și tin:
VE
zând a reînviă Torniole și elementele. vechi şi mai 'ori-
inale. Până aci principiul lui Cipariu este: cel mai
bun.. În executare însă se abate în 'câtva dela: el. In
NI

loc de a lega, ovoluţiunca istorică a limbei române de-a

dreptul cu eraiul vulgeăr roman, o leagă cu limba latină
LU

“Și numai în mod subsidiar Şi sporadic se rapoartă SI

„la raiul vulgar. De aci provine, că Cipariu, în contra
principiului său, în ortografie merge până sus la latină,
A

fără îndoială de teamă, ca să nu se depărteze cuvintele

TR

în forma. exterioară. de lia latină. Va se zică idea

latinităţii pr edomina idea romanităţii“ 1).
Iată. apreciarea lui Hâșdău: „Primele încercări ă-
EN

supra graiului: poporan a „Românilor, conduse întrun.

mod ceva mai sistematic se datorescu unei pleiade de ar-
'deleni: Şincai, S. Micul, P. Maior, a cărora mărime tre-
I/C

bue măsurată nu prin. ceea ce ei au făcut, ci prin ccoa

„ee voiau să facă: a deşteptă naionalitatea română, a 0
IAS

deșteptă cu orice preţ. In acest chip s'a plăsmuit la. noi

şi a crescut, treptat, până la un non plus-ultra o direcţiune
unilaterală în scusul latin. Toate elemnetele .limbei ro-
mâne sunt latine şi numai latine. Această şcoală a pro-
U
BC

1) Vezi A. „Densuganu' „Istoria limbei şi Jiteraturei român8*

'erliția I pag. 202. In acest citat n'am păstrat ortografia lui A. Den
„BOȘADU, SAE met e a e ee _..
 RY
— 209 —

dus doi bărbaţi dinaintea cărora caută să se închine

RA
toţi Românii Cipariu si Laurian. Cipariu a supus cel
dintâiu unui sudiu critic vechile textuui române. Zea-
rin pe de altă parte a presimţit înainte de comit: Ați

LIB
occidentale două dintre pâvghiile cele fundamentale ale
linguisticci contimpurane: neîntreruple conlinuilale «lia
lectalei si reconslrucțiunea 'prololipurilor
? ).

ITY
Chiar contrarii lui Cipariu - meritele
recunosc lui.
Astfel 'Tictin zice: „,D-nul Cipariu este un CUNOSCĂLOI
mai bun al fonologici române, ale cărui scrieri, cu

RS
toată. vegretabila lor tendință, de u statori și justifică
ortogralia română etimologiei, sunt încă izvoarele cele
mai imyporlanle pentru studiul limbei noaslre!).
IVE
Tată apreciarea lui [. Săineanu: „Nimic nu poate
dovedi nai bine sterilitatea” ctimologismului decât. a-
coastă muncă, fără proget, a unui Cipariu. Gramatica,
UN

în care cl depuse rezultatul îndelungei sale activităţi, a |

fost. uitată a doua zi după, apăriţiunea:ci. Când părerile
trecute fură. sistematizate și prezentale subt o formă
dogmatică, atunci cşi la iveală. contrastul între teoriile
AL

expuse și știința secolului și reacţiunea deveni irezisti-

bilă. Dar din. acest naufragiu al ideilor subiective ua
TR

sineură va persită şi va constitui gloria viitoare a

ilustrului filolog: aprofundarea limbei “celule prin” stu-
diul iminulios ul fazelor Iveculului. Și „din acest punct
EN

de vedere „Principiile de limbă“ (1866), ca şi „Analec-

tele literare “ (1858) prin bogăţia informaţiunilor şi ab-
senţa ori cărui dogmatisni au exercitat o acţiune fecundă
I/C

asupra evoluţiunii filologiei române?)

Gramatica lui |. C. Massim (1551).

IAS

I. C. Massint a publicat în 1851 ediţia I a eramati

în 1855 ediţia II, în 1856 ediția ITI, în
ticei românce,
CU

tom IL, pag. LX. Nam păstrat

2) Vezi. Cuvinte din bătrâni“
.
ortogratia lui Hașdău în acest citat.
1) Vezi „C sonrorbiri literare pe a. 1819, pag. 3885— 599,
1892, pag. 16.
2) I., Șăineanu „Istoria filologiei române“, Bucureşti
14
 210

RY
1860 «eliţia VLI, în 1870 ediţia XI, iar în 1874 ediţia

RA
SII. Ediţia XII, care conţine 110 pagini, este intitulată:
i „Blemente de gramatica romana de IL. C. Massinu,
professoriu Kle. Jimba Jatina in paralelu cu cea roman

LIB
in liceulu St: Saba din Bucuresci „a “loua-spre-diezeiu
editiune, 1874. a
| La început tractează pe scurt. în. general părţile

ITY
vosbirii (pag. 5—12), iar după aceasta fonetica ! (pag.
15—24). Massim, cu și Laurian, ă losi ctimologist ra-
dical, pe când Cipariu a: fost ctimologist moderat. Mas-

RS
sim pe lângă schimbările fonetice generale . aminteste,
şi de schimbările fonetice : specific :6, ce sc: observă. :
Macedonia, iMoldova, "Transilvania. şi. Muntenia. - .
VE
. Arliculu “propriu „lu“ zice că este demunstrutivul
„Glu” scurtat, iar. „arliculu nepropriu „alu si celu“ este
deinonstrativul Eu sub. altă: Lorin (pag. 853. „Cazul abla-
NI

tiv nu-l. întrebuințază.

Declinările le împarte în clase. După clasă 1 de-
LU

clină. substantivele sfârşite în a, după IL cele sfârzite

în e, după III cele sfârşite în îe. Adiectivele le împarte
în “două clase, după. clasa.“I se declină adicetivele. de
RA

Klouă 'terminaţii,: iar după. clasa "IL adicetivele. de o sin-

gură terninaţie.. Despre vocala u, ce se află în cuvântul
„Steau-a (stea), zice, că. sa întrodus înaintea ar-
T

ticulului « (pae. 36). Adiectivele le împarte în caleficu-

EN

tive și determinalice (demonstrative, „velative sau con-

junetive, interrogative, - nedefinite,. nume “alez=0 ardinali,
I/C

„onlinali, distributive, posesive). Când adiectivele deter-

minative Se întrebuințază singur C, atunci le numeşte ab-. |
solule şi le articulează cu ar riclulu femeninu (ai. Lia pro-
IAS

„Nume Înșiră pe cele ve rsonale, rejlesive şi commuse (cu

„ensu, ete. pag. 39—40). Pertectul compus îl numeşte
pierfeclu medefinilu. Tată părerea lui Massim în privinţa
supinului şi: participiului: „Supinuilu e, ca si inlini-
U

“tivulu lungitu, mai 'multu sustantivu verbale (caratu=

BC

„caraiu-lu, resaritu=resaritu-lu, cursu=cursu-lu, 0tc.).

7
 Y
_ — 211 —.

R
Supinulu inse ca forma de tempu primitivu la verbe

RA
dă tote tempurile perilrastice.: Supinulu dă inca si par-
licijiulau -pasivu, care are natura unui adiectivu si ca

LIB
asemenea scamba genul si numeralu seu dupa sustanti-
vulu, la care se pune. ] articipiulu se cliama asiă, pentru
că lica parte din natur'a si proprietatile vorbuiluui si din
„ale adiectivului ; ca verbulu areta lucrare, dera lucrare

ITY
nu facuta de subieetu, ci suferita (omu laudatu de ce-
neva) si de aci se cliama pasivu; ca adiectivulu areta
calitate (pag. 19)“. i .

RS
La brezent indicativ dela verbul „a li? pe lângă
formele: de astăzi pune, ca si Cipariu, forme vechi
si forme macedonene (pag. 5-4). La conjusarea pasivă
IVE
întrebuinţază lorma perifrasticii. După ce tractează. des-
pre ortografic (pag. 60—69) se ocupă pe scurt de sin-
taxă (pag. 73—89). |
UN

Gramatica lui Hil (1858).

Sasul Hil din 'Prauisilvania, fost profesor de limba
AL

latină Şi română în Bucureşti, a publicat în 1858 0

eramatică [ce conţine 130 de pagini] intitulată:
„Gramatica limbei române ale prof. G. Hill, “Bu-
TR

cuvescă 1898*.1) Hil, ca şi Cipariu, nu întreubințază ca-

“mul ablativ. La împărțirea declinărilor ia de bază senul
substantivelor. Astfeliu întâiu dă modele de deelina-
EN

“xea substantivelor masculine, apoi, femenine și la urmă

de declinarea substantivelor de genul neutru sau elero-
I/C

genă (pag. 59). Hil zice,că articulul nominal (1, i. a, le)

sa format din! pronumele demonstrativ dl, îi, e, dle.
Forma: fe dela N. şi A. masculin o explică prin adauge-
IAS

unui se în urmă lui din cauza culoniei. Pune un 2

etifonic, CATE ține locul lui |, cupă suosiautivole și adliee-
tivele sfturşite în ea și « (sto=steoa in „loc de stela, gre=
CU

greoa în loc de orela).

k
1) Tot în 1858 apare la Sibiu „heoret. praktisehe (rammati
"der rmniinise hen Sprache” dle Sabha Popovi iciu Darcianu.
 RY
_
4 -

„i Articulii lui, ei şi lor sunt; după părerea

lui - Hil

RA
gcnetivii şi dativii pronumelui personal el şi
ea (paz.
58). Tot ca articulă nominală consideră ȘI pe di, a,
ai, „ale
(al ţeranului celui buni). a

LIB
„- Pe lângă, asticulii amintiți mai deosebește un articu
lă
adiecticală sau atributică (cel, cei;, ce, cele%), despre
care
spune, că este un pronume, care determină mai de! aproa
pe

ITY
-pe un adiectiv sau altă vorbă: (bâiatul cel buni), De
ase-,
minea admite un articulă pronuminală (a), care -se pune
în
urma pronumelor și a multor” „adiective quantitative (acesta
,
unnid, altuia)“. Despre articulul nederminatică (un, 0),

RS
zice:
că este „adiectivu - quantitativu (un bâiatu, o fată).“
Adiectivele le împarte. în qualificative și quanlila-
VE
live. 'Adiectivele guantitalive (mumerale) le subimparte
în cardinale, ordinale, -distribulive (câte trei) „ mullili
-
catize (întreita, “quoțientive (de trei ori) și “cau senăă
NI

"general. (altii, ver-care, ce-va, etc.) Demonsțrătivul dist

și dl: îl derivă : din isle și iile ; adăugând „vâdâcinâ
LU

pronuminală € din „hic“ şi determinând-o prin 4 obţine:

„ formele întregi acest, acel. (pagina 53). Pronumele
el, &a
Zice, că este “for mat din ile, illa sau ea. “Terminaţia e
RA

. netivului Şi dativului ui vine dela, hatius, huic, care

s'a
„prescurtat, în hui ; ei provine din cfus şi ci, iar or diu:
genetivul horum. Cine Provine din . guis- ne, -ce din quid
T

„Și cae din qualis (pagina 48), Pronumele, când se între-

EN

„buinţază. singure, le, numeşte: substantivale, când se în-

trebuinţază cu substantive, le numeşte adicetivale. Ppe-.
când la verbe, Hil face deosebire între verbele reciproce
I/C

“[eopiii 'se bat=adecă unul pe altul] şi. între verbele:

rejlezive (me laud, îmi aduci aninte de cineva). Forma
IAS

pasivă o exprimă priri "reflexiv (via s'a cules, pagina 17

şi 18). Plusquamperfectul dela indicativ îl numește per-
- fectă velativă, iar viitorul II viitorii, relativă, Iată părerea
“ui Hil despre supin: „Când punem preposiţia de îna-
U

-*%) Hil spune, că acest articul. „sa format din râdâcina „Proniu-
BC

minală ce« şi din axtieulul „nominalii (|. ă a, le)“.

- 4
 Y
— 215 —

R
, e | _ ” , „ .

întea participului trecută. zicem, câ am iormată supinu,

RA
cu tote câ cea-ce în limba latinâ se numesce supinum. se
deosebesce de acestă ' formâ atât dupâ sensul cât şi după

LIB
kipul; cum se formeză, Supine ar fi în limba română dar,
când am zise: Lesnede fâcut, bunu de bâtut, casâ de în-
kiriat, she." Cu supinul și cu verbele ace, fi, putem forma

ITY
şi conjugâri. perifrastice în sensu activi: „Am de scris
multe serisorit:, și în sensui pasivă precum ,siut. de scris
multe scrisori (pag. 80). Hil admite și'o conjugare peri-
[rastică formată, din verbele fi, aze, «oi, puse înaintea pre-

RS
zentului conjunctiv a verbului de conjugat (eram se plecii,
am se vorbescu, voiam se: me ducu, am lost se plecă, an
IVE
voit se pleci, ete.) Totîn felul acesta zice, că sunt și con-
strucţiunile: „Umblu se îngu, trebuie se me ducă, doreseii
se plecă, potu pleca, puteam pleca, am putut pleca, she...
(pag. 32). | Si
UN

" Gramatica lui Pontbriant.

AL

“Pontbriant, fost protesor în Pucureşti, a publicat

o gramatică întitulată: „Noua gramatic: rUnan sea
pentru scolele ambeloru sexe urmata de unu CUrsu com- .
TR

plectu de analyse logica de Raoul de Pontbriant, pro-

Tessoru Ia Iyceulu Matheiu DBassarabu, directoru a lu
[anul tipăririi lip-
EN

pensiunatului Trancesu. Bucuresci“

seștc, ioramatica conţine t47 de pugini]. i
Articulu lu, le, a îl numeşte articiu definilu sim
I/C

plu, iar cellu sau Su şi ca sau cu avticlu definitu ad-

jeclivalu. Intrebuinţază articulul nedefinit ua în lo: «le
o. Deeclinarea substantivelor o împarte în 5 părţi după
IAS

terminaţie (1 în a, IL în u, III în c).

Tată Kouă. modele de declinarea I:

„N. A. ADbl. fetiţa, (fetita (1) fetiţele

CU

G. D, „fetiţi (fetiţe 3) tetiţeloru

V. fetiț'o (fetiţa o) tetițeloru
 . 914

RY
! o. A po . .
N. A. Abl. sacaoa (sacaaa)
G&. D. : sacallele
sacalbi

RA
(sacallei) sacallelovu“..
Este de părere că 0.din sacaoa
(Sacaa.) este a final
schimb
. at

LIB
prin: cufonie (pag. 29-—51).
plural dela declinarea. II şi In nominativul,
TIL substantivele şi adiec-
tivele.. masculine lcapădă.. vocala finală înainte de
ticul (ca
din i
caii, fraţi din
ăr-.
fraţii), de asemiuca

ITY
„în enetivul Singular. al sub și
stantivelor de declinarea [IL..
“(vederi în -106. ide vederii,
pag. 32 “şi 35), i
„Ba ideelinarea nearticulată
întrebuimțază. la genb-

RS
tiv prep. de, iar la dativ prep.
la. La comparaţiunea.
adic ctivelor tace deosebire. între superlu livulu. reldlivu
şi ice absolulu, de “aseminea gradul comparati
VE
parte în comparătivu 'de îl Îm-. v
superiorilale. şi în CONU
„livu ide inferioritate (pag. a
11), pe când la” gramaticii!
NI

anteriori nu se observă aces

te diferențieri. Adjeelivele
„le împărte în calificalive .
Și determinalive, cele deter-
LU

minative le împarte” în. POss

essive, demonslralice, Mau
merale, în lrebitărie şi nedefini
le. (pag. 13). Pronumele,
le înparte în personale (simple=cu,
ca; com- tu, cllu,
RA

puse==sine-şi, d'însulu, d'îns'a,

însu-mi), possessive, de-
monstralive,. conjunelive sau
relalive + întrebătliiic. |
| „Despre articulul au, d zice, că s'a form
at din ap/i
T

definilu. sineplu (lu, le,-a) prec clubu

es de prepoziția a (ad),
EN

din această. cauză și scrie pe

ala femenin cu apostrof
(4), spunând că apostroful ține. locul
articulului definit,
simplu, contras cu prepoziţia a (pag
. 61), Pronum
I/C

demonstrative le subdivide în prâm ele

ilive (&llu, stu din
illum, istum), în contractuale (ace
llu, acestu din eccilhun,
IAS

cecistumn şi prescurtale (cellu, cest

u din acellu,. acestu,
pag. 63 şi 64). Pontbriant crit
ică pe acei gramatei, -
cari potinid, că cui este genctivul şi
dativul pronumelui.
care sau a pionumelui cine; zicând că cine din qguis-
U

bam: sau quine este nevariahil şi că cui vine dela cuiuis

(quivis) transformat
BC

în cui-rt; lin. care căzând râ (vis)

.
 R Y
RA
a rămas cui (pag. GT şi 68); care îl derivă din apualis,
La pronumele întrebătoare întrebuințază numai decli-
“marea 'prepoziţională. . Despre verbul «fi zice, că este

LIB
merbu 'subslânlivu, pentrucă arată în ce stare se afli
"- substantivul; toate celealalte suni altributire, căci cu-
prin în ele atributul şi arată tordeauna 0 lucrare sau 0
mișcare, Tie internă, fie externă, Lăculă sau suferită

ITY
de subicet. Verbele .atributive le împarte în /reasilive
divecte. (am cumpăratu ua cussa), transilice nedivecte (mul-
tumescu lui Dummnedeu : îşi bate jocu de dinsulu), ne-

RS
lvansilice sau neulre (pag. 73). Perfectul simplu îl nu-
meşte 'frecululu definilu sau perjeclulu, iar cel compus
trecululu. medefinilu sSau com ius.
IVE
Modul consdițiunula este traclat. de osebit (dle sah june-
livu supiu nu are. Formele -perleciului simplu zice,
că sunt contruse in latineşie (cântai din cantavi, cân:
UN

tavăm: din cantaveratnus), de aseminea si cele dela plus:

quampertect (cântassem din cantavissen, pagina 51).
Conjugarea pasivă o formează cu verbul ajutător „ji
fi“ și cu participiul verbului de conjugat. Zice, ră Ver
AL

bele reflexive au uneori înţăles pasiv. Critică pe acei

eramatiei, cari consiileră ca verbe reflexive expresiuni ca:
TR

„Aşi spăla, cura; a'şi tunde părului: aşi acoperi capu-

lu, ete.” arătâni că. pronumele pellexive (in aci locul
„adjectivelor possessive” (pag. 09). Pontbriant este eti-
EN

mologist. | | |
„Gramatica lui G. 1, Munteanu (1560).
I/C

Munteanu a publicat întâia ediţie a sramaticei

sale (partea I[) în 1860, iar erliția a doua în 1565. Iu
IAS

1861 apare ediţia IL a părţii IL [sintaxa, care conţine

119 pagini]. Iată titlul ediţiei din 1665:
YOINaANA pentru clussile gimnasiali interior i
„Gramatica,

]. Munteanu, directoru și profesoiu la crima

CU

de Gaxwzile
siulu confesionale romanu în Brasiovu, partea formaria,
adoa editiune, Sibiiu 1565:
 RY
— 216—

Iniluenţa gramaticilor. lui Cipariu din 1854 şi 1855:

RA
„se: simte, de oarece Munteanu, ca şi Cipariu, are
în
gramatica sa un capitol, unde tractoază despre fonolo-
wie (pag. 2-6), după care urmează, capitolul II, unde

LIB
SG tiractează despre ortogralic (pag. 6-14). Munteanu
critică jpe gramaticii, cari nu admit articulul nedefinit:
unu, 0, Zicânil că, acest articul a exisatt în limba
po[u-

ITY
lavă romanii, de oarece. se oăseşte la scriitorii latini
înainte de epoca clasică (d. e. la Plaut) şi în toate lim-
bile romanice (pag. 24). Ca şi Pontbriant şi alţi sra-

RS
matici. anteriori, Munteanu ereşeşte, când declină la
„plural articulul nehotărîtţ, de oarece: acest arlicul nare
pluralul, formele „unii şi unele“ fiind pronume nchotă-!
IVE
rîte. Ca- şi Cipariu admlte 3 declinări (I în ce; IL în N
N

4 IÎL în e). Articulul definit pe care îl declină ca sii

Cipariu, îl derivă din promunele demonstrativ latin îi,
UN

din care zice, că sc. lasi a alară când silaba le, când și
(pag. 25),
Este curios, cum Munteanu mai continui ereşala
AL

pro amiaticilor anterigri de a. pune la substantivele şi

ulicotivele slinşite în „ea“ unu o între . terminaţiune
Şi articulul a. (st6-o-a, angara- 0-a, pag. 28; pentru an
TR

împeleca contracţiunca“ [după cum se exprimă. el],

când
Cipariu [atât în ediția din 1854 pag. 101, cât şi
în «-
diţia din 1855 pag. 24] pune unu tot spre a împedecă -
EN

împreunarea celor doi d. De altfel şi Diez are tot

Iorma cu o (steaoa1), Asupra acestei chestiuni voiu
I/C

mai reveni, când Voiu tractă despr e gramaticii de după

1580, cari Se 0c upă cu explicarea acestei forme.
- Munteanu numând pe Cipariu nu întrebuinţează. ca-
IAS

-zul ablativ. Deşi imitează -pe Cipariu în privinţa for-

melor ile declinare a articulului definit, totuşi la deelina-
rea IILa substantivelor emenine recomandă a se pune
„la genetiv artioulul î, lar nu e, fiindcă ș se oisoşte
CU

1). F. Diotz „(rammatik der romanischen Sprachent, fiinfte Auf-

lage, honn 1882, pag. 442. ..
i
:
 Y
- — 217—

R
scris şi în cărţile bisericeşti (pag. 35, ). dAdjectivele le

RA
împarteîn calificative şi numerale. Tată, ce zice des
pre conjugarea verbelor pasive: „In limba nu sunt: for-

LIB
me proprie pentru însemnarea. pasivă, ci verbele «de
acâsta. însemnare ori se-infacisieza cu forma rellessivo-
loru ile acusativu sâu perifrastice cu sunt şi cu .part.
peri. ; anse se votu infacisiă în tote timpurile numai a-

ITY
cele transitive, care însenneza O activitate, ce nu încep,
pentru câ-su se-linâsea, cum sunt. „a-uri, a-laudă, ete.”
Ia transitivele, care însemneza o activitate momeniana,

RS
cum sunt „a-bate, a-culege, ete.“ nu se-potu întrebu-
intiă Bi in timpurile presente cu insemnare de actiune
“mpresente, ci totudeun'a de:cea porlecta, efectuata, «l.
IVE
e. via e culâsa (actiune perlecta, efectuata) si via
se-culege (actiune presenta, pag. 73). Munteanu ad-
mite isupinulu, (usioru de disu, de lucutu, pag. 58).
UN

La pag. 80 arc o tabelă comparativă între conjugarea

activă românească şi cea latinească Perfectul Compus
îl numeşte perfectulu 1, iar perfectul simplu perfec-
tulu IL,
AL

- Dela fpag. 87—99 urmează un capitol interesant,

în care se tractează despre formarea vorbelor prin a-
TR

jutoru! 'sufixelor, prefixelor şi prin compunere.

In sintaxă după o scurtă tractare a provoziţiunii.
simple, a propoziţiunii: amplificate (pag. 1-5), autorul
EN

tractează despre întrebuinţarea cazurilor, ocupându-se u-

mănunţitde fiecare caz (pag. b—l6), de întrebuinţarea
I/C

prepoziţiunilor (17—28), articulilor, adiectivelor, pronu-

melor, timpurilor, modurilor, de propoziţiunea compusă,
etc. Spre deosebire de anteriorii săi, Munteanu a cău-
IAS

tat să studieze sintaxa specială a limbei române, fo-

losindu-se He literatura populară şi de sorierile lui. Bo-
lintineanu şi Alexandri, ceca ce se: observă «din exEm-
plele, ce le citează din aceşti autori. Munteanu este e-
CU

timologist.
 RY
— 218 —.

„Gramatica

RA
lui V. Stilescu (1861),

In 1861 Stiloscu publică ediţia a. patră a

grama-

LIB
ticei sale, în 1862 ediţia a şasa, în 1863 ediţia
a şaptea.
Ixliţia XXIV, care s'a, tipiteit în. 1584 (pag
. 78), 'este
intitulată: | e
“Gucnmatiea romana, partea ctymolâgică pentr

ITY
u u-"
sulu elaseloru primare de Basiliu . Stilescu,:
protessoru la,
Iveeulă S-tului Sabba, Bucuresci 1884:
- Autorul împarte declinavea: în nearticulată
, și ar-

RS
ticulată. -La declinavea, articulată n'are nici o
sublivi-
ziunc, arată numai cum se aplică avticulul la
substan-”
tivele. masculine, femenine și neutre (pag. 41—43
IVE
), Iu
cuvântul „steaua“ spune, că u este eufonic. Adjec
tiv ele
le împarte în cualificalive şi deteri minalive ; (demonstra.-
tive, posesive, relative, interrogative, indetinite şi nu- -
UN

merale) Viitorul II î] numește /iitoră exactă, la, pertectul:

ȘI plusquempertfectul - conjunctivului întrebuinițază torma,
variabilă a verbului „a fi“ (să fiă, să tii, să fiă cânta
tu,
AL

cte,; să „fii fost ate. pag. 55). Nu admite participiu

l tre-
cut, ci numai supiuult (cânt- atu, pag, 57),
TR

Gramatica i EV. Alexandri (1863).

EN

In 1863 V. Alexandri a publicat la anis O grama-

tică română intitulată:
I/C

„Grammaire de Ja' langue roumaine per V. Mi.

CeScO, prâeâde dum apereu historique Sur. Ja langue
toumainte | par-A. Ubicini. Pâris 1863
IAS

Da
Gramatica conţine 176 le Pagini, afară “de întro-.
ducere, care cuprinde NXVI de sin E
Alexandri, admite articulii “1, le, '« Si oa' (omul,
cânele, muierea, şăoa). El arată, cum se aplică articulul
CU

1 subătantivele masculine, femenine şi neutre întrebuin-

țând G cazări. |
 Y
— 219-—

R
Declinavea masculină (pag. 9).

RA
N. perul - perii cânele : câniii vălul valurile
G. al perului ui periloral cânelui ai cânilorul vâlului vălurilor

LIB
D. perului perilor cânelui cânilor vâlului valurilor
A. perul perii câncle -cânii vălul valurile
Ab. de, de la per dela peri de la cânele dela câni dela val “de la valuri

J)eclinavea femenină.

ITY
/ . .

N. nmicrea . muicrile mantioa .. muutălele

(3. a muierei ale muicrilor a mantălei ale mantălelor
cete. PD a

RS
N. copila copilele viorcon - viorelele
(G. a copilei ale copilelor a viorelei ale viorelelor*
IVE
„Dela pag. 115—18 arată, cun se formează nomina-
vul plural al substantivelor din nominativul sineular
(pom-ponmni, cal-cai, ete). Cu această ocazie aminteste
de prefacerea consunantelor d, f, s' în d, fe ș, când
UN

urmează + după ele (pag. 19). La pag. 21 se ocupă

de substantivele şi adiectivele diminutive şi augmenta
tive (loricicâ, flori Gă, copilitsă, Maritcă, Mariutză, îi-
AL

nissoară, curaţel, curaţ, curatsicâ, dragii,

« dracihtsă,
«dragulitsâ, marissor, mariecă, maricica, mariss0ară, mi- -
cuţ, mititel, mică, micutsă, mititică, mititiculsă, pe-
TR

troiu, pag. 22). | |

La comparaţiune destinge ractul osii (bun),
EN

comparaliv de superioritate (măi tare decât....), com-

pavatie de inferioritate (mai. puţiu cuminte decât...
- comiaruliv de egulilule (fac atît cât pot) si superlativ
I/C

(și mai bun).

Pronumele le împarte în personale (eu, tu „el şi ea).
N. eu, mine, (, de mine, D. la mine, mie, A. mine. me,
IAS

Ab, de la mine, ete.: sine, de sine, la sine, pag. 21), po-

<estee (meu, ici, seu, ete), demonstrutice: (ist, ista, actst,
acesta, âst, âsta, acesti, acestii: cel, cela, acel, accla, îl,
CU

an, cei, ctia, acci, accia, îi, ta), velatie și interogatie:

N) Tmitat după Bălăşeseu şi Cipariu.

 RY
- = 990—
(eine, care, ce; cine, de cine sai cui, la cine sai cui, etc.)

RA
nede/inite (eineviă, oare cine, nici îinul, nime, celălalt, a-
celaș, acceaș, puţin, mult, tot). După cum, se vede, între

LIB
pronumele nedefinite sunt amestecate pronume demonstra-
tive şi numerale nedefinite (pag. 8-0). Admite trei conju-
gări (d în a sau ed, Ii în e, II în i).

TY
Conjugarea Il, Modul indicatie (pag. 40) |
, î
Present (adu, adn adună, adunâm, adlunatsi, adtint),

SI
imper/ect (adunam), tnecatul definit (adunâiă), tnecutul ne-
- definit (am adunât), plusquampei fectul
ER
(adunâsem, aduniă-
sessi, adunise, adunâserâm, ete.), futur (oii sau voi a-
din), fata» anterior: (oii fi adunăt).

zr
IV
Condiţionul..
UN

Present (aş adună), trecut (aș fi adunat),

„ Imperutie.
L
RA

A adună, adune, adunâm, adunâtsi, adune. - |

Subjunctio, -
NT

Present (se adun), perfectul și plusquamperfectul (se

„bi adunâtă'cti). După aceasta tractează despre verbele nere-
E

gulate de conjngarea.I (a mânca, sbura, luera, certa, lua,:

/C

da, sta, la, însură, mâsură, rugă), IL (tăic, mânie, împrâş-

ti6, be, vre). lerbele le împarte in cuziliare (a ave, a îi),
SI

actice (adun), pronaminale (ne duo), unipevsonale (ninge,

ploâ, pag. 18).
IA

Dela pag. 81—110 urmează un vocabular francezo- |

român ide cuvintele cele mai întrebuințate, ia” dela
U

pag. 110—166 sunt dialoguri referitoare la viaţa zil-

nică. La urmă. (pag. 167—176) se află un adaus de ver-
BC

silicaţie (poesie).
 221 —

RY
Gramatica lui Aron Pumnul (186-5). |

RA
In 1:86 Pumnul publică în limba germană 0 gra-
matică română întitulată: „Grammatik der rumănischen
Sprache fir Mittelschulen von Aron Punmul k. E. Pro-

LIB
fessor der rumiinischen Sprache ună Literatur am Czer-
nowitzer Obergymmasiun, Wien (864.
La începutul gramaticei (care conţine 192 de pa-

TY
gini) oste -o întroducere, în care sc arată. teritoriul
limbei române, apoi urmează sistema ortogr atică fone-
tică a lui Pumnul (pag. 10—36). LL zice, că nu sunt

SI
sunete derivate), de oarece aceste sunete se află şi
în răidăcinele. cuvintelor, cari rădăcini nu se pot «dle-
rivă (d. e: mir, “min, "er „sir. tin, di, ete).. ER
Mai Heparte spune, că ar [i foarte greu pentru
V
străini să înveţe a-ceti şi a scrie românește, dacă
Sar întrebuinţă ortografia etimologică. (pag. 10). Pum-
NI

nul se ocupă de onetică. Cauza sehinihirilor. fonetiee

o atribuc parte tonului, parte înrâurii unui sunet pre-
LU

“codon sau unui sunet; următor celui ce se schimbă, parte

unui sunet din silaba următoare. Pe lângă legile fone-
tice stabilite de Cipariu, el: mai stabileşte câteva legi,
RA

“ combătând unele din părerile lui Cipariu (pag. 28-52.

