.

o.
——

Y
AR
BR
LI
Y
IT
RS
VE
I
UN
AL
TR

“Dilioteca | :
Nmiversitădii Vai
EN

I
4
4
1
/C

Dr

a
Ă o |
TI e mmm me
SI

| m
a ea ca a m a ee |.
4
IA

'
U
BC

e
| a
tu Sa
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIBR
AR
Y
ALELE A. R.— TOM. XXXIV.—MEM. SECŢ. ŞTIINŢIFICE. NO. Lt.

RY
ACADEMIA ROMÂNĂ pa3.

RA
| m / 7) 5 |

INSECTELE VĂTĂMĂTOARE

LIB
| DIN ROMÂNIA Ş o

ITY
N

RS
DE |

Prof. Dr. N. LEON -

IVE
DECANUL FACULTĂȚIIDE MEDICINĂ DIN IAȘI. i
|
- II

ID
UN

CU 145 FIGURI IN TEXT ȘI 12 TABELE. |

|!
i
AL

EXTRAS DIN I
ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE |!
TR

Seria II. — Tom. XAXNIV. ţ

MEMORIILE SECȚIUNII ŞTIINŢIFICE. |
EN

TED FD DI EDD | |
e |
I/C

BUCUREŞTI |
IAS

LIBRĂRIILE SOCEC «& Comp. C. SFETEA şi LIBRĂRIA NAȚIONALĂ |

VIENA " BERLIN | LIPSCA

GEROLD & COMP. | R, FRIEDLAENDER & SOIIN. i O. HARRASSOWITZ. |
U

1912, | ate |
. 1
BC

Preţul 5 lei.
 ..

Române, — Seri a:
“1
Analele Societăţii Academice
“Tom. I—XI.— Sesiunile anilor 1867—1878.
Analele Academiei Române. —. Seria JI:

RY
85.
Tom. I—X.— Desbaterile şi memoriile din anii 1879—1888.
Indice alfabetie al volumelor din Azale pentru 1878—18
în 1888—1893.
Tom. XI-—XX.— Desbaterile şi memoriile Academiei .
al volumel or din zale pentru 1888—18 98.. ....
Indice alfabetic

RA
O *OOADENIDE
Tom. XXI.—Desbaterile Academici în 1898—9
... . . .. .. .. . .

SEVII—Desbaterile Academiei în 1899-1 900.

ice . . .

LIST
XXII.—Alemoriile Secţiunii Ştiinţif

_
srv

XXIII.—Desbaterile Academiei în 1900—1901

XXIII.— Memoriile Secțiunii Șliiuțifice .

LIB
XXI V,— Desbaterile Academiei în 1901—2
iv

XAIV.— Memoriile Secţiunii Științifice .

XXV. — Desbaterile Academiei în 1902—3.
u

XX. — demoriile Scețiunii Ştiinţifice . .

ue

XXI, — Desbaterile Academiei în 1903—4 .

. . . . . .

YNVI, — Memoriile Seeţiunii Științifice

|. .. |. cc... .

Y
PRR
XXVII, — Desbaterile Academiei în 1907—5..
vo.

XVII, — Memoriile Secţiunii Științifice . ,

tiv al iuţelilor de

IT
Aletoda stroboscopică aplicată la studiul comparaers,de D. Aegreanu
rotaţiune a două discuri ce se mişcă în sens înv
Relaţiuni între forțele elastice ale vaporilor saturanţi şi tempera-

RS
turile absolute, de D. Aegreanu
Despre un zăcământ de sult la Verbilău şi conside raţiuni generale
solfarel or din regiunil e subca rpatice, de L. Mrazec.
asupra genezei ânia, de £.C. Punţu.
Aronicum bareense şi Goodyera repens în Rom
înc ă de pe la înce-
Rămăşiţe de Dinotherium în România găsite
VE
putul secolului trecut, de Gr. Ștefănescu.
extraordinară
Materiale pentru climatologia României. X X. Ploaie
în Septemv rie 1904, de St C. IIepites .
vedere militar, de
Insemnătatea istoriei naţionale diu punctul de
nu.
NI

Generalul C.I. Brătia

Repartiţiunea ploii
Materiale pentru elimatolugia României. XXI. anul 1903 st. n. de
pe districte și pe basenuri în România în
St. O. IMepites . . »
LU

Ilemente climato-
Materiale pentru cliratologia României. XXII. Mepiles . .
logice din lustrul 1896—19 00, «dle Si. C.
aţa corpului.—Observa-
Despre pătrunderea unvr microbi prin supraf
ci, «le Dr. V. Babeş
ţiuni despre malaria în România şi combaterea din 1904 st.
Materiale pentru sismogrulia României. XI. Seismele
A

Clima anului 190 4

n., de St. C. IZepites
Materiale pentru climatologia României. XXIII. s e e e e...
st. n. În Bucure şti-Fi laret, de SE. C. Jlepile
TR

apelor minera le, de D. Negre an « ._-

Studii electrice asupra Nelaţiuni între
presiunea.
Variaţiunea temperaturilor de topire cu şi presiuni, de
ilor
temperaturile absolute «de topire ale corpur
D. Negreanu . . .
. .. .
1. Feliz. »
EN

Din «Istori a Ipienei z. Scriere postum ă, de Dr. . .. .

iu şi afazii, de Dr. G. Marin escu _ . .. . .

Despre limbag
Dr. G. Murinescu . . -
Scrierea, turburările ci şi grafologia, «dle
bacilil or specifi ci în faringele bolnavilor
Cercetări asupra prezenţei tide. s ss...
de febră tifoidă, de Irof. Dr. 4. Manieu
/C

a ondulaţiunilor lumi-
Măsurarea și calcularea lungimii de undă de Max Reinhurd
noase cu o reţea de reflec ţiune Nowla nd,
>= XXVIII. — Desbaterile Academiei în 1905—6
XNVIII. — Memoriile Seeţiunii Ştiinţifice.
SI

> Rotifere, de Dr.

Incrângătura viermilor. Clasa Annelida. Ordinul
Leon C. Cosmotici . .
de Prof. Dr. Tie Riegler .
Funcţiunile bio-chimice ale stomacului,
IA

ltura la Roman i. Crește rea albine lor, de >» $. surelian .

Agricu doua notă), de 7. St, Murat
Asupra variaţi unii etaloa nelor de massă. (A
Suprafeţe cu nivel isometr ic, de Gheory he Iuga.
hartei ţerii pentru istoria patriei și a
neamului, de
U

Insemnâtatea —,00
Generalul C. I..Brătianu. .
—,20
Observaţiuni ştiinţifice, de Spiru C. Ilavrct . Prof, Dr. V. habeş. —,20
de
BC

Starea actuală a luptei în contra tubercu lozei,

ia, de Z. C. Panţu, —,20
Vallisneria Spiralis şi Wolffia Arrhiza în Român eredit ar. Contribuţiuni
„ Spirochaete Pallid a Schau dinn în Sifilis ul
de Dr. C. Levad ili, . . . .. —20
la studiul eredității spirilozelor, —,20
Preciziunea în cântăriri, de 7. St. Murat . . ...
.. . . . . . . .
 RY
Asie eaisraaie

RA
n 2 APR, Iy36 E
4 Bitiugtea Unitersităţii ne

LIB
INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA

ITY
DE

Prof. Dr. N. LEON

Decanul Facultăţii de medicină din Iaşi.

RS
Şedinţa dela 9 Martie 1912. VE
PREFAŢĂ
NI

Insectele vătămitoare prin faptul că periclitează averea și

LU

sănătatea omului, au închietat statele civilizate, creând în di-

fevitele centre din Iuwropa și America stațiuni entomologice și
veviste speciale cari se ocupă numai cu studiul lo și mijloacele
RA

de a le combate.
Cine vrea să producă pluule și animale săndtoase. şi cine
simte trebuințu să locuească un interiov higienic, curat și lipsit
T

de însecle, acela trebue să cunoască insectele vătămătoare şi

mijloacele de a le combate.
EN

Cartea de fați cuprinde, pe lângă studiile şi observațiunile

ce am făcut timp mai vine de 20 de ani asupra iusectelor vă-
tămătoare din țară, toate noțiunile referitoare asupra insec-
/C

telor vălămătoare și a mijloacelor de « le combate, ce se gă-

„ Sesc împrăștiate în diferitele reviste și tratate de entomologie
SI

strdine.
Ca director al laboratorului de Istorie naturală medicală
IA

și parazilologie, am avut ocaziune timp mai bine de 12 ani să,

studiez insectele cari periclitează sănătatea omului și a anima:
lelo domestice. De asemenea ultimii patru ani fiind însăr-
U

Analele A. R.—Tom, XXXIV.— Memoriile Sect. Șliinţițice. 1

BC
 2 DR N. LEON, 170

RY
cinat de Ministerul Domeniilor cu sludiul insectelor vătăni-
_toave plantelor culturale din țară, mi sau lrimis, din toate păr-
țile țevii, insectele vcătămiiloare cari se îvicu în decursul anului.

RA
Unele din ele le-am studiat la fața locului pe câmpie sau în
livezi, altele le-am urmărit cum se descollă în luboralor, folo-
grafiind treptat: ouăle, larvele și pupele lor. |

LIB
Sperez ca. aceuslă lucrare să [ie folositoare uit nemai agri-
cultorilor, ci tuturor acelora cari cr «ve nevoie sau interes de
chestiunile tratate în ca.

Y
IT
RS
VE
NI
A LU
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
INTRODUCERE.

Ovice insectă, esto vătămătoare pentru unele plante "sau unele

ITY
animale, fiindcă toate insectele sunt erbivore sau carnivore. Aici
însă prin insecte vătămătoare înțelegem numai pe acele cari va-
tâmă, sănătatea sau avutul omului; ele se pot grupă în următoa-

RS
rele trei categorii:
Insectele vătămătoare plantelor utile,
Insectele vătămătoare locuinţelor,
VE
Insectele cari parazitează omul și animalele domestice.
Insectele vătămătoare plantelor utile, numite încă şi filofage
sunt o adevărată primejdie pentru agricultură, când numărul lor
NI

devine excesiv. liste greu să-și imagineze cinovă intensitatea ravagii-

lor, exercitată de insecte, dacă n'a văzut vreodată o regiune de-
vastată,.
LU

Invazia omizilor de Liparis, de exemplu, devine atât de mare,

incât toţi arborii pădurilor și ai livezilor sunt în întregime des-
poiaţi de frunze, așă că pădurea prezintă în mijlocul verii un as-:
RA

pect hibornal. |
Cifra, stricăciunilor cauzate de insecte nu poate fi fixată decât în
mod aproximativ, evaluarea însă dă cifre enorm de surprinzătoare.
T

In Franţa s'au evaluat, în mijlociu, pierderile cauzate anual numai

de către larvele de cărăbuș la 250—300 milioane de franci. In
EN

1866, numai în departamentul Senci-inferioare, stricăciunilo au fost

evaluate la 25 milioane. In 1890, pepinieriștii din imprejurimile Or-
leanului au suferiţ o pierdere mai mare de două milioane. In Ame-
/C

rica, într'un an, omizile au mâncat toată iarba, așă încât a trebuit
să se aducă fân din Anglia. In 1837 în Gornrania omizile au des-
SI

poiat păduri întregi de frunze, asă că statul a choltuit o mie de

taleri pentru nimicirea a 90 milioane din ele.
IA

Dacă insectele fitofage sar puteă immulți proporțional cu pu-

terea lor reproductivă naturală, în scurt timp ar face să dispară
aproape toate speciile de vegetale terestre.
U
BC
 DR. N. LEON 172

RY
+

Din fericire pentru noi, o sumă de factori natunali contribuesc

la stârpirea insectelor vătămătoare. In primul loc sunt paraziţii,

RA
cari le distrug în mod îngrozitor, iar între aceștia sunt unele
Tehueumonide, a căror desvoltare, începând dela ou și continuănil
ca larve și crizalide, se petrece în omizile sau în coconii unor îlu-

LIB
turi, nutrindu-se cu țesutul lor.
Pe de altă parte, condiţiunile climaterice influenţează intrun mod
favorabil sau nefavorabil, fie plantele culturale, fie insectele vătă-
mătoare cari trăesce pe ele, fie paraziţii cari distrug aceste în-

TY
secte,
Cei mai înversunați dusmani ai insectelor fitofage sunt: liliacul,

SI
cârtița, ariciul, șopârla și broasca.
Liliacul distruge cărăbuşii, scarabeii și loţi Muturii nocturni ale
căror omizi produc mari stricăciuni.

ER
Cârtița de asemenea, se hrănește cu mici animale vălămătoare
plantelor culturale; dacă se diseacă o cârtiță se găsesc în sto-
macul ci bucăţi de râme, fragmente do larve de cărăbus, clitre, inele,
IV
picicave și alte resturi de Legumente indisevabile, de diferiţi gân-
daci, miriapode şi larve subterane, de diferite specii de insecte,
UN

Un examen superlicial, spune Carl Vogt, ne arată cum că cărlița

pentru a-și astâmpără foamea, mănâncă în mijlocie o cantitate «de
larve echivalentă cu jumătate din greutatea propriului ci corp și
că, în consecință, trebue să distrugă o imensă cantitate : desigur
AL

de o zută de ori mai mult decăt am puteă noi înșine Să distrugem.

Ariciul, afară de soarecii şi melcii de câmp cu cari se hrănește,
distrue wândaci și larve de cărăbuși, pe cui le sconte din pă
TR

mânt cu botul si unghiile,

Cei mai pasionați vânători ai insectelor sunt iucontestabil pă=ă-
rile, cari le vânează sub toate formele ce se găsesc, adică și ouă
EN

si larve și erisalide. Ile apucă din sbor Muturașii, țintarii, mustele

și micile colcoptere.
Dintre păsările cele mai utile agriculturii sunt diferitele specii
/C

de ciocănătoare (Picus), cari zilnic disteur sândaci, omizi și mi-

lioane de larve, cari rod trunchiul arborilor.
SI

Pițigoiul si el curăţă câmpiile, livezile. și pădurile, de ouă, de

insecte și de omizi.
IA

Un pieplănus Nămând, închis în interiorul unei camere, prime

inti”o oară până la șase sute de muste, Dacă această păsărică ar
prinde zilnic numai câtevă ceasuri, ar nimici un număr colosal de
U

insecte,
BC
 173 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 5

Y
Cucul, prin voracitatea 54, aduce servicii imens

R
e agriculturii. EI
este o adevărată binecuvântare pentu localitățile
unde se stabi-

RA
leşte, căci dislrugo omizile pădurilor, diferite
alto insecte vătămi-
toare, dar mai cu seamă omizile păroase, cari
au propriclăţi veni-
noase și pe cari puţine alte păsări se încumelează ă, să le inghit
Stomahul cucului în limpul verii este plin cu

LIB
păr de omizi.
In Pomerania, ivindu-se o invazie do omizi, despo
iară de frunze
brazii pădurilor atât de îngrozitor, încât puţin
mai lrobuiă ca, pă-
durile să înceapă a se uscă, când deodată apării
un cârd de cuci,
cari erau pe cale do a cmigră. După un popas

Y
de câtovă săplă-
mâni, curăţiră atât de bine copacii de omizi,
încât în anul al

IT
doilea nu mai avu loc nici o invazie. După observaţiunile
sa calculat că în mijlocie fiecare cuc, la fiecar , făcute
e cinci minute, în-

RS
ghite cel puţin o omidă, iar în timpul unei zile
o sută șaptezeci.
Calculând că jumătate din omizile înghițite produ
c femele, și că
liecare dintre acestea face câte 500 de ouă, urmea
VE ză că un singur.
cuc, înlr'o singură zi, împiedecă producerea a
45.500 omizi văţă-
măloare.
hăândunelele, cari în mod instinctiv sunt respectale
de către po-
NI
porul nostru, merită acest respect pentru binef
acerile pe cari le
aduc agriculturii, devorând tot felul de insecte
fitofae.
In schimb poporul are credințe false în ceeace
U

privește Dufui-
fele, probabil din cauza strigătului uricios po care-l
scot în timpul
nopții, căci în realitate sunt păsările cele mai
AL

folositoare, cari di-

strug insectele nocturne.
Relativ la utilitatea mierlelor,, Tschudi, autorul
cunoscutei bro-
șurele «Păsările și insectele», istorisește cum întru
TR

n an omizile flu-
lurelui Bombyx dispar despoiaseră de frunze arbori
i din grădina,
sa; toamna observă po trunchiul și ramurile lor
milioane de ouă
de fluturi, acoperite cu un înveliș păros. La încep
EN

ut se hotări să
plătească pentru a le culege, dar convingându-se
că e prea costi-
sitor, le lăsă la voia întâmplării. In timpul iernii însă,
veniau zilnic
cârduri do mierle, cari mâncau cuiburile de omizi.
/C

Primăvara ele
se stabiliră în grădină și vreo douăzeci de părechi
își făcură cuiburi,
asă că în vara care urmă, plaga de omizi eră cu
SI

mult mai mică,

iar în vara a doua mierlele au izbutit să curețe aproa
pe toate omi-
zile din grădină.
IA

Chiar și insectele granivore și fvugivore, în epoca

când au pui,
distrug un număr incalculabil do insecte, făcând astfel
cele mai mari
servicii agriculturii,
U
BC
 G DR. N. LEON 174

RY
Din cauza aceasta, în alte țeri, se dă o atențiune asă de mare
păsărelelor inseclivoro, făcându-se legi speciale pentru ocrotirea

RA
lor și aproape pretutindeni există societăţi «de protecțiune a anima-
lelor folositoare.
Scopul acestor societăți nu este numai mila de a nu se chinui

LIB
animalele, sau numai mobilul estetic de a favoriză immulţirea pă-
sărilor cari, cum e privighitoarea, ne încântă prin cântecul lor, ci
şi un mobil util de a proteja pe acele animale ce distrug anima:
ele vătămătoare agriculturii. -

TY
Influenţa pe care societăţile «de protecţiune a animalelor au exer-
citat-o asupra populațiunii germane s'a putul vedcă cu ocazia pro-
.

cesului Semper, fost profesor la universitatea din Wiirzburg, care

SI
a fost dat în judecată că a prins câtevă miere, cari-i stricau
plantele alpine din forăria sa. Procesul a ținut câtevă luni și în

ER
timpul acesta presa a avut atitudine ostilă faţă de profesorul Semper,
iar protectorii fanatici ai păsărelelor îl bombardau cu scrisori anv-
nime si articole prin ziare, care «de care mii injurioase, (53).
IV
Dacă raporturile stabilite între plante și animale de către lupta
pentru traiu, în decursul veacurilor, mar îi perturbată de către om,
UN

numărul insectelor ar [i considerabil "redus le către păsărele și de

celelalte animale inxectivoare. Intervenţia omului însă rupe echili-
brul natural.
Cu distrugerea pădurilor, cari sunt un adevărat azil al păsărilor,
AL

se face să dispară din ce în ce refugiul lor. Cu desțilinarea câm-

piilor si cultura întinsă a unor anumite specii de plante se asigură,
după cum observă Marehal, insectelor fitofaze condițiuni foarte
TR

favorabile pentru îmmulţirea lor excesivă. Prin cultura mare se di-

minuează dificultăţile luptei pentru existență în favoarea insectelor
şi se favorizează specializarea lor alimentară, în vreme ce plantele,
EN

le servesc «dle hrană, în condințiunile în cari se găsesc, nu sunt

in totdeauna capabile «de a reacționă prin adaplațiuni defensive, de-
stul de compensatoare. În acest caz omul, pentru a stabili echi-
/C

librul favorabil intereselor sale proprii, trebue ssă recurgă la diferite

mijloace de combatere (a se vedeă capitolul dela urmă, Mijloacele
SI

de combatere au insectelor rălămălure).

Când o invazie de insecte litofage are loc intro regiune oare-
IA

care, nu-i deajuns a determină specia şi în urmă a 0 trată cu unul

din procedeurile cunoscute. Trebuesc studiate mai întâiu adevăratele
cauze, cari au adus apariţiunea acelei specii, căci cauzele sunt foarte
U

variate și multiple. Se poate întâmplă, de exemplu, ca prin transe

BC
 RY
90 DR. N. LEON 201

Mijloace de combatere. |
1. Distrugerea fluturilor cu ajutorul lămpilor. Se pun in vie lămpi lumi-

RA
noase așezate pe un rezervor cu apă peste care se toarnă petrol. Fluturii
atrași de lumina lămpii cad în petrol şi so asfixiază. O singură lampă în
timpul unei nopţi poate distruge câtevă mii de fluturi.

LIB
9. Pulverizaţia cu săpun negru: soluţiune de 3 pentru o sută, la care se
adaoge 1 la 100 praf de pyretru sau nicotină.

FUDEMIS BOTRANA. Schiff.

TY
-Frane.: TZordeuse de la grappe. Cerm,: Bekreuster Praubennililer.

SI
Omizile acestui fluturaş ca și ale specici precedente, atacă inflorescenţa și
strugurii.

ER
Observaţiuni. Atât Cochglis cât și Fudemis atacă de câţivă ani viile din ţară;
chiar anul acesta (1912) au apărut în cantităţi mari în Odobeşti şi în jud. laşi.
IV
HEMIPTERE,.
UN

PHYLLONXERA VĂASTATRIA, Planchon.

Phyloxera.
Frane: Le Phylloaira, Cerm: PReblaus.
AL

Phyloxera este originară din America de Nord, ea trăeşte acolo pe viţa de

vie indigenă, fâră a o distruge; Phyloxera a fost transportată în Europa prin
TR

comerțul de viţe. Prezenţa ci în România sa constatat pentru prima oară

în anul 1884; ca apare sub patru forme, cari se succed în modul următor
EN

ieşind din vu:

Phylozera galicolă, atumă apteră şi cu cioc;
Phylozxera radicolă, asumă apteră și cu cioc;
Phulo.rera aripală agamă cu aripi şi cu cioc;
/C

Phylozera seruală, fără aripi şi fără cioc.

1. Phyloxera galicolă. Din oul de iarnă jese Phil. galicolă, ea înțeapă cu
SI

ciocul ei faţa inferioară a frunzelor producând un fel do sozoşi pe frunzele

vițelor americane, deschise în partea lor superioară, în cari stau închise
IA

pentru a se transformă, după ce-și leapădă pielea de trei ori, în mumă ne-
sexuată, Fară a fi fecondată, ea depune cinci sute la şase sute de ouă,
din cari iese o nouă eneraţie, care produce din nou forme galicole sau
U

radicole.
BC
 205 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE VIN ROMÂNIA. 97

Y
«.

Gogoşile cari sunt foarte comune pe lrunzele de viță americană sunt re-

R
lativ rare pe ale noastre și puţin primejdioase.

RA
2. Phyloxera radicolă este o nică insectă de 0,75 mm. lungime, de
0,50 mm. lăţime, de coloare gălbuiu brunatru. Corpul ei este compus din
12 inele și este rotunjit în partea anterioară și subțiat în cea posterioară.

LIB
Capul prezentă două antene compuse din trei articulaţiuni tăiate pitiş la
ârf și doi ochi de coloare roșie,
——

Y
IT
RS
VE
U NI
AL

ll t ui
Tig. 77. — Phylloxera: 1, femela de frunze; 2, 3, femela
TR

de rădăcini, 4, nimfa;
5, femela aripată; 6, masculul; 7, femela sexuată; 8,
femela agamă; 9, femela sexuată
și ouăle de iarnă (foarte mărite); 10, galele de rădăcini;
11, galelo de tulpină.

Gura are forma -unui rostru ascuţit format din buza inferio
EN

ară (labium) ;
în interior se află un trocar format din patru stilete, din cari
două (maxi-
Iele) lipite împreună formează un ac cu care străpunge scoarța fragedă a
rădăcinilor sugând seva.
/C

Picioarele în număr de șase sunt scurte și subțiri. Ele își fixează rostrul
în radicele producând un fel de nodozilăți, sugând în acelaş timp seva, din
SI

care cauză slăbesc vița și o fac să piară. Aceste femele

agame se reproduc
prin paârthenogeneză, adică fără ca ouăle să fie feconda
te. După 20 de zile
IA

depun câte 3—6 și chiar mai multe out pe zi. Ouăle sunt mai întâiu
galbene, apoi cenușii; după 7—8 zile ies din ele larvele
. In vreo 20 zile
își schimbă pielea de trei ori, devenind adulte cari încep
U

şi elo a se ouă,
Analele A. R.— Tom. XNXIV.— Alemoriile Secţ. Șliinţifice,
BC

7
 RY
266
DR. N. LEON

>
se evaluează la opt, aşă că
După Maurice Girard, numărul generaţiunilor

RA
ar da o posteritate de
o mamă care ar depune în mijlociu 30 la 40 ouă,
un singur ou de iarnă.
25 până la 30 milioane de indivizi potan, pentru
iarna într'o amorțeală
Unele radicole rezistă la acţiunea :gerului, ele stau

LIB
ra li sau dat nu-
pe rădăcinile grase ascunso în crăpăturile scoarţei; acesto
mele de Zilozeră ibernantă. a
din nou a se ouă.
Primăvara filoxera ibernantă se desmorțeşte și începe
sau lulie, se văd printre
3. Philoxera aripată.—In timpul verii, în lunie

TY
mai lungăr eaţă, și îşi
filoxerele radicale, unele cari crescând îau o formă
nimfe. Aceste nimfe pără-
leapădă pielea a patra cară transformându-se în
îşi schimbă pielea pentru
sese rădăcinile ies la suprafaţa pământului, unde

SI
xeră aripulă. In mo-
a cincea oară transformându-se prin August în Phylo
mici; este de coloare gal-
mentul acesta ca se aseamănă cu nişte musculiţe

ER
Laungimea corpului nu
Denă roşeată, afară de protorax care este negru.
ajutată de vânt poate fi
trece peste 2 milimetri. Piloxera aripată dacă este
nouă. Căzând pe
transportată la distanțe considerabile formând astfel colonii a
ci pe faţa inferioară
IV
o vie tânără şi viguroasă, îşi implântează rostrul
timp aproape de 21 de
frunzelor şi a muturilor sugând sucul lor hrănitor
partenozenetic. Ea de-
oare, după care timp devin apte de a se ouă în mod
UN

ouă de coloare albă sălbie do mărime diferită. Femela

pune câte 3—4
frunzelor sau pe crăpă-
după ce depune aceste ouă pe partea inferioară a
turile scoarţei butucilor piere.
Din aceste ouă iese Phylorera seauală, din ouăle
AL

Phyloxera sexuatii.—
ii şi femelele sunt foarte
mici marculii, din ouăle mari femelele; şi mascul
iv. Singurele organe bine
nici, lipsite de aripi, de rustru şi de aparat dizest
TR

desvoltate sunt organele de reproducţiun».

se ouă; ca are un
Imediat după împerechere bărbatul piere, iar femela
a lemnului, de preferință
sineur ou, oul de iarnă, care-l depune sub scoarț
EN

tăieturi.
unde scoarţa este puţin dehiscentă în urma ultimelor
ou se scoboa ră în pământ pe
Primăvara viitoare insecta ieşită din acest
rădăcini, începând din nou ciclul care l-am descris,
/C

replantarea viilor
Mijloace de combatere. — Sincurul mijloc eticace este
noastre cu viță americani,
SI
IA
U
BC
 R Y
sal
! “.

RA
Unlv casttsţii

LIB
pgiiteoteca
INSECTELE vazănaroanle MenoniLon DE PĂDURI.

Y
IT
COLEOPTERE.
LUCANUS CERVUS |.

RS
Caradașeii, Radaşcă, Ragace, Boul lui Dumnezeu.
Franc.: Le Lucane-Cerf. Voluul. Cierm,: Der /lirschhcifer.

Este unul dintre cei mai mari gândaci

VE
cari trăiesc în țară la noi ; adultul
U NI
AL
TR
EN
/C

irzta
N Sia E 3

PI A NN DA
UA iai
i e atzi
? (dlqiza
SI

PEFĂ IBN 14 9
EGNECANZ
“0 b eebidesh
ai ae
IA

lig, 78. — Lucanus cervus. Sus masculul; la dreapta femela; la stânga, larva și nimfa.

este aproape inofensiv pentru plante, dar larva lui numită cari roade trun-
U

chiul arborilor și trăeşte în interiorul lor.

BC
 RY
2G8
DR. N. LEON
100

(mandibule), do 23—01
Caractere.— Masculul are o lungime, fără coarne

RA
ea corpului este neatră cu
milimetri, femela de 2S la 15 milimetri, coloar
foarte desroltate şi ram-
elitrele castanii; masculul prezentă două mandibule
peste cari amintesc coarnele de cerb.

LIB
ouăle în trunchiul steja-
Desvoltarea.— După împerechere, femela depune
unde aceşti arbori sunt
rilor sau mesteacinilor bătrâni, alevându-și partea
cariată unde femela a
cariaţi. Din ouă ies larvele cari profită _de partea
lui săpându-și galerii;
depus ouăle pentru a pătrunde în interiorul arbore

TY
cu mult mai mari, 10
ele se aseamănă cu larvele de cărăbuş, dar sunt
nevoie de mai mulţi ani
centimetri lungime și groase cât un deget; ele au
apare dela sfârşitul lunii
pentru a ajunge forma definitivă. La noi Radaşea

SI
co apune soarele
lui Maiu; în timpul zilei stă ascuns subt frunze, şi îndată
durată.
începe a sbură; ca are un sbor greoiu şi de scurtă

ER
lui curioa se, a dat naștere la di-
Observaţii. Acest gândac, datorită formei
miile pe străzi.
ferito legende (11). în lași, în luna lunio sboară cu
Mijloace de combatere — .Să se prindă adulţii și să se distrugă.
IV
UN

CERAMBYX HEROS |..

Croitorul.
(cornicul.
AL

C'apricorur, (aerm.: Der grosse Pichenbochhuifer.

Frane.: Le grand
trunchiurilor de stejari bătrâni.
Larva acestui insect este foarte vătămătoare
TR

, negru, afară de extremi-

Caractere.— Este lung de d la 4, d centimetri
antenele la bărbat sunt cu mult mai lunzi
tatea clitrelor care este brună;
mai scurte. Corseletul este foarte rugos şi
decât corpul, la femelă sunt cevă
EN

elitrele cu creţuri pe ele.

Desvoltarea. - - Insecta perfectă apare in lulie şi August. Femela depune
ouăle în crăpăturile scoarței; larva după ce iese din ou stă un timp pe scoarță,
/C

apoi își sapă culeria şi pătrunde în interiorul trunchiului; ea are nevoie de

7—8 cent, luntime, de cotoare albă gălbue, cu capul
trei ani. Larva, este de
dorsală a inelelor corpului. În
SI

brun, prezentând plăci cornoase po regiunea

se apropie de oriticiul ga-
luna lui Maiu, când are să se transforme în nimfă, andrele caro
s cu ajutorul unei
IA

lorici; în momentul acesta este ușor de distru

se intreduce în galerie.
U
BC
 269 INSECTELE VĂTÂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 101

R Y
CERAMBYX MOSCIIATUS L.

RA
Strălucul.
Gândacul mirositor.
Frane.: Le cag;ricorne musut. Germ.: Der Moschushii
fer.

LIB
Caractere. — Gândacul are v lupgime de 2 centimetri şi jumătate, de co-
loare metalică verde sau roşie
ca bronzul; elitrele sunt alba-

Y
stre sau verzi ; el exală un mi-
ros particular de muse.

IT
Desvoltarea. — Femela după
înperechere depune ouăle în

RS
crăpăturile scoarţei, trunchiu-
rilor de sălcii bătrâne. Lar-
vele ieşind din ouă își sapă
galerii și pătrund în interiorul
VE
trunchiurilor ; în decursul unui lig. 79. — Cerambyr Moschatus,
an ca se transformă în nimfă,
NI
Mijloace de combatere. — Pentru ambele specii de Cerambyx se reco-
mandă prinderea și distrugerea adulţilor.
U

SAPERDA CARCIIARIAS L.
AL

Seripearul.
Plopariul.
TR

Franc.: La Saprede chagrince. | Germ.: Der grosse Pappelbocle.

“Cel mai mare dușman al tuturor varietăţilor de plopi.

Caractere. — Adultul are o lungime de 2 centimetri jumătate, de coloare
EN

brunatră, antenele lungi ca şi corpul; corseletul punctat cu negru.

- Desvoltarea. Femela depune ouăle pe scoarța plopilor, larvele sunt lipsite
de picioare; ele sapă gulerii şi pătrund în interiorul trunchiurilor pe care îl rod.
/C

Prezenţa larvelor în interiorul plopilor este pusă în evidență prin nume-

roasele dejecţiuni cari ies din galerii şi cad pe pământ.
SI

Mijloace de combatere.
d) Distrugerea adulţilor ;
IA

V) Scoaterea larvelor din galeriile săpate în tulpină cu ajutorul unei an-

drele de fier;
c) Împiedecarea depunerii ouălor, care are loc în luna lulie, văruind trun-
U
BC
 RY
1V2 ba, S. LEON 970

chiul plopilor până la o înălțime de 1 metru 70, cu un amestec de var

RA
cu humă,
O specie mai mică este Saperda populnea, numit popular tot plopariu
a
sau seripeariu alben, a cărui larvă roade tulpina și ramurile plopilor şi
alb. Larva este moale, de coloare albă,
tuturor arborilor cu lemnul în eneral

LIB
şi
iar adultul negru de un centimetru lungime, acoperit cu un praf cenușiu
cu două benzi galbene pe cap şi pete de aceeaş coloare pe elitre,

TY
I.YTTA VESICATORIA |.

Uândacul de turbat.
Uiândacul verde.

SI
Căţelul frasinilor,
Da Canlharide. Gierm.: Die Spanische Tliege.

ER
Frane.:

de 18 la 20 milimetri. Masculul este mai mie ca femela.

Are o luntime
ÎN „” "Tot corpul este colorat verde auriu cu luciu metalic, numai
IV
ZI „antenele sunt negre. Capul este cordiform. Antenele sunt
formate din Il articole scurte ; cele dinspre vârf sunt mai
UN

FA umflate ca cele dela bază. 'Toracele este mai lat în partea an-
7 pi N_terioară ca în partea posterioa ră. "Tarsele celor două perechi
..
. . . . .
(i
ET .
de picioare anterioare au cinci articole, iar tarsele perechii a
, AR o . .
£ Sp
Ii .
treia nu au decât patru; picioarele se termină câte cu două
AL

erosete. Abdomenul este acoperit în întrezime de elitre cari.

. a
“je,
ii,
S0,.—
50.— Iulia
|
sunt
e
flexibile; ele acoperă complet, în stare de repaos, ari-
: . .
vesicaloria Uân- cari sunt membranoase, transpareule şi
dacul de turbat. pele posterioare,
TR

indoite transversul.
Această insectă trăieşte la noi pe frasini cărora le distruge frunzele ; ea
este foarte căutată din cauza proprietăţilor active ale tegumentului său, cin
EN

care se prepară vesicătorile.

Mijloacele de combatere. Dimineaţa se scutură arborii încăreaţi cu aceste
insecte deasupra unor cerşaturi cari se întind dedesubtul lor.
/C

IIYLOPIUS ABIETIS LL.

SI

Țisaiul,
IA

Prane.t De grand Churancon du pin. Cerm.: Der 4prosse lraune hiisselhăfer.

Această specie atacă arborii, brazii larvele rod lemnul tulpinei, iar adulţi
U

scoarța și musturii.
BC
 941 ÎNSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 103

Y
Caractere. — Gândacul are o lungime de 1 centimetru ; e de coloare brun

R
cu pete galbene ; rostrul său este lung și arcuat.

RA
Desvoltarea. — In Maiu şi în lunie femela depune ouăle cari sunt ali-
cioase, în crăpăturile scoarței trunchiurilor bătrâni. După [5 zile ies larvele
cari rod floemul și uncori xilemul tulpinei săpându-și galerii în interiorul
cărora se metamorfozează.

LIB
Mijloacele de combatere. — a) Yerirea şi curățirea arborilor spre a împie-
decă plasarea ouălor;
b) Prinderea adulţilor prin momeli ; se știe că ci se ascund noaptea contra
frigului şi ziua contra soarelui

Y
; în locurile unde pământul a fost săpat se
pun deasupra bucăţi de scoarță de brad, crengi, și diferite frunze, iar 4

IT
doua zi dimineaţa se culeg toţi gândacii adunaţi sub ele și se omoară.

RS
PISSODES NOTATUS |.

Ţigoiul.
Franc. : Le pelit Charancon du Pin.
VE
Germ.: Der kleine Kieferuriisselh;ii
fer.

Această specie este mai mică ca precedenta și atacă brazii de preferință

NI
între opt şi nouă ani ; când atacă arborii bătrâni nu le roade decât ramu-
rile tinere.
U

Caractere. — Adultul are o lungime de 8 milimetri, de coloare brun fe-

ruginos ; elitrele prezentă linii punctate și două benzi transversale roşii cenușii.
AL

Desvoltarea. —- Femela înțeapă scoarța cu rostrul ei, pentru a depune

ouăle; larvele rod lemnul săpându-şi galerii, unde petrece iarna, iar primă-
vara se metamorfozează,
TR

Mijloacele de combatere. — Sunt aceleași ca pentru specii precedentă,

EN

BOSTRYCIIUS TIPOGRAPIIUS |.

Cariul de brazi.
Gândac de scoarță.
/C

Fane.: Le Brostriche typographe. Germ.: Der Buchdvucher.

SI

Este un dușman dintre cei mai însemnați ai pădurilor de brad, atacă

moliţii şi în special acei cari sunt de cel puţin 50 de ani. Moliţii atacați
IA

de cari se recunosc după următoarele semne:

1. După făina care cade din galeriile săpate de larve şi care se scurge
pe scoarță ;
U
BC
 RY
DR. N. LEON 979
104

2. După coloarea trunchiului care devine cenușiu, îndată ce au intrat lar-

RA
vele în el;
3. După coşcovirea scoarței;
4. După îngălbenirea și înroşirea aciculelor fuliacee.
aractere. — Gândacul acesta are o lungime de 6 milimetri, de culoare

LIB
roşeat; elitrele prezentă mai multe rânduri cu punete şi extremilatea lor
excavată puurtă pateu dinţi.

TY
SI
ER
IV
UN
AL

Fig, S1. — Bostrychus Tipoyraphuts : adultul; (inărit de 12 ori);

> si 3 ualeriile lui.
TR

Desroltarea, — Femela sparge mai întâiu scoarța trunchiului săpându-şi

în grosimea ci o Cameră în care se împerechează de 4 sau cinci ori. Din
EN

camera aceasta centrală sapă mai multe saterii lungi de câte 15 centimetri.
Apoi după tiecare împerechere depune în liecare salerie câte GU de vuă.
Larvele ieşite din ouă stauîn galerii laterale una lângă alta de o parte şi alta
/C

a galeriilor săpate de 1miună, Anual sunt două generaţiuni, una primăvara și

alta vara.
SI

Mijloace de combatere, — În August san Septemvrie se despoaie arborii

infectați de acest insect de scoarță şi se ard zeoarțele,
IA
U
BC
 273 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 105

R Y
LEPIDOPTERE.

RA
COSSUS LIGNIPERDA l'ebr. .
Răchitarul.
Franc.: Le Cossus Rouge- Bois. Germ.: Der Weidenbohrer.

LIB
Răchitarul este un fluture de noapte a cărui omidă roade trunchiul arbo-
rilor de pădure şi ul arbori-
lor fructiferi, producând mari

Y
pagube. Il găsim pe stejuri,
plopi, ulmi, sălcii, tei, meri,

IT
peri, cireși, nuci, etc., nu
economiseşte decât arborii

RS
rășinoşi,
Caractere.—luturele are
o lungin:e de 7 la 9 centi-
metri, este de coloare ce-
nușiu închis, cu corpul massiv
VE
și stă imobil pe trunchiul
NI
arborilor ; el își face apariţia
în luna lui Iulie.
U

Desvoltarea.--Femela de-
pune câte 600 ouă în crăpă-
AL

turile scoarţei, mai ales la

bifurcaţiunea ramurilor; lar-
velo după ce ies rod scoarța
TR

trunchiului pătrunzând în în- | Lig, 82. -- Cossus Ligniperda.

'teriorul lui, unde în decursul
a trei ani ai existenţei sale roade lemnul, săpând galerii
în toate direeţiunile,
EN

cari comunică cu exteriorul prin orificii prin cari se scure

excrementele și
făina. Omida când a ajuns maximul ci de desroltare are o lungime de 8
centimetri şi groasă cât degetul cel mic ; ea are capul negru,
spatele brune,
/C

laturile roșcate închis; din gura cei curge un lichid negru, greţos
, care are
„Proprietatea de a ramoli fibrele vegetale. Larva popular se numeş
te Sfre-
deluş. In luna Aprilie sau Maiu ea sc transtormă în chrisalidă,
SI

Mijloace de combatere:
]. Distrugerea adulţilor și a ouălor;
IA

2. Tăierea pomilor bătrâni cari sunt de'tot atacați, deoarece servese ca

focure de inlecţic;
U
BC
 175 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. Ț

Y
porturi de plante să se introducă înt”o ţară specii nouă de insecte

R
litolage, și dacă acești paraziți găsesc în țara în care au fost
importați un mediu favorabil desvoltării lor, ci se îmmulţese ani-

RA
hilând reproducerea insectelor fitofage. Dacă însă insectele fito-
fage au fost importate fără paraziţii lor, ele se vor îmmulți și în
câțivă ani vor face ravagii, după cum s'a întâmplat cu fluturii Li-

LIB
paris dispar și Liparis cheysorrhaca, cari au fost inroduși de curând
în America din Furopa. In cazul acesta ca și în alte multe, stârpirea,
nu 0 poate duce la bun sfârșit decât un entomolog.
lată cum s'a procedat în Statele-Unite: In bugetul anului 1906,

Y
congresul federal a prevăzut o sumă de 2.500 liro st. pentru a se

IT
aduce din 'Buropa paraziții cari atacă cele două specii de lipuris.
In acelaș timp, guvernul din Massachussels a prevăzui în trei ani

RS
consecutivi suma de 10.000 liv. st. pentru acelaș lucru.
Entomologul Kirhland a fost însărcinat, cu un personal de agenţi
și asistenţi, a conduce lucrările pentru slârpirea, acestor două specii
VE
de liparis, importate din luropa. Un alt entomolog, Jlomard, a lost
trimis în trei ani consecutivi, 1905, 1906 și 1907, în Europa, pentru
a-și procură paraziţii acestor insecte fitolage. Il a vizitat toate
NI
serviciile entomologice:și pe principalii specialişti din I'ranţa, Anglia,
Italia, Germania, Austria, Ungaria și Rusia. In mijlocul pădurilor
infectate de omizile acestor fluturi sa construit un local special
U

pentru un laborator, precum și al specialiştilor cari erau trimiși

de către biroul de entomologic din Washington, în momentul când
AL

omizile își părăsiau ouăle lor. Paraziţii trimiși din: luropa erau cul-
tivați în acest laborator, înt”un fel de cutii anume construite. Indată
ce se desvoltiu, erau puși sau întw'un lel de cușei imense «de pânză
TR

lină metalică, construite în jurul unuia sau a mai multor avbori,

dintro cei mai infectați de liparis, sau în cusci mai mici, construite
în jurul câtorva arbuști infectați.
EN

Cu ajutorul acestor paraziți s'a încoreat, sub diferite forme, a se crcă

epidemii artificiale între insectele fitofage. Incercări de felul acesta
nu so pol face «decât în laboratorii speciale de entomologic aplicată.
/C

Aproape în toate ţerile din Europa oxistă asemencu laboratorii,

dar nici unul nu este așă de bine organizat ca acela din Statele
SI

Unite. El aparţine Ministerului agriculturii, are ca director un en-

tomolog, mai ave și un personal compus din mai mulţi asistenţi,
IA

cari se ocupă cu determinarea diferitelor insecte și cu perteeţio-

narea «diferitelor metode întrebuințate pentru dislrugerea insectelor»
litofage. lezultatele obținute se publică în Dulletins of the U. S.
U
BC
 Dn. N. LEON

12
se
RY -i
106

le lor
3. Scoaterea omizilor cu o andreă îndoită din galerii
a tampoa nelor de vată îmbibate
4. Introducerea prin orificiile galeriilor

RA
spre i ai
SS AS E . er!

SE
3 za Ye Aga
TERTA

LIB
i

TY
SI
ER
IV
UN

volatil asfixiant si în urmă astuparea lor

AL

cu benzină sau cu orice alt lichid

cu un mastie impermeabil.
LAIPARIS DISPAR |.
TR

Frane: Le Dombae «lissembluvle. Germ,: Der Schitarmspinner.

Insectele vătămătoare arbo-
A se vedeă despre acest însect lu Cap, V..
EN

rilor fructiferi (paz. 210).

IIPARIS MONACIIA |.
Nona.
/C

Moine out Xonur. Germ,: Xoune.

Prane.: Le BRomby
atacă însă și etejurii,
SI

Omizile acestui Nuture distrug pădurile de brad,

mesteacănii, carpenii, fuzii și arborii fructiferi.
«de 15 cm. şi femela cevă mai mare;
IA

Caraetere.—Masculul are o luuzime

Aripele anteri-
el este de coloare albă roșcată, ca de coloare mai dezehisă,
sunt de culoare cenuşie
oare at verzi metre În ziz-zatt, cele posterioare
U

palidă şi au o duniză transversală inchisi.

BC
 975 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 107

Y
Desvoltarea.— Femela primăvara depune ouăle, în timpul nopţii, sub scoar-
ță, în regiunea de jos u,

R
trunchiului de molilt, în

RA
mici grămezi de 20 la o
sută sau într'o sincură
mussă de o sută la 150;

LIB
cele nu sunt acoperite cu
păr ca cele de Liparis
dispar; cele stau ascunse
sub crăpăturile scoarței.

Y
Pe la sfârșitul lui Apri-
lie sau în primele zile ale

IT
lui Maiu, ies omizile, cari
stau reunite cinci sau șase

RS
zile, după accea se împră-
știe pe [cunze pe cari le rod.
In starea lor de com-
pletă desvoltare ele ajung
+ centimetri lungimeco-
VE
;
loarea lor este foarte a-
NI
mestecată: pe un fond
verde cenușiu se găsește
U

alb și negru, precum și

nişte negi păroși, de co-
loare roșie și albaștri.
AL

Ile se transformă pe ur-

hori în chrisalide brune
TR

cu luciu bronzat cu peri

albi.
Mijloace de combate- fig. 84. — Ziparis dispar. Flaturii, omida și pupa,
EN

TE. — Se recomandă ace-

leași mijloace ca şi pentru Liparis dispar.
/C

CNETIIOCAMPA PROCESSIONNEA.

Omida procesionară,
SI

Irane.: Le Bombyz processionnaire du Châne,

Germ.: Lichenprocessionsspinnei,
IA

Această insectă este una dintre cele mai mari dușmane ale pădurilor.
Caractere.—Are o lungime de 15 cm,, de colvare cenuşie uniformă; ari-
U
BC
 DR. N. LEON 276
,

RY
10$

închise;
pele anterioare sunt transversate de niște benzi puţin sinuoase mai
mai pronunţa tă;
aripele posterioare sunt albe gălbui cu dunga transversală

RA
marginea aripelor este prevăzută cu franjuri.

LIB
TY
SI
iata
ma
.
-
N

ER
ala ala!
Sd.a.găia”
“Râ ia.
IV
UN
AL

=
?
TR

et
Za
.
nn
EN

„ii
ma i dd i
/C

_]
ra
SI

îi

P'rocessiounca,
IA

Fi. $5. — Cnelhocampa

Femela depune ouăle prin August, pe scoarţa stejarilor în

Desroltarea. —
U

pachete de câte 1DU—5VU vuă; vmizile ies primăvara,

BC
 277

Y
INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 109

R
Omizile sunt păroase și prezentă o colvare neagră pe partea superioară a,
corpului lor, cu laturile cenușii

RA
și cu partea ventrală gălbuie;
fiecare incl prezentă negi roșii
cu peri pe ei terminaţi în cro-

LIB
șele. Omizile stau în cuiburi
voluminoase, albe de fire mă-
tăsoase, toarse de ele, situate
în vârful crengilor; după apusul

Y
soarelui, ele ies din cuiburi şi

IT
pleacă după hrană întro anu-
mită ordine și tot după acccaş

RS
ordine se înapoează la cuibul
lor; din cauza aceasta sau nu-
mit procesionare. «Masa lor»
terminată, spune Latreille, ele
se înapoează: la cuibul lor în
VE
acecaș ordine ca și la venire:
NI
una din ele se pune în mișcare,
toate celelalte se ţin strâns de
ca, cănu mai rămân intervale
U

între diferitele rânduri nici în-.

tre omizile aceluiaș rând: ade-
AL

scori corpul de armată face o

infinitate de cevoluţiuni singu-
lare şi descrie o mulţime de
TR

limuri variate, dar toate sub Fig, 86. — Un arbore ale cărui frunze au fost
conducerea unci singure omizi; mâncate de oimnizi.
capul corpului este totdeauna angular, restul uneori mai desvoltat, alteori
EN

mai puţin: cl are uncori rânduri de 15 la 20 de omizi»,

In luna Iunie ajungând la completa lor desvoltare, omizile își ţese în în-
teriorul cuiburilor coconi reuniți între ci, transformându-se în chrisalide roşii
/C

brunatre, |
Observaţii.— Omizile procesionare sunt veninoase, din cauză că perii ce
SI

se află pe negii de pe corpul lor rupându-se şi venind în contact cu pielea

omului sau a animalelor produc umflături şi mâncărimi,
IA

Mijloace de combatere. — Culegerea și arderea cuiburilor. Această ope-

rațiune trebue să se facă cu 1miinuși și mască, sau după ce su uns mânile:
și faţa cu untdelemn. Distrugerea trebue făcută pe la mijlocul lui Iulie
U

într'o zi ploiasă și când nu este vânt ca să se răspândească perii din cuiburi.

BC
 RY
OS
DR, N. LEON
110

RA
L.ASIOCAMPA PINI |.

du Pin. Germ.: Der Nieferuspinner.

Frane, : Le Lesiocampe

LIB
r.
liste un fluture ale cărui larve sunt vătămătoare brazilo
Caractere. — Fluture le are corpul gros și păros cu o coloare brună roş-
cală; aripele superi-

TY
oare prezentă o ban-
dă mediană de co-
loare feruginoasă şi

SI
o pată mică albi-
za tic a cioasă în formă de

ER
E carti semilună aripele în-
a RD iei tace: ferioare sunt brune
SS Cca = Desroltarea.— li
IV
! apare în luna lulic
şi sboară noaptea;
UN

DI femela depune ouăle

de Lusiocampr Pini. pe scoarţele arbo-
Fig. 57. — Omidă
rilor.
de coloare cenușie sau brună;
Omizile sunt prevăzute cu peri urzicanţi
AL

frunzel e căzute, Primă-

ele iernează la rădăcina arborilor în muşchi şi sub
ţese co-
vara se ridică prin arbori şi reîncep a roade frunzele. In lunie îşi
conul şi în lulie se transtormă în future.
TR

în pă-
Observaţii. — Omizile acestui future le-am căzit în cantitate mare
durile dela Mânăstirea Neamţ, în anul 1910.
; întrebuinţarea
Mijloace de combatere.— Curăţirea arborilor de ouă şi cuiburi
EN

dispar (pag. 247).

inelelor de elciu, după cum le-am descris la Liparis
/C

SPHINN PINASTRI Ochs.

prăfuite cu alb şi
Aripele anterioare pe faţa lor superioară sunt cenușii,
SI

şi necre, la mijloc.
feştelite cu pete nezre custanii si trei liniuţe scurte
deschise, frauju-
Aripele posterioare sunt cenușii castanii, spre bază mai
IA

cenușii întrerupte de alb; faţa inferioară a aripelor este uniform

rile aripelor
cenusie, uneori cu pată închisă la mijloc.
capul şi toracele cenușii
U

Antenele sunt deasupra albe, dedesubt cenușii,

mediană cenușiu,
cu două bande nezre custunii. Abdomenul este pe linia
BC

pentru fiecare inel este incunjurat

cu o linie nearră, de o parte și de alta
 970 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. | 10

R Y
pe partea superioară de câte o linie ncagră sau neagră castanic, umbrită
înspre partea anterioară cu alb.

RA
Omida e albie sau verde cenuşie cu o dungă roșie pe spete, iar pe lu-
turi cu pete lungăreţe galbene ; trăește în Iulie şi August pe dilerite specii
de brad, apoi se îngroapă aproape de rădăcina arborilor pentru a se trans-

LIB
formă în crisalidă.
Observaţii.— Acest sfinx nu vine niciodată în număr mare, așă că numai
foarte rar devine primejdios. L-am găsit în anul 1892 în pădurile dela
Poeni, jud. Iași (1).

Y
IT
(1) De. N. leon, Contribuţiuni asupra fiuturilor crepusculari din România, «rhiva
Societăţii știinţifice-literare Iaşi». 'Tipo-lit. Goldner,

RS
VE
U NI
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
VIIl.

LIB
INSECTELE VĂTĂMĂTOARE FLORILOR.

TY
COLEOPTERE.

CETONIA AURATA |,
Ileana.

SI
Cărăbuş verde,
Gândac verde,

ER
Gândac de trandalir.
Franc,: La Celoine doree. IV Gerim.: Der gemeine oscuhiifer.
Acest gândac distruge trandafirii şi bujorii, rozând petalele şi staminele
lor; el are o luntrime de 1d—24 mil,
de coloare verde auriu, pe partea în-
UN

ferioară artumiu. Antenele din 10 arti-

cole, scurte cu partea terminală lunsză=
reață ovală. Mandibulele scurte ş maxi-
AL

lele bilobate; palpii maxilari patru ar

ticulaţi, ultimul articol asă de lung ca
celelalte înpreună. Palpii labiali triar-
TR

ticulaţi.
EI apare pe la sfârșitul lui Maiu.
larva se aseamănă la prima privire cu aceea de cărăbuş, cu deosebire că
EN

picioarele şi antenele sunt mai scurte şi capul mai mie; ca trăește în ar-
borii putrezăioşi, mai cu scamă în ealcâmi și în salcie.
Mijloace de combater—e. Nu se cunoaşte altul decât culegerea şi ar-
/C

derea lor.
I.YTTA VESICATORIA 1.
SI

uândăcel de turbat,
Uiâudăcel verde.
IA

Cătelul frasinilor,
Erane,: La Cunlhariede, Geri: Die Spunische Flicue.
U

Pespre acest insecta se vedea Cap, VII, Insectele vătâmâătoare arborilor

de pădure Ipag. 270).
BC
 *

231

Y
INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 113

R
SPIIINX LIGUSTRI,

RA
|.
Franc.: Le Sphinz du 'Trotne. Germ.: Der Ligusterschurmer.