"Trecând la articuli combate ca și Bălăşescu (ediţia 7
NT

-pag. 13) pe acei gramalici, cari după analogia limbei

franceze și germane intrebuințază pronumele nedefinit
dn 27) Ca, anticul nehotărit ; de aseminea pe cei cari între-
E

Dilinţază articulul „paztitiv, nitâud pe francezi (de, a). Spune

I/C

cec, care so piine inaintea adieetivelor nu este

că, cell,

axticul, Klupă cum sc cre le, ci pronume. După toate a-

cestea ajunge la concluzia, că în limba română este
S

numai în articul şi anume pronumele demonstrativ eff,

IA

Ga, care se întrebuințază sau scurtat [,,a sau Compus all,

a, (domnul, doamna, all micu, a mea pac. Ș3—81).
CU

prin Micul,
1) Aci face aluziune la, şeoala etimologică reprezentată
Şincai, Maior, .aurian și Cipariu. |
 RY
— 999— —

A „Declinarea articutuliui coipus.

RA
Nuncerul. sînguval Nticer al ntzultariă
Masc. N. Aa: NA. ar.

LIB
Ge De alui G. D. allor
Poem. N. A.a . O ON.A.alle
G. D. alei (ai) GG. D. allor IE a

TY
-Declinarea arrticulalui prescurt tat.
Mase. N, A. Ii lo | NA i

SI
GG D du GD. lor
V._ le E V. i
Poem. N.A. Via, ua
GD.i ER e NA. V.le
G. D., lor
IV
| Declinările le împarte după genul sul stantivelot în
„decl. masculiui, femenină şi la urmă declin. substantivele,
UN

“cari la singular sunt masculine; iar la plural fomenine

(pag. S7—91.), Tractează despre formarea genului îc-"
meniu al sulistantivelor din cel masculin (pag. 62—64),
L

de aseminea dă regule de formarea phuvalului substan-

RA

tivelor din numărul singular, urmate de o mulţime de

exemple (pag. 63—82). rpeecând la adiective critică pe
acei. scriitori, cari. au întrodus “formă adicetivale: Ja-
NT

tine, ca ncecunale. iu loe de nuwcunal. :orma „ciune“t în

loc de „ţiune“, pe care Pummul caută, să o gener alizeze
conform regulei, fonetice, ce.o0 stabileşte, că [se schimbă
E

în € în silabele "une, or, ox (pag. 43), wa prins, rădăcină,

/C

“fiindcă mouele cuvintee, ce le întroducem astăzi în limbă

mu pot: fi supuse prin analogic acestei legi, care şi-a
SI

exercitat înrâurirea în timpurile vechi.

Numeralele le împarte “în modul următor: „Au
IA

merăle rwdwcinale (Gruhdzanlen=doi), evdennale (Ordnungs-

zahlen=all doile), provtitice (Vertheilungszahlen=cite doi),
U

multitice (Vervielfiiltigungszahlen=—de doiie ori), feliuriale

BC

(Gattungszahlen=de opt fcliur i), neferiutale (Verhiiltniszahlen

=îndoit, pag. 99).
 — 228 —

RY
La pronume ave urnătoarea celasificaţie (pag. 104):
„Ponume personale (eu, tu, ell, ea), posedeetiue, avivteetice,

RA
zefar itive (bezichende=—relative], întrebutive, neinitice sau
neanumitize [medefinite).: .. +

LIB
Pronumele arceteetice (demonstrative) le împarte în”
„simple (ell, ca, - est, eastie)_ Şi cam puse (all, a; cell, cea;
ast, ast : cest,, ceasta : acest, aceast: 0). Forma. articulată
aceea o explică din dceu--a= aceed prin protacerea, lui a îna-

TY
inte de articul în e (pag. 115 şi 114). Pronumele „ori-care,
fie-cine, ete." sunt puse între pronumele refer itive (relative ).

SI
la conjugarea I pe lângă: verbele. sfârsite . la in-.
linitv în “e (forma simple) și cele ce lac prezentul în
ER
edi (forma 'lungitej mai pune verbele . sfârșite în î (00=
bori, dobori, ctc.), iar la conjugarea "1V pe lângă cele
sfârşite în î (/orma simple) « şi exc (/urma lungit ŞI
V
pe cele în 7, cari formează prezentul indicativ În te5c
NI

(uârese, pag. 119). Perlectul simplu îl numeşte fimpul

I dşlorie, plusquamperteetul simplu timpul. II istoric,
LU

perfectul compus timpul deplin lrecul, întrebuinţază şi

- plusquamperlectul compus (am lost arat, pag. 1587 3
138). La conjunctiv are și timpul viitor (viu su ar sau 0
RA

se ax), la perfectul conjunctivului verbul auxiliar este con-

jugat la toate persoanele (si fiu, sie Fii, su fiw arat, otc.)..
„Intrebuinţază. gerundiul (arind), supinul (arat), barticipiul
NT

prezent (arînte), participiul trecut (arat- -arato), participiul

viitor în înțăles activ (aratoriii, aretoari:e), participiul
E

viitor în înţăles pasiv (arînd, arid, pag, 157—140). Forma

pasivă o exprimă prin toiina veflexivă (pag. 165)..
I/C

Pumnul începuse 'u serie 0 gramatică românească

măi share, dar murind în 1866 lucrarea a rămas nestâr-
S

şiă. Manusctriptul acestei eramatici a fost luat împreună

cu alte manuscripte de” A. Hurmuzachi cu scop «de ale
IA

publică1;
Pennul, card la inecput, pe când se află
a
1 Tran-
CU

1) 1. G. Sbiera „Voci asupra vieţii şi

a
însemnătății lui Aron
Pumnul“, Cernăuţi 1889, pag. GA,
 — 224 —

Y
AR
Silvania colaborând cu Cipariu la „Organulu luminarei““,
eră etimologist, după cui se. poate vedeă şi «lin sis
tema so, ortogralică din 18151), dupăce veni în Buco-

R
vina în 1849, p iinisi ctihologismul, devenind înţemeic-

LIB
torui principiului fonetic. Bucovina, separându-se ue Ga-
liţia în 1816, primi: administraţia sa proprie. Pentru
Românii: din. Bucovina începu o nouă epocă de redeș-
teptare naţională. Conducătorii acestei mişcări naţio-

ITY
„malc au fost: marele patriot bucovinean A. Hurmuzachi
şi. axdeleanul. Pumnul: Pumnul . desigur s'a convins, că
continuând a aplică, principiul etimologic la serievea,

RS
limbei române, care eră prea greu, nu va putcă să
răspândească repede: cultura în popor şi de aceca sa
IVE
gândit la. crearea unei sisteme ortografice fonetice, care
l-a: dus apoi în mod iiresc la întemeierea, principiului
fonetic. Principiul . său fonetic îl: găsim mai întâiu cx-
pus în scierea sa din 1850 „Indreptariul cel mai nalt
UN

în vorbirea, scrierea şi formarea limbei .românesci”:

„Cusetă bine: adecă după legile cugetămîntului (logi:
cei) ; rEspică fiecare cugetare prin cuvînt anumit şi
AL

"fieccare referință de cugetare prin formă. anumită, car”

„de n'aj..cuvînt şi formă pentru vreo. cugetare și pentru
TR

“vreo referință de cugetare - formearlă-le amândoi : serie

. cum vorbesci, însă vorbesce, serie şi formeallă fiecare cu-
“vint aşă, ca să fie vegulariă, uşor de rostit și dulce
EN

“sunătoriui. . Sar pută pare cuiva, că noiam trecut cu vede-

rea analogiea, care esle regula ceu mai sirînsă în for-
marea cuvintelor; nici decum, ci noi aceasta am luato .
I/C

în regularitate, din eausă că regularitatea este îns 'ŞI or-

" ganismul limbii, regularitatea în formarea „cuvintelor
IAS

„din rădăcinele lor: şi scoaterea. rădăcinelor: din cuvin-

tele deduse este organismul cel din lontru, car” orga-
nismul cel din afară stă în regularitatea schimbării [i-
nalului cuvintelor și a țeseturei cuvintelor. în .judecăţi
U

„drepte. Pentru aceea, neregularitatea în „deducer ca cu-

BC

DOD OD RI IO ISI O

1) R. Tonageu „Sistemele ortografice cu litere cirilice şi latine:

în scrierea: limbei române. Bucureşti, ed. ]I 1894, pag. 212.
 _995 —

RY
-

vintelor din răidăcinele. lor este vumper ca. organismului

RA
celui din lontru al limbei, ar”. neregularitatea în stră-
mutărea finalului” ŞI. în “eseturi cuvintelor! este Ur pe-.
rea. organismului ci celui din alară. '- ÎNSĂ dacă se rum-

LIB
- pe organismul oarecărei ființe, atunci ca este mort vasă,
(bolnavi e chiar ușă este 'și limba, cîndui este orgă
nismul rupt, adecă când este uoregulurie... "Eată, pentru:
aceea /se cere, ca să se pădească regularitatea în de-

TY
ducercă şi strămutarea cuvintelor, ba încă si. se uduci
la. reg ulavilule, pe câ! se pol şi acele cuvinte, cure “Voo-

SI
rul, neajungând la consciință chiar despre organismul
limbei /e-aă format și strămutat /ără nicio regulă mu.

toate provinţialismele si
ER
Prin acest îndreptariă seat principiu ne nălțăun peste
particulariti ițile: si, del vom
urma cu toţii, vom ajunge în rostirea şi scrierea cuvin-
V
telor la. unifon- măluloa, care o cere. însi'şi uniluleu
NI

limbei 1) i | |
Silinţele, ce. şi le-a dat Pumnul de a _întoc UL. te ri
LU

nii ştienţilici luaţi din limbile străine cu termini formati

* din vorbe româneşti pe de o parte [limbământ=prama-
tică. cuget: umâni=logică, ctc.], iar pe de altă pile--
RA

Supunerea +. meologismelor, ce. se. împrumutat, la legile -

fonetice, sub cari sta inthegzat limba română în epoca
„de formaţiune [năciune, evenemânt, ete. 2] mau avut
NT

nici un rezultat. Marele merit însă i lu Pumnul este

înteimeiarea priucipiului Lonetie, care încetul”cu înce-
tul a străbătut în toaie țările române, înlăturând trep-
E

lat principiul. etimologic din. scrierea limbei române,

I/C

Sbiera „Voci “asupra vieţii şi însemn: taţii ui Aron

S

1) L.
năuţ 1S89, paz. 199. In citaţie de mai sus. am piistrat
Pumnul, Cei
IA

ortografia Ii. Sbiera. ==

2) Tendinţa de a supune. neologismele împrumutate la legile fo-
a lui Bălişescu
netice ale limbei române o observăm şi în gramatic
CU

, ornamânt ii, decoraci une, licitaciune, pag.

(ediţia I din 1818 a» gumântii
36—31, 145).
” „15
 226

Y
AR
Gramatica Ii Stefan Neagoe (1869),
s. N cagoe, "fost; profesor de limba latină ŞI română,

R
“la, liceul din. Bârlad, publică în 1869 ediţia I a grama-
ticei sale, ia în 1871 (pagini 116). ediţia II întitulaţă,:

LIB
iGramatie a română elaborată, de Stefaanu Neagoe,
odi-
ţiunea II. pentru usulu claseloru. primare ŞI. zimnasi
ale.
Barladu 1871“. Ia .

ITY
Din! această gramatică au apărut pănă la 1887! 1
ediţii. Ediţia V, care s'a publicat în . 1881, conţine . 157
de: pagini. Bdiţia IX, care a. apărut, în 1887, conţine

RS
„187 de pagini.
La: începutul gramaticei tractează, po scurt
fono- .
„logia (pag. 6—9) după Cipariu... Ca și. Câmpeanu
(edi-
IVE
ţia I pag, 44) este de părere, că articulii
lu şi le
sunt scurtaţi din gelu. şi ele, iar "i din: el; de aseminea
a din. clă, pl. "le din ele (page 17). Articulul
alu şi a
UN

„îl explică, ca şi Ponbriant (pag. 61) din 'lu prin

punerea
“înainte a pr epoziţiunii a (pag. 17). Adjectivele
le împarte
în cualificative Şi în determinative (posesive, numerale
şi nedefiniţe).. Pasivul îl exprimă în mod “perifrastic,
AL

totuşi: recomandă a se întrebuinţă forma reflexivă * la |

„persoana a treia, “când. nu sar face confuzie cu. Vor.
TR

bele reflexive: (pag 40). Despre supin zice, că este 0

„formă: de verb !cu însemnare de substantiv şi că el
se
“află în vonbire numai ca regim la pr epoziţiuni (de Ță-
EN

"cutu, „la spelatu, pe nemerite, pe „apucate, pag. 17),

I/C

Gramatica lui Minolţanu (1870).

+ Preotul Mihelţanu din Braşov, mai târziu protopres-.
biter gr. or. al Zarandului, și-a tipărit, în 1870 ediţia [1
IAS

a
gramaticii [caree are 84 de pagine] intitulată, :
-,,/Gramatica romana, penitru clasa IV. poporala şi
“normala de N. [. Mihelţianu, parochu gr. or. in Brasio-
U

vu, edifiunea a dâu'a, Sabiiu 1870“.

In 1882 ipăroște ediţia a VIU pont u clasa, II po-
BC

/
 a

RY
poralii Și notată, iar în: 1886 ediția. a IV pentr u CIA

RA
ÎTI poporală şi normală. Da |
Ca bază de împărţire la declinar ea: substantiv elor ia
genul dând exemple de: declinarea I (masculină), IL

LIB
- (femeninii) şi de declinarea substantivelor de qonu a-
“mestecatu (neutră)... i
Mihelţanu e al doilea gramatic după Maior, cate
„afirmă, că u din Stâu-a este derivat din stel-a. prin *

TY
Ă mutarea lui.] în u (pag. '20). Pasivul-îl exprimă prin
- meflexiv şi prim forma perifrăstică. Pe când în ediţia

SI
din 1870 admite supinul (pag. 55), în „ediţia din 1886
îL lusti la o parte (pag. „56). |

Gramaticele lui l. Manliu

V ER USTO.

Unele din cele mai riispândite grămatici atâi pen-

NI

tru cursul primar, cât, şi pentru 'cursul secundar până,..

a 1897 au fost ale lui Manliu. 'Manliu a scris mai în-
LU

tâiu o gramatică pentru cursul primar, în 1870 (sintaxa),

iar în 1874 [morfologia] şi numai mai târziu [în 1886) a
publicat gramatica pentru cursul secundar, În 1881 a pu-
RA

blicat; ediția XIV a, gramaticei” sale pentru cursul primar

„(pagini 132) intitulată: |
Cursul olementaru și gradatii. de gramatica, româna,
NT

- atimologia ȘI composiţiunile de “1. Manliu, profesori de

Timba română, ediţiunea XIV Bucuresci 1881.
E

| In 1878 a publicat ediţia VI a sintaxei pentru

cursul primar, iar în 1884 ediţia XV a sintaxei şi cursu-
I/C

lui de compoziţiuni. In 1886 a publicat partea ctimolo-

i BăCĂ pentru cursul secundar, iar în 1887 partea, sintac-
S

tică. Ediţia II a părţii etimologice. a apărut în L88%,

IA

ediţia V. în 1893; ediţia IV a părţii sintactice a apărut

în 1892, îiar ediţia V în 1895,"etc. La fiecare ediţie au-
torul a; făcut îmbunătăţiri. In ediţia VII din 1897 au-
CU

torul tractează pe scurt fonetica. (pag. 19.—21). Autorul

împarte antici în proprii (i, le, a) improprii (celi,
 Y
— 226 —

AR
| cea; ali,a, pagina 79 ediţia din' 1881); în: cdiţia V din
1898 (pag. 39 şi: în ediţia VII din 1897) pentru şcoa-

R
lele secundare îi. mai: împarte în .articoli substantivali
sau enclitici, (| le, a), adiectivali (cel, cea) și pron

LIB
miinală (al, a). Admiite. 3 declinări la, substantive, îm-
„părţire a .fiind făcută după terminaţiunca substantive:
lor (pag. 19 ediţia din: 1881). Influenţa nouelor teorii E

ITY
filologice ale lui Lambrior. şi Tictin se observă în €-
diţiunile lui.)Manliu cu începerec.dela 1886 încoace. Astfel
în ediţia II din 1887 pentru cursul secundar autorul avată,,
că forma nearticulată. a cuvântului stea.a fost în ve-

RS
chime sieauă şi că u, care apare în forma articulată
steaua este. organic, iăr. nu eutonic, după, cui au crezut
IVE
aproape toţi gramaticii [afară de Maior, Mihelţanu şi -
- Circa] până la Lambrior (pag. 31).
Lo, Liecare declinare arată 'schimhbările fonetice, Co
„le sufăr substantivele. şi adiectivelo. Aminteşte de tre-
UN

cereă, unor substantive şi adicetive dela declinareaI la

| declinarea III Gvit>vic, alburiăalburic, secerătoriă=—
„ SeCCI! ătore, ete., pag. 5t ediţia V 1893). La categoriile
AL

“gramaticale păstrează împărțirea | veche [după grama-

„ticii „latini, şi igermani] în adiective, “numerale și pro-
TR

nume, amintind în treacăt despre” noua înipărţire (în.

aldliective calificative şi dețerminative] înprumutată din
gramaticele franceze de unii din: gramaticii noştri. La
EN

compararea, adiectivelor destinge un . „comparativ «de a

" -galitate şi unul de inegalitate. (superior sai inferior,
pag. - 72. ediţia din 1893). Face „deosebire între verbele
I/C

„zejleaive „(mă spăl). și între cele veciproce (voi vă cer-

taţi, pag. 109 ediţia: din. 1893).
IAS

Despre modulă presuntieit și. cel oblică. și despre: unele.

timpuri peritfrastico (voii. fi: dormindu sau dormiti,: ași,
fi dormindă; ami să „mergi = voii merge: eramil *
să fugu, va să, fugă, amu să fiu fugiti, etc.) aminteşte în
U

treacă la 'observaţiuni, fără a le' admite între celealalte mo-

BC

“duri și timpuri (pag. 101. ediţia II din 1881). Ca și Circa.

şi Crasan împarte verbele în verbe cu forme îari (verbe cu
 RY
| accentul pe tulpină=aprănden, daco, : scrisci, etc.) şi în cerbe

RA
cu forme moi sau slabe (verbe cu accentul pe. ter ninăţiune=]ă-
udăm, lăudai, făceam, făcti, dormi, ete. pag. 115 ed. din 1893).
for mele în ez şi. în escitlela prezeitul verbelor de con-

LIB
jugarea I şi IV le.numeşte forme slabe (pag. 116 ediţia
din 1893). Pe lâng gi participiu admite şi supinul, forma
- pasivă o exprimă. în mod perifr astic, iecomandi ând for-

TY
“ma reflexivă cu deosebire pentru persoana a îvcia (pag.
108 cdiţia din 1881): La formarea timpurilor şi modu:
rilor arată poe lâmeă schimbările fonetice suferite de:

SI
verbe şi rolul analogici în fo>marea adicetivelor verbale

dător dela, "ăudaieilăudat „de

cdit. din 1893).
V ER
(plângător,în loc de plânsor, după analogia lui lău-!
conj. 1, ) ete, pag. 131

'Precând la partea sintactică observiini, că în cdiţiu-

nile din 1875, 1878 şi 1881 [pentru cursul primar] se trac-
NI

tează numai sintaxa generală, amintindu-se numai din

LU

Când în când câte o particularitate sintactică _româ-

nească. In ediţia II din. 1887. pentru cursul secundar,
Manliu folosindu-se. de sintaxa! lui Cipariu, de a lui
Nădejde şi de a lui Străjan tractează pe scurt si sin-.
RA

taxa. speciali. (pag. 55—75). In ediţia IV din .1892 dă,

o întindere mai mare sintaxei speciale (pag, 53-99);
NT

de' aseminea și în ediţia V din 1895 (pag. 119—204), .

- In aliția din 1895 părțile secundare ale propoziţiuniă
[atributul,. complimentelc, ete.] sunt tractate mai amiă-
E

nunţit decât în ediţiunile anterioare. Pentru explicarea

I/C

regulilor sintactice dă &xemple din scriitorii” noştri şi;

din literatura populară. Atât în partea etimologică, CAL.
şi în partea, “sintactică. se dau numeroase teme: spre a
S

îi lucrate de elevi.In 199: Manliu a publicat „ra-

IA

matica, istoricii şi comparativă a limbii române pentru

cursul superior, Bucuresci, 1891“ (pag. 165). Autorul
CU

tractează în această, oramatică fonetica, morfologia şi

jexicologia, Iolosinilu-se ile tot ce s'a ser is la noi relativ
Ja această materie, de aseminca și de serierile lui Diez,
N
 Y
—- 230 —

AR
Kărting, Miklosich, ete, In partea fonetică (pag. 49—.
106) arată ŞI particularităile fonetice ale dialectului ma-

R
cedonian şi ale celui istrian. In partea, morfologică. (pap, E
182—310) face” istoricul fiecărei categorii gramaticale,

LIB
arătând formele" vechi în comparaţie cu formele noue -
şi cu cele dialectale; de aseminea compară formele:
noastre gramaticale, cu formele latinești şi ale limbilor.

ITY
neolatine. In partea lexicologică (pag. 311—465) se a-.
cupă de formarea cuvintelor. prin iderivare şi compunel e,
“de sematoiogie (înţelesul logic: al cuvintelor).

RS
-iManliu a coordonat şi sistematizat în gramatica, sa,
istorică tot; .ce s'a scris în această, materie atât de |
scriitorii români cât și de cei străăini *),
IVE

rr
Graniatica lui L. Pașcariu (1815).
UN

“In 1875 Puşcariu Dublică e) gramatică de 178 de.

pagini. intitulată: „Limb'a, materna, în institutele peda-.
gogice şi. clasele poporale vomane „de Dr. Tlarionu Puşca;-:
_oariu, protosincelu. archiep. Şi: pr 'of. alu institutului atr-
AL

chid. teologicu şi pedagogicu, Sibiiu 1875“. -

Autorul are în vedere în această. gramatică, metodi
TR

“de predare a studiului limbei române în şcoalele primare.

„In acel timp. 'se simţiă mit lipsa. de . manuale, cari se:
"corespundă metodelor „pedagogice, idupă, cum se poate
EN

viedeă.. din următoarele rânduri, ce se găsesc în pre-:

faţă: „Pre câtu au fostu de fertile in tempulu recenti.
I/C

ostenelele barbatiloru nostri de litere in directiunea teo- .

retica, :2, limbei n6stre romane ; pe. atâtu se arata de
sterilu terenulu metodicu in acâsta directiune pentru:
IAS

invetiamentulu elementaru din clasele poporale''. După!

% In 1899 T. D. Speranţăi și 1. Popescu Deliu au publicat Ma-

“nual de limba română pentru clasa V secundară, Ploeşti 1899. In acest
manual se află dela pag. 349 până la pag. 391 o prescurtare de gra-
U

matiea, istorică a, limboi. române; de asormenea şi D. A. Rădulescu

Pogoneanu a publicat în 1912. „Gramatica istorică a limbii româneşti“
BC

pentru clasa V secundară, Bucureşti 1902- 1903 (pag. 1) |

 au

RY
-

aceasta arati, ce metodă. a întrebuințat “la compunerea .

RA
oramaticei sale, şi dă totodată sfaturi. învăţătorilor,
cum
să predee :limba română: „Tractarea este inductiva,
pornindu. dela esembple concrete spre regul'a. abstrasa...

LIB
Mai antaiu trebue aratatu scolariiului in concretu, ce esie
substantivulu sî "apoi a abstrage regula, că unu resul-
Tatu alu unui procesu (discur su) intre ctienutu cu. scolarii

TY
[metoda analitică]... Acâst'a o .face invetiatoriulu asiă,
că trage atentiunea scolariului se privesca. esemple mai
multe concrete sî ceea ce observa in coneretu in deo-"

SI
-sebite casuri, se generaliseze într'o regula“ „(prel. bag.
III și V). |
ER
Declinarea substantivelor o împarte după genuri
(1 barbatesca, II femessea, - III a substantivelor de. genu -.
mestecatu, pag: 57). Adicetivele, pronumele, numera
V
lele, verbele sunt tractate după. traimtaticele lui Cipa-
NI

viu. Forma, pasiviil.o exprimă prin reflexiv ; „supinul nu-l ,

admite (pag. 79).

LU

Gramatica lui |. Cetăţanu (1876). +

Cetiăţanu, fost 'divector al liceului din Galaţi, a pu- -
RA

blicat în 1876 o. graniatică (pagini 78) întitulată: „,Ele-

_mente de gramatica limbei române de I. Cetăţianu,
“profesor, ediţiunea I Galaţi 1876“. Si
NT

In 18785 a apărut ediţia II. La îmvărţirea declină-- *

rilor io ide, bază genul substantivelor (declinarea substan-
ţivilor bărbăteşci, femeeşci Şi eterogene, pag. 19 ed. [).:
E

Admite supinul, iar conjugarea pasivă o formează în mod

I/C

perifrastic, recomandând şi forma cu reflexivul la per--

soana a treia (pag. 56—58). Cet: iţanu este etimologist.
S

Gramatica lui |. Circa (1878).

IA

| In 1878 Circaa „Publicat şoramatica (1: 16 de pagini)

întitulată:
CU

„„Gramăticia limbei „omanesti, partea I etimologi'a

de Irimt'a. Girea, -vechiu buvsieru al Academiei tere-
 Y
AR
siane d'en Vica a, icenţiatu. cn dreptu de lă faculta bea,
d'en Vien' d, protesoru en clasele superiore ale liceului

R
„Mateiu Basarabu“, “Bucuresci 1878“. i

LIB
La înfeput autorul, după: ce se. ocupă, "de teoria
sonuvilor: (pag. 10—20), tractează pe scurt. schimbările
fonetice, arătând cauzele acestor schimbări. (pag. 21—
28). In privinţa articulului Circa are următoarea pă-

ITY
vere: , „Artielul nostr u definiloru. (delinitu) este ase
clu şi ele; .feni. . (p. ela==elii). Artielii suntu vorbe
formale: fora tonu- Numai candu articlul definitoru se

RS
aplica sengur u (fora subst. ) en-antea unui adieptivu stu |
unei 'espr csiuni. adieptivale, are tonu mai multu de câtu
| adieptivul s. e.-el albu, a mare, ete., se “vede treb'a,
IVE
- fiindu-ca aci: ține şi locul. subst. sub-enţelesu. Este do.
observatu, ca en asta: aplecare articlul definitu are si.
formele celu; ce (p. câla), s. e. cel'albu, ce mare, ete.
UN

Originea articlului definitoru. este Bronumele' Jatinu

“ile, illa, illud. Formele îceste-a s'au conservatu en lor
mele romanosei ele (el): a și elu (pag. d48. La declinări
AL

nu Săsim. Nici o împărţire la Circa. EL arată, cum sc,

aplică articulul definit Ja. substantivele masculine: și fo-
menine. Zice, că pentru substantivele, cari la singular
TR

sunt, masculine şi la plural femeninc, s'a 'deosebit o a;

„treia categorie de substantive, cari se numesc neulre,
glerogene; spune, că.mai bine ar fi să se numească am-
EN

_digenc sau amfigene (38 şi 40). Dau aci câteva oxem-

ple de. aplicarea articulului definit la Substantive.
I/C

Mase, N.A. pomu-clu ===pomul pomi- -ei — pomii,

- G, D. -pomu-elui===pomului pomi-elor==pomilor |
„. V. pomu-ele ==pomulo pomi-elor===pomilor .
IAS

Fem. N, A. 'casa-a ==: casa. case-ole =—=casele

ov G D. case-ei == casei case-elor ——caselor -
Ca şi Mihelţanu afirmă, că u dela substantivele în
ea este prefăcut din I (parău'a p: pari aa pag. 151).
U
BC

7 Cirea arată că latin s'a prefăcut în u și înn alto cuvinte,

pr. piua=pila. .
 RY
238 —
—

Atăculului al, a îi "dă o explice are curioasă, zicând că

RA
a este substantiv, Ja care alăturându-se aticulul î şi
«a rezultă a-l=al, a--a=a. (calul vecinului şi al cumna-
şi a cumnatului, calul :reu si ul

LIB
tului, vaca vecinului
teu, vaca mă şi & t6, al doile, a do'a,; acestui-a, căr! ui:a,
pag. 47). Circa, ca şi Pumnul (pag. 83), întrobuinţază
la singular forma ua, [la nom. şi acuz.] contrasă, din

TY
ună (pag. 50) în înţăles de articlu îndefini lu. Gradul
comparativ îl îniparte în 'comparaciune egalilara, în
comparaciune' 'diferențiala (de superiorilale şi de infe-

SI
vioritale, care pâte Îi afirmativa și negativa, pac. 53).
Circa, destinge oradul iposilivu, coniuparalivu (eomp. ab:
ER
solutu) şi superlativu (sup. relativu şi absolutu).
- "Aumeralele le împarte în cardinale, or dinale, «lis-
V
tributive, mvultiplicâlâre sau adverbe numerale, substan-
|
ie mumerale (unimc, decime sau unitate, tinitate, etc.),
NI

viimerele fracționare (ua jumetate, partea a trei 2, Sim,

plu, duplu, etc.), adieptive namerale. (endoiitu, enticii-
LU

tu, primaru, ' secundaru, ete. pag. 59).

+ Pronumele per sonalu îl împarte în direplu absolultu
(Gu sau io, mic, mine, etc. ) şi direplu conjunlivu (omi,
RA

me; nc, me), de asemenea pronumeic rellexiv în pron.

pers. rejlesivu absolulu (sie, sine) şi în pron. pers.
NT

reflesiuu conjuntivu (esi, sc, pag. 63--65). Pronumele

pOsesivu îl împarte în direnla (meu, teu, lui, ici şi
nostru, vostru, lor) şi re[lesivu (seu, 56, pag. 67). Despre
E

promamdle demonslralive zice următoarele: „Acestu pro-

I/C

nume de natura. adieptivala servesce ă aretă, obieptele:

Forme primitive suntu numai doa: 'estu, âsta; ela, a
(p. elă). Atâtu ua forma câtu şi alt'a primeseu silab' a.
S

„ac (dupa opiniunca maiorităţii==ecze latinescu *) ante-

IA

pusa, de unde avemu formele compuse: aceslu, acesta;

acelu, ace (p. acelă). De aci se nascu Prin. ali esa. for-
cesta şi celu, ce (p. cela) si en fine prin »
CU

ele costu,

» Dietz, Gramatie der romanisehen Sprachen.

 Y
— 234—

AR
sincopa formele astu, asta; alu, a (p. ală, pag. 69)“.
Despre a, cu care se determinii pronumele demonstrative
(estu-a, &st'-a; elu-a, a-i-a; acelu- “a, ace-a; acelu-a/si,

R
ace-a'si, etc.) spune, că figurează ca, substantiv”

LIB
(pag... 71), o
| Verbele reflexive le împarte în materiahminle rojle-
sie (lon se lnudă pe sine) şi în ' formale 7eflesive,
„(on se mira, se -menia, esi bate jocu, ete, pag.

ITY
%)
" Pe lângă. modurile obicinuite mai. introduce Şi modul
presumlivu şi. cel oblicu. Perfectul simplu dela indica-.
tiv îl: numeşte perfeptu * orgânicu, cel compus perjephu

RS
perifraslicu ;. de -aseminea, plusquamperfectul simplu
plus-câ-perjeptu organicu, iar cel compus plus-câ-per:.
IVE
feptu perifrasticu. Pe langă futurul 1 şi II mai întrebuin-:
țază, şi futuru III (voiu fi fost sapatu), de. aseminea la,
- conjuntivu şi la, condiționalu are pe lângă timpul .per-.
“fect şi timpul plusquamperfect (sa îi lost sapatu, aş
UN

fi fost: sapatu). La modul presumplivu înşiră . urmă.

toarele timpuri: Presinte (voiufi sapandu), per/eplu (voiu
fi sapatu), plus- -câ-perfeptu (voiu fi fost sapatu); iar -
AL

la. cel oblicu pune presintele. (aș fi sapandu )), per feptul
(aş fi: sapatu) şi p/us-câ-perfeptul (aş fi fost sapatu).
La împerativu 'pe lângă timpul presinle (sapa, etc.) are
TR

și timpulu futuru, (sa sapi, etc.) ; la înfinitivu găsim pe

lângă infinitivul prezent şi trecut; şi infinitivul plus-cd-
EN

"- gerfept (ă fi fost sapațu). Gerundu are timpul presinte

(sapandu ), perfeptu (avund sapatu) şi plus-câ-perfeptu
(avund -fost sapatu ). Admite şi 'supinul cu înțăles activ
I/C

(sapatu, pl. sapate), iar -participul cu înţiiles pasiv.