Omizile acestui fluture rod în întregime frunzele de liliac și măliniță. Flu-

LIB
turele apare în Iunie, are o lungime de S la 11 centimetri.
Aripele anterioare pe faţa lor superioară sunt cenușii bătând în roș,
cu
vine negre, înspre marginea posterioară castaniu închis, marginea externă
și unghiul anterior alb cenușiu, cu linii negra printre nervături,

Y
Aripele posterioare pe faţa lor superioară sunt de coloare roz aprins, tra-

IT
versate de două dungi paralele cu margine externă și a treia în apropiere
de bază, Franjurile sunt feruginoase, Pe faţa inferioară toate patru aripele

RS
sunt cenușii bătând în roș, traversate de o bandă neagră comună care în-
spre partea ci externă are o dungă albicioasă.
Antenele sunt pe partea lor superioară albii, iar pe cea inferioară cenușii
VE
castanii. Capul e pe partea inferioară castaniu închis, pe partea superioară roș
castaniu. "Toracele e castaniu închis, pe mijloc mai deschis, amestecat cu ce-
nușiu. Abdomenul prezentă pe linia mijlocie o bandă castanie cenușie despărțită
NI
la mijloc de o linie neagră, pe deasupra prezentă inele negre cari alternează
cu roz aprins. Ma
U

Omida verde gălbic, pe laturi cu dungi curmezise albe și roșii pe fiecare

inel și dedesuptul acestor puncte albe stigmatele galbene. Sa găsit în can-
titate mare pe frasini, în pădurile dela Poeni prin anul 1892.
AL

Mijloace de combatere.— Se recomandă distrugerea omizilor,

TR
EN

HEMIPTERE.

APIIIS ROSAE |.
/C

Păduche de trandafir.
Franc.: Le Puceron du Nosicr. Germ.: Rosenblatilaus.
SI

Acest păduche are o lungime de 3o? milimetri și este de coloure verde

IA

închis, foarte răspândit la noi, în cantităţi enorme uncori, trăcște pe vârful

ramurilor tinere de trandafir, cărora le suge seva slăbindu-le şi contribue
enorm la dewenerarea inflorescenţei.
U

Alte specii de păduchi de flori mai sunt:

BC

Analele. A. R-Tom. XXIV. Memoriile Sect. Șliinţifice. e

 RY
colvoare galben verzuiu,
Aphis rosarum; de un milimetru lungime, de
amuri ca specia precedentă.

RA
trăeşte pe frunzele de trandafir, dar nu şi per
trăeşte pe garoate, lalele,
Aphis dianthi, negricios cu abdomenul galben,
şulran, ete,
elor infectate
Mijloace de combatere. Se recomandă pulverizarea plant

LIB
cu extract de tutun bine diluat.
emulsiune :
Se mai recomandă pentru trandafiri următoarea
pentru un heetolitru de apă; sau un amestec
La

2 kilowrame de săpun neru

și | jilowram de praf de piretru în 12 litri

TY
de 300 rame de săpun negru
de apă.
SPUMARIA |.

SI
APHROPHORA

Măvgiea cucului [..

R
cciumeusc. Germ.: Die gemeine Schaum:irpe.
Frane.: IP.lphrophore
VE
De multe ori se observă pe diferitele plante din
florări i şi de pe câmp,
scuipat, din care
mai cu seamă pe lucernă, un fel de spumă pare car îi
stupit este o materie
cauză unii Români o numese stupilul cuculuti. Acest
NI
i o produc şi o varsă
viscoasă conţinând bule gazoase, pe care larvele inzecte
pe anus.
LU

em. la 1 centimetru, de
Caraetere.—- Acest hemipter are o lunime de 0,5
tă două benzi all ve de-a
coleare cenușie; aripele anterioare în «eneral prezen
ca coloare ; femurul picioa-
curmezişul ; restul corpului foarte schimbieioz
cu mare uşurinţă.
relor posterioare tot atât de lungi ca cele mijlocii, ele sar
RA

Desvoltarea. — Fe mela depune ouăle la sfârşitul toamnei;

ele iernează şi
din flori producând spuma
numai primăvara ies din e le larvele cari su seva
cea caracteristică.
T

culererea larvelor şi aruncarea

Mijloace de cembatere.— Se recomandă
EN

lor în apă clocotită.

/C

IIMENOPTERE,

RILODITES ROSAE |.
SI

Viespea de ru.
IA

Cynips «de la hose. Gerin.: hoscn-Gallitespe.

Frane: Le
culoare neazră; picioa-
Insecta are o lunzime de 5 milimetri şi este de
din 13 la 16 articole; palpii
U

rele roşii, abdomenul nezru. Antenele filiforme

maxilari patruarticulaţi.
BC
 Y
283 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 115

AR
Femela perforează cu taricra sa diferitele părţi ale măcieşului (Rosa ca-
nina) pentru a-și depune ouăle şi după cincisprezece zile se produce la locul
înţepat o iritațiune care determină un aflux al sucului vegetal care contribue

R
LIB
Y
IT
RS
VE
Fie, 89. — PRhodites rosae, La dreapta viespea, la stânga gala.
NI

la formațiunea unci exerescenţe, care ajunge de mărimea unei nuci flocoase

(numită gală), ca şi când ar fi acoperită cu un fel de mușchi; în interiorul
LU

ci so afli mai multe loje cari conţin fiecare câte o larvă mică albă,
O altă specie care îşi depune ouăle pe trandafirii de grădini este Rho-
diles centifoliae, lungă de 4 milimetri.
RA
E NT
/C
SI
IA
U
BC
 apr

3 DR. N. LEON 1

RY a
=
Departament of „egricultutre, . division of Intomoluga, precum și
în raporturi speciale. n

RA
Acest laborator central stă: în legătură cu laboratoriile din cele-
lalte State, New-York, Massacussels și Ilinois.
lată, după Marchal, si alte ; stațiuni importante de entomologie

LIB
aplicată în Europa. In Franţa s'a creat la Paris, în 1894, stațiunea
entomologică, dependentă direct de Ministerul agriculturii, eu sediul
in localul Iustitautului agronomic. Agricultorii și horticultorii, ori
de câte ori au nevoie «dle informaţiuni relative la recunoașterea in-

TY
seetelor vătăumătoare și la mijloacele de distrugere, se adresează
direcţiunii acestei stațiuni, unde sunt serviţi în mod gratuit. hezul-
talul cercetărilor obţinute in această stațiune se publică în Conptes

SI
venus de "Academie des Soiences, în Bulletin de lu Sociclă entomo-
logique de I'ranceși în Jtevue «les Sciences nuluvrelles applicutces.

ER
Tot în 1894, sa fondat la institutul Pasteur o stațiune experi-
mentală, cu scop.de a se studiă mijloacele de apărare contra ani-
malelor vătămătoare.
IV
In provincie, entomologia agricolă este reprezentată prin catedra
de entomologie dele scoala de agricultură din Montpellier, prin la-
UN

boratorul de entomologie agricolă dela Roueu şi prin catedrele dela

alte scoli similare.
In Germania entomologia aplicată se învaţă la mai multe școli de
agricultură și silvicultură. Ministerul agriculturii însă, când vrea să-și
AL

dea seamă de stricăciunile ocazionate «de insecte, sau de criptogame,

tipărește în fiecare an, întrun număr mare de exemplare, un che-
slionar ale cărui specimene sunt distribuite în tot imperiul și sunt
TR

inserate în toate revistele principale «dle agricultură. Răspunsurile la

acest chestionar se scriu pe o cartă poştălă, purtând adresa profe-
sorului de /itopatologie din Berlin, care controlează documentele
EN

cu ajutorul cărora el redactează statistica boalelor de natură vege-

tală. Principalele lucrări de entomologic aplicată se găsesc impri-
mate în Zeilselorift fir Phlunzenlraulheileu si Porstlich- ncaluur-
/C

jvissenschafiliche Zeitschrifl.
In Ungaria există o stațiune de entlomologie aplicată încă din
SI

anul 1551, numită atunci «Staţiunea filoxerică experimentală», dar

pe măsură ce mijloacele de apărare cuntra filoxerei se organizau,
IA

atribuţiunile staţiunii se lărgiau, iar lucrările sale se îndreptau mai

mult spre studiul celorlalte insecte vătămătoare agriculturii, Con-
form acestor schimbări în rolul staţiunii, ca luă în 1590 numele de
U

Stațiune entomologică «a Slulului. ta este sub dependența Mi

BC
 RY
RA
LIB
[N.

INSECTELE VĂTĂMĂTOARE LOCUINȚELOR.

TY
TINSANURE.

SI
LEPISMA SACCITĂRINA I.

Germ.: Zuelergest,

R
Frane: Le Lepisme du sucre.

Este una din insectele cele mai VE

stricătoare; stă ascunsă prin dulapuri,
saltare, biblioteci, după tablouri, pretutindeni unde
aăsește întuneric sau umezeală; roade zahăr, pră-
NI
jituri, hârtie și pânzărie.
Caractere.— Are o lungime de 1 centimetru,
corpul lungăreţ, arintat, acoperit cu solzişori, și
LU

abdomenul terminat prin trei peri; fuge cu agi-

litate.
Observaţii. — Acest inseet este destul de fre-
RA

cuent şi în România, roade hârtia ; o carte poștală

aruncată într'o cameră în icare mam intrat cele
două luni de vacanţie (lulie şi Autzust)a fost mân-
T

ţ cată de L.episme, după cum se poate vedeă în figura

1, Tabela VII; de asemenea în mai multe rânduri
EN

|
mi-a mâncat etichetele preparatelor microscopice;
Fig, J0.— Lepisma saccharina. este un flagel din cele mai serioase al bibliote-
cilor, roade în special legătura cărților, de asemenea lenjeriile scrobite.
/C

Mijloace de combatere.— Când acezt înscet

se incuibă în saltare și prin dulapuri, nu este
SI

alt remediu mai recomandabil decât scuturatul

și acrisitul cât mai des al acelor mobile. /
IA

Pentru biblioteci se mai recomandă un fel

de curse [lir. 91) eari constau dintro cutie prevă- lig. 91.—Gursă pentru lepieme,
zută cu un mâner, care se aşează pe un suport
U

puţin profund, cu partea deschisă în jos; pe marginea acestei cutiise află mici
BC
 985 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 117

Y
crestături cari permit insectei să pătrundă în interiorul ci. Se pune dede-

AR
'subtul cutiei o grămadă de bucățele de hârtie unse cu clciu de făină, și se
așează cutia într'un colț întunecos al bibliotecii. Lepismele se îngrămidese
atrase de mirosul cocci. Din timp în timp se ridică cutia, se ard hârtiile

R
cu insectele și se pun din nou alte hârtii proaspete.
Din cauza acestor inseele se recomandă ca legătura cărţilor să se lucreze

LIB
cu cleiu în care să se pue puţin bichlorură de mercur în dozi de 15 gr. la
kilogramul de cleiu.

Y
ORTHOPTERE,.

IT
PERIPLANATA ORIENTALIS L.

RS
Svab.
Gândac de bucătărie negru.
Libarcă. VE
Gândac negru.

Franc,: La Blatle des Cuisines, Germn.: Die Riichonschabe.

NI

Gândacul de bucătărie este un insect nocturn, care se vede mai rar în

timpul zilei, fiindcă stă ascuns în crăpăturile păreţilor și
LU

cum vine noaptea iese după hrană. La noi în ţară sunt

foarte frecuenţi, trăiesc prin bucătitrii, brutării, în morile
de făină și în fabricile de bere.
Caractere. —— Corpul său are o lungime de aproape 2
RA

centimetri, de coloare neagră ca smoala, este oval, lat și

moale; capul scurt înclinat și în parte acoperit de pro-
torace. El prezentă dimorfism, numai barbaţii au aripi și -
NT

elitre, la femelă aripele şi elitrele sunt rudimentare.

Desvoltarea. — Femelele încep a se ouă primăvara, în Yig. 92. — DBlatla
orientalis. Cânda-
Aprilie și Maiu şi după ce au depus ouăle, acestea sunt cul nearu de bucă-
E

închise întrun fel de cocă ovigeră numită oothecă. Ootecile Lărie, inascul aripat
sunt brune, ele au formă lungăreaţă caracteristică şi cu- ge mărime naturală,
/C

prind vreo 40 de ouă. Cecace se știe sigur în privinţa

desvoltării lor, este că evoluţia lor e lentă și că tânăra larvă până ce devine
SI

adultă își schimbă pielea de vreo șapte ori.

Observaţiuni. — La noi apar aceste insecte în număr mare în Iunie și
IA

Iulie; ele atacă toate alimentele, mai cu seamă făina, zahărul, fructele le-
gumele, carnea şi pâinea ; stricăciunile produse de ele, după cum observă
U
BC
 286
DR. N. LEON
1183

RY
Luenaux, nu sunt enorme, dar ele murdăresc materiile alimentare cu curi
vin în contact şi le comunică un miros respinsător,
care le împiedică de a îi utilizate în alimentaţiune.

RA
O altă specie care trăeşte în America (Periplanata
americana Fab.), pe lângă că e foarte scârboasă ca
a noastră când se îmmulţeşte, liindeă cade în mân-

LIB
Uotecă de
Fig. 93. — cări, dar este și primejdioasă, liindeă roade stofele de
orientalis; în inte-
Iata
pu pielea, lenjeria
lână, şi hârtia; despre ; această specie
rivrul ucestor capsule nase patul lor şi
puii. Calisby spune că muşcă persoanele în
în special dewetele
>
rase
>
ale copiilor.

TY
LATA GERMANICĂ L.

SI
Gândac de bucătărie galben,
Libareă.

R
Libareă albenă,

Praue.: Lu Blalte germanique. Germ.: Die rălich-ggelbe «deulsche Sehube.

VE
Această specie, deşi mai mică decât cea precedentă, este tot atât de uri-
cioasă şi trăește împreună cu ea în aceleaşi locuri.
NI
Caractere, — Ea are o lungime de un centimetru până la 13 milimetri,
de culoare gălbie roșietică ; aripele şi elitrele sunt tot ușă de lungi ca .ab-
LU

domenul. |
Desvoltarea. — Ootecile sunt lungi de G mil. 5, divizate în toată luntime:
lor în două jumătăţi simetrice prin un părete longitudinal ; fiecare cavi-
tate a votecii conţine 1S ouă albicioase şi lungărețe ; după Ihummel lar-
RA

vele stau închise în interiorul ootecilor până ce ajung la completă desroltare.

Femela poartă acest sac timp de 7—8 zile; apoi îl depune în părţile cele
mai retrase ; tinerele insecte ies din ooteci şi încep vieaţa lor independentă,
T

ele sunt la început complet albe, dar imediat icau coloarea roșcată pe care
EN

o păstrează indefinit. Inainte de a ajunge la stare adultă, larva îşi leapădă

pielea succesiv de șase ori ; aripele apar după ce sa lepădat pielea a șasa
vară ; desroltarea este completă în spaţiu de cinci la şase luni. (Iumumel!.
/C

Observaţii. — Această insectă, spune hiinchel «Ilerculais, mânâncă tot,

cărţi, hârtii, substanţe alimentare, haine, ete. La noi trăieşte priu bucătării,
în Bucureşti am văzut-o şi prin oteluri împreună cu specia precedentă ; ele
SI

se împuţinează sau dispar cu totul în timpul iernii — așă că iarna nu găsim

nici câtevă de cari avem nevoie, pentru lucrările practice, la cursul nostru
IA

de Istorie naturală medicală— şi reapar în cantităţi nenumărate în zilele

cele mui calde de vară.
U
BC
 287 INSECTELE VĂĂMĂTOARE DIN TCMÂNIA 119

Y
Mijloace de combatere.—Ca mijloc preventiv cel mai eficace contra acestor
două specii este curăţenia; în ceeace priveşte mijloacele de distrugere, le

AR
vom descrie pe cele recomandate de IHoaulbert (20).

R
LIB
Y
IT
RS
4
Aț. VE
ş
Și
NI
cara-nejea A

LU
RA
E NT

Fig. 94. — Carte a cărei legătură veche este săurită și roasă do Bluta și Lepisnta.
/C

1. Distrugerea prin olrăvuri.— Acest procedeu care ar fi cel mai bun și

mai uşor de întrebuințat, spune Iloulbert, pierde cea mai maro parte a elica-
SI

cităţii sale, prin faptul că blatele par înzestrate cu o mare perspicacitate

pentru a evită alimentele otrăvite cari se pun în mod intenţionat pentru
IA

a fi mâncate de ele.
Unul din remediile cari se recomandă contra lor este pravul de pyretru
U
BC
 120 DR. N. LEON 283

RY
le ameţeşte, aşă
(Zacherlina); dacă acest prav nu le omoară complet, totuş
cu îngrijir e locul infectat,
că a doua zi după ce sa stropit cu el, se curăță
iar blatele amorţite se mătură și se ard.

RA
; iată
9. Fumiyaţiuni gazoase. — Cea mai elicace este sulfura de cărbune
cum se operează în America cu această substa nţă :
camerei
După ce se astupă bortele și crăpăturile ușilor şi ale ferestrelor

LIB
e, cu suliură
care are să se desinfecteze, se pun în mijlocul ci vase deschis
24 ore toate
de cărbune; lichidul se evaporează foarte repede, şi în timp de
lim foarte atenţi când umblăm cu sulfură
Dlatele sunt distruse. 'Trebue să
cu aerul un ameste c explozibil
de cărbune, din cauză ct acest lichid formează

TY
nu trebue să ne apropiem cu o lumânare aprinsă sau
foarte violent, așă că
ție. Se mii reco-
cu orice corp, care prin contactul său ar provocă o inflama
piretru; se arde
mandă fumul şi vaporii produşi din arderea pravului de

SI
ce mai întâiu sau închis şi astupat
prat (Zachenlină) în camera infectată după
bine ușile şi ferestrele.

R
poată pătrunde
3. Curse.— Diferite aparate construite așă fel ca insectele să
ieşi. Pentru a le
ușor în interiorul lor, dar odată intrate să nu mai poată
VE substanțe cari le plue. Noi am în-
atrase se pun în interiorul lor diferite
multe din ele, dar nam reușit fiindcă insectele nu prea intră
cereat cu mai
NI
uşor în ele.
GRYILLUS DOMESTICUS LI.
LU

Greier de casă.
Greuruy.
Griuruş:
Domestique. _ Germ.: Das IMeimchen.
RA

Frane. Le Grillou
şi prin cele
Greierul de casă trăeşte prin casele omeneşti dela ţară, uncori
din oraşe, îşi face culcuşul în
apropierea cuptoarelor şi a so-
T

belor şi noaptea iese după hrană

EN

care consti din pâine, făină,

cereale umede, etc.
Caractere,— El are o lun-
/C

ae ai
Are
«ime de 2 em.,de culoare şăl-
> buic; are un cap care prezentă
SI

patru bande brune transversale;

Fig 99. — Greierul,
picioarele sunt scurte şi ro-
bărbatului
buste; femurul picioarelor posterioare este foarte desvoltat. Elitrele
IA

ajutorul cărora produce în timpul

au pe ele organele de stridulațiune, cu
nopţii strizătul bine cunoscut cri-cri.
U
BC
289 , INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 121

Y
AR
Observaţii. —Unii compară stricăciunile făcute de greier cu cele de blate;
din fericire ei nu abundă niciodată în număr aşă de mare și numai rare-
ori se ridică în camerele primului etaj.
Mijloace de combatere. — Când stau ascunși în găuri, cum se întâmplă

R
prin locuințele dela vie sau dela ţară, parter, se toarnă apă clocotită în :

LIB
gaura lor ; când stau ascunși prin crăpături, se pune în timpul nopţii în apro-
piere de locul unde se aude strigătul lor puţină făină amestecati cu sublimat.

Y
NEUROPTERE.

IT
TERMES LUCIFUGUS.

Franc.: Fourmi blanche. Ceorm.: 7ueisse Ameise,

RS
Aceste insecte se consideră dintre cele mai vătămătoare omului, din cauză
că distrug cu o repe-
zeciune nemai pome-
VE
nită lemnul de con-
strucţie al locuinţelor,
mobilele, hainele, căr-
NI

țile, substanțele ali-

mentare, etc.
LU

Caractere. — Insceta
are o lungime de a-
proape un centimetru,
de coloare neagră, cu
RA

picioarele albicioase-
gălbui. Ochii punctaţi
sunt foarte distincţi.
NT

Observaţii.— Ele tră-

esc în colonii ca furni-
cile, prin &rădini sau
E

în case și au o regină
/C

(femelă) al cărei abdo-

men ieao desvoltare
mare în timpul cât este
SI

fecondată;apoi bărbaţi,
uvriere și soldaţi. La
IA

Rochelle prefectura și
Lig. 96,—Labiul de greier mărit. (Microfotografie originală).
câtevă case vecine au
fost inundate de aceste teribile insecte. «Intro bună zi sau găsit arhivele
U

se
BC
 DR. N. LEON 290

RY
192

şi aceasta fâră ca cea mai mică

Departamentului distruse aproape în totalitate la carton
să se observe la suprafață. 'Termitele au ajuns

RA
umă de stricăciune mâncat toate
erau căptușite camerele, apoi au
mâncând lemnăria eu care
mai mare griji filele dela supra-
hârtiile administrative, respectând cu cea
plin numai cu văunăşiţe păreă
faţă și marzinile lor, așă fel încât un carton

LIB
că cuprinde teancurile în perfecta stare» (Houlbert).
*

TY
R SI
VE
NI
LU
RA

re

a po. ps
i ”
T

Pi
9
EN

ri
pf
Ji E
/C

de sreier mărită, (Micofutosratie orişinală).

Ti. 97 — Maxilă
SI

împrenarea lemnuluidin : care

Mijloace de combatere. — e recomandă
IA

ucesta fiind pre: costisitor se mii ro-

ze construese bibliotecile cu creizol;
iu.
comandă injecțiunile cu silicat de potas
U
BC
291 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 193

Y
AR
PSOCUS PULSATORIUS L. ,

Franc.: Les Pouz des livres. Germ.: Zlolzlduse.

Acest inscct ajunge o luneime de 1 milimetru, are corpul fraged, gălbuiu,

R
'a prima privire crezi că este un păduche, deși imediat se deosebește din
cauza antenelor lungi ; trăește în biblioteci, în lăzile și în saltarele cu cărţi

LIB
vechi cari nau fost de mult timp aerisite, Se hrănește cu €leiul care a fost
întrebuințat la legatul cărţilor sau cu cleiul cu care sau lipit tapetele de hârtie;
foarte adeseori este vătămător colecțiunilor de Istorie naturală.
Observaţii.— Noi l-am găsit la lași în cărţile bibliotecii dela Universitate.

Y
Mijloace de combatere.-— Nu se cunoaşte alt mijloc contra acestor insecte

IT
decât scuturatul și acrisitul cât mai des al. bibliotecilor.

RS
COLEOPTERE.
BILAPS MORTISAGA L..
VE
Gândae negru puturos.
Gândacul morţilor.
NI

Dorea,
Frane: Le Blaps annonce-norl. “Germ.: Der Todienl;c fer.
LU

Gândac negru, gros, lună de 2 la 3 centimetri cu elitrele sudate; noc-

turn şi când îl atingem, sloboade un [el de suc, care are
un miros puturos. 'Trăește în toate locurile umede şi ob-
RA

scure, în pivniţi, zămnice, în ungherele întunecoase ale

camerelor puţin 'egrasioase.
Sucul care curge din el are proprietăți iritante, asifel
NT

dacă mâncăm substanțe alimentare cari au fost mânjite

de el, produce pe buze un fel de leziuni.
Larva su -trăește în pământ și în pivniţi,
E

Mijloace de combatere. — Pivniţile și camerele invadate

de acest insect trebuesc bine curăţite, udate şi desinfec:
/C

tate cu acid sulfuros. : Fig. 98. — Blaps

Mortisaga.
SI

ANTIIRENUS MUSEORUNM L.

Frane. ; LAnthrâne des Musecs. | Germ.: Der hAabinelhă

fer.
IA

Acești mici gândaci (fig. 100) sunt foarte comuni prin camere din luna
Martie până în Octomwrie. -
U
BC
 194 DR. N. LEON 999

RY
Caractere. Corpul lor oval, scurt și bombat pe putea superioară, este lung
de 2-—3 milimetri ; de coloare cenuşiu: ante-

RA
ncle din S articole; tibiile și tarsele roșcate;
elitrele prezentând fiecare trei pete înguste.
Desvoltarei. — Larva sa este ovală, lată, pă-

LIB
roasă și cu două moţuri păroase în coadă ; cele
mai mari ajunse la termenul de desvoltare au
+ milimetri lungime. le-
mela depune ouăle în blă-

Fig. 99. — Anthrenus
riae, (li. mărit),
TY
nuri, haine de lână, în mu-
serofula- zece în animalele împăiate,
în cutiile cu insecte şi dacă

SI
temperatura este favorabilă, după cinci la şase zile ies
larvele ; ele se desvoltă foarte repede dacă hrana este

R
abundentă. In condițiuni normale, ca își leapădă pielea
de cinci până la șase ori, astfel că ea poate produce VE
două generaţiuni anuale. Nimla este scurtă, de coloare
gălbuie ; insecta aripată iese după cinci până la șase
săptămâni, și dacă ăseşte, ferestrele deschise, sboară în
NI
, . , . . Fig. 1009, -- Anthre=
ui reîntore din nou pus museoruin şi
grădini pe Mori de umbelif ere și apoi se
în locuinţă pentru a-și depune ouăle. larva lui.
LU

DERMESTES LAÂARDĂRIUS |.
RA

Lardariul,

Irane. : Le Dermesles des pelleliers. Germ. : Des Jlaulfresser.

T

e,
— Acest
(Caracter gândac (fig. 101) ajunge un centimetru lungime;
EN

corpul său este oval de coloare negru;

la baza elitrelor se observă trei puncte
negre ; antenele din Il articole, ter-
/C

minate printeo umilătură triarticulată,.

picioarele retractile ; tarsele din d ar-
ticole.
SI

Desvoltar— ea,
Larva sa lungăreaţă
este acoperită de peri cari formeaz un
IA

işs. 101,— Dermestes Lardarius şiţel de pensoane în partea ei posteri-

larva lui. Ș x 5
oară ; capul poartă două antene câ-
driarticulate şi şasă mici oceli de fiecare parte ; îşi leapădă pielea de patru
U
BC
293 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. "195

Y
sau cinci ori în timpul creşterii, pieile rămân întinse şi umtlate, așă că pentru

AR
un moment te înșeli crezând că este chiar larva. Cinci săptămâni după ieșirea
din ou larva se transformă în nimfă ; iar după 30 de zile iese insecta, aripată.
Larva roade nu numai slănina, ci și blănurile, hainele de lână şi colecţiu-

R
nilo de istorie naturală.
Observațiuni. — Atât specia aceasta cât şi precedenta Ic-am găsit de mai

LIB
multe ori în colecţiunile muzeului de istorie naturală
al societăţii de medici şi naturalişti din Iași.
Mijloace de combatere. — Pentru a îndepărtă feme-
lelo acestor insecte, A. muscorum cât și D. lardarius,

Y
a-şi depune ouăle în locuinţele noastre, se recurge la” di-
ferite substanţe cu miros pătrunzător ca: camfora, naf- |

IT
lalina, esenţa de terebentină, cari se pun printre haine SA a EA
şi blănuri. maree
re PFA

RS
Olivier recomandă cel mai bun preventiv esența de “
lig. 102, —- Attagenus
mirban (esenţa de migdale amare); mirosul pătrunză-
pelia. Îi. trăieşte in
tor al acestui lichid alungă larvele cât și insectele ari-
VE blăni,
pate, și omoară pe toate cari nu pot fugi. Noi între-
buinţăm capetele de ţigară de havană (trabucuri), cari le strângem în săcu-
leţe de pânză rară şi le punem în haine ; de când întrebuințăm acest pro-
NI

cedeu, niciodată nam avut să ne plâgem contra acestor insecte vătămă-

toare. , AR
LU

ANOBIUM PERTINAX lab.

RA

| Cariul mie.
Cariul,
NT

Franc. : La Vrillelle des lavles. Germ.: Klopfhăfer.

Larva acestui inscet trăește în case, rozând lemnul din care sunt fâcute
E

mobilele, parchetul, dușumelele, ete.

/C

Caractere. — Are o lungime de + la 3,5 milimetri, negru fără luciu, cu

marginile și unghiurile protoracelui rotunzite ; pe protorax în apropiere de
SI

bază se mui observă două pete de peri gălbii; elitrele sunt mate, ornate cu
striuri punctate. -
Desroltarea. — Larva sa este albă, curbată în formă de cere şi acoperită
IA

cu peri foarte ini.

U
BC
 177 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 9

Y
nisterului agriculturii, cu reședința pin palatul Ministorului la Bu-

R
dapesta. Pe lângă laborator mai disjino de o bibliotecă, colecţiuni
entomologice și o colecţiune de apa: te pentru distrugerea insec-

RA
telor. Stațiunea a, organizat în diferită [provincii un serviciu special
de membri corespodenţi, cari-i adre Sază rapoarte asupra inseotelor
vătămătoare mai numeroase. Acesti Seviciu funcţionează din 1883

LIB
pentru insectele vătămătoare agricultijrii, iar din 1886 pentru in-
soctele vătămătoare pădurilor. Pentiiă |ca rapoartele, pe cari cores-
pondenţii le trimet biroului central [i stațiunii, să fie cât se poale
mai complete, și pentru ca planul să”lie uniform, se trimot tuturor

Y
corespondenţilor cărți poştale, purtând o serie de rubrici imprimate,

IT
în dreptul cărora ci trebue să facă observaţiunile cari le cred ne-
cesare. oale aceste rapoarte de pe cărţi sunt centralizate la -sta-

RS
țiunea din Budapesta și totodată ele tvebuese să fie însoțite de
oșantiloane de insecte distrugătoare și de plantele atacate. Cores-
pondenţii primese un răspuns, prin care li se indică numele insec-
telor şi măsurile ce trebuesc luate, fie pentru a proveni atacurile,
VE
fie pentru a asigură distrugerea lor; în cazul când stricăciunile sunt
considerabile, unul din asistenţi so duce la faţa locului, pentru a
studiă pagubele precum și mijloacele de distrugere cari se pot
NI
aplică. Un buget special de 1.200 florini este prevăzut ca cheltueli
de deplasare pentru personalul staţiunii. Staţiunea, în fiecare an,
U

adresează Ministerului agriculturii un raport general, care se pu-

blică în vaportul anual, adresat Camerelor.
AL

In Italia, entomologia aplicată este reprezentată prin Reale Sla-

zione di Entomologia agraria, cu sodiul în Florenţa. Bugetul
stațiunii so ridică la 13.000 franci anual, în afară de lefurile per-
TR

sonalului. Staţiunea are dejă o bibliotecă specială, colecţiuni foarte

bogate de. insecte și eșantiloane de plante sau de produse atacate
de animale vătămătoare. Personalul laboratorului are toată latitu-
EN

dinea pentru a, dirige experiențe la faţa locului, când se crede că

esto necesar.
In Rusia de asemenea a fost organizat de curând la St. Potors-
/C

burg un serviciu de entomologic aplicată, sub dependenţa unui co-

mitet de specialiști.
SI

Asemenea stațiuni mai sunt în Anglia, Belgia, Danemarca, Spania

și Olunda,
IA
U
BC
 196 . DR. N. LEON 294

RY
Mijloace de combatere, — Când se observă găurile acestui inscet fie pe

RA
LIB
TY
SI
WŞ Ă
SS Xini

R
VE
Fig. 103. — Mai multe insecte vătămătuare locuinţelor: 1. Înobintne
perlinux; 2. Lyctus canaliculatus; 3. Ptilinus pectuicoruus; 4. Tenebriv nt0-
NI
Vitor şi Jarva sa: 5, Authrenus museorum; 6, Plimus fur d P şi larva sa:
1, liarva de Dermestes; S, Atagenus pelia.
LU

mobilă sau dușumele, se injectează benzină în ele şi apoi se astupă cu

ceară.

LEPIDOPTERE,
RA

In această grupă intră moliile; popular se dă acest nume omi-

zilor mai multor specii de futurași mici, cari rod stofele de lână,
blănurile, covoarele de lână și de păr, mătasea, penele şi animalele
T

impăiate. La noi lrăesc următoarele specii:

EN

TINEA PELLIONELLA 1.

Molia de straie.
/C

Molia subțirieă,
Molia de lână.
SI

Molia de cojoace.
| Molia de piele.
IA

Franc. : La Teigne des pellelaries. Geri. : Die Pelzmolte.

Această molie este singura care îşi construeşte o teacă mobilă pentru
U

protecţia sa, cu părul blănurilor cari le roade.

BC
 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 197
295

Y
şi
Caractere. — Fluturaşul are o lungime de 12 la 18 milimetri ; capul
aripele
aripele superioare sunt gălbii cu câtevă pete brune pe mijlocul lor;

AR
posterioare sunt cenușii și acoperite cu un prav mă tăsos.
ca şi
Desvoltarea. — Femela de fluțuraş după ce şi-a depus ouăle piere;
pene;
le depune la suprafaţa stofelor de lână, dar în special po blănuri şi pe

R
mici şi greu de văzut cu ochii liberi. Larvele îndată ce .
ouăle sunt foarte
cu capul negru
ies din ou încep a roade; ele sunt de coloare albă spălăcite,

LIB
cu o
strălucitor; când au ajuns la completa lor desvoltare, ele se acoperă
e de ele și
teacă, ca un fel de manşon format din five de mătase sceretat
în inte-
din fragmente de lână şi părul din care au ros. Ele petrec iarna
mă în chrisalid e, iar după trei săp-
riorul acestor teci ; primăvara se transfor

Y
uni pe an, în lunie
tumâni ies fluturaşii. Această specie are două generați

IT
şi Septemvrie.
mai
Observaţii. — Fiindcă moliile fug de lumină, este bine să se scoată cât

RS
că lu lumină.| -
des din lăzi lucrurile și să se acrisoas

VINEA TAPETIELLA |.
VE
y
Molia vâunătă,

Franc.: La Teigne des lapissitre. Gem. : Papeleiamolle.

NI

Roade şi ea stofele de lână, dar preferă stofele groase celor [inc şi uşoare.
LU

Caractere. — Are o lungime de

15 la 22 de milimotri; capul este
alb ; aripele anterioare sunt brune
în jumătatea lor inferioară, iar în
RA

jumătatea superioară sunt cenușii;

aripele posterioare sunt cenușii.
Desvoltare. —Fluturașii sboară
NT

Fig. 104. — Molia vânătă. fluturaşul mascul,

prin casă din luna Aprilie până femela şi larva lor.
în Iulie și depun ouăle pe sto-
fele de lină groase şi pe blănuri.
E
/C

TINEOLA BISELLIELLA llummel.

Molia de pene.
SI

Germ. : Die Federmolle.

. , . =

'Teigne du crin.
i .
Frane, : La
IA

Roade părul cu care se umplu canapelele, jilțurile, cte., mai cu seimă

când acest păr n'a fost bine degresat.
U
BC
 128 DR. N. LEON 296

RY
Caractere. — Arc o lungime de 10 la 14 milimetri, aripele anterioare
sunt gălbui deschis, uniforme fără pete.
Desvoltarea. — Larvele nu-şi construesc teci ca celelalte specii, dar își

RA
țese un fel de pânză pe tot parcursul lor. Când au ajuns la completa lor
desvoltare, îşi fac un cocon de mătase urzit cu fragmente de pene caro
scamână cu lcaca A/oliei de straie, dar are un contur cu mult mai nere-

LIB
gulat. În interiorul acestui cocon se transformă în chrisalide ; după trei săp-
tămâni chrisalida se transformă în fluturaș.
_ Mijloace de combatere. — «Nu se cunoaşte un procedeu sigur pentru a
preveni stricăciunile produse de molii, singurul mijloc în adevăr eficace

TY
pentru a preservă stofele de lână, blănurile, etc., este o supraveghere con-
stantă şi expunerea frecuentă a lor la aer și la lumină. Liste apoi indispen-
sabil a le întreţineă într'o stare grozavă de curățenie; cea mai mică pată

SI
de grăsime le atrage. Acrisirea stofelor trebue să se facă în lunile Aprilie,
Maiu sau lunic, mai de tiinpuriu în ţerile de sud şi mai târziu în cele de

R
nord» (lloubert). | -
Se mai recomandă diferite substanţe cu miros pătrunzător ca: tutunul,
VE
camfora, naftalina, uleiul de cedru, cari îndepărtează aceste insecte dacă se
întrebuințează înainte de a-şi depune ele ouăle în stofe.
Poporul nostru întrebuinţează pernuţe cu foare de sulcină, cu floare de
NI

livant sau cu lloare de Sâmsiene, po cari le pune în haine.

LU

HIMENOPTERE.
RA

Furnicile sunt uncori foarte supărătoare şi chiar vătămătoare în interiorul

locuinţelor. Eu am văzut, la Mânăstirea Neamţ, cofetăria din acea localitate,
al cărei proprietar aveă să sufere multde pe urma acestor insecte, In timpul
T

nopţii ele ieşiau cu milioanele şi se suiau pe prăjituri ; unele prăjituri erau

EN

negre de furnici. Cofetarul ca să scape de cele pusese la masa mare cu

prăjituri la fiecare picior câte un vas mic cu apă, ca să se încco furnicile
când vroiau să se suie pe masă.
/C

Mijloace de combatere. — Pentru a ne scăpă de aceste insecte, trebue

mai întâiu să căutăm cuibul lor, şi îndată ce am dat peste el, turnăm apă
SI

clocotită sau petrol. Când nu dăm peste cuibul colonici, se moaio un burete
in sirop sau miere şi se lasă în locul unde se adună mai multe. De două
IA

trei ori pe zi ze aruncă acest burete în apă ferbinte omorându-se furnicele

cari Sau adunat în el.
U
BC
 Y
R AR
X.

LIB
INSECTELE VĂTĂMĂTOARE OMULUIŞI ANIMALELOR
DOMESTICE.

Y
DIPTERE.

IT
MUSCA DOMESTICA L.

Musca de casă.

RS
Franc.: La Mouche comune. Germ.: Stubenfliege.
Aparatul bucal (Fig. 6, Tabela 1) al acestui dipter este o trompă moale
VE
incapabilă de a perloră pielea omului sau a animalelor; din cauza aceasta ca
se nutrește supând produsele de exereţiune ca: sudoarea, lacrimele, scui-
patul, materiile fecale sau lichidele desvoltate la suprafaţa plăgilor.
NI

'Trompa este formată din labiuum, care se îndoesce pe marginele sale în

sus, formând o teacă. In interiorul acestei teci se află o piesă superioară
LU

(labrul) care se îndoae pe marginile sale în jos, formând un canal care se

continuă în faringe şi prin care trec lichidele nutritive. Dedesubtul acestui
tub format de labrum se află kipopharinzul perforat în lungul său de un
canal îngust, care este canalul salivar. Mandibulele şi maxilele sunt atrofiate.
RA

“ Musca din cauza trompei, care este moale, neputând perloră pielea, nu
poate nici inoculă, ca transportă
însă: microorganismele pato-
NT

gene pe cari le suge din diferi-

tele lichide şi lo depune pe sub-
stanţele alimentare sub formă
E

de materii fecale.
Noi (40) am experimentat cu
/C

muște şi ouă de botriocefal,

am amestecat miere cu ouă,
SI

Fig. 105. — Musca de casă, larva ei la dreapta

am întins-o pe o lamă şi am și pupa la stânga,
pus-o într'o cutie închisă cu
IA

pereţi de pânză de sârmă deasă, în care am lăsat şi câtevă muște libere.

Examinând materiile fecale pe cari mușştele le-au depus după ce au mâncat
U

Analele A. R— Tom. XXXIV.— Memoriile Sect. Științifice. 9

BC
 Du, N. LEON 208
130

RY
din mierea cu ouă de botriocelul, am găsit ouăle intacte. Am repetat in
urmă această experiență cu spori de mucidence şi am găsit sporii în ma-
teriile fecale; ceeace dovedeşte că poate servi ca agent do transmisiune a

RA
ouălor de botriocefal și a sporilor şi deci şi a altor microrganisme pa-
togene.
Spillmann şi Ilaushaller au studiat chestiunea din punct de vedere al

LIB
tuberculozei. Reproduc în întregime comunicarea pe care ci au făcut-o Aca-
deimici de ştiinţe din Paris (1).
«Când intrăm, în timpul verii, într'o sală de spital, suntem impresionați
de persistenţa cu care muștele comune se ingrămădese pe lingă paturile

TY
tubereuloşilor, şi mai cu seamă pe lângă scuipătoare în fundul cărora ele
vin de aspiră produsele de expectoraţiune. |
«Noi am recoltat, zilele din urmă, mai multe muşte cari se hrănise câtvă

SI
timp în scuipătoarea unui tubereulos ; le-am pus înză subt un clopot de
sticlă ; a doua zi mai multe dintre ele au pierit. Se vedeau, pe pereţii in-

R
terni ai clopotului, sub formă de pete rotunde cenușii, urmele excremen-
telor lor. VE
«După ce am întins pe lame conţinutul din abdomenul mai multor muște
cari erau moarte, am căutat baccilul tuberculozei, prin procedeul de dublă
coloraţie al lui Frinkel, și am putut să constatăm prezenţa unei mari canti-
NI
tăţi de baccili de tuberculoză. |
«[ixerementele depuse sub formă de pete pe faţa internă a clopotului, cu-
LU

lese prin radere, solvite în puţină apă distilată şi colorată, conţineau de

asemenea numeroşi baccili de tuberculoză izolaţi, sau reuniți în grămezi.
«In line, în excrementele de muscă, raclate de pe ferestrele sau de pe
pereţii unci săli din spital, am ăsit în mod foarte limpede baccilul lui
RA

hoch. , -
«Intr'un cuvânt, cavitatea abdominală a muştelor cari au absorbit scuipaţi
tuberculoşi conţin baccilul tuberculozei. După vicaţa lor relativ scurtă, aceste
T

imscete se usucă şi cad în praf; baccilii pe cari-i conţin sunt puşi în liber-
EN

tate, şi cum mușştele pier pe plafoane, pe perdele, pe tapete, ele pot ajunge
să samene pretutindenea vermenele tuberculozei.
«Ele mai pot încă disemină acești germeni prin materiile lor fecale, cu
/C

cari impregnează diferitele substanţe alimentare cari le plac.

«Este puţin probabilca progresul baccilului în corpul uscat al unei muşte,
sau în excrementele sale, să poată alteră sau destiinţă vitalitatea lor, atunci
SI
IA

(1) Spillman et Maushalter, Dissemination du bacille e la iuherculose par les

mouches. Comnptes Rendus des scances de Academie des sciences. Tome CV, N. ?
(16 Aout 1887).
U
BC
 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 131
299

Y
când toţi experimentatorii au arătat cât ci rezistă la uscăciune, la putrefac-

AR
țiune și chiar la lipsa de oxigen. Inoculaţiunile ne vor edifică asupra acestei
chestiuni, De asemenea credem noi că muștele cari au trăit întro sală de
spital, sau într'o cameră în care se află scuipaţi de tuberculoşi expuși la

R
aer liber, pot deveni agenţi de transmisiune şi diseminaţiune a baccilului
tuberculozei. " -

LIB
«Pentru a evită această diseminaţiune, lie în loc, fie în locuri mai mult
sau mai puţin îndepărtate de bolnavi, trebue adunaţi scuipaţii în vase de
sticlă sau de porțelan, prevăzute cu un capac, și în urmă sterilizate cu apă
clocotită sau cu o soluţiune de acid fenic 5 la 100».

Y
Cercetări analoage au fost făcute la .Dresda de Iloltmann. Examinând ma-
teriile fecale din camera unui tuberculos, găsi în ele o mulţime de baccili

IT
tuberculoşi, pe cari-i inoculă în camera anterioară a ochiului unui cobai.
Cinci experiențe au rămas fără rezultat; în una singură însă a găsit o can-

RS
titate de mici tubereule recente în rinichi, ficat şi splină, cecace dovedește
că baccilul transmis de muște are mare vitalitate.
Ficher (1) a experimentat cu baccilul tifosului; hrănind mai multe muște și
VE
examinând materiile lor fecale, după 23 de zile a săsit baccilul intact; Tsuzuhi
a găsit baccilul holerei la muștele din locuinţa bolnavilor de holeră.
Acelaş rol îl joacă muştele în diseminaţia, dy/senleriei bacilaro sau amoc-
NI

biene, care apare sub formă epidemică.

Musca diseminează diferitele microorganisme patogene nu numai cu aju-
LU

torul aparatului bucal, ci cu toate părţile corpului său.

E de ajuns să se așeze pe un ctriptogam înaintat în vegetaţie, pentru ca
să ridice pe corpul, pe aripele şi pe picioarele ei o cantitate de spori pe
cari apoi îi transportă pe corpul suu pe plagele omului sau ale animalelor.
RA

In felul acesta propagă muștele ophfalmia puvulenlă din ferile calde.

'Noi am pus câtevă muște subt un clopot de sticlă, în care puscsem 0
cultură de aspergilium ; examinând corpul muştelor după 12 ore, am «rtisit
NT

pe perii de pe corp şi picioare o cantitate de spori. "

Mijloace de combatere.— Cel mai: eficace mijloc contra mușştelor este
curăţenia scrupuloasă în casă şi prin prejurul casei, să nu se arunce fârmi-
E

turi, resturi de substanțe alimentare ; să se ridice zilnic băligarul dela cai ;

/C

2. In apartamente se întrebuinţează hârtia intozicală, care este pusă în

vânzare la farmacii şi drogherii şi care se prepară dacă se icu o bucată de
hârtie sugătoare şi se moaie într'o soluţiune arsenicală cu puţin zahăr și apoi
SI

se usucă;
IA

und Fliegen. Sonderaburuck aus Archiv fir Ilygione, Band

(1) Ficker M., Typhus
XILYVI, Munchen.
U
BC
 132 DR. N, LEON 300

RY
3. Se mai întrebuinţează un fel de prinzătoari de sticlă, cari sunt puse
în vânzare li magazinele cu sticlării, garnite cu miere sau cu sirop de

RA
zuhăr, în care se îngrămădesc şi se prind cu miile.

LIB
CALIPIORA VOMITORIA L.-

Musca albastră.
Musca de carne.

TY
Musca hoiturilor.
Muscoiul,

«erm.: Die blaue Fieisch/liege.

SI
frane.: La Mouche a vicnude.

Se aseamănă cu musca de casă, dar este cu mult mai mare şi de coloare

R
albastră cu luciu inetalic.
VE
Desvoltarea.— Femela își depune de preferință ouăle pe carne, cunoscute
popular sub numele de meat
și(ă.
NI
După 24 de ore ies larvele,
cari cresc foarte repede şi mâ-
LU

râncă carnea cu aviditate; după

vreo 1? zile ele trec în stare
de nimfe ; tot atâtea zile le tre-
bue ca să se transforme în
RA

adulte.
Fig. 106, — Musca albastră, la stânga larva, la
Observaţii. — Ele sunt cu
dreapta pupa.
atât mai scârboase cu cât tră-
T

esc şi pe cadave de om şi de diferite animale şi apoi vin pe substanțele

alimentare. Ele mai sunt primejdioase fiindcă îşi depun ouăle lor în plăgi
EN

la om şi la animale producând masa,

Mijloace de combatere. =- 1. Carnea se fereşte de aceste insecte dacă se
ține în dulapuri cu pânză de sârmă deasă sau sub clopote de pânză ile
/C

sârmă,
2, Animalele domestice să se spele din când în când cu apă în care sau
SI

fiert frunze verzi de nuc sau cu zeamă de tutun; tutun icften:o parte tutun
pentru 30 la 40 de părţi apă.
IA

3. Se mai recomandă fricţiunea cu o mixtură compusă din 60 grame

„Asa foclida, 150 grame de oţet şi 200 grame apă.
U
BC
301 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 133

Y
SOATELLA URINARIA Robineau-Desvoidy.

AR
Este o muscă neagră ale cărei larve trăese în urina coruptă în latrinele
rău întreţinute.

R
Mijloace de combatere. — Se toărmnă peste ele petrol.

LIB
LUCILIA CAESAR |.

Musca verde,

Frane. : La Lucilie Cesar. Germ.: Die Haiserfliege.

Y
IT
Este musca cu abdomenul colorat în verde cu luciu metalic; ea îşi de-
pune ouăle 'în carnea învechită, în special în cadavre.

RS
STOMOXYS CALCITRANS |.

domestică; se deose-
Această muscă se aseamănă foarte mult
VE cu musca
beşte însă din cauza
trompei care este con-
NI

formată pentru înţepat

şi supt, pecare o ţine
întinsă orizontal îna-
LU

inte, în stare de re-

paos, şi pe care o di- “
rige perpendicular în
RA

jos în momentul când

înţeapă. Ea se mai nu-
mește muscă înțepă-
NT

toare de toamnă şi este Fig. — 107. Stomoxzis calcitrans.

fourte frecuentă la noi;
atacă omul şi animalele. Inţepătura ci este foarte dureroasi. Larvele ci trăiesc
E

în baliga de cal. |
Se pare că această muscă prin înţepăturile ci inoculează pustula maligna.
/C

TABANUS BOVINUS L.
SI

Franc.: Le Taon: des Beufs. Germ.: Die Rinderbremse.

IA

'Pabanidele (popular “ăunii) sunt muşte mari cu corpul larg, capul de-
primat şi trompa conformată pentru tăiat pielea şi supt; sunt extrem de:
U
BC
 DR. N. LEON 302
134

RY
avide de sânge, sboară cu iuțeală şi produc un stomot, mai cu seamă în
timpul orelor celor mai calde din zi.

RA
Bărbaţii se hrănesc aspirând sucul din flori, seva care se scurge din ar-
bori şi sucul din feuctele căzute.
Femelele atacă cu preferință boii şi cenii, mai cu seamă în părţile unde
nu ajung să se apere cu piciorul, cu capul sau cu coada; uneori atacă

LIB
chiar omul sugându-i sângele; de aici vine și blestemul Românilor: Pea-tear
tăunii e
'Tăunii sunt perfecţi agenţi de transmisiune a virusului. Poporul nostru
are şi. el cunoștință despre aceasta. el se exprimă în

TY
modul următor în privinţa aceasta:
«Tiind înţepăturile Zăunilor nu numai foarte ustu-

SI
răcioase şi nesuferite, ci tot odată şi foarte periculoase,
deoarece Tăunii foarte lesne pot străplantă diferite
boale dela animalele cărora le-au supt mai înainte sân-

R
ele, de aceea oamenii trebue totdeauna, pe cât le este

Fig. 108. — Tubanus

VE
cu putinţă, să se ferească de înţepăturile lor» (Marian.).
Borinus,
Aparatul bucal (Fig. «+ Tabela 1) al femelelor se com-
pune din următoarele părţi:
NI
1. In, partea superioară se află Jabrul, o piesă unică, nepereche, cărnoasă,
largă la bază şi puţin ascuţită la extremitate ; labrul îndoindu-se cu mar-
constitue un fel de ulue care se atlă în
LU

ginile sale în partea inferioară,

comunicaţie cu faringele și care serveşte la trecerea hranei prin cl.
2, Dedesubtul labrului se află hipophariurul, o lamă lungă care închide
ulucul format de labru; această lamnă este străbitută în lungul ci de un canal
RA

prin care se scurge saliva.

3, Lateral se allă o pereche de lame ascuţite, mazilcle, situate câte una
de o parte şi alta, purtând fiecare câte un palp biarticulal;
T

4. Dedesubtul acestora se mai află o pereche de lame ascuţite, mn-

EN

«dibulele: | :
5. In partea de tot inferioară se află labiul, o lumă care se restrânge pe
marginile sale în partea superioară constituind un tub deschis în partea
superioară şi care serveşte ca teacă stiletului format de: lubru, hipotariny,
/C

maxile şi mandibule.
Această dispoziţiune ne arată că femela de tiun poate perforă pielea şi
SI

suge sângele ; părţile bucale ale barbatului prezentă aceeaş dispoziţiune, însă
sunt foarte reduse; maxilele și mandibulele sunt mai puţin chitinoase, şi
IA

mai puţin robuste ca ale femelei,

In 1903, Donovan, medie în Indiile engleze, examinând sângele bolnavilor
atinşi de o febră caracteristică unur regiuni din India, cunoscută sub numele
U
BC
303 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. | 135

Y
AR
de Hala-Azar sau febra de Assam, găsi un hematozoar pe care în urmă
Mesnil şi Laveran l-au numit Piroplasma Donorani. Parazitul a fost apoi cul-
tivat de Rogers, Christophers și Leishman, şi sa constatat că este transmis

R
omului de către 'Tăuni şi în special de Zabanus lropicus.
La noi în ţară tăunii sunt foarte frecuenţi.

LIB
1ASTROPIIILUS EQUI labr.

Y
- Musca calului.
Strechia cailor.

IT
Muscă de cal,

RS
Frane.: Z0estre du Chevul. Germ.: Die Magenbremsfliege.

Această insectă pe lângă că este supărătoare pentru cai, larvele sale cunos-
VE
cute popular sub numele de trânji devin primejdioase pentru cul şi măgar,
căci trăese în diferitele părţi ale tubului lor digestiv dela faringe până
la anus, Aa
NI

Caractere.— Insecta adultă are forma unei muște de 12 la 14 milimetri

lungime, păroasă, de coloare feruginoasă pătată cu brun; aripele sunt trans-,
LU

parente şi traversate dealungul lor cu o bandă brună. 'Frochanterii picioa-

relor posterioare sunt prevăzute cu un croşet la birbat, cu o tuberculă la
femelă. | |
Desvoltarea.— Fomela îşi depune ouăle pe părul dela cal, în regiunile cor-
RA

pului unde calul ajunwe să se lingă; ouăle sunt albicioase, de un milimetru,

lungime, de formă conică, fixate cu unul din capetele lor de firele de păr;
la celălalt capăt prezentă un opercul. Când larva a ajuns la completa ei
NT

desvoltare, dă la o parte opercula şi iese afară; vioaie cum este, provoacă un

fel de mâncărime care face calul să se lingă, luând-o astfel şi pe ea pe
limbă o introduce în gură, de unde apoi trece în interiorul tubului digestiv.
E

Larvele sunt albe, fusiforme, înconjurate” cu mai multe coroane de peri

/C

scurţi, tari şi aspri; ajungând în stomac “sau în intestine cle se fixează cu

ajutorul croșetelor bucale, determinând iritaţiuni însoţite de inflamaţiuni și
secreţiuni cu cari ele se nutresc: ele parazitează în tubul digestiv al calului
SI

11 luni și schimbându-și de mai multe ori pielea, ajung 2 centimetri lungime.

In momentul acâsta ele se desprind de pereţii tubului: digestiv şi ies afară
IA

cu materiile fecale; se vâră imediat în pământ unde se transformă în nimfe.

pe:
După o lună de zile ies adulţii cari se împerechiază şi sboară din nou
-
U

cai ca să-şi depuie ouăle.

BC
 RY
RA
LIB
GENERALITĂȚI ASUPRA INSECTELOR.
—

protejat la exterior cu un invelis

Animalele cari ca racul au corpul

TY
la
le formate din articole lipite cap
tare și rigid, chilinos și picioare .
tura sau tipul „IrHeropodarilor
cap formează în zoologie încrengă
patru clase principale:
Arthropodarii se subimpart în

SI
1. Insectele.
2, Miriapodele.

ER
3. Araclmidele.
Crustateele,

„
Inzectele au 0 pere-
IV
che de antene și trei
perechi de picioare, «le
UN

aceea se mai numi

hesupode.
Miriapodele au şi ele
o pereche de antene
AL

ca insectele, dar au
numeroase perechi de
TR

picioare.
fS3: nu au
Arachnidele
unei antene; au patru pe
corpul
Tie. 1.— Cele trei regiuni cari alcătuese
EN

pechi de picioare, de
insecte; (, capul; T, toraccle; A, abdomenul,
(Mierofotovratie originali, aceea se mai numa
oclopoude.
zece
/C

de antene si coli mai puţin

Crustaceele au două perechi
perechi de picioare,
SI

*
* =

de un învăliș formal
Corpul insectelor este protejat la exterior
IA

oare cornului, numită chi-

din o substanță (albuminoidă) azomănăt
lorucele si abdomenul (bg. 1).
lină; el cuprinde trei părti: capul,
fiecare din aceste părți este
Numărul inelelor din cari este constituit
U

upendicelor,
aproape constant, tut astfel și numărul
BC
 136 DR. N. LEON 30.4

RY
Mijloace de combatere. — Este aproape imposibil a omori larvele.
(trânjii) în stomac, din cauza tegumentului lor care nu. lasă sa pătrundă me-

RA
dicamentele. Se recomandă ca mijloc preventiv contra adulţilor spălarea
cailor în timpul verii în mai multe rânduri cu un extract de frunze de nuc
în oţet, extract de pelin sau de Asa foetida.

LIB
OESTRUS OVISs.

Strechia oilor.

TY
Franc.: I/Oestre du Moulon. Cerm.: Die Schafbies/liege.

Această muscă trăește pe la stâni, ea apare din Maiu în Septemvrie.

SI
Caractere.— Are o lungime de 10 la 12 milimetri, de coloare galbenă
cenușie. Faţa superioară a toracelui cenușiu brunatru cu tubercule negre,

R
pe fiecare din ele se inseră un păr fin. Aripelo sunt transparente, prezen-
tând la bază trei puncte negre. VE
Desvoltarea.— Femela îşi depune ouăle pe marginea nărilor la oi și la
miei; larvele pătrund în cavitatea nasală intrând în sinusul frontal ; ele se
fixează pe mucoasă, hrănindu-se cu ca şi când au ajuns mărimea lor defini-
NI
tivă de 2 la 3 centimetri, adică după zece sau unsprezece luni, se desprind.
Prezenţa lor provoacă un strănut violent care le face să lie aruncate afară;
LU

ele întră în pământ și se transformă în nimte.

Observaţii. — Când sunt mai multe larve în sinus, ele provoacă o iritaţiune
cure dă loc la fenomene cunoscute sub numele de căpiere, analoage cu feno-
menele cauzate de cenuri. |
RA

Mijloace de combatere.— Injecţiile în nas nu ajută din cauza rezistenţei

tegumentului larvelor; se recomandă să se ungă nasul cu substanțe grase
pentru a împiedică aderarea ouălor.
T
EN

ILYPODERMA BOVIS De Goer.

Strechie.
Selept.
/C

Selepit.
Frane: L'/lypoderme du DBeuf. Germ.: Die Rinderbiesf/liege.
SI

Larva acestor insecte se vâră sub pielea vitelor provocând o tumoare cu-
IA

noscută popular sub numele de coș.

Caractere,— Musca are o lungime de 13 la 15 milimetri, de culoare
neagră foarte păroasă; abdomenul se termină cu un aparat cilindric scurt şi,
U

negru; aripele sunt brune fâră pete.

BC
305 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 137

Y
Desvoltarea.— Femela își depune ouăle în părul vitei, larva imediat ce

AR
iese din ou pătrunde sub pielea acestor animale şi so fixează determinând
formațiunea unei tumori, care crescând ajunge dimensiunea unei nuci. Fie- |
care tumoare prezentă un mic orificiu, unde larva aplică extremitatea sa

R
posterioară cu anusul şi stizmatele pentru ca să poată respiră, iar capătul
opus unde se află capul se află la fund. Iritaţiunea produsă de larvă în ţe-

LIB
sutul conjunctiv subcutan produce puroiu cu care larva se hrănește.
După zece luni larva ajungând maximul ei de desvoltare iese din tumoare,
trecând pe pământ pentru a se preface în nimfă.
Observaţii.— Inţepăturile produse de acest insect sunt atât de dureroase,

Y
încât numai la auzul bâzâitului lor, vitele se sperie și prind a strechiă,

IT
adică a fugi încotro le duc ochii și picioarele, sărind peste garduri și dând
busta, ca niște apucate, peste tot ce le stă în cale.

RS
Prezenţa tumorilor, mai cu seamă când sunt multe, face să slăbească. vi-+
tele, iar picile provenite din asemenea vite pierd o parte din valoarea : lor.
Mijloace de combatere.-— Se vindecă vitele atinse dacă se distru lurvele,
VE
introducând în fiecare tumoare o andreă înroșită în foc sau comprimând tu-
moarea începând dela bază.
Ingrijirea în urmă a plăgii cu să nu se infecteze (se spală cu esenţă de
terebentină),
NI

Ca mijloc preventiv se unge spinarea vitelor cu substanțe grase.

LU

JNIPPOBOSCA EQUINA Sale.

RA

Musea calului.
Muscă câincască,. .
Chieheriţa de cal.
NT

Franc.: I/hippobosque du cheval. Germ.: Die Pferdelausfliege.

E

Toată lumea cunoaşte această muscă care se ţine ca scaiul de oaie pe

părţile nepăroase ale vitelor, cu deosebire sub coada și printre picioarele
/C

cailor,
Caractere. — Are o lungime de 8 milimetri, fără aripi; de coloare ruginie
SI

galbenă ; aripele sunt puţin roşcate, ochii facetaţi, lipsiţi de ocele; unghiile
tarselor bidentate.
IA

Observaţii. — Este o muscă foarte supărătoare pentru cai și pentru câini,

iritează animalele prin: înţepăturile lor. Când se prind trebuesc bine strivite,
din cauză că au un tegument foarte rezistent.
U
BC
 138 DR. N. LEON 3060

RY
Mijloace de combatere. — Pentru a preservă animalele de această muscă,
“se spală pe pântece și sub coadă cu oţet în care sau fiert frunze de nuc,

RA
LIB
PUPIPARELE,

MELOPIIAGUS OVINUS |.

TY
„Chicher

—.
Checheri

SI
Frane, Le Melophage du Monlon. (ierm.: Die Schaflaus/liege.

R
Melophagus ovinus IL, (fig. 109) numit popular Chicheriţă, este un dipter
7 de 3—5 milimetri lungime, cu corpul comprimat dorso-
VE
|“LD ventral, de coloare ruginie; aripele dispărute; ochi
U bc N, foarte mici, antenele scurte, nude, bi- sau triarticulate;
A S, LE ZU picioarele foarte îndepărtate, tarsele terminate prin
NI
4 i, „două unghii pectinate,
'Frăește pe oi şi le suge sângele. Inţepăturile deter-
LU

mină pe piele un punct colorat închis, încunjurat de o

arcolă mai deschisă. ”
"Aparatul lor bucal este atât de bine conformat pen-
tru înțepat şi supt, că nu se poate ca aceste insecle să
RA

nu servească ca avenţi de transmisiune a boalelor în-

li. 109, — Melophagus fecţioase.
ocinus. lay mărime na
Din partea anterioară a capului se prelungeşte un
T

turală și mărită,
tub lung chilinos, tare, puţin curbat. Acest tub este
EN

format din o leacă şi din un trocar cuprins în interiorul său.

'Peoearul este format din labra și hipopluerin.. Labrul este un stilet cevă
mai scurt decât teaca subțire în partea lui anterioară, dar tocit și mai larg
/C

în partea bazilară; el se indoaie cu marginile sale în jos constituind un fel

|
de canal, prin care trece sângele în faringe.
labrului închi-
SI

INipofarin-eul este stiletul care vine imediat dedesubtul

zând canalul format de el. Il este o lamă chitinoasă foarte delicată, lună,
în lungul său de un canal extrem de
IA

îngustă şi transparentă, străbătut

învrust prin care se scurge saliva.
Acest trocar pătruns în lungul lui de două canale, unul superior, cu mult
U
BC
30% INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 139

Y
mai larg, prin care trece sângele în laringe și unul'inferior, prin care trece

R AR
LIB
Y
IT
RS
VE
NI

Fig. 110— Cap de Melophagus ovinus, mărit ca să se vadă ro-

LU

strul și antenele, (Microfotografie originală).

suliva, este, închis în interiorul unei teci formate de ladiu. Interiorul labiului
cuprinde mai mulţi muschi, nervi și trahce.
RA
NT

NEMATOCERELE, ii

Franc.: Les' Mousliqites. Germ,: Slechmiichen,

E

Nemalocerele sunt diptere cu antenele filiforme compuse din șase până

la cincisprezece articule uneori penate la bărbat, corpul lungăreţ și delicat,
/C

picioarele lungi şi subţiri, aripele mari şi înguste, 'Ioracele cocoșat.

Această grupă cuprinde următoarele trei familii cu insecte cari servesc ca
SI

agenţi de transmisiune a boalelor infecțioase:

1. Culieidele;
IA

_2. Simulidele;
3. Psychodidele.
U
BC
 140 DR. N. LEON 30$S

RY
Familia Culicidelor.—- Asupra genurilor şi speciilor din această familie,
cari trăesc în țară la noi, a se vedea mai pe larg

RA
studiul nostru asupra Culicidelor din România (39);
a aici nu vom descrie decât aparatul bucal al ge-
nurilor cari servesc cu atenţi de trsnsmisiune a

LIB
boalelor infecțioase.
In România avem genurile: Culex şi Anopheles.
La culex palpii maxilari sunt egali cu trompa sau
mai lungi la bărbat (fig. 111); în totdeauna însă sunt

TY
mai scurţi decât trompa la lemelă,
La Anopheles, palpii maxilari sunt egali cu trompa
la bărbat și la femelă.

SI
Vemelele ambelor acestor două wenuri sunt as-
cunse, sanguinare şi feroce. Ele sunt mai groase de-

R
cât bărbaţii şi se disting prin antenele lor fililorme,
In afară de deosebirile menţionate mai sus în pri-
VE
vinţa palpilor, sura lor este la fel constituită, din-
u?o teacă care se termină cu o parte în formă de
cere rotunjit numit de autori oliuă, 'Teaca este for-
NI
mată din Vaza inferioară (labium), un fel de uluc
care adăposteşte în interiorul ci un trocar. Acest
LU

trocar cu care insecta perforează pielea şi aspiră sân-

vele victimei este format din şase piese:
1. O piesă conturuată în lormă de uluc, aceasta
este buza superioară. (labrum) care în secţiune tran
RA

sversală are forma unei potcoave;

2. O piesă lamelară, hz/popharynztul, care închide
Fie. 111. — Cap de cules.
labrul din partea din jos şi constitue astfel un ca-
T

T, rostrul; P, antenele.
(Microfotografie oriszi- nal prin eare culicidul aspiră sângele. Mipopharinxul
EN

nală.) este străbătut în lungul lui de un canal care este o

continuare a canalului salivar.
3. Alandibulele, două iese lunei foarte ascuţite dispuse lateral. Ele sunt
>
/C

aplicate pe laturile epipharinxului ;

+, Mazilele, două piese luni mai puternice decât mandibulele, ele sunt
ferestrate li extremitatea lor liberă. Maxilele prezentă la baza lor câte o
SI

pereche de palpi. Canalul de susere format de labruum şi epipharinr se lăr-

eşte la intrarea sa în cap formând faringele, aparatul de aspiraţiune.
IA

La faringe deosebim trei porţiuni: una anterioară, a doua mijlocie, muti

îngustă şi mai scurtă ca întâia; ea se întinde până la anglionul esofagian,
U
BC
 309 INȘECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 141

Y
şi a treia posterioară care merge până la ceafă. Faringelui îi urmează un

AR
canal îngust care trece prin gâtul culicidului pentru a, se lărgi apoi în torace.
Isofugul se separă de faringe printr'o gâtuitară inelară, formată din
muschi inelari cari funcţio-

R
nează ca o valvulă; ea se în-
chide în momentul expansiu-

LIB
nii faringelui și se deschide
în timpul contracţiunii. Ea a
fost numită de către Schaudiu
valvulă faringeală.

Y
La limita posterioară a eso-

IT
fagului sunt anexate trei di-
verticule (rezervorii), unul ven-

RS
tral este cel mai marc; el se
prelungeşte în abdomen dea-
Fig. 112.— Secţiune longitudinală, schematică prin
lungul și dedesubtul tubului
capul unui Anofeles. (Desemn original), '
digestiv. Celelalte două rezervo-
VE
rii dorsale mai mici sunt situate în torace între mușchii sterno-dorsali și pleure,
Ca anexă a aparatului de inoculare a virusului este pompa salivară şi
NI

glandele salicare,.
Pompa salivură a fost pentru prima oară descrisă de Nuttatl și fâră a
LU

Îi Reapi
OZ) IE TTI SR a aaEa = Da ee Sefi e
RA

RI EzII > Sarea Si eaezi SS Ra) Saab 7

pa
RI pie XS
ZX: Apă VE az op
» că: grase ae '
Za sa Se A sp ” m: în
ai DT Te > 3: - Ec
E i „? d
re N (Ci

2Pi 7 Te AU at *
E NT

lig. 113. — Aripă de Anofeles Maculipenis. (Microfotografie originală), !

/C

aveă vreo cunoștință de ca a fost descrisă şi de nui. Structura acestui organ,

SI

astfel cum am dat-o noi, a fost confirmată şi de Kulagiu, cu deosebire numai

că mușchiul posterior nu se inseră pe peretele capsulei capului ci pe peretele
IA

faringelui. Ea are forma
posterioară a capului, în
dă în canalul trompei şi
U
BC
unui clopot chitinos cu gura întoarsă către partea
timp ce fundul se continuă prin un canal scurt ce
prin care culicidul suge sângele (lis. 112).
 142 DR. N. LEON 310

RY
este închis cu o membrană chitinoasă foarte elastică,
Fundul clopotului
ie. Pe partea
care se invaginează întocmai ca fundul unei butelii de şampan

RA
este și el chitinos.
externă a acestei membrane se lixează un piston, care
convex-concav ; cu
Pistonul se compune din două părţi: din un disc circular
şi la mijlocul feţei
partea convexă el este fixat în fundul corpului de pompă
pe fulerum; da-

LIB
concave so fixează de coadă. Muschiul pistonu lui se inseră
să se mişte în interiorul
torit contracţiunilor acestor mușchi, pistonul poate
se deschid e ca-
corpului de pompă. Pe faţa ventrală a corpului de pompă
tă cu parazite este
nalul glandelor salivare, prin acest canal saliva încărca

TY
inpinsă în interiorul corpului de pompă.
i esofagului.
Glandele salivare sunt situate în torace de fiecare parte
organiz at, peutru
Anofelul şi culexul cu aparatul lor bucal atât de perfect

SI
, pa-
perforat pielea şi supt, inoculează cel dintâiu hematozoarul lui .everen
tiasci.
razitul malariei; cel de al doilea microfilaria, parazitul clephan

R
Familia simulidelor cuprinde insecte mici, înțepăt oare, cu antenele cilin-
drice şi formate din IL articole. VE
Am găsit până acuma două specii în România:
Simuliaun columbaczense şi Simulium replans.
rea, Muscă
S. columbaczense, cunoscut popular sub numele de Muscă
NI
năprasnică și Muscă reninousă, iar de către zoologi Muscă coliumbacă.
Ea apare în judeţele: Mehedinţi, Gorj, o parte din Dolj şi Vâlcea, mai
LU

Întinderea geo-
cu seamă în comunele cele mai apropiate do Dunăre.
se evalue ază aproxi mativ la 2.000—
eralică bântuită la noi de această insectă
3.000 lilometri.
şi animalele;
Inţepăturile acestor insecte, când sunt multe, omoară omul
RA

avein tot dreptul

cauza nu se cunoaşte încă, studiind însă aparatul lor bucal,
ze un microo rganis m patotren .
să credem că el ar puteă să inocule
apărut în Central blat! fiir Bacle-
După cum am arătat în studiul nostru
T

t cu un fel
riologie (35), aparatul sugător al acestei insecte este prevăzu
EN

elor, pompă
de pompă, constituită după acelas principiu ca aceea a culicid
îl înţeapă.
cu 'care insecta injectează saliva ci în sângele animalului pe care
ros şi compri-
Aparatul bucal se compune dintro teacă, un fel de uluc
Teaca este
/C

de peri.
mat dorsoventral, prezentând la suprafața sa un învăliş
tă în partea supe-
homologă labiului dela celelalte insecte, ca este acoperi
e părţi bucale (stile-
rioară de labrum şi adăposteşte în interiorul ei celelalt
SI

tele), cu cari insecta taie pielea și aspiră sângele .

la buză dintrun submentar dublu, apoi un tente
Labiul se compune
IA

(labele), capabile
dublu şi la extremitatea sa liberă din două loburi laterale
conţinuţi în liecare
de a se îndepărtă sau de a se apropiă, eraţie muschilor
sunt acoperite cu
U

din ele. Aceste loburi corespund olirei dela culicide , ele

BC
 3ll INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. : 143

Y
peri. tari pe cari insectaîi fixează în pielea. animalului în momentul su-

AR
„Serii. Intre loburile terminale se află un lob mijlociu, Zigada.

R
LIB
Y
IT
RS
Fig. 114.— Aripă de Simulium mărită, (Microfotografie originală).

Labrul este o lamă cornoasă nepereche, de formă triangulară, cu partoa lungă

VE
se articulează cu capul, iar cu partea atenuată este îndreptată spre partea
terminală a labiului. EL poartă în vârf o pereche de dinţi negri dinţaţi. Pe
fața lui ventrală prezenti un şanţ care se continuă pe linia mediană dela
NI

extremitatea terminală până în faringe.

Acest şanţ închis de către hipopharinx devine un tub cu care insecta soarbe
LU

sângele. |
Piesele, situate în interiorul tecii sunt următoarele:
1. JMippharinaul, o o lamelă chitinoasă nepereche lanccolată ascuţită lu vârf;
acesta este organul care face prima tăietură în piele, cl este străbătut dea-
RA

lungul său pe linia mediană de un canal care se allă în comunicaţie cu

aparatul salivar. Acest canal se vede sau pe hipopharinxul izolat, sau în sec-
țiune transversală (Fig. 115, II, II).
NT

Hipopharinxul se aplică direct pe labru închizând silonul “lui, " transfor-

mându-l întrun canal.
2, O pereche de mandibule, lamele de chitină subţiri situate dedesubtul
E

hipopharinxului. Ele sunt în partea lor superioară ferestrate, cu dinţi foarte

at
/C

ascuţiţi.
Mandibulele, datorit muschilor lor laterali, lărgesc inciziunea produsă de
“ hipopharinx și fac ca labrul să intre cât mai adânc cu dinţii -lui în rană.
SI

_8. O pereche de mazile, lamele mai înguste decât mandibulele şi mult

mai ascuţite la vârf; ele prezentă în partea lor superioară un fel de dinţi
IA

ascuţiţi, întorși cu vârful înspre partea posterioară a lor. Ele se dispun

lateral dedesubtul mandibulelor. Ia baza lor, sunt anexaţi palpii mazilari,
U
BC
 14.4 DR, N. LEON 312

RY
cari sunt în număr de doi, câte unul de fiecare parte a trompzi, Ei par a
fi așezați fiecare pe câte un palpiger. Palpii maxilari sunt formaţi din patru

RA
articole din ce în ce mai lungi dela bază spre vârf. Al patrulea articol esto
cel mai lung şi mai subțire decât toate celelalte.
Pentru a înţelege raporturile cari există între diferitele părţi constituante

LIB
ale gurii, vom urmări o secţiune transversală care trece prin partea bazi-
lară a trompei (lig. 115. 11). Arcurile duble externe (1) reprezentă labiul,
arcul mic superior (1) labrul și epiphariuzul, iar crestătura mică (Cf] de pe
faţa inferioară a acestui organ este canalul care se continuă în faringe şi

TY
prin care trece sângele sorbit. Liniuţa (îl) imediat dedesubtul labrului și
epipharinxului reprezentă hipopharinzul, iar oriliciul (1s) din mijlocul ci canalul
salivar. Liniile (Mn) dedesubtul hipopharinxului sunt mandibulele, iar liniile

SI
(Mz) dedesubtul acestora mazilele.

R
CP LR ?
VE pe
/ O ese N — An
| m, pt Îl — we
Q ,
7
NI
ape L
VI
Mp |
LU

Fig. 115. — Raporturile dintre piesele bucale, schematizate în secţiuni.

(Figură orisinală).
1, Secţune longitudinală dealungul capului.
A, antenă; PV, palp maxilar; b labr ul ; II, hipopharinxul;
+ epipharinxul
RA

Ms, muşchii superiori ai pharinxului; Mi, mușchii inferiuri ai pharinxului;

MI, muşchii labrului; Mp, muşchii pistonului; p, pistonul; Cs, canalul
hipopharinxului; Cf, canalul labrului <f epipharinxul.
II. Secţiune transversală prin cap.
T

1, labrul + epipharinxul; 1 lbiul; UI, hipopharinxul; Mn, mandibulele;

EN

: Mx, maxilele; (Desemn original. ,

In secţiune longitudinală (Lig. 115. 1.) se văd muşchii labrului și epipha-

rinxul (MI), cari sunt cei mai desvoltaţi; ci cu partea lor îngustă so inseră
/C

la baza labrului, iar cu partea întinsă pe laţa internă și posterioară a capului.

O grupă de mușchi (MS) ai faringelui se inseră cu partea lor largă po
SI

faţa superioară şi externă a faringelui, iar cu partea lor subţire pe peretelo

frontal intern ul capului.
Mai există două grupe de muşchi inferiori (Mi) ai faringelui, cari so in-
IA

seră cu un capăt de o parte şi alta a faringelui mai mult ventral, iar cu

celălalt capăt pe faţa ventrală a capului; punctul exact unde se inseră nu se
U

poate exact preciză.

BC
 313 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 145

Y
„_ Dedesubtul faringelui se observă o cameră chitinoasă, un fel de corp de

AR
pompă asemenea aceluia dela culicide. Din partea lui anterioară pleacă ca-
nalul salivar (Fig. 115. 1 Cs) fin de tot și care se poate ușor urmări cum se
continuă dealungul hipopharinxului.

R
In partea posterioară a corpului de pompă sc observă un piston chitinos
cu un mușchiu (Fig. 115. |.

LIB
Mp.) care se fixiază în par- ' a
tea posterioară şi ventrală
a corpului.
Când insecta vrea să se

Y
nutrească, apropie trompa,

IT
alegând un loc unde pie-
lea este foarte subţire, un

RS
punct unde star puteă în-
lie stiletele mai uşor în-
trun vas sanguin. VE
Labiul nu pătrunde în
plagă, ci se sprijină cu lo-
burile sale terminale pe
NI

piele, fixându-se de ca cu
ajutorul numeroşilor peri
ce se află la suprafața lor,
LU

labiul serveşte numai a di-

rige stiletele.
Vârful labiului odată fixat
RA

la suprafaţa pielii, insecta

impinge stiletele cari con-
stituesc un fel de trocar,
NT

în piele producând plaga.

În acest moment mu- t
şchiul (Fig. 115,1, Mp) pi- li. 116. — Simulium replens. (Microfutoarafie
E

stonului se contractează, ca- originală). “

mera corpului de pompă se
/C

umple cu salivă, mușchiul trece din nou în starea sa de repaos, pisto-

nul înaintează și impinge saliva prin canalul (Fig. 115, II, Is) hipopharinxului
SI

în plagă. Această salivă are proprietatea, porbabil, de a anestezii piele, și

în acelaş timp de a face sângele mai fluid înlesnind digestiunea sa ulterioară.
IA

Indată ce stiletele au pătruns întrun vas saneuin, muşchii superiori infe-

riori ai laringelui întră în contracţiune ; partea faringelui corespunzătoare lor
se lărgeşte, iar sângele din plagă vine în ca prin canalul produs de labrum
U

Analele A. B.—Tom. XXXIV-— Memoriile Secţ. Șliinţifice, 10

BC
 179 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 11

Y
Capul (fig. 2) în aparenţă pare format din o singură bucată, dar bine exa-

R
minat se vede că este compus din cel puţin patru segmente cari înpreună
formează o capsulă globuloasă, la

RA
care se deosebesc următoarele a

o.
părți limitate prin saduri: în

pa tn.
partea anterioară fruntea (fig. 2.1)

LIB
şi clipeusul (fig. 2. IN), în partea A
posterioară și superioară vertexul |,

pa
și în partea posterioară inferioară a NE

eee
occipulul (fig. 2. U); lateral ghe- pi pi

Y
nele, în partea de jos gula. Pe pă Ai

IT
frunte sunt situaţi ochii punctaţi, N Ji !
lateral de o parte și alta câte un | E i Fi

RS
ochiu mare facelal (fig. 2. 0). pi
Pe vârful sau pe laturile capului
sunt situate antenele (fig. 2. A); ele
servesc ca organe de pipăit şi
odorat și sunt formate din mai
VE
multe articole puţin imobile şi
NI
foarte variate, Forma antenelor
este foarte variată (a se vedeă fi-
U

curile din tabela Il) și esto im-

portantă din punct de vedere al
recunoaşterii familiei, genurilor
AL

și a speciilor; așă de exemplu la

Midrocori, grupă de hemiptere, lig. 2. — Capul unei insecte şi părţile sale
TR

heteroptere, antenele nu sunt vi- constituante. A, antenă ; C, ceafă; Il, fruntea;

zibile; fiecare din ele este situată [, Clipeus: O, ochii; P, palpii; , creștetul; T,
în o depresiune lângă ochi, de trompa; A, occipul, a
EN

aceea se numesc Cryplocerale. (Aicrofotogralie originali)

In partea anterioară a capului se află gura (lig. 3),
Gura este compusă din trei perechi de fălci:
/C

1. Fălcile superioare (Mandibulac) (fig. 3);

2. ălcile inferioare (axillac) (fig. 3);
SI

3. Pălcile posterioare (Postmaxillac) (fig. 3).

Ultimele două fălci posterioare se reunesc la baza lor mai mult sau mai
IA

puţin formând o singură piesă mediană numită buza inferioară sau Labium,
care face podişul cavităţii bucale.
In partea superioară cavitatea bucală este limitată de o piesă nepereche,
U
BC
 146 DR, N. LEON 314

RY
şi cpipharinx (Fie. 115. 11. Ci) închis de către hipopharinx. Imediat are loc con-
tracțiunea mușchilor superiori posteriori ai faringelui, în vreme ce muşchii
anteriori trec în stare de repaos, aspirândastlel tot sângele po care tubul

RA
disestiv poate să-l primească.
Insecta nutrindu-se lasă în plasă o picătură de salivă ; modul cum lucrează
aceasta, după cum am spus mai sus, nu este încă cunoscut.

LIB
Simalium reptans (Bg. 116), această specie am săsit-o seara, În pădurile
dela Mânăstirea Neamţ; ca are palpii și antenele castanii, picioarele castanii,
tibiile albe. Aparatul bucal este identic conformat cu al speciei precedente.
In timpul din urmă, Sambon a anunțat că pelagra ar li o atecţiune pro-

TY
dusă de protozoari pe cari i-ar inoculă această specie. Contrar acestei pă-
reri prolesorul Babeș(1) n'a săsit până acuma nici un raport între Simulium

SI
replans şi pelagră.
Familia Psychodidelor. — Această fumilie cuprinde de asemenea insecte
ocele. lată descripția

R
foarte mici, cu antenele lungi şi păroase, lipsite de
lor după Van der Wulp din AXeveu-Lamaire.
VE
«Corpul este acoperit de peri ; picioarele sunt lungi şi subţiri; tibia nu
are pinteni; aripele sunt larzi și prezentă numeroase nervuri lonvitudinale;
ele sunt mai mult sau mai puţin păroase. Adultul are cinci tuburi malpi-
NI
«hiene. Adulții se găsesc adescori în vecinătatea și în interiorul locuinţelor».
In laşi am găsit genul Phlebhotomus papatasi.
LU

Această specie are o lungime de 2 milimetri, este de culoare gălbuie trans-

parentă; înțepăturile ei sunt cu mult mai dureroase decât ale culicidelor.
Capul ci este mie, ochii reniformi; gâtul lipseşte, aşi încât capul este
direct fixat pe torace cure este cocoșat. Antenele sunt constituite din 16
RA

articole.
'Frompa este scurtă, formată din abia care abritează în interiorul ei tro-
carul formată din labru, hipopharinz, marile şi mandibule, Palpii sunt cua-
T

driarticulaţi, acoperiţi cu păr.

EN

Corpul și aripele sunt de asemenea acoperite cu peri. Picioarele sunt re-

Jativ foarte lungi și subțiri, ele se termină cu câte două unghii. Abdomenul
este format din 8 inele. Extremitatea abdomenului prezentă la bărbat o ar-
mătură genitali foarte puternică, iar la femelă se termină printr'un oviscapt.
/C

Această insectă care pare a li foarte rară la noi, este frecuentă în Dalmația,
Ilerzorovina, Italia continentală și Sicilia. Prin înțepăturile ci sa stabilit că
SI

produce aculo boala cunoscută sub numele de /uudshrankheil, boală

câinească; ca a fost studiată în timpul din urmă de trei medici militari
IA

austriac, Deerr, Franz şi Taussig, Această boală constă intr'o febră, care

(1) Babes, Studia cesupra pelagrei, Ii.

U
BC
315 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 1.47

Y
durează trei până la patra zile însoţite de diferite accidente ca: fiori, diaree,

AR
inapetenţă, conjunctivită, brachicardie, după care urmează o lungă conva-
lescenţă, în timpul căreia bolnavul rămâne debil și apatic.
Grassi a experimentat cu paludici, lăsându-i să fie înțepaţi de către 25

R
de phlebotomi, fără a reuși să se desvolte lu ci hemutozoarul patogen.
Dierr au constatat un virus invizibil.

LIB
Mijloace de combatere. — Iată câtevă formule, din cele mai recomunda-
bile, cari se întrebuințează contra înţepăturilor de culicide.
1. Spălături cu apă de colonia mentolată 4 sau 5 la 100 sau cu alcoul
mentolat 10%.

Y
2. Se poate aplică pe umflătură tinctură de iod.

IT
3, Un amestec de:
POrmOl 2 eee eee ee. . d Gramo
0»

RS
Alcool de 909. e i.. .
AP eee 10 >
4. O formulă preconizată de Joli (1) este următoarea:
Formol (soluţiune 40%). . . 15 grame
VE
Nil e... .d >
sau mai bine a-
Acid acetic .. .. . .0 gr. 50 cent.) ceton . . -k or,
NI

Balsam de canada. . . . .. Lgram

Câteva picături de orice esență, pentru a parfumă.
LU

Această mixtură se agită Dine și se atinge înţepătura cu dopul îmbibat,

sau cu o bucăţică do vată şi se lasă să se usuce. Vindecarea are loc imediat
și niciodată — spune Joly — n'a observat accidente prin aplicaţiunei, acestei
RA

mixturi chiar pe obraz.

5. Schill (2) recomandă o pastă din apă şi bicarbonat de sodiu.
NT

APILANIPTERELE.
E

Puricii.
Puricele are capul şi corpul comprimat lateral, de coloare maron închis,
/C

cu luciu. Antenele foarte scurte, înserate dindărătul ocelelor. Picioarele sunt

hingi, conformate pentru sărit, el este cel mai bun acrobat, deoarece sare
SI

de 200 de ori mai înalt decât înălţimea corpului său.

IA

(1) Joly P. R., Souvenirs Malgaches. Les moustiques. Archives de Parasitologie, Paris,
Tome (puatrieme, 1901.
2) Schill. Centralul. fiir Bakt. Abt. 1, Ref. Bd, NAXVI, 1909.
U
BC
 148 DR. N. LEON 316

RY
Perechea a treia de picioare este compusă dintr'un femur, o tibie volu-
minoasă și dintrun tars din 5 articole, din-

RA
tre cari primul este cel mai lung şi al cin-
cilea biungulat.
Abdomenul cuprinde nouă segmente, ulti-

LIB
mul de o formă particulară, limitat de un
inc! chitonos și earnit de peri; acest segment
se numește pygidlium (Fig. 11%). Pygidiul
prezentă pe suprafaţa sa o serie de peri în-

TY
plantați în centrul unor areole neregulate
dispuse pe suprafaţa sa.
Fig. 117.— Ctenocephulus serraticeps '[oate piesele abdominale şi ale toracelui

SI
de pe gobolan. (Microfotogralie sunt îmbrăcate și prezentă peri spiniformi
originală). cari iau aspectul unui pieptene.

R
Bărbatul are o lungime de 2 milimetri la 2 mil., 5, el se recunoaşte uşor
fiindcă prezentă un penis spiralat. VE
Femela are o lungime de 3—4 milimetri, ca are o vulvă situată la extre-
mitatea posterioară și ventrală a abdomenului; la început are abdomenul sub-
țire, iar după ce a înţepat și a supt sânge se umilă.
NI
Împerecherea are loc la pântece şi generațiunea este ovipară. Fe-
mela se ouă prin crăpă- A
LU

turile duşumelelor sau în L- SN Pun

covoarele pline de prav. i
După +—6 zile din fic-
care ou iese 0 larvă a-
RA

podă, foarte agilă, care se

hrăneşte cu dejecţiunile
părinţilor săi, dejecţiuni
T

cari se ascamănă cu o &lo-

EN

ulă de sânge uscat. Din

larvă iese nimfa care este ANS
învălită într'o cocă mătiă- P TR
PL
/C

soasă şi care mai târziu |

se transformă în insectă Ă
serfectă Ti, 118 — Aparatul bucal al unui purice
SI

l (după Wassner). I, labrul s PL, labiul; Pm, pulpul

Aparatul'bucal este con- maxilar.
format pentru sucere şi
IA

cuprinde: un trocar și două piese libere.

Trocarul e format din buza inferioară (lubiun); cele două mandibule
U

(tie. 115 md) şi buza superioară (lubrion, Fi. 11$, ll

BC
317 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 1-19

Y
,

1. Labrul (limba, epipharinxul) (Fig. 118 [..) este un tub rigid chitinos, cu

AR
pereţii destul de groși, formând un cilindru cu diametru uniform şi al cărui
lumen central prezentă aceeaș regularitate. Pe partea sa superioară prezentă
o creastă dinţată. Acesta este organul perforator propriu zis, numit de Joardin

R
Syringoslom. a
2. Mandibulele (Fig, 118. md) sunt în număr de două, câte una de o parte

LIB
și alta a syringoslomului, ele sunt spadiforme, complet separate în toată
întinderea lor, ascuţite, cu marginile tranșate și denticulate.
Dinţii după Landois sunt chilinoși, foarte mici, largi la bază și ascuţiţi.
3. Labiul (buza inferioară, fig. 118 PL) este constituită prin o singură piesă

Y
bazilară, scurtă, terminată prin doi palpi labiali

IT
şi formând o teacă în interiorul căreia se află
mandibulele şi syringostomul.

RS
Palpii labiali (Fig. 118. Pm), sunt formaţi
din patru articole acoperite în vârf cu pori cari,
după Wagner, ar constitui un organ sensorial.
VE
Mazilele (is. 119, m) sunt în număr de două,
situate la baza syringostomului de o parte și
alta, ele au forma unor plăci loliacee triangu-
NI

lare, cu vârtul îndreptat în jos. Fiecare din ele

poartă la bază câte un palp mazilar cuadri-
articulat (Iig. 119, Pm), foarte desvoltat, com-
LU

pus din patru articole cari se considerau odi-

nioară ca antene.
Impunsătura puricelui, afară de durerea care
RA

o însoţeşte, determină o hemoragie punctiformă,

în jurul căreia se desvoltă un cere de injec-
țiune roșie, datorit salivei pe care o lasă să
NT

curgă în rană prin syriogostom.

Puricii au început să joace un rol impor-
tant În medicină, de când sa arătat că ei ser-
E

vesc ca agenţi de transmisiune a pestei. - — Aparatul bucal șe-

Fig. 119,
Din cea mai veche antichitate s'a observat matizat (după /Zeymous) :
/C

ia...
PL, labiul; m, lobul maxilar;
) hi .

că epidemiile umane de pestă sunt precedate

, md, mandibule; L, labrul;
d idemii ale de sobolani
e epidemii moi ale de $0bo an. - A Ph, faringele; Pm, palpul
SI

- In biblie chiar, unde se deserie epidemia ciu- maxilar,

mei care a lovit pe Filistoni, se spune că şo-
IA

Dolanii în timpul acelei epidemii constituiau un adevărat flagel, în așă grad

că preoţii s'au gândit să potolească divinitatea oferindu-i efegii de aur cu
sobolani.
U
BC
 DR. N, LEON 318:
150

RY
Nicephorus Gregoras, descriind pesta din Constantinopole (1377), spune că
ca Dântuiă nu numai oamenii şi animalele domestice, ci și şobolanii.

RA
La Chinezi, tradiţional se crede că este periculos a atinge şobolanii
morţi de ciumă câtă vreme sunt încă calzi, iar că nu este nici o primejdie
de a atinge cadavrele lor deji corupte. |

LIB
Astăzi ştim cu toţii şi vânătorii în special că insectele suzătoare de sânge
părăsesc corpul gazdei ime-
diat co ea piere ; tot astfel
și cu şobolanii, îndata ce ci

TY
pier de ciumă, puricii pără-
sesc repede cudavrele lor
sărind pe alţi șobolani sau

SI
pe oameni.
Aceste noţiuni au sugerat

R
lui Simond, medic al colo-
VE niilor, idea că puricii şobo-
lanilor ar puteă transmite
infeeţiunea dela şobolan la
şobolan şi dela şobolan la om.
NI
Simond a ținut într'o cușcă
şobolani . bolnavi de ciumă
LU

şi șobolani sănătoşi pe curi

i-a despărţit prin o pânză
deasă de sârmă, fără cu ace-
ştia din urmă să se îmbol-
RA

năvească şi ci. Ela mai ară-

tat că puricii cari au supt sân-
cele unui animal ciumat,
T

conţin în corpul lor Baci-

EN

Dus peslis; că Baciu pex-

tis își conservă mult timp.
Fire, 120.-— Cap de purice inărit ca să se vadă apa- e AA
ratul bucal și antenele. (Mierofutografie originală). vitalitatea şi virulența sa în
/C

tubul diestiv al puricilur,

înţe-
că este eliminat virulent cu materiile fecale şi că poate fi inoculat prin
SI

păturile puricilor. ” -
Experienț ele lui Simond au fost negate de Nuttal, Kolle şi de Galli-Va-
lerio. Acestor experimentatori nu le-au reuşit experienţele lui Simond. Gau-
IA

thier şi Raybaud însă au reușit să transmită prin intermediarul puricilor

ciuma dela șobolanii bolnavi la șobolanii sănătoși.
U
BC
319 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. | 151

Y
Nu toate speciile de șobolani au aceeaș predispoziţie pentru ciumă, Mus

AR
ratlus şi Mus alexandrinus sunt cu mult mai receptivi decât Mus decu-
manus de exemplu. Gamaleia atribue raritatea epidemiilor de ciumă în
Europa predominenţei speciei din urmă (M. decumanus).

R
Soarecii (Mus musculus; sunt și mai puţin susceptibili de ciumă decât
şobolanii şi nu emigrează în masse ca Aus rattus, nici ca Mus alexandrinus.

LIB
Propagarea ciumei mai depinde și de speciile de purici cari -trăese pe
şobolani. Şobolanii cari nu găzduesc specii de purici cari trăesc și pe om
nu pot fi periculoși, așă de exemplu Ziraboschi 'ma găsit niciodată „pe
șoareci purici de om, nici purici de câine.

Y
Principalele specii de purici, interesante de cunoscut, cari parazitează și

IT
omul şi șobolanul, sunt puricele de om, puricele de câine și puricele de
“şobolan.

RS
Pulex irritans, Puricele de om L. 1695, sinonim Putea vulgaris Degeer,
1855; Pulex hominis Duges, 1832.
Corpul scurt, de coloare variabilă, de ordinar maron închis, lucios; picioa-
VE
rele puţin mai clare. Capul puternic şi în mod regulat rotunjit înainte, perii
oculari plasați dedesubtul ochiului; un păr îndărătul marginii posterioare, a
punctelor antenalc, cari nu sunt acoperite cu o lumelă chitinoasă.
NI

Bărbatul este lung de 15 mm ; femela de 2 mm. la 4 mm. (Liraboschi).

Am găsit această specie de mai multe ori și pe şobolanii dela noi din ţară.
Pulex seraticeps Gervais, 1844 -— Puricele de câine, sinonim: Pulex canis,
LU

Curtis 1826 şi 1832, Duges 1832. Pulex felis Bouche, 1833. Clenocephalus
seraliceps 'Tschb.
Puricele de câine este cel mai cosmopolit, el parazitează şi pe pisică,
RA

vulpe, şacal, tigru, jaguar, ichneumon, nevăstuică, hermină, dihor, hienă,

maimuţă, iepure, om și şobolan.
Am găsit această specie pe şobolanii noștri. (Tabela 11. Fig. 4).
NT

Pulex murinus. Puricile de şobolan.

Corpul acestui purice este gălbuiu, mai deschis decât Pulez irrilans. Maxi-
lele mai lungăreţe, ficeare văzută din profil pare că are forma unui triunghiu
E

isoscel foarte ascuţit (Tiraboschi).

Am capturat şi această specie pe şobolanii noștri.
/C

Miljoace de combatere. Cel mai sigur mijloc de a ne preservă contra

puricilor este întreţinerea apartamentului în cea mai perfectă curăţenie. Co-
SI

voarele sunt foarte favorabile larvelor cari se ascund ușor în ele, mai cu
seamă când sunt câini sau pisici în apartamente.
IA
U
BC
 4

159 DR. N, LEON 320

RY
HEMIPTERE.

ACANTHIA LECTULARIA,

RA
Plosniţă,
ăduche de lemu,

LIB
Stelniţă.
Prane.: La Punaise commune. Germ.: Die Delheanze.

Ploșniţa de pal sau păduchele de lemn !Tis. 121) (Cimex lectularia IL.
.
Landois==Acanthia lectu-

TY
laria) este cea mai des-
gustătoare dintre insec-
tele cari atacă omul. Ia

SI
pă
“Tin ez, ,
răspândește un miros dis-
SC aa, plăcut, datorit unui li-

R
Aia
pi N .
- cid secretat de către o
i ” x . Pa
Mt 3
, .
, e 2 VE ca iz
«landă piriforină roșcată,
situată în centrul meta-
toraxului în dreptul pe=
NI
rechii a treia de picioare.
Corpul său este foarte
deprimat, oval, lung de
LU

5 milimetri şi lat de 3,
de coloare ruvinie, cu un
rostru terminal îndoit pe
RA

partea ventrală; două an-

tene setiforme cuadriarti-
culate, primul foarte scurt,
T

al doilea mai lung decât

celelalte și puţin păroase,
EN

Firz. 121, — cdcantia lectularia,

al treilea mai mare decât
al patrulea, acest din urmă este păros și filiform. Ochii sunt în număr de
doi, negri, rotunzi, ocelele lipsesc. Prototoraxul prezentă în partea anteri-
/C

oară o crestături în care e aşezat capul. In loc de aripi nu are decât două
loburi curi sunt elitrele rudimentare. Abdomenul este cu mult mai lar de-
SI

cât toracele format din 7 inele în afară de piesa anală,

Această insectă astăzi cosmopolită este originară din India; ca eră cunos-
IA

cută încă de Aristotele, Dioscorides şi Plinius. 'Trăeşte în locuinţele rău între-

ținute, în crăpăturile lemnăriei, în perdele, covoare, etc. Ba se ouă către
sfârșitul lunii Maiu; ouăle sunt oblongi albe şi cu un opercul.
U
BC
32| INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 153

Y
Ploșniţele suportă foarte mult timp foamea. Dufoura conservat trei exem-

AR
plare în vieaţă, într'o cutie, un an. Audouin a păstrat o ploșniţă nemâncată
doi ani. , ” |
Ceeace ne interesează în acest studiu la.această insectă este aparatul

R
bucal care este conformat pentr înțepat şi supt. După cum am spus mai
sus, el are forma unui plisc rigid numit rostra, pe care insecta în timp de

LIB
Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
NT

Fig. 122.— Faringele unui hemipter impreună cu maxilele şi mandi-

E

bulele, raporturile dintre ele, schematizate după microfotografia No. 1,

tabela 1. $, trocarul; Iur, labrul, Md, mandibulele; Ms, maxilele;
/C

Ph, faringele. (N. Leon).

repaos îl ţine situat pe partea ventrală. Rostrul este format din teacă şi din
SI

slilele.
Teaca este o piesă cuadriarticulată reprezentând Iabiul celorlalte insecte.
IA

Palpii labiali sunt cu totul dispăruţi ca la majoritatea hemipterelor, noi am

găsit asemenea palpi lu Denacus griseus Say, Zailha ana, Zailha nucer-
U

” *
BC
 154 DR. N. LEON 329

RY
ginegultata, Gerris Najas şi Velia rivulorum în 1897 (1) si la Appasus
amplialus, Diplonycus rusticus, Sphaerodermua annulata, Laccotrephes Ia-
,

RA
ponensis, Mononyz amplicollis. Galgulus nebulosus, Pelocoris femoralus
Luceocoris linugenus, ete. (2).
o
'Fenea la baza ei în partea superioară este puţin crăpată şi închisă cu
piesă triangulară care corespunde labrului (Fig. 122 şi 124. Lr) dela celelalte

LIB
insecte.
In interiorul tecii se află stiletele (scalpella=Selac) cari sunt în număr
sunt
de patru: două interne sunt Maxzilele (Fig. 192. my), iar două externe

TY
Mandibulele (Fig. 122. Md).
Maasilele (Setac inferiores Burm) se reunesc pe marginile lor formând o
singură piesă aciformă. Pe feţele maxilelor cari
alta se află câte două si-

SI
se dispun una pe
loane longitudinale ca la pentatoma, cari al-
cătuese două canale, unul superior (fig. 123. a)

R
ce se continuă cu faringele şi unul inferior
VE
(Ii. 123. b) care se află în comunicaţie cu ca:
nalul pompei salivare.
Mandibulele (Setae superiores) se dispun de
NI
o parte şi alta a acului maxilar, Pentru a ne da
seamă de raporturile dintre ele privim secţiu-
li, 123. — Secţiunea trans-
versală prin trocarul unui he-
LU

mipter. Plesele înterne maxilele; NC transversală (fig. 123).

piesele externe mandibulele; a, Atât masilele cât şi mandibulele sunt foarte
canalul superior care se punc ascuţite la vârf şi prevăzute cu dinți.
Dispoziţiunea anatomiei acestor piese cât
în comunicaţiecu faringele;
RA

care . , . .
prin
b, canalul inferior
se scurge saliva. și funcţionarea lor se face după acelaş prin-
cipiu, după cum am arătat noi la pentatome,
Faringele, plecând din locul unde maxilele şi mandibulele încep a di-
T

său se află o pompă chitinoasă constituită

verweă, face o curbură, dedesubtul
XII, Fig. 1 şi 2)
EN

după tipul unei pompe aspirante. Corpul de pompă (Tabela

în partea sa poste-
este format din un perete chitinos, care se invagincază,
rioară, ca fundul unei butelii de șampanie.
coloare
Pistonul (Fiw. 1924. N) a cărui parte anterioară este umilată şi de
/C

ajutorul unui mușchiu puternic (Fig. 124,

închis are o coadă care se lixează prin
să fie tras îndărăt. Pe-
pm); contracțiunile acestui muşchiu fac ca pistonul
SI

muşchiu ; find
retele corpului de pompă serveşte ca antaonist al acestui
IA

(1) N. Icon, Becherches Morphologigites sur les pitces Labiales des Ilydrocares. Tip.
Dacia, lassy 1901.
Zoologischer lnizeiger,
(2) N. Leon, eitrăge zur Nenulnis des Taubiums der JMydrocaren.
U

N. 827, 159%,
BC
393 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 155

Y
elastic, îndată ce mușchiul a încetat de a funcţionă, el face ca pistonul să

AR
revie la poziţia sa primitivă. La partea anterioară a corpului de pompă se
află un oriliciu în care dă canalul glandelor salivare. (Fig. 124, Sph. dr).
In locul unde acest canal dă în corpul de pompă, se află o supapă care

R
nu se deschide decât din afară în năuntru (Fig. 124, v).
“Când ploşniţa vrea, să. sc

LIB
hrănească, își ridică rostrul
de pe piept, aplică vârvul
tecii pe locul unde are să DN
sugă, înfigându-și stilelele în IE

Y
piele. In acest moment mu- „i

IT
șchiul pistonului (Fig. 124, i
pm) se contractă, camera an-

RS
terioarăa corpului de pompă
se umple cu salivă; mușchiul
wece din nou în starea su VE
de repaos, pistonul înain-
tează, înpingând saliva carc,
grație supapei care nu se
NI

deschide decât din afară în

lăuntru, nu se mai poate re-
întoarce prin canalul prin
LU

care a venit, şi pătrunde iin |

rană. . Sa
«Inţepăturile durează a- Lig. 124. — Secţiunea longitudinală prin capul unui
RA

proape 3 minute: indolore hemipter, fisură schematică. S, trocarul; Lr, labrul;

mi, m* îm3, mt, mușchii dilatatori ai faringelui; Spr,
la început, devin prurigi-
corpul de pompă; h, pistonul; pm, mușchiul pistonului;
noase în minuta a doua. v, supapa; Sph dr, canalele salivare ici Leon).
NT

După ce animalula supt, sc

retrage repede și s'ascunde întrun loc obscur; el lasă pe piele o mică papulă
albă de doi milimetri în diametru, încunjurată de o zonă de vasodilataţiune
de aproape 15 milimetri» (Brumpt).
E

Când înţepăturile sunt confluente, ele pot simulă o adevărată crupţiune.

/C

Mâncărimea, nu se manifestă numai în părţile direct atinse, ci în mod reflex

pe tot corpul..
SI

Sângele din rană trece în canalul superior (I'ig. 123. a) format de maxile,
în momentul acesta grupa de muschi dilatatori ai faringelui (Fig. 124. m“) se
contractează, partea faringelui conrespunzătoare se lărgește, iar sângele îna-
IA

intează în partea, posterioară; imediat are loc contracțiunea mușchilor” dila-

tatori ai grupei a doua (fig. 124. m?), în vreme ce mușchii primei grupe m
U
BC
 RY
DR. N. LEON 1S0
12

este de natură apendiculară

buza superioară numită labrun (lic. 3), eare nu
legătură cu labrul se mai

RA
si care face plafonul gurii. La unele inseete în
află câte o piesă nepereche, cpipharinaul
şi hapopharin.vul.
sunt constante în alcă-

LIB
Aceste piese
tuirea gurii la diferitele insecte, ele va-
viază însă paralel cu nitura hranei, alcă-
tuind aparate bucale pentru: mestecat, supt
sau înţeput [a se vedeă ficeurile din tabela 1).

TY
Labrum, baza saperioară, este în wo-
neral o mică lumelă cornoasă, mediană,
nepereche, care limitează partea superi

SI
ă
oară a cavităţii bucale, la se articuleaz
cu marginea anteri- . =

ER
Na
oară a clvpeusului N
și se poate mişcă în N
spre partea super i-
IV
oară și îndărăt prin
ajutorul muschilor
UN

sti, astfel că serve-

Fin. 38. — Armatura bucală a unui
şte animalului când
şvab (Periplanata orientalis). Ie, buza
superioară; md, mandibule; c, card;
înghite ca să închi-
dă cura şi ră reţie î-
AL

st, stipes; le și li lobul extern şi în-

tern; pm, palpul maxila r; sm, subime n= limentele. Forma sa
tum; m, mentum; si, los pe, para variazie (ua ranezu-
slosa; pl. pulpii labiali.
TR

lară, trianculară sau

mai simpl u la ortoptere,
semilunară eu un contur
mult sau mai pu-
neuroptere și pseuduneuroptere; mai
EN

ptere.
țin erestată, chiar bilobată la unele coleo
lui este susta- Vi. 0 mailse
Una din funcțiunile principale ate labru se faţi sa internă miatizată. Su, subinae
țiunea datorită perilor cari se află | ' N *Ailarul; ina, masilarul;
te imediat
/C

Mandibulace (tie. 3). Mandibulele sunt situa pl. pulpiszerul; să sub

de o parte și alta a ru galei; în, intermavila-
dedesubtul buzei superioare,
, dentate şi se put; a, alea;Pr, prec
rii; ele sunt în eneral tari, rezistente
SI

, Funcțiunea maxilarul;«pa, palpul

miscă una faţă de cealaltă ca un cleşte masilar.
și măcin ă alimentele.
lor este de a muscă, roade, tăiă
IA

(Iesemn origivul),

Maxillae (lise. 3,4 şi 5). Mazilele când alin cel mai mare grad de comple-
părţi: o piesă proximală sau de
xitate morfolorică,se compun din următoarele
U

distală nuntă Marile (lise. «d. mai.

suport numită Submuazilur itiz. 4. su) şi una
BC
 DR. N. LEON 924
156

RY
trec în stare de repaos. Datorită contracţiunilor succesive ale mușchilor mi,
m2, m5, mt (Fig. 124), sângele traversează tubul faringian înaintând spre stomac.
că ca poate servi ca agent de transport al spi-

RA
Se atribue ploşniţei cum
rochelului lui Obermeier.
Se ştie că tifosul recurent esto produs de către un microorganism des-
cris în 1873 de către Obermeier. Acest parazit este un Spirochel, adică un

LIB
mic filament undulat foarte mobil care trăește în sânge.
Tiltiu în timpul unei epidemii de tifos recurent la Odessa, în 1896, ob-
servând că majoritatea bolnavilor de tifos recurent sunt oameni nevoiaşi
cari se adăpostiau în azilurile de noapte, şi că aceste aziluri sunt pline de

TY
ploşniţe, s'a gândit dacă nu cumvă aceste insecte ar putea să transmită spi-
rochetul dela indivizii bolnavi la cei sănătoși. Il fâcii următoarele experi-

SI
enţe: luă mai multe ploşniţe flămânde pe cari le puse să sugă pe un tilic
al cărui sânge eră plin cu spirocheţi.
Examinând stomacul lor găsi spirocheţi chiar după 18 oare. Puse apoi ploşniţe

R
Miumânde să sugă sânge pe o maimuţă bolnavă de tifos recurent; izolând în
VE
mod aseptic sânsele supt de ploşniţă îl înjectă unei maimuțe sănătoas?, care
se îmbolnăvi şi prezentă în sânge spirochete, Gt de ore după inoculaţiune.
Nuttall a reușit să infecteze un şoarece sănătos lisându-l să [ie înţepat de ploş-
NI
niţe cari supsese sânge de pe tn şoarece bolnav. EL a constatat că conţinutul
intestinal eră încă virulent 5 zile dela data când a înţepat șoarecele bolnav.
LU

Derviver crede cum că ploşnița ar puteă servi cu agent de transport al

Daccilului lui hocl; Guiart crede că joacă un rol activ în inocularea variolei,
Aloreaut a transmis şoarecilor prin ploşniţe cancerul, iar Dr. Schneider, fost
medic al Sachului Persiei, crede că această insectă joacă un rol în transmiterea
RA

leishmaniosci cutante.
Reduvius personatus (Tabela |, Fig. 2) este o insectă înrudită cu ploş-
nița de pat; când ca va [i mai bine studiată, va ocupă un loc important
T

în patologie. O menţionez fiindcă este destul do frecuentă și la noi. la

EN

sboară prin păduri unde atacă alte insecte, dar intră în locuinţele omenești
unde îşi depune ouăle.
Larva sa trăeşte ascunsă prin unzherele prevăzute, acoperindu-se cu un
său natural; ca poate atacă alte in-
/C

strat de prav care-i masehează aspectul

secte, mai cu seamă ploşniţele de pat. Am găsit-o în locuinţele călugărești
pe la mănăstirile din judeţul Neamţ și prin locuinţele vierilor din jud. laşi.
SI

In 199, jurnalele vorbiau de o panică din Statele-Unite, unde au avut

loc mai multe decese în urma înţepăturilor unei insecte numite acolo Ris-
IA

sing- Bugs, adică ploşniţă supărătoare. Această ploşniţă eră Reduvius perso-
natus. Ea sboară noaptea şi înțeapă oamenii în timpul somnului, de prefe-
rință în dreptul buzelor. Doctorul Chagas a găsit într'o boală asemănătoare
U
BC
325 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 157

Y
cu lala-Aroz, un trypanosom, care trăeşte în interiorul globulelor li om

AR
și care credo el că este inoculată de către Reduvius personatus.
Brumpt voind să experimenteze n'a reușit ca o asemenea inscetă flimândă
să înţepe o maimuţă.