(sapatu, sapata, pag. 15—'78). | :
IAS

„Forma învariabilă, dela perfectul Și plusquamper-

fectul conjunctivului (sa fi sapatu eu, tu, el, etc.) o
explică prin, elipsa verbului fia (sa. fia ă î cereau cu,
tu, 6lu, cte.; sa. [ia a fi fost certatu 6u, tu, 6lu, etc.
U

pag... 86). Pe lângă forma viitorului I (voiu sapă) mai

pune şi forma populari artă sau îvâ sa plecu, despre
BC
 2 — 235 —

RY
"care zice, că este scurtată din uă îi sa pecu, de unde .

RA
sa lepădat fi, iar voiu s'a luat ca impersonal (pag.
87). Mai departe admite un perfeplu. descriplivu (am
fost dicundu, pag. 88). Despre verbele de conjugarea II

LIB
şi III, cari formează! perfectul simplu înu; (tăcui, făcui)
zice, căi ar îi bine să. se numeas că cu conjugare
: verbe”
slabă, iar cele ce îl formeaz ă în sei. (remasti, ; mersci )
(pag. 88*). i Sa

TY
verbe cu conjugare tare
lei. ad-
- [locuţiun
“Adverbele şi espresiuniăle adverbia
verbiale] le împarte după, idea lor determinătoare: în

SI
adverbe de cualitate şi de modu (bine, cu dulcăţa, astu-
felu, etc.), de întensitale sau de gradu (forte, pre, cu deo-

- (multu,
şi ordi ne câtu-vă, pe
ER
sebiro, destul de, etc.), de cuantitate, mesura,
urma, une-ori,
Riumieru
endoiitu,
cte.), de locu “(aci, ete.), de tempu (acuma, cte.), de
V
modaliiale (de siguru, nu, nu cumvă, pote; macuru,
NI

ast-
„de, ne-gresitu, etc.), de raportu lăgicu (de acă-a,
(cum-ast , Câtu-
dăra, prin urmare), adverbe promrmânale
LU

atâtu, pe candu-pe atunci, dre-cum, dre-candu, undevă,

ăta, etc., pag: 98—105). - a
„„.. Prepoziţiunile le împarte în ' preposițiuni proprie;
RA

şi în
cari cer cazul acuzativ (în, la, cu,. spre, ete.)
sau preposi tiuni
espresiuni sau locuţiuni preposiționale
l „organi cu
nominale (substantivale), cari cer genetivu
NT

emprâ-
stu perifrasticu (en-aiante, en contra, asupra,
|
giuru, etc., pag. 107)'.
E

„Ca şi prepoziţiunile, de aseminea și conjuncţiunile.

uni
sunt împărţite, în. conjunțiunii proprie si în cespresi
I/C

sau Zocuţiuni conjunjionale. Citează şi propoziţiuni, cari

mane=
' figurează ca 'conjuncţiuni (vă sa dica ne vedemu
S

ne vedemu manc; de race este

dera, prin urmare
un ca-
că...=fiindu-ea.,., pag. 109), La urmă tractează în
IA

pitol (pag. 112—146) despre formarea vorbelor.

La Circa se simte. înrâurirea lui Cipariu şi .a lui
CU

Pumnul. - | -

%) Impărțirea aceasta o împrumută dela Diez.

 Y
AR
-“Gramtica lui V. Ionescu (1879). a Ă Di

R
V. :loncscu a publicat în 187% O gramatică (ae

LIB
162 de pagini) întitulată : ARE |
„Gramăţică raţională, de Vasile Toioscu, “protesor

ITY
de limba română la institutul nor mal „Vasile, Lupu“,
Iassy 1879". E po
"Gramatica fiind scrisă: pentru elevii școalti nor-

RS
male, autorul s'a folosit de 'metoda analitică. EL între-
buinţază terminologia ovamaticală, pbicinuită, alară, de
adiectiv, pe care îl numeşte . însuşitiv [dum * îl numesc
IVE
E e ramaticii vechi], prepoziţiunile le numeşte dirigguitore,
iar conjuncţiunile legătăre, ca şi: gramaticii „vechi. Ip
sușitivele le împarte în calitative (alb, bun), arălă- |
UN

tove (ist, aist sau ăst, cest . acest, 6stă, astă, ;cestă
Și acestă; El, cel și acel, a sau ac, ce și ace; alt, altă;
cutare, atare ; care, cine „ce), cantilative (numerale). Ca și
Câmpeanu (ed. IL pag. 66) împarte adiectivele în reale:
AL

şi: îdeale (pag. „86): Lia pr onume tractează.* numai pe cele

personale. La împărţirea, declinăriloi: ia de bază. genul
TR

substantivelor (declinarea, numelor bărbătesci, fomeesci

şi eterogene, pag. 95). Infinitivul lung îl numeşte modul
Fc: litio (hai la scriere, la cetire, la învăţare ori la cul-
EN

care), iar adiectivul verbal modul aplicativ (om serii-

„or, on iubitor, om răbdăor), „Intrebuinţază, supinul,
I/C

iar. conjugârea pasivă 'o exprimă în mod peritrastic

(pap. 126,'134). Forma reflexivă ZĂCE, CĂ, este 'de tiei
“feluri: 1 Poziţia veflexită aplicală (mă spăl).. 2. Poziţia
IAS

reflezivă. drepti, (îmi spăl). 3 Poziţia veflexiviă nedrâplă

(îmi spăl pentru mine, pag. 136).
„ Prepoziţiunile le împarte în. diriguităr ea, aplicărei
(pre), a lovăriăşiei (cu), diriguităre de slare (în, întru
U

prin, sub, etc.), diriguităre de despărțire (de, de-la, din,

BC

ctc.), căriguităre de cauză (de, „din, ete), diriguilăre

 — 291 —

RY
necdreplă 'de scop (pentru, spre, în) ciriguităre:de deprir-

RA
tare (a, la, spre, cătiti; până la, etc.), diriguilăre de-a-
drezitul (ineontra, asupra, înaintea, ş. a.,. pag. 138).
Conjuneţiunile, copulative.. le muumeşte” legătlgre în-

LIB
_trolocative, cele adversative leggălore contraialive, ia
cele conelusive şi cele, ce lcasă prop. secundare „cu
cele principale, le numeşte eaplicalive.. (pag. 1415). In-

TY
terjeeţiunile le numeşte strigălore. |
"Dela pag. (4+7—156 tractează îi un canitol des
pre schâmibăl0r ele [sulixele],
cu cari se formează CU

SI
vintele derivate. Despre compunerea şi derivareu u-
vintelor se ocupă mii pe larg în o scriere i sa din

o cc
ER
1878*). La „Ionescu „se simte învâurirea şcoa!ci. Ii
Pumnul. |
“Gramatica lui M. Străjan (1581).
V
In 1881 M. Străjan, fost profesor la Jiceul din Cra-
NI

iova, publică, ediţia T, iar în 1884 ediţia LII (pagina 250)

intitulată ; în e Sa
LU

"„iMamualu, de gramatica limbei romane: întocinităi

pentru. gimnasic- şi licee, partea I şi II.lonetica şi uti-
mologia de M. Strajanu, cdițiunea, III, Pucuresei 155
RA

| In 1981 publică ediția I, iar în 1855 ed. IL a părții

sintactice (pag. 194), iar ediția VIL în-1597 (pag. 265).
NT

- Deşi după titlul gramaticei ne-au aşteptă, ca fo-

netica si fie tractată po: larg, totuşi cauzale și prinei-
palele legi. fonetice suni tractate -pe scurt (pa. 99--
E

104) ; găsim însă câteva observaţiuni asupra fonetis-

mului în limba veche română (pag. 106—108), restul
I/C

* dela pag. 108—12 3, de unde se începe morfologia, este

consacrat. ortog aici (pag. 108-—L17), de care toţi ia
S

„maticii se ocupă po. larg, ăi ulfabetului cirilic (pag.

IA

117—122). e, Da
Fa anticul zice, 'că este scurtatii sau prop ii (lă, le,
(0). întregă numit şi secundară sau improprii (ali,
CU

a Șii cel ce, pag. 135);, arată lormele populare ale“

:) „Puterea de propasire a limbei, studiu filologie comparativ

asupra limbei romanesci, laşii 1Si$, pag. 25- 60. i
 RY
— 238 —

'articulului, amintind de întrebuinţarea lui în limba veche.

RA
românscască, citând pentru acest „Scop exemple din
Cipariu Şi Hașdău. Este de părere, ca şi Cipariu, că post-
„punerea articulului . în limba română. vine din vechiul

LIB
obiceiu' al limbei: latine de a pune” demonstrătivul în :
urmă numelui 'pentru “a-l determină, (homo ille, domus
illa, fanun ilud), admițând părere a emisă de. unii

ITY
„din gramaticii: anţeriori, că articulul românesc a: rezul-
“tat din. demonstrativul “le, ala, ilud. scurtat și COn-
topit în 0. singură vorbă cu numele (rom. &lă, ea sau

RS
ai în loc de elă, scurtat li, le, a, pagina 138). Aduce
exemple! din liniba veche românească culese de Cipariu:
despre întrebuinţarea, articulului înaintea substantivelor
E
(şi muierii tale ii Sara, fi-va fecioră, -a ci nostre cra-
IV
„dinţi, etc.). - Citează iurme de postpunerea articulului -
[la Constantin Portirogenitul] din veacul. al IX. (serbul;,
UN

„serbula,. cari înșă nu sunt privite ca “cuvinte româneşti

de unii filologi. Critică, pe gramaticii, cari consideră;
„adioctivuli nedefinit“ ună, o ca „axtichu indefinită“,
AL

neputând fi articul, din! cauză că nu: determină. numele,

lângă care se pune! (pag: 139). Deciinările le împarte
în trei părţi, luând ca bază, de împărţire terminaţiunile
TR

numelor (IL în d, ea, şi a, Il în, &ă, III îne). Insistă

asupra asăm: cnăizilor dintre declinările românești şi zele
EN

" latineşti, dând tot. odată: forme şi din limba veche ro

mânească - (lumine, judecate, carți, măncarile, ruggăciu-
nele, sănătate- -ei, pace-ei, suspinare;, adunarie;, etc. pag.
/C

150). Arată, trecerile făcute dela ideclinarea I la; a III (so-

ţii— soţie; vee hiă=veche, etc. ), zicând că şi în limba, latină
SI

s'au întâmplat treceri dela declinarea I la a V (blandi-

___ tia=blandities, mollitia=—mollities, etc.) şi că de aci.
IA

„Vine, că multe nume, cari în latină, sunt de. dec. V

în“ limba. română se declină după declinarea I (facies=
CU

"faţă, glacies=ghiaţă, etc.), de aseminea au trecut u-

mele dela, declinarea III" latină la I în limba română |
(frunză, viţă, soră, noră, sârtă) dela III la a II (capu,
 RY
omu, timpi, ete. pagina 1412 și. 1148). Arată, că pluralul

RA
„adiectivelor sfârşile la nom. sing. în ea şi a Dronums-
"lor mea, la, sa precum şi a substantivului di este
_tormat după analogia substantivelor de „declinarea

LIB
_T în ea şi a, apocopate din clă şi ală (grele, mele,
după analogia substantivului stea-stele, etc. pag. 145).
Susţine părerea greşită, că ablativele latinești au dat

TY
nominative în limba română (lacte=lapte, pane=pânc,
etc. 148). Adiectivele le împarte în calificative, canti.
lative, demonslralive,' relative, întrebăldre şi nedefi-

SI
-Snile. La comparaţiunea adicctivelor citează și formele
din vechea limbă ronâncască (mai frumosă de acesta)
ER
şi din dialectul macedonean (cama bun=târte bunui), ci-
tând exemple din limba latină spre a -dovedi că şi lati-
IV
mii întrebuințau uncori comparaţiunea peritrastică.; tot
odată arată, că şi în limbile romanice comparațiunea
UN

aldicctivelor este perifrastică, iar nu flexionară (pag.

158—159). La adiectivele numerale pe lângă: formele
“de astăzi citează exemple de forme vechi din Cipariu
[Principii de limbă şi scriptură] şi din. Hâşdău (Cu-
AL

vinte din bătrâni] spre a arătă” asămânarea acestor

forme cu cele latine (două milie==milia, cartea do primă=
TR

cartea ăntăia ; interuţi şi interţii=—de doi ani, tretinii-ă=de

„trei ani, cai pătrari=cai de 4 ani, alu doile omu, ală pa-
"+ru-lu, alalți omeni=ceia-lalţi omeni, pag. 163-—169). ȘI la
EN

pronume “po lângă tormele actuale citează în note forme

vechi (tene lăudămu, pe sine-mi, frate-tuu, frate-vă, otc.),.
/C

făcând asămânări cu. limbile neolatine şi cu dialectul ma-

cedonean (fiulu a mică, pag. 176). Verbele le împarte în
SI

iransitice proprie (cântu, plângi, ete.) şi transitive îm-

propr ie (viseză unu visă fericită, dormu ună somnii lini-
IA

ştitu, pagină 181); vef/lecsice proprie (mă laudu, etc.) şi

„improprie (Eşi tace haine). Deosebeşte verbelg, cari numai
după formă sunt reflexive, iar după înţăles sunt sau actire-
CU

netransitive (mă țemu, mă căescit, mă plângă de ceva) sau

“neutre (me miră, m& așteptu, mă uiti) ori pusice (me nasc
 — 240 — |

RY
„mă îneredințezii, „mă cununii), “Forma pasivă o exprimă

RA
„prin cea refloxivă, sau prin participiul verbului 'de conjugat
și verbul „a fie (pag. 181—— 152). Deosebește optativulii
de condițională numai prin aceea, că la condițional pune

LIB
conjunețiunea că 'sau de (aș ara, că aș ara, de. aş ara);
de asominea admite supinaulă (mergemii. la, vânat, hârtie”
de scris, omti de lăudată, seriemu pe întrecute, luămii

ITY
pe apucate; pag. 185). Spune, că viitorul III, plusqua-
perfectul conjunctivului, . „optativului ȘI infinițivuluii (mai
multă ca perfectul) . se întrebuințază, foarte rar, de a-

RS
seminea și formele compuse cu gerundiul ȘI verbul a
(suntu arândi, cramu arândiă,. voii fi arândă, pa-
gina. 186 și 213), La verbele auxiliare pe lângă formele
E
actuale citează și forme din limba veche românească (ari=—ai,
IV
are sai arâ=ar, io vrea, veni=—ași fi venită, vreamu fi
făcutu sau “fi vroami tăcută; duce-veri, io făcea, fumu,
UN

“să ture sau. furemu io=de ași fi cu, noi sem = suntem)
din dialectul macedonean (se. Lurimu==lat, fuerim ; him, hiţi,
înlocu de fimu, fiți, etc.), făcând în acelaș timp compara-
țiuni cu limba latină, italiană, și dialectele italiene (pag. |
AL

193). Si la, conjugări -pe lângă, formele actuale” arată în

note Forme din.limba.veche (era, auziți=auzise, era luată,
TR

— luase, pe care era. făcuți=—pre cari-i. făcuse, neavăândă

lăudămiă, lăudatii, lăudară * saii lăudare = lăudarăm, cete.
sum lăudătoră=voiii lăuda, lăuda- -veri=vei lăuda, se vream
EN

lăuda=de. aș lăuda, nu. liudareţi=—nţa lăudaţi, s& aveți a eși

"=să eșiți, pag. 189-—920), de -aseminea și forme din dia-
/C

lectul macedonean (aţi lăudată, avem. liudatu = am. tost

„lămdatu ; se laudă „avundi), făcând comparaţiuni cu limba
SI

latină, staliană și franceză. Citează, un exemplu din Varro

[luat din Pl aut] spre. a dovedi, că ȘI în limba latină. mai |
IA

veche și în dialectele populare cră. întrebuințat, perfectul .

compus (Epeum fumicum, qui legioni nostrae habet egetum
cibum=eare a fierti mâneare, pag. 211). Spune, că în loe
CU

de viitorul foarte apropiat se întrebuințeză „sunt“ cu pre-

"zentul conjunetiv al verbului. de conjugat (sunt se moră,
*
 RY
— 241 —
„e se nască) ; în loc de „voit: lăuda“ se zice ȘI, „voii so

RA
laudă (pag. 212)“. Arată, că conjunotivul cu se se întebu-
ințază ca condiţional (se faci, to-aşi lăuda; sefi făcută,

LIB
se fi toșt făcutin), de aseminea se întrebuinţază imperfec-
tul indicativului în loc de trecutul condiționalului . (de fă-
ceai, arii fi fostu bine sau era, bine). Intre verbele defective
citează pe optă.se (contras, din „opus est“ cu înțăles de este

TY
trebuință=optă se scimi) şi pe d (în loc de du- -to). |
Tractând. despre prepozițiuni. ȘI conjuncțiuni arată, pe

SI
lângă formele actuale și formo din limba veche. La sfârșit -
se ocupă de tormarea vorbelor prin dorivare ȘI compunere,
.(9233—245). |
ER | |
'Precând la partea sinlaclică autorul tracteaziă mai
|

întâiu sintaxa penerală, făcând comparaţie cu limbile

IV
greacă, latină, francezi şi germană, când vorbeşte de
concordarea verbului cu subiectul (pag. 97—L14). bela,
UN

pag. LL. înainte se ocupă de sintaxa speciali a limbei”

române. In această parte autorul tractează despre în-
trebuințarea substantivului [ca subiect, predicat, apo-
AL

zițic, atribut, obiect direct şi indirect, compliment cir-

cumstanţial, substantivul în cazul vocativ], a adicetiva-
TR

„Aui [atribut, predicat, substantiv şi ca adverb], a nume-

ralelor, pronumelor, avticulului, verbelor. timpuritor şi
modurilor, u negaţiunilor, prepoziţiunilor, conjunețiuni-
EN

lor şi interjecţiunilor, despre topică [aştiizarea ordinară

a vorbelor în propoziţiune, inversiunea, locaţiunca fixată,
locațiunea propozitiunilor]. Se fac asamânări cu sin-.
/C

taxa, veche românească, cu sintaxa dialectului macedo-:

- nean, cu sintaxa latină, greacă, franceză şi italiani. Ne
SI

dau exempie.-din Alexandri, Bolintineanu, din literatura,

populari [cu deosebire idiolisme şi proverbe]. Atât partea
IA

etimologică [mortologică]
cât şi cea sintactică sunt pre-.
cedate de exemplele, întrebărileşi deprinderile cores-
CU

punzătoare [iccărei regule, iar dupii ucestea urmează

regulile însoţite de exemplele trebuitoare spre- a fi în-
țălese. Se poate spune, că aceasta este cea mai bună
 RY
— 242 —

RA
| din gramaticile, ce. s'au scris. pentru şeoalele socundaro
“până la, 1884 atât. ca fond, cât şi ca: metodă. Autorul:

LIB
“s'a folosit pentr i partea generală de gramatici . steăini
ca Fornasari, Dr.: Demaţtio, etc., iar pentru „partea
„specială. de scrierile lui Cipariu [Principiile de limbă,
A nalecte literare, . Gramatica; română] ' și. Hâşdău [Cu-

ITY
vinte din Vitra]. Această gramatică. poate fi: cetită
cu: mult folos cu deosebire în ceca ce priveşte tormele
regulate şi neregulate la, declinări Şi conjugări, compa-

RS
“raţiunile: cu dialecetele româneşti, cu limba, veche ro-
mânească, cu „limbile greacă, latină, italiani. şi fran-
cezăi. | BE |
E
Străjân a fost otimologist moderat.
IV

Gramatica lui N. Pilţia. (1881).

UN

In 1881 Pilţia a publicat o gramatică (pagini 202)

întitulată: „Gramatica limbei române întocmită pentru
șcslele secundare «le *Nizolau Pilţia, prolesoru la. gin.
AL

„român greco-orient. din Braşovu. Braşovu | 1881“.

- Declinarea substantivelor. o împarte după genuri,
(masculină. femenin şi eterogenă sau. amestecati 1, Das.
TR

12). Numeralele -le împarte în. cardinale; ordinale, dis-

tributive, multiplioative (întreiiu ; propor ționale==pă înză în
EN

patru ițo), adierbiale sau repetitive (de doz-ori, a treia oră,

etc.), fracționale (unime, decime; dog a treia, doă treimi=
2l==doă a treia. parte,. ete., pagina 4). „eee sim-
/C

plu îl numește perfectu istoricu sau naralivu, iar cel

compus perfectu absoluta. La "parlicipiu are ionul pre-
SI

“sinte (lăudătoru, lăudătore ) şi cel / eculu (lăudatu, lău-

dată). Are supinulu (lăudatu) şi gerundiulu. (ăudându,
IA

pag. .64—67); Pentru exprimarea pasivului întrebuin-

țază verbul „a. îi“ și "participiul - verbului de conjugat.
CU

Dela pag. 91114 tracteuză despre formarea vorbelor.

"(e imologia ). | | a n
Ia. sintaxă (pag. 115-202) tractează propoziţiuhea
simplă cu părţile ci, propoziţiunea. compusă și felurile ci,
 RY
— 243 —

RA
„ periodul, întrebuinţarea, articulului, pronumelor
, verbe. -
lor, iar la urmă arată mai pe larg întreb
uințarea pre-

LIB
poziţiunilor (pag. 186—202). Pilţia este etimologist
mo-
derat
|
„Gramatica lui Stoicescu (1882).

TY
„Fostul profesor Stoicescu publică în 1882 ediţia
III â gramaticei sale (92 de pagini).

SI
|
„Manual de gramatica ronănesea pentru scoalele
primare, Bucuvesci
In 1686
1882“.
tipăreşte ediția
Autorul împarte declinările după. gen (declinarea mas-
VI,
ER iar sintaxa
|
ediţia V.
IV
cuiini, lemenină şi ambigenă, pag. 49). Adiectivele
„le înparte în calificalive, posesive, demonstralive, re-
UN

- lative, interogative şi nedefinite. Pronumele personale Și

numeralele sunt tractate deosebit. Admite supinulă (copiii
neascultători suntă de nesuteriti) și pavticipiul (lăudătoru,
AL

pagina 74). Aminteşte după Circa de „modulu presumtivi

și de cel „oblică“ (pagina 68). |
„Forma pasivă o exprimă în mod peiiliastic” [cu
TR

verbul „a îi” şi particițiul verbului de conjuzati, admi-

ţând tot odutii la persoana a treia și forma reflexivă
(pag. 78).
EN

|
Gramatica lui F. Crasan (1552).
/C

„Im 1682 F. Crasan publică o gramaticii (pazini

101) întitulată;: |
SI

„Noţiuni de gramatica aplicate la timba rumă-

nâscă, de ilorieu Crasan, prolesoru la şcola de comerțţit.
IA

„Autorul tractează pe scut fonologia (pag. 192—

24), schimbările sunetelură (pigina 3-t-—25), apoi defineşte
CU

flesiunea, pe care 'o împarte în moţiune, declinațiune,

comparațiune şi conjugare. O parte originali a auto-
„ului este formarea mai multor cazuri nouc, ce nu se
observă la ceialalati wramatici. Iată cum motivenză a-
 RY
— 244 —

RA
ceastă sporire de cazuri: D& partea, în care acestă
gramatică, difere cu totulu de celolalte, esto cea; privitore
Ja 'declinaţiund.. Pe de 'o parte se stabilesc „atâtea, casuri,

LIB
la câte se poti reduce relaţiunile dintre vor bele materiale,
i6r pe do alta se arată, că prin preposiţiuni se espriină
"aceste relaţiuni. Acâstă.. particularitate esto, icrăși o conse-

ITY
cință a principiulăi pusă mai sus: Obiectul gramaticii
este de a esplica, cum cugetarea se. traduce prin . vorbe“.
Autorul zice, că, cazurile sunt numeroase, însă le ve-
duce la zece și anume: Nominatizulă, geneticulă, daticulă,

RS
acusativulă; locativulă, instrumentalulă,. causativulă, ablati-
vulă, tim poralulă și modalulă“, la cari mai adauge zocativtilă,
E
Autorul spune, că „causativulii, instramentalulii, tim-
-poralulii, și modalulă, se mai consideră, și ca espresiuni ad-
IV
verbiale, adică ca avându roluri de adverbe ; însă în sine
UN

3 substantivul este substantivă și. nu adlverhă, aș6 că hina

în raportu cu'alte vorbe trebuie să fiă într'unu casi gra-
maticalui“. Zico că vocativul nu este un caz, căci nu 0x-.
primă nici un raport, nu stă în relaţiune cu nici o vorbă
AL

și de aceea este isolat în vorbire şi în seriere; el este:o

tormăsa numelui, ce reprezintă ființa cătră care ne adre-
TR

“săm (te rogi, Domnule, oxplică-mi leeţiunea). Spune, că

cazurile se arată sau prin schimbarea terminaţiunii nume-
lu sau. prin prepoziţiuni sau prin articul. Declinarea se
EN

poate face prin prepoziţiuni. Genetivulii se arată prin pre-

poziţiunile - de, cu, în, din; de pe, de la, despre (omu de
casă, pomului din orădină), Daticulă se exprimă. prin la,
/C

cu, în 2 de, (dau la săraci, sâmănu cu George, îmi canti:

de treabă). Acusativulă se arată cu prepoziţiunea. pe sau
SI

pre (ascultu pe (reorge). Locaticulă so construeşte en cele

IA

mai multe prepoziţiuni (dă-lă a fundu, pune-o pe. masă,

mergi spre răsăriti, viu Iângă tine, m'ascundi după zidă,
ete,) /nstrumentalulă se exprimă prin prepoziţiunea cu, prin,
CU

(taiu pâinea cu cuţitulă, prin seiință se înalță comerțului)

Causativulă se arată prin prepoziţiunile pentru, de, din,
fără (lucreză pentru tine, nu mai poti de durere, din lipsă :
 RY
de bani nu întreprindemu comerţă, fără tine .nu se face

RA
nimici). Ablaticulă se arată prin prepozițiunile de, de la
(cartea e scrisăde mine, de la tine mi.se trage totii bi-
nele) Timporalulă se arată, prin prepoziţiunilo; în, de, la,

LIB
pe, otc.; cl ca și locativul se exprimă, prin multe prepo-
ziţiuni (în viitoră - nu. mai viu, de trei dile aștepti, la
Pasci mă întorci), Dodalală se construește cu prepoziţiu-

TY
mile cu, a, (lucrezi cu băgare de semă, umblă a lene,
pag. 88—42). Anticolii îi împarte în proprii (iu, le, 'a) şi
improprii (demonstratici=—acesti, Esti, acelui, celui, Eli, acâstă,

SI
astă, acea, cea, a; interogatici==care, ce?; relatizii==caro;
medejiniţi—fio- care, oroare, totu, tâtă, ună, o, altu, altă,
ER
etc.). Autorul arată, că articolii improprii“, afară de celă-
cea, Sau trecut în rândul articulilor numai din,cauză, că
determină numele și că ci sar puteă consideră ca adiec-
IV
tive după formă şi că star mai puteă luă drept părţi de
UN

cuvânt. separate cu nmnele de demonsiratiii, relatii, otc.

sau sar putea face din ei o. clasă a parte: numită deter-
“ mânatici (pag. 838 şi 114). Se arată deelinarea numelor prin
schimbarea terminăţiunii (casă- case, carte, cărți, pag. 40)
AL

şi prin ajutorul articulului (pag. EC). Trecând la compa-

„rațiune găsim compavaţiunea propriă (când "comparămu a-
TR

ceeași calitate aflată în mai multe fiinţe scu lucruri) şi

compavatiunea impropriă (când comparămu două calităţi
diferite aflate în același lucru scu ființă, pagina 19).
EN

La pronume găsim următoarea împărţire: „L Pronume

personale, cari tinta locului numelor do ființe (pronuine per-
sonale proprii=eu, tu, clu; pronume pezsonale improprii=
/C

cine, ori-cine, densulă-densa, nimeni, dumneata, Sfinţia-sa,

Măria-sa, etc.). 2 Promumele comune, cari inlocueseu şi nume
SI

de fiinţe și nume de lucruri (domonstrativi=acesta, acela,

IA

“Ela, Esta, cola, aia ; relativu=care, interogativueare : ne-

definiți=fiă-care, ori-care, care-va, altuli-alta, unului-una,
celă-l-altu, toţi-toate). Pronume veale, cari ţin locul nuime-
CU

lor de lueruri (ce, totă, tâtă, nimicu, pag. 51—57): Despre

prouumele posesive zice, că nu sunt adevărate pronume,
*
 — 246 —-

RY
de oarece ele stau pe lângă nume determinfindu- le ca și .
articulii și că în cazul, când lipseşte nuimelc, se pune în

RA
locul numelui invariabilula „articulat cu articolului propriu“
- de genul numelui; pe care îl reprezintă. [teoria existenţei |

LIB
lui a cu putere de substantiv este împrumutată din gra- .
matica lui Circa, pg. 46). Numevalele le împarte în cari
_dinale (trei, cinci), ordinale (alu, doilea, ete.. pag. 59-62 »,
impărțitore (câte doi], îmmniulţitâre lodată, de cinci ori).

ITY
Trecând la verbe împrumută dela - Circa, mbdulă presumtică şi
oblică. Mai de parte arată, cum se pot substitui modurile (decă
așii ae timpă, aşi merge la țeră=să amă timpi, ate.; dorescă | |

RS
"să mer gii=dorescu a merge; Ion vorbesce, ca și când a citi
„pe carte=— Ion vorbesce, ca şi când a fi citindă... „3 dâcă,
așă fi acută timpă, mergeamit la, ţer i—dacă teamă. timpu,
E
„ete. pag. 66). Ca și la. Cirea, perfectul simplu” este numit. |
IV
perfectă. organică, pentrucă din formele lui se fac ale mai
multit-ca-perțectului (pâg. 67). Intro moduri se găseşte ŞI
UN

supinulă -(pag. 85). Pasivul este exprimatîn mod perifras-

"tie, recomandându-se în' acelaş timp cu deosebire la per-
„soana III forma; veflexivă pag. 18). Ca şi Circa, Crasan
AL

esto etimologist moderat, a a

“Epocă IV (dela I882 până astăzi).

TR

Pilologeul a Lambrior ma publicat nici 0 grama-

EN

„„tică, dar importantele sale studii asupra foneticei şi. mor-.

fologiei limbei române au avut o mare înrâviire: a-
supra gramaticilor români. Astfel I. Nă ejde, care a:
/C

„publicat în 1884: întâia, ediţie: a interesantei sale ora |

„matici, s'a folosit foarte mult de lucr ările lui Lambrior
SI

în ce priveşte fonetica şi morfologia, iaz G. Ghibănescu,

„a tipărit în 1892 o' gramatică, în care a adunat şi sis-
IA

tematizat tot ce a scris Lambrior asupra foncticei şi

morfologiei române. Prin urmare nu se puteă să trec
peste acest; mare filolog, care are nepreţuitul ricrit
CU

de-a fi întrodus la, noi studiile de filologice romană com,

 — 247 --

RY
“parată, aplicânil la limba română. notele teorii, pe bazau
“Giuro a a început să se studieze Ionetica şi inorfologia .

RA
limbei române. Lambrior şi-a publicat; studiile începând,
din 1850 în revista „Romania“ din Paris, în „Con:
vorhiri „literare“, în „Revista de istorie şi âreheologic“

LIB
până în 1885, când spre marea pagubă, a fiiologiei
române a încetat, din vieați, lăsând în urmă-i regrete
unanime Da Ia |

TY
Ca şi Cipariu, Lambrior a dat o mare aterţiuna
limbei vechi româneşti, publicând o carte de cetire, în

SI
„care se cuprind toxte cu litere cirilice şi produse literare
din cele mi vechi timpuri până la 1850. Această, carta
a tost publicată în 1882 sub titlul:
| „Carte de citire (bucăţi ER N
scrise „vu litere chirilice
în deosebite veacuri) cu o întroducere- asupra limbei
IV
romîneşti de A. Lambrior, laşi 1882.
Carlea de cetire oste precedată de 0. întroduzere.
UN

In această instructivi întroducere Lambrior își arată

„ideile .sale asupra fondticei şi morfologiei limbei ro-
mâne, comhătinl rirerile wrezite. ale filologilor şi gra-
AL

ticilor noştri. Lambrior urmând pe Cipariu în studia-

vea limbei vechi româneşti în comparaţie cu limba de
astăzi nu se rapoartă. la limba latină clasică, na Cipa-
TR

riu şi antemerpiitorii săi, ci la limba latină populară,

la limbile neolatine şi la dialectele lor. Arăt: pe scurt
EN

părerile lui Lambrior referitoare lu fonetica şi morlo-

logia limbei române, după cum se, ailă formulate în
întroducerea din „Cartea de citire“
/C

Lambrior zice, că fenomenul schimbării lui e scurt

clasic accentuat în ie s'a petrecuti și în latina populară,
SI

ceea ce se vede din. limbile romanice (păreo==pier, păr-

do=—picrd, cetc.). Cea mai veche trăsătură caracteris-
IA

tică a fizionomiei limbei romine, care a dedsebit-o de

celealalte limbi romanice, este după părerea lui Lain-
CU

brio pretucerea dentalelor £, d, s în suerătoarele 4,

„3, $. Zice, ci acesta este fenomenul cel-mai vechiu,
 _ oa

RY
"căci nici o vorbă. slavonă n'a suferit această schimba-

RA
„T6, ceeace însamnă,că: nu intrase în. limba noastră, nici
una. (având ti, di, s+-i) pe vremea, când se petre-
ceă această: schimbare. Alt fenomen vechiu, zice: Lam-

LIB
„brior, ce sa produs “în limba română, fără nici o în-.
„ vâurire a vreunei alte limbi străine, este ivirea swic-
“telor. întunecate.
: și ră; ele sunt, o notă, caracteristică,

ITY
ce deosebeşte limba. noastră de celealalte limbi romanice
“şi fixază margiuca între limba romană (eşită direct
din limba latină populară) şi între limba românească.

RS
EI afirmă, că cea mai veche producerea :ui :î esto
cea. rezultată, din a intonat; iumat;de n, mp, mb (canem-
cîne,: campum-cîmp, ambulo:amblo-îmblu, ete. pag: 38—
E
40). Spune, că schimbarea lui o urmat de. îu.u irebue
IV
zecotitii, ca. unul din cele mai vechi fenomene aie lim-
-bii noastre ; el presupune, că influenţa nazalei -n asupra
UN

„aocaielor, ce o precedează, a început încă din iatina po-

pulară.*), dar întrun chip foarte nesimţitor până. pe
„Ja sfârşitul veacului al X (pag. 40).: Mai departe vor-
AL

beşte_de refacerea lui e lung şi intonat; în î, dacă eră

" precedat::de consunantele labiale mi, p, b, o, f şi urmat
de. n şi încăîn silaba următoare nu se află e sau î (vendo-
TR

Vind, -ventum-v?nt,. etc.); de aseminea de prefacerea

vocalelor e şi o (diftlongarea) întonate în. diftongii ea
si oa, când în silaba următoare urmează un A sau e
EN

(cepam-c&pă-ceapă,; solem-sâre-soare, etc.). Despre gru-

„ul qu (ev) zice, că a fost tractat; în două, feiuri; sau
/C

a perdut pe o cu deosebire înainte de .vocaiele e, i

(qui=e6, quinque-cinci, etc.) sau mw sa sechmbat în p
SI

(equa-ecpa-eapă ; aqua-acpa-apă, etc. pag. 53). Mai .de-

N.

IA

„2 %) Maior („Istoria pentru începutul Românilor în Dâciat, ed. II

Buda 1834, pag. 132-—139) earată, după Lomaso Aceti [ortografia,
“cap.:14], că Pliniu spune, că în unele localităţi din Umbria şi 'Loscana
- se întrebuința u în loc deo; de aseminea că și în limba italiană de
CU

azi şe întrobuințază. în. unele cuvinte o sau 4 (instromento și imstru-

mento, 'coltivare! şi cultivare, fosse și fussc). Maior este de părere, că.
obiceiul dea prefaco pe o în w în limba română este moştenire din
latina populară.
 RY
! a 219 —

parte se ocupă de schimbarea: lui ] - între vocale

RA
în 7 (talem-tare, filum-fir, cetc.), d6 a grupului al. în
che. chi (clamo- chem, clavem-cheie, cauliclum=curechiu,
etc. ), de aseminea şi de modificarea consunantelor 7,

LIB
m, 2, 7, când după ele urmează un s vechiu (6 un
Yatin sau cel ceşit din diftongarea lui e scurt ; mihi-mic-
„gnic, folium-foiu, ete. pag. 59). _ |

TY
Trecând la morfologie zice, că articulul orar
(au, a) şi cel secundar (cel, cea) se derivă, din unele
fowme populare ale latinescului ile, illa, îllud. .Î.. din

SI
ui zice,că provine din adverbul latinesc hie redus !a i

şi prir căderea ER
prin căderea lui h iniţial (ca orice din elementul la-
tin) lui c, ca orice consunăntă linală.
Articulul femenin “ei (din ici) scurtat, i ela genetiv-
IV
dativ îl explică din un dativ „popular femenin lac
(ce sc găseşte pe inscripţiunile «dela Pompei) şi anume,
UN

9
„ca mai toţi articulii româneşti din silaba a doua a pro-
numelui ae devenit, fe (prin diftongarea lui ac, tratat
ca e scut;), la care (lie) se adauge adverbul ; (hic),
AL

de unde rezultă, lei (forma macedo-român), care prin

'muierea lui L devine zei. Afirmă, că lipirea articulului
“rânaa, în «dialectul de dincoace: de Duniire nu Sa pu-
TR

tut. face decât numai atunci, când numele, ce se sfârșesc

“astiizi în o consunantii, se terminau în u, fiindcă nu-
mai așa sa putut ajungela forma /epala-lepulă-lupul,
EN

etc. ; mai târziu sar fi ajuns la lorma 1uplu, ca în

dialectul macedonean. Spune, că astiel trebue expli:
/C

cată elevilor în scoală. articularea, iar nu că articulul este

„il, Substantivul nearticulat hep si că u- dintre lup şi ar-
SI

cul esto u cutonic (pag. 19—21); tot astfel trebuie

explicată articularea substantivelor în ea, cari în foasta
IA

limbă românească sc stârşiau în ecauă (steauă) şi a-

tunci articulul lipindu-se.cu nunele a dat prin căderea
lui ă înainte de « forma axticulată. steaua, iar să nu
CU

Ji se explice, căi sc înterpune un a effonie; se boate

spunc copiilor, zice Lambrior, că lormele steauii, mdr-
 RY
geauă, „cete. nu: sunt născocite de filologi, ci se aud:
în dialectul macedo-român ; în modul acesta: nu numai, |

RA
că - se va da -şcolarilor o" explicaree adevărată, dar se
„Vor. întroduce: pe nesimţite în istoria limbei (pag. 22):
EI 'Ocupându-: se de declinări în foasta limbi :românciiscă

LIB
“le împarte după terminaţie “(1 în ă, II în.u, TIT în e).
| „Iată ce zice Lambrior de întrebuințareca, pronum2-
„lui poșesiv său, sa si lui, ei: „Socotim, că spre înlătu-

ITY
rarea confuziei ar trebui: în limba literară să. întrobu-
“ înţărmni şi noi. pentru arătarea .„Posesiiput regimulii Po-
sesivul-retlexiy său, sa, căci -'pe lîngă, că în unele

RS
cazuri avem 'să.. putem “cătune contuziile. (mama găsi
pe fată. în grădina -sa==mama, găsi pe fată. în grădina, -
ei, rămîind cea. întăic-'espresie, cînd gradina ea îe-
E
tei si cea a doua, cînd grădina ea, mamei), apoi dînd
IV
o nuanţă deosebită lui său, sa, avem să-i întărim 0xis-
"tenţa foarte struncinată în limba populară: (pag. . 8)?
UN

Trecând la verbe critică părerea lui Cipariu, care

afirmă că imperfectul românesc: se derivă . din infini-
tiv prin adăugirea, auxiliarului pam, ai, a, am, ati, au“
“(eînta-am=cîntam, -vede- aan =vedeam, 'ote.), arătând: că,
AL

forma eu lăuda (p. eu lăudam), ce se găseşte în cărţile

„vechi, ca rămăşiţă. rătăcită. din foasta limb . românească
ă
TR

reproduce exact, foneticeşte- pe latinescul Idadabam;

căci b s'a schimbat, în a trecând prin o (ef. italianul can:
tava), rezultând Iaadiauam, iar m final căzând a lasat;
EN

o răsuilare pe nas asupra lui a "de dinaintea. lui, care

„ Tăsuflare pe nas a schimbat, cu vremea pe a. final în ă,
/C

prin urmare forma lau dauna a devenit. laudauti- Dinica.

lăuda, (diftongul at, căzând la, urmă). Persoana TI lăudai
SI

"0 explică 'din o formă laudabis (căci forma as dela pers.

a doua a fost înlocuită foarte de timpuriu cu is cf. lau-
IA

"das-laudis lauzi), unde: d urmat de 4, schimbându-se în

- a şi apoi în u, a dispărut. Și asttel continuă, a explică;
CU

“Și derivarea celorlalte persoane (pag. 24). Mai depar-

“ie, explică trecutul simplu. fnseminai din tipul popular
.
 RY
latir segnai; zisei (forima veche=rişi) din dizi, zisâşi,
din dizesti, zise din dixet, ziserim din dizemus-disse-

RA
nus, 2iserali din dixotes-dissets-zisel, ziseriă, dizerunt-
disserunt- diseruni.
Lui Liambrior i se impută de cătră unii aritici,

LIB
că dânsul a voit să aplice la studiul limbei române
principiile, ce le-a împrumutat dela filologia ' franceză,
crezând. că cutare teorie stabilită. de filologia francezii!

TY
poate să fie aplicată -şi la limba română și că a dati
prea. mare încredere analogici aparente, foiosindu-se «dle
unele explicațiuni, cari erau adeseori în conlrazicere cu

SI
legile foneticei române ; însă tot aceşti critici recunosc,
că Lambrior, a fost întâiul filolog român, care Sa peu-
pat mai serios cu studiul filologiei romane ER
Lambrior a fost; cel mai însenmat. reprezentant.
comvarule !).
al
IV
fonetismuiui din epoca IV.
UN

Gramatica lui |. Romanescu (1883).

Fostul profesor dela liceul din Plocşti I. Romanescu

publică, în 1883 o gramatică (pag. 160) intituiată: „,Mu-
AL

nuală de gramatica limbei romane pentru gimnaste şi

licee de Ioană TI. Romanescu, ediţiunea [ Plocsci 15553
TR

Autorul spune, ci gramatica eră lucrati din 18572,

da» din lipsa de mijloace abia în 1885 a putut săi o pu-
plice ; arată. că s'a folosit; de lucrările lui Cipariu, AMae-
EN

sim şi Laurian. In 1891 a publicat partea entacticăa

După o scurtă. expunere u propozițiunii simple şi
desvoltate, autorul tractează despre sunete, arătând prin-
/C

cipalele schimbări fonetice (pa. 11-13). Dela pav.

SI

15--46 se ocupă de gramatica generală, iar del pag.

4 înamte de partea specială. Declinările le. înmparte
IA

după terminaţiune (| în ă, IL în u, [LL în e).

În privinţa supinului Romanescu are următoarea pă-
CU

1) Ovid Densuşianu „„listoire de la langue roumaine, tome pre-

nier“, Paris 190, pag. NAVII.
 — 202—

RY
„ere : „Supinulă. nu trebue a se confundă cu paticipiulă |

RA
pertectu. pasivii ; căci supinulă nu varză după genu şi
numări, pre cândă participiulă varieză câ și unu ajectivi
(eaeti scris-ii, carte seris-ă; sim scrisă la miliţiă, eștă

LIB
scrisă la scol'a de fete ş.a, pag. 9, Adiectivul verbal A nU-.
"mește participiu presinte activ (tăudătoriu, lăudătâre pag. 105). - -
“La sfârşit tractează pe scurt, despre “formarea eu-
_vintelor (pag. 148—160). În. sintaxă tractează. numai

TY
partea generală, ocupându-se de propozițiunea simplă,
(subiect, pre dicat, concordanța Ţ: redicatului cu-subiectul],

SI
de propoziţiunea desvoltată (atribut, apoziţiunc, „compli-
menf,, contragerea propoziţiunilor], de îrază; [propozi-
ER
țiuni principale, secundare atributive, subiective, Obi-:
ective drepte și nedrepte, subordonate cireumstanţiale,
scurtarea Dr opoziţiunilor secundare] şi de period.
IV
UN

Gramatica lui 1. Nădejde (1884).

Ţ, Nădejde a publicat, în 1884 cdiţia Il a importa N

tei sale gramatici întitulată: |
AL

„Gramatica limbei române, fonetica, otimoloica, |

sintaxa. şi istoriea limbei.pentru clasele liceale cupă lu:
TR

crările. lui. Diez, Cipariu, Hâjdăiu, Lambrior, cete. Iaşi,

1884“.
In 1896 a publicat ediţia II, partea IL ctimologictă
EN

cu ur. apendice despre fonetică.

Autorul, după cum: se vede din tâtlul cărții și din
prelați s'a folosit; la compunereu gramaticei sale de
/C

„lucrările lui Diez, Cipariu, Hâşdău, Lambrior, Gh. Ghi-

pănescu,. spune în. prefața orâmaticei sue, că I. Nădej-
SI

de s'a. tolosit Ja scrierea eramaticei sale de toate manus-

IA

cripiele, ce au rămas dela Lambrior. De altiel şi: Nă-

dejde recunoaşte în prefața. ediţici I, că pentru *one-
tici; și etimologie a tras mare folos din lucrăzile lui
U

Lambrior, care d, îndreptat multe idei greşite de alo

BC

filolopilor, noştri, şi că sintaxa a _lucrat.-o i Diez.

;
 RY
— 25 d —

RA
| Dela Cipariu până la Nădejde, propriu zis până
la Lambrior, nici jun autor de gramalică na dat o
atenţiune atât de însemnată toneticei, cât a «dat, dânsul,

LIB
astfel că din 240 de pagini, ce conţine gramatica, 75
sunt rezervate loneticei. Iată cum defineşte fonetica:
„Fonetica ieste acea parte a oramaticei, care se ocupă cu
sunotele cereetândă istorica loră şi arttându legile, după

TY
cari Sau pretăcutu în cursului veacuriloră (pagina 6).
Inainte de a întră în studiul fonetieci arati deosebirile,

SI
ce existau între vocalele din limba latini. populară şi.
cele din latina clasică. Mai întâiu tracteazi despre schim-
ER
bările fonetice suferite de vocalele accentuate, stabilind
următoarele legi: L A. accentuat urmat le nori.le erupele
mp, mb s'a protăcut în î. (Qanam=lână, campo-câmpu,
IV
aanblo-îanblu). 2 A aceentuat urmat de m, după tare nu
se află altă. consunantă, sa prefiicut în ă (luudamo=liiu-
UN

dămii ete). 8 A. accentuat s'a prefăcut: în e, câud uveă

îmaintea sa i sau e şi eră urmat de una din Caleaşi VO-
„cale (molliare=—muiare-muiere, taliave-tătiare-tiiure, tă-
AL

iere, cetc.). + E accentuat deschis sa proiăcut în ie

pesto- pieptu, meo-miceui, ete, ). 5 E accentuat urmat de
n şi precedat de labialele b, p, f, » şi m s'a prefăcut în
TR

î (a), când în silaba următoare nu se află e sau i (ventu-

v&utiă, juramentu-jurămîntu, ete.1). 6 I) accentuat tie închis,
EN

fie cel din grupa ie (p. e deschisi) sa prefăcut în î, când -

„eră urmat de n. mp, mb (mente-minte, lembă-limbă, etc.).
7 E accentuat s'a pretăcut în ec, dacă în silaba următoare
/C

se află d sau e (dreptu-drâptă, legă-legă, ete.). S Fi aceen-

tuat închis (din vechime) sa prefăcut în & când avea la-
SI

bialele z. fb, p, m înaintea sa şi în silaba ummătoare nu

i (per U- pEru, meru- mer ete.). 9) i accentuat
IA

“so afla e sau

sin: prefăcut în € după s , b, d; 2,j (teri-tări, segi- -ȘEdi
?

deu-d5u, etc.). 10 J aecontua t (nu înî limba literară, ci nu:

CU

1) Nădejde întrehuințază ortografia Academiei scriind pe d cu

ă şi 6 pe feuâ, 6 şi î, pe ea Şi oa cu şi d, ete,
 RY
— 254 —

RA
„mai în „cărţile vechi și în: graiulă poporului) precedat de
5, $, b 2 qJ, sa prefăcut în î, de aseminea după,.r iniţial
a

„și-, păți-păță, ete.), 11 O accentuat urmat, de n, mp, m),

LIB
s'a prefăcut în 4 (pono-puni, longo-lungă,. ete.). 12 0,
accentuat sa prefăcut în oa, când în silaba, următoare
se află c sau e (tota-tâtă, nopte- -nâpte, ote.). 13 O accen-.

TY
tuat final sa prefăcut în ă (soo-so-să-său, too-to-tă-tău,.
„etc.).: 14 4 accentuat s'a prefăcut în. „când era precedat

SI
„de i. (oreștiano-crestiânii-creștini, taliando- taliândii- tăin dă,
ete.) ; a accentuat sa prefăcut în î, când se află e sau î

ER
în 'silaba următoare (anemaza- -âmemă-inemă, “spanteco- spân-
„tecii- -spintecă, etc.); â acocentuat sa, prefăcut, În. 4, „când
“în silaba următoare se află un 4 san 0. (amblo- îanblu-
IV
umblu, anglo-ângliu- unghii, „etc.). 15. A accentuat prece-
dat de i s'a schimbat în e (olamo- chiămu-chiemi). 16 A ne-
UN

"accentuat final neurmat de m sa prefăcut în e (tompora-

timpuure- timpuri, capra- capre, ete.); a final neaccentuat urmat
„de m s'a prefăcut în ă (bonam-bună, rotam-rotă,.eto.), a
AL

- neaccentuat dela începutul oxivintelor s'a prefăcut în 6,

când . eră, urmat de n, Mp, mb (antanio- -Antâită- întâi âm-
blare, etc.). 1? neaccentuat, . s'a prefăcut în & tot după
TR

aceleași legi, ca, şi cel accentuat (suferii- stari, împeratit-

împăratii, etc.); e neaccentuat începător s'a, . prefăcut în 4
EN

(emnario- amnarii, ecesto-acesti, ete); ea neaccentuat precedat

de u sa prefăcut în 5. (novem- -noue-noug, vobis, vouc-
vous, ote.). 151 final” neaccentuat s'a scurtat, când nu aveă
/C

înaintea sa 1 sau 7 precedată - de altă consoană * deosebită

(pomi-pomi, lupi-lupi, ete.). 19 O neaccentuat s'a prefăcut
SI

în au (poreelu-pureelu, potemi -putomi, oto.). 20 U neac-.

IA

centuat final sa scurtat, când avei, înaintea: sa. un î ncac-

centuat (ochiu- -oehiti, moiu-moiu, cto.). 91 Î ncaccențuat
făcut din « începător neaccentuat sau chiar. cel pricinuit
U

prin inrâiurivea formelor accentuate sa pretăcut în i, dacă,

BC

“în silaba următoare se află e sau (anelio-ânelu- inoltă, ete.).

23 Ă neaccentuat procedat de i s'a prefăcut în e (viniaan-
1
 RY
— 255 —

RA
„viniă-viie, ete); ă neaccentuat s'a prefăcut în e, când în
silaba următoare veniă e (baselocam-băserecă-beserecă, etc.),

LIB
23 Grupa ie dela sfârșitul cuvintelor sa contras în e, când
i nu eră accentuat, altfel a rămas neschimbată (părechiă-
„ părechie-păreche, vechiă-vechie, veche ete.). Mai departe arată.
fenomenele de analogie la vocale (pag. 44-49), iar după

TY
aceasta, tractează despre schimbările suferite de consunante
(pag. 49—74),

SI
Precând la declinări le împarte. în trei clase [I cele
slârșite în fi, cu Şi q, IL în: u şi consunante, [Ilwm ce],
ER
arătând trecerile dela o declinare la alta în urma schim-
băvilor fonetice, ce sau întâmplat în terminaţiuni (lu-
crătoriă-luerătoric-lucrătoare, dela I la III, cte., pag:
IV
79-95). Arată după Lambrioi [Carte de cetire, pag. 1.4—
15], că nominativul singular nearticulat; dela declinarea
UN

I este ficut din acuzativul latinesc, iar genetivul sin-

gular din nominativ. In privința formării articulului;
aklmite părerea lui Lambrior şi critică pe Cipăriu, ciare
AL

spune, Că articulul su ormiat prin repetarea finalei

şi apoi prin punerea unui £ între vocale (pag. 9-i—105);
de aseminca critică și pe acei ce cred, că. articulul pro-
TR

clitic „ală, a“ se derivă din demonstrativul ăla, aia şi

„primeşte părerea lui Lambrior, care zise ci ulii nu. este
EN

decât art. lă precedatde prepoziţia a (ad. lat. pag. 101).

„Observ, că tot această părere o are şi Câmpeunu în.
ediţia, din 1880 a gramaticei sale (pag. 74). Critică pă-
/C

rereă lui Hâşdău, care crede, ca şi mulţi învaţați stră-

ini, Că postpunerea articulului în limba români. este
SI

o înrâurire a limbei trace şi dace, susţinând părerea lui

Lambrior, care arată [ea şi Cipariu] că. în latina-populară
IA

“pronumele demonstrativ se puncă sau înainte sau în urmă

substantivului (omo clleşi elle omo) şi că în limba română
CU

a învins lormu cu pronumele în urmă, din care pronun”

s'a. format articulul românesc (ediţia T pag. 104, I[ 10.
Nu se uneşte cu părerea lui Lambrior, care eroică (6
 — 256 —

RY
sonal
ec. (ellam) şi în ediţia II presupune, că a este

RA
din: adverbul hac, care eră întrebuințat ca. interjeciia
„Cediţia” I pag. 100, II 35): In ediţia II critică pe 'Lic-
„tin, care în gramatica sa (pag. 55 ediţia din 1891) sta-

LIB
tueşte [luându-se după gramaticii vechi] a se formă, Go-.
„.netivul şi dativul singular dela substantivele, femenine
în fă sau că, după-cum substantivul se - sfârşeşte la

TY
forma nearticulată îni sau e (cărţii, mamei, ete.), şi
recomandă formele, cărfei, părței, wacei, spunând că.
formele cu îi.nu se pot; admite fiind. populare: (ediţia

SI
II pag. 80). Articulul „adiectivalăi: cel vice, că sa do-
rivat din: pronumele demonstrativ acelă (pag. 106), a»
rată
îmaintea
că acest articul
substautivelor (şi
ER
se întrebuinţă
tăi€. celă
în veacul
vitelu
al 16 și.
orasu, făcu
IV
cea tărie, pas. 106). Admite întrebuinţarea numeralu-
lui ună, o, a pronumelui niște ca, drticoli neholăriți. .
UN

| “ Numeralul ordinal ali doilea îl explică, din. cardinalul

doi precedat de articulul al (a--lu) urmat do articulul le
și de un demonstrativ. a ; a doua din două precedat de a (prep.),
AL

a (art. tem.) și urmat de a (axt. fewn.)şi de a-(demonstrativii ad-

“verbială, pâte. din hac lat. pag. 112). Mai departe se ocupă
- de pronume, arătând modul, cum s'au derivat din latina
TR

. populară. Pronumele persona] ielă, iea îl explică din acuz.

alun, și elan (pag. 117). Relativ al care îl explică din ae.
EN

qualem ; adiectivuli determinaticii „acestă“ îl derivă din ecce-

„esto, accesto- acestă, iar pe. acel din ecte- ellom (ecce- Ahn),
eccelu-acelă (pag. 117-195.)
/C

Trecând la verbe menţine părer ca lui Lambri ior în

a: „privinţa condiționalului, zicând că acesta atât după înţăles
SI

“cât, şi după istoria formării lui este un fel de viitor supus la,
condiţie (pag. 127) ; supinul nu-l admite. Primeşte păre-
IA

“rea lui Lambrior de a se întrebuință : (recululă simplu

„pentru 0 lucrare, care sa desăvârşit în. altă. periodă,
U

„de timp decât, aceea, în care ne aflăm [ca şi în limba

„vamceză], pe când celă. compusă. pentru lucrări indepli-.
BC

nite ori când în timpul trecut (pag. 128). La conjugăti,

 RY
e BT

ca şi la declinări, pe 'lângă formele actuale arată din

RA
când în când forme din limba 'veche românească. şi din |
dialectul macedonean şi istrian, comparându-le cu for-
„mele “actuale şi explicând derivarea lor din latina 'popu-

LIB
lară. Zice, că conjugările I şi IV sunt vii și se îmbo-
găţesc necontenit, pe când: IL şi III sunt moarte, căci
verbe noue nu se mai formează după acestea și că nu-

TY
mărul verbelor lor s'a împuţinat necontenit (pag. 143),
Ez dela prezentul indicativ, conjunctiv Şi dela impe-
unor verbe de conjugarea 1 îl explică [admițând

SI
rativ al
părerea lui Lambrior] prin intrarea în limba română &.
greceşti în ezo în_ loc 'de izo (botez pentru
verbelor
baptizo),
ER
dela cari sa luat obiceiul de a se adauge eA
(pagina 118). Genul pasiră îl -oxprimă prin participiul
IV
trecut al verbuluide conjugat şi auxiliarul „a îi, re-
comandând în acelaş timp şi întrebuinţărea ref lexivului
UN

cu înţăles pasiv cu deosebire la persoan a treia (pag. 168).

Sintaza (pag. 113-240) generală este tractată. pe
„scurt, iar cea specială mai pe larg. Sintaxa este lu:
crată. după Diez, urmând Cadrele şi împărțirile lui,
AL

folosindu-se tot odată şi de scrierile lui Cipariu, lam

brior și ale altora. După co tractează despre j;roposiție
TR

de cu-
-şi părțile ci, se ocupă pe rând due fiecare parle
vânt, arătându-i întrebuinţarea (artieolu, pronume, n0-
genetivii, casurile cerute -
EN

“ minativă, acusativii, dativi,

timpuri, adverbe); apoi
de preposiţii, verbe, moduri,
tractează despre - formele propozițiunii simple, despre
/C

propoziţiunea compusă, despre proposițiunea conjuncțio-

că
nală curată (trebue să mergemii acasă ; năulăjduescu,
SI

declarat
ieşti sătulă de somnă; se dice, că se va fi
conjuncționale adeer-
războiu, etc.), cespre "proposițiunile
IA

(proposiţiuni subordinate de timpu, de causă, de

biale
proposiţiuni subordinate condiţionale, concesive,
scopă,
vela-
proposiţiuni secundare de nodu), despre proposițiunile
CU

între dîn-
tive, proposițiunile comparitite, preposițiunile unite
da-mi
sele (nu-lu cunoscă, nici nu voii să-la cunoscu, ori
11
 — 258 —.

RY
„pace,. ori să nu te „ieri, ce vei păţi:
Pamu poftitu, iuse
„nu pote veni, etc.) şi despre șirulă

RA
„părților. proposițiunai-
„So fac coinparaţiuni cu limba. latină,
italiană, franceză,
„.: Spaniolă, “cu limba, - veche romi
inească, cu dialectul mav-

LIB
cddonian, criticându-se construețiunile rele, ce se ob-
Bervă. fie în Moldova, fie în Munt
enia, fie. în 'Transil-
Vania, Prepoziţiunile, conjuncţiunile
şi negațiunile sunt
traetate.. pe larg, arătânslu- -sc* dife
ritele lor. întrebuin+

TY
țări. In şgrantitica sa Nedejde . [deşi
fonotist:] spre deo-
shire de . Lambrior întrebuințază,
ortografia Academiei

SI
române, pentru ca; gramatica si
poată, fi: întrod usii în
şcoale. | .
“Gramatica lui L, Nădejde este aa
teresante şi mai complecte gramatici,
Cipariu încoace, „de oarece pe lângi
ER din cele. mai in-
ce au apărut dela
i că. ţine sama de
IV
tot ce. s'a scris mai înairite, referitor la princip alele
chestiuni gramaticale, contirovers sate, caută. a
UN

îndrepta
multe din ideile greşite ale gramaticil
or anteriori, răs-
E pândind astfel: nouele „teorii ale lui “Lambrior, bazate
pe filologiă romanică,
|
AL

Gramatica lui Maxim “Pop 889.

P ostul” profesor M.. Pop dela. liceul român
TR

esc din
“Năsăud. (Transilvania )- a publicat, în 1884
0 - gramatică
(pag: 89) întitulată: e Ai Se
EN

| „Manuală de gramatica limbei 1 române penti

n şcolola
„“poporali de Maximu Popau, profesorii
la gimasiulu din.
- „Năstudi, 1854. Ediţia a II a apărut în 1992.
/C

- Autorul tractează pe scurt morfologia (etimologia

);
sintaxa Şi: ortogn răfia, Academiei române. Deelinaţiu
SI

nild
le. împarte după terminaţiuni (IL în ă, II în ui, LIL în e).
Pr “cnumiele, numeralele, conjugările sunt împăr ţite
IA

ca.şi
în. celealalte grainatici, Akeasti gramatică. este
Scrisă|
în uni stii, clar şi întocinitii în mod” metodic 1).
U

| 1 Tu 1886 apare la Braşov

BC

0 cramatică română pentru curaul

primar publicată” de. IL Dariue ” n
 — 259 —

RY
". Gramatica lui N. Pană (186%).