R
Mijloace de combatere.—Ploșniţele nu se pot distruge decât prin o cură-
ţenie extraordinară; după ce s'ă curăţit bine, să se sulle prav de pyrettru

LIB
(zacherlină) în cantităţi mari, prin toate crăpăturile pereţilor, în somicră, po
mindir, saltele, într'un cuvânt în toate colțurile unde s'ar puteă ascunde aceste
insecte. Stârpirea lor nu este o cerință numai estetică, ci şi higicnică.

Y
IT
PEDICULIDELE.

Această grupă cuprinde insectele aptere cunoscute sub numele de pă-

RS
duchi. Ei au gura conformată
pentru înţepat şi supt; antenele
subțiri din cinci articole. In loc de
VE
ochi compuși au câte un ocel
de o parte și alta a capului din-
dărătul antenelor.
NI

'Toracele indistinct inelat. Ab-

domenul din 7—9 segmente cu
LU

şase perechi de stigmate, Picioa-

rele inarmate cu un fel de unghii
cârligate, formând o pensă, cu aju-
torul căreia se prinde de păr.
RA

Gura este formată din o teacă co-

riacec protractilă ncarticulată, pre-
văzută la extremitatea terminală cu
NT

unul sau două verticele de croșete

recurbate retractile; ca pare a fi
formată de către labian şi labruum.
E

In interiorul tecii se află un

trocar ascuţit format din mazile
/C

şi din mandibule,
Maxilele se dispun între ele for-
SI

mând un stilet intern pătruns în

lungul lui de două canale, unul su-
IA

perior care se pune în comunicaţie (Microfotogralic originali).

cu faringele şi unul inferior prin
care 'se scurge saliva. De o parte şi altu a acestui stilet se află mandibulele.
U
BC
 DR. N LEON 326
158

RY
Când pediculidul are să sugă, se sprijine cu croşetele de pe marginea
superioară a trompei pe piele, în așă mod ca să

RA
> împiedice accesul aerului, Iar cu ajutorul mu-
şchilor cu cari sunt prevăzute maxilele şi man=
Fig. 126 — Ouăle lui (lin- aibulele în partea lor posterioază, înpinge trocarul

LIB
dinile), și perforând pielea suge sângele.
Nicole a arătat că păduchii pot servi ca agenţi de transmisiune a li/u-
sului exanthemalic. Lăsând: câțivă păduchi să sugă pe un bolnav, i-a pus în
pe maimuțe, cari se înbolnăviră după câteva săptămâni de _tilus
urmă

TY
exanthematic. |

R SI
VE
NI
LU
T RA
EN
/C

Fir,5 127, — CapL de | păduche schematizat,

Guiard crede cum că ei ar puteă transmite şi tuberculoza, deoarece în-

SI

erămădirea baceilului tuberculozei în ganxliona gâtului, atât de frecuentă la

copii, este loarte adeseuri consecutivă prezenţei păduchilor în reciunea oc-
IA

cipitală.
Mijloace de combatere. Cel mai sisur mijloc de a combate păduchii este
scara pe copil înainte de culeare pe cap cu un amestec de părţi
U

de a unge
BC
397
“
INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 159

Y
egale de untdelemn şi petrol. So leagă capul cu un tulpan, îar a doua zi dimi-

AR
neaţu se spală cu apă caldă și săpun, după care se scot apoi şi lindinile cu
un pieptene muiat în oțet.
Contra păduchilor laţi (Phthirius pubis) se recomandă „pomada mercurială

R
sau părţi egale de petrol și balsam de Peru.

LIB
IIAEMATOPINUS EURYSTERNUS Nitsch.

Păduchele de vită.

Y
IT
Rinderlaus.
e

Franc.: Le grand Pou du Beuf. Germ.: Die

RS
Trăeşte şi la noi pe, Dou pe părţile corpului unde părul este lung şi unde
limba animalului nu poate atinge.
Caractere.— Corpul are o lungime de 2—-3 milimetri, de coloare gălbie,
VE
NI
LU
RA
NT

| E
E
/C

Fig. 128.— Pete albastre produse de

SI

morpioni. (După Mracel). -

toracele este cu mult mai lat decât corpul. Abdomenul oval foarte larg la
IA

femelă, din 9 segmente; marginile undulate. Stigmatele ieșite în alară pe

protuberanţe laterale.
U
BC
 160 DR, N. LEON 32;

RY
JLAEMATOPINUS SUIS |..

RA
Păduchele de pore.

Frane.: Le Pou du Porc. Germ.: Die Sclureiuslaus.

LIB
“ste cel mai mare din pediculidele cunoscute. 'Trăește pe porc şi pe
mistreţ, mai cu seamă pe picioarele posterioare.
Caractere. — Bărbatul are o lungime de + milimetri, femela de 5. Capul

TY
R SI
VE
NI
LU
T RA

Fi, 129, — Phihirius pubis, (Microfutografie originală).

EN

şi abdomenul gălbuiu cenușiu; petele stiwmatice și toracele brun maron, pi-

cioarele roşcate; tegumentul“sbâreit.
/C

IAEMATOPINUS TENUIROSTEIS hurm.

SI

Păduchele de bivol.
IA

Franc.: Le pou du Veau. Germ,.: Die hdberlaus,

Trăeşte pe vite şi pe viței; noi l-am găsit în ţară pe bivoli.

U
BC
329 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 161

Y
AR
IJNAEMATOPINUS MACROCEPHUALUS Burm.

ăducehe de cal.

R
Franc.: Ie grand Pou du Cheval. Germ.: Die Pferdlau

LIB
9--4 milimetri lungime. Trăcşte pe cal și măgar,.la baza cozii și pe
lângă coamă.

Y
HAEMATOPINUS PILIFER Burm,

iduchele de câine.

IT
Frane.: Le petit pou du chien. Germ.: us.
Die Hundela

RS
2 milimetri lungime, trăeşște pe câine, de coloare gălbuie, are capul scurt
aproape tot atât de lat ca lung (fig. 130), VE
MALOPHAGELE.

Malophagele sunt și ele insecte mici fără aripi

NI

ca şi pediculidele, cari trăesc pe mamifere şi pe

pasări ; din cauza acestor asemănări poporul le
LU

numeşte tot păduchi. Păduchii însă (pediculidele)

au gura conformată pentru înţepat şi supt, ci sug
sânge din animalele pe cari trăesc, pe când malo-
phagele au gura conformată pentru ros, ele se hră-
RA

nese numai cu produsele epidermice, pilifere şi 'pe-

nilere. | _
Printre principalele specii cari trăesc la n0i psig, 180. — Ifaematopinuspi
NT

sunt: lifer. (Alicrofot, originală).

E

TRICHODECTES LATUS Nitsch.

/C

Păduchele de câine.

Frane.: Le Gros P'ou du Chien. Germ.: Der IMundshaarling.

SI

Trăește pe câine; de preferinţă pe câinii tineri sau foarte bătrâni.

o lungime de 14 min. capul cu mult mai lat decât adevă-
IA

Corpul are
ratul păduche de câine, cu care trăește adeseori în tovărășie pe capul și
gâtul câinelui. El are o coloare galbenă cu benzi negre.
U

Analele A. R.—Tom. XXĂIV.— Memoriile Secţ. Științifice, 11

BC
 102 DR. N. LEON 330

RY
"TRICIIODECTES SUBROSTRATUS Niteeh,

RA
Păduchele de pisică.

Franc.: Le Pou du Chal. Germ.: Der hNatzenhacrling.

LIB
Trăește pe pisicile tinere, are o lungime de 12 mm. cu capul mai lung
n 7 = ama

TY
R SI
VE
NI
LU
RA

RD ar - ao neo mo d

lig. 131.— Prichodectes, (Microfotografie originală).

T

decât larg. Abdomenul albicios; capul și toracele galben deschis cu benzi

şi pete mai inchise.
EN

TRICIIODECTES PILOLUSUS icbel.

/C

ăduchele de cul.

Frane,: Le petit Dou du Cheral. Germ.: Der Pferdhaarliug.

SI

'Frăeşte pe cal şi măgar, are o lungime de 2 milimetri, cu capul feru-

IA

ginos cu benzi castanii, abdomenul de coloare gălbuie, cu capul mai lat

decât lung. 'Toracele păros pe martine ; protoracele mai îngust decât meta-
toracele.
U
BC
33| INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 163

Y
AR
TRICIIODECTES SPHAEROCEPHALUS Nitzsch.

ăduchele de oaie.

R
Franc.: Le Pou du Moulon. Germ.: Der Schafhearling.

LIB
Trăeşte pe oi și mici, deteriorează lâna şi-i face să slăbească; are o lun-
gime de 1,5 mm., are un cap rotund feruginos şi corpul în formă de inimă,

Y
IT
TRICHODECTES CLIMAX Nitzsch.

RS
Păducehele de capră.

Franc.: Ze Pou de la Chivre. VE Germ.: Der Ziegenhaarling.

Trăeşte pe capră, se fixează de preferinţă pe mijlocul perilor de pe re-

giunea dorsală; are o lungime de 1,5 mm., capul și toracele roș brun, abdo-
menul galben pal cu benzi negricioase. :
NI

Pe pasări mai trăesc următoarele malophaăge:

Goniodes falcicorius pe păuni; Liolheum pollidum şi Philoplerus varia-
LU

bilis pe găini; Trinolum conspurcalum pe gâscă; Goniodes slylifer, Lio-

leu stramineum și Philopterus polylrapezius pe curci ; Philoplerus squa-
lidus po rață; Liotheum lurbinalun pe porumbei.
Mijloace de combatere.— Precauţiunile cari trebuesc luate pentru a pre-
RA

servă mamiferele noastre și pasările contra acestor mici insecte (pediculi-

dele şi malophagele) sunt:
A. In ceeace privește pasările, poeţile trebuesc ţinute în cea mai mare
NT

curăţenie ; li se va pune la dispoziţie nisip lin sau cenușă care se va amestecă

cu puţină floare de pucioasă, Zacherlin sau alt praf insecticid.
B. In ceeace privește mamiferele, de asemenea, trebuește păstrată cea mai
E

mare curăţenie în locuinţele lor. Când parazitul şi-a făcut apariţia, să se spele
/C

animalul cu una din următoarele soluţii:

1. Un amestec de G părţi sopon verde, 1 parte benzină şi 10 până lu 15
SI

părți apă.
2, Extract de tutun: se fierbe 1 parte tutun ieftin în 20—25 părţiapă şi
se spală mamiferele atinse.
IA

3, Balsam de Peru pentru câinii cu părul scurt,

U
BC
 DR, N. LEON 332
164

RY
4. Pentru câinii cu părul lung se spală cu următorul amestec: 50 srume
de carbonat de sodă disolvat în 1 litru apă caldă în care s'au fiert 10 grame

RA
de praf de staphysaigic.
5. Creolină în soluţie slabă,
6. Fricţionarea părţilor atinse cu un amestec de părţi egale de petrol şi

LIB
ulciu de în. ”
La țară Românii când vor să scape vitele atinse de asemenea paraziți,
iau rădăcina de Slirigoae (Veratrum album), o fierb cu apă şi apoi cu
această apă spală vitele peste tot corpul. ,

TY
R SI
VE
NI
LU
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Y
R AR
LIB
NI.

ACARIENI.

Y
Acarienii sunt Arachnide, le descriem însă aci împreună cu in-
sectele, fiindcă trăese ca parazite pe plante sau pe animale și din

IT
cauza aceasta devin uneori foarte vătimătoare. Ele cuprind toate
animalele cari formau genul Acarus al lui Linn6 precum și un

RS
număr de specii nouă. '-
Majoritatea, acarienilor au corpul foarte mic, convex pe partea
dorsală şi plat pe faţa ventrală.
VE
Aparatul bucal este conformat pentru mușcat sau pentru înțepat
și supt.
Vom descrie acarienii:
NI

1. Vătămători plantelor;
2. Vătămători omului și animalelor» domestice;
LU

3. Vătămători locuinţelor și substanţelor alimentare;

Acarieni vătămători plantelor.

RA

TETRANYCHUS TELARIUS L.

Franc.: Le Telranique Tisserand. Germ.: Der Kupferbrand.

NT

In luna Martie anul acesta (1912), am primit la laborator, dela Admini-

straţia Domeniului Coroanei Ruşetu, un colet poştal cu mai multe animale
mici cari au distrus grâul în mici porţiuni din secţia Lunca; aceste animale
E

crau acarianul Telranzychus telarius (fig. 132).

/C

Caraetere.—Acest acarian aro o mărime de 0,25 milimetri, corpul său este

oval de coloare roş acoperit cu mai mulţi peri. Tegumentul este moale. Pi-
SI

cioarele păroase. Rostrul mare cu palpii croșetaţi conic. 'Tarsele se termină

cu patru unghii.
—In general acest acarian atacă arborii fructiferi, plantele de
IA

Observaţii.
vară și alte plante cari au suferit de secetă. Cu pliscul lor ele sug seva din
frunze şi le slăbesc. Stricăciunile produse de ei sunt pretutindeni de o po-
U
BC
 1831 INSECTELE VÂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 13

Y
Mazilarul poartă în vârtul său două piese: una externă numită palpiger

R
(pl) şi una internă subgalea (sg).
Cu palpigerul se articulează o piesă numită palpul mazilar (pa), iar cu

RA
subgalea două mici piese: una externă numită galea (ga) şi una internă înter-
mazilarul (in).
Aceasta din urmă poartă distal o piesă numită praomazilavul (pr).

LIB
Labium (fig. 3. și 5) buza inferioară, când atinge eradul cel mai înalt de
complexitate morfolo-
gică, so compune din o

Y
piesă proximală subla-

IT
Vială (fig. 5 8.) (Sub-
menu, Nerop) și una

RS
distală labiala (nen-
lun, Nerop) (M. fig. 5).
Labiala poartă în par-
tea superioară,
parte şi alta prin
de
in-
o VE
termediul palpigerilor,
NI
palpii-laviali (P. [ig.5).
Intre pulpii-labiali dea-
supru labiului sunt si-
U

tuate patru loburi, două

laterale numite galea
AL

laliale și două me-

diane numite fuferla-
biale(|. lig.4). Ambele
TR

gulea uncori se inseră

pe labiolă prin inter-
mediul unei piese nu-
EN

mite subgalea labială,

iar interlabialele poartă
uncori în vârful lor o
/C

piesă numită premawi- Tis. 5. — Labiul unui grier. S, submentum; M, mentum;

larul labial, I, interlubiala; G, salea labială; DP, palpul labial.
SI

Abstracţio facând de (Microfotogrufic originală).

sublabiile și labiale, toate celelalte piese adică partea anterioară a lubiului so

IA

mai numeşte ligula,

Palpii-labiali sunt mişcaţi, după cum am spus, pe laturile mentului, fio
direct sau prin intermediul palpigerului.
U
BC
 166 DR. N, LEON 334

RY
trivă! Uneori inroșesc foarte repede şi intensiv frunzele de hameiu şi de
viţă de vie producând boala cunoscută sub numele de: hapferbrand, la ma-

RA
ladie rouge sau il rossore.

LIB
TY
R SI
VE
NI
LU

Fis. 132. — Tetranychus telarius. (Microfotogratie originală). .

Mijloace de combatere.
— Se recomandă pentru distrugerea lor:
1. Stropirea plantelor atinse de acarieni cu apă rece;
RA

2. Stropirea cu zeamă de pelin;

3. Pulverizarea cu: 500 grame de floare de pucioasă şi 1 kilogram de
var pentru 20 litri de apă caldă.
T

PILYTOPTUS VITIS laud.

EN

Trinecul.

Frane.: Le Phytople «de la vigne. Germ.: Die Weinmilbe.

/C

Pe frunzele de vie se observă uncori nişte pete formate din filamente al-
bicivase apoi ruşcate, de formă variabilă, având aspectul pâslos; ele se asca-
SI

mănă cu filamentele de fungi; această maludie a frunzei de vie este produsă

de către Phaloplas vilis.
IA

Caractere. — Acarianul are o lunrime de cel mult 0,3 mil., de coloare

roșie cu patru picioare. Abdomenul vermiform cu 40—80 de inele super-
liciale. O pereche de peri lungi de o parte şi alta a părţii posterioare a ab-
U
BC
 INSECTELE VĂTÂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 167[i
33a

Y
domenului, trei perechi de peri pe partea ventrală a abdomenului. Ochii

AR
lipsesc, de asemenea traheele și stigmatele. |
Tubul digestiv este rectiliniu, provăzut cu două glande salivare şi două
rectale.

R
Desvoltarea. — înțepăturile și saliva lor fac ca celulele epiderimale ale
Prin
frunzei să se transforme în numeroase filamente cari toate la un loc au as-

LIB
pectul pâslos. Printre aceste filamente trăesc acarienii, unde se adăpostesc
de soare, ploaie şi dușmanii lor naturali (amasidele); ei se îmmulțese prin,
ouă. Pe la sfârşitul toamnei se retrag de pe frunze în muguri unde iernează
iar primăvara se urcă pe frunzele tinere. Pedunculele florale şi chiar florile

Y
pot și ele fi atacate; florile -sunt transformate întrun -fel de mici glome-

IT
rule albe.
Observaţii.— Specia aceasta -Vilis am găsit-o de mai multe ori pe viile din

RS
Socola, jud. Iaşi, afară de aceasta mai sunt foarte numeroase alte specii cari
trăese pe diferite "plante; unele produce prin înţepăturile lor proliferaţiuni ale
ţesăturilor în formă de gale, astfel sunt micele prelungiri ce se găsesc lu su-
prafaţa frunzelor de teiu. | |
VE
Mijloace de combatere. — Pentru a lice să dispară acești acarieni se
recomandă: | |
1. Culegerea frunzelor căzute și arderea lor;
NI

2, Pulverizarea viei atinse cu 500 grame până la 1 kilogram de sulf pentru

pentru
o sută de metri în pepiniere, sau 25 la 30 kilograme de hectar
LU

viile tinere.

TARSONEMUS, ”
RA

Sunt mici acarieni cari trăese pe graminee, dar cari pot să atace şi alte
culturile de
plante, așă Morstatt i-a studiat în 1906, în Germania, atacând
căpşuni.
NT

Acarienii. vătămători omului şi animalelor domestice.

E

A. Paraziţi permanenți.
/C

SARCOPTIDELE.
să
Sunt acarieni mici, mai în totdeauna cu corpul moale de coloare albicioa
SI

producând boala
sau roșcat; trăese pe om și pe diferite animale domestice
lor bucal este un rostru format din mai
contagioasă numită reia. Aparatul
IA

na reunite cu baza inferioară,

multe piese reunite, maxilele, aproape în totdeau
le didactil e; palpii
formează un hipostom, în care lunecă cele două mandibu
U
BC
 DR. N. LEON 336
1 08

RY
masxilari aderează prin baza lor cu buza, ci sunt formaţi din trei articole
cilindrice sau conice.
în două grupe; tarsele sunt ter-

RA
Picioarele sunt din cinci articole dispuse
minate prin unul sau mai multe croșete și ventuze cari le servesc la fixarea
lor pe animalele pe cari trăese. Sexele sunt separate; ovipare sau vivipare;
larvele hexapode; fecunditatea considerabilă.

LIB
So deosebesc trei tipuri, fiecare tip se caracterisează prin un fel de râie
specială:
1. Tipul Sarcop les, produce râia uscată;

TY
2. Tipul Psoroples, produce râia umedă;
3. Tipul Chorioples, produce râia simbiotică.

SI
SAÂRCOPTES.

Acest acarian are corpul rotund, un rostru larg și scurt, picioarele scurte

R
conice cu ventuze pedunculate, el produce râia us-
VE
cată. Specia principală este:
Sarcoptes seabiei (fi. 133) Masculul lung de 200
la 235 pi cu corpul de coloare roșcat. prezentă ven-
tuze la fiecare pereche de picioarea, fară de perechea
NI

a treia care prezentă peri lungi.

Femela lungă de 330 la 150 pi cu corpul de co-
LU

loare cenușiu perlat, prezentă ventuze la prima şi a

| doua pereche de picioare anterioare şi peri la pe-
” rechea a treia şi a patra.
RA

Fig. 139. — Sarcoples sea- Anusul este situat la marginea posterioară a feţei
biei. Din clinica de der-
rsule.
matologie; Deme- dorsal e , , , , , ,
a Prof.
triade, Iaşi. (Mierofoto- EI trăeşte pe pielea animalului parazitat, sipindu-şi
T

rafie orisinală). galerii şi inoculând cu mandibulele sale o salivă ve-

ninoasă care provoacă o vio mâncărime.
EN

Femela își depune ouăle în galeriile săpate de ca în piele, ouăle sunt

în număr de 15, din cari ies larvele prevăzute numai cu trei perechi de
picioare; ele găurese plafonul galerielor şi ies la suprafaţă, trecând în liber-
/C

tate pe piele. Acestea sunt larvele cari transmit râia dela un animal la
altul; ele îşi leapădă pielea de trei ori şi se transformă în nimfe unisecuste
SI

şi cu patru perechi de picioare.

Specia aceasta prezentă următoarele varietăţi cari produc râia la om şi la
IA

animalele domestice:
1. Sarcoples scabiei var. equi.—-Produce răia la cal și măgar, este puţin
mai mare decât varietatea umană,
U
BC
7 INSECTELE VĂTĂMĂTOALE DIN ROMÂNIA. 169

Y
2. Sarcoples scabiei var. ovis.-—Produce râia la oaie şi lu om.

AR
3. Surcoples scubiei var. coprae..— Produce râia la capră şi la om.
+, Sarcoples scabiei var. suis. — La E ee
porc. | | CL =. a

R
5. Sarcoples scubiei var. canis.—
Râia dela câine trece şi lu om, dar dis-

LIB
pare uşor. |
6. Sarcoples scabiei var. cati, =. Pro-
duce râia gravă la pisică şi trecătoare
la om. up
rai:
a
Na are:
uid

Y
7. Sarcoples scabiei var. bovis. Pro-
lig, 184. — Penis cu scabie. (figură

IT
duce râie la boi.
din I. Guiart). .
Mijloace de combatere. — Se caută

RS
a se distruge sarcoptul și ouăle sale.
Omul se fricţionează o jumătate de oră în baie caldă cu sopon negru,
apoi se unge ca un sfert de oră și se lasă să stea uns 24 dețore cu pu-
mada lui Melmerich, nodificată de Ilardny, a cărui formulă este urmă-
VE
toareu
Sullure . o eee . 90 grame,
Carbonat de potasiu . . . 95
NI

AXONGe su... cc... . . 90 » |

Pentru indivizii cu epiderma delicată, copiii, femeile însărcinate, se în-
LU

loeuesc pomezile sulfuroase cu balsam de Peru. | a

"In ceeace priveşte animalele domestice, se recomandă următoarele mijloace:
I- Pomezile sulfuroase: 200 grume floare de pucioasă şi 1 kgr. de grăsime.
RA

2 Frieţionarea cu extract de tutun, 100 grame de extract de tutun care

se găsește în vânzare la debitele de tutun în un kilogram de untdelemn.
3. Spălarea apoi bine cu sopon și desinfectarea locuinţei animalelor.
NT

2. PSOROPTES.

Are corpul ovalar, un rostru lungăreţ și ascuţit, el produce răia umedă,

E

Specia principală esto:

Psoroptes communis. Masculii perezentă lu partea posterioară a corpului
/C

două prelungiri sau loburi abdominale și pe faţa ventrală înaintea acestor

loburi două ventuze copulatrice; el este mui mare ca sarcoptes şi se poate
SI

bine distinge cu ochii liberi pe animalele atacate, liindcă el nu sapă galerii.

EI produce lu cal râie umedă sub forma de pustule purulente cari se
IA

usucă și sunt în urmă înlocuite prin cruste grase şi viscoase însoţile de

nâncărimi și căderea părului.
U
BC
 17u bu. N. LEON BIN
_———

RY
.- A

O altă varietate trăeşte pe oaie şi face lâna lor inutilizabilă.

Mijloace de combatere.— Se recomandă pentru oi baia lui 'Tessier, com-

RA
pusă pentru o sută de oi din:
Acid arsenios eh. „1 kilogram,
Protosulfat de fier ce. 10 »

LIB
Peroxyd defier. . . . . se e eee eee -bU0 grame.
Praf de cenţiană . .. .. a a 90U
Pentru 100 litri de apă la temperatura de 40.

3. CIIORIOPTES.

TY
Are corpul ovalar, un rostru puţin conic și tot atât de lat ca lung el

SI
produce râia' simbiotică. Specia principală este:
Chorioptes symbiotes, trăește, ca şi Psoroptes, în colonii cari se întind
încet; el nu sapă galerii și habitatul său este superficial. Cuprinde mai multe

R
varietăţi, trăeşte pe cul producând o râie sub formă de mici cruste.
VE
Mijloace de combatere. -- Se combate cu pomulă sulfuroasă.

Demodecidele.
NI

Demodecidele cuprind acarieni .a căror formă este, vermiformă, cu abdo-

menul striat. Ele cuprind un singur en: Demorde.c cu mai multe specii cari
LU

trăesc la om, câine şi pisică,

La om trăeşte în glandele sebacee ule feţei și în„ comedoanelo nasului, ale
Irunţii, obrazului şi buzelor. Li sunt situaţi în foliculele piloase, cu capul
RA

în tund; la om nu sunt patoseni. La pisică însă și la câine produc o alec-

țiune care poate [i foarte gravă ; ea se manifestă prin căderea părului şi apa-
rițiunea unor plăci nezre cunoscute suh numele de râie folicularii suu
T

neasră, care începe la cap şi se întinde apoi peste tot corpul.

Mijloace de combatere.— Meenin recomandă tratamentul cu apă sul-”
EN

furoasă, După Borrel axentul destruetor cel mai enenzic contra acestor aca-
rieni sunt spălăturile cu petrol sau cu xylol.
/C

Pasvuzite temporare.
SI

Ixodidele.
Ixodidele sunt acarieni cari când sunt Mumăzi corpul lor este plat, iar
IA

îndată ce se hrănese, corpul lor se bombează şi ajune li unele specii cât

o sămânță de căpuşe, de unde şi numele lor popular de căpurșe. 'Tecrumentul
lor este dur, picioarele se inseră direct pe el. Chelicerele au forma de
U
BC
3330 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 171

Y
pseudopense ; palpii liberi, [iliformi sau valvaţi. Bi tree prin stare de larvă

AR
hoxapodă și de nimfă octopodă.
Specii mai însemnate sunt:

R
Ripicephalus.

LIB
Boii şi oile noastre sunt atacate de către ixode (căpatşe); ele sunt în
acelaş timp victima unei
boli al cărei parazit a fost
descoperit de Babeş și

Y
descris sub numele de
Ilaematococcus bovis.

IT
Acelaș parazit a mai
fost numit de Smith şi

RS
lhilborac Piroplasma bi-
gemintun, legea priorităţii
a restabilit însă numele
VE
său vechiu pe care îl dă-
duse Sturcovici, de Ba-
Vesia.
NI

Parazitul trăeşte în in-

teriorul globulelor roşii;
LU

în cazurile atenuate, pa-

razitul este de ordinar
unic și sferic; în cazu-
rile grave, el este dublu
RA

şi periform.
'Turburările produse de
către acest parazit sunt
NT

cunoscute sub numele

de Davesiosa (Câreeagul)
Fig. 135. — Pipicephalus, (Microfotografie uriginală),
suu piroplasimosa, febra
E

de Texas, lristeza, hemoglobinuria sau malaria bovină.

/C

Boala se manifestă prin o ridicare mare de temperatură.

Animalul bolnav stă culcat, sau se ţine în picioare cu capul lăsat în jos,
aproape să atingă pământul, imobil. Urina se colorează în roş devenind din
SI

ce în ce mai închisă, iar după 48 de ore animalul pare asfixiat.

Accastă boală, după cum am spus, a fost descrisă pentru întâia oară de
IA

Babeş în 18$$ la vitele noastre sub numele de /laemoglobinurie; apoi tol

de Babeş în 1892 la oile noastre sub numele de cârceag. Ă
U
BC
 i îi, 3, LikoN A

RY
numele de
La boii din America a fost descrisă de Th. Smith în 1593 sub
na şi Urusay de Lizniere s sub
Febra de Texas ; la bovidele din Argenti

RA
la câini a fost studiată de Nocavl şi Molas sub nu-
numele de Z'risteza:
mele de Piraplasmosa canină.
de către o
Boii, oile şi câinii cari suferă de această boală sunt infectați
specie am

LIB
căpuşă numită Rhipicephalus sanguineus (lg. 135). hoch. Această
se găsește menţion ată
recoltat-o încă din anul 1896 pe boii şi oile noastre, ca
în monogratia lui Neumann asupra |xodelur.
Rhipicephalus sengutineus hoch.

TY
sinonim: Rhipicephalus scoagaineus Latreille.
Rhipicephalus limbatus hoch.
Rhipicephalus siculus Noch.

SI
Ixodes sanguineus Latreille.
Ixodes plombe Dugts.

R
Iroidexs rufus loch.
Ivodes Dugessi Gervuis. VE
«Pemela are corpul eliptic, putând atinge 11 mil. lungime pe 7 mil. lă-
(carapacea)
țime; de coloare roşie închis, cenușiu sau galben. Scule dorsal
NI
ă, truncat în partea
foarte mie, nai lung decăt larg, de formă ovală losangic
lui anterioară pentru a primi baza rostrului, cu punctuaţiuni neegale, unele
mari, cele mai multe line, distante; ochii pe mijlocul luntimii, în afară două
LU

siloane marginale divergente în partea posterioară. "eumentul glabru (lipsit

de peri) sau aproape slabru. Femela tânără prezentă pe faţa dorsală a ab-
domenului, înainte, patru siloane paralele, uncori puţin pronunţate, şi alte
RA

trei situate în jumătatea posterioară. Pe faţa ventrală, câtevă dungi cari tind
a face festonată marginea posterioară; stizmatele ovale, cu o scurtă ieşitură
care lace un unghiu postero-extern,
T

«Rostrul (liw. 136) lun de 800 p, la bază lar, formând de liecare parte
o ieşitură ascuţită, mai cu seamă pe faţa ventrală, şi care îi dă o lărzime
EN

dublă aceleia a martzinii sale posterioare. Chelicerele lungi de S20 pi, din
cari 110'p pentru deget; apophisa internă a degetului lunsită deea cur-
mezişul, aproape de extremitatea terminală, cu trei ascuţituri, una internă
/C

şi două externe succesive; apophisa externă cu trei dinţi succesivi: unul ter-
minal, subventrul, mic, al doilea mai puternic, prevăzut pe liccare jumătate
SI

cu trei serii de dinţi aproape egali, liecare serie cuprinde aproape 12 dinţi,
al căror volum diminuează puţin dinainte îndărăt.
IA

« Palpii scurţi (550 n) și puternici, ale căror primele trei articole poartă pe
marginea lor ventrală internă, foarte ieșită înainte la primul, un rând de peri
risizi, puţin dantelaţi, dirijaţi în luntru şi înainte,
U
BC
D-+ INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 173

Y
-
«Picioarele destul de subțiri, brune închis. Coxa mai lungă decât largă;

AR
acele ale ultimelor trei perechi prăvăzute cu un mic spin aproape de un-
ghiul lor antero-extern şi cu o tuberozitate tocită în porţiunea a treia externă
a marginii lor posterioare. Peri tari pe toate articolele, mai cu seamă pe

R
marginea dorsală și ventrală a articolului al treilea dela ultimul. “Farsele ul-

LIB
timelor trei perechi terminate printr'un pinten curb, precedat de un mic
spin tocit pe marginea ventrală; ampula (caroncule) atinge două treimi din
lungimea unghiilor.

Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
NT

Fig. 136. — Partea anterioară a acarianului Ripicephalus sanguineus, mărită

ca să se vadă rostrul cu hipostomul, iar în partea dreaptă un palp maxilar;
cel din stânga este rupt (Microfotografie originală).
E

«Dărbalul are corpul în mod regulat lărgit dinainte îndărăt, lung do

/C

3,35 mm., larg de 1,55 mm., uneori prevăzut la oxtromitutea posterioară cu un

apendice conic.
SI

«Sculum brun roșcat, acoperind toată faţa dorsală, afară de o margine nai
clară pe laturi şi îndărăt; siloanele cervicale scurte; indărăt, un scurt silon
IA

median, de fiecare parte a lui sunt două fosete rotunzite; pe toată Suprafaţi
sa, inegali, numeroşi; marginea su posterioară înpărțită în unsprezece festoane
rectangulare prin siloane prelungite pe margine mai clară, Ochii-poli, situaţi
U
BC
 N. LEON po
174 DI.

RY
la nivelul marginii posterioare a coxelor perechii a doua. Faţa ventrală roș
brunatră; de fiecare parte a anusului, un scutum triangular lungăreţ, al cărui

RA
vârf, anterior, se ridică până la nivelul coxelor perechii a patra -şi a cărei
bază este posterioară, costa internă fiind mai lungă decât cea externă; în
afară de. fiecare din acest scutum, un slab spin drept. Ztostru asemenea acelui

LIB
dela femelă, cu următoarele deosebiri: apofisea internă a desetului cu ascu-
ţitori mai pronunţate; apolisea externă cu doi dinţi, unul terminal slab și
unul bazilar foarte puternic. Palpii mai scurţi (410 pi), mai massivi, cu arti-
colele mai anguloase li marginea lor externă, primul şi al treileu prelungit

TY
îndărăt pe faţa lor ventrală.
«Picioarele cu coxa celor trei perechi de picioare ultime prevăzute cu doi
spini pe marginea lor posterioară, unul pe mijloc, altul în unghiul intern.

SI
Tarsele ultimelor trei perechi de picioare terminate prin doi spini consecu-
tivi bine desvoltaţi».

R
In organismul acestui iod se desvoltă babesia sub formă de spori, pe
curi îi inoculează la animalele sănătoase în momentul când le înţeapă cu
VE
rostrul lor; ei se introduc în interiorul globulelor roșii și evoluează luând forma
periforină.
Rhipicephalus sanguineus (li. 136) este foarte frecuent la noi, trăește pe
NI

boi, oi, câini; l-am recoltat mai multe ori de po arici (1) şi chiar de pe om.
Mijloace de combatere. Când Ixodul se fixează pe piele, se atinge cu o
LU

picătură do petrol, benzină sau terebentină, el îşi scoate rostrul şi cade singur,

ARGAS REFLEXUS Letr.

RA

Fraue.: I//Argus reflechi. Germ.: Die 'Taubenzeche.

Trăeşte mai cu seamă în hulubârii şi în timpul nopţii atacă porumbeii su-

T

yându-le sângele.
EN

Caractere.— Masculul are o lungime de t la 5 milimetri, femela fecundată

poate ajunge 10 milimetri. Corpul ovalar, tegumentul rugos prezentând serii
de granulaţiuni. Rostrul se aseamănă în ambele sexe; el este în întregime
situat pe faţa inferioară a cephalotoracelui, ceeace face să nu se vadă când
/C

se priveşte unimalul din faţa dorsală; ochi nu are,

Ohserraţii.— Când numărul lor este mare, slăbesc hulubeii şi-i impiedecă
SI

fixaţi pe pielea gâtului, a pieptului şi a

do a eloci; ei stau de preferință
aripelor.
IA

N. l.eun, Note sur Is [xotdes ricin. lassy, Împrimerie Nationale, 11 ue

(1) Dr,
U

Alecsandri, 1599,
BC
343 INSECTELE VĂTÂĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 175

Y
In lipsă de porumbei ei atacă alte pasări

AR
atacă omul, maimuţele, iepurii, etc.

R
LIB
Y
IT
RS
VE
ai -.
- : pa me fi Ea J
NI
A morga crea pomsere antena fa ina io ate fi aonpa ibn dm dea i pata 253 aere vede siana d va pe]

li 137, — drges recoltat de pe găini, jud. Iaşi.

(Microfotografie originală),
LU

După ce a supt poate să stea foarte mult timp fără ca să se hrănească,

Tot lângă Ixodidae se pune și:
RA

ERMANYSSUS GALLINAE.

Păduchele de găină,
NT

Frane.: Le Dermenysse des poulaillers. Germ.: Die Jfihuermilbe.

E

Atacă porumbeii şi găinile pentru a le suge sângele. -

Caractere.— Masculul are o lungime de 600 pu, femela de 700 lu 750 p,
/C

corpul oval periform, cu extremitatea posterioară umilată, de coloare alb

când e flămând și mai mult sau mai puţin roș după cantitatea de sânge cea
SI

supt. Picioarele robuste, destul de scurte, cele anterioare de abiă egalează

lărgimea corpului.
IA

Observaţii.—Este noctambul și are mişcări foarte repezi, în timpul zilei

stă ascuns prin crăpăturile găinăriilor şi a hulubăriilor sau chiar prin gtinaţe ;
îndată ce înoptează se sue pe pasări pentru a le suge sângele. Când se
U
BC
 152

RY
DR. N. LEON
1-4
este format din trei inele
"oracele, leat de cap prin % porțiune îngustă,
uncori distincte, alteori sudate

RA
între ele: protoracele, mesoloru-
cele și metalorucele. Fiecare din
ole constituite din patru lame chi-

LIB
tinoase imobile (Fig. 6), una dor-
sală notum sau terzum, două la-
lenale pleurele şi una ventrală
sternul. Numele de corselet se dă

TY
protoraxului când acesta este liber,
Fig. 6.— Mesolor acele unui culeopt er cu eli- şi toruxului întreg când inelele
trele și picioarele. t, notum; pl, pleurele; st, cale sunt sudate. Intre bazele ari-

SI
sternum; el, clitrele; e, coxa; tr, troehanterul;
pelor superioare iese în afară din
fe, femurul; ti, tibia; ta, tarsele. (Din IMertwiz),
mesonotum adeseori un disc tri-

ER
ambelor ultime inele [me-
angular numit Sculelhon. Intre notum şi pleurele
sotorace şi metatorace) se află aripele.
IV
, sl PT
SL ee aa Ia
Ta i,
uit e Ex dci SF -
a Pordi 2 cas.
UN

A os
pa
Pui
Da mai era E aa
pm aa îm. ram Na
ii ăi Mi
-. . ne ee aus
Danae a Pee mea „a în mea . Ze

ă pam RED er sasa

eat Me ame se
Pe
AL
TR

a |
„i m , ca pna ae era 0 o.
. =
, : PRRNIR
-
RARE =
! , ia o]
. a
. . .
EN

a E .
|

ie orisinală).
Fi, 7. — 0 aripă pe care se val nervurile. (Microfotogeal
insectelor; ele sunt for-
Aripele (tis. 7) sunt membre speciale caracteristice
/C

alta, susţinute prin niște

ate din două membrane intim aplicate una pe
mai desvoltate sunt prevăzute
tuburi chitinoase numite nercuri, din cari cele
SI

numesc nercuri propriu

de canale prin cari trece sânzele, truheele şi nervii: se
dealungul ci până la
zise, nervurile cari pleacă dela baza aripelor şi mer
IA

longitudinale sau trans-

vârf, şi se numesc nertule, nervurile mai scurte,
nervule se numese ce-
versale, Spațiile limitate de tunate aceste nervuri și
care cauză servesc
lule. Nervurile sunt dispuse după anumite reule, din
U

la elasilicaţiunea insectelor.
BC
 PI. N. LEON 544
170

RY
îmmulţese fac pasările să slăbească și le împiedică de a cloci. Aceşti acarieni
se pot transmite la cal și chiar la om.

RA
LIB
TY
R SI
VE
NI
LU
RA

Fig. 138. — Dermauyssus gallinae, (Microfutogrufie originală).

Mijloace de combatere.— Desinfectarea și întreţinerea curăţeniei în srăi-

T

nării şi în hulubării ; se arde o mare cantitate de pucioasă, timp de două

EN

zile, după ce s'au astupat toate crăpăturile.

Acarienii vătămători locuinţelor şi substanţelor alimentare.

/C

mai mari sunt speciile

SI

Dintre toţi ucarienii acei cari produc stricăciuni

wenului Tyroylyphus. Câte odată se întâmplă că o mobilă de curând cum-
părată este invadată la suprafață de mii de acarieni ; cauza este că a fost
IA

umplută pe dedesubt cu păr de cal vechiu în caro se aflau milioane de

pyrogIyphi.
U
BC
345 INSECIELE VĂTĂMĂTOARE PIN ROMÂNIA, 17

Y
AR
TYROGLYPIIUS SIRO Latr.

Franc.: J/Acarus du fromaqe. Germ.: KăisemilVe.

R
Acarian cu corpul ovoid, luug de o jumătate de milimetru, de coloare
albicios strălucitor, acoperit cu peri netezi. Picioarele anterioare lipsite de

LIB
croşete în ambele sexe.
Trăeşte pe coaja diferitelor brânzeturi, în părul vechiu de cal, în alga ma-
rină (lostere) care serveşte la lucrarea mobilelor sau în paiele vechi cu cari
sunt umplute mindirile.

Y
T'. longior, trăeşte în aceleași condițiuni, însă este mai puţin comun ca

IT
specia precedentă. |
7. entomophagus, este foarte vătămiător pentru colecţiunile de insecte,

RS
roade interiorul corpului de coleoptere. In drogherii şi în farmacii atacă
Cantharida, Sofranul şi Vanilia.
O altă specie este 7. farinae care trăeşte pe făină, lan, paie, seminţe de
VE
diferite plante, însă şi pe pielea animalelor împăiate.

GILYCIPILAGUS.
NI

Acest ucarian se caracterizează prin aceea că perii de pe corp nu sunt

LU

netezi ci ţepoşi. Speciile acestui gen Gl. domesticus şi Gl. prunoruim trăese
pe substanţele dulci : fructe, duleețuri şi în praful din saltare.
RA
E NT
/C
SI
IA
U

XXĂIV. - Memoriile Sceţ. Șliinți ice. 12

Inate[e „1. fie = Pom.
BC
 RY
RA
LIB
XII.

MIJLOACELE GENERALE PENTRU COMBATEREA

TY
INSECTELOR VĂTĂMĂTOARE.

SI
Distrugerea insectelor vătămătoare nu interesează numai pe acei
cari trăese din cultura pământului, ci pe orice om care iubește

R
economia casnică, florile, animalele domestice, etc., căci insectele
nu nimicesc numai cerealele, zarzavalturile, pometurile și pădurile,
VE
cele mai produc pagube însemnate rozând blănurile, covoarele, hai-
nele de lână, mobilele, cărțile, otc., iar altele prin înțepăturile lor
ne infectează cu diferite boli contagioase.
NI
Publicul a pierdut toată încrederea în substanțele toxice puse în
comertiu, din cauza abuzurilor și a reclamelor exagerate cari sau
LU

făcut pentru o sumă din asemenea preparate.

Pentru ca toată lumea să se poală folosi de mijloacele cari au
fost propuse «de știință pentru combaterea insectelor vălămătoare,
vom descrie aici următoarele șase mijloace:
RA

1. Mijloace directe;
2, » chimice;
T

3. » fizice;
EN

4, » mecanice;
5, » roționule de cultură;
6. » biologice.
/C

1. Mijloace directe.
SI

Acest mijloc este cel mai simplu și mai ieftin; prin el se înţelege prin-
IA

derea și nimicirea tuturor insectelor vătămătoare,

1. In ceeace priveşte coleopterele mai mari, precum sunt cărăbuşii, se scu-
tură uşor arborii și arbuștii infectaţii deasupra unei prostiri, apoi se adună
U
BC
347 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 179

Y
insectele în saci, omorindu-se cu apă clocotită. Sau se pun întrun poloboc

AR
şi se asfixiază cu sulfură de cărbune.
Când pădurile sau livezile infectate sunt prea întinse, se practică proco-
deul lui Brochi (parina 202).

R
2. Pentru gândacii mici precum sunt puricii de tapiţă, sc adună cu apa-
ratul lui Sperling (pag. 220).

LIB
3. Pentru gândacii mai mijlocii se întrebuinţează rețeaua. Un sac de
pânză lung de 40—
50 cm., al cărui fund
este cu o treime mai

Y
strâmt decât deschi-
zătura. Sacul la gură

IT
este prevăzut cu un
inel de fier și cu o

RS
coadă ca în fig. 140.
Lucrarea se execută
dimineaţa de mai
VE
mulţi copii sau fe- Tic, 139, — La stânga, foarfece de curăţit omizile; la mijloc
mei cari umblă unul mănuşă de sârmă; la dreapta pâlnie pentru altice.
după altul ea cosașii
NI

la cositul fânului. In urma lor mai vine un om cu o găleată cu apă pesto

cure pluteşte un strat de petrol.
LU

Gândacii prinşi se aruncă toți

în găleata cu apă.
4. Culegerea larvelor mari de
coleoptere, precum sunt viermii
RA

albi de cărăbuşi se face în saci

de către copii sau femei în tim-
pul aratului, sau se mână în urma ”
NT

plugului când se ară un cârd de

păsări (găini, curcani) cari mă-
nâncă larvele.
E

5. Curăţirea arborilor de omizi

/C

se face cu foarfecele de omizi

(tig. 139) cari se găsesc de vân-
zare la orice magazin de instru-
SI

Fig. 140. — Reţeă de prins inscotele. mente. "Tot la asemenea magazine

se găsose răzăloarele de copaci
IA

şi perii de sârmă cu cari se curăță trunchiurile și ramurile de ouă, larve

și insectele încuibate în elo,
U
BC
 1*u Du. N. LEON 318

RY
2. Mijloace chimice.

RA
Prin mijloace chimice înţelegem diferite substanţe chimice cari au pro-
prictăţi insecticide ; ele sunt lichide, solide sau gazoase.
Un bun insecticid trebue să întrunească următoarele condițiuni:

LIB
1. Să fie destul de ieftin;
2, Să fie sulicient toxic, pentru ca insectele să sucombe imediat, dar nu
după cum se întâmplă uncori că după o moarte aparentă reînvie;
3. Să nu vateme plantele cari sau stropit cu cl.

TY
Insecticidele lucrează în două chipuri asupra insectelor, în mod extern
când le omoară prin obstrucţiunea organelor de respiraţiune sau când de-
termină o iritațiune mortală asupra tegumentului lor și în mod intern când

SI
le otrăveşte fiind înghiţite cu substanţele alimentare,

R
luseceticido externe.
VE
1. Inseclicidele lichide. -— Pentru stropirea plantelor cu substanţe insecticide
ne servim de diferite pulverizaloare cari se găsesc în comerţ. Dăm aici
deseripţia puleerizalorului aulomalic făcută de d-l Iuechtel.
NI
«Un astfel de aparat ce se găseşte în comerţ sub numele Aulomaz,
A i se compune dintrun vas1 de cupru re-
e a? .
LU

> SR Cata
ETER, (ien zistent la 3 atmosfere, în care este mon-
Io»
e a
Ads? ACASA
Sat zi
ez a ţ o pompă s de
tată , île
comprimat, a
de alamă. ea

In dreapta la baza vasului, se află un tub

de cauciuc care pune în legătură vasul
RA

cu tubul conducător şi cu pulverizatorul

propriu zis.
Prin acest pulverizator nu mai este
T

nevoie de pompat în timpul lucrului, nâi-

EN

nile rămân libere pentru conducerea tu-

bului și oboseala este mai mică. Toată
atenţiunea lucrătorului poate fi îndreptată
spre efectuarea lucrării, astfel că și ca
/C

va li mai bună,
Ii, 141, — Pulverizator automatic, Un pulverizator automatic se vinde la
SI

fabrică cu SU lei. Vasul pulverizatorului

are o capacitate de 30 litri, din cari 16 litri sunt destinaţi pentru lichid,
IA

iar restul pentru aerul comprimat. Pulverizatorul se poartă pe spinare şi

are un tub de cauciuc de SR) cun, lungime și aparatul propriu zis pentru
pulverizare,
U
BC
 INSECTELE VĂTÂMĂTOARIE DIN ROMÂNIA, 151
310

Y
Pulverizatorul automat de mână. Acesta se bazează pe principiul celui

AR
precedent, cu deosebirea că este mai mic și se poate manipulă cu mâna.
Volumul întreg este de 5 litri și conţinutul lichidului de 2 litri. Pulveri-
zarea, lichidului se face foarte fin şi economic, pentru aceasta se întrebuin-

R
(ează numai în grădini. (Modelul și modul de aplicure se vede la fi. LL

LIB
și 142).
Din numeroasele insecticide lichide dăm următoarele ca cele principale:
„ Apa de săpun.—Săpunul, prin sărurile sale alcaline, atacă tegrumentul
cite. al insectelor producând iritaţiuni mortale. Apa de săpun se prepară
dacă se disolvă 1-2 kgr. de săpun ordinar în 100 litri de apă, şi se între-

Y
buinţează mai cu seamă contra aphidelor şi contra omizilor de pe arbori

IT
fructiferi.

RS
VE
NI
LU

Fig. 132, — Modul cum se pulverizează plantele.

RA

2, Emulsiunea de petrol.— Petrolul este un insecticid energic; de acecu

trebue aplicat cu mare circumspecţie; el se aplică diluat. Următoarele două
formule, după Nanol, dau bune rezultate, prima pentru a combate insectele
NT

vii de pe plantele cu frunze rezistente, a doua pentru a combate păduchele

roș (pag. 206).
E

Petrol. eee Lita,

14 Săpun negru. . cc cc... . d kgr,
/C

APĂ eee
eee e e 100 litri,
Se disolvă mai întâiu săpunul în apă, apoi se adaoge petrolul. Ori de câte ori
SI

ne servim de această soluţie, se amestecă bine mai întâiu.

| Petrol. eee 10 litri,
IA

2 Săpun e e eee 10 kgr,

apa eee e 100 litri,
U
BC
 182 | Di, N. LEON 350

RY
Se prepară la fel cu formula precedentă. Se ung cu budanana ramurile pe
cari se află păduchii roși.

RA
3. Extractul de 'Tutuu.—Se obţine ca produs accesoriu în preparaţia tu-
tunului utilizat în comerţ. Regia noastră îl vinde în sticle de 1 leu bucata,
Dacă acest extract sar utiliză nediluat. ar arde plantele; de aceea se prepară

LIB
în modul următor:
Extract de Tutun cc P—3B litri,
Var stins 2—B har,
DĂ ee eee e + 100 iti,

TY
[Extractul de tutun se mai poate prepară, dacă se toarnă 1/4, kilogr. tutun
ordinar într'o găleată cu apă fierbinte. Se lasă lichidul să stea câtevă zile,

SI
după aceea se strecoară și se întrebuinţează.
+. Infuzia de frunze de nue.—hecoltate de cu toamnă se recomandă contra

R
aphidelor și a omizilor.
5. Noluţiunea de sulfat de cupru.—:0 formulă recomandată este următoarea:
VE
Var stinse e 2 Rilograme,
Sulfat de cupru. cc... 3 »
NI
APĂ e eee 100 litri,
Se prepară această soluţie, dacă se disolvă separat sulful de cupru în 20
LU

litri apă rece și varul întwo cantitate de apă suficientă pentru a obținea un
lapte clar şi homogen. Se toarnă în urmă încet și agitând continuu laptele
de var în soluţiunea de sulfat de cupru. In urmă se toarnă și restul de apă
până la 100 litri. Soluţiunea trebue să prezente o reacţie alcalină; prepara-
RA

țiunea se face într'o cadă de lemn, fiindcă sulfatul de cupru atacă metalele.
6. Emulsiunea de uleiu vegetal.— Contra coleopterului silfa sa întrebuințat
cu succes următoarea formulă a lui 'Ponquier d'ileroucl:
T

Oleiu de rapiță a 15 her,

EN

Săpun negru e... a ÎL kuri

Apă. . . . . . . . . e a SĂ litri,
/C

î. Extractul de Quassia amara. — Se prepară din sureelele de lemn de

(Ouassia amara, cari se găsesc de vânzare la drogherie. După Knechtel se
prepară în modul următor: «Se iea 11/, kilogr. de sureele şi se mouie în 10
SI

litri de apă. Se lasă să stea o noapte şi a doua zi se fierbe Dine. Apoi se

toarnă 10 litri apă întrun butoiu, se aşterne o pânză deasă peste el şi li-
IA

chidul se toarnă pe pânză, care serveşte de filtru. In sfârşit se mai adauge

incă 214 kgr. săpun, care sa disolvat înainte în 1U litri apă caldă. Se amestecă
U

totul bine și zeama poate li întrebuințată pentru stropitul plantelor atacate,

BC
351 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 153

Y
«Zeuma de Quassia, afost premiată, în anul 1904, la un concurs, dintre 58

AR
concurenţi, ca mijlocul cel mai eficace de distrugere a păduchilor de frunze».
$. Soluţia de pyrethru. — Pratul de pyrethru se vinde în toate droghe-
riile. Soluţia de acest praf se întrebuinţează contra omizilor de Zortri am-

R
Dbiguella. Formula lui Dufour:

LIB
Praf de pyrothru. . . . . . . . . . . 1 kgr. 500
Săpun negru . . cc... B hgr,
Apă caldă e ce e e LO litri.
Apă rece cc... eee e 90 litri.

Y
9. Alcoolul amylie. — Este un excelent insceticid contra aphidelor, dar

IT
nu se întrebuinţează pe foile u căror cuticulă nu este destul de rezistentă,
ca begonia, nici pe frunzele cari sunt prea păroase, din cauză că reține o

RS
cantitate prea mare de lichid şi nu-l lasă să se evaporeze. Se recomandă amestecut
cu săpun negru, în părţi egale, şi se dilucază 1.0 Sau 1/,g.
10. Apa de var.—Se întrebuinţează în combinaţie
VE cu alte soluţiuni inscc-
ticide pentru stropiri şi pentru văruitul trunchilor arborilor fructiferi. Se pre-
pară în chipul următor: se sting 20 lar. var în vreo 30 până lu 35 litri apă
caldă, în o cadă de lemn încăpătoare de 100 litri; se lasă să se răcească şi
NI

când nu se mai găsese bucățele de var nestins, să adaug 50 la 00 litri

de upă; se amestecă bine, se strecoară prin o sită cu ochiurile largi de un
milimetru şi apoi se completează volumul cu 120 litri de apă.
LU

11. Emulsiane de acid fenic.—Următoarea formulă se recomandă ca foarte

eficace contra omizilor mici:
1. Acid fenic 4%, apă de izvor sau de râu;
RA

2. Sulfat de cupru (piatră vânătă) 2%, var nestins 11/%/, apă;

3. Sulfat de fier (ealaicun) 2%, apă,
Se prepară în modul următor: Se iea piatră vânătă (2: kilogr.) şi se topese
NT

în 5 litri apă căldicică într'o oală de pământ şi apoi se toarnă întrun vas
care conţine S5 litri apă, se iea varul 1 !/, kilogr. şi se topește asemenea în
10 litri apă; se strecoară îndepărtându-se astfel resturile netopite. Această
E

apă de var se varsă peste cele 90 litri cu piatră vânătă, se amestecă bine și
se lasă să se limpeziească, după care se poate întrebuinţă la stropit, care se
/C

recomandă a se face înainte cu soarele să lie prea arzător.