RA
In 1887 fostul profesor N. Pană a publicat ediţia
TI a gramaticei sale (pag. 164) întitulată:
„Cursi practică de gramatica limbei române pentru

LIB
“msulu ședleloru secundare de N. Pană, ediținnea a doua.
„Bârlad 1887. Da |
Ca bază la împărţirea declinărilor ia terminațiunea,

TY
substantivelor (L în ă, ca, a, IL în u, III în e). Adiecti-
“vele le împarte în calificative și determinative (pronume
adjectivale, adjective numărale și cantitative, pag. 17),

SI
iar pronumeleîn personale, demonstralive, înterogulive,
velative şi nedefinile. 'Precânl la verbe admite 'supinul
(pag. 77). |
La conjugări face comparații cu lim.ba
ER
veche
| |
ro-
în când eu limbile neolatin e. a
IV
măâneaseii şi din când
sfârşi tractează fonetica (pag. 110—149). Se observă
sin-
UN

învâurirea teoriilor lui . Laumbrior. In 1890 publică

taxa (129.de pagini), iar în 1892 o gramatică (pag. 66)
“pemtru cursul primar1). |
Gramatica lui 1. Buteanu (1887).
AL

In 1887.1. Buteanu publică o grainatică (pag. 4)

întitula e i
TR

Gramătic'a limbei romane lucrata pe base sin-

tactice de Ioanu Buteanu, profesoru gimn. şi asesoru
EN

consist. Gherla 1887. | |

“Autorul, care este etimologist, tractează la înce-
put despre fonetică .și ortografie (pag. 12—61), pro-
/C

priu zis mai mult de ortografie în legăturii, cu fone-

tica, motivându-și noua sa sistemnă ortografic. combi:
SI

nată din sisteinele lui Maior şi Cipariu, cu unele în0-

ale sale. Itimologia [morfologia] este trac- i
IA

vaţiuni de
tată împreună cu sintaxa. Mai întâiuse ocupă de pro-
CU

apărut la Bucureşti o gramatică română pentr

1) In 1887 a
a fost prelucrată
cursul” primar publicată de Vasile Miândreanu, care
şi după a IL tipărită
după ediția ], ce i tipărit-o la Lugoş în 15882,
“în 1884 la Caransebeş.
+
 — 260 —

RY
| poziţiunea.: simplă nedesvoltată ; Şi după. ce vorbeşte des-

RA
> pre subiectul, care. este exprimat prin un substantiv,
„tractează. despre substantive şi declinarea,. lor nearticu-
lată şi articulată ; după. aceasta, trece la copulă, şi trac-

LIB
tează. . „despre. verbe, moduri, timpuri, conjugări, apoi
la, adiectiv, pe care îl iractează, [ca şi pe substantiv şi -
verb] atât din punct de vedere morfologic cât şi sin-

TY
„tactic. Sfârşind. cu propoziţiunea simplă. 'vorbeşte des- _
pre propoziţiunea,. desvoltată, unde tractează. despre nu-.
merale şi pronume, adverbe Şi prepoziţiuni, “despre în-:

SI
trebuinţarea fiecărei părţi din propoziţiunea desvoltată ;

ER
după aceasta „trece la propoziţiunea compusă, unde sc:
ocupă de conjuncţiuni. şi întrebuinţarea. lor, despre di-
ferite. pr opoziţiuni :secundare. Declinările : substantivelor.
IV
„Te împarte după gen. [declinarea, masculină, femenină şi.
„„meutră]. Fiecare declinare este Impăr jită. în două clase
UN

[substantive masculine cl. [.sing. ă; pl. 5, cl.-I[-sing.

e pl. î;. subst. fen. cl. I sin e AI ii, subst, neutre
e]. I sing. &, plur..e, 7i,.cl.. II. sing. e pl. e, pagina 179].
AL

„Pe a (mintit de unii pramatici articui, de alţii adverb.

determinativ], ce se pune la urma pronumalor demons-
trative “îl numeşte - paragogicu (paragoge=lungir ea unui
TR

“cuvântu la capetu; pag. 330). Din viitorul I şi II dela indica-

tiv face un nou mod, pe care îl numeşte modulu îinchoatăne,
EN

care ara timpul prezent (vota cantâ) și perfect (voiu

Ti cântăâtu pag. 256). Despre supin Buteanu spune ur-.
/C

„_mătoarele : „Supinulu nu-i alta decutu genul neutru. alu

participiului perfectu, trecutu dela notiunea sa adiecti-
SI

vala - la notiunea, substantivala, nedofinită. Supinulu ca:

atare este indeclinăbilu (pag. 131) Adverbele de loc
IA

"le. împarte în advârbie. locale de pausa (departe, ă-

prâpre,: etc.), adverbig- locale. ' de pelriindere (eu sunt.
aici, elu -se duce col6, etc.), adusrbie locale de purct-
U

dee (du-te. de: aici, vino de col6, „ete. pag. 207—211)..

BC

Autorul spune, că. s'a folosit; la compunerea gra-

„__maticei sale de gramaticele lui Cipariu, G. |. Munteanu:
 — 261 —

RY
Gramatica lui Tictin (1891).

RA
rnictân a publicat; în :1891 partea La gramaticei,
(pag. 245) sale întitulată: _

LIB
„Gramatica romînă pentru învățămîntul secundar,
teorie şi practică, partea I ctimologia de H. 'Tiktin,
“Taşi 1891“ (pag. 245). In. 1893 autorul publică partea -

TY
II (sintaxa, pag. 190]. In 1895 apare cdiţia II a părţii
etimologice (pag. 212), iar în 1902 ediţia III (pag. 102),
adiţia II a părţii sintactice (pag: 170) a apărut în 1895.

SI
Atât etimologia cât. şi sintaxa cuprind deprinderi și
bucăţi de cetire, ca aplicare la regulele date.

compunerea acestei gramatici:"

ER
Tată . principiile, de cari a fost condus autorul la
„Pornind de la convin-
gerea, că sarcina de ce “petenie a gramaticii scolare
IV
este de a învăţa uzul corect al limbii: materne şi că
UN

şcoala, în' primul loc este chemată a lupta: în contra;

particularităţilor dialectale din graiul: celor. culţi, “ne-am
îndreptat luarea aminte în: mod cu totul deosebit. asu-
pra chestiunii ortoepice, aşa încât. cu greu să va găsi
AL

un capitol în opul de faţă, unde să nu să fi dat mai

la fiecare pas instrucţiuni privitoare la întrebarea: “Care
TR

forme sînt. de recomandat şi care nu? Modul nostru de

a vedea în această chestiune este în: rezumat: Menfi-
nerea credincioasii « uzului, cons[intit prin lracdiţia li-
EN

tevară, restabilirea formelor literare mai vechi ucolo,

unde cele si arală alterate de gramaticii şi literați
modernă în mod arbilrar, recomandarea uzului munte- :
/C

mese în oale cuzurile, unde acesta nu stii în. contra-

zicere cu. tradilia. Pinem: însă a observa, că am căutat.
SI

a ne [eri de or ice excluzivizm pedantic. Aşa am înregis-

trat regulat „ ariitîndu-le ca admisibile, deşi mai puţin
IA

Dune, toate formele, care se-allă încă deobşte întrebuin-

țate la scriitorii moldoveni (pag. IV)“. Autorul zice, că
CU

îu partea teoretică a ciutat a aplică în mod profitabil

piâi ultimele: rezultate, ale linguisticei moderne în șe-
, ” Ss preă
p-
IN | m EISA
 RY
Di IER |
neral, cât şi cunoştinţa mai adâncă, despre particulaivităi-

RA
„ile limbei, române şi istoria desvoltării sale şi că. spre
„_& puteă atinge acest scop a fost nevoit a da o redactare:

LIB
cu desăvârşire nouă unora. din părţile cele mai iîm- .
portante ale gramaticei şi a transformă, în mare parte:
terminologia întrebuințată până la dânsul (pag. III).
In. ediţia; L a părţii etimologice autorul ace câteva. .

TY
observaţiuni . ortografice şi ortoepice,. atingând şi cheg.
_tiunea, intonării cuvintelor - (pag. 5—12).. Schimbările

SI
fonetic e zice, că sunt produse din două, Cauzez0
priăți-
male şi anume pe deo parte din cauza efectului sunete-:

ER
„lor învecinate, iar pe de altă, parte din cauza, intonării ;
de asemnea, spune, că unele schimbări fonetice ! surit
datorite: influenţei analogiei. După ce tractează. pe scurt
IV
principalele schimbări fonetice dă un tablou de schim-
„bările lui e şi alt tablou de schimbările lui e, în cari.
UN

rândurile verticale arată schimbările suferite de. fie-

„care formăîn diferitele epocc ale evoluţiunii” sale, iar
aăndurile orizontale arată. sechimbiirile urmate în aceeag
AL

"epocă (pag. 16—21). Inainte de a tractă despre păr-

ţile cuvântării, autorul se ocupă pe scurt; de propozi:
„Niune şi elementele ei. Gramatica este preserată, de. ob-
TR

ser'vajiuni . istorice, cu scop de a arătă elevilor des- -

voltarea uzului modern din cel vechiu român sau latin.
EN

E Ocupându- se de genurile substantivelor le deosebeşte

după terminaţie şi după însemnare. La motiunea subă-
tantivelor arată," că. sufixele casă din „mireasă: este
/C

gTeco latinul îssa din „basilissa“ „CĂ iară din „„mioară;“

derivă din: lat. iola; ioiă din „Yulpoiu” 'şi oae din „ut-
SI

soae'“ le explică din lat. '„,oneus-onea“ ; zice, că ică din bu-

nică" se găseşte în celelalte limbi românice şi că su-!
IA

_„fixele! an-ac-iță-că sunt de 'origine slavonă (pas. 35).

“La cazuri întroduce nomenclatura, franceză [după grin:
U

“atică lui Ch. Delon] de caz direct (drept) pentaa

„nominativ și. acuzativ; iar caa oblic pentru genetiv£i
BC

„dativ. Axticulul (articolul hotărît) Î, le, a, îl numeşte

„m
-
 RY
enclitic şi-l derivă dela pronumele demonstrative „ile,

RA
“care lepădând pe s iniţial a primit următoarele forme:
„Sing. mase. ille-lle-le, îllum-llu-? ; tem. .illa-lla-a. Plur.

LIB
nasc. ilicilzli-i, ilorum-lloru-lor: fem. illae-llae-le. Des-
pre luă presupune, că ar proveni dintr'un prototip vul- .
sar îlui, format după analogia lui cui, iar 7 (mai vechiu
liei-ei) . dintr'un prototip vulgar ilae-i, cui adău-

TY
gat. la sfârşit spre a arătă. cazul oblic, ca în ui lată
cu cazul drept lu. Articulul (hotiărit) ai. (ai, a, ale) îl:
reduce de aseminea la illa (li, illa, illac), i iniţial

SI
trecând în e ca în ef (illuni) şi apoi înaintea tonului
illa
în a (ca
meum-elluimiu-al
în aricii=erieius,
micu. ER
acest=aeci-istu),
Articulul (hotărît)
pr.
cel îl 4e-
rivă. din ecen-ithemn, iar articulul nehotărit (un, 0) zice,
IV
că. este identic cu numeralul un (pag. 42-43).
| In privinţa lui u din steaud [care în linia veche.
UN

eră o] 'Tictin crede, ci 4 din stella sar fi pordut fără

ă lăsa nici o urmă. (fără a trece în ui şi ci sea Sar
fi contras într'o singurii. silabă (ca şi rom. rea, mea
latine rea, meu), iar o din sleu-o-a Sir
AL

din disilabele
fi interealat mai în urmă, (ca şi i în oaie lin oro=0Vis,
ove, oc, oac) şi cii formele stea si stenoa sar mai pu-
TR

teă explică încă prin. evoluțiunea urmitoare: .stella-

stelli-steii-ste-stea ; stella-(i :"la-sielii-lla, steă-a, stoca,
steaoa. Această teorie a Jui 'Pictin [desvoltată în shhuliul
EN

său din vol. NIL pag. 2 a revistei lui Grober] este

combătută de Filipide1). Asupra acestei chestiuni iat
/C

scris şi Miklosich, Schucharit. şi TLambrior. Și liloloeul

Gorra, care.a dat-o bibliogralie compleeiii “asupra
SI

cestei chestiuni, combate părerea lui Pictin2. Părerea

lui “ietin a fost susținută île Ovid Densuşianu?)
IA

1) A. Philippide “Istoria limbii romîne“, vol. | laşi 1894, pag.

| N
4—5,
2 Gorru „Dollepentesi di into nelle lingue romanze” apărută
CU

în „Studj di filologia romanza a. XI pag. 540, .

43, unde
3) Ovid Densuşianu „Studii d» filologie română“ pare.
are un articol asnpra formei „Steană”.
 SR a — 264 —

RY
a ricin arată, Că. la. substanijvele femenine arti -
IE culul. pentru cazul. oblic afost ei,.care s'a Scurtat în.

RA
"- ă (ease-ei=case- i). Declinările Je împarte; după, gen. (de-
elinarea, masculini, femenină. şi neutră). La declinări

LIB
arată, cari sunt formele. cazuale corecte, criticând pe
„cele necorecte (pag. 51—551). Arată schimbările tone- .
tice, ce. .le sufăr substantivele în decursul declinării.
Susţine părerea, că terminaţiile. e şi i. dela. cazul oblic

TY
din sing. al. substantivelor omenine sunt desinenţele .
.. fleesionare din: limba “latină: (casc=casac, vulpi= vulpi, |

SI
„ete. pag. 6%). In această privinţă Tietin se „deosebeşte _
"de Lambrior, care, aplicând Ja. limba română teoria. ge-
ER
„. Derală, asupra. “declinaţiuunilor în limbile romanite a în-
:. vățatului filolog G. Paris, susţincă că formele cazului
>.
îi
“oblic sunt formăte “dela cz nominativ 2). 'Precând la
IV
comparaţiunea adiectivelor. recomandă La sc. întrebuință
“cât şi în'loc de cu și (el e tat atit de bogat, căl şi
UN

mine, pag. 86); tot la adicctive cu drept ciwvâut ob-

-Bervă, Filipide în gramaătica d-sale (pag. 58), că '"Mictin
consideră din nebăgare de samă cuvântul jos ca ahec-
AL

tiv. invariabil (aceste odăi sînt, prea, jos pentru noi, eri.
II par. 78). Intre pronume înşiră câteva: adverbe, ce
TR

le numeşte «duerbii pronuminale, din cauză -că expri-

mă. aceleaşi raporturi ca şi! pronumele (aici=în acesti
"loc, 'cînd==în. care timp, oricum==în orice "mod, pa.
EN

E 93). “Formele intonate dela dativul şi acuzativul pronu-

_ melor personale Ie numeşte. pronume dizjunelive . sau
absolule (nic, ție, lui, ci, mine, tine, el, dînsul, etc.),
/C

pe: Gânil cele „meintonate'“ ""PFONUME conjinălive (îmi-

mi, mi, ctc.. Pronumele per sonal el îl explică din dem.
SI

“shui (île) şi îa din illa, pronumele dusul îl derivă diu

IA

de-ipsu(nj-(î) (lun, dânsa din de-ipsa- (3) la, iu însumă,

ete. din. speufn mâl, ete. „Despre 2 iniţial dei îmi,
U

a 1) 'Tietin „Gaetii sau . cărţei“, în „Arhiva societ aţii sUinţitica și

literara din Iaşi“, vol. I (1890) pag. 666.
BC

2 A, Lanubrior „Carta de cotire“ Iași, 1882 pag. XII.

„J
 — 265 —

RY
îți, îi, îşi, BL spune, că s'a pus prin ve sacul ai XVI.

RA
când aceste pronume au început a sc întrevuinţă
înaintea verbelor, din cauză că acestor forme atone
„le trebuiă un razim, ca si se poatii întrebuiniță ŞI în

LIB
„inte nu numai în urmă (pag... 98%). Recomandă a si
„ îatiebuinţă alăturea cu pronumele posesiv săă, su ȘI
"pronumele personal lui, ei, prin care se poate ProLiză

TY
„mai bine persoana prop! ictar ului (pag. 103). Pronumele
nehotărâte. le: împarte în pozilive (oarecine, cinova, Liu:
care, oricine, etc.) şi negalive (alt, nici sin, nimenca,

SI
„nimica, pag. 111). Trecând la verbe numeşte infinăli-
„and, gerundiul, participiul şi --adjeclivul: verbil "nane
vărdale: (pag. 135), Supinul iul admite. ntrebaiuțoză ER
me a...
IV
în acouisul “oomjugăirilor. “Soune, că e conjuzarea în £.
UN

a născut din conj. IV latină pe cale fonologică, vo-

cala. palaţală (e, 4) a terminaţiei întunecându-se, cană
se află în urma unui r precedat de unu, din vocalele
aspre dă, î, o,:u (a amăni, amăriise din mnărese, etc.
AL

pag. 147). Aplicând nomenclatura lui Diez deosebește

forme lari de, conjugare, când tonul stă pe tulpină
TR

(jur, tace, prinsoiti, ete.) și forme slabe, cârd tonul se

află pe terminaţie. Qucrez, tăcuii. făensem,. ete.) Tim-
paul prezent, îl explică din cel latin prin cădor ca COISU-
EN

nantelor finale latine în limba română; astfel zice, că

„juras, jurat şi jurant“ trebuiau să dea toaie [ori
jâra. Necesitatea de a deosebi; pers. II de pers. III
/C

paro a fi condus la înlocuirea luj a cu i la conjugare

întâia, după analogia lui dormă (din dormi), de aci jări
SI

pentru juras; tot aşa laci pentru tuces (caze ar fi dat.

IA

„tace“), ducă pentru ducis (care ar Ti dat „duce“) ; prin

inrntena singular ului acest i s'a întroidlus mai departe
CU

+) Despre naşterea acestor forme Tictin a peris un studiu fur

ehen”
Stellunp der tonlosen Pronomina und Verbalforimen im Ruminiz
publicat in Gizohor 8 Poitschrift f. roman. Philol. LX 590.
 — 966

RY
şi în: pers. II piural, pr. jur ați din jură tis (care. ar fi
at „durate“. Despre "văd, adecă vidunt în loc de vi-

RA
dent zice, că este. format după duc, dorm din „du-
i
cunt, dormiunt“ singura, formă, care prezintă oarecare

LIB
greutate este juramus, trecerea lui a în dă fiind greu.
de explicat . (Romania, vol, IX pag. 366 şi Groeber's
s
„Zeitschritt vol: X. pag. 247). Arată, că, din formele

TY
conjunotivului latin sa păstrat, numai persoana, III jure,
tacă, doarmă (din jur eţ- -jurent, tacat- tacant, în loc de
“taceat, taceant , pri analogie cu ducat ducant, dormiat-

SI
dormiant ) şi că celealalte. forme au fost! înlocuite CU
ale indicativului, luând spre: deosebire particula să (si
ER
lat. înaintea lor (pag. 151). Impertectul indicativului,
a: derivă din cel latin prin schimbări: fonetice în termi-
IV
"nație şi prin căderea finalelor latine, astfel că din, fnt=
". rabar, Jurabăs, juvabat a trebuit să rezulte cu jura, tu „jura,
UN

ei jura, noi Jura (jurabamas), voi „jurati (jurabatis),

că jura: (urabant) ; î sa pus la persoana a doua din.
singular spre a o deosebi de a treia, de aseminea. şi îm
la persoana I din singular ss'a--pus mai în urmă, CĂCI
AL

în documentele . cele : vechi găsim încă forma e jura;

în ce priveşte persoana a! treia ei furau zice, că accasta:
TR

„este o invenţie a literaţilor,. de oarece acuma, câtevu

decenii toată, lumea. rostiă e; jura şi că poporul astfel
rosteşte şi până astăzi ; în mod analog
EN

s'a făcut ticea,

ducea, auzia (din tacebat, ducebat, audiebat, pag. 166).
Forma perfectului - simplu Juraiă, 'tăcuiiă, gemuiti, auziiră
0 explică din jură(o)i, tâcăi, gemili, audi)i cu tonul
/C

trecut pe terminaţie în conjugarea IL. și III după analogia

SI

celoralalte două! conjugări: de aseminea juraşi_ (jurăsti

pentru: juravisti), jură Guravit), „Jurară. (jurare din |
IA

juravere = juraverunt) ; noi jurarăm, voi jurarătă.

sunt, formaţiuni noue născute. prin influenţa persoanti
a ircia din plural, de oarece în limba veche pentru por:
U

„soana I plural erau fonmnele jurăm, Lăcum, făcuwm, fu-

BC

dim, iar pentru persoana; TI jur at, Hicut, făcul, “fugăl (pag.
. )
 RY
— 267

RA
167). 1 prâupe foci nu recomandă a. se întrebuinţă
formele Nouc (juraserăm, juraserăţi, juraseră) dela plu-
ral. Ju ce priveşte gerundiile dela conj. II și [IL arată,

LIB
că ele. au împrumutat terminația nd dela conjugare:
IL! (ticâna, făcînd, pag. 7), d “aseminea şi adiecti-
vele verbale formate dela ver bele “de, conjugar ca Il şi
III şi-au împrumutat terininaţia dela. conjugarea | (tăA

TY
„cător, făicăţor). Arată, că circumserierea perfectului priu
| „habbo“ cu par ticăpiul pasiv se poate umniări până în
otina clasică (satis 'dictum' habeo=satis dixi) şi că prin

SI
* msmare .afoi am moştenit dela latini periectul compus.

a
Formele verbului auxiliar am le explică din prez,
verbului habire . (ai= labes,
ER a=habet, am=babămus,
încie.

aţi=habetis,- au==habuut pentru habent: „habeo“, cate

IV
ar fi dat „ab, este înlocuit. prin „ami. care pare &
ti luat din pural ; forna a dela persoanir a treia din
UN

sinoular zice, că s'a întrodus în urmă pe cale literară,

de ourece cei vechi întrebuinţau for ma că, oa, SL
Verbul auxiliar voiă, care sc întrebuințază lu formarea
AL

viitorului, il explică din latinul vulgar zofere pentru

velle=—a. vrea (eoiă din volo-voru-voriu, zel | din velis-veri,
a din volet-voare-vare- va, tom din _volumus, zei din
TR

velitis, or din. volunt, pagina 186). Despre aumliarul aș

-
vine, .că. conţine niște forme ile conjugare foarte schimo
sem,
EN

nosite ale verbului habăre; aş pare a fi habuis

(vechii ar?)și -ar (vechiu ard) par a reproduce pe
habuerat, cete. (pag. 185). Iutrebuinţază Ni
habueras,
/C

in fimătinzul preuperject (a Ti fost jurat), de asemine&

gerundiul perfect (fiind jurat, pus. 1875. Critică pe
SI

cei ec exprimi pasivul prin verbul „a [i și participivă

fran-
trecut al verbului de conjuzi at, imitând astfel pe
IA

prin cou-
cezi, și recomandă a se exprimă forma pasivă
pe se olarul le-
_ jugarea aclivă (profesorul pedepseşte
unipersonali în aclie (vino (le
CU

nCŞ), prin conjugarea

pentru
grabă, că te chiamă ar trebui să te pedepsească
prin conjug area ref/leai vă nu:
faptele tale cele ele),
N
 —268—

RY
“mii. lu persoana III (şcolarul lenes. să peuepsește.
de. -.
ă profesorul său), din. cauză că construcţia

RA
„perifraatică
„ „arată efectul unei lucrări deja: săvârşite, iar
nici de
cum lucr: area, ce: se face (biserica este” clăditii—ade
că. e
„gata ; din contră, biserica. să. clăideşte=—

LIB
=adecă, e încă.
în construcţie, pag. 201). 'Precând la âdverbe
exprim |
îndoiala despre origiinca.- latină a lui e din eşte,
cu care ă
sau format; unele! adverbe, zicând, că, poate . fi
Și sla-

TY
* VON (rimislky =rîmlenește, otc, ), La urmă, tractează
despre:
formarea vorbelor. prin derivafiune: Şi compozițiune (pag. Şi

SI
231—245). In ediţia II şi III autorul schimbă: pomenc
la-
tura, cazurilor, „întrebuințând. N. şi. A. pentr u cazul
drept .
ER
“Şi G. D. pentru cazul oblic spre a corespunde.
NOMEenN-
Claturii cazurilor într ebuiuțate în limbile latină, areacă
„ŞI germană ;> preaverfectul îl “numește, şi perfect an- -
IV
„derior.. In ediţii III sunt lăsate la o, parte 'observaţiu-
| nilG istorice, menţin; indu-se numai obser Vaţiunile
UN

rele:
ritozre la provincialisme şi la formele, „Co se recomandă,
„a. se întrobuinţă | ca fiind corecte.
|
I n sinlaaiă autorul întroduce în part e-0 terminologie
AL

nouă, astfel propoziţiunea . simplii este numită. propo-

zijie curală. (nacktor Satz), iar cea; amplificată se mai
numeşte dezvollală (erwoiterter Sata),
TR

$ propoziţiunile
contrasc: din mai: multe subiecte. sau predicate le nu-
-meşte pr opozițiuuni, compuse cu subieci maltiplu Sau prie-
EN

dica multiplu, iar “propoziţiunile secundare din o frază

1e numeşte dependente ; propoziţiunile subordina ale scur-
tate le numește substituiri. Exemplele pentru exp icaroa
/C

regulelor date sunt luate din scriitorii noştrişi: din -

literatura populară, din când în când se arată uzut
SI

sintactic al limbei vechi românești, citându-se exem.

ple. din cărțile vechi bisericoşii, din documenţe. şi cro-
IA

nicari. | | : |
| “'Ticetin, Caro oste fonetist, întrebuinţază în călişia
U

II] şi a TIT a gxambaticei sale sistema ortogralică a

| Academiei, „pentru + ca cartea să poată hi întrodușă, în
BC

"Rea: ale. .
 RY
— 269 —
N

RA
Gramatica lui Gh. Ghibănescu (as).

„Gh. Ghibămnoscu a publicat, în 1892 o gramatică ro-

LIB
mână (pag. 255) întitulată.:
A Lambrior, Gramatica, romînă, fonetica şi mor-
| fologia! de Gh. Ghibănese mu, profesor, Iasi 1892“.

TY
| „In 1893 “a publicat partea sintactică (par. 174).
- Autorul spune, că. la compunerea gramaticei Su folosit
de studiile, ce Je-a publicat: Lambrior prin revistele

SI
- „Romania“, „Convorbiri literare“, „Revista de istorie
filologieşi archeologie“. Fonetica a luat-o întreagă din
manuscriptele lui Lambrior, iar, cea mai mare parte ER
div morfologie și sintaxă împreună cu planul şi rene-
ralităţile le-a luat din gramaticele lui Chărles Delon Și
IV
k.'_Brunot.: m
Inainte de a întră în studiul foneticei, autorul trac
UN

tează. despre “producerea Şi împărțirea sunetelor (pag.

5—18), scriere şi pronunțare (pag. 19—24), fonologia
latină (pag. 29-—32); în partea fonetică. se ocupă de
AL

schimbările -suferite de: vocalele tonice, de vocaiele a-

„tone, de consunante (iniţiale, mediale, finale) şi de
TR

“ grupuri de consunante.. Legile fonetice sunt expuse En-

toemai, ca în gramatica ii Nădejde, cu deosebire a
aci este altă întocmire și că partea fonetică: este mai
EN

De scurt tractată,
„ "Precând la partea morfologică autorul vorbeşte des-
pre părțile de cuvântare, pe cari le numeşte categorii,
/C

de substantive şi împărţirea lor, de gen şi cuioaşterea

lui după terminaţie şi după. înțăiles, de număr, de cazuri
SI

(cazul drept şi» oblic), de articul, etc. sirticulul îl îm-

parte în substantivul (, le, a), pronominul (al, a),
IA

adieclival (cel, cea), . mumeral (ua, 0), partitiv (unil,

„unele, niște, pag. 88). Ca barză:la împărţirea ceciinărilor
CU

ia zeiul (tipul I masculin şi neutru, tipul II femenin;

pag. 95). Adieclivele le împarte în calificalive, canbi-
talive şi determinative (pag. 101). Trecând la verbe
 RY
“deosebeşte verbele reflexive de cele veciproce. Perfeclul.

RA
simulaîl mai numeşte şi aorisi, plusquaanperfectul
sim
„glu îl numeşte perfectul anterior simplu, piusquamper-
"fectui compus perfectul. anteri jor COMANIS, viitorul ÎL mi

LIB
„torul absolut, viitorul! IL sau exact viitorul anterior.
Ia conjugare destinge formele tam aic verbelor de cele
„sfabe. Supinu. nu-l admite, cu toate, că, ca şi Tictin,

TY
recunoaşte, că participiul. în. unele chnstirac 'țiuni se a-
samână cu supinul latin (este greu de zis=dificile dictu
est, pag. 150), la conjugări stabileşte 5 categorii (I

SI
dn: a, II în ea, II în e, IV îns, Vin, Dag. 152).
În capitolul din urmă se ocupă de for marea cuvintelor

Ia
(pag. 2995)
Gramatica aceasta, are mare
ER asemănare ca comiinut
|
|
IV
“ou gramatica lui Niidejde [de oarece şi unul și altul s'au
folosit de sericrile şi manuscriptele, lui Lambrior] şi cu
UN

a lui Tictin [din cauză că amândoi autorii 3 "au folosit

. e aceleaşi: eramatici franceze].
“Trecând la sintaxă, autorul. tractează, mai. întâiu
sintaxa generală (pag. 2—65), „apoi cea specială. (sin
AL

tacsa. romînească, pag. 66—123): Obiectul drept îl îm-

“marte în obiect intern (servitoarea . tac pîne) şi în 0.
TR

„biecl extern (am dormit un. somn grei, pas. 10). Pro-
poziţiunile contrase le numeşte: multiple. Propoziţiimile
le împarte. în independenle ; dacă sunt. le-
EN

principaie
gate prin conjuncţiuni -:e împarte după natu»a, conjuna:
“țiunilor, ce le leagă, 'în propozițiuni coordonate Gopur
/C

lative, disjunctive Şi adversativă. Propoziţiunile subordi-

mate le împarte în subordinate. cauzule, condiionale, tem-
SI

porale, compleclive (subiective, obiective directe şi indi-

- vecte, subordinate concesive, comparative, finale . și con-
IA

cluzive).. Apoi mai deosebeşte pr opoziţiuni incise. [incidente

principale, pag. 89—57]. După aceasta se ocupă de sintaxa
tractând, despre „Sirul “cuvintelor în. pro-
U

” voinânească,
'poziţiune, acordut,. termenilor - “din “prropoziţiune, COres-
BC

“pundenţa timpurilor „Sintaxa pr opoziţiuinilor (pag. 66).

7, . . a e. m!
7 . po.
 RY
p- 9
La urmă tracteazăi despre ortogratic, punctuaşie

RA
şi alfabetul greco-slav (pag. 124—174). ATAL în morte-
logic cât şi în sintaxă se află ca aplicare lu reguli bu-

LIB
câți. de cetire luate din literatura cuită. şi din cea po-
pulară. Ghibănescu este fonctist.
„Gramatica lui R. G. Radoveanu (18%).

TY
“In 1892 Radoveanu publici o gramaticii (159 de
pagini > întitulată: | |
„Gramatica limbei române întocmită pentru cla-

SI
sele secundare de Radu G. _Radoveanu, partea I, etimo-
logiea, “Bârlad 1892.
Autorul s'a folosit la ER
întocmirea gramaticei “sale
„de lucrările lui Nădejde, Lambrior, 'Pictin, Speranţă,
IV
Pană şi ale altora. Ediţia II-a a apărut în 1896.
- "Articulul îl împarte în hotărât (primar), adieclival
UN

(secundar) şi: nehotărât. Numirile. de primar şi sc-

cundar sunt luate dela Lambrior. Critică, pe gramuti-
cii, cari consideră pe al, «, ai, aleca azticul impropriu
Bail pronuminal,
AL

de oarece acesta nu este decât. articulul

hotărit precedat de prepoziţia a (lat. ad. pan. 44). Ad-
“mite trei declinări luând de bază'la împărţire termina-
TR

țiunea substantivelor (I în ă, ec, «i; ILinu şi consunante,

III în e). Ablativul, pe care majoritatea gi amaticilo:
dela 1850 [dela Cipariu] îl lepădaseră, figurează din nou
EN

între cazuri în această gramaticii (paz. 46). La decli-

narea III recomandă la genetivul şi dativul substanti-
/C

velor femenine forma articulată în es (frunţi-iei==trun-

ței, pag. 61). Aidiectivele le împarte în calificative şi
SI

determinative (,, numeralele, pronumele alicctive' '==toate

pronumele, cari se întrebuinţazi însoţite de substan-
IA

„ive, afară de cele personale şi reflexive). Toi ca u-

diective determinative zice, că se pot consideră geneti-
vul substantivelor, substantivele cu prepozițiuni (casu
CU

vecinului, aer de "munte, etc.) şi adverbele de loc, «le

timp. cu prepoziţii (cei de aici, ziua de ici, de aibi,
de iori, pag. 77).
 — Lui: —

RY
mrecâină la verbe nu admite supinul; cu toate a-

RA
„ cestea zice, că participiul adeseori funcţionează, ca 'sub-.
„stantiv verbal, cu ideosebire - după. prepoziţiuni, luând.
când atribut, când eompliniri şi că. în acest, caz el

LIB
„corespunde supinului latin (culesul viilor, mă. "due la:
„vânat=eo venatum, ete. pag. 118). Gonul asi 1 for...
„meazii în mod perifastic, (pe. 167 |

TY
Gramatica 1ui l. Suchianu 0899.