II. Imseeticidelo solide.—Se întrebuinţează după ce se prefac mai întâiu
SI

în praf. Printre insecticidele solide principale cităm următoarele:

1. Pyrethru.—Se vinde lu toate drogheriile sub numele de Zacherlin, se
IA

întrebuinţează mai mult contra insectelor supărătoare din locuinţe, ca purici,

șvabi, ploşniţe, etc.
2. Varul nestins.—Din cauza proprietăţilor sale caustice provoacă repede
U
BC
 Is Di. N. LEON 525

RY
moartea insectelor cu tegumentul subțire; se stropesc mai întâiu plan-
tele atinse cu minimtun de apă indispensabilă şi puţin după aceea se presară

RA
pe ele var pisat.
3. Floarea de sulf.—Se întrebuinţează contra acarienilor, ze pulverisează
fin şi se răspândește uniform cu un sulfiiu special asupra plantelor atinse.

LIB
+. Naftalina. — Mirosul de naftalină îndepărtează insectele; se intrebuinţă
odinioară contra larvelor de cărăbuşi înoropânduese
E)
din distanță în distanţă pe câmpul infectat. Astăzi se re-
—.

comandă mai mult contra insectelor vătămătoare econo-

TY
nici casnice și din mobile. Se presară printre haine prulul
Ta de nuft; din cauză că se volatilisează loarte încet, pu-
| ,

(i Ș terea sa prezervativă se prelungeşte timp foarte înde-

SI
[ N lungeut,
SI. S'a mai întrebuințat mult timp contra filoxerei în

R
i soluţia lichidă a lui BaWiani e
(pa Iluile lourde de houille. . . . . . 20 părţi
VE
Hi Naftalină brută cc... . OU
| Var nestins. e e 120
NI
' APĂ eee 400

| 5, Supertosfatul de caleiu .— Constitue nu numai

LU

Li un insceticid ci și un îngrășământ al pământului. Se

7 recomandă contra omizilor de varză, se presară plan-
| tele atinse de aceste omizi, seara când sunt aceperile
Po de rouă, cu praf de fosfat de calciu. Cinci kiloreran:e
RA

pentru 100 pe metri. In caz că nu este rouă, se stro-

pese plantele cu apă încălzită 45 şi apui se presară
praful.
T

3. Insecticide xazoase.— Dintre insecticidele razoase

EN

Vis. 145. —Injeetor cu cele mai importante sunt:

care se injectează 1. Sutfura de cărbune,— Este o substanţă din cele
sulfura de cărbune mai active, ca ucide insectele astixiindu-le; se între-
în pământ.
/C

buinţează :
«) contra insectelor cari atacă cărţile ipazina 259
b) contra sărrăriţelor din boabele de râu şi lecrumoare, după cum am
SI

arătat la parina 20%

c) contra diferitelor larve şi nimfe cari se desvoltă în pământ. lujeeţiu-
IA

nile se fac cu un injector special, (fi. 1-45).

2, Benzina.— Nu are decât o acţiune foarte scurtă, căci se evaporează foarte
repede, dar are avantajul că omoară repede insectele, Se întrebuinţează:
U
BC
353 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. Î85

Y
d) contra insectelor cari atacă cărţile. Se unge cu o pană sau cu o bu-

AR
cată de postav legătura de piele a cărţilor cari au fost roase do: Dormestes
sau de molii.
b) contra diferitelor larve cari trăesc în pământ: se introduce în pământ

R
cu ajutorul injectorului (fig. 1-43) câte 3 grame de metru pătrat; ea n'are nici
o influenţă rău făcătoare asupra plantelor.

LIB
c) contra larvelor de insecte precum este răchitarul, care-și sapă galerii
în interiorul arborilor, se vâră în galerii cu o sârmă bucățele de vată muiăte
în benzină şi apoi se astupă orificiul cu o bucată de lut.
2. Vapoarea sau fumigaţiile de tutun.— Se întrebuinţează contra afidelor

Y
cari atacă florile de apartament sau de seră. Se obţine vapoarea dacă se

IT
toarnă extract de tutun pe jăratec sau pe o limbă de fier fierbinte.

RS
Inseccticide interne.

Insecticidele interne sunt acele cari intoxichează insectele pe calea di-

VE
gestivă
; se întrebuinţează mai cu seamă contra insectelor masticante. Contra
șwabilor, se face o pastă din făină cu miere și cu un insecticid oure-
care intern, se rupe în bucățele mici de mărimea unei boabe de ma-
NI

zăre și se împrăștie pe jos în camera unde sunt asemenea insecte su-

părătoare.
LU

Insecticidele principale sunt:

1. Clorura de barium.— Se întrebuințează în următoarea combinaţie:
Clorură de barium. . . cc... .. s
1] a 9 ler,
RA

FPăină e. 9 hore
Apă eee eee e 100 Tit
|
NT

Se întrebuinţează contri omizilor, Mu a

2. Compuşii arsenicali sunt foarte numeroşi, nu insistim însă asupra lor
din cauza primejdiei care este de a manipulă cu ci.
E

Amestecul cel mai uzitat este următorul, cunoscut sub numele de pulberea
lui Riley:
/C

Arsenit de cupru (verdele lu Scheele) . 1 kgr.

Fină eee. La 2 her
SI

Apă eee e 440 litri,

IA

Se întrebuințează în timp secetos, ? când nu e ronă, ) contra 5genurilor Ilaltica

şi Sylpha.
U
BC
 193 INSECTELE VĂTĂMĂTOA RI: DIN ROMÂNIA. , 15

Y
Consistenţa aripelor este variabilă; la unele sunt membranoase transpa-

R
rente şi nude ca -la diptere și hi--

RA
menoptere;- la altele sunt acoperite DD TI a aa
„S Preoceoma a Pup
cu un prav care observat sub mi- ă

croscop se prezintă sub formă de

solzi;. uneori aripele anterioare iau

LIB
o îngroșare considerabilă, ca la co-
lcoptero și se numesc elilre; «la
altele numai partea basilară a ari-
pelor anterioare se întăreşte (coric)

Y
devenind hemelilre ca la hemipte-

IT
rele heteroptere. La multe dintre
ortoptere cele sunt pergamentoase

RS
(tegmina). Aripele posterioare sunt
uncori rudimentare, ca la diptere,
luând forma unor mici apendice fili-
forme numite balanciere sau haltere.
In fino unele insecte sunt complet
VE
lipsite de aripi; astfel sunt: puricii,
NI
pediculidele şi: ricinidele. |
Picioarele în număr de trei pe-
U

rechi sunt “situate ventral câte o pe-

recho pe liccare incl toracic (fig. 8).
Fiecare picior se compune din ur-
AL

mătoarele părţi (fig. 8): o coza .(0)

un trochanter (T); un femur (1);o
libie ('Li) “și tarsele, compuse: din LE lie. 9. — Aparatul di.
TR

unul până “la cinci articole, din - i gestiv de carabus auratus.

cari cel din urmă are de ordinar Fig. 8.—Picio- K,capul cu piesele bucale; -
EN

unul sau două croșete şi alte apen- rul unci insecte - 0€, esofagul; in, gușa; pv,
dice. și părţile sale proventricolul;
cd, ventri-
constituante. C, colulchilifer; vm, tuburile

Abdomenul este și 'el format din €OX% λ femu- ed, intestinul

lui Malpighi;
/C

- Ai : rul; T, trochan- terminal (ilcum); r, rec-

inele. Numărul lor variază, în ge- ter;Ti,tibia;
cele tum;
ad, glandele anale cu
ncral între S şi 11; el este lipsit de co urmează,tar- reservoriile musculoase
SI

picioare la adult, cu excepţie la (hy- see. ab.

sanure. Unele larve au un fel de (Microfot. ori- (După [. Dufour, din
IA

picioare numite picioare false, Pe Sinai). Pang).

laturile abdomenului unde se articulează inelelo dorsale (tergitele) cu cele
ventrale (sternitele) sunt situate orificiile organelor de respirațiune, stigma-
U
BC
 DR. N. LEON 354
186

RY
3. Mijloace fizice.

RA
Mijloacele fizice sunt lumina și căldura:
1. Lumina, -— Datorit atracţiunii pe care o are lumina pentru fluturii de

LIB
noapte, ne servim de un fel de lămpi-curse cu cari se atraz şi se omoară
fluturii. Dăm descripţia unei asemenea curse luminoase dupa Gucnaux: «la este
constituită din o lampă cu acetylen, a cărei flacără este situată în mijlocul
unui basin circular cu apă şi acoperit cu un strat de petrol; cu această limpă

TY
se luminează noaptea: Insectele atrase de lumina orbitoare cad în basin,
unde pier asfixiate de petrolul care pătrunde în orificiile lor respiratoare».

R SI
VE
NI
LU
< V

pozeze
RE e

<
2
PA:

RA
1

T
EN

Fig, 1414, Pi, 145.

'enzi cu eleiu cu cari se înfăşoară arborii ca să oprească ridicarea insectelor pe ei.
/C

2, Căldura.— Se utilizează pentru distrugerea larvelor din înteriorul boa-

SI

elor de grâu sau de leguminoase. Gărszăriţele pier li o temperatură de

50—55', în vreme ce semințele rezistă fără a suferi nimic până la o tem-
IA

peratură de 05.
Apa fierbinte se întrebuințează de asemenea în timpul iernii, nu trebue
U

însă să treacă peste o temperatură de GU la 65".

BC
355 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 187
-

Y
AR
4. Mijloace mecanice.

Prin mijloace mecanice se înțeleg tot felul de mașini speciale şi aparate

R
cu cari se adună insectele văttmătoare în anumite cazuri.
“Când numărul insectelor este mare de tot, după cum se întâmplă cu lă-

LIB
custele în timpul invaziilor, se întrebuinţează un fel de mașini trase de cai
sau boi, cari le strivesc în drumul lor și le mătură.
Aici aparţin diferitele curse dublate despre cari am vorbit (pas. 281);
șanțurile izolalorii şi benzile sau inelele cleioase. (Fig. 141 şi 145).

Y
Şanţurile izolatoare.— Când focarele sunt mărginite și mici, se Încon-

IT
joară localităţile infectate cu şanţuri de 25—30 em. adâncime, cu pereţii
drepţi, în cari se adună omizile singure, când nu mai au hrană în acel

RS
punct. În șanțuri se distrug apoi cu maiele sau cu var nestins.
Benzile sau inelele eleioase.— (fig. 144 şi 145) sunt nişte benzi unse cu
eleiu, cu cari so înfășoară tulpina arborilor, așă că toate larvele și insectele
VE
cari vor să se ridice din pământ pe tulpină ca să ajungă pe ramuri și
frunze, rămân lipite pe clciu. |
Cleiul se prepară în modul: urinător:
NI

Uleiudein . . . . . . . . . + 90 grame,
Unt de măsline. . . . . . 60 »
LU

Terebenţtină . . . . . . 30
Mazăre albă . cc... . L har.
RA

5. Mijloace raționale de cultură.

1. Rotaţia culturilor. Când pe un câmp au apărut întrun an insecte cari

NT

atacă gramincele, anii ce urmează nu se mai scamănă graminee, ci alto

plante cari nu pot servi de hrană insectelor de anul trecut;
2. Arderea miriștilor, cu deosebire când sunt pline de buruieni vătă-
E

mătoare ;
3. Arăturile cât mai profunde şi mânarea în urma plugului a diferitelor
/C

pasări domestice, ca să ciripească larvele și nimfele de insecte;

+. Stârpirea bălăriilor și ierburilorrele, precum și împuţinarea ogoarelor
SI

slerpe nemuncite.
5. Intrebuinţarea îngrășămintelor minerale cari dau putere plantelor și în
IA

ucolaş timp lucrează ca insecticid, precum este superfosfatul de calciu.

6. Conservarea animalelor și a pasărilor utile agriculturii, cari-şi găsesc
hrana lor în miriadele de insecte vătămătoare culturilor,
U
BC
 188 DR. N. LEON 356

RY
gs
6. Mijloace biologice.

RA
Insectele vătămătvare au și o!o dușmanii lor animali şi vegetali. Animalele
sunt sau prădătoare, se hrănese cu insecte şi se numesc inseclivoare, sau

LIB
sunt parazite, trăesc în corpul insectelor şi le ucid; iar plantele parazito
se desvoltă pe insecte şi le omoară.
Agricultorul trebue să știe şi să se folosească de aceste ființe, să protejeze
animalele inscetivoare şi să provoace epidemii artiliciale asupra insectelor

TY
ca parazite animale şi vegetale, |
Mijloacele biologice se pot grupă în următoarele trei grupe:
Animale inscctivoare;

SI
Animale parazite; .
Vegetale parazite;

R
Animalele VE insectivoare.

“ Afară de animalele insectivoare propriu zise, cari se :hrănesc numai cu in-

NI
scete, mai sunt unelo cari pe lângă că mănâncă inscete, mănâncă în acelaş
timp şi grâne şi fructe. Ele sunt, după cum observă Lriceillon, uneori utile,
uneori vătămătoare. 'Trebuesc protejate când sunt prea puţine pentru a fi
LU

vătămătoare, şi când insectele cari le distrug sunt foarte abundente, şi tre-

buese combătute în caz contrar.
Dintre animalele insectivoare pe cari agricultorii trebuesc să le cunoască
RA

și să le protegucască sunt următoarele:

A. Mamifere. .
T
EN

|. liliecii.
2. Insectivoarele propriu zise, ariciul și cărtiţa,
/C

B., Pasări,
SI

Dintre pasări sunt ciorile, rândunelele, ciocănitoarea, cucul, pițigoiul, piep-

tănuşul, mierlele.
IA

C, Reptile și Dulracieni.
U

Sopârla, broaștele, buratecii şi tritonii.

BC
357 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 189 —

Y
AR
D. Iusecte.
1. Colcoptere.

Carahidele sunt dintre cele mai folositoare prădătoare ; atât ele cât și lar-

R
vele lor se hrănesc cu insectele vătă mătoare plantelor culturale, viilor şi pă-

LIB
durilor, Ca exemplu de carabide utile voiu cită: -
Carabus auralus, gândac mare, elegant, lipsit de aripi membranoase, cu
elitrele verzi bronzate;
Calosama ingiuisilor, distruge un mare număr de omizi pe arbori din pă-

Y
duri: carpen, fag, ștejar, etc.
melcii și omizile.

IT
Procrustes corioceus, distruge
Cicindelidele.—Inarmate şi ele cu aparatul bucal pentru a mâncă alte insecte

RS
forma cea mai comună la noi este:
Cicindela campestris, un gândac de 1 cm. 5 lungime, de coloare verde
cu puncte albe pe elitro.
Staphilinidele.—Inscete cu elitrele foarte scurte, nu acoperă decât o mică
VE
parte a corpului; distrug insectele şi limacii.
Lampyridele.—Uşor de recunoscut din cauza orga.nelo fosforescernte, si-
tuate pe faţa ventrală a ultimelor segmente abdomina le. Femela esto lipsită
NI

de aripi, cunoscută popular sub numele de Licuritiu. Bărbatul este aripat

şi mai puţin luminos. Sunt insecte folositoare, fiindcă şi larvele și adulţii
LU

mânâncă omizile.
Coccinelidele.— Popular numite Buburuze şi Măriuţe sunt de asemenea
folositoare fiindcă se hrănesc cu păduchi de plante.
RA

2, Pseudo-Neovroptere şi Neoreoplere.
Libelulidele.—Numite popular cobilete, calul popii, calul dracului, sunt
NT

folositoare fiindcă ca larve şi ca adulte se hrănesc cu insecte.

Iemerobidele.—Ale căror larve se nutresc cu păduchi de plante.

3. Ortoplere.
E

Dintre ortoptere este Mantis religiosa, numită popular Călugărița, stă imo-
/C

bilă prin fânețe, cu picioarele anterioare întinse, și de îndată ce o insectă

se apropie, o prinde între femurile şi tibiile picioarelor sale şi o mănâncă
SI

fără a se clinti din loc.

Animalele parazite.
IA

Ca să ne facem o idee de modul cum insectele parazite distrug insectele

fitofage, voiu descrie următorul exemplu clasic: Adeseori vedem pe plan-
U
BC
 190 DR. N. LEON 358

RY
tele, pe haragii sau pe gardurile din apropierea curechiului mâncat de omi-
zile fluturelui Pieris, cevă cu un fulg de mătase, talben. Dacă desfacein acest

RA
fule, găsim o rămadă de coconi (un fel de săculețe) gălbui; în fiecare din .
aceşti coconi se află câte un viermișor (o larvă). Dacă închidem acești coconi
într'o cutie, după câtovă zile liceare vierme dă naștere unei insecte mici,

LIB
ncere cu patru aripioare, din grupa lehneumonidelor. Această insectă este
Microgaster gregarius. Mama lor, care eră înarmată cu un fel de ac, sia
servit de acest instrument pentru a înţepă pielea unei omizi, depuindu-şi în
corpul ci cel puţin atâtea ouă câţi coconi am găsit.

TY
Din aceste ouă au luat naştere viermuşorii cari au trăit pe socoteala omi-
zii, mâncând țesutul ci gras, pe măsură ce cl se formă, și respectând cu
îngrijire organele sale trebuitoare vieţii, căci moartea prematură a victimei lor

SI
ar antrenă după sine po a lor. Omida continuă deci a mâncă şi a trăi, ca şi cum
n'ar suferi nimic, și fâră ca să fie posibil a so şti până la ce grad de su-

R
ferinţă a ajuns din cauza acestor viermuşori lacomi. Dar într'o zi, când toţi
aceşti viermi ajung la completa lor desvoltare, ei ies din corpul omizii în
VE
care au trăit, omorind-o, şi după ce au ţesut în comun fulgul de mătasă în
care erau învăliţi, se închid fiecare, în mod izolat, întrun cocon pentru a
se translormă mai târziu în insecta perfectă,
NI
Un alt exemplu: D-l farmacist Gabriel Dumilriu, din Câmpu-Liung, mi-a
trimis mai multe nimfe de fluturi, în interiorul cărora se allau larve de alte
LU

insecte. "Ţinând nimfele într'o cutie până la completa desvoltare a larvelor

din interiorul lor, am obţinut o muscă: Zachinaria din tribul 'Fachinarelor.
Atât în cazul întâiu cu Microgasler gregarius, cât şi cazul al doilea, cu
musca 'Tachinaria, avem a face cu două insecte parazite, cari distrug în-
RA

sectele fitofage.
Asemenea insecte, cari parazitează în corpul insectelor fitofare, şi pe cari
agricultorii ar trebui să le cunoască pentru ca să le poată protegui, fac parte
T

din ordinul Dipterelor şi al Iimenopterelur.

EN

Dipterele.
'Fachinedele sunt diptere cari se caracterisează prin abdomenul lor oval
/C

şi conic, prevăzut cu peri; larvele lor trăese ca parazite în interiorul altor

larve de insecte şi în special în omizi, hrănindu-se cu orzanele lor interne.
SI

Astfel este: Tachina larvarum și Ichanomia fer.

ILimenoptere.
IA

Principalele familii de himenoptere folositoare sunt:

Ichneumonidele, cu antenele şi abdomenul foarte lungi; femela prezentă
U

o tarieră cu care înţeapă larvele altor insecte pentru a-și depune ouăle. Ele
BC
350 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 191

Y
distrug mai cu deosebire larvele do Bombicide ; astfel este: Ichnoumon bruni-

AR
cornis, DBhyssa persuasoria, Ophion luleus.
Braconidele cuprind specii de 2 sau 3 milimetri lunzime, ele își depun
ouăle în omizi : Microgasler glomeratus, Alysia olivieri.

R
Chaleidiene, de asemenea foarte mici, cu antenele scurte, din 6—1+ arti-
cole; palpii maxilari scurţi din + articole ; cuprind între altele genul Ple-

LIB
romalus puparusm, verde auriu cu antenele şi picioarele galbene ; larva sa
parazitează în pupele fluturelui Vanessa polycloros şi Pontia brassicae.

Vegetalele parazite.

Y
IT
Dintre plante se cunosc până astăzi mai multe fungi cari trăese paruzite
pe insecte; s'a încercat să se cultive aceste parazite şi apoi să infecteze cu

RS
sporii lor diferitele larve de insecte fitofage producând epidemii artifi-
ciale asupra lor. Cea mai însemnată fungă entomolagă care a făcut obiectul
diferitelor culturi industriale este: Botrgtis tenella, parazit al larvei de că-
răbuşi. Operaţiunea se face în modul următor: se adună larve de cărăbuşi
VE
cari se împrăștie pe un strat semănat, gros de un centimetru. Se iau apoi
culturile cu sporii de fungă, în tuburi, se toarnă deasupra larvelor, și apoi
se acoperă larvele cu ţărână de câţivă milimetri, iar deasupra se mai pune
NI

un strat de muschiu stropit cu apă, ca să ţie umezeală, și scânduri pe deasupra.

După 15 zile cercetându-se larvele, so găsesc dejă îmbolnăvite, acoperite la
LU

suprafaţa lor cu un mucegaiu alb ieșit din sporii fungii Bolrylis tenella.
Cu aceste larve infectate se poate răspândi boala larvelor cari există în
pământ. Este suficient a se creă pe un hectar vreo 30 de focure de inlec-
RA

țiune, punând în ele larvele bolnave sau moarte în stratul superficial al pă-
mântului. Filamentele miceliene de Bolrytis lenella se desvoltă în pământ
şi distrug toate larvele de cărăbuș pe cari le întâlnesc.
Isavia destruetor este o fungă parazită a gândacului de sfeclă, Cleonats
NT

puneliventris ; Lachnidum acridorun, parazit al lăcustelor. (vezi pag. 199).

E
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
INDICE BIBLIOGRAFIC

TY
Agraru Demeirescu, Ioan, — Studiu asupra lui Rhyuchites Betuleli. Bucureşti 1891.
,- Jerlese; Antonio,— Cenni sulle Cavalette. Avellino, stub. tipog. Eduardo Pergala, 1893.
. Comstock, John Henry and Comstock Anna Boisford, — manual for the Study of

SI
Insects. Ilhace, N. Y. 1909,
„ Decauy, M. — Etude sur les Insectes Nuisibles, recucillis ă VExposition Universelle.
sa

Moyens de les dâtruire. 1890, Paris.

R
— Insectes «ui attaquent les substances alimentaires. Haricots, pois, ete, Ils, orșges
ete. Farines, Moyens de destruction. Revue des sciences Naturelles appliqutes, N
de levrier-Mars 1893. Paris.
VE
„ Depuiset, A, — Les Papillons. Iconographie ct Ilistorie Naturelle «des papillons d'Eu-
rope. lditeur[. Notschild. Paris 1877.
M. — I/Importance de la production fruilitre dans le Rhâne. Annales de la
NI
„ Desille,
-?

Societe d'agriculture, sciences et industrie de Lyon. 1902.

„ Ferraut, Victor.— Die scheidlichen Insekten der Luand. a. Forshrirtschaft, ihre Leben
LU

weise und Bektimplung, Verlag. P. W'orrâ-Martens. Luxenbur 1911,

9. Finot, A, — Insectes Orthopteres. Emile Deyrolle, Paris.
Foex, (i. — Cours Complet de Viticullure, Paris 1S$8,
(ierstiehera A. — Die Wanderheuschrecke. Berlin 156,
Giard, 4, — I/Asida Fasciculuris Germar. Le conpeur des pousses de tiynes de hRou-
RA

„
manie. Revue de Viticulture. Paris, 3 rue Gai-lussae, 3 Aunte, Tome VI, N. 136,
„ Gobin, 1. — Guide pratique d'entomologie „lgricole. Eugene Lacroix. Paris.
>, Goureau, Ch. — Les Insectes nuisibles aux arbres fruiliers, auz plantes polortres,
T

aux cerdules et aur plantes fonrageres. Paris. Victor Masson et fils.

13. Gucuaux, Georges, == Fnlomologie et parasitologie agricoles. |. DB, Baillicre et fila.
EN

Paris 1909.
14. Hayek, G. v.—Wirthschafts-Feinde aus dem Thierreich. Verlag von Wiegandt, Iempel
et Porey. Berlin 1879.
15. — Mandbuch der Zoologie. Verlaz von Curl Gerolds Sohn. Wien 1551.
/C

16. Mensehel, Gustav A. o, — Die scheidlichen Forst-und Obstbutm-I nsekten, ihre Tebens-
seise aul Dekcimpfung, Verlag von Paul Parey. Berlin 1595.
SI

„ Nenneguy, Le lclix, — Les Insectes, Morphologie, Reproductiou, Fiubryogenie. Masson

et C-ie, 1004. Paris.
18, Vertwlg, — Lehrbuch der Zoologie, Jena, Gustav Tischer, 1892.
IA

19, Holirung, M. — Jahresbericht iiber das Gebiet der Pflanzenkrankheiten. Verlag Paul
Parey, 1+ XS, Berlin,
»0, Houlbert, C., — Les Inseetes ennemis des livres, Editeurs Alphonse Picant et fila,
U

1903, aria,
BC
 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 193
3601. .

Y
21. Kultenhach, [. N. — Die P/bensenfeinmls aus ler Klasse der Iusekteu. Stuttgart. lulius

AR
Hoffmann, 1874. |
2 Calwtrs, Ce Ge — Kriferbauch, N burgessichle der Kifer Eropas. Stultaurt. . lulius
Hoffmann.
23. Kirchier, 0.— Die Ovstbuumn/cin 25, ihre Erkzunung und Behinpfung. Engen Ulmer,

R
Stuttaart 1903.
24, Kirehner, O und Boltshauser.— „Has der Kranhheiteu und Beschă'ligungen uuserer

LIB
Lundwirtschafilischen Kulturpflanzen. Eugen Uimer. Stuttzart.
25. Knechtel, W, şi Knechtel Ce W. — Zusectele ătămătoare din România şi mijloacele
de combaterea lor. Albert Bacr. București, Stra la Num: Pomoiliu, €. 199),
26. Kolbe, IL. 1. — Einfiiihrung în die Keunbnis der Insekten, mil 324 [Holzsehnitten.
Berlin 1693.

Y
27, Kunckel Wilerculois, 1.—Ies sauterelles, les ocridiens et lours invasions, Paris 1888.
A, — Lehrbuch der vergleichenden Anatomie. Jena, Gustav Lischor,.

IT
28. Lang,
29. Leon, N.— Contribuțiuni asupra fiuturilor crepusculari din România, Arhiva socie-
tății științifice și literare din Iași, 1892.

RS
30. — Contribuțiuni la studiul lăcustelor din România. Buletinul Ministerului Agti-
culturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor. Anul XVI, N. 5 și 6. Bucureşti 1904.
31. — Zuseclele și agricultura, Viaţa Românească, Iași 1908, Anul III. N. 11.
— Insectele fitofage cari au viătămat recoltele noastre în anul 1907—908. Viaţa
32,
VE
Românească, lași. Anul IV, pag. 93.
33. — Piața practică revistă de ştinţe naturale aplicate la agricultură, horticultură,
silvicultură, avicultură, piscicultură, apicultură, sericicultură, economie rurală și
NI

domestică, medicină populară, ete. Iași, Tip. Galdner, 1893. (Zece numere). .
34. — Excursiuni Zoologice. Institut grafic Minerva. Bucureşti 1905.
35. —- Le Simuliun cohunbaczeuse de Roumanie. Centratbl. f. Bakt. ete. Bd. 51, 1909.
LU

36. — Contribution s des Culicides de Roumanie. Centralbl. î. Bakt Bd. 53, 1910.
& Vitude
37, — Notes et observatious sur les imnustirpues de Roumanie. Centralbl. î. Bakt,, etc.
38, —- Contribution & VEtude de la Digestion chez les noustiques. Annales de Biologie.
Volumul I. Felix Alcan. Paris 1911.
RA

39. — Studii asupra Culicidelor din România. 274 pagine, cu 111 figuri in text şi 15
tabele. Carol G5bl. București 1910,
40. — Studii asupra insectelor sugătoare de sânge din Romănia. Analele Academici
Române. București 1911,
NT

41. — Istoria naturală medicală « poporului român. Analele Academiei Române, Seria
II. Tom. XĂV. 1903.
42, Marchal, Paul.— Utilisation des însectes auxiliaires entomophages dans lu lulte
contre les însectes nuisibles & V' Agriculture. Extract des Annales de IInstitut, Na-
E

tional agronomique. 2 scrie. Tom 1907,

43. Marian, Sim. FI,— Insectele în limbă, credințele și obiceiurile Românilor, Ediţiunca
/C

Academiei lomâne. 1903. *

44. Mohr, Carl, — Die Iusekleugifte und pilztătenden Ileilmiltel. Verlag Eugen Ulmer,
SI

Stuttgart 1593.
43. Morstatt, IL.— Uebe» einen bishor in Deulschluud noch nicht beobuchteten Schiidtiny
der Gartenerdbeere. Deutsche landvirtscheftliche Presse, NXNV Jahrgang, No.
IA

35. 1908,
U
BC
 3G2-
DR, N. LEON

RY
194 ”
70

The „Inatony, Phsio-

16. Packard, Alphous S. — 1 tox!-Buok of emomnlogy, including
logy, Embryoloyy aud Metamorp hoses, of Iusccls. New-Yor k 1595.

RA
47. Pavelescu , Dr, Căpitan. — O călătorie în țara lăcustelor . Galaţi 1901.
1595.
493. Railiiet, 4. — Traite de Zoologie medicale et agricole. Paris, Asselin et Iluuzeisu,
foribs de lu France.
49, Rendu, V.— Les insetes muisibles a Pagriculture, at jardins et au
Paris. llachette ct C-ic, 186.

LIB
Wald
„ Ritzema, L. Bos.— Pierische Schădlinye und Nătzlinge fiir „lckerbau, Vichzucht,
Vorkommen , Finfiuss und die AMassregeln zur
und Gartenbau; Lebeusformen,
Vertilgung und Schutz. Verlag von Paul Parey, Berlin 1591,
— Zoologie fâr Landiirte. Verlag von Paul Parey. Berlin 1905,
a[rikuni-

TY
„ Sander, IL. — Die und
Pa nderheuschrecken ihre Behkămpfuny în unseren
schen Kolonien. Berlin 1902. Verlag Dietrich leimer.
„Semper, — Mein sImsel-P'rozess, die Amsel-Fanatiker une der Vogeleschutz. WViirz=
buruw 1850.

SI
H. M, — Die scheidlichen Forstinsecten mi 6 Foliolafelu în Fur-
„ Schmidt-Găbel,
bendruck und Abbildungen îm Texte. Wien 1881. Iduard Iolrel.
Paul, — Mandbuch der Pflanzenkrankheiten, Berlin. Verlaș Paul Parey, 190%.

R
„ Sorauer,
„ Schwelzerische Lehrezeitang. 54 Jahrgaug, Zurich.-- Die Hauptfeinde unserer Ubsl-
VE
bune aus der Iuselktennelt und ihre Bethănmpfunug.
„ Sozaner, Paul und Roris, Georg. — Pflanzenschutz. Berlin. Deutsche Landwirtsc
hafts-
gesellschaft, 1904.
„ Ştefănescu, Gr. — Kutomoloyia Română. Analele Academiei Române, seria IL, tom.
NI
VI, sect. II, 1589.
Vogel und das Ungeziefer. St. Gallen 1895.
. Tsehudl, Frledrich von, -— Die
LU
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Y
R AR
LIB
CUPRINSUL
Pag.

. Il

Y
Introducere .
Generalităţi asupra insectelor „178

IT
1. Insectele vătămătoare tuturor plantelor, as 159
2. Insectele vătămătoare cerealelor eee e 203

RS
3. Insectele vătămătoare plantelor de nutreţ șşi plantelor industriale. „ 218
4. Insectele vătămătoare zarzavatului şi plantelor de grădini. 228
5. Insectele vătămătoare arborilor fructiferi
VE 240
6. Insectele vătimătoare viei de vie 258
17. Insectele vătămătoare pădurilor. 267
8. Insectele vătămătoare florilor. 280
NI

9. Insectele vătămătoare locuinţelor . î.. 284

10. Insectele vătămătoare omului și animalelor domestice 297
. . 333
LU

11. Acarienii
12. Mijloacele de combatere a insectelor vătămătoare. „316 -
13. Indice Bibliografice 300
RA
NT

632.3 [ol
E
/C
SI
IA
U
BC
 RY
G DR, N. LEON 174

Din cauza aceasta, în alt> feri, se dă o atenţiune așă de mare

RA
păsărelelor insectivore, făcându-se legi speciale pentru ocrotirea
lor și aproape pretutindeni există societăți de protecțiune a animit-
lelor folositoare.
Scopul acestor societăţi nu este numai mila de a nu se chinui

LIB
animalele, sau numai mobilul estetic de a favoriză immulțirea pă-
sărilor cari, cum e privighitoarea, ne încântă prin cântecul lor, ci
si un mobil util de a proteja pe acele animale ce distrug anima:
-

TY
lele vătămăloare agriculturii.
Influenţa pe care societăţile «de protecţiu ne i animalelo r au exer-
citat-o asupra populațiunii germane s'a putul vedeă cu ocazia pro-

SI
cesului Semper, fost profesor la universitatea «din W'iirzburg, care
.

a fost dat în judecată că a prins câtevă mierle, cari-i stricau

plantele alpine din florăria sa. Procesul a ținut citevă luni și în

ER
timpul acesta presa a avut atitudine ostilă față do profesorul Semper,
iar protectorii fanatici ai păsărelelor îl bhombardau cu scrisori ano-
nime și arlicole prin ziare, care de care mai injurioase. (53).
IV
Dacă raporturile stabilite între plante și animale de către lupta
pentru traiu, în decursul veacurilor, war îi perturbată de către om,
UN

numărul insectelor ar fi considerabil "redus de către păsărele și de

celelalte animale insectivoare. Intervenţia omului însă rupe echili-
brul natural.
Cu distrugerea pădurilor, cari sunt un adevărat azil al păsărilor,
AL

se face să «dispară din ce în ce refugiul lor. Cu desțălinarea câm-

piilor și cultura întinsă a unor anumite specii de plante se asigură,
după cum observă Marehul, insectelor fitofaze condițiuni fourte
TR

favorabile pentru îmmulţirea lor excesivă. Prin cultura mare se «di-

minuează dificultățile luptei pentru existență în favoarea insectelor
și se favorizează specializarea lor alimentară, în vreme ce plantele,
EN

ce le servesc de hrană, în condințiunile în cari se găsesc, nu sunt

in totdeauna capabile de a reacţionă prin adaptaţiuni «defensive, de-
stul de compensatoare, In acest caz omul, pentru a stabili echi-
/C

librul favorabil intereselor sale proprii, trebue să recurgă la diferite

mijloace de combatere (a se vedeă capitolul dela urmă, Mijloceele
SI

de combatere u insectelor rălămaălocare).

Când o invazie de insvete fitofage are loc într'o regiune oare-
IA

care, nu-i deajuns a determină specia și în urmă a 0 trata cu unul

din procedeurile cunoscute. Trebuese studiate mai întiiu adevăratele
cauze, cari au adus aparițiunea acelei specii, căci cauzele sunt foarte
U

variate si multiple, Se poate întâmplă, de exemplu, ca prin transe

BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA
LU

TABELA.
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
RA
LIB
TY
SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR pix TABELA 1.

R
(Micrefotogratii originale),

Fig. 1. — Trompa unui fluture,

VE
Fig. 2. — Cap de heduvius personatus. Î, antena; I, rustrul,
NI
Fig. 3. — Aparatul bucal al unui hemipter, labium, labrum şi la o parte setele (maxsi-
lele și mandibulele).
Fig. 4. — Aparatul bucal'al unui Tubanus. [,, labiile, iar în partea dreaptă: labrul, masi
LU

lele, mandibulele, hipopharinxul şi palpii,

T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Tabela i
Dr. N. feon, Insectele vătămătoare din România.

Tiitotaes_lmizcasitt ti tes
t

Y
AR
R
III

LIB
Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
E NT
/C
SI
IA
U
BC

inalele A. B.— Toni. XXĂIV.— Memoriile Secţ. Ştiinţifice.

BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

———
LU

TABELAIII.
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
RA
LIB
TY
SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR pix TABELA

R
(Diferite forme de antene, Microfotografii originale).

VE
Fig. 1. — Antenă de entomascelis.
Fig. 2, — Antenă de ocnaria dispar.
NI
Fig. 3. — Antenă de simulium columbaczensc,

tig. 4 şi 5. — Antenă de dipter, femelă.

LU

Fig. 6. — Antenă pectenată de cărăbuș.

Fig, 7, — Antenele de Ilematopinus.

Fig. 8. — Antenele de Acantia lectuluria.

RA

Tis. 9. — Antene de dipter, mascul.

T
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Dr, N. Leon, Juceelele rătlămăloare din homdnia. Tabela Il.

Y
AR
= Ț
EZIENI]

EESCE

R
PTT

LIB
Pitlintan

Y
IT
RS
VE
NI
LU
=

RA
E NT eat a
.

va..d-,
/C
Ab

ca a
SI
at
a
IA

= Rp
U
BC

Analele 4. 1.- "Tone. XXXIV.—Alemouriile Secț. Științifice,

BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

TABELA
LU

III.
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 175 INSECTELE VĂTĂMĂTOANE DIN ROMÂNIA, Ț

R Y
porturi de plante să se introducă înt”o țară specii nouă de insecte
litofage, și dacă acești paraziți găsesc în țara în care au lost

RA
importați un mediu favorabil desvoltării lor, ci se îmmulţese ani-
hilând reproducerea insectelor filofage. Dacă însă insectole fito-
fage au fost impovtato fără paraziții lor, ele se vor îmmulți și în

LIB
câțivă ani vor face ravagii, după cum sa întâmplat cu fluturii Li-
paris dispar și Liparis chrysorrhaca, cari au fost introduși ce curând
în America din luropa. In cuzul acesta ca și în alte multe, stârpirea
nu 0 poate duce la bun sfârșit decât un entomolog.

Y
Iată cum s'a procedat în Statele-Unite: In bugetul anului 1906,
congresul federal a prevăzut o sumă de 2.500 live st. pentru a se

IT
uluce din 'liuropa paraziţii cari atacă cele două specii «dle lipuris.
In acelaș timp, guvernul din Massachussets a prevăzui în trei ani

RS
consecutivi suma de 10.000 liv. st, pentru acelaș lucru.
Entomologul Kirhland a fost însărcinat, cu un personal de agenți
și asistenţi, a conduce lucrările pentru stârpirea acestor două specii
VE
de liparis, importate din Europa. Un alt entomolog, Jlonard, a iost
Irimis în trei ani consecutivi, 1905, 1906 și 1907, în luropa, pentru
a-și procură paraziţii acestor insecte fitofage. Il a vizitat toate
NI
serviciile entomologice:și pe principalii specialiști din Iranţa, Anglia,
Halia, Germania, Austria, Ungaria și Rusia. In mijlocul pădurilor
U

infectate de omizile acestor fluturi sa construii un local special

pentru un laborator, precum și al specialiștilor cari erau trimiși
AL

de către biroul de entomologie din Washington, în momentul când

omizile își părăsiau ouăle lor. Paraziţii trimiși din luropa erau cul-
tivaţi în acest laborator, înth”un fel de cutii anume construite. Indată
TR

ce se desvolluu, erau puși sau întwun fel de cușei imense (le pânză
lină metalică, construite "în jurul unuia sau a mai multor arbori,
dintre cei mai infectați de liparis, sau în cușei mai mici, construite
EN

în jurul câtorva arbuști infeclaţi.

Cu ajutorul acestor paraziți s'a încercat, sub diferite forme, a se croă,
epidemii antificiale între insectele fitofage. Incercări de felul acesta
/C

nu se pol face decât în laboratorii speciale de entomologie aplicată,

Aproape în toate ţorile din luropa existi asemene: laboratorii,
dar nici unul nu esto asă de bine organizat ca acela din Statele
SI

Unite. El aparţine Ministerului agriculturii, are ca director un cn-

tomolog, mai are și un personal compus din mai mulți asistenţi,
IA

cari se ocupă cu delorminarea diferitelor insecte şi cu penrfecţio-

narea diferitelor metode întrebuințate pentru distrugerea insectelor
litolage. lezultatele
U

obţinute se publică în Bulletius of the U.S.

BC
 RY
RA
LIB
TY
R SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR pin TABELA ul.
(Microicte grafii originale).
VE
„1, — Larvă de entomoscelis.
NI
— Piciorul al Ill-lea de entomoscelis, ca să se-vadă numărul tarselor şi unghiile,
ty

— Cap de larvă de entomoscelis în momentul când Își leapădă tegumentul. Se

e

văd antenele in interiorul vechiului tegument ca degetele Intr'o mănușă.

LU

„— 0u de entomoscelis.
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
Dr. N. leon, fusectele cătămritorere din România. Tabela III.

Y
|Uzauecs Unhvorettţii 3

R AR
LIB
Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
NT

|
E

Ta
pe
.A
/C

iN
da

dA
SI

pri
pa
pr
ei
pui
Ăt
IA

13

Lă
5)
LA
sei
U

2 |
BC

»
),

le 4, R.-— Tom. XXXIV.— Memoriile Secţ. Ştiinţifice.

BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

TABELA
LU

IV.
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
RA
LIB
TY
SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR pix TABELA ww,

R
(Microfotugrafii originale).

VE
Sus două malophase:
Ig, 1 de pe capră; fig. 2 de pe găină.
NI
Jos duuă pediculide:
Fig. 3. — Haematopinus tubereulatus. Gieb,
LU

Fig, 4. — Maematopinus urius de pe porc.

T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Dr. N. Leon, Jusectele rălămătoare din România. T « abela IV

Y
AR
R
AA

LIB
za
e9930ţ1813
—————_—
|

Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
E NT
/C
SI
IA
U
BC

Inalele «i. R.—Tom, XXXIV,— Memoriile Secţ. Științifice.

BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

TABELA
LU

V.
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
RA
LIB
TY
SI
EXPLICATIA FIGURILOR pix TABELA v.

R
(Diferite forme de picioare cu unghiile loz, Microfotografii originale),

Vig. 1. — Uaghie de anophel impreună

VE cu ultiinul articul tarsal și ornamentaţia lui.

Fig, 2. — Picior de purece cu tarsele și unghiile sale.

NI
tis, 3. — Unghie de păduche (Pediculus capitis).
Fig. 3. — Ultimul articol al tarsului de muscă albastră, cu cele două unghii și ventuze,
LU

lig. 5. — Picior întreg de gândac do sicelă (eleonus).

lig. 7. — Unghie de hoematopinus.
Fig. 8. — Unghie de entomoscelis.
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Dr. N. leon, Insectele vătămetoare din România. Tabela V.

Y
lagi

AR
Unlvorsiiăţii

R
„ taattoteca

LIB
Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
NI

NT
DT

E
/C
SI
IA
U
BC

Analele A. R.—Tom. XXXIV.—Memoriile Secţ. Științifice.

 DR. N. LEON 186
18

RY
Sistemul nervos.

RA
se compune dintrun lanț ganglionar ventral și dintr'un
Sistemul nervos
din câte o pereche de gan-
inel esofagian. Lanţul ganglionar este format

LIB
ersale şi perechile de
glioni pentru fiecare inel, uniţi prin comisuri transv
ve,
ganglioni legate între ele longitudinal prin conceli
oni subesofagiani ;
Inelul esofagian se compune din o pereche de «cenli
situaţi de desubtul esofagului, ci inervează piesele bucale.

TY
din lanţul ventral.
Mai au încă şi un sistem simpalic nepereche provenind
de văz au în general două
Simţurile sunt foarte delicate. Ca oreane
ați, pro pri lor
- insectei
feluri de ochi; o pereche de ochi fucetaţi sau relicul

SI
vedeă din depăr-
adulte, situaţi de o parte şi alta a capului, cari serveze a
ocelli, cari serves c a vedea în apropi ere.
tare, și ochii simpli numiţi

ER
de pe antene şi de pe piesele bucale;
Taclul se exercită prin perii tactali
rezidă de asemenea în antene; sensaţiunile gustative sunt per-
odoratul
sunt uneori organe
cepute de anumiţi peri situaţi pe piesele bucale; pentru auz
IV
speciale.
UN

Aparatul reproducător.

cazuri de par-
jeprodueţiunea este în general sexuală, afară de puţine
prin aspee-
thenogeneză. Masculii sunt adeseori diferenţiaţi de femele chiar
AL

forma şi coloare a aripelor , organel e de

tul exterior, ca forma antenelor,
ete, Uneori pe lângă indivizii sexuaţi există şi indivizi ste-
copulaţiune,
organe genitale rămaăn totdeauna ruddi-
rili (neutre ea la albine), ale căror
TR

inentare,
uneori viviparitatea
Oviparitatea este regula; cu toate acesteia se observă
ese prin purlhe nogene ză, adică ouăle
la unele aphide. Unele insecte se imimulţ
EN

de parthe nezteneză catre

lor ajuns la desvoltare fără a îi fecundate. D formă
în care larvele
se observă la unele diptere (ienul Miastor) este pedogenez,
e din
produce larve tinere asemenea lor, Aparatul genital la bărbat se compun
/C

pleacă
două festicule izolate sau din două grupe de testicule ovale, din cari
trunchi u comun sau canal eju-
două canale deferente cari se reunesc întrun
şi o pereche de
SI

culator terminat printrun penis tubules, Uneori mai există

te, precum
vezicule seminale formate din o parte dilatată a canalelor deferen
ce serveşte
și una sau două perechi de «lande aneze cari produc o materie
IA

la formarea învelişului spermatoforilor. Penisul uste protejat de e serie de

copululrice.
piese cornoase cari împreună formează «arnaăbuera
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

TABELA
—
LU

VI.
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
RA
te.

LIB
Deal

TY
SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR pix TABELA vI.

R
(Microfotografii originale).

VE
Fig. 1. — Omidă de ocnaria dispar, fotografiată imediat la ieşirea sa din ou,
is. 2, — O porţiune din corpul aceleiaș omizi, mai în vrâstă şi mărită.
NI
Fig. 4, — Un inel din corpul unei omizi de ocnaria dispar, mărit ca să se vadă dispo-
ziţia perilor.
LU

Fig. 5. — Un păr mărit (al omizii oenaria dispar),

T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Dr, N. Leon, Iusectele vălămâătoare din România, Tabela” VI.

Y
AR
R
LIB
Y
IT
RS
zac ist d 202,

VE
NI
LU
RA
E NT
/C
SI
IA
U
BC

Analele 4. .— Tom. XXXIV.— Memoriile Secţ. Științifice.

BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

TABELA
LU

VIL
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
RA
LIB
TY
SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR pix TABELA VII.
originale, atară de fig. 2).

R
(Fotografii

VE
Fig. 1. — O carte postală mâncată (roasă) de lepisma sachari
na.
o ramură de brad.
Fig. 2. — lylobius abictis În momentul când roade
ambiguella).
NI
Fig. 3. — Mătasa larvei futurașului de vie (cochylis
fost mâncate de omida Huturelui Plusia.
Fig. 3 de sus. — O ramură ale cărei frunze au
Plusia.
LU

O frunză în momentul când o role omida Nuturelui

Fig. 5. —
Fi 4 de jos. — O unghie de simulium.
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Dr. N. leon, Tasectele vătămiătoare din România. Tabela VII.

„me „e
PIZ
4

Y
bu i

AR
lasi
a:

Univessităţii
i a aaa
artă Postari?

R
|.
i

LIB
m.
, LR pt ta .

= miotera
e si “i 3 . „

n. 0
ID
Y
IT
RS
emma
PrE
VE
NI
LU
pan Datip a
AŞ, -

RA
E NT
/C
SI
IA
U
BC

analele «d. I8.— Ton. XXĂIV.— Memoriile Secț, Științifice,

BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

TABELA
LU
NI
VIII.
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 187 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 19

Y
Aparatul genital fomel constă din două ozavi: (fig. 11), din cari pleacă câte un

R
oviduct, cari amândouă se
reunesc pentru a lormă za-

RA
gina, care se deschide pe ul-
timul segment abdominal.
Pe lângă acestea se mai află

LIB
un bazar copulalrice, un
veceptacol seminal în care
se depune sperma bărbatu-
lui, şi glande sebifice cari

Y
secretează o substanţă desti-

IT
nată a agiomeră ouăle, Ul-
timele inele ale abdomenu-

RS
lui formează adeseori o ar-
mălură genială, care uncori
iea forma unui tub ce ser-
vește la depunerea ouălor
(oviscapl), alteori devine or-
VE
gan perforat și se numește
NI
larieră.
Metamorfoze, Embrionul
se desvoltă în interiorul ou-
U

lui, dar după ce l-a părăsit

sufere până să ajungă starea
AL

adultă o serie de transfor- Fig. 1î. — Ovariile cu oviductele de Anopheles macu-

maţiuni cari se numesc me- lepenis.
(Microfotografie originală).
tamorfoze.
TR

Sunt și insecte cari n'au metumorioze (Iusecta ametabola) ca pediculidele,

ricinile, cte.; altele au semimetamorfoză (Insecta hemimelabola);, ele nasc
EN

sub formă de nimfe aptere lormându-și mai târziu aripi cari le 'servesc la
sbor; astfel sunt hemipterele şi ortopterele. Altele în line, și acestea sunt.
cele mai multe, au metamorfoza completă (Insecta melabola); ele ies din
ou sub formă vermiformă (larvă sau omidă). Această larvă trece în stare
/C

de pupă sau nimfă (chrysalidă lu lepidoptere), formă în general imobilă,

care nu se hrănește; din aceusta iese forma adultă, numită încă și Iago.
SI

+
* *
IA

Ținându-se seamă de conformaţiunea gurii, de numărul, prezenţa sau

absenţa aripelor, de felul de metamorfoză, clasa insectelor se subîmparte în
următoarele ordine:
U
BC
 RY
|

RA
ti
Vstegrzitâ

LIB
ee
i [elatora

TY
SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR DIN TABELA vit.

R
(Microlotograi originale, afară de fig. 5).

VE
Fig. 1. — Secţiune transversală prin aparatul bucal al grierului.
lig. 2 Larvă de culex în momentul când a părăsit oul.
NI
Fim. 3. — Ou de culex în momentul când a ieșit din el larva.
Fig. 4. — O halteră de culex,
LU

Fi. 5, — Poziţia pe care o iau larvele faţă de o apă liniștită. A, larva de anopheles;
C, larva de culex.
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Dr, N. Leon, Insectele cătimăloare din România. Tabela VIII

Y
—t

les

AR
it
VTVUro

R
LIB
nova

Y
IT
RS
[IS
VE
NI
LU
RA
E NT
/C
SI
IA
U
BC

Analele A. B.—Tom. XXXV. — Memoriile Sccţ. Științifice.

BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

TABELA
LU

Iă.
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
RA
LIB
TY
SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR pr TABELA 1X+

R
(Aticrototografii originale).

Lig, 1. — Anopheles pseudopictus, femelă.

VE
li. 2, — Chironomus plumosus.
NI
Lig, 3. — Anopheles bifureatus, femelă.
I"ls. 4. — Cap de anofeles, mascul cu antenele penate.
LU

Lis, 5. — U porţiune din ceafa unui anofeles, acoperită cu solzi în formă de furcă.
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Tabela IN.
Dr. N. Leon, Insectele vălămăloare din România.

Y
AR
laci ș
drenare
Izei

R
Unirorsitații

LIB
oemmuteve

Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
E NT

«
.
/C

-
TIE
SI

,
IA

A
Po
ITI
3
i
r
j
pr

Lă
U
BC

alele 4. R.— Tom. XXXIW.— Memoriile Sec. Științifice.

BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

—
TABELA
LU

X
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
(RIA)

RA
ZT nteca Universității
A
ii

LIB
Po

Le tere
Es!

TY
UL

R SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR pix TABELA X.
VE
(AMicrofotografi originale).

Maxilă de cetonia aurata, cu palpul maxilar.

cz:
_

NI
Maxilă de goniocteles cu palpul ci maxilar,
.
ici

Antenă de anisoplie.
LU
%

Picior de goniocteles.
g 2
+
—

T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Dr, N. Leon, Iusectele vătimăloare din România. Tabela N.

Y
AR
Iateca Untorshăţii 10

R
LIB
4 ma ra sa
|
L
!

Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
E NT
/C
SI

mag, d "9
IA

Ta piper pam
U
BC

nalele 4. B.—Tom, XĂXXIV.--Memoriile Secţ. Științifice.

 188

RY
20 Da. N. LEON

Gura conformată pen-

RA
L aripi. di „|tru masticat, metamor-
„| aripD Cin Carl] foza completă... Ord. Coleopierelor.
= | cele superioare G - f “mată , pen-
za= | cornoase, 1ura Con ormată pen

LIB
5 tru masticat, metaumor-
m | 2 sau nulă.
foza necompl. Ord. Ortopterelor,

O
._

a Gura conformată pen-

y

tru masticat, metiamor-

TY
VA
|> aripi membra- foza necompletă Ord. Urtoneuropterelor,
m
EX so.
noase, reticulate,
roti Gura conformată pen-
O iru mastiticat,
mot

SI
[a metam or-
foza completă . . . . Ord. Neuropterelor.

ER
U) a

Z + aripi membranoase cu nervături pe

PR . .
_ :
Z ele ; gura conformaută pentru imasticat și
1 vmenopterelor,
IV
< | 3 | zupt, metamorfoza completă. e a... Ord
W | =
UN

< + aripi acoperite cu solzi; gura confor-

E | mată pentru sorbit, metamorfoza completă. Ord. Lepidopierelur,
D[
O | - + aripi nude; gura conformată pentru în-,
o . -
supt, metamorloza necompleti
AL

ZI] țepat si
2 | sau nulă eee e Ord, Hemipterelore

: Cura, conlormată pentru supt, metamor-

TR

/.
foza completă, două aripi sur lipsite de
Ape Ord. Dipterelur.
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

TABELA
—
LU

XI
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
RA
i bă
ta
et sammată
.

LIB
APR

TY
R SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR pIN TABELA 31.
(Aicrofotoprafii originale),
VE
fig, 1, = Palpii unui tetrarinchus măriţi.
NI
Fim, 2. — Geophilus longicoruis, miriapod săsit în apendicele vermiform al unci femei,

Fim. 3. — O şopârlă în a cărei ureche [u) parazitează un ixod (It).

LU

Ii. 4, — Un purece do pe şobolan.

T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Dr. N. Leon, Insectele cătămătoare din România. Tabela NI.

Y
jvrerzităt i tes-.

AR
R
îi llotoca ti

LIB
i

Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
E NT
/C
SI
IA

Sl cota
SEE
Aseara
U

„re p
BC

Analele A. B.— Tom. XANII,— Memoriile Secţ. Șliințilice

BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
R SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
ENT
RA

TABELA
—
LU

XII.
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 RY
RA
A
pi
a
ţ !

LIB
LI
pr

4
„]

TY
aa
ia
îY

SI
EXPLICAȚIA FIGURILOR DIN TABELA XII,
(Microfotografii originale).