SI
| “In 1894 profesorul L Suceanu a publicat ediţia IL

titulată: ER
a gramaticei sale, iar în 1896 ediţia III (pag: 306) în:
|
L Suchianu, e
Gramatica limbii românesci e
IV
„diţia TUI, București 1896“. aa |
Dai Autorul tractează la început principalele sehina-
UN

bări fonetice (pag. 27—32), trecând apoi. la declinări -

le împarte după terminaţiune (| în ă, ea, a; Ilînu
sau consunantă, III în e), arătând tot odată schimbările
AL

„fonetice, ce le sufăr - “substantivele în decur sul deelină-

' rilor (pag. 177); cu toate aceste 'la urmă. (pag. 285) le
împarte şi. după lgen, lăsând la libertatea p -ofesorului!
TR

să-şi aleagă. sistemul ce-l vă găsi. mai bun. Adiectivele

Te împarte în calificative şi 'deter minalive. Graal com-
în comparativ de egalitate, de infe-.
EN

perativ îl împarte
rioritate şi. de 'superioritate. Verbele reflexive, le To
parte în reflesive. proprii (el. se 'lauâă, sc. spală, ate.)
/C

Şi reflesive improprii, cari deși au formă retlexivă, însă:

ele nu arată, „Că urarea, „exprimată printr "însele se
SI

resfrânge asupri subicetului (n mir, mg sperii, mE nasc,

ete. , pag. 155). | |
IA

: Despre supin zice, că are înseranăre de substantiv

“Și de adverb (la apus de sâre ; a murit pe neaşteptate,
pag. 159). Gerundiul' îl numește participiul presinte (ct.
U

dâ-nd, pag. 187). Conjugarea pasivă 0 foxmieazi în mod. |

BC

perifrastic. -
 RY
lu Ivo Suchianu pubiică ediţia La since (vag.

RA
231). Aiuiorul ivacteazii despre Propozi ițiune-și despre
întrebuinrţarea părţilor propoziţiunii (subiect, predicat,
atribut, complimente), despre întrebuințare ovbicmului

LIB
posiposiliu (1, le, a), şi a cclui prepozilie (ul, a; sii cel
"cea, despre . ivazee, Gespre: propoziţiuniie sunosdliiuie,
despre înirebui ințazca timpurilor şi modurilor.

TY
“Gr amatica economului St. Călineseu (15 SG).

SI
conomul st. Călinescu a publicat în. 1896 o ura,
matică. (pag. :803) întitulatii:: | |

Călinescu, Bucureşti 1896“.

ER
„Manual de gramatica: română de economul - Șt

Articolele Je. împarte în proprii (|, le, a) si ineproprii

IV
(cel, ceas al, a). Deelinările le împarte după ierminatia.
substantiveior (I în -ă, ea şi a; II în u și consutanie,
UN

III în e, pag. 26)...Adiectivele sunt clasiticate în sali:

ficative. şi determinalive. Gradul comparativ ÎI împarte |
în -comparaliy de superior itale şi în comparativ fe în-.
AL

ferioritale. Perfectul compus îl numeşte perfect inloric,

iar modul presumtiv viitorul presupunerei (voiu fi a-,
rând). Pe lângă participiul trecut, admiie și suvinul.
TR

(de axat, pe arate, pag. 141). Conjugarea nasivă este

formată. în mod perifrastic (pas. 206).
EN

Gramatica lui |. Găvănescu şi A. Lupu Antonescu (1597).

Tr 1897 'apare ediţia IL a grainaticei (nuz. 159
/C

"Tui Găvămescu şi Lupu-Antonescu întitulatii

„Gramatica pentru clasa | secundară, euprindend
SI

- etimologia și formele regulate de Ion (iiivânescu, Pro-

fesor la universitatea din laşi; şi A. Lupu-Antonescu,
IA

“profesor la şcoala normală

“ „Carol [*, Bucuresci
sparei LOY/.
a()7

„Tot în acest an se publică şi cdiţia Tla părti a IL

CU

â. acestei! gramatici, care cuprinde Tormele m mulate

şi “sintaxa (pas 150) 5
 | — 24 —

RY
t

„Autorii nu admit ca, articul decât pe 7, le, a; zicând -

i cet, cea şi al, « sunt pronume. denioustati ve, iar.

RA
1 Şi. O este numera: şi că ele puse înaintea substamt-
„vului, pronumelui sau adiectivului stau în. exprimare
_mcdospărţite de substantiv şi se cetesc : împreună, în

LIB
“tocmai după cum se ceteşte adliectivul împreuni, cu
substantivul [partea II, pag. 26]. Declinările le împaite.
„Kupi genul substantivelor. La comparaţiune gradul com-

TY
parativ este împărţit în comparatie de egalitate, (com-
pararea, egalitară), comparativ de superiorilale şi com- -
„wparalivy de înferiorilale (comparare 'de superioritate şi

SI
comparară de inferioritate, pag. 33). Intre numeraiele
multiplicative, Sunt cuprinse şi participiile, a căror tul-
piră este un numeral cardinal
Printre moduri se găsesc [ca şi
ER (întreit, încincit, "ete. 5
la Circa şi Crasan] MO-
IV
dul presumtiv şi modul oblic. Da modul imperativ pe
Jânsti timpul prezent se mai găseşte şi timpul viitor
UN

(si alerg, săi alergi, etc.). La participiu este impul

prezent (alergând) şi timpul trecut (aiezgat:, partea |
pag. 116). In partea II se trăctează formeie nereguate
din etimologie. Atât în etimologie cât şi în sintaxă
AL

sc: dau exemple din scriitori noştri pene ua sc „ axplică

rogulele 1).
TR

Gramatică Iul A. Filipide (1897).

EN

>

In 1697 A. Filipide, profesor universitar şi :nem-

/C

bru “al Academiei române, publică. o' gramatică, (pag,

„384) întituiată: a |
SI

„Gramatică cierentară a limbii roimiue de Ala-

xanâsti Philippide, Iaşi 1897. |
IA

„Autorul traetează la început despre sul ete, apoi

1) vot în 1897 apar în. Bucureşti „„Klomente de sintaxa linibei

U

române“, lucrate de o asociaţiune didactică, de aseminea la lași „Gra-"

matiea elementară“ da profesoara Cleopatra Atanasin.
BC
 RY
— 215 —

despre accente. Arată, că poziţia accentului nu este

RA
"“hotiăiriti, de firea, limbei române, ci de acea a limbei
latine, pentrucă accentul latinesc Sa păstr
at în oenoral
în limba română și ci puţinele locuri,

LIB
unde existi. dey-
sebiri, sunt provocate de: cauze independen
te de aceent.
Zice, că nu se pot; da regule de poziţia accentului ŞI că
regulile stabilite de Diez pentru toate Limbile romanice,

TY
24 sulixele derivative ar fi accentuate
nu este adevărată,
fiinăcă. există în româneşte sutixe derivalive
neaecean-
tuate d. e. '-e/. Este de părere, că ar îi lost ine, ca ac-

SI
cântul si. se însemne în formele echivoce (prez. cîntă
peri. cîntii). Spune,
articulul, „veyhele
că
uuxiliare, ER
prepozițiunile,
unele
conjuncţiunile,
forme ale ver-
bului iul, pronumele scurtate nu au accent, fiind
IV
- proclitive. ori enclitice (cilagtirițelor, pag... 7). Se arată,
“că. după cum s'au păstrat, accent le latineşti neschimbate,
UN

tot astiel s'a păstrat şi despărţirea silabelor, criticăn-

* du-se despărţirile din sramatica lui Pictin; ca neconfor-
me cu firea limbei românești (pag. S—9) ). "Diuii uccastu
se arată schimbările fonetice, ce le sufere radicalul,
AL

and sc lipesc la el terminaţiuni (pag. 10-—12). “Trecând

lai doom le împurte în 3 (| în d, ea sia, llinu,
TR

„consunante, III în e). Cazurile le numerele ZĂ ŞI a-

une cazul 1 (nom. ŞI acuz), cazul 2 (gent. şi dat.i,
cazul 3 (vocativ). Se dau repule spre a se arătă, cari
EN

substantive au cazul 2 singular şi pluralul în e, citându-se

mai multe serii de exemple (pag. 1.1-—17); de aseminca
/C

cele ce au-iorma 2 sine și pluralul şi în eşiiîn 3 (pag.

17-23). Se indică schimbiirile Ionetice, ce ie sufăr sub-
SI

stantiveie în decursul declinării ncârticulate. La deeli-

„narea II se dau reguli şi o mulţime de substantive mas-
IA

:culine, cari se sfârșesc la căzul 1 în u, ă sau consu-

nante, la cazul3 în e şi !a plural în , îi de aseminei:
şi substantive eterogene, cari au la singular aceleaşi
CU

forme ca și cele masculine, iar la plural au e sau uri;

tot: udat se dau regule spre a deosebi după, înțăles
 0 —

i.

RY
substantivele masculine “de cole 'elerogene, ce sunt..i-
Ilustrate. Cl 0. mulţime (de, exemple, arătânecu-se. tot.

RA
dată, şchimbările.. de: accent; şi cele fonetice . (pag. 20.
a _
20

39). La declinareca. III sunt următoarele, forme: 1: (ej,

a (î,ă, e),:3 (0), pl. (i d.e): Forma. 2. sing.si întoa

LIB
pluralul în ș, i o au, numai: .femeninele,. forma 2 sing.
“si plur. în e:0 au numele femenine! de fiinţe. stârşite,
“în .oare: (cersitoare, ete.). Forma 3 o. au. numai. unele:

TY
substaritive femenine .(leleo, dihanco, Marieo; ctc.), iâz
forma1. sing. .în e şi pluarlă. în î.0'au substantivele;

SI
„masculine. Şi aci se înşiră “mai multe. substantive: mas-
culine și femenine, arătându-se schimbările fonetice (pag...

ER
39—4a), La udicetive se citează o. mulţime de exemple,
aiătându-se accentuar a, ŞI: seliimbiirile, fonetica, ce se
întâmplă în tinipul deelinării, (pae. 4458). Pronumele:
IV
sunt împăpţite în personal. [unde se âilă şi. cel refle-
iv], demonstrativ (acest, ist, acel, acestalalt,. îstalalt,,
UN

ecla, “acslalalt, însumi, ete., diusul, atit, atâre), intorogatie

(cine, ce: câre ; „clt-citi), nedefinil. (un; na, 03. cinevă,
„cevâ ; vrem, mciân, oricare, cto „ determinutie „(eel-eea,,.
AL

acc], aceâ ;. articulul. 1, le, e arată totodată, declina-

rea articulată a, substantivelor), posesio. (pagina DS — 70). |
Naumeralele - le. împarte“-în cardinale, ordinale (formate
TR

din cele, cardinale cu . ajutorul artic ulelor al proclitic-şi

le enclitic), distributive (cîte doi, ete.),- auttiplicative,
EN

(înloit, întreit, ete.), adeerbiale. (odată, întiia dată, în-

tîia oară, de două ori; a, oua oară, ete); substante.
(mim, doime, ete. pag, 71—74). “ Se
/C

„ Lrecând la verbe dă o- listă. bogată. do. “verbele, ce

se conjusi dupe: cele4: conjugări, din care se poate
SI

vedea, că cele mai multe. verbe; se conjugă după conju-

garea IV, apoi-după I; iar. cele mai puţine după III-şi. -
IA

abia câteva,
după -II (vre-o 20, pag, 74—85).
La timpuri
întrehuințază pe lângă. (recutul compus 1.(am aflat) şi
U

tneculul.. comyus „LI (am. fost alliud), de aseminea .po

lângă pluscaperfeelul. simiplu (atl-âsein) şi cel” „compus
BC
 RY
RA
(am fost aflat, pag, LOB—TL1). La „viilor destinge rii
torul 1 (voia alla), ziitorul IT (am să alla), viitorul
ezucl, (voiă. fi aflat). Imperteclul lui sf compus cu

LIB
con junetivul prezent arată ceri inslans pentru trecut. (e-
vam să aflu;în loe de eram, erai, ete. se audeşi era la toate
persoanele, pa. 111-119), Intre moduri este si modul

TY
polențial (voiu îi allind, ete. pag. 118), pe care Circa
îl numeşte presumptiv.. La participiu. destinge timpul
prezent (afl-înd, căz-înd), “Trecut “(fiind căzut, căzută, că-

SI
zuţă, căzute ș avind aflat, atletă, aflaţi, aflaie; pag, 125),
Piti pasiv se înbrebuinţază dou forme şi anume
ER
forma vefleaivii munai la persoana a treia din
și plural (se acopere, se aduc) şi for ma com ius
singular
din tim-
purile verbului „a îi Și leul trecul, pasiv ul
IV
verbului de conjugat (sînt iubit, iubită, In ce priveşte
forma a sloua se observă, căi la verbele perjeelire (acele
UN

a căror acţiune implici ideea de cova, care“ la un 1N0-

ment dat lmehue să se stirşeasci, precum serii, stric,
risipesc, las, părisesc, tvimet, [ec asez; prezentul, îm-
AL

pertectul, viitorul indic alivului, prezentul con junelivu-

lui, prezentul optaliv ului, prezentul inlintivului, prezen-
TR

iul participiului se exprimă prin Lorna reflexivă în-

“tvucât aceasta este posibil, adeeii la persoana a treia
la werbele împer/eclice (acele a căror acţiune nu Îm-
EN

plic ideea de-ceva, care la un momenl, dat trebue să

se sfliîrgeasei, precum iubesc, blastitm, laud, urese, rose
pectez, tem, doresc, Văd) iorma -ollexivii este la ace-
/C

Ieuși timpuri (macar că posibilă) mai rar întrebuințată ;

numai la „nasc, văl, Ziresce” forma reflexivă servește
SI

pentru pasiv şi la pers. L, 2 (pag. 129 şi 138). Spune cit,

între verbele reflezive (ni iubesc, îmi. ziilese, ele.
IA

sunt unele, cari se întrebuimază numai sub Zoro re-

fii de obicei drept (ni încipăținez, mii incrunt,
CU

mi riistesc, mii îngimi, ete. ), iar allele au ca refle xive

de ohicet drept un înţiiles deosebit decât cel obicinuit
(aflu, apuc, arăt, asaniin, ete.) si în fine, ci allele
 RY
se întrebuinţază ca reflexive de obiect, drept numai tă.

RA
„persoana 3 din sing. “(se cade, sc încape, se pare, se
-CUVIne ; Se mijeşto==verbe Uni ersonale, pag. 158-—ldi).

LIB
La, formarea tuturor timpurilor se arată schimbările
fonetice. suferite de verbe at; At în rădăcină CM si în
terminaţiuni, de asemenea şi variarea accentului. Pg
lângă conjugarea verbelor regulate se arati şi limpu-

TY
-rile neregulate ale verbelor, ce se aa dela conjugarea.
regulată. Mai departe autorul dă “ foarte luncă listă:

SI
de prepoziţii (pag. 140—158). Intre con jumuetii (pag. 1ă8-
160) se înşiră, și pronumele interogative, relative și.
ER
nedefinitele compuse cu dânsele, de, oarece Servest: a.

7r
lega propoziţiuni sceundare cu celea princpale. Apoi dă.
o lisfii de verbe, cari se compun din prefixe prepoziţio-:
IV
nale (abat, descînt, întrez, preling, rdstrîne, răsar, stiri
bat, ete. pag. 160—163), iar după aceasta urmează, nu-
UN

meroase sufixe derivative (substanlivale, adiectivale, ver-

baley cu o listă, foarte lungţi. de cuvinte derivate (pag...
163—176). Se arată, căi un alt mijloc de a căpălă cuvinte.
AL

nouc, pe lângă acel al derivărilor, mai are limba 7o-:

mână în-izolare, adecă,: „Două sau mai multe cuvinte,
TR

legate între ele într-un raport oarecare, capătă cu vre-

mea un înțăles unic (cuvinte compuse): b) Un cuvînt!
supt forma de regim devine: cu vremea un nou cuvînt
EN

(adăpost—ad depositurm ; adeviir—ad de--verum ; amează

—ad-|-media-t-dies, binecuvintez, bine voitor, cel de sus,
te., pag. 176—178)“. 'Mrecând mai departe la aduerhe.
/C

arată, cari vorbe pot; să fie. luate ca ailverbe: a) A-

diectivul întrebuințat ca. compliment circumstanţial de:
SI

mod (delicat, sălbatic, gîngav, ete.). b) Numeralul or-

dinal şi multiplicativ (întîiu, al doile, etc. ; îusutit, îu-
IA

miit, ctc.). c) Forma în e dela adicetivele în ese (bărbi-.

“'teşto, doinnește, ctc.). d) Forma în îș (ehior -i- îş, fafis.
U

“din față —f- îș, ete.) 6) Substanţivele, care arată tinp,

de
BC

însoţite de numerale cardinale, ordinale ori

întreg“ și „toti“ (ani întregi, «doi ani, tot anul, ete.)
 RY
— D219 —-

RA
f) Zilele săptămânii (Lumni-Launea, Sarţi-Marţea, ete,
pate. 178—1.79)”. Urmează 0 lungii. înşirare alfabetică
de adverbe, ce conţine L+ pagine (pap. 180-194.

LIB
După aceasta urmează înlălesul formelor Țsintaxa,
cazuri,
pag: 197—384]. Mai întâiu se traetează despre
(non. şi acuz.) serveşte pentru
arătându-se că cazul L
cazul 2 (zenel. ȘI

TY
subicet., obiect drept şi predicat, ir
când numele osie însolit. de un
dat. ) se întrebuințează,
acestei
pronume sub torma 2 şi împrumută înţălesurile

SI
forme. Se arată cazurile, când numele se întrebuinţazăi
ŞI anume: „a Cînd numele serveste
[Ari pronume
ca preiicat. (sînt om; Casa este DMumoaasii). b)
proprii «de botez, masculine şi de familie
ER
(Peodor
Numele
şi loau
sînt îngirate toate lueru-
sînt fiii lui George). si Cind
IV
tota uităt re,
vile dintr-un grup (am uitat, rîe şi
că numele
pag. 197. Afară de aceste cazuri spune,
UN

dle determine
este însoţit: de obiceiu «dle patru promune,
adiectival), de artieulul: ( (nu-
tivul cel (numit şi articul
de artivulul af (mumii. pro-
mit şi articul substantival),
AL

nedefinit).
“clitic) si de nedefinitul ar (inunit şi urticul
articuli (pan.
Autorul vorbeşte de întrebuinţarea acestor
Sau CANĂ NU se
TR

197.--204), arătând când se articulează.

pronume, «dle
articulează substantivul Tin însoțit de
numerale (pan. 204 -212%, de adiestive paz. 219..219);
EN

cânuil se întrebuințază adicetivul articulad

"de aseminca
se între-
şi cânil nu (pag. 220—226), şi tot odată când
(pag.
huinţază cazul 3 (vocativul ) articulat. şi nearticulat
/C

sus, precunt
996.250, Pentru fiecare caz ariital mai
chestiunila, ce se tacteazăi până lu. sfiurşit,
şi pentru
SI

Cani, lmt-
se dau numernase exemple culese din
Conachi şi „Alexan-
escu, Odobesiu, Nezruii, Ispirescu,
IA

a cules cu-
dei. Avtorul, după cum ardă în prefaţă,
pe bazele lor for-
vintele din dicţionarul lui Cihac, notând
ales exemple_din-seriitorii a
CU

melc, iardupă- aceasta

din seriitorii sumin-
mele, iar-după aceasta a ales exemple
Wu forme oi, Mal
“Tți mai sis şi a însemnat po baza or înţăle
 RY
980 —
departe traclează <fespre. întrebuințarea, pronumelor (pap.

RA
230-266. Vorbind despre înlăturarea echivocului.la pro=.
numele posesive. su şi li nu recomandă a se pune -săd

LIB
când se raponrtă “la subiestul propozițiunii, iar luă. CANA
se rapoartii la un alt anembrua]. aceleia. e. Alexanduu
a plecat:cu Gheorghe la drum, cărţile. sale. le-a. lat, -
pe ale lui a uitat: să le ce)... Aşa covă, zice autorul, +. căi

TY
e cu desăvârşire neromânese, căsi românul zice: A+
“loxandru a plecat. cu Gheorehe la drum, „cărțile. sale

SI
(ori. ce ţie lui). le-a, luat, pe “ale “ui. George a. uitat să
Jece (pus: 250), Tot odată araliă, „căi Truza. citată «e:
ER
Pictin (Sintaxă, pag. 61]. din Ispirescu pentru. sprijini-
rea ţcorici «le mai sus. este întâmpl: itoare, de oarăce în:
alte locuri - Ispirescu nu face nici O deosebire între
IV
„întrebuințavea acestor două pronume (său, luă, pag. 289-
240: :. Ne explici înţălesurile cazului 2 (enotiv şi dativ).
UN

dela „deelinarea pronumninaliă (pag. -250-—266) şi întrebu-.

ințarea numeralelor (pan. 206-269). e.
Mai, departe se tracteazi despre întrebuința cea
AL

- modului. indicativ. (pag. 2069272), <onjunetiv (pas.

272-292) ), optativ (pag..2922%-300?, potenţial (pag. 300-—
TR

301), imperativ (pag. '301—302), “infinitiv (pag. 802

312), participiu (5122825) şi a altor or forme mo: dale, cari
iti posibilitatea, şi concesia (pag. 325-—527); apoi se
EN

ocupi de “tiitiebuințarea timpurilor la toate. modur ile ?

(pag. B27 552). Lu sfârşit se tractează despre întrebu-
“înțarea şi: îți iesul. proporiţiunilor (paz. 358—262), CONI-
/C

juncţiuinilor (pag. 865--371.), ailverbelor (pag. 5371-372),

înter jeeţiunilor. (pag. 572), despre înțălesul .prelixelor
SI

„sutixelor (pag: 872—875),; despre congruența [con-

a coria ca subiectului cu predicatul, a atributului cu sub-
IA

stantivul pe careîl determină, paz. 373-—380; atrac-

| ţia, modurilor, pag... 580—382), dospre accent (pag. 3852)
U

şi despre poziţia cuvintelor (pag. 388—584).

BC

„Cu drept cuvântse poate spune, că aceasta, este

“cea mai. bună și cea mai conmplectă gramatică, ce.ă,
 RY
— 281 =

RA
apăvut. pănă acuma, ale oarece în mortologie sunt cia-
talogate toate formele părţilor de cuvânt, iar în sin-
taxi - sunt “arătate: numeroasele întrebuinţări și înţile-

LIB
uri “ale : părţilor de vorbire, . toate acestea fiinil. alese
cu multă :iscusinţiă şi răbdare «lin lexicogratii şi serii:
“torii: noștri. “Filipide. este fonetist. |

TY
: Gramatica” lui. Gh. Adamescu.

SI
Gh. Adamescu'a publicat în 1900 ediţia La grau.
ticei- sale, iarîn „1901 a tipiivit- ediţia TIL sub titlul:

form programei «lin 1899 de Gheorghe Adamescu, pro.

ER
„jLeeţiuni de gramatică pentru clasa IL, secundară, con» N

Tesor la liceul Sf. Sava, ediţiunea III Bucureşti 1901...

IV
In 1901 sa tipărit ediția IV. o
După noul program din 1899 învățiunântul rana.
UN

ticul în şcoale a fost: -simplificat, ALUN NU SC CCPe ci

elevul! să ştie regule, ci să.se servească de. regule pen
tru scopuri. practice. Autorul zice, ci scopurile practice
AL

ale. învăţărnântului. gramatical sunt: în primul vân două.:

-a) Să se poală înţăleve regulele de vramatici ale lim-
“bilor străine, ce ie învaţă scolarul în liceu...b) Să se
TR

servească în compoziţiune şi în vorbire de forme corerie

şi să-şi dea samă şcolarul de regulele ortografice şi
EN

de punctuaţiune, ce trebue să le-aplice. “Poate chestiunile,

ce sunt; în legătură, cu discuţiunile filologice, au fost
lăsate la .o parte, prin urmare şi comparaţiunile cu
/C

dialeetele românești și cu limbile neolatine. Aceste ches- _

tiuni se twactează în clasa V, unde se predă gramatica
SI

istorică a limbei: române 1). Autorul are la început câ-

teva. lecţiuni introductive, în care arati ce este vorba
IA

şi ce este vorbirea? cari. sunt elementele lor, raportul

3
CU

| 1) Pe lângă „Gramatica istorică, şi comparate a limbei române”

publicată de'l. Manliu, n mai publicat o gramatica istorică |. Ă. ha-
duleseu-Pegoneauu. şi alta 'T. D. Speranţă şi 'P. Popescu Deliu. În ÎȘ9
Speranţă a publicat o gramatică pentru cursul primar, iar în 101 o
“sintaxa pentru cursul secundar.
 RY
— 282 —
între graiu şi înţăiles, fixând în acelaş timp parale»

RA
lismul, ce se.observă,. continuu întae vorbă şi vorbire.
După lecţiunile introductive se încep a se tracta păr:

LIB
ţile vorbirii. Se. arată, împărţirea substantivelor după
însemnare, se explică numărul, genul şi cazul ; tot 0- -
„dată la substantive este tractat şi pronumele: substanlival
(pronumele personal, interogativ, relativ şi nehotărit).

TY
- Declinarea substantivelor. este "împărţită, dupii genuri.
'precând-la axticul îl împarte în articol postpoziliv (en-

SI
elitic=l, le; a) şi prepozitiv (adiectival==cel, cea; po-
sesiv==al, a; nehotărit-=uz, 0). “Po lângă „pronumele
ER
substantivale'“ amintite. mai sus, autorul se ocupi «le
pronumele adieclivale (posesive, demonstrative, intero-
pative, relative . şi nchotărîte), cari de 'obiceiu stautpe
IV
lângă: substantive, determinându-le și numai rar stau
substant ivelor. Apoi se ocupă de
UN

ui "- singure, ţinând locul

adiective și numerale. Mai departe tractând despre ver-
be şi conjugări, admite supinul pe lângă. par ticipiul tred:-
:
"cut şi gerundiul (pag. 109). După 'prepoziţiuni, conjunc
AL

iuni și înterjecţiuni se ocupă de formarea cuvintelor

(pas. 147—159).: | |
TR

In 1901. autorul publică „Lecţiunile de sintaxt.

(pag. 153)“. In această paite se tractează: sintaxa gene-
rală. In 1902 apare ediţia II, iar în 1904 edița II.
EN

Autorul ia ca punct de lecare- vaza, De. car e Vaza

întreaga, sintaxă 1). . |
Invâurirea oramaticei lui Filipide se observvă, de
/C

„oarece Adamescu a luat toate exemplele din autori spre

iate
SI

arătă . elevului, că. regulele sintactice. sunt înteme

pe. studiul amănunţit al scriitorilor. j-
IA

a | |
e A

ogia (ediţia ID) del pu

U

D In 1904 apare. în Bucureşti „Etimol

V). In 1908 Eusebius Popoviri
„ Antonescu, iar în' 1904 Sintaxa“ (ediţia
BC

ica română“ . (ediţia, 11).

a publicat la Suceavi a „Gramat
 RY
— 285 -—

RA
“Gramaticile noue.
În 19085 veformându-se programele din 1899, pri

LIB
matica se ace începând din clasa I până în clasa IV la
un loc cu cctirea. Din această cauză cărţile de cetiro,.
cari sunt lucrate pe clase, cuprind şi materia gramaticală
respectivă prevăzută de program. In conlormitale cu

TY
noul program, pe lângă eramatica lui M. Dragomirescu.
Şi Adamescu au mai apărut dela 1909 încoace „Carte:

SI
de vetire şi gramaticii de Sucheanu şi M. Stroeseut,
Bucureşti 1909, „Carte de limba românii [ee conţine şi
oramatica] «le P.
“Junba română” de Densuşianu
V. Hanes”,
ER
Bucureşti
Candrea:
1910, „Curs
Caracostea, Dau
de

cureşti 1910 și „Gramatica română” de Niculae Bog-

IV
dan, Braşov 1914: In aceste cirţi de cetire-gramalici
declinările suni împărţite după terminaţie (Densuşianu: -
UN

Candrea-Caracostea) sau după genul substantivelor (P.

V. Haneş;-AMihail Dragomirescu şi Gh. Adamescu), at-
ticulul în artfeol enclitic (1, le, a), proclitie (cel, al),
AL

pedefinii sau nehotărât (un, 0, Densușianu-Candrea-Cir-

racostea) sau în articul prepoziti: (col, al, un) şi post-
pozitie(|, le, a, P. V, Hanes), ori în articol enclitic (|, te,
TR

a) 9 avticol adiectical (cel, cea), avticol posesie tul, a) şi q-

tico nehytărit (um. 0, Dragomirescu şi Adamescu), Adiecti-.
velo se împart în calificative şi demonstrative (Densuşianu-.
EN

Candrea-Caracostea). Modul conjunetie (Dragomirescu şi

Adamescu) este numit şi sabjunctiz (Densuşianu-Candrea-_.
/C

Caracostea). Modul optatie mai este numit şi condițional

(Densușianu-(landrea-Caracostea ; Dragomirescu- A dumescu).,
SI

Viitorul II se mai numeste şi ctitor anterior (Densușianu-

Candrea-Caracostea). Participiul prezent (P. V. Ilanes) mu
IA

este niunit şi gerundiu (Dragomirescu-Adiumeseu). Unii gră-

matici nai păstrează supinul pe lângă participiul perfect
CU

(Desuşianu-Candrea-Carucostea).: Verbele im personale (Dra-

eomireseu-A damescu) mai sunt numite unipersonale. (Dou-
suşiauu-Candrea-Caracostea),
DP
au
 RY
RA
LIB
OCHIRE RETROSPECTIVĂ.