R
VE
„1, — Aparatul sugător de pentaloma, izolat ca să se vadă părţile constituante ale
trocarului (t) în raport cu corpul de pompă (e) şi pistonul (p); m, maxile;
n, mandibulă.
NI
Fig. 2. — Un cap de Melophagus văzut din creștet.
Fim. 3. — Aparatul sugător de Cimex lectularia, izolat ca să se vadă; M, mavxilele; A,
LU

mandibulele; C, corpul de pompă; P, pistonul.

Fig. 4 „— Un cap de uphis cu antenele la o parte şi rostrul la mijloc.
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Dr, N. Leon, Iusectele vălămătoare din România. Tabela XII.

Y
AR
lzs
atvorsităţii

R
LIB
>
>
«

2<a
=>

IE
| î

Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
E NT
/C
SI
IA
U
BC

«inalele A. B.—'Tont XĂXIV.— Memoriile Secţ. Șliinţifice,

 Analele Academiei Nomâne.

Observaţiuni critice asupra Fagocitozei, de Prof. Dr. VW Babe.

Contribuţiuni la flora Bucureştilor şi a împrejurimilor cale, partea
JI], de Zach. C. Dunfue .

RY
“A doua conferință internaţională pentru “studiul” și combaterea
leprei, ținutăla Bergen (Aorvegia) în Îi—19 Auszust 1904 şi par-
ticiparea Rominici În această conferință, de Prof. Dr. 1. Babes
Tom. XNNIII. — Desbaterile Academiciîn 1910-1011... Ru
> NANIIŢ. — Memoriile Sccfiunii Științifice e o...

RA
Acţiunea apei de Slănic (Moldova) asupra secreției stomae a, «dle
Prof. Dr .l. Theohuri şi Dr d. Dubez, - .
Asupra desvoltării insulelor lui Langerhans la embrionul de om,
de Dr. Zi. Mironeseu. . o... | —20

LIB
Plantele vasculare din Puceci până acum cunoscute, de. Dr. D.
Grecescu. — Scriere postumă bublicată sub îngrijirea d-lui Fr.
C. Teodorescu. . . .
Contribuţiuni la des oltarea prostatei “la om inainte de naștere;
de Dr. Ih. dlironescu . . Cea.
Studii asupra Pelagrei, de Prof. Dr. Pubeş,
Despre chimioterapie și tratamentul i Ehrlieh aplicat la boa-

TY
lele sistemului nervos, de Jr. Gh. Marinescu . . .
Studii asupra Cestoizilor din România, de Prof Dr. N. "Leon. ..
Gontribuţiuni nouă la flora Ceahlăului, de Zac. C. Panfa .
Călătorie la Românii din Macedonia (Aprilie 19), de fruf. Dr.

SI
CL Istrati... Î. . .
Despre mecanica socială, de "Spiru C. Haret ..
Studii asupra audiţiunii colorate, de Dr. Gh. Marinescu . .

R
Studii, crilice asupra actualei orgaanizaţiuni sanitare. II, Dispozi-
țiunile legale în vederea combaterii boalelor înfvegioa: e. tdle Prof.
Dr. V. Babeş. . . VE ..
. XANI1.—Desbaterile Academiei în 101192... (Sub presă).
> ANNIV. — Memoriile Secţiunii Ştiinţifice.» „e (Sub presa).
Contribuţiuni la Studiul petrografice al Carpaţilor meridionali,—
1. Incluziuni de Corneenă cordtieritică cu Andaluzită din tira-
NI
nitul de Suşiţa, de Dr. D. Zoneseae- Bujor
Insectele sugâtoare de sânsze din România (cu privireela aparatul
lor Dueal), de Zrof. Dr. A. Leon
Câteva date relative la disolvarea cuprului metalie în diferitele
LU

fracțiuni obținute prin distilarea petrolului brut, de Dr. C.I.

Istrati şi C. Teodorescu. e ş a
Despre acţiunea acidului azotos asupra "ciclohexadienului2 3-on
parafeniminic di-fenamin22.5 delianitido ehinon anil), de Dr CI.
Istruti și Dr. d A. Miheiteseu . .. .
RA

Albanita. Descrierea şi primelo_sdate obţinute în studiut ci, de

Dr. C. 1. Istrati şi Didi Mihailescu.
Acjiunea Anilinei asupra. femului tribromio- triiodat (. gi i EX) 6), de
C. 1. Istrati și Dr, -. Miheileseu. i e 20
T

0 ataod pentru purificarea parafinei și modificarea cu i ajutorul

ci a procedeului lui Marcusson & Meyerheim pentru caracte-
rizarea diferitelor parafine prin cifra “iodului (Jodzalib), de Dr,
EN

C, 1. Istrati şi Dr. AL 4. Mihailescu . —,20

0 carte puţin cunoscută despre apele” minerale ale Y “ataiei, de
Dr. C. 1. Istrati. . , Ce. —-20
Arsenicul în tratamentul” sifilisului şi xaloarea terapeutică a
/C

Dioxidiamidoarsenobenzolului, de Dr. Z. Detreseu . . —,90

Câteva date relative la diferite chestiuni d arheologie privitoare
la Români, do Dr. C. [. Istrati cc... ....
Cercetările mai nou: i despre tratamentul Cancerului şi Sarcomului,
SI

de Prof. Dr. 1. Babeş. [ee ea. . —20

Comunicări i redlorea, de Dr. e. Î Istrati . 1
Cometele, Eclipsele şi lolizii ce s'au observat în România intre
IA

13s6 şi 1553 după manuscrise si documente culese de Tictor

Anestin eee te eee eee... 0
U
BC
BC

a
U
IA
SI
/C
ENT
RA
LU
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RAR
Y
 R Y
RA
LIB
I,

INSECTELE VĂTĂMĂTOARE TUTUROR PLANTELOR.

Y
IT
ORTOPTIERE.

RS
Ovtoptorele vătămătoare tuturor plantelor fac parte din următoa-
rele două familii: Locustidele și Acridiile.

VE
U NI
AL

Fig. 12. — Lăcusta verde.

TR

Liocustidele au antenele lungi, uneori mai lungi chiar decât. cor-

pul; foarte flexibile; tarsele din patru articole;
abdomenul femelelor se termină cu un organ în
EN

formă de teacă numit oviscapt, care serveste la

depunerea ouălor. I.a cele mai multe dintre
locustide pe tibia picioarelor anterioare se află
/C

niște deschideri circulare, prevăzule cu o mem-

hrană și cari sunt considerate ca aparale audi-
SI

live. Sunelul strident al acestor insecle este

produs de o nervură dințată a clilrei stângi,
IA

care se freacă «dle marginea dreaptă a elitrei Lig. 13.—0 mandibulă

drepte. de lăcustă mărită.
Genurile: Locusta, Decticus, Ephippiser.
U
BC
 DR. N. LEON 190

RY
22

L.OCUSTA VIRIDISSIMA. |.

RA
Liăcustu verile.
Câluţ de iarbă,
Căluţ, de câmp,

LIB
Cosa Mare,

Franc. : La grande saulerelle verle. serm.: Das griine Ileupferd.

Este cea mai mare din speciile dela noi din ţară, d cm. lunerime (lg. 12).

TY
răceşte în livezi şi pe câmp. Ea nu atacă decăt uneori frunzele de tutun,
dar am amintit-o aicea, liindeă poporul o numeşte licustă, numire pe care
descriem mai la vale şi care atacă

SI
o dă şi genului aceridium, care avem să-l
toate felurile de plunte.

ER
DECTICUS VERRUCIVORUS. |.

Cosaş roșietic.
IV
Cosaş gălbiu,
Cosaş pestriţ,
Lăcustă de iarbă,
UN

Frane,: Le Deelique ris. Gierm.: Der Wavzenbeisser.

ste cu mult mai mică ea specia precedentă, 2,2 em. lungime, și este verde
ouăle
AL

numai pe partea dorsală, iar pe pântece gălbie. Femela îşi depune

câte
prin iarbă în pământ la o adâncime de 15 până la 2 cm.ş ea depune
G până la 8 bucăţi, ouându-se în totul câte o sută de ouă.
TR

Ouăle iernează în plunânt, iar în Aprilie ies din ele larvele, cari la patru
săptămâni îşi leapădă tegumentul, Acest insect când muşcă lasă șă cură
din cură un lichid negru.
EN

Acridiile au antenele scurte şi riside, tarzele picioarelor formate din trei

articole, abdomenul femelei în loc de oviscapt prezentă numai patru mici
piese rudimentare, Masculii produc un sunet frecând femurul picioarelor
/C

posterioare de nervurile clitrelor.

lăcustele celebre prin misraţiunile lor în stoluri, cari devastează în treacăt
SI

veretaţiunea, fac parte din această familie.

Ea cuprinde mai multe senuri: crin, Pachylulus, Ocdipada, Sluu-
IA

ronolus, Slenobolhrus, Caloplenus, ete. |

In Italia de exemplu trăeşte Caloptenus ilulicus, mai mult în locurile ara-
bile, atăcând de preferinţă cerealele.
U

Cercetări asupra acestor insecte sau facut de către „Aulonio Berlese (2).
BC
 191 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 23

Y
Algeria este devastată de Acridium peregrinam şi Slauronolus muroca-

R
nus care emigrează din Africa centrală. Cercetări asupra acestor insecte și

RA
asupra miiloacelor de stârpire s'au: făcut de către Ranckel 'Ilerculuis.
Cercetări asupra condiţiunilor de traiu alo genului Caloptenus! din Statele-
Unite s'au făcut de către Riley. Ele își depun ouăle lor pe o suprafaţă consi-
derabilă de 48,279 kilometri pătraţi și în anii favorabili desvoltării lor pe

LIB
întinderi încă mai considerabile.
Genul care-și depune ouăle la noi în Delta Dunărei este: Pachyiylus
mioralorius. 1.

Y
sinonim: GRYLLUS (LOCUSTA) MIGRATORIUS, |..
ACRIDIUM MIGRATORIUM, Latreille, Olivier, Brullc.

IT
OEDIPADA MIGRATORIA, Sertille, Fischer de Waldheim.

RS
Liăcusta la Românii din regut.
Locusta » » » »
Carealeţ, » » » Macedonia.
Acrilă »
Scarealeţ; »
»
»
VE
»
»
»
»
Lăcustă » » » »
NI
„Frane: Criguet voyageur. Gorm.: 1Panderheuschreche.
Istorie. — Plaga lăcustelor este cunoscută din timpurile cele mai vechi,
U

Se aminteşte despre ea în poezia indiană ; în "Testamentul vechiu se descriu

lăcustele“ca a opta plagă: «Şi Moisi își întinse toiagul său spre pământul
AL

Eiptului şi Iehova aduse preste pământ.un vânt de răsărit, toată ziua aceca
și toată noaptea de dimineaţa acel vânt de răsărit aduse locustele. Și locus-
tele veniră preste tot pământul Egiptului și se aşezară în tot ţinutul Egip-
TR

tului, în aşă mare mulţime încât înaintea lor niciodată nau mai fost
atâtea, că ele acoperiră privirea a tot pământul, şi pământul sa întunecat,
și clo mâncară toată iarba pământului şi toate fructele pomilor, pre care
EN

grindina le mai lăsase: Nu rămâneă nimică verdeață pe lemne, nici în iarba

câmpului, în tot pământul Eciptului».
Din imaginile de pe mormintele din Babilonia se poate vedeă că ele ser-
/C

viau ca hrană. Grecii vechi (Aristoteles) și Romanii (Plinius) aveau cunoş-

tinţa despe aceste insecte.
SI

Nu există secol în care lăcustele să nu fi făcut devastări în “cutare: sau

cutare regiune. Lăsând la o parte celelalte continente, vedem că Ruropa în
IA

timpurile mai din urmă a fost devastată de locuste în următoarele regiuni:

Silezia în 1552, Milan în 1556, Massilia în 1618, Silezia în 1713, Valahia,
Moldova, "Transilvania şi Ungaria în LT4? și LT4S, Austria și Bavaria în 1749,
U
BC
 . 192-

RY
DR. N. LEON
24

e de lăcuste, nu avem
Pentru ca să ne facem o idee de dezastrele produs
Moldovei de Enache Cosăl-

RA
decât să cetim cele descrise în Letopisilul [ării
cordat: «lar când
niceanu-în timpul domniei a treia a lui Constantin Mavro
lui, sau din nenorocirea
au fost la mijlocul verii, sau din păcatele norodu
ţări, lăcustele, de au
Domnului au trimes D-zeu urgia sa asupra acestei

LIB
unde se puneau, rămâncă
umplut ţara prin toate ținuturile, istovind tot; pe
sau râu de cră, sau
locul negru ca când nar fi fost semănat nici odată,
sau pădure de eră înfrunzită, rămâncă părcă
vie, sau Inalaiu, sau popuşoiu,
se încă din domnia Îră-
că-i uscată. Si au ţinut câţiva ani, măcar că începu

TY
lăţise peste tot locul, ca
ține-seu lui lon Vodă, dară nu eră atâta, nici se
de mulţimea lor soarele
la Măria Sa, căci într'o zi stau pornit prin lași, şi
irile ca să facă rugă
nu se vedeă, de care poruncind Domnul la toate mânăst

SI
sor speriă să fugă, iar în
si'să tragă toate clopotele cele mari, că doar
„dar s'au ostenit, căci eră urgia lui D-zeu.

ER
se dimerlia
«Si în puţină vreme sa făcut o mare scumpete, încât ajunse
, USCau Oa”
de orz un leu, şi.pe multe locuri neavând oamenii ce mâncă
câte cu puţină
menii coji de copaci și le pisau făcându-le făină, le mestecau
IV
o.
făină, şi le făceau mălaiu și mâncau».
a din cauză că fiind
Carol XII, regele Suediei, pierd bătălia dela Pultaw
UN

rămăsese în
urmărit de Petru cel Mare, se retrăsese cu armata ce-i mai
or, le opriră
Basarabia, iar un stol de licuste, care se abăti asupra trupel
în loc orbind soldaţii şi caii.
tate.
Invaziunea lăcustelor pentru ţara noastră a fost o adevărată calami
AL

ei lui Ștefan
In anul 1538, cronicarul Ureche spune că în timpul domni
, că
Vodă «a fost foamete mare, și în țara Moldovei şi la țara Ungurească
şi pentru aceea l-au po-
TR

au venit lăcuste multe de au mâncat toată roada;

reclit şi i-au zis Lăcustă Vodă». De invazia lor în 1G1U aminteşte Miron
Costin la domnia lui xtefan Vodă Gheorghe, când sa aşezat în al doilea
cari
rând la domnie, «şi tot întracelaş an Lăcustele, neauzile veacurilor,
EN

toate semnele, bătrânii şi astron omii în ţara L.eşea scă, amari răutăţi ţării
ea lăcus-
meniaueu.. Deci aici de aceste semne iţi dau știre, şi ales povest
telor, care cu ochii cum veniau cun privit cu un an mai înainte de ce sau
/C

săcerii,
ridicat Hmil Iatinanul căzăcesc asupra Leşilor, aproape de vremea
spre
eram pe atunci în şcoală în Bar în Podolia, pre cale fiind dela sat
SI

oraş, numai cc văzui despre auniaz ă un nor unde se ridică ca o negură ;

ne-au părut ca o furtună cu ploaie de odată, până ne-am tâmpin at cu nor
IA

ea
de lăcuste, cum Vine o oaste stol, In loc ni sau luat soarele de desim
locustelor cele ce sbură mai sus, ca de trei sau patru sulițe nu eră mai
.
cus, iar care cră mai jos de un stat de om si mai jos shură dela pământ
U

Urlet, intunceare, acvpra omului sosind se ridică oarece mai sus, iară multe
BC
 193 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 93.
ai)

Y
treceau alăturea cu omul, fără sfială de sunet de covă, se ridică în sus,

R
dela om o bucată mare, acea pradă și aşă' mergeau pe: deasupra pământu=

RA
lui ca de doi coţi până în trei sulițe în sus tot într'o desime și înt'un chip.
Un stol ţineau un ceas bun, şi dacă treceă acest stol, la al doilea ceas
sosiă altul, și așă stol după stol ţincă cât ţincă din prânz până îndeseară.

LIB
Unde cădeă la mas ca albinele zăceă, nici cădeă stol peste stol, ci trece
stol de stol, și nu se porniă până nu se încălziă soarele bine spre prânz, şi
călătoriă până în descară, și până lu cădere de mas, cădeă și la popasuri.
Insă unde mânecă rămânea numai pământul negru împuţit, nici frunze, nici

Y
paie, ori iarbă ori sămănătură nu rimâneă, și se cunoștea unde poposiă, că
eră locul nu așă negru la popas, cuceriă unde mânecă acea mânie a lui

IT
Dumnezeu.

RS
VE
U NI
AL

lig. 14. — O Jăcustă din delta Dunărei (Pachytylus migratorius). (Desemn original).
TR

«Câtevă zile au fost acea urgie ; din părţile din jos mergea în sus. Si tot
atuncea au fost lăcuste și aicea în ţară, şi apoi după aceea și al doilea an
au fost lăcuste, însă mai puţine.
EN

Mai apoi şi în zilele lui Stefan Vodă-au

fost lăcuste, însă pre une locuri, şi nu acea desime ca în acela an, de care
sau scris, şi iarna se găsiă în pământ îngropate pe multe locuri».
Invazia din 1708 o aminteşte Aicolae Costin la a doua domnie a lui Mihaiu
/C

Vodă Racoviţă. «Intracest an a venit vara şi lăcustele în ţara Moldovei de

au acoperit taberile lor pe multe locuri și au mâncat roada de până la părţi
SI

și aşă sau îngropat în ţară, care din an în an tot sau tot îngropat și sau
îmmulţit fără cislă de multe, până întracest an la veleatul 7220 şi așă sau
IA

adus de sau îmmulţit cât nu se vedeă soarele de dânsele când sburau, că

nu eră putință să meargă omul pe drumuri călare sau cu carul și de putoa-
rea mare unde se tâmplă masul lor». | -
U
BC
 RY
Di. N. LEON 194
26

ea, la Domnia lui Dumitraşcu Vodă

In cronica atribuită lui Nicolae Must
în anul Î7il: «Că eră întraceia vară

RA
Cantemir se pomenește de o invazie găsit
în țară, căt nici iarbă nici apă mau
secetă mare şi lăcusxte multe aici ului Nămâ nzit ă,
departe: «lar oastea Mosc
din Nistru până la Prub și mai ru lăcus te ce erau
găsiau fiind lipsă pent

LIB
cât nici cu banii să-i cumpero-mu an mânia Di Dume
înainte în vreo doi trei ani și întracel
pe aici și mai ta nu
nezeu, cât nici iarbă pe câmp nici frunză pe păduri unde cădeă lăcus
mânecă, ci eră cumuri mai rău»,
pa. 103: «ăeus-

TY
mai e amintită de Aicolae Costin,
Această invaziune
tele încă istovise iurba de cea parte
de Pruto. Ni e confirinată și de Ae-
culeea, pas. 320: clar din cura Jijivi

SI
până în gura Săratei, pe Prut se tâm-
plase acel loc tot, mâncată iarba de

ER
lăcuste, cât eră numai pământul, de
nu aveă ce mâncă caii».
Despre lăcustele din 1716 căsim în
IV
u doua domnie a lui Nicolae Alex.
.
Axinte Uricarul,
Vodă Mavrocordat, de tele
Vie. 15. — Un cap de Pachytylus mi-
UN

par. 113: «Dar (ării i fă-

Jacus
ele; o.
gratorius văzut din faţă. a. anten
-
ochii; f. fruntea; Pt. palpii masilari; ceaun să lie trist și cu voie rea, că țara
Ze. palpii dabiali. (Desemn uririnal),
pe de vo parte eră risipită, pe de altă
ase mai peste tot locul pânele».
AL

parte căzuse Jăcustele întracel an și stric

Rusia prin Muntenia şi Moldora,
Demidott în lucrarea sa: Călăloria în
homâncască este adesea năpădită
tom. l-iu, pagina 190, 183, zice: «Țara
ug cele mai botate câmpii. Când
TR

de nori de lăcuste cari în puţine oare distr

rată dezolare printre pluszari,
Principatul este prada acestui Maszel, este o adevă
irea acestor aniinale devorante».
şi cuvernul stabileşte premii pentru nimic
ă a fost aceea din 1800 și 150.
EN

In timpuri mai recente o invazie însemnat

stârpirea lăcustelor (*).
Cu această ocaziune sa votat o lege pentru
instrucţiile după cari se operă
Pot în vremea aceea sau tradus din rusește
e instrucţiuni, însoţite de o adresă
/C

in Basarabia distrugerea lăcustelor, Acest

tru de interne, sunt inaintale
concepută de Însuș M. Kogălniceanu, minis
tuturor prefecţilor învitându-i a le aplică (*).
SI

l la femelă. Masculii
Caractere, -— Mărimea corpului variază dela mascu
iar femela de 42-85 mil.
sunt ai mici cu o lunzime de 80 --00 milimetri,
IA

ci. Duletinul Mi-

Studiul ticustelor din Delta Dunăr
(*) Dr. N. Leon, Coulribuţiuni la Na, d şi 6, pie
U

ţului şi Domen iilor , Anul AVI,

nisterului Agriculturii, Industriei, Comer
12. Ducureşti D054.
BC
 195 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 27

Y
Coloarea acestor insecte variază între cenușiu și verde măsliniu, pare că de-

R
vine mai închisă cu cât timpul anului înaintează. Femurul picioarelor po-

RA
sterioare este gulben-verzuiu sau gălbiu, pe faţa internă pătat cu negru, pe
marginea superioară slab ferestrat; tibiile picioarelor posterioare galbene.
Desvoltarea. — Ouăle de Pechyllas au o lungime cam de 3 mm. de co-
loare galben închis; ele sunt ouate unul câte unul și reunite întrun singur

LIB
pachet câte 30—90. Populaţia din Deltă numeşte aceste pachete făşicuri şi
le aseamănă în privința mărimii cu sâmburele de curmală, iar în privinţa
formei cu sâmburele de coarnă. Ouăle sunt dispuse regulat în fâșie și aglu-
tinato între ele prin un lichid albuminos secretat de niște glande. Fiecare

Y
ou are două membrane, una oxternă subțire, transparentă, colorată în galben

IT
deschis; a doua membrană internă este mai groasă, colorată galben închis
și elastică, -

RS
Fășicul de ouă numit în știință Oothecă este învălit! întrun sac de
unu la doi milimetri grosime, format din o materie ulbuminoasă foarte re-
zistentă, sceretată de glandele sebifice. Această materie, care în momentul

între ele ouăle. |

VE
când e sccretată o lichidă, se întărește imediat sub influenţa aerului, aglu-
tinând
Numărul fâșicurilor îngropate într'o porţiune dată de teren variază, nu
NI
numai cu mărimea stolului de lăcuste care le-a depus, ci şi cu constituţia
terenului. Lăcustele în alegerea solului unde au să-şi depue ouăle lor, sunt
călăuzite de instinctul lor orb şi înnăscut. Ele simt în ce parte a locului re-
U

colta e bună și numai acolo se duc toamna de se împărechează și își în-

groapă ouăle, în grinduri uscate și încunjurate de vegetaţiuni, pentru ca în-
AL

dată ce tinerele goneraţiuni vor icși din nou să găsească hrana suficientă.
Lăcustele mai simt când toamna aro să fio lungă și atunci se împăre-
chează și își îngroapă ouăle
TR

mai târziu. Astfel a fost cazul în toamna anu-

lui 1900/901, când au îngropat ouăle prin Octomvrie, după Sf. Dumitru. Când
toamna are să [ie scurtă, încep a se împărechiă de pe la 15 August, aşă că
până la 15 Septemvric isprăvese de
EN

îngropat şi pier.
Pachytylus îşi îngroapă ouăle ([ig. 16) la o adâncime de 3 em. în grindurile
argiloase, iar în grindurile nisipoase la o adâncime de 5—6Gem.
Timpul de care ouăle au nevoie ca să stea în pământ până să se dos-
/C

volte embrionii depinde de temperatura și umiditatea solului.

In Deltă ouăle de Pachytylus stau în pământ şase până la şapte luni, din
SI

toamnă până lu sfârşitul lui Aprilie sau primele zile ale lunii Maiu.
Embrionii odată formaţi în interiorul ouălor, toate ouăle aceluiaș fâșie crapă
IA

aproape simultan, iar larvele încep a ieși succesiv începând cu ouăle cari
vin mai la suprafaţă, ultimele larve ies din ouăle dela fund. Larvele la ie-
U
BC
 oa DR. N LEON
LEON 196

RY
28

ite în o membrană transparentă nu-

șirea lor din ou nu sunt libere, ci învăl

RA
milă cemnios.
ou sunt mici ca furnicile şi colorate
Larvele în momentul când'ies din
cenușiu deschis. 5-0
ceasuri mai târziu

LIB
icau o coloare nea-
eră, devin sprintene
şi foarte mâncăcioa-
se. Populaţia din

TY
Delta Dunărei mai
numeşte acestelarve
insecle olocse. Din

SI
faza aceasta lăcu-
stele trec prin cinci

ER
faze schimbând de
patru ori tegumen-
tul extern, Său cum
IV
zice poporul î lea-
prd cămcaşt «de pe
UN

ele.
Faza a. doua SC
caracterizează prin
“aceea că le apar a
AL

3iti EI .
ŞI ripi . rudimentare.
a necesar
4 Timpul
trecerii dela o fază
TR

la alta nu este bine

studiat la Pachyts-
lus: pentru genul
EN

sehistocerea din Al
ceria sa observat de
câtre Lallement că
/C

sunt ureesare a —6
zile pentru primul
SI

Jăcustei ș jos în stânca femela Îşi dee

Tise. 16. — Pesvoltarea “7 pentrul
vadă ouăle; d, c, stadiu,
pune ouăle; a. secţiune întrun cuib ci să se doilea stadiu, 9--1U
de desvoltare,
IA

de, fu, fazele celelalte

zile pentru al trei-
pentru al cincilea. "Potal
lea, W—10 zile pentru al patrulea şi 1o—20 zile
ieşirea sa din ou până la
15—30 zile are nevoie enul Sehistocerea dela
U

ultima fază de adult.

BC
 n

197 INSECTELE VĂTÂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, | 20

Y
Observaţiuni.
— Când au venit lăcustele în Delta Dunărei? Cum și anume

R
din ce regiune? aceasta nu o putem afirmă cu preciziune. Majoritatea au-

RA
torilor cari sau ocupat cu studiul lor sunt de părere că ele au venit în [u-
ropa din Asia și Africa, Astăzi ele trăesc în permanenţă în terenurile nisi-
poase ule Deltei cuprinse între braţele: Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe. In-
tinderea grindurilor în cari lăcustele trăesc se poate ovaluă lu peste 4.000

LIB
de hectare. o
Suprafaţa pe care se întind focarele de lăcuste esto de formă triangulară,
formată de două insule: Lelea și Sf. Gheorghe.
1. Letea, la nord, cuprinsă între braţul Sulina, Sf. Gheorhe și Marea-Nea-

Y
gră, are o întindere de 150.000 hectare; este acoperită cu o mulţime de lu-

IT
curi, a căror întindere este de 10.000 hectare, de grinduri (locuri mai ridi-
cate, pământ ferm) ce ocupă 10.000 hectare, și restul acoperit cu stuf.

RS
2. Șf. Gheorghe, la sud, între Sulina, Sf. Gheorghe și Marea Neagră, te-
ren jos și mlăștinos, afară de partea centrală unde se găsește rindul Sf.
Gheorghe și Cara-Orman.
VE
Deși. lăcustele variază grindurile pe cari îşi depun ouăle în fiecare an, lo-
tuş sunt o sumă de grinduri cari rămân aproape. constante.
Mijloace de combatere. — Mijloacele de combatere contra lăcustelor se pot
NI
grupă în următoarele categorii:
1. Mijloace mecanice, uciderea directă a lăcustelor;
U

2. Mijloace chimice, întrebuinţarea substanţelor toxice;

3, Mijloace biologice, întrebuinţarea: parazitelor animale sau vegetale.
Nu voiu insistă asupra distrugerii insectelor prin procedee mecanice com-
AL

plicate, cu aparatul Durend şi altele asemenea întrebuințate în alte ţeri, de-

oarece nu sunt de loc practice pentru ţura noastră. De asemenea vom trece
asupra procedeurilor toxice, stropirea cu diferite substanţe chimice, ardere
TR

cu petrol, ete., cu liind cu totul nepractice pentru țara noastră, având în ve:
dere suprafața atât de întinsă a deltei Dunărei.
EN

lată mijloacele de combatere cele mai potrivite pentru țara noastră, pe cari
le-am recomandat Ministerului Domeniilor încă din anul 1903 (30),
1. In fiecare toamnă, în epoca când lăcustele depun ouăle, să se cerceteze
prin agenţi speciali foarte minuţios toate locurile cari au fost infectate—
/C

chiar şi acele unde sau depus numnui foarte puţine ouă —şi să se marcheze
prin semne vizibile, ţinându-se acele locuri în observaţie.
SI

2, Conform convenţiunii din 1894 să se noteze guvernului rus locurile cari

sunt infectate, cantitatea de ouă ce sau depus, ete., şi să so ceară totodată
IA

guvernului rus a ne face şi el la rândul său aceleași comunicări cu privire

la terenurile infectate din Basarabia și Rusia.
3. Ambele guverne să aibă câte un delegat special însărcinat cu condu-
U
BC
 PR. N. LEON 193

RY
30
e să se întâlnească
cerea campaniei de distrugere. Delegații ambelor guvern
pe care-l vor aplică
din timp şi să discute împreună planul de distrugere

RA
să-și comunice unul
în primăvară, liecare în țara lui, lar în timpul campaniei
tăţii metoadelor
altuia starea lucrărilor şi observaţiunile făcute asupra eficaci
ce au mai rămas, ingropa-
întrebuințate, sborul pe care l-au luat lâcustele

LIB
rea lor, ete. ete.
si se aplice în mod cun-
4. Să se admită un sistem de distrugere care
să se facă în lic-
secuent. timp de mai mulţi ani consecutivi. Aceste lucrări
de puţine, încât populaţiunii
care an, chiar în anii când lăcustele ar fi atât

TY
locului i sar păreă că nu există de loc:
Ca mijloace directe se recomandă:
şi primăvara.
) Distrugerea ouălelor, lucrare care se poate face toamna

SI
le unde este o
Această măsură este foarte bună, însă numai pentru reziuni
în Delta Dunăre i însă, unde
populaţiune numeroasă cu copii mulţi. La noi

ER
ar costă foarte mult
e o populaţiune foarte rară, întrebuinţarea acestui mijloc
nici timpul materiiul
şi nici mar puteă da rezultate satisfăcătoare, deoarece
gă toate ouăle de pe
n'ar ajunge oamenilor de acolo ca să adune şi să distru
IV
-
o suprafaţă atât de întinsă.
Rusia şi la noi, pare a
V) Distruserea inseetelor prin sanţuri, utilizată în
UN

fi cea mai potrivită localităţii.

se înconjoară
Când lăcustele încep a se reuni pentru a operă miwraţiunea,
perimetral lar de
toată întinderea de teren infectată de ele cu un șanț
în interio rul cercului șan-
45 —G0 cm. şi adâne de DU—65 em, 50 sapă apoi
AL

perimetral, cât și cel

(uri transversale de aceleaşi dimensiuni, Atât șanțul
«le lui, nişte «ropiţe de
transversal sunt prevăzute cu așă numite «ropi
ă din 2 în 2 metri, Lit-
10/40 em. ce se sapă în fundul șanţurilor la distanţ
TR

custele în mersul lor întâlnesc acele şanţuri și neputându-le sări cad în ele
până le umplu.
şi în eropile de lup, se aruncă peste
EN

l„ăcustele astiel înerămădite în șanțuri

ele pământ şi se bat eu maiul până ce ucid,
lăcustelor şi când numărul șanțurilor
«Uneori pentru a activă distrugerea
somot, unii şueră, alţii chioteze,
/C

deoacurmezişul este suficient, soldaţii face

în larma aceasta surzitoare
gorniștii cântă înaintarea, toboşarii bat tobele şi
umplu un şanţ lat de
jacustele sar mai repede și în cel mult cinci minute
SI

metri.» (17).
13 em, adânc de GD—7U cm. şi lung de 1U0U—5UV
inzi unt și multe imi)-
Pe lângă aceste mijloace de distrugere artiticiale
IA

cun, deoarece sunt au-

loaco naturale cari nu trebueze neglijate nicide
scutindu-ne de multe
xiliare minunate şi ne înlesnesc mult lucrarea noastră
U

cheltueli.
dusmanii lor animali sau vegetali cari le
Se ştie că lăcustele au şi ele
BC
 199 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 31

Y
distrug sub formă de ouă, oloage sau adulte. 'Tendinţa statelor cari se ocupă

R
cu stârpirea lăcustelor este de a cunoaște aceste animale şi plante, pentru
ca apoi prin diferite mijloace să protegucască îmmulţirea lor. |

RA
Animalele cele mai cunoscute ca distrugătoare ale lăcustelor sunt paserile.
Paserile acridofage din Delta Dunărei sunt următoarele :
Pastor roseus, L. Lăcustar, care înainte vreme eră în mari cârduri, dar

LIB
care în timpul din urmă a fost distrus de către diferiţii comercianţi de pene;
Sturnus vulgaris L. Granrul, care de asemenea este pe cale de exterminare;
Glarcola pratincola L. Ciovlica de mare ;
Ciconia alba, L. Barza (cocostârcul) ;

Y
Ciconia nigra, L. Barza neagră (cocostârcul negru). .

IT
O altă grupă de animale cari distrug lăcustele sunt insectele, Dintre
diplere sunt diferite specii ale genului Sarcophasa, asupra cărora s'au [cut

RS
studii în America, Africa de Sud și Rusia. Ele îşi depun larvele lor pe
corpul lăcustelor olouge sau adulte, și perforând tegumentul în părţile:
unde este moale şi subțire, pătrund în corpul lăcustei şi o distrug hră-
nindu-se cu ca. VE
In America, de Nord a fost descrisă ca cea mai primejdioasă insectă care
nimicește lăcustele, genul "Vachina care își depune ouăle pe corpul licus-
telor în timp ce ele sboară; larva pătrunde în corp prin părţile moi ale to-
NI
cumentului şi le distruge.
Dintre Ilimenoptere sunt unele viespi cari îşi depun ouăle: în fășicurile
U

cu ouă ale lăcustelor. Dintre coleoptere a fost descrisă în America de Sud

de Brunner și Berg genul roz care se hrăneşte cu ouă de lăcustă, specii
AL

de carabide şi cicindelide co au fost observate de Rilloy cum fugăresc oloa-

gele şi se hrănesc cu ele.
Dintre acarieni sunt specii ale genului 'Prombidium Rhyncholophus cari
TR

irăese ca parasite pe corpul lăcustelor slăbindu-le și producându-le în urmă

moartea.
Plantele și ele contribuesc prin parazitism la distrugerea lăcustelor, Astfel
EN

este; Inlomphlora şi Lachnidium acridiorum, fungi ai căror spori îndată

ce cad pe corpul licustelor se desvoltă dând niiştere lu filumente miceliene
cari pătrund în corpul lor, producând milioane de ramilicaţiuni cari distrug
/C

corpul licustoi.
SI

COLEOPTERE.
IA

Din ordinul coleopterelor este familia Melolonthinelor, al cărei

veprezenlant cărâbușul disivuge tot felul de plante, atât arborii mari
U

7
BC
 Dn. N. LEON 200
39

RY
şi înalţi precum și ierburile mici. [1 este una din insectele cele mai
vătiumăloare, fiindeă distruge ca lartă și ca ccdlult.

RA
MELOLONTIIA VULGARIS Pabr.
Cărăbuş.

LIB
Găinușă.
YVruh.
Germ: Maihiăfer.
Frane: Le Ilanunelon comuni.

TY
de toată lumea, că nu mai este trebu=
Acest insect este atât de cunoscut
mil. şi o coluare castanie; de vo parle
inţă a-l descrie; el are o lungime de 27

SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN

larva; jos la dreapta nimfele;

/C

Vi 17, — Cârăbusul. Jos la stânea

sus pe frunze adulţii,

umilătura termi-
SI

şi alta a abdomenului prezentă nişte pete albe trianeulare;

iar la femelă
nali a antenelor este formată la mascul din şapte lamele,
IA

din sase. însă primăvara

Carăbuşul apare în aeneral la începutul lunii Maiu, când
cevă mai târziu.
este călduroasă, apare cevă mai de vreme, su din contra
U

leszer pentru a-şi

[i se aşează inai cu Seamnă pe arborii din pădurile cu solul
BC
 901 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 33

Y
asigură plasarea ouălor în el; In păduri ci caută cu preferinţă stejarii, paltinii

R
și alunii; în livezi prunii și cireşii; ci atacă şi vica tânără.

RA
-Desvoltarea.—Indată ce a avut loc înperecherea, femela sapă în pământ o
galerie înclinată, lungă de 3 la 7 centimetri după compacitatea solului, în care
depune o grămadă cam de 30 ouă. Ouăle sunt albe, puţin ovale, de mărimea
unei seminţe de cânepă. În urma acestei operaţiuni femela piere ca și

LIB
bărbatul,
După 3—6 săptămâni, larvele ies din ou și încep a roade rădăcinile di-
feritelor plante învecinate. Larvele cărăbușului sunt cunoscute popular sub
numele de: Viermi albi. Ele sunt la început foarte mici; forma lor esto ro-

Y
curbată, corpul alb-gălbuiu; capul relativ mare, cu fălci puternice şi antene

IT
bine formate; Picioarele destul de lungi și puternice ca să se poată târi cu
ele. Pagubele produse de aceste larve sunt mai considerabile decât cele

RS
produse de adulți. Pe la sfărșitul lunii Septeinvrie larvele ajung o lungime
de 2 centimetri, la sfârșitul lunii Octomvre ele sc îngroapă în pământ la
o adâncime de 10—50 centimetri întrun fel de celulă mică și iernează aiceu
într'o amorțeală, Se VE
In primăvara anului al doilea, larvele se desmorţesc, devin lacome de hrană,
se ridică în sus și se împrăștie pentru a roade rădăcinile vegetale.
NI
Câmpuri întregi de sfeclă, de lucernă sunt distruse, vii și livezi _Ă
îngălbenite din cauza rădăcinilor cari sunt roase. După şapte luni A
U

de vicaţă activă, larvele anului al doilea, lungi de S centimetri, se

scoboară toamna din nou în pământ pentru a iernă. De data aceasta,
stau ascunse li o adâncime de 70 centimetri.
AL

Iu primăvara anului al treilea, ele se apropie din nou de supra-

faţă și încep devastările cari sunt cu atâta mai considerabile, cu
TR

cât larvele se apropie mai mult de mărimea lor definitivă. In

această perioadă ele au fălcile atât de puternice, încât pot tăiă
cu ele cele mai groase rădăcini, “Bio. 18
EN

Larvele ajunse lu completa lor desvoltare se scoboară pentru Sus maxila,

a treia oară în pământ, de data aceasta la o adâncime de un me- jos mandi-
tru și mai mult. Aici ele își construese din pământ consolidat bula de că-
/C

cu saliva lor un fel de cuiburi, în interiorul cărora se transformă — răbuș.

în nimfe. Nimloza are loc în August, Septemvrie sau Octomvrie.
Nimfele sunt de coloare gălbui, roșcate, prezentând două apendice la ex-
SI

tremitatea abdomenului. După patru, cinci sau șase săptămâni, insecta adulta
adecă cărăbușii se desfac de peliculele nimfale. 'Fegumentul lor se întărește
IA

şi se colorează, ci stau ascunși în interiorul cocăi toată iarna și nu ies din

pământ decât în primăvară, adecă la începutul anului al patrulea,
Observaţii.—La noi s'a ivit această insectă în anul 1908, sub formă de
U

dnalele A. I.— Tom, XXXIV. Memoriile Secţe Științifice. ” 3

BC
 209

RY
DR. N. LEON
BEI

ani, pe proprietatea d-lui Carol

larvă în comuna Gărbiăneşti, judeţul Botoş
lași. Anul acesta (1912) sau îvit de

RA
Jynck şi în unele părţi din Judeţul |
asemenea în jud. lași. frecuent, prec um e
cărăbuşul este
Mijloace de combatere. — In ţerile unde
contra larvelor de cărăbuş sulfură

LIB
în Franţa și Germania, se întrebuinţează
arie şi Martie, 10 la 20 grame pentru
de cărbune. Se operează în lunile Fevru
la 30 centimetri.
metrul pătrat, la adâncime de 23 de
urma plugului, când se ară, cârduri
Noi am recomandat să se lise în faţă.
ncă viermii scoşi de plug la supra

TY
pasări (săini, curei, ete.), cari mănâ în timpu l când se ară,
ciorile şi graurii cari,
De asemenea e bine să se lase acești vierm i.
ca să se hrăncască cu
vin pe câmp în urma pluzului Per-

SI
recomandat procedeul lui Brochi.
Pentru distrugerea cărăbușilor am în cehip e de
acestui procedeu este împărţit
sonalul însărcinat cu aplicarea e este
sau copii). Piccare din aceste echip

ER
câte patru persvane (bărbaţi, femei
prevăzută cu următoarele instrumente:
pe doi metri lăţime.
a) Un ţol de trei metri lungime flexibile şi niște sfori desti-
IV
La capetele acestui țol sunt fixate două prăjini -
);
nate a purtă aparatul (ca un hamac
cu un cârlig de fier;
UN

V) O prăjină prevăzută la vârt

c) Un suc mure; ușii
tot, între oarele t—7, când cărăb
Operaţiunea se face dimineaţa de ilor
tori țin ţolul întins dedesubtul arbor
sunt încă somnoroși. Doi dintre opera prăjina
ură crengile cu mâna sau cu
AL

pe cari se atlă cărăbuşii, al treilea scut ă în sac. Cărăbuşii

lea adună eărăbuşii din ţol şi-i ton
cârligată, iar al patru
sacii aceştia, legaţi la gură, câtevă
moaie
astfel adunaţi se distrug. dacă se
TR

clocotită.
minute întrun cazan cu apă
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R Y
RA
LIB
Il.
INSECTELE VĂTĂMĂTOARE CEREALELOR.

Y
IT
COLEOPTERE.

RS
ANISOPLIA SEGETUM, Ilerbst.
Frane. : I/cnisoplie des cercales. Gerin.: Der Getreide- Laubl:ăifer.

Este unul din coleopterele cele mai comune

VE la noi (fig. 19 D), care atacă
grâul în spic; se aseamănă cu cără-
buşul, dar este cu mult inai mic; îm-
NI
preună cu el apare şi A. austriaca >
Ilerbst.
U

Caractere.—Are o lungime de 9—14

milimetri ; elitrele sunt de coloare ca-
AL

stanie ; corseletul şi cupul sunt de co-

loare „verde cu luciu metalic, acoperit
cu peri galbeni. Antenele sunt formate
TR

din 9 articole, cu umiflătura ante=

nală din 3 lamele ; clipeusul prelungit
înainte în formă de cioe cu vârful
EN

Fig. 19. — a, Anomala; B. Anisaplia;

curbat. Mandibulele la vârv simple sau
c. Rhizotrowus,
bidentale ; maxilele cu un lob cornos,
care prezentă 6 dinţi lungi, ascuţiţi, întorși îndărăt. Ultimul articol al pal-
/C

pilor labiali lungăreţi.

Observaţii. — Apare la noi în lunie şi roade spicele cerealelor, în special
SI

acele de secară. Larva după unii autori pare a fi inofensivă, după alţii pare
că atacă rădăcinile cerealelor,
In 1908 au distrus în ţară recolta în următoarele judeţe : Jud. Rânmnicu/=
IA

Sărat : comuna Jideni, grâl d-lor loan Dumitrescu, Gheorghe Codreanu și

G. Lupescu; comuna Câmpincanca, grâul, — câte 3—4 insecte pe fiecare
U

spic; Comuna Racoviţeni, grâul în spic, pe o întindere aproximativ de 300

BC
 204

RY
DR. N, LEON
50

com. Seărciţi şi comuna Greabinu, spicele de grâu,

hectare; com. Galbeni,

RA
LIB
TY
i
a
v.
aaa

SI
m
„o pr:
Te « RR
Li

ER
ft
N

IV
= pd

UN

Lu

e i. (Microfotografie orizinală).
„Înisaplire, n sărită, cu palpul
Vis. 20, — 0 maxilă de
AL

„” . Pas ai
TR

!
“
+

|
EN
/C

/
SI

J
/
IA

| aa
DA
e a
U

îm

.
mările Mierofotografie vriginală)
iz, 21.— labiul de „Inisoplia
BC
 205 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 37

Y
orz, secară. Jud. Bacău: com. Poreeşti. Jud. Constanţa: com Topolog. Jud.

R
Iaşi: com. Miroslava, la-
nul cu grâu al d-lui M.:

RA
Griimberg, şi jud. Ze-
cuciu: com. Vultureşti.
Mijloace de combatere,

LIB
1. Să se adune gânduacii
cu plasa, dimineața pe
răcoare când sunt amor-
țiți, şi să se omoare.

Y
2, Să se semene în anul

IT
al doilea pe locul unde
sau ivit aceste insecte

RS
porumb, sfeclă sau câ-
«ncpă în loc de grâu, orz
sau secară. Cu modul acc-
sta larvele pier din cauza
lipsei de hrană, deoarece
VE
cu aceste plante nu se pot!
NI
nutri. lig. 22.— Ornamentaţie de pe faţa superioară a elitrei
3. Se mai recomandă (icrototografic orisinală).
îngrăşăminte minerale,ce
U

superphosphat de calu, cari pe lângă că dau vicaţă și putere plantelor

recoltate, au şi proprietatea de a omori insectele.
AL

CALANDRA GRANARIA, L.
TR

Găirgăriţi de bucate.
Gărgăriţă do grâu.
Gargaliţă,
EN

Curculeț.
Franc.: Le Charancon du Dle. Germ.: Der hornueurm.
/C

Caractere. — Lungimea corpului este de 2'/, la +'/, milimetri, de co-

loare castaniu-negricios. Pronotum este mareat cu puncte adânci oblongi.
SI

Elitrele concolore striate, punctate.

Desvoltareu. — Gărgăriţelo de grâu (fig.'23) stau ascunse în hambare, în co-
IA

şere şi ori unde se păstrează cerealele timp mai îndelungat ; primăvara ies şi
năvălesc asupra boabelor de grâu. Câtevă zile după împărechere, femela
sparge tegumentul 'boabei de grâu, pe care o ridică cu rostrul său și apoi
U
BC
 206
DU. N. LEON

RY
38

de gluten
sinour ou, astupând-o cu un fel
face o gaură În care depune un a se ouă astfel în
de coloarea grâului ș ea continuă

RA
mai multe boabe de grâu.
are o lungime de 1/e
Oul este ovoid transparent şi
capul brun, lipsită de
milimetru. Larva este albă cu

LIB
1/. ; mandibulele sunt
picioare, lungă de 2 milimetri
culeată pe 0 parte și
puternice și dinţate; ca stă
iorul firului de grâu
este cârjoiată. Ea rode tot inter
şi nu lasă decăt coaja.

TY
IL _
ă stând în această
Piz, 23.—Gârgăriţăde sriu. Larva se transformă în nimf
apoi se transformă în
fază opt la zece zile, de unde
ciclul.
boaba de grâu pentru a reîncepe

SI
insectă, perfectă care iese din aproximativ
la sfârşitul toamnei se produc
Dela începutul lui Maiu până poate depune
Sa caleulat că o singură femelă
cinci eneraţiuni de gărgărițe.

ER
ouă.
în timpul unui sezon G0.000 de crăpăturile
i, wărwăriţele se ascund prin
Observaţiuni. — In timpul ierni
și ale lemnelor «de construcţie.
duşumelelor
IV
scândurilor, ale tor in-
ţe din cari rezultă rezistența aces
Decaux a făcut mai multe experien în care
l plin cu boabe de grâu sănătos,
ccete. EL a luat în Aprilio un boca
UN

întro pivn iţă foart e us-

aria, l-a scoborit
a pus cinci perechi de C. Gran un în a
între 50 şi 70 centigrade. După
cată, a cărei temperatură variază
(r asi opt înseete vii, dar nici o larvă. 0 tem-
>
eagă ărgărițe de rău afară, la
Pot el a mai expus 0 noapte într
AL

prim ăvar ă s'au

au rezistat foarte bine şi
peratură do 19 centigrade ; ele
imperechiat. teărițe,
stă nemâneate, a închis zece erăr
Pentru a vedea cât timp pot rezi
TR

ne
erit cu pânză metalică. Ile au trăit
pe fiecare întrun tub separat, acop ili e ş 3 exe mpl are
Aucust până la 10 Apr
mâncate, + exemplare dela 20 până
mplare până la 10 Maiu şi ultimul
până la sfârşitul lui Aprilie; 2 exe
EN

la 2 Maiu. res-
e În cecice priveşte aparatul lor
Germain a semnalat turburări grav ariţ ilor ,
uit din cauz a «ăru
pirativ, la caii cari consumau orz prăf
/C

crăpăturile lomnăriei unul Coșer

am găsit asemene crărzărițe prin
Noi
.
în care n'a fost decât porumb
SI

ra săr-
Mijloace de com bat ere . — Sunt mai multe mijloace indicate cont
t pe cel mai rec oman-
cărițelor de râu noi însă nu vom deserie decâ
ul, (imă-
IA

barul, se mătură bine inte rior

dabil : Se dezinteetează mai întiiu ham tare de po-
ă apoi duşumelele cu o soluţie
turile se aruncă apui în foc), se spal esc
. Dăcă pereţii sunt tencuiți, se văru
tasă, precum și pereţii, dacă sunt de lemn
U

de apă, turnându-se in var d pentru

(10 lilograme de var pentru 100 litri
BC
 207 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 39

Y
100 petrol, se ung cu păcură grinzile şi apoi după ce s'au astupat bine toate

R
crăpăturile se dă foc la pucioasă: pentru 100 metri cubi de aer se ard
3 kilograme de pucioasă. Ilambarul odată dezinfectat se sterilizează grâul cu

RA
sutlfură de cărbune după metoda lui Decauz: Manipulaţiunile se fac sub un
șopron, pentru a se evită să se respire vaporii cari se degajează în timpul opera-
țiunii, mai cu scamă când are să se trateze de odată cantităţi mari de grâu.

LIB
Trebue evitată apropierea cu foc de sulfura de cărbune sau de grâul tratat
cu această substanță ; din cauză că vaporii de sultură de cărbune ca și acei
de eter fac explozie. Se ica apoi un poloboc ermetic închis, cu cercuri de
fier, se toarnă în el grâul prin o pâlnie pusă în vrană, și se adauge și un de-

Y
calilru de sulfură de cărbune pentru un hectolitru de grâu. So astupă apoi

IT
polobocul, se dă puţin de-a tăvala ca să se amestece bine grâul, şi se lasă
să stea 19--21 ore; apoi se scoate grâul din poloboc, se vântură şi sc aşează

RS
în hambar. Sulfura de cărbune este atât de volatilă, că nu rămâne nici o
urmă după acest tratament. Decauz ne asigură că facultatea germinativă a
grâului rămâne intactă în urma acestui tratament.

ZABRUS
VE
GIBBUS, lab.
Frane.: Le Carabe bossu. Gorm.: Der Gelreidelaufhă
fer.
NI

Caractere, — Adescori când trecem prin lanurile cu grâu, vedem cărarea

U

străbătută de o mulţime de gândaci negri cari fug de-a curmezişul ci.

Aceşti gândaci sunt fa- ji 5
AL

brus gibbus (fig. 21). Cor-

pul lor este lung de 15 mi-
limetri; el este eliptic,
TR

convex; antenele sunt fi-

lilorme, mai scurte decât
toracele ; gura este feru-
EN

ginoasă, ochii mici proc-

minenţi, foracele larg,
Fig. 24.— Zabrus gibbus. 1. adultul; 2. larva; 3. nimfa,
cevă mai îngust în partea
/C

anterioară ; elitrele sunt puţin mai largi decât toracele și cu umerii puţin
ieşiţi; cele sunt brăzdate cu opt linii profunde şi punctate ; picioarele sunt
SI

puternice.
Desroltarea. — După imperechere femela depune ouăle în pământ pe lângă
IA

cerealele cari se află în apropiere. Larvele ajung o lungime de 2,5 cm

de coloare albicioasă bătând în galbăn și prezentând place cornoasc, roş-
cate pe partea dorsală a inelelor cari constitue corpul lor. Mandibulele
U
BC
 2035
DR. N. LEON

RY
10
de a se
na şi trăese doi trei ani înainte
sunt puternice. Larvele apar toam la o adân-
zilei ele stau ascunse în pământ

RA
transformă în adult. In timpul . In luna
la suprafață și minâncă plantele
cime de 16 cm. noaptea ies mai transformă
nt la 45 centimetri şi aici se
Maiu se retrag mai adânc în pămâ

LIB
în nimfe. se recomandă
Mijloace de combater — e.Sunt mai multe mijloace cari
contra acestor insecte: ă, şi se ard;
, cu ajutorul unor saci ct coad
1. Se adună gândacii de pe spice ac; nu se sea
urile infectate de acest gând
2, Rotaţiunea culturilor în câmp

TY
de hrană wânda-
plante cari nu pot servi
mină câţivă ani cereale ci alte
cului şi larvelor lui; pe spaţii mai
se observă şi sunt localizate
3. Când stricăciunile încep i

SI
imetri adău-
spaţii cu șanțuri, având DU cent
restrânse, se înconjoară aceste .
în fund ul căro ra se pune var.

ER
cime şi 3 lărg ime, e şi se grapiă,
fost numeroşi, se între miristel
1. In tine când gândacii au a ceminţeler
lui, erăbind astfel serminaţiune
îndată după terminarea secerişu
căzute pe pământ.
IV
ru a curăţi
și o arătură cât mai adâncă, pent
7. Arderea buruienilor toamna
ascunse:
terenul de larvele şi ouăle
UN

AGRIOTES LINBATUS IL.

sinonim: ÎIATER SEGETUA ],.

AL

AGRIOTES SEGETIS hal.

Gori. Der Drahtcurm.
Franc,: Le Tuupint des NOissous.
TR

trheşte atăt pe somănături cât

sândăcel lunăre si subțire care
ste un ut din cauza
7

şi pe fânaţe, și este uşor de recunosc

— »
T

a sări, şi când îl culcăm

EN

proprietăţii ce are de
SII pe spinare sare producând un scromoș tel exe-
= y
aceas tă
.
ură
săritură pentrru imtoarce
î îi sese întoa ree ȘIși :
Sa A
eee
e DR TaTToaa,
, cută
cută wee ust 4 sărit pent
SA îl atin-
reveni pe picioare. De asemenea când
/C

s epsie , sau după

wo, cade în un fel de catal
tigg, 20, — Flater segeturm. că e mort,
cum crede poporul, se preface
SI

vo lunezime de 9 nun. Si este de

e.
Cânda
Caract— er cul (fig. 25) ajunue
eălbui, Fiecare clitră este ornată
coloare brună închisă, acoperit cu perișori
IA

cu opt dunzi punctate,

a se crede că depune cite sase
Desvoltarea.— După împerechere, femel
globuloase sau puţin ovale, de
ouă pe lână plantă. Ouăle sunt foarte mici,
U

căror corp este cilindrice şi sub-

coloare albă-zălbuie; din ouă ies larvele al
BC
 209 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 41

Y
țire, de coloare galbenă, lucioasă ; ele pot ajunge 2 centimetri de lungime.