TY
, - pm nam

Epoca L (1157-1780), _

SI
ER
Aruncăând. O privite asupra ev oluţiurii studitului «gra-
maticei limbei române vedem, că primii oramatici rO-
âni Dimitrie Eustatie Braşoveanul (1.757). şi arhiman-
IV
dritul “Macarie. (după 17 157) au fost fonetişti., iti” se năr-
inesc ja simpla obser Vare._ a rornueler evaunatic ale, pe,
UN

cari le: înregistrează, fără a ata “senimbări]e tone-

tice şi fără a. explică diferite ic Tor me morfologite. No-
menelatur a: gramaticală. cuprinde pe lângă terminii ro-
AL

mâmeşti, dintre cari unii sunt o traducere a celor lati-

„nesti, şi termini. slavoni. şi grece şti. Deeclinările și conju-
TR

aările sunt împărțite în. clase numeroase. Pe când Eus-

tatie.; îintrebuințază G cazuri (munitoarea, ni iscătoarea,
dătătoar ca, price inuitoar ca, chemiitoarea şi lui itoar ca),
EN

Macarie admite numai 5 [L ăsând la o parte cazul” luă-

toarea "=ablativ].
/C

Epoca Il (1780—1353).
SI

LD Micul publicând la 1780 în limba latină eramatica

oramatie ali la-
IA

“sa română întrebuințază terminologia

TI Gramatica lui Micul este întâia gramatic ă. români
sistematică, în care găsim apucat nomenclatura ori-
U

“maticaliă latină și împărțirea | diferitelor categorii gra-

BC

maticale după, modelul latinesc: E întroduce subicetivis-

“mul în filologia vOmMâNă. Micu pornind dela idea ere-
 2855 —

RY
şitii, ci limba română. se trage «din latina clasică a

RA
a căutat să o reducă pe cât este posibil cel puţin în:
formă, căci în.fond cra greu, la limba latini. Pentru.
acest. Scop, el a creat o sistemii ortogralică ctimologică

LIB
scriind cuvintele româneşti: de origine latină, nu lupă
“cum. se pronunţii, ci după prototipul lor latinesc, dăud
în acelaş timp regule, după cari trebue să se celeaseă
acele cuvinte scrise după ortografia sa latinească SPIo:

TY
a NU s6 depărtă de pronunliarea aucbială. Prin aceste re-
“sule de tcetire Micul arati pentru. întâia dată prinei

SI
palele legi fonetice, dupii cari s'a format limba români
din limba latini sau după cum Zice dânsul „cum Stai
stricat limba română din limba latină“ : crezând.că. limba
română este coruptă din latina clasică, el caută sii o:
ER
curețed€ împrumuturile străine spre a o reda iarăşi
IV
curălă, cum a fost înainte de a [i venit în atiuzere ct
poarele străine. Prin urmare Micul este întâiul ra.
UN

matic român, care a înnugurat jrincipiul_elimologie la--

lin în scrierea limbei române şi ca urmare în stuslizrei
eranaticei limbei române, care principiu a înrâurit în
AL

mare parte studiul eramaticei române pân la Lam

br ior (1882). o
TR

| Articulul îl înparte în „indefinit“ (un, 0) si „dle-

finit” (, le, ul, a). Declinăiile nu le împarte nisi în o»
clasă, ci deelină mai întâiu substantivele masculine, a
EN

poi cele femenine, stabilind regula nu întotdeauna exactă,

că numai articulul se declină, iar mumele rămâne ne-
schimbat (tăta-l', tâta-lui domnul, domn-ului ; cane
/C

le, cane-luiş. domma-a, domna-ci). Impărțirea verbelor:

în + conjugări, ca şi în limba latină, o gâsim pentru
SI

întâia oară. în gramatica lui, Micu. Sintaxa este tratati

după - tipul sintaxei latinesti, arătându-se în scurt a54-
IA

mânările și deosebirile dintre: sintaxa românească” şi cea

latină (pag. 61-—70). a
CU

Exliţia IE, care a fost publicată de Șincaiu în 1805

se deosebeşte de ediţia lui Micul din 1780 mai muli.in
 — 286 —

RY
“privința ortograliei, care este cu mult mai simplificată
decât, cea din 1780. A

RA
_“Prineipiul etimologic latinist “inaugurat de Micaul
a fost urmat. de Radu Tempea, care în 1797. publicat:

LIB
" sgvamuatica sa. scrisă, cu litere cirilice (sore, omeni, duo),
Ja. compuirăca căreia s'a folosit mai mult. de eramatica
ui. Micul şi de'a. lui Morariu şi mai puţin de a lut Vie
CĂTOSCU. . |

TY
| “Budai Deleanu (1805 și 1812), continuatorul CUren-
tului latinist, îutroduce declinarea near ticulaiă prepoziţio-
nulă (N. honu, G. de homu, D.la honnu, A. pre homu,

SI
Ab. dela omu) admițând avticulul definit lu, P le, ea şi,
|
ER
“Alt reprezentant. al principiului etimologie, din a-
iceastăi epocii a, fost“ Petru Maior, cure pentru, întâia
„dată a arătat, că limba română se derivă, din lib la-
IV
. fini populară. E susțineă în mod greşit: că. limba ro-
mână, este mama limbei latine. EL îndreptă gr eșelile gri
UN

mi icilor anter iori în ce: priveşte. articulul, arătând că. 1

este articul, jar nici decum ul, de oarece u face parte din
nume, iar nu "din. articul ; de aseminea arătă, că în cu-
AL

-vântu! steaoa. articulul este «iar nu od: din cauză că 0

ze ţine de nume, iar nu de articul *; tot astiel. spune,
că e
„pă. ea nu este artic) femenin, ci numai , din cauză
TR

"face parte din nume. Maior a fost întâiul gramutic ro-

mân, care a avut în vedere în luc ările sale gramaticale
EN

Și dialectul român din Macedonia. | |

Alt reprezentant al ețimologismului a fost loan
în limba la-
“Alexi, care a publicat gr: amatica sa română.
/C

grama-
tinii. (1.826), la compunerea căreia s'a folosit de
„teii anteriori, dar cu deosebire de Loga. intrebuințând
SI

ortooralia lui Petru Maior.

Curentul latinist a fost continuat. ae Săulescu(1833),
IA

-
ajungând la exa-
Bălăsescu (1.848), . Câmpeanu (1848),
U

a lui Maior a fost susținută mai târziu de

| Aceasta, teorie Sa e
BC

Mihelţanu, Cirea şi Lambrior.

 RY
gerare în scrierea subicotivă ,„ Lentamem criticum“ de

RA
Laurian (1840). 'Tot la unii gramatici din această. epocă,
(Bălăşescu şi Ianoviciu) se observă. tendința de a Su-
pune :prin analogie neologismele la vechile legi tono-

LIB
tice ale limbei române (subiept, prepusăciune, dechi-
năciune, ete.), precum: și de a se studiă gramatica LO-
mâni şi din punct. de vedere filologice (Săulescu, Lau-

TY
riau, “Bălăşescu şi Câmpeanu).
Principiul fonetic veprezentat_în_cepoca trecută ale
Rustatie_Brasoveanul_si_ Macarie a fost continuat şi sus-

SI
ținut în epoca a 'douu de cătră Jenăchiță Văcărescul
(1787), Morariu (1788), Marki (1810), Clemens (1821),
ER
Eliade ihădulescu [numai în gramatica din 1828], (Qo-
lescu (1840), Blazeviciu (1844) și Lanoviciu ((85L şi
855). |
IV
„ Văcărescu întroducând. terminologia italiană (tra-
pasatu -imperfetu, sojet, sostunță, ete.) mai păsireazi
UN

câteva urme. din nomenclatură slavonă. [& rasnice=verat

le ; neglasnice=consunante ; slovă, slomnirez=silabă]. EI
însoţeşte terminii noi. cu termini echivalenți. româneşti,
AL

fără a-i romaniză (articol adică încheere, nome aslică

nume, congiunțione adică legare, ş. a.). Văcărescu [ace
TR

“mai mult un şir de observaţiuni trecând repede asuprai

“materiei, din această cauză. gramatica sa nu poate îi pri-
vită, ca o gramatică sisitematică. Stilul este greoiu şi
EN

imeori «chiar confuz. |

„Eliade Rădulescu priu publicarea -gramaticei sale
scrisă cu litere cirilice (1828) a răspândit 0 termino-
/C

togie_ştienţifică. potrivită cu firea limbei româneşti. Gra -

matica lui Eliade este una din cele mai. bune din. câtes
SI

au apărut. până la dânsul. El a îndreptat multe din gre-

IA

şelile gramaticilor anteriori și a simplificat alfabetul

şi ortografia. Sintaxa a tractat-o mult mai pe larg decât
antecesorii săi. Din punct de vedere pedagogic aceasta
CU

este întâia gramatică metodică. scrisă. în.un stil clar,

are a servit de model multora din gramaticii următori.
 ă — 388—

RY
bela. 1 39 însă, “Eliade fiind. iitluenţat. de limba: și litera: |
“tina „italiană părisi_principiul_fonetie, : căutând: a” lă

RA
limbei român6. o: dormă cât mai: opropiatii de: limbă: iz
taliană. aa a
- lordachi . Golescu Cu toate C.A publicat: gramatica
e

LIB
su tipărită cu litere. cirilice (1810) în. urma amaticei
lui Eliade, totuşi în privinţa. terminologiei evamaticală
nu armoniei, pe Eliade, ci pe. lenăchiţă Văcărescu, dela

TY
care împrumută . cu. deosebire nomenclatura: slavonă. și
italiană, păstrând. câteva esturi din. | terminologia , gra-

SI
îmaticilor erezi din. timipul “fanarioţilor. ..Ctoleseu înso+
țeșteîn totdeauna torminii teehnici cu nmul sau mai multe:
cuvinte româneşti
nice sau sunătoare, ER
(itere adică. slove, vocale idică. olas-
ş. a.) EL .vorbeşte. în treacăt .şi des-
pre provincailismele limbei române, arătând câteva .di-
IV
ferinţe. ortoepite şi fonetive-dintre. Munteni; Mold ovoni şi.
Ardeleni. Despre Românii din Macedonia însă nu amin-
UN

teşte neniic. Numele, declinarea . numelor, suiixele dimi-. -

nutive,. “conjugare verbelor regulăte şi neregulate, ad--
verbelăsi prepoziţiunile sunt tr actate mai pe larg decât
AL

Ia. oramaticii anteriori. * e -

: “+1. Morariu, "Care: s'a. folosit Ia conipănerea €orama:
ticei sale. (1788) mai mult -de gramatica lui Micul și mai.
TR

puţin de-a lui Viicăreseu,. este fonetist. . Aa

„A.: Clemens, caro este tot. fohotist. :ssa servit la
EN

scrierea gramaticoi sale OD de gramatica lui Mor 'ariu

Şi. de. alui Văcărescu. ne
pa Te. Blazeyiciu, &care este: tot fonet ist, a înirodus în.
/C

sa, (18414
gramatica. şi 1856) - [în--
terminologia germană
" trebuintând „în loc “de: cuvântul , „prepoziţiune“ eXpre-
SI

_siunea, ,,relăciunătoriu=V erhăltnisswort* ; legătivul==Bin-

“simţitivul= Lip [indungswort=
IA

dewort=econjungţiunea:;.
ințer jecțiunea, ete]. de, aseminea ŞI, lanoviciu - (1550 Și
U

e m Epoca ii (Us354— 1889).

BC

Ti: Cipariu. publizând “Bloinente: de “limba romana

dupa dialecte. și monumente veahi (1854), ,,Piincipia de.
 RY
limba şi scriptura” (1866 cd: I1), „eramatea limbei

RA
romane“ (partea IT 1869, partea II 1878) inaugurează
studiul istoric ul limbei române. Cipariu ii cel mai
mare reprezentant al curentului latinist din aceasi e-

LIB
pocă a căutat să popularizeze teoria lui Maior despră
originea limbei româneşti. EI şi-a dat silinţa de a reîn-
viă vechile cuvinte şi forme româneşti de origine latină,

TY
cari dispăruseră i dim vorbirea zilnică şi pe cari le adu-
nase din vechea noastră. literaturi, bisericească, cu Scop -

SI
de a formă o limbă. literară comună pentru toți lomânit
(considerând evoluţiunea limbei ca desăvârşită în vea-
cul al 16). Greşala lui Cipariti a fost, că dânsul, ca Și
Micul, Sincaiu şi Maior, a împărtăşit hiirerea dominanti
ER
din veacul ul XVIII, după care se credeă, că. limba este
IV
o creaţiune artificiali a omului şi că prin urmare urinali:
cul și filologul poate să îndrepteze limba vorbită şi SCVIS
UN

confonm. părerilor sale: individuale:; pe când astăzi atât

grainaticul cât, și filologul studiază, limba, după cum este
în realitate, căutând să. descopere legile, dup vari 0
Jimbiă. se formează şi evoluează, limba liind consideratii
AL

ca un organism străbătut de legi naturale, cari nu se

pot. schimbă dupii voinţa gramaticilor şi filologiloi:
TR

Cipariu, ca şi Micul şi Sincaiu, ma prezentat prin

lucrările sale gramaticale o icoană lideli a limbei ro-
mâne, de oarece el pune în sramalica sa cuvinte Și
EN

forme vechi româneşti, ce nu se mai întrebuinţază as-

tiizi. Altă ereșală, a lui Cipariu a fost, că dânsul ne-
/C

dându-și samă de însenmătatea limbei poporului nu.

luat -exemple din literatura populară, în care se oglin:
SI

'deşte limba vorbită, ci.a avut, în ve dere atât în pariea

„morfologică. [pe care în mod greşit o numeste time
IA

sic, ceeace însamnă derivarea cuvintelor] cât şi. în par-

tea sintactică mai mult limba din. textele vechi, care mu
ne poate dă o icoană fideli de sintaxa românească, de
CU

cele mai multe cărţi bisericeşti fiind traduceri ad,

oarece
literam «lin slavoneşte sau greceşte sunt. influențate de 5
| a | 1A
 — 290 —

RY
“. construcţiunile limbei străine re'espective. In toate seric-

RA
zile gramaticale şi filologice ale. lui Cipariu se observă,
tendinţa. ide a justifică. sistema sa, ortogralică, prin aju-
torul - căreia, puteă să. lafinizeze limbu cel puţin pentru

LIB
vedere, căi. în fond cra greu, do oarece în acel: timyy
desvoltându- -se în România literatura, cu deosebire poe-
“zia [Negruţi, Alexandri, Eminescu], a început din pan

TY
tea societăţii literare | „Juniriea“ din Iaşi- (T. Maiorescu).
0 reacțiune contra curentului latinist susținut de Cipariu.
| Meritul lui Cipariu este, că. dânsul a. studiat. „mai

SI
“întâiu! limbu veche româneasc: dând. atenţie deo-
| 'sehită “tonsticei. Tot el a uni tormizat terminologia ;gra-:

iii iţi - repr ezontanţi

ER
maticală, care i: fost. primită. de. toţii gramaticii +ur mători.
=
ai etimologismului din aceastiă,
IV
„epocă, au fost Munteanu (1860), Mihelţanu (1870), Man-
lau (1870), ]Neagoe (1874), Massim (1874), Puşcariu
UN

(1875), Circa (1878), Cetiiţanu (1878), Străjan. (1881),

cari mai mult sau mai puţin au fost înrâur iţi de lucră-
vile lui Cipariu.
Principiul fonetic a lost reprezentat în această, c-.
AL

pocă, prin Hil (1858), Alexandri (1862) şi Pumnul (1.864).

Pumnul, cel mai mare _reperzentant al tonetismu-
TR

]ui_fdin această, epocă, -a căutat. să stabilească. pe baze

ştiențifice” principiul fonetic 'inaugurat, în a doua jumă-
tate a veacului al 18 de Eustatie Braşoveanul şi de Ma-
EN

carie. Pe când etimologistul Cipariu căută să dea lim-

pei actuale un aspect cât se poate mai apropiat de for-
/C

Wa: isa primordială. prin rădicarea cuvintelor şi torme-

Jfor : arhaice la rangul de cuvinte și formne literare, fone-
SI

tistul Pumnul, plecând dela limba. orbită în timpul său

caută: săŞI iipună Tzi pentru viitoarea evoluţiune “a lirn-
IA

pei. Şi unul şi altul tindeau la uniformizarea limbei, cău

„tând a: înlătură, deosebirile, cari rezultaseră din sehim-
U

barea, înceată şi inconştientă a “eraiului. Spre a ajunge

BC

2) T, Maiorescu „Critice: Bucureşti 1874, pagina 223—341 şi

+915—319, |
 RY
291 —

RA
„Jia această uniformizare şcoala etimologicii tindeă Ja lati-
nizarea limbei, iar şcoala fonetică la romanizarea tutu-
vor neologismelor şi a terminilor technici. Astiel Pum-

LIB
nul înlocui cuvântul „gramatică“ cu [imbămâut, „logicii“
cu cugeltimânt. Neologismnele, conform principiului anu.
logici, le supune la vechile legi fonetice, ce nu-şi mai

TY
puteau exercită înrâurirea lor [evenemaăul în loc de
evenement, frângăanânt în loc de îragment, regulământ,
handiunânt, după. analogia cuvintelor vechi româneşti „u-

SI
coperemânt, jurământ, ete. ; ocupăciune în loc de ocupa:
jiune Sau ocupaţie, formăciune, năciume, cete., dupi a-
ER
nalogia cuvintelor rugăciune, stricăciune, etc.) “Teoriile
lui Pumnul au avut mai multă înrâurire în Bucovina și
Moldova, în Muntenia mai puţin [un mare susținător al
IV
teoriei analogici lui Pumnul a fost etimologistul Circa,
fost profesor în Bucureşti]. Principiul Fonetic dus_la
UN

extremitate: de Pumnul a lost combătui de 'T. Maio-

1escu 1). Marele merit a lui Pumnul a fost, însti întemeiu-
mea principiului fonetic, care încetul cu încetul a străbă.-
AL

tut în «toate ţările române, înlăturând treptat sistemele

ortografice etimologice din scrierea limbei române.
TR

Epoca IV (1552 pănă astăzi).

A. Lambrior a lost întâiul filolog român, care a
EN

aplicat principiile filologiei romanice comparate la stu-

iul 'foncticei Și MOITOIOGICI VOMA. Ea
Principiul fonetic, apărat în epoca trecutii de Pum-
/C

nul, a găsit în Lambrior un zălos continuator. Nădejde

Și Ghibănescu uu răspândit prin gramaticile, ce le-atu
SI

publicat după manuseriptele rămase dela Lambrior, nouc-

le.teorii ale acestui distins filolog, care a inaugurat o
IA

o nouă epocă în studiarea limbei române, rupând cu

subiectivismul din epocele trecute şi îndnunând cereti
CU

rile asupra limbei române pe calea cea adevărată. Lam-

brior, ca şi Cipariu, a studiat limba românească din
“-.

1) "1. Maiorescu „Critice“ Bucureşti 1874, pag. 1lo--222.

 RY
textele . vechi: „dar în acelaș Lip a ținut samă i de vol

RA
iunea. limbei române, având în vedere literatura nouă;
şi idialectele. Lambrior în explicar ea legilor fonetice se

LIB
rapoar ti, la latina” populară, la limbile neolatine ŞI la.
dialectele lor, la limba, românească şi la dialectele rO-
anâneşti şi numai araeori Ja limba latină. clasică.
| Studiile gramaticale şi filologive începute. de: Laim-

TY
“brio au fost. continuate cu mult succes de. Filipide şi
Tictin, reprezentanții cei mai autorizaţi de. astăzi ai...

SI
principiului fonetic.
Principiul etimologic începe. a. decădeă în epoca
ER
- aceasta pe măsură. ce. principiul fonetic luă avânt în.
urma Jucrărilor lui Lambrior, Filipide şi 'Tictin.
Pe când unii din evamatie ji din epoca IL (Iorgot
IV
viciu, Săulescu, Bălăşescu, Câmpeanu). şi III (Cipariu,
„Circa, “Străjan) şi IV (Lambrior, Nădejde şi 'Tictin)
UN

tractoază Şi chestiuni filologice în gramaticile lor, cău-

tând a explică cum s'a format avticulul, pronumele, cum
s'au derivat timpurile româneşti din cele latinești, cte.,
AL

Pilipide adună, în morfologic, cu iscusinţă şi răbdare ,

toate formele categoriilor gramaticale; iar în sintaxă a-:
TR

„rată; numeroasele întrebuințări Și îţi Xlesuui ale părţi=

„Tor de vorbire, băzându-se pe materialul cules din lexi-
tograiii şi scriitorii noştri... Gramatici mai noi (A di
EN

mescu, -Sucheanu şi Stroescu, Haneş, O. Densusanu, Ca-

vacostea si Candrea) urmând pe Filipide lasă lu o parte:
An gramaticele lor teoriile îilologice, derivările din lati-
/C

_meşte ale formelor flecsionare, comparaţiunile cu for-

mele din limba veche românească şi cu limbile neolatine,
SI

Ii

studiind. limba * în. nod obiectiv pe baza. scriitorilor şi a:

E

“literaturii: populare, din care își. scot exemple pe. baza,

IA

cărora formulează vegulele gramaticale.

U

7 ,
BC
 RY
RA
LIB
BIBLIOGRAFIE

TY
Citez aci serierile referitoare lu unele părţi separato:
foneticei, norfologiei,

SI
ale gramaticei românești [asupri
formării vorbelor, sintaxei] fără a mă ocupă de conţinu-.
ER
“al lor şi fără a irveă pretenția dle a fi dat o listă com-
pleetă 1);
IV
]. Fonetica.
UN

Mussafia „Zu vumiinisehen Vocalisation“ Wien 1565.

G. D. Georgian „Essai sur le vocalisme roumain”
Leipzig 1816. |
Ciastăr „Pur rumiinischen Lautgesehichte, die (tuttu-
AL

vale tenuis* Halle 1515, _ E

“Lambrior a seris următoarele: | „IP bref en rou-
TR

main“, în Romania din .1S78. 2 „Essai de phonctique rou-

maine“, în homania din 1550-18 „Notes sur les labiales
en roumaine populaire*. în Romania din 155 [articole ro-
EN

„minate de [. Nădejde în Contemporanul au 1], pag. 495].

+ „Îndreptariu, studiu filologie: în Convorbiri literare an NY.
/C

„- Alihlosieh „Beitriipe zur rumunisehen Lautlehre L-V*

Wien 1881—1855. -.
SI

Avon Densuşiuue „Din vocalismul latin și român”

lași 1882. |
IA

Piltiu a scris următoarele : | „„Stuchen zur ruună nischen

]) Lia formarea acestei liste până la 1899 mam folosit «le biblio-
CU

ediţia II,
grafia citată de L, Săineanu în „storia filologiri româue,
cer”
Bucureşti 1805, iar dela această dată om eontinuat-o până astăzi,
cetând revistele străine şi bibliografia românească.
 _— 294. —.

RY
Philologie“ Leipzig 1884. [aci se tractează despre evoluţia.
“diftongilor ia și ea și înrâurirea.: sibilantelor asupra voca- -

RA
lelor învecinate]. 2 „Der Vocalismus des Rumănischenti în -
„Zeitschrift£. rom. Phil. A—XII. 3 „Die ruminische Sprachere
in (Grăber's Grundrissf. rom. Phil. I, pag. 4388—461,

LIB
P.
Buvlă „Despre pronunţarea lui. în limba r0=
mână“ în Rovista lui Pocilescu I 17—32.. |
6. Gr: Băleanu „Fonetica limbei româmnești așăzată,

TY
pe baze fiziologice“ Iași 1896 [autorul se ocupă mai mult.
de fiziologia, sunetelor -decât de fonetică]. i
Simion Mamgiuca „Daco-romanisehe . Sprach. und .Ge-

SI
“schitsforschi img“ ] Chei]. Ovavieza 18901.
» „Teodor Alimanesco. „Fissai sur le vocalisme rommaint,
“Lausann 1895. ER
| | Si SN
Anthuv Byhan „Die Entwickeliung des e vor nasalen
IV
in den lateinischon Elementen des Ruminischen“. (Dritter:
“Jahresbericht des Instituts. fir ! ruminische Sprache zu
UN

Leipzig, 1896, pag. 1—70). o |

„Rudolf Geheeh „Prosthetischos a und s im Runiini-
schen“ (JB V, 1898. pag. 20%)
AL

vthur Byhan „Die ateu Nasalvokale ă und d in

den a schen Blementen, des Rumiinischen“ UB V, 1898,
pag. -—310), | |
TR

| A Piţtia „Der 'konsonantismus des lurmiinlschent

Vestsehritt f. rom. Phil, 1899 pag. 318—398 și 489—D00).
EN

| Adolf. Storch „Vokalharmonie im Rumânischen (JB.

„VII, 1900, pag. 98175), | ,
/C

„A. Philippide .„Lateiniseher und. rumiiniseher Wort-

accent“ (Forschungen. nr romanischen Philologie, Hale.
VI—646, XXXVI 1900).
SI

/
IA

| 1) In partea gramaticală se tractează fouologin, morfologia și ie-

xicografia.
U

*) JB V 1998 „Jahrosherieht dea Instituts fir vu finische Sprache:

zu Leipzig, funtter Jahrgang 1898,
BC
 RY
- 295 —

| I. A. Candrea-/lecht „les clements latins de la langue

RA
roumaine, lo consonantisme“, Paris 1902,
G. Weigand „Der Schwund von n dureh Nasalier ung“
(JB. NI, 1904, pag. 1885—192)..

LIB
Sextil Puşcariu „Latoinisches fi und hi im hRumi-
nischen, Ttalienisehon und Sardinischen (IB. NI, 1901
pag. 1-—197)..

TY
G. Weigand „1, o al Vorschelzung; VON a =i- ă oder
ă ja (IB XII, 1906, pag. 105-110), |

SI
Diculescu C. Constantin „Originele limbei române,
Studii critice. Rezultate noue. Vocabulismul“. Bucureşti
1907,
Chr. (eugea
|
„Frweichung
ER und der Verhărtung um
humănischen UB. NVII-—N VIII, 1911, pag. 115);
IV

JI. Morfologia.
UN

T. Cipariu „Principia de limba şi seriptura“ publi-

cate în 1847 în Organul luminării, iar ediţia LI în 1960
AL

Ja Blaj [foarte importantă pentru vechile forme gramati-

cate]. |
TR

Musafia „Yu rumânischen Formenlehre“ în lahrbueh

[. vom. n. engl. Tâtt, N (1969).
Justin Popfiu „Articolul Ju le-a [in serțerea sa ,,Poe-
EN

sia și prosa“, tom, Î, Oradea Mare pag. 16-1—I854].

Pilztin „Un fenomen mortologie“ în Convorbiri lite-
rate XIII -din 1879 pag. 294 şi „Cărţii sau Cărţer ?* în
/C

Archiva din Iași: | pag. b66. |

SI

]. Nădejde „Deelinaţiunea cu 2 cazuri “în româneşte“

în Contemporanul .I], pag. 57l.şi „O formă veche păs-
IA

trată la Istrieni“ în Contemp. LV, pag. TE şi SHE.

Meyer „Die sehwacehe Perfectbildung im Rumii-
nichen“ în Zeitschrift f. rom, Phil, IN, pag. 21,
CU

Gruber „Studiu asupra genului elementelor latine în

„comparaţie cu celoalalte limbi romanice“, uşi 155,
 RY
— 296 —

„Bumbac „Die Conjugation im Rumănischen, în ihrem

RA
Verhiiltniss zur 'lateinischen“, Czernowitz 1884,
Raica „Rolul principiului analogie pe terenul flexiu-
ni române, Ploeşti 1890. E

LIB
Cr Cretu „O nouă etimologie a nwmneralului româ-
nesc ot: “Bucureşti 1859. [extras din „Revista pentru istorie,
avcheologie și filologie vol. VI, anul. TU). |

TY
I. Bianu „Articolul propus ef la numele. proprii to-
„menine. (Arl liva societăţii ştiinţifice și. literare| din Iaşi,
III 228—2934). Sa |

SI
Stefan Stinghe., „Die Anwendung von pre“ als Acu-
sativ Zeichen (lahresberieht des Iustituts fir rumănisehe
Sprache. Zau "Leipzig „an LV ER
pag. 928—949),
Inst Dacmeister „die Kasusbilduvg des Singular tin
IV
humănisehen“ (JB IV, 15%, pag. 1—180). u
Ilerinann Phalmann „Der heutige Stand. der Plural
UN

"bildung im Dako- Runiănischeni: (JB LV, 189, pag. S2- 155). ri

„o Bugen Neumann „Die' Bildung der Personal und po-

_sesivpronomen im humimisehen* (JB VII, 1900, pagina
176—950). | | aa |
AL

„ Friedrich Streller „Das Hiltsverbum im Rumănichen

(JB IX, 1902, pag. |--7: Da | Sa _
TR

Jlans Moser. „Der Ursprung “der runiinisehen Priăpo-

şitionen“ (JB-S, 1904, pag. 109-464). o
EN

| Th. Capidan j, Plexion des Substantiv und Verbums.

im Codex Dimonie: “(]B SII, 1906, pag. 179—232).
G. Weigund " Bedentuneisentwcickelung von mai (3 B
/C

SII, 1906, pag. 91—92). E

| (e: Veigand | „Die Bildung des Dper tecti futuri (kon- -
SI

ditionalis, Optativi îm Rumănisehen" (JB III, 166, page

189— 160).
IA

î II, Formarea vorbelor. |

d. Pannul , „IL ormăciunea, cuvintelor românesti“ [scrisă
U

între anii 1856-—-185591].

BC

me m me am Ă 4 ” ,

0 Vezi LG. Sbiera „Voci asupra vieţii şi însemnătăţii lui Aron

_ Puunal“, Cernăuţi L889, pag. 251--270.
 RY
— 2917—
Quintescu „De diminutivis linguac' romanicaet Berlin

RA
18RGT. , pu |
„8. Stefureac „Despre sufixe în limba românească“.
Această lucrare a apărut în limba germană în programa

LIB
„gimnazului gr. ort. din Suceava în 1860 și ISSI, iar in
imba română în „Convorbiri literare“ anul NI, ALI și
XXVI sub titlul de „Cercetări filologice?).

TY
Sesctil Pușcariu „Die rumiinischen Diminutivsulfixet
“(IB XIII, 1909, pag. 80—232).
1h. Capidan „Die nominalen Sutixe im romunisehen

SI
(IB AV, 1909). ă
P. h. Lâwe „Die Adjektivsuttixe un Dakorumănisehen
OB XVII—SVIII, 1911, pag. 11%), ER
IV. Sintaxa.
IV
_ Jașdău „le type syntactique homo ille ille bonus et
UN

sa parentele in Archivio glottol. ital. III, 3. 1420—441

lacest studiu a apărut în o formă mai amplificată în „Cu-
vinte din bătrâni“ II pag. '609—687 sub titlul de Redu-
plicareaşi triplicarea articulului definit] şi „Un principiu
AL

estetic al sintaxei române“ in Columna d. Iuliu 1995.

Obedenariu „Ivarticle dans la langue roumaine“ în lhevuce
TR

des langues rom. din 1881, pag. 155—152 și „Une tlorme

de Part. roum. qui se met devant les subst. et les adj.“
în Miscellanea Caix, pag. 209--215.
EN

Schuste» „Der bestimte Artikel îm humiinischen

” und
d.)
Albanischen“, Hennanstadt 1985.
/C

2) Vezi Gh. V. Buliga „Serierile lu: Stefan Stefureac:. Suceava

1996 pag. 95--138,
SI

:) Despre unele sufixe şi etiwologii au traetat în „Viaţa dho-

mânească“ şi „Arhiva A. Filipide, Pascu, Seriban, iar în revistele
străine (Romania, Zoitsehritt fiir romanische Philologie, Romnnische
IA

Forsehuughen) au seris despre sufixe și etimologii româneşti Meyer

Liibke, Urban Jarnik. Weigand, Rudow, M. Rogues, Ovid Densușianu,
Sextil Puşcariu. Hâșdău a tractat despre unele sufixe şi etimologii în
CU

„Magnum etimologicum Romaniae“. G. Pascu a publicat în 1909, un

important: studiu filologie şi folcloric asupra cimiliturilor, de aseminva
în 1910 a scos în o. broșură seria I din cetimologiile sale publicate în
diferite reviste, .
 — 298 —

RY
Î. Nădejde „Axticolul hotărit şi întrebuințarei lui în:
dialectul: istrian“. în: Contemporanul IV pag. 674 şi 681,

RA
- Ziktin „Pur Stellung . der tonlosen Pronomina und.
Verbaltormen im Rumânisehent în feisohritt f. rom, Phil

LIB
. IĂ, 590.

Bis Richtey iar Syntax des rummănischeni Pososivă- o

Pronomens III „Person. (Zeitschrift, Er, vom. Phil. 1902,
494448),

TY
S. 8. Stinghe „Die Anwendung von v pre 4 Akkusativ-.
“ zeichen .(JB. III 1896, pag. 183- 197*și 1V, 1897, 298. -249,..

SI
Poques JMario „Recherches sur les conjumnotions condition-
nelle să, de, dacă on ancien roumaine“ (Romania 1907,
pag. S25-—839). ,
Ar. Sanfeld lenxen: „Der Schw und des Infinitivs IM
ER | |

Rumuiinisehen“ (JB. X, 1902, pap. 75-—-131).

IV
Pichenhayn. „Ucber den Cebraneh des Ronjunhktivs i im
n uminisehen“. Leipzig 1905,
UN

Richard hurth. „Der Gebrauch der Prăpositionen im:

Rumănisehen' (JB. 1904, pag. "465—639).
B. Dimand „Aur. rumănischen Moduslehre“: (Druck-
AL

“schrift der Kaiserliehen' Akademie der. Wissensehaften in

Wien. Bd. XLIX, Wien 1904), E
TR

„Kurt Sehvegyer „Der Adverbialsatz in der neurumă-

„nischen Volksliteratur: (B. XI, 1904, pag. 273—565).
Sandfeld „Jensen „Die Konstruktion.. de îm Rumini-
EN

„sehen“ (Ein Kapitel aus der Vergleichendeu Syhitax der:

Balkansprachen, -Zeitselrift fir rom. Phil. 1904, pag.
/C

11—35)... |
II. 'Piktin „Die Bildung des - rumiinischen Konditio-.
SI

nalss (7 citschrift fiir rom. Phil. 1904, pag. 676-—690).