R
Tegumentul larvei este foarte vârtos şi greu de sfăriunat între degete, din
care cauză

RA
se numește în limbi franceză Vers fils de fer, iar în limba
germană Drahluurm. Aceste larve sunt foarte mâncăcioase și primejdioase
pentru cereale,
|
In timpul: iernii, larvele se scoboară în pământ și stau în amorțeală până

LIB
dau căldurile, Iiindcă nu le place umezeala, în timpurile ploioase se sco-
boară din ce în ce mai adâne în pământ,în timp de secetă însă ies mai
la suprafaţă, |
Ubservaţiuni
— Acest
, inscet este

Y
foarte primejdios, mai cu scamă din
cauza larvei sale care roade rădăcinile cele tinere, nu numai ale cerealelor,

IT
ci şi ale zarzavaturilor, | .
Mijloace de combatere.— Distrugerea directă a larvelor fiind foarte difi-

RS
cilă, se recomandă:
1. Adunarea şi distruwerea gândacilor ;
2. In livezi și în grădini injecţiuni de sulfură de cărbune în sol;
VE
3. Stârpirea bălăriilor și a ierburilore în ale căror rădăcini sunt cuiburi
de larve.
NI
ORIOCERIS MELANOPA, Fab.
Franc.: Le Crioctre de Porge. Cermm. : Dlalihâhucheu.
U

Larva sa este puţin vătămăloare pențru orz şi ovăz, nu produce însă

stricăciuni mari.
AL

Caractere. — Gândacul are o lungime de 5—6 milimetri, elitrele sunt al-

Dastre, toracele roș și capul negru, iar picioarele negre ; Antenele filiforme
negre din 11 articole.
TR

,
Desvoltare — Larvele
a. sunt de coloare roșii-gălbii, cu șase perechi de pi-
cioare ; ele prezentă pe partea lor dorsală o materie lipicioiisă compusă din
gocoloaşe verzi de excremente cari stau pe spinare formându-i un fel
EN

de
acoperiș protector. Pe la sfârșitul lui lunie se scoboară în pământ, unde se
transformă în crisalide şi apoi în ândaci.
/C

TENEBRIO MOLITONR L,
Gândace de făină.
SI

Frane: Le Tenchrion Meunier. Germ: Der Jiehlhii fer.

IA

Prin mori, pitării, hambare, cămări şi ori unde so ține multă făină trăește
.
acest coleopter ale cărui larve sunt cunoscute sub numele popular de Moleţi,
surdomași sau viermi de făină,
U
BC
 49 DR. N. LEON 210

RY
e cu clitrele
Caractere. — Adultul (lig. 26) are un centimetru și 1/ lungim
şi pi-
negre, lucitoare, line şi «les punctate, iar partea dedesubt

RA
Sa
sunt
| & cioarele roşi-castanii. Picioarele anterioare ȘI cele mijlocii
sfstă pentamere, cele posterioare telramere.
n;
” n Desvoltarea.— larva se aseamănă cu aceea de Agrioles seggeliuu

LIB
de ă centimetri, cu tegumentul tare, lucios, grăl-
3 ea este lungă
toată
Dbuiu, are trei perechi de picioare toracice scurte, Pentru
metamorfoza are nevoie de un un.
de
Observaţii. — EL este primejdios nu atâta prin cantitatea
Vice. 96.—Gân=

TY
dacul de făină. cari le
făină care o mănâncă larvele sale, ci prin excrementele
făină, depreciind astfel
depun şi tegumentele cari le schimbă, lăsându-le în
privigh itoareaşi alte păsă-
valoarea ei. Cu larvele acestui insect se hrănesc

SI
rele cântătoare în colivii.
Mijloace de combatere. — Nu se cunoaşte nici un mijloc altul- decât

ER
cutii bine închise; iar in
acela de a păstră făina, posmagii, ete., în lăzi şi
se ardă larvele şi cândacii.
caz că au pătruns dejă, să se cearnă făina şi să
IV
ÎNIZOTROGUS SOLSTITIALIS L.
UN

Cărăhuşelul.
Cărăbus de iarbă.
Cărăbuşul mic.
Cărăbus de hrişcă.
AL

«du solstice. Germ: Der Junileifer.

Frane: Le Dhizostroyue
TR

n îl numeşte Tiuni-
Fiindcă apare în luna lunie, de accea poporul germa
ziua S-tului loan,
ii fer, iar poporul francez, tiindeă apariţiunea lui coincide cu
Poporu l nostru are cre
de aceea îl numeşte «Ilanneton de la Saint-dean»»
EN

câ trebue numai
dinţa că îndată ce iese cărăbuselul (tis. 19 €.), e un semn
hrişcă, e un semn
decât să semene hrişca; iar când ies mulţi cârăbusi de
că are să se facă multă şi frumoasă pâine albă şi hrişeă.
/C

este mai Inic, are

Caraetere.—Se ascamână foarte mult cu cărăbușul, însă
e sale sunt călbui
o lungime de 1d—17 mm, şi îi lipsește stilul anal; elitrel
SI

şi capul sunt de culoare bhrun-sălbuiu aco-

și acoperite cu peri; corseletul
puţin
perite cu vilozităţi; abdomenul brun, acoperit eu peri culeaţi; picoarele
cu cro-
IA

mai luni decât tibia,

ciliate, înarmate cu câţivă spini; tarsele puţin
sete unidentate,
de
Desvoltarea.—— Larvele se aseamănă în ceeace privește forma cu larvele
U

esc decât că sunt inai mici; ciclul

cărăbuş, şi La prima vedere nu se deoseb
BC
 21| INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 13

Y
lor evolutiv însă este numai de un an, nu do trei ca la cărăbuş. FPemelu depune

R
„în pământ 20—30 de ouă, după două trei săptămâni ies larvele, cari după
ce își schimbă tegumentul de două ori, se afundă în pământ ca să ierneze.

RA
Primăvara când începe a fi cald, ele ies tocmai la suprafaţă, își schimbă te-
gumentul pentru a treia şi ultima oară, apoi după 14 zile se transformă în
nimfe, iar după 14 zile ies cărăbușii.

LIB
Observaţiuni.— Larvele rod rădăcinile cerealelor şi ale gramincelor. Feme-
lelor le place să stea pe locuri mai joase, de aceea ele stau mai mult pe
pământ, pe când masculii sboară în amurg, deşi nici ci nu se ridică prea sus.
Mijloace de combatere. — Se recomandă aceleași mijloace cari le-am

Y
arătat la combaterea cărăbușilor.

IT
RS
THUYSANOPTERE. VE
TIRIPS CEREALIUM. Halid.
NI
Franc: Le Thrips des Cercales. Germ: Der Gelreideblasenfuss.
U

Acest insect suge seva din ovariilo de grâu sau de secară [ragede do pe
spic, din care cauză se usucă.
AL

Caraetere. — Are o lungime de 1 la 2 milimetri. Aparatul

bucal este conformat pentru supt. Femela este de coloare nca-
Şră şi aripată, iar bărbatul este lipsit de aripi. Aripile femelei
TR

sunt înguste și prezentă un fel de franjuri de fiecare purte; pi-

cioarele sunt scurte și terminate cu un [el de ventuze. Cu ajuto-
rul abdomenului ele pot sbură.
EN

Desvoltarea.—Larvele îşi lcapădă pielea de cinci ori, sunt do

coloare portocalie cu capul negru.
- Mijloace de combatere. — So recomandă:
/C

1, Ca semănatul să se facă de timpuriu, pentru ca spicele să,

fie formate în momentul când apar insectele și să poată astfel
SI

rezistă la atacurile lor. Fig. 27. —

2. Arderea miriștilor și o arătură adâncă după recoltă. Thrips cerea-
IA

3. Pulverizarea spicurilor cu nicotină şi sopon 1,5 la sută, lim,

U
BC
 RY
DE. N. LEON

19
—
9
d

RA
LEPIDOPTERE L.

TINEA GRANELLĂ.

LIB
Molia bueatelor,
Molie de bucate.
Molie de pâine.
(ărgăriță de bucate.

TY
Teigne des Graius. Germ.: Der neisse Hornturm.
Prane. $ La

SI
ar «ărgărilă albă, ca să
Lua acestui Muturaș se numeste popul
runaria (pag. 157), că-
se deosebească de larva insectei Celandra

ER
reia îi zice qărgărilă neagră.
încuibează în magaziile
Ele produc pagube forte mari când se
la un loc mai multe boabe,
în cari se ține grâul si secara, [le adună
de mătase produse «de
IV
pe cari le încunjură grămăgioară cu firele
ghemele astfel” făcute,
ele, si apoi le mănâncă stând ascunse în
UN

de 5—6 milimetri. Corpul ar-

Caractere.— Fluturaşul (lg 25) are o lungime
gintiu, aripile superioare
au o coloare cenușie, îmm-
pestriţate în mod neregu-
AL

lat cu brun; aripile infe-

rioare sunt mai închis Co-
lorate cu franjuri pe mar-
TR

gini. Antenele sunt scurte

şi fihforme.
Desvoltarea. — Femela
EN

işi depune ouăle sale po

boabele de grâu sau do
Vis. 28. — Molie de pâine,
secară. După 12—15 zile
/C

ă, cu capul mai închis, cu

ies din interiorul lor larvele, de coloare galben
un loc, pe cari le reunese prin
16 picioare; ele adună mai multe boabe la
SI

mandibulele bobul la unul

livele de mătase toarse de ele şi apoi rod ct
În privinţa locului de meta-
din capetele lui și mănâncă faina din interior.
IA

părere că larva trece în

mortozare autorii nu sunt de acord; unii sunt de
că ea trece în crăpă-
stare de nimfă în interiorul bobului de grâu. alţii cred
turile pereţilor sau ale lemnului și că acolo se metumnorfozează.
U

Cel mai sivur mijloc este a dezinfectă grâul

Mijloace de „combater—e,
BC
 913 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 45

Y
sau secara prin procedeul cu sulfura de carbon, în butoaie închise, după cum

R
am descris-o la Calandra granaria.

RA
AGROTIS SEGETUM L.

DBuha semănăturilor.

LIB
Franc.: La A'oclauelle des moissons. CGerm.: IVintersaaleule.

Acest fluture trăeşte în Europa, Africa și Asia. Omida sa este la noi cu-
noscută sub numele de Omida de pimâul. Ea este colorată cenușiu,

Y
de
aceea se numește franţu-

IT
zește Vers gris; primul inel
este strălucitor, iar pe partea

RS
dorsală a corpului prezentă
două benzi longitudinale
galbene.
Omizile singure sunt vă-
tămătoare; ele ni distrug
VE
numai cerealele, ci şi sfecla,
NI
rapiţa, varza şi alte plante;
lungimea lor poate ajunge
până „la 5 cm.
U

Caraetere.—lluturele este
brun, cu aripile anterioare
AL

cenușii cu un reflex galben

şi cu o bordură de coloare
mai închisă; aripile posteri-
TR

oare sunt albicioase, cu ner-

” vurile brune la mascul şi
par că ar [i afumate la fe-
EN

melă.
Antenele sunt pectinate
la mascul şi filiforme la fe-
/C

melă, Lig 29, —Buha semănăturilor. I'luturele şi omizele.

Desvoltarea.—Fluturii a-
SI

par în Maiuşi sboară până la sfârșitul verii. In August femela depune

ouăle sau în pământ sau în apropiere de rădăcinile plantelor, sau chiar pe
IA

frunzele plantelor celor mai apropiate de pământ. Ouăle au mărimea se-

minţei de mac,
După 14 zile ies din ou omizile de coloare pământoasă, purtând trei dungi
U
BC
 RY
46 DR. N. LEON 21

ie. Pe fiecare inel are câte

paralele, gălbui, două pe laturi și a treia mijloc

RA
schimbă pielea devine de co-
patru puncte. Omida la fiecare dată când îşi
se întunecă din ce în ce până
loare mai închisă, îar dungile longitudinale
dispar. Omizile au o lungime de +0 milimetri.
și ascunse în pămăut, după

LIB
Aceste omizi în timpul zilei stau înghemuite
le de cereale sau de sfeclă.
ce apune soarele ies şi toată noaptea rod frunze
să se usuce, |
[2 de ajuns să lie puţină secetă pentru că plantele
în pământ. Primăvara se
larna o petrec întrun cuib mic, pe care şi-l fac
toată luna Muiu şi lunie. Apoi

TY
trezesc şi încep din noua se hrăni cu frunze
de culoare brună feruzi-
intră în pământ pentru a se preface în crisalidă,
noasă, din care iese insecta perfectă (Muturele).

SI
atacă şi
Observaţi i. acestui fluture, pe lână că atacă cerealele,
— Omida
be hectare,pe moșia Epureni-
sfecla. In 1908 au atacat sfecla pe un teren de

ER
Necmț şi în jud. Botoşani.
Izvoare jud. Iaşi; slecla din com. Mărgineni, jud.
Mijloace de combatere.
1. Prinderea fluturilor cu ajutorul felinarelor.
care se. întrebuin-
IV
o, Distrugerea omizilor cu superfosfatul de calciu
plante le aticate de omizi
țează în modul următor: se pulverizează mai intâiu
o suprafață de
cu superlosfat de calciu, în doză de 2 vilograme pentru
UN

ratura de 45".
o sută metri, iar în urmă se stropesc cu apă caldă, la tempe
l râmăt orilo r in owoare , căci ace-
3. Se mai recomandă să se dea drumu
stia scormonind pământul mănâncă omizile.
AL

————
TR

NEMIPTERE.

APIS GRANARIA Li.

EN

Păduchele de râu.

Frane: Le Puceron du le. (Germ: Die Getreirdeblaltlcaes,

/C

milimetri; el
paduchele de râu are ca lunzime forma apteră de 2—3
, a tibiilor
este verde, cu ochii, extremitatea antenelor, extremitatea copselor
SI

negre. Păduehele aripat are o lungime de > mil. 3, cuuvripi

și corniculele
abdomenul verde, aripile hia-
cu tot £ milimetri. Capul şi toracele vânăt;
IA

line si transparente.
Slă-
Apar în timpul verii pe spicele de griu și când sunt în număr mare,
cu
U

te, din cauză că le sug

pese plantele şi cauzează pazube însemna
Ă
plizeul lor seva.
BC
 215 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 47

Y
APIIIS MAIDIS.

R
RA
Păduchele de păpuşoi.
Trance: Le Puceron de mais. * Germ: Der Maisblattaus.

LIB
Păduchele apter este negru-albăstruiu; cel aripat cenușiu cu + dungi negre
transversale pe spate. El suge
cu pliscul seva din păpușoi şi
din alte cereale slăbindu-le. |

Y
Mijloace de combatere. —
Singurul mijloc de a combate

IT
păduchii de cereale, este de
nu mai semănă în anul al doi- pie, 30.—Aphis, Masculul cu aripi, femela nearipată.

RS
lea cereale pe câmpul unde
sau ivit aceste insecte, ci altfel de plante cari nu le pot servi ca hrană.
VE
NI
DIPTERE.

CECIDOMYIA DESTRUCTOR,.
U

Franc: La Cecidomge destruclive. Germ: Die Zlessenf/liege.

AL

Uneori atât semănăturile de iarnă cât și cele de vară au un as-

pect bolnăvicios, unele plante rămân mai scurte decât cele normale,
jar dacă dă un vânt cevă mai puternic le rupe; desfăcând foile
TR

grâului găsim în interior la dreptul nodurilor niște larve galbene

cari le sug seva; sunt larvele insecter Cecidomyia.
Caractere:— Insecta adultă (fig. 31) este o musculiţă de 3 milimetri lungime;
EN

coloarea este neagră, numai despărțiturile dintre inelele abdominale şi dunga

mediană de pe spinare sunt roşii ca sângele; aripile au o coloare închisă,
din cauza unui puluşor cenușiu; în timp de repaos insecta le ţine culcate
/C

orizontal pe spate; pliscul este scurt de coloare galbenă. 'Tarsele sunt pen“
tamere, al doilea articol este:cel mai lung.
SI

Desvoltarea.— Ele încep a apăreă la noi pe la sfârșitul lunii Aprilie. Fe-

mela depune 100 până la 150 de ouă ovoide de coloare galbenă, izolate sau
IA

câte două printre nervurile longitudinale ale foilor. de grâu. După opt zile,
larvele ies din ou, se scoboară în jos dealungul frunzelor, uneori până la
rădăcină sugând seva din ele; alteori se opresc la noduri, pe unde se introduc
U
BC
 216,

RY
DR, N. LEON
18

în interiorul stipului. In interiorul paiului ele se transformă în nimfe, mici

coei, brune, cari au as-

RA
”
pectul unui fir de în.
Iu timpul unui an pot
aveă patru si şase

LIB
«reneraţiuni.
Mijloace de comba-
tere.— lată mijloacele
de combatere recumine

TY
date de Licaillou.
1. Să se ardă paiele
după recoltare și să se

SI
distrugă plantele răsă-
rite în urmă. Astfel se

ER
Ifisz. 31. — Cecidomya destruetor. ucid pe deo parte un
mare număr de Ceci-
de foame cele ieşite din ultima
domii şi pe de alta se conslrăug să piară
IV
srenerație ș ”
târziu toamn a, așă că adulții ultime i senera ţiuni să fie
». Să se semene
UN

uree pe ele; sau nui

dispăruţi când plantele ies, incât să nu poată să se
Dine să nu se semene decât în primăvară;
adă secara râului, ci
3. Să se practice cultura alternantă, să nu Se succe
nu atacă finul,
fanul răului, căci cecidomia atacă secara şi
AL
TR

HYMENOPTER IE,
EN

CEPHUS PYGMARUS. Îi.

Frane: Le Cephe «des chentmes. Germ: Die Gelreicde- Maluutespe,

/C

secara Sau cerâul, căsim fire mai surle

Uneori observă
căm un asem enea pai,
“decât cele verzi si cu spicul alb; dacă despi
SI

înseetei Ceplu us py-

săsim în interior un vierine care este larva
(lg.O 23).
IA

apmereus
o luntzime 6 mun, Coloarea este neară cu de-
Caractere. Adultul aro
bătinl în roş. Antenele
zemnuri wulbene ș aripile sunt de coloare albăsteie
U

Abdomenul comprimat lateral.

sunt filamentoase, compuse din 22 de articole.
BC
 217 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 49

Y
Desvoltarea. — Femela incizează, primăvara, tulpinile dedesubtul spicului

R
depuind câte un ou în inte-
rior, repetând această ope-

RA
rațiune pentru 12 până la
15 paie. După 10 zile ies
din ou larvele ; ele sunt albe

LIB
cu capul galben închis. Ca-
pul prezentă antenele con-
stituite din patru articole,
și de fiecare parte câte un

Y
ochiu simplu; ele rod paiul

IT
în interior, scoborându-se în
jos spre pământ. A junse lân-

RS
gă rădăcini, ele se transformă
în coconi și acolo petrece
tot timpul iernii.
"Fig. 32, — Cephus pygmacus. Adultul și larva (3).
Observaţii. — Paiele ata- VE
cate de uceste larve au spicele .
decolorate, se opresc a
în cerştere şi a în urmă N
se usucă,
NI
Mijloace de combutere.
1. Arderea paielor imediat după seceriş;
2. Dacă insectele sunt abundente, rotaţie de cultură,
U
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U

Analele A. E. — om. XXXIV.— Memoriile Secţ. Științifice:

“
BC
 RY
RA
LIB
TY
N.
TELOR DE NUTREȚ
INSECTELE VĂTĂMĂTOARE PLAN
ȘI INDUSTRIALE.

SI
—

ER
COLEOPTER E.

SILPIIA OPACA Lb.

IV
(Germ, : “adaskii fer.
Frane. : Le Silphe opuque.
UN

resc cu materiile
e sun t în wen era l ins ect e [olositoare, liindeă se nut e
Silphidel organice în deseompuiner
Dispariţia cadavrelor ani
.... n
“
Ne ja
male expuse la acreste da-
AL

i
torită în parte insectei Sil-
pha obscura. Unele specii
devin fitofage atunci
TR

însă
a de-
când multiplicaţiunelor
vine exeuberentă, astfel este
Silpha opac.
EN

Caractere.— Acest coleop-

ter are forma ovală, este lun
de 1 centimetru şi e colorat
/C

negru, acoperit cu perişori

Fig. 83, — Silpla și larvele ci.
mătăsoşi, lini, de coloare ce-
SI

elitrele sunt ridli-

e. Cors elet ul este foar te desvoltat de formă circulară;
nuşi erior. Antenele se termină cu
și rotunjite la capătul lor post
IA

cute pe margini
o umflătură în formă de măciucă. ela de-
loc în luna Aprilie, după care fem
Desvoltarea.-— Imperecherea are depune până
sub fzunzele vechi căzute; ea
U

pune ouăle, su în pământ sau ies larvele,

rotunde. In luna Maiu din ou
la 30 de vouă. Ouăle sunt mici,
BC
 219 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 51

Y
cari îşi schimbă tegumentul în patru rânduri; ele rod parenchimul frun-

R
zelor lăsând numai o reţeă de nervuri, din care
Va

RA
cauză planta se usucă. In luna lunic ele se sco- i
boară în pământ la o adâncime de 5—8 centi-

=
metri, unde se metamorfozează. Insectele adulte

LIB
iernează în pământ și nu ies la suprafaţă decât
primăvara.
Observaţii. — Acost insect este destul de fro-
cuent la noi; în anul 1908 larvele sale au atacat
frunzele do sfeclă în judeţul Botoşani.

Y
Mijloace de combatere. — Cel mai sigur mijloc

IT
este culegerea larvelor şi a gândacilor,
Vouquier d'Ierouil recomandă u se pulveriză

RS
câmpul atins de aceste insecte cu următorul ame-
stec, 100 lilograme pentru un hectar:
Oloiu de rapiţi . . . . 15 kilograme
Sopon
APĂ
verde
cc...
. ....-
St
1 >
»
VE Fig. 34, — Picior de Silphă mă-
rit (Microfotogralic originală).
,
NI
MELIGETIIES AENUS Fab.
Puricele verde-arămiu de rapiță,
U

Franc. : Le Meligethes du Colza. Germ.: Der Rapsglanshă

fer.
Puricele de rapiţă apare în luna Aprilie și Maiu pe florile de rapiţă, de
AL

varză şi de alte plante din familia cruciferelor; el mănâncă petalele florilor

şi staminele împiedecând desvoltarea lor.
TR

Caractere.
— Acest insect (fig. 35) are o lungime de 2 milimetri până la
2!/.; corpul are o formă ovoidă și este de coloare
verde bronzat; picioarele sunt brune închis, numai
EN

tibiile picioarelor anterioare sunt mai deschise, sub-

țiri, pe marginea lor externă dinţate.
Desroltarea. — Femela își depune ouăle ei ovoide
chiar în bobocii încă nedeschişi florali ai rapiţei.
/C

Larvele sunt de coloare alb-gălbie, cu capul negru;

mandibulele cu vârfurile negre şi la baza lor cu o
SI

Fig. 85. — Puricele ver-

de-arămiu de rapiţă, mărit serie dublă de dinţişori scurţi. Larvele distrug con-
și in mărime naturală. ținutul. bobocului. floral, apoi ies din interiorul bo-
IA

bocului și încep a roade fructele (silicele).

Larvele se scoboară apoi în pământ pentru a se transformă în un fel de
cocon, din care după 10—12 zile iese gândacul.
U
BC
 RY
990
„ LEON

s 1
Il
Gândacii sboară „repede asupra florilor, iar dacă dă frigul caută să se as-
cundă în pământ sub coaja arborilor sau a buruienilor.

RA
Mijloace do combatere. — Când plantele sunt mai rare, astfel ca omul să
poată trece prin ele, se recomandă să
se prindă cu un sac de pânză, cu incl
n

LIB
22207)
= 5 TI
LI ]
d ! de fier la gură şi coadă. So monie sa-
cul în apă, se pun câtevă frunze spre
a împiedecă insectele să fugă şi se
trage pe deasupra semănăturilor atinso

TY
Ii, 36. — Aparatul lui Sperling.
de acest înscet,
Tot pentru prinderea lui sa mai construit un aparat (aparatul lui Sperling,
lim. 36), Acest aparat se compune dintro prăjină a. b., în care sunt îinţe-

SI
penite niște bețe c., d. e. f., gh. i pe ale căror vârfuri se află o scândurică
ca în fig. 36. Scândurelele se ung cu păcură, iar doi oameni iau aparatul de

ER
câte un capăt şi-l târăse uşor peste vârfurile rapiţei. Sârma m. n. are de
scop a îndoi vârfurile trunchiuleţelor de rapiță. (iândacii cad şi se lipesc de
scândurelele unse cu păcură,
IV
UN

OTIILORILYNCILUS LIGUSTICI.

Frane. : Le Chavancon de la Livtche. (ieri. : Der A'dscher,

Acest gândac mânâncă mai cu seamă noaptea, este incapabil de a sbură,

AL

din cauză că aripele poste- Spete

rioarc-i sunt atrufiate.
Caraetere.—EEl are o lun-
TR

sime de un centimetru, este Ni a

de culoare nesru, însă din 25 AR A 90 Se A mt
EN

cauza solzişorilor cari-i are

la suprafață pare ccnușiu.
= n ed.
Pliscul este scurt, umflat la PDŢ o
.. . : Ie
mijloc ; forma corpului este
/C

clitrele sunt co"92

ă, siși elitrele 7ti
bombatată,
at
riacee sudate pe linia me
SI

diană, aripele inferioare lip- y

ese,
IA

Observaţii. — Mânâncă tri- Fir. A7.— Modul de aplicare a aparatului lui Sper-
foiul, lucerna, măzărichea şi Jing (după Anechtel), ”
alte plante.
U

Mijloacele de combatere, -- Strâncere ândacilor este dilicilă din cauză

BC
 22] ” INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA,

Y
53

că nu se poate face decât noaptea.

R
Se recomandă distrugerea larvelor
sulfură de cărbune. cu

RA
CLEONUS SULCIROSTRIS |]..

Gărgăriţa de sfeele,

LIB
Franc: Le Cleonus a rostre silloună, Germ.: Der Hohlriisstey.
Acest coleopter roade parenchimul frunz
ei de sfeclă şi tulpina ci subţire

Y
producând pagube colosale.
Caractere. Corpul (fig. 38) este lungăreţ,
are o lungime de 1 cm. 5lu 2

IT
centimetri, de coloare neagră care pare
cenușiu din cauza «
perișorilor cenușii cari se afli la suprafață Ă >

; elitrele în mod

RS
Ina]
neregulat punctate prezentă, douăpi trei arcuri a. fl
este gros și cu creste ieșite.
oblice ; rostrul fi je
Desroltarea. — Femela își depune ouăle în pământ
lângă sfeclă, câte zece ouă, din ouă ies
chiar
VE PN7 AU r
£ Ah
Ti A Ş
larvele cari intră i :
în tulpina subterană a plantei, din care cauză
ele so opresc 4
4
în creștere. Inspre toamnă se transformă
în insecte com-
NI
plete cari petrec iarna ascunse în pămân Fig. 38.—Gărgă-
t.
Observaţiuni. — Acest insect oste dintre riţa de sfeclă.
cele mai vătăimă-
U

toare la noi pentru sfeclă, fiindcă-i roade și

frunzele şi părţile subterane ; în
anul 1908 a atacat sfecla în jud. Botoşani.
Mijloacele de combatere. Am recomandat contra
AL

, lor metoda lui Aforavek,

stropirea sfeclei cu clorură de Daryum, disol
vată în apă, în doză de 2—41/,
pentru 100 părţi apă. -
TR

GONIOCTENA SEXPUNCTATA Panz,

EN

Acest mic coleopter care la prima veder

e se ascamănă cu coccincla, a
apărut în anul 1911 pe lucernă, proprietat
ea d-nei Sevasta General Arion din
comuna Ferbinţi ; iar în 1910 a distrus
toată lucerna în comuna Vogiulești
din plasa Văile, judeţul
/C

Mehedinţi.
Caractere. — Gândacul are o lungime de
6 milimetri ; de coloare negru,
elitrele roșii, pe corselet cu doui pete negre
SI

. Partea ventrală a corpului şi

femurul negru; antenele gălbui. Suprafaţa
elitrelor cu o ornamentaţie spe-
cială de punete.
IA

Desvoltarea, — Femela acestor insecte depun

|
e ouăle câte G până la 10
unul lângă altul pe faţa inferioară a frunz
elor, din cari după 10—1.ţ: zile
ies larvele,
U
BC
 233

RY
pit. N. LEON
54

ce-şi leapădă pielea în trei rânduri, se transformă în pupe.

Larvele după
zile de linişte ies din

RA
După 10—14+
pupe gândacii. Intreaga lor desvoltare
durează 6-8 săptămâni.
Mijloace de combatere.— Am reco-

LIB
mandat:
1. Să se culeagă gândacii, purtând
doi oumeni pe deasupra sămănăturilor
atacate de insecte o scândură lată, unsă

TY
pe fața din jos cu păcură. Insectele
când se ridică să sboure se lipesc de
scândură, de pe care se adună şi se ard;

SI
|
. i 2, Procedeul lui Wessler: Să se stro-
pească lucerna cu o soluţie: de sulfat

ER
ine caza iti
de cupru în doză de 2 kilograme pen-
teni sexpunc -
tru hectolitru de apă, la care să se mai
Fiss. 39—Lab iul de Gonioc
tată. (Microfotografie' orisinali).
adauge și puţină apă de var;
IV
|
să sc unocască şi se-
3. Ca mijloc preventiv să so are adânc pământul,
mănăturile să se facă cât mai dese.
UN

sulture -1S de ore înainte do

4. Semințele să se tăvălească în floare de
a se semănă,

ADONIDIS labr.
AL

ENTOMOSCELIS
(ândacul roş de rapiti.
Adonisblatilăfer.
TR

Crysomtle da Colza. Germ.:

Frane. : La
dela noi ș larvele sale, cunos-
liste unul din cele mai comune coleoptere
de rapilă, distrug rapiţa, produ-
EN

cute popular sub nunelo de viermi negri

când paube colosale. an- corpul
Gândacul are o lunirimme de d 17,—9 milimetri ;
Uaractere. —
corzeletul și elitrele salben roşcate,.
/C

tenelor şi picioarele sunt negre, capul,

ale nezre, Pe mijlocul toracelui
litrele sunt roşii cu trei dungi loneitudin
cate un punet negru. Antenele pu-
are o pată neazră și de o parte şi alta
SI

luneri ca jumătatea corpului, Palpii

țin mai îngroșate la vârf, aproape așă de
Perechea a treia de picioare bilo-
maxilari cu articolele terminale conice.
IA

microscop prezentă la suprafaţa lor

pată; unchiile simple. Aripele văzute sub
|
un dezemn special.
Din ouă iese larva
Ouăle sunt ovoide lungăreţe (fie. 4, "Tab. 111).
U

Desoltarea.—
are şi cu tura contormată pen-
care este neagră păroasă, cu trei perechi de picio
BC
 993 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 55

Y
tru masticat. Ea ajunge o lungime de 7—9 mm. Larvele rod frunzele de

R
rapiţă, iar gândacii tinerele pistăi. |
Observaţii.—Acest insect, care odinioară eră foarte rar în România, în timpul

RA
din urmă din cauza cultivării rapiţei pe o scară
întinsă, s'a îmmulţit în mod prodigios. Sau ivit în
anul 1910, pe rapiţa d-lui-lon I. Ciulei, proprietarul

LIB
moșici Plopeni, Ploscu, Bascu, Jud. Dovohoiu.

Y
IT
RS
VE
U NI

Fig. 40.—Gândacul roş de

AL

rapiţă: a, mărime naturală;

b, mărit; c, larva. lim 41. — Labium de Bntomoscelis.
TR

Mijloace do combatere se pot întrebuinţă următoarele:

1. Prinderea adulţilor cu plasa, sau cu o scândură . unsă cu păcură, cum
am arătat lu Gonioclena;
EN

2. Distrugerea larvelor prin pulverizarea lor cu praf de var nestins;

3. Cultura rotativă cu plante pe cari gândacul roş de rapiţă nu le poate mâncă:
4. Arderea miriștilor şi ararea imediată, pentru a curăţi bine terenul de
/C

rădăcinile moarte, cari sunt cuibare de insecte şi ouă,

SI

“HEMIPTERE
IA

In anul 1909 Societatea pentru industria cânepii în România mi-a

adus la cunoștință că culturile sale de cânepă din județul Brăila
U
BC
 924
” _ DR..N. LEON __:

RY
20

sunt atacate do un inscet care s'a așezat aproape pe întreaga tul-

pină. Tulpinele cari ni s'au trimis, în partea lor de jos unde erau

RA
atacate de insecte erau arse, pe când partea lor «dle sus, unde in-
scetele nu au pătruns tulpina, se mănţineă verde.
Studiind insectele în chestiune, am constatat că erau femele ale

LIB
genului Aspidiotus. Corpul
lor eră acoperit cu 0 cu
apace (hg.-t2). Când sunt
tinere, ele se mişcă pe

TY
plantele pe cari trăesc ;
când ajung adulte se 1i-
xcază deliniliv într'un loc

SI
determin își infigat,
rostrul
în tulpine și sug continuu

ER
seva; ele se îmmulțesc
foarle repede şi devin
foarte periculoase, cu atăt
IV
mai nult cucât carapucele
Jor chilinoase le protejă în
UN

contra insecclicidelor, din

care cauză sunt foarte
ereu de distrus. Multe
dintre celo işi «depusese
AL

li, 42. — Un uspidiot ce si ivit pe cânepa din dejă ouăle bi Cru moarte
Brăila în anul 190%. erau şi multe tinere, dar
bărbaţi nu erau de loc.
TR

Acesto insecte alucă în seneral arborii, rareori atacă ca în cazul

de față plantele anuale, pentru prima oară le-am văzut atacând că-
nepa întrun număr asă de mare,
EN

Mijloace de combatere. — Mijloacele de distru:rere contra coceidlienilor

cari atacă arborii, deşi foarte delicile sunt practicabile. Se curăţă prin periere
/C

trunchiul și ramurile arborilor atinşi de coccidieni; această uperațiune se

practică în momentul când vegetaţiunea este suspendată, şi apoi se spală,
SI

sau se stropesc cu diferite insecticide cu bază de nicotină, săpun nezru, alcool

sau petrol,
asemenea insecte pe cânepă, am propus să se
IA

Cum eu nu mai văzusem

facă o încercare prealabilă pe o suprafaţă de câţivă metri pătraţi, <tropindu-se
cânepa cu următoarea soluţie:
U
BC
 955 ÎNSECTELI: VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 57

Y
feamă de tutun . cc... dliuu.

R
Săpun negru o. d kilogram. »
Cristale de sodi. ...,,

RA
»

=
Alcool 950%... cc... 1 litru.
APĂ ea e 100 iti,
Se disolvă săpunul în alcool și carbonatul

LIB
de sodă în apă,și apoi se
amestecă toate la un loc.
Stropirea să se facă dimineaţa sau seara, pentru a evită acţiunea
soarelui;
se poate operă şi în timpul zilei, d acă cerul este acoperit cu
nori.

Y
IT
LIEPIDOPTERE.

RS
Agrotis segotum.— Larvele acestui fluture pe lângă că atacă sfecla, atact
și cerealele (vezi pax. 213).

ACHERONTIA ATROPOS VE L,
Cap deo mort,
Strigă, . Să
NI
Capul morţilor.
Suflet de strigoi. A
U

Franc.: Le Sphina Tele-de-mort. Germ. : Der Tolenschicirner,

AL

Cel mai mare dintre fluturii crepusculari din Europa.

Caractere.— Corpul ajunge o lungime de 9—11
centimetri. Aripele ante-
rioare sunt pe faţa lor superioară castanii bătând în negru,
TR

sau negre curat

prăfuite cu alb, pătate și striate cu castaniu și ruginiu,
cu un punct albicios
în mijloc.
Aripele posterioare galbene închis, traversate de două
EN

dungi negre si-

nuoase, din cari cea dinspre marginea externă & mai
largă. Pe fața. infe-
rioară toate patru aripele sunt galbene, cu două bande
comune, din cari
cea dinspre bază e ncagră şi mai îngustă, cea dinspre marginea
/C

extornă
castanie şi mai lată. Pe mijlocul feţei inferioare a aripei
posterioare se mai
află un punct negru.
SI

Antenele sunt relativ scurte, groase, po faţa lor ssuperioară

negre, dedesubt
cenușiu și Înspre vârf albicioase,
IA

Corpul şi toracele sunt negre castanii, prăfuite cu un albastr

u albicios, în
mijloc cu o păâtă mare gălbie ce reprezintă un cap de mort,
de unde-i vine
şi numele.
U
BC
 . 926

RY
ba. N. LEON
DS

închis, cu şase inele negre şi pe partea

Abdomenul lat și gros, sălbuiu

RA
mijlocie o bandă longitudinală.

LIB
TY
SI
ER
IV
UN

Li. 43. — Fluturele cap de mort,

de culoare custanie bătând în

Omida are o lunsime de 13U milimetri
un corn, Sc metiumorfozază în pământ
pe partea dorsală posterioară cu
AL

roş,
între pupă castaniu inchis.
TR
EN
/C

Nuturelui cap de mort.

SI

iz, 44. — Umida

viile dela So-

cantităţi mari pe -artofii din
IA

Observaţii. — L-am găsit în

cula, laşi în anul 1592,
a şi distrugerea omizilor.
Mijloace de combatere.— Culemere
U
BC
 997 ÎNSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 59

R Y
HYMENOPTERE.
ATIIALIA

RA
SPINARUM Fbr.
Aa Viespea Rapiţei.
Frane.: La Tenihride de la rave..

LIB
Gorm.: Der Hiibenblalbvespe.
Uncori sc observă pe frunzele de sfeclă, rapiță sau varză niște omizi
verzi cenușii văr=
gate cu nogru cari

Y
încep a roade frun-

TI
zele dela margine

IT
și le mănâncă îna- Se
“

PE
a A Z,

intând spre mijlocul =

RS
HA
E

lor; ele sunt larvele

A
E

Viespei Alhalia spi-

Tr
-

nara,
or

VE
”
j
Ari

Caraclere.--Vies-
AM
cz

peaare olunzimede * ,2
1. . 5> apt
7—8 milimetri , de 2% Sa Mo
oare portocali
NI
nortociliee, E zel ieui„Aaa
ZI

coloare cet PA RISE

6
f

"
j

cu capul, antenele
U

Și cea mai mare par- lig. 45. — Viespea de rapiţă și larvele ei.
te a toracelui negru.
AL

Desvoltarea. -— Femela înţeapă foile plantelor pe cari trăeșto şi depune

ouăle în parenchimul lor. Larvele ieşind din ou rod franzele producând mari
stricăciuni. Ele sunt la început incolore, apoi devin verzi, negre și în urmă
TR

cenușii; ele au 20 de picioare și când sunt în repuos stau întoarse în formă

de spirale. [ile se scoboară în pământ unde se prefac în nimfe întrun
cocon mătăsos. In timpul unui an sunt două generaţiuni.
EN

Mijloace de combatere. —.Pentru distrugerea larvelor se întrebuinţează

insceticide cu bază de săpun negru și petrol. |
Marchal recomandă următoarele două formule:
/C

ÎL Apă eee e e 1500 arrame

Săpun negru . cc... 400
SI

Petrol . ce e. 1000»
2. Săpun negru e. cc... 2 kilo
IA

Carbonat de sodiu. .. . 1»
Petrol . cc. 8 litri
APĂ e e 100
U

———————
BC
 RY
RA
LIB
IV.

ZARZAVATURILOR ŞI
INSECTELE VĂTĂMĂTOARE

TY
PLANTELOR DE GRĂDINĂ.

SI
ORTIUOPTERE.

ER
GRILLOTALPA VULGARIS l.atr.

Conochilteriţă,
Cucoana Chifteriţă.
IV
Chitteriţă,
-
Coropeşniţă.
UN

Conopișteriţă,
Pisteriţă.
- (term. Der Dicdueurnt.
Frane. 2 Le Courliliire,
AL

și puţin seducătoare; din cauza

Această insectă are 0 înfățișare curioasă din cele
de legende despre ca; este una
aceasta a dat nastere la o sumă
TR

nilor.
mai periculoase distrugătoare a cradi de
16) ci are o lungime de 89 până la 1 em
Caractere. — Corpul (fe. rea pielii pe
pe partea superioară, de eoloa
coloare brună cenușie şi catifelată decăt
scurte ŞI nu acoperă abdomenul
EN

partea inferioară, Aripele anterioare sunt în timp de

contra foarte lungi, ele
pe jiunătate : aripele posteriuare sunt din coadă. Isa bărbat
repios se prelungesc peste „bdomen formând un fel de
cu care în timpul nopţii produ ce nişte
/C

sub aripi se allă un aparat muzical, se allă doi

Între cei doi ochi compuşi
țârăituri line, neîntrerupte şi surde, pentr u
-coloare roşie închis, conformate
simpli. Picioarele anterioare sunt de
SI

picioarele ccrtiței ; ele sunt foarte lar,

scurimat, având oarecare iniloszie ct
înarmate cu spini,
IA

vara pe la sfârşitul lui Aprilie ;

Desvoltarea. —- Impăreeherea are loc primă
sau din mers. Femela îndată după
ambele sexe se întâlnese sau din sbur
la o adâncime de 10 centimetri un fel
imperechere işi construieşte în pământ
U

e
găină. Din acest cuib pleacă mai mult
de cuiburi de mărimea unui ou de
BC
 220 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. GL

Y
galerii sucile. In acest cuib femela depune succesiv 200 până la 300 ouă

R
aglulinate între ele, gălii, netede și foarte vârtoase de mărimea unui lin
de sămânță de cânepă.

RA
In luna lui Iunie ies larvele cari la început sunt albe,
dar imediat devin
galbene închis, lungi de
LD milimetri ; sunt lip-

LIB
site de aripi, dar totuş
se aseamănă mult cu
mama lor. Trei patru

Y
săptămâni larvele stau
împreună, îşi schim-

IT
bă tegumentul de mai
multe ori şi apoi so

RS
împrăștie. La sfărșitul
lui August își leapădă
tegumentula doua oară
și la sfârşitul lui Sep-
temvre a treia oară sco-
VE
borându-se din ce în ce
NI
mai adânc în pământ
ca să ierneze.
U

A treia şi a patra
schimb
de tegu
arment
e
are loc în primăvara a
AL

doua, a cincea și ultima

la începutul lui lunie.
TR

Observaţii.— Este o
insectă 'voraco care se
"hrăneşte cu insecte,
EN

viermi și rădăcini pro-

ducând mari strică-
ciuni mai cu seamă |i-
indcă cu mandibulele
/C

ci puternice taie rădă-

cinile cari le înlâlne-
SI

ște în drumul ci, gău- li, 46. — Grillotalpa vulgaris,

rește cartofele sau sfe-
IA

clu, din care cauză plantele se vestejese şi se usucă. Ea arc o predilecție

pentru terenurile mobilizate și nisipoase, )
în cari poate străbate cu usurin ă.
U
BC
 RY
DR. N. LEON 930
6
2 următoarele procedeuri :
Mijloace de combatere. — Se recomandă

RA
la o adâncime de 10 centi-
1. Injecţiuni cu sulfură de cărbune în sol, pă-
metri în proporţie de 10 grame pentru metru
pentru
Urat în terenurile mai compacte și 30 rame

LIB
terenurile mai puţin compa cte;
în
2. Se îngroapă în galeriile lor oale cu apă
ă :
care se toarnă puţină esență de terebentin
3. In Iunie și Iulie să se distrugă ouăle ;
le

TY
+. In Septemvrie să se sape şanţuri în locuri
ţit, se umplu cu ba-
unde coropişnițele sau îmmul
dă frigul
ligă do cal și se acoperă cu pământ; când

SI
d în
toate chifteriţele răspândite vin de se ascun
Daligă de unde se omoară;
următorul pro-

ER
5. D-l Knechtel (25) recomandă
cedeu:
Se înwroapă în tocul unde se văd galeriile ghi-
cam de 10 cm., din distanță
IV
vece oale în mărime
în distanță şi la , vreo 2—3 Îiem» mai jos de su-”
lia, 47.—0 mandibulă și o dimineţele se va puteă
UN

prafața terenului. In toate

maxilă cu palpul de ure-
iţe de toate
chelniţă. scoate un număr mare de coropişn
de unde
mărimile, căzute peste noapte întăuntru şi
Ri

nu mai pot ieși;

în 'Purcia asiatică, a întrebuințat cu
AL

6. Yenidumie, inspector de aricultură

unile de tutun următorul procedeu:
sucees contra chifteriţelor din plantați câmpuri cu pe
cu &rebla superficial din distanță în distanţă
A îngropat
TR

-
ândi tutunul, grăunțe de popusoi prea
10 zile înainte de a semănă sau răsp ferit e de a veni
enios ; ăinile trebuesc
labil fierte şi stropite apoi cu acid ars
în aceste locuri.
EN

FORFICULA AURICULARIA L,.

/C

Urechelniţa.
Germ.: Der gemrine Ohrirurm,.
Frane.: Ie Perce-Oreille.
SI

credinţei care o au mai toate

Numele de urechelniţă provine din cauza
i la om; este o înscetă nocturnă
IA

popoarele că această insectă întră în urech

cauza aceasta petrece ziua anul
care nu poate suferi lumina soarelui, şi din de frunze
ilor, sub vravurile
mult ascunsă pe sub pietre, sub scoarța arbor întu-
U

or şi în alte locuri
căzute, în pănuşele de păpuşoi, în calicele floril
necoase,
BC
 931 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 63

Y
Caractere. — Este foarte uşor de recunoscut după apendicele abdominal

R
(fier. -48) de forma pensetoi cu care se

RA
servesc giuvaergii pentru găurirea ure-
chilor. Corpul său este lung de 1,5 em.,
roșcat închis pe partea dorsală şi ven-

LIB
trală a abdomenului, galben pe laturi;
are două elitre scurte, juxtapuse pe linia
mediană și două aripi membranose
posterioare, de două ori îndoite pentru |

Y
a întră sub elitre; capul este conic și Fig, 48. — Urechelniţa.
poate intră sub cosselet; el poartă doi |

IT
ochi proeminenţi, între cari sunt doi ochi mici simpli; antenele sunt de
două ori mai lungi decât capul, drepte, compuse din '15 articole; picioarele

RS
sunt scurte și conformate pentru aleroat.
Desvoltarea.— In Aprilie femela depune ouăle grămadă sub coăja arborilor;
ele sunt ovale lungi de 1mm., de coloare albă; mama stă deasupra lor ca
VE
şi cum ar vrea să le clocească. Puii când ies din ouă sunt albi, şi stau în-
prejurul mamei, sub care se ascund în caz de primejdie, ca puii sub cloşcă.
Observaţii.—Când sunt abundente în grădini, devin periculoase fiindcă atacă
NI
mai ales fructele dulci ca piersicele, prunele, caisele, perele, legumele, mu-
surii tineri de flori.
U

Mijloace do combatere. — So profită de faptul că sunt insecte cari fug

de lumină și se pun în apropiere de ele cu gura în. jos oale de flori cu
AL

mușchi, sau frunze; ele se îngrămădesc în oală la întuneric, de unde se scot

și se omoară,
TR

COLEOPTERE.
EN

BRUCIIUS PISI |.
Măzărariu.
/C

Gărgăriţă de mazăre.
Gândacul mazării.
SI

Franc: La DBruche de pois. "Gorm: Der Frbsenkiifer.-

IA

In unii ani, în boabele mature de mazăre, se observă o gaură rotundă de

2—21/ milimetri în diametru, uneori aura este încă acoperită de coaja
U

boabei de mazăre, In interior se găsește nimfa gândacului sau chiar gândacul,

BC
 232

RY
Gt DE. N. LEON ”

Caractere. —- Gândacul (fig. -49) are o lungime de 0,5 centimetri şi este

RA
j negru, presărat cu pete mici formate
din peri mici colorați în alb. Corpul
este bombat deasupra și mai cu seamă
dedesubt, picioarele posterioare sunt

iz, 49. — Gărgăriț a de mazăre,
dreapta mărită, la stânga mărime natu-
LIB
lungi și foarte groase lu baza lor.
Desvoltare.—ln timpul când mază-
La rea este în floare, femela acestui ândac
depune ouăle în interiorul tinerei păstăi

TY
pală; La mijloc o boabă de mazăre găurilă.
în formaţiune. Larva îndată ce, sa for-
vâră în ca
mat şi iese din interiorul oului, alege o Doabă de mazăre, se
inscet în

SI
şi se hrăneşte din interiorul ei fără a atacă hilul. După Decaux acest
determi nă
loc de a fi vătiunător primei veszetaţiuni a boabei, el din contra
mazării
o iritațiune care are ca rezultat o exuberenţă de sevă care permite

ER
a ajunze la maturita te mai în tot-
a se desroltă în mod avantajos și
sănătoase din aceeaş păstaie.
deauna mai voluminos decât celelalte boabe
maturității boabei
Larva ajunee la completa cei desvoltare puţin înaintea
IV
o galerio în ma-
de mazăre; înainte de a se metamorfoză în nimfă, ca sapă
apoi își formează o
zăre până la pericarp, pe care nu-l atinze niciodată,
UN

pe cari lo aslutinează cu un
coajă cu resturile provenite din munca ei,
Insecta perfectă rămâne
mucus pe care îl produce în cavitatea ci bucală (7)
nu trebuiă să iasă
intinsă în interiorul boabei de mazăre şi în mod normal
AL

decât în anul următor,

Observaţiuni. — Se recunose boabele de mazăre cari conţin în interiorul
lor săruăriţe, fiindcă plutesc deasupra apci.
TR

BEUCILUS RUFIMANUS Sehânh.

EN

Gărsărita de bob.
Germ: fer.
Der Bohucnhă
Frane: La DBruche «des firea.
/C

conţineă mai multe în-

Acest inseet atacă bobul, liecare lir de bob poate
secte, Launzimea corpului este de 6-5 milimetri.
SI

us obtectus, care atacă

Afară de aceste două specii mai sunt la noi: Bruch
conţinea mai multe în-
boabele de farole; ticeare boabă poată de asemenea
IA

ccete. Bruchus lentilles, care atacă boabele de linte.

România se apre-
Observații.—Pazubele produse de senul Bruehus în
U

ciază aproximativ:
„d până la 159% la bob de căta: DBruchus rutinanus,
BC
 2383. INSECTELE VĂTĂMĂTOALE DIN ROMÂNIA. 65

Y
5 până la 15%,

R
la mazăre de către Bruchus pisi.
5'/» la linte de către Bruchus lentilles.

RA
Mijloace de combatere.—Bobul, mazărea, fasolea şi lintea atacate de spe-
ciilo de Bruchus se tratează toate la
fel; dacă boabele sunt destinate pentru

LIB
consumaţie, trebue să ne forim. a le
pune în contact cu orice produs chimic
care ar puteă să lase un miros displă-
cut sau dăunător sănătăţii. In cazul

Y
acesta se recomandă să se ţie boabele
cinci minute la o temperatură de 50

IT
Sr. cceace este sulicient ca insectele Tig. 50. —
Gărgăriţa de bob.
se piară.

RS
In caz că boabele sunt destinate pontru sămânță, se
tratează cu sulfură
de carbune care asfixcază insectele, (Procedeul descris
pagina 206 pentru
gărgărița de grâne).
VE
CEUTORIIYNCHUS SULCICOLLIS Gyll.
NI
Gărgariţa rapiței.
Franc. : Le Charancon «hu Chout, Germ,.: Der Kohigallenriissler.
U

Genul Ceutorhyuchus este un gândac mic, covă

mai boltit pe partea
inferioară decât pe spate. Speciile dela noi din
AL

ţară trăesc în mod izolat po

plante din faumiliu cruciferelor, dar specia care a devast
at rapiţa în mai multe
rânduri este C, sulcicollis.
TR

Caractere.— Are o lungime de 3 milimetri, este

colorat negru cu peri
galbeni cenușii; cupul este punctat; ciocul mai
lung decât toracele Și ar-
cuat; insecta poate după voie: să-l aplice pe piept;
Antenele sunt îngenun-
EN

chiate. Femurele nu sunt dinţate. Antenele și

tibiile sunt ruginii,
Desvoltar
— lemel
ea.u face cu ciocul ci pe rădăcini sau pe părţile infe-
rioare ale trunchiului de rapiță, de varză, muștar sau alto plante din fa-
milia cruciferelor, o mică cavitate în care depune apoi
/C

un ou.
Din fiecare ou iese după câtovă săptămâni o larvă,
un viermișor alb do
6 mm. lungime, lipsit de picioare şi acoperit
SI

cu peri, care se nutrește din

țesutul încunjurător, făcând ca seva să aflueze
în abondenţă în acel loc de-
terminând în jurul ci o nodozitate numită ală,
IA

cure se mireşte treptat până

ajunge mărimea unui bob de mazăre. Prezenţa acestor gale slăbeşte grozav
plantele pe cari se află.
In interiorul acestor gule larvele pot iernă, ba chiar
U

şi insecta adultă. Une=

dnalele A. B.— Tom, XXXIV.—AMemoriile Secţ. Științifice,
BC

5
 RY
DR. N. LEON 23
GG

se metamorfozează, construindu-și
ori larvele găurese alele şi ies afară de
în nimfe şi apoi în adulţi.

RA
în pământ un fel de cocă, unde se transformă
de combatere este de a
Mijloace de“ combatere.— Cel mai siur mijloc
crucifere.
nu so mai semănă doi trei ani pe acel teren

LIB
ILATTICA OLERACEA Î..
Puricele de grădină.
Puricele de pămâut.

TY
Cierm. : Der Kohl-rrd/lol.
Franc, : IPâllise polagire.
cauză desvoltării extraor-
Genul J/altica cuprinde miei sândaci cari din

SI
e posed proprietatea de a sări
dinare a femurului dela picioarele posterioar
de pământ; ci se îmmulţesc
ca puricii; din cauza aceasta sau numit purici
de plante ca: varza, rapiţa, ridi-

ER
în mod prodivios și distrug o mulţime
ă localităţi unde oamenii sunt ne-
chile, sfecla, condureii doainnei, ete. [ixist
din cauza acestor insecte.
voiţi a renunţă la orice cultură de crueifere,
IV
UN
AL
TR

ă).
Vig, Bl. — Diferite specii de Haltica (purici de grădin
EN

me de 4 —5 milimetri; el este
Caractere.— Puricele de grădină are o lungi
re verde albăstruiu cu luciu
de formă ovală şi puţin bombat; este de colea
mea jumătăţii corpului; elitrele
metalic. Antenele filamentoase ajuns lungi
punctate în mod neresrulat.
/C

sunt netede, lucii și cu lupa se văd că sunt

ltare extraordinară, eceace face
Femurul picioarelor posterioare cu o desvo
e de vârf ciliate.
ca insecta să poată sări. Tibiile sunt inaint
SI

Desvoltarea.— Femela depune ouăle pe frunzele de varză, rapiţă, ridiche,

ieşite din ouă sunt nezre cenușii acu
Larvele
IA

“feelă sau condureii doamnei

perite cu peri mătăcoși,
frunze şi le rod ciuruin-
Atât larvele cât şi sândacii trăese în crămezi pe
sub frunziş şi miriste,
U

du-le, producând patrube colosale. Gândacii iernează

Alte specii ale senului Ialtica sunt urmitoarele:
BC
 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA,
zi
9
>
67

R Y
HALTICA NEMORUM L. .
Puricele negru.