“
Rogues Mario , „Recherches sur les conjunctions con-=
IA

ditionelle să, de, dacă en ancien roumaine (Romania 1907,

"pag. 825—839).
Dr. Michov „Die Anwendung des bestimten Asitilcels,
U

im Rumânisehen md Bulgarisehon (B XIV, 1908, pag. :

BC

111).
 299 — i

RY
ti
| P. Heidlev „Zum Gebrauch der Lompora in haumii=-

RA
_mischen“ (IB. XVI, 1910 pag. 1--73)..!
Hrnest Langlois „Priipositionals 7 Passiv-Objekte in.
Spanischen, Portugesischen und Ruhiinisohon (Zeilschrilt

LIB
fir rom. Phil. XXXVIII, 1915, pag: Ba),
V. Scrieri asupra dialecteloe. române,
Asupra dialectului .istrian au Seris „Iscoli, 1. Maio-.

TY
Pescu, "Pr, Miklosich, Ice, Gavtner, N. Densuşianu, T. Duvada
Și Woigand,

SI
| "Weigand a scris despre următoarele dialecte : 1) Die
Sprache der Olympo-YWalaehon. 2) Wlacho-Meglen. 3) Dor
ER
Banater Dialokt. 4) IKorâseh und Maroseh-Dialekte” 5) Su-.
mosch-und 'Phoiss-Dialekte. 6) Die rumiinisehen ialekte
dor kleinen Walachei, Serbiens und Bulgarions. '€) Die
IV
Dialekte der grossen Walachei. 8) Die Dialekte der Moldau
“amd Dobrudsha. |
UN

| „Teofil Pvâncu şi (iheovghe Candrea „hotacismul lu

Moţi și Istrieni (Bucureşti 1886).
Ioan Pop „Beitrăge zum Studitun des A ltvumiinischeni
AL

(]B V 111, 1898, pag. 170—19r%).

„8. Puşcariu „Der Dialekt des oboren Olttals“ (IB.
TR

N, 1898, pag. 158-—1 191).

Steriu Stinghe „Dic Sehkejer oder Trokareu in _Kro: t-
stadt“ (IB VIIL. 1902, pag. 1—55).
EN

Th, Gartner „kiint rumânisehe Mundarten der Buko--

vina: (Zeitschrift fiir romanische Philologie, Ilalle, 190,
pag. 230-249).
/C

Ioseph Poposiciu „Die Dialekte der Munteni und Pă-

dureni în Hunyeder Komitat“ Halle 1005,
SI

T. Buvudu „O călătorie la lomânii din wuberuia

Camenitz-Podolsky:, „O călătorie la Românii din gubernia
IA

Cherson“ și „O călătorie la Românii din Dalmația“.

CU

*) Aci se tractează despe dialectul din Bihor în veehine şi

astăzi.
 RY
RA
LIB
TY
GREȘELI DE TIPAR |

SI
!

„Pay A R dnm dazile a Iu loc de Ceteşte

4 16,
7 6
Principiilor |
prea luminatului .
ER Principialor
„prea luminatului și
prea înălțatului
IV
ae |
Ș 26, etimologhiei __. etymologhiei
„9 îneheearea încheerea,
UN

9 19 acestor acestora |
10 10. „vvemea cea trecută vremea cea trecută
| | nesăvârșită
15 săvârşeşte __săvârşaște |
AL

11.27. 30 -pe limba, neamuri! pre limbă, neamuri

12 1, 8 : prosodie, aceasta; | prosodiie, aciasta
d. graiu, cinci Se graiu, cinci N
TR

90, 24 - scrierii, încovăiata serierii, încovăiata

15 dq: 29 chiliei, mulțiilor chiliei,' mulțimilor
14 3,5,94,32 stelii, zâa,ea, voiu stealii, zăa, in, voiu
EN

15 4, G, 16 voiu, "fi Voiu,. voese : voit, fi voii, voiesc

18 “dăneaornie îi dencaorniec |
16 2, 19 taiu-mă taiu "'Phyp taiu-mă taiu, Lyp .
/C

11 13, 82 que, sa stricat . quae, „sa stricat

18 5, 10, 25 imperat, bombac, fai ie imperât, bombac, fâcie .
SI

19 2 3 lacte Jacte
0 a In local rândului al patrulea se va ceti xân-
dul ai. cincilea, iar rândul al patrulea. trece
IA

„17

Aa în locul rândului al cincilea,

„19 29 pe un, pe uni, pe o pe-un, pe-uni, pe-o
„Unii homeni .
U

"20.7 Unu
20 28. pe tâta-l, pe ttati-i, pet ata-l, pe-tâti-i,
BC

“ came-le, pe cani-i pe- -canele, po-cani-i

 RY
DOL —

Pag. ppIicândur (“etește

RA
dle În loc de__

20 29, 50 delă- tatal! „pe domna-a delă-tăta-l”, pe-domna-a:

21 7,8, 14 domnului, ell hom a domnului, ell-homu
19 30. și, ÎSIOra, a

LIB
Si, Slora
t)s
— 6,7 pe tene,: delâ mene pe-tene, delăâ-mene
31, 33 pe qvâle, pe qvâli pe-qvi ale, pe-qvali
yvăl'e «(pvăl'e .
nedetinit, acincia indetinit, acineiă

TY
laudat lauclât
cu am fost, laud-assem cu iun fost, luud-âasseme
ai

preterit, a fi laudat, preterit imperfect, a fi:

SI
laudat
+ Îi laudator, a fi laudatur:

14
98
cvăllă, la,
tălia. cartea:
ER
qpvăllă, la
tălie, cartea
20, 25 veutate; imtinitul veutâte, infinitivul
IV
9, 10 Ttalienii, precum Italianii, precum
desăvârşitu: desăvârşătu
UN

congiunțione congiuntione .
interseţione, cuvânt . intersetione, cuvânti
obştese obştescu
20 confuz, binelor confuzu, bimilor
AL

36 chipuri, cătățime chipuri, sătăţime

el Și ra clu și ia
15 sărla, alti, cătățime . căriia, altiia, câtățime-
TR

perzona, ploa perzonă, ploao

9 le active, sostanţă alive, sostanța
26, 3. acești: (e iubesc aceștiia, iubesc
EN

nesăvârşitoriu nesăvârșitoru
avVusesemil AVNSCAsEeMU
9, 102. nesăvârşitoriu, de nesăvârsitoriu, dă
mâncaiu, mâncași, voiu mâncaiui, mâncași, voit.
/C

95
„Bd8 mâncati, hui mâncaţi; [i
iai lui
SI

25 este, împărtăsinduse iaste, inpărtătsin duse

35 făcătoriu, obicinueseu făcătoriti, o obicinuescu
IA

24, 25 sumei, felului SUumeă, felului

9

tăgăduirii tăgă duurri

numai piumai
CU

„86 ce-,luerătoriu, infinitivă er-, Juerătoriu, imiinitivă

ligurata, clipsis fipurată, cllipsis
11, 28 silepsis, enalaghi, 4145 silipsis, enallaghi, +13,
 RY
2 302 —

Pag. Feânlurile In toc dle Ceteşte

RA
29 nici un, nici una pice un, nice una
DO amândoi amândoi

LIB
35, 85 absolut, 38, 144 preterit, 39, 145
1, 2 153, 55—56 | | 152, D4—51
6,92. de abia, gramatica deabia, grammatica;
25 numite năționaliceşti neunite vaţionalliceşti „Ta<

24. | slobozenia, mai -

TY
slobozeniia, mai
20 marti, lui mari, lui!
26 - cuvânt "cuvântare
2 hal, impăratorului “fiul, împăratorului

SI
dU, 31 ei, căci ei, căci :
4 nu lea putea
înțelegececărțile bisericeşti nu

34, 56 "mici, sehimoseşti

ER
lear putea înţelege
“nici, schimosești
4

84 mai, originalului, noastre mai „orighinalului, |

IV
nostre
1U, 13 aceia, noastră aceia, nostră
UN

| 14. 18,20 ei, nici, căci ci, nici, căci că

29, 98 sore, scrisoare sre, scrisâre
4 „12 silabe, prepozitia sillabe, . prepozitia,
15, 16 pentrucă, cadere, căci pentru că, cădeare, căci
AL

18,20,23 căci, mai, acelea căci, mai, acealea, -

24, 2r deaauna, almintrelea deauna, altmintzelea
3 neamului, țării “neamului, ţării
TR

16 94. domni, „Gheorghe domni, Gheorghie

2,4, 15 31, 88, mai 30, 88, mai
22 meu. o micu |
EN

„920, aceste-acestea,, 51. - aceaste-aceasțea, 20.

Dl 4 îmduitoare rânduitoare
2929 11 119 | 194
/C

n.)
D250 19, 15,24 persoană, prepoziţiile,ă59 persână, prepozițiile,56
30 observaţii, rumânească observaţii, rumănească
54 DP
SI

universității "universității
56. 4 22 mai, nici mai, nică
57, „5, 25 typosrahimn, eli typographiam, elli
IA

. ./

59 6 arteolul articulul
si 26 miuc | mine
30 : „ nedeplin
U

nudeplin
62 6, 24. geunrdiu, românești " gerundiu, romăneşti.
BC

27, 29 : românesc, românești E romănescu, romănești

v4 27 comune compuse
 RY
/eânelurile

RA
In toc de (feteste

5 Cap. VII. Despre inter- Cap. VII Despre ini-

terjecțiuni terjecţiuni. Cap. VIII

LIB
Despre conjuncţiuni
10 Vorbele, cele au comune Vorbe slave la Români
Românii cu Italienii
32, 85 Și“, ca „SI“, că
și si

TY
6.
10, 20 feluri, propoziţiunile leliuri, prepozitiunile
11, 27 românească, Italienii vomăncască, Italiani
2, 20 Itaheni: lu, pel, le

SI
-
Italiani; lu, pel. le,
25), 20,28 domnul, canelui, tatâl: domnu 1, cane lui, tatâ |
19 perfectul simplu și» impertectul, perfectul

25, 94
compus
a dom-, a domni-lor
ER simplu șI compus
a-dom-, a-domni-lor,
25, 961 frati-lor, a mam-ei a-fraţi-lor, a-naan-ei
a.

7, 98
IV
a legi-, a domni-ei a-legi-, a-domni-ei
30, 84 a tot, Centemir a-tot, Cantemir
UN

19,21,22 om, foarte, pre omu, forte, pe, pe

24,21, 28pre, pe meu, a tuu pe, pea meu, a-tiiu
îi 25, 29 horibile, dani horribile, dămi
trimetere, nevooște trimitere, nevoieşto
9 5
(d )
7Ș 25, 24 150, Macedonoromancască 153, Macedonoroma-
AL

NesCăĂ,
31 cu spesele şi tvparită cu spesele
9 1, 19
TR

Clemauns, suţine Clemens, sustine

1%) 21,28,29,35 noi, noi, ca, lui, loruși n0i, noi, ia, lui, loruş
50) 1,6, 10 sineși, ceia, celece, nici sineş, ceia, cealece, nici
21,26,20,31 voiu, 134, voiu, voiu voiu, 130, voiu, voii
EN

SI L, 19 cruțătoriu, românească cruţătoriii, romancască

21 românești româneşti“
23 universității Ungariei universităţii Ungariii
/C

21, 93 acea, aserie, limbii uceaia, ascriia, limbei

30, 52 care, reguli carea, reguli
2,8
SI

învuţă, desbinătoare* învață, desbinătore

D999 care, cele, intreagu carea, ceale, întreagă
21,24 23 e, nefirescu, 5
IA

ce, nefivesc, Ș
nm ip era

*) Coula 6 tipărindu se în lipsa mia din laşi sau strecurat în

CU

citate mai multe greşeli ortografice. Loga deosebeate în scriere pe ș

între de 7 scurt, prin urmare se vor îndrepta toate aceste greşeli.
*) Loga seriind diftongul e cu « se vor îndrepti toate aceste
greseli,
i
 RY
P ay : ke an dur ile In doc de „Cetâște

RA
30, 31. care , gramatica, carea, orammatica
32 acea, sunt aceala, sânt |
35,
2
„0%
.)
încât, reverinţă întru cât, mulțămită

LIB
8 3,4 „veselie, Oxia “bucurie, „Oxia
6, 7. răspundere „respundere :
10, 13 oprește, doue
5,
“opreaște,. doo
'14,18,93 decât, cele, filosofi „de cât, ceale, filosofia.

ITY
32, 39, 34, 35,25, 26, acea, ticei „9, 95, aceaia, ticii
55,
36 „care, rădecină carea, rădeoina, sa,
a: " acea, care, hotăreşte. aceaia, carea, hotăreaște:
3:
românească, 9genetiv | românească, ghenetiv-

RS
„15 pârâtoriul, omoiu . pârătoriul, omoiii
6, 18. dreptate, românească dreptate, romaneasca
două, prepozița, doo, preposița
VE
tăetoriu, cele tăetoriu,*) ceale
prepoziţele, cele preposiţele, ceale
E25, descalcire, cele descâlcire, ceale .
NI

“româmească romanească,
35 neavândul neavindul *)
a deplini, ceare
LU

33 ă adeplini, cere
SD. S capra, capr ă, sau. capr- -a, capr'-i saw
E capr' ei capr'-ei
10, _turture-lei, sezăitoaire turturea-lei, şezetâre-
RA

28, numărului, ordinale numerului, 'ordinalia

86. 3, stăpânitoare, ceea stepânitore, ceaia:
13, “aţest, aist, aţele ațestu, aistu, aţea
19, âmbi, totânsul, unu:
NT

îmbi, tot însul, un

99, sunt, vol 'sânt, voli
29 tulbuz, umblu turbare, judec
Rândul 31 seva înlocui cu cuvântul „nefăţeşti“(
E

S6 al
„86 db demandatoriu demăndatoriu
/C

36
?
eujuntiv | , cun) juntiv
Sf 5, impertet, demandatoriu inperfet, demăndatoriit
inpertet
SI

20) imperfetul
de aş fi lăudat eu)
23 ete.) aș «fi tost lăudat,
cu
IA

25 „ete.)
de aș fi fost lăudat eu)..
88 „. imperf. car ele, cele inperf., car e, ceale
6, S
dinpr eună, p articipul
U

i) dimpreamă participiul
BC

final, “când are:

:) Loga însamnă cu se mul scurtării pe « mut greşelile acestea.
înainte, un 4 “neacc entuat ; deci se vor îndrep ti toate
 o

RY
n.
-— 305 —

RA
ap

Pag. hândurile du loc de (e o...

teşfe

E 89 10,17,19 lăudat, îmbin, 132 liudatu, âmbin, 131

26, 98, înşirarea, 137, pentrucă

LIB
însușirea, 134 „pentru că
89 13 săpătoriu, po sepătorii, pro
particip participu
înfrumseţază, întrumseţoază,

ITY
scurtează scurtă,
16 îmfrumsețaza, aci înfrumsoţează, aici
17, 24 deajuns, impotriva, de ajuns, improtiva
29, 31 cujugțiile, causative cujugţele, causotâra
90. 1,8

RS
aș, simțurilor deacă, aș, simţirilor
din liuntru dinlăuntru
rugării și mulţămirii rugării, mirării, urieiu:
IVE
ni, strigării și mul-
emirii
10 grainaticei, cele gramaticii, ceulo
13 înţălegere, predicat
înţelegere, prezicat
UN

răspundem respundem - -
bătândul bătăndul, bătăndo
„totdeauna - totdeuna
atuncia, predicatul - atuncea, prezicatul
AL

34 sunt, rămâne, cheamă sânt, române, chiamă

9.4 ne aseminea neasemenea
5, 6 răspund, se cuvine respund, „sc cuvine
TR

6, 1, 12 so întâmplă, 169, vârtos sc întămplă, 168, vărtos

23 lucrătorului Jucrătoriului
32, 33 înjunghiați, aice junghiaţi, aicea
EN

1,2 __nehotăritoare, Cicero nehotărătâre, 'Țicero

13, 18. sunt, iar, cele sânt, iară, ccale
tată. meu, tată meu tatămeu, tatămen
pe fratele, pe pre frate, pro
I/C

părticeaua, părticică părticeaoa, părticea

învăţătura, apăsăriui invăţetura, apăserii
acele cuvinte acel cuvânt
IAS

de înalţarea tonului la do redicavea tonulai lu

silabele cuvintelor cucinte
29 redică, ântâia
rădică, . întâia
95 răsturnat vesturnat
U

26, 2 putereân pe putearea, pre

94 11,13,10,25 227. seu, nainte, ferăstii 929, stu, inainte, feresta
BC

96 13, 16 cheltuiala, XXI II cheltuiala, ANSAIV

97 11 văz, scriind văz? sorin
 RY
e

RA
Pag, Pamdurile | : Tu loe de Ceteşte

98. G : ' Rumăniloi RE„o Rumânilor” Da

LIB
99. Di ipr opozițiolor i „propoziţiiloi „i
9 "-orămatic'a i “orămmatie!a
| 9 25 o Ptoducănd întroducând ca ȘI v: ă-
-cărâsciu ȘI Deleanu.
| 109 29 _ântănit..

ITY
“ântâiu o
10598. „pesto, cătră “preste, cătio
105 18: nimic .. Dume:
19 „sânt, împărat - sânt: sâonpăratul”

RS
DO supușilor | „supuşilor”
106 4, 22 ipotesa, orammaticesc” ipotes', ooră mmaticesc”
99 - prepozăţii: a, pr opoziţi” a.
VE
10.10 „sufletului „âmpotrivirea suftletului, amproti-
ir ca.

II judec caţi | “judecății ji |

NI

110.9 oramatică, observatii orammatică, observații

d ohimnaziul naţional ! “ohimnazia naţională
„96 în, moldovenească | ân, -moldor omânească -
LU

830 aramitica - prramimatiea

ILIA i disonante - | -dissonante .
e vorboceimeaseauu & „vorbpecimea sea
RA

DI. i "carea; "Garea, .

„90, 96. imde efinitiye, sau, sau : indefinite, seau, “scau
149 611, 12 ih, „ quai, unu, ună ali; quei, unu, u n ă :

118.80. bob- ul - |
NT

ÎN To- ul -
115 9. 192- făpturi, 48 fapturi,46 =
„295“ Toamei Ioane seau loanci |
Be prozodiea prozodică i,
E

1 18,80. '73,'şezui "6, -şedu |

/C

115 11, 15 lăudai, viitoriu, Tăudăi, viitorii .:

30 Viitor: „xoitoriu :-
“Voindul ă, ki fost Iaudat: “voindul a fi fost vrut
SI

120 22.
lăudat o
î sorhformă
IA

191 5: sentormă
Sar, se mformă ară, somformă
12 2
| Daţi abaţi -
rău, cumpănătoare.
U

192 95,5) banu, cumpănitoaro

195. 6,8: inchietoae, „Până, z încheetoar e, pănă
BC

16 sîmainte. ie înh ante:

BB mulcomirei, ţișu - moleomirci, țisu

ir imite
 0 -—

RY
Page âncdurile Iu duc do | (eloste

RA
126. 26; pb bn duse samână imbuibânduse, sumănă
197 pt cauzaelle, „deacă cauzale. si
129 5, 9 ntre Jeuate, locului „între: legate, locului:
199, 9, 10. gramatica, întracest. drama tăcă, ant acest”

LIB
1]. E cheltuiala chieltuialu o
19 neguţătoriu, aici, în naguţătoriu, aici, în.
2] întocmi, grimatăcă ântocani, oră matic i
IPN 2 întâiu, Limba» ântâiu, limba |

ITY
25, 28 învăţarea, cunoașten învăţarea, cunoaştem.
28. Serie serie, întocmi
29-
articolul,4) articolul, (|). NI
130 81,883,8 + oradul, blând, blând oradub, blând, blinut

RS
13] 2, 16 arăătoure, nimeni arătătoare, nimini .»
op nesăvărșite | | nesăvârsite
5
trebui * trebue.
IVE
. %, ad “întreboinţează, sa "ntvebuinţează, Se |
pt Mai, timpu, Mee N mai, impul trec ui
13 Da incotro anu tău |
98 95. însă, explic: Mive, erat. ansă, cesplicative, ecua
UN

155 pn gramatica VUMĂNCASCĂ, erămatică rm ă nease 1)

50. -ăl “alu
| Ina 9, 10 atat, mult, tot, un, atâtu, mult, totu, Unu
„185 34, spune, coace, Irânge, spune, coase
AL

ap Florile „le loriile

197 18 -„unsprerlece unu spre dece
38 26 tatal tatili
TR

50 8 94 lau, cantâre lauu, cantăre

cantare, cantararu, „cantari, cantareti
preterit “protei vit perţeci
EN

140 7 acuz afir și de datie. acuzatie și «dle ratie,

de conj. rerbelor î-
Si per rsona le (Pulge rii,
I/C

4
ninge)
„10 mo - rapeseu, m Ti ApPESCe

44 18 mic; Romnari'lor i c, Romani loru.

IAS

42 611, Dlui, obicinueşte, a Dlui, obisnueşte.

20) cu cu

145 35, o) “intformările, orunatică imtormârile, grămatuiceă

1) E diţiă 1 a acestei arumatici (ee mi-a arătatio d-nul Lp

7
TE:
U

Fiind ti-
rada) a apărut. în tipografia Tui Eliade din Bucureşti în IS,
părit eu cheltuiala din casa şcoalelor publice,
BC
 | IN e 308 —

RY
„Hay. hânturile -: _Intocede „ Geşte Di
143 31, 32,

RA
trebnitoars, gramatică inebuineioase, grămatieă St
„88: - gramatica - ' grămatica;: o
Îsi 5,719 gramatică Dă E grămatică
i 45 24, 2%, 27 29 închieturile, închietura încheieturile încheietura

LIB
neînbinate „ neânbinate |
147 6, 9,:18 Bucnreşti, superlativ, ȘI, Bucureşti „Superativ, șă
20, 54, 30 din, din, dintâiu "din, afin, Wintâiu. :
DI ge Cn

ITY
151
6 miadim 0 miadun |, |
„452. 12, 19. propoziţiuniloy; vezi prepoziţiunilor, vezi |
163 12 tea dea. -
4

RS
atu ăi atunci . aaa
„256 21, 24 ul, 1, le; artieulul.: ul, 11, le, articolul
150 90. ste-o-a, schim bări - „ste-ooa; “schimbări
„159.19, - -t-altul, stative ... alt- altul, „stătive |
VE
161 94. - „dreaptă, | „drepte:
162 3 „i medefinit. definit și nedefinit
163 1,4 - “adjective, adjectivele '"ajective, ajectivele .
NI

„15, 2 “umblu, aide, aidem : ămblu; aide, aidein

„164 16 are însuşiile unui ajetiv, ave din: însușirile unui
LU

o : e „ajeetiv
| 26 Ea 185 e - 98
166 2, una, ortografia „una ortografia
01, 19 13; cahficative -- 17, calificative,
RA

1 3,182 “Gramatica, Băiăşesou, Gramatică, Bălăşescu i

| 31 rădăcină: „7 rădăcina
169 17 - Rândul 17 se va înloem cu stielul, numele.
NT

Aa pronumele, verbul, participiul, preposi-

„2 6,21 trebue, ele - trebuie, lele
EI 85 DD
E

175-920 Gramatica . “Gramatică, .

/C

176.192, 15, femenine,! peronal;. „feminine. personal .

26 temnină ie „feminină
„80, 88 proprii; “€Jemonstrtive proprii, demonstrative
SI

1793 11 Rândul 11 seva înlocui cu „Și între „pronu-.

"mele nedefinit“ | |
IA

14 alega a alerga |
182 8, 15 “sau, observă - : .seau, observează.
184 20, 34 atunci, eri. atunci, eri
U

„185 18. 22, 27 soţietăţii, ieri, 208 ; soțietătii, ieri, 205

BC

„86... tea pteaşi .

aa

RY
— 309 —

“Pas. Ieânudurite _2 „n luc de „Le teste

RA
199 12, 18 nepersonale, compus noporsonale, ori ani-
pensonale, simplu
190 31, 35 lityre, caare
Ri

eityre, care

LIB
191 22, 84 casmaoa, mulțitive basmaoa, multityve
492 7, 6, posiodietive, sărgueșto posiedietyve, sireuaşte
193
a

(cu
E

cu
196 25 adânc adâncă
-e

TY
197 G zi DAR
a.

200) 27 conjecturu cojeetura

—_

20] d care nu se care se nu se

SI
203 10, 26 limbi, asupra lanbe, asupra
—

204. 15, 17,23 intreg, deelinaţiunea întreg, deelinatiunea |

1, 28 declinaţiunea, fu
205
204
|
]
“Lectu TI
lauda-ram, preaper- ER declinatiunea, fi
lauda-ram, perfecta LI

2 4 numeralu
IV
numerulu
217 + pasivă pasiva
219 1 2, 8 „E N.A. perii, G.D. perilor N.A. perii u., D. porilor
UN

10 copila, copilei copila, copilei.

Il copilele, copilelor copilele, copilelor
220 9 nedefinit, . indetinit.
99 vre), vre), LV (muri, iubi,
AL

essi, st)
24 ploi, 15 plâii, 7(î
TR

51, 82 poertitive, multitive porti tive „ multitivo

223 21.,24,25 viu, urind, arinte voiu. arind, arinte,
926 10 187. 913
EN
e

297 22 româna romana

a

230 17 Puşcariu Puseariu

231 ad. Irimia Trimva
a

/C

A) 4
d se laudă se lauda
e

Die
235 17 ne-gresilu
i

NC-greșitu
a

18 pronuminale pronominale
SI
e a

22, 21. seriitor, îmi serietor, îrni

28” îmi spăl spăl
IA

20 cel cel
„Î1, Lc nedetidnite, citând nedetfinite, aducând
58, 26,28 manual, protesoru, i -t manuală, profesori i, 2
CU

dd: toate tote

 RY
i : ii — 510. —— |

Pag. hându. ile: In lac de e Cetete

RA
255 DB Lu : „are ȘI: Câmpeanu are Pontbii iant ŞI Câtur-
o E | peânu
258. 9 /Xedejde Da Nădejde

LIB
260 82. . aprope e, aprope. -
262 28, 29, dliară. ioiui, românice : - oată, oii, roinanice:
964 17 cât în te
906 96. auzia: auziia”
Did 1, 12 împart to: comparara . împart, comparase:”

ITY
DSL BL „comparate ia GO parată,.
282 ie „tredeut - : * - trecut:
„185 17.-î poarele. . : . , popoarele

RS
„287:18: „..vecale i vocale.
i E a a n
i ” ” Ia ., î
“ Ri cc.
VE
,
PE a -
. - ”
, !
7 , pi A:

4 Pa
a N
- a
1 Pi aa +
NI

* . : ” ”
LU

y Pa Moi EIE Pr aItII Ce puat

, . N i
azi
ai -
. toi
RA

3 se . .
ÎN . re
"y pe „7 -

_ ,
Ni . 2

- dia . Y ”
| ză
? 1
NT

, - ,. +
ii .
":

e
E

2 | ? 7
e i. .- ; -
pa , ț
€
/C

«
i
i 7 —.

e.
SI

* i
.
IA

E .
rr. ”

i im. ni 1 >
U

- "e

pa ă ;„ ?
Lă .
BC

. /
DT 9

.
 RY
|

PL - Sa

RA
i , - .
|

i. ,

LIB
?

, | _

TY
| .

j 2.
TABLA DE MATERII
-i | o “Paz,

SI
| | Prcfaţă , , a Î
|
j.
Partea genorală.
| măticei
lspocele
la Români. . ER
ovoluţiunii” studiului gru-
. Wa
|
1
DR Partea specială. bpocu ]. Crama tie a “lui D, lustatie
IV
—- Braşoveanul .. PR -G
Gramatica” părintelui axhiz: andrit Vacante X Li
Q Epoca IL. Gramatica lui Micul: X.. TI 16
UN

za. (Gramatica lui, lenăchiță” ăcărescu |

| Crânmati Ga N AOTarTa 2 , 45
% 4 Ciramatica, lui. hau - Lempea A Pa , 5)
8 Observațiile lui 5 Torgoviciu” i îi:
AL

Girami atica lui Şineaiu. PS. , , 2

B-.3g (iramatiea lui Budai Deleanu A o. , . , DS
Tiramatică” lu A Mari - E Ub
TR

i Fwagrmentele gramaticale inedite ale ni Pet u1 Aaior. US

„Utramatica lui M. tu. Bojadsehi , , . 76.
(tramatica lui Andreas Clemens , _ AA TU
EN

—p> Crâmatica lui C. Diaconorieiu Logu XR. , , S]

7 o Urvamaâtică Tu Ioan AIE, , , 9
te (tvamatici [i ide Rădulescu D , „UD
/C

rramalica lui .P. Pleşoianul , , , , , 10

arte (tra maulica.. lui (i.5Săulescu ÎS , , LIU
“tar amatica româiiastă și omţască 1958 a , [20
SI

Creamatica rumănească din 1899 , pr. li

| Gramatica lui IL. Vaillant - , N , , , 155
IA

aa 'TPentamen criticum de Laurian iza e A lo

că irumatiga.. lui Iordache Golescu [> E. . 142
"Sttramatica lui T Blazosiciii 1 , , , ID
CU

Ctramatica lui C. Platon Pe , , , 162

Gramatica lui Petri . . . „a lU
Gramatica lui Iszer , , , , li
: Gramatica lui Măcărescu - . . , „16
 RY
— 512.
Par.

RA
Gramatica lui Codru _ 186.
Gramatica, lui M. Bălășescu 167.
Gramatica. lui Câmpeanu: a 17b:

LIB
Grăâmatica, lui V, lanoviciu : -.. 2190
„Gramatica-lu1. „Î.- Cipazin— 199
Gramatica lui I. C. Massim DN „209
Gramatica lui Hl „au
215

ITY
* Gramatica lui Pontbriant: ... .

". Gramatica lui. GI. Munteanu . 915.

“ Gramatica lui V. Stilescu .- 218.
_„Soramatica. lui i V. Alexandri 218.

RS
Gramatiee lui. Aron, Pumnul. .» al
Gramatica lui Ș. Neagoe 226.
Gramatica lui Mi helțanu... 226.
VE
„Gramatica lui |. Manliu ... 227
sr
V Gramatica. lui Puşcariu „250-.
Gramatica. lui I. Cetăţanu 934
NI

Gramatica. lui Circa E 231.

Gramatica lui. V. Ionescu 256
ăramatica lui. Străjan > 23.
LU

Gramatica lui N. Pilţia .. 249:

(ăramatica lui. Stoicescu . 248
Gramatica lui. P, Crasan
RA

A Filologul Lambrior . D46. .

a
see.

Te

“Gara fica” Tai 1,

] Romănescu NA „251
- Gxamatiea, lui I. Nădejde. 269
- Gramatica lui Maxim Pop 258
NT

Gramatica lui N. Pană

Gramatica lui.i. Buteanu 259
Gramatica lui “Pictin - 261
E

"Oramâtică lu Ghibăneseu 269

/C

( 1ramati ca lui R. G. Radoveantu : ATI:

„Gr amatica -iui JI, Sueheanu a 212
"Gramatica economului St. Călinescu | 273.
SI

Gramatica lui Î. Găvănescu și A. Lupu Antonescu 273

„Gramatica. lui _Ă. F lipide E ASI i yi4,
IA

7 î
3
”Graimatica lui “Gh.- Adăteseu e . „981 i
f - n!
bi

(Xvaimaticele noue 283.

Ochire retrospectivă, 284
U

Bi bhogratie A
Pe
de, ie mana Dr i ai Zar
—
aa II se
neuen
. . 995.
300
BC

i
“Krată por
“i „

să , £ A
mu
He fa
dar
pt
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
n

LIB
E Li e inte Dea, ama ae
»R
PU
Caite 3 pile,
7 ara, E ee ama ae oase
7 s
vi
ei
EU
a-sm et
za m n Pomi sa 2
TY nea înca pa ft II Ramat
SI
ER
IV
UN L
RA
NT E
/C
SI
IA
U
BC