RA
Puricele de câmp.
Frane.: L'Allise des bois. Germ.: Der gestreifle Erdflo.

LIB
Găndacul are o lungime de 3 milimetri; negru bătând
în verde cu luciu
metalic; capul mic, ochii orbiculoși proeminenţi; antene
le filiforme compuse
din 11 articole; elitrele ovale, fiecare câto cu o bandă
galbenă longitudi-
nală pe mijlocul lor. Aripele sunt de două ori mai
lungi ca corpul.

Y
Larvele lui atacă diferitele plante din familia eruciferelor
și răsadurile ţi-
nere de sfeclă, mai cu seamă în timpurile secetoase.

IT
ILALTICA CIIRYSOCEPIIALA L,

RS
Franc.: L'illlise du Colza. Germ.: Der Rapserdfloh.
Atacă mai cu seamă rapiţa, dar şi sfeclele tinere.

mandă aceleași mijloace de distrugere:

VE
Mijloace de combatere.— Pentru toate speciile genulu
i Ilaltica se reco-

Mijloace preventive:
NI
|. Arderea miriștilor cari sunt cuibare do insecte
şi ouă;
2. Cultură alternantă, să se semene vreo doi ani consec
utivi alte plante
decât crucifere sau sfecle în ciunpul care a fost atins
U

de purici de pământ;
3. Să se tăvălească sămânţa, 48 de ore înaintede a fi semăna
tă, în floare
de pucioasă, apoi să se răspândească la suprafaţa solului
un amestec do părţi
AL

egale de floare de pucivasă și de var stins,

Mijloace de destrucțiune:
1. Adunarea gândacilor cu aparatul lui Sperling (vezi pagina
TR

220).
2. Stârpirea, plantelor pe cari se află larve și inscete comple
te cu dife-
rite lichide insecticide cu bază de zeamă de pelin sau zeamă
de tutun.
EN

LEPIDOPTERI:,
/C

PIERIS BRASSICAE L,.

Abiliţa.
SI

Fluturele mare alb de varză.

Fluturele mare de cureehiu.
IA

Frane. : Le Grand Papillon blanc du chou, xerm. : Der Kohlieissliug.

Este unul din fluturii noștri cei mai comuni în grădini, omida lui mă-
U

nâncă foile diferitelor varictăți do varză și alte plante din

familia eruciferelor,
BC
 G£ Du. N, LEON 2360

RY
Caractere.— Corpul are o lungime de 7 centimetri și este colorat negru
acoperit cu peri albi, Aripele la mascul sunt albe, cu o pată neagră pe

RA
marginea anterioară a aripelor superioare şi alta pe marginea anterioară a
aripelor inferioare.
Femela are aripele anterioare colorate la fel cu ale bărbaţilor, cu deose-

LIB
bire că mai prezentă două pete -negre rotunde, una lungă albă şi o pată
neagră lungăreaţă dealungul marginii posterioare. Aripele posterioare sunt
galbene şi presărate cu solzi negri.
Desvoltarea. — Fluturii apar întâiu în Aprilie; sunt două generaţiuni pe an.

TY
Imediat după imperechere femela
depune ouăle, pe partea inferioară a
frunzelor do varză ; ouăle sunt gălbii

SI
şi oa le depune perpendicular pe
frunze unul lingă altul. După Li

ER
zile ies omizile (larvele) şi încep a
roade frunzele. Omizile sunt verzi
cenușii cu trei linii walbene longi-
IV
tudinale si peri albicioşi. Ele trăiesc
ca omizi vreo patru” săptămâni a-
UN

jungând 5 centimetri lungime, în

Fig. 52. — Pieris brussicae.
care timp îşi schimbă tegumentul
de patru ori.
Când sa apropiat timpul de transformare ele se împrăștie, se urcă în cră-
AL

păturile arborilor siu ale zidurilor unde se transforină în ehrisalide. Chrisalida

este albă cu pete galbene și negre; ea se așează luându-și o poziţiune ver-
ticală cu capul ridicat în sus, încunjurăndu-se cu un fir de mătase produs
TR

de omidă. In August și în Soptemvrie ies fluturii, cari se împereehează

diu nou, şi chrisalidele acestei a doua generaţiuni rămân în faza aceasta toată
iarna şi nu se transformă în luturi decât în Maiu sau lunie.
EN

Mijloace de combatere, 1. Prinderea lluturilor pe cât e cu putinţă cu

vaci de pânză subţire, cu inel de fier la gură şi coadă;
2. Curăţirea şi distrugerea grămezilor walbene de ouă cari se săsesc de-
/C

desubtul frunzelor de varză;

3. Curăţirea omizilor şi a nimfelor,
SI

4, Stropirea plantelor atinse cu o emulsiune de 10 pentru 100 de sulfură

de cărbune în apă.
IA

5. Se mai recomandă ca printre varză să se planteze tutun.

U
BC
 237 INSECTELE VĂTÂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, G9

R Y
PIERIS RAPAE L.

RA
Fluturele mic alb de varză,
Franc.: Le Pelit Papillon blanc du Chou. Germ.: Riibenteissling.

LIB
Acest fluture are o lungime de 2 centimetri. Coloarea este lu fel cu a
speciei precedente, numai că la femelă lipseşte pata dela marginea internă
a aripelor anterioare. Apare odată cu fluturele mare alb de varză, are acelaș
fel de vicaţă, numai că femela nu depune ouăle aglomerate ci izolate. Omida

Y
este verde cu trei dungi galbene cu peri deși şi scurţi. Omizile se hră-
nese cu frunzile acelorași plante ca specia precedentă.

IT
Mijloacele de combatere aceleaşi ca pentru specia precedentă.

RS
PIERIS NAPI L..
Frane.: Le Papillon Vlanc veinc de vert. Germ.: Der Tleclenneissliug.
VE
Se deosebește de specia precedentă prin nervurile aripelor sale, cari sunt.
de coloare închisă și se disting bine mai
NI
cu seamă pe faţa inferioară.
Omizile de abiă se deosebesc de omi-
U

zile speciei precedente.

Mijloacele de combatere aceleaşi.
AL

MAMESTRA OLERACEA I..

DBuha de cureehiu,
TR

Bohociul.

Frunc,: Ia Noclucile du Chou.

EN

Germ.: Die Geniiisecule.

Acest fluturaș se arată la noi în lunile

/C

Maiu, Iunie şi August, şi noaptea când e

lumină în casă și ferestrele deschise, in--
tră în casă şi sboară împrejurul luminii.
SI

Omizile lui mânâncă toate varietățile de Fig. 53.—Omida futurelui Mamestra,

oleraceu,
arză și de zarzavaturi. Uneori pătrunde.
IA

în interiorul verzei sau în inflorescenţele conopidei şi o roade.

Mijloacele de combatere sunt curățirea omizilor și uciderea fluturilor,
U
BC
 238

RY
70 DP N. LEON

NEMIPTERE.

RA
APIIIS BRASSICAE |..

"ăduchele de curechiu.

LIB
Muşiţa de eurechiu.
du Chou. Germ,: Die hohiblultiaus.
Frane,: Le Puceron
necri. Antenele tilitorme
Are o lungime de 1,6 mil., capul verde cu ochii

TY
pe spate adeseori verde ş ab-
brune, mai scurte ca corpul; loracele brun,
între pare cenușiu prafuit.
domenul verde eu dunei spălăcite, Animalul care o
hrănindu-se cu seva lor pe
răceşte pe toate varietățile de varză,

SI
numărul lor este abundent, devin
suge cu pliscul său scurt şi ascuţit; când
foarte periculoase.

ER
— Se
Mijloacele de combatere. stropesc foile cu apă sărată sau cu emul-
siune de petrol. IV
FURYDEMĂ ORNATĂ |.

Le Punatise rouge des choutr. Geri. : Nohheauze.

Frune.:
UN

ci suge seva din frunzele diferi-

o ploșniţă de câmp care cu pliscul
Este
AL
TR
-

.
-
--
>
=
EN a e

TĂ
7
Po4 _og a.-”
r-
A
=
/C
m
pm
SI
e
. —
PS
IA

Tis. di, — Euryudema ornatiun,

de un centimetru, cu capul
telor varietăţi de varză şi le slăbeşte, [ste lună
U

e pe două rânduri.
negru ; deasupra toracelui cu 6 pete negre dispus
BC
 250 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, “|

Y
“a îşi depune ouăle dedesuptul frunzelor pe cari irăesce. Larvele

R
sug ca
Și adulţii sova din frunze, din care cauză se usucă,

RA
Mijloace de combatere. — Se presară [runzele cu tărâţe de lemn stro-
pile cu apă fenicată.
Distrugerea ouălor și a adulţilor.

LIB
DIPTERE,.
TIPULĂ OLERACEA |.

Y
'Pânţăroiu,

IT
'Vânţar mare.
'Pânţar lăbănat,

RS
Frane,: La Tipule polagire. . Germ.: Der Irdeschnalen,
Poporul nostru cunoaște foarte bine această specie și știe că
VE este inca:
pabil să înţepe. Larvele
lui rod rădăcinile de var-
ză, rapiţă, cartoli, sfeclă,
NI
"bob şi lăptucă. ,
Caractere. — Adultul
U

are o lungime de 21—26G

an; de coloare cenușiu,
cu picioarele lungi și găl-
AL

bii ; antenele gălbii. Ari-

pele sunt mai lungi decât
TR

corpul cu balancierele vi-

zibile.
Desvoltarea,— Femela
EN

depune în pământ lângă

rădăcina plantei câte 300
de ouă negre și străluci-
/C

loare. Larvele sunt ce-

nușii, teroase și lipsite de
picioare; cu pielea coriace, Fig. 55. — 'Tipula oleracea și larvele sale,
SI

din care cauză sunt greu de sfârmat.

Toamna larvele se coboară în piinânt, unde iernează Şi nu ies lu supra-
IA

“faţă decât primăvara prin Maiu, când ajung o lungime de 30 mm,

Mijloace de combatere. — Se rocomandă stropirea cu o .soluţiune de sul-
focarbonat de potasiu. Curăţirea la rădăcină de lavre ; prinderea - adulţilo
U

r.
n —
BC
 RY
RA
LIB
V.

INSECTELE VĂTĂMĂTOARE ARBORILOR FRUCTIFERI.

TY
, COLEOPTERIE.

SI
RILYNCIIITES BETULETI Fabr.

ER
Forfecelul.
'Tisărarul.
Viarul.
IV
(erm: Der Rebenstecher.
Franc: I/lrbec.
ca o țigare pe care o dă
Poporul îl numește figărar din cauza formei
UN

fiindcă foarfeeă cozile frun-

frunzelor în cari își depune ouăle, iar Forfecel
|
zelor de vie, meri, peri și gutui.
studia t de d-l 7. Demetrescu dAgraru
Caractere.—l.a noi acest inseet a fost
ca fiind cele mai potrivite.
(1). Reproducem în totul caracterele după d-sa
AL

în lărgime dela RIA

Corpul are în lungime dela d până la 73/„uim.y iar
până la 31/. mm.
c, cure se pă-
Rărbatul are coloarea fundamentală un frumos verde metali
TR

cioc şi pe picioa re; la indivizii

strează la indivizii de o talie mai mică și pe
pe margi nile elitrelor
de o talie mai mare, verdele trece în auriu pe picioare,
EN

şi pe cioc.
hă, dând pe faţa ven-
Coloarea fundamentală a femelei din contra e albast
un albast ru violaceu,
trală uneori în un albastru închis, alteori în
la bază, e fin punetat şi
Capul bunzucţ şi subcilindric, puțin mai larg
/C

prezentă la bază între cei doi vehi o depresiune,

ele puţin curbate şi
Ciocul e lung, recurbat, irgit şi turtit la vârf; cnulen
SI

depresiune. atături
mai umflate la extremităţi, sunt inserate în câte o mică
de ochi,
IA

e şi are ca şi ciocul
Proloracele puţin mai lung ca lat, e mai ascuţit inaint
lung, are o mică brăzdă-
o fină punctuație; pe mijlocul părții dorsale şi în
tură, iar pe părţile laterale, zice I. Meyel, numai la bărbat se află câte un
U

mic spin.
BC
 osii INSECTELE VĂTAMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 73

Y
Plitrele sunt terminate la bază în unghiu

R
drept cam rotunzit; au pe su-
prafața lor punctuaţiuni mai pronunţate

RA
decât cele de pe cap şi torace; punctuaţiu-
nile sunt așezate în serii longitudinale.
Picioarele au femurul comprimat și pu-

LIB
țin umflat la extremitatea periferică; ul-
timul articol al tarselor e terminat cu 2
cârlige ascuţite şi recurbate,
Desvoltarea. — Dela 15 Aprilie și până

Y
la 15 Maiu are loc împerecherea. Imediat
după împerechere, Rhynchites începe a

IT
suci frunzele pentru a formă ţigara, în
care-şi depune ouăle. La facerea țistrii,

RS
lucrează numai femeia; ea procedează în
modul următor:
Uncori taie la bază peţiolul fiecărei
frunze, alteori taie numai umflătura care
poartă întreg mănunchiul de frunze. In
VE
ambele cazuri însă, inciziunea transver-
NI
sală e făcută atât de adânc, până ce sunt
tăiate fasciculele fibro-vasculare. In cazuri
U

nai rare, Rhynchites nu face o tăictură

mare la peţiole, ci se mărginește a face
o mică gaură,
AL

unde-și introduce numai

ciocul spre a tăiă fasciculele fibro-vascu-
lare. Comunicaţia între plantă şi frunze
TR

fiind în felul acesta întreruptă, frunzele în

scurt timp se vestejese. Pentru a grăbi
moleșirea frunzelor, Rhynchites imediat Fig. 56. — Țigărarul,
EN

după tăierea peţiolului, se apucă de în-

țeapă atât peţiolul cât și nervurile şi parenchimul
frunzei, producând pe
aceste organe niște ornamentaţiuni în forma unor
liniuţe curbe, formată fie-
/C

care de 2 serii de punctuaţiuni; fiecare punctuaţiune

corespunde locului unde
a intrat una din mandibulele inseetei.
După o oră frunzele sunt gata spre: fi sucite.
SI

Prima frunză o suceşte

astiel: îi îndoaie una din margini în formă de sehiab, apoi
având 3 picioare
lixate pe sghiab cu celelalte 3 aduc restul frunzei înpreju
IA

rul sghiabului. A
reușit, şi accasta în scurt timp, ca să sucească
complet prima frunză, se
apucă de lipitul ci spre a nu se mai desface. In
privinţa lipirii d-l Agraru
a găsit altfel ca Nord/igner, care a studiat mai detaliat
U

pe Rhynchites. Nord-
BC

*
 RY
912
4 DR. N. LEON

se secretă o sub-
linwer arată «că prin partea posterioară a abdomenului

RA
că o apăsare cu ub-
stanţă aglutinantă care servă a lipi marginea frunzei;
asisură această lipire».
domenul pe partea unde sa pus substanța secretată,
sucită, insectul merge
lată ce a observat d-l Agraru: Odată prima frunză bine
parte, iar nu cu

LIB
cu ciocul pe sub marginea frunzei, secretând în această
merge pe deasupra
abdomenul substanța aglutinantă; cu abdomenul, din contra,
făcând ea astfel lipirei
marginii frunzei, apăsăud ca cu un fier de călcat şi
execută această
să fie cât se poate de perfectă, A ridicat insectaîn momentul când
la locul unde

TY
de secreţ iune
operaţiune, fără a observă cea mai mică urmă
secreţ iune, acolo unde
fusese abdomenul, din contra, în totdeauna a găsit
După sucirea .
fusese ciocul animalului și pe unde aveă să apese abdomenul.

SI
şi lipirea primei Irunze, Rhynchites pertorează din distanță în distanţă, cu
fiecărei
ciocul, ţigara făcută, se întoaree cu abdomenul şi depune în fundul
Nu-

ER
ciocul în fundul ăurii.
ăuri căte un ou; apoi oul depus e aranjat cu
dela 2 până la 7. Ca-
mărul ouălor depuse în prima frunză sucită variază
lte frunze
„urile însă când se trăsese 7 ouă sunt foarte rari. Sucirea celorla
te a lace
peste prima se face cu mare uşurinţă, şi într'o zi Bhyehites reuşeş
IV
le în-
ţigara întreagă. Insectul sucind nouă frunze înprejurul celei dintâi,
r făcute alte ouă. Pe deasup ra
țeapă și pe acestea depunând în fundul «ăurilo
UN

serves e drept
țigări sunt dela 2—9 frunze pe cari nu le mai înţeapă şi cari
în mijlocul
învelitoare. Ouăle la păr după d-l Agraru nu sunt depuse numai
darşi printre cele-
primei frunze sucite, precutn arată Por la vița de vie,
AL

lalte frunze ce acoperă pe cea dintâi.

şi îndată ce
Larvele la ivşirea lor din ouă rod interiorul țiării de frunze
adâncime
au ajuns maximul lor de desvoltare se vâră în pământ până la o
TR

gu-
de aproape un decimetru, când pământul e bine făinat, îşi construesc o
vouă în cavitatea căreia so transt ormă în nimfă.
unii
'Pransformarea în gândac are loc în timp de 00 zile, în care stadiu
EN

petrec iarna în pământ, alţii ies afară la sfârşitul lunii Septem vrie.
Mijloace de combat — ere rea ţisărilor înainte de a cădeă de pe
Culege.
copac și arderea lor.
/C

RIYNCULTES CUPREUS ÎL.

SI

Prunariul.
Germ.: Der Phatumenbohrer,
IA

Frane: Le Bhapnchile des pruniers.

de 38 -- mil., de coloare bronzat cupros. Femela muşcă

Are o lungime
apoi în fiecare borti-
U

fructele necoapte de prune, perje şi cireşe și depune

cică câte un ou, iar după ce și-a depus oul roade si codiţa fructului; fructele
BC
 943 INSECTELE VĂTÂMÂTOARE DIN ROMÂNIA,

Y
s
7:

R
atacate cad, iar larvele se hrănesc rozind din interiorul fructei; când au
atins
terinenul de desvoltare, ies din interiorul fructului şi se vâră în pământ

RA
unde se metamorfozează.
Ca mijloe de combatere se recomandă culegerea şi arderea fructelor
atacate,

LIB
ANTIIONOMUS POMORUM L.
Frane.: I/Anthonome du Pommier. Germ.: Der Apfelbliilenstecher,

Y
Acest inscet este unul din cei nai înverşunați dușmani ai pomilor noștri

IT
roditori. Când bobocii florilor de
măr nu se deschid ci rămân în-

RS
chişi cu petalele veştejite ca şi
cum ar fi suferit de arșiţă mare
suu de ger, cauza este larva ace-
stui gândac pe care o căsim în
interiorul bobocului.
VE
Caractere. — Gândacul are o
NI
lungime de + mil., de coloare
brun cenușiu, cu o bandă trans-
versală oblică mai deschisi pe
U

mijlocul fiecărei elitre. Antenele

sunt îngenunchiate, de coloare TOŞ
AL

brunatru ca şi picioarele.
Desvoltarea.—Ei își fac apariţia Ii -
din Martie până la sfârşitul lui It li
TR

agp SS A, ASE
Aprilie, după temperatura sezonu- Sie !
lui. l'emela își depune câte un ou
în bobocii florali, larva de coloare Iig. 57. — Anthonomus pomorumn. 1, mărime
EN

naturală pe un boboc; 2, un boboe perforat;

albă îndată ce iese roade stami-
3, 3, adultul mărit; 4, larva; 5 nimfa.
nele şi pistilul. Floarea din cauza
aceasta nu se mai deschide,
/C

se atrofiază și ica o coloare ruginie; în inte-

riorul bobocului veştejit se transformă larva în nimfă
şi apoi în gândac.
Mijloace de combatere:
SI

1. Se scutură pomii, lăsând ca găadacii să cadă întrun

cearșaf şi apoi se
culeg și se ard;
IA

2. Să se curețe merii și perii de muschi, licheni şi cojile învechite ale

scoarței cari adăpostese adulţii.
U
BC
 RY
DR. N. LEON 244
76

RA
LEPIDOPTERIE

POMBYX NEUSTRIA.

LIB
Tuelarul.
| Fluturul inelat.
neuslrien. Germ.: Der Ringelspinner.
Le Bombyx

TY
Frane.:
pentru arborii fructiferi fiindcă
Omizile acestui fluture sunt vătămătoare
frunzele,

SI
le mănâncă

,9

ER
7--

.
IV 7
UN
AL
TR
EN
/C
SI

Adulții, vule, omila si nimfa.

IA

Ti. 95, — Domhyr neustria.

Fluturele are o lu veime de 3 centimetri, de coloare feru-

Caractere. —
cafenie deacurmezişul aripelor su
U

sinoasă, cu câte o duntă intunecat

BC

perioare.
 245 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA,

Y
17

R
Apare în luna Iulie şi se caracterizează prin modul cum își depune ouăle,
în formă de verigă, în jurul ra-

RA
murilor, lipindu-le între ele cu un
fel de materie vâscoasă.In popor
aceste ouă, astfel așezate în mod

LIB
artistic unul lângă altul, sunt cu-
noscute sub numele de stupitul
cutcului,
Desvoltar In August
ea. femela
—

Y
se ouă depuind ouăle în jurul ra-
murilor subțiri, după cum am a-

IT
rătat mai sus. Omizile ies pri-
măvara; ele stau mai întâiu în

RS
grupuri pe frunzele arborelui, mai
târziu se împrăștie; ele au o dungă
longitudinulă albă pe mijlocul su- VE
perior, iar pe cel lateral mai multe
rânduri cu ornamentaţiuni roşii-
Fig. 59, — Ouăle (dispuse în formă de incl),
NI
albastre, omida și coconul Bombyx neustria,
“Observaţii. — Omizile au des-
poiat în anul 1908 cu desăvârșire toţi merii, perii, prunii
U

și alţi pomi rodi-

tori, din comuna Bălcşti, jud. Gorj; comuna Oteştii de
sus, jud. OI, şi
plasa Motru de sus, jud. Mehedinţi.
AL

Mijloaco de combatere.— Ouăle so curăță şi se ard, sau se

ung cu gu-
dron. Omizile se curăță când sunt încă mici, în grupuri, și se ard.
TR

LIPARIS. DISPAR |.
Franc.: Le Bombyce disparale, Spongicuse. Cerm.: Der Schucamnspinner.
EN

Fluture foarte comun la noi, omizile rod frunzele arbori

- fructife
lor ri, fo-:
resticri și ai arbuștilor din grădini.
/C

Caractere.— Fluturele are o lungime de 3 centimetri; mascul

ul are aripele
superioare cenușii închis, prezentând deacurmezişul patru linii negre în
SI

zig-zag, iar aripele posterioare uniform colorate închis.

Femela este mai mare și mai groasă cu aripioare albe,
prezentând
IA

deacurmezişul linii negre în zig-zag, iar aripele posteri

oare sunt albi-
cioaso.
Desvoltarea.— Femela depune ouăle în August, în ertumezi
de câte o sută
U

până la o sută cincizeci; ele sunt acoperite cu o cantitate

mare do păr roșcat
BC
 RY
PU. N. LEON 216
73

e pe trunchiul arborilor,
care provine din abdomenul femelei. Ea le depun

RA
t, îar prin Aprilie şi Maiu
în apropiere de pământ. Ouăle stau iarna în pămân
dau naștere omizilor,
cari stau încă vreo cinci
până la șase zile reunite

LIB
şi imobile pe scoarța
apoi se des-
trunchiului,
part şi pleacă în inva-

TY
zie, distrugând fru nze-
le. Omizile sunt negri-
cioase, cu două dungi

SI
laterale sălbui. Primele
cinci inele sunt prevă-

ER
zute cu tubercule ro-
şii ş capul prezentă o
pată triunghiulară sal-
benă.
IV
Omizile după ce-și
schimbă pielea în patru
UN

rânduri, se transformă
îutr'o erisalidă ncuoră,
din care ies fluturii.
Ubservaţii.--In anul
AL

190S mnizile, după ce

au distrus livezile de
Fig. G0,=- Liparis dispar. Masculul şi femela, omite.
TR

şi coconul. pruni în mai multe re-

«iuni din jud. OIL și
nimi-
Mehedinţi, sau năpustit asupra recoltelor cu grâu, ovăz şi porumb,
EN

Muscel
cindu-le foile; în 1909 luna Fevruarie, am primit dela prelectura jud.
cari au fost culese pe pomi
o cantitate de ouă de liparis (ocnaria) disprr
sud a judeţu lui, Omizil o
fructiferi şi în special de pe pruni din partea de
cu foi de pruni, ele
/C

cari au ieşit din acele avă au fost hrănite in laborator

aş an am primit un pa-
sau metamorfozat în Nuturi. În luna lunie a ucelui
frunzele prunilor din comuna
SI

chet cu comizi de [e dispar cari au distrus

.
Ciuniăesti, plasa Raiul-Doannei, jud. Muscel
următorul procedeu:
Mijloace de combatere. -— A recomandat atunci
IA

cu omizi;
1. Să se curețe» de urzenţă arborii și cuiburile
2. Intru cât priveşte împiedecarea omizel ur cari ar puteă veni din pădu-
din 7 levruarie 1909
U

rile învecinate Iprin adresa pretecturii jud. Muscel

, se văd o mulţime
i se mai spuncă că prin pădurile din marvinea satelor
BC
 21 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 70

Y
de cuiburi de omizi cari înviind vor trece la pomi), ele vin târindu-sc pe

R
pământ şi se sue pe arbori de jos în sus, pentru aceasta se recomandă un

RA
fel de cleiu cu care se spoesce trunchiul arborilor, așă că omizile când vor să
se ridice pe pomi se lipesc şi pier.

LIB Ia
Se
Y
IT
RS
VE
U NI
AL

Fig. 61. — Capul cu antenele mărit de Liparis dispur,

(Microfotografie originală).
TR

Cleiul se prepară în modul următor:

Se fierb la un loc două kgr. şi jumătate ulciu de rapiță cu jumătate gr.
EN

grăsime de porc şi când începe a scădea se amestecă în continuu turnân=

du-se deasupra jumătate kgr. terepentin și jumătate lkgr. colofoniu.
Acest, cleiu când s'a răcit trebue să aibă o consistenţă așă ca să se poată
/C

uşor spoi cu o bidincă și să rămâie trei luni lipicios. Dacă se usucă inainte
de trei luni, trebue să se spoecască din nou.
Arborii mai bătrâni se spoesc direct pe trunchiu lu o înălțime care
SI

să
vie aproximativ la pieptul omului, trăgându-se cu bidineaua pe scoarță o
fâşie de cleiu de 10 centrimctri, Ia arborii tineri se înfăşoară trunchiul cu o
IA

fâșie de hărtie de [1 centimetri, care se leagă pe marginea de sus și cea

de jos cu o sfoară de jur împrejurul trunchiului, aşă fel ca capetele de hârtie
să so acopere unul pe altul, Marginea hârtiei din jos se resfrânge
U

în sus,
BC
 RY
DR. N. LEON 248
SO

și apoi se spoește hârtia cu o bidincă cu eleiu.

RA
3. Fiindcă majoritatea păsărelelor se hră-
nese cu omizi şi alte insecte fitofuze, se mai
recomandă instalarea în livezi a cât mai

LIB
multe cuiburi artificiale sistem Berlepsch, cari

=
D= 99 pe csme aa

TY
SI
ER
IV
Fig. 63. — Un ou de Liparis dispar mărit,
UN

Fig. 62. — Un solz mărit (Lăpuris

dispar. (Microfotogratie vriginală). (Microfotografie originală.
Te PT 3 IS IO a eri
A di ” Ţoă | - i
$
m ! 3 .
AL

4
i|| LC N
în
N 4
W: . . bd
N !
7 „ po
a N !
| , |
|4
TR

a
:
|
i
o
bă
4 i

| |«
ÎN 4
EN

l
4 : v
ț
) i
+ !
' 4
:

LA |
/C

i |
i
j
SI

Ru |
! . ;
: - o
IA

t
Se
U

Pur 64.— Cnida In momentul când a părăsit oul (liparis dispar).

i (Mierufotografie originală!
BC

de vânzare la Societatea de protecţiune animală din Bucureşti,

ce umsese
-t
 INSECTELE VĂTÂĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA,
ID
L-

Y
>
SI

R
SATURNIA PYRI.

RA
Vchiul păunului.
Franc:

LIB
Le grand Paon de Nuil. Germ: Nechipfauenauge.
Se numește Ochiul păunului fiindcă pe toale putru aripele
are câle un
desemn asemenea ochiului de pe penele din coada păunului;
este cel mai mare
iluture din ţară.

Y
IT
RS
VE
U NI
AL
TR
EN

Fig. 065. — Saturnia Pyri. Fluturele și omida.

Corpul său este brunatru, are o lungime de 12 centimetri; antenele poc-

/C

tinate la bărbat. Iși face apariţiunca în Aprilie sau în Maiu şi își depune
ouăle pe arborii fructiferi. Omizile acestui fluture sunt celo mai mari,
când au
atins completa
SI

lor desvoltare au aproape 9 centimetri lungime, sunt cunos-

cute popular sub numele de câînele babei. Colorileci variază simţitor cu
tegumentul care și-l schimbă; prozentă la supralața corpului
IA

tubercule cari
sunt galbene, roz, lila și albastre, garnite cu peri negri. In
Septemvrie trece
în stare de crisalidă făcându-și un cocon mare brunatru pe cure
şi-l țese cu
U

firele de mătase produsă de ea. Crisalidele se găsesc pe ramuri

și pe ziduri.
dnalele A. R.—Tonm. XXXIV,— Memoriile Secţ. Șliinţifice.
BC

6
 RY
PR. N. LEON 230
sa

RA
ILYBERNIA DEFOLIARIA L.

(îerm: Der grosse Froslspanner.

Frane: La Phalene Defeuillaule.

LIB
a este complet lipsită de aripi, așă
Acest fluturaş prezentă dimorfism, femel
hiul arborilor până ajunge la muguri
că nu poate sbură; ca se târie pe trunc
unde-şi depune ouăle.

TY
SI
ER
PT iat ae a it IV
3 3
mascul; >, femela; 3, omida,
defoliaria, |, Muturele
fig. 60. — Huybernia
UN

dorsală rosie brunatră,cu două urine de linii lon-

Omida este pe regiunea
itudinale pe spinare. de frunzele
ă despouie arborii fructiferi
cr

In Maiu sau lunie această omid

>

de
nt intro cavitate tapisată cu lire
lor, ca se metamorfozează în pămâ
AL

mătase toarză de ca.

e arborii de omizi cari se ard;
Mijloace de combatere, — 1. Sa se curâţ materii
cu niste benzi de hârtie unse cu
TR

2. Se întâşoară tomuna tulpinele astfel sui să-şi

lipere femelele nearipate, neputându-se
lipicioase, de cari se
depuie ouăle.
EN

BRUMATA |.
CIUEIMATOBIĂ

Cerm.: Der qgemeine L'roslspeniuier.

Prune, : La Phaline hiemulr,
/C

precedentă este lipsită de aripi şi prin urinare în-

Femela ca şi la specii
ci se introduce in interiorul smuzurilor de ar-
SI

capabili de a bură. Omida nui

frunzelor si a Morilor;
ori şi-i roade, aș că iimpiedecă desvultarea
mai format.
frunzele şi Morile cari sau
IA

tarziu mănâncă
de popor Cotariu.
Onuida acestui Nuture ze numește
sunt complet desvoltaţi ș ci au o lun-
Desvoltarea. — In luna lulie cotarii la brun si pral-
re care variază dela verde
U

ime de 2 centimetri cu o culoa

sus și aduc coada lină cip, luând
let cănd merit isi indoezee capul in
BC
 25| INSECTELE VĂTĂMĂTUARE DIN ROMÂNIA.

Y
83

R
forma unui U răsturnat. Dela mersul acestei omizi vine zicătoarea româ=
nească: A merge ca un Colariu. Se zice despre cel ce merge păşind rar

RA
şi gânditor, pare car merge măsurând pământul,

LIB
Y
IT
RS
VE
NI

Fig. 67, — Cheimatobia brumata. 1, femela; >, masculul; 3, omida,

U

Cotarii se lasă din copac la pământ printrun fir de mătase toarsă de

ei,
întră în pământ unde se metamorfozează. Adultul apare din Octomvrie
AL

în
Decemvrie.
TR

CARPOCAPSA POMONELLA |.

Molia merelor.
EN

Franc.: ae Pyrale des pommes. | Germ. : Der Apfelviehler.

/C

Perele şi merele sunt adescori mâncate în interior de omida acestui fluture,

cunoscută popular sub numele de viermi de mere,
SI

Fluturaşul esto foarte drăguţ, are o lungime de 0 mm. 5 la 1 centimet

ru
lungime ; corpul este de coloare cenușiu închis, împestriţat
cu pete bronzate,
IA

Femela depune ouăle în fruct prin stiginat în momentul când

deabiă a
legat. Din ou iese omida (viermele) care se hrănește și stă în fruct până
se
apropie timpul să metamorfozeze, când își face o bortă ca să iasă afară,
U

Fructele viermănoase cad în general la pământ ; omizile ieşind din

interiorul
BC
 RY
932
DE. N. LEON -.
Si —
a e

arborilor şi după vreo 20 de zile so

lor, se metamorlozează pe scoarța

RA
transformă în fluturaș.
e viermănoase de pe
Mijloacele de combatere. — l. Sa se culeagă merel
jos şi să se ardă;

LIB
se vărucască pentru a face să
2. Să se eurățe sevarța trunehiurilor şi să
dispară toate larvele ascunse în cu.

IIYPONOMEUTA MALINELLUS fel.

TY
tierm.: Die Apfelbemgespinstmotle.
Franc. : IP/yponomeule du pommier.
toţii am observat în luna lui lunie, pe meri, numeroase cuiburi for-

SI
Cu
mate din pânză de fire de
mătase de culoare albă mur-

ER
dară; în interiorul lor se a-
dăpostese numeroase omizi
«albene, cu puncte negre
IV
pe spate şi cari trăesc în
faunilii.
UN

Caractere, — Fluturaşii
sunt mici de un centimetru,
«raţiosi și frumoşi ș aripele
anterioare albe argintii pre
AL

surate cu 12 puncte negre

pe trei rânduri şi câteva mai
mici spre vârful aripelor;
TR

aripele posterioare sunt ce-

nuşii. Amândouă perechile
de aripi sunt cu franjuri.
EN

Desvoltarea.-- Femela de-

pune ouăle în luna August
pe ramurile ccle mai tinere,
/C

nu departe de mugurii cari

au să apară ş ca depune câte
SI

GU de ouă pe cari le asslu-

tincază la un loc dândurle
forma unei plăci ovale. În
IA

mualine hus. Lluturele si o

Fu, CS.- Iuponumcntus
colonie de omiză.
Septemvrie ivs omizile cari
erenszuţă de măr atacată de o ajung 21 mm, lungime; ele
U

pru=
verzi pe cea inferioară; pe spate mai
unt brune pe partea superioară si de măr, tinere
frunzele, Morile şi fructele
BC

zentă puncte nesre; ele mănâncă

 253 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. | 85

Y
Mijloace

R
de combatere, — 1, Culegerea şi arderea cuiburilor de omizi ;
2. Contra omizilor când sunt tinere se recomandă pulverizarea
cu nicotinăy ,

RA
3. Pulverizarea cu emulsiune do petrol; se disolvă mai întâiu 400 grame
de săpun negru întrun litru: și jumătate de apă clocotită, apoi se adauge
un litru de petrol. Acestei soluţiuni se mai adauge înainte
de a fi întrebu-

LIB
înțată încă pe atâta apă.

Y
IT
RS
VE
U NI
AL
TR
EN
/C

Fig, 69. — Un cuib de omizi de Iyponomouta malinellus,

SI

[ste indispensabil a face experienţa prealabilă peatru a no faca

o idee de
forţa acestei emulsiuni, şi în caz de este nevoie a mai adauge
apă.
IA

Iată formula :
Petrol cc... 8 lise,
Săpun negru sc.
U

3»
APĂ eee e e 10U Libri,
BC
 RY
36 pi. S. LEON 254

Se efectuează dout trei pulverizaţiuni la câtevă zile interaal și după apu-

RA
sul soarelui,

ABRANAS GROSSULARIATA L.

LIB
Frane.: La Phalene du Groseillier. Germ.: Stachelbeerspanner.

Omivile acestui Nuture mănâncă frunzele de pomușoară și arriș; atacă şi

prunii şi piersicii.

TY
Flutureleare cinci centimetri,cu
corpul de coloare galben şi ne-
seu, aripele albe presărate cu

SI
puncte negre,
Desvolta rea. — Femela depune

ER
ouăle pe partea înferioară a trun-
elor, din cari ies omizile; toamna
când cad frunzele, cad împreună
IV
cu vmizile; ele petrece iarna a-
scunse sub frunzele căzute. Pri-
UN

măvara,
,
ele se Niridică pe lrunze
Fi. 70.— Abra.ras grossulariatu. Fluturele,
omida şi pupa. şi le rod, Omizile sunt de co-
loare ţralbenă cu pete negre. De
ln sfârsitul lui Iunie, ele se transformă în erisalide din cari apoi iese fluturele.
AL

Mijloace de combatere.— Culegerea frunzelor căzute şi arderea lor. Cură-

țirea wmizilor de pe plantele pe cari se pâsere,
TR
EN

NEMIPTERE.

PĂDUCIUII DE FRUNZE.
/C

Păduchii de frunze suz seva necesară părților verzi ale arborilor

aceasta nu se desvultă în mod normal. Sunt
fructiferi si din cauza
SI

nai multe specii cari trăese în țară li noi:

1. Aphis persicae Iouse, pădeehele de piewvsie ;

IA

chele de prun sau

2. Aphis prunt Fabr., pădachele de perj, pădu
păduchele de pumn
3. Aphis mali Fabr,, peduchele de mr ș
U

4. Aphis cerasi, păderchele de cireș.

BC
 255 INSECTELE VĂTÂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 87

Y
Mijloace de combatere:

R
1. In timpul iernii să se ungă coloniile de păduchi cu petrol ;

RA
2. In timpul verii să se stropească coloniile cu zeamă de tutun în fiecare
săptămână ;
3. Ca metodă preservativă se recomandă supravegherea arborilor, perierea

LIB
părţilor lemoase şi uciderea primilor păduchi cari se ivesc pe părţile verzi.

SCIIIZONEURA LANIGERA llausm.

'ăduchele roş.

Y
Păduchele lânos.

IT
Frane.: Le Puceron Lanigtre. Germ,.: Die Blullaus.

RS
Acest inscet este unul din cei mai mari dușmani ai mărului, uneori şi al
părului și al gutuiu-
lui; trăeşie pe tul-
pina și ramurile lor
unde scoarța este ij
VE
mai subțire și suge dei N
NI
din țesutul tânăr, de il Vâd
unde apoi trece și hp
2
pe rădăcini. Prin îu-
U

E
țepăturile lor deter-
mină pe ramuri, pe
AL

tulpină şi pe rădă-
cini nişte nodozităţi Fig. 71. — Păduchele lânos (Schizoneuru Iunigera) mărit :
1, larvă; 2, femelă, 3, mascul; 4, ramură atacată,
TR

cari crese producând

un fel de tumori.
Caractere.— Lung de 21/, mil. Specia apleră, brun roşeată, acoperită pe
EN

deasupra cu un fel de fulgi albi formaţi din filamente ceroase; acest înveliş
protejă păduchele ; antenele sunt scurte de coloare gălbie; trompa albicioasă
se întinde până la picioarele posterioare; ochii foarte mici bruni; picioarele
galbene.
/C

Specie aripală cu antenele colorate închis, mai scurte decât capul și to-
racele ; ochii foarte mari ; trompa albicioasă, capul şi toracele nestrălucitor;
SI

abdomenul brun; picioarele subţiri; aripele hialine acoperite și cu fulgi albi

ceroși,
IA

Desvoltarea.— La sfârșitul toamnei, păduchii cari s'au reprodus în timpul

verii prin parlenogenesă se scoboară în pământ pe rădăcini şi se împere-
chează. Femela depune ouăle pe rădăcini în număr infinit,
U
BC
 950

RY
RS DE. N. LEON

Primăvara când se încălzeşte ies puii din ouă, se ridică pe trunchiu până

RA
ajung pe ramurile tinere, îmmulţindu-se iar prin partenogeneză.
Observaţiuni.— Ciocul lor ca al tuturor hemipterelor este format din 0
teacă în interiorul căreia se află un trocar format din patru ace (două maxile
şi duuă mandibule) ; trocarul este străbătut în lungul lui de două canale,

LIB
unul care comunică cu esofagul şi altul care comunică cu o pompă în corpul
căreia se scurge saliva, care este iritantă, Când insecta înţeapă epiderma
subțire a rădăcinii sau a ramurilor tinere ca să se hrănească, atunci seva
trece în esofag prin unul din canalele trocarului, iar prin celălalt canal se

TY
injectează în țesutul vegetal saliva produsă de către glandele salivere ale
insectei.
cl se umflă și

SI
Saliva are o acţiune hipertrofică asupra parenchimului,
produce o tumoare vălămătoare pomului, și care poate să-l facă să se usuce,

ER
Mijloace de combatere.
1. Curkţirea trunchilor și a ramurilor de cojile bătrâne;
2, Betezarea şi arderea crengilor rupte;
3. Perierea ramurilor şi curățirea de păduchi primăvara când apar;
IV
4. Spălarea rumuritor în luna Maiu cu un lichid insecticid; se recomandă
o emulsiune de petrol, disulvându-se 100 grame de săpun negru în 1 litru,
UN

5 apă liartă, adiovându-se 1 litru uleiu de petrol, care apui se dilucază în apă
patru la cinei ori volumul său,
Se ung ramurile cu un penson ca să nu se atingă frunzele cari sar arde,
AL

DIPYERE.
TR

TRYPETA CERASI |.
Musea de cireşe.
EN

Franc: La Mouches des cerixes. Uiermt Die Airschf/liese.

In ciresele coapte, chiar când se allă încă poe copac, se găsește

/C

un viermisor alb de Gmm. lungime, el se hrănește cu miezul dulce

al cireselor şi este larva cmustei de cirese»,
SI

Musea are o lungime det mil, corpul este negru strălucitor,

capul şi picioarele gălbui și ochii incunjurați cu o linie albă; ari-
IA

pele traversate de patru benzi negre, din cari cele două ultime
sunt reunite.
Muzea îsi depune ouăle câte unul în interiorul unei cireşe; larva
U

iese din ou si în timpul cât cireașa se cozce larva creste hrănindu-se

BC
 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIS ROMÂNIA.
19
Sr
=

Y
s9

cu conținutul cei. In luna Iulie când cireșole

R
s'au răsco
y
pt, se desprind
de pe pom şi cad la pământ; larvele ies din
cireșe, se afundă puţin

RA
în pământ la 3 centi
metri adâncime, unde se trasformă
în pupe.
Pupele se mănţin în faza aceasta în pămâ
nt toată, toamna și iarna,
Wwansformându-se în insectă completă în
Maiu anul viitor.

LIB
Mijloacele de combatere.—Nu se cunoaște
nici un mijloc sigur pentru a
combate această muscă, S'a propus să-se
lase sub cireşii infectați găini cari
scorm onind ar mâncă pupele.
Cireșele din cari are să se facă dulceaţă sau compo

Y
turi se lasă să stea mai
întâiu câtev ă ceasuri întrun vas cu apă rece; larvele ies afară și
se aruncă.

IT
RS
HYMENOPTERE.

Viespele. Raporturile dintre viespi și arborii

la următoarele două:
VE
fructiferi 'se pot reduce
1. Rozând pulpa fructelor le distruge prod
ucând pagube mari cu
NI
fructele alese ca: piersicile, porele pargamon
tele, merele, avramele, -
bardacele, etc.
2. Distrugerea scoarței tinere a arborilor,
U

pe care o întrebuințează,
la facerea viesparilor. Se știe că viesparii
sunt formaţi din substanţe
vegelale pe cari viespele le mestică Și le
împregnează cu saliva, lor
AL

chitinoasă.
Mijloace de distruger — e.
Când se procode lu distrugerea acestor insect
e,
TR

se recomandă în totdeauna să avem în. cap

o bonetă cu mască ca pentru
albine și pe mâini mănuși foarte groase,
.
1. Dacă viesparul este liber atârnat întru
n pom sau într'un pod de casă,
EN

se taie suportul cu care e fixat și i se dă drum

u într'un sac, care sa leagă
repede lu gură și se moaie întrun ciubir cu apă clocotită.
2. Dacă viesparul se află în pământ, se toarnă seara după ce viespi
lo au
/C

intrat toate în viespar, prin gaura de intrare a viesparului, petrol sau

bentin și se acopere repede tere-
cu o cârpă muiată în petrol ;
3. Dacă viesparul se află
SI

întrun arbore găunos, se asfixiază cu pucio

asă.
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
VI.

INSECTELE VĂTĂMĂTOARE VIȚEI DE VIE.

TY
ORTOPTERE.

SI
EPIIPPIGER VITIUM Serv.

ER
Această Lăcustă trăeşte în Franţa până în Paris, Rheims și împrejurimi,
Basel până în Bel-
cina, Viena, Unga-
IV
ria, Serbia. lipseşte
în Alpii propriu zişi
UN

şi în restul Germa-
nici,
Vătămătoare s'au
arătat până acu ni
AL

mai în sudul P'ran-

ței, unde se nunie-
ste porte-selle,
TR

«Acum câţivă ani,

ele sau ivit şi în
podgoriile dela Dră-
EN

văşani întrun nu-

măraşă de mare, în”
cât au fost spaima
/C

poduurenilor din re-

iunea acestor vii
SI

renumite din ţară»

(20)
IA

Caractere.— Cor-
pul lor ajunze la o lunzime de 3 centimetri; de coloare pulben- verde, capul
posterivară prezentă două duntuţe albastre,
U

în partea
sunt lungi, verzi sau castanii; aripele ruginii sau galbene ș? pi-
Antenele
BC
 239 INSECTELE VÂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA, 91

Y
cioarele verzi sau cenușii. Extremitatea corpul
ui la femelă este prelungită

R
în formă de sabie.
Mijloace de combatere. — In Franţa se

RA
distrug aceste insecte, culegân-
du-se de către copii și lemei și apoi se omoar
ă,

LIB
COLEOPTERE.
ASIDA FASCICULARIS Germar.

Y
Acest coleopter este cunoscut în Dalmația,

IT
Dobrogea și proba
bil că tră-
ește în toată Peninsula Balcanică. In Româ
nia su ivit întâiu pe viile tinere
din Sărata, unde le atacă tăindu-le mugur

RS
ii întregi; el a fost bine studiat
de către Giard (10), după care împr
umutăm descripţia co urmează.
Caractere. — Gândacul este de coloare
închisă, acoperit pe deasupra cu
peri roșcaţi, adeseori este mânjit cu
părţi teroase cari-i schimbă aspectul.
VE
Protoracele este ciliat, subțiat și dilata
t pe coaste, dar ridicat în mod în-
sensibil în sus. Unghiile posterioare
sunt deabia prelungite înapoi și uşor
ascuţite. Baza destul de puternic sinuo
usă prezentă pe locul său intermediar
NI
subtruncat o fosctă largă orbiculară. Fieca
ro clitră este străb ătută de patru
coaste puțin marcate, sinuoase, foarte
întrerupte și acoperite de peri strânși,
U

scurți și roşcați. Coasta a patra este

foarte scurtă, antenele, picioarele și
tarsele sunt negre.
Observaţii. — La Sărata, vlăstare do .
AL

15 la 20 centimetri au fost tăiate de

acest gândac în totdeauna deasupra lemnu
lui bătrân.
Se presupune că stricăciunile nu sunt
limitate numai la adult,
TR

Mijloace de combatere. — Pare că stropirea cu diferite soluţii

ar aveă succes, arsenicale
EN

LETIIRUS CEPHALOTES Fbr.

Porfecarul.
lranc.:
/C

Le Lelhre A Grosse lcte, Gorm.: Der Rebenschneider,

„Acest gândac taie lăstarii tineri de
viță pe cari-i aduce în găurile lor
SI

pământ, făcându-și din ele cuiburi din

în cari își depune ouăle. Ei intră
îndărătul în aură cu bucăţica de de-a
lăstar în sură,
IA

Corpul globulos are o lungime

de 15 la 18 mm, de coloare negru
partea superioară mat ; elitrele foart , în
e scurte; gura este înarmată
mandibule foarte puternice. cu două
U
BC
 ba. N 1.EON 260

RY
02
gândacii și să se distrugă;
Mijloace de combatere.—1. Săse adune, primăvara,

RA
LIB
TY
SI
ER
Ii. 73.— Let us cephalotes. Fab. a, Masculul; b, femela;
c, mandibulu masculului; d, antena.
IV
în pământ sulfură de cărbune pentru a ucide adulţii,
9, Să se injecteze
larvele si nimfele.
UN

CETONIA HIRTELLA L.

Celoine velue. Germ.: Das Raulhl:ăferchen.

Frane. : La
Caractere, — Această inscetă are o lungime de 1 centimetru şi o lăţime
AL

de G mm, este de coloare negri-

cioasă, cu un luciu metalic foarte
1 slab pronunţat, acoperită cu peri roș-
TR

a aL | J cauţi. Corseletul cu o creastă mediani

' ascuţită; aripele cu pete albe.
Desvoltarea.—Indată după impe-
EN

: pechere bărbatul piere, iar femela îşi

, depune mai întâiu ouăle şi apoi piere
si ea. Ouăle şi le îngroapă în pă-
/C

j mânt. Larvele se aseamănă cu cele

N f.- de cărăbuş ș ele sunt mai puţin vă-
SI

Nona tiunătoare, căci trăese mai mult în

putregaiuri și în substanţe organice
IA

i în descompunere, Adulții au aparatul

iz. 33. — Cetonia aurata, labiul, bucal cu mult anti slab conformat .
. . .
Micrufotosralie
(Mic
originală),
rufotugratie orizinală) decât la celelalte lamelicornii, astfel
U

a roade frunze; dar se hrăneşte cu staminste şi pistilul

că este incapabil
Morilor, ficând astfel fecundaţiunea imposibilă.
BC
 261 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 03

R Y
RHYNCIIITES BETULETI. Fabr.

RA
Fortecelul.
Ţisararul.
Viarul,

LIB
A se vedeă despre acest inseet Cap. V, Insectele vătiimătoare arborilor
fructiferi (par. 240).
A apărut în luna Maiu 1912 pe viile locuitorilor din comuna Foltești,
ju-
deţul Covurluiu.

Y
IT
LEPIDOPTERE.

RS
OENOPHTIUIRĂ PILLERIANA Iliibn.
Molie de viţă.
Franc: La Pyrale de la vigne.
VE Germ: Springuiirmuvickler.

Din luna Maiu până în lulie se observă frunze de viță boţite și încolăcite
NI
„cu fire de mătase, în interiorul cărora se găsesc omizi verzi, cu corpul
negru,
până la 2,5 cm. lungime; când le atingem prezentă mişcări repezi.
Caractere. Fluturele are o lungime de 2 centimetri, aripele
U

anterioare de
coloare galbene roşcate cu reflex metalic, prezentând 3 benzi brune trans-
versale. Aripele posterioare sunt cenuşii brunatre.
AL

Desvoltarea. Fluturii apar la sfârșitul lunii Maiu, femelele după

impe-
rechere depun ouăle în pachet pe faţa superioară a frunzelor; fiecare
pachet
TR

conţine 50—60 ouă reunite cu ajutorul unui lichid. Ouăle sunt ovale,
de
coloare verde care variază până la cenușiu închis. In luna August
ies omi-
zile cari se lasă do pe frunze să atârne în jos cu ajutorul unui
fir de
mătase produs de ele; apoi prin Iunie îşi construese cuiburi
EN

în interiorul
frenzelor ghemuite, în interiorul cărora se transformă în chrisalid
e.

SPHINX ELPENOR, Och.

/C

Franc: La Sphinx de la Vigue. Germ: Der mililere Weinovegel.

SI

Această specie am găsit-o de mai multe ori în viile dela Socola, nu știu
însă ca la noi viile să fi suferit pe urmele omizilor ci, după cum au
IA

suferit
viile din Algeria.
Caractere.— Corpul fluturelui are o lungime de G centimetri, Aripele
an-
țerioare pe fața lor superioară sunt verzi măslinii, traversate de benzi
U

roșii
BC
 RY
DI. N. LEON 262

neagră,
purpurii. In mijloc se află un punct mic alb, la bază au câte o pată

RA
și marginea posterioară e formată de peri albi.
i 2 a
Pa e a
_ N Na po i

LIB
a Z. Tetin,
CS ră
lu
UZ ȘI _ ,

E =, „7 -:
:
- a pi TA ii

TY
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN

Vise, 7â, — Molia de viţă, Muturaşii și omida,

/C

restul sunt
Aripele posterioare dela bază cam spre mijloc sunt nezre,
SI

roz aprins cu margini de tot înruste albe.

Faţa inferioară a aripelor e de un verde sălbuiu, cu marginile externe roz
IA

oară bat puţin în negru.

aprins, iar cele anterioare înspre marginea posteri
Antenele sunt în sus albii, la bază roze și în jos castaniu închis.
U

Corpul galben verziu dealunrul cu dungi roze,

a.
Sboară în lunie şi Septemvrie; în trădini se tăseşte pe Iris și Petuni
BC
 203 INSECTELE VĂTĂMĂTOARE DIN ROMÂNIA. 93

Y
Omida se găsește dela sfârşitul lui Iulie până în Septemvric,

R
trăeşte pe
Galium palustre. |

RA
LIB
Y
IT
Fig, 76. — Sphinx Elpenor.
4

RS
Mijloaco do combatere. — In Algeria su combătut cu succes întrebuin-
țându-se soluţiuni arsenicale în doză de 120 la 150 grame de arsoniat de
cupru pentru hectolitru. VE
SPIIINX PORCELLUS, Ochs.
NI
Acest fluture are o lungime do 4 cm., aripele anterioare galbene cafenii
traversate prin mijloc de o dungă mai închisă, marginea anterioară colo-
U

rată în roz. |
Aripele posterioare la mijloc galbene măslinii, pe marginea anterioară puțin
AL

negrii, marginea externă este roz închis, franjurile albe rozatre.

Antenele sunt albe pe partea superioară, cafenii deschis pe partea înfe-
rioară. Capul galben măsliniu, spetele şi abdomenul rozatru.
TR

Omida e lungă de 2 centimetri, se găsește dela sfârşitul lui Iulie până

la Septemvrie.
EN

COCIIYLIS ROSERANA.

Sinonim 'lortrix ambiguella.

Franc.: La Teigne de la grappe. — Germ.: Der einbindige 'Tranbenwickler.
/C

Cochylis este un fluturaș din familia tortricidelor, lung de 7 la 8 mm. Corpul

este de coloare galben pal cu refloxuri argintii pe cap şi torace ; coloarea
SI

aripelor anterioare este aproape aceeaș ca a corpului, ca prezentă pe mijloc

o bandă transversală brună. |
IA

Omida imediat ce iese din ou este de coloare albă; ca roade Ilorile, apoi
devine roșie închis și în urmă roză. După ce a ajuns un centimetru lungime,
sc ascunde sub scoarța ramurilor și se transformă întrun cocon brun.
U
BC